Ș7U a? REVISTELE TEHNICE AGIR REVISTA PĂDURILOR EDITURA AGIR ASOC. GEN. A INGINERILOR DIN ROMÂNIA. STR. C. A. ROSETTl 35, BUCUREȘTI Ia^Tr-revista pădurilor { anul 64 Nr. 1 PAG.: 5-50 I A N. - F E B, 1949 | Taxa pstiata ta anmwar conform aprohirH Direcțiunii fîenreale P. T. T. Nr. 135.136W. COIMTETUL DE REDACȚIE iN CURS DE REALCAlUlRE SECRETAR DE REDACȚIE fag. Dr. AT. HARALAMP Sofa Mlbol Bravi» Nr- W Redacționale k Orice corespodență privitoare ia aceasta revistă se trimite pe adresa: Editura AG1R, Bucu- rești Str. C. A. Rosetti 35, tel. 10735110736 cu mențiunea: Pentru revista AGIR — Pădurilor, sau pe adresa secretarului de redacție. Revista primește colaborarea tuturoi inginerilor și tehnicienilor care activează în păduri prin articole, note, recenzii, etc. Se dă atențiune deosebită articolelor, ce examinează inovațiile și perfecționările obținute în producție, precum și acelea care studiază probleme de actualitate din domeniul forestier. Colaborarea este retribuiti conform unui tarii prevăzut In regulamentul A. Ci l R. ut ( A G I R-ul salută Congresul Intelectualilor din R. P. R. pentru Pace și Cultură, ce are loc la București între 29 — 31 Martie 1949 și asigură că va lupta cu toată energia, pe toate tărâmurile pentru construirea păcii împotriva ațâțătorilor imperialiști la război. Telegrama trimisă Comitetului Internațional de legătură al Intelectualilor pentru apărarea Păcii la Paris, de către Inginerii, Arhitecții, Chimiștii, Fizicienii și oamenii tehnicei din R. P. R. : CĂTRE COMITETUL INTERNAȚIONAL DE LEGĂTURĂ AL INTELECTUALILOR PENTRU APĂRAREA PĂCII PARIS Tehnicienii din Republica Populară Română aderă cu entuziasm la ini- țiativa Comitetului Internațional de legătură al Intelectualilor pentru convo- carea unui Congres Mondial al Păcii. Inginerii, Arhitecții, Chimiștii și Fizicienii din Republica Populară Română, muncind cu dragoste și râvnă în uzine, laboratoare și școli pentru îmbunătăți- rea traiului și ridicarea culturală a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, se ridică împotriva imperialiștilor hrăpăreți ce vor să deslănțue din nou răz- boiul, mizeria și foametea. Tehnicienii țării noastre alături de tehnicienii tutu- ror țărilor trebuie să participe în mod activ la demascarea forțelor imperialiste și provocatoare de războiu. In uzine, în laboratoare, pe ogoare și în școli, trebuie să se făurească pacea, împotriva ațâțătorilor la războiu. prof. Ing. Atanaslu C., Prol. Dr. Ing. Ștefan Bălan, Prof. Arh. Bă- descu, Prof. Ing. Dr. Constantinescu Niculae, Prof. Ing. Dincdescu C-tin, Prof. Ing. Georgescu C. C., Prof. Ing. Korcînski N., Acad. Prof. Dr. Molsil Gr., Acad. Prof. Ing. N. Profiri, Prof. Dr. Popovlci Andrei, Prof. Ing. Dr. Răduleț Remus, Prof. Dr. Teodorescu N. REVISTELE TEHNlCE AGIR ANUL Mr' * I A N. - M MM» REVISTA PĂDURILOR REDACȚIA : AGIR Str. C. A. Roeetti Nr. 35 SECRETAR DE REDACȚIE l N G. DR. AT. HARALAMB TELEFON : A G i R 1.07.35 - 1.0736 SUMARUL: Editorial STUDII Diametrul arborilor Ia înălțimea pieptului ta funcție de diametrul cioatei . . . Ing. Dr. G, T, Toma.................. 5 întrebuințarea nomogramei în calculele forestiere .... Ing. Titus Orădeanu . .................... .................. 7 REFERATE COMENTARII Paralelism între școala veche și școala nouă genetică . . . Marta Neaga ........................................... 14 împăduriri prin tăblii . . . Prof. G. Eltinghen.........16 Problema degajărilor de semințișuri ta pădurile Județului Timiș . , . Ing. S Pașcovschi.......................... 18 Observatiuni asupra vegetației muntelui Cozia . . . L Dumitriu- Tâtâranu ....................................... 21 CRONICA EXTERNĂ Planul sovietic pentru plantatiuni forestiere de apărarea câmpurilor 25 LEGISLATIVA............................................ 43 RECENZII (Cărți, reviste, manuscrise.) ...... ... 44 INFORMAȚIUNI............................................48 A G I R ~ AS O C I AȚIA GENERALĂ A INGINERILOR DIN ROMÂNIA BUCUREȘTI-STR. ROMANĂ Nr. 8 - TELEFON 2.89.80 1 COIEPKAHME TPyHW ILnaneTp AepesteB na Bbicore rpynn b ^ynK- uhm AnaMerpM hhh. ... ....... Khx. Ap. E Tona. VnoTpe&ieHne nonorpaMM ns» aecmax bei- nHcaeHMij ........................... Kh». T, OpaAsny. J10KJlA4bI-3AMETKK CpaBHenne Me»jiy cîapoă h noBoii uisoacâ rCHeTHKH , . .... ....... M. Hnry. FneajioBaH Kyjibrypa aeca . ...... npo4>, r. SSTHHreH. Bonpoc o yxo«e aa moaoahhksmh b aecax vesaa Thmmui.................... Huse C. naniKOBCKHli. BaMCTKH’o pacTHTejibHOCTH ropn Koans . . J4. âyMHTpHy-TaTapany- XPOHHKA Bhciumh; CoBeTCKHii IM1H noflesauiHTHWX aecnux HasawAeHMfi IOpnAHqecKan . . ..... Khmch, JKypnajiH. PyKonncn. . HSBeCTHH. . . ............... I N H A L T Cîp. 5 14 16 18 21 25 43 48 Selte SOMM AIRE Page E T U D E S Le diambtre des arbres ă 1,30 m en fonctlon du diambtre mesură ă la souche . . . Ing. Dr. G. Toma................................ Utilisatlon des nomagrammes dans Ies cal- culs forestiers . . . Ing. T, Orădeanu . COMMENTAIRES Paralelisme entre i'ancienne ei la nou- velle dcole g6n6tique . . . M. Neagu . . Bobe nents par bandes Interrompues . . . Prof. O. Eitinghen........ . . . Le probleme des neitoiements dans Ies fo- r&ts du depaitement Timiș . . . Ing. S. Pașcovschi ........... Observatlons sur la v6g6taiion de la mon- iagne Cozla . . . Ing. Dumitriu-Tătăranu CHRONIQUE FORESTIERE Etrangere Le plan sovl^tlque sur Ies bolsemenis dans ia râgion de steppe . . ... Legislatlves..................... Livres, Revues. Manuscrits ...... Nouvelles ..................... C O NT EN TS 5 7 14 16 18 21 25 43 44 48 Pag. ABHANDLUNCEN BrusihOhedurchmesser als Funkiion des Stockdurchmessers . . . Ing. Dr. G. T. Toma .............. Anwendung'der Nomogrammen in forstlL chen Rechnen . . . lug. Tltus Orădeanu . S TUDIBS Breasthighdlameter as îunciion o! stump- dlameter . . . Ing. Dr. G. T. Toma , . Use ol Nomogrammes in foresi calculatlou 7 5 Orădeanu ing T. 7 M1TTEILUNGEN Alte und neue [genetlsche Schule . . . M. Neaga j............................... AuHorstung durch Rabattensaat . . . Prof. G. Eitinghen . Lauterungshlebsfrage In Tlmlș-Waider . . ■ Ing. S. PașcoDsehi.................... Befrachtungen Ober die Vegetatlon In Co* zla-Geblrge . . . I. Dumitriu-Tătăranu . 14 16 18 21 COMMUNICATIONS Old and Neagu new genetîcal school ... M. 14 Aftorestatlon through sowing on rldges . Prof. O. Eitinghen ....... Ciearlng operatlons in Timlș-woods . . . Ing. S. Pașcovschi, . . ................ About ihe vegetatlon of Cozia-mountalns . . . I Dumitriu-Tătăranu . ... , . 16 18 21 CHRONIK Au si an d Der sowjet ische Plan fflr dle Steppenauttor. stungen........................ Gesetzllches..................... BOcher-und Zeltschrlftenschau. . . Nadirlchten...................... 25 43 44 43 CHRONIQUE Abroad The sowjet Plan lor afforestation ol tbe steppe . . ..................... Legislativei ........................... . . Bouks and periodlcals Reviews . . . 25 43 44 UI O B S A H VEDECKfi PRACf fug. Dr. G. Toma; Prumer stromovâho pnu na vysi prsou cloveka v pomeni k pru- meru părezu..................... . 5 Ing. Tdu Oră de a nu-. Pouzivâni monogramy v lesni kalkulăce............... . . 7 REFERAY — KOMENTARE Marin Neaga-, Paralelizm mezi stârou a novou skolou genetiky ....... 14 Prof. G. Edingen, Sâzeni lesu na omeze- nych plochăch......................... 19 Ing.S. Paskouski: Problem izolovăni exem- plara ponechanych na semeno v lesich o- kresu Timiș .................. . . •. 18 1. Dimitriu- T ataranu: Pozorovâni vegetăce hory Kozla (Arzes) .... 21 CHRONIKA VNITRN1 Sovetsky plan sâzeni lesu v ștepi . . 25 zakonodArni Prâvni narizeni tykajici se lesnlctvf ... 43 Knîhy. CASOPISY, MANUSKRISY. INFOR- MACE................................. 44 S P I S R Z E C Z Y. S T U D J A st*- Ing, Dr. G. Ti Toma-. Vrednica w wyso- koscl biustu zalezny od șrednicy drzewa. 5 Ing. Tltus Orădeanu: Uzywanie nowogramy w rachunkach Jesniczych........................ 7 REFERATY — KOMENTARJUSZE Mar la Neagu: Rowiioleglosc miedzy stara szkola i nowa szkola genetyczna ... 14 Prof. G. Eitlnghen: Plantacja los’ow przez powieszne naprzâd ustalone............ 16 Ing. S. Pașcouschi: Problem oczyszczania z roznych roslin w lasach powiatu Timiș. 18 I. Dumiiriu Tătăranu: Uwagl w sprawie wegetacji gory Cozia (Argeș) ... 21 K R O N 1 K A WEWNETRZNA Plan radziecki dia plantacjl lak . ... 25 PRAWNICZA Dyspozycje prawne interesu iesnlczego . . 43 Ksiazkl, Rewie, Rekopisma. . . . 41 INFORMACJE......................... 48 TARTALOMJEGYZEK tanulmAny.k Dr. Ing. G. T. Toma A mellmagassâgban m6rt faâtmerO ăs a gyâkertuskb atmârdjd- nek viszonya ........... 5 Ing. T. Orădeanu A nomogrammăk aîkal- mazâsă erdâszeti szămităsokban .... 7 JELENTfiSEC - ErtelmzEse K Neagu Maria Părhuzam a râgi 63 az uj ge- netikai iskola kflzOtt............... 14 Prof. G. Eftingen T&blAs erddsitâsek . . . 16 Ing. Paseovschi A Temes-megyel erdok magzd problâmâi ...................... 18 1. Dimitriu Tătăranu Megfigyelâsek a Cozia (Argeș) havas nSvânyvilâgăvaL kapcsolat- ban............................... . 21 TUDdSITASOK kOlfOld A Szovjetunio terve a lapălyok erdâsitdsâvel kapcsolatban......................... 25 tOrvenyhozăs Erdorendâszeti tOrvAnyes utasităsok . . 43 Kfinyvek, Folyoiratok, Kâzlrăsok . . 44 H1REK C'bfl'bPJKAHKE Crp M3CJIEABAHHn IbraMeT-bpa na rp^anara BucouHHa b 3bbh- ckmoct c nHaMerbpa Ha KioiyKa (oCHOBaya na oTpn.aaHOTo aipBO) Mhm. Ap. ÎK. T. Towa 5 U3iioa3Eine Ha HOMorpaMaia (MeToaa nO3BO- asBama «a 3aMecrn HHcaeHHTe cmptkh qpea eano npocre npomiTane »a ejina rpa- rlmiecKa CKima) . Hhx. TitTyc OpaflflHV 7 PE4»EPATh — KOMEHTAPMK napaneacTBO (cpaBHemie) nemjiy CTapara uiKOJia n HOBara rHHeTHHHa uiKoJia . . . . .......................Mapmi Hflry 14 3ajiecHBannH na roaenn or^eaHn npocTpaii- CTBa...............npo$. 1K. EiliHiireii 16 Btnpoca 3a nonnCTBaHero na ceMenara b ropuTe na THMHuiKara oOaacT........... ........ Midk. C. naniKOBCKH 18 3adexewn othocho BereTauH»Ta Ha naaHH- Hara „Koshh* (ApiKeiu) ...........IIhik. K. AyMHTpy-TaTapaHY 21 XPOHMKA B’bTPEUJHA C'ijBeTCKKHT nnaH 3â aaaccaBaHe Ha creiiHTe 25 3AKOHHA 3aKOHHH napejKjțaHHs no ropcaiiTe HHTepecu Khhfh, PeBHcrn .................. 43 MH4>OPMAUMM .................... 44 EDITURA AGI R A APĂRUT: 1. Manualul Inginerului după Hătte î prima reîmprimare 2. Manualul pentru Beton Armat prima reîmprimare 3. Manualul Chimistului — 2 volume 4. Probleme de Fizica Moderna și Energia Nucleara 5. Manualul Arhitectului — după Neufert 6. Manualul Inginerului Mecanic — după Dubbel REVISTELE TEHNICE AGIR 1. Construcții 2. Metalurgie 3. Electricitate 4. Mine 5. Petrol SUB TIPAR 6. Textile < 7. Chimie 8. Viața Agricola 9. Revista Pădurilor Manualul Ingineiului Constructor, — după Schleicher ECONOMIA FORESTIERA IN CADRUL PLANULUI DE STAT 1949 Transformările fundamentale prin care a trecut țara noastră în ultimii ani au făcut cu putință, cu începere din anul 1949, trecerea la desvoltarea planificată a economiei naționale. Grație ajutorului militar, politic și economic acordat de Uniunea Sovietică, după pre- icipa- pla- ERRAT^ LA EDITORIAL nsuși eterii iale“ In k>c de Se vo citi Pag. । rândul 24 silvicultura silviculturii H ^8 executate exterior dupâ executate anterior in acelaș interva» de unei împădurirea a 60 ha. timp, și anume împădurirea a 60.000 ha. Png 1! rândul 3 doborâturilor doborâturilor „ , „ 20 interesele întrecerile 'area „ „ „ ultm lucrurile bunurile tăria X^V-L/fțUftLbU UC . stat, ceace va avea ca rezultat că și acest sector de activita’e își va aduce contribuția și se va angrena alături de celelalte sectoare, în marea luptă pentru îmbunătățirea vieții materiale și culturale a oamenilor muncii din R. P. R. In domeniul sivicultură, munca principală va fi îndreptată către refacerea și îm- bunătățirea fondului forestier, care a suferit multe distrugeri în trecut de pe urma exploa- tărilor prădalnice. Pentru grăbirea procesului de refacere și ameliorare a pădurilor țării, s’au prevăzut lucrări pe scară largă, al căror t'olum depășește de mai multe ori pe acel al lucrărilor anuale executate exterior după împădurirea a 60. ha., sporirea suprafeței exis- tente a pepinierilor pentru a se produce materialele (290 milioane pueți în 1949), necesare viitoarelor campanii de împăduriri, amenajarea unei suprafețe totale de 1.200.000 ha. din care 145.000 ha. goluri alpine, lucrările de ameliorarea terenurilor degradate și corectarea torenților executate pe o lungime de 540.000 m. I. — toate acestea reprezintă contribuția pe care sectorul forestier o va aduce la ridicarea calitativă și cantitativă a producției, la construirea orânduirii socialiste în țara noastră. In domeniul exploatării și al industriei lemnului, care — așa cum a arătat marele Lenin — este «una dintre cele mai necesare condiții de creștere a industriei grele de mașini", au fost prevăzute deasemeni lucrări de mare importanță. De lemn și de produsele obținute, depinde realizarea planului de stat în câteva sectoare principale: industria de prelucrarea lemnului, a hârtiei, a mătăsii artificiale, a construcțiilor, a căilor ferate, comer- țul exterior; depinde de asemeni acoperirea consumului local și a nevoilor populației. EDITURA AGI R A APĂRUT: 1. Manualul Inginerului după Hătte 1 2. Mani 3. Man 4. Prob 5. Man 6. Mar: 1 1 AJjO i la.l Al /T/JH 1 o» *2 .Cri 000.0fi o «•'iiwLÂqtni otnvnn 14 ,qmi» ro-Ttrfmortab •liwnQtf «h ?t> nl Purtlirtiyii» 'i ■ e ? Sensul de par- curgere va fi, în acest caz, dela dreapta spre stânga. c) Nomogramă pentru, determinarea numărului penelor la grinzile duble. In studiul: Considera țiuni asupra numărului și poziției penelor la grinzile combinate de poduri*) autorul, Prof. Dr. D. A. Sburlan, stabilește noui reiatii între dimensiunile elementelor constructive ale grinzilor combinate. Aceste relații permit de- terminarea expeditivă a secțiunii penelor, a nu- mărului lor și a distantelor între ele, pentru a evita strivirea sau forfecarea penelor. Numărul penelor se determină din relația : _ 150M/H M n 1,25 H* r3 unde M momentul încovoietor la mijlocul grinzii, dat în t/m ; iar H = 2 b în cm. fiind grinda com- binată dublă. Modificăm măsurile pentru unifi- care : ins n — 120000 H/M3 = 120 M H3 Construcția nomogramei. In exemplul ale» se iau momentele ce solicită grinzile duble de po- duri pentru C.F. înguste, cu deschideri între 7 și 11 m. Pe vertica’.a din stânga se iau la scări convenabile (de ex. 5 mm —I cm) valorile înăl- țimilor totale ale grinzilor combinate duble, în cm., între cifrele extreme (de ex. între 68 și 88 cm), iar pe axa orizontală, valorile expresiei: I2OX1OS/H3. (Se poate utiliza tabela II de puteri si rădăcini din „Hiitte” în care se găsesc valorile 10s/n, luând n = H3). Scara acestor din urmă valori se alege în așa fel încât să rezulte pen- tru canevasul resnectiv o formă dreptunghiu- lară cât mai avantajoasă. Se unesc punctele co- respunzătoare cifrelor înscrise pentru H și se obține parabola cubică 120000: H3. Se trasează dreapta directoare. In câmpul II se construesc razele multiplica- toare pentru valorile lui M corespunzătoare lun- gimilor luate (M = 21,6 pentru 1 = 7,0 și M = 46,6 pentru 1 = 11,0). Directoarea se trasează după normele stabilite. Exemplu : O grindă de pod dublă, cu deschi- derea 1 — 7,0 m are înălțimea totală H = 69 cm și este solicitată printr’un moment încovoietor total M = 21,6 Vm. Să se determine numărul necesar n de pene. ' >1 ) 4) Prof. D. A. Sburlan — Considerațiuni asupra numărului și poziției penelor la grinzile combinate de poduri. Analele Institutului de Cercetări Fores- tiere. Seria I-a, Voi. XI. 1946—1947. Se duce prin 69 orizontala care taie parabola în punctul a, de acolo se ridică o verticală, care întâlnește directoarea în punctul b. Trasând prin acest punct o orizontală, se află pe verticala canevasului valoarea expresiseî: Flg. 0 Nomogramă pentru aflarea numărului penelor la grinzile duble. 120 £ = 0,365 H3 Pentru a înmulți această valoare cu aceea corespunzătoare momentului încovoietor M, se prelungește orizontala b, până la intersecția cu oblica notată cu 21,6, în punctul c. Se coboară din c o verticală până la intersecția cu directoa- rea. Din acest punct (d) se duce orizontala de re- ferință, care dă pe n — 8. Trebue observat, că pentru valorile extreme înscrise în monogramă (H = 69 și H = 88 cm), corespunzătoare deschiderilor de 7,0 și 11 m gra- ficul dă aproximativ acelaș număr de pene. Aceasta înseamnă, că la grinzile combinate du- ble pentru poduri de C.F. îngustă, numărul ne- cesar de pene rămâne neschimbat dacă dimen- siunile penelor cresc corespunzător secțiunilor grinzii.8). CONCLUZII. Scopul studiului de față este de a prezenta ci- titorilor revistei noastre și de a populariza utili- zarea nomogramelor în general și a nomograme- 1or reticulare, în special. Nomogramele reticulare nu sunt cele mai sim- ple de mânuit, abacele cu puncte alineate le sunt superioare din acest punct de vedere, rețelele însă sunt mai ușor de construit și mai intuitive. In scurta noastră contribuție nu am putut pre- 5) Construcția nomogramei reprodusă integral din lucrarea citată la 4), STUDII 13 zenta toate posibilitățile Hemogramelor reticu- lare. Menționăm că ele ne permit încă reprezen- tarea de funcții exponențiale, hiperbolice, logarit- mice, precum și mărirea preciziei calcului grafic prin raze și directoare reflectate6). ZUSAMMBNFASSUNG Bei cier schaubildlichen Darstellung von Rechen- vorgăngen gibt es mehrere Moglichkciten: eine ist die Darstellung in Form der LeitertafeL eine andere die der NetztafeL 6) H. Diercs und H. Euler — Praktische Nomo- graphie, Dusseldorf, 1942. Dieser Beitrag beschăft'gt sicii vomehmlich mit der Darstellung von schaubildlichen Rechenvorgan- gen in sogenannt'en Netztafein, Mit Hilf des Lei lin'e- verfahrens „kann nan beliebig viele Einzelfelder der ilblichen Netztafein aneinaderreihen unde damit den Anwendungsbereich der Nomogrammen erweitem. Verfasser behandeft drej Anwendungsbeispiele aus der forstlichen Praxis, und zwar : II. Ncmoigramm zur Ermittlung des Kubikinhaltes liegender Rundhblzer, in den Langen von 2,2, 2,4, 2.6 tn, und deren Vielfachen (Schwellenholz fur normal Biahnschwellen). 2. Nomogramm zur Bestimung der Horizontalent- fernung durch Distanzmcsserfernrohr- und Nei- gungsablesungen, und ihrer Reduktion zu gebrău^ chlichen Massstâben. 3. Nomogramm zur Bestimmung der ZahI der Keilo- bei Doppelbalken fur Holzbauwerke (holzerne Briik- ken). Colegii ingineri silvici sunt rugați a colabora la revista noastră, trimițând pe adresa Secretariatului de redacție, fiecare din sectorul respectiv de activitate, studii, articole, note sau in- formații cu caracter tehnic, pehtrucă numai astfel revista poate apărea cu un material cât mai variat și de actualitate. Deasemenea este necesar să se semnaleze orice inovație din domeniul culturii și exploatării pădurii, industrializării și prelucrării lemnului. Creiarea de noi tipuri de unelte mașini, și procedee de lucru, precum și orice îmbunătățiri ale mijloacelor de producție și de prelucrarea lemnului, trebuesc difuzate, spre a fi cunoscute de toți aceia care se interesează șl sunt preocupați de pro- gresul silviculturii românești și al industriei lemnului nostru. REFERATE —COMENTARII PARALELISM INTRE ȘCOALA VECHE ȘI ȘCOALA NOUA GENETICA 575 Ing. MARIA NEAGU Mecanismul transmiterii caracterelor, a preo- cupat o serie întreagă de cercetători încă din cele mai vechi timpuri. S’au emis în acest sens, în decursul timpului, o mulțime de teorii, care mai de care mai fanteziste, explicabile, devreme ce n’avea la. bază experimentația. Astfel, în sec. XVII-lea și al XVIII-lea, au existat așa numitele teorii preformafioniste, după care „totul este preexistent”, adică ovulul și spermatozoidul conțin în miniatură întregul or ganism sau homuncula (cum se spunea), care cu timpul se desvoltă, devenind ființa adultă Mai mult decât atât, alături de acest homuncu- lus, celulele sexuale conțin și descendențele vi- itoare. Teoria epigenezei a lui Wolf, bazată pe fazele desvoltării embrionului, înlătură pentru prima data teoria homunculus-ului, însă nici ea nu a putut explica științificcște rolul celulelor germi- native. Dela preformaționiști, în evoluția teori- ilor genetice, rămâne valabilă însă justa consta- tare că generațiile succesive își au originea în- tr’un germen (nihil sine pvo). Mal departe, pe scara evoluției geneticei, ui- mează o altă serie de teorii numite teorii nu'cro- meriste, care pun transmiterea caracterelor pe existența unor particole materiale num Te de unii unități biologice, iar de alții unități fioziolo- gîce, gemule. micele, pangene, etc. Menționez între acestea, teoria nnceliană a lui Năgeli, care introduce două noțiuni noi în știința biologică, noțiunea de idioplasmă, singura capabilă să poarte și să transmită, caracterele și noțiunea de plasmă nutritivă. De asemenea nu putem trece cu vederea teoria plasmei germi- native a lui Weisman, pe care se clădește mai târziu mendelismul și morgan'smul, sâmburele geneticei apusene. După Weismann. organismul se compune din două părți bine distincte: soma și plasma germi- nativă. Idioplasma lui Năgeli, el o identifică cu nucleul celulei, iar idioplasma din celulele ger- minative o numește plasmă germinativă, fiind singura capabilă să transmită caracterele și a- nume prin acele mici pă’ ticele din cromozomi pe care el le numește bio'ore, identice cu genele de mai târziu. Soma este muritoare, contrar plasmei germinative, care s’a născut odată cu specia și se transmite ca un fir roșu din gene- rație în generație, dela părinți la urmași, nimic neputând-o Influența sau schimba atâta timp cât există acea sp.cie. Mediul în special, nu ajunge niciodată cu influența până la plasma germina tivă; de acei?, caracterele dobândite sub Influen- ța mediului nu sunt ereditare. Toate aceste teorii nu au la bază nimic știin- țific, nimic experimental; sunt teorii speculative care se situiază în domeniul idealismului și me- tafizicei. începând cu jumătatea secolului trecut, odată cu apariția marilor lucrări ale lui Lamarck și Darwin, se introduce în biologie curentul ma- terialist bazat pe ideia evoluționistă și transfor- mistă. Cam în acelaș timp însă, apar și lucrările cu hibridări ale lui Gregor Mendel, părintele statistic al eredobiologiei, care stabilește legile ce stau la baza acestui proces biologic și care păreau la un moment dat că rezolvă secretul ere- dității. Urmașii lui, Mendel, mendeliștii, și mai târziu Morgan, autorul teoriei cromosomale, ba- zați pe rezultatele cercetărilor lui Mendel și în acelaș timp adepți fideli ai curentului weismanist, duc biologia și în special genetica pe un drum cu totul greșit, în care totul se reduce la masa ereditară, fără să se țină cont că organismele se nasc și se desvoltă înconjurate de mediu. După ei, monopolul transmiterii caracterelor îl au doar celulele germinative și anume acele părticele din cromozomi, genele care nici până astăzi n’au pu- tut fi văzute și pe care mediul le poate influența. Speciile noi, apar numai datorită combinațiunilor cromosomilor în timpul fecundației, la hazard, intervenția cercetătorului fiind utilă numai pen- tru a face hibridarea și pentru a căuta noile corn binațiuni. Acestea formează în linii mari, baza geneticei apusene sau școlii vechi, cum s’a numit în ulti- mul timp. * In antiteză cu principiile acestei școli, care are la bază idealismul, apare școala nouă sovietică, bazată pe darwinism. Ea rupe cu trecutul miste- rios și Introduce în știință o concepție nouă, con- cepția materialistă despre viață. REFERATE — COMENTARII 15 Vom vedea care sunt punctele care despart aceste două școli; trebuie însă accentuat dela început că școala nouă, cercetează individul în legătură cu mediul în care se desvoltă și pe careul consideră ca făcând parte integrantă din el. Ea consideră organismul în mediul în care se des voltă, ca pe o singură unitate. La formarea spe- ciilor, mediul ia parte în aceiași măsură ca și masa ereditară, iar individul sau specia, este re- zultatul unei conlucrări între masa ereditară (mediul intern) și factorii externi. Mediul poate ajunge cu influența chiar până la masa eredita- ră ; deaceia caracterele dobândite se moștenesc. Sunt principii revoluționare în știința biologică- genetică, confirmate prin nenumărate exemple, iar realizările practice la care s’a ajuns astăzi în agricultura și pomicultura sovietică, sun* martorii fideli ai acestei școli. Inițiatorul școalei noi este Miciurin, iar cel care a cristalizat prin- cipiile ei este Lâsenco. * Să vedem acum comparativ și mai pe larg, principiile celor două școli. 1. începând chiar -cu definiția eredității, men deliștii spun că este proprietatea viețuitoarelor de a-și transmite caracterele dela părinți la ur- mași. Lâsenco, bazat pe teoria materialistă evo luționistă a lui Darwin, dă eredității următoarea definiție: „Este proprietatea organismului țviu de a reacționa într’un anumit fel față de mediu și de a cere anumite condițiuni pentru a se des volta". Sau, ereditatea este: „efectul concentră- rii acțiunilor mediului exterior, acțiuni care au fost asimilate de organisme într’o serie de gene- rații precedente". Deci, dela început, se constată importanța covârșitoare pe care o acordă me diului, școala nouă. 2. După mendeliști, fecundația la plante are loc la voia întâmplării, orice grăunte de polen ajuns pe stigmat,, e primul, fără alegere. Școala nouă sovetică, demonstrează însă experimental că și la plante există o afinitate în timpul fecun- dației. De exemplu castrând un soiu de grâu și lăsându-1 să se fecundeze natural în mijlocul al- tor soiuri, se constată la descendență că majori- tatea plantelor au primit polen numai dela unul dintre multele soiuri. Ba mai mult, această afini- tate merge atât de departe, încât și din grăunții de polen ai soiului ales, numai anumiți sunt pri- miți să polenizeze. Importanța practică a acestui principiu, numit principiul selectivității, sau proprietatea selectivă în timpul polenizării, este de netăgăduit. Cunos- când afinitatea dintre soiuri, după directivele o- mului. se pot creîa forme noi cu însușiri supe- rioare. 3. într’o hibridare, mendeliștii susțin, în prima generație sau FI, principiul dominanței sau re- cesivității caracterelor, iar între gârneții «elor doi părinți se întâmplă doar o simplă alăturare, astfel explică ei că în F2 apar din nou formele părintești, care mai departe se mențin pure. Est° ipoteza purității gârneților răsturnată complect de școala nouă, care arată că în timpu1 fecun- dațîei, între gârneți se întâmplă un proces de a- similație, după puterea mai mare de asimilație a unuia dintre gârneți, apărând în FI, forme cu mai multe însușiri dela părintele respectiv. Ast fel se explică dominanța susținută dar neexploa- tată de mendeliști. 4. In privința formelor constante noi, care după mendeliști apar numai începând din F2. când are loc desbinarea caracterelor, școala nouă demonstrează experimental că atunci când în- crucișarea se face liber, după proprietatea selec- tivă în timpul polenizării, aceste forme apar chiar din prima generație. 5. Monopolul transmiterii caracterelor, după mendeliști, îi au doar celulele germinative, și anume acele părți din cromosomii acestor ce- lule, numite gene. Școala nouă, printr’un lux de experiențe cu hibridări, vegetative, demonstrează că toate celu- lele corpului, inclusiv cele germinative se bucuiă de ereditate. Miciurin, care s’a ocupat toată viața cu hibridări vegetative, ilustrează din plin că ori- ce părticică din organism, în condițiuni optime de mediu, este capabilă să dea un nou organism cu toate părțile caracteristice. E clar deci că din celulele somatice se nasc și celulele sexuale. 6. După mendeliști, hibrizii se obțin numai pe cale sexuată ; școala nouă susține obținerea de hibrizi pe cale vegetativă, identici cu cei obținuți pe cale sexuată. Este.o nouă și practică metodă de a creia mai ușor noi forme. 7; După -concelpția mendelistă, produsul unei încrucișări, hibridul, rămâne toată viața cu în- sușirile cu care s’a născut, indiferent de mediul în care se desvoltă. Ori, dela Miciurin ne-a ră- mas metoda educației hibrizilor, pe care-i pu- tem dirija în direcția dorită, mai ales în primii ani de desvoltare. Acesta este pivotul tezei miciuri- niene, care afirmă că „prin schimbarea conștien- tă și sistematică de către om a condițiilor de via- ță ale plantelor și animalelor, natura și eredi- tatea lor pot fi transformate". Metoda educației este o foarte importantă metodă de ameliorare și se poate aplica cu1 suc- ces Ia toate plantele, transformând natura lor după voia noastră. Cele peste 300 varietăți de pomi roditori creiate de Miciurin au la bază a- ceasta metodă. 8. Mendeliștii și în general școala veche, pentru a nu fi în contradicție cu principiile bur- ghezo-clericale, refuză să primească marile ade văruri descoperite de Darwin în biologic, în spe ciai evoluționismul. Școala nouă se bazează pe darwinism, însă numai după ce acesta a trecut prin prisma cri- ticei științifice și a fost purificat de concepțiile greșite ca de pildă, teoria supra populației a lui Malthus și lupta pentru existență în interiorul speciei. Ea admite lupta pentru existență, însă între grupurile de specii, în cadrul speciei ea fi- ind mai puțin acerbă sau aproape inexistentă. Ideia influenței mediului, asupra organismelor. »avisTA pădurilor precum și ideia moștenirei caracterelor dobârr dite, a fost luată dela Lamarck. In concluzie, odată cu noile descoperiri ale cercetătorilor sovietici, biologia ia o întorsătură și pornește pe un drum nou. Baza științifică experimentală a acestor des coperiri, a cărei aplicație practică este scurtarea procesului de ameliorare, ne. face să pășim cu în- credere pe drumul nou, pentru creiarea de noi, soiuri de plante, superioare atât cantitativ cât și calitativ. R^s um^ L’auteur met en relief Ies theses de Miciurin sur le probleme de l'herSdite en biologie qui se sont a- verâes totalemenț differentes de celleș represcnUes par Morgan, Weissmann, et Mendel. On connaît, en general, Ies theses de Miciur'n : Ies caractere» indiv'duels obtenus .sous l’influence du milieu exterieur sont ’ hereditaires ; on peut trans- mettre ces caracteres aux descendents, par l’obten- tion des hybrides-vegetatifs; on a, ainsi, la possibi- l’te pratique de gouverner la transformation des plantes et des animaux, potir la creation des espâces nouvelles. Par Ie triomphe categorique de ce point de vue, qui est conforme aux principes du materialisme dia- lectique, la Science sovtetique s'est avcrce de nou- veau, comme progressiste et mise au service du peu- ple. împăduriri in tăblii 634.957 (47» Prof. G. Eitinghen, șeful catedrei de Silvicultură dela Academia de Agricultură „C. A. Timireazev" din Moscova, a publicat articolul de față, intitulat): „Gne. zdovaia cultura lesa”, în Nr. 249/1948 al revistei so- vietice „Soțiatisticescoe Zemledelie”. Sporirea cantității de umezeală în stepă și apă- larea ei în contra vânturilor fierbinți și uscate pentru a asigura recolte mari și statornice, con- stitue una din problemele fundamentale ale eco- nomiei agricole de după războiu. împădurirea este metoda cea mai sigură în calea acestei trans- formări a naturii, fiind preconizată de V. V. Do- cuceaev și prelucrată de V. P. Williams în studiul său despre sistemul de sola înerbată în agricul- tură. Trebue, ca în termen scurt, să creem în stepă cel puțin 6 milioane de hectare de perdele forestiere. Metoda de împădurire în fășii, aplicată în pre- zent (cu intervale de 2,3—1,5 m între rânduri și distanțe între pueți de 1—0,7 m pe rânduri) nece- sită un însemnat consum de muncă pentru crește- rea materialului de împădurire și mobilizarea re- petată a solului în timpul primilor cinci ani (până la 20 mobilizări). Ori, după cum prea bine spune T. D. Lâscenco: „să se mai facă și mobili- zări și în plantațiuni tinere forestiere, când col- hosnicii sunt ocupați cu prășirea floarei soarelui, a porumbului, etc., momentan este destul de di- ficil. Din această cauză împăduririle au și avansat .atât de încet“. Toate pădurile de proveniență naturală — din semințe, s’au format în urma unei bogate împră- știeri de semințe. Mai apoi asemenea semințișuri se răresc și se formează arborete statornice cu o bună desvoltare. In acelaș fel provin și pădurile din lăstari. Catedra de silvicultură dela Academia de Agri- cultură „C. A. Timireazev“ din Moscova, execută de mai mulți ani observații și măsurători siste- matice a arborilor vii și deperisanți în pădurile de Prof. G. EITINGHEN n redăm, în extevso ,fiind convinși că cele cuprin- se în el sunt de natură să intereseze în mod cu totul partciular pe forestierii români. (Red.) sale de experimentale și întocmește planuri gra- fice de repartizarea lor, pentru un stud'.u detailat al răririi naturale în arborete. La cercetarea ace- stor planuri grafice, academicianul Lâsenco a re- marcat o particularitate caracteristică, de mare importanță pentru desvoltarea științei darviniste și pentru practica culturii pădurilor. In fond proprietatea în cauză constă în feno- menul, că eliminarea naturală a arborilor cres- cuți în masiv strâns aduce la repartizare „în cuib“ a arborilor vii — rămași. Iată de pildă un arboret natural de peste 100 ani de pin pur. Dela vârsta de 43 ani, din acest arboret nu s’a extras decât arborii uscați în urma procesului natural de rărire. La vârsta aceasta se uscau ar- borii la distanță de cel mult 6,7 m. de arborii verzi și rămâneau în viață alti arbori aflati la cel mult 1,6 m. unul de altul. Către vârsta de 100 ani, în acest arboret se uscau arborii aflați la 9,2 m distanță de cei mai apropiați arbori verzi și în acelaș timp rămâneau în viață arborii aflați la mai puțin de 3 m. unul de altul. Același caracter de repartizare a arbo- rilor în arboretele ce se răresc în mod natural, se observă și Ia pădurile plantate în rânduri. împrejurarea, ca auto-rărirea naturală a arbo- retelor aduce o repartizare „în cuib“ a arborilor, este de mare importanță pentru practica silvi- culturii. La începutul acestui secol, V. D. Oghievschi, fostul șef Ia „Tulskie zaseki“ a făcut culturi reu- șite de stejar „în cpib“ în tăeturi și rarișți. Supra? fața totală a arboretelor ora de 700 ha; o parte din ele s’a păstrat și până astăzi. In Septembrie REFERATE — COMENTARII 17 a. c. am cercetat aceste plantațiuni, găsind cele de mai jos. In ocolul silvic Kriukov âm găsit un arboret de stejar de 10 ani, arborii fiind, crescuți în tăblii de 2X1 m. Distanta între tăblii era de 4 metri pe rând și 5 metri între rânduri. Arboretul are înăl- țimea medie de 3 m, unele tufe însă ating și 5 m. Din numărul inițial de 25 stejari plantati au ră- mas la fiecare tăblie între 3 și 20 arbori. La oc. silvic Krapivna culturi dese de stejari de 18 ani, rezultate în urma semănării a câte 25 ghinde pe fiecare tăblie, au o înălțime medie de 5 m Această înălțime s’a obținut numai când ste- jarul este înconjurat de tei; fără amestec, înălți- mea este mai mică. In acelaș ocol silvic, niște culturi dese de ste- jar de 37 ani au pe fiecare tăblie 1—8 arbori subțiri bine elagati. Măsurătorile de culturi în rânduri și în acelea făcute în cuiburi” au dat rezultatele de mai jos: semnaturi în cuiburi plantații în rânduri înălțimea medie în metri Diametru! mediu al fusului 16.7 14.2 în centimetri 103 10.8 Lungimea coronamentului verde în metri 7.1 7.0 Arbori pe hectar 96.0 97.5 Se poate astfel recunoaște, că semănăturile „în cuiburi'1 ale stejarului, făcute în tăblii sunt bine nimerite. Asemenea semănături fac inutilă munca de a îngriji fiecare stejar în parte, după cum se cere la plantațiile în rânduri. La culturile „în cuiburi” ale speciilor lemnoase din fâșiile forestiere de protecția câmpurilor, este rațional, ca tăbliile să fie de 1 m2 fiecare. Când fâșiile au lățimea de 15 m, distanța între tăblii pe rând și între rânduri de 5 m, pe un km de fășie forestieră încap, până la 500 de tăblii de semănă- turi. Tăbliile se mobilizează cu sapa și în fiecare tăblie se seamănă câte '50 bucăți de ghindă la distanță de 14—15 cm. In stepa uscată, din veci neîmpădurită a re- giunei Herson, am putut vedea vegetând cu suc- ces fâșii forestiere de 20 ani compuse numai din stejar, fără nici un alt amestec. In stepele regiu- nei Stalino, de acelaș fel, am văzut porțiuni din stejar de 50 ani cu o bună desvoltare, având în amestec numai arbuști mici pentru protecția so- lului : caragana, arțar tătărăsc, etc.. In regiunile de Nord ale stepei, precum și în ante-stepă, se pot asocia cu stejarul, ca specii auxiliare, diverse specii de umbră, de preferință teiul și paltinul de câmp. Este de dorit ca să se facă încercări cu semănături în tăblii de dimen- siuni diferite și. schimbarea corespunzătoare a numărului de tăblii pe hectar. Stejarul se va semăna' cu arbuști^ executând apoi, în măsura necesității, operațiunile culturale corespunză- toare. La culturile „în cuiburi”, mobilizarea solului se iace pe suprafețe însemnat mâi mici, ca în cazul mobilizării suprafețelor plantate în rânduri. A- vantajul principal însă al culturilor forestiere „în cuiburi” constă în faptul, că în comparație cu pueții izolați din culturile în rânduri, iiecare cuib rezistă mai bine la condițiunile neiavorabile ale mediului. Grație repartizării strânse (dasej, pueții se apără reciproc de prisosul de iradiere a căl- duței și de curenții reci ai aerului. Acțiunea re- ciprocă a arborilor crescuți în masiv strâns, asi- gură creșterea mai forte a elementelor mai bune și mai bine pregătite pentru mediul respectiv. Apoi, culturile „in cuiburi” nu mai reclama com- piectări, cari sunt adesea necesare la culturile in rânduri. Prin însămânțarea în tăblii a fâșiilor forestiere, se scutește un volum important de muncă. Cer- cetările efectuate în 1936 de P. F. Kadosnicov la „Tulskie Zaseki” au arătat că pentru mobili- zarea cu sapa a solului și semănarea ghindei în 100 de tăblii de 2X1 m, sunt necesare 8—12 zile Je lucru. Ori, pentru aceiași suprafață de împă- durit sub formă de plantațiuni în rânduri, cu ste- jar, sunt necesare dela 18 până la 33 zile de lu- cru, iar dacă se vor lua în considerare toate lu- crările de împădurire în rânduri pentru fâșii fo- restiere, precum și îngrijirea lor în primii 5 ani, atunci pentru un hectar de fășie vor fi necesare peste 90 zile de lucru. In ziua aniversării a 50 ani dela naștere și a 25 ani de activitate științifică, academicianul T. D. Lâsenco și-a pus problema de a ajuta colhosnici- lor la creiarea măcar a câteva milioane de hec- tare de păduri în stepă. Academicianul V. P. Wil- liamus consideră cultura pădurilor drept o verigă indispensabilă în sistemul agriculturii cu sola inerbată și „nu în formă de oaze, ci o cultivare de păduri pe suprafețe mari, planificat, cu siste- me de operațiuni culturale și de menținerea pă- durii”. Pe această cale, trasată de V. P. Williams și desvoltată de academicianul T. D. Lâsenco tre- bue prelucrată agrotechnica culturei „în cuiburi” a pădurilor în toate regiunile de împăduriri de protecție, începând dela zona de ante-stepă și mergând până la zona de soluri castanii deschise a semideșertului. Atunci, când o asemenea tecb- nică agricolă va căpăta pretutindeni o larpă apli- care, se vor înfăptui așteptările înaintașilor cari au activat pentru agricultura națională, se va transforma natura stepelor și se vor asigura re- colte mari și statornice pe câmpurile patriei noastre. ■ /Tradus de Ing. V. L > R d s u m e On donne en traduction roumaine l’artîcle public par Ie prof. G. Eitinghen de I’Academie d’Agricultura „C. A. Timiriazev” de Moscou, sur ,.le reboisement par petites bandes” (Gnezdovaia cultura less), public dans le Nr. 249/1948 du „Sotialisticescoe Zemledelie”. A la dite Academie, on. a entrepris, depuis quel- ques annfies, de recberches sur l’^claircissement na- turel des peuplements realisăs par voie naturelle. On y » constate une caracteristique d’uhe tres grande 1Ș RfcVÎSTA RAbURitOR importance pour Ie developpement de la pratique forestiere. Ainsi on a remarque que l’elimination naturelle des arbres pousses en massif serres conduit â la repartition „par nids” des arbres restes vivanta. Aussi, â l’avenir, dans Ies travâux de reboisement, îl feut imiter la nature, c’est-â-dire il ne faut plus plan- ter d'une maniere uniforme sur toute l’6tendue du terrain â reboiser. Au contraire, on doit planter par petites bandes faites ă une certaine distance. De cette maniere, on en răaiisera une bonne Economie de plants et de main d'oeuvre, et par cons^queni d'argent. PROBLEMA DEGAJĂRILOR DE SEMINȚIȘURI IN PĂDURILE JUDEȚULUI TIMIȘ 634. 956. 56 (498. 5>] de Ing. SERG1U PAJCOVSCHl Pădurile cele mai valoroase din șesul Banatului au ca esență principală ștejarul pedunculat. Re- generarea acestor păduri s‘a încercat în diferite teluri. Abstracție făcând de tendințele manifes- tate de unii silvicultori cu vederi înguste, anume de a le trata în crâng simplu sau crâng compus, se poate spune că s’au practicat larg două moda- lități de tratament : 1) în era maghiară mai mult tăieri rase cu regenerarea artificială ; 2) în era română mai mult codru cu tăieri succesive. Tra- tamentul din urmă însă n’a dat totdeauna rezulta- te. Tăierile se făceau de obiceiu fără a ține seama de fructificați!; astfel regenerarea rămânea in- complectă. S’au făcut în consecință și multe în- cercări de compectare pe cale artificială, prin plantații sau semănături directe, fie sub masiv, fie după terminarea exp’oatării. In aparență însă aceste lucrări nu duceau nici ele la rezultatul do- rit. Silvicultorii bănățeni au ajuns la un moment dat serios îngrijorați de nereușita sistematică a regenerării ștejarului. O examinare mai atentă a situației a dus însă la o constatare îmbucură- toare : nereușita este, cum am arătat, numai apa- rentă. In realitate, există, semințișuri masive de ștejar, fie instalate natural, fie provenite din lu- crări artificiale. Dar au rămas nedesvoltate, pi- pernicite, fiind copleșite de tinereturile viguroase ale esențelor de amestec. Este adevărat că aces- te semințișuri de ștejar nu sunt atât de abun- dente cum ar fi de dorit; în generația ce vine, pădurile bănățene vor avea proporția ștejarului mai redusă decât în cea dinainte. Dar și atâta ar fi foarte bine, cu condiția ca ceeace există să fie salvat de copleșirea totală și condus la vârsta maturității. Este ceasul suprem să se procedeze la introducerea lucrărilor de degajare, care să se practice apoi în continuu. Trebuie înțeles odată că, fără asemenea lucrări, regenerarea ștejarului este într’adevăr imposibilă, în condițiunile din șe- sul Banatului mai ales. *) Lucrarea reprezintă un referat prezentat Cercu- lui Regional AGIR din Timișoara, cu ocazia campa niei de operațiuni culturale din vara anului 1948 (N. R.) In regenerări naturale sau semi-naturale (com- plectări sub masiv ori după exploatare) problema poate îmbrăca diferite aspecte, după tipul arbore- tului inițial. Se pot prezintă următoarele cazuri: a) Ștejerete, câteodată aproape pure, alteori cu un amestec însemnat de ulm, uneori și cu un etaj dominat de jugastru și arțar ; subarboretul aproa pe totdeauna puternic desvoltat. Nu este un tip stabil, ci evoluează rapid spre tipul șleaului, de aceea s’a și propus pentru el numirea de „ștejere- to-ș]eau“. Regenerarea aduce de obiceiu mărirea proporției ulmului, esența răbdătoare la umbră și repede crescătoare, care înăbușă definitiv ștejarul; acerineele deasemenea se pot înmulți în proporție îngrijorătoare. Cred că din asemenea arborete, în. urma exploatărilor nechibzuite, s‘au format ulmetele aproape pure, care se’ntâlnesc ici-colo în județul Timiș-Torontal. Atât ulmul, cât și aceri- neele nu pot fi socotite esențe de valoare în acea- stă regiune; cel dintâiu în plus, este amenințat de cunoscuta „boală a ulmului", care face ca dela vârsta de 30-40 ani să provoace o adevărată poenire a ârboretelor cu proporția mare a acestei esențe. Deci, în acest caz, lucrările de degajare vor fi îndreptate mai ales contra ulmului. b) Ștejereto-frasineto-șleau, în care ștejarul și frasinul își împart domnia, având de obiceiu și un procent oarecare de ulm și acennee. Regene- rarea aduce de obiceiu năvala masivă a frasinu- lui ; această esență are prin excelență facultatea de a forma tinereturi preexistente, care se des- voltă cu o repeziciune extraordinară. Ștejarul este serios amenințat. Nu trebue uitat însă că și frasinul este o esență foarte valoroasă, cu condi- ția ca să fie crescut în amestec. Astfel nu se poate recomanda extragerea lui, ci dimpotrivă pâlcurile de tineret cu predominarea frasinului (aceasta este de obiceiu modul în care se insta- lează) să fie socotite ca porțiuni regenerate și lă- sate să se desvolte neatinse. O degajare a frasi- nului nu este necesara; din contră, esențele de amestec — ulm, jugastru — îi forțează creșterea și-i dau forma frumoasă. In locurile unde s’a pro- dus regenerarea în ștejar, amestecat cu esențe puțin valoroase, degajările sunt indicate, cam ca RartRATi: - combMariî în cazul precedent. Desigur s‘ar putea pune și problema unei regulari, in proporția relativă, a ștejarului și frasinului, extrăgându-se ceva și din acesta din urmă. Față însă de suprafețele foarte mari, ce urmează a se degaja urgent, pare că o astfel de problemă nu este actuală ; ar depăși po- : sibilitățile noastre momentane de realizare. Deci, regenerarea în frasin urmează a se socoti rege- nerare în esență valoroasă, cu condiția să nu iie chiar pur. c) Șleau propriu zis fie „de luncă”, fie „de po- diș”, caracterizat prin predominarea ștejarului, la care se amestecă ulmul, acerineele, carpinul și uneori teiiil; frasinul se găsește în proporții va- riabile, uneori foarte abundent, întrecând ștejarul, în alte cazuri aproape lipsind. In asemenea arbo- rete, spre deosebire de ce se observă de ex, în Câmpia Munteniei, carpinul pare a fi înzestrat cu o vitalitate redusă și n'are tendințe invadante. Teiul este de obiceiu o esență de amestec cu totul neînsemnată. Astiel, mersul regenerărilor și pro- blema degajărilor nu prea prezintă aspecte dea- sebite, ci se aseamănă cu unul din cazurile pre cedente, după proporția frasinului, d) Ștejereto-cero-șleau, în care ștejarul pedun- culat și cerul reprezintă esențele dominante, pe lângă care se găsesc cele de amestec, ca în cazul precedent. Cerul nu este un concurent pentru ștejar; dar s’a observat că este mai rezistent decât acesta contra copleșirii de către esențele de amestec. Astfel, în urma regenerării, proporția, între aceste două esențe se schimbă, de obiceiu, în ' favoarea cerului, dar nu se poate afirma că. ar avea loc . o extensiune a acestuia pe socoteala ștejarului. La lucrările de degajare se va avea în vedere că cerul este totuși mai valoros decât esențele de amestec, afara de frasin; deci dega- jările se vor îndrepta mai ales contra ulmului și acerineelor. e) Păduri de luncă, pe cale de transformare spre șleau, având încă un procent ridicat de plop (de obiceiu alb). Problema principală aici este lupta contra lăstarilor și mai ales drajonilor de plop, ce apar după exploatare. Acest plop, apărut pe cale vegetativă, are o creștere foarte repede, întrecând chiar frasinul. Problema este deci lup- ta contra lui; în al doilea rând poate intra în dis- cuție și lupta contra tinereturilor de ulm. Trebue recunoscut că aici lupta este foarte dificilă șt nu- mai prin lucrări susținute în continuu se pot sal- va semințișurile de ștejar. De altfel, acesta nici nu este abundent; esența de valoare principală este frasinul. Culturile artificiale de ștejar însă arată o desvoltare frumoasă; deci mărirea proporției lui e foarte indicată. Se pare însă că este mai in- dicată a se face prin vechea metodă maghiară — defrișarea și împădurirea cu cultura agricolă in- termediară. ' In toate cele 5 situații enumerate se pot prezenta și cazuri când, esențele de amestec să nu inva- deze prea puternic terenul. In astfel de cazuri se desvoltă în schimb o puternică vegetație de bu- ruieni înalte sau de graminee, care este șt ea foarte dăunătoare pueților de ștejar. Deci și aici lucrările de degajare sunt foarte necesare, Un al doilea grup de arborete, localizate mat aies în partea demroasă a județului, au ca esențe predominante, cerul și gârnița. Se pot prezenta două cazuri. a) Cereturi pure sau cereturi în amestec cu gârnița; alte esențe de amestec lipsesc cu desă- vârșire ori sunt slab reprezentate; subarboretul poate fi destul de abundent sau dimpotrivă aproa pe să lipsească, în schimb, vegetația ierbacee e totdeauna puternic desvoltată, După regenerare, care în general nu prezintă dificultăți mari, se pune acut problema degajării pueților din această vegetație ierbacee. b) Cero-șleau, localizat mai ales pe văi, unde cerul (eventual și gârnița) este amestecat cu esențele de amestec — ulm, acerinee, carpin. După regenerare tinereturile din aceste esențe de amestec trebuie ținute din scurt, altfel propor- ția cerului și mai ales a gârniței se poate reduce în mod sensibil, * In ce privește tehnica executării lucrărilor, se pot recomanda diferite procedee: adoptarea unuia sau altuia este în funcție, pe de o parte, de abundența semințișurilor de ștejar, care necesită degajarea, de partea cealaltă — de posibilitățile materiale. Unde semințișurile sunt abundente și uniform răspândite, este desigur indicat să se parcurgă cu degajarea întreaga suprafață. Dar o asemenea lucrare este foarte costisitoare, nece- sitând aproximativ 30-40 zile de lucru Ia ha*). Dacă mijloacele materiale nu permit, se poate în- locui acest procedeu prin tăierea „coridoarelor'', fâșii late de câțiva metri, mergând în linie dreap tă prin toată lungimea parcelei. Intre două cori- doare degajate se lasă o fășie nedegajată. Lăți- mea coridorului degajat se va lua în funcție de înălțimea. tineretului de esențe secundare, putând începe dela 3-4 m., când acesta este scund și mă- rindu-se din ce în ce, cu cât e mai înalt. Se'înțe- lege că preferabil este să se facă fășii mai îngus- te și mai dese; în felul acesta porțiunile rămase nedegajate vor stimula creșterea ștejarului din coridoare și Ia sfârșit se va obține un arboret amestecat mai valoros. Dar pe de altă parte, dacă esențele de amestec au ajuns Ia înălțime mai mare, umbresc prea puternic un coridor în- gust și degajarea nu-și atinge scopul. In general metoda prezintă avantajul regularității; dela în- ceput se poate fixa, un % din întreaga suprafață, care urmează să fie degajat, realizarea acestuia fiind ușoară. In fine se, mai poate lucra în ochiuri neregulat împrăștiate, Acest procedeu prezintă avanta- jul următor: un ochiu de formă circulară este for- ma cea mai potrivită pentru grupul desemințișîn lupta lui ulterioară cu esențele . de amestec din *) Trebue accentuat cu toată tăria că în literatură nu găsim date asupra randamentului lucrării în di- ferite situațiuni. Culegerea lor este cât se poate de necesară. 30 REVISTA PĂDURILOR jur, jcăd prezintă cel mai mic perimetru exterior ia o suprafață dată. Acest semințiș va suferi pro- porțional. mai puține pierderi, decât cel din „co- ridor" lung și îngust In schimb organizarea lu- crului devine mai dificilă, cheituelile mai mari. Nici aprecierea suprafeței efectiv degajată nu se poate face ușor. Procedeul este recomandabil în cazul semințișurilor de esență valoroasă reparti- zate neregulat, în pâlcuri, mai ales dacă există și pâlcuri de a doua esență valoroasa, care nu ne- cesită degajare (frasin). Timpul potrivit pentru lucru se consideră de obiceiu vara. In primul rând, pueții având frun- ziș, identificarea semințișurilor de valoare este mai ușoară ; în al doilea rând esențele de amestec după tăierea de vară, lăstăresc mai slab și astfel eficacitatea operațiunii este mai mare. Bineînțe- les, cu excepția unor cazuri speciale, nu urmărim extirparea acestor esențe de amestec, care au rostul lor în viitorul arboret amestecat. Deaceea nu se recomandă procedee atât de radicale, ea de ex. pentru distrugerea plopului sau sălciei că prești în regiunile muntoase. Totuși, cel puțin la prima aplicare a degajărilor, este indicat ca esențele de amestec să fie tăiate din fața pămân- tului. Semințișurile existente de ștejar sunt de obiceiu mici de statură, deci degajarea trebuie făcută ceva mai forte. Numai în cazuri excepțio- nale, când s‘ar găsi semințișuri de ștejar ceva mai înalte, cu diferențe mici de dimensiuni față de esențele de amestec, se poate recomanda tăie- rea acestora din urmă Ia 1/2 tulpinii. La degajă- rile următoare aceasta însă va deveni treptat re- gula. In cazurile, când am urmări distrugerea totală a esenței de amestec (de ex. a plopului în arboretele de lunca), este mai recomandabil s‘o facem să se usuce treptat, prin sdrelirea cojii de jur-împreju- rul tulpinilor. In felul acesta drajonarea nu va mai avea loc cu aceiași intensitate ca în cazul tăierii. Pentru degajarea din burueni este indicată tă- ierea foarte atentă cu o seceră sau un cuțit mare pe un spațiu circular de cca 20-40 cm diametru în jurul puetului. Se'nțelege că tot ce s‘a spus mai sus în pri- vința degajării ștejarului este valabil șî pentru cer și gârniță. o Un al doilea grup de lucrări sunt cele ce se vor întreprinde în plantațiunile cu specii amestecate. In trecut, în era maghiară, asemenea plantațiuni se făceau de regulă puîre: de ștejar, de frasin, salcâm. Puținele încercări de amestec sunt excepții; ele au și ajuns la o vârstă când nu mai poate fi vorba de „degajări", căci lupta între esențe s‘a cam rezol- vat dela sine. Ulterior, s'au făcut și destule plan- tații amestecate, de obiceiu de stejar șî frasin (comun sau american). Concepția acestor lucrări a fost profund greșită. Este adevărat că aceste două esențe (ștejarul pedunculat și frasinul co- mun) cresc în multe locuri alături în câmpia Ba- natului și formează amestecuri permanente. Pen- tru ca plantația să formeze un astfel de amestec permanent însă, era cazul să se facă în grupe sau fâșii late de câteva rânduri din fiecare esență. S’a lucrat însă alternând: un rând de frasin cu unul de ștejar sau chiar alternând pe acelaș rând câte un puet de fiecare esență. S'a făcut astfel confuzia între plantația cu specii amestecate, me- ifîtă să se permanetizeze, și una temporar ameste- cată unde esența de amestec e introdusă numai pen- tru stimularea creșterei celei valoroase și urmează să fie scoasă ulterior. Alegerea esențelor s'a fă- cut ca pentru primul caz, iar dispozitivul de plan- tare ca pentru al doilea. Frasinul nu poate fi o esență de stimularea creșterii ștejarului, căci îl întrece prea repede și ajunge să-l copleșească; nici invers, ștejarul nu stimulează creșterea fra- sinului, rămânând prea în urmă și producând pu- țină umbră. Azi aceste plantații apar ca niște ra- riști de frasin, cu creșterea defectuoasă, cu solul îmburuenit, iar stejarul a rămas ca tufe mici, do- minate, a căror creștere stagnează definitiv. Pen- tru îmbunătățirea lor sunt indicate poate alte lu- crări, asupra cărora nu este cazul să stăruim aici. Totuși, acolo unde ștejarul n'a fost prea co- pleșit și a crescut ceva mai bine, se poate încerca degajarea lui, tăind frasinul din jur din fața pă- mântului. Lucrarea ar avea șanse mai mari de succes, dacă s'ar putea găsi grupe de câțiva șto- jari la un Ioc, care să fie degajate. Dar în orice caz cu simpla degajare nu se rezolvă încă pro- blema refacerii acestor plantații. ♦ Un caz similar îl prezintă plantațiile amestecate de ștejar și salcâm. Aici disproporția dimensiuni- lor este și mai mare. Salcâmul este puțin indicat pentru solurile, în general grele, ale câmpiei Ba- natufui, JDeci în plantațiile de amestec ar trebui să rămână în .proporție redusă; ori unde ștejarul se găsește în cantitate și formă mulțumitoare, sal- câmul urmează să fie scos cu totul.. Pericolul dra- jonării însă este foarte mare: lucrarea vi fi des- tul de dificilă. Probabil și aici, mai recomandabil, ar fi să se încerce întâiu o cojire a salcâmului, pentru a-1 face să se usuce în picioare. * Degajările în plantații n'au nici pe departe im- portanța celor din regenerările naturale sau semi- naturale, asupra cărora trebuie să se îndrepte în pimul rând atenția silvicultorului bănățean. R d's u m d L’auteur du prâsent article expose la manifere dont on doit intervenir avec Ies coupes d’amelioration dans Ies divers types de peuplements obtenus — par voie naturelle ou par plantations — ă travers le tctmps, dans Ies forets de feuillus de la province Banat situee dans le Sud-Ouest de la Roumanie. OBSERVAȚIUNI ASUPRA VEGETAȚIEI MUNTELUI COZIA 5U’ <498.1> ] Je L DUMITREI TĂTĂRANU Muntele Cozîa (Argeș) (1675 m.) este o pre- lungire a masivului Parâng, de care s’a separat printr’o ruptură tectonică, prin care astăzi curge Oltul. Deși localizarea sa geografică la hotarul estic al arealului celor mai multe elemente balcanice din . flora noastră a lăsat să se întrevadă o mare varietate de specii, informațiile asupra vegetației muntelui sunt limitate. In afară de datele ce le avem dela B i â n z ă (2), Grec seu (8) și Pax (10 și 11), informa- țiile cele mai recente sunt date de : Prof. G. P. Grințescu, care semnalează existența speci- ilor Lilium Jankae A. K e r n. (6) și Alyssum murale W. & K- form. stellulatum Borza (7), în această stațiune. Prof. E m, Pop citând vegetația lemnoasă a muntelui Cozia, insistă asupra pinului silvestru (13). Prof. C. C. G e o r g e s c u, aduce noi date asupra pinului (4). M. Badea și P. C r e t z o i u atrag atenția că stațiunea de Daphne Blagayana F r e y e r de pe Cozia nu este citată în „Flora11 Profesorului P rod an. (1) Ascensiunea pe m-tele Cozia se face dela Mă- năstirea Turnu (460 m.). Aici trebue notată plan- tația de Castanea vesca Gartn. în plină, fructi- ficație. In spatele Mănăstirii .intrăm într’un arboret de Quercus polycarpa S c h u r, alături de care gă- sim : Fraxinus Ornus L., Tilia cordata M i 11., T. tomentosa Mnch. T. platyphyllos Scop., Fagus silvatica L. *). Subarboretul alcătuit din Crataegus monogyna J a c q. și Rhamnus cat- hartica. Etajul herbaceu absent. La 500 m. întâlnim primele exemplare de Pi- nus siivestris L.; iar la 580 m. în mijlocul arbo- retului de gorun, exemplare rău desvoltate de 4bies alba M i 11, și Pice a excelsa (L a m) Lk„ alături de Populus tremula L., Betula verrucosa Ehrh., Carpinus Betulus L., Acer Pseudoplata- nus. L. In locuri sorite pe stânci, Cytisus nigri- .ans L. var. sericeus R o c h. și C. leucotrichus S c h u r. Dintre plantele herbacee notăm : Lych- nis coronaria (L) D e s r r., Alyssum murale W. • K-, form. stellulatum Borza, Chaerophyllutn Este probabil ca fagul să se prezinte aici și cu var, TwiB&m Maly. (N. Ăj aromaticum L., Galium elatum Thuill., Ant- hemis, carpatica W. et K., Centaurea rhenana B o rb. In spatele Mănăstire! Stânișoara (760 m), ar- boretul de gorum se continuă. In el găsim di- seminat : Abies alba M i 11., Picea excelsa (L a m) L k., Carpinus Betulus L. Fraxinus Or- nus L., F. excelsior, Tilia cordata M i 11. și T. tomentosa Mnch. In locurile deschise Juniperus Fgl. 1. Iris aphylla L. ; cllșsu (Al. Beldie), communis L., Corylus Avellana L., Clematis vi- talba L., Crataegus monogyna J a c q., Roșa to- mentosa S m., Rubus hirtus W. & K. Etajul herbaceu în locurile umbroase redus la Geranium Robertianum L. In poemi-sau sub pâl- curile de Populus tremula L. sau Betula verru- cosa Eirrh. se întâlnesc numeroase specii ca- racteristice pentru flora muntelui Cozia: Polypodium vulgare L., Athyrium filix femi- na, (L) R o t h., Dryopteris Phaegopters, Diant- hus Henteri H e u f f., D. superbus L., Actea spi- 22 REVISTA PĂDURILOR cata L., Ranunculus polyanthemos L-, Alyssum murale W. & K., A. murale var. variabile N y â r form. genuinum N y â r., Erysimum Baumgar- tenianum S c h ur, Potentilla thuringiaca B e r n h, P. micrantha R a m., P. argentea L., Genista oligosperma Andr ae., Trifolium strepens Cr., Primula veris H u d s; Soldanella hungarica S i m k., Scutellaria altissima L., Thymus como- sus Heuff., T. comosus form. Haynaldy, Lîna- ria transilvanica Schur, Ga’ium Schultessi Vest., G. verum L., Valerîana officinalis L., V. sambucifolia Mik., Campanula expansa auct = C. sphaerotrix Griseb., C. persicefolia L., i tg. 2 — Schița de plan a muntelui Cer ia C. glomerata L., C. Grossekiî H e u f f., Sym- phyandra Wanneri (Roch) Heuff., Scorzo- nera purpurea L., Scabiosa lucida V i 11. între 1400—1500 m., pe un versant sud-estic dela piciorul Brânelor Coziei, se găsește o pa- jiște de Iris aphylla L. Această specie a fost men- ționată de Prof. Prodan (15), ca fiind Iris hunga- rica W. K. Totuși, specia de Iris de pe m-tele Co- zia se deosebește de Iris hungarica prin statură (elemente morfologice de dimensiuni mult mai mari), numărul florilor, lipsa îngroșăfii în chip de gât dela baza capsulei, în punctul de inserție a: pedunculului *) Tot în acest loc notăm: Aconitum firmum Kock,, Cytîsus îeucotrichus Schur, C. nigri- cans L,, Daphne Blagayana F r e y e r. Lă 1450 m. se întâlnesc ultimele exemplare de Notă — Studiile ce se întreprind în prezent de Dr, Al. Beldie asupra plantelor din Bucegi, unde se găsește un Iris în totul asemănător, îndreptățesc să se izoleze o nouă unitate sistematică în cercul de afi- nitate al speciei Iris aphț/llă, asupra căreia cercetă- rile sunt în curs. Fagus silvatica L., iar dela 1550 m. se termină și arboretul de gorun. De aici și. până la 1675 m. nu mai găsim decât exemplare de Alnus viridis (C h a i x) L. & DC., Sorbus aucuparia L., exemplare izolate de Abies alba M i 1 1., Picea excelsa Lk., Pînus silvestris L., iar ca specii subfrutescente Bruckenthalia spi- culifoliâ (S a 1 i s b) R e i c h., Vaccinium Myrti- Uus L. și V. Vltis-idaea L. Brânele m-telui Cozia constituesc un foarte interesant punct pentru vegetația acestei sta- țiuni. Speciile lemnoase ce vegetează aici sunt: Saltx subcinerea A n d e r s s. (S. cinerea X S. silesiaca), Alnus viridis (C h a i x ) L. & DC., Euonymus latifolia (L) M i 11., Daphne Blagayana F r e y e r (alcătuind adevărate pajiștiț. Dintre speciile herbacee notăm : Phleum alpinum L., Poa nemoralls L., Silene îlavescens W. & R., S. petrea W. & R., Aconitum anthora L., Sedum an- nuum L., S. hispanicum L., S. cepaea L., Saxi- fraga Aizoon J a c q., S. cuneifolia L., Hipericum alpigenum K i t., H. hirsutum L., Seseli rigidum W. & R., Cnidium apioides Spreng-, Teucrium chamaedrys L., Galium erectum H u d s., Sym- phyandra Wanneri (Roch) Heuff., Antenaria dioica (L) Gărt, Hieracium Pavichii Heuff., H. racemosUm W. & R. In lungul torenților și pârâiașelor găsim : Silene armeria L., Thaîictrum aquileglfolium L., Ara- bis arenosa (L) Scap., A. procurrens W. & R., Angelica silvestris (L) H o f f. Concluzîuni asupra vegetației M-telui Cozia Situat într’o regiune în care se înregistrează o temperatură medie anuală de -l-8°C., cu ierni blânde (—1°C) și veri călduroase (+19,4°) și uscate (214 mm. în,Iulie), muntele Cozia se bucu- ră de un climat cu nuanță mediteraneană, carac- teristic în special Sud-Vestului țării, ce explică plrezența numeroaselor elemente balcanice și mediteraneene. La lipsa de precipitațiuni abundente caracte- ristică regiunii, se adaugă și uscăciunea provo- cată de radiațiunea intensă a rocelor. : Datorită tuturor acestor condițiuni climatice și edafice, vegetația lemnoasă și herbacee are evi- dente caractere termofile. Ceace trebue remarcat dela început asupra ve- getației lemnoase este că arboretul de gorun se ridică în această stațiune la o înălțime puțin obișnuită. Quercus polycarpa Schur, cunoscut ca o speîie de locuri accidentate, vegetează în Tran- silvania la o altitudine maximă de 1140 m. iar în restul tării până la 1200 m. (14). Pe m-tele Cozia, arboretul de gorun se ridică până la 1550 m., vegetând în tovărășia pinului și pe alocuri a molidului sau a bradului, cărora le cedează văile umbrite și picioarele muntelui. ..Fagul vegetează pretutindeni alături de gorun, având limita sa superioară la 1450 m. mai jos decât a gorunului în aceiași stațiune. RKFBRAT1! — COMiWTARII 23 La conifere întâlnim o evidentă coborâre a li- mitelor inferioare de vegetație. Astfel primele exemplare de pin se întâlnesc la 500 m., de brad și molid la 580 m., de Junîperus la 700 m. Ace- iași observați une trebue făcuta și asupra multor specii herbacee alpine, care vegetează aici mult sub limita lor normală. Printre acestea notăm : Aconitum anthora L-, Leontopodium alpinum Cass form. întregaldense Borza, Anthemis carpatica W. & K-, Scabiosa lucida Vili. Pentru Leontopodium alpinum, această stațiu- ne este alături de cea din Intregalde din munții Apuseni, cea mâi joasă stațiune de „floare de colți" semnalată la noi.. Cobdrîrea limitelor de vegetație la toate a- ceste specii, cum și ridicarea până la 1550 m- a gorunului, se explică prin procesul istoric al evo- luției vegetației dela începutul cvaternarului și până astăzi. Vegetația a fost supusă în decursul cvaterna- rului 1a oscilațiunî continui a limitelor, în raport cu variatiunile climei. Intr’adevăr. în postglaciar se pot deosebi o perioadă de apropiere a timpu- lui călduros, o perioadă de culminare a acestuia și o perioadă de descreștere a căldurii. Acestor nerioade Ie corespund mai multe faze forestiere, dintre care pentru regiunea noastră interesează ■ faza Dinului, faza stejarului, a stejăretului mixt și a făgetelor (12). Pinetele se găseau la începutul cvaternarului răsnândite dela munte până în zona colinelor, ve- getând într’un climat relativ rece si uscat. Odată eu venirea timpului călduros, locul pînetelor este luat mai întâiu de molid si apoi de alun, tei, ste- jar, care ajung la o răspândire enormă, dând nota caracteristică acestei perioade (Quercetum mixtum) (121 Alunul a avut răspândirea maximă în regiunea montană, unde astăzi se întâlnește fagul si mo- lidul, pe când stejăretele mixte în zona de con- tact a stejăretelor șî făgetelor actuale. Faza fagului marchează începutul epocii de descreștere a ''căldulrii, desvolta'rea sa maximă fiind localizată între aceleași limite ca cele ac- tuale (12). Condițiunile edafice și climatice actuale, au permis păstrarea pe m-tele Cozia sub formă de relicte a tipurilor de arborete post glaciale, cu toate caracterele lor zonale. Factorul esențial de păstrare a. acestor arborete îl constituesc stân- cile, care împiedicând creerea stării de masiv, a ferit aceste formațiuni de invazia fagului, bra- dului și molidului. In ceace privește pinul silvestru, stațiunea de pe m-tele Cozia se situiază printre primele din țară, ca altitudine la care vegetează (500 m.). Pinul se găsește înglobat în arborelui de gorun cu fag (4) pe o suprafață de 300 ha,, și nu exclu- -i’’ Ie fag, așa cum arată prof. Pop (13). Pinul no formează în. această stațiune arborete pure lecât pe cel mult ha. (4). Asemănarea cu alte stațiuni de pin relicte, ■ de pe valea Oltului, cuprinse tot în domeniul goru- nului, este evidentă și prin faptul că, pe când la altitudinea normală de vegetație apariția pinului este marcată de Ericaceae, aici pinul vegetând mult sub limita sa inferioară, Ericaceae-le sunt complect absente până la 1300 m. Pinetele de pe m-tele Cozia, vegetează „în- tr’un ținut cu climă dulce, adăpostit,, ce aminte- ște de rariștele de pin ce împestrițează domeniul gorunului în Balcani" (13). Gorunul s’a putut menține pe m-tele Cozia la o limită superioară fagului, din cauză că, fiind o esență mai xerofită, poate suporta uscăciunea produsă de radiațiunea intensă a rocelor (gneis de Cozia), în timp ce fagul, cerând un climat continent al-atlantic, trebue să se mențină la o altitudine mai joasă. Condițiile climatice caracteristice stațiunii au permis pe de altă parte conservarea în stejăre- tele mixte relicte, așa' cum se poate vedea pe toata valea Oltului (5), a speciilor de tei și în special a teiului alb, care este evident termofil. Aceleași condițiuni climatice au înlesnit men- ținerea abundenței alunișurilor la mari altitudini pe Cozia. — - , Incheere. Privind vegetația m-telui Cozia ca parte integrantă a regiunii fitogeografice a Europei Centrale și uralo'-caspîcă, se poate de- duce că \ fundamentul floristic al muntelui este format djn elemente central-europene, balcanice * si eur-asiatice. ne care se grefează numeroase elemente \îrcnm-oolare. nordice saif emo-sibe- riene. fără â- linși nici elementele mediteraneene sau endemismele carpatice. In felul acesta m-tele Cozia se situează în Hora României ca o sta- țiune de trecere dela flora eur-asiatică și euro- siberiană către flora balcanică și mediteraneană. Lista lucrărilor consultate 1. Badea M. și O stațiune nouă de Daphne Blaga- Cretsoiu P. yana Freyer Rev. Pădurilor 1941 2. Brandza D. Prodromul florei României 1883. 3. Enculescu P. Zonele de vegetație lemnoasă din România Mem. Inst. Geol. al Ro- mâniei 1924. 4. Georgescu C.C. Răspândirea plinului , silvestru iîn România, Analele ICEF 1939. 5. Georgescu.e e. Tipurile naturale de arborete din si Constanti- reg’unea Fesurilor ioase si înalte «eseu, N. A. ale Olteniei. Rev. Pădurilor 1945. 6. Grințescu, G.P. Corespondență. ■ Bul. Gr. Bot. și Muz. Bot. Cluj, voi. V (1925) pag. 132. 7. — idem, Bul. Gr. Bot. și Muz. Cluj, voi. VII (1927) pag. 84. 8. Grecescu D. Conspectul florei României 1898. 9. lacobescu N. Contribuțiuni la studiul repartiției esențelor forestiere în România. Rev. Pădurilor 1919. 10. Pax Ferd. Pflanzengeographie von Rumănien Halle 1919. 24 JIBVI3T* PACURILOR li. - Grundziige der . Pflanzenverbrei- tung in den Karpathen. I Bând 1898; II Bând 1908. 12. Pop Em. Contr.'buțiuni la istoria vegetației cvaternare din Transilvania. Bul. Gr. Boz. și Muz. Bot. Cluj voi .XII 1(932) pag. 29-102. 13. Date noi cu privire la răspândirea și vegetația pinului silvestru în Carpați. Bul. Gr. Bot. Cluj voi. XVI (1936) 14. Frodan I. Flora I și II Cluj 1939. 15. — Die Iris Arten Rumâniens. Bul. Gr, Bot. și Muz. Bot. Cluj voi. XIV (1934) pag. 167 R £ s u m £ L’auteur de I’article donne un aperțu sur la veg^ta- tion du mont Cozia, des Alpes de Transylvanie, situă sur la rive gauche de l’OIt. Des conditions edaphiques et climatiques speciales entretiennent dans cette montagne une vegâtat'on ri- che et varite. Le mont Cozia est couvert jusqu’ă la hauteur de 1550 m. de forets de Quercus poly- carpa Schur, oii paraissent exceptionellement meme â 500 m. des exemplaires de P i nu s silvestris L., ă 580 m. Abies alba Mi 11et Picea excelsa, (Lam) Lk et â 700 xn., Juniperus communis L. L’auteur menire que I'abalssement des limlțes de vegetation pour toutes ces especes, cămine le hausse- ment jusqu’ă 1550 m. de l’espece Quercus poly- carpa Schur, s’explique par le proces historique de l’evolution de la vegetation du commencement de l’ere quatemaire jusqu’â dos jours. Les conditions (daphiques et climatiques aciuelles ont permis la con- servation sur le masif Cozia sous forme de reliques de tous les types des peuplements post glacials, avec tous leurs caract^res zonaux. En fait de v^gâtation ligneuse on signale des espă- ces rares : Fraxinus Ornus L., D a p h n e Blagayana Freyer, Euonymus latifolia (L) Șlill. Parmi Ies especes herbacds citdes, beaucoup pre- sentent un interât botanique special, le masif Cozia etant situâ ă la limite orientale de l’areal de Ia plu- part des elements balcaniques de la flore de Rouma- nie. Parmi les especes citâes nous trouvons : S i 1 e n e f 1 ă v e s c e n s W. & K. S. p e t r e a W. et K . S- armeria L., Galium Kitaibelianum Schult.» Campanula Grosekii Heuff., Campanula sphaerotrix Griseb., Symphyandra Wan- neri (Roch) Heuff., Iris aphylla L. Dans la pârtie finale on montre que le fondement floristique du mont Cozia est formâ d’elements cen- tral—europdens eur—asia'iques et circum—polaires, ă qui s’ajoutent de nombreux dldments balcaniques, pon* tiques et mdditerrandens, ce qui fait conclure que cette station occupe dans la flore de Roumanie une place de transitiem de la flore eur—asiatique eț euro— sibdrienne vers la flore balcanique et mediterra' neenne. A APĂRUT: MANUALUL ARHITECTULUI După Prof. E. NEUFERT CUPRINZÂND: - NORME, PRESCRIPȚII $1 BALE PENTRU TOATE FELURILE DE CLĂDIRI Șl AMENAJĂRI INTERIOARE AVÂND OMUL DREPT UNITATE Șl SCOP Un manual indispensabil pentru profesioniști, instituții, învâțâmânt și studii, 270 tabele și 3600 figuri. editura agir EXTERNA 634.957.9 (47) ' 634.957. (254) (47) I I T> C C 351.823.1 s 634.9 (47) U. K. 3. X PLANUL DE PLANTAȚIUNI FORESTIERE PENTRU APÂRAREA CÂMPURILOR, DE ALTERNAREA CULTURILOR DE CEREALE CU CELE DE FURAJE, DE CONSTRUIRE DE ELESTEE ȘI REZER- VOARE DE APE PENTRU ASIGURAREA RECOLTELOR MARI ȘI STABILE IN REGIUNI DE STEPA ȘI ANTESTEPA ALE PARȚEl EUROPENE LI R. S- S. Consiliul de Miniștri URSS și Comitetul Central al P. C. (b) relevă că prin secete des repetate și prin vânturi uscate în regiunile de stepă ale părții URSS Europene, i se cauzează economiei agricole din această regiune, pagube considerabile. Știința 'nsă a dovedit, iar experiența colhozurilor înaintașe, a Stațiunilor de mașini și tractoare din regiuni au confirmat, că printr’o justă gospodărie agricolă' în această regiune, sunt toate posibilitățile pentru ob- ținerda recoltelor mari șl stabile din culturi agri- cole și pentru crearea bazelor furajere solide, nece- sare creșterii animalelor. Pentru aceasta este nece- sar ca, toate colhozurile și • sovhozurile din regiunile de stepă și antestepă, în baza experiențelor de mai mulți ani ale Institutului de Cercetări Științifice precum și ale colhozurilor și sovhozurilor înaintașe, — începând din anul 1949, să se pășească la o largă și planificată înrădăcinare a sistemei măsurilor agro- nomice de ridicarea economiei agricole, pe baza doc- trinelor celor mai eminenti agronomi ruși V. V. Do- cuceaev, P. A. Costâcev și V. P. Viliams. denumite sistema alternărei culturei cerealelor cu cele de fu- raje și în cane se includ: a) plantarea fâșiilor de păduri pe linii despărți- toare de ape, pe marginea câmpurilor de asolamente, pe coastele râpilor și vîroagelor, pe malurile râuri- lor și ale lacurilor, în jurul eleșteelor si rezervoa- relor de apă. precum și împădurirea și fixarea nisi- purilor. b) Organizarea justă a teritoriilor cu introduce- rea pe câmpuri » alternărei culturilor de cereale cu cele furajere și uîlizarea rațională a domeniilor a- gricole: c) Sistemul just de prelucrarea solului, îngrijirea semnăturilor și, — înainte de toate — aplicarea largă a ogoarelor negre, a arăturilor de toamnă și a desmiriștirllor. d) Sistemul just al întrebuințărei îngrășămintelor organice și minerale. el Insămânțări cu semințe selecționate și de va- rietăți de mare producție,. adaptate Ia condițiuni lo- cale. f) Desvoltarea irigațiilor pe baza utilizărei apelor de scurgere locală prin construiri de eleștee și re- zervoare de ape. Sistemul măsurilor de mai sus, este o armă sigură pentru combaterea secetelor și contribue la ridica- rea fertilității solurilor la obținerea recoltelor mari și stabile, la încetarea spulberărilor și spălărilor solu- lului, la fixarea nisipurilor și la utilizarea mai ra- țională a terenurilor. Totodată acest sistem dă posi- bilități de a desvolta o economie multilaterală cu raport just între agricultură, animallcultură și alte ramuri ale economiei agricole și asigură în acelaș timp creșterea însemnată a rentabilității acestora. Pe câmpurile Institutului Științific de Cercetări agricole, „V. V. Docuceaev” din zona centrală a Cer- noziomului — fosta stațiune de experimentațiuni din Camena-Stepa — pe care a fost în întregime însușit sistemul măsurilor agronomice de mai sus, recoltele culturilor de cereale în scurt timp s’au dublat și au ajuns să fie în medie de 29—25 Centneri de hectar. Chiar în anul 1946, excepțional de secetos, pe câmpurile Institutului s’a obținut pentru grâu o re- coltă de toamnă de 16,5 Centneri la hectar, grâu de primăvară — 10,6 centneri la Hectar, secară de toamnă 15 Centneri. ovăz — 15,8 Centneri și semințe de floarea soarelui 21,1 centneri la hectar. în timp ce recolta în colhozurile din jur a fost de 3—4 ori mai mică. Sovhozul „Gigant” din Regiunea Rostov, care și-a însușit alternarea culturilor de cereale cu cele fura- jere și care a creat peste 600 hectare de perdele fo- restiere de protecție, obține în fiecare an recolte mari din cultura cerealelor. Recolta de grâu de toamnă depe câmpurile apărate de perdele de pro- tecție forestiere, reprezenta în medie peste 25 cent- neri la hectar. Colhozurile din raionul Salsc din regiunea Rostov, care pe terenurile lor au creîat 2.600 ha de per- dele forestiere de protecție, însușind sistemul alter- nărei culturilor de cereale cu cele de furaje și apli- când măsuri de înaltă agrotehnică, au realizat, 'în lupta pentru recolte superioare, succese însemnate, obținând ne raion, în anul de secetă 1946, media recolte’ de culturi de cereale de 13,16 centneri la hectar. Alte colhozuri din această regiune au realizat re- colta medie din culturi, de cereale de 18 centneri de ha. Colhozurile din regiunea Stalingrad șl anume „Co- ganovici”, „Ceapaev”, ,.Drapelul Roșu” și altele care sunt deservite de stațiunea de mașini sî tractoare din Diomin. cari își însugesc sistemul alternărei cultu- rilor de cereale cu cele de furaje gi cari creiază perdele forestiere de protecție, obțin recolte de ce- reale cu 3—5 centneri mai mari decâ colhozurile ve- cine. cari nu au pîantatiund forestiere șl nu-și În- sușesc alternările juste de semănături. Experiența însugirei în agricultură a sistemului alternărei culturilor de cereale cu cele de furaie arată, că acest sistem este larg adaptabil Și este de mare eficacitate. Consiliul de Miniștri URSS si Comitetul Central al Partidului Comunist (b) consideră că colhozurile și sovhozurile din regiunile de stepă ți antestepă, cart au acumulat exerfența luptei pentru recolte mari și care sunt înarmate cu tehnica Înaltă In agricultură, — au toate, posibilitățile de a face în proximii ani i 26 REVISTA PĂDURILOR un salt pentru continuarea desvoltării agriculturii și creșterii animalelor. In prezent există toate condi- țiunile necesare pentru ca în scurt timp să fie însu- șit în reguinea de stepă și antestepă sistemul de al- ternarea culturilor de cereale cu cele de furaje și astfel să se mărească considerabil recoltele agricole. In scopul de a asigura recolte superioare și sta. bile în orice condițiuni ale timpului ?i a creia baze furajere stabile pentru desvoltarea creșterii anima- lelor în colhozuri și sovhozuri în regiunile de stepă și antestepă ale părței Europene URSS., — Consiliul de ■ Miniștri U., R. S. S. Și Comitetul Central al P. C. (b). Ministerul Economiei Agricole U. R. S. S. Ministerul Sovhozurilor URSS, Ministerul Economiei Forestiere URSS, Consiliul de Miniștri al RSFSR, Consiliul de Miniștri al RSS Ucrainiene al organelor diriguitoare a Sovietelor și de partid din Republica ASS Bașchira, Republica ASS Tatara, Republica ASS Zona perdelelor forestiere de protecție de Stat dela Saratov până la Astrahan pe ambele maluri ale flu- viului Volga, cu lățimea de 100 metri și lungimea de 900 km. Zona forestieră de protecție, de Stat, în direcția Penza-Ecaterinovca-Veșenscaia-Kqmcnsc pe Donețul de Nord, pe linia despărțitoare de apa ale râurilor Hoper și Medvedita, Calitva și Berezavaia. Zona com- pusă din trei fășii — cu lățimi fiecare de câte 60 metri, cu distanță între fășii de 300 metri și lungime de 600 km. Zona' de protecție forestieră de Stat, în direcția Ka- măsin-Stalingrad la despărțirea apelor fluviilor Volga și Uovlea, compună din trei fășii eu lățimea de 60 metri fiecare, distanța de 300 metri între fășii și lungimea totală de 170 km. Zona forestieră de protecție de Stat în direcția Ceapaevsc-Vladimirovca, compusă din patru fâșii cu Nordvina, a Ținuturilor Crasnodar și Stavropol, a Regiunilor Voronej, Curse, Or joi, Tambov, . Riazan, Tuia, Astrahan, Cuibâșev, Saratov, Stalingrad, Clca- lovsc, Penza, RostOv, Groznăi și Kram, de la Comite- tele executive d’n regiuni și din raioane ale partidu- lui de la Directorii sovhozurilor: Centrelor de Silvi- cultură, Stațiunilor de tractoare și mașini și dela Președinții Colhozurilor, să ia măsuri pentru organi- zarea în proporții mari a lucrărilor de împăduriri pentru apărarea câmpurilor și pentru însușirea cât mai rapidă a sistemului de alternarea culturilor de cereale cu cele de furaje. CONSIUX DE MINIȘTRII U.R.S.S. $1 COMITETUL CEN- TRAL AL P- C. (b) AU DECIS I. — Creerea sistemului de perdele mari forestiere de protecție naționale 1. In scopul de a înfrânge influența păgubitoare a vânturilor uscate asupra recoltelor de culturi agrico- le, a preveni spulberarea solurilor fertile din ținutu- rile Volgăi, Kaukazului de Nord, Regiunilor Centrale ale Cernoziomului, a ameliora regimul apelor și con- dițiunile climatice din aceste regiuni, să se considere necesar crearea în-cursul anului 1950—1965 a urmă- toarelor perdele forestiere mari naționale. lățime de 60 metri fiecare distantă între fâșii de 300 metri și lungimea totală de 580 km. Zona forestieră de protecție de Stat, în direcția Sta- lingrad-Stepnoi-Cercasc, compusă din patru fâșii cu lățimea de 60 metri fiecare cu distanța de 300 metri între fâșii și lungimea totală de 570 km. Zona forestieră de protecție, de Stat, în direcția muntelui Vișincovaia-Cicalov-Uralsc-Marea Caspică pe malurile râului Ural, compusă din șase fâșii (trei pe malul drept și trei pe malul stâng) cu lățimea de 60 metri fiecare, distanța între fâșii de 100 metri-200 metri și lungimea de 1080 km. Zona forestieră de protecție de Stat, Voronej—R6- stov pe Don, pe ambele maluri ale râului Don, cu lă- țimea de 60 metri gi lungimea totală de 920 km. Zona forestieră de protecție de Stat pe ambele ma- luri ale râului Donețul dc Nord de la orașul Belgorod până la râul Don, cu lățimea de 30 metri și lungimea de 500 km. Crearea zonelor forestiere de protecție — de Stat — arătate mai sus, se pune în sarcina Ministerului Eco- nomiei Forestiere URSS. Ministerul Economiei Forestiere URSS începând din anul 1949, va purcede Ia plantarea zonelor forestiere de protecție de Stat de mai sus. CRONICA 27 2) La crearea zonelor — perdele de protecție de Stat, se recomandă următoarele specii lemnoase și de ar- buști : : a) pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat pe malurile râului Volga: în porțiunea Saratov-Stalin- gnad-ne malul dreot ca specii principale: stejar, me- steacăn și frasin. Pe malul drept și stâng, ca specii secundare: ulm ulm de Turchestan, paltin de câmp, arțar tătărăsc. arbuști: caragana caprifoi tătăresc mă- ceș, salcie si sălcioară. In porțiunea Stalingrad- Astrahan — ne malul drept al fhivmlni Vo^a. ca mecii principale: ulm de Turchestan. stejar, frasin, arțar. Pe malul stâng sl fluviului Volga: ca specii prin- cipale. stejar, plop, ulm. ulm de Turchestan. Pe malurile drept si stâng ale fluviului Volea. ca specii secundare ulm, ulm de câmp, arțar tătărăsc; arbuști: cătina, sălcioara, salcia, coacăza aurie, cara- gana. ./ bl pentm nerdeaua forestieră de protecție de Stat — Penza-Ecaterinovca-Veșenscaia-Camensc: ca sne-iî p un- cipale — stelar, mesteacăn, frasin și larice de Siberia. Ca specii secundare, naltin de câmp, arțar tătărăsc, tei. ulm, măr, păr; arbuști: caragana, caprifoi, scum- • pia, coacăza aurie, alun. Pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat Ca- mâșin-Stalingrad: ca specii principale — steiar. ulm de Turchestan. pin și frasm; ca specii secundare: arțar tătărăsc, păr, măr si ulm: arbuști — caragana, capri- foi. scumpia, coacăza aurie. d) pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat — Ceapaev«c-Vl»dimirovca: ca specii principale — steiar, mesteacăn, frasin, ulm de Turchestan; ca specii secun- dare — ulm, arțar tătărăsc; arbuști — caragana. vișin pitic, cătină, sălcicară. caprifoi tătărăsc și coacăza au- rie. el pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat Stalingred-StepnoLCerchasc. ca specii principale: ste- jar, frasin, ulm de Turchestan, pion, salcâm; ca spe- cii secundare — păr. cais, arțar tătărăsc, măr, vișini; arbuști — cătina, sale-a, coacăză aurie, caragana. f) pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat: muntele Vișiniovaia-Cicalov-Uralsc-Marea Caspică, ca principale: steiar, mesteacăn, ulm de câmp, ulm de Turchestan, plop, pin (pe nisipuri); ca specii secun- dare — arțar tătărăsc, teiul și salcia; arbuști — ca- ragana. caprifoi, sălcioara. cătina^ g) Pentru perdeaua de protecție forestieră de Stat pe malurile râului Don, ca specii principale: stejar, mesteacăp, pin, frasin, plop, larice de Siberia; ca specii secundare: paltin de câmp, arțar tătărăsc, păr, măr, scoruș, vișin, tei pucios — arbuști: alun, ca- prifoi tătărăsc, scumpia, caragana. cătina de râu, h) Pentru perdeaua forestieră de protecție de Stat pe malurile râului Donețul de Nord,, ca specii prin- cipale: stejar, mesteacăn, plop, frasin; ca spcci se- cundare, ulm, paltm de câmp, arțar tătărăsc, păr, măr, vișin. Arbuști: caragana, caprifoi, scumpia. In ținutul Crasnoflarului, în Krâm și în regiunile de Sud ale Republicei S. S. Ucrainene, unde sunt locuri prielnice centru creșterea eucaliptului, să se facă plantațiuni în trupuri izolate de eucalipț pe te- renurile fondului forestier al Statului precum și pe malurile râurilor, împreună cu alte specii de arbori. 3. A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS: a) să ia măsuri pentru conservarea tuturor masive- lor forestiere prețioase în regiunile de stepă și an- testepă în partea Europeană URSS (pădurea Sipov, Codru Hrenov, masivul păduros Borisoglcbsc, arbo- retele Tuia, pădurea Satilov, pădurea Neagră, masi- vul forestier din marea Anadol, codrul din Buzuluc, Centrele de' Silvicultură Lenin si Manâci din Regiu- nea Rostov, masivul forestier depe liniile despărți- toare de ape din regiunile Cuibașev și Ulianov, tru- pul de pădure Boiarsc, Ocolul silvic din Fcodosia, masivul forestier din muncii Beștan, ctc.). In pădu- rile de mai sus, precum și în toate masivele fore- stiere, situate pe liniile ce despart apele râurilor, să' se insțitue un regim sever de tăieri, care să asigure conservarea și propășirea acestor păduri; bl în scopul ameliorării alimentației cu apă a pă- șunilor în regiunea lacurilor din bazinul râului Sar- pa — să se efectueze împăduriri în preajma lacuri- lor arătate precum și pe malurile râului Sârpa. 4. Ministerul Economiei forestiere URSS, împreună cu Academia Unională de Științe agricole „V. I. Le- nin”, să efectueze în anii 1949—1950 studii de teren, să alcătuească protecții tehnice pentru plantarea per- delelor de protecție și să le prezinte spre aprobare Consiliului de Miniștri URSS, la datele după cum ur- mează: pentru perdelele de protecție Saratov-Astra- han (pe malurile fluviului Volga), Penza, Ecaterinov- ca— Veseuscaia—Kamensc, Ceapaevsc—Vladimirovca, Camâșin-Stalîngrad, Voronei-Rostov, pe Don (malurile râului Don), Belgorod — râul Don (pe malurile râu- lui Donețul de Nord, până la 1 Ianuarie 1950; pen- tru perdelele forestiere de protecție Stalingrad — Stepnoî—Cercase și muntele Vișiniovaia—Cicalov— Uralsc Marea Caspică până la 1 Ianuarie 1951. 5. A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS ca împreună cu Ministerul Economiei Agricole URSS să colaboreze și să depună cel mai târziu la 1 Ianua- rie 1950 spre aprobarea Consiliului de Miniștri URSS propuneri pentru defalcări de terenuri și de modi- ficări, în folosirea lor de către colhozuri și alte uni- tăți gospodărești, propuneri isvorâte din plantarea perdelelor forestiere de protecție ale Statului. 6. A cere Ministerului Economiei Agricole URSS si Ministerului Economiei Forestiere URSS, să organi- zeze Comisii cu un efectiv de 12 echine si cu un nu- măr total de 120 specialiști, pentru delimitarea tere. nurilor necesare perdelelor forestiere de protecție. 7. A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS: a) să organizeze trei administrațiuni teritoriale pen- tru realizarea conducerei lucrărilor de plantarea per- delelor forestiere mari si anume: In Stalingrad. pentru plantatiuni forestiere ne ma- lurile Volgăi, în porțiunea dela Camâșin până Ia Astrahan a perdelelor forestiere Camâșin-Stalîngrad- Cetrchasc. In Saratov pentru plantațiuni forestiere în porțiu- nea, Saratov-Camâșin, a perdelelor forestiere Camâ- șin, a perdelelor forestiere Penza—Ecaterinovca—Ve. senscaia—Camensc și Ceapaevsc—Vladimirovca. In Uralsc pentru plantatiuni forestiere ale zonei- Muntele Vișinovaia—Cicalov—Uralsc—Marea Caspică. b) Să organizeze în 1949 „Uniunea pentru efectua- rea de studii pe teren și a lucrărilor pentru proiec- tarea împăduririlor cu denumirea „Agrolesproect” („Proiecte a^roforesticre” nota trad.). II — Extinderea împăduririlor de protecție ’pe câmpu- rile colhozurilor și sovhozurilor 8. Se va considera, că una din condițiunile princi- pale pentru asigurarea recoltelor mari de culturi agricole, pentru înfrângerea influenței păgubitoare a vânturilor uscate asupra recoltelor, pentru ameliora- rea regimului apelor și lichidarea proceselor de dis- trugere a păturei. fertile a solului (spălarea și sbura- rea solului), în regiuni de stepă și antestepă a părței europene URSS, ■— este înfăptuirea unui program larg de măsuri pentru creiarea plantatiunîlor fore- stiere protectoare ne terenurile colhozurilor și sovhozu- rilor. 9. Se va fixa, pentru anii 1949-1965, planul de Stat pentru crearea plantatiunîlor forestiere de pro- tecție pe suprafaia de 5.709 ha. din care 3.592,5 ha., prin forțele și mijloacele colhozurilor, ajutați de Stat ; cu forțele Ministerului Economiei Foerstiere. U.R.S.S. 1.536,5 ha. din care 960,5 ha pe pământurile fondului forestier de Stat în regiuni cu păduri puține, 576,0 ha 28 AVISTA PADVRILOB pe pământurile colhozurilor cu participarea de muncă a colhozurilor; 580,0 mii ha — de sovhozurile Minis- terului Economiei Forestiere — cu următoarea repar- tiție pe Republici, Ținuturi și Regiuni: a) Prin forțele și mijloacele colhozurilor, b) Prin forțele și mijloacele Ministerului Econn. miei forestiere URSS (Vezi tablourile de mai jos). A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS, ca până in anul 1965 să termine împădurirea tuturor râpilor, viroagelor și vâlcelelor pe terenurile colho- zurilor din indicatele republici, ținuturi și regiuni: c) Prin forțele și mijloacele sovhozurilor. Ministe- rului sovhozurilor URSS (vezi tabloul dela pag. 29) a) Prin forțele și mijloacele colhozurilor (mii Ha) Republica, Ținut, Regiune Total DIN CARE PE ANII 1949 1950 1951-1955 1956-1965 ■ Regiunea Yoronej 236,5 7,0 10,0 121,5 98,0 Regiunea Curse 215,1 6,5 12,0 129,6 67,0 Regiunea Oriol 138.0 4,1 9.0 145,0 — Regiunea Sambov 96,0 6,0 10,0 80,0 —. Regiunea Reazan 90,5 0,5 4,0 23,5 62.5 Regiunea Tuia - . . 94,7 0,5 4,0 25,5 64,7 Rep. SS Mordovă 67,6 1,0 2,0 18,0 46.6 Regiunea Astrahan 9,7 0.5 1,0 5^0 42,0 3.2 Regiunea Cuibâșev . . 140,0 3,0 7,5 87,5 Regunea Saratov . . Regiunea Cicalov . . । Regiunea Stalingrad 247,0 201,5 241,0 3,0 3,5 3,0 9,3 8,2 10,0 62 0 47,0 99 0 172,7 142,8 168,9 | Rep Aulon. SS Bașchîră 143,0 2:0 6,0 36,0 99,0 Regiunea Ulianov 33^ 1.0 3,0 15,5 13,5 | Rep. Aut. SS Tătară 171.2 2,0 5.0 27,0 137,2 Regiunea Penza . . . 92,2 1,0 4,0 23,0 64,2 [ Ținutul Crasnodar 1460 4,0 8,0 47,0 87,0 Regiunea Roslbv . . 245,5 5,5 8.0 60,3 171.7 | Ținutul Stavropol 16i;o 4,0 7,0 41,0 109,0 Regiunea Croznâi . . 10,3 05 1,5 8.5 — Regiunea Crâmnlin 360 2,0 2,5 13,0 18,5 Rep. SS. Ucraineană 736,5 20,0 28,0 334,5 374.0 Total . . . 3592,5 1 80,0 160,0 1.364,0 1.988,0 b> Prin forțele și mijloacele Ministerului Economiei forestiere URSS (mii hectare) Anul 1949 Anul 1950 Anii 1951 -1555- Republică, Ținut, Râpi Fond fo- Râpi Fond fo* Râpi Fond fo* Impădu- Regiunea Vi roage rest al Viroage rest, al viroage rest, al firile Col și vâlcele statului și vâlcele Statului și vâlcele Statului Lozurilor Regiunea Voronej Regiunea Curse Regiunea Oriot . . - 1,0 2,0 1,8 5,6 3,8 2,2 2,3 8,8 4,5 6,7 4.5 2,4 46,2 28,7 43,4 29,2 2,4 15,1 15,0 20,0 16,0 Regiunea Tambov - - 1.5 3,6 3,0 4,1 26,2 7,0 3,0 Regiunea Riazan . . . Regiunea Tuia Rep. Aut. SS. Mordovă 0,3 0,3 0,5 4,5 1,7 3,9 0,5 2,0 1,5 5,0 0,8 4,0 15,2 20,7 16,0 13,0 0,3 8,0 45 4,7 2,8 Regiunea Astrahan — 0,4 — 0,5 2,3 2,4 Regiunea Cuibăsev 1,0 5,0 2,0 5,4 8,5 4?,0 3,3 3,1 Regiunea Saratov 1,0 4,0 i.o 4,7 6,2 4,5 17.3 Regiunea Stalingrad 0,8 4,2 3.0 31,6 20,4 3,8 Regiunea Cicalov . ■ 0,4 3,5 0.4 4,6 1,2 35,4 2,6 Rep. Aut. SS. B așchiră 1,0 6,9 2,0 8,3 27,0 48U 8,4 Regiunea Ulianov>c Rep. Aut. SS. Tătara 0,5 1,4 6,5 4,7 1.0 2,0 0,5 7,3 5,0 3,5 10,0 42,9 15,0 314 4,5 Regiunea P enza . . - 0,2 4,8 5,0 5,3 18,0 2,4 Ținutul Crasnodar . • — 1,5 —• 2,2 — 14,5 15,0 Regiunea Rostov Ținutul Stavropol . - 0,5 0,2 5,9 4,7 2.0 0,5 4,7 3.5 10,0 2,5 85,0 25,9 10,5 14,0 Regiunea Croznâi. . - — 0,2 — 0,6 —— 6,1 0,6 Regiunea Krâmntîn Rep. SS. Ucraineană ! . Total . . • i ..... 2,0 2,6 67,5 5,0 3,7 71,0 4,0 23,5 6,2 193,8 50,0 16,0 148,1 42,0 157,2 328,0 653,2 190,0 crokica 29 10. Plantarea șl însămânțarea perdelelor de protec- ție șl împădurirea benzilor de ape se va face în col- hozuri cu forțele și mijloacele colhozurilor, cu ajuto- rul Statului. Plantațiile de păduri îh râpi-viroage, în vâlcele, pe linii despărțitoare de ape șl lucrările de împădurirea nis purilor și a pământurilor Fondului Forestier de Stat se vor executa cu mijloacele Ministerului Eco- nomiei Forestiere URRS, iar pe terenurile aparținând colhozurilor, aceste lucrări se vor executa de către Ministerul Economiei Forestiere cu participarea la muncă a colhoznicilor. Plantarea și însămânțarea pădurilor pe suprafețele proprietatea colhozurilor, se va executa prin forțele și mijloacele colhozurilor sub supravegherea organe- lor Ministerului Economiei Forestiere URSS. 1111, A cere Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS. Ministerului Econo- miei Forestiere URSS, organelor de conducere ale So- vietelor și de partid din Republici, Ținuturi și Re- giuni. ca: a) în termen de trei luni, să elaboreze un plan unic pentru anii 1949—1965 pentru lucrări de împăduriri se introducă 10-15% pomi fructiferi și arbuști. 13. A se recomanda următoarele specii de arbori și arbuști pentru crearea perdelelor forestiere de protec- ție pe câmpurile colhozurilor și sovhozurilor. a) în cernoziomurile viguroase, spălate din Repu- blica SS Ucrainianâ, ca specii principale: ștejar, mesteacăn, larice de Siberia, plop, frasin, pin (pe nisipuri); ca specii secundare: paltin de câmp, tei pucios, păr, măr; arbuști: scumpia, salba (cu excep- ția regiunilor cu culturi de sfeclă), coacăză aurie. b) In cernoziomurile obișnuite din Republica SS Ucrainianâ ca specii principale: ștejar, mesteacăn, glădiță, frasin; pin (pe nisipuri), ca specii secundare: paltin de câmp, jugastru, tei pucios, păr, cais, arbuști, scumpie, coacăză aurie. c) In cernoziomurile de Sud ale Republicei SS Ucrainiene din regiunea Krâmului, specii principale: ștejar, glădiță, frasin, frasin verde, salcâm; ca specii secundare: paltin de câmp și jugastru, cais, pâr, măr; arbuști: coacăză aurie, scumpie, lemn câinesc, d) In solurile castanii închise din Republica SS Ucraineană și din Regiunea Krâmului, ca specii prin- c) prin forțele și mijloacele sovhozurilor Ministerului Sovhozurilor URSS, (în mii de Ha). Republică, Ținut, Regiune Total din cari pe anii 1949 1950 1951- 1955 1956- 1965 Regiunea Vorone] 7,3 0,2 0,5 3,1 3,5 Regiunea Curac . . . 0,9 — 0,1 0,8 — Regiunea Oriol . - • 1,5 0,9 0,2 1,0 0,2 Regiunea Tambov . . 3,9 0,1 0,2 1.5 2 1 Regiunea Rlazan . . . 0,2 0.2 Regiunea Tuia . . • 1,4 0,1 o,t 0,5 0.7 Rep. Auton. SS Mordovă 0,5 — ■ ■ 0,2 0.3 Regiunea Astrahan 7.7 0,1 0,3 1,6 5,7 Regiunea Ciubâșev 32.2 0,1 0,9 6,2 25.0 Regiunea Saralbo 71.6 03 1.9 15,5 53,9 Regiunea Stalmgrad 69,9 0,6 1,7 15,4 52,2 Regiunea Cicalov . . 78,8 0,5 2,2 18,0 581 Rep. Aut SS. Bașchiră . 21,0 0.2 1,1 6,4 13.3 Regiunea Ulianovsc 8.1 0,1 0.5 2,9 4,6 Rep. Aut. SS. Tătară . 7,0 0,1 0,4 2.6 3.9 Regiunea Penza . . 1,2 0.1 0,7 0,4 Ținutul Crasnodar . 31,4 0,7 1.8 10.2 18.7 Regiunea Rostov . . 6P,0 1,2 2.4 15,4 50,1 Ținutul Stavropol 39,9 0,6 1,9 12.3 25 0 Regunea Grozâi . . . 3,1 0,1 0,2 1,0 L8 Regiunea Kramlin . ■ 18,3 0,2 0,5 4,0 13,6 Rep. SS. Ucraineană ■. 105,1 2,7 4,0 30,5 6V> Total ■ • • 580,0 8,0 21,0 150,0 401,0 pe Regiune, Ținut, Republică și să aducă la cuno- ștința fiecărui raion, sovhoz, colhoz și Centru de Sil- vicultură, sarcinile pentru efectuarea împăduririlor de protecție, culegerea semințelor și creșterea mate- rialului de împădurire în pepinierele forestiere ale colhozurilor și ale Statului. b) A asigura în anii 1949-1950, executarea prin for- țele colhozurilor și sovhozurilor a lucrărilor de re facerea tuturor plantațiilor forestiere vătămate, cari sunt situate pe terenurile colhozurilor și sovhozurilor. 12 . In scopul întemeiere! arboretelor de protecție rezistente și durabile, care să-și producă efectul din tinerețe, să se includă în arborete specii de arbori atât de esențe longevive cât și acelea repede crescătoare, alegând combinațiuni de specii adecvate condițiunilor locale de sol și de climă. A se atrage o deosebită atențiune asupra cultivărei în regiunile de stepă a ștejarului, acesta fiind specia cea mai prețioasă și longevivă. La plantațiunile perdelelor de protecție să cipale: ștejar, glădîță, frasin verde, salcâm; ca specii secundare: arțar tătărăsc, cais, corcoduș, ar- buști : coacăză aurie, scumpie, lemn câinesc e) In solurile complexului de soloneț castaniu din Republica SS Ucraineană și din Regiunile Krâmlui, ca specii principale; glădiță; arbuști: sălcioară. scumpie, coacăză aurie, cătină, salcâm mic. f) In cernoziomurile viguroase, spălate din Regiu- nile Tuia, Oriol, Tambov, Curse, Reazan, Penza, Vo- ronej, Saratov, Ulianovsc. Culbâșev, din Republica autonomă SS Mordovă și Tătară ca specii principale: ștejar, mesteacăn, larice de Siberia, pin (pe nisipuri), frasin; ca specii secundare: paltin de câmp, tei pu- cios, păr, măr, g) In cernoziomurile obișnuite din Regiunea Vo- ronej, Stalingrad, și Saratov, ca specii principale: ștejar. mesteacăn, frasin, pin obișnuit (pe nisipuri); ca specii secundare: coacăză aurie și neagră, caprifoi tătărăsc, măceș, alun. 30 REVISTA PĂDURILOR h) In cernoziomurile de Sud ale Regiunilor Sta. 1 in prad «i Saratov. ca snecii principale : ștejar, frasin, mesteacăn, pin obișnuit (pe nisipuri); ca specii se- cundare : palt>'n de câmp, năr măr. i) Tn cernoz'omurl’e de Sud ale Regiune! Rostov si ale Ținutului Stevronol. ea specii principale; șteiar. frasin, glădită. salcâm : ca specii secundare : paltin de câmp, jugastru, ca’s. păr, măr ; arbuști; coacăză aurie, scumpie lemn câmesc. b In solurile castanii închise din' Regiunea Stalin- grad, ca specii nrinc'pale: ștejar, frasin verde, sal- câm. nm obișnuit Te nisipuri) : ca specii secundare; arțar tătărăsc, păr ; arbuști ;' coacăză aurie, caprifoi tătărăsc, to Tn solurile cnoanii închise dm Regiunea Rostov si Groznâi si din Ținutul Stavroooi, ca specii princi- pale : stejar, glădi+ă. frasin verde pin obișnuit m= nisipuri) ; ca specii secundare: arțar tătărăsc. ca;s. păr; arbuști; coacăză aurie, scumpie, caprifoi tătă- răsc, lemn câinesc. I) In solurile complexului castaniu deschis din Regiunile Astrahan, Stalingrad Rostov, Groznâi și a 'Ținutului Stovronol, ca specd prmcmale: ulm de Turchestan, salcâm ; ca specii secundare : fă_ dud alb: arbuști: coacăză aurie, sălcioara. '•ătînă de râu ml In solurile de culoare închisă. din Reg umle Stalingrad și Astrahan, ca specii principale : stejar, frasin ; ca specii secundare; ulm. păr, arțar tătărăsc : arbuști : coacăză aurie, caprifoi tătărăsc. n) Tn cernoziomurile predzoviene din ținuturile Grasnodarului si Stavronolului si din Regiunile Ros- tov și Groznâi, ca specii principale: .«teiar, glădită. frasin, salcâm ; ca specii secundare : paltin de câmp, ■Jugastru. tei, păr. carpen, dud alb, cais; arbuști; coa- căză aurie scumnie. corn. o) In cernoziomurile viguroase din Regiunile Ulia. novsc sj Cuibâșev — de peste Volga — din regiunea cicalov și din Republicele autonome S. S. Balschiria si Tătară, ca. snecii rr’nHnale: mesfepoSn, șteiar. Jartea de Siberia, frasin ; ca specii secundare: paltin de câmp, tei pucios. măr. păr. p) Tn cernoziomurile carbonate ale Regiunii Auto- nome SS Bașchire. ca specii principale: mesteacăn, steiar, ulm de Turchestan : ca snecii secundare : ulm. arțar tătărăsc, măr siberian, arbuști; coacăză aurie, caragană. r) In cernoziomurile obișnuite din Regiunile Cu’- bâsev-Saratov, Ciocalovsc si din Republica autonomă SS Bas chiria ca specii principale: ștejar, mesteacăn, larice de Siberia, frasin ; ca snecii secundare : paltin de câmp, tei pucios. arțar tătărăsc. măr, păr arbuș- ti ; coacăză aurie, cătină de râu caprifoi tătărăsc. r) In cernoziomurile de Sud din Regiunile Saratov. Cuibasev. Cicalavsc, ca snecii nrinctete ■ stejar, ulm frasin : ca specii secundare : paltin de câmp și arțar tătărăsc, ulm, măr siberian, păr; arbuști: coacăză aurie, caprifoi tătărăsc. caragană. t) In solurile castanii-închise din Regiunile Sara- tov. Stalingrad. Cicalevsc. ca. specii principale ■ ulm. frasin verde; ca specii secundare; arțar tătăresc, păr, măr; arbuști: coacăză aurie, caragană. In ținutul Crasnodarului. în Regiunea Krâmului si în Regiunile de Sus alo Republicei SS Ucrainene, în locuri prielnice pentru creșterea eucaliptului, să fie recomandată plantarea, eucaliptului în jurul iazu- rilor, rezervoarelor de ane. ne malurile canalelor de irigație Si în perdelele de protecție. împreună cu alte «pecii de arbori. 14 .Să se considere eronat, când în regiuni cu un relief frământat și cu scurgeri mari de ape de ploaie și de zăpadă, plantarea perdelelor de protecție, se face în fâșii înguste, cari nu pot apăra solul do ero- dare și de eroziuni spălate — baza pentru imnădur’": de protecție trebue să fie întemeerea sistemelor de arberete pentru protecția câmpurilor ®i ameliorarea rîpclor-viroage. Lățimea acestor arborete se stabilește în funcție de destinația plantațiilor și de condițiunile stationăle locale și anume ; Tn condițiuni de °es. făside înv-^durie n^ntru apă- rarea câmpurilor, de vânturi uscate, se vor creia în colhozuri și sovhozuri în lățime de 10—20 m. ■ Perdelele forestiere dela colhozuri Si sovhozuri, practicate deacurmezisul coaptelor centru încetarea ruperei și spălărei solului (fășii forestiere și silvico- pomicole) să se facă 20—60 m. lățime împădurirea râpilor-viroage sub formă de fâșii în i'ini) acestora să se facă în lățimea de 20—50 m. făcând în acei as timp plantatiuni pe toată suprafața coastelor de viroage gi a râpilor; împăduririle în ju- rul rezervoarelor de ape să se facă de 10—20 m. lățim» In Republica SS Ucraineană, plantarea perdelelor forestiere de nrotectie să se facă în conformitate cu hotărîrea Consiliului de Miniștri URSS din 24 Apri- lie 1948 Nr. 1387. adică de 9—12 Si 17 m. lățime. Perdelele de protecție princinate — în lung — ale colhozurilor si sovhozurilor, să fie așezata pe hota- rele terenurilor destinate alternărilor culturilor de cereale cu cele de furaje, iar în cazul dimensiunilor prea mari ale câmpurilor. — aces+ea să f’e așezate si în interiorul lor și anume la hotarul porțiunilor de brigadă, iar în Regiuni dg stepă, să se prevadă micșorarea distantelor între perdele 15. Cere Ministerului Economiei Agricole URSS să curjrindlă lucrările pentru pregătirea solului; pentru ni ante Hi mi si semănături, nrecurn și îngrijirea îm- păduririlor pe terenurile colhozurilor, — în planurile de producție ale centrelor de’ tractoare si mașini pe bază de convenții eu colhozurile Lucrările centrelor de tractoare si mașini pentru pregătirea solului, plantarea si însămânțarea, precum si îngrijirea culturilor forestiere, se nlătesc în bani de colhozuri, după devize si norme fixate de Mini- sterul Economiei Agricole URSS și Ministerul de Fi- nanțe URSS. 16. S4 se recomande colhoznrilo’’. «ă organizez;: echipe pentru plantații forestiere și îngrijirea lor, atribuind acestor echipe porțiuni pentru împădurit si dându-Ie în grije aceste porțiuni pe termen de 5—7 ani Consiliul de Miniștri al Republicilor. Comitetele executive ale Ținuturilor și Regiunilor, vor organiza în cursul anului 1949 cursuri de două săptămâni pentru pregătirea oamenilor cari vor compune aceste echipe 17. In scopul de a încuraja o bună creștere a per. delelor dc protecție în colhozuri și a materialului de împădurire în pepiniere să se recomande acestor col- hozuri, ca în cazul executării planului de culturi fo- restiere să fixeze pentru colhoznici plata suplimen- tară, pentru prinderea pueților plantati și păstrarea lor, precum și pentru executarea producerii cantită- ților de material de plantare standardizat în popinie rele colhozurilor, precum urmează: a) o prima echivalentă eu valoarea a 10 zile de lu- cru de fiecare ha. de plantațiuni pentru- prinderea în primul an’ după plantare, pe întreaga suprafață atribuită echipei, de peste 85% a arborilor și arbuști- lor plantlati. b) o primă echivalentă cu valoarea a 15 zile de lucru de fiecare ha. de plantațiuni pentru prinderea, în primul an după plantare, pe întreaga suprafață atri- buită echipei, de peste 85% a arborilor și arbuștilor plantați. -c) o primă echivalentă cu valoarea a 8 zile dc lucru de fiecare ha. de plantațiuni forestiere pentru păstra- rea aceste plantatiuni în anul II si TTI cu reușita a minimum 80% din numărul arborilor și arbuștilor prinși în anul I, precum și a celor plantați ulterior în cadrul lucrărilor de complectare. Iri cazul când în colhoz există plantațiuni forestiere de 1-2-3 ani, adăugirea suplimentelor de zile de lucru CRONICA 31 să se facă după executarea sarcinilor de prinderea pueților în ce privește întâiul an și pentru menține* rea ior — pentru ■ anul al doilea 51 al treilea. d) Pentru producerea în pepiniera colhozului, peste plănui stabilit, a materialului de plantat standardizat, sa se acorde suplimentul de plata, conform hotărîri- lor adunărilor generale ale colhozului, în numerar, în proporție până la 50% din valoarea materialului de plantat, cultivat, peste planul prevăzut, după prețuri stabilite de pep.merele ae Stat pentru poeți neiepicați. Adăugarea suplimentului pentru zile de lucru și plata în numerar să fie repartizate proporțional cu numărul de zile de lucru, efectuate de fiecare colhoz- nic și șef de echipă pentru lucrări în plantațiuni și în pepiniere, deosebit .de aceasta șefului de ecmpa să i se puncteze încă trei procente din numărul total de zile de lucru efectuate de echipa lui, drept primă ne conducere. 18. . A considera efectuat planul de lucrări agricole al raioanelor, al colhozurilor și al sovhozurilor, numai cu condițiunea, dacă s’a executat planul de lucru de împădurirea perdelelor de protecție, de îngrijirea plantațiilor și meșterea ma’eriaiului de împădurire în pepiniere. 19. A cere Ministerului Economiei Agricole URSS, Consiliului de Miniștri RSFSR, Consiliului de Mini- ștri al Republice! SS Ucrainene, Consiliilor de Mini ștri al Republicilor autonome. Sovietelor de Ținuturi de Regiuni, să organizeze, începând cu anul 1949, în fiecare Regiune și Republică autonomă, secțiuni pen- tru pregătirea cadreior cu durata invațamauTAm ae 3 luni pentru lucrări de ameliorațiuni agro-silvice, pe lângă 1-2 școli regionale de agricultură cu îndeplini- rea condițiunilor fixate pentru școlile regionale de agricultură. , 20. A cere Consiliului de Miniștri RSFSR, Consiliu- lui de Miniștri al Republice! SS Ucrainene, Consiliilor oe Miniștri al Republicilor autonome, Comitetelor exe- cutive ale Ținuturilor și Regiunilor: a) să organizeze sectoare de ameliorațiuni agro-sil- vice în Ministerele Economiei Agricole ale Kepub.icelor autonome și în Administrațiile Generale ale Econo- miei Agricole din Ținuturi și Regiuni, unde se vor face lucrări de plantațiuni forestiere. b) bă se compiectezc stațiunile de mașini și trac- toare cu personal calificat în lucrări de ameliorațiuni agro-silvice, iar serviciile agricole ale Raioanelor cu personal 'având gradul de șef de lucrări de amelio- rațiuni agro-silvice 21. Să șe aprobe Ministerului Economiei Forestiere URSS organizarea administrației de ameliorațiuni fo- restiere în cadrul administrației generale de amena- jări agricole și de asolamente. 22. Pentru conducerea lucrărilor de cteiarea perde- lelor forestiere de protecție, pentru organizarea pe- pinierelor forestiere, pentru creșterea materialului de împădurire, pentru desvoltarea pomicuiturel și intro- ducerea economiei model în pădurile stabilite colho- zurilor, — să se aprobe Ministerului Colhozurilor URSS organizarea unui Serviciu, jar Consiliului de Mini- ștri RSFSR și Consiliului de Miniștri al Republice! SS Ucrainene de secțiuni pentru ameliorațiuni agro- silvice, economia forestieră și pomicultura în cadrul Ministerelor Sovhozurilor din Republicile respective A introduce postul de inginer superior pentru ame- liorațiuni agro-silvice în Statele Ministerului Sovho- zurilor URSS și anume în sovhozuri unde exista sau unde se vor face împăduriri. 23. A cere Ministerului Sovhozurilor URSS: at să organizeze școli pentru pregătirea de maeștri în âmelmrațîuni agro-silvice pe lângă școlile tehnice agi’.coie precum și în sovhozuri, unde există lucrări de împăduriri. bl să se mărească contingentul elevilor în școlile tehnice agricole pentru ameliorațiuni agro-silvice pen- dinte de Ministerul Sovhozurilor URSS în aga fel—în- cât acesta să asigure în întregime numărul de tehni- cieni agro-silvici de ameliorațiuni, necesar colhozurilor. c) In termen de trei luni ae zile să elaboreze, îm- preună cu Ministerul Economiei forestiere URbS și VTSPS și să propună Consiliului de Miniștri URbS normele de producție și normativele pentru lucrările de ameliorațiuni agro-snvice, precum și sistemul de Încurajarea lucrătorilor, funcționarilor și specialiștilor din sovhozuri pentru executarea cu succes a sarcini- lor in cultura pădurilor de protecție. 24. A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS: ' a) Să organizeze In 1948—1950 încă un număr de 50 centre -ae Silvicultură de stepă și 200 ocoale sii- txce; pem.ru eiectuarea lucrărilor ae ameliorațiuni fu. resuere in reg.unue oe stepa șl aiiiesUpa. b) cu Începere din anul ±948 să oigamzeze pregă- tirea tehnicienilor și mecanicilor inferiori și în țcoale ae bilvicunură de doi ani. c) A da colhozurilor ajutor tehnic prin capacitatea specialiștilor de la Centrele de Silvicultură și de la ocoaieie silvice, în desvoltarea culturilor perdelelor forestiere ae protecție și a materialului de împădurire pepinierele colhozurilor. 25. A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS Și Ministerului Economiei Agricole URSS să prelucreze in termen de z ani de zue, in conformitate cu pre- zentul Decret, cu participarea Ministerului Sovhozuri- lor, instrucțiunile lucrative pentru proectarea și cul- tura plantaților de ameliorațiuni agro-silvice. bă se ceară Consiliilor de Miniștri ale Republicilor, Comitetelor executive, ale Ținuturilor și Regiunilor ea, pe baza prezentului Decrei, și mstrucțiunuor in vigoare, să prelucreze indicațiuni agro-tehnice pentru întemeierea și desvoltarea culturilor forestiere de pro- tecție adaptate condițiunilor locaie naturale. 26. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Economiei Forestiere URt>S și Ministerului Sovhozurilor URSS ca, în anul 1949, să asigure pe terenurile fiecărui Institut de Știință sau de experimentațiuni, precum și la centrele de Silvi- cultura din Regiunile ae Stepă și antestepă, inînnțarea perdelelor forestiere experimentale prin insămânțări cu metoda sămănăturilor in cuiburi. Să se dea sarcină Academiei Științelor Agricole URSS „V. I. Lenin” ca, în termen de 2 luni de zile, Să elaboreze instrucțiuni pentru efectuarea acestor insa- manțărl. III. — Fixarea și împădurirea nisipurilor 27. In scopul de a împiedica mișcarea nisipurilor din regiunile de stepă și din cele de semi deșert în regiunile fertile ale Volgăi, Caucazului de Nord, re- giunile Centrale de Cernoziom și din Republica SS Ucraineană, a cere Ministerului Economiei Forestiere URSS, ca în anii 1949-1955 să efectueze fixarea și împădurirea, nisipurilor pe suprafața de 322 mii ha cu următoarea repartizare pe Republici, Ținuturi, Re- giuni: (Tabloul de sus dela pag. 32). A cere Ministerului Economiei Forestiere URSS ca până la 1 Ianuarie 1950 să colaboreze și să pre- zinte Consiliului de Miniștri URSS planul de măsuri pe anii 1956-1965 pentru fixarea și împădurirea în- tregei suprafețe de nisipuri din Regiunile, Ținuturile și Republicile indicate mai sus. 28. Pentru fixarea și împădurirea nisipurilor să se recomande următoarele specii de arbori și arbuști. a) în zona de antestepă : pin, mesteacăn, ștejar. plop, caragană, caprifoi tătărăsc, salcie. b) în zona de stepă : pin, pin de Krâm. salcâm, ștejar, plop, cais, dudul alb, caragană, scumpie, săi- cioară, caprifoi tătărăsc, salcie, salcâm mic. c) în zona de semideȘert: salcâm, ulm, ștejar, plop, dudul alb, cais, sălcioară, scumpie, cătină, caii-, zonum, salcie, pin. 32 REVISTA PAtJVRlLOft 29. In scopul fixării cât mal rapide a nisipurilor mișcătoare, să se ceară Ministerului Economiei Fo- restiere URSS, comitetelor executive și celor de par- tid din Regiunile Astrahan, Groznâi și Stalingrad, Comitetului Ținutului și al Partidului din Stavropol să asigure o largă aplicare a semănăturilor de hi- brizi de Sorg, secară de pustiu (deșert) și a altor ier- buri, pe nisipuri în scopul de a transforma suprafe- țele de nisipuri în terenuri de pășuni și de fânețe. Ministerul Economiei Agricole URSS, Ministerul gure cultivarea cantităților necesare de puețl nere- picați standardizați, de specii lemnoase, arbustlve și pomicole în pepinierele forestiere ale Statului, ale sovhozurilor și ale colhozurilor. 31. Să se aprobe pentru anii 1949-1955 planul de cultură al materialului de împădurire pentru crearea arboaietelor de protecție. (Tabloul de jos dela pag 32). Să se aprobe planul de producție a materialului de împădurire pe Regiuni, Ținuturi și Republici: Republica, Ținut, Regiuuea Anul 1949 1950 1951 1955 mii Hectare Regiunea Voronej ... . . Regiunea Curse ...... Regiunea Oriol Regiunea Tambov Regiunea Reazan . ..... Republica Autonomă SS. Mordovă ^Regiunea Astrahan. Regiunea Cui.âșov ... . . Regiunea Saratov . . Regiunea Stalingrad . , . . Regiunea Cicalov Rep Autonomă SS. Bașchiră . . Regiunea Ulianov Rep. Autonomă SS. Tătară . . . Regunea Penza Regiunea Rostov ....... Ținutul Stavropol Regiunea Groznăi ..... Republica SS. Ucraineană 3,0 1,5 0,3 1,0 0,2 0,5 1,0 1,2 0,2 0,2 0,2 04 1,8 IjO )0,0 5,0 3,0 0,6 2,9 0,6 0,5 5,0 14 2,0 3.3 0,1 0,2 0,4 0.3 0,3 3,3 3,0 1,5 10,0 29,0 5,0 4,4 9,9 5,2 3,0 34,5; 1,7; 12,5 28,2* 0,3 1.61 1,4 2,5 3,7 15,4 8,9 17,5 71,2 Total . • . . 22,4 43,1 256,5 Sovhozurilor URSS și Câmpul de Experimentațiuni pentru culturi de plante "Vivace din Stavropol, vor asigura producția semințelor de hibrizi Sorgo gunae- vae, în anul 1949, penru suprafața de însămânțare de 300 ha ; pe anul 1950 — 20 mii ha și în anul 1951 pentru suprafața de 100 mii ha. IV. - Cultivarea materialului de împădurire în pepinier forestiere de Stat, de colhoz ți de sovhoz 30. Pentru crearea perdelelor de protecție de Stat, de sovhoz și de colhoz și pentru împădurirea râpelor, vâlcelelor, a malurilor de lacuri și a râurilor în re- giunile de stepă șl antestepă din partea europeană a URSS, să se ceară Ministerului Economiei Fores- a) In pepinierele de Stat ale Ministerului Econo- miei Forestiere URSS și ale Ministerului Economiei Agricole URSS. (Tabloul de sus dela pag. 33). b) In pepinierele sovhozurilor și colhozurilor. eTa- bloul de jos dela pag. 33). 32. Să se ceara M msterului Economiei Forestiere URSS ca în anii 1949-1950 să organizeze încă 69 pe- piniere forestiere, din care : în Ținutul Stavropol 3, în Regiunea Rostov 6, Astarhan 4, Saratov E, Cui- baȘev 5, Stalingrad 11, Cicalov 6 Groznâi 3, Krâm 1, Penza 2, Ulianovsc 2, Reazan 3, Tuia 3, Republica Tătară 1, Republica ASS Bașchiră 1, Republica ASS Mordavă 1. 33. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole în milioane de bucăți Anul 1949 1950 1951 1955 In pepinierele die Stat ale Ministe- rului Economiei forestiere URS SI Ministerul Economiei Agricole U. R. S. S . , , In pepinierele Colhozurilor .... In pep'nierele Ministerului Sovho- zurilor URSS Total . . . 1900 634 246 86 2500 1015 370 219 14477 8062 2686 1460 2866 4161 26685 tiere URSS, Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS, Consiliului de Miniș- tri al RSFSR, Consiliului de Miniștri și C.C. al P.C. din Reputrca SS Ucraineană. Consiliilor de Miniștri ale Republicilor Autonome. Comitetele executive ale Ținuturilor, Comitetelor executive ale Regiunilor ,Co~ mltetHor de partid regionale șl de Ținuturi, să as!- URSS, Consiliilor de Miniștri ale Republicilor, Comite telor executive ale Regiunilor și Ținuturilor, Comi- tetelor de partid .ale Ținuturilor și Regiunilor să or- ganizeze încă un număr de 60 pepiniere forestiere de Stat, din cari 32 în anul 1949 și 23 în anul 1950 cu următoarea repartizare pe Republici, Ținuturi, Regiuni: (Tabloul dela pag. 34). CRONICA 33 C.C. (b) al Ucrainei, Consiliilor de Miniștri ai Repu- blicilor autonome, comitetelor executive ale Ținutu- rilor și ale Regiunilor, Comitetelor executive de Par- tid din Ținuturi și Regiuni ale porțiunii de stepă Și antestepă din partea Europeană a URSS, ca în anul rele forestiere să se delimiteze porțiuni de terenuri cele mai propice și să fixeze pentru lucrul permanent în pepiniere, echipe speciale de oameni. 35. Să se ceară Ministerului sovhozurilor URSS a) In pepenierelc de Stat ale Ministerului Econ. For- U. R. S. S. în m ilioane de bucăți Republica, Ținut, Regiunea Pepinierele Minu Econ, Forest- U. R- S. Ș. Pepinierele Min. Ec. Agricole U. R, Ș. Ș. 1949 1950 195 M95? 1949 1950 1951-1955 Regiunea Voronej 65 140 1210 50 100 729 Regiunea Curse . . 85 180 561 35 70 777 Regiunea Oriol . , Regiunea Tambov . ■ 50 90 125 135 789 471 20 20 58 50 870 480 Regiunea Riazan 50 61 379 — 10 132 Regiunea Tuia . . 17 28 257 10 144 Rep. Aut. SS. Mardava 40 60 298 -r- 5 108 Regiunea Astrahan 5 20 426 — — 3U Regiunea Cuibașov . - 54 85 609 30 50 2^U Regiunea Soratov 54 77 428 30 60 360 Regiunea Cicslov . . 39 51 401 33 40 270 Regiunea Stalingrad 45 115 907 30 50 330 Rep. Aut. SS. Bașchiră . 75 h-5 850 15 20 210 Regiunea Ulanovsc 72 87 512 9 >5 93 Rep. Aut SS. Tătară 50 73 320 18 30 156 Regiunea Penza . . . 50 58 294 12 20 132 Ținutul Crasnodar . . 12 22 295 35 40 270 Regiunea Bostov . . 55 100 1207 35 60 360 Ținutul Stavropol 40 70 516 30 40 240 Regiunea Jwznăi 12 21 242 7 10 48 Regiunea Iwrâmuiui 15 37 102 15 15 78 Rep. SS. Ucraineană 895 900 3403 210 270 2008 Total 1900 2550 14477 634 1015 8J62 b) In pepinierele sovhozurilor și colhozurilor: în milioane de bucăți Republica, Ținutu’, Regiunea Regiunile sovhos. Regiunile colhoz. 1949 1950 1951-1955 1949 1950 1951-1955) । Regiunea Voronej . . Regiunea Curse . . , Regiunea Oriol . . Regiunea Tambov , . Regiunea Reazan , . Regiunea Tuia . . Rep. Aut. SS. Mordovă Regiunea Astrahan Regiunea Ciubașev . . Regiunea Saratov . . Regiunea dkalov . . Regiunea Stalingrad Rep. Aut. SS. Bașchiră Regiunea Ulianosc Rep. Aut SS. Tatară . Regiunea Penza . . • Ținutul Crasondar i txegiunea Rostov . . j Ținutul Stavropol . . I Regiunea Groznâi ! Regiunea Krâmului i Republica SS. Ucraineană Total . .. i 1,5 0,3 0,3 0,9 0,2 0,3 0,2 0,9 3,0 12,0 9,0 U,0 3,0 1.5 1,5 03 5,5 9,6 4,2 0,3 3,0 16,5 • 4,2 0,6 0,9 2,4 03 0,8 0,3 2,4 12,0 30,0 29,0 27,3 7,5 4,0 3,0 0,6 12,5 23,7 9,9 1.2 7,5 39,0 30 8,0 9,0 15 2,0 5,0 2,0 1,5 60 150 170 150 60 27 25 7 100 150 120 1,0 40 305 15 15 10 10 5 5 2,5 1,5 12,5 12,5 14,0 17 7.5 4 7,5 5 15 16,5 12,5 3 5 50 20 30 15 15 10 10 5,0 2,5 19 22,5 20,5 25 15 7,5 12,5 10 20 20 17,5 4 1 7o 1 243 259 ! 290 160 44 48 36 2J 8,0 120 90,0 110 70 30 52 44 90 20 180 16 26 668 86,0 219,0 1460 246 377 2686 1949 să organizeze cel puțin câte o pepinieră fores- tieră pentru fiecare 5-10 colhozuri, cari au plan, de împăduriri. Să se aprobe până la 1 Ianuarie 1949 tablourile colhozurilor, în care vor fi orgazinate pepinierele. Să se recomande colhozurilor, ca pentru pepinie- să organizeze în 1949-1950, 110 pepiniere forestiere în regie proprie prin sovhozuri cu prevederi pentru sa- tisfacerea nevoilor colhozurilor cu materiale de împă- durire și anume în anul 1949 să înființeze 80 pepi- niere și în anul 1950, 30 pepiniere. 34 REVISTA IADURILOR 34. Să se ceară Consiluilui de Miniștri RSFSR, Consiliului de Miniștri .al Republice! SS Ucrainene și 36. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS să efectueze arături cu adâncime de 25-27 cm. în pepinierele colhozurilor pentru semănatul semințelor de specii de arbori, arbuști și arbori fructiferi, con. form convențiilor încheiate cu colhozurile și prin mijloacele stațiunilor de tractoare și mașini cu plata acestei lucrări în bani. 37. Cu începere din anul 1949, să se scutească col- piniere să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS : a) să reorganizeze Oficiul panunional „Agroke- t'sem” în trustul panunional „Agrolespitonaie” iar ofiedie „Agrolessus”ului din Republici, Ținuturi și Regiuni — în filialele trustului. b) să organizeze în anul 1949 tre iflliale ale trus- tului „Agrolespitomnje“: în ' Oriol pentru a deservi pepinierele din regiunea Oriol, în Tambov pentru a deservi pepinierele din regiunea Tambov și în Ufa pentru deservirea pepinierelor din Republica autono- mă SS Bașchiră, iar în anul 1949 trei filiale ale trus- Republica, Ținut, Regiunea Numărul pepi- nierelor DIN CARI tn 1949 | în 1 950 Republica Autonomă SS. Bașchiră. Regiunea Gnoznăi Ținutul Crasnodar Regiunea Rostov Regiunea Ciubășev Republica Autonomă SS. Mordovă. Regiuneia Penza Regiunea Reazan ....... Regiunea Saratov Republica Autonomă SS. Tătară Regiunea Tuia Regiunea Ulianovsc Regiunea Cicalovsc Total . . . 4 2 2 3 5 4 7 10 4 2 10 4 3 . 2 2 3 3 2 3 5 2 2 5 2 2 2 3 2 2 4 5 2 5 2 1 60 32 28 hozurile de a furniza obligatoriu pentru Stat produ- sele depe suprafețele ocupate cu pepinierele forestiere ale colhozurilor. 38. Să se ceară Ministerului Industriei URSS și Ministerului Industriei alimentare URSS ca să livreze Ministerului Economiei Forestiere URSS, Ministeru- lui Economiei Agricole URSS și Ministerului Sovho- zurilor URSS semințe din fructele prelucrate prin metoda rece. 39. Să se ceară Ministerului Economiei Forestiere URSS, Ministerului Economiei Agricole URSS și Mi- nisterului Sovhozurilor URSS să asigure cu semințe de specii de arbori și de arbuști pepinierele forestiere ale , Statului, ale colhozurilor și ale sovhozurilor. Ministerul Economiei Erestiere URSS împreună cu Ministerul Economiei Agricole URSS și Ministerul Sovhozurilor URSS vor stabili în termen de 2 luni nevoile în semințe de specii de arbori și arbuști, pentru anii 1949-1955 și vor prezenta Consiliului de Miniștri URSS propuneri pentru organizarea recoltă- rii de semințe și a măsurilor de îmbunătățirea și des- voltarea operațiunilor privind manipularea semințe- lor forestiere. 40. Să se ceară Ministerului Economiei Forestiere URSS, ca din pepinierele proprii să vândă colhozuri- lor și sovhozurilor materialul de împădurire deficitar, ce le este necesar pentru culturile forestiere de po- tecție și pentru întemeerea plantațiilor pomicole și de fructe. 41. Să șe aprobe următorul utilaj tip pentru pe- pinierele forestiere de Stat ale Ministerului Economiei forestiere URSS, ale Ministerului Economiei agricole URSS, ale pepinierelor forestiere din sovhozuri al Ministerul sovhozurilor: (Tabloul dela pag. 35 sus). 42. Pentru ameliorarea conducere! lucrărilor în pe- tului ,.Agrolespitomnic” în Reazan, pentru deservirea pepinierelor din regiunea Reazem, în Tuia pentru de- servirea pepinierelor din regiunea Penza și din Repu- blica autonomă SS Mordavă. V. — Introducerea și însușirea sistemului de alternarea culturilor de cereale cu cele furajere 43. Să se considere că introducerea și însușirea în colhozuri și sovhozuri a sistemului de alternarea cul- turilor de cereale cu cele furajere este unul din cele mai principale mijloace pentru mărirea recoltelor de culturi agricole, pentru creiarea bazelor furajere fer- me pentru animalicultura și pentru mărirea produc- tivității muncii în colhozuri și sovhozuri. A cere Ministerului Sovhozurilor URSS ca în anul 1949 să termine lucrările pentru introducerea siste- mului de alternarea culturilor de cereale cu cele de furaje în toate sovhozuirile și colhozurile din zona de stepă ș antestepă a părții europene URSS. A cere Ministerului Economiei Agricole URSS, or- ganelor locale a Sovietelor și de Partid din Republici. Ținuturi șși Regiuni și din zona de stepă și antestepă a părțel Europene URSS să desăvârșească cel mai târziu în cursul anului 1950, introducerea sistemului alternărei culturilor de cereale cu cele de furaje în toate colhozurile, unde aceste lucruri încă nu au fost introduse. Repartizarea pe Republici, Ținuturi, Regi- uni, hste după cum urmează: (Tabloul dela pag. 35 jo^). In toate sovhozurile Ministerului Sovhozurile URSS lucrările de amenajări agricole pentru introducerea alternării recoltelor de cereale cu cele furajere sa fie terminate în anul 1949. 44. Scontând ca insuficiente și de mică productivi- tate întinderile naturale furajere din regiunile de stepă și antestepă, să se ceară Ministerului Economiei agri. cole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS, organe- âȘ lor de conducere a sovietelor și celor de partid din Republici, Ținuturi și Regiuni ca să asigure introdu- cerea alternării culturilor de furaje în fiecare colhoz •și sovhoz pentru a îndestula nevoile animale prin câmpurilor de buruieni în scopul cât mai complecta- tei utilizări a terenurilor. = 46. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS, organelor Pentru pepi- niere până la 100 ha. Cu supta* fața dela 100-200 ha. Tractor „C53—NATY Tractor p. livezi și grădini . . . Autocamion ................... ■ Plugul pentru plantaj ............ Plugpl de tractor cu 3 brazde și dispozitiv pentru adâncire . . Plug de tractor cu 5 brazde 5—35 . Plug pentru racțiune cu cai Cultivator pentru tractor KYTC 4,2 Cultivator pentru tractor universal Cultivator pentru tracțiuni cu cai . Pluguri pentru tractor . . . . Decorticaor cu discuri ........ Cultivatori pentru tractor ■ - • Cutivatori de mână (planeta) . . Grație „zig zag” ................. Sămânătoare forestiere pentru trac- țiune cu cai ...................• Semănătoare forestieră de mână . Pluguri pentru scos pueți . . . Stropitor de tracțiune animală Ștropitor pentru purtat în spate Vase pentru carburanți (în tone) Greider de 3 m.................... Remorcă cu 2 osii de 2 tone . . Instalație de ploaie artificială KDY cu motor ......................... 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 2 1 z 10 15 1 z 3 1 2 5 1 1 1 1 2 1 1 I 1 3 1 1 4 4 1 4 15 15 1 4 6 1 4 10 1 1 1 culturi în pășuni, furaje suculente și fânețe: Alter- nările în culturi furajere să fie introduse în primul rând pe terenuri naturale de furaje, puțin productive (imășuri, islazuri), iar în caz de insuficiență în a- ceste terenuri — pe terenuri arabile. Republica, Ținut, Regiunea i Numărul col» hozurilor In anul 1949 In anul 1950 Republica SS Ucraineană . . Regiunea Voronej Regiunea Curse Regiunea Tambov . Regiunea uriol . . .... Ținutul Crasnodar ■ • Regiunea Rostov .... j Regiunea Astrahan . ... 1 Regiunea Saratov Regiunea Krâmului . . • . ■ Regiunea Ulianov Regiunea Penza Regiunea Tuia . Republica Autonomă SS Bașchiră Republica Autonomă SS Mordovă TOTAL . 5500 800 1300 522 550 76 148 35 230 320 15 219 550 505 96 2909 576 1151 486 75 26 100 508 434 10.866 6.265 15. Asolamentele în colhozuri din Regiunile de ste- pă și antestepă în partea Europeană URSS să fie a- piicate în conformitate cu Decizia Consiliului de Mi- niștri URSS din 21 Iulie 1945 „Măsuri pentru ame- liorarea și însușirea asolamentelor în colhozuri" — cu introducerea obligatorie a ierburilor longevive (a- mestec de leguminoase și a ogoarelor negre. In re- giuni cu umiditate suficientă șă se prevadă mărirea «unrafeței ogoarelor cultivate pe' măsura curățire! de conducere a sovietelor și celor de partid, directo- rilor și agronomilor sovhozurilor și stațiunilor de tractoare și mașini, ca in 1941)—1955 să desăvârșească în toate colhozurile și sovhozurile trecerea Ia siste- mul allernărei culturilor dc cereale cu cele furajere și astfel: să asigure până în anul 1955 în fiecare col- hoz și sovhoz suprafețe pentru insămânțări cu er- buri longevive pentru ogoare negre și cele cutlivate, precum și pentru culturi de cereale și de alte culturi în conformitate cu asolamentele adaptate. Să se aprobe introducerea în colhozuri a sistemului alternărei culturilor de cereale cu cele de furaj după următorul plan: (Tabloul diela pag. 36). Să se ceară Ministerului Sovnozurilor URSS, ca în termen de două luni să se precizeze pentru sovhozuri sarcinile în însușirea sistemului alternării culturilor de cereale cu cele de furaje, fixând termenul de exe- cutare până în anul 1955, — cel mai târziu. 47. Să se ceară Consiliilor de Miniștri ale Republici- lor, Comitetelor executive ale Ținuturilor și ale Re- giunilor, să lichideze practica îngustă și dăunătoare de a transfera sarcinele de însămânțarea culturilor de cereale și a altor culturi asupra colhozurilor îna- intașe în loc de a acorda un ajutor efectiv colhozuri- rilor codașe în executarea planului semănăturilor șl majorarea recoltelor. Un asemenea procedeu dă drept, rezultat tulburarea planului de asolamente scăderea recoltelor și diminuarea producției în cereale și în alte produse atât în colhozurile codașe, cât și în cele înaintașe ceeace întârzie desvoltarea gospodăriei ob- ștești a colhozurilor. 43. Să se ceară Ministerului Economici Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS, organelor de conducere și de partid din Republici, Ținuturi și Re- g uni, să verifice de două ori pe an mersul însușire! sistemului de alternarea culturilor de cereale cu cele de furaje și anume — primăvară după term na- 36 REVISTA PĂDURILOR rea perioadei de însămânțări și toamna — după ter- minarea lucrului de câmp și a acorda ajutor colhozu- rilor și sovhozurilor pentru însușirea lor cât mai ur- gentă. 49. Cu începere din anul 1949 să se introducă da- rea de seamă anuală cu situația la 1 Iulie a mersu- curătitul la timp a semincerilor, treeratul și curățirea semințelor. t c) Pentru mărirea resurselor de semințe de lu- cerna și pentru înmulțirea cât mai rapidă a spe- ciilor bune și selecționate și a celor locale de lucernă, să se asigure în regiuni secetoase întomeerca numă- rului necesar de seminccri de lucernă pe lunci, de- Republica, Ținut, Regiunea Numărul total al colhozurilor cu asolamente cu «totalul» tu creștere) 1949 | 1950 1951 1952 | 1953 | 1954 | 1955 Republica SS Ucraineană . . 769 900 1800 5000 11000 18G00 26615 Regiunea Voronej 116 140 300 800 200U 3260 4336 Regiunea Curse . . . . 111 IbO 300 900 2500 3700 4964 Regunea Tambov «5 120 250 700 1400 2300 3133 ! Regunea Oriol . . .... 35 100 210 500 1700 3000 4132 Ținutul Crasnodat 122 ISO 400 750 U50 1800 2201 1 ■ Ținutul Stavropol . , .... 32 110 230 500 700 yoo 1126 | (Regiunea Rostov 58 140 300 600 1100 1400 1874 Regiunea Astrahan .... 5 15 35 60 80 110 149 Regiunea Stalingrad 72 160 300 600 900 Î200 1591 Regiunea Cubâșev . , . 32 100 250 600 soo 1260 1496 Regiunea Saratov .... . . 40 90 200 500 800 1360 1832 Regiunea Cicalov . . . . . 91 170 320 800 1200 1600 2080 Regiunea Kxâmului 24 35 100 250 450 760 962 Regiunea Groznăi . . ... 13 20 40 100 150 200 244 Regiunea Ulianov ... ... 21 30 100 250 500 900 1275 Regiunea Penza , . ... 50 75 150 350 700 120J 1979 Regiunae Reazan . . 60 80 200 800 1800 3u00 3886 Regiunea Tuta ........ 8J 150 400 1000 1700 2600 3376 Republica Autonomă SS Bașchiră 157 180 300 1000 2000 3260 4370 Republica Autonomă SS Mordovă 46 6U 130 300 700 1200 1641 Republica Autonomă SS Tatară 80 100 250 900 1900 3000 4247 Total , . 2125 31Ub 6565 17260 35430 5o71U 7 7509 lui însușire! in colhozuri și sovhozuri a sistemului alternării culturilor de cereale cu cele de furaje. 50. Executarea sistemului însușit de alternarea cul- turilor de cereale cu ierburi furajere și justa plani- ficare a suprafețelor de însămânțat in perioada de însușire de asolamente în colhozuri să se aea în răs- punderea; Președinților comitetelor executive ai Ți- nuturilor, Regiunilor și ai Consiliilor de Miniștri ai Republicilor, ai Directorilor și agronomilor principali dm Administrațiile Regionale și de Ținut aie Econo- miei Agricole Ministerelor Economiei Agricole ale Re- publicilor, — pe Regiuni, Ținuturi și Republici, iar pe raioane — in răspunderea președinților comitetelor executive ale raioanelor, administratorilor șefi și a- gronormior principali ai secțiilor de economie agrico- lă din raion. Considerând că slaba însușire a sistemului de alter- narea culturilor de cereale cu cele furajeire este cauzată in primul rând de producția insuficientă in colhozuri și sovhozuri de semințe de ierburi longe- vive, să se ceară Ministerului Economiei Agricole U. R. S. S., Ministerului sovhozurnor URSS, Consiliului de Miniștri RSFSR, Consiliului de Miniștri și Comi- tetului Central al Partidului Comunista (b) din Re- tetului Central al Partidului Comunist (b) din Re- publicilor Autonome, Comitetelor Executiv ale Ținu- turilor și Regiunilor Comitetelor de partid ale Regiu- tdlor și Ținuturilor. a) Organizarea în colhozuri și sovhozuri a culturei semințelor de ierburi longevive leguminoase și gra- minee pentru a asigura nevoile Colhozurilor și sov- hozurilor cu semințe de ierburi în contul producției lor în interiorul Regiunei, Ținutului, Republice! în cantități necesare pentru deplina satisfacere a intro- ducere! sistemului alternărei culturilor de cereale cu cele furajere. * b) Asigurarea mobilizării cât mai urgente a solului pentru semănatul ierburilor la terenurile agrotehnice optima precum și îngrijirea cuvenită semincerilor. presiuni și terenuri aflate în jurul lacurilor cu uti- lizarea semințelor pentru desvoltarea semănăturilor de ierburi in pământuri irighbile. 52. Având în vedere că semănatul lucernei în tim- pul verei m ogoare curate (negre) asigură recolte de semințe mai mari și mai stabile, — să se recomande colhoznicilor ca alături de semănăturile de primăva- ră să aplice în proporții mari și semănăturile de vară a lucernei Ministerul Economiei, Agricole URSS Și Ministerul Sovhozurilor URSS vor stabili anual sarcini pentru colhozuri și sovhozuri pentru însămânțările de vară a lucernei și pentru înființarea semincerilor pe tere- nuri de luncă, irigabile și în acelea din jurul lacu- rilor ; deasemenea vor elabora și vor aproba cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1950 împărțirea pe raioane a speciilor și varietăților de ierburi longevive grami- nee și leguminoase pentru însămânțarea lor în ame- stecuri de ierburi. 53. Pentru a organiza un control sistematic asupra executării asolamemeior și a tehnice! agricole să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS și Mi- nisterului Sovhozurilor URSS, că in termen de o lună să elaboreze pentru colhozuri modeie de registre pentru înregistrarea semănăturilor pe terenurile de- stinate alternărei culturilor de cereale cu cele fura- jere, iar T. S. U. pe lângă Consiliul de Miniștri URSS să scoată până la' 1 Martie 1949, din tipar, aceste registre în cantități fixate în înțelegere cu Ministerul Economiei Agricole URSS și Ministerul Sovhozurilor URSS. 54. Pentru a preveni spălarea și spulberarea solu- rilor să se recomande colhozurilor și sovhozurilor că odată cu crearea perdelelor de protecție să execute următoarele măsuri: a) pe terenuri spălate și rupte să se introducă al- ternarea culturilor de cereale cu cele furajere cu cronică ijtrțA^ predom’narea speciilor de ierburi longevive legumi- noase și graminee. b) Arăturile, grăpările (afară de cele din preajma semănatului să se facă deacurmezișul coastelor. c) A crea pe câmpuri deacurmezișul coastelor rân- duri de fășii tampoane de ierburi longevive, a nivela făgașurile și a gazona lăsaturile conducătoare de ape și coastele abrupte. 55. Să se ceară Consiliiloii de Miniștri ale Republi- cilor, Comitetelor executive ale Ținuturilor, Regiuni- lor, Comitetelor Centrale ale Partidului din Repu- blici, Ț.nuturi, Regiuni ca în anii 1948—1949 să or- ganizeze cursuri de o lună pentru ridicarea califică- rei inginerilor agronomi principali, zootehniciemlor principali, conducătorilor șefi de cadastru ai Secțiilor agronomiei din raioane, precum și ingmer.lor agro- nomi superiori dela Centre de tractoare și mașini în materie de înrădăcinare a sistemului alternărei recol- telor de cereale cu cele de furaje, de organizarea ba- zelor furajere, culturi de păduri de protecție, meto- dele cultivării solului și îngrijirea semănăturilor, în- grășemnte, construcția etericelor și a rezervoarelor de ape. Cheltuiala cu ținerea acestor cursuri va fi supor- tată dm fondurile bugetelor locale. Ministerul Economiei agricole URSS și Min: sterul sovhozurilor URSS în anul 1949 vor organiza cursuri permanente pentru ridicarea calif căra inginerilor agronomi în materia sistemului de alternarea cultu- rilor de cereale cu cele furajere în agr.cultură pe lână Academia de Agricultură „K. A. Timireazev“ din Moscova, pe lângă Institutul de Cercetări Știin- țifice pentru Econom.a Semințelor din Sud Est (în orașul Saratov), pe lângă Inst.tutul de Cercetări Științifice al Zonei Centrale de Cernoziom „V. V. Docuceaev” (Regiunea Voronej) și pe lângă Institutul de - Agricultură dm Harcov. Insujirea sistemului just de prelucrarea solului. 56. Să se considere că însușirea cât mai rapidă a sistemului fundamental de prelucrarea solului prin pregătirea ogoarelor (desmir-știrea și arătura adancă de toamnă cu pluguri cu aniecrupha) este cea mai principală problemă a Sovhozurilor și a Stațiunilor de macini tractoare în opera de înrădăcinare în Agri- cultură a s stemului de alternarea culturilor de ce- reale cu cele furajare. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSS,' organeior de con- ducere aie Sov.eteior și celor de partid, organelor de Econom.e Agncoiă ale Republicilor Ținuturilor și Re- giunilor din regiunile de stepă și antestepă dm par- tea Europeană URSS. ai Începând a.n anul 1949 să asigure aratul ogoa- relor și minatelor numai cu pluguri anteirup.țe și în aaanciine de cel puțin 20—22 cm, iar ia profilul de aratura mai subțire — in toată aaâncimea lui, marmd treptat adâncimea stratului de arătură. bi in scopul ucilizarei cât mai complecte a stratu- lui de ara tură in cernoziomuri și a indepârtărei ..talpei”, ce se formează in arături, la aceiași adân- cime sâ se efectueze in ană ce vm, arături periocLce adancimei de 25—27 cm. c) Considerând că unul din mijloacele optime de combaterea buruendor și a dăunătorilor în Econo- mia agricolă sunt desmirștirile să se organizeze efec- tuarea acestora pe cel puțin 10% în anul 1949 și pe cel puțin 30% în anul 1950 din suprafața păroaselor, iar cu începere dm 1955 — mobilizările superf.ciale să se facă pe întreaga suprafață de arătura pusă în prelucrare prin desmiriștiri și ogoare negre. d) A ridica în colhozuri în anul 1950 suprafața ogoarelor negre până la 3 milioane ha și în anul 1955 până la 9, milioane ha, iar în sovhozurile Mini- sterului Sovhozurilor URSS în anul 1950 280 mii ha și în anul 1955 până la 570 mii ha. e) A asigura aplicarea pretutindeni a prelucrării în a ogoarelor negre ta regiunile de antestepă și în regiuni mai umede, iar în regiunile secetoase — combinarea prelucrării în straturi mai adânci și în straturi de suprafață, executând în timpul verei cel puțin 4 prelucrări în regiunile de sud, iar în celelalte regiuni — cel puțin 3 prelucrări. f) Să se ridice în anul 1940 suprafața arăturilor de toamnă deshnată culturilor de primăvară în colho- zuri până la 31,5 milioane de ha și în sovhozurile Ministerului Sovhozurilor URSS până la 2,7 milioane ha, pentru ca, începând din 1951 semănăturile de pri- măvară să se facă numai în ogoare pregătite din toamnă. g) să se ia toate măsurile necesare pentru acumu- larea și justa utilizare a umezelei în câmpuri, a asi- gura menținerea ef-cace a zăpezilor prin așezări de para zăpezi, și cu alte metode, reținerea scurgerii apelor provenite da zăpezi pu?in practicarea firân- du.nlor, efectuarea grăpariior timpură în arăturile de toamnă și a ogoarelor negre la cel mult două zile după începerea lucrului pe câmp, utilizând larg pen- tru acest scop grape de nuiele și grape de cuie. 57. In scopul stârpirii cât mai urgente depe câm- puri a buiuienJor ce s’au înmulțit m anii ae râsooi și a amenorarn apărărei plantelor agr.coie de maia- dii și de agenți dăunători, sa se considere necesar că odaia cu execiuarea măsurii agxOLenm.ee pentru com- La cerea agențuor dăunători piameior agr.coie, sa se intensifice categoric munca ue organizarea carațirei obligatorii și uesmiectârn materiaiuiui de însamaju. țâre, prm apucarea metodelor bioiogice și chiiiu.ce de comoaterea omuien-ior și dăunătorilor și să se mten- siiice combaterea țisiaruor in raioaenele de sud, Uau- cazului de Notd și Sud-Est, precum și a duerițiior rozători murim în toate regiumie propagai ei acestora. întrebuințarea îngrășămintelor origanice și minerale. 58. Să se considere că sistemul just al întrebuin- țării îngrășămintelor organice și minerale în reg-uni de stepa și antestepă reprezjHa una dm ceie mai importările masuri pentru ridicarea recoltelor agri- coie. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Min-steruiui Sovhozurilor URSS, Consiliilor de Mini- ștri ai Republicilor, Comitetelor executive ale Sovie- telor, Țmuturiior și Regiuhlor, Comitetelor Centrale ale Parnduiui Comunist din Republici, Ținuturi, Ke- g.um ca să ia măsuri pentru mardea depozitarii, îm- bunătățim, conservării și ucUizarii bălegarului și a altor îngrășăminte locale precum și pentru util-zarea justă și compietă a ingiășam.nteior minerale în spe- cial pentru culturi de sfeciă de zahăr, pentru hrani- rea cunux’ilor de cereale, a culturilor tehnice și a ierburilor longev-ve. 59. In scopul de a mări stocurile și a ameliora con- servarea bâi-garului și a altor îngrășăminte locale, să se ceară Consiliilor de Min-ștri aie Republic-ior, Co- mitetelor Executive aie Ținuturilor și Keg-unuor ca să stabilească anual pentru colhozuri planul construe- țiJ.ar pla-formelor de gunoaie și a recipieuțăor de must de gunoaie, executabile până în anul 1953, în toace colhozurile. 60. Să se ceară Ministerului Sovhozurilor URSS ca până în 1951, să se asigure măsurile pentru conser- varea justă și utilizarea completă a băligarului și a mustului de gunoaie în toate sovhozurile din zonele de stepă și antestepă. Asigurarea însămânțărîlor cu semințe de calități, cari asigură recolte mari, ameliorarea radicală a lu- crărilor de recoltarea, selecționarea și manipularea semințelor. 61. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Minsterului Sovhozurilor URSS, Consiliilor de M’niștri ale Republicilor. Comitetelor Executive ale 38 aevîsTA pădurilor Ținuturilor, Regiunilor, Comitetelor Centrale ale P.C. din Republici, Ținuturi și Regiuni ca a) începând din anul 1949 să se asigure ca regulă generală efectuarea în toate colhozurile și sovhozu- rile a semănăturilor de toamnă și de primăvară și a culturilor de cereale numai cu semințe alese, selec- ționate, precum și varietăți din partea locului mai bune, adaptate condițiunilor locale ale speciilor. b) Să se atragă o deosebită atențiune asupra ridi- cărei agrotehnicei prin toate mijloacele în terenurile pentru producerea semințelor pentru ca orice colhoz și sovnez să-și asigure complet nevoile de semințe selecționate, aclimatizate, de calități superioare și de recolte mari prin mijloace proprii. c) Să se amelioreze lucrările de producerea, selec- ționarea și manipularea semințelor, asigurând cultura și înmulțirea cât mai rapidă a sorturilor noui și ame- liorate, capabile să dea recolte mari și stabile și, dea- semenea, să asigure elaborarea metodelor de a obține semmțe hibridizate de porumb, grâu de toamnă șl de primăvară și de hrișcă pentru semănături in colho- zuri și sovhozuri. d) să se asigure pregătirea scrupuloasă în perma- nență a semințelor de semănat, larga aplicare a iaro- vizărei semințelor de culturi de cereale și riguroasa inspectare a normelor stabilite pentru cantități de semințe de semănat la Ha. 62. Instituțiile de experimentale și selecționare să-și ia sarcina de a rezolva problema perfecționare! sistematice a metodelor și modalităților ameliorării sorturilor răspândite în producție, precum și măsurile de apărarea lor contra degenerării și degradării, pe baza Doctrinei Miciurin, adaptarea la condițiile zonei locale. VI.—Desvoltarea irigațiilor, construiri de eleștee și de rezervoare de ape. 63. In scopul desvoltării în Colhozuri și Sovhozuri a irigațiilor, bazate pe utilizarea apelor de scurgeri locale prin construcția sistemelor de irigații, care sunt de mare importanță în ridicarea recoltelor de culturi agricole. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor, Consiliului de Miniștri HSFSR, Consiliului de Miniștri al RSS Ucrainene și C. C. al P. C. (b) Ucrainei, Consiliilor de Miniștri ale Republicilor Autonome, Comitetelor Executive ale Sovietelor Ținuturilor și Republicilor, Comitetelor Executive de partid din Ținuturi și Regiuni să asi- gure desvoltarea largă de construiri de eleștee și de rezervoare de ape în colhozuri și sovhozuri, în păr- țile de sus ale văilor și râpilor și în alte depresiuni naturale, precum și construirea rezervoarelor de ape pe râuri mici în vederea regularei și utilizărei apelor de scurgeri locale în scopul de irigațiuni, piscicultura și obținerea energiei hydroelectrice pentru nevoile agriculturei. 68. Să se aprobe pentru anii 1949—1955 următorul plan de construiri de eleștee și de rezervoare de ape: (Tabloul din coloana II). 65. Să se dea în sarcina Consiliului de Miniștri RSFSR, Consiliului dc Miniștri al RSS Ucrainene, Consiliilor de Miniștri ai Republicilor Autonome, Co- mitetelor executive ale Ținuturilor și Regiunilor dc a conduce lucrările de proectare și de construire a ele- șteelor și rezervoarelor de apă, ce se efectuează în colhozuri. 66. A se îngloba în bugetul Statului URSS chel- tuielile cu lucrările de studii pe teren, de procc- tare și de conducere tehnică a lucrărilor de con- strucția sistemelor de irigațiuni, a eleșteelor și a instalațiun'lor de energie de pompare, ce se efec- tuează prin puterile și mijloacele colhozurilor. 61 Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministrului Sovhozurilor URSS, Consiliului de Miniștri RSS Ucrainene, Consiliului de Miniștri al Republicei A SS Dagnestane, Consiliului de Mi- niștri al Republicii A SS Cabaradine, Consiliului de Miniștri al Republcii A SS Tatare, Comitetelor exe- cutive ale Ținuturilor Stavropol și Crasnodar, Comi- tetelor executive ale Regiunilor Stalingrad, Saratov. Cuibâșev, ' Astrahan, Groznâi, Cicalov și Krâm : tn colhozuri în sov- hozuri Republica SS Ucraineană Regiunea Voronej Regiunea Curse Regunea Oriol Regunea Tambov Regiunea Astrahan Ținutul Crasnodar Regiunea Rostov Regiunea Stalingrad Regiunea Saratov - Regiunea Cuibâșev Regiunea Cicalov Regiunea Groznâi Ținutul Stavropol Republica Autonomă SS Bașchiră Republica Autonomă SS Mordovă Republica Autonomă SS Tatară Keg.unea Krâmului Regiunea Ulianov Regiunea Penza Regiunea Reazan Regiunea Tuia TOTAL . . . 15.000 4.000 4.000 4.000 3.000 1.000 1.000 1.000 1.200 1.000 1.200 5u0 300 400 700 350 40J bUO l.uuu 750 960 90 30 50 30 70 170 210 190 250 100 230 2b 170 100 10 70 bU 50 30 3 40 41.300 2.928 a) să amelioreze exploatarea sistemelor de iriga- țiuni, să organizeze utilizarea planificata a apelor în colhozuri și sovhozuri și să asigure în 1949 — 1956 utilizarea complectă pentru semănături și piantațiuni a terenurilor irigate și scoase din domeniul culturi- lor agricole. b) La aprobarea proecteior tehnice și a devizelor pentru construcția sistemelor de irigațiuni să fie aprobate simultan și planurile pentru utilizarea agri- colă a pământurilor irigate. 63. Să se ceară Consiliului de Miniștri al Republi- cei SS Ucrainene și C. C. al P. C. (b) Ucrainean, Comitetelor Executive ale Regiunilor Stalingrad, Sa- ratov, Cuibâșev, Cicalov, Astrahan, Voronej, Curse, Oriol, Tambov, penza și uiianovsc, Comitetelor exe- cutive și Comitetelor ae partid din ținutul Crosno- dar și Stavropol, ca să asigure larga desvollare a iri- gațiilor cu ape luate din lacuri si să refacă fostele limanuri și să asigure ajutorul cuvenit colhozurilor și sovhozurilor în construiri de noi limanuri și în organizarea irigației cu ajutorul apelor din limanuri. 69. Să se ceară Ministerului Economiei Agricole URSS, Ministerului Sovhozurilor URSȘ si organelor locale ale sovietelor și celor de partid să ia o deose- bită luare aminte asupra desvoltării irigațiunilor prin căderi de ape naturale, cari nu cer cheltueli mari, preum și supra utilizării empleete a terenurilor de luncă pentru însămânțări cu semințe de specii pre- țioase și crearea de domenii furajere de înaltă pro- ductivitate. 70. Să se ceară Ministerului de Finanțe URȘS să acorde credite pe terenuri lungi sovhozurilor — ce executa lucrări de irigație — și în condițiuni stabi- lite pentru colhozurile din regiunea Centrală a Cer- noziomului. CRONICA 39 71. Oi începere din 1949 să se introducă în colho- zuri și sovhozuri evidenta contabilă pentru utilizarea agricolă a pământurilor irigate. A obliga T. S. U. pe lângă. Consiliul de Miniștri URSS ca, împreună cu Ministerul Economiei Agricole URSS, Ministerul Sov- hozurilor URSS să stabilească formele pentru evidența contabilă precum și terenurile pentru prezentarea ge- stiunilor. VII — Mecanizarea lucrărilor agricole, a împăduririlor ți a construirii de eleștee și de rezervoare de ape 72. Pentru o largă mecanizare a lucrărilor cu vo- lum mare de munci manuale în împăduriri de pro- tecție și construcțiuni de eleștee, a cere Ministerului Economiei Agricole URSS. Ministerului Economiei Forestiere URSS ca în 1949—1951 să organizeze 570 stațiuni de protecție forestieră din cari: a) 270 stațiuni ale Ministerului Economiei Agricole URSS cu următoarele repartizare pe Regiuni, Ținu- turi și Republici : 74. Să însărcineze stațiunile de protecție forestieră a Ministerelor Economiei forestiere URSS cu execu- tarea lucrărilor de plantațiuni și semănături pentru înființarea perdelelor forestiere de Stat precum și a lucrărilor de împăduriri și îngrijirea de culturi fo- restiere pe terenurile Fondului Statului pe malurile râurilor și cu împădurirea nisipurilor; râpelor și a vâlcelelor. 75. Să se aprobe următoarea dotare tip a stațiuni- lor de protecție forestieră: (Tabloul dela pag. 40). 76. A cere Ministerului Sovhozurilor URSS să or- ganizeze în sovhozuri, cari execută lucrări pentru în- ființarea perdelelor de protecție, — brigăzi de ame- liorațiuni agrosilvice specializate în plantarea și în- grijirea culturilor forestiere, să se aprobe în urmă- toarea dotare tip pentru brigăzi de ameliorațiuni a- groforestire în sovhozuri. (Tabloul dela pag. 41). 77. A eere Minsterului Economiei Agricole URSS Republică, Ținut, Regiune Total Tn acest număr în 1, anul 1949 1950-1951 Republica SS Ucraineană 30 9 30 Regiunea Voronej 16 3 13 Regiunea Crusc 16 4 12 Regiunea Tambov 10 3 7 Regiunea Oriol 22i 3 19 Ținutul Crasnodar 7 3 4 Ținutul Stavropol 12 3 Fo" Regiunea Rostov 11 3 8 Regiunea Astrahan 2 1 1 Regiunea Stalingrad 20 3 17 Regiunea Saratov 22 3 19 Regiunea Cuibâșev 16 2 14 Regiunea Cicalov 20 3 17 Regiunea Krâm 2 l 1 Regiunea Groznâi 2 1 1 Regiunea Ulianov 4 1 3 Regiunea Reazan 12 2 10 Regiunea Tuia 12 2 10 Regiunea Penza 12 2 10 Republica auton. SS Bașchiră 6 3 3 Republica auton. SS Tatară 4 2 2 Republica auton. SS Mordovă 3 1 2 TOTAL . . 270 58 212 b) 309 stațiuni ale Ministerului Economiei Forestiere URSS din care 50 stațiuni în anul 1949, 110 în anul 1950 și 140 în anul 1951. A cere Ministerului Economiei Agricole URSS și Ministerului Economiei Forestiere URSS ca împreună eu Consiliul de Miniștri RSFSR, Consiliul de Miniș- tri al RSS Ucrainene, Consiliul de Miniștri al Repu- blicilor Autonome Centrale Executive ale Ținuturilor Și Regiunilor ca în termen de trei luni de zile să stabilească punctele și regiunile de activitate ale Sta- țiunilor de protecție forestiere nou organizate. Ministerul Economiei Agricole URSS și Ministerul Economiei Forestiere URSS, vor aproba tablouri de denumiri și termenele pentru înființarea și dotarea stațiunilor de protecție forestieră. 73. Să însărcineze stațiunile de protecție forestieră ale Ministerului Economiei Agricole URSS ca pe bază de convenții cu colhozurile să execute următoa- rele lucrări: pregătirea terenului pentru împăduriri, împădurirea, ajutoare în îngrijirea perdelelor de pro- tecție și în construcțiuni de eleștee și rezervoare de ape. ea în termen de 2 luni de zile să elaboreze și să pre- zinte spre aprobare în Consiliul de Miniștri URSS convenție între stațiunile de protecție forestieră și col- hozuri pentru executarea, de lucrări de cultura pă- durilor executate de către stațiuni, să prezinte regu- lamentul pentru remunerarea muncei tractoriștilor, personalului de la remorci, a șefilor de brigadă, a mecanicilor de la mașini pentru plantațiuni foresti- ere precum și propunerile de ordinea compensărilor acelora, ce muncesc în stațiunile de protecție fores- tieră. 78. Pentru a veni în ajutorul colhozurilor în achi- tarea costului lucrărilor cu împăduririle, să se ceară Ministerului de Finanțe URSS să se acorde colhozu- rilor credite pe termen lung de 10 ani de zile cu plata anuităților începând din al cincilea an. 79. In scopul de a asigura larga mecanizare a lu- crărilor de câmp și a celor de protecție forestieră pre- cum și a mări calitatea lor, să se ceară Minsterului Industriei Agricole, Ministerului Industriei de auto- mobile și tractoare. Ministerului Industriei de tran- sporturi, Ministerului Industriei al Construcțiunilor și al Drumurilor și altor Ministere Industriale, cu co- 40 REVISTA paduhiloh menzi în curs de executare de lucrări din Economia agricolă să asigure necondiționata executare a planu- lui stabilit pentru producea mașinilor agricole, cali- tatea lor super‘oară precum și o cunoaștere mai ra- pidă a mașinilor și uneltelor agricole noi și perfec- ționate. 80. Să se ceară Minstarului Industriei Agrico’e, Ministerului Economiei Agricole URSS, M'nisterului Sovhozurilor URSS și Ministerul Econonv’ei forestiere URSS, ca în termen de 2 luni de zile să elaboreze și să depună în Consil'ul de Miniștri URSS, propu- neri pentru perfecționarea mașini’or fabricate, p~e- cum și pentru fabricări de mașini noi în raport cu cerințele sistemului de alternarea culturi’or de cere- ale cu cele de furaje, atrăgând o deosebită atenție asupra: tire cu brăzdar, a cultivatorilor cu brațe pentru mo- bilizarea ogoarelor și a terenurilor de-miriștite; e) asupra mărire! producției semănătoarelor combi- nate pentru însămânțări de culturi de cereale cu ierburi și culturi tehnice și de cereale cu îngrășămin- te minerale; f) asupra mărirei producției grapelor cu dinți grele și mijlocii pentru grăpatul culturilor de toamnă și grăpatul după coasa a ierburilor longevive; g) asupra măritei esențiale a producției de unelte pentru împrăștieri de bălegar, s?mănătoare1or da în- grășăminte minerale și de hrănirea plantelor; h) asupra măr'rei producției de mașini pentru cură- țirea semințelor și a instalațiilor comulexe de cură- țirea semințelor precum și asigurarea lor cu garnituri corespunzătoare de ciururi și site; 1) asupra mărirei producției de mașini de plantat DENUMIREA UTILAJULUI Cantitatea Tractoare 5 — 80 Tractoare NATI Tractoare KD — 35 Tractoare u 2 Tractoare de livezi—grădini TOP Plusuri cu 5 brazde P 5 — 35 Plusuri cu 3 brazde P — 3 — 30 — P Pluguri de plantaj G^ane ..Z'g z^g" Cultivatave RUTR 4 2 Cultivatoare KUTS 2 8 MnR-'nf pentru sădit pueti Remo-c* nentru marini de sădit pueți De^miristi'oare ci d:scuri Acumulatoare fores'iere Phi^uri pentru scoaterea puet'lor 4L P’ueuri pentru scoaterea pue+ilor S — 2 Inrialarie de stropit de tractor NDU Rtronttor de susocnrie de tractor Pu’ver’zptar de suspensie de tractor Autacam’nn CKZ 67 Autocamion ZSS — (de 3 tone) Autac’m'on GAZ — AA (1,1/tone) Autocisterne Atei "ere mobile auto de tip B Sănătoare de șanțuri GreJder maștn1 plug desfundă adânc de Buldozer—mașini plug pentru desfundat Compresor cu motor Soreper cu șenile Vase pentru carburanți (capac. în tone) Excavator Cultivatori de pădure speciali 16—28 Remorci de suspensie pt. cultivatori de pădure Remorca mono axă de 1,1/2 tone Agregat de sudură electrică 2 — 3 8 — 12 3 — 5 2-3 , 3 — 5^ 74 - 6 8 — 15 2 — 3 6n - 100 3 - 5 5 — 8 18 — 30 3-6 3 — 5 4-7 1 - 2 1 - 2 1 1 1 1 1 - 2 2 1 - 3 1 - 2 1 - 3 3 — 2m 1 2 2 60 — 10 1 16 — 28 2 2 — 4 1 a) sporirei numărului și perfecționarea tipului de pluguri tractoare, ținând seama de nevoia arăturci, de înalta calitate impusă de straturi de ierburi și a- coperirea complectă a buruienilor și resturilor vege- tale la adâncimea necesară arăturilor de ha. rămase neacoperite după desmîriștire. b) mărirea producției desmiriștirîlor eu d scuri și elaborarea proectului de construcțiea mașinci speci- ale pentru strângerea simultană a recoltei și desmî- riștirei. C, asupra asigurărei producției în masă a grapelor de nuele, a grapelor de cue, în special în întreprin- derile industriale locale; d) asupra mărirei producției mașinilor de desmiriș- pueți forestieri de semănătoare de mână și cu cai, pentru semințe de arbori și arbuști, asupra organi- zatei producției de pluguri cu tractoare și. de cai pen- tru arături adânci și a plugurilor de scos pueți, a cul- tivatoarelor acționate de tractoare și de cai pentru îngrijirea plantațiilor forestiere și a semănăturilor în pepiniere. VIII. — înființarea pe lângă Consiliul de Miniștri URSS a Administrației Generale pantru împăduriri forestiere. 81 In scopul de a asigura executarea sarcinilor de crearea perdelelor forestiere d Stat, precum și a per- delelor forestiere de protecție a colhozurilor și sovho- CRONICA 4i zurilor șî efectuarea controlului asupra acestei opere, să se înființeze pe lângă Consiliul de Miniștri URSS, Administrația Generală pentru împăduriri de protec- ție, dându-i-se următoarele competințe : a) conducerea operei de crearea perdelor forestiere de protecție de Stat, care se efectuează de către Mi- nisterul Economiei forestiere URSS, Ministerul Eco- nomiei agricole URSS, Ministerul • Sovhozurilor, de colhozuri și sovhozuri; DENUMIREA UTILAJULUI Cantitatea (in bucăți) ! Tractor S — 80 Tractor KD 35 Tractor U 2 Tractor de livezi—grădini TOP Plug cu 5 brazde P — 5 — 35 Plug cu 3 brazde P — 3 —30 —P Plug de plantaj Grape „zig—zag“ Cultivator Kuts — 4,2 ■ Cultivator Kuts — 2.8 Mașini pentru sădit pueți Remorci pentru mașini de sădit pueși Desmiriștitoare cu discuri Semănătoare forestiere Plug pentru scoaterea pueților UL-2 Cultivatoare de păduri speciale Remorcă de suspensie pt. cultivatori de păduri ■ ■ • to >— — 4- MMM -IMr* Ol— MWI- i b) controlul modului de executare de către Minis- tere, Administrațiuni, Consiliile de Miniștri ale Re- publicilor. Comitetele Executive ale Ținuturilor și Regiunilor, a însărcinărilor date de Guvern pentru împăduriri de protecție și prezentarea Guvernului a rapoartelor despre mersul executării acestor însărci- nări. c) Prezentarea spre aprobarea Guvernului a propu- nerilor isvorîte din planul de împăduriri de protecție și a lucrărilor științifice și de Experîmentație în acest domeniu. dl Sistematizarea și generalizarea tuturor desco- peririlor științei, tehnicei și experienței colhozurilor sovhozurilor în materie de împăduriri de protecție. el Controlul asunra pregătire! Cadrelor de gradul superior mediu și de masă pentru împăduriri de pro- tecție. ' ' îndrumările Administrației Generale pe lângă Con- siHul de Miniștri URSS pentru împăduriri de protec- ție în chestiuni pendinte de competința acestea sunt obligatorii pentru toate Ministerele și toate Adminis- trațiile. 82. Să se ceară Ministerelor, Administrațiilor Gene- rale, Consiliilor de Miniștri ale Republicilor, Comite- telor Executive ale Ținuturilor ?! Regiunilor, ca, la solicitarea Administrației Generale pe lângă Consiliu] de Mimștri URSS pentru împăduriri de protecție să pună la dispoziție datele și materialele de informați- uni, ce sunt în legătură cu împăduririle de protecție. 83, Să se aprobe Administrației Generale pe lângă Consiliul de Miniștri URSS pentru împăduriri de protecție, editarea unei reviste lunare pentru chesti- uni privind împăduririle de protecție. Planul împăduririlor de protecție pe anii 1949 —1955 Perdele forestiere de protecție de Stat Denumirea perdelelor forestiere de protecție de Stat Sarato'v-Asti-ahan (pe malurile C. Volga) 18,0 900 2 100 — Penza-Ecaterinova-Kamensc 11,3 600 3 60 300 Camâșin-Stalingrad 3,3 170 3 60 300 Ceapaevsc-Vladimirovca 15,3 5 0 4 60 300 Stalingrad-Stepnoi-Cerchesc 14,4 570 4 90 300 Muntele Vișinovaia (Marea Caspică fl, Ural) 41,6 1080 6 60 200 Voronej-Rostov (pe malurile fl. Don) n.o 920 2 60 — Belgorod-fluviul Don (pe malurile râului DO- ncțul de Nord) Total . 3,0 117,9 500 2 30 42 REVISTA PĂDURILOR împăduririle pentru protecția câmpurilor Republici, Ținuturi, Regiuni Regiunea Voronej Regiunea Curse Regiunea Oriol Regiunea Saratov Regiunea Reazan Regiunea Tuia Republica auton. SS Mordovă Regiunea Astrahan Regiunea Cuibâsev Regiunea Saratov Regiunea Cicalov Regiunea Stalingrad Republica auton. SS Bașchiră Regiunea Ulianov Republica auton. SS Tatară Regiunea Penza Ținutul Crasnodar Regiunea Rostov Ținutul Stavropol feegiunea Krâm ^Republica SS Ucraineană Total . . . 387,2 295,7 250,2 162,1 139,7 126,6 198,8 63,5 247,2 369,1 329,4 433,6 267,2 108,2 223,4 133,6 210,6 452,1 265,9 70,8 _1364,6 6031,0 243,8 216,0 152.5 99,9 {>7,7 96,1 68,1 13,4 172,2 318,6 280,3 310,9 164,0 41,1 173,2 93,4 177,4 314,5 200,4 54,3 361,6 4171,5 49,5 39,5 42,7 30,7 16,0 23,0 18,0 11,5 6,5 2,0 35,4 30,0 5,0 13,0 6,0 12,5 3,2 4,0 30,5 386,0 37,0 9,5 5,3 13,8 6,0 4,0 48,5 2,8 14,5 1,0 32,7 2,0 2,0 3,0 4,0 19,0 13,7 91.2 322,0 41,9 10,7 19,7 14,7 22,5 2,8 15,9 3.2 57,4 20,4 49,5 30,8 63,2 56,7 24,7 27,8 18,2 95,6 34,1 12,5 331,3 960,5 15 20 16 3 4 4 2 2 3 3 2 3 8 3 4 2 15 10 14 50,0 190,6 -JA APARUT: DE DOCUMENTARE TEHNICA PRIMA REALIZARE ROMANEASCA DE ACEST FEL CUPRINDE: ARTICOLE, RECENZII ȘI FIȘE BIBLIOGRAFICE DIN URMĂTOARELE DOMENII: FIZICA CHIMIE CHIMIE INDUSTRIALĂ GEOLOGIE AGRICULTURA ARHITECTURĂ INDUSTRII DIVERSE MATEMATICI ȘTIINȚE NATURALE SILVICULTURA Apare la 2 luni ȘTIINȚE SOCIALE ELECTRICITATE BIOLOGIE CONSTRUCȚII DE CLĂDIRI TEHNICĂ și conține circa 3.000 EDITURA ACT | fișe bibliografice și 200-300 recenzii din felurite specialității. CRONICA 43 LEGISLATIVA DISPOZIȚIUNI LEGALE DE INTERES FORESTIER In intervalul 1 Ianuarie — Februarie 1949, au fost publicate următoarele dispozițiuni legislative care își găsesc aplicare în domeniul de activitate al economiei forestiere: 1, Legea Nr, 1 pentru planul general economic-al Republicii Populare"Română ne"amil" 1949.. '■pianul prevede o serie de dispozițiuni care se re- feră direct la economia forestieră. Astfel: a) Se fixează nivelul de producție al industriei lem- nului, în raport cu 1949, la 14% pentru lemnul brut (trEinsportait la fabrici) și la 138% pentru cherestea!, b) In industria lemnului, creșterea producției, față de 1943, va atinge : 38% la cherestea și 96% la lăzi. Se va transporta ia fabrici tot materialul lemnos exploatat și aflat în depozite intermediare la 31 De- cembrie 1948, precum și cel provenit d'n doborîturi de vânt sau exploatări curente. Se vor construi 5 fabrici noui de rășinoase în re- giunile cu doborâturi de vânt și masivele din Năsăud. 2 fabrici si 3 secțiuni noui de foioase si 4 secțiuni noui de lăzi. Pentru echiparea acestor fabrici și sec- țiuni, vor fi folosite instalațiuni disponibile. Se vor pune în funcțiune cantitățile de materiale de cale, parc rulant și utilaj nou, care se găsesc Ia în- treprinderi și nu sunt folosite. Se vor folosi 204 km cai ferate forestiere, cu o ca- pacitate de transport de 4.200 000 to/km anual, asigu- rându-se transportul materialului brut din păduri. In industria mobilei, se vor realiza între altele : construcția fabricei noui din Tg. Mureș, desvoltării la fabrica „Erba" din Cluj, instalații pentru fabricarea suveicilor la Timișoara și amenajarea fabricei din Co- văsna. Industria mobilei va produce în special mobile de tip popular, precum și case prefabricate. c) In silvicultură se vor intensifica lucrările de cul- tură și de refacere a patrimoniului forestier, de îm- bunătățirea pășunilor alpine, de ameliorarea terenu- rilor degradate, precum și de crearea de plantațiuni păduroase în interesul agriculturii. Pentru atingerea acestor obiective: Se va pune în exploatare o suprafață de păduri, cu 10% mai mari ca în 1948 și se va realiza o cantitate de lemn sporită, cu 10%, inclusiv tăierile în cadrul operațiunilor de cultură forestieră. Se vor recolta și valorifica produsele accesorii ale pădurilor și anume: 70.000 buc. puieți forestieri din pădure, 200 tone fructe și semințe de arbori și pomi, 25.000 tone coaje tanante, 2000 tone fân de pădure. In vederea lucrărilor de împădurire se va cultiva suprafața de 4750 ha dc pepiniere vechi și noui, re- ccdtându-se 4500 tone de semințe de rășinoase și foioa. se, iar producția pepinierelor va fi de 290.000.000 pueți. Se vor executa lucrări de împădurire pe o supra- față de 60.000 ha, lucrări de îngrijirea arboretelor ti- nere pe o suprafață de 15.000 ha, se vor ameliora go- lurile alpine pe o suprafață de 145.000 ha, se vor în- tocmi amenajamente pentru o suprafață păduroasă de 1.055.00 ha, se vor efectua lucrări de corecțiunea torenților și ameliorarea terenurilor degradate prin baraje, cleionaje și gărdulețe, în lungime totală de cel puțin 540.000 ml, se vor combate agenții vătămători (insecte și paraziți eriptogamici) și se vor amenaja terenurile de vânat și pescuit în apele de munte. Institutul de Cercetări Forestiere iși va intensifica activitatea și o va orienta înspre scopurile practice ale ridicării domeniului forestier ca suprafață și pro- ducție. Pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor de mai sus, Ministerul Silviculturii va utiliza din sumele de investiții ce-i sunt destinate: 42% pentru împăduriri, pepiniere și recoltări de se- mințe. 17% pentru corecțiunea torenților, ameliorarea te- renurilor degradate, a golurilor de munți și a pășuni- lor împădurite. d) Pentru asigurarea nevoilor de combustibil, se vor pune în vânzare 2.400.000 t. lemne de foc. e) In domeniul comerțului exterior, din totalul ex- portului, produsele lemnoase vor însuma 16,7%, pro- dusele petrolifere finite 28,1%, iar alte produse indus- triale 14,3%. (M. Of. Nr. 1 din 1.1.1949). 2. — Dec. min. Nr. 8457 a Ministerului Industriei prin care termenul de 31 Decembrie 1948, fixat pentru lichidarea REIL-uIui, prin dec. min. Nr. 7257 (publ. în M. Of. Nr. 219 din 21.IX.1948), se prelungește până la data de 31 Martie 1949. (M. Of. Nr. 1 din 1. I. 1949) 3. — Decretul prezidial Nr. 4 pentru stabilirea taxe- lor vamale. Capitolul III fixează taxele vamale de import pen- tru lemn: 1. Arbori și arbuști (Nr. 623—634) 2. Lucrări de lemn (Nr 635—726). (M. Of. Nr. 2 din 3.1.1949) 4, — Dec. min. Nr. 1 a Ministerului Silviculturii re- feritoare la posibilitățile și cotele de exploatat din toate pădurile în anul forestier 1949—1950( (M. Of. Nr. 7 din 1C.I.1949)-. 5. — Legea Nr. 17 asupra Consiliilor Populare. Art. 19 prevede — între altele — ca atribuție spe- cială a Consiliilor Populare județene, de plasă, comu- nale și de sector, îndrumarea, conducerea și controlul activității instituțiilor, întreprinderilor și organizațiu- nilor economice de interes local și soluționarea proble- melor locale privind agricultura, silvicultura, etc. (M. Of. Nr. 12 din 15.1.1949). 6. — Dec. min. Nr. 298.531 a Ministerului de Finam țe pentru fixarea coeficienților de rentabilitate fiscală. In grupa VII se prevăd coeficienții pentru produse- le lemnoase. (M. Of. Nr. 25 din 31 1.1949). N. Dumitrescu RECENZII SCHWEIZERISCHE ZEjTSCHRIFT FOR FORSTWESEN JOURNAL FORESTIER SUISSE Din Nr. 1/1949 al revistei forestiere elvețiene, rele- văm două articole: 1) Hans Leibundgut dela Institutul de Cercetări Forestiere din Elveția, cu prilejul împlinirii a 70 an! de către Prof. 'Walter Schâdelin, scrie, în cinstea acestuia, un articol întitulat: „Von der Durchforstung zum Erziehungsbetrieb hochster Werlleistung”. (Dela rărituri la un sistem de conducerea arbore- telor pentru a obține maximum de productivitate ca litativă). In primul capitol, autorul arată pe scurt desvolta- rea teoriilor asupra răriturii. In Franța, răritura în etajul dominant, veche de mai multe secole, n’a va- riat prea mult. In Germania, din contră, s’a căutat de foarte mult timp să se dea un cadru precis defe- ritelor metode elaborate, în timp ce concepțiile asu- pra scopului și esenței însăși a răriturii au suferit importante schimbări. In Danemarca, maniera de a se aplică răriturile, inaugurată Și practicată de Re- vențlov, a fost păstrată în linii mari, până în zi- lele’ noastre; din punct de vedere metod e, răritura daneză a evoluat puțin. De 50 ani și în Elveția există o preocupare activă în problema răriturilor; spre 1900, răritura în etajul dominant a fost introdusă pretutindeni. Teoria răriturii selective a lui Schâdelin aduce idei cu totul noui. In al doilea capitol al articolului, au- torul schițează evoluția care a condus de’a rărltură măsură odinioară izolată, la uri ansamblu de opera- țiuni culturale având de țel educarea arboretelor. In al treilea cap tol, el indică problemele și obiectivele cercetărilor decurgând din ideile desvoltate de Schă- delin. Autorul arată în special importanța cercetări- lor asupra geneticei, ecologici, biocoenologlei (adică asupra biocenozei pe care o constitue pădurea} și in- tegrarea tchnicei întinerire! în operațiunile culturale. Ansamblul intervențiilor, în vederea educării arbore- telor, care vizează să obțină o producție maximă de lemn de mare valoare, constitue stadiul cel mai re- cent și cel mai important în evoluția teoriilor asupra răriturii. 2) Prof. Dr. Leo Tschermdk, din Viena, publică un cuprinzător articol asupra reîmpăduririi Karstului (Karstaufforstung) depe malul adriatic al peninsulei balcanice. Pe mari întinderi în Balcani, orografia este carac- terizată prin aflarea la suprafață a calcarelor ero- date și spălate, întrerupte de doline și polje, care an- trenează în adâncurile straturilor inferioare toate a- pele superficiale. Intensul drenaj ce rezultă de aici, obstacolele care se opun la constituirea unui sol ara- bil — factori care vin să .se adaoge climatului de vară uscat și cald, — conferă acestor terenuri o ari- ditate extremă. Dacă configurația geologică și fenomenele carstice au jucat un rol esențial în modelarea reliefului ace- stor regiuni și dacă ele sunt una din cauzele princi- REVISTE pale ale goliciunii lor, nu însemnează că pășunatm caprelor și oilor n’a contribuit mai puțin la despădu- rirea lor. S’a dovedit că subsolul și climatul s-ngure nu împiedică prezența și apariția pe terenurile kar- stice a vegetației forestiere, cu condiția că interven- ția omului și a vitelor să nu vină să agraveze in- fluența factorilor defavorabili Deaceea, prima măsură de luat în considerare în vederea reîmpăduririi și a redării fertilității și pros- perității acestor regiuni, constă în eliminarea dela pășunat a suprafețelor improprii. La alegerea ace- stora trebue să se țină seamă dd necesitățile popu- lației, neînglobându-se întinderile strict indispensa- bile pentru pășunatul vitelor. Pe mari întinderi,' foioasele sunt deja prezente m stare latentă sub formă de tufe, ai căror lăstari ău fost continuu ciupiți de vite. Renașterea pădurii este în cazul acesta asigurată prin „tăeri de reînviere" care constau în receparea tufelor. S’a văzut că o ast- fel de operație activează creșterea lăstarilor și ame- liorează forma lor. Răriturile vin mai târziu pentru a elimina tulpinile slabe și fără viitor, ele efectuân- du-se vara pentru a evita apariția altor lăstari și pentru a pune la dispoziția vitelor foile acestora, care constitue un furaj apreciat. - Reimpădurinea propriu zisă a ținutului karstic a început încă din anul 1342, făcându-se apoi, în de- cursul timpului, lucrări pe mari întinderi. In Karstul mijlociu (altitudine 200—800 m.), care aparține Castaneti’.m-ului și zonei de tranziție între Castanetum și Fagetum, cele mai bune rezultate le-a dat pinul (negru) austriac. Trebue să se precizeze că aceste regiuni nu sunt departe de aria naturală de vegetație a pinului austriac. Această specie rez’stă foarte bine la schimbările extreme de temperatură. Ia secetă și la vânt. Abies cephalonica a fost dease menea folosit cu succes In Karstul inferior sau mediteranian, Pinus hate- pensis și Pinus bruția au dovedit și ei că pot merge. Se întâlnesc acolo arborete deja în vârstă de 50 ani. In Karstul superior, situat deasupra altitudine! de 800 m, pinul negru este încă în stațiunea lui până la circa 1100 m. Acolo unde condițiile pedologice o per- mit, i se poate asocia bradul, molidul si fagul. In Herțegovina și unele părți din Bosnia se poate utiliza Pinus leucodermis, care, de altfel, se găsește acolo și în arborete naturale. Foioasele nu sunt excluse din aceste reîmpăduriri, înregistrându-se frumoase rezultate, când speciile respective au fost introduse în stațiunile corespun- zând cerințelor lor ecologice. Totuși, pinul austriac a avut în general prioritate; astfel, în lucrările de reîmpădurire efectuate pe ve- chiul litoral iliric, dintr’un total de 100 milioane pueți de rășinoase, pinul austriac reprezintă 90 milioane, în timp ce foioasele au intervenit numai cu 1.360.000 pueți, adică cu 1,33%;. De regulă generală, s’au folosit pueți de 2 ani de pin austriac șl de unul sau doi ani în cazul pinului bruția și celui de Alep. Pe Karst, împădurirea se tace primăvara, pietrele punându-se în picioare In fața pueților pentru a-i feri contra vânturilor și a însniației prea intense. RECENZII 45 In stațiunile unde este posibil să se cultive specii de mai mare randament economic, arboretele de pin negru sunt considerate ca tranzitorii șl transformate puțin câte puțin după un proces determinat. In ge- neral, această operație începe în momentul când pi. nul negru atinge vârsta de 25 ani. Atunci arboretele sunt supuse la un elagaj al ramuriloii- uscate anoi la o răritură. Sub acoperișul devenit mai rar, se intro- duce, in general, fagul și bradul. Stejarul este, ală- turi de alte specii foioase, folosit în Karstul medite- ranlan. Unele specii se instalează singure pe cale naturală la adăpostul arboretelui tranzitoriu. Deși aceste arborete sunt expuse la mari pericole și la numeroși dușmani, rezultatele lor simt satisfă- cătoare. Multe d'ntre ele dau deja produse utilizabile în construcții și în mine. Articolul profesorului Leo Tschermak, este însoțit de o bogată bibliografie. El ne arată că, prin voința și munca insistentă a omului, regiunile cele mai vi- trege ca sol si climat, se pot transforma în terenuri fertile și productive At. Har. [ S U M A R S K I L I S T In numărul din Noembrie 1948 al revistei forestiere jugoslave, Ing. Ante Premuzic, din Zagreb, publică un articol tratând despre: Cultura lui Spartium jun ceum în regiunea de coastă a Karstului (PlanSki uz goj bmlstre na nasem pdimorskom Krsu). Autorul discută posibiltatea creșterii acestei specii în regiunea de coastă a Karstului, ținând seamă de însușirile ei. Se ia în considerare din două puncte de vedere: 1) Plantațiuni cu scopul de a fixa terenul și de a pregăti soiul pentru reîmpăduririle viitoare. 2) Plantațiuni în vederea producerii pe scară mare, a acestei specii, cu scopuri industriale. Autorul ajunge la concluzia că Spartium junceum poate fi folosit cu succes în regiunea Karstului pen- tru scopuri industriale. At. Har. GHIGA C. Corecțiunea torenfilor și observațiuni asupra lucrurilor propuse și executate în perimetrul de ameliorare Comarnic — Prahova. Lucrare de subinspector, 1942. Manuscris de 148 pașfni cu 40 fotografii și 35 fiquri în text -4* 7 profile și planuri de situație. Biblioteca I. C. E- F inv. Nr. <5o£S Așa cum se vede și din titlul ei, lucrarea d-lui Ing. silv. C Ghiga se compune din două părți distincte. In prima, de 100 pag’ni, este vorba despre corectiu- nea torentilor în general, cea de a doua, de 48 pagini, se ocupa de lucrările executate în perimetrul de a- meVorare Comarnic din județul Prahova. Prima parte, are la rându-i o parte pur teoretică cuprinzând noțiuni de hidraulică, modul cum acțio- nează toren+ii și pr'ncipii de corectiune. In restul părții a l-a este vorba despre întocmirea., redactarea si apl'carca unui proiect de corectiune. Sunt cunoș- tințe care, cel puțin în ce privește partea teoretică, se găsesc în orice tratat de specialitate. Mai de in- teres apropiat apar pentru practician datele privind întocmirea și redactarea proiectului care nu prea se găsesc în cărți. ' Cea de a doua parte a lucrării, aceia care se referă la lucrările executate în perimetrul Comarnic, este contribuția originală a autorului, Ia cunoașterea pro- blemei și a lucrărilor de corecțiunea toronților din țara noastră. Asupra ei ne vom opri puțin în cele de mal jos. Lucrările de corectiune și de împădurire, executate atât de Calea Ferată la început, cât și de Serviciul Silvic ulterior, odată cu înșiruirea lor cronologică sunt supuse de autor la un judicios examen critic, scoțând în relief atât lucrările bune și reușite, cât șl greielile făcute care au dus Ia insuccese parțiale sau totale. Sunt învățăminte care tirebuesc avute în seamă de toți cei ce lucrează în această dificilă ramură a profesiune! noastre de inginer silvic. MANUSCRISE Astfel, în materie de reîmpădurire, se arată că până la urmă a trebuit să se vadă — ceea ce de alt- fel era de mult știut — că în condițiuni de eroziune înaintată, prima țintă a forestierului trebue să f'e. stăpânirea terenului cu oricare d’n specule pioniere (arbori sau arbuști), care vor deschide ulterior calea speciilor de valoare ce vor forma pădurea de viitor. Se secate cu acest nrilei în evidență, îndeosebi eșe cui folosirii, salcâmului ne marne si în alte terenuri comp->nte, în opoziție cu succesul denlin al cătinii albe (H’ppophae Rhamnoides L.) folosită pe aceleași terenuri. In ce privește lucrările de artă, se arată că atunci când acesten se construise Ia întâmplare, fără sis- temă si fără legătură intra e’e, nu se alunge la re- zultate bune, oricât de frumoase ar ară^a în aparență. Se mai erată cum uvraie incomnlect concenrie pot fi ușor periclitate, mai ales când acestea sunt de mari proporții Este cazul absenței radierelor, care cu toa- tă prezența contracaratelor, r^ate duce Ia subminarea baratului principal. încercările făcute cu baraje de piatră uscată. în care s’a folosit n’ese de m'ci di- mensiuni au dus — cum era și natural — la eșecuri totale. Iar gărduletele de sprijinirea plantațiilor ne coastele prea în pantă, s’au făcut cu nari Insufle’ent dimensionați și puțin bătuți în pământ. In sfârșit, drenajele rău concepute ,și plasate sunt și ele luate la vale cu prilejul primei ploi mai serioase. Lucrarea d-lui Ing. C. Ghiga este una d'ntre cele mai utile din punctul de vedere 'al învățămintelor care se pot trage din diversitatea lucrărilor execu- tate la noi, dintre toate lucrările prezentate la exa- menul pentru obținerea gradului de inginer subins- pector silvic. Cele 40 fotografii reușite, care o înso- țesc, fac ca ea să devie și mai interesantă de con- sultat. At. Har. 46 revista pădurilor VLAICU,D. M.: Considerațiuni generale asupra restau- rării terenurilor degradate- Ca aplica* țiuni și exemplificări din jud. Ălehe* dinți. Lucrare de subinspector, 1945. Manuscris de 6Z pag. cu 36 fotografii și I hartă. Biblioteca IC£F înv. 64S5 Lucrarea este împărțită în trei părți: I. Considerațiuni generale asupra problemei terenu- rilor degradate (29 pagini). TI . Restaurarea terenurilor degradate (22 pagini) ; III. Metode și lucrări aplicate în jud. Mehedinți (11 pagini). 1 " . : La tratarea primei părți, se trec mai întâiu, în re vistă factorii care condiționează formarea terenurilor degradate: naturali și sociali. Pentru județul Mehe- dinți, cei naturali — și dintre aceștia în special na- tura geologică a terenului — sunt de natură să des- lănțue repede răul, deîndată ce omul acționează în acest sens. Aici, ca pretutindeni, omul, neluminat, a procedat în sens rău, distrugând pădurea acolo unde ea trebuia să rămână și apoi, după ce a distrus-o cul- tivând agricol sau pășunând în mod irațional cu vi- tele. Că pășuna tul este o cauză primordială la distru- gerea pământului, o dovedesc islazurile comunale ca- re, și aici, sunt rău degradate. Se citează în acest sens islazurile comunelor: Vârciorova, Gura Văii, Erghe- vița, Lazu, Hinova, Ciovâmășani, Isvorul Bârezei. Crăiguești și Budănești. In Mehedinți sunt două mari categorii de terenuri degradate. 1. Terenuri degradate prin fenomenul de eroziune pro- vocat de1 ape în scurgerea lor pe pante. Acestea se găsesc în regiunea de dealuri situate în Nordul jude- țului. 2, Nisipuri sburătoare, în Sud-Vestul județului, dea- lungul Dunării. In oeeace privește degradatele din prima categorie, ele se grupează în special în cuprinsul basinelar ur- mătoairelor ape: Motrul, Coșuștea, Coșuștița, Topolnița și Dunărea’. Nisipurile se situiază dealungul Dunării, în aval de T. Severin, pe teritoriile comunelor: Devesel, Iz- voarele, Crivina, Gruia, Dănceu, Pătulele, Viașu, Vrata, Când se trec în revistă, la capitalul respectiv, pa- gubele pe care le provoacă viiturile apelor mari în căircate cu pietre și pământ, se dau și unele exempie din Mehedinți. Prima parte a lucrării se termină cu o clasificare de ordin general a terenurilor degradate — care, cum se arată, nu aparține autorului—funcție de fenome- nele principale care le dau naștere .fenomene care creiază anumite tipuri staționate de terenuri degra- date. Partea a Il-a a lucrării se ocupă în mod succint de problema- restaurării terenurilor degradate, privită tot în general. Se începe prin a se face foarte pe scurt, istoricul împăduririi nisipurilor sburătoare, care în regiune au început în 1852. Lucrările contra eroziunei din regiunea de dealuri au început' mult mai târziu, ele îmbrățișând totalitatea județului abiai din anul 1938. Se arată operațiunile și formalitățile care premerg lucrările propriu zise; inventarierea terenurilor de- gradate, constituirile de perimetre, ridicările în plan si întocmirea proiectelor, toate migăloase și consumă- toare de timp Se face, după aceea, o serie dle considerațiuni în legătură cu lucrările de artă și cele de împădurire, a- supra culturilor în pepinieră și asupra speciilor de folosit. Cu acest prilej se precizează că trebue să se abandoneze sistemul folosirii numai a câtorva sperii, arătându-re că diversitatea stațiunilor de terenuri '’e gradate cere folosirea a cât mai multe specii, arbuștii având și ei partea lor însemnată de contribuție. Tn fmalul părții a II-a se indică câteva reguli teh- nfre de avuț în vedere la executarea lucrărilor • de împădurire. Tn n=rteai IlI-a se arată lucrările executate în Mehedinți în cursul anitor 1938—1945. Astfel s’au m- ventariaif 13 675 ha terenuri degradate. S’au constituit 18 perimetre, cuprinzând numai 4424 ha. adică 32.35% d’n suprafața inventariată. S’au făcut lucrări de îm- pădurire pe 1950 ba, adică pe 14.90% din suprafața in- ventariată. Se noato cons'dera complect împădurită o r'mrafată de 1835 ha, adică 13,41% din totalul degra- datelor inventariate. Ca exemnlu de perimetru comnlet restaurat, se dă cel dela Risești. regiune ynde altădată anele, care se reurgeau dero dealurile nisipoase complet degradate, făceau nrănăd în satele învecinate.. Acum, acele "dea- luri sunt din nou acoperite de mantaua protectoare a pădurilor. ia->- apele limoezi si notolite se scurg ne canale pietruite mume construite. conurile de de- jecție dle altădată, astăzi se găsesc clădiri publice. Ca un exemplu de complexitate d« fenomene dis- trugătoare. care pun probleme tot atât de complexe si gnele de rezolvat în ceeacg privește restaurarea lor, se dă perimetrul Hinova. Acolo,, podul ne sub rare trece ana1 Turburea, altădată m o lumină de 10 m, este astăzi aproape împotmolit de aporturile nisi- poase ale torentului. Lucrarea d-lui Ine silvic n viaicu se termină cu o serie de considerațiuni privind ne dis o parte, mă- gurile de luat pentru a preîntâmpina ne viitor răul, iar ne de altă parte, cu propuneri privind organizarea si dotarea Serviciilor silvice însărcinate cu lucrările de ameliorarea terenurilor degradate Lucrarea este însoțită de o hartă a județului Me- hedinți, pe care sunt indicate sumar regiunile ce1 o mai caracteristice cu terenurile degradate. In plus, 36 fotografii, reprezentând terenuri degradate de diferite tîpuri. lucrări de artă și de împădurire, vin să scoată și mai mult în relief cele expuse. Deși de „considerațiuni generale" în deobste cunos- cute, totuși, prin desele exemple luate d;n judelui Mehedinți, lucrarea d-lui Ing. Viaicu aduce în felul acesta un aport însemnat la cunoașterea terenurilor degradate din țara noastră și a problemelor de res- taurare pe care le ridică. Iar prin exemplul de com- pletă restaurare dela Sisești se dovedește că metodele folosite de forestieri duc sigur la vindecarea răului. At. Har. RECENZII 47 SANDULACHE GH.: Vafea Slănictdni^Buz&ii, o regi ine torențială Lucrare de subinspector, 193d. Manuscris de £6 pagini cu S fotografii și £ bârfi. Bibi. ICEF, înv. Nr. £3â£. Stanicul, prin cei 64 km.. ce-i străbate în regiunea dealurilor, se varsă în Buzău în apropiere de orașul Buzău. Este un râu care în lunile secetoase de vară, abia își mai prelinge alene, prin coturile dese din partea lui inferioară, un fir firav de apă. Dar pe cât de neînsemnat și leneș este în vremurile de sărăcie în apă, pe atât de voluminos și repede este pe tim- pul topirii zăpezii și al ploilor de primăvară și de toamnă. Nu rare sunt cazurile când, călătorul pornit de dimineață la oraș, trcând prin vadurile ce în- locuiesc adesea podurile stricate, să se vadă seara la înapoiere în imposibilitate de a-1 mai putea trece. In timpul când apele-i sunt în creștere, Slănicul provoacă pagube însemnate așezărilor omenești, care dela ieșirea lui din munte, după vre-o 20 km. de curs, se înlănțuie, ca un șirag dealungul lui, până la vărsarea în Buzău. In asemenea împrejurări, pretu- tindeni întâlnești case dărâmate, livezi înecate și drumuri stricate. Pentru un călător, care ar veni pentru prima lată pe această vale, este surprinzător să vadă cum multe poduri solid construite în beton armat, ce păreau că nu vor mai avea sfârșit, au fost slăbite, rupte și scoase din uz, de apele lui furioase. Slănicul este azi un râu torențial, apele lui, care după spusele bătrânilor, erau liniștite, chiar pe vreme de ploaie, se turbură și cresc la prima ploaie torențială. Omul, instaiându-se pc vale, a despădurit ca să-și facă terenuri de cultură, folosindu-le cât mai irațional cu putință. Terenuri lipsite complect de ve- getație nu sunt rare în basmul Slănicului. La inven- tarierea făcută, în urma legii terenurilor degradate din 1930, s‘au făcut 3110 ha. terenuri din cele mai rău degradate. Autorul lucrării examinează condițiile naturale ale regiunii și motivele care au dus la situația de azi. Trecerea lor în revistă explică starea lui de to- rențialitate. Peste tot formațiuni geologice din cele mai tinere cu marne cenușii, gipsuri, sare, argile de tot felul, nisipuri și pietrișuri, în straturi puternic cutate. Era natural ca în asemenea situații, când s*a distrus vegetația, s‘a pășunat abusiv și s'a cultivat agricol Irațional, să se ajungă la această situație. Se arată și măsurile care trebuese luate pentru ca să se curme situația de azi. Lucrarea este însoțită de câteva fotografii bine alese și foarte sugestive, precum și de două hărți; una a terenurilor degradate și alta geologică. Lucrarea pune în evidență starea dc alarmantă degradare în care se găsește valea Slănicului, care din păcate nu este singura în județul Buzău. Ai. Haralainb .... ■ >A APĂRUT ... ■ MANUALUL INGINERULUI MECANIC VOLUMUL I După Duh b el îndreptar complet și practic al cunoștințelor NECESARE IN TOATE DOMENIILE DE APLICAȚIE ALE MECANICII ȘI METALURGIEI 3 VOLUME EDITURA AGIR STRADA C. A. ROSETTINr. 35 _______ IN FORMAȚIUNI M. O. Nr. 5/7.1.1949, publ. decre- tul prezidial prin care se numesc, în serviciile exterioare ale Min. Silviculturii, în funcțiunile și uni. tățile menționate, următorii : Constantnescu Gh., referent șef, Cultura pădurilor, la Dir. silv. jud. Ialomița și Damian Ion, referent șef, Serviciul tehnic la Dir. șilv. ju<£ Târnava-Mare. M. O. Nr. 15/19.1.1949, publ. ,d- m. Nr. 930.31.XII.1948 a Min. Sil- viculturii, prin care se transferă următorul personal tehnic: Stănciulescu Gh. Titi, ref. teh. dela Insp. silvic Bacău la O. s. Mă- năstirea Cașin-Bacău, în calitate de șef de ocol. Căpitanul C-tin, șef de ocol dela O. s. Cașin-Bacău la Dir. silv. jud. Bacău, în calitate de referent șei tehnic Ia Serviciul tehnic. Folcscu Radu, șef de ocol silvic dela O. s. Tg. Ocna-Bacău Ia O. s. Căiuți-Bacău, șef de ocol. Lascăr Cezar, șef de ocol dela O. s. Că.uț-Bacău la O. s. Tg. Ocna- Bacău, șef de ocol. Dîmitriu C-tin, referent șef teh- nic dela Dir. silv. jud. Bacău la Insp. silv. Bacău, referent șef teh- nic. Păunescu Teodor, referent șef tehnic dela Dir. silv. jud. Covurlui Ia Dir. silv. jud. Brăila, ca referent șef tehnic. Răducanu Gh., referent șef teh- nic dela Dir. silv. jud. Brăila la O. s. Brăila, ca șef de ocol. Turtoi Ștefan, referent șef tehnic dela Dir. silv. jud. Tulcea la Dir. silv. jud. Buzău, ca referent titular exploatări și verificări. Sarafoleanu Mihai, referent titu- lar dela Dir. silv. jud. Buzău, la O .s. Buzău, ca șef de ocol. Pătrășescu Mircea, șef de ocol la O. s. Dorna-Cândreni-Câmpulung la O. s. Stulpicani-Câmpulung, ca șef de ocol. Cimoca Alex., referent tehnic dela Insp. silvic Cluj la O. s. Mier- curea-Ciuc, ca șef de ocol. Țană Almoș, șef ocol dela O. s. Harghita-Bihor la O. s. Joseni- Ciuc, ca șef de ocol. Niculescu lacob, referent titular dela Dir. silv. jud. Cluj la Insp. silv. Cluj, ca referent titular. Costechievici I., șef de ocol dela O. s. Brăila la Dir. silv. jud. Co- vurlui, ca referent șef tehnic la Cultura pădurilor. Dum-trașcu C-tin, șef de ocol dela O. s. Petroșani-Hunedoara la Dir. silv. jud. Hunedoara, referent tehnic la Proprietăți. Tulbure Teodor, șef de ocol dela O. s. Lupeni-Hunedoara la O. s. Geoagiu-Hunedoara, ca șef de ocol. Ch.culiță C-tin, profesor dela Școala profesională silvică Sighet, se deleagă a îndeplini atribuțiunile de referent șef la cultura pădurilor, în cadrul Dir. silv. jud. Mureș. Onaca D-tru, referent dela Dir. silv. jud. Arad la Dir, siv. jud. Neamț, ca referent șef tehnic. Găină Petre, referent titular dela Dir. silv. Dolj, la Dir. silv. jud. Olt, ca referent șef tehnic la cul- tura pădurilor. Berezan Orest, referent titular, dela D-r. silv. Turda la Insp. silv. Oradea, ca referent titular. Bancu Ilie, inspector tehnic sil- civ dela Dir, îndrumării, planifică- rii și controlului din Min. Silvicul- turii Ia Dir. silv. jud. Putna, ca re- ferent șef tehnic. Dobrescu Pascu-Noicu, referent șef dela Dir. silv. jud. Putna la Dir. silv. jud. Romanați, ca refe- rent șef tehnic. C.udm Nic., referent șef dela Dir. silv. jud. Sălaj la O. s. Ealș- Romanați, ca șef de ocol. Dinică Dumitru, șef de ocol dela O. s. Vâlsan-Argeș, la Dir. silv. jud. Sălaj, ca ref. șef tehnic. Buracu losif, șef de ocol la O. s. Teregova-Sever:n la O. s. Bata- Severin, ca șef de ocol. Mărgineanu I., referent tehnic, dela insp. silv. Oradea la O. s. Dej, ca șef de ocoh Bârcă Leon, referent tehnic dela Dir. silv. jud. Vâlcea la Dir. silv. jud. Teleorman, ca referent șef la cultura pădurilor. , Paraschivescu Anibal, referent titular dela Dir. învățământului tehnic din Min. Silviculturii la O. s. . Bogdănița-Tutova, ca șef de ocol. Chirculescu Gr., șef de ocol dela O. s. Drăgășani-Vâlcea la Dir. silv. jud. Vâlcea, ca referent șef tehn'c. Nicolaescu Lucian, referent șef tehnic dela Dir. silv. jud. Vâlcea la O. s. Drăgășani-Vâlcea, ca șef de ocol. Dworjac Carol, șef de ocol Ia O. s. Câineni-Argeș la O. s. Români- Vâlcea, ca șef de ocol. M. O. Nr. 16/20.1.1949, . publ. d. m. Nr. 29/14.1.1949 a Min. S-lvicul- tur-i, prin care d-1 Băulescu Vasile, șef de ocol la O. s. Dej, se suspen- dă din serviciu pentru cercetări. M. O. Nr. 20/25.1.1949, publ. d. m. Nr. 28/12.1.1949 a Min. Silviculturii prin care d-1 Sutcanu Gh., referent titular tehnic dela D-r. Torenți din' Mm. Silviculturii, se comprimă din serviciu. Idem Nr. 947/31.XII.1948 a Min. Silviculturii, prin care d-1 Muntea- nu Stelian, referent tehnic dela Direcția Torenți și Geniu Fores- tier, se reîncadrează ca referent ti- tular tehnic la Direcția Cultura pădurilor. M. O. Nr. 22/27.1.1949 publ. d. m.. Nr. 5/12.1.1949 a Min. Silviculturii, prin care se consideră demisionat d-1 Gherman V. director tehnic dela Drecția Vânătoarei, pentru nepre- zentare la serviciu. Idem. Nr. 33/18.1.1949 a Min. Sil- viculturii, prin care se' consideră demisionat d-l Ștefănescu C-tin, referent șef tehnic, dela Dir. silv jud. Neamț. INFORMAȚII 49 ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE INSTITUTUL DE ENERGETICA CURSURI DE ȘTIINȚA $1 TEHNICA Localul Soc. Politehnice din R. P. R., Calea Victoriei 118, Et I, Telefon 4.06.24 SEMESTRUL I | SAL ? Nr. 1 SALA Nr. 2 18 — 19 - 201/* 18 — 19 197* - 207* Luni Prof. I, Afanasiu Zăcăminte de minereuri de aur din țara noastră 14. II. — 7. III. Prof. M. Stamatiu Mașini miniere moderne 14. III. G. Moisit Coroziunea metalelor 14. II. - 7. III. Ing. L. Hamburger Motoare Diesel moderne 14. III. — 4. IV. Prof. C. Geor^escu Tipologie forestieră 13. II. — 28 II. Ing. V. Pietrarii Oboseala oțelurilor 7. III. — 28. III. Dr. R Blum Geometrie diferențială cu aplicații 14. II. - 21. III. Ing. D, Lubenescu Problema valorificării 1 gnițUor 28. III. - 4 IV. Marti Ing. Al. Braniski Ceramica modernă 15. II. — & III. Arh. 7. Ebolceanu Urbanismul în U.R.S.S. și în țările occidentale 15. III. — 5 IV. Prof. H. Hulubel Electron’ca 15 11. — 8 III. Referate 15. III. Prof. Al. Popesca Claslflcațla zecimală 22. III. — 15. IV. Prof. T. Tânăsescu Aplicațiile teoriei lui Maxwell în radiația antenelor 15. II. — 8. III. Prof. S. Tipica Mecanica onduîatorle șl structura atomului 15. III. - 29. III. Prof. Hr. Moisil Mati fee și ecuații cu derivate parțiale, cu apli- cații tehnice 15. II. — 29. III. Miercuri Colocvii Prof. C. Dinculescu Regulatoare automate de tensiune 9. II. — 16 III. Al. Grigortu Măsurarea temperaturii unui gaz 23. III. - 30. III. Seminar It Conf. Al. Sanieleoicl R*ze cosmice 9. II. — 16. III. Ing. Rău Oțeurl speciale 23. III. — 6. IV. Joi Prof. F. Macooschi Blvchlmia pielei 10. II. - 17. II. Prof. Cr. Mafeescu Construcții de baraje importante 24. II. — 24. III. Prof. T. Vescan Relativitatea generalizată 31. III. - 7. IV. Prof. N. Teodorescu Calcul matricial cu aplicații 10. II. - 17. III. Prof. M. Nicoiescu Integrale multiple șl aplicații tehnice 24. III. - 14. IV. Prof. R, Radulei Teoria câmpului elec- tromagnetic 10. II. — 14. IV. Prof. Cr Parteni Compensatori de fază 10. II. — 17. II. Ing. Schleyer Pompa termică 24. II. Praf. F. Angelescu Chimia giăslmllor indus- triale șl derivaiel>.r tor 3 III. - 7. IV. Vineri Prof. Al» Steopoe Stadii asupra lianților 11. II. - 4. III. Ing. Dan Costescu Progrese recente în industria maselor plasice 11. III. - 1. IV. Prof. M. Hangan Beton precomprlmat 11. II. — 25. II. Prof. D. Sburlan Valorificarea lemnului de fag 4, III. — 1. IV. Prof. C. Parteni Compensatori de fază 11. II. — 18. II. Prof. £ Georgeacopol Fizico» chim ia procesului de tăbăcire 25. II. — 18. III. Recenzii 25. III. Prof. £. Sfihi Calcul tensorial 11. II. - 18. III. Ing. N. Mihăilescu Metalurgia pulberilor 25. III — 1. IV. LA IO APRILIE 1949 VA APARE BULETINUL DE STANDARDIZARE PUBLICAȚIE OFICIALA A COMISIUNII DE STANDARDIZARE Nr. 1-4 IANUARIE — APRILIE 1949 APARE LUNAR EDITURA COMISIUNII DE STANDARDlzAR£ STR. DOAMNEI Nr. 22 — TEL. 6.22.60 Extras regulamentul revistelor tehnice AGPI 3. A-G.I-R.-uJ editează următoarele reviste tehnice: Chimie. Arhitectură-Construcții, Electricitate, Me- talurgie, Mine, Petrol, Revista Pădurilor. Textile. Viața Agricolă. Fiecare revistă este condusă de un comitet de redacție și un secretar de redacție responsabil,, administrarea și coordonarea tuturor revistelor fiind făcută de Secretariatul general de redacție. 1 Revistele tehnice AGIR apar periodic, de șase ori pe an, — la interval de două luni, — publicând: a) articole cu caracter tehnic și științific, cu o notă dt originalitate; b) note asupra unor probleme rezumând lucrări și studii din lite- ratura tehnică de specialitate; c) recenzii de lucrări (articole, cărți, conferințe, etc.); d) informațiuni tehnice și economice, din țară și din străinătate, precum și date informative asupra chestiunilor ce ar interesa cercurile de specialitate ; e) documentări și bibliografii cu privire la articole și cărțile recent apărute; f) revista revistelor, cu tabla de materie a diferite reviste din specialitatea respectivă. & Părerile exprimate în articole, note și recenzii etc.. angajează numai pe autorii lor, chiar dacă publi- carea lor a fost aprobată de Comitetul de redacție • Articolele nu vor depăși de preferință 10 pagini, pentru un singur numai', notele nu urmează » avea un mTutrier di’ originalitate șj nu vor depăși 3—4 pagini dactilografiate, iar recenziile vor cu- prinde rezumate scurte ale lucrărilor la caie st referă, cu o expunere critică oglindind și părerea autorului. ♦ — Lucrările trimise spre publicare vor fi de preferință dactilografiate; formulele matematice vor fi scrise clar cu cea mai mare atențiune, iar figurile ce însoțesc textul vor fi desenate pe hârtie de calc, cu tuș negru, la o scară de cel puțin d<- două ori mai mare, decât vor fi tipărite Autorii vor da atențiune deosebită adnotănloi bibliografice, adnotărilor în text, notațiilor privino executarea tipografică cu diferite litere, — fără » se mai reveni cu modificări ulterioare, care ar încărca prețul de cost prin corecturi și adausuri suplimentare Manuscrisele articolelor, notelor, w, vor ri în soțite dela îhceput, cu toate tablourile, figurile sau diagramele de publicat, în scopul unei îw or^.? nizări â tipăririi revistei. — Pe lângă onorariul ue colaborare autorii d* articole au dreptul la cinci exemplare din nume- cile respective, iar autorii de note la un ring tu număr Extrasele eventuale cerute de autori te put tipări cu piața separată și având paginația revistei Numărul lor, trebue indicat odată ev '.rinum-v, manuscrisele ATEMERELB GRAFICE t B C C O B « ? T » ■^TȘAD*. ING, NGH«L SAUGm Mt> a REVISTELE TEHNICE AGIR 2 REVISTA PADURILO EDITURA AGIR ASOC. GEN. A INGINERILOR D IN ROMÂNIA, STR. C. A. ROSETTI 35, BUCUREȘTI REVISTA PĂDURILOR ANUL 64 Nr. 2 ' PAG.: 51-106 MARTIE - APRILIE 1949 „APARE SUS ÎNGRIJIREA UNUI COMITET DE REDACȚIE, L" i Redacționale Inginerii și tehnicienii care activează în sectorul forestier sunt rugați a colabora la revista noastră, trimițând pe adresa redacției (AGIR, Str. C. A. Rosetti Nr. 35), studii, articole, note, in- formații cu caracter tehnic, din domeniul respectiv de a ctivitate, pentru ca revista să poată apărea cu un material cât mai variat și de actualitate. Se dă o atențiune deosebită articolelor care semnalează sau examinează inovațiile și per- fecționările în domeniul culturii și exploatării pădurilor, al prelucrării și industrializării lemnului, precum și al vânătoarei și pescuitului în apele de munte. Introducerea de noi procedee de lucru, crearea de tipuri perfecționate de unelte și mașini, cum și orice îmbunătățiri aduse în procesul de producție și de prelucrarea lemnului, trebue difuzate spre a fi cunoscute de toți cei care se preocupă de desvoltarea silviculturii, exploatării pădurilor și industriei lemnului în țara noastră. Colaborările sunt retribuite conform tarifului prevăzut în regulamentul AGIR. «IVISTlLt TEHNICE A O I R ANUL 64, Nr. & MARTIE - APRILIE 1848 REVISTA PĂDURILOR REDACȚIA : A G I R Str. C. A. RoBetti Nr. 35 APARE SUB INGR'JIREA UNUI COMITET DEREDACȚIE TELEFON : .SUMARUL: Editorial Manifestul adoptat in ședințele de închidere ale Congresului Mon- dial al Partizanilor Păcii ținut la Paris și la Praga între 20-25 Aprilie 1949. Rezoluția Congresului Intelectualilor din R P R, pentru Pace și Cultură. STUDII Utilizarea hibrizilor în silvicultură . . . Ing. S. Pașcovscht . 59 Arealul și originea speciei Comandra elegans (Roch) Rchb. fii . . . I. Mora.ru șl M. Clacă................. 64 Calculul grafic al instalațiilor de transport prin alunecare . . .Ing. T. Orădeanu........................................66 REFERATE COMENTARII Contribuții Ia cunoașterea recoltării și valorificării florii de tei . . . Ing, V. Cotta .............. 71 Problema curățirii golurilor de munte . . . Ing. N. Născu . . 74 Ridicarea productivității exploatărilor forestiere prin introducerea mașinilor moderne sovietice . . . Ing. Gr. Colpacci ... 79 Principiul „benzii rulante" în exploatările forestiere. .. Ing. M. A. Țtvian (traducere)............................. . 