ANUL XXXVI. HUBARIE 1924 Jo^l REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOC1ETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" Apare sub conducerea comitetului de redacție compus din d-nii: Dr. NL D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Dr. Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN 1923 ........................................Aureliu Eiiescu Articolul 132 din Noua Constituție .... Gh. Agapie Expoziția Agricolă dela Iași.................I. Simionescu Statistica forestieră din 1907 ..............P. Antonescu Împăduririle din Ocolul silvic Tighina . . . Gh. lonescu Exploatarea Pădurilor........................Aurei Dumitrescu Desbaterile Congresului dela Chișinău, ... * * * Exproprierea pădurilor bunurilor private din jud. Ciuc................................M. P. Florescu Proectul de lege pentru constituirea pădurilor comunale.................................M. Fiera Numirile poporane ale solului adică a diferitelor soiuri de pământ...........................M. Ittu Recensie.........................................I. S. Informații.......................................... Decizii.................................. . . . . BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALĂ-, JEAN IONESCU 4 Co. 1, STRADA BURSEI, 1 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921—1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal Ko. 1630 dela Z8 Aprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: ion Aleman M. Boldur AL Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tânăsescu Cenzori : Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy Cenzori Supleanți : I. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Broul Societăței „PROGRESUL SILVIC" Președinte: AL Constantinescu Vice-Președinți : Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier: N. Eiefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Anul XXXVI IANUARIE 1924 No. 1 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA Anul 1923 este anul în care silvicultura românească are de înregistrat cele mai multe evenimente; și dacă cele mai multe sunt îmbucurătoare și ar trebui să bucure pe toii forestierii, unul din aceste evenimente este menit să ne turbure toată bucuria. In adevăr, după o lungă așteptare. Inginerii silvici au ajuns să vadă realizându-se o mare parte din cerințele cari formau „crezul forestier". Unificarea Inginerilor prin încadrarea inginerilor silvici în corpul technic al Statului s’a realizat în principiu. 1924 ne va da să sperăm, și realizarea practică. Corolariu firesc al acestei realizări avem fericirea să con- statăm și unificarea învățământului în Politechnică. Credite nece. sare s’au votat pentru înființarea a două secțiuni una la București și alta la Temișoara. Așa că vechia noastră dorință, unificarea învățământului s’a făcut. Ce va zice viitorul în această chestiune nu știu; fiindcă problema nu este definitiv închisă. Eu cred că atunci când tara, complect refăcută, va avea mijloace suficiente pe lângă secțiunile dela Politechnică, se va înființa un institut fo- restier, care ar fi pentru Inginerii silvici ceia ce este școala de Stat major pentru ofiterime. De altmintreli trimiterea în străinătate a nouă dintre absolventii școalei noastre superioare învederează necesitatea unui institut superior de perfecționare forestieră. Un rău semnalat de mult și a cărui înlăturare ar fi adus multe foloase, a fost în parte înlăturat. Până în anul acesta se discuta, se dispunea, se legifera despre pădure fără să se consulte „Progresul Silvic". Consecințele le vedem cu tot» și le vom resim|i în viitor; desigur dacă la alcătuirea legilor agrare, ar fi fost întrebati și specialiștii noștri, multe anomalii ar fi dispărut. 2 Revista Pădurilor Anul 1925, pentru prima oară, oficialitatea s’a adresat so- cietății noastre; i-am mulțumit și repetăm această mulțumire, nu pentru măgulirea ce ni se aduce, dar pentru putința ce ne dă de a lucra efectiv la propășirea pădurei. Desigur dacă această bună măsură ar fi fost luată din vreme, 1923, așa plin de evenimente fericite pentru pădure și pentru pădurari, nu ar fi produs, textul art. 132 din Constitutiune care ne umple de grijă pentru viitor. Fără ca autorii să cunoască realitatea faptelor care fac imposibilă realizarea acestui text, călăuzi(i’numai de un sentiment umanitarist și generos, au deschis o poartă pe care poate să intre demagogismul care caută puterea cu orice preț ȘÎ care sacrificând acest bun al statului să ne ducă la dezastru. Să sperăm că cu măsuri înțelepte, această îngrijorare care întunecă bucuria ce o resimțim pentru activitatea din 1923, se va putea înlătura primejdia. Această împrejurare să servească de învățământ și pe viitor, de câte ori se va dispune despre pădure să se consulte „Pro- gresul Silvic". Începutul s’a făcut: în comisiunea economică s’au cooptat ingineri silvici. In programul de lucrări pentru 1924 ni se spune că va fi și comercializarea exploatării pădurilor. Desigur că cu formele greoaie ale Ad-ției de stat și cu Legea de contabilitate a sta- tului, o exploatare a pădurilor va suferi totdeauna. O reformă se impune, dar nu vă grăbiți, luați și avizul celor pregătiți. In ordinea administrativă s’au luat unele măsuri care ne arată că suntem spre o îndrumare nu numai practică, dar și fericită. S’a reorganizat serviciul amenajerilor și se înființează di- recțiunile regionale, așa de mult dorite de toți partizanii des- centralizării. Tot în direc|ia descentralizării avem de semnalat serviciul împăduririlor; numirea D-lui Dr. Drăcea este o garanție pentru noi. Pentru prima dată s’a finul un examen, la care s’au pre- zentat conductorii cari îndepliniau condițiunile legale. 1923 a fost și pentru inginerii silvici ca pentru toți funcționarii Statului un an de grea încercare ; puterea de achiziție a leului nostru scade îngrozitor; cele mai strict necesare pentru viafă, Revista Pădurilor 3 alimentele de prima ordine: pâinea, carnea, laptele, ouăle, fasolea s’au scumpit aproape 200 la sută și salariile rămân pe loc; este o problemă grea de Stat pe care nu o putem analiza într’o ast-fel de recensie, dar care produce efecte dureroase. Elementele de valoare din corpul silvic al Statului ne părăsesc. • • • Congresul nostru anual pe anul 1923 s’a ținut la Kișinău cu deosebit fast. La acest congres am avut bucuria să salutăm pe bravul General francez Berthelot, el însuși un absolvent al școalei forestiere de la Nancy. Concursul ce ni s’a dat de toți cetățenii din Kișinău ne-a înduioșat pe toți; era revederea dintre frați după o lungă despărfire. Societatea „Progresul Silvic" a mulțumii în mod special pre i Sfinției Sale Episcopul Gurie, D-lui General de divizie Po- povici și D-lui Primar Pintea; mulțumiri bine meritate pentru toată atențiunea bine voitoare cu care au primit pe congresiști. In acest congres am fost penibil impresionati de starea detestabilă în care se găsește masivul păduresc din Basarabia; măsuri urgente se impun. De asemenea doleanțele proprietarilor de păduri merită toată atențiunea. Să nu se uite că trăim încă sub formula de organizarea statului român: familia și proprietatea sunt bazele statului. Să nu le sguduim prea tare să nu cădem sub ruine. Actele de bună voință, semnalate Societății, ne-au făcut să aducem mulțumiri D-lui Ministru Al. Constantinescu. Fonduri pentru clădirea Palatului forestier, fonduri pentru Revistă, fonduri pentru ameliorarea salariilor arată grija deosebită pe care d-sa o poartă și societății și corpului silvic al Stalului. Am nădejdea că la Timișoara vom putea anunța colegi- lor desăvârșirea dorințelor noastre : încadrarea în corpul technic, uniformizarea salariilor, comercializarea exploatării și descen- tralizare efectivă. Cu învățământul silvic, bine organizat, cu o lege bună de organizare a corpului și a Casei Pădurilor și cu solidaritatea dintre noi din ce în ce mai afirmată, 1923, ne dă dreptul să așteptăm cu încredere viitorul. Aureliu M. Eliescu Vice Președinte Revista Pădurilor ARTICOLUL 132 DIN NOUA CONSTITUȚIE Caracterizare. Solufiuni pentru evitarea relelor urmări la cari poate duce. Probleme, ce trebue.sc rezolvate cu prilejul aplicărei luL In lucrarea de fa|ă voiu cerca să demonstrez că art. 132 din noua Constituție pune temelii curat socialiste pentru viitoarele legiferări în materie de producție și repartiție de bunuri fore- stiere. Voiu arăta apoi că această categorică orientare va fi dău- nătoare națiunei: și sub raportul economic, căci va duce la micșorarea producțiunei forestiere și sub raportul social căci va duce la fricțiuni inevitabile între organicele pături sociale ale națiunei. Voiu propune apoi soluțiuni pentru neutralizarea tendințelor, dovedit nefaste, ale articolului 132, în caz că nu se poale schimba, și pentru reașezarea lucrurilor pe temelii economice și sociale sănătoase, indicate de știință, care și ea este clădită pe expe- riența milenară a diverselor organizațiuni economice și sociale ale popoarelor. Voiu termina apoi prin a atrage atențiunea asupra proble- melor, ce se pun și cer rezolvare, cu ocaziunea legiferărei, la cari dă naștere aplicarea art. 132. A. Caracterizare. Iată textul ari. 132 : „In scop de a satisface trebuințele normale de lemne de foc și de construcție ale populafiunei rurale din ve- chiul Regat, Basarabia și Bucovina, Statul e dator ca din pădurile sale din câmpie, deal sau munte să destine su- prafețele necesare în acest scop. In vechiul Regat și în Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea păduri, într’o rază de 20 kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuințelor mai sus ară- tate, el, prin derogare de la art. 7 lit. c. și art. 8 litera a, b și c din legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea din 17 Iulie 1921 și de la art. 5 punctul a, alin. IV și de Ia art. 6 și 7 din legea pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din pădurile persoanelor juridice, fie publice fie private, cari s’ar afla în această rază și nu- mai în lipsa acestora, va expropria proporțional, din pă- Revista Pădurilor 5 durile tuturor proprietarilor particulari, aflate în această rază, însă numai în limita acestor trebuințe și în toate cazurile cu respectul unei suprafețe de una sută hectare de fiecare proprietate. Nu sunt expropriabile, ori care ar fi proprietarul, pădurile replantate sau în curs de replantare. Contractele de vânzare spre exploatare a pădurilor expropriabile, cari vor fi în vigoare în momentul expro- prierei se vor respecta. Pădurile astfel expropriate rămân în proprietatea Statului și se vor administra și exploata de dânsul spre a satisface, potrivit legei și în prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor păduri se va face cu dreaptă și prealabilă despăgubire fixată de justiție. Modul de expropriere va fi regulat prin legea spe- cială". Mai întâi, o curiozitate: de ce art. 132 are în vedere nu- mai vechiul Regat, Basarabia și Bucovina și de ce exclude din prevederile lui: Dobrogea, Transilvania și Banatul? Una din două: sau starea de lucruri actuală, privitoare la satisfacerea cerințelor popula|iunei rurale din Dobrogea, Tran- silvania și Banal sunt ideale și atunci Constilu|ia trebuia s’o ratifice, fixând cadrele actuale, pentru ca să nu mai poată fi modificate și pentru ca să nu fim expuși să legiferăm mâine și asupra acestor provincii, când actuala stare de lucruri va fi schimbată; sau nu este ideală și atunci nu trebuiau excluse din prevederile constituționale. Mărturisesc că-mi pare lucru de neînțeles cum se poate exclude din prevederile constituționale părți din cuprinsul unei țări, pentru că nu ne putem închipui ca o tară să-și poată concepe două Constituții, două regimuri sau o parte să trăiască sub un regim, iar alfa fără nici un regim. Mai relevez, înainte de a intra în fondul chesliund, ce în- țeleg a trata, o neprecizare, ce poate avea urmări imense, când va veni la aplicare art. 132. E vorba de pasajiul: „Nu sunt expropriabile, ori care ar fi proprietarul, pădurile replantate sau în curs de replantare". 6 Revista Pădurilor Ce este o pădure replantată ? Și mai ales ce este o pădure în curs de replantare ? Pădure replantată, stricto sensu, este o pădure, care a fost defrișată și apoi restaurată prin plantafiune sau o pădure, care a fost creată, prin plantațiune pe terenuri noui, pe care n a fost pădure. Ce se întâmplă ? Nu exista în fără asemenea, păduri; sau, de vor fi existând sunt extrem de puține. In orice caz aceasta parte a pasagiului, în aplicațiune, va cuprinde la noi toate pădurile, așa că toate vor deveni expropriabile. Dar pădure „în curs de replantare", care poate fi ? Pre- supun și în primul și în al doilea caz, că în noțiunea cuvântului „replantare" intră și noțiunea cuvântului de „însământare directă-, căci în ambele cazuri inferventiunea omului în actul regenerărei ori al creatiunei pădurei este radicală. Ei bine, oricine a avut o pădure, a putut face oarecore ameliorări sub formă de planta- Jiuni sau însămânțări; și ca atare poate invoca argumentul că pădurea se găsește în „curs de replantare". Această parte a pasagiului, poate scoate așa dar, de sub expropriere, aproape toate pădurile vizate de art. 132. Ar reveni, deci, legii speciale sarcina de a preciza înțelesul acestui pasagiu; iar această lege poate restrânge exproprierea sub orice limite sau poate s’o extindă peste orice limite. Nu avem intentiunea de a încerca o interpretare sau de a da o precizare acestui pasagiu, fiindcă ori cât de important este acest lucru, în ce privește proporțiile ce ar fi să se dea, în aplicațiune art. 132, găsim că este secundar, față de economia întreagă a acestui articol și mai ales de spiritul în care el în- țelege să se legifereze. In adevăr care este rațiunea fundamentală a art. 132? Evi- dent, rațiunea lui este „de a Satisface trebuințele normale de lemne de foc ale populațiunei rurale". Și cum înțelege el să satisfacă aceste trebuințe ? Obligând pe Stat să le satisfacă din pădurile sale și din pădurile celorlalți proprietari, cari vor fi expropriați în acest scop. Vasăzică legiuitorul a vrut să vie în ajutorul populației rurale. Foarte bine. Noi ne întrebăm însă de ce ? — Cum de ce ?' poate interveni cineva; — a vrut legiuitorul să facă acest bine și l-a făcut. Foarte frumos, răspundem noi; numai cât acest bine, pe care legiuitorul l-a făcut populației rurale, să nu fie un Revista Pădurilor 7 rău pentru altcineva, de pilda pentru populația urbană și pentru Instituțiile Statului. Știți povestea cu anteriul lui Arvinte. Prin urmare, de aceea ne întrebăm și căutăm răspuns, tot noi, fiindcă acest răspuns nu se găsește nicăieri. întrebăm deci, încăodată, se poate face acest bine popu- lației rurale, fără să te atingi de interesele populațiunei urbane și ale instituțiunilor Statului ? Anticipăm și răspundem : nu se poate! Rămânem datori -cu acest răspuns, pe care-1 vom da mai jos. E permis, în orice caz să căutăm cauzele, plecând dela această ipoteză, că nu se poate. Și dacă nu se poate să ajuți populația ruială, decât negli- jând sau sacrificând interesele populației urbane — nu mai po- menesc pentru moment de instituțiile Statului — atunci ne întrebăm cari pot fi rațiunile, ce pot motiva o atât de extraordinară inten- fiune a legiuitorului ? Acum sfera raționamentelor este mai strânsă și putem întrezări cauzele. Ele nu pot fi văzute decât din două pozifii, corespunzând la două ipoteze diferite. Anume: sau vezi că legiuitorul admite rațiunea de a ti a popula|iunei urbane sau vezi că nu admite așa ceva. — Bine, dar mergi prea departe cu ipotezele, poate inter- veni iarăși cineva! Nu este admisibil să atribui cuiva idei atât de extravagante, ca din principiu să fie în contra ratiunei de a fi a populațiunei urbane! Aș fi și eu de acestă părere, răspund, dacă art. 132 n’ar face parte din Constituție și dacă el mai ales n’ar crea o stare de lucruri permanentă, ci una trecătoare. Ori, nu putem deduce de nicăieri că ari. 132 stabilește ceva temporar. Așa că, dacă e vorba de sacrificarea de interese a populațiunei urbane — căci în această ipoteză suntem — apoi această sacri- ficare nu poate fi și ea decât tot permanentă. Și când strâm- torezi pe cineva puțin câte puțin, dar continuu, susținut, apoi urmarea nu poale fi alta decât anemierea, degenerarea, dispa- riția chiar. De aceea ne-am pus întrebarea : cari sunt, cari pot fi vederile legiuitorului în această materie ? Și nu putem răs- punde decât prin cele două ipoteze, că legiuitorul admite rațiunea de a fi a popuțațiunei urbane sau nu o admite. In primul caz, când legiuitorul vede un rost în existența șl prosperarea populațiunei urbane, nu putem conchide decât că el a greșit, elaborând art. 132, căci nu și-a dat seamă, că 8 Revista Pădurilor ajutorul permanent acordat numai populațiunei rurale, însemnează un sacrificiu permanent al intereselor populafiunei urbane. Erare humanum, de altfel. Și am putea să zicem, complec- tând cugetarea străbunilor noștri și indicând totdeodată politica de viitor, în chestiunea, ce ne interesează: perseverare dia- bolicum ! Dacă însă legiuitorul nu vede o rațiune în existența popu- lațiunei urbane, atunci el n’a greșit. A înfăptuit pur și simplu vederile sale, pe cari Ie poți admite sau nu. De respins nu le poți respinge, fiindcă sunt înfăptuite; dar dacă crezi, că sunt greșite și poți dovedi, faci desigur, un real serviciu, pregătind * spiritele pentru o viitoare îndreptare. Pentru aceasta fac următoarea reflexiune: populațiunea urbană, adică clasa către care se îndreptează toate bogățiile tarei spre a fi transformate și distribuite; clasa unde nasc și prin care evoluiază ideile; clasa, care radiază luminile culturei asupra întregei țări, înviorând sufletele și fecundând munca omului, profesioniștii, intelectualii — creeri ai rațiunei — marile instiiuțiuni ale Statului: Armata, Instrucția, Comunicațiile etc., nu sunt decât ficțiuni, ori pături sociale parazite ? Ajunge simpla enunțare a unei asemenea idei, pentruca absurditatea ei să apară clar în mintea oricărui cugetător. Raționamentele de până aci duc, așa dar, la încheerea că ari. 132 stabilește o nedreptate socială, că provoacă frecări ine- vitabile între diferitele pături sociale ale națiunei și că în fine conține în el germenii disoluțiunei. In ce caz? In ipoteza că ajutorul acordat populațiunei rurale însemnează o sacrificare a intereselor celorlalte categorii sociale. Acest lucru trebue dovedit, sub pedeapsa infirmărei concluziunilor noastre. Și ce greutate ar putea să fie, ca să dovedească cineva, că populațiunea urbană este și va fi, mai ales în viitor, din ce în ce mai urgisită ? Ajunge simpla constatare că art. 132 nu suflă un cuvânt despre această populațiune. Nici articolul 132 și niciun alt articol al Constituției nu se ocupă de această po- pulațiune. De unde își va procura ea lemnele, de cari are nevoie ? O să mai rămâe ceva și pentru ea ori nu ? Dacă aș intra mai adânc în analiza lucrului își poate în- Kevisla Pădurilor 9 -c hi pui oricine, că aș isbuli să ilustrez tema cu dovezi și mai convingătoare, ceeace, de altfel, nu voiu întârzia de a face. Și atunci întreb, ce să credem ? Să credem oare ca în fara aceasta se legiferează alandala ? Să credem serios, că a putut răsări în capul cuiva ideia de a distruge orașele și celelalte pentru a face loc țăranilor ? Ar fi fenomenal! Ar fi să admitem existenta unei trădări de neam! Care este deci explicația, care este sensul adevărat al reformei puse la cale de art. 132 ? Răspundem: art. 132 din noua Constituție este începutul — nu timid și nici modest — al unor schimbări radicale în or- dinea economică și socială. Bună ? Nicidecum, după cum vom dovedi. Azi a început cu populațiunea rurală, pe care a dat-o pe mâna Statului, ca s’o „fericească" ; mâine Statul va trece și la cea urbană și o va „ocroti" și pe aceasta. Stalul este angajat la un mare tour de vals. El, sau va învârti toate partidele din salon, sau va renunța la joc, înainte de a deschide balul. Am tratat chestiunea până aci, privind-o numai în linii generale, pentru a ne putea da seama mai ușor de marile schim- bări de cadru, ce se pregătesc pentru ziua de mâine. Acum, că suntem întrucâtva inițiali, putem pătrunde mai cu înlesnire în structura intimă a art. 132. Va să zică, Statul se obligă să „satisfacă cerințele normale de lemne ale popu- lațiunei rurale". Ne întrebăm : ale întregei populațiuni rurale ? Articolul 132 nu precizează. Intr’o parte a articolului se spune că pădurile persoanelor juridice și ale particularilor situate în raza de 20 km. pe centrul comunei sunt expropriate pentru sa- tisfacerea cerințelor populațiunei, probabil din comuna respectivă. S’ar părea, așa dar, că ari. 132 în|elege să satisfacă numai cerințele acelei populațiuni rurale, care este situată în centre păduroase, sau în centre cu păduri. Numai cât ne întrebăm : se poate așa ceva ? O comună rurală, care are păduri pe teritoriul său, scump ieften, tot se poate aproviziona cu lemnul pe câtă vreme comunele rurale, lipsite în total, sau cari au prea puține păduri, nu se pot aproviziona de cât cu sacrificii nemăsurate, fiind nevoite să aducă lemne, de unde vor găsi. De ce, cele dintâi comuni cari au avantajul de a avea lângă ele păduri, să se bucure de sprijinul Statului spre a dobândi lemne, iar cele cari n’au păduri de loc să fie 10 Revista Pădurilor abandonate, să fie excluse din sfera de preocupare a Statului ? Mai curând chestiunea se poate pune invers: ca comunele rurale complect lipsite de păduri să formeze preocuparea de căpetenie a Statului, sub raportul aprovizionărei cu lemne. Dar, chiar dacă ne*am opri la prima Interpretare și am încerca legiferarea pe aceste baze a art. 132, zic, că vom fi nevoiti de a trece neîntârziat la a doua interpretare, căci popu- lafiunea rurală, care se găsește în categoria a doua va reclama și cu drept cuvânt — ca Stalul să întindă și asupra ei binefa- cerile art. 132, căci ea se găsește într’o nevoie mai crudă, mai neagră. Fiindcă însă nu suntem siguri, că ceeace bănuim se va și întâmpla, suntem conduși să vedem, cari sunt sarcinile, ce se pun pe umerii Statului în primul și în al doilea caz și apo* să vedem, care poate fi atitudinea Statului fată și de cerințele populațiunei urbane. Pute-va el să se desintereseze de această ultimă categorie ? Prin urmare : întâi cazul că Statul se simte obligat fată de populafiunea rurală situată în centre păduroase și că se de- zinteresează de centrele rurale lipsite de păduri. Care este în acest caz sarcina Statului ? Evident, mai redusă ca în al doilea. Cât este de mare, nu pot preciza. Un lucru însă se poale spune cu siguranță: că acea populafiune rurală privilegiată de soartă și sprijinită și de Stat va consuma mai multe lemne ca azi, căci Statul este obligat să-i satisfacă cerințele ei „normale*. Știe însă oricine, că cuvântul „normal* nu este un lucru bine definit. El poate fi atât de mare sau atât de mic cât poate să-l impue cel interesat. Cum cel interesat este și cel puternic, în noua așezare electorală, își poate închipui oricine că cerința normală de mâine a fărănimei va fi mai mare ca cea de ieri. La urma urmei e și natural, căci cerințele cresc cu progresul și noi presupunem că progresăm. Va să zică, pentru populafiunea urbană, va rămâne mâine mai pu(in de cât poate căpăta azi. Și ce se va întâmpla? Populafiunea urbană, care are și ea ce* rinfe normale, cu toate că nu le are în vedere art. 132, va reac- ționa și va cere și ea dreptul ei sub soare. Dacă nu-1 va obfine cu atât mai rău pentru națiune, care va vedea epuizându*se în nevoie însuși sistemul ei nervos. In al doilea caz, evident, sarcina Statului este mult mai Revista Pădurilor 11 mare, iar strâmtorarea populațiunei urbane și a Instituțiun!lor Stalului și mai pronunțată. Statul nu se va putea sustrage de la grija, ce e dator să poarte și populațiunei urbane și proprilor sale inslituțiuni, afară ele cazul când conștient urmărește prăbușirea națiunei. Cum însă nu se poate admite o asemenea absurditate, trebue să conchidem, că Statul va fi nevoit să se ocupe și de chestiunea cerințelor normale ale populațiunei urbane, precum și de aceea a apro- vizionărei propriilor sale Instituțiuni și să le satisfacă pe toate. lată așa dar pe Stat, devenit singurul producător și distri- buitor de lemne ! Crede cineva, că exagerez poate ? Nici decum. Iată și o altă față a chestiunei, Să presupunem, că în țară există azi un stoc de material lemnos suficient pentru satisfacerea consumului intern. Sunt optimiști mai ales în afară de Silvicultori cari cred că am avea încă disponibilități pentru export. Bine ar fi dacă ar fi. In orice caz, de vor fi, disponibilitățile pentru export nu vor fi mari și cum populațiunea rurală își va spori consumul — și bine ar fi — iar populațiunea urbană va reclama dreptul său egal — și bine face acele disponibilități vor trece, foarte probabil asupra populațiunei urbane, așa în cât, practic vorbind, putem spune că disponibilități pentru export vor fi puține sau de loc în cazul cel mai bun. Ei bine, țărănimea, care reprezintă cel puțin 75 % din popula- țiunea țărei și care are și trebue să aibă gospodării cât mai complecte și mai bine întreținute, va face — menținându-se în rațional — să i revie 75% din produsele lemnoase. Statul are azi un procent de păduri mult mai mic decât acesta. Pentru nevoile Instituțiunilor sale, el trebue să rezerve suprafețe respectabile; in cât Statul va expropria, numai pentru satisfacerea nevoilor țărănimei, toate pădurile sau aproape toate pădurile persoanelor juridice și particularilor. Dacă ne gândim că Statul nu poate surghiuni restul de 25%, ne vom convinge că mâine va fi ne- voit—de vreme ce a apucat pe panta art. 132—să satisfacă și aceste relativ neînsemnate cerute—sub 25% 1—al restuluipopula- țiunei țărei. Va să zică : lămurit. Statul, mâine, va fi, nu se poate să fie altfel, prin aplicațiunea art. 132, singurul producător și distri- buitor de produse lemnoase. 12 Revista Pădurilor Mă rog, ce sistem, ce organizare economică și socială este aceasta ? Evident, organizare socialistă. N’o fi oare mai bine așa ? Nu e mai comod, ca Statul să producă, iar noi muritorii consumăm ? Cu plată, bine înțeles, dar Statul este părintele nostru al tuturor și ne împarte deopotrivă Ia loji și cât mai ieften posibil. Ce este deci acest ademenitor sistem ? Este el ceva bun și nou, o genială producție a noastră sau a fost ori mai este unde va o astfel de organizare ? Să ascultăm în această privință pe un specialist, poate cel mai strălucit sociolog până azi: pe Edmond Demolins, autorul celebrei lucrări: „A quoi tient la superiorite des Anglo-Saxons" tradusăși răspândită în toate limbile mai culte ale globului. „Numai Biblia este răspândită în mai multe graiuri" se exprimă d-1 Profesor C. Botez traducătorul acestei opere in limba română. Iată cum se exprimă acest eminent om de știință asupra ceeace constitue caracterul Socialismului: „Negreșit toate aceste Școli (e vorba de diversele orga- nizațiuni socialiste) nu sunt de acord asupra programului și asupra revindicărilor lor; dar toate Jsunt de acord asupra punctului esențial, asupra punctului, care constitue trăsătura caracterică, marca de fabrică a Socialismului, vreau să zic necesitatea de a face să se deslege toate chestiunile sociale prin acțiunea legei sau a Statului, toate vizează o societate, în care Statul să regle- menteze și să organizeze mai mult sau mai puțin munca, pro- prietatea, salariile și să se însărcineze să facă fericirea tutulor, și a fiecăruia în parte, jucând rolul marelui patron universal. Statul este noua providență o Socialismului". Cred că mai desăvârșită coincidentă între scopurile și mijloacele indicate de Socialism și între scopurile și mijloacele fixate de art. 132 din Constituția noastră, nici că mai poate exista. Amândouă văd Ia fel: necesitatea ca Sfatul să deslege chestiunile sociale, să reglementeze și să organizeze mai mult sau mai pu|in: munca, proprietatea, salariile și să se însărcineze a face fericirea tuturor și a fiecăruia în parte. Dar regimul acesta socialist este el un regim de viilor, un ideal, o concepție nouă, care ademenește, farmecă arin speranțele ce sugerează, sau este un regim care a trăit, pe care deci îl cunoaștem și pe care am voi să-1 reînviăm, pentru că ar fi su- Revista Pădurilor 13 perior regimului opus, parlicularist, pe care se sprijină sau linde a se sprijini societatea de viitor ? Iată ce spune în această privință autorul citat: „Regimul socialist nu este de loc o noutate, așa precum par a crede pretinșii săi inventatori. El este chiar foarte, foarte vechiu și prin urmare și-a făcut proba; se știe în mod exact, ce ar putea da, examinându-se ceeace a dat în trecut. Dacă desbrăcăm socialismul de vorbele mari și late, dacă îl reducem la elementele sale esențiale, constatăm că el linde, în definitiv să ne întoarcă la regimul social al popoarelor anti- cităței. Vom examina îndată, daca acesta poate fi regimul viitorului, dar să constatăm mai întâi, că acesta este regimul trecutului. Socialiștii în|eleg, precum am văzut, să puie în mâinele co- munităței, a colectivităței, pentru a întrebuința noul termen, pro- prietatea și instrumentale muncei, într’un cuvânt mijloacele de exislenjă. Comunitatea ar avea rolul patronului; ea ar împărți fiecăruia productele, după munca sa sau după trebuințele sate". Să înlocuim cuvântul „Comunitate prin „Stat", aceasta ne- fiind de alt fel, de cât organul prin care colectivitatea își exer- cită puterea și vom cădea exact peste regimul creat de art. 132. „Nu s’a stabilit încă acordul asupra modului distribuirei", după cum, zicem noi, nu se va stabili ușor nici acordul asupra distribuirei lemnelor, în limita cerințelor normale, tuturor pătu- rilor sociale, după cum cere art. 132. „Dar mi se pare, că, cunoaștem bine acest tip social. Nu este el, acela care a dominat în antichitate? Cu toate deosebirile lor, toate societățile acestei epoce prezentau un caracter asemănă- tor; ele se rezemau pe comunitate. La unii, ca la păstorii nomazi, pământul întreg aparținea direct colectivităței locuitorilor, cari îl exploatau prin comunități de familii și de treburi cuprinzând pe toți cei scoborâți dintr’un strămoș comun ; aceasta este tipul patriarhilor Bibliei, al Arabilor, al Berberilor etc. etc. Când aceste popoare s’au statornicit prin agricultură, ei s’au statornicit, firește, în aceiași organizare de comunități de familii și de triburi, cari au continuat să stăpâ- nească și să lucreze pământul în mod colectiv; acesta a fost cazul tuturor popoarelor anticităței. Unele precum Germanii, Slavii etc. supuneau pământul unor noui împărțeli periodice. In fine mai 14 Revista Pădurilor erau altele la cari proprietatea colectivă a pământului era pusă în mâinele Suveranului, însărcinat, tocmai cum ar vrea socialiștii, să împartă după dreptate munca și productele sale, să asigure o pensiune văduvelor și moșnegilor. Vechiul Egipt al Faraonilor a fost expresiunea cea mai înaltă și mai complectă a acestui din urmă tip“. Regimul socialist, aplicai în mod atât de variat, în mare ca și în mic, având ca patron, fie pe capul familiei, fie colec- tivitatea unui trib, fie pe Suveranul însuși al poporului, a fost așa dar regimul tuturor popoarelor anticităței. Dar în prezent ce regim social au popoarele ? Se crede, de obicei, că structura socii listă nu există de cât în teorie având doar susținători fanatici, utopiști ireductibili. In realitate, în diferite proporții și diferite forme structura so- cialistă trăește și azi la cele mai multe popoare ale lumei. „Dar regimul comunităței, nu este special numai antici- tăței, zice d. Edmond Demolins. El s’a perpetuat până aziîntr’o parte a lumei. El este încă și acum regimul aproape exclusiv al populațiilor Asiei, Africei de nord și chiar a întregei Europe- Știți că în Rusia, comuna sau Mirul nu este de cât o vastă co- munitate, care posedă pământul și-l dislribue între comunitățile de familie prin împărțeli periodice, în felul că, fiecare familie n’are Ia dispoziția sa de cât o cantitate de pământ proporțională cu numărul brațelor. Munca este deci în comunitate ca și pă- mântul. Colectivismul se vede deci, că nu este o deslegare nouă; esle o deslegare veche, ca și lumea și este aplicată de multe popoare și azi“. Dar regimul antichitaței a fost numai și numai cel socialist? Alături de acesta n’a mai fost poate și regimul actual, opus principial, căruia ’i s’a zis „parlicularist ?“ Dacă a fost, este in- teresant să se știe, care a fost desvollarea popoarelor sub fie care din ele; care este așa dar concluzia, ce o putem scoate din experiența trecutului ? Iată ce ne spune, d. Edmond Demolins în această privință : „Intre popoarele anticităței este unul, care s’a ridicat mai sus de cât celelalte și care în urmă le-a dominat pe toate : poporul roman. Dar nu este oare demn de remarcat, că în urma unor împrejurări pe care știința socială ie explică, poporul ro- man este acela, care răușește mai bine să se scuture de comuni- Revista Pădurilor 15 ale ? Nu s’a scuturat cu totul — nici un popor din anticitafe nu s’a scuturat complect — dar în sânul său s’a constituit cu mai multă putere proprietatea individuală; acolo omul antic a ajuns la cea mai mare desvollare a personalităfei sale, acolo el era răspunzător pentru proprietatea și munca sa și acolo el trebuia să conteze numai pe propriele sale puteri. Acolo se stabili proprietatea quiritară, care este tocmai contrastul proprietătei comunistice. Stăpânirea personală a pământului a luai acolo o atât de mare putere, că a fost înconjurată de un respect religios; hotarele ogoarelor erau divinizate... Poporul deci, care s’a ridicat mai sus deasupra popoarelor antice, a fost în acelaș timp și cel mai pu|in comunist". Cum se prezintă lucrurile actualmente ? In ce stare se gă- sesc popoarele la care domină spiritul de organizare comunist față de cele la care domina spiritul parlicularisl ? Cum răsbesc ele în viață ? „In timpurile n oderne, spune autorul citat, societățile comu- niste sunt cele mai înapoiate, cele mai sărace, cele mai slabe ; ele sunt întrecute în toate privințele de către societățile, cari au proprietatea individuală și acțiunea personală mai desvoltată“. Întrerup puțin citațiunea, dar o voiu continua imediat. Vreau numai să fac un apel că're cititor, ca în ciuda imperfecțiunei expunerei mele, pe care o împovărez cu reproduceri prea lungi, să se ostenească a le urmări cu toată atențiunea, asigurându-1 că e greu, ca cineva să se încumeteze a rezuma sub o formă cuprinzătoare, și interesantă pe un autor de talia celui citat. „Pentru a ne convinge despre aceasta, continuă D-l Edmond Dernolins, ajunge să ne deschidem ochii, să observăm și să com- parăm pe deoparte societățile orientului și pe de alta pe ale Occidentului. Orientul de formațiune comunistă și Occidentul de formațiune mai mult sau mai puțin particularistă. Cel dintâi doarme de âtâtea veacuri un somn adânc; cel de al doilea a înființat într’un mod extraordinar puterea muncii și valoarea omenească; ele au dat cea mai mare superioritate ce s’a con- statai până acum în omenire, superioritate, de care suntem atât de mândri, fără să fi știut deosebi în mod exact cauza, înainte de constituirea științei sociale. Putem merge mai departe cu constatarea noastră : între societățile occidentului, care este aceea care întrece pe celelalte 16 Revista Pădurilor prin puterea muncei, prin activitatea agricolă, industrială și co- mercială a fiilor săi ? Care este aceea, care crează celorlalte popoare concurenta cea mai de temut și care cotropește mai repede teritoriile încă neocupate din lumea întreagă? Este vre- una, care poate fi comparată cu rasa anglosaxonă, cu această rasă care se revarsă din Anglia asupra lumei întregi și din care a odrăslit în America acea ramură atât de riguroasă, care se nu- mește StateleUnite? Chiar orbii văd aceasta! Ei bine, din toate societățile Occidentului, societatea anglo- saxonă este cu mult cea mai particularistă, cea mai depărtată de formațiunea comunistă; ea a desvoltat în gradul cel mai înalt inițiativa individuală și a restrâns în cele mai strimte limite ac|iunea puterilor publice, acțiunea Statului. Astfel cele două societăți, cari au domnit pe toate celelate: una în vechime, societatea romană, alta în timpurile moderne, societatea anglo-saxonă, se găsesc, că sunt cele mai depărtate de formațiunea comunistă". Și mai departe zice : „Ce vedem aruncându-ne ochii în jurul nostru ? Vedem popoarele Apusului stabilindu-se ca stăpâni în mijlocul diferitelor popoare ale Orientului, înființând acolo colonii și case de comerț și anexându le fără multă formă. Acești comuniști par anume a fi făcuti, pentru a fi cuceriti... Și acum câteva cuvinte asupra cauzelor și asupra metodelor, cari fac ca o societate bazată pe formațiunea particularistă să ia totdeauna înainte celei întocmite pe baze comuniste: „Cu cât un om este mai înclinat ca să conteze pe con- cursul altora, pe concursul comunitătei, a colectivitătei, cu atât inifiativa sa se desvoltă mai puțin și cu atât este mai puțin îm- boldit să facă sforțări prin el însuși pentru a-și câștiga viața. Din contră, cu cât este mai prevenit, că nu se poate bizui de cât pe propriile sale puteri, pe munca sa personală, cu atât inițiativa sa se desvoltă și cu atât este mai îndemnat să se silească, nu numai pentru a câștiga viața se, dar încă pentru a se ridica mereu cât mai sus. Regimul comunităței pune pe om în situația funcționarilor cc 99 418,43 țț 14 „ țț Fălciu n 408,51 15 „ 99 R. Sărat c 99 378,75 99 16 , V fi Bacău «3 99 372,71 99 17 . Roman O — 354,47 țț 18 „ M Olt 99 115,91 țț 31 „ 9) Tulcea c n 100,12 99 32 „ n 99 Constanța 7 99 57,92 Intr’un număr de 17 județe s’a încasat, prin urmare, pentru hectarul de pădure vândut un preț mai mare decât valoarea medie socotită pentru întreaga (ară, iar pentru restul de 15 ju- dețe unul mai mic. Este asemenea interesant a cunoaște cum s’a vândut uni- Revista Pădurilor 27 tatea de suprafață împădurită în cele 4 subdiviziuni principale ale României (vechiul Regal). Din acest punct de vedere iată care este ordinea de cla- sificare a diverselor județe: In Moldova: Județul Tecuciu cu 709 96 lei 99 Neamț „ 552.81 „ n Botoșani „ 516.39 „ n Suceava „ 470.43 , 99 Vaslui „ 455.36 „ 99 Tulova „ 422.27 „ 99 Dorohoi „ 418.53 , 99 Iași 418.43 „ 99 Fălciu „ 408.51 „ 99 Bacău „ 372.71 , 99 Roman „ 354.47 . 99 Pulna „ 254.44 , 9t Covurlui „ 200.87 „ După cum vedem, numai în ultimele 3 județe s’a obținu pentru hectarul de pădure mai puțin ca valoarea medie totală a unităței de suprafață care pentru întreaga țară a fost de 347 lei și 65 bani. Oltenia (partea Munteniei dincolo de Olt): județul Vâlcea cu 342.62 lei . Gorj „ 287.54 „ „ Romanați „ 283.46 „ „ Mehedinți „ 257.47 „ „ Dolj „ 199.07 „ Cu alte cuvinte în nici unul din aceste 5 județe nu s'a atins prețul mediu calculat pentru întregul Regat. Muntenia (partea dintre Olt și Milcov:) Județul Prahova cu 731.32 lei „ Dâmbovița „ 686.48 99 „ Ilfov „ 558.11 99 • Argeș „ 494.42 99 „ Muscel „ 431.79 99 „ R. Sărat „ 378.75 99 „ Olt „ 353.11 99 • Vlașca „ 276.31 n 28 Revista Pădurilor Județul Teleorman cu 214.39 lei „ Buzău „ 166.72 „ „ Ialomița „ 165.51 „ „ Brăila „ 115.91 „ După cum vedem în 7 județe s’a încasat mai mult decât valoarea medie totală, iar în 5 mai pu|in și în fine : Dobrogea: Judeful Tulcea cu 100.12 lei hectarul „ Constanta „ 57.12 „ Prejul așa de mic ob|inut în Dobrogea pentru unitatea de suprafață în ultimii 6 ani (1899-1905) se explică prin împrejurarea că pădurile sale lasă mult de dorit din punctul de vedere al constituirei lor. Datele relative la veniturile în chestiune sunt luate după registrele serviciului silvic din Administrația centrală aȚ^Iinisterului în cari după aprobarea rezultatului licita|iunilor jinute, se înscria prejul produselor principale și prin urmare venitul anual din acele produse pentru întregul period de vânzare, considerând conditiunile normale, adică ca se vor exploata în fiecare an câte un parchet și anume în ordinea lor de numerotare pre- văzută în studiele de punere în exploatare. In realitate cea mai mare parte din cumpărătorii respectivi, spre a da mai multă impulsiune comerțului lemnelor, mai cu seamă în vederea exportului, știut fiind că în urma crizei agricole din 1899 și 1900 constructiele civile încetase aproape cu totul în tară, au cerut și Ministerul Domeniilor a aprobat pentru un timp limitat, ca să se taie în loc de unul mai multe parchete pe an. Din cauza aceasta veniturile încasate au fost de fapt în anii respectivi mai mari, decât în cazul când nu s’ar fi făcut nici o derogare la previziunile studiilor de scoatere în vânzare în ce privește mersul regulat al tăierii parchetelor. Surplusul de încasări a mai provenit afară de aceasta din oare cari intervertiri, cu prealabila autorizare a Ministerului, în numerotarea parchetelor vândute, considerându-se că aceasta nu ar prezenta inconveniente din punctul de vedere cultural, precum și din procentele ratelor întârziate și anume atunci când valoarea parchetelor vândute nu fusese plătite la termenele fixate prin condijiunile generale. Revista Pădurilor 29 Consultând și registrele serviciului comptabilităței Mini- sterului în cari sunt trecute sumele, astfel cum s’au încasat în realitate în fie care din cei 6 ani ai periodului 1899—1905, am constatat că din vânzarea diferitelor produse lemnoase din pă- durile Statului s’a încasat: In exercițiul financiar 1899/1900 . . . . . 