81 Organizarea întreținerii uneltelor . . . Ing. B. Borouski . . . 84 Contribuțiuni la cunoașterea răspândirii cerbului din R. P. R. . . . Ing. O. Witting . . . .......... , . 86 CRONICA INTERNĂ Amenajarea pădurilor în U.R. S. S. Ing. T. Dorin..91 EXTERNĂ Sarcinile economiei forestiere sovietice în 1949 ... I. C. . . 92 Să se reorganizeze predarea științelor silvobiologice . . . L. I. Kacelkin . . . . .............. 94 LEGISLATIVA Dispozițiuni legale de interes forestier . . . N. St. Dumltrescu 98 RECENZII (Cărți, reviste)........................101 INFORMAȚIUNI ...................................105 A G I R _ A S O C I AȚ I A GENERALĂ A INGINERILOR DIN ROMÂNIA BUCUREȘTI ~STR. ROMANĂ Nr.8-TBLEFON 2.89.89 COflEP>KAHHE CTp. HAyLIHblE CTATbH IlpHMeHeHHe rn6pnaoB b jicchom xosnficrBe. ' Hhsc. C. IlatuKOBCKHiî................ 59 Apeaa h nponcxonaeHne nopoaa Comandra elegans. Ilpo4>. H. Mopapy h M, 'lyKa . 64 rpatțjHtieCKce BMincJienne b npOBKTHpOBice TpascnopTHbix eoopymeHHiî no aecocny- cșaM. IIhik. OpanaHy T. . ............. 66 KOMEHTAPHM Ho Bonpocy o cgope h ornycKe annOBoro HBeTa. Mh>k. B. Rorra ................... 71 OnMTKa ropHbix naciSmit Hhik. M. IlacKy 74 nosymeHHe npon3BOAHTejmnocTM aecosaro- TOBllTejlbHMK pa6uT nyTCM BHeapeHEB HO- BefîmHx coeeTCKHx ;iianinH, Mh*. l’p KojinaK'iH............................. 79. noTO'iHOCKBOoHcfi Mereu Ha coEeicKHx ueco- saroToBKax. Moi M. A. Ebibbhh ... 81 Vxoa 3a uHCTpymchtom. Mhw. B. SopoGcnim 84 Ho Bonpocy o pacnpocTpai.eHHa 6-naropoji-. Horo oaeHa n php. Mihk. Otto BMTTnnr. 85 X P O H H K A B n y t p e h n a s : FecoycrpoiicTiJO b CCCP. Kk;k. T. Hopim . 91 B h e in h h a : Banann coBeicxoro necHoro xoiaiicTBa b 1949 r. H. K. . . ....................... 92 nepecTpoHTB npononaBamie Zieco6HoaorHae- Ckhx HayK :............................ 94 3AKOHO2IATEHbCTBO........................ 98 OB3OP iKiPHAJIOB........................ 101 COOBIHEHîiU .............................105 SOMMAIRE E T U I) E S Page L’utiîisation des hybrides dans Ja sylvicul- ture Ing. S. PascousKi.............. 59 L’aire et Forigine de Comandra elegans 1. Morarii et M. Cuică.............. 64 L’emploldes methodes graphiques dans Ies instalations de transport par glisseinent Ing. T. Orădeanu............ . . . 66 COMMENTAIRES Gontribulions a la connaissance et â la mise en valeur de la ileur de Ulleul Ing. V. Coita............................ 71 Sur le probleme des ameliorations pas- lorales Irig. N. Nuscu.............. 74 L’augm. ntatjon de Ia productlvlie des exploitaiions foreslieres par t’mtroduciion des machines m deines tovieiiques Ing. Gr. Colpc cei .......... 79 Le principe (te la „bande rou'ar.te" applique dans Ies travaux d’expioitation forestiere Ing M 4. 'liviun ................... 81 L’entretien des otdils Ing. B. Boiouslti . . 84 La rdjartltion du ceri en Roumanie Ing. O. Witiing . . . . 86 CHRONIQUE FORESTIERE 1NTERIEURE L’amdnageinent des îorets en U. R, S. S. 91 ETRANGERE......................i : . Les objeciives do l’economio forestiere soviebque en 1949 ........ 92 L’enseignement des sc’ences sylvobio’ogi- ques............................... 94 LEGISLATIVE........... . . 98 REVUES ...... .... 101 NOUVELLES . ........................105 I N H A L T ABHANDLUNGEN Hybridengebrauch in Forsiwirtschalt Ing. S. P^scouski....................... 59 Verbreitung und Herkunît von Comandra elegans I. Morarii und M. Ciucă . . . 64 Anwenduag schaubildlichen Rechnen bel Eniwurî der forstlichen Riesenanlagen Ing. T. Orădeanu . .............. 66 M1TTEILUNGEN Beitrage zur -Kenntnis und Nutzung der LindenblUten Ing. V. Colți........... 71 Reinigungsaibeiten der alpinen Welderegion Ing. N. Nașeu .......... 74 Erhâhung der Produktivitât forstlicher Bet- riebe durch Einltihrung sowjetisctier zeit- gemăssener Maschinen Ing. Gr. Colpucci 79 Das Prinzip des laulenden Bandes m Fer- stnutzung Ing. M. A. Tiv tun......... 81 Pflege der Werkzeuge Ing B. Borowshi 84 Beiirâge zur Hirschenverbreitung in Rumă- nischen Volksrepublik Ing. O. Witiing . 86 CHKONIK INLAND Forstemrichiung in U. d. S. S. R. ... 91 AUSLAND Auftrâge der sowjetlsches Forsiwirtschalt ta 1949 ............................. 92 Das Vortragen der blologischen forstlichen AVissonschafren ..................... 99 GESETZLICHES........................ 84 ZEITSCHKIFTENSCHAU.................- 101 NaCHRICHTEN...........................105 CON T E N T S S T U D 1 E S iat- . Use of the Hybridâ în Forestry by Eng. S. Pașcouski .......................... 59 Distribution and Origln of Comandra elegans by I. Morarii and M. Chică ..... 64 Graphlcal Galculations in projertliig Forest Wet Slides by Eng. I. Orădeanu 66 COMMUNICATIONS • Gontribulions to Knowledge and.Uiilization oî Lima Tree Flower by Eng. V. Cotia 71 Cleanlng of Mountatas Pasture Region by Eng. M, Născu........................ 74 Impruving oi Forest Utlllzatlon Works Ihrough Introduction of Sowjet Modern Etigiues by Eng. Gr. Colpucci ... 79 Principie of „Conveyer Belt" in Forest Utl- bzation Works by Eng. M, A. Tiuian 81 Tools Conservation by Eng. B. Borouschi 84 Studies on Red-Deer Distribution in RPR by Eng. O. Witiing ......... 86 CHRONIQUE INLAND Forest Management in U. S. S. R... 91 ABROAD Objectives oî Sowjet Forestry for 1949 92 Forest biologfcal sciences teachtng ... 94 LEGlSLATlVEs...................... 98 REVIEWS...........................101 NEWS ................................ 105 institutul de documentare, bibliografie ȘI EDITURA TEHNICĂ întreprindere industriala de stat ReS. Com. 2/1949 STB. GABRIEL FERI, 3 Telefon 3-40.10 București, . 194 DOMNULE INGINER, In rezolvarea problemelor tehnice ce vă preocupă, trebue să fiți la curent cu inovațiile și cu metodele tehnologice din industriile tuturor țărilor. Ministerul Industriei, pentru a pune la îndemâna celor interesați, mijloace de documentare tehnică și literatura științifică, a înființat Institutul de Documentare, Bibliografie și Editură Tehnică, cu sediul în București, Str. Gabriel Peri, 3. Institutul nostru este în măsură să vă furnizeze un vast material documen- tar, apărut în publicațiunile periodice române și străine din toată lumea. O parte din acest material documentar îl găsiți în „BULETINUL DE DOCUMENTARE TEHNICA“ editat de noi și care apare lunar. Costul unui abonament, care vă dă dreptul să frecventați biblioteca noas- tră și să primiți lunar Buletinul de Documentare Tehnică, este de Lei 400.— trimestrial- Prețul unui Buletin este de Lei 200.— și vi-1 puteți procura dela Insti- tutul nostru sau dela cele mai importante librării din țară. Pentru abonament vă veți adresa Serviciului Comercial, Str. Gabriel Peri, 3, telefon 3-40.10 sau 5-8740. Deasemenea, costul abonamentului se poate trimite prin mandat poștal pe adresa noastră sau se poate depune la Banca de Stat cont 2745. Trăiască Republica Populară Română I. D. T. Institutul de Documentare, Bibliografie și Editură Tehnică ge 59 64 66 ’l 4 111 O B S A H VEDECKfi CLĂNKY Pouzitf krizencu v lenrictvi Ing. S. Pas- kovski................................ 59 Areal a puvod specii Comandra elegans P.of. 1 Morarii a M. Cuka ■ • 64 Graficky vypocet klouzavych dopravuich zarfzeni Ing. T. Orădeanu.............. 66 KOMENTĂRE Dodufecnâ poznamky ke studiu skdzne a zpenezeni lipovdho kvâtu Ing. V. Kotia 71 Problem ocist^ril horskych pasrvin Ing. N. N^ sku................................. 74 Zvyseni produkiivhy Ieșiri vyroby zave- deirim modernich sovefskych stîoju Ing. Gr Kclp >ci....................... . 79 Zăsada pohybliveho dopravniho pasu v ieșiri tezbh Ing. M. A. T. ui ................ 81 Organizace udrzovâni nasiro]u Ing, B Boro^ uskl................................... 84 Prlsocvky pro rozsfreni. jelenu v Ri munske Nărodni Republice Ing. Olto Witting . . 86 CHR0N1KA VNITRNI Zarlzenl lesu v Sovetskcm Rusku Ing. T. Dorin................................. 91 ZAHRANICNI Ukoiy lesniho hospodarstvl v Sovetskem Rusku v roce 1949 - I. C. . - . . . • 92 Re.irgantzace studia ved b’.ologlckych . . 94 ZAKONODÂRH........................... 98 KNIHY. OBZOR CASOPISU .... 101 INFORMACE..............................105 T R E S C STUDIA Str. Ing. S. Pașcousehi: Uzywanle hlbryddw w kulturze lesniczc.j.................. Prof. I. Morarii i M. Chică: Areal 1 pocho- dzenie rodzaju Comandra elegans . . . Ing. T. Orădeanu : Kalkulacja graîiczna in- stalacjach transportowych przez wysuwa- nio................................. KOMENTARJUSZE Ing. Vasile Coita: Kontrybucje w znajo- moscl zbloru i uwartosclowieniei kwlatu lipowego ........................... Ing. M. Născu: Problem oczyszczania pus- tynt w gbrach....................... Ing. Gr. Colpaccî: Podniesienie produk- tywnoscl eksploatacji Irsniczych przez uzywanle maszyn sowieckich . . . . Ing. M. A. Tiui >n : Zasada tasmy ruchomej w eksplontacjach lesniczych......... Ing. B. Borowski: Organizowania utrzymy- wauia narzedzi...................... Ing. Olto Witting; Kontrybucje do roz- wiania jelen w R. P. R. ...... . K R O N I K A WEWNETRZNA: Ing. T. Dorin: Organizowanie lasow w Z. S. R. R.......................... ZAGRANICZNA: Obowfdzki ekonomji lesnlczej sowiecklej w 1949, przez I. C.................... Reorganizacja nauki lesnlcza biologii . . USTAWODAWCZE........................ REWJA REWJI......................... 1NFORMACJE..................... . . 59 64 66 71 74 79 81 84 86 91 92 94 98 101 105 TARTALOMJEGYZEK ȚANULMĂNYOK A hibridek alkalmazâsa az erdeszetbsn Pa- scouchi S. . . ....................... 59 A Comandra elegâns elterjcddse es eredete Morarii-1.- es Ciucă M................ 64 A szălUtdsi berendezesek graflkus szăm'tăsa Orădeanu T. . . ...................... 66 MEGJEGYZESEK — JELENTFSEK Tudnivaldk a hdrslavlrag szedâse es erie- kcsltdse kaifll Cottu V............... 71 A havasi legelfik tlsztitâsa Dgybben Nă- scu N. '.............................. 74 Az erdOhasznălatok lermeldsemeleso a mo- dern szovjetgepek hasznăiata ăltal Col- paci Gr............................... 79 A vdgndlkuli szaliag elve az erdokiter- melesben Tini n M. A.................. 81 A szerszâmok karbantartăsănak szervezâse Borouski B............................ 84 A szarvas eltcrjcdesCnek Ismerote kbrcl a R. P. R.-ben Witting V................ 86 KRON1K A BELFOLDI KRONIKA Az: erdak tlzemțervei a Szovjstunioban . . 91 kOlfOldi krunika A szovjet erdOgazdasâg terhoi 1949 - ban 92 Szervezzilk az erdobloiogiai tueomânyok eloadasât .... 94 JOGI KERDESEK 98 KONYVEK. FOLYOIRATOK SZEMLEJE . 101 ERTESITESEK.......................... 105 C'M’bP® ahwe M3YMBAHKH CtP- IdcnoJiBOBaHeTO na rnCpnaHTe b ropcnara aya- Typa, — ot hhk. C. flainKOBCKH. ... 59 Apeana h nponaxo^a na Bnaa „Comandra elegans',—ot npo$. Mopapy W, h M.Myxa 64 rpatfnmecKH H3HHcaeHna ua TpaHcnopimire HHcrasanHH apea npewecTBaHe, ot hhm. T. Op'bAsny. .......... 56 KOMEHTWPAHE. ripnHocn 3a onoanaBanero, npn6KpaHCTo h oneiiaBaneTO na minoBna ubst, ot mhx. B. KoTTa............................... 71 Bi>npoca sa nonHCTUBaneTO na naaMUHCKii- tc ro.iOTii,— ot uhm. M. HacKy. .... 74 yBeaa'iaBaHe na nponsBOACTBOTO na ropcKH- re CKcnaoaTauHH npea B^nexHaneTO na mo- aepHH cibctckh uamHHii, ot unire. Tp. KoanaKiH. .......................... 79 ripuHnana pa B-bpramme noflcii b ropcKri- Te iipennpHaTHsi, — ot mk. M, A. Tasnan 81 OpraHH3tipaHe noatpMKaTa Ha ce^Hsara, — ot iihik. E. EopoBCKii.............. 84 IlpHHocH othocho pa3npocTpancHneTO Ha eaena b PoMT>BcicaTa Hapo/ma Pccuy6jiHKa ot hhik. O. Bhthht...................86 X P O H M K A B t, t p e m h a: TpHiKaTa sa ropnre b CCCP, ot hhik. âo- pHH . . . . ........................ 91 B i, h e ui a a: SaxaniiTe Ha ropcKara c^BeTCHa ckohommh rpea 1949 r. M. K. ........ . 92 Hoboto opraHH3HpaHe Ha npocseraTa na rop- CKo.6Hoaom’iHHTe HayxH ...... 94 3AKOHHA .......................... 98 nPEi'JlE HA CnHCAHHHTA..........101 HH<1>OPMA11.HI4............... . . 105 A APĂRUTî EMn LA DATA DE 15 APRILIE 1949 Nr. 1-4 (lANUARlE-APRILIE 1949) Publicație oficială lunară a Comisiunii de Standardizare, cu următorul sumar: • Cuvânt înainte de Ing. S. Zeigher, Ministru Adj. • Decretul prezidial pentru înființarea Comisiunii de Standardizare. © Regulamentul pentru organizarea și funcționa- rea Comisiunii de Standardizare. • Decizia Comisiunii de Standardizare privind pro- cedura pentru elaborarea proiectelor de standarde. ® Standarde și standardizare. • Rolul standardizării în siderurgie. • Proiect de standard pentru „Capete pâtrate pentru scule". — Referat, — Proiectul de standard. • Proiect de standard pentru „Var gras". —• Referat. — Proiectul de standard. • Studiu comparativ între proiectul de standard român pentru var gras si standardele GOST 1.174-41 și DIN 1.000. • Informațiunî. In acest Buletin, care va apare la 15 ale fiecărei luni, vor fi publicate : — Articole privitoare la standardizare și contri- buția ei în economia socialistă, în cadrul Pla- nului de Stat, — Proiecte de standardizare și studii aferente, — Lista oficială a standardelor de Stat. — Modificările și completările standardelor de Stat — Informații în legătură cu standardizarea. De vânzare la principalele librarii Prețul Lei 120 MANIFESTUL ADOPTAT IN ȘEDINȚELE DE ÎNCHIDERE ALE CONGRESULUI MONDIAL AL PARTIZANILOR PACIL UNUT LA PARIS g LA PLACA INTRE 20-25 APRILIE 1949 „Noi, reprezentanții popoarelor din 72 de țări, noi, bărbați și femei din diferite națiuni și cu credințe și convingeri diferite, ne-am dat seama de pericolul care planează din nou asupra lumii: amenințarea unui nou războia. Au trecut patru ani dela tragedia ultimului războia mondial și popoarele sunt târîte din nou în cursa dezastruoasă a înarmărilor. Știința care trebue să asigure fericirea omenirii este obligată să servească scocurilor militare. In diferite părți ale lumii sunt aprinse focare de războia, ațâțate în primul rând de intervenția statelor străine și prin acțiunea directă a forțelor lor armate. Noi, cari ne-am întrunit la acest mare Congres Mondial al Partizanilor Păcii, declarăm în fața întregii lumi că ne-am păstrat libertatea convingerilor și că propaganda de războiu nu ne-a întunecat rațiunea. Noi știm cine a trădat acordurile încheiate între marile puteri, care confirmă posibilitatea coexistenței diferitelor sisteme sociale. Știm foarte bine cine vio- lează astăzi Charta Națiunilor Unite, Știm foarte bine cine consideră acordurile destinate să mențină pacea între popoare drept simple petece de hârtie, cine se înarmează până în dinți și se demască singur ca agresor. Știm că bomba atomică nu este o armă de apărare. Noi refuzăm să facem jocul ace- lora care vor să opună un bloc de state altui bloc. Suntem împotriva politicii alianțelor mili- tare, care și-au dovedit rolul dăunător. Suntem împotriva politicii colonialiste care generează permanent armate, ce pot duce la un nou războiu mondial. Noi demascăm reînarmarea Germaniei occidentale șl a Japoniei, unde toți călăii păcii au pus din nou mâna pe arme. Ruperea intenționată a relațiilor economice între diferite gru- puri de state a și căpătat caracterul unei blocade militare. Ațâțătorii „războiului rece“ au trecut dela simple intimidări prin amenințarea cu războiul la pregătirea' lui fățișă. Congresul Mondial al Partizanilor Păcii a scos în evidență în mod public faptul că popoarele au încetat de a mai fi pasive șl intenționează să participe în mod activ și cons- tructiv la cauza comună. Aceste popoare, reprezentate la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii, proclamă: Noi, partizanii Chartei Națiunilor Unite, suntem împotriva tuturor acordurilor, care constitue o negare a acestei Charte și duc la războiu. Suntem împotriva sporirii nemăsurate a cheltuelilor militare, care apasă ca un jug asupra popoarelor, reducându-le la mizerie. Noi cerem cu insistență interzicerea armei atomice și a tuturor mijloacelor de distru- gere în masă a vieților omenești. Cerem reducerea forțelor armate ale marilor puteri și stabilirea unui control inter- național eficace în vederea utilizării energiei atomice, exclusiv în scopuri pașnice și pentru progresul omenirii, Noi luptăm pentru independența națională și colaborarea pașnică între toate popoarele, pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, ceeace constitue condiția esențială a libertății și păcii. Ne ridicăm împotriva oricăror măsuri care urmăresc îngrădirea și apoi lichidarea totală a libertăților democratice in scopul de a face posibilă o nouă agresiune. II Ne vom ridica taifun singur front pentru apărarea adevărului și a rațiunii, în scopul neutralizării complete a propagandei dc războia, care otrăvește conștințele. Noi demascam isteria războinică, ura de rasă, dușmănia dintre popoare. Noi cerem condamnarea energică și boicotarea organelor de presă a product'uinilor liberare șt cinema- tografice, precum și a persoanelor și organizațiilor care duc propagandă în vederea deslăn- fuirii unui nou războia. Suntem pentru colaborarea strânsă întie popoarele lumii șl întf un avânt unic, îndreptăm toate forțele noastre pentru apărarea păcii. Fiind hotărîți să rămânem vigilenti, cretem un Comitet al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Suntem convinși că comploturile acelora cate tind la un nou războia se vor lovi întotdeauna de forțele puternice ale maselor populare, capabile să asigure pacea. Femeile și mamele, cari cred în pace, să știe că noi considerăm drept o datorie sfântă apărarea vieții copiilor lor și a securității ci minelor lor. Tineretul, fără deosebire de convingeri politice și religioase, să ne dea ascultare și să se unească pentru a scuti viitorul lor luminos de noi asasinate în masă. Congresul Mondial al Partizanilor Păcii declară că apărarea Păcii este cauza tuturor popoarelor lumii. In numele organizațiilor de masă, care întrunesc 600 milioane femei și băr- bați, reprezentațl la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii, ne adrescm tuturor popoarelor lumii și le spunem: „Curaj și încă odată curaj în lupta pentru pace". Noi am reușit să ne unim, am reușit să ne înțelegem unul pe altul și declarăm că suntem gata șl dorim să câștigăm această luptă p intru pace, pentru viață". t REZOLUȚIA CONGRESULUI INTELECTUALILOR DIN R P R PENTRU PACE SI CUL TURA Oamenii de știință, litere și artă din R P R, întruniți în Congres în zilele de 29, 30 și 31 Martie 1949, își manitesfă hotărî rea lor de a lupta, împreună cu întregul popor muncitor penlru apărarea păcii și culturii, amenințate de politica agresivă a noilor pretendenți la dominația mondială, — imperialiștii americani și britanici. Imperialismul încearcă prin orice mijloace să mențină edificiul sistemului capitalist condam- nat de istorie. Imperialismul american a conceput Planul MarsholI cu intenția de a arunca pe umerii popoarelor consecințele crizei economice ce-și arată colții în Statele Unite. încălcând inde- pendența națională a țărilor din apusul Europei. Ajutat de tot ce este mâi reacționar în hume, imperialismul american pune la ca/e încheierea .Pactului Atlanticului de Nord”, cu scopul vădit de a deslănțui împotriva omenirii însetate de pace urgia unui al treilea războiu mondial. împotriva acestor planuri criminale se ridică forțele păcii, ale oamenilor muncii din țările capitaliste și colonii, care luptă pentru libertate și independență, ale țărilor de democrație populară, care consfruesc socialismul, ale țării care consfrueșfe comunismul, invincibila Uniune Sovietică, con- ducătoarea uriașului lagăr al păcii. Oamenii de știință, litere și arfă din Republica Populară Română consideră ca o mândrie națională faptul că Patria noastră, eliberată de către glorioasa Armată Sovietică a fost transfor- mată, sub conducerea clasei muncitoare și a Partidului ei marxist-Ieninisf, dintr'o țara înfeudată imperialismului, într’un sfat independent și suveran; dintr’o bază a imperialismului și reaefiunii într un factor activ de pace și progres. Cucerirea puterii politice în stat de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea munci- toare, a dărâmat zidul ridicat de regimul burghezo-moșieresc între cultură și popor, între cărturarii și oamenii muncii manuale. Sub conducerea clasei muncitoare au fost înfăptuite în țara noastră profunde transformări politice, sociale și economice, care au deslănțuif nenumărate forțe creatoare, înăbușite sub regimu- rile burghezo-moșierești. Aceste transformări au creat mari posibilități activității științifice, literare și artistice și a determinat un avânt a! culturii, necunoscut până azi în (ara noastră. Aceste realizări, înfăptuite în lupta din ultimii ani a poporului nostru muncitor, ca și întreaga civilizație și cultura umană, sunt amenințate de uneltirile războinice. ale imperialiștilor, De aceea, Congresul consideră că lupta împotriva imperialismului ațâțător Ia războiu este o datorie patriotică a fiecărui om de știință, litere și artă, care iubește poporul și este legat de popor, care vrea să apere civilizația și cultura. Imperialismul american și englez, urmărind să slăbească încrederea popoarelor în forțele lor, propagă ideologia cosmopolitismului burghez, care cultivă disprețul față de cultura națională, loconirea față de cultura burgheză decadentă, cu scopul de a dezarma ideologia popoarelor iubi- toare de libertate și a netezi drumul cotropirilor imperialiste. îl De aceea Congresul consideră ca una din sarcinile importante ale intelectualilor din RPR lupta împotriva pregătirii ideologice a războiului, împotriva cosmopolitismului burghez, a obscuran fismului și misticismului. . . Intelectualii din R P R au datoria ca, alături de întreg poporul muncilor, să pună cuno. științele, talentul și puterea lor de muncă în slujba construirii socialismului, înfloririi culturii naționale în formă și socialistă prin conținut, întăririi patriei noastre, care să dea o contribuție din ce în ce mai puternică la lupta lagărului păcii și progresului condus de Uniunea Sovietică Ținând seama că știința este o armă puternică în lupta pentru apărarea păcii și pentru consfruirea socialismului, Congresul își însușește propunerea delegației muncitorești din Capitală de a constitui o asociație pentru răspândirea științei în masele largi populare dela orașe și sate’ călăuzindu-ne de cea mai înaintată știință, aceea a lui M.arx, Engels, Lenin, Stalin. Exprimând voința reprezentanților științei, literaturii și artei a milioanelor de oameni, mani- feslclă in zecile de mii de moțiuni, telegrame și adeziuni primite din toate colțurile țării, Congresu/ împuternicește Prezidiu! său să ia contact cu organizațiile de masă, instituțiile de < uitucă și știință din țara noastră, în vederea formării unui Comitet permanent pentru apărarea păcii. Congresul intelectualilor din R P R sprijină cu căldură inițiativa convocării Congresului mondial al partizanilor păcii, la care anunță participarea oamenilor de cultură din R P R și exprimă hotărîrea lor de a nu precupeți niciun efort în cadrul uriașei ofensive a păcii, dusă de popoarele lumii în frunte cu invincibila Uniune Sovietică împotriva planurilor războinice ale impe. rialiștilor; transmite un salut de luptă oamenilor muncii manuale și intelectuale din țările capitaliste, și coloniale, care se ridică împotriva jugului imperialist, pentru pace cultură și progres; salută popoarele din țările democrației populare, care eliberate de către glorioasa Armată Sovietică, de sub călcâiul hiflerismulvi, au pornit pe calea construirii socialismului, întărind astfel frontul păcii Congresul transmite salutul fierbinte al intelectualității din Republica Populară Română popoarelor Uniunii Sovietice, care prin lupta lor eroică sub conducerea Partidului Comunist (bolșevic) al lui Lenin șî Stalin ne-au eliberat de sub jugul hitlerismului, ne-au ajutat și continuă să ne ajute frățește în lupta noastră de construire a socialismului și de apărare a independenței noastre naționale ; exprimă recunoștință purtătorilor culturii sovietice, cultura cea mai înaintată din lume, care ne dâ o pildă înaltă de felul cum trebue să slujim propriul nostru popor și frăția între popoare. Privirile noastre se îndreaptă pline de dragoste spre marea Uniune Sovietică, reazimu! principal al forțelor păcii și democrației din întreaga lume, călăuza omenirii spre un viilor fericit Congresul intelectualilor din RPR pentru pace și cultură, aprobând in întregime rapoar- tele prezentate, chiomă pe intelectualii cinstiți din țara noastră să-și unească forțele alături de întreg poporul muncilor sub conducei ea Partidului Muncitoresc Român, în lupta pentru întărirea Republicii Populare Române, pentru construirea socialismului, pentru pace între popoare, pentru cultură și progres. REVISTELE TEHNlCt A G I R ANUL 6 4, Nr. a MANTIE - APRîUe W49 REVISTA PĂDURILOR REDACȚIA : A G I R Str. C. A. Roeetti Nr. 35 APARE SUB ÎNGRIJIREA UNUI C'JMITET DEREDACȚIE "IELEFON : A G I R 1.07.35 —1.07.36 u D C.D. 575.2 B.F. 12.11.5 UTILIZAREA HIBRIZILOR IN SILVICULTURA O APLICAȚIE A MICIURINISMULUI de In3- S. PAȘCOVSCHI Miciurinismul este o etapă nouă în. desvolta- rea științei evoluției. Caracteristica lui princi- pală este realizarea ..evoluției dirijate". Prin e- voluție dirijată se înțelege creiarea artificială a „soiurilor" noi de plante sau animale, înzestrate cu calități dorite de om (nu Ii se zice „specii" sau „forme", ca să nu se întroducă o confuzie cu cceace se înțelege în mod obișnuit în știință prin acești termeni). Prin urmare, în silvicultură, miciurinismul ar putea oferi în primul rând „soiuri" noi de esențe forestiere. Pentru a ne da seama de im- portanța întregei probleme pentru noi, trebuie căutat întâiu răspunsul la întrebarea, dacă mai avem nevoie de alte esențe forestiere, pe lângă cele existente în pădurile noastre. Se poate auzi și acum părerea, că am avea un numai- suficient de esențe, înzestrate cu tot felul de calități, și că nu ne-ar trebui nimic în plus Această părere însă nu este justificată. De fapt pădurile noastre sunt relativ sărace în e- sențe. Față de numărul și varietatea extraordi- nară de specii, ce au existat în pădurile europe- ne în era terțiară, nu ne-a rămas până azi decât un rest neînsemnat. Sunt însă țări, situate în condițiuni ■ climatice asemănătoare cu ale. RPR, care și-au păstrat această bogăție a vegetației forestiere —■ Manciuria, Orna de Nord, Provin- ciile Maritime a e URSS și Japonia de o parte, regiunile estice ale Americei de Nord de partea cealaltă. Cauzele acestor deosebiri trebuie căutate in influența glaciațiunilor. In Europa, începutul cvaternarului a fost marcat de o înăsprire a c'î- mei, care a provocat retragerea spre Sud a speciilor termofile din pădurile terțiare. Dar în această „retragere", care a durat bineînțeles un timp foarte îndelungat, speciile fugare s’au lovit de bariere de netrecut: lanțurile de munți, care în Eurcpa sunt așezate dela V. la E.; iar acolo, unde munții se întrerup, se ajunge curând la li- toraul mărilor. Speciile termofile nu prea și-au putut găsi refugii în munți, căci și acolo se pro- ducea o înăsprire a climei, nici n’au putut tra- versa marea. In majoritate au dispărut. Astfel flora pădurilor noastre a sărăcit. In Extremul Orient și în America de Nord au avut lec deasemenea glaciațiuni. Dar n’au existat bariere în calea migrației esențelor, căci munții au direcția N-S și au putut fi ocoliți. După (revenirea climei mai dulci, a revenit .și .flora din terțiar, însă întrucâtva evoluată. Silvicultorul român (și în general cel din Eu- ropa Centrală) are un câmp de activitate foarte restrâns față de colegii lui din țările menționate. Este adevărat că, din punct de vedere calitativ, esențele noastre deseori se plasează în fruntea țclasamentulir: gorunul european este cel mai bun stejar din lume ; frasinul european — cel mai bun frasin : molidul european s’ar putea a- șoza în locul al doilea, după Picea sitehensis Carr. Dar aceasta nu este de ajuns. Atât stu- diul teoretic al problemei, cât și practica fore- stieră de toate zilele ne arată că se pot prezenta anumite cazuri, când inventarul esențelor noa- stre autohtone se dovedește deficient. Este de ajuns să ne gândim la cazul salcâmului. Prin urmare, Introducerea esențelor noi poate prezenta un. anumit interes în silvicultura noa- stră. Bineînțeles nu trebuie exagerat: întredu- cerea esenței noi este justificată- numai în ca- zul problemelor, ce nu se pot rezolva cu cele 60 RBVtStA t>At»VfelLOR localnice. Această introducere se poale face în două feluri: 1) cultivând exoticele din alte țări, și 2) creind „soiuri” noi, esențe inexistente până atunci. Prima cale este mai cunoscută și mai ușoară. Miciurinismul a elaborat până acum câteva procedee de creiarea soiurilor noi de plante, trăsătura lor comună este importanța deosebită acordată influenței mediului extern asupra p.an- tei, precum și posibilității de a „educa" planta pentru traiu într’un anumit mediu. Această ideie trebuie subliniată în mod deosebit. Tehnica în s.ne a diferitelor procedee, introduse de Miciurin și de discipolii lui, este destul de variata. Se pare că pentru silvicultură cel mai mare inte- res îi prezintă producerea soiurilor noi pr.n hi- bridizare pe cale sexuată. In articolul de țață ne vom ocupa numai de acest procedeu. Miciuriniștii insistă mai ales asupra „hibridi- zării îndepărtate", adică a încrucișării a două specii (sau alte unități sistematice) puțin asemă- nătoare. „îndepărtarea" se poate socou din două puncte de vedere; 1) îndepărtarea sistematică, pe care o prezintă două specii mult deosebite după caractere morfologice (în cazul extrem — chiar aparținând la genuri diferite); 2) îndepăr- tarea geografică, pe care o prezintă două spe- cii (sau alte unități sistematice) provenite oin țări diferite, îndepărtate între eie, cu condiții c.i- matice mult deosebite ; ca o variantă se poate socoti îndepărtarea ecologică, întâlnită mai ales în cadrul aceleiași specii sau la două specii a- propiate sistematicește și originare din aceiași țară, dar trăind în condițiuni microclimatice sau edaticc diferite. Este posibil bineînțeles,, ea o pereche de plante încrucișate să fie îndepărtate și sistematicește și geograiicește. In experiențele lui Miciurin îndepărtarea siste- matică a avut loc, de ex., la încrucișarea între Sorbus aucuparla L. și Crataegus sanguinea Pali; iar îndepărtarea geografică ~ ia încruci- șarea lui Pirus ussuriensis Max. din Extremul Orient cu un soiu de păr din cultură (provenit din P. communis obișnuit) din Sudul Franței. Ce rost are hibridizarea îndepărtată ? In pro- genitura hibridă se combină caracterele celor doi părinți. Dacă un anumit caracter (morfolo- gic sau ecologic) prezintă la părinți amplitudini diferite, care se suprapun numai în parte, este de așteptat la hibrid o amplitudine mai largă; ar putea fi egală chiar cu suma caracterelor părin- ților sau în orice caz să se întindă mult în am- bele direcții dela partea comună. Să analizăm un exemplu pur teoretic: dacă am încrucișa o rasă amatoare de umezeală a unei plante oarecare cu o rasă adaptată la traiu în locuri uscate, ar (putea rezulta un hibrid cu un cadru ecologic toarte larg, care ar suportași inundații și secetă?) Cum în hibridizare se combină foarte multe ca- ractere, este posibil să scoatem soiuri noi cu 1) Exemplul, deși imaginat teoretic, nu conține ni- mic ireal. Astfel de esențe cu cadrul ecologic toarte larg țxistă, de ex. NWundo L. însușiri bune dela ambii părinți și fără defectele lor. Printr’o aranjare potrivită a perechii, ce se încrucișează, se pot mări șansele de a împrima hibridului caractere dorite. Miciurin a insistat în mod deosebit asupra diferenței de vârstă între părinți. Dacă unul este un arbore pe depln des- voltat, cu caractere stabilizate, iar celalt — unul tânăr, cu caractere încă nefixate în mod def'nitiv, sunt mai multe șanse ca în progenitură caracterele celui dintâiu să fie predominante. Se poate întâmpla ca hibridul să aibă caracte- re cu iotul noi, care lipseau ambilor părinți ; toc- ma1 aceste caractere noi pot avea o foarte mare valoare practică. Un caz frecvent și de mult cu- noscut este creșterea mai rapidă a hibrizilor, care interesează în mod special pe sLvicultori (..hete- roză" sau „gigantism"). Câteodată aceste ca- ractere noi iau naștere într’un mod cț totul natura], independent de voința celui, c? a făcut încrucișarea. Sunt mai pronunțate de ob’ceiu î:i prima generație, iar în cele ulterioare pot să s'ăbcască treptat sau să dispară cu lotul. Marele merit al lui Miciurin este de a fi dovedit că asemenea caractere noi pot fi elaborate arti- ficial, printr’o „educație" potrivită a hibridului, și fixate în generațiile viitoare. Hibridizarea reprezintă un moment revolu- ționar în viața „spiței" *) respective de plante. Hibridul capătă caracterele ambdor părinți, dar stabilitatea acestor caractere este mult slăbită. Unele din ele pot dispare ușor, altele să se for- tifice tot atât de ușor și să atingă valori neaștep- tate. Prin hibridizare se ajunge la o „sdruncina- re“ a caracterelor existente și în general a con- seryatonsmului spiței vegetale respective3). Hi- bridul este mai maleabil, decât părinții lui. Pen- tru a profita de această .maleabilitate și a-i mo- difica unele caractere în sensul dorit de noi, trebuie recurs la influența mediului. Creindu-i-se un anumit mediu, hibridul își elaborează carac- terele de adaptare necesare și le păstrează în generațiile următoare. După realizarea hibridizării intervine o muncă uriașă de selecție. Din exemplarele hibride obți- nute, numai o mică parte posedă într’adevăr ca- litățile urmărite; restul reprezintă ' deșeurlle, bune de aruncat dela început. Miciuriniștii prac- tică o „selecție nemiloasă", după diferite carac- tere, și la vârste diferite ; uneori din multe mii de pueți numai câteva exemplare rezistă la această serie de examene succesive. Și bineînțeles foarte 2) Termenul de „zdruncinare" introdus de autoni români, care au scris despre miciurinism, nu este o traducere corectă a termenului rusesc respectiv. Mai- exact ar fi „clătinare" sau „joc", dar nici aceste cu- vinte nu cuprind sensul întreg al termenului original intraductibil. 3) Termenul de „spiță” este întrebuințat aici în sensul regretatului Prof. E. Racoviță: totalitatea ge- nerațiilor succesive de viețuitoare, provenind una din alta, privită în tot cursul procesului de evoluție, cu toate că, datorită acestui proces, reprezentanții diferitelor generații pot aparține, speciilor ți chiar genurilor diferit». Sîbbn 61 des se’ntâmplă ca o încercare de încrucișare să dea greș cu totul și hibrizii produși să nu aibă nici o valoare practică. După expunerea teoretică a procedeului de hibridizare utilizat de miciuriniști, să trecem la perspectivele deschise de el în silvicultură. In primul rând, este cazul să ne întrebăm, ce hi- brizi între esențe forestiere se întâlnesc în na- tură și care este importanța lor practică? Rășinoasele sunt în general puțin predispuse spre hibridizare. Genul Larix însă face excepție. In natură este cunoscut hibridul L. sibirica Led. x L. dahurica Titrez., care nu reprezintă o rari- tate in zona de contact a speciilor paterne din Siberia. Trecând la foioase, trebuie remarcată existen- ța unor grupuri sistematice întregi (genuri și chiar familii), în care hibridizarea naturală și semi-nâturală este foarte frecventă. Genul Quercus și-a câștigat de mult un renume în această privință. Chiar la noi în țară, unde sunt relativ puține specii de .stejari, se cunosc mai multe combinații hibride. Studiul lor a fost ur- mărit mai ales în Ardeal și Banat de botaniștii maghiari dela sfârșitul secolului trecut. Reluat în ultimul timp de cercetătorii români (inclusiv autorul acestor rânduri) a dat la iveală încă o serie de hibrizi, necunoscuți până atunci. Chiar în Europa Centrală, unde cresc numai stejarul pedunculat și gorunul, se cunosc mai multe foi- me bastarde ; acest lucru se datorește desigur faptului, că însăși speciile paterne sunt foarte variabile și inconstante. In America de N., unde speciile din genul Quercus sunt foarte abundente, numărul hibrizilor cunoscuți este și mai mare decât la noi. Păcat că toate studiile de până acum s’au făcut din punct de vedere pur siste- matic ; nici în această direcție uneori nu s’a lu- crat complet, descrierile limitându-se la câteva caractere. Iar în ce privește proprietățile fore- stiere ale acestor hibrizi, nu se cunoaște nimic. Uneori caracterele morfologice ale hibrizilor nu sunt prea constante. Dar sunt și excepții. Așa zisul Q. pseudosessilis Schur., descris cândva ca „specie" independentă, pare să-și fi elaborat în- tr’adevăr o constanță a caracterelor ; ar fi cazul poate să revenim ia părerea lui Schur și să-i acordăm semnificația de specie hibridogenă la origină, dar fixată în mod definitiv. Tocmai la ștejari, cercetătorii moderni admit pe scară largă hibridizarea ca originea unor unități sistenatice. De ex. Q. pubescens Willd. var. g’omerata (Lam.) Schw. arată toate semnele descendenței dintr’o încrucișare a stejarului pufos obiș- nuit cu gorunul central-european (Q. petraea Liebl.), dar azi se comportă ca o un’tate siste- matică stabilizată ; tinde chiar către o izolare geografică. In genurile Alnus și Betula se cunosc h:briz.i naturali, care au fost întâlniți și la noi în țară. Autorul acestor rânduri crede de a fi observat fenomenul gigantismului la hibridul A. interme- dia Caii.; în acelaș timp pare, că se poate sta- bili și paternitatea lui precisă, anume A. incana Ș xA. glutinosa Odată cunoscute aceste caractere, perspectivele pentru utilizarea practi- că a hibridului sunt destul de promițătoare. O familie întreagă, în care hibrizii se întâlnesc foarte des, este fam. Salicaceae. Sălciile-hibride în natură sunt cât se poate de numeroase și variate. Se cunosc și hibrizi proveniți din câteva încrucișări, întrunind în acelaș exemplar carac- tere a 3—4 specii. Interesul științific al acestor hibrizi este de sigur cât se poate de mare, intere- sul practic însă prea redus. In schimb genul Populus nu prezintă hibrizi naturali prea frec- venți, dar cei artificiali sunt foarte numeroși și au o mare însemnătate practică. Se mai cunosc hibrizi și forme intermediare în unele familii de plante lemnoase, dar nu mai insistăm asupra lor. Să trecem Ia o altă chestiune: ce a pu- tut creia până acum omul în materie de hibrizi inteiesanți pentru silvicultură și în special, ce a putut creia prin aplicarea conștientă a metode- lor miciuriniste. La rășinoase se cunosc o serie de hi- brizi obșauiți în cultură. Deocamdată nu- mai cei din genul Larix par să prezinte un in- teres practic; se remarcă mai ales prin crește- rea repede. In URSS a ajuns să fie cultivat în succes hibridul L. dahurica Turcz. x L. leptolepis Gord., adică între o specie siberiană și una ja- poneză. Se mai cunosc hibrizii L. sibirica Led. x L. kurilensis Mayr (cel din urmă originar din Nordul Japoniei) și L. leptolepis Gord. x L. deci- dua Mill. Ultimul hibrid, pe lângă creșterea ra- pidă, mai prezintă avantajul 'rezistenței contra cancerului laricelui; dar caracterele lui nu sunt prea stabile și deseori se pierd în generații ul- terioare, desigur datorită lipsei unei ' selecții serioase. La foioase, în primul loc trebuie pusă desigur- problema plopilor—hibrizi cu creșterea repede. Chestiunea de altfel este destul de bine cunos- cută la nai. Nu strică însă sa fie reamintite câ- teva puncte esențiale. La producerea plopilor repede crescători au fost aplicate pe larg principiile miciuriniste ale hibridizării îndepărtate și selecției severe a ma-. țerialului rezultat. Astfel, v,plopul canadian", atât de cunoscut la noi, se consideră rezultatul încrucișării speciei americane Populus deltoides Marsh, cu P. n.gra L. european. Această în- crucișare însă n’a dat ceva unitar, ci o populație heterogenă de hibrizi, din care prin selecție s’au putut elabora câteva „soiuri", destul de deose- Dite și prin caractere morfologice și- prin cele biologice. Astiel P. canadensis Mrch. a devenit un „nume colectiv”, iar soiurilor rezultate dm el. li s’au dat alte num;ri: P. marylandica Rehd., P. serotina Rehd., etc. 4). Alte combinații paterne au dat naștere la alți hibrizi, care însă nu se deose- 4) In general nomenclatura științifică a hibrizilor nu e bine pusă ia punct și diferiții autori adoptă- pro- cedee diferite pentru desemnarea lor/ 62 ftEVISTA PĂDURILOR besc morfologic prea mult de cei din grupul P. canadensis: ac ex. P. robusta Schn. provenit din P. angulata Ait. și P. nigra L. var, plantierensis Schn. Selecția plopilor repede crescători a devenit o artă asemănătoare procedeelor aplicate în hor- ticultura și pomicultură.. A rezultat o mu.țime de forme foarte variate; unele din ele nici n’au fost botezate cu numele științifice latine, ci cu numiri în a.te limbi, ia fel cum se piocedează cu soiuri de porni fructiferi sau de trandafiri. De- sigur, creșterea rapidă a plopilor și vârsta redu- sa de maturitate permit a apiica pe larg proce- deele horticultor lor (du^ă cum și mai târziu cul- tura rațională a plopilor reprezintă de fapt ju- mătate nortxu.tură, jumătate silvicultură). Plopii .a noi sunt înmulțiți exclusiv pe cale vegetativă, lată insă că din URSS ne vin su- gestii asupra unui nou procedeu, dela care se așteaptă rezultate practice importante. S’a spus și mai sus, că hibrizii de prima generație pre- zntă de obiceiu creșterea mai rapidă, iar mai târziu această lacultate poate să slăbească. Se propune în consecință a se trece la înmulțirea p.opilor prin sămânța, producând mereu hiorizi de prima generație. Pentru aceasta se creiază plantații speciale pentru producerea semmței; m astfe. de plantații put ii introduși plopii de mai multe specii diferite, cu condiție bineînțeles de a prezenta afinitate pentru hibridizate; se ob- serva insă stiict să nu existe exemplare ,5 și Ș de aceeași spec'e, pentru a exclude orice ^posibi- litate de polimzație intraspecifică (în cadrul a- celeiași specJ). Sămânță produsă în felul aces.a dă bineînțeles o progenitură, cât se poate de pesti'iță d.n punct de vedere sistematic. Se con- tează că trebuie sa existe un mare procent da pueți repede crescători; plantația executată cu acești pueți trebuie să crească repede și să pro- ducă lemn mult. Nu interesează de a fixa acești hibrizi și nu se intenționează perpetuarea lor. După exploatare, terenul urmează să fie replan- tat iar, cu hibrizi de prima generație. Revenind la problema selecției adevărate a ,,soiurilor" fixate, mai trebuie adăogat' că, în 'URSS se așteaptă rezultate bune dela hibrizi de a 2-a generație, proveniți din doi hibrizi de prima generație, fiecare având părinți deoseb.ți; cu alte cuvinte — un plop rezultat din 4 „bunici" aparținând la 4 specii diferite. Se crede că, ale- gându-se judicios cele 4 specii inițiale, s’ar putea ajunge la hibrizi cu o vigoare neînchipuită de creștere, care ar întrece tot ce s’a realizat -până acum în această direcție. Astfel de „încrucișări repetate" au fost practicate de însuși Miciurin ia plante horticole. Fanrlia Juglandaceae se pretează și ea la producerea hibrizilor interesanți. Din păcate la noi în țară încă nu sunt cunoscuți. Unii din a- cești hibrizi au deja o vechime apreciabilă, cum este de ex. nucul „Paradox", care se remarcă mai ales prin creșterea rapidă și dimensiuni mari; a fost obținut din J. regia L. european și J. Hindsii Rehd. american. In URSS s’a' lucrat în ultimul timp foarte mult la încrucișări sistematice, folos'nd J. regla L. european, J, nigra L. și J. cinerea L. ame- ricani, J. rnandschurica Max. și J. Sieboldiana Max. var. cordiformis Mak. din Extremul Orient. Cele mai bune rezultate pare șă fi dat hibridiză- rile J. nigra o x J. mandsciiurica Ș’ J rnandschurica 5 x J. regia -J. Tot în URSS s’a ajuns la o încrucișare reușită în genul Carya, anume C. ovata Koch. x C pecan Engl. & Graeb-, precum și la un hibrid în- tre genuri Juglans rnandschurica Max. x Ptero- carya fraxinîfoîia Spach. In aceiaș timp cu hibridizarea nucilor, au U.- ceput în URSS experiențele dc- încrucișarea arti- ficială a stejarilor; s’a recurs tot la hibridizarea îndepărtată. Pe lângă stejarul psdunculat obiș- nuit s’a lucrat cu specii americane Q boreala M’chx var. maxima Sârg, (cunoscut ia noi ca „stejar roșu"), Q. montana WiLd.,Q. maciocarpa Michx. și Q. aiba L, apoi ca Q. macranthera Fisch. & Mey din Caueaz Q. Suber L. medi- teranean, Rezultatele cele mai bune (ca numii de pueți obținuți) - au dat combinațiile Q. ma- cranthera ® x Q. alba U si Q. macranthera ® x Q. macrocarpa -3. interesant este că, s^a. obținut ceva ghindă și în cazul încrucișării spee ilb, cj matu.ația anu- a.ă și b'sanua’a : Q. macranthera ® x Q. bo- realls rf > Q- macrocarpa ~ x Q. borealis Ghinda obținută a avut maturația anuală, potrivit naturii plantelor materne. ■ in schimo încercările de a obține hibrizi prin fecundația lui Q. berealis cu polenul altor specii (cu ma-urația anuală) au rămas până acum fără rezultat. Unii dintre hibrizii obținuți se remarcă prin creșterea rap’dă. Alt fapt interesant, este rezi- stența la condițiile climatice, destul de aspre, din Ucraina, manifestată de hibrizii lui Q. Subrr, o spec.e de importanță practică foarte mare; Ultimul caz interesant este al platanului. Pla- tanul cultivat frecvent la noi este o specie hibri- dogenă. De fapt cu greu i se poate spune „spe^ cie", căci este prea variabil; mai repede este o „populație heteregenă" de hibrizi, care însă se perpetuiâză ca o specie bună Acest platan, zis. în știință Piatanus acerifolia Willd. a fost obți- nut din P. orlentalis I.. mediteranean și P.- oc- cidentalis L. nord-american. Deci un caz t’pic de hibridizare îndepărtată în sensul miciurinist (dar obținută întâmplător). Rezultatul a fost un hibrid mult mai rezistent decât părinții lui, foarte adaptabil la cordițiuniie ecologice variate. Da- torită acestor calități, în cele aproximativ 314 secole de existență specifică â cucerit un loc de frunte în culturi, devenind unul din cei mai răs- pândiți arbori ornamentali, pe când speciile pa- terne au ajuns o raritate- în cultură. Pe alocuri P. acerifolia a început să se și sălbatăcească. Să examinăm acum problema perspectivelor, ce se deschid în silvicultură RPR pentru folosirea hibrizilor. STUDII 63 Ghest’unea culturii plopilor hibrizi val conti- nua desigur să ocupe locul de frunte. Rămâne să i se dea o amploare din ce în ce mai mare. Ar mai fi indicat să se sistematizeze aceste culturi. Lucrul, nu .va fi prea ușor, din cauza nepreciziei, ce domnește încă în această materie ; imposi- bil însă ru este. încercările de hibridizări noi, după metode re- comandate de silvicultori sovietici, n’ar trebui nici ele să lipsească din program. Valorificarea hibridului sălbatec de anin, men- ționat mai înainte, deasemenea ne-ar putea pre- ocupa. Probab’l cel mai indicat ar fi să încercăm producerea lui în pr:ma generație. Se pare că exemplarele-hibride sălbatice produc fructe pu- ține ; iar înmulțirea vegetativă la anin e difici- lă. Procedeul indicat ar fi să se facă plantații ame- stecate de amn alb și negru, pentru producerea seminței; să se îndepărteze sistematic toate In- florescențele bărbătești ia anin alb, forțând ast- fel Polenizarea lui de către cel negru. Bineînțeles cu titlu de încercare s’ar putea proceda și invers. Problema folosirii hibrizilor de stejari cunos- cuți Ia noi în stare sălbatecă ar putea fi dease- menea luată în discuție, dar cu prudență. Mo- mentan nu se cunoaște mai nimic din proprietă- țile lor forestiere. Nu există indicații asupra unei creșteri mai rapide. Poate nici n’ar fi cazul să așteptăm prea mult în această direcție, căci nu este o „hibridizare îndepărtată11 în adevăratul sens al cuvântului; speciile, ce intră în comhi- nații’e hibrde cunoscute, sunt înrudite destul de aproape. S’ar putea însă să ne gândim la alte combinații interesante de caractere, anume în ce privește calitatea lemnului și cerințele eco'o- pice. .Astfel combinația „gorun x stejar peduncu- lat“ ar putea da un lemn de ca’itatea celui din- tâiu și un cadru ecologic lărgit spre cel de al doilea : s’ar putea cultiva eventual în terenuri inuftdab'le, uhde ar 'avea și creștere mai ra- p;dă. Combinația „gorun x gârnița" ar putea întruni lemnul bun și creșterea mai rapidă a ce- lui. dintâiu cu posibilitatea de a se desvolta în terenuri foarte compacte, caracteristică. celei din urmă. Combinațiile' stejarului pufos cu gorunul si stejarul pedunculat ar da eventual forme re- zistente la' uscăciune și abundența sărurilor în sol, ca cel dintâiu, și cu lemn, mai valoros, cre- șterea ceva mai rapidă, producția totală mai mare, etc. datortă celorlalți ; prima combinație s’ar putea încerca pe dealuri prea uscate, mai ales calcaroase, a doua în antestepă. Nit trebuie u:tat însă, că însuși Miciurin a accentuat influența puternică a mediului carac- R e s u m e L’auteur montre d’abord la necessite d’introduire . des nouvelles essences forestieres dans Ies forets de RPR. so t des especes exotiques, soit des sortes eriees par Ia voie artificielle. 11 expose Ies principes de la hybîidisat’on 610’gnee, d’apres Ies procedes de Mit- chourine. Ptrs il s’oceupe des hybrides connus dans la nature, entre ies essences forestieres, notamment dans Ies genres Larix, Qu^cus, Alnus, Betula, Sf-Ux etc., ainsi que des hybrides obtenus dans la culturo. A la i n l’auteur donne quelques recommandations pour l’utilisation des hybrides dans la șylyiculture mumaine. teristic unei specii paterne, în cazul când hibri- dul este crescut în acest mediu; se poate în- tâmpla ca și celelalte caractere ale aceluiași pă- rinte să rămână dominante. Hibridul „gorun x gârnița", cultivat în solurile compacte caracteri- st:ce celei din urmă, s’ar putea să nu prezinte vreun avantaj față de gârnița adevărată. O problemă pasionantă însă ar fi hibridizarea cerului cu vreuna din restul speciilor de stejar dela noi. Aceasta ar fi o adevărată hibridizare ■'îndepărtată (sistematicește). Dar este posibilă? In natură astfel de hibrizi n’au fost precis iden- tiflcați până acum. Se vorbește câteodată de ei, dar sunt dubioși : din câte se știe, nimeni nu i-a găsit cu fructe, iar deter- minările pe material steril nu trebuie luate în cons:derație într’o problemă atât de de- licată. Maturația bisanuală a ghindei cerului, dela început face îndoelnică posibilitatea încrucșării lui cu celelalte specii, care o au anuală. Totuși, în experiențele sovietice a rezultat ceva ghindă și în astfel de cazuri, folosindu-se stejarul roșu. A relua asemenea experiențe cu cer ar fi foarte indicat. Nu trebuie uitat că cerul, pe care deseori îl privim cu oarecare dispreț, are o serie de cali- tăți excelente : creșterea repede, 'forma foarte, frumoasă a trunchiului, vitalitatea mare și mai a'es cadrul ecologic foarte larg. Dacă prin în- crucișare s’ar putea să i se ridice (fie chiar par- țial) cal’tatea lemnului, s’ar putea obține un hi- brid foarte valoros. Singurul hibrid al cerului cunoscut în stare sălbatecă este Q. Cerris L. x Q. Suber L. (sunt apropiați sisltem'attcește). Este un hibrid, care ar putea fi interesant; în exemplarele cunoscute până acum, al doilea părinte a transmis hibri- du'ui scoarța lui plutoasă. Chestiunea s’ar pu- tea relua Ia noi. folosind polenul stejarului de plută adus d:n altă parte (din URSS, unde e cul- tivat cu succes) pentru fecundația florilor de cer dela noi. Ar fi și aceasta o hibridizare îndepăr- tată, care ar putea da rezultate practice inte- resante . De altfel autorul își permite de a enunța de pe acum posibilitatea culturii reușite a lui Q. Suber Ia noi în țară, lucru necunoscut Până a- cum silvicultorilor români. Această chestiune face parte dintr’un alt studiu, ce se află în pregătire. Se înțelege că, întreaga chestiune a folosirii hibrizilor pe scară mai largă nu se rezumă la cele câteva propuneri de mai sus. Să se pornea- scă Ia lucru și problemele noi vor apărea dela sine. P e 3 io m e. Abtop oTMe'iaeT CHanana HeobxoRHMOcTb BBegeHna ho- beix flpeaecHbix nopo« b jrocax PHP, nnCo okbotob, jihSo hobmx ncKycCTBSHHO cosflaiiHKix copron. Oh nanaraeT npHHUHnu OT^aneHHoro ckp?iuhb3hhh no cnocofiaM Mh- qypHHa. BareM oh paccMarpmaer M3BecTHbie rndpngEr- riihkh necirLix nopoa, a hmchho b po^ax Larix, Quercus, Alnus, Betula, Salix, h t. h. a raKwe rnhpHjiaMH noayneH- hmmh b Ky.ibTypax B kohii,c asTop 4aeT necKonbKO yxa- aaHHH no jicnojibsoBaHHio rn6pnflOB b pyMiJHCKOM «eco- BOflCTBe 64 RRVISTA PĂDURILOR C.D. 581.9 B.F. 12.19 AREALUL ȘI ORIGINEA SPECIEI COMANDRA ELEGANS (ROCH.) RCHB. FIU de 1. MORARII! și M. CHICA Comandra elegans (R o c h.) R c h b. fii (syn. Thesium elegans R o chel, Hamiltonia elegans R c h b.) este un mic arbust neluat în seamă ca specie lemnoasă, dar de o importanță deosebită sub raport morfologic, ecologic și mai ales fito- geografic. Prin creșterea sa scundă, cu dimen- siuni abia ridicându-se dintre ierburile poienilor și rariștilor din păduri este puțin vizibilă/ chiar greu de remarcat. Mulți autori nici nu o consi- deră între speciile lemnoase, nefăcându-i loc în tratatele de dendrologie. Chiar și în lucrările flo- ristice generale este uneori trecută cu caractere mărunte și fără descrierea particularităților plantei. Ecologia acestei tufe mici este termofilă, me- diteraniană, moderată. Legată mai ales de poie- nile pădurilor și de tuferișurile rărite, dominate mai ales de specii de Quercus, are totuși o răs- pândire dispersă și local coate fi uneori multă ca îngrămădire, ca sociabilitate, dar pâlcurile sunt izolate. • Aflarea ei mai întâi în nisipurile Deliblatului, de unde a descris-o R o c h e 1, ca Thesium ele- gans, se explică tot prin portul ei, cu dimensiuni reduse. Sărăcia și caracterul pioner al vegetației nisipurilor au scos-o în evidență mai bine decât în poienile ierboase, unde privirea o remarcă cu greutate. Raritatea localităților în care a fost semnalată și insuficiența materialului de herbar în colecțiile noastre, se atribuie tot caracterelor ei de creștere oarecum ascunsă printre ierburi. Neconfirmarea mai recentă a semnalărilor mai vechi a existenței plantei în unele localități, ca cele din Ardeal, trebuie pusă tot pe seama por- tului ei de talie mică și asemănătoare cu burue- nile ce cresc printre ierburi. Nu. este exclusă ră- rirea, împuținarea numărului de reprezentanți sau chiar dispariția speciei în aceste locuri, așa cum s’a retras progresiv sau a pierit din spațiile goale din regiunea disjunctă a arealului. Bănuim totuși că răspândirea plantei în țara noastră are o frecvență rnai mare decât aceea cunoscută până acum. Din punct de vedere morfologic și sistematic Comandra elegans, este o specie complet izolată. Răspândirea ei geografică este limitată în Eu- ropa sudică și sudestică trecând în Asia Mică până în Bithynia. Nu are nici-o specie vecmă în regiunile apropiate, cu care să fie înrudită mor- fologic sau genetic. Cele mai apropiate rude ale ei se află în America de Nord, unde sunt men- ționate vreo 5 specii. După E n g 1 e r-P r a n 11 *), sunt 6 specii, deși nu enumera decât 3 : C. um- bellata (L.) N u 11., C. Richardsiana F e r n a 1 d și C. elegans (R o c h e 1) R c h b Deasemeni și 1) Engler Prantl. — Die naturlicher Pflanzeniami- Jien, Bd- 16 b, p. 79, Ed. II Leipzig, 1935. De Candolle2) menționează 4 specii, având în plus față de cele 3 de mai sus pe C. pa lida In Flore Laurentienne3), se afirmă că sunt 5 specii dintre care 4 americane și 1 europeană. Pe lângă cele de mai sus apare în plus C. livida R i c h a r d s. Cea mai apropiată de Comandra elegans în privința organizării și înrudirii siste- matice este Comandra umbellata (L.) N u 11. In terțiar, ele aveau un areal comun și desigur apropierea morfologică , între ele era atât de mare încât se confundau într’o singură specie. Climatul cald al terțiarului a înlesnit dispersiu- nea speciei extinzându-se pe o suprafață ce cu- prindea un vast teritoriu, mergând din America de Nord până în Europa, ajungând mult mai spre Nord decât astăzi. Prin despărțirea celor 2 continente, american și european, spre sfâr- șitul terțiarului, arealul plantei a fost rupt în doua. In noile regiuni, condițiile de trai n’au mai fost identice. Continentul american, cu mai mare Fig. (k — Răspândirea speciei Comandra elegans variabilitate în factorii ecologici i-a imprimat diferențieri ce au dat naștere Ia mai multe spe- cii. Arealul originar a fost mai întins, restrânge- rea lui n’a fost atât de puternică ca în Europa. Specia europeană, Comandra elegans, a fost constrânsă de climatul glaciar, la o reducere 2) De Candolle. — Prodromus systematis naturali» regn! vegetabîlis. Voi. XIV, p. 636. 3) Frere Mărie Victorin, Flore Laurentienne Mon- 1935 p. 176. STUDII 65 brutală și bruscă a arealului, fiind împinsă spre Sud în Peninsula Balcanică, unde fără îndoială este relict terțiar. Până unde au fost reduse de asprimea climei glaciare, limitele boreale ale a- realului plantei spre Sud, nu se știe cu precizie. Astăzi ea este cantonată din Balcani până în Asia Mică, apoi în șesurile dunărene din .Iugos- lavia, România ‘^(stațiunile 'din Ardeal până la reconfirmare rămân dubioase). Probabil că la limita septentrională, răspândirea ei geografică a fost amplificată în postglaciar, în perioada mtgrațiunii și a altor specii termofile în ținutu- rile noastre. După datele polenanalitice ale lui Emil Pop4), mai recent confirmate unele de I. C i o b a n u5), aceasta a putut coincide cu faza apogeului călduros postglaciar, în care clima era mult mai caldă decât astăzi, așa încât stejerișul amestecat urca în etajul montan. P a x, în lucrarea sa despre geografia botamcă a României, a considerat această specie relict terțiar: la fel e socotită de Tur ii 1, cu drept cuvânt, pentru Peninsula Balcanică. E. Pop, în urma unor temeinice și întinse cercetări, crede că speciile termofile au imigrat în țara nolastră în postglaciarul călduros, din re- fugii quaternare balcanice mai sudice, fără însă a exclude total posibihtatea existenței unor oaze microclimatice termofile prin părțile sudice ale Carpaților, oferind adăpost cel puțin pentru une- le specii. RASPAND1REA SPECIEI Comandra elegans (Roch.) Rchb. fil. Oltenia 15, 148. Vârciorova, către Porțile de Fier și Gura-Slătinicului 16,243; 3,516; 1,430; 11,109; Craiova 3,5168). Muntenia 15, 148; 21,496. Comana prin poieni și rărișuri și pe marginea pădurii 3,516; 13,13; leg. Zitti și Forstner FI. Rom. Exsic. Nr. 1671 a; Adunați Copăceni spre Varlam 13,13; prin pă- durea Ghimpați leg. I. Morariu FI. Rom. Exsic. Nr. 1671 b; Copaciu prin poieni și rariști II bis; Mănăstirea Pasărea, în Pădurea Pa- sărea 13,13; Brănești în pădurea Cernica 4,149; Ciocănești 11,240; 1,430; 3,516. Moldova 2,636; 8,151: 21,496. In Moldova inferioară Pechea și Puțeni 16,243; 1,430. Banat 21,496; 17,83; 2,636; 7,526 în partea suidică; Orșova 10,263. Transilvania Lăpușel 16,243; Hășmaș 20,479. Bulgaria 19,247; 17,83; 6,96. Alfatar, în pădu- rea Caracâz, Silistra 14,41; 16,243; Damadas, pe coastă, versant sud vestic aproape de platou, leg. C. Georgescu și Neuwirth, Herbar ICEF. A- 4) Pop Emil. — Contribuții la istoria vegetației quatemare din Transilvania Bul. Grăd. Bot. și Muz. Bo\ Univ. Cluj XII/1932; — Contribuții la istoria pă- durilor din Nordul Transilvaniei Bul. Grăd. Bot. Univ. Cluj XXII/1942. 5) Ciobanu Ion. — Analize de polen, din turba ma- sivului Semenic, Cluj, 1948. 6) Primul număr se referă la numărul sub care este citată lucrarea în bibliografie, iar al doilea la numărul paginii, , _________Lu J .1 „X1 proape de Ruseiuc, Bjela, Cerovina, Razgrad, Kostinbrod, Konjovo, Sliven, Jambol, Vlasa, Stanimaka, Kalofer 121,496; Karnabad, Sofia, Vraca, Lovec 22,247. Grecia 17,83; 6,96. Mt. Parnas aproape de Dekeleia Aticei 21,496; Vodena în Macedonia 5,83 Serbia 17,83 ; 6,96 ; 21,496. In regiunile Du- nării de Jos) 19,247. Deliblat 7,527; 10,263 ; 8,151. In nisipurile mobile Bielo-Berdo aproape de fântâna numită „Fântâna Fetii“ lângă Gre- benac 18,XI; 12,111; 9,191. Asia Mică, Bithynia 17,83. LITERATURA CONSULTATA 1 Brândză D. 2. De Candolle 3. Grecescu D. 4. Grecescu D. 5. Halâcsy E. 6. Hayek A. 7. Hayek A. 8. Hegi G. 9. Heuffel J 10. Javorka S. 11. Kanltz A. : Prodromul Florei Române. Bucu- rești, 1879—1883. : Prodromus Systematis Naturalis Regni Vegetabilis Paris, 1856-1857 pars. XIV. ; Conspectul Florei României. Bu- curești, 1898. : Suplement la Conspectul Florei României, Buc. 1909. : Conspectus Florae Graecae, Voi. III, Lipsiae, 1904. : Prodromus Florae Peninsulae BaL canicae, Bd. I., Dahlem bei Ber- lin, 1927. : Die Pflanzendecke Osterreich- Ungarns.' Leipzig, 1916. ; Ulustrierte Flora von Mitteleuro- pa, Bd. III., Miinchen, 1912. : Enumeratio Plantarum Banatus Temesiensi sponte crescentium et frequentius cultarum. 1858. ; Flora Hungarica. Budapsst, 1925. Plantas Romaniae hucusque cog- nitas. Claudiopoli, 1871—1881. 11 bis. Morariu I. ; Materiale pentru flora jud. VI aș- ca, București, 1946. 12. Neilreich A. 13. Panțu Z. 14. Panțu Z. 15. Pax F. 16. Prodan I. 17, Richter K. 18. Rochel A.: 19. Schneider C. 20. Simonkai L. 21. Velenovsky J. 22. Velenovsky J. : Diagnosen der in Ungam und Slavonien bisher beobachteten Gofăsspflanzen. ; Contribuțiuni la Flora București- lor, partea Il-a, București. 1909. : Contribuțiuni la Flora Dobrogei Nouă. București, 1923. : Pflanzengeographie von Rumă- nien. Halle, 1919. : Flora pentru determinarea și des- crierea plantelor ce cresc în Ro- mânia, Voi. I, Cluj. 1939 : Plantae Europae, Tome II, Leip- zig, 1897. : Plantae Banatus rariores iconL bus et descriptionibus illustratae Pestini, 1828. : Ulustriertes Handbuch der Laub- holzkunde. Jena 1906. Enumeratio Florae Transsilvani- cae vesculosae critica Budapcst, 1886. : Flora Bulgarica. Pragae, 1891. : Flora Bulgarica. Suplementum I. Pragae, 1898. 66 REVISTA PĂDURILOR R e s u m e P e 3 K) m e. Les auteurs de l’article prâsentent des donnces sur l'origine et l’aire de distdbution de l’especc ligneuse Ccmandra elegans (Roch) Rchb. fii, qui grâce â sa petite taille. a echappe en general â l’attentlon des auteurs des flores forestiereg, malgre son importance ecclogique et phytcgeographique. L’ecologie de la plante est thcrmophile, mediterra- neenne, mcderee; elle est attachee aux dairieres des- forets et aux buîssons molns serres. composes pour la plupart d’especes de Quercus. La distribution geographique de Comandra elegans est Umitee au S. et SE de l’Europe, en passant aussi dans I’Așie mineure, jusqu’en Bithynie. Elle constitue un relicte tertiaire; les especes apparentees se trou- vent seulement dans l’Amerique de Nord. Les stations (marquees sur la carte), dans lesquelles la plante est citee sorit en: Oltenie. Valachie, Molda- vie, Banat, Transylvanre, Bulgarie, Grdce, Serbie, Asie mineure. B CTarte npiiBOAHTca gaHHLie othociirensHO nponcxow geana h apeana pacnpocTpaaeHHH nopogM Comandra ele- gans (Roch) R hh fir., KOTOpaH Cjiarogap» CBOSMy mm- KOMy pocry BooQme ne npHB-ieKana bhhm3hh5I nccne;w â- T’aeft necnofi rj)nopi,i, xoth c aKo.nonmecKOH n reorpatțmqecKOH tohkh apemia ona h npenCTaBhneT hb- BeCTHyiO B3>KH0CTb. BKOgoniHecKH pacresne aro TenaoatofiaBO, npMHagjte- >kht k pacTeanM yMepeHHoro cpagHSSMHoro KjniMara, gepxwiCH b jiecHtix no.iriHax ii b HBpeweHHBix mojioahsi- Kax, b KOTopux npeoonaAaioT Biigbi gy6a; b cbocm apea” .ie paBAtemaeTCH ejuiminubiMii KycrapHHKaMH. PacnpocrpaHeHne ero orpaHHHHBaeTCH kwhom h loro- BOCTOHHOÎi Esponoii, nepexo^q m h Ma.nyio Aarno go Bithynia, PacTeinie npegcTaBzraeT cobofi periere TperuH- Horo nepuoqa. B crarte nswaioTC-H gaHHhie h upuBogHica xapra ape* a;ia pacnpocTpaHeHHH 3T0ii nopogM, c yKasaHneM mecto- nojioHteHna, b KOTopux ee mojkho naiim b O.neHm, My«- TeHMM, MongOBe, BaHare, TpaHCHHBaHHH, BonrapHM, Tpe- uhw. CepCm-i m Ma/ioii Aaiw. O C.D. 634.982.55 B.F. 38.4 METODE GRAFICE IN PROIECTAREA INSTALAȚIILOR DE TRANSPORT PRIN ALUNECARE Introducerea și utilizarea metodei grafice în proiectarea construcțiilor forestiere ne permite o rezolvare rapidă a calculelor cu o preciziune satisfăcătoare. Dintre construcțiile forestiere, instalațiile de transport fără osii sunt întrebuințate în largă măsură la exploatările de păduri. Acest mod de transport, bazat pe legile alunecării corpurilor sau pe legile plutirii, necesită construcție și ex- ploatare simplă și ieftină*). O. astfel de instalație, rudimentar construită, reclamă totuși o serie de calcule lungi pentru de- terminarea elementelor mecanice sau hidraulice ale suprastructurii, calcule care se pretează re- zolvării pe cale grafică. Prezentăm în acest articol câteva nomograme utile, cu indicații asupra construirii și uflizării lor, calculele fiind transpuse de data aceasta pe nomograme cu puncte aliniate2). Renunțăm la expunerea! teoriilor geometrice care stau la baza acestor nomograme; pentru a- ceasta indicam lucrarea apărută în limba româ- nă „Construcția și utilizarea nomogramelor“ de Dr. Ing. A. Avramescu 3), care ne-a servit ca orientare și metodă. Instalațiile de transport care fac obiectul stu- d) Prof. D. A. Sburlan — Construcția și exploa- tarea jilipurilor și ulueelor (canalelor) utilizate în transportul lemnelor. Din publicațiile ICEF, seria II nr. 57, 1944. 2) Ing, T. Orădeanu — întrebuințarea nomograme- lor în calculele forestiere. Rev. Pădurilor. Nr. 1/1949. 3) Buletinul Sec. Politehnice din R. P. R., nr. 4—5 d"n 1948, pag. 89—134. In3- T. diului de față sunt jiiipurile și ulucele. In prima categorie (jllipuri — denumite generic drumuri de alunecare), greutatea proprie a buștenilor ac- ționează ca forță de antrenare; în a doua cate- gorie (uluce sau canale de apă), se folosește ca forță de târîre, curentul de apă. La ambele .tipuri de instalații avem ca ele- mente comune traseul și infrastructura. Traseul se compune dintr’o serie de aliniamente racor- date între ele prin arce de cerc. Pentru determi- narea elementelor traseului curbiliniu în vede- rea pichetării, ne propunem să construim o no- mogramă care să ne indice direct valorile punc- telor principale ale racordării. I. Nomogramă pentru pichetarea curbelor de racordare. Să presupunem raza minimă a racordării de- terminată prin una din formulele cunoscute, în funcție de lungimea buștenilor și siguranța tran- sportului, iar unghiul la centru tz măsurat. Să luam relația T=R tgA, care exprimă Iun- gimea tangentei. Relația aceasta, de tip multi- plicativ, devine adițională prin logaritmare: log T = log R+ log tg ~y (1) Fixăm pentru variabile următoarele intervale: R dela 4 la 200 m; a dela 6° la 120°; T dela I la 200 m. Valorile tg~- se găsesc în tabelele de trasa- STUDII 67 rea curbelor (Sarrazin, Gaunin, Sanguet, etc) sau în Hiitte. Indicăm spre exemplu câteva va- lori principale pentru f (a): a° 6° 11°25' 90° 120° 0,0524 0,1000 1,0000 1,7320 logtg 0,7193-2 0,0000-1 0,0000 0,2386 Observăm că relația (1) se poate scrie: fj log R = log T— logtg-- sau j p) log R = IogT + log----- tg ~2" Relația transformată (2) ne permite să utili- zăm cologaritmi pentru valorile subunitare ale tangentei, de ex.: log^j - (0,7193-2) = 1,2807 Pentru R și T .se iau mantisele logaritmilor vulgari pentru două decade Fie origina scărilor transversale d care unește pe trei suporți verticali A; T; R, valorile log tg 45°=0; log T=0; log R~ 0; sensul pozitiv fiind însemnat pe figură (fig. 1). Astfel schematizată nomograma, gradăm a- xeie (suporții) cu valorile funcțiilor logaritmice, notând însă numai valorile discrete date varia- bilei. Din figură reiese că modulul scării din mijloc este jumătate din modulul scărilor exterioare. Dacă pe suportul A aplicăm și diviziunile sca- ra rii funcționale f (7) .= sin "jF ’ nonioKrama se mai poate utiliza pentru produsul R sin--, care ne dă valoarea abscisei vârfului curbei, măsurată pe tangentă (fig-2) In acest mod construim și nomogramele pen- tru determinarea valorii ordonatei V=R (1 — cos -—) și săgeții S=R (sec ~ —1). Valoarea funcției căutate se găsește la inter- secția axei mijlocii cu transversala care unește cele două variabile de pe axele exterioare. Exemplu: Care este lungimea tangentei și a abscisei vârfului Ia o curbă de racordare cu raza de 20 m și unghiul la centru 90°? Se unește printr’o dreaptă diviziunea R= 10 cu diviziunea a =90° din stânga suportului T și se citește la intersecția dreptei cu axa din mi- jloc T—20 m. Pentru a afla lungimea abscisei se ia dviziunea a -90° din dreapta suportului; citirea însă, tot pe axa din mijloc. Observație. Am putut transpune pe suportul. T două scări funcționale în limita figurii, pen- trucă valorile tangentei și sinusului sunt apro- piate pentru arcele mici, iar la limita superioa- ră (a—120°), diferența de nivel este numai de 20 mm la scara originalului. 68 R1VISTA PĂDURILOR II. Nomogramă pentru determinarea vltesei de alunecare a buștenilor pe j'lipuri. Alunecarea la vale a buștenilor pe jilipuri este identică mișcării corpurilor grele pe plane încli- nate. Greutatea proprie a bușteanului se des- compune în componenta N normală la planul de alunecare, care determină o reacție normală de frecare F, și componenta T paralelă. Aluneca- rea se produce după rezultanta R=T—F. Când T=F, mișcarea bușteanului este uniformă; când T>F devine accelerată; iar când T 3 variabile în mai multe relații de câte 3 variabile și colaționăm nomo- gramele acestor relații, sau apelăm la nomo- gramele cu chei speciale. Citirea acestor nomo- grame se face de obiceiu prin două drepte per- pendiculare sau paralele. Să considerăm 4 suporți (I, II, III și IV) con- stituind dispozitivul din fig. 3. Relația ce se poate reprezenta pe scările așezate în acest mod este de tipul: w U — V —p — ------------ r z 4) Tablouri cu coeficienți de frecare găsim la di- verși autori: — G. R. Forster: Das forstliche Transpartwcseri, Wien 1885. •— Angerholzer: Forstl’che Riesbauten. Wien 1911 — N Saegiu: Drumuri forestiere și alte dispozi- tive pentru transportul lemnului pe uscat, pucu- rești 11908. — Hauska: Riesanlagen, Wien 1933. D. A Sburlan: op, cit. (1). Pentru ca relația (3) să se poată reprezenta pe acest tip de' nomogramă,' o modificăm după cum urmează: s Considerăm s’—----------- proecția spațiului par- cos a curs de buștean și tg =f (coeficientul de fre- care). Formula (3) devine: V = V V o + 2 gs' (tg a — jtg (4) V2'—V2 sau a “ Pusă sub această formă, relația (5) se descom- pune în: F —--------------7 tg a — tg ® 2 gs' & & 1 F = V2 — V2 (6) (7) Prima relație (6) se transpune pe nomograma cu patru suporți descrisă mai sus, la care se colaționează o nomogramă cu puncte aliniate pentru relația (7). Gradația scărilor este uniformă pentru (6) și parabolică pentru (7), (Fig. 4). Citirea se face unind într’o dreaptă valoarea pantei (tg a) cu a coeficientului de frecare (tg cp) și conducând prin valoarea spațiului parcurs o perpendiculară la această dreaptă. Din intersec- ția perpendicularei cu pivotul F5), trecem cu o transversală prin valoarea vitesei inițiale V(), obținând rezultatul Vm/sec pe suportul V (în stânga axei V2, în dreapta V). Nomograma este reversibilă; putem proceda și în sens invers. De ex. care este spațiul par- curs de un buștean, care dela vitesa inițială 10 m/sec a ajuns la 13,3 m/sec, pe un jilip uscat (f=r.0,30) cu panta 40% (S=40 m). 5) Pivotul sau linia oarbă servește numai ca re- per, ea ny se gradează decât facultativ. STUDII 69 III. Nomogramă pentru determinarea liniei de plutire a buștenilor transportati pe canale de apă. Adâncimea canalelor de plutit se alege în func- ție de cufundarea buștenilor în apă; care depin- de, la rândul ei, de diametrul buștenilor trans- portați și de greutatea lor specifică. Din figura (5) rezultă: F — Aria sector AOB —Aria A AOB F = r2 sin 2

okojio 257o Rcero jiecHOro (țiOHfla CTpanu, codpajro 144 317 kt. ^«nOBoro uuera, b tom vnc.rie oko.to 20l70 c npHUBCTHM- kom Becb a tot ubgt 6bix OTnyiițeH na BHyrpeiiHHH pu~ hok no cpasHHTenbHo hhbkhm uenaw, KOTopwe ace we 6hj«i peHTaQMJTBHH. Ks-aa boAbu axcnopT bua HeBO3Md- weH. Ecjih Moryx 6mtb otkpijtw bosmokhocth peajiasa- Hhh nnnoBoro ntieTa sarpammy, — to efiop ero mowct CHJlbHO nOBHCHTCg Tosap HaHJtystiuero KanecTaa ^aer cepeSpnCTaa jana . (Tilia tomentosa Moench), a caMOro xyflaiero— dana uen~ KOUHCTHaa (Tillia cordata Mill). Ha 100 Kr. cbiporo, bbixojwt 31 Kr. cyxoro JianOBoro unera. PROBLEMA CURĂȚIRII GOLURILOR DE MUNTE C.D. -634.98d.994 B.F. 97.215 de Ing. N. NĂSCU 1. Introducere Prin decizia Nr. 18/1949 s’a hotărât trecerea golurilor de munte (împreună cu pășunile împă’ durte) în administrarea Ministerului Agricul- turii. Aceasta a lăcut pe unii silvicultori să crea- dă că problema curățirii. golurilor de munte a ieșit din sferă preocupărilor lor. Decizia amintită lăsând însă prob’ema amenajării golurilor de munte în sarcina atât a agronomilor cât șl a silvicultorilor, silvicultorii au obligația să parti-- cipe activ și efectiv la soluționarea justă a cură- țitului. Pentru a evita acțiuni greșite, dăunătoare e- conomiei naționale, cred necesar a pune în dis- cuțiune această problemă din timp. In această privință există credința greșită foarte răspândită că curățirea golurilor de munte constă în tăie- rea vegetației arbuștive compusă din Pinus mon- tana, Juniperus comtnunis, Jun'perus nana cari ocupă suprafețe mari și că prin defrișarea su- prafețelor ocupate de acești arbuști se redau e- conomiei naționale importante suprafețe de pă- șune. Isvoriil acestei erori stă în faptul că în trecut mare parte din tehnicieni nu și-au luat sarcina de a îndruma și supraveghea îndeaproa- pe operațiunea curățitului, din care cauză s’au făcut multe greșeli. Desigur că supravegherea și îndrumarea de aproape reclamă mult timp și deplasări multe și anevoioase, lucruri pe care nu le-a avut în trecut tehnicianul, fiind reținut Ia ■birou de lucrări biurocratice. In prezent, prin noua orgamzare a serviciilor silvice s’a creiat posibilitatea ca technicianul să-și aplice cunoștin- țele pe teren, astfel că acum greșelile nu mai sunt justificabile. La lucrările executate în trecut s’au constatat o serie de greșeli, dintre care menționăm: — lucrările s’au executat în porțiunile situate mai aproape de coliba unde au fost cantonați muncitorii, chiar dacă solul era mai impropriu pentru pășune, decât în celelalte porțiuni mai proprii dar situate mai departe ; — s’au făcut defrișări pe porțiuni pe cari pan- ta terenului și ravenele existente indicau, ca ne- cesară menținerea acoperirii cu vegetație ar- bustivă ; — s’au tăiat arbori cari puteau servi ca adă- post în caz de intemperii și ca rezervă de ma- terial de construcție pentru stână ; — s’a executat curățirea cu unelte rele sau rău întrebuințate, lăsându-se cioate mari, din care cauză circulația animalelor se face anevoios și chiar nu se pășunează, dându-se astfel pos - bilitatea reinstalării arbuștilor ; — nu s’au luat măsuri de a se îngriji porțiu- nile defrișate ca să producă iarbă bună. Această din urmă gresală apare de regulă a- colo unde capacitatea de pășunat a golului este mai mare decât stocul de vite efectiv introduse la pașunat; uneori și invers, golul fiind pășunat prea intens n’a avut putința să se înierbeze bine. Pentru a se putea evita aceste greșeli, este necesar: 1) A se întocmi o hartă sau cel puțin schiță de detaliu a golului și o descriere parcelară. 2) Lucrarea de curățire să fie executată cu lucrători plătiți, de preferat cu 1—2 muncitori angajați permanent. 3) Stabilirea porțiun’lor de defrișat să se facă în funcție de stiuația terenului și în funcție de necesitățile efective. 2. Necesitatea formării de lucrători permanenți și de specialiști în curățirea golurilor de munte In literatura străină de specialitate se arată că mare parte din porțiunile defrișate de pin șl ienupăr, au fost ocupate imediat după defrișare de afine, merișor, anin, răchită sau smirdar, în unele locuri au apărut turbării, iar în alte lecuri a rămas stânca goală. Aceste lucruri se pot ve- rifica și la noi în mod foarte frecvent. Dacă a- ftE FERATE — COMENTARII ^5 ceasta este aproape regula generală, sunt însă șt cazuri mai grave când s’au produs eroziuni în teren și cmar alunecări de teren datorită defn- șeritur nesăbuite. Dacă prima situație poate fi iT-Vizuita și ameliorata, in schimb pentru cazul al doilea, greșelile sunt aproape ireparabile. Cu multă greutate și mari cneltueii se pot corecta eroziurme la coane și dealuri, dar la munte esie aproape imposibil, deoceia este necesar ca la delrișeii să fim toarte atenți, pentru a nu se provoca eroziuni și nici să rămână stânca goală. Pentru considerațiunile de mai sus cred că este necesar ca înainte de a începe defrișarea jnea- panumi și itnuperului să se cerceteze cu aten- pe pașunea. Dacă aceasta este invadată de bu- rueni, ne în apropierea stânei fie în restul su- prafeței să ne îndreptăm atențiunea în rândul imani, asupra buruemmr și să procedăm la de- frișarea arbuști.or, numai după complecta extir- pare a buruemluf. prezența uaruennor ne indi- că o pășune nefolosită integral și pentru acest motiv este necesară curățirea ei. Întrucât fieca- re buruiană comportă o ană modalitate de cură- țire și comportă oameni specializați în această lucrare este necesar a se forma acești lucrători calificați. Formarea lor necesită timp, mai ales că nu există metode consacrate pentru fiecare specie de burueni, pentru care motiv este bine ca să se angajeze curățitori permanenți, carț după îndrumările primite și după experiența pro- prie, vor da rezultate mult mai bune. Acest lu- cru mai are avantajul că odată ce li s’a fixat pro- gramul de lucru pe un sezon, pot fi controlați mult mai bine și pot fi oricând'trași la răspundere Un alt avantaj este acela că se dă posibilitatea de a face curățirea fiecărei burueni la timpul cel mai potr.vit. Se știe că nu toate buruenile se dcsvolră în acelaș timp și mai ales că sezonul de curățire nu este aceiași pentru toate burueni- le. Dacă curățirea se face cu mulți oameni m timp scurt, curățirea se va putea face numai la puține specii vătămătoare pășunilor.! Pe lângă. aceasta, lucrătorul permanent poate fi utilizat și ca : i controlor la stână, observator fenologic, paznic de vânat, etc. Dacă socotim că un hectar , de jneapăn nece- sită pentru defrișare 15—20. zile de lucru, iar prezența curățitoirului în munte o putem calcula Ia 100 zile, rezultă că un om poate curați 5—7 ha într’un sezon, în teren greu. In teren ușor, de 2—4 ori mai mult, iar în teren cu burueni și mai mult. Pentru considerentul că defrișând deo- dată o suprafață mare de teren, nu o vom pu- tea pune în stare de pășunat în condițiuni bune și rămâne expusă a se degrada din nou, este pre- ferabil a defrișa sau curăți puțin și a ameliora imediat această porțiune. Pentru acest conside- rent, cred că la 500 ha. gol de munte este sufi- cient un singur lucrător permanent angajat la curățat. Remunerația în timpul sezonului de lu- cru trebuie să fie astfel calculată, încât să-i asi- gure existența pentru întreg anul, ținându-să seama și de faptul că la munte îmbrăcămintea se uzează iute și aprovizionarea cu alimente se face greu. Un curățitor trebuie să fie tratat ca un specialist. Specializarea trebuie urmată și mai .departe pentru formarea de tehnicieni specialiști in admi- nistrarea, îngrijirea și ameliorarea golurilor de munte, putându-se înființa eventual chiar ocoale speciale pentru administrarea golurilor de munte. 3. Ordinea și modalitatea executării curățirii golurilor de munte Curățirea golurilor de munte este considerată ca o operație simplă, fapt care a făcut ca în exe- cutarea lucrărilor să se comită greșeii și curăți- rea să nu reușească sau să se provoace instala- rea unei alte vegetațj tot atât ae nedorită ca și prima. Deaceea multe eforturi lăudabile între- prinse în această direcție, dar fără metodă și iară cunoașterea unor reguli fundamentale nu au dai rezultate suficiente, in rândurile de mai jos vom arăta o serie de reguli, care este necesar să fie urmate în executarea lucrărilor de cură- țire a golurilor de munte. Curățirea de buruieni Pentru considerațiunile arătate anterior, este necesar ca operațiunea curățitului să fie aplicată în rândul întâi asupra buruennor. In prealabil, trebuie să precizez, că sub nu- mele de burgiană înțelegem acele plante erbacee anuale, bisanuale sau perene, cari nu se pretea- ză a fi consumate de animale.e domestice sud formă de iarbă sau fân, sau sunt chiar vătămă- toare și cari prin prezența lor în pășuni sau fâ- nețe ocupă locul. altor plante utile. Sub acest aspect vom trata ca burueni și acele plante cari cultivate' pot da produse industriale, sau chiar în stare necultivată ne sunt utile prin prezența lor în porțiuni cari nu sunt pășunațe. Sunt o se- rie de plante cari prin înrădăcinarea lor puter- nică fixează solul pe terenuri cu pantă mare sau apar pe terenuri pietroase cu sol încă neformat și care nu poate fi înerbat și nu poate servi încă de pășune. In aceste terenuri, prezența lor este utilă și chiar necesară, astfel că trebuie să le menajăm și chiar să provocăm instalarea lor. in aceste locuri nu le privim ca burueni ci ca plante utile, însă le considerăm burueni de câte- ori le găsim în pajiștea de iarbă restrângând spațiul ocupat de plantele de nutreț. Curățirea trebuie să înceapă cu terenurile si- tuate în preajma stânei, pentru considerentul ca terenul situat cel mai aproape este cel mai des solicitat. Examinând împrejurimile stânelor noa- stre, vom vedea, cu foarte rare excepții că le lipsește curățenia în preajma stânei. Vom vedea că majoritatea stânelor de vite (sau poenile de zăcătoare) au suprafețe considerabile ocupate de stevie (Rumex alpinus) iar cele de oi au în apropiere terenuri cu urzici (Urtica dioica). Pre- zența acestora timp mai îndelungat în aceleași locuri este certificată de numirile toponimice foarte frecvente ca : poiana cu stevie, urzicar, etc, Este timpul ca numirile acestea să rămână 76 StEViSTA RALURILOR numai ca reminiscențe istorice și nu ca realități rușinoase, deoarece ele denotă absența unei gos- podării raționale, cu gunoiul acumulat pe porțiuni relativ mici, pe când restul suprafeței îi duce lipsa. I Acei care văd numai porțiunile de jneapăn (Pinus montana) pe cari voesc să le lichideze cât mai curând, trebuie convinși că a trecut vremea culturii extensive și că Planul de Stat ne chea- mă pe toți la o cultură intensivă. Trebuie să li se arate că jneapănul crește de preferință pe loc stâncos sau superficial, pe când ștevia și urzica, cresc în terenuri cu exces de îngrășăminte. Tre- buie însă să arăt că o unitate de suprafață din porțiunile gunoite ne dă uneori de 10 oiri mai mult furaj decât parcelele slabe ; în plus pe ele Ic avem în pragul stânei pe când cele cu jnea- păn sunt la sute și chiar mii de metri distanță. Alte buruieni, care apar aproape în fiecare pășune, sunt diferitele specii de seaete. Și a- cesta apare obișnuit în apropierea casei sau pa margini, formând uneori pâlcuri dese, iar alte tenace și aplicată la timpul oportun, iar pre- zența lor indică întreținerea nerațională a pășu- nii respective. Trebuie știut deasemenea că majoritatea bu- ruenilor au proprietăți toxice, din care cauză a- nimalele Ie evită, însă sunt cazuri când simțul animalelor nu funcționează cu destulă vigilență și ele le consumă, fapt care le provoacă îmbol- năvirea și chiar moartea. Întrucât animalele le ocolesc, ele produc în fiecare an sămânță și se înmulțesc. De aceia trebuiesc urmărite pas cu pas și extirpate. Unelte de curățit Fiecare stână trebuie să fie înzestrată cu u- neltele trebuincioase pentru executarea curăți- tului, pentru a fi la îndemână curățitorului, ast- fel ca el să facă uz pe rând de cele mai proprii, potrivit cu buruiana ce formează obiectul cură- țitului. Extirparea buruenilor, care cresc în massă Furca de rădăcini Burghiu de rădăcini Cârlig de plivit ,, PI ivi tor Fig. 1. Unelte de curățit ort diseminat pe întreaga suprafață a pășunei, în punctele fertile și gunoite. Scaeții degradează pielea și blana animalelot, provoiacă răni și boli atât la animale cât și la om, astfel că putem spune că sunt o calamitate pentru pășune. Alte burueni mai frecvente sunt: Veratrum album (știrigoaia), Sambucus ebulus (bozul), Ar- nica montana (brustur de munte) și diferite spe- cii de Aconitum, Gentiana, Senecio, ferigi etc. Combaterea lor nu cere altceva decât muncă compactă, se face cel mai ușor cu coasa. Dacă buruenile au tulpină tare, atunci coasa se dove- dește a fi un instrument prea delicat și trebuie să se utilizeze secerea cu coadă lungă și de for- mă apropiată cu coasa, având în partea opusă o securice. In fig. 1 se arată instrumentele care se utili- zează la curățitul pășunilor și insistăm în special asupra plivitorului care ar trebui să fie purtat obligator de întreg personalul dela stână în loc de băț. kfeFERATE — COMfekTAIiiî ?7 Curățirea de subarbuști dăunători , Dintre subarbuști, fără îndoială că cel m,'aj răspândit, putând ii considerat ca atare și cel mai dăunător, este afinul (Vaccinium myrtillus). Crește pe soluri acide. Cea mai bună combatere se face prin schimbarea acidității solului, și prin defrișarea cu sapa sau secerea. Lăstarii tineri sunt pășunați. Vreau să atrag atențiunea asupra proprietă- ților astringente pe care le au nu numai fructele, ci și frunzele și rămurelele tinere. După unii au- tori frunzele, după alții rămurelele, sunt bune pentru ceai. Cooperativa „Hangya“ din i Tg.-i Mureș, intre anii 1940—44, a pus în consum un ceai din frunze de mure și zmeură, cu flori de tei și tulpină de afine, amestecate, cu gust plăcut. După experiență proprie, are efecte cu- rative contra amigdalitei. Cred că este cazul să se complecteze cercetările existentă, să se veri- fice ■ proprietățile frunzelor și tulpinelor și să se vadă dacă se poate valorifica prin PLAFAR. Vaccinium vitis idaea (merișorul) are însușiri și mai rele, însă ocupă suprafețe mai mici. Se combate ca1 și afinul. Rhododendron Kotschy (smirdarul), deși mai rar decât precedentele, totuși în unele locuri o- cupă versanți întregi și are proprietatea de a fi toxic pentru animale. Se combate prin tăiere, iar după uscarea tulpinelor tăiiate, acestea se pun peste altele netăiate și li se dă foc, întrucât smârdarul conține o materie uleioasă, în stare uscată arde foarte intens și distruge o mare par- te din cel verde. Ceaiul de flori de smirdar are gust foarte plăcut. După unii,- frunzele sunt de asemenea bune pentru ceai. Este cazul să se cerceteze ce proprietăți are acest ceai și în cazul că nu este dăunător sănătății să fie pus în consum. Turbăriile formate din mușchi în asociație cu alte plante doritoare de umezeală, ocupă în une- le regiuni suprafețe considerabile, uneori porțiu- ni foarte bine situate, cari nu necesită decât in- tervenția omului pentru a fi transformate în pă- șuni bune. Aceste porțiuni necesită de regulă lucrări de drenare și extirparea vegetației ne- dorite prin scarificare sau . altă metodă și apoi gunoire. După aceste operațiuni se face împă- jiștirea. Curățirea de pietre După terminarea lucrărilor de curățire a bu- ruenilor, și a plantelor lemnoase amintite, sau preferabil concomitent cu aceasta, pentru mă- rirea capacității de pășunat, mai este necesară curățirea de pietre — operațiune ce trebuie exe- cutată înainte de a trece la defrișarea arbuștilor de jneapăn, ienupăr, etc. Pietrele ocupă uneori suprafețe considerabile și împiedică pășunatul. De regulă lângă ele se aciuează și câteva fire de burueni, cari nu pot fi atinse nici de coasă sau alte instrumente și nici de gura vițelor. In alte țări, cu cultură pastorală rtiai avansată, au fost utilizat® în diverse feluri, astfel că din dău- nătoare au fost transformate în utile. Fiindcă pietrele sunt de regulă frecvente în parcele cu panta mare, au fost adunate pietrele mai mari, și au fost clădite în formă de zid — în sensul curbei de nivel, — iar cu cele mai mici s’a nive- lat partea superioară a zidului peste care s'a pus un strat de pământ, formând astfel o terasă cu pantă mai lină și consolidată. Pietrele servesc și la facerea zidurilor despăr- țitoare între tarlale (afectații), cari să delimiteze unele porțiuni de alteie, în vederea stabilirii unei ordini a pășunatului. Din pietre se mai pot face țarcuri de stână, apoi țarcuri în diverse locuri pentru a îngrădi vitele în caz de furtună. Asemenea se pot race ziduri de apărare contra vânturilor sau zăpez i. Aceste operațiuni se execută în porțiuni cu solul deja stabilizat la suprafață. Avem însă cazuri frecvente când nu putem prididi cu curățitul pietrelor, fiindcă din stânca situată în amonte cad mereu pietre noui. In a- cest caz, este necesar a se opri suiparea res- pectiv invadarea pășunei de pietre, prin ziduri de apărare construite solid la baza stâncii. Zi- dul trebuie să nu fie prea aproape de stâncă, pentru ca pietrele să nu sară peste el și să fie destul de gros pentru a rezista loviturii pietrelor celor mai mari. Aceste ziduri, prin oprirea pietrelor, pe lângă rolul de protector al pășunei, mai îndeplinesc și rolul de protector al vitelor și chiar al oamenilor O piatră de 8—10 cm. diametru căzută de sus, poate fi mortală pentru om sau oaie, iar vitelor cornute le rupe picioarele sau le sfârtecă pielea cu bucăți de carne producând răni mari. Pietrele mai pot fi utilizate foarte bine pentru astuparea gropilor și ogașelor, pentru drenaj, ■pentru pietruirea drumurilor, ^etc.; depinde de loc, de forma lor și de abilitatea și priceperea celui care conduce lucrările de curățire. Ce’e mai expuse pășuni a fi invadate de pietre sunt cele situate pe rocă de dolomit. Curățirea de mușuroaie Mușuroaiele cele mai frecvente sunt cele de cârtiță, însă în unele locuri se întâlnesc și cele de furnici, cari sunt mai mari. Ambele feluri sunt de o potrivă de dăunătoare, întrucât pe ele se instalează burueni cari nu sunt consumate de vite. Uneori aceste mușuroaie ocupă 30—50% și chiar mai mult din suprafața pășunabilă, "așa 78 REVISTA PĂDURILOR că ele formează o adevărată calamitate. Stârpi- rea lor se face prin nivelare, Trebuie urmărită și distrugerea cârtitelor, operațiune care se face cu sapa astfel: mușuroiul proaspăt scos de câr- tiță se împrăștie dimineața de vreme, având gri- ja ca pe cât posibil galeria cârtiței să rămână descoperită. Cârtiței nu-i place aerul rece și caută să astupe galeria cu pământul căzut în galerie și ce mai poate scormoni la repezeală depe marginile galeriei. In timpul când ridică pământul spre a-1 face capac la galerie, cu o lo- vitură de sapă dată oblic se scoate cârtița la suprafață. Furnicile se împuținează prin distrugerea lar- velor din cuiburi. Ele se pot îndepărta prin stro- pirea locului cu petrol. Cred că este cazul să se încerce combaterea lor cu pulverizatorul, între- buințând un Insecticid, desigur din cele mai ef- iine. In acest scopi ne poate servi și petrolul, care le omoară sau le alungă prin mirosul lui. Nivelarea terenului Concomitent cu lucrările de mai sus, trebuie executată și nivelarea terenului. Denivelările de teren în pășunile situate în zona pădurilor sunt cauzate de regulă de răsturnările de arbori ce au fost cândva pe acea porțiune și aceste deni- ve'ări sunt destul de mari. Ele provoacă stagna- rea apei și formarea de bălți, mai ales primăva- ra și toamna ; în aceste locuri se instalează de regulă burueni și plante acvatice, cari sunt in- dezirabile în pășune. La executarea acestor lucrări, trebuie să fim atenți ca ele să se execute în benzi, în sensul curbelor de nivel, în mod succesiv, spre a nu mobiliza o suprafață prea mare a pășunei și a o expune eroziunilor. După ce vom fi făcut toate aceste operațiuni, și ne-am îngrijit de formarea unei pajiști bune, se poate face un pas mai departe și se pot de- frișa arbuști de jneapăn, ienupăr și anin. Defrișarea arbuștilor înainte de a proceda la defrișarea suprafețe- lor ocupate de arbuști, trebuie să ne gândim că aceștia ocupă de regulă porțiuni pietroase, chiar R e s u m e Pour Sviter la r^prise des fautes du passe, l’auteur tache de preciser que les ameEorations pastorales ne doivent pas se resumer â l’extraction des arbustes encombrants (Pinus montana, Juniperus communis, J. nana), qui dans La piu part des cas jouent la role de proteger le sol, mais elles reclament plusieurs tra- vaux. On expose ensuite l’ordre et la modalite d’execu- tion des travaux n^cessaires: I’extirpation des mau- vaises herbes, l’extraction des arbustes prejudicia- bles (Vacc'nium myrtillus, V. vit;s-idaea, Rhodo- dendron Kotschy), l’empierrement, la destructori des „moutus“ (taupinieres), le nivellement du terain etc. En concluson, l’auteur recomande — ă nettoyer les portions du sol fertil — 01I on voit les resultats im- mediatement, — afin d’augmenter la capacite du paturage — â travahler avec attention, pour ne pas cemmetre des fautes irreparables, par ex.: l’exter- mination des arbustes qui protegent le sol menace par l’^rosion. stâncoase și cu sol superficial. Dacă’ în aceste porțiuni, panta terenului este mare, nu este ca- zul a fi efectuată defrișarea ci, din contra, ve- getația arbustivă trebuie menținută și chiar protejată, fiind necesară pentru fixarea solului.- Totuși sunt porțiuni proprii pentru a deveni pășuni bune și cari sunt ocupate de vegetația ar- bustivă în detrimentul pășunatului, formând în acelaș timp sălaș pentru urși și lupi, cari cau- zează pagube însemnate în stocul de animale. înainte de a defrișa trebuie examinată pășu- nea din jur și ierburile ce cresc în acea pajiște. Dacă pajiștea este formată, numai din părul porcului (Narduus stricta) nu are nrci un rost, să sporim suprafața ocupată de această iarbă, fără valoare".' Este mai indicat ca eforturile noa- stre să fie îndreptate către ameliorarea pajistei. După ce însă, cumpănind situația cât mai ju- dicios, vom fi luat hotărârea de defrișare, acea- sta trebuie să'se facă pe porțiuni mici, în mol succesiv, îngrijmdu-ne ca suprafața defrișată că devină o pășune bună, căci altfel expunem locul de a fi ocupat din nou de' aceiași arbuști sau de șubarbuști (afin, merișor, etc.) cari ne vor da de lucru și mai mult pentru curățirea din nou. In orice caz defrișarea pâlcurilor mari se face în benzi orizontale și perperdiculare în mod suc- cesiv și. astfel avem ocazia de a ne convinge de calitatea solului ce obținem prin defrișare. In concluzie, dau mai jos câteva reguli simple, care trebuesc avute în vedere de toți cei ce do- duc și îndrumează lucrările de curățirea golurilor de munte: 1) să se curețe în primul rând porțiunile cu sol fertil unde se vor produce efecte imediate si unde se mărește astfel imediat capacitatea de pășunat; 2) să se execute numai acele lucrări care în anul viitor se mențin cel puțin, dacă nu se pot ameliora și să se evite recidivarea cauzei com- bătute ; 3) să se dea multă atenție pentru a nu se co- mite greșeli care nu se mai pot repara.. Aceste greșeli au loc de regulă în terenurile puțin com- pacte, unde după defrișare se produc eroziuni. P e 3 io m e. Abtop CTartu ynoMHHaeT padoTa no ohhctks ii yro/ty aa ropHMMH nauTâmna/ran. B saxiTioneHite hbtop peicoMeHayeT : - npOHSBOfliirb b nepeyio onepeab onucTKy yiacTKOB c MOflopoflHofi noHBoii, KOTOpaa mojkct HeMewieHHbie peBynbTaTM h yBeni-HHTb r>aKHM ofipasOM njionțaRb bli- naca; — npOHSBOHHTb pa6on>i c GojibUioii OCTopoiKHOCTbio, una Toro HTOfibi ne nonycriiTb HenonpaBMMMX oujh6ok, KaK HanpMMep KopveBxa xycTapHHKOB hmcioiuhx saiuuT- nyio ponb anu noHBbi n BbiâopKa KOTopMx mojkct noBneab 3a CO6ofi 3ppO3HK>. Abtop CTaTbii HacTauBaeT na neoâxoniiMOCTH co3nanna nocToniiHbix Ka/țpoB KBaaiitțun.HpOBaHHHx padoTHHKOB n TexHMnacKoro nepconaja. REFERATE — COMENTARII 79 1 C.D. 634.93 B.F. 32.23 RIDICAREA PRODUCTIVITĂȚII EXPLOATĂRILOR FORESTIERE PRIN INTRODUCEREA MAȘINILOR MODERNE SOVIETICE de Ing. GR. COUACC1 In sectorul forestier, problema ridicării pro- ductivității calitative și cantitative întâmpină o serie de dificultăți, datorite grelei moșteniri pe care ne-a lăsat-o modul în care au fost exploa- tate pădurile țării de către societățile capitaliste. Epuizarea masivelor forestiere accesibile, po- pulate cu specii valoroase și prezentând rentabi- litate mare la exploatare, metodele primitive și neculturale aplicate în trecut la exploatarea, scosul și transportul lemnului, instalațiile indu- striale pentru prelucrarea lemnului cu utilaje în- vechite, uzate și cu randament scăzut — iată câteva aspecte caracteristice ale desvoltării eco- nomiei forestiere sub regimul burghezo-capita- list. ‘ Trecerea pădurilor în proprietatea statului, ca bim comun al ponorului, și naționalizarea indu- striei lemnului, odată cu principalele mijloace de producție industrială, sunt cele două acte revo- luționare care au pus capăt acestor stări de lucruri. ' ! ! r P In sectorul exploatării și industriei lemnului, nalinnalizare.a a oermis desființarea unui număr de fabrici aflate fără materie primă în apropiere și comasarea justă a celorlalte în raport cu ce- rințele economiei naționale a R. P. R. Fabricile reparate și complectate, pe cât a fost posibil, cu utilajele tehnice lipsă, au fost organi- zate pe baze raționale, cu producția programată, iar pentru anul. 1949 planificată. Înființarea societății mixte sovieto-române pentru exploatarea pădurilor și industrializarea lemnului „Sovromlemn", a contribuit mult la schimbarea situației economiei noastre forestie- re, deoarece cu această ocazie s’au introdus în pădurile noastre, metode moderne de exploata- rea și prelucrarea lemnului. Munca umană și cu ajutorul animalelor a început1 să fie înlocuiită treptat cu mijloace mecanizate și dacă astăzi tăierea pădurilor se face încă cu fierăstrăul și cu toporul, scoaterea și transportul lemnului din pă- dure se face în proporție- crescândă din an în an, ba chiar din lună în lună, cu mijloace meca- nizate ; camioane, camioane cu remorci speciale pentru lemn lung, tractoare pe roți și cu șenile cu remorci, căi ferate înguste, funiculare, pla- nuri înclinate și alte instalații, corespunzătoare condițiunilor locale de exploatare și transport. In acelaș timp, Ministerul Industriei, în sarci- na căruia s’a trecut după actul revoluționar al naționalizării, exploatarea și industrializarea lem- nului, prin Direcția Centrală Industrială a Lem- nului și Mobilei, a procedat la organizarea pe baze noui, raționale, a exploatărilor forestiere și a industriei lemnului. Construirea socialismului în țara noastră se face în baza desvoltării planificate a econonTei. Economia forestieră a fost integrată și ea în a- cest proces de desvoltare, trecându-se la plani- ficarea tuturor ramurilor sale de activitate. In cadrul Planului de Stat pe 1949. industria lemnului, trebue să-și sporească producția cu cir- ca 40%, față de producția anului 1948. Rea'.izarea acestui plan este în funcție în primul rând de buna organizare administrativă, economică și tehnică a exploatărilor forestiere, a transportul ilor de lemne și a prelucrării lemnului în produse semi-finite și finite, manual și me- canic. Organizarea pe baze raționale și științifice a economiei forestiere planificate este condiționată de schimbarea radicală a metodelor si nrjloace- lor de lucru. în acest sector. In această ordine de idei, dacă ne gândim Ia progresele uriașe realizate de URSS în toate ra- murile'economiei foresEere. se imnune astăzi o cunoaștere amănunțită a înfăptuirilor sovietice care au dat rezultate atât de bune, ridicând eco- nomia forestieră sov’etică pe o treaptă superioa- ră de organizare. Deaceea, trebue să studiem și să fim la curent cu metodele noUi de exploatarea pădurilor, trans- portul materialelor lemnoase și prelucrarea lor în fabrici. In ceeace privește tăierea pădurilor, în timp ce în pădurile noastre ea se face cu toporul și fie- răstrăul. cu un randament de maximum 5 m.c/om pe ziua de 8 ore — în condițiuni bune de muncă — cu fierăstraele mecanice-electrice întrebuința- te în pădurile din URSS, acest randament este de cFca 20 m.c/om re zi. iar stahanovistul Mi- hail Vișeratin, a dovedit că această normă poate fi depășită de 2 și de 3 ori realizând între 50— 60 m. c. pe zi. In prezent, majoritatea pădurilor exploatabile din nordul european și din Siberia, precum și din Extremul Orient, sunt împânzite cu' uzine fixe și mobile, producătoare de energie electrică, care alimentează cu curent zeci de mii de fierăstrae electrice de diverse sisteme de co'nstrucție, însă bazate pe acelaș principiu de funcționare, cu care se taie materialul valoros de: molid, brad, pin, stejar și fag din aceste păduri. Aceste mașini-unelte, nu sunt cunoscute încă în țara noastră; ar trebui deci studiate și intro- duse cât de curând posibil, cel puțin Ia exploata- rea pădurilor cu producție mare și cu lemn va- lorcls, deoarece folosirea lor Reprezintă metoda cea' mai perfecționată și rentabilă de exploatarea' pădurilor. । ' । . 1 n : ' ’ In ceeace privește scoaterea lemnului din pă- dure și transportul până Ia rampele c. f. normale sau la rampele fabricilor și malurile apelor1 plu- tibi'e si navigabile, și îri acest sector economia forestieră sovietică are realizări uriașe. Mai multe uzini construesc în prezent și scot 80 REVISTA PĂDURILOR în serie diverse tipuri și sisteme de camioane și tractoare cu roți pneumatice și șenile, cu re- morci, adecuate condițiunilor locale de climă, configurația terenului, distanțe de parcurs, natu- ra materialului de transportat, etc. In cursul anului 1948 a luat extindere mare folosirea tractorului tip KT—12 pe șenile, care grație modului cum este construit, poate fi folo- sit pe cele mai accidentate terenuri, acoperite cu zăpadă sau ghiață și execută transportul buș- tenilor prin semi-târârea lor, — capetele subți i ale buștenilor puse pe platforma din spate a Fig. 1. — Tractorul KT — 12 în funcțiune, tractorului, iar capetele groase rămân pe pă- mânt. In acelaș timp a luat desvoltare construirea altor tipuri de tractoare cu șenile, dintre care menționăm tractorul tip „Stalineț", care a fost importat și în tară și se încearcă la exploatările noastre; însă tipul tractorului KT-12 se dove- dește a fi cel mai indicat pentru regiunile mun- toase în timp de iarnă (pe zăpadă și ghiață). Operațiunea încărcării și descărcării buștenilor, care se face la noi în mod primitiv, cu brațele, constituc deasemeni un capitol important la for- marea costului producției forestiere, care se menține și din această cauză ridicat. Și această problemă a fost rezolvată în URSS prin înlocuirea forței omului cu forța mașinei, Fig. 2. — încărcarea buștenilor cu ajutorul macaralei montate pe ZIS — 5, ■prin construirea în serie și înzestrarea exploată- rilor forestiere cu macarale, de mai multe siste- me și tipuri de construcție și funcționare. In anul 1948, s’a construit excavatorul—maca- ra DKA—0,25/4, montat pe un camion și având un motor propriu ZIS—5. Cu această macara, deservită de 5—7 oameni se încarcă circa 160 m.c. în 8 ore. ' i =. U "i . ( Alt sistem de macara, „lanvareț", montată tot pe un camion nu are motor propriu și este acțio- nată de motorul camionului, tot ZIS—5. Un lucru important de reținut cu privire la funcționarea macaralelor este că acestea prin dispozitive special construite — cabluri și funii, — ridică buștenii depe teren pe o"rază până la 150—200 m. în jurul macaralelor. încărcarea buștenilor în vagoane este și ea mecanizată prin introducerea • instalațiilor spe- ciale, acționate de energia electrică. In ultimul timp a luat desvoltare mare, folo- sirea elevatorului EID—3, acționat de un elec- tromotor cu putere de 4,7 kwt. Fig. 3. — încărcarea buștenilor cu ajutorul elevatorului electric (electromotor de 7 Kwt) Alimentarea cu energie electrică a fierăstrae- lor mecanice, a macaralelor, a elevatoarelor, precum și altor instalații de exploatare și trans- port, împreună cu clădirile administrative, caba- nele și coloniiile muncitorești, se face prin mai multe feluri: a) în uzini centrale fixe de importanță locală, compuse dintr’un gene- t rator legat de o locomobilă sau de o S hidroturbină; b) cu folosirea tractoarelor, lo- ,'comobilelor1 sau gazogcneratoarelor, cu distri- 'r buirea curentului de joasă tensiune (220 w.) ; c) 'obținerea energiei electrice dela rețeaua electrică ” de înaltă tensiune, dacă aceasta nu se găsește la o distanță mai mare de 25 km. dela exploatarea forestieră interesată. Folosirea energiei electrice dela rețeaua de înaltă tensiune se realizează' prin construirea u- REFERATE — COMENTARII 81 nui punct de recepție a curentului și de distri- buirea si tîansmiterea lui mai departe în pădure. Industria forestieră sovietică folosește în pre- zent această metodă de electrificare a exploată- rilor forestiere, metodă care dă rezultatele cele mai bune. Pentru o exploatare complexă, este necesar un curent electric de 120—140 kwt. care echivalează cu 175—200 H. P. Fierăstraele electrice, sunt acționate deaseme- nea de curentul electric în modul arătat mai sus. Sistemele cele mai bune și care sunt în curs de continuă perfecționare. întrucât se aduc mereu îmbunătățiri sunt: EPH—3, „Harlamov” cu cea- prazul de 20 mm și „Alti” de 15 mm. Marile progrese de ordin tehnic realizate în Uniunea Sovietică se datoresc în primul rând electrificării țării. Electrificarea URSS, preconi- zată și realizată de Lenin și Stalin, precum șl creearea și desvoltarea industriei grele a revo- luționat și economia forestieră, care în organi- zarea ei actuală, a lăsat cu mult în urmă indus- triile de această natură din alte țări ale lumii. R sume L’auteur de l’article montre que le probleme de 1’accro’ssem.ent de la production forestiere, au point de vue qualitati< et qusntîtatif, rencontre beaucoup de difficultes, dues aux consbquences de l’exploita- tion capitaliste: I’epuisement des massifs forestier? acccssibles. Ies mdthodes rudimentaires utilisees dans l’exploitation, Ie vidange et le transport du bois, l’ou. tillage use des înstallations pour le travail du bois. La nationalisation des forets et de l’industrie du bois a permis de passer ă l’crganisation rationelle des cxploitatmns forestieres et de l’industrie du bois. Vu le grand progres realist par l’U. R. S. S. dans tous Ies domaines de l’eccnomic forestiere, l’auteur recommande l’introduction des machines modernes sovietiques dan Ies exploitations, ă savoir: Ies scies eleeir.'ques (EPH-3, Harlamov, Alti), Ies moyens de transport mecaniques (camions automobiles, traeteurs Stalinets et K.T-12), la grue — excavateur DKA-0,254, l’elevateur lanvarets, EID-3. In organizarea economiei noastre forestiere pe baze raționale și științifice, realizările sovietice constituie un far călăuzitor pe calea progresului. fig. 4. — Muncitorul S. U. Luferenco, inițiatorul metodei de exploatare în bandă rulanta, cu folosirea ferăstraelor mecanice electrice PesioMe. B CBoeM nsjiojKeHHH asTop yxasbiBaer hto aagana Ka- necTBeHHoro n KOMHCCTBeHnoro nostime™?! npoHSBOgii- tcjilhocth Tpyga, BCTpeHaer Ha cnoeM ny™ mhofo Tpyg» Hocren, BLisBaHbix nocaegCTBHHMH bohhw, a hm6hho: uc- TomeHHocTb JiecHbix sanacoB noaHopeHHbix nopog b oc- aoeHHbix panoiiax, npnMHTOBHocTb chctcm xecosaroTOBn- TejibHbix w necoTpaHcnopTHwx pador, ycrapemie ofiopy- goBaHHB odpadoTKii ^eca. HaunoHanMaaqHH JiecoB n jiecaon npoMHimreHHOCTH ga- ,ia BOSMowHOCTb npexpaTHTb Taicoe nojioweHMe gena h nepeuTn k npaBHJibHoă nocraHOBKe jiecoBaroTOBHTejibHoro m neconpoMbiin.ieHHoro xosaficTBa. ywTLraaa KO.’ioccanbHtift nporpecc gocTHrHyTbiâ bo Bcex OTpacnax jiecnoro xoaancTBa CCCP, aBTop pexo- MeagyeT npnMeHSTb HHiKecaegywinHe HOBeftnme cobct- cKue MauuiHM sneKTponmin EPH—3, XapJiawoaa h gp„ rpyaoBHKoa a Taranca Ha gyTbix inanax, TpaKTopa (Cra- jnnieu, h KT—12), dyabgosepOB c aedegKOM /IKA <0,251, nog’eMHbie Mauianu Hmapeiț, dpeBHonorpyacaTenb EHfl-3 h t. g. C.D. 634.925.12 B.F. 32.6 PRINCIPIUL „BENZII RULANTE" APLICAT LA EXPLOATĂRILE FORESTIERE O de Ing. M. A. ȚÎVIAN Tavda, ținutul Sverdlovsk Metoda de producție, bazată pe principiul „benzii rulante11 a început să fie aplicată în în- treprinderile de exploatare forestieră din Urali, din Iulie 1946. Metoda, în perioada încercărilor a (suferit di- ferite modificări, și nici în prezent nu a căpătat o formă definitivă de organizare a muncii, însă este introdusă în practică și trăiește o viață pro- prie, transformându-se în căutarea unor soluți- uni cât mai perfecte a problemelor ivite în cursul procesului de producție. Principiul de bază al metodei constă în faptul că într’o singură unitate de lucru zisă „brigada“ sunt reuniți tăietorii de pădure, corhănitorii, mun- citorii dela drumuri, c. f. s. și cei din transporturi (cărăușii, încărcătorii și descărcătorii), iar plata *) Traducere din revista Lesnaia Promâșlenesti (In. Austria forestieră), Nr. 11/1948, pag. 4—5. 82 REVISTA PĂDURILOR muncii se face după așa zisa „normă complexă", cu alte cuvinte, după cantitatea de lemn exploa- tată și transportată în depozitele de jos, ale gării de cale ferată, ale fabricei de cherestea sau în depozitul de desfacere. Fiecare echipier din brigadă este cointeresat la mersul neîntrerupt al lucrărilor din orice com- partiment, căutând atingerea' unei producții maxi- male Ia toate 'lucrările, care sunt plătite după norma complexă. In cazul rămânerii în urmă a lucrărilor din- tr’un compartiment, de ex : încărcarea în va- goane c. f. s., șeful brigăzii (brigadierul) tran- •sferă aci un număr de brațe de muncă d;n com- partimentul vecin, de ex. dela corhănitori, și ast- fel se lichidează imediat strangularea și întâr- zierea Afară dc aceasta, aplicarea metodei ridică productivitatea muncii fiecărui muncitor din brigadă, prin reducerea volumului de lucrări a- jutătoare, reduce numărul arborilor rămași ne- tăiați, cantitatea lemnelor nescoase din pădure sau netransportate și a pierderilor de transport, deoarece cantitățile de lemne fasonate dar ră- mase în pădure, nu se plătesc. In articolul de față vom face descrierea ace- stei metode. Delimitarea parchetelor La delimitarea parchetelor, ocoalele silvice fixează posibilitatea admițând toleranțe de + 15% și, afară de aceasta, nu pot arăta în actele de estimații sortimentele în mod exact. In aceste condițiuni este greu de stabilit norma complexă. Deaceea, la predarea parchetelor spre exploa- tare către o brigadă,. parchetul se împarte în porțiuni al căror număr este egal cu numărul brigăzilor și în funcție de condițiunile locale. Pe 10% din suprafața porțiunii se face inven- tarierea tuturor arborilor, în urina căreia se calculează volumele sortimentelor, pe esențe și diametre și anume: până la 10 cm, 11-15 cm, 16-23 cm, 24-31 cm ; dela 32 cm în sus : se în- tocmește un act de estimare ce se iscălește de către conducătorul tehnic, șeful exploatării, nor- matorul și tehnicianul ocolului silvic. Datele acestei estimări se iau ca bază pentru întocmirea devizului de exploatare și ordinului de comandă ce se rernit brigăzii de lucru res- pective. Procesul tehnologic Concomitent cu executarea lucrărilor din pri- ma porțiune, în a doua se fac lucrări pregăti- toare. Parchetul în suprafață aproximativă de 500 x 500 m, așezat la o ramificație de c. f. s. se îm parte în atâtea porțiuni, câte brigăzi complexe de lucru sunt — patru în cazul exemplului nostru (vezi flig'ura 1) — , fiecare din ele cui ieșire la c. f. s. Porțiunile sunt subîmpărțite în parcele paralel cum. f. s, Parcelele se deservesc prin căi de transport în sens unic (arătat prin săgeți). Aceste căi pot fi drumuri de pământ, podite, sau instalațiuni de tras și coborât, precum și din cele aeriene. Porțiunile și drumurile sunt fixate de tehnici- anul sectorului de exploatare, iar parcele le fixează șeful exploatării. Pentru fiecare parchet se întocmește câte o schemă tehnologică, cu arătarea căilor de tran- Fig, 1. sport, sensului de mișcare a materialelor și se indică suprafețele ce nu se exploatează. După terminarea lucrărilor pregătitoare, por- țiunea se predă spre exploatare, brigăzii res- pective. , . , ,--------------------------------i-jo Fig. 2. — Schema unei exploatări în banda rulantă. Brigada începe tăierea întâiu pe locul destinat depozhului și drumurilor dela marginelc porți- unii, iar apoi trece la exploatarea parcelelor să- rind peste una în vederea asigurării condițiumlor dictate de tehnica securității. Organizarea și compunerea brigăzii O brigadă de obiceiu se compune din 55—60 oameni, care număr depinde de condițiunile lo- cale de lucru. REFERATE — COMENTARII 83 Brigada se împarte în 3 grupe, fiecare grupă executând singură toate felurile de lucrări. Fie- care grupă are un ciocan marcator separat, cu care se marchează materialul fasonat de grupa Respectivă. Fiecare grupa se subdivide în echipe de fa- senatori, corhănitori, c.f.s.-iști, cărăuși, încărcă- tori, etc. Dăm un exemplu din practică: O grupă 3 echipe de tăietori a câte 3 oameni = 9 oameni 1 echipă de cărăuși a 2 oameni — 2 oameni 1 echipă de încărcători a 3 oameni = 3 oameni 1 echipă de descărcători a 2 oameni = 2 oameni I echipă de întreținere (drumuri) =2 oameni Total ... 18 oameni 3 asemenea grupe tcompun o brigadă sub co- manda unui brigadier. In brigadă există un sortator—marcator care supraveghează și doborîtul lemnelor în pi- cioare, fa'sonarea /'sortimentelor după doborîtul lor lângă tulpină și tine evidenta lucrului sepa- rat pe lucrători. Sortatolrul, lucrători? de - întreținere a mate-* rialului și ascuțitorul de fierăstraie, nu intră în grupe și lucrează pentru întreaga brigadă. Brigadierul coordonează lucrările în brigadă și între echipe, dă în primire parcelele, stabi- lește ordinea lor de tăiere, împarte pe lucrători în grupe și repartizează brațele de muncă în ge- neral pe compartimente de lucrări, pentru evi- tarea disproporției între tăierea și scoaterea lemnelor'. Lucrările efectuate sunt recepționate de un recepționar ce se află în depozitul de jos. Acest recepționar, este subordonat șefului ex- ploatăriloir sau tehnicianului dela sector. Fiecare brigadă transportă materialul într’o stivă separată, iar evidența se ține pe grupe. Norma complexă! Norma complexă se determină pe baza actu- lui de inventarierea arborilor pentru porțiunea respectivă actului de estimație al parchetului și a felului și schemei adoptate pentru scosul și transportul lemnului. Datele inventarierii se grupează exclusiv pe diametre și esențe, admise la normare, fără a ține seama separat de sortimentele rezultate. Ca bază de calcul a normei complexe se iau cifrele estimative a volumului lemnos, distanțele de tras (scos) și lucrările auxiliare, socotite după normele tehnice generale. Se iau în calcul normele tehnice generale ale lucrării: doborîtul .arborilor, arsul crengilor, marcarea, ascuțirea topoarelor și ferestraieloi. scosul (trasul) lemnelor pe distanța medie (a por- țiunii), descărcatul și stivuitul, construcția dru- murilor a căror lungime se calculează luând în considerație și volumul de transport, curățirea depozitului, întreținerea drumului și materialu- lui rulant. Volumul materialului fasonat și de scos se ia egal cu cel rezultat din inventarierea în porțiu- nea respectivă. Pe baza acestor date se calculează necesarul în zilele de lucru, pentru exploatarea porțiunii. Câtuh rezultat din împărțirea volumului total al porțiunii, pe totalul necesar de zile de luciu, cnstitue norma complexă. La determinarea normei complexe trebue luate în considerație eventualele scăderi ale normelor tehnice în cazuri când lucrătorii se transferă la distanțe mari, sau din alte cauze. O copie de calculația normei complexe, cu indicarea termenelor de începerea și terminarea lucrărilor din porțiune, se predă brigadierului și servește ca ordin de comandă. - T Evidența și repartiția producției Evidența lucrărilor se ține zilnic separat pe grupe și pe cantitate și pe sortimentele lemnu- lui aldus în depozite. Insă, deoarece cantitatea materialului fasonat zilnic nu totdeauna este e- gală cu cea transportată, înregistrarea zilnică trebue să cuprindă volumele real executate pe natură de lucrări. Inventarul lemnului total faso- nat în pădure (toate sortimentele) numai cu se- pararea lemnului de foc de cel de lucru se face de sortatorul marcator. Acest sortator marcator inventariază și lungimile de drumuri construite zilnic, de către grupa respectivă de lucrări. După datele acestei inventarieri, făcute în pă- dure de sortatorul-marcator și după o listă de specificație, făcută de sortatorul-primitor al de- pozitului, se întocmește fișa de lucru. In fișa de lucru este înscris lucrul executat de fiecare grupă de lucrători separat, iar la lucră- rile de fasonat, separat lemnul de lucru dc lem- nul de foc1. Pentru stimularea alegerii și fasonatului sor- timentelor, superioare în pădure, în parchetele tăiate ras, 1 mc de sortiment superior, este plătit la fasonat cât și la transport, cu prețul dublu, iar pentru întreg complexul de lucrări se socotește cu prețul unui metru cub șî jumătate. Salariul fiecărui lucrător din brigadă este cel Corespunzător volumului de lucru executat de el, și socotit după tariful stabilit pentru acele lucrări. Fișa de lucrări, completată de sortator și bri- gadier, însoțită de lista de specificație a materia- lului sosit în depozit, după o verificare făcută de tehnicianul șef, trece la normator și la contabil. Sistemul calculației fondului de salarii zilnic, se reduce la următoarele: 1. Se determină costul lucrărilor pentru în- treaga cantitate de lemn sosită în depozit, calcu- lată cu prețurile stabilite pe mc a lemnelor de lucru și de foc, loco depozit. 2. Se determină numărul de norme executate de fiecare lucrător (sau grupa) pe natura de lu- crări, împărțind volumul lucrărilor executate pe norma tehnică respectivă. REVISTA PĂDURILOR 84 3. Utilizând indicatorul tarifar de calificare pentru lucrările de exploatare forestieră, se de- termină suma coeficienților tarifari ai producției, pentru normele tehnice executate. 4. După calculul normelor tehnice și a sumei coeficienților tarifari de producție a fiecărui lu- crător (sau grupă), se face totalul pentru întrea- ga brigadă. 5. împărțind costul întregii lucrări pe suma coeficienților tarifari, se determină costul pen- tru un coeficient tarifar. 6. înmulțind costul pentru un coeficient tari- far cu suma coeficienților tarifari executați de lucrător (sau grupă) se determină salariul fie- cărui lucrător (său al grupei). Suma acestor salarii trebue să fie egală cu costul lucrărilor. Analizând această metodă de lucru la „VO- STURALLES" (întreprinderea „Lemnul din U- ralii de Est“) pentru trimestrul I al anului 1947 în comparație cu același trimestru, din 1946, se vede că această metodă a „benzii rulante" a ri- dicat productivitatea muncii cu 20—40%. Concomitent, au scăzut în mod simțitor chel- tuielile privind brațele de muncă auxiliare. Din datele arătate mai sus, se vede că această metodă este una din formele organizării muncii de înaltă productivitate în exploatările forestiere. (trad. B. B.) R A u m e On publie la traduction de rarticle de l’Ing. M. A. Tsivian, păru dans la revue sovietique „L'indusirie forestiere”, No. J1/1948, pp. 4—5, qui decrit la methode de production, fond^c sur le principe de la „bande roulante”. L’essent’el de la methode est qu’on reunit dans une seule unitd de travail, nomm£e „brigade”, tous les travaillaurs utilises dans les diverses phases du pro- ces d’exploitation (abattage, vidange, transport). La remun&raticn du travail est faite d’apres la „norme complexe”, c’est â dire d’apres la quantite de bois ex- ploitâe et transportee dans Ies depots. Chaque equipler est cointeresse ă la marche ininter- rompue du travail de tous les conipartiments. Les retarde dans quelque compartiment sont liquides en transferând des bras de travail d’un compartiment Voisin. On decrit la methode. P e 3 k) m e, npMBOflHTcsi nepesop, craTtn hhmc. M. A. UiJBbaH Ha- ne>iaTanHoii b „AecHOă npoMbiiwieHHOCTH“ N? 11/1948 cfp. 4-5 o npMMeHeHMH iiotohhockboshoh mctor ua cobctckh jiecoaaroTOBKax. C.D. 634.93 B.F. 32.23 ORGANIZAREA ÎNTREȚINERII UNELTELOR, UN MIJLOC DE RIDICARE A PRODUCTIVITĂȚII MUNCII de Ins. B. 8OROVSCHI Este un fapt îndeobște cunoscut că munca tăietorului de pădure este una dintre cele mai istovitoare. Cercetările științifice arată că ea con- sumă un mare număr de calorii și o clasează printre muncile grele. Cu toate acestea, la noi, productivitatea ei este foarte scăzuta, datorită tehnicii foarte rudimentare pe care o întrebuin- țează în toate fazele procesului de exploatare a materialului lemnos. Primul plan economic al RP.R. pune în fața industriei forestiere o serie de probleme de rezol- vat, a căror justă soluționare în majoritatea ca- zurilor o oferă ridicarea productivității muncii. Dacă efortul brațului omenesc are anumite li- mite peste care nu se mai poate trece, în schimb, modul de utilizare al acestui efort prezintă posi- bilități aproape nemărginite. In această privință distingem două direcții principale care duc la mă- rirea productivității muncii: îmbunătățirea me- todei de lucru și perfecționarea instrumentelor de muncă. Ș Cea dintâi cale, — așa cum ne-o arată staha- novismul — constituie un isvor încă nesecat de soluțiuni. Nu ne vom ocupa aci de această extrem de vastă și importantă latură a problemei, care re- clamă un oarecare timp, necesar ridicării nivelu- lui profesional și calificării muncitorilor noștri. Acțiunea în acest sens este pornită și va da la timp rezultatele scontate. Calea perfecționării instrumentelor de muncă este și ca o cale largă și plină de posibilități, care culminează în mecanizarea completă a tuturor fazelor din procesul de producție. Dacă mecani- zarea exploatărilor nu este un lucru atât de ușor și de repede realizabil, există însă o serie de so- luții, care credem că pot oferi rezultate imediate în sporirea productivității muncii. Cu alte, cuvin- REFERATE — COMENTARII 85 te, dacă nu putem obține într’un timp relativ scurt, muncitori mai calificati și nici unelte per- fecționate moderne, totuși este cert că vom putea obține rezultate mai bune chiar cu mijloacele actuale. ' ' ' Să examinăm situația la exploatările noastre forestiere și să vedem care sunt faptele care îndreptățesc afirmația noastră de mai sus. Astfel, după observațiile culese de pe teren, în marea majoritate a cazurilor, muncitorii de pă- dure folosesc unelte necorespunzătoare din punc- tul de vedere al întreținerii lor. Uneltele variază după regiuni ; nu sunt nici cele mai comode, nici cele mai ieftme, dar lucrătorii le întrebuințează, deoarece le-au moștenit din tată în fiu, deși ele nu prezintă avantagii deosebite, iar forma, di- mensiunea și calitatea lor rareori se potrivesc cu' lucrarea dată. Chiar daca conducerea exploatării a avut gri- jă de a înzestra pe muncitori cu instrumente noi, acestea nefiind întreținute cum trebue, au ajuns curând într’o stare ce lasă mult de dorit. Cauza, în marea majoritate a cazurilor, este faptul că muncitorilor le lipsesc atât sculele necesare în- treținerii uneltelor (pile, ceapraze, etc..), cât și instructajul necesar unei întrebuințări rațio- nale a acestor instrumente, auxiliare. Este cunoscut, de pildă, că un topor, bine ascu- țit, de calitate obișnuită, rezistă numai la 2—3 mp. suprafață totală de tăiere. Socotind la 0.8 mp. suprafața tăiată zilnic,'rezultă necesitatea ca toporul să fie ascuțit odată la 3—4 zile, cel puțin, pentru a se menține randamentul normal. Deasemeni, menținerea unghiului topoarelor la — 25° pentru topoare de doborât, — 20° pentru topoare de curățit crăci și scurtat," — 35° pentru topoare de despicat, pentru esențele moi, și majorat respectiv cu 2—3° pentru esențele tari, este de mare impor- tanță pentru randamentul lucrării. La fierăstraie, dinții neascuțiți provoacă scă- derea randamentului tăierii până Ia 40%. Ceaprazul insuficient sau exagerat numai pe jumătate (de ex. 0,2 mm sau 0,6 mm în loc de 0,4 mm) scade la rândul său randamentul cu 20%. Din cele de mai sus — fără să mai ținem cont de nivelul de pregătire profesională al lucrătoru- lui însuși — rezultă clar că productivitatea mun- cii este mult inferioară. Luând măsuri care să a- sigure menținerea uneltelor șî instrumentelor, mereu într’o stare bună, se va putea spori mult productivitatea muncii, fără a mări efortul fizic depus. R e s u m £ On montre qu’un des moyens pour le relevement de Ia productivii^ du travall dans les exploitations forestieres, est le rarfait entretien des outils. Dans ce but, l’auteur preconise l’organisatlon de l’en tretien des outils, en creant des atâliers centraux pour l’aiguisage des outils, dans le cadre des secteurs et des unites d’exploitation forestiere, ainsi que des ^quipes volantes d’aiguiseurs. De meme il est necessaire que les organes de control, verifient chaque fois, l’&tat des outils utilisees. Măsurile pe care Ie preconizăm constă în or- ganizarea întreținerii uneltelor muncitorilor de pădure. In cadrul întreprinderilor de exploatare fore- stieră, la sectoare și unități de exploatare, este absolut necesar a se înființa ateliere de ascuțit uneite. Acest lucru este ușor de executat, mal ales pe lângă fabricile de cherestea (sau unitățile de c. f. f.), unde există deja ascuțitorii pentru pânze, precum și celelalte posibilități: încăperi, forță motrice, utilaj, personal. Pentru exploatări mai mici și mai răspândite, pe lângă un atelier central de ascuțitorie, propu- nem înființarea de echipe volante de ascuțitori (depanatori) de unelte, care, fiind prevăzute cu utilajul de ascuțire portativ, să viziteze periodic parchetele ce se exploatează. La exploatările mici de tot, aceste echipe pot fi reduse chiar la un singur om pregătit în acea- stă meserie, care va trece pe toată durata exploa tării dela o echipă Ia alta de muncitori aflați în lucru și le va repara și ascuți uneltele. Un. atare serviciu cu funcționare promptă și ireproșabilă, va aduce cele mai bune rezultate, atât în ce privește uneltele, proprietate a munci- torilor cât și cele aparținând întreprinderii. Pe lângă atelierele centrale, este necesar să funcționeze depozitele de unelte ale întreprinde- rii, bine și la timp aprovizionate cu stocurile de rezervă necesare. In afara sezonului de exploatări, activitatea atelierului va trebui să se intensifice pentru a a- sigura un stoc de unelte revizuite și bine repa- rate pentru începerea exploatării. Pentru asigurarea unei bune funcționări atât a atelierelor centrale preconizate cât și a echipelor volante, este absolut necesară organizarea con- trolului acestei activități, prin organele însărci- nate cu conducerea exploatărilor. Deasemeni or- ganele însărcinate cu controlul și îndrumarea ex- ploatărilor vor trebui să fie obligate ca la fiecare descindere pe teren să constate starea în care se află, uneltele cu care se lucrează. Credem că luarea acestor masuri, aparent sim- ple, dar încă neaplicate la noi, va avea un efect considerabil, care va fi mărit pe măsura aplicării celorlalte mijloace de ridicare a productivității muncii și anume :, instructajul muncitorilor, per- fecționarea metodelor de muncă, mecanizarea unor faze de lucru, etc. Cu atât mai mult cu cât punerea în practică a celor preconizate, este po- sibilă în condițiunile actuale, fără să necesite mari investiții. P e 3 K) m e. B CTaTbe yKasMBaeTcsj, avo o^hhm hs r^aBHwx ycnoBHÎi A--™ nORHATua nponsnoanTeabnocTii rpyfla Ha jiecoaaro- tobiox, — HBJiaeTca xoponmii «xoa sa HHCTpyMeHTOM. Abtop peKOMeH^yeT nponsBoflHTb vxoa sa hhctpvmch- tom opraHiisonaHO, "crpamaH u,eHTpaabHbie MaCTepCKHe juui sanpaBKH h tovkh nna tipa aeconpOMXosax h Jieco- n"HKTax, a Tarove h vepea nocpejțCTBO cneuaajibHbix Jie- Tyqwx nHJionpaanux 6pnraR. TpeâveTcs Taxate, htoSm HanpaBJiaroiune h KOTponb- Hbie opranb!, npoeepHJrH bobmojkho vame, coctohhhc pa- 6ohhx n peaepBHbix HHCTpyMeHTOB. 86 revista pădurilor CONTRIBUTIUNI LA CUNOAȘTEREA Cerbul din R. P. R. (Cervus elaphus elaphus Linne) aparține speciei cerbului comun din Eu- ropa centrală. După E. Botezat, cerbul din Car- pații orientali și în special din Bucovina for- mează o subspecie caracteristică acestor munți — Cervus elaphus carpathicus Botez 1). Sub raportul provenienței, se pot deosebi în R. P. R. 2 feluri de stațiuni: 1) prezența naturală în aria de răspândire ori- ginară; 2) colonizări artificiale în stațiuni, cari mai mult sau mai puțin nu corespund condițiunilor lui de trai. In cele ce urmează se va supune unei cerce- tări critice prezența lui în ambele stațiuni. L Aria naturală de răspândire. întrucât cerbul este un vânat specific de pă- dure. aria lui naturală de răspândire coincide cu pădurile situate pe lanțul Carpaților orientali și meridionali. Pe când cerbul din partea nordică a Carpa- ților orientali a primit si primește și astăzi per- manent infiltrațiuni noi de cerbi străini din Ucraina subcarpatică, deci a fost supus necon- tenit influențelor noi de sân^e, — cerbul din re- giunea Carpaților meridionali, formând o insulă izolată, în cursul ultimelor secole n’a suferit din afară nici o imigrațiune remarcabilă, putându-și păstra în mod nestânjenit forma originară a cornului și a coarnelor. Inlăuntful lanțului Carpaților orientali și me- îidionali, Pmita zonei lui de răspândire este însă permanent supusă diferitelor fluctuațiuni în spa- țiu si în timp. Aceste fluctuațiuni sunt cauzate de supra- populata, lipsa de hrană, perturbările pricinuite de pășunatul excesiv al vitelor și de exploatarea neordonată a pădurilor, de incendii de pădure, pericol de lupi, schimbarea anotim'purilor pre- cum și de instinctul de conservare și de repro- ducere în vremea împerecherii. Astfel cerbul din regiunea Gurghiului și din județul Maramureș, adică din regiunile cele mai bogate în cerb’ din țară, a dispărut complect în mijlocul secolului al 19-lea și a apărut din nou în Gurghiu 2), abia numai în anul 1871 și în jud. Maramureș3) în anul 1885. In consecință, înlăuntrul zonei lui de răspân- dire se pot constata în totdeauna locuri unde cerbul, datorită influențelor din afară a d’suărut complect și locuri unde cerbul, în urma liniștii sau ocrotirii s’a conservat în număr corespun- 1. Botezat E — Die Varietaten des Edelhirsches, Bui. Soc. St. 1922, pag. 1—6. 2. Spiess, Av. — Gurghiu, 1928, pag. 21-23. 3, Nedici G. — Istoria Vânătoarei, pag. 591. și 621. C.D. 639.1:599.735 B.F. 34.31:13.22.57.44.4 RĂSPÂNDIRII CERBULUI DIN R. P. R. de Ing. OTTO WITTING zător, emigrând apoi în timpul oportun în sta- țiuni limitrofe sau mai depărtate, cu condițiuni de traiu prielnice. Extrem de intensivă și susținută a fost migra- țiunea lui în epoca între primul și al doi’ea război mondial, adică în anii 1930 — 1940. Pornind din regiunile păduroase ale județului Maramureș și din Ardealul de Nord, cerbul, în urma suprapopulării, a migrat în direcție dela Nord spre Sud dealungul Carpaților în terenuri de pădure, unde n’a fost observat decenii întregi. Astfel a apărut în anul 1930 în regiunea Brașo- vului, unde a fost constatat ultima dată în anul 1884 și a apărut în județul Făgăraș, în regiunea comunelor Șinca-Grid-Comana, unde ani dea- rândul a lipsit. Dar și în direcția vestică și estică limita zo- nei lui de răspândire a fost împinsă înainte în mod considerabil. A apărut în pădurile în jurul orașului Sighișoara, în județul Târnava Mică precum și in multe părți ale Bucovinei. . Astăzi aria lui de răspândire se întinde — în densitate foarte redusă — asupra regiun’lor păduroase ale următoarelor județe: Argeș, Ba- cău, Baia,- Brașov, Buzău, Câmpulung, Ciuc, Dâmbovita, Făgăraș, Gori, Hunedoara, Mara- mureș., Mureș, Mușcel. Nășăud, Neamț, Odor- heiu, Prahova. Putna. Rădăuți, Satu Mare, Se- verin, Sibiu, Someș, Suceava, Târnava Mare, Treiscaune și Vâlcea. In ce privește exigențele lui se pot constata următoarele: Răspândirea lui verticală naturală este con- diționată de altitudine, care variază între 150 in. în județul Satu Mare și 220 m. în județul Sibiu, urcându-se în medie la 600—1200 m. Deci cerbul se găsește la noi cu predilecție în arbo- rete cu esențe amestecate (foioase și rășinoase) și pe urmă în măsură mică în arborete pure de foioase. Expoziția stațiunei Influențează într’atât e- xistența Iui, încât vara cerbul se află mai ales în porțiuni răcoroase nordice sau estice, iarna însă pe versanți sudici și vestici, bătuți de soare și călduroși. In ce privește relațiunile între condițiunile geologice, chimice și fizice ale solului, apoi fe- lul, calitatea și cantitatea florei existente pe de o parte și între desvoltarea corpului și a coarne- lor pe de altă parte, nu există încă cercetări pre- cise în țara noastră. Nici privitor la Influența unei eventuale su- prapopulați! asupra tăriei corpului și a coarnelor nu se găsesc încă cercetări mai profunde. Cât privește chestiunea din urmă se pot constata de- ocamdată numai următoarele: Deși zona de răspândire a cerbului formează o unitate închisă dealungul Carpaților orientali, Refer at£ — comentarii 37 cerbii din partea sudică, putându-se amesteca și încrucișa cu cei din partea nordică, totuși există astăzi deosebiri considerabile între ei. Astfel cer- bii din regiunea Maramureșului, a Bucovinei și a Gurghiuiui, cari se află în centrul zonei de răspândire a cerbilor arată în general o greutate mai mică a corpului și a coarnelor decât cerbii găsiți în județele Ciuc, Odorheiu, Treiscaune și Bacău, deci cerbii, cari în prezent se găsesc în număr relativ mic pe marginea zonei de răs- pândire. Acest fenomen se datorește în primul rând suprapopulatei din regiunile nordice, apoi pro- babil și lipsei de hrană corespunzătoare, tocmai datorită acestei suprapopulați! și însfârșit faptu- lui că emigrează mai ales piesele tari și bătrâne, căutând locuri mai puțin populate la marginea zonei de răspândire. II. Colonizări artificiale. In secolele XIX și XX cerbul a fost colonizat în județele Arad, Bihor, Caras, Cluj, Timiș- Torontal, Satu Mare, Hunedoara, Mureș și Sibiu. In ce privește aceste colonizări se pot constata următoarele: a) Județul Arad. 1. In regiunea dealuroasă din Săvărșin, cerbii au fost'colonizați în anii 1860 — 1870. Deși sângele acestor cerbi a fost împrospătai prin cerbii aduși din Maramureș, degenerarea lor nu s’a putut împiedica. Greutatea corpului lor se urcă astăzi la maximum 100—120 kg, iar greutatea coarnelor la 4—5 kg. In anul 1940 s’au găsit aci 200—250 cerbi, din care astăzi nu au rămas decât 60—70 piese. 2. In câmpia din Chișinău-Criș cerbii sunt au- tochtoni. In anul 1940 .efectivul lor era de 50— 60, în anul 1948 de 20 piese. Ambele stațiuni nu corespund condițiunilor naturale de trai ale cerbilor carpatini. b) Județul Bihor. 1. In anul 1906 s’a înființat un parc de vânat în suprafață de 40 ha, împrejmuit cu sârmă, pe hotarul comunei Cristiorii de Sus, plasa Vaș- cău, colonizându-se aci un cerb și 6 cerboaice. Cerbii au fost aduși . din GomOr (Ungaria). In 1913 parcul a fost desființat, iar cei 4 cerbi și 21 cerboaice aflate în parc au fost trans- portați în pădurile Episcopiei, situate pe hotarul comunelor Ținea, Fonău și Râpa. In anul 1939 numărul cerbilor a trecut de 250—-300 piese, din care îh 1948 nu au rămas decât 3 cerbi și 8 fe- mele de cerbi. 2. Pe teritoriul comunelor Cristur și Albiș, plasa Marghita, a fost înființat un parc de cerbi, îh care în anul 1940 s’au găsit 15 cerbi mascu- lini și 45 femele de cerbi. In prezent se află în acel parc 3 cerbi și 7 femele de cerbi. 3. Pe hotarul comunelor Bale și. Aimașul Mare, plasa Marghita a fost creeat un parc de vânat, in care pe iângâ cerbi au fost colonizați și muîloni. In 194G efectivul cerbilor s’a ridicat la 50 cerbi masculini și 150 femele de cerbi. Astăzi împrejurimea este distrusă, majoritatea cerb.lor este nimicită, iar în pădurile dimprejur s’a conservat un efectiv de 4 cerbi și 16 femele de cerbi. 4. In Munții Metalici ai Ardealului s’a înființat o derbărie cu cerbi aduși din Maramureș. In anul 1924 acel parc a fost desființat, iar mare parte din cerbi împușcată. In anul 1940 s’au mai găsit aci 25—30 cerbi. Astăzi numărul lor se rid.că la 10 capete (3 cerbi masculini și 7 femele de cerbi), care se află în pădurile în jurul comunei Aleșd. 5. In anul 1918 au apărut pe hotarul comunei Finiș, plasa Beiuș, cerbi, cari au evadat din- tr’un parc vecin de pe hotarul comunei Mo- neasa — parc devastat de braconieri. In 1940 efectivul lor s’a urcat la 5 cerbi și 15 femele de cerbi, iar astăzi efectivul lor numără 3 cerbi și 7 cerboaice. c) Județul Caraș. In anul 1886, cerbul autochton din acest județ a dispărut complect. In anul 1889 s’a în- ființat un parc de vânătoare pe hotarul co- munei Văliug, aducându-se 7 cerni din Cehoslo- vacia și 4 cerbi din Csâkvâr-Ungaria. In 1894 cerbii existenți au fost puși în libertate, iar 7 p.ese au fosi transportate într’o cerbărie tăcută pe teritoriul comunei Anina. In anul 1903 cerbii, cari între timp s’au înmulțit, formând un electiv de 70 capete, au fost puși în libertate. Până în anul 1940 s’a urcat numărul lor la 149 cerbi masculini și 449 femele de cerbi. După cercetă- rile făcute de Dr. J. Philipovici (Carpații, Nr. 5 din 1941, pag. 134), greutatea unui cerb din care s’au scos intestinele, abia cântărește 140 kg, iar greutatea coarnelor 5—6 kg, atingând deci numai 50% din greutatea cerbului carpatin. Greutatea aceasta redusă este, după părerea D-lui Dr. Philipovici, datorită lipsei de hrană co- respunzătoare din punct de vedere al calității și cantității. : d) Județul Cluj. In anii 1886 — 1890 s’au colonizat circa 40 cerbi într’un parc de vânătoare de 30—40 hectare, situat în Valea Ierii și împrejmuit cu sârmă. întrucât în urma doborîturilor de vânt împrejmuirea cerbăriei a fost în mai multe rân- duri distrusă, cerbii au ajuns în libertate, în- mulțindu-se în măsură atât de mare încât în anii 1905—1910 împrejmuirea întreagă (Valea Ierii, Muntele Rece, Munții Gilăului, Bazinul Someșului Rece, Regiunea Gergelău, Săcel, Sa- 88 REVISTA PADURlLdlt vadisla, Timșel) a fost populată cu cerbi. Efec- tivul lor a atins punctul culminant în anii 1905— 1910. In anul 1920 au mai fost încă cca 1500 capete. Prin braconieri, dar mai ales datorită înmulțirii extrem de mare\ a lupilor, efectivul întreg a fost distrus, în anii de după primul răz- boiu mondial, astfel că în anii 1928—1930 ul- timul cerb a fost împușcat de către un braco- nier. Înainte de colonizare nu s’a găsit aci nici un singur cerb. e) Județul Timiș-Torontal. 1. Pe terenul deluros al comunei Sarlota — pe ultimele ramuri ale masivului muntos arde- lenesc — la o altitudine de 50—150 m s’au co- lonizat, în anii 1902—1904, cca 50 cerbi și cerbi lopătari, aduși din Ungaria, Austria și Cehoslo- dicându-se până la 4—5 kg. Parcul a rămas con- servat până în ziua de astăzi. 2. In parcul de vânătoare aflat pe hotarul co- munei Banloc la o altitudine de 50—100 m și în întindere de cca 500 ha, s’au colonizat încă în- nainte de 1914 cerbi de proveniență ungară. In anul 1940, efectivul lor s’a urcat la cca 50 piese, din care până astăzi au rămas 15—20 bucăți. In prezent, cerbii se află în libertate, întrucât îm- prejmuirea parcului s’a distrus în anul 1944/45. Greutatea corpului și a coarnelor este identică cu cea a cerbilor din Sarlota. f) Județul Satu Mare. Cele 4 parcuri de vânătoare, Kârolyi, Degen- feld, Vecsey și Blomberg, aflate la începutul se^ colului al 20-lea pe hotarul comunei Livada și pe. muntele Fagului, au fost desființate în decursul., timpului. Fig. 1. — Harta zoogeografică a cerbului vacia și puși într’un parc de vânătoare în întin- dere de cca 1000 ha. Până în 1940 efectivul lor s’a înmulțit la 300 cerbi lopătari și' 100 cerbi comuni, din care astăzi se mai găsesc aci cca 300 cerbi lopătari și 50—60 cerbi comuni. Greutatea corpului unui cerb comun variază între 150—180 kg, iar a unei cerboaice între 80—10.0 kg, greutatea maximă a coarnelor ri- La începutul secolului al 20-lea (în anii 1903— 1904) au fost colonizați în pădurile Fernețel (Valea Neagră) și în pădurile Hiba câte 40 de cerbi, cari au fost aduși . din locali- tatea Stomfa, situată în județul Bratislava. La început cerbii au fost ținuți într’un parc de vâ- nătoare și numai târziu au fost puși în libertate. Numărul lor s’a ridicat în cursul anilor la cca 600 piese. REPiERATiE — eoMENTARÎÎ 89 Prin încrucișare cu cerbii din Maramureș, ca- litatea ior s’a îmbunătățit. In anul 1918, efectivul lor a scăzut cu cca 80—90%, în urma bracona- jului practicat în acele locuri. g) Județul Hunedoara. I Pe muntele Retezatu, la locul numit „Valea Mare” s’au colonizat înainte de primul războiu mondial cca 40 cerbi. Astăzi se mai găsesc din acești cerbi cca 5—6 piese. 2. Pe teritoriul comunei Luncoiul de jos s’a înființat în anul 1933, parcul de vânătoare Valea Lungă, în suprafața de 666 ha. Parcul a fost îngrădit cu gard de sârmă de 2.20 m înălțime și a fost colonizat cu următorul vânat adus din Bale, de lângă Oradea Mare: 1 cerb și 4 cer- boaice, 1 cerb lopătar și 4 femele, 1 muflon 19 4 0 j 19 4 8 Nr, Cft. 1 LI D B Ț U L Numărul cerbilor Spațiul vital al unui cerb i Numărul cerbilor Spațiul vital al unui cerb Altitudinea stațiunii ha ha | m. 1 2 3 4 & 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 10 20 21 22 23 34 25 26 27 28 1) Aria Argeș .... - . ... Bacău . . . Baia . . . Brașov . ♦ . . Buzău . . . ; . Câmpulung=Bucovina . . . . Ciur .... ...... ' , Dâmbovița . . . . .-. Făgăraș ... . , GorJ Hunedoara . . . ■ • . . , Maramureș Mureș ......... Mușcel . .... . . Năsăud ... Neamț ........ Odorheiu . . Prahova ... Putna Rădăuți Satu Mare . . ... Severin ... ,....• Sibiu . . , . Someș • Suceava. . . ’ , Târnava Mare Treiscautie ........ Vâlcea . naturală de r 80 180 400 80 70—80 800 800-1000 5-6 20-25 200-250 450 3000 50-60 400 1000 370 20-25 100 200-250 550 10-20 60-80 80- 85 30 20-30 600 35-40 ăspândire 275 666 150 362 300 250 142 20J 33 113 132 690 157 60 828 150 200 500 100 100 200 60 50-60 230 69 80 6-10 18-20 3-4 90—120 170 500 10-20 600 3CO 10-15 10-20 40 80-85 80 5-10 15—20 40 50 5-6 8-10 120 20-25 220 1200 250 483 500 1000 320 530 200 413 3800 1815 488 413 3222 300 1000 1000 700-1700 800-1500 650-1600 600-1600 600-1600 1000-1900 700-2000 600-1800 700-1700 500-1500 600—1658 550—1500 150-1442 1000-2200 800-1600 600—1200 400-800 60 J—1700 1500-2000 1 2 3 4 5 6 7 Total . . . ii) c Arad........... , , Bihor. . . Caraț Cluj , Hunedoara . . Satu Mare Timiț»Torontal . . . 9600-9900 ’olonițări art 250-300 500 600 a se 150 " 289 ficiate. 54 150 vedea poziția 9* Jl 10 2900-3000 80-90 80 170-180 1/11 ” 1/21 70 953 200 310 21 100-1000 500—1400 400—1400 50-150 I Total . , , 11 Aria naturală de răspândire 1500 1650 I) Recapitula 9600 -9900 70 fie. 289 409 420 2900 3000 21 953 — 11 Colonizări artificiale ....... 1500-1650 70 400-420 176 — TOTAL GENERAL . . . 11,100-11,650 — 3300-3400 — 00 REVISTA PADURILOâ _____ ■ - "C - -- —V- berbec și 4 oi de muflon. In.anul 1940, efectivul lor era: cca 50 cerbi comuni, 48 cerbi lopătari, 20 mufloni și 120 porci sălbateci. In anul 1948, efectivul lor se ridica la cca 16 cerbi comuni, 14 cerbi iopătari și 4 mufloni. Greutatea medie a unui cerb mase, este 133-150 kg., a unui lo- pătar mase, 70—80 kg și a unui muflon 25—28 kg, greutatea maximă a coarnelor de cerb ridi- cându-se la 4—5 kg, iar cele ale cerbilor lopă- tari la 2,5—3 kg. • h) Județele Mureș și Sibiu. In regiunea Gurghiuiui și în Jud. Sibiu s’au colonizat cerbi, înainte de anul 1914. IH. încheiere. Limitele actuale ale zonei de răspândire a cer- bului din R.P.R. sunt arătate pe harta zocgeo- grafică a cerbului (fig. 1), iar efectivul și densi- tatea pe județe a răspândirii lui — după datele cunoscute de autor — se cuprind în tabloul dela pag. 89. R e s u m e L’auteur examine la pr^sence du cerf de Koumanie (Cervus elaphus elaphus Linne) d.’ns ses siations na- lurelles et dans celles oii îl a coloniss. L’aire naturelle de distribution coincide avec les forets des Carpathes orientales et mdridionales, la limite de dispersion etant soum'se a des fluctua-io.as continuelles, dues au manque de ncurriture, au pătu- ra ge, aux exploitabons irrationelles et aux incend es des forets, ă l’instinct de reproduction, etc. La repartition verticale naturelle vane entre 153 m. KaaeTca pacnpocTpaHeHHe dnaropoAworo OJieHH (Ccivua elaphus elaphus Linne) r P.H.P, KaK B ecTecTBesmix ero MecroHaxo>K^eniwx, thk h b oânacTHx Kyjța oh 6em saBesen. EcTecTBeHHbifi apean ero pacnpocTpaneHiw coBnaaaeT c ropHtiM xpeâTOM boctohheix h kwkheix Kapnar, upmhgm ero kxchmb npe/țex «e motkct 6mtb pesKO OTMeneH, 6aa- ro/țapa cHJibHOMy ero pas.viHcweHHK), oTZyrcTBHfo ropwa, nacTi.6e flOMamnero CKOTa, HeiipaBnabHOil nocraHOBKe py- 6ok b aecHOM xosafiCTBe, neCHBiM nOxcapaM, HHCTHHKTy p33MHO>KeHHH H T. # Hto xacaera eepTHKajn>Horo ypoBHH ero ecTecTBeHHOro pacnpocTpaneHHa, to oho Haxo>țBiTC5i Memjiy 150 m. (Byeage CaTy-Mape) n 600—1200 m. b npeBocrojix CMemaHHtix nopo/ț (njiCTBeHHEie n XBOHHbie), a TaKxe h b hhcto jihct- BeHHbix aecax, ho b ropaago Meiibineii Mepe. npKBORHTCH jțaHHBie, oTHocHTeabHO ero reorpaKeHHH h Bpe«eHn KonoHHaapHH, a raiore goCTHFHynjx pesyjtBTaTOB; mwkho Boodmc yTBepjKgaTE, hto mccto pacceneuna OJiena ne CQOTBeTCTBytOT ero ycaOBHHM ikhbhii. B Tadaime KOTopaa npHB?3&Ha yKaăbiBaeTCH Bapnaniui b norojioBHH h WHBHeHHOM npocTpSHuTBS fîjiaropOAHoro oaeHH- no Mueanio aBTOpa cTaTEw, noronOBEe o.xeHeH cna.io or 11 100 b 1940 ro^y flo 3-300 b 1048 r lîpHHMHa yweHb- hichuh iiorojiOBEfl caepyeT oTiiecTH sa cner nocaeaCTBHM Bufi HEI. Buletinul Oficial al R.P.R. Nr. 15 bis din 2 Aprilie 1949, publică decizia Nr. 240 a Ministerului Silviculturii, prin care pes- cuitul păstrăvului indigen (Salmo faria L.) este permis dela 1 Mai până la 15 Septembrie, /ceastă epocă de pescuit se fixează numai pentru anul 1949. R O- N INTERNĂ AMENAJAREA PĂDURILOR IN U. R._S. S. In ziua de 4 III 1948 d. Ing. Dr. Ion Popescu-Zele- tin a conferențiat în sala de conferințe a Ministerului Silviculturii, despre „Amenajarea, pădurilor în URSS ’. Expunerea propriu zisă a temei a fost precedată de o paezentare amplă a particularităților economiei fo- restiere sovietice, prezentare însoțită de date statisti- ce și grafice privind: Situația geografică a Uniunii Sovietice, Suprafața totală a teritoriului sovietic este de 2.134.300.000 ha, ad,că cca 1/6 din suprafața uscată a globului. Din acest adevărat continent 44%, ceea ce revine la 932.700.000 ha, sunt acoperite cu vegetație forestieră: de 134 ori suprafața păduroasă a țării noastre. Raportate la suprafața totală a vegetației depe întreg globul, pădurile URSS-ului reprezintă 30,5%. Numai pădurile din partea europeană se situează față de totalul pădurilor din celelalte 10 țări bine împădurite . (Suedia, Finlanda, Norvegia, Germania, Franța, Polon a, italia, etc.), într’un raport de 61/39. Din întinderea păduroasă totală a emisferului nordic URSS deține 50%. Datele de mai sus determină suficient poziția Un.u- nii Sovietice în economia lemnului d n Europa. , , ‘ / Structura patrimoniului forestier. Din cele 932.700.000 ha, 70% (adică 652.300.000 ha), este sol forestier în producție; 9% (adică 83.000.003 ha), sol fores.ier scos temporar din producție; 21% (adică 197.400.000 ha), sunt terenuri nepăduroase în perimetrele forestiere. Din cel aproape un miliard de hectare, 49% sunt păduri înregistrate și cercetate (447.000.000 ha), iar restul de 51% sunt încă nestrăbă- tute și nestudxate de silvicultori. In porțiunea euro. peană însă, procentul pădurilor înregistrate si cerce- tate este de 89%. . Din totalul arboretelor de rășinoase 70% au vârste peste 80 ani și 60% din foioase trec de 40 ani 292.000,000 ha,- sunt aproape de exploatabilitate și în- sumează un fond lemnos de cca 35.ooo.ooo.ooo m. c., adică în medie, 120 m. c-, ha. Creșterea anuală medie este de 11 m. c./ha — așa încât, pentru tot solul fo- restier, producția se ridică la 717.000.000 m.c., anual, deci cam de 60 ori producția pădurilor din R.P.R. । i ) Gcomorfologia și clima. Geomorfolcgic, teritoriul Uniunii Sovietice este puțin bogat în variațiuni de relief, așa încât condițiiu- nile de vegetație sunt numai într’o mică măsură in- fluențate de cafenele Caucazului. Uralilor, ale Carpa* ților nordici și ale ramurilor muntoase din regiunea lacului Baical. In schimb, în lipsa unor mări interi- oare, imensul teritoriu sovietic este parcurs de fluvii foarte lungi atât în Europa — Volga, Nipru, Ural, Don, etc., cu scurgerea spre Sud cât si în Asia-Obi, lenisei, Dena, curgând spre Nord și cu lungimi între 5300 și 4600 km. Aceste cursuri de ape sunt tot atâtea artere importante de comunicație; existența lor se re- percutează în regimul de amenajare al pădurilor. In ceeace privește condițiile climaterice, ele sunt foarte variate evoluând latitudinal dela climatul me. diteranean dm Caucaz până la Verho.ansk — punc- tul de cea mai scăzută temperatură depe glob. Zona- lii atea vegetației forestiere se succede, dela Sud la Nord; astfel: la Nord de mările Neagră și Caspică o zonă ac stepă care se prelungește în Asia, urmează și mai spre miazănoapte o zonă relativ îngustă de foioa- se, zona mijlocie fiind cea de rășinoase cu puțin fag ta amestec, și însfârș-t, un brâu lat de cca 20 grade ladtudme, tundra, care se întinde dela Oceanul At- lantic la Oceanul Pacific, După elementele introductive de mai sus s’a făcut expunerea despre: Concepția de amenajare a pădurilor din Uniunea Sovietică. Principiile fundamentale sunt precizate în „Instruc- țiunile pentru întocmirea și revizuirea aimenajamente- lor de păduri din zona de apărare a apeior”, aprobate ia 26 Decemvrie 1945 de Ministerul Silviculturii So- vietic. Pe când în celelalte state europene procentul de producție forestieră este organizat în special ta spiri- tul continuității cu tendința primordială către reali- zarea raportului susținut, în Uniunea Sovietică par- ticularitățile geografice au făcut ca temeiurile ama najistice să fie determinate de următoarele categorii de considerente: a) Geografice; — densitatea mare a pădurilor în regiunile nordice cu populație puțină ; — existența marilor fluvii ca artere de circulație; — posibilitatea pădurilor de a fi regulatorul per- manent al cursurilor de apă ; b) Economice: — inaccesibihtate — distant e mari — a pădurilor de dincolo de Urali; — necesitatea conservării pădurilor din regiunile de stepă. — necesitatea de a câștiga teren pentru noi insta- lații industrial» locuri de cultură și așezări omenești, în spațiul păo'uros din regiunile nordice .cu populație rară, — considerentul că lemnul este una din ce’e mai importante materii prime, iar rezervele din URSS sunt cele mai mari din lume ; c) Pe plan social, s’au avut in vedere: — funcțiunea sanitară și de agrement în folosul po- porului muncitor. — satisfacerea cu material lemnos a trebuințelor populaț’ei. In consecință, patrimoniul forestier a fost divizat în două părți bine distincte: 1. Zona de apărare a apelor, J..; .. ■ 2. Zona în căre-organizarea procesului de produc ■ ție nu este actuală. - fe E V T STA fADURILOR Economia forestieră din zona de apărare a apelor are drept scop păstnarca Si ameliorarea însușirilor fi- zice ale pădurilor menite să regularizeze și să con- serve debitul apelor din râuri, să evite împotmolirile, eroziunile, să protejeze așezările omenești, să fixeze nisipurile sburătoaric, să evite fenomenele climaterice vătămătoare și să acopere nevoile de lemn ale eco- nomiei Uniunii. Se urmărește totodată și ameliorarea calitativă a materialelor- lemnoase. In zona de apărarea apelor întră păduri din Europa și Asia identificate; pentru ele se întocmesc studii de amenajare, Zona de apărare a apelor se subdivide în trei grupe: I. — Rezervațiuni păduroase — cu rol de protecție a solului, a câmpurilor și stațiunilor climaterice, bal- neare, împrejurul orașelor și centrelor industriale, precum, și trupuri spontane în stepă. Exploatarea lor este interzisă, se fac numai opera- țiuni de cultură și higiena. II. — Păduri de report,- din care se recoltează, pe serii, anual, numai creșterea. III. — Păduri din care se recoltează cantități de material nelimitat de creșteri. Pădurile din grupa I și II se divid în : a) păduri- benzi de protecție (pe malul râur.lor) și b) păduri de iapoa.it propriuzise. Reci grupa I evidențiază funcția de protecție .gru- pa I și II funcția socială, grupa II și IU funcția eco nomică. Pentru, toate grupele principiul continuității se impune. Gradul de intensitate al gospodăriei forestiere este și el determinat în instrucțiunile menționate, sub as- pectul amenajistic, pentru fiecare grupă în pane. Sunt și aci 3 „clase de amenajare" bine stabilite, caracteri- stica de clasificare fiind mărimea parcelei (50—100 ha. 100—200 ha. și 400 ha.). Bineînțeles, pădurile evoluează dela o clasă Ia alta superioară, pe măsura desvoltării condițiunilor eco- nomice și sociale din regiune. Lucrările de amenajare se subîmpart și ele în 4 „categorii de complexitate”, complexitatea fiind ex- primată prin numărul de kilometri de parcurs la lOO ha pentru lucrările de descrieri parcelare. Tehnica de amenajare. Lâ baza tehnicei de amenajare stau planurile topo- grafice; acestea se îmbunătățesc continuu prin noi măsurători, terestre sau aerofotogrametrice, legate de geodezie. Lucrările surit normate în funcție de cate- goria pădurii. Se deschid „linii analitice” — paralele liniilor parcelare — și se fac separări de- arborete după' specie, vârstă, consistență, clasă de producție, forma .arborilor Și clasa de comercializare (procentul lemnului de lucru). Imreg strarea clementelor din descrierea parcelară se face cu ajutorul suprafețelor de probă delimitate permanent in .parcele. Mărimea suprafețelor de probă este deasemenea normată și permanența lor dă avan- taje mari din punctul de vedere științific în ceeace privește diferite cercetări și mai cu seamă studiul creșterilor. Organizarea lucrărilor de amenajare este făcută de Oficiul Central de Amenajare care lucrează indepen dent însă paralel și în colaborare cu organizația ad. ministrativă. Direcțiile Silvice raionale, subordonate Ministerului Silviculturii, fac, la începutul fiecărui deceniu, u.i program de .amenajare pentru 10 ani. Centralizarea pe Direcții raionale se face ia Minister și se încadrea- ză în planul cncinal. In urma aprobării planului,- alocării sumelor șl repartizării. lucrărilor pe ani, .Di recțiilc raionale încheie convenții cu Oficiul Centrii de Amenajare. Centrele de amenaiars. swt încadrate cu specialiști ■— șefi de secții, .șefi de echipe, opera- tori, etc., -— și acționează în strânsă legătură - cu Di- recțiile raionale, Centrele de Silvicultură și ocoalele ■ silvice cari pun la dispoziția amenajiștilor întregul lor concurs. Instrucțiuni tehnice si normative definesc atribuțiu. nile și răspunderile, iar controlul lucrărilor îl face Liiecția Amenajărilor d. n Ministerul Silviculturii. Colaborarea între organizația administrativă și cea amenajistică este asigurată prin două conferințe de ' colaborare, una cu’o lună înainte de începerea cam- . panici și alta după terminarea lucrărilor dc teren. Iau parte toți reîerenții responsabili administrativi și; amenajiști cari dscută problemele și votează solu- ționarea lor. Se strânge materialul documentar, to- pografic, se faoe planul lucrărilor în amănunt, se sta-, bilește tehnica de detaliu și, în conformitaite. cu pla- . nul hotărât, se încheie convenția cu. Direcția Raion aia.. Redactarea amenajamentului se face în urma discu- țiunilor detaliate din cea de-a doua confsrință. S’a arătat diferența între modul de lucru al Centre, lor de amenajare din țara noastră și cel d:n URSS, di- ferență datorită deosebirilor de situațiuni; geografică, economică, fond lemnos productiv existent, structură, compoziție, nevoi de acoperit, etc. Conferențiarul a încheiat expunerea cu îndemnul ba .' în campania de amenajare 1949 încadrată îri planul de Stat al R.P.R.. cei chemați să contfibue la " reali- . zarea și depășirea Iui să considere isvoir de documen- ‘ tare activitatea amenajistică din Uniunea ' Sovietică. DORIN T. ’ «O EXTERNA' SARCINILE ECONOMIEI FORESTIERE SOVIETICE IN 19^9 Cu ocazia discuțiilor privitoare la bugetul de Stat al URSS pe anul 1949, a vorbit și A. I. Bovin, mi- nistrul gospodăriei forestiere. D-sa a arătat locul de frunte pe care-1 ocupă economia forestieră în econo mia generală a URSS. „Marea Uniune .Sovietică dispune de bogății natu- rale imense. O marc parte din aceste bogății o con- stitue pădurile noastre, care ocupa primul loc in lume, atât ca suprafață cât și după varietatea lor și calitatea lemnului. E suficient să spunem că o treime din teritoriul Uniunii Sovietice e acoperit de păduri. Circa o treime din pădurile lumii revin Uniunii So vietice”. . Apoi A. I. Bovin a vorbit despre înființarea, la 4 ■ ■ Aprilie 1947, a unui Minister unional-republican de ■ gospodărie forestieră „care administrează toate1 pa- - durile Uniunii Sovietice cu excepția pădurilor colho- zurilor și societăților comunale. Prin aceasta s’au pus \ s— CRONICA 93 bazele unei noi etape de desvoltare a economiei fo- restiere”. ..Ministerul gospodăriei forestiere are datoria de a ține evidența și de a studia pădurile, de a intensifica pioecția lor, ae a stabili o ordine în exploatarea pă- nurilor și de a face leîmpâduriri. Problema principala care i se pune ministerului sunt împăduririle în re- giunle de stepa, și de antestepă ale Uniunii Sovietice". Mai departe se arată sarcinile care stau în fața mi- nisterului cu privire la amenajarea, studiul și protec- ția pădurilor, insistând și asupra lipsurilor din do- meniul adminis rației și pazei pădurilor precum și a utilării tehnice a silviculturii. , Insă „...numai mijloacele materiale nu rezolvă pio- blema, nu constitue condiția principală pentru com- baterea incendiilor forestiere și a delictelor silvice. Pădur.ie sunt o proprieta-e de stac, un . bun al popo- rului și protecția lor trebue să fie preocuparea între- gului popor sovietic. Pădurile Patriei noastre nu con- stituie numai un mijloc de combatere a secetei, nu sunt folosite numai de industrie și de construcție, ci servesc ca cel mai bun loc de odihnă și însanătoșu-e pentru muncitori”. Ministrul gospodăriei forestiere adresează apoi un apel către organizațiile sovietice locale pentru ca a- cestea să sprijine acțiunea pentru îndeplinirea pla- nului de împăduriri, „Cauza cultuitn și protecției pădurilor este o cauză a întregului popor, pentru a reuși să convingem ma- seie largi ale populației să participe la protecția pa- durdor, trebue să ,le insuflam dragostea pentru pă- dure, din copilărie, în școală și în familie. Un mare roi il are in această acțiune „Săp-ămâna pădurii", ce se organizează în fiecare an de către organizațiile sovietice locale dm republici”. Datorită răspândirii neuniforme a pădurilor pe te- ritoriul URSS „Ministerul gospodinei forestiere are sarcina de a organiza o repartizare rațională a ex- ploatărilor forestiere”. Arâtana că o serie de urga- nzații de exploatare nu sunt la înălț.me, a. 1. Bovin spune: „In economia forestieră socialistă, tăierea pă- durii trebue făcută în- așa fel, încât îu urma ei, pe terenurile despădurite, trebue să aibă loc, de regulă, regenerarea artificială”. Pentru a realiza aceasta Mi- nisterul elaborează un sistem de tăeri diferențiat, co- respunzător condițiilor -naturale. Tăemle secundare, răriiurile, curățirea pădurilor, constitue măsurile principale pentru igiena și ridica- rea productivității pădurdor. „In afară de acestea ele au o mare importanță pentru satisfacerea nevoilor locale de lemn; în perioada dintre. 1937—11947, s’au parcurs cu tâeri 18,4 milioane ha., și s’au recoltat 229,6 milioane m3 de lemn care nu ar fi .fost utilizat dacă nu s’ar fi făcut tăeri secundare”. Pentru o raționalizare a economiei forestiere, la 1 Ianuarie 1949. s’a introdus pentru toți exploatator a vânzarea lemnului în picioare, stabilindu-se și , taxeie forestiere. Aceasta va contribui la coordonarea exploa- tărilor cu nevoile economiei naționale. „In în legătură cu aceasta, începând cu anul 1949, economia forestieră nu mai este def.citară. .In acesl an economia forestieră va da statului un venit da peste 1 miliard de ruble”. Vorbind despre Planul de împăduriri, ministrul gos- podăriei forestiere spune câ primele săptămâni de luptă pentru realizarea acestui plan măreț au arătat marea vitalitate & ideilor staliniste da transformare a naturii. Și mai departe... „Ce țară capitalistă s’ar pu- tea apuca în al treilea an după război, să înfăptuiască un program, atât de măreț?” Sc vor-creea 8 perdele de protecție de Stat cu o lungime totală de 5320 Km. Dacă ne_am imagina lăți, mea perdelelor de >10 m., și le-am pune în Ine, ele ar înconjura de câteva on globul pământesc la ecuator; Trecând la sarcinile Ministrului gospodăriei fore- stiere a URSS, A. I. Bov.n spune că Ministerul trebue să organizeze 300 stațiuni de împăduriri, 50 de admi- nistrații silvice do stepă, 200 de ocoale silvice, și 60 de pepiniere mari de Stat. ' \ „Anul 1949 va fi primul an de realizare a acestui, plan măreț. In anul acesta noi va trebui să împâ- aurim și să fixăm nisipurile pe o suprafață de 217.U00 ha, d-ntre care 130.000 ha,. în primăvară, Tot în acest an noi va trebui să strângem 12.0.00 t„ semințe, ceace va întrece dc 2,5 ori cantitatea de se- mințe culese în 1948, va trebui să înființăm pepiniere, pruna vara pe o supr arata ae t.wl ha și sa pre- gătim soiul pentru piamațiunue dai anui leat» pe o mpiatața de 260.0U0 na. Pentru organizarea și efectuarea acestor lucrări, ca o compleciare la gospodăriile silvice existente ‘ s’au creeat și și-au începui activitatea 54 stațiuni de îm- paauiii'i, 4i administrații silvice și 47 pep-niere silvice ae Stat. staț.unile de împădurire au primit dela guvern lot utilajul tehnic necesar: tractoare de dnente mărci, automobue, pluguri, cultivatoare și ane mașini șl unelte". Tneietul sovietic, comsomoliștii și-au luat angaja- mentul ae a .comnoul în cea mai mare măsură .. ia. reaiuaiea pianului ae împaauriri. scurgând de. .câteva on per.oaoa de împăduriri fixată, de Guvern. „Insă scopul nostru nu se reduce numai la scurtarea duratei lucratnor ci urmărește și ciearea unor perne- le ae producție care să servească pentru romeduna. Deaucea trebue sa uam o mare atenție inuroauceru ae esențe re^sitine, eu valoare eco.Tom.că și durabile cum sunt Stejarul, puiul și lancele. . Da efectuarea planta țiuuuor este necesară respec- iarca stricta a tuturor.. regalelor ue agrotehnică, im-; bcgațne ae teoria lui Mic.urin si.Dasenco. Daca.iegu...î teie agirotehnite nu vor fi respectate o muncă .imensă., și mân investiții se vor. pierde. în zadar”... ....... „In prezent, economia forestieră a țării capătă o; cantitate imensă de mecanisme. In legătura cu -a--' ceas'a căpătă o importantă exttaoidmarapregăta cadre lOhruce cu calificare superioară, capabile' să-și"' însușească noua tehnică în economia forestieră, să o" folosească cu grijă și cu productivitate mare. In ace- laș timp trebue să-notăm-că-mecanrzatea-'economud-- toresfere. pune sarcini mari șl’ de răspundere ’ cori- • stoueterdar sovietici și' instituțiilor, de cercetări ’șttA-.' țifice cu privire ■ la cohstfu'reâ. șî" crearea'de‘ mașini" speciale Este necesar să se cqristL'uîăscă"mâș'im tru lucrărde de "corecția tdrenplor,' penl.rii'im^ rea nis purilor, pentru defrișarea' cioatelorculegerea, ’ semințelor^ etc”, ....... . , ' . . Colhoznicii și muncitorii, silvicultorii și agronomii, > profesorii și academicienii, specialiștii, de . cele maț, var riate profesiuni, au pornit, sub conducerea organiza- țiilor sovietice și de partid, înarmați cu. cunoștințe , și . cu o tehnică superioară, la lupta hotărîtă cu - dușma- • nul secular seceta... Realizarea acestui, program,., este., un mare pas în crearea abundenței de projiișe . în : țară". - - ■■ ■ - - >..... -t (După PRAVDA, Nr. ■ 77/1 l.IIL 194»)' ■ • _- .- . . . ' I. C. ■ îțEVISȚÂ ^AbURlLOÎi IU_______________ C.D. 634.9:371.1 B.F. 07.11 Z/SA SE REORGANIZEZE PREDAREA ȘTIINȚELOR SILVO - BIOLOGICE" (Perestroiti prepodavanie tesobiofoghiceskih nauk)—Vcstnic văsșei școlâ. (Buletinul învățământului superior) Febr. 1949 pag. 1. sq. de L I. KACEUK1N *) Specialiștii în științele silvo-biologice n’au luat parte în mod activ, la lucrările Academiei unionale de șt.ințe agricole „V. I. Lenin” în sesiunea istorică dm August; Aceasta însă nu înseamnă că în compartimentul res- pectiv al biologiei nu a .avut loc lupta între curentul progresist miciurinist și acela reacțicnsr weissmannist Că și în științele agrobiologice sau alte științe natura ie iot așa și în științele silvo-biologice s’a dus o luptă aprigă, între ambele curente. Dar, până și o analiză superficială a desvoltării și stării științelor silvo-biolog, ce ce se predau în Facultă- țile de economie forestieră, de amehorațiuni forestiere și în acelea de păduri și parcuri, — ne conduce la concluzia că ideologia mendelo-mcrganistă a pătruns și în predarea mai multor discipline. xn multe din științele silvo-biologice lipsește legă- tura Indisolubilă cu practica lucrurilor, care es e pro. prietatea de bază a biologei miciuriniste. întrucât într'un art col scurt nu se poate analiza s Luat ia tuturor științelor silvo-biologice, ne vom re- zuma numai la analizarea situației geneticei, a selecțiu. nil semințelor forestiere, a semenoiogiei șl a d-ntuo. logiei. GENETICA, SELECȚIONAREA SEMINȚELOR DE SPECII FORESTIERE ȘI SEMENOLOGIA FORESTIERA In Decretul Consiliului de Miniștri al URSS și C.C. P. C. (b) dela 20.X.1948 : „Despre planul de împăduriri pentru protecția câmpurilor, incroaucerea asolamentelor cu pajiști, crearea de eleștae șl rezervoare de apă pen- tru asigurarea de recolte bogate și statornice în regiu- nJe de stepă și antestepă ale URSS europene”, — s’a preconizat crearea de perdele forestiere de protecție pe o suprafață de 6148,9 mii ha. Nici o altă țară d n lume n’a întreprms împăduriri artificiale pe scară, atât de colosală. In Decret se recomandă, ca la crearea perdelelor fo- restiere de protecție să se întrebuințeze 29 esențe lem- noase principale și de stimulare și 18 specii de arbușj.l ca esențe dc stimulare. O parte însemnată din acestea sunt arbori fructiferi și arbuști, cciace imprimă per- delelor un aspect foarte variat. Guvernul a dat în sarcina Ministerului econom'ei forestiere a URSS, ameliorarea calității și spor-rea productivității pădurilor țării. Un rol însemnat vor avea în executarea acestei sarcini specialiștii în selec- ționarea și genetica speciilor lemnoase. Tocmai aceșna vor trebui să îmbogățească pădurile noastre cu genuri noui de specii lemnoase de mare producție și valoare. Dar pentru ca să se creieze noi specii lemnoase nece- sare țării noastre, — trebue asigurate mai întâi con- dițiuni prielnice pentru desfășurarea muncii de seiec- ț.onare. Care este situația în acest domeniu? Trebue să men. ționăm că importanța selecțiunii, în silvicultură a fost vădit subestimată de mulți specialiști, între cari și aceia ai Ministerului de economie forestieră URSS. Sub influența weistnannismului, în mediul oamenlor de știință și practicienilor din gospodăria forestieră do- mina concepția lipsei de perspective pentru munca de selecționare la speciile forestiere. Unii d.ntre silvicul- tori afirmau, că omul nu poate să facă nimic mai bun, decât ceeace a făcut natura și că nu este posibil, ca speciile forestiera sălbatice să fie ameliorate, după cum aceasta se face cu plantele agricole. Iată motivul pentru care numai un grup restrâns de specialiști sil- vicultori Și-a dedicat activitatea muncii de selecțio- • Director General al Invațătnâa'ulul silvic superior din Min. învăț, superior U, R. & S. (Neta trai) nare, iar rezultatele muncii lor n’au fost introduse în gospodăria forest.eră. Cursul de genetică și selecțiune s’a predat în multe școli superioare de silvicultură și institute forestexe tehnice de pe poziții mendeiisto-morgamste și acelea ob-eci.visie (Docentul Obmovxenschi — dela Institutul de Silvicultură din Briansk, Prof. B. A. Povarnițin, aem Inst. Silv. din Kiev, docentul P. L. Bogdanov — deia Academia tehnică forestieră). Lucrăr.le de selecționare asupra sălciilor, plopilor și stejarilor pornite în cel de al treilea deceniu din sil- vicultură de către academic anul V. N. Sucaciov și docentul P. L. Bogdanov dela Academia tehnică fores- tieră „S. M. Kirov” din Leningrad, refiec.ează exu ceppx morgamsio-mendeiisie asupra eredității și sunt or.entate, în special, spre hibridizare sexuată, fără apli- carea procedeului miciurinian de selecția perechilor și creșterea în cond.țiuni corespunzătoare a esen.elor fo- restiere. Pentru obținerea hibrizilor de plop, docen.ui- Bogdanov a adoptat metoda hîbnd zării vege.ative (bj- lași, marcocaj em nota tr.); fund insă captivat de „doc- : urna" mendeiisto-morganisiă nu a crezut în vitalita- tea ei și nu a introdus-o în gospodăria lorest.era. ,■ Cam aceiași a fost situația cu lucrările de se.ejț.o- naxe și ia ane insmute superioare și Facultăți de sil- vicultură. La oopnerea de hibrizi sexuați pentru a le grefa ■ proprietăți viabile ameliorate, — nu li s’a aplicai in- fluențarea mediului exterior și a condițiunixor ne-e- . sare de viață. Ca atare, rezultatele obținute .au consti- tuit mu. mult întâmplări, decât reușite scontate.. Hi- bridizarea vegetativă, aproape că nu s’a apiicac, deși, tciosirea ei ar fi aac m mai multe cazuri, rezultate sigure în termene mai scurte. Una din problemele fundamentale.— .stăpânirea tim- pului (reducerea termenelor de maturizare și obține- rea lemnului de valoare comercială complectă, într’un timp mal scurt ca în 50—100 ani), — n’a fost de natură să pasioneze pe silvicultorii noștri. Lucrările în această direcție s’au dus numai de entuziaști izolați și n’au avut o anvergură mai mare. Ori rezolvarea cu succes a problemei învingerii timpului are în lucră- rile de selecționaie, o importanță colosală și pentru atingerea scopului se pot angaja —• în prunele înce- puturi, — chiar și lucrări cu procedee și modalități scumpe; apoi se pot aplica atat pe cale de expen- mcntație, cât și în practica pe teren a împăduririlor • artificiale, — diferiți stimulatori ai creșterii. Re- ’ zoivarea problemei este posibilă, nu însă de pe '■ poz ții weissman.ste, care de cele mai dese ori se ocupă în mod infructuos cu obținerea de poliploizi de .plante, pe calea aplicării de colchicină, etc. Metoda „mentorului” (educatorului) aplicată cu deo- sebit succes de către I. V. Miciurin, — nu a fost în- trebuințară de către seiecționatori în școlile superioare de silvicultură. Nu s’a studiat nici influența reciprocă a portaltoiului și altoiului la h brid.zarea esențelor lemnoase fcresdere, — toate din aceiași cauză a ne- încrederii în reușita hibridizării vegetative, rezultată din teor.a cromosomică a eredității. ■ Trebue să menționăm că în timpul când s'lvicultorii sclecționatori aflați pe poziții weismanniste, — nu reu- șeau n cicda.ă să obțină rezultate pozitive, — miciu- riniștii consecvenți, obțineau succese indubitabile în selecționarea de esențe forestiere. Astfel silvicultorul-miciurinist, docentul I. H. Nikitin a obținut la Academia tehnică forestieră din Leningrad hibrizi vegetativi de sorb și Amelanchier, sorb și măr. Lucrările Prof. Dr. A. S. lablocov și a colaboratorilor săi (Institutul unional pentru cercetări și experien- tații științifice în gospodăria forestieră—Pușkino, Ținu, tul Moscova) cu arbust sălbatec de salba, au permis CRONICA 95 să fie schițate căile de schimbarea naturii acestuia, să se cre’eze pepiniere cu butași de salbă și să se mărea- scă întinderea ocupată cu producători de ,.gutta”. Prof lablocov a mai elaborat metode de schimbarea radicală și ameliorarea naturii plopului și a populaceelor din U. R S.S. Aceste lucrări, din cari o parte au și fost pu- blicate, fac dovada evidentă de apucarea creatoare reușită în silvicultură a învățăturii miciuriniste. Confirmarea adaptabilității în gospodăria forestieră a științei miciuriniste s’a obținut și în lucrările lui A. V. Albenschi (Institutul unional pentru cercetări șl experimentați! științifee de agroameliorațiunî) precum și a Docentului M. M. Veresin (Institutul de silvicul- tură din Voronej). Se știe că în organizarea muncii de se'ecticnare și de împăduriri în stepă are o mnortan'ă colosală or- ganizarea iustă a ‘■emenc'cTei fore tîere. Totuși cu toate acestea, situația recoltării semințelor nu se poate considera ca satisfăcătoare. La primirea semințelor, se întâmplă adesea, să nu putem stabili cu prec’ziune. regiunea din care au fost recolta’e, fără a mai pomeni de ținui păduri! din care au fost culese. Adesea sa. m’ntele nu sunt încercate, nici chiar înaintea semăna- tului, Ministerul Silviculturii din URSS a pășit la creia. rea de gospodării speciale pentru nroducerea de se. m nte și această măsură este de natură de a consolida problema semințelor. Pe teren însă. încercările de a nări la (vgan’zarea de gospodării locale de semințe. ți- nând seama și de conditiunile stationale de vegetație si cu defalcară de arborete prețioase — decurg, ade- sea, pur formal. Terenurile pentru recoltări de semințe se aleg în arborete de pin în vârstă de 30 ani și chiar si mai bătrâne, cu consistenta sumane n”nă. In ase- menea arborete, recolta de semințe este slabă, semințele se adună greoi. Pentru recoltarea ghindei se aic ar. borete de 70 ani cu consistență mare, în cari recoltele nu sunt abundente si se observă o periodicitate tran- șantă a anilor de sămânță. Ori, în ambele cazuri, urma ca. în prealabil, să se delimiteze nortiuni pentru recoTări de semințe, să se efectueze rărituri și operațiuni culturale, în scopul de a produce desvoltarea coronamentelor și fort? rea fruc- iificatîei. Este natural, că în asemenea porțiuni nu se face culegerea de sem’nte. iar acestea se re-o’tează din toată pădurea (din materialul documentar al Prof. Docent M. M. Veresin). Conform Instrucțiunilor din 1944, în vigoare, pentru organizarea ccmcariimentului remintelnr forestiere, publicate de fosta direct’e generală pentru paza pădu- rilor, — se recomandă ca în rezervațiunile de semințe să se lase netăiati numai câte 800—1000 arbori la ha. Ori a lăsa un asemenea număr de arbori în nue)i°uri-na- rișuri, înseamnă o rărire puternică a arboretelor, creia- rea de conditiuni propice pentru rupturi de vânt si vă. tămarea arborilor de către agenții dăunători entomo- logiei. Dar aceste instrucțiuni, care trebuesc complect revăzute ri reeditate mai conțin și alto recomandări neîntemeiate. Lucrările de împădurirea stepelor aflate astăzi în plină desfășurare, vor cere o cantitate enormă de se- mințe, iar momentan trebuesc luate măsuri urgente pentru refacerea radicală a întregului compartiment al semințelor forestiere imprimându-i aceleași pronorții ri metode de desvoltare ca și acelea din compartimentul semințelor agricole. Subestimarea importanței ce o are munca de selec- ționarea spec’ilor forestiere s’a resimțit negativ în mai multe direcții: în asigurarea economiei forestiere cu cadrele corespunzătoare de silvicultori-selecționatori, în organizarea pregătirii specialiștilor în institute de sil- vicultură și facultăți de silvicultură sau de ameliora- țiuni forestiere. Disciplina selecțiunil și a geneticii au fost reprezen- tate în programele didactice de pregătirea inginerului pentru lucrări de ameliorațiuni forestiere, doar în cursuri reduse, în care se cuprinde și secțiunea privind bazele darwinismului; mai mult, în timpul din urmă. despre darwin’sm nici nu se mai amintea (se făceau mențiuni despre darwinism numai în capitolul special al programului pentru sclecțlune și genetică). Lipsa unui curs special de selecția și genetica spe- ciilor forestiere, cu un număr suficient de ore de studii, a făcut ca acest curs aproape că nici nu s’a prelucrat (l-au citit cei cari au studiat selecțiunea numai în legătură cu alte chestiuni). Ca rezultat, inginerii s'l_ vicultort absolventi, căpătau în acest domeniu, cunoș- t nte cu totul insuficiente. Subestimare^ munc'i de selecționare a mai făcut, ca în ridul de aspiranți și as-'stenii să nu se formeze cadre nici ștrntifico-nedagog'ce si nici pentru cercetări și ex_ perimentații științifice, în domeniul selecțiunii esențelor forestiere. In prezent, planul de stud'i pentru pregătirea ingine- rului silvicultor a suferit mcd’ficări substanțiale: s’au introdus ca discipline independente darwînismul (cu 50 ore), genetica, selecțiunea și semenolngia fores’ieră (cu 70 ore) si s’au prevăzut lucrări prac'.ice de studii. Se rev’zuește compunerea aspiranturei ?i se întărește pre- gătirea aspiranților pentru catedre de bio'ogie. In tematica proetfelor de dmlomă vor fi introduse lucrări sneciale priv nd chestiunile selecțiunii esențelor forestiere în sconul de a forma ingineri-silvicultori spe. cetirii în acest domeniu S’au întoom’t nrov^me noui pentru darwinism, seleețiune și alte discipline silvo- b ologice (acelea existente până acum reflectau influența mendel 'sto-morganistă si nu prevedeau un studiu apro- fundat al ideilor lui Miciurin, Williams, Lâsenko). In pregătirea de cadre si în propaganda centru se'ecțiune în s'Ivicultură. se întâmpină mari dificultăți din lipsa manua’e’or didactice, tratate, monografii etc în acest domemu. Direcțiunea generală a învă*ămân+ulni supe- rior forestier de pe lângă Ministerul învățământului su- x-nr TTPSS pronus Ca în termen anroniat să adune să editeze ca manual de stud’i colecția con- ferintrior cuprinzând realizările select’onatori’or fore- ..•Hrri.m riiir’nisti, S'lvîcul’oriî-miciurin'sH trebue să ajute ministerul, contribuind activ Ia editarea pentru senii superioare a unui manual de înaltă calitate, pri- vind ehegt'uni dc genetică, selecțiune și semenologie forestieră. Entuziaștii selecțiunii foresiere. cari introduc m via- ță învățătura miciurinistă trebue tratati cu toată a- tentia. ocrotiti si amtati ne toate caile Nu este nevoe numai de ma’ ora rea creditelor pentru Imantorea lucră- rilor științifice de cercetări si experimenta+iuni în do- meniul selectiun'i feros’! ere. de întărirea laboratoarelor de selec+iune de ne lângă Institutele științifice nen’ni cercetări si experimentat luni, si de folosirea cât mai intensă a ocoalelor silvice de experimentări. ci si de a iu'oradea introducerii în gospodăria foreri’eră a rezul, țațelor lucrărilor științifice produse de școlile superioa- re, catedrele si institutele de cercetări. Atențiunea seleettona+ov’lor fore^ieri trebue fixată în primul rând, asupra producerii de esențe strict nece- sare pentru creiarea de păduri în stepă, rezistente la secete eî săruri. precum si asunra speciilor cari re- prezintă o valoare intrinsecă pentru economia națio- nală Folosind în mod chibzuit, metoda hibridizării vegeta- tive. metoda ..mentorului", întreg sistemul selecțiunii snabtice. — silvicultorii selectionatori trebue să învingă spiritul de conservatorism si neîncredere în posibilita- tea selecțiunii la speciile lemnoase forestiere si pe stea- gul lor să înscrie lozinca lui I. V. Miciurin: ..Nu putem aștepta daruri de la naură; sarcina noastră este de a i le smulge”. DENDROLOGIA Dendrologia este una din cele mai importante știinte biolog’ce forestiere, care studiază sistematica, eeoloe’a si geografia plantelor lemnoase precum și pro- prietățile esențelor forestiere cu referințe speciale asu- pra culturii pădurilor. Toți silvicultorii și studenții din școlile superioara fo- 96 revista pădurilor restiere cari pregătesc ingincri-'silvicultori, s’au inspi- rat, până în prezent, din manualul: „Dendrologia cu bazele eeobotanicei forestiere”. — întocmit de către do. cenții P. L. Bogdanov și S. L. Socolov și profesorii V. N. Sucaciov și A. P. Sennicov, cu redactare comună de către V. N. Sucaciov (editat în 1938). Manualul face ’ propaganda curentului reacționar mendelisto- morganist, în biologie; deși amintește numele lui T. D. Lâsenco, ideile lui Miciurin-Lâsenco nu sunt re- flectate în acest manual. In primul capitol — despre ecologie — V. N. Su- caciov subliniază marea importanță pentru silvicul- tură a teoriilor lui T. D. Lâsenco despre desvoltarea în stadii a plantelor, — dar autorul nu se folosește de această teorie, atunci când descrie speciile în parte. Se va obiecta că, atunci când se întocmea acești manual (1938), nu erau încă studiate toate fenome- nele desvoltării în stadii a. esențelor forestiere; De acord. Dar nici în decursul ultimului deceniu nu s’au produs modificări esențiale în studierea desvol- tării în stadii a esențelor forestiere, aceasta d'n cauză că atât V. N. Sucaciov cu discipolii săi, cât și fiz'o- logiștii noștri în frunte cu Prof. L. A. Ivanov, — nu s’au ocupat de studiul stadiilor de desvoltare ale e- sențelor forestiere. In capitolul al doilea din manual: „Specia și arealul, corelația lor” se desvoltă teoria cromozomică a ere- dității, dar în fond se face propagandă pentru con- cepții mendel’sto-morganiste. ..Sub denumirea de gene sau factori, — citim noi, se înțeleg elementele celu- lei, localizate, așa cum sunt adm’se, în cromosomi, determinând atât caracterele morfologice, cât și pro- prietățile dendrologice ale plantelor, adică reprezen- tând germeni ereditari, transmiși din generație în generație” (pag. 14). Și mai departe: „Se numește genotip o combinare anumită de genuri, determinând în totalitatea lor în- treg complexul caracterelor unui organism. Biotip este totalitatea de indivizi genotipici egali. Biotipii pot fi hemozigoți șl heterozigoți. întreaga generație a indi- vidului homozigot autodeterminat, va reprezenta b;o- tipul homozigot. Aceste noțiuni, precum și termenii corespunzători dc genotip și biot’p, — propuse de lohansen, aii devenit curente” (pag. 14—15). După cum vedem, manualul propovăduește pe față exercițiile idealiste a Iui lohansen în domeniul liniilor și a ge- nurilor imaginate. In capitolul al treilea șe desvoltă afirmația despre înlocuiri (așa zise succesiuni) de asociațiuni forestiere provenite d'n cauze interne, în funcție de însăși ar- boretele și independentei de mediul înconjurător. Este forma neaeoperită de autogeneză, adică a doctrinei idealiste în biologie, care afirmă, că desvoltarea or- gan’smelor are loc numai d‘n cauze interne, fără participarea mediului. Trebue să menționăm, că studiul despre tipurile dc pădure, clădit de Prof. Acad. V. N. Sucaciov pe bază de „biogeocenoză” nu găsește o adoptare largă și practică în economia forest ei’ă, întrucât complică pe- ste măsură clasificarea după tipuri a pădurilor. Studiind tipul de pădure, ca ,,biogeocenoză”( adică complexul geografic cre-at într’o anumită porțiune a suprafeței terestre prin acțiunea reciprocă a elemen- telor anumite din atmosferă, litosferă, pedosferă. hi- drosferă și biosferă), — în care rolul director îl are • arboretul, acad. V. N. Sucaciov conchide că acesta (tipul de pădure) reprezintă o noțiune istorico-natu- rală. Injustețea acestei concluzii este evidentă. Mai întâi, tipul de pădure trebue studiat ca un obiect al ■ acțiunii omului, care servește pentru rezolvarea de probleme multiple și extrem de importante ale econo- miei naționale (creșterea lemnului și producerea ma- teriei prime, corectarea râurilor și protecția câmpuri- lor în contra secetelor, a solurilor contra eroziunilor, etc.). Pornind dela înțelegerea greșită a tipurilor de pă- dure, — acad. V. N. Sucaciov propune o metodă ne- justă a studierii acestora, împărțindu-le în acele „ra- dicale” și derivate, iar la urmă ajunge Ia concluzii nejuste despre evoluția vegetației forestiere. In acelaș — al treilea — capitol clădit în întregime pe teoria malthus’ană a suprapopulării, pentru a confirma lupta pentru existență ce s'ar duce înăun- trul speciei, academicianul V. N. Sucaciov îl citează pe G. F. Morozov și demonstrează cum, odată cu cre- șterea vârstei, are Ioc scăderea numărului total da arbori într’o pădure de p’n crescută pe sol nisipo- argilos (pe ha)1) Ani Numărul trunchiuri! or «/o Ani. Numărul trunchiurllor °/o 10 11750 ICO 90 509 4,33 20 11750 ICO 100 461 3,92 30 10770 91,6 110 423 3,60 40 3525 30,0 120 383 3,26 50 1566 13,3 130 352 3,00 00 940 8,0 140 325 2,76 70 728 6,2 150 233 2,49 80 587 5,0 f 1 Desigur că fiecare silvicultor a observat un aseme- nea fenomen în pădurea de pin sau de altă specie, dar a găsi în uscarea unui însemnat număr de arbori, o pieire fără rost, ca rezultat al „luptei pentru exi- stență” d'n cauza... suprapopulării, cum o face acad. Sucaciov, înseamnă a denatura interdependentele bio. logice complexe ale legOor vieței și desvoltării arbo- retelor. In exemplul de mai sus, odată cu creșterea vârstei arborilor de acelaș specie din arborete omogene, re- ducerea maximă a numărului de arbori a avut loc în perioadele între 30—40 ani (61.6%) și dela 40 la 50 ani (16.7%), iar cu începere dela vârsta de 80 ani, — pier numai zecimi de procente de arbori. Trebue să menționăm că Ia pin, creșterea în înăl- țime ajunge la maximum la vârsta de 15—30 ani (în funcție de condițiuni de vegetație). Fecunditatea la pin crescut în masiv, este mal mare cu 10 ani față de pinul crescut izolat, apoi primul fructifică mai slab. O fructificare abundentă în anii de sămânță pro- voacă un consum însemnat mai mare de substanțe nutritive, făcând să scadă creșterea anuală. Vârsta de maturitate, „vine, deobiceiu, după ce a trecut o lungă perioadă de creștere, când începe să scadă sporul de creștere, atunci vine și maturitatea sexuală” 2) —• deo- biceiu după vârsta de 40 ani. „Apoi trebue să mai remarcăm”, — scrie G. F. Mo- rozov, — că vârsta maturizării, venind după culmina-, rea în înălțime a creșterei, coincide cu o rărire mai repede a arboretelor, ad’că cu timpul când condițiu- nile pentru apariția și vegetarea pueților de plante și a însămânțărilor naturale devin, sub protecția pădu- rii mai favorabile, întrucât o rărire mal puternică va provoca un aflux mare de lumină, căldură și preci- pitații atmosferice pentru sol”... 3). Cercetând fenomenele ce au loc într’o pădure de p’n, trebue să ținem seama, că avem deaface cu specia primitivă-sălbatecă, ai cărei indivizi, ca și la plante ameliorate, — sunt diferiți. Proprietatea spec'ilor fo- restiere de a se rări în mod natural a fost însușită în urma selecțiunii naturale în decursul unei desvoltări multimilenare. Este folos;toare pentru răspândirea speciei, pentru înmulțirea ei, — ca atare s’a repetat în multe generații. „Specia” viețuiește după legile ei biologice, cărora li se supune fiecare individ din specie și fiecare din aceștia îndeplinește o funcție anumită pentru a folosi speciei. „Lupta pentru existență o duce, prin indivizii 1) □. F. Morozov „Studiul pădurii” ediția 3-a. 1926. pag. FZ4 Procentele sunt calculate de noi L. K. 2) Idem, pag 125 3) Idem, pag. 129 CRONICA 97 componenți, fiecare specie. Această luptă decurge cu multe greutăți provocate atât de mediul înconjurător . nemișcător (în originalul rusesc — „mort”, N. trad.) cât mai ales de acela viu, populat de reprezentantii altor specii, din care unii calcă direct peste indiviz’i speciei în cauză, iar alții sunt concurenți pentru con- d'tiuni de viață” 4). . In momentul apariției de plantule numeroase în- cepe să se desfășoare lupta pentru existență între ■.spcc'a lemnoasg în cauză și vegetației erbacee, iar în arborete amestecate. — cu vegetația lemnoasă de alte specii. Fiecare individ din specie, supunându-se legi- lor ei de desvoltare. exercită, în această luptă internă între specii, funcțiuto de luptă cu alte specii, acea- sta având ca scop cucerirea unei anumite porțiuni din nsediul geografic. Odată cu creșterea vârstei pădurii se mărește con- sistența arboretului, iar la sfârșitul primului deceniu, într’o pădure de pin, sarcina de a duce lupta cu alte . specii o . are un număr însemnat mai mic de indivizi (în exemplul citat — circa 12.000). Șt’m din darwi- n;sm că selecțiunea naturală exclude nu numai tot -ce este vătămător, dar și aceia ce este inutil, iar ca -urmare,- — o parte de indivizi, neavând funcțiuni și fond inutili pentru specie — începe să se usuce. în- cepe rărirea naturală a arboretului, care durează până -la momentul următor de vemre a jenării (în- ghesuielii). In felul acesta decurge procesul biologic, .caracteristic si normal al desvoltării pădurii. Perdeaua pădurii apără specia; gratie umbrei, înlă- tură facultatea apariției vegetației erbacee de lumină, înlătură adică, atât concurentul propriu, cât și al ge- nerației sale. Până la maturizare, în exemplul ce l-am arătat perdeaua de pădure își păstrează aceiași consistență timp de 20 ani, are loc creșterea în înălțime, iar odată cu apropierea maturizării, — începe o rărire rapidă a -arboretelor, care este necesară pentru înmulțirea spe- ciei (fără această rărire, sămânța căzută de pe arbori ar fi dat de condițiuni foarte neprielnice de creștere). Considerând că la vârsta de 40—50 ani, pinul ocupă prin coronamentul său o suprafață de 7,3 m. p., pe un hectar trebue să se afle 1370 arbori (Ia această etate) 5), iar în exemplul nostru s’au găsit 1566 dc arbori; după cum vedem diferența este de numai 196 arbori, ad’că, . practic, - nu există nici un fel de „suprapopulare”. Apoi,- nu este cu nimic confirmată, nici afirmația despre „suprapopulare” și existența luptei pentru -existență înăuntrul. speciei între arbori în vârstă de 50—150 ani. In modificarea numărului de trunchiuri ce are loc în această perioadă se resfrânge influența proprietăților de schimbare individuală. Păstrându și în permanență caracterele sale calita- tive proprii speciei, în cursul unui . răstimp istoric oarecare, aceasta se desvoltă ca rezultat al contra- zicerilor sale interne — neantagoniste precum și ca rezultat al relațiilor antagoniste cu natura (seceta, um'ditatea, frigul, etc.). , In referatul prezentat în sesiunea de ședințe a Co- legiului forestier, T. D. Lâsenco a afirmat după cum urmează: „Formarea unei noui forme de specii, for- marea unei noui specii eșită dini acea veche, nu este produsă de acumularea diferențelor calitative, după cari se disting de obiceiu varietățile înăuntrul unei specii. Acumulările calitative de schimbări, cari duc la transformare prin salt a formei vechi de specie în- tr’una nouă, sunt schimbări de un alt ordin. . Speciile nu sunt abstracțiuni, ci legături (verigi) real existente, într’un lanț biologic comun”»), Din cele expuse mai sus rezultă că exemplul citat de acad. Sucaciov cu privire la existența luptei di- năuntrul speciei, — nu se confirmă. Examinând situația predării științelor biologice în institutele de silvicultură și acele tehnice forestiere, 4) T. u. Lâsenco — „Agroblologla" pag. 412 5) M. E, Tcacenco — „Silvicultura generată" 1939 L" 6) T. D, Lâsenco —„Situația tu doctrină biologica" 1948 pag. 43 Colegiul Ministerului învățământului Superior URSS, a găsit necorespunzător manualul „Dendrologia cu bazele geobotanicei foresVere” redactat de Prof. V. N Sucactov, întrucât este izvorît din concepții idealiste reacționare. Direcția generală a învățământului silvic superior a primit însărcinarea să organizeze o amplă exami- nare de către catedrele de învățământ superior a noului manual „Dendrologia” întocmit de o echipă de autori în frunte cu V. N. Sucaciov, iar apoi în confe- rință cu Specialiști în tipologia pădurilor, să desbată doctrina lui V. N. Sucaciov despre tipuri de păduri si . b'ogeocenoză” In urma desbaterilor vor trebui să apară ins+rucHuni metodice pentru predarea tipologiei. — întocmite de Direcția Generală, ținând seama și dc cerințele economiei forestiere practice. Directtonea ecnerală a învățământului tehnic silv’c superior a orsan’zat. în Martie 1948. conferința titu- larilor de ca+edre dela facultățile de silvicultură. 1a care s’a prezentat referatul lui T. D. Lâsenco ..Lupta înăuntrul speciilor și importanța ei în economia fore- Pe baza concluziumlor sale, că lupta înăuntrul spe- c’ilor nu are loc precum si acelora despre importanta luntoi între specii și a ajutorului reciproc, T. D. Lâ- cenko recomandă aplicarea în împăduriri nentru nro- teîrrea câmnurUor. a metodei de semănături și plan- tat’uni în cuiburi. ..plantarea în cuiburi a arborilor de pădure este, dună nărerea mea. — o chestiune de nersnectivă. 100—200 tăblii de im metni la ba. a râte 100—500 nueti repicati pe fiecare din aceste tăblii, și într’un torm.°n relativ scurt se va ridica pădurea, fără nici >m ae lucrare de toffrii're. Ori tocmai aceasta este nrincinalul. neutru că momentan este ereu să se facă țnaritfre» culturilor tinere forestiere în timpul când colhoznicii sunt pr'nși Ia prășitul floarei soarelui, a pr rombului, etc. Din nceasta cauză culturile forestiere au și progre- sat atât, de anevoe. Ori, puetii forestieri, crescând mămmehiu. în cu’buri. ei însăși nu vor îngădui pă- trunderea ierbeî. — cel mai periculos dușman al ar- borilor t:nerL Chiar la 3-5 ani o asemenea împădurire, va începe să-sl arate efectul, reținând zăpada si nro- teiând câmpurile în contra vânturilor puternice. Ase- menea plantațiuni trebue încercate în stepă *). Conferința a hotărît să se întemeieze porțiuni de experimentarea plantațiunilor dese în cuiburi, dună metoda preconizată de T. D. Lâsenco. Școlile de în- vățământ s’lvic super’or au procedat la asemenea în- cercări în ocoalele lor de experimentatiuni, acordân- du-se plantațiunilor, cuvenita supraveghere și îngri- lire. Folosind enorma experiență a împăduririlor în stepă din URSS. — specialiștii în împăduriri de stenă, pre- cum și toți silvicultorii cari lucrează în institute știin- țifice, pornind dela condițiuni stationale concrete, tre- bue să aleagă specii corespunzătoare și să procedeze pe scară mare Ia executarea de culturi forestiere după metoda în cuiburi. . Asemenea culturi create de V. D. Aghievschi și alții au arătat bune rezultate. Decretul istoric despre crearea de păduri pentru pro- tecția câmpurilor, hotărîrea sesiunii din August des- pre situația în doctrina biologiei, îndrumările Mini- sterului învățământului Superior cu privire la pre- darea în școli superioare, inclusiv acelea forestiere a disciplinelor biologice, impun o reorganizare radicală a muncii didactice și științifice în institutele noastre. Trebue să recunoaștem că reorganizarea predării șl a muncii didactice și științifice în institutele noastre, foarte încet în școlile superioare forestiere. Direcția generală a institutelor de silvicultură și a celor teh- nice silvice din Ministerul învățământului Superior URSS, mai are încă mult de făcut, pentru ca învăță- tura progresistă miciuriniană să pătrundă adânc în toate științele forestiere. 7) T. D. Lâsenco „Agrobiologla" 1948 pag. 454 98 REVISTA PĂDURILOR LEGISLATIVA DISPOZIȚIUNI LEGALE DE INTERES FORESTIER Publicăm în continuare*) dispozițiunile legale de interes forestier apărute în Februarie, Mantie și Apri- lie ai c. 5 a. — Legea Nr. 16 pentru sancționarea unor crime cari pnimejdu’esc unitatea statului și propășirea econo. miei naționale. Etete prevăzută pedeapsa cu moartea pentru sabota- rea propășirii ecotîomiei naționale, într’o serie de in- fracțiuni, printre care si pentru : „darea de toc sau distrugerea în orice mod a ■ pro- duselor industriale, agricole sau a pădurilor". (M. Of. Nr. 12 din 15.IJ1949). 7. — Decizia Nr. 51 a Comisiei de Stat a Plan’ficării privitoare la măsurile pentru asigurarea realizării pianului economic de Stat ne anul 1949. In afara măsurilor de interes general, în capitolul IV referitor la aprovizionarea unităților economice si a departamentelor cu materiale necesare realizării Plenului Economic de Stat pe 1949, se arată că între produsele a căror repartiție se face de către Comisia de Stat a Planificării f'gurează si: cheresteaua de rășinoase. cheresteaua de steiar, cheresteaua de fag, lemnul de mină, lemnul pentru celuloză, lemnul de foc. traversele de oale ferată, celuloza (M. Of. Nr. 26 din 1.II.1949). 9. — Decizia, Nr. 212 a Ministerului Industriei referi- toare la colectarea traverselor. In baza deciziei, colectarea dela d'verși producă- tori (composesorate, comune, particulari) a traverse- lor de orice esență lemnoasă și a stâlpilor de telegraf se va face numai de întreprinderile de Stat pentru exploatarea și industrializarea lemnului (IPEIL). Ma- terialele colectate trebuie să corespundă uzan+elor tehn’ce și caetelor de sarcini în vigoare la data colectării. Sancționarea abaterilor se face conform legii Nr. 351/1945 pentru reprimarea sabotajului eco- nomic (M. Of. Nr. 26 din 111.1949). 9. — Decizia Nr, 213 a Ministerului Indus'lrieî prin care se înființează 10 întreprinderi de Stat pentru prc-duse finite din lemn pentru comasarea admini- strativă a 56 unități de producție de mobile Si produsă finite din lemn (M. Of. Nr. 26 din 1.II.1949). 10. ■— Deciretul nrezid’al Nr. 33 pentru organizarea M’nistorului Industriei. Conf. art. 4, atribuțiile referitoare Ia exploatarea și industrializarea lemnului sunt de competința unei noi unități, Direcția centrală industrială a lemnului și a mobilei. Sub controlul driect al Ministerului industriei se gă- sește SOVROMLEMN-uI. (M. Of. Nr. 27 d;n 2.II.1949). 11. ■— Decizia Nr. 185 a Minis'eruiui Industriei, prin care se mod’fică dispozițiunile art. 2 din decizia Nr. 7945 (publ. în M. Of. Nr. 268 din 17.XI.1948), în ceea ce privește Comunitatea de Avere din Caransebeș. Jud. Severin, în sensul că se încadrează în Direcțiunea centrală industrială a lemnului si a mobilei, numai exploatările ei forestiere și instalațiile de transport. Celelalte d’spozitiuni ale dec. Nr. 7945^1948 rămân în vigoare. (M. Of. Nr. 27 din 2.II.1949). 12. — Decizia Nr.. 18 a Ministerelor Agriculturii și .Silviculturii referitoare la organizarea exploatării și *) cf. Revista Pădurilor, Nr. 1/1949 p. 43. ameliorării pășunilor și fânețelor de munte, a golurilor de munte și a pășunilor împădurite. După ce se arată că problema pășunatului trebuie să formeze preocuparea organelor tehnice ale Mini- sterului Agriculturii, în vederea asigurării unității de comandament, se prevăd următoarele dispozițiuni: Organizarea și îndrumarea exploatării raționale și amel'orarii tuturor pășunilor și fânețelor, proprietatea Statului ca și celor comunale și indivize, indiferent de regiunea geografică în care sunt situate, inclusiv golurile de munte și pășunile împădurite, se face de Ministerul Agriculturii. Golurile de munte și pășunile împădurite, ce for- mează proprietatea Statului, indiferent de instituția care le administrează, trec în administrarea Ministe- rului Agriculturii, împreună cu: a) toate fondurile prevăzute în buget si planul de investiții; b) toate sarcinile trasate de Comisia de Stat a Planificării. Repartizarea pentru folosință a tuturor pășunilor din reg unea montană și alpină se va face prin comi- siuni mixte, instituite de Ministerul Agriculturii. întocmirea planurilor de amenajament silvico-pas- toral pera'm pășunile împădurite și golurile de mun- te, se va face, în colaborare, de organele tehn’ce ale Ministerelor de S lvicultură și Agricultură. Aproba- rea planuriîotr de amenaiamente silveo-nastorale va fi dată prin decizia comună a Ministerelor de Agri- cultură și Silvicultură. Se prevăd apoi dispozițiuni privitoare la predarea arhivelor și fondurilor privind golurile de munte și pășunile împădurite, de Ministerul Silviculturii către Ministerul Agriculturii. (M. Of. Nr. 29 din 4.II.1949) 13. — Decretul prezidial Nr. 49 pentru organizarea Ministerului Silviculturii a] Republicii Populare Ro mâne. In cap. I se arată atribuțiunile Ministerului. Alt. î. — „Ministerul Silviculturii al RPR ere în sarcina sa, conducerea, refacerea, organizarea, îndru- marea și gospodărirea patrimoniului silvic șl vână- toresc al țării”. Art. 2. — „Ministerul Silviculturii are următoarele atribuțiuni: a) reface și cultivă pădurile RPR pentru r’d’carea calitativă și cantitativă a producției forestiere; b) creează perdele forestiere de protecție; c) contribuie la punerea în valoare a terenurilor neproduct’ve pentru culturile agricole prin împădu- riri, în colaborare cu Ministerele sau Instituțiile res- pective; d) delimitează și conservă pădurile de protecție; e) amenajează șl ridică în plan pădurile R.P.R.; a- menajează și rdică în plan golurile alpine și pășu- nile împădurite, în colaborare cu Ministerul Agri- culturii; f) pune în valoare produsele pădurilor, recoltează și valorifică produsele secundare și accidentale; g) corectează torenții și ameliorează terenurile de- gradate pentru protecția patrimoniului forestier; dea- bemenea poate contribui la executarea lucrărilor de corectarea torenților și ameliorarea terenurilor de- gradate necesare altor scopuri, în colaborare cu mi- nisterele sau instituțiile respective; h) reface, îmbunătățește și stabilește folosirea ra-> țională a vânatului și pescuitului în apele de munte; i) asigură paza, prevenirea și combaterea delictelor, braconajului și a incend ilor în păduri; j) execută lucrările agro-silvice în colaborare cu Ministerul Agriculturii; k) colaborează cu Ministerul Industriei și Ministe- ♦ CRONICA 99 rul Comerțului pentru exploatarea și valorificarea produselor pădurii; 1) colaborează cu alte ministere și instituții în rea- lizarea de parcuri și plantații dealungul căilor de co- municații; m) promovează știința și tehnica silvică puse în slujba economiei generale a țării; n) perfecționează cadrele tehn'ce existente și pre- gătește noui cadre tehnice și silvice; o) realizează planul în sectorul economiei silvice”, .Cap. II cuprinde organizarea ministerului. Art 3. — ..Ministerul Silviculturii este condus de un ministru, ajutat de un consiliu, miniștri adiuncti și consilieri ministeriali. Numărul miniștrilor adiuncti si al consilierilor ministeriali se va stabili de Consi- liul de Miniștri. Art. 4. — Sarcin’le Ministerului Silviculturii se îndeplinesc de următoarele organe proprii: L Secretariatul Min’sterulul. 2. Direcția planificării și amenajării pădurilor. 3. Direcția refacerii si culturii pădurilor. 4. Direcția vânătoarei. 5. Direcția cadrelor. 6. Direcția contabilității și controlului financiar. 7. Direcția administrativă. Api. 5. — Sunt rub controlul direct al Ministerului Silviculturii următoarele unități: ’ i. Institutul de Cercetări Forestiere HCEFt 2. AsociaVa Generală a Vânătorilor din Republica Populară Română (AGVRPR). Arț, 6- — Atribuțiile și normele de funcționare ale organelor prevăzute la art. 4. și 5, precum și ale uni- tăților exterioare, se stabilesc prin decizia Ministeru- lui Sil vi culturi’, dată cu avizul Comisiei pentru sim- plificarea și raționalizarea aparatului de Stat. Prin capitolul III, dispozițiuni fnale, se abrogă toate dispoz tiunile contrarii prezentului decret. (M. Of. Nr. 33 din 9.II.1949). 14. — Decizia Nr. 339 a Ministerului Industriei re- lativă la interzicerea prelucrării în lemn de foc a lemnului de lucru. Interdicția operează asupra lemnului de lucru de orice esență, apt pentru gater și traverse, pentru lemn de mină, de celuloză sau orice altă întrebuin- țare. Proprietarii și deținătorii de orice fel de lemn de lucru, de orice esență, pentru stejar dela 14 cm. diametru în sus, iar pentru rășinoase, fag și alte e- sențe dela 25 cm. diametru în sus, sunt obligați să ofere spre cumpărare buștenii, întreprinderilor de Stat pentru exploatarea lemnului. (IPEIL). Dacă IPEIL-ul nu se pronunță în termen de 30 zile dela primirea ofertei scrise, dacă înțelege să cumpere buștenii, pro- prietarii sunt liberi să dispună asupra lor cum vor crede de cuviință. (M. Of. Nr. 39 din 16.11.1949). 15. — Decretul prezidial Nr. 73 pentru determinarea instituțiilor de învățământ superior și trecerea lor Ia Ministerele de resort. In conformitate cu art. unic., învățământul supe- rior forestier se predă în institutele arătate mai jos și repartizate ministerelor de resort, după cum ur- mează: La Ministerul Industriei: Institutul de Exploatarea și Prelucrarea Lemnului din București. La Ministerul Silviculturii : Institutul de Silvicultură și de Exploatarea și Pre- lucrarea Lemnului din Câmpulung — Moldova. Institutul de Silvicultură din Brașov. (M. Of. Nr. 46 din 24.11.1949). 16. — Decizia Nr. 2137 a Ministerului Comerțului și Alimentației, prin care se înființează Societatea Co- mercială de Stat „COMLEMN” și se aprobă statutele anexate la decizie. Obiectul societății este: 1 a) cumpărarea cu ridicata, pe cont propriu sau pentru alții, de lemne de foc. cherestea, lemn de cons- trucție în stare brută sau prelucrată sub orice formă, produse finite de orice fel din lemn, materiale de construcții, precum și cărbune combustibil; b) vânzarea cu ridicata sau cu amănuntul, a măr- furilor arătate la lit. a, în conformitate cu normele și deciziile Ministerului Comerțului și Alimentației. (M. Of. Nr. 49 din 28.11.1949). 17. — Decretul prezidial Nr. 84 pentru organizarea de transporturi în legătură cu executarea planului de Stat. Se organizează un serviciu de cărăușie, prestat de proprietarii de ■ animale de tracțiune si de vehicule de povară, precum și de proprietarii de autocamioane. In condițiile decretului se vor transporta — între al- tele — și materiale lemnoase, materiale de împădurire, la cererea autorităților și întreprinderilor Statute’. Organizarea operațiunilor cade în sarcina Sfatului popular județean, prin Comisia permanentă de trans- porturi. Comisia este ajutată — între alții — și de directorul seu delegatul Întreprinderii pentru exploa- tarea si industrializarea lemnului, precum și de d!- reeterul D’recției silvice județene. (Buletinul Oficial al Republ’cii Populare Române, Nr 3 din 5.III.1949). 18, — Decizia Nr. 2180 a Ministerului Comerțului Si Alimentației, referitoare la rati’le de lemne ce se vor distribui pe anul 1949—1950, instituțiilor, între- prinderilor și salariatilor acestora. Aprovizionarea instituțiilor de Stat și particulare, precum și a salariaților1 acestora, cu combustibilul ne- cesar p° 1949—1950, se va face conform planului în- tocmit de Societatea comercială de S*at .,COMLEMN“ Livrarea cantităților de combustibil cuvenite consu- matorilor se face cohform rațiilor, prevăzute în deci- zie și. fixate : — pentru instituții, în funcție de volumul încăpe- rilor ; — pentru gospodării, în raport cu numărul. încăpe- rilor efectiv încălzite și de numărul membrilor care alcătuiesc gospodăria. respectivă (între 2000 și 9000 kg. combustibil). Rația de combustib’I astfel stabilită este compusă dintr’o cotă de lemne de foc și o cotă de combustibili solizi (lignit, brichete, etc.), care variază dela 10% (con- sumatorii cu raiții până la 2000 kg.), până la 30% (ins- tituții). Cumpărarea lemnelor de foc și combustibillor mi- nerali și solizi se face numai dela depozitele Soc. „COMLEMN", pc bază de cartele. Aprovizionarea restului populației se face dea- semeni crin depozitele Soc. „COMLEMN", pe bază de cartele. (B. Of. Nr. 5 din 9.111,1949). 19 — Decretul prezidial pentru modificarea art. V din decretul Nr. 47/1948 pentru majorarea valorii ma- terialului și a amenzilor prevăzute de legile silvice. Art. V al decretului Nr. 47 din 1948, se modifică în sensul următor: „La aplicarea pedepselor prevăzuta în legile silvice sau în tarifele anexate, judecătorii pot acorda circumstanțe ușurătoare, fără însă a putea re- duce valoarea materialului prevăzut de acele legi sau tarife". (B. Of. Nr. 6 din ll.in.1940). 201. — Decizi al Nir. 238 a Ministerului Industriei pen- tru stabilirea indicatoarelor1 tarifare de calificare și a instrucțiunilor generale pentru aplicarea lor, precum și împărțirea^ meseriilor pe grupe de salarizare. In anexele Nr. ttj (lista meseriilor), Nr. 2 (împărțirea meseriilor pe grupe de salarizare), Nr. 3 (categorii ta- rifare), sunt prevăzute și meseriile din sectorul ex- ploatărilor forestiorie și al industrializării lemnului (B. Of. Nr. 10 din 19-111.1949). 100 REVISTA PĂDURILOR 21. — Decizia Nr. 110 a Mini.'danjljji Agriculturii re- feritoare "la~ccnsWuTrS de ccmisiuni pentru golurile de munte. Se prevede constituirea unei Comisiuni centrale, din care face parte și delegaful Ministerului Silviculturii, precum și a comisiunilor județene pastorale, din care face parte, ca membru, și referentul șef tehnic dela D:recția silvică județeană. Comisiunea centrală a golurilor de munte va îndru- ma și dirija problema pășunatului din regiunile de munte, va coordona activitatea comisiilor județene Pas- torale, va elablcra contracte tip pentru pășunat și sta- tute pentru asociațiile de pășunat, va judeca contesta- țiile și va def'nitiva lucrările de distribuire și repar ti- zare propuse de comisiunile județene pastorale (B. Of. Nr. 12 din 24.III.1949). 22. E Decizia Nr. 943 a Ministerului Industriei refe- ritoare Ia recoltarea și colectarea coajei necesare pentru extragerea tanantelor. Se prevede obligațiunea recoltării și colectării de stegar, gorun, molid, colțani și gale, necesare pentru extragerea de tanante, de către toate exploatările de păduri. Cojile dle stelar, .gorun și molid se vor recolta anual din exploatările ce se fac între 1 Aprilie și fl5 Oc- tombrie ; colțanii și galele se vor recolta anual între 15 August — 1 Decemvrie. Materialele indicate mai sus, conservate în cele mai bune condițiuni, trebuie ținute la dispoziția Întreprin- derii de Stat pentru delaborare. antrepozite și colec- tări. „DAC", și enunțate în crimele zile ale lunii ur- mătoare recoltării, la sed;ul centrelor județene „D.A.C.". Coaja de molid, recoltată de IPEIL și Sovromlemn, urmează a fi predată tăbăcăriilor sau fabricilor de tanante. Infracțiuni© Ia prevederile deciziei se judecă și se pedepsesc potrivit legii Nr. 351/1945, pentru reprima- rea speculei ilicite si a sabotajului economic. (B. Of- Nr. 15 din 2.IV.1949). 23. — Decidă Nr. 305 p Ministerului Silviculturii, Tefer-dnare la răsunatul în păduri. Decizia prevede dispozițiunile, potrivit cărora pășu- natul în păduri este admis în anul 1949. în mod ex- cepțional, în anumite condiții, pentru a veni în aju- torul țărănimii muncitoare, în cazul când comunele respective nu dispun de alte posibilități de pășunat. Se arată porțiunile de pădure în care pășunatul este permis și cele care sunt excluse cu desăvârșire dela pășunat. Numărul de vite învoit trebuie să nu depă- șească capacitatea de pășunat (2 vite mari sau 10 vite mici la hectar). Sunt excluse cu desăvârșire: capri- nele, cabalinele și porcinele. Pășunatul trebuie să se facă prin rotație ; vitele trebuie să f'e însoțite de un păstor la 40 vite mari sau 100 oi. Tablourile celor învoiți — în baza posibilităților de pășunat* stabilite de ocoalele silvice — se întocmesc - de Sfaturile populare, ținându-se seama de starea mate- rială a proprietarilor de vite. Taxa de pășunat este fixă pentru proprietarii care au până la 3 vite mari și 15 vite mici inclusiv; taxa devine progresivă cu cât spo- rește numărul vitelor aparținând aceluiași, proprietar peste numărul minim de mai suș. Ttaxele se plătlese lunar, anticipat, Ia ocoalele silvice, indiferent dte de- ținătorul pădurii, în vederea acoperirii cheltuelilor de refacerea pădurii. Termenul de învoire la pășunat nu va depăși 1 Sept.. 1949. Instalarea stânelor sau facerea focului în pădure este cu totul interzisă. Proprietarii vitelor sunt solidar res- ponsabili de prejudiciile aduse pădurii pe tot timpul învoirii. învoirile se fac prin contracte colective pe comune, încheiate cu ocoalele silvice. Nerespectareai contracte- lor aduce rezilierea, plata colectivă a despăgubirilor, precum și excluderea personală .a delicventului dela aprovizionarea cu materiale lemnoase, sau alte avan- tagii pe care Ie oferă pădurea. (B. Of. Nr. 20 din 21.IV.1949). 24. — Decizia Nr. 378 a Consiliului de Miniștri,- re- feritoare Ia stabilirea categoriilor de școli din învăță- mântul mediu, repartizate ministerelor de resort. De Ministerul Industriei depind; — Scoli tehnice pentru exploatarea pădurilor. -■ Scoli tehnice Pentru produse finite din lemn.. De Ministerul Silviculturii.: — Școli tehnice de silvicultură. In anexă se dă tabloul complet al școlilor medii pe localități. La „Informațiuni”, pagi 105 se dă lista școlilor forestiere, care depind de Ministerul Industriei și Ministerul Silviculturii (B. Of. Nr. 21 din 22.IV.1949). 25. — Decizia Nr. 1370 a Ministerului Industriei refe- ritoare )a colectarea doagelor de stejar și a ciopli- turii de rășinoase. ' ‘ •’ ' . 1 Colectarea doagelor de stejar și a ciopliturii de ră- șinoase, dela exploatatorii și -proprietarii de .orice fel se va face numai de întreprinderile de L Stat pentru exploatarea și industrializarea lemnului. Materialele colectate trebuie să corespundă uzan- țelor . tehnice și caietelor de sarcini în v'goard la data colectării. . 1 . Abaterile se pedepsesc conform legii, pentru repri- marea sabotajului economic (B. Of. Nr. 23 din 28.IV.1949). ' ■ 26. — Decizia Nr, 332: a Min. Silviculturii refe- ritoare la modificarea taxei pentru pășunatul vitelor. Se modifică arț. 6 al deciziei Nr. 305 a Ministerului Silviculturii referitoare la pășunatul în pădure, (B. Of. Nr. 24 din 29.IV.1949). N. St. Dumitrescu ERATĂ In articolul „Erorile accidentale în măsurătoarea optică a distanțelor orizontale și înclinate" de Ing. Gh. L Constantinescu, publicat în Nr. 5/1948 al acestei reviste, s’a strecurat o eroare: Formulele dela pag. 180, rândurile 48—50 A’B’ cosa —CD cosa-p CD cosi (CD — A’B’) cos a = — CD cosi CD cosi cos neavând legătură cu restul textului, trebuie considerate ca inexistente. REVISTA REVISTELOR LESNAIA PROMÂȘLENOSTI (Industria foresiietă) Nr. 10/1948 Să întâmpinăm, aniversarea XXXI a marei revo- luții din Octombrie. P. BOIDAC: Să evităm deficiențele în lucrările pre- gătitoare. V. T. LARIN, P. P. PAȚIORA: Alimentarea cu elec. tricitate a întreprinderilor de exploatarea pădurilor. T. M1RONOV : încercarea fierăstrăului electric EPH—3. I. P. ABOIJ : Tehnica siguranței la corhănitul cu ajutorul tractorului KT—12. N. G. BOBCOV: Alegerea tipului de întrebuințare a lemnului de foc la bazele de tractoare cu genera- toare de gaz. A. I. SACOVSCHI: Câteva lipsuri în lucrările în- treprinderii Lenles. N. V. NEVZOROV: Direcția de bază a dezvoltării industriei forestiere in regiunea Crasnodar. V. I. ȘIBALOV: Sortarea materialului lemnos. A. A. SM1RNOV: Influența umidității lemnului asu. pra tăierii cu fierăstrăul paralel cu fibra. I. A. PERMOGOROV: Inovatorii tăierii cu fieră- străul. — Raționalizatorii în lupta pentru rentabili- tate. , I. S. VARJENINOV, P. N. CEREVAȚCHI: Să cre- ștem și să întărim cadre permanente în exploatările forestiere. R. IACOVLEV, I. VICTOROV: Despre construcția caselor pentru muncitori. V. G. MANȚAREV: Metoda construcției locuințelor în pădure. — Succesul întreprinderilor industriei chi- mice forestiere. N. I. PAVLOV: Regenerarea avtolului. N. N. RAHMANOV: Instrumente de prins în încăr- carea pachetelor de materiale lemnoase. LESNAIA PROMÂȘLENOSTI (Industria forestieră) Nr. 11/1948 E. I. LOPUHOV: însușind noua tehnică se asigură succesul exploatărilor de toamnă și iarnă. M. A. ȚAVIAN: Principiul „benzii rulante” aplicat la lucrările de exploatare. V. A. BORISOV: Să introducem cât mai grabnic noua tehnică în exploatările forestiere din' Ucraina. M. S. BAȘCO: Ferăztrae electrice în pădurile Ura- lului. , ! 1 ' P. A. LEPENȚOV: Otgoane folosite în corhănitul cu tractoarele. GROM: Primele experiențe pentru corhănitul cu ajutorul macaralelar. V. G. MANȚAREV: Acele căilor ferate înguste. B. GRADOV: Din experiența exploatării tractorului C—80 E. V. JDANOV: Pentru un lucru mai rentabil în industria chibriturilor. A. A. BELINCHI: Avantajele centralelor de distri- buție a electricității. G. M. PARFENOV: Locomobile staționare sau transportabile ? — întreprinderile industriale forestiere în lupta pentru depășirea planului. VICTORIN POFOV: In pădurile de lângă Cama. — — Inovatorii industriei forestiere, Raționalizatorii în lupta pentru economie. P. P. ACSENOV: Pentru progresul tehnic în prelu- crarea mecanică a lemnului. B. TIHOMIROV: Gândirea științifică în slujba me- canizării exploatării în Siberia. M. CORUNOV: Oamenii de știință ajută exploată- rilor din Ural. V. IVANTER- Maeștrii noii tehnici a exploatării forestiere LESNAIA PROMÂȘLENOSTI (Industria forestieră) Nr. 12/1948 — Să introducem ordine strictă în parchetele de exploatat. —, Rezultatele întrecerilor socialiste unionale a în- treprinderilor industriale forestiere și de hârtie pen- tru trimestrul III dl anului 1948. V. I. VECȘEGONOV, A. G. JELUDCOV: Experiența organizării eșalonate a producției în întreprinderea industrială forestieră Maxatihiusc. E. P. GUȚEVICI: Macaraua de încărcare „Corelle- soveț". B. I. CUV ALDIN: Transportul cu ajutorul auto- mobilelor în condițiile de coline ale Siberiei. P. S. STOLNIC: Noua macara de încărcare a mate- rialului lemnos montată pe automobil-. P. A. MARIIN: Ferăstrae electrice pentru sectio- narea buștenilor. V. V. CAMAEV: Prevederea bugetară — asigurarea lucrărilor rentabile. V. DOSTALI: Două centre forestiere — două metode de lucru. S. B. GREINIMAN: Standardizarea producției in- dustriei forestiere. H. FABRIȚCHT, S. SUM-SIC: „Dubluri” stahano. viste în întreprinderile industriei forestiere și a hârtiei. LESNOE HOZIAISTVO (Gospodăria forestieră) Nr. 1/1948 Consiliul de Miniștri al URSS și C. C. al P. C. (b). Despre planul perdelelor de protecție forestiere, introducerea asolamentelor, construcția iazurilor și bazinelor de retenție pentru asigurarea recoltelor bo- gate și constante în regiunea de stepă și antestepă a părții europene a URSS. Harta (schema) distribuției perdelelor de protecție forestiere- Decretul Președinției Sovietului Suprem URSS. — Inmânarea titlului de Erou al Muncii Socialiste și a ordinelor și medaliilor URSS a colhoznicilor, a muncitorilor stațiunilor de perdele de protecție, SMT, pentru rezultatele obținute în lucrările de plantații a perdelelor de protecție forestiere. Conducătorului, prietenului și învățătorului popoa- relor tovarășului I. V. Stalin. Problemele economiei forestiere sovietice. Cultura pădurilor V. I. COLDANOV: Pe urmele planului sta.linisț — spre tranformarea naturii. 102 REVISTA PĂDURILOR I. A. HOMEACOV, V. I. RUTCOVSCHI, F. N. HA- RITONOVICI: Cultura pădurilor în stepă — cea mai importantă problemă a economiei naționale. I. I. HANBECOV: Lupta pentru introducerea pădu- rilor în stepă. B. A. BODROV Metoda miciurinistă în silvicul- tură. F. N. HARITONOVICI: Comportarea stejarului în stepă în amestec cu arbuști și esențe forestiere. Stejarul nu trebue plantat în amestec cu esențe re- pede crescătoare deoarece este înăbușit. Se recoman- dă diferite rețetj de plantare în amestec. E. D. GODNEV: Experiența culturii în cuiburi a pădurii. M. G. PENCIUC: Rezultatele consfătuirii din Ve lico-Anadol. Problemele Ministerului Silviculturii din URSS în privința introducerii pădurii în stepă. învățătura aca- demicianului G. N. Vâsoțchi în privința introducerii pădurilor în stepă. Rezultatele obținute de știința so- vietică în răstimp dc 30 ani. Rolul hidrologic al pă- durii. M. A. CVIATCOVSCAIA: Salcâmul și glădița pen- tru perdelele de protecție forestiere. N. I. FORTUNATOV: Productivitatea arboretelor de anin negru A. A. ȚAMEC, C. P. SOLOVIEV: Economia foref stieră a Sahalinului sudic. E. G. CUCERIAVAH: Cultura forestieră în regiunea Subcarpatică. Economia și planificarea F. T. COSTIUCOVICI: Indicatorii planificării pro- ducției. Lefurile formează un procent foarte ridicat în gos- podăria forestieră. Se dă calculul valorii lefurilor pentru 1 ha și 1 m2. L. D. CIULIȚCHI; Problemele plății muncii. Mecanizarea gospodăriei forestiere D. T. COVALIN: Mașini pentru pregătirea solului. Fondatorii silviculturii ruse N. I. SUS — V. V. Docuciaev și ameliorarea pă- durilor. In colegiul Ministerului de silvicultură a URSS. In consiliul tehnic. LESNOE HOZIAISTVO (Gospodăria forestieră) Nr. 2/1948 Să transformăm, natura stepelor noastre. Se arată preocuparea Partidului Comunist și a Gu- vernului din URSS pentru ameliorarea condițiilor climatice din stepele părții europene a URSS. Cultura pădurilor F. I. TRAVENI: Cultura plopului in condițiile de uscăciune din Sud-Est. Se dau calitățile și defectele esențelor Populus ni- gra, P. balsamifera și P. canadensis și felul în care pot fi folosite în perdelele de protecție. I. D. IURCHEVICI: Metode expeditive de inventa- riere a coajei de rădăcină a lui Euonimus europaeus și E. verrucosus. Folosmd corelația care există între vărsta salbei și greutatea sistemului radicilar se trece la cubajul materialului de salbă cu ajutorul vârstei părții ae- riene pe baza tabelelor de mersul creșterii. A. S. IABLACOV: învățătura miciurinistă — baza științifică a silviculturii sovietice. Două lumi — două ideologii în știința biologice. Re- zultatele sesiunii Academiei Unionale de științe agricole V. I. Lenin și importanța lor pentru sil- vicultura sovietică. învățătura miciurinistă — baza biologiei materialiste. lupta materialismului cu idea- lismul în silvicultură. Câteva exemple care dovedesc, că învățătura miciurinistă este baza științifică a sil- viculturii. , i F. M. DALNICOVICI: Plantații forestiere pe tere- nuri pe care anterior s’au răsturnat brazdele cu țelina în jos. Ficgătirea solului pentru cultura forestieră prin ■ răsturnarea brazdelor cu țelina în jos asigură lipsa buruen'lor care invadează plantațiile, pe timp de doi ani. M. G PINCIUC: Rezultatele consfătuirii din Velico- Anaâol. Situația actuală și problemele ce vin la rând pentru procurarea de semințe forestiere. Introducerea esen- țelor repede crescătoare și de mare valoare tehnolo- gică în perdelele forestiere de stepă. Economia și planificarea C. G. GAMSACURDIA: Livrarea lemnului în URSS. Se arată cum au decurs lucrările de livrare a ma- terialului lemnos în ultim i cinci ani. Ele se caracte riz.ează prin: 1. micșorarea cantității livrate de pădurile din gru- pa a Il-a și creșterea în pădurile din grupa a lll-a. 2. transportul materialului din regiunile exceden- tare în cele deficitare. 3. reducerea treptată a mâinii de lucru în pădure. Silvicultura P. P. IZIUMSCHI: Să producem material lemnos fără noduri. Se arată metodele de elagaj artificial. C. I. PROBOROV; Operațiunile culturale în plan- tațiile de pin pe nisipurile părții inferioare a bazinu- lui Donului. Se dau concluziile obținute prin observația asupra felului cum se comportă plantațiile pure de pin și de pin cu stejar la răriturile de diferită intensitate. Mecanizarea gospodăriei forestiere I. N. TOROPOV: Mașini pentru plantarea pueților. Fondatorii silviculturii ruse G. R. EITINGHEN: Nicolae S. Nesterov. A. P. ȘIMANIUC: Gloriosul jubileu M. E. Tcacenco). L. I. CACELCHINPentru triumful învățăturii lui Miciurin —■ Viliams — Lâsenco în științele bio- logice. 1 P. MALEV: Trebuesc hărți ale perdelelor forestiere în stepă. A. M. GLOVȚOV: Cum se obțin semințe standard la rășinoase. C. HRAMENCOV: Observații necesare. Se dă o metodă de determinare a inflamabilității pădurii. LESNOE HOZIAISTVO (Gopodăria forestieră) <. Nr. 3/1948 Toate forțele pentru a îndeplini planul marilor lucrări. Se arată marea grijă a poporului sovietic pentru a îndeplini acest plan. Felul cum pregătește guvernul cadrele tehnice care vor conduce lucrările. Cultura pădurilor N. F. VASICOVSCHI: Perdelele forestiere de Stat. Se arată importanța perdelelor de protecție, fore- stiere. । '___, REVISTA R E VISTELOR. ... ..... 103 I. A. BIZ-IAEV: Problemele organizatorice ale cultu- rii pădurilor în stepă. Condițiile ce trebue să le îndeplinească cultura pă- durilor în stepă: 1. Să se subordoneze intereselor agricole. 2. Să fie legată cu toate celelalte ramuri ale agricul- turii (pomicultura, creșterea vitelor, etc.) în strânsă legătură cu lipsurile și necesitățile lor. Problemele care se pun în fața ocoalelor care vor planta și îngriji perdelele de protecție. I. S. MAT1UC: Caracteristicile agrobiologice ale îm- păduririi nisipurilor Sud-Estice. Modul cum vegetează esențele forestiere pe aceste nisipuri. | • । , A. I. ÎACOVLEV: Creșterea lui Euonymus verru- ccsa în pepiniere. Măsurile care trebuesc luate: 1. Strângerea sem nțeior Înainte de uscarea prea mare a acestora 2. După strângere se seamănă imediat. 3. Seratul se bătătorește pentru a obține capilarita- tea în interiorul soiului tar după aceia stratul superne al se scormonește puțin și imed.at se acoperă cu paie, litieră sau rogojini. 4. Acoperământul se scoate depe straturi când ma- joritatea semințelor a răsărit. Economia șl planificarea. D. A. VOSCRESENSCH1I: Rezultatele și schițele pream-nare a^e planului pe 1949. N. V. OGORODOV: Mecanizarea lucrărilor de la- borator șt birou in silvicultură. be prezm tă• sisteme de mașini de calculat. Mașini de sortare a sem.njeior și randamentul lor. V. 1. CAL1N1N: Lupta pentru disciplina financiară. N. G. bbi-OPMAUHH .... . . . . 162 S O M M A l R E E T U D E S Page La Hore et la v^gtHailon de Ia rAglon de Bucarest, Prof. 1. Moraru..................107 Note pr6iimlnaire sur les innovatlons dans la hybrldallon v6g6tative des espfeces fo- restterea, Ing C. Lăzărescu................114 Calcul nes fondallons des scles, ing. A. Mălăescu.................................. 117 COMMENTAIRES Les lacteurs h storlco - g^ologlques et la compositlon des forâts actuelles, Ing. S. Pascouschi ........................... >25 Le delta du Danube au point de vue fo- restier, Ing. M. Rădulescu ...... 129 Dâchels ă l'exploitatlon, Ing. I. Pauelescu 133 L'ECuNOMIE FORESTIERE SOVIET1QUE ET DES PAYS AM1S La cr^atlon des rldeaux-abrls par la m6- thode de semis en petlies bandes, T. D. Lâsenco . ....................138 Prem ere experience de vidange du bols, A l’alde du tracteur KT—12, V. 1. , . . . 140 CORRESPONDANCE ...............143 CHRONIQUE confErences LEGISLATIVE...................149 DOCUMENTATION.................150 REVUES....................... 158 ‘NFORMATIONS..................162 I N H A L T ABHANDLUNGEN Felte Flora und vegetatlon în d33 Z EKONOMJl LESNICZEJ SOWIECK1EJ I KRAJuW PRZYJACIELbKiCH Metoda dania w formir gnbzd ilranek ledikzych protegujacych T. D Lâsenco b'8 Htrwszi proba wyclagnlecia drzew. z lasow przy pomocy trakrorow K T-12 V. L 140 KORESPONDENCJA Z CZYTELNIKAWl 14 3 K R O N I K A KONFERENCJE ...................144 USTAWODAWCZE ..... - . 149 DOKUMENTACJE................. «30 REWJA REWJ1.... . 158 1NFORMACJE .................. 162 TARTALOMJEGYZEK TANULMANYOK Otd. Bukartst videkenek f)6râja vegetâclofa I. Morarii............................... 107 Elfizetes jegyzgk az erdeszeti fanemtk vegetativ keresztezOde^e ter6n tortent ujjităsoiirol C. Lăzârescu.................114 A fiirâszkeretek alapratănak szămltăsa A. Mălăescu ............................... 117 JELENTEIEK-KOUMENT AROK A jetenecgl erdOk 10rtaneln i geologia! tinyezfii 6s Os^zet^tele S. P^ scoc schi . 125 A Duna dehăja erdeszeti szempontbdl M. Rădulescu .............................. 129 Vtszlesegek az erdOkltermeJe.ben I, Paue- leseu ....................................133 A SZOVJET ES A BARATA LLAMOK ERDESZETI GAZEALKUDASABOL Az erdO vădpasziak letesltese a feszekben vald vetds mddszerJvet T. D. Lâsenco . 138 Az elsO KJsSr!6t a fekOzelites teren a K T-12 iriktorral V. I....................... 140 LtVELEZES AZ DLVaSOKKAL . .143 K R O NIK A ELOADASOK...................144 J’OGI UGYEK................. 149 DOKUMENTALASOK..............150 A fOLYOIRATOK SZEMLEJE .... 158 KOZLEMENYAK................. 162 C'M'bPMCAHHE WSyRBAHUR M. Mopapy — •tjiopara n pacTHTejiHocra b ByaypemKaTa oOjiacr ..... ... 107 K. jl-bS-bpecKy — VBOjiHa 6eaeJKKa otbocho H0Bi>BT>BeAeansTa b xHfipMHUHpHaTa paci-H- TeaHoer na ropocKHTe bhjiobc pacientul 114 A. M-bJitecKy — UaBucjiaBaiuic ochobhtc na raiepHTe........................... 117 PE4>EPATK 14 KOMEHTApWW C. IlaCKOBCKH — PÎCTopHKO — reonorHnHH ({jaKTopii a c-hcrana Ha ceraniHHic ropn . 125 M. PaaynecKy—neaiaia na HyHana ot rop- ckb rneaiia ToqKa..........................129 W. naBenecKy — 3ary6H Ha ropcKme ckc- iiâoraiiHH ...................... . • 133 Ha ropcKOTo CTonaHCTBO na ci>BeTCKna c-t,K)3 h IIpMHTejICKHTe CTpaHH T. H. JlacHeHKO — Meio.ua 3a aajiecflBaHero Ha rneana aa ropcicHTe oiOpaHmeJiHH uohch 138 B. K. — ntpBMflT onm sa H3BaHpboto ot ropaia c noMoina Ha ipaK- Topa k. t.-12 ........... 140 KopecnOHueHiiHfl c iHiaieriHTe , . . . . 143 XPOHMKA CKA3KH..............................144 3AKOHHOCTK......................... 149 EOKyMEHTAUwU .......................... 150 npEFJIEi HA CnHCAHHRTA . . . 158 HH^OPMAUMK........................ . 162 A APARUTs Publicație oficială lunară a Comisiunii de Standardizare, Nr, 6 pe luna xunie 1949 cu următorul sumar: Editorial: Ce urmărește „Buletinul de Standar- dizare" Referate și Proecte de Standarde pentru: © Oțeluri carbon obișnuite, prelucrate la cald â> Oțel beton, prescripții generale, dimensiuni și toleranțe © Bronz pentru turnătorie • Oțel rotund laminat la cald, dimensiuni și to- leranțe © încercarea durității după metoda Brinell © Hârtie ambalaj popular © Hârtie suflat pentru saci. — Informații privind activitatea Comisiunii de Standardizare. — Indicatorul de clasificare al Standardelor de Stat. — Indicatorul Standardelor de Stat apro- bate în luna Mai 1949. — Rubrica: îndrumări, întrebări și răspun- suri. De vânzare în București la Librăria Academiei R. P. R. Calea Victoriei Nr. 27. Abonamente prin „SLOVA“ Str. Const. Mile Nr. 14, Te eîon 6.35.14 SPRE O NOUA ORIENTARE IN MUNCA S ȚHNȚIHCA SIL V/CA Memorabila sesiune din August 1948 a Academiei de Științe Agricole “V. I. Lenin“ din Moscova a însemnat o adevărată revoluție în științele biolo- gice. Efectele acesteia nu s’au limitat la agricultură ci s’au produs aproape în aceiași măsură in medicină, psihologie, silvicultură, etc. In URSS, vechile concepții bazate pe teoria filosofică idealistă weissmanno-morganistă sunt înlăturate, construindu-se o știință nouăt revoluționară, pe baza principiilor marxisț-leniniste, pe baza materialismului dialectic aplicat în biologie de Miciurin și Lâsenko. Dacă ne-am întreba care este situația științei silvice din R P R, ar trebui să recunoaștem că ne aflăm într’o stare destul de înapoiată. Am pățea spune chiar că noi n’am avut o silvicultură proprie, corespunzătoare specificului pădurilor din țara noastră. In general, silvicultorii noștri s’au mulțumit să aplice, adesea în mod mecanic, o tehnică împrumutată dela autori clasici de tratate ai țărilor din centrul și vestul Europei. Știința silvică, puțin desvultată, se găsește în cea mai mare parte în stadiul de compilare și culegere de mate- rial documentar, iar experiențele și cercetările proprii oglindesc în general o poziție obiectivistă, precum și lipsa anei indisolubile legături cu practica. Situația actuală în științele silvice nu este de fapt decât o consecință a feno- menelor anarhice din producția forestieră, în condițiunile exploatării capitaliste. In producția forestieră, lichidându-se exploatarea capitalistă, s’a ajuns la o cotitură serioasă, prin planificare și întreprinderea unei largi acțiuni de refacere a pădurilor. Consecințele nu vor întârzia să se răsfrângă îndeosebi asupra științelor silvice. In lupta pentru mărirea productivității muncii este nevoe de tehnica cea mai înaintată, care în silvicultură se poate desvoltă numai pe bază de experimentări științifice, Față de această situație, pentru ca științele silvice să corespundă sar- cinilor noi ce decurg din planificarea economică, considerăm necesară în primul rând o reevaluare critică și autocritică a materialului științific existent, pe baza principiilor creatoare ale biologiei miciuriniste. Este deasemenea necesar să se facă în mod planificat noi cercetări pentru cunoașterea situației pădurilor din RPR, având ca rezultat crearea unei silvi- culturi noi, potrivit condițiunilor naturale, economice și sociale din țara noastră. Dar, așa cum ne învață marii dascăli ai omenirii - Marx - Engels - Lenin - Stalin — pentruca cercetările noi să îmbogățească cu adevărat știința, pentru ca ele să constitue un sprijin însemnat pentru producție, oamenii de știință trebue să părăsească pozițiile obiectiviste, care desarmează pe cercetător și-l împiedică de a participa activ în lupta dintre ceeace este vechi și ceeace este nou, dintre ceeace moare și ceeace se naște, în lupta pentru progres. Pe de altă parte, pentru a nu greși în știință, pentru a înlătura pericolul devierii spre așa zisa „știință pură", ruptă de viață, este nevoe de o legătură permanentă între știință și practică, între oamenii de ștință și practicieni. Inginerii, tehnicienii și inovatorii în producție, spre a nu cădea într’un prac- ticism îngust și rutinar, trebue să-și însușească mereu cunoștințele cele mai înaintate din ramura tehnică respectivă; la rândul lor, aceștia pot contribui chiar la îmbogățirea și dezvoltarea științei, prin inovații în procesul de muncă, prin observdțiuni și cercetări proprii. In spiritul marxism - leninismului, aplicat biologie de Miciurin, Lâsenko având ca îndreptar Rezoluția Prezidiului Academiei R. P. R, „Pentru o justă activitate a activității ștințiflce în R. P, R“, „Re- vista Pădurilor" In dorința de a contribui la crearea acestei legături între știință și practică, deschide larg coloanele sale discuțiunilor critice și autocritice pentru clarificarea principalelor probleme silvice, având convingerea că în felul acesta știința silvică va fi rezultatul contribuției colective și conlucrării armonioase a celor ce muncesc în sectorul forestier, pentru construirea socialismului în patria noastră. STANDARDIZAREA SI PRODUCT IA EORESTIERA După cum se știe, pădurile acoperă un sfert din teritoriul Republicii noastre, iar producția lor în lemne de diferite sortimente satisface nu nu- mai totalitatea necesităților, dar dă și importa1! stocuri pentru export. Industria mecanică și chimică a lemnului, re- prezentată prin fabrici de cherestea, tâmplarii mecanice, fabrici de mobilă, etc. fabrici de hâr- tie și celuloză etc. se aprovizionează cu materie primă, în special din pădurile de rășinoase. Tot aceste păduri procură și importantele cantități de stâlpi, cerute de industria extractivă, de teleco- municații, la rețelele electrice, etc. Rășinoasele ocupă însă numai 25% din supra- fața totală a patrimoniului nostru forestier. In plus, aceste păduri au fost supuse de mai bine de 50 ani unor exploatări necruțătoare de către marile societăți forestiere capitaliste. Pădurile de fag și de stejar, deși acoperă su- prafețe mu't mai întinse decât cele de brad și mo- lid, produc anual abia 1/4 din ceeace dan pădurile de rășinoase ca material lemnos pentru mdustrh- lizare; restul producției este lemn de foc Aceasta este una din gravele deficiențe ale organizării producției noastre forestiere — rămășiță a tre- cutului — și care se cere remediată cât mai grabnic. A irosi un produs natufal atât de greu de ob- ținut, cum e lemnul, în utilizări inferioare, înseam- nă 6 ignorare totală a principiilor unei sănătoasa planificări a economiei naționale. Lemnul a înce- tat de mult a fi un material auxiliar, bun doar să umple goluri și sa satisfacă necesități de moment El a devenit una din cele mai interesante materii prime, cu vaste debușeuri în industria nre1ucr' toare și în consecință e cazul să fie utilizat cu multă chibzuință. Iată pentru ce este imperios necesar, să se mp ordine în acest important sector al economiei naționale, să se planifice producția și să se ra- ționalizeze utilizarea materialului lemnos. Scopul standardizării este de a face economii utile, de a suprima dezordinea în producție, de a înlătura confuziile și de a evita risipa de mate- riale, de timp și de bani. Ca și celelalte materii organice, lemnul opu- ne standardizării importante dificultăți, datorite număruluf mare de esențe, variațiilor de structu- ră și de proprietăți, defectelor și alterărilor ce pre- zintă și multiplelor cerințe cărora trebue să răs- pundă, în utilizările ce i se dau. încercările de sistematizare a noțiunilor refe- ritoare la cunoașterea materialului brut, a meto- delor de clasificare șî a procedeelor de prelucra- re s’au lovit încă. dela început, de atât de mari greutăți. încât a trebuit multă perseverență pen- tnt a se putea păși la alcătuirea unor programe de lucru. Cete mai de seamă dificultăți au fost cele cau- de Prof. D. A. SBURLAN zate de caracterul infinit de complex al acestui material. Lemnul nu este o materie inertă cu proprietăți certe și bine defmite, cum sunt met" lele, rocele sau alte materiale de construcții. El este un ansamblu de țesuturi celulare, care au alcătuit corpul unei ființe vii, arborele. Această plantă a cunoscut diverse stadii de desvoltare: tinerețe, maturitate, bătrânețe, iar lemnul recol- tat din trunchiî de arbori de vârste diferite pre- z’ntă caracteristici cu totul aparte. Dar chiar în corpul aceluiași arbore, unele sunt însușirile lem- nului din partea inferioară a tulpinii și altele a- celea ale lemnului din vârf sau d n crengi. In fine, diferențele de însușiri pe care le provoacă condițiile de vegetație felurite (solul, altitudinea, expoziția, etc., fac să se afirme cu drept cuvânt, că fiecare ' arbore produce o materie lemnoasă distinctă, cu însușiri tehnologice si cu posibilități de utiPzare bine determinate, adică o „marfă” aparte. Dar dacă arborii considerați individual prezintă’ atâtea deosebiri de structură și ch'ar de compo- ziție chimică a lemnului • lor, diferențele rezul- tând din natura specilor (esențelor) sunt încă șî mai importante, implicând utilizări anume pen- tru fiecare din acestea. Toate aceste considerațiuni arată importanta ce o prezintă pentru s’htematizarea ^producției, prelucrării și utilizării lemnului, cunoașterea cât maț aprofundată a proprietăților și în snecial a însușirilor fizice și mecanice ale acestui material, precum și a posibilităților de utilizare rațională ale acestuia. Caracteristicele cele mai însemnate ale lemnu- hf de care se face uz în lucrările de standardi- zare sunt: umiditatea, densitatea și variabilitatea rezistenței cu direcția efortului. Din punct de vedere fizic, lemnul este ol ma- terie anizotronă. astfel că nroDrietățbe sale me- canice variază după locul de unde se ia prob" pentru încercări și dună direcția solicitării, fața cu sensul fibrelor. Constituția celulară complexă face ca lemnul să conțină în permanentă o anu- mită cantitate de apă, care umple goîurle celu- lelor sau saturează pereții acestora. Existența acestei ulmidități exercită influent»- însemnate, atât asupra volumului, cât si asupra densității și în consecință asupra tuturor proprie- tăților fizice și mecanice ale unui lemn. Umidi- tatea. densitatea si volumul sunt așa dar trei factori Interdependenți, care nu pot fi determi- nati decât pentru o anumită stare a mediului am- b’ant. Pe de altă parte, gradul de umiditate e o no- țiune valabilă numai pentru piese de lemn de di- mensiuni foarte mici, unde celulele diverselor țe- suturi au putut ajunge la un ‘ oarecare echiVbru higrometric. La piesele de lemn mari, cum ar' fi la o scândură sau la o grindă, gradul de um:di- tate diferă după partea considerată a piesei: su- prafață, miez, capăt, etc. La aceasta, nu poate fi vorba așa dar de o umid tate unică, ci de una medie, dedusă din acelea ale diverselor sale părți. Umiditatea variab:lă, după starea mediului în- conjurător, constitue una din cele mai mari di- ficuități, de care se isbește standardizarea în do- meniul lemnului. Deaceea când se fixează anu- mite dimensiuni necesare pentru un fabricat sau pentru un obiect din lemn, ar fi totdeauna indicat să se precizeze gradul, mediu de umidi- tate al materalului d’n care ele au fost produse. In tranzacț’ile comerciale obișnuite, se adaugă de regulă ca etalon umiditatea lemnului zis „us- cat la aer“, când acesta mai conține aprox. 12— 15% apă, fără să se precizeze mai în amănunt relațiile acestei proporții cu mediul ambiant. Credem că este interesant de amintit faptul, că gradul de umiditate al lemnului are o influență considerabilă și asupra proprietăților Mecanice. O creștere a umidității cu I % face să scadă de pildă rezistența la. compresiune cu 4%, față de aceeași rezistență la 14% umiditate. Greutatea specifică este iarăși, una din carac- teristicile de seamă aie proprietăților mecanice ale lemnelor. Ea este o rezultantă a structurii anatc- mice a lemnului și este singura însușire f:zică, în stare să furnizeze elemente de apreciere mai si- gure asupra proprietăților sale mecanice. Dintre două probe de lemne, de aceeași esență cea mai densă va oferi în mnd sigur1 cele mai mari rezistente la diversele solicitări. Dar și această caracteristică e tot atât de in- stabilă, ca și celelalte însușiri ale lemnului. Chiar greutatea spec’fica a lemnului „uscat la aer“ nri- variabilă nu numai cu specia și cu natura arbo- relui, dar și cu locul din trunchiul acestuia, de unde a fost luată proba, cu vârsta, cu sănătatea lemnului, etc. Variația greutății specifice e des- tul de largă, ea mergând Ia rășinoase dela 0,4 până la 0,7, iar la foioase dela 0,6 până la mai mult de 1,0 g/cm3. In fine, eprubetele pentru încercări dau rezul- tate foarte diverse după sensul în care se exer- cită efortul. Un lemn de brad e capabil să opună rezistența considerabilă, dacă e solicitate axial. Un lemn de brad e capabil să opună rezistențe considerabile, dacă e solicitat axial, adică în lun- gul fibrelor, pe când dacă e atacat „de flanc” per pendicular pe fibre, se deformează sub eforturi destul de slabe. In general, rezistențele axiale sunt de 8— ori mai mari decât cele transversale (când nu se depășește limita elasticității). Standard’zarea în domeniul lemnului urmăre- ște o mai judicioasă utilizare a' acestui material grație cunoașterii cât mai bune a însușirilor lui și aprecierii mai juste a posibilităților de a satis- face diversele necesități, ce (se cer acoperite. Astăzi, când lemnul este chemat nu numai să înlocuiească atâtea Materiale .industriale și de construcție ' greu de procurat, dar când el își cucerește zi de zi noi domenii de utilizare, este absolut necesar să se caute a se da avuției noa- stre forestiere un maximum de randament, A- ceasta se va putea realiza nu numai prin raționa- lizarea producției, ci și prn standardizarea unui număr cât mai mare de obiecte și produse din lemn. Standardizarea în acest domeniu trebue deci să înceapă cu studiul însușirilor lemnulu’, adică cu stabi'irea cât mai precisă a constantelor fi- zice și mecanice ale acestui material. Până.acum în calculele șt studiile referitoare la utilizarea lemnului s’au' utilizat la noi prescripțiunile nor- melor și standardelor străine, adaptate cu măi mult sau mai puțin succes,. condițiunilor locale. Abia după ce studiile tehnologice de laborator vor fi stabilit câteva din caracteristicile funda- mentale ale lemnelor noastre se va putea păși cu succes la standard’zarea metodelor de prelucrare a llimetrsiunilor imaterialelor utilizate în Con- strucție și în fine a ob'ectelor din lemn, destinate acoperirii diverselor necesități. Pentru a determina caracteristicile ’emnului este necesar să se fixeze mai întâi utilajul de cercetare, modalitatea de operare și felul de a interpreta rezultatele. Metodele de încerbare trebue să fie deci simple, degajate de precizii inutile sau iluzorii; să fie r e p r o d u'c t i b îl e, adică încercările făcute pe acelaș eșantion, în condiții : identice, dar la epoci și în locuri diferite, să ' conducă la- rezultate constante șî comparabile; în fme să necesite un aparataj obiș- nuit, pentru ca metoda de încercare preconizată să poată fi aplicată în orice împrejurări. Standardizarea metodelor de încercare a ma- t rialului lemnos prezintă interesul .fundamental, de a verifica dacă .materia primă cercetată convine utilizării propuse și dacă ob'ectele produse, sunt conforme cu. specificările, impuse. Concomitent se va păși deasemenea la standar- d’zarea unor produse sau obiecte din lemn; stâlpi, traverse și materiale de construcție, mobi’ier, ambalaje și tâmlplărie prefabricată. Oricât . de necesar apare din cele expuse ma; sus, .ca stan- dardele de bază să preceadă pe cele de utilizări, necesitățile superioare . ale. v’eții economice și in- dustriale reclamă, să se treacă și Ia standardiza- rea unoix JiyroB n nac-rdam. 3) EojioiiiHe, pe'uibie b oaepnbie. 4) CoeiaBjennwe ns copnHKOB, pacopocipaeneMbix leJiOBeKOM, 114 REVISTA PĂDURILOR R s a m £ L’arcicle donne un aperțu general sur la flore et la vegetatlon de la region de Bucarest, Apres des considerations historiques, oeeologiques, et gâographi- ques, on montre que la flore spontanee de la râgion contient 1200 especes vasculaires, auxqueiles on peut ajouter 300 cultivees. Les, âlâments composants sont curașiatiques (les plus nombreux), central-europâens. mediterraneens et anthropophiles. On y distingug 4 .associations vegetales: 1. . Forets,' formees des especes de Quercus appar- tenant aux 3 types. 2. Associations herbacees de pre et de pâture. 3, Associations aquatiques et palustres. 4. Associations anthropophiles. On donne pbur toiites les associations les listes des plantes caractâristiques. C.D : 575.2 B.F.: 12.11.5 NOTE PREMERGĂTOARE ASUPRA INOVAȚIILOR IN HIBRIDAREA VEGETATIVĂ A SPECIILOR FORESTIERE 0 Perspectiva transformării naturii speciilor a fost deschisă prin lucrările miciurin'.ene. Acad. Lâsenko2) a lărgit bazele teoretice ale darwinîs- mului, dovedind sterilitatea teoriilor . scolastice mendelo-morganiste care negau evoluția speciei sub influența mediului și transmiterea prin credi- tate a caracterelor dobândite. Evoluția dirijată a sacilor sa d-j/edi'.; a fi posibilă atât prin hibridări sexuate, 3) cât și vege- tative. Hibr zii vegetativi constitue cea mai bună dovadă a concepției miciuriniene asupra eredității. Prin' mfluența reciprocă dintre altoi și portaltoi, caracterele celor două specii se transmit noului hibrid, la fel ca și pe cale sexuată, deci fără inter- venția cromozomilor și a protoplasmei. Metoda mentorului4), creeată de Miciurin, constitue o inovație de o importanță deosebită. Transforma- rea dirijată a naturii speciilor se sprijină deaseme- nea în mare măsură, pe mfluența mediului asupra caracterelor somatice ale speciei. Problema hibridării speciilor prezintă pentru silv cultură unele aspecte caracteristice, de care trebue să se țină seamă, pentru a nu aplica în mod mecanic procedeele utilizate de miciuriniști în pomicultură, în horticultura sau în agricultură. Prin cultura pădurilor se urmărește să se producă lemn, cantitativ și calitativ, iar pe de altă parte să se creeze păduri noi, în complexul lucrărilor de ameliorări agro-hidro-silvice pentru transforma- rea naturii. 1) Problema hibridării speciilor forestiere este stu- diată în prezent de un colectiv al Institutului de Cer- cetări Forestiere, alcătuit din Prof. Dr. C. Georgcscu, Ing. S. Pașcovschi, Ing. C. Lăzărescu, S. Ocskay și brig.-hort. T. Cocalco. 2) T. D. Lâsenko; Situația în științele biologice, Moscova, 1948. 3) Ing. S. Pașcovschi: Utilizarea hibrizilor în silvi- cultură. Revista Pădurilor, 64 (1949), Nr. 2. 4) Lâsenko, op. citat : „această metodă constă în aceea că, dacă se altoiesc ramurile unei varietăți vechi de arbori fructiferi pe coroana unei varietăți noui, aceasta dobândește proprietățile care îi lipseau și care îi sunt transmise de ramurile altoite ale varietății vechi. Deaceea acest procedeu a fost numit de Mi- ciurin mentor, adică educator. Se întrebuințează dea- semenea ca mentor și portaltoiul”. de Ing. c. LĂZÂR&SCU In cultura forestieră se întrebuințează pe sca- ră destul de largă și regenerarea vegetativă a speciilor, precum și înmulțirea lor pe caie vege- tativă, în deosebi prin butași. Hibridarea vege- tativă a speciilor forestiere se practica în trecut pe scara redusă, numai în scopuri horticole, E- xista părerea că grefele reușesc greu la speciiie forestiere, iar metoda de lucru în deosebi folo- sită era altoirea prin alăturare. Din această cauză, h bridările vegetative nu prezentau niciun interes pentru silvicultură. Cercetările întreprinse în URSS de V. N. Su- caciov, P. L. Bogdanov, S. S. Piatnițchi, etc., marchează treapta grea a începutului lucrărilor de hidridare la speciile forestiere. Aceste cerce- tări au meritul de a fi dat acestor lucrări o orien- tare justă, urmând obținerea de specii noi, îm- bunătățite, care să corespundă în special cerințe- lor de ameliorări agrosilvice, adică specii repede crescătoare, rezistente la secetă și la frig. După unele critici4), se pare că aceste cercetări re- flectează concepții weissmanniste. Fapt este că unele din aceste lucrări au fost orientate mai mult spre hibridări, sexuate ; iar hibridările vege- tative întreprinse de S. S. Piatnițchi pentru ste- jar și de A. P. Ermolenco pentru nuc, au mers pe linia de cea mai slabă rezistență, folosind numai metoda altoirii prin alăturare, practicată în tre- cut în scopuri horticole. Cu toate acestea, Piat- n’țchi 5) n’a obținut niciun rezultat prin hibrida- rea vegetativă la stejar. Desbateriie sesiunei din August 1949 a Acade- miei de științe agricole „V. L Lenin”, ne-au aju- tat să ne orientăm asupra importanței lucrărilor de hibridare a spec’ilor forestiere, în deosebi pe cale vegetativă. Deși, având marea lipsă de a nu cunoaște toate lucrările silvicultorilor mic’uriniști din URSS, în modestele noastre începuturi de 5) L. 1. Kacelkin: Să se reorganizeze predarea științelor silvo-biologice, Revista învățământului su- perior, Moscova, Febr, 1949. - , 8) Institutul de cercetări științifice pentru, amelior rațiuni agrosilvice și de economie forestieră al Ucrai- nei : Darea de seamă pe anul 1939. a STUDÎ1 A15 hibridarea speciilor.; forestiere, am. dat o. impor- tanță- deosebită hibridărilor vegetative, care, ri- dată puse la -punct prin cercetări experimentale, se vor putea introduce pe scară mare .în cultură. • Hibridările în. silvicultura țării noastre, consi- derăm, că ar putea să se desvolte în următoare dTecțiuni.............................. a) -crearea de soiuri noui îmbunătățite, care să reziste. în condițiuni staționale extreme (ame- stepă; .stepă, terenuri degradate, nisipuri și gplu'“ alpine), repede. crescătoare în deosebi în primii ani de desvoltare. . „ : . . . . . Fiind la începutul lucrărilor noastre de. hibri- dării, am considerat de primă urgență. hibridarea pe cale vegetativă a diferitelor specii de .ștejar, în vederea obținerii de soiuri noi, care să reziste în antestepă și stepă, aceste soiuri urmând a se introduce în. viitor . în perdelele forestiere pentru protecția câmpului, _ ..... . ............ In. hibridările vegetative la. stejar am urmărit să realizăm hibridări îndepărtate ecologic, de pre- ferință și geografic, ..iar din punct de. vedere si- stematic apropiate (uneori îndepărtate;, altele a- vând ca scop numai grăbirea fructificatei, spre Nr, crt. . z.. Altoiul' P r o c e d eu 1 de altoire ■. Altoire în corona, jn nt sau tulpină Nr. grefe. Rezultate provizorii + ■ — A. Portaltoi Quercm peduncullf/ora C. Koch 1 5442 Q. Robur L. var, fardif/ota despicătură tulpină 2 —- 2 -5444 Q. Btachyphyla c « 2 2 — 3 5458 Idem. C ocalco coronament 2 1 1 .4. 5459 Idem. « < 1 MM- 1. .• 5 5460 Idem despicătură tulpină 2 2 6 5461 Qi Robur L. var tardiftora < 2 2 —- : 7 5465 Q. macrocarpa Mchx. < « 2 —- 2 8 5<85 Q. Robur var lardiflora Cocalco coronament 1 —■ 1 9 5486 Q. macrocarpa Mchx, despicătură « 4 3 1 10 5487 idem. placaj < 3 2 1 11 5488 Q. falcata despicătură tulpină 2 — 2 12 5489 Q. macrocarpa Mchx. < coronament 2 - - 2 13 5490 Idem. Cccalco < 1 M— 1 14 5491 Q. montana Willd. despicătură « 4 -Ml. 4 15 5492 Q. macrocarpa Mchx. « 4 — 4 16 5494 Q. montana Willd. * tulpină 2 ' 1 1 Idem. In coajă < 1 ■■ M 1 17 5522 Q* bicolor Willd despicătură « 2 2 18 5523 Idem. 2 — 2 19 5535 Idem. « ■ « 4 — 4 Total . . . .... 45 15 30 B. Portaltoi Quercus horeaiis maxima Sârg. 1 5610 Q. tnarîlandica MOnch. despicătură coronament 6 ' 2 4 2 5960 Idem, < 1- - — 1 , 3 5962 Idem. ■< « 1 1 4 5964 O. 3fetala « 4 — 4 5 5965 Idem. 2 2 6 5966 Idem * < 2 — 2 7 5967 Q. velufina Lam. Cocalco « 2 ■ 1 2 8 5970 Idem. despicătură 10 — . 10 9 5971 Q. paluatrui L. c tulpitiă 4 — 4 0 5972 Idem. ■ coronament 5 3 2 11 5973 Q. falcafa • tulpină 4 — 4 Total 41 5 36 C. Portaltoi Quercus Imbricatia Mchx . ' 1 5453 Q. imbricaria Mchx, j despicătură 1 coronament 6 Z2J ' 4 b) obținerea de soiuri noi, mai rezistente în condițiunile staționate forestiere, și având un lemn cu calități tehnologice mai bune; c) grăbirea fructificatei, introducând prin gre- fe, în coronamentul arborilor tineri, lujeri prove- nind dela arbori ajunși la maturitate; d) obținerea de fructe comestibile dela arborii și arbuștii forestieri, prin hibridări eventual chiar între specii lemnoase și erbacee. a obține material pentru experiențe viitoare, Din anumite lipsuri organizatorice, nu s’au putut în- treprinde experimentări pe o scară mai mare; din această cauză, rezultatele nu sunt suficient de concludente. S’a urmărit însă ca în tehnica altoirii să se utilizeze procedee diferite, spre a se putea stabili cele mai indicate. S’a renunțat astfel la altoirea prin alăturare, folosindu-se al- toirea pr:n despicătură, oculare și un procedeu jlg REVISTA PĂDURILOR uou, care constitue o inovație a brig. horticultor T. Cocaico. Acest procedeu este de fapt tot o altoire în despicătură, aplicată însă la punctul de bifurcație a doua ramuri din coronament, astfel încât al- toiul va fi cuprins între ceie 2 ramuri care se bifurcă. Meritul inovatorului constă în atitudinea miciurinistă față de natură, de a smulge darurile naturii pornind dela ipoteza că în punctele de bifurcație altoiul va dispune de mai multă sevă. Această presupunere urmează a fi verificată prin cercetări fiziologice, .iar inovația va fi experi- mentată comparativ cu celelalte procedee d? aitoire. Ca port-altoi s.’a folosit în primul rând steja- rul brumăriu, care s’a dovedit a fi o specie re- z stentă condițiunilotr staționale din toată subzona de antestepă din sudul și estul țării T). In al doilea rând am folosit stejarul roșu american (Quercus borealis maxima Sârg), care este introdus în cultură în jurul Bucureștiului. Port-altoii se află în Grădina dendrologică ICEF—Snagov, provin din sămânță și au vârsta de 6—9 ani. Materialul folosit ca altoi constă din lujeri a- nuali recoltați dela arbori ajunși la maturitate, la 13—14 Aprilie a. c., din parcul dendrolog'c ICEF Bazoș—Timiș. Deși arborii respectiv fuse- seră identificați mai înainte, totuși lujerii de Q. stelata, Q. bicolor, Q. falcata și Q. montana erau 7) C. Georgescu, I Lupe, P. Cretzoiu; Răspândirea stejarului brumăriu, Analele ICEF, 1942. în parte firavi cu muguri slab desvoltați; cei de Q. velutina erau însă bine desvoltațh Lujerii s’au transportat înveliți în mușchi umed, iar altoirea s’a făcut între 19—26 Aprilie a. c. Rezultatele provizorii la data de 20 Iunie a. c., în lucrările de hibridarea vegetativă a stejarului, sunt arătate în tabloul din pagina precedentă. Concluziile ce s’ar contura, ar fi premature; ele trebue puse în legătură și cu variațiunile factorilor staționali (climă și sol). Menționăm nu- mai că procentul de prindere este mult mai mare la hibridările vegetative decât la cele sexuate. Prin perfecționarea procedeelor de altoire, se pot obține rezultate mai bune. Stejarul brumăriu se arată a fi un bun port-altoi. Hibrizii au creștere rapidă, atingând chiar 40 cm. în decurs de 2 luni. Acești hibrizi urmează a fi educați cu aju- torul mediului, spre a dobândi caracterele urmă- rite. j 1 Urmând apelul prof. acad. Tr. Săvulescu»), tinerii silvicultori vor trebui să muncească fără întrerupere, după exemplul lui Miciurin și Lâsenko, să trăiască în mijlocul naturii pe care trebue să o cunoască spre a putea s’o transforme. In felul acesta ei vor contribui la sporirea belșu- gului din Patria noastră, în drum spre socialism, și vor îmbogăți știința devenind descoperitori și inovatori. 8) Tr. Săvulescu : Dela practica domesticirii plan- telor la principii biologice generale. București 1949. Publicațiile Academiei R.p.R. Pe 3 ioMe. ÂBTop, na ocuoBe MH^ypMucKoro yionaK, no,mp- MBaeT BasnocTB BereTaTMBHMX rabpKAOB, h ocoben- hocth am MCOBOACTBa. nocue nepewcjeHiui coBei- ckhx accjeAOBaHHfi b ai om nanpaBJieHHH, oh pacea u- TpnBaeT nepcneKTHBM rnopnnnsaunn b jecOBOAcise PHP. hccABAOBaHan, ua^aTue HebOHtnioS rpynnofl, MMeic- orpaM^eHHMB xapaKTep. B tixhhkc npnBHBKH OTue. vaeres HOBOBBejenne, npoH3BeneHHoe caAOBOAaMH Tr KoKaxKn. HoBOBBf*A6Hne coctoht b tom, hto npnBHBKa Up0B3B0AIITCa B T04K0 paCXOJKAelIIM ABJX B6T0K. llaHbine n.wraiorcH pesyjhTaTHBNnoMeHHorooiibi- Ta no CKpemuBaHnio Quercus pedunculiflora C. Koch h Q. borealis maxima Sârg, c âKOJioru’ieCKH OTnajeiiUMK buasmu. Bmboam nona se aohjkhw c^h- TaTbCH OKuHTOTe.lbHHMiJ, HO BC6 TaKK pesyMTaTM KaacyTCH ynoBJieiBopHTejibHMM». R £ s u m d L’auteur, fonde sur la doctrine mitchour’nienne. montre l’importance des hybrides vâgetatifs, pour la sylviculture de la Republique Populaire Roumaine. Les recherches commencees par un collectif de travail ont un caractere limite. Dans la tehnique du greffage ii y a une innovation, dUe au brigadier horticulteur T. Cocaico, consistant ea ce que le gref- fon esfintroduit dans le point de bifurcation des deux rameaux du coronament. On expose enfin les râsul- tats d’une experience sur l’hybridation de Quercus pedunculiflora C. Koch. et de Quercus borealis maxi- ma Sârg., avec des esp^ces âlo’gnâes au po’nt de vue oecologique. Quoique les conclusion ont un caractere trâs provisoire, les resultats semblent presque satis- faisants. STUDII 11 C.D.: 634.93: 69: 874.023 B.F.- 33 2: 33.22 CALCULUL FUNDAȚIILOR DE GATERE de Ing. ANDREI I. MĂLÂESCU Inginerilor silvici din industria forestieră li se pune deseori problema calculării și Construirii unor fundații pentru gatere și alte mașini între- buințate în această industrie, iar literatura noas- tră de specialitate este foarte săracă în date practice și teoretice în această privință. Deaceia ne-am propus a studia în articolul de fată dimensionarea fundațiilor de gatere. Blocurile de fundație sunt puse în vibrație de acțiunea dinamică a mașinilor pe cari le sprijină. Sarcinile dinamice produse de mașini, se îm- part în 2 grupe mari. a. — șocuri (loviturile ciocanelor mecanice, acțiunea concasoarelor, morilor, etc.) și b. — sarcini periodice, a căror mărime variază în timp după o linie sinusoidală și cari Sunt produse de majoritatea mașinilor (motoare Diesel, mașini cu aburi, gatere); mașinile cu masse rotative produc forțe centrifuge, cari se pot descompune în fiecare clipă în câte o componentă verticală și una orizontală, a căror amplitudine și durată depinde de turația mașinei. In studiul de fată ne vom ocupa numai cu sar" cinile periodice caracteristice gaterelor. In cazul forțelor periodice, fundațiile trebue să fie astfel calculate și dimensionate, în cât să se evite rezonanta. Când numărul de vibrații în unitatea de timp într’o direcție de vibrație — verticală sau orizontală — al terenului de fun- dație este egal cu numărul de turații al mașinii care produce vibrațiile prin acțiunea ei dinamică, este egal, se naște rezonanța, np = nro. Pentru calculul fundațiilor mașinilor se tran- sformă problema dinamică într’o problemă statică, înlocuindu-se solicitarea dinamică cu o forță statică locțiitoare echivalentă, când se poate scrie relația: P — ți v K, în care (1) P = forța statică înlocuitoare, în tone u = coeficient de oboseală al materialului fun- dației, o constantă care este egală cu 3 pentru fundațiile de mașini cu funcționare de durată și cu 2 pentru fundațiile cu mașini cu funcționări accidentale. ii — —Ap---------r- — coeficient dinamic (2) nP2—nm2 nP = numărul de vibrații în unitatea de timp în direcție verticală sau orizontală (în cazul acțiunii dinamice a gaterelor) al terenului de fundație. nm = numărul de turații al mașinii. 300 x • x i x- •« nP = ;;— ; o — coeficient elastic specific ver- tical (tasarea verticală a terenului în urma unei presiuni o — 1 tonă /m8). (3) G b __ ... . care (4) r. Oq G = Greutatea blocului de fundație și a mașinii F = Supr. bazei blocului de fundație în cazul rezimării lui direct pe pământ (cazul nostru). 5Q = Coeficientul de arcuire verticală (com- primarea patului pe urma sarcineior statice). (5) - i b0 —-------—--------- în metri pro t. /m2. (6) c c c = modulul de tasare, care variază foarte mult și depinde de felul terenului, de mărimea masei vibrante, de suprafața de încărcare și de forțele periodice ce acționează. Se admite: Pentru terenuri nisipoase c = 3000-90c0 t/m.3 sau c = 3-9 Kg./cm3. Pentru terenuri compacte c=50 )C- 15000 t/m,3 sau c= 5-1 j Kg./cm3. Rezistența la compresiune maximă a raâx pe teren nu trebue să întreacă la acțiunea forțelor dinamice (la acțiunea forței statice locțiitoare) 3 — 4 Kg/cm3, la un teren bun pentru fundații.*) Din formulele de mai sus constatăm că pentru a putea efectua calculele e nevoie sa cunoaștem în prealabil forța statică locțiitoare și dimensiunile și greutatea aproximativă a bloculut de fundație. Pentru a putea sțabili în prealabil dimensiunile și greutat a blocului de fundație Ia mașinile ve- rticale (în cazul nostru gaterele) se vor avea în vedere următoarele principii: 777/777/7, 777777777. Fig. 1. Adâncimea medie a fundației va fi (vezi fig. 1) Ț = 6 — 7 D sau T = 4,5 — 5,5 S. S = Cursa pistonului la mașinile cu aburi, iar *) Peniru detalii asupra modulului c ți 3 max admi- sibil, a se consulta cartea: Ing. Nicolae N. Ganea— „Fundații de mașini" iR htVtsfA PAbVâitOâ (8) la gatere cursa cadrului. Ce exemplu, dacă S — 0,4 m., T — 5,5 X 0,48= = 2,64 m. K = K Volumul fundației: La Nr. cilindrilor ■ 1 2 3 4 Pentru teren bun 0,50 0,40 0,30 0,25msC.P. Greutatea blocului de fundație 1000 800 600 500 Kg/C P. Pe lângă acest volum și greutate se mai cere îndeplinită.,'condiția: — — < a max admis pentru teren g Q = greutatea cadrului inclusiv pânzele și penele plus 2/5-a parte din greutatea bielelor (daci sunt 2) *) ȚX g —9,81 (accelerația gravități unii) ’ J v —iuțeala periferică la perimetrul des- cris de manivelă . ' ‘ ' „,‘i R = raza manivelei = ’/2 din cursă. . R manivelă ‘ 1 bielă v 2 R. ir. n 60 m/sec. Secțiunea transversală a blocului de fundație să fie simetrică (vezi fig. 1) = B2 = 0,50 R a 30° , 0,5 B , , , , tg. a = ț " de unde deducem a = 30° 35" ■ 40" 45“ 0,5; B - 0,58 0,70 0,84 1,0 T. n — turația 'min. Luăm cazul unui gater rapid tip „Rekord“, la care: cadrul cu pânzele întinse cântărește 440 Kg. cele 2 biele cântăresc 2X 160 Kg (adică 2/5-a parte din greutatea totală a lor) 1 = lungimea bielei = 3,24 m. R = raza manivelei = 0,24. „ G 440 + 2X 160 X 0,4 568 9,81 57,8 Talpa fundațiilor va fi totdeauna orizontală și plană, niciodată în trepte, pentru a evita tasările inegale, cari sunt dăunătoare mașinilor. Blocul de fundație se poate considera ca un corp rigid dacă este format dintr'un singur bloc plin. In acest scop se recomandă executarea blo- curilor din beton armat, evitându-se rosturile cauzate de întreruperea luciului. In felul acesta blocurile vor fi rezistente și la solicitări de ten- siune (tracțiune). R _ 0,24 1 — 3,24 0,074 n —280 turații+in. 0,24X2X3,14X280 ___ , "• v=——~-----------------= 7,03 m/sec. 60 v2 = 7.033 = 49,4 Calculul sarcinii dinamice periodice la gatere K = sarcina dinamică periodică K = ———(cos w±kcos 2 t») (7) Fig. 2. =13180 Kg. 0,074)=l 1360 Kg. Pentru a putea calcula d.f nitiv forța statică locțiitoare, trebuie să determinăm în prealabil coeficientul dinamic y, în a cărui valoare (expre- sie) ——+— intră și numărul de vibrații în uni- n2p-naw, tatea de timp în direcție verticală sau orizontală, al terenului de fundație. Pentru o mașină cu o turație nm între 0—500 pe minut se obișnuește a se alege pentru np valori cu 30 -100°/0 mai mari ca nra> atunci când blo- curile de fundație se așează direct pe pământ (fără arcuri artificiale sub ele), pentru a se evita pe- ricolul rezonanței. In punctele moarte, când w=o° sau 180° (vezi fig. 2), avem *) Vezi Htitte ed. 26; voi. II pag. 91 și Fritz Brșumhir»: Das Săgewerk, 1929 pag. 122. STUDII 119 - Se trece apoi la o aproximativă dimensionare a fundației, adoptându-se pentru mașini cu nm mic (0 - 500 ture/min.) cum este cazul la gatere, Ia cari nm vaiiază între 180 și 350 ture/min., o greutate minimă de fundație. Gt = (0,5 pâni la 1,0) L tone. , L — foița mașinei în C. P., sau Ot = (5 până la 10) Gm, unde Gni=greutatea mașinei, iar pentru mașini cu n» peste 1000 ture /min., greutatea minimă a fundației va fi: Gt — (10 până la 20) Gm. In exemplul nostru am luat cazul unui gater rapid „Rekord“, cu deschiderea cadrului 710/710 m/m., cursa 480 m/m. și cu o greutate de 8000 Kg., deci va fi necesară o greutate pentru blocul de fundație de Gf = 7,5 X 8000 = 60.000 Kg. Potrivit acestei greutăți a blocului de fundație se alege forma lui ținându-se seamă de adâncimea medie, dată de formula: . T = 5.5 S, în care S = cursa cadrului, de di- mensiunile ramei (plăcii de bazi) gaterului și de înălțimea subsolului halei gaterelor. In cazul nos- tru S = 0 48 m„ T = 5.5 X 0,48 = 2,64 m. înăl- țimea subsolului este 2,26 m. astfel că potrivit dimensiunilor picioarelor gaterului, soclul aparent al fundației va trebui să aibă o înălțime de 0,78 m. (vezi fig 3) Lățimea și lungimea soclului de beton va de- păși rama gaterului că cca. 25 cm, jur-împrejur. Pentru estetică, pereții laterali ai soclului se prevăd cu un fruct de 3/1 (3 pentru înălțime și I pentru bază). In cazul nostru s’a ales un soclu de 0,78 m. înălțime, având forma unei prisme trunchiate cu baza mică de 2X2,5 m. și baza mare de 2,3X2,9 m. Volumul și greutatea acestui soclu va fi: -MpX 0,78X2200 Kg. —x 0,78 x .2200 = 9306 Kg„ din care se scade cca 16% pentru golurile ne- cesare roților și curelelor de transmisiune și cele 2 volane ale dispozitivului de mișcare a cadrului rămânând o greutate netă pentru soclu de 8000 kg. Mai rămâne pentru blocul din pământ o gre- utate de 52.000 Kg., la care corespunde un vo- lum de beton de 52.000: 2200 = 24,54 m.c. înălțimea medie a fundației rezultă din calcul fiind de 2,64 m.. din care 0,78 m. revine soclului, mai rămâne pentru blocul din pământ o înălțime de 2,64 — 0,78= 1,86 m., astfel că suprafața acestui bloc va fi de 24,54: 186= 13,2 m. p. căreia pentru motive de simetrie în raport cu soclul i se dau dimensiunile de 3,3 X 4 m. După ce s’a dat forma definitivă fundației i se verifică stabilitatea față de sarcinile ce o acțio- nează, și anume: a. La o fundație, la care n, < nm, se înmulțesc cu 3 forțele și momentele periodice și se compun, odată în sens pozitiv, apoi în sens negativ cu greutatea G=(Gm + Gf ) într’o rezultantă. încli- nația acestei rezultante față de verticală nu va fi mai mare ca 2/1 (2 pe verticală și 1 pe ori- zontală); apoi nu va trebui să producă rezistențe la întindere (resp. forțe de tracțiune) în patul elastic (baza fundației, elemente arcuitoare). Cu alte cuvinte, rezultanta va trebui să cadă în sâmburele central al bazei fundației. In fine, greutatea fundației Gt trebuie să fie cel puțin egala cu greutatea Gm a mașinei. b. La o fundație cu np > nra se va proceda Ia fel, cu deosebirea că forțele periodice și mo- mentele se înmulțesc cu 9. c. Presupunând că fundația stă direct pe pă- mânt și că s’ar putea conta, în mod excepțional pe posibilitatea unei rezonanțe (de ex. la mașini cu nm variabil), forțele și momentele periodice se înmulțesc cu 15. Noi ne considerăm cu fundațiile de gatere, ca făcând parte din categoria de sub (c) adică cu blocul de fundație așezat direct pe pământ și contând în mod excepțional și pe posibilitatea unei rezonanțe (în cazul când nm ar fi variabil, ceeace se poate întâmpla la gatere). Deci în cazul nostru forțele se înmulțesc cu 15. In cazul gaterelor forța dinamică este centrală și verticală (n’avem momente) și fundația fiind simetrică, rezultanta cade în sâmburele central al bazei, fundației. R = Om 4- Gf % 15 K = 8000 60000 + 15 X 13180 = 265700 Kg. F = suprafața blocului de fundație 3,3 X 4 = 13,2m.2 . ZP 265700 Kg. (* Am arătat la începutul acestui studiu că un bun teren de fundație trebuie să reziste la 3-4 Kg/cm3- Terenurile bune de fundații au următoarele rezistențe admisibile: l.-stâncă tare; 15 Kg/cm.2 și mai mult, 2-nisipul și pietrișul în bancuri compacte de peste 3 m. grosime: 2.5-6 Kg/cm2 ... 3,-argila uscată și lehmul de 3-4 m. grosime:.?,5-5 Kg/cm2. 120 REVISTA PĂDURILOR Mai rămâne de cercetat dacă fundația se poate așeza direct pe pământ, sau mai este nevoie de intercalarea unei arcuir artificiale. In cazul unei arcuiri, mai trebuie să avem coe- ficientul de vibrații proprii al fundației nP cu 30’/# sub cel al mașinei n», iar în cazul unei arcuiri tari nP trebuie să fie cu 30% peste nm. Pentru determinarea raportuluine folosim de curbele lui Rausch din fig. 4. (Curba superioară pentru arcuirea moale și curba inferioară pentru arcuirea tare). „ , , 1 latura mică a bazei fundației Formăm raportul— = ------ h înălțimea fundației care în cazul nostru este 1,25 2,04 In cazul arcuirii tari (np mai mare ca nm, cazul nostru), se folosește curba inferioară; raportului 1 Hm — = 1,25, îi corespunde o valoare — = 0,48, iar np trebue să fie cel puțin 1,3 n«n, astfel că vom 1,3 putea scrie n0 = nm — 2,7 nra n0 = coeficientul specific de vibrație vertical. Pentru nm = 280 /min., vom avea n0 = 2,7 X 280 = 756 /min. Cu acest coeficient specific de vibrație vertical, calculăm coeficientul de arcuire vertical (com- primarea patului pe urma sarcinilor statice) după formula: 0,396 cm. și apoi coeficientul elastic specific, după formula \ b0 = 0,396=0,077 Din relația X = -i = 0,077, deducem V C — 13 Kg/cm. Problema se mai poate și altfel și anume, se determină rezistența terenului din relația = = -p-=-p^-" 5,3 tone/mz sau 0,53 Kg/cm2. Apoi din relația &o — -Q-, dacă adoptăm pentru C o valoare de 10 Kg/cm3, deducem. &0 = = 0,053 cm., iar cu ajutorul acestui coeficient deducem coeficientul propriu de vibrație verticală a fundației. 300 300 np —]%Q ~FoTosT 300 0,23 = 1304/min Și într’un caz și în altul np fiind mult deasupra lui nm nu există pericolul rezonanței și deci fun- dația se poate așeza direct pe pământ, fără nici o arcuire artificială. Calculul definitiv al fundației. (Verificarea prin calcul a dimensionării sumare a fundației, făcută după principiile generale de mai sus). După ce am determinat sarcinile provenite dela mașină (în cazul nostru sarcina periodică K) și dacă se alege arcuirea moale sau tare (noi ne-am decis pentru arcuirea tare) și după ce am deter- minat totalitatea sarcinilor statice G = Gm (mașină) % Gf (fundație), se determină poziția centrului de greutate general S (în raport cu 3 axe de coor- donate) și momentele de inerție, respectiv razele de girație pentru cele 3 axe piincipale ale fun- dației x, y, z, adică Ix, ly, Iz după cum urmează : K = 13,18 tone (vezi pag. 118) Gm. (mașina) = 8,0 tone (vezi pag. 119) G (fi+f2) fundație=8%52=60 tone (vezi pag 119) Se determină mai întâi centrul de^greutate al sarcinilor provenite dela mașină (gater). z Fi«. 5. STUDII 121 Gaterul nostru are' așezare centrică pe blocul de fundație și înălțimea totală de 3,9 m. Greutatea lui de 8 tone o considerăm aplicată la 1/3-a parte din înălfimea lui deasupra, soclului de beton, pe axa de simetrie verticală (vezi fig. 5). Pentru a determina coordonatele centrului de greutate general S e nevoie să determinăm, în parte, în prealabil coordonatele sarcinilor pro- venite deia mașină și dela cele 2 părți ale blo- cului de fundație: fx soclul aparent și f2 blocul îngropat în pământ (fig. 5). Coordonatele centrală de greutate al sarcinii mașinei (gaterului). Rezultatele le concentrăm în tabloul dela pag. 12! Coordonatele centrului de greutate total S IGx 8X2,00 „ 'M “ Gm 8 m’ Momentele de inerție ale greutăților în raport cu planurile trecând prin axele principale: Momentele de inerție ale gaterului cu greutatea Gm = 8 tone Ym = a m I6y Gm „ 8X1,65 . 8 - - 1.65 XGz 8X3,94 7 ■ Gra _ HI* O Coordonatele greutății soclului aparent al fun- da iei flt care are forma unui obelisc: X, = 2.00 = 2,00 m. o „ . „ IGy 8X1,65 . Yf, = l,65m=—^—=---------o--—1,65 m. 1 utx 8 Zf 0,37 + 1,86 = 2,23 m = iGz 8X2,23 -ar=—s—■ ___________z ab-j-ab1-l-a1b-|-3a bx _ 8 2 2ab+abx+axb+2axbx 0,78 2,92,3+2,9.2+2,5.2,3+3.2,5.2 “ 2 ‘ 2.2,9.2,3+2,9.2+2,5.2,3+2.2,5.2 = 0,37 m. Fig. 6 a = 2,25 m; h=4 m; Zt~3,94—1,44 = 2.5 m. b = l,75m. Xx ~ o (gaterul fiind așezat la mijlocul fun- dației). lyz =8 8 = 3,37 tm2. (4a \ ~ + 2,5a ) = 60,64 tm2. 1 752 ^=8-^+— = 2,04 tma. Aceleași momente pentru blocul de fundație aparent: X2=o; a=-2,9^2’^ =2,7; z2=2,23-1,44= 2Vî 3 0,79; h=0,78; b=- 4 =2,15 m; Gfl = 8tone z 2.7* Iyz-8-ț^- 4,86 G tone X m G. x y m P i1 z m G.z Obs. Gater 8 2,0 16 1.65 13,2 3,94 31,52 Bloc fund. fx 8 2,0 16 1,61 13,2 2,23 17.84 . Bloc fund, f, 52 2.0 104 1,65 85,8 0,93 48,36 Total G: 68 136 112,2 97,72 Y IGx a. Yf =3£X * Gfl — ZG.Z: a. __ 52 X 2,00 52 52 X 1,65 52 52 X 0,93 32 = 2,00 m. -1,65 m. = 0,93 m. / 0 78a \ + -8 ( +V-+0.792 ) = 5,36 tm2. \ IZ r Ixr=8^ = 3,08 Aceleași momente pentru blocul de fundație îngropat în pământ: 122 REVISTA PĂDURILOR X3—b; Z:—1,44-0,93=0,5 l;a=4m.;b=3,3m, h=l,86 m,; 0^=52 tone. 43 Iyz=52 — = 69,33 tm3. * A (1 sp \ —H0,512 ) = 28,60 tm? 1 / 3 3a Lz—52 - ’ — 47,19 tm2. 1 Re capitul ația momentelor de inerție ale greutăților L = Ixy 4“ Ixz — 94,60—|—52,31=146,91 tm2. Ix 146,91 13x-------q— gg— = 2,16m2; L = 1,46 m. Iy — Ixy-|-Iyz —94,60 -{— 77 56 = 172,16 tm2. p _ V __ 112,16 2 i x q gg — 2,53 m ; iy= 1,59 m. Iz = Ixz + lyz = 52,31 4- 77,56 = 129,87 tm2. .. 129,87 1 z “ 68— ma; ’z ~ m,‘ lyz fxy Ixz Gater 3,37 60,64 2,04 Bloc fand. aparent 4,86 5,36 3,08 Bloc fund. îngropat 69,33 . 28,60 . 47,19 Total: 77,56 94,60 52,31 Momentele de inerție și razele de girație ale tălpii fundației (suprafața de reazim) cu F=13.2 ma. I'x= ^-Fb2=U,98 m4; i'x = 0,288 b=0,95 m. py = J- Fla=17,60 m4; iry = 0,283 1=1,15 m. P2 = ȚyF(ba+l2)=29,58m4;i'z=0,288d=l,49m. Terenul de fundație este format dintr’un strat gros de peste 3 m., pietriș cu nisip (aluvionar) compact, caracteristic fundațiilor de văi. tn care se așează de obiceiu gaterele. Pentru un asemenea teren, alegem C=5 până la 10 Kg/cms și o = 17a C = 2,5 până Ia 5,0 Kg/cm8. Calculul coeficienților proprii de vibrație ai fundației 1. Vibrații verticale Solicitarea terenului prin compresiunea exer- citată asupra iui de greutatea moartă: □o = = 53 V™’- 0.53 Kg/cm2. Deplasarea verticală (coeficientul specific ver- tical): $0= Ș-= ^3 0,11 până la C 5 până la 10 0,053 cm. Coeficienții proprii de vibrație verticali : 300 303__________ np= răT= y 0,11 până “la 0,035 “ la 1304/min. 2. Vibrații de răsucire împrejurul axei ver- ticale Z: Iz 129,87 5t PzS 29,58 (2500 până la 5000) 0,0017 până lâ 0,01085 m. 300 300_________ n‘ = I' 0,17 până Ha 0,085 =7311 la 1034/min. 3, Vibrații pendulare în planul x y (fig, 8) Calculul distanțelor polare pentru S = l,44 m. i'2y -§-+ s2 - i2y 1,153.24*',4 42-l,592 □ __________________ 1 25 277^4 ~ 7 1Q =p-=-W^0-76 ™ “ 1,15 m; iy =1,59 m. - Po ± ypao +i2y =—O,76±yo,762-H,592 i 4- 1,00 m. (— 2,52 m. P=3,52m Fig. 8 (s = înălțimea centrului de greutate total față de axa elastică) ‘ : ' STUDII 123 (Axele principale elastice orizontale x' y' se află în planul suprafeței de reazim (vezi fig 8 și 9). Calculul greutăților parțiale 68 388 49 tone Ga = G — Gt = 68 — 49 = 19 tone Vibrațiile orizontale pendulare: J + 0,92 m. "1 — 2,16 m . P= 3>08m. G2 = G Pg c 2.16 +P/ 3,08 - Gt = 68 - . 68 — 48 tone 49 13,2X5000 c=5;e Gr 1 -C , fo+S)*! Ol = F.C | S 1 l'*y H 48 1 13,2.5000 1 HM = = o,48 cm. 1,1 / G£ 1 Fc + F. C. | L s + 48 = 20 tone t+sr-L i'\ J , (0,92+1,44)’ 0,95* C = 10; 32 = 0,295 cm. — 0,59 cm. c cu C = 5;—= 2; s C — □; Qg 20 [2+~ ~ 13,2.5000 | -2,16-1,44)* 1 0,95* j cu C=l0 ; ăx = 0,24 cm.; 49 îă^xioooo = 0,065 cm. C = 10; 5a = 0,0325 cm. Coeficienții de vibrații proprii cu C = 5 ; > G, F. C C , (P,-S)* S '■ L*y 3S0 19 13.2X5000 24 (-2,52-1,44)* 1 1,15* J = ăa=O,38 cm. ^=77==== y 0,59 până la 0,295 300 =390 până la 555/min. y 0,065 până la 0,0325 = 1200 până n8: G cu C = 10; = 0,19 cm. Coeficienții de vibrație proprii 300 n3 n2 =4,34 pânăla612/min. y 0,48 până la 0,24 ________ 300________ y 0, 38 până la 0,19 =491 până la 697/min. Vibrații pendulare în planul y z (fig. 9). înlocuind în calculele de mai sus pe i'y cu și pe iy cu ix , obținem: Ia 1666/min. Din calculele de mai sus rezultă că cea mai mică vibrație proprie este de Hi = 390/min., iar turația maximă a gaterului este nm = 280 min , deci cu 39% sub Hi = 390/min., limita inferioară admis bilă fiind de 30%. Deci nu există pericolul de rezonanță. * . * * i' i3. Po = 1,75 2,88 2 S = 0,62 rn. 0,95.2-+ 1,44’-1,46* 2.1,44 Fig. 9 IZ ~-0,62± i'0,62* +r,467 Pentru calculul rezistentelor pe teren, calcu- lăm coeficientul dinamic cel mai defavorabil: n2 n P 393’ n’p-n’m 390*—280* = 2,06 Forța statică locțiitoare va fi: P=p. y, K — 3.2,06X 13180 = 81452 kg. Suprafața tălpii fundației fiind F=132000 cm’., rezultă că terenul de fundație va fi solicitat de această forță statică locțiitoare cu - P 81452 nBO tz^'^™2 “'F " » ■“ \ d"adtnisibil pentru terenurile de fundație con- stituite din straturi (bancuri) de nisip compacte, de peste 3 m. grosime, este de 2,5 — 5 Kg/cm*. Rezultă că dimensiunile alese de noi pentru blocul de fundație, sunt corecte. (Cu *=0,62 Kg/ cm*. se poate așeza chiar și pe o umplutură tasată). x ■s= I* 124 REVISTA PĂDURILOR E I T E R A T-U R A 1. Ing- Nlcolae N. Ganea Fundații de mașini. Tipografia „Finanțe și Indcstrle'*, S.AR. București. ?. HOtte volumul I, II și W. ediția 1920 ’ P e 3 io m e ÂBTOp HayHaeT cnocoS su'iiicjieHag ^yanaMemOB nnubHHX pan, upnieM 3aHtiMaftTC.fi uepHOjHiecKnMH narpy3Kaa», Bejitmiia Koropux BapbapyeT bo Bpe- MeuH no KpBBOfi, BB-iafomeflch xapaKTe.pncTHKOfi ujdib- hhx pa.\L B cny^ae nepHOmeCKHX aarpysOK, ijiyH^aMeHT j,ojaieH 6htb pacwraa raKHM ofipaâoa, ^ro6u HBoe- 3tan> peaonanca, HMeionjero Metro b tcx CJiyvanx KOna 'incjrp Bufipanan ho^bm $yn4aMCHia b ejHHHuy BpeweHB b ouhom HanpaBJienug paBno wuy o6opo- tob ManiHHW npO03BOflanie0 sth BnOpaijHu b ciixy CBOero AnHaMHiecKOro neflCTBHB. JțnHaMUîecKaH npooaeMMa upcupamaeiCH b eraTU- ’iecKyro nyTew aaMeHM juiHaMaqecKOfl uarpyaKu cia- THiecKOfi ypaBHOBeineHHOfi CKJiott. *Ito6h Moacao 6mjo npOMPeern Hy®uue BUMMue- hbh, caaTaja ycraHaMnBaiOTCf! npMOJinsHTeiibHO pag- M«pn h Bec $yHaaMeHTa, uocjie Tern nposepacTCH ero ycrofl'iHBOCTb b othoiiichhh AeficTByKwx na mrj «arpyBOK. C O N S UL, T A T A ?. Betonkalrnder ediția 1935 volumul 11. . Fdtz Braunshlrn t Das Săgewerk, 1929. R e s u m € L’auteur studie le procede de calcul des fondations des scies, en s’occupant des charges pdriodiques, ca- racteristiques aux scies, dont la grandeur varie avec le temps d’apres une sinusoide. Dans Ie cas des forces periodiques, ies fondations doivent âtre calculees de telle maniere pour eviter le phenomenc de la resonnance, qui se produit lorsque le nombre des vibrations du terrain de fondation — par unite de temps dans une direction de vibration — est egale au nombre des tours de la machine qui pro- duit les vibrations, par son action dynamique. On transforme le probleme dynamyque dans un probleme statique, en remplațant la sollicltation dy- namique par une force statique dquivalențe. Pour pouvoir effectuer les calcula, on etablit appro- ximativement les dimensiona et le poids du bloc de fondation, dont on" verifie ensuite Ia stabilite, par rap- port aux charges auxquelles il est sujet. ERATA H orticolul „Contribuțiuni la cunoașterea răspândirii cerbului din R.P.R," de Ing. Otțo Witting, publicat in caeful 2 al acestei reviste, s’au strecurat următoarele greșeli de tipar; 1) La pag. 86, col II, alin. 5 se va citi: Răspândirea lui verticală na- turală este condiționată de altitudine, care variază intre 150 m. in jud. Satu Mare ți 2200 m. în jud..Sibiu, urțându-se în medie la 600 — 1200 m. Deci cerbul se găsește la noi cu predilecție in arborete pure de râșinoase, apoi in arborete pure cu esențe amestecate (foloase ți râșinoase) și pe urmă in mă- sură mică in arborete pure de foioase“. 2) La pag. 87, col, II, rândul 12 din ahn. C. (Jud, Caraș, se va citi: „Până In anul 1940 s’a urcat numărul lor la 149 cerbi mase, șl 449 femele de cerbi; in anul 1947 existau 51 cerbi și 123 femele de cerbi. REFERATE —COMENTARII C.D.: 561: 581.051: 581.9 B.F-: 09.2: 11.46: 12.19 FACTORII ISTORICO-GEOLOGICI ȘI COMPOZIȚIA PĂDURILOR ACTUALE Se știe că existența și compoziția pădurilor sunt condiționate de foarte mulți factori, ce se pot clasa în mai multe grupe. Cele mai impor- tante din aceste grupe sunt: 1) proprietățile bio- logice ale esențelor forestiere; 2) factorii stațio- nai!, mai ales climatici și edafici; 3) factorii an- tropeici (influența omului). Se mai insistă deseori asupra necesității de a se lua în considerație și așa zișii „factori istorico- geologici”. Aspectul pădurilor de azi, pe lângă factorii actuali, se explică și prin trecutul geolo- gic al regiunii studiate, bineînțeles în măsura în care fundamentele geologice au putut influența vegetația. Astfel de factori geologici sunt: gla- ciațiunile, transgresiunile marine, schimbarea cursului apelor, depunerea rocilor eoliene, etc. Dintre autorii mai vechi, cunoscutul silvicultor G. Morosov a subliniat de multe ori importanța istoricului geologic în viața pădurilor actuale fără să arate însă exemple concrete. Unii autori mai moderni deasemenea mențin independența acestui grup de factori. Alții dimpotrivă socotesc că toate aceste fenomene n’au o acțiune directă asupra vegetației, ci numai asupra altor factori importanți, în primul rând asupra climei. După părerea lor, nu este cazul să studiem aparte tre- cutul geologic; dar este cazul, ca studiul celor- lalți factori (proprietățile esențelor, clima, solul, etc.) să se facă șt din punct de vedere istoric, stabilindu-se nu numai influența lor actuală, dar și cea din trecut. Din punctul nostru practic de vedere, această controversă principială are puțină importanță. Important rămâne faptul că, oricum am privi lucrurile, nu ne putem lipsi în studiul, actual al pădurilor de anumite incursiuni în trecut. Astfel de incursiuni de multe ori rămân infructuoase. Iar ce se poate stabili ceva mai sigur, servește mai mult pentru precizarea răspândirii din tiecut a diferitelor esențe, care Ia rândul ei aruncă mai multă lumină asupra răspândirii actuale. întreaga chestiune capătă astfel un aspect mai mult fito- geografic și iese din cadrul preocupărilor directe ale silvicultorilor. Totuși, nu este lipsit de inte- res s’o1 examinăm și din punctul nostru de vedere, prin prisma proprietăților biologice ale esențelor forestiere. Din câte ss știe, o astfel de încercare nu s’a făcut până acum. In cele ce urmează se vor pune în discuție câteva aspecte ale problemei. Primul fapt remarcabil este răspândirea geo- grafică foarte întinsă a esențelor de primă îm- pădurire. Cele mai caracteristice dintre ele, ca mesteacănul comun (inclusiv speciile foarte apro- p’ate din Siberia Orientală), plopul tremurător, Jng. S. PAȘCOVSCHI salcia căprească, au o arie enormă, acoperind cea mai mare parte a zonei temperate din con- tinentul eurasiatic. Aninul ■ alb, pioner și- el în anumite ocazii, este mai puțin răspândit în Eu- rasia, ajungând abia în Siberia Occidentală, dar, pe de o parte, este reprezentat mai departe spre răsărit, până la Pacific, prin alte specii, foarte de aproape înrudite, care pentru susținerea tezei tratate aici s’ar putea considera la un loc cu spe- cia europeană; pe de altă parte, este una din- puținele esențe, care trec și peste Atlantic; anu- me crește și in Canada de E. Speciile de zăvoaie, plopul alb și negru, salcia albă, care în condițiu- nile ecologice speciale joacă deasemenea un rol de esențe-pionere, au și ele o distribuție largă. In America de N, cele mai răspândite esențe sunt mesteacănul (Betula papyrifera Marsh.), plo- pul tremurător (Popiffus tremuloides Michx), și salcia (Salix nîgra Marsch); deci se repetă ace- laș lucru, ca în Eurofpa și Asia. Bineînțeles, pentrti explicarea ariilor foarte întinse trebuie să ne gândim în primul rând îa unele proprietăți dintre cele, care comunică aces- tor esențe caracterul însuși de pionere: adapta- bilitatea la condițiuni ecologice foarte variate și posibilitățile de răspândire rapidă pe întinderi foarte mari. Dar nu trebuie neglijat nici „factorul istorico - geografic”, care de fapt isvorăște și el din ace- lași caracter de pionere. In trecutul îndepărtat, aceste esențe de primă împădurire au fost cele dintâiu, care au colonizat regiunile devenite pro- prii pentru vegetația forestieră. S’au întins cu repeziciune pe suprafețe mari, unde nu întâm- pinau nici o concurență. Ulterior, după venirea esențelor principale, picherele au mai suferit restrângeri locale, dar ansamblul ariei lor a ră- mas foarte mare. Aceasta nu exclude existența unor esențe prin- cipale cui o răspândire foarte largă. Molidul se’n- tinde și el din apropierea Atlanticului până apropierea Pacificului (considerând , la un Ioc cele două specii strâns înrudite, molidul european și cel siberian). Explicația și aici este facultatea de adaptare la condițiuni ecologice diferite, unită cu ușurința diseminației; în optimul lui climatic (și Ia noi în țară) molidul este în stare să ocupe terenuri neîmpădurite; capătă, deci, caracterele bune ale pionerelor, fără a împrumuta și defec- tele lor. O alta esență, care peste tot joaca acest rol dublu, este pinul silvestru; are și acesta o arie enormă, suprapunându-se aproximativ cu aria molidului; în toată această arie este repre- zentat printr’o singură spetie, relativ puțin di- 126 revista Pădurilor fercnțiată. Pinul silvestru este renumit tocmai prin . cadrul lui ecologic foarte larg, .care îi permite s|_Jtrăiască.în condițiuni extrem de variate “^Există și oarecari excepții dela constatările de mai sus. De ex., laricele poate fi și el, în anumite condițiuni, o esență de primă împădurire. Dar speciile eurasiatice' de larice n’au arii prea în- tinse. Aceasta se explică prin intervenția altor cauze, tocmai de natură istorico, geologică. In- tr’un trecut foarte îndepărtat au existat două „spițe” de larice, tina „eurasiatică”, ocupând Europa și Siberia Occidentală, cealaltă „pacifica”, în Extremul Orient. Glaciațiunile, atât de puter- nice desvoltate în Europa de Est, au rupt spița eurasțaticȘ în două; au luat naștere, pe de o parte laricele liberian, pe de altă parte, un fragment neînsemnat, cel european,, După trecerea glacia- țiunilor. laricele siberian a avut perioada lui de expansiune, ca adevărata esență pioner, spre V-SV și spre E. Se știe, că în Europa de NE laricele siberian în trecut era răspândit ceva mai mult decât astăzi, iar în aria actuală este foarte sporadic. Se consideră, deci, că, după o expan- siune puternică în calitate de pioner, larice^ a fost restrâns aici de concurența molidului și, în parte, a bradului. siberian, apăruți mai târziu: l-au eliminat cu totul dintr’o bandă la marginea ariei din trecut, iar în rest l-au făcut să se loca- lizeze numai în anumite stațiuni.. In ultimul timp s’ar semnala oarecpre tendințe noi de expansiu- ne locală a laricelui siberian; s’ar putea explica, probabil, prin activitatea omului, care creează din nou condițiuni favorabile pentru speciile pionere. In expansiunea lui spre răsărit, laricele. sibe- rian a fost oprit, de întâlnirea cu , L. Dahurica Turcz., reprezentantul spiței pacifice, pornit și el să se. întindă spre.apus. Ambele specii, deși siștematicește deosebite destul de mult, ocupă stațiuni identice. Deci, această întâlnire a însem- nat pentru amândouă oprirea expansiunii. Laricele european nu s’a putut extinde spre Est, desigur din cauza climei prea continentale. Nu trebuie uitat că speciile de larice au un ca- dru . ecologic mai. restrâns, decât pinul sau mo- Mul. "^Am insistat ceva mai mult asupra laricelui. pentru a sublinia, că în viața pădurii excepții la reguli generale sunt frecvent-’. De obicei, se pot explica prin intervenția unui alt fenomen, care în majoritatea - cazurilor n’a avut Ioc, iar pen țr.u„acest caz special a putut juca- rolul pre- ponderent. Explicațiile unilaterale de multe ori ne-ar lăsa dezarmați în fața unor astfel de ca- zuri, speciale, .. Să trecem acum la o altă problemă. Dacă pe q hartă mare am trasa exact ariile de răspân- dire, ale celor mai importante esențe forestiere1), am constata ușor un lucru remarcabil. Anume multe din speciile central-euronene obișnuite nu pătrund de loc în Europa de Est, altele pătrund .11 ,Pe o-hartă la scară.mică, ce ar putea încape în. trio pagină de revistă, hotarele diferitelor arii ar a- JURge- prea înghesuite ; • de aceea s’a renunțat Ia ea. prea puțin. Este în primul rând cazul fagului braduțui, țișeL care depășesc prea puțin, o linie prelungind spre Nord hotarul estic al RPR-ului. Aproape la fel se comportă gorunul, apoi unele esențe de amestec, ca paltinmTîe’munte, teiul cu frunza mare, sorbul" de'câmp, etc. Mai spre E și mai ales spre NE se observă sărăcirea con- tinuă a florei forestiere. Din speciile larg răspân- dite la noi dispar pe rând: carpinul, jugastrul. părul pădureț, frasinul, ulmul de câmp, ceva mai încolo și ceilalți ulmi. Stejarul pedunculat, palti- nul de câmp, alunul, mărul pădureț, se mențin împreună până la Urali; iar teiul pucios și aninul negru trec pe oarecare distanțe și în Siberia Oc- cidentală 2). Această sărăcire a florei forestiere spre Est aiată că toate esențele menționate s’au răspândit în acea direcție dintr’un centru genetic central- european, relativ restrâns ca suprafață, dar foarte bogat. Acestui centru i se poate opune un al doilea, siberian, enorm ca întindere, dar mult mai sărac în specii. _In EurjQpg^eri^ reprezentanți ai acestui gTGp'siberian sunt laricele și zimbrul, probabil și molidul. Aceste specii au fost dislocate de glaciațiuni din ariile strămoșilor comuni și s’au diferențiat în urma izolării. Molidul european s’a întâlnit apoi din nou cu cel siberian în perioada post-glaciară, dând’naștere unei zone de tran- siție cu forme intermediare; aceasta face ca n’ci limita geografică între cele două specii să nu fie socotită Ia fel de diferiți cercetători. Laricele și zimbrul au rămas definitiv separați. Dintre alte specii, de mai puțină importanță, originari din centrul siberian par a fi mălipul și scorușul păsăresc, care au o distribuție foarte largă, cu optimum în Europa de Est și Siberia. fn fine, ariile pinului silvestru și ale esențelor- pionere, de care ne-am ocupat mai sus, cuprind de fapt ambele centre și ar fi riscant să facem ipoteze asupra originii lor. Interesant este, că si ariile lor au fost desigur întrerupte prin gla- ciațiune, dar aceasta n’a condus la diferențieri sistematice. Limitele actuale ale unor esențe de origine net- siberiană, pătrunse în Europa, se apropie mai ■mult ori mai puțin de limitele opuse ale unor esențe europene. Astfel limitele de SV ale lari- celui, bradului și zimbrului siberian sunt în unele puncte apropiate de limitele de NE ale steja- rului pedunculat, paltinului de câmp și aninului negru. întreaga chestiune apare și mai interesantă, dacă, în 1oc de a ne ocupa de răspândirea esen- țelor. vom trece în revistă, compoziția arborete- lor. Pădurile din Europa Estică apar monotone si sărace.:, pinete și molidișuri mai spre N,. ste- jărete cu puține esențe de amestec-mai . spre S. plopișuri. și mestecănișu-ri ca formațiuni tempo- rare în -urma amestecului prea intens al omului. 2) Speciile de -origine .mai-mult .sudică, cum .ar fi. în flora noastră cerul,, gâmița, stejarul pufos, teiul, ir- gintiu,1 etc., n’au fost ținute în seamă. ■■ k E K E.k A î E — C O M E N TA ti 1J 12? Aceasta constituie de fapt o altă problemă, pentru rezolvarea Căreia este caziii să se facă □ „incursiune în. tredut", mai serioasă. ■ Cercetările paleobotanice asupra evoluției din trecut a pădurilor (un subiect foarte des atacat în timpul din urmă) ajung cam peste tot la concluzii asemănătoare: în postglaciar, această evoluție într’o anumită regiune merge, în gene- ral, dela _ arborete de esențe-pionere din ce în ce spre arborete cu predominarea' sau partici- parea masivă a esențelor de umbră. Astfel- în -R. P. R., conform cercetărilor Prof. E. Pop,' a avut loc următoarea succesiune sche- matică a esențelor predominante: a) în .regiunea de munte : 1) pin silvestru cu ceva molid la altitudini ceva mai mici, jneapăn mai sus; 2) pin silvestru cu molid,. care se în- tinde dm ce în ce mai mult (în unele locuri s’a semnalat în această fază și o expansiune trecă- toare a mesteacănului); 3) mo'id cu alun, ceva ulm și-tei; 4) molid și carpin; 5) fag, ceva mai târziu și brad. b) în regiunea de dealuri : 1) și 2) ca la mun- te3); 3) alun, cu stejar, ulm, tei; 4) carpin cu alun, stejar, ulm, tei; 5) fag. Această schemă ne-ar tenta să punem schim- bările intervenite, pe socoteala dierențelor de temperament între esențe, adică să Ie asemu'm cu unele succesiuni actuale, destul de frecvente la noi. Dar o astfel de interpretare, cel puțin pentru pădurile noastre, ar fi unilaterală și in- completă. Factorul principal au fost schimbările mari de climă intervenite între timp. S’a putut stabili (tot de către Prof. E. Pop), că în ultima perioadă interglaciară au existat în Carpați păduri cu predominarea molidului și cu participarea destul de ridicată a bradului. Ma; târziu însă, în ultimul glaciar și la începutul post- glaciarului, aceste păduri au cedat locul pinetelor întinse, în care molidul ș'a menținut ici-colo, pe când bradul a dispărut cu desăvârșire. Deci, nu temperamentul de lumină, ci rezistența la Jima aspră (recul și uscată) a picului siilvestru l-a1 ajutat să ajungă atunci la predonfinare; și moîiduî s’a menținut grație aceleiași adapta- bilități la climă (mai slabă, totuși, decât a pi- nului). Mai târziu, schimbându-se clima, pinul a cedat Iodul molidului, grație temperamen- tului mai'de umbră a acestuia. De atunci pare sa șe fi refugiat pinul dela noi în puține sta- țiuni.-izolate; se mai poate menține acolo, da- torită condițiunilor ecologice speciale, care nu convin concurenților lui. Interpretarea lucrurilor se schimbă întrucât- va, dacă cercetăm-evoluția pădurilor în regiu- n’Ie situate’la N. și NE de R. P. R. întinderea calotei de ghiață a însemnat acolo distrugerea totală â pădurilor; fără îndoială și o bandă, si- tuată ceva mai la S de marginea ghețarului, avea aspect de tundră. 3) Sunt date, care atestă că rășinoasele ajungeau la noi și în câmpie, formând aici un fel de antestepă, în linii generale probabil asemănătoare cu antestepa ac- tuală de pinete din SE părții europene a URSS-ului. Deci, reinstalarea pădurii în aceste regiuni a însemnat într’adevăr popularea unui teren vir- gin, de pe care orice urmă a trecutului a. iqsx ștearsă definitiv. Aici lucrurile au mers chiar după calapodul cunoscut azi. Esențele de prima împădurire sau întins cele dintâiu, datorită re- zistenței lor la asprimea climei și posibilități- lor de diseminație rapidă, dar în același grad și temperamentului de lumină. Pentru Scandinavia, Prof. R. Sernander stabi- lește următoarea- schemă de apariție succesiva a diferitelor esențe: 1) mesteacăn și plop tremu- rător, ceva mai târziu și pin silvestru; 2) altul, stejar ; 3) molid; 4) fag, anin. Apariția târzie a molidului se explică prin faptul că n’a venit direct din S, ci ocolind pe la NE. Expansiunea lui direct spre N a fost, poate, împiedicată de terenurile sărace din Nordul Germaniei, unde nici astăzi nu există spontan. Comparând schemele de mai sus cu aspectele actuale, se naște dela sine o ipoteza: pădurile est-europene, în evoluția lor post-glaciară, s’ar fi oprit la un stadiu mai puțin avansat. Par'că au înghețat în „boreal" sau „atlantic", acele faze postgiaciare, care în restul Europei s’au termi- nat cu multe mii de ani în urmă. Până și ante- stepa cu rășinoase s’a menținut în SE-ul părții europene a URSS-ului, pe când ia noi este pre- supusă tocmai în timpul ultimei glaciațiuni. De fapt oarecari oscilații au ayut loc și. acolo. O dovedesc, de ex., stațiunile relicte izolate ale carpinului. mai la E de aria actuală compactă, provenite probabil din aceiași perioadă de expan- siune masivă a acestei esențe, care a fost sem- nalată și la noi. Apoi restrângerea ariei iaricelui siberian, menționată mai înainte. Totuși, impre- sia generală rămâne cea de mai sus. Pentru explicație, două serii de cauze pot fi aduse în discuție. . In primul rând, clima, atât cea dKe qacîbio BbiieCHe. hu npyrHMH nopogaMH, ho b oâmeM hx reorpa$HqecKne apzaau ocrasHCb oieet âoâbmnMn. Haabine otmc^actch cymecTBOBaHHe xsyx reHCTHțec- khx ueHTpoB a pacnpoCTpaHeilHH secnbix nopoA. oahh ueHTpaabHO-eBponeftcKHfi, Apyroii cn6npcKHft. Mnorne nopOAM, o6biKHOBeHHbie b UeHTpaabHoft Espone, npona- KatOT oneHb hcabackg a BocTO'inyjo; a HeCKOAbxo nopoA, npoiicxOAHiiiHX H3 ChGhph, saTparKBaioT tojh>ko yroa CeBepo-BocTonHoft EBponu Jleca BoctoihoS EBponbi, fac bth ABa uenipa ncrpenaioTCH cbohmh raaBHbiMH ocBoe- ua phOojiobctbom, aeoenBâHeM, cKotoBOACTBOw h jie- COBOJCTBOM. .'leca BaHHMTioT Montani. b 19 '20 ra, Koropaa mo- acei 6mtb enje aHa^HieabHO yiMHHeaa nocanRaMHaa npHMopcKEX necKax, a TWiie sa nocieneHHO 3aan- BaeMHX mcjikobojihmx pasjEBax. nepeHKCJiaiOTcaâec- co-MeJinopaTHBHKe paOo™, HeoOxoflDMHe c bto0 ițejbio. Jleca ne aojikhbi cW aitca anecb, KaK noCoHuaH OTpacjib npoB3BOACTBa na cjyiKbe BeMJieneâMH, a KaK caMOCTORTejbHafl oo.iacTi. neaTcnbHOCTH, pa3yMeercfi na coOTBeTCTByiomax hm nowx. B bwm CMUcire UiieA^araeTca paapaOooita cohmccthopo n.iana oiBoemia obiacTH HeJibTw bcbmh 3 mHiepecoBaHHbiMU MmuicTep- CTBayw (necoBOncTBa, roproMw, nyrefl cooOmeuufl n CTpOKTeJlbCTBa), R £ s u m £ Le Delta du Danube, en superficie de 444.000 ha, constitue une region qui peut âtre mise en valeur au moyen de la pSche dei 1’agricultura, de l’âlevage et die la sylvicultuire. La foret y occupe une superficie de 19.520 ha, qui peut âtre augmentee considerablement par le boise- ment des sables marins. et par le colmatage des lacs peu profonds. On montre les travaux d’amâlioration forestieres qui sont necessaires â cette fin. La foret ne doit âtre considerae seulement comme une branche de production auxiliaire, au service ex- clus f de ragriculture, mais — sur certains terrains qui Iui sont propres — comme une activite productive principale. A cet egard, l’auteur recommande l’eiabo- ration d’un plan general de mise en valeur du Delta, par les m nisteres de ressort (Agriculiure, Sylvicultu- re, Commerce, Communications, Construcdons). C.D : 634.928.4 B.F.: 32.7 P1ERDERI LA EXPLOATĂRILE FORESTIERE de Ing. ION M PAVELESCU 1. Definițiuni. Clasificări. Convenim să înțelegem și să' definim ca pier- deri la exploatările forestiere orice cantitate de materie lemnoasă, care este inclusă în volumul brut total al unuia sau al mai multor arbori în pi- cioare, dar care, din cauze și împrejurări diferite, nu constitue pentru consum un bun direct și, deci, nu poate face obiectul unui act de valorificare. Astfel, partea din arbori rămasă în cioate prin practicarea unei tăieri neregulate, sau transfor- mată in așchii prin efectuarea crestăturii arbo- rilor la doborîre, crăcile și coaja care nu se pot valorifica, putregaiul, apoi, cantitățile de material lemnos reprezentate de supradimensionările unor sortimente, ca și reducerile de volum prin ma- nipulările suportate de alte sortimente în anumite condițiuni de lucru, sunt exemple de ceeace tre- bue să se înțeleagă prin pierderi în sensul accep- țiunii de mai sus. Precizăm în acest mod totodată, că ne ocupăm cu acest prilej de aceste pierderi sub aspectul lor cantitativ iar nu și sub cel calitativ. Succesiunea producerii și înregistrării pierde- rilor în sectorul economiei forestiere este legată de grupele mari de operațiuni prin care lemnul este obligat să treacă până să ajungă în consum. In cadrul restrâns al obiectivului de față — prin exploatare înțelegând aci numai operațiunile din procesul de producție dela doborîre și până la depoz’tul, rampa sau calea de acces din interiorul sau dela marginea pădurii —- vom privi aceste pierderi separat, după cum ele rezultă : — din operațiunile de recoltare a produsului lemnos. — din operațiunile de manipulări din interioă- rul pădurii (de scoaterea și apropierea lemnului la rampele sau căile de acces din interiorul și d Ja marginea pădurii). 2. Pierderile Ia recoltare. Urmărind firul logic al operațiunilor din pro- cesul de recoltare a produsului lemn și analizând aceste operațiuni în condițiunile variate în care acest proces se desfășoară, întâlnim pe rând atât natura pierderilor cât și cauzele care le pricinu- esc. Vom găsi astfel'părți din arbori care, sub in- fluența unor factori constanți, trec în mod obli- gatoriu, permanent și peste tot în rândul pierde- rilor propriu zise. Așa se întâmplă cu partea din trunchiul arbo- rilor consumată cu doborârea lui în crestătură. Sau vom găsi părți, care, sub influența variabilă a unor factori (economici), intră uneori integral în rândul pierderilor, alteori numai parțial; est? cazul crăcilor și coajei, sortimente care, după cum se știe, nu în toate împrejurările se pot valorifica în aceeași măsură. Dar să trecem Ia analizarea acestor pierderi. , a ) Pierderile ia doborîre. Tăierea prea de sus a arborilor, adică lăsareâ unor tulpini (Cioate) prea înalte, precum și efectuarea unei crestături neregulate; apoi folosirea toporului în locul He- răstrăului sunt cauze frecvente de pierderi canti- tative la doborîre. i34 revista pădurilor Respectarea regulelor de doborîre a arborilor are drept scop să limiteze cuantumul aceste) pierderi la nivelul strict obligat de executarea operațiunii de doboiîre. Prin urmare, se impune ca tăierea să se facă cât mai aproape de soi. Li generai, înălțimea tulpinii nu trebue să fie mai mare decât o treime din diametrul arborelui din regiunea bazei. Această limită este prea maie pen- tru arborii groși ai pădurilor noastre, In exploa- tările din URSS nu sunt îngăduite cioate mai înalte de 15 cm. Iar pentru ca în așchierile rezul- tate din doborîre și țn teșitura trunchiurilor să se piardă minimum de material, crestătura de do- borîre trebue să îndeplinească următoarele condi- țiuni: — să prezinte o adâncime cel mult egală cu 1/3 din diametrul arborilor în regiunea respectivă a trunchiului; — să capete o înălțime (deschidere) cei mult egală cu 1/3 din același diametru. Cu păstrarea acestor reguli elementare pier- derile la doborîre se reduc la un volum normal, care, în i aport cu uneltele de lucru folosite, în- seamnă 1,5—3% din volumul brut total în pi- cioare. Cum se știe că volumul dat de tarjfe.c o cubaj este calculat dela înălțimile cioatelor con- siderate normale (de 1/3 din diametru), el in- clude deci volumul părții din arbore ocupat de crestătura care se transformă în așchii și care ră- mâne în Ieșitură și, prin urmare, volumul arbori- lor în picioare — calculat cu tarifele de cubaj— trebue redus cu cuantumul acestor pierderi, dat de dimensiunile normale ale crestăturii pe toata grosimea arborelui. Pierderile cresc însă peste limitele super 'oare indicate în măsura în care crestătura de dobo- rîre este așezată mai sus și în care dimensiunile acesteia depășesc limitele practice menționate. Abaterile dela aceste reguli și deci pierderile de acest sens sunt ușor de întâlnit la exploatările de arbori groși și cu coronamente asimetrice, sau pe terenuri accidentate, unde nesiguranța asupra direcției de cădere a arborelui obligă la practicarea unor crestături neregleme/ntare. Pierderile înscrise în tabela 1 (linia „norma- le") se pot considera pierderi normale, ținând seama în parte și de frecvența acestor cazuri. Pierderile provenite dintr’o mai mare înălțime atât a cioatelor cât și a crestăturii sunt adesea destul de însemnate, putând ajunge până la 7% din volumul brut al arborilor în picioare. Acestea sunt însă pierderi nefirești, cari nu trebue luate în considerare, care nu trebue interpretate ca atare, decât în împrejurări deosebite și bine jus- tificate (zăpezi continui, predispozițiuni speciale de lăstărire Ia unele specii supuse unor anumite tratamente, terenuri cu pante prea mari, etc.). In tabelul nr. 1, cifrele referitoare la aceste pier- derii (linia orizontală „excepționale") s’au tre- cut numai informativ, acceptarea lor ca pierderi practice putând constitui un punct de vedere foar- te dăunător. ni b) Pierderile la secționare. Folosirea toporului la secționare se limitează strict 1a lemnul sub- țire. Desprinderea vârfurilor și scurtarea lemnului dc foc din exploatările de crâng și în deos ■ de specii moi, până la 15 cm. grus.me, prilejuesc pierderi care nu trebue să depășească, în cazul folosirii toporului, 2% din volumul brut total. Sec- ționarea cu fierăstrăul, care este obligatorie în exploatările cu arbori mai groși de 15 cm., con- duce la pierderi cuprinse între 0,3 și 1,0% pen- tru roioase și 0,1 și 0,5% pentru rășinoase. Limi- tele inferioare sunt pentru cazul secționâri’ur de arbori cu lemn de lucru în procent mai mare de 15—2Q%. iar limitele superioare pentru secțio- nările de arbori cu lemnul de lucru mai puțin re- prezentat, dar cu lemn de foc de ster: care se sec- ționează din metru în metru. c) Pierderile în crăci și vârfuri. înțelegând prin crăci, părțile din arbore mai subțiri de 7 cm la capătul lor gos, volumul acestui sortiment este cuprins în volumele calculate cu tabelele de cu- baj la foicase și pin și nu mai este cuprins în volumele din tabelele pentru molid și brad. Pierderile în crăci, care decurg din actul ex- ploatării, . prin sfărâmări, împrăștieri, în ramuri cu totul subțiri, sunt relativ neînsemnate. Aceste pierderi (propriu zise), care au loc în condițiunile oprime de valorificare a acestui sortiment, pot însemna 0,5—5% din volumul total inventariat în picioare. Cu alte cuvinte, chiar acolo unde se găsesc posibilități de plasare a crăcilor (vânzare, transformare în mangal, frunzare, etc) încă se înregistrează pierderile menționate. Dacă lipsesc mijloace de transport care să în- lesnească valorificarea acestui sortiment și nici prefacerea în mangal nu este cu putință, procen- tele de mai sus pot crește, la exploatările greu ac- cesibile dela deal și munte, până la egalarea lor cu procentele de crăci respective, după specii, vârstă, consistență. Așa, în exploatările de co- dru, de fag, când condițiunile locale nu îngăduesc o valorificare a crăcilor, pierderile pot însuma până la 12% din volumul total. La rășinoase, vârfurile se desprind dela grosi- mea de 12—14 cm și adesea aceste vârfuri nu-și găsesc o valorificare. Pierderile, în cazul în care aceste vârfuri rămân integral în pădure, se ri- dică la 1,5—2,0% din volumul total al arborilor. Aceste limite port fi coborîte în măsura în care aceste vârfuri își găsesc un plasament ca: steri de foc, steri de celuloză, pari de mină, etc d) Pierderile în coaje. Coaja arborilor exploa- tați constitue o pierdere integrală în cazul în care nu interesează industria tanantelor (stejar, molid), nu este folosită pentru topit sau nu se valorifică drept lemn de foc. Această pierdere însă trebue raportată numai la sortimentele d^ lucru, care în mod obișnuit se valorifică fără coaje. La rășinoase, pierderea echivalează cu vo'u- mul coajei, în mijlociu 10% din volumul total, cal- culat cu tarifele de cubaj pentru molid și braî. La foioase, fag și ștejar, pierderile în coaje sunt cu atât mai mari cu cât procentul de lemn de lucru este mai mare. In mediu, pentru exploa- tările de fag, 4% la dealuri și 3% din volumul to- REFERATE COMENTARII 135 tal la muntețunt cifrele care pot conta ca pier- deri în coaje; iar pentru stejar, în general; 4% la șes și 5,5% la dealuri. e) Pierderile în supradimensionări. Pentru ca sortimentele produse în exploatare, să rămână, după trecerea unui timp în care se contrag și după suportarea unor operațiuni intermediare de manipulare, la dimensiunile normale, practice, utile, se adoptă plusuri de dimensiuni echivalente cu cuantumul reducerilor constatate.' Astfel, pen- tru trunchii de lemn de lucru mai groși de 25 cm, indiferent de specie și de regiune, (șes, d?a’, munte) se va acorda supralungire de 5—10 cm. în scopul de a se lăsa posibilitatea înlăturării ca- petelor crăpate, fără a strica din lungimea utilă a sortimentelor. Pentru acest sortiment, în ex- ploatările de dealuri înalte și monte, unde trun- chii nu se încarcă direct de pe locul exploatării, ci mai întâi se corhănesc și se târăsc, supralun- girea se majorează cu încă 5 cm. Această supra- lungire de 5-15 cm. echivalează cu o pierdere de 0,2-1,0% din volumul lemnului de lucru. Iar când trunchii urmează a fi transporați în plute, supra- lungirea totală este de 30 cm, pierderea totală în supraiungirile acordate de garantarea lungimii utile, de olărit, de legat în plute, putând ajunge până la 2,5% în cazul trunchilor de lungimi me dii egale cu 10 m. TABLOUL I Pierderi parțiale la recoltare ' NATURA PIERDERILOR 1a ș-s t | (a deal ■a munte Obs % din vo’ umili total n picior te a) La doborîre 1. cu toporul, la crânguri : — normale 2,0 2,5 3.0 — excepționale 3,0 4,0 5,0 2. cu fierăstrăul și toporul — normale 1,5 2,0 2,5 — excepționale 2,0 3,0 4,0 b) La secționare 1. cu toporul (lemn subțire de foc) 1,0 1,5 2,0 2. cu fierăstrăul: — la foioase 0,3-0,6 0,5-0,8 0,6-1,0 — la rășlnoase — — i ,1 ■ 0,5 c) In crăci și vârfuri: 0,5-1,0 1 0-4,0 2,0 - 5,0 pierderi dat. expî. — la fomase (codru) 1,0—3,0 2,0—7,0 pierderi dat. cord. — la foioase (codru) de valori fiecare — la rășinoase (brad, molid) ‘ — 1,5 - 2,0 tn vârfuri d) Pierderi în coaje — molid — 8,0-12,0 — brad ■ -— —- 8,0 12,0 — fag — 2 0-6,0 2,0—4,0 — stejar 2.0—6,0 3,0-8,0 — e) Pierderi in supradimensionări — supralungire obișnuită 0,2- 0,5 0,2-0,8 0,5 1,0 — supralung’re specială — 1,0—2,5 — supragrosime 2,0—6,0 2,0-6,0 2,0-4,0 — supraînălțare 5,0- 10,0: 5,0-10,0 5,0 -10,0 f) Pierderi diverse i — vara 0,5 1,5 2,5 — iarna 1.0 ■ 2,0 3,0 Apoi, trebue să ținem seama de uscarea lem- nului aflat, fie sub formă de trunchi, fie stivuit. In primul caz, contragerea lemnului prin uscare înseamnă o micșorare a diametrului trunch’uri- lor, care echivalează cu o pierdere în mediu de 4% la foioase și de 3% la rășlnoase din volumul sortimentelor de lucru. In cazul al doilea, la lem- nul stivuit, în steri, așezarea lobdelor prin us- care ar duce la o înălțime sub un metru a figu- rilor, încât,’ contragerea, datorită uscării obligă la o supraînălțare a sterilor egală cu 5—10 cm. Această supraînălțare echivalează cu o pierdere de 5—10% din volumul acestui sortiment, în ra- port cu timpul de rămânere a lemnului pe locul exploatării. Această supraînălțare este suficientă numai dacă stivuirea lemnului a avut loc cu mi- nimum. de goluri și cu respectarea dimensiunilor Sigurilor. f) Pierderi diverse. In. cursul operațiunilor de. recoltare, mai sunt și a'te cauze de pierderi, Ast- fel, prin doborîri defectuoase, întâmplătoare, lemnul se rupe, încât din trunchi groși devine țăndări inutilizabile; uneori din isbirea puternică de pământ, unele crăci groase se înfig adânc în 136 REVISTA PĂDURILOR pământ și nu se mai pot scoate ușor; alteori se prăvălesc părți sau arbori întregi în funduri de văi cu totul inaccesibile. . In rândul pierderilor la recoltare ar trebui dea- semenea înregistrată și cantitatea de material lemnos consumată de lucrători pentru pregătirea hranei, pentru încălzit, la focuri libere sau în colibe, în special în sezonul de toamnă și iarna când consumul de lemn este apreciabil. Valoa- rea acestui, material în mod normal ar trebui să fie socotită ca o cheltuială de exploatare. Sa omite acest lucru dintr’o practică și se evită pen- tru a nu complica înregistrările contabile. In tot cazul, volumul arborilor în picioare este dimi- nuat cu ocazia exploatării cu cuantumul acestui consum, care în mod normal, în sezonul de vară, toamnă de vreme și primăvară târzie se ridică la 0,2—0,5%, iar iarna ajunge până la 1,5% din volumul total în picioare. Folosirea crăcilor ca 3. Pierderile 1a manipulările din interiorul pădurii. Ne ocupăm și de data aceasta tot numai de pierderile cantitative. Pe grupe mari de produse : sortimente de lemn de lucru, sortimente de lemn de foc; pe clase de specii : foioase și rășinoase, când este vorba do lemnul de lucru ; apoi pe natură de manipulațiunj valorile unor astfel de pierderi, privite pe cate- gorii de condițiuni de lucru, în limitele lor frec- vente, pot fi mai ușor urmărite și deci pot cons- titui orientări suficiente în calcule’e cerute de lucrările administrativ gestionare curente. Cele trei categorii de condițiuni de lucru adop tate nu pot căpăta aci definițiuni complete câtă vreme lipsesc cercetări și concluziuni în legă- tură cu fiecare operațiune de manipulare a lem- nului. Măsura restrânsă in care dispunem de ase- menea rezultate, însoțite de caracterizările nece- TABLOUL 3 Pierderi totale ia recoltare Caracteristici aie exploatărilor Regiuni Obs șes deal monte o/0 din voi. total al arb 1. Exploatări în crâng, lemn foc 2. Exploatări în codru— fag cu 15— 20% lemn lucru 3. Exploatări în codru—stejar cu p la 50% lemn lucru । 4. Exploatări în codru de rășinoase 11,0 12,0 13,0 19,0 19.0 15,0 24,0 20,0 1 lemn de foc în aceste împrejurări, în deosebi din exploatările în care acest sortiment nu-și găsește o valorificare, scutește economia forestieră de o pierdere suficient de însemnată. Toate aceste cauze duc în atari condițiuni, de dealuri accidentate și de munte, la pierderi diverse care pot merge până la 3,0% din volumul brut total în picioare. Ca o primă concluzie, în cadrul operațiunilor de recoltare a lemnului, volumul arborilor în pi- cioare, determinat cu tabelele de cubaj în vede- rea întocmirii proectelor de exploatare (actelor de punere în valoare), suportă o serie de reduceri: — în pierderi propriii zise, inerente desfă- șurării operațiunilor; — în materiale rămase nevalorificate din cauze specifice și condițiuni economice deosebite; — în materiale consumate dar neînregis- trate ca atare; — reduceri care totalizate, în condițiuni nor- male nrmdii, după cum ne găsim în zonele de ex- p’oatare: șes, deal, munte, echivalează cu 11— 20% din volumul total în picioare (tab. 2). Menționăm că în pierderile de mai sus nu se cuprind reducerile pe care volumul arborilor în picioare le poate suporta datorită putregaiurilor pe care le-ar prezenta, cuantumul acestora va- riind. dela caz la caz, după sănătatea arborilor. sare, ne obligă la o definire deocamdată sumară a acestor categorii, sprijinindu-ne pe unele date statistice și oibscrvațiuni parțiale și folosindu-ne de datele din literatura de specialitate citată în bibliografie. Astfel, categoria „condițiuni grele'* cuprinde în general operațiunile care se desfășoară în te- renuri accidentate, frământate, cu pante și con- trapante care: — în cazul transporturilor cu carul deter- mină încărcări șl’ descărcări în plus pe traseu, în afară de cele considerate normale; — în cazul cușcaelor, jilipurilor se prilejuesc : frecări mari și deci consum de material, izbiri care dau deteriorări lemnului, etc. Distanțele de transport peste 600 m. la ctișcae, peste 1.200 m. la jilipuri, situează operațiunea în în această categorie grea. Categoria „condițiuni ușoare** cuprinde ope- rațiunile desfășurate în condițiunile de teren, dis- tanțele de transport, etc. cele mai proprii mijloa- celor respective de apropiere a lemnului: teren șes, sau parcurs la vale încărcat, pentru car; dis- tanțe până la 500 m. pentru canale, pante și curbe normale pentru jilipuri, etc. Intre aceste1 două ca- tegorii se situează categoria de condițiuni mijlocii. Cuantumul pierderilor din acest sector, înre- gistrate în tab. 3, presupune o desfășurare orga- REFERATE — COMENTARII 137 nizată și supravegheată a operațiunilor, deci, nu includem aci înstrăinările de materiale și nici cantitățile uneori destul de însemnate datorite accidentelor. Și pentru a fi mai lămuriți, în cifrele cimținute de tabe’a menționată se cuprind: — când este vorba de lemnul de foc : coaja, care se desprinde de pe lemn ; materialul consu- mat prin actul manipulării în sine, prin frecările TABLOUL 3 Pierderile Ia manipulările din interiorul pădurii FELUL OPERAȚIUNILOR Pierderi (*’/„') din voi. sort, respective lemn de l u c r u lemn de foc grele | mlj o*j u Oar. grele 1 mij’oc ușoare 1. Transp, direct cu vehicule — - — 1,0 0,5 0,2 2. Transp. cu tânjala [ J 1 rășinoase 1.0 2,0 0,5 1,0 0,5 < ,5 — — — 3. Corhănitul 1 foioase (rașmoase 2,0 4,0 1,0 3,0 1,0 2,0 2,0 1.5 1,0 4. Transp. pe cușcae — — — 4,0 3,0 2,0 5. Transp. cu cioacla 2,0 LO 0,5 0. Transp. pe canale uscate — 5,0 4,0 3,0 • 7. Transp. pe canale cu apă 3,0 2,0 1,0 h0 L0 0,5 și izbirile care rotunjesc lobdele deaiungul și la capetele lor1 părți din lemn care în urma dete- riorărilor intervenite capătă dimensiuni care de- termină rămânerea lor pe drum. Scăderea prin uscare nu mai intervine aci. -- volumul de lemn de lucru consumat în frecări pe calea respectivă, sau alcătuit din păr- țile defectate prin folosirea țapineior și legături lor, din sfărâmările prin izbiri la asvârlitori. etc. Nu intră aci nici coaja, măsurarea acestui sorti- ment făcându-se fără coaje și nici scăderea prin contragere, de aceasta ținându-se seama la re- coltare. In concluzie, prin operațiunile de manipulări P e 3 io m e. Asnp 3aHHMaeTCH EoumeCTBCHUtiMii norepajm b jecOBKcnmTauHOHHOM' nponeece, saiincya : — norepa bo Bpe&H saroTOBKE ncctMaTepnajia, — nOTepa npa TpweBKK n MaHPnyjumnii Jiecowa- MaTepaajia b necy. B to we BpeMH c anaxuaOM âarOTOBO'mwx npouec- cob CTaBaTM na uepBuft nuan upuHUHN nOTepb. 3a- KJUO’iHTejJbHO naioica npoueHTHMe nOTept. npn aaroTOBM b Tafwue. (ra6. 2). /Un KOJunecTBeHUwx noTepi, xoropue uponcxojuiT npa MaHBiiymHH B^iecy, naeTCfi Taiima ara noîepH no copraM nn.ioMaiepwa.iOB n npoB, no noponaM (jmcTBCHniJo, xbo0rm8), uo wype MaHnny- jianM u no TppM KareropnfiM ycriOBnO paboTH: thjkc- xwe, JierKne a cpejiHoe, ajia Koropwx jiaMTca spar- Kne onpejtejieHwa. din interiorul pădurii, în scopul scoaterii lemnu- lui de pe locul exploatării la rampele sau drumu- rile accesibile mijloacelor de transport pentru dis- tanțe mari, lemnul încearcă pierderile cantita- tive normale din tabloul de mai sus, exprimate în procente din volume’e sortimentelor supuse fiecărei operațiuni în condițiunile categoriilor d lucru în care se desfășoară. BIBLIOGRAFIE 1. Anikin P. B: Mecanizarea exploatărilor fores- tiere, Leningrad, 1940 (traducere) 2. Gayer-Fabrlcius: Die Forstbenutzung, Berlin 1935. 1935. 3. Mathey A.: Trăită d’exploitation commerciale des bois, Paris; 1908. 4. Problemele zilei: Deșeurile, Rev. Pădurilor Nr. 12, 1939. 5. Stinghe, Sburlan: Agedna forestieră, București 1941. d. Sulimov N. A.: Exploatarea pădurilor (îndrumă- tor), traducere. Leningrad 1947. 7. Wademekum fur Holz und Forstwirtschaft, Wien. 1930. R e s u m e L’auteur s’occupe du probleme des dechets produits au cours du procâs de l’exploitation forestiere, en trai. tant : — Ies pertes produites â l’occasion de la irecolte du bois. — les pertes dans fes diverses manipulations ă l’in- terieur de la forât. En ce qui concerne les pertes dues aux operations de recolte, on met en evidence leurs causes et on donne leurs valeurs (%) dans le tableau 2. Quant aux pertes quantitatives resultant des mani- pulations ă l’interieur de la forAt, l’auteur presente le tableau 3, en repartisant ces pertes par choix (bois l’oeuvre, bois de chauffage), par especes (resineux, fe- uillus), par la nature des manipulations, ainsi que par trois categories de conditions de travail: dificiles, faciles et moyennes. SOVIETICA Șl A TARILOR PRIETENE METODA SEMĂNĂTURII IN CUIBURI (IN TĂBLII) A PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECȚIE ExpunerCA academicianului T. D. Lâsenco 1a Academia Unionala de Științe Agricole z/V- L LENIN" Decretul guvernului și partidului asupra mă- surilor pemru asigurarea recoltelor mari și sta- tornice în regiunile de stepă și antestepă, a obli- gat Ministerul Economiei Agricole, Ministerul Gospodăriei Forestiere și Ministerul Sovhozuri- lor din URSS, să asigure în anul 1949 înființarea însămânțării experimentale prin cuiburi a per- delelor forestiere pe terenurile fiecărei instituții de știință și de experimentare, precum și în cen- trele de silvicultură din acele regiuni. Academia unională de științe agricole „V. I. Lenin“, a pri- mit însărcinarea ca în termen de două luni să elaboreze instrucțiuni pentru executarea acestor însămânțări, La conferința din ziua de 23 Noembrie 1948, cea a fost ținută de Academia unională de științe agricole „V. I. Lenin“, academicianul Ț. D. Lâsenco a expus proectul de instrucțiuni în a- ceastă privință. Este știut de demult, — a început expunerea sa academicianul T, D. Lâsenco •— că între pă- dure și stepă există o luptă reciprocă și în ma- joritatea cazurilor pădurea este învinsă de ste- pă. Intervenția omului în vieața naturii a con- tribuit întotdeauna la această victorie, deoarece această intervenție a constat în tăierea și nimi- cirea pădurii. Deasemenea, este știut că pădurile ajută plantelor agricole cultivate, și aceasta se confirmă prin acțiunea pozitivă, pe care o exer- cită perdelele forestiere de protecție asupra re- coltelor. La rândul său, influența negativă a ste- pei și în special influența vegetației de stepă și a vânturilor uscate, are repercursiuni asupra a- sociației plantelor forestiere și asupra semănă- turilor de culturi agricole. Cu alte cuvinte, răul ce vine din stepă este un dușman comun atât al pădurii cât și al culturilor de câmp. Știința noastră agro-biologică miciuriniană trebuie să utilizeze cu dibăcie particularitatea de mai sus. Știința noastră trebuie să-și încordeze toate forțele ca să ajute producția, creind con- dițiuni optime pentru creșterea arborilor de pă- dure cu existență lungă și chiar' seculari și în același timp trebuie să creeze perdelele forestie- re cu minimum de cheltueli, de muncă și de mijloace. In această chestiune, problema principală a științei este de a alia pădurea cu culturile agri- cole pentru a le îndrepta contra dușmanului co- mun, a răului ce vine din stepă. Posibilitatea a- ccstei uniri se înfăptuește prin semănarea în .cui- buri a perdelelor forestiere de protecție. Academia unională de științe agricole — a continuat academicianul T. D. Lâsenco — a ela- borat schema semănăturilor în cuiburi, pe care o propunem și noi să fie discutată detailat. A- ceastă schemă constă în următoarele : Porțiunea destinată pentru perdeaua forestieră de protecție, arată din toamnă și primăvară devre- me, prelucrată cu cultivatorul și grăpată, se pi chetează în două direcțiuni ce sunt perpendicu- lare, astfel că se obține o rețea de dreptunghiuri egale, cu lungimea laturilor de 5,2 și 3 m. In punctele de intersecții a liniilor pichetate, pe su- prafețe cu d’ametrul de 1 m. (1 m. p.) se sea- mănă 35—40 bucăți ghindă și în acest mod va fi nevoie de un quintal de ghindă la ha (640 cuiburi). i După semănatul ghindei — sau odată cu acea- sta — suprafața de 4 m. dintre rânduri, se în- sămânțează cu cereale sau alte culturi agricole. Dintre culturile de cereale se poate semăna : grâu de primăvară, orz sau ovăz, însă, de prefe- rat, mei în rânduri largi. Suprafața de 2 m. în- tre rânduri, se însămânțează cu porumb, care în timpul verii se prășește cu sapa. Pătura protec- toare de plante agricole va feri culturile de ste- jar răsărite de dușmanul lor cel mai periculos, pi- rul, și alte plante de stepă. Deasemenea cul- turilor abia răsărite de stejar le va fi asigurată și umbrirea, care este deasemenea foarte utilă pentru plantele lemnoase în prima perioadă de desvoltare După recoltarea cerealelor din spațiile largi între rânduri, acestea se desmîriștesc în aceeași zi, iar fășîa întreagă de 1 m. dealungul căreia se află pueții de stejar, nu se desmiriștește. Toamna, pe suprafețele desmiriștite, între rân- duri se seamănă cu semănătoarea, sec nă. La distanța de 1,5 m. dela brăzdarul de mar- gine al semănătoarei către mijloc, în lada semă- nătoarei, se pune o despărțitură pentru ca din DIN ECONOMIA FORESTIERĂ SOVIETICA ȘI A ȚĂRILOR PRIETENE 139 acest brăzdar să nu se pună sămânță de secară, ci de caragană sau de alti arbuști. La 1 m dela acest brăzdai, în lada sămănătoarei, se mai pune altă despărțitura pentru, semănatul cu al doilea brăzdai, a semințelor de specii de arbuști, toate celelalte brăzdare ale semănătoarei urmează să semene sămânță de secară. Astfel un rând de caravană se situează la distanța de 1,5 m. dela tăbliile cluburilor de stejar iar între rânduri'e caraganei, va fi distanța de 1 m. Pe spațiile mai înguste între rânduri (de 2 m,), între rându- rile de stejar, porumbul nu se strânge, ci se rup numai ș+iuleții; cocenii rămași pe iarnă vor fi buni acumulatori de zăpadă. Primăvara devreme cocenii se strâng, iar suprafețele mici dintre cui- burile de stejar se însămânțează cu semințe de paltin de câmp. Toamna, după recoltarea secarei, fără pregăti- rea solului pentru semănătură, pe miriște se seamănă din nou secară. Semănătura se face în spațiile largi între tăbliile stejarului, despărțbă de două rânduri de pueți de caragană de an (nu trebuie să ne fie teamă că discurile semănă- toarei vor strica culturi’e răsărite de caragană) In al treilea an, vârfurile caraganei, la recolta- rea secarei, vor fi tăiate de coasele secerătoarei. ceeace va ajuta lăstarilor din muguri laterali. Toamna din nou pe miriște se seamănă se- cară, iar după recoltarea acesteia, pe perdeau? forestieri de protecție, stejarul va rămâne de 4 ani, paltinul de câmp de 3 ani, caragana tot d: 3 ani, cu vârfurile de 2 ori tăiate la recoltarea secarei. In această stare perdeaua forestieră de pro- tecție poate să rămână independentă. Caragana, în al patrulea an de existență, tre- buie să acopere tot solul și astfel să împiedice Pe m e. JlaeTCM nojiHbifl nepenon nwateHna axajeanKa T 3- iHCeHKO B „AxaiieMH CeJU.CKOXO3fI0CTBeHHEJX uayg HM6HH B. II leunua" of» noceae jecuinx no- .loc memoBiJM cnocobOM, onyGâffKbBaHHOM b aiypnajie «Coiina.wniqecKaii arponoMO» MnuscrepcTBa cent- CKOro xosaflcTBa CCCP M278 sa 24 HOH0pa 1948 r. încadrarea fâșiei de protecție cu burueni iar ste- jarul și paltinul de câmp se vor desvoltă în bune condițiuni. Când tăbliile de stejar se combină cu tăbliile de paltin de câmp și cu spațiile între rânduri ocu pate cu caragana, fășia forestieră de protecția poate să reziste ușor contra vegetației de stepă. Astfel se vor crea perdele forestiere de protec- ție bune, care vor avea stejarul ca specie princi- pală șî paltinul de câmp ca specie de stimulare. In natura vie, se duce luptă între specii, dar are loc și ajutorul reciproc, pentrucă le amenin- ță o primejdie comună, într’o perdea forestieră de protecție, compusă din câteva specii de arbori, ajutorul reciproc între ele va funcționa până la o perioadă anumită: ele vor lupta împreună contra dușmanului comun cel mai periculos în primii ani aî vieții lor și anume contra vegeta- ției de stepă. Apoi stejarul va domina caragana și mai târziu va cotroui paltinul de câmp. La sfârșit se va obține o perdea forestieră complexă ca vârstă, ca longevitate și compusă din specia cea mai prețioasă și anume stejar, cu subarboret de paltin. In concluzie, academicianul T. D. Lâsenco s’a adresat conferinței cu propunerea de a face cri- tica proectului expus de însămânțare în cuiburi a perdelelor forestiere de protecție. Deasemenea D-sa a exprimat dorința ca mi- crobiologii să studieze metodele speciale de ’n- fectarea stejaru'ui cu ciuperci de micorlză, cu ajutorul cărora rădăcinile stejarului obțin hrana din sol. După anumite indicațiuni este de presu- pus că fără această infectare stejarii!, în condi- țiunile de stepă, nu poate trăi. {Traducere din. ziarul „Agricultura Socialistă" ai Ministerului Eoonomtei Agricole din URSS, Nr. 578 d n 24 Noembrie 1848.) R d s u m d On donne la traduction integrale de I’exposă fait par l’acadcmiclen T. D. Lîsenko, â l’Acadâmie Unio- nale de Sciences Agricoles V. I. lĂnine. rdlatif â la crdai'on des r’deaux de protection par la m^thode de semis en petites bandes, publie dans le journal ,,L’Agricultura socialiste”, organe du Ministere de l’Economie Agricole de l’URSS, Nr. 278 de 24' No- vembre 1948. Pentru a primi revista In mod regulat șl la timp ANUNȚAȚI SCHIMBĂRILE DE ADRESĂ LA EDITURA A. 6.1. R, Str. C A. ROSETTI Nr. 35 140 REVISTA PĂDURILOR PRIMA EXPERIENȚA DE SCOATERE A LEMNULUI DIN PĂDURE (CORHĂNIRE) CU AJUTORUL TRACTOARELOR KT-12*) In sezonul de toamnă și de iarnă a’ acestui an, la exploatările forestiere din R. S. S. Carelo-Fină, din 1 ținutul Arhanghelsk, din R. S. S. A. Komi și din alte republici și ținuturi, au sosit pentru primă oară tractoare pentru corhănire de tip KT-12, construite la uzina din Kirovsk. Acti- viștii trusturilor exploatatoare de păduri și ai O- coafelor industriale forestiere apreciază în una nimitate și în mod elogios această nouă mașină care este construită ținând seamă în mod spe- cial de nevoile specifice ale industriei forestiere „Avantajele acestui tractor, față de alte trac toare și trolturi ce se întrebuințează pentru scoa- terea lemnului din parchet, constă în capaci- tatea sa de a merge oriunde și pe o mare rază de acțiune, ceiace permite deplasarea lemnului de pe terenurile mlăștinoase și accidentate la dis- tanțe considerabile. Capacitatea de a merge' ori- unde și existența generatorului de gaze care per- mite funcționarea tractorului cu combustibil lem- nos — sunt caiitățî'e importante ale tractorului KT-12, care corespund condi.țiunilor de lucru la exploatările forestiere ale republicei noastre*', — scrie în ziarul „Leninskoe Znamia" (Drapelul lui Lenin — obs. trad.) inginerul principal al trus- tului „Jujcarelless" — A. Cotelnicov. Primul lot de tractoare KT-12 a sosit în pă- durile Nordului' European în Republica S. S. A Komi, în Septembrie 1948. O parte din trac- toare aii fost trimise pe jos în Ocoalele indus- triale forestiere — '„Koigorodschi" și . „Kajm schi" a'e trustului „Komiles". Acest parcurs de 230 km. a arătat calitățile suț?erioare ale noilor mașini. „începând din primele zile de lucru îri par- chetele din „Koigprodca", aceste tractoare au arătat o mare superioritate față de tractoarele întrebuințate, până acum**, declară șeful de secție al trustu’ui „Komiles" — A. Tiurin în ziarul „Za novâi: Sever" (Pentru un Nord nou). „Tractorul KT-12 este comod pentru corhă- orie și posedă o serie de avantaje față de trac- toarele de alte tipuri. El este foarte manevrabil, ceiace ii permite să se deplaseze neîncărcat pe d ramificație a unui drum forestier cu o viteză de 9-12 km. pe oră", a declarat la o conferință regională de conducători de mașini pentru transportul lemnu'ui, ținută în luna Noembrie 1948, stahanovistul-tractorist tov. Volcov, din Ocolul industrial forestier „Verhne-Dupinschi (dfn ținutul Arhanghelsk). Tractoristul Volcov a împărtășit primele ex- periențe de lucru ale tractorului KT-12 celorlalți part’cipanți la conferință. Iată un fragment din *) Traducere după articolul cu același titlu publicat în revista „Lesnaia Promâșlenosti”. 1949, Nr. 1, pp. 11—li. declarația sa, publicată în ziarul „Pravda Seve- ra" (Adevărul Nordului — obs. trad.) din Ar- hanghelsk. „Datorită capacității acestor mașini de a merge pe oriunde am putut să organizăm corhă ■ nitul mecanizat pe timpul verii. Cu toată , sta- rea nefavorabilă a solului, am reușit să am o producție de 40—45 metri cubi de mașină în- tr’un schimb de lucru. Tractoristul tov. Juravlev din! Ocolul nostru forestier a obținut acelaș ie- zultat. Suspensia tractorului permite trecerea li- nă (ușoară) a diferitelor piedici (buturugi joase, arbori căzuți, etc.). Un troliu special cu cablul pentru apropierea trunchiuriior de'a distanțe mari, ușurează formarea încărcăturii (pache- tului -7- obs. trad.). Tractorul KT-12 mai are o placă înclinată de încărcare pentru așezarea vârfurilor trunchiuriior, datorită cărui fapt ma- șina transportă trunchiurile nu prin târâre, ci în poziția semi-suspendată, ceeace micșorează în med considerabil rezistența în timpul mișcării. După părerea tov. Volcov, rezultate'e obținu- te în condițiuni de vară, vor fi cu mult depășite iarna : „Dacă în condițiunile de vară, încărcarea pen- tru o cursă nu a depășit 2,5—3,0 m3 din cauza solului moale, — în condițiunile de iarnă, când solul, este înghețat, ea poate fi dublată, ceiace împreună cu reducerea duratei unei curse — va mări considerabil producția mașinii mr’un schimb de. lucru. încheind cuvântarea sa, stahanovistul-tracto- rist tov. Volcov a declarat: „Tractoarele noi pentiu corhănire, de producție autohtonă, vor da incontestabil în sezonul de toamnădarnă rezu'ta- te bune. Am hotărât în sezonul actual de lucru să-mi însusesc la perfecție noua tehnică și să ■ scot din pădure cu tractorul KT-12 — 16.000 metri cubi material lemnos. Ziarul „Leninskoe Znamia" (Noembrie 1948), scrie, că odată cu apariția în exploatările fores- tiere ale Republicei Care'.o-Fine a noilor trac- toare pentru corhănire, a și început să se des- fășoare întrecerea noastră socialistă a condu- cătorilor acestor mașini, cari luptă pentru pro- ducția ridicată a corhănîtu'ui mecanizat „începutul acestei întreceri a fost făcut de către tractoriștii punctului forestier mecanizat „Piajevo-Selgschi" — Nicclai Ivanovici Telicov și Mihail Ivanovici Vanin... In timpul conferinței tehnice și de producție, care a ayut loc la acest punct forestier, ei și-au luat obligația socialistă de a scoate din pădure în cursul sezonului de iar- nă, cel. puțin 6500 m. cubi de Lecare tractor și au adresat un apel către toți tractoriștii care lu- crează la corhănitul lemnului. cerându-Ie să ia parte la întrecerea pentru o mai bună utilizare a tractorului. DIN ECONOMIA FORESTIERA SOVIETICA ȘI A ȚARILOR PRIETENE 141 Chiar din prima zi de întrecere, tractoriștii Telicoy și Vanin, sub conducerea inginerubf principal al punctului forestier — S. N. Varcn. luptă îndârjit pentru o mai bună folosire a trac- toiului. Scoaterea din pădure a 45 metri cub' lemn în cursul unui schimb de lucru, a fost so- cotită până în'prezent ca un rezultat ■ bun. Teli.- cov și Vanin și-au pus ca scop ca producția zil- nică a tractorului să fie de 60 m\ și luptă cu perseverență pentru atingerea acestui rezultat 1 Impresia sa că rezultatele obținute în perioada studierii noilor tractoare, vor fi îmbunătățite în fiecare zi, A. Tiurin (din trustul Komiles) o con firmă prin următoarele fapte' convingătoare : „Chiar în prezent, scrie el, în numărul din 3 Nbembrie al ziarului „Za novâi Sever" (Pentru un Nord nou — obs. trad.), — unii tractoriști scot câte 70-90 m. cubi lemn, cu toate că în timpul încercărilor la fabrică, pe o distanță de 500 metri, aceste tractoare transportau iarna numai 50 m. c. într’o zi de lucru. Este necesar, chiar acum, ca conducătorii tractoarelor și șefii punctelor forestiere, să țină seama de. experiențele și învățăturile primelor zile de lucru, cu scopul de a creia condițiunile normale de muncă pentru mecanismele noi în viitor”. Din păcate, aceasta condițiune nu se respectă pretutindeni. Tov. Tiurin arată că „în primele zile de lucru ale tractoarelor, au fost scoase la iveală unele neajunsuri în exploatarea noilor mașini, neajunsuri care depind în întregime de șefii punctelor forestiere. Conducătorul Ocolului industrial forestier „Koigorodschi" și.șefii punc- telor forestiere, nu s’au pregătit în mod serios pentru primirea noilor tractoare. Șeful punctului forestier „Kilometrul țcv. Sedov, nu a pre gătit platforma pentru secționarea (scurtarea) trunchiurilor, din care cauză două tractoare au stat trei zile. Șeful punctului forestier „Kuziel", tov. Vladîmirov, nu a pregătit drumul de scoa- tere. In afară de. aceasta, Ocolul industrial fores- tier nu a asigurat alimentarea tractoarelor cu lemne de foc. Ele sunt aduse la locul lucrărilor dela o distanță de 15 km. din baza „Pârșâdin”. Aducerea lor pe calea ferată, încărcarea pe plat- forme, transportul, descărcarea — durează-câ- teva zile: lemnele devin umede, nu ard și punc- tele forestiere sunt forțate să le pregătească sin- gure prin metode manua1e, din arbori uscați la rădăcină. Tractoarele stau și datorită altor cauze de ordin organizatoric (alimentarea întârziată cu lubrifianți și cu alte materiale, etc.)". Pentru funcționarea reușită în pădure a noilor tractoare la scoaterea lemnului, este important sa Ii se asigure combustibilul tăiat uscat și să se înlăture deficiențele în ceiace privește pre- gătirea drumurilor și a depozitelor. Deasemenea este necesar să se dea atenția deosebită organi- zării întregului proces tehnologic în parchet. „Folosirea tractoarelor pentru corhănlre, pro- voacă schimbări radicale în procesul exploatării forestiere", — spune inginerul A. Cotelnicov. analizând în ziarul „Leninskoe Znamia" (Dra- pelul lui Lemn —obs. trad.) prima experiență de întrebuințare a-tractoarelor KT-12 în exploa- tările forestiere din R. S. S. Carelo-Fină. Bazându-se pe experiența de lucru ă tractoare- lor pentru corhănire în punctul mecanizat fo- restier „Piajievo-Selgschi", A. Cotelnicov tra- sează tehnologia corhănitului, combinând-o cu fasonarea mecanizată și cu alte faze ulterioare de iucru. După cum se cunoaște, tractoarele KT-12 scot lemnul sub forma de. trunchiuri (catarge), adică de arbori întregi (fără crengi — obs. trad.). Toate celelalte condițiuni fiind egale, — scrie Â. Cotelnicov, — scoaterea lemnului sub forma de trunchiuri este de trei on mai productivă decât scoaterea lemnului tăiat în sortimente. Acest fapt impune modificarea întregului proces tehno- logic de lucru în exploatarea electrificată a pă- durilor, transformând totodată operațiunea de secționare la depozitul de sus". Iată cum descrie tov. Cotelnicov organizarea muncii în parchet, atunci când la scoaterea lem- nului din pădure lucrează tractoarele KT-12. „Porțiunea' pădurii destinată exploatării prin metoda mecanizării complexe, dispune de: o uzină electrică de 12 kw., patru fierăstrae elec- trice pentru doborîrea arborilor, două tractoare pentru scoaterea lemnului și două fierăstrae e- lectrice pentru secționarea trunchiurilor în sor- timente Pentruca lucrul să fie cât mai productiv, par- chetul destinat exploatării, se pregătește în mod corespunzător. Această pregătire constă în îm- părțirea pădurii în patru părți — după numărul echipelor (brigăzilor) de dob'orîtorl de arbori; aceste porțiuni Ia rândul lor se împart în fășii de 18 metri lățime. Se trasează deasemenea și dru- murile de corhănire. Tăierea pădurii începe din imediata apropiere a depozitului, îndepărtându-se treptat. Tăietorii doboară arborii în formă de evantaiu, în așa fel ca 7-10 trunchiuri să cadă cu vârfurile unite în direcția corhănitului. O astfel de metoda așu- rează munca lucrătorului însărcinat cu agățarea trunchiurilor de tractor. Brigada (echipa) care deservește tractorul, șe compune din trei oameni: un tractorist, un lucrător însărcinat cu desprinderea încărcăturii pe estacadă și un lucrător care agață încărcătura de tractor la locul de doborîre. Corhănitul se face în modul următor : 7—8 trunchiuri, fiecare se- parat, sunt prinse la distanța de 1 metru dela vârf cu ciokeni (cioker — este o scurtă bucată de cablu sau de otgon, prevăzută cu un dispozi- tiv de agățare). Tractorul eliberează cablul, de tracțiune al troliului la o distanță de 10—15 me- tri dela trunchiurile destinate scoaterii, acest ca- blu are la capătul său o bară care este trecută prin inelele ciokerilor. Dând drumul troliului, cablul apropie trunchiu- rile detractor, așezând vârfurile lor pe o placă specială înclinată a mașinii. In această poziție, tractorul se deplasează prin parchet spre depozit. 142 REVISTA PĂDURILOR într’o singura cursă, tractorul scoate 7—8 ar- bori, însumând un volum de 3—4 metri cubi. La estacada depozitului,- după desprinderea ar- borilor, cablul se înfășoară pe tamburul troliului. iar tractorul se întoarce în parchet. La estacadă, trunchiurile se secționează în sortimente. Acesi lucru este executat de o brigadă compusă din patru oameni: doi motoriști cu fierăstrae elec trice și doi marcatori de sortimente. Sortimentele obținute în urma secționării, sunt rostogolite de pe estacadă de o brigadă spe- cială, pe niște cărucioare speciale, care le trans- porta pe liniile ferate înguste spre stive1'. P e 3 » m e. Jțaroica pepBHe peayjibraTbi onwîa Tpejn>oBKn Jieca Jieca, TpaKTopaMK KT—12, nepeBOj 03 craTbH c tom ace aarjaBzeM onyGJiHKOBaHHOM b >«ypnaje «.'Iernau npoMwnMeHHOCTb» M 1/1949, crpamiubi 11—12. Se înțelege, că schema de mai sus nu trebue să fie privită ca un șablon obligateriu în orice condițiuni. Ea este numai prima încercare de ge- neralizare a primelor experiențe de utilizare a tractoarelor KT-12 în condițiunile din R. S. S. Carelo-Fină. După cum arată pe bună dreptate inginerul A. Cotelnicov, „studierea și perfecționarea mai de- parte a metodelor de corhănire cu ajutorul trac- toarelor, permite o mai bună utilizare a acestora. Este important ca de această problema să se o- cupe toți activiștii tehnici, inginerii și tractoriștii, însărcinati cu exp’oatarea acestei mașini minu- nate14. (trad. V. 0,> R ă s u m e On donne les râsultats de la premiere, experience de vidange du bois ă l’aide des tracteurs KT-12. con- struits en URSS; la traducțion est faite d’apres Parti- de publie dans la revue sovietique „L'Industrle Fo- restiere”, Nr. 1/1949, pp. 11—12. INTRAREA IN VIGOARE A PRIMELOR STANDARDE DE STAT Comisiunea de Standardizare de pe lângă Consiliul de Miniștri a aprobat în cursul lunilor Aprilie și Mai a. c„ peste 70 standarde de Stat pentru produse din industria petroliferă, chim’că, alimentară și metalurgică, care intră în vigoare, în mod eșalonat, începând dela 1 Iulie a. c. De asemeni au fost aprobate o serie de standarde generale privind activitatea tehnică în între- prinderi și instituții ca, standarde de desen, to- leranțe, ajustaje, care au intrat în vigoare în- cepând dela 1 Iunie. Standardele de Stat prevăd norme de calitate, formă, dimensiuni, ambalaj, etc, care trebue respectate la fabricarea; produselor standardi- zate. Aceste norme sunt ' obligatorii pentru toate întreprinderile dm țară, nerespectarea lor fiind considerată act de sabotaj economic și pe- nalizată conform dispozițiunilor legilor în vi- goare. Lista Standardelor de Stat apare regulat in „Buletinul de Standardizare11, publicație oficială lunară a Comisiunii de Standardizare, procu- rarea Standardelor de Stat (STAS), făcându-se prin Societatea „SLOVA11. Printre standardele de Stat proiectate ref. Ia industria forestieră, cităm : 1) Cherestea de rășinoase, clasificare după calitate, standard studiat în cursul lunei Iunie 1949. 2) O serie de standarde privind grupa lemn, ref. la : încărcarea la întindere paralel cu fi- brele; Ia încovoiere statică; la încovoiere prin izbire ; încercarea de durabilitate ; încercarea sub- stanțelor de prezbrvat lemnul contra clnpaci- lor, contra insectelor; contra focului. Pentru toate aceste proiecte se prevăd și condițiile de recepție respective. CORESPONDENTA CU CITITORII 143 DE VORBA CU CITITORII începând cu numărul de față, Revista Pădurilor Inaugurează o nouă rubrică — „Co- respondența ca cltitorli“ — , destinată a stabllt o legătură cât mal strânsă între redacția re- vistei și cititorii et. Această rubrică este deschisă tuturor cititorilor, care doresc să pună întrebări asupra problemelor care-i preocupă, din domeniul culturii, protecției șl ^exploatării pădurilor, al pre- lucrării șl industrializării lemnului, precum și al vânătoarei și pescuitului în apele de munte. Răspunsurile sunt date de un colectiv din cadrul redacției. Se înțelege că răspunsurile date, pot fi deasemenea completate sau corectate de către cititorii revistei, în măsura în care aceasta este necesar. RED AC T JA 1. Secțiunea Silvică Sibiu informează că s’au semnalat următoarele atacuri și cere, instruc- țiuni de combatere. a) Atac de cărăbuși (Melolontha vulgaris L.) în numeroase pepimeie. Gunoscându~se procedeul de Combaterea larvelor prin injectări cu sul- fura de carbon, întreabă dacă substanța nu va- tămă plantele tinere, care sunt în primul an de vegetație, b) Atac puternic produs de păduchele țestos, în unele păduri de stejar, tinere și în vârstă, din raza oco.ului Sibiu. (Se anexează material). Se cere determinarea insectei și procedeul de com- batere. i c) Atac al gândacului Attelabus curculionoi- des L. sau Apoderus coryli L. la stejar. (Se ane- xează material). Se cere determinarea insectei și opinieri asupra unui eventual atac masiv. Răspuns. a) Injectările nu se vor face direct la rădăcina puieților ci între rândurile de puieți. Comunicați rezultatul, b) Păduchele țestos este specia Lecanium quercus L. Se vor face stropiri cu soluția : 1 kg. săpun moale (de vopsitorie) topit în pu- țină apă. 350 g. sodă de rufe. 1 1. spirt. 2 ,8 1. esență de nicotină de concentrație 10% 100 1. apă. Comunicati dacă arboretul a suferit anterior vre-un atac nou de ger. c) Gândacul Attelabus curculionoides L. de- terminat, nu e un gândac periculos. 2 . Ocolul silvic Roșiori de Vede. Trimite ma- terial spre analiză și cere instrucțiuni. Proba 1. conține omizi ce au atacat cerul și gârnița în pădurile Pojorâtele și Căprăriile .S’au scuturat și nimicit omizile. Ce alte măsuri se pot lua? j Proba 2. conține larve găsite în pepiniera' Drăgănești, atacând rădăcinile puieților. Ce larve' sunt și . .cum se combat? Răspuns. Proba 1. conține omizi' ale fluturelui Noto- donta anceps (Golz). E o insectă rară și rar. vă- tămătoare. Stadiul de desvoltare fiind înaintat,, nu se mâi pot face stropiri. Măsurile de comba- . tere luate au fost cele mai indicate. Proba 2. conține larve de Amphymallus solsti- tialis L. și Anisoplia segetum Hbsc. (cărăbuși mici). Combaterea lor se face ca și la cărăbușul de Mai: adunarea și distrugerea larvelor ce vor fi găsite la prelucrarea solului în pepinieră; in- jectări cu sulfură de carbon (10 împunsături la m.p., 5 cmc. de substanță la o împunsătură). Co- municați rezultatul. 3 . Ocolul silvic Soveja. Semnalează atac de insecte la puieții de 4 ani de molid din pepinieră. Nu s’au găsit insecte. Trimite material atacat. Se cere detei minarea agentului vătămător și in- strucțiuni de combatere. Răspuns. Puieții sunt atacați de Hylobius abietis. Com- baterea se face prin adunarea gândacilor de pe puieți și prin scoarțe-cursă de molid proaspete (conform instrucțiunilor ICEF). 4 . Secțiunea silvică Bihor. Semnalează că în pepiniera Diosig (ocolul Oradea-Nord) s’a con- statat. un atac de păduchi țestoși la puieții de sa’.câm. Trimite material pentru analiză ■ și în- treabă dacă pentru stropiri trebue să utilizeze rețeta ce conține petrol sau aceea ce conține ni- cotină. Răspuns. Se recomandă rețeta cu nicotină (a se vedea mai sus) și se stărue a nu se utiliza cea cu pe- trol care vatămă puieții. M. E. R O N CONFE RIN ȚE Contribuția tehnică sovietică la mecanizarea exploatărilor forestiere In cadrul ciclului de conferințe și referatei progra- mate de Institutul Româno-Sovietic, grupa silvică, Dl. Prof. Ing. Romeo Râșcanu, Decanul Institutului de Exploatarea și Prelucrarea Lemnului, a conferențiat în ziua de 15 Aprilie a. c.» tratând tema : „Contribuția tehnică sovietică la mecanizarea exploatărilor fores- tiere". Conferențiarul, în introducere, arată că ritmul pro- gresiv al perfecționării utilajelor cât și a metodelor de lucru în exploatările forestiere din URSȘ., constituie o rezultantă firească ă desvoltării neîntrerupte a for- țelor de producție, lege economică a producției lărgite ■socialiste și a creșterii nevoilor în materiale lem- noase. C.tând din articolul „Mașina în pădure" de Ing. V. Procovoi, arată că tehnica adevărată a pătruns în pă- dure ca rezultat al planurilor cincinale staliniste, ca- racterizate prin conducerea planificată a economiei. Lemnul fiind una din materiile principale folosite, a condus la ridicarea industriei forestiere ca o ramură de seamă a economiei sovietice. Desvoltarea. mecanizării în exploatările forestiere a luat avânt începând cu al doilea plan cincinal, în tim- pul căruia a luat fimță și Ministerul Industriei Fores- t'ere pentru exploatarea pădurilor, transportul și in- dustrializarea lemnului. Concentrarea intdustriei s’a făcut în regiunile din munții Urali, Siberia de Est și Vest, Nordul Rusiei Europene și în regiunile Kirov și Gorki, adică în ace- le regiuni unde procentul păduros este cel mai mare, mcșorându-se în regiunile Moscova, Voronej, Kursk, Ucraina, Bielorusia, etc., acoperite cu un procent mai mic de pădure. In anul 1937, ttecându-se la mocan zarea mijloacelor de scoatere din păduri și a transporturilor, s’a realizat cu aceste mijloace, 63% din totalul cantității scoase. Al patrulea plan c'ncirial prevede nevoi mari în ma- terial lemnos, în toate domeniile de folosire, ceea ce duce implicit la sporirea exploatărilor forestiere până Ia 280 milioane mc. anual. Acest imens mater ial se va realiza prin exploatarea pădurilor noui, neatinse, din regiunile nord-estiee ale țării. Pentru transportul acestor materiale se va construi în regiunea de Nord și Urali 17.500 km. căi mecanizate de transport. Utilajul necesar, prevăzut în planul cin- cinal, va fi de 40.000 fierăstrae electrice, 7.500 trac- toare, 4.500 tractoare foresitere, 470 locomotive cu platforme pentru c. f. i. și 14.000 camioane cu remorci. Circa 3/4 din totalul lucrătorilor ce se vor folosi vor fi din cadrele permanente. ‘ Concomitent cu exploatarea acestui imens material, sunt planificate lucrări mari privind refacerea pădu- rilor prin aplicarea celor mai înaintate lucrări de cul- tură, în scopul ridicării producției pădurilor. Prunele îi veputuri de mecanizare în exploatările fo- restiere din U.R.S.S., se fac cu fierăstrăul electric so- vietic IEP, construit la Arhanghelsk, la începutul anu- lui 1921. Urmează, în anul 1936, fabricarea în serie a două fpurj de fierăstraie PEP cu o greutate totală de 38 kgr. și .4TP „Bolșev-c", cu o greutate de 35,5 kgr. In timpul Marelui Răsboi pentru Apărarea Patriei se elaborează un nou tip, mult mai perfecționat din punct de vedere tehnic denumit VAKOPP, în greutate to- tală de 20 kgr. Fâbr.căt în serie, de mai multe uzine din URSS și întrebumțat pe scară mare acest tip de- vine un factor foarte important în mecanizarea exploa- tărilor forestiere. Fierăstraele enumerate sunt alimen- tate cu curent de joasă frecvență (50 pier/sec.). Inovatorii sovietici nu se opresc aici ci își pun în chip foarte serios problema perfecționării acestor u- nelte și a diramuării greutății. Mecanicul N. F. Harlamov — dela Institutul Tehnic Forestier d-n Arhanghelsk aduce inova iii importante fierăstrăuli 1 electric. Ii reduce greutatea treptat, până ajunge la 8.4 kgr, întrebuințând motoare cu frecvență mult mai îna.-ă (200 per/șec). Motorul folosit este asin- cron,. semi-acoperit, cu ventilație permanentă, ali- mentat cu curent electric de 220—240 V. Numărul de turații de 10.000/min, care se poate reduce printr’un re- ductor Ia 2.200 ture/minut. Fierăstrăul, are drept ca- dru o pânză subțire de fierăstrău obișnuit și un arc metalic tubular care întinde pânza și lanțul subțire cu dinți tăetori și curățători. Fierăstrăul pătrunde cu u- șurință în lemn, tăind un arbore de 30 cm. diametru, în mai puțin de 30 secunde; tăetura este numai de 4,5 mm. Deosebirea între. lanțurile fierăstraelor exis- tente și acesta, constă în faptul că angrenajele late- rale de legătură, cuprind conturul de sus al cadrului. Metoda de ascuțire pe două rânduri, prelungește du- rata serviciului Herăstrăului. II manipulează un smgur om, reușind a tăia cca. 10 mc./zi, ceeace însemnează cam de 3 ori mai mult de cât un fierăstrău manual. Inginerii Eașîn—Lojcov și Policarpov, din colectivul Uzinei Lichinsc, utilizează un electromotor calculat tot pentru frecvența de 200 per./sec, realizând tipul de fie- răstrău mecan’c LICHINSC ELP în greutate de 8,8 g. La caracteristicile tehnice, se menționează că motorul este mai putemiic ca tipul Harlamov, primul având 1,6 kw. putere, iar secundul 1 kw., că este de fabrica- ție superioară, iar bobina jul este impregnat, ferind ast- fel motorul de degradări și influența umidității: Ca ansamblu constructiv are similitudine cu fierăstrăul VAKOPP, fiind prevăzut cu un cadru de oțel, pe al cărui contur exterior se află un ghid pe care glisează codițele dinților rindea ai lanțurilor. Este prevăzut cu un reductor care d’minuează turația dela 10.000 la 2.200 ture/minut. Din comparația celor două fierăstrae mecanice, HAR- LAMOV și LICHINSC, se trage concluzia că primul este foarte apt pentru tăerea arborilor mai groși, a-, ceasta rezultând din însuși construcția și suficiența sau insuficiența forței motrice, care la tipul Harla- mov nu permite lungirea și întărirea lanțului, pe când la tipul Lichinsc, motorul fiind mai puternic și mai re- z’stent se poate obține lungirea lanțului și implicit ex- ploatarea arborilor de grosimi mari, Comparând caracteristicile tehnice ale celor 5 fierăs- trae mecanice se arată că : CftONîCA 145 1. — prin modificările constructive, viteza de tăere a crescut; 2. — greutatea totală a scăzut dela 35 kg. până la 8,4 kg.; 3, . — numărul lucrătorilor ce le deservesc a scăzut dela 2 la 1. . i . In continuare, s'a definit noțiunea de productivita- te a fierăstraelor electrice, ca fiind suprafața de tăiere efectuată în unitate de timp. (P=S/T, unde S—supra- fața tăieturii în cm2 și T—timpul de tăere ai unei tăe- turi în secunde). La f.erăstraele PEP—3 și VAKOPP productivitatea este de' 25—30 cm2/sec. sau pe om 12—15 cm2/sec. La fierăstrăul Harlamov, ajunge până la «2 cms/sec. la brad. Comparând pioducuv utea fierăsuaelor manuale de 5—8 cm2/sec., cu cele mai sus, rezultă că la fierăs- waeie electrice productivitatea este de 200—250% față de cele manuale. Trecând la expunerea altei mecanizări folosite în exploatările forestiere din URSS, la corhănitul lem- nului, se prezintă Macaraua cu 3 tobe TL—3., arătân- du-se că această macara este un dspozitiv mecanic care acționează după anumite scheme, d.verse cable. Macaraua se fixează de cioate pentru a nu se deplasa nici în plan orizontal, nici în pian vertical. Este pre- văzută cu un catarg legat prin fixatoare pe care se gă- sesc suspendate blocurile de direcție pentru cablul aju- tător și cel de tracțiune. In apropierea catargului se f.xează blocul de direcție pentru cablul scripetelui auxiliar. Cablul ajutător este conexat cu inelul de care s’a fixat cablul de încărcare și ciokerele. Cu ajutorul acestei macarale, buștenii se stivuesepe o platformă de recepție. Pentru a se evita aglomeră- rile, pe această platformă un cablu acționat de toba auxiliară de tracțiune, întoarce buștenii și-i așează pe o altă suprafață, denumită „de secționare”, unde are loc și operația de cojire. Macaraua se pune în mișcare cu ajutorul unui mo- tor electr,c sau cu gaz tip MK. In legătură cu caracteristicile tehnice se dau ur. mătoarele date: — Lungimea cablului de tracțiune 250 m.; a cablu- lui ajutător 550 m.; a acelui auxiliar 250 m. — Diametrul tobei cu cablu de tracț. 330 m.; a to- bei cu cablu ajutător 300 mm și a celei cu cablu auxi- liar 170 mm. — V.teza de aducere a cablului de tracțiune 0,35 — 0.64 m s. în viteza l-a. Viteza de aducere a cablul . ajutător 0,7—0.95 m/s. Viteza de aducere a cablulu auxiLar 0,35—0,55 m/s. ■— V.teza de aducere a cablului în viteza a doua este de două ori mai mare. — D.ametrui camumi de tracțiune este de 12,5 mm. iar a cablului ajutător 9,2 mm- Greutatea totală a instalației împreună cu motorul elăctric 1740 kgr., iar greutatea cablului 509 kgr. Cu ajutorul ambreajiilui se poate face schimbarea de vi- teză fără a se opri motorul. Alte mașini folosite pentru scoatere, în exploatările forcst.ere din URSS, sunt: Autoescavatorul macara D.K.H. 0,2515 montat pe auto-ZIS; platforma montată a macaralei este înzes- trată cu un motor separat ZIS, 3 tobe și utilaj de schimb compus dintr’o sapă dreaptă, brațul macaralei și o macara ajutătoare, destinată pentru încărcarea buștenilor. Acest escavator se folosește la construcția de c.f.i. ■ Tractorul de corhănit construit pe șenile este prevă- zut cu o platformă. Din această categorie se enumăr a ■ tractorul K 12 experimentat Ia Volosovsc, tractorul KT 12 și tractorul cu remorcă specială pe șenilă. Cu ace;, te tractoare se lucrează pe văi deschise sau la câmp • soma, folosesc modelele S—80 și SG—60. Tractorul K 12 deservit de 2 oameni înlocuește munca a 9 ca; si a 12 lucrător:. Pentru operația de încărcare cât și pentru cea d? descărcare, în URSS se folosește macaraua tip Dokke cu o productivitate, pentru o brigadă formată din 4 oameni, până la 120 m® în 8 ore; macaraua cu placă turnantă, pusă în mișcare cu motor Diesel sau cu mo- toare electrice, având o productivitate, la o brigadă compusă din 3 oameni, de 75—130 m3 în 8 ore, Pentru încărcările în autocamioane se folosește ma- caraua fabricată în uzina „Revolta din Ianuarie'1 pre cum și macaraua tip Ing. Reines cu o productivitate de 80—100 m3 în 8 ore. Cea mai nouă construcție în materie de încărcare, este elevatorul tip KSD—2 și ESD—3 pentru încărca rea buștenilor. Acest elevator se așează între l.nia de garaj și stivele de bușteni. încărcarea se face și p3 stânga și pc dreapta prin dispozitive speciale de prin- derea buștenilor. In ceeace privește transportul, în Uniunea Sovietică se folosește calea ferată cu o sin- gură șină, suspendată. Procurarea energici electrice, necesară mijloacelor mecanizate d.n exploatările forestiere, depinde în prmul rând de amploarea și complexitatea instala- țiilor mecanice și de volumul exploatărilor, distin- gându-se trei aspecte : — când numai doborîrea arborilor și sec.ionarea este mecanzată; în acest caz fiind necesară o forță de 10— 12 kw. ; : — când se mecanizează lucrările din parchet, scoate- rea lemnului și lucrările în depozitul de sus; fiind ne- cesar și iluminatul în depozitele super, oare, este ne- voe de o forță de 45—50 kw; ' — dacă este o mecanizare complexă, adică cuprinde toate fazele unui proces de exploatare forestieră, dela parchet până la depozitul final și când posi.bilitatea exploatărilor forestiere este în jurul lui 15.000 m3 a- nual, atunci trebuie o forță de cea 350 kw. In cazurile arătate mai sus, sursa poate fi: Uzinele electrice mobile fabricate de trustul „Lesoad- mașstroi" de tip PESL—2, având o putere teoretică de 20 kw., tensiunea 230 V, 1000 ture/min,; sau de tip. CTZ—60, cu tensiunea 240 V, frecvența 50 perioade pe secundă, 1000 ture/min, montată pe un tractor de 40 kw putere. Când se cere o forță mai mare, este cazul a se recur- ge ia o centrală electrică, sau la o rețea de înaltă ten- siune. i In partea finală, ni se expun metodele folo- s te pentru asigurarea celei mai ridicate productivități, cu mecan smele arătate și modul cum este organizată munca. Din metodele folosite la exploatarea electr'ficată a pădurilor din URSS, se menționează: Metoda continuă, care a fost experimentată în Oco- lul silvic industrial Comsomolschi, dând ca rezultat o producție de 10,8 m3 pentru un lucrător pe zi. Această producție s’a realizat prin : — o mare preciziune a procesului tehnologic; — f xarea pentru fiecare lucrător a 1—2 operațiuni bine determinate; — repartizarea locurilor de lucru „în lanț”, după mersul procesului tehnologic ; — funcționarea ritmică și acordată a tuturor sectoa- relor de lucru. Parchetul în care s’a experimentat această metodă a fost împărțit, marcându-se prin cioplași, în 9 fâșii a 150 m. lățime și fiecare fâșie în 3 sectoare a 50 m. lă țime. Brigăzile lucrează independent pe □ singură fâșie și se compun dntr’un mecanic pentru doborîrea arbo- rilor (Șeful Brigăzi ), 3 grupe independente a 3 oameni unde f.eeare șef de grupă este și ajutorul mecanicului, iar ceilalți 2 sunt lucrători auxiliari; șî o grupă mobi- lă (a patra), care este compusă din mecanic, ajutor șl marcator. Metoda benzii rulante este metoda aplicată cu pre- cădere în exploatările din Urali. Principiul metodei este că într’o singură unitate, brigada, simt reuniți tăietorii de pădure, corhănitorii, muncitorii dela dru- mur;, cărăușii, încărcătorii și descărcătorii și lucră- torii dela c. f. 1. Plata lor se face după așa numita normă „complexă”. Brigada se compune din 55—60 de oameni și se îm- parte în 3 grupe, fiecare grupă executând toată gama 146 REVISTA PĂDURILOR de lucrări. Grupa se subdivide in echipe pe iaze de lu- cru.. In brigadă există un sortator — marcator, care supraveghează doborîtul, sortarea și ține evidența lu- crului executat, separat pe lucrători. Conferențiarul arată că Uniunea Sovietică nu s’a oprii ia aceste mașini și metode, ci continuu se fră- mântă probleme pentru îmbunătățirea și perfecționarea lor. Mecanizarea exploatărilor are ca prim rezultat rl- d.carea productivității și în această ramură, ceeac? duce impiic-t ia posibilități superioare de remunerare. Instalarea unităților electrice are ca efect, pe lângă u- șurarea munci-, și ridicarea standardului ae viața, eli- mmându-se traiul în colibe insalubre. Anexeie cu ca- racter cultural educativ concură deasemenea la ridi- carea nivelului cultural al muncitorilor de pădure. Mecamzareă ridică calificarea muncitorului de pădure, apropi.ndu-l de lucratorul Industrial. Toate aceste îm- bunătățiri in munca din exploatările forestiere duc indiscutabil la curmarea vieții aspre a muncitorilor de pădure și la ridicarea standardului de viață. Aruncandu-se o privire asupra stadiului mijloacelor folosite in exploatările d.n R.P.R., se constată că suntem foarte departe de atari realizări, și că iu acest domeniu experiența soviet-că adaptată la condi- țiile specifice ale țării noastre, ne este desigur de mare utilitate. Un prim început la noi s’a făcut în această materie prin creai ea societății Sovromlemn, deschizându-se drumul mecanizărilor. Astfel cu ajutorul camioanelor, tractoarelor și remorcilor se transportă buștenii de pe Valea Bistriței. La depozitele fabricilor Falcău, So- tromlemnul a adus fierăstrae mecanice Vakopp. In încheiere, conferențiarul dă sugestia în sensul de a se introduce și la noi în exploatările din bazmul B s- triței Aurii și a Dornelor, sistemul exploatărilor elec- trice, ținându-se seama că posibilitatea anuală a pădu- rilor respectivei este de circa 120.000—150.000 m. c. anual, cantitatea aceasta permițând investiții pentru instalația unei uzme centrale. Expunerea a fost urmată dc prezentarea pe ecran a mașin lor unelte descrise, a diverselor aspecte din ope- rațiunile de lucru a acestora, precum și a uzinelor pro- ducătoare de unelte mecanice, care au dat auditor-lo.’ prilejul să cunoască într’o și mai largă măsură realiză- rile tehnicii sovietice în domeniul mecanizării exploa- tărilor forestiere. Ing. V. Andr, Problema economiei lorestiere mondiale In ziua de 29 Aprilie a. c., la Brașov, Dl. Prof. C. C. Georgescu a conferențiat despre „Problema econo- miei forestiere mondiale”. Deși în cursul ultimului secol au fost organizate nu- meroase instituții — permanente sau provizorii — precum și conferințe internaționale în vederea rezol - vărd problemelor de ordin general ale economiei f o - restiere, ele nu și-au ajuns scopul și tocmai în acest interval 500—700 milioane ha de păduri au fost de- frișate din totalul celor 4000 milioane ha păduroase de pe întreg globul. Această situație îngrijorătoare a fost prezentată de raportul F.A.O. în 1946 la Stoc- kholm. (Food and Agriculture Organizatîon of the Un ted Nations. Forestry and Forest Products). I . Problema capitală a silviculturii mondiale, după despăduririle vaste din China, Asia de sud-est, Orient, America de Nord, etc., trebue să fie restaurarea pă- durlor. Primul plan de refacere a terenurilor fores- tiere desgolite a fost conceput în URSS, și publicat la 24 Octombrie 1948 de Consiliul de Miniștri al URSS și Comitetul Central al Partidului Comunist (b), prevă- zând lucrări de reîmpăduriri, perdele de protecție etc., pentru perioada 1949-1965 pe o suprafață de 6 milioa- ne ha. Această acțiune de înaltă valoare trebue să fie studiată, luată ca exemplu în cadrul lucrărilor unui co- mitet intemațtenal care să examineze restaurarea fon- dului forestier pe întreaga întindere a globului. II .—III. Criza lemnului, mai ales, în țările europene, a devenit din cauza lipsei de planificare a producției și consumului internațional, o problemă • care nu mai poate fi soluționată de cât prin organ zarea unui plan general de aprovizionare cu lemn a țărilor deficitare, m acest scop se vor încheia acorduri bilaterale înir exportatori și .mportatori, convențiile fiind concepute ■pe pr.nc piui egalității statelor și al respectului suve- ranității fiecărei națiuni. F. A. O. n’a putut realiza pract.c proecteie propuse în sensul de mâi sus; rămân exemple valabde numai convențiile de acest tip în- cheiate de U.R.S.S. IV. Contradicția între exploatare șj cultura forestie- ră a condus la situația deficitară de astăzi, dată f-ind preponderente intereselor exploatatorului în fața efor tului de a conserva pădurile tăcute de silv-cultori. Rezultatul acțiunii cap-talismului internațional în România până m 1944 este o pildă grăitoare; aceeași s.tuație este și în alte multe țări europene. V. Un acord între interesele exploatării și cele ale culturii nu s’a putut realiza decât în U.R.S.S., unde datorită regimului socialist, este cu putință o judicioa- să echil brare; Republica Populară Română a intrat și ea în sistemul socialist prin naționalizarea pădurilor și naționalizarea întreprinder.lor. VI Un mare avantaj al regimului socialist în secte rul forestier este acela că se permite mecanizarea muncii la pădure. VII. Cr.zele de supraproducție și de subproducție na pot exista într’o economie forestieră planificată. Aceste cr.ze s’au succedat alternat.v si în România cu urmă- rile cunoscute: șomaj, prăbușirea industriilor forestie- re, etc.. . Rezultatul neplanificărd se constată însă, în aspectul său cel mai tragic, când facem inventarul re- gun.lor devastate (Valea Lotrului, Vrancea etc.). Planul economic R.P.R. pentru 1949 prevede în chip planificat un program bogat, atât în ramura indu- strială cât și în cea culturală a economiei forestiere și constitue începutul unei organizări armon.ee împreu- nă cu celelalte sectoare ale economiei naționale. Stabilirea, unui bilanț al lemnului pentru Europa este prematură, deoarece nu se dispune de datele nece- sare, până la plan.f.carea economiei fiecărei țări și cn ci donarea raporturilor între țările europene. Deoca dată se pot face numai previziuni a căror real zare ar putea furniza material de studiu despre modul în care se prezintă economia mondială în urma războiului an- t fascist. Ing- T. Dorin Fierăstraele electrice în U. R. S. S. In ziua de 16 Aprilie a. c D l Ing. V. Hirschei a ocnfercnțiat, în cadrul Institutului liomâiin-Sovietic despre „Fterăstraiele electrice in UR.S.S. încă d;n 1931, în consfătuirile cadrelor conducătoa- re din economie, I. V. Stalin a relevat necesitatea mecan zarei în procesele grele de muncă citând indus- tria forestieră, industria construcțiilor, cea carboniferă etc., necesitate care se impunea ca o sarcină în vede rea nouii organ.zări economice în U.R.S.S. De atunci s’a urmărit transformarea industriei fores- tiere dintr’o ramură retrogradă într’una avansată, cu predominarea mașinilor și a mecanismelor, acestea imocuind munca manuală. „Institutul Materialului Lemnos” din U.R.S.S. a ini- țiat studiul aplicării electricității în exploatările de pădure. S’au conceput în acest scop o ser.e de fierăs- trae electrice de tipul „Bolșevic” și „PEP 3” între anii 1931—941. Intre anii 1941—1945 s’au adus îmbunătățiri și Har- lamov a realizat un fierăstrău cu coadă dc cca. 13 kgr., iar un colectiv al T.M.I.I.M.E. a dat tipul VAKOPP — acesta din urmă menținându-se singur în practică. In 1947 și 1948 apare o nouă construcție a lui Har- lamov și fierăstrăul Lichinsc care reprezintă azi t.pul cel mai perfecționat și e deservit de un singur lucrător Un astfel de f-erăstrău electric este compus d.n: Un motor electric mic, asincron, trifazic de 220 V., 6 amp. și 50 perioade/sec. Puterea de cca 1,6 kw., 2800 Cure/minut. Dispozitiv de pornire cu buton și ventila- Cronica . 147 tor pentru răcire. Motoarele sunt deservite de stațiuni electrice mobile de 220—240 Volți. Parta principală, adică aparatul de tăiat, este prevă- zută cu reductor de viteză dela motor la lanț; lanțul tăetor, care alunecă pe o șină ușoară de oțel, are un d’spozitiv de întindere și ungere. Dinții tăietori ca și cei care evacuează rumegușul sunt montați pe grupe printr’un sistem special de ni- tuire și pot fi ușor schimbați în caz de defecțiune chiar de servant. Viteza lanțului de tăere: 4 și 4,5 m'scc. Lungimea șinei este însă numai de 500 mm. așa în- cât pentru arbori mai groși tipul nu poate fi utilizat. Faptul a fost semnalat cu ocazia exploatărilor de pe versantul Carpaților și actualmente se cercetează îm- bunătățirile care mai simt necesare pentru perfecțio- narea tuturor părților componente. Sursele de energie utilizate au fost, înainte de răz- boiu, electro-stațiunile mobile PESA 2 de 14 kw. iar în timpul războiului s’au lansat electro-stațiunile AES 3 pe camion ZIS sau GAZ al căror generator se cupla cu motorul automobilului. Caracter:sticile electro-stațiunii: motor cu benzină cu 4 cilindri, răcire cu apă, generator de curent alter nativ trifazic de 12—14 Kw., 230 Volți și 50 perioade/ sec., doi servanți: 1 electro-mecanic și lăcătuș repara- tor de fierăstrae. Legătura între electro-stațiune și fierăstrău se face prin cabluri de 4 fire, distribuite prin planșe de divi- zare sau manșoane de distribuire, bucățile sunt lungi de 50—60 m. cu secțiune de 2,5 mm8, pentru fie- care fir (și de 4 mm.2 Ia cablul principal), izolate cu cauciuc, se montează între ele prin priză-furcă. întreținerea se face cu cea mai mare atenție, mo- torul este oprit în tmpul când fierăstraele se depla- sează din loc în loc •— de preferință simultan, — ten- siunea de 220—235 Volți se caută a se păstra con- stantă. Deasemenea motoarele sunt curățate, conservate în locuri uscate, pânzele unse, ascuțite, ceaprazuite, bine întinse, reparate. Electro-stațiunea are piese de schimb sculele și materialele necesare. Organizarea lucrului se face subdivizând parchetul în suprafețe în care acționează un singur fierăstrău în vederea securității lucrătorilor. De obiceiu, o stațiune electro deservește 4—5, uneori 7—8 fierăstraie. Brigă- zile de lucru se compun din dou grupe, una deservea fierăstrăul iar alta execută lucrările ajutătoare; tae subarboretul, curăță locul, tae crăcile, etc. Intre brigăzi, distanța minimă este de 50 m. Sunt și brigăzi mari din 7—12 oameni. Se caută în același tâmp să se utilizeze la maximum puterea electro-stației, oprlndu-se însă de fiecare dată atât sursa dc energie cât și motoarele când fierăstraele sunt deplasate sau nu funcționează. Avantaje: randamentul este sporit cu 130—250% față de execuția normală, durata se scurtează de cca 6—10 ori, iar economia numărului de lucrători este de cca 30%. Cantitatea recoltată este și ea mai mare. Se poate mai bine face raționalizarea timpilor în pro- cesul tehnologic al exploatării Camionul electro-stației mai poate fi utilizat și pen- tru alte lucrări în zilele în care se tae în același loc. Fierăstraele electrice sporesc astfel productivitatea muncilor grele forestiere și contribue la desvoltarea economiei socialiste, îmbunătățind traiul celor ce muncesc cu brațele. Ing. T. Dorin Planul de ofensivă contra secetei In ședința plenară din 28 Ianuarie 1949 a Academiei R.P.R., Dl. Prof. C. C. Georgescu, membru corespon- dent, a făcut o comunicare cu subiectul „Planul stali- nist de ofensivă contra secetei”*). Acest plan, anunțat la 24 Octombrie 1948 de Con- •) Conferința a fost recenzată de ziarul „Pravda" tn numărul din 31 Ianuarie 1949. siliul de Miniștri U.R.S.S. și Comitetul Central al Par- tidului Comunist (b) al U.R.S.S., prevede aplicarea pe teren în perioada 1949—1965 a unui complex de lu- crări de ameliorări agro-silvo-hidrotehnice, în vede- rea obținerii une’ recolte mai mari și mai stabile în regiunea de stepă și antestepă a părții europene a Uniunii Sovietice, Ca urmare a acestor lucrări, se va produce o reîn- noire a pământului, și se vor stăpâni forțele naturii care până acum n’au putut fi dominate. Pentru asigurarea fertilității solului, agrotehnica a reușit până acum să dirijeze în largă măsură prin cele mai înaintate metode factorii solului. Ca să se ajungă însă la recolte mari și stabile, mai trebue stă- pânite și toate fenomenele meteorologice — m’scarea aerului, circulația apei in atmosferă, — și geologice dela suprafața solului — fenomene de geneză și de- gradare — care influențează nemijlocit viața plan- telor. Aceste procese au în natură un c'rcuit comun. Pen- tru fiecare etapă a acestui circuit, planul stalinist pre- vede măsuri adecvate, ce vor conduce la câștigarea de nouil poziții pentru agricultură. Astfel se urmărește: apărarea culturilor contra cu- rentilor uscati, sporirea randamentului de folosire a anei din precipitații pe întreaga perioadă de desvol- tare a Plantelor, conservarea și ameliorarea solului și altele. Prezentând împărțirea geobotan’că a Un’unii Sovie- tice, și insistând asupra principalelor tipuri de s«I, conferențiarul arată că necesitatea ameliorării con- dițiilor . de produriie vegetală în multe dintre aceste regiuni este cu atât mai simțită, cu cât ele sunt do- tate cu cele mai fertile soluri pentru agricultură, dar, fiind expuse curentilor de aer cald si uscat, dau re- colte necorespunzătoare posibilităților. Acești curenti de aer, pornesc d’n pustiurile Asiei Centrale Sovietice, se strecoară, în parte, prin poarta liberă dintre Marea Caspică si Munții Urali si se ri- s’pesc în evantaiu pe un teritoriu reprezentând 46% din suprafața întregii părți europene a Uniunii So- vet’ce. fiind cauza principală a secetelor repetate din aceste regiuni. Atâta vreme cât s’a practicat o exploatare exten- sivă prin pășunat, echilibrul pădure-stepă-pustiu, im- pus de condițiile climatice din aceste regiuni, n’a fost sdruncinat. Odată cu trecerea la economia extensivă de cultură a solului, s’a pășit la defrișări masive de păduri, spre a se face loc ogoarelor. Ca urmare, echi- librul pădure-stepă-pustiu, s’a modificat, pustiul luând în multe locuri locul stepei (Stepa Calmucă), iar stepa s’a întins în detrimentul pădurilor, cum este cazul ante-stepelor din Rusia Centrală. Prin prelucrarea solului, suprafața ogoarelor este I’psită de vegetația de iarnă, zăpada este spulberată de vânt și cărată în văi și râpi, de unde odată cu desghețul generează torenți, ce produc eroziunea so- lurilor și revărsarea râurilor. Vânturile puternice din Est și Sud-Est care bat cu cea mai mare frecvență în Februarie, Martie și Oc- tombrie, găsesc solul descoperit și au astfel posibili- tatea de a spulbera întreg stratul de sol arabil. Da- tele statistice arată că în ultimii 65 ani, pe teritoriul Uniunii Soviietice, seceta s’a repetat la fiecare trei ani în ținuturile Volgei mijlocii, la fiecare patru ani In zona centrală de cernoziom, și la fiecare șase ani în partea sudică a U.R.S.S. Regimul țarist a pus problema combaterii secetei dar, din necunoașterea justă a legilor de desvoltare a marilor formațiuni vegetale, în general, și acelora a pădurii, în special, nu a realizat decât o largă dis- pută între oamenii de știință, unii susținând o împă- durire masivă a stepelor, alții contestând în întregime rolul pădurii în aducerea sporului de umiditate dorit. Pe baza experiențelor institutelor de cercetări știiin- țifice, precum și a lucrărilor întreprinse de colhozu- rile și sovhozurile înaintașe, se va putea păși la c largă și planificată înrădăcinare în practică a măsu- 148 REVISTA REVISTELOR rilor cu caracter forestier și hidrotehnic, preconizate de Docuceaev-Costâcev-Wiliams : a) plantarea de bande de păduri pe cumpăna apelor, pe marginea câmpurilor de asolament agricol, pe te renurile erozibile, pe malul apelor și iazurilor, precum și împădurirea și fixarea nisipurilor sburătoare; b) organizarea justă a câmpurilor cu introducerea alternării de culturi de cereale cu cele furajere; c) prelucrarea rațională a solului! cu aplicarea largă a desm'r știrilor, a combaterii buruenilor și a arătu- r or de toamnă; d' fusta util’zare a îngrășămintelor organice și mi- nerale; e) însămânțări cu sem nțe selecționate, de varietăți de mare productivitate, adaptate la condițiunile lo- cale; f) desvoîtarea irigațiilor pe baza utilizării apelor de scurgere locală, prin constitu’re de eleștee și re- cervoare de apă. Acest complex este o armă sigură pentru combate, rea secetei, contribuind la ridicarea fertilității soluri- lor, la obținerea de recolte mari, la încetarea spulbe- rând și spălării solului, la fixarea nisipurilor. Oameni de știință sovietici, au stabilit în acest sens, rolul perdelelor forestiere, în ansamblul de lucrări de ameHorețiuni agro-silvo-hidrotehnîce. Dintre acestea, un rol important îl joacă perdelele forestiere de pro- tecție Ele sunt dispuse în calea vânturilor uscate și calde ce v n din pustiurile Asiei Centrale prin poarta dintre Ural1, și Marea Caspică. Aceste perdele au o lungime totală de peste 5600 km. (egală cu de două ori distanța Moscova—Ircuțc) și apără un teritoriu de peste 120 000.000 ha. Aceste perdele sunt dispuse în lungul fluviilor Volga, Don, Doneț ca și pe lima de despărțire a apelor dintre bazinele Volga și Vrali, precum și Volga și Don. In afara zonelor forestiere, cca 80.000 colhozuri și sovhozuri vor înființa pe câmpurile lor agricole rețele de perdele ce se vor racorda într’un sistem unic pe toată suprafața stepelor și antestepelor. Acest sistem gigantic de perdele forestiere va avea o influență hotărîtoare asupra nrcroclimei d’năuntru și d n vecinătatea perdelelor. Prezentând un obstacol mecanic, ele vor contribui la micșorarea vitezei vân- turilor pe o d'stanță calculată la o lățime de 5—7 ori înălțimea perdelei și până la o distanță — în partea protejată — egală cu de 20—30 ori înălțimea acesteia. Efectele perdelelor se însumează dela un sistem la elful, ducând la o liniștire progresivă a puterii vân- tului. Modificarea vitezei vânturilor atrage cu sine o schimbare a condițiilor microclimatice ale spațiului de traiu al omului și al plantelor de cultură, prin : — micșorarea amplitudinii variației zilnice a tem- peraturii ; — păstrarea unui spor de umezeală în aer și în con- secință reducerea transpirației vegetației; — acumularea și repartizarea mai egală pe ogoare a zăpezii, care prin topire pune la dispoziția solului o rezervă importantă de apă ; — împiedicarea spulberării de către vânturile pu- ternice a stratului arabil al solului; •— împiedicarea formării de dune. Planul stalinist mai prevede în detaliile sale și ale- gerea speciilor pentru fiecare regiune cl’matică și pen- tru fiecare tip de sol. Specia de bază este stejarul care s’a dovedit că, în condițiunile de stepă, dă perdele lon- gevive și stabile. într’o proporție de 10—15% se pre- vede introducerea și de arbori roditori. Cea mai dificilă problemă o constitue desigur recol- tarea semințelor de arbori și arbuști necesare obținerii de pueți. Planul stalinist prevede pentru acest punct o foarte complexă organizare a semănăturilor, pentru a se putea satisface nevoile de pueți și în anii fără rod. In acest scop, pe lângă perdelele forestiere existente, se vor creia un mare număr de pepiniere, dintre care unele de stat, ce vor trebui să producă în 15 ani cca. 34.000 milioane de pueți. Un rol de seamă revine stațiunilor de mașini șl tractoare. S’a născut astfel o nouă tehnuă silvo-meca- nizată, care va fi pusă în aplicare la 570 stațiuni fo- restiere. Aceste stațiuni vor avea baza energetică în tractoare, la care se vor atașa dela caz Ia caz mașini unelte: mașini de semănat, de plantat, de scos pueții, cultivatoare pentru combaterea buruenilor, mașini de recoltat semințe, mașini mobile pentru ploi artificiale, aparate prăfuitoare, pentru combaterea paraziților. D ntre mașinile forestiere, cea mai complexă — și unică în lume în acelaș t;mp — este cea de plantat pu- eții, care ară pământul, îl fărâmițează și netezește și plantează în acelaș timp patru specii deosebite pe on rând. In ceeace privește efectuarea muncii, plantarea și în- treținerea plantațiilor forestiere, se face pe echipe, că- rora li se încredințează anumite suprafețe pe care le vor avea în grjă timp de 5—7 ani. Pentru a se evidenția importanța muncii în acest domeniu, un decret special al Prezidiumului Sovietului Suprem prevede decernarea titlului de erou al muncii socialiste și decorarea cu cele mai înalte ordine și me- dalii, a tuturor tehnicienilor și lucrătorilor eviden- țiați. Munca de refacere a naturii este considerată astfel ca un act de bravură șî patriotism, în lupta pen- tru promovarea economiei agricole. Ca urmare a enunțării planului stalin’st, toate insti- tutele din URSS se pregătesc în vederea participării la această operă măreață. Oameni de știință, iiterați, art’ști și-au luat angajamentul ca prin operele lor să stimuleze sforțările depuse de colhozn c? în transfor- marea naturii. Lucrările ce se întreprind actualmente în URSS sunt extrem de folositoare și pentru noi. Republica Populară Română cuprinde un teritoriu de c.rca 20% d n suprafața ei care suferă de pe urma secetelor. Știința și tehnica oamenilor sovietic, ne pune la în- demână un material imens, pe baza căruia vom putea trece imediat la lucru și la noi. Conferențiarul a încheiat comunicarea sa, spunând: „Pentru ca și noi să putem să ne angajăm la o ase- menea lucrare, trebue să începem cât mai de vreme, lupta și să ne pregătim astfel ca în momentul culmi- nant al ofensivei să f,m gata de lucru. Academ'a RPR are înscrisă în programul său de lu- cru problema perdelelor de protecție ceeace înseamnă că preliminarul lucrărilor de teren a fost atacat.’’ 1. D..T. 149 LEGISLATIVA DISPOZIȚIUNI LEGALE DE INTERES FORESTIER Publicăm în continuare*) d'spozițiunile legale de interes forestier apărute în lunile Mai și Iunie a. c. 27. — Decretul prezidial Nr. 199 pentru organizarea și funcționarea întreprinderilor și organizațiilor eco- nomice ale Statului. Se aplică și unităților pendinte de Direcția Centrală Industrială a Lemnului și Mobilei, din Ministerul In- dustriei. Se abrogă decretul prez dial Nr. 400 pentru organi- zarea și funcționarea întreprinderilor industriale ale Statului din sfera de activitate a Ministerului Indu- strie , publicat în M. Of. Nr. 300 din 24.VII.1949; decre- tul Nr. 140 pentru organizarea și funcționarea între- prinderilor industriale ale Statului, precum și regula- mentul său, publicate în M. Of. Nr. 161 din 15.VII.1948 și Nr. 165 d n 20.VII.1948. (B. Of. Nr. 29 din 14.V.1949). 28. — Decizia Nr. 490 a Comisiei de Stat a Planifi- cării, refer-toare la normele cu privire la îndeplinirea planului de Stat de către ministere, instituții șl între- prinderi. După ce se stabilește că „Planul de Stat reprezintă legea de desvoltare a economiei naționale” și că mini- sterele, instituțiile și întreprinderile trebuie să tindă în permanență la îndeplinirea sa integrală, se prevăd o serie de sarcini generale pentru toate departamen- tele și speciale pentru fiecare departament în parte. Ministerului Silviculturii îi revine sarcina de a „pre- zenta în cel mai scurt timp Consiliului de Miniștri un plan pentru raționala punere în valoare a masivelor păduroase izolate, neexploatate încă". (B. Of. Nr. 31 din 21.V-1949). 29. — Decizia Nr. 505 a Consiliului de Miniștri, re- lativă la începerea lucrărilor pregătitoare pentru con- struirea canalului Dunărea—Marea Neagră, în a doua jumătate a anului 1949. Scopul construcției este: — asigurarea transportului celui mai ieftin și mai scurt pe apă spre Marea Neagră; — industrializarea regiunii de SE a țării și desvol- tarea sa economică și culturală; — crearea condițiilor pentru îmbunătățirea agricul- turii și ridicarea nivelului dc trai al țărănimii mun- citoare; — combaterea secetei care amenință continuu acest ținut; — asanarea văii Carasu, astăzi plină de bălți și în- sănătoșirea populației acestei regiuni bântuite de malarie; Pentru executarea acestor lucrări se înființează Di- recția generală a lucrărilor canalului Dunărea—Marea Neagră (B. Of. Nr. 33 din 26.V.1949). 30. — Decretul prezidial Nr. 224 privitor la abroga- rea legii pentru încurajarea industriei naționale din 14 Februarie 1912. (B. Of. Nr. 34 din 28.V.1949). 31. — Hotărîrea Nr. 550 a Consiliului de Miniștri re- feritoare la aprobarea trecerii depozitelor de desfacere de lemne de foc și combustibili minerali solizi, împreu- nă cu mărfurile existente, dela întreprinderea Comer- cială de Stat „Comlemn" la întreprinderile comerciale de Stat înființate de Consiliile provizorii în raza cărora se află situate. Hotărîrea se întemeiază pe decretul prezidial Nr. 199, publicat în B. Of. Nr. 29 din 14.V. 1949. (B. Of. Nr. 36 din 11 Iunie 1949). 32. — Decizia Nr. 550 a Ministerului Comerțului și Alimentației, relativă la obligația instituțiilor și între- prinderilor de Stat și particulare pentru aprovizionarea cu lemne de foc a salarlaților și pentru Consumul lor propriu. întreprinderile și instituțiile de Stat și particulare, de orice fel, sunt obligate să contracteze, până în cel mult 15 z Ie, dela data publicării deciziunii, cu între- prinderile comerciale înființate de Comitetele Provi- zorii pentru aprovizionarea cu combustibil, cantitățile de combustibil pentru consumul salarlaților și consu- mul lor propriu. Contractele de furnizare de lemne între instituții și întreprinderile comerciale de pe lângă comitetele pro- vizorii se stabilesc pe baza unor liste nominale de sa- lariați, care vor să se aprovizioneze cu lemne. Rațiile pentru consumul salarlaților din întreprin- deri și instituții se stabilesc pentru gospodăriile situate în centrele muncitorești și în comunele urbane, în funcție de numărul încăperilor efectiv încălzite și de numărul membrilor care alcătuesc gospodăria respec- tivă. Cotele legale variază dela 2000 la 5500 kgr. De- cizia fxează deasemeni quantumul rației pentru con- sumul propriu al întreprinderilor și instituțiilor. . Rațiile de combustibili prevăzute pentru consumul întreprinder.lor și instituțiilor se vor livra în cantități de cărbune, l’gnit, brichete și lemne de foc, în condi- țiile și în proporția stabilită de Ministerul Comerțului și Alimentației. Pentru consumul salarlaților se vor livra numai lemne de foc, cu excepția localităților unde, în mod obișnuit se consumă cărbune, lignit sau bri- chete. Cantitățile de lemne contractate vor fi depozitate fie în depozitele întreprinderilor sau instituțiilor con- tractante, fie în depoz'tele întreprinderilor comerciale și ale Comitetelor provizorii, la dispoziția salarlaților. Salariații vor putea ridica, total sau parțial, contra cost, cantitățile de lemne cuvenite, de îndată ce se pre- zintă la depozite. Salariaților care nu pot suporta deodată o cheltuială prea mare li se înlesnește depune- rea economiilor lor bănești în vederea aprovizionării cu lemne. In acest scop CEC-ul pune în circulați» „certificate de economie”, cu valori fixe de 200, 500 și 1000 lei, purtătoare de dobândă de 5% pe an și utili- zabile Ia plata aprovizionării pe măsura ridicării lem- nelor dela depozite. Restul populației se va aproviziona dela depozitele întreprinderilor comerciale ale Comitetelor Provizorii în condițiuni ce se vor stabili de fiecare Comitet pro- vizoriu în parte. (B. Of. Nr. 36 din 11.VI.1949). N. St. Dumitrescu D O C U M E N T A R E O. Generalități referitoare la economia forestieră . C. D.: 634.92 B. F : 03.3 PASECINIC, S. T. La luptă pentru recolte îndelun- gate și statornice. Gospodăria forestieră. (Lesnoie Hoziaistvo), 2. 1949, Nr. 1, pg. 94- După ce se arată felul neregulat în care s’au făcut exploatările de păduri până în 1948, în pădurile Sta- tului, dar mai ales în acele colhoznice și se reliefează procentul de împădurire mic al provinciei, autorul propune să se pornească o propagandă în masse cât mai largi pentru stârp'irea pășunatului abusiv și a tă- erilor în delict, crearea de pepin’ere forestiere cât mai numeroase, plantarea tuturor terenurilor nepro- ductive, plantarea pe drumuri și șosele, în curți, la spitale și dispensare de arbori ornamentali, paza se- veră a culturilor forestiere și aspra sancționare a ce- lor ce le distrug. V. Lis. C. D. : 634.9 (4 9) B. F. : 03.5 (57) TÂMEK, A. A. : Resursele forestiere ale orientului în- depărtat. Gospodăria forestieră. (Lesnoie Hozia- istvo), 2, 1949, Nr. 1, pp. 58—62. Provinciile Habarovsc și Primorski sunt foarte bo- gate în păduri, compuse din specii variate. Importan- ță industrială mai însemnată au speciile: Betula Pla- typhylla. B. manshurica, B. costata, B. dahurica. Din- tre acerinee: Acer mono și A. manshuricum. Se des- crie apoi: Juglans manshurica, Phellodendron Amur, Quercus mongolica, câteva specii de plop, tei și ulm, apoi Fraxinus manshurica. Pădurile s’au exploatat numai în vederea producției de cherestea de rușinoa- se. Se cere punerea în valoare a pădurilor de foioase, în special pentru cherestea, frize, parchete, produse de uz agricol, lână de lemn, căruțărie, produse chi- mice, etc. V. Lis. C. D.: 634.9:92 B. F. : 09.3 TIURIN, I. V.: Academicianul Vasilii Robertovici Vt- liams. Gospodăria forestieră. (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 1, pp. 81—84. Anul trecut, s’au aniversat 85 ani dela 27 Septem- brie 1863, anul nașterii marelui învătat agronom și biolog sovietic V. R. Viliams. Esența învățăturii lui Viliams constă, pentru agrologie și agricultură, mai întâi în afirmarea și desfășurarea concepției de bază despre permanența desvoltării și transformării solu- 'rilor și a proprietății lor de a produce recolte în. timp și în condițiuni naturale, precum și sub influența e- conomică a omului, menționând că rolul director îl au aci, factorii biologici, în special, vegetația. Apro- fundarea învățăturii despre sistemul dc solă înierbată în agricultură este meritul cel mai mare și opera, care a încoronat creațiunea științifică a lui V. R. Viliams. Cultura pădurilor, savantul o considera ca făcând par-, te din economia rurală, ca o secție din partea funda- mentală a agriculturii— cultura plantelor, compusă din cultura pădurilor, cultura pajiștilor și cultura câmpurilor. In păduri, Viliams vedea mai întâi im- portanța lor agronomică în complexul armonios cu pajiști,’ câmpuri, grădini de zarzavat, deși le recuno- ștea marele rol de producătoare de material lemnos în stepă — In regiuni agricole. In articolul său, auto- rul expune șl date succinte despre viața și opera ma- relui agronom V. Lis. 1. Științe de țață în studiul pădurii C. D.: 631.466: 581.13 B. F.: 11.43,1: 12,11,1 LOBANOV, M. V.: Tipul micotrof de nutriție a arbo- rilor forestieri. Gospodăria forestieră. (Lesnoie Ho- ziaistvo), 2, 1949, Nr. 1, pp. 43—52. Nutriția prin rădăcini este, la plantele verzi, una din cele mai importate proprietăți vitale, care le de- termină creșterea, recolta, timpii de desvoltare. In li- teratura, destul de redusă din acest domeniu, ches- tiunea micorizelor este mult controversată. Studiile și cercetările de teren întreprinse la ocoalele silvice de experimentație forestieră au demonstrat prezența mi- corizelor în toate stațiunile forestiere din URSS dela câmpie ei până la munte; în literatură sunt indicații despre prezența micorizelor Ia tropice și în tundre. Nu s’au găsit însă micor’ze pe rădăcinile mai multor plante cum ar fi Fuonimus europaeus și E. verruco- sus, caragana, Frunus Laurocerasus, Diospyros, Pru- nus avium. Ficus Carica. Formarea micorizelor începe după pornirea vegetației și anume în Mai-Iunie, men- ționându-se că rizomii principali ai rădăcinilor, aceia cari constitue aparatul de pătrunderea rădăcin’i în a- dâncime si în laturi, — nu au micorize. Pueții de un an din pepiniere nu fac micorize în lume — ci în August-Septembrie. Profesorul Vâsoțki a considerat m’corizele ca fiind indispensabile pentru creșterea normală a pinului și a stejarului, cultivați pe soluri noui, — lipsite de păduri. Se citează apoi numeroase experiențe ale silv’cutorilor făcute în pă- duri ri neniniere. dovedind că introducerea artificială a micorizelor ameliorează foarte simțitor culturile fo- restiere făcute în stepă și că pepinierele forestiere înființate pe soluri fără micorize produc pueți de proastă calitate — nerezistenți. După experiențele lui Rowtm și Dowson (1943), arboretele artificiale se pot desvoltă normal chiar și fără micorize, numai în con- ditiuni de calitate excepțional de favorabile a elemen- telor nutrive ale mediului. Ca primă concluzie, autorul enunță că este un fapt inevitabil, existența relațiilor, interdependente între arbori, arbuști, subarbuști și ciupercile de micorize de pe rădăcinile lor; excepțiile prezintă doar cazuri izolate. Relațiile simbiotice între rădăcini (ale plantei) și micorize nu sunt statornice și fluctuează, în perioa- dele de vegetație — în funcție de mai mulți factori. Aceste relații nu se pot considera ca un parazitism unilateral; ele nu se pot considera nici ca reprezen- tând un echilibru mob J în care s’ar ana acei doi parteneri, în urma conviețuirii comune de mai multe secole, relațiile lor nu formează o sumă (total) simplă, ci din contră, ceva nou, unic, integru. Autorul conchide, ținând seama de marele plan ăl transformării naturii pus în aplicare în URSS, —că a soSxt momentul ca micotrof ismul plantelor forestiere, interesând in gradul superlativ problemele ridicat* de acest plan, —să fie pus în studiu cât mai intens și a- pi ofundat. V. Lis. DOCUMENTARE 151 £. Silvicultura C. D.: 582.632.2: 634.925.337 (44) B.F.: 12.26.22: 22.61 (44) GUINADEAU, J.: Un exemplu de tratamentul aplicat gorunului în centrul Franței: pădurea Statului dela Montargls (Un exemple de traitement du chene rouvre dans le centre de la France : Ia forât do- maniale de Montargls). Schw. Ztschr f. Forstw. Joum. forest. suisse. C, 1949, Nr. 1, pp. 12—27. Gorunul ocupă în centrul și estul Franței, în special în basinul Loirei. un loc extrem de important: con” stitue esența dominantă și cea mai prețioasă din punct de vedere economic, încât tratamentele aplicate t’nd să-1 favorizeze mai mult decât pe oricare altă esență, Studiul lui Guinadeau arată ne deon^rte cum sunt concepute în Franța conversiunile în codru a crângu- rilor compuse de gorun, iar pe de altă parte tratamen ini crestei esențe aplicat în regimul codru, exemplifi- cându-se cu pădurea statului dela Mantargis, în su- nrafață de 4140 ha situată la circa 100 km Sud de Paris. T. B. C. D.: 634.956.53 B. F. : 23.24.2 ANDRTANOV. S. N. -.Plantarea adâncă a pueților fo- restieri. Gospodăria forestieră. (Lesnoe Hoziaistvo). 2, 1949, Nr. 1, pp. 31—33. Tn regiunea secetoasă Salsk, autorul plantează pueți forestieri cu 4—6 cm. mai adânc decât normal, adică îngropând coletul Ia 8—10 cm. deasupra nivelului so- lului. Tn condițiuni în care orizontul superior rămâne încontinuu sărac în umiditate ' (4—5 cm.) și precipita- tiunile atmosferice sunt reduse și neregulate, puelii astfel plantati dau un procent de prindere de 90— 98%. se desvoltă anoi foarte bine, iar cioatele rezul- tate din taeri ulterioare dau lăstari sănătoși si abun- denti. Redacția revistei consideră metoda de a fi de un mare interes si cere cât mai multe păreri din par- tea cititorilor asupra problemei ridicate. V. Lis. C. D.: 634 975: 634-956.12 B. F.: 12 25 5:23.24,6 TSTVANFFY. .1.: Molidul în Unnarîa (A. lucf^nvb ha- zankbanV Erdeszeti Lapok, LXXXV, 1949, Nr. 1. pp. 10—12. Molidul nu este autohton în actualele granițe ale Ungariei. In consecință pădurile nu sunt nici în cantitatea nici de calitatea arboretelor dm Carpati. Totuși, arboretele plantate si conduse conștiinc'os pot Ia vârsta de 60 de ani să livreze anumite sortimente care satisfac în parte necesitățile consumului intern astfel încât să contr’bue la micșorarea imnortulu’. Se are deia o experiență în materie de culturi : nu se creiază arborete mire de molid: amestecul optim este: molid 0.4: larice 0 2; fag 0,3; frasin 0.1. ; 1 I • ; 1 . T. B. C.D.: 631.411.1:634.957.44-338.9 (439) B.F. : 23 34:11 48 6 BABOS. I.: împădurirea nisipurilor din câmpia ungară 1UUE - AUGUST 1949 Tm Hr ««KKr coafor® sprobar’l PPccțianri Gtorr’Ie P T- T- Nr. 188nzj|Q Wt" J IUL| E - nu G UST 1949 REVISTA PĂDURILOR REDACȚIA : A G I R Strada Al. Lahovarl, 11 APARE SUB INGRUIREA UNUI COMITET DEREDACȚIE TELEFON : A G 1 B 3.74.67 - 3.93.17 SUMARUL: Pag. Economia forestieră după 23 August 1944 . ...................... Importanța studiului succesiunii esențelor în problema regenerărilor, Ing. S. Pascovschi................... ... 169 Darvinlsmul creator — bază științifică pentru tăierile de ameliorare, V. P. Timofeeo ... . . . . ......................... 173 înlăturarea risipei de lemn, Ing. Gh. N. Purcăreanu ...... 17$ Fierăstralele electrice cu lanț de tip ușor, A. I. Osipou ..... . I®4 Auto-iransporturile forestiere, Ing. C. Vasilco.■ . . . - I88 Considerațiunl btogeograflce asupra răspândirii șl recoltării caprei ne- gre, Ing. Otto Witiing ................ ■ ... . 192 INOVAȚII Inovații în hibridarea vegetativă a speciilor forestiere, Ing. C. Lăză- reseu ...................... ... . ........ 197 Unelte noi pentru îngrijirea pepinierelor, Bng. E. Stâne esc a . . . 198 CORESPONDENȚA CU CITITORII................................ 200 CRONICA Organizarea muncii voluntare în sectorul silvic, Ing. S. Rădaleaeu- Băleanu.......................................... . 202 Corhânltul lemnului în u.R.S.S., Ing. V. Andreescu . • ...... 203 Carbonizarea lemnului în bocșe șl cuptoare în R. P. Rși U.R.S.S., Ing. I. Pauelescu.......................................... 204 In preajma noilor instrucțiuni de amenajare sovietice, G. Predescu . ■ 205 Asupra organizării învățământului șl tehnicii rezinajuiul, Prof. onor. Dr. D. Drâmbă ... . , ............. ......... . . ■ 206 RECENZII ........................................... • . . 208 DOCUMENTARE .............................................. 209 REVISTA REVISTELOR . . ,...................................223 INFORMĂȚIUNI ............ ............. . . . . . 226 AGIR-ASOCIAȚIA GENERALĂ a I N G I N E R ILO R DIN ROMÂNIA BUCUREȘTI-STR. RqMANĂ Nr. S - TELEFON 2.8W ti >4 COflEPJKAHHE S O M M A I R E CTp. Page 167 167 169 169 173 179 173 184 179 188 184 188 192 197 192 198 197 198 202 203 202 204 203 215 204 205 169 173 188 192 197 198 204 205 202 203 179 184 206 208 209 223 226 Pag. 167 I N H A L T Soite 167 169 173 179 184 188 192 197 198 202 203 204 205 206 208 209 JlecHoe xosnăcTBO nocne 23-ro aBryCTa 1944 r. SuateHne nsyHeima cmcum nopog b Bonpoce O .teC0BO3o6HOBJieHHH. Mă». C- IlamKOBCKtlft TBOpnecKHii napBUHnsM — Hay*maa ocnoea pyfioK yxoga 3a necoM B n. THM0$eee yerpaneHne 6e3xO3«ncTBeHHoro paexona Jie- ca. Hhmo F. H. nvpKapHHy ...... UeHHbie oneKTpomiaw nernoio Tuna. JI. H. OcnnoB.................................... ■ ABTOTpaucnopT na BUBoae neca. Hhjk. K. Ba- cnntKO .................................... K BOnpocy o 6aoreorpa^nnecKOM pacnpocTpa hshhh n oxoTe na nepHMX cepn b PHP- Wh>k. O BnTTHHr........................... HoBaTopcTBO b BereTaTHBHofi rnSpn^naannn Jiecnbix nopog. I4hîk. K. JlaaapecKy . ■ • HoBue opyaiiH am yxoga sa nnTOMHKKaMn jiecH. o6< E- CTaunecxy.................... XPOHMKA OâuiecTBeHHBifi Tpyg— cv66othhkh b necnoM gene. Hhjk. Ca6nna PanyjiecKy-Bajiauy . yrne»weHHe b PHP h b CCCP hh». M. M, riaBejiecKy . ................._• • • llojțTacKHBaHMe n cdpoc neca b CCCP hhw. B. AugpeecKy ....................... HaKaHyHe hoboh cobctckom HHcrnyKnHH no jiecoycTponcTay, mkk. T. flpeflecny . • • K Bonpocy 06 opranasaiinn oâyueHnsi n Tex- hbkh noacouKn. nPo4>- > • PELIEHBJ4M...................... 4OKyMEHTAUAR.................. . . . OB3OP iKypHAJIOB............... HHOPMAllH5I Dle Foraiwlrtschali nach 23 August 1944 . Bedeutuug der Forschungen Ober Arten- sukzesslonen lilr Verjungunsîragen, Ing. S. Pascouski . ... . ......... Der sthaUender Darwlnismus-wissenschaf- llche Grund age îtlr B. standserziehung- massnahmen, V. P. Timfeeo............ Kampî dem Holzverderb, Ing. Gh. N. Pur- căreanu ................... Elektrlsche Keitensăge leichter Typ, A. Ossipov.............................. Hoiztransport durch Kraftwagen, Ing. C. Vasilco.............................. Biogeograph. Beirach8ni hospodârstvi po 23 ărpnu 1944 . - 167 Vyznam studia nas edovâni odrud v pro- bletnu zmiazovâof Ing. S. P.skouskl . 169 Budujfcl Darvlnlsmus — vedecky zâklad pro zlepsovănl porostu, V. P. Timofeeu 173 Odstrăneni piitvdni s drevem, Ing. G, N. Purkrc^nu............................ 179 RetezovA elektrlckâ pily lehkAho typu, A. 1. Osipou . .......................184 Lesni avt< doprava, Ing K Vast ko ... 188 Biogeograflckd uvahy stran rozmnozent a odstrelovâni cerne srnky, Ing. K. Witdng 192 Novoty pri vegetailvni glbrldizâce lesnich odrud, Ing C Lăzăresku................197 Nove nâstroje pro osetrovănl lesnich sko- lek, Brigadyr Emil Stancesku .... 198 CHRON1KA Organizâce dobrovolni prăce v lesnim oboru, Ing Sabina Răduiesku-Băleanu 202 Horskă doprâva (spoustenb dtlvi v Sove- ts6km Rusku, Ing. V. Andreesku . . . 203 Karbonlzâcc dreva v boksâch a penich v RumunskA Narodni Republice a v Sove- tskâm Rusku, Ing. I. M. Pauelesku. . . 204 Ohledne nov pBoro b 6okch h nemn b P. H. PccnyCaitKa h bCCCP, whbi. H.M. naseJiecxy............................ 2o3 KopxHHHpatieTO ea jj-bpBoro b CCCP nas, B. AHApeecsy . . . ................204 npea noBHTe ObSCTCRH oniTBaHna sa npn- cnocoCaBaiie, moK. r npeaecKy .... 205 B Bp-bîKa ct,c oprann3auHSTa Ha yne6noro jteno h TexHHKara 3a pe3HHa». npotji. HptM6y .............................. 206 PEUE 3MW ............................. 208 HOKyMEHTAHWH............................209 nPEFJlEa HA cnMCAHWUTA ; .' . , 223 WH4»OPMAUKW . . , . . . . . . . 