5.748.133,13 lei n n 1900/1901 . . . . . 7.158.299,92 w w n țț 1901/1902 . . . . . 5.651.577,96 w n n 1902/1903 . . . . . 5.571.497,53 w n M n 1903/1904 . . . . . 5.606.280,78 n n n Tt 1904/1905 . . . . . 5.590'392,17 n Total 55.326.181,49 „ Pe când după registrele serviciului silvic acest venit trebuia să fie numai de........................... 30.199.858,11 lei De unde o diferență în plus la încasări de 5.126.323,38 „ care se justifică după cum s’a arătat mai sus. Dacă acum Ia cifra de 35.326.281 lei și 49 bani mai adăogăm și valoarea delictelor, care în ultimii 6 ani s’a urcat, după datele serviciului comptabilităței, la suma de 249,094 lei și 70 bani, ajungem la totalul de 35.575.276 lei și 19 bani sau la un venit anual de 5.929.212 lei 70 bani în termen mediu. Astfel se termină darea de seamă succintă despre veniturile încasate de Stal din pădurile sale în intervalul 1899-1905, care expunere urma să figureze, după cum s’a menționat deja, în sta- tistica pădurilor Statului din 1907 și anume într’un capitol special. Petre Antonescu ÎMPĂDURIRILE artificiale DIN OCOLUL SILVIC TIGHINA Lipsa lemnului, din ce în ce mai simțită în Basarabia, a făcut ca „Problema Reîmpădurirei Basarabiei", să constitue preocuparea de căpetenie a ultimului congres silvic. Una din solu{iunile propuse și care se impune imediat, este refacerea celor existente prin lucrări artificiale. 30 Revista Pădurilor Cum însă problema nu se rezumă numai Ia Basarabia, hotărârile congresului capătă o și mai mare importantă. Deaceea găsim util, ca orice manifestare, orice realizare practică în acest sens, să fie cunoscută și, dacă prezintă părți bune, chiar adoptată. In acest scop, credem necesar să dăm la lumină câteva observafiuni de ordin general, asupra plantafiunilor din ocolul silvic Tighina, cu atât mai mult, cu cât dl Dr. Z. Preșemetchi, șeful ocolului Tighina, e o personalitate științifică, bine cuno- scută în lumea silvicultorilor. Preocupările atât de asidue ale silvicultorilor ruși, relative la împădurirea stepelor, s’au extins și în Basarabia. Astfel la ocolul Tighina, împăduririle au început de mai mult de jumătate secol și arboretele create, suni exemple vii, cari arată că prin muncă și perseverare, se pot face multe în această ramură. Pădurile degradate de pășunatul abuziv și de tăierile nere- gulat făcute, în decursul răsboiului și mai ales în perioada tulbure ce i-a urmat, sunt treptat, treptat înlocuite. Luând de bază frumoasele rezultate obținute, amestecul stejarului cu alte esen|e, refacerea pădurilor din câmpia română, sunt probleme ce ar putea fi ușor rezolvate. * * • Trecând mai departe, găsesc necesar a consemna în mod succind modul de împădurire, care deasemenea este foarte avantajos pentru stat. Pregătirea solului, fie pentru plantarea salcâmului, fie pentru plantarea stejarului, se face în modul următor: Solul este cu cel pufin doi ani înainte, bine mobilizai prin arături adînci și cultivat în primul an cu pepeni, iar după aceea cu plante pră- șiloare, mai ales cu porumb. Cultura agricola se face cu lo- cuitorii din satele vecine, cari pentru folosință plătesc arendă 100 lei anual de hectar. Plantarea se face toamna și primăvara, în urma unei noi arături, de către locuitorul care a cultivat pă- mântul. Scoaterea din pepinieră, toaletarea, transportul și punerea în gropi, se fac de locuitori, supravegheati de personalul ocolului, cu o deosebită grijă. Buturugile ce rezultă cu prilejul desfun- dărei, se vând tot lor, după tarif. Trebue să menționez, că bu- Revista Pădurilor 31 chetele existente, cari pot fi de folos noului arboret, sunt ocolite cu plugul, iar pentru a reduce Ia minimum umbra ce o fac, arborii sunt curafiti pe o bună parte din lungimea trunchiului, de crăcile lacome. Creșterea viguroasă a acestor buchete, în urma culturei agricole intermediare, se datorește mobilizărei solului. Salcâmul, anul acesta, s’a plantat în gropi făcute cu hâr- lejul (lopata), Ia distanta 0.75 m. pe rând și 2 m. între rânduri, iar stejarul la 0,71 m./l,43 m. (un arșen/doi arșeni). Pichetarea locului se face foarte regulat, fiecare locuitor având o măsură pentru determinarea rândurilor și o sfoară însemnată cu ate, pentru hotărârea gropilor pe rând. Organizarea muncei în fiece familie, este făcută ca să dea maximum de rendement. Deși pichetarea este pedantă, totuși e justificată, prin faptul că munca cheltuită în plus, nu aduce niciun prejudiciu ocolului, fiecare locuitor având o suprafață determinată, obligat a o îm- păduri, indiferent de numărul zilelor întrebuințate. Prășitul plantatiunilor, atât de necesar tinerelor plante, se obține gratuit, prin cultivarea printre rânduri de plante prașitoare. Tot în sarcina locuitorilor cad și complectările, și cum în ge- neral aciuatul cultivator, e unul și acelașcu cel care a plantat, deducem imediat interesul pe care-1 are, ca plantarea să se facă în condifiunile cele mai bune posibile. Prășitura făcută în doi ani consecutivi, asigură puie(ilor răușita și desvoltarea lor, afirma|iuni ce se pot verifica la fata locului. Astfel, deși dau un exemplu negativ, în 1915, s’a plantat o suprafață de aproape 100 hectare de stejar, care, însă, din cauza evenimentelor și a lipsei de fonduri, n’a putut fi îngrijită. Adăogându-se și pășunatul, planta|ia citată se prezintă într’o rea stare de vegetație și complect îmburuienită. Se impune pentru salvarea ei, după recepare, cultura agricolă intermediară și apoi complectări. Problema refacerei pădurilor din Basarabia, trecând din domeniu teoretic în faza practică, grafie și stăruinței din ce în ce mai energice a oficialităfei noastre, d-I Inginer șef Preșe- melchi a procedat la pregătirea solului pe o scară din ce în mai mare. Dacă ar fi fost materialul necesar (puieti), în toamna aceasta se putea reîmpaduri minimum 200 hectare salcâmi. Spre 32 Revista Pădurilor remedierea acestui rău, d-sa, pe lângă cele două pepiniere existente, a dispus înființarea unei a treia, în pădurea Chi|cani, având o suprafață de 3 ha., în apropierea băiței Zaharna, spre a facilita instalarea unui sistem de irigare. Cu puiet» primiți dela alte regiuni și cu cei scoși din pepinierele pădurilor, s’a reușit a te planta în toamna aceasta 30 hectare salcâm și a se face complectjrile necesare în plan* tanțiunele din anii precedenti. Pe lângă aceasta, cu puieți ob inuți din pepiniera Nc. 2 a ocolului Tighina, s’a plantat în padirei Gârbovei, 60 hectare de stejar. Dacă vremea ar fi fost prielnice, și cum în pepinieră sunt puiefi pentru încă 40 hectare, s’ar fi puiet a'inge suprafața de 100 hectare de stejar. De reținut e faptul, că lucrările de împădurire sunt foarte puțin oneroase pentru stat, toate cheltuelile reducându-se la recoltarea seminții și întreținerea pepinierei. ♦ • • Metoda culturei stejarului, prezentând un interes deosebit, vom rezuma observațiunile făcute, precum și explicațiunile d-lui Dr. Preșemetchi, ce a binevoit să ni le dea. împădurirea stepelor a fost una din problemele ce a pre- ocupat silvicultura rusă, încă de acum un secol. Numeroși sil- vicultori ruși și-au consacrat toată viața, pentru soluționarea acestei probleme. Statul le-a pus la dispoziție fondurile necesare pentru stațiunile de experimentație și toate încercările au fost făcute. S’au propus diferite amestecuri, în care stejarul era esența principală și a cărei creștere înceată căuta a se favoriza. Problema subetajului în pădurile de stejar a fost deasemeni îndelung studiată. In 1840, se propune așa zisul „tip normal", care era un amestec de stejar, frasin și ulm după dispozitivul următor: stejar, ulm, frasin, ulm, stejar, ulm, frasin etc. Contând pe ulm ca esență ajutătoare, sistemul eșuează, și asttel dintr’un amestec format în acest mod, s’a obținut următorul rezultat: ulm 83%, frasin 11% și stejar numai 6%. In 1890 se trece Ia „sistemul (lipul) simplu de arbust ajutător-, care prezintă următorul dispozitiv : caragana, stejar, caragana, frasin, caragana, acer, caragana, stejar. Rezultatele Revista Pădurilor 31 fiind mai bune, problema subetajului capătă o importantă deosebită. După 1893, Visotchi propune două amestecuri de arbori cu arbuști. In primul, numit „sistemul simplu de arbuste ajutătoare", așezarea esențelor era după formele de mai jos : a. acer negundo, lonicera, stejar, a. negundo, păr sălbatic, a negundo, lonicera, stejar. ulm, caragana, stejar, caragana, ulm, frasin, caragane, stejar. Ț. mesteacăn, jugaslru, stejar, jugaslru, mesteacăn, jugastru stejar. Prin cel de al doilea amestec, numit „sistemul de arbuste ajutătoare dublu*, Visolki propune esențele de mai jos, suc- cedându-se astfel: a. ulm, jugaslru, lonicera, stejar, lonicera, jugastru, ulm, păr, jugastru, lonicera, stejar. a. negundo, a. tataricum, alun, stejar, alun, tataricum, alun, stejar. Cu cel de al doilea lip de amestec, susținut de Visoslk, (B), începe a se contă pe a. tataricum și a. nedundo, ca esențe ajutătoare creșterei stejarului. Diferitele sisteme propuse, pedante înlr’o primă aparentă, prin matematica alternantă a specilor și complexitatea ameste- curilor, se bazează pe exigentele stejarului fată de lumină. Se căuta în general, a se asigură stejarului o lumină din ce în ce mai mare și a i-se favoriza creșterea, cât mai mult posibil. Deasemenea, efectele luminărei arborelelor pure de stejar, (înerbarea solului, uscarea lui etc), se căută a se evita prin creearea de subetaje artificiale. Din observajiunele făcute în decursul vremei și din rezul- tatele ob|inute, cultura stejarului în ocolul silvic Tighina, se face în amestec cu a. negundo sau a. tataricum și cu un arbust, de ex.: ligustrum vulgare, pinus mahaleb, prunus malus, pirus co- mmunis, cornus sanguineea etc. Dispozitivul este: stejar, stejar esența ajutătoare sau arbust, stejar, stejar etc. Urmând acest procedeu, în 1910 s’au plantat 35 ha de stejar cu acer negundo și a. tataricum, la distanta 0.60/1.43m. Arbo- retul se prezintă în conditiuni excelente de vegetație ; masivul 3 34 Revista Pădurilor bine închis, trunchiurile având o înălțime de peste 4m., sunt spălate. Se remarcă încă de acum, tendința stejarului de a domina acerineele ajutătoare. Toate acestea, neîndrituesc a afirma, fără tejmă de a fi desmințiți, că masivul și forma arborelui, ating ondițiunilc ideale. Tot în 1910, s’a făcut o semănătură directă de stejar, pu- lându-se pentru definirea rândurilor, din 5 în 5 metri, puieți de sânger. Și acest arboret se prezintă în bună stare de des- voltare. Pe lâi.gă alte lucrări de împădurire, e remarcabilă o plan- iațiune făcută în timpul răsboiului, în 1916, de stejar cu a. ne- gundo și tataricum, precum și cu ligustrum vulgare. Fiind în- grijită, cu toată lipsa de fonduri, trunchiurile ating 3m. înălțime și solul e bine acoperit. Din exemplele înșiruite în acest mic studiu, pe lângă ce- lelalle cari fac cinste ocolului Tighina, vedem că s’au încercai aproape toate sistemele elaborate de silvicultura rusă. Și aici, ca și în alte părți, unele au dat greș, dar găsesc scuză în aceea, ca toate se tăceau cu „titlu de încercare". Aslfel acum 40 ani, s’a făcut o plantație de frasin cu salcâm in rânduri alterne. Salcâmul, esență eminamente de lumină, a fost complet eliminată. Masivul de azi, pur de frasin, se prezintă in bună stare de vegetație și bine închis. In 1901, se face o plantație de stejar cu frasin, arțar și ulm, stejarul fiind în proporție de 20%. Distanța pe rând era 0.71 metri și între rânduri 1.43m (un arșen pe doi arșeni). Sămânța de frasin a fost culeasă din pădure „Hagimus", de pe malul Nistrului. Stejarul a fost aproape eliminat, iar frasinul, deși ma- sivul bine închis, prezintă trunchiuri șerpuite (strâmbe). O imediată explicație, ar veni din presupunerea că masivul n’a fost bine închis. Fenomenul se prezintă mai complicat, prin faptul că pă- durea de frasini „Hagimus", acum în exploatare, deasemenea bine închisă, prezintă trunchiuri absolut identice. Explicația prin neregularitatea slărei de masiv cade, ră- mânând a se găsi o alta în nalurafcsolului, fresc și foarte bogat în săruri minerale solubile. Revista Pădurilor 35 In închiere, fin a sublinia importanta instructivă a lucră- rilor de împădurire făcute în raza ocolului Tighina. Azi, când această problemă se impune din ce în ce mai mult, când fondurile necesare nu se mai precupețesc, spre a se evilă greșelile, care suni nu numai oneroase pentru stat, dar consiituesc și o pierdere de timp, găsim binevenită experiența ori de unde ar veni. Condițiunele similare de climă și sol, din stepa rusă, cu cele din Basarabia și câmpia română, constituesc înrudirea dintre silvicultura rusă și cea română. Experiențele cele dintâi în această materie, ne sunt de cel mai real folos. Cei cari cunosc limba rusă, au datoria de a tra- duce cât mai mult posibil, spre a face lucrările de specialitate ruse, accesibile silvicultorilor români. Casei Pădurilor, îi revine deasemenea datoria de a înlesni și susține asemenea manifestări. Gh. I. lonescu Inginer silvic EXPLOATAREA PĂDURILOR. Inlr’un referat supus Casei Pădurilor, găsim concluziunea: „Din observările făcute asupra modului cum se fac exploa- tările pădurilor de către autorită|ile și cooperativele, cărora li se aprobă exploatări, pe baza legii speciale, reese că: 1) Exploatârile directe de către autorități, nu se pot face, ne fiind pregătite a le efectua în bune condi|iuni. Ele au nevoe a recurge la interpuși, la așa numiti concesionari, cari le oferă condi|iuni oneroase, cu intentiunea de speculare. 2) Cooperativele forestiere le-ar putea exploata în mai bune condi(iuni, fără intențiune de speculă, dacă ar avea o mai bună organizare și un control mai eficace. 3) Exploatările in regie, prin ocoalele silvice, rămân deocam- dată cel mai propriu mijloc la îndemâna Casei Pădurilor, pentru a distribui produsele sale la câți mai multi, spre satisfacerea legii citată mai sus. Când cooperativele însă vor fi organizate, ele ar putea avea exclusiva exploatare a pădurilor, rămânând inginerii silvici cu partea technică. 36 Revista Pădurilor Concluziunea acestui referat, mi se pare punerea Ia punct a chestiunii exploatării pădurilor statului. Este o necesitate obștească ca lemnul, atât de necesar fie- căruia și pe care statul îl deține aproape exclusiv, să ajungă la dispozifiunea celor mulți, cu cea mai mare ușurință și pe un preț, la îndemâna și a celor mai nevoiași. Penlru a ajunge la acest rezultat, la care trebue să ajungă, pe lângă mijloacele de exploatare de mai sus, statul ar avea sistemul exploatărilor prin întreprinzători pe cale de licitație publică. Și, acest sistem de exploatare, este tocmai acel care su- râde mai multe stalului. Căci el, având nevoe de venituri mari, jocul concurenții îi oferă prețuri chiar peste prevederi. Dar cum statul nu trebue, prin desfacerea produselor ce deține, să urmărească fiscalitatea, acest sistem se înlătură de la sine, în aceste timpuri de nevroză pentru speculare și repede îmbogățire. Este cert că exploatările direct prin autoritățile și chiar cele prin cooperative speciale, nu dau bune rezultate, corespunză- toare scopului. In această privință, referatul este rezultatul unei constatări temeinice. Exploatarea directă în regie, ar fi, cel puțin deocamdată după autorul referatului, cea mai avantagioasă, nu atât statului, care încasa mai mult prin sistemul licitațiilor, ci populațtunii. Și statul în primul rând trebue să se gândească Ia satis- facerea populațiunli sale. Dar a exploata, fie și deocamdată, pădurile statului în regie directă — cât va ține aceasta deocamdată nu se știe - , nu este posibil fără mari neajunsuri profesionale, S’a adus, și fără a face direct atâtea exploatări, învinuire Casei Pădurilor, și i-se aduc și acum nu de puțini, „că este o instituțiune cu organizare mai mult comercială, care mai mult „vinde lemne și cumpără păduri", că lasă problemele silvice pe al doilea plan, din care cauză silvicultorul—bietul silvicultor pre- parat din belșug științificește, nu-și mai găsește adevăratul rost, pentru a putea pune în practică cea-ce a învățat în școală*. învinuirea ă fost și este întemeiată. Revista Pădurilor 37 Nu acesta este rolul silvicultorului. Nu acesta este sacerdoțiul pe care trebuie să-l îndeplinească omul de știință care se chiamă silvicultor. Oficierea, pe care zilnic trebue să o facă în templul pă- durii, nu exclusiv spre doborârea arborilor trebue îndreptată, ci și spre creșterea și îngrijirea lor. A ameliora pădurile existente, a le crea din mâna sa acolo unde lipsesc, a le pune în măsură să îndeplinească marele rol ce au de îndeplinit în natură din punctnl de vedere climateric, hidrologic și igienic și a ne da în timp de pace lemnul necesar la numeroase nevoi și îndeletniciri, iar în timp de războiu ele- mentele de glorie,—perpetuându-le și ameliorându-le pentru a le transmite ast-fel urmașilor, lată menirea silvicultorului, pentru care s’a pregătit, împins «ie pasiunea șix cultul pădurii. Nevoile timpului reclamă însă să se facă abstracțiune de toate acestea, și să fie numai exploatator. Dacă este bine această activitate unilaterală, generatiunile viitoare ne vor judecă la timpul lor, când Ie vom transmite patri- moniul, mai secătuit de cât cum l-am primit. Pentru a ni se ușura situatiunea fată de responsabilitatea ce avem, se impune, să împăcăm neapărat, aceste două cerințe: 1) îngrijirea științifică a pădurilor, pentru a putea da maxi- mul de utilitate fizică ce li se poate cere și 2) Exploatarea lor pentru a da maximul de utilitatea a materiei lemnoase. Cu alte cuvinte să se împace partea științifică cu cea practică, pentru ca pădurile să prospereze, să dea tot ce se re- clamă de la ele, dar și silvicultorii să nu fie abătuti de la me- nirea lor. Această chestiune prezintând multă importantă, la rezolvarea ei ar trebui să concureze cât mai mul|i, ba chiar lojii colegii, fără deosebire de grade și atribufiuni. Ași provoca chiar un referendum, ca fie-care să-și spună părerile și să dea solujiunile. Dacă această se împărtășește și de altii, îi rog a-mi trimele propunerile, pentruca, văzându-le, să formulăm solujiunile cele mai nimerite pentru binele pădurilor, al Corpului silvic și al tării. Aurel Dumitrescu Inginer Inspector Silvic 38 Revista Pădurilor AL 35-lea CONGRES AL INGINERILOR SILVICI ȚINUT LA CHIȘINAU Ziua I. 27 Septembrie — In vederea congresului inginerilor silvici au sosit în localitate peste 150 de ingineri din toate unghiurile tării mulți din ei cu soliile. In gară congresiștii au fost primiti de d. Pântea, primarul orașului, care le a urat bun sosit. D. N. Gh. Popovici a răspuns în numele inginerilor silvici După încartiruirea în oraș, congresiștii au vizitat muzeul de istorie națională. Ziua II. 28 Sept. Sosirea generalului Berthelot Cu trenul de dimineață, a sosii în Chișinău generalul francez Berthelot, unul dintre apărătorii neamului nostru în vre- murile cele mai critice ale răsboiului de întregire a țărei. Trimis în fruntea misiunei franceze ca să ajute cu sfatul și experiența sa la reorganizarea armatelor noastre retrase în Moldova, generalul Berthelot a desvoltat o muncă uriașă pentru a face dintr’o armată decimată de răshoi, de boală și de lipsuri, o armată nouă, în stare să oprească năvala lui Mackensen. Și când puhoiul german năvăli Ia Mărășești și Oiluz, întâlni în fața sa, o oștire pregătită nu numai sufletește să reziste și să înfrângă, ci înzestrată cu materialul, organizarea și știința necesară Iar mai târziu când armatele franceze dela Salonic porniră spre Dunăre să se unească cu armatele noastre din Moldova pentru a colabora la Victoria cea mare, în fruntea celor dintâi trupe care au trecut bătrânul Istru, se găsea generalul Berthelot. Stând în mijlocul nostru și învățând să ne cunoască în clipe tragice, când energiile națiunei dădeau suprema lor sforțare, ge- neralul Berthelot a învățat să ne și iubească. Cetățean al României și împroprietărit, ca recompensă na- țională, în una din cele mai frumoase regiuni ale Transilvaniei, vine pentru prima dată în capitala Basarabiei pentru a ne cunoaște Revista Pădurilor 39 a noi acasă. Primirea ce i s’a făcui în gară, de călre autori- tățile civile și militare și mai ales de popula|ie, care a fost de ■un entuziasm neînlrecut, a mișcat adânc pe eroul Franței și al României. In onoarea sa s’au arborat drapele și s’au făcut recepții demne de un astfel de distins amic al românizmului. Ca fost elev al școalei de ape și păduri dela Nancy a ținui să ia parte la acest congres silvic. D. general Berthelot, este însoții de d-nii miniștri Al. Cons- lantinescu și Inculeț, precum și de toți deputății și senatorii Basarabiei. In gară s’a pregătit o frumoasă primire generalului Berthelot. D. primar Pântea a urat bun venit și a prezentat tradiționala pâine și sare. Te-deum-ul dela Catedrala După recepția din gară, întreg cortegiul, în frunte cu d-nii miniștri Al. Constantinescu, Ion Încuie) și generalul Beilhelot, s’a îndreptat spre Catedrală, unde s’a oficiat de către episcopul Curie și întreg clerul, un Te-Deum în memoria inginerilor silvici foști ofițeri și morți în război. După Te-Deum a vorbii episcopul Curie, urând spor Ia lucru congresului silvic. D. Al. Constantinescu, mulțumește episcopului Curie pentru cuvintele frumoase adresate congresului și apoteozează prezența generalului Berthelot la acest congres. D. General Berthelot, mulțumește pentru atențiunea ce i se dă și urează prosperitate României. In curtea Catedralei, unde armata și publicul făceau careu, vorbește d. general Popovici, comandantul militar al Basarabiei, prezintând armatei pe marele general francez. Apoi după ce aduce omagii M. S. Rege’ui și face cunoscut prezența în Chi- șinău a corpului inginerilor silvici, veniți pentru congres, trece în revistă trupele. In aceiași zi la ora 4 p. m. a avut Ioc în sala Eparhială, deschiderea congresului inginerilor silvici, sub președinția d-lui Ministru de Domenii Al. Constantinescu. Au luat parte d-l General Berthelot, d-l ministru Constan- tinescu, d-I Inculeț, Ministrul Basarabiei, General Popovici, Co- 40 Revista Pădurilor mandantul Militar al Basarabiei, I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie al Chișinăului și Hotinului, Husărescu Inspector General de Si- guranța, Oprea Prefectul Politiei, etc., precum și un număr de aproape 150 ingineri silvici parte din ei cu soliile, din toate unghiurile tarei. La sosirea d-lui General Berthelot și a miniștrilor, asistenta isbucnește în aplauze entuziaste și în strigăte de „Vive la France", Primul ia cuvântul d l ministru Constantinescu, care vor- bește astfel adunărei : Domnilor, Cu înaltă satisfacție sufletească am pășit pragul Adunării Dvs, de azi și cu vie mulțumire văd pe silvicultorii din toate unghiurile țării și din toată erarchia corpului silvic, întruniți la o- laltă în acest Congres, împrejurul aceleiaș idei, sau mai bine zis, legați prin acel aș simțământ înalt și generos: dragostea pentru Pădure. Numai un asemenea resort sufletesc, numai un asemenea sentiment, —păstrat și apoi desvoltat de Dvs, zi cu zi, ani de ani, printr’o activitate continuă — cu puterea lăuntrică a lui, îmi lă- mărește și taina preocupărilor Dvs. de azi și în acelaș timp, arată că pentru Dvs, munca zilelor de Congres este un apostolat, ca și îndeletnicirea zilnică a fie căruia dintre Dvs, în cercul compe- tinții sale administrative, precum și că activitatea Dvs, nu are în ea nimic din biurocrația mecanică, rece sau automată, ci isvorește din adâncul neclintitei dragoste '.pentru podoabele naturii, ridi- cându-se apoi până la înălțimea unei misiuni naționale și morale în acelaș timp. Aceiași chemare tainică pentru păstrarea mândrelor bogății ale pădurilor, v’a adunat și azi în Congres, de la cele patru hotare,, ale țării și sunt mândru că mi-ați dat prilejul acestei bucurii sufletești, pentru care vă aduc expresiunea îndemnurilor mele, cele mai călduroase. De altfel regăsesc, Domnilor, în acelaș timp, în mijlocul Dvs, pe colaboratorii mei cei harnici și simt atunci că salutul și îndemnul meu, regăsește aceleași inimi și aceleași minți pregătite pentru înfăpturea binelui obștesc, în această ramură, așa cum le-am cunoscut în activitatea îndelungată ce am consacrat acestei mândre- bogății a țării noastre și harnicilor ei străjuitori și frați. Revista Pădurilor 41 Când vitejia ostașilor noștri și înțelepciunea conducătorilor Hor și ai țării, ne-a adus isbânda asupra vrăjmașului și cu ea întruparea visului nostru de veacuri, în hotarele neclintite ale Ro- mâniei Mari, — providența ne-a adus în acele hotare și pe tova- rășul de suferință, pe mângâetorul durerilor fraților noștri de dincolo, întregindu-ne și codrii. De la un capăt la altul al țări', s’a ridicat atunci un singur freamăt de bucurie, și, pădure de pădure s’au înfrățit și legat laolaltă, în sânul Patriei mândre. Din ziua aceia, mi-a răsărit în minte și în suflet, o nebănuită grijă, grijă de frate, grijă de părinte: grija pădurilor și a pă- durarilor noștrii. Și cu colaborarea neprețuită a Dvs, am desprins atunci prin- tr’un studiu amănunțit, dar mai ales luminat de dragostea ne- clintită pentru această podoabă și bogăție a națiunii—, am des- prins, zic, din grija de frate pentru păduri, îndrumarea ce tre- buește dată pentru folosința cât mai înțeleaptă a acestei bogății, precum și pentru nesfârșita ei păstrate. Am înțeles atunci că cea dintâiu nevoie era ca cei ce își vor închina munca lor pentru pădure, să învețe de la primele începuturi, taina științei silvice, așa cum civilizația și propășirea veacului și timpurilor în care trăim, cereau imperios de la noi, — iar în acel aș timp, să se insufle în inima viitorilor străjeri și frați ai pădurilor, nu numai știința organică a ei, dar și drago- stea pentru ea, căci dacă silvicultura este o știință, ea este în acelaș timp și o artă, care cere suflet și inimă pentru ea. Din acest simțământ am plănuit și am realizat organizarea în vățământului sil vie. Dar silvicultorul eșit de pe băncile școalei, cu știința limpede și cu dragostea caldă pentru Pădure, trebuia să-și găsească că- rarea activității lui limpede și existența sa stabilă și asigurată, astfel ca să se poată consacra definitiv și neturburat obiectului integral al preocupărilor sale: Pădurea. Pentru acest scop, am alcătuit noua organizare a Corpului silvic, unitară de la un capăt la altul al țării, care aduce astfel noua și neprețuită contribuție la solicitudinea ce am arătat tot- dauna pădurilor și țării și tovarășilor ei. Dar Domnilor, opera nu era complectă. Pădurea, acest organism viu, — și puțini sunt Domnilor, aceia 42 Revista Pădurilor cari cunosc cât de intim, de adânc și de nebânuit este strecurată- ea in satisfacerea tuturor nevoilor și bucuriilor din viața noastră de toate zilele — Pădurea zic, era îrnbucățită de regimul juridic a legilor sub care trăia, se desvolta și producea, cea ce dădea, naștere la multe conflicte dăunătoare și ei și economiei generale a țării, ca consecință, precum știm, a trecutului odios sfărâmat de înfăptuirea Unirii. De aceia am căutat a încorona această operă a mea și a-mi ușura în acelaș timp și grija ce aveam, procedând la Unificarea Legislației silvice. Domnilor, concursul pe care cu toții mi Vați dat pentru în- făptuirea acestei însemnate opere, mi-a fost scump și Fam apre- ciat totdeauna. Iar astăzi, găsindu-vă pe toți adunați pentru complectarea și îndeaproape studierea chestiunilor complinitoare silvice, vă aduc salutul meu de mulțumire pentru colaborarea Dvs, întru desăvâr- șirea operei comune. Știindu-vă deci, adunați aici pentru a merge mai departe pe drumul propășirei și realizărilor silvice, am venit în mijlocul Dvs, pentru a vă asigura încodată că găsiți în mine acelaș ne- clintit prieten și frate al Pădurii. Alături de mine, a venit și ilustrul soldat al Franței, Ge- neralul Berthelot, spre a vă aduce salutul său. Astăzi, când România Mare, pășește la înfăptuirea operei de indisolubilă legătură națională, prin soluționarea vitalelor probleme silvice, când Congresul silvicultorilor își aduce nepre- țuitul său prinos de muncă Patriei, pentru care oștile noastre și dragostea aliaților și-au închinat zile întregi și nopți întregi de grije și de sacrificii, salutul bravului General Berthelot, este o consfințire neprețuită precum și un frățesc indemn, pentru care îi aduc viile mele mulțumiri. Astfel fiind Domnilor, doresc ca preocupările Dvs, însuflețite de dragostea pentru bogățiile și podoabele țării, să găsesc cea mai prielnică îndrumare și înfăptuire, iar munca Dvs. să fie cu rodul însutit, pentru binele șijpropășirea sfintei noastre Patrii. Căci să nu uităm Domnilor, că cel ce a fost leagăn al co- pilăriei poporului nostru, este Codrul. Iar când națiunea română încă plăpândă, era amenințată de puhoaie vrăjmașe și cutropi- toare, să nu uităm că tot Codrul i-a fost adăpost și reazim și Revista Pădurilor 43 iot el i-a călăuzit, cel dintâiu, pașii de al ung ul izvoarelor și în răcoarea văilor. Clătinarea Codrului, la aripa vântului, în înaltul văzduhului a legănat visul de veacuri al Românului, iar freamătul stejarilor și murmurul izvoarelor au îngânat, cu el, tot suspinul durerilor și al doinilor lui. — In toiul luptelor si al frământărilor, când dușmanii țării din afară sau din năuntru, se năpusteau în nă- dejdea că vor sugruma nația Română, — la chemarea străbună a buciumelor, la zăngănitul armelor și la strigătul vitejilor,— Codrul se lupta alături cu nația română împotriva vrăjmașului: el era adăpost și vizuine nepătrunsă, era pavăză, era paloș ucigător, era mreajă, era pentru dușman furcă de spânzurătoare și chiar lo de mormânt. Iar când, în liniștea vremilor, sub seninul cerului, porneau voinicii călare, frământați de obida împrejurărilor sau a dorurilor rn umbra stejarilor, prin tăria codrilor, glasul tainic și adierea lină a freamătului le mângâia sufletul, le potolea para din inimă și le liniștea mintea . . . Să știm astfel, Domnilor, să fim recunoscători Codrului care ne-a crescut ființa, care ne-a ajutat la grea cumpănă și ne-a bu- curat la izbândă. Prin munca rodnică a Dvs, din aceste zile, veți aduce un nou prinos de închinare Codrului, și mă simt fericit că nu nu- mai că tiați uitat nîci odată, dar tot dauna ați pornit la muncă cu lozinca sfântă care este și a mea „Codru-i frate cu Românul." Cuvântarea d-lui Ministru Inculeț. Doamnelor și Domnilor, Cu adâncă emotiune salut congresul Domniilor-Voastre, salut prezenta fraților de la Nistru până la Tisa care încă odată dovedesc realizarea aspiratiunilor noastre seculare. Miaduc aminte că în toamna anului 1917, aci în sala aceasta, a fost proclamată autonomia Basarabiei și a fost pro* clamată într’un ceas bun, fiindcă nu a mai trecut multă vreme și congresele Românilor de pretutindeni a devenit un eveniment aproape obișnuit. Dacă însă, Domnilor, avem bucuria aceasta, suntem fericiti cu fofii» că avem ocaziunea să aducem prinosul nostru de re- cunoștință și de adâncă mulțumire aliatilor noștri și în deosebi 44 Revista Pădurilor Franjei, al cărui ilustru reprezentant se află astăzi în mijlocul' nostru. (Aplauze prelungite). Profit de această ocaziune, ca încă și încă odată, să a- ducem noi, Românii dintre Prut și Nistru mulțumirile noastre armatei române (aplauze frenetice) care a răspuns la chemarea noastră și ne-a pus pe noi românii stăpâni în țara noastră stră- moșească. Odată intrafi în sânul României Mari, noi ceștia de aici, am prins a gândi ca să păstrăm bogățiile strămoșești și între altele am aflat, că o mare bogăție a noastră națională, pădurile, se află într’o stare dezastruasă. Pe când știinfa spune, că în mod normal trebue să fie 25 °/o din suprafața țârei acoperită de păduri, la noi de abia 8 — 8% din suprafață este acoperită de această podoabă a lui D-zeu și atunci ne-am gândit că această moștenire strămoșească s’o luam pe seama statului, fiindcă am crezut că numai statul va fi acela care va șii și pe care îl va durea inima, ca să păstreze acest avut strămoșesc. Aci țin să aduc mulțumirile noastre d-lui Ministru Con- stantinescu, care în toate împrejurările și mai ales în împreju- rarea aceasta, când a trebuit să întărim articolul din lege, ca să putem să luăm păduri pe seama stalului, prin constituție, ne-a dat cel mai binevoitor și cel mai cald ajutor. (Aplauze prelungite). Iată dar că acum, pădurile, fără nici o excepție, se află pe seama statului și în mâna D-v a inginerilor silvici stă, ca să renască pădurea, această bogăție a tarei noastre și încetul cu încetul să ajungem la cele 25% normale. Cu covingerea, că inginerii silvici după cum și-au făcut datoria și pe front și pretutindeni și o vor face și aci, pe te- renul desvoltărei pădurilor din Basarabia, vă zic: Bine-a|< venit în capitala Basarabiei și D-zeu să vă ajute în munca Domniilor Voastre. (Aplauze prelungite și îndelung repetate). Cuvântarea I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie: Domnule General, Domnilor Miniștri, Domnilor Ingineri Silvici și Onorată Adunare,. Ca Arhiepiscop al Chișinăului, mă bucur că D-v ati sosit în eparhia mea pentruca să discutat! chestiunile care privesc pă- Revista Pădurilor 45 durile noastre din Basarabia. Din istorie am auzit, că au fost păduri mari în (inului Tighinei, Orheiului, despre care se povestea în totdeauna, ca despre niște păduri unde nu a pătruns nici- odată piciorul omenesc, dar astăzi, când plecăm în vizită ca- nonică, vedem ca codrii aceia nu mai există și de aceia provincia noastră a perdut mult din frumusețea ei de odinioară. Ne bucurăm cu toți că ați luat pădurile din mâini nesigure și care nu se prea îngrijeau de ele și credem că de acum vom avea lemne și orășenii și sătenii. Tot așa nădăjduesc că veți lua măsuri, ca pădurile să se înmulțească și să avem cu toții lemne, cum aveam în trecut. Suntem convinși că mințile D-v luminate, știința D-v și experiența D-v, vă vor face să puteți veni în ajutorul Basarabiei și dacă nu veți putea să faceți ca înainte, să întoarceți codrii din ținutul Tighinei și Orheiului, cel puțin cele care sunt acuma, să le păstrați, ca ele să crească și să înfrumusețeze provincia noastră. Cu aceste cuvinte, ca un român plin de dragoste către țara noastră întreagă și către provincia mea în special, salut sosirea D-v în mijlocul nostru și binecuvintez acest al 35 cont greș în Basarabia, ca el să lucreze cu mult spor și cu mul- folos pentru țara noastră și pentru pădurile noastre. Bine-ați venit în mijlocul nostru. (Aplauze). D-l Aurel Eliescu vice președintele Soc. Progresul Silvic, citește darea de seamă a activităței societăței pe anul expirat. Iubiți Colegi, După 36 de ani de existență, societatea „Progresul Silvic" descinde astăzi, pentru prima oară, în Chișinău Capitala Basa- rabiei; Venim astăzi pentru prima oară, în această parte de Țară, scumpă parte din trupul nostru, care ne fusese ruptă la 1812. Pentru norocul nostru, acelor din generația de acum și cari în tinerețe, am aspirat după unitatea Națională, ne-a fost dat să ținem congresele noastre la Cluj, Cernăuți și acum la Chi- șinău; să consfințim ast-fel prin activitatea noastră culturală și economică, Unitatea politică datorită sacrificiilor Țărei și virtu- ților soldatului Român. Anul ce a expirat a fost unul din cei mai norocoși pentru societatea noastră, activitatea noastră s’a desfășurat în toate direc- 46 Revista Pădurilor țiunile, iar rezultatele obținute ne dau dreptul să credem că viitorul va încorona cu succes deplin sforțările noastre. Și-acum să enumerăm câte-va din momentele deosebite ale âctivităfci noastre. La 27 Aprilie 1923, în localul societă|ei Politechnice din București, Colegul nostru Inginer Șef Oh. Agapie a desvoltat o foarte importantă conferință : Reforma Agrară și problema Agro-Silvică care a interesat pe loji specialiști; conferința s’a pu* blicat și în Revista Pădurilor. Anul acesta, din inițiativa mai multor membri ai societăței, în toată Țara, s’a dat o deosebită atenție sărbătoarei „Sădirea Arborilor". Asemenea sărbători sunt menite să răspândească dragostea de Pădure și să mărească în genere grija ce trebue să purtăm arborilor. Sărbările de acest fel conslituesc mijlocul cel mai sigur pentru a se vulgariza cultul Pădurilor. Tot în acest scop s’au scris articole de specialitate; iar în gazetele colidiane s’au publicat diferite articole de propagandă și vulgarizare pentru a se menține viu interesul publicului cu chestiunile pădurești. Două manifestafiuni de dragoste și admiratiune care onorează de opotrivă pe sărbătoriti ca și pe cei ce o sărbătoreau. Societatea noastră a tinut ca în mod public să aducă pri- nosul său de admiratiune pentru Colegul Marin Drăcea. Dânsul, cel dinlăiu dintre Români, a reușit să obțină titlul de doctor în știin|ele Silvice de Ia Facultatea din Miinchen. Domnul Drăcea, cu o muncă dintre cele mai stăruitoare a reușit să acumuleze întreg capitalul științific referitor la cultura Pădurilor. Și, modest ca to|i oamenii de merit, a venit să pună la dispozi|iunea Statului Român acest capital. Iar Societatea, mândră de meritele acestui Coleg, a tinut să-l sărbătorească și este fericită să constate că la această sărbătoare s’au unit și technicianii și intelectualii Țărei. Un gest nobil și care înaltă pe Inginerii care l’au făcut este sărbătorirea Inginerului Elie Radu. Patru zeci și cinci de ani de muncă cinstită, pricepută și rodnică fac din Elie Radu una din personalitățile cele mai din* stinse ale Corpului de Ingineri Români. Societatea noastră a fost fericită să ocupe locul de cinste pe cere colegii Ingineri din Revista Pădurilor 47 Corpul technic, l’au oferit „Progresului Silvic" la această serbare. De altmintreli legăturile noastre cu Asociafiunea generală a Inginerilor Români devin din ce în ce mai strânse și mai Cordiale. Când Corpul Ingineresc, atins de criza acută prin care trece |ara, a crezul că este timpul să ia o atitudine, s’a adresat și Colegilor Ingineri Silvici.. La 27 și 28 Aprilie 1923 Inginerii Silvici au fost covoca|i în adunarea generală extraordinară; și după ce au fixat linia de conduită ce era de urmat, au mers la adunarea generală con- vocată de Asociatiunea Generală a Inginerilor Români. Matu- ritatea, Obiectivitatea și Urbanitatea cu care Colegii noștri au discutat chestiunile iritante ce se desbăteau, au impresionat mult și au determenat soluțiuni demne și de situatiunca excep- țională a Inginerilor și conforme cu interesele superioare ale Statului Român. Printre solu|iunile admise, „Progresul Silvic" fericit să constate că lechnicianii Români, după ce au constatat aceleași studii și aceleași îndatoriri la Inginerii Silvici ca la toți ceilalți Ingineri din Corpul technic, au reclamat egala îndreptățire și prerogative pentru Inginerii Silvici ca și pentru Inginerii din alte ramuri. Această recunoaștere colegială va holărâ, credem noi, egalizarea regimului la care trebuesc supuși to|i membri Corpului technic. Tot ca dovadă de strânsă colegialitate, Inginerii Silvici au fost învitati în mod special la Congresele Generale ale A. G. I. R. Societatea noastră a fost reprezentată în mod special iar colegi de-ai noștri au participat ca referenti la chestiuni din cele mai importante. Așa în Octombrie 1922 la Temișoara colegi de ai noșlrii au referit asupra chestiunilor următoare: Istoricul și importanta Pădurilor de: G. P. Antonescu îmbunătățirea regimului apelor prin lucrările de stingerea toren|ilor și de împă- durirea bazinelor lor de receptiune.........Petre Antonescu îmbunătățirea regimului Apelor prin lucrări de stingerea ravenelor (răpilor) și ■48 Revista Pădurilor împădurirea bazinelor lor de recepjiune . . Victor Precup Intervenea Statului în gestiunea pă- durilor particulare........................M. P. Florescu Necesitatea limitărei lemnului ca com- bustibil........................... M. P. Florescu Sporirea producției forestiere și în special a lemnului de lucru................M. P. Florescu Auul acesta la congresul Inginerilor ce trebue să se |ină Ia Cernăuți se vor discuta următoarele cestiuni: 1) Vijiile și defectele lemnelor în raport cu întrebuințarea lor industrială. 