226 A APARUT: D B imNBlDBSIANDODIMPț Publicație oficială lunară a Comisiunii de Standardizare, Nr, 8 pe luna August 1949 cu următorul sumar: Editorial: Planul general de standardizare pe anul 1950. Referate și Proiecte de Standarde pentru: • încercări mecanice ale metalelor. Metoda Vickers. • încercări mecanice ale metalelor. Metoda Rock- well. • Anvelope de cauciuc. • Suspensia de bitum filerizat. Articole și Comunicări: Hotârîrile Conferinței generale internaționale de măsuri și greutăți. Simboluri în metalurgie. Prin controlul calitativ la produse de pielărie de bună calitate. — Rubrica: Informații. — Indicatorul de clasificare al Standardelor de Stat — Indicatorul Standardelor de Stat apro- bate în luna Iulie 1949. — Rubrica: îndrumări, întrebări și răspunsuri. — Standardele tipărite. De vânzare în București la Librăria Academiei R. P. R. Calea Victoriei Nr. 27. Abonamente prin „SLOVA" Str. Const. Mile Nr. 14, Telefon 6.35.14 ECONOMIA FORESTIERA DUPĂ 23 AUGUST ^44 S’au împlinit cinci ani dela. eliberarea' Româ- niei, grație victoriilor sdrobitoare repurtate de Armata Roșie în lupta împotriva fascismului. In acest timp, urmând calea deschisă de Uniunea Sovietică, prin lupta clasei muncitoare condusă de Partidul său, țara noastră a înregistrat adânci prefaceri în toate domeniile, transformându-se într’o Republică Populară și înaintând pe drumul construirii bazelor orânduirii socialiste. . In cadrul așezărilor politice, economice și so- ciale, economia noastră forestieră s’a desvoltat în mod corespunzător, fiind chemată să contri- buie în chip hotărîtor, ca ramură a economiei naționale, la desvoltarea economică a țării și la ridicarea nivelului de trai al poporului. La îm- plinirea a 5 ani dela 23 August 1944, e necesar cu acest prilej a cerceta evoluția parcursă și a desluși liniile de desvoltare în viitor. La 23 August 1944, aspectele economiei noa- stre forestiere oglindeau în mod fidel caracterul șî consecințele modului de producție capitalist. In ultimii 70 ani, la adăpostul legii pentru încu- rajarea industriei naționale, capitalul bancar in- ternațional crease o puternică industrie a che- restele', fană corespondență cu puterea de pro- ducție a pădurilor țării. Astfel s’au secătuit cele mai valoroase masive de nășinoase și stejar, ex- portându-se peste granițe produsele lor și lăsân- du-se imense suprafețe neregenerate sau degra- date, iar populația locală pradă mizeriei. Insășj industria) lemnului, fiind croită anarhic, rămasă departe de sursele de materie prmă, cu utilaj în- vechit și uzat, cu distrugeri provocate de răz-1 boi, avea o situație grea. Pe de altă parte, ac- țiunea de refacere era aproape, inexistentă,, cul- tura pădurilor fiind considerată ca o anexă a eco- nomiei lemnului. In primii ani după 23 August 1944, prin efor- turile depuse, sectorul forestier a reușit să pună la dispoziția consumului intern și comerțului ex- terior, cantitățile spoirite de materiale lemnoase pe care le necesita opera de redresare economică â țării și de reconstrucție a regiunilor devastate de război,' învingerea crizei alimentare pro- vocate de secetă, precum și împlinirea obli- gațiunilor internaționale asumate de Stat, prin tratatul dei pace și acordurile comerciale înche- iate cu țările vecine, în special cu U. R. S. S. grație cărora am obținut alimente, materii pri- me, semifabricate, utilaj industrial. încă din această perioadă începe colaborarea cu Uniunea Sovietică în domeniul forestier, prin crearea societății mixte SOVROMLEMN, în care aportul sovietic de capital, utilaj și specia- liști, a constituit un element hotărîtor în acțiu- nea de sporire a producției și de reorganizare a industriei noastre forestiere. In paralel s’a desfășurat o intensă luptă de stă- vilire a societăților capitaliste și a elementelor care continuau să devasteze, să defrișeze și să incendieze pădurile, precum și o acțiune de or- ganizare rațională și dirijare unitară a economiei forestiere, prin crearea Oficiilor și Centralelor industriale. Deși au apărut între timp o serie de dispozițiuni legislative, abia în 1947, se pun ba- zele nouii gospodării forestiere, prin Legea pentru alpărarea patrimoniului forestier, care prevede: extinderea! regimului silvic la toate pădurile ță- rii ; obligațiunea amenajării tuturor pădurilor, pe baza continuității anuale de tăieri și a grupării p^diirilțir, indiferent de proprietate; interdicția defrișării și divizării pădurilor ; obligativitatea ameliorării terenurilor degradate ; reîmpădurirea suprafețelor exploatate în trecut și rămase nere- generate, precum și a celor defrișate în ulfmii trei anii; apărarea conttra incendiilor; organi- zarea unitară a pazei și îndrumării pădurilor. In baza aceleiași legi a fost înfăptuită și statistica din 1947, care — cu toate imperfecțiunile ei — a reușit să dea, în acel moment o imagine destul de justă a realităților forestiere. La 13 Aprilie 1948, Marea Adunare Națională ia două hotărâri de importanță excepțională pen- tru desvoltarea viitoare a economiei noastre fo- restiere. : ț Prin articolul 6 al Constituției R. P. R., alături de alte bogății, pădurile trec în proprietatea Sta- tului, ca bun comun al poporului, fiind menite să constituie una din temeliile materiale ale propă- șirii economice și a independenții naționale. Crearea acestui sector socialist impunea for- marea unui cadru organizatoric corespunzător, astfel că, în aceiași ședință a Marii Adunări Na- ționale, ia ființă, pentru întâia dată în istoria e- conomiei noâstre forestiere, un departament consacrat problemelor de cultura pădurilor: Mi- nisterul Silviculturii, căruia i s’a încredințat or- ganizarea, îndrumarea și controlul unitar al în- tregii activități silvice și cinegetice din pădurile țării, având ca sarcini principale: refacerea pă- 13§ Revistele tehnice aGIR — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1949 durilor distruse de capitaliști și punerea foloa- selor pădurii la dispoziția economiei țării, în sluj- ba poporului muncitor. Ministerul Silviculturii, altfel învestit prin Constituție a procedat la : — realizarea regimului silvic unitar, care să asigure o mai bună conservare și ameliorare a patrimoniului forestier, printr’o nouă organizare a administrației centrale și exterioare, bazată pe desființarea vechilor administrații de Stat și par- ticulare, pe o! nouă arondare a unităților silvice indiferent de natura proprietății și prin încadra- rea cu personal recrutat din rândurile clasei mun- citoare. — organizarea muncii și producției pe baza a două programe de lucru, care să creeze condițiile obiective pentru trecerea la economia planificată; Prin înfințarea Ministerului Silviculturii, ca- drul organizatoric al economiei forestiere s’a scindat în două: refacerea, protecția, amenaja- rea și ameliorarea patrimoniului forestier și ci- negetic, revin Ministerului Silviculturii, pe când exploatarea, transportul și industrializarea lem- nului, trec la Min’sterul Industriei, care își crea- ză servicii centrale și exterioare în acest sens. Abia prin actul naționalizării principalelor mij- loace de producție, lă 11 Iunie 1948, când indu- stria forestieră este naționalizată aproape în în- tregime, Ministerul Industriei este pus în măsură să examineze starea înapoiată în care & găsea acel sector și să pășească la reor^' .z,area sa pe baze noi, astfel încât acesta ' poată constitui un element integrant în viitoarea economie planifi- cată. In acest cadru se așează o serie întreagă de măsuri de regrupare organizatorică și indu- strială, luate de acest departament în vederea sporirii producției și productivității muncii și a reducerii prețului de cost. Prin trecerea pădurilor în proprietatea Statu- lui și naționalizarea industriei forestiere, pro-" blema cadrelor tehnice necesare acestui sector a căpătat o importanță sporită. Reforma învăță- mânului, din 1948, pune bazele noului învățământ forestier, caracterizat prin r — specializare înaintată, cu creare de școli ■separate de silvicultură șî prelucrarea lemnului; — legătură directă între învățământul fore- stier și ministerele interesate în formarea cadre- lor’': Ministerul 'Silviculturii și Ministerul In- dustriei ; — înmulțirea numărului elevilor, sporirea nu- mărului școlilor și repartizarea lor în centrele însemnate de producție forestieră. Datorită transformărilor profunde intervenite și în sectorul forestier. Planul de Stat al Repu- blicii Populare Române, pe anul 1949, angrenează și acest sector la o desvoltare planificată. Rezul- tatele realizării Planului de Stat pe primul se- mestru al anului, arată că atât în domeniul sil- viculturii, cât și al exploatării și industrializării iemnulid, p’au realizat importante depășiri nponcxonsnmtx H3 sa pasaux npHHm. Sare» oh nepexo- șut K npaKTaaeCKOMy 8h8h0hhk> btoto nonpoca. Oh yxa- SMaaeT, hto HHortta cmohb mo»0t 6mtb mejiareatHa, ksk HanpMMep — noHBneHHe rhxtm b SyKOBLix recax. B gpy- thx c.iynasx, nanpoTMB, ona hmt b paspes c npaKTHsec* kmmm ueJiHMH necoBoga, HanpMMep — CMeua 3mmhh5uo gy6a 6yK0M. 06a CJTyvați sacro na 6aK>naioTca b aecax PHP- 3na>rne ofîînnx b3kohob cMeati nopog hojpkho aaBSTB hsm npaKTHaecKHe pemeHBs b noaoCHux, HeHceJiaTejrtutix CJiyHaax. Abtop aHa^MBHpyeT nonpofiHo, c tohkm spenua y^eHna o cMeue gopoa, orhh mb Co.nesHeHHbix BonpocoB pyMNHCKoro necoBoacTpa: Boao6HOB.TeHwe ay6a, socoCeH* hoctm ayfiă lepemnaToro b cMeniaHHtix HacawjieHnHx. Oh npnxoRHT k BbiBbay, hto b HeKOTOpux c.TyHaax RasneTCb 6ore ne.iecOofipasHMM OTKaBaTbCti ot nontiTOK ecTecTneH- boto Bosofi.ieHHH h npn6erHyTb k cmoihhlim py6xaM c MCKyccTBeHHbiM BoaoCHOBJieHneM, BynyHH Bce tbkh npHH- UHnHaabHMM ctopohhbkom ecrecTBeHHoro BOBofîHOBaeHra, oh npegJiaraeT b KOHițe, npHMeHeHne hoboB, komShhhpo- BaHHoii MCToabi. 9th MeTo^a aOjiiKHa oCecneHHTb nocrosH- ctbo nojibaoBaHHH m HCaepnaTb bobmowhocth ecTecTaeH- HOTO BO3o6HOBZieHHH, OCTaB^HH B TO We BpeMH IDHpOKBe nepcneKTHBw hm BoaoCHOBaeHHH ncxyccTBCHHoro. ne vor mai da posibilitatea introducerii unor e- sențe mai valoroase, în primul rând a stejarului tardiflor, apoi șl a unor exotice, de ex. a nu- cului negru. Astfel vom putea aplica arbore- telor întregi principiul „evoluției dirijate", tinzând spre țelul enunțat deja de tipologii sovietici: crearea unor tipuri de păduri artificiale, dar per- manentei și mai bune, decât tipurile naturale dih regiune. In fine ' 7c -ale artificială se va restabili tot tipul natural, existenta alături a ar- boretelor născute pe cele două căi diferite va oferi învățăminte prețioase pentru ziua când se va pune din nou problema să revizuim atitudinea noastră în materie de regenerarea stejarului. LITERATURA CONSULTATĂ Diaconu I.: Tehnica tăierilor de regenerare pentru pădurile de stejar tratate în regimul codru eu tăieri progresive. Revista Pădurilor, No. 5/1948. Frohltch J.: Uber Vorkommen, Zusammensetzung und Aufbau der sudo^teuropălschen Laubmisch-Ur- wălder. Schweizerische Zeitschrift ftir Forstwescn No. 4/1947. Frohlich J.: Les enseignements dc la foret vierge. Schweizerische Zeitschrift ftir Forstwesen No. 8-9'1947. Morosov G.: Studiul pădurii. Moscova-Leningrad 1928. Morosov G.: Doctrina tipurilor de arbore. Moscova- Leningrad. 1931. Petcuț M.: Contribuțiuni la studiul regenerărilor na- turale a arboretelor pure de stejar pedunculat. _ Analele ICEF. voi. VII. 1942. Rădulescu M.: Observatiuni din cultura stejarului pedunculat (Qu. pedunculata) în Câmpia Română. Revista Pădurilor No. 7'1929. Sukacev V.: Dendrologia. Leningrad. 1933.. Vlad I..- Observațiuni privitoare la regenerarea ste- jarului în pădurea, de șleau de câmpie. Analele ICEF, voi. XI, 1948. Wltttng O.: Succesiunea esențelor forestiere în ' ju- dețul Brașov. Revista Pădurilor, No. 3'1934. Witting O.: Problema stejarului în Transilvania. Revista Pădurilor No. 2/1930. Ir R i s u m d Au commencement l’auteur expose en bref le probleme des succesions des essences forestieres; îl montre auelques exemples concrete des successions, dues aux differentes causes. II passe ensuite â la d’s< cussion de l'importance pratique de cette question. II souligne. que parfois la succession peut etre bien- venue. par exemple 1’appariWon du sapin. dans Ies hâtraies. En autres cas elle est, au contraire. ind^sirable au point de vue pratiaue. nar exemnie — le remplacement du chene rouvre par Ie hâtre. T es deux cas sont souvent observ^s dans les forăts de R. P. R. La connaissance des lois gâneraux de la succession des 'essences doit nous donner des Solutions prati- ques dans les pareils cas indâsirables. L’auteur ana- lyse en dâtail, au point de vue de la doctrine des succesions, l’un des plus graves problămes de la syl- viculture roumaine: la regănâration du châne, sur- tout du châne pedonculă dans les peuplements m4- langes. II arrive â la conclusion, qu’en certains cas il parait prâfărable de renoncer ă 'la regânâration naturelle et d’adopter des coupes ă blanc-ătoc avec la regenâration artificielle. Quoique l’auteur est un adepte de la regănâration naturelle, il pro- pose ă la fin l’appllcation d’une nouvelle mâthode combinâe. Cette methode doit assurer le raport sou- tenu et ăpuiser les possibilitâs de la regenăration naturelle, en laissant en măme temps un champ va- ste pour Ia regănăration artificielle. C.D.: 634953 BF: 24 DARWINISMUL CREATOR, BAZA ȘTIINȚIFICA PENTRU TĂERILE DE AMELIORARE*) de V. P. TIMOFEEV Teoria evoluției în desvoltarea organismelor, enunțată pentru prima oară în probleme de silvi- cultura, încă la 1831 de către silvicultorul P. Ma tews (1), formulată de Ch. Darwin (2) în 1859 și în mod strălucit desvoltată în tara noastră de către șavanții K. A. Timiriazev, I. M. Secenev, V. V. Docuceaev, G. F. Morozov, V. R. Will ams, V. N. Sucaciov, I. V. Miciurin, T. D. Lâsenco și alții — constituie baza teoretică a formării și desvoltării arborete’or. Prin operele fondatorilor marxism-leninismului și prin rezultatele desvoltării învățăturii miciuri- niste în știința agrobiologică, darwinismul a fost ridicat la noi pe o nouă și foarte înaltă treaptă a desvoltării sale. - Dintr’o știință care explica în special istoria lumii organice, darwinismul, enunța academicianul T. ,D. Lâsenco, devine „un mijloc creator și activ în câștigarea sistematică, din punctul de vedere practic, a naturii vii” (3). Por- nind dela mutațiunl existente în natură, Darwin considera ca fiind de cea mai mare impoitanță selecțiunea în materialul inițial a celor mai buni indivizi. Miciurin a mai făcut un pas înainte și anume a prelucrat metodele de dirijarea muta- țiunii, dându-ne modalitatea de a-i și creia pe acești indivizi mai buni. Când cu ocazia tăerilor de ameliorare, facem selecționarea (alegerea) ar- borilor pentru creștere și exploatare și când ar- borilor celor mai buni sub raportul culturii pădu- rilor, rămași în picioare, le creem condițiuni mai bune de vegetație — schimbăm prin aceasta mer- sul desvoltării naturale a arboretului natural șî a arborilor izolați, îi transformăm în sensul și di- recția dorită de noi și în primul rând sub raportul compoziției speciilor și formelor esențelor lem- noase, structurii pădurii, formei truncfuurilor, iu- țelii creșterii lor, etc. Această transformare a asociației vegetației lemnoase precum și a cbndb țiunilor de desvoltare (a mediului) ne permite să scurtăm termenele de creștere pentru lemnul de exploatabilitate tehnică și să-i ameliorăm calita- tea, să sporim rezistența la1 boli și insecte a vege- tației lemnoase ca și Ia factorii vătămători ai climei, să-i sptrim calitățile de protecția soluri- lor și a regimului apelor, să obținem lemn din tăeri secundare, etc. *) Traducere după articolul cu acest titlu publicat in Lesnoie Hoziaistvo (Gospodăria Forestieră) Nr. 1/1849. pag. 72-78. Curentul miciurinist pornește dela faptul că noile aptitudini ale plantelor și ale animalelor câștigate sub influența condițiunilor de vegetație se pot transmite ereditar, că sub influența mediu- lui, plantele se transformă, că plantele și condi- țiunile lor de vegetație sunt inseparabile și repre zintă o unitate, că nu exista plante fără mediu, că un arboret de producție superioară de pin, de stejar și de alte specii, presupune, în acelaș timp, condițiuni de vegetație, în mod obligatoriu bune, adecuate pinului, stejarului și altor specii. învățătura miciurinistă este o armă de metode științifice în transformarea sistematică a naturii plantelor și a animalelor precum și pentru ame- liorarea naturii celor existente. In crearea de păduri care prin Decretul Consi- liului de Miniștri URSS și C.C. al P.C. (b) des- pre „Planul creerii de păduri pentru protecția câmpurilor, introducerea asolamentelor cu sola inierbată, construcții de iazuri și rezervoare de apă pentru asigurarea recoltelor mari și stator- nice în regiunile de stepă și antestepă din URSS europeană" — a căpătat o extindere nemaivăzută în istoria omenirii, știința biologică miciurinistă a constituit baza ei teoretică. Deosebit de mare este, sub raportul producției, importanța științei miciuriniste în silvicultură, la creșterea arboretelor tinere, în perioada când spe- cii’e lemnoase sunt mai plastice (se pretează în gradul superlativ la transformări) și când condi- țiunile de creștere și regimul dirijat de conducere a arboretului joacă un rol hotărîtor în desvo’.ta- rea lor viitoare și în ereditate. Creșterea (condu- cerea) arboretelor tinere și practicarea de tăeri de îngrijire sunt măsuri din cele mai complicate, măsuri de răspundere și în acelaș timp cele mai puțin studiate măsuri economice ; au căpătat de- numirea de „degajări" *) când tăerile se executa în tineretul de până la 10 ani și „curățiri” când tăerile se fac în tinereturi de 10-20 ani. Importanța degajărilor și a curățirilor în creș- terea (conducerea) arboretelor de producție ridi- cată se poate urmări după practica seculară ce o avem în stejăretele de stepă șî antestepă. Toate strădaniile de a se opune la substituirea esențelor tari prin esențe moi și de a asigura re- generarea în esențe de tipul matern, prin lăsare *) rusește — osvetlenie, adică luminare, tăere de luminare, nota tr. 174 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul S4, Nr. 4, 1949 de seminceri și arbori de rezervă sau prin tăeri succesive, semănături și plantatii — încercate de silvicultorii noștri din „Tulskie Jaseki“,.—■ n’au dat rezultate practice pozitive. Singure degajările și curățirile combinate cu regenerările artificiale, au putut să asigure în „Tulskie Jaseki“ menține- rea tipului matern de pădure cu convertirea pio- pișurilor și a mestecănîșurilor în arborete de ste- jar cu tei. Aceasta a demonstrat-o clar în lucra- rea despre „Tulskie Jaseki“, silvicultorul V. V. Popov. O confirmare elocventă a celor spuse, o reprezintă marea noastră experiență în silvicultu- ra de stepă, din anii 1880-1890, când în planta- țiile după metoda așa zisă normală, făcută de silvicultorul Bark la ocolul silnic „Veliki Anadoi" stejarul lăsat fadă degajări ora copleșit de arbuști și ulmacee și se usca în massă (4). Numeroasele cercetări în regenerări permit să se considere că în mod practic, un parchet din zona de păduri de rășinoase și de păduri amestec cate, delimitat just din punct de vedere cultural silvic, are după tăierea pădurii sănătoase și exploa- tabile o cantitate suficientă fie de semințiș preexis- tent, fie de semințe (dela arborii de pe marginea parchetelor vecine, seminceri, etc.), fîe de lăstari (de cioate, de rădăcini, etc.), fie din câte toate 3. Astfel, în oblastia Moscovei și în acelea înveci- nate, recolta medie de semințe pe 1 ha de pădure exploatabilă sau de vârste în preajma exploata- bilității este de: cca. 400.000 buc. de pin, cca. 1.5 mii. buc. de molid, cca. 2.000.000 buc. de larice. In anii așa ziși de sămânță, fructificația este de: cca. 1 milion la pin, cca. 17 mii. buc. la molid, cca. 8 mii. buc. de larice. Metseacănul fructifică si mai abundent — peste 100 milioane buc. la ha. Procentul de germinare a semințelor este dease- menea foarte ridicat. Astfel, la o inventariere făcută Ia 8 Iunie 1938, într’un arboret de larice de 62 ani, în pădurea de experimentație forestieră (parc. 5) a Academiei agricole Timiriazev, s’au găsit pe ha 1.8 mii. planttr’e de larice. In pădurea Petrova (parc. 29), din oc. silvic Vâsacov, într’un parchet de molid regenerat natural, după tăerea d’n 1943 s’au găsit pe un ha la 15 Iulie 1948, cca. 112 mii lăstari de 2,7 m. înălțime de plop tremu- rător. într’un loc de încercare făcut de noi (autor) la 26 Septembrie 1917, în pădurea Culnev (tru- pul Kabacioc), oc. silvic Briajisc, sub acoperișul (consistența 0,7) a unui pinetum vacciniosum s’au găsit pe m. p. 248 exemplare de molid de 19-45 cm. înălțime, în vârstă de 12 ani. In parcela 65 din rezervațiunea de stat din „Tulskie Jaseki”, V. V. Popov a găsit, în etajul superior al unui tineret de stejar, cu frasin, 17. i mii exemplare de stejar, tei, plop, mesteacăn și alun cu înălțime medie de 4 m.. iar în etajul al doilea de 0.75 m. înălțime medie 75.7 mii buc. de stejar, frasin, arțar, ulm, etc. în total 92.8 mii bucăți de arbori și arbuști sau aproape 10 pueți pe m. p. In ocolul silvic de experimentație Telîerman (Oblastia Voronej), pendinte de Insti- tutul forestier al Academiei de Științe URSS, după o tăere rasă din 1941 s’au găsit în 1947 (lu- crările de N. E. Ivanova) la un ha: 14.4 mii bu- căți de plop, 16.7 — ——. a mii buc. tei și 5.9 mi buc. alun, în total 69 mii arbori și arbuști. Suprafața medie pentru alimentarea unui a'rbore 0.15 m. p. sau pe 1 m. p. vegetează 7 arbori de 2.5 m. înălțime medie Tineretul descris este de fapt un desiș absolut de nepătruns. într’o asemenea desime, arborii sunt trași, au multe frunze de umbră, crăcite de jos uscate, mulți indivizi rămași în urmă sau aflați în diferite stadii de depericiune; sunt și ar- bori uscați. Apare foarte clar că mărimea con- sistenței este prea exagerată, față de aceea nece- sară pentru desvoltarea pădurii. într’o astfel de desime, creșterea arborilor este limitată de condițiunile neprielnice de vegetație, ' din cauza apropierii prea mari, dăunătoare pentru desvoltarea lor productivă. Se produce fenomenul de creșteri reduse la toți arborii și uscarea celor rămași în urmă cu creșterea și neadaptați la condițiunile arătate. , La stațiunea forestieră de experimentație, poe- ții de larice răsăriți pier din cauza condițiunilor de vegetație nepotrivite, din cauza insuficienței de umiditate în pătura moarta abundentă de fo- ioase și din care umiditatea dispare repede. Pătura moartă, umedă în timpul ploilor, repre- zintă un pat prielnic și o sursă bună de umiditate pentru semințele de încolțire. Este deajuns însă ca în zilele fără ploi și cu temperatura ridicată a aerului, mai ales combinată cu vântul — plantele fragede sa se svânte și să piardă apa, pentru ca pu ții de larice cu rădăcinile lor slab desvoltate și cari n’au ajuns sa atingă straturi minerale^, să-și piardă repede turgescența și să înceapă să se usuce. In experimentarea ce am' înțiat-o, am avut pe 1 m, p. în medie: 186 buc. la 8 Iunie 1938, 83 buc. Ia 1 Iulie, 42 buc. Ia 16 Iulie, 27 buc. la 2 August, 19 buc. la 15 August, iar la 15 Septembrie a rămas un singur puet. Tabloul Nr. I Categorii de înălțimi CANTITATEA ARBORILOR în bucă ți tn procente uscat verzi total uscat verzi total 0.8 - 0.1 4 0 4 4 0 4- 1.1-L5 15 3 18 14 3 17 1.6 - 2.0 3 8 11 3 7 10 2.1 — 2.5 0 12 12 0 10 10 2.6 - 3.0 0 18 18 0 15 15 3.1 - 3.5 0 25 25 0 23 23 3.6 - 4.0 0 16 16 . 0 14 14 4.1 - 4.5 0 7 7 0 6 6 4.6 - 7.0 0 1 1 0 1 1 Total; 22 90 112 21 79 100 într’un p.iopiș pur de 5 ani, oc. silvic Vâsocov, diferențierea plopului are loc după înălțimi șf dja- metre. ' j.. V. P. Timofeev—■ Darvinlsmul creator, baza științifică pentru -tăierile de Mne.ioraro 175 In. tabloul Nr. 1 șe. arată datele măsurătorilor de înălțimi făcute cu ocazia inventarierii. tuturor plopilor depe o suprafața de 10 m. p. Arborii tineri mai desvoltați, cu 2.6 m..înălțime și chiar mai mult, fiind în cantitate de 59% în arboret, sunt.toți vii, au un număr mai mare de frunze, în majoritate de.lumină, ............... Acești .arbori depășesc în înălțime pe acei ră- mași în urmă (cari sunt numai de 1.6-2.5 m. și sunt în număr mai mic — numai 20%), îi umbresc și prin aceasta le înrăutățesc condițiunile de ve- getație. - . Pueții de 1.5 m.și mai mici și cari sunt în can- titate-de 21% sunt itoți uscati fenomenul us- cării fiind produs. în anii 1947 și 1948. într’un molidiș, pur, natural, des, de o singură vârstă de 12 ani, din.oc. silv. Brîansc, unii indi- vizi mai .desvoltați, cu 34—45 cm. înălțime au un coronament verde, de 20—25 cm. Iar la alții, — rămași mai în urmă, cu creșteri de 20—35 cm. înălțime, coronamentul este de numai 10 cm. .. . .. Indivizii mai înalți interceptează lumina celor rămași mai în urmă, creindude astfel condițiuni nefavorabile de lumină, ceeace le atrage apoi uscarea, r O experiență făcută de subsemnatul în 1941 la pepiniera pădurii de experimentale TSHA *) cu semănături dese de molid în rânduri și în cui- buri, — a demonstrat că diferențierea pueților nerepicați începe chiar din primul an de vegetație iar uscarea nu are loc treptat în fiecare an ci în înălțimea medie a pueților a fost, pe ani de con- trol, după cum urmează : ' . La înălțimi egale ale părții aeriene a pueților (8 cm) în momentul plantării (20.IV. 1947), Ia ace- eași lungime a sistemului lor radicelar. și la: ace- eași îngrijire sub raportul tehnicii agricole, dife- rența în înălțimea și desvoltarea generală a pue- ților se explică prin suprafața de alimentare sau desimea în care au fost crescuți pueții repicați. înălțimea cea mai mare au atins-o pueții repicați mai rar, iar. înălțimea cea mai mică’au avut-o- pueții repicați mai deș. Mai trebue menționat că încetarea creșterii lujerilor terminali, astuparea mugurilor și îngălbenirea acelor a avut loc în 1947 și 1948, mai întâi la pueții repicați și mai des și târziu de tot la pueții repicați în densita- tea cea mai mică ;' într’un lăstăriș de frasin cu plop de 6 ani din o- colul silvic Tellerman se observă foarte clar pro- nunțată lupta între etajul superior compus din plop,. alun și tei proveniți din lăstar, cu șemințișul naturali de frasin, stejar și castan din etajul do- minat. Fiind mai înalt cu aproape 1 m, și având și coronamentul aproape încheiat, plopul, alunul și teiul, acoperă frasinul și stejarul, interceptând lumina necesară acestora pentru vegetație nor- mală. Frasinul' și stejarul au trunchiuri trase, co- ronamente comprimate, bogate în frunze de um- bră, copleșite, cu creșteri reținute. Natura raporturilor reciproce între esențe și indivizi în tinereturîle descrise, este bine și de mult cunoscută de silvicultori din practica lor de toate T a b 1 o u I Nr. S Deaimea plantarii ini' fiale (30. IV. 1947) bucăți pe in. p. I N A L T 1 M E A IN CM, 31. X. 1947 de doi ani) 27. IX 1948 (de trei ani) medie m. maximă minima devierea coeficî» ent de mo» dificare medie m. maxima minimii devierea coefici» ent de mo* dificare % 200 15.11. 23 8 9.10 60.2 30.70 57 14 16.74 54.5 100 17.15 • 29 10 6,84 39.8 38.92 62 20 13.75 35.5 50 21.48 29 13 6.56 30.5 50.05 70 21 18,81 37.6 25 26.54 42 14 7.17 27.0 58.48 90 40 13.76 23.5 salturi, aut orar ir ea resfrângându-se în mod fa- vorabil asupra celor rămași și asupra .tineretului întreg, contribuind și la rezistența și sănătatea acestora. Rărirea grupelor mai dese, operată, de noi prin îndepărtarea a aproape jumătate din pueți, de preferință din acei rămași în urmă în creștere —a avut efectul de a opri uscarea și. eliminarea naturală. In aceasta experiență a influenței gradului di- ferit de desime într’o plantație de larice de un an (înălțime de 8 cm. și lungimea sistemului ra- dicilar de 15 cm) asupra desvoltării acesteia — *} TSHA. — Academia de Agricultură .Timiriazev aola.tr; ’ - ' .. -d < i zilele de creștere a pădurilor. Insă prin 1848, cu 11 ani înainte de a apare „Originea speciilor” a lui Ch. Darwin, silvicultorul A. Teplovkov (6) tratând în „Revista forestieră" teoria tăerilor de rărituri și regulile ce trebue urmate cu această ocazie, scria „Pentru o deplină desvoltare a ră- dăcinilor și crăcilor, fiecare arbore are nevoie de o suprafață suficientă pe sol și în aer. Lipsind aceste condițiuni într’un arboret exagerat de des, arborii se opresc din creștere și se strică... Unele din esențele forestiere în timpul luptei reciproce din tinerețe’ pierd mult din creștere. Molidișurile de 15—-20 ani, din cauza desimii, prea mari, sunt expuse char să se oprească cu desăvârșire din creșteri”. . ' < . - 1)6 Kevisteie tehnice aOIK -- Aevusta Pădurilor - Anul W, Nr, 4, 1U4U ta 10U de ani ce s’au scurs după Teplovkov, silvicultorii au progresat foarte mult în ce prive- ște înțelegerea proceselor de constituirea arbO' retelor și în elaborarea metodelor tehnice de creșterea lor în scopuri economice. Ca regulă, regenerarea tăeturilor, nu este de- terminată de lipsa sau insuficiența surselor de regenerare, ci de condițiunile favorabile sau nefa- vorabile, pentru încolțirea semințelor și desvolta- rea semințișurilor și a lăstarului. Obținerea de semințișurî prin însămânțați naturale sau arti- ficiale nu este deloc complicată. Și mai simplă est? obținerea de lăstari și prinderea plantațiilor fă- cute în tăeturi. Ceva mai complicată este menți- nerea semințișurilor preexistente rămase în urma ridicării arboretului matern. Nu este însă deloc simplu, iar în unele condițiuni staționare și tipuri de pădure este chiar foarte complicat, de a obține din regenerări, semințișurî preexistente, lăstari și plantații, arborete de mare producție constituite din esențe cerute de economia respectivă și corn binarea lor încât să se asigure obținerea de trun- chiuri în cantitate și calitate tehnică optimă. In acest proces, stadiul cel mai complex și în acelaș timp cel mai puțin studiat, îl reprezintă prima pe- rioadă de vegetație și anume aceia dinainte de apropierea coronamentelor și apoi în timpul for- mării stării de masiv. In primii 2-3-5 ani, o cantitate mai mare și re- partiția masată sau în buchete a puezimii, â se- mințișurilor preexistente și a lăstarului în parche- te este utilă pentru vegetația lemnoasă în lupta ei cu vegetația erbacee luxuriană pentru spațiu și hrană. La constituirea naturală a arboretelor apariția de semințiș sau de lăstari în tăeturi, în timp cât mai scurt dar mai ales în cantitate cât mai mare, asigură îndepărtarea vegetației erba- cee, adică asigură regenerarea tăeturilor. Acolo unde vegetația erbacee apare cea dintâi, mai ales ■ când mai este și de tipul acelora cu rizomi, sau acolo unde pueții de esențe lemnoase apar izolat, — regenerarea tăeturilor se lungește pe mai mulți. ani, iar pueții sunt înăbușiți de ierburi. Dela 3-5 ani, iar în multe cazuri (în buchete mai puțin dese, pe soluri nisipoase sărace, în ti-- nereturi fără arbuști) chiar și mai târziu, odată cu desvoltarea părților radicilare și a celor aeriene ale arborilor și arbuștilor, odată cu ocuparea de către aceștia a spațiilor cu eliminarea vegetației erbacee — marele număr de arbori și arbuști și repartiția lor în buchete, creează între arborii și arbuștii apropiați și alăturați, -- condițiuni de jenă reciprocă și de umbrire, iar apoi, — lungi- mea lăstarilor, micșorarea numărului de frunze, predominarea celor de umbră. înăuntrul buche- telor dese se produce încetinirea creșterilor și apoi uscarea treptată a frunzelor lujerilor și a crăcilor începând cu acelea de jos. Arborii tineri-umbriți rămân în urmă cu crește- rea, sunt întrecuți de exemplarele mai bine lumi- nate, cu o suprafață mai mare de alimentare, mai bine adaptate la asemenea condițiuni de ve- getație. In buchete cu specii amestecate reușesc speciile repede crescătoare, molidul și pinul sunt întrecuți de mesteacăn, plop tremurător, aiuuj sorb, etc., stejarul și ir asinul sunt depășiți de alun, paltin, tei și plop. Arborii sunt deotnceiu în- trecuți de arbuști, exemplarele din sămânță sunt depășite de lăstari. In felul acesta, odară cu creș- terea arborilor și a arbuștilor și modificarea pe aceeași suprafață, a rnasei lor totală și a masei fiecăruia în parte, — o formă de edm-nare a vegetației lemnoase de către vegetația er- bacee, — trece într’o altă formă, în eliminau ea unor specii de arbori și arbuști de către a.u* specii. In prima fază, numărul mare de ar- bori constituia, pentru arbori un factor de protecție util . reciproc, pentru toți aceștia, in faza a doua însă, aceeași cantitate de arbori și arbuști, dar diferiți calitativ, mai înalți, cu o cantitate mai mare de crăci în frunze și cu sistemul radicilar mai desvoltat, devine factorul care determină și hotărăște lupta și concurența între arbori și arbuști pentru suprafața de a. mentare și pentru spațiu. Drept rezultat se pro- duce diferențierea arborilor, întârzierea treptată în creștere și uscarea unora ca și întremarea al- tora ceea ce duce la autorărire și la selecție na- turală. In condițiuni staționale mai bune, pe soluri mai bogate, în arborete și buchete cu arbori mai deși, la arbori exigenți la lumină, mai repede cres- cători,--intensitatea diferențierii arborilor, auto- rărirea și funcționarea selecțiunii naturale se pro- duc mai puternic. Fiecare petec de. pământ-poate: să cuprindă și să hrănească un număr de vietăți cu atât mai mare, cu cât interesele și necesitățile lor se întâlnesc (se ciocnesc) mai puțin, spunea K. A. Timiriazev (7). In condițiuni staționale. egale, umbrirea și co- pleșirea arborilor începe mai timpuriu și este mai pronunțată în arboretele tinere amestecate. Astfel în pineturi compuse, de exemplu, din tipuri de pin cu alun, în tinereturi de 6—7 ani cu desime de j5 mii bucăți de pin și 5-mii buc... de. alun pe ha, — pinul este intens- copleșit de alun, care crește repede și ca rezultat piere în cantități mari. In aceleași condițiuni însă și în aceeași vârstă de 6—7 anir pinul pur cu 10 și chiar 12 mii buc. pe ha crește, după cum prea bine știu toți silvi- cultorii, foarte bine și- nu are nevoe de dega- jări. Același lucru trebue remarcat și cu privire la tipul de pădure Pinetum oxalidosum și Pine- tum myrtillosum, ca și la regenerarea lor pe de o parte cu amestec de pin cu mesteacăn iar pe de altă parte cu pin pur..Unul și acelaș .număr de arbori, ■— sa zicem 15—20 mii bucăți pe ha în vârstă de 6—7 ani, de pin cu meastegcăn sau de pin pur, — reprezintă, din punct de vedere a' culturii pădurilor, obiecte cu totul diferite. Pentru conservarea și obținerea creșterilor mai bune la pin, — în cazul tineretului de pin cu. mesteacăn, degajările trebue ■ făcute de timpuriu, la vârsta de 3—5 ani; în pineturi pure însă, rărirea trebue făcută simțitor mai' târziu și anume la vârsta de 8 și chiar 10 ani. întârzierea efectuării tăerilor de degajare până la vârsta de 10—15 ani, va pro- duce în arboretele de pin cu. mesteacăn, frânare în creșteri și eliminări mari de pm. Raporturile reciproce, între pin și mesteacăn, în cursul pro- V. P. Timoleev Dannmsmul creator, baza științifică pentru tăierii» de ameliorare 177 cesuiui de autorărire se dirijează cu timpul spre selecțiune naturală și eliminarea unei specii — a pinului, de către altă specie — mesteacănul, întârzierea operațiunilor culturale într’un arbo- ret de pin pur, abia va grăbi diferențierea arbo- rilor' și va ameliora elagarea trunchiurilor. Ra- porturile reciproce între indivizii izolați de pin sunt de natură a produce selcțiunea naturală ca și conservarea și ameliorarea speciei date. Totuși, după cum a remarcat încă Fr. Engels, „acțiunea reciprocă a ființelor vii mai include colaborarea conștientă și inconștientă. Până și în regimul vegetal și acel animal nu se poate vedea numai o luptă unilaterala" (8). Arborii și arbuștii unui arboret nu numai că se umbresc dai se și ajută între ei, contribue la o desvoltare mai bună a speciilor ca și a indivizilor izolați. Mes- teacănul și plopul repede crescători și rezistenți la ger nu umbresc numai și copleșesc molidul ins- talat sub mantaua lor, dar îl și protejează în con- tra arșiței solare și a gerului. A'unul, paltinul de câmp și teiul care depășesc stejarul și îl copleșesc, îl apără în acelaș timp de gerurile târzii de primăvară și prin umbrirea laterală și aceea din sus, contribue la creșterea lui în înălțime și elagarea de crăci. Pentru a fi adaptate la cultura pădurilor, con- cepțiile biologice bine fondate, descrise mai sus, impun mai întâiu, rărirea buchetelor (grupelor) de arbori omogene ca compoziție, în momentul când acestea încep să se diferențieze, să se jeneze, împiedicând prin aceasta sporul de creșteri la in- divizii cei mai prețioși economicește, iar apoi im- pun formarea de arborete amestecate, în care raporturile i eciproce complexe ale diverselor esen- țe de indivizi, vor fi fost folosite în direcția colabo- rării favorabile și ajutorului dat speciilor și indi- vizilor prețioși de către acei mai puțin prețioși. Sub acest raport trebue pe deplin recunoscute afirmațiile (tezele) silvicultorilor proeminenți și a profesorilor G. F. Morozov, N. S. Nesterov, G. N. Vâsoțk', G. Kolta, K. Hayer, etc. care întot- deauna au susținut avantagiîle arboretelor din specii amestecate. Pe de altă parte, deși, în creșterea pădurilor, desimea arborilor este indiciul de bază al stării pădurii și fără o consistență plină și ca urmare fără diferențierea arborilor și autorărirea cu tim- pul a acestora — un silvicultor nu poate concepe formarea unui lemn bun, — totuși, lăsând pă- durea să se desvolte în mod natural, pierdem adesea esențe și indivizi dintre cei mai pre- țioși pentru economia forestieră și aceea na- țională. Astfel în tăeturile din pineturi compuse, arborete de mare producție în volum și calitate, o însămânțare naturală abundentă piere în masa, umbrită și înăbușită de lăstarii speciilor repede crescătoare: alun, plop tremurător, paltin de câmp, tei, carpin, etc. Până și în „Tulskie Ja- seki” culturile de stejar, executate după metoda coridoarelor și lăsate fără. îngrijire, pier către vârsta de 15-20 ani, în. proporție până la 90-95%. Un număr de tăieturi făcute în 1915-1920 în pine-, turi compuse și șleaurile antestepei năpădite as- tăzi de alun și plop lovit de putregai, cu lipsa completă a pinului și stejarului sunt o dovadă vie a pierderii de pineturi și șleauri de mare produc- ție, numai din cauza că nu au fost făcute ia timp lucrârLe de operațiuni culturale cu îndepărtarea alunului și a plopului și degajarea pinului și a stejarului. ' . , ,Ca atare, în desvoltarea naturală a tinereturi- lor este absolut necesară intervenția conștientă a omului. Se impune regularea procesului de auto- rărire a esențelor și a arborilor. Se impune o se- lecție elementară și anume una artificială pe baza aceleia naturale (ținând cont de valoarea econo- mică a esențelor și a indivizilor izolați), apoi și aceea cantitativă (ținând cont de condițiunile me- diului și proprietățile biologice ale esențelor). Se cere slăbirea concurenții și acordarea unui ajutor esențelor și arborilor prețioși economicește. „Nu putem aștepta haruri dela natură, să i le smulgem este datoria noastră” ne învață LV. Miciurin. Odată cu intervenția omului, — enun- ță el,—apare posibilitatea de a forța fiecare formă de animal și planta, de a se modifica mai lepede și anume în direcția necesară omului (9). Și pen- tru că „organismul și condițiunile ce îi simt nece. sare constitue o unitate", această imixtiune a omului în desvoltarea naturală a arboretelor fo- restiere în scopul de a le conduce, trebue- să aibă la bază cunoașterea nevoilor și exigențelor față de condițiunile mediului înconjurător a.e esen- țelor lemnoase ce se cultivă. Aci, în prima fază a desvoltării tinereturilor, va fi nevoe de ajutor în lupta arborilor cu vegetația erbacee, prin exe- cutare de pliviri; în faza a doua, ajutorul va fi dat esențelor mai prețioase prin extragerea arbuști- lor repede crescători și a lăstarilor de arbori cari produc umbrire de sus (degajare); în faza a treia, ajutorul trebue acordat esențelor celor mai prețioase și indivizilor izolati din acestea, ex- trăgând esențele și indivizii izolați mai puțin pre- țioși (curățiri). Mai apoi, când compoziția dorită a amestecului va fi realizată, tăerile de îngrijire urmăresc ameliorarea calității trunchiurilor și a lemnului, la indivizii mai prețioși, pentru nevoile economiei respective (rărituri și tăieri de spațiu). Diferențierea arborilor și autorărirea arborete- lor forestiere produce cu timpul, modificarea morfologică și fiziologică a .. celor rămași îrt. pi- cioare. Aceștia, după cum a remarcat încă I. S. Medvedev (10), deasemenea se copleșesc într’o consistență exagerată, sunt opriți din creșteri și pierd din sporul total de creștere, capătă însă si- multan proprietăți și calități ale arborilor de pă- dure, adică a celor înalți cu trunchiuri trase, bine elagați, cu crăci subțiri, așezate sus, eu trun- chiuri cilindrice și lemn de calitate tehnică supe- rioară. Cu această ocazie calitățile tehri'ice supe- rioare ale lemnului se obțin în condiții.'determi- nate de interdependența reciprocă. O consistență mai redusă a arboretului și in- fluența reciprocă a arborilor și arbuștilor vecini slab pronunțată, produce o devoltare puternică a crăcilor 'și ramurilor precum și formarea unui trunchiu conic. Din contra, consistența plină — o influență puternică a vecinilor, urmată de o pro- nunțată diferențiere în înălțime și diametru a ar- 17Ș . fte^lsrteie tehnice ACUt Pădurilor.— Anul 64 iîr. 4, 1949 berilor — produce înrăutățire în creștere, o su- plețe exagerată a trunchiurilor, umbrirea și co- pleșirea arborilor de cultivat. Aceasta le slăbește rezistența la factorii biotici și climatici exte- riori nefavorabili, oprește din creșteri esențele prețioase pentru economie și le înrăutățește ca- litățile tehnice ale trunchiurilor și lemnului. Ambele aceste expresiuni extreme ale influenții reciproce dintre arbori nu sunt dorite în asociații forestiere și sunt dăunătoare în cultivarea pădu- rilor. Trebue de găsit poziții și forme, cari să asi- gure efectul economic forestier optim, adică ob- ținerea pe. unitate de suprafață, de masă lemnoa- să cât mai mare și de arbori de calitate optimă, cu cheltueli miinime de timp și de mijloace. Un asemenea efect se obține prin regularea conști- entă a desvoltării arboretelor forestiere și diri- j'area legăturilor reciproce între arbori în pădure precum șl. a condițiunilor de viață ca și a mediu- lui, adică prin tăeri de ameliorare bazate pe dr vinismul creator. BIBLIOGRAFIE. 1- G. F. Morozof, Prof.—Darwinismul în silvicultură , Lesnoi Jurnal (Revista forestieră) Nr. 1 și 2/1910. 2. Ch. Darwin — Origina speciilor. 3. T. D. Lâsenco — Situația în știința biologică,’ 1948. 4. Bulatoviei — Revista forestieră Nr. 1/1893. 6. A. Teplovkpv — Tăerile de răritură și tăerile. de extracțiuni. Revista forestieră, Nn 27/1848. 7. K. A. Timiriazev, Prof. — Prefață la traducerea „Originea speciilor pe calea selecțiunii sau con- servarea speciilor alese, în lupta pentru viață" de Ch. Darwin. 8. Fr. Engels — Dialectica naturii, 1934. 9. I. V. Miciurin — Opere voi. IV. 1938. 10. L V. Medvedev. — Experiențe de cercetarea den- sității pădurii, — Revista forestieră, Nr. 4 și 5/1910. P e 3 k>m e npHBOAHTCH nosnuă nepcBOA cranii B. 17. THMOtjieeBa „TBop’reCKHH aapBHHHSM — HayMHaa ocnoBa pyOox yxo- ja sa aecoM*, HaneiaraHREift b No. 1 crp. 72—78 myp- km a .JlecHOe Xo3shctbo' sa 1949 r. R d s u m d „Le Darwinisme createur — base scientifique pour l’education des peuplements“. C’est Ia traduction in- tegrale, de l’Otude de V. P. Timofeev, publiee dans la revue sovietique Lesnoic Hoziaistvo (Economie forestiere) Nr, 1/1949, pp. 72-78. MAȘINI PENTRU PLANTAREA PUEȚILOR Cu scopul de a ușura munca și a mări pro- ductivitatea în. gospodăria forestieră, în URSS, se folosesc mașini de plantat pueți. Mașina de plantat PN-5 lucrează astfel: des- picălura pentru plantat în solul pregătit o fac cele 2 discuri brăzdate formând un unghiu de 130, având 650 nun. diametru. Despicătură de plantat se formează de 100 mm. lățime și 280 mm. adâncime. Organele lucrătoare ale apara- tului de plantat sunt formate din cleștare dis- puse Ia distanțe egale de lanțul fără sfârșit. Acoperirea pueților în sol o îndeplinesc 2 tă- vălugi având forma trunchiului de con și dis- puși în spatele cormane! și aparatului de plan- tat. In timpul mișcării tăvălugii se rostogolesc și îndeasă solul de ambele părți ale despică- turii de plantat. în partea din spatele mașinei sunt așezate 2 scaune pentru muncitori și lă- zile pentru pueți. Pentru punerea și scoatrea din funcțiune al mașinei se folosește pârghia automatului de ridicat. Mașina în 8 ore de mun- că plantează 3,5 ha făcând economie de 65 oa- meni-zile la un schimb. Mașina (TNILH) L P M-5 a Institutului Cen- tral de Cercetări Forestiere, este indicată pen- tru plantarea în parchete proaspete după ex- ploatare, în sol nelucrat dar puțin înțelenit. Ins- talația pentru execuția despicăturii este formată dintt’un disc, cuțit tăietor și cormană. Cormana face despicătură cu adâncimea de 280 mm și lă- țimea de 70 mm. Mecanismul de plantat este a- semănător cu precedentul. Instalația de acope- rit este formată din tăvălugi — trunchi de con, iar cea de îndesat din cilindri grei. Productivi- tatea acestei mașini este de 1500—2000 pueți pe oră, (După Lesnoe Hoziaistvo (Economia Fo- restieră), 1, 1948, Nr. 2), C.D-: 634.925 ; 634.928.4 B.F. : 9 : 32.7 înlăturarea Reducerea continuă a suprafețelor destinate culturii forestiere, pe de o parte, continua creș- tere a consumului de materiale lemnoase, pen- tru tot mai felurite întrebuințări, pe de altă par- te, a pus dc mai multă vreme problema asigu- rării și pentru generațiile viitoare a materialelor lemnoase necesare pentru construcțiuni, lucru și foc. Teama pentru dispariția lemnului ca materie primă a determinat pc economiști să emită prin- cipiul continuității tăerilor și a', raportului susți- nut, Dacă acest principiu asigură menținerea domeniului forestier și a producției cant tative, pentru asigurarea consumului mereu sporit de materiale lemnoase este necesar a se găsi și a- plîca și alte măsuri cari să permită realizarea unui echilibru între producție și consum. Una din măsurile indicate este ev.tarea risi- pei de lemn, care, în special la noi, este foarte frecventă. Risipa de lemn se poate prezenta sub foarte diferite și variate forme. In cele ce urmează, vom încerca să trecem în revistă diversele for- me ale risipei de lemn și să indicăm mijloacele practice pentru reducerea sau el minarea lor, după caz. Risipa de lemn se produce atât în procesul de producție, cât și în acele de exploatare, mișcare, prelucrare, conservare și utilizare a mater'ațe- lor lemnoase. In procesui de producție. a) Creșterea de arborete cu consistența redu- să cari produc pe an și pe hectar material lemnos mai puțin decât poate asigura puterea de pro- ducție a solului. b) Utilizarea de esențe nepotrivite stațiun i din care cauză cantitativ și calitativ nu se obține producția corespunzătoare bonității socului. c) Neefectuarea la timp a operațiunilor cultu- rale — degajări, curățiri, rărituri — duce, pe de o parte, Ia reducerea sau chiar eliminarea totală a esențelor și. exemplarelor de va’oare, iar pe de altă parte la producerea de materiale de calitate inferioară. d) Nepracticarea operațiunilor culturale șl de higiena are drept rezultat lipsirea consumului de însemnate cantități de materiale lemnoase, cari RISIPEI DE LEMN ' In3. Gh. N. PURCAREANU neexploatate la timp se depreciază și contr'bue prin putrezirea lor, în cel mai bun caz, la îngră- șarea solului. !n procesul de exploatare. a) Tăerea de sus a arborilor, lăsându-se cioate mai înalte decât înălțimea reglementară. b) întrebuințarea de instrumente necorespun- zătoare (topoare Iia doborît și secționat sau joa- g'ăre cu ceaprazul mare lâ doborît și sec.io~iat). c) Doborîrea defectuoasă a arborilor (dobo- rîre la vale, doborîre peste grămezi de bo.ovani sau peste stive cu lemne, etc.) d) Sortarea neîngrijită a trunchiuri'or, lăsân- du-se drept buturi, materiale, care la o atentă sortare se pot trece la sortimente comerciabile. e) Sortarea trunchiuriior în bușteni mai lungi sau mai scurți decât cerințele piepi, ceea ce are ca efect producerea de mari cantități de de- șeuri. ■ f) Sortarea defectuoasă a trunchiuriior în sor- timente inferioare cdlHății lemnului, fenomen foarte des întâlnit la noi din cauza nepr.ceperii lucrătorilor și a lipsei de supraveghere și con- trol din partea personalului însărcinat cu con- ducerea exploatărilor. In procesul de mișcare și transport. a) Utilizarea mijloacelor dă scoatere și de transport nepotrivite sortimentelor ce poate pro- duce pădurea pusă în exploatare. Astfel, util za- rea canalului de apă exclude transportul buște- nilor de foioase și face ca lemnul de lucru din aceste specii să fie transformat în lemn de foc, sortiment de mică valoare, lipsind în acest mod industria națională de materia primă necesară. b) Utilizarea de instalații de scoatere și de transport rău construite și neîngrijite, are ca efect producerea de pierderi însemnate. Astfel un scoc de pământ sau de lemn construit cu pante mari, curbe mici, insuficieit dr supraîn- nălțat în curbe, produce aruncarea afară a ma- terialului mișcat și spargerea și deprecierea lui calitativă, pe lângă reducerea massei lemnului utilizabil. Necudățirea albiei râurilor în cazul plutirii li-. kevlsteie ienmce AG1R — kevista Pădurilor — Anul 84, Nr. 4, 1^49 bere sau în plute produce deasemenea deterio- rări ca-itative și reduceri cantitative ale materia- lului utilizabil. c) Lipsa mijloacelor de transport economic (c. f. s., canale, drumuri, funiculare, etc.), are ca rezu.tat scoaterea din producție a unor în- semnate masive ajunse la exploatabilitateșicaie totuși, nu sunt puse în valoare, lipsindu-se în a- cest fel economia națională de importante can- tități de materiale' lemnoase. Neexploatarea pădurilor înfundate, din nevoia de fa se asigura consumul, mai poate avea ca ur- mare exploatarea anticipată, la vârste mici, a arboretelor situate favorabil fată de mijloacele de transport, adică la vârste când p'ădurea nu a ajuns încă să, producă maximum de material în dimensiuni cari să asigure ceie mai felurite și rentabile întrebuințări. d) Neîngrijita manipulare a materialelor la încărcare, descărcare, stivuire, etc., produce ru- perea, spargerea sau crăparea lor și le reduce calitatea și în unele cazuri și cantitatea materia- lelor utilizabile. In procesul de prelucrare. a) întârzierea prelucrării materialelor brute a- duce pagube însemnate prin deprecierea lor ca- litativă. Materialele ținute mu.tă vreme în pă- dure sau depozite suferă degradări calitative și ia debitare dau randament scăzut și marfă de calitate inferioară. b) Utilizarea de unelte sau materiale tehnice de proastă calitate {fcrăstraie, pânze de gater, cir- culare, pendule, etc.) sau rău întreținute are ca efect mărirea pierderilor prin așchii, rumeguș, etc., reducând procentul materialului util re- zultat. c) Utilizarea unor norme de debitare necores- punzătoare și producerea de marfă necorespun- zătoare calității bușteanului și cerințelor pleții constitue deasemenea o risipă. d) Utilizarea de muncitori necalificați și lipsa de îndrumare și supraveghere a întregului pro- ces de producție se traduce prin reducerea ran- damentului, prin producerea de sortimente infe- rioare calității materiei brute prelucrate și tre- cerea la deșeuri a unor părți din produse cari, atent manipulate, dau sortimente comețciabile (frize, margini, șipci, etc.). e) Utilizarea de instalații vechi, neutilate cu toate mașinile și uneltele necesare prelucrării to- tale și ceei mai rentabile a materialelor brute (lipsa sau insuficiența circularelor, pendulelor, etc.), reduce simțitor randamentul și calitatea mărfii obținute. In! special în procesul de pro- ducere de materiale semifabricate și finite (pla- caj, furnire, panele, parchete, mobile, etc.), lipsa unor instalații și mașini unelte moderne, are ca efect mărirea deșeurilor și producerea de mate- riale de slabă calitate și de mică valoare. • In procesul de conservare. a) Conservarea timp îndelungat, mai mult de- cât este necesar, a materialelor brute până la darea lor în consum atrage după sine degrada- rea calitativă și deci reducerea materiei utiliza- bile. b) Conservarea neîngrijită a materialelor priy duse (brute, semifabricate siau fabricate) con stitue deasemenea o risipă, pr.n deprecierea pro- dusă prin crăpare, strâmbare, deteriorări calita- tive, etc. In procesul de utilizare. a) Utilizarea la foc a lemnelor apte pentru lu- cru sau construcțiuni. b) Utilizarea la traverse, stâlpi de gard și în general ca material de construcție a lemnului apt a fi debitat la gater. c) Utilizarea ca lemn de gater a lemnului de calitate superioară, apt pentru derulaj. d) Utilizarea lemnului în lucrări, unde el poate fi cu folos înlocuit cu alte materiale (piatră, fier, beton, etc.), e) Utilizarea la traverse sau în lucrări expuse intemperiilor a unor materiale nesupuse în pre- alab.l procedeelor de conservare (insuficient us- cate. necarbonizate, neîmpregnate cu diverse materii antiseptice, etc.) cari măresc trăinicia lemnului. f) Neutilizarea deșeurilor rezultate în cursul exploatării, mișcării și prelucrării materialelor (scoarțe, așchii, capete, vârfuri, rădăcini, ra- muri, rumeguș, etc.) din cari se pot obține, după caz: rășină, mangal, tanin, celuloză, alcool me- tilic, gudron și diverși acizi (acetic, formic, va- lerianic, etc.). g) Utilizarea lemnului drept combustibil în centrele industriale și urbane, unde lemnul poate fi economic înlocuit prin c'ărbuni, gaze din sonde, gaz metan, petrol, electricitate. h) Utilizarea de sobe de construcție primitivă, care nu utilizează decât în mică măsură puterea calorică a lemnului întrebuințat. Cam acestea sunt formele sub care se poate produce risipa de lemn. Am considerat ca risipă și faptul neutilizării la maximum a puterii de producție a solului, a condițiunilor climatice și a însușirilor speciilor. In cele ce urmează, vom încerca să arătăm care ar fi mij'oacele și măsurile de combaterea, înlăturarea sau limitarea la procente admisibile a risipei. Asemenea măsuri se pot lua atât în procesul de producție cât și în procesele de exploaiare. mișcare, conservare și utilizare a materialelor. In procesul de producție. a) împădurirea suprafețelor exploatate și încă neregenerate sau regenerate incomplet, precum și completarea consistenței arboretelor degrada- te și brăcuite cu consistența actuală sub 0.7. Este știut că în țara noastră avem întinse su- prafețe care odată tăiate nu au mai fost regene- rate deloc, sau au fost regenerate incomplet (circa 240.000 ha). Avem deasemenea întinse păduri cu arborete degradate sau brăcuite cu consistența de 0,3— 0,6, iar unele chiar cu consistența sub 0.3. Toate aceste păduri nu produc nimic sau pro- duc foarte puțin. Lipsa do productivitate a aces- tor păduri poate să fie considerată ca o risipă a puterii de producție a unor suprafețe destinate Ing. Gh. N. Purcâreanu — Înlăturarea risipei de lemn. 181 culturii, forestiere. In. afară de aceste suprarețe, în perimetrul pădurilor noastre avem întinse su- prafețe de poeni (cca. 408.000 ha) din cari cel puțin 60% s’ar putea reda culturii forestiere. b) Utilizarea de specii cefe mai indicate stațiu- nii la lucrările de împăduriri,, reînpăduriri și completarea consistenței arboretelor degradate sau brăcuite. Alegerea speciilor de plantat și a compoziției amestecurilor urmează a fi făcută cu multă a- tențiune, bazată pe studiul prealabil a! solului, climei,’ expoziției și în general a tuturor condl- țiunilor locale. A. continua cu sistemul plantării cu orice specie care cade la îndemâna agentului executiv, înseamnă a arunca bani în vânt, în- seamnă a cred arborete neviabile cu productivi- tate și rentabilitate scăzută. Studiu' condițiuni- lor staționale locale și alegerea speciilor, pentru tot teritoriul forestier al țării, trebuie făcute de către specialiști recunoscut! din cadrele Ministe- rului Silviculturii, în termen cât mai scurt (1—2 ani) pentru a se fixa din timp, pentru fiecare re- giune în parte, specule ce trebue cultivate în pepiniere. Numai printr’un plan bine întocmit, studiat în mod ștințific, se pot crea păduri via- bile și rentabile. Utilizarea pe o scară mai mare a plopului de Canada, a nucului american, a ul- mului de Turchestan, a bradului, stejarului, fra- sinului și altor specii de valoare și repede cres- cătoare, poate ridica cu mult producția și renta- bilitatea pădurilor țării noastre. c) Practicarea la timp și în bune condițiuni a operațiunilor de degajări, curățiri, rărituri și ex- tragerea arborilor căzuți, uscați și deperisaițl. Din cauza lipsei mijloacelor de transport, a prețului puțin remuneratoriu al lemnului pe pi- cior, iar în unele părți din cauza abundenței ma- terialelor lemnoase, în pădurile noastre s’a ne- glijat efectuarea operațiunilor culturale și de higiena, ceea ce a avut drept efect: —• deprecierea unor însemnate cantități de materiale lemnoase cari, exploatate la timp, pu teau acoperi în parte nevoile în lemn ale popu- lației rurale; — eliminarea din arborete, totală sau numai parțială, a esențelor și elementelor de valoare, degradarea arboretelor și producerea de mate- riale de mică valoare din esențe nevaloroase. d) Eliminarea pășunatului din păduri, fără de care nu vom reuși să avem păduri sănătoase, ca- pabile să producă material mult și de valoare. In viitor, din considerațiuni de ordin cultural și economic, operațiunile culturale și de higiena trebue desvoltate pe o scară cât mai întinsă. In acest scop urmează a se studia din timp cre- area unor rețele de drumuri și mijloace de scoa- tere, cari să facă posibilă scoaterea și valorifi- carea materialelor provenite din astfel de ope- rațiuni. In vederea creerii de păduri sănătrase și productive, practicarea operațiunilor culturale trebue desvoltată chiar și în pădurile unde efec- tuarea lor cere sacrificii bănești. In procesul de exploatare. a) Tăerea arborilor din picioare, să se facă cât mai de jos, astfel încât înălțimea tulpinii deasu- pra pământului să nu depășească 1/3 din diame- trul arborelui; chiar în acest caz în tulpnă se pierde 5—10% din volumul aerian al arborelui. b) Utilizarea de ferăstrae, joagăre, manuale sau mecanice, la doborîrea arborilor și Ia sec- ționarea trunchiuriior. La doborîre, toporul ur- mează a se întrebuința, numai în cazul când re- generarea se face prm lăstar, iar la tăerile în pădurile de codru, toporul să s< întrebuințeze numai pentru facerea crestăturii, care se lace ia 1/4—L3 din grosimea trunchiului, în direcția în care dorim să cadă arborele. c) Doborîrea arborilor să se facă astfel, încât căderea să fie cât mai lină, arborele să nu cadă peste stive de arbori sau bolovani, iar la munte arborele să cadă cu vârful la deal. d) Sortarea cât mai îngrijită a trunchiurLor, cu evitarea sortimentelor inierioare și a lungi- milor neuzuale. Pentru acest lucru avem nevue de personal foarte bine pitgătit, conștiincios și energic și de supraveghere și îndruma, e, perma- nentă a lucrărilor. Trebue generalizară prac- tica introdusă la unele exploatări ca lucrătorii să nu secționeze arborii doborîvi decât după ce or- ganul însărcinat cu conducerea exploatării a fă- cut sortarea trunchiu.ui, a făcut cioplaje în locu- rile unde trebue făcută secționarea, apl.când de- oparte și de altă parte a cioplajului o marcă specială. Numai în acest mod se evită risipa și declasa- rea materialelor de calitate și se mărește renta- bilitatea pădurilor. Actualele procente mecii ob- ținute la exploatările forestiere pentru lemnul de construcție și de lucru, în special pentru sorti- mentele de valoare — rezonanță, furnir, gater, etc. — este prea mic față de calitatea reală a lemnelor produse de pădurile noastre și față de cerințele mereu crescânde pentru astfel de ma- teriale. Pregătirea personalului pentru conducerea ex- ploatăr,lor, trebue făcută cât mai neîntârziat cu putință, utilizând în acest scop, pe lângă perso- nalul silvic calificat, elementele muncitorești din fabrici și ateliere familiarizate cu lucrările de pădure. Ca și în fabrici, o exploatare forestieră rațională nu se poate concepe fără un sortator bine pregătit. In procesul de mișcare. a) înzestrarea pădurilor cu mijloace de scoa- tere și transport, (c. f. s., funiculare, drumuri, etc.), care să permită scoaterea din pădure și da- rea în consum a întregului material produs, A- colo unde condițiunile de teren permit, să se dea preferință c. f. s. care permite transportul orică- rui sortiment, în lungimi cât mai mari și cu mi- nimum de depreciere calitativă. b) In cazul plutirii libere sau în plute, trebue bine amenajate albiile, eliminate pietrele, stân- cile, etc., pentru a se evita degradarea materia- lului plutit. La fel în cazul utilizării scocurilor de pământ. c) Construcția scocurilor sau canalelor, să se facă cu maximum de economie în lemn, întrebu- ințând în loc de bușteni, dulapi cari se pot debita tâ2 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul Nr. 4, IHd —-------------------------------------~”---------------~ ----------------------------—--- chiar, în pădure. Pe lângă economia de material lemnos, instalațiile făcute din materiale debitate sunt și mai durabile și necesită și cheltueli mai mici, atât la instalare cât și la întreținere. d) La încărcarea și la descărcarea lemnelor în șl din vagoane, căruțe sau autovehicule, să se în- trebuințeze lucrători priceputi, unelte și sisteme cari să evite aruncarea buștenilor unii peste al- ții; manipularea neîngrijită produce de multe ori ruperea și crăparea materialelor și deci deprecie- rea lor calitativă. Mecanizarea operațiunilor de descărcare și încărcare — așa cum s’a realizat în multe exploatări în LT. R. S. S. — nu numai că eftiriește operațiunile și ridică productivitatea muncii, dar și apără calitatea lemnuluii. In procesul de prelucrare. a) . Materialul lemnos odată doborît și fasonat în parchet urmează să ne îngrijim de mișcarea iui până la centrele de prelucrare sau de consum. Studiul mijloacelor și posibilitățdor de transport trebue făcut înainte de a se începe exploatarea, renunțând la exploatarea parchetelor pentru care nu există rezolvată problema scosului și trans- portului până la centrele de consum. 1 Mi-a fost dat să văd o exploatare unde s’au confecționat peste 10.000 traverse de fag într’un parchet deservit de un scoc de lemn, care putea servi numai la scosul lemnelor d? foc. Desigur, traversele au putrezit, apoi au fost transformate în lemn de foc și numai sub formă de lobde aiu putut fi mișcate până la lîn.a c. f. s. Care dintre noi nu cunoaște cazuri, când lemnele exploatate nu aii putut fi scoase decât după 2—3 ani de.a ex- ploatare, când valoarea lor nu mai acoperă nici cheituelile de scoatere, iar procentul lemnului u- tillzabil nu întrecea nici 50% din volumul inițial? * b) Pânzele de gater, de circular, pendule, etc., folosite în fabrici și ateliere, trebue sa fie de cea mai bună calitate și în grosimi potrivite esențe- lor ce se prelucrează. întrebuințarea acestor ma- teria.e de bună calitate și bine întreținute nu nu- mai că reduce cheltuelile de debitare, dar asigură și un randament mai ridicat. c) Pentru asigurarea unui randament cantitativ și calitativ cât mai ridicat în fabrici și ateliere, este necesar să avem personal calificat bine pre- gătit, cunoscător perfect al tuturor normelor și procedeelor de debitare și prelucrare. Nive.ul profesional al acestui personal trebue continuu ridicat prin organizarea de întreceri în producție, utilizarea pe scară cât mai mare a schimbului de experiențe între întreprinderile si- milare din țară și prin stimularea elementelor cari se evidențiază în muncă prin descoperiri de noui metode de lucru, depășirea randamentului mediu, obținerea de produse calitativ superioare, reducerea deșeurilor și rebuturilor, etc. Ridicarea nivelului profesional al tehnicieni- lor și lucrătorilor dn industria forestieră, după actul istoric din 11 Iunie 1948 al naționaliză- rii principalelor mijloace de producție, este și mai ușoară și mai necesară decât înainte, întru- cât există conștiința clasei muncitoare, că efortu- rile merg nu pentru sporirea câștigului patronu- lui, ci pentru crearea unui trai mai bun celor ce muncesc, cu brațele și cu mintea. v d) Este cunoscută starea industriei noastre fc restiere, în preajma naționalizării; timp de 5- 6 ani, fabricele și atelierele noastre nu fuseseră utilate cu noi mașini și unelte, iar cele vechi ajunseseră la un grad avansat de uzură. Echipa- rea fabricilor de cherestea cu mașini și unelte mo- derne, desvoltarea industriei prelucrătoare a lem- nului (mobilă, tâmplărie, butoaie, calapoade, perii, etc.), desvoltarea și deschiderea de noi fabrici de p.acaje și desvoltarea industriei chimice a lem- nului . trebue să constitue o preocupare perma- nentă, pentru a asigura lemnului cea mai com- pletă și rentabilă întrebuințare. Trecerea dela industria cherestelei la industria prelucrătoare a lemnului, desvoltarea pe scară cât mai mare a industriei de placaje, furnire și panele, desvoltarea industriei celulozei și a hâr- tiei, precum și a industriei chimice a lemnului, este un imperativ al vremurilor de azi, isvorît din necesitatea de a se asigura valorificarea integra- lă a materiei prime, de a produce mărfuri finite necesare satisfacerii nevoilor interne și de ex- port, de a mări venitul național și a contribui la buna stare a poporului muncitor și la asigurarea, independenței economice și politice a țării. In procesul de conservare. a) Reducerea la minimum posibil a timpului dela exploatarea lemnului până la prelucrarea lui în furnir, cherestea, doage, stâlpi de telefon, traverse, etc., sau până la utilizarea lui în lucrări de construcțiuni, ca și buna lui conservare în a- cest interval de timp reduce pierderile și mărește randamentul în procesul de prelucrare. Scoaterea la timp a lemnului din păduri, stivui- rea lui în condițiuni bune pe lagăre, ferirea lui de acțiunea dăunătoare a soarelui și umezelii și prelucrarea lui rapidă, ferește lemnul de degra- dare și asigură exploatării maximum de rentabi- litate. b) Industria noastră forestieră, concepută după metode capitaliste, a lucrat în trecut anarhic, urmărind beneficii maxime cu minimum de in- vestiții. Lucrând neplanificat, a produs stocuri în- semnate din sortimente care nu se puteau plasa nici la export, nici în consumul intern. Conserva- te prost și timp îndelungat, aceste materiale au fost în bună parte degradate. Pe lângă pierde- rea de materiale, se pierd sume considerabile în- vestite în producerea lor, sume acordate de Stat sub formă de credite de producție. Pentru evitarea degradării materialelor ce se produc este necesar : — a se produce numai sortimentele cerute de consumul intern și nevoile de export, a- dică a se planifica producția cu consumul ; — a se conserva în bune condițiuni materiale- le produse până la darea lor în consum, prin corecta stivuire în depozite, depozita- rea sub șoproane sau în magazii închise a materialelor mai de valoare, cari trebue ferite de umezeală, soare, vânt, etc. In procesul de utilizare. a) Declasarea materialelor de lucru la foc sau pentru construcțiuni rurale, a lemnului de derulaj la lemn de-gater, doage, etc., constitue-crimă și Ing. Gh. N. Purcăreanu — înlăturarea risipei de lemn. 183 nu se poate evita dacă exploatările nu se înca- drează cu personal priceput și conștiincios. Se irosesc pentru întrebuințări minore, cantități imense de materiale de calitate, pentru simplul motiv că conducătorii, exploatărilor nu cunosc toată gama posibilități'or de întrebuințarea lem- nului, nu supraveghează în deajuns lucrările de exploatare și nu sunt preocupati de complectarea cunoștințelor lor profesionale. încadrarea exploatărilor cu personal calificat cu conștiință profesională ridicată, mereu instruit și permanent supraveghiat trebue să constitue preocuparea de bază în domeniul industriei noa- stre forestiere; numai în acest mod se poate a- sigura justa sortare a produselor exploatate, se poate asigura rentabilitatea exploatărilor și se poate da industriei materia primă necesară. b) Pentru economisirea lemnului în lucrările de constructiuni, atât la țară cât și la orașe, cel pu- țin în parte trebue înlocuit lemnul prin piatră, fier, beton, etc. c) Pentru a le mări trăinicia, traversele de fag, stâlpii de telefon și telegraf, stâlpi de gard, ma- terialele lemnoase întrebuințate în construcția caselor din lemn și în general toate materialele lemnoase care vin în contact direct cu pămân- tul sau sunt expuse ploilor, trebue în prealabil supuse diferitelor procedee de conservare (impreg- nare cu materii antiseptice, carbonizare, etc.). d) Prin crearea și desvoltarea industriei chi- mice a lemnului, a industriei tanantelor, a in- dustriei celulozei, hârtiei si mucavalei, se vor crea posibilități de utilizare integrală și a de- șeurilor din exploatări, industrializări și prelu- crarea mecanică și manuală a lemnului, care azi se pierd fără nici un folos pentru economia na- țională. e) La fabricile de prelucrarea lemnului să se procedeze cât mai urgent pos:bil la înlocuirea forței motrice a vaporilor de apă cu energia e- lectrică produsă de căderile de apă, în majoritatea regiunilor unde este instalată industria forestieră existând căderi de apă. Deșeurile utilizate azi drept P e 3 io M e HenpoHBBoxwTenbHoe pacTOMenue ApesecHHH nome HMeTb MecTo, «ax b npouecce nponvKUHB, xaK h b npoî ueccax aecoaaroTOBKH, TpaHcnoprâ, ofinafioTKH, xpaue* hhr h HcnoabaoBHM» accoMaTepMaaoB. VcrpancnHe pac- roieiiHH apeBecenw mojkct 6hte> aocTHrHVTO nocpeacTBOM: BOccTanoBaeHHfl hoahoth paccTpoeHHBix HacajKpeHHfi, MCnosb3OBaHne 6mctpo pacryniHX neiiHBix nopon b pa- fiOTax no oCceMeneiiHio h no hckvcctbchhomj BoaoCnoBne- hh», CBoeBpeMenHoro npoH3BOjjCTBa pydoK yxona, ycTpa- hhji Bbinaca cKOTa b .necy, pauHonaabnoft opraHHsauwn h pyxoBOACTBa aecosaroTOBOK. npaBHJn.no nocTaBjienHofi nepCBO3Kofi MaTepnajioB ot Mecra nponasoncTBa ho uew- TpOB ofipaCoTKH hbh Hcnoab3OBaHHs, cBceapeMenirofi 06- paOoTKofi saroTOBJieHHBix MarepuanoB, npowsBoacTBOM acopTHMCHTOB TpeâyeMMX BHVTpeHWWM noTp^CaesneM k HyiKAaMn BHBO3a, coxpaneHHeM hx b nanae»aniHx ycao- bhbx no OTnycxa paaBHTueM HpeBoo6na6aTbiBaioiiiefi npoMHnuieHHOCTH, TaK»e h XHMHuecKoft ofipaSoiKH aepeBa, saMenoit nepesa npyruMH MatepuanaMn nas no- CTpoeK h TonaaBa. Han BMnoaneHHH Btex Bthx MeponpnnTHtt HyixeH xo- pomo noaroTOBJieHHBiii TexHHnecKHfi nepconaJi, hoctobh* HO KOHTpOBPpyeMM# B pyKOBORHMUfi. combustibil la cazane, pot fi cu mult folos între- buințate în industria chimică a lemnului, la fa- bricarea brichetelor, plăcilor de construcție ce se fac din rumeguș, talaj și ciment; deasemenea a- ceste deșeuri își pot găsi utilizări în industria ce- lulozei, hârtiei, taninului, etc, f) Introducerea combustibilului lichid, gazosși electric în industrii și marile centre urbane tre- bue urmărită cu perseverență, întrucât: — oferă un combustibil mai sigur și mai eftin ; — reduce cererea de lemne de foc și permite utilizarea mai rațională a lemnului, ca lemn de lucru și constructiuni.; — degrevează traficul feroviar. g) Este de mare importanță a se studia si găsi noui sisteme de sobe, care să permită util'zarea cât mai integrală a puterii calorice a lemnului u- tîlizat drept combustibil. Această problemă a fost ridicată de mai multă vreme, dar din păcate până azi nu și-a, găsit rezolvarea. Menționăm existența unui interesant studiu al colegului Ing. A. Mă- lăescu asupra problemei coșurilor la casele dc locuit, în care sunt studiate pe bază de cer- cetări minuțioase, diferite sisteme de coșuri și influentă lor asupra utilizării combust'bilului. h) Utilizarea stufului, pănurișului, paielor, lem- nului de fag și salcie și plop la fabricarea celu- lozei, hârtiei și mucavalei poate mări considera- bil producerea acestor produse necesare satisfa- cerii cerinte'or consumului intern și pentru export, economisind în acelaș timp lemnul de r'ășroase, care trebue rezervat în special pentru industria placajelor și mobilelor. Desigur, în cele ce preced, nu am putut cuprinde toate măsurile cari trebue luate pentru evitarea risipei; o mai atentă examinare a problemei va arăta și alte mijloace și acțiuni cari trebue luate pentru a reduce risipa de lemn, pentru a da lem- nului cea mai potrivită întrebuințare și pentru a asigura păduri’or maximum de rentabilitate, iar poporu'ui, stăpânul de drept și de fapt al pădu- ri'or, putința de a trage maximum de foloase ma- teriale depe urma pădurilor, podoabă a Republicii noastre populare. R e s u m e Le gaspillage du bois se produit tant dans le pro- cessus deproduction que dans ceux d'exnloitation de transport, d’lndustrialisation, de conservation et d’utL lisation du bois. L’auteur indique comme principales mesures contre Ie gaspillage, Ies suivantes : le com- pletement de Ia consistance des peuplements incom-' plets et degrades, la pratique des soins culturaux, l’emploi des essences prâcieuses ă. croissance rap’de dans les boisements, râimination du pâturage dans les forets, l’organlsation et la conduite rationelle des exploitations forestieres, le transport soigneux du materiei, la production des choix reclames par le cbm- merce interieur et l’export et leur conservation dans les meilleures conditions jusqu’ă l’emploi, le develop- pement de l’industrie mâcanique et chimique du bois, Ie remplacement du bois par des autres matăriaux dans Ies constructions et la combustion. Pour appliquer de telles mesures il faut utUiser un persoanei technlque qualifie, dirrige et control^ en permanence. C.D.: 634.93 B-F.: 32.23 FIERĂSTRAIE ELECTRICE CU LANȚ DE TIP UȘOR A. 1. OSIPOV Gândirea tehnică a constructorilor sovietici, care lucrează în domeniul construcțiilor mașini- lor forestiere, este îndreptată în mod neîntrerupt spre îmbunătățirea mecanismelor și instalațiuni- lor, folosite în exploatările forestiere. Fierăstrae’e electrice tip VAKOPP, larg răs- pând.te în păduri s’au arătat a fi un mecanism sigur, care garantează o creștere considerabilă a productivității muncii atât la doborîrea arborilor, cât și la secționarea trunchiuriior. Totuși aceste fierăstrae au. o greutate relativ mare (18-21 kg.). pentru micșorarea greutății fierăstrăului, au lu- crat în ultimii ani o serie de institute științifice. In urma acestor sforțări, au fost creiatenoi tipuri de fierăstrae electrice, care au fost supuse în anul 1948 la încercări în cadrul producției. Au fost supus© la încercări următoarele modele a) patru modele de fierăstrae electrice, cons- truite de Institutul Central de Cercetări Științi- fice pentru Mecanizarea Exploatărilor Forestiere și Energetică: ZNIIME K-3, ZNIIME K-4, ZNII- ME K-5 și ZNIIME VAKOPP-3 ; TABLOUL 1 DENUMIREA INDICILOR Unitatea de măsură Fierăstraie!, electrice cu frec» vența curentului mare Fietăstraiele electrice cu frecvența normală a curentului ZNIIME K—5 ALTI EPH-3 ZNIIME VA- KOPP-3 ZNIIME K-4 ZN'IME K-3 VN1TO- LES LTA ZNIIME VAKOPP •1 de serie Greutatea fierăstrăului . , kg. 8 9 17 14 18 11 13 18-21 Forța motorului electric . kw. 1,2 1,2 2,4 13 1,3 1,3 13 1,3 și 1,6 Numărul de turații al mo- torului (sincronic) ... tur./min 12.000 12,000 6.000 3.000 3.000 3.C00 3.000 3.U03 Numărul de transmisiune (coeficient) a! reducto- rului Diametrul maxim al ar- borelui care poate fi tăiat ........ mm. 1 : 6,125 950 1 : 6,125 550 1 ; 5 750 fără re- dactor 950 1 : 2 1,050 fără re- dactor 500 1:2 500 1 : 2 500 Viteza lanțului tăietor . . Lanțul tăietor m./sec 5,5 63 ?i 5,5 43 7,5 5,6 9,0 6,0 5.6 a tipul lan[ului .... PT-15 ALTI N—206™ și PT-20 PT-15 N—206" PT-20 PT-15 L1A-ORZ N—206™ 0 PT-20 b) înălțimea ceaprazulut . mm. 6,7-7 43-5,5 8,5-9 6,5—7 8,5-9 6,6-7 4,0-4,5 8,5—9 întrerupător Cu tambur cu două faze tip VAKOPP Cu disc, cu două faze Cu tam- bur trifa- Z'r, tip VAKOPP Curtam» bur cu două faze tip VAKOPP Cu tam- bur, trifa zic, tip VAKOPP Glisant, cu două faze Cu tambur trifa- zic tip VAKOPP sunt destinate a fi mânuite de doi lucrători, iar motoarele lor adeseori se supraîncălzesc în tim- pul lucrului. Pentru îndepărtarea acestor defecte și mai ales 1) Traducerea articolului publicat în revista Les- naia Promâșlenosti (Industria Forestieră), 1049, Nr. 3. b) fierăstrăul electric EPH-3 al Institutului Tehnica-Forest ier ALTI: c) fierăstrăul electric al Academiei Tehnico- Forestiere „Kirov" din Leningrad (LTA); d) fierăstrăul electric al Societății Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din Industria și Eco- A.I. Osipov — Fierăstraie electrice cu lanț de tip ușor. 185 nomia Forestieră (VNITOLES), și pentru com- parație s). e) un fierăstrău electric de serie, sistem VA- KOPP-1. Fierăstraele electrice tip ZNIIME K-5, ZNIIME VAKOPP-3 și ALTI EPH-3, au motoare elec- trice cu frecvența mare a curentului (200 peri- oade pe sec.); restul modelelor, la fel ca și fie- răstrău] de serie tip VAKOPP, sunt prevăzute cu motoare electrice - cu frecvența curentului nor- mală (50 per. pe secundă). Caracteristicile tehnice ale fierăstraelor, care au fost supuse la încercări, sunt arătate pe scurt în tabloul 1. Toate fierăstraele sunt alimentate cu un cu- rent electric de 220 vo'ți. Fierăstrae’e cu frec- vența curentului normală au fost alimentate în timpul încercărilor, dela uzina electrică mobilă PES-I2, iar fierăstraele cu frecvența mare — dela o uzină electrică, având un generator de 10 kw și frecvența curentului de 180 per. pe sec. Fierăstraele ZNIIME K-5, K-4 și K-3 au o șină dreaptă (în consolă), iar fierăstraele ALTI EPH-3 și LTA — un arc. Fiecare din aceste fierăstrae noui este deservit de un singur lucră- tor și numai fierăstrăul ZNIIME VAKOPP-3 cât și fierăstrăul de serie VAKOPP-1 sunt de- servite fiecare de câte doi lucrători. încercările fierăstraelor în condițiunile de pro- Arborii au fost doborîți cu vârfurile în direc- ția transportului. Catargele (trunchiurile) au fost secționate în sortimente chiar în parchete. In cadrul procesului de exploatare a arborc- telor, brigăzile îndeplineau următoarele opera- țiuni : a) curățau platformele de subarboretul des de tei și de arborii căzuți, îndepărtau arborii încli- nați și pregăteau locul de lucru; b) executau crestătura 1a arbori cu două tă- ieturi orizontale de fierăstrău, scoteau segmentul crestăturii și apoi doborau arborii; c) tăiau, strângeau și transportau crengile ar- borilor spre marginile parchetelor; ■ d) secționau catargele în sortimente, despicau în sectoare buștenii destinați pentru lemne de foc și stivuiau materialele lemnoase fasonare. Organizarea muncii în brigadă, prevedea îm- părțirea lucrului în operațiuni principale și ope- rațiuni auxiliare: motoristul cu un lucrător auxi- liar—în cursul întregului sch'mb de lucru—do- borau arborii și secționau trunchiurile, 2-4 lucra- tori tăiau crengile, le strângeau și le transportau formând' grămezi, iar 1-2 lucrători erau ocupați la despicarea buștenilor în sferturi, stivuiau buș- teni și strângeau în mod parțial deșeurile. Drept program minim de control pentru fie- care fierăstrău a fost stabilită suprafața tăieturii — la doborîrea arborilor egală cu 100 m2, iar TABLOUL 2 Indice Unitatea] de măsură Fierăstraele electrice cu frecvența curentuhii mare Fierăstnele electrice cu frecvența norma'ă a curentului ZNIIME K - 5 alti EPH-S ZNIIME VAKOPP «3 ZNIIME K-4 ZN1IMF K-3 VNI- TOLES LTA Cantitatea lemnului fasonat m. c. 3.061 1.448 860 2.638 1.660 351 312 Suma suprafețelor tăieturi- lor Lungimea medie a sorti* tn. p. 1.378 574 473 1.610 1.018 214 166 atentului m. 2,45 2,5 2,2 2,2 2.2 2,1 2,1 ducție, au fost efectuate în intervalul dintre lu- nile Mai și Septembrie 1948 la Centrul Industrial Forestier „OblastnovscW”, ‘aparținând trustului „Ijles”. Ferăstraele au lucrat în arborete amestecate, compuse din molid, brad, plop tremurător și mes- teacăn, având următoarele caracteristice: com- poziția! arboretelui —' molid-0,5, brad-O,2 plop tremurător-O,2 ; mesteacăn-O, 1 ; volumul mediu la ha, — 210-150 m3; bonitatea — I-II; subar- boretul de tei foarte des. La fierăstraele cu frecvența curentului mare, au lucrat brigăzi compuse în medie din 8 oameni, iar la fierăstraele cu frecvența normală — bri- găzi compuse din 5 oameni. 2) Fierăstrăul VAKOPP—1 a fost întrebuințat până tn prezent la exploatările forestiere. — Nota trarj. la secționarea trunchiurilor — egală cu 300 m2. Acest program de lucru a fost executat și de- pășit de fierăstraele ALTI (cu 132% la doborîre și cu 154% la secționare), ZNIIME K-5 (respectiv cu 107,8% și 173,5%), ZNIIME K-4 (respectiv cu 121,5% și 151%) și ZNIIME K-3 (cu 113% și 142%). Programul de lucru nu a fost executat —- în ceiace privește suprafața tăieturii, de fierăstraele VNITOLES, LTA și ZNIIME VAKOPP-3. Pri- mele două modele au fost trimise înapoi încă înainte de terminarea încercărilor, iar fierăstrăul ZNIIME VAKOPP-3 a fost scos din lucru din cauza defectării motorului electric. După executarea programului de încercare (de control), fierăstraele electrice ALTI EPH-3, ZNIIME K-5, ZNIIME K-4 și ZNIIME K-3 au 186 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 84, Nr. 4, 1949 continuat să lucreze la exploatările Centrului In- dustrial Forestier „Oblastnovschi”, Volumul total de lucru, executat de fierăstraele controlate în acest centru în anul 1948, este arătat în tabloul 2. Datele din acest tablou arată că cu ajutorul fierăstraelor electrice noui a fost fasonată o can- titate destul de importantă de lemn. Acest fapt confirmă că indicii de exploatare, obținuți în ur- ma încercărilor efectuate (tab. 3) — sunt buni. losi fierăstrae de rezervă, din cauza supraîncăl- zirii motoarelor. După cum se vede, primul loc în urma încer- cărilor făcute, a fost ocupat de fierăstrăul elec- tric ZNIIME K-5. Cel mai mare avantagiu al acestui fierăstrău este greutatea lui redusă (8 kg.); din acest punct de vedere el întrece toate celelalte modele. In afară de aceasta, el poate tăia arbori în pi- cioare și poate secționa trunchiurile până la 950 TABLOUL 3 Indicii Unitatea de măsură Fierăstraele electrice cu frecvența curentului mare Fierăstraele electrice cu ftccvența normală a curentului ZNIIME K - 5 ALT! EPH- 5 ZNIIME VAK0PP»3 ZNIIME K - 4 ZNIIME K - 3 VNI» TOLES LTA VAKOPP de serie Productivitatea m:die de taiere cm’/sec 28 38 30 42 32 .25 — Producția medie. tntr'o zi de lucru de 8 ore: a unui fierăstrău . . . m3 104 94 34 31 34 22 20 18 a unei brigăzi tn3 104 94 34 37 38 34 42 36 Numărul mediu de Iu» crători tntr'o brigadă . . . om. 7,8 8 5,6 4,8 4,8 4,5 4,8 5 Producția medie tntr'o zi de lucru pentru un om . . m9 13,4 11,7 6,1 7,7 7,9 7,5 8,7 7,2 Producția medie pentru un om, exprimată tn procen» te față de produsția cu fie» răstrăul de serie tip VA» KOPP 186 162 85 107 110 104 121 100 încercările care au avut loc în Centrul Indus- trial Forestier „Oblastnovschi”, au dovedit că cea mai mare producție medie într’un schimb de lucru, a dat-o fierăstrăul electric de tip ușor ZNIIME K-5, care a depășit de 5,8 ori producția fierăstrăului de serie tip VAKOPP. Deasemenea acest fierăstrău a dat cea mai mare producție medie pentru un om într’o zi de lucru, ; In ceea ce privește productivitatea ■ de tăiere în unitatea de timp — primul loc a fcst ocupat de fierăstrăul ZNIIME K-3, iar locul al doilea —- de fierăstrăul ALTI. Producția medie într’un schimb de lucru pen- tru un fierăstrău din categoria modelelor de fierăstrae cu frecvența mare a curentului — a fost egală cu producția brigăzii într’un schimb de lucru, pe când producția respectivă a fierăs- traelor cu frecvența normală a curentului — a fost mai mică decât producția brigăzii respec- tive. Acest lucru se explică prin aceia, că mo- toarele cu frecvența curentului mare permit un regim forțat de lucru fără ca să se încălzească, când însă se lucrează cu fierăstraele cu frecven- ța normală a curentului, -- .este necesar a se fo- mm. diametru. Cu ajutorul fierăstrăului K-5, se poate secționa trunchiurile fără a se produce strângerea fierăstrăului în tăietură, folosind me- tode variate de tăiere, adică de sus în jos și de jos în sus. Motorul acestui fierăstrău nu se supraîncălze- ște. în timpul lucrului forțat. Fierăstrăul este deasemenea comod și pentru tăierea crengilor groase. El a obținut cea mai mare apreciere din partea lucrătorilor, cari au participat la expe- riențe. Deasemenea a fcst bine apreciat și fierăstrăul ALTI, care a ocupat cel de al doilea loc în ceiace privește rezultatele încercărilor. După părerea lucrătorilor, defectul principal al acestui fierăs- trău îl constitue existența arcului (ramei în for- mă de arc—obs. trad.), care îngreunează lucrul. Calitățile pozitive ale fierăstrăului ALTI sunt: greutatea lui mică (9 kg.), posibilitatea de lucru forțat fără supraîncălzirea motorului electric și o mare productivitate de tăiere. Printre defectele acestui fierăstrău, în afară de existența arcului deja semnalată de noi, tre- bue menționat faptul că diametrul maxim al ar- borelui, ce poate fi tăiat eu acest. fierăstrău, nu A.I. Osipov Fierăstraie electrice cu Lanț de tip ușor. 187 depășește 550 mm ; în afară de aceasta, mai multe îmbinări și piese trebue întărite. Defectul principal al fierăstraelor ZNIIME K-4 și ZNIIME K-3 este greutatea lor mare — 14 kg și 18 kg. Creiarca noilor fierăstrae electrice de tip ușor ZNIIME K-5 și ALTI EPH-3 — este o mare și îmbucurătoare isbândă a științei și a tehnicii so- vietice. Ihccea ce privește calitățile lor tehnice și de exploatare, aceste fierăstrae depășesc cu mult toate tipurile de fierăstrae sovietice și streine, cunoscute până în prezent. Tehnica streină nu cu- noaște până astăzi fierăstrae electrice atât de ușoare, care să posede totodată indici de lucru atât de ridicați, cât și o siguranță complectă în lucru. Noile fierăstrae cu mare frecvență a curentu- lui, înlesnesc considerabil munca lucrătorilor din exploatările forestiere, mărind totodată cu mult productivitatea ei. A și început producția în serie a fierăstraelor ZNIIME K-5. Chiar în cursul acestui an, întreprinderile fo- restiere sovietice vor primi sute și mii de exem- plare din aceste fierăstrae noi. (trad. V. O.) P eaiOMe R d s u m e C'est la traduction de l’article de A. I. Osipov, in- nphboahtc-h nepeBOA ctstbh A. A- Ocanosa „UeHHue titule „Scies electriques lăgeres", publiă dans le Nr. saextponHJiHJierkoro Tuna" HaneiaTaunofi b No. l»yp- 3/1949 de la revue sovietique „Industrie Forestiere ' nana „JlecaaH npOMtnuJieHHOCTb". (Lesnaia Promyshlenosti). PUBLICAȚII RECENTE In editura Institutului de Cercetări Forestiere, au apărut în ultimul timp următoarele publi- cații : 1 l .J Ing. Dr. MIRCEA ENE : Atacuri de insecte la Plopul de Canada. Contribuțiuni la cunoașterea condițiilor de vegetație. — Extras din Analele ICEF, Seria l-a, Voi. XII, 1949, 16 p. (Cu re- zumat în 1. franceză și 1. rusă). Ing. ȘTEFAN NEGRU: Observațiuni asupra parazitismului larvei de Chrysis indigotea D. et. P. — Extras din Analele ICEF, Seria l-a, Voi. XII, 1949, 11 p. (Cu rezumat în 1. rusă și 1. franceză). Prof. Dr. C. C. GEORGESCU, M. BADEA, I. TEODORU, Prof. Dr. GR. ELIESCU, Dr. M. ENE, Dr. TH. RĂDULESCU, ȘT. NEGRU, T. BALANICA, VENCU GEORGESCU; Starea fl- tosanitară forestieră în anii 1948 și 1949. A.— Boli fiziologice și criptogamice. B.—Boli cauzate de animale. C.—Doborâturile de vânt și acțiunea de prevenirea calamităților de Ipidae, (Publi- cații ICEF), Seria II-a. Nr, 78, 1949, 57 p.+l ■hartă. Prof. C. C. GEORGESCU: Instrucțiuni pentru combaterea făinării stejarului (Microsphaera abbreviata). — (Publicații ICEF), Seria IlI-a Nornie Instrucțiuni, Nr. 6, 1949, 24 p. Prof. Dr. C. C. GEORGESCU, I. TEODORU, Prof. Dr. GR. ELIESCU, Dr. M. ENE și ȘT. NEGRU : Lucrări'de protecție în pepinierele fo- restiere. I. Boale neparazitare fi parazitare, II. Animale vătămătoare. (Publicații ICEF), Se-ia lîl-a Norme, Instrucțiuni, Nr. 7, 1949, 42 p. Prof. Dr. C. C. GEORGESCU și I, TEODORU: Boalele arborilor și combaterea lor. — (Publi- cații ICEF), Scria III-a Norme, Instrucțiuni, Nr. 8, 1949. 34 p. Prof. Dr. GR. ELIESCU, Dr. M. ENE, SPE- RANȚA DIMITRIU și Ing. ȘT. NEGRU: Prin- cipalele animale Vătămătoare pădurilor, recu- noașterea și combaterea lor. — Publicații ICEF). Seria III-a Norme, Instrucțiuni, Nr. 10, 1949, 31 p. ] Prof. Dr. GR. ELIESCU: Omida stejarului (Lymantria dispar L.). — (Publicații ICEF); Seria V-a Foi volante, Nr. 11, 1949, 6 p. Prof. Dr. GR, ELIESCU: Inelarul (Malaco- soma neustria L.). — (Publicații ICEF), Seria V-a Foi volante, Nr. 12, 1949, 4 p. SPERANȚA DIMITRIU : Gândacul de frunză al stejarului (Baltica quercetorum Foudr.). — (Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante, Nr. 13, 1949, 3 p. SPERANȚA DIMITRIU : Principalii gândaci de scoarță ai ulmului, (Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante, Nr.' 14, 1949, 5 p. Ing. Dr. M. ENE : Cărăbușul de Mai (Melo- lontha vulgaris -L.). — (Publicații ICEF), Seria V-a Foi volante Nr. 15, 1949, 7 p. Ing. ȘT. NEGRU: Sfredelitorul tulpinilor de salcie (Cossus cossus L.). — (Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante, Nr, 16, 1949, 7 p. Ing. ȘT. NEGRU': Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina Latr.). — (Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante, Nr. 17, 1949, 6 p. Ing. ȘT. NEGRU: Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.). — (Publicații ICEF), Se- ria. V-a, Foi volante, Nr. 18, 1949, 7 p. Ing. ȘT. NEGRU : Cariul mic al scoarței de frasin (Hylesinus Fraxini Panz). — Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante, Nr. 19, 1949 7 p. ION TEODORU; Un- inamic al arborilor fi pomilor roditori (Armiliaria mellea (Vahl) Sacc) (Publicații ICEF), Seria V-a Foi volante, Nr. 20, 1949, 10 p. Prof. Dr. GR, ELIESCU : Coropișnița (Gryllo- talpa vulgaris L.). — (Publicații ICEF), Seria V-a, Foi volante. Nr. 21, 1949, 6 p. C.D.. 634-982.5 B.F. : 37.1 AUTO-TRANSPORTURILE FORESTIERE Ing C VASILCO P • Neamț Lipsa de continuitate, in sensul forestier, ia exploatările mici și mijlocii și chiar la cele mari, a condus la neglijarea, în cele mai multe ca- zuri, totală a insta'ațiunilor de transport de durată. La exploatările mici, exploatatorii de toate categoriile cari s’au perindat an de an, s’au ferit sa facă investitii de care în anul ur- mător putea să beneficieze concurentul. In ace laș timp, la exploatările mari, unde contractele de lungă durată asigurau firmelor stabilitatea pe termene mai lungi, se tindea ia amortiza- rea investițiilor în minimum de timp, așa încât după câjiva ani, regiunea rămânea și fără pă- dure și fără instalațiuni cari să mai prezinte o va'oare reală pentru economia tării. In ambele cazuri s’a urmărit un câștig personal cât mai mare, nu prin reducerea prețului de cost — ceea ce se considera de interes secundar, — sau printr’o organizație mai bună, ci prin je fuirea fondului lemnos, adică a avutului națio- nal. Deoarece exploatările barbare, practicate în chip co’onial de marile firme cărora le dato- răm defrișarea unor întregi regiuni (Vrancea, Valea Lotrului, etc.), aparțin astăzi trecutului, rămâne de actualitate problema instalațiunilor de transport de durată în cazurile unde se în- tâlnește o comp’ectă lipsă de drumuri cu ca- racter permanent. Carența mijloacelor de transport a deter- minat pe exploatatori să folosească exclusiv sania. Deasemenea au fost constrânși să-și în- grădească toate lucrările în așa fel încât să se poată efectua transporturile în cca. 40 zile, cât ținea în mod normal drumul de sanie. O asemenea organizație prezintă următoarele inconveniente: — îngrămădirea muncilor într’un singur .se- zon și deci o supralicitare a brațelor de mun- că și mai ales a vitelor trăgătoare; — muncitorii locali foloseau conjunctura, căutând să câștige în cele cca. 40 zile de lu- cru atât cât să-și asigure traiul lor și a) fa miliilor lor pe mai multe luni — adică pe tim- pul sezonului mort, când chiaburimeae specula pe muncitorul forestier care nu mai găsea de lucru Ia pădure. Din cele de mai sus -rezultă ----------------- a) o scumpire a prețului de cost; b) sustragerea unui mare număr de brațe de muncă din producție, deoarece câștigul mare din timpul iernii pe deoparte și lipsa de lucru din timpul verii pe de altă parte, au creat con- dițiuni favorabile pentru o viată trândavă; c) vitele trăgătoare au fost păstrate dela o iarnă la alta, fără a mai fi utilizate decât foarte rar, astfel încât islazurile și așa destul de insu- ficiente, erau secătuite zadarnic, ne mai fiind cu putință creșterea altor vite mai producătoare; d) lipsa de acces permanent șî rentabil în arboretele tinere a împiedicat aplicarea opera țiunilor culturale cari să le asigure un spor de creștere și de calitate; e) prin imposibilitatea de a se scoate cu sa- nia, în fiecare iarnă, întregul material din par- chete s’a ajuns, de cele mai multe ori, la o considerabilă depreciere calitativă a chereste- lei. Se vede deci că, în asemenea condițiuni, ,w se putea păși la reorganizarea transporturilor forestiere. Numai în urma inițiativei sovietice și cu au- tovehicule'e aduse ca aport sovietic s’au făcut în anul 1947 pe Valea Bistriței, primele încer- cări în cadrul Societății Sovrom’.emn, de a se transporta bușteni lungi cu automobilele-re- morcă. ■" । | i I In acest scop au fost amenajate cu vârtejuri mobi'e, până la sfârșitul anului 1947, 19 auto- mobile, au fost procurate remorci și transfor- mate în vederea transporturilor de bușteni și s’au construit drumuri bine împietruite cu pia- tră spartă. Important a fost că și la întreține- rea drumurilor s’a utilizat deasemenea exclusiv piatră spartă. Cauciucurile acționează ca un tă- vălug asigurând o perfectă stare a drumului pe orice fel de vreme și în toate anotimpurile. S’a înființat un atelier de reparațiuni. Automobilul folosit a fost ZIS-ul de 3 tone cu cauciucuri de 750/20, având o sarcină admi- sib'lă de cca. 1250 kg. încărcătura de 3 tone pe camion și 4 tone pe remorcă, adică în total 7 tone sau 12 m. c. bușteni de rășinoase. Pentru plata șoferilor și a ajutorilor s’a in- trodus acordul progresiv, după sistemul sovie- tic, luând ca bază cantitatea transportată în Xng. C. Vasilco — Auto—Transporturile forestiere 189 curs I unei luni, în funcție de distantă și de star; a drumurilor. După ce Sovromlemnul a reușit. Ia începutul anului 1948, să mecanizeze complect transpor- turile sale dela depozitele intermediare și uneori chiar de'a tassbane, astăzi transporturile auto sunt pe cale să se generalizeze pe întreaga vale a Bistriței. Experiența de până acum ne permite să con- chidem următoarele: Prin eșalonarea egală a transporturilor pe toate lunile s’a obținut o repartizare egală tn timp a muncilor în faze'e lor principale. Acea- sta înseamnă pentru muncitor: câștig regulat, specializare în muncă, adică randament și câștig mai mare; dispare prin urmare, tendința către speculă. Astfel s’au format muncitori calificati, cărora li s’a asigurat o bună salarizare ca re- zultat exclusiv al muncii lor. Vitei'e au putut fi ocupate tot anul la trasul lemnelor din parchete pe patlaje sau drumuri podite, ceea ce nu era cu putință înainte, când toate lemnele trebuiau scoase la deoozite și schele numai în timpul iernii. In acelaș timp s’au evitat costisitoarele îngrămădiri de materiale pe schele și rampe, în așteptarea sezonului favo- rabil, fie de plutărie, fie de transport cu vitele. Pe văile unde s’au făcut transporturi auto nu s’a mai întâmplat, ca în anii precedenți, să rămână mii de m. c. de bușteni nemișcați dela o iarnă la alta. Prin construirea drumurilor cu caracter per- manent s’a contribuit în mod temeinic la spori- rea rentabilității produse’or rezultate din ope- rațiuni culturale, deci la asigurarea posibilității de a îngriji arboretele tinere, în vederea unei producții calitative și cantitative maxime. Așa cum se efectuau transporturile în trecut, nesigure, în condițiuni primitive și în funcție de starea timpului, ele au făcut imposibile o p’anificare așa cum o concepem astăzi. Fabri- cile nerutându-se baza pe transporturi regulate erau obligate să-și asigure stocuri de rezervă, ceea ce necesita cheltueli suplimentare, imobi- liza fondurile și conducea la deprecierea mate- rialului. Media lunara transportată de un camion a fost de cca. 900 m. c. pe o distanță mijlocie dc 11 km., deci, capacitatea de transport a cca. 10—12 perechi de boi buni. Pentru stabilirea prețului de cost, dăm mai ios . datele culese în primele 9 luni a'e anu- lui 1948. Km. parcurs a costat 77,40 lei, suma repar- tizân.du-se astfel: . Sa’ariiîe pesonalului.......................17,00% Carburanți................................. 25,00% Cauciucuri și piese de schimb 42 30% Reparații . . .........................7,30% Amortizarea automobilului fată cau- ciucuri ................................2,70% Taxe........................................ 5,70% Respectiv a costat Kilometrul parcurs, drum efectiv parcurs de mașină........................... 77,40 lei m. c, km., distanță reală și simplă între punctul de încărcare și descărcare plus 28% distanță normală . . 16,50 „ m. c./10,9 km. adică distanța medie to- tală reală..........................180,00 „ tona/km., socotind 600 kg. pe m. c. 27,60 „ km. distanță reală inc'usiv distanța moartă ..............................198 „ La aceste cheltuieli se mai adaugă costul de amortizare și întreținere și anume cca. 6,20 Iei, numai pentru porțiunile construite și întreținute pe cont propriu, exciuzându-se distanțele par- curse pe șosele naționale și județene. Cifrele de mai sus constitue un indicativ prețios pentru organizarea transporturilor de viitor și pentru reducerea prețului de cost. Iată unele sugestii: • Costul carburanților, care reprezintă 25%, poate fi simțitor redus dacă se vor înlocui motoarele de benzină prin motoare Diesel. O altă reducere se obține prin folosirea filtrelor pentru recupe- rarea uleiului. Cheltuiala cea mai mare o reprezintă cauciu- curile. Cele încercate au fost cauciucuri sinte- tice,cu o sarcină admisibilă prea mică față do încărcătura necesară pentru transportul unui material atât de voluminos cum este lemnul. Probabil se va putea dubla durata și capacita- tatea de încărcare, dacă se vor folosi cauciucuri naturale de cca. 1200'22, mărind, bine înțeles, în aceiași măsură capacitatea de încărcare a camionului și a remorcii. Distanța moartă majorează cu 28% prețul dc cest, ceeace este exagerat. Reducerea pro- centului la minimum cu putință, adică la 10-12% se poate obține dacă se vor lua o serie de mă- suri, dintre care, cele mai importante, sunt ur- mătoarele : Planificarea tuturor transporturilor pe un an întreg, și urmărirea atentă a executării lor. Pentru a se evita dep'asările zilnice ale ca raionului dela locul de garaj până la exploatare, trebuie înzestrate 1—3 exploatări cu câte un ga- raj, investiție care nu depășește cheltuiala ne- cesară anual pentru construirea garajurilor. Trebue înființate mai multe ateliere de repa- rațiuni, pentru reparațiunile mai mici, cuprin- zând fierărie, lăcătușerie și sudură. Aici se vor păstra și piesele de schimb și se vor face revi- zuirile periodice ale mașinilor. Aceste ateliere pot acționa pe o raza de 20—30 km. Tot de acolo se va controla atât felul în care sunt în- treținute automobi'ele cât și executarea progra- mului din punctul de vedere cantitativ. Nu se recomandă a se face econbmii la în- treținerea drumurilor. Drumurile rele strică mașina și cauciucurile și coboară randamentul de lucru. Pe de altă parte însă, ar fi. o greșa^ă fundamentală, dacă am întrebuința mijloace de transport care să strice drumurile sau la a căror întrebuințare s’ar scumpi cu un multiplu costul de întreținere, cum sunt tractoarele pe distanțe 190 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 04, Nr. 4, 1949 lungi, automobilele sau remorcile cu cauciucuri pline, automobilee prea grele. In ipoteza că vom folosi în viitor un camion și o remorcă, fiecare cu o încărcătură de 7 tone (în total 14 tone, respectiv 23 m. c.), camionul fiind înzestrat cu un motor Diesel, prețul de cost datorită economiei mari la carburanți, nu va depăși 82 lei de km. parcurs. Acest preț se va repartiza : Personal . .17% Carburanți . . • .13% Cauciucuri . 46% Reparatii - 8% Amortizare . .8% Taxe . . ... 8% $i ar reveni : Km. parcurs.........................82 lei m. c./km, cuprinzând distanta moartă 28%....................... . 9,12 „ tona/km................... . 15,50 ,, la care s’ar. mai adăuga aceleași cheltuieli pen- tru întreținerea și amortizarea drumurilor ca mai sus. Voi da mai jos un tablou comparativ de pre- țurile pe m. c./km. pentru diferite mijloace de transport. S’a socotit 600 kgr./m. c. Procentul de 28% ce reprezintă distanta moartă este calculat în prețul camioanelor, nu însă în cel al autovehi- culelor „Rata”. Nu este prevăzut costul amor- tizării și întreținerii drumurilor, acesta fiind foarte variabil. Se subliniază că pentru întreți- nerea drumurilor folosite de care în timpul verii, costul este mai mare decât pentru cele fo’osile de camioane : CAM1O A ME TARIF OFICIAL 3 tone lei 7 tone lei Rata lei Cără- uși lei C.F.R, lei Plută- rit lej 5 Km. 82,50 45,60 102 150 40 141 10 „ 165,00 91,20 204 250 80 144 15 „ 247,50 136,80 306 — 120 146 20 „ 330,00 182,40 408 ICO 148 50 „ — — —‘ — — 157 100 „ — — — — — 172 Din cifrele tabloului putem trage următoarele concluzii: Introducerea transporturilor cu camioane de 5 și 7 tone apare ca foarte avantajoasă. Greuta- tea mașinilor va fi limitată de posibilitatea în- treținerii Unui drum în bune condițiuni și în mod rentabil. încercările făcute cu cauciucuri pline au dat rezultate negative și astfel de transporturi au fost abandonate. Tractoarele ușoare, de cel mult 4 tone, dau oarecari rezultate pe distanțe foarte scurte. Tracțiunea animală urmează a ceda locul au- tovehiculelor fiind inferioară din punct de vedere economie. Vitele vor găsi întrebuințarea la trasul lem; nelor din pădure un3e vor putea lucra, conco- mitent cu automobilul și tot timpul anu’ui. Plutăritul, în așteptarea construirii liniei fe- rate Piatra-Neamț—Vatra. Dornei, își trăește probabil ultimii ani. Costul plutărituhii pe distanțe mari este mic și invers. In prețurile de mai sus nu sunt cuprinse pierderile cantitative și nici cele calitative, nici imobilizarea capitalului, etc. Ne vom opri numai asupra pierderilor calitative pen- tru a ne da seama la ce sumă importantă se ri- dică ele. Bușteanul doborît toamna, plutit vara următoare și debitat iarna suferă deprecieri cu atât mai importante cu cât lemnul își schimbă de mai mu1te ori gradul de umiditate și își creiaza condițiuni optime atacurilor ciupercilor cari încep, fără a putea fi evitate, încă din luna Mai. Nu- mai în cazul când lemnul a fost conservat în cele mai bune condițiuni, atacul poate fi împiedicat în primul an. Dacă socotim deprecierea calitativă la o c’asă de calitate, ea reprezintă 275 lei pentru cherestea și 165 lei pentru un m. c. lemn rotund. Adăugând această din urmă sumă, Ia prețul plu- tăritului de 165 lei m. c., costul transportului pe apă se ridică la 325 lei, egal adică cu costul transportului pe camion de 3 tone pe o distanță de 20 km., respectiv pentru 36 km. pe un camion de 7 tone. în ambele cazuri ru1ându-se pe șosea națională, etc. De unde rezultă că sub distanțele de mai sus nu vom plutări. Distanțele însă se pbt mări în cazul unui material doborît toamna, îh cursul iernii, sau când arborii au fost doborîți în mâzgă. Rămâne deschisă problema care cere să se sta- bilească punctul optim de întâlnire între camion și c. f. i. : : "l Construirea unei linii ferate forestiere repre- zintă o investiție mare și relativ imobilă. O vom rezerva deci pentru văi cu posibilități anuale corespunzătoare, sau văi principale. Ne mai practicându-se tăerile barbare și concentrate din trecut, nu vom găsi, decât rar, îndeplinite condițiuni proprii construirii de c. f. b In principiu posibilitățile mici și continui sunt în favoarea camioanelor. Dam mai jos un grafic caîe arată mersul curbelor de rentabilitate pentru diferite mij'oace de transnort, în funcție de posibditatea anuală. Cheltuelile exprimate pentru m. c/km. sunt cele de transport de întreținere și amortizare, bine înțeles aceasta din urmă pentru lucrări noi, nu pentru cele amortizate fie în parte, fie integral. Pentru camioane am luat cazul unui drum nou de construit și cazul unui drum existent, dar inapt pentru transporturi auto, fie că este vorba de un drum vechi de sanie, fie de un drum părăsit sau de țară, așa cum îl întâlnim foarte des în exploatările noastre. Insist asupra importanței ce o are chiar și un drum părăsit, neîmpietruit și fără poduri, pentru rentabilita- tea produselor provenite -din operațiuni cultu- rale, • deci pentru a face posibilă executarea a- cestor operațiuni. Ing, c. Vasilco — Auto—Transporturile forestiere 191 Auto 3 N = Auto 3 tone pe drumuri noui construite Auto 7 V = Auto 7 tone pe drumuri vechi și rudimentare. P E 3 K) M E IIpaBMbHoe, 3AOpOBoe HanpanjieHHe aecnoro xo3flii- CTBa rpeGyer Ha.iHinn xopotnnx, nocroHHHbix TpaHCnopt- hhx coopyiKeHHii. Fio Bcefl AOJiHHe peKH Biicrpuna, 6aa- roAapK HHHUHaTHBe CoB.pyM. oCmecTBa .CoBpoMaec* yme BHeapeH bmbo3 «eca npii homoiuh aBTOMaiuHH c npmje- naMH. McnofltsyeTCH 3HC b 3,5 h 7 tohh, nepeBoasmue 12—23 k. m. AaHHOMepnoro Jieca. flas stofo Oujia no- CTpoena ceTB Aopor nocrouHnoro HasHaMeHna. Astop ocTaHaBJiuBaerefl noApoGuo Ha Bonpoce o peHTa6Mi>- hocth pa3JiHMHJUx bhaob aecoîpaHcnopTa b 33bhchmocth ot pasMepoB roAOBoro no«b3OBaHHsi, npnxoa« k 3aK.uo- qeHHio, hto npH noab3OBaHHflx ao 1000 km. eweroAHO, caMMM penTa6mu>Hi>iM hbahctch blibos Ha npocibix ca- hhx, ot 1000 ao 2000 k. m. — aBTOTpaHcnopT, a cBarne 20,000 k. m. xmne npMHHnM pjwaioT na yMeHbtueHHe noro.TOBbți: hpaKOHbepeTBo, Hejv'CȚaToit Ko|-Ma, paBMHOHteHHe xhihhh- kob ji CponsHHX codan, KHHMaTHHecKHe hohsfouu. Flocae BTOpoă MwpcnoH bohhm n'-'ro.'iOBbe y«ein>iuKnocb na 494 no cpaBiieHHio c 1943 r. g.ia pasMaowesbH peKOMeHnyecTît: ycTpoucrao HCKyc- •CTBeHHbix KopMymcK c - coabk», oxpaaa, npecne«oBaHJie SpaKOHbepoB, orpannHOHne Bunaca cicoTa b ropax, ym^- TOVRCHHe xHirțHHKOB h Opopa'fnx codate, BbiflexeHHe sa- n'OBeRHHKOB. . . ; ripunarsiOTC J 3 TadiiHUbi BăioitOHatome: 1) nnomaat ropHbix waccHBOB, oduTaewbix cepuoii; 2) cocroflHHe no- ro-TORt.si cepn b 1943 n 1948 r. r-; 3) CpaBHMTenbHbie aan- Hkc o pe3y.nbT.iTax oxot b 1943, 1944 m 1945 r r. Le chamois se trouve aujourd’hui, en notre pay» ■eulement dana les Carpathes msridionales (Mon tagnes Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș, Montagnes de Lotru, Parâng, Retezat), en stations completement isolees de cellcs des pays voisins. Les fseteurs qui determinent la reduction de l’ef- fec-if sont: le braconnage, Ie manque de nourriture le giand nombre des oiseaux de proie et de chiens vagabonds, l’âpretâ du climat. A la suite de la se- conde guerre mondiale, l’effectif a 6te reduit de 40% par rapport ă l’annee 1943. Pour multiplier l’effectif, l’auteur recommande do placer des saunieres, de prendre des mesures de piotection, de supprimer le braconnage, de limitei le pâturage dans les alpages, de mener la lutte con- tre ies oiseaux de proie et les chiens vagabonds, de crecr des reservations. Les trois tableaux annexes se răfărent â: 1) la superficie des massifs montagneux peuples de cha- mois; 2) la situâtion de l’effectif dans les annăes 1943 et 1048; 3) la recolte du chamois en 1043, 194.1, 1945. C.D.575.2 B.F. : 12.11.5 INOVAȚII IN HIBRIDAREA VEGETATIVĂ A SPECIILOR FORESTIERE In Revista Pădurilor, Nr. 3/1949, pp. 114—116, s’a publicat articolul D-lui Ing. C. Lăzărescu, in- titulat „Note premergătoare asupra inovațiilor în hibridarea vegetativă a speciilor forestiere'. Din motive tehnice nu s’au putut publica, odată cu articolul, fotografiile care reprezintă câțiva din hibrizii obținuți. Fot. Nr. 1, reprezintă hibridul Nr. 5444: Quercus pedunculiflora C. Roch x Qu. brachy- phylia obținut prin procedeul de altoire în despi- cătură, practicat în tulpină. Fot. Nr. 2 reprezintă hibridul Nr. 5458 : Qu. pedunculiflora C. Koch x Qu. brachyphylla, la Fig. 1. — Qu pedunculiflora X Qu- brachyphylla (Nr. 5444) Fig. 3. Qu. pedunculiflora Qu. Robur var. tar- diflora (Nr. 5461) Fig. 2. — Qu pedunculiflora X brachyphylla (Nr. 5458) Fig. 4. — Qu. pedunculiflora X Qu. macrocarpa (Nr. 5486) 198 Reviste tehnice AG1R Păduri — Anul III, Nr, -1, 1949 care s’a folosit un procedeu nou, care constituie o inovație a brigadierului T. Cocaico. In fotografia Nr. 3, este prezentat hibridul Nr. 5461: Quercus peduncuiifiora C. Koch x Qu. Robur L. var. tardifiora obținut prin altoire Tn despică - tură, în tulpina. P e 3 io m e B npeflM.nymeM HOwepe Revista Pădurilor (No. 3/1949 ctp 114—116) Suna HanenaTaHa CTa-n.a no/ț HaseainreM „HOBaTopCTBO b BereTaTHBHon riiCpugasamiH necHtjx no- pog“ hhw. K. JlasapecKy. B HacTOHmeu HOwepe ^aioTca 4 4>0T0CHHMKa TaKMx ni6puflOB (No. No. 5444, 5458, 5486, 5489). Fotografia Nr. 4 reprezintă, hibridul Nr. 5486 : Qu. peduncuiifiora C. Koch x Qu. macrocarpa Mchx., rezultat în urma aplicării procedeului în despicătură în coronament. R £ s u m e Dans le numero precedent de Revista Pădurilor (Nr. 3/1949, pp. 115—116) a păru un article relatif aux innovations dans l’hybridation â voie vegetativa des especes forestieres, par M. Ing. C. Lăzărescu. On publie dans ce numero les cliches de 4 hybrides obtenus (Nr. 5444, 5458, 5461, 5486). C.D.: 634.956.45 B.F. ; 23.26.4 UNELTE NOI PENTRU ÎNGRIJIREA PEPINIERELOR Brig. EMIL, STĂNCESCU Im mod obișnuit, lucrările de întreținerea și pre- gătirea terenului într’o pepinieră trebue conduse in așa fel, încât stârpirea buruienilor să se facă în stadiul lor inițial. Lucrul acesta ajută la economi- sirea timpului și la crearea unei stări higienice op- time pentru desvoltarea pueților în pepinieră. Se întâmplă însă că oricâtă grije și precauțiune s’ar pune pentru obținerea unei curățenii perfecte în culturi, să se nască o invazie nedorită de buru- ieni, care dă un aspect de neîngrijite culturilor și dăunează în mod direct plantelor. Anul acesta mai cu seamă, a fost favorabil unei astfel de invazii. După un timp îndelungat secetos cu secetă maximă, în timpul încolțirii semințelor, sau la pornirea butașilor, a intervenit o perioadă de timp ploios, cu ploi mici cantitative, dar distri- buite în așa fel, încât nu se pot executa lucrările la timp potrivit. * Ca rezultat al unui astfel de timp excepțional, am avut o încolțire târzie neuniformă, a semințe- lor, o stare anemică a plantelor și formarea unei pături erbacee extrem de viguroase. Pentru înlesnirea executării lucrărilor de pli- vit la „Câmpul de Experimentație Forestieră Bă- neasa”, a fost depusă de către dl. Ing. V. Leandru o unealtă simplă pentru extragerea vegetației co- pleșitoare din culturi, care prezintă următoarele caracteristici: Este confecționată din balot de fier, gros de 4 mm și lat de 3 cm. Are o lungime de 27 cm. o greutate de 400 gr. și e prevăzută cu un mâner făcut prin încovoiere. Lucrul acesta ajută la menținerea aerului în inte- riorul palmei muncitorului și deci la înlăturarea transpirației. Lama de atac are forma unui unghi, din care buruiana nu poate să scape prin alunecare. Vâr- ful și laturile unghiului din capătul de atac al u- neltei, nu sunt ascuțite, deoarece nu se urmărește tăierea rădăcinilor buruienilor, ci smulgerea lor din pământ. Modul de. extragere se bazează pe principiul pârghiei, făcând să se scoată rizomii dela adâncime de 15-20 cm, iar plantele rebele, ca mo- horul șr costreiul, să fie scoase din pământ cu în- treg sistemul de radice’e. Această unealtă poate fi executată de orice fierar din ce) mai îndepărtat sat din țara noastră. La Câmpul de Experimentație Băneasa s’a expe- rimentat această uneltă și s’a constatat că: 1) extragerea plantelor cu rizomi (pir, volbură, pălămidă, boz, etc.) se face dela adâncime de 15- 20 cm, 2) plantele cu înrădăcinare fasciculată putern’că sunt scoase în întregime; 3) un lucrător poate curăți cu această uneltă o suprafață de 6 ori mai mare decât unul care lu- crează cu mâna liberă. In urma probelor făcute cu această unealtă, cre- dem că răspândirea ei la pepinierele silvice din ța- ră este de dorit întrucât întrebuințarea ei duce la economisirea timpului de lucru și la extragerea radicală a plantelor nedorite din pepiniere. Brig. E. Stăncescu — Unelte noi pentru îngrijirea pepinierelor. 199 P e 3 re m e B crăițe onHCbiBaeica npocroe ai b 15—20 cm. 6) pacTeHHH c cuabHbiM nyHKOBaiMM yKopeHeHHCM H3» BfleKaiOTCfl nOflHOCTW. b) paâoHHH npHMeHHioiuHft sto opyaHe owmaeT nao- magb 6oabiijyio «ten pa6oiniî npon3BOB.nmHii ry xe paCo* Ty roabiMH pyxaMH. R e s u m On donne la description et les resultats obtenus avec un nouvel outil pour le sarclage de la vegMa- tion encombrante dans les pipinieres forestieres. L’outil, concu par l’Ing. V. Leandru, d’une con- struetion tres simple, en fer, a 6te experimente dans le Champ d'experimentation forestiere de Bănoasa. On a constate que : a) Ies plantes â rhizomes (par ex. le chiendent) peuvent ctre enlev^es d’une pro- fondeur de 15—20 cm; b) celles ă l’enracinement fasciculaire forte sont arrach&es complătement; c) le rendement du travail est 6 fois plus grand. A APĂRUT: Măanualuâ Inginerului după Hutte I prima reîmprimare Manualvi pentru Beton Armat prima reîmprimare Mam .ului Chimisilului — 2 volume W«»oleme de Fialcâ Modernă șî Energia r^ucăeurea Manuaiul Arăiitectuiui — după Neufert Manualul Inginerului Mecanic — după Dubbel REVISTELE TEHNICE AGIR Ariiitectur& și con- strucții ' civile Metalurgie Electricitate Mine Petrol SUB TIPAR : Textile Chimie Viafa Agricoiâ Revista Pâdurilor Construcții publice și Materiale de Construcții Manualul Inginerului Constructor, după Schleicher CORESPONDENTA CU CITITORII Brig. silvic Ularu, dela ocolul silvic Baia de Aramă, jud. Mehedinți, arată că, în rază acelui ocol, se găsește castan bun — Castanea vesca — crescut natural și anume pe versanții râului Matru, în raza comunelor Orzești, Cloșani și Obârșia Cloșani. Apreciază că această esență este de mare va- loare pentru regiunea respectivă și crede că ea trebue cultivată pe scară mai mare în stațiunea ce-i convine. Cere detalii cu privire la semăna- rea în pepinieră a semințelor de castan și, în ge- neral, la cultivarea lui. Răspuns. Semințele de castan se seamănă deobiceiu toamna, îndată ce se recoltează. Recoltarea se face în cursul lunii Octombrie. Până se seamă- nă, semințele trebue manipulate cu îngrijire, de- oarece se strică repede, din cauza uleiurilor ce conțin. Semințele recoltate se așează sub șopron sau magazie bine aerisită, în strat de cel mult 10— 15 cm. grosime și se dă la lopată de 2—3 ori pe zi, până se svântă bine. Semănarea în pepinieră se face la tarla, se- mănându-se 30—40 semințe pe 1 m. 1., la 5—6 cm, adâncime. Distanța între rânduri este bine să fie de 30 cm. Pueții se plantează primăvara, în vârstă de 2 ani. Castanul nu trebue plantat pe funduri de văi, căci acolo degeră.. Trebue preferați versan- ții cu expoziție generală sudică. * * 4, Tot tov. brig. Ularu arată prin comunicarea ce face că plopul de Canada, o esență de mare valoare pentru inobilarea zăvoaelor de salcie din luncile râurilor noastre, reușește tot așa de bine prin plantațiuni cu pueți crescuți în pepi- nieră, cât și din butășiri directe la locul de plan- tat. Cu toate că tov. brig. Ularu nu cere un răs- puns, ținem să-i atragem atențiunea că lucrul acesta nu se petrece totdeauna. Butășirile cu- plop de Canada ca să reușească bine, au nevoe de o îngrijire deosebită : — pământul unde se sădesc butașii trebue des- fundat la 2 casmale; — în primele săptămâni după începerea ve- getației, butașii trebue prășiți des. Aceste operațiuni nu se pot face pe suprafețe mari, deoarece ar costa prea mult și cer un nu- măr mare de lucrători, care nu se găsesc tot- deauna. Este deci indicat ca împădurirea cu plop de Canada să se facă prin plantațiuni cu pueți cresc în pepinieră, care reușesc mai bine decât butășirile directe. Ocolul silvic Gilău întreabă când se seamănă sămânța de Primus splnosa în pepinieră. Răspuns. Primus splnosa nu trebue semănat niciodată în pepinierele silvice. El nu este folositor în cul- turile silvice, datorită următoarelor două însu- șiri : a) Este un arbust de lumină ; din această cau- ză nu suportă acoperișul. Când arboretul princi- pal se închide deasupra lui, el se usucă. Ori .în cultura pădurilor urmărim să creem un etaj ai arbuștilor care să protejeze solul, sub acoperișul arboretului principal. b) Tot ca o consecință a temperamentului său, nu acoperă solul bine nici până ce se închide arboretul principal deasupra lui și din această CEiuză, solul se înțelenește chiar dacă este aco- per t de un desiș de Prunus splnosa, „Mărăcine- le”, care suportă umbra arboretelul principal și protejează bine solul, este păducelul (Crataegus). * * Ocolul silvic Tismana a semănat sămânță de molid într'o pepinieră pe valea cu acelaș nume, la altitudine mică — sub 300 m. deasupra nive- lului Mării. Negre. Terenul unde s’a făcut se- mănarea are pantă relativă mică, cu expoziția sudică. Sămânța a răsărit bine, dar pueții, după răsărire, s’au uscat aproape toți. Întreabă care poate fi cauza uscării. Răspuns. Pentru ca răspunsul să poată fi mai bine înțe- les, precizăm că regiunea Tismanei, unde s’a tă- cut semănătura amintită, se găsește sub influen- ța climatului mediteranean. Aici avem arborete de Castanea vesca, se găsește Corylus colurna, Syringa vuîgaris, Carpinus duinensîs și alte esen- țe mediteraneene. Aici pădurea de fag curat se urcă până Ia 1500 m. altitudine, unde se limitea- ză cu golul de munte. Se găsesc deci condițiuni staționate, cu totul neprielnice culturii molidului. Aceste condițiuni staționate, precum și faptul că sămânța de molid a fost semănată într’o pepi- nieră expusă arșiței soarelui aproape în tot cursul zilei și că pueții n’au fost bine umbriți, explică uscarea pueților. Semănătura dc mdlid în regiunea Tismana nu se poate face cu sorți de reușită decât în pe- piniere așezate pe văi orientate Est-Veșt, pe versanți nordici și având straturile bine umbrite cu umbre de sipci. N. C. FUZIONAREA A.G.I.R. Șl „SOC. POLITEHNICE" CU „ASOCIAȚIA ȘTIINȚIFICA A TEHNICIENILOR" Duminică 21 August a. c., a avut loc aduna rea generală extraordinară a A. G. I. R. cu ur- mătoarea ordine de zi: fuzionarea cu „Asocia- ția Științifică a Tehnicienilor" (AST) din R.P.R. A prezidat academicianul prof. ing. N. Profiri, Ministrul Comunicațiilor, care a expus în câteva cuvinte scopul adunării. Vorbitorii au arătat că A. G. I. R. a fost în- ființat pentru „apărarea intereselor profesionale ale inginerilor". Dela început A. G. I. R. și-a imprimat un spirit închis de castă și a apărat in- teresele burgheziei, care, corupând pe ingineri, i-a folosit ca unelte de exploatare sângeroasă a oamenilor muncii. După 23 August 1944, prin lupta tehnicienilor democrați, a fost izgonită din fruntea A.G. I. R. vechea conducere reacționaro-fascistă. Astăzi, în noua structură socială a țării noas- tre, A. G. I. R. nu măi corespunde nouilor așe- zări socia'e din R. P. R„ cu toate că în asocia- ție s’a dus o muncă rodnică de strângere , a le- găturilor cu muncitorimea și cu toate că Asocia- ția a avut o importantă contribuție în ridicarea nivelului tehnico-științific al tehnicienilor prin editarea de manuale, reviste, etc.. Astăzi A. G. L R. și-a pierdut rostul de orga- nizație pentru apărarea intereselor profesiona’e, deoarece sindicatele veghează pentru îr uunătă- țirea condițiilor dc viață pentru oamenii din câmpul muncii. A, S. T., care grupează la- oilaltă pe toți tehnicienii din țarăj.e oferă condi- țiuni prielnice pentru ridicare? nivelului lor știin- țific. Astfel, ei vor putea da soluții progresiste problemelor privind industrializarea și transfor- marea țării dintr’un stat înapoiat agrar într’o lară industrial-agrară cu o agricultură colectivă înaintată. Tehnicienii grupați în A. S. T., folosind știința și tehnica socialistă, vor contribui la îndeplini- rea și depășirea Planului de Stat, punând știința și tehnica în slujba poporului, progresului și a păcii. După cuvântări, adunarea generală extraor- dinară aprobă expunerile făcute și votează în unanimitate contopirea A. G. I. R. cu A. S. T. Tot în acest scop a avut ’oc sub președinția d-lui prof. ing. C. Dinculescu, adunarea gene- rală extraordinară a Societății Politehnice. Cu acest prilej, prof. dr. Șt, Bălan, făcând un scurt istoric al Societății Politehnice, a amintit deficiențele din trecut în organizarea și funcțio- narea Societății, precizând că în actualele con- dițiuni Soc. Politehnică nu mai poate funcționa, deoarece a luat ființă A. S. T., organizație nouă care cuprinde pe toți tehnicienii. Au mai vorbit: ing. D. Șerbescu despre obiec- tivele A. S. T., ing. N. Miliari despre, sarcinile noi ce revin tehnicienilor .grupați în A.S.T.,-ing. C. N. Dacu, despre situația tehnică și financiară a Soc. Politehnice, care au arătat că Soc. Poli- tehnică nu-și mai poate continua existența în forma de până acum și au propus, în numele colegilor din generațiile mai vechi, fuzionarea cu A. S. T.; — Ing. Crețu’escu și ing. Beiu — Palade, în numele tinerilor ingineri din Soc. Po- tltehnîcă, arătând necesitatea fuzionării cu A. Si T. și posibilitățile noi de ridicare a nivelului științific pe care le asigură noua asociație tine- rilor tehnicieni. Adunarea a votat în unanimitate fuzionarea „Societății Politehnice" cu „Asociația Științifică a Tehnicienilor”. ir COMUNICĂRI A. S. T. C Conform art. 7 din Statutul A. S. T., pot fi membri ai „Asociației Științifice a Tehnicienilor" din Republica Populară Română (A. 3 7’.), tehnicienii din toate categoriile; ingineri, arhitecți, chimiști, subingineri și absolvenții școlilor tehnice care acti- vează și se evidențiază pe tărim tehnic, cât și cei care fără a avea studii de specialitate au preocupări din domeniul științei tehnice, dovedite prin invenții sau lucrări de specialitate bine apreciate. Admiterea în Asodiație se face de către Comisia, permanentă, pe baza recomandării a 2 membri ai Asociației și avizului filialei. . Cererea de înscriere se depune la filiala sau sub- filiala A. S. T. ' O Se aduce la cunoștința membrilor A. S. T. că pentru rezolvarea lucrărilor curente, Consiliul Cen- tral A. 3. T.,conform art. 15 din statute, a desemnat următorul birou, compus din: președinte, acad. praf. N.' Profiri, ■ ministrul comunicațiilor; vicepreședinți: ing. Răsvan Penescu, subing. Teodor Mircea, ing. DW- mitriu Antoci; secretar general, conf. univ. ihg. Aurel Pârvu;. secretari; ing. El. Labin Urseanu, arh. Mf A- ronovici, sub-ing. V. Cutico; gestionar, ing. E. Calma- novici; membri: ing. Hugo Lehr, ing. Carol Neu- mann; inovator, Umberto Sorani. € Cotizațiile pe anul 1949 pentru membrii ce se ET2 . înscriu în Asociație și care sunt proveniți dela Aso- ciațiile ce au fuzionat cu A. S. T. și au avut plătite cotizațiile pe anul 1948, sunt următoarele : Cotizații pe anul 1949, lei 100, cartea de membru lei 50, abo- nament la „Gazeta Tehnicianului'-' pe 1949, lei 60, re- vistele de specialitate lei 600. 1 Cei ce au plătit cotizațiile pe 1949 la asociațiile fuzionate, vor plăti următoarele cotizații: cartea de membru lei 50, abonamentul Ia „Gazeta Tehnicianu- lui" lei 60. Membrii asociațiilor fuzionate care n’au plătit cptizații la aceste asociații pe 1949, Vor plăti urmă- toarele cotizații: înscrierea. A., S. T. lei 300, cotizația lei 100, cartea de membru lei 50, abonament la ,.Gă- zeta Tehnicianului" lei 60, revistele de specialitate (ultimele 2 numere) Ici 200. " ■ - — ... . Tehnicienii care se vor înscrie în A'. Ș. T.vor plăti 600 lei, $ Conform art. . 6 din Statului A, S; T.j.punctui „a", pentru realizarea scopului său și a șărcinelor arătate în art. 2, se face cunoscut că au început să funcțio- neze resoartele de specialitate. ‘ ' ■' Orice informațiuni în legătură cu activitatea A.S.T., se pot obține zilnic la Secretariatul General al A. S. T., din calea Victoriei Nr. 118, et. I, telefon 4.05.24, între orele 8—.14 și 17—19. FUZIONAREA A.G.I.R, $1 „SOC. POLITEHNICE" CU „ASOCIAȚIA ȘTIINȚIFICA A TEHNICIENILOR" Duminică 21 August a. c., a avut ioc aduna rea generală extraordinară a A. G. I. R. cu ur- mătoarea ordine de zi: fuzionarea cu „Asocia- ția Științifică a Tehnicienilor” (AST) din R.P.R. A prezidat academicianul prof. ing. N. Profiri, Ministrul Comunicațiilor, care a expus în câteva cuvinte scopul adunării. Vorbitorii au arătat că A. G. I. R. a fost în- ființat pentru „apărarea intereselor profesionale ale inginerilor'1. De'a început A. G. I. R. și-a imprimat un spirit închis de castă și a apărat in- teresele burgheziei, care, corupând pe ingineri, i-a folosit ca unelte de exploatare sângeroasă a oamenilor muncii. După 23 August 1944, prin lupta tehnicienilor democrați, a fost izgonită din fruntea A. G. L R. vechea conducere reacționaro-fascistă. Astăzi, în noua structură socială a țării noas- tre, A. G. I. R. nu mai corespunde nouilor așe- zări socia'e din R. P. R„ cu toate că în asocia- ție s’a dus o muncă rodnică de strângere. â le- găturilor cu muncitorimea și cu toate că Asocia- ția a avut o importantă contribuție în ridicarea nivelului tehnico-științific al tehnicienilor prin editarea de manuale, reviste, etc. Astăzi A. G. I. R. și-a pierdut rostul de org - nizație pentru apărarea intereselor profesional deoarece sindicatele veghează pentru îmbunătă- țirea condițiilor de viață pentru toți oamenii din câmpul muncii. A. S. T., care grupează la- olaltă pe toți tehnicienii din țară, le oferă condi- țiuni prielnice pentru ridicarea nivelului lor știin- țific. Astfel, ei vor putea da soluții progresiste problemelor privind industrializarea și transfor- marea țării dintr’un stat înapoiat agrar într’o țară industrial-agrară cu o agricultură colectivă înaintată. Conform art. 7 din Statutul A. S. T., pot fi membri ai „Asociației Științifice. a Tehnicienilor" din Republica Populară Română (A. S T.), tehnicienii din toate categoriile: ingineri, arhitecți, ■ chimiști, subingineri ți absolvenții școlilor tehnice care acti- vează și se evidențiază pe tărim tehnic, cât și cei care fără a avea studii de specialitate au preocupări din domeniul științei tehnice, dovedite prin invenții sau lucrări de specialitate bine apreciate. Admiterea în Asociație se face de către Comisia, permanentă, pe baza recomandării a 2 membri ai Asociației și avizului filialei. Cererea de înscriere se depune la filiala sau sub- filiala A. S. T. O Se aduce la cunoștința membrilor A. S. T. că pentru rezolvarea lucrărilor curente, Consiliul Cen- tral A. S. T..conform art. 15 din statute, a desemnat următorul birou, compus din: președinte, acad. prof; Nf Profiri, • ministrul comunicațiilor ; vicepreședinți : ing. Răsvan Penescu,' subing. Teodor Mircea, ing. Du- mitriu Antoci; secretar general, conf. univ. ing. Aurel Pârvu; secretari: ing. El. Rabin Urseanu, arh. M. A- ronovici, sub-ing. V. Cutico; gestionar, ing. E. Calma - novici; membri: ing. Hugo Lehr, ing. Carol New- mann; inovator, Umberto Sorani. Q Cotizațiile pe anul 1949 pentru membrii ce se r ■ Tehnicienii grupați în A. S. T., folosind știința si tehnica socialistă, vor contribui la îndeplini- rea și depășirea Planului de Stat, punând știința și tehnica în slujba poporului, progresului și a păc'i. După cuvântări, adunarea generală extraor- dinară aprobă expunerile făcute și votează în unanimitate contopirea A. G. I. R. cu A. S. T. Tot în acest scop a avut loc sub președinția d-lui prof. ing. C. Dinculescu, adunarea gene- rală extraordinară a Societății Politehnice. Cu acest prilej, prof. dr. Șt. Balanj făcând un scurt istoric al Societății Politehnice, a amintit, deficiențele din trecut în organizarea și. funcțio- narea Societății, precizând că în actualele con- dițiuni Soc. Politehnică nu mai poate funcționa, deoarece a luat ființă A. S, T., organizație nouă care cuprinde pe toți tehnicienii. Au mai vorbit: ing. D. Șerbescu despre obiec- tivele A. S. T„ ing. N. Mihail despre, sarcinile noi ce revin tehnicienilor .grupați în A.S.T., ing. C. N. Dacu, despre situația tehnică și financiară a Soc. Politehnice, care au arătat că Soc. Poli- tehnică nu-și mai poate continua existența în forma de până acum și au propus, în numele colegilor din generațiile, mai vechi, fuzionarea wu A. S. T-l — Ing. Crețu'escu și ing. Beiu — Palade, în numele tinerilor ingineri din Soc. Po- litehnică, arătând necesitatea fuzionării cu A. S. T. și posibilitățile noi de ridicare a nivelului științific pe care le asigură noua asociație tine- rilor tehnicieni. Adunarea a votat în unanimitate fuzionarea „Societății Politehnice" cu „Asociația Științifică a Tehnicienilor”. r XRI A. S. T. înscriu în Asociație și care sunt proveniți dela Aso- ciațiile ce au fuzionat cu A. S. T. și au avut plătite cotizațiile pe anul 1948, sunt următoarele: Cotizații pe anul 3 949, lei 100, cartea de membru lei 50, abo- nament la „Gazeta Tehnicianului- pe 1949, lei 60, re- vistele de specialitate lei 600. Cei ce au plătit cotizațiile pe 1949 la asociațiile fuzionate, vor plăti următoarele cot'zații: cartea de membru lei 50, abonamentul la „Gazeta Tehnicianu- lui" lei 60. Membrii asociațiilor fuzionate care n’au plătit cotizații ]a aceste asociații pe 1949, Vor plăti urmă- toarele cotizații: înscrierea A. S. T. lei 300, cotizația lei 100, cartea de membru lei 50, abonament la ,.Ga. zeta Tehnicianului" lei 60, revistele de specialitate (ultimele 2 numere) lei 200. ■ ' ' - • . ' " j Tehnicienii caro se vor înscrie in A, S. T.'vor plăti 600" lei. ; . f ® Conform art. 6 din Stătutul A. Ș.T.,.punctul „a" pentru realizarea scopului său și a sărcinejor arătate în art. 2, se face cunoscut că au început să funcțio- neze resoartele de specialitate. ; : ' ■ € Orice informațiuni în legătură cu activitatea A.S.T., se pot obține zilnic lă Secretariatul General dl A. S. T„ din calea Victoriei Nr. 118, et. I, telefon. 4-06.24, între orele 8—14 și 17—19. INTERNA C.D. : 634.928 : 331.86 B.F. : 07.3 :82 Organizarea muncii voluntare în sectorul silvic In activitatea sa de zi cu zi, fiecare om al muncii din R. P. R., trebue să fie condus de o singură do- rință: îndeplinirea și depășirea Planului de Stat. In sectorul silvic, depășirea Planului se impune cu atât mai mult cu cât în trecut pădurile au fost unul din- tre acele bunuri care au făcut obiectul jafurilor ca- pitaliștilor exploatatori. Prin art. 6 din Constituție, pădurea a devenit un bun al poporului. Astăzi, mai mult că oricând, ea trebue refăcută în urma dis- trugerilor cauzate de regimurile burghezo-moșie- rești. In executarea lucrărilor necesare refacerii păduri- lor, o atenție deosebită trebue dată muncii volun- tare, oare alături de munca plătită, trebue să ducă Ia depășirea Planului de Stat. Tov. Gh. Gheorghiu-Dej, a subliniat în Raportul politic general la Congresul P. M. R.: „Aceste două mișcări înrudite între ele — întrecerile socialiste și munca voluntară — trebue încurajate și stimulate prin toate mijloacele. Ar fi inadmisibil să subapre- ciem rezultatele politice, morale și economice ale acestor noui fenomene ale vieții noastre". Prin folosirea muncii voluntare, se merge către depășirea Planului de Stat cu realizarea de mari economii, dar acest spirit de economie nu trebue să ducă la aplicarea de măsuri greșite, care ar de- natura adevăratul înțeles al ei, provocând nemulțu- miri. La baza muncii voluntare trebue să existe o ac- țiune de lămurire și instructaj ce se face cu bună- voință tovărășească în așa fel încât participanții să fie atrași, să fie interesați la munca voluntară. Atitudinea de comandă nu trebue să existe, ea trebue combătută cu energie, căci poate compromite ideea muncii voluntare. De asemenea trebue combă- tut caracterul birocratic al acestei acțiuni. Munca voluntară este o acțiune liber consimțită a celor ce muncesc, ea nu este obligatorie. Muncitorii, lămu- riți asupra rolului mare pe care îl are munca volun- tară, își dau scama de importanța ei și contribue cu aportul lor de muncă în mod conștient. Lenin he învață că: „organizarea comunistă a muncii (sociale spre care socialismul constitue pri- mul pas, se sprijină — și cu cât înaintează mai mult, cu atât se sprijină mai mult — pe disciplina liber consimțită a celor ce muncesc, a celor care au răs- turnat atât jugul moșierilor cât și pe cel al capi- talismului". Astăzi, când pădurea a devenit bun al întregului popor, fiecare om al muncii din R. P. R. este dator să muncească cu tpate forțele lui pentru îngrijirea, înmulțirea și buna ei gospodărire din care are fo- loase, atât el personal cât și întreaga colectivitate. De aceea, trebue unite toate forțele în vederea a- tingeril acestui scop pe drumul îmbunătățirii condi- țiilor de viață. Muncitorul dela sat precum și acela dela oraș, a văzut, necesitatea de a lucra pentru el, de a-și Îmbunătăți în mod permanent condițiunile de trai, schimbând atitudinea față de muncă, atitudine dm care s’a născut munca voluntară. Munca voluntară, ca rezultat ăl acțiunii de lămu- rire și îndrumare a masselor, își îndeplinește rolul ei important și în sectorul silvic. Astfel, munca vo- luntară se poate folosi în lucrările de combaterea insectelor (culegerea ouălelor de Lymantria dispar și a larvelor de cărăbuș), la combaterea incendiilor, la culegerea semințelor, în lucrările de pepiniere, la pregătirea terenului în lucrările de împăduriri, etc. Pentruca munca voluntară depusă la lucrările din sectorul silvic să-și atingă scopul dorit, trebue să-î fie asigurată în primul rând tehnicitatea ei. într’o lucrare în care muncitorii sunt lămuriți asupra importanței acesteia, sunt instruiți asupra modului de lucru, sunt bine organizați pe echipe, au uneltele necesare, sunt controlați șl îndrumați, se poate ob- ține randament și calitate, iar prin aceasta însem- nate economii. De aceea participanții la munca vo- luntară este necesar să fie pătrunși de importanța lucrărilor de refacere și protecție a pădurilor, pen- trucă numai în felul acesta vor munci conștiincios, convinși că lucrează în folosul tuturor. Pentru atingerea acestui țel, este necesară o largă popularizare a muncii voluntare legată de sectorul silvic și aceasta, se face, de către aparatul silvic sub îndrumarea Partidului și cu concursul organizațiilor de masă ale U. T. M.-ului, U. F. D. R.-ului etc. Participarea populației la munca voluntară fiind asigurată, a doua problemă importantă este organi- zarea lucrului pe teren. Organele silvice fixează din timp lucrările ce se pot executa cu munca voluntară, locul unde se vor executa și numărul de oameni necesari. După cum s’a mai spus, problema importantă în executarea acestor munci este asigurarea tehnicității lucrărilor, fapt pentru care munca voluntară nu se folosește decât acolo unde se poate atinge pc deplin această condiție a calității, căci numai în felul ace- sta se pot realiza importante economii. Acolo unde, într’o lucrare de împăduriri spre exemplu, nu sunt luate suficiente măsuri ca plantarea pueților să se facă după toate regulele tehnicii, pro- centul de prindere va fi mic, iar cheltuelile ce se impun după aceea, pentru completarea golurilor ră- mase în urma pueților pieriți, vor întrece economiile făcute prin folosirea muncii voluntare, necesitând astfel altă serie de pueți ee vor fi obținuți cu chel- tuială șl pierdere de timp. Rezultă deci necesitatea ca munca să fie bine or-, ganizată. Participantii se împart pe echipe, fiecare echipă având sectorul ei de activitate. înainte de în- ceperea lucrărilor se dau o serie de lămuriri și in- dicatiuni tehnice specifice lucrărilor ce se execută arătându-se efectul ce-1 poate avea executarea ne- corectă. Toate acestea fiind cunoscute, este mai greu să se comită greșeli, iar pericolul unei nereușite este în parte înlăturat. In timpul lucrului, pădurarii, brigadierii și refe- renții tehnici silvici, controlează pe teren modul cum' se execută lucrarea si dau lămuririle suplimen- tare ce se impun. îndrumările se dau cu multă bu- năvoință, iar cel ce le face trebue să păstreze o ati- tudine tovărășească, să aibă în 1 permanență în ve- dere că participantii nu sunt oameni de specialitate, ci. au nevoe de lămuriri pentru a nu comite greșeli. Fiecare dintre muncitori se lasă să muncească atât cât poate el, nu trebue forțat, căci în felul acesta pierde dragostea de a mai participa. Conștient de aportul pe care-1 aduce prin munca sa, fiecare mun- citor va căuta să muncească mai mult și mai bine. Cronice 203 Prin aceasta ei dovedesc spirit de sacrificiu și con- știință de clasă desvoltată, arată încă odată forța creatoare și dorința de a se ridica cât mai repede la un nivel de yiață superior. Comanda e exclusă total, oamenii veniți să mun- cească nu sunt plătiți, ei aduc aportul lor de muncă din dragoste pentru refacerea pădurilor noastre, din dragoste pentru Partid, din dragoste pentru Repu- blica Populară Română. Pentru executarea lucrărilor, oamenii au nevoie de unelte. Acestea se găsesc la unitățile silvice, sau în cazul când nu sunt suficiente, participanții, odată cu chemarea la muncă, sunt anunțați să-și aducă de acasă uneltele necesare. In timpul muncii se inițiază întreceri care duc la sporirea cantității produse, însă în permanență se are în vedere calitatea lucrării O a treia grijă importantă ce cade tot în sarcina unităților silvice este cazarea muncitorilor. Lucrările ce se execută cu munca voluntară pot fi în pădurile situate în apropierea satelor și lucră- torii pot merge seara acasă, dar tot atât de bine pot fi situate la distanțe mai mari, așa că odată de- plasați rămân până Ia terminarea lucrului. In acea- stă situație, unitățile silvice se îngrijesc de cazarea și alimentarea lor, condițiuni esențiale pentru asi- gurarea executării muncilor. Pentru stimularea mur^itorilor rezultatele muncii voluntare e bine să fie popularizate prin presa lo- cală, gazete de perete, întruniri, școli, etc. Bine organizată, munca voluntară va aduce un în- semnat aport în sectorul silvic care cere azi o în- cordare a tuturor forțelor muncitorilor din R, P. R. pentru refacerea pădurilor exploatate barbar în re- gimul burghezo-moșieresc. Refacerea pădurilor în- seamnă un pas înainte spre construirea socialismu- lui în Republica Populară Română. Ing. Sabina Rădulescu * BăJeanu C ONFERINȚE C.D.: 634.982 B.F.: 32.2 Corhănitul lemnului în U, R. S. S. La Institutul tehnice — grupa Româno-Sovietic, în cadrul Secției silvică, d. ing. Titus O r ă de anu, asistent la Institutul pentru exploatarea și prelucra- re lemnului, a conferențiat în ziua de 24 Iunie a. c.. despre: „Corhănitul lemnului în U. R. S. S."- In introducere, conferențiarul, după ce definește ce se înțelege prin corhănirea lemnului, arată că din întregul proces de exploatare, această operațiune este cea mai dificilă. In Uniunea Sovietică, problema înlocuirii muncii fizice în lucrările de corhăntire prin mecanizarea mijloacelor de scoatere și transport, a frământat multă vreme mintea tehnicienilor. Acestei pro- bleme i s’a găsit soluția practică, prin folosirea tractoarelor și a instalațiilor speciale. începând cu cel de al treilea plan cincinal s’a trecut la me- canizarea mijloacelor ide scoatere și transport, sco- țându-se în acest fel 63% din cantitatea totală. In actualul plan cincinal de refacere și desvoltare al economiei se prevede : „țara noastră transformă in- dustria de exploatare dintr’o ramură în care pre. domină munca manuală într’o desvoltată industrie mecanizată cu cadre permanente și citori". începând cu sezonul de iarnă eiziei Sovietului Miniștrilor din 8 calificate de mun. 1948, potrivit de- August 1948, care prevedea creiarea unei baze puternice materiale și tehnice a exploatărilor, mecanizarea a pătruns,adânc îiț pădure. Se arată apoi că până la Marelei Război pentru Apărarea Patriei, în exploatările din U. R. S. S., se Trunchii se depozitează de către ciokere pe o întrebuința corhănirea cu cai sau cu tractoare. ;' platformă de recepție. Corhănirea cu tractorul se folosește în terenuri ț Corhănirea aeriană — sistem Lisicikin — constă unde pe traseu nu se întâlnesc obstacole de netre- din suspendarea unor cable de lucru de arbori de cut. In acest caz se tractează buștenii pe drumurile parchetului, prinși în tânjală sau pe sănii. Drumurile taebue să aibă până Ia 15% (pantăi distanța de transport maximum 800 m„ raza minimă de racordare între 25—5G m., lățimea drumului în aliniamente, după anotimp, 4—5 m., iar supralăr- girile până la 1 m. Tractoarele folosite, construite pe șenile; sunt de tipul: K-12, KT-12, S—80 și SG—60. Primul tip ex- perimentat la lalosovsk, trece obstacole de 45 cm înălțime, este deservit de doi oameni și înlocuiește munca a 9 cai și 12 lucrători. Se mai folosește pentru corhănit și auto.escava- torul PKH-15, montat pe auto ZIS și buldozerele de tip mijlociu, folosite și la construcțiile de drumuri In anul 1947. Ministerul Industriei Forestiere a hotărât să se folosească în exploatări nu numai cor hănirea cu tractoare ci și corhănirea cu macarale speciale. Corhănirea cu macarale speciale se folose- ște la exploatările din regiunea muntoasă și în re- giunile mlăștinoase, unde nu poate fi folosit în niciun caz tractorul. Folosind datele tehnice ale Ing. P a n ț e r, Biroul Central de Constructori din Ministerul Industriei Fo- restiere al U. R. S. S. a elaborat proiectul macaralei cu trei tambure TL—3, care a intrat în funcțiune în anul 1948. Deasemenea s’a introdus în lucrările dr* exploatare s'stemul Lisicikin pentru corhănire aeriană. Macaraua TL — 3, fixată la teren de cioate prin fixatoare, funcționează cu trei tambure, din care unul pentru tracțiune, unul pentru rebobinarea cablului, iar al treilea, ajutător, pentru rostogolirea buștenilor și îndepărtarea lor dela cablul de încărcare. In fața macaralei se plantează un catarg, de care se suspendă blocurile de direcție pentru cablurile tam burilor de încărcare și gol, iar la baza catargului se fixează blocuri de direcție pentru cablul tambu- rului auxiliar. Cablul gol se unește cu inelul de undo începe cablul de încărcare și ciokerele de prins. susținere, aleși și pregătiți dinainte. Pe aceste cable se fixează cărucioare cu rulmenți pe bile, prevăzute cu cârlige de prindere. Acest fel de corhănire se face fie cu dispozitivul într’un sens, fie cu dispozitivul cu două sensuri. In afară de operațiunea de cor- hănire, ambele dispozitive execută și operațiunea de etivuire sau de încărcare directă în remorci. Cablul are o secțiune de 15—17 mm., o săgeata de 2 m. și o lungime de 60-80 m., putând ajunge până la o înălțime terieră de Im- care dă posibilitatea de 204 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1949 a se putea face încărcarea buștenilor la autocamion, remorcă de tractor sau platformă. Corhănirea aeriană după sistemul Lisicikin necesită o faza premergătoare, care constă în împăr- țirea parchetului în postate de 25—35 / m. Dispozitivele se instalează numai după ee s’a tăiat complet prima și a doua postată. Căile de trans- port din parchet se trasează alături de arborii mij- locii de susținere. ' Introducerea corhănirii aeriene și a încărcării lem- nului creiază baza metodei continuității exploatării ■în producție, întrucât se contopesc într’o opera- țiune de transport, trei lucrări destul de dificile : corhănitul, stivuitul și încărcarea lemnului. Metoda aceasta experimentată cu succes, este ne- cesar a fi introdusă, deoarece aduce o mare econo- mie de manoperă, timp și bani. Experimentarea s’a făcut în brigada forestieră Us- penskoe, din regiunea Gorkov- Cronometrajul a ară- tat că în 8 ore de muncă, dispozitivul cu un singur sens cu 2 lucrători a corhănit încărcat și sortat 24 m. c., iar cel cu 2 sensuri -48 m. c. (n comparație cu corhănirea manuală și încăr- carea lemnului în camioane, productivitatea a cres- cut de 6 ori. In concluzie, conferențiarul arată că prin in- troducerea acestor mijloace mecanice în exploatările forestiere, s’a făcut un însemnat salt calitativ, trans- fermându-se lucrătorul patriarhal de pădure în muncitor industrial. Pentru țara noastră, unde corhănirea și transpor- tul se execută cu țapina, otgonul și cioflângul, me- canizarea ar aduce nu numai reducerea simțitoare a prețului de cost, dar ar elimina și pierderile can- titative și calitative. Din punct de vedere silvicultura! corhănirea me- canizată este avantajoasă, întrucât se evită smulge- rile de litiera, degradarea solului, distrugerea puie_ ților și subarboretului și zdrelirea arborilor rămași în picioare, vătămări ce se produc inevitabil la ebr- hăn-iica manuală. Corhănirea aeriană nu pretinde tăieri rase pe suprafețe mari. Se poate utiliza cu succes în tăierile progresive și chiar în unele forme de tăieri grădi- nărite. Urmând exemplul Uniunii Sovietice și adaptând tehnica sovietică la condițiile specifice ale exploată- rilor noastre, vom putea trece și noi la mecanizarea succesivă a diferitelor faze din procesul de exploa- tare. Ing, V. Andreescu C. D.: 662.71 B. F-: 33.38 Carbonizarea lemnului în bocșe și cuptoare în R. P. R. și LI. R. S. S. In ciclul de referate organizat în cadrul grupei sil- vice din Institutul de Studii Româno-Sovietic d-1 V. Andreescu, asistent la I. E. P- L. din București, a vorbit în ziua de 20 Maiu a. c. despre „Carboni- zarea lemnului în boeșe și cuptoare în R. P. R. și U- R. S. S.". Expunerea temei a prilejuit cunoașterea a o serie de valoroase detalii din procesul de carbonizare a lem- nului la noi și mai ales în U. R. S. S. Asfel, după o succintă introducere și după enu- merarea sectoarelor de consum al cărbunelui (meta- lurgie, gazogene, pulberării, combustibil, etc.), confe- rențiarul se oprește asupra procedeelor de carbo- nizare. Carbonizarea în bocșe Materialul lemnos destinat carbonizării se așează după norme, care duc la cele două cunoscute forme de bocșe: verticală și orizon- tală. Bocșele orizontale se întâlnesc cu deosebire în Austria și Suedia. In U. R. S. S. și la noi se cons- truiesc bocșe verticale. Tipul de bocșe verticale din Uraii, experimentat pentru nevoile industriei meta- lurgice locale, dă o producție și mai mare și de o calitate superioară celei din bocșele verticale. Este interesant de știut că în locul denumirilor străine dela noi, de până acum, apar tipuri autohtone de bocșe verticale : tipul Rusea-Montana, tipul some- șan. Trecerea în revistă a operațiunilor din procesul de mangalizare, începând cu alegerea și p r e g'ă. tirea locului de vatră și terminând cu transportul cărbunilor, a fost un prilej de punere în lumină a valorii fiecărei operațiuni din acest proces. In legătură cu producția de mangal a acestor bocșe se citează, după autorii sovietici Huhr c anschi și Larin, următoarele rezultate din U. R. S. S.: — din volumul lemnului folosit: de rășmoasc 66—77%, . de foioase 45—55%. — din greutatea lemnului folosit: de rășinoase 23—27%, de foioase 25—28%. Iar din bocșele românești : — d n volumul lemnului folosit: din rășinoase 55—61% de foioase 50—56%. — din greutatea lemnului folosit: de rășinoase 21—25%, de foioase 23—25%. Carbonizarea în cuptoare. Cuptoarele din zidărie sau metalice, folosite rar la noi dar foarte mult în U. R. S. S., după felul cum funcționează, se împart in: — cuptoare cu funcționare continuă: — cuptoare în care o parte din lemnul introdus în ele se folosește Ia carbonizare. — cuptoare în care pentru carbonizare se utilizea- ză căldura gazelor rezultate din ardere,. căldură trans misă prin calorifere din fier sau fontă: —■ cuptoare în care carbonizarea șe .face prin con- tactul direct cu gazele. Dintre tipurile de cuptoare întâlnite frecvent în U. R. S. S. se descrie cuptorul fix Schvrartz și cuptorul mobil ȚNIIME. Cuptorul S c h w a r t z, de formă dreptunghiulară, construit din cărămizi, are o capacitate de primire de 60—100 m. c. (80—135 steri). Carbonizarea în acest cuptor sp face de sus în jos, iar lichidele rezultate din distilare, ca și rășina, se scurg prin patru guri' în vase speciale, construite din lemn, în afara cup- torulu'. Procesul de mangalizare durează, pentru o șarje de 130 șteri, în total 10 zile, din care 7 zile pentru carbonizare și 3 zile pentru răcire. Consumul de combustibili este de 35—60% din șarja cuptorului.- Volumul cărbunelui rezultat este de 70% din materialul lemnos întrebuințat. Mangalul obți- nut într’un astfel de cuptor este de o calitate-infe- rioară celui dat de bocșe. . ■ . .. Cuptorul mobil ȚNIIME,- cel' mai utilizat în gospodăria forestieră sovietică, de forma unui clopot, din fontă, de o greutate de 250 kgr,, este prevăzut cu 4 coșuri pentru evacuarea fumului și 4 coșuri pen- tru primirea aerului, cu dispozitive de reglare auto- mată a procesului de carbonizare. Cronic a 205 Este folosit pentru mangalizarea lemnului rotund de pin de 2—8 cm. grosime, timpul de ardere com- pletă a unui cuptor fiind de 12 ore, repartizat astfel; 1—1,5 ore pentru formarea bocșei, 0,5 ore pentru aprindere, 6 ore pentru procesul carbonizării. 4 ore pentru răcire In cuptorul ȚNIIME se obține o cantitate de 120— 150 kgr. cărbune de lemn de pin, revenind 55—60 kgr. cărbune Ia 1 m. c., lemn, pe când într’o bocșe se obțin 40—75 kgr. cărbune. Cărbunele dat de aceste cuptoare este superior ca- litativ celui rezultat din alte procedee. In partea a doua a referatului, conferențiarul, ocu, pându-se de proprietățile cărbunelui de lemn, citează m legătură cu rezistența normală a cărbunelui Ia stri- 7500—7800 cal./kg. pentru cărbunele ars în bocșe, 6200—650 cal/kg. pentru cărbunele ars în cuptoare. Puterea pyiometrică este de 1400—14600 C. Greutatea hectolitrică, la 6—8% umiditate, 12,5—18 kgr. la 14 —26 kgr. Ia 20 —30 kgr. la este de: cărbunele cărbunele cărbunele cărbunele dc lemn cu din lemn de rășinoase, din lemn de foioase moi din lemn de foioase tari. vire, după T. H. H o v a n s k i și următoarele date: B. N. S t o g o v Rezistența la 150 (kg/cm2) pentru: pin, dealungul fibrelor perpendicular pe fibre 193,5 11,2 molid mesteacăn 89,5 211.0 8,9 S?,7 Higroscopicltatea. în 24 ore, pe esențe, variaza, în- tre 4 și 16,3 Puterea calorifică medie (Q—30,51 C 4-273,4 H, f,, mula lui N. I. Ni chit in), după Huhreansk, este de: In concluzie, față de avantagiile pe care le prezintă cuptoarele mob le, introducerea lor și la noi este ne- cesară pentru că . — se scurtează timpul de pregătire prin eliminarea operațiuni’ de îmbrăcare a bocșei; — se pot culege produse de distilare, care în boc- șele noastre se pierd, seu se colectează prea puțin; — se obțin produse eftine, deci se creează posibi- lități de a satisface nevoi locale, casnice; — se crează posibilități de folosire a brațelor de muncă. Folosirea experienței sovietice, atât în ce privește tehnica propriu zisă cât și organizarea șantierelor de lucru, ne-ar asigura în cazul extinderii cuptoarelor de carbcn'zare, o mai mare productivitate în fabricarea cărbunelui de lemn și o mai rațională utilizare a lemnului mărunt și subțire din exploatările noastre. Ing. I. M. Pavelescu EXTERN Ă C. D.~ 634.928 B. F.: 6 In preajma nouilor instrucțiuni de amenajare sovietice Definmd amenajamentul ca disciplina ce studiază normele după care trebuie să se facă organizarea procesului de producție forestieră, așa încât să se realizeze în mod permanent un gptimum de producție lemnoasă, potrivit condițiunilor staționale ale fie- cărei unități de producție (serie), observăm că în însăși definiția amenajamentului este cuprinsă no- țiunea de organizare a procesului de producție fo- restieră- ceea ce însemnează că amenajamentul nu este decât „planul economic al pădurii", plan de lungă durată, ce s’a impus chiar în economia forestieră ca- pitalistă-datorită naturii complicate a producției lem. noaso și funcțiun’i sociale a pădurii. Daca însă în economia forestieră burgheză, amenajamentul nu este decât un fenomen de suprastructură P”m care sfatul burghez încearcă să rezolve contradVia între ten- dința proprietarului particular da a transforma în bani capitalul-lemn și funcțiunea sociala de necor-! testat a pădurilor în marea tară a socialismului, a- menajamentul este instrumentul de infrastructură ce reglementează și planifică producția foresFeră. con- tradicția fiind aici înlăturată prin socializarea pm~: prietății. iar organizarea procesului de producție fă- cându-se aici în conformitate cu interesele economico, sociale ale întregului popor, interese ce nu contrazici, și nu sunt în opoziție cu natura biologică specifică a producției forestiere, așa cum se întâmplă în siste- mul capitalist. . i i Cele două premize ce formează bazele economie' ■ forestiere sovietice sunt: 1) . Pădurile U. R. S. S. constitue o avere a Sta-' tului, avut al întregului popor, și conform principii- ■ lor partidului șî guvernului, organizarea producției trebuie să fie în deplină concordanță cu interesele so_.‘: ciale, mai ales că pădurile sunt factori hotărâtori în lupta de transformare a naturii. 2) Sistemul planificat al producției din toate ra- murile de activitate industrială ce reclamă canti'ăți tot mai mari de material lemnos, care este considerat ca una d’n cele mai importante materii prime. Concepția sovietică de acum nu este decât concluzia logică prin care se organizează producția celui mai mare patrimoniu forestier d:n lumel), pentru bună starea întregului popor sovietic. Ținând seama de structura patrimoniului forestier sovietic, de cadrul geogra+ic în care este s’tuat. i) să mmărim conținutul ce-1 capătă cele două p’inciph fundamentale ale amenajamentului. Principiul permanenții (sau al continuității) a fost v u discutat recent în U. R. S. S.. cu ocazia confe- rlnții pentru elaborarea unor noui instrucțiuni dr amenajare sovietice. Teza prezentată de docentul universiiar A. A. Ba i. t i n susține că principiul' continuității tăierilor este . învechit și ilustrează tocmai atitudinea rapace ce o iare proprietarul burghez față de pădure ceea ce a Xblgat amenajamentul, tocmai pentru a frâna a- cesslă atitudine, să emită acest principiu ce regie, montează recoltarea și a cărui concluzie practică este ț raportul susținut. ț Acest' principiu susține B a i c 1 n nu are apîicabi- )jdiate. în U. R. S. S. unde, din cauza răspândirii zo- , 1) Cf. Ing. Dr. I. Popescu-Zelelin: Amenajarea pă- C*!durilor în U. R. S7 S„ conferință ț’nută la 4 Martie '1949 recenzată în Revista Pădurilor Nr. 2/1949, pp. 191—92. 2C6 Mevisti le tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1949 nale ce a determinat formarea de grupe de păduri și din cauză că pădurile sunt în proprietatea Statului, el nu-și mai găsește rostul. Pornind dela aceste premize analizează cazul pă- durilor din grupa III-a unde procentul de împădu- rire este de 60—70 și chiar de 90% și unde d°ci in- teresul just al economiei sovietice este de a ceda o însemnată parte din cultura forestieră altor culturi mai economice, mai ales în urma încercărilor încu- nunate de succes ale lui Miciurin în culturile polare. Analizează apoi cazul pădurilor din grupa I și TT-a situate tocmai în regiuni unde procentul de îmoă- durire este scăzut și unde deci trebuie să se reducă brusc recoltările și să se facă plantatiuni masive. Și într’un caz și în altul deci, susține B a i t i n, principiul continuității nu-și găsește aplicabilitatea la pădurile sovietice și de aceia ar trebui să sufere o schimbare de conținut, mai ales că însăși constituția sovietică nu vorbește nicăieri de tăieri cu continui- tate și raport susținut ci numai de folosirea fără e- puizare a pădurii prin care se înțelege continui'atea producției economice, și nici decum raportul susținui Teza susținută de Prof. N. P. Anucin si Ing. E I. Lopuhov arată că termenul „folosire fără e- puizare a pădurii'’ nu este nici el nou și că a fost în- trebuințat încă de acum 38 ani, deci în perioada pre- revoluționară, în instrucțiunile de amenajări din anul 1911. Prin „folosirea fără epuizare” așa cum prevede con- stituția sovietică trebue să se înțeleagă acea folosire în care să se taie numai arboretele ajunse Ia vârsta de exploatare, rămânând în mod obligatoriu în pi cioare arboretele care se desvoltă bine, pentru că numai astfel masa lemnoasă ce se adaogă prin creș- tere compensează tăierile anuale. Principiul continuității, susține Anucin, s’a im- pus în amenajament prin însăși natura procesului de producție care este continuu, deoarece creșterea nu este _decât masa lemnoasă ce se depune anual și care deci se impune a fi recoltată. Pe de altă parte, recoltarea cu raport susținut im- plică existența și folosirea fără termen a pădurii- In ceea ce privește împărțirea în grupe a pădurilor și neaplicabilitatea principiului continuității decât la pădurile din grupa Il-a, Anucin critică acest mod îngust de a vedea, deoarece chiar la pădurile din grupa l-a (păduri de protecție), arborii muribunzi trebue în mod obligatoriu tăiați la timp potrivit. în cadrul tăierilor de îngrijire, întrucât procesul de moarte se petrece ca și cel de creștere, continuu în pădure și a nu recolta arborii în mod continuu, așa cum este indicat de însăși natura procesului biologic, însemnează a transforma pădurile din grupa l-a în- ir’un cimitir de arbori. In privința pădurilor din grupa III-a, în care pre- domină de obicei arboretele de vârstă exploatabilă sau cele trecute de această vârstă, pentru folosirea rațională a lor. în interesul economiei sovietice, pen tru început este necesar a se exploata intensiv. însă după tăierea surplusului, quantumul folosirii anuale va fi limitat la creșterea anuală, pentru a se evita epuizarea pădurilor. Rezultă deci, conchide Anucin, că în toate trei grupele, adică pe întreg teritoriul atribuit gospodă riei forestiere, va trebui aplicat principiul permanen ții. Tn cazul când o parte din teritoriul forestier va fi destinat altei culturi, atunci întreaga pădure exis- tentă pe acel teritoriu va fi imediat tăiată și în vii- tor regimul de exploatare nu va mai aparține eco- nomiei forestiere ci acelei agricole. Trecerea deci pentru o altă folosință a unei părți din teritoriul forestier nu se contrazice cu ideia fo- losinții permanente a pădurii, care ideie se aplică numai pentru teritoriile care rămân pentru' gospo- dăria forestieră propriu zisă. ■ ' Principiul permanenței este progresiv și corespunde intereselor gospodăriei forestiere socialiste, de oarece deia continuității este subordonată ideii sporirii pro ductivității terenurilor forestiere, asigurând totodată organizațiilor de exploatare și industrializare a lemnu- lui o bază stabilă și de lungă durată, ușurând prin aceasta planificarea. Cel de al doilea principiu fundamental al amena- jamentuluî, principiul rentabilității, în sistemul ca- pitalist nu este altceva decât cel mai mare profit posibil depe urma pădurii și se traduce în practică prin asemuirea pădurii cu un capital bancar ce tre- bue să producă un profit cât mai mare, fără a se ține seamă de importanța biologică a pădurii. Acest principiu își schimbă conținutul în economia sovietică, care nu are drept piatră fundamentală pro. fitul, ci desvoltarea armonică a tuturor ramurilor in- dustriale, ceea ce se traduce în practică prin satisfa- cerea nevoilor tării cu acele sortimente lemnoase de care principalele întreprinderi au nevoie. Acest principiu necunoscut amenai amantului bur ghez se numește „principiul utilității sociale". Se pune totuși și în economia socialistă principiul rentabilității, dar nu sub forma beneficiului ci sub a- ceea de a spori la maximum producția forestieră can. titativ și calitativ pentru a avea drept efect econo- mic, micșorarea prețului de cost. Putem numi acest principiu al maximului de producție. In preajma elaborării noilor instrucțiuni se pare că teza sănătoasă a lui Anucin a obținut succesul de- plin; totuși nu trebue subestimată intenția lui Bai- t i n de a introduce o notă progresistă în amenaja- ment, prin aceea că pădurea nu trebue considerată ca un stătu quo ce trebue păstrat într’o formă fixă ci armonizat după nevoile societății, sporită acolo unde este nevoie și redusă acolo unde este de pri- sos. Această notă progresistă se oglindește destul de bine și în vechile instrucțiuni de amenajare sovieti- ce, prin împărțirea patrimoniului forestiere în grupe funcționale ce nu au alt scop decât de a intensifica și forța culturile forestiere acolo unde se simte lipsa de păduri si a spori exploatările acolo unde pădurile sunt din abundență. Eliberat de contradicțiile ce macină amenajamentul burghez, amenajamentul sovietic își deschide drum luminos cu pași de uriaș. G. Predescu Asupra organizării învățământului și tehnicii rezinajului Exploatarea rășinii are o importanță mare, pen- trucă produsele extrase — colofoniul (sacâzul) și uleiul de terebentină — sunt foarte căutate în in- dustria chimică. In condițiunile economice prezente, când trebue să punem în valoare toate materiile prime care se găsesc în țară, practica rezinajulut ridică un mare număr de probleme. Pentru a fi remunerator, rezinajul nu poate să rămână înțepenit în regule tradiționale neschimbate. Trebue să se adapteze împrejurărilor.In fiecare caz, soluțiunea rațională se razimă, în primul rând, pe o cunoaștere aprofundată a condițiunilor producțiu- nii, a factorilor care influențează asupra producțiu- nii, atât în ce privește cantitatea cât și calitatea, Cronic a 207 și i urmărilor pentru desvoltarea ulterioară a ar- bon lui. A-tăzi, la noi, colectarea rășinii s’a încredințat Societății de Stat pentru colectarea plantelor far- maceutice, „PLAFAR'*. Asupra acestei probleme, există o literatură bo- gată, în toate țările, în special în URSS. Aproape la toate congresele internaționale silvice, s’au prezentat referate asupra producțiunii rășinii și asupra cauzelor care influențează randamentul practicii rezinajului. In Franța, pentru punerea la punct a tuturor cu- noștințelor in materie de rezinaj, ființează un Institut de învățământ superior, denumit „Institutul Pinului" aceasta, deoarece, acolo, cantitatea cea mai mare de rășină se recoltează dela diferite specii de pin (Pinus maritima, Pinus Laricio, Pinus hate- pensis și Pinus silvestris). Institutul Pinului, atașat la Facultatea de Științe din Bordeaux și subvenționat de Ministerul Agri- c’jlturii, a fost creat în scopul de a ajuta la des- voltarea industriilor derivate ale lemnului și .ale p’oduselor rășinoase. In acest scop, Institutul Pinu- lui are următoarea structură: I. . un laborator de cercetări; 2. un laborator de analize; 3. un învățământ tehnic; 4. un oficiu de documentare și de informații. I. LABORATORUL DE CERCETĂRI Laboratorul do 'cercetări cuprinde patru servicii sau secțiuni: Secțiune I, Recolta și tratamentul rășinii: — ameliorarea produselor de rășinare; — studiul comparativ al diverselor procedee de distilări, ameliorarea lor; . — utilizarea subproduselor. Secțiur >a II. Esența de terebentină și derivatele ei: — studiul teoretic al diverselor esen- țe de terebentină și al elementelor cari intră în compunerea lor; — utilizarea industrială a acestor e- sențe sau a elementelor componen- te în sintezele deja cunoscute; cer- cetări de noui aplicațiuni; — studiul esențelor terpenice, în ge- neral. Secțiunea III. Colofoniul și derivatele lui: — studiul teoretic al diverselor rășini și colofoniurl și al componenților lor; — compoziția și (proprietățile uleiuri- lor de rășină; — aplicațiunile acestor cercetări la in- dustriile deja existente și la no> sinteze și utilizări. Secțiunea IV. Lemnul și subprodusele forestiere : Această secțiune cuprinde două subsecții: aceea a hârtiei și aceea a distilării lemnului, cercetându-se în special utilizarea lemnului (în deosebi a lemnului de pin), în aceste două ramuri ale industriei. II. LABORATORUL DE ANALIZE — analiza materiilor prime și a produselor fabri- cate de industriile mai sus menționate. — serviciul de reprimarea fraudelor în materie de produse rășinoase. III. INVAȚ AMANTUL TEHNIC Acest învățământ cuprinde: 1. un învățământ teoretic, constând '.din .cursuri publice, predate la Facultatea de Științe, asupra ră- șinilor, terpenelor, parfumurilor, lemnelor și indus- triilor care țin de aceste produse. 2. un învățământ practic, în care studenții și ingi- nerii, doritori să se perfecționeze în studiul lemnului și al produselor rășinoase, pot să întreprindă, sub direcția personalului de laborator, fie cercetări ori- ginale în vederea obținerii gradului de „diplomă de studii superioare", de „doctor" sau „inginer doctor", fie lucrări de punere la punct, din punct de vedere industrial. IV. OFICIUL DE DOCUMENTARE Buletinul Institutului Pinului publică, lunar, dări de seamă asupra lucrărilor originale efectuate în laboratoarele respective, precum și documentarea re- lativă la produsele rășinoase și asupra lemnului. La- boratorul dă celor interesați, toate informațiuniJe relative la industriile mai sus menționate. Din. expunerea organizării învățământului acestei tehnici, care la noi s’ar putea practica pe o scară mai întinsă numai la molid (arboretele de pin fiind foarte puține), cred că s’ar putea deduce multe su- gestii pentru completarea organizării învățământu lui nostru silvic de specialitate, spre a ieși din epo- ca de tatonări, în care se găsește această industrie derivată a lemnului. Institutul de Cercetări Forestiere ar putea dea- semenea să aducă o prețioasă colaborare învăță- mântului, prin întreprinderea unor serii de studii și experiențe, pe teren, în diverse părți ale țării, asupra tehnicei rezinajului. Prof. onor. Dr. D. Dramba AU APĂRUT: MINISTERUL SILVICULTURII : Instrucțiuni pentru prevenirea și organizarea stingerii incendiilor de păduri. (București), Mai 1949, 30 p. MINISTERUL SILVICULTURII : Curățirea pădurilor de uscături, doborâturi și resturi de exploa- tare. (Foaie volantă, 1949), 4 p. MINISTERUL SILVICULTURII : Importanța cule- gerii semințelor forestiere. (Foaie volantă, 1949), 4 pagini. c. B. D.: 634.95623 F.: 23.23 MOLCEANOV, A. A. Prevederea recoltei de se~ -minte la molid „Dokladâ Akademii Nauk SSR” —• Dările de seamă ale Academiei de Științe din URSS, 1949, voi. LXIV, Nr. 5, pp. 719—712. In Revista Pădurilor s’au scris, de mai multe ori în ultimii ani, articole în legătură eu fonologia fo- restieră, iar la unitățile exterioare ale administra- ției silvice se execută observuțiuni fenologice ,pe mai toată suprafața păduroasă a țării, cu scopul principal de a se cunoaște mai bine pădurile, modul de comportare a speciilor (care le populează) în dife- ritele stațiuni în care se află instalate, astfel încât prin această cunoaștere să se poată interveni în cul- tura pădurilor, d’rijându-le către o productivitate cât mai ridicată. Prin observarea și studiul detailat al fazelor pe- riodice de vegetație (înfrunzite. înflorire, coacerea fructelor, etc.) se urmăresc probleme mici în ca- drul marii probleme „Cunoașterea pădurilor”, mai mici, dar nu mai puțin importante pentru practica silv’că. Astfel, una din probleme este aceea a fruc- tificatiei. Prin observatiuniie fenoloeice asupra faze- lor ..înflorirea” și !..coacerea fructelor” se caută ca din datele culese mai mulți ani de-a-rândul să se descifreze cele două aspecte ale problemei: 1. perio- dic’tatea anilor de sămân+ă și 2. prevederea recol- telor de sămânță pe anul în curs. Pentru stabilirea periodicită+ii amlor de sămânță (a fructificației), este simplu de înțeles, trebue un număr mai mare de ani de observație, astfel încât să se poată stabili o medie cât mai aproape de normal. Pentru preve- derea recoltelor pe anul în curs, din observarea fa- zei ..înfloririi”, se poate deduce, când datele sunt notate, comunicate si centralizate în timp util, dacă vom avea un an de sămânță — pentru specia sau speciile care ne interesează — sau nu. Folosul cunoașterii periodicității anilor cu fructifi- catie ca și fructificația pe anul în curs se simte atunci când lucrăm la planificarea strângerii semin- țelor si la proectarea lucrărilor de plantațiuni sau în general, la regenerări artificiale, pe mai mulți ani. Considerând numai problema prevederii fruct'fi- cației pe anul în curs, reținem că folosind ca metodă de investigație studiul înfloririi înseamnă să atingem obiectivul dar să lucrăm cu o întârziere: până se notează datele, până ce se colectează etc., trece timp, încât planificarea recoltării semințelor și a lucrări- lor care decurg de aici întârzie ; deasemeni. Deaceea, s’a încercat să se găsească și alte me- tode de cercetare care să permită o prevedere a fructificației mai de timpuriu. Astfel, o cale era aceea a utilizării datelor meteorologice din anul pre- mergător anului care ne interesează, adică datele cli- matice la epoca formării mugurilor. M o 1 c e a no v, autorul referatului de care ne ocu- păm, arată că pentru molid, prevederea anilor de să- mânță pe baza datelor meteorologice, nu se poate face. Pentru acest motiv a încercat o altă metodă și anu- me aceea a examinării mugurilor floriferi masculi. Aceștia sunt indicați în asemenea cercetări, pentru- că sunt numeroși pe lujerii anuali: 5-10 muguri la baza lujerului. „Abundența mugurilor la baza lu- jerilor reprezintă tocmai abundența înfloririi și a fructificației molidului în anul următor de vegeta- ție”. Mugurii floriferi femeii s’au dovedit mai puțin indicați pentru prevederea recoltei de semințe pentrucă sunt și mai puțini și, deosebit de aceasta, «unt și împrăștiați in toată partea de sus a coroanei. Metoda aceasta de determinare a recoltei viitoare de semințe, estimând abundența mugurilor floriferi masculi, â încercat-o Molceanov pentru prima dată ") Traducerea integrală a textului original se află la biblioteca ICEF. (Tradus de Ing. V. Leandru). în iarna 1939—40. A verificat estimarea în primăva- ra următoare și apoi recolta în toamna anului 1940-41 Pe baza primelor rezultate a continuat a urmări re- coltele în acest fel până în 1946 inclusiv. Cu datele colectate a prelucrat metoda de lucru căutând să stabilească relația dintre numărul mugurilor mas- culi, abundența înfloririi și fructificației. Practic a constatat că. în regiunea Arhanghelsc. Ia finele lunii Martie, este momentul cel mai favo- rabil pentru prevederea fructificației (pentru molid;, iar în reg'unea Moscovei — finele lunii Februarie La aceste termene, mugurii sunt atât de desvoltați „încât pe timp senin se văd cu ochii liberi pe arbo- rii în picioare". Mai devreme de aceste termene (în Ianuarie, Februarie), sunt încă prea mici și ascunși în solzi. Ar fi foarte interesant să se încerce și la noi acea- stă metodă. Pentru început s’ar proceda așa cum a făcut și Molceanov în 1941: A mers în parchetele cu tăiere rasă. „Arborii s’au ales din locuri diferite, iar din partea de sus a coroanei s’au luat Ia întâmplare 8-10 crengi". Cu deosebită atențiune s’a cercetat vâr- ful crengii, iar în limitele jumătății exterioare a coroanei se cercetau și ramurile de ordinul II. Pe ramurile de ordinul II s’au urmărit cu atenție mu- gurii dela baza lujerului anual, determinându-se pa- tru gradații în abundenta mugurilor. 1. „Mulți" (10-15 muguri floriferi la baza luje- rului anual); 2. „Există” (3—5 muguri floriferi la baza lujerului anual); 3. „Puțini” (mugurii se întâlnesc dispersați și nu pe toate crăcile); 4. „Nu există” (nu se observă muguri), In parchetele respective, Molceanov a făcut cer- cetările lui în trei puncte diferite, distanțate la 10-15 km luând din fiecare punct 27-30 arbori. Paralel cu estimarea menționată., mai sus, Molcea- nov lua și câte 10 crengi la întâmplare numărând pe ele mugurii pe porțiunile 0-10 cm. 11-20 cm., 21-30 cm, 31-40 cm, 41-50 cm, dela vârful crengii. In felul acesta a putut stabili cantitativ variația nu- mărului mugurilor dela periferie spre centrul co- roanei și legătura strânsă dintre gradația abunden- tii mugurilor floriferi masculi și gradația abunden- ții înfloririi. Cu alte cuvinte: dacă iama se găsesc un număr mare de muguri floriferi masculi, primă- vara are Ioc o înflorire abundentă, iar toamna o fructificație bogată. S’ar părea deci că cercetând iar- na, la o anumită dată potrivită, numărul mugurilor floriferi masculi la periferia coroanei (unde se găse- ște cel mai mare număr de muguri), chestiunea re- coltei dc semințe este clarificată. Metoda însă are o lipsă și anume: „nu se poate prevedea compromi- terea recoltei din cauza condițiunilor meteorologice nefavorabile (înghețuri târzii, etc-)”. Pentru acest motiv trebue aduse anumite retușări primelor date colectate, de îndată ce se produc condițiunile meteo- rologice nefavorabile. D’n acest studiu al lui Molceanov, dela Institutul Forestier al Academiei de Științe din U. R. S. S., — studiu prezenta't de academicianul V. N. S u c a c e v, reținem următoarele concluzii pentru propria noastră activitate: 1. Cercetarea realității concrete până în cele mai mici detalii pentru ca planificarea lucrărilor să fie bazată pe date certe și controlabile; 2. Cercetarea științifică este în strânsă legătură cu lucrările unităților exterioare. Avem în studiul lui Molceanov un exemplu con- cret de lucru pe teren în afara de obligațiile imedia- te de serviciu. Colegii din exterior vor fi tentați, sperăm, să încerce metoda expusă, astfel încât din observațiile pe care Ie vor face să putem strânge materialul documentar necesar pentru o silvicultură corespunzătoare condițiunilor dela noi. T. Bălanică D O C U M E N T A R E O. Generalități referitoare Ia economia forestieră C. D.: 634.9: 016 B. F.; 01.6 NESTEROV V. G.: Importanța mondială a silviculturii naționale. Gospodăria Forestieră (Lesnoie Ho- ziaistovo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 70—71. U. H. S. S. este țara cea mai înaintată din lume în ce privește economia forestieră. S’au găsit acte do- veditoare despre o economie forestieră rațională în- că de acum 1000 ani, apoi în veacul XIV-XV, serii de construcții navale pe timpul lui Petru cel Mare, etc. In știință, U. R. S. S. dispune de cea mai bogată literatură forestieră naționala din care cităm: Tra- tatul despre pădure șl T. itatul despre tipuri de pă- dure de G. F. Morozov, ș inlele respective fiind apoi desvoltate de V. N; Succ iov-, P. S. Pogrebneac, etc. Chestiunea. metodelor pe tru determinarea tempera- mentului esențelor foresti re, expuse de savanții Turs- ki, Medvedev, etc. Solu. și pădurea de Docuceaev, Gedroif, Tiurin, ctc. Prol emele regimului apelor stu- diate de acad. G. N. VI :oțchi, prof. Pogrebneac, etc. Teoria regenerărilor na’ irale expusă în mai multe lucrări de prof. N. S. Nesterov, Voit, Kapper, etc. Structura și desvoltarea asociațiilor forestiere de prof. Tiurin, Tcacenco, Tretiacov, etc. Substituirea esențelor, tratată de prof. Sucaciov, Zieablovschi, Morozov, etc. Tăierile de ameliorare de prof. Tcacenco, Melehov, Komantovski, Silvicultura de stepă de Docuceaiev, Graf, și V&soțchi. Entomologia și fitopa- tologia forestieră de Vanin. lacevschi, Rimski-Kor- sacov etc. V. Lis C. D.: 634.925.12: 634.953:6 B. F. 06.2 • * * : Comisiunea europeană pentru Europa. Comi- tetul lemnului. (Commision economique pour V Europe •— Commit4 du bois), Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 1942. Comitetul lemnului din Comisiunea economică pen- tru Europa și-a ținut â 4-a sesiune Ia Geneva în Martie 1949. S’a discutat' 1. Situația internațională a lemnului care s’a dovedit a fi într’un echilibru in- stabil. 2. Prețul ridicat al lemnului. 3. Situația Ger- maniei care din țară exportatoare a devenit impor- tatoare. 4. Producția de lemn europeană și împru- muturile Băncii Internaționale, I. D. — T. C. D.: 634.925.12: 634.953.6 B. F.: 07.2:24.4 DERIABINA I.: Contribuția savanților la opera de împăduriri. Gospodăria forestieră (Lesnoie Ho- ziaisțvo), 2, 1942, Nr. 4, pp. 63-64. Colectivul Facultății de Biologie a Universității din Moscova a inițiat, iar Consiliul profesoral a ho- tărît, ca să contribue la rezolvarea mai multor pro- bleme în legătură cu executarea Decretului din 20 X 1948, punându-se în studiu chestiuni cari privesc, alegerea amestecurilor celor mai potrivite de arbori și arbuști pentru perdele de protecție, cu referințe și la păsările și animalele utile, cari le vor popula, metodele optime de cultivare a acestor perdele, păs- trarea semințelor, studierea condițiunilor de des- volțare a mycorhizei, ereditatea la plante, cu referin- țe la sporirea recoltelor, combaterea dăunătorilor, ereditatea la animalele domestice, cultivarea și ex- ploatarea peștelui și a păsărilor domestice acuatice. S’a întocmit programul de lucrări, s’au trasat sarci- nile, iar mai multe echipe au și plecat pe teren. In colectivul de lucru au intrat și savanții Facultății de Geologie. V. Lis C. D.: 634.9:92 B. F.. 09.31 Gt-DNEV E. D-: Profesorul Andrei Petrovici Tolski Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hozia'stvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 62-69. Numele lui Tolski, unul din fondatorii silviculturii ruse, este legat de masivul „Buzaludschii Bor11, unde a lucrat d.n 1903, ca prim șef al Ocolului de experi- mentație atunci înființat în acel masiv. In 14 ani de serviciu la acest ocol. Profesorul Tolski a rezolvat cu succes problemele ce i s’au pus în acest masiv, în care pinul (P. silvestris), aflat la limita sa sudestică de vegetație, formează o insulă de cca. 70 000 ha. De- spre lucrările executate a scris un mare număr de lucrări de cea mai mare importanță în materie de silvicultură și amenajament. Din lucrările îndeplinite, de mare importanță sunt plantațiile de pin pe dune de nisip, reușite cu o tehnică specială, și bogatele experimentalii în mate- rie de împăduriri cu amestec de diverse esențe -în diferite condițiuni de stațiune. II interesa în grad superlativ și chestiunea introducerii esențelor exo- tice, în vederea găsirii '.celor mai potrivite pentru condițiunile rusești, în stațiunea respectivă. A stu- diat chestiunea semințelor forestiere, dovedind că semințele cele mai grele, cari cad întâi, sunt și cele «nai bune. A făcut multe lucrări în cercetarea vieții sistemului radicilar al esențelor forestiere, trăgînd prețioase concluzii pentru silvicultura în stepă. Ma- rele merit ș lui A. P. Tolski a fost că dispunând de un enorm material experimental adunat personal, a căutat întotdeauna să-l prelucreze sub raportul 1- storico-natural. In ultimii 20 ani de viață a fost profesor Ia mal multe institute de silvicultură. V. Lis C. 4.: 634.9: 92 B. F.: 09.31 SUCACIOV V. H. Acad.: Gheorghii Feodorovici Mo- rozov. Gospodăria forestieră (Lesnoie Hoziaist- vo), 2, 1949, Nr. 4, pp. 86-90. G. F. Morozov s’a născut la 7 Ianuarie 1864 în Pe- tersburg. Personalitatea sa și dragostea lui rară pen- tru știință s’au manifestat încă din tinerețe, când, îm- potriva dorinței părinților săi care-I pregăteau pen- tru cariera militară, — părăsește milităria după trei ani și se înscrie la Institutul forestier din Petersburg După absolvirea acestuia, având vocație de pedagog, își începe cariera la școala silvică din Hrenov —• Voronej, ca profesor. In lucrările sale s’a întâlnit aci cu marele V. V. Docuceaev și școala sa și în primul rând cu botanistul G. I. Tanfiliev, cari au determi- nat orientarea întregii sale activități științifice. Deși foarte ocupat cu școala și lucrările practice de teren, reușește să scrie multe articole de fond în mai multe reviste științifice forestiere și articole și în 1901 ob- ține catedra de silvicultură generală la Institutul fo- restier din Petersburg. Din 1904 și până Ia 1919 a fost redactorul „Revistei Forestiere” (Lesnoi Jurnal) 210 Revistele tehnice AGER — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1940 G. F. Morozov a murit la S Mai 1920 lângă Simfe- ropol. Activitatea literară a lui G. F. Morozov a fost foarte intensă. Pentru meritele sale de fitocenolog, biogcocenolog, t,poiog forestier șl silvicultor, este considerat pe drept cuvânt nu numai corifeu al sil- viculturii ruse, dar și un mare biolog. Morozov a fost primul care a enunțat teza că studiul asocia- țiilor vegetale constituie baza științifică a silvicul- turii. A fost primul care a adunat materialul pentru lămurirea raporturilor reciproce dintre plantele de pădure, i-a dat caracteiul științific necesar și a a- rătat importanța lui biologică. Această nouă ramură a științei a căpătat atunci denumirea de fitosociolo- gie (astăzi fitocenologie). Morozov a acordat foarte multă atenție și problemei subtituirii esențelor fo- restiere. Aci trebue să subliniem acțiunea sa hotă- rîtă împotriva recunoașterii așa ziselor formații finale”, cari mai apoi în literatura străină și mai ales în aceea americană, au căpătat denumirea de „formațiuni-climax". In toate lucrările sale domină ideia că omul trebue să conducă economia forestieră în așa fel încât transformând în sensul dorit na- tura pădurii, șporindu-i utilitatea, uzând de cu- noașterea legilor vieții sale, să nu modifice în ace- lași timp acele proprietăți naturale, cari îi deter- mină rezistența și marile calități productive. Moro- zov n'a fost numai Întemeietorul fitocenologmi, dar și acela care a pus cheia de boltă a biogeocenolo- giei. Dar cca mai mare importanță practică o vedea Morozov în desvoltarea teoriei sale despre tipologia forestieră; el a fost primul care a pus o bază solidă importanței condițiunilor staționale de vegetație în problema clasificării pădurilor. Această problemă a dat naștere la o literatură . excepțional de bogată. Nu putem omite deasemeni opmiile sale despre așa zisa continuitate în exploatări sau raportul susținut, care au fost adesea vehement atacate de adversarii săi. Nu este drept să-l acuzăm pe Morozov că ar fi negat nevoia de transformare și ameliorare a pădu- rilor URSS. Din contră Morozov învață că în eco- nomia forestieră trebue ținut seama nu.numai- de proprietățile naturale ale pădurii, dar și de circum- stanțele economice ale timpului respectiv. In legă- tură cu doctrina sa despre tipurile de arborete, Mo- rozov îndemna cu toată căldura și puterea sa de convingere, ca silvicultorii să renunțe la procedeele universale („șabloane”) in cultura pădurilor.' Inter- pretarea dată de el multor fenomene ce au loc în pădure poate constitui exemple de aplicare a me- todei dialectice. V. Lis. I. Științe de ba să în studiul pădurii C. D.: 551.562.6 B. F. : 11.21.2 MURETOV, N. S.: Avem nevoe de lucrări de climă- tologie. Gospodăria forestieră (Lesnoie Hoziaist. vo), 2, 1949, Nr. 4, pp. 81-84. Pentru realizarea cât mai apropiată a planului de transformare a naturii este nevoe și de cunoașterea *^t mai aprofundată a specificului climatic și a fe- nomenelor meteorologice în regiunile în care se vor desfășura lucrările de împăduriri de protecție. Au- torul face un scurt istoric al calamităților mari me- teorologice abătute asupra Rusiei și URSS meridio- nale (furtuni cu viteza de 20—30 m/sec., cari au spul- berat solul până la 12 cm. iar în unele părți și la 25 cm. adâncime, înghețuri, ruperi de nori, etc.). Prima sarcină care revine climatologiei pentru a contribui la buna proiectare și executare a împădu- ririlor de protecție este alcătuirea urgentă a hărți- lor speciale și clasificarea climatologîcă a teritoriilor expuse influenței nefaste a factorilor meteorologici. Pe baza datelor meteorologice culese și concretizate în hărți s’au putut stabili datele de începere și ter- minare în fiecare an a lucrărilor de împăduriri în regiunile de stepă și antestepă. Dm lucrările făcute a reieșit că este nevoe să se cunoască următorii factori; a) mersul primăverii și durata ei; b) prec’pitațiunile atmosferice de primăvară, și de toamnă; c) desghe- țurile de iarnă; d) brumele șl poleiul; e) viscolele cu zăr jidă; f) viscolele puternice de iarnă — fără zăpadă, g) gerurile târzii- O altă problemă este aceia de a studia influența fâșiilor de protecție asupra condițiunilor climatice locale. Lucrările făcute până în prezent de institu- tele de cercetări forestiere au suferit de lipsa de di, matoiogi și apoi de scurtimea perioadelor de obser- vație. Obervațiunile asupra fenomenelor climatice fă- cute deja, precum și acelea proectate, — au o im- portanță mondială. V. Lis. C. D. 634.928.4 : 634.949. B. F. : 1.144:33.8. BOISCHOT și BĂRBIER : Rumegușul de lemn ca sursă de humus (La sciure de bois comme source d’humus), Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 139, pp. 13. Rumegușul de lemn poate constitui o sursă de hu- mus cu toate că din punct de vedere practic agricol este departe de a avea aceiași valoare ca paiele. 1. D. — T. C- D.: 631.875. B. F. : 11.47.12 4 MATI C.: Avântul luat de industria turbei compost în Ungaria (L’essor de la tourbe- compost en Hongrie), Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 142, pp. 82—84. In Ungaria, gunoiul de grajd nu asigură decât ju- mătate din nevoile de îngrășăminte organice ale a- griculturii, în timp ce îngrășămintele chimice nu pu- teau fi întrebuințate cu eficacitate peste tot. După exemplul câtorva țări străine, s’a reușit să se utili- zeze excrementele umane amestecate cu turbă. Pro- cedeul are avantajul dc a rezolva problema lipsei de îngrășăminte chimice și a pune capăt stării de ne- higienă ce domnea în orașele și satele necanalizate Excrementele umane amestecate cu turbă în propor- ție convenabilă devin o masă compactă și inodoră. Acidul humic conținut de turbă distruge orice mi- crob existent în mai puțin de 24 ore. Puterea ferti- lizatoare a acestui amestec este aproape dublă decât a celui mai bun gunoiu de grajd. Autorul arată pe larg modul de preparare al turbei compost și proce- deul de împăștiere pe teren. 1. D.—T. C. b.: 581.16 B. F. : 12.11.2. DANILOV M. D.: Clasificarea arborilor în arborete pe baza teoriei dezvoltării în stadii, Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1948, Nr. 3, pp. 14—18. Toate plantele se desvoltă în etape: 1) etapa, de desvoltare de tinerețe, 2) etapa de desvoltare de maturitate, 3) etapa de desvoltare de îmbătrânire. Fiecărei din aceste etape de desvoltare îi este caracteristic un anumit fel de comportare a arborilor în ce privește vitesa creșterii și maturi- zării respectiv îmbătrânirii. Bazându-se pe aceste proprietăți fiecare etapă de dezvoltare are 5 cate- gorii de arbori. Ca aplicație practică a acestei noui clasificări este datoria de a culege semințele din arborii repede eres, cători, dar cu un tempo de desvoltare încetinit, care își păstrează mult timp energia ridicată de creștere, Documentari 211 precum și din arborii cari cresc repede dar și se des- voltă repede. Deasemenea Ia operațiunile culturale luându-se ca bază această clasificație se vor putea rezolva proble- mele care prin clasificația metafizică a lui Kraft, etc.j nu se puteau rezolva . V. L. C. D.: 575.2: 582.623. B. F.: 11.5:12.26.4 IABLOCOV A. S.: Noi plopi piramidali pentru sta- țiunea Moscovei și regiunile de stepă din Sud Est, rezistenti la iarnă. Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 70—78. Pentru împăduririle de stepă și nevoile arhitecto- nice ale capitalei U.R.S.S. s’a pus problema creerii de hibrizi de plopi cu port frumos, repede crescă- tori, rezistenți la! geruri. După experimentați! făcute de Institutul unional de cercetări și experimentale forestieră, mai mulți ani dearândul, s’a dovedit că varietățile de plopi piramidali aduși pur și simplu (neadaptați) la Moscova n’au rezistat la condițiunile stațiunii respective, dar s’a reușit creiarea de noui varietăți de plopi piramidali, perfect adaptabili la condițiile climei în care au fost creați. S’a creat, astfel, o varietate de plop piramidal per- iect rezistent la vicisitudinile iernii, obținând hibri- dizarea între Populus alba L. și P. Bolleana Lauch. Pueților de elită, în vârstă astăzi de 9—10 ani, li s’a atribuit denumirea de P. sovietica piramiddlis Jabl. Se înmulțește foarte ușor prin butași, este de- corativ, repede crescător, suficient de rezistent la ger. S’au mai făcut încrucișări și de plop negru cu di- de plop piramidal (P. italica și P. nigra) obținându-se de asemenea rezultate foarte sa- tisfăcătoare. Un puet hibridizat și reușit în serie, este P. Jablo- cowi, obținut din încrucișarea Iui P. Bolleana cu un plop negru autohton din Baschiria. Strălucitele rezultate obținute dovedesc că: 1) în silvicultura și arhitectura decorativă, hibridizarea în- depărtată capătă o deosebită importanță în obține- rea de noui și prețioase forme de plante, pentru cnre motiv, această metodă miciuriniană, urmează să fie larg aplicată; 2) prin metoda încrucișării' înde- părtate, problema obținerii de noui șî prețioase spe- cii forestiere, se poate rezolvi într’un timp foarte scurt; 3) în U.R.S.S., creșterea plantelor din prima generație de hibrizi (F) de plante forestiere, a șl pornit și dă rezultate foarte utile. V. Lis. C. D.: 582.282 B. F.: 12.21.7. GRECICHIN V. P.: Cancerul lui Larix sîbirica și stimulantul său, Gospodăria Forestieră (Les- noie Hoziaistvo), 2. 1949, Nr. 3, pp. 27—30. Ciuperca Dasyscypha Willkommil produce foarte mari stricăciuni în arboretele de larice. Cea mai mare mortalitate la arbori e la vârsta până la 5—6 ani, iar într’o măsură mai mică până la vârsta de 30—40 ani după care laricele nu mai este atacat. Se constată că atacul ciupercii este foarte frecvent în locurile umede. Astfel se constată că în locuri uscate, cance- rul s’a observat Ia 1% din arbori, iar în locuri umede, joase, s’au găsit 57—85% din arbori infectați. Se re- comandă tăierea și arderea ramurilor și exemplare- lor bolnave. V. L. C. D.: 582.282:582.635: B. F.: 12.21.7:12.26.53: ROY Z. : Maladia olandeză a ulmului (La maladie hollandaise de l’orme), Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 142. Nota conține generalități asupra ciupercii Ceratos- tomella ulmi și a atacului. Desprindem știrea că D. D. T.-ul și-a găsit și în acest domeniu o utilizare im- portantă. I. D.—T. C. D.: 582.475 (Juniperus) B. F.: 12.25.5 (Juniperus) ȘIMANIUK A. P.: Chiparoșii, Nordului. Gospodăria forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 4, pp. 84—85, Din puținele specii de rășinoase cari populează pă- durile părții europene a URSS, aceia care ește foarte răspândită este ienupărul (Juniperus eommunis L.); în unele locuri aceasta formează desișuri mari de nepătruns. S’au găsit elemente de 12 m. înălțime și 20—24 em. în diametru. Autorul citează un ienupăr găsit în pădurile oc. silvic Gernoluhov din provincia Costroma, care la vârsta de 97 ani a avut 10,75 m. înălțime și 19 cm. la bază; în ocolul silvic citat, ase- menea exemplare nu sunt izolate, ienupărul formând adesea etajul al doilea în codrii de pin! eu foioase. Considerând și lucrările lui Koppen (1885), precum și notele mai recente ale diferiților dendrologi, care semnalează ienuperul în mai multe regiuni ale URSS,- autorul conchide că forma de arbore a acestei plante nu este un fenomen rar, iar arborele în cauză ar merita o atenție mai mare cel puțin în lucrările de împădurirea zonelor verzi în jurul punctelor de aglo- merare a populației. V. Lis. 2. Silvicultura C. D.: 634.952 : 582 475 (Larix) B. FI: 23.12:12.25.5 (Larix) ISACENCO H. M.: Regenerarea naturală a larice - lui în afara arealului său de răspândire, Gos- podăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo) 2, 1949, Nr. 2. pp. 32—34. De mult silvicultorii au semnalat că în afara area- lului său, laricele se regenerează natural foarte ane- voie. Semințișul natural se instalează mai bine nu- mai în masivele de molid cu Pinus strobus, atunci când în acestea lipsește subarboretul. De aceea V. P. Timofeev preconizează îngrijirea insămânțărilor naturale de larice prin rărirea masi- vului matern și îndepărtarea subarboretului și a vege- tației erbacee, la 2-3 ani după instalarea semințișului. Ca un exemplu de bună reușită a insămânțărilor naturale de larice de Siberia autorul arată cazul studiat la leshozul „Bogorodițkoe” din ținutul Tuia, situat la limita de Nord a arealului acestui larice, arătând că 10 arbori bătrâni de larice au produs o frumoasă însămânțare a unei poeni la distanță de 50—100 m. de seminceri. Analiza creșterilor în, dia- metru, înălțime și volum atât în acest punct ca și la un alt punct de experimentare — Similov — a ară- tat că regenerarea naturală de larice aci nu este exclusă, că semințișul natural se instalează ușor în tacturile proaspete, după ridicarea arboretelor cu consistență foarte mare, în special în acelea de molid lipsite de pătura vie. In general însă, condițiile de bază pentru apariția semințișului natural de larice, sunt un sol bine pregătit precum și accesul luminii.. In asemenea condițiuni, semințișul se instalează până și pe arăturile vecine cu pădurea. V. Lis. C. D.: 634.953.6:634.97:634.928.44. B. F.: 24.4:23.21.2. HARITONOVICI F. N.: Tipuri de amestec a Specii- lor de arbori și arbuști în perdelele forestiere de protecție de Stat, Gospodăria forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 23—28. Pornind dela experiența lucrărilor de împăduriri în 212 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1949 stepă, prin cari s’a dovedit că un amestec bine ales al speciilor a garantat crearea unor arborete trainice și prețioase, pentru nouile împăduriri, autorul pro- pune următoarele amestecuri: Tipul de amestec al stejarului cu arbuști pentru soluri cu cernoziom obișnuit și de Sud precum și soluri castanii închise. Stejarul se va amesteca în rânduri cu caragană, scumpie, caprifoi (L. tatarica). Pe soluri de cernoziom obișnuit și de' Sud, pe so- luri castanii deschise și închise stejar amestecat în rânduri cu acerinee și arbuști : stejar — arbust, ar. "ar tătărăsc, stejar, etc. Pe cernoziomuri levigate, cernoziomuri grase și ach- ita obișnuite — stejar cu tei și arbuști, stejâr-arbust, tei; stejar, etc. Pe cernoziomuri levigate, grase, obișnuite si acelea de sud precum și soiuri castanii închise: stejar cu frasin de Pensilvania, cu succesiunea în rânduri ea mai sus. Pe cernoziomuri levigate, grase și acelea obișnuite tipul de amestec de mesteacăn și acerinee: mestea- căn-arbust, paltin de câmp, arbust, mesteacăn, etc. Pe soluri ca mai sus, tipul de amestec de mestea- căn cu ulmacee: mesteacăn-arbust-ulm — arbust, mesteacăn, etc. Se mai recomandă următoarele tipuri: mesteacăn cu tei; frasin cu paltin de câmp; frasin cu arțar tăfă- răsc;-frasin cu ulm; larice cu acerinee și frasin; la- rice cu tei și frasin; salcâm cu ulm; plop cu ulm; plop cu salcie; pinul pur; foioase cu frunza mică ; sălcioară cu acerinee și cătina de râu, detailându-se pentru fiecare tip în parte solurile pe cari pot fi plan- tate, sectoarele geografice ale perdelelor corespunză- toare acestor soluri, precum și schemele de plantare înăuntrul fiecărui tip general. Se mai arată distanța pe rând și între rânduri a pueților și diverse recoman. dațiuni cu privire la întreținerea pueților până la constituirea stării de masiv. V. Lis. C. D.: 634.953.6:634.928.44. B. F.: 24.4:23.21.2. IIARITONOVICI F. N.: Tipuri de amestec a esențe, lor de arbori și arbuști în perdelele forestiere de protecție ale colhozurilor și sovhozurilor. Gospodăria forestieră (Lesnoie Hoziaistvo) 2, 1949, Nr. 4, pp. 58—62. Decretul din 20.X.1948 indică drept esență princi- pală în plantarea perdelelor forestiere în regiunile ae stepă, stejarul, apoi mesteacănul, glădiță, laricele si- berian. ulmul de Turkestan, salcâmul. Pentru stejar se recomandă 4 scheme de amestecuri. Schema I — 50%; 'pueți de stejar în amestec cu caragană, loniecră, scumpie, lemn câinesc, călin și coacăz; stejarul și ar- bh^tii se vor amesteca numai pe rând, astfel: stejar arbust — stejar — arbust — stejar — arbust, etc. Sche- ’mâll-a: stejar cu tei. Schema III-a: stejar 35—40% în amestec cu arbuști și esențe ajutătoare: paltin de câmp, jugastru, arțar tătărăsc, tei și frasin. Schema ' IV-a : stejar 25% cu paltin de câmp, arțar tătărăsc, jugastru, tei pucios, frasin, păr, măr, carpin și arbuști. In tipul de amestec ai mesteacănului ca esență prin- cipală, acesta se va introduce în proporție de 25% în amestec cu/ paltin de câmp, tei, ulm și arbuști. In schemele cu larice siberian, amestecurile vor fi: în schema l-a: larice 50% cu paltin de câmp, și tei; sche- ma Il-a: larice 25% cu paltin de câmp, tei și arbuști; schema III-a: larice și frasin comun — 25%, în ame- stec cu tei, paltin de câmp și arbuști. Pinul comun se va planta în proporție de 50% în amestec cu arbuști. Ulmul de Turkestan ca speciei principală se va planta pe 50% în amestec cu arțar tătărăsc, în schema l-a și în proporție de 25% în amestec cu salcâm, arțar tă- țărăsc și alți arbuști rezistenți la secetă Și soluri să- r-to, în schema II_a. Se dau detalii de plantare și ■indicații asupra solurilor potrivite pentru fiecare schemă în' parte. V. Lis. C. D.: 634.956.13. B. F. : 23.22 TOROPOV I. N. : Experimentarea mașinilor și unel- telor pentru cultura pădurilor. Gospodăria Fore. stieră (Lesnoie Hoziaistvo),. 2, 1949, Nr. 2 pp 53—61. Institutul unional sovietic pentru experimentări și cercetări în economia forestieră a încercat în 1948 un număr de 17 mașini și unelte pentru întrebuințare la păduri. Au fost respinse 4 și anume: plugul PL—70, plugul PL—35, borona LB—5, grapa LRP. S’au găsit că sunt apte pentru aplicare în lucrările de' cultura pădurilor: cultivatorul discoidal dințat tras de cai DZK—6 de 150 kg greutate, lung 1900 mm, lățime 950 mm, înălțime 750 mm, mobilizează fâșia de 90 cm. la adâncime de 46 cm; plugul semănător tras de cai PS—16 cu productivitate de 2—2,5 mii m. liniari pe eră’ cultivatorul pe arcuri PK—4 tras de cai cu pro- ductivitatea de 14—18 mii m. pe zi în parchete și de 20—22 mii m. 1. la împăduriri; mașina de cu- rățat și mobilizat pătura solului — IALP — tractată mecanic, productivitatea până la 25 mii m. pe zi de fășie mobilizată; semănătoarea LS—1 cu patru ronduri trasă de cai: trebue să mai suporte modificări; ma- șina LS—2 pentru scos pueții, trasă de cai: comisia a respins mașina; cultivatorul tractat K—D cu pro- ductivitate de 1,35 m peț zi; mașina de scos pueții trasă de tractorul ST—2, productivitatea 2—2,5 ha/de schimb; idem plugul PV—1; cultivatorul „de frezat” KFK, recomandat cu mențiune pentru terenurile iri- gabile din Asia Mijlocie; semănătoarea universală cu un rând SU—1, trasă de cai, mai necesită oarecari adaptări. Motopompa de incendiu S—M2 fiind grea s’a recomandat numai pentru depozitele forestiere per- manente ; stingătorul pulverizator RLO, purtat în spate, pentru stingere de incendii în păduri, cu productivita- tea de 2,5 litri de țâșnituri de apă pe minut, s’a re- comandat pentru stins pe suprafețe mici. V. Lis. C. O.: 634.956.22:582.475 (P. cembra). B. F. : 23.23.11:12.25.5 (P. cembra). TIHOMIROV B. N.: In pădurile de Pinus cembra. ț™- bue formate serii de exploatare mixte, Gospo. daria Forestieră. (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 36—39. In S.beria sunt cca. 6820 mii de ha de păduri de Pinus cembra (Cedru de Siberia), în care se pot cu- lege conuri de cedru pentru ulei a câte 16—68 kg de semințe pe an. și ha. Se culege însă foarte puțin: în Altai, de exemplu nu se culeg anual decât 5.000 tone, iar în ținutul Krasnoiarsk — 2940 tone. Dar arbore- tele care fructifică cel mai abundent sunt acelea ma- ture, aflate sau trecute de vârsta cxploatabilității; în- seamnă că pe măsura exploatării acestor arborete este periclitată și recoltarea semințelor de cedru foarte bo- gate în grăsimi, mai bogate ca semințele de cânepă de floarea ^soarelui și alte oleaginoase. Autorul preconizează formarea de serii mixte de exploatare în pădurile de Pinus cembra, în cari tă’e- rile rase în arboretele mature să se facă numai în acelea cu fructificare redusă precum și prin tăeri de extracții. Se condamnă sistemul actual de exploatări călăuzite numai de interesul procurării lemnului de calitatea cea mai bună și în condițiuni de exploatare mai .economicoasă, care distruge mari cantități de ar- bori producători permanenți de semințe. Se descrie metoda de organizare a gospodăriei semințelor de ce- dru de Siberia și se scot în evidență avantagiile sale multilaterale. V. Lis. Documentară 513 C. D.: 634.956.23:12.25.5 (Larix). B. F. : 23.23.12:12.25.5 (Larix). ZAHARENCO M. A. : In chestiunea experimentație! la recoltarea semințelor de larice siberian. Gospo- dăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 78—87. Datele teoretice și practice asupra duratei perioadei de recoltare, vârstei de fructificare și a altor detalii de recoltare a semințelor de larice siberian fiind con- troversate, s’au făcut foarte numeroase lucrări expe- rimentale în Hakasia, cari au dus la concluzia că: 1) In Hakasia conurile trebue recoltate începând din prima jumătate a Iui August; 2) De pe la sfârșitul lui Iulie trebue instituită o supraveghere severă a mersului coacerii semințelor spre a fixa (în laborator) data începerii recoltelor ; 3) Până la 10 August trebue categoric interzise tăie- rilej în masivele înj care s’a observat o fructificație abundentă. 4) Să nu se permită arderea crăcilor înainte de a se culege toate conurile depe ele. 5) In anii, de fructificație să se permită tăierea cră- cilor cu conuri în parchetele în rând de tăiere; 6) Centrele de colectare a semințelor trebue amena- jate cu un număr suficient de magazii pentru depozi- tarea semințelor; 7) Institutele de experimentare respective să insti- tue observații puiuu fflnaiiiM telului cum se com- portă arborii Ia care s’au tăiat crăcile cu conuri. V. Lis. C. D.; 634.953.6:634.956. B, F.: 23.23:23.24:24 4. .- Programul de asigurare cu material de împădu- rire a lucrărilor de culturi forestiere în campa- nia 1949. (Din referatul lui V. H. SAMEȚKI, șef adjunct al Direcției culturii pădurilor și ame- liorațiunilor forestiere din Ministerul Economiei forestiere al URSS). Gospodăria Forestieră (Les. noie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 4, pp. 29—31. In cadrul Decretului din 20 Oct, 1948, Ministerul Economiei Forestiere URSS trebue să execute, în 1949, lucrări forestiere de protecție, pe o suprafață de 186,5 mii ha, din cari în primăvara 1949 — 130,3 mii ha. Pentru lucrările de plantațiuni vor fi necesare 1087,4 mii. pueți, dispunându-se deja de 1355,8 mii. pueți. Considerând însă că într’un număr de Direcții pro- vinciale se constată un deficit considerabil de mate- rial de împădurire, — o atenție deosebită se va acorda însămânțărilor cu esențe foioase și care ca și butașii de plop, etc. trebue folosite ori de câte ori este cazul. Deficitul de sămânță resimțit în unele provincii se va acoperi prin trimiteri de sămânță din alte regiuni ex- cedentare. Pentru executarea de plantațiuni în anii 1950 și 1951, Ministerul Silviculturii va avea nevoe de' 6910 milioane pueți verificați și care începând din anul 1949 se vor produce în pepinierele statului în suprafață de 4407 ha. Pepinierele vor fi, fie permanente, pe suprafețe mari în cari lucrările vor fi mecanizate, fie provizorii (vo- lante), cu suprafețe relativ reduse. Terenurile respec- tive vor fi cu grije alese, cât mai bine prelucrate și însămânțate cu material bun și minuțiog selecționat; se va avea grije, ca normele de cantități semănate pe unitate de suprafață să fie respectate întocmai. S’au proectat de pe acum măsuri pentru culesul semințe- lor în perioada 1950—1955, în care scop s’au desem- nat porțiuni de arborete în suprafață de cca. 400 mii ha, cari vor servi drept surse de aprovizionare cu să- mânță bună., însfârșit s’au mai luat o serie de măsuri pentru perfecționarea și repararea celor existente precum și construcția de noui magazii sistematice pentru păstrarea și uscarea semințelor forestiere. - ' V. Lis. C. D.: 634.957.44. B. F. 23.34 GODNEV E. D.: împădurirea nisipurilor din Narîn. Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 3, pp. 4—13. Se dau rezultatele amănunțite ale lucrărilor de îm- pădurire ale dunelor. Se constată că arboretele de pin cu subarboret de amorfa și lonicera au dat o litieră mai bogată, iar stratul de humus este de 30—40 cm, față de arboretele pure de pin care numai la supra- față au ceva humus. Aceste arborete/au reușit numai între dune, unde apa freatică era la adâncime acce. sibilă pentru rădăcini. S’a instalat natura! în unele culturi și plopul, alb, adus din arboretele vecine, for- mând un subetaj prețios pentru pin. Se constată că în 30 ani de cultură nu se observă o scădere a apelor freatice, deci împădurirea în continuare este posibilă. V. L. C. D.: 634.953. B. F.: 24. GHEORGHIEVSCHI N. P.: In chestiunea tăerllor de ameliorare. Gospodăria Forestieră (Lesnoie Ho- ziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 40—47.' Măsurile noastre în direcția culturii și îngrijirii pă- durilor se rezumă în esență la acționarea asupra me- diului arboretelor, iar prin transformarea acestora la acționarea asupra organismelor, arborilor, Prin operațiunile culturale se tinde Ia influențarea asupra compoziției arboretelor, asupra formei arbore- telor, asupra stării de higiena, la preîntâmpinarea ră. ririi naturale, reducerea termenelor pentru formarea lemnului apt pentru întrebuințări tehnice, mărirea vo- lumului lemnos total pe suprafață, sporirea rezistenței pădurii împotriva factorilor destructivi, etc. Deși nu se posedă o documentație prea bogată în acest domeniu, totuși, pe baza lucrărilor practice, se poate afirma astăzi cu certitudine că premisele biologice pentru efectuarea tăierilor de ameliorare sunt: în procesul desvoltării arboretelor pier cca. 90% din indivizi, nu- mai cca. 10% din ei ajungând la maturitate; în pro- cesul lor de desvoltare are loc așa zisa diferențiere biologică a arborilor cu formarea etajată a arborete- lor; arborii pot trece din etajul dominant în acel do- minat și invers ceeace permite ca operațiunile cultu-, rale să se facă și în ambele etaje; arborilor de o spe- cie anumită, în condițiuni staționale date, le cores- pund și anumite dimensiuni maxime; făcând ca arbo- rii de Vârste diferite să se comporte în mod diferit în urnia tăierilor de ameliorare, pe unitatea de supra- față se poate crește un număr diferit de arbori etc. In ceeace privește schimbările ce se produc în aso- ciațiile vegetale lemnoase, în urma executării tăieri- lor de ameliorare, autorul le descrie pe cele mai ca- racteristice după cum urmează: schimbarea condițiuni. ior de creștere și desvoltare nu are numai efecte po- zitive dar și negative, iar tăierile își au rostul numai când cele dintâi predomină; toate schimbările ce se produc sunt indisolubil legate între ele; schimbările survenite ar fi avut loc și în mod natural adică și fără intervenția omului, dar cu o întârziere oarecare; măestria executării lucrărilor de operațiuni culturale este ea această diferență de timp să fie realizată, fără ca arboretul să fie prejudiciat, adică suma efectelor negative a tăierilor să nu pericliteze însuși existența sau starea de sănătate a fitocenozeL In mersul creș- terii curente în volum a arboretului nu se observă legi rigide în raport cu metodele tăierilor de ameliorare, se remarcă însă regula că aboretele cu o productivi- tate mal mică înainte de tăieri, au după tăieri creșteri sporite. Productivitatea arboretului în ce privește fac- torul sol și subsol este prea puțin influențată prin ope. rațiunile culturale. Datele, în ce privește comparația în productivitate, sunt foarte relative, întrucât, în majoritatea cazurilor, porțiunile de experimentație șl încercare comparate, nu sunt niciodată aproape corn- 314 Revistele tehnice AGIR Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1349 plct omogene. In ce privește productivitatea totală a arboretului apoi, practic, aceea cantitativă nu înregi- strează aproape nici-o ameliorare în urma tăierilor de îngrijire; și cu tăieri și fără ele în arborete se petrece unul și' aceiași proces și anume pibcesul de micșorare a numărului arborilor. Acest proces se accelerează însă prin tăierile de îngrijire și aci este și rostul lor, căci prin executarea tăierilor se poate grăbi maturizarea unui arboret cu 20—30 dc ani- Dar productivitatea ar- bdretelor se poate totuși spori prin tăieri de amelio- rare. în anumite cazuri, cum ar fi de exemplu, când îp preajma tăierilor principale un arboret și-a men- ținut _o consistență foats ridicată cu un număr însem- nat de arbori, a căror creșteri au fost frânate de o desime excesivă. Rămâne apoi bine dovedit că, în urma tăierilor de ameliorare, productivitatea sporește când este vorba numai de volumul arborilor verzi (nu și a celor eliminați prin uscare în cazul răririi natu- rale), de asemenea și faptul ameliorării calitative a arboretului prin obținerea de trunchiuri mai groase și mai cilindrice. In ce privește metoda de tăiere, au- torul conchide că sunt bune masivele cu mai multe etaje,, deci tăierile „pe sus” sau „pe jos” urmează a se aplica în funcție de felul cum se prezintă arbore- tul’și linia economică culturală adoptată. Proectarea șt executarea pe teren ă tăierilor de ameliorare trebue făcută numai de personalul tehnic bine calificat și în niciun caz nu poate fi încredințată personalului tehnic inferior. In ce privește viitorul, se recomandă efectua- rea de cercetări în direcția studierii desimii (consisten- ței) arboretelor, ca fiind aceea care le reglementează desvoltarea, ținându-se seama de învățăturile lui I. V. Miciurin și T. D. Lâsenco. ; : i V, Lis. C. D. ; 634.953.6. B. F. : 24.4. O remarcabilă inițiativă a Comsomolului leni- nist. Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 1—3, Decretul istoric al Consiliului de Miniștri și al C. C- al P. C. (b) cu privire la transformarea naturii a zguduit ■ toate forțele creatoăre ale U.R.S.S. In. lucrările de împăduriri, comsomoliștii dețin locu- rile de avangardă și în multe regiuni s’au organizat întreceri, luându-și obligațiuni ca întregul plan de 15 ani, să fie executat în porțiunea respectivă numai în 3—5 ani (Oblastia Stalingrad cu o perdea de protecție în lungime de 170 km și alții). Exemplul tineretului din .Oblastia Stalingrad și Camâșin a antrenat și alte nu- meroase qrgamzațiuni, în special pe acelea din prelu- crarea lemnului, care toate s’au obligat să execute pla- nul cp și Lan asumat, în cele mai bune condițiuni și în termenul cel mai scurt posibil. / •'” ■ - . ■ ■ V. Lis. C. ^.: 634.953.6. . B. F. : 24.4. MORGUNOV, N., S- : Partidul lui Lenin-Sialin, orga- : nizățor al .transformării. naturii. Gospodăria Fo- ■' restleră (Lesnoie . Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 2, pp. 4—7. • -Marele plan de. împ'ădurirc a ținuturilor secetoase este un act epocal. .într’un timp scurt de 15 ani se va transfprțna radical’un. teritoriu de" 1.200 mii km. p. — mațe-.cav suprafața Angliei,? Franței, Italiei, Belgiei și ai Danemarcei luate la uri Ioc., Un- asemenea plan uriaș a, pnțuț șă fie- conceput numai:, de omul sovietic, iar efectușr^r jui, car^ va șterge pentru totdeauna spec- trul ■ $pcptelpr>-șt a foametei, este posibilă — după cum întotdeauna, marele’ Lenin,' —. numai șub - un regina șovietiic. După ce regimul capitalist, -burghezo, moșieresc;, a fost diștruș, regimul sovietic și-a ’ pus ca prim tei stăpânirea naturii-, și înlăturarea pentru tot- dtțauria a lerlhliplpi^flagei.ăl secetei și’istovirii solului. ÂSfiei -lb''diferite congrese și reuniuni ale Partidului, din anii 1921, 1923, 1924, 1927, 1931, 1934,’ 1940 și 1947 s’a discutat această problemă, din care a reeșit impor- tanța enormă a pădurilor. Pentru 1948—1955 se proec. tase efectuarea împăduririlor pe o suprafață de aproape 2 milioane ha. Decretul din 20 Octombrie 1948 este corolarul lu- crărilor Partidului în lupta pentru recolte bogate și statornice cu ajutorul pădurilor, a sistemelor do aso- lamente cu, pajiști, a eleșteelor etc. Pe lângă satisfac- ția de a putea să ia parte la realizarea acestui măreț plan, participanții de toate categoriile vor fi, prin grija Partidului, larg recompensați cu diverse distinc- ții și recompense bănești. Apelul guvernului și al Par- tidului a avut un ecou puternic în toate straturile muncitoare ale U.R.S.S.; deTa lucrătorul cu casma, pănă la savantul de, laborator, care toți au și pășit la lucru, anunțându-se deodată și de pretutindeni mari depășiri de planuri. S’au făcut școli de cadre de executanți, s’a pregătit pentru campania 1949 o cantitate enormă de material de împădurire. Au intrat în funcțiune numeroase stațiuni de împă- durire cu mijloace mecanizate. Multe din colhozuri/și sovhozuri au și reorganizat gospodăriile conform cu noul Decret. V. Lis. C. D. : 634.953.6. B. F.: 24.4. *% Din lupta pentru transformarea naturii (Conferința pentru crearea de mari perdele forestiere de pro. tecție de Stat), Gospodăria Forestieră (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 4, p. 5. La 22-—25 Febr. a. c., la Saratov, s’a ținut confe- rința unională a oamenilor muncii dela stațiunile de protecție forestieră, centrele de silvicultură, ocoalele silvice, birourile de proectări și studii ale Ministeru- lui Economiei Forestiere, etc. la care s’au desbătut mai multe probleme privind creiarea marilor perdele fo- restiere de protecție de Stat. La conferință s’au adoptat o serie de hotărîri pri- vind proectarea și organizarea lucrărilor. V. Lis. C. D.; 634.953.6. B. F. : 24.4. Măsurile Ministerului Economiei Forestiere URSS privind crearea de mari perdele forestiere de pro- iecție de Stat, (din referatul lui A. I. BOVIN, ministrul Economici forestiere URSS), Gospo- dăria Forestieră, (Lesnoie Hoziaistvo), 2, 1949, Nr. 4, pp. 6—14. In introducere se face istoricul luptei cu seceta sub regimul țarist și sub cel sovietic. Cu citate precise se arată importanța și rostul pădurii în lupta cu seceta și se formulează mai multe chestiuni organizatorice în executarea mărețului plan de transformarea naturii. Stărue asupra pregătirii materialului de împădurire și rezervării și delimitării terenurilor pentru pepiniere și împăduriri. Expune rostul și programul de activitate al celor 300 stațiuni de protecție forestieră, arătând dotarea lor cu cadre tehnice și înzestrarea cu utilaj mecanic. In această ordine de idei, Consiliul de Mini- ștri URSS a și dat dispoziții, ca la stațiunile de pro- tecției forestieră să fie expediat la date fixe și puncte anumite, un mare număr de unelte și mijloace moto- mecanizate. Arată că în perioada 1949—1955, pentru crearea de perdele forestiere de stat vor fi necesari cca. 1 miliard, de pueți, indicând și căile de, obținerea acestui material. Anunță înființarea de noul centre de silvicultură de stepă și recomandă executarea în.' tocmai a instrucțiunilor noui cu privire la proectarea și executarea pe' teren a plantațiilor de protecție. V. Lis. Documentare 315 3. Exploatarea pădurilor, tehnologia forestieră, industria și comerțul lemnului, transpor» turi și construcții forestiere C. D.: 674.03 : 620.193.8 ; 582.632.2 B. F. : 31.42.1:12 26:22 SCHULZ - BRUGGEMANN M-, LEYENDECKER H.. HOPMANN J. influența întinderii asupra însu șirilor tehnologice ale lemnului de fag. (Der Eh. fluss des Verstockens aut die technologischen Ei- genschaftcn des Rotbuchenholzes). Holzfor- schung. 3, 1949, Nr. 3, pp. 65—75. Scopul cercetărilor, despre care se referă în acest articol, este de a lămuri influența încinderii lemnu- lui de fag asupra însușirilor lui tehnologice. Anchetele ce s’au făcut în practică asupra acestei influențe au avut rezultate foarte variate. Deaceea, cercetările au căutat încă de mult timp să aducă preciziuni în h- ecastă chestiune. Autorii au împărțit materialul de încercat în cinei categorii de încindere, calificate după colorație, ultima fiind formată din lemnul cu locuri albe de putreguu Cercetările comparative s’au extins asupra următoa. relor însușiri: rezistența la compresiune, tracțiune,. în- covoiere statică și prin «no prostate specifică, umflare și contragere. Rezultatele ara ia ca rezistențele scad des- tul de puțin (max. cu 15%) la primele patru categorii de materiale. Numai categoria cincea de încindere' pre- zintă scăderi importante, cu deosebire la rez’stența la încovoiere prin șoc. Variațiunile de dimensiuni sub influența schimbărilor de umiditate sunt cu puțin mai mici la lemnul încins, față de cel sănătos, astfel că practic nu pot fi luate în considerare. Greutatea spe- cifică scade cu cât încinderea este mai puternică, mal ales la categoria cincea. Posibilitățile de prelucrare a lemnului de fag încins nu sunt diminuate, atâta timp cât nu s’a ajuns la putreziri locale (colorațiuni albicioase). Faptul că această putrezire apare dispersată în lemnul mai pu- țin încins, degradează foartee mult acest material lemnos. i N. Gh. C. D. : 674.03 : 543.8 B. F.; 31.22 SKARK L. : Asupra cinematicii deshidratării sub presiune la materialele din fibre de lemn. (Zur Kinematik der Druckentwăsserung an Holzfa- serstoffen). Holzforschung, 3, 1949, Nr. 3 pp. 76—85. Studiul procesului de deshidratare a suspensiunii de fibre lemnoase în apă are o deosebita importanță pen- tru industria hârtiei, celulozei și mai ales pentru In- dustria plăcilor de fibră, unde stratul de fibre este foarte gros. In partea întâia a articolului se analizează influența factorilor (temperatură, presiune, etc.) care intervin în procesul de deeshidratare a fibrelor. In rest, se arată rezultatele încercărilor întreprinse de autor spre a stabili influența vitezei de aplicare a presiunii asupra deshidratării fibrelor. S’au stabilit for- mule empirice de corelație între timp, presiune și vi- teza de aplicare a presiunii, pentru probe de diferite gros’mi. Influența temperaturii la viteze mari de pre- sare este neglijabil^ N. Gh. C. D.: 634.982 B. F. : 32.2 SACOVSCHI, A. I. : Folosirea sezonului de vară la exploatările forestiere. Industria Forestieră (Les- naia Promâșlenostî), 1949 Nr. 4, pp. 4—5. Autorul arată că avantagiile sezonului de vară la lucrările de erploatare nu se folosesc îndeajuns. Ast- fel a olumul lucrărilor anului întreg, dat în procente trimestriale este următorul: I-ul trimestru 34—38%, al II-lea — 16—19%, al III-lea — 19—22% și al IV-lea — 25—29%. ■ — Dacă la unele lucrări, acest fapt este justificabil, nu se poate admite în oriei un caz asemenea procentaj pentru transportul pe căile ferate sau cu autocamioane Caracterul de periodicitate în lucrările de exploatare, actualmente, când se dispune de mecanisme -și mi. șini moderne, ca ferăstrae electrice, electrogeneratoare, tractoare dc tras, macarale, autocamioane, precum șr de cadre permanente de muncitori de pădure, nu se mai poate justifica ușor; prin organizarea lucrărilor, pe baza mecanizării complexe a acestora, în urma unui studiu aprofundat al fazelor procesului tehnologic, se poate ajunge Ia utilizarea rațională, atât a sezonului de vară cât și a celui de iarnă, fără întreruperi, sal- turi și întârzieri, Ia executarea planificată și ritmică a programului anual, evitând diverse pierderi si dând țării o producție calitativă și la timp. x j ■’ B. B C. D.: 634.925.12 B. F.; 32.G BEDERSON A. : Metoda benzii rulante la exploatările de pădure în trustul Vstingles. Industria forestie- ră (Lesnaia Promâșlenostî), 1949, Nr. 4, pp. 6—7. încă din trimestrul IV al anului 1948, sectoarele Udm și Mihailov, pendinte de trustul Ustingles, au trecut la aplicarea metodei benzii rulante în producția lor. Autorul arată cum. procesul neîntrerupt de producție este împărțită în faze de lucru legate de locurile de tnuncă respective, examinează pe rând cum sunt or- ganizate lucrările atât la sectorul Udim cât și la, sec- torul Mihailov^ In urma aplicării metodei s’a redus durata ciclului de producție, și s’au eliminat unele faze intermediare de lucrări, cum de exemplu, depozitări provizorii de materiale (depozite intermediare). Se ara- tă schematic organizarea exploatărilor în parchete prin schițe. ; • a Ca rezultat, în cursul sezonului de iarnă, s’a rea- lizat producția medie complexă de 3,1 m. c. pe zi de om, iar muncitorii au reușit să depășească normele cu 150—200%. B. B. C. D.: 674.05 B. F.: 33.1 VARȘAVSKI, M. I.: Prelucrarea în serie a bârnelor pentru construcțiuni din lemn. Industria Fores- tieră (Lesnaia Promâșlenostî), 194»; Nr. '4,- pp. 19—20. , Se arată ca prelucrarea bârnelor pe cale manuală, cum se face până în prezent, comportă p serie de ope- rațiuni, care cer mare consum de forțe din partea lucrătorilor și duc la p folosire neraționalâ a lemnului. Se face o descriere, însoțită de schițe și fotografii, a unui agregat nou, care, pe lângă eliminarea deficien- țelor de mai sus, prin mecanizarea tuturor fazelor di- ficile prezintă și avantajul unei producțiuni în serie, mărindu-se astfel cu mult producția. Agregatul este transportabil, sc poate instala pe ori- ce șantier. In 8 ore de lucru agregatul prelucrează bâr- ne pentru 42 m. p. de construcție, și nu cere lucrători specialiști. Agregatul este pus în funcțiune de un mo- tor electric de 26 kw. și prin urmare se pot utiliza elec trostațiunile mobile de 30 kw- produse în țară. B. B. C. D.: 621.9:674 B. F„- 33.11 BRIUHOV, S. A. : O victorie îmbucurătoare a științei sovietice, Industria Forestieră (Lesnaia Promâs- lenosti), 1949, Nr. 5, p. 5. Guvernul URSS, a decernat Premiul Stalin colecti- vului din Institutul Central Științific-Experimental de 216 Revistele tehnice AGIR — Revista Pădurilor — Anul 64, Nr. 4, 1949 Mecanizarea Exploatărilor Forestiere, pentru crearea tipului K-5 ȚNIIME și colectivului din Institutul Tehnico-Forestier Arhanghelsc pentru tipul ALTI- EPH—3, de fierăstraie electrice. Autorul dă o descriere sumară a calităților acestor ferăstrae electrice, printre care remarcăm : greutatea extrem de redusă (9 kgr.) a ferăstraelor precum și utilizarea lanțului tăietor universal PȚ—15, Deasemeni cadrul, lanțului este astfel construit încât elimină po- sibilitatea blocării Iui în timpul tăierii. In producție, aceste ferăstrae au dat rezultate ex- cepționale care se concretizează prin 13,4 m. c. și res- pectiv 11,7 m. c. de lemn fasonat pe zi de om. B. B. C. D. : 674.77 : 674.2 B.' F.: 33.12 POPOV, N. V.: Pentru o calitate înaltă a mobilei, In dustria Forestieră (Lesnaia Promâșlenosti), 1949. Nr. 5, pp. 18—20. La Moscova s’a ținut o ședință de consfătuire a specialiștilor din industria mobilei, convocată de Mi- nisterul Industriei Lemnului și Hârtiei URSS. Se arată cum au decurs desbaterile și ce probleme s’au discutat. Pe lângă ședințe, s’a organizat și o expoziție de mo- bile, dintre cari multe au fost apreciate ca stil, exe- cuție și preț accesibil. S’au adus multe inovațiuni, în privința folosirii pla- cajelor și panelelor, și a accelerării proceselor techno logice. f La această ședință, Ia care au participat atât re- prezentanții științei cât și a producției, s’au luat o serie de .hotărâri, grație cărora industria sovietică de mo- bile, înarmată cu tehnica modernă, va putea satisface exigențele din ce în ce mai ridicate ale populației. B. B. C. D.: 621.9:674 B. F.: 33.21 SUDNIȚIN. I; Mecanizarea industriei forestiere, (Eco- nomia planificată (Planovoc Hoziaistvo), 1949. Nr. 3, pp. 48—55. Uniunea Sovietică este țara cea mai bogată în pă- duri. Posibilitățile normale oferă spre exploatare anual 750—800 milioane m. c. lemn de cea mai bună cali- tate. Autorul face istoricul exploatărilor forestiere înce- pând cu perioada prerevoluționară dând ca exemplu anul 1913 în cursul căruia s’au exploatat numai 60,6 milioane m. c„ neexistând nici un fel de mecanizare Ia aceste exploatări. -Arătând că însăși în țările capitaliste înaintate din punct de vedere industrial, sectorul forestier este acel sector al gospodăriei unde mecanizarea întâmpină cele mal mari greutăți, se evidențiază faptul că; mecani- zarea lucrărilor forestiere poate ajunge la desvoltarea deplină numai în cadrul gospodăriei socialiste, care se îngrijește de ameliorarea condițiunilor de muncă a lu- crătorilor și pentru care utilizarea mașinilor și meca- nismelor este factorul principal de mărirea produc- țiunii. Aceasta se vede din faptul că în decursul celor 3 planuri cincinale antebelice, volumul exploatărilor fo- restiere, a crescut de două ori, iar față de anul 1913, de 4 ori. Numărul tractoarelor ce lucrau în pădure în pe- rioada 1935—1940, a crescut de 8 ori, numărul auto camioanelor — de 15 ori și numărul locomotivelor — de 3,5 ori. In concordanță cu al patrulea plan cincinal (1946— 1950) volumul exploatărilor de pădure va atinge cifra de 280 milioane m. c. Nivelul mecanizării la fasonat și tras (corhănit) în 1950 va atinge 75% și la transport — 55% din totalul lucrărilor. Către sfârșitul planului, vor lua ființă peste 500 de întreprinderi forestiere noui. utilate cu cea mai mo- dernă tehnică. Industria forestieră, pentru îndeplinirea sarcinilor din plan, capătă mijloacele tehnice necesare : zeci de mii de ferăstrae electrice, mii de tractoare forestiere speciale pentru tras și transport, mii de autocamioane, locomotive, macarale automate de încărcat, etc. S’au dirijat deja către exploatări, zeci de mii de ferăstrae electrice de tip VAKOPP, în greutate de numai 18—20 kg., care ridică productivitatea tăierii de 3 ori. In 1949 a început producția în serie a' fe- răstraelor electrice perfecționate K—5 ȚNIIME în greutate de numai 8—9 kg, și cu utilizarea curentului alternativ de mare fecvență. Din a doua jumătate a anului 1948, uzina din Le- ningrad „Kirov" a început producția în serie a trac- torului forestier special cu gazogen, KT—12, care în- locuind la trasul lemnelor, 10—12 cai, ridică produc- tivitatea lucrărilor de 2—3 ori. Se produc în serie, câteva tipuri de stațiun’ mobile energetice, de 12, 40 și 60 kw. pentru aliment rea fe- răstraelor electrice dela exploatări. Producția în seric de locomotive de 16 tone pentru căile ferate este în continuă creștere. Industria forestieră primește deja tractoar espe ciale forestiere de transport, S—80. La construirea drumurilor forestiere se u lizează din ce în ce mai mult buldozere puternice d ire în- locuesc cel puțin câte 100 săpători de pămâ t. Sunt produse 15 feluri de mecanisme speciale, în serie și în cantități mari, de către industria sovie. tică de construcții de mașini, pentru mecanizarea di- verselor faze de lucru la plutit, încărcat, descărcat, etc. Mijloacele tehnice principale sus arătate au permis organizarea, într’o serie de întreprinderi fruntașe a muncilor de exploatare forestiere pe principiul „benzii rulante", care a ridicat productivitatea muncii și gra- dul de utilizare a mecanismelor de 2—3 ori. Se citează performanțele unor muncitori stahano- viști, la fasonatul, corhănitul și transportul lemnului care prin metodele lor de lucru depășesc normele cu 227—300% și totodată se arată unele deficien+e ivite Ia anumite întreprinderi, făcându-se recomandări pen- tru l-’chidarea lipsurilor, de ex. la fasonat, brigada Gotciev. a atins producția de 12,2 m- c. de om pe zi (252% din normă), șofeurul Scoromnâi, cu echipa sa, a atins 53,7 m. c„ bușteni transportați pe zi de om, pe distanța de 10 km., realizând 246% fată de normă. B. B C. D.: 676 B. F.: 33.32 DUTOYA J. : Alfa în industria britanică de hârtie. (L’Alfa dans l’industrie britanique du papier). Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 144—145, pp 125-128. Autorul prezintă importanța practică, economică, tehnică a fabricării hârtiei din alfa. Această hârtie este “foarte plană, caracter apreciat Ia tipăriturile de lux, unde se cere o mare luminozitate a tipa- rului, are deasemenea o mare elasticitate mecanică, din care cauză uzează foarte puțin caracterele tipo- grafice. Poate suporta toate sorturile de cerneală chimică sau naturală, grafitul de creion sau culorile Nu este sensibilă la variațiile de umiditate. I. D—T. C.D.: 674.04 B. F.: 33.36 CAHN R. : Prîneîpii de uscare a lemnului și utili- zarea instalațiilor de uscare (Principes de se- chage et utilisation des sechoirs ă bo’s). Rev. Int. du Bois, XVI, 1949, Nr. 142, pp. 80-81. Autorul prezintă în prima parte a articolului prin- cipalele tipuri de instalații de uscare a lemnului. 1. Documenta r e 51.7 Uscătorii-tunel, Sunt camere lungi până la 50 m, de lățimea unui vagonet încărcat și 24/50 m înălțime. Ventilația cu aer condiționat e efectuată de unul sau mal multe ventilatoare, vagonetele intrând printr’o extremitate a tunelului și eșind prin cealaltă, după (Jud. Ilfov); Năsăud (Jud. Năsăud); Pucioasa (Jud. Dâmbovița) ; Rosnov (Jud. Neamț); Tg. Secuesc (Jud. Trei Scaune), cu limba de predare maghiară; ■ Timișoara (Jud. Torontal). La Ministerul Industriei — Școli medii tehnice pentru produse finite din lemn la: Arad (Jud. Arad); Iași (Jud. Iași); Satu Mare (Jud, Satu Mare), cu secție în limba maghiară; Tg. Mureș (Jud. Mureș), cu sec- ție în limba maghiară. — Școli medii tehnice de exploa- tarea și industrializarea lemnului la : Caransebeș (Jud. Severin); Câmpulungul Moldovei (Jud. Câmpulung); Curtea de Argeș (Jud. Argeș) ; Miercurea Ciocului (Jud. Ciuc), cu limba maghiară de predare; Piatra Neamț (Jud. Neamț); Sigheț (Jud. Maramureș), cu sec- ție maghiară; Tg. Ocna (Jud. Bacău). Publicații de specialitate L La Biblioteca Institutului de Cercetări Forestiere (ICEF) se pri- mesc următoarele periodice de spe- cialitate forestieră și contingente: Lesnoe Hoziaistvo (Economia Fo- restieră) — U.R.S.S. Lesnaia Promâșlenosti (Industria forestieră) — U.R.S.S. Bumajnaia Promâșlenosti (Indus- tria hârtiei) — U.R.S.S. Voprosi Economici (Probleme economice) — U.R.S.S. Planovoce Hoziaistvo (Economia planificată) — U.R.S.S. Râbnoe Hoziaistvo (Economia pis- cicolă) U.R.S.S. Promâșlenosti stroițelnâh mate- rialov (Industria .materialelor de usirucții) — U.R.S.S. Za economia topliva (Pentru eco- nomisirea’) combustibilului)—U.R.S.S. Pocivovedenie (Pedologia) — U. R.S.S. Agrobiologhia (Agrobiologia) — U.R.S.S. Sovetskaia Agronomia (Agrono- mia sovietică) — U R.S.S. Selecția i semenovodstvo (Selec- ția și semințeria) — U.R.S.S. Selhozmașina (Mașina agricolă) — U.R.S.S. . Izvestia Academii Năuc S.S.S.R. (Analele Academiei de Științe din U.R.S.S.) : a) secția de geologie; b) secția de biologie c) secția de geografie și geofizică; Botaniceskii Jurnal (Revista de Botanică) ■— U.R.S.S. Zoologhiceskii Jurnal (Revista de Zoologie) ■— U.R.S.S. Vestniuc Academii Năuc S.S.S.R. (Buletinul Academiei de Științe din U.R.S.S.) Biulleten Moscovskogo obșcestva Ispâtatilei Prirodâ. Qtdel Biologhi- ceschii (Buletinul Societății Natu- raliștilor din Moscova. Secția de Biologie) — U.R.S.S. Dokladâ Academii Năuc (Comu- nicările Academiei de Științe) — U.R.S.S. Prirodâ (Natura) — U.R.S.S. Revue Internationale du Boit — Franța. La Meteorologie — Franța. Revue du Bois et de ses App - cations — Franța. Revue Frangaise d’Entomologie I Franța. Le Bois — Franța. Bois et Scieries — Franța. Schweizerische Fischerei Zeitung Elveția. Holz. Schweizerisehe Holzzeitung. Allgemeine Forst-und Holzwirt- schafliche Zeitung, — Austria. Mitteilungen der Osterreichischen Geselischaft fur Holzforschung. — Austria. Zeitschrift jur angewandte En- tomologie. — Germania. Meteorologische Rundschau. — Germania. Fishing Gazette. — Anglia. Entomologist’s Monthly Magazine. — Anglia. New Phytologist. — Anglia. Journal of Ecology. — Anglia. Timber Trades Journal. — Anglia Geologicul Magazine. — Anglia. Timber and Plywood. — Anglia. Forestry Abstracts, — Anglia. Review of Applied Entomology- — Anglia. Bulletin of Entomological Re- search. — Anglia. Empire Forestru Review. —■ An- glia. Timber News. — Anglia. Soil Science. — U. S. A. Plant Physiology. — U. S. A. Mycologia. — U. S. A. Phytopathology. — U. S. A. Veneers and Plywood. — U. S. A. Woodworker. — U. S. A. Unasylva. — O. N. U. (F. A. O.). Extras din regulamentul revistelor tehnice AGIR L A.G.LR,-ul editează următoarele reviste tehnice: Chimie, Arhitectură-Construcții, Electricitate, Me salurgie, Mine, Petrol Revista Pădurilor, Textile, Tiața Agricolă. Fiecare revistă este condusă de un comitet de redacție și un secretar de redacție responsabil, administrarea și coordonarea tuturor revistelor tUnd făcută de Secretariatul general de redacție, t Revistele tehnice AGIR apar periodic, de șase ori pt* an, — la interval de două luni, — publicând: 1) articole cu caracter tehnic și științific, cu o notă de originalitate; b) note asupra unor probleme rezumând lucrări și studii din lite- ratura tehnică de specialitate; c) recenzii de lucrări (articole, cărți, conferințe, etc.); d) informațiuni tehnice Și economice, din țară și din străinătate, precum și date informative asupra chestiunilor ce ar interesa cercurile de specialitate ; e) documentări și bibliografii cu privire la articolele și cărțile recent apărute; f) revista revistelor, cu tabla de materie a diferitelor reviste de specialitatea respectivă, i. Părerile exprimate în articole, note și recenzii etc., angajează numai pe autorii lor, chiar dacă publi- carea lor a fost aprobată de Comitetul de redacție. t Articolele nu vor depăși de preferință 10 pagini, pentru un singur număr; notele nu urmează a avea un caracter de originalitate și nu vor depăși 3—4 pagini dactilografiate, iar recenziile vor cu- prinde rezumate scurte ale lucrărilor la care se referă, cu o expunere critică oglindind și părerea autorului. — Lucrările trimise spre publicare vor fi de preferință dactilografiate; formulele matematice vor fi scrise clar cu cea mai mare atențiune, iar figurile ce însoțesc textul vor fi desenate pe hârtie de calc, cu tuș negru, la o scară de cel puțin două două ori mai mare, decât vor fi tipărite. Autorii vor da atențiune deosebită adnotărilor bibliografice, adnotărilor în text, notațiiloi privind executarea tipografică cu diferite litere, — fără a se - mai- reveni cu modificări ulterioare, care ar încărca prețul de cost prin corecturi și adausuri suplimentare. Manuscrisele articolelor, notelor etc., vor fi în- soțite dela început, cu toate tablourile, figurile sau diagramele de publicat, în scopul unei bune orga- nizări a tipăririi revistei — Pe lângă onorariul de colaborare autorii de articole au dreptul la cinci exemplare din nume- rele respective, iar autorii de note la un singur număr. Extrasele eventuale cerute de autori se pot tipări cu plata separată și având paginația revistei, Numărul, lor trebue indicat odată cu trimiterea manuscriselor. ATELIERELE GRAFICE „1MAT* ■ n cc e e j ri rUUBl tNG. AHCBBL SAUQKT Kb î ÎNCHINAT CELEI DE A 70-A ANIVERSĂRI A TOVARĂȘULUI I. V. STALIN 21 DECEMBRIE 1949 EDITURA SaojyxenHBrit apuiieKTop A. B. Hț y c e b.......................................... 64 KoncTPyKn,nn PeBomqBOHHBiit mar CoseTCKoft toxhkkb b nfiiaoTn yHiromtaqinr eTpoBȚeu.HWx mbtojob Hhjk. Ai. qawMKSBy 88 Csopue CoBCicKiie Mero^H b crpoaieisoTBe, no^ HasBaBaex ,noioxHMe“: Apx. Fa^;. KaimaBOBii 71 noeTpoftaa ^epeBHHHoro oso^a, — irpoeKT MHeirHpiipoBaHHMfl CoBeTeKOfi npaBTHKOtt ....... 75 UpO4>eceop Una. F. fl. flyOejmp ............. . . .■.......................... 76 METAjiiyprna ynOTpefiaenne bobux MaTCpnajos b Cobotckqm iiainiiHOCtpoeHM ..........Hsm. A- T p y a 8fi CoBeicime MOTojțu npoMaBojeTBa 'laereit na rpa«MTneroro atejesa ceiteKoxoasiîcTBeHHMî ManiuH Hpo«. H. ApoeeoKy 8? OriBBXB HeOKMeaaKmiixcH CTaaet na BaBO^ax ,23 aBPyei" ....... Hhm. K. C t e p h a h 88 Aia^eMUE Hpo*. H. n. B a p jț 11 a....................................*..............* rOPHAS HPOMHnHEHHOCTL BaiEHHe npoCxOMM CoBcicKofi KaMeHHoyrojn.HOă npoMMuMennocTH . . . Hhs. fl. SyOeHeeay 90 HoBwe CoBeremie moto^bt paapafioTM KaMeBHO-yi’OJiBHHx naacTOB b KyaneqKOM tfaceeftae . . 92 TexHMicoKiie ConeTCKae mcto^u oxjtaiKAeHjia Bosxyxa b rjryCoKHX maxtax JțoaCaeea..................... 99 Axa^eMER npo®. A. M. T e p nit r o p e b . . . .................................................... 102 HE$TEnPOMMHI.IEIIHOCTI> OOBCTCKaa rexHHEa oKacieunA raaonwx a ne^iHHtix CKBasnH Mypmes M. H, a KptiaoB IT. A. 105 CoBeTCKse TpyCw nc^TKHMi ■ raaosHx cEBaxtMH....................Hh». Tp. Fa ei y lOă 93EKTPH’IECTB0 SxexTpinecTBO b CCCP — ncTBBM* MaTepaajtaoro CxarocoeTOflBsa a nopaxMOro no^iSMa rpast^aa e-cpasM..................Haas. F. FaoroH M a pa x, Mhmctp MeKTpoeHeprM 113 Hp*»eee»p Apxa3j.es............................................................ 119 III XHMHH Crp p na EjeKTpuqecKara Enepras b P. H. P. 113 Hpo«oop Apsajuej................................................................... 119 XHMIIH OenoBHUTe npnHițiinH aa teopnaTa sa cicraBa na opraHunuMTe cie^iiHenna na A. M. ByraepoB E. A. JEashcb 120 AKaACMMKa IIpo®. A. E. Hopaiî-KonrMT . . . ......................................... 128 TEKCTIIJII1 CrponTCJinara HHjyeTpMH sa tckctmjihm ManraHM b C.C.C.P .....Hpo*. Khîs. H. Ba^an 131 O^BCTcm» p^sScfl aa ițKpKyjiapHO T^xane................Hpo«. Ha». H. nireaaaecKy 138 Buhiolo tokctiuho oCpaBycanHe a P.H.P.—po^ aa Pom'mo-Ct.botckoto npMa-reacTBO . M. Ke*nep 142 CtBercHara Mn^ycTpHH hh nocoMBa m/ra sa paaBBTMeTO sa TpuKOTa®naTa (mteiaiecxa) MaycTpBS IIpo». M. Xnoce 145 rOPCKATA KyJTyPA PeaiMSMpaHMH b BauMBaBaneTO Ha mana „CTajHH" aa CT>a,țaBanCT<) na ropcMTe noiicn ca sanțara na itcaeTara........................................; . . . IIpo*. K, K. 1Kopsecsy 147 Ctbctcxh oeMțecTEfiBaHiiH b oCcacTa na ncKycTBeHOTo McymaBane na ^tpBOTo e nononța na TeaeHHHra e BMcoxa o>peKneHUHH................................ IIpo^. E. BHHiHia 152 RutMHMeTO Ha CLBCTCKOTO aeCOBT.JCTBO B'bpxy paBBMTJHeTO ua POMMCKOTO JteCOBl^CTBO Bhx. C. namKOBCKB 156 SHaueHMCTo sa MexauacupaHCTo na upe^itpuaTHara b ropcKara Kyirypa b C.C.C.P. Itros. K. iMapeeKy 159 Ilpoaecopa B. n. Tiacteei ■ ........................................................ 102 3EM.lEflE.THETO IIpunumniTe na Biumi (Viliams) a thxhoto npMjoacennc b seuse^ejiieTO na P.n.P. Hpo®. B. Bamay 164 HeoSxojHMOCTa sa npoiaraHero na HayKara na Sliiqypan b P.H.P. .... Eh®. npMa^aeHKO 167 IIpuBaraHeTO ctBCTCxaia nayua b seMae^eaneTO Ha P.H.P............................ ... 170 KaKBo ce uanpaBH u necoBTjcrBOTo na P.H.P. bt>s oenoBa ua nayxaTa na MMHypnH Hpoî>. H. KoncTaHTUHecKy 173 IIxaHU4>iiKaiiHfl Ha aesiae^eJUieTo . . . -..................Uns. B. HamKOBCKM 176 Meai^yHxpojnaa sourpec sa sMonaTosoriia, esTOMoxorHa h sa sanțuraTa na paCTcnuara ^,t.pxaH b Byxypein . . ............................................................. 178 > r BexeacKMMpe«epaTM ..................... ...... 183 PeneHsMH ................. , ....................................................... 192 llperjoXHacnHcaHHaTa . ................... 208 V TRESG NUMERU UROCZ YSTNEGO PQSWIECONEGO 70-EJ ROCZNICY TOWĂRZYSZA I. W. STALINA. yb-ta roczniea towarzysza I. W. Stalina . ....... .......................... XIII—XXIII Przyjaid RumuAsko Radziecka.................................................. . x Wystawa przemyshi Radzieckiego . . . . . . . . . ... ..... • ■ ............... . . . 3 Wplyw techniki radzieckiej w rozwijaniti techniki w R.E.R. Prof. Inz. Tudor Tănăsescu ... 28 Literatura techniezna radziecka uzywana w R.P.R. .... . ....... .. . . .... . . 35 ARCHITEKTURA Architektura radziecka...................... ... ............'. . . . , . . , I, Mâță 47 Pawildn wystawy przeinyslowej radzieckiej .......................... Arh. G. Guști 59 Architeki emeryta A. V.Sciusev ............................... . .'.................. 64 BUDONVICZE Srok rewolucyjny .w technlce radzieckiej w dziedzinie zjednoczenia'jnetod konstrukcji .... 68 :> v : •" ■ Inz. Al. Cismigiu grgdkie metody radzieckie konstrukcji zwanych « w przeciqgu » ... . . Arch, Gad Calmanovici 71 Praf. Ini. G. D. Dubelir .................. . . . . . ■ / . . . ... , .'... • 78 METALURGJA Uzywanie nowych materjaldw w konstrukcji maszyn radzieckich......... înz. D. Truia 80 Metody radzieckie dla fabrykowania czțdci z Zelaza grafitowanego dla maszyn rolniczych ... 83 5 .... . Prof. I Drosescu Zlewanie stali nierdzewialnej w zakladach <23 August » . . . ...... Inz. C. Sterian 86 Akademik Prof. I. P. Bardin......................................................... 89 KO PÂLNIE țVazniejsze zadania przemyshi wțgielnego radzieckiego .............Inz. B. Lubenescu 90 Nowe metody radzieckie dla eksploatacji rzțdâw wegielnych z bazenu Kuzneck........... 92 Systemy techniczne radzieckie ozițmbienia powictrza w glțbokich kopalni z Donbas..... 99 Akademik Prof. A, M. Terpigoreto .............................................. 102 NAFTA Technika radziecka w ukwasznieniu szyb gazowych i nafty . . I. M. Muraviev i A. P. Cralov 105 Rury radzieckie dla szyb naftowych i gazowych ............... Ini. Tr. Gagiu 109 ■1 ELEKTRYCZNO ăd Elektrycznoid w. Z.S.R.R. zrâdlo postțpu matcrjalnego i jnoralncgo ludzkosdi ....... 113 Inz. Gh. Gaston Marin, Minister Energji Elektrycznej Profesor Arcadiev . .............................................................. 119 CHEMJA GJ6wne zasady teorji struktury komponentow organitznych A. M. Butlerowa; . I. A. Jdanov 12b Akadernih Prof. E. A. Porai-Coșiț.......-............ ... ................. 128 wlOkiennicze Przemysl koristruckji maszyn wl6kienniczych w Z.S.R.R.............Prof. Ini. N. Bădan 131 Krosno obrotowe radzieckie................................. Prof. Inz. I. Ștefdnescu 138 Wyisza nauka wl6kiennicza w R.P.R. wnioskiem przyjazni Rumtifisko-Radzieckiej . . I. Kelmer 142 Frzemysl radziecki wskazuje drogț dla rozwijania przemyslu trykotaiow . . .Prof. Tlf. Chiose 145 LESNICZJA KULTURA Realizowanja w wspglnieniu planu stalinowskiego stowrzenjâ firanek lasowych dla protekcji lijk . 147 Prof. C. C. Georgescu Realizowania radzieckie w dziedzinie suszenia stucznego, drzewa, z pomocg pr^du wysokiej frekwencji ........................................................ Prof. E. VinMĂ 152 Wplyw kultury lesniczej radzieckiej w rozwijaniu kultury leâniczej rumunskiej Ini. P. Pașcovschi 156 Wainosc mekanizacji robbt w kulturze lasdw w Z.S.R.R...............Ini. C. Lăzărescu 159 Profesor V. P. Timofeev .............................. *........................... 162 ROLNICTWO Zasady Wiliams' a praktykowane w agrotehnice w R.P.R.................Prof. V. VasiHu 164 Potrzeba aplikacji nauki miciurinskiej w R.P.R ..................... Ini. Priadcenco 167 Co siț zrobflo w kulturze drzew W R.P.R. na podstawie nauki miciurinskiej Prof. N. Constantinescu 173 ftanifikacja W roltiictwie ; . , . .... . ... ... . . . . . . . • ■ . • Ini. V. Pașcovschi 176 Kongres mițdzynarodowy fitopatologji, eritamologji. i protekcji zieleiii z Bukaresztu ..... 178 NOTY I REPERATY . ....................... 183 rrcenzje ... . ■ .................................... . i92 rEwja rew'iî . . . . . . . , . . . . . 208 y1 OBSAII JUBILEJNfHO VYTISKU ZASVECEN&HO 70-MU VYROCf SOUDRUHA J. V. STALINA K 70-mu v^roji soudruha J. V. Sta lina .................................XIII—XXIII Rtununsko-Sovetske pfâtelstvf . . ........................................... J V^stava Sovfitskeho prumyslu ... ............................................. 3 VMv SovCiskd tecniky na vyvoj technik Rumimskă Nârodni Republiky ' Prof. Ing. Tador Tanasesh» «8. Technickâ Sovfctskâ literatura vyuiitkovânâ ’ Rumunskd Nârodni Republice i ...... . 35 ARCi. TEKTfRA Spvătskâ architektura ’..................................I- Maca 47 Pâyilân Sovgtskâ prumyslov6 v^stavy . ............................... . Arch. G. Gwsti 59 Vyslouziiy architckt A. V. SSusev.............................................. 64 STAVlTEtSTVf Reyoluinf pas Sovgtske techniky v oboru unifikace stavebnich metod .... Ing. Al. CiSmiliu 68 Zrjchlcn6 stavebni Sovâtske metody, t. Zv. «ustavidnd > ..... .Arch. Gai. Kalmanovici ya Stavba dfeveneho loubi, — projekt inspirovân^ Sovttskou praxi ..................... 75 Profesor Ing. G. D. Dubelir..................................................... 7® kovedElnY PRUMYSL Poiiiitl novych materialu pri stavbC stroju v Sov£tsk6m Rusku ........ . Ing. D. Truja 80 Sbvfitskd spusoby vyroby soucastek z grafitovâho zeleza pro zemfidelskâ stroje Prof. I. Drosesku 83 Slevâni ueoxiduj teicii oceli v zâvodech «23 srpen»................. .Ing. K. Sterian 86 Akademik Prof. I. P. Bardin....................................................... 89 HUTNf PRUMYSL DulSzitA probl^my Sovgtskâho dheln^ho prumyslu ring. D. Lubeneshu 90 Novâ Sovătskâ metody pro exploataci lîhelnych vrstev v Kuzneckâ panvi ..... . 92 Technickâ Sovfitsk6 metody chlâzeni vzduchu v hlubokych doleeh Donbasu 99 AkaAemih Prof. A. M. Terpigorev..........:........................................ 102 naftovY prumysl Sovfitskâ oxidatul tehnika plynovych a naftov^ch skulin .... Muraviev M. I. a Kryloo P. A. 105 Sovfitska potrubi pro naftovâ a plynovâ skuliny ...■.;..............Ing. Tr. GaSiu 109 ELEKTRIKA Elektrika v Sovâtskâm Rusku — zdroj hmotnâho blahobytu a mravnlho pokroku Udu Ing. G Gaston Marin, Mimstr elektrickâ energie 113 Profesor Arkadiev................................................................... 119 CHEMJE Zâkladnf zâsady soustavy organickych slouilenin podle teorii A. M. Butlerovi I. A. Zdanav 120 Akademik Prof. A. E. Poraj-KoSit .................................................... 128 1 TEXTILNf PRUMYSE SovgtskJ? prumysl pro stavbu textilnfch stroju '.................Prof. Ing. H. Badan 131 Spvfetskjf kruhov^ tkacky stav............................. .Prof. Ing. I. Stefanesku 138 Vysokă textilni vyâSovânf v Rumtmskâ Nârodni Republice jest vysledkem Rumunsko-Sov6tsk6ho pîâtelstvf............................... ..................................I. Kelmer 142 Sovfitsky prumysl ukazuje nam cesty progresa v trikotov^m oboru......Prof. M. Chiose 145 LESNICTVI Realizace v oboru zffzovănf lesnich pasu pro ochranu poli........Prof. K. K. Zoriesku 141 Sovgtska dosăâeni v oboru suScni dfeva pusobenfm proudu vysoM frekveuce Prof. E; Vintila 152 Vlfv Sovitsk6ho lesnictvi na . RumunskS. lesnictvf ...................Ing. S. Paskovski 156 V^znam mechanizace v Sovâtskcm lesnictyf ... ................. . . , . Ing. K. Lazaresku 159 Prof. V. P. Timofeev ................................................................ zemEdEestvi Zâsady Viljamse pouăitd v zem&iălske technice RumunskS Nârodni Republiky Prof. V. Vasiliu 164 Nutnost pouiivânî miciurinske vfidy v Rumunske Nârodni Republice ..... Ing. Priadcenko 167 Pouzivani SovStske vâdy v zemedelstvf Rumunske Nârodni Republiky..................... 170 €eho bylo docfleno v Rumunskâ Nârodni Republice v oboru ovocnâfstvf na zâkladi .miciurinske vfidy .................................... . ...................Prof. N. Konstanlinesku, 173 Planovânf v zemedelstvf.............................. . . . Ing. V. Paskovski 176 POZNĂMKY A REFERĂTY .... ..... . 183 RECENZE...................... . . . 192 OBZOR CASOPISU . 208 VII I. V. STALIN ELVTĂRS SZULET^SâNEK 70-IK EVFORDULOJÂNAK SZENTELT UNNEPI SZĂM TARTALOMJEGYZEKE Stalin elvtars yo-ik evfordulojâhaz ...................... ..................XIII—XXIII A român-szovjet barătsâg. .......................... ....... .... i A szovjet ipari kiâllitâs........................................................... 3 A szovjet tcchnikânak befolyăsa a Român Nepkoztârsasâg tehnikâjânak kifejlodâsâben T. Tăndsescu mirnok tandr 28 A Român Nepkoztârsasâgban hasznălt szovjet technikai irodalom . . .................... 35 MOBPITBSZBT A szovjet miiâpitâszet .......................................... . ... 47 A szovjet ipari kiâllitâs........................................................... 59 A. V. Sciuscev kitunâ mudpitesz , . ................ ............ , . 64 BpitkhzBs Egy forradalomi lâpâs a szovjet technikâban az dpitkezâsi egyesit&ek terdn’ A. Cismigiu mdrnok 68 « Egy ăramban nevezctt szovjet gyors âpitkezâsi mddszerck ..... G. Calmanovici muepMsz 71 Egy fakupola âpitkczâsc — A szovjet gyakorlatbâl felicikeșitett terv . . .............. 75 G. D. Dubolir tandr .............................................•..................... 78 metallurgia Szovjet mddszerek a mezogazdasâgi gepek grafitâlt vasbdl va!6 alkatrâszeinek gyârtâsâban I. Drosescu tandr 83 A nemoxidâlhat6 acâlok ontese az < Augusztns 23 » iizemekben . , . C. Sterian mern/Jk 86 I. P. Bardin akadimikus, tânăr .................................................... 89 BÂNYĂSZAT A szovjet szânipar fontos feladatai...............................D. Lubenescu mirnăk 90 Uj szovjet mâdszerck a Kuznetzki medence szânrdtegeinek kihasznăsâlâban ... .... 9» Szovjet techmkiai eljârâsok a Donbâszi mâly bânyâk levegdjânek kihiilâsâben . . ... 99 A. M. Terpigorcv, akadAmikus tandr ........... ......... ............................. toi PETROLEUM A szovjet tcchnika a gâz 6s koolaj kutak savasitâsâban .... M. I. Muraviev es P. A. Crliov 105 Szovjet csâburkolatok kdolaj 6s gâzok r&zâre.........................T. Gagiu, mernSk 109 ELEKTROTECHNIKA A villamossâg a Szovjetuni6ban mint az emberek szellemi 6s anyagi felemelâsânck forrâsa G. Gaston Mat in a Vi amos Energyiafigyi miniszter 113 Arcadiev tandr .................................................................... 119 VEGYgSZET A. M. Butlcrov alapelvei a szerves vegyiiletek osszetâtelânek teoriâjâban . ... I. A. Jdanov 120 A. E. Porai-Cosit akadămikus tandr................................................. 128 TEXTIL A textilgâpek gyărtâsânak ipara a Szovjet Szoavjetunidban......N. Budan, mernok tandr 131 A szovjet korszovdszâk ........................................I. Ștefănescu, mirnoh tandr 138 A textil foiskolai kozoktatâs a Român Nâpkoztârsasăgban — a român-szovjet barâtsâg termenye I. Kelmer 142 A szovjet ipar megmutatja az dtat a kotottâruk iparânak fejlfid&âben . , . M. Chiose. tandr 145 ERDOGAZDASĂG Valâsităsok a sztalini terv befejezâsâben a mezok vâdelmezfedre lâteaitett erdofuggonyok lâtesitâsâben................................................. . C- C. Georgescu, tandr 147 Szovjet valâsitâsok a fa mestersâges szâritâsânak terân a magas frekvenciâju âramok segitsâgâvcl E. Vinii>ă, tandr 152 A szovjet erdfigazdasăg befolyâsa a român erdfigazdasâg fejlod&sere , . , . S. Pascovski, mernok 156 A mechanizâlt mui'ka fontossâga az erdogazdâlkodâsban..............C. Lăzărescu, mdmSh 159 V. P. Timofeev, tanâr .............................................................. 162 MEZOGAZDASÂG A Vfliams elvek alkalmazâsa a Român Nâpkoztărasâg agrotechrikâjâban . V. Vasiliu, tandr 164 A Micsiurini tudomâny alkalmazâsânak sziiksâglete a Român Nâpkdztârsasâgban Priaăcenko, mernok 167 A szovjet tudomâny alkalmazâsa a Român Nâpkoz târsasâg mezdgazdasăgâban C. Vălufă, mernok 170 Mit csinâltak a Român Nâpkoztârsasâgi gyumolcsgazdâlkodâsâban a Micsiurin tanulmânyok alapjai szerint...............................................2V. Constantinescu, tandr fjy A tervszeriisitâs a mezdgazdasâgban . . . .........................V. Pascovschi, mirnok 176 A Bukarestbcn Lartott nemzetkozi fitopatologus, entomologus âs novânyvâdelmezâsi kongresszus 178 JEGYZETEK Bs JELENTESEK............................................................... 183 KONYVSZEMLB.................. . ............................. ... . . ... 192 FOLYOIRATSZEMLE ............................ . . • • ■ 208 VIII TABLE OF CONTENTS OF THE ISSUE DEDICATED TO I. V. STALIN’S 70-TH ANNIVERSARY The 70-th anniversary of the birthdy of I. V. Stalina ........... XIII—XXIII The rumanian-sovietic friendship.............................................. . 1 The sovietic industrial exhibition ..................... . ........................ 3 The influence of the sovietic technica on the de elopment of the R.P.R. technics Prof. Eng. Tudor Tănăsescu 28 The technical soviet literature used in R.P.R. ................ . 35 ARCHITEC |jJRE The soviet architecture .....................W ...........................I. Mafa 47 Pavilion-bnilding of the soviet industrial exhibition . ■.......... Arh. G. Guști 59 The eminent architect A. V. Sr.iusev . ........ . . , 64 CONSTRUCTIONS A revolutionary advancc in the soviet technic reguarding the unification of the methods of cotistruction ................................................Eng. Al. Cișmigiu 68 Rapid soviet construction methods called « current methods» .... Arh. Gad Calmanovici 71 Construction of a wooden cupola-plan suggested from the soviet practice....... . 75 Professor Eng. G. D. Dubelir ............ . . '.................................. 78 METALLURGY Use of new materiala for the manufacture of soviet machines ...... Eng. D. Truia 80 Sovietic manufacturing methods of graphitated iron pieces for agricultural machines Prof. I. Drosescu 83 Casting of not oxydising steels in the «23 August » Works ... . . Eng. C. Sterian 86 The academician Prof. I, P. Bardin......... . ............. 89 MINES The important problema of the soviet coal industry ..............Eng. D. Lubenescu 90 New soviet methods for the Working of the coal seama of the Kusnetzk bassin ...... 92 The soviet technical methods for cooling the air in the deep mines of the Donbass ... 99 The academician Prof. A. M. Terpigorev ........................................... 102 PETROLEUM The soviet acidizing technic for gas and oii Wells .... Muraviev M. I. and Crâlov P. A. 105 Soviet casing for the oii and gas Wells .......................... Eng. Tr. Gagiu 109 ELECTRICITY The electricity in U.R.S.S. source of people's material and moral rise Eng. Gh. Gasion Marin Minister for electric energy 113 Professor V. K. Arcadiev ................................ 119 CHEMI STRY Fundamental principles of A. M. Butlerov's theory on the structure of the organic com- pounds...................................................... I. A. Jdanov 120 The academician Prof. E. A. Porai-Cositz ......................... 128 TEXTILES Textile® machines constructing industry in U.R.S.S. . , . ■ ..Prof. Eng- N. Bădan 131 The soviet circular loom ..........................Prof. Eng. I. Ștefănes^u 138 The high textile teaching in R.P.R.—fruit of the roumanian-soviet friendship . . I. Kelmer 142 The soviet industry shows us the way for the development of the knitting industry Prof. M. Chiote 145 FORESTRY Realisations iu the accomplishmcnt of the Stalinian plan for the creation of the forest curtains for the ficldprotection . ...................................Prof. C. C. Georgescu 147 Soviet realisations in the reign of the artificial drying of wood by means of high frequency currents.................................................................Prof. E. Vintilă 152 The influence of the Soviet forestry on the development of the Roumanian forestry Eng. S. Pafcovski 156 Importance of The workings mechanization in the U.R.S.S. forests cultivation Eng. C. Lăzărescu 159 Professor V. P. Timofeev................................................................... 162 AGRICULTURE Wiliams principles applied in the R.P.R. ’s agrotechnics . Prof. V. Vasiliu 164 Application necessity of the Miciurinist Science in the R.P.R. . . .Eng. Priadcencu 167 Soviet Science application in the R.P.R. agriculture......................................... 170 What has bcen done for the fruit trees cultivation in the R.P.R. 011 Ihe bese of Miciurin's teaching Prof, N. Constantinescu 173 Planification in agriculture.............................................Eng. V. Pașcovski 176 The International Ccrgress htld in Bucarest, for Phytopathology, Entomology and the Pro- tection of Plants ... .... • • . .... 178 NOTES AND REPORTS . . ......... . . 183 RECENSIONS ,...■. .192 REV1EW OF REV1EWS ... 208 IX SOMMAIRE DU NUM&RO CONSACRĂ Â LA 70-^ME ANNIVERSAIRE DE I. V. STALINE La 70-taie anniversaire de I. V. Staline . ........................ XIII—XXIII L’amitie ronmaino-sovidtique............................................................... 1 L’exposition de l’industrie soviitique................................................ • 3 L’influence de la technique sovi6tique aur le ddveloppement de la technique en R.P.R. Prof. Ing. Tudor Tdnăsescu 28 La littdrature technique sovidtique utilisdc en R.P.R...................................... 35 ARCH1TECTLRE L’architecture sovidtique........................................................I. Mața 47 Le pavilion de l’exposition industrielle soviătique..............; ... Arh. G. Gușii 59 L'architecte emerite A. V. Sciusev . ;..................................................... 64 CONSTRUCTIONS Un pas râvolutionnaire de la technique sovietique dans le domaine de Funification des proc&les de construction ............................................’ . . Ing. Al. Cițmigiu 68 M6thodes de constructions rapides sovidtiques dânommSes «au courant» Arh. Gad. Calmanovici fi La construction d’une coupole en bois, projet inspiri par la pratique sovietique ...... 75 Prof. Ing. G. D. Dubelir . •.............................................................. 7® mEtallurgie Emploi des matăriaux nonveaux dans la construction des inaehines sovldtiques Ing. D. Truia Ho M&hodes sovidtiques pour Ia fabrication des pifeces de fer graphit6 pour les maehines agricoles Prof. I. Drosescu 83 Coulage des aciers inoxvdables dans les usines « 23 Aout » . . . ... Ing. C. Sterian 86 L'acaddmicien Prof. I. P. Bardin . . . ............... 89 MINES ’ Les problimes importantș de l’industrie carbonifere sovietique..........Ing. D. Lubenescu 90 Mâthodes nouvellcs sovidtiques pour l’exploitation des couches carbonifires dn bassin Kousnetsk 92 Les procddds techniques sovidtiques pour le refroidissement de l'aîf des mines profondes du Donbass............................................................................ 99 L,acaddmicien Prof. A. M. Terpigorev..................•..................................... 102 pEtrole La technique sovidtique de l’acidisation des sondes ă gaz et pdtrole Muraviev P. I. et Crâlov P. A. 105 Les tubes sovidtiques pour des sondes ă gaz et pdtrole Ing. Tr. Gagiu 109 ElectricitE L'electricii en U.R.S.S., source du reltvement materiei eț moral du peuple Ing. Gh. Gaston Marin, Ministre de l’dnergie dlectrique 113 Le professeur V. K. Arcadiev . ............................................................ J19 CHIMIE Principes fondamentaux de la th^orie de A. M. Butlerov sur la structure des compost organiques ■ • ■ I. A. Jdanov 120 E’ăcadimicien Prof. E. A. Porai-Cosil ......... I2$ TEXTILE S L’industrie de maehines textiles en U.R.S.S. ......... ...... Prof. Ing. N. Bădan 131 Le metier ă tisser circulaire sovidtique ■...................Prof. Ing. I. Ștefănescu 138 L’enseignement Superieur textile en R.P.R. fruit de l’amitid roumaino-sovidtique . . .1. Kelmer 142 L’industrie sovietique nous indique Ia voie pour le ddveloppement de l’industrie des tricotages Prof. M. Chiose 145 SYLVICULTURE Rdalisations dans l'accomplissement du plan stalinien pour la cr^ation des rideaux fores- tiers pour la protection. des champs.......................... Prof. C. C. Georgescu 147 Rdalisations sovidtiques dans le domaine du sdchage artificiel । du bois ă l’aide des courants de haute frdquence .............................. . ■ . Pro^- E. Vinhld I52 Influence de la sylviculture sovietique sur le ddveloppement de la sylviculture roumaine Ing. S. Pașcovski 156 L’importance dela m^canisation des travaux de culture des forâts en U.R.S.S. Ing. C- Lăzărescu 159 Le Professeur V. P. Timofeev ................................................ AGRICULTURE Les principes de Viliams appliqu^s dans l’agrotcchnique de la R.P.R....Prof. V. Vasiliu 164 La ndcessitd de l’application en R.P.R. de la science mitschouriniste .... Ing. Priadcenco 167 L’application de la Science sovidtique dans l'agriculture de la R.P.R................. 17° Les rdalisations dans la pomiculture de la R.P.R. sur la base de l’enseignemcnt de Mitschourine Prof. N. Constantinescu 173 La planification dans l'agriculture ............................... Ing. E. Pașcovșhi 176 Le Congres International de phytopathologie, entomologie et protection des plantes, qui â eu lieu â Bncarest ..... . . . . .................. • *7® NOTES ET RAPPORTS . . ............ .... 183 RgCENSIONS................... .................................................... RBVUE DES REVUES . . • • ■ 208 INHALTSVERZEICHNIS DER FESTNUMMER GEWIDMET DEM 70-STEM JUBILĂUM I. V. STALINS. Der 70-ste Gcburtstag I. V. Stalins ... ...... ...................XIII—XXIII Die rumănisch-sowjetische Freundschaft . , ..............; .... 1 Die induttrielle soewjtische Ausstellung................................................ 3 Der Einfluss der sowjetischen Technik auf die Entwieklung der Technik in R.P.R. Prof. Ing. Tudor Tănăsescu 28 Die in der R.P.R. angewendete sowjetische technische Litteratur ............. 35 BAUKUNST Die sowjetische Baukunst.........1. Mața ...... ............. 47 Der pavilion der sowjetischen industriellen Ausstellung . Arh. G. Guști 59 Der berăhmte Baumeisier A. V. Sciusev.......................................... ...... 64 BAUWESEN n Ein revolutionărer Fortschritt in der sowjetischen Technik auf dem Gebiete der Einigung der Konstruktionsverfahren.....................................■.........Ing. Al. Cișmigiu 68 Die rapiden «laufend» gennante sowjetischen Bauverfahren.........Arh. Gad Calmanovici 71 Konstruktion einer Holzkuppel. Ein von der sowjetischen Praktik, beeinflusster Plan .... 75 Pro/essor Ing. G. D. Dubelir...................... . . ................................ 78 METALLUP JIE Die Verwendung neucr Materialien bei der Herstellur^ sowjetischer Maschinen. . . Ing. D. Truia 80 Sowjetische Verfahren zur Erzeugung von Graph; .tahlteile fur landwirtschaftliche Maschinen Prof. I. Drosescu 83 Das Giessen der nichtoxydierenden Stăhle in zn Werken « 33 August» . . Ing. C. Sterian 86 Akademiker Prof. I. P. Bardin.............. ■'..... ............. 89 BERGBAU Wichtige Probleme der sowjetischen Kohlenindustrie...................Ing. D Lubenescu 90 Nene sowjetische Verfahren im Kohlenflozenabbau im Kussnetzk Becken ......... 9a Die sowjetische technische Verfahren fur die Luftkiihlung in den tiefen Gruben des Donbas . . 99 Ahademiker Prof. A. M. Terpigorev , . . ............................................... 10a PETROLEUM Die sowjetische Technik der Săuerung von Gas-und 01-sonden M. I. Muraviev und P. A. Crâlov 105 Sowjetische Rohre fur Gas-und 61-sonden ................................Ing. Tr. Gagiu 109 ELEKTRIZITĂT Die Elcktrizităt in U.R.S.S. Quelle der materiellen und moralischen Hebung der Menschen Ing. Gh. Gaston Marin Minister der elektrischen Energie 113 Professor V. K. Arcadiev .............. ................... 1J9 CHEMIE Die Grundsâtze der Theorie Butlerovs der Struktur organischer Verbindungen . . I. A. Jdanov 120 Akad. Prof. A. E. Porai-Koschitz.................................................... 128 TEXTILI EN Die Textilmaschinenindustrie in U.R.S.S.............................Prof. Ing, N. Bădan 131 Der sowjetische ZirkularWebstuhl.................................Prof. Ing. I. Ștefănescu 138 Das hohere Textilunterrichtswesen in R. P. R. als Eolge der rumănisch-sowjetischen Freundschaft I. Kelmer 142 Die sowjetische Industrie zeigt uns den Weg zur Entwieklung der Trikotagenindustrie Prof. M. Chioșc 145 FORSTWIRTSCHAFT Die Erfiillung des stalinistichen Plans zur Schaffung von Wald-Vorhăngen zum Feldschutz Prof. C. C. Georgescu 147 Sowjetische Verwirklichungen auf dem Gebiete des kunstlichen Trocknen des Holzes mittels Hochfrequenzstrom.................................................... Prof. E. Vintilă 153 Der Einfluss der sowjetischen Forstwirtschaft fur die Entwieklung der rumănischen Forst- wirtschaft .........................................................Ing- Pașcovshi 15® Die Bedeutung der Mcchanisierung der Arbciten in der Waldkultur der U.R.S.S. Ing. C. Lăzărescu 159 Professor V. P. Timofeev............................................................. 162 LANDWIRTSCHAFT Die in der Agrotehnik der R.V.R. angewendete Grundsâtze Wiliams.....Prof. V. Vasiliu 164 Die Notwendigkeit der Anwendung der mitschurinischen Wisscnschaft in der R.V.R. Ing. Priadcencu 167 Die Anwendung der sowjetischen Wissenschaft in der R.V.R. Landwirtschaft............... 17® Was wurde realisiert in der R.V.R. Obstbaumzucht auf Grund der Mitsshurinischenlehre Prof. N. Constantinescu 173 Planifikation in der Landwirtschaft ................................ Ing. V. Pașcovshi 176 [nternationaler Congress fur Phy topathologie, Entomologie und Pflanzenschutz abgehalten in Bukarest ................................... .... ■ *7® BEMERKUNGEN UND REFERATE 183 REZENSIONEN ... I92 FACHZEITSCIIRIFTEN 208 XI I I. V. STALIN LA A 70-a ANIVERSARE A TOVARĂȘULUI I. V. STALIN La 21 Decemvrie popoarele sovietice, clasa muncitoare de pretutindeni, toate po- poarele care luptă pentru libertate, pace și progres, vor sărbători a 7C-a aniversare a genialului conducător al popoarelor sovietice și învățător al oamenilor muncii din lumea întreagă, losif Visarionovici Stalin. Alături de Lenin, Marele Stalin a luptat pentru făurirea și întărirea gloriosului Partid Comunist (b) al Uniunii Sovietice, care a condus poporul muncitor în Marea Revoluție Socialistă din Octomvrie, la consolidarea Statului Sovietic, la sdrobirea dușmanilor interni și externi ai Puterii Sovietice, la opera măreață de construire a socialismului pe a 6-a parte a globului și care astăzi conu^^^onoarele sovietice pe drumul comunismului. După moartea lui Lenin, 1. V. Stalin, marele continuator, cel mai bun discipol și tovarăș de luptă al lui Lenin, a condus popoarele sovietice spre uriașe realizări și vic- torii, care au transformat Rusia dintr’o țară agr ară înapoiată în țar a cu cea mai puternică industrie și cu agricultura cea mai înaintată din lume, deschizând perspectivele lumi- noase ale construirii comunismului în U.R.S.S. Încă în Decemvrie 1925 la Congresul al 14-lea al Partidului Comunist (b) vor- bind despre desvoltarea țării sovietice, I. V. Stalin desvoltând învățătura lui Lenin, a arătat că singura cale pe care se poate ajunge la făurirea unei vieți îmbelșugate și fe- ricite a întregului popor, la progresul țării, este calea făuririi unei noi și puternice in- dustrii socialiste. După îndrumările lui 1. V. Stalin s'a rezolvat importanta problemă a creării indu- striei grele în U.R.S.S. Pentru a nu depinde de lumea capitalistă se impunea construirea neîntârziată de uzine de mașini grele, de mașini unelte, metalurgice, electrotehnice. Marele Stalin a elaborat principiile industrializării socialiste a țării: a) Esența industrializării socialiste a țării nu constă în simpla creștere a industriei ci în desvoltarea industriei construcției de mașini, căci numai desvoltarea unei industrii grele și a unei industrii proprii de construcții de mașini poate asigura baza materială a socialismului, făcând ca Țara Socialismului să nu depindă de lumea capitalistă; b) Exproprierea moșierilor și a capitaliștilor în urma Revoluției din Octomvrie, desființarea proprietății private asupra pământului și a mijloacelor de producție și prefacerea lor în proprietate a întregului popor —a creat un puternic isvor de acu- mulare socialistă, în stare a favoriza desvoltarea industriei ; c) Industrializarea socialistă se deosebește fundamental de cea capitalistă: aceasta din urmă are loc pe calea cuceririlor și jafurilor în colonii, a înfrângerilor militare, a împrumuturilor de exploatare și aservire a masselor muncitoare și a popoarelor colo- niale, pe când industrializarea socialistă se bazează pe proprietatea obștească asupra mijloacelor de producție, pe acumularea și economisirea bogățiilor create de munca muncitorilor și țăranilor ; industrializarea socialistă este indisolubil legată de îmbună- tățirea neîncetată a situației materiale a masselor celor ce muncesc ; XIII d) Sarcinile fundamentale în descursul luptei pentru industrializare constă în ri- dicarea productivității muncii, scăderea costului de producție, lupta pentru disciplina în muncă, regim de economii, etc. e) In condițiile construcției socialismului în U.R.S.S entuziasmul de luptă al clasei muncitoare face posibil ritmul rapid necesar industrializării; f) Drumul transformării socialiste a agriculturii poate fi străbătut numai prin industrializarea țării, care trebue să creeze baza tehnică a acestei transformări. « Nu poate țara dictaturii proletariatului, care se găsește în încercuirea capitalistă, să rămână economicește independentă, dacă ea nu produce la ea acasă instrumente și mijloace de producție, dacă ea se împotm dește pe acea treaptă de desvoltare în care ea trebue să-și țină economia națională la re- morca țărilor capitaliste desvoltate, producătoare și exportatoare de instru- mente și mijloace de producție. A ne împotmoli în această treaptă înseamnă să ne dăm legați capitalului mondial». (7. V. Stalin, «Despre situația econo- mică a U.R.S.S.» 1937). Etapele pentru ajungerea acestor obiective au fost: Planul GOELRO alcătuit de Lenin și planurile cincinale staliniste, care au pus bazele desvoltării industriale și agricole a U.R.S.S. pe principiile socialiste și a căror realizări au asigurat uriașa vic- torie a Țării Socialismului asupra hoardelor fasciste cotropitoare. Producția globală a mar ei industrii din Rusia în perioada 1915—1917 se ridică la 33 miliarde ruble, iar în perioada 1942—1944 această producție era de 361 miliarde ruble, adică s’a mărit aproape de 11 ori (producția fiind calculată la aceleași prețuri) ; producția cerealelor comercializate a crescut în aceeași perioadă de două ori și jumă- tate ; nivelul mediu anual al circulației mărfurilor pe căile ferate ale U.R.S.S. s'a mărit în perioada 1942—1944 de 3,4 ori în comparație cu perioada 1915—1917. Comparată cu industria altor țări, în 1913 industria Rusiei a produs de mai bine de 14 ori mai puțin decât U.S.A., de aproape 6 ori mai puțin decât Germania, de 4,5 ori mai puțin decât Anglia și de 2,5 ori mai puțin decât Franța, deși ea le depășea ca teritoriu și număr al populației. Producția industrială era într’o stare de gravă îna- poiere tehnică-economică, fiind în urmă cu 50 până la 100 de ani față de principalele țări capitaliste. O serie întreagă de fabricate de mare importanță (automobile, tractoare, mașini unelte, mașini energetice complexe, utilaj pentru industria grea, principalele produse ale industriei chimice etc., nu era organizată. Tehnologia producției, mecanizarea ei, erau foarte slab desvoltate. In industria carboniferă, în 1913 extracția mecanică avea o greutate specifică de 1,7%. Deși posesoare a celor mai bogate rezerve minerale din lume, Rusia țaristă importa totuși cărbuni, metale feroase, mașini, produse chimice. Aproape 50% din industria textilă lucra cu materii prime din import. Importul acoperea 43,6% din mașini, 2/3 din consumul de supt rfcsfați. « Tezele din Aprilie » 1917 ale lui Lenin au fost un apel al partidului pentru organi- zarea muncii în mod revoluționar: «... de a nu se limita la vechile șabloane... 6 bueșc încordate toate puterile, trebue desfășurată o energie revoluționară». In subotnicele comuniste Lenin â văzut începutul unei cotituri de o însemnătai istorică universală. « Productivitatea muncii este, în ultima analiză factorul cel mai impor» tara, cel mai de seamă al victoriei noului regim social. Capitalismul a creat o productivitate a muncii pe care nu a cunoscut-o iobăgia. Capitalismul poate fi și va fi învins definitiv prin aceea că socialismul creează o produc* tivitate nouă a muncii, mult superioară... Comunismul începe acolo unde apare grija neprecupețită — și care învinge greutățile muncii—a muncito- rilor simpli dea mări productivitatea muncii...» (Lenin : «Marea inițiativă^ ). Terminarea perioadei intervenției străine și de războiu civil a dat posibilitate Par- tidului Comunist bolșevic și guvernului sovietic să pornească la elaborarea unui plan unitar de stat pentru desvoltarea economiei naționale. “ : Al 8-lea Congres al Sovietelor din 1920 a aprobat planul Goelro, planul de electri- ficare al Rusiei, propus de Lenin, primul plan unitar economic de perspectivă ăl sta- tului, socotit pentru 10—15 ani. Planul Goelro avea de scop crearea fundamentului economic socialist, rezolvarea problemelor de bază ale construcției socialiste în U.R.S.S., rezolvarea în cel mai scurt timp a independenței tehnico-economice, ridicarea capacității de apărare a țârii prin desvoltarea, în primul rând, a industriei grele, a producției de mijloace de producție. 1. V. Stalin a arătat că acest plan este o schițare măiastră a unui plan economic cu adevărat unitar « Ea este singura încercare marxistă din timpul nostru de a introduce sub suprastructura sovietică a Rusiei eccncmiceșie înapoiată, o bază tehnică de pro- ducție cu adevărat reală și singura posibilă în condițiunile actuale ». La 22 Februarie 1921 se înființează Comisia de Planificare Generală de Stat (Gosplan) și apoi organe de planificare în toate sectoarele economiei, sarcina prin- cipală fiind aducerea rapidă a producției industriale la nivelul dinainte de războiu. Investițiile au fost îndreptate în special spre ramurile industriei extractive și a indus- triei ușoare. In 1923 cu tot ritmul rapid de ridicare a producției industriei și agriculturii pro- ducția atinsese 4 miliarde ruble, respectiv 113 din producția dinainte de războiu. Intre 1924—1926 au loc primele succese în domeniul construcțiilor și se pun bazele reproducerii lărgite a fondurilor de bază. Numărul muncitorilor crește, de asemenea și disciplina muncii și productivitatea muncii. In 1924 e atins nivelul de dinainte de războiu al producției industriale și se pune problema perspectivelor construcției socialiste. La Congresul al 14-lea al Partidului din Decemvrie 1925, I. V. Stalin a trasat poli- tica de industrializare socialistă a U.R.S.S. «Să transformăm țara noastră agrară într'una industrială, capabilă a produce prin propriile ei forțe utilajul necesar — iată esența liniei noastre generale », a arătat I. V. Stalin la acest Congres. In problema^construirii socialismului la sate 1. V. Stalin a subliniat necesitatea alianței puternice dintre clasa muncitoare dela orașe și țărănimea muncitoare dela sate, aplicând indicația lui Lenin că clasa muncitoare trebue să se sprijine pe ță- rănimea săracă, să întărească alianța cu țăranul mijlocaș și să lupte împreună contra chiaburului. Lenin și Stalin au arătat că deoarece orașul este conducătorul satului, iar la oraș domnește proletariatul, care ține în mâinile sale toate posturile de comandă ale economiei naționale, economia țărănească trebue să meargă în desvoltarea ei pe calea construirii socialismului. Aceasta este calea cooperării în massă a milioanelor de gospodării țărănești pe toate liniile cooperației, calea unirii gospodăriilor țărănești răzlețe în jurul industriei socialiste, calea introducerii principiilor colectivismului în sânul țărănimii, mai întâi pe linia desfacem produselor agricole și a aprovizionării gospodăriilor țărănești cu fabricate orășenești, iar pe urmă pe linia producției agricole. «Și cu cât mergem mai departe, cu atât mai inevitabilă devine aceasta cale în condițiile dictaturii proletariatului, deoarece cooperarea pe linia des- facerii, cooperarea pe linia aprovizionării, în sfârșit cooperarea pe linia creditului și o producției (asociațiile agricole) este singura cale de ridicare a bunei stări materiale a satului, singurul mijloc pentru salvarea masselor largi țărănești de mizerie și ruină ». (1. V, Stalin). Sarcina fundamentală fixată de Partid, pe baza principiilor staliniste arătate mai sus. era realizarea industrializării socialiste, lupta în vederea victoriei socialismului în U.R.S.S. La începutul anului 1926 a apărut lucrarea lui L V. Stalin < In jurul problemelor leninismului*, lucrare de o însemnătate istorică în care el zdrobește «filozofia» lichi- datoristă și capitulantă a zînovieviștilor, demonstrând justețea liniei fixată de Con- gresul al 14-lea al Partidului, linia industrializării socialiste a țării și a construirii so- cietății socialiste Această lucrare a înarmat Partidul și clasa muncitoare, însuflându-i credință nestră- mutată în victoria construirii socialismului. Unind strâns Partidul în jurul poruncilor lui Lenin, Stalin a condus poporul sovietic pe drumul larg al industrializării țării și al colectivizării gospodăriei agricole. La 9 Februarie 1946 vorbind alegătorilor 1. V. Stalin a arătat că până în 1928 «noi am trebuit să ne ocupăm de restaurarea industriei distruse și cu vindecarea rănilor pe care le-am primit în urma primului războiu mondial și al războiului civil». Intr'adevăr, în acea perioadă niciun domeniu, nicio problemă a industrializării nu scapă atenției lui 1. V. Stalin. 1. V. Stalin este inițiatorul creerii noilor ramuri industriale, al desvoltării și redre- sării ramurilor înapoiate în trecut. I. V. Stalin este inițiatorul creării celei de a doua baze carbonifero-metalurgice a construirii bazinului Cuznețc. 1. V. Stalin este organizatorul și conducătorul construcției socialiste. Construirea uzinei de tractoare din Stalingrad, construirea uzinei hidro-electrice de pe Nipru, con- struirea uzinei metalurgice din Magnitogorsc, construirea uzinei de mașini din Ural, construirea uzinei de mașini agricole dela Rostov, construcția din Cuznețc, construirea liniei ferate Turkestan-Siberia, a uzinei de combine dela Saratov, a uzinelor de automobile dela Moscova și Gorki și alte numeroase construcții, sunt legate de numele Marelui Stalin. Succesele hotărîtoare ale politicii industriale socialiste au fost arătate de I. V. Stalin la Congresul al 15-lea al Partidului. In Raportul Comitetului Central, prezentând tabloul succeselor industrializării so- cialiste, L V. Stalin a subliniat necesitatea lărgirii și întăririi posturilor socialiste de comandă și pe viitor, atât în orașe cât și la sate, în vederea lichidării elementelor capi- taliste în economia națională. Arătând starea de înapoiere a agriculturii față de industrie, L V. Stalin a indicat că singura cale de eșire din această situație, care primejduiește întreaga economie națională este: « Trecerea dela micile gospodării fărâmițate, la mari gospodării reunite în baza cultivării în comun a pământului, trecerea la cultivarea colectivă a pământului în baza unei tehnici noi, superioare. Soluția este asocierea gospo- dăriilor țărănești mici și a celor foarte mici, în mod treptat, dar cu stăruință, nu prin presiune, ci prin exemplu și convingere, în mari gospodării bazate pe cultivarea în comun a pământul-i, în colective, în tovărășii, care să folosească mașini agricole și tractoare și să aplice procedee științifice de intensificare a agriculturii». Congresul al 15-lea a hotărît introducerea cât mai largă a colectivizării agriculturii și a dat totodată, directiva elaborării primului plan de cinci ani al economiei naționale. In felul acesta în toiul creării industriei socialiste l. V. Stalin a fixat o nouă sar- cină grandioasă: colectivizarea agriculturii. XVI Această sarcină istorică poate fi comparată prin adâncimea și amploarea ei cu pregătirea Marii Revoluții Socialiste din Octomvrie. « Strategul genial al revoluției proletare ducea înainte Partidul cu curaj și perseverență, cu atenție și prudență, înlăturând toate piedicile ce stă- teau în calea scopului fixat, urmărind cu agerime manevrele dușmanului de clasă și prevăzând, în mod strălucit, acțiunile lui în viitorul apropiat, regru- pând cu măestrie forțele în plin mers al ofensivei, întărind pozițiile ocupate, folosind rezervele pentru a da amploare succeselor», (tL V. Stalin» Scurtă biografie, Ed, P. C. R., 1947, pag. 95—96). Congresul al 15-lea a dat directive pentru alcătuirea primului plan cincinal de des- voltare a economiei naționale al U.R.S.S., prevăzând un ritm rapid de ridicarea in- dustriei în general și a industriei grele în special. « E necesar înainte de toate a intensifica desvoltarea industriei, a me- talurgiei, a chimiei, a construcției de mașini, a uzinelor de tractoare, a uzi» nelor de mașini agricole, etc. Fără de aceste sunt imposibile rezolvarea problemei cerealelor și reconstrucția agriculturii. Concluzie: cheia reconstrucției agriculturii este ritmul rapid al desvoltării industriei noastre», (Stalin. «Problemele leninismului», Ed. I, pag. 304). In această perioadă I. V. Stalin a subliniat necesitatea însușirii tehnicii de către comuniști, accelerarea creării noii intelectualități tehnice eșite din clasa muncitoare și îmbunătățirea pregătirii ei. I. V. Stalin a arătat că învățătura «constă în a grăbi ritmul de formare, de creare a unei noi intelectualități tehnice, din oameni ai clasei muncitoare devotați cauzei socialismului și capabili să conducă din punct de vedere tehnic industria noastră so- cialistă ». f« Probi mele leninismului»). După directivele lui I. V. Stalin s'au luat o serie de măsuri importante privitoare la îmbunătățirea pregătirii noilor specialiști. S’au luat măsuri concrete pentru îmbur nătățirea învățământului în școlile tehnice medii și superioare, precum și pregătirea, cadrelor de muncitori calificați. Rețeaua de școli care existau pe lângă uzine, tehnicum= urile, cursurile profesionale tehnice, cursurile de perfecționare, au fost simțitor mărite. « Mii de membri ai Partidului, ai Uniunii Tineretului Comunist și dintre cei fără de partid, devotați cauzei clasei muncitoare, fură mobilizați pentru învățătură». «Cursul scurt», pag. 317). Primul plan stalinist avea ca sarcină fundamentală de a crea u inaustrie, care să fie în stare să reînzestreze și să reorganizeze nu numai industria în întregime dar și transportul și agricultura pe baza socialismului. Primul plan cincinal stalinist a constituit o demonstrație măreață a marilor posi- bilități creatoare ale muncii socialiste, muncă liberă, care se bazează pe cuceririle cele mai noi ale tehnicei și ale culturii, muncă eliberată de exploatare. Oamenii muncii din societatea socialistă muncesc pentru ei, pentru statul lor. Dea- ceea în societatea socialistă apare o nouă atitudine față de muncă. Vorbind la Congresul al 16-lea al Partidului (lume-Iulie 1930) Stalin a arătat în raportul său că Uniunea Sovietică a intrat în perioada socialismului. I. V. Stalin a arătat că dacă în ce privește ritmul desvoltării s'a ajuns și au fost în- trecute țările capitaliste înaintate, în ce privește nivelul producției industriale s'a rămas în urmă față de țările capitaliste înaintate. Arătând necesitatea de a accelera fără încetare ritmul, I. V. Stalin a indicat că este nevoie de a ajunge și a întrece țările capitaliste și în ceea ce privește nivelul pro- ducției industriale, trasând sarcinile partidului în legătură cu realizarea în 4 ani a pri- mului plan cincinal. XVII Oamenii muncii din întreaga țară au trecut plini de entusiasm la înfăptuirea gigan- ticelor sarcini trasate de Congres. întrecerile socialiste și munca de șoc capătă o largă desvoltare. In perioada Congresului al 16-lea nu mai puțin de 2 milioane de muncitori participă la întrecerea socialistă și peste 1 milion de muncitori participă la brigăzile de șoc. « Lucrul cel mai minunat în întrecerea socialistă este faptul că ea pro- duce o schimbare radicală în felul oamenilor de a privi munca, căci ea transformă munca dintr’o povară umilitoare și anevoioasă cum era socotită înain^, într’o chestiune de onoare, de glorie, de vitejie și eroism. Nimic asemănător nu există și nu poate exista în țările capitaliste > La începutul arului 1933 primul plan cincinal este îndeplinit înainte de termen. Făcând bilanțul primului plan cincinal, în raportul făcut la plenara comună a Co- mitetului Central și a Comisiei Centrale de Control a Partidului, I. V. Stalin spune; «Istoria a arătat că importanța internațională a planului cincinal este nemăsurat de mare. Istoria a arătat că planul cincinal nu este o chestiune particulară a Uniunii Sovietice, ci o chestiune a întregului proletariat inter» național Țara Sovietelor — arată I. V. Stalin —s’a transformat dintr’o țară agrară într’una industrială, dintr’o țară cu mici gospodării țărănești în țara celei mai mari și mai înain- tate agriculturi, a agriculturii socialiste. La începutul anului 1934 I. V. Stalin conduce lucrările Congresului al 17-lea al Partidului, Congresul învingătorilor, înaintea căruia face bilanțul victoriilor istorice ale socialismului în U.R.S.S. Politica industrializării, a colectivizării masive, a lichidării chiaburimii ca clasa socială, a învins. A învins doctrina leninist-stalinistă asupra posibilității construirii socialismului într’o singură țară. Dar I. V. Stalin a avertizat că lupta e departe de a fi terminată. El a arătat nece- sitatea de a lupta împotriva rămășițelor ideologiei capitalismului în conștiința oamenilor. I. V. Stalin a arătat că e nevoie ca nivelul ideologic al membrilor Partidului să fie ridicat, ca leninismul să fie propagat neostenit, ca toți cei care muncesc să fie educați în spiritul internaționalismului proletar. «Așa dar Partidul nu trebue legănat, ci trebue desvoltată vigilență în rândurile lui; el nu trebue dezarmat, ci înarmat, nu trebue demobilizat ci ținut în stare de mobilizare pentru înfăptuirea celui de al doilea plan cincinal. (I. V. Stalin, «Problemele Leninismului»). In raportul său I. V. Stalin a trasat programul concret al activității Partidului în toate domeniile economiei, precum și în domeniul cu. Urii, științei, instrucțiunei publice și al luptei ideologice. Vorbind despre politica externă a U.R.S.S. I. V. Stalin ’ arătat că în mijlocul sguduirilor economice și catastrofelor cu caracter militar ce ba tuie lumea capitalistă, U.R.S.S. rămâne fetită și nesdruncinată pe pozițiile ei pașnice, tentând împotriva ame- nințării războiului. « Politica noastră externă este limpede. Ea este politica menținerii păcii și întăririi relațiilor comerciale cu toate țările. U.R.S.S. nu se gândește să amenințe pe nimeni și cu atât mai puțin să năvălească asupra cuiva. Noi suntem pentru pace și apărăm cauza păcii... Iar cei care încearcă să atace țara noastră se vor izbi de un contraatac nimicitor, așa ca să le piară pofta să-și vâre pe viitor râtul de porc în grădina noastră sovietică». Urmând calea trasată de marele Stalin, sub conducerea Partidului, popoarele sovie- tice, muncind cu entuziasm, dând dovadă de o uriașă energie în desfășurarea întrecerilor socialiste, au continuat să desvolte neîncetat industria și agricultura. Industria a căpătat XVIII z? cantitate enormă de mașini, de mașim-unelte și de alte unelte de producție. Agricul- tura a fost înzestrată cu tractoare, combine și alte mașini agricole complicate, pro- duse de industria sovietică. Economia națională a U.R.S.S.-ului a fost înzestrată cu cea mai înaintată tehnică din lume. Sub conducerea directă a lui 1. V. Stalin, Armata Sovietică a fost minunat înzes- trată din punct de vedere tehnic, cu artilerie, tancuri, avioane, vase de războiu, transfor- mând Armata Sovietică într’o forță de temut pentru dușmanii Țării Socialismului. Stalin s’a ocupat în deaproape de problema educării cadrelor proprii de către socie- tatea sovietică, a creerii unei intelectualități proprii de către clasa muncitoare. Tehnica nouă, puternică, cerea oamenii care să-și însușească tehnica și să fie ca- pabili s’o folosească din plin pentru binele patriei. Vorbind în față absolvenților Academiei Armatei Roșii în Mai 1935 I. V. Stalin a spus: « Pentru a face din tehnică ceva viu și a o folosi până la capăt, ne trebuesc cadre care să fie în stare să-și însușească și să folosească aceasta tehnică, după toate regulele artei. .. Tehnica, stăpânită de oameni, care și-au însușit-o, poate și trebue să facă minuni... Trebue să pricepem, în sfârșit, că din toate capitalurile din lume cel mai prețios și cel mai hotărîtor capital sunt oamenii, cadrele ». Cuvântarea lui I. V. Stalin a găsit un răsunet larg în adâncul masselor și a dat na- ștere unui nou avânt în muncă. Din inițiativa muncitorilor înaintați s’a născut mișcarea stahanovistă. Luând na- ștere în Bazinul Donețului, în industria cărbunelui, ea a cuprins toate ramurile econo- miei naționale. Sute de mii de eroi ai muncii au dat adevărate pilde de însușire a tehnicei și de productivitate socialistă a muncii, în industrii, în transporturi, în agricultură. Vorbind la prima consfătuire a stahanoviștilor din U.R.S.S., în Noemvrie 1935, 1. V. Stalin a arătat că mișcarea stahanovistă «exprimă un nou avânt al întrecerii socialiste, o etapă nouă, mai înaltă, a întrecerii socialiste ». Depășind vechile norme tehnice ca norme neîndestulătoare, care întrec în multe cazuri productivitatea muncii din țările capitaliste înaintate, mișcarea stahanovistă deschide posibilitatea ca Țara Socialismului să devie țara cea mai îmbelșugată. I. V. Stalin a arătat că mișcarea sta- hanovistă deschide calea comunismului, că ea conține germenii avântului clasei munci- toare spre cultură și tehnică, care duc la lichidarea contrazicerii dintre munca intelec- tuală și cea fizică. Pentru prima dată în istoria universală a fost creată o orânduire socială în care a fost definitiv desființată exploatarea omului de către om, orânduire eliberată de anarhia în producție, de crize, șomaj, de pauperizarea masselor, orânduirea în care tuturor oamenilor muncii din U.R.S.S. le este deschisă calea asigurării unei vieți prospere și civilizate. In timp ce lumea capitalistă a suferit în perioada dintre primul și al doilea războiu mondial câteva crize economice și depresiuni, industria Uniunei Sovietice a crescut în perioada dintre 1913 și 1938 cu mai mult de 9 ori șî de aproape 12 ori în 1941. In urma victoriei socialismului și a lichidării definitive a rămășițelor clasei exploa- tatoare, s’a creat unitatea morală și politică a societății sovietice, s’a consolidat prie- tenia între popoarele sovietice. Marea superioritatea orânduirei socialiste, uriașa sa forță vitală, care se sprijină pe creația istorică conștientă a milioanelor de oameni sovie- tici, forța de neînvins a Statului Sovietic, cel mai puternic stat din lume, s’au mani- festat cu deosebită tărie în perioada Marelui Războiu pentru Apărarea Patriei. Poporul sovietic, sub conducerea genială a Generalissimului Stalin, însuflețit de ideile mărețe ale patriotismului sovietic, de credința în invincibilitatea cauzei pentru care luptă, s’a afirmat ca un popor de eroi. Armata Sovietică, sub conducerea genială a lui LV. Stalin, prin uriașele sale victorii, a salvat omenirea de înrobirea fascistă. XIX Animatorul și organizatorul victoriei de însemnătate istorică universală asupra fascismului barbar, a fost gloriosul Partid Bolșevic și înțeleptul său conducător, genialul strateg al proletariatului, cel mai mare conducător de oști al tuturor timpurilor, Marele Stalin. « A fost fericirea noastră că în zilele grele ale războiului Armata Roșie și poporul sovietic au fost conduse de înțeleptul și încercatul conducător al Uniunii Svoietice — Marele Stalin. Împreună cu numele Generalissimului Stalin vor intra în istoria țării noastre și în istoria universală victoriile glo- rioase ale armatei noastre. Sub conducerea lui Stalin, marele conducător și organizator, am pășit acum la construcția pașnică, ca să obținem o ade- vărată înflorire a societății socialiste și să îndreptățim cele mai bune spe- ranțe ale prietenilor noștri din toată lumea» (Molotov). Astăzi popoarele sovietice săvârșesc minuni de eroism în muncă, îndeplinind înainte de termen planul cincinal stalinist de după războiu, îndeplinind cu succes sarcinile construcției societății comuniste. Malencov, în raportul făcut cu prilejul celei de a 32-a aniversări a Marei Revoluții din Octomvrie, a arătat că în Octomvrie 1949, producția întregii industrii a Uniunii Sovietice a depășit cu mai mult de 50% producția medie lunară din 1940. Industria U.R.S.S. lucrează la un nivel mai ridicat chiar decât s'a prevăzut în planul cincinal pentru 1950. Producția brută a întregii industrii din Uniunea Sovietică a crescut în primele 10 luni ale anului cu 20 % față de aceiași perioadă a anului trecut. S'a extras peste prevederile planului o mare cantitate de cărbuni și petrol, s'a produs o însemnată cantitate supli- mentară de metal, de energie electrică, de chimicale, de materiale lemnoase și de con- strucție, de produse ale uzinelor de construcții de mașini și articole de mare consum. In primele luni ale anului 1949, productivitatea muncii depusă de muncitorii indus- triali a crescut cu 14% față de perioada corespunzătoare a anului trecut. Planul pentru reducerea prețului de cost se îndeplinește cu succes, astfel că în primele luni ale anului 1949 prețul de cost al producției industriale, în prețuri comparative, a scăzut cu 7,2%. Mișcarea patriotică populară pentru crearea de acumulări peste plan, începută anul trecut din inițiativa muncitorilor fruntași a dat rezultate mari. De pe urma eco- nomiei realizate industria a dat o producție suplimentară în valoare de peste 2 2 mi- liarde ruble. In agricultură, încă în 1948, recolta globală de grâne a atins aproape nivelul an lui 1940, iar recolta anului 1949 a depășit pe acea din 1940. Planul stalinist din toamna anului 1948 pentru plantarea perdelelor de păduri pr >- tectoare, introducerea asolamentelor, construirea iazurilor și bazinelor de apă pentn t asigurarea unor recolte bogate și stabile, se înfăptuiește cu succes. Au și fost efectuate plantări de perdele de păduri protectoare pe o suprafață de peste 500.000 hectare, iar pentru anul 1950 a fost pregătită pentru plantările de păduri o suprafață și mai mare. Deasemenea, urmând directivele lui I. V. Stalin, se desvoltă rapid utilarea tehnică a agriculturii. Industria socialistă furnizează agriculturii tot mai multe și variate mașini și unelte agricole. In 1949 agricultura primește 150.000 de tractoare, 29.000 de combine, peste 1.600.000 de unelte atașabile și alte mașini agricole, ceea ce înseamnă de 3—4 ori mai multe mașini agricole și tractoare decât în 1940. Prin planul cincinal stalinist de după război s'a stabilit că volumul producției în- tregei industrii a Uniunii Sovietice trebuie să depășească în 1950 producția anului 1940 cu 48%. Industria Uniunii Sovietice lucrează acum la un nivel mai ridicat chiar decât s’a prevăzut în planul cincinal pentru 1950. In primele 9 luni ale anului 1949 productivitatea muncii depuse de muncitorii in- dustriali a crescut cu 14% față de perioada corespunzătoare a anului trecut. - Industria sovietică și agricultura sovietică au pășit într'o fază de nou și puternic avânt, creind noi posibilități pentru ridicarea continuă a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii din U.R.S.S. La al 18-lea Congres al Partidului Comunist (b) 1. K Stalin a subliniat că Uniu- nea Sovietică a întrecut țările capitaliste în ceea ce privește modernizarea utilajului tehnic și ritmul de creștere al producției. 1. V. Stalin a spus că acest lucru nu este su- ficient : « Numai când vom întrece din punct de vedere economic principalele țări capi- taliste, vom putea considera că țara noastră are destule bunuri de consum, că are abun- dență de produse și posibilitatea de a trece dela prima fază a construirii comunismului, la cea de a doua fază a sa*. I. V. Stalin a elaborat și planul de înfăptuire a acestei mărețe transformări. Ideile principale ale acestui program au fost expuse de L V. Stalin în cuvântarea sa istorică, ținută în fața alegătorilor din Sectorul Stalin, la 9 Februarie 1946: « Par- tidul are intenția să organizeze un nou și puternic având al economiei naționale, care să ne permită a ridica de trei ori nivelul producției noastre față de nivelul dinainte de război». Prin realizarea marelui plan stalinist de desvoltare a economiei naționale, Uniunea. .Sovietic va depăși chiar cele mai avansate țări capitaliste, de exemplu Statele Unite. « Numai în aceste condiții se poate considera că Patria noastră va putea face față oricăror amenințări. Pentru aceasta va fi nevoie de 3 noi planuri cincinale, dacă nu mai mult. Și aceasta se poate face*. ^Mergând pe drumul indicat de I. V. Stalin popoarele sovietice obțin succese con- siderabile șî pe tărâmul științei, culturii și artei. Colaborarea dintre știință și producție, a savanților cu muncitorii fruntași, ingi- nerii, tehnicienii, agronomii și colhoznicii, devine din ce în ce mai strânsă. 1. V. Stalin învață că știința trebue să fie legată de viață, că adevărata știință rupe, fără milă, cu toate tradițiile învechite, nu suferă stagnare, rutină și indiferență față de mlădițele a ceea ce este nou. In societatea socialistă știința înaintată privește cu curaj spre viitor. Statul socialist creind condițiile cele mai favorabile pentru desvoltarea științei. Urmând directivele lui I. K Stalin arta și literatura sovietică, puse în slujba popo- rului și legate în mod organic de popor, înfloresc necontenit. Poporul sovietic este angajat întfo uriașă muncă creatoare. Din 1945 până în 1949 au fost decorați cu ordine și medalii ale U.R.S.S. peste .510.000 muncitori, colhoznici, savanți, ingineri tehnicieni, funcționari, medici, învă- țători, etc.; 4.080 de muncitori din industrie și de fruntași ai agriculturii au primit titlul de « Eroi ai Muncii Socialiste* și 2.540 muncitori pe tărâmul științei, tehnicei, artei și literaturei au primit înaltul titlu de « Laureați ai Premiului Stalin *. Lichidând până la capăt exploatarea seculară a omului de către om în Țara Socia- lismului au fost lichidate cauzele și premizele, care dau naștere în lumea capitalistă politicii de exploatare și subjugare a altor popoare. Sistemul sovietic socialist a smuls din rădăcini cauzele care dau naștere la crize economice, crize din care conducătorii lumii capitaliste caută eșire pe calea aventu- rilor războinice. Credincios politicii sale consecvente de pace, Guvernul sovietic, urmând învăță- turile Marelui Stalin, apără cu energie programul a cărui înfăptuire va sluji unei se- rioase întăriri a păcii și securității internaționale. Așa cum a arătat de nenumărate ori I. V. Stalin, acest program cuprinde colabo- rarea marilor puteri, reducerea înarmărilor și interzicerea necondiționată a armei .atomice, îndeplinirea strictă a hotărîrilor dela Postdam în chestiunea germană, regle- XXI mentarea păcii cu Japonia, relații de colaborare între toate popoarele mari și mici, legături comerciale și economice între diferitele țări. Politica stalinistă de pace mobilizează sute de milioane de oameni simpli, fără nicio deosebire, din întreaga lume. Forțele lagărului democrației și socialismului cresc și se întăresc, în timp ce for- țele capitalismului și ale ațâțătorilor la războiu, imperialiștii anglo-americani, slăbesc pe zi ce trece. « Cei condamnați de istorie n’au decât să turbezel Cu cât spumegă maf mult cei din lagărul ațâțătorilor la războiu, cu atât mai mare trebuie să fie calmul și stăpânirea de sine în lagărul nostru al păcii. Noi pășim cu încre- dere, sub conducerea genialului nostru învățător și conducător 1. V. Stalin, în întâmpinarea zilei de mâine. Noi știm în mod hotărît: Victoria socialis- mului și democrației în întreaga lume este inevitabilă». Chezășie a victoriei forțelor ce luptă pentru pace, libertate și progres, sunt învă- țăturile marilor dascăli Marx, Engels, Lenin și Stalin, cari însuflețesc clasa munci- toare de pretutindeni. Uriașa personalitate a lui I. V. Stalin a fost caracterizată într’un chip minunat de Chirov, tribunul însuflețit al revoluției și unul din conducătorii cei mai iubiți ai Par- tidului Comunist (Bolșevic) în raportul făcut în ajunul Congresului al 17-lea al Par- tidului : « Tovarăși, vorbind despre meritele partidului nostru, despre succesele Parti- dului nostru, nu putem să nu pomenim pe marele organizator al victoriilor gigantice pe care le-am repurtat, pe tovarășul Stalin. Trebue să vă spun că el este cu adevărat perfectul, cu adevărat a tot cuprinzătorul' urmaș și continuator al operei ce ne-a fost lăsată de marele fondator al partidului no- stru, pe care l-am pierdut acum 10 ani. E greu să ne facem o imagine despre figura de gigant a lui Stalin. In ultimii ani de când lucrăm fără Lenin, nu cunoaștem nici o cotitură în activitatea noastră, nici o inițiativă de oarecare importanță, nicio lozincă, nicio orientare în politica noastră, al căror autor să nu fi fost 1. V. Stalin, ci altcineva. Toată activitatea fundamentală — aceasta trebue să o știe Partidul — se desfășoară conform indicațiilor, din inițiativa și sub conducerea lui J. V. Stalin. Cele mai mari probleme de politică internațională sunt rezolvate conform indica- țiilor lui. Și nu numai aceste probleme mari, ci și probleme în aparență de ordinul al 3-lea și chiar al 10-lea îl interesează, dacă privesc pe muncitori, pe țărani și pe toți aceia care muncesc în țara noastră. . Trebue să spun că toc. te acestea se referă nu numai la construirea socialismului,, în ansamblul lui, ci și la diferitele probleme ale activității noastre. Dacă luăm de pildă, problema apărării țării noastre, trebue să subliniem cu toată tăria că toate succesele noastre, despre care am vorbit, le datorăm în întregime lui 1. V. Stalin. Puternica voință, uriașul talent organizatoric al acestui om asigură partidului înfăptuirea la timp a celor mai mari cotituri istorice, legate de construirea victorioasă a socialismului. Luați lozincile lui I. V. Stalin : « Colhoznicii să devină înstăriți», « Colhozurile să devină bolșevice », «Să ne însușim tehnica », « cele 6 condițiuni istorice enunțate de tov. Stalin — tot ce îndrumează construcția socialismului în stadiul actual al muncii noastre, pornește dela omul acesta și tot ce am cucerit noi în perioada primului plan cincinal s’a obținut pe baza indicațiilor lui». («L V. Stalin. Scurtă biografie»). Poporul român, a fost salvat din ghiarele fascismului și și-a dobândit libertatea și independența națională datorită istoricelor victorii ale Armatei Sovietice. XXII Refacerea economică a țării noastre se datorește sprijinului puternic ce-l primim din partea Mar ei noastre prietene U.R.S.S. și din partea Marelui Stalin personal. Am primit astfel cantități imense de bumbac, lână, cauciuc brut, fosfor, electrozi, sulf, etc. De asemenea am importat tractoare, pluguri, coase, și alte unelte și mașini necesare agriculturii; de asemenea U.R.S.S. ne-a trimis numeroase autocamioane precum și uneltele necesare industriei noastre. Industria noastră grea a beneficiat de importante importuri în baza acordurilor comerciale cu U.R.S.S. Am importat materii prime necesare industriei metalurgice, cocs, minereu de fier, fontă, semifabricate de oțel, feroaliaje, etc. De asemenea am importat oțeluri speciale și materiale ajutătoare necesare pentru întreținerea activității intense a uzinelor noastre siderurgice. Datorită acestui sprijin s'a depășit în industria metalurgică nivelul producției din 1938 și chiar din 1943 când s'a atins cel mai ridicat nivel de producție în siderurgia românească. Creșterea producției în siderurgie a avut urmări favorabile asupra întregei economii naționale, care s'a putut reface și desvolta rapid. U.R.S.S. ne-a trimis nu numai cereale pentru hrană în timpul anilor de secetă, dar și cereale pentru însămânțări. U.R.S.S. ne-a dat un ajutor puternic pentru înzestrarea agriculturii noastre prin motoarele, mașinile și uneltele agricole livrate în baza acordurilor comerciale. Legăturile comerciale cu U.R.S.S. au contribuit la desvoltarea industriei noastre, la sporirea industriei, la întărirea independenței noastre economice. Uniunea Sovietică nu-și folosește puterea industrială pentru a impune țărilor mici .condițiuni de exploatare colonială așa cum fac imperialiștii. Uniunea Sovietică ajută în mod practic țara noastră să fie puternică și indepen- dentă, iar relațiile economice cu U.R.S.S. sunt o chezășie a bunei stări, a înfloririi și a desvoltării țării noastre, o chezășie a păcii și a bunei înțelegeri între popoare. Poporul român, sub îndrumarea Partidului Muncitoresc Român folosind experiența bogată a Uniunii Sovietice a pornit pe drumul construirii socialismului în patria noastră. Clasa muncitoare, în alianță cu țărănimea muncitoare, inspirându-se din marile idei staliniste, aplică sistemele de muncă ce duc la ridicarea producției și a producti- vității muncii, la îmbunătățirea calității, la reducerea prețului de cost. Oamenii muncii știu că acum lucrează pentru ei, pentru viitorul lor și al copiilor lor, pentru ridicarea bunei lor stări iar nu pentru îmbogățirea unor exploatatori. Oamenii muncii din Republica Populară Română privesc cu dragoste și recuno° .ștință spre genialul învățător și îndrumător al popoarelor sovietice și al celor ce mun- cesc din lumea întreagă, — I. V. Stalin — și sunt hotărîți să meargă mai departe, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, pe calea prieteniei veșnice și alianței cu popoarele sovietice, pe calea întăririi lagărului democratic și antiimperialist, al păcii și progresului în lumea întreagă. Oamenii muncii din toată lumea întâmpină a 70-a aniversare a Marelui Stalin cu dragoste și recunoștință nețărmurită, cu convingerea nestrămutată că sub conducerea genialului strateg și conducător al proletariatului, omenirea merge pe drumul eliberării de războaie sângeroase, spre răsturnarea robiei imperialiste și spre marele progres al popoarelor și al întregei omeniri. Trăiască învățătorul și conducătorul tuturor oamenilor muncii din lumea întreagă •—marele geniu al omenirii, losif Vissarionovici Stalin! XXIII PRIETENIA ROMÂNO-SOVIETICĂ La 25 Octomvrie (7 Noemvrie) 1917, proletariatul revoluționar din Rusia, sub conducerea eroică a Partidului lui Lenin și Stalin, a dărâmat regimul de asuprire și exploatare țarist și a pus bazele unei noi societăți, societatea socialistă, unde exploa- tarea omului de către om a fost pentru totdeauna desființată. A început astfel o eră nouă tn istoria omenirii, o eră care a deschis larg perspectivele eliberării de exploatarea capitalistă a clasei muncitoare din întreaga lume. In cei 32 ani ai existenței sale Țara Socialismului victorios a parcurs un drum glorios, realizând uriașe progrese în toate domeniile. Sub conducerea genialilor conducători Lenin și Stalin, luptând fără răgaz împotriva forțelor reacționare imperialiste din întreaga lume, popoarele sovietice au construit statul socialist—U.R.S.S., pe bazele învățăturii marxist-leniniste. Realizând și depășind mărețele planuri cincinale staliniste, Statul Socialist a devenit singura forță în stare să nimicească hoardele fasciste, în cel de al 11-lea războiu mondial, salvând astfel dela pieire și de înrobirea fascistă civilizația umană. In tot decursul existenței sale, Uniunea Sovietică a servit drept far luminos în lupta de eliberare a tuturor popoarelor din lanțurile sclaviei imperialiste. Astăzi, întreaga omenire muncitoare și progresistă, sute de milioane de oameni simpli, sărbătoresc, alături de popoarele sovietice, Marea Revoluție Socialistă din Octom- vrie, ca propria lor sărbătoare. Prietenia față de poporul rus a fost totdeauna vie în tradiția poporului nostru, pentru ajutorul ce ni l-a dat în tot decursul desvoltării noastre istorice. Această prietenie a că- pătat o semnificație și mai adâncă după eliberarea noastră de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Sovietică. Uniunea Sovietică ne-a ajutat să ne redresăm de pe urma distrugerilor și mizeriei lăsate de războiu și de regimul burghezo-moșieresc și ne ajută, zi de zi, să construim socialismul în țara noastră. Ajutorul sovietic se manifestă puternic pe toate planurile, atât pe cel politic, ideo- logic, și cultural, cât și pe cel economic și social. In special, noi, tehnicienii români, trebue să subliniem sprijinul neprecupețit pe care ni-l acordă tehnica și tehnicienii sovietici, dându-ne posibilitatea de a ne folosi de bogata lor experiență și de marile lor realizări în toate ramurile industriei moderne — bazate pe cel mai înalt nivel științific — și punându-ne la dispoziție vasta lor lite- ratură tehnică. 1 Mulțumită acestui ajutor am putut pune In mișcare forțele creatoare ale poporului nostru, am putut porni la exploatarea temeinică și științifică a resurselor naturale din țara noastră, pentru ridicarea nivelului de traiu al maselor muncitoare. Aniversarea Marei Revoluții din Octomvrie este un prilej pentru noi de a ne ma- nifesta recunoștința și dragostea față de marea noastră prietenă Uniunea Sovietică. Ajutorul sovietic ne este acordat în condiții de absolută egalitate, diametral opuse modului cum înțeleg imperialiștii să acorde așa zisul lor « ajutor » statelor mai mici, prin subjugarea lor politică și economică. In această privință Tov. Gh. Gheorghiu-Dej ne arată: «Ajutorul» american acordat țărilor marshalizate din Europa Occi- dentală, care inoculează otrava cosmopolitismului și sădește putreda ideologie imperialistă înseamnă ruinarea economiei naționale și pier- derea independenței naționale a acestor țări. Dimpotrivă, ajutorul pe care ni-1 dă Uniunea Sovietică este pentru noi ca un izvor de energie nouă, de încredere în forțele noastre naționale, în domeniul construcției, politicei, economiei, în domeniul culturei, artei și științei ». Poporul român vede în Uniunea Sovietică forța conducătoare în lupta pentru pace, împotriva ațâțătorilor la război, imperialiștii anglo-americani și a uneltelor lor. împreună cu toate forțele progresiste, în fruntea cărora se află U.R.S.S., ducem și noi lupta contra clicii lui Tito, agentură criminală a imperialiștilor războinici anglo- americani. Poporul român are convingerea de nesdruncinat că întărirea prieteniei româno- sovietice este baza consolidării sale economice și politice, a independenții sale, a ridi- cării nivelului de viață al maselor populare și desvoltării sale culturale și sociale. Prietenia româno-sovietică, constituie pârghia construirii socialismului în Patria noastră, a transformării noastre într’una din națiunile fruntașe ale omenirii. Trăiască Uniunea Sovietică, bastion al păcii, progresului și prieteniei între toate popoarele lumii! Tăiască în veci prietenia româno-sovietică! Trăiască Partidul Comunist (b) al U.R.S.S., făuritorul Marei Revoluții Socialiste din Octomvrie! Trăiască I. V. Stalin, genialul conducător al popoarelor în lupta pentru pace, libertate și socialism! 2 6:061.4(47) EXPOZIȚIA INDUSTRIEI SOVIETICE In ziua de 15 Octombrie a. c. a fost deschisă pentru public « Expoziția Industriei sovietice». Rostul și însemnătatea ei au fost exprimate de Ministrul Comerțului Exterior Al. Bârlădeanu în discursul rostit cu acest prilej: «Prin bogăția și varietatea mașinilor expuse, prin calitățile tehnice uimitoare ale acestora, prin faptul că aceste mașini suni rezultatul muncii al acelei muncitorimi care, prima în lume, a doborît exploatarea capitalistă și a construit socialismul, — Expoziția capătă o semnificație deosebită. Această Expoziție este pentru noi exemplul viu al rezulta- telor mărețelor planuri cincinale stalinisle. Prin realizarea strălucită a acestor planuri, Uniunea Sovietică este astăzi o mare putere in- dustrială. In domeniul desvoltării economice, Expoziția este pentru noi un exemplu viu de ceea ce a putut crea într’un răstimp de numai 30 ani munca liberă, socialistă, al cărei mers spre progres nu are nicio limită și e pusă în slujba păcii. Câtă deosebire este între acest ritm de dezvoltare și acel al țărilor capi- taliste, cărora le-au trebuit secole pentru ca pe baza jafului colonial, pe baza sărăcirii și înfometării masselor populare proprii să ajungă la dominația monopolurilor, la crize și la provocări de război ... Pentru noi, pentru Republica noastră Popu- lară această Expoziție are și o însemnătate specială: construirea bazelor socialismului la noi, realizarea planurilor noastre economice, progresul economic, material, cultural, au la bază sprijinul Uniunii Sovietice. Utilajul pe Care l-am primit înainte, cel pe care-l primim și cel pe care-l vom primi de acum înainte din URSS constitue garanția îndeplinirii sarci- nilor puse de Partidul Muncitoresc Român, constitue chezășia industrializării, a construirii socialismului la noi. Salutăm Expoziția Industriei Sovietice, concreti- zarea superiorității și avantajele sistemului socialist asupra sistemului capitalist. Salutăm Expoziția Industriei Sovietice, victoria genialei politici staliniste de industrializare. Trăiască veșnic prietenia Româno-Sovietică ». In cuvântarea sa de răspuns P.N. Kumâchin, prim-adjunct al Ministerului Comerțului Exterior al URSS a arătat în încheiere care vor fi rezul- tatele acestei expoziții: ...«Noi sperăm că organizarea Expoziției la București va înlesni o cunoaștere mai largă din partea poporului român, a diferitelor ramuri ale economiei naționale a Uniunii Sovietice. Cred de asemeni că Expoziția Industriei Sovietice din București va contribui la o largă folosire a experienței construirii socialismului în țara voastră, în marea operă de transformare care este înfăptuită de către massele muncitoare ale Republicii Populare Române, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român. .. . Massele de oameni ai muncii din Uniunea Sovietică se bucură de succesele obținute de către muncitorimea țării Dv., în acțiunea de îndeplinire a primului Plan de Stat, de desvoltare a economiei naționale. Cunoașterea de către massele largi ale Republicii Populare Române, a vieții și rezultatelor muncii pașnice și creatoare a popoarelor Uniunii Sovie- tice, va întări și mai mult prietenia între țările noastre. ... Noi sperăm că organizarea Expoziției Indu- striei Sovietice din București va contribui la o con- tinuă desvoltare și întărire a legăturilor economice între țările noastre, in interesul ambelor țări și în interesul cauzei păcii. Trăiască prietenia dintre popoarele Uniunii So- vietice și poporul Republicii Populare Române »/ Vom reda în cele de mai jos câteva aspecte tehnice caracteristice ale acestei Expoziții, câteva cuvinte despre organizarea ei și câteva date asupra industriei sovietice. 3 1» PLAN. ORGANIZARE Planificarea rațională, științifică, legea de bază a orânduirii socialiste, se vede și în modul cum a fost plănuită, concepută, realizată și organizată Expoziția. Intrat în'pavilionul Expoziției, vizitatorul e im- presionat de lumina deosebită care cuprinde totul, luminând ca ziua, sub razele lămpilor ^speciale. Pe peretele din față al intrării imaginea cen- trului Moscovei, a Cremlinului, creerul și inima URSS fixează privirea prin realizarea-i artistică. Vedere generală interioară: Hala mașinilor. Pe când la. obișnuitele expoziții din trecut, vizi- tatorul nu putea urmări în mod rațional expoziția, aici el este dintru început întâmpinat și îndrumat de alcătuirea chibzuită a ordinei în care este pre- zentată dela intrare Expoziția. Pe luminătoarele din dreapta și stânga, sub lu- mina naturală sau a proiectoarelor se profilează în colori imagini din U.R.S.S.: oamenii muncii, locurile unde muncesc și se odihnesc, peisagii minunate ale bogatei Uniuni. Vedere generală: Intrarea în pavilionul expoziției. Dominată de turnul de sondă înapoia căruia se deschide perspectiva lacului. Expoziția înfăți- șează înaintea pavilionului, pe platoul dela in- trare, în aer liber, mașinile destinate agriculturii, construcțiilor, mineritului și industriei petrolifere. Dela intrare vizitatorul e întâmpinat de ceea ce constitue una din bazele ridicării tehnice a URSS: cartea sovietică, literatura tehnică, alături de cea politică, culturală, literară: standurile cu cărți sunt cercetate cu înfrigurare. Coborînd în pantă sub tabloul Moscovei înspre hala mare a expoziției mașinilor, se observă ga- leria de portrete a înfăptuitorilor, a colaborato- rilor tehnici ai Guvernului și Partidului Comunist Dealungul pereților din stânga și din dreapta, în vitrine, sunt expuse: în stânga numeroasele instrumente de măsurat, de toate categoriile, cu cele mai perfecționate dispozitive pentru reali- Vedere generală interioară: Hala mașinilor. Bolșevic al U.R.S.S.: sunt figurile tehnicienilor, savanților, inovatorilor, stahanoviștilor, care au făurit și contribuit la imensa industria a U.R.S.S. Combinatul metalurgic.:« Stalin » din Cuzțiețc. din care cele expuse sunt numai o mică parte, dar reprezentativă. Planșe și grafice exemplifică ritmul realizărilor. zarea celor mai minuțioase măsurători, aparate de înregistrare, de radio, etc. Vitrinele din dreapta înfățișează produsele in- dustriilor textile, alimentare, chimice, ceramice, artei, etc. In spațiul larg între aceste două serii de vitrine se află expuse mașinile. Cele mai importante dintre ele sunt deservite de un specialist sovietic sati român care demonstrează funcționarea lor. Toate mașinile pot fi puse în mișcare având instalată forța motrică necesară electrică. Terminând de vizitat această hală a mașinilor, înainte de a ajunge la sonda petroliferă și Ia insta- lațiile și mașinile anexate ei, vizitatorul are de observat numeroasele mașini folosite în industria minieră, în mine, la mecanizarea, automatizarea și electrificarea muncii în mine. In fine, după ce a admirat perfecțiunea și di- mensiunile neobișnuite ale diferitelor mașini folo- site în construcții, în tehnica forestieră și agricolă, se află atras și copleșit de ceea ce i se arată înaintea ochilor în numeroasele și încărcatele vitrine cu variatele produse de consum ale industriilor ali- mentare de toate felurile, rezultatele bogățiilor URSS și ale muncii, dar puse de astădată la îndemâna maselor muncitoare și nu numai a unui număr restrâns de exploatatori. MAȘINI UNELTE Sunt expuse în multe și variate modele: Mașini de frezai matrițe folosind o comandă elec- tro-mecanjeă printr’un releu electronic. Mașina de frezat verticală, tip carusel, » » găurit prin coordonate, » rabotat, de 28.000 kg, s * rectificat filete sau vilbrochene, 5 Combinatul metalurgic din Cuznețc cu secțiunea de bluminguri. Uzina de automobile ♦ Sta- lin » din Mcscova: Bandă rulantă de montare a auto- mobilelor Zis-no, 6 strunguri de diferite categorii: paralele, evolver, automate, mașini de tăiat roți dințate, toate de o tehnicitate de un înalt nivel, prevăzute cu cele mai precise dispozitive. Mașină de frezat verticală tip carusel. Model 623' Mașina de frezat verticală tip carusel. Model 623. E o mașină nouă pentru majoritatea tehnicienilor noștri. Masa port-picsă realizează o mișcare de înain- tare în direcția celor doi arbori port-freză pe lângă rotația strungului carusel. Pe platou, în fabricația în serii mari, pot fi fixate mai multe piese dintr’odată, frezele execu- tând simultan, una operația de degrosare, cealaltă finisarea. E acționată de un electromotor de 13,5 kW, pentru rotirea ambilor arbori portfreză și de un electromotor de 3,5 kW pentru mișcările de ro- tație și înaintare ale platoului port-presă. Turația platoului portpresă variază dela 30—-150 rot/min. la degrosare și 47,5—-235 rot/minut la finisare. Diametrul platoului e de 1500 mm și deplasarea lui maximă transversală 350 mm. Greutatea mașinii cca 17.000 kg- 7 Mașina, de frezai prin sistemul coordonatelor. Model 2450. Execută operațiuni de găurire, alezate, frezare, trasare, cu mare preeiziune în fixarea distanțelor între axele diferite ale suprafețelor pe care, acțio- nează. Prin citire optică pot fi apreciate deplasări de câțiva microni. Amplitudinea- cursei maxime a mesei e de 1000 mm în lungime și 600 mm transversal, cu o mișcare de avans la frezare de 36 mm/minut. Turația arborelui port-sculă e de 50—igoo rot./minut, iar avansul dela 0,03 mm—0,16 mm. Mișcările principale ale mesei și arborelui princi- pal de translație și rotire sau avans sunt efectuate prin acționarea automată sau manuală a trei electromotoare. Manipularea greșită blochează funcționarea. Mașina orizontală de alezat și frezat a uzinelor Sverdlov din Leningrad.—Model 262 H. Execută operațiuni de găurire sau strunjire, frezaj sau fileta]’. Are trei electromotoare, — două pentru mișcările de rotație și avans și al treilea pentru mișcări ■ rapide, — care printr’un mecanism de blocare sunt împiedecate a se suprapune lu- crului normal. Vitesa de rotire a arborelui principal: 15—75 rot. /minut. Vitesa de rotire a platoului port-sculă: 7,6—192 rot./minut. Avansul arborelui principal reglabil între 0,05—8,1 mm Avansul platoului port-sculă: 7,6—192 mm Pot fi strunjite alezaje până la 450 mm diam. Deplasarea longitudinală maximă 1140 mm Deplasarea transversală maximă 850 mm. Mașina de frezat prin sistemul coordonatelor. Model 2450. Mașină orizontală de alezat și frezat a uzinelor Sverdlov din Leningrad. — Model 262 H. 8 Raboteză. Mașină de frezat prin copiere CZC-6441 A. MAȘINI AGRICOLE Sunt expuse în număr mare, variate, perfec- ționate. I. Pluguri cu destinațiuni speciale 1. Plugul PP-50, pentru tractor, prevăzut cu o brazdă și antetrupiță, pentru lucrări de des- fundat, preliminare plantării viilor și pomilor fructiferi. Brăzdarul, alcătuit din trupiță, cormană și bârsă, are 1,20 m înălțime, ceea ce indică mărimea uriașă a acestui plug. Adâncimea brazdei merge până la 70 cm la o putere de tracțiune de 70 HP, lățimea de lucru 50 cm. Cântărește 1500 kg. Plugul K. 412-D lățimea de lucru 120 cm; greuta- tea 950 kg. ' 9 Combină pentru scos sfecla. SPG-r. Vedere generală exterioară: Parcul de mașini. Combină pentru scos sfecla. Lucrează 2,5 ha, în 10 ore. Mașină de desgropat cartofi TUK. — Lucrează 2,5 ha. în 10 ore; greutatea 750 kgr. 2. Plugul PK. V.-56 e destinat lucrărilor în terenurile mlăștinoase, stufărișuri și bălți. Are următoarele caracteristici: bandajul roților anterioare 25 cm, lățimea de lucru 56 cm; puterea de tracțiune cca 50 HP; adâncimea de lucru 25 cm. Un disc automat fixat pe roata din stânga acționează ridicarea și coborîrca plugului; iar un alt disc fixat execută tăierea brazdelor înaintea fie- rului plugului. 3. Plugurile P. 5. 35 și K. 412-D., pentru ară- tura obișnuită, desmiriștiri și arături adânci în terenuri mijlocii și grele, cum sunt anumite solur din țară, ceea ce face ca primul să facă parte din înzestrarea SMT-urilor noastre. Plugul P. 5~33, cu 3 brazde, are o lățime de lucru de 90 cm, o greutate de 800 kg; cu vama de 5 brazde, lățimea de lucru e de 175 cm la o greutate de 110 kg. Plugul K. 412-D, cu 4 brazde și antetrupiță, are o lățime de lucru de 120cm; greutatea e 900 kg; e prevăzut cu diferite dispozitive automate pentru ridicare și coborîre. Cositoare acționată mecanic K.—6 Lățimea de lucru 6 m. 11 Combina Stalineț S. 4 pentru secerat, treerat și recoltat autopropulsată. II. Combinele, -pentru recoltat și treerat Combina Stalineț S.-6, trasă de un tractor; un cuțit, lat de 4,9 cm seceră paiele care sunt colectate și transportate prin platforma cu pânze elevatoare la treierătoare, acționată de un motor de 40 HP și 1400 ture/minut. Treierătoarea alcătuită cu dispozitiv de curățat, transport și sortare, recoltează în 10 ore de pe o suprafață de 17-—18 ha. Colectarea boabelor, libere de corpuri străine și pleavă, se face printr’un tub de tablă, într’un vehicul anexat, paralel cu combina. Combina Stalineț S.-4, a uzinelor din Rostov pe Don, e autopurtată de un motor cu explozie de 53 HP, care pune în mișcare secerătoarea aflată în fața treierătoarei și celelalte dispozitive anexe. Vitesa în timpul lucrului e de I—-8 km/oră iar la deplasare 15 km/oră. Secerătoarea e de 4 m. Pentru lucru! de noapte e prevăzută cu un acu- mulator de 6 volți și un dinam. O cutie de 1500 kg capacitate în partea supe- rioară a combinei colectează grânele care pot fi descărcate din mers, într’un camion mergând alături, în 1% minute. Această combină lucrează o suprafață de 25 ha în 10 ore, ceea ce echivalează cu iriunca a 250 oameni. Combina Stalineț pentru secerat, treerat și recoltat. Lățimea de lucru a cuțitului 4 m; viteza i-r-fi km/oră. ‘12 INDUSTRIA PETROLIFERĂ industria petroliferă în care a excelai din tot- deauna URSS, e reprezentată prin: Sonda de 3000 m adâncime, înaltă de 41 m. Masa rotativă. Aparate și unelte, tuburi de foraj și auxiliare. Aparate și unelte tuburi de foraj și auxiliare. Turnul metalic al sondei, din fier cornier, înalt de 41 m, are o infrastructură metalică din fier în dublu T de 2,80 m înălțime, pe șenile, ceea ce permite deplasarea ușoară și economică fără de- montare, procedeu adoptat și la noi cu succes la șantierele din Băicoi și. Gura-Ocniței. Cârligul macaralei poate susține 150 tone. Scările care duc la geamblac sunt așezate în diagonală, nu paralel cu peretele turnului, ceea ce permite o ușoară și mai sigură urcare a lor. Pa- lierele de odihnă acoperite asigură protecția lucrului sub intemperii. Geamblacul suportă o macara cu 5 role. 13 Grame de foraj rotativ. Troliul de manevră a prăjinilor pentru sapă și co- loanelor de tubaj poate suporta până la 130 tone. Masa rotativă, perfecționată, e acționată de un electromotor de 160 kw ca și acel al troliului de manevră. Structura metalică pe care sunt fixate aparatele de foraj e independentă de a turnului, dar pentru deplasare poate fi făcută solidară cu structura turnului. Pompele de noroi, în număr de două, cu un debit de 451/sec. la o presiune de 55 atm. și de 17 1/sec. la o presiune de 150 atm., sunt acționate de 2 electromotoare a 360 kw prin cur ele trapezo- dale de cauciuc. Dintre uneltele de foraj și auxiliare: Trepane obișnuite și speciale. Trepane obișnuite, coadă de pește de 5%”— și nV*” —. Trepane speciale, cu role, pentru terenuri dure, executate și de uzinele noastre metalurgice, pentru șantierele noastre petrolifere. Mufe speciale de racord de foraj de 6'' cu gaura normală și cu gaură lărgită. Aparate de carotat. Prăjini patraie de 15 m lungime. Prăjini de foraj de 66/8” și 4%” de 10 m lun- gime. Tuburi de sondaj. Mai este expus un aparat de foraj rotativ de tip ușor pentru săpat sonde până la 300 m adâncime, prevăzut cu o pompă de noroi cu un debit de 100 1/minut la 30 atm.; ca generator de energie un motor Diesel. Un aparat pentru cimentarea coloanelor de sondă, montat pe un autocamion, compus din o pompă acționată de un motor Diesel, pentru zeama de ciment. Auto-îacărcător electric pentru 1,5 tone, 14 «Electrocarul», Locomotivă elec- trică a Uzinelor « Electric » din Leningrad. Un autotractor are montat pe el un troliu trans- portabil pentru intervențiuni la sondele produc- tive. Troliul poate fi folosit până la adâncimi de 2300 m, la reparațiunile sondelor în pompaj. Aceste troliuri au fost furnizate industriei noastre petrolifere unde au dat rezultate satis- făcătoare îndepărtând o lipsă resimțită. MAȘINI PENTRU INDUSTRIA MINIERĂ Sunt reprezentate prin Haveusde: KMP-i și VM-60 Combina minieră construite ambele solid și care au adus prețioase contribuțiuni la mecanizarea înaintată a cărbunelui în minele din URSS. Sunt prevăzute cu electromotoare de 47—57 kw, cu automate capsulate. Haveusele pot tăia în plan orizontal în camera de abataj, iar combina poate tăia atât în talpa camerei, cât și la o anu- mită înălțime. Aceste mașini sunt de tipul celor folosite în basinul Donețului. E expusă și o locomotivă e lectrică « Electrocar » a Uzinei «Electric» din Leningrad cu priza de curent în dublu arc, cu ecartamentul de 600 mm, de 41,2 kw, cu vitesă maximă 23 km/oră; greutate pro- prie 7 tone. MAȘINI ȘI PRODUSE ELECTROTEHNICE Mașini și aparate pentru stații și rețele electrice Transformatorul cu trei înfășurări de 10.500 + 5% (6.000 = 5%) 1.565 V, 2.080 KVA, cu cuvă Barajul dela Dnieprostroi, 15 Transformator electric modulator MT-3. netedă, prevăzută cu două baterii duble de țevi de circulație.. Transformatorul modulator MT3> *Rnsdelial- nișciaia Katușa» de 305/212 KVA, i-500 A, 282 +406 V, pentru stațiuni de radioemisiuhe, cu montajul în două ■ Stele inversate, legate în punctele neutre. Un transformator de tensiune, masiv de 110.000 100 V, în corp ceramic, în afară de tipurile obiș- nuite de stație, în cuvă metalică. Un transformator de 5.0001400 V 250 kVA de tipul acelora folosite în rețelele noastre. Redresoare. O baterie de 6 redresori cu mercur, în cuvă metalică, de 1.500 kW, 3.000 A, 500 V, cu tot utilajul necesar, pompă statică, pompă rotativă, răcirea prin aripioare. Trusă de aparate de măsură formată din: 2 ampermetre 0—5 A, clasa I, electromagnetice, cu transformatori de intensitate pentru 100—- 150—200—300—600 A. 1 voltmetru o—-130 V, clasa 1,0 electromagnetic. 2 wattmetre o—-500 W, clasa 1,0 electrodina- mice. Toate aparatele sunt cu oglindă. Transformator electric. 16 Oscilograf catodic, tip EOS cu ecran cadrilat, montat în aceeași casetă cu tabloul de comandă pentru amplitudine, luminozitate, deplasarea ima- ginii, baleiaj orizontal și vt. <-”1. etc. Voltmetru catodic VKS 7 B, u • « V cu 5 scale circulare, idem tip VK 2. Oscilograf universal MPA 2. Punți Wheatstone și cutii de rezistențe Tehnica înaltei frecvențe e și ea reprezentată printr'o serie de aparate de radio și telegrafie din care menționăm: Aparate de radiorecepție ; M nsk, cu 3 scale verticale, indicator optic. Riga T 755 cu 3 scale orizontale. VEF M 557, cu sclaă-avion și indicator optic. Vostoc 49 cu patru scale orizontale exterioare din cristal, cu indicator optic. Neva cu 5 scală verticale pentru 15—21, 23 - 33, 38—70, 200—580 și 800—2.000 m, cu indi- cator optic. Minsk cu 5 scale verticale și pick-up. Riga T, format mare. VEF lux cu 5 scale orizontale, 70—35 m, 35 - 25 m, 150—400 kcl, 520—1,500 kcl., 20—10,5 m, indicator optic. ELS 2 cu 4 scale exterioare orizontale din cristal. res deosebit din punctul de vedere al problemelor electrotehnice. E indicată pentru uzinele mici locale. Grupul generator MTM tip DSA 20, compus din un motor Diesel de 20 CP, 1.500 t/min. și un generator de curent continuu de 13,3 kW, 115 V și un grup analog DSA 10 cu motor de 10 CP și generator de curent continuu de 7,2 kW, 220 V. Mașinile electrice pentru industrie sunt bogat reprezentate, atât ca mașini separate cât și mon- tate pe mașinile de lucru respective. Sunt de relevat: Motoarele Electrosila-Kirow, 360 kW, 6,000 V, 45 A, 740 t/min. (pentru pompa de noroi U 83 de 45 1/sec., 55 at.) în execuție capsulată. Motoarele Bakinskiide 500 V, 250 A, 735 t/min,, cu inele, montate pe acelaș ax, cu cuplaj elastic și angrenaj reductor, pentru sonde de mare adân- cime. Mașina de curent continuu Elektrosila Kirov, PN de 15 kW, 220 V, 81,5 Â, 1.560 t/min. în execuție închisă, cu reostat. Mașina E.V.I. de curent trifazic, 28 kW, 730 t/min., statorul Ifgabil în triunghiu-stea, Macarale electrice. Aparataje de întrerupere Un întrerupător în cuvă de ulei pentru 35 kV, 600 A, cu o putere de rupere de 750 MVA, prevăzut cu automat VAB, separatori de exterior pentru 35 și 60 kV, pe izolatori suport cu 2 mantale. Un separator de mare intensitate, pentru montaj interior, pentru 10 kV, 5.000 A cu cuțite duble. 0 turbină Francis de 100 kW, 750 t/min., pentru o cădere de apă de 48 m prezintă un inte- 220/380 V, 100/58 A, cos = 0,83, rendament 88,5%. Motorul asincron 390 kW, 6.000 V, 45,5 A, 1.945 t/min., cos = 0,885. Grupul motor-compresor M.E.L. pentru com- presor de 8 at., 10 m8/min. Motorul asincron cu inele, de 80 kW, 220/380 V, 155 A. La rotor 260 V, 190 A, cos C = 0,832. Are reostat de pornire de 1,21—0,846—0,516 ohmi, cu E — 1,4 la 100 kW și 0,7 la 115 kW. 17 Grup generator MTM Tip DSA^ao. MAȘINI PENTRU SUDURĂ AUTOMATĂ electrică Sunt expuse motoare și agregate ale uzinelor « Electric » din Leningrad, permițând sudarea, sub strat de flux protector, rapid, fără intervenția specialistului, prin manevrarea diferitelor bu- toane. Pentru aprinderea oxizilor minerali folosiți la sudură, pentru producerea, menținerea și depla- sarea arcului pe traiectul liniei de sudură servește un cărucior mobil pe rotile. In alcătuirea lui intră: Rezervorul cu oxizi metalici, din tablă. Capul de sudură, pe role, care trage de pe o tobă sârma pe măsura topirii. Motorul electric pentru deplasarea cărucio- rului. Motorul electric pentru acționarea rolelor ca- pului de sudură. Ampermetrele, voltmetrele pentru indicarea și controlul regimului arcului electric și butoanele care comandă cutia cu rcletirile, aflată separat de cărucior și transmițând unui, transformator comenzile executate la butoanele de pe cărucior. Cutia releurilor și căruciorul sunt de tipul ADS—1000/1949 pentru Imax = 1000 amp, Transformatorul tip TSD—1000, acționabil și dela distanță, automat, e de 75 volți și 1000 amperi în secundar. Viteza de sudare: 7—7om/oră față de 3—4 m/oră la sudarea obișnuită. Grupul motor-pompă3centrițugă'^8 MD, 6 X 3”, 185 m2/43o m col. apă cu motor Elektrosila de 6/3 kW, 60/120 A, 500 kW, 3.000 t/min. în execuția capsulată. Din seria aparatelor de măsură și anexelor: Potențiometre P 4, P 5 și PL 3 (cu amplificare prin lămpi). Miliampermelru astatic, electromagnetic, o—100 MA, clasa 0,5 cu oglindă. Ampermetru EK 120, o—100 A, clasa 2.5. Voltmetru AMV, clasa 0,5 cu 2 scale, o—150 V cu 16,7/v și o—300 V cu 33,3 /v. Aparate multiple « Mescofer», tip KIP pentru cu- rent alternativ (ampermetru-voltmetru-wattmetru și tip M 16 cu oglindă cu cadru mobil pentru curent continuu, clasa 0,5, având scalele 0,045 - 0,075—0,15—0,3—3,0—7,5—15—30—75—15° - 300 V și 0,15—0,3—0,75—1,5—3—7,5—15—30 A. Aparat multiplu (voltmetru-ampermetru cu re- glaj rotativ, gen Multavi II) cu scalele 0,003 - 0,013—0,06—0,3—1,5—6 A și 6—15—60—300— 600 V. Fazmetru ELF pentru 100/200 V și 5/10 A, clasa 1,5. . ’ Voltmetru PM jo, cu cadru mobil, o—300 V, 40 A. Autotransțormaior LATR 2 pentru 2 A și LATR I pentru 1 A, adaptabile le rețea de 220 sau 127 V. Aparat cinematografic KINAP pentru proecție. 18 Eață de sudarea cu arc electric manuală, la o aceeași presiune a sârmei amperajnl e de 3 ori mai mare, deci supracurent, astfel că poate fi folosit la sudare sârma până la 6 mm. Calitatea sudurilor obținute a făcut ca aparatul automat să fie extins în toate uzinele sovietice lucrând în serii mari. Agregatul de sudură SAK—26 «Electric » Lenin- grad, e acționat de un motor cu benzină de 4 cilin- dri, de 1.400 t/min. și 30 HP. Generatorul de curent de tiptil SMG—2, cu un curent de excitație dela o a treia serie auxiliară. Reglajul merge dela 45—320amperi, în trei scări. Diametrul electrozilor: 2,5—7 mm- Agregatul de sudură PS—100 «Electric» Leningrad Alcătuit dintr'un motor electric de 4 kW, cu o turație de 2.950 t/min,, cuplat direct cu gene- ratorul de sudură cu un debit de 20—115 amp. pen u a împiedica lumina reflectoarelor să ajungă Ia d iectiv. Ar casete de 300 m film, și un dispozitiv de cupla î cu aparatura de imprimare a sunetului. Antre. area e făcută printr'un motor monofazic de 150 Watt-putefe. Un 4 ispozitiv special pentru izolarea de sgo- mote permite o funcționare tăcută și folosirea lui în aceeași cameră cu aparatura de imprimat sunetul. Aparate de proiecție Proiectorul tip KPT 1. Sursa luminoasă produsă de un arc voltaic e concentrată în mod uniform și perfect în portița aparatiilui de către o oglindă de 350 mm diam, cu blendă de difuzare în dreptul craterului. Meca- nismul de transport al filmului, crucea de Malta și transmisia la tamburi, se găsesc complet în baie de ulei. Obiectivul e de 82,5 mm, distanța focală de 135 mm. AparaCcinematografic KINAP. pentru filmat în studio. Electrozii de 1—3,25 mm diam.—sunt afectați special pentru sudarea tablelor subțiri. Un regulator tip PT—100 anexat generatorului servește Ia folosirea curentului dela locul de sudură. APARATE CINEMATOGRAFICE Aparatul tip PSK 21, Servește la luarea de filme mute; are casete cu 150 m film. E-prevăzut cu un revolver cu 4 obiective pentru filmare la distanțe diferite, cu distanțe focale: 28, 35, 50, 75 mm- < Ca inovație are un burduf în formă de pâlnie conică, montat înaintea obiectivului pentru a opri bătaia directă a luminii în obiectiv. Aparatul tip KS 31 M, pentru filmările în studio, e prevăzut cu un obiectiv de 35 mm dis- tanță focală, echipat cu aceeași pâlnie burduf Amplificatorul tip U.S.U. 46 arc circuitul;. de fotocelulă complet separat de restul amplifica- torului. Axe două lămpi 626 sovietice și o putere de 20 Watt, pe care o primește un difuzor montat într’o cutie de siguranță. Proiectorul K101 cunoscut la noi sub numele de Gecord. Are cele mai mici dimensiuni posibile, întreg ansamblul: proiector, amplificator, difuzor, Iadă de accesorii, și transformator pentru branșat, cântărește cca 90 kg. E destinat pentru proiectarea de filme documen- tare în școli. Sursa luminoasă un bec de '300 Watti; consumul: mai mic de8ooWatti; imagine: 2,5 X‘l,8 m. Aparatul KINAP pentru proiectarea de peli- cule de 16 mm, o creație deosebită a industriei cinemaogtrafice sovietice. E din aluminiu. Motorul de antrenare a filmului are o putere de 40 Watti și e de o construcție 19 2* deosebită. Lampa de ton e alimenta'ă cu un curent de frecvența 15.000 perioade. O microoptică pu- ternică face posibilă folosirea unui bec de 15 W, ca acel dela farurile de automobil. Amplificatorul are 30 Watti putere, cu 2 lămpi finale în contratimp. MAȘINI PENTRU CONSTRUCȚII, LUCRĂRI speciale Excavatorul sovietic S.E.-3, U.Z.T.M. (conceput de fabrica «Uralschii Zavod teojovot mașino- stroenie » («Fabrica din Urali pentru mașini grele ») din Sverdlovsc. Excavatorul U.Z.T.M. S.E. 3 de 3 m. c. APARATAJE DE TELECOMUNICAȚIE Centrală telegrafică, cu 80 posturi, pentru lucru simultan pe 22 linii, fabricat Ltnirgiadski Telefon Zavod (Fabrica de Telefoane Lening ad). Birou de comandă telefonică pentru directori de întreprinderi sau dispatcheri cu 40 linii, cu microfon și difuzor inclus, putând fi legat și cu reațeaua. Post de radiocomunicație (emisie-recepție) pe unde medii, cu o bătaie de 30, pentru uzul col- hozurilor. Centrală telefonică LT 3 pentru 16 posturi. Teleimprimator. întreaga serie de produse arătate se caracteri- zează printr’o construcție foarte solidă, dar în acelaș timp o execuție plăcută ochiului și în con- formitate cu cele mai moderne principii ale teh- nicei actuale. Pentru tehnica noastră, interesul e dublu: pe de o parte prin modelul pe care-1 dă tehnicei noastre, pe de alta prin orientarea noastră pentru achiziționarea de utilaj pe care industria noastră nu-1 poate încă fabrica singură. Expoziția mai e împodobită cu o serie de gra- fice arătând evoluția desvoltării industriale a Uniunii Sovietice din care desprindem: Capacitatea cent alelor rurale în 1913 2W, 1932 65,9 W, 1940 275 W, 1950 2.269 W. Producția globală a industriei electrice în 1940 100%, 1947 159%, 1948 222%. Producția de cabluii electrice in 1940 100%, 1947 274%, 1948 337%. Producția utilajului electric pentru industria de petrol în 1940 100%, 1948 1.400%. Caracteristicile acestui excavator gigant sunt: Capacitatea 3 mc. Cupa de 3 m. c. a Excavatorului U.Z.T.M.-S.E. 3 20 Seraperul S.T.Z. Natti. Tractor pentru cărat bușteni din pădure la lucrări forestiere. Excavatorul U.Z.T.M.-S.E. 3 Șenilele. 21 Randamentul mediu: 250—300 mc/oră și 3000 mc/zi, împătritul aceluia al celor mai mari mașini de acest gen pe care le avem în țară. Greutatea: 168 tone, iar apăsarea pe sol de 1,8 kg/cmp. Lățimea șenilelor: 0,9 m. Vitesa: 700 m oră. f Mașină pentru construcții. Malaxor pentru amestecul materialelor. Ecartamentul șenilelor de 5,20 m face ca exca- vatorul să nu poată fi transportat pe calea ferată. Pentru punerea în funcțiune necesită racordarea directă, fără transformator, la orice rețea trifazică de înaltă tensiune de 3000 sau 6000 volți, folosind un electromotor de 250 kw cuplat pe un ax comun Scraper pentru tractorul STZ-Natti. cu două dinamuri de curent continuu de 383 volți și 209 amperi, cu o putere de 80 kw fiecare. Turația agregatului este de 1485 t/minut. Mișcările complexe ale mașinii sunt asigurate prin intermediul altor 16 electromotoare de curent gonținu alimentate de ambele dinamuri a 80 kw. Cupa-escavatoare are o săgeată de 10,5 m, lun- gimea brațului de 7,20 m. Cele 3 operațiuni: săparea, rotirea și descăr- carea, în funcție de o serie de mișcări, sunt efec- tuate într’un interval de 2 minute grație comen- zilor electrice combinate cu acelea hidraulice, ma- nipulate de conducătorul mașinii fără eforturi fizice. Raza de acțiune este de 25 m. înălțimea de descărcare 6,6o m. Efortul de decapare, pe dinții cupei este de 40 tone. Excavatorul expus e de 4 ori mai mic decât acela folosit la efectuarea Canalului Moscova— Volga. El va servi la săparea canalului Dunăre— Marea Neagră. Pentru construirea mecanizată a drumurilor și defrișarea pădurilor sunt expuse diferite buldozere: buldozere de tip mijlociu care defrișează și înde- părtează materialele rezultate; un grader pentru taluzarea și scarificarea șose- lelor; tractorul K-12 cu 3 osii pentru corhănitul lem- nului acționat printr’un generator de gaz și pre- văzut cu Jo platformă pentru încărcarea buște- nilor; ■plugul PKB-56 pentru bălți și stufișuri; tractorul S-80 folosit pe largă scară la plan- tarea perdelelor de protecție și indicat în lucră- rile de ameliorare a terenurilor, la arăturile adânci, la curățirea țelinelor. AUTOVEHICULE In afară de produsele industriei automobile cu- noscute: turismele ZlS-no, POBEDA (GAZ- M. 20), Moscvici și de autocamioanele ZIS-150, ZIS-151, MAZ-205, IAZ-220, sunt expuse două autovehicule de transport în comun de construcție recentă: 1. Autobuzul Diesel electric ZIS-154. 2. Trolleybus-ul M. T. B.-82. 1. Autobusul Diesel electric ZIS-154 are un grup Diesel electric combinat cu un motor electric de tracțiune; ambreiajul și cutia de vitese lipsesc, ne mai fiind necesare. Motorul Diesel I.A.Z.-204: cu injecție mecanică, de 4 cilindri (în doi timpi) de 110 C. P., 3.000 rot./min.; generatorul de curent continuu, cuplat cu motorul Diesel, de 50 kW și 190 volți; motorul electric de 45 kw. Poate transporta 50—60 pasageri, cu o vitesă de 45 km/h. Are 8.000 kg greutate și e echipat cu anvelope de 10,50 x 20 (6 roți). Șasiul are 9,5 m lungime și 2,50 m lățime. E prevăzut cu 3 radiatoare cu apă caldă, ven- tilație prin plafon, aer comprimat pentru ma- nevra ușilor și pentru frână, frână mecanică, Pornirea se face cu un electromotor de 12 V alimentat de 4 acumulatori a 105 Ah și 6 V. 22 Autobuzul Diesel electric ZIS-154 2. Trolleybusul MTB-82. Poate transporta 65 persoane. Vitesa 45—50 km/h. Are un motor electric de tracțiune'DK —-2.013 de 74 kw pentru 350 V; excitația compound; turația 3.500 rot/min. Greutatea proprie: 8.800 kg, din care 3.300 kg pe osia din față și 5.500 pe puntea din spate. Greutatea maximă cu pasageri aprox. 13.5^ kg. Are 6 anvelope de 11,25 X 20. Lungimea: 10,305 ^m, lățimea 2,615 m, eca. tament 2 m. REALIZĂRILE 'SOVIETICE IN DOMENIUL TEXTIL Sunt reprezentate prin: 1. Mașina de filat cu inelușe cu 384 fusuri* 2. Mașina de tricotat. 3. Războiul de țesut automat. 4, Produse textile. 1. Mașina de filat cu inelușe Printre întreprinderile constructoare de mașini cu inelușe cele mai renumite sunt: fabricile Karl Marx, Seycenco și fabrica din Penza« Textilmaș »; dela aceasta din urmă provenind ringul expus. La nouile construcții se urmărește a se introduce o altă serie de perfecționări, printre care notăm: mărirea vitesei fuselor până la 13,000 t/minut, perfecta șlefuire cu diamant a inelelor, scoaterea utomată a levatei, modelarea aerodinamică a di. 'titelor piese acoperitoare și șlefuirea sau nive- larea lor pentru a nu permite strângerea de fire din sburătură. Progresele atinse până în prezent tind a fi mereu depășite prin neobosita strădanie a tehni- cienilor textiliști sau constructori de mașini. Mașina expusă ne impresionează prin mersul liniștit și precis, prin perfecționarea și grija cu Trolleybnsul MTS 82; Transportă 65 persoane,. Vitesa: 45—50 1 m li. Jlotor electric DK—2.013 de 74 kv. 550 V, 23 care sunt construite cele mai neînsemnate piese. Până și vopseaua aparține clasei de «culori reci» (verde deschis și bleu) care nu obosește ochiul. In linii mari acest tip de mașină a suferit urmă- toarele modificări ce vor fi introduse la toate ma- șinile similare în decursul actualului plan cin- cinal : a) Mărirea distanțelor dintre axele fuselor și mărirea diametrelor inelelor și a cursei băncii. * b) Dotarea cu tren de laminaj de mari întinderi, de tipul cu o singură curelușă, ce prezintă atât avantajele trenului de laminaj cu două curelușe, cât și pe acelea ale celui cu 4 cilindri. c) Modul de înfășurare a firului pe țeavă este sau conic, cel obișnuit, sau cilindric și conic, cu cursă mare constantă a băncii. In acest ultim caz crește în mare măsură lungimea firului înfășurat pe țeavă, dimensiunile acesteia putând fi mărite, fapt ce atrage multe îmbunătățiri ale prelucră- rilor ulterioare. prima inițială litera U —apoi cifrele ce arată distanța între axele fuselor. R = inițiala - ce urmează după cifră arată tipul trenului de laminaj; în acest caz este tipul cu o singură curelușă, Roth-Le Blanc. Cifra dela sfârșitul mărcii arată ordinea moder- nizării, fiind I pentru introducerea primei serii de modificări. Mașina cu inelușe expusă este de tipul V-83-R-1. 2. Mașina de tricotat pentru manșete Mașina expusă este construită de fabrica de mașini «Engels» din Leningrad în anul 1949. Finețea mașinii este No. 14 cu un diametru de 3% țoii- Tricotul produs de această mașină este destinat pentru manșete de ciorapi și pentru partea superioară a ciorapilor pentru femei și copii. Ridicarea și coborirea acelor din cilindru se produce cu ajutorul lacătelor situate în mantaua Mașină de filat cu inelușe cu 384 fusuri, a fabricei de mașini textile * PENZA » d) Reducerea numărului de ruperi prin dotarea mașinilor cu electromotoare cu colector pentru obținerea viteselor de lucru variabile. Această realizare pentru început este numai la 15 % din totalul unităților. e) Folosirea atât a țevilor de hârtie, cât și a celor de lemn, pentru care scop fusele pot fi prevăzute cu bucșe. f) Rama bobinelor cu semitort alimentat, perfec- ționată pentru bobine atârnate, ceea ce reduce în mare măsură frecarea. g) Contoarele de producțiune cu înregistrarea lun- gimii în unități metrice, sunt prevăzute cu 3 indicatoare, câte unul pentru fiecare schimb. h) Notarea într’un mod anumit a mașinilor pentru a arăta ușor caracteristicile principale: V = prima literă, înseamnă ring, adică mașină cu inelușe. Cifra ce urmează arată distanța dintre fuse. La ringurile pentru bătătură, se pune după cilindrului, iar mișcarea de ieșire și de retragere a acelor din șaibă se produce cu ajutorul lacătului din disc. Mașina este pusă în funcțiune de un motor de 0,55 kw sau prin transmisie. Cu ajutorul unui dispozitiv de oprire automată mașina poate fi oprită, în cazul când se rupe căl- câiul unui ac sau când cârligul acului apucă un număr prea mare de bucle. Acest dispozitiv constă dintr'un știft care, în cazul că acul se rupe sau apucă mai multe bucle, acesta întoarce oprind mașina. Analizând tricotul rezultat observăm că un șir de ochiuri «pe față» alternează cu un șir de ochiuri «pe dos». Acest tricot are proprietatea de a fi foarte elastic. Mașina poate avea vitesă repede (180 ture 1 min) și Vitesă înceată (112 ture 1 min), producând în 8 ore cca J22 duzini de manșete pentru ciorapi bărbătești. 24 3, Războiul de țesut automat Războiul automat este construit cu o lățime de spată de I m. Mecanismul de bătaie al suveicii este jos și lucrează cu .0 turație de. 220 bătăi pe minut. La prima vedere ceea ce este izbitor pentru un specialist este construcția îngrijită a pieselor mașinii, începând cu mecanismul de control al firelor de bătătură și terminând cu brațul de frână al sulului de urzeală; se constată preci- ziunea desăvârșită a acestei mașini. Mașină de tricotat pentru manșete. Războiul este acționat de un motor de 1 CP, așezat sub axa principală, spre spate, iar trans- misiunea se face prin curele trapezoidale, la un cuplung de fricțiune. Regulatorul pozitiv primește mișcarea dela axa principală printr’un șurub fără sfârșit, eliminân- du-se astfel mișcarea alternativă dată de vatală prin impulsiuni, așa cum întâlnim la războaiele obișnuite. Mecanismul de bătaie jos primește mișcarea dela excentricul de bătaie, așezat pe axa secundară, prin intermediul altei axe cu rolă de bătaie, așe- zată paralel cu peretele și în interiorul războiului. Construcția acestui mecanism dă posibilitatea unei reglări perfecte a bătăii. De asemenea brațul de bătaie nu este montat pe un ax la partea de jos, pentru a oscila în jurul lui, ci calcă numai cu o talpă, pe o suprafață corespunzătoare, astfel că dă picărului o conducere mai precisă, acest picăr fiind fixat pe sabie. Stilul de urzeală este frânat numai într'o parte, cu ajutorul unei benzi acoperită cu ferodo, această frânare este uniform descrescătoare și este coman- dată de un braț controlor al sulului de urzeală. Oprirea războiului se face totdeauna în poziția de pornire, adică cu vatala la punct mort din spate. Cea mai interesantă realizare o constitue me- canismul de control al firului de bătătură și schim- barea țevilor. Acest dispozitiv este mecanic, deci contactele electrice sunt excluse, căci după cum se știe, nu dau rezultate unde este praf și umezeală. Pipăitorul firului de bătătură este deci mecanic, de o concepție originală, căci deși poate fi atins în timpul apropierii vatalei de către țeavă, el este sensibil numai dacă este fir pe aceasta. O altă inovație la acest mecanism o constitue faptul că dacă automatul schimba 2—3 țevi la rând, dintr’un defect oarecare, atunci războiul se oprește automat, fără să mai continue golirea magaziei. Pentru a feri țesătorul de a fi lovit de suveică, vatala are o bară de protecție, care împiedecă complet o eventuală ieșire din post. Curățirea marginilor țesăturii este asigurată de 2 foarfeci montați de aceeași parte a războiului. 4. Produse textile . Țesăturile expuse simt de calitate superioară, pline de gust, în colori vii și foarte bine executate; ele rivalizează și chiar depășesc produsele industrii- lor textile cu o tradiție de peste 60 ani, lucru care a fost posibil în U.R.S.S. numai în două decenii. Acestea dovedesc o înaltă pricepere tehnică și economia cu care au fost executate. E de remarcat mărirea gamei colorilor, care au fost obținute cu ajutorul azocoloranților și sărurilor metalice ief- tine, ca: sulfat de cupru, nichel etc., metodă pe care trebue s'o introducem și la noi. De asemeni e de observat preciziunea gravurii valțurilor de cupru pentru mașina rotativă în care domeniu avem încă mult de învățat. Baticul de lână, prin imprimeul plin de viociune și exacti- tate arată o execuție neîntrecută. * * * Din cercetarea tehnicei și industriei sovietice se văd lămurit care au fost direcțiunile urmărite în desvoltarea ei, în cadrul realizării planurilor cin- cinale, în construirea socialismului în prima sa fază precum și în aceea a trecerii la comunism: 1. Mecanizarea proceselor muncii industriale și a agriculturii; 2. Automatizarea, înlocuirea prin mașină, elibe- rarea omului din sclavia mașinii; 3. Electrificarea. 25 Folosirea pașnică a energiei atomice va fi cul- minarea eliberării omului. Fiecare mașină arată cum a crescut și crește mereu numărul oamenilor pe care îi înlocuește și a căror muncă mai bine și înzecit și însutit o îndeplinește mașina respectivă. Câteva date și rezultate obținute în industriali- zarea U.R.S.S.: In cursul celor trei cincinale staliniste au fost astfel construite mii de noi întreprinderi, 2900 uzine, mine și centrale electrice. Greutatea specifică a industriei în producția întregii economii naționale a reprezentat în 1932 circa 70% față de 42,1% în 1913. încă dela sfâr- șitul primului plan U.R.S.S. a încetat complet să mai importe tractoare, automobile, cărbuni, bumbac, superfosfați, biciclete, etc. Dintr’o țară care importa cele mai elementare mașini și unelte s'a ajuns ca U.R.S.S. să se si- tueze pe primul loc în Europa și la al doilea în întreaga lume din punctul de vedere al produc- ției globale industriale: U.R.S.S. producea în 1940 față de 1913: 4 ori mai multă fontă 4,5 » » » oțel Extrăgea: 5,5 ori mai mult cărbune 3,5 » » » petrol Producția marei industrii s'a mărit de 12 ori. Agricultura, care în ajunul revoluției din Oc- tombrie număra 60% gospodării sărace, din care 1/3 nu aveau cai, iar peste. jumătate din țărani rămânea fără pâine la sfârșitul anului, a devenit agricultura sovietică, colhoznică, având în 1937 în folosință 236 milioane hectare mai mult decât aveau în Rusia țaristă săracii și mijlocașii la un loc. In 1940 pe ogoarele colhozurilor și sovhozurilor lucrau: 523 mii tractoare, 182 » combaine, 216 » camioane; 75% din toate lucrările aratului erau executate de tractoare. De pe 50 % din suprafața cultivată s’a strâns recolta prin combine. Au fost electrificate până la începutul lui 1940 10.000 colhozuri și 2500 stațiuni de mașini și tractoare. Suprafața însămânțată a colhozurilor cu 5 ani înainte de război s’a mărit cu 13.000.000 hectare iar numărul vitelor cu 39 milioane capete. Veni- turile în bani ale colhozurilor au crescut dela 10 la 21 miliarde ruble. Producția globală a agriculturii din U.R.S.S. a fost de aproape 2 ori mai mare ca în 1913, iar recolta de cereale a sporit cu 36,8 milioane tone. * * * Expoziția Industriei Sovietice ne arată ceea ce știința și tehnica, puse în aplicare de tm regim social lipsit de exploatare, bazat pe concepția științifică despre lume cea mai cuprinzătoare, au putut realiza în trei decenii. Știința, tehnica și industria sovietică au ajuns din urmă și chiar au depășit tehnica țărilor capitaliste cele mai avansate cărora le-au trebuit secole pentru aceasta spre a ajunge însă la mizeria maselor muncitoare, pe când în regimul socialist totul este pus în slujba ușurării muncii și a îndestulării masselor mun- citoare cu produsele muncii lor. Pentru tehnicienii de toate categoriile Expo- ziția Industriei Sovietice» înseamnă însă mai mult: Ea le arată cum dela o țară înapoiată tehni- cește, înrobită străinătății, în care o veche tra- diție, un trecut lung de cercetări, de invenții strălucite, au fost ținute ascunse, înnăbușite, din interese de clasă și dintr’un naționalism îngust, s’a putut ajunge la puternica Uniune Sovietică a popoarelor libere, unite în construirea socialismului pe baza principiilor și înfăptuirii învățăturii marxist-leninist-staliniste, de către Partidul Co- munist Bolșevic, sub conducerea unor oameni geniali de o factură ne mai întâlnită încă în istorie, cum a fost Lenin, cum este Marele Stalin. încheind vizitarea Expoziției, oricare dintre cei ce au vizitat-o nu poate să nu rămână mult timp încă sub impresia că i s’a desvăluit o lume nouă, și care aiată ce este în stare să realizeze socia- lismul făurit de oamenii sovietici în îmbunătățirea și ușurarea muncii tehnice pentru o viață mai bună, mai îndestulată, pentru o viață pașnică. Vizitarea Expoziției și urmărirea atentă a mo- dului cum a fost organizată, examinarea amănun- țită a mașinilor, a uneltelor, a tuturor produselor expuse, ne întăresc convingerea că ea și-a ajuns scopul. Masele de oameni ai muncii din București și din toată țara, au venit în număr mare pentru a vedea rezultatele a 32 de ani de orânduire socialistă, sunt o dovadă a interesului și a atașa- mi ntului pe care poporul nostru îl aie față de Uniunea Sovietică, Țara Socialismului, care ne-a eliberat, cate ne arată drumul și care ne ajută în munca și lupta pentru construirea socialis- mului în țara noastră. P E 3 10 M E BMCTâHKa ConeTCKoâ npOMMmaenHOCTH b Hapoji- hom Ilapne b Byxapecre (15 oKTafipa 1949). CraTM OTMeaaeT aaaueiiHe CoBeTOKOft npoMKtinjteHHOfi bhct:ibku, BoenpoasBora otphbok na pew uponauecon- țțoâ aa OTBpErran BtȚOTaBițH M4huqtpom Bnemncă Top- rEsumE L’exposition de l’industrie Sovi&tique du Parc National de Bucarest (15 octobre 1949) Cet article releve l'importance de l’Exposiiion de l’industrie Sovietique en reproduisant un fragment du discours d’ouverture prononce par le Ministre 26 pobm Aa, BtipjaflHny, paBao k»k m ^parMCHT na otbct- hoM pein r-iia n. H. KyMMKiiaa, nepsoro aaMecwteaa MHBHCTpa Buenraefi ToproBaa CCCP. Aaeroa aaTOM oimeaHHe, a oSnpix aepTax, paaaHanwx cSKTopoB BMCTaBKii, jcoTopue CoraTetBOM u paaaoofipa- 3HCM BLTCT a BJCHHblX MO^CpHLrx MamUH, yOTaaOBOK M Ma- TepaaaoB no^qepKimaJOT nporpeccBi, peaauBOBaHHHe Co- BCTCROft npOMHHIaeHHOCTtlO, KaK-TO t MauniHH-opy^aa, eeaBcKoxoBaâCTBeaiiue MamuniT: ManuiHLi u oGopyaoBa- Hae ^aa ae»T«HOA a ropuoit npoMunueasoCTH; Mamiiau ^aa etpofiKM ^opor; Mauumti BaeKTpoTexHmecKue, Ma- maHBi ^aa TeKCMainoa npoMBunaeaHoeTfl, KUHoartnapaTM, MamaHii jan aBTOMaTnaecKoâ aaeBTpocBapaa, h t. j. du Commerce Exterieur Al, Bârlădeanu et un frag- ment de la reponse du P. N. Kumâchîn, premier- adfoini du Ministere du Commerce Extirieur de ru,R.s.s. Ensuite, on d^crit sommairement les diverses sec- teurs de l’Exposition, qui, par les machines, les installations modernes et materiaux de qualite supi- rieure, mettent en evidence les progris realisis par Vindustrie soviitique: machines-outils, machines agricoles, machines et outillage pour l’industrie pe- trolifere et miniere; machines routitees; machines electroiechniques ; machines pour l’industrie textile; des appareils cinCmatographiques; des machines pour la soudure automate ilectriqw, etc. EXISTĂ O RAMURA A ȘTIINȚEI PE CARE TREBUE SĂ O CUNOASCĂ IN MOD OBLIGATORIU BOLȘEVICII CARE ACTIVEAZĂ IN TOATE DOMENIILE ȘTIINȚEI; ACEASTA ESTE ȘTIINȚA MARXIST- LENINISTĂ DESPRE SOCIETATE, ȘTIINȚA LEGILOR DESVOLTĂRII SOCIETĂȚII, ȘTIINȚA DESPRE DESVOLTAREA REVOLUȚIEI PROLE- TARE, DESPRE LEGILE DESVOLTĂRII CONSTRUCȚIEI SOCIALISTE, DESPRE VICTORIA COMUNISMULUI. I V. STALIN 27 6 (oș) 498): 001 (S: R) INFLUENȚA TEHNICEI SOVIETICE ASUPRA DESVOLTĂRII TEHNICEI IN R.P.R. de Prof. Ing. TUDOR TĂNĂSESCU "Progresul tehnicei realizat în ultimii cinci ani în ‘Republica Populară Română s’a făcut sub influența tehnicei sovietice fruntașă în tehnica mondială. Stadiul măreț la care a ajuns azi teh- nica sovietică se datore ște avântului dobândit inițial prin victoria Marei Revoluții Socialiste din Octomvrie, pe care am sărbătorit-o. Trebue să recunoaștem că în R.P.R., tehnica a luat o desvoltare remarcabilă după 23 August 1944. Intr'adevăr în trecut, în România burgheză, ani cunoscut o tehnică simplistă, incompletă și înapoiată. Desvoltarea ei a fost încătușată și frânată în multe direcții de clasa capitalistă. Pe de o parte a fost interesul clasei dominante conducătoare, de a folosi tehnica numai pentru exploatarea rapidă a bogățiilor țării, numai în vederea măririi profiturilor aceste i pături, a unui număr redus de profitori paraziți cari își creau prin aceasta o viață de lux. Deviza era: cu insta- lații cât mai simple, cu investiții cât mai mici, să se câștige cât mai mult. Pe de altă parte a fost influența capitalurilor străine imperialiste, care aveau interesul de a ne opri desvoltarea tehnică la stadiul strict necesar exploatărilor lor, așa încât să avem nevoie mereu de concursul lor, să depindem mereu de tehnica și de capitalurile lor. In modul acesta ei reușeau să ne țină mereu subjugați în întreprinderile noastre industriale și în exploatările bogățiilor țării noastre. Aceste clase conducătoare capitaliste nu își dădeau osteneala să introducă la noi în țară și să’ Utilizeze perfecționările telmice, ba încă adesea le opreau, pentrucă profiturile aduse lor direct de exploatarea simplei munci manuale a lucrăto- rilor erau mai mari decât avantajele ce le putea aduce tehnica. Âm stat atâția ani în România burgheză fără ca să ne permită conducătorii noștri să desvoltăm o tehnică a mecanizării în agricultură, pentrucă moșierii nu aveau niciun interes în mărirea pro- ductivității pe om și în utilizarea potențialului manual disponibil al țărănime! noastră, pentru susținerea unei industrii ce s’ar fi creat. Interesul moșierilor de a avea un profit personal prin ex- ploatarea omului, interesul lor de a dispune inte- gral de marile câștiguri și de a nu investi nimic în mecanizarea utilajului agricol, au făcut ca tehnica să nu se desvolte în agricultură, principala bogăție a țării. In unele cazuri tehnica a fost neputincioasă și nu s’a putut desvoltă rațional pentru a înfăptui opere sociale, pentrucă realizările nu se încadrau în interesele capitaliștilor. Noi nu am cunoscut o tehnică a electrificărilor, a electro-energeticei. E drept că s’a vorbit la noi în România burgheză de electrificări, dar acestea erau numai proiecte meschine izolate, de a ilumina electric câte vreun sat din fieful politic al inițiatorului. Noi nu am cunoscut problema adevărată a electrificării unei regiuni, în sensul marilor electrificări din Uniunea Sovietică. Inferioritatea tehnicei noastre burgheze s’a manifestat în primul rând prin caracterul strâmt și destrămat al lucrărilor de interes personal ce se realizau în acest timp. Această inferioritate se mai constata prin numeroșii specialiști străini ce se vânturau prin țară, cu lefuri și participați! masive, stoarse din exploatarea lucrătorilor și țărănimii. In acest timp tehnicienilor români li se rezerva în general o stare de mizerie, o stare care în niciun caz nu putea conduce la o ridicare a nivelului lor de cultură. Neîncrederea ce se crea astfel în tehnica românească, făcea ca toți tehni- cienii români să privească în afară de granițele țării, să rămână în admirația științei și tehnicei străine capitaliste, să se ploconească ei și să pără- sească orice încercare de desvoltare firească a tehnicei românești în scopuri sociale. Este drept că o puternică tehnică socialistă aveam încă de atunci alături de noi la Răsărit, tehnica sovietică, dar clasele noastre condu- cătoare burgheze au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca această tehnică să fie ignorată. Puținii dintre noi care au cunoscut-o încă de atunci, nu aveau voie s’o difuzeze să-i arate mă- reția, lărgimea cu care îmbrățișa problemele socie- tății, ale statului, în contrast cu tehnica burgheză, făcută să rezolve anarhic problemele particulare 28 de câștig ușor ale trusturilor, ale capitaliștilor, ale moșierilor, ale chiaburimii. La 23 August 1944, prin liberarea noastră de către Armatele suvie tice s’a pus capăt regimului de explo- atare care încătușa și tf hnicanoastiă.Mai târziu prin introducerea democrați i populare s’au putut trece spre cristalizarea obiectivelor planului' economiei noastre și deci spre trasarea rolului pe care îl are tehnica în Republica Populară Română. De fapt aceasta s’a putut face după 11 Iunie 1948, după naționalizarea principalelor întreprin- deri industriale, când clasa muncitoare a luat direct sub conducerea sa întreprinderile și s’a pășit la fixarea premizelor planificării economice, a desvoltării industriei, deci a tehnicei românești. Dapă cum declară tov. Gh. Gheorghiu-Dej, Secretar General al Comitetului Central al Parti- dului Muncitoresc Român, în Expunerea Proiec- tului primului Plan de Stat: «...în orânduirea capitalistă mobilul întregii activități economice este profitul, în economia socialistă, în locul concurenței dușmănoase între diferitele între- prinderi există o colaborare strânsă și armonioasă între toate unitățile de tip socialist, toate contri- buind la realizarea țelului socialismului: ridicarea permanentă a nivelului material și cultural al oamenilor muncii. Aceasta nu cu putință decât dacă se planifică și coordona. '4 sarcinile fiecărei unități, a fiecărei ramuri indu^ ’ale, a fiecărui sector economic... Primul obiect, al Planului de Stat constă în consolidarea realiză- rilor economice efectuate în ultima perioadă de masele muncitoare în țara noastră, întărirea inde- pendenței noastre naționale și asigurarea condi- țiilor necesare pentru construirea socialismului în Republica Populară Română. «Așa cum ne învață Lenin și Stalin, așa cum ne învață experiența Uniunii Sovietice, construirea socialismului nu este cu putință fără o puternică industrializare. Iar această industrializare, trebue făcută prin desvoltarea în primul rând a industriei grele, a industriei producătoare de mijloace de producție. « De asemenea industrializarea constituie o con- diție esențială pentru întărirea economiei țării noastre ca un inel în lanțul țărilor antiimperia- liste ». Cuvintele rostite de Stalin, în Decemvrie 1925, la deschiderea celui de al XlV-lea Congres al Partidului ni se potrivesc și nouă astăzi: « Trans- formarea țării noastre dintr’o țară agrară într’o țară industrială în stare să producă cu propriile ei forțe utilajul necesar, iată esența, temelia liniei noastre generale ». Dar atunci când spunem industrializare ne gândim la baza ei, la tehnică; una fără alta nu se poate concepe. In statul socialist desvoltarea industriei în- seamnă desvoltarea tehnicei în vederea măririi potențialului industriei. Astfel tehnica creiază ma- șini noui, îmbunătățește procesele tehnologice de fabricație, găsește noi metode pentru mărirea productivității, descoperă prin prospecții și ex- plorări noui bogății miniere, etc. Dar tehnica își are rolul ei de îndeplinit și în agricultură, prin mecanizarea agriculturii, prin aju- torul pe care ea trebue să-1 dea în desvoltarea sta- țiunilor de mașini și tractoare. Tehnica trebue să găsească soluții pențru construirea mașinilor agri- cole pentru sporirea randamentului lor, așa încât costul lucrărilor executate cu aceste mașini să fie inferior costului muncilor cu animale. Tehnica își are un rol de îndeplinit și în ridi- carea standardului de viață a poporului, în îm- bunătățirea condițiilor de trai ale masselor mun- citoare. Tehnica trebue să realizeze mărirea pro- ducției mărfurilor industriale de larg consum, în acelaș timp cu scoborîrea prețului lor, prin per- fecționarea mijloacelor de fabiicație. Toate aceste obiective ale tehnicei din Republica Populară Română deschid largi perspective pen- tru activitatea inginerilor și tehnicienilor noștri. In primul rând în exploatarea uriașelor bogății ascunse în subsolul țării tehnica va da metode și va permite construcția de aparate cu care să descopere minereurile de fier și alte metale, strict necesare desvoltării industriei grele. In aceeași preocupare de exploatare, tehnica ne va ajuta în a găsi sursele de energie disponibile în diferite regiuni, sub forma cărbunelui, petro- lului sau a căderilor de apă. . Pe baza acestor prospecții, tot tehnica va fi chemată să formuleze metodele și să construiască utilajele pentru exploatarea bunurilor găsite, a tuturor resurselor țării. Tehnica va da soluții pentru utilizarea izvoarelor de energie în uzine electrice și în transportul acestei energii la dis- tanță, la locul de întrebuințare a ei. Fiecare din aceste probleme care se pun azi tehnicei nu se referă la un singur obiectiv, ci ele urmăresc soluții pe diverse planuri. Astfel nu se mai urmărește izolat instalarea unei centrale hidroelectrice ci în paralel cu ea se studiază întreaga amenajare a râului pentru irigații, navigație, piscicultură, îm- păduriri, etc. Desvoltarea socialistă a Statului dă posibilitate a ca toate aceste lucrări să se execute coordonat și tehnica este chemata să dea soluțiile cele mai economice de realizare. Pentru a putea face față acestor cerințe, teh- nica trebue să fie înaintată, să indice soluțiile cele mai moderne, cele mai eficiente. In acest scop ea are la dispoziție instituții de știință și cultură, laboratoare, stațiuni de cercetare, unde pe de o parte se fac descoperirile științifice și pe de altă parte se fac proiectările și precizările de realizare a soluțiilor noui. Dar, în Republica Populară Română, ritmul viu și accelerat de industrializare socialistă întâmpină dificultăți în realizarea lui, din cauza insuficierții forțelor și experienței tehnicienilor neștri, nepre- gătiți și nedesvoltați suficient de trecutul regim burghez. Avem nevoie de experiența tehnicei socvietice, care a rezolvat, înaintea noastră, probleme simi- 29 lare în construirea socialismului în Uniunea So- vietică. Situația de azi dela noi este aproape aceeași cu situația din U.R.S.S., când după victoria Re- voluției din Octomvrie puterea de Stat a trecut în mâinile oamenilor muncii. Și la noi ca și acolo tehnica este pusă în slujba poporului, Și nu în vederea îmbogățirii unui mănunchi de paraziți. De aceea este natural a ne apropia de U.R.S.S., fruntașă în programul tehnic. Cu toate că’tehnica sovietică s’a desvoltat consi- derabil abia în ultimele trei decenii, totuși ea a întrecut tehnica țărilor capitaliste, a cărei for- mare a necesitat secole. Da aceasta au contribuit în mare măsură pla- nurile cincinale staliniste. Astfel în raportul actua- lului plan cincinal găsim că al treilea obiectiv al lui este «să se asigure progresul tehnic în toate ramurile economiei naționale a U.R.S.S., ca o condiție a avântului puternic al producției și a măririi randamentului muncii. Pentru aceasta este nevoie nu numai de a se ajunge, dar și de a se depăși în cel mai scurt timp, realizările științei de dincolo de hotarele U.R.S.S. Accelerarea rit- mului producției socialiste în toate ramurile eco- nomiei naționale va fi determinată într’o măsură tot mai mare de progresul tehnic și de folosirea Iui în interesul poporului. Progresul tehnic se găsește In contradicție cu organizarea politică și economică a societății din țările capitaliste. Sar- cina noastră constă în a folosi superioritatea regi- mului social sovietic, în a asigura o desvoltare rapidă și neîntreruptă a progresului tehnic în țara noastră. Istoria patriei noastre cunoaște rnulți inovatori și revoluționari ai științei și tehnicei, cari au făcut descoperiri de importanță mondială. Este deajuns să amintim de eminentul fizician Popov, care a inventat radio-ul, invenția care continuă și azi sa revoluționeze știința și care stă la baza celei mai noui tehnici a radiolocației; de Mendeleev —cel mai mare chimist ăl lumij, care a descoperit tabloul periodic al elementelor — lege de bază a chimiei care și azi este folosită de savanți la descoperirea tainei energiei atomice; de Jucovski—renumit savant mondial, care apus bazele teoretice ale aerodinamicei și aviației mo- heme; de Țiolcovski — eminentul savant și inven- tator care a elaborat teoria mișcării prin reacțiune care formează baza tehnicei modeme a motoarelor cu reacțiune. Acordând ajutorul cuvenit savan- ților noștri, știința sovietică va putea să depă- șească ultimile realizări ale științei de dincolo de hotarele țării noastre». Toate planurile cincinale au susținut tehnica și știința organizând studiile și cercetările în Aca- demii și Institute de specialitate. Avem astăzi răspândite în Uniunea Sovi-'țică peste 1.000 de asemenea Instituții de studii, c rcetări, experiențe, unde izvorăsc soluțiile tehnice neutru aplicarea Planurilor de Stat. In aceste fc 'ui, știința și tehnica progresează pozitiv, pe bu r sănătoase inspirate de legile materialismului dn ’ectic. Avântul gândirii științifice și tehnice este sus- ținut în Uniunea Sovietică prin decernarea anuală a premiilor « Stalin », unui mare număr de învă- țați, ingineri și alți tehnicieni. Acolo fiecare mun- citor poate contribui la progresul tehnicei, prin sprijinul ce se acordă de Stat inovatorilor. Aca- demicieni alături de muncitori studiază și găsesc soluții problemelor în legătură cu realizarea Pla- nului de Stat. In Uniunea Sovietică tehnica s’a desvoltat în toate domeniile de activitate. In primul rând ea s’a' concentrat asupra industriei grele și asupra mașinilor unelte, a mijloacelor de producție. Apoi ea s’a preocupat de mărirea productivității în extracția cărbunilor. In aceste domenii Uniunea Sovietică ocupa încă la sfârșitul celui de al doilea plan cincinal—-în 1937 — primul loc în lume. In ultima decadă tehnica face eforturi să dea o mai mare mecanizare muncilor grele, să genera- lizeze electrificarea și automatizarea la maximum a proceselor din producție, să introducă în indus- trie cât mai mult procedee chimice, accelerând tehnologia producției. Nu trebue însă să credem că toate studiile se mărginesc la soluționarea problemelor imediate puse de industrie. In Uniunea Sovietică savanții atacă probleme de avantgardă ca utilizarea ener- giei atomice sau natura razelor cosmice. Ei demonstrează că aceste grele probleme de bază ale științei și tehnicei nu sunt apanajul ex- clusiv al cercurilor științifice capitaliste și că Uniunea Sovietică are un potențial de studiu cel puțin tot atât de puternic ca acele din țările imperialiste. In această privință sunt de remarcat declara- țiile făcute cu ocazia actualei aniversări a 32 ani dela Marea Revoluție Socialistă din Octomvrie de către Serghei Vavilov, președintele Academiei de Științe din U.R.S.S.: «In regimul sovietic, Academia de Științe din U.R.S.S. a devenit cel mai mare centru de insti- tute, stațiuni de cercetare și laboratoare din lume. Continuând glorioasele tradiții ale savanților ruși, matematicieni, fizicieni, chimiști, biologi, sovieticii au contribuit prin numeroase descoperiri impor- tante și expuneri teoretice la îmbogățirea tezau- rului științei. «In întreaga lor activitate multilaterală, savanții sovietici sunt călăuziți de învățăturile lui losif Vissarionovici Stalin, acest genial corifeu al știin- ței. Acum zece ani I. V. Stalin a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a U.R.S.S.; pentru contribuții de seamă aduse progresului științei și desvoltării învățăturii marxist-leniniste. «Știința sovietică și-a întărit legăturile cu for- țele progresiste din lumea întreagă. Academia de Științe a U.R.S.S. face cunoscută experiența sa țărilor de democrație populară, pentru ca acestea să folosească realizările științei pentru bipele po- porului și să conți ibue la construirea socialismului. « Anul trecut a însemnat o cotitură în ce pri- vește îmbinarea dintre știința sovietică și pro- ducția socialistă. Rezultatele cercetărilor savan- 30 ților sunt aplicate cu îndrăzneală șî cu hotăiîre în practică. « Academiile de Științe din URSS, au efectuat o serie de cercetări vaste de mare importanță pentru industrie și agricultură». Dar toată această prodigioasă activitate a oame- nilor de știință și a tehnicienilor din Uniunea Sovietică s’a desfășurat planificat și aceasta dato- rită faptului că Partidul Comunist (bolșevic) a înțeles dela început importanța tehnicei în con- struirea statului socialist. încă din 1925 la al XlV-lea Congres al Partidului se arată că industria- lizarea țării va asigura independența ei economică și va întări potențialul de creare a condițiilor necesare victoriei socialiste în Uniunea Sovietică. Conștient de rolul tehnicei, Partidul nu s’a mărginit să desemneze în fiecare domeniu reali- zările ce vor trebui înfăptuite, dar el a inițiat și formarea cadrelor tehnice, fără de care toate solu- țiile rămân fără vieață și neaplicate în practică. S’au creat astfel în U.R.S.S., în fiecare speciali- tate, institute de învățământ superior și mediu, cari au format mase de tehnicieni. Toate aceste aspecte ale tehnicii sovietice nu puteau rămâne fără urmare în desvoltarea teh- nicei noastre. In primul rând noi am apreciat gradul înaintat de desvoltare al tehnicei sovietice și în al doilea rând ne-am apropiat principiile socia- liste în care tehnica sovietică s’a manifestat. . Am găsit acolo realizat țelul comun al țărilor cu democrație populară, țel constând din ridicarea permanentă a nivelului material și cultural al oamenilor muncii. Una din primele probleme din R.P.R., în care am utilizat ajutorul tehnic sovietic a fost în for- marea cadrelor tehnice și organizarea învăță- mântului nostru tehnic. Experiența sovietică în acest domeniu, caracterizată printr’un învăță- mânt practic, de strânsă colaborare a profesorilor și asistenților cu elevii studenți, a determinat la noi restructarea politehnicelor și înființarea șco- lilor tehnice medii și profesionale. In afară de aceasta un important număr de studenți români au fost primiți în Uniunea So- vietică să-și formeze specialitatea în institutele și industria de acolo. Ei vor alcătui viitorul mă- nunchiu de specialiști necesari construcției fabri- celor și uzinelor noastre. Pentru tehnicienii români ce sunt chemați azi să rezolve chestiunile înscrise în Planul nostru de Stat, literatura sovietică formează baza de documentare a studiilor ce le întocmesc. Avem la dispoziție numeroase manuale de specialitate, reviste tehnice, norme tehnice (GOST), în cari sunt indicate soluțiile cele mai moderne pentru problemele ce trebue să le rezolvăm. In această literatură se dau în mod sincer toate indicațiile de realizare, ea fiind de imediată utilitate pentru inginerul proiectant sau din exploatare, în con- trast cu literatura tehnică apuseană unde grija de a ascunde secretele de fabricație micșorează gradul de folosință al cunoștințelor expuse. In afară de aceasta, tehnicienii români au uti- lizat în toate domeniile experiența direct trans- misă din Uniunea Sovietică. In domeniul construcțiilor, oamenii muncii din institutele de proiectare cercetează metcdele sovie- tice cari răstoarnă fundamental calculele betonului armat, pentru a obține soluțiile cele mai economice, întrebuințând fier și ciment cât mai puțin. Aceste calcule nu se mai bazează pe limitele impuse de starea materialului în zona elastică, ci pe limita impusă în zona plastică. Metoda cere o atenție deosebită inginerului pentru a aplica corect ipo- tezele în fiecare caz particular. Un colectiv de ingineri proiectează pe aceste baze noul palat al « Scânteii»: Oamenii muncii de pe șantierele din R.P.R. profită în aceeași măsură de rezultatele tehnicei sovietice. Avem astfel anunțate întreceri printre zidari, norma de 2 mc de zidărie la 8 ore fiind depășită cu 800%. Acestea sunt rezultatele tra- ducerii în limba română a cărții lui Robanov «Metode stahanoviste la zidăria de cărămidă».» Arhitecții, urbaniștii din R.P.R. privesc azi prin prizme noui problemele lor, datorită aspectului nou ce-1 desvăluie traducerile din limba rusă. Studiul construcției Teatrului nostru Național se face în bună parte pe baza lucrării arhitectului sovietic Barhin « Arhitectura Teatrelor ». In domeniul mecanic, adică în siderurgie și me- talurgia prelucrătoare, contribuția sovietică s’a resimțit în studiile întreprinse de inginerii români, în utilajul sovietic instalat la noi, în materiile prime ce le-am primit din U.R.S.S. și în meto- dele eficace de organizare în care am fost inițiați. In siderurgie, studiul fabricării cocsului și încer- cările experimentale cu instalații semi-industriale, au fost conduse după sugestii sovietice și adaptări ale tehnicienilor români. Pe baza lor urmează să se instaleze o importantă cocserie la imul din centrele noastre metalurgice. Tot tehnicei sovietice îi datorăm bazele pentru studiile unei instalații de aglomerări de deșeuri de minereuri și din siderurgie, a unor fabrici de cărămizi refractare, a procedeelor pentru fabri- carea oțelurilor speciale aliate. Problema importantă a rezervelor latente în siderurgie, a materiilor prime și a utilajului ne- cesar este studiată la noi cu colaborarea directă a unor specialiști sovietici. Ea rândul ei metalurgia prelucrătoare este soli- citată de toate sectoarele spre a construi mașinile necesare mecanizării muncii. In primul rând după exemplul sovietic, ea are să-și construiască pentru nevoile ei mașini, unelte de mare capacitate spre a spori producția. Sunt programate o serie de mașini-unelte, după modele sovietice. Tractoarele, mașinile agricole, motoarele Disel ce le construim sunt toate bazate pe experiența sovietică. In organizarea tehnică a industriilor noastre din acest sector s’aU folosit metodele diu U.R.S.S., realizându-se pe lângă o mărire a productivității și o îmbunătățire a calității produselor fabricate. 31 In domeniul electricității, tehnicienii noștri au învățat în primul rând din U.R.S.S. ce înseamnă în mod practic «Electrificarea», au învățat că electrificarea utilizează energia căderilor de ape sau arderea cărbunilor ligniți de mină și nu pe- trolul combustibil nobil rezervat pentru alte uti- lizări speciale, dar care convenea capitaliștilor, prezentând minimum de investiții. Au învățat că electrificarea unei regiuni nu înseamnă numai plasarea unei uzine, ci coordonarea unui lanț de uzine, precum și rezolvarea tuturor problemelor conexe tot atât de importante. Așa în cazul unor uzine hidroelectrice se rezolvă și problema navi- gației a cursului de apă utilizat, problema iriga- țiilor în regiune, problema silvică de împădurire și consolidare a malurilor, problema piscicolă, problema desvoltării în vecinătate a industriilor ce vor absorbi energia, problema conectăriiîntr’o rețea a uzinelor hidroelectrice în cele termice, și alte multe probleme tchnico-economice ce con- duc la înflorirea regiunii. In trecut, în regimul nostru burghez asemenea lucrări nu se programau, pentrucă nimeni nu se preocupa de interesul general social, fiecare căutând să-și realizeze o afacere limitată, productivă în beneficii personale. In domeniul electricității industria și exploa- tările uzinelor noastre, cari în urma războiului lâncezeau din lipsă de materiale de specialitate, s'au înviorat prin materialele primite din Uniunea Sovietică: cupru și cauciuc pentru conducte, tablă sîlicioasă pentru construcția de transformatori și mașini electrice, cabluri pentru rețelele uzinelor, piese de radio pentru receptorii de radiodifuziune. In afară de aceasta, specialiști sovietici —între cari se numără savanți cu renume mondial —s’au deplasat la noi și îndrumează proiectarea unor fabrici de produse electrotehnice speciale, nece- sare realizării planului de electrificare. Realizarea acestui plan se bazează și în viitor pe un ajutor substanțial sovietic în mașini pentru echiparea viitoarelor sisteme electrice și în teh- nicieni, necesari la proiectări în ak ‘erea soluțiilor optime. Tehnica industriei noastre chimice și-a însușit experiența sovietică în special în ce privește meto- dele tehnologice, metodele de lucru și aparat ara de fabricație. Este de menționat aci introducerea în R.P.R. a metodei lui Cijicov, pentru purificarea concen- tratelor zincoase, în vederea eliminării sulfului; metoda sovietică efectuează această lucrare într’o singură etapă realizând o mare economie de timp și de cheltuieli. La fabricile de săpun « Stella » și «Iras » se fac încercări bazate pe metodele sovietice indicate de Râbac, cari au de scop de a elimina substanțele nesaponificabile din acizii naftenici de slabă aci- ditate, făcându-i în felul acesta apți pentru utili- zarea lor în fabricația de săpun. In acest mod se va face disponibilă pentru export sau pentru alte industrii o importantă can- titate de acizi naftenici de aciditate mare. Fabricile « Spic» și «Colorom » și-au desvoltat producția lor de coloranți, bazându-se pe ajutorul tehnicei sovietice. Numeroase alte întreprinderi chimice au uti- lizat ajutorul sovietic, ridicându-și producția, prin utilizarea utilajului tehnic venit din URSS. In domeniul industriei textile dela noi influența sovietică s’a observat în primul rând în organi- zarea muncii, care a condus la o mărire a produc- tivității, la adoptarea unor metode raționale în întreținerea mașinilor și la controlul științific al calității produselor fabricate. Metodele au fost aplicate cu rezultate concludente la Bumbăcâria Jilava și la Filatura Românească de Bumbac. In proiectarea noilor noastre filaturi de bumbac influența tehnicei sovietice s’a manifestat prin adoptarea sistemelor de simplificare a procesului de fabricație, în vederea micșorării posibilității producerii defectelor precum și pentru mărirea productivității muncii. întocmirea planurilor anuale de lucru, a statis- ticilor sau a standardelor s’a făcut în industria noastră textilă după metodele sovietice. Pentru producerea în țară a unui bumbac selec- ționat s’a obținut din U.R.S.S. o mare cantitate de semințe. La însamânțare s’au experimentat nouile metode agrotehnice elaborate de marele savant sovietic T. D. Lâsenco. In paralel s'au importat succesiv bumbac pur sovietic cu care filaturile noastre de bumbac au putut să lucreze. In procesele de fabricație din industria noastră textilă, metodele sovietice au revoluționat lucrul în acest sector. Menționăm metodele sovietice de încleire a urzelilor de bumbac, de înlocuire a pielei prin țesături impregnate, de fabricare a ben- zilor de transport, de înlocuire a bumbacului prin mătase artificială în țesătura anvelopelor auto, de înlocuire a amidonului la apret, etc. In domeniul petrolului metodele tehnologice sovietice au influențat la noi în cea mai mare măsură tehnica din această ramură. Astfel men- ționăm: metodele de carotaj electric B.K.Z., cu mare rază de investigații; metodele de regim cu foraj forțat, care reduc considerabil prețul de cost în foraj; metoda Crâlov pentru prelungirea pe- rioadei eruptive a sondelor, fără sau cu utilizare de tubing de diametru mic, pentru sporirea ran- damentului de extracție prin erupție sau gaslift; metodele de acidizare a straturilor în orice teren care promit sporirea producției; metoda Strigeoff care permite folosirea energiei hidraulice de zăcă- mânt; metodele de exploatare secundare. O totală revoluție în domeniul petrolului a făcut la noi aplicarea concepției de a se face un foraj de explorare de ace laș ordin de mărime cu cel de e xploa- tare; în regimul burghez trecut forajul de explorare nu atingea decât 5—10% din cel de exploatare. In plus mai este de amintit contribuția sovie- tică în materiale petrolifere, fără de cari exploa- tările noastre s’ar fi resimțit mult. 32 In exploatările miniere tehnica sovietică a inspi- rat metode noui, ne-a furnizat utilaj modem și ne-a dat material documentar de planificare și normare. In acest mod exploatarea haotică din trecut s’a transformat azi într’o exploatare planificată, extragerea și transportul s’au mecanizat, utilajul minier s'a standardizat, productivitatea muncii s'a ridicat, și grija pentru ușurarea condițiilor de muncă a crescut. Datorită influenței tehnicei sovie- tice la Petroșani în ultimii doi ani producția a crescut cu 29%, randamentul a crescut cu 17% iar prețul pe tonă preparată a scăzut cu 36%. Aceste rezultate constitue un început și se așteaptă ca cifrele să fie mult întrecute în cadrul planului de perspectivă trasat pe următorii 5 ani, bazat și el a se executa pe experiența tehnicei ce ne-o oferă URSS. In sectorul industriei lemnului ajutorul tehnic sovietic s’a manifestat pe caha mecanizării și a modernizării utilajului precum și pe aceea a rațio- nalizării metodelor de lucru. Astfel pentru prima dată în țara noastră s’a întrebuințat transportul buștenilor cu autoremorci, s’au secționat bușteni cu ferăstraie electrice. Da Falcău s’a instalat, o fabrică modernă de cherestea cu 5 gatere rapide de mare productivitate și s'a început în acest an construirea altor două fabrici moderne. Metodele sovietice de planificare, de normare, de evidență contabilă modernă, de întreceri socia- liste și de evidențiere a muncitorilor înaintași, au .făcut ca în sectorul forestier productivitatea să crească introducându-se totodată disciplina muncii. In ce privește domeniul înrudit al silviculturii, influența sovietică se resimte încă de mult în metodele științifice de studiu a vegetației fores- tiere la noi. Avem astfel studiile tipologice ale academicianului Sucaciov privind influența climei și solului asupra pădurii. S’a început la noi apli- carea principiilor revoluționare moderne ale lui I. V. Miciurin și T. D. Lâsenco în scopul de a modifica natura însăși a plantelor prin hibrizări sexuate și vegetative și educarea hibrizilor obți- nuți prin influența mediului corespunzător. Teh- nica noastră a lucrărilor de teren a adoptat metode sovietice în ce privește regenerările arti- ficiale și împăduririle prin introducerea de noui procedee în manipularea semințelor, în păstrarea ghindei, în acoperirea straturilor semănate din toamnă, în împădurirea prin plantații amestecate. Problema silviculturii în stepă, prin influența perdelelor forestiere, este de o importanță capi- tală la noi în special pentru desvoltarea agricul- turii; tehnicienii noștri își propun de aceea să introducă și să adap eze la noi modemele metode științifice sovietice din acest domeniu. In sectorul agriculturii tehnica și concepția ma- terialist-dialeetică au schimbat complet vederile agronomilor noștri. Ei știu azi că realizarea pla- nului de producție într'un stat socialist depinde din ce în ce mai puțin de capriciile naturii și că omul înarmat cu adevărata știință reușește să stăpâ- nească natura. Astăzi în mod sistematic se aplică la noi după metodele sovietice repartiția rațională a culturii cerealelpr, sporirea suprafeței cultivate cu plante de nutreț, întreținerea parcurilor de pășune pentru vite, fabricarea și utilizarea îngră- șămintelor chimice, fecundarea artificială la plante. In afară de această influență sovietică în cul- tura noastră agricolă, mai este de menționat toată problema mecanizării agriculturii care se rezolvă integral pe baza experienței din U.R.S.S. Dela construcția tractorului la I.A.R. și până la clă- dirile fermelor de Stat, totul se realizează sub inspirația mărețelor realizări sovietice în mecani- zarea agriculturii. In domeniul colaborării tehnice directe, de sigur că sunt de menționat societățile mixte sovieto- române, Sovromurile, care contribue. în mod hotă- rîtor la desvoltarea industriei petrolifere, chimice .și forestiere, a transporturilor noastre maritime, fluviale, aeriene, precum și a nouii noastre industrii de tractoare. Aci găsim tehnicieni sovietici veniți la noi în mod special să introducă toate proce- deele tehnice sovietice modeme. Dar toată această experiență tehnică ce ne vine de peste hotare nu se copiază mecanic după anu- mite șabloane în fabricile și exploatările noastre, așa cum ni se impunea în trecut de capitalul străin. Astăzi tehnicienii noștri apreciază dela caz la caz ce e bine să adopteze și ce nu este bine, ce convine situației locale dela noi și ce nu, în ce condiții de adaptare urmează să se introducă ex- periența sovietică.Este prima dată în istoria noastră când ajutorul pe care-1 primim ne furnizează datele, metodele, materia primă și utilajele, lasă libertate tehnicienilor noștri să-și aleagă soluțiile cele mai potrivite situației existente la hoi. Materialul tehnic documentar și utilajul sovie- tic venit în țară, a lucrat uneori ca sămânța asvârlită pe un ogor. Tehnica sovietică a fost adesea sursa de inspirație pentru tehnicienii ro- mâni, cari prin forțele lor creatoare au dus mai departe realizările, dând la iveală noui invenții și inovații. Știința și tehnica noastră este plină de asemenea exemple. De o însemnătate deosebită pentru noi este că tehnica sovietică nu a avut numai un efect ime- diat de ajutor în industria și exploatările noastre, ci ca împreună cu colaborarea politică, culturală și economică a determinat în ultimii cinci ani progresul hotărîtor al desvoltării Republicii noastră în toate sectoarele. Acest ajutor ‘sovietic a contribuit la întărircâl puterii noastre economice și ne-a ferit de conseț cințele fatalelor dificultăți economice prin care treo țările cu sistem capitalist. | In încheiere, trebue să subliniem că influ- nța tehnicei sovietice și folosirea experienței sovietice au fost și rămân pentru viitor factorii de bază în construcția la noi a socialismului, în ridicarea standardului de viață al muncitorilor, în con soli-* darea țării noastre ca citadelă ptțternică în lupta pentru pace a popoarelor. 33 3 PE3KJM E Bananne, OKaatiBaeMoe CoBeTCaofi TexHKKoft Ha PyMNHCKyK. PyMUucKan Texmuca, caoBauuaM b npomxoM miicpeeaiui KanMTaancTMaeoKoro nacca, uaaajia ycnemuo paaBuoaiBcs noue 23 aarycTa 1944. Ho^oGho Touy /bk Be.inKaa OKTaOptcKaa ConnajmcTH- accKaâ PeBOXK>u,aa DOO.iyineBMa fi Cojiimoii Mope Cobot- CKyio Texauicy, HCTopuieCKiift bkt ot 23 asrycTB nepe- CTponi h ^aa HOBua cosu^aTeJM wfl nopufi PyuimeKOtt TexuHKe. PoJit. TexnuKu b cTpane napo^aoa AOMOKpaTmt bbkjiio- BaoTca b cos^aHim CKeaeTa sioryaeă opramisaunu, mieio- nțcit ițeMB upoiiSBcOTU uHjycTpnamaaHiuo a MexauMBaițiuo BeuxeAeJMa u tom cumem ciiocoOcTBOBaTB yKpenieHaxi CTpoMTeJBCTBB coaua^uana b cTpatie. HfixaeTca bbcbmb ecTecTBettHhiu obkt, fiTO jm paaBHTim namefi toxu^kh mu corni ueofixo^iiMMM ofipaTiiTica 3a noMOimio k tcxuhkc CoBeTCKoii, oCjiajajoineii CoraTMM ohutom nponi.ioro, nocTpoeHuoro na npuHnanax coniia- jhbmb. PaBJumMe ceKTopn PyMMHOKoft TexHHKii iicnoataofiaJH e youcxou CoBoTcayio ^OKyiieuTamuo, pyTUHy Cobotorux crteipiaattCToe, paBHO kbk ii oOopy^osaHae a cuple Co- neTcKoro npoacxont^emia. 3a noexeAHuo naTb jict,— nepiioj Bospoat^emis naiueâ Texmuui. moîkho 6u.iy BaperueTpnpoB3Ti. MnorouneacHauc itpMMepu, bo Beex OTpaejiax, HOKaaaBDinx hbmhbo, tto pe.LmaoBaHHLie nporpeccM aMafiiTca peaymvraTOM onaiu- Teatuoii noMOnțH, y^eaennoii hbm CoBeTCKoâ Texnuicok, Mosho Ba^esTBca, uto u b 6y;iyineM nania TexnuKa Oy^eT iiojnaonaTica Ten-se OxaroTBopaMM BiiianiieM, ortoeoflcTfiyioiHHM coițuaxaeTHqecKOMy CTpOHTeaicTBy ly- uUHcxofi UapojHoii PeeityGiuiKM. Influence de la technique sovietique snir la tech- nique rouniaine La technique roumaine, enchaînee dans le passe ■par les inUrets de la classe capitaliste, a pris .un diveloppement remarquable apres le 23 aoAt 1944. De meme que la grande rAvolution socialiste d'oc- țobre a donni un elan important d la technique soviAti- que, l'acte de 23 aodt a restructuri eL a donne 'une impulsion nouvelle â la technique roumaine. Le r6le de la technique dans un etat a democrație populaire est de creer la structure necessaire pour une industrialisation puissante et pour la mecani- sation de 1‘agriculture, ainsi que les rdalisations iconomiques consolidant la construction du socia- lisme dans cet Atât. Pour le developpement de noire technique il est naturel que nous nous inspirons et- que nous solli- citons le concours de la technique sovietique qui a une riche experience anterieure, realisde sur les principes socialistes. Les differents secteurs de la technique roumaine ont utilise la docwmentation sovietique, Voutillage et la matidre premiere sovietique. Dans les derniers cinq ans dans lesquels il s’est produit la renaissance de noire technique, nous avons u ’ nombreux exemples dans ioutes les specialites d’ot rezulte que le progres a eu lieu sur la 'base de aia^ ’mportante rețue de la technique sovietique. NU POATE FI LENINIST ADEVĂRAT ACELA CARE, ZICÂNDU-ȘI LENINIST, SE MĂRGINEȘTE TOTUȘI LA SPECIALITATEA SA, DE PILDA LA MATEMATICĂ, BOTANICĂ SAU CHIMIE, ȘI NU VEDE NIMIC DINCOLO DE SPECIALITATEA ȘA. I. V. STALIN 002 6(47) LITERATURA TEHNICA SOVIETICA ȘI FOLOSIREA EI IN R.P.R. Revoluția din Octomvrie 1917 a deschis po- porului sovietic drumuri largi și pline de lumină pentru crearea unei culturi noi, solide, care servește totodată ca un prețios ajutor oamenilor sovie- tici în munca lor de construire a unui viitor fericit. Doborând puterea boierilor și a capitaliștilor, Marea Revoluție a pus bazele pentru reformele mari economico-politice și culturale. Ea nu numai că a răsturnat domeniul economic și politic social al vieții rusești ci, cum spune tov. I. V. Stalin, a fost totodată « revoluția în mințile, revoluția în ideologia clasei muncitoare ». Făcută la îndemnul și sub îndrumarea lui Lenin și Stalin, reforma culturală din Uniunea Sovie- tică a creat condițiuni cu totul noi, necesare pentru instruirea și educarea poporului mai ales cu ajutorul acelui mijloc puternic care este cartea. Nicio țară din lume nu cunoaște tirajele impre- sionante în care se tipăresc cărțile sovietice de literatură, artă și știință. In anii după Revoluție, când întreaga putere a Statului a trecut în mâinile poporului sovietic au apărut peste 900.000 de cărți și broșuri cu tirajul mai mare de 11 miliarde de exemplare. Tirajul cărților editate numai în anul curent atinge cifra impresionantă de 700 milioane de exemplare. Răspândirea largă a literaturii și pătrunderea cărții în cele mai depărtate colțuri ale Uniunii Sovietice este urmarea logică a structurii însăși a regimului sovietic. Datorită grijei partidului și a guvernului sovietic cartea este la îndemână masselor largi ale popoa- relor sovietice. Apariția fiecărui volum din operele lui Lenin și Stalin a devenit un eveniment în viața parti- dului și popoarelor sovietice. Opera genială a tov. Stalin « Cursul scurt al Istoriei partidului comu- nist (b) din Uniunea Sovietică» a apărut în 34 milioane de exemplare. Din an în an crește numărul titlurilor și tirajelor de cărți. In anul 1948 numărul cărților a depășit nivelul înainte de răsboi cu 150%. Cartea în Uniunea Sovietică este înconjurată de dragostea maselor largi ale popoarelor sovietice și în această dragoste se oglindește morala înaltă și nivelul ridicat al omului sovietic. In timp ce în condițiunile sovietice cartea ser- vește ca un mijloc pentru instruirea poporului și educarea lui în spiritul marxist-leninist și pentru a-1 ajuta în luptă pașnică pentru producerea bogă- țiilor materiale și spirituale, cartea din țările capi- taliste e folosită în scopurile propagandistice ale ațâțătorilor la război. Desvoltarea și îmbunătățirea condițiunilor de editură și tipar, cum arată hotărîrea Comitetului Central al Partidului bolșevic « este una din prin- cipalele condiții pentru răspândirea în țară a cul- turii, științelor și a tehnicei». In acest scop Partidul crește cu multă grijă cadrele specialiștilor în tehnica editurii de cărți, care vor purta dragoste pentru cartea scrisă pe înțelesul tuturor însă la nivel ideologic și artistic ridicat, deoarece cartea sovietică este un puternic mijloc pentrn educarea maselor. Una dintre sarcinile principale a editurilor sovietice este popularizarea și propagarea expe- riențelor făcute de inovatorii în producție. In acest scop se recrutează ca autori însăși stahanoviștii din industrie și agricultură. Statul sovietic pune aceste inovații la dispoziția maselor de cititori într’o formă atât de mobili- zatoare și cu atâta putere de realizare artistică, încât aplicarea metodelor de lucru noi, sugerate de fruntașii în știință și de practicienii simpli dar inovatori în producție — devine o urmare logică pentru introducerea în viață. Un rol important în difuzarea științei și căr- ții sovietice în rândurile cititorilor noștri îl au « Scânteia », Organul central al P.M.R. și « Lupta de clasă». înainte de 23 August 1944, cartea tehnică sovie- tică și literatura tehnică de specialitate nu erau accesibile tehnicienilor noștri, decât foarte greu și cu riscuri, circulând din mână în mână. Editurile noastre se mulțumeau a tipări fără niciun plan numai din interese de câștig; domina în librăriile noastre cartea tehnică franceză, ger- mană sau engleză. Nu s'au tradus deloc lucrări tehnice sovietice și prea puține lucrări originale s’au publicat. Studenții erau lipsiți de cursuri tipărite sau chiar litografiate. Cartea sovietică a devenit însă în ultimii ani un tezaur de cunoștințe la îndemâna tehnicienilor noștri direct în limba rusă sau prin traduceri. î* 35 Pentru răspândirea cât mai largă în R.P.R. a realizărilor științei și culturii sovietice, a concepției și metodei ei. Institutul de Studii Româno-Sovietic, înființat în anul 1947 din inițiativa Partidului Mun- citoresc Român, a tradus în limba română 2.400 articole și lucrări științifice. Un rol deosebit de mare în educarea masselor cu ajutorul științei și culturii sovietice are A.R.L-U.S. care a desfășurat o uriașă activitate, mai. ales în mijlocul oamenilor dela sate. Afară de Colecția « A.R.L-U.S.», Asociația română pentru strângerea legăturilor de prietenie cu Uniunea So- vietică, posedă organul săptămânal « Veac noii» care apare într’un tiraj de 100.00o exemplare și publică, printre altele, articole consacrate vieții din colhozuri și realizările sovietice în domeniul agriculturii. • . • «Editura de Stat», ,«Institutul de documentare tehnică», «Institutul de Studii Româno-Sovietic», « Cartea Rusă » etc-, au pus la dispoziția tehnicie- nilor traduceri de cărți și de material documentar tehnic care au contribuit la ridicarea nivelului tehnic al tehnicienilor noștri de toate gradele, aducându-le rezultatele imensei experiențe teh- nice a U.R.S.S. bazată și pe tradiția științifică și tehnică rusă. Sub razele luminoase ale învățăturii lui Lenin și Stalin aduse cu ajutorul cărții sovietice, răsare și se construește o viață nouă — socialistă — vii- torul fericit al Republicii Populare Române. Vom schița în cele de mai jos, pe sectoare, unele din aspectele literaturii tehnice sovietice și. ale cărților traduse publicate la noi în ultimul timp și folosite de tehnicienii noștri. Trebue reținut în general că în afara cărților care au fost tipărite pentru publicul larg al tehni- cienilor, Ministerele, Centralele, diferite alte insti- tuții au tradus din literatura tehnică de specia- litate, pentru nevoile lor proprii, legate de pro- bleme imediate, unde în număr impresionant. ARHITECTURĂ ȘI CONSTRUCȚII In cadrul Ministerului Afacerilor Interne s’au tradus lucrările cele mai importante de urbanism ale lui Veselovski, Davidovici Planificarea 'ora- șelor «J. La fd Ministerul Construcțiilor a tradus multe articole din revista «Arhitectura i Ștroitelstvo» («Arhitectura și Construcția precum și urmă- toarele cărți: «Indicatorul Urbanistului » de Poliakov, « Proiec- tarea așezărilor muncitorești» de Prozorovski-Se- menov, « Proiectarea rețelelor de transport» de laeșia, «Amenajarea spațiilor verzi din jurul caselor» de. Rachițchi, «Străzile unui orășelf de Stramenov, « Planificarea și amenajarea satului colhoznic » de. Martinov și Cucozov, « Planificarea verticală» de Cleimenov și Dunie. Serviciul Sistematizării dda Primăria Capitalei a tradus și popularizat lucrările: « Squaruri urbane » de M. I. Prahovova, « Ame- najarea spațiilor verzi» de M. I. Prahovova. In afara acestor traduceri care au circulat în număr restrâns s’au publicat în Revista Tehnică A.G.I.R.« Arhitectura », multe traduceri din revista sovietică «Arhitectura i stroitelstvo » («Arhitectura și construcția»). Dintre lucrările tipărite notăm: la Editura S.T.B.: Ing. I. Roten, «Metropolitanul Moscovei»1, la Editura I.D.T.: Ing. V. P. Labanov, « Metode stahanoviste la zidăria de cărămidă ». ■ Multe recenzii și referate asupra cărților sovie- tice au fost publicate în revista A.G.I.R. « Arhi- tectura și Construcții». O inițiativă interesantă a fost luată prin crearea und secții de documentare la «Institutul de Proiec- tare a Construcțiilor » prin pregătirea și difuzarea de traduceri integrale ale revistei «Arhitectura i stroitelslvo » prin I.D.Ț., contribuind astfel în mod serios și foarte util la răsj ândirea acestui material de specialitate. De asemenea s’au trad, s la I.P.C. o serie de standarde sovietice GOST, olosite curent în pro- iectare de către arhitecții p. lectanți ai I.P.C. Pentru unde lucrări origi ile, cum e aceea a Teatrului Național din Bucmcști, folosirea cărții arhitectului sovietic I. Barhin despre «Arhitec- tura teatrală» a fost de o importanță dedsivă. In sectorul « Construcții» tehnicianul respectiv este copleșit de bogăția de cunoștințe pe care i le pune la dispoziție tehnica sovietică a construc- țiilor prin literatura de spedalitate. Noi și noi po- sibilități de folosire a noi materiale, căi pentru economia lor, noi metode de muncă și de ridicare a calității muncii în construcții. Culturile și tradițiile respective ale numeroaselor popoare ale Uniunii Sovietice au adus contribu- țiile lor regionale, care s’au adăogat vechei tradiții rusești cunoscute. Astfel prețioasa carte a Prof, Zverev, « Bolți subțiri din betoane ușoare », datorește apariția sa cercetărilor înddungate efectuate de «Institutul de Construcții» din Tbilisi asupra tu- furilor vulcanice, răspândite foarte mult în Gruzia. Planurile dncinale staliniste au pus sarcini imense domeniului construcțiilor și pentru reali- zarea lor au apărut noi și originale teorii sovietice în diverse domenii, de care sunt legate numele savanților, inginerilor și constructorilor sovietid ca: A. A. Gvozdev, N. Strelețky, Stolearov, Rjaiutin, etc., și care au stârnit ed mai aprins interes în mediile inginerești din întreaga lume prin îndrăs- neala sistemului sovietic de a gândi științific și de a realiza. Problemele staticei plăcilor subțiri, ale mem- brandor și bardor cu pereți subțiri, pe care V, Z. Vlasov le-a rezolvat în mod strălucit au stârnit admirația spedaliștilor, de pretutindeni, ca și tra- tatele sale: «Teoria generală a membranelor» și « Sisteme cu pereți subțiri lucrând spațial», apărute în 1949, 36 De rezolvarea unor probleme de organizare și planificare a executării sunt legate nume ca: Averin, B&anovski, A. N. Popov., Biziukin, Rabinovici, Gorbunov, Lecknițchi, Levin, Soroker, Hutorionski, Semionov, etc.; de problemele de stabilizare a solurilor și fundațiilor: Ghersevanov, Abelev, Barcan, Pavliuc, etc.; de problemele construcțiilor pe tere- nurile înghețate: Tâtcovici; de chestiunile privind construcțiile prefabricate: Gubenco, Râjic, Vasiliev, Stofilevsy, Dorf; de problemele construcțiilor me- talice: Strelețchi, Sapiro, Geniev, Baldin, Velihov, A. 0. Paton; de tehnologia materialelor de con- strucție: Scramataev, Acad. Budnic, Jung, Popov, Filosofov, Okorov, etc. Cartea tehnică sovietică din acest sector a avut o călduroasă primire în massa tehnicienilor deși nu a existat o coordonare suficientă a traducerilor efectuate, unele fiind făcute în două sau trei instituții independent și adeseori nesatîsfăcător ca stil și prezentare grafică. Cât privește documentarea din literatura tehnică sovietică trebue menționat și interesul arătaț de Editura A.G.I.R. S’au tradus aci un număr de opt tratate sovietice din domeniul construcțiilor, ce au servit la editarea « Manualului Inginerului Constructor » și pentru documentarea tehnicienilor. MINE, METALURGIE In afară de traducerile de cărți sovietice apărute în diverse edituri, o serie de Instituții și Centrale au tradus pentru uz propriu atât cărți cât șî arti- cole din revistele sovietice. Se poate spune că în oarecare măsură traducerile acestea au servit mai mult pentru desvoltarea' tehnicei noastre decât cele' editate, ele urmărind aproape întotdeauna un scop imediat, fie de aplicare a unor metode de lucru noi, mai raționale, fie de modificare a unor instalații învechite sau proiectarea de instalații noi;- In acest sens cazul I.P.I.