2. Mijloacele de conservarea lemnului. 3. Transportul lemnelor pe apă și uscat. 5. Politica noastră vamală din ultimul timp și mișcarea Comerțului exterior în ce privește importul și exportul lemnelor. Dealmintrelea discutarea în comun a chestiunilor de spe- cialitate silvică în raport cu technica generală este asigurată printr’un organ special. In sânul asociatiunei generale a Inginerilor Români s’a format o sec|iune speciala silvică pusă sub direcțiunea harni- cului și savantului nostru coleg Domnul Consilier Silvic Petre Antonescu ; această secțiune este asigurată de o muncă rodnică, Rezultatele deja obținute sunt din cele mai meritorii: Colegii noștri Domnii M. P. Florescu, Pap, G. P. Antonescu și Andrei lonescu au prezintat comunicări dintre cele mai im- portante. Aceste comunicări s’au tipărit într’un număr special al revistei Pădurilor. Revista noastră care este în al 35-lea an de existentă a întreținut acelaș spirit de solidaritate și muncă printre membri societătei noastre. Suntem cu fotii datori să aducem mulțumiri Comitetului de redacfre; nu mă pot opri de a semnala atențiunea D-voastră, în mod special pe Domnul P. Antonescu Prezidentul acestui Comitet și pe D 1 M. P. Florescu secretarul acestui Comitet. O revistă care să apară lunar și în mod regulat cere o muncă dintre cele mai aprige. Și mulțumind în mod special D ior Antonescu și Florescu ne îndeplinim o adevărată îndatorire. Dar nu numai munca intelectuală este necesară pentru întreținerea regulată a unei reviste; în vremurile grele prin care Revista Pădurilor 49 trecem, greutățile materiale sunt foarte mari. Reviste și ziare dispar sub povara greutăților materiale. Și dacă astăzi suntem ferici(i că revista noastră poate să ducă mai departe lupta pentru apărarea pădurei, aceasta o datorim în mare parte D-lui Preșe- dinte care i-a acordat o largă subventiune. Anul trecut la Congresul dela Cernăuți, am trimes o adresă prin care explicam motivele care mă împedecau sa viu la acel Congres. Aceste motive constituiau o imputare ce aduceam Presi- dentului nostru. Anul acesta sunt fericit să retrag toate cuvintele de nemulțumire și să-l rog ca împreună cu mine și în mod excep- țional, să ne arătăm recunoștința către Președintele nostru. Grație concursului și moral și material ce ne-a dat, socie- tatea noastră și-a asigurat în veci existența. In afară de subvenția pentru gazetă D-l Președinte a donat 3 000.000 pentru Con- strucția Palatului societății noastre și 2 milioane pentru construcția secțiunei Forestiere din Institutul Politehnic. Cu aceste sume putem spera să avem cele două clădiri atât de necesare existenței noastre. „Progresul Silvic" pe lângă adăpost va avea și camere la dispoziție fie pentru colegii din provincie, fie pentru copii colegilor care vor urma învăță- mântul Silvic. Inaugurarea Palatului nostru pe care am dori-o cât mai apropiată va constitui de sigur evenimentul cel mai fericit din viața „Progresului silvic". Deasemenea construcțiunea la Politehnică a clădirei pro- ectate ne face să sperăm că învățământul nostru Forestier se va bucura în curând de tot ce este necesar pentru a fi cât se poate mai complect. Și toate aceste realizări și toate aceste aspirațiuni le da- torim D-lui Alexandru Constantinescu, Ministrul Pădurilor și președinte al societăței noastre. Actele expuse până aci for- mează un tablou admirabil represintând activitatea personală a D-lui Ministru în folosul societăței noastre și pentru care îi suntem etern recunoscători. Și lotuși tabloul nu este complect. Domnul Ministru a dat societăței noastre mai mult de cât toate milioanele ; i-a dat dovadă publică și indiscutabilă nu nu- mai de dragostea dar și de considerațiunea ce-o are pentru so- 4 50 Revista Pădurilor cietatea „Progresul Silvic*. De la începutul ei, societatea noa- stră a reclamat organizarea Corpului și organizarea învățămân- tului Silvic. Aceste două mari cerințe au devenit o realii te. Cele două legi au fost votate. Desigur că în cestiuni atât de importante ideile conducătoare pot să se deosebească. Cu cât convingerile sunt mai puternice, cu atât conflictul este mai violent. In corpurile legiuitoare s’a ivit conflictul. Domnul Ministru a știut să i rezolve grație unei îndelungate experențe. Cu această ocaziune D-sa mărturisit în fața Țării că proectele pe care le susținea nu era, decât realizarea în prac- tică a desideratelor des repetate emise de „Progresul Silvic". Acest Omagiu public adus societăței noastre, într’un mo- ment solemn, constitue pentru societatea noaslră cea mai mare avuție. Țara întreagă, prin glasul Ministrului a recunoscut grija și priceperea cu care societatea noastre cercetează problemele Pădurești. Pentru ceia ce a făcut până acum vom. păstra Domnului Ministru o vejnică recunoștiință. Și cred că sunt expresiunea a D-voastră a tuturor rugând pe D zeu să-i dea vieață lungă și putere ca să desăvârșască opera începută spre binele Pădurei și al Țârei. După atâta înviorare și speranță de viitor, cu inima îndu- rerată trebue să vă anunț că în cursul anului trecut au plecat dintre noi următorii Ingineri Silvici. Victor Beghenau, Inginer Inspector Silvic, pensionar și fost maestru de Vânătoare al M. S. Regelui Ferdinand I. Mladin Rancu, Inginer Inspector Silvic dela Șebeșul Săsesc.. Virgiliu Beraru, Inginer Inspector Silvic dela Lipova. /. C. Elefterescu, Inginer Inspector Silvic pensionar, și mem- bru fondator al societăței noastre. Vasile Bălăceanu, Inginer Silvic. Societatea noastră a ținut să-și facă ultima datorie; a fost represintată la moartea fiecărui dintre colegii noștri decedați și printr’un represintant s’a împlinit această tristă datorie. Aci ar trebui să închei. Prezența Generalului Berthelot, mă face să adaog câte va cuvinte. Este o mare cinste pentru societatea noastră că ilustrul. Revista Pădurilor 51 General vine să înalțe cu prezența Sa, lucrările Congresului nostru. Șeful misiunei Militare cu concursul căruia s’a desăvârșit opera de refacere a armiei Române nu poate să fie de cât bine venit în mijlocul ori cărei societăți Românești. De aceia în numele societăței noastre spui Domnului Ge- neral : Bine ai venit „Progresul Silvic" este fericit că poate astă*zi să salute pe Generalul care întrupează Generozitatea, Cavalerismul și Curajul francez. „Progresul Silvic" fericit de presența Domnului General Berthelot salută Franța Mare și generoasă. Și în elanul său de admirațiune, privind pe General și gândind la Franța iubită, Sa- lută pe General strigând „Trăiască Franța". Apoi, adresându-se generalului Berthelot, adaogă in franțuzește: Prezența în mijlocul nostru a ilustrului reprezentant al Franței, generalul Berthelot, mă face să adaog câteva cuminte Șeful misiunei militare franceze, cu concursul căruia s’a desăvârșit opera de refacere a armatei române, nu poate decât să fie binevenit în mijlocul oricărei societăți românești. „Progresul Silvic" este fericit că poate să salute Franța în persoana marelui general și gândindu-se Ia Franța mare și generoasă, salută pe general, strigând: Trăiască Franța. Fără îndoială, după călduroasele cuvinte ale d-lui ministru, orice cuvânt este inutil, dar nu uitați, Domnule General, că Mi- niștrii care au vorbit, sunt consilierii Regelui Ferdinand, sunt miniștrii țărei și prin urmare sunt ținuți la rezerve, la reticențe, la care noi, simpli particulari nu suntem ținuți, astfel că putem să spunem noi, amici ai Franței dinainte de Marna, amici de tot- deauna, să-i spunem și să i arătăm toată recunoștiința și tot devotamentul nostru. Forestierii trăesc în general departe de lume și acolo în fundul pădurei, ei asistă în fiecare zi la procesul grandios și divin al elaborațiunei vieței. Acolo, inginerii silvici au conștiința, că nu vor putea uita niciodată, că Franța și-a vărsat până acuma de două ori sângele pentru România. Prima dată sub zidurile Sevastopolului, sub inspirațiunea lui Napoleon, când Franța și-a dat sângele pentru România, devenită în urmă Regatul României și a doua oară în războiul mondial și astăzi, la Chișinău. avem 52 Revista Pădurilor bucuria de a sărbători pe unul dintre fruntașii, care așa de mult au contribuit la crearea acestei Românii, după care am aspirat atâtea secole. Ei bine, Domnule General, noi care asistăm la aceasta elaborare a vie|ei, nu putem să uităm niciodată, că Franța nobilă și generoasă și-a dat de două ori sângele pentru noi și omul pădurilor se întreabă : De unde și pentru ce atâta dragoste a Fran|ei, de ce atâta solidaritate pentru cauza românească ? Pentrucă, prin desvoltarea fatală a legilor istorice, noi am fost timp de mai multe secole bulevardul deschis tutulor năvălirilor barbare, care se năpusteau pe aici ca să ajungă în occident, am fost zidul, citadela inexpugnabilă de care s’au lovit toate hoardele barbarilor năvălitori. Franja și a dat seama de pericolul pe care îl reprezenta curentul slav și germanic și a vrui ca noi să fim o cetate tare, de care să se isbească loviturile lor. Din acest interes comun, precum și din dragostea noastră pentru Franja și din dragostea Franței pentru noi, a isvorât cea mai strânsă legătură, căci este bazată pe interesul comun și prosperitatea uneia, face siguranța celeilalte. Cu această convingere, Domnule General, dați-mi voe, ca în numele colegilor mei și în numele meu personal, să salu- tăm în D-v simbolul acestei generozități franceze, care și-a vărsat sângele pentru civilizația omenească și într-o singura voce, în picioare, să strigăm: Trăiască Franța și Trăiască Ro- mânia, unită pentru*,totdeauna. (întreaga asistență aplaudă frenetic, în picioare). Cuvântarea d-lui N. G. Popovici, senator și profesor la Școala Politec- nică din București (secția silvică). Grand ei glorieux generat, Permeltez â une vieiile ecorce des Carpathes, de ces Car- pathes lesquelles, grâce â la France heroique el glorieuse, ne soni plus une brutale frontiere, mais ce qu’ils devait etre, l’epine dorsale de Ia race roumaine, permeltez â un veteran de la 57 eme promotion de voire grande el belle Ecole de Nancy, au doyen des forestiers roumains, de vous souhaiter la bien venue, au nom de tous Ies fagot de la grande Roumanie, de cetle grande Roumaniequi, en apreciabile mesure, est l’oeuvre de la sublime et genereuse France. Grand ami de notre chere patrie, soyez cerlain, que nous> Revista Pădurilor 53 Ies Roumains, nous oublierons jamais, nous ne savons pas ou- blier, lous ce que la France aimee el cherie a faif bien de fois pour la Roumanie. Nous ne pouvons pas oublier, le sang francais qui a coule pour la cause roumaine, grace auquel c’est realise notre reve seculaire el c’est accompli notre ideal național. Gr and et iIlustre General, Votre presence parmi nous, Ies forestiers roumains, est non seulement un grand honneur, mais aussi un bien grand bonheur, car nous trouvons l’heureuse occasion de vous mani- fester toute notre recconnaissance, amour et affection, auquelles vous avez tanf de droits. Mon General, Permettez, qu’en souvenir des grands Services, que vous avez rendu â notre chere patrie, par voire grand genie militaire, nous donnions le nom de „General Berthelot" au cantonement forestier de Furceni, lequel se trouve dans la zone des champs de glorieuses et victorieuses balailles de Mărășeșli. Vive la France sublime et glorieuse; Vive ie noble peuple francaise ;• Vive voire brave et victorieuse armee, dont vous eles un des grand et illustre chef. Trăiască marele și scumpul nostru prieten, generalul Ber- theloi. D-l Daniel Clain, Directorul școalei de Brigadieri Silvici Brănești, în numele Soc. Franche Conte și Belfort, aduce salutul congresului inginerilor silvici, urându-i sa justifice deviza : Vivat, crescat, floreat. Adresânduse d-Iui General Berthelot, în limba franceză, spune că România niciodată nu va uita datoria derecunoștiin|ă către nobilul și marele popor din apus, care în momentele cele mai critice ale exislen|ei noastre, ne-a dat sprijh ul său necondiționat și ne-a trimes pe cei mai buni fii ai săi, pentru reorganizarea noastră militară, iar bandele lui Mărăcine, care după spusa po- etului Ronsard, s-au dus să ajute Fran|a la nevoe vor fi tresărit în mormintele lor, când s’au simfit pe pământul nostru. Da|i-mi 54 Revista Pădurilor voe să-mi exprim recunoștința și admirațiunea pentru fiul glorios al marei |ări surori, care ne-a iubit, ne a susținut și ne-a ajutat să vedem înfăptuită unitatea noastră națională și care nu înce- tează nici astăzi de a ne trimete lumina strălucitoare a cul- turei sale. Trăiască Franța și generalul Berthelot. (Aplauze prelungite) Comitetul de Direcțiune al Sindicalului Industriașilor din Basarabia, conform deciziei sale dela 26 Septembrie a. c.» a delegat a lua parte la Congresul Inginerilor silvici din România pe reprezentantul acestui Sindicat, D-l Inginer Ion Ganifki care salută congresul atât în numele Sindicatului Industriașilor din Basarabia, cât și din partea Asociației Generale a Inginerilor cercul regional Chișinău, dorind isbândă corpului silvic român și realizarea dezideratelor cu privire''la problema forestieră a Basarabiei (aplauze). In fine D l Moșandrei, diplomat al școalei de ape și păduri dela Nancy, promoția 97 (1923) cel mai tânăr inginer silvic venit din Franța, rostește următoarele: Illustre general el tres cher concitoyen, Le Corps Technique des Sylviculteurs Roumains a confie aussi au plus jeune d’entre eux, Ia charge, el le grand honneur, d’interpreter leurs sentiments, d’exprimer leurs hommages â rillustre Fils de France, au grand A mi de la Roumanie. Commeni oublier i'immense delte de reconnaissance que nous ne pourrons jamais acquitter sans doute, ei que pourra egaler seulement la force des liens forges en lardenl foyer des malheurs de ia guerre. Nous n’avions pas encore l’âge de porler Ies armes, mais notre coeur saignait lorsque notre chere Patrie sous le talon de l’ennemi le plus brutal elait terrassee ei ecrasee. Comme dans ies Contes, vous etes venu, Prince Liberateur, et vous avez apporle l’espoir qui releve la vaillance qui vainc, l’elan qui emporie Ies plus diaboliques machines de l’ennemi. Voire nom est grave dans tous Ies coeurs roumains, inde- lebile, inseparable de la Victoire Naționale, de la grande Fa- milie reconslituee en son integrite, de Ia seconde Naissance -d’une race delivree enfin de tout lien de servitude honteuse. Nos Iraditiors populaires racontent l’histoire du Ban de Revista Pădurilor 55 Mărăcine, aîeul de voire poete Ronsard, venu aux temps loin • tains avec une bande de vaillant chevaliers des rives du Danube offrir leurs epees el leur sang au roi de France en des heures de grande angoisse. Ce beau geste vous 1’avez fail aussi. plus grand et plus large encore, el l’ombre du vieux Ban de Mără- cine a du tressaillir par dela Ia fombe en voyant que vous ren- diez si magnifiquement sacrifice pour sacrifice, devoument pour devoument â ses arriere-neveux. La France aussi en vous platani â la tete de la garnison de Strasbourg a rendu un eclatant hommage â celui qui lutta pour Ies legitimes revendications et Ies indispensables reprises. Permettez-nous â nous Ies plus jeunes des fils adoptifs de la science franțaises, car si nombre d’entre nous ne peuvent se rendre en France, c’est avec vos livres que nous etudions, c’est l’echo des lețons franțaises qui remplissent notre enseignement permettez-nous d’exprimer notre reconnaissance au grand Ami de la Roumanie, au Fils glorieux d’un Pays qui nous a aimes, soutenus, aides â realiser la pleine Victoire de notre Indepen- dance, et qui ne cesse de nous envoyer Ies rayons eblouissants de sa chaude lumiere. Vive le general Berthelot! D-l General Berthelot, în limba franceză : Domnilor, vă mul|umesc de tot ce a|i spus până acum pentru mine și pentru țara mea. Este adevărat, că după cum ne arată istoria, la diferite epoce, de câte ori a fost vorba de a lupta pentru civilizație, pentru adevăr și pentru dreptate tot- deauna câteva tari s’au găsit unite și luptând cot la cot. Printre acestea au fost totdeauna tara mea și tara D-v. care deși a avut așa de mult de suferit în timpul marelui răs- boi, și-a văzut realizat visul unităjei sale naționale. Astăzi, când mă găsesc în mijlocul D-v, îmi amintesc, ca și eu am fost silvicultor, am început școala de la Nancy, darîn urmă am părăsit-o și am luat cariera armelor. Cu toate astea, de atunci mi-a rămas în inimă dragostea și admirafiunea nai turei și deși nu pot contribui la înfrumusețarea ei, ca D-v, îm- place s’o admir și să uit ceasurile rele ale existentei. Vă urez ca lucrările D-v să fie încununate de cel mai deplin succes, pentru binele tarei și să-mi dati voe să strig : (în româ- nește) Trăiască România Mare 1 56 F ev Ista Pădurilor (Aplauze furtunoase, Ovatiuni) D-l Ministru Constantinescu, vorbește de datoria comitetului de a înscrie pe generalul Berthelot ca membru de onoare al asociației. înscrierea e primită cu ovajiuni. D. General Berthelot, mul|umeșle pentru cinstea făcută. D-l Ministru Constantinescu: Domnilor, După această ședință de deschidere a congresului, vă mul- țumesc tutulor, care ati binevoit sa asistati și cred că ziua de astăzi va rămâne în analele societăței noastre ca o zi festivă memorabilă, căci este cea dintâi reuniune a congresului nostru, în capitala acestei provincii a vechei Moldove, astăzi întregite și suntem cu atât mai fericiti, cu cât eri sărbătoream !a Iași și inauguram Expozi|iunea Agricolă și de Industrie casnică a Mol- dovei. Ziua de astăzi este cu atât mai frumoasă, cu cât ne-a fost dat să avem în mijlocul nostru pe Generalul Berthelot, care a tinut să aducă omagiul său și al Franței și fi|i siguri, ca primirea calda și frățească care i s-a făcui aici, o avem și noi, am avut o totdeauna când ne duceam în Franța. Căldura cu care ei ne îmbrățișează, căldura cu care îi îmbrățișăm, dovedesc nu numai origina noastră comună dar și dorința noastră comună, de a fi alaiuri cu ei în timp de pace, cum a fost și în iimp de răsboi. Să ne despăr|im astăzi, sub impresiunea frumoaselor mo- mente petrecute împreună și să-mi dafi voe să ridic ședința până mâine dimineață, când vom începe în mod efectiv lucrările practice ale congresului nostru. D-l M. P. Florescu, secretarul societăței, citește următoaiele scrisori și telegrame de adeziune: D-l ui Președinte al Congresului silvic Chișinău, Împrejurări independente de voin|a mea mă silesc de a nu lua parte Ia al IV-lea congres al inginerilor silvici din Chișinău. Regret din suflet că nu mă pot afla și de astă-dată în mi- jlocul camarazilor iubiti, totdeauna solidari când a fost vorba Revista Pădurilor 57 de vulgarizarea cunoștințelor technice silvice în interesul pro- pășirei economiei generale a tarii. Urez isbândă deplină congresiștilor în soluționarea impor- tantelor chestiuni dela ordinea zilei și salut în special pe colegii din Basarabia, cari luptă cu ardoare peniiu înbunătălirea condi- țiilor forestiere ale acestei provincii, care într’un elan sublim de patriolism a stat cea dintâi exemplul alipirei fără condiții la sânul Românei mari în veci nedespărțite. Să trăiască membrii celui de al IV congres forestier. Să trăiască D-l președinte al societăfei „Progresul silvic" D-l Alexandru Coistanlinescu, tovarășul și la bine și la rău ai pădurarilor săi, pe cari întotdeauna i-a ajutat în justele lor re- vendicări. Să trăiască distinsul nostru oaspete, marele general Ber- thelot care a contribuit la făurirea României Noui și a cărui prezenta în mijlocul congresiștilor, constituie un eveniment istoric și în același timp un imbold de înbărbătare în silința ce cu to|ii ne dăm pentru prosperitatea pădurilor tării. Petre Antonescu Inginer consilier silvic și profesor Ia școala politechnică Președintele comitetului de redacție al „Revistei Pădurilor". D-lui Inspector silvic Mișu Florescu, Cu trupul aici dar cu inima și gândul în mijlocul congre- siștilor adunati pentru unificarea sufletească și pentru ridicarea giului silvicultorului român doresc spor în ambele, vivat crescat, floreat progresul silvic Ing. silvic Comaniciu. D-lui președinte al societăți Progresul silvic. Chișinău, Refinut de interese de serviciu regret a nu putea lua parte la importantele desbateri ale congresului trimit veneratului președinte omagiele mele și ale silvicultorilor depe domeniile coroanei Mă- lini iar colegilor sa'utul nostru frățesc. Șef reg. Ing. insp. g-ral silvic Olimpiu Boiu. 58 Revista Pădurilor Domnule Președinte, împrejurările nefavorabile silindu-ne ca să nu putem lua parte la congresul Inginerilor Silvici ce anul acesta se |ine în Chișinău, cu toată inima și cugetul fiind acolo unde se desbat acum interesantele probleme silvice ale Țărei Românești, vă ru- găm să bine voiți a transmite tutulor colegilor salutările noastre cordiale, urându-le spor la muncă și deplin succes în aprobarea dezideratelor—spre binele Silviculturei Românești—ce se va lua. Bine-voiți vă rog Domnule Președinte, a primi asigurarea stimei ce vă păstrăm. X. K. Sculi tng. Inspector g-ral silvic București 27 Sept. 1925. Horia Lazăr Inginer Inspector silvic Stimate Domnule Președinte, Regretând că din cauza unei lungi și grele boli sunt silit pentru prima dată dela 1909 să lipsesc de la congresul nostru anual, respectos vă rog să luati cunoștință că sunt totuși în mi- jlocul D-v cu gândul și sufletul și port același interes pentru propășirea societăței și corpului nostru, urând deplin succes pentru realizarea scopului ce se urmărește în desbaterile pe care D-v la conduceți cu multă competință, dragoste și bună voință. V. N. Priboianu Inginer Șef Silvic Șeful Ocolului Silvic Lucicni Târgoviște 25 Septembrie 1925 D-lui președinte al congresului inginerilor silvici Chișinău. Reținut de nevode serviciului regretăm că nu putem lua parte la lucrările congresului dar suntem cu inima și sufletul în mijlocul camarazilor congresiști cărora le urăm spor la muncă aderând la moțiunile ce se vor lua fie în interesul promovării slințifice cât și mai ales înbunătățirea soartei materiale a corpului silvic cel mai oropsit dintre toate breslele organizate în sfat și Revista Pădurilor . 59) cari își așteaptă cu toată încrederea mântuirea numai prin d-v să trăiți d-Ie președinte, trăiască camarazii congresiști.— Ing. șef silvic Mihail Popescu. D-lui Miști Florescu secretarul congresului inginerilor silvici Chișinău. Cu ocazia sărbătoarei Ja Chișinău a aceluia care a înfăp- tuit legea de organizare a corpului silvic și a învățământului silvic rog să fi ți pe lângă dânsul interpretul sentimentelor mele de înaltă gratitudine și admirație dorind sănătate și putere de muncă ca să ne dea autonomia Casei Pădurilor și descentrali- zare — a ing. șef. silvic. Cksaktamari. D-lui președinte al congres, silvic Chișinău. Prima oara lipsesc dela congres reținui de interesele servi- ciului, doresc din toată inima spor lucrărilor congresului. Cu distinsă stimă, Mantea Ștefan inginer șef silvic. D-lui Președinte al congresului silvic Chișinău. După terminarea congresului d-v, duce{i-vă și în codrii ka- priane acolo Ștefan cel Mare a zidit un sfânt locaș cu mi- nunata poveste de vânătoare. Marelui oaspe pe care îl aveți în mijlocul d v. omagii și nețărmurita dragoste ori unde s’ar găsi. Inginer silvic Goga. Regret mult că sunt absent; urez confraților succes la opera frumoasă națională la care lucrati în prezent. Șef reg. silvice Coevari Congresului inginerilor silvici Chișinău Succes deplin desbaterile congresului.—Inginerii silvici. Oradia Mare 60 Revista Pădurilor 26 Septemvrie 1925. Rog primi fi și din partea mea cele mai vii și sincere urări de prosperitate. — Guguianu. La orele 5 jumătate, congresiștii s’au întrunit în fata Mitro- poliei, unde au fost fotografiati în grup. Seara a urmat un banchet, dat de Primăria Orașului, la Teatrul Popular. Banchetul dela Teatrul National dat de Primăria Ora- șului Chișinău, în onoarea Inginerilor Silvici Primăria orașului Chișinău sărbătorește pe d-nul ministru Al. Constantinescu și general Berlhelot, prtntr’un banchet dat în sala Teatrului National cu prilejul congresului inginerilor silvici. încă dela ora 8 p. m. sosesc domnii ingineri silvici, unii cu doamnele, șefii autorităților din Chișinău și un important număr de ofițeri superiori și inferiori. D l loan Costin, membru al comisiei Interimare a orașului îngrijește de primirea invitatilor. In marea sală a Teatrului National sunt aranjate șiraguri de mese, toate excelent aranjate. La ora 9 sosesc d-nii general Berlhelot, ministrul Agricul- turei Al. Constantinescu și Ion Inculef ministrul Basarabiei. Li s’a făcut o primire care nu poate isvorî de cât din inimă curată de români iubitori și respectoși de iot ce-i frumos între oameni. D-l Pâniea, Primarul Orașului, luând cel dintâi cuvântul vorbește astfel adunărei: Domnilor Miniștri, Domnilor Generali, Onorată Asistență. Primăria Orașului Chișinău, considerând că ziua de astăzi este una din cele mai mari sărbători ale acestui oraș, cu atât mai mare cu cât la această sărbătoare ia parte și d-l General Berthelot, dă această masă modestă aci, unde, la 27 Mart e 1916, s’a făcut unirea Basarabiei cu România. (Aplauze pr< lungite). Am ținut cu orice preț, ca această masă să fie tocmai în această sală, fiindcă la această masă au venit Românii din în- treaga Românie Mare, a venit întreaga suflare românească, pen- Kevista Pădurilor . fU truca să facă o a doua unire astăseară, unirea sufletească a tutulor Românilor (Aplauze prelungite și îndelung repetate). Avem în mijlocul nostru pe unul din cei mai bravi gene- rali ai armatei franceze, care a fost rândunica de mângăere a neamului românesc în vremurile triste. Acest brav general ve rămâne în sufletul Românului pentru totdeauna și orașul Chișinău astăzi este fericit că poate să-l sărbătorească, împreună cu Dv toți. Comuna Chișinău, ca să lege mai mult populațiunea acestui oraș și pe el noi, a hotărât ca strada Chievului, să se numească de aci inainte str. General Berthelot. (Aplauze frenetice). Dacă nu putem răsplăti munca tutulor, care și-au făcut datoria cel pu|in trebue să ne arătăm prin amintiri și atențiune recunoștința noastră. Asta este tot ce vă poate oferi deocamdată comuna Chișinău. (Aplauze). Suntem foarte măguliți, că Ia această masă pe care o oferă Primăria Comunei Chișinău, se găsesc oameni făcând parte din toate partidele politice și cu toate astea, au venit cu toții să sărbătorească pe reprezentantul marei și nobilei Frânte și cred că sunt în asentimentul tutulor, când mulțumesc tutulor acelor, care au uitat că fac politică și au venit să aducă omagii acelu, om, care merită tot respectul nostru. (Aplauze). Acum sa-mi dați voe, Domnilor, deși în mijlocul nostru este un ministru, care aparține unui partid, să vă mulțumesc fără de considerații politice, însă să-mi dați voe să vă vorbesc și despre acest ministru, care și-a făcut cu prisosință datoria de bun român. îmi amintesc, că după ce s’a făcut unirea Basarabiei cu România am venit și eu, în calitate de deputat, al Sfatului Țărei la lași. Aci am aflat că acei care declaraseră răsboiul, erau pe cale să fie arestați. M’am interesat și eu, mai ales că, tânăr, nu auzisem încă ca un ministru să fie arestat. Mi- am luat curajul și m’am dus la șeful guvernului actual și l’am întrebat: Ce înseamnă politica aceasta ? Căci noi, în Basarabia ne întrebăm că dacă aveți să fiți arestați, ce ne facem noi ? El mi-a răspuns: D-v stați liniștiți; chiar zilele acestea am avut o convorbire cu generalul Berthelot. Acesta era un semn, căci știți că d-1 Brătianu, dacă vor- bește foarte puțin lucrează foarte mult și puțin după aceia ar- 62 Revista Pădurilor mata româna a triumfat și a intrat în București. Lucruri de aceastea rămân pentru totdeauna în sufletul unui om, care s’a interesat de soarta acestei țări. Astăzi, când în mijlocul nostru se află Conu Alecu Con- stantinescu, trebue să recunoaștem cu toții că, în momentele cele mai grele, a avut curajul să pue chestiunea net și noi trebue să-i recunoaștem acest merit, căci atunci când era vorba să plece armata română din Iași, el a zis : sau armata rămâne în Iași, sau eu plec din guvern, iar când unii din miniștri își făceau bagajul și când invaziunea bolșevică covârșise lașul, D-l Alecu Constanlinescu zicea, că este destul o singură divizie ro- mânească, ca să termine cu întreaga armata rusă. (Aplauze furtunoase). Mai știm, Domnilor, că atunci când Basarabia se aflaînlr’o situațiune gravă, din punctul de vedere militar, fiind amenințată de armatele bolșevice, noi am cerut concursul armatei române că în guvernul de atunci erau miniștri cari, din considerente politice se opuneau la intraree armatelor române, d-l ministru Constanlinescu a zts: Armata română trebue să intre în Basa- rabia ; și armata a venit. De asemenea, în momentele când chestiunea încoronărei se ventila cu atâta greutate, știm că cuvântul hotărâtor l’a avut d-l Alecu Constanlinescu. De aceia, Domnilor, să-mi dați voe să ridic paharul meu în sănătatea acestui mare om de stat sl țârei românești, al acestui stâlp al tarei noastre și împreună cu D-v toți, să strigăm; să trăiască întru muți ani. (Alauze prelungite și repetate), Dacă putem astăzi sărbători Românii de la Nistru până la Tisa, dacă putem sărbători înalți oaspeți, oaspeți, care ne-au făcut cinstea de a lua parte Ia masa noastră, aceasta înseamnă că suntem un stal tare și în fruntea acestui stat, sta Regele Ferdinand. In aceste momente de fericire, să-mi dați voe să ridic pa- harul și sa slrig: Trăiască M, S. Regele tutulor Românilor. (Aplauze furtunoase și Îndelung repetate). Discursul d-lui ministru 1. Inculeț. D-l Ministru Inculeț spune în franțuzește : Revista Pădurilor 63 Domnule general, „Suntem toarte fericiti de a avea unul dintre cei mai iluștri fii ai Franței, aci, printre noi, în Basarabia, la 15 kl. de Nistru, frontiera orientală a marei Românii. Franța amica noastră dovedită odată mai mult, ne vorbește, prin prezența D-stră, de dragostea sa pentru noi. Fiți bine venit, iubite prieten 1 Dacă noi avem cinstea de a sărbători astăzi pe pământul lânt al Basarabiei, cuprinsă în limitele Statului Român, — este grație asemeni Aliatilor noștrii și mai ales Franței. Toată lumea cunoaște marele ajutor, frățesc și fără rezerve, pe care Franța l-a dat României, care a putut astfel a-și realiza aproape toate aspirațiile sale. Aș voi numai să reamintesc câteva amintiri, cari ne privesc pe noi Basarabenii. In 1917 marea revoluție Rusă răsturna regimul țarist, dar ea distrugea asemeni puterea Rusiei care, grație bolșevismului se ruină. Poporul nostru dintre Prut și Nistru înviea la o viață nouă. Basarabia rupând toate legăturile cu Rusia, se proclamă Republică Moldovenească independentă. Trebuia de organizat o armată proprie pentru a ne apăra țara noastră contra soldaților bolșevici cari, abandonând frontul român, fugând spre Rusia, trecând prin Basarabia, și devastau totul în drumul lor. Atunci d-stră, d-Ie general, ne-ați trimis câțiva ofițeri fran- cezi cari, având în fruntea lor pe generalul Vuillmin, ne-au ajutat a organiza câteva unități. Dar era imposibil de a menține încă un front mai mult timp : frontul Ruso-Român. Poporul Român a fost încercat de timpuri foarte grele. Trei sferturi din România a fost ocupată de boși (nemți'. Ce putem noi să facem ? Ce trebuia să facă mica republică a Moldovei ? Crezând în victoria definitiva a Aliaților noștri, în superiori- tatea Franței, reprezentantă sublimă a dreptului și dreptăței, - cel ce vă vorbește, în calitatea sa de președinte al republicei Moldovenești, pentru a modela pașii noștri după cei ai Franței, 04 Revista Pădurilor s’a prezentat la Iași, la un alt mare amic francez, d-1 Saint-Au- laire. — Ce i de făcut ? îmi răspunde el. Dar faceți unirea cât mai repede. Oricari ar fi circumstanțele, Franța va aproba tot- deauna unirea poporului Român. Unirea s’a făcut. Dar D-stră, dragi aliati, a fi fost nevoiji să plecati, a|i fost constrânși de a părăsi România, eșind prin aceasta Basarabie, și spunându ne la porțile Tighinei: „La revedere!" D-le general, se spune la noi: Alungă primăvara pe ferea- slră dar ea va veni pe poarta mare. D stră ati fost nevoi|i să plecati prin Tighina, mica fereas- tră a României umilite de altă dată,—și v’ati întors, după puțin timp, ca o adevărată primăvară, prin marea poartă a României Mari. Fiți bine venit, printre noi, drag prieten ! In aceste timpuri grele, în care echilibrul mondial încă nu-i restabilii, Fran|a îndrumată de oameni curagioși, ca d. Poin- caie, pe un drum bine determinat, probează lumei îniregi, că o politica fermă și regulată, bazată pe dreptate și justiție, va putea menține pacea atâi de dorită. Avem convingerea că Franța este și va rămâne mare și glorioasă. Ea va străluci vecinie, spre tiiumful întregei umanități. Și dacă Franja este puternică și mare, atunci și România va fi la fel. Istoria ne-o probează. Trăiască Franța ! Trăiască generalul Berthelot. D-I ministru Inculeț aduce apoi elogii d-lui ministru Con- stanlinescu ca unui mare, înțelept și bun român, care nici odată n’a șovăit când a fost vorba de viitorul și fericirea patriei. D-l Ministru Constantinescu : Este un privilegiu al vârstei, ca să mergi mai încet și să rămâi mai la urmă. Acest privilegiu îmi este dat mie astăzi, pentrucă mă consider printre D-v de sigur cel mai bătrân și fiind cel mai bătrân vorbesc cel din urmă, pentrucă letargia mea să se molipsească de entuziasmul celor care mă preced. Ați vorbit multi și pe toate coardele fie naționale sau fră- |ește, fie pline de recunoștiintă către marea Franță, al cărei ilu- Revista Pădurilor 65 stru reprezentant se găsește astăzi printre noi și pe care îl salu- tăm din adâncul sufletului nostru. Când însă vrem să facem istoria unui neam și istoria glo- riosului lui trecut, ori care ar fi sentimentele și datoriile noastre de recunoștiință, către acei care ne-au ajutat, avem o mare datorie, de’a nu ne micșora noi pe noi înșine. Opera unirei tutulor Românilor, este jertfa unui popor con- știent de menirea lui, este rezultanta a 800000 vieți, vlăstare ale neamului acesta. Dacă noi, conducătorii, aveam o mare răspundere, această răspundere era și mai mare, căci duceam la jertfă cele 800.000 vieți tinere. Ajutorul moral și material, ajutorul de suflet dat de aliații noșlrii sunt mari și neprețuite, dar puse în balanță, mai greu atârnă jertfa neamului nostru. Voi, pădurarii, ați dat un tribut de 35% din numărul vostru, destul de mic și din care răsboiul a mai redus mult, fiindcă v’ați jertfit pentru țară. Ați fost și sunteți un corp de muncitori intelectuali cari prin felul îndeletnicirei voastre sunt invidiați de mulți alți profesioniști. Meseria voastră e una din cele mai utile pentru țară, destul de grea și plină de amărăciuni uneori, dar vă puteți bucura și de anume momente sufletești, pe care mulți din alți profesio- niști nu le pot avea decât cu gândul. Eu m’am înhămat cu voi la atâtea și atâtea lucruri utile și aveți recunoștința mea pentru concursul prețios ce mi l-ați dat în alcătuirea atâtor legiuiri de specialitate. Mă simt legat de voi, până la sfârșitul vieții mele, v’am iubit și vă voi iubi, astfel cum știe să iubească un bătrân și doamne, ce prețioasă e iubirea cea din urmă a unui om bătrân ca mine 1 Am înaintea mea aci adunați toți Inginerii silvici, din tot cuprinsul României Mari, dela tineri la bătrâni, cari au răspuns la apel, unii din voi chiar însoțiți și de familiile voastre, ați pășit unii din voi pentru prima oară în această provincie atât de scumpă nouă și prin prezența D-v în mijlocul fraților basarabeni, ați dat do- vadă de înalt patriotism, căci numai astfel ne putem cunoaște mai bine între noi și lega acele raporturi necesare azi pentru propășirea și buna orânduială a țărei. Și prin prezența Generalului Berthelot în mijlocul nostru, 5 (56 Revista Pădurilor azi trăim și o zi de sărbătoare măreață aci în Kișinău, centrul cultural al Basarabiei. Ridic paharul meu în sănătatea Generalului Berthelot, azi cetățean român care a venit cu mult drag la această serbare a Societătei noastre, cât și tuturor reprezentanților Basarabiei, cari ne-au primit atât de trăiește. Vorbește apoi din partea inginerilor silvici d-l Aurel Eliescu, vice-președinte activ al Societătei „Progresul Silvic*. D-sa fiind înzestrat cu o vervă și un talent oratoric, vocea îi este deseori acoperită de aplauze. „Voi, silvicultorii, care trăiti în contact cu natura, nu se poate să știți a minți, căci natura nu știe să mintă. Acest congres, care s’a deschis astăzi, în capitala mult iubitei și doritei noastre Basarabii, a avui prilejul fericit, ca să vadă în mijlocul lui pe unul din cei mai bravi ostași ai Franjei, Ge- neralul Berthelot. Prezen|a lui aici este nu numai o întărire a activițăței noa- stre, dar și o apreciere a rolului nostru, de organizatori.ai avu- ției viitoare a scumpei noastre patrii (aplauze). Poate că este o întâmplare fericită, ca acest congres silvic să se t>nă în capitala Basarabiei, care se plânge de lipsa pă- durilor și care de sigur își dă seama de rolul pe care îl au pădurile în propășirea avuției noastre naționale. Nu trebue să vedem, Domnilor, în păduri, o bogăție che- mată să ne dea foloase de ordin material, Nu trebue să vedem în păduri numai folosul rezultând din înmulțirea și întrebuințarea lemnului, ci în pădure trebue să vedem ceva mai bun, o acțiune pe care nu toți pot s’o priceapă dar de care fiecare se resimte, trebue sa vedem tot ceeace poate să aibă influentă asupra să- natăței fizice și morale a unui popor. Și acela care știe să în- țeleagă frumusețile naturei nu se poate să nu aibă un suflet nobil și să nu iubeaacă pe aproapele Iui. In această ptdure în care s’a născut poezia, muzica și pictura trebue să vedem un dar ai naturei, un dar al lui D-zeu, pe care trebue să-l întrebuințăm în folosul nostru, fără a-i schimba înalta’i deslinatiune. Nu știu, Domnilor, cum să-mi exprim întreaga mea mul- țumire sutleteaseă când văd această frumoasă masă, cu care am o activitate de aproape 40 de ani și care, când mă gândesc ce era acum 40 de ani, când nu știu dacă se puteau strânge Revista 1‘ădurilor UZ la olaltă 5 silvicultori, vă mărturisesc că mintea și sufletul meu sunt cuprinse deo covârșitoare emo|ie și înălțare sufletească. Mă simt fericii, în cea mai înaltă concep|iune a cuvântului că așa de plăpânda mlădită de acum 40 de ani, a devenit st - jarul falnic, care a adăpostit o mulțime de vietăii. Ridic paharul meu, în sănătatea tutulor distinșilor comenseni cari prin prezenta lor au onorat congresul nostru, cari prin aceasta și-au dat mai bine seama de activitatea modestă, dar atât de folositoare a silvicultorului nostru. Sa trăiti cu lojii (A- p lăuze frenetice). După aceasta dl Popovici Gh. N. profesor la Școala Poii- lechnică relevă cași înaintașul său, importanta corpului Silvic și meritele ministrului de Agricu truă, el fiind asemeni răsplătit din belșug cu aplauze numeroase. Cuvântare i d-lui L Dau? senator de Cetatea-Albă Domnilor, Noutatea sosirei d-lui general Berthelot a făcut ca inima și gândurile noastre să lăcrămeze. Prezenta sa printre noi aprinde și mai mull flacăra recu- noștinței și dragostei noasfie. îl revedem așa cum s’a fixat în istoria noastră. El vine, — si speranța încolțește pe toate fronturile. Generalul Berthelot, în fruntea trupelor noastre, învinge ceia ce avea de învins dinlr’o mișcare. El ne-a readus la viată. Inimile noastre au reînceput a bate, începând să spere. Pentru noi „ziua de glorie sosise". Cântecul patriotic francez răsuna în inimi și ne făcea să mergem la victorie 1 Fie ca valul entuziazmului nostru să ajungă până în Franța și să-i lase amin irea prieteniei