-ului este cel mai con- cludent. Toate proiectele elaborate de acest institut âu fost făcute cu consultarea literaturii sovietice respective, care s’a dovedit întotdeauna superioară, furnizând date precise, formule și norme de calcul simple, exacte și expeditive. Urmând aceeași cale, «Centrala Auro-Argenti- feră a tradus în regie proprie o serie de cărți (ex.: «Organizarea lucrului după grafic» de Lozinski, « Metode rapide de înaintare în galerii» de Benuni, etc.); capitole din diferite cărți, cursuri și articole de revistă privitoare la organizarea conducerii, prețul de cost, autonomia gestionară, etc., au servit împreună cu materialul obținut, la alcă- tuirea proectului de organizare a Centralei, folo- sind principiile planificării sovietice la întocmirea planurilor de producție și ajungând -într’un stadiu foarte înaintat de studiu al unor metode noi de lucru și exploatare ce urmează a fi intro- duse în curând. Tot astfel, « Centrala Minereurilor Fer-Mangan» a tradus: circa io tratate sovietice cu circa 800 pa- gini tratând probleme în legătură cu exploatarea și evaluarea zăcă.mintelor de minereuri, circa. 100 pagini de articole de revistă și circa 200 pagini de extrase din diverse manuale sovietice, care aii servit în parte pentru tehnicienii ce au-colaborat la «Manualul Inginerului de Mine ». edjtat. de A.G.I.R.; cât privește realizările practice, pro- blemele atacate sunt încă în curs de studiu. O sin- gură problemă a fost rezolvată principial, aceea a forării cu sfredele armate cu materiale dure, anume în colaborare cu «Centrala Aurp-Argenti- feră». Problema urmează a fi realizată practic-în clipa în care aceste aliaje vor fi fabricate la noi, sau le vom putea obține din altă parte.. Nu este aceeași situație la alte Centrale. Astfel, la « Centrala Carboniferă » nu s’a tradus încă nimic altceva în afară de niște instrucțiuni primite odată cu o mașină de havat.:. Motivul a fost lipsa de traducători și de fonduri și poate prea mica atenție ce s’a dat acestei probleme. Aproximativ aceeași situație e și la Ministerul Energiei Electrice. TRANSPORTURI De asemenea O.P.E.D.-ul («Oficiul de presă, editură și documentare al C.F.R.») a tradus atât pentru uzul interior și a editat o serie de lucrări care au fost folosite șî unele din ele aplicate la C.F.R., din care cităm: Metode și procedee extrase din lucrările sovietice și aplicate la C.F.R.: 1. N. A. Sohacevschi, «Organizarea exploatării locomotivelor 9: a) Stabilirea tumuselor inelare; b) Stabilirea tumuselor în buclă. 2. IV. K. P. S., « Călăuza pentru repararea va- goanelor 9: a) Metoda de lucru cu echipe complexe; b) Pregătirea pieselor de schimb la spălare. 3. T. N. Hohlov, « Ridicarea fără foc a presiunii la locomotive i. - ■ 4, P. V. Bartenev, «Stații și poduri de cale ferată 9: a) murirea și desvoltarea traseelor; b) întocmirea proiectului magaziei centrale de măr- furi; c) Studiul desvoltării nodurilor în cadrul planului cincinal. 5. D. P. Zagleadimov, «Organizarea circulației în transportul feroviar 9: a) întocmirea procesului tehnologie la stații; b) întocmirea planului grafic de lucru al stațiilor; c) Calculul capacității stațiilor. 6. D. D. Biziukin, «Construcția căilor ferate 9: a) Aducerea joantelor la echer prin metode teh- nice și utilajul respectiv; b) Generalizarea utili- zării perdelelor de apărare contra înzăpezirilor. 7. A. S. Ciudov, «Calculul planificat al self- costului transporturilor feroviare 9: a) Calculul pre- țului de cost la C.F.R. 8. N. G. Vinnicenco, «Finanțarea căilor ferate 9: a) Finanțarea Direcțiilor Regionale; b) Finanțarea depourilor; c) Finanțarea Atelierelor principale.1 Pentru 7 Nocmvrie 1949 OPED avea planificate următoarele cărți traduse: 37 G. P. Grinevici, «Organizarea manipulării măr- furilor în transportul feroviar. K. Tihonov, « Compunerea și descompunerea tre- nurilor pe timp de iarnă ». T. N. Hohlov, « Ridicarea fără foc a presiunii la locomotive G. K. Evgrafov, « Poduri de cale ferată », voi. I. A. V. Marcov și I. N; Pavlov, «Metode de reglare a parcului de vagoane goale ». B. N. Vedenisov, « Tratat de construcții de căi ferate », voi. I. N. N. Zalit și V. F. Vulf, «Călăuza pentru re- pararea locomotivelor». M. I. Daudusov, «Tunele de căi de comunicație ». N. K. P. S., « Manual pentru repararea pe loc a vagoanelor». G. P. Vasiliev, « Locomotiva ». CHIMIE In domeniul chimiei s’a tradus și s’a publicat prea puțin din vastă literatură tehnică și știin- țifică sovietică. Aceeași preocupare pentru documentarea din literatura sovietică în vederea rezolvării proble- melor tehnice puse o constatăm și la I.C.E.P.S. Astfel, s’au tradus la acest Institut circa 4.000 pa- gini în numai un singur an. Dintre problemele rezol- vate cu ajutorul acestei documentări sunt: Sinteza amoniacului, acetilena pentru industria cauciu- cului sintetic, producerea acetilenei pornind dela metan, metode moderne de cocsificare a cărbu- nilor etc. Toate proiectele și calculele au fost făcute după datele găsite în Braines, « Procedee și aparate în industria chimică». De asemenea s'a cules material privind metalurgia, care însă este încă în studiu. într’un singur domeniu —cel al producției cocso-chimice •—cunoaștem de 10 ori mai multe cărți decât au apărut până acum în întreg domc-ț niul chimiei. •De fapt n’a apărut decât trei cărți de Chimie sovietice traduse în românește: «Tehnologia și chimia coloranților», de N. I. Amiantov, «Co- loizii» de Dumanschi și «Tehnica Generală a lucrărilor de laborator», de P. I. Voscresenschi (Care a mai apărut și tradus după o ediție ante- rioară mai restrânsă, în Editura de Stat: «Manualul laborantului începător »). «Chimia și tehnologia Coloranților», de N, I. Amiantov, în afară de importanța pe care o are ca prima lucrare completă tipărită în ■ acest do- meniu în românește, se mai remarcă și prin atenția pe care o dă descrierii procedeelor de lucru efec- tive din uzină, prevăzând în capitole speciale elemente de organizare a producției și de pro- tecție. a oamenilor muncii din această industrie, după cele mai modeme metode de lucru din U.R. S.S. Tratatul acesta destinat în special industriei, poate fi la fel de bine utilizat și în laboratoare, iar în țara noastră, unde această industrie abia a început să se desvolte, va servi și cercetărilor făcute în acest domeniu. Traducerea â fost îngrijită de oh colectiv dela ICEPS. «Coloizii» de A. V. Dumanschi, este o carte de mare importanță, mai ales în ceea ce ■ privește problemele de chimie teoretică; ea se remarcă printr’o claritate deosebită a expunerii și prin literatura extrem de abundentă pe care o dă. TEXTILE Cartea textilă sovietică are o răspând re de pro- porții mari. Din cauza numărului mare de exem- plare în care se editează, ajunge în librari: î noastre la un preț impresionant de redus. . Literatura textilă din U.R.S.S. îmb îțișează toate problemele de. specialitate. Pentru perfec- ționarea cadrelor largi de muncitori, ea oferă broșuri de buzunar de forma unor călăuze sau in- dicatoare. Tehnicienilor și oamenilor de știință le oferă cărți, reviste, dări de seamă și buletine, în care ideile și demonstrațiile iau, de multe ori, forma cea mai savantă. Fără excepțiune, aceste cărți reflectează bilanțul unor experiențe judi- cioase și munca animată de idealurile socialismului. Literatura noastră textilă, aproape inexistentă până acum doi ani, prin contactul cu cartea so- vietică, se bucură azi de o vigoare cu consecințe deosebit de valoroase pentru închegarea unei tra- diții textile, sănătoase. Lucrarea ^Textilele în U.R.S.S., de Hromov, tradusă de Institutul Româno-Sovietic redă si- tuația textilelor din epoca sclavagistă până în prezent. Este cea mai indicată carte pentru cine vrea să ia contact cu situația generală a textilelor din Uniunea Sovietică. Dependența față de străină- tate din epoca țaristă, tragismul luptei între o lume putredă care sucomba și între o lume nouă, viguroasă care se năștea, înverșunata muncă de refacere post-revoluționară și de magnifică con- strucție în perioada socialismului, sunt descria atât de vibrant, că fac din lectura acestei opere o adevărată delectare. O serie de articole traduse, extrase din diferite reviste sovietice sosite în anii 1948—1949, se găsesc la biblioteca Institutului Româno-Sovietic: A. I. Borodin, Greutatea sulurilor antișoc. Sulul de urzeală. E. F. Veselovscaia, Cauzele ruperii fi- relor. G. F. Stratilev și P. V. Nicolaev, Fabricarea cilindrilor de imprimare prin procedeul fotome- canic. V. S. Clincearev, Natura chimică și proprie- tățile agenților de fixare D. T. V., D. T. M. și D. T. H. M. N. Ivanov, Pentru ridicarea nivelului politic și al calificării profesionale a cadrelor. I. V. Vovoșin, Pentru unu nivel mai ridicat al pro- ducției. A. Leporschi, Obținerea și cercetarea apre- turilor rezistente. G. P. Levinschi, Calea parcursă de Institutul de cercetări Științifice, asupra lânii; Industria lânii. N. M. Belilan, Industria bumba- 38 cului. Institutul Central de Cercetări Științifice al Industriei de bumbac. Cauzele scăderii rezistenței firului la supratorsiune. I. S. Dejbenex, Mai multă atenție la selecționarea inului. A. Frolov, Impri- matul cu șabloar e. I. Dvernițchi, Prccesul de car- dare al fibrelor de bast. F. Crupov și N, Naumencov, Perfecționarea războiului de țesut. -N. Sorokin, Lupta contra prafului. Variațiunca diagramei de funcționare a instalațiilor, de ventilație, umidifi- care și încălzire, pentru diferitele secțiuni ale fabri- cilor-textile. Gecker .P. A., Studiul rezistenței la purtat a țesăturilor. D. A. Sejova, Rezultatul con- trolului colectiv al utilizării experienței înaintate. B. Cerkinscki, întrebuințarea construcției fun- dului fals la cazanele de fiert verticale. L. M. Golomb, Contribuția coloriștilor patriei noastre la tehnica imprimării țesăturilor, P. S. Borodania, Reglarea automată a ventilației și umidificării. E. A. Baici, M toda de albit cu un singur fier. E. E. Tirkel, Tiloza un egalizator puternic. V. M. Krasovscki, Proiectul unor instalații de cură- țire. V, V. Laicov, Cerințele textiliștilor dela cul- tivatorii de bumbac. P. V. Baiduc, Mașina pentru umplutul sacilor de bumbac neegrenat. L. N.- Vasilieva, Succesele industriei de mătase a Uzbe- chistanului. N. Cosivtov, Industria textilă a Kir- kiziei în plină desvoltare. N. N. Orescov, Un rezidiu valoros în industria pielăriei. D. T. Pescov, Metode de lucru în desenul textil. Contactul cu operele textile sovietice, a rea- lizat o mai strânsă și sinceră prietenie între cele două țări vecine și a prilejuit organizarea unui ciclu de conferințe de resort textil, care a avut loc la Institutul Româno-Sovietic. Paralel cu contribuția Institutului Româno» Sovietic pentru răspândirea științei și tehnicei șovietice în R.P.R., editura C. G. M. a tipărit « Tehnica securității în industria textilă» de Crâlov A. D. și« Tehnica securității în filaturi* de același autor, traduse de d-nii Prof. Ing. N. Bădan și Leonida Tănăsescu. Se simțea de mult lipsa unui manual .al tehnicei securității în industrie și în special în cea textilă. Vechiul regim, deși aderase pompoș la Oficiul Internațional al Muncii dela Geneva, nu-și dădea osteneala nici măcar să di- fuzeze publicațiile acestuia și mai puțin să le aplice. Odată cu schimbarea regimului însă, s’a produs o întreagă revoluție și în această direcție. R.P.R. nu poate ignora că pentru înfăptuirea temeinică a socialismului la noi, pe lângă uzinele cu mașinile cele mai perfecționate, trebuesc luate și toate mă- surile de prevenire a bolilor și accidentelor posi- bile pentru ca omul sănătos să dea un randament cât mai mare. In lipsa totală a unei literaturi de specialitate, privirea noastră s’a întors în mod firesc către U.R.S.S., marea noastră învățătoare, care a trecut și ea prin aceleași greutăți, dar unde omul este considerat «capitalul cel mai prețios» (Stalin). Lucrarea de față cuprinde numai partea în- tâia a cărții lui Crâlov1) și-anume, ea expune con- dițiile generale de securitate în industrie. Astfel se studiază rând pe rând: Problemele securității. Organizarea luptei împotriva accidentelor indu- striale pe baza unui cod de legi ale muncii și Controlul aplicării acestora de către un serviciu de stat. Iar pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, modificările de adus legislației muncii pe baza studiului și statisticei accidentelor. Pe baza acestor idei călăuzitoare, în capitolele următoare se studiază apoi: Cerințele generale pentru amenajarea întreprinderilor industriale; Problemele aerului și ale luminei. Lucrarea se termină cu partea generală a tehnicei securității cu subdiviziuni ca: instalații de forță, de rețele elec- trice etc. Institutul de Documentare Tehnică a publicat, în mai puțin de o jumătate de an, o serie de cărți sovietice în traducere românească, foarte apre- ciate de tehnicienii noștri textiliști: I. Călăuza lucrătoarei dela mașina cu inelușe, de D. V. Socolev, se adresează lucrătoarelor din filaturile de bumbac, cu sfaturi practice, expuse popular. Ele aii o bogată- substanță științifică și aduc lămuriri pentru îmbunătățirea muncii și mărirea productivității. 2. Contabilizarea producției în țesăturile de bumbac, de G. Ciaplencov, indică modele, formulare și ope- rațiuni de contabilizare, foarte utile pentru cei care au funcția de înregistratori în țesătoriile de bumbac. 3. Mărirea productivității în secția de preparație a țesătoriilor de bumbac, de A. Borodin, luminează tehnicienilor căile care să ducă la mărirea produc- tivității și la ameliorarea calității mărfurilor. 4. Controlul tehnic al filaturii de bumbac, de Soloiev-Beli fin-Vladimirov, constitue un prețios în- dreptar pentru lucrările de laborator și de atelier, destinat exercitării, controlului tehnic al fabri- cației. 5. Cardele de lână, teoria și practica lor, de Ni Kanarschi, se adresează tehinicienilor, cu arătarea fenomenelor mecano-fizice întâmpinate de materia primă în timpul cardării. Prin cunoașterea acestor fenomene s'a ajuns la ameliorarea randamentelor și Ia micșorarea deșeurilor. 6. Chimia și tehnologia coloranților, de N. Amiantov, e un manual de valoroasă orientare pentru tehnician, laborant, chimist și colorist. Explicațiile teoretice și amănuntele de fabricație fac din lucrare un instrument foarte util pentru consultare, chiar în bibliotecile instituțiunilor de învățământ. J) Intre timp s'a tipărit și voi. II {vezi la centrii»). > ' 39 7. Introducerea normelor stahanoviste în fila- turile de bumbac, de Balasov, lămurește pe mun- citori și tehnicieni asupra principiilor de lucru și de organizare în secții, după sistemul stahanovisț. 8. Planificarea lucrului în țesătorie cu aplicații la articolele uzuale, de A. M. Buteleev, R P. Vlasov și P. V. Ilicev. După laborioase și minu- țioase cercetări făcute în mai multe întreprinderi din U.R.S.S., autorii au reușit să dea la iveală această lucrare foarte utilă meșterilor și ajutorilor de meșteri țesători. Cum în țara noastră toată muncitorimea este antrenată în munca de susținere a Planului de Stat, această carte este, venită la timp. Se descrie operațiunea montării războaielor de țesut cu urzeli și stabilirea planului de fabricație în țesătorie. Lipsa la noi a unor norme pentru operațiunile de montare a urzelii și insuficienta clarificare a acestei .chestiuni în literatură,, duceau la inter- pretări diferite, în materie de montaje. Această lucrare constitue o disciplină tehnolo- gică menită să dea o largă orientare și trebue. cu- noscută de toți meșterii și ajutorii de meșteri țesători. Pentru stabilirea planului de fabricație a. țesă- turilor, autorii au elaborat norme pentru mon- tarea războaielor la câteva feluri de țesături cu- rente în fabricație, precum și procesul, tehnologic în secția de preparație. Contactul cu bogata literatură textilă sovietică a stârnit o vie mișcare de documentare în sânul tehnicienilor noștri. In afară de activitățile în această direcție din. jurul Institutului. Româno- Sovietic, dela Institutul Politehnic, Facultatea de Textile și dela Editura C. G M. și dela institutul de Documentare Tehnică, o preocupare similară s'a dovedit în sânul Asociației Științifice a Tihni- cienilor, în Revista Tehnică A.G.I.R. «Textile» In aceasta au apărut articole din care se vede influența vie a materialului științific sosit dirt U.R.Ș.S. 1 .■ Cartea textilă sovietică a răspuns linei’necesi- tăți simțită adânc și continuă a fi ’ rimită CU cel mai viu interes. Ea> e sobră, sinceră, loială munci- torimii, captivantă pentru omul de știință. Cartea textilă sovietică corespunde primelor așe-' zări ale științei noastre textile și dă o orientare luminoasă năzuințelor de industrializare și pro- ducție metodică. AGRICULTURA Știința agronomică sovietică a cucerit un loc de. frunte în știința mondială.-Fără cunoașterea lucrărilor lui C. A. Timiriazev, V. V. Docuceaev, P. A. Kostâcev, V. R. Viliams, I. V. Miciurin, T/ D. Lâsenco, nu se poate închipui o cercetare științifică și nici o acțiune practică în agricultură. «Editura , P.M.R.», «Editura de .Stat», «Cartea iLusă.«Editură tehnică», precum și «Editura C.G.M.», fac eforturi lăudabile pentru populari- zarea științei sovietice și a cuceririlor obținute în U.R.S.S., atât prin difuzarea cărților originale de autori sovietici, cât mai ales prin tipărirea tră- -ducerilor verificate. Dela cărți de sinteză pentru popularizarea ope- relor marilor transformatori ai naturii, cum sunt: « Miciurin transformă plantele », « Timiriazev» și altele apărute în 1947, Editura de Stat a trecut în 1948 la tipărirea de traduceri: din operele lui Viliams: « Bazele agriculturii» (Agrotehnica); « Agrobiologia » lui. Lâsenco, « Cultura pl: utelor Industriale» a lui lacușchin, «Creșterea t rima- telor » a lui Liscun, «Creșterea oilor » a lui Ir mov, iar pentru anul 1950 s'au pregătit manus dsele pentru editarea operelor lui Viliams « Pedolc da », Timiriazev, voi. I, Miciurin voi. I și lacu chin ,« Fitotehnia ». Alături de « Viața Plantelor» a lui Timiri. '.ev, Cartea lui Viliams, « Bazele agriculturii» (« Agro- tehnica», 1948, Ed. de Stat, epuizată), ocupă un loc de cinste. în literatura clasică științifică popu- lară a Uniuuei Sovietice. / In prefața cărții sale, acest corifeu al științei agronomice mondiale, spune printre altele: «M’am străduit să fac ca știința agronomică să. ajungă patrimoniul maselor largi populare. Le închin munca mea de om de știință pentrucă nu am avut și nu am alt scop în viață, afară de acela de a servi poporul». Meritul cel mai mare al savanților sovietici constă în aceea că ei au luptat și luptă pentru legătura indisolubilă între teorie și practică, pentru cunoașterea naturii și transformarea ei în interesuJ omenirii muncitoare.. Editura «Cartea Rusă» publică în colecția « Știința pentru toți », cărțile autorilor sovietici cu acest 1 ubiect. Astfel au apărut:« Cum transformi omul natura -plantelor», de Molodcikov, « Trans- formări uimitoarea, de Zverev, «Cum prevestesc savanții fenomenele naturii», de Valdgard, iar în Colecția Satului și ARLUS-ului, cărți și broșuri populare, care deprind sătenii noștri cu metodele noui în agricultură în scopul ridicării producției la hectar. Dintre acestea amintim: «Două recolte de car- tofi »de Oneșin, 13.600 kg porumb la ha »de Ozernoi, «Oameni care au învins seceta » și altele. In «Editura de Stat», Secția Științifică, au apărut, simt sub tipar și în curs de preparare, următoarele lucrări cu caracter agricol: Apărute: Nedelin, Organizarea finanțelor în sovhozuri. Rusacov, Colhozul « Vladimir Hici». Steinman, îmbunătățirea cirezilor de vaci cu lapte. Sorochin, Pregătirea nutrețurilor. - Artemov, Cum ridicăm fertilitatea solului, lacușchin, Cultura plantelor industriale. lacpvlev, Miciurin. 40 Popovschi A., Arta creației (Lâsenco). Miussico A., Polenizarea artificială suplimen- tară a culturilor agricole. Mozgov E., îndreptar de receptură veterinară. Timiriazev C. A., Scurtă prezentare a teoriei lui Darwin. Milovanov V. și V. Smirov-Urgimov, Insămân- țarea artificială a animalelor domestice. Steiman S. I., îmbunătățirea cirezilor de de lapte. Sub tipar: Lâsenco, Agrobiologîa. Liscun, Creșterea animalelor în colhozuri. Ivanov, Creșterea oilor. Sumanov, Asolamente cu ierburi perene. Popov, Alimentarea animalelor domestice, Milovanov, Insămânțările artificiale la animalele domestice. ■ Lunca, Tehnica însămânțărilor artificiale la ani- malele domestice. Siniev, Diagnosticul clinic al animalelor dome- stice. In preparare Redechin, Creșterea porcilor. Viliams, Pedologia. V. I, Smirnov, Biografia lui Viliams. Andreev, Bolile infecțioase la porci. S cer bina, Apicultura. Stepanov, Educația cadrelor conducătoare din colhozuri. Socolov, Fondurile sociale ale colhozurilor. Viliams, Despre pajiști și suprafețe furajere. Svircevschi, Exploatarea parcului de mașini. Penionjkevici, Avicultura. Ens, Mașini și unelte agricole. Biografia lui Miciurin. SILVICULTURĂ In domeniul economiei forestiere, cunoașterea inovațiilor și metodelor de lucru întrebuințate în marea țară yecină dela Răsărit, a constituit o necesitate viu. resimțită, pe care tehnicienii noștri au aspirat întotdeauna să și-o împlinească. Condi- țiile stațio.nale asemănătoare cu o bună parte din teritoriul țării noastre, precum și marile realizări ale silvicultorilor ruși progresiști din trecut și apoi ale regimului sovietic, au legitimat îndemnul către o cunoaștere și introducere în practica noastră fo- restieră a teoriilor și metodelor științifice avansate expuse în literatura de specialitate rusă și sovietică. Până la 23 August 1944, această legătură s’a făcut cu mari dificultăți, datorită oprehștilor puse de regimurile politice trecute. Rare cărți sovietice străbateau și numai datorită unor strădanii indi- viduale, aceste prețioase lucrări au putut fi cu- noscute, prin articole de revistă sau recenzii. Ih cele ce urmează, vom căuta să arătăm cum s’au dezvoltat opera de cunoaștere a literaturii forestiere sovietice, așa cum se oglindește în lucrările de spe- cialitate și în paginile revistelor noastre, precum și prin traducerile efectuate și conferințele care au avut loc. încă înainte de 1900, numerele din Revista Pă- durilor cuprindeau articole despre « Stația centrală fito-patologică a grădinii botanice din Petersburg», « Comercial lemnului în Rusia», precum și note despre descoperirile oamenilor de știință ruși. In intervalul dintre cele două războaie mondiale. Revista Pădurilor publică în coloanele sale nume- roase articole asupra problemelor silviculturii, in- dustriei și politicii forestiere sovietice. Rezultatele încununate cu succes ale lucrărilor înfăptuite în ținuturile bântuite de secetă, sunt arătate în «împăduririle în stepa Rusiei» (E. Păd., 1930). Hotărîrile Congresului Consiliului Comisarilor Poporului, din 1936, în care s'au trasat nouile căi de desvoltare ale economiei forestiere sovietice, concretizate prin: deplasarea centrului de greutate al exploatărilor forestiere în N și NW, intensifi- carea mecanizării lucrărilor, îmbunătățirea echi- pamentului tehnic, fixarea zonelor de protecție pentru regimul apelor, noul cadru organizatoric, sunt amplu arătate în articolul «Modificări în po- litica forestieră sovietică» (7?. Păd., 1936). Problemele tipologiei forestiere, așa cum sunt expuse în lucrările marilor autori Morosov, Krue- dener, Alexeiev, Sucaciov, Tcacenco, sunt expuse în mai multe articole, din care notăm pe cel inti- tulat «Tipurile de pădure în Rusia» (R. Păd., 1930). In aceeași ordine de preocupări se recenzează lucrările fundamentale ale lui G. F. Morosov, «Știința despre pădure», V. N. Sucaciov, «Ma- nualul pentru cunoașterea tipurilor de pădure » și V. A. Bodrov, «Ameliorațiuhi forestiere». Lucrările speciale de împăduriri în stepă și cele de creare de perdele forestiere de protecție, între- prinse de Institutul de Cercetări Forestiere, sunt întemeiate — după cum rezultă din articolele pu- blicate— pe lucrările oamenilor de știință ruși: Graff, Bare, Vasilovski, Genco, Morosov, Docuceaev, Satilov, și Vâsoțki și a celor sovietici: V. A. Bodrov, Stepanov, G. T. Tiumin, N. M. Gorșenin, D. I. Pamfilov, G. I. Maiiakin, B. I. Loghinov, E. I. Cucereavâh, I. P. Bealovici. Desvoltarea științei noastre pedologice fore- stiere este influențată de lucrările lui Docuceaev, Gedroiz, Sibirțev, Glinka, Costâcev. Lucrările de împăduriri și de refacere a arbo- retului și terenurilor degradate întreprinse în această vreme, stau în mare parte sub influența literaturii forestiere sovietice, reflectată în îndru- mările, instrucțiunile și articolele lui Z. Prze- mețchi, • bazate pe lucrările oamenilor de știință ruși și sovietici: N. Stark, N. Stepanov, N. I. Sus etc. In această perioadă de timp, Institutul de Cer- cetări Forestiere pornește o serie de traduceri, ne- cesare desvoltării cercetărilor și experimentărilor întreprinse. Se traduc astfel, până în 1944, lucrări de: E. K. Sobienevski, «Influența benzilor fore- 41 stiere de protecție asupra acumulării de zăpadă și umiditate în sol; K. J. lunițchi,«Perdele de pro- tecție ». Plantațiile colectoare de zăpadă. Planta- țiile colectoare de umezeală în plină stepă în jurul iazurilor și pe versanții repezi ai ravenelor »; G. F. Morosov, «Culturile forestiere în ocolul silvic de experimentație « Kamenno-Stepnoe, în anii 1896- 1900»; G. F. Baracov, «Proiectul detaliat al or- ganizării câmpurilor de experimentație ale sec- toarelor expediției speciale a departamentului fo- restier »; «Instrucțiunea provizorie privitor la plantarea șoselelor și drumurilor contra înzăpezi- rilor; V. A. Bodrov, «Influența perdelelor de pro- tecție asupra microclimei terenului învecinat»; V. A, Bodrov, G. I. Matiakini I. Pamfilov, V. B. Karușin, P. G. Sestoperov, I. A. Anisimov, «Per- dele de protecție agro-silvice»; I. I. Starcenco, « Tipuri de arborete artificiale în condițiunile zonei centrale de cernoziom»; N. I. Sus, «Ameliorări agro-silvice ». După 23 August 1944, prin victoria repurtată de Armata sovietică împotriva fascismului, se deschid posibilități largi pentru o cunoaștere temeinică a literaturii de specialitate sovietice. Prin Asociația Română pentru strângerea legă- turilor cu Uniunea Sovietică, prin Cartea ■ Rusă, Institutul de Studii Româno-Sovietic, se aduc cărți și reviste de specialitate în număr din ce în ce mai mare. In cadrul ARDUS-ului ia ființă un cerc de studii forestiere, în care se desvoltă o bogată activitate, prezentându-se referate bazate pe literatura sovie- tică de specialitate, disponibilă, cu temele: « Aspecte forestiere din U.R.S.S.», «Domeniul forestier și in- dustrializarea lemnului în U.R.S.S. », « Perdele de protecție în sprijinul agriculturii în ■ U.R.S.S. și la noi »; « Tipologia forestieră», «Industrializarea lemnului în noua concepție economică», « Proiecția naturii în U.R.S.S. », « Perdelele forestiere pentru protecția agriculturii în U.R.S.S. », «Ocrotirea mun- citorilor în ■ exploatările forestiere în U.R.S.S. », « Rezervațiile naturale din U.R.S.S. », « Producerea traverselor în U.R.S.S. prin mijloace mecanice», «Mecanizarea exploatărilor forestiere în U.RiS.S.», «împăduririle pentru protecția câmpurilor în U.R. S.S.», «Aportul U.R.S.S. adus pentru moderni- zarea și refacerea industriilor forestiere », « Recentele metode de împăduriri în U.R.S.S.», «Impresii fo- restiere din U.R.S.S.», «Bogăția forestieră a R.P.R; față de progresul realizat în U.R.S.S. ». Rezumatele ample ale acestor conferințe, prin care s’a popularizat pentru întâia dată în mod susținut, literatura sovietica de specialitate, aU fost publicate în paginile Revistei Pădurilor (1945—1946).. Prin crearea Institutului de Studii Româno-So- vietic, activitatea de cunoaștere a realizărilor so- vietice, așa cum sunt reflectate în Eteratura fo- restieră, ia considerabile proporțn. In cadrul secției tehnice, grupa silvicultură, în ședințele de refe- rate și în conferințe, a desbatut, în cursul anilor 1948 și 1949, un mare număr de problemei pe baza materialului documentar procurat de institut. Te- mele prezentate au fost alese astfel încât să îm- brățișeze cât mai variate aspecte ale economiei forestiere sovietice. In paralel, în cadrul Institutului de Studii Ro- mâno-Sovietic, se desfășoară o largă activitate de traducere. Se traduc astfel integral, mare parte din articolele publicate în numerele curente ale revistelor forestiere sovietice: « Lesnoe Hoziaistvo » (Gospodăria forestieră), «Lesnaia Promâșlenosti» (Industria forestieră), articolele răslețe care inte- resează pe speciaEstul forestier, dar publicate în reviste de speciahtăți înrudite: « Pocivovedenie» (Pedologia), «Priroda» (Natura) ■ etc., precum 1 capitole separate din diferite manuale. Cititori de Eteratură forestieră ia astfel cunoștință d lucrările cercetătorilor și silvicultorilor sovietic S. N. Adrianov, F. N. Haritonovici, N. I. Don șenko-Iarușok, N. N. Tutenkov, A. I. Ahromeux N. P. Gheorghievschi, N. I. lablocov, E. D. Godne A. I, Bovin Ministrul Gospodăriei Forestier din U.R.S.S., A. B. Jucov, P. Z. Koțubo, A. G. Gael, N. P. Remezovt P. P. Iziumschi, P. K. Semenski, Larin, Huhreanschi, M. D. Danilov, P. I. Sarohov, P. V. Vasiliev, N. P. Anucin, S. F. Nicolaev, L. B. Mahatadze, I. I. Kramarov, A. V. Likventov, M. M. Putilin, V. I. Srag, M. S. Iur- chevici, F. G. Kocerga, A. D. Dubah, L, V. Kanto- rovici., A. I. Baitin, G. M. Parfenov etc. Traducerile dactilografiate sunt puse la dispo- ziția cititorilor la biblioteca Institutului. Pentru necesitățile de documentare a cadrelor sale tehnice. Ministerul Silviculturii ia inițiativa traducerii a numeroase lucrări sovietice, dintre care subEniem pe următoarele: P. E.Zaborovschi, «Culturi, forestiere»; V. G. Nesterov, « Protecția pădurilor contra incendiilor»; I. Vi Radețchi, «Normarea tehnică a lucrărilor de cultură și gos- podărie forestieră»; P. V. Vasiliev și N. N. Nev- zorov, « Gospodăria forestieră și industria fores- tieră a U.R.S.S.», precum și o serie de articole publicate în revistele sovietice, având ca autori pe! N. P. Anucin, Lopuhov, I. C. Stoliarov, N. F. Vasilicovschi, I. A. Bizeaev, I. S. Matiuc, A. locovlev, D. A, Voscresenschi, U. V. Ugorodov, V. I. Kalinin, N. I. Belousov, K. B. Losițchi, B. I. Ivanencb.A. M, Sinevschi, A. B. Jucov, M. M. Cononov, E; P. Dereavina, D. T. Covaliuc, E. G. Sianov etc. De asemeni se traduc o serie de instrucțiuni de serviciu sovietice, care sunt con- sultate și folosite la redactarea instrucțiunilor noastre respective, de ex.: Evidența fondului fo- restier, îndrumări pentru producția pădurilor, Re- gulamentul de producția pădurilor din zona de apărare a apelor în contra insectelor vătămătoare și a maladiilor criptogamice etc., cum și un număr de programe analitice ale cursurilor predate în școhle superioare forestiere din U.R.S.S. 0 mențiune deosebită trebue făcută pentru tra- ducerea « Hotărîrilor și Lucrărilor Conferinței In- stitutului Forestier al Academiei de Științe din U.R.S.S. », care prin înalta principiaEtate de care au fost pătrunse desbaterile, prin analiza critică 42 a activității desfășurate și prin elaborarea căilor de desvoltare ale cercetărilor în domeniul tuturor disciplinelor forestiere, studiul și cultura pădurilor, amenajarea forestieră, perdelele forestiere pentru protecția câmpurilor, exploatarea pădurilor; eco- nomia forestieră, organizarea și planificarea cer- cetărilor științifice, au constituit un puternic ajutor, în opera de restructurare și reorganizare a acti- vității științifice a Institutului nostru de Cercetări Forestiere. In cadrul Institutului de Cercetări Forestiere, cercetările ce se fac folosesc tot în mâi mare mă- sură ca material documentar literatura sovietică. Biblioteca Institutului primește un număr de 23 periodice în limba rusă, în care se pubEcă articole ce interesează sectorul forestier. Se traduc lucră- rile atât de cultura pădurilor, cât și de exploa- tarea și industrializarea lemnului, precum: G. R. Eitinghen, Arboretul experimental forestier, 1865— 1945; V- A. Albenschi, Cultura plopilor; M. E. Tcacenco, Plopii; A. M. Vinocurov și A. P: Al- batov, Compoziția solurilor în Republica Tătară; ReguE pentru pregătirea, delimitarea și estimarea în materie a posibdităților în' pădurile zonei de apărare a apelor; E. M. Tcacenco, Silvicultura ge- nerală; Creșterea materialului de împădurit pentru ameEorări agrosilvice; Instrucțiunile provizorii cu privire la perdelele de protecție agrosilvice; (pentru gospodăriile neirigate): A. N. Sulimov, Exploatarea pădurii; Normarea tehnică în industria de placaje; V. M. Strejnev, Fabricarea doagelor ecarisate; A. A. Mitrofanov, Manual pentru regenerarea chimică a pilelor în exploatările forestiere și în centrele forestiere mecanizate; Instrucțiuni pentru păstra- rea în stare umedă a materialului de fag brut; A. A. Berșadschi, Calculul regimurilor optimale de lucru la mașinile de prelucrat lemnul; U. I. Cre- cetov, Uscarea cherestelei; M. P. Manfos și Osad- ciev, îndreptar pentru prelucrarea lemnului; A. I. Kavardin, Organizarea producției în exploatările forestiere. Normarea tehnică; G. A: Wilke, Lucrul dintelui de rupere; țUchiforov, Problema eficaci- tății economice a măsurilor de organizare tehnică; H. E. Vilenschi, Sălciile pentru tăbăcit și folosirea lor rațională etc. In afară de traducerile arătate mai sus, difuzate prin copii dactilografiate, au apărut tipărite, în paginile revistelor, lucrări forestiere sovietice sau prezentând probleme forestiere sovietice. Menționăm în mod deosebit, traducerea și pu- bEcarea integrală în Revista Pădurilor Nr. 1/1949, a ,,Planului de plantațiuni forestiere pentru apă- rarea câmpurilor, de alternarea culturilor de ce- reale cu cele de furaje, de construire de eleștee și rezervoare de apă, pentru asigurarea recoltelor mari și stabile în regiunde de stepă și antestepă ale părții europene a U.R.S.S.". Subliniem făptui că aceasta este singura traducere integrală pubbcată în țară noastră, a uriașului plan pentru transfor- marea naturii. - începând cu anul curent, în Revista Pădurilor s’a introdus o rubrică nouă de documentare, în care s’au înserat rezumate substanțiale ale majo- rității articolelor publicate în periodicele sovietice de specialitate. Organul Ministerului Silviculturii, Buletinul Sil- viculturii, a făcut să apară numeroase articole despre realizările forestiere sovietice, îndemn și învățătură pentru cei ce muncesc în sectorul silvic. Notăm și broșura apărută în Colecția ARLUS: Al. Tecovici, «Planul de împădurire a zonelor secetoase din U.R.S.S.», cuprinzând textul unei conferințe ținută în cadrul ARLUS. Publicarea marelui plan pentru transformarea naturii, a prilejuit apariția a foarte numeroase articole de popularizare în întreaga noastră presă, în tot cursul anului curent,— evidențiindu-se elanul cii care oamenii muncii și cei ai științei sovietice, au pornit la luptă comună în marea ofensivă contra secetei și arătându-se rezultatele ce se obțin în decursul executării planului. Cartea forestieră sovietică a constituit un prețios ajutor și îndreptar în activitatea silvică din țara noastră. Traducerile făcute până acum, au împlinit în parte nevoile noastre de documentare. Pentru Ca ele să-și sporească însă utilitatea, este nevoie, în special: — să se îmbunătățească nivelul tehnic și Eterar al traducerilor ce se efectuiază; — să se asigure o mai largă difuzare a lor prin tipărirea de broșuri și volume sau prin înserarea lor în paginile revistelor; . — să se extindă acțiunea de traducere și la alte probleme forestiere, care au fost oarecum neglijate: amenajarea pădurilor, protecția pădu- rilor, organizarea și planificarea gospodăriei fore- stiere, prelucrarea mecanică și chimică a lem- nului etc. DATE ASUPRA ACTIVITĂȚII UNOR EDITURI «Institutul de documentare tehnic» I.D.T., a pus la dispoziția cadrelor tehnice — cu deosebire de nivel inferior și mediu — un număr de 33 manuale tehnice, dintre care 20 sunt traduceri după autori sovietici. • In afară de acestea, Institutul are în lucru pentru a apărea până la finele anului 1949, un număr de 42 cărți tehnice de diverse specialități. Un număr de alte 76 cărți mai sunt în lucru — în diferite faze — în editura I.D.T., dar ele nu vor vedea lumina tiparului decât după 1 Ianuarie 1950. Sunt, printre acestea, 32 traduceri din rusă: . Făcând bilanțul acestei activități editoriale, ini- țiate în primul său an de funcționare de către Institutul de Documentare Tehnică, ajungem la un total de 151 cărți, din diferite domenn de speciaEtate, dintre care 80 sunt traduceri din limba rusă. Vedem deci că tehnica sovietică participă cu peste 50% la această activitate, fără a mai men- ționa și faptul — real — că toate lucrările originale se inspiră și ele din aceiași tehnică, prin mate- rialul documentar folosit. FIȘE ASUPRA CÂTORVA CĂRȚI TEHNICE TRADUSE DE I.D.T. 7/ A. Gastev și S. V. Rodin, Tehnologia sticlei, Editura I.D.T., București, 280 pag., 110 fig., tiraj 1.500 ex. Manualul destinat tehnicienilor în ramura sti- clăriei, se ocupă cu problemele fabricației diferi- telor calițăți de sticlă (în foi, laminate, sub pre- siune, armate, etc.) se studiază alimentarea auto- mată a mașinilor și se descriu mașinile pentru fabricarea vaselor și materialele refractare, fabri- carea produselor cu conținut mic și mare de șamotă, produsele de mulită, de argilă cu nisip, și dinas. Dat fiind avântul ce l-a luat la noi industria ceramicei și sticlei prezenta carte a apărut la timp și este foarte necesară. A. V. Can și A. R. Kosiakin, Regenerarea ule- iurilor in întreprinderi, Editura I. D, T., Bucu- rești, 75 pag., 31 fig., 3.000 ex. Cartea se adresează tehnicienilor conducători de întreprinderi precum și personalului însărcinat cu supravegherea ungerii și întreținerii mașinilor și a instalațiilor. In ea se tratează despre organi- zarea serviciilor de ungere în întreprinderi, cap- tarea și depozitarea uleiurilor folosite, metodele de întrebuințat pentru regenerarea lor, date asupra sorturilor de uleiuri după destinație, metodele standardizate de regenerare și analiză. Lucrarea este de o mare importanță în economia noastră industrială având în vedere domeniul cu totul neatacat până în prezent al regenerării uleiu- rilor și va deveni și mai importantă când Comi- siunea de Stat a Standardizării va da standardele de uleiuri românești și tabloul de echivalență corespunzător cu cele din U.R.S.S. P. P. Butnicov, Tehnologia produselor ceramice (șamotaj), Editura I.D.T., București, 72 pag., 17 fig., tiraj 1.500 ex. Adresată maiștrilor și lucrătorilor dela lucrările cu șamotă — cartea conține noțiuni generale asupra produselor din șamotă și materiei prime. Se descrie fabricarea șamotei, a instalațiilor nece- sare și folosirea acestui produs refractar. Dat fiind domeniul empiric care a fost până în prezent problema șamotei, lucrarea este foarte bine venită și va aduce nn mare folos pentru pre- gătirea meșterilor și lucrătorilor din acest domeniu. A, I. Ivanov, Transmisiuni prin curele, Editura I.D.T., București (1949), 230 pag., 184 fig., tiraj 3.000 ex. Cartea de bază pentru tehnicienii care se ocupă cu proectarea și exploatarea transmisiunilor prin curele. In ea se descrie metoda de calcul a trans- misiunilor prin curele atât a celor curente cât și rapide, alegerea rațională a lor, coaserea lor. elementele constructive ale transmisiunii, con- dițiile de montare și exploatare a curelelor pre- cum și măsurile tehnice care trebue să se ia pen- tru evitarea accidentelor. Momentul de apariție a lucrării corespunzând cu sarcinile de regrupare și reorganizare a indu- striei noastre pe baze socialiste, cât și de cerere de noi unități industriale, ea a trezit un real interes pentru toți tehnicienii de branșă și este un foarte important aport industriei noastre. Deși partea stilistică a fost în parte sacrificată pentru a ajuta fondul, celelalte condițiuni de edi- tură sunt foarte reușite. Ogloblin, Bazele strungăriei, Editura I.D.T., Bu- curești, 326 pag., 260 fig. Carte destinată ridicării nivelului de calificare a lucrătorilor strungari precum și ca manual pentru elevii școlilor profesionale. Este prima lucrare la noi detailată în materie de strungărie, iar faptul că prima ediție a fost epuizată și s’a cerut urgent ediția a 2-a în 4.000 exemplare, ne arată marea importanță a cărții. Aportul pe care-1 va da ediția 2-a va fi cu atât mai mare și prin faptul că s'au eliminat câteva mici erori strecurate în prima ediție. V. I. Belski, Zidăria refractară. Cartea zidarului specialist, Editura I.D.T., București, 207 pag., 129 fig., tiraj 1.500 ex. Se dau noțiunile principale privitoare la con- cepția construcției și funcționarea celor mai răs- pândite cuptoare industriale și anume: proprie- tățile materialelor refractare și de izolație, scule necesare în lucrările de zidărie refractară, meto- dele prelucrării și de zidire a cărămizii refractare la lucrări noi și de reparație ,a cuptoarelor precum și organizarea lucrărilor în timp de iarnă. Se mai dau indicații pentru organizarea locului de lucru și tehnica securității. Lucrarea este foarte cerută atât de lucrătorii cât și de tehnicienii din branșa zidăriei refractare și corespunde în totul problemelor actuale de construcție. . . . ... .. . A. T. Celnicov, Manualul turnătorului. Editura I.D.T., București, 96 pag., 35 fig., tiraj'3.000 ex. Adresat lucrătorilor turnători — manualul ex- plică sumar numai câteva capitole de principiu ale producției de fontă turnată și anume: 1) fontă 2) cubiloul și funcționarea lui (procesul de topire); 3) formarea și confecționarea miezurilor. Cartea este foarte utilă atât pentru începători în turnătorie cât și pentru ridicarea calificării muncitorilor în această meserie. A. I. Jeleschin și S. E. Goldici, întreținerea cio- canelor pneumatice, Editura I.D.T., București, 56 pag., 15 fig., tiraj 3.000 ex. Lucrarea este adresată mânuitorilor de ciocane pneumatice. In ea se descrie construcția câtorva tipuri de ciocane pneumatice, modul de întreținere și înlăturarea cauzelor care provoacă blocarea lor. 44 Lucrarea mai pune la îndemâna lucrătorilor cunoș- tințe care îi ajută să-și ridice productivitatea "’^ncii prin eliminarea timpilor morți, datorită defectărilor provocate de o proastă întreținere și manipulare a ciocanelor pneumatice. N. I. Amiantov, Chimia și tehnologia coloranților, Editura I.D.T., București, 339 pag., 57 fig., tiraj 1.500 ex. P. I. Voscresenschi. Tehnica generală a lucră- rilor de laborator. Editura I.D.T., București, 223 pag., 204 fig., tiraj 3.000 ex. CÂTEVA FIȘE ASUPRA CĂRȚILOR TRADUSE DE EDITURA DE STAT BUCUREȘTI I. loffe, Planificarea producției industriale, 210 pag., tiraj 6.000 ex. Lucrarea conține expunerea principiilor de bază pe planificare industrială de stat a industriei. Deși e destinată cadrelor de conducere superioare, lu- crarea e accesibilă oricărei persoane chiar cu un nivel de cunoștințe mai redus, datorită simplității și clarității expunerii. Apărută în condiții tehnice destul de bune, aproape fără greșeli, cu un tiraj de 6.000 exemplare, lucrarea a servit ca îndreptar pentru planificarea industriei noastre, în toate ramurile sale. Acad. I. A. Trahtenberg, Reproducția capitalistă și crizele economice, 206 pag., 8 fig., tiraj 6.200 ex. Lucrarea reprezintă un studiu critic al siste- mului social capitalist, arătând neajunsurile lui, cauzele ce le produc și efectele lor: crize econo- mice, standard de viață scăzut, etc. Traducerea fiind bine făcută și redactată, expunerea clară, servește azi pe deplin pentru ridicarea nivelului politic al clasei muncitoare și pune la îndemâna cadrelor o armă puternică. V. Batârev și M. Usoschin, Sistemul bancar în U.R.S.S., 216 pag., tiraj 3.200 ex. Lucrarea conține expunerea principiilor de bază ale organizației bancare în U.R.S.S. In ea se arată cum avantajele economiei socialiste, planificate, determină și crează condițiile pentru utilizarea băncilor în interesele economiei planificate. Se arată structura organizatorică și caracterul ope- rațiilor Băncii de Stat U.R.S.S., modurile în care se acordă credite întreprinderilor de Stat și a celor cooperatiste, sistematizarea deconturilor, și rul- mentului, reglementarea circulației monetare în U.R.S.S., etc. Lucrarea tradusă și redactată în condiții foarte bune a servit ca model pentru organizarea băn- cilor noastre de Stat și mai servește ca atare în evoluția Statului nostru spre socialism. L. Lisovschi, A. Salomonovici, Forțele frecării, 75 pag-, tiraj 4.200 ex. Lucrarea face parte dintr’o serie întreagă de broșuri de popularizare apărute în U.R.S.S. In ea se arată importanța fenomenului de frecare atât în tehnică cât și în viața de toate zilele indi- cându-șe atât desavantajele ce le dă cât și în spe- cial aspectul său util. Scrisă într’un stil limpede și curgător și tradusă și editată în condiții bune, lucrarea servește într’adevăr pe deplin scopului urmărit, de â expune pe înțelesul tuturor feno- menele fizice tratate și de a trezi totodată în cititor interesul pentru știință. K. A. Fedoseev, Planul tehnico-industrial și finan- ciar al întreprinderii, 164 pag. Se expune problema planificării întreprinderilor privită în special din punct de vedere economic și social științific și partea tehnică în lumina legilor de desvoltare a economiei socialiste. " Deși în acest domeniu a mai apărut traducerea unei alte cărți, datorite lui V. Contorovici, care tratează mai în amănunt și mai științific proble- mele, traducerea lucrării lui Fedoseev e bine- venită, ea având rolul de a prezenta problema planului tehnico-industrial și financiar în general, astfel încât să fie accesibilă tuturor, indiferent dacă sunt specialiști sau nu. R. G. Ghemke, Defectele mașinilor electrice. Cartea tratează despre găsirea și înlăturarea defectelor electrice sau mecanice la mașinile elec- trice destinate uzului industrial. Bogăția mate- rialului și conciziunea expunerii o apropie de tipul « aide-memoire »-lor. Prin cuprinsul și expunerea sa, cartea e accesibilă nu numai cadrelor ingine- rești ci și tehnicienilor în general, precum și mun- citorilor calificați. Tradusă și editată în condiții tehnice bune, a avut un mare răsunet în rândurile tehnicienilor noștri, unde a adus o contribuție însemnată. I. E. Burstein, L. C. Manuilov, S. S. Cernicov, Broșarea, 184 pag., 181 fig., tiraj 5.200 ex. Cartea este o primă încercare de sistematizare și generalizare a datelor practice și a concluziilor teoretice din domeniul broșării, foarte răspândită în producția în serii mari și în masă. Sunt des- crise amănunțit metodele de calcul și de con- strucție a sculelor de broșat și utilizarea acestora la diferite sisteme de mașini. Tradusă și editată în condiții tehnice bune, lucrarea prezintă uri aport real industriei noastre prelucrătoare, mai ales acum, când peste tot se caută trecerea la producția în masă. G. B. Jdanov, Raze din adâncul universului, ioi: pag., 61 fig., tiraj 3.200 ex. Se introduce cititorul în domeniul faptelor, no- țiunilor și ideilor legate de razele cosmice. Fără calcule matematice, lucrarea, accesibilă tuturor acelor care au o pregătire fizică medie, este foarte interesantă și captivantă. • * * 45 Din expunerea eclectică; incompletă desigur, de mai sus, re zultă o ine gală dezvoltare în folosirea literaturii tehnice sovietice, traduse și tipărită la noi. Acesta șe explică printr’o lipsă de planifi- care și coordonare între diferitele sectoare, edi- turi și foruri, situație care sperăm, și avem mo- tive serioase pentru aceasta că va fi cât mai P E 3 K) M E TexHimeCKaa CoacTcican jtHTepaiypa, yTHJtnBnpopaH- nan b PyMBinCKOâ Hapoanoa PecnyănnKC. Hocac 23 aerycTa 1944 TexajinecKaa CoBeresaH juiTe- parypa crima jaa samax tcxhmkob ăecneHHHtM Kxa^ox, oirocoiîCTByjomiiM oGoramemim nosauauft nyrex iTemia opiiruHanoB ian nepeBe^esniix pafioT. HoKyMeHTajKHUft TcxHHiecfuifi MaTepHax, b uepeBO^ax h Kuurax, 6 tu npejoeTaBxeH rexanicaM cjiejyromiiMn hh- CTJiTyujiHMii: rocMsraT, IlHCrin vr TexnHaeoKoii floityMen- Tannn, PyMMHCKo-CoBCTCKHa HayuBuH HucTHTyT. Tas-ate pasxaanKie MHunCTeperna, Hearpanâ h yapeBtjeHiia no- șaCoTiiJucb eooTBeTCTByionțne itepeBo^M eratefl n HayiHMx Tpy^oB ns CooeTCKoil TexHnaecKoft Mtep-iTypBi no paSHEU cneunaibHocTaM, c nextio HciioxtBOBanna uoAxotanțero Marepuaxa npu paspemeHiin pasnoro poja npoCaex cnenuaxLHoro xapaKTepa. B etaTBe jaerca oOaop nepeBO^OB peajHBOBanHBrx no paauuM OTpacxsM npoMbtnjxenHOCTn, apxnreKTypM m CTpouTCaBCTBa, no xecoBOACTsy, xiutim, ropnoă n we*Ta- HO0 itpoMMinjeHHocTii, no arpoTexuune u r, a- curând îmbunătățită —- astfel încât imensa expe- riență a științei, tehnicei și industri t socialiste sovietice să fie pusă cât mai reped’, cât mai mult și în cât mai bune condițiuni tehnice și tipografice, la îndemâna tehnicienilor din R.P.R. întru îndeplinirea și depășirea Planului de Stat. RSSUM5 La littărature technique soviătique en R.P.R. La liltirat/ure technique soviitique est divenue apris le 23 aout 1944, un trișor de connaissance â la porție de la main de nos techniciens, aussi bien directement dans la langue russe qu’en traduction. Le matiriel documentaire technique dans les tra- ductions et dans les bibliolhiques a iti mis â la dissposition par l’Editure de l’Etat, l’Institut de Documentalion Technique, l’Institut d’Etudes Rou- maino^Sovietiques, etc. De meme, les Ministires, les Centrales ei les diverses Institutions ont traduit pour leur propre emploi, des articles et des ețudes de la litUrature technique de spicialite, en les utilisant pour la solution des problimes affirents. Le prisent article passe en revue les traducticns effectuies dans les diffirents secteurs industriels, architecture et constructions, silviculture, chimie, mines et pitrole, agrotechnique, etc. «ȘTIINȚA SOVIETICĂ NU SE DEPĂRTEAZĂ DE POPOR, NU SE IZOLEAZĂ, CI ESTE GATA SĂ SERVEASCĂ POPORUL, GATA SĂ TRANSMITĂ POPORULUI TOATE REALIZĂRILE ȘTIINȚEI. ACEASTĂ ȘTIINȚĂ SERVEȘTE POPORUL, NU PENTRUCĂ ESTE SILITĂ, CI DE BUNĂ VOIE, CU TOATĂ DRAGOSTEA. (I, V. STA LIN, discurs rostit la recepția din Crenilin a profesorilor școalelor superioare, la 17 Mai 193.8). 46 ARHITECTURĂ 72 (47) ARHITECTURA SOVIETICĂ O NOUĂ ETAPĂ ÎN DESVOL- TAREA ARHITECTURII UNIVERSALE1) de I. MAȚ A Cultura sovietică reprezintă etapa cea mai înaltă în desvoltarea culturii universale. Ea a crescut în sânul societății celei mai avansate; ea este pătrunsă de ideile cele mai progresiste din lume, ideie de progres, democrație, devota- ment nemărginit față de popor, de o pură prin- cipialitate, Ea este într’atât de umană, în ade- văratul și deplinul sens al cuvântului, cum n’a puȘut să fie nici una din culturile anterioare ale societății cu clase. Ea s’a transformat într’o pâr- ghie foarte importantă a luptei neobosite a par- tidului lui Eenin și Stalin și a Statului sovietic pentru construirea socialismului și comunismului în țara noastră. Noi cunoaștem multe exemple și fapte concrete care vorbesc despre influența arhitecturii sovie- tice, a cinematografiei, teatrului, .muzicii și artei sovietice asupra artei progresiste a Orientului și Occidentului. Realismul socialist, ca metodă de creație artistică, a devenit și dincolo de graniță steaua conducătoare în lupta împotriva curen- telor reacționare în artă; folosindu-se de el, artiștii cinstiți, maturi, caută și găsesc ieșirea din impasul formalismului, pesimismului, ires- ponsabilității estetizante, care domnesc în arta burgheză apuseană din ultimele decenii. Noi știm că această influență a culturii artistice sovietice asupra, oamenilor de avangardă a artei Apusului nu este un fenomen trecător, o modă. Această influență are rădăcini social-politice și social-cul- turale adânci. Oamenii progresiști ai artei apusului prin arta noastră se împărtășesc și se alătură la aceea ce reflectă și exprimă această artă, se alătură țării socialismului victorios, ideilor leninist-staliniste, luptei pentru comunism, pentru fericirea generală a omului muncii. Aceea ce acum 30 ani era numai un program politic sau chiar visul celui mai bun dintre oameni a devenit acum fapt. Dar nu un simplu fapt ci un fapt verificat și consolidat în focul războiului de apărarea patriei. Din « Arhitectura U.R.S.S», Noemvrie 1947.. Forța acestei realizări este irezistibilă și nu poate fi slăbită nici prin clevetiri, nici printr’o propa- gandă mincinoasă, nici prin rânjetul reprezen- tanților obscurantismului reacțiunii turbate. Acum, după 30 ani de existență a regimului sovietic socialist, nu mai este posibil să se creeze, oriunde s’ar întâmpla aceasta, realizări cu adevărat artistice, fără ca în ele, în mod conștient sau in- conștient, să nu se reflecte forța vitală, ideologia și practica societății sovietice, .Oamenii cinstiți, cari se silesc să realizeze întruchipări ale drep- tății omenești, să indice speranțele reale într’un viitor fericit, urmăresc lacomi faptele realității noastre, învață de pe urma exemplelor celor măi bune ale culturii noastre artistice. Astfel existența țării sovietice, a țării unde a învins socialismul, devine factorul cel mai im- portant, care determină caracterul general al des- voltării culturii universale, ale artei. Această situație generală se referă în principiu egal la toate formele artei, deși gradul și impor- tanța diferitelor arte sovietice pentru cultura artistică universală sunt diferite. Desigur, în acest sens un rol conducător îl are literatura artistică sovietică crescută în tradițiile minunatei arhi- tecturi realiste ruse, precum și cinematografia care și-a creat de asemenea tradițiile ei. Nu trebue însă să se subestimeze importanța mare, principială a arhitecturii sovietice în desvoltarea arhitecturii universale. * * * In știința burgheză aprecierea arhitecturii unei epoci istorice sau alteia se face pe baza aprecierii unor monumente unice ale acestei epoci. O asemenea apreciere asupra istoriei arhitecturii este fără dis- cuție limitată. Nu se poate obține o înțelegere deplină a arhitecturii, să spunem a Renașterii, cercetând numai Palazzo-urile și bisericile, negli- jând orașul în întregul său. Arhitectura nu este numai crearea de monumente unice, ci domeniul larg și viu al culturii materiale și spirituale a unei perioade date, deservind trebuințele multilaterale 47 Locuințe pe șoseaua Leningradului. ale societății. Dacă față de arhitectura trecutului, o asemenea atitudine ar fi îndreptățită oarecum, acolo unde cercetătorii n’au acumulat material suficient, ea însă nu este deloc îndreptățită față de arhitectura noastră sovietică. Și aceasta înainte de toate pentru că se schimbă nu numai stilul, compoziția, ci se schimbă, se lărgește, se îmbo- gățește însăși înțelegerea arhitecturii. Arhitectura socialismului este o altă arhitec- tură, diferită de a oricărei alte epoci anterioare. Ea nu este numai arhitectura unor monumente unice (măcar că le include și pe acestea), ci o arhitectură de masă, plină dc varietate. Ea mi poate fi separată de urbanism. De aceea atitu- dinea față de arhitectura sovietică trebue să rezulte din cunoașterea principiilor de bază ale soluționării problemelor de urbanism^rdin cu- noașterea importanței orașului socialist pentru desvoltarea întregii arhitecturi. Și aci noi pu- tem spune cu o deplină siguranță: tăria și practica urbanistică sovietică ocupă locul de avangardă în desvoltarea arhitecturii universale. Pentru a ajunge la aceste concluzii, este suficient să se cerceteze în mod obiectiv faptele. Toți urbaniștii de avangardă timp de mai bine de un deceniu se chinuesc să rezolve problemele pe care Ie generează contradicția între caracterul orașului capitalist pe de o parte și nevoile popula- ției pe de altă parte. Desvoltarea orașelor în con- dițiile capitaliste a mers pe linia unei restrângeri din ce în ce mai mari a intereselor celor ce muncesc. Despre dreptatea socială în condițiile capitalismu- lui, crizelor sale și șomajului, urbanistul nici măcar nu poate visa. Desvoltarea anarhică a orașelor capitaliste a izgonit fără cruțare natura cu toate avantajele ei. Natura a rămas doar privilegiul cartierelor locuite de vârfurile avute ale societății. Care este natura încercărilor de a rezolva con- tradicțiile cele mai importante ale orașului ca- pitalist? Aceste încercări sunt numai încercări de compromis, na rezolvă întru nimic principalele contradicții; ele se referă numai la partea exte- rioară a amenajării orașelor și se reduc la rezol- varea încrucișărilor de transporturi, înlocuirea transportului « gălăgios» cu unul liniștit, la expe- rimentarea curățirii străzilor și piețelor orașului prin metode abile, ș. a. m. d. Toate acestea sunt bune și necesare. Dar cu ajutorul acestor măsuri chiar adunate toate la un loc nu se rezolvă pro- blema generală principială a naturii urbanismului care să răspundă nevoilor mașselor largi. Noi cunoaștem multe încercări ale orașului ca- pitalist de a reda natura locuitorilor săi. In această privință există chiar pretenții de tratare socialistă. Sunt cunoscute orașele grădini ale lui Howard născute din socialismul « Fabian », precum și nu- meroasele lor variante în alte țări. Aceste încer- cări n’au avut alt rezultat decât jalnice mani- festări fățarnice de paradă. Să ne aducem a- minte de ideile lui De Corbusier care au făcut multă 48 Moscova. — Locuințe pe strada Gorkl. gălăgie la vremea lor. Ele s’au dovedit a fi utopice. Desurbanizarea, orașe liniare până la proiectele caselor atârnate în aer, toate au-trebuit să ră- mână doar pe hârtie. In sfârșit ultima a apărut ideia urbanistică a « micro-rayoanelor» complexe. In condițiile capitaliste ea se deosebește puțin, ca rezultat final, de ideile lui Howard. Realizarea ei consecventă ar fi trebuit să impună renun- țarea la principiile proprietății particulare asupra pământului, la «inițiativa particulară» și la alte legi «sfinte » ale capitalismului. Propaganda apuseană asupra «micro-rayoane- lor » (centre de vecinătate) complexe se reduce la urma urmii la acea demagogie socialistă care a stat și la baza planurilor lui Howard. Cele mai noi proiecte de sistematizare a ora- șelor, elaborate de urbaniștii din Europa apu- seană și America nu tratează orașul ca o unitate social organizată. In majoritatea cazurilor ele re- prezintă încercarea științei urbanistice burgheze de a ajuta guvernele burgheze să dea iluzia posi- bilității unei «păci sociale » în condițiile societății capitaliste. Reacționarismul acestor idei urba- nistice reflectă ideile retrograde ale teoriilor con- temporane burgheze asupra desvoltării societății și condamnă toate aceste încercări de a rezolva con- tradicțiile orașului capitalist în deplină prăbușire. O altă concepție se găsește la baza urbanismului socialist în țara noastră. La baza desvoltării ur- banismului sovietic se găsesc două idei conducă- toare : învățătura Marxist-Leninistă asupra li- chidării contradicțiilor între sat și oraș, între centrul orașului și periferiile sale, precum și concepția Stalinistă a grijei față dc om. Aici, și numai aici, problema orașului, a soartei lui și posibilitățile sale, este pusă principial la un nivel accesibil numai Statului socialist. In acest mod de a pune problema se reflectă avantajele siste- mului socialist față de cel capitalist. Este suficient să studiezi conținutul Planului general stalinist de reconstrucție al Moscovei, pentru ca să te convingi de puterea și importanța principiului urbanismului socialist pentru întreaga arhitectură în general. Aci vedem cum în mod concret se poate păstra organismul puternic con- temporan al orașului, cu toate avantajele unui oraș și în acelaș timp să se introducă acele ele- mente care definesc caracterul orașelor sovietice, contribuind la creșterea neîncetată a bunei stări și a culturii omului. Esteticul, satisfacerea nevoilor materiale, se găsesc aci într’o armonică concor- danță. In Planul de Stat noi vedem realizată grija de om, vedem cum, numai societatea socialistă înțelege și soluționează această problemă. Acestei probleme îi sunt subordonate toate problemele variate ale economiei, zonificării, edilității, tran- sportului și esteticei urbanistice prevăzute în amă- nunt de Plan. Aci are loc ceea ce în condițiile des- voltării orașului capitalist nici măcar nu poate 49 4 Stația de metro Piața Maîakowski. — Arh. A. Dușhin. fi indicat: planul de perspectivă al desvoltării viitoare a orașului care determină în același timp și limitele precise ale acestei desvoltări. Anarhia este aci înlocuită printr'un plan unic. In sfârșit planul de reconstrucție reflectă clar conținutul ideologic politic al orașului —-însemnătatea lui politică, caracterul lui, înfățișarea lui, capitală a puternicului Stat sovietic, către care sunt în- dreptate privirile oamenilor de avangardă din întreaga lume. De acest conținut la rândul lor se leagă și elementele compoziției arhitecturale estetice ale planificării și edificării orașului. Ar fi posibilă oare în altă țară decât cea a so- cialismului victorios nu numai realizarea, dar măcar existența unui asemenea plan? Desigur că nu. întrucât pentru aceasta sunt necesare premize reale. Iar premizele reale, create de socialism prin ele însăși, asigură urbanismului sovietic în desvoltarea generală a arhitecturii universale primul rol conducător. Arhitectura noastră sovietică răspunde cerin- țelor vieții de pe poziția principială a luptei pentru ideologia socialistă, umanitate, frumusețe, înțe- leasă și iubită de popor. Orașele nu se nasc și nu se refac deodată. Pot fi arătate însă realizări concrete ale urbanismului sovietic dela cari vor învăța oamenii de avan- gardă ai arhitecturii universale. Acestea simt: Moscova, Chiev, Bacu, localitatea Gurev distinsă cu premiul Stalin, acestea sunt străzile și piețele din Stalingrad, Smolensk, Calinin și a altor orașe ce renasc treptat din cenușă. * ♦ * Ceea ce caracterizează arhitectura sovietică ca o arhitectură avansată este importanța care se acordă construcțiilor în masă, ce decurg logic din necesitățile și caracterul societății noastre so- cialiste. In societatea capitalistă contradicția între construcțiile ce deserveau numai clasele stăpâ- nitoare și între construcțiile în masă era tot- deauna de neînvins. Ca rezultat al acestui fapt se formau nu numai concepțiile asupra arhitec- turii, dar și atitudinea față de arhitect. Arhi- tectura socvietică plecând dela caracterul său democratic desființează această adâncă contra- dicție. Se schimbă însăși înțelegerea arhitecturii, principiul de clasificare al producțiilor arhitec- turii și construcției. Nu este greu dc a ne da seama, ce importanță colosală va avea acest fapt asupra întregii desvoltări arhitecturale. In primul rând într’o măsură crescândă se va ridica nivelul arhitecturii construcțiilor în masă: va crește importanța acelor construcții nenumă- rate care prin natura lor se găseau în afara limi- telor arhitecturii ca artă. Căci casele de raport dela periferiile orașelor construite pentru « oamenii simpli»—«cazarmele» dar și casele de raport pentru clasele mijlocii ale societății, nu mai au în orașele capitaliste nimic comun cu arhitectura. 50 Stația de metro Kiev. — Arh. Ceciulin. Și nu numai ele. Spitalele, școlile și alte clădiri de folosire obștească se construiau după principiul unei economii ultrasevere și al indiferenței față de frumos. Ori, înfățișarea generală a orașelor, a profilului arhitectonic și social sunt determinate în cea mai mare măsură tocmai de masa acestor clădiri. Acest fapt subliniază din nou importanța colo- sală a bazelor principiale ale arhitecturii sovie- tice. Odată cu ridicarea nivelului construcțiilor în masă, se schimbă și înfățișarea orașului în întregul lui, caracterul lui politic și social. Nu întâmplător Marș și Engels și-au ațintit atenția atât de des asupra acestei situații; nu întâmplător lingels, în lucrarea lui clasică, despre « Starea clasei munci- toare în Anglia» și-a îndreptat cea mai mare parte a cercetărilor tocmai în această direcție. Țara Sovietelor a rezolvat în mod radical prin unica metodă posibilă și această problemă poli- tică și arhitecturală. Ca exemplu clasic de ase- menea rezolvare servește în același timp acelaș Plan stalinist de refacere al Moscovei. Acest lucru este dovedit în mod convingător de legea Pla- nului Cincinal Stalinist de refacere și desvoltare a gospodăriei populare pe anii 1946—1950, care prevede 42,3 miliarde ruble pentru construirea de locuințe. Rezolvând problemele acestor construcții gigan- tice trebue să fim pretențioși față de noi. Trebue să avem o atitudine critică severă față de obiectele proiectate și construite ale construcțiilor în masă. Din an în an construcția în masă tinde către realizarea unei soluții cât mai apropiate de cea ideală, din an în an se ridica nivelul general al arhitecturii noastre, devine tot mai evident ca- racterul ei democratic popular, desvoltarea ei din punct de vedere estetic arhitectural. Dela casele de pe șoseaua Rusakovski sau cele ale cartierelor Usacevka și Sabolovka din Moscova (1920), până la casele de locuit de pe strada Marea Calușcaia (1930) sau până la casele de locuit de pe șoseaua Mojaiski (1940—-1945), tânăra arhitectură sovie- tică a trecut în ce privește stilul o întreagă etapă. Pe șoseaua Mojaiski și soluția și calitatea arhi- tecturală a clădirilor în general, imediat în preajma intrării în oraș, vorbește cu destulă claritate despre caracterul său: în locul unei periferii să- race, lipsită de arhitectură, ne întâmpină chipul liniștit și hotărît al orașului socialist, în care nu există numai grija pentru frumusețea și comodi- tatea cartierelor centrale, ci în tot locul unde lo- cuesc oamenii sovietici. * * * Ceea ce așează arhitectura sovietică în fruntea arhitecturii universale, este înțelegerea problemei moștenirii culturale istorice. Imitația mecanică fără suflet a trecutului, re- staurarea din punctul de vedere al lozincilor na- ționaliste, «inovația » de dragul inovației lipsită de orice bază, iată ceea ce caracterizează situația de stagnare a teoriei arhitecturii în țările capita- 51 Biblioteca Le- nin—-Moscova Arhitecți; Sciuko și Hel- fereich Stația de Metro Electrozavods- kaia. Arhitecți: Rozin și Helfe- reich. 52 Pavilionul URSS la Expoziția Interna- țională dela Paris 1937. Arch. B. lofan și Helfereich. Academia militară FRUNZE (Moscova). Arh. L. Rudnev iș Munț. Moscova Redacția ziarului PRAVDA Arh. Frații Viesnin. 53 Palatul Guvernamental al RSS Armenia din Erevan. — Arh. A. Tamanian. lismului. Este cunoscut că marei majorități a ar- hitecților de dincolo de graniță le este necunos- cută grija de arhitectură, discuțiile asupra me- todelor de creație cari însuflețesc pe arhitectul sovietic. Toate acestea acolo se rezolvă «mai simplu » pe baza ingineriei sau cu ajutorul unei «estetici» geometrice. Puțini acordă atenția moș- tenirii istorice. Arhitectura noastră sovietică prin mijlocirea cer- cetărilor a ajuns în situația când se poate numi moștenitoarea celor mai de seamă realizări ale veacurilor trecute pe cari ea le prelucrează în con- diții noi, într’un mod nou. Mausoleul lui Lenin este cel mai bun exemplu în aceasta privință. Contruirea metroului Moscovei, a Palatului Sovietelor U.R.S.S. reprezintă un la- borator de creație principial nou, în care se în- sușesc metodele juste de folosire a moștenirii culturale pe baza a ceea ce este nou, contemporan. Pavilioanele expoziției agricole unionale repre- zintă un exemplu de înaltă calitate de folosire a tradiției naționale, exemplu care poate fi folosit pentru cercetările ulterioare în acest domeniu de nesecat. Institutul Marx-Engels-Lenin din Tbi- lisi, o serie de realizări ale lui Tamanian în Ar- menia, pavilioanele Uniunii Sovietice la Expo- zițiile Internaționale din Paris și New-York, in- teriorul sălii de concert« Ceaikovski» din Moscova, construcțiile de pe șoseaua Mojaiski, dacă le luăm ca un tot, iată câteva realizări ale arhitecturii Moscova. — Podul Crimeii. 54 Moscova. — Sala de concert Ceaikovski. sovietice în care forța trecutului și a lecțiilor lui lucrează asupra contemporaneității. O analiză detailată ar descoperi existența ele- mentelor acestei atitudini creatoare față de trecut în multe realizări ale arhitecturii sovietice din ultima decadă. Dar noi în cazul de față tratând problema importanței arhitecturii sovietice din punct de vedere principial, ho vom îndrepta aten- ția către partea principială a problemei. In Uniunea Sovietică trecutul și contempora- neitatea, folosirea critică a trecutului și inovațiile curajoase sunt în armonie. Putem să luăm exemplu orice domeniu al cul- turii materiale și spirituale. Legea peste tot este unică și aceeași: tehnica sovietică, știința so- vietică umanistă, arta sovietică cuceresc poziție după poziție în întrecere cu tehnica, știința și arta mondială, au în fața lor perspective nelimi- tate, tocmai pentrucă ele reflectă în sine tendin- țele progresiste ale desvoltării societății socialiste, și în acelaș timp ele se sprijină pe cele mai bune tradiții ale culturii poporului său, pe cele mai progresiste tradiții ale culturii universale. Moscova. — Locuințe pe strada Gorki, 55 Palatul Sovietului Moscovei. Lenin ne învață că desvoltarea consecventă, curajoasă, a celor mai bune, mai progresiste tra- diții, ^corespunde mersului obiectiv al desvoltării istoriei, este legea incontestabilă a oricărei ino- vații. Această unitate între moștenirea trecutului și contemporaneitate el o sublinia și în ce pri- vește estetica: «De ce noi trebue să întoarcem spatele la ceea ce este cu adevărat frumos, să renunțăm la aceasta, ca punct de plecare pentru desvoltarea ulterioară, numai pe baza faptului că . este «vechiu»? De ce trebue să ne ploconim înaintea a tot ce este nou ca în fața unui Dum- nezeu, căruia trebue să ne supunem, tocmai pen- trucă este «nou»? Prostie, curată prostie. Aici există multă fățărnicie artistică și desigur res- pect inconștient față de moda artistică care domnește în Apus» (Lenin: «Despre cultură și artă»). Nu, nu îngenunchierea în fața modei, nici plo- conirea în fața culturii capitaliste ne vor deschide căi noi către realizări reale noi, ci posibilitățile nelimitate ale societății noastre socialiste și in- vincibilitatea forței poporului sovietic, voința crea- toare sinceră, devotată patriei sovietice și știința de a lua din trecut tot ceea ce este corespunzător și folositor pentru rezolvarea problemelor noastre importante. In aceasta constă unul din «secretele» puterii culturii noastre în general și a arhitecturii în par- ticular. In această privință arhitectura noastră nu are adversar. Ea poate servi șî servește ca exemplu pentru acei reprezentanți de avangardă ai arhi- tecturii mondiale cari în’ mod sincer și activ sunt preocupați de soarta creației arhitectonice. In mod deosebit aceasta se referă și la arhitecții țărilor noui democrații cari au reușit să scoată din lecțiile convingătoare ale realizării politice sta- liniste naționale în U.R.S.S. concluzii corespun- zătoare, referitoare la cultura națională a popoa- relor lor. * * * In sfârșit caracteristica cea mai importantă a arhitecturii sovietice este lupta neobosită pentru un înalt conținut ideologic și expresivitatea ar- tistică a producțiilor arhitecturale. Conținutul de bază al arhitecturii sovietice este aceeași grijă cu adevărat democratică pentru om precum și glorificarea acestui om prin mijloacele artistice ale arhitecturii. Această calitate prin sine însăși îi asigură o întâietate necondiționată și servește ca jalon pentru întreaga desvoltare în viitor a arhitecturii. Grija socialistă stalinistă de om nu este acea celebră preocupare de confortul clientului. Aceasta pentrucă la noi nu este vorba de deservirea unor fețe privilegiate, ci de popor în întregul lui, despre cei ce muncesc, lipsiți altădată nu numai de confort ci și de posibili- tatea satisfacerii nevoilor elementare. Confortul cumpărat pentru bani în țările capitaliste devine la noi în cursul creșterii buna stare a noastră, în măsura în care se realizează pe baza unui plan, pentru realizarea bunei stări a orașelor noastre socialiste, dar 'numai aceasta n'ar fi suficient pentru realizarea arhitecturii cu tm alt nivel artistic pe care o pretinde dela noi și poporul și cinstea însăși a arhitecturii so- vietice. Deosebirea esențială consistă în aceea că oa- menii sovietici către care se îndreaptă .grija sta- 56 Macheta proiectului Universității din Moscova. Arhitecți L. Rudnee, S. Cernișev, P. Abrosimov, A, Hreacov. tului și a societății socialiste sunt însăși acest Stat și această societate socialistă. Și iată că acest lucru nu există încă nicăieri dincolo de granițele țării noastre: corespondența intereselor •individuale și obștești, unitatea de probleme, idei, scopuri și tendințe a indivizilor și societății. In rezumat baza unică ideologică, morală și politică a concepției despre lume în general, își lasă am- prenta și asupra necesităților estetice, idealului artistic al contemporaneității noastre. Aceasta nu se întâmplă nicăieri dincolo de granițele țării noastre, unde în viața artistică în întregul ei domnește lipsa de unitate, de perspectivă, ame- stecul unui formalism fără obiect, formele groso- lane ale unui naturalism de bulevard, iar ideile artistice, progresiste, sunt sugrumate. Grija de om devine la noi grijă socialistă pen- trucă ea întrece cadrele unei griji individuale și trece către căutarea expresiei adânci, morale și politice ale unității între om și societate, cetă- țean și Stat, iar ca expresie a acestei unități se nasc forme arhitecturale care reflectă nu numai atitudinea societății față dc individ, dar și a in- dividului față de societate: devotamentul și dra- gostea omului sovietic față de patria socialistă, mândria lui de constructor și apărător al unei noi societăți, concepția despre lume a poporului sovietic pătruns de sentimentul și dorința de frumos. A găsit oare tânăra noastră arhitectură acele mijloace artistice prin care să poată exprima măreția epocii noastre, impresiile vii și adânci ale oamenilor sovietici? Multe neajunsuri mai are încă practica noastră arhitecturală. Multe neajun- suri mai cu seamă în legătură cu rezoluțiile isto- rice ale Comitetului Central al Partidului Comunist Bolșevic cu privire la literatură, teatru și cine- matograf. Pozițiile socialiste însă se cuceresc în luptă, în muncă, în cercetări. Puterea de viață și rolul conducător al arhitecturii sovietice nu trebresc judecate după greșeli izolate, ci după direcția principială a desvoltării ei, după felul în care sunt învinse greutățile ce apar în fața ei. Orientarea principială a arhitecturii sovietice, puterea ei de luptă, de muncă și de cercetare creatoare dovedită, transformarea radicală a pro- filului arhitectural al orașelor noastre într’un timp atât de scurt, transformarea taigei, a pu- stiurilor, a tundrelor de dincolo de cercul polar, în orașe, toate acestea sunt garanții că arhitec- tura sovietică merge hotărît către scopul ei și îl va atinge. Partidul lui Lenin și Stalin ne înarmează în lupta pentru deplina victorie a principiilor so- cialiste în arhitectură cu puternica armă a teoriei marxist-leniniste. Și nu există vreun exemplu în minunata istorie a Patriei noastre în care o ac- țiune pornită în chip bolșevic condusă de ideile staliniste, să nu ne aducă o îndeplinire victo- rioasă. * * * 32 ani în istoria popoarelor, în istoria culturii lor constitue o perioadă neînsemnată. Catedralele gotice se construiau timp de secole. Toate realizările mi- 57 Palatul Consiliului de Miniștri (Moscova). Arh. A. Langman nunate ale arhitecturii clasice s’au creat nu la comanda unei baghete magice, ci au concentrat în ele căutările creatoare ale mai multor generații. Cremlinul din Moscova, neîntrecut ca frumusețe, a fost edificat timp de secole. Ritmul epocii noastre desigur este altul și desigur cu totul altele ritmurile nașterii și desvoltării culturii socialiste. Aceasta este de asemenea dovedit prin faptele în- tregii istorii de 32 ani a Statului sovietic. Arhi- tectura sovietică a produs acele manifestări noi care o duc înainte și odată cu aceasta întreaga desvoltare viitoare a arhitecturii în totalita- tea ei. Posedă oare practica arhitecturală sovietică acele forțe motrice care prin caracterul lor istoric pro- gresist, prin adevărul uman, printr'o democrație adevărată, să fie capabile să creeze acea formă superioară a frumuseții care constitue țelul crea- iei arhitecturii sovietice? ■ Pentru a răspunde la această întrebare avem criteriul real de apreciere al arhitecturii sovietice și al importanței ei pentru arhitectura universală. Iar răspunsul la această întrebare cardinală este unul singur, acel afirmativ. PE3J0ME CoBeTCKaa apsnreKiypa JțaeTCH oOoBpeHBO MfleororaaecKJix irpoOJiCM, Kacaio- mnxcH CoBeToKoit apxHTeKTypw a TaK-ate ca apTHCTimee- Kaa 11 scTCTimecKas opiieaTanHa. Ochobhlic itpanuunu, acirorBaoBaHiie npomioro bo scex npcaBaenaaK ero nporpeociiBaoro xapasTepa a Tăiase ero MHTepnpeTaițuH nor; yraoM hobhx oitonoMiraecKnx ycaOBHit npe^raraioTCH aBTO.poM craTM, c o^HOBpeneHHbtM eoao- CTaBaeHueM yOorocTii aa^aa, npnunnnoR a x°c™ateHHii (jypjsyasnMi apxHL'CKTopoB. HcoCxo^hmc norrepKnyTB ycnana eoucrcitax apxareK- top»b, uocTpouuniux iioBLi ropo^a, BOccTanoBumuiix po- pota paapynienHHe «anmcTCKHMK inaUKaMJi, Tpanowp- MupoBaBnmx aanymeHHbre npeXMecn>a CTapsix ropo^oB b nperepaoHMe nucule y^aci-KH e Knaprupaioi paCoua*. R$SUM& I/architecture sovi€tique Les problemes ideologiques de 1‘archiiecture sovid- tique, l’orientation esthetique et artistique soni passis en revue. L’auteur de l’article presente les principes de base, l’utilisation du passe dans tout ce qu'il a de plus progressiste et son interpretation par la prisme des nouvelles conditions economiques sociales, mettant en dvidence la pauvretedes prioccupations, principes et rialisations desarchitecies bourgeois.Lesarchitectes so- vietiques ont errige des nouvelles villes, ont reconstruit les villes dăruites par les hordes fascistes, ils ont trans- formi les suburbains immondes des vieilles villes en quartiers merveilleux, avec des habitations pour les travailleurs. 58 6:0614 (47) PAVILIONUL EXPOZIȚIEI INDUSTRIEI SOVIETICE Expoziția Industriei Sovietice, care s'a d schis la 15 Octombrie a. c. în Parcul Națiom din București, a constituit o impresionantă n inife- stare a spiritului și efortului creator al pop< irelor sovietice în acest domeniu și ne-a dem< istrat încă odată uriașa putere industrială crescândă a marei noastre prietene și aliate U.R.S.S., țară ce deține primul loc în frontul de luptă activă pentru pacea între popoare și buna stare a oame- nilor muncii. In vederea realizării construcției destinate să cuprindă această expoziție și din însărcinarea Guvernului R.P.R., Institutul de Proiectare a Construcțiilor în urma unui concurs de idei, a delegat un colectiv de tehnicieni cu această proiectare. Programul cerea să se construiască un spațiu închis de minimum 3000 mp, cu 11 m înălțime liberă și să se organizeze o platformă deschisă de cca 4000 mp. Spațiul trebuia să fie organizat pentru a putea satisface diferite des- tinații viitoare, precum: expoziții, târguri, adunări în massă, manifestări sportive, etc. Sala de expo- ziție urma să se încadreze organic în Parcul Na- țional și să fie cât mai reprezentativă, iar metoda de construcție trebuia să asigure realizarea acestor cca 50.000 mc în termen de o lună. Materialele indicate a fi utilizate au fost: betonul arniațși cărămida pentru elementele purtătoare și lemnul pentru șarpantă. Din punct de vedere urbanistic soluția adoptată a fost aceea de a așeză fațada lungă paralel cu malul lacului, pentru ca arhitectura desfășurată să poată participa atât la perspectiva parcului (dinspre intrarea din șosea), cât și la aceea a lacului. In acest fel s'a asigurat și continuitatea zonei verzi din jurul lacului, care în acest loc e foarte îngustă. Amplasamentul a fost decalat din axul intrării principale, pentru ca perspectiva lacului cuprinsă între plopii existenți, să nu fie interceptată de volumul construit. Profitându-se de panta malului Pavilionul a fost îngropat cu cca 4 m, pentru a proporționa înălțimile celor două fațade lungi cu distanțele de vedere res- pective. Intrarea ta pavilionul expoziției Fațada dela sud 59 Pavilionul expoziției industriei sovietice. Secțiune transversală. 60 Fațada dinspre lac. Fațada de intrare. Detaliu al fațadei de intrare. 61 Vestibulul de onoafe. Vedere laterală. Rampa de coborîre. 62 Din punct de vedere funcționai, ăCcesul direct din exterior în vestibulul de onoare, ce se găsește la 4 m înălțime față de planșeul interiorului, per- mite ca vizitatorii să aibă din primul moment viziunea de ansamblu a expoziției, trecând ulte- rior la vizitarea elementelor de detaliu. Spațiul rectangular, larg deschis către lac, se pretează la organizări diferite, fiind posibilă asi- gurarea unui circuit obligat al vizitatorilor și o evacuare masivă a acestora. Vestibulul de onoare, precum și galeria longitudinală pot servi ocazional ca balcoane sau tribune. Din punct de vedere constructiv, sistemul pur- tător a fost realizat printr’o serie de stâlpi de beton armat, ce poartă o boltă formată din arce de lemn dese, cu contravântuirile aparente. Invc- litoarea asigură izolarea termică și hidrofugă, având la suprafață un înveliș de savura de piatră verde îngropată în bitum. Metodele de construcție preconizate au făcut posibilă rapiditatea în execuție; trebue să enu- P E 3 K) M E naBHJBOH OoferCKOă npoMBimaesHOH BLiCTasKn. B ersTBe uajioaienLi apxn-rcKTypnue npoCJteMM, npe^- jio®eHHKre npoeETaHTaM no peainaanaH nJtaaOB „IlaBu- jrrona BtrcrasKU CoaoTcKOâ irpOMBUujeasocTH". OflHonpeaeHuo yKaawiaoTCa mcto^ paspememrs nynKTOB apxHTeKTOHmecKoro, oTawiecKoro (coirpotnBxeHiie) a BKOHOMHaeoKoro (eeCeeTOMMOCTL) xapaKTepa. yKaartBaioTea raz-se noacanue uiomaju, nnpKyaauiia h o6i>6jih. ineram astfel prefabricareâ a numeroase elemente în serie (cofrajele și armăturile, traforurile din beton armat vibrat, panourile din placaj de cără- midă aparentă, elementele șarpantei), precum și faptul că elementele purtătoare izolate au permis atacarea lucrării pe un front larg. Din punct de vedere arhitectonic expresia pla- stică a fost realizată prin sinceritatea prezentării materialelor și metodelor de construcție adoptate, ceea ce a asigurat atât unitatea de ansamblu, cât și varietatea detaliilor. Trebue să menționăm că arhitectura acestui pavilion va trebui completată neapărat cu ele- mentele plastice (frescă, sculptură) și florale și că va trebui trecut la studiul ansamblului viito- rului parc de cultura, ce se va înființa în aeețt loc și în care pavilionul descris nu constitue decât: nucleul inițial. COLECTIVUL DE PROIECTARE: Responsabil: Arh. G. Guști. Colaboratori: arh. H. Stern, arh. A. Da- mian, ing, A. Seni, ing. L. Cora, ing. Em. Țițariu. R^SUM^ Le pavilion de l’exposition de l'industrie soviătique Dans cei article on prisente les problemes d'archi- tecture posis aux auteurs de projets pour la rialisa- tions des plâns du «Pavilion de l’Exposition de l’Industrie Sovietique». De meme sont montres le mode de solution archi- tectonique, statique (la risistance) et iconomique (prix du cout). Sont indiquees les surpai utiles, circulation et volumes. UN LENINIST NU POATE FI NUMAI SPECIALIST IN ȘTIINȚA PE CARE ȘI-A ALES-O; EL TREBUE SĂ FIE TOTODATĂ UN OM POLITIC ȘI SA PARTICIPE LA VIAȚA SOCIALĂ, SĂ SE INTERESEZE ACTIV DE DESTINELE ȚĂRII SALE; UN LENINIST CUNOAȘTE LEGILE DES VOLTĂRII SOCIALE, ȘTIE SĂ SE FOLOSEASCĂ DE ACESTE LEGI ȘI URMĂREȘTE SĂ IA PARTE ACTIVA LA CONDUCEREA POLITICĂ A ȚĂRII. I. V. STALIN UN MARE ARHITECT SOVIETIC: A. V. SCIUSEV A. V. Sciusev—a cărui moarte a însemnat o grea pierdere pentru arta socialistă —a fost unul din cei mai de seamă arhitecți sovietici. Operele sale —dela Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie a Moscovei până la Institutul Marx- Engels-Lenin din Ti- flis, sau. Teatrul de operă și balet din Taș- kent —reprezintă re- zolvarea monumen- tală a problemelor fundamentale pe care realismul socia- list le-a pus în artă. Biografia lui A. V. Sciusev prezintă două caracteristici importante: deși și-a completat studiile în Apus, în epoca di- naintea ^Revoluției din Octombrie, el n'a căzut în păcatul cos- mopolitismului, ci a practicat o artă na- țională, bazată pe tradițiile arhitecturii rusești din secolul al XVII-lea, precum și pe comorile artei po- pulare, înfăptuind o realizare arhitecto- nică monumentală și specific națională; deși s’a format îna- ihte de 1917, el și-a pus toate forțele și resursele spiritului său creator în slujba construirii socialis- mului, exprimând, în opera sa, năzuințele unei arte noui, consacrate po- porului, izbutind astfel să oglindească realitatea spvietică, în cerințele sale ideologice și practice. Născut la 26 Septembrie 1873, Alexei Victorovici Sciusev a intrat la secția de arhitectură a Aca- demiei de Belle-Arte din Petersburg în anul 1891. Când și-a luat diploma dc arhitect, în 1897, a obținut o bursă de studii în străinătate și timp Arhitectul A. V. Sciusev de 16 luni a călătorit prin Italia, Franța și Anglia, lucrând și la Academia de pictură Julien din Paris. înapoiat la Petersburg, s’a consacrat studiului vechii arhitecturi rusești și a condus restaurarea bisericii Ovruce da- tând din secolul XII, din Volnâi, lucrare în urma căreia a fost ales membru al Aca- demiei de Belle-Arte. In Î912 a întocmit planurile pentru con- struirea gării Cazan din Moscova, iar în 1914 a ridicat, în formă de veche lo- cuință-cetate, în știi rusesc, pavilionul la Expoziția internațio- nală de artă din Ve- neția. Tot din epoca dinaintea Marei Re- voluții din Octom- brie datează proiec- tele sale pentru con- struirea unei cate- drale monumentale pe locul bătăliei isto- rice dela Kulicovo, pentru Institutul Po- litehnic din Samara și Institutul Comer- cial din Moscova. După victoria Ma- rei Revoluții din Oc- tombrie, A. V. Sciu-1 sev se integrează de- i plin luptei pentru ■ construirea socialis- ‘ mului, e numit pro- fesor la Universitate (1918), președinte al Socie- tății Arhitecților (1919—1926) și director al gale- riei de artă Tretiakov (1923—1926). Dar opera sa capitală, în care a avut prilejul să-și manifeste întreaga amploare a spiritului său' creator, este Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie. Această operă a «avut o însemnătate covârșitoare pentru desvoltarea întregei arhitecturi sovietice ». 64 Mausoleul lui Lenin Planul de situație al FiețiP Roșii. i. Mausoleul lui Lenin; 2. și 3. Turnurile Cremlinului; 4. Catedrala Sf. Vasile. Proiectul trebuia întocmit într’un timp record de trei zile. într’o singură noapte, Sciusev a găsit soluția acestui monument, care a intrat în con- știința popoarelor din lumea întreagă și a atins o celebritate mondială. «Numai o gândire creatoare, bazată pe înțele- gerea clară a conținutului ideologic, dictat de epocă, putea să ducă la rezolvarea atât de stră- lucită a acestui proiect. Mausoleul este un exemplu clar al rolului diriguitor al Partidului Comunist în procesul de creație al marilor opere ale artei so- vietice »1). Sciusev a știut să exprime în chip monumental nemuritoarea strălucire a ideilor lui Lenin și dina- mismul lor mobilizator. Mausoleul e în același timp și un mormânt și o tribună, care simbolizează activ prezența lui Lenin la marile evenimente și sărbători ale poporului său. Stilul construcției x) «Arhitectura i Stroitelstvo» No. 5/1949. are o măreție care exprimă caracterul revoluției socialiste. Formele sunt simple, lapidare, gran- dioase, impunătoare. Blocuri imense de granit întruchipează neclintita trăinicie a statului so- vietic. Dinamismul scărilor arată tendința spre progres, năzuința de a urca treptele spre o viață mai bună, spre faza culminantă a realizării .sta- tului comunist. Colorile frumos armonizate —dela negru-cenușiu până la roșu închis —• dau un caracter de impunătoare gravitate a monumen- tului pe care poporul rus l-a ridicat genialului său îndrumător și întemeietor al statului socialist, Lenin. însemnătatea istorică a acestui monument a rămas adânc întipărită în sufletele oamenilor de pretutindeni, care l-au văzut și admirat. Mausoleul —construit în trei zile din lemn pentru a fi gata în clipa înmormântării lui Lenin —* a fost refăcut în piatră și granit în anul 1929 și i-a adus lui Sciusev titlul de arhitect emerit alU.R.S.S. împreună cu Palatul administrativ din piața Dzerjinski, podul de peste Moscova și Hotelul «Moscova », Mausoleul alcătuește un impunător ansamblu urbanistic, pe care spiritul creator al lui Sciusev l-a înfăptuit în centrul Moscovei. O altă lucrare însemnată, deschizătoare de perspective noui în arhitectură, a fost clădirea Institutului Marx-Engels-Lenin din Tbilisi, pentru care Sciusev a primit în anul 1941 premiul Stalin de gradul I. Această construcție îmbină în mod armonios mo- numentalitatea clasică și specificul artei naționale georgiene. 65 5 Institutul Murx-Eugels-Lenin — Tbilisi «Fațada principală are forme monumentale. Porticul e alcătuit din colonade de coloare ce- nușie care contrastează cu fondul galben-roșcat al zidurilor. Fațada dinspre nord are balcoane și loggii care servesc drept loc de odihnă în lunile de vară ». Sciusev scria despre această clădire: « Voiam să ajung să exprim ideea luptei popo- rului georgian pentru eliberare, prin împreunarea arhitecturii cu sculptura». Bassoreliefurile și frescele din interior oglindesc această concepție a unei arhitecturi complexe, în care sculptura și pictura colaborează întru înfăp- tuirea unui ansamblu artistic superior, de o înaltă semnificație ideologică. Sciusev a folosit cu multă iscusință și mate- rialele locale ca: granitul, marmora colorată, tuful, în construcția sa, exprimând astfel și spe- cificul pământului, care, împreună cu caracterul național al motivelor decorative — în detalii de cizelare, forje și sculptura capitelelor—dau în- tre gei lucrări tm stil potrivit cu tradiția țării. « Sinteza naționalului cu clasicul este caracteri- stica fundamentală a Institutului Marx-Engels- Lenin din Tbilisi» s’a putut spune cu drept cu- vânt. In anul 1943, A. V. Sciusev a fost ales membru al Academiei de științe a U.R.S.S. și a fost de- corat cu ordinul « Steagul Roșu» al muncii. Din 1935 până la moarte a fost mereu ales deputat al Sovietului din Moscova, iar din 1939 a făcut în permanență parte din Prezidiul Academiei'de arhitectură. Numele lui A. V. Sciusev mai este legat și de alte înfăptuiri însemnate: reconstrucția stațiunilor balneare Tuapse, Soci, Psârhița, pe litoralul Mării Negre sanatoriul Nr. 7 din Matest, etc. Dar rolul său preponderent în propășirea arhi- tecturii sovietice rezultă vădit din întocmirea planurilor pentru sistematizarea orașului Moscova, al cărui arhitect-șef a fost timp îndelungat, pre- cum și din opera de reconstrucție a orașelor Kiev, Novgorod, Istra, Chișinău, distruse dc cotropitorii hitleriști. Având o vastă concepție urbanistică, A. V. Sciusev a trasat piețe de dimensiuni impunătoare, străzi largi, a introdus numeroase spații verzi și parcuri, a prevăzut ridicarea unor cartiere întregi de locuințe muncitorești, configurând astfel ima- ginea unui măreț oraș socialist, în care preocu- parea pentru asigurarea unei vieți mai bune tutu- ror celor ce muncesc constitue trăsătura principală. 66 tina dintre ultimele opere ale lui A. V. Sciusev a fost clădirea Teatrului de operă și balet din Taș- kent. Arhitectura sovietică e multinațională și de aceea ea ține seama de caracteristicile specifice, ale fiecăruia din numeroasele popoare care alcă* tuesc U.R.S.S. realizat-o în chip strălucit în clădirea Teatrului din Tașkent, îmbinând formele caracteristice ale arhitecturii uzbece, ale artei populare și ale mate- rialelor locale, cu impunătoarea claritate a unei compoziții clasice. Această operă atât de izbutită a fost încununată cu premiul Stalin. Podul Moscovețki. Tovarășul Stalin a spus: « r dtura popoarelor din U.R.S.S-, difuzată de puț\rea sovietică, tre- bue șă fie, prin conținutul ei, .na și aceeași pentru toți muncitorii, anume cult’ ra socialistă —iar ca formă este și va fi cultura diferită a popoarelor din U.R.S.S., cultura națională conformă cu limba și deosebirile naționale ». A. V. Sciusev și-a însușit această învățătură a marelui îndrumător care este tov. Stalin și a Viața și activitatea lui A. V. Sciusev au fost rodnice pentrucă s’au inspirat din dragostea sa pentru patria socialistă. Simțul său de monumentalitate a fost călăuzit de principiile realismului socialist și de aceea opera sa oglindește nu numai ideologia și cerințele vremii actuale, dar și puterea de creație a unui mare popor, stăpân pe frânele istoriei, care-și făurește, cu hotărire și dârzenie, o lume mai bună, lumea comunismului. ȘTIINȚĂ, EXPERIENȚĂ TEHNICĂ, CUNOȘTINȚE, -TOATE ACE- STEA SUNT LUCRURI CE POT FI ÎNSUȘITE. ASTĂZI NU LE AI, LE VEI AVEA MÂINE. LUCRUL PRINCIPAL ESTE SĂ AI DORINȚA BOLȘEVICĂ, FIERBINTE, DE A DEVENI STĂPÂN PE TEHNICĂ, DE A DEVENI STĂPÂN PE ȘTIINȚA PRODUCȚIEI. CU O DORINȚĂ FIERBINTE POȚI OBȚINE ORICE, POȚI ÎNVINGE ORICE PIEDECI. I. V. STALIN 67 5* CONSTRUCȚII UN PAS REVOLUȚIONAR IN TEHNICA SOVIETICA ÎN DOMENIUL UNIFICĂRII PROCEDEELOR DE CONSTRUCȚIE de Ing. AL. CIȘMIGIU In anul 1943 a luat ființă în U.R.S.S. d comi- siune care avea drept scop principal elaborarea unor norme unitare pentru proiectarea construc- țiilor din orice materiale. Problema a devenit actuală în special după decretarea așa zisei « Etapă fixă de revizuire» în construcții din Decembrie 1946. Prin « Etapa fixă de revizuire » aplicată la nor- mele de proiectare, se poate înțelege un punct de răscruce în evoluția normelor de proiectare în construcții, când tot ce s’a realizat până în prezent în acest domeniu este revăzut, analizat și criticat în amănunt pc baze științifice. Din acest studiu amănunțit se trag concluziile care trebue să stea la bază și să conducă evoluția vii- toare a principiilor de calcul pe o durata lungă. Analizarea acestui material extraordinar de bogat nu se face separat pentru fiecare material, ci se tratează ca o problemă unitară cu mai multe capitole având aceeași bază. Trecerea la o bază unică în principiile de proiec- tare pe lungă durată este de o importanță covâr- șitoare. Ea elimină contradicțiile existente în normele de proiectare, când pentru aceeași pro- blemă aplicată la diferite materiale de construcție se pornea dela principii diferite, fără ca această deosebire de principii să fie cerută de specificul materialului sau de vreun element teoretic. In Anexa Nr. 1 care stabilește «Principiile și Domeniul» Etapei de revizuire în Construcții se prevede că «la întocmirea normelor pentru proiec- tarea construcțiilor se vor unifica metodele de calcul pentru toate materialele pornind dela calculul după Stările Limită, metodă care corespunde cel mai bine adevăratei comportări a materialelor omogene și neomogene ». Pornind dela acest fundament Comisiunea a publicat în 1948 principiile de bază cari trebue să îndrumeze activitatea viitoare a tuturor cola- boratorilor la această grandioasă lucrare. Astfel s’a stabilit că pentru încărcări și eforturi, pentru proiectarea construcțiilor de lemn, meta- lice, beton, beton armat, zidării și zidării armate, precum și parțial pentru terenuri și fundații, să se elaboreze norme unitare generale formând un singur tot. Specificul construcțiilor speciale ca: tunele, po- duri, căi ferate, drumuri, stațiuni electrice și construcții hidrotehnice, să apară în anexe sub formă de normative suplimentare. Calculul construcțiilor să se facă după «stările limită»; prin stare limită înțclegându-se stadiul în care construcția își pierde capacitatea de a mai suporta acțiunile exterioare sau nu mai per- mite o exploatare normală. In acelaș timp s’au definit trei stări limită: 1. starea limită pentru capacitatea de rezi- stență (rezistență sau echilibru); 2. starea limită pentru deformați! 3. starea limită pentru formarea și lărgirea fisurilor. Dintre acestea primele două se aplică la toate materialele de construcție, iar ultima numai la betoane, betoane armate sau zidării. Starea limită pentru capacitatea de rezistență este definită că stadiul în care construcția ■ își pierde capacitatea de a rezista la acțiunile exte- rioare sau capătă schimburi de formă cari nece- sită înlocuirea construcției sau o reconstrucție generală. Starea limită pentru deformații este definită ca un stadiu în care construcția slăbită mai poate suporta o încărcare suplimentară, totuși datorită deformațiilor mari sau a oscilațiilor, nu avem asigurată o exploatare normală. In ceea ce privește starea limită pentru formarea și lărgirea fisurilor, aceasta este definită ca sta- diul în care fisurile periclitează impermeabilita- tea construcției (rezervoare, construcții hidroteh- nice, etc.), fierăria de rezistență (expusă agcnților vătămători) sau aspectul exterior. In calculele privind rezistența elementelor de construcție în locul coeficientului unic de sigu- ranță se introduc componentele acestuia și anume: a) coeficientuVde supraîncărcare « m » care in- troduce o eventuală depășire a sarcinilor normate; 68 b) coeficientul de calitate «K» care introduce în calcul aventualele micșorări de rezistență în raport cu rezistențele normate ale materialului; c) coeficientul de exploatare (constructiv) care introduce în calcule eventualele devieri în exploa- tarea construcției dela condițiunile normale. In felul acesta capacitataea de rezistență a unei secțiuni se verifică cu următoarea formulă ge- nerală : Nn^ (m; ;■ S), unde: Nn = efortul (momentul) din încărcările normate, multiplicat cu coeficientul de supraîncărcare; Klt K.% = coeficienții de calitate ai ma. *rialelot; Ri>R% = rezistențele normate ale materialelor; S = caracteristica geometrică a secțiunii; w = coeficientul de exploatare (construc- tiv) ; ș? = funcțiune după natura solicitării (com- presiune, tensiune, încovoiere, etc.). Sensul formulei de mai sus poate fi exprimat astfel: efortul cel mai mare (ținând cont de su- praîncărcările posibile) care poate lua naștere în- tr’un element să fie mic sau cel mult egal cu efortul care c'' prinde capacității minime de rezistentă . acțiunii, când se ține cont de toate micșorările de rezistență posibile, din diferite cauze, în materialele cu care lucrăm. Această formulă ca aspect în practică nu va diferi cu nimic de formulele existente, însă în structura ei vor intra evident și just, pentru fie- care caz în parte, elementele fundamentale ale științei construcțiilor (componentele coeficientului de siguranță, condițiunile de execuție, caracte- risticile materialelor, etc.). încărcările normate, de care am vorbit mai sus, corespund întrucâtva cu încărcările utile din nor- mele clasice. E mai greu de definit coeficientul de supraîn- cărcare — coeficient despre care în general există date insuficiente. Pentru definirea coeficientului de supraîncărcare s’au făcut nenumărate observațiuni asupra con- strucțiilor existente și în plină exploatare, iar acestor observațiuni li s’au aplicat principiile statisticei matematice. Iată câteva rezultate provizorii publicate în lucrările Comisiunii pentru Etapa de Revizuire: a) pentru greutatea proprie se poate lua n=1,10; b) pentru greutatea proprie când de ea de- pinde stabilitatea construcției ^=0,90; ' c) pentru sarcini, utile sau mobile ^=i,I-—i,6. -•Cunoscând încărcările normate și coeficienții de supraîncărcare, membrul stâng al inegalității fun- -damentale este definit. Pentru stabilirea membru- lui-al doilea al inegalității, care exprimă capaci- tatea de rezistență minimă probabilă a secțiunii, este necesară definirea rezistențelor normate ale materialelor și a coeficienților de calitate. In ceea ce privește rezistențele normate, pentru acestea au fost acceptate valori controlate luate astfel; •' ' a) pentru materiale naturale (piatra) și mate- riale fabricate (metal).... « minimul de rebut ». b) pentru materiale realizate pe șantier (beton, mortar, etc.) ........marca corespunzătoare unor încercări controlate. Ea definirea coeficientului de calitate â in- tervenit ca factor esențial «împrăștierea »inerentă încercărilor materialelor la rezistență. Rezultatelor acestor încercări li s’au putut aplica principiile statisticei matematice și teoria proba- bilităților. Raportul dintre valorile minime probabile și va- lorile normate ne definește coeficientul de calitate. Pentru oțeluri s’a luat provizoriu K/—0,85— 0,90, iar pentru beton (care are o împrăștiere mult mai mare) Kb=o,$—0,6. In ceea ce privește «caracterul stării limită», acesta se ia ținând cont de proprietățile fiecărui material. Astfel pentru beton armat se ține cont de cedarea lentă a betonului, iar pentru metal de proprietățile elastico-plastice ale acestuia. Pentru fixarea ideilor vom prezenta câteva extrase din proiectul normelor pentru beton și beton armat din 1948, elaborat în lumina prin- cipiilor care stau la baza «Etapei fixe de revi- zuire ». Astfel pentru rezistențele normate ale be- tonului s’a propus Tabelul Nr. 1. TABELUL Nr. 1 Rez. normate ale betoanelor R^ în kg/cmp Din examinarea acestui tabel se remarcă fap- tul că tendința nouilor norme este pentru o tre- cere la betoane superioare (s’a renunțat la marca 110 și marca 140). Intr'adevăr viitorul beton armat pentru construc- țiile civile și industriale va fi «150». Aceasta este în concordanță cu evoluția extraordinară a beto- nului armat, evoluție care a dus la industriali- zarea totală. Rezistențele caracteristice (de calcul): R (calcul) —Rb Kb se pot lua din Tabelul Nr. 2. TABELUL Nr. 2 ■ .. Rezistențele caracteristice (de calcul) ale betoanelor 69 In ceea ce privește oțelurile, după cum am mai spus, drept rezistență normată se ia minimul de rebut al limitei de curgere, care pentru St. 3 este 2.300 kg/cm2, iar pentru Si.Oc, 1900 kg/cma. Pentru coeficientul de calitate se ia 0,85. In felul acesta avem ca rezistențe caracteristice (de calcul) pentru Si. 3-—1950, iar pentru St. Oc.—1600. In beton armat avem doi coeficienți de exploa- tare (constructivi): ma.........coeficientul constructiv al armăturii. m ..... coeficientul constructiv al elementului în ansamblu. Pentru oțel beton obișnuit șî marca betonului «100 » se ia ... ma o,go Idem pentru profile alternante sau răsucite ma =0,80; Pentru prefabricate ... w=I,i; Pentru elemente comprimate cu secțiune mai mică decât 30/30 ... »»=o,8o; Pentru toate celelalte cazuri ... = 1,0. APLICAȚIE. Compresiune axială: Nn ^n . [Rpr Pi, + mf Qj o/] ; considerăm: 20.000+1,4 lOO.OOO^I.OO X 1,00 [70 x 1760 +1,00 x 20,3 x 1950]; 1,1 X 20.000 +1,4 X 100.000H0CTH Cobbtckhx moyefi Haykn u TexHBKu b o(5mcth yHMwKayiiH paocaeiHHx Hopx a npoeKTHpOBSHMa orpoeK as arofioro MaTepna.ua. 3rim oaMMM zaKBimipyeTM xaoTMMecKOe coeToaime paceieTHMx rrpnHynnoB m npeynHcaimfi, oOpeMeHaromax jeHTeXBHOeTB MHJECHepOB EOHCTpyKTOpOB. IIpn BLipaflontc Hopa yaa npoeKTapoBamia KOHcrpyimuft OyyeT ooymeCTBJiOHa ymi^HKanua paecneTHMX mcto^ob Bcex MaTepaa.ioB, ucxoja aa KaaBEyaanaM corxacao mctca nandoiee eooTBCTCTByionțua xapaKtepy ojHopoyHirx u aeo^nopoyHEjs MarepuajioB. r£sum£ Un pas răvolutionnaire dans la technique des constructions On montre l’adivitd des hommes de Science et techniciens d’U.R.S.S. en ce qui regarde l’unifica- tion des normes de calcul el de projeis de construction de n’importe quel matinal. Avec ca on liquide l'dtat chaotique des principes de calcul et des prescriptions qui rendaient difficile l’activite de l’ingdnieur constructeur. Pour la determination des normes des projets de construction on unifiera les methodes de calcul pour tous les materiaux, en partant du calcul des «&ats limite i, mdthode qui correspond le mieux au crai com- portement des matdriauxhomogines etnon homogines. 70 METODELE RAPIDE SOVIETICE DE CONSTRUCȚIE DENUMITE -IN CURENT» de GAD. CALMAN0VIC1 Student Institutul de Construcții Leningrad Succesele constructorilor uzir ;i «Zaporojstal» care au atras decernarea premiului « Stalin » ingi- nerului șef al trustului « Zaporojstroi» și decorarea trustului cu Ordinul Lenin, au servit de imbold și constructorilor uzinei «Azovstal». S’a decis Fig- r. ca pentru anul 1949 să se asigure executarea a 14.000 mp case de locuit prin metode rapide îr curent. Cele mai importante obiecte executate prin această metodă sunt două: 1, Două clădiri, fiecare cu câte 2 etaje, una cu cubatura de 14.050 mc și alta cu 12.701 mc, destinate a adăposti prima o secție de chirurgie și a doua de terapeutică. 2. LTn bloc de 21 case cu câte un etaj, cu 8 și 12 apartamente, destinate personalului uzinei «Azovstal» și executate după proiectele-tip ale Academiei de Arhitectură a U.R.S.S.-ului. Clădirile secțiilor de chirurgie și terapeutică sunt încă în lucru (finele Iulie 1949), blocul de 21 case fiind însă terminat și parțial dat în folosință. Caracteristicile esențiale ale metodei rapide «în curent». 1. Stabilirea unor severe reguli tehnologice obli- gatorii care împart tot procesul de ^construcție al casei într’un număr bine determinat de operații, într’o riguroasă succesiune. Aceste reguli tehno- logice cuprind felul operațiunii ce trebue execu- tată, metodele folosite pentru îndeplinirea ei, nu- mărul lucrătorilor utilizați pe specialități. Nu se admite aducerea vreunei schimbări acestor re- guli tehnologice de către șeful de echipă. Pro- punerile de metode mai raționale se înaintează inginerului șef și numai el poate aduce schimbarea regulilor tehnologice obligatorii pentru întregul șantier; în orice caz nu se admite ca șeful de echipă să schimbe orânduirea executării lucră- rilor numai pe locul său de lucru. < 2. O intensă utilizare a mecanismelor. Ca meca- nism de bază se ia macaraua-funicular («aCojit- span) sau macaraua-turn (oameunufi xpan). Tru- stul « ASS » întrebuirțează cu succes macaraua- funicular. Mâna de lucru se calculează pornind dela principiul maximei exploatări a mecanismului de bază. Se stabilește nrmărul lucrătorilor și al echipelor în fiecare schimb în așa fel ca macaraua- funicular să nu stea niciun moment inutilizabilă. Macaraua-funicular se întinde pe o lungime de 80—130 m, are o înălțime de 24 m și poate ridica greutăți până la 1 tonă. Fig. 2. 71 In afară de mașini de ridicat, în construcția rapidă în curent se mai întrebuințează o serie de mecanisme cum ar n, mașina de tencuit SM-i (sistem Korovin tip 1949), etc. a primit-o. Constructorii dimZaporoje au pornit lucrul bazându-se pe îndeplinirea normei cu 150% și pc această bază s’a stabilit numărul brațefor dc muncă. Atât constructorii din Zaporoje, cât PLANUL Nr. 1 SCHEMA TRANSPORTULUI MATERIALELOR NECESARE LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE 1. Stâlpul macaralei funicular; 2) mașina cu blocurile de sgură (cărămizi); 3) estacadă pentru descărcare; 4) cputeînere cu blocuri de sgură (cărămizi); 5) roaba Malțev; 6) depozitul blocurilor de sgură; 7) malaxor de mortar; 8) buncăr cu • sgură;9) buncăr cu mortar; 10) zonă de ridicare a macaralei; 11) zonă de descărcare a pieselor de beton armat; _ 12) depozit de ferestre; 13) depozit de uși; 14) depozitul elementelor de lemn; 15) linie pentru vagonete; ' 16) vagonet; 17) baracă pentru troliu; 18) cablul macaralei funicular; 3. O intensă industrializare a construcției: Ma- joritatea detaliilor“(seări, ferestre, uși, ziduri des- părțitoare, etc.) se execută în fabrică și ele se montează pe șantier. Aceasta ușurează și accele- rează simțitor executarea construcției. 4. O largă întrebuințare a elementelor de in- ventar demontabile, schele metalice, schele pentru zidari sistem Ruffel, barăci pentru supraveghetori, magazii de materiale din panouri demontabile, etc. 5. Salarizarea lucrătorilor se face conform nor- melor în vigoare pe tot teritoriul U.R.S.S., utili- zându-se sistemul de acord cu premii. Șeful de brigadă primește o cărticică cu formulare de angajament tipărite, în care simt trecute toate operațiile ce trebue executate, timpul stabilit după norme pentru fiecare operație și suma ce o va primi lucrătorul depășind norma cu 100%. Rămân libere coloanele în care sc trece timpul real în care echipa a îndeplinit operațiunea și suma ce și cei din Jdanov (Mariupol), în cazul depășirii constante a normei liberează o serie de muncitori deveniri inutili, astfel ca lucrătorii să aibă meteu posibilitatea să dea maximum de randament și să realizeze câștiguri mai bune. Dăm aci date asupra câștigului realizat prin metoda «în cu- rent » în comparație cu metodele obșnuite: In Curent Obișnuit Indepli- | nirea nor-, mei % | Salariul mediu îndepli- nirea nor- mei Salariul mediu ruble copeici ruble |copeici Zidari Tencuitori Dulgheri Tâmplari Salahori. 185 159 181 211 122 58 48 45 79 22 34 09 12 IO 52 106 107 134 120 IIO 21 20 37 30 20 • 52 16 IO 00 55 72 TABELUL Nr. 2 DE TRANSPORT AL MATERIALELOR Nr. Felul materialului Modul de ridicare La i ridic. Greut. în kg Unitatea de măsor» Cantita- tea n&Ho tara boita I Blocuri de sgură . Câte 5 cont, pe trav. buc. 40 600 113 713 2 Cărămizi . . . . . Idem buc. 210 710 75 785 3 Boiandrugi . . . Pe platformă . . buc. IO 700 200 goo 4 Eternit . . . Idem DIp 15 300 200 500 5 Ruberoid ... , . . Idem rul. 15 450 200 650 6 Foi de placaj ... -.cm buc. IO 330 200 53° ■Diverse greutăți. ... Idem 300 200 7 kg 300 500 1 8 Sgură In buncăr conteiner mc 0,32 320 155 475 9 Beton ... Idem mc 0,32 800 155 955 IO Mortar . , Idem mc 0,32 640 155 795 11 Plăci de beton armat Clești pentru 2 bucăți buc. IO 120 60 180 Grinzi de beton armat. , . Pach> de câte 6 bucăți buc. 716 13 Ferestre (cutii) Pachete buc. 6 408 21 429 *4 Uși Pachete buc. IO 720 21 741 15 Panouri pt. ziduri despărțitoare . Pachete buc. IO 720 21 741 16 Detalii de lemn Scânduri, șipci, grinzi de lemn . . Pachete mc I 720 21 741 1 17 Pachete mc I 720 21 741 1 După cum am spus, cărticica foilor de angaja- ment e tipărită. Nu se admit modificări în ea. Dacă totuși în cursul lucrului se ivește de executat o operațiune neprevăzută în cărticică, atunci nu- mai cu semnătura inginerului șef se admite întoc- mirea unei foi de angajament suplimentare. Supraveghetorii sunt specializați, respectiv nu se dă fiecărui supraveghetor o secție de supraveghiat, ci i se dă sarcina să supravegheze echipa de o anumită specialitate; de exemplu: există supra- veghetor pentru lucrările de beton și zidărie; altul pentru lucrări de tâmplărie și dulgherie, etc. In afară de aceasta, există și un controlor general permanent cu misiunea de a controla calitatea lucrului. După cum se vede din cere expuse mai sus, metoda «în curent» se caracterizează printr’o organizare atentă și minuțioasă a procesului de construcție, atât în întregul său, cât și în toate operațiile sale. Iată de exemplu cum e organizată așezarea cărămizilor (sau a blocurilor de sgură). Fig. 3. 73 Frontul de lucru se împarte în 2 sau 3 secțiuni (2 la casele cu 1 etaj, 3 la casele cu 2 etaje). In cazul împărțirii în 3 secțiuni, când la prima secție Fig. 4. se face așezarea cărămizilor depe schelele dinainte instalate, la a doua secție pe schelele instalate se aduce materialul (cărămizi, mortar, sgură) și se așează în orânduirea stabilită, iar la â treia secție se montează schelele. După terminarea așezării cărămizilor la prima secție, zidarii trec la secția doua, în care timp la secția treia se pregătesc materialele și locul de lucru pentru zidari. înainte de începerea așezării cărămizilor se montează grinzile planșeului între etaje și apoi prin colivia ascensorului macaraua-funicular ridică inventarul ce nu mai e necesar din etajul deja terminat. In cazul de față grinzile planșeului peste subsol erau de fier, iar peste etaje erau de lemn. Cărămizile și blocurile de sgură se transportă numai în conteinere de tip Malțev pentru 42 că- rămizi, care asigură un transport ușor și reduce foarte mult numărul cărămizilor deteriorate dela 10 la 2%. Conteinerele se ridică câte 5, apoi se descarcă pe roaba Malțev cu care se transportă până la locul dorit. K Mortarul se transportă în buncăr, din care zidarul încarcă cantitatea necesară direct în lada de mortar, pe care o transportă cu o roabă specială. Da fel și cu sgură necesară la umplerea golurilor blocurilor de sgură. Cât privește sgură ce se întinde ca izolant (între grinzile planșeului) la planșeul dintre etaje, aceasta se transpoită tot cu un buncăr-conteiner din care se varsă direct prin des- chiderea unui capac. In momentul de față metodele rapide «în curent»iau o desvoltare tot mai mare în U.R.S.S. Ele au arătat că aduc o mare economie de timp, brațe de muncă, personal tehnic și cum a fost cazul la Zaporoje anul trecut, o foarte însemnată ridicare a câștigului realizat de muncitori, fără a depăși fondul de salarii. PE310ME CoBpeMenHBie Cucrptie „noTonnue" MeTOaw, npiiMe- nennKTe npn CTpoHTexLni>ix padorax hh sauoae „A3OBCTajL“ Abtop aaaaraeT pafîonue motoam, npmiețteaHtte npn ctpohtcji>hwx paSorax na aanoje „ÂaoBctaiL". XapaKTepnciiiKaMU onix hobmx mcto^ob sMaiorca: paa- OuBKa cTpoiiTeaî>HHx npoae^yp Ha onpejejtejmoe uimo torhwx onopaițufi, itpecae^yioinux cTporyio nocJiejoBa- TeatHOCTL ; MHTeHcnBHaa acxaminamia ; umpouoe jtcnojn,- SOBSiHJie paaCopHMx aaeiteHTOB uaneHTapa ; sapiMara, co- pt BeTCTByiomaa aKTyaatHîM Hopanit, npMMeHaeMwu b cccp. 9th MeTOAM Haxo^ar Bea fioieo h Cioace umpoKoo itpn- MOacac b CCCP. RESUME Măthodes rapides soviătiques de construction L’auteur expose les methodes de travail employds aux constructions -preș des usines Azovstal. Les caracteristiques de ces meihodes dites «au courant» sont: La divizion du proces de construction dans un nombre bien ddtermind d’operations, qui suivent une rigoureuse succession, une mdcanisation intense, une large utilisation d'eliments demontables d’inven- taire, salarisation conformement aux normes en vi- gueur en U.R.S.S. , Ces mdthodes sont de plus en plus employees en U.R.S.S. 74 CONSTRUCȚIA UNEI CUPOLE DE LEMN PROIECT INSPIRAT DIN PRACTICA SOVIETICĂ La una din fabricile noastre de ciment a fost construit în primăvara anului 1949 un basin de pastă din beton armat cu 20 m diametru și 1600 mc capacitate. Pasta de calcar-argilă are în mod normal o umiditate de 40—44% ceea ce o expune în- ghețului în lunile de iarnă. cupolă de lemn de 24,00 m deschidere și 5,30 m săgeată, —așezată pe un perete circular de zidărie de 8,50 m, încât permite înscrierea completă a podului agitatorilor —pod metalic cu o mișcare de rotație în jurul unui pilon central, care amestecă pasta cu ajutorul unor palete de agitare și a aerului comprimat. Pentru a remedia acest neajuns de exploatare s’a pus problema construirii unor acoperișuri termo- izolante, care să protejeze pasta și să permită o evacuare normală a vaporilor ce se degajă prin agitarea pastei cu aer comprimat. Proiectul a fost executat la Institutul de Pro- iectare a Construcțiilor (LP.C.) și constă dintr’o Sistemul de cupolă adoptat este luat din prac- tica sovietică și consta dintr’o calotă sfe- rica de rezistență, aplicata pe 70 nervuri de rigi- dizare. Nervurile de rigidizare constau din trei dulapi de 4x18 dispuși pe lat. Ele reazimă la partea inferioară pe o centură inelară de beton armat. 75 iar la partea superioară se îmbină într’un inel de 3,50 m diametru realizat din dulapi. De inelul superior se prinde turnul de aerisire. Stratul de rezistență la partea inferioară ten- sionată a cupolei (2 /3 din lungimea arcului meridian) s’a prevăzut din două rânduri de scânduri de 2 cm, înnădite prin suprapunere, încât în fiecare sec- Considercntele care au condus la alegerea solu- ției de cupolă subțire au fost următoarele: a) Factorul economic. Soluția cupolă subțire a rezultat comparativ cea mai ieftină și cea mai ușoară. Pe suprafața desfășurată ea a dat o gro- sime de numai 10,5 cm cherestea de brad de bună calitate. Secțiunea 2-2prin zona I țiune avem o grosime netă de 2 cm, iar la partea superioară comprimată (cca 1/3 din lung, arcului meridian) dintr’un singur strat de 4 cm grosime. Straturile de rezistență s'au dispus inelar, prin- derile de nervuri fiind realizate prin cuie. Atât soluția în beton armat, cât și soluția de cupolă în lemn pe arce articulate, sunt mai scumpe, mai grele șî mai dificile în execuție. In cazul cupolei subțiri, arcele de rigidizare se execută pe platformă și apoi se montează cu ușu- Secțiunea 1-1 prin zonali Tabla qalvanizată Strat !a 45° 2/$ discontinuu Strat inelar dfyg continuu 'Nervuri rigidizare TJt nWWl x x x x x n u TTT -16-108 ■ 16-J08 Peste straturile de f ezistențasiaja plică t--un-strat--rință'peun eșafodaj simplu, greutatea unui arc 1.variabil., 7 ~ variabil Z5 Stabilii ^5.m / X Tencuiala- cuimptar preia eforturile din încărcări nesirrEefrîce. De asemenea scluț'a în lemn elimină consumul Pe nervurile de rigidizare spre interior, s’a pre- de fier-beton—material deficitar. -Văzut un strat de stabilit de 2,5 cm ‘peste care b) ’Factorul tehnologic. Un calcul termic compa- se aplică tencuiala hidrofugă. ■ . rativ a arătat că pierderea de căldură pentru- so- * -Dulapii nervurilor de rigidizare de care se prinde luția lemn> cu un strat de stabilit de 2)5 cm> stabilitul s’a cerut să fie impregnați. _ fi esprimată astfel: ■ - InVelitoarea s’a prevăzut din tablă galvamzata. Q = 0,640 . Q. AT. unde: 76 O = suprafața expusa, AT = diferența de temperatură între interior și exterior. Pentru a obține aceeași pierdere de căldură, în cazul unei soluții de beton armat, ar fi trebuit o placă de 7 cm și 10 cm de stabilit (2 X5). La alegerea soluțiunii au contribuit în special recomandările din tratatul « Construcții în lemn » de Dr, în științe tehnice G. G. Carlsen, Moscova 1946. Astfel folosind sistemul sovietic al cupolelor subțiri de lemn, s’au realizat toate condițiunile cerute la proiectare. S’a obținut o construcție ieftină, o construcție rezistentă și cu o mare rigi- ditate spațială, o construcție corespunzătoare din punct de vedere tehnologic, în sfârșit o construcție ușoară și elegantă. Cupola de lemn peste un basin de pastă din industria cimentului este un prim pas făcut de Denumirea și carac- terizarea pe scurt Schema și întrebuințarea Elemente dc solida- rizare Deschi- derea recoman- dabilă h 1 Pânză sub- țire de lemn Se întrebuințează ca acoperiș la clădiri industriale cu contur circular. cuie de sârmă 35 1 1 zoo 250 f 1 recoman- dabil 2 6 Indicațiuni tehnico-economice Coef. greutății proprii kg. propr. Metal intrat în operă la % din greutatea construcției 3—5 % Dăm extrasul pentru cazul cupolelor subțiri: Calculul cupolei a fost făcut după recomandările date de G. G. Carlsen și Ing. M. F. Covalciuc, ca pentru o cupolă supusă numai la compresiuni și tensiuni (teoria pânzelor fără momente). Pentru încărcarea din zăpadă s’a luat o lege de forma /> = cos tp — care dă în proiecție ori- zontală o distribuție uniformă. I.P.C. pentru aplicarea sistemelor sovietice de construcție în practica noastră. Lucrarea este în curs de execuție de către Centrala Ardealul, întreprinderea Nr. 9. BIBLIOGRAFIE FOLOSITĂ LA PROIECTARE « Promstioi proiect», Construcții de lemn. G. G. Carlsen, Construcții de lemn. Moscova, 1946. M. F. Covalciuc, Exemple de calcule pentru proiectarea construcțiilor de lemn, Moscova, 1941. . : P E 3 K) M E HoBwă npoeKT HncrnryTa npoexTOB a KOHCTpyiațnn, țHyineHHMH ConeTCKoâ npaKTHKoS. IIpeâJiaraeTOH npoeKT aepeBHnnoro cno^a (KynoJia), MMCiomero 24 iterpa b ^lanerpe, nocTpoennoro o ițeJtro npHKpBrTim Caccefiua co^jpxamero najiecTKOBO-rjniiincTyro eiieet. Cnereita npuiieHeHHoro Kynoaa Orua Bnymena Cobot- cKOă upaKTKKoft siL coctoiit na maposoro peaiicTemnoro ceriiBHTa, pactiojonteHnoro na 70 nepBKțpax (pe(5pax) ycTOflHHBoerH, saK^aa 113 btiix Gyjymi e®opMirpOBana 113 Tpex TOJieTLix pocnit. Peajnsaițna no^otmoro nynoaa npe^cTaBăaeTea epasnii- TeihHo HanSojcc ^entesoă n o^uospeMesHo ,iacT ohtii- MMSHM0 peByjBTaTtr b OTHOinemm TenuoBux noTeps, 11 t. a. RJâSUM^ Un projet I.P.C. inspire de la pratique sovietique On pr esențe le projet d’une coupole en bois. d’un diamelre de 24 metres executee pour le recouvrement d’un bassin en pâte de calcaire-argile. Le sy steme de coupole adopte est inspire de la pratique sovietique et consiste en une calotte sphe- rique de resistance, appliquee sur 70 nervures de rigidisation, formee chacune de 3 longues planches epaisses. La solution de cette coupole a presente compara- tivement le prix le plus bas , et nous conduit en meme- iemps au meilleur rezultat en ce qui regarde les pertes de chalew. etc. 77 G. D. DUBELIR TEORETICIAN Șl PRACTICIAN REPREZENTATIV AL CONSTRUCȚIILOR DE DRUMURI IN U.R.S.S. G. D. Dubelir va rămâne în galeria marilor constructori sovietici ca una din figurile cele mai proeminente. Intr’adevăr, în mai mult de 30 ani de zile, activitatea sa de inginer, proiectant, pedagog, om de știință și de ne- întrecut organizator s'a extins în toate domeniile caii ve- neau în legătură cu problema căilor de comunicație și trans- porturilor în general. Născut în anul 1874 în familia unui doc- tor veterinar, el ter- mină cu succes școala reală în 1892 și apoi institutul Căilor de Comunicație din Pe- tersburg în anul 1898. Proiectul de diplo- mă cu tema «Cons- trucția Metropolita- nului la Moscova» îi aduce premiul I și-l face cunoscut ca un animator pentru o tehnică nouă și pen- tru soluții originale. Până la marea re- voluție din Octom- vrie tânărul inginer G. D. Dubelir ia parte la proiectarea și construirea unei serii de căi ferate, precum și la studie- rea și popularizarea tracțiunii electrice (tramvaie) în orașe. Lucrarea sa de bază în acea perioadă «Determinarea forței de tracțiune la proiectarea tramvaielor electrice» a fost multă vreme singura lucrare importantă în acest sens. Peste tot însă Inginerul progresist G. D. Dubelir G. D. Dubelir se isbește de scepticismul negativist al guvernelor țariste. Abia după marea revoluție din Octombrie G. D. Dubelir are posibilitatea de a desfășura o activitate extraordinar de variată și rodnică în toate domeniile tehnicei legate de problema comu- nicațiilor în faza cons- truirii socialismului. Activitatea sa poate fi rezumată în trei domenii importante: — constructor de drumuri, — profesor, — om de știință. Ca inginer cons- tructor G. D. Dubelir ia parte activă la lucrările Comisiunii de Stat pentru Elec- trificare (GOELRO), la planificarea urba- nistică a unei întregi serii de orașe, la pro- iectarea și execuția rețelei de drumuri de pământ și auto- străzi, care au împân- zit teritoriul URSS după revoluție. De asemenea a luat parte la proiectarea unor căi ferate de mare importanță, precum și la introducerea transporturilor elec- trice în orașe. Ca profesor G. D. Dubelir s’a remarcat prîntr’un mntrecut talent pedagogic. Ex- punerea sa clară și captivantă, erudiția sa vastă, l-au făcut iubit de toți elevii săi. Mulți ani după terminarea Institutului, elevii săi spuneau cu mândrie: « Eu am învățat cu profesorul Dubelir ». 78 Profesorul G. D. Dubelir a reorganizat «Insti- tutul pentru căi de comunicație» din Leningrad (1923), apoi a animat «Facultatea pentru auto- străzi» (1929). Tot el a înființat «Stațiunea de cercetări pentru terenuri și drumuri de pământ». Mai târziu, pune bazele «Institutului pentru auto- străzi » și a unei întregi serii de institute de încer- cări și cercetări științifice. Cele mai importante catedre conduse de G. D. Dubelir sunt: «Știința drumurilor » și «Recunoaș- terea terenului în proiectarea drumurilor ». Ca om de știință G. D. Dubelir a fost cieatorul și animatorul prescripțiilor tehnice și al noimelor de proiectare pentru drumuri și autostrăzi. Tot el a rezolvat o serie de probleme de strictă specialitate și de mare importanță în proiectarea drumurilor, dintre care amintim: echilibrul tera- sa mentelor (umpluturilor),, calculul debitelor ma- xime ale basinurilor dc scurgere,1 teoria frecării roților în medii deformabile, problema terasamen- telor pe terenuri fugitive, etc. In '1936, pentru merite excepționale, G. D. Dubelir a fost numit doctor în științe tehnice, fără a susține o teză. In timpul celui de al doilea răz- boiu mondial a evacuat Institutul la langhi-Iul, unde înainte de a înceta din viață (1942) a puS bazele cursului « Reconstrucția drumurilor distruse în războiu». Prin activitatea sa de constructor, de pedagog neîntrecut, de profesor și om de știință —prin varietatea problemelor studiate și rezolvate •—prin nenumăratele cursuri, tratate, studii și monografii publicate, G. D. Dubelir se prezintă ca un exemplu de om de știință sovietic care și-a dedicat toată energia pentru ridicarea nivelului tehnic și știin- țific al poporului. Din cele peste 80 de lucrări ale lui G. D. Dubelir, cităm câteva: 1. «Mecanica transporturilor» (1929). 2. «Exploatarea drumurilor» (1934). 3. «Razele proiectării drumurilor și autostrăzi- lor» (1939). 4. «Recunoașterea terenului la proiectarea dru- murilor» (1939). 5. «Debitul maxim de scurgere al basinurilor» (1940). • 6. «Echilibrul țerasamentelor (umpluturilor)». 7. «Construirea terasamentelor pe terenuri jugi- tive» (1942). PENTRU A FACE DIN TEHNICĂ CEVA VIU, ȘI A O FOLOSI PÂNĂ LA CAPĂT, NE TREBUESC OAMENI CARE SĂ FIE STĂPÂNI PE TEH- NICĂ, NE TREBUESC CADRE CARE SĂ FIE IN STARE SĂ-ȘI ÎNSU- ȘEASCĂ ȘI SĂ FOLOSEASCĂ ACEASTĂ TEHNICA DUPĂ TOATE REGU- LILE ARTEI. TEHNICA FĂRĂ OAMENI CARE SĂ ȘI-O FI ÎNSUȘIT ESTE MOARTĂ. TEHNICA STĂPÂNITĂ DE OAMENI CARE ȘI-AU INSUSIT-O, POATE Șl TREBUE SĂ FACĂ MINUNI. I. V. STALIN 79 METALURGIE 621.002.3 (47) întrebuințarea de noi materiale in construcția mașinilor sovietice de Ing. D. TRUIA Industria sovietică în timp de numai trei decenii a ajuns în domeniul specializării producțiunii la succese excepțional de mari. Astfel, industria con- strucției de mașini este diferențiată în zeci de branșe de specialități diferite: construcția de mașini-unelte, dc tractoare, de automobile, de tancuri, de avioane, de artilerie, de scule, de mașini generatoare de energie, de instalații și mașini elec- trice; construcții de instalații și mașini folosite în industria minieră, petroliferă, metalurgică, chi- mică, textilă, alimentară, ascensoare industriale, lagăre cu bile, etc. La deschiderea conferinței a treia unionale din 1948, asupra planificării în industriile de construc- țiuni de mașini, Hrunicov M. V., ministrul Industriei, a subliniat deosebita grijă pentru des- voltarea construcțiilor de mașini, pe care o arată Guvernul Sovietic și I. V. Stalin, totodată, scoțând în evidență și progresele gigantice făcute în acest domeniu. Intr’adevăr, greutatea specifică a fabricației de mașini a crescut dela 5,7%, din totalul producției ihdustrialc, cât a fost în 1913, la 26,5% în 1938. După greutatea specifică a fabricării de mașini, Uniunea Sovietică este astăzi în fruntea tuturor țărilor din lume, inclusiv Statele Unite ale Ame- ricii. In ceea ce privește fabricarea de mașini, tractoare și autocamioane, Uniunea Sovietică ocupă locul întâi în Buropa și locul al doilea în lume (după Statele Unite ale Americii); iar în privința producției de mașini agricole și de seceratoare- treerătoare Uniunea Sovietică deține locul întâi din lume. Realizările sovietice uriașe și rapide în con- strucțiile de mașini au ca bază eforturile conștiente ale muncitorilor din fabrici, îmbinate cu eforturile organelor de conducere pentru organizarea și pla- nificarea rațională a producției, specifică regimului socialist și mai ales cu eforturile oamenilor de știință pentru studierea, cercetarea și întrebuin- țarea celor mai potrivite materiale, care deter- mină calitatea superioară și costul scăzut al ma- șinilor. In desvoltarea actuală a tehnicei construcțiilor de mașini, se dă o importanță capitală pentru ale- gerea corectă a materialelor. Materialele principale întrebuințate în construcția de mașini ca: oțelul, fonta și metalele neferoase, trebuesc cercetate și studiate nu numai condițiile de întrebuințarea lor, ci și particularitățile tehnologice ale prelucrării lor. De aceea, materialul trebue controlat la alegerea lui, din punct de vedere al tehnologiei sale. Asupra alegerii corecte a metodelor întrebuințate în construcția mașinilor, tov. Ing. A. D. Assonov, face un studiu important în articolul său din « Vestnic mașinostroenia » Nr. 5—6/1946, ale cărei idei principale le redăm în cele ce urmează. 1, Alegerea oțelului Metalul cel mai larg întrebuințat în industria construcțiilor de mașini fiind oțelul, trebue dată o deosebită atenție calității acestui metal. Oțelul trebue să fie în primul rând bine desoxidat; să fie de structură omogenă și de mare rezistență. In prezent oțelurile aliate complicate cedează în fața oțelurilor mai simple aliate. In această privință evoluția oțelurilor între- buințate în construcția de automobile este un exemplu semnificativ. Astfel, în anii 1900—1910 predomina oțelul nichel, iar după 1910 oțelurile crom-nichel și nichel-mangan. Pe '1 anul 1920 au fost pe larg întrebuințate oțelurile cu 3 elemente. In anii după 1930 s’au folosit oțeluri și mai com- plicate. Acum, în urma marilor succese în dome- niul metalurgiei și tehnologiei construcțiilor de mașini s’au ivit oțeluri cu unul sau două clemente de aliaj, conținute în cantități minime. In ultimii ani se întrebuințează pe larg topirea oțelului cu adausuri microscopice de elemente rare ca zir- coniu, tantal, niobiu, etc. Aceste elemente rare determină condiții speciale de cristalizare; determină omogenitatea și simulta- neitatea în cristalizarea diferitelor reacții, fapt datorită căreia se elimină neomogenitatea micros- copică a structurii metalului. De regulă, materialele care se solidifică după turnare, au goluri atomice în urma cristalizării normale, ceea ce cauzează o fragilitate mai ridicată în locurile cu microgoluri. 80 Cu toate că prezența elementelor rare este microscopică în oțel, totuși acțiunea lor este foarte eficace. Astfel, un oțel care conține 0,17% C, 0,45% Mn, 0,18% Si, și cu adausuri de miimi de procente de zirconiu a avut, după tratamentul termic ot = 94 kg/mma; o, = 85 kg/mm2; Z = 25% Și 4» = 55 %• Deas m ni adausul de elemente rare la oțelurile aliate mai complicate da posibilitatea de a obține materi.le extrem de rezistente. De exemplu, oțelurile de siliciu-zirconiu-nicliel au = 200 kg/mm2; o, = 160 kg/mm2; l = 7®/? și = 30%. Oțelurile cu un conținut mediu de carbon (0,35% C), cu uran-nichel au zb =195 kg/mm2; eppo-rpad>HTa, 44a thjkcubix narpyaoK. JțaeTCs npaTKHii ncTopuqecKMît oOsop paBBHTMa *eppo- KepaMM'iccKoft npoMBnnueHHoeTH m TexuuKH nopouiKOBoS MeTajuypnm npn iiBroTOBJieHiui Manmunux aacTe®. CBotieTBa iiacTeft naroTOBjieHHEjx ptmm chocoCIom eoaep- menno aaajiom'iHTii cBoiicTBaM aaeTeft naroTOBJieHHMx HOCperCTBOM JIMTba MM KQBKM. UopoiMKOBaa MeTajayprua mmcot mspoMoe npMMenemie b aeitaejeaMecKOM ManiMHOCTpoemiM, apa nBroTOBieHHH «opMCTirx iio^mmnmKOB Z3 noponnca sereaa u rpa«Mra. 9ra nojnwiiHnKM eoxepacaT 20—40% nop, aanoMBHHBU M3CMM. TaraupoFCKHâ ManiMHocTpoMTejanEiâ aaBor npMMeHSCT MgroTOBJieHMH btmx noanmnnMKOB npocToă Texuoso- rnHBcKMfi cttocoG, ne rpcCyiomaii eiteuHaabuoro ofiopyao- bmmh. B Ka’iecTBe cnpBS HeitoMByeTca nopomos saeKTpo- MTHoro Meaeaa. npMBOASTCa TexaiiieoKiie ^anHuc o npoMaBo^erBe no- pncTtjx BTyjioK m no^nuinunKOB m x^iotcm peayjn.Tari.1 MenEirauMfi stmx Haereâ b KoppoBMkHQâ cpc^c- rSsumL Mdthodes soviătiques pour Ia fabrication de piăccs de fer graphită sujettes ă des sollicitations puissantes L’auteur fait un historique du developpement de l’industrie ferro-ceramique et de la technique de la fabrication de pieces de machines avec des poudres mdalliques. On montre que les proprietes mtcaniques des pieces ainsi fabriquees sont absolument similaires â celles fabriquees d'acier, fondu ou forg^. Cette industrie a une large utilisation dans la construction des machines agricoles pour la fabrica- tion des paliers poreux â base de fer graphiti, les- quels contiennent 30—40% de pores imbibes d’huile, Les usines de Taganrog appliquent un proces technologique simple pour la fabrication de paliers de fer graphite en utilisant comme matiere pre- miere de la poudre de fer electrolitique. La methode est simple et il n’y a pas besoin d'installations ou machines sptciales. On donne des details sur la technique de certains produits, coussinets, paliers poreux, en utilisant de la poudre de fer electrolytique et on montre les essais effectuis pour la delermination de leur com- portement dans un milieu corrosif. 669.14.018.8:621.741(498^ TURNAREA OȚELURILOR INOXIDABILE IN «UZINELE 23 AUGUST» * Ine. C- STERIAN In programul de fabricație al «Uzinelor 23 August» se găsesc în grupa cu «diverse între- buințări», următoarele categorii de oțeluri: 1. Oțeluri inoxidabile și antiacide. 2. Oțeluri inoxidabile și rezistente la ioc. 1. Sub numele de oțeluri inoxidabile și anti- acide se înțeleg oțelurile aliate care nu sunt atacate, de aerul din atmosferă, de apă, sau de cei mai mulți dintre acizi, Ele sunt oțeluri cu cronv și crom-nichel și uneori chiar oțeluri cu crom-tnan- gan, crom-mangan-nichel, crom-molibden, sau cu nichel și adause de crom, molibden sau siliciu. 2. Oțelurile rezistente la temperatură sunt acelea care în mod practic sunt rezistente la corosiune deasupra temperaturii de 5500, sau care la pește 5500 se acoperă cu un strat protector care împie- dică atacul oțelului. In afară de faptul că rezistă la temperaturi înalte, aceste oțeluri se mai recu- nosc și prin proprietatea de a-și păstra forina neschimbată la temperaturi ridicate. Elementele de adaus principale ale acestor oțeluri sunt cromul, siliciul și nichelul. Acțiunea acestor elemente constă în aceea că formează la suprafața oțelului o peliculă protectoare, a cărei grosime și persistență condiționează calitatea rezistenței la tempera tari înalte. întrebuințarea crescândă a celor două categorii de oțeluri enumerate mai sus în industria chimică, în mașinile folosite pentru producerea energiei (turbine cu aburi), la instrumentele de medicină generală, a făcut ca ele să se elaboreze pe o scară cât mai întinsă. La «Uzinele 23 August» se elaborează în mod curent 15 asemenea calități de oțeluri, grupate în două clase, după cum arată tabloul 1. In U.R.S.S. turnarea acestor oțeluri a luat o desvoltare mare în special la « Uzinele Electrostal », « Zaporojstal» și « Kirovsc », Desvoltarea uriașă a industriei din U.R.S.S. a făcut ca aceste uzine să poată produce toate piesele necesare industriei chimice și în special celei petrolifere, cât și indus- triilor care lucrează cu temperaturi înalte. Metodele de lucru folosite pentru elaborarea acestor oțeluri sunt bazate pe principiul oxîdării totale. In TT.R.S.S. sunt folosite trei metode de către uzinele c’^ate mai sus, dintre care a fost adoptată la «Uzu. fe 23 August», la cuptorul bazic cu arc voltaic, * +oda care folosește în perioada de oxidare două sguri. Această metodă de lucru este următoarea: Se încarcă cuptorul cu materii prime formate din deșeurile cele mai curate și de preferință moi (cu carbon puțin), la care se adaugă fontă spe- cială, fier spongios și nichel. Calculul încărcăturii se face așa fel încât după topire să avem în baie: 0,4—0,5% C, 0,7 — 1 % Mu; nichelul se calculează ținând seama de faptul’că el nu se pierde, deoarece nu se oxidează, cât și de faptul că alierea cu crom va modifica proporția de nichel a șarjei. In afară de aceasta, se mai dă var pe vatră în cantitate de 1% din greutatea încărcării metalice. După terminarea încărcării, se reglează trans- formatorul la puterea maximă și se face topirea propriu zisă, dându-se var pentru a se forma sgură de afinare, având grijă ca temperatura să nu fie prea ridicată, pentru ca fosforul să poată trece în sgură, dar să nu poată reveni în baie din cauza temperaturii scăzute. Pentru a face ca oxidarea să fie cât mai puter- nică se dă pe măsura topirii câteva lopeți de oxi. de fier (în cazul nostru țunder dela fabricarea țevilor). Pentru asigurarea unei defosforări cât mai puternice, sgură obținută șe trage afară. Se dau câteva lopeți de var pentru refacerea unei notii sguri de afinare, după care, la cca 20 minute dela liniștirea băii, adică după darea ultimei cantități de minereu sau țunder, se ia proba de orientare asupra procesului de oxidare și se dă la laboratorul rapid și la forjare. Rezultatele analizei vor trebui să fie în jurul cifrelor: 0,05—0,08% C și 0,22% Mn, pentru a se putea considera că oxidarea băii s’a făcut com- plet și că fosforul a fost îndepărtat suficient. Proba de forjare și îndoire ne arată calitatea materialului topit. Se trece apoi sub un regim de tensiune mai scăzută, imediat ce această a doua sgură a fost trasă afară. 86 Cu această operație, prima parte a elaborării șarjei a fost terminată și începe cea de a doua parte, adică desoxidarea băii și alierea. Se da pe oglinda băii feromangan cu 0,15% C și 83% Mn cca 8 kg la șarja de 1.600 kg. Se dă ferosiliciu măcinat fin și se procedează la formarea sgurii albe. Se trece apoi la darea cromului sub formă de ferocrom încălzit la 800—850°, într’un mului și agitarea puternică a băii, se ia o probă pentru carbon, deoarece manganul a lămas con- stant încă dela începutul acestei perioade. Se continuă lucrul prin întreținerea în bune condițiuni a sgurii albe fără exces de cocs, care ar putea să facă ca oțelul să se carbureze peste limitele admise. După încălzirea metalului se ia proba de așe- zare în păhărel, prin care se constată gradul de TXÎ B L O U I, 1 Oțeluri inoxidabile și antiacide Marca uzinelor 23 August Marca Rochling C Mu Si c. Ni Mo Incorodal 1 . 9 z . • 3 • 4 • 5 . Incorodal sp. 1 ... 2 ■ 3 • • 4 . . . » » 5 ■ - • Inoxiterm 1 2 • 3 ... 9 4 * 5 . - . » 6 ' RNO W RNO w RNOn RNOh RNOhh N’A 1 w NA r NA 3 ■ - NA 5 — Oțeluri Furodit 8 » 10 » Z NH r5 NH 22 NT1 40 0,07 0,15 0.15 0,25 0,25 o,35 0,38 0^44 0,49 0,55 0,07 0.15 0,15 0,25 0,07 0,15 0,07 0.15 inoxidabiJ 0,07 0,12 0,10 0,20 0,20 o»3° 0,07 0.15 0,07 0,07 0,15 0,30 0.40 0,30 0,40 0,30 0,40 0,30 0,40 0,30 0,40 0.35 °>45 o.35 o.45 0,35 0.45 ri,o 13.0 e și rezist 0,20 0,30 0,30 0,50 0,40 0,60 0,50 0,70 0,70 0,90 1,00 1,20’ 0,3° 0,50 0,30 0,50 0,30 0,50 0,30 0,5° 0,30 0,50 0,40 0,60 0,40 0,60 0,40 0,60 0,40 0,70 ențe la fo< 2,00 2,50 1.5° 2,00 0,60 1,00 1,80 2,20 1,80 2,20 1,80 2,20 15.0 17,0 13.5 15.0 13.5 15,0 13,5 15,0 13.5 15.0 18,0 19.0 18,0 19,0 18,0 19,0 16,0 18,0 6,00 6,50 16,5 18,0 24,0 26,0 19,0 21,0 23,0 25,0 20,0 22,0 0,30 0,30 0,30 0,30 0,30 7,5o 9,00 7.5o 9,oo 13.0 I5.o max. 0,50 14,0 15.5 20,0 22,0 32.0 _34.° 0 0 H H c 1 1 1 1 ! 1 1 1 1 1 fă 1 N 1 ! 1 1 1 1 I I cuptor învecinat cuptorului electric. Ferocromul de tipul 0,15 % C și 70 X, Cr se da în porții mici din 20 in 20 mm rte, în așa fel că porția anterioară să fie topim. Pentru control se introduce în cuptor cociorva și se cercetează a tem. vatra și numai după aceea se dă po.ția următoare. Dacă topirea ferocromului se face greoiu, se acționează asupra curentului pentru a obține o temperatură mai ridicată. In tot timpul cât se dă ferocromul, se agită baia puternic pentru ca eventualii oxizi de crom ce s’ar f 1 format, să treacă în sgură și să rămână în ea. După darea completă a ferocro- degazificare și de desoxidare a băii metalice. La 10—-15 minute înainte de golirea cuptorului, se dă ca desoxidant final pe baie ferosiliciu, iar în oală se dă circa 1 kg Al/tona de oțel. Mitoda de lucru aplicată la Uzinele 23 August până în prezent s’a bazat numai pe metode clasice care nu au condus totdeauna la rezultatele cele mai bune. In prezent datorită materialului documentar primit din U.R.S.S. s’a ajuns la sta- bilirea de norme de lucru precise care conduc în mod sigur la obținerea unor calități uniforme de oțel. 87 PE3I0ME R^SUME Omhbkh HeoKHMHKiriCBca CTajiM aa aaBO^ax „23 AsrycT" npn ncnojtaoBaHHH oriMTa n 7iOKyMeirra.il.- hmx MaTepHaxoB, noayneHHtix na CCCP Ha Bano^ax .23 AsrycT" BMpafaiTMnaiOTCs 15 coptob eseinanii oii (cjiaaBHOâ) CTaun, ci’pymmpoBaHHKtx b ji.ua Kjacea: a) EeoKucJaKinaacH u KiicxoToynopuaH eram, yeiofl'm-- Baa na BOB^yxe, Ba Bojc h npoTMB fiojninuBCTBa kiicjot ; 6) Crajn. HeoKHCJUHOnțaaca a pcaucTeBTHaa npn bmco- Koft TeMnepaType. Ila pafioniix MeTOjoB, ocuoBanawx aa npimmine uim- hoto OKucaeuBa m yiioTpeCaaeMtix b CCCP Obiji npjiMOHCH aa Baao^ax .23 aBrycT" mstoj, KOTOptifi HcnoatsyCT b nepnoA OKUcjtenM 3,b» po^a nuiaKoe, b ochobhoA neuu (no cnocoOy Toiiaca-Tiixi.KpueTa) e boxbtobOA ^yrofi. Bxarojapa AOKyMeHTaxbHoaiy itaTepnajy noayaeHnoiiy as CCCP emu BupaSoTaHH Toinue pafiowie uopMbt a b peByafeTaTC yjaeTea noxyqaTL caeniauHyio ctbib ojho- po^Horo xaiecTBa. Haerca ^eraai.Hoe oimcamie npuncneunoro Metoda. Conice des aciers inoxydables dans les « Usines 23 Aout» en utilisant l’exp&ience et le materiei documentaire de l’U.R.S.S. Aux « Usines 23 Aout» on elabore 15 qualites d’aciers allies groupe.es en deux classes: a) Inoxydables et antiacides, qui ne sont pas attaques par l'air de ! atmosphere, par Veau, ou par la plupart des acides. b) Inoxydables et rdsistants ă hautes tempiratures. Des methodes de travail, basees sur le principe de l’oxydation totale, employdes dans les usines de U.R.S.S., I" Usine 23 Aotli» a adopți la methode qui utilise dans la periode d'oxydation deux scories au four basique â l’arc v .taique. Grâce au materiei documentaire reții de J.R.S.S., on a pu etablir des normes pricises ae travail et on obtient des qualites uniformes .ader allie. On dicrit en d mI la methode appliqude. POARTĂ DENUMIREA DE ȘTIINȚĂ DE AVANQARDA: ȘTIINȚA CARE DESCHIDE DE BUNĂ VOIE ȘI CU BUCURIE TINERELOR FORȚE, PORȚILE ȘTIINȚEI, ACORDÂNDU-LE POSI- BILITATEA DE A CUCERII CULMILE EI, CARE RECUNOAȘTE CĂ VIITORUL APARȚINE ÎN ȘTIINȚA TINERETULUI. ☆ ȘTIINȚA AI CĂREI OAMENI ÎNȚELEGÂND FORȚA ȘI ÎN- SEMNĂTATEA TRADIȚIILOR STABILITE ÎN ȘTIINȚĂ ȘI FOLO- SINDU-LE CU PRICEPERE ÎN INTERESUL ȘTIINȚEI, -NU VOR TOTUȘI SĂ FIE SCLAVII ACESTOR TRADIȚII. ★ ȘTIINȚA CARE ARE ÎNDRĂSNEALA, HOTĂRÂREA DE A: SFÂRMA VECHILE TRADIȚII, NORME, POZIȚII, ATUNCI CÂND ACESTEA S’AU ÎNVECHIT, CÂND ELE DEVIN O FRÂNĂ ÎN CA- LEA DESVOLTĂRII ȘTIINȚEI, ȘI CARE ȘTIE SĂ CREEZE NOI TRADIȚII, NOI NORME, NOI POZIȚII. I. V. STALIN 88 ACAD. jlVAN PAVLOVICI BARDIN Academicianul Ivan Pavlovici Bardin s’a făcut cunoscut prin cercetările și lucrările sale cu ră- sunet în domeniul metalurgiei, în special al me- talurgiei metalelor feroase. Sub conducerea sa, un grup de Cercetători au re- zolvat cu succes problema folosirii oxigenului în me- talurgie, cu mult înainte ca această problemă să fie ridicată de teh- nica din străină- tate. Prin soluțiunile date acestor pro- bleme, s’au revo- luționat și s’au îmbunătățit me- todele de fabri- cație ale fontei și ale oțelului. « Nicio altă țară nu a efectuat, în ultimii 15 ani —a afirmat academi- cianul Ivan Pa- vlovici Bardin în- tr’o lucrare a sa, publicată în Bule- tinu 1 Academie i de Științe al U.R.S.- Ș.-ului, Secția ști- ințelor tehnice — lucrări pentru fo- losirea oxigenului în metalurgie pe o scarăașade întinsă ca U.R.S.S.». Acad. Ivan Pavlovici Bardin Ivan Pavlovici Bardin a fost inițiatorul expe- riențelor pentru folosirea oxigenului în procedeul Bcssemer, unde în acest caz oxigenul îndeplinește simultan funcțiunea încălzirii băii dc metal și oxidarea adausurilor. Prin folosirea oxigenului suflat în fonta topită în convertisor, Bardin a obținut un nou metal, superior oțelului Martin și chiar oțelului obținut în cuptorul electric. In 1932 a fost ales membru al Academiei de Științe din Uniunea Sovietică, ocupând mai târ- ziu și demnitatea de Vicepreședinte al acestei înalte Instituțiuni și Se- cretar al Secțiu- nii de Științe Teh- nice. Pentru lucrările sale științifice e- minente și pen- tru perfecționări radicale în dome- niul metalurgiei este Laureat al Premiului Stalin. Reputația aca demicianului Ivan Pavlovici Bardin, din punctul de ve- dere al cercetărilor tehnice și științi- fice, este mon- dială. Astfel Soci- etatea Americană pentru încercarea materialelor (A- merican Society of Testing Mate- rials), precum și Institutul de Fier și Oțel din An- glia (Iron țand Steel Institute) l-au cooptat mem- bru, cu mult îna- inte de războiul mondial. Activitatea academicianului Ivan Pavlovici Bar- din este un exemplu de îmbinare a cercetărilor științifice cu aplicațiunile practice în dcmeniul metalurgiei metalelor feroase, care stă la baza industriei grele. 89 MINE 622.33 (47) PROBLEMELE IMPORTANTE ALE INDUSTRIEI CARBONIFERE SOVIETICE de Ing. D. LUBENESCU Industriei carbonifere sovietice i s'a trasat de către tovarășul I. V. Stalin sarcina ca în curs de trei planuri cincinale să ridice producția de cărbune în URSS la cifra de 500.000:000 t. pe an. Cum actualul plan cincinal este în al patrulea an de executare, aceasta înseamnă că obiecti- vul de mai sus urmează să fie atins în termenul relativ scurt de 10—n ani. Aceasta mai însem- nează că pentru a atinge în acest termen cifra indicată, extracția de cărbuni în URSS trebue în fiecare an, timp de câțiva ani consecutivi, să aibă o creștere consid rabilă. Ministrul Industriei Carbonifere din Uniunea So- vietică A. F. Zasiadko, cu competința cuvenită postului de răspundere pe care îl ocupă, publică cu ocazia, recentei sărbătoriri a zilei minierului sovietic, un interesant articol în revista « Ugoli», în care expune unele probleme, de rezolvarea cărora depinde ca industria carboniferă sovietică să poată executa cu succes sarcina ce i-a fost trasată. «Este evident — scrie A. F. Zasiadko — că exe- cutarea programului de mărire a producției de cărbune în cantitățile și la termenele trasate de tov. Stalin nu poate fi rezolvată cu metodele și mijloacele obișnuite. Pentru realizarea grandio- sului Plan stalinist trebue să se rezolve următoa- rele probleme principale: 1. Să fie îndeplinit planul de reechipare tehnică a industriei carbonifere cu noui mașini miniere de înaltă productivitate, create în ultimii ani de inginerii sovietici în uzinele sovietice. 2. Să se execute un enorm volum de lucrări de deschideri de exploatări subterane și la zi, precum și punerea în exploatare a nouilor zăcă- minte. 3. Să se termine în anul viitor reconstrucția minelor din basinul Donețului. 4. Să se accelereze ritmul de creștere a produc- tivității muncii în cursul viitorului plan cincinal cu 50—ioo®/0, ori prin extinderea mecanizării tu- turor proceselor de producție până la mecanizarea totală, dela abataj până la încărcarea cărbunilor Ia suprafață. 5. Să se desvolte producția de cărbuni în nouile regiuni carbonifere, să se creeze în acele regiuni baze proprii de combustibil, pentru a evita tran- sportul cărbunelui pe distanțe mari. Rcechiparea radicală tehnică a industriei car- bonifere sovietice — scrie A. F. Zasiadko—este în curs și se poate realiza chiar în viitorul apropiat. Una din problemele hotărîtoare este mecani- zarea încărcăturii cărbunilor pe transportor în abataje. In 1948 n’au fost decât câteva abataje unde încărcarea era mecanizată. Astăzi asemenea abataje se numără cu sutele. Principalele mașini pentru mecanizarea încărcăturii sunt combina «Donbas» și mașina de havat și încărcat V.P. M.-t. Folosirea lor a ieșit din faza de încercare și se face azi pe scară industrială. In unele mine peste 70% din toate abatajele sunt instalate cu aceste mașini. Din primele luni de când au fost introduse aceste mașini, productivitatea muncii la mine a crescut considerabil, în unele mine până la 60—80%. Curând vor fi efectuate pe scară mare, încer- cările industriale de noi tipuri de combainuri, po- trivite pentru diverse grosimi de strate: 0,8—2,5 m și pmtru strate subțiri până la 0,8 m grosime. Deasemenea se extinde și domeniul de aplicare a plugurilor de cărbune. Se lucrează la perfecționarea mijloacelor de transport ale cărbunelui. Banda cu raclete ST2—11 a înlocuit scocul oscilant. Azi, invers ST2—11 este înlocuit cu SEP—11, bandă cu raclete reversibilă care permite transportul mate- rialului lemnos la abataj. Da straturile subțiri din Donbass se folosește conveiorul SKT care înlocuește cu succes scocul oscilant. ■ Este în curs de creare banda cu raclete specială de o capacitate ridicată pentru combinele din Donbas, precum și banda puternică reversi- bilă cu deplasare mecanică, care se va putea fo- losi la orice metodă de mecanizare a abatajului. Introducerea acestor mașini cere să se schimbe în mod radical metodele de armare a abatajelor. Anul trecut numărul abatajelor în care se folo- sea armarea mecanică s'a dublat. Se fac încercări cu armarea mecanică transportabilă și cu armare cu ajutorul scuturilor. Un deosebit interes prezintă metoda de armare mecanizată cu scuturi,-hidraulică, propusă de inginerii din basinul Cuznețc. S'a 90 extins și aplicarea armăturilor mecanice în lu- crările de pregătire din acest basin. într’un an lungimea galeriilor cu armare metalică a crescut cu 150%. A fost introdusă armarea mecanică elastică cu profil special U, S’a dublat lungimea totală a galeriilor armate cu stâlpi de beton ar- mat. Se desvoltă deasemenea mecanizarea lucră- rilor de pregătire, în special încărcarea sterilului și cărbunilor în vagonete. Peste 1.000 de fronturi în transversale și direcționale au fost echipate cu mașini de încărcat. Ca urmare vitesa de înaintare a acestor fronturi a sporit cu 50%, iar produc- tivitatea muncii cu 50—ioo°/0 față de frontul cu încărcare manuală. Faza următoare în care tre- bue să intre mecanizarea lucrărilor de pregătire este introducerea combinelor de înaintare. Ex- ploatarea experimentală a combinelor PK—2 în minele regiunii Moscova a arătat că aceste ma- șini sunt corespunzătoare pentru înaintarea în cărbune. 4 Nivelul tehnic în curs de ridicare, — scrie A. F. Zasiadko—, nu corespunde însă organizatei muncii și a producției în minele de cărbuni. De aceea, pe lângă problema perfecționării mai departe a mecanizării lucrărilor de abataj șî pregătire, una din . cele mai importante pro- bleme ale industriei carbonifere sovietice este organizarea producției și muncii în mine, astfel ca ea să corespundă cu nivelul de mecanizare atins. Se poate crede, scrie autorul, că reechiparea tehnică a industriei carbonifere sovietice va pro- gresa în viitor într’un ritm și mai accentuat ca până în prezent. Cât privește tempo-ul deschiderii minelor noui, P E 3 K) M E l'.ascHKfi aaaaHH coseTCKoă yrojiBHofi npoMBimien- HOCTH. Hazaraerca cojepacamie crarta onyCumKOBaHHoft mhum- «rpoM yrosBiioa npoMNuureaHocra CCCP A. 4». Sacs^Ko, b wypaajie „yrojn.“, lis 8, 1949 r. yKaaiiBaiOTeH paBpeniemte KOropLix noBBOiHT cOBeTCKOfi yrojBTtoft npoMMiMeHttoCTU ycnetHHO BLinoa- hhtb ^npeKTBBM: Tonapuiița Crajiusa, oorjiacuo kotopum b leieuae Gmacaiitirux 10—11 jiat yMH e CCCP jțoaatHa Gyrer yaaiMHena 30 500 mu.i.iiiouob tohh. B cbsau c 9TMM, nepe^ cobctckoII yronHOtt nptutMni- jeHHOCTMO, b HaeToauțuB mombht crasarca cjic^yionțue rjaBneiltmie aa^aur: npoBejeuue enopocrusiMU ciiocoOaMH ropHBIX BHpaCOTOK ; OKOpOeTHOe CTpOMteJILOTBO HOBHX mart h BBejeHue b aKcnioarauuro hobmx MecTopojarenuit, mupoaOe Bse^peHue HOBoa tcxiihkii, yBeJtHucHue upoua- Bo; hto wh rpaHjHBBHMe Barata eoBBTCKott yrojMoa itpoMHtn- jeunoe™ OyryT BLinojtneHM. acesta trebue să fie accelerat de 2—3 ori prin mecanizarea proceselor de lucru. O atenție deosebită va trebui să fie acordată mecanizării lucrărilor de înaintare, mai ales în ce privește săparea puțurilor verticale, deoarece o reducere a termenilor de deschidere a minelor noi nu este posibilă fără accelerarea de cel puțin de 3—4 ori a săpării puțurilor verticale în raport cu vitesele actuale. Trecând la problema reconstruirii regiunii car- bonifere a Donețului, autorul arată că lucrările au intrat aci în faza lor finală, iar tot efortul trebue să fie depus pentru punerea la punct a exploatării în cele mai importante mine. Ocupându-se mai departe de desvoltarea noilor regiuni miniere, autorul arată că în urma vastelor lucrări de explorare efectuate de geologii sovietici în ultimii ani, au fost descoperite zăcăminte de mare importanță în foarte multe regiuni ale Uniunii Sovietice. S’au început deschideri de mine noi și exploatarea la zi în regiunea Cuznețc, în Ucraina Centrală, în Ucraina de Est, în Bașchi ria și în regiunile Nord-estice. Acestea din urmă sunt în special importante, deoarece sunt desti- nate să alimenteze cu energie nevoile crescânde ale industriei Leningradului. Autorul își încheee articolul arătând cu un ro- bust optimism atât de caracteristic omului so- vietic, că rezultatele îndeplinirii planului cincinal pe trimestrul II al anului 1949 cât și eroismul de muncă al minierilor sovietici permit a trage con- cluzia că sarcinile tra ate vor fi duse la bun sfârșit. Din partea noastră urăm deplin succes industriei' frățești sovietice în realizarea mărețelor sale o- biective. RESUME Problămes importanta de l’industrie carbonifere sovietique L’auteur se refire â l’article publii dans la revue 4 Ugoli» par A. F. Zasiadko, Ministre de l’industrie Carbonifere. L’article expose certains probUmes de la solution desquelles dipend que l’industrie carbo- nifere sovietique puisse executer avec succis la mis- sion tracic par le generalissitne I. V. Stalin. Cette mission prevoyait qu’au cours de trois plâns stali- nistes la produclion de charbon en U.R.S.S. doit atteindrs dans la derniire annee 500 millions de tonnes. L’accomplissement du plan de reiquipement tech- nique avec des nouvelles maehines minieres de haute productivile, des travaux d'ouverture et de mis en exploitation de nouveaux gisements, la reconstruction complete des mines du bassin de Donetz, l’extension de la mecanisalion de tous les procis de production, sont les princ^paux problâmes qui se presentent â l’industrie carbonifere sovietique. Le Ministre de l’industrie Carbonifere d’U.R.S.S. exprime la convinction que la mission tracic sera menie ă bonne fin. 91 METODE NOI SOVIETICE PENTRU EXPLOATAREA STRA- TELOR CARBONIFERE DIN BAZINUL CUTNEȚC1) ie V. K. BUCINEV, G. A. NUROK și A. V. VOLKENAV Candidați în științe tehnice Metodele de exploatare a stratelor groase cu înclinare mare, cunoscute astăzi, prezintă o serie de neajunsuri serioase: pierderi considerabile de cărbune în zăcământ și posibilitatea isbucnirii, în legătură cu aceasta, a unor focuri endogene. De aceea în fața oamenilor de știință și a tehni- cienilor din industria carboniferă se ridică o pro- blemă foarte actuală, aceea de a găsi astfel de metode de exploatare în care neajunsurile arătate mai sus să fie reduse la minimum. Da rezolvarea acestor probleme trebuesc însă menționate avan- tajele metodelor existente astăzi, adică înalta pro- ductivitate a muncii în abataj și o recuperare mare de cărbune pe unitatea de front în exploatare. O măsură în mod incontestabil eficace în orice condițiuni de lucru pentru preîntâmpinarea is- bucnirii focurilor endogene este aplicarea unui rambleiaj destul de dens al spațiului escavat. In. afară de aceasta un astfel de rambleiaj con- tribue în mod consideiabil la reducerea pierde- rilor de cărbune în zăcământ cât și a consumului materialului lemnos pentru armare, ferește su- prafața de degradare, îmbunătățește condițiunile de dirijare a acoperișului, reduce emanațiunile de gaz metan din rocile înconjurătoare și con- tribue la o mai marc securitate a muncii. Prin urmare rambleiajul trebue să fie socotit ca o condiție de bază pentru crearea unui sistem sigur împotriva incendiilor, garantând în acelaș timp reducerea pierderilor de cărbune. In urma lucrărilor experimentale efectuate timp de 3 ani de către « Institutul Carbonifer de Stat » s’a demonstrat că felul de rambleiaj cel mai potrivit condițiunilor existente în regiunea Cuz- nețe este astăzi rambleiajul hidraulic. Acest fel de rambleiaj poate fi aplicat la sis- temul de exploatare productivă, are o tehnologie de executare a lucrărilor și o aparatură bine încercată și pusă la punct, asigură o densitate *) ♦ Institutul de Cercetări Carbonifere al Statului ». Articolul este publicat în revista «Ugoli» Nr. 9/949. Traducerea este făcută de Ing. D. Lubenescu șî N. Sta- rițki. maximală a rambleului, necesară pentru preîn- tâmpinarea deplasării rocilor înconjurătoare, ere ază. condițiuni favorabile pentru transportul materia- lului de rambkiej în miră și permite folosirea materialelor de rainbleiaj locale. Astfel spre exemplu în regiunea Procopiev— Kiselev, în lipsa nisipului pot fi întrebuințate cu succes pentru rambleiaj hidraulic rocile locale concasate, —argilite, gresii, etc. In acelaș t’mp se realizează o înaltă producti- vitate a instalațiilor de amestecare cu apă, o drenare rap’dă a apei din rambleu și densitatea necesară pentru umplerea spațiului rambleiat. Cer- cetările în legătură cu găsirea unor metede eficace de exploatare a stratelor groase au fost executate de Institut în etape succesive și au constat din lucrări de experimentare a me'odelor cu fășii în- clinate și rambleiaj hidraulic, precum și din cer- cetări în vederea găsirii unor posibilități de apli- care a nouii metede de exploatare cu rambleiaj hidraulic folosird tăierea cărbunilor pe o supra- față mare (similar metodelor cu camere). Se știe că metcdele de exploatare cu camere prezintă mai multe neajunsuri. Principalul din acestea este pierderea mare de cărbuni din zăcă- mânt, care conduce la posibilitatea isbucnirii unor focuri subterane. Această metodă deci nu este aplicabilă în ba sinul Cuznețc. Particularitatea metedelor cu cameră este esca- varea cărbunilor pe înclinare, cu front larg, în care cărbunele este descoperit și ne ar mat pe o su- prafață de câteva zeci de metri patiați. La îm- pușcarea găurilor în căi ture, pe suprafața desco- perită a abatajului se picduce o detașare simul- tană a unei mase mari de cărbune, al cărei volum este egal cu suprafața abatajului descoperit în- mulțită cu adârcimea finală a găurilor din mină. Cărbunele detașat alunecând pe culcuș ajunge prin foița gravitației la orizonturi direcționale de transport. Timpul cheltuit cu escavatca și trans- portul în abataj, precum și munca consumată în aceste procese sunt reduse la minimum, deoarece executarea lucrărilor cere îndeplinirea numai a 92 lucrărilor ușoare de r .forare și împușcare a gău- rilor din mină. La căutarea ccLi mai eficiente metode de ex- ploatare, s’a av xt în vedere nu numai să se uti- lizeze avantajele metodei de mai sus, dar să se lichideze pierderile importante caracteristice pentru metoda cu camere și să se excludă posibilitatea unor focuri subterane. Pentru a îndeplini, toate aceste condițiuni a fost necesar ca păstrând or- dinea de escavație existentă de jos în sus, la o suprafață descoperită mare a abatajului să se efectueze escavarca fâșiilor pe înclinare, una ime- diat după cealaltă, fără a se lăsa masive între camere, iar spațiul exploatat să se umple cu ram- bleu pentru a preîntâmpina deplasarea rocilor din acoperiș și culcuș la exploatarea stratului. cărbune. A fost aleasă o metodă de executare a lucr ărilor de exploatare cu stâlpi lungi, făcându-se rambleiajul spațiului exploatat, escavând stâlpii pe înclinare și despărțind spațiul rambleiat, cu îngră- dire specială. Această nouă metodă de exploatare a stratelor groase cu înclinare mare creiată de VUGI neapli- cată nicăeri până în prezent și introdusă acum în Mina Stalin din basinul Cuznețc diferă în mod radical de metoda cu camere. Metoda de exploatare VUGI o porțiune a stratului cu o lungime de 6—9 m și o înălțime de 6—10 m (egală cu gro- simea stratului) formând o fâșie, se forează cu ajutorul unei sondeuze pe toată nălțimea eta- Fig. I. — Exploatarea straielor groase eu înclinare mare prin stâlpi lungi direcționali cu abataj în fâșii pe înclinare și cu rambleiaj hidraulic. Varianta I — cu lăsarea masivilor de protecție de 2 m grosime între camere; pierderile de cărbune in acest caz sunt de 17—25% (hi funcție de lățimea camerei). Varianta II — fără lăsarea masivilor de protecție între camere cu înlocuirea lot prin plasă metalică; pier- derile de cărbuni sunt de 5—8%. 1) conducta de rambleiaj; 2) cablu de tracțiune al troliilor; 3) carcasa; 4) plasa metalică. In acest caz se poate, fie detașa o fâșie pe în- clinare pe toată înălțimea etajului procedând apoi la rambleiajul lui, fie executând rambleiajul trep- tat pe porțiuni pe măsura escavării. Primul procedeu, încercat în bazinul Cuznețc luefându-se în camere cu masive lăsate între ele, nu a dat rezultate mulțumitoare. El nu garan- tează stabilitatea rocilor înconjurătoare la goli- rea cărbunelui înmagazinat, iar masivele lăsate între camere sporesc cantitatea cărbunelui pierdut. Atunci a fost încercată noua metodă de execu- tare a rambleiajului în porțiuni pe măsura escavării cărbunelui, precum și o altă metodă de detașare, care reduce în mod considerabil pierderile de jului două găuri cu un diametru de 70 cm. Aceste găuri sunt situate la acoperișul și la culcușul stra- tului în mijlocul fâșiei ce urmează a fi exploatată. In partea inferioară a stâlpului la o distanță de 5—7 m dela galeria de transport (= înălțimea piciorului de protecție), se execută pe toată lă- țimea fâșiei ce se pregătește pentru exploatare, o cameră de montaj. In această cameră situată orizontal se montează o carcasă transportabilă de o construcție specială (figura 2, 3) care este așe- zată pe cărbune la acoperiș și culcuș, carcasă ce este prevăzută cu dispozitive de suspendare de care sunt fixate cablul de oțel trecut prin cele două găuri executate cu sondeuza. Aceste cabluri 93 duc spre troliile de tracțiune situate în galeria de aeraj. Pe partea dinspre culcuș, carcasa este prevăzută cu tălpi care sunt fixate de ea cu aju- torul unor articulații ce-i înlesnesc mișcarea. Tăindu-se cărbunele la acoperiș și tiăgându-se de cablul fixat de carcasă în această parte, carcasa se pune treptat într’o astfel de poziție ca să facă un unghiu de 300—450 cu linia orizontului. Cărbu- nele tăiat alunecă pe carcasă spre culcușul stra- tului, de unde este dirijat cu ajutorul unor supra- fețe înclinate către un rostogol făcut în culcuș prin care cărbunele coboară apoi până la orizontul direcționalei de transport. După ce carcasa a fost așezată la unghiul de 45° cu linia orizontului și rambleiaj până la pieptul abatajului este de- 1,5—1,8 m. Deasupra carcasei se instalează o gratie de protecție care ferește pe lucrătorii ce se găsesc pe carcasă împotriva căderii blocurilor mari de cărbune. Trei treceri duc în spre spațiul de lucru: cele două găuri de legătură cu direcționala de aeraj și rostogolul dela carcasă până la direcționala principală de transport. In acest fel spațiul de lucru al fâșiei satisface tuturor cerințelor de securitate și poate fi ușor aerisit. De pe carcasă se execută perforarea găurilor de mină în frontul care este paralel cu carcasa. se introduce sub ea rambleu! pe care ea este așezată la tăierea ulterioară a cărbunelui din această fâșie. Rambleu! este introdus sub carcasă într’un singur punct prin conducta de rambleu așezată în galeria de aeraj, în gaura forată în acoperișul stratului. Drept poziție de lucru a carcasei este consi- derată poziția în care ea se găsește la un urghiu de 450 față de linia orizontului, iar spațiul de sub ea este umplut cu rambleu. In momentul când carcasa se găsește în această poziție se poate începe detașarea normală a fâșiei. In poziția de lucru abatajul în fâșie se prezintă în medul următor: după ce tot cărbunele este îndepărtat de pe carcasă, distanța dela carcasă Adâncimea găurilor este de 1,5—1,8 m, încărcătura 200 grame. Găurile sunt împușcate simultan. Cărbunele detașat (60—80 t) intră în carcasă și se rostogolește pe ea și pe suprafețele înclinate adiționale spre rostogolul situat în partea din spre culcușul stratului. Acest rostogol are două compartimente: unul pentru cărbune, celălalt pentru circulație și servește atât pentru coborîrea cărbunelui cât și pentru coborîrea și urcarea oa- menilor și îndepărtarea apei din rambleu. După coborârea cărbunelui carcasa este trasă cu ajutorul cablurilor trecute prin găurile din spre acoperiș și culcuș și legate la troliul de trac- țiune situat în direcționala de aeraj. La ridicare carcasa alunecă cu tălpile sale pe culcuș, iar efortul principal al ridicării este- suportat de cablul din spre culcuș. 94 Al doilea cablu de largă accperiș servește pentru a egaliza mersul carcasei. Pentru a evita înțepe- nirea acesteia, pe perimetrul ei sunt montate plăci mobile care se ridică la ridicarea ei. Carcasa este ridicată la o înălțime egală lungimii găur;’ . împușcate, adică trece după ridicare în ț^aiția sa inițială. După ridicarea ■ carcasei jsrogolul se armează până la nivelul ei. Apoi, după cum am arătat mai sus, se introduce sub carcasă rambleul. După aceea cablurile sunt slăbite și carcasa se Fig. 3. — Tehnologia rambleiaj ului hidraulic. 1) camera de amestecare ; 2) conducta de apă de circulație; 3) conducta de rambleu; 4) îngroșător; 5) troliu MKGBU, 6 tone; 6) carcasa; 7) conducta de scurgere a apei; 8) cablurile dela troliu; 9) goluri între armături pentru scurgerea apei; 10) goluri între căp- tușeli pentru scurgerea apei. așează pe rambleu. Rostogolul se armează cu lemn sau cercuri metalice demontabile, cu suprafețele perforate (asigurând drenarea rambleului). In con- tinuare întregul proces se repetă (perforarea și împușcarea găurilor, coborîrea cărbunelui, com- pletarea armării rostogolului, introducerea ram- bleului sub carcasă, așezarea carcasei pe ram- bleu). Tehnologia, rambleiajului hidraulic și modul de ir se menține pe loc materialele de rambleiaj In rezolvarea problemei cu privire la aprovi- zionarea cu materiale de rambleiaj și la asigurarea posibilităților de a executa lucrările în timp de iarnă, s’au realizat următoarele: materialul de rambleiaj se obține din camerile pentru extragerea argilitelor și gresiilor. După extragerea cu aju- torul împușcării, aceste roci sunt concasate într’o instalație specială. S’a adoptat o schemă de ame- stecare a materialului de rambleiaj într’o cameră subterană la o adâncime de 12 m și o temperatură constantă de peste o°. Materialul de rambleiaj este adus dela instalațiâ de concasare în vagonetc până la puțul de rambleu prin care acest material se coboară prin cădere liberă până la camera de amestecare. Aci cl se amestecă pe un pod de amestecare înclinat, cu apă și ajunge într’o pâlnie dublă. Această pâlnie este construită astfel ca să preîn- tâmpine astuparea părții superioare a conductelor. Cu ajutorul unui jgheab de amestecare cu un- ghiul de înclinare variabil, se asigură un regim de a';mentare a amestecului cu apă și_ reglarea ace- stui amestec. Pentru asigurarea lucrului manual în timp de iarnă s’au adoptat următoarele principii generale." a) Materialul de rambleiaj se va amesteca cu apă în mină la o temperatură de peste o°. b) Materialul care intră și are o temperatură sub o° nu va fi încălzit în prealabil. c) Roca concasată trebue să aibă grăunțe mai mari (diametru mediu 30 mm, maximum 60— 80 mm minimum 3—5 mm). d) Pentru a reduce timpul în care apa vine în contact cu materialul rece vite sa hidrotrans- portului se fixează la 4—5 m/sec. Respectându-se aceste condițiuni în timpul iernii 1947—48, materialul de rambleiaj nu îngheța,, formarea gheței nu se producea, iar lucrările de rambleiaj hidraulic a fost executate fără oprire chiar și la temperaturi exterioare foarte cobo- rîte (—450). Productivitatea instalațiilor de raîn- bleiaj hidraulic a fost de 60—75 mc/oră nedeose- bindu-se aproape deloc de cifrele perioadei de vară. Pentru a reduce cantitatea necesară de apă ce urmează a fi introdusă în spațiul exploatat, reducere foarte importantă mai ales la alimen- tarea cu rambleu hidraulic puțin consistent a diverselor sectoare, spre a ușura recuperarea apei, pentru a reține fracțiuni mărunte pentru ca să nu ajungă în galeria principală și pentru a se creia posibilitatea de a reutiliza apa în modul cel mar simplu fără ca ea să se scurgă prin lucrările mi- niere, — au fost folosite îngroșătoare construite în mod special pentru regiunea Cuznețc. Aceste îngroșătoare eliminau până la 60% din totalul apei debitate. In prezent ele sunt folosite cu succes la mina Stalin. Prin faptul că se lucrează cu apă de circulație serviciul de evacuare a apei din mină este scutit 95 de a pompa surplusul apei. Astfel se reduc și chel- tuelile de eneigie electrică, se face posibilă apli- carea mai eficientă a transportului hichaulic. Acest din urmă avantaj se asigură prin conducte reali- zându-se un ciclu închis de hidrotransport cu uti- lizarea apei de circulație. La așezarea rambleului în spațiul exploatat în fășii separate, apa este îrdepăitată foarte repede prin rostogolul de cărbune. Operația nu cere nici timp, nici vreun dispozitiv special. Infiltratdu-se prin crăpăturile căptușelei susținerii de lemn sau prin armarea metalică perforată, apa se adună lângă culcuș și este captată într’o pâlnie metalică din care trece într’un tub de tip mai ușor, iar de acolo prin cădere liberă ajurge până la bazi- nul de colectare a stației de pompe. formă a rambleului pe toată lățimea fâșiei ce se rambleiază, se montează la capătul conductei un vârf rotativ de construcție specială. Procedeele de transport hidraulic a materialului de rambleiaj, de determinare a cheltuielilor ram- ble ajului hidraulic, eliminarea apei, dispozitivele de amestecare și o serie de construcții pentru rambleiaj hidraulic cu folosirea materialului local, sunt utilizate nu numai în aplicarea la metoda de direcționale, dar și la metoda fâșiilor cu ram- bleiaj hidraulic. După aceste procedări s’au condus cu succes lucrările în anul 1947—48. Pentru exploatarea fâșiilor alăturate celor deja exploatate trebue să fie create astfel de condițiuni în care rambleiajul ce se găsește în fâșia exploa- Fig. 4. — îngrădirea fâșiei lambleiate cu ajutorul plaselor metalice. Pentru a ameliora starea direcționalelor de transport și pentru a lc degaja de apa care vine din rambleiaj, Ia pregătirea sectoarelor noui, s’au executat în 1945 direcționale speciale de colec- tare a apei care se unesc cu cele de transport cu ajutorul unei transversale și captează întreaga apă ce vine din rambleiaj. Astfel, până în momentul evacuării cărbunelui din abataj, apa este îndepărtată din comparti- mentul de cărbune al rostogolului. Când cărbunele ■este coborît prin rostogol el nu se murdărește și nu se umezește. Pentru a înlesni procesul de eliminare al apei precum și pentru a realiza o repartiție mai imi- tată să nu poată să cadă în spațiul fâșiei vecine aflată în exploatare (fig, 4). Aceasta se obține, fie lăsând între cele două fâșii un masiv de 2 m grosime, fie întărind cu plasa metalică marginea rambleiajului, alăturată fâșiei în curs de exploatare. Experiențele pentru determinarea presiunii la- terale a materialului de rambleiaj executate de Institutul de Cercetări Științifice de topografie mi- nieră au arătat că este posibil a se reține mar- ginea rambleului printr’o plasă metalică furnizată de uzinele sovietice (grosimea sârmei până la 2,5 mm, dimensiunea ochiurilor, 25.25 mm). Plasa (fig. 4) se așează la exploatarea fâșiilor și servește pentru a reține marginea rambleului 96 la detașarea fâșiei următoare. In urma folosirii plasei metalice pierderile de cărbune pe sector se reduc cu io—12%. In viitor se prevede posibilitatea de a întări marginea rambleului prin îndesarea ei cu sub- stanțe liante locale ieftine. Această metodă se găsește însă numai în faza de cercetare de labo- rator și nu a fost încercată în practică. Rezultatele introducerii metodei V.U.G.I. în mina Stalin Metoda de exploatare propusă de V.U.G.I. a fost introdusă în mina Stalin prin grupul de mină Cuzbasnyol, într’un sector în mod special con- sacrat acestui scop în stratul Gorclaî, stratul ori- zontului —100 m, prima aripă — sud, grosimea stratului fiind de 9 m, unghiul de înclinare 450. In prezent, după această metodă au fost ex- ploatate cu succes 5 fâșii. Prima fâșie a fost pe înclinare de 25 m, lungimea pe direcție fiind 5,5 m; a doua fâșie a avut pe înclinare 60, pe direcție 6,6 m; a treia fâșie situată între prima și cea de a doua a avut 60 pe înclinare și 7 pe direcție, cea d,e a patra și cea de a ~ . Șj, respectiv 7—8 m. Indicii te'...., ...o-economi ci ai operației au fost ur- mătorii: numărul circlurilor în ^4 de ore 1—2; numă- rul schimburilor pe frânt și zi; 14 oameni pe schimb. Productivitatea frontului 140—180 t; productivitatea unui muncitor în abataj 11—12 t; productivitatea unui muncitor pe sector 4,5—61; consumul materialului lemnos raportat la 1000 t extracție 13 m3. In prezent în mina Stalin pe orizontul 200 m se exploatează cu succes după metoda V.U.G.I. un nou panou din stratul IV «Vuntrenni», de o gro- sime de 9 m la un unghiu de înclinare de 48°. Se pregătește introducerea pe scară largă a ace- stei metode la încă 6 sectoare (Minele Stalin, Mo- lotov și Nr. 3—3 bis). Pe baza lucrărilor executate cu succes în ba- sinul Cuznețc cu aplicarea metodei de exploatare V.U.G.I. se poate stabili următoarele: 1. S’a realizat o înaintare stabilă a frontului fâșiei detașate de 1,5 m/24 ore. liste de notat că mai există rezerve considerabile de timp; vi- tesa de înaintare realizată nu este o vitesă Emită. 2. Lucrându-se cu o singură fâșie producția se ridică la 180 t/24 ore. 3. S’a realizat o productivitate stabilă a unui muncitor pe sector de 5 tone pe schimb, inclusiv toți muncitorii ocupați la lucrările de rambleiaj hidraulic. 4. S'a dovedit că așezarea și scurgerea de apă a rambleului nu prezintă mari dificultăți, nici vara nici iama. 5. Transportul carcasei de tip V.U.G.I. ocupă cel mult 10 minute într’un ciclu și nu produce întârzieri, 6. La lucrările de abataj, cărbunele din front se menține în mod cu totul satisfăcător, escavarea putând fi adusă până la direcționala de abataj. 7. Dispozitivele de securitate cu care este pre- văzută carcasa precum și existența a trei ieșiri din abataj asigură condițiunile normale de aeraj și completa securitate a lucrărilor. 8. întrebuințarea plasei metalice pentru susți- nerea materialului de rambleiaj s’a justificat pe deplin la executarea rambleiajului hidraulic 9. Pentru executarea lucrărilor de pregătire, fo- rajul găurilor pentru cabluri, executarea camerelor de montaj, montarea și demontarea carcaselor, se cere un număr restrâns de muncitori. 10. Mersul stabil al escavării la o lungime de fâșie pe înclinare de 60 m permite proiectarea înălțimii unui etaj de 100—120 m. In legătură cu aceasta trebue să considerăm că înălțimea eta- jului introdusă astăzi în regiunea Cuznețc, de 80 m este insuficientă. Indicii realizați vor fi sensibil ameliorați în vii- tor când se va începe a se lucra simultan în trei fâșii într’o singură porțiune. Amehorarea se va realiza prin reducerea nu- mărului brațelor de muncă auxiliare (lucrători ocu- pați cu scurgerea apei, pregătirea rambleului, lă- cătuși de serviciu, etc.), precum și în urma reduce- rii volumului lucrărilor auxiliare, în cazul când înăl- țimea etaj ului va fi mărită (executarea camerelor, montajul și demontajul carcasei, a conductelor, etc). In prezent lucrându-se la o singură fâșie sunt necesari în 24 ore 30 oameni schimburi și anume: lucrători în abataj 6, la împușcare 3, la rosto- goluri 3, la armare 2, la rambleiaj 6, la transportul lemnului 2, la pompe 6, lăcătuși de serviciu 2 oameni schimburi. Dintre aceștia, 17 oameni vor rămâne permanenți și atunci, când se va lucra la 3 fâșu simultan. După cum se vede, peste 60 % din numărul total al muncitorilor din sector depind de numărul fâșiilor exploatate. Dacă socotim că numărul muncitorilor perma- nenți reprezintă (cu toate rezervele) 50% din to- talul muncitorilor, atunci dacă se lucrează simultan la 3 fâșii, productivitatea muncii pe sector va crește cu 50% față de cazul când se lucrează într’o singură fâșie, ceea ce va face aproximativ 7,5 tone pe schimb. O asemenea productivitate se reahzează astăzi în basinul Cuznețc numai lă extragerea cu camere și înmagazinare și întrece cu 1,5 tone pe schimb productivitatea muncii la extragerea cu scutul. In acelaș timp, introducerea simultană în ex- ploatare a 3 fâșii va permite a ridica producția pe sector până la minimum 400 tone pe zi sau 12.000 tone lunar. Astăzi aceste cifre sunt atinse numai de cele mai bune sectoare ale minelor în exploa- tare. Prin urmare la aphearea metodei V.U.G.I. folosirea frontului lucrărilor miniere va atinge un nivel foarte ridicat. 97 7 P E 3 IO M E PaapafjOTKa mouihmx yrojibHtix nuacTOB HaKiOH- noro h KpyToro najcmui nojtocaMH no noccianKio, c MeTaJijui'iecKHM hojikom h rHjpaBJiirHeCKOM 3a- Kja^Koă (cHCreMa ByTH). IlepeBoj CTaTbK KanjajaTOB Texauaccmix uayu: B. K. ByaaeBa, r. A. HypoK n A. B. Boawceuay, onyfauncoBaH- uoii b .Vi 9 aiypaaja „yroj.b“, sa 1949 r. OtiBraatie citcTeMKt paBpafiOTKii moihhmx yrojibHUx nna- ctob npnBojaT k anauiiTCJiiHLiM hotbphm yMH h k bob- HMKHOBeuaxM aHjoreuHbix nowapon. Jaa npejynpexjHHMa nocrtejuiix, no onuraM 11poBej0HHE.ru b KyaGacee, ochob- iium cpejcTBOM asjaeTca ra^paBanieonan aaKiajKa bm- paCoTaHaoro npoeTpaHCTBa, no nepe npojnnaceHua ohiict- hhk pafiot. B eTaTBe jaeTca jetajUBoe oraicaane cucreMKt paspaGoriui jînnuțMiM crojiGasiu no itpoeTUpannjo c BueMKoii iioaocaaH no BoecTamno, e itpuMeHenneM MeTaa- aniecfioro nojBecHoro nojtKa. rHjpaBJumecKOii saiuajKii M MeTaMUHflCKOft C0TKU JM yjepJKaHMM OaKuiajOilHOrO aaecHBa. OttnCHBaeMaH cncTewa paapaOoTKii Csira npej- jontena BoecoK>HHbrM yroaBHMM MHcrnTyTOM (ByTU) h Hi-nMTHBa;tacB na maxTe hm. CTaxnaa b KysBacce. Pe- ayjn>TaTi.r neiMTatuia bejhbhjlh auaqjneUHiie npenMyme- CTBa OTua CMCT0MH C T0HKH BpeHMH 6e8OnaCHOCTH paOtlT, npejyiipenrjenMH BoanuiCHOiieuiin noarapoB n yBejHHeHHH nponsBOjnTe.iMiocth Tpyja. RgSUMg Methodes soviitiques concernant Vdxploilation des cowhes de charbon du bassin de Couznetzc. Par les methodes usuelles d'exploilaticn des cowhes puissanies se prodwisenl de grandes pertes de charbon et la possibilite d’incendies endogenes. Pour prevenir le dernier inconvenient, le rem- blayage hydraulique est une methode sure de base, demonlree par Vexploitation des mines de la region de Couznetzc. Ici, apres des nombreuses experiences, il a ete prouve que la methode la plus efficace est l’exe- cution du remblayage par portions, au fur et ă mesure de l'excavation du charbon. Pour l’execution des travaux d'abatage on a appliqui la mithode ă longs pilliers, avec le remblayage de l’espace exploiti, en excavant les pilliers en pente et separant l’espace remblaye â clâture speciale. Cette nouvelle mithode decrite en detail dans cet article, est denomee la milhode VUGI. A APĂRUT MANUALUL INGINERULUI MECANIC VOL. I DUPĂ DUBBEL ÎNDREPTAR COMPLET ȘI PRACTIC AL CUNOȘTINȚELOR NECESARE ÎN TOATE DOMENIILE DE APLICAȚIE ALE MECANICEI ȘI METALURGIEI 3 VOLUME EDITURA AGIR STR. AL. LAHOVARI, u 98 622.4134: 622 33 (47) PROCEDEELE TEHNICE SOVIETICE DE RĂCIRE A AERULUI ÎN M.NELE ADÂNCI DIN BAZINUL DC NEȚ*) (DON BAS) Minele de cărbuni din bazinul Doneț au o mare importanță în realizarea producției planului cin- cinal din Uniunea Sovietică. Adâncimea lucrărilor de exploatare la minele distruse de război și re- construite, va fi de 1100—1300 m. lucrările la adâncimi atât de mari pun între alte probleme și pe aceea de a se crea condițiuni normale de tem- peratură, suportabile pentru minieri. Temperatura roce or crește cu adâncimea, astfel că la minele din Donbas, la adâncimea de 1000 m temperatura lor va fi de cca 40°C, iar aceea a aerului din mină mult mai mare decât cea admi- sibilă și suportabilă în lucrările subterane. La temperatura transmisă de roci se mai adaugă și alți factori: procesele de oxidate ce se petrec în mină, funcționarea diverselor mecanisme, respi- rația lucrătorilor, etc. Se impun, deci, măsuri speciale pentru îmbunătățirea condițiilor aerului din mină. O serie de cercetări făcute de specia- liști a dus la concluzia că există o dependență între temperatura aerului, umezeala sa relativă și vitesa de mișcare. Regulamentul exploatării tehnice în minele de huilă prevede că limita superioară a temperaturii admisibile în lucrările de abataj este de 25°C. Experiența a dovedit că, la temperaturi mai mari de 250, chiar dacă umiditatea aerului este ridicată și ventilația ar provoca o vitesa mare de mișcare a aerului, nu se pot realiza condițiuni favorabile de lucru. Pe de altă parte, nici umiditatea aerului nu poate fi prea mare, neputând depăși 40—60%. Ținând seama de aceste condiții, s'au experi- mentat diverse metode pentru scoborîrea tempe- raturii aerului din locurile de lucru subterane: a) izolarea termică a căilor de ventilație; b) mărirea umidității curentului de aer', c) mărirea volumului de aer refulat în mină; d) refularea de aer comprimat; e) întrebuințarea de mașini sau instalații frigori- fere', f) întrebuințarea de aer lichid', g) aplicarea înghețului', h) uscarea aerului pe cale chimică. a) Izolând pereții lucrărilor miniere cu materiale de conductibilitate mică, —căptușirea pereților și *) Prelucrare după un articol al ing. Șcerbani pu- blicat în revista «Ugoli» Nr. 2/1949. tavanului cu un rând dublu de scânduri și um- plerea spațiului dintre ele cu rumeguș sau zgură, se poate reduce încălzirea curentului de aer ven- tilat. Se împiedică prin acest mijloc, transmiterea căldurii degajate din masa rocelor, experiența dovedind că reducerea este destul de importantă, în comparație cu pereții neizolați. Metoda arc inconvenientul unui preț prea mare de cost, depășind chiar pe acela al utilizării unor instalațiuni speciale de răcire a aerului. Ea poate fi folosită numai în cazuri excepționale, de cx. când orizontul care necesită răcirea aerului, este ultimul din mina în exploatare și nu ar fi rațio- nal de a se construi o instalație specială de răcire. b) Metoda sporirii umidității aerului ventilat în mină nu poate găsi aplicare în minele din Donbas întrucât umiditatea la suprafață în timpul verii depășește limita de 60%. Ea sporește în timpul executării lucrărilor miniere până la 80%. Metoda a dat rezultate bune în condițiunile unui climat uscat, de ex. în minele de cărbuni adânci din Africa de Sud. c) Mărirea cantității de aer refulat și vitesei de refulare în mină este o metodă neeconomică și convine numai la acele mine unde ea este dic- tată și de un conținut mare de gaze. Ea trebue aplicată atunci când condițiunile locale extrem de grele nu permit întrebuințarea altor metode. De altfel, cercetările făcute de Institutul de Meca- nică Minieră din Uniunea Sovietică, au arătat rezultate limitate: mărindu-se vitesa curentului de ventilație cu 200%, se realizează o reducere de temperatură cu cca 5%. Lipsa de economie mai provine și din faptul că, după cum rezultă din calcule,—mărirea vitesei aerului,-—‘de ex. de două ori, implică mărirea puterii ventilatorului de opt ori. Depresiunea produsă prin mărirea vitesei crește proporțional cu pătratul acesteia iar puterea necesară crește proporțional cu cubul acesteia.. d) Răcirea atmosferei subterane se poate rea- liza prin două căi: 1. prin răcirea generală a cu- rentului de ventilație; 2. prin răcirea locală a acestui curent. 99 In primul caz aerul este comprimat la 6—7 atm cu ajutorul unor compresoare instalate la su- prafață. Aerul comprimat este dirijat prin conductă în camerele de răcire ale orizontului de lucru, unde prin racordări speciale sau duze este adăugat cu- rentului de ventilație. Eșind din duze aerul com- primat este răcit, prin detentă, până la —5oqC și amestecându-se cu aerul de ventilație îl răcește pe acesta până la temperatura socotită normală pentru lucrările subterane. In cazul al doilea, aerul comprimat cu ajutorul unor turbocompresoare instalate la suprafața mi- nei este transportat în mină prin conductă spe- cială și înmagazinat într’un rezervor colector. Prin o rețea de conducte ce derivă din colector, aerul este distribuit pe sectoare, acolo unde se cere. Expansiunea aerului comprimat se face la o di- stanță de câteva zeci de metri dela locul de lucru (abataj). Deși acestei metode i s'a făcut mare reclamă în străinătate, prin simplicitatea construcției sche- mei și siguranța aplicării ei, Institutul de Me- canică Minieră din URSS, o consideră neecono- mică, în urma calculelor făcute pentru mina Gorlovscaia-Glubovcaia, la orizontul dela 1090 m. S’a găsit că este necesar a se avea un debit de 89 m3/sec. sau 5340 m3/minut de aer compri- mat, ceea ce ar necesita o instalație de 11 compre- soare la suprafața minei, cu un debit de 500 m3/ minut fiecare, kw. Puterea totală a stației de compresoare ar fi de 40.000 kw, în cazul apli- cării răcirii generale a curentului de ventilație. In cazul unui proiect cu răcire locală a curen- tului de ventilație, ar fi fost necesari, la aceeaș mină, 2400 m8/min. aer comprimat, deci o in- stalație de 5 compresoare cu un debit de 500 m3/min. fiecare, sau cu o putere totală de 17.500 kw, e) Răcirea aerului minei cu ajutorul frigori- ferelor implică studierea următoarelor probleme: 1. poziția instalației frigorifere; 2. alegerea lo- cului unde să se facă răcirea acrului (la suprafață sau în subteran); 3. alegerea sistemului de răcire (central, pe grupe sau local) al aerului. Instalația frigoriferă poate fi așezată la su- prafață, sau în subteran, în camere speciale, în jurul rampei de încărcare. Instalația în subteran, la minele din Donbas, nu a fost recomandată, întrucât s’a găsit că prezintă inconvenientele de a necesita camere de dimensiuni mari pentru compresoare și aparatură anexă, o întreținere și control tehnic mai dificil în subteran decât la suprafață și degajare de substanțe toxice din cauza agenților de producere a frigului (amoniac, bioxid de carbon, clor-etil, dicloretil, etc.). In ce privește locul de răcire al aerului, un efect util optim, atât din punct de vedere tehnic cât și economic, impune acest loc în subteran și nu la suprafață. Această răcire poate fi realizată prin o plasare centrală a răcitoarelor, în jurul rampei de încărcare, răcirea producându-se într’un singur punct, dela care aerul se distribue pe sec- toare. O asemenea instalație prezintă avantajele montării pe locuri fixe a răcitoarelor pentru toată durata de lucru în orizont, micșorându-se și pier- derile termice ale agentului producător de frig. Pe lângă aceasta, întreținerea răcitoarelor, regla- rea distribuției agentului producător de frig, or- ganizarea controlului și automatizarea opera- țiunilor sunt mult mai ușoare. Plasarea centrală a răcitoarelor este însă limi- tată de adâncimea minei și de lungimea căilor de ventilație, respectiv de lungimea drumului parcurs de curentul de ventilație dela rampa pu- țului până la abataj unde trebue să se realizeze temperatura acceptabilă de lucru. Pentru minele din Donbas metoda găsește aplicare pentru ori-X zonturi până la 1200 m și pentru o lungime a \ căilor de ventilație până la 3.000 m. Plasarea răcitoarelor pe grupe sau local micșo- rează consumul total al frigului cu cca 20%. Prezintă însă desavantajul deplasării camerelor de răcire ce conțin răcitoarele, în urma abata- jelor, pe măsură ce acestea din urmă înaintează, ceea ce mărește investițiile și cheltuielile pentru răcirea aerului cu cca 200%. lungimea conduc- telor care transportă agentul producător de frig se mărește considerabil, iar personalul pentru în- treținerea răcitoarelor și sistemului de conducte devine mai numeros. In concluzie, dintre toate metodele descrise mai sus, s’a recomandat pentru minele din Donbas proectul cu compresoare și instalație frigoriferă instalată la suprafață, cu răcire a aerului în sub- teran cu ajutorul unui transmițător dc frig. Pen- tru orizonturi până la 1200 m și lungimile căilor de ventilație până la 3.000 m dispoziția răcitoa- relor de aer este cea centrală. Dispoziția pe grupe sau locală se aplică pentru lungimi a căilor de ventilație ce depășesc 3.000 m și pentru sectoare izolate în condițiuni grele de lucru. In unele sectoare dificile din punct de vedere termic, se poate aplica și metoda termoizolării căilor de ventilație. P E 3 I>I M E ConeTCKHe TexnnnecKne mctojei oxjrajKzteHHH pyx- nniHoro B03jyxa a rayooKax maxrax Aondacca. B Hexotopus maxTax HoaBacca paspaSorea npona- sa rjiyBiiHc 1100—1300 m m noaroMy OTaBjiTcs rEsumE Des proced.es techniques sovietiques pour le refroi- dissement de l’air dans les mines profondes du Donbass Les charbonnages de Donbass ont la profondeur de 1100—1300 m. Parmi les autres problemes on pose 100 Bonpoc o Heo6xo,i,HMoe.Tii MeponpmiTiitt no eoa^nuKi nop- TeMHeparypHux y jonnii paOoTH b »tux max- t»x. Ha rjyOnne 1000 m TejinepaTypa jțocTui'aeT 40°C, a TeMnepaTypa soajyxa 3HamreatHo bmuic xoiryeKaeMoft yMOBMSiMK oxpaHM rpyja. 9to iiojioacenne BMabiBaer HeoGxOJMMOCTb IlpOBe^eHHH paBJUlIUUX TeXHM'lCeiUIX MCpO“ HpMHTuit mieionțiix hb.ibto axaaawHne py^nnanoro Boajyxa. B «Tarte onneMBaiOTea paMuoHMe nero^u oxiaatflcniMa u yKaatmaioTea npeHMyiițecTBa u He^ocraTKH KaiKjoiî encTeMM. 03 mcto^ob nciiMTaHHtix b AonOacce, HaHjyaniJie pe- ayjiLTaTM Obuh noJtyaeuM moto^om [xoao^iBHoă yora- hobkji na poBepxnocTu n ox/iaiE^eHMH Boajyxa b niaxre uocpejcTBoti ycrpoHOTBa jxa nepe^a'm^xojo^a. aussi celui d'avoir des conditions normales de tem- pdralure supportables pour les ouvriers. A la pro- fondeur de 1000 m la temperature est approxima- tivement de 4O^C, mais celle de l’air de la mine est beaucoup plus elevee que celle admissible et suppor- table dans les travaux souterrains. On dicrit diverses methodes pour 1’abaissenient de la temperature de l’air aux endroits de travail sou- terrains. On montre les inconvânients et les avantages des huit mithodes dicrites. De toutes les methodes experimenUes dans les charbonnages du Donbass, on a accepte le projet ă compresseurs et installation refrigilrante montee ă la surface, par le refroidissement de l’air dans le sou- terrain au moyen d’un iransmetteur de froid. A APĂRUT: MANUALUL ARHITECTULUI După Prof. E. NEUFERT CUPRINZÂND : NORME, PRESCRIPȚII Șl DATE PENTRU TOATE FELURILE DE CLĂDIRI Șl AMENAJĂRI INTERIOARE AVÂND OMUL DREPT UNITATE Șl SCOP Un manual indispensabil pentru profesioniști, instituții, învățământ și studii 270 tabele 3600 figuri. EDITURA AGIR 101 ACADEMICIANUL A. M. TERPIGOREV Alexandr Mitrofanovici Terpigorev r) s’a născut în orașul Tambov, în anul 1873. Rămas orfan încă din timpul când era elev de Eceu, A. M. Terpi- gorev a trebuit să-și câștige singur existența. To- tuși reușește să termine în anul 1892 Eceulreal din Tambov și cu mode- stele economii rea- Ezate din meditații pleacă la Peters- burg înscriindu-se la Institutul de • Mine. Din anul al , doilea de studii ca- : păta o bursă care ' îi permite sâ ter- ' mine Institutul în anul J897, . cu di- stincție. 5 După trei ani de I lucru în industria . carboniferă din ba- ‘ sinul Donețului, A. M. Terpigorev este . invitat de către Di- ■ recția școalei supe- rioare de mine din . Ekaterinoslav azi ■ Institutul de Mine din Dneprope- irovsk), pentru activitate didac- tică. Din primii ani de activitate în a- cest domeniu, A. M. T erpigorev se manifestă ca un om de știință, redac- tând cursuri de dis- Academicianul A. M. Terpigorev cipline miniere, în- ființând labora- toare, adunând și anaEzând datele și documen- tația cu privire la metodele de exploatare a zăcă- mintelor de cărbuni din basinul Donețului. In afară de activitatea sa în Institut A. M, Terpigorev ține cursuri serale pentru muncitori și prelegeri în universitatea muncitorească, ajută miș- carea revoluționară a muncitorilor. In anul 1905 este arestat și exUat. Da intervenția Consiliului este eliberat în anul 1906, reluând activitatea la Institut. In timpul exilului, A. M. Terpigorev a terminat disertația sa susținută în anul 1906 la Institutul de Mine din Peters- burg, în urma că- reia A. M Terpi- gorev capătă titlul de adjunct și este numit profesor or- dinar la catedra de exploatări miniere la Ijnstitutul de Mine din Ekateri- noslav, iar în cu- rând devine șef la această catedră. In această cali- tate, A. M. Terpigo- rev activează până în anul 1922, când este invitat, ca pro- fesor la Academia de Mine din Mos- cova. In anul 1929 când Academia de Mine se împarte în Institute, pe spe- cialități, A. M. Terpigorev este nu- mit director-ad- junct, iar mai târ- ziu director al In- stitutului de Mine «I. V. StaEn» din Moscova. In anul 1934, A. M. Terpigorev capătă titlul de ac- tivist emerit al științei și tehnicei. Tot în ace- lași an i se decerne titlul de doctor în științe ’) Datele după materialele publicate în Isvestia Aka- demii Nauk SSSR (Analele Academiei de Științe U.R. S.S.), Nr 11, 1948, de către Acad. A. A. Skocinski și B. A. Basculat ev. 102 tehnice, iar în anul 1935 este ales membru activ al Academiei de Științe URSS. Intre anii 1937—1947, A. M. Terpigorev de- ține catedra de mașini pentru mecanizarea exploa- tării la Institutul de Mine din Moscova, iar din anul 1947 catedra metodelor de exploatare a zăcămintelor stratiforme. Paralel cu activitatea didactică, A. M. Terpi- gorev desfășoară o activitate prodigioasă în dife- rite instituții academice: Institutul de Mine al Academiei de Științe, Biroul secției de științe teh- nice al Academiei de științe, ca președinte al co- mitcțului de terminologie tehnică, ca președinte al Comisiei pentru gazeificare subterană, ete. De asemenea, participă la rezolvarea problemelor mari cu caracter minier, făcând parte din dife- rite comisii de stat, fie ca membru, fie ca pre- ședinte, ca de ex.: refacerea basinului carbonifer Doneț (1921), întocmirea regulelor de exploatare tehnică a minelor de cărbuni (1939), aprobarea proiectelor și recepția lucrărilor metro-ului Mos- covei, conducerea întocmirii planului general de refacere a basinului carbonifer din Doneț după al doilea războiu mondial, etc.: Guvernul sovietic a făcut o înaltă apreciere a meritelor științifice, didactice și + hnice a acade- micianului A. M. Terpigorev jcorându-1 cu mai multe ordine și medalii ' dinul Benin, ordinul Drapelul Roșu de Mu-1" .a.) și decernându-i în anul 1942 premiul Stații. Academicianul A. M. Terpigorev ia parte ac- tivă și în viața socială. Astfel, între anii 1923—1928 este președinte al comitetului Uniunii minerilor din orașul Moscova; între anii 1923—1930 membru al Prezidiumului Comitetului Central al Uniunii Minerilor. Din anul 1934, A. M. Terpigorev de- ține funcția de președinte și mai târziu, membru al biroului de organizație al Societății Tehnico- Științifice Miniere din URSS, Activitatea științifică a Academicianului A, M. Ter- pigorev Prima perioadă de activitate științifică a lui A. M. Terpigorev este strâns legată de activitatea sa la Institutul de Mine din Ekaterinoslav (Dne- propetrovsk). In această perioadă, în afară de o serie de cursuri, ca: «Exploatarea zăcămintelor de substanțe utile», «Transportul minier», «Aerajul minelor», «Iluminatul minelor », «Focuri subte- rane »,« Susțineri miniere », cursuri de care se simțea o mare lipsă, A. M., Terpigorev a scris și a pu- blicat în total 24 de lucrări științifice, caracteri- zate printr’o adâncă analiză a problemelor puse. Din lucrările acestei perioade sunt de remarcat o serie de articole privitoare la prevenirea explo- ziilor de gaz metan în minele de cărbuni, precum și următoarele lucrări capitale: Analiza metodelor de exploatare a cărbunelui, aplicate la minele din Sudul Rusiei, în legătură cu pregătirea zăcămin- telor pentru exploatare și volumele II și VI din monografia în mai multe volume, cu titlul De- scrierea basinului carbonifer din Doneț. In prima lucrare se face o analiză detailată a problemelor de tăiere, transport, aeraj, susținere, etc. și se dau relațiile analitice pentru determinarea para- metrilor de bază ai exploatării, ca: distanța între orizonturi, dimensiunile panourilor, lățimea trep- telor, etc. A două lucrare cuprinde un bogat ma- terial statistic, grafic și descriptiv, cele 2 volume scrise de A. M. Terpigorev. Exploatarea zăcămin- telor și Transportul cărbunelui, însumând peste 155° pagini. O desvoltare mare capătă activitatea lui A. M. Terpigorev. în special după revoluția socialistă din Octombrie. In această perioadă a luat par- tea cea mai activă la organizarea atât a Acade- miei de Mine, cât și mai târziu, a Institutului de Mine din Moscova. In afară de activitatea organizatorică, A. M, Terpigorev a scris și a redactat numeroase lucrări, cursuri și cărți, care au avut un rol important în formarea cadrelor de ingineri de mine din URSS. Crearea catedrelor de mașini pentru mecanizarea extracției în abataje la Institutele miniere sovie- tice este o altă operă importantă a lui A. M. Terpigorev. Primul curs de acest gen scris de A. M. Terpigorev, împreună cu colectivul dela ca- tedra sâ a avut 3 ediții (1934, 1936 și 1940) și a devenit cursul de bază pentru toate Institutele de Mine din U.R.S.S. In ce privește lucrările științifice, efectuate în cadrul Academiei de științe a URSS, activi- tatea academicianului A. M. Terpigorev este tot atât de prodigioasă. Printre lucrările mai remar- cabile în domeniul cercetărilor cu privire la me- todele noui de exploatare, sunt de menționat: Mecanizarea basinelor carbonifere din U.R.S.S. în al doilea plan cincinal (1932); Căile de des- voltare a mecanizării în industria carboniferă (1932); Problemele științifice ale industriei car- bonifere în al treilea plan cincinal (1937); Mij- loace și metode noui de exploatare a zăcămintelor de substanțe utile solide (1938); Desvoltarea me- todelor înaintate de exploatare a stratelor de cărbuni, cu folosirea mijloacelor moderne de mecanizare (1941), etc. Lucrările de mai sus au fost bazate pe cerce- tările științifice efectuate la Institutul de Mine al Academiei de Științe de către un colectiv de colaboratori, sub conducerea directă a academi- cianului A. M. Terpigorev și au servit atât la planificarea în cadrul planurilor cincinale cât și pentru rezolvarea chestiunilor principale de des- voltare tehnică a industriei carbonifere din URSS. Tot sub conducerea lui A. M. Terpigorev, un colectiv de colaboratori dela Academia de Științe a efectuat numeroase lucrări științifice cu privire la mecanizarea complexă a minelor de cărbuni. In mod special sunt de notat lucrările lui A. M. Terpigorev și ale colectivului ■ său de colabo- ratori, privitoare la problemele de gazeificare sub- terană și de hidro-mecanizare subterană, metode de exploatare în studiul cărora URSS deține întâietatea în întreaga lume. 103 Studiile efectuate au urmărit determinarea com- portării rocelor înconjurătoare în cursul procesului de gazeificare, studiul lor termic precum șî meto- dele de dirijare a procesului de gazeificare sub- terană. Cu privire la hidro-mecanizare, A. M. Terpi- gorev cu colaboratorii săi, â publicat următoarele lucrări: Determinarea elementelor de bază la me- todele de exploatare a zăcămintelor stratiforme prin hidro-mecanizare și Hidro-mecanizarea — o me- todă eficace pentru exploatarea substanțelor utile. Sub conducerea științifică a lui A. M. Terpi- gorev, au fost de asemenea efectuate importante lucrări în domeniul exploatării zăcămintelor me- talifere, precum și în domeniul construcției de mașini pentru mecanizarea exploatării de cărbuni: studii în legătură cu teoria tăierii cărbunelui cu PE310ME BtuaioninccH juojm coseTCKoă ropnofi iiayun u TexHnitn: AKajeMHK A. M. TepnnropeB. ropnoe OT;țcjcaae PyMMHCKoro OOmeCTna KaateaepoB —AiKHP— KOfiTaBitio nepea ooGoft aajayy osuaKOMjreuua nmpoicux Kpyrcm repaus nusteHepoB a tcxhhkob PyMLin- eaoă Hapo,m, acHTeaMOCTLio a ^ocTumenuaMM BKtxaioiUHxea Jirojeft coBBTeKoii ropnoă nayKK a tcxhukh. B jipexMWm*nr HOMepax aiypuaja oiiyfaHKOBatiu rtno-fafauorpa'MFiecKMe naTepnajiu o saMeiaTejtHMx co- ucrciaix yaeHHx: aKa^einute A. A. Ceorbuceom a asa^e- MHK6 . . Jț. IIIeBHKOBe, SSUBHt u jțeaTeaBnocTt KOTOpHX Moaser cjyatMTi «pkum npiiMepoM CessaBeTHoro cjyîKeHua aayac a Pojune. B nacToameu HOMepe nyfauKyjo-rcH MaTcpuajn o bubjhm m AesTeJitnocTM asaxeuuEa AreKcaHApa MaTpo*aBOBMaa TepnuropeBa. AaeTca KpaTxaa faorpa^jia, onucuBaeTCH TexHuiecKaa a HayaHO-neAarorauecKaa ițeaTeJUnoctb, OTMenaRTca rraB- nefinme ipy^M u xapaKTepusyeTCs ocnoBnoe HanpaMemie HaymiJx pafat. repune orje-ieane AJKHP aseraer or Bcero eep^pa BM,XaK>meMyca coBercKoay yiesoMy b narpnoTy, ana^e- miKy A. M. TepnuropeBy, s^opoBM u jajBHeiinmx ycnexon b cro nao^oTBopaoK pafiore. mașini-haveuse, automatizarea mașinilor haveuse, bazele științifice pentru proiectarea combinelor de cărbuni, etc. Anul trecut academicianul A. M. Terpigorev a împlinit vârsta de 75 ani și totodată 50 de ani de activitate științifică, didactică și socială. . Acest eveniment a fost remarcat de întreaga presă sovietică de specialitate. Desvoltarea învățământului minier superior și desvoltarea industriei miniere din URSS sunt strâns legate de numele academicianului A. M. Terpigorev. Activitatea lui îndelungată și productivă pentru progresul științei și tehnicei miniere, pentru refa- cerea și desvoltarea industriei miniere socia- liste, servește ca exemplu pentru generații de in- gineri de mine și oameni de știință sovietici. RfiSUM^ I/acad^micien A. M. Terpigorev On ennonce les donnees biographiques et de VactiviU technique, scientifique et didactique de l'aca- demicien A. M. Terpigorev. Son activite scientifique et didactique a commence en 1897 â l’Ecole Superieure de Mines d’Ekateri- noslav. Elle est combini avec des Cours â l’Uni- versite des Ouvriers. Apres qu’on lui a retire la peine d’exil.il est nomme professeur â la cathedred’ex- ploitation miniere d’Ekaterinoslav, â la suite d’une dissertation soutennue en 1906 â l’Institut de Mines de Petersburg et en 1922 il est transfere ă l’Aca- demie de Mines de Moscou. En 1934 on lui decerne le titre de Docteur es Sciences Techniques et en 1935 H devienl membre actif de V Academie de Sciences de U.R.S.S. De 1937—1946 A. M. Terpigorev ditient la chaire de maehines pour la mecanisation de l'exploi- tation, â l’Institut de Mines de Moscou, et de 1947 la chaire des methodes d'exploitation des gisements slratiformes. On donne des details precieux sur son activite tech- nique et scientifique dans le cadre de laquelle ilapublie des travaux de grande valeur, en ce qui concerne l’action de privenir les explosions de grisou, la des- cription du bassin charbonier de Donetz, l’exploi- tation des gisements, le transport des charbons, etc. L’academicien A. M. Terpigorev a atteint 75 ans en 1946 et 30 ans d'activite scientifique, didac- tique et sociale. 104 622.245-544(47) TEHNICA SOVIETICĂ A ACIDIZĂRII SONDELOR DE GAZE ȘI ȚIȚEI de I. M. MURAVIEV fi A. P. CRÂLOV In roce cor pacte puțin permeabile ca unele gresii și caP .re, scurgerea lichidului și a gazelor spre sondă este adeseori deficientă în ciuda unor depresiu- . importante. In asemenea cazuri pentru intens' .carea curgerii se poate recurge la dife- rite măsuri artificiale menite să mărească permea- bilitatea zonei vecine cu talpa sondei și anume: tratarea chimică, acțiunea mecanică, etc. In roci calcaroase (calcare, dolomite) procedeul cel mai des întrebuințat este tratarea tălpii și zonei vecine cu acid clorhidric. Această metodă este bazată pe proprietatea cunoscută a acidului clorhidric de a disolva rocele calcaroase și calca- ro-magncziene. Clorura de calciu și clorura de magneziu obținute în urma reacției se disolvă ușor în apă ceea ce contribue la eliminarea lor rapidă din strat. An- hidrida carbonică, sub forma de gaz, sau disol- vată în apă —în funcție de presiune ■— se elimină și ea fără dificultate. La introducerea acidului la talpa sondei, se va produce înainte de toate o reacție a acidului cu suprafața netubată a stratului. De aci rezultă o mărire oarecare a diametrului găurii de sondă. Această mărire, însă, va fi atât de neînsemnată, încât nu va avea nici un efect practic. Dacă se presupune, că într o gaură de 6"diam, se procedează la tratarea zonei din jurul tălpii, deschise pe o lungime de io m, volumul soluției de acid conținut în această gaură netubată de io m înălțime este egal cu 0,176 m3, iar suprafața laterală a pereților sondei expusă tratării este egală cu 4,7 ma. Conform ecuațiilor de reacție, pentru disolvarea a 100 kg de calcar trebue 73 kg de HC1, sau 100 kg de HC1 disolvă 175 kg de calcar. Dacă vom admite că reacția se va produce cu o cantitate de 0,2 m3 acid clorhidric într’o soluție de 10% socotind că 1 m3 din această soluție conține cca 105 kg de HC1, rezultă că volumul de acid intro- dus în sondă va disolva cca 29 kg de carbonat de calciu. Greutatea specifică a calcarului (având *) Preludate după «Exploatarea zăcămintelor pe- troUfere» de I. M. MURAVIEV și A. P. CRÂLOV. o porozitate medie de 15%) fiind de cca 2,2 t/m, volumul rocei disolvate va fi de 0,013 Supra- fața laterală a pereților sondei fiind de 4,7 m3, grosimea stratului de rocă disolvat va fi de numai 0,00275 m sau 2,75 mm, adică o mărire a dia- metrului găurii cu 5,5 mm. In mod analog, găsim pentru dolomit că: 100 kg HC1 disolvă 126 kg de dolomit; 0,2 m3 de HC1 de 10% va disolva cca 26,5 kg sau cca 0,012 m3 de rocă. Rezultatul va fi mărirea diametrului găurii cu cca 5 m/m. O mărire atât de neînsemnată a diametrului sondei nu poate avea nici un efect asupra curgerii țițeiului. Deaceea menirea principală a tratării sondelor cu acid clorhidric este introducerea acidului în rețeaua de canale capilare ale rocei din jurul găurii, cât se poate mai departe de pereții ei, cu scopul de a lărgi aceste canale și de a ameliora comunicațiile lor reciproce, mărind astfel poro- zitatea și în deosebi permeabilitatea zonei din jurul tălpii, ceea ce contribue la eliminarea rezis- tențelor și la intensificarea drenajului lichidului și gazelor spre sondă. Pentru aceasta adeseaori este necesar ca pom- parea acidului în rocă să se facă cu presiune mare. Creșterea presiunii micșorează iuțeala reacției de disolvare; acelaș efect îl are și scăderea tem- peraturii. Și una și alta contribue deci la pă- trunderea în rocă a acidului încă în stare activă și la o reacție ulterioară pe o mai mare suprafață de contact. Din contra, creșterea temperaturii accelerează brusc reacția. Astfel, de pildă, pentru dublarea iuțelii de reacție este suficientă o creștere a tem- peraturii de io®—I5°C. Cercetări de laborator au arătat că iuțeala de reacție este direct proporțională cu concentrația acidului; de aceea pentru neutralizarea acidului se adaugă apă soluției de acid. Insă, pentru neu- tralizarea completă a unei soluții concentrate trebue mai mult timp decât pentru neutralizarea unei soluții puțin concentrate. Din această cauză se recurge —-pentru tratarea varietăților de cal- care poroase și foarte permeabile —la soluții de slabă concentrație cu scopul de a încetini reacțiile. 105 în special dacă nu este nevoie de presiuni mari. Acidul clorhidric industrial, livrat de uzinele din U.R.S.S. după Standardul de Stat GOST 1382—42, conține cel puțin 27,5% HC1. Acelaș acid poate să conțină acid sulfuric și fier *). Acidul clorhidric sintetic, conform GOST 857— 41 conține 31% HC1. Acest acid nu poate avea un conținut de acid sulfuric mai mare de 0,005% și de fier mai mare de 0,01%. Aplicarea însă a unor acizi atât de concentrați nu se recomandă în nici un caz. din cauza ac- țiunii lor corozive asupra metalelor, ceea ce duce, cu toate măsurile preventive ce s’ar lua, la di- strugerea rapidă a echipamentului. Afară de aceasta, acidul foarte concentrat, pe lângă cal- care și dolomite, disolvă, într o anumită măsură și anhidritul (CaSO4) și gipsul (CaSO4.2H?O) care adeseori se găsesc împreună cu ele, iar când se produce neutralizarea acidului aceste săruri se depun repede și înfundă porii rocei. Deaceea pentru tratarea sondelor este necesar să se întrebuințeze un acid a cărui concentrație să permită prevenirea coroziunii echipamentului metalic și care, contribuind la disolvarea optimă a rocclor calcaroase, ar împiedeca disolvarea ame- stecurilor străine care, ar putea să se depună. In urma cercetărilor de laborator și de șantier, s'a găsit că, pentru tratarea sondelor, concentra- ția cea mai convenabilă a acidului este de 6— 15%. Această concentrație se obține prin adău- gire de apă. In tabloul 1 se redau datele necesare asupra cantităților de acid concentrat (27% HC1) în ki- logranre (numărătorul) și de apă în metri cubi (numitorul) pentru obținerea diferitelor canti- tăți de soluție de concentrație dorită. Pentru controlul calității soluției cu ajutorul areometrului se poate folosi tabloul 2. Dacă concentrația inițială a acidului este alta decât 27%, calcularea cantității de acid necesară pentru pregătirea unei soluții de o concentrare dorită se face în felul următor: Se compune o relație care arată ce cantitate de HC1 în kg se găsește de prisos în acidul clor- hidric concentrat și lipsește în apă față de cea necesară pentru concentrația dorită. Notând prin A cantitatea în kg de HC1 conținută într’un m3 de acid concentrat, prin C conținutul de HC1 în apă și D acela conținut într’un m3 de acid de concentrație dorită, calculul se va face în or- dinea următoare: A\ /B /D\ Scăzând D din A găsim E; scăzând D din C găsim B. Cantitatea necesară de acid concentrat se calculează după relațiile obținute. h După standard acidul de calitatea I nu trebue să conțină mai mult de 0,4% SO4H2 și 0,03% Fe, acidul de calitatea II nu trebue să conțină mai mult de 0,6% SO,Ht, conținutul de fier nefiind normat. Exemplu. Se urmărește pregătirea unei soluții de acid de o concentrație de 10%, concentrarea inițială a acidului este de 31%, adică, după Beaume densitatea sa este 19,5%. Conform tabloului 2 găsim: A £^360 kg; C=O; DS105 kg. A—D=E = +225 kg. C—D=B= —105 kg. Astfel excedentul de HC1 într’un m3 de acid clorhidric concentrat la 31% față de o concen- trație de 10% este mai mare decât lipsa de HC1 în apă față de o soluție de aceeași concentrație de io° de 255:105=2,43 ori. Deci pentru a ob- ține o soluție de HC1 de 10% trebue adăugat la fiecare m3 de apă 1:2,43=0,412 m3 de acid de concentrație 31 %. TABLOUL 1 Cantitatea de acid clorhidric ^27% HCl) și de apă necesară pentru prepararea de soluții de diferite concentrații Volumul soluției m3 Concentrația dorită în % 6 8 IO 12 14 I 230 0,80 310 o,73 39° 0,66 470 0,59 550 0,52 2 460 1.59 660 1,46 780 1.32 940 L17 1100 1,04 3 690 2,39 920 2,19 1170 1,98 1410 1,76 1650 1,56 5 1140 3,98 1530 3,65 1940 3,30 2360 2,33 2780 2.57 8 1830 6.37 2460 5,84 3110 5,28 3770 4,68 4400 4,16 IO 2280 7.97 3080 7,30 3890 6,60 4720 5.87 5560 5,14 12 2740 9,57 3700 8,76 4670 7,92 5660 7,°4 6660 6,18 15 343p ir,97 4630 10,95 584° 9,90 7070 8,80 8310 7,74 20 4580 15,97 6180 14,60 7780 13,20 9420 11.75 11060 io,34 25 5730 19,97 773° 18,25 9730 16,50 IT77O 14,70 13810 12,94 TABLOUL 2 Greutatea specifică la i5°C Grade Beaumă Concentrația în % Conținutul de HC1 la 1 m3 de soluție Greutatea specifică la 15° C Grade Beaumă Concentrația în % Conținutul de HC1 la 1 m3 de soluție L03 1,04 L05 1,06 1,07 1,08 1,09 4,1 5.4 6,7 8,0 9,4 10,6 n,9 5,15 8,r6 10,17 12,19 I4A7 16,15 18,11 63 84 107 129 152 174 197 1,10 I,II 1,12 133 IA4 iA5 1,16 13,0 14,2 *5,4 16,5 17,7 18,8 19,8 20,01 21,92 23,82 25.75 27,66 29.57 32,52 220 243 267 291 315 340 366 106 2. Reactivi întrebuințați la tratarea sondelor cu acid clorhidric Tipurile standardizate de acid clorhidric citate mai sus și conținând SOs>o,2% nu se pot între- buința fără o tratare prealabilă. Din cauza pre- zenței acidului sulfuric, poate avea loc o reacție însoțită de formarea gipsului, ale cărui cristale se depun din soluția de reacție. Eliminarea prealabilă a acidului sulfuric se obține prin adăugarea de clorură'de bariu la so- luția de acid clorhidric, iar sedimentul insolubil de barită rezultat se îndepărtează. Decantarea acidule' sulfuric trebue făcută într'o soluție de o concentrai., nu mai mare de 15% întrucât clorura de bariu vî se disolvă bine într’un acid concentrat. Acidul clorhidric disolvă bine fierul și oxizii de fier și de aluminiu, care se găsesc adeseori în roca dela talpa sondei sau în apa cu care se pre- pară soluția de acid. Se produc atunci reacțiile următoare: Fe+2HCl=Fe Cla-(H2 Ulterior clorura feroasă se transformă de obicei în clorura ferică La dizolvarea oxizilor de fier și de aluminiu avem: 6HC1 -j-Fe2O3=2FeCl3 -HH^O 6 CH1-?A12O3=2 A1C13+3H2O. Sărurile de Fe și Al obținute după neutrali- zarea acidului se depun în cantități mari. Din această cauză acidul trebue tratat, înainte de în- trebuințare, în două feluri: a) prin adăugarea unei cantități de acid acetic variind între 0,8—2,0% din volum (socotind un acid acetic de 100%) care intrând în reacție cu sărurile de fier, formează combinații care rămân în soluție (stabilizarea acidului); b) prin introducerea în soluție de inhibitori pentru a împiedica acțiunea de coroziune a aci- dului asupra burlanelor de tubaj, tubingului și celuilalt echipament metalic. Când se produce reacția între soluția de acid și metal, ionii pozitivi de hidrogen din HC1 se îndreaptă către particulele de Fe încărcate ne- gativ din suprafața metalică, unde se neutralizează hidrogenul ridicându-se sub forma de bășici, iar ionii clorului din HC1 formează împreună cu Fe clorura de fier, Procesul de inhibare a aci- dului constă în a împiedica hidrogenul de a ajunge până la suprafața metalului. Acest rezultat se obține prin introducerea în soluție a unor com- binații organice, ale căror molecule, fiind complet neutre, sunt încărcate pozitiv la o extremitate și negativ la cealaltă: « molecule heteropolare ». Prezente într’o soluție ele sunt atrase de polul lor pozitiv către părticele de metal încărcate ne- gativ și astfel formează la suprafața metalului un fel de strat impermeabil. Aceasta împiedică trecerea ionilor de fer în soluție, neutralizarea ionilor de hidrogen și transformarea lor în gaze (hidrogen). Ca inhibitori pot fi întrebuințați diferiți compuși organici complexi, combinații de arsenic, mer- captani, etc. In URSS se întrebuințează o soluție de 40% de formaldehidă (CHgO) și 60% apă. Se adaugă 0,25% de formalin dintr’o soluție de formaldehidă de 100% sau 0,6% dintr’o soluție de 40%, adică 6 kg de formalin pentru fiecare tonă de acid de 10%. In ultimul timp inhibițiunea acidului se face cu «unicoli» care sunt produse din deșeurile pro- venite dela industriile de celuloză și de produse farmaceutice. Se întrebuințează următoarele tipuri de unicoli: U—2, U—K și M—N. Primele două sunt în stare lichidă, U—K fiind o concentrație de U—2 obți- nută prin tratarea cu aburi a acestuia; unicolul M—-N se prezintă sub forma de praf. Inhibitorul U—2 se adaugă soluției într’o pro- porție de 5% din volumul de acid clorhidric de o concentrație de 27% conținut în soluție; can- titatea de U—K adăugată de obiceiu nu este mai mare de 0,125% iar aceia de M—N nu trece de 1%, în volum, pentru un acid clorhidric dc 27%. Adăugirea inhibitorului U—2 în propoiție de 10% din volum permite păstrarea acidului clorhi- dric într’un butoi metalic obișnuit timp de 6 luni. Pe măsură ce se produce neutralizarea acidului datorită contactului cu roca, cantitatea produ- selor de reacție care trec în soluția apoasă crește. Cu cât concentrația soluției care a provocat reac- ția este mai mare, cu atât crește viscozitatea și tensiunea superficială a soluției ceeace îngreu- nează adeseori recuperarea soluției din rocă, în special în roci puțin permeabile. In scopul de a reduce tensiunea superficială a soluției după reac- ție și pentru a înlesni îndepărtarea ei din rocă, se recurge la diferite feluri de «intensificatori» cate se adaugă soluției în timpul preparării. In- troducerea intensificatorului în soluție provoacă mișcarea tensiunei superficiale a soluției și con- tribue la pătrunderea sa mai adâncă în rocă. Lucrările Laboratorului. Central de Cercetări Științifice (T.N.I.L.) din regiunile petrolifere din Răsăritul U.R.S.S.-ului, au selecționat o serie de intensificatori ca: a) contactul negru neutralizat; b) uleiurile de pin; c) creozotul; d) diferiți alcooli și uleiuri. Contactul negru neutralizat (NCK) este un pro- dus obținut după tratarea unor distilate din țiței cu acid sulfuric fumans și este compus în principiu dintr’un amestec de diferiți acizi sulfonici. El se prezintă sub aspectul unui lichid gros, de culoare închisă care se amestecă cu apă în orice proporție. Adăugat soluției de acid ei contribue la accele- rarea reacției în roccle care se disolvă greu și, invers, la încetinirea ei în rocele care se disolvă bine. Această proprietate prezintă un mare avan- taj la tratarea sondelor care exploatează roci calcaroase de solubilitate diferită. Acest reactiv adăugat acidului clorhidric reduce tensiunea su- perficială la mai puțin de jumătate. Astfel, după 107 datele furnizate de TNIL din Bașnefti, adăugând 0,25 % de NCK acidului diluat, tensiunea interfa- cială a acidului în contact cu țițeiul, scade dela 26 până la 11 dyne/cm. Afară de aceasta NCK este și un bun desemulsi- onant. Conform instrucțiunilor în vigoare, se poate adăuga acidului o cantitate de NCK în proporție de 0,3—0,4% în volum, după gradul de concen- trație al acidului. Uleiul de pin și creozotul sunt în acelaș timp buni intensificatori și buni inhibitori. Afară de aceasta uleiul de pin contribue într’o anumită măsură și la reducerea iuțelei de reacție, întrebuin- țarea lui fiind indicată din această cauză la tra- tarea rocelor ușor solubile. Creozotul, din contra, accelerează reacția și este indicat la tratarea ro- celor care se disolvă greu. Uleiul de pin se în- trebuințează într’o proporție de 0,25% în volum iar creozotul într’o proporție de 0,75—1 %, pro- porțiile fiind calculate pentru o soluție de acid de 10%. Unii alcooli, uleiuri precum și alții reactivi au și ei proprietatea de a reduce tensiunea su- perficială a soluțiilor de acid, dar din cauza costului lor prohibitiv nu se întrebuințează până acum. Când talpa sondei este formată din roci sili- cioase sau există o crustă de ciment, se poate ca, în urma reacției, să se formeze un gel de acid silicic, care va colmata porii rocei. Pentru a îm- piedica aceasta trebue adăugat acidului 1—2% acid fluorhidiic care disolvă acidul silicic fără ca să se producă depuneri ulterioare. In practica tratării sondelor cu acid clorhidric se poate adeseori ivi necesitatea de a izola talpa sondei de acid mai cu seamă dacă talpa stratului exploatat conține apă. Pentru aceasta se între- buințează de obicei o soluție concentrată de clo- rură de calciu de o densitate de 1,2—1,3. In lipsă de clorură de calciu se poate întrebuința și apă sărată având o densitate mai mare decât cea a soluției dc acid cu cel puțin 0,1—0,15 gr pe cm3. După terminarea operațiunilor de tratare aceste soluții se elimină ușor din sondă. Se procedează la fel și pentru a izola în mod provizoriu diferitele porțiuni al unui complex, la tratarea parțială a zonelor separate. In acest scop se poate întrebuința diferite tipuri de patere precum și substanțe izolatoare care se introduc în sondă în stare lichidă și se transformă repede în geluri, neamestecându-se cu acidul. Varietatea și marele număr ce reactivi care trebue adăugați acidului pentru a conduce reac- țiile în direcția dorită complică adeseori procesul tratării chimice a sondelor. Pentru fiecare caz concret trebue să se aplice o tehnologie precisă atât la prepararea soluției de acid cât și la intro- ducerea și ulterioară în sondă, pe bază de cercetări de laborator minuțioase. Aceste cerce- tări arată că atât calitatea cât și cantitatea so- luției de acid variază după condițiunile în care se aplică tratarea. PE3I0ME .IIpMHițnnLi h TexHmrecKne mcto^li KncjioTHoă od- padOTKU Hed>THHMX H ra30BMX CKBaiKHH, npHMe- mreanic b CCCP. HajiaraiOTCa iipUHUHUH sa Koiopnx ocHonuBaeTea ono- coG yBeaHiemia aoGimh aeo™ uocpejcTEOM oGpaGoTKM eKBaa;un cojsmott laiejOTOfi, pacTBopnouțeâ usBeoTKOBhie m B3necTK0B0-MarHeana.wnt.re nopo^u. HpK oCpafîoTKc eKBaatHH HeoOxojBMO npimeHan. kh- cjoTy oapeseiemoM KOHițeHTpaiym (6—15%) jJta npe- AOBpanțeHBH Koppoaun oGeajHMx u BKcraoaTauHOHHMx TpyG. B CCCP yciienrao upuMesseTCa KHCaOTHas oGpaGoTKa nc^Tannix aaucaccii npe^eraBJtaeMKtx ueeiaHHiiKaMii 11 M3i)ecTnaKaiui, noepexerBox cTaHjapTHtjx pacTBopoB eo- jaHofi khcjotu. 3th paoTBopH upej.BapuTeju.no oGpaGa- TMBsaoTca joGaaKoft yKcyenoit bhcjotbi b KOjm'iecTBe 0,8—2,0% ot m npjioa^Koft ocodtuc uhemGhtopob c rjeaiio npejțynpeJMBHHH Koppoauu oSopyjOBaHna. B eraTte yKashtnaiOTea paajmuHKte MRruCuTopM a hhtchch- *iiKaTOptr npHMCHaeMi.re b CCCP, b pesyjrtTaTe jtaGopa- TOpHMZ Mce.iejoBaHMfi. RJâSUMlS La tehnique sovidtique de l’acidisation des sondes ă gaz et de pdtrole. On donne les -principes sur lesquels est basie la methode de l’augmentation de la production de pe- trole par le traitement des sondages â l’acide chlor- hydrique, qui a la propriiti de dissoudre les roches calcareuses et calcar o-magnisiennes. Pour le traitement des sondages, on doit se servir d’un acide d’une concentration qui permetirait de pre- venit la corrosion de l'iquipement metallique. La plus convenable concentration de l’acide est de 6—15%. En U.R.S.S,, oît la methode de l’acidisaiion est appliquee avec succes dans des gisements constitues par des roches d’une permeabilite reduite, soit des greș, des calcaires, il existe des types stăndardisis d’acide chlorhydrique. On peut employer ces types d’acides seulement apres un traitement prealable, ă cause de la presence de l’acide sulfurique. On effectue ce traitement au moyen de certaines r^actions. On rfalise le traitement par l’addiiion d’une quantite d’acide acetique variant entre 0.8—2.0% en volume et par l’introduction d’inhibiteurs dans la solution pour empecher l’action de corrosion de l’acide sur les tubes de sondage, le tubing et l’entier equipement metallique. On montre une serie d’inhibiteurs et renforțateurs employis en U.R.S.S. comme suite des travaux du Laboratoire Central de Recherches Scientifiques. 108 622.245-1(47) BURLANELE SOVIETICE PENTRU SONDELE DE PETROL ȘI GAZE de Ing. TRAI AN GAGIU In cadrul ajutorului continuu pe cam Uniunea Sovietică îl acordă industriei noastre _ ,m exportul în R.P.R. al diferitelor mașini .^ule, aparate și materiale, industria petroJ’’'^.a va primi și bur- lane pentru sonde. Crelem necesar a prezenta tehnicienilor din șantierele noastre de petrol și gaze, burlanele sovietice. Această prezentare va servi la luarea măsurilor necesare pentru ca bur- lanele sovietice, odată sosite, să poată fi neîn- A) Ticuri de burlane sovietice După modul de fabricare, burlanele cu filet se împart în: i. laminate, de dimensiuni 5"—14" inclusiv (se propune a se fabrica și 16";; 2. sudate, de 16, 18 și 20". După forma legăturii filetate a burlanelor se deosebesc: Fig. 1. — Burlane obișnuite cu grosimea peretului uniformă. târziat folosite. Măsurile necesare de luat rezultă din diferențele de construcție care există între unele dimensiuni de burlane sovietice și cele folo- site până acum la noi. Acestea se referă în special la construirea sau adaptarea pentru unele diame- tre de burlane, a elevatoarelor, a perlelor de tubaj, clești de tubaj ș.a. 1. Burlane obișnuite cu grosimea peretelui uni- formă și cu mufă separată. Acestea sunt burlanele folosite azi în URSS și ale căror caracteristice sunt arătate în tabloul 1 și fig. 1; 2. Burlane cu capete îngroșate, proectate a fi fabricate, pentrucă au o rezistență mai mare la înșurubare (tabloul 2 și fig. 2) ; 109 TABLOUL Nr. i Burlane sovietice obișnuite (neîngroșaie și cu mufă separată) Diame- trul Burlanul Număr pași/țol i | Conicitate filet Lungime N mm Diam. exterior CD mm Mufa Petrecerea mufei peste filet RR mm Greutate Presiunea de probă Grosime pe- rete mm Diametrul Diam. retrag. Q mm Adânc, retrag. <7 mm l £ E ^1 a a fc; * Burlan kg/ml । 1 Mufa (aprox.) kg Exterioară Interioară nominal țolij exter. OD mm Inter. ID mm Șablon mm gr. A at. gr. C at. g.. D at. gr. A at. gr. G at. . gr. D at. 5 146 7.0 132 128.8 8 1/32 191 166 148 11 6,5 0 24,00 8,7 — 170 200 116 135 i79 5 146 9,0 128 124,8 8 1/32 191 166 148 11 6,5 0 30,41 8.7 — 240 280 153 180 235 6 168 7.0 154 150.8 8 1/32 194 188 170 16 6,5 0 27,79 9.3 125 — — 100 118 155 6 168 7,5 153 149.8 8 1/32 194 188 170 16 6.5 0 29,69 9,3 — 155 180 108 127 165 6 168 9,0 150 146,8 8 1/32 194 188 170 16 6.5 0 35,29 9,3 ■ — 195 235 132 156 190 6 168 10,0 148 144.8 8 1/32 194 188 170 16 6,5 0 38,97 9.3 — 225 270 148 170 igo 6 168 11,0 146 142,8 8 1/32 194 188 170 16 6,5 0 42,59 9.3 — 255 300 — 170 190 6 168 12,0 144 140,8 8 1/32 194 188 170 16 6,5 0 46,17 9,3 — 285 330 — 170 190 7 194 8,0 178 174,8 8 1/16 203 216 196 16 6.5 0 36,71 22,5 — 135 155 98 116 152 7 194 9,5 175 171,8 8 1/16 203 216 196 16 6.5 0 43.23 12,5 — 175 210 119 140 184 7 194 11,0 172 168,8 8 1/16 203 216 196 16 6,5 0 49.64 12,5 — 210 255 140 164 190 8 219 8,0 203 199,8 8 1/16 203 243 221 16 7.5 0 41,63 15.0 loo IIO 125 87 103 . 134 8 219 9,5 200 196.8 8 1/16 203 243 221 16 *7.5 0 49,08 15,0 119 150 170 105 124 162 8 219 11,0 197 198.8 8 1/16 203 243 221 16 7>5 0 56.43 15,0 138 180 215 122 144 189 9 245 8,0 299 225 8 1/16 203 269 247 16 7,5 0 46,76 *7,3 76 — — 77 91 119 9 245 9.0 227 223 8 1/16 203 269 247 16 7,5 0 52,38 17,3 91 IIO 130 86 102 132 9 245 10,0 225 221 8 1/16 203 269 247 16 7,5 0 57,95 17,3 105 135 135 96 113 143 9 245 11,0 223 219 8 1/16 203 269 247 16 7,5 0 63.48 17,3 120 155 180 to8 127 165 IO 273 8,0 257 253 6 1/16 216 298 275 16 7-5 0 52,28 21,5 65 — 7° 81 107 IO 273 9,0 255 251 6 1/16 216 298 275 16 7,5 0 58,60 21,5 85 90 95 80 92 T2I IO 273 10,0 252 248 6 1/16 216 298 275 16 7,5 0 67,97 21,5 105 115 135 91 107 141 IO 273 12,0 249 245 6 1/16 216 298 275 16 7,5 0 77,24 21,5 120 150 175 106 125 164 II 299 8,0 283 279 6 1/16 216 325 301 16 7,5 0 57,41 24.3 57 — — 63 74 97 II 299 9.5 280 276 6 1/16 zt6 325 301 16 7.5 0 67,83 24.3 73 80 90 75 89 115 II 299 11,0 277 273 6 1/16 216 325 301 16 7,5 0 78, 6 24,3 9i IIO 130 87 103 133 II 299 12,5 274 270 6 1/16 216 325 301 16 7.5 0 88,32 24,3 108 140 160 100 118 155 12 325 8,5 388 304 6 1/16 229 351 327 16 8,5 0 66,33 28,0 5« • — 61 72 94 12 325 10,0 305 301 6 1/16 229 351 327 16 8,5 0 77.68 28,0 70 75 80 72 85 III 12 325 11,0 303 299 6 1/16 229 352 327 16 8.5 0 85,18 28,0 85 95 105 80 94 123 12 325 12,5 300 296 6 l«6 229 351 327 16 8,5 0 96,33 28,0 97 120 135 91 107 141 13 ■351 9,0 333 329 6 1/16 229 376 353 16 8,5 0 75,9i 29,0 52 — — 60 71 92 13 351 10,0 33i 327 6 1/16 22Q 376 353 16 8.5 0 84,10 29,0 57 60 60 67 78 102 13 351 12,0 327 323 6 1/16 229 376 353 16 8,5 0 100,32 29,0 68 100 IIO 80 94 123 14 877 11,0 355 35i 6 1/16 229 402 379 16 8,5 0 99.29 3T>° 60 65 65 68 80 105 14 877 12,0 353 349 6 1/16 229 402 379 16 8,5 0 108,02 31.0 65 80 90 74 88 114 16 426 11,0 4<>4 399 6 1/16 229 451 428 16 8,5 0 112,58 35,0 47 47 47 60 71 92 16 426 12,0 402 397 6 1/16 229 451 428 16 8,5 0 122,52 35,o 60 60 50 66 77 100 18 478 II,0 456 451 6 1/16 229 503 480 16 8,5 0 126,68 — 35 35 35 54 63 82 18 478 12,0 454 449 6 1/16 229 503 480 16 «,5 0 127,91 — 45 45 45 59 68 90 20 529 12,0 5°5 500 . 6 l/r6 229 554 531 16 8,5 0 153.00 — 32 3'2 32 53 61 90 Fig. 2. — Burlane cu capete îngroșate- 3. Burlane umflate (cu mufa din corp sau fără mufă) tabloul 3 și fig. 3). In sensul crescând al diametrclor, burlanele sovietice până la 11” inclusiv au corespondenți perfecți în A P I, dar cu altă denumire (diametru nominal), neavând corespondenți în «sovietice » burlanele API de 4,3/4”, 5%’’ 6" și 7”. începând cu 12” până la 20”, builanele sovie- tice sunt diferite și deci, pentiu acestea, în spe- cial, pe lângă cele de 7” Sov., trebue luate măsu- rile necesare, de adaptate sovietice, la care se adaogă faptul că la acestea pot fi folosite rațional sapele sovietice cu role. 110 Vig. 3. — Burlane umflate cu mufe din corp. TABLOUL 2 Burlane mistice cu capetele îngroșate și mufe separate Diametrul Dimens. burlanului Lungimea Lungimea mm Dimensiunea mufei lățimea supraf. R mm Greutatea Nominal mm Bxter. DN mtn Grosimea pe- rete mm Diametrul Părții îngraș. M mm \ E E * i a Diametrul Adâncimea re- trageri q mm Părții neîngroș. kg/ml Mufei + 2 îngtoș. kg Inter. ID 111111 i 0 cn Exter. CD mm retrageri Q mm 5 T38 7 124 121 125 20 191 166 148 TI 6,5 22,62 18,6 5 T40 9 . 124 121 125 20 191 166 148 II 6,5 26,04 18,6 6 159 7-5 144 I40 125 20 194 188 170 16 6,5 28,02 zlSo 6 162 9 144 I40 125 20 194 188 T70 16 6,5 33,96 21,80 6 164 IO 144 I4O 125 20 194 188 170 16 6.5 37,98 21,80 6 166 II 144 I4O 125 20 194 188 170 16 6,5 42,06 21,80 7 186 8 170 166 125 20 203 216 196 16 6,5 35,12 27,1 7 189 9.5 170 166 125 20 203 216 196 16 6,5 42,05 27,1 7 192 II,0 170 166 125 20 203 216 196 16 6,5 49.i8 27,1 8 211 8 195 191 125 20 203 243 221 16 7,5 40,05 31,5 8 214 9,5 195 191 125 20 203 243 221 16 7,5 47,9i 3L5 8 217 II 195 J9I 125 20 203 243 221 16 7.5 55,88 3L5 9 237 8,0 221 217 125 20 203 269 247 16 »7>5 45,18 35,9 9 239 9,o 221 217 125 20 203 269 247 16 7,5 51,05 35,9 9 241 10,0 221 217 125 20 203 269 247 16 7,5 56,97 35,9 9 243 II,'o 221 217 125 20 203 269 247 16 7.5 62,94 35,9 IO 265 9 247 243 135 20 216 298 275 16 7.5 56,18 44,° IO 268 10,5 247 243 135 20 216 298 275 16 7.5 66,68 44,o IO 271 12,0 247 243 135 20 2T6 298 275 16 7.5 76,69 491» II 286 9,5 269 269 135 20 216 325 301 16 7-5 61,70 49>° II 291 II 269 269 135 20 216 325 301 16 7,5 75,96 49,0 B) Materialul burlanelor sovietice Sovieticii folosesc în general oțel grad « C » și «D» și mai rar, grad «A», otel similar celui din U.S.A. Pentru adâncimi mai mari de tubaj, de 3.000— 3.500 m, unde se cer rezistențe mai mari, Sovieticii au prevăzut un oțel special numit marca « AT » (giad AT) —-fabrica A-ndreev din Taganrcg. 1. Proprietățile tehnice ale oțelului grad AT. 1. Materialul C Mn Si °’45~-0,50% ^20-^30 % 0,20—0,37%. P nu mai mult de 0,04% S nu mai mult de 0,04% 111 TABLOUL 3 burlane sovietice cu umflături (cu mufă din corp sau fără muf d} Burlanul Umflătura trecerii i 1 Greut. corpului burlan kg/ml Presiunea de probă interioară Diam. nominal țoii Diam. exter. OD mm Grosimea pe- rete R mm Diametrul Diam. exter. la sfârșit CD mm | Lungimea ĂT mm Diam. retrag. Q mm Adânc, retrag. q mm Diam. extet. la bază D' nun Diam. inter, la bază d' mm inter. ID mm șablon ID mm J a * gt. « C » at. gr. « D » at. 5 146 7.o 132 128,5 157 TIO 148 11 153,7 I37,o 25 24,00 138 180 146 9,o 128 124,5 i57 153.7 30,41 183 239 146 10,0 126 122.5 158 X53.3 — —- 6 168 7.5 153 149,5 179 no 170 16 175,6 158,7 25 29,69 127 166 168 9,0 150 i46-5 179 175,8 35,29 156 204 168 10,0 148 144,5 180 x?7,6 38.97 175 229 168 11,0 146 142,5 182 179,2 < -— — 7 194 8,0 178 174,5 205 no 196 16 197,1 181,4 25 36,71 177 152 194 9.5 175 171,5 206 199,8 43,23 141 184 194 II 172 168,5 208 202,4 49,64 166 216 8 219 8,0 203 199,5 230 no 221 râ 222,2 206,4 25 41,63 102 134 219 9,5 200 196,9 231 224,9 49,08 I24 162 219 11,0 197 193,5 234 227,5 56,43 145 189 9 245 8,0 229 225 257 no 248 16 250,2 232,4 25 46,76 91 1x9 245 9.0 227 223 257 250,2 52,38 103 132 245 10,0 225 221 258 251,8 57.95 115 148 245 11,0 223 219 260 258,6 63.48 128 165 IO 273 9,0 255 251 285 120 276 16 275,9 258,1 25 58,60 92 121 273 10,5 252 248 286 278,6 67,97 108 141 273 12 249 245 288 28r,3 77,24 126 164 II 299 9,5 280 276 3X1 120 308 16 302,8 284,1 25 67,83 89 115 299 11,0 277 273 3X3 305,6 78.13 103 X33 299 12,0 274 270 3x5 308,3 88,32 Xl8 155 12 325 10,0 305 301 337 130 328 16 329,2 309,5 25 77.88 85 III 325 11,0 303 299 339 331,1 85,18 94 123 325 12,5 300 296 34i 333,8 96,33 108 141 2. Proprietăți mecanice a) Rezistența la rupere 75 kg/mm2 b) Limita de curgere 45 kg/mm2 începutul curgerii se determină după căderea pârghiei mașinei dc încercat sau după diagramă. c) Alungirea relativă nu sub 12% pentru lungimea eprubetei de 11,3 /F; nu sub 15 % pentru lungimea eprubetei de 5,65 ]/F; F suprafața secțiunii transversale a eprubetei. (De regulă proba se face cu eprubetă cu 1 =ir ,3^). d) Contracțiunea relativă a secțiunei transversale să nu fie sub 40%. e) Microstructura și dimensiunea grăuntelui. Microstructura trebue să fie fixă, mic-grăun- țoasă, dimensiunea aparentă a grăuntelui trebuind să fie numai mică decât Nr. 5 după A.S.T.M. Dimensiunile și celelalte date ale burlanelor marca . Toate dimensiunile burlanelor, mufelor, greutatea lor, grosimea pereților, datele filetului, condițiile de sortare, recepția și transportul bur- lanelor marca «AT» simt aceleași ca și pentru burlanele grad « C » și «D », P E 3 IO M E CoBercKue TpyOonpOBOaM Cojxacno nJiany noMOuțu, OKaBtreaeiioa nan Cobctckmm Corosou, Mina ne^Tauas npoMMnMeHHOCTb nojty^HT 6y- pitiiBm TpyOM. Abtop amst ormcamie rpyO ynoTpeSH irpuao^entr Tpu rafimuM c jeTan.HijMii cne- UU5Kamue yner nMyneHHMx pegyjiMaroB, noexe npose/țoaiia gren- TpueuKamm b eeatcKOM xoanaoTne. B aaKiuo'iCHJiu — Buanjienua pyKOBOAW’Uaa poJlB cobct- ckoM BMîtTpu^jncaiuiH u noMoup. onasanHas OJieKTpu®s- KarțM npoMBBe^ennoă b PyMBiHCKott Hapo^nott PecnyS- Junțe.- generale de desvoltare a țării noastre în viitorii 6 ani figurează la loc de frunte electrificarea Re- publicii noastre Populare. Regimul burghezo-moșieresc a lăsat și în acea- stă direcție o moștenire jalnică. Uzine electrice insuficiente ca număr și ca putere, cu agregate vechi și uzate, răspândite în med inegal în largul țării, instalate fără nici un criteriu rațional, ur- mărind numai câștiguri mari și imediate âle capi- taliștilor din țară și străinătate, însumează azi o putere totală de numai cca 600.000 kW. Această situație cerc o grabnică îmbunătățire; trebue să lichidăm starea de înapoiere a electrificării noa- stre, pentru a crea condițiile necesare industria- lizării țării și transformării socialiste a agricul- turii. Sarcini concrete au fost trasate în acest sens de P.M.R., în discursul ținut în cinstea zilei de 23 August 1949 de Tov. Gheorghe Gheorghiu- Dej: «Dictatura proletariatului va realiza în numai 5—6 ani o putere instalată dc cel puțin 2 mi- lioane kW. Partidul nostru consideră ca o sar- cină de cinste electrificarea treptată a tuturor satelor țării, astfel ca fiecare om să se bucure de lumina electrică ». Pentru realizarea acestor sarcini trebue să cer- cetăm cu atenție fazele prin care a trecut Uniunea Sovietică în opera de electrificare, realizată acolo cu rezultate atât de strălucite. Eliberat de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică, popond muncitor din țară noa-x stră, condus de Partid, luptă cu succes pentru construirea socialismului. Ra fiecare pas, în toate domeniile de activitate politică, economică, culturală și tehnică, primim din partea U.R.S.S., un ajutor frățesc și desin- teresat. Pentru a înfăptui cu succes sarcinile de elec- trificare a țării, trasate de Partid, să învățăm, să ne inspirăm și să ne însusiro bogata experiență a U.R.S.S. răsune U electrificat ion dans l’Union Sovietique une introdwtion d'ordre iddologique mon- trant l’importance de l’electricite dans le developpe- ment des jorces et des relations de production et le fait que seulement le regime socialiste peut realiser une electrification generale et systemaiiqiie, on fait. un bref historique du plan GOELRO. On passe en revue les principaux aspecis de sa realisaiion dans le domaine des centrales thermoelec- triques, hydroelectriques et de l'industrie electro- technique. On met en evidence l' importante de l’ electrification dans le milieu rural, en caracterisant par quelques chiffres les resultats obtenus. En conclusion on souligne le râie de l’electrifi- cation sovietique comme un facteur guidant et aidant V electrification dans la Republique Populam Rou- maine. PROFESORUL V. K. ARKADIEV Uniunea Sovietică serbează în acest an a 65-a aniversare a Profesoiului V. K. Arkadiev, una din figurile...reprezentative ale științei, și electrotehni- cei Sovietice, titularul catedrei «Bazele teoretice ale Electrotehnicei» și directorul Laboratorului de electromagnetism al Universității din Moscova. încă în secolul trecut numele lui Arkadiev deve- nise cunoscut prin cercetările asupra undelor ultra- scurte, relevând atunci, între altele, faptul ca pentru fier, nichel și oțel nu se pot realiza magne- tizări cu frecvențe peste 20 x io8/sec. (corespun- zând la unde de cca 1 cm). Printre lucrările dela începutul secolului, fă- cute sub îndrumarea lui la Universitatea din Moscova, se remarcă cercetările • asupra difracției luminei, asupra curenților Foucault și asupra mag- netismului, precum și construcția unui gene- rator de foarte înalte tensiuni (de ordinul de mi- lioane de Volți) pentru cercetări de laborator. In 1913 apare lucrarea « Teoria câmpului elec- tromagnetic in metale feromagnetice» și alte arti- cole, relevând noi aspecte ale magnetismului, între altele teoria noțiunii permeabilității magnetice complexe. Laboratorul fizico-chimic organizat de prof. 'Arkadiev în 1915 pune primele baze științifice în lupta contra gazelor otrăvitoare, unele din ele fiind publicate în « Bazele tehnico-științifice ale luptei contra gazelor» (1917).—In aceeași epocă prof. Arkadiev redijează «Buletinul Laboratorului Fi- zico-Chimic» și concepe o serie de aparate în tehnica cercetării gazelor ca: anemometre, reometre pentru determinarea vitezei gazelor în tuburi, măști de protecție și a. m. d. In 1927 este ales membru corespondent al Aca- demiei de Științe, iar din 1923 până în 1931 con- duce secțiunea de magneto-metrie a Institutului de Cercetări Științifice. Activitatea profesorului Arkadiev se îndreaptă din ce în ce mai mult spre studiul magnetismului. « Cercul de studii magnetice », « Laboratorul magnetic din Moscova», « Laboratorul de eledro-magnetism » reprezintă unele din etapele pe acest drum până la fondarea în 1939 a catedrei pentru bazele teo- retice ale electrotehnicei. Până în 1949 s’au elabo- rat aci peste 300 lucrări, între altele despre undele ultrascurte, despre anomaliile magnetice și despre spectrele magnetice, punând bazele unei noui dis- cipline «Spectroscopia magnetică ». O nouă tehnică experimental-teoretică «Stic- tografia», elaborată în 1934 permite reprezen- tarea grafică a fenomenelor magnetice cu ajutorul undelor centimetrice, —iar altă metodă desvoltată în 1940 indică posibilitatea cercetării prin trans- parență a izolanților și semiconductorilor. Cercetările asupra efectului de suprafață în diverse corpuri duc la bazele de construcție pentru un compresor de flux magnetic, permițând obți- nerea de câmpuri magnetice supra-intense. In 1944 simt de înregistrat cercetări asupra echilibrului magnetic pentru diverse corpuri și asupra periodicității acestui fenomen. Activitatea ultimilor ani s’a îndreptat spre «plu- tirea magnetică » în câmpuri create de supraconduc- tori, «plutirea conductorilor » în câmpuri de foarte înaltă frecvență și rezonanța magnetică nucleară. Pentru opera sa, care cuprinde peste 100 de lucrări și tot atâtea articole și note și în general pentru permanenta și rodnica sa activitate, pro- fesorul Arkadiev a fost distins cu ordinul Muncii și alte medalii. E. G. 119 CHIMIE 541.6:547 PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE TEORIEI STUCTURII COMPUȘILOR ORGANICI A LUI A. M. BUTLEROV de î. A. JDANOV Alexandru Mihailovici Butlerov este creatorul teoriei structurii compușilor, organici părintde chi- miei organice moderne. Rolul său în istoria științei este excepțional, marea Uniune Sovietică se mân- drește cu el, pe bună dreptate, el fiind unul din cei mai celebri fii ai ei. Se poate afirma deschis că lucrările lui Butlerov vor rămâne pentru mult timp un tezaur de idei pentru orice naturalist care se străduește să pătrundă în fondul fenomenelor naturii. Teoria structurii, creată de Butlerov, stă la baza reali- zărilor minunate ale sintezei organice; toate tezele sale mai importante și-au păstrat până astăzi va- loarea lor; mai mult decât atât, unele din ideile lui Butlerov au putut fi abia în prezent complect lămurite și deveni o stea călăuzitoare pentru cer- cetările viitoare. Care sunt deci ideile fundamentale ale teoriei lui Butlerov? In cartea «Legătura chimică și structura mole- culelor » I. Sârkin și M. Diatkina caracterizează în felul următor teoria structurii (vezi i, pag. 58) : «Cercetarea sistematică a unui număr colosal de reacții a dus pe chimiștii organicîeni la crearea teoriei formale a structurii care permitea descrierea materialului vast al chimiei organice și care și-a păstrat o mare valoare până în ziua de azi. Ideile teoriei structurale sunt foarte simple. Ajunge de a atribui hidrogenului o limită de valență, oxigenului două, azotului trei și carbonului patru, pentru a încadra în această schemă aproape în- tregul material experimental al chimiei organice ». Spre deosebire de teoria lui Berzelius care ex- plica forțele chimice ca o manifestare a forțelor electrice, adică explicând pe bază fizică reacțiile chimice — teoria structurală era profund formală. Ea a lăsat deschisă problema naturii forțelor chi- mice și s’a mulțumit să dea o rețetă eficace pentru reprezentarea structurii moleculelor ». Din « Uspehii Himii » Nr. 4/49, Voi. XVIII Totuși, trebue notat, că teoria structurală astfel descrisă, are puține puncte comune cu teoria structurii chimice, desvoltată de Butlerov. Pro- blema principală în teoria structurii nu este nici- de cum reprezentarea moleculelor cu ajutorul lini- ilor, cum își închipuie autorii citatului redat După ce ipoteza electrochimică a lui Berzelius s’a prăbușit sub presiunea datelor noi, mai ales în urma descoperirii reacției de substituire, în chimia organică au triumfat concepțiile unitare ale lui Gerhardt. Gerhardt și-a construit sistemul său, renunțând la orice ipoteze despre structura internă a moleculei considerând numai compoziția com- binațiilor și acordând acestei compoziții impor- tanța hotărîtoare în determinarea comportării chi- mice a unei particole. Gerhardt a subliniat (2. pag. 31), că «pentru unul și acelaș corp care se formează prin mai mult decât o singură metamor- foză, reacțiile chimice nu indică o poziție a parti- culelor sau o structură. Prin ele se recunosc numai în mod pozitiv relațiile numerice simple între di- feritele elemente ». Gerhardt a presimțit că numai compoziția nu ajunge pentru lămurirea compor- tării chimice a moleculelor. «Fără îndoială, ■— scria el (2. pag. 31), corpurile se deosebesc nu nu- mai prin cantitatea sau prin calitatea substanțelor inițiale : noi am menționat deja că ordinea în care sunt plasate particulele materiale are o influență nu mai puțin importantă asupra fenomenelor chimice. Dar metamorfozele nu indică nimic despre, această ordine*. Gerhardt a dedus imposibilitatea de a cunoaște structura moleculelor prin transformările lor chi- mice, din convingerea că în timpul reacției chi- mice molecula dată, studiată de noi, suportă di- verse transformări și devine ceva nou. Gerhardt conchide de aici că prin metodele chimiei noi nu putem cunoaște prezentul unei molecule, ci cu- noaștem numai trecutul și viitorul ei. Pentru Ger- hardt specificul, preciziunea, individualitatea pro- prietăților moleculei din substanța dată, dispar, se dizolvă în diversele reacții. «Caracterele chi- 120 mice,—indică el (vezi 2. pag. 5) — exprimă ra- portul cantității, calității și ordinei de repartiție a particulelor a două corpuri; ele presupun, cel puțin, două corpuri : corpul care există și cel care va exista, sau corpul care este și care va fi. Și astfel proprietățile chimice ale corpurilor sunt acelea care dau posibilitatea de a cunoaște viitorul sau trecutul lor». Tocmai prin aceasta se neagă în mod principial încercarea de a lămuri structura chimică a corpurilor. Pornind dela părerile lui Gerhardt expuse mai sus, adepții teoriei tipurilor au subscris pentru unul și acelaș corp formule diferite, în funcție de reacția în care intră sub- stanța. Părerile lui Gerhardt pot fi caracterizate ca un agnosticism chimic caracteristic. Trebue, între al- tele, să se dea atenție analogiei uimitoare care există între părerile lui Gerhardt și unele teze ale fizicienilor moderni care consideră că interacțiunea între microparticule și aparatul de observare, ne a- coperă căile pentru cunoașterea lumii microscopice. Dovedirea tetravalenței atomului de carbon de către Kekule, n'a însemnat încă o ruptură cu noțiunile despre tipuri ale lui Gerhardt. Stabilirea tetravalenței carbonului a fost, fără îndoială, un fapt experimental important, dar aceasta nu l-a dus pe Kekule la crearea unei teorii principial nouă a chimiei organice. Kekule a subliniat că el nu acordă o importanță mare considerațiunilor pe care el le-a exprimat cu privire la tetravalența carbonului. In problemele teoretice fundamentale Kăkulă s'a asociat părerilor lui Gerhardt. In lucra- rea sa « Manual de chimic organică » el scria (vezi 3. pag. 157) : « Care anume dintre formulele rațio- nale diferite trebue folosită în cazuri determinate. Aceasta este în fond o problemă de conformitate cu scopul. O bază teoretică pentru acceptarea di- feritelor formule raționale pentru una și aceeași substanță, nu poate fi combătută din punctul de vedere al părerilor care există acum. In acest caz, trebue avut în vedrere că formulele raționale sunt numai formule de transformare și nu formule de structură, că ele nu sunt altceva decât o expresie pentru metamorfoza corpurilor, pentru compara- rea diferitelor substanțe între ele; că ele nu pot în niciun caz să exprime constituția, adică poziția atomilor în combinațiile existente ». Cooper susține exact aceleași păreri, afirmând : 4 Noi nu avem pretenția să exprimăm cu formulele noastre raționale constituția internă a unui com- pus. Aceste formule trebue să exprime numai reacții, adică fapte care sunt accesibile pentru experiență și pentru observare». (Vezi 4. pag. 81). In străinătate, deobiceiu, Kekulă și Cooper sunt socotiți autorii teoriei structurii, iar numele lui Butlerov, autorul real al acestei teorii, este trecut sub tăcere. Cu privire la aceasta, Marconicov scria la timpul său : (vezi 4. pag. 82) : «împrejurările au fost de așa natură că noi nu trebue să ne aștep- tăm la o apreciere complect imparțială a meritelor savanților noștri din partea apusului, mai ales când acolo trebue ales între compatrioții lor și ruși». Cu părere de rău trebue să remarcăm că unii dintre savanții noștri, având încredere oarbă în fiecare cuvânt care vine din apus, ploconindu-se în fața științei străine, trec sub tăcere prioritatea științei rusești în crearea teoriei structurii. In lucrarea deja citată a lui I. Sârkin și M. Diat- kina :«Legătura chimică și structura moleculelor », în cartea lui M. Wolkenstein « Structura molecu- lelor», nici nu se pomenește numele lui Butlerov. In articolul lui I. Sârkin și A. Frumkin « Chimia fizică», publicat în Marea Enciclopedie Sovietică, meritul pentru crearea teoriei structurii este atri- buit în întregime lui Kekule: « Teoria tipurilor și a substituției crează baza pentru teoria structurii (Kekulă, 1858—1865) » (5). Prin aceasta este falsi- ficat adevărul istoric și este călcată în picioare prioritatea noastră națională în știință. O astfel de înjosire a meritelor științei ruse do- vedește necunoașterea științei și înseamnă un ser- vilism rușinos față de știința străină. O sarcină sfântă și nobilă a savanților sovietici constă în resta- bilirea adevărului istoric și în arătarea meritelor naturaliștilor ruși în toată măreția lor autentică. Stabilirea tetravalenței a carbonului de către Kekule, folosirea liniilor la scrierea formulelor, cum a făcut-o Cooper, — aceasta nu este nici pe departe o teorie a structurii. Atât Kekule, cât și Cooper au rămas ca și înainte, pe pozițiile lui Gerhardt. Numai acela care nu se orientează în această teorie, care nu vede nimic în ea, în afară de limite formale, poate să-i numească pe Kăkuld și Cooper autorii sau coautorii teoriei structurii. Ideia centrală a teoriei structurii lui Butlerov a fost formulată în felul următor de genialul său tovarăș de idei D. I. Mendeleev : « Toate descope- ririle lui provin dintr’o singură idee generală : ea este aceea care a creat școală, ea este aceea care permite afirmația că numele său va rămâne pentru totdeauna în știință. Aceasta este ideea așa zisei «structuri chimice » ... El se silește din nou să pă- trundă, pe calea cercetării transformărilor chimice, în însuși fondul legăturilor care unesc elemente deosebite într’un întreg, recunoaște în fiecare din ele posibilitatea înăscută de a intra într’un număr anumit de combinații, iar diferența dintre pro- prietăți o atribue posibilităților variate de legătură între elemente. Nimeni nu a desvoltat ideile sale atât de consecvent ca el, deși ele au fost vânturate și înainte». (Vezi 7). Această apreciere, dată de Mendeleev, nu are nimic comun, după cum se vede, cu noțiunile despre o teorie a structurii ca fiind o sumă de reguli pentru scrierea formulelor cu ajutorul liniuțelor. Dar cum a apărut teoria minunată a lui But- lerov? Este oare o întâmplare că patria ei este Rusia ? Desvoltarea științelor naturale în Rusia între 1860—1870 este legată în modul cel mai strâns de mișcările sociale și politice din Rusia. Chiar în acest timp își încep activitatea lor fecundă Men- deleev, Secenov, Butlerov, Timiriazev, Mecinicov. Realizările în științele naturii în Rusia sunt legate în mod strâns de desvoltarea economică a țării, de necesitățile tinerei economii capitaliste. 121 Științele naturii în Rusia s’au desvoltat în această perioadă în condițiunile avântului mișcării revo- luționare democratice. In formarea concepției des- pre lume a naturaliștilor ruși a jucat un rol enorm activitatea democrațiilor revoluționari Herțen și Bielinski, Cernișevski și Dobroliubov. Dela ei știin- țele naturale rusești au primit învățătura materia- listă, punctul de vedere dialectic față de fenome- nele naturii, spiritul critic de luptă . și tratare largă a problemelor, străină de empirismul strâmt și târîtor. In memoriile sale, G. Gustavsoli schițează în modul următor influența acestei epoci asupra for- mării concepției, despre lume a lui Butlerov : « Laînceputul deceniului al șaptelea s’a creat acea fierbere, care ne-a făcut foarte susceptibili pentru problemele științifice, acest timp se caracterizează la noi prin apariția multor oameni de știință de primul rang. Influența acelui timp s’a manifestat cu o claritate deosebită asupra lui Al, Mih, But- lerov, din cauză că, deși profesor din 1851, talentul său s’a desvoltat numai în această epocă, s’a des- voltat foarte repede și în așa măsură încât el a devenit unul dintre conducătorii cei mai influenți în noua mișcare din chimie. Fiind rus în înțelesul cel mai larg al cuvântului, luându-și totdeauna la inimă interesele și. succesele ruse, mai ales în știință, simțindu-se legat prin legăturile cele mai strânse de Rusia, Butlerov, ca unul din cei mai buni reprezentanți ai ei, nu putea să nu meargă cu ea, nu putea să nu meargă cu ea și în acel timp, în care totul din jur s’a înviorat, el și-a desfășurat repede bogatele aptitudini, inerente naturii sale ». Butlerov a fost student al universității din Ca- zan, discipolul unuia dintre cei mai mari chimiști ai noștri, al lui Zinin. Știința chimiei în Rusia era încă de atunci la tm nivel atât de ridicat, încât Butlerov, care a fost trimis în misiune în străină- tate, nu a găsit în laboratoarele europene ceva nou : «Toate părerile cu care m’am întâlnit în Buropa apuseană — nota- el — mi-au oferit puține nou- tăți » (8. pag. 9). Tot aici l-a izbit deficiența fun- damentală în munca chimiștilor apuseni — empi- rismul exagerat; diminuarea teoriei, rămânerea în Urmă a teoriei față de experiență : « Munca in- tensă în laboratoare, nota Butlerov, oferea neîn- trerupt o mulțime de observații noi, dar teoria nu reușea să le prelucreze și rămânea în urma des- voltării faptice a științei». Butlerov a înțeles clar, că o astfel de întârziere a teoriei este o piedică pentru desvoltarea științei și și-a pus problema creării unei noi teorii a chi- miei organice, care să se bazeze pe toate cuceririle științei și să deschidă noui drumuri experienței chimice. Rezolvarea acestei probleme grandioase a ri- dicat chimia organică rusească la un loc de frunte în știința lumii. Aici s’a evidențiat caracteristica generală a desvoltării științelor naturii din Rusia, în a doua jumătate a secolului trecut. Saltul gi- gantic, care s’a produs în știința rusă și care a adus-o la un loc de frunte între științele lumii, a.fost posibil din cauză că naturaliștii ruși au în- țeles importanța teoriilor progresiste noi în știința și bazându-se pe un material experimental foarte bogat, au trecut cu îndrăsneală pe calea generali- zărilor profunde în știință. Despre această particularitate a științelor na- turii din Rusia, vorbește la timpul său C.. A. Timi- reazev, care scria : «Nu în acumularea unui nu- măr infinit de jurnale meteorologice, ci în desco- perirea legilor fundamentale ale raționamentului matematic, nu în.studiul faunei și florei locale, ci. în ’ descoperirea legilor fundamentale ale istoriei des? voltării organismelor, nu în descrierea bogățiilor minerale ale țării tale, ci în descoperirea legilor fundamentale ale fenomenelor chimice — iată în ce și-a proclamat știința rusă egalitatea ei cu știința altor popoare, iar uneori chiar și superioritatea. Prin urmare, gândirea științifică rusă în general a reușit mai mult nu în acea direcție în care n’a avut de luptat cu concurența științei europene, care o întrecea cu câteva secole. Nu, ea și-a câști- gat anume acele locuri de onoare, care trebuiau luate cu asalt, în luptă cu concurenții ei». Intr’adevăr, știința îi datorește lui Lobacevski crearea unor principii matematice absolut noi. Men- deleev a descoperit una din legile cele mai impor- tante ale naturii — legea periodicității. Seceno.v și Pavlov au descoperit metodele de cunoaștere a activității nervoase superioare a omului și anima- lelor. De numele lui Timiriazev și Miciurin este legată o nouă etapa în desvoltarea biologiei. But- lerov a fost creatorul chimiei organice modeme. Noua teorie a lui Butlerov a fost expusă într’o serie de articole și și-a găsit expresia, ceva mai complectă în lucrarea sa «Introducere la tm stu- diu complect al chimiei organice ». Vorbind despre această carte, V. Marcovnicov scria : (vezi 4. pag. 86) : «Noi desigur că nu putem să nu ne mândrim că la noi, în limba noastră maternă, a apărut pentru prima oară o expunere amănunțită a unei teorii, care timp de un sfert de secol continuă să aducă servicii atât de strălucitoare științei. Noi trebue să fim în deosebi recunoscători lui A. M. Butlerov pentru că el « știind cât de limitat este în Rusia cercul cititorilor care vor primi cartea lui, nu a urmat totuși exemplul multor savanți ruși care tipăresc încă în prezent tot ce e mai serios, mai întâiu într’o limbă străină». Nu se poate studia o teorie din domeniul științelor naturii, fără a se lua în considerare concepția metodologică a autorului ei, fără a analiza principiile fundamen- tale ale concepției lui științifice despre lume. La rezolvarea problemelor fundamentale ale științei chimice, Butlerov a pornit dela concepția materialistă despre lume. In discutarea problemelor filosofice el nu rămâne materialist consecvent, uneori s’a exprimat în favoarea concepției că «lu- crul în sine » nu poate fi cunoscut, a confundat noțiunea de materie cu noțiunea de energie Totuși, când ajungea la problemele concrete ale științei chimice, Butlerov apăra punctul de ve- dere al materialismului spontan. « Ce ar însemna, se pune întrebarea, una din formulele noastre cu semnele ei atomice, dacă noțiunea despre atom 122 nu ar corespunde pentru noi unei oarecari rea- lități determinate? » scria el (vezi io. pag. 5). Butlerov a insistat categoric asupra faptului că noi avem «nu numai dreptul, ci și obligația de a vorbi despre particulele și atomii noștri cu toate relațiile dintre ele, ca despre existențe reale și să ne menținem convingerea că raționamentele noas- tre nu vor fi deloc o abstracție fără suport real. Din contra, noi putem afirma cu îndrăsneală, că ele păstrează o anumită relație. față de ceeace există de fapt în lumea obiectivă și simt recu- noscuțe de noi pe calea obișnuită a observării, ex- perienții și a gândirii. (10. pag. 6). < Poziția. materialistă clară i-a dat posibilitatea lui Butlerov să respingă atacurile adepților teo- riei tipurilor și să dovedească falimentul concepției lor. Un exemplu pentru aceasta feste lupta lui But- lerov împotriva unuia dintre adepții cei mai în- dârjiți ai acestor concepții, împotriva lui N. Men- șutkin. La scrierea formulelor raționale, urmând orien- tarea lui Gerhardt, Menșutkin a separat în ele ra- dicalii formați în urma unei substituiri oarecare. Totuși el considera că acești radicali nu reprezintă o' grupă reală de atomi în molecule, ci redau în mod comod pe hârtie niște relații chimice. Astfel, de exemplu, Menșutkin a soCotit că în benzen există șase resturi de metan, identice între ele : CH. CH. CH. CH. CH. CH. La reacții de substi- tuire’ identitatea radicalilor la benzen se schimbă dintr’un motiv oarecare In această privință Butlerov a remarcat : « Se înțelege că distrugerea unei oarecare stări a ceva, ce nu există în realitate, este imposibilă. Dacă vom discuta deci despre inexistența resturilor în particulă dar despre existența lor pe hârtie, aceasta ar fi un joc de cuvinte, și în acest .caz și o călcare a identității, care are loc numai pe hârtie, fără nici o legătură cu feno- menele chimice din natură, nu ar fi deloc o explicare a fenomenelor reale ce au loc în sub- stanță. (10, pag. 14). Iar când Menșutkin a încercat să salveze con- cepția lui, referindu-se într’un mod nebulos la ma- tematică și a declarat că «radicalii se obțin prin- tr’o . aplicare a operațiunilor aritmetice la egali- tăți », atunci și aici a apărut atitudinea clar ma- terialistă a lui Butlerov care întreba : « Ce ar în- semna «operațiuni aritmetice» în știința reală, dacă ele nu ar corespunde cu nimic obiectiv și real în natură? ». (10. pag. 13). Fără această orientare materialistă, teoria struc- turii este imposibilă. Ideia următoare a lui Butlerov constă în aceea că cercetând transformările chimice ale corpurilor noi suntem capabili să recunoaștem structura lor internă. Factorul experimental cel mai important care stă la baza raționamentului lui Butlerov, a fost descoperirea fenomenului de izomerie. Izo- merii nu au fost studiați, nu au fost cunoscuți — lumea nu putea să se lipsească de «structura», dar timpul acesta a trecut dc mult — a subliniat Butlerov. (10, pag. 25). Descoperirea izomerilor a ridicat în fața cerce- tătorilor problema : ce reprezintă moleculele com- pușilor organici? Sunt ele o grupă desordonată de atomi, care se transformă și își schimbă neîn- trerupt poziția unul față de celălalt, sau are mo- lecula o construcție unitară și posedă o structură internă bine stabilită- Butlerov a susținut în mod hotărît acest ultim punct de vedere. Ideia lui constă în următoarele : « Dacă noi am preparat, de exem- plu, un ester din acidul formic și alcool etilic, iar altul, izomer (metamer) cu el din acidul acetic, și alcool metilic —iar când amândoi esterii simt capabili să se descompună în aceleași condițiuni, fiecare în mod deosebit, conform provenienței lui, formând substanțele care l-au produs, atunci-^— chiar dacă toate proprietățile lor fizice sunt iden- tice —■ totuși ar fi complet logic să se admită că în particule există o oarecare diferență constantă, internă, chiar dacă pentru noi această diferență a rămas neobservabilă până ce nu a avut loc transformarea chimică. In fond, noi vedem că di- ferența între izomeri poate consta nu numai în proprietățile chimice, dar și în cele fizice, adică ea se manifestă nu numai atunci când studiem tre- cutul sau viitorul particulei sau transformările chi- mice, dar și atunci când studiem prezentul. Ipo- teza existenței unei diferențe interne devine astfel absolut necesară și dacă nu am sacrifica acel te- ren al judecății rigide chimice, atunci această di- ferență poate consta pentru noi mimai în diferența relațiilor între atomii din particule, adică prin ca- pacitatea diferită de a se combina, prin diferența între legăturile din interiorul părticelelor izomere. (10. pag. 8). Butlerov a subliniat dc repetate ori, și în aceasta constă marele lui merit, că experimentul chimic dă posibilitatea de a cunoaște nu numai viitorul și trecutul moleculei date, dar și prezentul ei. In aceasta constă diferența principală, radicală, între teoria structurii a lui Butlerov și teoriile chimice anterioare și între ele și concepțiile lui Gerhardt. Butlerov a arătat că structura internă a moleculei poate fi cunoscută, supusă cercetării și descrierci și prin aceasta este accesibilă, poate fi reprodusă, pentru intervenția conștientă și planificată a omului. Creând noțiunea structurii chimice, Butlerov a scos chimia organică din labirintul formulelor ti- pice, foarte numeroase pentru fiecare substanță dată. El a creat baze trainice pentru înțelegerea reacțiunilor chimice, pentru deducerea numărului de izomeri posibili, pentru sinteza conștientă de substanțe noui. Ideea principală a teoriei structurii chimice a ■fost astfel definită de Butlerov: «Natura chimică a moleculei complexe este determinată de natura și calitatea părților elementare care o compun și prin structura ei chimică». Recunoscând existența unei structuri chimice anumite pentru molecula dată, Butlerov susține că fiecare structură de acest fel poate fi exprimată printr'o formulă rațională. Iar această formulă dedusă în concordanța cu dependența proprietă- 123 țiior chimice ale substanței de structura mole- culelor, trebue să exprime toate proprietățile cor- pului dat. Totuși Butlerov nu impune niciun fel de în- grădiri formale, exterioare, în felul de scriere a formulelor raționale. Cerința lui fundamentală este ca aceste formule să redea într’un fel pe cât po- sibil ma just, structura chimică. De aceea el scrie: « După ce am stabilit chestiunea principală, nu va fi de prisos să consacram câteva cuvinte unei probleme de importanță secundară — pro- blemei scrierii formulelor. Bine înțeles ca chestiunea nu constă în formă ci în fond, în noțiune, în idee și, având în vedere că prin formulele care indică existența izomeriei, este necesar în mod logic de a exprima prezentul moleculei, adică, uncie relații chimice care există în ea, nu este greu de a ajunge la convingerea că orice metodă de a scrie formule poate fi bună, numai cu condiția ca ca. să exprime în mod convenabil aceste re- lații ». (io. pag. 20). Trebue stabilit exact ce înțelege Butlerov prin structură chimică. Din toate cele spuse mai sus reiese clar că aceasta nu reprezintă în niciun caz însemnarea pe hârtie a compușilor chimici cu aju- torul liniilor de valență. Este destul de răspân- dită părerea că structura chimică înseamnă po- ziția atomilor în moleculă. O astfel de noțiune există de exemplu,în cartea luiO.Maximov :< iiaeToanțero speMesa, b ocoOcuhoctii b eesTopo TeKCTJi-iB- aoro MiunUHoeTpoeHHa. ILtaHiipoBaaue Tpyj,a b nepjio^ peKOHCfpyKnuii npe- ojBjoBiuio nejn> BO<‘,eTaHOB.iteHna h McnoJrEBOBawna cTapsis ycTaHOBOK, CTea hto(5e.i c TeieHHeM BpeMOHa, ua npo- TBJKBHUa 11HTJM0T0K, CtUUI JIpMJI03CeH6r BCO yCMJM ^JT0 HoeTpoitKM Manum noBoro rana, b rtomnieM uieze u ayautero Ka^ecTBa, BapyuiBuineB otobo caMOă nin- pOKOfl HO^epJKKOii CO OTOPOHK CoBeTCKOBO IipaBBTeaBCTBa. Uo^iiepKiiBaioTca MHoro’mcaeHHBie nporpeecti b npo- neee Texuoaornn TeKCTHaMoro oCopyjOBaHiis, Kacaro- n(ueca yayanreHJifl H HOBOBBe^eHiia. yCMJIBa 11 AOOTMKBHHa CoBBTCKUX 300^60 MOryT CayatKTL faceTflnpiM npunepoM, joctomlim ito^pa®aHiia, ^ta Tex- mmkh m Hayica PyMMHCKOw HapojHoft PecnyfiMKH. On expose les phases succesivei, des la revolution dOctobre fusqu'â preș ent, dans le domaine de l’in- dustrie textile d’U,R.S.S. et specialement de la con- struction de machines textiles. Dans la periode de reconstruction tout le travail a IU dirige vers la mise en fonction de l’outillage des fabriques pour qu'au cours des plâns quinquinaux les efforts soient diriges vers la creation des machines nouvelles meilleures, le Gouvernement SovUtique sou- tenant largement cet objedij. On montre des nombreux progres consistant en perfectionnemenis ou conceptions nouvelles dans le proces technologique de l’outillage textile. Les efforts et realisations des hommes sovietiques sont un exemple briliant et digne d’etre suivi par la technique et la Science de la Republique Populaire Roumaine. EDITURA AGIR Manualul Inginerului - după Hiitte l (Prima reimprirnare) Manualul pentru Beton Armat (Prima reimprirnare) Manualul Chimistului - 2 volume Probleme de Fizică modernă și energie nucleară Manualul Arhitectului - după Neufert Manualul Inginerului Mecanic - după Dubbel TEHNICE AGIR Chimie Textile Viața agricolă Revista pădurilor Construcții publice, mate- riale de construcții SUB TIPAR Manualul Inginerului Constructor - după Schleicher REVISTELE ! Arhitectură, con- i strucții civile ș j Metalurgie ; Electricitate ; Mine i « 1 Petrol RĂZBOIUL DE ȚESUT CIRCULAR SOVIETIC de Prof. Ing. ION C. ȘTEFÂN ESC U In Nr. 3 al Rev. Teh. AGIR «Textile», am arătat principiile de funcționare al războaelor circulare, avantajele pe care le prezintă față de războaele obișnuite rectilinii, precum și o clasifi- E1 a fost inventat de Ing. S. A. Dânic și experimen- tat de către«Institutul științific de cercetare a fibre- lor de bast, care a arătat că poate fi utilizat pentru producerea de țesături din in și bumbac; modelele Fig. I care a lor, din punct de vedere al mecanismelor de acționat și condus suveica. Războiul circular sovietic se clasifică în grupa. I-a, a războaielor circulare cu mișcarea pozitivă a suveicii. experimentate, de tip industrial, sunt calculate pen- tru fabricarea țesăturilor de saci din fire de in. Schema primului război este arătată în Fig. I, în care se vede că urzeala este depusă pe două suluri (6), așezate paralel, sub război. 138 Ele sunt comandate simultan de regulator, care reste așezat la partea superioară a războiului, prin intermediul unei axe verticale și al unui melc, care la rândul său se angrenează cu o roată din- țată fixată pe axa sulului; acest sistem asigură -o sincronizare perfectă a desfășurării urzelii de pe cele două suluri. Fig. 2 Firele se împart în opt secțiuni (Fig. 2), repar- tizate uniform de opt piepțeni, așezați deasupra sulurilor, în zona arătată cu (11), apoi trec mai întâi peste traversa fixă (7) și apoi peste cea mobilă (8). Urzeala trece mai departe prin cocleții ițelor (13), acționate de excentricul (14) montat pe axa prin- cipală (15). Mișcarea la ițe este transmisă prin crenialieră (16) care datorită mișcării sale alternativă și rec- tilinie, produce oscilarea scripeților (17). La rândul lor, ei comandă mișcarea ițelor (13) pentru forma- rea și schimbarea rostului. Fiecăruia din cele opt sectoare ale urzelii, îi co- respunde o pereche de ițe și o cremalieră. Legătura între ițe și scripeți se face cu lanțuri (18). Pentru o turație a axului principal al războiului, ițele fac două mișcări, care corespund la două rosturi, deci la trecerea consecutivă a două suveici. Schimbarea de rost n’arc loc deodată pe toată circonferința războiului, ci treptat, pe^ [măsura deplasării celor două suveici. Lungimea rostului deschis pentru o suveică se întinde pe 70 grade din cercul total, format de urzeală. Cele două zone se vor afla la capetele unui diametru, ceea ce co- respunde cu pozițiile suveicilor. După ce firele de urzeală au ieșit din ițe, ele trec printr’o spată, cu dinții prinși numai la un cap, în formă de pieptene (20). Fig. 5 Acest pieptene repartizator al firelor de urzeală, stă cu partea de sus curbată, între fire; după tre- cerea suveicii, el se înclină și apasă cu capetele lamelelor firul de bătătură lăsat de suveică, apoi se ridică, pentru a lăsa drumul liber suveicii ur- mătoare. El este comandat de excentricul (22) de pe axul principal, prin intermediul piesei (23). Acest sistem de presare a firului de bătătură, cu o mișcare foarte scurtă, de cca 50 mm, dă po- 139 sibilitatea suveicilor de a se deplasa cu o vitesa mare. Suveicile sunt executate din duraluminiu și se deplasează prin rostul circular al urzelii, cu o vitesă de 5 m/sec. Roata dințată (27) se găsește pe axul (28) care la rândul său este rotit de roata (29) fixată pe axul principal. Sunt 8 axe verticale (28) câte unul în fiecare spațiu liber (Fig. 2 și 4) dintre cele opt sectoare ale urzelii Vig. 6 Pentru a fi totuși menținute în rost, suveicile sunt în permanent contact cu fondul rostului, prin intermediul pintenului (32), pe sub cercul de ghidare (25) și angrenate cu roțile dințate (27), care se îmbucă cu latura exterioară a suveicii, pe care este montată o cremalieră de bachelită și în fine se mai reazimă și de glisiera (32) care neutralizează forța centrifugală a suveicii (Fig- 3)- Aceste roți directoare (27) sunt așezate tangen- țial la cercul descris de cremaliera suveicii; înainte de a ieși din angrenajul unei,'roți directoare, ea se angrenează cu următoarea. Acest sistem de acționare asigură un mers sigur și liniștit suveicilor. Fiecare suveică parcurge rostul de 150 ori în- tr’un minut, deci războiul face 300 depuneri de fir pe minut. 140 Suveica depune firul de bătătură în rost, prin pintenul (32) care are la vârf un ochiu și o teși- tură; prin ochiu debitează firul de bătătură în gura pânzei, iar cu teșitura presează firele de urzeală încrucișate, peste firul de bătătură pre- cedent. Se înțelege că pintenul (32) are un rol dublu: depune firul de bătătură în rost și pre- sează în gura pânzei firul depus de suveica prece- dentă. Locul în care ia naștere țesătura este la vârful . pintenului suveicii; de aci țesătura iese în jos sub formă de tub, prin cercul (26) Fig. I. O pereche de valțuri o turtește și o trage în jos, pentru a fi apoi înfășurată pe sulul de țesătură, montat sub sulurile de urzeală. Regulatorul se află la partea superioară a răz- boiului; este acționat de axa principală prin inter- mediul mai multor roți, dintre care una schim- bătoare. Dela regulator, mișcarea se transmite la axele sulurilor de urzeală, printr’o axă verticală care are, la capătul de jos, montat pe ea, un melc, angrenat la rândul său cu o roată dințată, fixată pe axa unui sul; de aci mișcarea se transmite și la celălalt sul. Mecanismul acesta lucrează independent de restul războiului. Regulatorul poate lucra cu 6—30 bătăi pe cm. Războiul este dotat cu aparate de control al firelor de urzeală și bătătură, aparate care opresc imediat mașina. Ultimul tip al războiului circular inventat de Ing. S. A. Dânic, cunoscut sub numele de K. T M.D-2, este redat schematic în Fig. 5 și vedere P E 3 K) M E IȚwpKyjrHpmTw TKaițKnit ctuhok CoBeTcrcoro nponauoflCTBa Ho crtoco6y jțBiDKeniia (irpofieraoaioro nym) ueiHOKa TKaițKiie craHKii seJiatca aa ct3hkh npaMOJtunefiHwe m qapicyjiipHMO. CTauKM iiocM^aero raita Gmjui uaoRperenrt okojo 1890 ro^a, ne ^aBiim npaKTjmccKUx peayjtBTaroB GoJitmoro SHareniia. HsoGperemie eoBeicKoro an^enepa C. A. XanaK ctout sa nepsoM Mane u a-rott oGaaoTii ae tojibk > Gaaro^aps reHHaJtbHOOTH xoaneuițim, com^hocth MatmiuM u ea Goabtnofi paGoieii irpo^yiiTMBuoom, Ha rasate eanrascL e naKTOM, ato oho ysse ^anno bliumo na cracau oumtob, KaumHM STOro mita M E k craiBe ITpoiț). M. Xnoce. B oBoeft crane aBTop ceturaoTca na pesyjibraTM ontt- tob, npOHSBe^eHHbiK CoBeTcanam HHacenepaMii b ceKtope TpHKOTaxHoro iiponaBoacTBa b CCCP. HeHreaLHOCTB b btom HanpaBJCHHu BaperucTpjipo Bajia 6ojit,nroît paauax, b to Bpeua itaK b nepao^ npejnrecTBOBaBniHft OKTaOpBCKoft peBououmi conepureHuo ae cymecTBonaJta. Abtop no^aepKMBaeT npeKpaeuMe CBoflcTBa TpiiKora^- hhx TOBapoB yKaanBaer na hcoAxo^huoctb pasBUTna ■rpiiKoTaMHoit npoMtraLreHuocTM o PyMEiHCKOfi Hapn^nofi: PecuyfijmKe no npuMepy CCCP. R^SUM^ Dans cet article l’auteur, apris avoir fait un brej historique de l’industrie des tricotages en U.R.S.S., laquelle, inixistante jusqu'â la revolulion d’Octobre, a pris un gr and essor aprâs, monire les expiriences faites par les ingenieurs sovietiques dans le domaine des tricolages. L’auteur indique les proprietes remarquables des tricots et souligne, la n^cessite du developpement aussi dans la Rdpublique Populaire Roumaine de l’in- dustrie des tricotages e suivant 1’exemple de 1’ U.R.S.S. TRĂIASCĂ TOV. STALIN, CONDUCĂTORUL LUPTEI PENTRU PACE ȘI PROSPERITATE. 146 SILVICULTURA 634.956.584.631.92: 33 (5)-23 REALIZĂRI IN ÎNDEPLINIREA PLANULUI STALINIST DE CREARE A PERDELELOR FORESTIERE PENTRU PROTECȚIA CÂMPURILOR Marea Revoluție Socialistă din Octombrie este în plină desfășurare a consecințelor sale și con- tinui prefaceri se succed într’un ritm viu în so- cietate și pe toate tărâmurile activității omenești. Planul stalinist de ofensivă contra secetei a fost evenimentul de seamă al anului ce s’a scurs. Poporul sovietic, după ce și-a cucerit și clădit regimul socialist, a fost în măsură să dărâme nu numai instituțiile și legiuirile societății burgheze, dar să și domine și subordoneze forțele naturii intereselor sociale. Aceasta nu este o campanie temporară, ci o linie generală de ofensivă asupra forțelor naturii. Acțiunea omului sovietic a pus capăt acelei stări despre care ne vorbește Marx, în opera sa « Ca- pitalul»: « Orice progres în agricultura capitalistă este un progres nu numai în arta de a supune la jaf pe muncitori, ci în același timp, un progres în arta de jefuire a solului. Orice progres în ridicarea temporară a fertilității este în același timp pro- cesul de distrugere a izvoarelor permanente ale acestei fertilități. Sistemul capitalist de gospodărie nu este tn stare să domine forțele naturii în interesul desvoltării sale conștiente, ci duce la o sustragere și directă nimicire a nivelului de forțe productive atinse dinainte». In condițiile societății burghezo-moșierești, se- ceta a fost calamitatea cea mai necruțătoare pentru populația muncitoare; ea aducea ruinarea și înfometarea a milioane de țărani. Societatea socialistă instaurată de Marea Revoluție a rea- lizat prin planurile cincinale, o măreață muncă planificată de organizare a creației științifice, a producției industriale, a instaurat proprietatea colhoznică, stabilind toate premizele pentru elabo- rarea și punerea în aplicare a unui plan de refacere a naturii devastate de interesele oarbe ale capi- taliștilor. de Prof. CONST. C. GEORGESCU Membru corespondent al Academiei RPR Hotărîrea Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. și a C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S. despre planul de împăduriri de protecție, pubEcată la 24 Octombrie 1948, a mobilizat zeci de milioane de oameni din aproape toate ramurile de activitate, în ve- derea aplicării sistemului de lucrări ale comple- xului Docuceaev-Costâcev-Viliams, pentru reali- zarea unor recolte îmbelșugate și stabile. Comu- nicatul asupra rezultatelor îndeplinirii Planului de Stat de reconstruire și desvoltare a economiei naționale pe cel de al 3-lea trimestru, oglindește mărețele înfăptuiri ale primului an de aplicare a planului stalinist. Planul anual de plantare de păduri de protecție a fost îndepEnit cu 102%, fund înființate perdele forestiere pe o suprafață de 280.000 ha și pregătindu-se pentru plantările viitoare de perdele o suprafață de 540.000 ha. Planul de înființare de pepiniere forestiere a fost depășit cu 11%. Pe ogoarele colhozurilor și sov- hozurilor pe care s’au executat aceste împăduriri, au lucrat peste 100.000 echipe silvice pregătite în acest scop prin cursuri speciale de silvicultură. In unele regiuni, de pildă în Ucraina, planul de plan- tare a perdelelor a fost depășit cu 50% iar în •ținutul Stavropol de peste 4 ori. Plantațiile s’au efectuat în aproximativ 50.000 colhozuri, așezate în aproximativ 1.500 de raioane. In aceste colhozuri au fost organizate aproximativ 60.000 de echipe de tehnicieni pentru lucrările de împădurire. La începutul anului s’au organizat în vederea acestor lucrări, un număr de 64 sta- țiuni de protecție a pădurilor. Pentru operațiunile de toamnă sunt organizate 7.500 de pepiniere ale colhozurilor, care vor produce 800 milioane pueți nerepicați de arbori și arbuști, față de 246 mili- oane de pueți stabiliți în plan. In anul 1949 s’a verificat pe teren metoda nouă miciurinistă elaborată de academicianul T. D. Lâsenco, de însămânțate în cuiburi a steja- rului, în combinație cu paltinul și caragana, sub 147 io* protecția culturilot agricole, care și-a arătat o eficacitate excepțională. începând cu anul 1950 această metodă, experimentată în acest an pe cca 2.000 ha, va fi extinsă până la 350.000 ha. O pro- blemă de bază a colhozurilor este recoltarea ghindei și păstrarea ei până în primăvară. Colhoznicii și savanții sovietici și-au ținut din plin angajamentul luat prin scrisoarea adresată lui Stalin de a în- deplini și depăși planul de împăduriri și au desfă- șurat munca lor în ritmul întrecerilor socialiste. In această muncă s’a concentrat acțiunea coor- donată a instituțiilor de Stat, a industriilor de mașini și unelte, a instituțiilor de cercetări, a Partidului și a organizațiilor de masă, ■— desfă- șurată sub îndrumarea permanentă a Partidului Comunist (b) al U.R.S.S. Lucrările au fost aju- tate de 114 stațiuni de silvo-mecanizare, înfiin- țate în acest an, din cele 570 stațiuni prevăzute a se înființa prin plan în 15 ani; stațiunile au fost dotate cu 4.000 tractoare, 4.000 pluguri, 1.500 mașini de plantat 3.000 de desburuienitoare, ca- mioane și alte multe mașini și un parc imens de unelte. Aceste înfăptuiri grandioase, care lasă să se întrevadă îndeplinirea Planului stalinist într’un timp mai scurt decât cel proiectat, adeveresc cuvintele tov. Molotov: «De acum a venit timpul de a pune în mod precis, bolșevicește, problema luptei contra secetei. In consecință, și amploarea muncilor de acum trebue să fie alta decât înainte ». Aceleași succese se înregistrează și în aplicarea celorlalte măsuri agro-tehnice ale sistemului Do- cuceaev—-Viliams. O oglindire a ritmului uimitor cu care se lucrează la realizarea Planului stalinist o avem în reali- zările anunțate la plantarea zonei naționale fo- restiere din lungul fluviu Ural, care începe dela muntele Vișnevaia și se termină la Marea Caspică, pe o lungime de 1.080 km. Lucrările acestei zone urmau să înceapă în anul următor. Plantarea a început cu concursul Comsomolului în acest an. Numai în câteva luni au început să apară, în stepa cea mai ingrată pentru cultura forestieră, plantații forestiere, care vor forma prima avan- gardă a rețelei de perdele forestiere din Sudul părții europene a U.R.S.S. în calea vânturilor fierbinți și uscate ce vin dinspre pustiurile Asiei Centrale. Prin geniul și munca omului sovietic vegetează păduri în regiuni în care înainte nu se bănuia că acestea ar putea să se desvolte. Toate aceste fapte arată omenirii ceea ce poate clădi regimul socialist instaurat prin Revoluția din Oc- tombrie și oamenii sovietici căliți în lupte și educați în spiritul revoluționar bolșevic. Aceste realizări uriașe exemplifică într’un chip grandios nețărmuritele posibilități de creație pe care le-a făcut posibile regimul sovietic pentru desvoltarea științei și transpunerea în practică a realizărilor ei. Paralel cu munca depusă în aplicarea pe teren a Planului stalinist, oamenii de știință sovietici, cercetează necontenit un vast material documentar, clădind bazele științifice ale instaurării vegetației forestiere in regiunile de stepă. In decursul ul- timului an au apărut numeroase lucrări asupra cercetărilor întreprinse, din care prezintă un deo- sebit interes acelea care se ocupă cu hidrologia perdelelor forestiere (5). încă dela înființarea primelor păduri în stepa Rusiei și mai ales după ce s’au învederat influen- țele acestor culturi forestiere, s’a trecut la cerce- tarea legăturii dintre regimul apelor de deasupra și din sol, în relațiile lui cu desvoltarea pădurii. Materialele strânse până acum prezintă cifre din cele mai contradictorii. Abia în regimul socialist, care a creat un număr mare de Institute de Cer- cetări și a pus la dispoziție cele mai largi posi- bilități pentru conducerea cercetărilor s’a putut instala, pe cele mai variate teritorii, tot utilajul și construi dispozitivele complexe cerute pentru a se studia pe perioade îndelungate regimul apelor în legătură cu perdelele forestiere. O serie de publicații ne pun la îndemână pri- mele rezultate concludente din care se poate avea imaginea reală a rolului perdelelor forestiere, ca regulator al regimului apelor din teritoriile în- vecinate. Pe această cale, metodele de lucru în tehnica silvică și agricolă se perfecționează continuu și fiecărui tehnician îi este clar ceea ce trebue să execute pe teren pentru obținerea de noi recolte, cât mai mari, în condițiile favorabile create de per- delele pentru apărarea câmpurilor agricole. Aceste cercetări ne arată că perdelele forestiere sunt un factor determinant în lupta cu uscăciunea solului. Cercetările întreprinse în Câmpurile de ameliorări agro-silvice Timiriazev ale Institutului Unional de experimentație și cercetări științifice, au dat următoarele rezultate: In teritoriile dotate cu perdele In câmpul deschis, fără perdele Rezerve de apă în preajma topirii ză- pezii 300 mm 70 mm Solul absoarbe din apele de primăvară provenite din topi- rea zăpezii în pro- cente ...... 70—80% 26—30% Scurgerea apelor la suprafață în procente din volumul total. . 0,09% 0,56%. Stratul de sol până la adâncimea de 2 m reține față de câm- pul deschis .... 100—200% mai mult - 20 — 45% mai mult Pe măsură ce solul din terenul amenajat cu perdele față de terenul deschis, neamenajat, beneficiază de un surplus de umiditate, — din cauză că: reține zăpezile, acestea sunt depuse uniform, acțiunea vântului ca factor al evapo- rației este simțitor micșorată, iar scurgerea ape- lor de suprafață și infiltrarea apelor în profun- 148 zîme are regim mai favorabil, — în același timp și plantele au o activitate de producție mult mai intensă. In perioada de vegetație, consumul anual total de umiditate în câmp deschis este de 200— 250 mm în medie, în timp ce pe câmpurile dintre perdelele forestiere ajunge până la 300—350 mm. Așa se explică faptul că producția semănătu- rilor de plante furajere și cereale este de 2—4 ori mai mare decât aceea de pe câmpurile din afara influenței perdelelor. In felul acesta se ve- rifică afirmația lui Viliams, care scrie: «Intro- ducerea, odată cu semnăturile de ierburi, a per- delelor forestiere este absolut indispensabilă ca măsură de protecție și în lipsa acestora, eficaci- tatea măsurilor agrotehnice în terenurile cu ier- buri perene se va reduce într’o mare măsură». Vili^is consideră că acest efect este maxim, dacă perdelele forestiere de protecție ocupă cca 10% din suprafața amenajată. Efectele perde- lelor asupra producției sporesc considerabil, atunci când solul este supus unui îngrășământ rațional. Cercetările aceluiași Institut arată că sporul de producție al ierburilor perene după aplicarea îngră- șământului în câmp deschis este de 6—10%, iar în terenurile dintre fâșii se ridică până la 20— 50%. Deasemenea același efect se înregistrează și la culturile de cereale; de pildă la grâu, în col- hozul «Steagul Bolșevic» din provincia Stalingrad, recoltele după îngrășarea solului au sporit în câmpul neamenajat cu 20%, iar în terenul dintre perdele cu 143%. Experiențele întreprinse de savanții sovietici demonstrează concludent că per- delele forestiere sunt factorul esențial al sporului de umiditate din solul terenului amenajat și că ele contribue într’un mod cu totul deosebit la sporirea eficacității metodelor agrotehnice. Perdelele forestiere sunt de importanță covâr- șitoare în combaterea nu numai a secetei solului, dar și a secetei atmosferice. Sporul de umiditate din sol se manifestă primăvara, deobiceiu până pe la mijlocul lunei Iunie, în perioada de mare creștere, când plantele au cel mai mare consum de apă. Acțiunea perdelelor forestiere în comba- terea secetei atmosferice se manifestă în timp de vară. In anul 1946, care a fost excepțional de uscat, sub protecția perdelelor recolta grâului de primă- vară a fost de 133 q la ha, față de 2,5 q la ha, în câmpul neamenajat; se dovedește că în anii cu o temperatură ridicată și uscăciune pro- nunțată a aerului, efectul perdelelor este mult sporit față de câmpul deschis. Culturile agricole chiar în asemenea condiții extreme găsesc în sol suficientă umiditate pentru a face față nevoilor de transpirație. Astfel, consumul în apă al cul- turilor agricole pe perioade de vegetație, măsurat pe adâncimea de 2 m, din sol, în anii secetoși, în câmpul deschis este de 80—165 mm și de 165— 242 mm în câmpul amenajat. Deci fâșiile fore- stiere asigură pe lângă acumularea umidității în sol o mai bună folosire a ei. Fâșiile forestiere — spune N. Gorșenin— crează condiții de umidi- tate în sol și atmosferă de așa natură, încât au efectul că acționează ca și cum s’ar strămuta cul- turile agricole într’un climat mai umed și amelio- rează regimul hidrotermic (întrucât odată cu spo- rul e umiditate micșorează și amplitudinea zil- nică de variație a temperaturii). Aplicarea complexului agro-silvo-hidro-tehnic al Planului stalinist va avea înrâuriri asupra hidro- logiei întregului teritoriu de stepă amenajat. In urma regularizării regimului scurgerii apelor la suprafață și în profunzime, apele curgătoare vor avea un debit uniform în tot timpul anului. Re- ducerea însemnată a scurgerilor la suprafață, va micșora eroziunea solului și prin aceasta se în- lătură cauzele de mâlire și împotmolire a râurilor, împiedecându-se formarea de ravene, torenți, bancuri de nisip și altele. Se știe că un fluviu ca Donul transportă primăvara un volum al apelor de cca 75% din volumul anual, iar un mare nu- măr de râuri din stepă transportă primăvara 100% din volumul anual de apă. Măsurătorile coeficienților de scurgere în bazinele de râuri din stepă, făcute de Docuceaev în intervalul 1892— 1895, arată valori de 0,576—0,724. După ame- najarea acelorași teritorii cu păduri riverane și perdele forestiere, coeficientul de scurgere la su- prafață se reduce pe diferitele bazine până la 0,411—0,311. Dacă procentul de împădurire este mai mare, până la 18% din suprafața amenajată, scurgerea la suprafață a fost redusă aproape complet (0,077). Studiul regimului apelor subterane în Stepa Kamenaia, început de Docuceaev în 1892 și con- tinuat timp de 54 ani, a permis, cum ne arată rezultatele măsurătorilor comunicate în acest an, să se observe oscilațiile periodice și anuale ale acestor ape. Până acum, cercetătorii emiteau în această privință cele mai contradictorii afirmații, din cauză că datele luate erau sporadice și nu se aveau în vedere factorii care determină pro- cesele de ridicare și scoborîre a apelor freatice. In special s’a omis a se lua în considerare regimul precipitațiilor și factorii evaporației dela supra- fața solului: presiunea atmosferică, variația se- zonală a temperaturii, raportul dintre tempe- raturi și evaporație (factorul hidrotermic), vâr- sta, consistența și compoziția arboretelor. Pe baza materialului nou documentar cules s’a văzut că în primul rând trebue să se aibă în vedere con- sumul de apă al speciilor; în raport cu necesi- tățile de apă ale fiecărei specii se alcătuesc re- țelele de împăduriri pe diferitele tipuri de soluri, care au fiecare în parte un anumit regim de cir- culație a apelor subterane. Din acestea s’a ajuns la concluzia extrem de importantă că cea mai indicată specie pentru împăduriri în stepă este stejarul, care, pe o bună parte din solurile de stepă, nu numai că nu aduce o sărăcire în apă a lor, ci treptat le crează o rezervă de apă. De aceea, în planul de împădurire se dă o deosebită importanță stejarului, care intră în compunerea perdelelor într’o proporție de 20—25%. In general, peidelele forestiere sunt mari con- sumatoare de apă, din substratul lor, dar în același timp contribue la acumularea de apă în spațiile 149 dintre ele, ca urmare a repartizării uniforme a zăpezilor, topirii lor lente, împiedicării înghețării solului, micșorării evaporării apei la suprafața solului, etc. Cercetările întreprinse au stabilit care este lățimea cea mai convenabilă a perdelelor forestiere în cele mai variate condiții, astfel ca efectul de uscare a solului de sub ele să fie com- pensat prin surplusul de umiditate cauzat de ele în spațiul dintre ele. Dacă în construcția rețelelor forestiere se respectă această proporție, atunci se constată în terenurile amenajate o. bună re- partizare a umidității în sol. Cercetările recente au verificat în această privință afirmația lui Docuceaev, că «perdelele forestiere se prezintă ca magazine de umiditate și contribue la ridicarea nivelului apelor subterane». S’a alcătuit o ba- lanță de umiditate a apelor subterane pentru pe- rioada de primăvară și se vede, pentru teritoriul cercetat, că în stepă aceste ape intră în compu- nerea apei din stratele vegetative ale solului cu 23,3—36,45 mm, în zona perdelelor cu 6% împă- durire cu 64,5 mm și în zona cu 10% împădurire cu 124, 74 mm. Deci, în teritoriul cu perdele, rezervele subterane de umiditate sunt într’o cantitate de 1,47—3,4 ori mai mare decât în stepă. După cât se vede, executarea planului de îm- pădurire este continuu împletită cu cercetarea științifică, care găsește pentru cele mai variate condiții ale mediului exterior cele mai proprii metode de cultură, speciile cele mai indicate pentru a se asigura solului în special un bilanț favorabil de umiditate. Țara sovietică dă în acest scop mijloace cât mai largi, iar oamenii sovietici depun sforțări uriașe. Primul an de lucru al Pla- nului stalinist a fost consacrat nu numai pro- blemelor de organizare pentru realizarea acestei mărețe opere, ci a însemnat o etapă importantă în plantarea perdelelor forestiere și a punerii la punct a multiplelor probleme științifice, care se ivesc Ia fiecare sector de lucru. Milioanele de colhoznici din regiunile de stepă și antestepă a părții europene a U.R.S.S., împreună cu tehnicienii agronomi, silvici și hidrologi s’au P E 3 K) M E JIoKjajMBaWTea pesyjtTaTw rrepsoro roj.a pafioT no npBMeHeHH» bmhkoi'o CrajMHCKoro nxana 110 npeotîpa- BOMuio npMpo^H, b CBere .tțoKJiaja o peayam'aTe bethox- H&HKM rccy^apcTBCHnoro masa peKOHCTpyKumi n paBBMTHS napo^Horo xooaiiCTBa sa 3-uft KnapTax. Poam- hhî mau nooa^oK jieeHHx noJieaamiiTHnx noaoe BBinoxaeH na 102%, a nisa no coa^aHino xeenTJx im- tomubkob sa 11%, lurannpOBaHHOâ patSoToii roey^apcT- Benntrx yvpeacAeHnft, MamaHOCTpouTMBuwx h opy^Hfi- HMX UHAyCTpntt, MCCJIC^OBaTeXtCKMX UnCTMTyTOB, naeco- bbtx oprauiiaanHâ, noj pyKOBOjCTBOM IlapTiui. Hecxe^OBaniia iiponsnefteimBre na SKencpiiMCHTajrLntix luronța^ax arpojecoMeanopauuh Beccorosnoro IIuctb- Tyra Asa^eMHM Hayn CCCP aoKasajiM, icaKyio BantHyio pon> urpaior jeoosanpiTHBie noaoeM B ru^poxornveCKOM peiKnMO ^anHMx Tepinopuii. adresat tov. Stalin cu scrisori, prin care își iau ferme angajamente de a munci fără preget pentru realizarea planului de împădurire în ritm bolșevic, înainte de termenul fixat. Rezultatele primului an de executare a planului dovedesc că aceasta este posibil în atmosfera de entuziasm, care a cuprins masiele populare. Se poate prevedea de pe acum că prin îndepli- nirea planului de transformare a naturii din stepă se instaurează o viață cu un belșug tot mai mare de producte și o siguranță cât mai deplină a recoltelor agricole. Toate acestea oglindesc viu ce s’a născut din Re- voluția din Octombrie și continua înflorire a soci- etății socialiste în drumul său către comunism. BIBLIOGRAFIE 1. Comunicatul asupra rezultatelor îndeplinirii Planului de Stat, de construcție și desvoltare a economiei naționale a Uniunii Sovietice pe cel de al treilea trimestru al anului 1949. « Scânteia » din 16.X. 1949. 2. Organizarea lucrărilor stațiunilor forestiere de pro- tecție și a leshozurilor. Lesnoe Hoziaistvo, Nr. 4/1949- 3. Bovin A. I., Măsurile Ministerului Silviculturii a U.R.S.S. privitoare la plantarea marilor perdele de protecția forestieră de Stat. Lesnoe Hoziaistvo, Nr. 4/1949. 4. Basov G., Rezultatele studiului de cinci decenii al rolului hidrologic al benzilor forestiere din stepa Kamenaia. Pocivovedenie, 1949, p. 475—483. 5. Gorșenin M. N., Perdelele forestiere și combaterea secetei. Priroda, Nr. 2/1949. 6. Koțubo Z. F., Proiectarea și fixarea terenurilor pentru benzile forestiere ale Statului. Lesnoe Hoziaisitvo, Nr. 4/1949. 7. Jucov B. A., Problemele agrotehnice în chestiunea creerii benzilor forestiere de protecție. Lesnoe Hoziaistvo, Nr. 4/1949. 8. Labinschi M. I., Pădurea mijloc puternic de trans- formarea a naturii stepelor. Agrobiologia, Nr. 1/1949. 9. Molciacov A. A., Rolul hidrologic al pădurii. 10. Vilenski D., Oamenii sovietici transformă natura. « Universul a din T6.X.1949. 11. S. G. Haștaria, Ministru adjunct al Agriculturii U.R.S.S. Programul măreț în aplicare. Ziarul * Soțialisticeskoie Zemledelic» (Agricultura So- cialistă), Nr. 248/20.X.1948. R S U M 5 On montre les risuliats de la premiere armee d^pp^ication du plan staliniste de lutte contre la secheresse, d’apres le communique sur la rialisation du plan pour la reconstruction et le diveloppement de l’economie naționale dans le 3-eme trimestre. Le programme annuel de creation des rideaux de protection a dte accompli de 103%, et celui pour les pipinieres de 11%, par le travail collectif des institutions d’Etat, de l’industrie des maehines, des organisations de masse, dirrigees par le Parti Communiste (bolchivique) de l’U.R.S.S. Les recherches entreprises dans les champs d’ex- pdrimentations agro-jorestieres de l’Institut Unio^ nai de l’Academie de l’U.R.S.S., ont mis en lumiere l’influence des rideaux forestiers sur le regime hidrologique des territoires voisins. L’auteur donne des details ă ce sujet. 150 151 C. D.: 674.04 B.F.t 33-36 REALIZĂRI SOVIETICE ÎN DOMENIUL USCĂRII ARTIFI- CIALE A LEMNULUI CU AJUTORUL CURENȚILOR DE ÎNALTĂ FRECVENȚĂ de Prof. E. VINTILA 1. Introducere Tehnica uscării lemnului prin curenți de înaltă frecvență este de dată relativ recentă. Prima țară care a aplicat practic acești curenți la uscarea lemnului este Uniunea Sovietică. Astfel, după in- formațiile pe care le avem din literatură, primele instalații industriale de uscat lemnul, bazate pe acești curenți, fuseseră construite încă din 1935 în Uniunea Sovietică. Tehnica aceasta nouă poate fi considerată pe drept cuvânt revoluționară, dat fiind că are la bază cu totul alte principii decât cele cunoscute până azi. Curenții de înaltă frecvență au găsit în U.R.S.S. și alte aplicații industriale tot atât de importante, dintre care este cazul a fi menționată și aceea a impregnării lemnului. In cele ce urmează ne vom ocupa de problema uscării artificiale cu ajutorul curenților de înaltă frecvență, în lumina cercetărilor și realizărilor din U.R.S.S.1). Este de menționat în această privință că s’a putut ajunge la acestă mare șî importantă reali- zare sovietică datorită cercetărilor științifice și experimentale foarte aprofundate, ce au fost în- treprinse în U.R.S.S. 2. Uscarea- artificială a lemnului cu ajutorul cur renților de înaltă frecvență Uscarea artificială a lemnului, așa cum se prac- tică azi în general în toate țările, are la bază fo- losirea aerului încălzit. Acesta, circulând în jurul pieselor de lemn, le încălzește și le ia treptat umezeala dela suprafață. încălzirea lemnului se face, așa dar, prin intermediul aerului care trebue să cedeze căldura prin contactul cu lemnul. Pe măsură ce lemnul pierde la suprafață apa, pe aceeași SemenscM K. P. Ing., NILES Glavelectromontaj Uscarea și impregnarea lemnului cu ajutorul curenților de înaltă frecvență, Promâșlennaia Energhetica, 1946, Nr. 11—12. măsură ea trebue să vina din stratele mai adânci, până ce întreaga piesă de lemn este uscată. Acest procedeu de uscare are două inconve- niente. întâi, că trebue să încălzească m prealabil o cantitate mare de aer și, al doilea, că încălzirea lemnului se face dela suprafață spre mijlocul lemnului. Din această din urmă cauză, stratele dela suprafață vor fi calde și vor pierde mai repede umezeala, putând conduce la formarea unui înveliș de lemn mult mai uscat la exterior — un fel de coajă — foarte periculoasă pentru usca- rea pieselor de lemn. Fenomenul acesta este cu atât mai greu de evitat cu cât lemnul este mai gros, conducând în cele din urmă la crăparea la mijloc a pieselor (fig. 1). Fig. Z. — Crăparea lemnului din cauza Formării unei coaje mai uscată la suprafață, în uscarea cu aer încălzit, fenomen care este evitat la uscarea cu ajutorul, curenților de înaltă frecvență. In sfârșit, uscarea artificială cu aer încălzit devine aproape imposibilă la lemnele prea groase, din care cauză anumite sortimente nici nu se inai 152 usucă în uscătorii, uscarea fiind lăsată să se facă natural, în aer liber. Uscarea naturală durează însă foarte mult, dela mai multe luni până la unul sau mai mulți ani, în care timp o parte din material poate suferi și deprecieri din cauza ciu- percilor,. insectelor,, etc. Ideea nouă pe care se bazează aplicația curen- ților de înaltă frecvență la uscarea lemnului este de a încălzi lemnul direct, nu prin intermediul aerului și de a realiza o repartiție mai favorabilă a temperaturii în lemn. In adevăr, prin trecerea curenților de înaltă frecvență prin lemn se pro- duce o absorbție de energie electromagnetică care se transformă în energie calorică, datorită căreia lemnul este încălzit. încălzirea este de regulă mai intensă la interior decât la exterior. Aceasta se explică și prin ră- cirea straturilor exterioare ale lemnului, care se produce în urma contactului cu aerul înconju- rător. Ca urmare încălzirea și uscarea merg dela centru spre exterior. Este așa dar o situație com- plet inversată față de uscarea cu aer încălzit și care nu permite formarea unui strat de lemn prea uscat la suprafață. Astfel se exclude dela început posibilitatea pierderilor și deprecierilor din această cauză. încălzirea lemnului se face pe această cale într’un timp excepțional de scurt care se poate măsura în minute iar procesul uscării durează în total un număr redus de ore. Iată, pe scurt, în ce constă această nouă tehnică, după Semenschi: încălzirea și uscarea lemnului prin curenți de înaltă frecvență se realizează cu ajutorul unor dectrozi care sunt puși în contact direct cu lemnul sau sunt așezați la o anumită distanță de lemn (fig. 2).“ Fig. 2. — Schema așezării electrozilor față de lemn. A = contacte strânse; B = cu spații de aer pe ambele părți; C — cu spații de aer numai pe o parte a lem- nului. (După Semenschi, 1946). Odată cu încălzirea lemnului începe și uscarea acestuia. Interesant este faptul că lemnele cu umiditate mare — de exemplu cu 70—80 % apă— pot elimina la început (până la temperatura de 5O°C), o parte din apă, chiar sub formă lichidă. Această apă, care se scurge sub forma de picături din lemn, crește, după constatările făcute, cu lun- gimea de undă. In general, încălzirea lemnului și transformarea apei în vapori, care are loc în procesul uscării, precum și îndepărtarea ei, depind de energia ab- sorbită de lemn. Această energie este în funcție de valoarea pierderilor dielectrice și este propor- țională cu frecvența curentului. Astfel, cu cât frecvența este mai mare — respectiv undele sunt mai scurte, —cu atât mai repede se încălzește și se usucă lemnul. Ar urma de aci să se utilizeze unde cât mai scurte, dar s’a văzut că nu este bine să se forțeze uscarea prin mărirea frecvenței. Din practică s’a văzut că undele scurte și ultra- scurte nu dau rezultate bune la uscarea lemnului de construcție de dimensiuni mari. De asemenea că uscarea într’un câmp de unde scurte este ne- favorabilă speciilor tari, care se crapă mult. In tabloul nr. 1 sunt arătate regimurile de uscare preconizate în U.R.S.S. de către «NIEES » « (la- boratorul de cercetări științifice dela centrala mon- tajelor electrice a Ministerului Construcțiilor pen- tru întreprinderile din industria grea). TABLOUL Nr. 1 Specificul regimurilor de uscare a lemnului prin curenți de înaltă frecvență Notații Regimurile Ușor Mediu Dur Temperatura medie a uscării °C 80— 85 100—105 110—115 Durata de uscare Îd ore a cherestelii de grosimea: 25 mm 50 mm 100 mm 15— U 4— 5 7— 8 11— 12 23— 4 5— 6 150—250 mm 22— 36 — — Intensitatea creșterii temperaturii dela va- loarea inițială până la valoarea dată: °C/oră 40— 50 50— 7° 70—100 Intensitatea răcirii lem- nului după uscare, °C/oră 8— 10 IO— 12 15— 20 Umiditatea relativă a aerului din cameră în decursul uscării % . Lungimea de undă m . 80— 900—1200 70— 80 700—IOOO 50 60 400—900 După cum se vede din tablou, sunt preconi- zate trei regimuri de uscare: ușor, mediu și dur. Regimul ușor este recomandat pentru speciile tari (cherestea de foioase), cel mediu pentru rășinoasele subțiri — sub 15 cm diam.,—iar cel dur pentru materialele mai puțin valoroase. Regimurile se deosebesc în primul rând prin utilizarea de tem- peraturi diferite. Regimul dur utilizează tempe- raturile cele mai ridicate (peste io5°C), care pot influența defavorabil însușirile fizico-mecanice ale lemnului. Din articolul menționat aflăm importante date asupra modului cum se practică uscarea într’o asemenea instalație industrială. Așa cum se vede în fig. 3, cheresteaua este stivuită pentru uscare, pe un cărucior, având între rândurile de scânduri rețele de fier care for- mează electrozii respectivi. Astfel, fiecare rând de scânduri este cuprins între două rânduri de elec- trozi, legați de generatorul de înaltă frecvență. In cazul când scândurile sunt mai subțiri între ,153 2 electrozi pot fi așezate și mai multe rânduri de scânduri. Curentul circulând pe direcția grosimii încălzește materialul lemnos și umezeala conținută de acesta se elimină prin spațiile verticale rămase libere. Fig. 3-—Așezarea lemnului pe cărucioare la uscarea cu ajutorul curenților de înaltă frecvență (după Semenschi, 1946). încăperea în care se face această uscare trebue să fie bine izolată termic și să aibă posibilitatea evacuării vaporilor și a reglării temperaturii și umidității aerului. Durata uscării lemnului prin curenți de înaltă frecvență depinde de umiditatea inițială a lemnului și de grosime. Astfel, pentru uscarea cherestelei cu o umiditate inițială de 60%, până la o umiditate de 12 %, sunt necesare: — 5 ore pentru grosimea de 30 mm, în loc de 87 ore cât este necesar cu metoda obișnuită a aerului încălzit. — 8 ore pentru grosimea de 50 mm, în loc de 144 ore cât este necesar cu metoda aerului încălzit. —12 ore — în loc de 345 — pentru o grosime de go mm, și 18 ore — în loc de 533 de ore pentru o grosime de 120 mm. Așa dar uscarea prin curenți de înaltă frec- vență realizează o scurtare a duratei de 17 până la 30 de ori față de procedeul obișnuit al aerului încălzit. Al doilea avantaj mare al acestui nou procedeu este reducerea considerabilă a rebuturilor la us- care. In urma experiențelor făcute în U.R.S.S., la uzina Kalinin, s’a stabilit că la uscarea prin curenți de înaltă frecvență, rebuturile, pentru cazul grinzilor de brad de 90 x 150 mm secțiune și 6 m lungime, au fost de 35 până la 45 ori ma mici. Durata uscării în acest caz a fost în medie de 90 ori mai scurtă, iar costul de 1,5 ori mai mic. Cercetările științifice au arătat totodată că lemnul nu suferă nicio depreciere calitativă, din contra, unele din însușiri — cum este cazul higro- scopicității suferă chiar o ameliorare. In fine, inginerul Semenschi, face și o analiză amănunțită a cheltuielilor de uscare. Acestea în- sumează, pentru cazul cherestelei de pin de 90— 200 mm grosime, uscată dela o umiditate inițială de 40—45% până la 12—15%, în total 55,44 ruble de fiecare metru cub de lemn. Același ma- terial, uscat prin procedeul aerului încălzit ar necesita o cheltuială, după calculele sovietice, de 50,31 ruble. Socotim că această scumpire a uscării, pentru cazul de față cu numai 5 ruble este acoperită și chiar depășită cu mult prin economisirea de timp și prin reducerea considerabilă a rebuturilor ce se face. Instalația de uscare necesită un generator elec- tric, cu autoexcitație, prevăzut cu două lămpi generatoare. Se folosește un curent alternativ trifazic, de 50 perioade și 220—380 volți. Puterea consumată este de 100 kW. Anodul lămpilor este alimentat cu un curent redresat de 7.800 V, obținut dela un redresor montat pe o schemă trifazică. Pentru alimentarea redresorului se folosește curent alternativ. 3. încheiere Extinderea acestei aplicațiuni a curenților de înaltă frecvență la uscarea lemnului depinde de posibilitatea producției în masă a generatorilor de curenți precum și de pregătirea largă a cadrelor. In adevăr, aplicarea procedeelor de uscare cu ajutorul curenților de înaltă frecvență necesită un echipament industrial care poate fi procurat numai dacă avem mai întâi o industrie grea de mașini, bine desvoltată. Pentru țara noastră aș adăuga și o altă con- diție, aceea a desvoltării producției de energie electrică. Problema electrificării este dealtfel cum se știe, ca și problema industriei grele de mașini, pe primul plan al preocupărilor regimului nostru democratic. Marele Lenin a întrevăzut foloasele pe care le pot aduce electrificarea și industria grea de mașini a unei țări pentru desvoltarea ei, atunci când a spus: «Numai când țara va fi electrificată, când industria, agricultura și transporturile vor fi așe- zate pe bază tehnică a marei industrii moderne, numai atunci vom învinge definitiv » ’) Lemn, «Opere» voi. XXVI, pag, 46-47. 154 P E 3 K> M E CoBeTCKwe socTHsteHHK b oSjracni cymKH apcBccwHbi c noMonțtio tokh bmcokoii \acTOTLi B CCCP, b nepBue ucitojiBonajea b npoMBianeuHOCTU TOK BUOOKOâ HaeTOTU -M» HCKyCCTBBHHOÎt oytnKu seca. ^OKia^iaBaroTOff coBeTCKjie AOBTUmeaHa b btoA oC- jacTM, CaaBpyaci. ua jieeaeAOBamiax usasesepa CeMenc- soro, oiiyCjiMKOBaninJx b aiypHaje „IIpoMLnnjtenHan daep- reTMEa" 1946 r., M 11—12. IIoKagLiBaKTCH upunuuiiu HOBoa rexaaiui cymKn, npeHMynțeoTBo «OTopoe MMeei BTOT M6T0^ B epaBHBBUH O CTapMMH MBTO^aml CymKH B narpeTOM Boa^yxe h ^atorca npaETiwecKiie aaTu ^ua noBoro Meroja. Cynnta aeca o jiomoiqmo tokob nucoKoii qaGTOTti npoiiaBo^HToa b oaent sopoTKoe BpeMa (b 20—30 paB csopee uea npu cTapoM Meroxe), c oaeHB Ma.ieaT.KUMU no- Tepaun u uobtm OAMHaKOBoB uenoii. .UpesecuHa ne Tepaei' anuero ua cbohx «uaMKO-xHMuuecKax «aueeTB, uaupoTUB Haase yjyqniaiOTca neKOTopiie ub hhx, sas nanpmep rjirpocaonuTiHOCTB, KOTopaa nonusasTca. B KQBqe aaTparjiBaeTCH sacaua saeKipo-renepaTopoB a sa^pOB KBajru^nnupoBauiiMx tcxuhkob. } R £ S U M £ En U.R.S.S., pour la premiere fois, sur echelle industrielle, les courants â haute frequence ont ite appliquis dans le sechage artificiel du bois. On expose les realisations sovietiques ă ce sujet, d’apres les rechcrches de l'ingenieur Semenski, publides dans la revue «Promychlenaia Energetica a, 1946, Nr. 11—12. On prezente les principes de base de la nouvelle technique de sechage, ses avantages par rapport aux anciens procedez de sdchage ă l’air chaud ei quelques donnies pratiques sur le nowceau procede. Le sechage du bois a l’aides des courants ă haute frequence est effectui dans un tres bref delai (20— 30 fois plus vite que l’ancien protide), aux pertes extremement reduites et â de frais presque ^gaux. Les proprietis physiques et chimiques du bois ne subissent aucune digradation, mais au contraire quelques proprietis, sont amelioties; l’hygroscopi- cite par exemple, est diminuie. En conclusiow, on aborde le probleme des gine- rateurs electriques necessaires et celui du personnel technique qualifii. EDITURA AGIR A APĂRUT: MANUALUL CHIMISTULUI 2 volume: 2500 pagini O ENCICLOPEDIE CONDENSATĂ A CHIMIEI MODERNE ȘI A APLICAȚIILOR EI ÎN TOATE RAMURILE INDUSTRIALE INDISPENSABILĂ INGINERILOR Și TEHNICIENILOR DE ORICE SPECIALITATE 155 INFLUENȚA SILVICULTURII SOVIETICE ASUPRA DESVOLTĂRII SILVICULTURII ROMÂNE Ing S. PAȘCOVSCH1 Influența ideilor venite din răsărit asupra sil- viculturii noastre este mult mai măre, decât se crede de obiceiu. Aceasta s'a resimțit puternic încă din intervalul de timp dintre cele două răz- boaie mondiale. Foarte multe din inovațiile intro- duse în acest timp în practica noastră forestieră și devenite astăzi lucruri cunoscute de toată lumea, sunt de fapt împrumutate, fie din operele progresite ale maeștrilor din silvicultura rusă, fie dintr’ale oamenilor de știință sovietici. Este bine ca acest lucru să fie cunoscut. De asemenea este de datoria noastră să ne aducem aminte cu această ocazie despre acela, care a luptat atâta pentru introducerea și afir- marea acestor idei în silvicultura noastră: un om care a avut norocul să asculte în tinerețea lui prelegerile marilor dascăli ruși; în anii maturității le-a aplicat cu asiduitate în munca lui de teren; cu toată protivnicia timpurilor și oamenilor a reușit să păstreze legături cu silvicultura sovietică, urmărind toate manifestările ei științifice; iar mai târziu, în posturi de conducere, a știut să entu- ziasmeze multă lume pentru răspândirea largă a acestor idei în practica noastră forestieră. Sunt anumite domenii în silvicultura noastră, despre care nu se poate vorbi, decât începând cu numele lui; aceasta înseamnă că nu se poate vorbi de ele, decât începând cu influența silviculturii ruse și sovietice asupra celei românești. într’o pagină închinată prieteniei româno-sovietice nu poate lipsi un gând de recunoștință pentru cel ce a fost inginerul siîvic Zaharia Przemețchi. Este greu a contura măcar în puține cuvinte întreaga operă, pe care a lăsat-o în urma lui. El a inițiat primele clasificații tipologice în pădurile noastre; a in- sistat totdeauna asupra necesității cercetărilor eco- logice în silvicultură, mai ales a cunoașterii solului; a introdus o serie de inovații în lucrările de pepi- nieră; a reformat tehnica împăduririlor, mai ales prin introducerea culturilor amestecate; în fine, cu mulți ani în urmă, a știut să privească în viitor, întrezărind aplicarea ideilor evoluționiste moderne în practica forestieră. In perioada de după al doilea războiu mondial influența sovietică asupra silviculturii noastre ca- pătă o puternică amploare. Ce-i drept, silvicultura de munte, care predomină cantitativ printre preo- cupările noastre, este mai puțin influențată; pentru acele regiuni, tehnica sovietică ne împrumută mai ales inovații în domeniul exploatărilor și trans- porturilor, probleme care ies din cadrul artico- lului de față. Dar în silvicultura de câmpie, unde calitativ ni se pun astăzi cele mai grele probleme, această influență se manifestă, pe zi ce trece, tot mai puternic. Uriașul plan sovietic de transfor- mare a naturii, cu tot noianul de probleme anexe, face să se ivească sau să se accentueze și în silvi- cultura noastră o serie de probleme asemănătoare: crearea unei rețele de perdele forestiere pentru protecția câmpurilor, împăduririle în zona cana- lului Dunăre-Marea Neagră, lupta contra eroziunii solului, etc., etc. Față de progresele uriașe, ce se realizează în silvicultura sovietică cu o rapiditate extraordinară, silvicultorii români au o singură dorință: ca difu- zarea acestor cunoștințe noi să se facă în ritmul corespunzător cerințelor momentului. Sa trecem acum la o enumerare sumară a pro- blemelor silvice, în care influența rusă și sovie- tică s’a făcut la noi deosebit de simțită. începând cu chestiunea studiului pădurii, trebue remarcată mai ales introducerea clasificațiilor tipo- logice. Nici vorbă, suntem încă la început în acest domeniu; suntem încă foarte departe, atât de finețea teoretică, la care a ajuns tipologia fore- stieră sovietică cât și de aplicarea ei curentă în practică, devenită obligatorie în U.R.S.S. Nu avem decât o serie de încercări răslețe, necoordo- nate și uneori diferite ca metodă de lucru; mai avem ceva cercetări în curs. Important este însă că ideea a prins și își face încet drumul spre afir- marea definitivă. Intrebuințatea clasificațiilor tipologice în lucră- rile de amenajare, consfințită prin noile instruc- țiuni, este dovada cea mai bună. Prin perfecțio- narea treptată și unificarea metodelor de lucru ne vom apropia de nivelul necesar. Studiile- tipologice sunt bazate pe cunoașterea relațiilor între vegetația forestieră și factorii sta- ționai!. Dar aprofundarea acestor relații poate 156 constitui ea insăși obiectul unei cercetări știin- țifice. Mai ales studiul proprietăților solului și al influenței lor asupra vegetației esențelor fores- tiere începe să preocupe tot mai mult pe silvicul- torii noștri. Este deosebit de important în lucrările de pepiniere și împăduriri, dar își găsește aplicații și în alte probleme forestiere. De asemenea, stu- diul relațiilor între pădure și climă, mai ales al influenței pădurii asupra climei, ne preocupă din ce în ce mai mult. Ori se știe, că în toate domeniile enumerate, aportul cercetătorilor ruși și al celor sovietici este covârșitor. Tipologia forestieră mai veche, pe care am aplicat-o până acum la noi, este creația Prof. G. Morosov în primul rând. Acesta la rândul său s’a inspirat din școala pedologică a lui Docu- ceaev și a continuatorilor săi, care de fapt a pus baza studiului solului și relațiilor lui cu vegetația. In problema influenței pădurii asupra climei trebue citate nume, ca Vâsoțki, Otoțki, Nesterov, etc. Iar în ultimul timp academicianul Sukaciov, după ce a perfecționat tipologia forestieră, a ajuns la formularea unei teorii asupra vieții pădurii în ansamblul ei, cuprinzând și toate schimburile între natura organică și anorganică. Astfel s’a ajuns la o disciplină științifică nouă, numită « biogeocenologie», care își așteaptă încă aplicarea în condițiunile noastre. O altă problemă frământată în ultimul timp printre silvicultorii din U.R.S.S., este reprezen- tată prin aplicarea principiilor evoluționiste7 mo- derne, datorite mai ales biologilor sovietici7/. V. Miciurin și T. D. Lâsenco. Posibilitățile largi de a modifica natura însăși a plantelor, stabilite de acești cercetători, deschid perspectivele unor apli- cații practice nebănuite. Hibridizările sexuate și vegetative ale esențelor și educarea hibrizilor obținuți prin influența mediului corespunzător au devenit o problemă importantă în selecția forestieră. Aceste metode se practică, larg în U.R.S.S. începutul, modest deocamdată, făcut de cercetătorii noștri a și. fost de curând relevat în paginile acestei reviste. Trebue subliniat, că aplicarea teoriilor acade- micianului Eâsenco va duce la revizuirea multor ipoteze, admise unanim până acum în silvicultură. Dar această chestiune este încă în fașă și în U. R.S.S. Cercetătorii noștri au prilej să contribue activ la rezolvarea ei. In ce privește tehnica propriu zisă a lucrărilor forestiere, influența sovietică se manifestă mai ales în ce privește regenerările artificiale și îm- păduririle. Unele procedee de manipularea semințelor, mai ales de păstrarea ghindei, introduse la noi de acum 15—20 ani, sunt inspirate din silvicultura rusă. Iar acum încep să pătrundă la noi principiile științei forestiere sovietice, asupra prevederii și stimulării fructificatilor, asupra înființării unor ar- borete speciale destinate producerii semințelor, etc. In lucrările de pepinieră, trebue menționată acoperirea straturilor semănate din toamnă cu paie, litieră, etc., care este de asemenea un vechiu procedeu rusesc. Contribuie nu numai la protecția semințelor contra gerului de iarnă dar, menținută peste vară, și la conservarea umidității precum și la prevenirea apariției buruenilor. Silvicultorii ruși au recomandat chiar acoperirea dublă: un strat de paie, peste care se lasă să cadă prima zăpadă, iar după aceasta se pune al doilea strat de paie. Acest procedeu se pare, că nu s’a aplicat încă la noi. Chestiunea formării unui sistem radicilar po- trivit, la puieții de stejar în pepiniere, de asemenea a fost studiată amănunțit de silvicultorii ruși. Atât retezarea rădăcinii după primul sezon de vegetație, frecvent recomandată azi la noi, cât și «preîncolțirea» ghindei, cu ciupirea vârfului colțului, ambele sunt procedee rusești. In materie de împăduriri, trebue subliniat că ideia plantațiilor amestecate, pentru stimularea creșterii esențelor valoroase și crearea dela început a unui subarboret, este de asemenea de origină rusă. Azi e considerată la noi aproape ca ceva dela sine înțeles. Este adevărat că în ultimul timp silvicultorii sovietici au repus-o în discuție; unii au contestat chiar valabilitatea ei. Discuția, însă, nu e terminată și se pare că tot principiul plantațiilor amestecate va triumfa, probabil cu unele modificări. Un alt procedeu vechiu rusesc, care s’a validat perfect la noi, este al reintroducerii stejarului în arboretele de șleau prin « coridoare». împăduririle în regiunile secetoase, tema veșnic acută în silvicultura română, este un domeniu în care predominarea covârșitoare a ideilor ruse și sovietice este cunoscută de toată lumea. Primele încercări românești au coincis cu activitatea in- tensă a silvicultorilor ruși în împădurirea stepelor. Iar astăzi problema este adusă de către silvicul- torii sovietici la ut/’nivel atât de înalt, încât cu greu se mai poate găsi ceva nou, afară de mici adaptări locale (de exemplu: alegerea unor esențe mai potrivite). Este evident că, numai urmând drumul trasat de sovietici, se poate realiza ceva trainic și la noi. Iar primele perdele forestiere în regiuni secetoase, intr’adevăr judicios înființate, s’au făcut după modele sovietice x). înființarea perdelelor forestiere, la care de fapt se rezumă azi aproape toată problema silviculturii în stepă, este ea însăși o chestiune atât de vastă, încât aici nu poate fi decât menționată în treacăt. S’a discutat pe larg în ultimul timp și desigur se va mai discuta. Ne permitem, însă, să atragem aici cu toată seriozitatea atenția silvicultorilor români asupra caracterului profund ecologic, ce se dă astăzi problemei în U.R.S.S.; rețelele de compoziția perdelelor se dau pe regiuni climatice și pe tipuri de soluri. Numai procedând în felul acesta, vom reuși și noi să executăm lucrări de calitate. ’) Este interesant că în aceste plantații își găsesc o largă utilizare câteva specii originare din URSS: ulmul de Turkestan, sălcioara, caragana. 157 Âcesteâ simt, pe scurt enumerate, principalele puncte, în care silvicultura noastră s’a inspirat din experiența vecinilor din răsărit. S’ar mai putea găsi și alte exemple, dar spațiul nu ne per- mite șă aprofundam mai mult chestiunea. Se mai pot menționa în treacăt câteva chestiuni din alte ramuri de activitate forestieră. Astfel, în materie de corecția terenurilor degra- date, influența sovietică pare să nu fi fost prea accentuată până acum. Dar desigur se va întări de acum înainte, dat fiind, că în U.R.S.S. aceste lucrări se încadrează în sistemul întreg de plan- tații pentru protecția culturilor. In lucrările de amenajare, diferența condițiu- nilor locale n’a permis o adaptare integrală a metodelor sovietice. Dar în ce privește organi- zarea și planificarea lucrărilor, noile instrucțiuni ale noastre s’au inspirat destul de mult din cele sovietice. Trebue relevată în special crearea ma- P E 3 K) M E Abtop oOBențaeT sonpoc o uhshuh pyccKoro u coBer- CKOro nccoBOACTBa aa xeeOBOflcTBo pyMMHCKoe. 9to BJUia- Hue BMpaanjioeL bo nepBMx b uay^CHim thhob recos, npHHunnrr aoroporo itocrenesHO iipoumtaior b pyMtM- CKyio aecoBojoTBSHiiyio npaKTmty. 3naaHTejn.no ciutBuee Gmjio bto Bjmsujie b BEmoanemui neKOToptix TexHHaeoKux paOoT, b ocofiesHOCTH yxo^a sa nnTOMHHKaMH m jiecopas- Be^CHHa. Beci Bonpoe oGjieceHiui cTcuett, i'Jeibhmm ofipa- bom Hacaac^eHHH no.ieBanțHTHbix noaoc, HanunasT paa- peuiatBcs b PUP no coBeiCKUM veTo^aM. B oCnacTii aeeoycipofieTBa hobmc pyMMHCKHe aHCTpyKmm nosami- CTBOBartH MB COBCTCICIIX MeTO^ur opraunsaHaH paSoT. Abtop aenernyeT naMTB aecuoro Muacenepa 3. ITme- MeuKoro, b 3na’uiT0jn>noit stepe co^efiOTBOBaBmero npo- HHKUOBenHK> pyCOKHX U 00B6T0KMX Mjeft B pyMMHCKOU 4eC0B0ACTB0. riîor unități forestiere, pe baza principiilor de amenajare sovietice. Dar nu în toate problemele forestite s’a urmat în suficientă măsură exemplul Uniunii Sovietice. In dorința de a contribui la rezolvarea lor, ne permitem a atrage atența asupra a două probleme. Mai întâi, credem că problema pădurilor de pro- tecție, tratată la noi până acum în mod răslețit, dela caz la caz, trebue să fie rezolvată pe un plan general, după modelul sovietic. In al doilea rând, ar trebui să se procedeze și la rezolvarea chestiunii rezervațiilor și monumentelor naturale, necesare păstrării și ocrotirii florei și faunei națio- nale tot după modelul sovietic. Ambele ches- tiuni pot apărea pentru unii ca ceva rupt de prac- tică, de nevoile zilnice, ca un capriciu ne la locul lui. Dar interesul și importanța ce se acordă în U.R.S.S. acestor probleme sunt dovada, că aceste lucrări nu trebue privite cu ușurință, ci studiate cu toată seriozitatea și obiectivitatea. RU SUMfi L’auteur trăite de l’influence de la sylviculture russe et sovUtique sur la sylviaUture roumaine. Cette influence s’est manifestee en -premier lieu en matiere de typologie forestiere, dont les principes s’ introduisent graduellement dans la pratique fores- tiere roumaine. Encore plus forte est l’influence sur la technique d'execution de quelques travaux forestieres, surtout en ce qui concerne les pepinieres et les boisements. Le probleme des boisements en steppe, specialement celui des rideaux de protec- tion, est en train d’etre resolu dans notre pays, d’apres les methodes sovidtiques. En matiere d’amd- nagement, les nouvelles instructions roumaines ont ete inspirees par celles sovidtiques, en ce qui regarde l’organisation du travail. L’auteur rend hommage ă la memoire de l'inge- niewr forestier Z. Przemetzki, qui a contribue en grande mesure 4 la penetration des idees russes et soviăiques dans la sylviculture roumaine. GLORIE ETERNĂ MARELUI LENIN ÎNVĂȚĂTORUL NOSTRU, CONDUCĂTORUL PARTIDULUI COMUNIST (b) AL U.R.S.S. DIN OCTOMVRIE 1917. 158 C. D.: 634.956.13 B. F.: «3.22 IMPORTANȚA MECANIZĂRII LUCRĂRILOR DE CULTURA PĂDURILOR ÎN U.R.S.S. Ing. C. LĂZARESCU Tucrările de cultura pădurilor se executau în trecut prin muncă manuală. Ceva mai avansată se poate considera munca în pepiniere, unde cul- tura mai intensivă permitea introducerea și des- voltarea treptată a uneltelor mecanizate. In ul- timul timp, aceste lucrări iau un avânt din ce în ce mai mare. Astfel, este cunoscută mașina de semănat construită de Ciașchin; iar tractoa- Fig, r. — Mașina de semănat în pepiniere, construită de Ciașchin. rele TOP, foarte mobile, sunt tot mai folosite. Numai la desfundarea în pepiniere, prin munca cu tractorul, un singur om înlocuiește 100 oameni. De asemenea, la scoaterea pueților cu plugul LS-2, deservit de 3 persoane, se înlocuiește munca a 300 lucrători cu casmaua. Randamentul a 2 plu- guri trase de un tractor V-2, folosind 3 lucrători, este de 1 ha în 10 ore. Construcția unor asemenea mașini a început să se desvolte încă dela apariția deciziei Comisarilor poporului din 31 Iulie 1931. Dar în sectorul cel mai greu, acela al plantării puieților, s’a observat până în ultimii ani o ră- mânere în urmă, aplicându-se tot vechile metode: plantatorul primitiv de lemn și plantatorul lui Colesov. Cu aceste metode era nevoie de 15—30 lucrători pentru a împăduri 1 ha. In Decemvrie 1947, au fost încercate la les- hozul« Semenoi» din Crimeea mașinile de plantat Fig. 2. — Tractorul TOP inacțiune. construite de Ciașchin, Nedașcovschi, Voronțov și alții. Cu acest prilej s’au remarcat mașinile PC-2 și PN-Ș. Mașina PC-2, construită de Ing. Ciașchin, se fabrică acum în serie în uzinele Taghilul de jos. Această mașină lucrează în teren dinaințe pre- gătit, la 25—28 cm adâncime. Așezarea puieților în șanț se face cu mâna, lucrătorii trebuind să 159 Se aplece de 50—60 ori pe^minut. Șanțul în care se plantează puieții este făcut de un brăzdat. Un dispozitiv cu discuri acoperă rădăcinile puie- ților, iar presarea solului se face prin doi tăvălugi. Randamentul unei mașini este 2,5 ha în 10 ore, înlocuind munca a 9 persoane. 12 mașini trase Fig. 3. — Mașina de plantat tip PC. de un tractor plantează o fășie de pădure lată de 20 m. Mașina PN-k, construită de Ing. A. N. Ne- dășcovschi, a fost experimentată apoi și în sov- hozul « Velico-Anadol». Această mașină este pre- văzută cu disc brăzdat, aparat de plantat cu mecanismul aducător, doi tăvălugi de presat pă- mântul- și mecanismul de ridicat, — toate fiind montate pe ramă comună, care se sprijină pe două roți de locomoție și în scoaba trac- torului. Discul brăzdat formează un șanț de 100 mm lățime și 280 mm adâncime. Aparatul de plantare este automat, apucând puieții cu 1—4 organe lu- crătoare (cleștare) și plantându-i în șanțul format. Cei doi tăvălugi, în formă de trunchiu de con sunt așezați în spatele cormanei și aparatului de plantat; prin rostogolire ei îndeasă solul de am- bele părți ale șanțului de plantat. In momentul plantării, puietul este pus ver- tical în pământ, vitesa lui fiind nulă. Această vitesă nulă se realizează în acel punct prin ega- lizarea celor două vitese de sens contrar: a înain- Fig. 4. — Schema mașnii de plantat LFM-5. tării mașinii și a mișcării bandei aparatului de plantat. Mașina plantează numai puieți standardizați și butași cu rădăcină. Este deservită de 1 tracto- rist și 2 plantatori. Productivitatea ei fiind 3,5 ha pe zi, se realizează o economie de 65 oameni zile pe schimb, iar în tot sezonul de plantare (15 zile) cca 975 oameni-zile. Planul stalinist pentru crearea perdelelor și pă- durilor de protecție în partea europeană a U.R.S.S., fixat prin hotărîrea comună a Consiliului de Mi- niștri a U.R.S.S. și C.C. al P.C. (b) din 20 Oc- tomvrie 1948, pune în fața oamenilor sovietici sarcini noi, care nu pot fi realizate, în cele mai bune condițiuni tehnice și în cel mai scurt timp, numai prin muncă manuală. De aceea, mecani- zarea lucrărilor de plantare se impune și ia, pe zi ce trece, o desvoltare tot mai mare. In ultimul timp a fost construită de Ing. D.J. Zabrențov mașina LPM-5 care poate lucra în te- renuri nearate anterior, slab înțelenite, spre deo- sebire de mașinile PC-2 și PN-5, care lucrează numai în teren arat mai dinainte. Mașina DPM-5 Fig. 5. — Un grup de mașini de plantat FN-r trase de tractor, plantează o perdea forestieră de protecție. este asemănătoare cu PN-5, având o producti- vitate de 1500—2000 puieți pe oră. O altă mașină, deosebit de importantă, cul- tivatorul KLPS-6, construit de Ing. F. M. So- lovei, laureat al premiului Stalin, a fost folosit încă din toamna 1948 de către sovhozul « Gigant» din regiunea Rostov. Cultivatorul curăță bine spa- țiile între rânduri, la adâncimea de 7—10 cm, și taie buruienile, trecând liber peste plantațiile de 1—3 ani, fără să strice puieții. Cultivatorul are o lățime de acțiune de 6 m și o productivi- tate de 25—30 ha în 10 ore. Pentru a aprecia importanța mecanizării lucră- rilor de plantare, este suficient să amintim că, pentru a crea în stepă un hectar de pădure în vârstă de 5 ani, este nevoie de minimum 180 zile de muncă manuală. Mașinile de plantare, trase de tractoare, reduc numărul de zile la 315, adică de 6 ori mai puțin. Ușurarea muncii manuale, mărirea productivi- tății muncii, prin folosirea din ce în ce mai in- 160 tensă a mașinilor, constitue o trăsătură caracte- ristică a sistemului de producție socialist. Prin mecanizarea lucrărilor de cultura pădu- rilor este clar că Planul stalinist pentru crearea perdelelor forestiere va putea fi îndeplinit într’un timp mult mai scurt, fapt care reese chiar din realizările obținute până în prezent. BIBLIOGRAFIE i. A. Chimaniouh, Machines ă planter les arbres. Etudes Sovi6tiqv.es, Nr. 16/1949. 2. D. T. Cevalin, Mecanizarea lucrărilor la plantațiuni. Lesnoe hoziaistvo, Nr. 3/1948. 3. I. Habencov, 570 stațiuni de mașini pentru ocrotirea pădurilor în U.R.S.S. Buletinul Silviculturii, Nr. 2/1948. 4. I. N. Toropov, Mașini pentru plantarea puieților. Lesnoe hoziastvo, Nr. 2/X949. 5. Pradva, Nr. 7/1949. P E 3 K) M E Mexanuaauufi xeeoKyxBTypniax paCoT b CCCP mmcot Coasmoc anaieimc, npuuoca bkohomuio raaBUMM ofipaaost b paOouitx ^uax; ras moîeuo nonucirn. o6t>cm acco- noea^OHHnrs pafloT b o^hom h tom ate oesoue. Abtop ortpanțaeT UHuuamie sa nexy» cepim/Mainua nocesa noca^KH (IIK—2, IIH—5, 3IIM—5) n KyjtTMBaTopoB nocTpoenui b nocae^uee spena b CCCP, noKaauBaa BKpaTue mx xapaKTepKCTHKy. R fi S U M £ La mAcanisation des travaux dans la sylviculture sovidtique est un -probleme de grande importance en U.R.S.S. On arrive ainsi a realiser de grandes economies, surtout en ce qui concerne le temps, et d’augmente? le volume des travaux de boisements programmis dans une saison. L’auteur cite une sirie de maehines a semer, « planter (PC—2, PN—-5, LMP—5) et de cultivateurs, rdalisAes rdcemment en U.R.S.S., en montrant brievement les principaux caracteristiques. PE DRUMUL REVOLUȚIEI DIN OCTOMVRIE 1917 ȘI ÎNVĂ- ȚÂND DIN GLORIOSUL PARTID COMUNIST (b) AL U.R.S.S.-ULUI VOM FĂURI STATUL SOCIALIST IN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ. •161 PROF. VLADIMIR PETROVICI ȚIMOFEEV LAUREAT AL PREMIULUI ■ STALIN • In anul tarent, Profesorului V. P. Țimofeev i s’a decernat titlul de laureat al premiului Stalin. Distinsul sărbătorit, profesor de silvicultură, doctor în științele agricole, născut în 1892, a terminat studiile superioare la Academia de Agricultură — Secția Silvică — din Moscova, pe care a absolvit-o în 1918. A fost pe rând ajutor și apoi șef de ocol la Ocolul silvic de ex- perimentație foresti- eră Briansk, apoi a- sistent la catedra de silvicultură' dela Academia din’ Mos- cova (1929—1937), în fine docent la aceeași catedră (1937—1948) Din 1940 și până în prezent conduce sta- țiunea de experimen- tație forestieră a Aca- demiei de Agricul- tură din Moscova. Are 52 lucrări mari, de specialitate, ti- părite. Studiile cele mai numeroase le-a dedicat operațiunilor culturale și tăierilor principale, apoi lari- celui siberian și celui european, stabilind între altele, că acest arbore crescut izolat, deși fructifică abun- dent, semințele ’ sale nu germinează, pe Prof-, Via Ai mir Petrovici Țimofeev când dela acei eres- .... culturi forestiere» cuți în masiv, procentul de germinație ajunge publicată în 1947 și care a prezentat-o ca teza sa până la 24%. Producția la ha a acestei specii este cu 20% mai mare ca a pinului sau a moli- dului. Defectul cunoscut, în forma trunchiului, tivarea laricelui». se poate îndrepta prin operațiuni culturale, bine conduse. Valoarea lucrărilor Prof. V. P. Țimofeev este mare mai ales astăzi, când laricele este menit să ocupe un loc de frunte în plantațiile de protecție. V. P. Țimofeev a îndeplinit și diferite misiuni date de Institutul unional pentru cercetări și expe- rîmentație forestieră și este președinte adjunct al Asociației Științifice Unionale a Inginerilor și Teh- nicienilor din indus- tria și gospodăria fo- restieră. Trecând la Aca- demia agricolă, V. P. Țimofeev se ocupă de studiul rezulta- telor obținute în bo- gata experimentare a creșterii diferitelor specii forestiere cul- tivate la stațiunea de experimentațiuni forestiere ale Acade- miei și făcute de străluciții săi prede- cesori V. T. Sobicev- schi, M. K. Turseki și N. S. Nesterov. , In preocupările sale V. P. Țimofeev a stăruit mai mult asupra studiului cul- turilor de larice si- berian și european, concretizând datele culese timp de 12 ani în strălucita sa lu- crare «Laricele în de doctorat, susținută cu un succes desăvârșit. In 1948 a mai publicat o lucrare mai mică « Cul- Ambele lucrări contribue la rezolvarea uncia din cele mai arzătoare probleme la ordinea zilei 162 puse în Economia forestieră postbelică din U.R.S.S. și anume refacerea cât mai urgentă a pădurilor pustiite de război precum și producerea rapidă a lemnului de esențe prețioase. După cum a demonstrat în med strălucit au- torul, asemenea esențe sunt laricele siberian și acela european, — supranumit, adesea, stejarul nordului. In afară de caracterele specifice ale laricelui, descoperite în ce privește fructificația și puterea de germinație a semințelor produse de arbori izolați precum și a calităților tehnice ale lemnului, V. P. Timofeev a reușit să scoată în relief cali- tățile excepționale ale laricelui ca specia de for- mare a pădurilor insistând în special asupra carac- terelor ei de protecție în ce privește regimul apelor și conservarea solului. După părerea autorului, laricele stimulează acti- vitatea schimbului și circuitului umidității. în na- tură, micșorează coeficientul scurgerii apekr din ploi și zăpezi, favorizează circuitul umidității ocea- nice asupra uscatului și se prezintă astfel ca o esență eminamente de protecție a regimului apelor. însușirile citate au făcut ca în sectorul culti- vării perdelelor forestiere de protecție laricele să aibă multe avantaje, față de alte specii lemnoase. Studiind din toate punctele de vedere particu- laritățile laricelui în culturi pure și cele ameste- cate V. P. Timofeev a prezentat o analiză totală a avantajelor ce prezintă ambele feluri de arborete în condițiuni diferite de stațiune. Grație însușirilor celor două specii de larice, ele sunt menite să aibă o aplicare pe scară mare la regenerări de exploatări, păduri incendiate și a tot felul de terenuri despădurite precum și la crearea de perdele forestiere de protecție sau pă- duri din jurul orașelor, satelor, etc. Elaborând metode foarte temeinice de creare și îngrijire a culturilor de larice economia fore- stieră a căpătat pentru prima oară o excelentă îndrumare pentru cultura acestei specii bazată pe date științifice riguros verificate. Astăzi când, din inițiativa Marelui Stalin, Uniunea Sovietică desăvârșete pe teren grandio- sul plan de transformare a naturii în U.R.S.S. — decernarea premiului Stalin cu care a fost distins V. P. Timofeev, este de mare importanță pentru toți oamenii muncii din sectorul forestier. RIDICAREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII VĂ TREBUI SĂ IM- PRIME INDUSTRIEI NOASTRE RITMUL RAPID DE CREȘTERE A PRODUCȚIEI, CARACTERISTIC INDUSTRIEI SOCIALISTE. GH. GHEORGHIU-DEJ .163 AGRICULTURĂ 63 (498) PRINCIPIILE LUI VILIAMS ÎN AGROTEHNICĂ Ruperea cu trecutul agriculturii capitaliste se face sub ochii noștri. Părăsim multe din princi- piile vechei științe care țărmurea producția chiar atunci când sporeau eforturile și mijloacele de producție. Legea randamentelor descrescânde și derivata ei, aceea a scăderii fertilității solului, care ne îmbrățișau cu mizeria și fatalismul lor, au fost scoase din circulația științifică. Progresul ști- ințific și tehnic sunt dușmanii de moarte ai științei metafizice pe care ne-am întemeiat în bună parte până acum. « Nu există pământ slab, dar există agricultori nepricepuți», sau «Fertilitatea solului este un produs al muncii omului», iată lozinci dialectice emise de Viliams, lozinci care se concretizează în așa zisa lege a lui Viliams, legea însemnătății egale a factorilor de vegetație. Această lege ne învață că recolta depinde de întregul complex al factorilor de vegetație, că nu putem acționa izolat asupra unui singur factor și că prin ridicarea nivelului științific și tehnic producția sporește continuu. Academicianul Viliams a interpretat și sistema- tizat metode, teorii și doctrine într’un edificiu de gândire propriu dialecticei materialiste, verificat în laborator și câmp și aplicat în mare, pe întregul cuprins al agriculturii sovietice. Astfel Viliams a înlăturat din știința șoimilor principiul static și a introdus pe acela dinamic, de transformare continuă, de evoluție pe etape diferite însă toate derivând din unicul proces bio- logic (vegetația), care stă la baza formării solu- rilor. In modul acesta vom înțelege că nașterea solurilor are caracter unic biologic și că în de- cursul timpului solurile parcurg perioade, stadii și faze diferite, datorită condițiunilor mediului înconjurător. Așa' s’a ajuns la interpretarea și clasificarea solurilor în lumina științei marxiste, ca fiind formate prin salturi calitative, provenite din acumulări cantitative datorite mediului în- sumat în vegetație. Un alt mare principiu inaugurat de geniul lui Viliams, a fost acela al introducerii în asolament a plantelor perene de nutreț (graminee și legumi- noase) și a asolatnentului pe o bază cu totul nouă, teoretică și practică. In- epoca feudală și-capita- listă se cultivau plante anuale care se alternau te Prof. A. VASILIU după «cererea» pieții dirijate de spoliatorii mun- citorimii. In modul acesta pământul și-a pierdut complet structura de agregate stabile și așa, cu toate efor- turile depuse, recolta scădea în loc să crească. Viliams, bazat și pe observațiile lui Costâcev, a introdus în asolament și plante perene de nutreț, tocmai cu scopul ca aceste plante, prin sistemul lor radicular (mai ales gramineele) să regenereze structura solului, aducând din profunziune (mai ales leguminoasele) totodată și unele substanțe specifice pentru formarea structurii și pentru hrana plantelor. Pe lângă rolul ce îl au aceste ierburi ca regena- ratoare de structură și deci de proprietăți fizice, chimice și biologice în sol, mai contribue la spo- rirea masei vegetale necesară hrănirii și înmul- țirii stocului de animale. Asolamentul Viliams organizează mai bine te- renul, ține seama de principiile agrobiologice și de cele economice, reușind să sporească și să asigure producția, subordonând acestui scop pre- lucrarea și îngrășarea solului, precum și rotația plantelor. Viliam este cercetătorul care a descris evoluția stadială a pajiștei, care este influențată și poate influența structura și compoziția solului. Un principiu al lui Viliams este acela ca resturile vegetale dela suprafață să fie îngropate în așa mod în pământ, încât să piardă contactul cu aerul, să se descompună mai ales anaerob. Pentru aceasta el a imaginat așa zisa arătură perfecțio- nată (dublă) care se face cu un plug cu ante- trupiță. Antetrupița (un plug de 1/3 din mărimea trupiței principale) rupe o fâșie de 10 cm adân- cime și o aruncă în fundul brazdei mari, la 20—25 cm adâncime. Trupița cea mare care urmează după antetrupiță (și între care se află cuțitul vertical care croiește brazda cea mare), taie ori- zontal cu ajutorul brăzdatului și întoarce o brazdă de alți 10—15 cm adâncime și mai lată decât fâșia ruptă de antetrupiță și o aduce la suprafață, acoperind astfel complet fâșia cu masă vegetală sau cu structură pulverizată și istovită aruncată dela suprafață de antetrupiță. In modul acesta, resturile vegetale sunt îngropate,-ele se-descom- pun lent, dau humus durabil care cimentează 164 grăunciorii de pământ în agregate, formă ideală pentru potențarea proprietăților solului. Stratul dela adâncimea de 10—25 cm care a stat unul sau mai mulțr ani în fundul brazdei pe lângă humusul durabil format din resturile vegetale, mai este străpuns peste tot de masa de rădăcini fasciculare ale ierburilor perene care, de asemenea, ajută restructurarea solului. Această arătură singură, ridică producția de grâu cu 200—400 kg/ha. Principiul mulcierii solului la suprafață imediat după secerat, Viliams l-a realizat prin desmiriș- tirea cu instrumente cu discuri care lucrează la 5 cm adâncime și pe care le atașează la ccmibina care astfel, pe lângă secerat și treierat, va face simultan și desmiriștitul. Desmiriștirea făcută în acest mod, creează în toiul verii foarte bune pro- prietăți fizice, chimice și biologice în sol. In modul acesta, recolta sporește cu 200—300 kg/ha. Evitarea grapei care pulverizează solul este alt principiu inaugurat de Viliams. In agrotehnica sovietică nu se mai folosește grapa după desmiriș- tirea făcută cu polidiscul și nici după arătura perfecționată făcută cu plugul cu antetrupiță. Bine este ca să arăm la momentul optim când pământul se revarsă în urma plugului și când intervenția grapei i-ar strica structura de agregate normale, rezultate din o astfel de arătură. Până ce vom ajunge la suficiente tractoare și mai ales până ce vom ști să lucrăm bine pământul, rămâne ca la noi să se folosească grapa Ia toate arăturile de primăvară și vară sau cele pentru însămân- țările de toamnă, care au bulgări. Viliams recomandă netezitoarea, o grapă ușoară din bare de lemn și cel mult cu un singur rând de cuie de fier în față pentru nivelarea coamelor brazdelor. Instrumentul acesta va lucra oblic pe direcția brazdelor. Se folosește mai ales ca prim instrument ce intră pe pământ la desprimăvărare pe terenul arat de astă toamnă Extirpa torul sau instrumentul cu labă de gâscă este folosit de Villiams înainte de însămânțare pentru afânarea terenului înverzit și așezat. Sporirea forței de producție (apa și substanțele nutritive) în special, distrugerea buruenilor, în parte a insectelor și semănatul timpuriu, mai ales la grâu, a determinat pe Villiams să reco- mande ogorul negru în diferite situații specifice. Ogorul negru preconizat de Viliams se bazează pe desmiriștirea făcută cu discuri și apoi arătura de toamnă făcută cu plugul cu antetrupiță (ne- grapate). Primăvara se lucrează cu netezitoarea simplă sau dacă pământul este îndesat se folo- sește netezitoarea cu cuie trasă de un cal. Când începe să înverzească pământul, atunci se va pre- lucra cu toată urgența cu un polidisc la 5—7 cm fără ca să se grapeze. Dacă iarăși înverzește, se va prelucra din nou în același mod însă ceva mai adânc, până la 10 cm. Mai departe, când solul s'a așezat și a prins să înverzească se aduce băligar care se împrăștie uniform și se ară în aceeași zi cu pluguri polibrăzdare cu cormane recurbate îngropându-se bălegarul la 13—15 cm adâncime, înaintea însămânțării grâului (cel puțin 20 zile) se face o arătură normală de circa 20 cm adân- cime făcută cu plugul obișnuit cu cormană foarte recurbată pentru a amesteca cât mai bine băle- garul în masa solului. Dacă și după această ară- tură solul încă înverzește, atunci se va prelucra cu extirpatorul la adâncimea la care va fi îngro- pată sămânța. Dacă pământul a fost la timp și bine arat la ogorul negru nu se folosește grapa. Desinfectarea solului de paraziții criptogamici care dau în mare măsură așa zisa oboseală a solului, precum și de infuzori care altfel ar distruge bacteriile folositoare, Viliams o face pe cale vege- tală, prin cultivarea timp de 6—7 ani a ierburilor perene. Principiul organizării teritoriului prin împădu- rirea cumpenei apelor, Viliams îl opune eroziunii solului, dar mai ales el tinde să reguleze regimul isvoarelor și râurilor din regiune. Pantele (coastele) le crede apte pentru culturi de plante obișnuite dacă nu se degradează structura, iar valea pentru plante de nutreț. Formarea de eleștee în vale face ca apa adunată de pe versant să fie folosită la irigație și să ume- zească atmosfera. Ingrășarea de baza odată cu arătura de însă- mânțare sau chiar de toamnă pentru plantele de primăvară și apoi îngrășarea suplimentară în sta- diile de vegetație avansată, împrăștiindu-se fos- forul pe rândul plantelor, este un alt principiu al agrotehnicii sovietice. Scurtarea epocii de însămânțare la circa o săp- tămână, semănatul mai adânc, semănatul în rân- duri mai dese sau încrucișate, grăparea semănă- turilor primăvara, sunt lucrări care s’au realizat sub îndemnul lui Viliams. Agricultura noastră poate și trebue să-și însu- șească la maximum învățătura lui Viliams și s’o aplice neîntârziat pe ogoarele, care așteaptă inter- venția hotărîtă a omului. Până acum am aplicat spofadic parte din prin- cipiile și practicile inovate de Viliams. Institutul de Cercetări Agronomice este în curs de aplicare a tuturor acestor binefaceri rezultate din studiile și cercetările lui Viliams. 165 P E3I0ME npHHiiHnți BnaMMCa b arpoTexHMKe. B cuarte n3Jo;Eeua cepim iipumiHnoB, nacaiomnxeH «aKtopott uponspacramiH,—reopim. BuparîoTainiMe u itpu- jicacHHtie noj pykobo^ctbom BiuuiMca. One noKaaMeaioT, aTO ypossafisocTB saBneuT or hmopo KoxiixeKea ^auro- Pob npoMspacTanna a ne naojuipoBaHO, ot o^noro nan H6CKOJKKHX ^aKTOpOE. OeHOBaaHeM aBJtacTea ^iiHaMHaceraia npHHwm uenpe- pMBHOft TpauC'BOpMauHlI II STanHpit 3B0JH01țUH, — 61IOJO- ru'iecKuii npouecc, b kotopom pacTHTenBoerb Jirpaer nepBooTeneHHyK poat npn ®opMitpoBaHMH noaB. IțiiTHpymca TaK-jse n jpyrne npintnantj, reHMajn>HBie iuo^bi ajcaxe.uuKa Bmima, «aa-TO: BBe^enae b oeBO- oCopoT kopmobmx h (ÎoGobmx pacreuaft ;■ ycoBepmeHeTBO- Banuaa ^Boflnaa BcttauiKa, onoeoGorByRmaa oCpaaosa- ™ ^ojiroBpeMeHHoro nepHoaeMa, Cjraro^apa BanaxiiuaiuiKi pacrHTOJiMMx ocTaTKOB ; noBepxnocTnaa scnainKa crepsa HeMe^jeano iiocjc ytîopKH aiaxon; paapMxaeHMe saaexe- neBmeit noqBM a oâpaCoTica aKCTiipnaropoM; ynoTpcfije- nue aeraoft Oopontr. jțM BiipaBunsatuis rpetfaeâ Gopoaj;; ^eaHHseKUMa no'inr.r BeBeTaTMHHbtn ny’rest, c pextio yaua- Tbacesua KpninoraMHBTx napaaurou n t. 4. RfîSUM^ I^es principes de Villiams dans l’Agrotechnique On expose dans cet article une sMe de principes relatifs aux facteurs de vegetation, theories ela- bordes et appliquees selon les instructions de Viliams. La loi afirme que la recolte d&pend du complexe entier des facteurs- de vigetation et non isolement d’un ou plusieurs facteurs individuels. Le principe dynamique de la transformation con- tinue, d’evolution en etapes differentes, est fonda- menial, la vigetation etant le proces biologique qui est â la base de la formaiion des sols. On cite aussi les autres principes dus au genie de l'acadimicien Villiams : L’introduction dans l’assolement des plantes four-, rageres tirdes de la familie des gramindes et des plantes Ugumineuses ; le labour aratoire perfectionn^ double, afin que les restes vegdtales enterris produi- sent un humus durable; recouvrement de la swrface du sol avec la paille, immediatement apres la mois- son; utilisation d’une herse legere pour niveler l’endos des bandes; l’ameublissement, au moyen de l’extirpateur, du ierrain verdissant ei tasse; la desin- fection du sol par voie vegetale, etc, PLANUL DE PRODUCȚIE ESTE ACTIVITATEA VIE ȘI PRAC- TICĂ A MILIOANELOR DE OAMENI. GH. GHEORGH1U-DEJ 166 634-4-575 NECESITATEA APLICĂRII ȘTIINȚEI MICIURINIENE LA NOI de At. PR1ADCENCU-I.C.A.R. . Vechile principii de Ameliorare a plantelor, ba- zate pe fixitatea speciilor și nerecunoașterea in- fluenței mediului asupra eredității, sunt contra- zise și negate astăzi de noua agrobiologie sovietică, fondată de marele transformator al naturii I. V. Miciurin și academicianul sovietic T. D. Lîsenko. In lumina concepției materialiste, sprijinită pe forța creatoare a științei marxist-leniniste, noua agrobiologie sovietică explică vieața organismelor într'un mers unitar și dialectic din punct de ve- dere al desvoltării lor individuale și evolutive. Curentul nou al agrobiologiei sovietice este fun- damental opus concepțiilor vechi ce stau la baza științei actuale despre ereditate în biologie formând baze noi de plecare în definirea principiilor evo- luției și eredității. Savanții și tehnicienii din țările capitaliste men- țin părerea că producțiile agricole, sau cantitatea de recoltă rezultată la hectar, sunt la voia ha- zardului și supuse în întregime puterii cosmice sau naturii. Această concepție idealistă și meta- fizică este străină principiilor materialiste ale știin- ței marxist-leniniste, care arată practic că mă- rirea producției la hectar depinde de voința omului, de capacitatea lui de a dirija artificial procesul de evoluție al plantelor. Recolta este o expresie cantitativă și calitativă a productivității plantelor, rezultată din acțiunea lor reciprocă cu mediul ambiant în condițiuni anumite și concrete. Un an în urmă, la 7 August 1948, Academia Unională de Științe Agricole din U.R.S.S. a aprobat raportul academicianului T. D. Lîsenko despre « 0 nouă orientare în științele biologice*, dând întâ- ietațe științei miciuriniene în agricultura sovietică. Socializarea agriculturii sovietice a permis aplicarea în masă a metodelor miciuriniene și a contribuit la înflorirea agriculturii sovietice prin crearea soiu- rilor noi de plante și îmbunătățirea celor existente. Socializarea agriculturii noastre cere găsirea me- todelor noi de lucru pentru mărirea cantitativă a producției la hectar. Tocmai știința sovietică mi- ciuriniană ne dă posibilitatea și metode noi ca să creăm într'un timp scurt soiurile noi de plante și rase animale. I. V. Miciurin și T. D. Lîsenko au demonstrat experimental că desvoltarea individuală a plantei este eșalonată în etape succesive, iar trecerea dintr’o etapă de desvoltare în cea următoare ‘ este deter- minată de condițiunile exterioare de vieață, de exemplu: lumina, temperatura, etc. Astfel, grâul de toamnă semănat primăvara nu scoate spicul și nu produce boabe. Același grâu încolțit și ținut 30—40 zile la o temperatură o—2°C se iarovi- zează, adică se scurtează durata lui de vegetație și însămânțat primăvara produce normal. Prin in- tervenția conștientă și dirijată a omului în pro- cesul de desvoltarea individuală a plantelor putem iaroviza sau prescurta durata lor de vegetație, dând agriculturii practice soiuri precoce. larovi- zarea cerealelor de primăvară . (grâu, orz, ovăz) sau prescurtarea duratei lor de vegetație prezintă un mijloc sigur și eficace de luptă contra acțiunii nimicitoare a vânturilor uscate din timpul verii, care produc pălirea bobului și reduc recolta cu 30—50%. In general, iarovizarea culturilor de primăvară, de orice fd, va da un surplus însemnat de producție și de bună calitate. T. D. Lîsenko este cel dintâiu care a observat că părțile unei tulpini de plantă se găsesc în di- ferite stadii de desvoltare. Această descoperire a contribuit la rezolvarea problemei degenerării car- tofului și la elaborarea metodei de producere a cartofilor de sămânță pentru regiunile de stepă. Cartoful cultivat în stepă suferă din cauza se- cetei și căldurilor mari de vară. In astfel de con- dițiuni cartofii noi, abia formați, îmbătrânesc repede, slăbesc și degenerează. însămânțat însă vara, formarea cartofilor se face pe vreme răco- roasă de toamnă iar cartofii recoltați sunt sănă- toși și se bucură de o schimbare internă în direcția productivității și vigurozității lor. ; 1 . Insămânțarea obligatorie, a cartofului vâra. la toate fermele de stat din Sudul și Sud-Estul Re- publicii noastre ar asigpra producerea, sămânței de cartofi pentru fiecare localitate în parte și dr scuti căile ferate de transportul cartofilor de. să- mânță, din regiunile nordice spre cele sudice, prac- ticat pe o scară întinsă în anii din turmă. Precocitatea bumbacului este o condițiune esen- țială în reușita culturilor la noi. Adus din regiuni subtropicale, bumbacului îi place căldura și nu se desvoltă sau chiar degeră la temperaturi scă- zute. larovizarea bumbacului sau prescurtarea du- ratei lui de vegetație, va permite să împingem această cultură mai spre Nord decât granițele indicate astăzi pentru cultura lui. O parte însemnată din capsulele bumbacului, cultivat în condițiunile climei noastre, cade cu ușu- rință din cauza unei nutriții neregulate a tulpi- nelor principale și secundare. De regulă tulpina principală este mult mai bine hrănită decât cea secundară. Academicianul sovietic T. D. Lîsenko ne învață că prin câmitul vârfurilor dela tulpi- nele principale și suprimarea lăstarilor secundari se uniformizează înflorirea bumbacului și se gră- bește coacerea lui. Popularizarea acestei măsuri printre cultivator ii mici de bumbac, va aduce un spor însemnat de producție, împiedicând căderea capsulelor și mărind calitatea și cantitatea fibrelor de bumbac. Porumbul, floarea soarelui, secara și cânepa sunt plante care pentru fructificarea lor necesită o fe- cundație străină și anume florile unei plante fecundează cu polenul lor plantele vecine. Condițiu- nile de climă nefavorabile pe timpul înfloritului cum sunt: seceta excesivă, temperaturile ridicate, vânturile uscate de vară, abundența ploilor, etc. împiedică fecundarea normală a acestor culturi. Prin aplicarea sistemului miciurinist, a fecunda- ției artificiale și suplimentare, un sistem extrem de ușor și expeditiv, putem asigura și mări cu 20—30% producția lanurilor de porumb, floarea soarelui, secară, cânepă, lucemă și hrișcă. Iu acest scop, se presară pe mătasea porumbului polenul strâns din diferite părți ale vreunui lan de po- rumb sau cu o mănușă de blană netezim ușor fiecare capitol înflorit de floarea soarelui. I. V. Miciurin și T. D. Lîsenko arată că inten- sitatea diferită a factorilor climaterici, a luminii sau a temperaturii, exercitată asupra părților ti- nere și de creștere ale plantelor, provoacă nu numai trecerea ei dintr’o etapă de. desvoltare în etapa următoare ci se produc și unele schimbări structurale interne, care se fixează ereditar șî se transmit descendenților. Așa dar ereditatea con- lucrează cu mediul înconjurător pentru producerea caracterelor. Cu cât o celulă este mai bătrână cu atât resimte mai puțin acțiunea mediului. Astăzi nu se înțelege caracter fără mediu. Prin acțiunea dirijată a mediului putem pro- voca transformarea forțată a speciilor, modelând structura ereditară după dorința și scopul propus. Această descoperire epocală trasează un nou sistem de muncă pentru institutele noastre știin- țifice, un sistem dirijat și forțat de îmbunătățire a plantelor și animalelor. Acest sistem permite să dăm agriculturii, și într’un timp scurt, specii noi de plante și animale, mai productive decât cele existente. Transformarea Orzului de primăvară în cel de toamnă, mai ales pentru regiunea Banatului și Transilvaniei, va aduce un spor de producție de cca 30% și va coordona mai bine succesiunea lucrărilor de recoltă și de desmiriștire. Prin diri- jarea artificială a intensității de iarovizare și anume a temperaturii, putem mări rezistența la ger a soiurilor existente de grâu și de orz, asigurând astfel constanța recoltelor. Soiurile cultivate astăzi se împart în două ca- tegorii distincte: de toamnă și de primăvară. Un soiu de toamnă semănat primăvara lăstărește me- reu, nu scoate spicul și nu produce boabe; tot așa tm grâu de primăvară însămânțat toamna degeră la primul îngheț. Prin transformarea for- țată a cerealelor putem crea varietăți noi de grâu, care însămânțate indiferent toamna sau pri- măvara dau un spic (rodesc normal). Importanța economică a acestor grâne, cunoscute sub denu- mirea de «umblătoare»este foarte însemnată, întru- cât un singur soiu umblător asigură stocul de sămânță necesar pentru însămânțările de primă- vară și de toamnă. Introducerea grânelor um- blătoare în cultura mare va pune capăt situației de astăzi, când din cauza climei capricioase Cul- tivăm mult pământ, destinat culturii grâului, cu porumb și dughie și aceasta din cauza că nu avem o sămânță bună și productivă de grâu de pri- măvară. In agricultura practică este cunoscut faptul că specii e autogame cum sunt: grâul, orzul sau ovă- zul, cultivate mult timp, pierd treptat însușirile lor originale, slăbesc și degenerează. Practica agricolă nu cunoaște un soiu de grâu care să-și fi menținut însușirile inițiale timp de 18—-20 ani la rând. In cazul unei agriculturi pri- mitive soiurile pierd însușirile lor originale în 3—5 ani de cultură. Purificarea și menținerea produc- tivității soiurilor autofecunde a fost împiede- cată mult timp dc teoriile false ale morganiștilor care susțin că orice individ, înzestrat cu autofe- cundare posedă o ereditate constantă și dă in- cohtiriuuo descendență asemănătoare părinților. Selecțiunea sau extragerea descendenților dintr’un soiu auțogam nu are niciun efect practic și pozitiv. Pe. bâza acestui considerent nu s’a făcut nicio purificare a soiurilor ■autogame care treptat au degenerat. Știința miciuriniană ne dă posibilitatea să introducem și să întronăm ordinea științifică și economică în domeniul înmulțirii semințelor ame- liorate, evitând degenerarea posibilă a gtâului, or- zului și ovăzului. Pentru combaterea degenerării soiurilor auto- fecundate, Lîsenko recomandă sistemul încrucișă- rilor înăuntrul soiului, indicând o tehnică ușoară și expeditivă, care poate fi aplicată cu ușurință de fiecare fermă de stat. Tehnica încrucișărilor înăuntru soiului constă în castrarea simplă și în câmp a mai multor spice de grâu, orz sau ovăz și fecundarea lor liberă și naturală cu polenul din lanurile respective. Prin acest sistem putem să redăm agriculturii practice o serie de soiuri reînnoite și mai productive, atât pentru soiuri existente, cât și pentru cele eliminate din cultura mare din cauza degenerării lor. 168 De asemenea soiurile allogamc, cu fecundația străină cum sunt: porumbul și floarea soarelui cer reînnoirea lor periodică. Miciurin și Lîsenko recomandă sistemul încru- cișărilor înăuntrul proveniențelor aceluiași soiu cultivat în diferite regiuni climaterice. Cultivate în regiuni distincte în ce privește condițiunile exterioare de viață, proveniențele su- feră unele schimbări interne, iar prin hibridizarea 1or reciprocă dau o ereditate mai comp’exă, care ridică simțitor productivitatea ’or. într’un singur an de încercare fermele noastre pot reînnoi să- mânța la. porumb, floarea soarelui, cânepa, lu- cerna și hrișcă. Plantele de cultură sunt lipsite de unele însușiri specifice și comune celor sălbatece ca: rezistența sau imunitatea la boli criptcgamice, putința de a se. desvoltă și înmulți pe terenuri sărace în ma- terii’ nutritive, marea rezistență sau imunitatea la boli criptogamîce, putința de a se desvoltă și înmulți pe terenuri sărace în materii nutritive, marea rezistență la ger și secetă și,de obiceiu, nu sunt nici vivace sau perene. Prin-hicrarea rațională a pământului, întrebuin- țarea îngrășămintelor și metodelor noi de cul- tură, plantele cultivate devin din ce în ce mai pretențioase, mai rafinate și mai puțin, rezistente decât cele sălbatece. Școala miciurinistă arată că prin încrucișarea plantelor de cultură cu cele sălbatice putem im- prima plantelor de cultură unele calități de va- loare și unele însușiri prețioase ale plantelor săl- batice. Folosind această cale horticultorii pot crea specii noi de pomi fructiferi, soiuri noi de viță de vie, rezistente la îngheț și care iernează ne- îngropate iama. In viticultură prin încrucișarea varietăților no- bile cu cele primitive am obținut producători di- recți, rezistenți la mană și filoxeră; n’am. putut însă să înnobilăm acest hibrid, să obținem o viță nobilă și rezistentă la mană și filoxeră. Am fi ajuns la aceasta dacă aplicam sistemul miciurinist de educare a puieților, sistemul mentorului, pre- conizat de Miciurin .și' Msenko;. ' Fără ca să ne dăm seama de influența port- altoiului asupra altoiului am altoit decenii de-a- rândul soiurile nobile pe cele sălbatice." In felul acesta am sălbăticit soiurile nobile în loc să le îmbunătățim. Pentru a evita influența defavorabilă a port- altoiului asupra altoiului, practica miciurinistă for- mulează trei procedee: i. Altoirea pe port-altoiuri sălbatice și vigu- roase numai a soiurilor nobile cu caractere stabi- lizate, cu o istorie filogenetică mai Itmgă 2. Altoirea soiurilor nobile pe port-altoiuri slabi și pitici cum sunt gutui pentru păr, douein și paradis pentru măr. 3. Creșterea soiurilor nobile pe rădăcini pro- prii, fie plantând pomii ncaltoiți, fie punând altoii în situația de a emite rădăcini proprii. Practica miciurinistă recomandă a se folosi nu- mai altoiu de pe pomii puși pe rod de mai mulți ani și să părăsim metoda recoltării altoilor de pe pomi tineri sau din pepiniere, care din punct de vedere metabolic încă n’au atins pragul maturi- tății fiziologice. Suntem considerați o țară pomicolă și totuși în multe regiuni n’avem pomi fructiferi. Mărul, cireșul și părul nu dau o roadă bună în stepă, deoarece n’am pus problema să creăm un port- altoiu și un sortiment de varietăți, adaptat climei de stepă. Prin încrucișarea varietăților locale cu cele sălbatice, aplicând puieților o educație miciu- rinistă, dând hrana și întreținerea conform sco- pului propus, suntem în stare să învingem și această piedică și să dăm un port altoiu pentru stepă. Prin obținerea de soiuri din sămânță putem re- genera livezile de caiși și de piersici, care au de- generat complet și chiar au dispărut. Prin încru- cișări de înnobilare putem corecta unele însușiri nedorite, pc care le au fructele noastre. Putem imprima mărului domnesc o aromă plăcută, care-i lipsește sau mărului crețesc o îmbunătățire, a ca- lității de conservare. Acesta din urmă, deși este un măr de calitate, totuși prin păstrare se stâr- cește și pierde înfățișarea frumoasă și plăcută a mărului obișnuit. De asemenea, sistemul miciurinist de a îmbu- nătăți animalele noastre constă în încrucișarea ra- selor locale cu cele nobile și productive. Aplicând o selecțiune severă asupra descendenței hibride și combinând metodele de selecțiune cu hrana și îngrijirea rațională a animalelor, în deosebi a-ti- neretului, zootehniștii pot crea rase noi de ani- male în sensul și scopul propus. Prin aceste sis- teme putem înnobila și îmbunătăți vaca sură de stepă și oaia țurcană, care sunt perfect adaptate climei noastre și prezintă un material prețios in- digen de valorificare. Realizările miciuriniste sunt de un răsunet mon- dial și trasează un nou drum în domeniul biolo- giei. Să ne însușim învățătura miciurinistă în- seamnă să.dobândim puterea și dominarea: asupra naturii vii, înseamnă să smulgem tot mai-mult din-.tainele ei. ..." - ... . Aplicând practica miciurinistă fermele noastre de stat vor deveni centre adevărate de înmulțirea semințelor ameliorate, de renovare continuă a lor, contribuind la asigurarea și mărirea producțiilor agricole. Știința miciurinistă, formând o unitate între teorie și practică, este mai spornică fiind aplicată pe suprafețe mari, este mai spornică aplicată fer- melor de stat și tuturor gospodăriilor agricole sau reunite într’o obște sau cooperativă. Trecerea agriculturii noastre la practica miciu- rinistă înseamnă să avem mai inulte și mai bune produse agricole, mai multe animale, de orișice fel și pretutindeni, atât de necesare și utile sta- tului nostru democrat aflat pe drumul socia- lismului. 169 63(49$)+575 APLICAREA ȘTIINȚEI SOVIETICE IN AGRICUL- TURA DIN RPR Prof. G, VALUȚA Știința sovietică se deosebește fundamental de știința burgheză reacționară. In metoda de cer- cetare, știința sovietică întrebuințează metoda dialectică pentru stabilirea adevărului. Această concepție dialectică a ajutat știința sovietică să se ridice la un nivel mult mai mare atât în ce privește problemele luate în studiu cât și rezul- tatele obținute. Sectorul în care știința sovietică a făcut cele mai mari realizări este agricultura. Datorită ace- stor realizări, agricultura sovietică este astăzi cea mai avansată din lume. Aceste, realizări sunt concretizate în mărirea producției la ha, la toate plantele agricole, în crearea de soiuri noi de plante, în obținerea de noi rase de animale, în mecanizarea lucrărilor agricole și în metode noi eficiente pentru lucră- rile solului. Metodele sovietice aplicate la noi sunt: larovizarea plantelor, plantarea cartofului în vară, polenizarea artificială suplimentară, ciupitul bumbacului, asolamente cu ierburile și arăturile cu plugul cu anteplug. larovizarea plantelor. Această metodă constă în a supune semințele de plante înainte de se- mănat la diferite temperaturi care să fie specifice lor, un timp anumit, iar după aceea se seamănă în . câmp. Plantele obținute din aceste semințe iarovizate sunt precoce și mai productive. Semințele, înainte de a fi puse la acțiunea tem- peraturii, trebuesc umectate pentru ca în ele să se pornească colțul. Numai în semințele umflate, puțin încolțite, temperatura; produce schimbări în natura plantei, care le. face mai; precoce și mai productive. • , ‘ , Cantitatea de apă ce se d . semințelor variază după conținutul în hidrați de carboii și proteine. Astfel la cereale se dă 50—60%, la leguminoase 70—90 %.In general se dă apa necesară pentru încolțite. Temperatura la care,sunt ținute boabele um- flate variază.după natura plantelor. Cerealele de toamnă se țin la temperatura de o—2°C; cele de primăvară la temperatura de 4—6°C; plantele iubitoare de căldură la 15—25°C. Durata ținerii la iarovizare, după cum planta este de primăvară sau de toamnă. Plantele de toamnă cer o durată mai mare — 40—45 zile, cele de primăvară 10— 15 zile. Metoda iarovizării a fost preconizată de Lî- senko și aplicată pentru prima dată la grâul de. toamnă. După studii profunde făcute de Lîsenko, fenomenul iarovizării plantelor a fost complet lă- murit. Stadiul de iarovizare este specific fiecărei plante, fie de toamnă sau de primăvară. Fără să treacă din stadiul de iarovizare planta nu fructifică, nu produce semințe și fructe. De aceea metoda iarovizării se aplică astăzi în U.K. S.S. la toate plantele agricole și introducerea ei capătă importanță din ce în ce mai mare. Pe măsură ce se vor studia și afla constantele iarovizării nu numai pentru fiecare specie, dar și pentru fiecare soiu de plantă, metoda vă căpăta o importanță deosebită și va deveni un procedeu tehnic pe care va trebui să-l cunoască toți tehni- cienii din domeniul agricol. Dintre aceste constante, acelea care trebuesc cunoscute sunt: 1. Procentul de apă de umectare; 2. Temperatura de iarovizare; 3. Durata iarovizării. La noi în țară, Ia Institutul de Cercetări Agro- nomice, se studiază iarovizarea câtorva plante agricole și anume: grâul de toamnă, grâul de pri- măvară, orzul de toamnă, ovăzul, bumbacul, porumbul și orezul. Pană în prezent metoda iarovizării a fost apli- cată la grâul de toamnă și rezultatele obținute confirmă în totul eficacitatea acestei metode, larovizarea grâului de toamnă trebuește făcută în cazurile când grâul semănat în toamnă a su- ferit de ger sau când planul de însămânțate la grâul de toamnă nu a fost realizat. In aceste cazuri se va.iaroviza grâul de toamnă și se va se- măna în primăvară. Metoda iarovizării grâului de toamnă a fost încercată în câmpul de experiență al Institutului de Cercetări Agronomice București, la 6 soiuri 17.0 de grâu de diferite proveniențe, încă din anul 1936. La unele soiuri am obținut o producție de 1285 kg/ha, la altele producția a fost de 700 kg/ha. Această diferență de producție provine din cauză că toate soiurile au fost ținute la aceeași temperatură și la aceeași durată de iarovizare. Cercetările ulterioare au arătat că fiecare soiu are o constantă specifică de iarovizare, atât în ce pri- vește temperatura, cât și durata. I)e atunci, încercările cu iarovizarea grâului de toamnă a fost continuate, cu rezultate din ce în ce mai bune. Concluzii definitive asupra, importanței iaro- vizării se pot trage numai din aplicarea acestei metode în cultura mare. Noi am aplicat iarovizarea grâului de toamnă pe suprafețe întinse și fără aparatură de labo- rator. Pentru prima dată iarovizarea grâului de toamnă în cultura mare a fost aplicată de subsemnatul la ferma Jimbolia în jud. Timiș Torontal. Cantitatea de sămânță de grâu iarovizat a fost de cca 3 vagoane. Suprafața însămânțată a fost de aproximativ 120 ha. Lucrarea s’a făcut în anul 1946. In toamna anului 1945, din cauza timpului defavorabil, nu s’a putut semăna în- treaga suprafață de grâu de toamnă la ferma Jimbolia. Pentru completarea întregei suprafețe proec- tate s’a recurs la iarovizarea grâului. Iarovizarea a fost făcută în podurile fabricei -de cărămizi Bohn din Jimbolia. Durata iarovizării a fost 42—45 zile. Semănatul s’a. făcut între 9—n Martie 1946. Rezultatele obținute au fost următoarele: 1. Grâu iarovizat semănat prin împrăș- tiere, producția la ha ..... ,1089 .kg 2. Grâu iarovizat semănat cu mașina în bune condițiuni la ha . - . . . 1729 » 3. Grâu semănat în toamnă, producția la ha.............................. 1736 » De aici reiese7 că grâul de toamnă , semănat .ia- rovizat și semănat în primăvară în bune condi- țiuni, dă aproape aceleași rezultate ca și grâul de toamnă semănat în toamnă. Metoda iarovizării încercată în laborator, în câmpul de experiențe și în cultura mare, dă re- zultate bune și trebue introdusă. Mai ales s’a constatat că foarte bune rezultate se obțin la cerealele de primăvară — orz și ovăz, prin iaro- vizare. începând cu anul 1949, am introdus metoda iarovizării la diferite Stațiuni, la cerealele de primăvară, pentru a stabili constantele de iaro- vizare și modul de cultură. La orzul de primă- vară și ovăz, prin iarovizare s’au obținut un spor de recoltă de 912 kg/ha la orz și 314 kg/ha la ovăz. ' ‘ ’ ■ . . Iarovizarea a fost încercată la' noi în țară și la cartof. Experiențele au fost făcute de Ing. F. Comărnescu, cu 12 soiuri de cartofi. La soiul de cartif Friihmolle iarovizat, s’a ob- ținut 18.416 kg/ha, iar neiarovizat 10.184 kg/ha. Soiul Giillbaba iarovizat a produs 14.308 kg/ha, pe când neiarovizat numai 6.000 kg/ha. Pentru cartofi, iarovizarea are o mare impor- tanță și trebuește aplicată. Plantatul cartofului in vară în regiunile de stepă. Cartoful semănat în primăvară, în regiunile căl- duroase de stepă, ajunge să formeze tuberculi în lunile Iulie—August,. care sunt cele_jnai căldu- roase. Din cauza temperaturilor ridicate și umi- dității scăzute, tuberculii rămân mici. Din acești tuberculi, în al doi ea an, se obțin plante slabe, chircite, degenerate. Pentru înlăturarea acestor fenomene de degenerare șe obișnuește să se aducă în fiecare an cartof de sămânță din regiunile mun- toase sau mai nordice. Savantul sovietic Lîsenko a preconizat me- toda de plantat cartoful vara în stepă și anume Ia 1—10 Iulie. Prin această metodă înlesnim creșterea plantei în lunile calde, iar formarea tuberculilor cade în lunile de toamnă mai răcoroase și mai umede, condiții foarte apropiate de acelea pe care le gă- sește cartoful în regiunile muntoase. Tuberculii se formează normal. In al doilea an, din acești cartofi se obțin recolte normale chiar în stepă. Metoda plantării cartofului în vară a fost aplicată la câmpul de experiențe Băneasa și la diferite Stațiuni: C. Turdei, Mărculești, Tg. Frumos și Timișoara. Rezultatele obținute au fost foarte bune, însă efectul acestei metode se constată în al doilea an când se pot vedea plantele de cartof provenite din tuberculi plantați în vară. La noi nu s’au făcut experiențe suficiente cu urmărirea recoltelor de cartof în al doilea an. Plantatul cartofului în vară folosit pe o scară întinsă ar produce o adevărată revelație în cul- tura cartofului, contribuind într’o largă măsură la ridicarea producției. Polenizarea artificială suplimentară la plantele alogame, cum sunt porumbul, floarea soarelui, lucerna, secara și hrișcă. La aceste plante polenizarea în timpul verilor călduroase și uscate nu se face suficient. De aceea se obțin știuleți cu rânduri neîmplinite, capitule la floarea soarelui cu semințe seci. Dacă în timpul înfloritului aplicăm metoda polenizării artificiale, atunci obținem o fecundație completă și o producție mărită. Procedeul de polenizare diferă după na- tura plantei. La porumb sunt două procedee: i.se tăie 5—10 panicule și se scutură deasupra știu- letului când a apărut mătasea ; 2. se adună polen într’un recipient și pe urmă cu o perie se pune lă fiecare știulete pe stigniăt. La floarea soarelui la fel sunt 2 procedee: 1. Se apropie capitulele în floare, L ușor, unele de altele, dela 2 plante apropiate și se ating. 2. Cu mănuși de postav sau piele se ating capitulele ușor și după aceea se lipesc de alt capitul învecinat. 171 Această metodă a fost aplicată la noi în țară în jud. Bihor, în anul. 1948 ca rezultate bune, începând cu anul 1949, Institutul de Cercetări Agronomice a introdus polenizarea artificială su- phmentară la porumb și floarea soarelui în 11 Stațiuni experimentale, pe suprafețe de 50 ha. Aceste metode arătate mai sus și anume: iaro- vizarea, plantatul cartofului în vară și polenizarea artificială, constitue un mijloc sigur pentru ridi- carea producției la plantele de cultură. Dacă numai aceste 3 metode s’ar aplica cu pricepere și pe scară întinsă la noi în țară, s’ar obține recolte sigure în fiecare an, Da noi s’a obținut un spor de 381 kg/ha, la câmpul de experiență Băneasa. Toate aceste metode se aplică în U.R.S.S. pe suprafețe ce ating milioane de ha, iar rezultatele obținute arată cât de mare importanță are știința pentru practica. Aceste metode sunt valabile și pentru condițiile din țara noastră, de aceea răspândirea lor tre- buește făcută în masele cât mai largi ale cultiva- torilor pentru ca aplicarea lor să se facă pe su- prafețe mari care să cuprindă țara întreagă. Nu- mai atunci folosul acestor ar fi Intr’adevăr mare, iar rolul științei cu desăvârșire îndeplinit. Ciupitul la bumbac, constă în suprimarea vâr- fului la tulpina principală, când au apărut butașii P E 3 K) M E npHMeueHne Cobctckhx MeTO^OB b seMjtefleuHn PyMBincKoă HapojHoă PecnydjiHKH. ConeTCKiie yneuue BupaOoTam MHoro'uic.ioHHBie Me- toju, npaKTaaecKoe irpiiMenenue KOTopwx cnocofiCTByer CaeeTHirțHji ManepoM norteMy cezLCKoro xosafiersa. HeKOTopue na bthx Mel'OAOB Oetui aitonepnMeHTiiposaHii Tar.-Hte b aaimix yesoBnnx, ojnaKO n MentineM stacniTaCe. llpu bcbm tom, noayțipHBre pesyfftTaTW iioaBojtniOT yTBep- IKAaTB, MTO ItpjiMCHCHUe 3THX MeTOAOB Be^CT K yBeM- BBHHIO M HOOTOflBCTBy ypOÎKaCB. ■ Mbtoam, nentiTaHHMe y Hac, cytt> cjojyKințne: ' țlpoBHBagHH pacTeană. /laaauB mctoa saiuiioaaeTca b cobabhhh am pactenua ieMriepaTypHux yeJLOBnfi, cootbct- CTByioiiuix BTaaaM ax phbrutm, Mctoa 6mș npHMCnCH y oaiiMoft înneaHUUi y- niueaMuu aponoii, y oaimoro h apoBoro «iMeaa, onea u KopTO*e.i«. JleTaaa noca^Ka KapTocJiena b CTeuHbix paăonax. 3tot mbtoa aawnoBaeTca b tom, to noca^xa Kapro^eaa ne orpanntiiBaoTea Beceuiuni nepiioAOM a npoHaBOAurea 11 aeTOM, MeatAy 1 m 10 moja. Bacni iiponaneAenEi omnH c oirpeAeieuiiMMM copTajut Kapro^eaa a noayaeaM xo- pomne pe3y.11.TaTM. HcKyccTBeHHoe «onojiHMTenBHoe onuneHne y axw- raMHMx pacTemiă, khk aanpjiMep y KyKypysu, hoacoj- HCMHMaa, pM 11 rpennxn, HpiiMeHeHBeM bțo® mctoam nojiy'iaioTca nOBUnieHnue yp^atan. Ehum upoaaBeAeuri o 11 ut ir c ncKyceTBeHHUM onuacHiicM y KyxypyaM h nor- coxne'iHMKa. florali și în înlăturarea ramurilor vegetative dela baza tulpinei care se află sub ramura de rod. Prin această operație se înlătură ramurile de creș- tere care mențin continuu planta verde pre- cum și lăstarii care sug hrana și care nu produc. Plantele de bumbac, după această operație, se opresc în creștere, formează capsule mai mari și mai repede și devin și mai precoce. Precocitatea la bumbac este însușirea cea mai importantă. Câmitul bumbacului se va aplica anul acesta în regiunile de cultură pe suprafețe mari. Operația este simplă numai că trebue desprinși cultiva- torii să o introducă și să o execute cum trebue. Aceste metode au fost aplicate în agricultura sovietică de către milioane de colhoznici și sov- hoznici și rezultatele obținute au fost atât de bune încât producția la ha, la foarte multe plante din U.R.S.S,, a întrecut recordurile mondiale. Astfel, producția maximă la cartof, în U.R.S.S., a ajuns la 121.000 kg la ha; a depășit recordul mondial. Da sfecla de nutreț 120.000 kg/ha, la grâu 10.000 kg/ha, la bumbac 15,100 kg/ha, de- pășind cu mult recordul mondial. Dacă aceste metode descrise mai sus vor fi aplicate știa noi, cu pricepere și curaj, producția agricolă va spori foarte mult, iar belșugul de pro- duse agricole va contribui la realizarea cât mai grabnică a socialismului în R.P.R. r£Sum£ D’application de la Science soviătique dans l’agriculture de la R.P.R, Les hommes de Science soviăiques ont elabord des nombreuses m^thodes, qui mises en prdtique ont contribui â l’essor de l’agriculture d’une maniire magnifique. Quelques unes de ces methodes ont ițe experimenties aussi chez nous,. mais â une Ichelle reduite. . Les resultats obtenus permelient neanmoins d'af- firmer que l'Application de ces mithqdes conduita â l'agrandissement et â la conștance des r&coltes,. Les mdthodes expirimentees chez nous. sont . les suivantes: La iarovisation. des plantes. Cette mdlhode reside dans la mise des plantes dans des conditions de temperature qui correspqndent a leurs dtapes" de diveloppement. " Elle â iti appliqui chez le bli d’automne, le ble de printemps, l'orge d’automne, l’orge de printemps, l’avoine et la pomme de terre, ’ De plantage de la pomme de terre pendant l’dte dans les regions de steppe. Cette methode reside dans le plantage de la pomme de terre non pendant le printemps, 'mais pendant l’iU vers le 1—10 juillet. Chez les quelques variitis avec lesquelles on a expi- rimenti on a obtenu des bons risultats. Da polinisation artificielle supplementaire chez les plantes allogames comme sont le mais, le tour- nesol, le seigle et le sarrasin. Par T Application de cette methode la production s’accroît. On a tente des experiences de jdeondation artifi- cielle chez le mais et le tournesol. 172 634+575 CE S’A FĂCUT IN POMICULTURA R.P.R. PE TEMEIUL ÎNVĂȚĂTURII LUI MICIURIN * Prof. N. C0NSTANT1NESCU Primele încercări de aplicare a teoriei miciuri- niene în țara noastră au avut loc mai de mult, înfruntând, adversitatea «oamenilor de știință» din vechea școală, un număr foarte restrâns de agronomi a isbutit cu io—15 ani în urmă să se adape la învățătura genialului transformator al naturii și să orienteze lucrările lor, cel puțin în parte, pe calea, pe care astăzi înaintează triumfal știința agrobiologică sovietică. In 1938 se încearcă la noi hibridarea îndepărtată între cireș și porumbar cu scopul de a obține un port-altoi de cireș bun pentru regiunea de stepă. Rezultă sâmburi hibrizi numai din încru- cișarea porumbarului cu varietatea de cireș Fromm neagra, însă puieți din acești sâmburi nu s’au mai putut obține din cauza condițiilor vitrege în care erau puși să lucreze agronomii noștri progresiști. Anii de dictatură carlistă și apoi antonesciană au fost ani de înnăbușire a modestei noastre miș- cări miciuriniste. Cu toate acestea în timpul răz- boiului imperialist la noi a pătruns destulă lite- ratură sovietică și ca urmare cercul celor ce se încadrau în școala lui Miciurin-Lîsenko a crescut. După 23 August 1944 orientarea tehnicienilor și a biologilor spre știința miciuriniană a fost încă neînsemnată încât primele conferințe publice des- pre Miciurin și Lîsenko, ținute în cadrul ARLUS au. întrunit un auditor redus. Au urmat alți trei ani, în care timp noile ra- porturi de prietenie și colaborare cu marea țară a socialismului au început să dea roade și prin răspândirea cunoștințelor de agrobiologie în cer- curi tot mai largi. Insă actul care a deslănțuit un adevărat potop de curente miciuriniste nu nu- mai în lumea specialiștilor, dar și în toată massa lumii muncitoare din Republica noastră, a fost istorica ședință a Academiei de Științe Agricole V. I. Lenin din Moscova care a avut loc în Au- gust 1948. Față de interesul crescând al oamenilor muncii pentru opera și învățătura lui Miciurin și la în- demnul conducerii partidului clasei muncitoare, cercetătorii din Republica noastră au pășit la lucru în masă după npile metode miciuriniste. Institu- tele de cercetări, catedrele de cultură a plantelor și de creștere a animalelor, laboratoriile de bio- logie, s’au smuls din cleștele falșelor teorii bio- logice ale lui Weismann-Mendel-Morgan și au pășit pe drumul luminos al științei celei mai înaintate din lume, știința lui Timiriazcv-Miciurin-Lîsenko Docuceaev-Costîeev-Viliams. In sectorul pomiculturii anul 1949 a fost un an de școală, de adâncire a teoriei miciuriniste, de însușire a metodelor de lucru, de oarecare rea- lizări și desigur de insuccese inerente începutului. Vom arăta pe scurt ce obiective s’au urmărit în acest sector, ce s'a lucrat și ce s’a obținut până acum. Secția Horticolă din Institutul de Cercetări Agro- nomice și-a propus: 1. Ameliorarea mărului crețesc. Această valo- roasă varietate de mere românești are defectul că fructele se sbârcesc în timpul păstrării din cauză că pielița lor este lipsită de acel strat de ceară, numit pruina, care împiedică evaporarea apei din fruct și asigură buna păstrare. Mărul crețesc a fost hibridat cu soiurile Antonovca de Fălticeni, Banana de iarnă, Delicios roșu, Deli- cios roșu dublu, lonathan, London pepping, Par- men auriu și altele, cu fructele bogate în pruină. S’au. făcut și încrucișări inverse, în care Crețescul a fost folosit ca soiu-tată. S’au obținut 67 fructe cu semințe hibride din care se vor obține noile plante hibride. 2. Ameliorarea mărului domnesc. Acest măr are miezul tare, insuficient de dulce și lipsit de aromă. A fost hibridat cu soiurile lonathan, Frumos de Boscoop, Delicios roșu și auriu. Banana de iarnă, Parnien auriu, Renet ananas, R. Baumann, Cal- vile roșu, London pepping și Belle fleur galben. Rezultatele sunt slabe, din cauză că furtunile violente din lima August au doborît aproape toată recolta, rămânând numai 6 fructe cu semințe hi- bride. 3. Ameliorarea mărului crăciunesc, un soiu foarte rezistent, viguros și productiv însă cu fructul in- 173 ferior ca gust. A fost încrucișat cu cinci varietăți superioare. S’au obținut 17 fructe cu semințe hibride. 4. Mărirea rezistenței scheletului de coroană la •prunul Tuleu gras. Această varietate neîntrecută sub raportul valoarei gustative a fructului, are scheletul coroanei slab, expus despicărilor și ru- perilor de crăci din cauza lemnului prea fragil. A fost încrucișată cu soiurile cu lemn tare și flexibil, ca Brumării, Mirobolan, Grase românești, Anna Spăth. S’au obținut 90 fructe cu sămânța hibridă. 5. Ameliorarea prunului gras românesc, foarte productiv, rezistent, însă cu miezul fructului ade- rent la sâmbure. A fost încrucișat cu soiurile Renclod verde și Tuleu gras. S’au obținut 19 fructe hibride. 6. Crearea unui port-altoiu pentru cultura prunu- lui în stepă. Din speciile genului Primus, în stepa arzătoare a Dobrogei, Bărăganului sau în aceea din Sudul Moldovei merge bine numai porumbarul (Prunus spinosa). Acesta poate fi folosit ca port- altoiu pentru prun însă este prea slab; de aceea se urmărește crearea unui hribrid al porumbarului, care să fie mai viguros și totodată rezistent la secetă. In acest scop porumbarul a fost încrucișat cu mirobolanul, prunul domestic, caisul și Prunus Pissaradii. S’au obținut 21 fructe hibride. 7. Mărirea rezistenței la ger și la boli a persi- cului. In parcurile noastre crește persicul orna- mental roșu Amazona rubicunda, căruia nu-i pasă nici de geruri, nici de boli criptogamice, nici de insecte. Acesta a fost corcit cu soiurile nobile de persic, Chevreusc tardive, Turtită de Chină (Peen- to), Mami-roză, Washington,, St. Martino și Vain- queur. S’au obținut 17 fructe hibride. 8. Crearea unui port-altoiu de vigoare mijlocie pentru păr, care să înlocuiască gutuiul în regiunile unde acesta din urmă nu merge. In acest scop s’au făcut hibridări îndepărtate între Pirus com- munis și Pirus salicifolia, obțin ându-se 20 fructe hibride. Dintre lucrările începute în anii precedenți, care au dus la rezultate provizorii și care s’au conti- nuat în 1949, cităm: 9. Obținerea unui soiu nou de prun din să- mânță de Tuleu Gras. Planta este în al doilea an de viață, iar educarea ei se va urmări prin metoda mentorului, 10. Obținerea unor hibrizi naturali între per- sicul nobil și persicul roșu de ornament Amazona rubicunda. Plantele intră în al doilea an de viață. 11. Urmărirea hibrizilor șexuați intre Pirus com- munis și Pirus salicifolia obținuți în anul 1946. Plantele intră în al patrulea an. Unele din ele sunt altoite cu soiuri nobile de pere. 12. Altoirea unor soiuri de prun, și de cais pe Prunus spinosa. Se urmăresc: influența reciprocă între cei doi parteneri și apropierea Vegetativă în vederea hibridării sexuate mai târziu. Lucrările arătate mai sus s’au executat de co- lectivele ele specialiști în pomicultură dela Sec- țiunea Horticolă a I.C,A.R.-ului din București, dela Laboratorul Pomicol Iași și dela Stațiunile Ex- perimentale Horticole, Strehaia-Mehedinți, Fălti- ceni-Baia și Bilcești-Muscel. Concomitent cu aceasta specialiștii Secției Hor- ticole și ai Secției Viticole dela Institutul de Cer- cetări Agronomice, în colaborare cu colectivul dela catedrele de Viticultură și Pomicultură, Legumi- cultura și Eloricultură, Pomicultură și Pomologie dela Institutul Agronom ic-București, au făcut nu- meroase încercări de hibridări vegetative. Din com- binațiile reușite o parte a pierit în timpul marilor călduri de vară, au rămas totuși în ființă urmă- toarele : 13. Specie de viță Partenocisus tricuspida pe tm hibrid natural de Vitis vinifera var. Bican. 14. Vitis vinifera subsp. sativa var. Riesling ita- lian pe Berlandieri X Riparia 420 A. 15. Vitis vinifera subsp. sativa var. Riesling ita- lian pe un hibrid natural de Vitis labrusca. 16. Vitis vinifera subsp. sativa var. Riesling ita- ian pe Riparia x Berlandieri Teleky. 17. Mărul lonathan pe vișinul turcesc (Prunus mahaleb). 18. Dud pe Maclura aurantiaca. 19. Vișin turcesc (Prunus mahaleb) pe corcoduș (Prunus cerasifera). 20. Corcoduș pe vișin turcesc. Au mai reușit câteva hibridări vegetative între plante anuale pe de o parte și perene pe de altă parte. Din acestea sunt în ființă; 21. Pătlăgele roșii pe Solanum capsicastrum. 22. Solanum capsicastrum pe pătlăgele roșii. 23. Pătlăgele vinete pe Solanum capsicastrum. La unele din. aceste împerecheri vegetative sunt vizibile variațiunile de caractere, rezultate sub in- fluența port-altoiului asupra altoiului și invers. Astfel: vița de Riesling altoită pe Vitis labrusca și-a schimbat coloarea galbenă a lăstarului în cu- .174 oare roșie, iar aceeași viță Riesling altoită pe Berlandieri x Riparia Teleky a dat un lăstar, care pe o lungime de 2 m are frunze de Riesling, iar de aci în sus frunze de tipul Berlandieri. Toate aceste exemple confirmă încă odată justețea teo- riei lui Miciurin-Lîsenko, lărgind perspectivele pen- tru noui cuceriri pe calea hibridărilor vegetative. In vederea lucrărilor prevăzute în programul anului 1950 colectivele pomenite au adunat un bogat material de semințe, plante, altoaie, bu- tași, etc. care va servi ca bază pentru nouile ex- perimentări. P E 3 K) M E MnqypuucKas Hayza CTaaa npoHHKaTB k uax ențe ^eean> aer TOMy Haaaj, o^aaKO no^JWHHWfi Mii’iypHiiCKMft momcht npoamiaca b Teacnue ocean 1948 rouă. Haina cs^obo^mk ywtitre oeHOBaTejn.no Mnyuijm Teopmo n paCo’nie «ero/țM h npucrynMm k npaKmneeițuM liecxe^oBaHiisu. Mm nona noayiiMn ceMena ruGpn^ou c neJLio nojty'ie- niia n .rajiBneiiineM hobmx coproB a BereTaTunnMx rn- (SpaxoB, KOTOprre nosBoasT npojo.iatCHue ohmtob. Lărgirea experimentărilor cere cadre sporite, cu- noștințe teoretice aprofundate, utilaj și materiale suficiente. Pe lângă aceasta, experimentările tre- buesc însoțite de studii genetice și biochimice de înaltă poziție științifică, iar ținta tuturor acestor preocupări trebue să fie obiectivele pomiculturii practice, care nu pot fi cucerite într’un singur an, dar nici întârziate peste limita permisă. Știința pomicolă, prin specificul ei, nu poate da rezultate decât după un șir de ani, dar tocmai acest specific obligă pe cercetătorii în pomicultura să ajungă la capătul problemelor în termenul mi- nim posibil. R £ S U M £ La science de Mitschourin a commence de penitrer chez nous il y ă une dizaine d’annees; mais le veritable mouvemenl mitschouriniste a M declanche ■pendant l’automne de 1948. Nos pommiculteurs et hommes de Science ont etudie profondiment la theorie et les mdthodes de travail et ont commence des recherches sur le terrain. Nous avons obtenu, provisoirement, des semences hybrides, en vue de l’obtention des sortes nouveaux, et des hybrides vegetatifs qui permettront la con- tinuiti des experiences. PENTRU DEPĂȘIREA PLANULUI, ESTE NECESARĂ ÎNCORDA- REA EFORTURILOR MUNCITORIMII, A TEHNICIENILOR SI A IN- GINERILOR, A ȚĂRĂNIMII MUNCITOARE, A MASELOR TINERETU- LUI MUNCITOR ȘT A FEMEILOR MUNCITOARE. GH. GHEORCHJU-DEJ 175 631,1 PLANIFICAREA IN AGRICULTURĂ * v. PAȘcorscHi Secția de Organizare a Gospodăriilor Agricole și de Economie Agrară I C.A.R. Odată ce mijloacele de bază în principalele ra- muri economice sunt naționalizate și producția este scoasă de sub stăpânirea exploatatoare și egoistă a patronilor, legea valorii încetează de a mai funcționa în ceea ce privește acordarea pro- ducției la nevoile consumatorilor. Concurența întreprinzătorilor particulari dispare. Odată cu ea dispare și jocul speculativ al prețu- rilor bazat pe abundența sau raritatea mărfii pe piață: indicele capitalismului pentru distribuirea capitalurilor și a forței de muncă și pentru propor- ționalitatrea producției pe ramuri și pe articole. In locul acestor forțe anarhice, deslănțuite de zeul profitului, un zeu îndărătnic și capricios al capitaliștilor, intervine legea planificării, una dintre legile economice de bază ale desvoltării socialiste. Stihiile sălbatice care bântuie economia capi- talistă și o aruncă — neputincioasă și oarbă — din criza în război și din război în criză, simt înblânzite. Socilalismul care a decretat legea pla- nificării, face pe om stăpân al soartei proprii, fău- ritor după voința al vieții sale economice. Lipsită de orice misticism și de orice scamatorie, proprii economiei capitaliste, legea economică a planificării se sprijină solid numai pe aceea ce este științific și rațional. Logica și morala ei nu cunosc compromisurile și apologetica societății burgheze. Știința economică capitalistă, față de economia socialistă este ceea ce alchimia față de chimie astrologia față de astronomie. In agricultură, ca și în celelalte ramuri de pro- ducție, legea planificării se poate aplica și se poate manifesta în plin numai atunci, când pro- ducția este eliberată de sub jugul proprietăților individuale asupra mijloacelor de producție. Trans- formarea socialistă a agriculturii este o condiție prealabilă obligatorie pentru planificarea ei. Până atunci planificarea nu poate fi decât parțială. Parțială ca teritoriu, extinzându-se numai asupra gospodăriilor 'naționalizate și colective. Parțială ca profunzime și ca efect,. în . sectorul individual, unde — mâi' mult prin măsuri indirecte — inte- resul particular este subordonat intereselor co- lectivității. Planul economic fiind unic pe țară, golurile în planificarea agriculturii apar ca goluri și în planul general. Rămânerea în urmă a agriculturii pe drumul socialismului întârzie și nu lasă mani- festarea liberă și rodnică a legilor economice so- cialiste pe tot frontul economic. «Se poate oare desvoltă mai departe într’un ritm accelerat industria noastră socialistă, având o asemenea bază agricolă, cum e mica gospodărie țărănească, incapabilă de a înfăptui o reproducție lărgită și care, pe deasupra, reprezintă o forță predominantă în economia noastră națională? Nu, nu se poate». Planificarea în agricultură, ca și în celelalte ramuri de producție, are două aspecte distincte: — planificarea pe scară națională și — planificarea interioară a fiecărei întreprinderi. Amândouă sunt strict legate între ele. Suma planurilor pe întreprinderi dă planul pe scara națională. Această sumă însă, reprezentând pla- nul național, trebue să corespundă sarcinilor totale reclamate dela agricultură de societatea socialistă. Orientarea planurilor interioare, prin urmare, nu poate fi lăsată Ia aprecierea conducerilor locale. De aici rezultă drumul dublu în procedura de întocmirea planurilor. Sarcinile stabilite sus, pe baza unei cunoașteri amănunțite a situațiilor, se desfășoară în jos până la unitățile de producție. Aici, cu participarea largă a tuturor oamenilor muncii din întreprindere, se face adaptarea sar- cinilor primite la condițiunile date, completarea planului cu sarcinile de interes local, balansarea producțiilor în natură și în valori. In virtutea principiului de gospodărie chibzuită (gospodărie de sine stătătoare) planul întreprinderii capătă o individualitate economică și financiară. Pro- ectul întocmit ajungând înapoi la forurile lan- satoare de sarcini, se încadrează în planul ge- neral, eventual se rectifică. Faptul că planul general se compune din pla- nurile tuturor întreprinderilor dela exterior, pen- tru care s’au frământat și au lucrat toți oamenii de pc teren, îi dă caracterul unei opere a popo- rului întreg și un potențial de mobilizare, care este prima chezășie de realizare și de depășire a prevederilor. Planificarea agriculturii pe plan național se pare mai mult o problemă economică. Intr’adevăr, cât timp ne rezumăm la probleme privind țara întreagă: nevoile totale de produse agricole, pla- nul de cultură pe țară, balanțe de produse etc., rămânem mai mult în sfera preocupărilor econo- 176 mice. Insă odată ce trecem la organizarea — deci planificarea — producției propriu zise, intrăm în domeniul științelor naturale aplicate. La baza planificării producției agricole stă stu- diul geonomic al teritoriului, cuprinzând sinteza microcercetărilor geomorfologice (clima, sol, re- lief, hidrografic, flora, fauna, cultura și animale domestice), completată cu caracteristicile de ordin social și economic. Geonomia este temelia zonării producției agri- cole, iar zonarea este temelia planificării agricole pe plan național. Sub capitalism, geonomia este o știință ab- stractă, fiindcă indicațiile ei nu pot fi folosite în practică, desvoltarea agriculturii fiind o rezol- vare imprevizibilă a activității anarhice a mi- lioane de agricultori, individuali. Liberalismul eco- nomic exclude o zonare a producției agricole, în- temeiată științific, după cum exclude în general organizarea rațională a agriculturii, din punct de vedere al ■ intereselor colectivității. Din această cauza, sub regimurile burghezo- moșierești, studiile geonomice nu se făceau decât sporadic. In construirea socialismului, legea economică a planificării reclamă imperativ raționalizarea agri- culturii, potrivit intereselor generale ale popo- rului muncitor. După colectivizarea agriculturii, în înțelesul larg al cuvântului, inclusiv mecani- zarea și agrotehnica superioară, zonarea produc- ției agricole este una din problemele centrale ale transformării socialiste a agriculturii. Dacă trecem dela planificarea pe scară națio- nală la planificarea interioară a unei întreprinderi agricole, aspectele tehnice ale problemei apar cu și mai multă evidență, După cum pentru planificarea pe țară, cheia este zonarea ramurilor și culturilor agricole, tot așa pen- P E 3 K) M E ConuaMeTirqeoKaH rpanc^opjiaiinH bkohomukm npeptr- BaeT — b nojraofi copite hm iojbko lacTimuMM nopa^- kqm — «yHKițuoaapoBaniie BKonoMMiecimx saxonoB Kann- țaaueTmeeKoft CHCTeMti. Stu aaKoau saMe.uaroTca uobeT mh, npn rrocpe;țeTiie kotopmx CTaHOBirrea BoaxoatniTM «•opMyjtapoBaTi. t. n. BKOBOMHaecKvtt mkou njanuposanaH. B nepeso^nMă nepuo^ saxon naaHMpoBaaHH MoateT 6i>m> npHMeaeH b ce.u>OKOM xosafieTB© juiun. nacTuano, a 8TO BLiBMBaeT HejoieTM b ofiuțen xoasăcrneaHOM ratase. nxasjipoBasjie b eextexou xoasfieToe nneer aeitex- ■ta: MaHMpoBaHue b BanHOHajiBHOM (aapo^BOM) Maein-raOe u nxaHnpoBanne BsyrpenaeFO xapamepa, atoGoro co- HuajmoTMeeitoj'o npe.uipuaTM. OcHonaHueit Hapoj,noi'o tuasnpoBanna asascTCH pafio- nnpoBaHMo ceJu.cKoxoaafiCTBeHHOi‘0 jipoiiaBo^cTBa, oSycjioB- aeHHoe, b cbo» onepe.u, sayxaMH reosoxuKa. TaanM oGpaaoM, paiiOHiipoBaHiic BCMxe^aiMecKoâ npo^yxiuiH a reosoMUKa nojiyiiaroT xapaKTep roxoBHoii npofiaeMM b C0unaaBCTM'ieeK0M nepeyoTpoileTBe cejn.oKoro xoaaiiCTBa. IIpu BHyipeauex nxauupoBasiui oTjeaBHHX npejirpua- ™ti, poxt HenrpajiMOit npoGaeMM aatuiMaer arpoTexns- aeoKnă mas tru planificarea interioară operativă a gospodăriei agricole, cheia este planul agrotehnic alîntreprinderii. Planul agrotehnic pornește dela planul de cultură și dela agrotehnica optimă accesibilă gospodăriei. In schimb, din planul agrotehnic rezultă toate celelalte elemente ale planului: muncă, materii prime și materiale, energie, finanțe și — în bună măsură — investiții. Fără întocmirea planului a- grotehnic, planificarea tututor acestor elemente nu are justificare. Din acest punct de vedere, planul agrotehnic prezintă un interes evident și pentru organele de îndrumare și de control ale gospodăriei. Ar fi greșit însă să reducem, necesitatea planului agrotehnic numai la această nevoie. Pla- nul agrotehnic este necesar în primul rând, pentru a indica fiecărui muncitor și tehnician al gospo- dăriei, mijloacele cu care se realizează sarcinile de producție cuprinse în plan și a-i mobiliza pen- tru folosirea acestor mijloace. Cu alte cuvinte, planul agrotehnic transformă sarcinile de pro- ducție dintr’un deziderat într'un scop material- mente realizabil. Din această cauză, întocmirea, prelucrarea amă- nunțită și însușirea temeinică a planului agro- tehnic de către toți colaboratorii gospodăriei, este prima condiție de debirocratizare a planificării interioare a întreprinderii. Planificarea în agricultură are multe aspecte specifice și — implicit — metode proprii de rezol- vare a problemelor respective. Dacă, în ceea ce privește metoda în general și formele de lucru speciale, planificarea agricul- turii pe țară în interiorul gospodăriei poate fi apanajul unor specialiști consacrați, în schimb, ca o concepție și ca un sistem de muncă, fiecare mun- citor, funcționar și tehnician în agricultură tre- bue să și-o însușească ca una din directivele de bază în activitatea sa zilnică. R^SUMfi La planification dans l’agriculture La transformation socialiste de 1’economie deter- mine la cessation—-en totalite ou en pârtie - du fonctionnement des lois economiques du systeme capitaliste. Ces lois sont remplacees par des lois nouvelles, parmi lesquelles on irouve la loi econo- mique dc la planification. Dans la piriode de transition, la loi de la planifi- caiion ne peut Sire appliqude dans l’agriculture que partiellement, ce qui provoque des lacunes dans le ' plan de l'economie gMrale. La planification dans l’agriculture a deux aspects: la planification sur ichelle naționale et la planifi- cation intdrieure de chaque exploitation socialiste. La base de la planification naționale est donnee par la zonificalion de la production agricole qui, ă son tour, est conditionnee par les iludes de geo- nomie. En ce mode, la zonification de la production agricole et la geonomie deviennent les problemes cen- trales dans la transformation socialiste de l’ agriculture. Pour la planification intirieure d’un exploitation, le probleme central est constitue par le plan agro- technique. 177 12 632(o63)+595-7(o63J CONGRESUL INTERNAȚIONAL DE FITOPATOLOGIE, ENTOMOLOGIE Șl PROTECȚIA PLANTELOR de ANA HULEA Secțiunea de Fitcpatolcgie I. C. A. R. Cel mai -mportant eveniment științific din anul acesta în țara noastră, a fost Congresul Inter- național de Fitopatolcgie, Entomokgie și de Pro- tecția Plantelor, ținut la București între 25 Iulie și 4 August. Au participat specialiști și tehnicieni din 6 țări cu democrație populară, în frunte cu U.R.S.S. și anume: Republica Populară Bulgaria, Republica Cehoslovacă, Republica Polonă, Repu- blica Populară Română și Republica Urgaiă. Congresul Internațional de Fitopatolcgie, En- tomologie și de Protecția Plantelor, este primul Congres cu caracter științific din târăra noastră Republică Populară; el este urmarea Conferinței Internaționale de Agricultură dela Prega ținută în anul 1948, sub auspiciile «Inst tutului pc ntru Colaborarea Internațională pentru Agricultură și Silvicultură ». ■ Scopul acestui Congres a fost de a reuni pe reprezentanții științe i și pe tehnicienii țărilor prie- tene, pentru a cunoaște și a discuta situația fito- sanitară, precum ș măsurile de combatere și ca- rantină ce se folosesc împotriva dușmanilor plan- telor cultivate și ai pădurilor, din țări e respec- tive. Cunoscând care sunt paraziții vegetali și dău- nătorii animali cei mai periculoși, se vor putea mai ușor stabili mijloacele cele mai eficace de luptă în comun, contribuind astfel la o reducere simțitoare a pagubelor provocate de acești paraziți. Pe lângă importanța economică, Congresul In- ternațional de Fitopatolcgie, a avut o însemnată latură politico-socială. Pe plan politic. Congresul a contribuit la strângerea legăturilor dintre ță- rile cu democrație puoplară și Uniunea Sovietelor și a dat posibilitate celor peste 100 reprezentanți ai științei de a-și exprima încă odată dorința de pace, pentru ca să poată lucra în liniște, con- tribuind cu munca lor la progresul științei și la ridicarea popoarelor lor, pentru construirea socia- lismului. Pe plan social, s’a scos în evidență impojtanța Protecției plantelor ca problemă de interes inter- național, problemă care odată soluționată cu succes, va aduce un aport imens la îmbunătățirea con- dițiunilor de viață a oamenilor muncii. Totodată, întrunirea oamenilor de știință, a spe- cialiștilor și a tehnicienilor la acest Congres a făcut posibilă îmbogățire a de cunoștințe prin schim- bul de idei, de experiențe și metode științifice și practice noi. • * * Congresul internațional de Fitopatolcgie, Ento- mologie și de Protecția plantelor s’a ținut în clă- direa Institutului de Cercetări Agronomice din Bu- curești și a durat 10 zile. Programul Congresului a fost alcătuit din 2 părți: cea mai mare parte din timp a fost consa- crată ședințelor de lucru, în care s’au citit și dis- cutat rapoartele prezentate de fiecare delegație participantă și s’au ținut comunicările științifice. A doua parte a programului a fost rezervată vi- zitelor la diferitele Instituții și Laboratoare știin- țifice, precum și unei frumoase excursii prin țară. Au fost prezentate două comunicări științifice și 12 rapoarte, câte două de fiecare delegație: unul privitor la răspândirea paraziților vegetali și a dăunătorilor animali, iar cel de al doilea re- feritor la organizația fitosanitară și la măsurile de combatere și carantină aplicate împotriva aces- tor paraziți și dăunători în țările respective. - Au fost indicate drept cele mai primejdioase boale produse de paraziții vegetali următoarele: Râia neagră a cartofilor produsă de ciuperca Synchytrium endobioticum, care este foarte răspân- dită în culturile de cartofi din Cehoslovacia și anume în județele limitrofe din Cehia și Moravia și în mai multe județe din Slovacia de Nord. In Uniunea Sovietică a fost semnalată numai în câteva puncte izolate din regiunile de vest ale Republicilor Socialiste Sovietice Ucraina și Bielo- rusia, precum și în Istmul Careliei și în regiunea Leningradului. In Polonia această boală este foarte răspândită, iar la noi în țară formează câteva fo- care în județele Hunedoara, Câmpulung-Bucovina și în Maramureș. Mătura grâului, produsă de speciile de Tilletia, provoacă pierderi importante în recolte în aproape 178 toate țările vecine. Bulgaria, Ungaria, Polonia, o semnalează ca fiind răspândită. Tăciunii și ruginile cerealelor, bacterioza bum- bacului, virozele cartofilor și tomatelor, etc., con- stituesc de asemenea probleme dc importanță eco- nomică, spre care se îndreaptă atenția autorită- ților de resort. Dintre dăunătorii animali, cei mai prejudicioși sunt următorii: Leptinotarsa decemlineaia — gândacul din Colo- rado care produce în Cehoslovacia și anume în regiunile de NW, SW și regiunea centrală a Boe- miei și parțial în Moravia de Sud, pagube foarte importante. In Ungaria, răspândirea acestui gândac a ajuns până aproape de granița țării noastre; totuși, datorită măsurilor luate, focarele au putut fi restrânse. In Polonia se descoperă în fiecare an focare noi de infecție, în deosebi în regiunile Budkowice și Irene. Pentru a preîntâmpina pătrunderea acestui pe- riculos gândac și în țara noastră. Stațiunea de Entomologie, împreună cu serviciul de Protecția Plantelor din Ministerul Agriculturii, fac neîncetat controlul culturilor de cartofi din toată țara și au prevăzut măsuri severe de carantină la import. Aspidiotis perniciosus — păduchele din San Josă constitue de asemenea o problemă din cele mai importante pentru unele țari, ca și pentru noi. In Uniunea Sovietică, acest păduche se găsește răspândit izolat în unele regiuni din Caucazul de Nord, în Transcaucazia, în regiunea Transcarpa- tină și aceea a Carpaților din R. S. S. Ucraina, precum și în două sate din R. S. S. Tadgică. In Ungaria se menționează că numărul pădu- chilor din Sanjose a scăzut în ultimii ani sece- toși, menținându-se numai în grădinile din apro- pierea apelor. In Polonia, această insectă a fost introdusă în perioada ocupației germane, odată cu aducerea și plantarea arborilor și pomilor fruc- tiferi de către germani pe șoselele Poloniei. Câteva mici focare au fost semnalate în regiunea Wado- wice, dar ele sunt pe cale de a fi lichidate. In Cehoslovacia, păduchele din San Josd este foarte răspândit, mai ales în Slovacia de Sud. Suprafața teritoriului infectat cuprinde cam 10% din întreg teritoriul țării. In țara noastră acest păduche este considerat ca o adevărată calami- tate; răspândirea lui este atât de mare încât aproape 20.000.000 din cei 75.000.000 de pomi câți avem în prezent, sunt infectați.. Combaterea acestui păduche se aplică în toate livezile din țară. Fluturele Hyphantria cunea produce pagube ca- tastrofale livezilor de pomi fructiferi din Ceho- slovacia, diferitele specii de Agrotis au distrus culturile de legume din Bulgaria în ultimii ani, iar Piesma quadrata —ploșnița sfeclei—și nema- todul Heterodera Rostochiensis aduc mari neajun- suri agriculturii din Polonia. Pentru combaterea acestor paraziți și dăunători, precum și a altora atât de primejdioși, guvernele țărilor respective au impus severe măsuri de ca- rantină și de combatere. Serviciile de protecția Plantelor și întreaga organizație fitosanitară din fiecare țară se străduesc pentru găsirea și apli- carea celor mai bune metode de combatere. In această privință, Congresul Internațional de Fito- patologie, Entomologie și de Protecția Plantelor dela București a adus un real folos reprezentan- ților țărilor interesate, dându-le posibilitatea de a se informa și de a-și însuși anumite metode experimentate și dovedite eficiente. Dacă în regimurile trecute Protecția Plantelor juca un rol secundar în economia agricolă, iar măsurile de carantină și de combatere a boalelor și a insectelor vătămătoare se aplicau cu multă sgârcenie din motive pur comerciale, astăzi în fiecare țară cu democrație populară există o or- ganizație fitosanitară bine închegată, bazată pe principii și metode noi de protecția plantelor. Urmând exemplul Uniunii Sovietice care posedă cea mai vastă organizație fitosanitară, țările ve- cine au pășit la reorganizarea Serviciilor lor de protecția plantelor, iar succesele ce le-au dobândit în această direcție sunt din cele mai importante. Datorită acestui nou sistem de organizație, fito- sanitară s’a reușit stăvilirea răspândirii Gândacului de Colorado în Polonia, a viermilor cenușii în Bulgaria, a lui Synchytrium endobioticum în Ro- mânia, etc. Protecția plantelor de cultură se face prin mă- suri de carantină și prin metode directe de com- batere a dușmanilor animali și vegetali care pot fi metode chimice, mecanice sau biologice. In amândouă aceste direcții, Uniunea Sovie- tică stă în fruntea tuturor. Marile realizări știin- țifice și tehnice, înfăptuite în această țară, stau mărturie a înțelegerii și interesului arătat de re- gimul socialist problemelor de protecția plantelor, înființarea de pepiniere și sere de carantină pentru controlul semințelor, tuberculilor, buta- șilor importați pentru experiementări, construirea de camere vacuum de fumigații lângă toate por- turile mari și în vămi, pentru desinfectarea tuturor produselor agricole de import; organizarea unui control permanent și sever în porturi, vămi, te- renuri, avioane etc., atât pentru mărfurile de import cât și pentru cele de export, și — ceea ce este mai important —încheerea de convențiuni de carantină cu diferitele țări vecine, constituesc realizări care numai întrun regim cu adevărat democratic se pot înfăptui. Combaterea paraziților —după cum reiese din rapoartele prezentate de delegați.