noastre frăjești. Trăiască Franța 1 Trăiască Generalul Berthelot, marele nostru prieten și scumpul nostru concetăfean. Dl general Berthelot, vădit mișcat de dragostea și prietenia cu care se vorbea de d-sa, răspunde că se simte foarte fericit că este sărbătorit de frajii pe cari a învățat să-i aprecieze și să-i iubească atunci când erau în nevoe. După ce face o fru- moasă comparație între Franța și România, negăsind nici o de- 63 Revista Pădurilor osebire între virtuțile, vitejia, sinceritatea și puterea de sacrificiu a ambelor popoare surori în toate, de Ia origina Latină până la vitejia fără pereche în istoria popoarelor antice și moderne, de la înțelepciunea conducătorilor, până la tenacitatea lucrătorilor săteni și industriali, mulțumește că este acoperit cu flori, dar vede că pădurile României au mai multe flori de cât credea. Soldatul român, închee d-sa, este cel mai demn de admirat* și de pus alături de cel francez. Pentru acest soldat care a re- născut din cenușa sa, pentru el și ofițerii lui beau cu dragă inimă. Să trăiască armata Română, prin ea și disciplinn ei trăind și poporul vostru, care e și al meu acum L. (Urale nesfârșite. Muzica cântă imnul francez). Mai vorbesc apoi d-nii Pșeminski din Tighina, d 1 Daniil Clain, Inspector general silvic, care, în românește și franțuzește, găsește expresii și accente ce mișcă, pe comeseni, apoi d-l Macovei N. C., pensionar silvic. Seria cuvântărilor este încheiată de d-l ministru Al. Con- stantinescu, mulțumind tuturor celor ce au vorbit. (Va urma) O DREPTATE ISTORICA Pădurile și moșiile Bunurilor Private, din Jud. Ciuc (Tran- silvania) în suprafafă de peste 70000 jugere ce au fost furate din hotarul Moldovei de către Turci și concedate Un- gurilor la 1769, au reintrat azi în domeniul Statului Român Munții și pădurile din jud. Ciuc, până la 1769 aparțineau Moldovei și printr’o convenție intervenită între Austria și Turcia, de pe acea vreme ne-au fost răpite pur și simplu din trupul Mol- dovei, dându-se de Turci în posesia Austriei. — Comitetul Agrar prin hotărîrea No. 11 din 26 Februarie 1923, a redat Statului Român (Casa Pădurilor) aceste domenii. In jurul acestei mari revendicări naționale s’au angajat lupte și patimi politice, totuși onor Comitetul Agrar în fata campaniei ce s’a dus în mod public atât din punct de vedere istoric cât și pe motive bine documentate a hotărî! definitiv reintrarea Statului Româu în drepturile sale. Dacă s’ar fi făcut toate actele, la fel ca acesta, onoare Co- mitetului Agrar. Revista Pădurilor 69 Țin să afirm aci că fosta Direcție a Bunurilor private •din jud. Ciuc, sub regimul Maghiar de și arendașii erau numai jidani, totuși a conservat destul de bine pădurile din punct de •vedere technic forestier, ceiace ’i face cinste iși e datoria de a le mulțumi acum când pădurile au trecut pe veci în patri- moniul țărei mame. Iar micele abuzuri ce s’au semnalat pe ici pe colo, sunt comise sub regimul românesc imediat după răsboi. Fac Ioc acelei hotărîri a comitetului agrar, în care se oglindește tot istoricul acestor domenii de peste 70.000 jugere din care numai pădurile ocupă o suprafață de circa 37000 jugere jcadastrale și populate emanimente cu molift, una din cele mai frumoase regiuni din țară, crezând util de a fi cunoscut de toată opinia publică românească și în special de cei ce îi interesează istoricul pădurilor noastre. Mai avem încă de revendicat și alte păduri căci hotarul vechei Moldove merge pe culmea munților, deosebind scursura apelor de către Mureș și care păduri azi sunt în posesia fie a •comunelor fie a particularilor. Noi specialiștii am avut de luptat mult chiar cu politicianii și în această chestie. Dar am învins. Rămâne să le scăpăm și «de jidani. M. P. Florescu Inginer inspector silvic Membru în consiliul Tehnic al Cadastrului. Hotărîrea No. 11 din 26 Februarie 1923 Comitetul Agrar luând în deliberare: 1. Cererile de revizuire introduse de Consilierul agricol- •delegat, înreg. la No. 1.748 din 28 Decemvrie 1922 și 2.064 din 23 Ianuarie 1923; 2. Cererea de revizuire introdusă de agronomul șef de ■cancelarie, delegat cu susținerea apelului la comisiunea jud. Ciuc înreg. la No. 2.345 din 3 Februarie 1923, Sc. Tr. Comitetul agrar ; 3. Cererea de revizuire a advocatului Statului din jud. Ciuc, înreg. la No. 2.430 din 8 Februarie 1923, prin care se arată, pe motivele acolo menționate, că Comisiunea jud. Ciuc prin hotărîrea ei No. 75 bis din 4 Decemvrie 1922, cu greșită interpretare a legii, a socotit bunurile aflătoare azi în folosința „ Publicului din Ciuc“, fără deosebire de religie și naționalitate, •drept comunitate de avere cu caracter privat sub denumirea de 70 Revista Pădurilor „Bunurile private din Ciuc“ aplicându-le dispozițiunile art. 6 punct. I ccmb. cu art. 7, lit. a, deci le-a expropiat parțial, când de fapt și de drept,—susțin aceste cereri — trebuia ca aceste bunuri să fie expropriate în întregime, conform art. 6, punct, a; 4. Cererea de revizuire a Statului, prin Casa centrală a împroprietăririi, înreg. la No. 2.335 din 3 Fevruarie 1923, prin care arată că bunurile așa zise ale publicului din Ciuc, sunt de fapt și de drept proprietatea Statului, după cum se arata din însăși actele aflătoare la dosarul cauzei, și în consecință, nu poate fi vorba de expropriere totală sau parțială a lor, ci de recunoașterea dreptului de proprietate al Statului, care îndepli- nește și va îndeplini și pe viitor scopurile de interes general pentru care aceste bunuri erau afectate publicului din Ciuc. Astfel fiind, hotărîrea Comisiunii județene Ciuc, No. 75 bis din 4 Decembrie 1922, urmează a fi reformată în întregime; 5. Luând deasemenea în deliberare cererea de revizuire introdusă de directorul și advocatul bunurilor publicului din Ciuc, înreg, la No. 2.306 din 1 Fevruarie 1923 (Secțiunea Tran- silvaniei, Comitetul agrar), prin care se cere revizuirea hotărîrii Comisiunii județene Ciuc cu No. 75 bis din 4 Decemvrie 1922, pe motivul că, prin greșită interpretare a legii s’au atribuit su- prafețe de teren mai mari decât cele legale, pentru pășune și pădure comunală, comunelor Corbu, Tulghes, Bilw și Bicaz; de asemenea se susține că prin violarea legii s’au expropriat intra- vilane și terenuri aparținătoare unor stabilimente industriale — vărăria și fabrica de cherestea—, cari, în conformitate cu Legea Agrară, n’ar fi trebuit să fie expropriate; Comitetul Agrar, Având în vedere că cererile de revizuire ale Consilierului agricol delegat, agronomului-șef de cancelarie și advocatului Statului, se întemeiază pe motivul de drept că greșit Comisiunea jud. Ciuc prin hotărîrea sa menționată a socotit administrația „Bunurilor Publicului din Ciuc" ca o persoană morală de interes privat și a expropriat-o parțial, căci ar fi trebuit să o considere, după susținerile lor, ca o persoană morală de interes public, deci să o exproprieze în întregime, conform art. 6, lit. a; Având în vedere că prin cererea lor de revizuire. Direc- torul și advocatul „Bunurilor Publicului din Ciuc" susțin că s’a violat dispozițiunile Legii Agrare de către Comisiunea județeană, Revista Pădurilor 71 rând s’a expropriat mai mult decât ceeace se cuvenia a se ex- propria dela o persoană morală de interes privat; Având în vedere că pentru susținerea caracterului de per- soană morală de interes privat pentru „Bunurile Publicului din Ciuc" administrația acestor bunuri invoacă : 1. Dreptul de proprietate absolută prin ocupația strămo- șească, precum și o proprietate liberă alodială, în favoarea descendentilor grănicerilor secui asupra bunurilor (munților) aflati azi în folosința publicului din Ciuc; 2. Obligațiunile de ordin privat ce ar incumba a satisface administrația „Bunurilor Publicului din Ciuc", militând astfel a se considera „Bunurile Publicului din Ciuc" ca o comunitate de avere de interes privat; Având în vedete că pentru a se stabili dreptul de propri- etate absolută prin ocupația strămoșească. Directorul „Bunurilor Publicului din Ciuc“ iustine că la 1769, după ce Austria a luat aceste bunuri (munți) din pământul Moldovei prin rectificarea de grani|ă atunci intervenită între Austria și Turcia, munții aceș- tia ar fi rămas deocamdată fără stăpâni șt au fost obiectul de posesie liberă și nemărginită, pe când câțiva domni ar fi început a face din ei exclusive proprietăți particulare, și prin fapta aceasta au îndepărtat pe secuii săraci, ceeace a provocat inter- venția corpului ofițerilor secui, iar împăratul losef al II-lea ar fi decis predarea acestor munți „în favorul și progresul familiilor cari formează regiunile de grăniceri*1, ceeace ar conduce, după afirmațiile Directorului bunurilor din cererea sa, ia concluzia că în aceste împrejurări istorice se găsește izvorul de proprietate absolută prin ocupația strămoșească ce invoacă; Având în vedere că acelaș Director susține că confiscarea dela 1851 a bunurilor amintite, făcute de Împăratul Austriei, în urma refuzului regimentelor secuești de a-1 ajuta împotriva un- gurilor în revolufia dela 1848, nu poate să se considere că ar fi modificat sau stins dreptul de proprietate al regimentului de grăniceri secui, cuci acea confiscare ar fi fost ilegală, iar un act nu poate să dea naștere la un drept legal, deci urmează a se considera acea confiscare ca un fapt neintâmplat, adică nul și neavenit. Dar chiar dacă s ar considera confiscarea de la 1851 ca legală, —susține acelaș Director, prin reînapoierea „Bunurilor Publicului din Ciuc", conform ordonanței din 1869 s’ar fi res- 72 Revista Pădurilor labilii dreptul de mai înainte, astfel că nici o schimbare nu s’ar fi petrecut nici în privința dreptului de proprietate, adică a mun- ților, nici în persoana proprietarului, adică a familiilor grănice- rilor secui; Având în vedere că în ceeace privește caracterul privat al obligațiunilor „Bunurilor Publicului din Ciuc", se invoacă de acelaș Director, că aceste obligațiuni ar incumba numai descen- dentilor foștilor grăniceri secui, ca singuri și exclusivi bene- ficiari ai bunurilor și că ele ar consta în satisfacerea cerinteloi militare de înarmare și îmbrăcăminte ostășească, ale acestor fa- milii de grăniceri; Având în vedere că pentru aprecierea afirmajiunilor făcute de Directorul și advocatul „Bunurilor Publicului din Ciuc", este nevoie ca ele să fie controlate cu adevărul istoric și cu cuprin- sul actelor însăși invocate de părți și astfel a se stabili natura juridică a dreptului publicului din Ciuc, asupra acestor mun|i; Considerând că în ceeace privește natura juridică a drep- tului de folosinjă al „Publicului din Ciuc", aceasta se deduce din succesivele dispozitiuni imperiale cari au edictat în această chestiune, precum și din elementele de drept ce le procură cărțile funduare; Din acest punct de vedere, considerând că prin rectifi- carea de graniță din 1769, intervenită între Statul austriac și cel turcesc, se ia din teritoriul Moldovei, legat prin raporturi de va- salitate la imperiul turcesc și se trec la teritoriul Statului aus- triac munții din regiunea Ciucului, în suprafață, de aproximativ 70.600 jugăre, cari fac obiectul acestui litigiu și în consecință, Stalul austriac primește în patrimoniul său și devine proprietar exclusiv al acestor munți; deci nu se poate spune că la această dată sau posterior ei, până la rescriptul împăratului losef al II-lea, acești munți ar ii fost fără stăpâni și obiectul de posesie liberă și nemărginită a primului venit—așa precum susține Di- rectorul „Bunurilor Publicului din Ciuc" —, căci nu se poate considera ca un „res nullius", un teritoriu ce se recunoaște a fi aparținut întâiu țării Moldovei și apoi este trecut, printr’o con- venție expresă. Statului austriac; Având în vedere că prin rescrioiul împăratului losef al II-lea, cu No. 3.680 din 27 Maiu 1783, se dă regimentului I pe- destru de grăniceri secui folosința acestor munți, pentru între- ținerea lui; deci Statul Austriac dă numai folosința, nu face și Revista Pădurilor 73 înstrăinarea proprietății acestor munți, cari rămân astfel în pa- trimoniul Statului austriac și că această stare de drept rezultă din însuș textul deciziunii împăratului losef al II-lea No. 3.680 din 27 Maiu 1783, care spune: „Ut ejusmodi Alpes Terreni a Moldawis et Valachis Transalpinii recuperata, Militiae duntxat Limi aneae, usui tac emolunento relinquantur. Harumtamen Al- pium ac terrenorum pars lila quae ultra Cucureza et ad passum Borgo sita esset..." ceeace înlătură chestiunea cedării dreptului de proprietate; Având în vedere că la 1851, împăratul Austriei regretând folosința făcută regimentului de grăniceri secui, pentru sperjur militar, face să reintre astfel în patrimoniul Statului și această folosință, care fusese desmembrată din dreptul integral de pro- prietate al Statului austriac, ceeace rezultă din însuș procesul- verbal din 4/16 Sept. 1868 al celor trei miniștri maghiari, cari făcând istoricul posesiunii acestor munți în vederea ob|inerii dela împărat a retrocedării folosinței către populația din Ciuc, •amintește la pagina 10 (vezi broșura tradusă de Carol Canea, Directorul bunurilor prefecturii Ciuc), că: a) Referitor la munții Ciucului, rămași încă sub administrația financiară a Statului, fostul ministru de finanțe de atunci, susținând împrejurările cari au servit la ocupare și confiscare, afară de aceasta, discutând și un drept al tezaurului, a calificat acești mun|i ca „fiscalitate* ; b) Fondurile de vestminte, pe baza confiscării și pe mo- tivul că ele și înainte de aceasta trebuiau să fie considerate ca venit al averii tezaurului, le-a afirmat deasemenea ca avere a tezaurului. Așa dar, rezultă in mod neîndoios că dela 1851, data re- vocării folosinței grănicerilor secui, până la 1869 când această folosință a fost redată publicului din Ciuc în condijiunile ce vom vedea, acești munți au fost considerati de însăș autoritatea de Stat auslro-maghiară ca fiscalitate, ca proprietate integrală a tezaurului, adică a Statului, și că numai la 1869, căutând cu intenjiune de a justifica propunerea de retrocedare, cei trei mi- niștri maghiari, denaturând adevărul istoric, prezentau popula- tiunea Ciucului ca având dreptul de folosință chiar înainte de 1769, adică înainte de deslipirea acestor mun|i din pământul Moldovei (vezi procesul-verbal sus amintit, pag. 13 și urm. și propunerea din 23 Ianuarie 1869 a aceloraș trei miniștri ma- ghiari, tradusă și tipărită tot de Carol Ganea). 74 Kevista Pădurilor Având în vedere că în anul 1869, în urma propunerii mi. niștrilor maghiari de interne finan|e și justiție, prin decizia din 16 Fevruarie, acelaș an, împăratul Francisc losef I, hotărește ca: „toate averile mobile și imobile pe cari le-a posedat și fo- losit dizolvatele regimente pedestre secuești întâiu și al doilea și cari actualmente, după confiscare se folosesc de Stat, având în vedere integritatea dreptului străin, ordon a se reda din grație acelorași scopuri de folos public și sub aceleași condi|iuni cari sunt enumerate în prezenta propunere și cari sunt apte a pro- mova buna existentă a neamului, atât a publicului Ciucului cât și a celui din Trei-Scaune; Având în vedere că din însăș expresiunile juridice între- buințate în ordonanța imperială din 1869 rezultă că se recu- noaște faptul că fostele regimente grănicerești de Secui nu au avui decât „posesiunea și folosința" acelora munți, nu și pro- prietatea lor, căci ordonanța spune clar: „pe cari le-a posedat și folosit", întocmai ca și rescriptul împăratului losef al II lea din 1783, care spune că dă acești munți „Usui ac emolumento", fără să fie vorba de vreun indiciu al elementelor dreptului de proprietate integrală și absolută; Având în vedere că după ce califică natura juridică a dreptului fostului regiment de grăniceri secuești, ordonanța im- perială redă publicului din Ciuc dreptul de folosință asupra acelora munți, extinzând această folosință dela foștii grăniceri, la totalitatea publicului din Ciuc; Având în vedere că aceasta rezultă și din rezerva care se menționează expres în acea ordonanță, când se spune că se redă folosința acelora bunuri „cu respectarea integrității drep- tului străin", adică cu respectarea dreptului de nudă proprietate ai Statului, pe care și-l rezervă în mod integral; Având în vedere că aceasta mai rezultă și din cărțile fun- duare, căci în cărțile funduare suni următoarele întabulări: 1. La foaia B: proprietar de drept este Statul, la partea cea mai mare, înscris pe numele județului Ciuc, adică Csikmegye egyediil în mod exclusiv, iar la. o parte redusă, circumscripțiile poliice (prim-pretorate) „Scaunul Ciuc—Giurgeu și Casonu scris în ungurește : „Csih-Gyergyă-es Kăszon-Sztk“ : 2. Având în vedere că uzufructuar este „Publicul județului Ciuc", adică întreaga populație a județului Ciuc, fără deosebire de naționalitate și religie și indiferent dacă ar putea proba des- Revista Pădurilor 75 ♦cendența familiilor de grăniceri, înscrisă în cartea funduară pe ungurește: „Csikmegye Kdzonsege; 3. Proprietățile urbane clădite (18 corpuri de case și teatrul din Miercurea Ciucului) sunt înscrise pe numele Ministerului te- zaurului public maghiar, înscris în cartea funduară pe ungurește: „Magyar Kis-Kincstâr„. Deci rezultă în mod neîndoelnic că prin ordonanța impe- rială din 1869 nu s’a redat Publicului din Ciuc, decât folosința munților amintiti, iar nu și nuda proprietate a lor, împreună cu intravilanele arătate, cari au rămas în patrimoniul Statului, con- form intabulărilor din cartea funduară ; Având în vedere că a conchide într’altfel însemnează a ignora faptul că la 1869, potrivit legilor atunci în vigoare în Un- garia, nu se putea face o eventuală înstrăinare a dreptului de proprietate aparținând Statului, decât pe cale legislativă, iar nu și pe cale de ordonanță imperială, deci că prin acea ordonanță nu s’a putut conceda publicului din Ciuc decât o simplă afec- lațiune a folosinței cu anumite obligațiuni de interes public, nu și deplina proprietate a acelor bunuri; Având în vedere că a judeca într’altfel însemnează a ignora și evolutiunea dreptului de proprietate sub regimul post- feudal și a invoca—precum face Directorul „Bunurilor Publi- cului din Ciuc—“ o pretinsă proprietate liberă alodială secu- iască, drept proprietate integrală și exclusivă, însemnează a nu se ține seamă de evoluția istorică a dreptului de proprietate. Din acest punct de vedere în epoca post-feudală proprie- tatea a rămas totdeauna în mânile concedentului care era ade- văratul stăpân al pământului, iar beneficiarul nu avea decât un drept de folosință asupra bunului, până când acesta era revocai. Seniorul conserva dreptul său de proprietate, însă el nu ținea pământul care făcea obiectul dreptului, căci beneficiarul, „tenencierul“ îl ținea, fără ca să aibă proprietatea. Deaceea se și spunea: „Feudum est jus fundo alieno utendi fruendi“ iar constituirea unui feud (alodiu) era: Translatio utilis dominii, pro- prietate retenta (Molinaeus, de Feudis lib. 1 proemium și No. 114). In felul acesta, presupunând chiar ca conformă cu adevărul istoric afirmațiunea făcută a unui drept de proprietate alodial secuesc, el nu se reduce decât la dreptul de folosință, care în doctrina modernă juridică s’ar traduce cam cu uzufructul iar în nici un caz cu proprietatea exclusivă și integrală. 76 Revista Pădurilor Având în vedere că în ceeace privește ilegalitatea confis- cării din 1851, invocată de direc|ia „Bunurilor Publicului dini Ciuc", se știe că potrivit legilor în vigoare la acea dată, rebe- liunea și călcarea jurământului de fidelitate, adică trădarea, erau cazuri legale de confiscare a bunurilor vinovatilor, cum este- cazul grănicerilor secui în revoluția dela 1848/49 ; Deasemenea, din acest punct de vedere considerând că însăși miniștrii responsabili și împăratul Francisc losef I, prin rânduiala lor din 1869, pe care se sprijină dreptul de folosință al publicului din Ciuc —recunosc în mod implicit legalitatea aces- tei confiscări, deoarece folosința se dă din nou publicului Ciu- cului, întâiu „din gratia" împărătească, și apoi nu se dă cu. acelaș cuprins pe care îl avea înainte de confiscare, căci la 1869 se dă cu alte obligațiuni decât cele anterioare anului 1848,— adică cu respectarea dreptului de proprietate al Statului și cu scopurile de a îngriji de nevoile agrare, silvice, comerciale, in- dustriale, miniere, culturale, etc., ale întregii populatii din Ciuc— ceeace însemnează că în mod implicit se recunoaște legalitatea, confiscării, și se crează apoi un drept nou, de folosință cu noui beneficiari, și cu noui obligațiuni,—ceeace este în contrazicere cu afirmația direcțiunii „Bunurilor Publicului din Ciuc". Având în vedere deci că susținerile Directorului și advoca- tului „Bunurilor Publicului din Ciuc". arătate prin cererea de revizuire, se sprijină pe afirmațiuni neprecise și inexacte din punct de vedere al cuprinsului actelor citate, precum și din punct de vedere al adevărului istoric; Având în vedere deci că din cele mai sus arătate rezultă în mod neîndoelnic că natura juridică a dreptului publicului din Ciuc este afectațiunea folosinței munților în favoarea publicului din Ciuc, în anumite scopuri de interes public, și aceasta ca o grație împărătească, iar nu un drept de proprietate, căci acesta a rămas continuu în patrimoniul Statului maghiar, deci în patri- moniul Statului român prin preluarea imperiului asupra țărilor ar- delene ; Apoi din punct de vedere al felului obligațiunilor ce in- cumbau administrației „Bunurilor Publicului din Ciuc", având în» vedere că miniștrii maghiari de interne, finanțe și justiție, prin propunerea lor din 23 Ianuarie 1869 către împăratul Francisc losef I, de a se da folosința acestor munți publicului din Ciuc, opinează, iar împăratul aprobă prin ordonanța sa din Fevruarie Revista Pădurilor 77 acelaș an, a se da publicului din Ciuc folosința acelor munți, cu scopul ca venitul anual să se întrebuințeze Ia ridicarea ni- velului agriculturii, creșterii vitelor, silviculturii, manufacturii și industriei de fabrica, comerțului și lucrului în mine, șl pentru instruirea tinerilor fără deosebire de naționalitate și religie, ceeace este în contradicție cu afirmația Directorului «Bunurilor Publicului din Ciuc", din apelul său la comisia județeană, când spune că obligațiunea era numai de a susține cerințele militare de înarmare și îmbrăcăminte ostășească a familiilor grănicerești și deci reduce această afirmația ne la o inexactitate; Având în vedere, deci, că pentru aceste motive urmează a se respinge cererea de revizuire a administrației „Bunurilor Publicului din Ciuc"; Având în vedere că și Comisiunea județeană Ciuc, prin hotărârea sa No. 75 bis din 4 Decemvrie 1922, sprijinindu-se pe aceleași motive ca Directorul „Bunurilor Publicului din Ciuc" greșit conchide a se considera publicul din Ciuc ca o persoană morală de interes privat, având proprietatea exclusivă a munților amintiti, deoarece, pentru considerentele de mai sus, este înve- derat că proprietatea acestor mun|i o are Statul român, iar nu- mai folosința condiționată o avea publicul Ciucului, și aceasta pentru îndeplinirea numai a unui interes general, urmează deci să fie reformată hotărârea Comisiunii județene Ciuc, care se sprijină pe asemenea motive de drept și care decide expropri- erea parjială a „Bunurilor Publicului din Ciuc"; Dar chiar dacă, per absurdum, s’ar pune ipoteza că aceste bunuri ar aparține „Publicului Ciucului", încă și în acest caz ar urma să fie expropriate în întregime, dat fiind caracterul de ordin public al scopurilor agricole, silvice, comerciale, industriale, miniere și culturale pentru cari au fost afectate aceste bunuri, în consecință chiar în această ipoteză și în baza art. 6, lit. a, hotă- rârea Comisiunii județene sus amintite nu poate sta în picioare, ci trebuiește reformată în întregime; Având în vedere că cercetând cererile de revizuire ale Consilierului agricol, agronomului șef al cancelariei și avocatului Statului, la lumina elementelor de fapt și de drept de mai sus,— deși aceste organe ale Statului nu cer reformarea hotărârii amintite, a Comisiunii județene Ciuc, decât pe motivul că pu- blicul Ciucului nu este a se consideră ca o persoană morală de intreres privat; 78 Revista Pădurilor Având în vedere și cererea de revizuire făcută de Sfat prin Casa Centrală a împroprietăririi, care cere a nu se face expro- priere nici chiar totală, ci a se considera aceste bunuri ca pro- prietate a Statului; Comitetul agrar fa|ă de toate acestea are datoria de a evoca întreg fondul chestiunii; In consecinfă, având în vedere că din cele mai sus arătate reiese că Statul român este proprietarul bunurilor publicului din Ciuc, ca succesor al suveranității Statului maghiar, iar publicul Ciucului nu avea decât folosința acestor bunuri în îndeplinirea scopurilor vorbite mai sus, prin urmare nu este cazul a se pro- cedă la exproprierea bunurilor publicului din Ciuc, deoarece ele apar|in Statului român și deci cererea de revizuire a Statului făcută prin Casa Centrală a împroprietăririi sub No. 2.355 bis 922, urmează a fi admisă; Având în vedere că scopurile cari cădeau în sarcina publicului din Ciuc de a întrebuința venitul anual al acelor bu- nuri la nevoile agricole, silvice, industriale, comerciale, miniere și culturale ale populatiunii din Ciuc, sunt îndeplinite de Statul român prin diferitele sale organe administrative și prin fondurile de Stat cu cari întreține diferitele institutiuni locale, chemate a satisface nevoile de mai sus; și prin urmare nevoile publice cari trebuiau să fie îndeplinite de Publicul Ciucului din veniturile acestor bunuri, îndeplinindu-se de Stat, încetează de drept folo- sința Publicului din Ciuc asupra veniturilor acestor bunuri și prin urmare proprietatea lor rămâne deplină Statului, fără vreun drept de amestec sau pretenjiune de orice natură, a nimănui, încetând prin aceasta, de drept și pe cale de consecinfă, orice amestec al vreunei alte administrafiuni decât aceea a Statului român; Având în vedere însă că, potrivit celor mai sus arătate, Statul este deplinul proprietar al acestor bunuri, în consecinfă ele nu se pot expropria astfel precum a procedat Comisiunea judefeană Ciuc, ci Statul are obligațiunea de a satisface, din ele, nevoile celor îndreptățiți la pământ cultivabil, pășune și pădure comunală, potrivit dispozifiunilor Legii Agrare din Tran- silvania, iar cu ceeace va rămâne să îndeplinească scopurile publice, prin directa lui administrație ; Pentru aceste motive, Comitetul Agrar, în unanimitate, Wevlsta Pădurilor 79 HOTĂRĂȘTE: 1. Respinge ca neîntemeiate cererile de revizuire făcute de Directorul și avocatul bunurilor publicului din Ciuc, înregis- trată la No, 2.306 din 1 Fevruarie 1923, contra hotărîrii Comi- siunii județene No. 75 bis din 4 Decemvrie 1922; a Consilie- rului agricol delegat, a agronomului regional, șef de cancelarie și a advocatului Statului, înreg. la comitetul agrar, secția Transil- vaniei sub No. 1,748 din 28 Decemvrie 1923, 2.064 din 23 Ia- nuarie 1925 și 2.345 din 3 Fevruarie 1923, contra hotărîrii Co- misiunii județene Ciuc cu No. 75 bis din 4 Decemvrie 1923; 2. Admite în totul cererea de revizuire făcută de Stat prin Casa Centrală a împroprietăririi înreg. la No. 2.335 din 5 Fe- vruarie 1923 în contra hotărîrii Comisiunii județene Ciuc cu No. 75 bis din 4 Decemvrie 1925, și prin consecință: Anulează în întregime hotărîrilc Comisiunii de ocol din Gheorgheni No. 282 din 18 Septemvrie 1921, 281 din 25 Sep- temvrie, 280 din 30 Septemvrie, 354 din 26 Octomvrie 1922, precum și hotărîrea comisiunii județene Ciuc cu No. 75 bis din 4 Decemvrie 1922, și evocând fondul decide că bunurile luaic din pământul Moldovei în anul 1769 prin convenjia dintre Aus- tria și Turcia și date în folosin|ă publicului din Ciuc prin de- cisul împăratului Francisc losef I din 16 Fevruarie 1859, sunt proprietatea absolută și de drept a Statului român și prin ur- mare nu este loc la expropriere ; iar Statul român fiind chemat a îndeplini sarcinile de interes general agrare, silvice, comer- ciale, industriale, miniere, culturale, etc., reintră de drept și în folosința acestor bunuri fără nici o obligațiune de despăgubire de nici un fel fată de nimeni, iar administrația ce ar fi existând asupra acestor bunuri ne mai având nici o rațiune de a fi, tre- buie să înceteze trecând asupra Statului proprietar al bunurilor. Statul român, ca proprietar absolut af acestor bunuri, po- trivit Legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Cri- șana și Maramureș, are îndatorirea de a satisface nevoile locu- itorilor îndreptăti|i la pământ cultivabil, pășune și pădure comu- nală, din suprafața bunurilor arătate, iar restul va rămâne în di- recta lui proprietate și administrație. M. P. F. 80 Revista Pădurilor PROECTUL DE LEGE pentru crearea și administrarea pădurilor comunale O excepțiune care trebue prevăzută. Prin proectul de lege pentru expropierea pădurilor din vechiul regat și pentru crearea pădurilor comunale și admini- strarea actualelor păduri comunale din noile provincii alipite, se prevăd principiile și normele, după cari se va face expropierea pădurilor particulare și destinarea pădurilor statului în scopul creărei pădurilor comunale. Această dispozifiune implică în sine recunoașterea prea- labilă a dreptului de proprietate pe care stalul și particularii îl au asupra pădurilor lor. In Dobrogea nouă, nu este stabilit nici până astăzi acest drept de proprietate, fiindcă conform legei de organizare a Do- brogei noi, sfatul urmează să verifice titlurile tuturor locuitorilor proprietari de terenuri rurale, deci și păduri și numai după terminarea acestor lucrări de verificare se va putea stabili precis cine este proprietar și pe ce anume suprafață. Acest motiv a determinat pe legiuitor ca și cu ocaziunea votărei legei agrare, să amâne exproprierea și deci împroprie- tărirea în Dobrogea nouă până la stabilirea dreptului de pro- prietate. Aci în cadrilafer, nici chiar statul nu poate destina sau ceda din actualele sale păduri, anumite porțiuni pentru crearea de păduri particulare, întrucât hotarele asestor păduri, nu sunt bine fixate, fa|ă de eventualele recunoașteri de drepturi ale locuitouilor, dintre cari mul|i stăpânesc în chiar perimetrul pădurilor definute astăzi de stat, anumite întinderi, pentru cari o lege specială de comasare va ti de trebuință spre a se degreva proprietatea păduroasă și agricolă a statului, de proprietatea particulară, care urmează să fie alezată în afara perimetrelor proprietăților statului. A aplica aci, în situafiunea actuala, legea de expropriere a pădurilor, însemnează a consfinți, înainte de verificarea pro- prietătei prevăzută de legea specială de organizare a Dobrogei noi, diepfurile de posesiune actuală ca drepturi de proprietate. Hevista Pădurilor 81 căci nu se poate admite a se expropria o persoană căreia mâne prin verificare nu i s’ar recunoaște calitatea de proprietar a terenului, sau a pădure! expropriate. Pentru aceste motive, credem că aplicarea dispozițiunilor din proectul menționatei legi nu se poate face în Dobrogea nouă decât dupăce în această provincie se vă fi terminat cu verifi- carea titlurilor de proprietate, după care dreptul de proprietate va fi pe deplin recunoscut în favoarea persoanelor cari vor îndeplini condițiunile legeispeciale de organizarea Dobrogei noi De aceia va trebui complectat menționatul proect de lege cu un ultim articol prin care să se prevadă excepțiunea pentru Dobrogea nouă. Michail Fiera Inginer silvic Apel cSfre cititorii acestei reviste. NUMIRILE POPORANE ALE SOLURILOR, ADECA A SOIURILOR DE PAMANT (Sol în Sălaj se numește: Glebă) Românul din timpuri străbune a fost totdeauna: „robul pământului". ’ Era prin urmare natural ca el să cunoască bine și să deosebească diferitele soiuri de pământ, numindu le după însu- șirile lor. In zadar am căutat în literatură aceste numiri : neaflân- du-le m-am adresat direct poporului, dela care — spre uimirea mea — am aflat în scurt timp o mulțime. înșir în cele următoare tot ce am aflat și rog pe stimații cititori să binevoiască — în interesul nomenclaturii științifice — a-mi întregi această colecțiune de numiri. 1. Alinătură = (în Lupșa, județul Turda-Arieș) pământ fin negru, adus de apa ploaiei pe pământurile lucrate. 2. Agiăc și agide, plur. -agiocuri = (în Sărăuad județul Sălaj) pământ lutos, fertil. (Verosimil dela ung. agyag). 5. Argia pl. -ârgii = (valea boului, Banal) pământul cel mai bun. 4. Arină, dar mai des ca: pământ arinos, plur. arîne = 6 82 Revista Pădurilor (Vale jud. Sibiu și Mocod, Bistrița) nisip fin mestecat cu ptțin lut și humos (gunoiu vegetal). E fertil dacă nu domină secetă. 5. Benă pi. -ne = (Vișeul de sus, Maramureș) lut galben și curat, mestecat cu beuci (cuarțu). Foarte vârtos și cu totul improductiv 6. Boăzgă numai singular — (Lupșa, Turda-Arieș) nisipul ordinar. 7. Clisă pământ cleios pu|in productiv Săcele Sibiu. 8. Cornii pl. -uri = (Mociris, Banal) pământul format din fărâmături de slâncă și amestecat cu acestea, pe el cresc greu și pădurile. 9. Crivină pl. -ne — (Rudăria Banat) pământul mijlociu fără peairă, rabdă destul de bine la ploaie și secetă. 10. Ciripiă pl. -ii, ca paraziu. 11. Glam = (Abrud) pământ foarte lutos sau chiar lut. 12. Hâda pl. -de (Vărădia, Arad) pământul lăsat de apă ca adaus de țermure. 15. Heliciu pî. -ce = (Pelros, Hunedioara) prund mestecat cu nisip, puțin lut și humă. Petrile heliciului sunt cel mult ca oul de mari. 14. Humă pl. -me a) (în Vale, Sibiu; Mocod, Bistrița) pă- mântul vârtos de culoare vânată, care se află în pături sau în bucăți rotunde prin prundariu — până la mărimea capului. Se folosește de poporul sărac la spoitul caselor în loc de var. b) (în Suciul sup. Dej) nisip cu puțin lut, care produce dacă timpul e cam ploios. x c) (in literatură) gunoiul vegetal (humus). 15. Lechiu pl. -chiuri = ^Lupșa, Turda-Arieș) pământ galben, lutos, se lucrează greu. 16. Lut pl. -turi — (Transilvania) pământ cleios, de regulă gălbiniu, dacă e curat e improductiv. Se folosește la lipit și facerea vaselor etc. 17. Măcinal pl. -le. Această numire deși există — nu-mi pot da seama unde și în ce sens. 18. Mlal pl. -luri (Vale, Sibiu) ca lut, iar pe Jiu și în Me- hadia Banat însemnează o peatră în lespedioare, neagra, sfăr- măcioasă. Tot mal se numește și pământul ce deriva din această peairă. 19. Meal pl. -uri (Teiuș), ca: humă. Revista Pădurilor 83 20. Mol pi. -uri (în Munții apuseni) cp lut; în Mocod, Bislri|a : pământul fin adus de ploaie și revărsat peste câmp e foarte fertil. 21. Măzărat pl. -te, = pământ iutos, negru, fertil. 22. Năglaj și năglag pl. -juri (Palatca, Cojocna) lutul ordinar.; iar sub lut se în|elege un pământ tare „năglăjos", tot galben, dar bun de lipit, căci uscându-se nu crapă ca năglajul. 23. Nălap pl. -uri (Valea boului, Bănat) pământul adus de apă și lăsat la tărmure ca adaos. Vezi: hâdă. 24. Nâlie pl. -Iii (Pârnova, Bănat) ca: mol. 25. Nămol pl. -Iun Sibiu) = pământul fin muiat de apă. 26. Nisip pl. -uri (Transilvania) = nisip, pământul con- slălor din părticele fine de peatră. Are mai multe specii după mărimea părticelelor și puritate. In vocabularul Bari|: sabură. Nisipul curat e neproductiv. 27. Paraziu pl. -zia și ziuri (Vale, Sibiu) nisipul cel mai ftn și mai curat, se amestecă cu var pentru spoit. (Dela ung. parzo 1) 28. Pesec pl. -uri = (Bocșa, Banat) nisip lutos fără prund sau petriș de cumit (călit.) mijlociu. In Ezerișul mare Banat se numește: persec. 29. Petriș pl. -șe = (Transilvania) materialul constătător din petri mărunte până la mărimea unui ou. 30. Pisoc pl. -uri = (Mocod, Bistrița): nisip. 31. Prund pl. -ri (Pe Murăș, Arad) materialul constătător din petricele de mărimea între nisip și petriș. 32. Prundar pl. re (Lemniu) pământul nisipos depe ape, mestecat cu pu|in lut. E foarte ușor de lucrat și destul de mănos. 33. Prundalău pl. lae — (Vadul Crișului) gunoiul vegetal Cu frunziș uscat, rămurele pe jumătate uscate aduse de ploaie. 34. Rig pl. -uri = (Pârvova, Bănat) petriș mărunt bun pe drumuri. 35. Ruschiu pl. iuri și șchi - (Slatina, Bănat) pământ nisipos mestecat cu petri. Produce mai rar câte ceva adecă daca plouă des. 36. Sâgă pl. -gi (Gârbovei, Bănat) nisip închegat ame- stecat cu fărâmături mărunte de stâncă, ad> c5 p^m^ntul cel mai sec pentru agronom. Revista Pădurilor 84 37. Șiclu pl. -uri = (Corbești, Arad) lut tare nisipos, cam negru, ușor de lucrat și mănos. 38. Șioiu pl. oaie = Corbești, Arad) lut cu puțin nisip, greu de lucrat, fără petri. Se poate folosi și la lipit. 39. Șiper pl. -re = (Reșița, Bănat) ca: pesec. Dela germ. Schiefer. 40. Șiu pl. -uri = (Garboveț. Bănat) pământ alb, lutos fără peatră, puțin roditor, dar produce și cucuruz, nu cere apă multă. 41. Smolniță pl. -țe = (Gârboveț, Bănat) pământul cel mai bun, negru. 42. Șoar pl. -re = (Muerău, Cojocna) pământul brun, ro- bitor, ușor de lucrat, nu sufere multa ploaie. 43. Șuhă pl. -he — (Valea Someșului, Năsăud)ca: șiclu. 44. Șuhaiu pl. -hae = (Sărăud, Sălagiuși Sudriaș, Bănat) pământul descris : șiclu. 45. Țărână pl. -ni = (Vale, Sibiu) nisip fin mestecat cu ceva lut. 46. Țiglă pl. -gle = (Lupșa, Turda-Arieș) lut curat. 47. Țirfă și țifă s. f. pl. -fe = (Corbești, Arad) pământul format din minerale moi. E ușor de lucrat dar sec. 48. Trivină sf. pl. -ne = (Gârboveț. Banat) e: cri vina, pământul mijlociu între smolniță și șiu. 49. Țurguluș sm. pl. -șuri = (Vadu Crișului) pământ format din sfărâmarea stâncilor, deci slab, cu pătură roditoare subțire. Pe el cresc numai păduri. 50. Zăvoiu s. a. pl. -voaie — (Gârboveț Bănat și Câmpeni) pământ foarte nisipos amestecat cu humă, adus de apă. E foarte ușor de lucrat și fertil, ca: arina. In Peiros Hațeg să înțelege petrișul grămădit de apă în o parte a albiei. In Câmpu lui Neag să înțelege teritorul format de apă ca insule. Pentru a adeveri cele mai sus înșirate, amintesc indicatorii: P. Vesa, preot, P. Sabau, preot I. Bora, preot, I. Mâcser, preot, St. Berinde, preot, N. Grecu, pădurar, G. Puica, țăran Mocod, 1. Macu, țăran Moceriș, P. Brumar țăran Armeniș etc. Rog a-mi comunica pe lângă numire și pluralul Referitor la descriere sunt necesare: a) coloarea, b) compoziția (amestecat cu prund, ori petri etc.), c) însușirile : cleios, văros ele.» d) se lucrează greu sau ușor ? e) sufere multă apă ori secetă ? f) cere Kevtsta Pădurile u 85 mult gunoi sau nu ? ce produce: grâu, cucurus, numai ovăs sau e bun defânăț de pășune, în fine e bun numai paniru păduri ? Dacă vre’o numire înșirată nu corespunde în parte locului ca pronunțare sau mai mult ca înțeles, — rog a o aminti ca numire nouă. Pre lângă exprimarea mulțumitei anticipată — rog ca comu- nicările să fie adresate subsemnatului. Cu stimă Cluj 50 Dec. 1925 Mihail Ittu ing. insp. sivic., Cluj, str. Bub, 6 RECENSIE In Encyclopedia agricolă, editată de librăria Bailliere & fils din Paris, a apărut în 1921, o lucrare intitulată „Osie ric ut - ture" și datorită d-lui Eugene Leroux, directorul școalei națio- nale de cultura răchitei și de fabricarea coșurilor de răchită dela Fayl-Billoi din Franța. Partea l-a lucrării, cuprinde 234 pagini și se ocupă cu studiul și cultura diferitelor feluri de sălcii proprii pentru indus- tria împletiturilor, iar partea 2-a studiază, în 88 pagini, diferitele obiecte fabricate prin împletirea nudelor de răchită fără a se intra însă în detaliile de confecționare. Explicăm că prin răchită, (osiers) se înțeleg toate speciile de sălcii cari sunt proprii pentru împletituri. In partea 1, se găsesc 2 metode simplificate pentru deter- minarea diferitelor specii de răchită : una,—după botanicii A. și E. G. Camus, — după coloarea coajei; iar alta,—după inspec- torul silvic francez Guinier — profesor de botanică la școala superioară de ape și păduri din Nancy, care pentru determi- narea speciilor în chestiune, se servește de felul frunzelor. La finele lucrării, se găsește un tablou complect pentru atari determinări, extras din lucrarea „Monographie des saules“ a d-lor A. și E. G. Camus. Scrierea d-lui Leroux, este rezultatul experiențelor făcute la școala din Fayl-Billot dela 1905 până la 1921 și interesează' deopotrivă atât pe agronomi cât și pe s vicultori. Din punct de vedere științific, pe silvicultori îi interesează Revista Pădurilor 86 partea ba a lucrării, unde se găsesc date interesante asupra culturei diferitelor feluri de răchită ; iar din punct de vedere economic, întreaga lucrare trebue consultată cu toată aten|iunea, de către silvicultori, de oarece tara noastră posedă întinse tere- nuri proprii pentru răchitării, iar transportul diferitelor produse agricole, inclusiv fructele și strugurii, necesită o cantitate enormă de diferite feluri de coșuri. Este locul aci de a face o tristă constatare și anume că în |ara noastră nu s’a dat nici o atențiune școalelor de meserii. Ar fi timpul ca să se înceteze cu desăvârșire înființarea de gimnazii și licee și să se îndrepteze toată atențiunea guver- nantilor către învățământul profesional și comercial care va forma adevărata bază solidă a României de mâine. O școală pentru confecționarea coșurilor și altor obiecte din nuiele de răchită, ar fi cât se poate de binevenită în ve- chiul Regat. Din prima parte a lucrărei, spicuim pentru cititorii prezentei reviste câteva dale interesante. Speciile de sălcii, proprii și recomandabile pentru împle- tituri sunt: Salix fragilis cu 3 varietăți; Salix viminalis cu 4 varietăti; Salix triandra cu 3 varietăți ; Salix purpurea var. Helix ; Salix alba; Salix vitellina; Salix daphnoides, care crește pe terenele nisipoase; Sa ix repens argentea, care nu crește decât pe dunele de nisip. Cele din urmă două specii, sunt recomandate numai pentru că cresc în terene în care nu reușește nicio altă specie de sălcii. Salix repens var. argentea, este citată numai pentru rădă- cinile sale, cari ating 5—7 metri lungime și suni de o finețe extremă, putându-se preta la cele mai frumoase împletituri. D-l luliu Prodan, în recenta sa lucrare, asupra Florei Ro- mâniei, semnalează existenta speciei Salix repens cu varietățile argyrotricha și laeta, pe colinele nisipoase din Delta Dunărei- Celelalte specii sunt comune pe marginea râurilor, prin zăvoaie și oslroave. Revista Pădurilor ^7 Intr’un teren sau mlaștină, unde apa este stagnantă în cea mai mare parte a anului, sălciilor nu le priește. De asemenea, terenele prea uscate, calcaroase sau nisipoase la exces, nu le convin. Răchitei, îi trebue un bun pământ mijlociu, conservând o oarecare fresche|ă în timpul verei. Terenurile argiloase sau argilo-silicioase, sau chiar argilo-calcaroase pot fi recomandate pentru răchitării; de asemenea și terenurile apoase, când acestea nu sunt prea acide. Răchita de câmpie, răchita de văi, este diferită de aceea de coline (coteaux) ; calitatea este pe înălțimi, cantitatea este pe văi. Grosimea terenului arabil (vegetal) joacă un rol importani în cultura răchitei; dacă această grosime este mare, sau daca deși este mică, însă este așezată pe un subsol cu bază de argilă, cultura răchitei este posibilă. In privința preparărei solului pentru înființarea unei răchi- tării, se recomandă o arătură de 25 cm. adâncime făcută toamna. In privința multiplicărei răchitelor: De și s’a făcut de mai multe ori, încercări de semănaturi cu semin|e de sălcii, însă, cu toate precauțiunile luate, nu s’a putut obține niciun rezultat practic; facultatea germinativă a seminței, este de scurtă durată. Multiplicarea prin marcote nu se prea întrebuințează în rachitării. Multiplicarea prin butași, este singura care se practică pentru înființarea răchilăriilor. Se deosebesc 2 sisteme de butași : verticali și oiizontali. Deși autorul este partizanul sistemului butașilor orizontali, pe cari de altfel îi descrie cam incomplect, totuși se poate vedea din datele pe cari le produce, că acest sistem nu are niciun avantaj asupra butașilor verticali. In privința butașilor plantati vertical: diametrul butașilor este de 5—7 milimetri, iar lungimea : 20 centimetri, îngropati complect; în țările cu clima prea călduroasă, ca Algeria, lun- gimea butașilor poale fi până la 40 cm. Distanța între rânduri: 80 centimetri. Distanța între butași: 10—20 centimetri. Epoca cea mai bună de plantare sunt lunile: Februarie, Martie, și Aprilie. «8 Revista Eădurllor Plantarea butașilor se face cu plantatorul. Multiplicarea răchitelor prin plante cu rădăcini, nu se face decât excepțional, și mai mult pentru complectarea golurilor în vechile răchitării. Răchităriile trebuesc în permanență să fie bine îngrijite, săpându-se și plivindu-se de burueni, cari sunt un dușman de temut. O recomandare importantă: să nu se planteze pe acelaș loc decât o singură varietate, sau specie iar când avem mai multe varietăți de plantat, să fixăm câte o tarla pentru fiecare, D-l Leroux ne arată însă, în uvrajul suscitat, și o impor- tantă experiență făcută la școala din Fayl-Billot, și anume, al- toirea sălciilor pe plopi, operațiune care a reușit. Experiențele sunt la începutul lor și nu se poate preciza epoca cea mai favorabilă pentru altoire, modul de altoire, cari ar fi cele mai bune specii de plopi și sălcii pentru altoire, etc. Altoirea sălciilor pe plopi va permite: 1. Să se înființeze răchitării în terenurile foarte umede, unde plopilor le merge bine (!) pe câtă vreme sălciile se usucă. 2. să se suprime operațiunile de întreținere atât de costi- sitoare, de oare-ce altoirea făcându se la înălțimea de lm de la sol, buruenile nu vor mai putea înăbuși lăstarii de răchită, ba din contră se va putea recolta și fân în asemenea răchitării, căci port-altoii se plantează la distante de 2m între rânduri și la lm între pueți. I. S. AVIZ Aduc la cunoștința camarazilor, că planurile și de- vizul „CĂMINULUI SILVICULTORILOR* întocmite de d-l Prof. Arhitect Eracle Lăzărescu fiind terminate în mod definitiv, primele s’au depus Primării Capitalei spre apro- bare, iar devizul va servi pentru a se cere în curând oferte dela diferiți constructori, în vedere de a se da lucrarea în întreprindere, așa că în primăvară să se poată începe clădirea. M. T. M. Revista Pădurilor 891 I nfopmați i Lucrările de evaluarea pădurilor particulare din Basarabia expropriate de Stat au fost terminate și se ridică la suma de 240 milioane lei, pentru circa 240.000 hectare. Proprietarii sunt încunoșliințați de Casa Pădurilor și de Direc|ia Creditului Hipotecar să se prezinte pentru a-și ridica în numerariu — atât dobânda socotită de 5 la sulă asupra ca- pitalului dela data exproprierii și până la 1 Mai 1925 cât și renta cu cuponul din Mai 1923. Au fost numi|i membri în consiliul de perfecționare al școlii politechnice din București pe timp de trei ani, d-nii : Inginer-inspector general Anghel Salig y delegat de Aca- demie. inginer-inspector general Elie Radu, președinte al consi- liului technic superior, ingineri M. Cioc și C. Orghidan, ca re- prezentanți ai industriei, desjmnați de min. industriei, Emil A. Pangrati, profesor universitar, delegat al facultății de științe din București, C. Opran, administrator al Casei Pădurilor, ca icpre- zentant al ministerului domeniilor. ♦ * Comitetul Inginerilor care vor prepara congresul inginerilor de la Cluj ce va avea loc în luna Mai 1924. In ședința din 4/1/924 consiliul deadminist rație A. G. I. R. a ales următorul comitet de lucrări pentru pregătirea și strân- gerea lucrărilor ce se vor prezenta la cel de al 4-lea congres al inginerilor din România ce se va ține în luna Maiu 1924 la Cluj. Președinte D-l C. Răileanu Vice președinte D-l P. Budu Secretar D-l St. Mihăescu și ajutor D-l Al. Budescu. Raportori și ajutori la secțiunile. Transporturri : N. Petculescu, Atanasescu, Zănescu. Lucr. publ. : C. Costache, I. Demetrescu, T. Mareș. Mine, industr. și rnetalurg: C. Hoisescu, I. Lupașcu, M. Cioc. Energie : D. Leonida, 1. G. Gheorghiu, Cr. Mateescu. Chest. Soc. și pro fes: P. Budu, M. Nicolau, I. Tomescu. Silvică'. C. P. Georgescu, M. P. Florescu. D. Tomuța. Prin Deciziunea Ministerială Nr. 20355 din 11 Decembrie 1923, s’a instituit la Ministerul Lucrărilor Publice o Comisiune pentru studierea și elaborarea unui Proect de Lege pentru mo- 90 Kevtsta Pădurilor dificarea Legei asupra organizărei Corpul i technic. Sus zisa C • misiune este compusă din Domnii: Inginer inspector general Elie Radu, Președintele Consiliu- liului te^hnic superior; Ingim r inspector general Eugeniu N. Ștefănescu Secretar general al Ministerului ; Gheorghe Nedici, Consilier la înalta Curte de Casație și ustiție, Profesor la Școala politechnică din București ; Inginer Gh. Deleanu, deputat; Dr. Constantin Motaș, deputat; Colonel Anastase Negulescu, deputat; In iner inspector general Nicoiae Vasilescu-Karpen, Director al Școalei politechnice din București; Inginer inspector general Constantin Răileanu, Director special în Ministerul Comunicațiilor; Inginer Constantin D. Bușiiă și inginer-șef Teodor Atana- sescu, delegați din partea Societăței politechnice din România ; Ingineri șefi Petie Budu și Gheorghe T. Nicolau, delegati din partea Asociațiunei generale a inginerilor din România; Constantin Opran, Administratorul Cassei Pădurilor din Mi- nistei ul Agricuiturei și Domeniilor și Mihail P. Florescu, inginer inspector silvic, ca delegai din partea Soc. „Progresul Silvic*. Conductorii principali Ion Cornea și Constantin Dimitrescu Cre|u, delega|i din partea Asoci liei Generale a conductorilor de Lucrări Publice din România Prima întrunire a Comisiurei a fost fixată pentru Joi 3l Ianuarie 1924. Domnul lngin?r-șef loan Dumiirescu a fost însărcinat a îndeplini funcțiunea de Secretar al Comisiunei. In consiliul de A-dție al Asociației Generale a Inginerilor, din partea Ingirerilor silvici au fost aleși: D-l Inginer Inspector general silvic C. P. Georgescu din partea secției I (funcționari publici) și D-l Inginer Inspector Silvic M. P. Florescu din partea secției II (funcționari particulari). Consiliul de disciplină al Casei Pădurilor s’a alcătuit din D nii: Ing. consilier silvic V. Teodorescu, Ing. inspectori G-rali sil- vici: I. Cotnanici, C. R. Rădulescu, Virgiliu Boeru. Președinte fiind D-l Rătescu Președinte la Curtea de Ca- sație d n București. Membri supleanti D-nii Ing. Inspectori G-li silviri C. P. Geoi gt seu și C. Sava Goiu Revista Pădurilor 91 Comisia asociatei g-le a Inginerilor din România, în șe- dința dela 29 Ianuarie 1924 a fixai, pentru congresul ce se va ține în luna Mai la Cluj, pentru secția silvică, următoarea chestiune: Problema exploatarei pădurilor: Stalului, persoanelor pu- blice și ale particularilor, în vederea îndustralizărei produselor lemnoase, pe baza comasărei pădurilor, în legătură cu proectul de lege al comercializării produselor bunurilor Statului. Membri C. P. Georgescu D. Tomu|a M. P. Florescu Toți D-nii Ingineri Silvici sunt rugați a răspunde apelului A. G. I. R. și a propune din vreme lucrările și trimite cât mai urgent la sediul A. G. 1. R. slr. Episcopiei 2 București, spre a se putea coordona și lipări din timp. In ziua de 1 Febr. 1924, s’a adunat la consiliul Technic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice, întreaga comisie numită de Minister, pentru alcătuirea legei corpului’ technic ge- nerai român. După ce s’au discutat liniile generale ale legii, s’a numit o comisie compusă din: Eugen Ștefănescu, ing. ins- pector Gl. Secretarul Gl. al M. L. P.; G. Nedici, consilier la Curtea de Casație, /ng. Motaș deputat, Inginer șef Budu, dele- gatul A. G. I. R. Inginer Inspector silvic /W. P. Florescu, dele- gatul Soc. „Progresul silvic," care să alcătuiască proectul de lege, după care se va expune plenului consiliului. Prin noua lege corpul silvic va fi complect încadrat în legea corpului technic general român. Deci și ultimul deziderat dorit de corpul silvic va fi îndeplinit. In zilele de 4 și 5 Februarie a. c. se ține în București un congres agricol la care vor lua parte agricultorii fruntași și a- gronomii din toată țara precum și reprezentaății instituțiilor eco- nomice. Desbaterile acestui congres interesează progresul întregei economii agricole; ele au Joc în sala mare de conferințe apela- tului din Str. Sf. Dumitru 2, București. 92 Revista Pădurilor Consiliul de ad-fie al Societâfei „Progresul silvic* in șe- d nfa dela lg Noembrie 1925, din cauza sporirei cheltuelilor cu tipăritul revistei, a majorat chiar cu începere din anul 1925, abonamentul anual la revistă dela 120 lei la 150 lei, iar coti- zația anuală de membru al Sociefăfei la 50 lei; deci in total membrii Soc. Progresul silvic* vor plăti anual 200 lei. Sperăm că tofi membrii rămași în restantă își vor achita la timp datoriile, în interesul aparifiei regulate a Revistei Pă- durilor organul nostru de publicitate în care se oglindește o mare parte din activitatea noastră forestieră. • • In vederea ciclului de conferinfe ce urmează a se |ine în lunile Februarie și Martie a. c. la Soc. „Progresul silvic*, se re- petă rugămintea noastră către acei din D-nii colegi, care vor bine voi a se înscrie, anunțându-ne subiectul. • Premiul de 8.500 lei oferit de Soc. „Progresul silvic" pentru cea mai bună monografie a unui ocol silvic din fondul pus la dispoziție de D-l ing. Inspector Silvic M, P. Florescu. S’a prezentat în termen o singură lucrare, cu titlul. Mono- grafia domeniului 4Gurghiu“ și având ca motto „câinii latră, cara- vana trece. Consiliul de ad-|ie, în ședința dela 5 Ianuarie a. c. a delegat pe D-I Inginer Inspector g-l silvic C. P. Georgescu care face parte din comisia examinatoare, de a referi asupra lucrărei. D-l Referend C. P. Georgescu, în ziua de 16 Ianuarie 1924 și-a depus raportul f. favorabil acestei lucrări. Iar pentru ziua de 25 Ianuarie a. c. a fost convocată la București întreaga comisie examinatoare a acestei lucrări, spre a-și da avizul definitiv. Comisia compusă din D-nii Ingineri con- silieri silvici: Liviu Marțian, Petre Antonescu, Inginer Inspector general silvic C. P. Georgescu și Inginer inspector silvic Dr. M. Drăcea, întruniți la București în ziua de 25 Ianuarie 1924, luând în considerare referatul delegatului comitetului pentru pre- mierea lucrărei, cercetând apoi și lucrarea prezentată, a găsit că această lucrare reprezintă fructul unei munci asidue, că este bine întocmită și ca atare a fost de părere, a se acorda autorului ei Revista Pădurilor 93 premiul de 8500 lei, instituit de Societatea „Progresul silvic*. Din această comisie a lipsit D-l M. Boldur care s’a mo- tivat ca fiind bolnav, iar D-l Zăvoianu care deși a fost avizat dar n’a putut participa). Procedându-se de birou la deschiderea plicului sigilat cu motto „Câinii latră, caravana trece" s’a constatat că numele au- torului acestei importante monagrafii silvice, este D-I G. P. An- tonescu, inginer silvic, șeful ocolului silvic Lăpușna, jud. Mureș Turda și conferențiar la Academia agricolă din Cluj. Lucrarea se va tipări fie de Minister (Casa Pădurilor) fie de Soc. Progresul Silvic și se va trimite la timp tuturor membrilor. MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR DECIZIUNE Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturi și al Domeniior. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 151/920, Decidem: Art. 1. Se aprobă ne noi amenajamentul pădurii Broșteni pendinte de comuna Broșteni și Crucea, fudejelul Fălticeni, pro- prietatea Casei Regale, în suprafa|ă de 30655 hectare, împărțită în 5 ocoale silvioe : Ocolul silvic Broșteni cu 7 serii de exploa- tare și anume : Seria I Cotârgaș în suprafață de 2622 hectare, Seria II Holda-Boldila în suprafață de 2048 hectare. Seria IV Căprăriele Pinu de 2948 hectare, Seria V Bradul Toplicioara de 1807 hectare și Seria VII Obicioara Pâr. Omului de 2416 hectare tratate în codru cu tăeri rase, Seria III Căboaia-Văcăriei de 1665 hectare tratată în codru cu tăeri succesive și Seria IV Dosul Negrișoarei Arsuri de 2165 hectare. Ocolul silvic Barnar cu 6 serii de exploatare și anume : Revista Pădurilor <14 Seria I Pic. Toancefe Barnar Tomnatic de 2251 hectare. Seria II Pic. Tomnatic Pic. Scurt de 1843 hetare, Seria IV Pic. Ra|ei Pic. Rateș de 2405 hectare tratată în codri* cu taeri rase. Seria V Pic. Tisei Pic. Căpriței de 1665 hectare tratată în codru gră- dinărit și Seria III Fundul Barnarului de 2426 hectare și Seria VI Pic. Holdei Pâr. Leșul de 1502 hectare. Ocolul silvic Crucea : Serial Crucea Fagul de 1844 hect re. Seria II Chirilu de 2071 hectare. Seria III Bogolinul Isv. Rău de 2096 hectare și S ria V versantul drept Barnarelu de 1655 hectare tratate în codru cu două taeri succesive și Seria IV verși stâng Barnarelu de 2316 hectare tratată în codru cu tăeri rase. Planul de exploatare arătat în amenajament se aprobă pen- tru 8 ani de zile, adecă până la 1951 când se va face revizuirea. Garan|ia de împădurire 500 lei de hectar. Art. 2 Toate celelalte dispozi(iuni prevăzute în amenajament sunt executorii. Art. 3. și ultimul Domnul Administrator al Casei Pădurilor esle însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Data astăzi 31 Decembrie 1923 în cabinetul nostru. No. 70006 ' Minisru (ss) Al. Constantinescu Deciziunc Noi, Ministru Secretar de Sfat la Departamentul Agricul- turei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Paduriloi. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Co- dul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. Decidem: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Ciobănuș pen- dinte de comunele Asău șl Agaș, judelui Bacău, proprietatea Succesiunei N. D. Ghika-Comăneșli, în suprafață de 8560 hec- tare 6500 m. p. din care 7109 hectare 9300 m. p. pădure. Șease serii de exploatare. Regim codru cu taeri rase. Revoluția normală 80 ani iar periodul de exploatare 26 an și cu garan|ia de împădurire 1500 lei de fiecare hectar; și Revista Pădurilor 95 b) Regulamentul de exploatare al pădurii Supan pendinte de comuna Comănești, judelui Bacău, proprietatea Succesiunei N. D. Ghika-Comăneșfi, în suprafață de 1762 hectare 2600 m. p. din care 1717 hectare 5500 m. p. numai pădur. Doua serii de exploatare. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluta normală 80 ani iar periodul de exploatare 26 ani și cu garanția de împădurire 1500 lei de fiecare hectar. Art. 2. Toate celelalte dispoziliuni prevăzute în regula- mentele respective și articolul adițional sunt executorii Art. 3 și ultimii^—Domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcina! cu aducerea la îndeplinire a prezentei de- ciziuni. Dată astăzi în 30 Ianuarie 1924. jqQ 543j Ministrul Agticulturci și Domeniilor (ss) General Văitoianu Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor ia Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131 920. Decidem: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Strimtul pendinte de comuna Lerești, județul Muscel, proprietatea D-lor Radu R. Negulici și Ing. Gr. Balotă, în suprafață de 445 hectare. Regim : Cadru cu tăeri succesive Seria I și Codru cu tăeri rase Seria II a. Revoluția normală 90 ani, exploatarea în 6 ani pentru ambele serii și cu garanția de împădurire 500 lei de hectar Seria I și 1200 lei de hectar Seria II a. b) Regulamentul de exploatare ai pădurii Șuiei pendinte de comună Șuiei, județul Argeș, proprietatea D-lui C. Miculescu D-nelor V. Adrian, A Stănescu și FI. Cristodorescu, în suprafața de 177 hectare 8000 m. p. Regimul codru cu două tăeri succesive. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 9 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Piteasca-Pasărea Lotul 5, pendinte de comuna Pitească județul Ilfov, proprietatea D lui Matei Z. D. Podgoreanu, în suprafață de 31 hectare 2696 96 Revista Pădurilor m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 10 ar.i, exploatarea în 3 ani și cu garaniția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Budeasa pendinte de comuna Budeasa, judelui Argeș, proprietatea D-lui Alex. De- metrescu, în suprafață de 62 hectare 3160 m. p. Regimul crâng simplu. Revolufia normală 16 ani. exploatarea în 2 ani și cu garaniția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Mogodia pendinte de comuna Mogoșani, județul Dâmbovița, proprietatea D-lui Ștefan Slirbulescu, în suprafață de 18 hectare 2500 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 8 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Peșteana pendinte de comuna Peșteana, județul Gorj, proprietatea D-lui Loc. N. Manea, în suprafață de 54 hectare. Regimul crâng simplu. Re- voluția normală 30 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Ludași pendinte de comuna Băseștii județul Bacău, proprietatea D-lui C. G. Lu- pescu, în suprafață de 231 hectare 6000 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 8 ani și cu ga- ranția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Știrbăț pendinte de comuna Siliștea, județul Fălticeni, proprietatea D-lui Ștefan Buicliu, în suprafață de 39 hectare 6915 *.i. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 25 ani, exploatarea în 4 ani și cu ga- ranția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Zăvoiul Crivăț pendinte de comuna Măneșli, județul Prahova, proprietatea D-lui loan Calimachi, în suprafață de 77 hectare. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 4 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar. Art. 2.— Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional sunt executorii. Art. 3. și ultimul) — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 30 Ianuarie 1924 în cabinetul nostru. No. 5129/924 Ministru. (ss) General Văitoianu Studii, expertize, calcule de rentabilitate, proecte de explo- rări pentru dovedirea și pune- rea in valoare a zăcămintelor de petrol, gaze naturale, căr- buni, minereuri, cariere și ape minerale. Exploatează: „CREDITUL MINIER** Sotetate finonimă faimă pentru fasroltaiea Industriei Minere CAPITAL SOCIAL *175.000.000 LEI Sediul Central: BUCUREȘTI, B-dul I. C. Brătlanu, 75 Tdefon 39/41 și 47/36 Sucursala: BUCUREȘTI, Str. Marconi. 3 — Telefon 13/9 Direcțiunea Technică a Petrolului : PL0BSTI Bulevardul Independenței Nn. 23 Acordă credite: Întreprinderilor existente mi- niere și in formație. Cumpără și vinde; Produse și privilegii miniere, redevențe și produse petrolifere proprii etc. Produce : Benzină ușoară de aviație, benzină pențru automobile și motoare, petrol lampant, mo- torină, păcură pentru com- bustibil, uleiuri minerale de prima calitate, etc. Pe cont propriu și In partici- pație obiecte miniere, terenuri petrolifere, rafinerii de petrol (Aurora-Băicoi) etc. I.BANCA ROMANEASCA Societate Anonimă pe Acțiuni CAPITAL LEI 250.000.003 -r — . I București. Str. Smârdan No. 5 REZERVĂ » 56.000003— — Adresa telegrafică „Româneasca" Ori-ce operațiuni de Bancă în general: Cumpărări și vânzări de efecte. — Avansuri pe depozite dc efecte publice și acțiuni. Emisiuni de cecuri și scrisori de credit pentru orice țară. Participațiuni Industriale și comerciale și orice operațiuni financiare. SUCuRSALE : Arad, Brașov, Bdlți, Bazagic, Cluj, Constanța, Cernăuți, Chișinău, Galați, Istnail, Oradia-Mare, Tg.-Mureș, Timișoara, Tulcea, Tighina, Sibiu, Sutu-Mare. Bănci afiliate : Banca lașilor, Iași, Banca Bacăului; Banca Cre- ditul Prahovei, Ploești; Banca Durostorului din Silistra; Banca Petro- dava, P.-Neamț; Banca Dunărea Românească. Brăila ; Banca Româ- nească a Banatului, Lugoș; Banca Mehedințului din T.-Severin; Banca Română din Dorohoi; Banca Suceveană, Suceava ; Banca Câmpu ungul Moldoveneșc, C.-Lung (Bucovina); Banca Ștefan cel. Mare, .Fălticeni. G. N. Ba^dd, președinte; C. G. Ctciașu. adm.-delegai; Al,. F. Bădescu, membru; Al. N. SlefAnescu, membru ; I. Grădișteanu, membru; Gl. Se. Panaitescu, membru ; H. Fulga, censor; Em. Dan, censor; G. 1. Stoicescu. vice-președinle; D. D. Bragadiru, membru ; 1. 1. Stănculeanu, membru . G. Corbescu, membru; St. C. Pop membru, D. Matale,censor ; V. Ștefan, censor ; G. Dimitriu, censor’ (Director General: N. P. Șlefanescu; Prim-Director: Ion Slivescu ; Directori: N. Bănulescu, C. T. Teodoreseu, Ion C. Pilidi, Gr. Du- mitrescu, Ing. G. Gheorghian. I UZINELE DE FIER SI DOMENIILE S DIN . {REȘIȚA soc an. j Direcțiunea Generală BUCUREȘTI, STRADA POVERNEI, 2 f Fer brut. V. Fontă de fer și otel B Table, șine și traverse J Fer în bare și fasonat f Tablă B Piese de ter forjat S Material de cale ferată Mine, Frăției ?• Armament și munițluni Butoane și nituri Pluguri si mașini agricole Unelte de săpat Amoniac sulfuric *. >. Lemne de foc șiconstrucție Mangal, rar alb Domenii la : Reșița, Anina, G avița, Bocșa, Nadrag, etc. Pentru comenzi a se adresa la: 1 Direcțiunea comercială, TIMIȘOARA, Str. Lonovici 3 I I Reprezentanta Creditului Tehnic, București, Str. Marcont, 3 1 111 a ■---------S C R — - „Clădirea Românească" SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL 60.000 000 LEI Construește și Transformă, Cumpără și vinde tot felul de imobile înființează șl exploatează fabric! de materiale de construcție, cariere, balastiere, etc. Finanțează sau participă la întreprinderi de acest gen Primește oferte șl studiază orke propuneri relativ la executarea construcțlunllor, procedeuri sau materiale noi, produse perfecționate sau economice, etc. — Sediul București, Bulev. Domniței, 39 — OO-------- . - „ oo „PETROȘANI"' t .f SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPLOATAREA MINELOR 9E CĂRBUNI Cîjital Social Lei 2800i0.800 MINELE: Petroșani, Vulcan, Rninoasa și Dilja Judelui Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI | STRADA AUREL VLA1CU No. 22 ■ Adresa telegrafică: „PETROȘANI*. * • ’ • ' V JR J ./ Telefon 39|?7 £ O O OO— -----------------— OO «•W* • ---. [ EMU DIMII 1 [». SOCIETATE ANONIMA Capital sotial tei 125 0D0.080 deplin vărsai. = Rezerve tel 177.6000.B00 SEDIUL IN BUCUREȘTI Adresa telegrafică : ,, BANKBANCA SUCURSALE $i AGENȚII IN STRAlwATATE : PARIS, Place Venddme. 20. CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han, Agenție In Stambul NEW-YORK, Broadwav, 31-33. V1ENA, Comandită: ALBERT BLANK <£ Co. 6, Josefsplatz, 6 IN ȚAWA BUCUREȘTI: Cal. Victoriei, 42- Cal. Grivitei, Piața Sft. Anton, și Cal. Moșilor (Gura-Oborului) Arad, Brăd", Brașov; Chi- șinău, Cluj, Cernăuți, Con- stanța, Ismail, Oradea-Mare Trg.-Mureș. OPERAȚIUNI DE BANCA Conluri-curenle, împrumuturi, Lombarde, Sconturi, Schimburi, Scrisori de credit. Cecuri, {Avansuri, comercianțikx și industriașilor, Emisiuni, Safe, etc CREDITUL EXTERN s. a București — Str. C. A. Rosetti No. 37. — Telefon 14/31 și 41/16 Execută orice operațiuni de Bancă Furnizează din depozitele sale și din fabricile ce reprezintă: Materiale de cale ferată normală și îngustă. Materiale pentru atelierele de reparațiide locomotive și vagoane. Metale de orice format și dimensiuni. — Mașini ș scule pentru atelierele mecanice. — Mașini pentru industria lem- nului. — Instalații complecte și mașini pentru faoricarea cărămizilor — Camioane-autobuze, pompe, Automobile „Ganz- Bussing*. — Explosibile, capse și fitil pentru industriile miniere. Auto-pluguri „Komnick". Aparate pentru curățirea apei din cazane sistem „Neckar". Lemne de foc, cărbuni de piatră, Coks metalurgic și de gaz. — Exportă produsele solului și subsolului. | Intreposit propriu la Gara Dealul Spirei( București A ț> Ț 170 SOCIETATE XV X X ANONIMĂ Pentru Exploatarea de Păduri și Industria lemnului Capital social: Lei 30.0000.000, deplin vărsati Președinte al Consiliului de Administrație CONSTANTIN NEAMȚU Vice-Președinte al Consiliului de Administrație Inginer TIBERIU EREMIE ADM1N1STRATOR1-DELEGAȚ1 Ingineri Corneliu Bălteanu, C. Orghidan Alexandru Zănescu CONSILIERII: Ingineri Gh. Balș, C. Negrescu, I. Purcăreanu, j D. Rol in și J. Selleckaers DIRECTOR GENERAL: Inginer-șef, NI. N. Rădulescu Director technic: Inginer, D. Stoica Diractor comercial : L. Ciconi Director forestier : Inginer-șef silvic, V. Mihălcescu Are în exploatare pădurile din muncii Arifului, de pe valea Argeșului. Posedă o fabrică cu 18 gatere în Curtea-de-Argeș Vinde en gros și en detail, lemne de foc și cherestea, pre- date la gara Curtea-de-Argeș. Posedă ateliere mecanice de tâmplărie, fabrică de lăzi, fabrică de parchete. Primește co- menzi pentru cherestea și lemne de foc, tâmplărie, mobilier» parchete de stejar și fag. lăzi și orice fel de ambalaje de lemn etc. Sediul în BUCUREȘTI STR. NIARCONI No. 3 Telefon 2/91 „CARPATINA" Societâ Anonyme Roumaine pour l’industrie Forestiere CAPITAL SOCIAL: Lei 100.000.000 enti^rement vers^s Siege Principal; BUCAQEȘT, 21, rue Paris La Scierie Brezoi (Valcea) effectue toute commande de bois de charpente de pin et de sapin. Section speciale pour la fabrication de caisses d’emballage, executâes sur commande. Planches sabotees pour planchers. Grosse production de bois de chauffage, de hâtre et bri- quettes. Traverses de hâtre pour voie ferree. Les Scieries de Turnu-Măgurele et Stoe- nești produisent: Tout materiei de bois de charpente. Planches rabinees, caisses d’emballage. La Scierie, la Manuiserie mecanique et les Ateliers de parquets de Slatina executent toute commande de : Toute sorte de matârlei de bois de charpente; Mobilier simple ou de luxe, de bois sechâ, coupâ avant la guerre, en sapin, pin, châne et autres essences. Menuiserie pour constructions. Parquet de châne de toute dimension, en bois sâchâ. Depots pour la vente en dâtail, dans les villes de: Craiova: 15, St Stirbey-Voda, Strad radia, Bariera vaiargiu Bariera Calafatului Bariera București Alexandria (Teleorman) Roșiori (Teleorman) Dragișani (Vâlcea) Râmnicu-Vâlcea Les commandes pourons âtre faites tant aux succursales qu’â la Centrale de Bucarest 21, Strada Paris. Anul XXXVI FEBRUARIE 1924 No. 2 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA COMERȚUL DE LEMNE Suprafața păduroasă a țării a crescut cu aproximativ 5 mi- lioane Ha, prin alipirea provinciilor surori, așa că desvoltarea ramurilor de ocupuțiune, în legătură cu producția forestieră, s’a produs cam în aceeaș măsură, făcând pe unii să se bucure, iar pe al(ii să clatine diu cap, știind ce înseamnă: „sporirea pro- ducțiunii forestiere". înainte de răsboi statul își vindea pădurile la diferitele so- cietăți, cari industrializau lemnul, îl negociau, iar banii îi trimiteau — sub formă de dividende ale acțiunilor — la sediul central al întreprinderilor, fie Viena, fie Buda-Pesta, așa că asistam la o stare de lucruri foarte interesantă: specialiștii silvici creșteau pădurile, până la vârsta de a fi exploatate, le pâziau, exercitau tot felul de acțiuni pentru buna lor oblăduire, iar când veniâ timpul să realizeze „recolta" apăreau persoane din afară de cadrul național, persoane cari profitau de munca și necazurile altora. Dacă lucrurile se petreceau astfel, nu însemnează că vina trebue aruncată împotriva intrușilor, fiindcă aceștia găsiau pla- sament pentru capitalurile lor, prost valorificate în țările de ori- gină și admirabil remunerate în țara noastră ; dar o vină inițială există și aceasta ne aparține nouă, tuturor, ca unii cari am con- siderat schimbul mărfurilor contra monedă, adică comerțul, ca o îndeletnicire prin defini|ie streină și oare cum nedemnă pentru noi, pacinci locuitori ai României și născuți pentru a deveni funcționari I BlBLCIâCA j | Inșii-;/-1 fere *ier i Lsl 'n 98 Revista Pădurilor In această concepție a lucrurilor ne-a surprins răsboiul armelor, pacea și răsboiul economic, la care asistăm astăzi, căci tiind vorba de noi, în școala noastră a pădurarilor, nu s’a găsit necesar să se studieze chestiunile privitoare la negocierea acelor produse, pe cari realizându-le — conform regalelor de știință — ne revine să Ie industrializăm și apoi să le comercializăm. Pentru ilustrarea gândului ce vrem să exprimăm, vom aminti pe producătorul agricol, care seamănă și treeră bucatele, dar care și le negociază, căci ar fi de neadmis să ’și pună grâul în hambar și un străin de persoana lui să vină, spre a i le negocia ! Deasemeni, producătorii agricoli luminați au mers și mai departe, valorificându-și produsele câmpului, prin indus- trializare, adică transformând — aceeași persoană — grâul în făină, iar făina în bani. Forul sau resortul, de care țin pădurile țării n’a găsit — în trecut — rațiune să își valorifice materialul lemnos, creind fabrici de scânduri, parchete, lăzi, mobile, etc. din motive pe cari nu le cunoaștem sau poate din motivul, că, statul nu poate fi un bun negustor". Unui asemenea motiv — însă — noi am răs- punde indicând vecina noastră dela apus, Ungaria, care nu ra- ționa astfel și care constituise fabrici — pe seama statului — transformând lemnul pădurilor, în marfă comercializabilă. De aici înairtte statul va trebui să facă comerțul de lemne, el va trebui să construiască fabrici, el va trebui să exploateze produsele pădurii, beneficiind tot el de diferențele de preț între valoarea materialului în picioare și valoarea lui industrializată. Dar, pentru a se putea ajunge la aceasta va fi nevoe de un personal admirabil pregătit în ramura exploatărilor, industrializării și comercializării, lucru nu iocmai greu, dacă se vor face spe- cializările Inginerilor de păduri. înțelegem prin specializare, creearea unui al 5-lea an de studii (ceeace nu este foarte mult, fiindcă la medicină se fac 6 ani) în care să se predea absolut numai materiile de specia- lizare: cei cari vor dori să se aplice a menajamentelor, vor lucra în această direcție, plus studiile de imediată vecinătate, însă în mod absolut profund; cei cari vor dori să îmbrățișeze trans- porturile, le vor studia â fond; în fine doritorii, cari ar avea plăcerea și vocațiunea, de a se aplica exploatărilor de păduri. Revista Pădurilor 99 vor studia și industria plus comerful de lemne, completând teoria cu practica, în acest din urmă an. Apoi, o direcție comercială, înfințată pe lângă Casa Pădu- rilor, după cum se află una la C. F. R., va avea să se ocupe numai cu chestiunile referitoare la acest fel de activitate, intrând în atribuțiunile sale și înființarea ca și exploatarea fabricilor. Atunci, dar, când Inginerul de păduri, păzitor din conștiință al avutului forestier va fi și industriaș, ocupându-se mai departe și cu negocierea produselor, atunci nu ne va mai fi teamă, că domeniul păduros se diminuează, atunci nu vom mai striga că nu se fac înpăduriri, findcă dorință specialistului va fi de a le face, iar budgetul Casei Pădurilor va dâ frumoase excedente, plătindu-se omenește întregul aparat de funcționari, care are dreptul la un altfel de tratament, decât cel de acum 1 Prin acte pozitive, luând atitudine, în chestiunile privitoare la naționalizarea întreprinderilor, vom putea ocupa locul ce ni se cuvine în producția forestieră, așa că șueratul locomotivelor de tip îngust nu ne vor mai supăra auzul, când vor pătrunde în inima masivelor românești, fiindcă vom ști să facem așa fel ca aceste locomotive să transporte numai lonagele admise de „cre- șterile anuale" ale pădurilor. Vor fi desigur greutăți mari la început, cari vor trebui în- vinse, însă măreția operei ne va consacra definitiv în ochii lumii, arătând acesteea, că numai ocaziunile au lipsit, spre a ne putea afirma ca cunoscători profunzi ai tuturor chestiunilor, cari au lemnul ca subiect. Horia Manole Ing. silvic ICO Revista Pădurilor ARTICOLUL 132 DIN NOUA CONSTITUȚIE Caracterizare. Soluțiuni pentru evitarea relelor urmări la cari poate duce. Probleme, ce trebuesc rezolvate cu prilejul aplicărei lui. (Urmare) B) Soluțiuni pentru evitarea relelor urmări la cari poate duce art. 132. Ca chestiune preliminară, Ia începutul acestui paragraf, se poate pune următoarea întrebare: dar dacă observațiunile din paragraful precedent și concluziunile sale, nu sunt juste pentru cazul special, pe care-1 tratăm: producțiunea și repartițiunea bunurilor forestiere ? Căci nici-o regulă, fără excepție. Se poate adică zice: e adevărat, că, în regulă generală, sub regimul comunist, în spiritul căruia legiferează art. 132, producțiunea este mai scăzută, ca în regimul particularist. Producțiunea forestieră însă are însușirile ei, prin care di- feră de celelalte ramuri de producțiune. In adevăr, în orice altă ramură de producțiune, cine seamănă, acela culege. In ramura forestieră însă recoltele se adună la termene lungi și de cele mai multe ori de către altul de cât cel care a învestit capitaluri în acest scop. Și cum nimeni nu vâră cu plăcere capitaluri, a căror fruc- tificare nu-i aparține, pe deoparte, iar pe de alta cum Statul este o ființă cu existență nelimitată, Statul este, în mod firesc, proprietarul forestier cel mai bine indicat. Art. 152, făcând să ajungă pădurile în mâinele proprietarului celui mai indicat, des- chide o politică economică bună și rațională. Să menționăm faptul, că acestea sunt părerile cele mai acreditate azi, la noi cel puțin. Ar mai rămânea chestiunea repartiției bunurilor forestiere, chestiune, pe care, mărturisesc, nu știu cu ce argumente sănă- toase s’ar putea susține de adepții sistemului comunist. Chestiunea calificărei Sfatului, ca proprietar de pădure,— abstracție făcând de însușirea, ce i se mai atribue de patron universal sub raportul distribuțiunei — se poate trata, cred prin două metode: metoda rațională, constând din căutări de argumente, sprijinite pe anumite postulate, recunoscute, acreditate și metoda observațiunilor directe, aceasta cu dublu scop: de a verifica argumentele raționale întrebuințațe de prima metodă și de a găs* Revista Pădurilor 101 eventual altele, cari, fie că confirmă, fie că infirmă concluziu- nile stabilite prin metoda rațională. O metodă rațională este cea expusă, schematic, mai sus. Vom încerca o analiză critică a ei. Va să zică: Statul, care are o existență nelimitată poate să învestească capitaluri ni ameliorări forestiere, căci are timp să culeagă roadele, pe câtă vreine un particular cu existență limitată, în anumite modalității de exploatare, moare înainte de a vedea fructele coapte. Eu zic, că trăiește. Mai mult, el folosește dobânda capi- talului învestit în ameliorări forestiere, chiar în al doilea an al învestirei. Să mă explic. Capitalul învesit în regenerări dă naștere sursei de producțiune, care este viața arborilor. Aceasta crează lemnul. Lemnul este un produs al vieței, deci un venit al capita- lului învestit în întreprinderi forestiere. Când exploatez pădurea, când iau deci lemnul, nu fac altceva de cât să încasez dobân- zile capitalurilor învestite în ameliorări forestiere, dobânzi, cari — în cazul unei gospodării normale — sunt concentrate în posi- bilitatea anuală de exploatare, posibilitate, care știm că repre- zintă suma creșterilor tuturor arboretelor, deci și a celui născut ca rezultat al capitalului celui mai nou băgat în întreprindere. Dacă ne abținem de la ameliorări indispensabile, facem să scadă creșterile cu cantitatea corespunzătoare lipsei neîmplinite și în acest caz, se înțelege, trebue să micșorăm și posibilitatea, căci în realitate ea e micșorată. Ex nihilo, nihil. Prin urmare orice proprietar trăește și recoltează anual fructele produse de capitalurile, ce vâră în întreprinderi forestiere. Nici când exploatarea pădurei se face periodic, raționa- mentul azi admis, nu are temei, căci oricând s’ar exploata, nu se ridică de cât lemnul crescut în intervalele la cari se face exploatarea. Mai este însă un mod de a privi chestiunea, anume: ca- pitalul băgat în întreprinderi forestiere este de două feluri: unul, care întrupează valoarea sursei de producțiune, adică viața ar- borilor, în ipoteza, că pădurea a luat naștere prin intervenția radicală a omului, — și celălalt, care ar reprezenta valoarea la un moment dat a lemnului, din care se compune pădurea. Facem abstracție de capitalul sol. 102 Revista Pădurilor Dacă avem a face cu o pădure spontană, primul capital nu există, căci sursa de productiune este un dar al naturei. Când omul începe a face cultură forestieră însă, începe să ia naștere și acest capital, sub formă de lucrări de complectarea regenerărei. Acesta este capitalul, care a făcut obiectul rațio- namentelor de mai sus. O formă interesantă a celui de al doilea fel de capital este aceea, care reprezintă creșterile primilor n-1 ani ai revo- luției fiind revoluția adoptată. In acest caz, posibiltatea anuală, care este egală cu creșterea anuală a întregei păduri și se ia din materialul cel mai în vârstă, se consideră ca dobândă a capitalului astfel înțeles. Cine exploatează mai mult decât posibilitatea anuală, atacă capitalul. Urmarea acestei operațiuni este crearea unei perioade de așteptare, necesară pentru refacerea capitalului. Se zice, că simplul murilor atacă capitalul în chestiune mai repede și cu mai puține scrupule ca Statul. Realitatea arată însă că ambele feluri de proprietari fac asemenea operațiuni, cari sunt dăunătoare și intereselor lor, prin faptul că-i privează de venituri viitoare și sunt dăunătoare și societăței, care la un moment dat este îmbuibată cu surplus de lemne, penlru ca mai târziu să nu aibă