— se face prin cele mai noi metode chimice, mecanice și biolo- gice, iar aplicarea produselor insecticide și fungi- cide se face cu aparate de tipul cel mai nou, mărind în felul acesta eficacitatea produselor și ușurând considerabil munca omului. Tratarea grâu- lui în contra mălurii se tinde a se face numai cu produse cu baza de mercur sau cu compuși organici noi, părăsindu-se astfel vechile tra- tamente cu formol sau piatră vânătă. Com- baterea insectelor vătămătoare se face prin folosirea diferitelor produse printre care și cele cu bază de clorderivați, fie simpli, fie ame- 179 12* stecați cu emulsii uleioase, iar păduchele din San Jose se combate cu succes cu dinitro-orto-cresol. In Uniunea Soviteică tratamentele cu bromură de metil în contra păduchilor țestoși și a altor dău- nători se aplică pe o scară întinsă. Pentru stabi- lirea infecțiunii semințelor de către insecte dou- nătoare, tot în Uniunea Sovietică, se folosește tratarea semințelor cu raze Roentgen, iar pentru descoperirea infecțiunilor bacteriene se folosește metoda serologică. Combaterea lăcustelor, care constitue pentru unele țări ca U.R.S.S., Bulgaria și România, o problemă extrem de importantă, se face cu aju- torul aviației, prin răspândirea subsatnțelor toxice din avion. In trecut combaterea lăcustelor se făcea prin metode mecanice, care nu numai că nu dădeau rezultate absolut satisfăcătoare, dar im- puneau și o muncă fizică istovitoare. O importanță foarte mare se dă astăzi, în deo- sebi în Uniunea Sovietică, combaterii pe cale biologică a insectelor vătămătoare și a paraziților criptogamici, S’a propus combaterea păduche- lui din San Jose prin înmulțirea parazitului Prospatelle pernicios» și s’au obținut în unele livezi o mortalitate de 80—90%. împotriva Coc- cidelor s’au obținut bune rezultate prin folosirea lui Criptolenus, iar împotriva insectei Icerya pur- chasi prin folosirea gândacului Novius. In vederea experimentării și înmulțirii prădă- torilor în U.R.S.S. s’au creat laboratoare speciale de cercetări. Și în Cehoslovacia se fac în prezent experiențe de combatere a boalelor și insectelor dăunătoare pe cale biologică. * » * Partea a doua a programului Congresului a fost rezervată—după cum am arătat—vizitării In- stituțiilor și Laboratoarelor științifice de specia- litate, precum și unei excursii prin țară. Scopul acestei excursii a fost de a arăta con- gresiștilor o parte din frrmusețilej și bogățiile țării noastre, precum și realizările practice săvâr- șite prin munca poporului. Ca puncte principale au fost vizitate: Stațiunea Experimentală Agri- colă Studina, Stațiunea balneo-climaterică Go- vora, Mănăstirea Horez, Parcul dendrologic dela Simeria, apoi câteva localități de importanță istorică și industrială ca Sarmisegetuza și basmul Petroșanilor. In drum spre Petroșani, excursio- niștii au avut ocazia să admire defileul Jiului și măreața lucrare de cale ferată Bumbești-Livezeni. Au mai fost vizitate orașele Deva, Sibiu, Făgăraș, Brașov și Sinaia, unde congresiștii s’au bucurat de primirea caldă și prietenească a locuitorilor. Prin flori, cântece, jocuri și urale de bun sosit, populația Republicii Populare Române a ținut să-și arate dragostea pentru reprezentanții oame- nilor de știință din țările prietene. ♦ * ' * Congresul Internațional de fitopatolcgie, Ento- mologie și de Protecția Plantelor s’a terminat în ziua de 4 August. Lucrările au fost încheiate prin redactarea unei Rezoluții ce cuprinde 10 puncte care concretizează hotărîrile Cor greșului și în care sunt recomandate principiile ce vor servi ca bază de discuție pentru încheerea eventualelor Con- venții dintre diferitele țări. După aprobarea acestei Rezoluții de către toți delegații s’a dat citire telegramei de o- magiu adresată marelui conducător al popoa- relor Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, losif. Visarionovici Stalin, sprijinitorul științei progresiste. 180 DIN REALIZĂRILE GÂNDIRII CREATOARE SOVIETICE ÎN AGRICULTURA PREMIILE „STALIN" PENTRU AGRICULTURĂ PE ANUL 1948 PREMIILE DE GRADUL ÎNTÂI IN VA- LOARE DE 200.000 RUBLE In anul trecut contribuția cercetătorilor, con- structorilor, inventatorilor și stahanoviștilor sovie- tici a adus în toate ramurile științei și tehnicei, 1. Bahtadze Xeniă lermolaevna, doctor în știin- țele agricole, director de secție la filiala din Cia- vinsk a Institutului unional de cercetări științi- fice asupra ceaiului și culturile subtropicale, pentru cercetări științifice în domeniul biologiei, selec- țiunii și culturii semințelor plantei ceaiului și S. M. BUCASOV Laureat al Premiului «Stalin », 1948 A. I. CAJIBRAZ Laureat al Premiului « Stalin », 1948 progrese însemnate, servind economia națională, înflorind cultura socialistă și întărind puterea eco- nomică și militară a statului sovietic multinațional. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. a hotărît să se deceamă premiile « Stalin » pe anul 1948, pentru lucrări științifice eminente, pentru invenții de seamă și pentru perfecționări radicale în meto- dele de producție, în diferitele domenii. Capitolul I al acestei decizii prevede Premiile « Stalin » pentru lucrări științifice în diferite do- menii: științele fizico-matematice, științele tehnice, științele chimice, științele biologice, științele agri- cole, științele medicale, științele economice, știin- țele juridice și științele istorico-filologice. In domeniul științelor agricole s’au acordat ur- mătoarele premii: pentru cultura unor soiuri de ceai cu mare productivitate, ceaiul Georgian Nr, 1, ceaiul Georgian Nr. 2. 2. Bucasov Serghei Mihailovici, profesor la In- stitutul Unional de cultura plantelor; Cameraz Abram lacovlevici, colaborator științific superior la același Institut, — pentru lucrarea științifică «Selecția cartofului^, publicată în 1948. PREMII DE GRADUL AL DOILEA, IN VA- LOARE DE 100.000 RUBLE I. • Dimitriev Andrei Mihailovici.proiesor la Aca- demia agricolă « C. A. Timiriazev» din Moscova, 181 pentru lucrarea științifică « Cultura jânețelor și ba- zele studiului fânețdor », publicată în 1948, 2. Timofeev Vladimir Petrovici, profesor, direc- torul laboratorului Institutului de Silvicultură al Academiei de Științe al U.R.S.S., pentru cerce- tări științifice în domeniul biologiei zadei și pentru elaborarea metodelor culturii acesteia, expuse în lucrările științifice «Zada în cultură », « Creșterea zadei», publicate în anii 1947—1949. ♦ « * Premiile « Stalin » în domeniul producției indu- striale și agricole sunt prevăzute în Capitolul II al deciziei Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. Progresele generale realizate în agricultura so- vietică au permis crearea și introducerea în prac- tică. a unor metode noi de producție agricolă, dând la iveală soiuri noi de plante cultivate, de rase animale și mașini agricole. Pentru realizările lor, au fost distinși cu Pre- miul « Stalin»: I. S. Varunțian și I. M. Velicov: au obținut noi soiuri de bumbac de calitate superioară. Aceste soiuri noi acoperă actualmente cele mai impor- tante părți din suprafețele cultivate cu bumbac ale Azerbaidjan-ului. L. V. Rumșemci a obținut și a introdus și el un soiu nou de bumbac, care dă o bogată recoltă, într’un timp mai scurt. Uncrările lui F. G, Chiricenco, A. D. Rodionov și P. F. Gorcavîi, au o mare importanță pentru economia cerealelor din Uniunea Sovietică. Ei au sporit numărul soiurilor de grâu cu soiuri noi de grâu de toamnă, le-au introdus în agricultură, obținând recolte bogate, rezistente la secetă. Selecționerul S. Z. Mahatelașvili a reușit să în- mulțească atât de iscusit semințele unui singur spic de grâu ramificat, obținut de el în anul 1940, încât după câțiva ani a însămânțat cu acest grâu o suprafață însemnată. Crescătorii sovietici de vite au obținut și ei succese însemnate. E. L. Davidovici și alții au creat noile rase de cai « Budionovscaia » și « Ter- scaia». Aceste rase de cai se adaptează foarte bine la condițiile grele de întreținere și nu sunt cu nimic inferioare cailor arabi în ceea ce privește vioiciunea. I. F. Loghinov și alții, au obținut o rasă de oi « Rambulia siberiană», iar crescătorul A. G. Naîroșvili a obținut o nouă rasă de oi, «oaia georgiană », caracterizată printr’o mare producție de lână, de o calitate omogen de aspră, foarte utilă în industria textilă. Crescătorul V. M. Fedorinov a obținut o rasă de porci «Breitovscaia », foarte productivă. Greu- tatea mijlocie a unui porc matur din această rasă e de 235 kg. Constructorul F. N. Volcov a construit o sece- rătoare care înlocuește prin producția ei 12 sece- rători de tipul acelora trase de doi cai. M. I. Ceașkin și A. N. Nedașovski au construit mașini pentru sădirea arborilor. Inventatorii P. N. Nastenco și A. A. Cașintev, au construit mașini productive pentru sădirea car- tofilor, Cu o astfel de mașină, cu două rânduri, trasă de doi cai, poate fi prelucrată zilnic o su- prafață de 3 hectare. TRĂIASCĂ GLORIOSUL PARTID COMUNIST (b) DIN U.R.S.S., FĂURITORUL REVOLUȚIEI DIN OCTOMVRIE 1917. 183 NOTE, REFERATE CONSTRUCȚII PROBLEMA RELUĂRII LUCRULUI LA EXECUTAREA BETOANELOR PRIN VIBRARE de Ing. S, GHERȘANOC La executarea betoanelor mal puțin umede, prin vi- brare, apar'în cursul vibrării unele fenomene, cari până astăzi sunt încă neclare pentru constructori. Una din probleme este aceea referitoare la compor- tarea betonului de diferite vârste la repetarea vibrării în masa sa. Prescripțiunile oficiale sovietice, date pentru vibrarea betonului (ediția 1938) Și condițiunile tehnice pentru exe- cutarea lucrărilor de beton armat (T. I. Ediția II, Partea I) au stabilit următoarele reguli de felul cum trebue exe- cutate lucrările la reluarea vibrării după întreruperea betonării prin vibrare: Art. 61.— Reluarea betonării cu orice sistem de vi- brare, după o întrerupere care a durat mai puțin de 3 ore, pentru cimenturi Portland, se admite fără nici o restricție. Reluarea betonării, după o întrerupere mai mare de 3 ore, în cazuri normale, nu se admite, decât după ce betonul se va întări în așa fel, încât să nu existe niciun pericol de micșorare a aderenței între fier și beton sau dc deteriorare a betonului. Pentru acest lucru este necesar ca betonul să ajungă la rezistența de 25 kg/cm*. In timpul verii (la temperatura de cca 150) acest lucru corespunde reluării betonării după 6 ore. Reluarea betonării cu vibrarea prin armătură se ad- mite abia după ce betonul obține cel puțin 50*/, din re- zistența sa. In același timp pentru asigurarea comprimării be- tonului Ia rostul de lucru, unde amplitudinea vibrației armăturii este minimă, e necesar să se execute beto- narea cu vibratoare interne. Art. 62. — Se admite reluațea betonării cu vibratoare externe pentru pereți sau alte construcții formate din plăci de grosime mai mare de 8 cm înaintea termenului indicat la art. 61 în intervalul dela 3—60 ore, la tem- peratura de 15 grade, dacă se îndeplinesc următoarele condițiuni: Primul strat de beton dealungul rostului de lucru de cel puțin 0,30 m grosime, la cca 0,30 din raza de ac- țiune a vibratorului, trebue să fie betonat manual (bătut eu maluri), iar vibratoarele apropiate să fie puse la di- stanțe mai mari decât raza de acțiune a vibratoarelor (circa l,r R). Observațiune: Reluarea betonării cu vibratoare ex- terne pentru pereți mai subțiri ca 8 cm nu se admite înaintea termenului indicat la art. 61. Art. 63. — Reluarea betonării cu vibratoare interne, în mase mari, în stâlpi și pereți, se admite după orice răstimp de întrerupere, cu singura condiție ca vârful vibratorului să nu pătrundă în betonul confecționat, până la întrerupere, care a durat mai mult de 3 ore. La reluarea betonării cu vibrare interioară pentru grinzi de beton armat, nu este admisă atingerea ar- măturii, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci e necesar ca prima porțiune de 0,75 m—1,00 m dela rostul de lucru să fie betonat manual (cu maluri). ■ Art. 64.— La betonarea plăcilor de 6—12 cm gro- sime, cu vibrarea superficială, vibrațiile puternice ale cofrajului pot provoca crăpături în plăci încă neîntă- rite. In acest caz, reluarea vibrării înaintea termenului indicat în art. 61 se poate face sărind peste un panou, care la rândul său va fi betonat manual (cu maiuri). Reluarea betonării prin vibrare la plăci de fundații mai groase ca 12 cm și radiere puse direct pe pământ, se admite după orice întrerupere fără luarea măsurilor de precauțiune. Art. 65. — Pentru porțiuni care se betonează con- form prevederilor art. 62—64 manual (cu maiuri) trebue întrebuințat un beton mai moale, însă de aceeași ca- litate cu cel cu care a fost betonat restul construcției. Aceste îngrădiri permit în mod practic reluarea be- tonării după întreruperi de orice durată (cu excepția vibrării prin armătură, care de altfel se întrebuințează foarte rar). Luarea însă, a măsurilor de precauțiune cerute de condițiuni tehnice (betonarea în mai multe porțiuni de construcție făcută manual) îngreuiază bunul mers al lucrărilor și nu dă posibilitatea unei execuții rapide a construcțiilor de beton armat. Afară de aceasta, betonarea diferitelor porțiuni lu- crate manual (cu ajutorul maiurilor) duce la diferite calități ale betonului, ceea ce nu este de dorit. Instrucțiunile de mai sus se găsesc în contrazicere cu rezultatul mai multor cercetări făcute în această direcție, care au arătat că vibrarea repetată nu numai că nu micșorează rezistența betonului, ci dimpotrivă în uncie cazuri o mărește. Prescripțiunilc prea severe sc explică prin faptul că studiile asupra acestor chestiuni sunt încă incomplete, ca și prin lipsa de încredere în rezultatele cercetărilor făcute până în prezent. Pentru stabilirea influenței vibrării repetate asupra betoanelor neîntărite ing. Sângaevschi (din Uniunea So- vietică) a făcut mai multe încercări în laboratoare speciale. Aceste experiențe și cercetări pentru determinarea influenței vibrării repetate asupra betonului neîntărit s’au făcut în jurul următoarelor probleme: 1. — Dacă într'adevăr are loc, și în care împrejurări, micșorarea rezistenței betonului sau a aderenței lui la armătură, atunci când se revine cu vibrarea cu vibra- toare obișnuite; 2. — Dacă vibrațiile armăturii în cazul vibrării invo- luntare nu sunt absorbite de masa betonului; 3. — Dacă poate să aibă loc autorefacerea părții din construcție ce a fost slăbită prin vibrare, sau dacă este posibilă refacerea acestor părți, cu ajutorul laptelui de' ciment, care pătrunde din stratul de beton nou depus deasupra. Pentru lămurirea acestor chestiuni au fost făcute probe și încercări pentru determinarea influenței ce are vibrarea repetată ă betonului neîntărit, în construcții. Dimensiunile și forma modelelor de probă au fost alese în așa fel încât să fie cât mai apropiate de rc- litate, adică de condițiunile reale de execuție. In legătură cu cele 4 sisteme de bază de vibrare (interioară, exterioară, superficială și vibrare prin ar- mătură) au fost făcute 4 serii de experiențe. Din rezultatele obținute cu ocazia acestor experiențe s’a tras concluzia că prescripțiunile oficiale, considerate 183 prea severe, ar trebui să fie modificate în modul ur- mător: Art. 61—62. — Reluarea betonării cu aplicarea ori- cărui mijloc de vibrare a betonului pentru intervalul de timp până la 5 ore și la temperatura + 15 grade — -j- 20 grade, se admite fără luarea măsurilor de pre- cauțiune. Pentru betonare la temperatura peste 20 grade, acest interval nu trebue să treacă de 3—4 ore. Reluarea betonării la vibrarea interioară și superfi- cială se admite și după întreruperi mai lungi. Insă în aceste cazuri, nu se admite rezemarea vibratorului pe cofraje și nici atingerea vibratorului de armătură sau de betonul pus în operă înainte de întreruperea vibrării. Art. 63. — In mod general, betonarea cu vibrarea exterioară trebue să se facă fără întrerupere. Se poate relua vibrarea și după intervalul de timp indicat în art. 61, însă nu înainte ca betonul să obțină rezistența de minimum 20 kg/cm2 (pentru cimentul Portland obiș- nuit, la temperatura de ccl puțin 15 grade și un in- terval de 40 ore). Afară de aceasta, primul strat de beton de lângă rostul de lucru, dc grosime minimă de 30 cm trebue să mai fie vibrat cu vibratoare interioare sau manual (cu maiuri). Se admite, în cazuri excepționale, reluarea vibrării înainte de termenul arătat mai sus, însă nu înainte de 24 ore, cu condiția ca cel mai apropiat vibrator să fie pus cel puțin la distanța de 1,1 R dela rostul de lucru (R este raza de acțiune a vibratorului), iar primul strat de beton să fie bătut cu vibratoare inte- rioare sau manual (cu maiuri). Ari. 64. — Betonarea cu vibrarea prin armătură trebue să se facă fără întrerupere. In caz de întrerupere din motive de forță majoră, betonarea prin vibrare nu poate fi reluată înainte ca betonul să aibă rezistență de 30 kg/cm2. (ceea ce co- respunde temperaturii de 150—200 la reluarea betonării după cel puțin 60 ore). Pe lângă aceasta stratul de beton de 0,5—0,7 m grosime trebue să fie lucrat și cu vibratoare interioare sau manual (cu maiuri). Art. 65. — Pentru a corespunde cerințelor art. 63—64, e necesar ca pe porțiuni de construcție unde lucrăm manual (cu maiuri) betonul să fie mai umed (mai mobil) și de aceeași calitate cu betonul cu care a fost executat și restul construcției. (Ing. Sângaevschi, « In legătură cu executarea rapidă a construcțiilor de beton armat », Moscova, 1948.) MINE LUPTA CONTRA SILICOZEI ÎN U. R. S. S. In anul 1946, în U.R.S.S., a fost organizată o Co- misie permanentă pentru problema silicozei. Organi- zarea acestei Ccmisii a fost făcută de către Academia de Științe U.R.S.S., cu concursul Academiei de Științe medicale U.R.S.S. și a Consiliului Central al Uniu- nilor Sindicale. Scopul înființării acestei Comisii a fost de a unifica conducerea activității științifice pentru lupta cu silicoza, iar funcțiile și problemele de bază ce revin Comisiei, sunt; 1. Coordonarea temelor de studii din domeniul sili- cozei și a măsurilor de combatere; 2. Aprecieri asupra lucrărilor importante în do- meniul silicozei; 3. Aprecieri asupra proiectelor dc legi cu privire la combaterea silicozei; 4, Organizarea schimbului de experiență între di- ferite instituții ce lucrează în problema silicozei; 5. Convocarea conferințelor și a consfătuirilor cu privire la silicoză; 6. împreună cu Ministerele, pregătirea și realizarea concursurilor pentru cele mai bune propuneri de com- baterea silicozei. In compunerea Comisiei intră, alături de reprezen- tanții științei medicale, miniere și chimice, reprezen- tanții diferitelor Direcțiuni miniere. Imediat după crearea acestor Comisii, din iniția- tiva organelor locale, au fost formate 2 comitete re- gionale republicane, pentru lupta cu silicoza: în Ucraina și în Kazahstan, care sunt în legătură perma- nentă cu Comisia centrală. Activitatea acestei Comisii în anul 1948 a fost următoarea: 1. Formularea problemelor de bază în domeniul si- licozei și concretizarea lor detailată. In sectorul tehnic, problemele de bază de prima urgență au fost dirijate în trei direcții: a) Captarea prafului în cursul procesului de perfo- rare în subteran; b) Deprăfuirea aerului din mină prin acraj ; c) Apărarea individuală contra prafului. 2,; Examinarea lucrărilor Academici de Științe a U.R.S.S. Kazahstane privitoare la lupta cu silicoza la minele grupului Leningorsk și a activității Labora- torului Nigrizoloto, unul din cele maț vechi și din cele mai mari laboratoare din U.R.S.S. pentru stu- diul problemelor prafului de mină; 3. Controlul la fața locului a stadiului lucrărilor de cercetare pentru silicoza în bazinul Crivoi Rog; 4. Organizarea observațiunilor pentru clarificarea efectului tehnico-sanitar a noilor metode de exploatare cu mare productivitate introduse în bazinul Crivoi Rog; 5. Pregătirea materialelor pentru discuția situației actiuale a problemei captării uscate a prafului de mină prin ejecție pe canalul sfrcdclului; 6. Participare la al z-lca concurs al Ministerului Industriei Metalurgice a U.R.S.S. pentru cele mai bune propuneri pentru combaterea prafului la lucrările subterane. In anul 1948, Comisia a început lucrările pentru unificarea metodelor de diagnostic al silicozei, de clasificare a formelor silicozei și pentru unificarea metodelor și aparaturei de cercetare a prafului. S’a făcut un proiect de instrucțiuni pentru diag- nosticul clinico- roentgenologic și de clasificare a formelor silicozei. Acest proiect a fost trimis la dife- rite Institute medicale și la Institutul de Igienă al muncii, pentru discuții, urmând ca în anul 1949 să capete forma definitivă. Tot în anul 1948, a avut loc conferința Unională pentru lupta cu silicoza în industria minieră. Conferința a examinat rezultatele lucrărilor din ultimii ani, a constatat succese serioase în asanarea condițiilor de muncă a muncitorilor minieri și îmbu- nătățirea esențială în deservirea lor medico-sanitară. In acelaș timp, conferința a constatat că metodele și mijloacele existente de luptă contra prafului în mine, nu sunt suficient de eficace, fiind necesară o adâncire a studiilor științifice în acest sens. Pentru a asigura un control științific al lucrărilor de cercetare din domeniul silicozei, control combinat cu un schimb efectiv de experiență, s’a hotărît a or- ganiza pe lângă Comisie, centralizarea tuturor rapoar- telor și materialelor privitoare la problema silicozei și problema prafului în general. In acest sens s’au dat dispoziții tuturor organizațiilor de studii și labo- ratoarelor din U.R.S.S., pentru trimiterea la Comisie a tuturor lucrărilor efectuate, în vederea examinării lor și elaborării directivelor practice. Planul de lucru al Comisiei pe anul 1949 prevede o serie de măsuri importante din punct de vedere știin- țific și practic. Astfel se pțocctează o consfătuire spe- cială cu privire la utilizarea substanțelor de hidrofi- lizare, o altă consfătuire cu privire la eficacitatea aluminoterapiei, organizarea unei stațiuni perma- nente pentru problema silicozei la mina Nikitovo. Se pregătește un raport a] Institutului Minier al Academie de Științe U.R.S.S. cu privire la metodele de oalcu al aerajului lucrărilor în fund de sac după factoru praf, etc. (După nota Acad. A. A. Skocinskii și L. I. Baron, publicată în < Gornîi Jurnal r, 1949—Nr. 5) METALURGIE PIESE FEROCERAMICE DENSE PENTRU MAȘINI Confecționarea pieselor de mașini din pulbere feto- ceramicfi este de dată recentă, fiind Întrebuințată pentru prima oară în masă în 1941 în Uniunea Sovie- tică la fabricarea lagărelor poroase. Metoda obținerii unei fonte metaloceramice poroase de antifricțiune, este datorită inginerilor sovietici M. I. Balșin și N. C. Corolenco. ■ Se citează ca tipuri caracteristice de piese metal oce- ramice poroase lagăre cu 20—40% porozitate și filtre cu 50% porozitate. Proprietățile mecanice ale pulberii feroceramice cu asemenea porozități sunt slabe. Re- zistența la rupere nu întrece 8—16 kg/mm2. In ultimul timp s'a răspândit mult producția în masă a pieselor feroceramice (din fier și oțel), cu proprietăți mecanice mai ridicate, rezistența la rupere fiind de 18—24 kg/mm2. Industria feroceramică s’a dcsvoltat repede în timpul celui de al doilea războiu mondial, din cauza insuficienții de materii prime. S’au confecționat din pulbere de fier: bucșe, roți dințate, came, saboți, piese pentru instrumente de măsură, etc. Proprietățile mecanice ale acestor piese sunt similare cu acelea ale pieselor compacte executate prin turnare sau forjare din oțel carbon laminat. Porozitatea nu depășește 5—8%, greutatea specifică 7,2—7,5 și rezistența la rupere 24—30 kg/mm2. Ca urmare a porozității reduse piesele poartă denumirea de dense, spre deosebire de piesele metaloceramice din fier și oțel cu porozitatea de 10— 17% denumite semidense. Calitatea materialului de bază are influență mare asupra calităților pieselor feroceramice. Piesele con- fecționate din pulberi cu conținut mare de oxizi au proprietăți mecanice reduse. Impuritățile conținute în pulberea de fier înrăutățesc calitățile mecanice ale piesei, deoarece aceste impurități nu se reduc prin coacere. Presiunea la care se face presarea are o mare influență asupra proprietăților materialului feroceramic, fabri- cat din aceeași pulbere. Cu cât presiunea de presare se mărește, contracția la coacere a piesei se micșo- rează sensibil, întrucât densitatea materialului se mărește în acest caz. Duritatea Brinel crește, după prima coacere dela 40 la 8o kg/mm", Ia o încărcare de 750 kg și un diametru al bilei de 5 mm. Ridicarea presiunii mărește rezistența la rupere și la compresiune. Ba mărește și proprietățile plastice. De altfel presiunea trebue aleasă în funcție de proprietățile stabilite. Dacă piesele poroase nu trebue să îndeplinească con- diții speciale de rezistență, presiuni de 2—6 tone/cm" sunt suficiente. Presiunea se mărește până Ia 10 t/cm", la piesele cărora pc lângă porozitate li se impun unele condiții speciale de rezistență. Ra presiuni care depă- șesc 10 t/cm", densitatea materialului nu crește după prima coacere. Ea scade dîn cauza proceselor fizico- chimice care au loc. Rezistența granulelor pulberii la dcformațîa dată de compresiune este un factor important. Fierul elec- trolitic are granule compacte cu forme rotunjite și prezintă cele mai bune proprietăți, din acest punct de vedere. Represarea și coacerea repetată măresc limitele de rezistență, de elasticitate și dc curgere. Ele scad, însă, proprietățile plastice ale materialului. Rezistența la lovire este funcție de condițiile de fabricare a materialului. După prima coacere ea nu depășește 1 kg/cm2, chiar la presiuni de 10 t/cm", astfel că materialul poate fi întrebuințat la piese po- roase și semiporoast. nesupuse la loviri. După a doua recoacere a piesei represate, se obține o solidarizare mai bună între particule, iar rezistența piesei la lovire crește. S'a atins rezistențe la lovire până la 3,7 kg/cm3, materialul feroceramic cu o asemenea rezistență la lovire putând fi întrebuințat la fabricarea de piese supuse la sarcini dinamice. Piesele feroceramice supuse la sarcini dinamice sunt supuse după represare, unei tccoaceri. Piesele care au nevoe de rezistență ridicată, însă nu sunt supuse la sarcini dinamice, pot fi întrebuințate după represare și fără recoacere. Represarea combinată cu recoacere dă materialului feoceramic proprietăți superioare, în ce privește rezistența statică și cea dinamică. Rezi- stența la rupere este de 28—30 kg/mm’, alungirea 17%, rezistența la lovire cca 2,5 kg/cm2. Densitatea se apropie de aceea a materialului compact. Temperatura și durata de coaccrc influențează pro- prietățile fierului mctaloccramic. încercările făcute au dovedit că se poate face coacerea la 820°—830°, cu o durată de cca 30 minute. O coacere la o temperatură mai înaltă și o durată mai lungă nu ameliorează sen- sibil proprietățile mecanice, exceptând rezistența me- canică. Pentru piesele a căror rezistență dinamică trebue să fie ridicată, temperatura de coacere, este de cca 12000—1250°, iar durata de 15—20 minute. Pie- sele se coc într’o atmosferă de hidrogen și amoniac disociat, azot, gaz de generator, sau a oricărui alt gaz reducător. Piesele feroceramice sunt supuse la o protecție super- ficială contra coroziunii. Ele mai pot fi supuse unui tratament superficial pentru diferite scopuri. Cimen- tarea urmată de un tratament termic formează un strat superficial dur, rezistent la uzură. Cromarea și alte strate acoperitoare măresc sensibil calitățile anti- corozive ale suprafeții pieselor. Pentru a mări rezistența superficială, în loc de recoacere, piesa se supune unei cimentări obișnuite la 9200—9400. S’au mai întrebuințat ca metode de acoperire cro- marea electrolitică, fosfatarea, cimentarea cu crom și zinc, oxidarea. Imbibarea cu ulei protejează piesa contra corodării. Oxigenarea realizează cel mai stabil strat anticoroziv. (După Meshin S. I și alții, « Vestnic mâși- nosiroienia s, Nr. 9—-1947) 185 ELABORAREA DE FONTE ȘI OȚELURI AMELIORATE PENTRU TURNAREA PIESELOR ÎN U. R. S. S. Reconstrucția și industrializarea Uniunii Sovietice s’a sprijinit dela început pe o puternică siderurgie și pe electrificarea țării, create în perioada primelor 3 pla- nuri cincinale. Contribuția savanților sovietici în do- meniul siderurgiei este universal recunoscută, începând cu marele metalurgist D. Cer nov, autor al legii grăun- ților de fier și amintind dintre contimporani numai pe academicienii Pavlov, Bardin și Baicov, care au con- tribuit și la proiectarea și construcția gigant icelor combi- nate miniero-metalurgice dinMagnitogorsc, Cuznețc, ș. a. Producția de fontă și oțel reușind să depășească pla- nurile cincinale, ameliorarea calității acestor principale materiale pentru construcțiuni de mașini, a format apoi obiectul unor preocupări speciale. Calitatea fontei a crescut în decurs de cca 90 ani (până la 1945) dela 10 la numai 30 kg rezistență. In ultimii 25 ani, cercetările au fost îndreptate în direcțiunea fabricațiunii dc fonte ameliorate prin adau- suri de elemente modificatoare. întrebuințând adausuri din grupa silico-calciului, americanii fabrică fonte spe- ciale « Mechanite » cu calități mecanice superioare dar scumpe. Savanții sovietici urmăresc însă metoda incluziunilor dc grafit, uniform repartizate. Cercetările lui Z. I. Ca- culin s’au terminat cu fabricarea fontei grafitizate « Bolșevic » utilizând ca modificator Fe-Si sau Fe-Si-Al. Continuând încercările, K. I. Vase etico stabilește că procentul optim de C al acestor fonte este de 3% și că, contrar teoriilor clasice, care susțin că Mn împie- dică apariția grafitului, Vascenco găsește că un con- ținut dc 10—12% Mu mărește rezistența și fixează sulful. Mai mult chiar, sporind Mn la 18%, aceste fonte pot fi tratate termic, manganul jucând rolul de stabi- lizator. Aceste fonte când sunt netratate se caracterizează printr’o rezistență de 45 kg/mma suportă eforturi spo- rite la vibrațiuni, eforturi dinamice, sarcini variabile mai bine decât fontele ordinare, iar după tratare sunt chiar superioare fontelor e Mechanite ». Inginerul D. Ra- șeev a aplicat de curând procedeele sovietice prin în- cercări făcute la Plocști și Câmpina reușind să fa- brice fontă modificată din materiale vechi — fontă și fier — cocs de petrol și fcro-siliciu ca modificator. Pro- bele au arătat o rezistență de 30— 40 kg/mm1, iar după tratare au atins chiar 50 kg/mm’. Materialul rezistă la temperaturi ridicate, la coroziuni, poate fl tratat termic ca și oțelul; este însă maieftin și poate servi în locul acestuia la fabricarea de pistoane, sertare, lagăre, bucșe pentru cilindri, roți dințate, roți dc transmisie, arbori cu came, (tobe de frână) ș. a. In ce privește oțelul turnat, în locul unor calități ameliorate uzual, cu adausuri de metale nobile scumpe, practica americană folosește fie un oțel grafitat, forjat sau laminat (Timken), fie oțeluri grafitizate prin adau- suri speciale (3% Cu la Ford) și printr’o prealabilă supunere la presiune ridicată. In U.R.S.S. s’a urmărit PROBLEME DIN TEHNICA In anul 1947 ’n U.R.S.S. s’au predat exploatării 150 sonde forate cu turbină. In deosebi s’a folosit forajul cu turbină în săparea dirijată. Deși s’a ridicat viteza medie comercială, ca de exemplu la «Aznefti» dela 350 m/granic lună în 1946 la 500 m/granîc lună în 1947, aceste vitese sunt încă departe de posibilitățile poten- țiale ale acestui fel de foraj, care pot fi realizate prin utilizarea tehnicei existente și mai ales prin perfecțio- narea ei în viitor. Prin îmbunătățirea materialului și montajului se poate îmbunătăți randamentul pe care le are turbina în prezent. tot metoda de grafitizare aplicată la fonte, savanții sovietici stabilind că rolul hotărîtor în aliajul Fe-C îl are forma și nicidecum dimensiunile incluziunilor gra- tifice . Când distanța între aceste incluziuni duce la o mic- șorare a suprafeței totale de separație, se mărește atât rezistența cât și plasticitatea materialului. Acest material obține și depășește calitățile oțelului laminat și forjat. Primul pas spre soluționarea acestei probleme l-a făcut academicianul N. T. Gudtov care stabilește că contrar concepțiilor clasice, toate aliajele Fe-C, indiferent de conținutul lor in C și Si, se pretează la grafitizare în anumite condițiuni, iar teza academi- cianului A. A. Bovciar preconizează că procesul de grafitizare trebue bazat pe factorii cristalizării forțate, care predomină pe acei ai autocristalizării. Importanța acestei probleme a mai fost recunoscută și de profesorii Sidulea, Ghirșovici și Nehendzi, iar fa- bricația acestor oțeluri pusă la punct în cea mai mare uzină de automobile Z.I.S. din U.R.S S. Oțelul grafitizat se pretează la tratări termice mai bine decât oțelurile comune, se prelucrează bine și se sudează suficient de bine. S'au fabricat astfel: 1. Segmenți de pistoane de 2,5 mm grosime, turnați în cochilie, atingând o rezistență de 82 kg/mma (9% alungire) care după tratare crește la 120 kg/mma (7% alungire) adică de 2 ori mai bună decât fonta perlitică forjabilă (materialul american Z). 2. Matrițe de adâncime, care au rezistat la 15.000 de operațiuni, adică de două ori mai mult decât norma pentru sculele din oțel forjat. 3. Bucșe, cercei și axe pentru suspensiunea resoarielor de automobile, piese supuse la eforturi mecanice înalte și rezistente în medii abrasive, înlocuind oțelul Godfield, față de care oțelul grafitizat prezintă calități superioare de rezistență la uzură. 4. Paliere de vagoane, sau motoare. Oțelul grafitizat, ca material dc antifricțiune, având calități superioare, îl determină ca tm perfect înlocuitor al aliajelor ne- feroase. S'au mai fabricat apoi zale pentru lanțuri Evert, o întreagă gamă de piese de schimb pentru mașini agri- cole. căptușeli pentru morile de preparat minereuri, precum și alte diferite piese care mai înainte erau fa- bricate din oțeluri aliate cu molibden, precum scule pentru forjat, matrițat, etc., etc. Fontele și oțelurile grafitizate sunt utilizate pe o scară din ce în ce mai mare în construcția pieselor de mașini cu înalte proprietăți de rezistență, printr’o foarte eftină și judicioasă metodă de înnobilare a ma- terialelor comune pentru construcțiuni mecanice. (Din « Vestnic Mașinostroenia » Nr. 2/1949. «Oțelul grafitizat pentru turnarea pieselor) », Prof.-Ing. Drosescu PETROL FORAJULUI CU TURBINE Marele avantaj pe care-1 prezintă forajul cu turbină este posibilitatea de a săpa cu o turație ridicată de 475—59o ture/minut. • .. . . Din practica făcută în șantierele din U.R S.S. re- zultă că efectul turației mari este salutar când este însoțit dc o mărire a greutății pe sapă și a debitului de noroi al pompelor. Pentru traversarea rocilor tari la Crasnocamsc și la Tuimaz, s’a lucrat uneori cu o greu- tate lăsată pe sapă de 20 și chiar 25 tone în regiunea de Sud. Insă, cu acelaș aparat și la acelaș debit al pom- pelor nu se întrecea o greutate maximă de 10—31 tone, 186 Turbina aparatului T 14 M g 3/4" la o turație de 550 ture/minut, debitul de noroi este limitat la 12,6 vag/oră (35 1/sec.), deoarece la acest debit prezintă o cădere de presiune de 50 atm. Confecționarea de către uzinele «Uralmas » a pom- pelor puternice permite mărirea debitului de noroi până la 18 vag/oră (50 1/sec). La nouile tipuri de aparate T rz M pentru dimen- siunile 9 3/4" și 8", în comparație cu tipurile T14 M 9 3/4" și 7 3/4" s'a redus turația dela 510—590 ture/minut la 475—480 ture/minut pentru a ridica momentul de rotație dela 140—100 Kgm la 278—157 Kgm, res- pectiv puterea dela 100—85 HP la 185—105 HP și tot- deodată debitul pompei dela 12—11 vag/oră, (33—30 1/min) la 16—13 vag/oră (43—36 1/min). Utilizarea acestor aparate concomitent cu pompe de tipul Nr. 8—3 executate de « Uralmas » va trebui să creieze un pas însemnat în ritmul creșterei viteselor de foraj cu turbine. Dr. Ing. N. Fârvulescu METODA DE EXTRACȚIE FORȚATĂ A LICHIDULUI DIN STRATELE INUNDATE Această metodă a fost experimentată în regiunea Odiabriscaia ce aparține grupul . Groznefti și, în urma rezultatelor satisfăcătoare, s’a aplicat, pe o scară mai largă în șantierele grupului Aznefti și anume, în șantierele cu sonde vechi inundate. Din aceste sonde se extrage țiței cu un mare conținut de apă. In șantierele Aznefti, extracția forțată a lichi- dului a început la finele anului 1945, iar Ia finele anului 1946 existau în exploatare 80 de sonde, prin această metodă. Producția totală a acestor sonde a sporit cu 380 t pe zi, înregistrându-sc, în al 2-lea trimestru al anului 1946, un spor de 59%. In primul trimestru 1946 debitul mediu al unei sonde era de 8 tone pe zi, iar după introducerea metodei, el a crescut la 12,8 tone pe zi. Sunt interesante datele cu privire Ia cantitățile de apă extrase împreună cu țițeiul precum și propor- ția de țiței în lichid, date consemnate în tabloul următor, pentru trimestrele I și II 1946. tante concluzii, în ce privește perspectivele metodei și eficacitatea aplicării ei. Metoda se adaptează, în special, la zăcămintele sub regim hidraulic, în ultima perioadă de exploa- tare, când avansarea apei este atât de înaintată încât zăcământul este inundat pe o mare parte diin întindere și din grosimea lui, iar sondele de- bitează minimum 85% apă. Extracția forțată nu poate fi aplicată în zonele de contact țiței-apă, întrucât se pot forma conuri de apă prejudicia- bile zăcământului. Sondele alese pentru aplicarea metodei vor trebui să aibă un nivel mare de lichid și debit zilnic mare pentru ca extracția forțată să nu implice cheltueli de exploatate prea mari. Aplicarea metodei de extracție forțată în șantie- rele Grozni și Aznefti a fost executată și experi- mentată sub conducerea prof. V. N. Sceleacev, care a dat interpretările teoretice și științifice ale fe- nomenelor ce se produc în strat. Metoda aplicată Trim. I 1946 Țiței în li- chid % Trim. II 1946 Țiței în li- chid % Tone pe zi Tone pe zi Țiței Apă Lichid total Țiței Apă Lichid total Extracția normală . . Extracția forțată . . Creșterea . . 641 I.O2I 380 5-831 9.124 3-293 6.472 10.145 3-673 9>9 11 547 830 283 4-443 5.860 1.417 4-99° 6.690 ir.680 10.96 12.42 Din prelucrarea datelor cuprinse în acest tablou, rezultă că la fiecare tonă de țiței extras în plus prin metoda forțată, a fost necesar să se extragă 8,6 tone apă în primul trimestru, iar în al doilea trimestru 5 tone apă. Rentabilitatea metodei s'a dovedit prin sporul de producție de țiței realizat și anume: 380 t în primul trimestru și 283 t în al doilea trimestru. Din acelaș tablou rezultă că sporul de producție a fost mai redus în al 2-lea trimestru. Această se ex- plică prin micșorarea cantității totale de lichid extras. S'a urmărit și eficacitatea metodei forțate pentru diversele sisteme de extracție și s'a constatat că procentul de mărire ale producției este aproape acelaș la sondele în gaslift și la cele în pompaj. Cifrele absolute de creștere a producției sunt însă, mai mari la sondele în gaslift. In extracția forțată, cantitatea totală a lichi- dului extras din sondă trebue să fie destul de mare. In consecință, pentru aplicarea regimului forțat, s’au ales sonde cu debit mare de lichid. Din datele consemnate în cursul experiențelor făcute la Grozni și Bacu, s'au putut trage impor- In regimul hidraulic înlocuirea țițeiului prin' apă se face treptat, pe măsură ce exploatarea stratului se intensifică. Apa spală, însă, numai o parte din țițeiul conținut în porii rocei de zăcământ. O parte din acest țiței este reținut de forțele capilare, în porii zăcământului. Cantitatea de țiței remanent este în funcțiune de mărimea și forma porilor, de natura țițeiului și a apei și de presiunea diferențială ce se formează la extracția lichidului. Dintre acești trei factori numai presiunea diferențială poate fi variată prin ritmul de extracție al lichidului. Dacă se mărește extracția dc lichid, diferența de presiune crește, iar țițeiul conținut este împins în strat spre sondă, de curentul apei. Această împingere nu este uniformă în strat, care în majoritatea cazurilor pre- zintă alternanțe de roci cu permeabilitate diferită. Inundarea stratului și avansarea apei se face în mod neregulat, iar în zona de contact apă-țiței pot fi reținute importante cantități de țiței. Frin regimul forțat de extracție presiunea diferențială scăzând, țițeiul din părțile mai puțin permeabile este drenat în alte zone mai permeabile, mărind procentul de țiței conținut în lichidul din acele zone. 187 Aplicarea metodei de extracție forțată într’o re- giune dată, în mod obișnuit având sonde vechi suspendate din cauza inundării, sau sonde în exploa- tare îndelungată cu strate inundate, trebue prece- dată de un studiu de orientare. Acest studiu urmează a fi extins asupra structurii, litologiei, tectonicei și regimului stratului. El trebue să ne dea informații precise asupra stării de inundare a stratului, pentru a ne călăuzi asupra modului de repartizare a son- delor, ce urmează a fi supuse regimului forțat de extracție, precum și asupra metodei de aplicat.Mai trebue să se cunoască nivelurile statice și dinamice ale sondelor, tubajul lor, rezultatele experiențelor anterioare pentru mărirea debitului productiv, in- fluența suspendării exploatării asupra stratului In ce privește conținutul de țiței în lichid. Urmează deci să sc adune un material documentar care să ne ghideze la elaborarea unui proiect de ex- tracție sub regim forțat. O atențiune deosebită în elaborarea proiectului trebue data alegerii sistemului de extracție, gaslift sau pompare —, în vederea obținerii unui debit maximal și a unei rentabilități satisfăcătoare. (Prelucrare după articolul ing. Q. F. Amian, K. G. Maximovici din revista • Neft. Ho» » Nr. 12/946). PERSPECTIVELE DE APLICARE A POMPELOR DE EXTRACȚIE FĂRĂ PRĂJINI ÎN U. R. S. S. In planul cincinal de refacere și de desvoltare al industriei petrolifere în Uniunea Sovietică, s’a pre- văzut între alte măsuri, dotarea sondelor produc- tive de mare adâncime cu un utilaj cât mai perfect. Exploatarea sondelor prin pompe cu prăjini la adâncimi mari de 1.5 00—3.000 m implică o serie dc dificultăți de natură tehnică și economică. Reali- zarea unor construcții de pompe fără prăjini constitue o problemă ce a preocupat desvoltarea tehnicii ex- ploatării sondelor. Problema aceasta a preocupat de aproape pe in- ventatorii și tehnicienii sovietici cari au reușit să realizeze construcții de pompe fără prăjini, bazate pe diferite principii. Inginerul V. /. Documentau, au- torul articolului pe care-I rezumăm, a propus încă din 1933 o pompă cu piston fără prăjini acționată pneumatic și ulterior o pompă acționată hidraulic. Tot acest inginer este și autorul proectului de con- struire a unei pompe fără prăjini rotativă centrifu- gală. Alți inventatori au proectat pompe cu acțiune hidraulică și electrică. Problema construirii pompelor fără prăjini merită cea mai serioasă atenție pentrucă aplicarea lor se va face și se va generaliza treptat, cu rezultate ce vor depăși pe cele obținute în extracția prin pompare cu prăjini. Ele vor suplini pe acestea din urmă, acolo unde exploatarea se dovedește deficientă. Revine Ministerului Industriilor Petrolifere sarcina de a crea o organizație specială pentru rezolvarea acestei ches- tiuni. Metodele de exploatare prin gasliftare și prin pom- pare dau rezultate satisfăcătoare și înlocuesc metoda prin erupția naturală când presiunea zăcământului a scăzut, când erupția încetează. Ele se pretează con- venabil atât din punctul de vedere tehnic cât și din cel economic, la sondele cu adâncime medie. La son- dele cu adâncime mare, trebue să avem un nivel hi- drostatic ridicat sau un nivel hidrostatic constant. Metodele nu pot fi aplicate cu succes, dacă nivelul hidrostatic este scăzut sau cu variații prea mari. Ele nu se aplică decât cu multe dificultăți la sondele săpate cu deviații mari dela verticală, sau deviate ulterior în timpul exploatării. Randamentul extracției prin gaslift poate scădea la o limită sub care metoda devine nerațională din punct de vedere economic. In asemenea împrejurări, se trece sau se aplică direct, extracția prin pompare canadiană (cu prăjini). Circa 80% din sondele productive din Uniunea Sovietică se exploatează prin pompaj cu prăjini, această extracție contribuind cu 40% la producția totală. Dificultățile tehnice din ce în ce mai accentuate intervin când se aplică metoda extracției cu prăjini la sonde cu nivel scăzut și de mare adâncime. Efor- turi mari revin prăjinilor balansierului, utilajului de suprafață și celui subteran. Frecarea dintre prăjinile de pompaj și tubing, din cauza curburilor inerente sondelor de mare adâncime, frecare mult accentuată la sondele deviate, forțele de inerție ce se produc prin mișcarea de ridicare și de coborîre a prăjinilor, crează condițiuni de lucru grele pentru întreaga in- stalație. Eforturile pe care sunt silite să le suporte prăjinile ating uneori limita foarte apropiată, de li- mita de elasticitate a metalului. Schimbarea direcției de acțiune, — dela sensul ascendent la cel descendent ce se repetă succesiv și cu mare frecvență, — are ca urmare o obosire a metalului și o uzură intensivă a prăjinilor, ce pot duce la ruperea lor cu complicațiile respective. La pompele cu prăjini, lungimea cursei balansierului este mărită sensibil în raport cu lungimea nominală a cursei plungerului pompei. Condițiunile de lucru pentru o lungime a cursei de 3 m și cu o încărcare la tija lustruită de 101, la o sondă de 2.000 m adâncime, impune o dimensionare a, utilajului de suprafață, cu un balansier de tip greu, reductoare puternice, fundații de beton. Pentru înlăturarea acestor instalații complicate, atențiunea inventatorilor și tehnicienilor sovietici a fost îndreptată asupra realizării unor metode de ex- ploatare a sondelor, metode care păstrând pompa, exclud jprăjinile și instalațiile aferente de suprafață. Motorul ce acționează pompa formează un agregat comun cu ea, agregat ce este coborît Ia talpa sondei. S'a dovedit că problema construcției pompelor fără prăjini este perfect rezolvabilă. Avantajele acestor pompe se manifestă în special în sondele de mare adâncime cu nivel hidrostatic scăzut. Ele sunt mai potrivite decât cele cu prăjini, pentru exploatarea sondelor a căror lichide conțin cantități importante de gaze. Fixarea plungerului în cilindrul pompei, Ia cele cu piston, se face la supra- față; deci lungimea cursei este strict determinată și cunoscută mai dinainte. Se reduce la minimum spa- țiul mort al pompei, ceeace face pompa mai adapta- bilă extracției țițeiului cu conținut mate de gaze. Alimentarea cu energie pentru o serie de sonde poate fi concentrată dintr’un singur loc ca și în cazul exploatării prin gaslift. (Prelucrare după articolul ing. F. I. Documentau din revista. « Neft. Hoz. » Nr. 10 (1946) 188 ELECTRICITATE CONSIDERAȚIUNI ASUPRA PROTECȚIEI CONTRA SUPRATENSIUNILOR ATMOSFERICE A LINIILOR ELECTRICE DE 220 kV. de Ing. CLUB DRĂGAN In vederea controlării eficacității sistemelor de pro- tecție împotriva supratensiunilor atmosferice a liniilor de 220 kW, s'au efectuat în U.R.S.S. observații siste- matice cu rezultate destul de concludente. Vom con- cretiza, în cele ce urmează, rezultatele observațiilor efectuate. Cercetările au fost făcute la trei tipuri de linii de 220 kW, fiecare fiind prevăzută cu întrerupătoare cu declanșare și anclanșare automată. Numărul de de- clanșări specifice în-ultimii 7 ani sunt date în tabloul Nr. 1 (pentru 100 km de linie și 20 zile cu manifestări atmosferice într'un an). In legătură cu folosirea întrerupătorilor cu declan- șare și anclanșare automată pe fiecare fază, la liniile de 220 kW, se fac următoarele deducții: 1. Majoritatea declanșărilor automate au fost mo- nofazice (96%); declanșări datorite supratensiunilor atmosferice —83%. 2. In majoritatea cazurilor (83%), în cazul scurt- circuitelor monofazice, s’a constatat anclanșarea ime- diată a întrerupătorului. 3. Numărul de scurtcircuite cu caracter «prelungit» a fost foarte mic — 4%. 4. Izolația liniei electrice s'a dovedit a fi bună. TABLOUL Nr. 1 Caracteristicelc liniei Anul 1942 18 zile cu mani- festări atmosf. Anuli943 22 zile cu mani- festări atmosf. Anul 1944 21 zile cu mani- festări atmosf. Anul 1945 22 zile cu mani- festări atmosf. Anul 1946 33 ^ile cu mani- festări atmosf. Anul 1947 19 zile cu mani- festări atmosf. Anul 1948 28 zile ,cu mani- festări atmosf. Media pentru 7 ani Pe stâlpi metalici cu două fire de protecție . . . 0 0 0 0 0 0 0 0 Pe stâlpi metalici fără fire de pro- tecție 3,4 0 1.4 2 2 4.4 4.1 2.5 Pe stâlpi metalici și pe stâlpi de lemn, fără fire de protecție , , . — — — — 2,6 6,4 3.4 4. Avariile constatate la cele trei tipuri de linii, dato- rită supratensiunilor atmosferice, sunt în tabloul Nr, 2. Lipsa unor distrugeri mai mari ale izolatorilor, se explică prin durata scurtă a arcului (0,2—0,3 sec.), datorită declanșării rapide a liniei. Se remarcă insu- Totodată se remarcă insuficiența protecției liniilor de 220 kW fără fire de protecție. Pe lângă un număr destul de mare de puneri la pământ a liniilor elec- trice, a fost și de înlocuirea unui număr mare de izo- latori. TABLOUL Nr. 2 Caracteristicele linie Anul de observație Numărul de scoateri din funcțiune a liniei, datorită manifestărilor atmosferice (pentru 100 km de linie și 20 de zile cu manifestări atmosferice cu urme de con- turnarc a gla- zurii izolatorilor cu distrugerea ușoară a glazurii izolatorilor cu despicarea stâlpilor fără urme de avarii Pe stâlpi metalici cu două fire de protecție Pe stâlpi metalici fără fire de pro- tecție Pc stâlpi comuni (metalici și de lemn) 1942 1943 1944 1945 1946 . 1947 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1946 1947 0 0 0 0 0 0 0 0 o.3 o. 5 2.4 0 3.3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0,3 0/2 o,4 o,9 1,6 ££ ! H H 1 .11 -1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 3.4 0 1,1 1,2 0,4 1,6 0 0 ficiența unei protecții a izolatorilor prin folosirea ine- lelor de protecție (din 24 conturnări a izolatorilor numai în 2 czauri nu s'a constatat nicio urmă pe izolatori). Pe liniile fără fir de protecție, în vederea protecției izolatorilor, s’au montat paratoncri de expulsiune (tu- bulari). Din lipsa de paratoneri de expulsiune de 202 189 kW, S'âti folosit paratoneri de no kW, montați în serie (după propunerea Ing. B. I. Egudin). Paratonerii de expulsiune au funcționat fără ca rezultatele să fie satisfăcătoare. CONCLUZIUNI I. Liniile electrice de 220 kW pe stâlpi metalici, cu două fire de pământ și punere la pământ (rezistența de punere la pământ fiind max. 10%), au o protecție absolută împotriva supratensiunilor de natură atmo- sferică. 2. Liniile electrice de 220 kW pe stâlpi metalici, fără fire de protecție, nu sunt suficient de bine pro- tejate împotriva supratensiunilor atmosferice. 3. Pentru liniile de o kW, fără fire de protecție, metoda cea mai bună pentru o bună protecție contra supratensiunilor constă în folosirea întrerupătorilor cu declanșare și anclanșare automată repetată. 4. Folosirea armăturei de protecție a izolatorilor (inele, coarne), nu înlătură avarierea izolatorilor. In toate cazurile amintite s'a presupus că linia elec- trică de 220 kW este prevăzută pe fiecare fază cu au- tomate cu declanșare și anclanșare automată. (V. A. Verșcov și P. A. îuricov «Elektriceskie Sfanții», 6 (1949) 29/32, 3 fig., 3 tablj C. D. 624.18 B.F. 38.8 SILVICULTURA AMELIORAREA TERENURILOR DEGRADATE FORESTIERE ÎN U. R. S. S. La 29 August 1949 a avut loc, în cadrul Institu- tului de Studii Româno-Sovietic, conferința Prof. Ing. Stelian Munteanu dela Institutul de Silvicultură din Brașov, despre: Principiile de ame- liorare a terenurilor degradate forestiere în U R.S.S In introducere, conferențiarul definește noțiunea de « teren degradat », arătând cu acest prilej că to- renții sunt formațiuni care marchează totdeauna un desechilibru ce există în natură între acțiunea de rezistență de pe coastele repezi, rezistență slăbită dintr'o cauză oarecare și tendința continuă de ero- dare a apelor ce se Scurg. Autorul sovietic A. D. D u b a h, în lucrarea sa « Ameliorarea hidrotehnică a terenurilor păduroase o, spune că apa în mișcare reprezintă o forță constructivă — creatoare dc con- diții de viață pentru plante și animale, producătoare de energie, — dar reprezintă și o forță destructivă prin acțiunea de spălare a solurilor fertile de pe coastele dealurilor, formarea de ravene, împotmo- lirea culturilor din vale. Infiltrându-se în sol, apa dă naștere la alunecarea stratelor de pe terenuri impermeabile marnoase și argiloase. In continuare, conferențiarul trece pe scurt în re- vistă cauzele care pun solul în condițiuni defavora- bile de rezistență la acțiunea de erodare a apei. Aceste cauze, după autorii sovietici K o c e r g a și Zaborovschi sunt unele independente de factorul antropeic, altele stau într’o strânsă legă- tură cu acesta. Dintre cauzele ce depind de activitatea omului, conferențiarul citează: despăduririle necruțătoare neurmate de regenerări, făcute în vederea exploa- tării sau creării de izlazuri și terenuri agricole; arăturile practicate pe linia de cea mai mare pantă, fără să se fi luat măsuri de împiedicare a eroziunii solului; pășunatul nerațional care distruge vegetația necesară fixării pantelor. Dintre cauzele independente de acțiunea omului, conferențiarul amintește: orografia, natura geologică, frecvența și intensitatea precipitațiilor etc. După K o cer ga și Zaborovschi, topirea bruscă a zăpezilor și scurgerea rapidă a apelor toren- țiale are și o acțiune dăunătoare prin scăderea rezer- vei de apă a râurilor, al căror regim se înrăutățește brusc. Procesele de eroziune provoacă o sarcină spo- rită a solurilor din regiunea muntoasă; în decursul unui an, după datele lui L. T. Zemlianțki, versanții cu o înclinare de 50 au pierdut până la 500 ma de pământ la ha, iar pe versanții cu o înclinare de 30° aceste pierderi au atins 1500—3000 m*. Se citează apoi, după A. D u b a h, câteva exem- ple elocvente de puterea distructivă a torenților, dintre care desprindem: în R.S.S. Usbecă, între 8—9 Iunie 1921, apele unui torent au cărat cca 3 mii. m3 aluviuni, care au făcut pagube imense la construcțiile de tot felul, la semănături și aproape 500 victime. Vitesa apei s’a presupus a fi fost de aproape 5 m/sec, fiind transportate blocuri de piatră de peste 26 m3. Suprafața totală a torenților de pe teritoriul U.R. S.S. se ridică la peste un milion de ha, producând pagube anuale de milioane de rable. Trecând la al doilea punct al expunerii sale — com- baterea torenților — D-l Prof. Stelian Mun- te a n u, în baza lucrărilor lui Zaborovschi și D u b a h, împarte torenții în torenți activi și torenți stinși. Torenții activi se lărgesc atât în lungime cât și în adâncime până la o anumită limită naturală, după care malurile capătă pante dulci, iar suprafața lor începe să se acopere cu vegetație. To- rentul activ se transformă astfel într’un torent stins, care încetează a mai fi periculos. întrucât însă până la liniștirea unui torent pot trece uneori sute de ani sunt necesare încă dela început măsuri de corecție. După E. P. Zaborovschi, un proect de corec- tare a torenților în U.R.S.S. se bazează pe următoarele operații: a) ridicări în plan pe întreaga suprafață ce intră în stadiu, împreună cu nivclmcntele longi- tudinale și transversale ale albiilor; b) determinarea condițiilor staționale ale regiunii și studiul vegetației lemnoase; c) stabilirea nivelului apelor freatice, a por- țiunilor de alunecare etc. Metodele de combatere, după autorii sovietici men- ționați mai sus, se pot împărți în două grupe: prima cuprinzând măsuri preventive, pentru preîntâmpinarea cauzelor producătoare de torenți, a doua cuprinzând, metode de combatere activă. In ceea ce privește metodele de prevenire sunt amintite: j. oprirea arăturilor pe pante prea repezi și oprirea pășunatului; 2. arături dirijate pe pante dulci, numai în lungul curbelor de nivel sau deacurmezișul liniilor de cea mai mare pantă; 3. in- terzicerea tăerilor rase a pădurilor și defrișărilor pe pantele torenților, introducerea în aceste păduri a tăerilor grădinărite ; 4. terasarea pantelor cu prilejul prelucrării solului; 5 împădurirea pantelor și a tere- nurilor din jurul torenților. Grupa metodelor de combatere activă se sprijină pe trei principii călăuzitoare. Primul principiu constă în adoptarea de măsuri hidrotehnice cu scopul de a opri apa din bazinul de recepție înainte de a ajunge în albia torentului. Al doilea principiu constă în a da posibilitate apei de a ajunge, în albia torentului prin jghiaburi, speciale construite. In al treilea rând se vede adoptarea de măsuri destinate a tempera vitesa apei prin instalarea unor serii de obstacole transversale formate din diferite tipuri de baraje. 190 Conferențiarul analizează în continuare metodele bazate pe fiecare dintre principiile de mai sus. Meto- dele bazate pe primul principiu sunt: trasarea de brazde de pământ orizontale, construirea unui sistem eficace de șanțuri de colectare a apei, construirea de obsta- cole întrerupte din loc în loc formate din garduri de nuele, piatră etc., dispuse după curbele de nivel. Lucrările de corecție care au la bază principiul eli- minării apelor prin albia torentului, constau în folo- sirea de diverse tipuri de canale, cu scopul de a dirija apa care se curge pe torent, fără a pricinui distrugeri la obârșia torentului și albiei. Jgheaburile sc fac din fascine la obârșiile către care gravitează bazinele de recepție nu prea mari (cel mult io ha) și în cazul când obârșia torenților nu e mai înaltă de 2—4 m. In regiuni păduroase se fac jgheaburi solide din lemn. La torenți de dimensiuni mari, localizați în vecină- tatea căilor de comunicație, sc fac canale de beton sau zidărie de piatră. In afară de procedeul fixării obârșiei cu ajutorul canalelor cu panta continuă, se mai folosesc și așa numitele trepte. Al treilea grup de măsuri are drept scop de a lăsa să curgă apa pe albia torentului, dar în calea ei se con- struesc lucrări transversale, perpendiculare pe axă principală. In U.R.S.S., pentru torenții cu pante mici sub 6°, care sunt cei mai frecvenți, se recomandă praguri transversale din garduri de nuele (cleionaje). In partea finală a conferinței sale, Dl Prof. Ing. Stclian Munteanu prezintă în linii mari modul cum sunt privite în U.R.S.S. — după relatările autorilor sovietici — împăduririle în lucrările de stingere a to- renților. Principiul de bază dela care se pornește în acest domeniu este că lucrările și construcțiile enu- merate mai sus nu sunt decât forme.provizorii de fixare a torenților, neconstituind decât o formulă de trecere către stadiul definitiv de fixare cu ajutorul vegetației. Aceste împăduriri se pot face în limitele bazinelor de recepție, în albia torentului precum și pe malurile torentului. In încheiere, conferențiarul arată că mărețul exemplu al Uniunii Sovietice ne învață că în fața vicisitudinilor naturii nu trebue să stăm cu mâinile încrucișate, ci dimpotrivă să luptăm, astfel ca omul să devină nu numai stăpânul naturii dar și transformatorul ei. I. DUMITRIU-TĂTĂRANU PLANIFICAREA ECONOMICĂ ESTE UNA DIN LEGILE DE DES- VOLTARE A ECONOMIEI SOCIALISTE. CH. GHE0RCH1U-DEJ 191 ARHITECTURĂ ȘI CONSTRUCȚII B. V. STEPANOV, Construcția caselor prefabricate. (Zavodscoe domostroenie). Gostehizdat Ucrainî-Kiev 1947, 200 Pag- — 10 ruble Industrializarea construcțiilor, adică tendința de a elibera șantierul de operațiunile improprii lui.de pre- parare a materialelor și de execuție a elementelor, re- ducând procesul de construcție la unul de montaj al elementelor, conduce în etapa de astăzi a tehnicei con- strucțiilor Ia casele prefabricate. Construcția unei case prefabricate, în esența ei, constă în execuția în serie cu metode industriale a elementelor standardizate și asamblarea lor ulterioară pe șantier. O analiză a metodelor și soluțiilor prezentate în U.R.S.S. și în alte țări asupra acestui subiect este cartea lui B. V. Stefanov. In prima parte a cărții se aruncă o privire asupra stadiului construcției caselor prefabricate de lemn, beton armat și metal din Suedia, St. Unite și Anglia. Autorul atrage însă atenția cititorului sovietic, să analizeze critic soluțiile prezentate aici, întru cât în practica capitalistă a caselor prefabricate se pornește nu dela principiul celei mai raționale variante, ci pe baza intereselor firmelor particulare. Astfel casele me- talice, cărora, deși sunt mai scumpe decât cele obiș- nuite, li se face o largă reclamă în Anglia, își datoresc apariția numai tendinței unora dintre firme de a pă- stra nivelul producției de războiu, amenințat de re- ducerea comenzilor în perioada postbelică. In partea a doua se trec în revistă tipurile sovietice de case prefabricate și se dau indicii tehnico-economici ai fiecărei variante. Totodată se analizează principiile fundamentale ale asamblării: descompunerea casei în elemente constructive, standardizarea elementelor asam- blate, proiectarea pe bază de modul, etc. Ea sfârșitul cărții se indică bibliografia sovietică în acest domeniu. Cartea e interesantă și se poate recomanda arhitccților și inginerilor proiectanți de case prefabricate pentru completarea cunoștințelor lor. © B. V. GEADCOV, G. G. CARLSEN, V. P. PRO- NEVICI. Case prefabricate cu puține etaje. (Maloctajnâe jilâe doma Zavodscovo izgotovlenia). Stroiizdat-Mos- cova, 1948, 75 pag. — 2,55 ruble). Prețioasă carte de documentare asupra unor probleme fundamentale ale tehnicei moderne a caselor prefabri- cate, scrisă de trei mari specialiști sovietici în construcțiile de lemn. Se propun câteva ingenioase soluții de planșee și pereți dc lemn, din clemente asamblate, se analizează cele mai raționale variante de distribuire a încăperilor casei prefabricate și se demonstrează importanța proiec- tării pe bază de modul a elementelor standardizate. Cartea este foarte interesantă și se poate recomanda tu- turor inginerilor și arhitecților. O A. V. IACOVLEV, Case prefabricate din ceramică. (Sbornâe Kcramiccskie zdania). Stroitoplivoizdat, 1948, Moscova, 80 pag. — 4,80 ruble Se demonstrează avantajele întrebuințării pieselor pre- fabricate din ceramică: economie în materiale și mai ales în mâna de lucru. Elementele de ceramică pot folosi la executarea zidurilor susținătoare, pereților in- termediari, planșeelor, boiandrugilor, coșurilor, etc. Printre cele mai importante elemente se pot enu- mera: scândurile (planșetele) de ceramică cu goluri (di- mensiuni '7 X 25 X 115) servind Ia ansamblarea pere- ților, planșeelor și boiandrugilor; blocurile de ceramică cu goluri pentru stâlpi {20 X 20 x 25); pervazuri de uși și ferestre; elemente pentru asamblarea șarpantei; țigla, etc. Cartea dă câteva exemple despre modul de execuție al caselor din elemente prefabricate de ceramică și trece în revistă tehnologia execuției ceramicei în fabrică. Fără îndoială că soluțiile originale expuse pot pre- zenta interes și pentru industriile noastre de construcții și de materiale de construcție, întru cât ele reprezintă un progres în industrializarea construcțiilor. • G. P. MASLENICOV, Organizarea lucrărilor .■ de șantier în construcția caselor prefabricate. (Organizația rabot po stroitelstvu sbornîh domov). Ed. Mincomhoz RSFSR, Moscova-Eeningrad, 1948, 83 pag. — 5,80 ruble. După ce se expun caracteristicele celor mai întrebuin- țate tipuri sovietice de case prefabricate de lemn cu sau fără etaj, se trec în revistă metodele industriale de execuție, specifice construcțiilor moderne: construc- țiile în serie (în lanț), stabilirea programului-calendar de lucru zilnic, metodele de montaj al elementelor pre- fabricate, etc. Transportul vertical și orizontal al ele- mentelor pe șantier constitue de asemenea o problemă care în cazul caselor prefabricate necesită o mecanizare specială. într’un capitol aparte se analizează chestiu- nile de aprovizionare cu materiale și alimentare cu energie, precum și cele legate de înmagazinarea ele- mentelor. Principiile expuse sunt exemplificate amănunțit pentru cazul unui șantier de case prefabricate condus de autor. Ultimul capitol al cărții prezintă indicii tehnico-econo- mici ale diverselor variante de execuție și montaj în- trebuințate pe acest șantier experimental. Ing. Radu Negru Q V. RABINOVICI, Planificarea în construcții. (Editura de Construcții, Moscova). Cartea are următorul cuprins: I. Partea generală. Sistemul planurilor construcțiilor în antrepriză; Ordinea în elaborarea și aprobarea pla- nurilor economico-politice; Repartizarea și ordinea în elaborarea planurilor la construcțiile în antrepriză; Do- cumentarea tehnică în construcții; Principii; Planifi- carea construcțiilor în cadrul prețurilor din anul 1945! Formele principale ale producției. II. Planul financiar anual în construcții. Structura și rețeaua organizațiilor de construcții; Eista construc- țiilor în antrepriză și planul de predarea obiectelor ter- minate celor care le-au comandat; Programul lucrărilor de montaj; Planul referitor la volumul lucrărilor și cal- culul productivității muncii; Planul mecanizării lucră- rilor și cerințelor în mașini de construcție; Planul de lucru în producția ajutătoare; Indexii de bază pentru lucrul în transporturile grele; Planul pentru aprovizio- narea cu materiale; Planul referitor la construcțiile de locuințe; Planul de muncă; Planul referitor la necesi- tățile de manoperă, pe profesiuni; Planul pentru pregătirea de cadre; Buget pentru cheltuieli suplimen- tare în exploatare; Bugetul cheltuielilor de ordin ad- ministrativ ; Deviz pentru executarea lucrărilor de mon- taj ; Planul calculelor de amortizare; Plan pentru re- parații capitale; Bilanț de venituri și cheltuieli. III. Planificarea semestrială. Alcătuirea planului se- mestrial ; Ordinea în elaborarea și aprobarea planului 192 semestrial; Programul lucrărilor de montaj; Planul lucră- rilor și calculul productivității; Planul pentru mecani- zarea muncilor; Planul lucrărilor ajutătoare și auxiliare; Planul pentru aprovizionarea cu materiale; Indexii de bază pentru transporturi grele; Planul pentru investiții de capitaluri proprii; Planul de amortizare și de repa- rații capitale ; Bilanț de venituri și cheltuieli trimestriale. IV. Planificarea operativă. A) Planificarea operativă și evidența: Problemele planificării operative; Docu- mentarea planificării operative; Ordinea și termenele lunare de planificare; Completarea formelor planificării operative și a evidenței; Planul grafic lunar al lucră- rilor de montaj; Rapoartele zilnice sau pe decade; Gra- ficul zilnic; Tabela indexilor; Evidența manoperei; Re- gistrul pentru evidența normelor; Planul operativ al șantierului elaborat de constructor; Caetul cu note de serviciu al meșterului; Evidența lucrului efectuat de mașini; Registrul pentru contabilizarea executării nor- melor ; Planul de șantier al dirigintelui lucrărilor; Planul grafic lunar"al lucrărilor de montaj; Planul zilnic de decontare, Planul operativ de administrare; Planul ge- neral de gestiune; Necesitatea în materiale și personal; Planul general pentru lucrările secundare; Planul pentru producția auxiliară; Registrul pentru evidența execu- ției; Situația aducerii materialelor. B) Particularitățile planificării construcțiilor rapide: Organizarea pe un șantier de. tip rapid; Graficele ca- lendaristice ; Planificarea operativă în construcții rapide. C) Planul de organizare a lucrărilor. D) Planificarea lucrărilor in cadrul brigăzilor com- plexe : Particularitățile organizației brigăzilor complexe; Organizarea executării lucrărilor; Planificarea operativă și compunerea brigăzilor complexe; Planificarea ma- noperei. Este o carte interesantă tratând planificarea socia- listă în construcții și dând detalii asupra planificării în cazul construcțiilor rapide și brigăzilor complexe. Cartea este scrisă clar și este ușor de urmărit. Construc- torii noștri trebue neapărat s'o examineze în detaliu, deoarece au de învățat foarte mult dintr’o astfel de carte. Dr. Ing. St. Bălan O A. A. UMANSCHI, Sisteme în spațiu (Editura Con- strucțiilor, 1948, Moscova). Cartea are următorul conținut: Cap. I: Sisteme de construcții cu zăbrele în spațiu. Statica construcțiilor în arc. Cap, II: Metode aproximative pentru calculul con- strucțiilor pivotante cu tălpi paralele. Cap. III: Răsucirea podurilor plutitoare. Cap. IV: Ferme cu pereți subțiri, în plan și în spațiu. Cap. V: Fixarea nodului de articulație al tălpilor plane. Cap. VI: Calculul grinzilor curbate. Cap. VII: Calculul construcțiilor în chesoanc. Cap. VIII: Exemple de analiză a schemelor dc calcul. Probleme. Este o carte de bază pentru inginerul constructor care vrea să aprofundeze construcțiile metalice, deoarece, în general, în cărți se studiază mai ales sistemele în plan. Autorul sovietic studiază sistemele complexe din spațiu în toate detaliile, arătând tot ceea ce intere- sează atât pe teoretician cât și pe practician. Cartea va fi consultată cu folos de Inginerii constructori români pentru a se informa asupra noutăților în această spe- cialitate. Dr. Ing. St. Bălan • V. V. BURGMAN și B, S. UCHOV, Manualul con- structorului. (Moscova, 1947). Dăm în cele ce urmează o expunere sumară a conți- nutului : r. Partea generală: Măsuri și greutăți; Matematici; Rezistența Materialelor. Construcții : Construcții în lemn, în oțel, în fier Leton și beton; Construcții de piatră și cărămidă armată; Fundații; Pereți; Pardoseli; Acoperișuri. II. Materiale de construcție : Cunoștințe generale; Lianți, Adaosuri pentru ciment, Agregate, Betoane, Ma- teriale de piatră naturală și artificială, Blocuri dc ar- gilă și materiale argiloase stabilizate; Metale; Materiale forestiere, Materiale de acoperiș; Materiale de apeduct, canalizare și încălzire; Diferite materiale. III. Utilaj; Mașini cu aburi. Motoare cu combustie internă; Instalații cu gazogeneratori; Uzine electrice mobile. IV. Electrotehnică și instalații electrice : Date generale;. Conductori și cabluri, Iluminarea șantierelor de con- strucție, Distribuirea energiei, Izvoarele alimentării cu energie electrică. V. Mașini de construcție. VI. Transporturi. VII. întreprinderi de producție, depozite și clădiri apar- ținând organizațiilor de construcții. VIII. Cariere de nisip, pietriș și prundiș. IX. Lucrări geodezice. X. Executarea lucrărilor: Lucrări de terasamente, piatră, cofraje, armături; Lucrări de beton; Montarea construcțiilor; Lucrări de lemn, tencueli, vopsitorie; Lu- crări de acoperiș și de hidroizolare; Sudura și tăierea metalelor. XI. Lucrări de iarnă. XII. Tehnica sanitară: Căldură, apă, canal, XIII, Indexi tehnico-economici la materiale și ma- noperă. Manualul este ușor de urmărit, are datele necesare pentru practician; prezintă multe date specifice eco- nomiei socialiste în construcții; este bine prezentat și se recomandă tuturor tehnicienilor și inginetilorj^con- structori, care pot învăța multe din el. Dr. Ing. St. Bălan © N» 8 ' Asrycr 19*9 ARHITECTURA I STROITELSTVO (Arhitectura și construcțiile), Nr. 8, August 1949. Numărul este închinat în cea mai mare partc’aniver- sării a 150 ani dela moartea marelui arhitect rus Bajenov. Bajenov ocupa în arhitectură pozițiile cele mai avan- sate. Era împotriva importului de forme străine, către care erau înclinate vârfurile nobilimei în frunte cu Ecaterina Il-a, total copleșite de influența Occidentului. 193 13 El considera arhitectura rusă capabilă să-și însușească în mod critic valorile arhitecturei clasice fără să aibă nevoie de intermediul clasicismului francez. Cunoscător adânc al arhitecturei ruse vechi, preconiza folosirea experienței creației naționale în concepția arhitec- turală. Dacă o bună parte din proiectele arhitecturii .printre care și cei al Palatului Cremlinului, nu au putut fi realizate din cauza vremurilor și oamenilor, generații de arhitecți au avut de învățat de pe urma proiectelor, machetelor, precum și a moștenirii teoretice a lui Ba- jenov, iar astăzi această moștenire constitue pentru arhitecții sovietici un ajutor pentru crearea satelor și orașelor cari să reflecte măreția operii lui Stalin. Revista mai cuprinde următoarele articole: Ultima lucrare a lui A. V. Sciusev în care este prezentat proiectul pentru Stația de metro « Piața Comsomolilor », stație ce se găsește la pătrunderea în Moscova a patru linii ferate și care constitue pentru călători prima im- presie asupra Capitalei. Autorul a dedicat sala principală victoriilor poporului rus asupra invadatorilor fasciști, realizând o arhitectură care exprimă ero’smul și măreția epocii lui Stalin. Cunoscător al arhitecturii ruse, a folosit în chip creator tradițiile naționale, realizând o lucrare socialistă în fond, națională în formă. Revista mai cuprinde un articol despre construcția de clădiri de locuit tip cu mai multe etaje la Leningrad și unul despre locuințe din elemente prefabricate din ipsos și materiale bituminoase în regiuni ca Republica Moldavă, lipsite de lemn. Revista mai publică fotografiile cheiului din Rostov pe Don, amenajat de populația orașului sub conducerea organizațiilor de partid și a celor sovietice, precum și fotografiile unor construcții noi, case de locuit și clădiri administrative din republica transcaucaziană, Gh. C. METALURGIE A. T CELNOCOV, Manualul Turnătorului (Ed. In- stitutul de Documentare, Bibliografie și Editură Teh- nică, 1949, roo pag.). Prin această traducere s’a căutat a se aduce o con- tribuție la ridicarea calificării lucrătorilor turnători, prin răspândirea noțiunilor de bază asupra acestui sector dc producție. Lucrarea cuprinde 11 capitole, care tratează princi- piile producției de fontă turnată. După ce se exami- nează elementele de bază ce intră în compunerea fontei și care acționează în mod diferit asupra proprietăților și calităților ei (fierul, carbonul, siliciul, manganul, fos- forul și sulful) se trece la descrierea diferitelor calități și compoziții chimice ale fontei, clasată în șapte cate- gorii. Această clasate este făcută în raport cu desti- nația, felul combustibilului și compoziția sa chimică. De asemenea, feroaliajele sunt grupate în 5 cate- gorii. Capitolul al doilea tratează despre diferitele tipuri de cuptoare pentru topirea metalelor, care sunt gru- pate în șase categorii (creuzet, cuptor staționar cu fla- cără, cuptor rotativ cu flacără, convertizor, cubilou, cuptor electric). Se dă o atenție mai amplă cuptorului cu cuvă denumit cubilou, care dă randamentul cel mai mare. Următoarele patru capitole expun în mod succint utilajul, inventarul și sculele necesare unui atelier de turnătorie, materialele necesare pentru forme și mie- zuri, precum și modul de preparare a miezurilor. Modelele și plăcile de modele, formele cu ajutorul modelelor după metode modernizate sunt tratate în capitolele VII—X, cu exemplificări practice pentru di- verse piese uzuale (mașini de gătit, tigăi, mașini de călcat, etc ). Ultimul capitol se ocupă de turnarea formelor, exa- minându-se și cauzele rebuturilor la piesele turnate. Ca anexă manualul cuprinde o listă dc clasificare * fontelor fabricate în R.P.R. în conformitate eu standar- dele de Stat pentru normalizarea calității lor. IVANOV A. E , Transmisiuni prin curele (Ed. Inst. de Documentare, Bibliografie și Editură Tehnică, 1949. 230 pag.). Lucrarea cu titlu] de mai sus, editată de Institutul dc Documentare, Bibliografie și Editură Tehnică este traducerea după ediția din 1948 a unei cărți publicate de Editura de Stat Tehnico-Științifică a Institutului de Mașini-Moscova. In această lucrare se descrie metoda modernă de calculare a transmisiunilor prin curele. Se studiază con- dițiunile alegerii raționale a curelelor, condițiunile de montare și de exploatare, precum și măsurile ce tre- buesc luate pentru înlăturarea și prevenirea acciden- telor. In primul capitol se arată categoriile de curele fa- bricate în Uniunea Sovietică, după normele GOST, gru- pate după felul materialului (piele, țesături impregnate cu gumă, bumbac, brute și cusute, mătase, in și cânepă pentru transmisii rapide, păr). Capitolul următor cuprinde calculul curelelor după tensiunea utilă și după tensiunea admisibilă, pentru transmisii prin curele drepte, încrucișate, cu role de întindere, etc. Elementele constructive ale transmisiunilor prin cu- rele, calculul acestor elemente (arbori, reazime, roți de transmisie și celelalte dispozitive auxiliare), formează obiectul unor cercetări apropiate în capitolul al III-lea. In celelalte capitole se tratează — cu aceeași com- petență și atențiune — chestiuni de ordin practic re- feritoare la îmbinarea curelelor de transmisie, montarea, ungerea, tehnica siguranței și protecției muncii la deser- virea transmisiilor prin curele. Volumul, care cuprinde rezolvarea problemelor ce se pun în legătură cu calculul, fabricarea și întrebuințarea curelelor de transmisie, este destinat deopotrivă stu- denților școlilor tehnice superioare, cât și inginerilor și tehnicienilor, cărora le pune la dispoziție material in- formativ, tehnic și documentar foarte util. ELECTRICITATE SOKOLOV B. M., Câteva rezultate ale lucrărilor « Orgres » în chestiunea evacuării zgurii în stare lichidă. (Nekotorîe itogi rabot Orgres po jidkomu șlakouda- leniu). « El. Stanții », 1949, Nr. 4, Aprilie, p. 5—12. Evacuarea zgurii în stare lichidă poate ameliora în mod considerabil randamentul și productivitatea caza- nelor de aburi. Introducerea acestui sistem s’a lovit până în prezent dc prețul ridicat șl dc complexitatea instalațiilor cores- punzătoare. Cercetarea sistematică a diverselor construcții și în- cercări experimentale cu cărbuni de caracteristici dife- rite duc la concluzia că se pot atinge bune rezultate cu construcții simple și relativ eftinc, adaptabile Ia toate cazanele. Se analizează fenomenul arderii prafului de cărbune atât în general, cât și în diversele zone ale focarului, se stabilește graficul arderii în funcție de timp și se arată importanța amestecului just de aer de combustinue. © PANASENKO M. D., Determinarea valorii critice • conținutului de săruri la apa cazanelor. (Opredelenie predelnogo solesoderjania kotlovoi vodî). * El Sfanții r. 1949, Nr. 4, Aprilie, p. 13—16. Puritatea aburului — element important în uzura paletelor turbinelor — depinde de o anumită valoare admisibilă a conținutului de săruri din apa de alimen- tare a cazanelor. 194 Determinarea acestei valori prin metode obișnuite, crescând. în mod continuu concentrarea de săruri din apă și măsurând conținutul corespunzător de săruri din aburi, nu duce la rezultate concludente. Din experiențele făcute de autor (la un cazan de 65 atm. în diverse regimuri de sarcină, măsurând puri- tatea aburului prin filtre cationice) rezultă că nu se pot obține valori juste decât printr’o serie dc încercări, fiecare făcută într’un interval de câteva ore cu 6 con- centrare constantă de săruri în acest interval. GONCIAROV A. N., Lupta, cu uzura și distrugerea turbinelor hidraulice și pompelor prin cavitație și influența materiilor în suspensie. (Borba s iznosom i razrușeniami gidroturbin i nasosov ot cavității i deistvia nanosov). t El. Stanții», 1949, Nr. 4, Aprilie, p. 17—20. Efectele și natura fenomenelor de cavitație, care apar la turbine de toate tipurile și a uzurei prin materiile suspendate (nisip), care intervine în special la uzinele hidroelectrice din zone muntoase, sunt descrise, arătând efectele dăunătoare asupra diverselor elemente ale uni- tăților hidraulice, în special în cazul când ambele feno- mene sunt, simultane. Se arată apoi diverse metode de apărare (metalizări de suprafețe, tratamente termice, aplicație de placaje din aliaje dure), insistând în special asupra protecției prin plăci de cauciuc, având caracteristici speciale de rezistență la cavitațiune și putând fi aplicat la rece. a GREȚKOV D. I., Câteva cazuri de localizare a defec- telor în cdble de 35 kv. (Nekotorîie slueai opredelenia mest povrejdenîa kabelei 35 kv). tEl. Stanții», 1949, Nr. 4, Aprilie, Anul XX, p. 41—43. Metodele uzuale (cu măsurători prin scheme de punți) pentru localizarea defectelor în cabluri nu sunt întot- deauna satisfăcătoare, în special în cazurile când rezi- stența trecătoare de punere la pământ a conductorului defectat are valoare redusă. Se expun 3 noi metode de localizări, care au dat bune rezultate în exploatarea cablurilor de 35 kv. Prima se referă la defecte, în care rezistența spre pă- mânt a locului avariat este de ordinul de mărime de 200—1.000 Ohmi și folosește pe lângă sursa de c. c, uzuală și un generator cu lămpi pentru frecvența de 900 Hz. Altă metodă se referă Ia cazuri cu rezistențe de tre- cere de ordinul de mărime peste ro.ooo Ohmi, iar a 3-a este indicată în cazurile când traseul cablului nu este bine cunoscut. Schele de montaj pentru utilaj electric (greu). (Inven- tamîie lesa dlia montaja elektrooberudovania). «El. Stanții », 1949, Nr, 4, Aprilie, Anul XX, p. 46—47. Montajul utilajului greu pentru instalații de rro și 220 kv (separatori, transformatori, întrerupători), ne- cesită schele de montaj costisitoare, care trebuesc mereu din nou ridicate, uneori chiar în aceeași instalație. Pentru eftenirea și raționalizarea acestei operații se folosesc schele compuse din elemente demontabile și standardizate, putând fi folosite în mod permanent. Aceste elemente se reduc la două tipuri de bare din țevi de gaz de 952 și 1366 mm și elemente de asamblaj putând îmbina până la 18 bare în diferite înclinații. Ridicarea unei astfel de schele pentru montajul unui întreruptor de 220 kV s'a făcut în 3 ore. NILENDER R. A., Lămpile cu luminescență și apli- cările lor. (Liumineszentnîe lampî i ih primenienie). Moscova-Leningrad, « Gosenergoizdat», 1948, Nr. 57, p. 37, 12,5X19.5- Mică lucrare de introducere în noul domeniu al lăm- pilor cu luminescență. Destinată unui mare cerc de cititori fără cunoștințe tehnice prea desvoltate, cartea se mărginește în general la expunerea principiilor de fizică și electricitate, care stau la baza lămpilor cu luminescență și Ia scurte descrieri a diverselor elemente din care se compune acest sistem de iluminat. Se indică scheme generale pentru racordarea la rețea a lămpilor, bobinelor de seif, condensatoarelor și apa- ratelor de pornire și se dau caracteristice de exploatare și de construcție pentru tipuri uzuale de lămpi (puteri de racord, intensități, tensiuni, dimensiuni, gradient de tensiune, puteri specifice, randamente luminoase durate de funcționare, compoziții spectrale, etc.) Da capitolele relative la aplicarea lămpilor, sunt descrise corpurile de iluminat uzuale și metodele de montaj. Diverse tabele cu intensităo'ile luminoase recoman- dabile pentru felurite categorii de încăperi, formule pentru relațiile între fluxuri luminoase, suprafețe de iluminat, coeficienți specifici pentru diverse încăperi și exemple de calcul servesc pentru îndrumarea proiec- telor de iluminat cu acest sistem. © EDITORIAL, Scurtarea perioadei de folosire a fon- durilor de rulment. (Uskorim oboracivaemosti oborotnîh sredstv). « Electr. Stanții», 1949, Nr. 6, Iunie, p. 3—4. Folosirea intensă a fondurilor de rulment prin scur- tarea perioadei defrulare reprezintă unul din elementele importante pentru realizarea marilor sarcini economice care stau în fața departamentului energiei electrice. Căile principale pentru atingerea acestui scop simt : — Respectarea riguroasă a normativelor pentru rezer- vele de piese de schimb, materiale și o bună orânduire a sectorului de aprovizionare și înmagazinare, evitând * înghețarea » unor importante stocuri. — Mărirea productivității specifice a fondurilor de rulment prin perfecționarea metodelor de folosire a uti- lajului, prin reducerea pierderilor de energie și a con- sumurilor serviciilor auxiliare și prin economii de ma- teriale. — îmbunătățirea atelierelor de întreținere și reparație, tinzând printr’o bună planificare la scurtarea termenelor de prelucrare, evitând așteptarea până la punerea în lucru, sistematizând transporturile. — Lichidarea conturilor debitoare și oprirea oricărei schimbări în destinația fondurilor de rulment, popula- rizarea tendinței de economie de materiale în orice direcție. Deși exploatarea uzinelor electrice prezintă bune con- diții pentru a realiza o rulare intensă a fondurilor (pro- cese tehnologice în număr redus, lipsă de semifabricate, nu există depozite de produse finite), totuși durata medie de roo zile (în U.R.S.S.) a perioadei de rulare este încă prea mare, ceea ce rezultă și din faptul că în unele exploatări s’a putut reduce această cifră la 54. CHIMIE 655-2-/3°94-i7 MALEVA B. I. și L- S. GELLERSTEIN, Hidroge- narea grăsimilor. (Ghidroghenizația jirov). Moscova. Piscepromizdat, 1948, format 22 X 14 cm, 72 pag., 18 fig. Lucrarea tratează procesele tehnologice de transfor- mare a grăsimilor lichide în grăsimi consistente nece- sare fabricării săpunurilor, procese bazate pe fixarea hidrogenului pe acizii grași, nesaturați, transformându-i în acizi graș {saturați. Lucrarea e împărțită în 7 capitole. In capitolul I se dau noțiuni generale despre grăsimi, indicându-se care sunt grăsimile solide (grăsimile bovinelor.ovinelor și porcinelor) și lichide (untdelemn, ulei de soia, ulei de cânepă, in, etc., și grăsimi de pește și animale ma- rine) folosite ca materii prime. Se descriu apoi detailat componenții grăsimilor (glicerina, acizii grași, acizii sa- turați și acizii nesaturați), j Capitolul II tratează despre grăsimile întrebuințate la fabricarea săpunului. 13* 195 Materia primă de bază o constitue grăsimile animale. Uleiurile vegetale în stare naturală se întrebuințează foarte limitat pentru acoperirea deficiențelor în grăsimi solide și atunci se supun în prealabil hidrogenării. Capitolul III este rezervat descrierii catalizatorului. Se dau noțiunile elementare despre catalizatori, se acordă o atenție deosebită purității lor. Procesul hidrogenării întrebuințează de obiceiu drept catalizator Ni metalic datorită puternicei sale activități și prețului său re- lativ redus. In Capitolul IV sc expune rafinarea grăsimilor. Pentru realizarea hidrogenării în condițiuni optime este ne- cesar ca cele două elemente componente, adică grăsi- mile și hidrogenul să nu conțină substanțe care reduc activitatea catalizatorului. Se dau soluții detailate asupra felului cum trebuesc eliminate toate impuritățile (hi- dratare, neutralizare și filtrare). Capitolul V este rezervat hidrogenării grăsimilor. Aci se descriu metodele de purificare a hidrogenului. Ur- mează descrierea procesului de hidrogenare care constă in reacția dintre grăsimile încălzite și hidrogen în pre- zența catalizatorului. Procedeul se bazează pe trecerea gliceridclor acizilor nesaturați în gliceridele acizilor sa- turați prin fixarea hidrogenului, din care rezultă gră- simi hidrogenate în stare solidă. Temperatura de în- călzire a grăsimilor înainte dc hidrogenare oscilează între 180—-zoo®, depinzând de gradul de puritate a grăsimilor, hidrogenului și catalizatorului. Se descriu cele două metode de hidrogenare: metoda periodică și metoda continuă a inginerului Panâșev. Capitolul VI tratează modul de separare al cataliza- torului de grăsimile hidrogenate și purificarea acestora fie prin tratare cu o soluție diluată de H,SO4, fie prin filtrare. Capitolul următor se ocupă de problema transpor- tului și depozitării grăsimilor. Lucrarea conține multe planuri și schițe descriind detailat tot aparatajul necesar. Se dau procentajele exacte ale materialelor spre a se evita pierderile inutile. Manualul este foarte folositor pentru formarea cadrelor de tehnicieni în industria de săpun. e 662.69.074 ZAREMBO K. S. și G. I. NUSINOV, Purificarea, uscarea fi odorizarea gazelor naturale. (Ociska, osușka i odorizația prirodnăh gazov). Moscova, Gostoptehizdat, Ediția l-a, 1947, format 23 X 15 cm, 152 pag., 57 fig. Lucrarea este împărțită în trei părți care tratează separat cele trei operațiuni specificate în titlu. După o expunere a scopului, importanței și istori- cului purificării gazelor naturale, se face clasificarea metodelor generale de purificare și se trece la descrierea fiecărei metode în parte. Impuritatea principală din gazele naturale fiind hidrogenul sulfurat, îndepărtarea lui formează obiectul principal al operațiilor de pu- rificare. La capitolul care se ocupă de purificarea gazelor pe cale umedă se descrie metoda cu carbonat de sodiu, care permite recuperarea sulfului din hidrogen sulfurat sub formă de sulf elementar. Urmează apoi descrierea unor procedee moderne de purificare pe cale umedă, foarte eficace, în care se recuperează hidrogenul sul- furat concentrat. Acestea sunt: procedeul cu etanola- mină elaborat de firma americană Girdler Comp, și denumit Girbotol, procedeul societății Coppers Comp, cu fenolat de sodiu, procedeul Alkacid al firmei I. G. Farbenindustrie și procedeul de absorbție cu carbonat de potasiu, urmat de absorbția hidrogenului sulfurat în vid. Pentru completarea acestor capitole se tratează și problema utilizării hidrogenului sulfurat recuperat, în special pentru obținerea sulfului elementar. Capitolul relativ la purificarea uscată a gazelor na- turale tratează purificarea cu hidroxid feric și cea cu cărbune activ. La fiecare metodă se dă compoziția amestecului absor- bant, sc descrie aparatura respectivă și se discută as- pectul economic al procesului de purificare. Partea a doua a cărții tratează uscarea gazelor. Ea cuprinde întâiu o precizare a scopului și problemelor uscării și noțiuni privitoare la umiditatea gazelor și la comportarea gazelor umede. Urmează apoi descrierea compoziției și proprietăților cristal-hidraților ce sc formează în conductele de gaz și o scurtă expunere a mecanismelor de absorbție, ad- sorbție și desorbție, trecându-se după aceea la descrierea metodelor de uscare aplicate în industrie. Se insistă asupra metodelor de uscare pe cale umedă cu dietilen- glicol și cu clorură de calciu și asupra adsorbției vapo- rilor de apă de către substanțe solide, oxid de aluminiu sau gelul de silice. Partea a treia se ocupă de odorizarea gazelor, expu- nerea acestei probleme fiind făcută în aceeași ordine ca și în părțile întâia și a doua. După ce se discută condițiile pe care trebue să le îndeplinească substanțele odorizante, compoziția și proprietățile fizico-chimice ale acestor substanțe și proprietățile lor fiziologice se trece la descrierea instalațiilor de odorizare. La sfârșit se dau metodele pentru controlul gradului de odorizare ale gazelor și indicații asupra tehnicei securității la manipu- larea substanțelor odorizante. Fiecare parte a cărții este însoțită de bibliografia respectivă. Lucrarea este scrisă pentru școlile tehnice medii de specialitate, dar poate servi ca îndreptar și persona- lului tehnic din industria gazelor. 621.315.616.96 ANDRIANOV C., S. MINȚ, P. MULEAR, etc.. Vi- niflex, un nou izolant electric. (Viniflex novaia electri- cescaia izoleația). Moscova-Leningrad, Gosenergoizdat 1947, format 9,5 x 13,6 cm, 47 pag., 21 fig. Lucrarea se referă ia utilizarea acefalilor vinilici pentru producerea sârmei emailate. După o scurtă trecere în revistă a lacurilor pe bază de uleiuri vegetale și rășini sintetice ca gliptalii și a proprietăților cerute pentru utilizarea lor în electro- tehnică; autorii se ocupă pe larg de obținerea aceta- lilor vinilici. Alcoolul vinilic fiind instabil obținerea directă a ace- falului nu este posibilă; autorii descriu polimerizarea acetatului de vinii din polimerii căruia prin transfor- mări chimice se obțin polivinil-acetalii. Prin polimerizarea în soluție de alcool etilic în pre- zența peroxidului de benzoil se obțin produse cu greu- tăți moleculare între 5000 și 20.000. Adăugând alcool diluat se obține o soluție de poli- acetat de vinii în alcool etilic 70%, care se hidrolizează cu acid sulfuric 2—5%. S’au încercat și alți acizi, atât minerali cât și organici, dar s’au obținut produse finale insolubile sau sensibile la umezeală. Condițiunile de hidroliză sunt prezentate amănunțit Pentru acetalizare se face întâi studiul producerii poli- vinilformalului, care duce Ia produși finali buni, dar greu de prelucrat din cauza solubilității reduse. Com- binând paraformaldehida cu proporții variabile de acetaldehidă se obțin produse din ce în ce mai ușor solubile dar cu proprietăți mecanice mai slabe. Folo- sind o proporție de 1,25 moli paraformaldehîdă și 0,25 moli acetaldehidă la 1 mol de alcool polivinilic sc ob- ține un produs de condensare care se prelucrează des- tul de ușor și are proprietăți finale asemănătoare cu ale formalului simplu. Pelicula de lac din acefalii vinilici prezintă o rezis- tență mecanică și o rezistență la solvenți mult mai superioară lacurilor vechi iar proprietățile electrice sunt comparabile cu ale acestora. Se descrie după aceea aparatura folosită pentru pre- pararea sârmei emailate cu Viniflex accentuând impor- tanța unor calibre perfect centrate asupra egalității și regularității peliculei. In partea finală se descriu încercările mecanice, în special rezistența la frecare și alungire, în stare de li- vrare și după îmbătrânire la etuvă. De asemenea se descriu proprietățile chimice ale peliculei. Datele ob- 196 ■ținute sunt prezentate comparativ cu cele corespunză- toare pentru alte clase de lacuri pentru sârma emailată. Lucrarea se încheie cu considerente asupra fabricației motoarelor electrice cu sârmă emailată cu Viniflex, care permite o mărire a puterii motoarelor cu cel puțin 20% prin stabilirea termică ridicată a acestui produs nou de sinteză. , • 663.4 MALTIțV P. M. Teimoiogia și ntUaiul fabricației de bere. (Tehnologia i oborudovanie pivovarenogo proiz- vodstva). Moscova, Pisceproanizdat, 1948, 650 pag. Tratatul începe cu examinarea materiilor prime din care se fabrică berea. In consecință se vorbește mai întâiu despre orz, grâu și orez, arătându-se compozițiile lor chimice și modul de conservare a acestora. Obiectul Capitolului II al tratatului îl formează ha- meiul, arătându-sc detailat compoziția chimică a ace- stuia precum ți procedeele de recoltare, prelucrare și conservare a hameiului. Se examinează apoi apa ca materie primă indicân- du-se acea care este mai proprice din punct de vedere chimic pentru fabricarea berei. Se trece in continuare la prepararea malțului. In acest capitol se tratează despre sortarea orzului exa- minându-se diverse tipuri de mașini, în legătură cu această operație ca: separatorii:; aparate magnetice ; di- verse sisteme de triori; mașina VIM-SM-r de tip so- vietic, adecvată 'Operațiunii de curățire și sortare a orzului. Se nedă apoi felul in care se poate macera orzul, indicăndu-ee instalațiile respective. Capitolul VI al tratatului cuprinde materialul relativ la germinarea arzului. Se expune teoria germinativă, reacțiunile drimiae oe au loc, diversele sisteme de in- stala țiuni pentru ,g«raBinare., inclusiv :și cea pneumatică, precum și calculul acestor instalațiuni. Uscarea malțului -verde formează obiectul unui capitol aparte unde se .analizează ricacțiunilfe fizico-chimice ce au loc în timpul ^acestui proces, diversele sisteme de instalațiuni pentou uscarea malțului, modurile de pre- lucrare și conservare a acestuia, piiectrm și normele de consum a căldurii .-și •comîbustibjlulm pentru această operație. Tratatul cuprinde în continuare metodele de prepa- rare a mustului de bete expimându-se .diverse procedee ,de fiert berea. Referindu-se la filtrarea mustului de bere autoru .descrie instalațiunite respective de filtrare. ^Se expun apoi reacțiunile chimice ce au loc în cadrul ■operațiunii de fierbere a mustului de bere cu hameiul, proporțiile de hameiti oe se întrebuințează în acest caz, -calculul suprafeței de încălzire a cazanului pentru fiertul ',berqi,;precum și consumul de căldură în timpul fierberii. ^Upt analizate apoi procedeele de răcire a mustului «de .berc, descriindu-se aparatura necesară, inclusiv cal- «pțul acesteia. .gțipitoiul XIII se referă la fermentare. In consecință Ae datează despre drojdia de bete, compoziția Ba chi- alimentarea drojdiei, chimismul fermentației. Tot .legătură cu acest capitol se expune organizarea și uftij^tea secției dc fermentare, înfățișându-se insta- lațitwil,e pentru cultura drojdiei de bere. Se trece apoi V descrierea fazei post-fermentative unde șe iindică metodele de conservare a berei înainte de a fi pusă în comerț precum și vasele în care se ține berea, In Capitolul XV se descrie procedeul de filtrare a berei, analizându-se instalația cu care se face această operație. Din acest capitol face parte și descrierea ma- șinilor cu ajutorul cărora se face umplerea sticlelor și butoaielor cu bere, arătându-«e că această operațiune influențează calitatea berei. Se indică apoi procedeele de spălare a sticlelor și butoaielor, cu descrierea diver- selor mașini cu ajutorul cărora se face această spălare. Urmează apoi metodele de apreciere a calităților berei, deperiindu-se compoziția extractului de bere, valoarea sa nutritivă, defecțiunile și bolile berei. Capitolul XVII se referă la schema tehnologică a producției, unde se expun toate operațiunile ce au loc în cadrul fabricării berei, începând cu orzul și ter- minând cu berea propriu zisă. In capitolele ce urmează sunt descrise calculele pro- duselor necesare fabricațiunii berei, instalațiile de ră- cire, precum și economia termică și energetică a fabrice} TEXTILE V. P. 1UCRV și P. V. VLASOV, Planificarea lucrului în țesătorie cu aplicații la articolele uzuale (I.T.D. pag. 176, Lei rzo, 1949). Lucrarea de mare valoare practică, apărută în edi- tura I.D.T. cu titlul de mai sus, este datorită inginerilor sovietici A. M. Buteleev, V. P. Vlasov și P. V. Tlicev. Aceștia s‘au sezisat de lipsa completă a unei tehno- logii dc fabricație în secția țesătorie. După laborioase și minuțioase cercetări făcute în mai multe întreprin- deri din U.R.S.S., autorii au reușit să dea la iveală lucrarea mai sus menționată, foarte utilă meșterilor șl ajutorilor de meșteri țesători. Cum în țara noastră toată muncitorimea este antre- nată în munca de susținere a planului general economic această lucrare este venită la timp. Cuprinsul ei tratează cu foarte multă atenție și com- petență operațiunea montării războaelor de țesut cu urzeli și stabilirea planului de fabricație în țesătorie. Literatura noastră tehnică în domeniul textilelor, ia îndemâna muncitorilor este aproape inexistentă, iar în ceea ce privește temele de mai sus și altele similare, care ar trebui popularizate în massa muncitorească de specialitate, nu există nici cea mai modestă con- tribuțiune. Astăzi, fiecare lucrează după priceperea sa, care de foarte multe ori lasă de dorit, nu numai din vina mun- citorilor ci și din faptul că n’au avut posibilitatea cer- cetării unui studiu sistematizat, iar cei ce puteau să-i instruiască în trecut, n'o făceau căci socoteau secret profesional tot ce știau. Lipsa unor norme pentru operațiunile de' montare â urzelii și insuficienta clarificare a acestei teme în lite- ratură, duc la interpretări diferite, atunci când se caută a se face montaje corecte. Or, această lucrare constitue o disciplină tehnologică în această materie și ea trebue cunoscută de toți me- șterii și ajutorii de meșteri țesători. Pentru stabilirea planului de fabricație a țesăturilor, autorii au elaborat norme pentru montarea războaelor la câteva feluri de țesături mai mult întâlnite în fa- bricație, precum și procesul tehnologic în secția de preparație. Lucrarea începe cu fișa tehnologică a țesăturii. Această fișă cuprinde toate datele tehnologice ale țesăturii precum și ale materiei prime din care trebue fabricată țesătura considerată. Se fixează apoi toate caracteristicile cu care putem controla și corecta montarea urzelii pe războiu, înce- pând cu înălțimea vatalei față dc cele două traverse și terminând cu norma deșeurilor la urzeală și bătă- tură. Tablourile mai sunt însoțite de instrucțiuni care indică metode de control practice și rapide. Urmează apoi fișa tehnologică pentru încleiat urzeala. In această fișă sunt fixate constantele, dimensiunile sulurilor, caracteristicile mașinii cum sunt: dimensiu- nile sulurilor de impregnat și stors, greutatea lor, etc. Sunt date apoi condițiunile de încleiere ca: temperatu- rile, presiunea aburului, viteza urzelii, producțiunea mașinii, plusul de apret, etc., după care se dă rețeta de încleiat și modul de preparare al băii. După încleiere, sulul este trecut apoi la năvădit. Se dau constantele ițelor, modul cum se face trecerea fi- relor, constantele spetelor, trasul prin spată precum și productivitatea perechilor de năvăditori. Fișa tehnologică pentru depănat și urzit conține ca- racteristicile firelor de urzeală, condițiile optime de 197 lucru Ia mașinile de depănat și urzitoare, precum și caracteristicile firului de bătătură. Partea a doua a lucrării conține descrierea în amă- nunțime a operațiunilor de montare a urzelilor pe răz- boiu și metode de control ușoare și repezi. Acest capitol începe cu determinarea înălțimii ro- stului și poziția lui față de vatală, determinarea adân- cimii lui, dând în același timp un exemplu de calcul. Urmează apoi determinarea poziției traversei de spate, a fusceilor a aparatului cu lamele pentru controlul fi- relor de urzeală, stabilirea poziției ițelor față de capacul vatalei și începutul bătăii suveicii, montarea tindech- ilor și stabilirea liniei de mișcare a suveicii. In partea a treia a lucrării, autorii stabilesc o serie de date necesare cercetării războaelor precum și or- dinea montării războiului mecanic. Această expunere este foarte interesantă pentru prac- ticieni deoarece nu este o înșirate a operațiunilor, așa cum suntem obișnuiți să găsim în literatură, ci la fie- care punct indică cu bogăție de amănunte și schițe, metodele de control imediat dacă o piesă a fost sau nu corect montată. Partea a patra și cea mai importantă prin inovația pe care o aduce redă ordinea verificării condițiunilor tehnice pentru montarea urzelii. Pentru aceasta sunt descrise metode de confecționat și utilizat șabloanele necesare unui control rapid și precis. Un șablon conține toate constantele montajului unei urzeli, pentru un anumit articol. Confecționarea și utilizarea acestor șabloane de către muncitorii noștri este însă condiționată de ajutorul pe care trebue să-l dea muncitorilor tehnicienii mai înain- tați, căci studierea și definirea condițiilor optjme nu este ușoară; pentru aceasta un ajutor prețios îl con- stitue lucrarea cercetătorilor sovietici care au stabilit aceste condițiuni pentru câteva articole și mașini din industria sovietică. Partea a cincea cuprinde metode și formule pentru determinat producția mașinilor din secția preparatoare a țesătoriei; aceste metode, foarte practice și utile pentru calculul randamentelor acestor mașini, necesită un nivel destul de ridicat în domeniul matematicilor; sunt interesante pentru serviciile de studii și producție ale întreprinderilor. A șasea parte și ultima conține o serie dc tablouri statistice în care pot fi trecute condițiile tehnice ale țesăturilor, rezultatele controlului montării războaelor rezultatele analizelor precum și tablouri centralizatoare ale productivităților mașinilor și ale ruperilor în con- dițiuni diferite de montaj al urzelilor. Lucrarea cuprinde un studiu complet și amănunțit al capitolelor enumerate mai sus. Acest studiu pus la îndemâna maiștrilor și ajuto- rilor țesători constitue o ușurare în munca lor de or- ganizare și control a fabricației. Rezultatele nu vor întârzia să apară sub forma eco- nomiilor de energie, a micșorării uzajului mecanismelor războiului, a consumului de materiale auxiliare mic, în producția mare și de calitate mai bună a produselor. Pentru tehnicienii noștri, această lucrare înseamnă însă și mai mult, căci ea ne arată gradul înaintat de organizare și raționalizare introdus de cercetătorii și tehnicienii sovietici pentru a ușura munca țesătorului și a fabrica produse mai multe, mai bune și mai ieftine. Prof. Ing. Ion C. Ștefănescu CRĂLOV A. D.. Tehnica securității in Filaturi. Un volum de 15/20 84 pag. și numeroase ilustrații, 1949. București. Colecția Tehnică No. 1. Edit. Confe- derației Generale a Muncii. Așa după cum promiseseră la apariția părții generale din Tehnica securității în industria Textilă (vezi recenzia din AGIR-Textile Nr. 3, 1949), traducătorii încep să prezinte cititorilor români, partea Il-a a lucrării, sub formă de lucrări separate pe sectoarele de specialitate ale industriei textile. Și astfel în traducerea de față ni se pun la îndemână aplicațiile în Filatură. Rând pe rând se arată în cele 10 capitole ale cărții aplicațiile celor mai moderne măsuri de securitate dea- lungul manipulațiilor pe care le suferă materia primă (bumbacul, inul, cânepa, iuta, lâna) ca din starea brută în care a intrat în magazie, să ajungă în stare de fir, gata a fi întrebuințat, după ce a trecut prin timpii intermediari destrămarea și curățirea, bataj, carde, laminoare, flyere, ringuri și selfactori. Lucrarea e făcută sub auspiciile Institutului Central Științific de Cercetări pentru Proiecția Muncii în Industria textilă și ușoară din U.R.S.S. De aci și grija continuă ca să se întrebuințeze sistemele cele mai perfecționate, atât pentru ca produsul final să fie de o calitate superi- oară iar fabricația să aibă deșeuri mici, dar și pentru ca muncitorul să fie cât mai ferit de riscul bolilor pro- fesionale și de accidentele posibile de muncă. M, Marbe ISRAELSON, Z. I. CAPLUN, S. I. LETAVEȚ, A. A. PIC, I. D., SMELIANSKI Z. B - Curs de igienă a muncii, tradus din limba rusă de Al. Ivănescu și Maria Cumpan. Un volum 17/24 de 556 pagini și numeroase figuri, 1949, București, Editura de Stat. In introducere se definește obiectul și se face isto- ricul materiei, se stabilesc noțiunile fundamentale ale iginei muncii; studiul noxelor și al bolilor profesionale și consecutiv metodele igienei muncii și organizarea lucrului în cadrul acesteia. Cartea este formată dintr’o parte generală și una practică. In cea generală, Prof. Letaveț studiază Fizilogia muncii, adică Energetica activității musculare a omului, cu con- sumul de oxigen și de energie în diferite tipuri de muncă; Procesele fiziologice din timpul muncii și reglarea acestora ; Munca intelectuală; Capacitatea de muncă și Măsurile igienice pentru creșterea capacității de muncă și profilaxia surmenajului. Urmează apoi studiul lui Caplun asupra noxelor in- dustriale adică al factorilor ce fac parte din procesele de muncă și de producție și care pot exercita o acțiune nocivă asupra lucrătorilor, cum ar fi: Poziția corpului în timpul muncii, încordarea diferitelor sisteme și organe, influența condițiilor meteorologice, praful industrial, sgomotul și trepidațiile, toxicele industriale, la care sunt studiate atât proprietățile generale cât și cele speciale ale diferitelor substanțe: metale și metaloizi, acizi și baze, halogeni, oxidul de carbon, diverși disolvanți organici, nitroamine, etc., infecțiile profesionale și trau- matismul industrial. O atenție deosebită este acordată de Israelson și Sme- lianski muncii femeilor, adolescenților și invalizilor. In fine, Caplun studiază Tehnica igienei industriale în special a ventilației, a iluminatului, a construcției clădirii, precum și obiectele de protecție individuală. Iu partea Il-a, Pic studiază adaptarea și aplicarea principiilor generale de igienă în Industria Carboniferă, Letaveț în cea Siderurgică, Smelianski în Industria de Mașini, Israelson în Industria chimică de bază, Rosen- baum îu Industria Textilă și în fina Israelson în Agri- cultură. In total această lucrare constitue o sinteză fericită a tuturor cunoștințelor noastre de astăzi asupra multi- plelor probleme legate de igiena și de protecția muncii, realizată de un colectiv de mari specialiști din U.R.S.S., dintre care nu mai trăește Caplun, căzut în 1943 pe frontul luptei împotriva cotropitorilor naziști. Dela început suntem atrași de metoda și de claritatea expunerii, nimic prolix, nimic pedant în documentație și cu aspect pseudo-științific. Dacă tratatul ar avea numai aceste calități, el ar constitui un bun manual de specialitate, dar nu cu mult deosebit de altele similare. Dar ce mai deosebește acest Curs și-l face unic, este spiritul în care a fost gândit, conceput și scris. Căci el este inspirat de principiile marxist-leniniste, precum și de materialismul dialectic. 198 Niciodată în regimul capitalist igiena muncii nu poate trasa corect căile fundamentale de asanare ale condițiilor de muncă, pentrucă acestea sunt fatal legate de lichidarea proprietății individuale asupra mijloacelor de producție. Căci nu procesele muncii în sine, nu mașina în sine, ci relațiile de producție ale societății respective, deter- mină în ultima instanță nivelul morbidității generale și profesionale a muncitorilor. Altfel se pun problemele igienii muncii în U.R.S.S., în țara care a realizat socializarea societății și merge către forma comunistă. Aci, ca un rezultat al reconstruc- ției și al mecanizării muncilor grele, s’a ajuns la o radi- cală asanare a condițiilor de muncă. « Procesul tehnic în socialism, va face condițiile muncii mai igienice, va mântui milioane de muncitori de fum, de praf și de noroi, va accelera transformarea atelierelor murdare și mizere în niște laboratoare curate, luminoase și demne de om » (Lenin). Alte elemente importante constitue creșterea stan- dardului de viață al muncitorimii și -protecția muncii, consecințe ale atenției deosebite acordate de Partidul lui Lenin și Stalin muncitorilor. Ca rezultat, în U.R.S.S. se observă o continuă scădere a morbidității profesionale și generale printre muncitori, a intoxicațiilor și traumatismelor profesionale. Și se demonstrează astfel afirmația că în Societatea Socialistă, munca dintr’o obligație apăsătoare se trans- formă în plăcere {Engels, « Anti-Duhring ») citate, rezu- mate în prefața lui Letaveț. Se cuvine laudă traducătorilor pentru grija cu care au făcut traducerea acestui în curs, menit să fie nu numai un manual pentru studenții în medicină, dar mai cu deosebire un îndreptar pentru toți acei ce se inte- resează în aceste timpuri de construire a socialismului, de problemele acute ale Protecției Muncii. M. Marbe ® SILVICULTURĂ M. K. GLADÂȘEVSKI, Perdele de protecție și zone ■verzi fn colhozuri. Ogiz, 144 pagini, Moscova, 1949. Seceta și vânturile care usucă constituesc una din plăgile de bază ale agriculturii. Autorul constată că din ultimii 57 ani (1890—1947), 20 de ani au fost se- cetoși. Cei mai secetoși au fost anii 1891. 1906, 1911, 1921 și în special anul 1946. « Seceta anului 1946 a verificat importanța agroteh- nicei raționale în lupta ei cu factorii care provoacă recolte slabe. Acolo unde colhozurile și sovhozurile de frunte n’au încetat să acorde atenție măsurilor de bază ale agrotehnicei, cu toată seceta, recolta în 1946, a fost totuși mulțumitoare ». Regimul sovietic, prin « Planul stalinist de transfor- mare a naturii», a pus bazele unei lupte organizate și radicale cu seceta. Conform cu stadiul actual progresist al științelor agri- cole măsurile de refacere și de menținere a structurii solului (după datele lui V. R. Viliams), constitue în regiunile secetoase una din măsurile de bază în lupta pentru o recoltă stabilă Alte măsuri de bază sunt: utilizarea rațională a în- grășămintelor organice și minerale, prelucrările știin- țifice ale solului, sămânța selecționată și adaptată re- giunii, desvoltarea irigației, folosirea apelor în bazine de retenție și în sfârșit plantarea perdelelor de protecție pe marginea solelor, plantarea de pomi pe pante, coame, pe făgașele torenților, pe malurile râurilor și lacurilor și pe nisipuri. Aceste măsuri constitue ceea ce numim noi complexul Docuceaev-Costâcev-Viliams. In afară de lupta contra secetei, multe din măsurile ce constitue acest complex sunt și măsuri de luptă cu eroziunea solului, o altă plagă a agriculturii. Perdelele de protecție constitue astfel unul din mij- loacele cele mai avansate de luptă cu seceta și cu ero- ziunea solului. Autorul redă rezultatele mai multor stațiuni experi- mentale prin care se constată că în spatele perdelelor de protecție factorii fertilității solului se ameliorează și cu aceștia și producția. Se analizează de asemenea rolul perdelelor de pro- tecție în fața eroziunii soiului prin vânt și apă precum și protecția ce o oferă parcelelor irigate și importanța gospodărească a acestora. După această amănunțită prezentare a problemei per- delelor de protecție autorul expune modul cum se pla- sează acestea pe teren. Aci se studiază vântul dominant rolul perdelei de protecție principale și al celor verticale, ce mărime au parcelele apărate, grosimea perdelelor, durabilitatea lor, etc. Se trece apoi la analiza pregătirii solului pentru să- ditul perdelelor. Aci sc trec în revistă toate măsurile și se trece apoi la expunerea materialului săditor din următoarele puncte de vedere: calitatea lui, vârsta, controlul semințelor, tehnica împachetării și toate aces- tea pentru fiecare specie în parte. Urmează capitolul sădirii unde se dau exemple de câteva amestecuri bune pentru perdelele de protecție și tehnica obișnuită și mecanizată a sădirii. Părți speciale expun problemele sădirii pe nisipuri, terenuri erodate și pentru parcele irigate. Alte capitole tratează analiza îngrijirii materialului sădit, uneltele și mașinile speciale de îngrijit. Ultimele capitole analizează partea econom ică-admi- nistrativă a problemei sădirii perdelelor de. protecție ca: plata.muncii amelioratorilor agrosilvici, etc. Numărul marc de articole, broșuri și cărți care apar în legătură cu această problemă, arată preocuparea se- rioasă pe care a angajat-o cât și avântul oamenilor muncii cercetători și tehnicieni pentru lămurirea tu- turor problemelor științifice și tehnice în legătură cu perdelele de protecție, zonele de păduri și zonele verzi din incinta colhozurilor și sovhozurilor U.R.S.S.-ului. Această muncă făurește siguranța că seceta va fi învinsă iar eroziunea oprită și ameliorată. Ing. M. Miasnicov C.D.: 634.925(47) BF.: 9(47) P. V. VASILIEV șiTN. NEVZOROV, Gospodăria fo- restieră și industria forestieră, Moscova, 1948. In sectorul economiei forestiere, literatura sovietică era până acum câțiva ani relativ mai puțin desvoltată decât în alte sectoare. In ultimii 2—3 ani însă, acest sector economic a luat o desvoltare deosebit de însem- nată, fapt care necesită clarificarea definitivă a unor probleme ce frământau încă mai de mult pe oamenii muncii și științei forestiere din U.R.S.S. Hotărîrea plenarei C.C. a] P.C. (b) U.R.S.S. din Fe- bruarie 1947 cu privire la desvoltarea pădurilor de stepă și protecția câmpurilor; decretul Prezidiumului Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. din 4 Aprilie 1947 asupra înființării Ministerului Gospodăriei Forestiere al U.R.S.S.; hotărîrea Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. referitor la mecanizarea exploatărilor și încadrarea noilor zone forestiere în atribuțiunilc Ministerului Industriei Fore- stiere din U.R.S.S., — acestea sunt evenimentele cele mai importante ivite în viața economiei forestiere so- vietice până la apariția cărții de față. După cum subliniază în prefața lucrării academicianul Sucacev, trebue făcută o legătură strânsă între mersul desvoltării gospodăriei și industriei forestiere în această perioadă și hotărîrile principale ale conferinței panunio- nale a Institutelor de Cercetări Forestiere din 1946, conferință ale cărei lucrări se referă în special la această perioadă. Această concordanță dintre calea arătată dc știință și cea parcursă efectiv în practică arată întă- rirea continuă a rolului științei în viața practică. Multe din problemele ridicate de autorii lucrării de față au fost ridicate și lămurite în cea mai mare parte încă dela menționata conferință din 1946. Dar planul cincinal stalinist din perioada de după război pune în 199 fața tuturor oamenilor sovietici sarcini importante în sec- torul forestier care trebue rezolvate ca o parte organică a problemelor generale ale țării. De aceea, apariția acestei lucrări, care analizează aceste sarcini și clarifică proble- mele de bază ale economiei forestiere a U.R.S.S., in- teresează în primul rând massele largi de cititori sovietici. După ce arată rolul și importanța pădurilor în viața oamenilor, autorii analizează poziția acestor «daruri» ale naturii, constatând că această expresie este de fapt o simplă metaforă, deoarece pe zi ce trece, pădurea dă omului numai ceea ce se produce sub controlul și munca sa; economia forestieră evoluează spre forme asemănă- toare cu economia agricolă și cu industria. Definind gospodăria forestieră ca o ramură a econo- miei generale a țării, care cuprinde toate mijloacele și laturile producției și reproducției forestiere, autorii recunosc principial exploatarea pădurilor ca un factor de bază aparținând gospodăriei forestiere; fără acest element gospodăria forestieră ar fi lipsită de calculul reproductiv și ruptă de scopul urmărit: producerea de bunuri economice. Analizând apoi situația din U.R.S.S., lucrarea lui P. V. Vasiliev și N. Nevzorov arată împărțirea și ca- racterele celor două zone mari; a) zona pădurilor de protecția apelor, aparținând Mi- nisterului Gospodăriei Forestiere și ‘ b) zona forestieră, aparținând Ministerului Industriei Forestiere. In fiecare zonă se arată problemele specifice diverselor regiuni ale țării, în ceea ce privește cultura, refacerea, amenajarea și exploatarea pădurilor, trans- portul și industrializarea lemnului. Economiștii sovietici iau de asemenea atitudine îm- potriva tendințelor obiectiviste și cosmopolite, ivite în lucrările și atitudinea unor silvicultori sovietici, ca re- zultat al rămășițelor burgheze în cultura și conștiința oamenilor, precum și sub influența curentelor reacțio- nare care domină științele forestiere din țările capita- liste. Sunt demascate și combătute în special concep- țiile greșite în privința amenajării pădurilor, concepții care izvorăsc dintr’o pretinsă știință forestieră universal valabilă și independentă. Economiștii, autori ai lucrării de față, arată că economia forestieră nu poate fi pri- vită decât ca o ramură a economiei generale și în con- secință este supusă legilor comune de desvoltare. Prin- cipiile economiei forestiere nu potisvorî decât din prin- cipiile economici planificate, specifică sistemului de pro- ducție socialist. In consecință, economiștii sovietici îm- part teritoriul țării în zone diferite, aplicând pădurilor regimuri deosebite, după cum regiunea respectivă este excedentară, deficitară sau lipsită de păduri. In U.R.S.S., pădurile ocupă un loc foarte important în economia generală a țării. Consumul de lemn este de 4 ori mai mare decât în 1913. In transporturile pe căile ferate, lemnul ocupă al doilea loc, iar în transportul pe apă primul loc. Dintre toate ramurile industriei ex- tractive, industria forestieră numără cei mai mulți mun- citori ocupați în producție. Mecanizarea lucrărilor de cultura și exploatarea pădurilor precum și progresele înregistrate în industria mecanică și chimică a lemnului au fost posibile și corespund stadiului actual de des- voltare a economiei generale a U.R.S.S. In condițiunile desvoltării economiei noastre fores- tiere, în perioada de trecere spre socialism, considerăm lucrarea de față ca un îndreptar prețios pentru oamenii muncii și științei care lucrează în sectorul forestier. Ing. C. Lăzărescu • C.D.: 632.187 B.F.: 43 BELOBORADOV, S. Z., Combaterea focurilor in pă- duri cu ajutorul avionului. Lesnoe Hoziaistvo (Gospo- dăria Forestieră), 2, 1949, Nr. 5, pp. 72. S’a dovedit că în combaterea focurilor de păduri cu ajutorul avioanelor se poate face cu succes nu numai serviciul de semnalarea focurilor, dar și combaterea di- rectă și efectivă a focului deja izbucnit. Au fost astfel mai multe cazuri, când din avion s’au putut localiza, focuri de stepă, de câmp, focuri în tăeturi de păduri în arșițe vechi de păduri, prin rediuti, etc., prin formare de fășii dc izolare cu ajutorul împrăștierii și pulveri- zării de substanțe chimice lichide, care opresc propa- garea focului. Deși combaterea focurilor din păduri pe cale aviatică este foarte costisitoare, totuși este ren- tabilă și se recomandă în următoarele cazuri: 1) în lipsa cadrelor de pază, în regiunile cu populație rară; 2) când populația locală este întrebuințată mai cu folos în altă parte (de cx. lucrări urgente de agricultură); 3) rapiditatea stingerii sau a localizării focului salvează materiale lemnoase de valori mari; 4) localizarea și stingerea începuturilor de focuri pe suprafețe mici. V. Lis. O C.D.: 631.432 B.F.: 11.41.3. L. B. MAHATADZE,, Spălarea la suprafață a solu- rilor în pădure. Lesnoe Hoziaistvo (Gospodăria Fore- stieră) 2, 1949, Nr. 5, pp. 28—31. Aproape toți cercetătorii consideră că, într’o pădure cu consistența mai mult sau mai puțin plină, spălare» materialelor din sol aproape că nu are loc. Autorul citează însă o experiență, în care spălarea solului în pădure cu consistența plină a avut totuși loc și anume într’o pădure de fag de tipul Fagetum Poosum. Anali- zând datele culese din lucrări experimentale, autorul trage concluzia că: a) spălarea (scurgerea) elementelor consistente ale solului a avut loc tocmai în sezonul de toamnă,; că. primăvara a avut loc numai spălarea (scurgerea) lichidă, din lipsă de ploi mai persistente; b) ploile de durată lungă, dar intensitate redusă (sub r,o mm/min) nu provoacă scurgerea elementelor con- sistente; c) scurgerea lichidă are loc la orice ploi de intensitate redusă; d) spălarea de elemente consistente poate să atingă valori mari, până la rzo,83 kg la ha, pe timpul ploilor dc mică intensitate — 0,30 mm/min timp de 10 min. Este deci posibilă și o spălare mai însemnată. Ca atare, în asemenea arborete, tăerile se pot face numai prin grădinărit cu menținerea perma- nentă a consistenței la cel puțin 0,7. Degajarea semin- țișurilor se poate face numai în ochiuri cu lărgirea lor treptată. Pentru reducerea spălării la suprafață, toate resturile de exploatare se vor toca mărunt și se vor împrăștia pe porțiunile mai expuse. V. Lis. MATIUK, S. I., Creșterea stejarului în funcție de con- dițiunile de sol-sul sol. Lesnoe Hoziais tvo (Gospodăria forestieră) 2, 1949, Nr. 5, pp. 32—36. Cercetările făcute de autor în arboretele unei sta- țiuni de experimentație a Institutului științific unional pentru cercetări și experimentație forestieră au demon- strat și de această dată, că desvoltarea stejarului de- pinde direct de condițiunile de sol-subsol. Se prezintă 9 tablouri cu date culese pe teren trăgând u-se concluzii pe baza acestor date, că în arboretele din depre- siunile de pe terasa a doua, stejarul crește mai bine pe soluri nisipo-argiloase cu humus, decât pe soluri- nisipo-argiloase-argilo-nisipoase. Pe coastele dulci ale te- rasei a doua, în nisipuri cu humus și im strat argdo- nisipos intercalat la adâncime de no em, stejarul crește mai bine ca în solul nisipos, fără stratul argilo-nisipos Stejarul vegetează rău atunci când orizonturile supe- rioare de sol nisipo-argilos au 98 cm adâncime și mai mult, dedesubtul acestora urmând un strat de 80 cm, cu un conținut ridicat de humus (1,52%). Pe terasa a treia a nisipurilor'din Cirsk, stejarul crește nesatis făcător, dar pe coastele terasei, vegetația este mai bună. Se trag următoarele concluzii: 1) stejarul se poate cultiva cu succes în depresiuni, pe soluri nisipoase ș> nisipo-argiloase cu puțin humus, precum și pe coastele dulci ale terasei a doua ,în soluri nisipo-argiloase cu puțin humus; 2) producând creșteri slabe nu se reco- mandă cultivarea stejarului pe soluri nisipoase cu puțin humus de pe coastele dulci din terasa a doua și nici 200 în depresiuni și pe coaste dulci din terasa a treia cu sol nisipos și nisipo-argilos cu puțin humus, indiferent dacă există sau nu straturi intercalate de nisip sau nisip cu argilă. V. Lis © STARCENKO, I. I., Constanța caracterelor de încolțirea semințelor la speciile de arbori și arbuști. Lesnoe Ho- ziaistvo (Gospodăria forestieră) 2, 1949, Nr. 5, pp. 8—16. O chestiune de mare importanță este aceea a desco- peririi și studierii particularităților semințelor dc arbori și arbuști rezistenți la secetă, capabili să producă re- colte mari de semințe, precum și a diferitelor caractere ale semințelor, în special aceea de păstrare a puterii lor de germinație. Din acest din urmă punct de vedere, sistemul actual de eliberare de către stațiunile pentru controlul semințelor forestiere, a certificatelor în ve- derea semănării semințelor respective, deși necesar, este însă destul de incomplet, măi ales atunci când este vorba de durata valabilității acestor certificate. Defi- ciența se datorește faptului că durata puterii de ger- minație Ia semințele de proveniență diferită, nu este încă suficient studiată. Din datele analizate în 11 ta- bele, autorul trage următoarele concluzii: 1. Stabilitatea mai mare a caracterelor de încolțite o au semințele de esențe rășinoase (molid și pin), iar intre foioase, în ordine descrescândă: salba râioasă, mesteacănul târîtor, teiul și caragana. 2. Lipsește o diferență tranșantă și constantă în du rata indicativilor de încolțite a calității respective, la diferitele calități de semințe. Sub raportul încolțirii, semințele de calitatea III-a pot fi tot atât de durabile ca și acelea de calitatea l-a. 3. Scăderea înceată a puterii de germinație la semin- țele de pin și molid, permite prelungirea valabilității certificatelor respective. 4. Semințele de foioase cercetate, trebue semănate chiar în primăvara curentă (prima). 5 - Semințele de salbă râioasă șî tei se vor examina atât înainte, cât și după stratificare. 6. In anumite cazuri, valabilitatea certificatelor pentru semințele de salbă râioasă se poate prelungi până la un an. 7. Normativele de sortare (GOST) trebue revizuite pentru a li se înnăspri exigențele. 8. Arboretele de mesteacăn și tei, care produc se- mințe cu o putere de germinație (până la 80%) se vor considera ca rezervațiuni de seminceri și trata ca atare. 9. Importanța provenienței semințelor nu s'a tratat în articolul de față. 10. In experiențele făcute, condițiunile de păstrarea semințelor n’au influențat asupra caracterelor de varia- bilitate a germinației. ir. Merită o atenție deosebită, energia mărită de germinație pe timp de vară ceea ce se explică probabil prin caracterul special al proceselor fiziologice ce au loc în sămânță în perioada de vegetație. V. Lis, • BODROV, V. A..Posibilitatea schimbării macrcclimei prin metode silviculturale. Lesnoe Hoziaistvo (Gospodăria Forestieră) 2, 1949, Nr. 5, pp, 25—28. Particularitatea luptei contra secetei prin metode sil- viculturale, constă în faptul că aplicând asemenea me- todă, lupta se duce simultan, atât în contra secetei din atmosferă, cât și în contra lipsei de umiditate din sol. Calea spre ridicarea echilibrului hidrologic, spre sporirea cantității dc precipitațiuni atmosferice, este aceea de sporire a umidității în formă de vapori de apă prin diminuarea cantităților de apă, care se scurg la suprafață. Problema în cauză se poate cu succes rezolvi cu aju- torul lucrărilor de ameliorațiuni forestiere. Așezând fâ- șiile forestiere de protecție pe terenuri colhoznice și sovhoznice, potrivit indicațiilor reliefului acestor tere- nuri, și acoperind cu păduri cane vasul hidrografic, scur- gerea apelor la suprafață se poate reduce la minimum sau chiar în mod total. Modificarea scurgerii apelor la suprafață pe socoteala sporirii umidității în formă de vapori de apă, va atrage schimbarea tuturor factorilor componenți ai echilibrului hidrologic, — exceptând nu- mai precipitațiunile circuitului mare de umiditate —, și va provoca inevitabil creșterea hidro-echilibrului în- treg, pe socoteala creșterii circuitului mic de umiditate. Luând ființă, rețeaua va spori umiditatea aerului pe terenurile apărate de fășii, producându-se apoi pme- zirea generală a climei. Cercetările au dovedit că, pe terenul între pătratele formate din perdele de protecție, procentul de evaporare este cu 25% mai mic decât în câmpul neapărat. In urma înfăptuirii complete a rețelei de fășii de protecție, culturile agricole vor putea să consume cu 25% în stepă și 20% în antestepă,'[mai multă umiditate din sol decât până atunci; prin aceasta recoltele în regiunile respective vor spori cu 56%—70%, față de recoltele actuale. In ce privește,' pronosticul asupra regimului hidrologic al t âuriior, cu toate că datele documentare în această chestiune sunt foarte reduse, se poate totuși afirma că prin sporirea cu 2,5 ori a su- prafețelor împădurite, a basinelor, s’a diminuat cu 26% cuantumul scurgerii apelor de primăvară, iar minimumul de vară s’a urcat cu mai mult de 2 ori. Autorul arată, apoi, că în urma desăvârșirii operei de înființare a per- delelor de protecție prevăzute în Decretul din 20.x. 1948, pe întreg teritoriul părții europene aU.R.S.S. se pot aștepta mari schimbări în regimul hidrologic al râu- rilor, acestea fiind în funcție directă de scurgerea apelor. Scurgerea apelor de primăvară se va reduce [brusc, iar cantitatea apelor freatice se va spori. Alimentarea râurilor cu ape freatice va spori dela 24 mm la 60 mm în antestepă și dela 8 la 25 mm în zonele de stepă. Ni- velul mediu al apelor din râuri va crește cu de 2 ori în zona de antestepă și de 2,5—3 ori în stepă. Va apare un număr mare de izvoare și fântâni naturale noui, care vor da posibilitatea să se construiască rezervoare artificiale de ape în vederea culturii peștelui, a păsă- rilor, etc. V. Lis. • PARFENOV G. M., Tăierea arborilor la fața pă- mântului. Lesnaia Promâșlenosti (Industria Forestieră) 9, 1949, Nr. 8, pp. 10—11. Autorul, după ce arată că instrucțiunile existente relative la doborîrea arborilor permit să se facă tăierea la o înălțime egală cu 1/3 din diametru, pledează în mod documentat pentru introducerea tăierii în fața pământului. Se face calculul cantității de lemn ce rămâne neuti- lizat în prezent, arătându-se că operațiunile de apropiat, tras și transport sunt făcute incomparabil mai ușor pe o suprafață fără cioate. In special, cioatele sunt o pie- dică importantă în calea desvoltării mecanizării trans- porturilor în pădure. Fână în prezent, acest fel de tăiere era o operație mult prea dificilă, pe când actualmente, prin tăierea cu fierăstrae electrice, ea nu mai prezintă nicio greutate, afară numai de o cheltuială de timp în plus, folosit pentru curățirea mai îngrijită și mai deplină a locului în jurul arborelui.. Numai în cazuri de zăpadă mai adâncă, prin acest procedeu productivitatea va fi mai scăzută, scăderea fiind compensată pe deplin prin avan- tajele mai sus arătate. Se dă un tablou comparativ cuprinzând date asupra tăierii cu fierăstrae electrice, cu șî fără lăsare a cioatelor. B. B. • AZLEȚCHI, V.A., Să răspândim larg metodele tăie- torului la fierăstrăul electric N. N. Krivțov. Lesnaia Promâșlennosti (Industria Forestieră) 9, 1949, Nr. 6, PP- 4—7- Numele tăietorului la fierăstrăul electric N. N. Krivțov este bine cunoscut în toate exploatările forestiere ale 201 U.R.S.S. El este autorul celor mai reușite metode de organizare a lucrului de tăiere în parchete. Metoda lui de lucru concomitent pe două fășii paralele este actualmente larg întrebuințată pretutindeni. Articolul conține descrierea amănunțită a tuturor metodelor de organizare a lucrărilor de doborîre a arborilor și de secționare a trunchiurilor, inaugurate de acest eminent inovator. N. N. Krivțov a reușit să realizeze în cursul iernei 1949 o productivitate medie de 178% față de normă. Se recomandă tuturcr conducătorilor întreprinderilor de exploatare forestieră să studieze cu atenție metodele lui Krivțov, introducâudu-le acolo unde exploatarea se face cu ajutorul fierăstraelor electrice. V. Osipov C.D.: 634.93:624.2 B.F.: 38.3 KOPEIN, V. I., Folosirea în timpul iernii a drumurilor raționalizate. Lesnaia Promâșlenosti (Industria Forestieră) 9, 1949, Nr. 6, pp. 7. In anul 1948, trustul forestier «Vologdobumles » a folosit larg pentru scoaterea lemnului din pădure, căile provizorii precum și căile construite din bârne rotunde, care înlocuiesc șinele de fier. Scoaterea se execută cu vagonete trase de cai direct din parchete dela locul tăierilor, fără corhănire prealabilă. Pentru aceasta a fost creată o rețea bine desvoltată de astfel de căi; de regulă, căile ferate au fost așezate la fiecare 20—25 m, iar cele de bârne rotunde — la fiecare 15—20 m. Lungimea acestor linii ,nu depășea 100—150 m pentru căile ferate și 70—100 m pentru cele din bârne rotunde. Această lungime redusă s'a dovedit mult mai practică decât lungimea mare, întru cât în majoritatea cazurilor nu era nevoie să se construiască și o podină specială pentru cai, care să tragă vagonetele încărcate, și absolut necesară în cazul când linia este lungă. Aceste drumuri raționalizate au fcst folosite mai ales în cursul trimestrelor II și III, planul de scoaterea lemnului fiind executat în trimestrul II la 215%, iar în trimestrul III la 167%. Această metodă de scoatere s’a dovedit atât productivă, cât și foarte economică, de aceea este recomandată, întărindu-se afirmația și cu o serie de cifre. V. Osipov c STRAȘINSCHI, B. A., Mașina pentru netezirea dru- murilor de automobile. Lesnaia Promâșlennosti (Indu- stria Forestieră) 9, 1949, Nr. 6, pp. 11—12. Secția de drumuri a Institutului Central de Cerce- tări Științifice pentru Mecanizarea Lucrărilor de Ex- ploatare forestieră și Energetică, a elaborat un pro- totip de mașină pentru întreținerea drumurilor de au- tomobile atât în timpul verii, cât și în timpul iernii. Această mașină poate fi folosită de asemenea și la con- strucția drumurilor. Mașina, denumită TS-5, este compusă din următoa- rele părți principale: o cormană, o ramă triunghiulară, două tălpi de reazim și două dispozitive de ridicare (câte una pentru fiecare reazim). Greutatea totală a mașinii este de 2200 kg, iar costul ei este de 6—7 ori mai mic decât costul unui grader. Mașina a fost experimentată îa reconstruirea profi- lului transversal al unui drum de automobile, făcut pe un sol nisipo-argilos, înghețat la o adâncime de &—10 cm, — pe o distanță de 4 km; ea s'a dovedit a fi foarte stabilă în timpul lucrului, iar tăierea cuvetei s'a făcut suficient de ușor (lin). Se crede că cu anumite îmbunătățiri, această mașină va putea să fie de mare folos la trasarea drumurilor pentru transportul lemnului, atât vara cât și iarna, iar în caz de lipsă a unui buldozer, poate să fie folosită și pentru tăierea stratului ierbos și pentru deplasarea cantităților reduse de pământ. F. Osipov AGRICULTURA M. V. CHIRIENCO, Atacul produs de ciuperca Ar- millaria mellea (VaM.) Quel. la cartofi. (Pravda Nr. 7, T949)’ In 1948, M. V. Chirienco a găsit, în culturile de cartofi din provincia Jitomir, un atac puternic de Armillaria mellea. Rizomorfele ciupercii, groase de 2 mm și lungi de 0,5 m, înconjură tuberculii, iar acolo unde ele vin în contact mai intim cu tuberculul, se introduc sub epidermă, producând umflarea și chiar crăparea ace- steia. Prin crăpăturile epidermei se văd rizomorfele de culoare brun-închisă. Țesutul tuberculul își schimbă ușor culoarea, devenind gălbui sau alb-murdar, capătă o consistență de burete și în cele din urmă putrezește. Tuberculii atacați de Armillaria mellea devin fosforeB- cenți, la întuneric și apar alb-albăstrui, atât timp cât încă nu s’au uscat. Asemenea atacuri se observă, în general, pe terenuri care au fost ocupate de păduri de curând defrișate sau chiar și pe acele defrișate cu mulți ani în urmă, dar pe care au rămas trunchiuri de copaci sau tufe. In concluzie, terenurile rezervate pentru cartofi tre- bnesc curățate bine de cioturi și de toate resturile lemnoase, iar în primul an după defrișare să nu se cul- tive cartofi pe aceste terenuri. V Bontea © D. L. TVERSCOI, Noutăți în legătură cu putregaiul rădăcinilor sfeclei de zahăr. (Agrobiologia, Nr. 2, 1949). Faptul că în U.R.S.S., în zonele de cultură a sfeclei de zahăr, din provinciile Cernigov, Sumsc, Chiev, Pol- tava și Curse, putregaiul rădăcinilor producea în fie- care an pagube importante l-a determinat pe D, L. Tvcr- scoi să studieze această boală, precum și agenții ei pa- togeni. El a făcut cercetări atât în cultura mare la diferite colhozuri și sovhozuri, cât și în seră și în casă de vegetație. Contrar concepțiilor anterioare, U. L. Tverscoi a do- vedit că putregaiid poate atinge nu numai rădăcinile slăbite din diferite cauze, ci și pe acele ale plantelor desvoltate normal. In ambele cazuri boala este provo- cată de ciuperci, există însă o deosebire și anume: în timp cc plăntuțeie slăbite sunt atacate de ciupercile semi-parazite sau chiar saprofite, rădăcinile plantelor desvoltate normal nu pot fi atacate de ciupercile pa- razite, care au și virulență mare. Agentii patogeni principali, producători ai putrezirii rădăcinilor sfeclei de zahăr sunt: Pythium de Baryanum și Aphanomyces cochlioides ambele ciuperci parazite din sol. Ele atacă plantele la o umiditate a solului mai mare (60% și mai mult) și la o temperatură mai ri- dicată, deci atunci când și plantele au condițiuni nor- male de desvoltare Phoma Betae are o importanță se- cundară. Ea se desvoltă mai ales în terenurile cu umi- ditate insuficientă, atunci când plantele sunt relativ slăbite. Boala produsă de Phoma Betae se răspândește mai ales prin semințe, așa că ea se combate prin tratarea semințelor cu diferite fungicide. Celelalte ciuperci, Rhizoctonia Aderholdi, Alternaria, Fusarium, etc. ce s'au putut izola din rădăcinile plan- telor bolnave, se desvoltă ca agenți secundari, în urma atacului produs de una din ciupericle parazite sau în urma slăbirii plăntuțelor, datorită altor cauze. Bazat pe rezultatele obținute din experiențele și din cercetările întreprinse pe teren, D. L. Tverscoi reco- mandă ca măsură principala de luptă împotriva putre- gaiului rădăcinilor la sfecla de zahăr, respectarea mă- surilor agrotehnice, care duc la o bună desvoltare a plantelor și la limitarea desvoltării și acumulării în sol a ciupercilor parazite. Printre măsurile recomandate, cele mai importante sunt: 1. Introducerea asolamentului cu ierburi perene, care prin amestecurile lor de leguminoase și graminee, reduc la maximum acumularea în sol a ciupercilor parazite. Autorii prezintă în articolul de față cazul microbilor, care se hrănesc cu conținutul celulelor vii al altor mi- croorganisme. Spre deosebire de amoebe, însă, acești 202 .microbi nu înglobează celulele vii în interiorul corpului lor pentru ca să le digere. Ei secretă anumite substanțe cu care omoară mai întâiu celula după aceasta, începe secreția proteazelor care produc liza celulei ce va servi ca hrană, făcând astfel posibilă absorbția substanței hrănitoare prin membrana celui i. Este interesant faptul că aceste microorganisme, care se hrănesc cu celulele vii ale altor microorganisme, nu-și schimbă izvorul de alimentare, nici chiar atunci când sunt cultivate pe medii foarte bogate. Autorii propun să se separe acest mod de nutrite, specific unui anumit grup de microorganisme, sub de- numirea de tipul bacteriotrofic iar microorganismele respective să se numească bactcriotrofe, ca unele ce se hrănesc cu celulele vii ale bacteriilor. V. Bontea D. V. LEBEDEV, Folosirea bacteriilor care necesită prezența streptomicinei în căutarea microorganismelor pro- ducătoare de streptomicină. «Priroda» (« Natura »), Revista de popularizarea St. Naturale, editată de Academia de Științe din U.R.S.S., Nr. 5, 1949. Sunt bine cunoscute cazurile de apariție a sușelor noui de bacterii, care rezistă la acțiunea streptomicinei, penicilinei și altor produse farmacologice descoperite de curând și introduse în practica medicinei. Dar, pe lângă aceste forme noui rezistente la acțiunea antibio- ticilor apar și altele care pentru desvoltarea lor, necesită chiar prezența în mediu a unui anumit antibiotic, care demne pentru ele indispensabil. Așa este cazul s. ex. al unor bacterii, care au nevoie de streptomicină. In prezent s'a și propus o metodă originală pentru descoperirea rapidă și comodă a microorganismelor pro- ducătoare de antibiotice, bazată pe folosirea unor ase- menea forme paradoxale. Această metodă a fost folo- sită pentru găsirea microroganismelor producătoare de streptomicină, știut fiind că numai puține din sușele lui Actinomyces griseus sunt capabile să producă acest antibiotic. Dintre numeroasele bacterii, care necesită pentru des- voltarea lor, prezența streptomicinei, s’au folosit Bac- terium coli și Pseudomonas aeruginosa. Aceste bacterii indicatoare se cultivă pe medii solide alături de diferite Actinomycetae sau alte microorganisme. Ele nu se des- voltă decât în cazurile când microorganismele respec- tive produc streptomicină și atunci numai în imediata apropiere a coloniei ciupercii. In acest mod se pot des- coperi sușele producătoare de streptomicină. Pentru ca metoda descrisă să se bucure de un succes mai mare, se cere ca sușele dc bacterii izolate să fie sensibile, chiar la concentrații foarte reduse de strepto- micină (1 gamma la 1 ce de mediu). V. Bontea V. G. GRAMENIȚCAIA, Bacterioza usturoiului. («Na- tura », revistă de popularizare a St. Naturale, editată de Academia de Științe din U.R.S.S., Nr. 5, 1949). Prezența în usturoi a fitoncidelor, descoperite de prof. B. P. Tochin în 1928, a atras atenția numeroșilor cercetători. Astfel în laboratorul de microbiologic și bacterioze la plante din Institutul de Zoologie aplicată și Eitopatologie s’a început urmărirea acțiunii fitonci- delor asupra bacteriilor fitopatogene. Printre probele de usturoi luate în studiu, s’a găsit una cu simptome caracteristice de atac bacterian. Apariția bacteriozei la usturoi — plantă cu un bogat conținut de fitoncide — demonstrează marea variabili- tate a sușelor bacteriene și marea lor posibilitate de adaptare. Bulbii de usturoi atacați, prezintă la baza lor o dungă de culoare brună, care se lărgește cu timpul și se în- tinde spre vârful bulbului, colorându-se într'un galben perlat. Bulbii aceștia puși în pământ, de cele mai multe ori, dau plante sănătoase; mai rar se observă uscarea prematură a frunzelor. Autoarea cercetează anatomia bulbilor bolnavi, pa- ralel cu aceea a celor sănătoși; urmărește infecțiunea naturală și execută o serie de infecțiuni artificiale. Ea ajunge la concluzia că infecțiunea în natură arc loc prin bacteriile din pământ, care pătrund în plantă, numai prin răni. In articolul de față, V. G. Gramcnițcaia dă și o de- scriere completă a bacteriei, bazată pe rezultatul cer- cetărilor sale. V. Bontea I. SCOLINIC M. și MACAROVA N. A., Asupra antagonismului între bor și cupru. (Rapoartele Acade- miei de Științe din U.R.S.S., Nr. 1 Seria Nouă, 1949). Autorii au constatat că mugurii de cartofi puși la înrădăcinat în apă distilată într’un distilator de cupru, nu produc rădăcini spre deosebire de colții puși în apă de izvor. Ei au pus lipsa aceasta de desvoltare a rădă- cinilor pe seama cuprului care se găsește în apa distilată în distilatoare de cupru. Aceeași lipsă a desvoltării sistemului radical au obser- vat-o și la alte plante ca inul, floarea soarelui etc., care în desvoltarea lor au nevoie de bor, cultivate în soluții nutritive lichide preparate cu apă distilată în distilator de cupru. Introducând bor în soluțiile acestea nutritive ei au constatat o desvoltare normală a plăn- tuțelor. Bazați pe aceasta, M. Scolinic și N. Macarova au conchis că borul în acest caz a avut și rolul de a micșora acțiunea toxică a cuprului. Apa de izvor folosită în mediul nutritiv dă rezultate bune, datorită atât prezenței borului cât și absenței cuprului. Pentru a verifica presupunerile lor, autorii au orga- nizat o serie de experiențe, cultivând in din varietatea « Dolguneț » pe mediul nutritiv Knop, preparat cu apă distilată în distilator de cupru cu și fără adaus de bor, apoi cu apă distilată în distilator de sticlă de asemeni cu și fără adaus de bor și în fine cu apă de izvor. In total, au avut 5 variante. Ca rezultat au observat că masa aeriană a plantelor din varianta 3-a, desvoltate într’un mediu lipsit de cupru și având bor, a fost de 3%ori mai mare, iar masa de rădăcini de 5 ori mai mare decât recolta plantelor din varianta cu apă distilată în distilator de cupru, cu adaus de bor. Varianta 3-a a dat aproximativ aceleași rezultate ca și aceia cu plantele cultivate în mediu preparat din apă de izvor. Cele mai bune rezultate s’au obținut în variantele lipsite complet de cupru, apoi în acele cu cupru și cu adaus de bor, acesta din urmă anihilând toxicitatea cuprului. Prin aceleași experiențe Scolinic și Macarova au explicat și cloroza plantelor, care apare în special când lipsește borul (ex. la in). Borul mărește conținutul frunzelor în clorofilă, el nu este însă capabil să înlăture complet cloroza plăntuțelor tinere, produsă de prezența cuprului, provenit din apa distilată. Plantele desvoltate într’un mediu lipsit de cupru au un conținut de clorofilă de 2,5—3,5 ori mai mare decât acele din varianta cu cupru și bor. Cercetările prezentate au o mare importanță meto- dică, pcntrucă în diferite experiențe fiziologice, cu medii nutritive lichide, cu nisip sau pământ, nu se recomandă folosirea apei distilată în distilator de cupru. V. Bontea GRUSEVOI S. E., Perspectivele folosirii leguminoa. selor de nutreț perene în combaterea lupoaiei și a putre- gaiului negru al rădăcinii tutunului, prin introducerea lor în asolament. (Rapoartele Academiei de Șt. Agricole «V. I. Lenin» din U.R.S.S., ed. 2, 1949). Dintre boalelc și paraziții tutunului, putregaiul negru al rădăcinii (J'hielavia basicola) și lupoaia (Orobanche ramosa) prezintă un interes mai mare, pentrucă germenii lor sc păstrează în pământ un timp mai îndelungat. S. E. Grușevoi a făcut numeroase cercetări pe teren și a organizat diferite experiențe pentru a găsi metodele cele mai eficace în vederea reducerii infecțiozități 203 acestora. El a urmărit comportarea ciupercii Tkielama basicola și a semințelor dc Orobanche ramosa, față de diferite plante leguminoase perene puse în diferite condițiuni de sol și de dimă. Rezultatele, adică procentul plantelor atacate de putregaiul negru, procentul semin- țelor de Orobanche germinate în diferite condițiuni precum și o serie de alte date sunt publicate în prezentul articol. S. E. Grușevoi a ajuns la concluzia că tutunurile pot fi ferite de acești doi mari dușmani printr’un asolainent rațional. Pentru combaterea lui Orobanche se pot folosi 2 căi: sau se seamănă pe terenul infectat plante foarte sensibile la atacul lupoaiei, care incită semințele la germinare în masă și după aceasta plantele sunt cosite înainte ca Orobanche să fi fructificat; sau se seamănă pe acest teren plante rezistente la Orobanche. In acest din urmă caz, semințele de lupoaie se usucă îndată ce au germinat fiindcă nu găsesc o plantă gazdă de pe urma căreia să se hrănească sau își pierd puterea lor de ger- minație în timpul cât terenul respectiv este ocupat de leguminoasa perenă. S- E. Grușevoi a dovedit, contrar concepțiilor ante- rioare, că semințele de Orobanche nu germinează numai sub influența plantelor sensibile la atacul lui, ci și în contact cu plantele leguminoase perene, refractare acestui atac. El a mai dovedit că diferitele specii ale leguminoaselor de nutreț perene, iar în interiorul lor diferitele soiuri se comportă diferit la atacul putregaiului negru. Din această cauză se întâlnesc în literatură date diferite cu privire la stabilirea sensibilității lucernii față de putregaiul negru al rădăcinii tutunului. Intre sensibilitatea leguminoaselor perene la atacul putregaiului negru și influența lor asupra distrugerii semințelor dl Orobanche nu există nicio intervependență. Ca urmare a acestui fapt, se pot alege și introduce în asolamentul tutunului, acele leguminoase de nutreț perene, care să reducă infecțiozitatca solului în ceea ce privește putregaiul negru și să-1 cirrățe în același timp de semințele lui Orobanche. Soiurile de trifoi s’au do- vedit a fi mai potrivite din acest punct de vedere, deși pentru unele regiuni poate fi folosită și lucerna și chiar ghizdeiul, acolo unde condițiile de sol și de dimă nu permit cultura trifoiului și a lucernii. V. Bontea COMBATEREA VIROZELOR, clsvesiia Academii Nauh SSSR»), (Buletinul Academiei de Științe din U.R.S.S.), Nr. 8, 1949). La Institutul de Genetică, în Laboratorul Geneticii microorganismelor și variabilității virusurilor, s’au în- cheiat cercetările începute din 1945, cu privire la viro- zele Solanaceelor. C. S. Suhov — conducătorul acestui Laborator, a studiat toate Cycadele, care vizitează tomatele. El a constatat că agentul transmițător al virusurilor dela plantele bolnave la cele sănătoase este Hyalesthes obso- letus. In natură există focare de infecție permanente în buruienile vivace (în special în rochița rândunelei și creson) din care virusurile sunt transmise la tomate, în perioada migrațiunii Cycadelor. Infecțiunea mai puternică are loc în ultima decadă a lunii Iunie și în prima decadă a lunii Iulie, când Cycadele înaripate migrează în masă de pe buruieni pe tomate. C. S. Suhov recomandă următoarele mijloace de luptă împotriva virozelor: 1. Plantarea Solanaceelor la distanțe mai mici, fapt recomandat și mai înainte de alți cercetători; 2. Distrugerea buruienilor, în special a celor care constitue focare permanente de infecțiune cum sunt: rochița rândunelii și cresonul. 3. Combaterea Cycadelor prin prăfuire cu DDT sau cu Gamexan, folosit în acest scop 40 kg praf la hectar. In total, se recomandă 4 prăfuiți repartizate astfel: la 20 Iunie, 25 Iunie, 30 Iunie și 5 Iulie. Prin respectarea acestor prcscripțîuni pagubele produse de virusur la tomate se reduc la a 3-a parte. Aceleași tratamente se pot aplica cu succes la toate Solanaceele-tomate, pătlăgele vinete, cartofi, ardei — chiar dacă manifestările virozelor sunt diferite. ® PUSTOVOIT A. F., Ridicarea recoltelor de sămânță la lucernierele bătrâne. (Rev. * Selecția i semenovodstvo» « Selecția și producerea de semințe » Br. 4, Aprilie 1949). Autorul referindu-se la un articol al lui I. D. Voznâi, « Calitatea și însușirile ereditare ale semințelor de nutre- țuri perene în legătură cu vârsta lor », din revista « Se- lecția și producerea de semințe» Nr. 2/1948, arată că autorul acelui articol are dreptate când susține că pentru a obține semințe de calitate la aceste nutrețuri, e reco- mandabil să utilizăm mai curând culturi bătrâne, nu tinere, subliniind că odată cu etatea crește și calitatea semințelor produse de aceste culturi, datorită selecțiunii naturale ce a avut loc în cursul vegetației lor. Dacă se aplică și o agrotehnică adecuată, I. D. Voznâi susține că se mărește și mai mult calitatea semințelor, ajutând și la fixarea ereditară a calităților obținute, fără a arăta însă în ce constă această agrotehnică. El nu precizează, de ex., ce lucrare trebue aplicată în re- giunile secetoase pentru «întinerirea » lucemierelor și anume discuirea sau lucrarea cu cultivatorul, iar despre aplicarea chiar a unei arături, în acestecazuri, nu spune nimic. A. F. Puste voit caută prin articolul de față să pună la punct această problemă, bazându-se pe lucrările sale proprii, executate cu ocazia cercetării metodelor de luptă contra dușmanilor lucernei. După Prof. Sceglov sunt necesare — pentru a feri plantele de inamicii lor — un complex întreg de lucrări agrotehnice iar nu numai câteva lucrări izolate. Toate aceste lucrări trebue să țintească, susține dânsul, nu numai la distrugerea — directă sau indirectă — a ina- micului ci și la ameliorarea sau chiar la modificarea însăși a condițiilor de cultură a plantelor respective, pentru a distruge contactul intim dintre plantă și ina- micii săi, legătură creată prin vegetația de mal mulți ani pe același teren. Procedeele recomandate de autor în Crlmeea, anume arătura lucernierelor bătrâne sau dubla discuire a lor toamna târziu, ori primăvara timpuriu, urmăresc nu numai directa distrugere a inamicilor șl îmbunătățirea condițiunilor culturale ale lucernei ci tocmai întreru- perea intimului contact ce s'a creat între plantă și inamicii săi. Aceste procedee au fost confirmate de practică. Ele sunt rezultatul experiențelor executate timp de trei ani cu aceste procedee. Eficacitatea discuitului adânc Până acum se credea că discuitul lucernierelor bă- trâne, contribuia la desvoltarea lucernei și prin aceasta la rezistența ei contra inamicilor ce o atacă, în cate scop Prof. V. V. Iahoutov recomanda discuirea la 4—5 cm Discuitul mai adânc (8—10 cm) n’a fost tratat de nimeni, mai cu scamă pentru lucernierele din condi- țiunile secetoase ale Crimeei. Cil toate acestea eficacitatea acestui procedeu, mai ales în anii secetoși, s’a verificat pe mari suprafețe din sovhozurile și colhozurile Crimeei. Experiențele noastre din 1947 cu dubla discuire la 10 cm a lucernierelor vechi, a redus cu aproape 90% infectarea lucernierelor din partea tuturor inamicilor. Acest rezultat se datorește următoarelor cauze: în primul rând lăstărirea lucernei discuită are loc mult mai târziu decât la lucerna nediscuită, din care motiv inamicii rămași în pământ chiar după discuite, nedistruși, sunt ncvoiți să părăsească lucerna lucrată, pentru a-și găși hrana în altă parte; în al doilea rând, un nuqiăr impor- tant de inamici, în special cei aflați în stadiul de ouă, prin discuirea adâncă, sunt acoperiți cu pământ și pier Iu anul 1948, în sovhozul Fedoseevschi, s’au între- prins experiențe pe o suprafață de 100 ha, pentru a verifica rezultatele din 1947 Ș’ a preciza adâncimea și numărul discuirilor necesare^în scopul urmărit de autor. 204 Pentru a stabili cauzele care au contribuit la reducerea inamicilor în urma dublei discuiri la io cm, s’au luat câteva probe de pământ de pe câte i m’. Examinarea probelor a arătat influența pe care a avut-o discuitul asupra părților de tulpini rămase după cosit, dela lu- cerna, și dela alte plante cum și resturile organice în care iernează de obiceiu ouăle diferitelor insecte ce atacă lucerna. S’au găsit 639 cotoare (resturi de tulpină) la adâncimea •de peste 3 cm, iar la adâncimea pânn la 3 cm, —49 cotoare sau 7,1% din totalul de 724 cotoare aflate. Din cele 724 cotoare, 200 au fost puse în laborator într’o cutie de sticlă, cu pământ, până la 25 Mai. In acest timp și-au revenit în viață 12 exemplare de ouă de insecte aflate pe cotoarele de lucerna. La 25 Iunie •s’au analizat toate cele 200 cotoare, pe care s’au găsit 102 ouă care n’au produs insecte, din cauză — credem — ■că toate cotoarele s’au uscat, fapt ce n’a permis ouălor să dea larve. La 15 Aprilie, când au început să dea lăstarii, s’au luat probe pentru a determina infectarea plantelor cu -ouă de Phytonomus, care în acest moment începe să depună ouă. Probele s’au luat de pe câmpul discuit și nediscuit, de lucernă. Odată cu aceste probe s’au luat și tulpini pentru’a determina atacarea frunzelor. O probă a constat din toată vegetația găsită într’o bucată de teren în suprafață de V* metru patrat, la adâncimea de 1—2 cm. Probele au fost puse în săculețe și au fost verificate în laborator. Examinarea probelor a arătat că pe porțiunea discuită numărul ouălor de insecte și numărul insectelor s'a redus de 3,5, de 6 și chiar de 42 ori față de numărul de insecte din porțiunea nediscuită. La 9 Mai s’a cercetat numărul insectelor ajunse la maturitate. In acest scop s’au luat exemplare de plante de probă pentru a le controla gradul de atac al frunzelor. Rezultatul acestor cercetări se vede din tabloul de mai jos. Felul probelor Luctraiară discuită dla cea semănată tu 1539 LUCESHIERi HEDISCUITĂ Semănată In 1939 Semănată Tn 1945 Media numărului total de insecte și larve găsite într’o probă . . 4»4 89.3 55.o La 10 plante numărul total de frunze găsite neatacate . . . 332 100 118 Numărul de frunze atacate în pro- porție de 10%, din suprafața lor, la 10 plante luate ca probă din diferitele parcele de lucernă 50 126 86 Idem, frunzele atacate în pro- porție de 10—50% din supraf. lor la 10 plante 44 112 102 Idem, frunzele atacate în pro- porție de peste 50% din supraf. lor la 10 plante 13 190 80 Totodată menționăm că după cum recomandă I. D. Voznâi, nu trebue să aplicăm discuitul mai mult de 2 ori, fiindcă duce la pulverizarea stratului superior al solului. In condițiunile uscate ale Crimeei, discuitul super- ficial la 4-—5 cm nu dă rezultatul dorit din cauză că : i) la discuitul superficial cotoarele de lucernă nu sunt tăiate (despicate) și nu poate avea loc «reîntinerirea»; 2) stratul de pământ de 4—5 cm este cu totul insufi- cient pentru a acoperi bine resturile de plante și deci ca ouăle insectelor să poată pieri sub acest strat și 3) coletul rădăcinilor rămâne aproape neacoperit din care cauză lăstarii ce vor da din nou vor fi descoperiți și ușor atacați de insectele ce au ieșit din iarnă și depun ouăle pe acești lăstari. Toate aceste neajunsuri dispar prin aplicarea discui- tului adânc. Eficacitatea arăturii adânci Prezența unui număr mare de inamici care atacă lucernierele, inamici ce aparțin la diferite categorii de vietăți, atât ca viață cât și ca particularități morfo- logice, impune aplicarea de 3—4 ori într’un sezon a diferitelorc himicale (insecticide) pentru a feri lucerniera de atacurile lor. Chiar și preparatul nou — hexacloranul — nu ne dă o deplină garanție că plantele tratate vor fi complet ferite de atacul insectelor. După tratatele existente și după cercetările făcute, se constată că obținerea de semințe de pe lucernierele vechi (bătrâne) este foarte grea tocmai din cauza ata- cului puternic al insectelor, recomandându-se cositul acestor lucerniere pentru fân, sau tratarea lor cu diferite chimicale (măsură ce nu reușește întotdeauna) ori chiar înlocuirea lucernei prin sparcetă. Niciuna însă din aceste măsuri nu ne indică un reme- diu pentru obținerea de semințe de pe lucernierele vechi. Este nevoie deci să se aplice acele metode agrotehnice care ar modifica condițiunile de desvoltare ale lucernei și ar favoriza combaterea secetei și a înghețurilor de primăvară, ar distruge o mai mare cantitate de inamici și ar duce la înlăturarea contactului intim dintre plantă și inamicii săi, contact creat prin vegetația de mai mulți ani pe același teren a lucernelor bătrâne. In acest scop autorul a întreprins în 1945, 1946 și 1947 în regiunea Cicalov și Crimeea, o" serie de expe- riențe cu aratul lucernierelor vechi în scopul de a obține semințe. Experiențele acestea s’au bazat pe facultatea lucernierelor vechi de a lăstări din coletul rădăcinii, obținând astfel plante normale, deci și recolte de se- mințe. In anul 1947 h1 Crimeea, culturile de lucernă au su- ferit mult din cauza înghețurilor de primăvară și a secetei din acea vară, de aceia majoritatea colhozurilor și sovhozurilor nu au semințe. In același timp însă în parcelele cu lucernierele vechi, însă arate, s'a obținut recolte normale de semințe. In 1948 experiențele cu aratul lucernierelor vechi a fost extins foarte mult în câmpurile de cultură mari ale colhozurilor și sovhozurilor, cu scopul de a stabili adâncimea maximă și datele cele mai prielnice pentru aratul lucernierelor. In toate aceste experiențe s’au obținut rezultate pozi- tive, constatându-se că arătura de toamnă a favorizat mult mai mult recolta decât arătura de primăvară. Pentru a studia și mai complet influența arăturii asupra inamicilor s’au făcut cercetări speciale pe par- celele sovhozurilor din Feodosia și Djancoisc, efectuând arătura Ia adâncimea de 18 cm la primul sovhoz și de 12—14 cm la al doilea. Compar ându-se datele obținute s'a constatat în primul rând că la 10 plante de lucernă luate la 26 Iunie la rând fără alegere, s’au găsit în medie pe o plantă din parcela care a fost arată 36 păstăi și inflorescențe, din care 6 atacate iar 30 neatacate, iar la plantele din parcela nearată, numai 22 păstăi și inflorescențe, din care 7 atacate și numai 15 neatacate. Cât privește numărul insectelor găsite în medie pe o plantă din 10 plante luate ca probă, s'a constatat urmă- toarele : In parcela din sovhozul Djancoisc, unde lucerniera a fost arată la adâncimea de 12—14 cm s'au găsit la data de 26 Mai —-21 insecte, pe când pe plantele din parcela nearată s’au găsit la aceiași dată 190 insecte, iar Ia data de 26 Iunie pe parcela arată — 19 insecte, iar pe cea nearată 105 insecte. In parcela din sovhozul Feodosia, unde lucerniera a fost arată la adâncimea de 18 cm numărul insectelor în aceleași condițiuni de cercetare a fost, lâ data de 9 Mai, de 3 insecte în parcela arată și de 84 la cea nearată, iar la data de 26 Iunie — 12 insecte în parcela arată și 106 în parcela nearată. Rezultă deci că numărul insectelor care atacă lucerna este la lucernierele arate la 18 cm cel mai mic, apoi la cele arate de 12—14 cm destul de mic și incomparabil de mare la lucernierele nearate. 205 Totodată aceste experiențe au stabilit că rădăcinile tăiate la arat, care au lăstărit ulterior, au fost mai bine prezervate contra uscăciunii de primăvară și vară în arăturile de 18 cm decât cele din lucerna arată la 12—14 cm. Cu deosebire au fost expuse uscării rădăcinile dela adâncimea din stratul de sol mai mic de 10 cm. In plus, lucernierele arate la 18' cm s’au restabilit complet și chiar au devenit mai dese decât înainte de a fi fost arate, pe când cele arate numai Ia 12—14 cm deabia s’au putut restabili. Conc luzii : 1. Lucerna fiind o plantă perenă are facultatea, după un stadiu de desvoltare, să lăstărească chiar din rădă- cinile tăiate cu coletul, desvoltându-se normal și dând semințe. Acest fapt permite în condițiunile secetoase din Crimeea de a ara lucernierele toamna târziu sau primăvara timpuriu, pentru a îmbunătăți desvoltarea lor, pentru a nimici inamicii (insectele) ce le atacă și a le mări recolta; 2. Arătura de toamnă este mai eficace decât cea de primăvară, fiindcă reține mai bine pe planul de lucernă zăpada așa de puțin abundentă în Crimeea; 3. Adâncimea optimă a arăturii pentru a favoriza desvoltarea lucernei și producerei de semințe, este de 18 cm, pentrucă această arătură îngroapă mai bine inamicii (insectele) ce atacă lucerna și îngroapă mai bine rădăci- nile tăiate, decât arătura mai superficială, ferindu-le astfel mai bine de influența dăunătoare a secet i și a înghețurilor de primăvară. 4. Arătura adâncă restabilește lucerna și ne dă chiar o lucernă mai compactă (deasă) pentrucă favorizează lăstăritul rădăcinilor, al căror colet a fost atins (despicat, rănit). 5. Crăpatul cu discurile adânc are o influență asemă- nătoare asupra reînoirii lucernei ca și aratul cu plugul, însă cu o eficacitate mult mai mică. 6. Aratul lucernierelor vechi are un efect mare în combaterea insectelor ce atacă lucerna și constitue un mijloc de 3—4 ori mai ieftin decât combaterea insectelor cu chimicale, fiind în același timp mai eficace, dând deci mai multe garanții pentru obținerea de recolte de semințe. G. G. COLOMĂȚBV, Determinarea rapidă a germi- nației la semințele de cereale, din« Selecția i semenovodsivo », « Selecția și producerea de semințe » Nr. 5, Mai 1949. Se cunoaște că germenii semințelor uscate de cereale, ca; grâu, orz, secară, ovăz, sunt lipsiți de amidon. To- tuși în timpul germinației acestor cereale se formează amidon pe socoteala substanțelor grase. Transformarea uleiului în amidon și dextrină se face numai în celulele vii din germen. Celulele din germenul care nu mai încolțește, nu au această facultate. Bazați pe legătura ce există între apariția amidonului și dextrinei, de o parte, și viabilitatea germenului, pe de altă parte, putem determina în mod practic facul- tatea germinativă a semințelor, provocând formarea rapidă a amidonului în semințele a căror facultate ger- minativă o căutăm. Acest rezultat se poate obține prin germinarea semințelor la temperaturi optime în prezența liberă a apei și a oxigenului. Pentru a ușura și mai mult pătrunderea oxigenului până la germene, se face o tăetură prin sămânță, de-a- lungul ei. S’a constatat din experiențe că o astfel de tăetură, care duce la desgolirea celulelor, accelerează trezirea proceselor vitale din ele. Semințele tăiate se pun la germinație, la temperatura de 27—3o°C pe o hârtie de filtru, bine umezită. In astfel de condițiuni se observă, după 3—4 ore, la se- mințele cu o bună putere germinativă, transformarea uleiului în polizaharide. Prezența amidonului și dex- trinei se constată printr’o soluție de iod, care colo- rează grăuncioarele de amidon în albastru, iar pe cele de dextrină în brun. Pentru a accelera colorarea prin iod, se tratează semințele cercetate cu tinctură de iod dizolvată în soluție de acid dorhidric. In acest scop acidul clothidric din comerț se amestecă cu un volum egal de apă, la care soluție, agitând-o pentru a se ame- steca bine, se adaogă tinctură de iod până ce soluția va căpăta coloarea esenței slabe de ceai. Pentru analiză se taie cu briciul un segment din germen și se pune pe o lamă de sticlă cu o picătură de soluție și apoi totul se așează pe o hârtie albă. Peste 3—5 minute grăuncioarele de amidon și dex- trină apar foarte vizibil pe fondul alb al hârtiei. Seg- mentul tăiat dela o sămânță care a pierdut puterea germinativă rămâne necolorat la tratarea lui cu soluția de iod. Celulele acestor semințe rămân umplute cu picături de ulei. Pentru a simplifica operația, semințele tăiate și tra- tate în soluția de iod și acid clorhidric, se pot înmuia în prealabil. înmuierea se face într’o eprubetă timp de 10 minute. După aceea semințele se scot din soluție și se clătesc de 2 ori în apă. Innegrirea segmentelor tăiați din germenii semințelor, dovedește că s’a format amidon și dextrină, deci că semințele sunt bune. Germenii semințelor care și-au pierdut puterea germinativă vor fi colorați în galben de soluția de iod și acid clorhidric. Procentul de se- mințe cu germenul îngălbenit și cel dc semințe cu ger- menul colorat albastru și brun ne permite să apreciem puterea germinativă a semințelor. Dacă semințele sunt puse la încolțit la temperatura obișnuită, de 17—1.8°, procesul de transformare a uleiului în dextrină și amidon întârzie, începând nu peste 3—4 ore ci aproximativ peste 5 ore. In acest caz încolțirea semințelor se poate face în condițiuni obișnuite, de ex., pe un tifon bine înmuiat în apă, într’o farfurie, etc. Independent de modul de încolțire, tăierea preala- bilă a semințelor cu scopul de a desgoli țesuturile ger- menilor, se recomandă în mod obligatoriu. Mai ales că tăiatul a 100 semințe nu durează decât 8—10 minute. Transformarea uleiului din celulele vii ale germenului în dextrină și amidon nu are loc cu aceeași intensitate la orice gen de semințe, far procesul începe la 3—5 ore după ce semințele au fost puse la încolțit numai la semințele proaspete sau la cele care au fost păstrate în bune condițiuni. La semințele vechi sau rău păstrate, procesul începe cu întârziere, ceea ce este un indiciu pentru aprecierea puterii dc germinație a semințelor. La semințele al căror germen nu formează amidon la germinare, uleiul transformându-se direct în zaha- ruri solubile, această metodă nu se poate aplica (de cx. la semințele din familia cruciferelor). De asemeni -nu se poate aplica nici la semințele de orez, meiu, câ- nepă, leguminoase, al căror germen conține amidon, chiar în starea uscată, fără a fi fost puse la germinație. S’au mai propus și alte metode de apreciere a viabi- lității germenului, cum este aceea care constă în în- muierea semințelor în soluție slabă de indigo-carmin sau alte soluții. Totuși metoda expusă mai sus este cea mai simplă, ușor de executat și cea mâi ieftină, fiind în același timp și mai precisă. Afară de aceasta, reactivii necesari (iodul și acidul clorhidric) sunt ușor de procurat. După timpul cât durează formarea amidonului se poate aprecia nu numai puterea ci și energia germina- tivă. Apoi formarea amidonului și a dextrinei, în dife- ritele părți ale germenului (rădăcina, mugurele) ne in- dica gradul de viabilitate al acestor organe. Pentru toate operațiile de mai sus și pentru constatările ne- cesare, nu este nevoie nici de microscop, nici de lupă. Iar aprecierea viabilității germanului se poate face în aceleași condițiuni ce se cer și la încolțirea natu- rală a semințelor. 206 INFORMAȚII PRIORITATEA TEHNICEI SOVIETICE IN IN- DUSTRIA metalurgică MONDIALĂ In istoria marilor descoperiri științifice și a invențiilor ce stau la baza tehnicei metalurgice moderne, cele mai importante descoperiri de acest fel aparțin savanților și inventatorilor ruși. Intr'un articol de fond publicat în oLiteraturnaia Gazeta » din 14 Mai 1949, se arată că maistrul rus Vasili Cia^ov a descoperit, pentru prima oară în lume, în secolul trecut, metoda de prelucrare a plăcilor grele de fier (de cuirasă) prin laminare, care, atunci, se obținea printr’o metodă primitivă, prin forjare cu ciocane. Autorul invenției a căutat, prin toate mijloacele, să o realizeze într’o uzină rusă. Oficialitatea țaristă a transmis invenția, cu o lipsă totală de atențiune, unei firme engleze, care a revândut-o mai târziu guvernului țarist, ca o in- venție engleză. In construcția avioanelor primul avion aparținea inginerului rus Mojaiski, iar teoria motorului ra- chetă este datorită inginerului rus Țiolcovski. In construcția tractoarelor, primul tractor a apărut, cu mult înainte de a apare în străinătate, grație autodidactului rus Blinov. Uniunea Sovietică se poate făli cu prioritatea creierii unor turbine de puteri mari, turbine ac- ționate cu aburi și turbine hidraulice. Combina de cărbuni, care a făcut o întreagă revo- luție în tehnica industriei extractive, a fost conce- pută și construită pentru prima oară de inginerii și tehnicienii sovietici. Știința și tehnica socialistă au depășit cu mult știința și tehnica capitalistă. Pe când tehnica so- vietică luptă pentru o mecanizare și automatizare care să ușureze munca fizică constructivă, cea burgheză este preocupată de găsirea de mijloace distructive în massă, cât mai eficace și puternice. MOTOARE EOLIENE Uzinele de specialitate au construit noi tipuri de motoare ce utilizează forța vântului, motoare ce sunt întrebuințate în stațiuni forestiere, stațiuni agricole și pepiniere. Motorul eolian TV-5, răspândit în agricultură, este destinat mecanizării sistemelor de aprovizio- nare cu apă pentru irigații. O pompă acționată de un asemenea motor poate ridica coloana de apă la o înălțime de 70 m. Morișca motorului are 5 m diametru și este formată din 24 palete mecanice, 6 spițe, două axe și un butuc fixat pe arborele central. Un mecanism de transmisie cu bielă montat într’un carter mobil transformă mișcarea de rotire a arborelui într’o mișcare lineară a bielei, dând pistonului pompei o cursă de 300—400 mm. Motorul eolian D 12 este mai puternic și este întrebuințat în agricultură și la luminat. Morișca are 12 m diam. și funcționează la o vitesă de mi- nimum 4 m/sec. La vitesa de vânt redusă sau la furtuni, motorul demarează automat. MAȘINI DE RIDICAT PENTRU MINE. TAMBU- RUL BICILINDRlC AL MINEI STALIN DIN NOVOCRAMOTORSC La exploatarea minelor adânci contrabalansarea cablurilor de ridicare este foarte importantă. Ea se realizează prin introducerea contragreutății pentru cablu. Contrabalansarea se poate obține și prin între- buințarea tamburilor cu rază de înfășurare varia- bilă. Partea cablului, la începutul ridicării sarcinii deci cu o tensiune maximă, se înfășoară pe porțiu- nea tamburului cu raza mică, partea cealaltă a cablului suportând tensiunea mică pe porțiunea cu raza mare. Se produce astfel, o echilibrare a momentelor date de tensiunile în cablu. Trecerea dela un cilindru la celălalt este tronconică. La uzina Stalin din Novocramotorsc s’a con- struit o mașină de ridicat cu tambur bicilindric cu diametrele respective de 9 m șî de 5 m, pentru 1300 m adâncime. Acționarea mașinei de ridicat este făcută de un electromotor, prin intermediul unui reductor cilin- dric cu o singură treaptă de vitesă și cu posibili- tatea montării unui motor de rezervă. O instalație de compresoare furnizează aerul comprimat necesar funcționării frânelor și manșoa- nelor de fricțiune pentru cuplare. Manevrarea mașinii de ridicat se face dela o masă de comandă, unde este concentrată și apara- tura de control și aceea de semnalizare. UZINELE METALURGICE DIN REGIUNEA DONBAS In cel de al patrulea an al Planului cincinal postbelic au luat naștere forme și metode noi de organizare a muncii care au permis să se mărească productivitatea mașinilor pentru prelucrarea meta- lelor, a construcțiilor de locomotive și a cuptoarelor Martin. La uzinele « Azovstal 9 din Jdanov s’au luat măsuri pentru topirea rapidă a oțelului; s’au exe- cutat peste r.000 topiri rapide, fiecare topire durând în prezent de 2—3 1/2 ori mai puțin decât la înce- putul anului. CUPTOARELE ELECTRICE CU ECRAN Cuptoarele electrice sunt căptușite în mod obișnuit cu materiale refractare și termoizolatoare, capabile a acumula o mare cantitate de căldură. Pentru cuptoarele care nu funcționează continuu se chel- tuește un surplus de energie, prin pierderea căl- durii acumulate. Institutul de Energetică din Moscova a construit o serie de cuptoare electrice, în care căptușeala cu materiale refractare este înlocuită prin o serie de ecrane despărțite prin strate cu aer. Această căptușeală acumulează o căldură mai redusă și se răcește mai încet. Energia calorică pierdută este mult mai mică. Primele cuptoare de acest fel au fost puse în exploatare cu rezultate satisfăcătoare. 207 REVISTA REVISTELOR • ARHITECTURA I STROITEESTVO » («Arhitectura și construcția ») Nr. 4/1949 Art. de fond: Remarcabilul succes al arhitecților sovietici. S. Kolesnikov : Bilanțul concursului din RSPSR pentru cele mai bune clădiri. A. Solomonov, L. Rojnov, A. Bezverhnei ; Epocalul Pușkin. B. Glozman ; Construcțiile de clădiri de locuit prin metode de lucru rapide. G. Haidenkov : Executarea elementelor de beton armat prevăzute cu nervuri pentru clădirile asam- blate și prepararea lor în matrițe de beton. I. Melenevski : Din experiența construcțiilor de clădiri de locuit asamblate, cu aplicarea folior de Duraluminiu. Nr. 5/1949 A. Mihailov. : A. V. Sciusev—Un creator de frunte al epocii sovietice. M. Gheorghievshi : Succesul construcției de case de locuit în orașul Circik. P. Blohin : Arhitectura caselor de locuit prefabri- cate. P. Novojilov : Să se ridice construcția industrială de clădiri la nivelul industriei sovietice de frunte M. Sergheev : Să se difuzeze experiența organiza- țiilor de refacere și construcție din Moscova. L. Breianifki și E. Ismailov: Monumentul lui Ni- zami, din orașul Baku. I. Sigalin : Restaurarea Varșoviei, Nr. 6/1949 Art. de fond : Sub conducerea Partidului — către noi victorii. L. Rudnev și 5. Cernâșev: Clădirea înaltă a Uni- versității din Moscova. D. Ceciulin; Clădirea administrativă de 32 etaje din Zariadie. A. G. Mordvinov : Clădirea de 26 etaje a hotelului de pe cheiul Dorozomilor. V, Gelfrein și M. Mincus ; Clădirea administrativă din piața Smolensk. L, Polescov și A. Borefki. Hotelul din Piața Com- somolului. A. Rostnovski . Casa de locuit de pe cheiul Co- telniceski. M. Posohin și A. Miidoianf l°cuit din Piața Vosstania. A. Dzșhin și Mezenfev : Clădirea cu multe etaje dela Krasnâe vorota. P. Krasilnikov : Soluțiile inginerești date clădiri- lor de mare înălțime din Moscova. Nr.^7/1949 Deciziile Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. M. Loctiuhov : ' Să introducem pe o scară mai largă metodele noi în domeniul construcțiilor de locuințe. Monumentul ostașilor sovietici căzuți în asaltul Berlinului. A. Mihailov; Noile documente privitoare la ma- rele arhitect V. I. Bajenov (cu ocazia a 50 de ani dela moartea lui). S. Duzinkevici ; Să utilizăm experiența de lucru a constructorilor ucrainieni. G. Livanov : Despre clădirea cartierelor în regim închis, en case cu puține etaje. K. Antonov : Principiile de bază ale noilor norme privitoare la proiectarea scheletelor de beton armat dela clădirile cu multe etaje cu armătură portantă Noile cărți privitoare la problemele de arhitec- tură și construcții. * GHIDROTECHNICESKOE STROITELSTVO • (« Construcții hidrotechnice ») Nr. 5/1949 I. M. Ghelstein : Noi tipuri de construcții hidro- tehnice din beton armat. L. I. Diailovski: Asupra problemei determinării tensiunilor în corpul digurilor. V. B. Afanasiev, A. N. Erohin și A. I Ibad-Zade: Influența exploziilor asupra infiltrabilității solului. F. V Cotulski: Presiunea admisibilă la cemen- tarea fundațiilor de baraje. B. H. Bigmamatov .• Calculul < scărilor s la con- strucțiile hidro-tehnice. V. A. Lebedev : Determinarea infiltrabilității solu- rilor uscate prin metoda infiltrației din puțuri. F. F. Hoperscov; O ecluză dublă, în mai multe trepte. A. P. Sanchin : Despre dispozițiile împotriva in- filtrațiilor în digurile de pământ. I. Z. Copp: Utilizarea tăvălugilor cu ghiare pen- tru tasarea digurilor din pământ aiânat. A. B. Vodianski; Metode pentru sudarea în con- diții bune a betonului. N. M. Cracicovski Sesiunea științifică-tehnică asupra automaticei și telemecanicei N. : Centrala hidroelectrică dela Verhni Svirsk. G. B. Scrantaev : Polemică asupra istoriei betonului. Nr. 6/1949 H. O. Graftio (Necrolog) A. M. Mostcov : Formulă de calcul pentru rezistențele hidraulice în curgeri deschise. A. A. Niciporovici și I. N. Hrustalev : Calculul stabilității barajelor, așezate pe teren nestâncos. O. D. Seifulla: Cercetarea proceselor energetice dintr’un agregat hidraulic, prin metoda punctelor specifice de regim. B. S. Fogelson : Desvoltarea hidromecanizării la con- strucțiile de centrale hidroelectrice. F. A. Vasiliev; Particularitățile construcției gale- riilor hidrotehnice, în timpul iernii. A. S. Borovef: Secționarea masivelor de sub apă pentru blocuri de betonare. P. P. Cutler: Structura cheltuelilor Ia construcția centralelor hidroelectrice. L. N. Rolle : Debitul prin condu cetele de evacuare ale digurilor de pământ. 208 Nr. 7/1949 F. S. Averionov: Regularizarea regimului apelor subterane din vecinătatea construcțiilor hidrotehnice. D. A. Altschrl și I. S. Kamarștein : Creșterea rezi- stenței conductelor în cursul exploatării lor. A. R. Tokar: Greutatea proprie a terenului în cal- culul fundațiilor de mare adâncime. A. S. Fesenko : Luarea în considerare a consecin- țelor inundării și a aluărei la proectarea construcțiilor hidrotehnice. M. B. Skurdin : Stațiunile de pompare la lucrările de hidtomecanizare. S. M. Vâzgo, A. M. Strelțov, A. V. Varacsin; Pânza de apă pulverizată de deasupra construcțiilor hidrotehnice. F. V. Poiarkov: Deversoare de joasă presiune la barajele de presiune mare. V. V. Vinogradov : Curățirea albiei râului cu ajutorul escavatorului-draglină. B. V. Leonov: Din experiența preparării pe șan- tiere a plăcilor de asfalt armat. I. E. Dâșco : Norme pentru betonul utilizat în con- strucțiile hidrotechnice. Nr. 8/1949 S. V. Hristov; Calculul Ia presiune interioară a căptușelilor conductelor forțate într'un mediu elastic neomogen T. L. Feodorov : Metoda pentru calculul debitelor maxime de ape rezultate din topirea zăpezilor, pentru râurile din regiunea europeană a U.R.S.S. J. D. Ratcovici : Alegerea regimului pentru transpor- tarea hidraulică sub presiune a rocilor nisipoase. P. N. Schmalzel și J. S. Vartazarov : Din experiența exploatării canalelor mari de derivație. A. G. Polonschi : Construirea unui apeduct. A. S. Egorov : Ejecția în bieful inferior, la centrale hidroelectrice mici. F. A. Vasiliev : Norme specifice de consum de energie electrică la lucrările de construcții hidrotehnice. N. V, Afasanov : Despre executarea etanșărilor de fund la ecluze de beton. < SB ORNIC RUCOVODEAȘUH MATERIALOV I consultatii PO STROITELSTVO » («Culegere de materiale și consultații asupra construcțiilor ») Nr. 7/1949 Despre prepararea și utilizarea plăcilor fibro-bitu- minoasc pentru izolații termice. Despre întrebuințarea lianților bituminoși în con- strucțiile industriale. Pregătirea mijloacelor de transport ale organiza- țiilor de construcții în vederea lucrului de iarnă 1949—1950. Prescripțiunile tehnice provizorii pentru predarea și recepționarca după reparație a motoarelor de auto- camioane. Despre subcroidul cu strazul superior format din granule mari. Mașina de forat RM-z pentru executat săpăturile necesare stâlpilor de fundație. Elevatorul cu cupă mobilă. Cazanele sudate B-5 pentru încălzire cu abur și B-6 pentru încălzire cu abur și apă. Despre transporturile de materiale executate în interiorul stațiunilor pe parcursurile scurte de pe calea ferată. Despre condițiile speciale ale acordurilor. Despre modul de recalculare al prețurilor unitare pe 1949. • JURNAL PRICLADNOI HIMII (Revista de chimie aplicată) August 1949 Sumarul : Grebenșcivov I. F, și L. K. Simonova. A. E. Porai- Koșiț. Drujinin 1. G., V. I. Nicolacv, I. S. Celiabina și alfii. Contribuțiuni la problema obținerii unui amestec de săruri ce cristalizează din saramura de Kara-Bogaz. Franțevici I. N., F. F Franfevid-Zabludovscaia. Po- tențialul unei construcții de fier în coroziune și poten- țialul de protecție în condițiunile protecției catodice. Haif r. L. și N. E. Poliacova. Despre curentul de schimb al hidrogenului și despre supratensiunea dega- jării hidrogenului pe platina netedă. Coșurnicov G. S. Pasivizarea fierului cu ajutorul învelișurilor de lacuri absorbante. Aleinicov N. A. Formarea și proprietățile sistemelor disperse pentru flotație. Proias I. R., P. H. Pruss și I. A. Krakan. Despre grosimea și forma cristalelor de halogenură de argint în emulsiile fotografice. Bogomolov K. S. și I. Ș. Moscovschi. Influența desen- sibilității asupra sensibilității la raze Roentgen a emul- siilor fotografice- Mitkevid G. P. Măsurarea persistenței spumei. Klodko-Jovnir I, F. Studiul echilibrelor de fază ale sistemelor binare acenaftcnfluoren-fenatren-fluoranteu, fluoren-fluoranten și naftalen-fenantren. Rodionav V. M. și E. I. Ciuchina. Obținerea ftalidei din anhidrida ftalică. Rogovin Z. A,, N. N. Sorăghina, A. G. lașnuscaia și alții. Influența caracterului grupelor funcționale de pe macromolecula celulozei, asupra proprietăților ei și a esterilor ei. lașnuscaia A. G., N. N. Sorăghina și Z. A. Rogovin. Obținerea preparatelor dc dialdehidceluloză și a este- rilor ei. Solodari L. S. și Z. N. Șevcenco. Contribuțiuni la pro- blema mecanismului clorsulfonării acilanilidelor. Condratiev E. V. Oxidarea mușchiului Drepanocladus vernicasus și sphat griumsubbicolor cu apă oxigenată. Ruiovschii B. N. și N. S. Leznov. Esterii alilici ai acizilor tribazici și polimerizarca lor. Școlman E. E. și I. R. Morozov. Contribuțiuni la pro- blema utilizării estetului penta-eritritic al colofoniului. Bardâșev I. I. Calitatea lacurilor preparate pe bază de ester pentaeritritic al colofoniului. Conovadov D. S. și E. N. Migotina. Contribuțiuni la studiul pirolizei derivaților acidului lactic. Bibliografie. « TEXTILNAIA PROMÂȘLENOSTI» (« Industria textilă s) Nr. 7, IULIE 1949 Spre o nouă desvoltare a producției. Economie V. Diadin ; Să accelereze rulmentul mijloacelor la construcțiile capitale. G. L. Colobradov : Normarea funcționării mașinilor de răsucit. Știința și tehnica I. I. Zolotarev : Pentru strângerea legăturilor între știință și industrie. Materiile prime și prelucrarea preliminară A. V. Zvencovski t Despre funcționarea pompelor hidraulice ale preselor pentru bumbac. A. B. Cuzminshi ; Aprecierea calității materiilor prime din in cu ajutorul aparatelor. 209 Filatul V. P. Linde : Mai multă atenție celofibrei. S. Ivanov : Rolul cilindrului întorcător în procesul de cordare. F. S. Slutcaia; Structura firului — factor de re- zistență. A. L. Rainuet: Din practica fabricării firelor de cord pentru autompbile. Țesutul L. S. London, N. N. Guskin; Desvoltarea indu- striei covoarelor în Bielorusia. M. P. Arghanghelshaia și D. G. Malcova: Apre- cierea rezistenței țesăturilor la frecare. Vopsitul și înnobilarea P. A. Simighin: Utilizarea guminelor. Af. L. Maiant: Coloranții pentru lână. N. E. Fiodrova și R. I. Seludiacova : Lavabilitatea eg’utinanților de pe țesături. Invenții fi raționalizări A. M. Smirnov-Sergheev : Despre calitatea conu- riior de hârtie. I G. Zubatov : îmbunătățirea uscării țesuturilor. S I. Saiman : Uzura inelușelor pentru filat. Energetica Aparate noui pentru sudura autogenă V. Golicova : Aparat pentru îmbrăcatul curelelor. P. A. Polonic: Limitator a funcționării în gol. G. Sipov : îmbunătățire în funcționarea cazanelor. Bin experiența întreprinderilor N. N. Arseniev : « Ziua Maistrului ». V. M. Nabileov : La o fabrică stahanovistă. V. I. Vorosin; Pentru un nivel mai ridicat al producției. P. T. Ba-jenov, N. I. Vosceanov : îndeplinirea con- tractului colectiv — o problemă serioasă a texti- liștilor. Critica și bibliografie A. C. Proborav și C. S. Igumov : Tehnologia generală a inului Ghizlegprom, 1948. FI. I. I. L. V. : Lucrări de cercetări științifice, ediția I, Ghizlegprom, 1948, Z. A. Veinberg, M. A. Sobolev. Informațiuni. Nr. 8, August 1949 Pentru inovații in masă, pentru un nivel mai ridicai al muncii, Perevcrzev G. A. și Mitonov C. M.: Iuta sovietică. Nuraliev A. N. și Samandarov S. A.: Prelucrarea bumbacului cules cu mașina la stațiunile de egrenaj. Arhipov M. I și Haritonov V. M.: Raționalizarea preparării soluției pentru filat. Belițin N. M.: întrebuințarea rezistenței fibrelor pentru filat. Tâcov P P. : Micșorarea ruperilor — o problemă esențială. Usenco V. A.: Răsucirea mătasei. Vorobiov V: A. : Războiu' automat A. T. S. 9. Biusghens și Babchina I. N.: Noile țesături de mă- tase. Borodin A. I. și Saucova L. A.: Depănatul și urzitul la mașinile rapide. RaiMin F, I. .• Țesăturile impermeabile. Barinova A. G, și Comlev C. V.. Prepararea coloran- ților direcți pentru imprimerie. Gecker P. A.: Despre calitatea țesăturilor de in albite. Bâcov A. C.: Pe calea desvoltării. Stratilaiov F. G. și Nicolasv V. P. : Executarea ci- lindrilor de imprimat prin metoda fotomecanică. Stromberg I. A.: Eliminarea ceței din atelierul de tras coconii. Scvorțov V. B. și Conuov V. P.: împiedecarea eli- minării fibrelor bune la deșeuri. Erșov B. I. și Trefilov B. N.: Utilizarea rațională a fibrelor scurte. Gorelic N. M.: Lupta pentru o calitate excelentă a produselor. Sitotchin B. F.: îmbunătățirea funcționării cardelor. Guiman B. M.; Rolul mecanismului de recul. Bersenev A. S. și Posovleschi M. V.: Ungerea rațio- nală a inelelor la mașinile de răsucit. Bazâlev S. și Cecmarev V.: Perfecționarea albiei pentru spălatul țesăturilor dc lână. Ghirșin P. I. : Arderea resturilor de combustibil. Smirnei) N. G.: Raționalizarea camerelor de venti- lare și umidificare. Bobicov V. E. : Eficacitatea economică a utilizării transformatorilor de curent. Critică și bibliografie. Informații. O LESNOE HOZIAISTVO (Gospodăria forestieră) Nr. 7, Anul 2, 1949, Moscova Să păzim cu grijă pădurile de incendii. Silvicultura C. B. Losițchi : Prima primăvară de plantații fo- restiere. P. S. Melihov . Echipe de calitate excelentă. Perdea de protecție forestieră de Stat a tineretului comsomolist. N. P. Remezov : Păstrarea și refacerea pădurilor din lunca cursului inferior al Uralului. E. B. Godnev : Silvicultura pe malurile și luncile râurilor. V. V. Sipovici : Arborete naturale de specii fructifere în regiunile muntoase ale Uzbechistanului, B. G, Bamohin; Despre semănarea semințelor de ulm. M. V. Colesnicenco : Fructificația stejarului. B. M. Sidorcenco : Altoirea stejarului. G. I. Sajarov : Centrul relictic din Ghirgan și rolul arborelui de fier. A. V. Licventov : Concentrarea de lungă durată a animalelor dăunătoare în perdelele de protecție fo- restieră. I. V. Tropin : Hexacloranul și DDT-ul pentru lupta cu Dentrolimus pini. G. G. Samoilovici : Aviația și fotogrametria pentru silvicultura perdelelelor de protecție forestieră. M. M. Puți lin : Tăieri succesive în pinetul compus al zonei de antestepă. A. V. Malinovschi; Despre câteva greșeli ale in- strucțiunilor silviculturale din 1945. G. I Harlamov ; E necesar un proces tehnologic bine gândit. Silvicultorii remarcabili ai țării noastre V. Vasiliev: Profesorul Vasilii Dimitrievici Oghievschi. A. V. Bavădov ; Originalitatea ideilor rusești și me- todelor operațiunilor culturale. Scriu redacției: A. M. Țvetcov : O problemă care nu suferă întârziere P. N. Orlov: Să dăm atenție uscării suprafețelor păduroase băltoase. 2i0 V. I. Pubțov : Câteva probleme de ameliorați! hi- draulice în păduri. V. I. Șrag : Despre problema perdelelor de protecție forestiere pe malul râurilor. Fruntașii gospodăriei forestiere Cele mai bune ocoale silvice. Brigadierul de pază S. I. Ivanov. Consultația noastră A. D. Mucoed : Bara de urcat în aburi pentru gospo- dăria forestieră. D. N. Paniucov : Metode efective de luptă cu duș- manii pădurilor la pepiniere și perdelele forestiere. Sărbătorirea pădurii la Moscova. Nr. 8, II, 1949 Silvicultura G. I. Harlamov : Recoltarea semințelor forestiere sectorul cel mai important de lucru. M. D. Danilov și M. I. lacovlev ; Culturi bătrâne de stejar în Republica Sovietică Socialistă Ciuvașă. M. S. Iurchevici : Folosirea stejarului la împădu- rirea versanților. P. P. Iziumschii: Posibilitatea măririi longevi- tății arboretelor din stepă. M. S. Cernobrovțev : Cultura pinului în cuiburi. I, N. Srmonov : Folosirea amestecului de polen după metoda lui I. V. Miciurin la selecția nucilor. M. Uhalin : Plopul hibrid în Cuban. A. V. Carmișin : Actualele generatoare de energie electrică acționate de vânt. A, T. Sidorenco : Din calendarul fenologului. F. C. Cocerga: Lucrări de întărirea nisipurilor din Republica Socialistă Sovietică Uzbecă. I. N. Balbâsev : Natura incendiilor din taiga din Vestul Siberiei. Economia și Planificarea M. G. Zubcov : Problemele sortării forestiere în legătură cu schimbarea metodelor industriale dc fo- losirea lemnului. A. I. Stratonovici : Căile creării materiei prime de salbă. Silvicultorii remarcabili ai țării noastre I. S. Prohorciuc : Nicolai Vasilievici Șelgunov. Scriu redacției V. F. V asicovschi ; Sunt necesare lucrări culturale și 'de ameliorarea pădurilor în Crimeea. .'. I. Ananov : Despre crearea perdelei de protecție forestieră de Stat din Transcaucazia. Z. P. Riabinin : Să recoltăm semințe de Pin numai de prima calitate. I. P. Chiricenco : însemnări silviculturale. Consultația noastră A. I. Ahromeico : Folosirea îngrășămintelor tn pepiniere și cuituri forestiere. A. I. Ilinschii : Trombarii—dușmanii pepinierelor și plantațiile de perdele de protecție forestiere. V. T. Galinșev : Controlul, așezarea și regularea plugurilor. Fruntașii gospodăriei forestiere la Consiliul tehnic Bibliografia V. A. Lovrentiev : « îndrumătorul pazei forestiere ». Cărți noui «LESNAIA PROMÂȘLENOSTÎ » {Industria Fo- restieră), Moscova, Nr. 7, anul 9, 1949 Toate forțele pentru executarea planului exploa- tărilor. Exoloalare forestieră N. S. Miller : Metoda continuă de exploatare în gospodăria forestieră experimental ă-demonstrati vă Timîriazev. Construcții V. R. Krofov ; Screpere la construcția drumurilor forestiere. P. A. Gramilșcicov : Metoda industrială a trasării căilor ferate forestiere. Plutăritul M. A. Kormilițân : Plutăritul lemnului în plute — țigări marine pe Marea Neagră. V. I. Ivanov : Mecanizarea lucrărilor de amelio- rare și de scoatere a lemnelor înecate. Prelucrarea mecanică a lemnului L. V. Kontorovici ; Alegerea materialului brut care să asigure randamentul maximal al cherestelei pe sortimente cerute. Planificare și economie S. S. Voroviev : Să se întărească disciplina fore- stieră în industria forestieră. Știința și producția S. I. Koperiv; Colaboratorii științifici din Ar- hanghelsk în lupta pentru progresul tehnic în indu- stria forestieră. L. G. Postai: Pentru colaborarea constructivă a oamenilor de știință și de producție în pădurile Careliei. B. G. Gulișavili : Știința în ajutorul punerii în valoare a pădurilor caucaziene. * * * Consfătuirea conducătorilor brigăzilor continui din regiunea Arhanghelsk. ® SELECȚIA I SEMENOVODSTVO (Selecția și producerea de semințe) Nr. 4—Aprilie 1949 Cuprinsul : I. A. Benediciov. Consolidarea rolului organizatoric al instituțiilor agricole și S.M.T. în răspândirea siste- mului de cultură cu nutrețuri perene. T. D. Lâsenco : Câteva probleme privitoare la cultura ierburilor (nutrețurilor) perene. Organizarea producerii soiurilor de semințe N. S. Smoliacov; Controlul culturilor agricole. 1. N. Cusnițov : Ridicarea urgentă a producției de semințe din regiunea Omsk. Selecția și producerea semințelor de câmp I. N. Lvova: Cauzele sterilității hibrizilor obținuți din diferite genuri de grâu. B. V. Butchevici ; Cunoașterea (studiul) naturii * va- rietății ». M. I. Nagornâi și I. V. Carpovid : Scurte dări de seamă asupra activității Stațiunii de selecție, de Stat, din Narânsc. N. P. Crasnooc și S. A. larchin : Selecția orezului la Stațiunea Experimentală Unională de cultura orezului. V. I. Baliura și Z. Baliura: Selecția porumbului. Selecția și producerea de semințe de ierburi M. G. Cosarev: Modificările varietăților de pir în diferitele condițiuni de vieață. A. F. Pustovoiț: Ridicarea productivității de să- mânță la lucernierile îmbătrânite (vechi). 211 Studiul soiurilor și repartizarea lor pe regiuni G. F. Gheralof: Procentul de albumine și grăsimi la diferitele varietăți de soia. S. L. Pscerscaia .‘ Orzul golaș. I. Ermolinschii: Creșterea acumulărilor și a volu- mului fondurilor indivizibile din colhozuri. I. Altaischi : Creșterea productivității parcurilor de tractoare din S.M.T. N. Marociclin ; Experiențe cu înființarea de perdele forestiere de protecție în colhozurile din raionul Usc. Note S. Adrianof ‘ Mecanizarea lucrărilor de ameliorări silvice din sovhozul « Gigant ». Critică și bibliografie A. Pleacov: Importantă contribuție la biologia știin- țifică miciurinistă. F. Ermacof: Probleme de comasare socialistă. N. Cimora ; Calea spre luptă și victorie. 6 SOVETSCAIA AGRONOMIA (Agronomia sovietică) Nr. 5—Mai 1949 Cuprinsul: V, Dmitriev: Agtobiologia miciurinistă, baza știin- țifică a agronomiei contemporane. Acad, V. R. Williams: Calcule pentru construirea de mașini. Rezoluția Conferinței în jurul articolului Acad. V. R. Williams « Calcule pentru construirea de mașini ». V, P. Baico și J. S. Zavalișin : Perfecționări în con- struirea de mașini și unelte agricole. A. P. Vodcof : Importanța sistemului de cultură cu nutrețuri perene, pentru ridicarea productivității creș- terii animalelor. P. Crutnicof : Pirul târîtor și lupta contra lui. A. V. Curilova : Ogor neocupat, premergător pentru grâul de primăvară. I. I. Siaghin; Sfecla de zahăr în zonele fără cior- noziom. E. A. Mihailenco : Eficacitatea semănării sfeclei de zahăr cu semințe descojite (despărțite din fruct). P. I. Poleacov: Perioada de plantare în regiunea Ircuțc, de cartofi întregi sau vârfuri de cartofi. E. M. Zorin : Rezultatele lucrărilor noastre cu citro- nif erele. L. I. Reahovscaia și V. F. Palii : Memoli verzi (de culturi) pentru combaterea- cu D.D.T. și cu Hexa- floran a viermului sârmă (Agriotes) și a altor coleop- tere. Din istoria agronomiei rusești Prof. S. S. Sobolev: I. I. Danielevschi și Antip Leg- costup. Critică și bibliografie A. Golomiov: V. R. Williams, opere alese. BARACULE VODSTVO I ZVEROVODSTVO (Creșterea oilor de astrahan și a animalelor de blană) Nr. z—Martie—Aprilie 1949 Cuprinsul: Problemele exploatării harakulului E. V. Odințova ; Creșterea mieilor de karakul. IV. F. Nicolschi: Organizarea exemplară a fermelor de reproducători. V. M. ludin și M. I. Cotof: Influența factorilor ali- mentari asupra calității produșilor și a pelixelelor de karakul. S. G. Rusedțchi și N. D. Culicof: Problemele ce se pun sovhozurilor de karakul în lupta contra secetei. IV. S. Ghineișvili : « Genele letale » și constituția kara- kulului brumăriu. I. I. Socolovscaia : Este posibilă hibridizarea vegeta- tivă la animale? D. F. Boico : Rolul clasificării, mărimii buclelor, a constituției individuale și a lânei în selectarea kura- kulului. A. C. Vsevolodov: Să predăm Statului cât mai multe chiaguri de miei, de calitate. Problemele exploatării animalelor de blană, sălbatice Să creștem tineret de animale sălbatice și de iepuri de casă, fără pierderi. V. A. Afanasiev : Rezultatele hrănirii animalelor de blană sălbatice cu nimfe de viermi de mătase. C. A. Vahrameev: Reducerea cheltuielilor de pro- ducție în exploatațiile de animale sălbatice. C. I. Fateev : Să desvoltăm creșterea iepurilor de casă în colhozuri. U. D. Desinov și 7V. Af. Ovcinicov: Să asigurăm continua desvoltare a creșterii Ondatrelor (mic rozător cu blană prețioasă). V. A. Udalițov : Hrănirea cu nutreț murat a Mara- lului (un gen de cerb sau ren). D. C. Beleaev și L. G. Utchin : Influența zilelor fără soare asupra epocelor de maturizare a blănilor la vulpi. Medicina și profilaxia veterinară S. I. Luibașenco și I. A. Buzinov : Măsuri pentru combaterea mortalității la tineretul de animale săl- batice de blană. N. A . Bloșcițin : Agalactia contagiosa Ia oile karakul A. M. Petrov : Cuști cu podele de rețea pentru com- baterea helumintozelor (paraziți) la vulpi. Note și scurte informații I. N, Diacicov : Cazuri de desvoltare ncomogeni a mieilor karakul gemeni. A. G. Sapogov : Crearea de turme de tineret karakul prin înțărcarea timpurie. Â. A. Lenschi; Topinamburul în exploatarea cer- bilor. L. P. Reașninco ; Ingrășarea cailor pentru hrănirea țn sânge a animalelor sălbatice de blană. Printre inslitufiile științifice Problemele care preocupă Institutului Unional de Cercetări Științifice în creșterea karakulului în anul 1949- Cercetările științifice ale Laboratorului Central de creșterea animalelor sălbatice de blană, în 1949. 212