strictul necesar. Dacă este să tragem vre o concluzie practică din toate acestea, apoi nu putem trage de cât pe următoarea : proprietarii forestieri, indiferent de natura lor se pot conduce și de raționa- mente, dar că se conduc de regulă de interesele lor de moment. Societatea care este interesată ca producțiunea forestieră să fie regulată și susținută, trebue să nu se conducă de idei preconcepute și să conteze că proprietarul cutare nu va greși iar cutare va greși, ci să-și impue voința ei asupra tuturor pro, prietarilor, presupuși supuși greșeli, prin lege. Să examinăm acum calitatea Statului, ca proprietar forestier, prin metoda a doua, adică a observațiunilor directe. Vom privi chestiunea din două puncte de vedere : 1. Care este origina propriețăței forestiere a Stalului? în- țelegeți bine, că dacă Statul a dobândit proprietățile sale prin luptă dreaptă, învingând pe ceilalți proprietari forestieri, apoi faptul că el azi este cel mai mare proprietar forestier se poate ca un argument puternic, că el este cel mai tare, deci și cel mai bun. Revista Pădurilor 103 2. Cum se comportă Statul fată de pădurile sale, în com- parație cu ceilai{i proprietari forestieri ? Referindu-ne la primul punct, știm că Statul n’a dobândit pădurile prin mijloace normale, luptând cu alti proprietari forestierii El și-a însușit, pur și simplu, pădurile, luându-le din posesiunea Bisericei, prin actul istoric al secularizărei și nu pentru ra|iuni economice, ci pentru rațiuni politice. Nu putem, așa dar. să tragem nicio concluzie, că Statul este bun sau rău proprietar de pădure, din faptul că el este azi cel mai mare proprietar forestier. Trecând la punctul doi observăm că dintre toti proprietarii forestieri, singur Statul are un corp de specialiști, prin cari ad- ministrează pădurile sale. Ceilalți propietari forestieri, dacă sunt destul de mari au angajat specialiști, iar dacă nu sunt destul de mari îngrejesc, să zicem, singuri de pădurile lor. Faptul că Statul a angajat specialiști în serviciul pădurilor sale, denotă numai de cât că e și bun proprietar forestier ? Simplul fapt brut, nu 1 Căci ne întrebăm, dacă întâmplarea a făcut ca Sfatul să aibă la un moment dat un mare domeniu privat de pă- duri, cu cine era să 1 administreze, dacă nu cu specialiști, cu silvicultori ? Vorba este, are Stalul personal suficient, pentruca pe deoparte să exploateze, iar pe de alia să regenereze pădurile sale ? Aceasta o întrebare. Și se mai poate face una, care să ne apropie mai mult de fintăzdacă nu are personal suficient pentru a pune în valoare pădurile sub cele două forme exploatare, re- generare, la ce întrebuințează el personalul ? La exploatare ori la regenerare. Fiindcă nu trebue să uităm două lucru : primul, că propietar bun este acela, care produce mult și sus|inut; și al doilea, că pădurea poate fi exploatată și de propietar și poale fi dată și altuia în exploatare, pe câtă vreme împădurirea, în bune condi- |iuni, nu se poate face de cât de propietar. Statul nostru, întrebuințând personalul silvic, extrem de restrâns, la exploatări, și încă în regie, dovedește nepricepere. Necomplectând cadrele, nici pentru exploatare prin antrepriză cu respectarea obligațiune! regenerărei, nici pentru exploatarea în regie, — de și este propietar de peste 60 ani, dovedește» feră îndoială, că nu este proprietar forestier bun. 104 Revista Pădurilor Veniturile frumoase, ce încasează dela păduri în fiecare an„ fără să dea aproape nimic în schimb, pentru consolidarea ve- niturilor viitoare, constitue un cap de acuzație, ce nu se poate respinge. Dar în comparație cu ceilalți proprietari forestieri, cum se prezintă Statul ? Vorbesc de Vechiul Regat. Cititorii, cari cunosc stările din provinciile alipite pot trage concluziile necesare. Excluzând pădurile în devălmășie — formă de proprietate de o vitregie fără seamăn, un fel de lucru al nimănui și al tu- turor — nu putem afirma că pădurile celorlalți proprietari sunt mai bune, ori mai rele ca ale Statului. Se găsesc păduri și mai rele și mai bune, după proprietar, anume după grija sau interesul ceadeau' sau nu, fiecare pentru proprietatea sa. De ce? vom arăta imediat. Să coslatăm numai că aceasta este realitatea și că din o asemenea stare de lucruri nu se poate conchide că Statul este mai bun propietar ca ceilalți, ori aceștia ca Statul, căci nici o categorie nu și-a făcut datoria față de pădure. In asemenea condiții oricine se întreabă — și ne întrebăm și noi, gândindu-ne la soluții — de ce această stare de indi- ferență generală, de vitregie chiar, Lță de aceasta de netăgăduit vitală ramură de producțiune? Cari sunt cauzele? După noi sunt două: Prima rezidă în lipsa ori cărei pregătiri în materie a pro- prietarilor forestieri și în genere a opiniei publice. A doua rezidă în lipsa unei legi severe, justă și aplicabilă tuturor propietarilor forestieri. Lipsa oricărei pregătiri în materie de producțiune fore- stieră a făcut să prindă ideia superficială, că pădurea renaște și crește neajutată, ba încă înfruntând maltratările oamenilor și animalelor. Apoi regimul legal slab de până azi n’a chemat pe pro- prietar la datorie, nu l’a constrâns cu tot dinadinsul, ci ia lăsat portiță să continue incuria, respectând în formă și eludând în fapt dispozițiunile legei cu privire la regenerare. In adevăr: orice proprietar a putut să exploateze și să nu regenereze. Și iată cum ; s’au pus condițiuni, prin lege, ca pro- prietarii forestieri, toți afară de Stat, să depună o cauțiune de împădurire, cu scop, ca dacă regenerarea nu se va face, nici în Revista Pădurilor 105 mod natural și nici prin concursul proprietarului respectiv, s’o facă Statul cu cauțiunea depusă. Ori, Statul n’a avut niciodată și n’a vrut să-și formeze personalul necesar și să dea mijloacele necesare, barem pentru exploatar?a prin antrepriză și îngrijirea rațională a regenerărei pădurilor sale, ne cum să poată satisface și obligațiunea dea regenera pădurile tuturor celorlalți proprietari. Nu există nici-un organ, anume însărcinat cu controlul re- generărei pădurilor |ărei. De aceea s’a exploatat și nu s’a regenerat. Și ca să se scoată Statul dintr’o singură și mare în- curcătură — căci ar fi putut să fie tras la răspundere de faptul încasărei cauțiunilor, cari implică obligațiunea de a efectua lu- crările de împădurire —printr’un regulament, imi pare din 1921 se ridică, pur și simplu Statului această sarcină, în schimbul restituirei cauțiunilor, punând-o pe umerii, pe cari trebuia lăsată dela început, a proprietarilor respectivi, sub sancțiunea, care trebuia să fie dela început, a întârzierei exploatărei. Numai cât ne întrebăm : Statul se poate sustrage obliga- țiunilor sale, înainte de a se fi desființai legea ? Și apoi prin simplul regulament se pot schimba texte categorice de lege ? Să zicem, că se poate. Ce se întâmplă însă ? La majoritatea pădurilor exploatarea a încetat, pentru că s’a isprăvit. Ce saon- țiune să mai aplici? Și când? După ce va fi crescut pădurea? Dar nenorocirea este că în foarte multe cazuri nu mai crește nimic. La restul pădurilor nu se poate opri exploatarea, căci porțiunile neregenerate sau slab regenerate sunt prea întinse și nu se pot face lucrările la comandă. Pentru acestea trebuesc date termene lungi, cu sancțiuni anumite; iar sancțiunea încetărei nu are sens de cât pentru neregenerarea sufrafe|elor ce se vor exploata de azi înainte, pentru care, evident, legea trebue shimbată. Legiuirile silvice de până acum au fost, așa dar de o slăbi ciune fenomenală. Au scos pe Stat de sub orice sancțiuni. De ce? căci el niciodată n’a fost un model. Din contra. N’a prevăzut nici un organ, nici pentru efectuarea regene- rărilor, ce-i revenea și nici măcar pentru a se informa asupra regenerărilor. Dacă ar fi fost organe, anume însărcinate, care să tot toace într’una, că regenerarea nu se face și că dispar ori degenerează 106 Revista Pădurilor pădurile, apoi răul sar fi oprit, probabil, mai de mult. N’ar fi dăinuit până azi și n’ar fi luat proporții uriașe. Ce este așa dar de făcut ? Care este remediul ? Căci a continua, ca până acum, este a merge, cu certitudine și ceeace este și mai trist: în mod conștient, la desastru ; iar dezastrul pădurilor este un dezastru economic și social ireparabil. Remediul nu poate fi altul de cât: ceeace a fost, să nu mai fie și ceeace trebuia să fie, să se facă imediat. Să se facă așa dar o lege silvică sinceră, adică să prevadă sancțiuni puternice, să prevadă mijloace pentru aplicarea lor și să fie aplicata tuturor proprietarilor forestieri. Sinceră: ca să constrângă pe proprietar așa fel ca să nu se poată abate dela actul regenerării pădurilor. Sinceră: ca să constrângă și pe individ și pe colectiv etc. vreau să zic pe Stat, care să fie factotum forestier, să justifice calitatea de factori de producție, nu numai de afaceri. Așa dar pe individ, care este cel mai indicat, adică singurul indicat pentru actul producțiunei; și pe Stat, care nu este indicat nici pentru actul producțiunei, nici pentru al afacerilor. Dacă crede că poate să facă aceste treburi, să dovedească prin fapte. Prin urmare, principiu general, pentru toți: regenerezi, ex- ploatezi; nu regenerezi, nu exploatezi. Pentru detalii rog pe cititor să revadă articolul meu „Ex- ploatarea rațională a pădurilor", publicat în numerile 1 și 2 din 1925 ale acestei reviste. Reamintesc aci numai, că sancțiunea finală contra proprie- tarilor, contravenienți încăpățânați, este ridicarea definitivă a dre- ptului de exploatare, pedeapsă, care echivalează cu vânzarea forțată, pe care o face individul însuș. Astfel pădurea va frece din mână în mână până când va cădea în mâinele cele bune. Poate înțelege încă oricine, că strășnicie acestei legi va face ca primele mâini, care sunt rele azi, să devină bune, imediat, căci tot e mai bine să te decizi a face ce trebue, decât să te expui a pierde tot. Am de făcut un adaos la ceeace am spus în lucrarea men- ționată : înțeleg a extinde sancțiunea finală și asupra Statului, ca proprietar privat de pădurii Am văzut că știința socială a sta- bilit că Statul este la locul lui, ca proprietar forestier și că rolul lui în actul producției în general este: de îndrumare, de emulație- de control. Revista Pădurilor 107 Vine la rând o întrebare, foarte însemnată, cu analiza căreia închei paragraful: Putea-va să fie aplicat principiul nostru sub regimul creat de art. 132 ? Căci aplicând principiul enunțat, în- semnează că expui pe Stat să piardă, prin vânzare o parte sau toate pădurile, pe cari el le destinează, conform art. 132, pentru aprovizionarea populațiunei rurale. Ori această transformare poate aduce desfințarea ait. 132; deci legea, pe care o preconizăm poate fi necontituțională. Să observăm deocamdată, că însuși art. 132 nu este constitu- țional. Afirmațiune paradoxală, de sigur, dar pe care o voiu jus- tifica îndată. In adevăr ari. 132 este declarat neconstituțional de art. 10 din aceiași constituție, care zice „toate privilegiile, de orice natură, scutirile și monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdeauna în Statui Român". Ori, cum se poate taxa dreptul, pe care-1 conferă art. 132 numai populațiunei rurale, de a fi îndes- tulată, în limita cerințelor ei normale, cu lemne de foc și con- strucție, înaintea oricărei alte categorii speciale, ba încă cu des- considerarea, cu neglijarea sau uitarea complectă a nevoilor acestor categorii ? Ce însemnează această obligație exclusivă a Stalului și arest drept exclusiv al populațiunei rurale, alt ceva, decât un privilegiu? Ori articolul 10 exclude „privilegiile, de orice natură". Să fie oare acesta înțelesul titlului VIII din constituție, ex- primat astfel: „Dispozițiuni tranzitorii și suplimentare" titlu, care cuprinde art. 132? Să fi privit, adică, legiuitorul ari. 132, ca ceva tranzitoriu ? In acest caz, poziția art. 132, apare ca ceva exce- pțional și temporar. Chiar de n’ar fi însă așa, afirm că legea preconizată de noi, încă nu vine în conflict cu art. 132. Bine înțeles, de conflict între această lege și orice alt articol din constituție, nu poate fi vorba. Așa cel puțin vedem noi. In adevăr, pentru ca să vie în conflict această lege cu art. 132, ar trebui ca acest articol sau oricare altul din constituție —să declare inalienabile pădurile destinate de Stat pentru apro- vizionarea populațiunei rurale, căci numai în acest caz nu se pot aplica sancțiunile menționatei legi. Ori, nici ari. 132 și nici oricare altul din constituție nu stabilește așa ceva. Mai mult, dacă art. 132 este bun, el trebue să excludă ideia unei bune și raționale culturi forestiere. Ca atare el nu 108 Revista Pădurilor trebue să fie incompatibil cu o lege, care asigură complect vii- torul pădurilor. Dacă Statul sau comuna nu vor îngriji pădurea, din care cauză o vor pierde și dacă va fi posibil să se reglementeze vânzarea, ca să convină oricui să cumpere pădurea respectând destina(iunea dată de art. 132, nimic de zis; dar dacă așa ceva nu va fi posibil, ei bine, se va desfinta art. 132. Căci între a nu lăsa să se distrugă ori să degenereze pădurile și între a stărui într’o reformă, pe care experiența veacurilor și ștința o dovedesc utopică, alegere posibilă nu există. Inalienabilitatea pădurilor și cultura lor impusă sunt două lucruri incompatibile. Nu poți con- damna pe cineva să suporte observațiuni, vexațiuni, amenzi și să nu-i lași și posibilitatea să se scape de belea. Să nu se alarmeze nimeni însă. Sub regimul unei legi atât de simplă și dreaptă, e greu să ne închipuim, că se vor găsi proprietari, care să se mai abată dela obligațiunea complectarei regenerărei. Inlre a pierde pădurea, find nevoit s’o vândă pe lucru de nimic, numai pentru pofta de a se sustrage dela lucrări imperios cerute de cele mai elementare și legitime ale sale interese, și între a se decide în fine a executa aceste lucrări, iarăși alegere posibilă nu poate fi. Afară de cazul când avem a face cu proprietari — cum să le zicem ? — nu îndolenți, ci inconștienți. Ori asemenea cazuri patologice cer neapărată operațiune, ca să nu se intindă molima și în orice caz să nu sufere societatea. Ca să exprimăm o idee, mai probabilă ca oricare alta, nu putem spune altceva de cât, că toți proprietarii forestieri vor trece dela actuala stare de dolce farnienle" la aceia de actuali- tate îngrijind conștiincios de viitorul pădurilor lor. Prin urmare toți proprietarii, deci și Statul. Se va produce poate și minunea ca Statul să devină factor de producție. Altceva este că el va merge mai greu ca individul, că va cheltui mai mult și va produce mai scump. Norocul lui că nu va mai avea concurență ! De ce toate astea ? Știm : pentru că Statul trebue să se îngrijească de forme multe și ingenioase, ca nu cumva sumele debursate să apuce altă direcție, de cât cea de- stinata; pentru că el este nevoit așa dar să se lege câte odată până la paralizare, pe câtă vreme individul este liber pe planurile, pe mișcările și pe acțiunile sale; pentru că lipsește interesul Revista Pădurilor 109 personal al realului agent, care produce; pentru că Statul lu- crează cu bugete fixe, bravând neprevăzutul, iar când prevede sume pentru extraordinar, numeroasele noduri, care-i re|in miș- cările, pe deoparte, iar pe dealta natura urgentă a lucrărilor în actul producției, fac ca sumele prevăzute să ajungă după ce a trecut timpul lucrărilor. Aceste defecte incontestabile sunt decisive în actul pro- duc(iunei, condamnând pe Stat, sub un regim de egală severi- tate, la o organică inferioritate față de individ. „Nu există în Englilera păduri tratate în scop comercial, cari să aparțină direct Statului" ne spune D 1 R. L. Robinson, Inspector General silvic la departamentul de Agricultură și Pescării din Anglia (Vezi Revista pădurilor No. 12 din 1923). Conchide n : înființarea legei preconizate va însemna salvarea productiunei forestiere, care până azi a mers către dispariție sub ochii noștri nepăsători sau binevoitori. Rămâne ca viitorul să găsească soluțiuni fericite, cari să vină în ajutorul Stalului și în cealaltă atribuțiune, pe cari i-o asumă art. 132, de distribuitor unic al produselor forestiere. Ce idee bună, ca justiție, ca umanitate : Statul să înlăture luptele dintre noi și să ne îndestuleze părintește cu ce ne trebue. Mi-aduc aminte de o vorba a D-lui Inspector General Perieteanu din Serviciul Technic, spusă la o întrunire a A. G. I. R. Se vorbia despre nedreptatea, pe care vitregia vremurilor dc azi au abătut-o asupra funcționarilor. Se întreceau loji să caute explicația de ce curba scumpelei nu s’a deplasat la fel pentru toate categoriile sociale așa cum se întâmpla în vremurile normale dinainte de răsboiu, ci în loc să execute o mișcare de translație, ea s’a diformat, strivind pe funcționari și pensionari și favorizând anumite categorii sociale Abundau explicațiunile, concepțiunile și solufiunile pentru cele mai nemerite organizațiuni, controluri etc. „Silfi care este sistemul social cel mai bun. zise D-l Inginer Perieteanu ? Să vă spun eu: comunismul. Cu o condiție, ca omul să nu fie dihania ce este". In fine un răspuns numai, pentru cei cari ar crede că legea preconizată de noi ar avea ca efect restrângerea exploatărilor cel puțin la început. Răspunsul este : este infinit de preferat să exploatezi mai puțin, degenerând porțiunile exploatate, de cât 110 Revista Pădurilor exploatezi distrugând pentru totdeauna sau reducând sistematic sursa de producțiune. C) Probleme, ce trebuesc rezolvate cu ocazia aplicarei art. 132. In primul paragraf, am ajuns la încheerea că art. 152 obligă pe Stat să satisfacă cerințele în lemn ale înlregei populatii rurale, deci și a celei din centre despădurite. Raționând apoi mai departe, am stabilii, că de și ari. 152 nu se ocupă de po- pulațiunea urbună, Statul însă nu se poate dezinteresa de nevoile ei, când va aplica acest articol, căci nevoile populațiunei urbane sunt avizate la rest, care trebue să aibă și el o mărime în raport cu cerințele, ce urmează a satisface. Soluțiunea, în acest caz, stă la mintea oricui: Statul trebue să destineze, în centre unde pădurile sunt în exces, suprafețele necesare pentru trebuințele populațiunei din centre despădurite. Această soluțiune, ce pare unică, presupune că există păduri suficiente pentru satisfacerea cerințelor normale ale în- tregului consum intern, căci cu această ocaziune se va pune în întregime chestiunea aprovizionărei și orașelor și a Instituțiunilor Stalului etc. Ori, această operațiune ne poate rezerva și surpriza, că pădurile existente nu sunt în stare să satisfacă cerințele normale — așa cum vor ti ele formulate și cum poate că ar trebui să fie — și atunci poate să apară în fața noastră altă problemă : acea a sporirei domeniului^forestier. Mai e și soluțiunea, ca să ne restrângem pretențiunile de moment și chiar și cele viitoare ca cât este acum. Atunci „Cerințele normale" vor fi revizuite și reduse. Cele de viilor vor fi iarăși din ce în ce mai reduse, pe câtă vreme tendința către progres și către sporul populației ar cere din contră. In ce ne privește, socotim, că analiza aceasta, pe care vom ii forțați s’o facem, va fi partea, necontestat, cea mai de folos, pe care o va aduce aplicarea art. 152. Este singurul prilej ca Ia rezolvarea problemei silvice la no, să ia parie efectiv toate păturile sociale. In adevăr, fiecare categorie socială își va revendica dreptul la o folosință cât mai omenească asupra acestui bun indispen- sabil existenței, care este lemnul. Acele pături sociale, cari au dus-a bine până, acum, în Revista Pădurilor 111 fața pretențiunilor justificate și favorizate de lege ale popula - |iunei rurale, își vor vedea rafia lor scăzută. Se va produce, presupun un fel de nivelare a stărei locuitorilor tărei; mai just: un fel de apropriere a extremelor, care poate ajunge până la o nivelare. Popula|iunea rurală, înviorată, va crește repede numericește și natural, va căuta să men|ină cel puțin la cât a apucat pre- ten|iunile lor. Populațiunea urbană va face acelaș lucru. Stocul lemnos însă rămâne cât este. Și atunci sau rația tuturor va scădea sau se vor decide loji să sporească suprafe|ele păduroase. Cele mai indicate por|iuni pentru a fi acoperite cu păduri vor fi, de bună seamă, sutele de mii de hectare, despădurite, din regiunea de deal și munte, suprafețe, cari prin acțiunea noastre prea pu|in cugetată, le-am scos din patrimoniul țărei Și aceasta încă nu va fi de ajuns. Se vor găsi oameni, cari să judece, că nu este o stare ideală să stai în mijlocul Bărăganului Munteniei sau Basarabiei ca să faci agricultură și să fii avizat la o pădure situată pe coa- stele Cârpelilor. Din mai multe motive, relevăm două : Istoria dovedește că nu există popor, care să fi putut trăi tot deauna în pace. Starea de răsboiu este tot așa de naturală și de inevitabilă ca și cca de pace. Aceasta, ori care ar fi gradul de civilizație al unui popor. Ne întrebăm așa dar, în vremuri de răsmiri|ă, când comunicabile sunt întrerupte, pe ani întregi, ce se face populara din centrele despădurite ? Ce s’ar fi făcut locuitorii orașului București, în timpul celor doi ani de dureroasă amintire a ocupatei germane, fără pădurea Statului Cernica și celelalte mai mici din jurul acestui oraș ? Și în situația orașului București au fost aproape toate orașele ocupate: Viața locuito- rilor a fost salvată de câte un crâmpei de pădure, scăpat ca prin minune, de lăcomia neînfrânată a noastră. Ai doilea motiv este că absența pădurilor din centre agricole are urmări vătămătoare atât asupra agriculturei, cât și asupra sănătăței oamenilor. Marele literat și academician francez Marcel Prcvost exprimă acest rol al pădurilor, în următorii termeni, strălucitori de fru- musețe și adevăr: „S’a distrus neobosit, de secole, arborii fără număr, cari împodobiau vechea Galie cu o blană verde. S’a făcut din ei 112 Revista Pădurilor bârne, grinzi, scânduri; s’a făcut luntriși trăsuri; s’a făcut galerii de mine și stâlpi de telegraf. Și apoi au fost distinși pentru a face loc; au fost vânduti ca lemn de foc. S’a smuls solului profundele lor rădăcini și pe aceste locuri, unde ani de ani ei au îndeplinit între aer și sol schimburi sănătoase de elemente s’a construit orașe ori s’a semănat grâu . . . Astfel omul exa- gerează dreptul său de a modifica condi(iunile naturei vii în ținuturile, pe cari le locueșle; el nu vrea să înțeleagă că o pă- dure vastă de arbori puternici, îu cutare colt de lume, este un organism, care s’a creat acolo prin forța lucrurilor și * pe care omul nu-l va suprima fără a-și primi pedeapsă). Cu priit jul aplicarei art. 132. va trebui pusă, așa dar și proplema complectărei domeniului forestier, într’o limită anumită, în ținuturile lipsite de păduri, pentru rațiuni economice, pentru a preveni calamități sociale și pentru a ameliora condi(iunile climaterice higienice ale acestor localități. Nu dau nici o desvoltare acestei chestiuni aci, fiindcă cei interesați a o cunoaște o găsesc în lucrarea mea „Reforma agrară și problema agrosilvică* publicată în Revista Pădurilor anul trecut și apăruta și în broșură. Sunt nevoit să constat, că entusiasmul, ce a provocat această lucrare, printre membrii corpului silvic, când a fost desvoliată sub formă de conferință, s’a potolit repede, căci nimeni n’a găsit necesar să susțină prin presă sau altfel ideiea complectărei domeniului forestier, de și această idee a încălzit sufletul ge- nerației bătrâne de silvicultori și a fost înfăptuită, în oarecare măsură până la apariția actualului cod silvic (1910). Evident, rezolvarea problemei, nu este ușoară ; dar cred că nimeni nu vede, că e imposibilă. Sau dacă cineva vede impo- sibilitatea, e bine să arate. Să arate, pentru că, se poate întâmpla, ca eu să nu mă înșel și în acest caz mutismul generației noastre într’o chestiune, care nu poate fi solubilă de cât acum, și de care depinde viitorul țărei noastre, poate fi întrepretat de cei, cari vin după noi, ca o lipsă de avânt și de generozitate față de viitorul neamului. G. Agapie Ing. șef silvic 1) Prefața operei „La forest“ a Silvicultorului francez Jacquot. Revista Pădurilor H DIN BOGAȚIA MUNȚILOR NOȘTRI Lemnul de rezonantă Natura a fost darnică cu țara noastră — am avut până mai eri păduri frumoase de molid, cum aproape nici o țară din Europa nu le-a posedat—calitatea lemnului nostru de molid, în special de multe decenii în urmă, a atras atenția piețelor străine ; chiar Turcii se ridicau până în nordul Moldovei respectiv Bucovina, de achiziționau frumosul lemn de molid, pe care’l pluteau până la Galați sau Brăila și de aci îi transportau cu vapoarele în Orient. • Pe atunci lemnul era din belșug iar nevoile omenirei erau limitate, dar iată că treptat, treptat, cu varietatea nevoilor, a ci- vilizației, a înmulțirei omenirei, lemnul de molid a început a fi sortat dela origina sa pentru anume întrebuințări specifice. Țara noastră, din cauza ariei sale geografice, proprie des- voltărei reșinoaselor, în regiunile de munte adăpostite molidul posedă acele creșteri frumoase și uniforme, proprii pentru a fi întrebuințat apoi ca lemn de rezonanță, în industria instrumen- telor muzicale, atât de desvoltate în Franța și Germania și care de decenii aquisiționează din pădurile noastre lemnul necesar. Dar din cauza nepregătirei noastre comerciale, mulți din noi, ingineri silvici, nu prea dau atenție la estimația pădurilor, lemnului de rezonanță din masivele de molid, pe când negus- torii cu oare care rutină, când ne vizitează pădurile din o arun- cătură de ochi, aproape știu procentul în lemn de rezonanță ch ar la Hectar, și de aceia se explică, că adesea ori la licitație publică oferă prețuri cu de 4—5 ori peste estimația inginerilor silvici căci au o obișnuință de a cunoaște pădurea sub o altă formă, de cât noi specialiștii silvici. In acest scop am fost solicitat de foarte mulți studenți forestieri ai Școalei Politechnice din București, să le descrim— lemnul de rezonanță — cât mai detaliat. In timpul liber ce mi l’a îngăduit multiplele ocupațiun* m’am supus dorinței tineretului și cu concursul prețios a D-lui Ernest G. Peltz din Fălticeni, din o serie de studii făcute îm- preună la fața locului, în munții din pădurea „Valea Seacă" 1 14 Revista Pădurilor jud. Ciuc, unde Creditul Technic din București în colaborare cu Societatea Românească „Bistricioara" avea o instalație proprie pentru debitatul lemnului de rezonantă, am putut culege și co- ordona sub o formă pedagogică și succintă toate elementele în chestia industrializării lemnului de rezonantă și care cred că va fi de folos tinerimei noastre forestiere în special și poate într’o măsură oare care și multor din colegi. înainte de a intra în studiul schematic al lemnului de re- zonantă, însă exprim o durere, când mă gândesc la abuzul ce se mai face încă în pădurile noastre de munte prin acordarea brazilor de draniță la țărani. E cea mai mare barbarie în secolul al XX, căci acești {ărani în naivitatea lor până nimeresc câte 1 sau 2 molifti de dranită, cearcă 10—20 arbori, care apoi suferă și se usucă. Or arborii aleși ca proprii pentru dranită (șița) sunt tocmai ar- borii de rezonantă. — Înțelegem deci pierderea ce o suferă pă- durile noastre în calitate (raportate ca procent), în loc ca să obișnuim țăranii noștrii dela munte a face dranița numai din capete de butuci, cum deja am putea vedea cu satisfacție pe ici pe colo. In acest sens aș ruga pe de oparte onor Adția Casei Pă- durilor și pe de alta pe colegi de a nu mai acorda arbori din picioare pentru dranită, de este numai din arborii de pe jos și din capetele de butuci sistemul nenorocit ce l’am văzut practicat în pădurile din jud. Ciuc, pe Valea jidanului, unde sub adminis* frația fostă a bunurilor private, se dădea așa zise — barize — niște (idule pentru câte 5—10 brazi oamenilor din localitate și care apoi vindeau brazii aleși pe sprinceană din pădure ca pentru dranită, zic îi vindeau în masă la străinii din localitate apoi sis- temul nenorocit ce se practică și azi în special în jud. Muscel, în munții Berevoieștilor, de pe rîul Doamnei, unde țăranii de cu toamnă ochesc arborii buni, îi ciungesc la tulpină (le face cercuri ascunse cu toporul, în coaja) și în 2—3 ani se usucă, și cer apoi să Ii se marcheze pentru bile, șiță, etc. ar trebui com- plect abandonat.— Apoi sistemul abusiv cu arborii de draniță din ocoalele silvice Văratec, Neamț și Mănăstirea Neamțului, din Regiunea XI silvică, a devenit atât de notorie, că ar trebui să înceteze imediat. Mai bine să li sa afecteze câte 3—4 Ha. anual, Revista Pădurilor 115 pe care să le exploateze sistematic, decât să ne brăciuască pă- durile în lung și în lat. Dat fiind că lemnul de rezonan|ă e foarte împuținat pe continent, se explică până la un punct oare care, aquisi|iunile ce se fac de decenii de diverse case din Fran|a și Germania, în pădurile noastre, aș recomanda o cât mai deosebită aten|ie tuturor colegilor în aceasta direcție și în special la estimația pădurilor de molift, specificânduse în actele lor de estima|ie și procentul în lemn de reșinoase și abandonărei predărei arborilor din picioare pentru dranijă ca fiind foarte barbar. Lemnul de rezonanță Lemnul de rezonanță se alege numai din arbori de reși» noase specia molift. și de dimensiuni dela o.40 m. diametru măsurat la 1. m. 30 dela sol. Ca condițiuni esențiale de alegere din picioare se cere: 1) să fie absolut sănătos, în ce privește periferia, așa că în anume cazuri inima atacată nu constitue o piedica în alegere. 2) să nu aibă cioturi (noduri), se admite totuși foarte mici tolerante. 3) să fie cât mai cilindric ca formă de creștere. După doborîre se cere: a) Să fie aleși numai acei cu creșterile cât mai mici și uniforme. b) Să aibă fibrele drepte adică să nu aibe creștere sucită (torsiuni). c) Să nu aibă așa zisele vine albastre (vicii speciale de ale creșterilor). d) Să nu aibă așa zisele inele roșii (până la o anume to- lerantă). e) Să nu aibă vine roșii care se nasc din începuturile de putregai sau lovituri. f) Să nu aibă o cantitate excesivă de reșină. g) întrucât azi lemnul de rezonantă se debitează în feres- traie mecanice, facilitatea de crăpare nu mai presintă o condi- tiune esențială. Tăierea din picioare se face după încetarea sevei, adică din toamnă până în primăvară, și când și atacul insectelor nu ar mai constitui un pericol. Manipularea în pădure se face la fel cu a lemnului de 116 Revista Pădurilor construcție, cu o deosebire că marcarea în picioare se face înaintea tuturor arborilor exploatabili destinati a se debita marfa curentă, iar retezatul (curmatul) se face după ce a fost doborît și pe dimensiuni de așa fel ca să îndeplinească condițiunile technice ale rezonantei mărginindu-ne cu iaerea (retezatul) pie- selor la primele defecte, noduri, sau vicii, cu alte cuvinte di- mensiunile buștenilor nu sunt acelea de 4.8. 12 m. obișnuite pentru cherestea, ci orice lungime e acceptabilă pentru rezonanta chiar și sub 4 m. lungime. Transportul din pădure, trebuie astfel menajat pentru a se evita orice altoiri, loviri, găuri de cioflingi, țapine isbituri pe canalurl care sunt foarte periculoase, în special când lemnul care se manipulează este verde fiind greu și foarte fin. Se recomandă a nu se pluti, nici în stare liberă nici în plute, până la uzina de debitat, căci o ședere chiar cât de mică în apă alterează jesutul lemnos. Se va transporta dar numai cu vagonete, acolo unde există o rețea de cale ferată sau cu funiculare și cu sănciile pe ză- padă—și foarte rar cu uscarea. Lemnul după doborire trebuie imediat cojit și cât se poate de bine, cu toate că coaja e încă aderentă (din cauza sezo- nului mort), pentru a se feri de atacul insectelor de primăvară cât și pentru a se accelera uscarea. Câtă cantitate de lemn e utilizată dintr’un arbore Din o serie de încercări și experiențe făcute în mai mulți ani și în mai multe păduri s a ajuns la concluzia că dintr’un arbore ales special pentru rezonanță se poate compta maximum până la 25% din cubajul lui total —din care cauză mai la toate transacțiunile între proprietari de păduri și exploatatori de rezo- nanță, se prevede o clausă (de comun acord) că din lemnul ales și marcat în pădure din picioare pentru rezonanță, exploatatorul e obligat a plăti cel puțin 35% din volumul total al arborilor aleși—și marcați, din picioare ca apți pentru rezonanță, dacă nu convin alte angajamente. Marcarea buștenilor se face pentru diametre din cm. în cm. iar pentru lungimi din 30 în 30 cm., câte odată se obișnuește mai mult. Debitarea arborilor de rezonanță se face în lungimi cât de- Revista Pădurilor 117 mari posibile, lungimile ne fiind așa de riguros condiționate decât numai de curburi, încrețituri și rozetele de cepuri sau alte de- fecte principale. In gatere se taie în chipul următor și numai cu o pânză a) Se spintecă pe cât posibil pe axa inimei, axă observată la cele 2 capete ale bușteanului căci de multe ori această axă e excentrică, din cauza arborilor care cresc pe coaste observând în special ca tăierea să meargă chiar și prin defecte (noduri, etc.) având în vedere randamentul ulterior. b) A doua tăelură se face tot ia acele gatere sau Ia alt gater cu o pânză însă tăetura 2-a să fie perpendiculară pe tăe- tura întâia după ce mai întâi se prind-* puternic tăetura I a buștea- nului în scoabe fine și pe cât posibil aceste scoabe să fie îm- plântate cât mai aproape de centru (inima lemnului) partea centrală urmând ca prin debitare să fie înlăturată, în foarte multe cazuri. Buștenii de dimensiuni mari dela 0.80 m. diametru în sus se obișnuește a se secționa în 6 sau 8 secțiuni adică se fac 3—4 lăeturi pentru o mai fină debitare a lemnului la tăerile ulterioare. c) Sferturile astfel rezultate din prima tăetură se taie apoi în alte gatere cu pânză în lame cât se poate de fine (subțiri), având în vedere ca să realizăm o pierdere cât mai mică posi- bilă (rumeguș). Distanța între lame (pânze) variază între 16—17 m.m, adică grosimile care tocmai se cer în comerțul actual al scândurilor de rezonanță aceasta și din cauză că prin uscarea ulterioară se mai pierde din grosime încă 1—2 m.m. Atât pen- tru piața franceză cât și pentru cea germană sau engleză, se cere la export numai marfa nejeluită în grosimi de 14—15 mm. Tăetura în gatere a acestor secțiuni se face aparte și numai perpendicular pe creșterile anuale, adică paralel cu razele me- 118 Revista Pădurilor diane, astfel că sferturile 2 și 4 au tăeturile paralel iar sfertu- rile 1 și 3 au tăetura tot paralel însă perpendiculare pe tăetu- rile sferturilor 2 și 4. Uscarea Se ia apoi sferturile astfel debitate în bulzi și se stivuesc în stive, având între ele cât mai multe umezișuri (supor- turi) formale din șipci de 18 mm. pe cât posibil cât mai bine uscate. Se recomandă ca debitarea în feresfrău să se facă chiar în primăvară. Stivele formate din sferturi de bulzi se așează pe câj posibil pe un teren uscat, și cât mai ridicat d’asupra pământului (pentru a se feri de umezeală) și înlr’un loc deschis, aerat, adică expus curentului. Stivele în partea superioară se acoperă cât mai bine pentru a se feri de ploi pentru a nu căpăta albăstreală. In această stare de stivuire stau 2—3 luni, adică atât timp cât e necesar unei scânduri să se usuce perfect adică pentru a se putea evapora toată apa din {esutul lemnos și care se cunoaște destul de bine după pipăit, greutate, sonoritate, și pe care specialiștii cu practică o apreciază cu îndemânare. Iarna uscarea durează mai mult timp, pe când vara mai puțin și depinde și de felul cum sunt construite stivele și dis- tanta dintre ele, de timpul, de aerul din localitate, etc. Debitarea propriu zisă a rezonantei în scânduri comer- ciabile (exportabile) Desenul. Fiecare piesă trece prin mâinile unui specialist care desenează tăeturile longitudinale și orizonlale ale scândurii pentru a se elimina din scândură toate defectele, ce pentru a se e obține astfel numai piese fine, fără nici un viciu și de dimen- siunile cele mai favorabile. Piesele cele mai lungi și mai late sunt cele mai preferabile rentând mai bine chiar ca valoare co- mercială. După desen se trece la pendulă (ferestrău transversal) care este purtat de o forjă motrice pentru a se face tăeturile în sens transversal, eliminând cu acest prilej toate viciile desenate și care vicii cad ca resturi în rebat. Apoi se trec scândurele și la circular unde se taie și longitudinal după anume dimensiuni comerciale. Toate aceste operatii de până aci se pot face și imediat Revista Pădurilor 119 după obținerea scândurilor brute direct din gatere, urmând în acest din urmă caz, ca scândurile definitive obținute, să se usuce în urmă prin stiviuri numai sub șuri bine construite și aerate, stând câtva timp pentru a se usca (2—3 luni). In orice caz în acest procedeu se ob|in scândurile în ma* puțin timp decât dacă ar fi fost scândurile întregi. In acest din urma caz defectele să văd imediat adică sunt mai vizibile ca în cazul când scândurele ar fi bătute și de soare în stivă, în care caz se acopăr sau se ascund cu timpul di- ferite vicii. Scândurile astfel rezultate adică imediat după eșirea din gater să fi fost date spre tăere Ia pendule și circular, sunt cu mult mai superioare căci sunt cu mult mai ferite de crăpături, de ruperi, etc., ca fiind mai mici. Apoi chiar și manipulația e maj ușoară. Dezavantaje ar fi numai că în regiunile de munte, de unde recoltăm lemnul de rezonanță din cauza frigului ar trebui poale făcute investițiuni mai mari și speciale adică pentru uscatul scândurelilor necesitând șuri mari sistematice și vaste așa că și din cauza zilelor mai scurte la munte cât și a frigului producția zilnică a unui om este mai mică. Geluirea. După ce obținem scândurelile dela pendul și dela circular, se geluesc în rabauteuzi, până se obține 12 m/m grosime. Sortarea. Se iac sorturi pe dimensiuni. „ calitate. „ culori. Sortarea pe dimensiuni. Se obișnuește de următoarele di- mensiuni pentru lungimi : 8 5, 8, 7.5, 7, 6.r„ 6, 5.5, 5, 4 3/4, 4 V2, 4V4, 4, 3.5, 3 l/4, 3, 2.r,, 2, 1 V2, 1, fusuri vieneze un fus vienez = 0,316 m. iar pentru lățimi se obișnuește a se împaketa lemnul de rezonanță în prisme de o lățime totală de m. 0,60 = 23 țoii (actualmente s’a redus la 0,58 m.), aslfel că toate scândurerile ce le așezăm pe lat una lângă alta trebuie la un loc să dea 0,60m- lățime deci în această lățime se cuprind 4 — 5 bucăți, 5—6 bu- căți și chiar 6—7 bucăți, deci lățimea este de 4 și 6, 5 și 6, 6 și 6 din 0,60 m. Un balot împachetat conține 30 rânduri de scândurele din care 15 rânduri de 4 scândurele și 15 rânduri de 5 scândurele alternând sau nu între ele. 120 Revista Pădurilor Lățimile care cuprind 4 și 5 scândurele în 0,60 sunt cele mai căutate pentru export. Fiecare dimensiune are anumile denumiri și uzan|e de : a) Dela 6—8 scânduri care să se cuprindă în 0.60 m. lă- țime se zice lemnul de tâmplerie (Tischler waare). b) Dela 10 joii în sus ca lungime și din 2 în 2 (oii în sus până Ia 34 joii se numește Reisbretel (un |ol 0,02634). Sortarea pe calități Se sortează în prima și secunda pentru fabricația fundurilor de piane în: Deutschersortirung 1 Zimmer- man I și 11 Englische sortirung III B. Waare IV. Celelalte depind după fineta, unitormitatea creșterilor anuale, nucleele de reșină, paraleli mul fibrelor. Sortarea după culoare, se deosebește în rezonantă albă și roșie (a nu se confunda cu vinele roșie de putregai). Cea albă e preferată de francezi, germani admiteau și cea ro>ie. Ambalajul, se face în 30 rânduri și 60 cm. lățime fiecare rând, se cercuește cu fier balot, punându se de desupl și dea- supra câte un rând de scânduri de brad. Pentru transportul cu vapoarele pe mare, ambalajul se face în lăzi. Fundurile de rezonantă se împachetează în lăzi închise, conform cu forma fundurilor și în rumegătură de feresfrău de 25 de funduri la cutie, având de jur împrejur rumeguș, cât mai mult pentru a nu suferi prin loviri. Pentru transportul dela fa- brică la gară se recomandă a se acoperi cu mușamale pentru orice eventualitate. Piețele de desfacere. Sunt azi în Germania, Franța și Anglia. Înainte de răsboi Germanii se ocupau mai mult, având aproape tot monopolul. Azi se intresează mai mult piețele franceze, care și la noi în tară caută a face achiziții și care înainte de răsboi le făcea prin intermediul Germaniei. Cei mai renumiți exploatatori ai lemnului de rezonanță în România, au fost până înainte de răsboi firma Gustav Eicher, care a exploatat lemnul de pe domeniul coroanei dela Găinești Salon, Farcas, Borca, jud. Suceava apoi Bistra și Plutari din jud. Neamț din pădurile stalului. Tot lemnul se lucra în fabrica dela Găinești și Piatra N. care făcea și funduri de piane. 2) Rising und Mehchman, care se aproviziona cu lemnul dela Farcaș (Suceava) Tarcău (Neamj) Paltin (Bacău) Nehoi Revista Pădurilor 121 (Buzău) etc. și le fabrica la Straja (Tarcău), unde se făceau chiar și funduri de piane. 3) Paul Miittche, dela Pintec (Nemț), și din Bucovina, care nu facea funduri; azi numai lucrează. 4) Goldschlag, era reprezentantul firmei Gustav Eichler în toată Transilvania—luând mai mult lemn din basinul Bislricioarei» Topli|ei jud. Ciuc. etc. Azi acesată firmă Goldschlag are acaparat aproape tot lem* nul de rezonantă din România. Se m i găsesc în Bucovina d-nii Oscai Kreindiler, ce face parte din soc. Moliftul, apoi soc. „Bucovina" a d lui Anhauch, Ba h ei Barman din Piatra N. care a tăiat lemn din pădurea Valea Seacă, a societății Bislicioara, o sucursală a Creditului Technic din București. Prețurile zilei, variază după cum se încarcă, franco vagon sau frontieră și după cerințe. Pentru moment se obișnuește a se trimite scândurile ne- geluite pentru că la import în țările respective se pricep pentru marfă geluită taxe prea mari Azi mc. de rezonantă fob ajunge aproape 16—20000 lei. Modalitatea de a vinde și unitatea de cumpărătură Prețul se face pe calitate și pe dimensiuni, unitatea mică fiind fusul, și cea mare vagonul care e socotit în 300 fuși sau actualmente în metri cubi, socotindu-se lățimea paketelor în 58 cm. și grosimea rândurilor de 12 mm, geluta și de 14—15 mm. nelipite ir lu gimea fușilor transformați în m. S’a obișnuit ca într’un vagon să se pună ca volum cu mai mult peste 20 mc. din cauză că materialul de rezonantă este exact. NOTE 1 Albăstreală de care s’a vorbit in text e un defect caracteristic lem- nului de rezonanță și care se exclude dm sortare—această albăstrea ă provine din cauza umezdăi din natură sau a oloiei, concomitentă cu călduri, din care cauză se produc niște ciuperci (mycelium) care prin prezmța lor descalifică le unul și caie se cunoaște dupe culoarea vânătă- Ibăstruie ce naște in cor- pul scâ idurd. Deci trebuie multă atențiune mai întâi la recepț a butucilor din pădure la care s’ar semnala albăstreala la capete, și apoi in timpul debitări. 2. Moliftul cu creșteri mari (rari) se taie in așa fine rippen, care cons- titue un accesoriu la fabricarea pianelor. Se tae in grosimi de 8/« ♦/'• 6 * 7* de țoii ca grosime și in lungime 2—8 fuși. Se expediază negreșit in rânduri. 122 • evista Pădurilor în aceleași, iar șirul rândurilor din fiecare grosime, variază după grosim unitatea de preț este fusul patra! și numai o sigură calitate. 3. Rezonanta crăpată. Până a nu se debita în fabrici, lemnul de re- zonanță se crapă chiar pe loc in pădure ca și dranița sau sita de grosim mai mari, iar pentru a se face plata la nevoie, se punea chiar greutatea peste scânduri stivuite, netezindu-le cu culifoaia și pe muche și pe față, putân- du-se întrebuința numai lemnul de calități superioare. Scândurile rezultate fiind crăpate au chiar un preț cu mult mai ridicat, întocmai ca și traversele ieșite din brad. Azi această rezonanță crăpată se obișnuește mai puțin. 4. F. F. Cea mai superioară calitate de lemn de rezonanță, este calitatea F. F. care se sortează numai pe dimensiuni și la cerere. 5. Printr’o ladă se înțeleg 12 fuse in materie comercială de lemn de rezonanță. 6. Un clajter (stânjen) are 6 fuși de lungimi. Fundurile se socotesc ca suprafață in țoii fuși, și stânjen, ca volum se socotesc in Cubikfus. 7. Jalousele, sunt un produs secundar, adică scândurile dela 1 m — 2,50 m., și lățimi de 0,05 m., și care apoi se spintecă la Bandsăge până la 0,008 m. și care e o specialitate deosebită. Ambalajul se face în aceiași formă. 8. Din Reisbrettel (rămășița) se fabrică la noi produse de dogările și se vând pro kgr. fiind tăiate radial așa cum cer dogarii. 9. Fundurile de piane. Scândurile de rezonanță, după ce au fost uscate la aer și debitate ca mai sus, se usucă apoi artificial cu uscătorii sistematice 2—4 săptămâni. După aceasta trec în atelier de stolere (fiigerei) unde vin tivite cu gealaie speciale și se potrivesc in mod foarte exact prin sudare și apoi se trec la lipire (leinerei) unde se incleiează presându-le, pentru a se prinde perfect după care se usucă din nou (adică după ce au fost încleiate cu clei special) și numai apoi să fac in forme anumite, la Bandsăge. In fine se ge- luesc, se curăță și se lustruesc in mașini speciale cu glaspapir dându-se în- tregului fund diverse grosimi la diverse colțuri. 10. înainte de războiu, din pădurile vechiului Regat se tăiau cam 20000—30000 m. c. de molift din picioare anual. Majoritatea se transforma in funduri de piane și care se exportau. Randement. Din 65—80 m. c. brut realizat brut în bușteni aduși la rampa fabricei resultă după toată operația cam un vagon de rezonanță adică 300 fuși (33 fuși = un m. c.). Revista Pădurilor 123 Rentabilitate. Intru cât azi un m. c. de lemn de rezonanta fob (încărcat vapor) se vinde între 16 - 20000 iei, resuită că această industrie e una din cele mai productive. Lemnul brut din picioare în pădure ales pentru rezonan|ă» atât din cauză că se manipulează mai greu și se iae numai iarna cât și din cauză că se depreciază calitatea restului măriei de cherestea, pre|ul pe Ioc în pădure variază între 4—5 ori valoarea unui m. c. brut de lemn de molift destinat pentru che- restea. Manipularea în pădure costa cam de 3 ori mai mult iar debitarea în fabrică tot de 3 ori mai mult. Dacă constitue un avantaj foarte rentabil pentru industria propriu zisă a lemnului de rezonanța, este din contră un desa- vantaj aparent pentru lemnul de cherestea, căci se privează până la un anume preț oare care de un procent însemnat la clasi- ficarea mărfei pe calitate: tombantă sau de clasa 1 adică în special pentru marfa de export care reclamă calitate superioare spre a se putea compensa cheltueltle de transport pe apă> foarte costisitor astăzi. Lemn pentru vesci de site O industrie ca derivând din lemnul de rezonanță, e așa zisă a vcscilor pentru site. Lemnul cel mai fin, care despică f. ușor, fără noduri se debitează în bușteni și apoi cu anume instrumente se sparge în bucăți fine și cu cuțitoaiele se apretează se pune aceste bucăți fine (șife) în apă caldă, de se moaie, apoi se fac în rou- louri și se expun în etajere o camera caldă cu temperatura de 30—35°, în care se usucă lent. După 2 zile, se scoate afară la aer și în fine se fac souluri și se expediază la orașe, unde se fabrică sitele. E o industrie ușoară, curată și am văzut-o pe Valea Seaca, la gura piscului Cupelor, din Jud. Ciuc, unde iarna țăranii au o ocupație destul de rentabilă. Lemn de claviatură Lemnul pentru claviaturi (clape de piane) sunt de fapt niște scândurele scurte, în lungimi de Ia 40—63 c. m., lățime dela 0,05 m. în sus, și grosimi de 30 milimetri. 124 Revista Pădurilor Ele nu sunt așa de fine ca lemnul propriu zis de rezonanțe, întru cât nu li se cere calitatea de a răsuna, ca pentru scân- durile de rezonantă. Pentru fabricarea claviaturei sp poate întrebuința și un lemn de calitate mai inferioară de molift și chiar resturi. Modul de tăere e simplu. Butucii sej crapă de a lungul inelelor anuale, (deci nu a fibrelor) și apoi se trage cu niște cutitoaie de mână, adică cam la fel cum se practică pentru lemnul cioplit pentru doage. Valoarea unui metru m. c. de lemn de claviatură variază între 4000 — 5000 lei adică între 80.000—100.000 lei vagonul. Deci există un raport între scândurile de rezonantă și ele de clavitură de ^4. Taxele de export Din cele relatate în scurt până aci se vede clar că există un raport apreciabil de vânzare între pre|ul de vânzare al scân- durilor de rezonantă și cel al claviaturei și cu toate acestea se supune la aceiași taxă de export și o marfă, ca și alta. Deci se dă o greșită interpretare taxelor de export, după cum foarte bine se exprimă și confratele din „Monitorul fores- tier" No. 22 din 15 XII 922 dela care am luat câteva date în aceasta chestie. Apoi trebuie să mai |inem în seamă că scândurile pentru claviatură se exportă în cantitate de 80—100 vagoane anual iar cele pentru rezonantă 20 -30 vagoane. Poate ar fi mai rațional ca taxele de export pen'ru lemnul de claviatură să fie reduse la V4 din cele ca pentru lemnul de rezonanță care dela 1920 până azi, a variat între 500, 300 și 150 lei de m. c. M. P. Florescu Inginer inspector silvic Revista Pădurilor 125 CONGRESUL CORPULUI AGRONOMIC înfăptuirea reformei agrare — operă de echitate socială a vremurilor—a avut repercursiuni incontestabile asupra vieții po- litice a fării noastre. Trecerea pământului în mâna clasei țărănești, lipsită de cea mai elementară pregătire technică și de mijloacele necesare, precum și circumstanțe climaterice defavorabile au dus în mod fatal la criza de producție, în care ne sbatem dela răsboiu și până azi. Grâul românesc, care altădată inunda piețele Apusului și ne adusese faima de „țara grâului” abia poate satisface con- sumul intern. E cea mai mare criză, pe care o încearcă agri- cultura noastră, dela ultima formațiune politică a Statelor europene datorită răsboiului mondial. O îndreptare a acestei stări de lucruri a devenit o nece- sitate națională. Fără să scădem importanța industriei — celălalt pivot al vieței noastre economice — România este și va fi o țară agricolă. Zăcămintele de petrol, minele de cărbuni, fer, gaz metan, sunt limitate și se vor istovi mai repede decât se bănueșle. Agricultura, grație puterei de reproducere a plantei și men- ținerei ferlilităței solului prin mijloace recomandate de știință va fi însă perpetuă. Congresul Agricol, care a avut loc în București, în zilele de 4, 5 și 6 Februarie c., a fost provocat tocmai în scopul de a da plugăriei noastre o îndrumare nouă, corespunzătoare situații și nevoilor actuale. Chemarea făcută de Corpul Agronomic, a avut cel mai desăvârșit succes. Prezența M. S. Regelui a re- prezentanților celor mai autorizați ai guvernului și a celor mai de seamă fruntași ai vieței publice, a asigurat congresului fastul necesar, dovedind în acelaș timp importanța de căpetenie, pe care agricultura o are în opera de refacere a țării. Moțiunea votată — sintetizând desbaterile în modul cel mai clar posibil — cuprinde în esență : nevoia imperioasă a unei agriculturi intensive, bazată pe știință și mecanică precum și necesitatea folosirei raționale a produselor, printr’o bună indus- trializare și comercializare. Trebue, însă, să remarcăm că principalele soluțiuni propuse, sunt deziderate vechi ale agriculturei. De silozuri și de standar- 126 Revista Pădurilor dizarea tipurilor de cereale, se vorbeșle de aproape douăzeci de ani, fără să se realizeze vreun progres vădit. Comasarea. — considerată azi ca o primă condijie a unei culturi raționale — a mai fost studiată la 1907, când problema agrară în toată complexitatea ei, începe să preocupe serios fac- iorii răspunzători ai {arii. Deasemenea desvolfarea cooperatismului și răspândirea cărfei plugărești la sate, sunt nevoi de mult simțite. Oameni luminati și cu dragoste de neam, ca P. S. Aurelian și Ion lonescu dela Brad, au muncit mult în această directe. Pujinele rezultate obținute sunt datorite încetinelei fatale care caracterizează o agricultură căreia îi lipsește un puternic spirit de inițiativă. In conditiunile economice ale României-Mari, profund di- ferite de ale României de eri, un program agrar devine o ne- cesitate de Stal. In toate tarile Apusului, se fac sforțări considerabile pentru mărirea suprafețelor însămânțate și sporirea randamentului. Țările importatoare caută prin toate mijloacele să-și asigure consumul, perfecționând din ce ce în ce metodele de cultivarea pământului. O emulație mare se observă între statele agricole, doritoare să acapareze piețele mondiale. In fata acestor constatări, precum și a faptului, că în timp ce suprafața însămânfabilă cu grâu s’a dublat, consumul a crescut la triplu, necesitatea stimulării și intensificării producfiei agricole, trebuie să devie dogma fundamentală în politica noastră eco- nomică. Ca silvicultori, pătrunși de rolul preponderent al agriculturii în economia națională și de rolul corpului agronomilor, acești educatori firești ai plugarilor noștri dorim ca dezideratele și revendicările congresului să fie cât mai curând traduse în fapt. Realizarea unei agriculturi raționale înseamnă emanciparea și îndrumarea ei, către moderna formulă engleză: „The Pash ou the Landu, adică efortul către adâncul pământului. Și astfel, căutându-și remediu în arăturile adânci defrișările vor înceta și stabilirea echilibrului între câmp și pădure, preconizat și sus- ținui de atâta vreme de silvilcultori, va intra în domeniul rea- lizărei, spre binele și folosul general. Gh. I. lonescu Inginer silvic Revista Pădurilor 127 MĂSURI DE COMBATEREA INCENDIILOR IN PĂDURI In anii din urmă datorită secetelor, incendiile din pă- duri s’au înmulțit în așa măsură în cât trebuesc luate măsuri serioase, acum până nu se distrug cu totul pădurile ce ne-au mai rămas în urma devastărilor din răsboi. In acest ocol, în pădurea Tarcău, situată în zona frontului s’au incendiat de armatele ruse în special peste 1700 hă plan- tatiuni de reșinoase, iar de atunci aproape în fiecare an avem câte o serie de incendi și studiind căușele ce le determină și măsurile ce trebuesc luate am ajuns Ia următoarele conclusiuni: Deși seceta a fost agentul natural care a preparat terenul însă în majoritatea cazurilor incendiile au fost provocate de ne- glijente, afară de câteva cazuri ce nu s’au putut dovedi. Cu aceasta ocasiune Jin să semnalez că în pădurile vecine din judeful Ciuc, cari au fost devastate de socielăji rapace fără absolut nici o preocupare de regenerare, țăranii pentru a lărgi locurile de pășune dau foc în fiecare toamnă la păduri și cari incendii tin cu săptămânile, fără a se lua vre-o măsura, până ce o ploaie binefăcătoare le stinge. Și să se noteze că aceste păduri ce erau date unor comunități, astăzi au trecut în patrimoniul Statului. Pentru a înfrâna tendin|a aceasta inconștientă sau inten- ționată de distrugere a pădurilor, cred că ar trebui luate rrin codul silvic următoarele măsuri: o) Măsuri preventive b) „ de localizare c) „ „ represiune 1° Măsuri preventive Ținând seamă că majoritatea incendiilor provin din negli- jenta celor ce umblă prin păduri, precum și dela [locomotivele căilor ferate se impune a se lua măsurile următoare: a) Se va mărgini dreptul de acces la păduri, numai la acele persoane cari au interes să o facă, împiedicându-se toti acei ce n’au asemenea interes cum ar fi vagabonzii, braconierii etc. Măsura interzicerei accesului în pădure celor ce nu pot dovedi că vin într’un scop, legal, va avea de scop a stârpi și delictele ca și braconajul, pe lângă că va feri pădurea de in- 128 Revista Pădurilor cendii, pentru că art. 100 din proectul de cod silvic ni se pare că nu e bine redactat și punându-l în concordantă cu cele ară- tate mai sus am fi de părere să i se dea următoarea redactare: Art. 100. „Este oprit a umbla prin păduri, în afară de dru- murile publice, sau fără permisiunea scrisă a proprietarului sau a representanfilor săi. Contravenienta vor fi pedepsiti cu 100- 200 lei amendă, afaiă de plata daunelor ce vor fi cauzat. In caz când cine-va trecând pe un drum public ce trece prin sau pe lângă o pădure, ori prin pădure cu învoirea pro- prietarului sau a representanfilor săi, e nevoit din cauza unui accident să laie lemne din pădure, el e scutit de amendă, dacă în termen de 24 ore încunoștiinfează personalul de pază și achită valoarea daunelor". Redactarea art. 34. va trebui făcută astfel: Focul în pădure, precum și la o distanță de 100 metri de aceasta nu este permis de cât numai cu autorizafiunea perso- nalului silvic local și pentru scopuri bine justificate. Contra- vienfii vor fi pedepsiti cu 100—500 lei amendă. Se poate face joc în pădure, în locurile destinate pentru stâneeși numai pentru trebuințele ei, în locuințele pădurarilor, a funcționarilor și lucrătorilor de pădure și numai unde fac asemenea exploatări, de agenfii silvici aflafi în lucrări, precum și de cei ce iau parte la vânători autorizate. To/i aceștia vor lua măsuri, ca să se curățe bine terenul până la pământ viu înainte de a se face jocul pe care să-l înconjoare cu pietre sau brazde de pământ și sănu-l laseniciun moment fără păzitor iar la plecare sunt datori sâ-l stingă complect sub pedeapsa de 300-500 lei amendă și în caz când s’ar găsi focul nestins complect în urma lor, chiar dacă nu s’a iscat nici un incendiu. In caz când din focul rămas nestins de ori care din aceștia, ar isbucni un incendiu, pe lângă amenda de mai sus calculată îndoită, vor ji răspunzători și de daunele cauzate. fol ca o măsură de prevenire a incendiilor în păduri, ar fi introducerea în codul silvdispic a ozi|iunei că : este oprit fu- matul cu țigara în pădure sub pedeapsa de 50 -100 lei amendă la prima dată, iar a doua oară cu amenda dublă și îndepărtarea iui din pădure, iar ace! ce va fi dovedit că o aruncat un chibrit nestins comple să fie condamnat prima dală cu 100—300 lei amendă, iar a doua oară cu amendă îndoită și îndepărtare din pădure. Revista Pădurilor 129 Avem cnnvingerea că daca s’ar aplica aceste dispozițiuni serioase incendiile s’ar împi|ina sim|ilor. Altă cauză de provocare a incendiilor în păduri sunt și lo- comotivele drumurilor de fier ce trec fie prin păduri fie pe mar- ginile lor și cari nefiind prevăzute cu site scot scântei și chiar cărbuni, cari pe timpuri uscate îndată aprind frunzele sau uscă- turile de prin pădure. Se impune a se înscri în cod un articol redactat in sensul acesta: Hste oprit a frece printro nădure sau pe marginea ei loco- motiva ce nu are dispositivul necesar pentru a nu lăsa să treacă scânte ie. Confraoenienfii vor fi pedepsiți cu o amendă de 500- 1000 lei de prima dată, iar a doua oară cu amendă îndoită și cu interzicerea de a mai circula până se va conforma legei, indepedent de plata prejudiciilor în caz când s’ar da naștere la un incendiu. 2°. Măsuri de localizare E necesar a obliga pe oricine vede un incendiu într’o pădure să anun(e imediat, căci e știut că dacă se iau măsurile de în- dată focul se localizează mai ușor și paguba e mai mică, ori din redactarea art. 36, rezultă că nu e dator a anunța imediat de cât acel ce trecând prin pădure dă peste foc; dar în majo- ritatea carurilor mai ales la coline și la munte focul se vede fie de oamenii cari lucrează la câmp, sau la fân, sau chiar de acasă și de aceia a n crezut că e mai bună următoarea redactare : Cel ce găsește un foc într’o pădure fără a Ji nimeni lângă el e dator săi stingă și tot odată să aducă faptul la cunoștința personalului de pază pentru a cerceta cazul și a aplica pedeapsa celui ce Ca făcut, iar dacă vede că a luat foc pădurea în ore-o parte, e dator să anunțe imediat pe proprietar, ori prepușii săi sau pe exploatator, primăria sau postul de jandarmi cel mai apropiat, contrar va fi pedepsd cu 100—400 lei amendă Iar art. 37 se va redacta astfel: Autoritatea comunală și jandarmeria anunțate de un incen- diu într’o pădure, va ji datoare pentru stingerea lui să oblige orice lucrător s ar găsi mai în apropiere ca: ciobani, lucrători de pădure sau la câmp a ieși imediat la stingerea incendiului cu instrumentele necesare ca : sape, lopeți de f er, târnăcoape, topoare, găleți de apă etc. și să meargă cu ei la locul incendiat. 3 130 Revista Pădurilor Iar art. 38 va fi redactat astfel: Locuitorii cari în urma somațiunilor făcute, nu se vor pre- zenta imediat la stingerea focului cu instrumentele ce au, sau vor pleca fără învoire înainte de stingerea lui vor fi pedepsiți cu 200—300 lei amendă iar funcționarii cari deși au fost averti- sați, nu au luat imediat măsuri pentru stingere vor fi amendați pentru prima oară cu 300—500 lei iar a doua oară vor fi revocați din funcțiune. Lucrătorii cari iau parte la stingerea focului vor fi datori a se supune ordinelor conducătorilor. In fine art. 35 rămâne așa cum e redactat. 3°. Măsuri de represiune In general la măsurile preventive și de localizare specifi- cate mai sus s’au prevăzut și masuri represive, dar toate pri- vesc mai mult pe aceia ce ar provoca incendii fără premeditare și pentru aceștia sancțiunea se găsește în special în art. 35 din C. S. modificat. Pentru acei ce ar provoca incendiu cu intenția de a dis- truge pădurea sprea a creia pășuni sau fânete, pe lângă pe- deapsa prevăzută la arat. 26, întru cât aceasta constitue o defrișare e necesar ca în redactarea art. 32 să se prevadă că se aplică amenda întreită și pentru pășunaiul într’o porțiune in- cendiată de mai pufin de 10 ani redactat astfel: Art. 32. Proprietarul vitelor cari se vor găsi în pepiniere, în plantațiuni mai tinere de 10 ani, în porțiunile incendiate de mai puțin de 10 ani, precum și în parcurile sau grădinile destinate unui uz public se vor pedepsi cu amenda întreită de cât cea prevăzută la art. 30. De sigur că măsurile propuse nu suni complecte și se mai pot prevedea și alte măsuri, dar toate acestea ar rămâne fără urmare dacă oamenii și-ar da seama de urmările desastroase a faptelor lor și n’ar considera aruncarea mucurilor de țigari aprinse, iască sau chibrit ori lăsarea focului nestins când se duc cu vitele la pășune ca să’l găsească seara și numai exe- cutarea riguroasă a măsurilor propuse va putea să facă să intre în obicei lucruri ce în alte tari acum se par ca cele mai na- rurale, dar nu fiindcă s’ar fi născut cu ele, ci fiindcă măsurile pe cari noi abia le preconizăm la ei s’au aplicat de mult. Nistor Văleanu evista Păduri lor 131 CARE-I DOMICILIUL OBȘTIILOR DE MOȘNENI ? Am depus la Ministerul de Domenii din partea moșnenilor din Găurile Putna, o peti|iune prin care ceream să se aprobe ca această obștie să fină adunările anuale și cele extra-ordinare sub prezidarea judecătorului respectiv al obștiei — al comunei de reședință al moșnenilor —iar nu sub preșidentia judecătorului dela Ocolul respectiv al proprietătei. Moșnenii din Comuna Găurile din circumscripția judecătoriei ocol. Vidra s’au constituit în Obștie de moșneni conform art. 29 și urm. din codul silvic înaintea comisiunei de constituire de pe lângă judecătoria Năruja. Deciziunea comisiunei a trecut prin apel și recurs, rămânând definitivă, iar obștia și a întocmit anul trecut așezământul obștesc alegând representantă legală de conducere. Potrivit necesităților și legei silvice, obștia trebue să se convoace în adunare sub președinția judecătorului. Până acum obștenii erau convocaji tocmai la Năruja sub prezidența judelui locului proprietătei. Distanta de la Găuri la Năruja fiind de 20 Km. și între aceste sate nefiind drumuri și nici chiar cărări nici odată obștia n’are putința a-și spune cuvântul asupra intereselor ei. E un caz cu adevărat ciudat a pleca de lângă judecătoria Vidra—jude- cătoria moșnenilor și a merge prin văi, ape și dealuri la altă judecătorie spre a hotărâ asupra treburilor obștești. Legiuitorul silvic tratează în secția II a acestei legi dispozitiunile legale privitoare la exploatarea pădurilor, modalitatea admimstrărei bu- nului obștesc, drepturile și obligațiunile representantei legale. In îndeplinirea tuturor actelor privitoare la bunul devălmășiei, obștia este ousă sub tutela judelui de ocol. întrebarea al cărei răspuns căutăm a-1 afla este: care-i judecătorul competent ? Ju- decătorul proprietătei sau judecătorul Obștiei ? In art. 40 al. e. din codul silvic stă scris: „întrunirea va avea Ioc in ziua și locul fixat de administratori". Iată dar că legiuitorul a lăsat administratorilor obștiei falcultatea de a fixa ei locul de adunare a obștiei. Iar in art. 43 se mai spune : „Toate întrunirile se prezidează de judele de ocol respectiv". Care-i domiciliul unei obști ? In legea excepțională a codului silvic nu găsim alt-ceva privitor la această chestiune decât art. 29 care însărcinează cu adunarea datelor privitoare la constituirea 132 Revista Pădurilor obștiilor pe judele locului bunului obștesc. Era necesar ca luc- rările acestea pregătitoare să se facă la judecătoria butului, ba chiar la Primăria comunei în raza căreia e situat bunul, întrucât numai lucrând acolo poli avea elementele de apreciere mai exacte privitoare la suprafață, hotare, etc. De oare ce legiuitorul în art. 40 și 43 nu mai vorbește de judecătorii locului imobilului ci de judecătorul respectiv, însemnează că dispozițiunile art. 29 sunt de excepție și disposițiile articolilor următoare sunt în spiritul dreptului comun. Caracterul juridic al unei obștii întoc- .^ită conform îegti este discutat. Părerea majorităței au- torilor este că obștia nu-i persoană morală nici de drept public nici de drept privat. După această părere obștia ar fi comunitate, care există prin voința legei și chiar fără voia comuniștilor. Sub punctul de privire al fixărei domiciliului nu ne interesează dacă obștia e persoană morala sau comunitate, căci „domiciliul unei persoane juridice este acolo unde această persoană își are cen- trul administrațiunei sale" (ari. 96 c. civ.). Domiciliul determină compelința în materie personală și mobiliară. Faptul că administrația obștiei să aleagă și mandatari, să depună conturi de socoteli, să hotărască apărarea în procese, e un drept de natură personală mobiliară. Se va zice că articolul 96 c. civ. vorbește de domiciliul unei persoane juridice și obștia-i lipsită de această calitate. La aceasta răspund că obștia nefiind persoană morală, este comunitate, este o societate civilă neregulată ca și societățile în participație. Nimeni nu contestă că domiciliul unei societăți în participație, a societăților civile și a societăților comerciale neregulat constituite este altul de cât domiciliul fixat prin statute sau domiciliul persoanelor fisice componente. In statutul obștiei Mtelui Condratul din comuna Găurile, în așezământul ei format în spiritul art. 38 c. silv. e scris că domiciliul obștiei și al majorităței moșnenilor este in comuna Găurile, iar nu în altă comună. Obștia se citează în justiție la comuna Găurile nu în altă parte. Urmează deci că obștia nu va putea avea alt domiciliu decât acel al majorităței moșnenilor, domiciliu din așezământul obștesc și că judecătorul respectiv despre care se vorbește in art. 43 nu poale fi altul de cât ju- decătorul de la judecătoria circumscripției Obștiei. Consiliul de administrație când convoacă obștia în conformitate cu ari. 40 c. Revista Pădurilor 133 silv. aie facultatea a convoca la primăria comunei obștiei sau în pretoriul judecătoriei obștiei, ținând seamă că-i mai lesne să-i duci rn judecător într’o comună de cât să duci sute de oameni bolnavi și bătrâni la o judecătorie. Tutela judecătorului de ocol instituită dc legea silvică trebuia privită ca o măsură de sigu- ranță, iar nu un obstacol în exercițiul drepturilor moșnenilor. loan D. Neagu-Negrilești Avocat VERIFICAREA TARIFELOR DE CUBAJ Întrebuințarea tarifelor de cubaj este bazată pe hipoteza că arborii de aceiași origine, sau mai bine zis proveniți din același mod de tratament, cari sunt de aceiaș esență și au același dia- mctru și înălțime și cari au crescut în același loc, au și acelaș volum, sau cel puțin un volum care nu diferă de cât cu puțin, în plus sau minus, de o medie care poate fi exact determinată. Această hipoteza este foarte admisibilă, mai ales când este vorba de arbori de aceiași etate. In cele ce urmează nu ne vom ocupa de modul cum trebue făcută o verificare complectă a unui tarif. Această lucrare ne- cesită o muncă intensă și numeroși arbori doborâți. Ne vom ocupa numai de mijloace mai simple, cari să ne permită să apreciem probabilitatea exactităței lui și să descoperim erorile mai grosiere ce poate să le conțină, căci oii-ce tarif este supus la reguli generale. Dacă notăm cu V volumul cilindric al unui arbore, con- slruit pe cercul lui de bază, cu v volumul acestui arbore după tarif și cu ct coeficientul lui de formă, avem: . . cf=v dc unde v = cf. V Deci volumul din tarif al acestui arbore este produsul volu- r ului cilindric, construit pe cercul lui de baza, prin coeficientul de formă. Să calculăm toți acești coeficienți de formă și să-i înscriem î ntr’un tablou întocmii după același model ca și al tarifului ce voim să verificam. 134 Revista Pădurilor Citind acești coeficienți fie pe aceiași linie orizontală fie pe aceiași coloană verticală, valoarea lor trebue să se modifice lent și regulat, căci ei nu sunt indepedenti unii de altii. Dacă ei variază fără nici o regulă, dacă sensul variațiunii lor nu este verosimil și dacă valoarea lor se modifică brusc și prin cantită{i prea mari, tariful trebue suspectat și trebue veri- ficat cu multă îngrijire. Este evident că și coeficienții de descreștere sunt supuși la aceleași reguli obligatorii, însă valoarea lor numerică este egală cu rădăcina pătrată a coeficienților de formă ; căci dacă însemnăm cu D diametrul de la baza arborelui, 1,50 m. de la pământ) cu I înălțimea și cu cd coeficientul de descreștere, volumul arborelui va fi: *(Cd.D.)2] 4 iar pentru volumul cilindric construit pe baza arborelui avem, păstrând aceleași notațiuni: ^D? I 4 Coeficentul de formă cf. este raportul primului volum prin al doilea și atunci avem: ^(cd. av 1 4 Cf=-----------------------=c 2 ir D2 I 4 de unde: Cd = / ct V Dar putem să obținem rezultate destul de bune și prinlr’un mijloc mai simplu, Cele ce am spus despre coeficienții de formă se poate aplica și volumelor. In adevăr fie-care volum depinde de volumul vecin din dreapta sau din stânga de sus sau din jos. Ne vom da socoteala de modul cum se modifică volumele, după cum le citim în sens orizontal sau vertical și pentru aceasta vom face diferența între fie-care volum și cel următor. Să luăm câteva exemple: Revista Pădurilor 135 Arbori de 0.30 în diametru înălțime 10m 12m 14m 16m 18m 20m Volume 0.40 0.48 0.56 0.64 0.72 0.80 Diferente 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 Observând diferentele dintre volume, vedem că ele sunt uniforme și că corespund Ia o zecime din volumul arborelui de 20m. adică la volumul acestui arbore pe 2m. de lungime. Aceasta însemnează că diferența uniformă este egală cu volumul pe 2m. ai tutulor celorlalți arbori și reciproc dacă diferența uniformă era diferită de volumul pe 2m. lungime al unui arbore, ea ar fi fost diferită și de volumul pe 2m. lungime ai tutulor celorlalți arbori. Aceste observațiuni trebuesc reținute, căci prin ajutorul lor vom înțelege, în exemplele ce vor urma, chestiuni cari par la prima vedere foarte complicate. Revenind la exemplul de mai sus, egalitatea tutulor volu- melor pe 2m. lungime ne indică, că ele suni toate produsul vo- lumului unui cilindru de 0ni. 30 diametru și 2m. înălțime pentr’un același coeficient de formă, care este 0.565. Putem ușor controla aceasta făcând câte-va împărțiri. In adevăr: pentru arborele de 20m. lungime cf = 0.565 1.414 „ , . 10 „ „ cf = ^0 0.565 1.131 și așa mai departe. Să luăm un alt exemlu. Arbori de 0.30 diametru înălțimi 10m 12m 14m 16m 18nl 20m 22m Volume 0.44 0.52 0.58 0.66 0.72 0.80 0.86 Diferențe 0.08 0.06 0.08 0.06 0.08 0.06. Diferențele succesive dintre volume sunt iarăși egale, însă această diferență de 0.071) este mai mică de cât volumul pe 2m. de lungime al arborelui de 20m. care esle 0.08. Ea prin urmare este mai mică de cât toate volumele pe 1) Dacă tariful ar fi fost stabilit cu 3 zecimale este evident că diferența uniformă dintre volume ar fi de 0.07. 136 Revista Pădurilor 2m. lungime, căci dacă ar fi fost egală cu unul din ele, ea ar fi fost egală cu toate celelalte. In adevăr, dacă calculăm volumele pe 2 m. lungime, vedem că ele variază intre 0.088 pentru arborele de 10 m. și 0.080 pentru cel de 20 m., micșorânduse continuu. Să luăm volumele arborilor de 10 și 12 m. și să însemnăm cu cf. coeficientul de formă al primului arbore. Dacă acest coeficient de formă ar fi servit și la calcularea volumului de 12 m., diferența dintre volumele acestor doi arbori ar fi fost 0.088, volum pe 2 m. lungime al arborelui de 10 m. — Dar aceasta diferență este numai de 0.060, deci vo- lumul arborelui de 12 m. s a calculat cu un coeficient de formă inferior‘celui luat de noi și notat cu cf. La fel se demonstrează că coeficientul de formă al arbo- relui de 14 m este mai mic de cât al celui de 12 m și așa mai departe. Ca concluziune : coeficienți de formă se micșorează dela stânga la dreapta, iar dacă îi calculăm, vedem că ei variază între 0.62 pentru arborele de 10 m. și între 0,56 pentru arborele de 20 m. Rezultatul de mai sus nu cuprinde nimic care să ne facă să ne îndoim de tarif. Dar nu probează că coeficienții și volu- mele sunt exacte. Tot ce se poate spunet este că tariful nu poate fi taxat de inexact â priori. In cea ce privește ce ar da o verificare asupra arborilor reali, chestiunea este rezervată. Al treilea exemplu. Arbori de 0.30 în diametru înălțimi 10m. Um. 14,n. 16m. 18m. 20m. Volume 0.36 0.44 0,54 0.62 0.72 0.80 mc. Difeiente 0.08 0.10 0.08 0.10 0.08 Diferența uniformă dintre volume 0.09 aste superioară vo- lumului pe 2 m. lungime al arborului de 20 m., care este 0.08. Ea prin urmare este superioară tutulor volumelor pe 2 m. lungime căci dacă ar fi egală cu unul din ele ar fi egală cu toate celelalte. Printr’un raționament identic ca la exemplul 2 se poate dovedi, că coeficienții deforma se măresc dela stânga la dreapta. Ei variază dela 0.50 pentru arborele de 20 m. Revista Pădurilor 137 Acest rezultat nu este natural, iar tariful trebue modificat cu multă îngrijire. Exemplul petru. Arbori de 0.30 în diametru înălțimi 14m. 16m. 18m. 20™. 22m. 24m. 26ra Volume 0.49 0.60 0.70 0.79 0.88 0.96 1.03 Diferente 0.11 0.10 0.09 0.09 0.08 0.07 Diferentele între volume se micșorează dela stânga la dreapta. Observăm însă că diferența între volumele arborilor de 22 și 24 adică 0.08 este egală cu volumul pe 2 m. lungime al acestor arbori. In adevăr: 0.88 0.96 _00 11 ~ 12 ~ ‘ Deci ambii acești arbori au același coeficient de formă. Dacă arborele de 20 m. ar fi avut același volum pe 2 m. lungime ca cel de 22 m., diferența între volume trebuia să fie 0.08, însă ea este de 0.09; deci volumul pe 2 m. lungime al arborelui de 20 m. este mai mic decât cel de 22 m. Dacă arborele de 18. m. lungime ar avea același volum pe 2 m. lungime cu cel de 20 m. diferența volumelor lor ar fi trebuit să fie mai mica de 0.08, dar ea este 0.09. Deci volumul pe 2 m. lungime al arborelui de 18 m. este mai mic celui de 20 m. Volumele pe 2 m. lungime se măresc dela stânga Ia dreapta până la arborele de 22 m. La fel se demonslrează, că ele se micșorează spre dreapta de arborele de 24 m. Coeficienții de formă urmează forțamente același mers și trebue să prezinte un maximum corespunzător arborelor de 22 și 24 ^m. Calculând acești coeficienți găsim în adevăr pentru arborele de 14 m., 0.494, pentru cei de 22 și 24 m. coeficientul 0.565, iar pentru cel de 26 m. 0.560. Din acest exemplu putem vedea, că atunci când diferențele succesive dintre volume nu ne pot da indicațiuni, va fi de ajuns să calculăm volumul pe 2 m. lungime, cea ce necesită numai câteva împărțiri. 138 Revista Pădurilor Coeficienții vor avea același mers ca și volumele pe 2 m. lungime. Este ușor de înțeles, că dacă tarifele din exemplele de mai sus ar fi fost stabilite pentru înălțimi din metru în metru, toate calculele s’ar fi făcut pe 1 m. curent în loc de 2 m lungime Să luăm două exempr z, în care grosimea arborilor tarifului este luată în circonferintă nu în diametru. Arborele cu înălțimea 20 m. Circonf. Volume Diferente 0.80 0.70 0.40 1.00 1.10 0.45 1.20 1.55 0.50 1.40 2.03 0.75 1.60 2.80 0.80 1.80 3.60 0.80 2.00 4.40 Circonf. Volume Diferențe 2.20 5.30 0.90 2.40 6.20 1.00 2.60 7.20 1.00 2.80 8.20 1,30 3.00 9.50 Diferentele dintre volume se măresc mereu ceea ce este natural. Circonferinfa arborilor variază cu o cantitate fixă : 20 cm. Diametrele variază deci și ele cu o cantitate fixă, care este dia- metrul circonferințel de 20 cm. lungime, adică 64 m. m. Dacă trasăm circonferințe concentrice, ale căror diametre să varieze cu 64 m. m. putem observa că spațiul inelar cuprins între două circonferințe vecine se mărește cu depărtarea de centru, cu toate că lățimea rămâne constantă. Acest spațiu inelar corespunde la diferența de volum dela un arbore la altul, pentru că lungimea este invariabilă, 20 m. Cu toate acestea, creșterea diferențelor sucesive la volume poate să fie în contradicție cu o micșorare a coeficientul de formă pe măsură ce grosimea se mărește. Revista Pădurilor 139 Dacă coeficientul de formă este constant, volumele trebuesc să fie proporționale cu pătratele circonferinfelor sau cu alte cu- vinte când circonferințele se dublează, volumele se fac de 4 ori mai mari. Putem să observăm aceasta în exemplul de mai sus: ar- borele de 1 m. 20 circonferință cubează 1.55 mc. iar cel de 2 m. 40 circonferintă cubează de patru ori mai mult, adică 6 m. 20. Această se poate observa peste toată coloana. Coeficientul de formă este deci constant și este egal cu 0.68. Dacă, din contră, volumul arborelui de circonferin|ă dublă este inferior volumului de patru ori al arborelui de circonferință simplă, coeficientul de formă se micșorează pe măsură ce gro- simea se mărește. Din contră coeficientul se mărește, dacă volumul e mai mare decât de 4 ori volumul simplu, când grosimea se dublează. Al doilea exemplu Arborele de 16 m. înălțime Circonf. Volume Diferențe Cont, de formă 1.00 0.80 0.62 1.20 1.00 0.20 0.55 1.40 1.60 0.60 0.62 1.60 2.10 0.50 0.64 180 2.60 0.50 0.64 2.00 3.20 0.60 0.62 2.20 3.70 0.50 0.60 2.40 4.40 0.70 0.60 Acest tarif nu inspiră multă încredere, căci natural ar fi fost ca coeficienții cei mai mari să corespunză arborilor celor mai mici. Trebue să fie neapărat verificat. Anton Atanasescu La cele afirmate prin prezentul articol se pot face ur- mătoarele obiecțiuni : 1. Verificarea unui tarif sau barem de cubaj nu se poate face niciodată bazându-ne pe calcule matematice, sau pe de- ducțiuni a priori ci comparând volumul mediu determinat prin una din metoadele de cubaj exacte cunoscute ale mai multor 140 Revista Pădurilor arbori aparținând diferitelor categorii de diametre și înăltim* ale uneia și aceleiași specii, cu cel trecut în tariful respectiv. Astfel au fost verificate de altfel și tarifele de cubaj ba- vareze, cari au fost alcătuite în 1846, în urma numeroaselor cubaje de arbori doborâfi, 40.220 în total, din care molizi (18.789), brazi (4.500), pini siiiveștri (3.085), stejari (2.616), fagi (4320). mesteceni (>.805), verificări făcute în mod riguros de personalul silvic din Bavaria, Wiirtenberg și Prusia, înainte de a fi date publicității, precum și tarifele de cubaj întocmite de stat unile de experiențe germane (141.150 arbori), verificate de către Dr. Udo Miiller pe baza cubajului a 365 brazi, precum și a arbo- rilor din 25 arborele de fag și 17 de pin silvestru. 2. Dacă coeficienții de formă dintr’un asemena taiif nu se măresc sau se micșorează în mod regulat, aceasta nu dove- dește în totdeauna că el nu este exact, ci probabil că dalele respective nu au fost în mod prealabil compensate cu ajutorul diagramei și a curbei volumelor corespunzătoare. 3. Autorul nu arată din ce anume tarif de cubaj a luat Volumele trecute în cele 3 exemple enunjate cu privire la ar- borii având o grosime în diametru de 0.30 m. și o lungime de 10—20 m. precum și la ce anume specii forestiere el este apli- cabil. Dacă comparăm volumele arborilor de aceste dimensiuni, pe care le găsim în tarifele de cubaj bavareze sau în cele ale slafiunilor de experiențe germane aceste volume cum și diferen- tele lor din 2 în 2 m. lungime diferă pentru una și aceeași specie și cu atât mai mult pentru specii diferite, fa|ă cu cele indicate în menționatul articol. 4. Coeficienții de formă obicinuiti (ordinari) nu depind numai de diametrul și înălțimea arborilor, ci și de felul speciei cărora le aparjin, de vârsta lor, în limite destul de largi (tarifele din 40 în 40 ani în sta|iunile germane) de altminteri, precum și de condijiunile de vegetațiune în care acei arbori au cres- cut (climă, sol și stare de masiv). 8°) Coeficientul de descreștere după Boppe *), iar după d-l G. Hiiffel numit factor de cubaj ••), impropriu după părerea mea ♦) Technologie forestiere de L. Boppe, Paris 1888. pag 157 ♦*) Economie forestiere, fonie deuxieme de O. Huffel. Paris, 1905 pag. 103- Revista Pădurilor 141 și profit de acest prilej ca să afirm deși unii dintre camarazi nu i-au prea știut rostul după francezi nu se referă la raportul în* ire diametrul măsurat la V2 din înălțimea totală a arborelui și cel dela înălțimea pieptului, ci între diametrul dela ’/2 portiunei trun- chiului arborelui propriu ca lemn de lucru având o grosime la stejar și lag de ordinar 0,25 m. diametru, la capătul cel subțire iar la reșinoase de 0,07 — 015 m/și între diametrul dela Im. 30 dela pământ, astfel că nu există nici o relațiune între acest fac- tor sau coeficient și cel de formă. Raportul între diametrul dela V2 din înălțimea totală a ar- borelui și cel terier de Ia înălțimea piepfu ui, Schuberg care cel dintâi s’a ocupat cu stabilirea relațiunei dintre acest raport pe care el la numit „quoțientul formei (p) pe când Schitfel dela sta|iunea de experiențe dela Mariabrunn (de lângă Viena) i-a zis „qoutientul formei,—și între coeficientul de formă. El a con- statat că acest coiticienl de reducție (p) se mărește sau se mic- șorează în mod proporțional cu cel de formă. Cunoscând acest raport ce se poate ușor determina prin măsurări directe el poate face a fi utilizat, ori ce tarif de cubaj aplicabil unei anumite specii. In acest scop fostul consilier fo- restier superior Schuberg în tariful său întocmit pentru brad, a anexat o tabelă de corecțiunea volumelor aflătoare în tarif cu ajutorul cărei tabele poate ști cât trebuie să adăog sau să scad dintrânsele odată determinat așa zisul quotient al formei, pe când cu ajutorul tarifului lui Schiffel găsim direct în tarif vo- lumul unui arbore de o anumită specie după ce am determinat raportul diametrului dela V3, Va ori 3/4 din înălțimea sa totala și a celui terier (la 1,30 m. dela suprafața solului). Petre Antonescu 144 Revista Pădurilor Măsurătoarea cantității meierialului rezultat anual din ex- ploatare se va face în pădure, după doborârea arborilor și fa- sonarea lor în bușteni și steri. — Oricare ar fi cursul leului prețul nu va putea fi mai mic decât 5 lei pe m. c. pentru ră- șinoase și 1.50 sterul pentru foioase. 5. In exploatarea în asociație se va ține de asociație o contabilitate cât mai riguros întocmită și alcătuită în conformitate cu dispozițiile legilor în vigoare. 6. Asociatul Eforiei va putea face pe proprietatea pusă în exploatare orice fel de clădiri și instalații necesare ezploatărei, având dreptul la terminarea ei să-și ridice toate mașinăride, ma- terialul rulant, ferăria, șine și tot ce nu este construcție pro- priu zisă, acesta, numai în caz când nu se mai amortizează în exploatare cheltuiala făcută. In tot cazul conslrucțiunile de zid sau de lemn vor rămâne Eforiei fără obligația pentru ea a vreunei desdăunari sau plăți. In caz de amortizarea altor instalații, decât construcțiile de zid sau lemn, instalațiile fixate de sol rămân proprietatea Eforiei, mașinile însă și materialul rulant se vor vinde la ter- minarea exploatărei iar suma rezultată se va împărți între părți în mod proporțional cu cota de participare la beneficii. 7. Eforia are dreptul a numi un delegat sau doi cu cuno- ștințe technice silvice, însărcinândui din parte-i cu controlul exploatărilor și registrelor de contabilifae. Acești delegați, pe lângă salariile și accesorile ce vor primi din partea Eforiei conform prevederilor bugetare vor mai primi și câle o inde- mnizație fixă lunară care se va stabili de comun acord de păr- țile asociate precum și locuința, sume.ee se vor trece la chel- tuielile de administrație ale întreprinderi. 8. La 31 Decembrie al fiecărui an se .va întocmi bilanțul general al asociațiuni, când se va fixa beneficiul net al acelui exercițiu. Beneficiul net se va deduce astfel: Din totalul încasărilor se va scădea; a) Valoarea avansată Eforiei conform punctul 4 de mai sus; b) Toate dările de orice natură ; c) Toate cheltuelile făcute cu tăierea și fasonarea arborilor în pădure, transport pe scocuri, linii ferate, pe apă, în pădure și jeia pădure la gara cea mai apropiată. Revista Pădurilor 145 d) Chellueli cu debitarea materialului in cherestea, mani- pula|ia ei la fabrică și transportul cherestelei dela fabrică la gară e) Chellueli de Ad-|ie. /) Asigurarea materialului lemnos fie în bușteni, fie în che- restea aflat in pădure, la fabrică și în gară. g) Cota de amortizare admisă de legile fiscale in vigoare, cheliuelile făcute cu clădirile și instalațiile acestei exploatări. h) Dobânda anuală de 4% peste dobânda Băncei Naționale plus comisionul trimestrial dejunatele Ia sută la sumele socotite ca chellueli făcute in a 'el exercițiu precum și la partea chel- tuită și rămasă neamortizală din clădiri și instalatii. 9. Prin cheltuieli de A-pe se va în|elege retribu|ia perso- nalului inlrebuintat cu conducerea afacerii, personalul de birou, personalul inferior de paza, logofeții brigadierii necesari etc, cu un cuvânt toate cheltuelile priviloare la mersul afacerii precum și acele de insemințare și plantație conform amenajamentului. 10. Dupe scăderea din totalul veniturilor a tuturor cheltu- elilor arătăte mai sus, ceiace rămâne va fi beneficiul net care se va împărfi între Eforie și asociati, minimum de beneficiu pentru Eforie fiind de 4O”/o în caz când beneficiul net total nu depășește un procent de 50% asupra capitali lui. Dela această cifră in sus cota în beneficiul nel al Eforiei va fi sporită pro- gresiv pe măsura în care acel beneficiu va depăși procentul de 50% asupra capitalului. 11. Eforia va putea lua numai pentru trebuințele sale proprii în contul cotei de beneficiu ce i se va cuveni anual, fie material brut sau buștean fie cherestea in gară, precum și lemne de foc și care se va socoti cu prețul cu care asociația vinde particu- larilor acel material și la acea epocă. 12. Eforia participă numai la beneficiu socotit dela data bilanfului pierderea în orice caz va privi numai pe asociatul său. 13. Termenul asociației se va fixa după importanta ex- ploatărei. 14. Litigiile între asocia|i pol fi deferite arbitragiului Ca- merei de Comerț din București. 15. Asociatul Eforiei la exploatare va trebui să fie negreșit cetă|ean român, el nu va putea asocia sau subasocia la cota sa de participare pe altcineva, și nici nu poate ceda inlegral sau par(ial drepturile sale altcuiva, fie chiar cetățeni români, fără 146 Revista Pădurilor aprobarea expresă a eforiei confirmată printr’un jurnal al Cons. de Miniștri. 16. Se va prevedea în contract dacă locuitorii pădurilor din relativa apropiere a pădurei fie în grup fie sub formă de cooperație vor să se însărcineze cu lucrările de exploatare în care ei să depună munca lor, întreprinderea va fi obligată la cererea Ministerului Cooperației să accepte oferta mijlocind o plată fixată de Minister pe metrul cub care plată să cuprindă pentru grup sau cooperativă, iar nu individual, pe de o parte salariul pe metrul cub uzual felului lucrării și un beneficiu de 25% asupra acestui salariu, preturile de bază putând fi revi- zuite după fluctuatiunile pieței muncei. In caz de plângeri jus- tificate ale întreprinderii contra acestor locuitori Ministerul cer- cetând va putea descărca întreprinderea de obligațiunea sa față de grupul sau cooperativa găsite vinovate. Disposiții generale. înainte de orice contractare a exploa. tărei de păduri în asociație eforia e datoare să avizeze Minis- terul Cooperației de inten|iunea sa de a exploata pădurea și la cererea Ministerului va fi obligată să rezerve obștiilor, federa- lelor sau cooperativelor din relativa apropiere a pădurei și numai pentru cantitatea de lemn de foc sau construcție necesară acelor obștii, federale sau cooperative, porțiunea respectivă de pădure care se va determina de Minister sau eforie, atât în ce privește întinderea cât și situatiunea pe teren. Contractarea se va face sub garanția centralei cooperativelor sătești. In acest caz arenda va fi sporită cu zece la sută peste duantumul prevăzut Ia art. 4, întrucât numai există un beneficiu net la care eforia să poată participa. Celelalte condițiunt se vor stabili de acord de Minister și Eforie. Pentru pădurile sub 200 Ha. Eforia va preferi ca asociați la exploatare în art. 1 — 15 inel, din prezentul jurnal, obștiile, federalele sau cooperativele din relativa apropriere a pădurei întrucât ele acceptă acele condițiuni și depun în operațiile ex- ploatărei munca membrilor lor. (ss ) loan l. C. Brătianu; N. N. Săveanu; Vintilă Brătianu; General Mărdărescu; N. D. Chriculescu; Dr. Anghelescu; G-ral Moșoiu; P. Constantinescu. Revista Pădurilor 147 REFERATUL raportorului chestiunilor silvice presentate la con- gresul inginerilor ținut la București în Oct. 1923 Chestiunile fixate de comitet referitoare la sec|iunea silvică a se discuta cu ocaziunea acestui congres sunt: 1. Vitiile și defectele lemnelor în raport cu întrebuințarea lor industrială. 2. Mijloacele de conservarea lemnului. 3. Transportul lemnelor pe apă și uscat. 4. Politica noastră vamală din ultimul timp și mișcarea co- merțului exterior în ce privește importul și exportul lemnelor. D-sa arată comunicările primite la această secție și expune comunicarea d-lor Ladislau Papp și Gh. P. Antonescu (publicată în bulet. A. G. I. R. anul V, No. 8—9 pag. 129—198). Asupra acestor chestiuni d-sa expune pe scurt comunică- rile primite: Transportul lemnelor pe apă și uscat de d-nii Ladislau Popp și Gh. P. Antonescu publicai în bulet. A. G. 1. R. No. 8—9 pag. 129—198 și Problema exportului lemnului de D-l M. P. Florescu publicat în bulet. A. G. I. R. anul V, No. 8—9 pag. 77—87 ; două comunicări asupra : Transportul lemnelor pe apă și uscat și una despre Problema exportului lem- nului și Transportul lemnului de D l E. Guzman. Prima comunicare asupra transportului lemnului pe apă și uscat este făcută de d-nii Ing. inspector silvic Ladislau Popp și ing. silvic G. P. Antonescu. Acești autori arată importanta mij- loacelor de transport și exploatările forestiere, le descrie modul lor de construire. După dânșii mijloacele de transport se împart în două și anume în : Mijloace de transport provizorii și mijloacede tran- sport permanente. filtre cele provizorii intră acelea cu ajutorul cărora se pot scoate lemnele din pădure până în văile principale unde se cons- truesc cele permanente și anume: 1) Prin rostogolirea trunchiu- rilor și buștenilor 2) Cu funiile 3) Trăgându-se cu boii sau caii 4) Inlrebuinjând scocurile uscate pentru lemnele de foc și pentru transportul trunchiurilor și a buștenilor. In acelaș timp d lor descriu diferitele moduri de construirea scocurilor stă- 148 Revista Pădurilor ruind asupra pantelor ce trebuesc date acestor scosuri în dife- rite anotimpuri și asupra modului de procedare pentru regularea iuțelei buștenilor în descinderea lor în vale. 5) Utilizând scocu- rile cu apa atât pentru transportul lemnelor de toc cât și a celor de construcție. Mijloacele de transport permanente d-lor le cla- sifica astfel: 1) Drumuri șoseluite forestiere arătând modul de deosebire și construcție fată de celelalte. 2) Ape flotabile: Aci autorii arată forma sub care se transportă lemnele în stare liberă și în plute ; regularea cursurilor de apă; instalațiunile necesare în acest scop și lucrările pentru consolidarea malu- rilor cu ajutorul plantațiuniloi de butași și al căsoaielor ; con- dițiunile de pantă ; instalațiunile pentru asigurarea apei necesară plutitului (Opusturile). 5) Căile ferufe forestiere. Autorii pun în evidentă avantajele acestui mijloc de transportul lemnelor, des- crie modul cum se construiește o linie ferală forestieră, condi- jiunile practice pentru racordarea aliniamentelor, cum se între- buințează tablele inginerilor Sarakin și Oberbech. Ca încheere d-lor fac o descriere amănunțită asupra căii ferate silvice din Gurghiu. A doua comunicare tot asupra transportului lemnelor pe apă și uscat este făcută de D 1 Dr. Guzman. D-sa împarte transporturile forestiere în două mari grupe: 1. Transportul pe uscat constând din jghiaburile de pă- mânt, scocurile sau jlipurile, zeoniferele cu sârmă și cele cu cablu, drumurile șoseluite, căile ferate, planurile înclinate și 2. Transportul pe apă cuprinzând plutirea liberă a lemnelor sub formă de plute, scocurile ude, cadrurile de lemne trase cu remorcherele și transportul lemnelor cu șlepurile. Drumurile forestiere șoseluite d-sa le împarte în: Dru- muri forestiere de l-iul ordin cari au o lățime astfel că se pot încrucișa și drumuri forestiere de al 2 lea ordin cari au lo- curi de încrucișare din distanță în distanță. Drumuri forestiere de al 3-lea ordin cari se întrebuințează într’un mod vremelnic. D-sa stăruește asupra avantajelor și dezavantajelor transpor- tului cu ajutorul drumurilor forestiere, arătând că reușita exploa- tărilor raționale unde regenerarea se face pe cale naturală depinde de multiplicitatea și buna executare a acestor mijloace de transport. Revista Pădurilor 149 Principiul care trebue să ne călăuzească la construirea dru- murilor trebuie să fie ca cu minimum de cheltuială să se poată transporta cea mai mare cantitete de material lemnos și în acelaș timp în condijiuni de maximă siguranță. Dl. Dr. Gutzman descrie modul de construire a căilor te- rate forestiere, a transportului cu ajutorul zenoniferelor cu aju- torul apei etc. Ca întregire a comunicărei dă câteva rela|iuni asupra ac- tivită(ei în construc|iuni a administrației Lunurilor fondului reli- gionar din Bucovina cu privire la transporturile forestiere, ară- tând ce capitaluri au iost învestite pentru construirea lor și cu cât s’a ridicat venitul în urma construirei acestora. Comunicarea asupra Problemei exportului lemnului este făcută de dl. Ing. inspector silvic M. P. Florescu, în care D sa arată că pădurile se distrug ne refăcându-se în aceiaș mă- sură, în cazul cel mai bun instalându-se în locul pădurilor de s‘ejar și fag, plopul salcia și mesteacănul, iar în locul pădurilor de cpdru provenite din semintișuri naturale nasc—pădurile de crâng provenite din lăstari. D-sa adaogă că actualmente se tae mai mult de cât posi- bilitatea anuală u pădurilor astfel că după câfi-va ani vom ajunge a nu mai avea ce exporta și chiar a duce lipsă de lemnul ne- cesar consumului infern. Autorul combate părerile unora cari iau ca bază exploată- rile ce se fac actualmente prin care s’a depășit posibilitatea anu- ală și cari afirmă că se pot exporta 200,000 vagoane che- restea anual, demonstrând cu cifre statistice că maximum pentru export este de 57 000 vagoane anual, dacă exploatările țin seamă de continuitatea permanentă a produc|iunei lemnoase, condi- țiune prevăzută de art. 3 a codului silvic. După ce arată cauzele ce au contribuit la scumpirea lem- nului de stejar propune pentru viitor următoarele: 1. Fabricele de cherestea să fie in funcție de păduri, iar nu pădurile în funcție de fabrici după cum s’a procedat din ne- norocire până astăzi la noi. 2. Să se fixeze cantitățile de exportat anual în ioc de a se fixa taxe de export pe m c sau vagon. 3. Amenajiștii cari alcătuesc amenajamentele pădurilor să 150 Revista Pădurilor fie obligati a le executa pe teren fiind direct responsabili dc neexecutarea amenajamentelor. 4. întocmirea urgentă a statisticei pădurilor, fără de care orice măsură de proiecție am lua e iluzorie. 5. Romanizarea fabricelor din Ardeal cari iși au încă se- diul în Budapesta. 6. Desființarea așa zisului bloc de transport din Ardeal ca fiind imoral și 7. Romanizarea urgentă a acelor cooperative forestiere din Moldova în special al căror material e acaparat de străini pen- tru export. Raportor, G. P. Antonescu CONGRESUL INGINERILOR SILVICI DELA CHIȘINĂU Ziua 2-a Sâmbătă 29 Septembrie dimineața. Ședința se deschide la ora 9 dimineața sub preșidenția D-lui Aureliu M. Eliescu vice președintele Societății "Progresul silvic" asistat de D-l M. P. Florescu Secretar al Societăței. D-l Inginer inspector silvic N. Eleflerescu, casierul Societăței, citește darea de seamă a situației financiare. DAREA DE SEAMA a Soc. „Progresul Silvic" la 31 Decembrie 1922 Ct. Capital. — Capitalul inițial al Soc. „Pro- gresul silvic" pentru construirea localului Cercului Inginerilor silvici, s’a fixat conform Adunărei Ge- nerale ordinare precedenta la suma de lei . . 2.000.000 Din care s’a subscris și vărsat până la 31 Decembrie 1922 lei.................................... 508.984 Rămâne deci de acoperit pentru complec- tarea întregului capital inițial lei . ............. 1.491,016 cum se vede din Ct. acțiuni trecut la activ în bilanțul ce va presentam. Revista Pădurilor 151 Fond de reservă statutar. — Fondul de re- zervă la 31 Decembrie 1921 a fost de lei . . . 4.334.05 la care s’a adăogat conform statului 10 °/0 din beneficiul anului 1920 lei ............................. 658.10 4.992.15 La acest fond propunem bine înțeles, rămâ- mând ca Dv. să aprobați, ca întreg beneficiul anului 1921 să se treacă la fondul de rezervă, adică lei...................................... . 9.341.25 Totalul fondului de rezervă cum se vede la pasiv în bilanț lei.......................... . . 14.333.40 Cum vedem din bilanțul și Ct. de Profit și Perdere al anului 1922 și pe care avem onoare a vi le prezenta, reese un beneficiu net de lei . 15.367.70 Report . . . 14.333.40 și vă rugăm să aprobați ca și acest beneficiu să se treacă la fondul de rezervă, fiind în interesul D-lor acționari ca fondul de rezervă să fie cât mai mare. Dacă beneficiul de 15.367.70 s’ar împărți conform art. 77 din statut, ar rămâne de distri- buit D-lor acționari jumătate din această sumă, ceia ce ar fi prea minimă; deci................ . 15.367.70 Prin urmare ar fi totalul fondului de rezervă la 31 Decembrie 1922 lei............................ 29.701.10 Fond de rezervă din donațiuni. — Terenul cesionat de Primărie Iei............................. 200.000 Acest teren l-am evaluat după prețul tere- nurilor dinainte de răsboi. Adevărata lui valoare ste azi cu mult mai mare și cu atât mai mult își va ridica valoarea, când se va construi noul palat al cercului. Subvenția acordată de Ministerul Domeniilor 300.000 Plusul din vânzarea pădurei Zăvoiul . . . 382.000 Total fond donațiuni cum se vede la Pasiv în bilanț lei................................... 882.000 Trecem la activul Societăței La activ în bilanț se vede trecut sub nu- mele de Ct. Acțiuni, suma de lei.................. 1.491.016 I 25034. —| | | Președinte, AL. CONSTANTINESCU Contabil Casier, N. N. Eleflerescu Membrii: M. Tânăsescu, Const. Sava Goiu, C. Opran, A. M. Eliescu, M. P. Florescu. Cenzori: /. Comaniciu, C. P. Georgescu, O. D. Cratero. Bilanțul genenal al Soc. „Progresul Silvic44 ACTIV încheiat la 31 Decembrie 1922 PASIV 154 Revista Pădurilor D-l Inginer Inspector silnic Ovidiu Craltero citește raportul cenzorilor: Proces-Verbal Subsemnafii cenzori, în temeiul Art. din statute întrunin- du-ne astăzi Iunie 1925 am procedat la verificarea și contro- larea operațiunilor de vărsăminte, plăți, restituiri, cheltueli etc. pe care le-am găsit regulat justificate. Verificând bilanțul și contul de profit și pierderi, le găsim întocmite real și exact și cerând extrasul de cont al Băncei Românești, al Băncei Poporului am constatat că se soldează exact cu încasările făcute. Aceasta fiind situația reală a Societății noastre la 51 De- cembrie 1922, cu onoare vă rugăm să binevoiți a da descăr- care Consiliului de Administrație alSocietătei pentru gestiunea până la data de mai sus. Cenzori : I. Comaniciu O. D. Cratero C. P. Georgescu Adunarea generala în unanimitate aprobă. După închiderea ședinței, congresiștii iau parte la desve- lirea monumentelor eroilor Basarabeni: Matcevici, Murata și Hodorogea din grădina Episcopiei, unde D-l N. G. Popovici, în calitate de senator de Muscel a ținut o inimoasa și patriotică cuvântare. Se intră în desbaterea chestiunilor propuse a se discuta în congres. D-l Inginer Inspector silvic, Gheorghe Năstăsescu șeful re- giunei silvice Chișinău, face o expunere a situației pădurilor Basarabiei din punct de vedere al producțiunei și al nevoilor populațiunei. (Expunerea va aparea în numărul viitor al revistei). D-l Inginer șef silvic Z. Prszemitky șeful ocolului silvic Ti- ghina, citește comunicarea D-sale cu privire la problema pădurilor Basarabiei (apărută în numărul festiv al Revistei cu lucrările con- gresului). După prânz D-l Inginer șef silvic G. Agapie, citește comunicarea d-sale în aceiași chestie (aparuta în numărul festiv al Revistei cu lu- crările congresului). D-l Al. Stefănescu, inginer silvic, șeful ocolul silvic „Radu Negru" Argeș, citește comunicarea d-sale în aceiași chestie (pu- blicată în numărul festiv al Revistei cu lucrările congresului). D-l Geolog Porucic, face o descriere a terenului Basarabiei din punct de vedere geologic (care va apare la timp în Revista). D-l Inginer silvic Moțoc, șeful ocolului silvic Hotin citește ur- mătorul referat cu privire la expropierea pădurilor din Basarabia. Revista Pădurilor 155 Domnilor ingineri. In calitate de șef al ocolului Silvic Hotin pe baza delega- țiilor serviciului Silvic am luat parte la lucrările de exproprierea moșiilor monăstirești și a pădurilor particulare, și găsindu-mă continuu patru ani în localitate văd cu părere de rău că de către organele Onor Casei Noastre nu se respectă lucrările de expropriere făcute conform art. 8 din legea agrară pentru Ba- sarabia. Mai în toate locurile nu se respectă hotarele fixate la expropriere. In primăvara anului 1922 au fost introduși locuitorii în poiana interioară din pădurea Lipcani, trecută la Stat conform Proce- sului-Verbal din 22/III 921. In primăvara anului 1925 locuitorii au fost introduși în poiana interioară din pădurea Caplevca expropriată conform Procesului-Verbal din ll/III 1921. In primăvara anului 1923 locuitorii au fost introduși în poie- nele interioare din pădurea Tulbureni, ne|inându-se seamă de exproprierea pădurei făcută în ziua de 10/111 1921 cum și de hotă- rîrea definitivă a Comisiei Centrale de Judecată prin care întreagă pădurea Tulbureni a fost trecută la Stat, conform deciziei No- 379 din 27 Aprilie 1925 și care pădure acum cu introducerea locuitorilor în poiană este formată în trei trupuri, In prezent între locuitori se împăr|esc poienele exterioare din pădurea Rașcov expropriată în întregime la 10/III 1921. Din pădurea Ceponosn în suprafajă de 1000 Ha situată la o distantă de 10 km. de Ia Hotin înainte de război s’a permis de către Comitetul pentru conservarea pădurilor din Basarabia defrișarea suprafeței de 175 Ha din care până la anul 1914 s’a defrișat din norocire numai 10 Ha, făcându-se poiană întrânsă rezervată pădurei conform procesului verbal de expropriere din 10/III 1921; ulterior această poiană s’a înglobat în cota de 100 Ha rezervată proprietarului moșiei Ceponosa care este supus străin și conform art. 4—b n’are drept la cota de 100 Ha, care în prezent se vinde locuitorilor sub forma arendărei pe termen de 56 ani. O parte din moșia monăstirească Clișcauti așa zisă Dubrova la care s’a înglobat 100 Ha din poienele exterioare din pădurea 156 Kevista Pădurilor monaslirească Clișcaufi-Poiana, prin hotărîrea Comisiei Jude- |ană din 27/III 1922 în potriva art. 4 din legea agrară s’a re- cunoscut ca proprietate țărănească și ca atare nelovite de ex- propriere. Apelul făcut de Ocol în termen legal a rămas fără răspuns. întinderea acestei părți de moșie monaslirească este 550 Ha din care aproximativ 250 Ha este aproape neeultivabilă și bună numai pentru împădurire. In primăvara anului 1925 Comisia Județeană în potriva legei de împroprietărire locuitorii cu 175 Ha de pădurea din pă- durea Pol-Kuholin e propriată dela d-l I. Haldevici conform Procesului-Verbal din 17 Iunie 1921, și trecută la Stat. In primăvara anului 1923 Comisia Județeană a declarat ex- propiafe toate poienele interioare din pădurea Grozinți, trecută la Stat conform Procesului-Verbal din 27 Iunie 1921. S’au dat locuitorilor terenurile de hrană a pădurarilor din pădurile monastirești Vlâdâcina. Clișcauți și Colencouji cari din lipsă de pr ieni arabile în păduri de peste 50 ani s’au folosit cu teren de hrană din moșiile monastirești, rezervate pădurilor conform Proceselor-Verbale de exproprierea pădurilor și a moșiilor monastirești din 16 și 14 Iunie 1921 etc. Din cele spuse se vede că nu se respectă nici legea, nici hotărârile Comisiilor de expropriere Județene și Centrale, zilnic schimbându-se hotărîrile strângându-se hotarele pădurilor fixate la exproprierea făcută conform legei și nu se știe precis când se va pune capăt acestor modificări și schimburi pentru a se putea începe proiectarea lucrărilor culturale. Despre aceste fapte s’a comunicat Onor Casei Pădurilor cu raportul No. 695 din 15 Iunie 1923 și Onor Casa Noastre cu adresa No. 1696 din 16 Septembrie 1923 a fost rugată să trimeată la Ocol un delegat cu actele referitoare prin care se anulează Procesul-Verbal de exproprierea pădurilor dresate conlorm art. 8 din legea agrară pentru a se putea !ua măsurile legale și n’a primit nici un răspuns. In localitate se vorbește că nu se ajunge teren pentru împroprietărire. In adevăr, teren este puțin, iar dacă organele Onor Casei Noastre vor arenda cooperativelor agricole 100 de Ha cum s’a arendat în acest an cooperativei Clișcău|i din moșia Galici și cooperativei Caplevca câte 100 ha și se vor lăsa pro- prietarilor fără drept sute de hectare cum s’a lăsat proprie- tarului moșiei Ceponosa sau comunei Clișcău|i cele 500 Ha Revista Pădurilor 157 din moșia monastfrească Dubrova, și vor rămânea pârloage sute de Ha cum au rămas în acest an câteva sute de Ha între Hofin și Levinți din cauză că terenul nu s’a dat locuitorilor ne- voiași la timp și dacă nu se vor lua măsuri urgente pentru înființarea pepinierilor de semințe selecționate de tot soiul de cereale și ierburi ca trifoiul, lucerna, depozite de producători de vite, depozite de mașini și unelte agricole, depozite de in- sectiside și fungiside pentru combaterea insectelor și ciupercilor de care sunt atacate grădinile frumoase de pomi roditori din Bucovina etc. cu scop de a se intensifica agricultura și a prelucra și desface produsele agricole în mod rațional, — cu creșterea populației nici odată nu va ajunge pământ chiar dacă vor fi de- frișate toate pădurile, fără de care nu se va putea desvolta nici agricultura primitivă. Pe de altă parte noi după ce vom ști ho- tărât limitele pădurilor suntem obligați de a conserva domeniul foresfer atât de mic, de a majora cât e posibil, suprafața pădu- roasă cu împădurirea poienelor și a terenurilor neproductive, amenajând în prealabil pădurile și făcând un proect general pentru lucrări culturale, stăruindu-ne a intensifica gospodăria punând la dispoziția populației nu numai bușteni dar chiar semi- fabricate ca draniță, doage, scânduri, traverse, stâlpi de telefon ce poate fi făcut în dijmă sau în bani. Iar pentru a putea face aceste lucrări șeful de Ocol cu personalul selecționat trebuie să se găsească într’o stare de a putea lucra. Căci mă simt dator de a vă spune că la Hotin în prezent e altceva. 1. Eu plec la pădure să fac parcelare, descrieri, să recep- ționez materialele, și dau peste abuzuri grave comise chiar de personalul de pază care în majoritate lipsit de locuință și având teren de hrană la 30 — 40 cm dela pădure din cauză că tere- nurile din păduri și din apropierea pădurilor sunt date locui- torilor, s’a apucat de furat. S’a destituit acum și dat în judecată doi brigadieri și patru pădurari din Ocolul nou înființat. In zilele trecute s’a constatat că un brigadier cu pădurarii vând lemnele înaintea recepției; iar va urma destituirea și dare în judecată, și eu în ioc să fac lucrări productive trebue să mă ocup cu controlul personalului în care s’ar cuveni să am toată încrederea. 2. Pe vremea semănatului de primăvară și de toamnă trebuie zilnic să alerg ’a regimentele de pe frontieră cerând concurs pentru paza hotarelor și a poienelor care se ară noaptea de 158 Kevista Pădurilor locuitorii ațâțați de către organele Onor Casa Noastre, căci posturile de jandarmi au puțin personal pentru a ne putea da concursul necesar. 3. Trebuie să alerg la regimente cerând să se ia măsuri pentru nimicirea banditismului încuibat în localitate căci am ajuns la o așa stare că delicuentul oprit noaptea în pădure cu lemnele furate a deschis foc în contra brigadierului. 4. Trebuie să adun actele I. O. V. din război, se întocmesc tablourile săracilor din 37 comune pentru a putea împărți lem- nele disponibile între toți, căci primăriile nu se interesează de acest lucru și dacă fac tablouri numai cu plată cale 5 lei de sărac. 5. Trebue să învăț locuitorii de a seri cereri pentru lemne căci din școlile minorităților din localitate nu ies știitori de carte Români iar notarul cere de la sărac 30 Iei pentru cererea de o grămadă de crăci. 6. Trebue să învăț agenții fiscali de a seri în regula chi- tanțele de încasarea veniturilor provenite din vânzarea produ- selor forestiere căci nu pot emite chitanțe în regulă. 7. Trebue să scriu Procesele-Verbale de delicte, căci școale de brigadieri și pădurari în localitate nu avem iar populația locală din care se recrutează personalul de pază este rusă și nu știe '“românește. 8. Se întâmplă că venind la pădure să fac lucrări, găsesc personalul de pază dus cu mandatele de aducere la judecătorie în calitate dc martori pentru procesele verbale de delicte și eu trebue se fac paza pădurei. 9. Trebue să pierd timpul stând de vorbă cu Prefectul, Subprefecții, populația de lot soiul în toate limbile spre a-i con- vinge că pășunatul vitelor distruge pădurea mai tare de cât toporul și insectele, transformând codrii de fag și stejar în strâmbături de plop și salcie cu frunza amară. 10. Trebue să sfătuiesc membrii primăriei Hotinului care se schimbă aproape trimestrial să se ocupe cu aprovizionarea orașului cu combustibil din Bucovina, căci noi cu revoluțiile de 35 de ani și posibilități mari am tăiat deja parchetele anilor 1926/927 din pădurile situate în apropierea Hotinului și pe viitor asemenea tăierei distrugătoare nu mai pot să aibă loc. 11. Trebue de stat de vorbă cu cooperativele agricole spre Revista Pădurilor 159 a le convinge că nu șade bine să facă agitație între locuitori ca să nu lucreze in dijmă, căci totdeauna cooperativele nu vor primi parchete de păduri spre exploatare, întrucât scopul coope- rativelor agricole este altul mai productiv pentru interesele agri- culturei. 12. Trebue de controlat distribuția lemnului ce se face de Primăria Hotinului, trebue de vorbit cu autoritățile și funcțio- narii Stătu ui cari primesc lemne fasonate direct dela ocol spre a-i convinge că nu șeade bine să înstrăineze lemnele primite cu reducere sau să dea lemnele pentru transport. 13. Trebue sa conving Societatea Industrială Zarojani să-și prefacă cuptoarele pentru combustibil lic id sau cărbuni căci lemne suficiente pentru fabricarea zahărului nu mai sunt. 14. Trebue de dat tot concursul armatei care stă pe frontieră și are nevoe de diferite materiale lemnoase și nelemnoase. 15. Trebue de făcut o mul|ime de corespondentă zadarnică din cauză că ia Ocolul Hotin vine toată corespondenta pentru Ocoalele din județ, chiar acum când în cancelarie în loc de doi impiegaji n’am nici unul. 16. Trebue să fac statistica pădurilor pe deceniul 1912—922 neavând date, întrucât archiva Ocolului este distrusă în timpul războiului. Nu mai vorbesc că trebue să mă învoiesc cu locuitorii spre a face exploatări în dijmă, de a face sute de recepții, parjiale, recepționând anual până la o sută mii steri lemne de foc și cinci zeci mii trunchi de lucru și a i vinde la fie care lo- cuitor separat, neavând nici locuință, nici cai de serviciu, nici bani pentru transport, nici instrumente topografice etc. Și trebue să vin acasă de la Administrația Financiară cu salariul personalului pe furiș, iar după miezul nopții când de oboseală î-fi cade pana din mână trebue să adormi cu mâna pe armă așteptând dacă nu cum-va te vizitează oaspeții de noapte cari zilnic te amenință. Or eu pentru asta am studiat silvicultura timp de douăzeci de ani, lucrând în Comisiuni de amenajare, studiind industria și comerjul lemnului în străinătate, pentru ca azi să nu mă pot ocupa cu lucrări productive-cu studii de amenajare cu lucrări culturalei In primăvara trecută nefiind susținut de nimeni, descura- 160 Revista Pădurilor jându-mă complect, eram să plec din serviciu, însă împărțind Ocolul în două, predând și luând în primire Ocolul nou în- ființat de trei ori am rămas în serviciu și nu pierd speranța că cu ajutorul Domnilor Inspeclori-șefi ai Regiunilor Cernăuți și Chișinău vom ajunge la o înțelegere cu Onor. Casa Noastră, lucrând mână în mână și atunci: 1. Vom stabili definitiv hotarele pădurilor, 2. Vom amenaja pădurile, 3. Vom opri pășunatul vitelor cu desăvârșire, 4. Se va nimici bandilizmul, 5. Se va înfi nța școală de Brigadieri și pădurari în localitatea, 6. Se va selecționa personalul și 7. Ne vom ocupa de lucrări culturale. Căci la Hotin e foarte ușor de lucrat: condițiunile creș- terei pentru fag și stejar sunt atât de favorabile că aproape toate pădurile pol fi tratate în codru și regenerarea se face bine prin tăeri succesive. Acolo unde fagul și stejarul din cauza tăierilor neregulate și a pășunalului neîntrerupt este înlocuit cu esențe secundare transformarea masivelor în codru poate li făcută introducându-se semințe de stejar și fag cu 2—3 ani înaintea tăierei, urmând să se facă la timp lămuriri. In sudul Basarabiei unde clima este alta, umiditatea ralalivă mică a aierulul și a solului condense >ză carbonatele și sulfatele la fața pământului, din care cauză plantațiunile de stejar, frasin, arțar, ulm la vârsta de 25—30 ani se usucă, însă în locurile acciden- tate în râpi și ponoare unde solul e spălat, aceste esențe de valoare pot să crească în amestec cu arbuștii. Pe șesurile bugeacului merge bine salcâmul, care rentează de a fi cultivat cu revolulii mici de 6—9 ani, dând material bun pentru haragi și unelte casnice, iar cu revoluții mai mari dă lemn de lucru de prima calitate. Iar pentru ca șeful de Ocol să aibă câte-va zile libere pentru a-și putea face în liniște proectele și a executa lucrările culturale ar fi de dorit ca autoritățile și funcționarii Statului să fie pătrunși de iubirea pădurei și a nu mai cere atâtea lemne și lemne. Toți trebue să știm că înainte de războiu orașele Basarabiei au făcut foc cu lemne de peste Nistru, căile ferate ardeau numai cărbuni, iar satele făceau foc cu paie. In prezent o mulțime de păduri vândute la țărani cu dreptul de defrișare Revista Pădurilor 161 sunt defrișate, altă parte de păduri este tăiată complect în timpul războiului și restul pădurilor este rărit până la 1/3, producând hectarul două sute steri în loc de 5—6 sute steri în timpul de pace. Și dacă orașele, industriile, morile, C. F. R., armata nu se vor gândi la cărbuni, combustibil lichid sau lemne din munții Bucovinei, în curând vom ajunge la dezastru, chiar dacă vom împăduri toate poienele și terenurile neproductive. D-l Kpsnimsky, proprietar din Basarabia, arată starea precară a proprietarilor de păduri din Basarabia, în urma aplicărei legei expropierei pădurilor, și cere o mână de ajutor din partea „Congresului silvic". D-l Aurelia Eliescu vice președintele Soc. „Progresul silvic" răspunde D-lui Kosminsky că cunoaște doleanțele juste ale fraților Basarabeni, dar că societatea „Progresul silvic" e o societate științifică. De aceia când ne-ați anunțat că doriti să participați la congres, v’am răspuns, suntem fericiti, veniti cu toții, vă primim cu bucurie — Dar noi suntem o societate particulară și nu emitem decât deziderate în raport cu problemele enunțate în congres. Vom ține seamă însă și de doleanțele D-v. Când veți lua cunoștință de dezideratele noastre, vă veți bucura, căci față de despădurirea Basarabiei, ar fi să continuăm cu dezastrul. In urma expunerilor referenților, datele și comunicările sunt foarte apropiate, ceia ce denotă seriozitatea lucrărilor. Din lucrările D-lor, să tragem concluzii pentru viilor—Pă- durile Basarabiei sunt insuficiente pentru Basarabia, căci în loc de 25°/o cât ar fi normal să existe, ea n’are nici 5%. E o necesitate de a se menține ceia ce avem și de a creia alte păduri noi. Lucrările Societăței noastre, totdauna au avut un ecou, în special acum în anii din urmă. Experiențele trecutului ne dă speranța pentru viitor, că glasul nostru va fi ascultat. Dezideratele noastre vor fi transmise celor în drept, spre a lua act și a ne ajuta în opera de refacerea pădurilor Basarabiei — Pentru Basarabia primejdia e prea mare, deci e necesar crearea unui serviciu special, care să nu aibă ca misiune alt ceva decât „problema intregirei fondului forestier al Basarabiei". 5 162 Revista Pădurilor D-l Kosminsky, mulțumesc D-lui Președinte pentru cuvintele calde și patriotice. D-l Daniil Clain, propune a se forma o moțiune și face atent congresul că D-sa l-a prevenit pe D-l Ministru Duca, pentru rezervarea terenului neproductiv al Basarabiei ca să-l destine împăduririlor. D-l V. Stinghe, cere ca în moțiune să se prevadă și san- cțiuni legale. D-l Andrei Ionescu,ceve ca legea agrară din vechiul regat care prevede expropierea terenului improductiv să se extindă și în Basarabia. D-l C. P. Georgescu. După răsboiu reforma agrară a sa- crificat multe păduri și chiar poenile din păduri, — pe care le-am conservat noi. Conducătorii țării românești n’au simțit importanța pădurilor. Reforma agrară n’a respectat pădurile — Se putea ca cu prilejul reformei agrare să se fixeze și proporția adică pro- centul pădurilor. S’au legiferat legi agrare și nici un Inginer silvic n’a fost consultat. f Se necesită a se reforma legea agrară și deci să nu ne mulțumim a formula o moțiune pe hârtie, ci să stăruim în apli- carea ei. Aceasta este un drept al nostru și deci moțiunea con- gresului trebuie să îmbrățișeze chestia astfel ca să conducă la o operă legislativă. D-l Aurelia Eliescu, crede că moțiunea nu poate să impună o lege — Dar rămâne ca consiliul de administrație al Soc. „Progresul silvic" să stăruiască pentru obținerea unei legi, după cum a obținut și legea de organizare a corpului silvic și al școalei politechnice. Moțiunea trebuie făcută astfel, ca să poată fi înmânată tuturor factorilor competinți și chiar M. S. Regelui. D-l Crattero, afirmă că din vechiul regat s’au expropial 86000 Hectare pentru păduri comunale. Se suspendă ședința pentru câteva minute în urmă să dă citire următoarei moțiuni. Revista Pădurilor 163 Moțiunea relativă la: Reîmpădurirea Basarabiei fată cu legea de expropiere Societatea „Progresul silvic" reunită în al 35 lea congres anual, ascultând expunerile făcute și relative la starea pădurilor din Basarabia; Constatând că o exploatare abusivă care se practică de mai bine 70 de ani a ruinat fondul păduresc; — Basarabia în raport cu suprafața sa și cu nevoile populatiunei are nevoe de o proporjie de cel puțin 25°/0, pe când în realitate nu are pă- duri nici 5% din suprafața; Considerând că continuarea regimului de azi ar duce la un adevărat dezastru ; Considerând că măsuri urgente și energice se impun, au- torisă consiliul de administrație ca în mod oficial să atragă atenția dirigentilor Țării asupra primejdiei ce amenință Basarabia ; Autorisă consiliul, ca prime măsuri, să ceară: 1. Ca prin I >er .'e ce re se fac să nu se depășească sub nici un motv posibilitatea anuala; 2. Ase men s \. i dîspozFiunile luate de Casa Pădurilor ca drumul de fer. armata, marea industrie să se aprovizioneze din alte părti ale Țăr.i; produci Basarabii să se folosească numai pentru micile îndu ' ii ș; gospo arii. 3. A nu sc mai permite ca exploatările să se facă prin streini de serviciu. Toiul să se exploateze în regie. 4. Să se creeze noi perimetre de păduri afectându-se în acest scop: a) Terenurile neproductive fie că sunt expropriate sau nu. b) Terenurile agricole rezervate în scopuri pentru colonizare și cooperative agricole. c) Terenurile inundabile și cele de pe marginea bălților și râurilor. d) O alicotă parte din terenurile expropriate pentru a se complecta procentul de împădurire de 25% întocmai cum s’a procedat prin legea pădurilor comunale din Dobrogea din 1883. 5. Să se înființeze un serviciu special cu un fond special și care să nu aibă altă menire decât înbunătătirea și mărirea fon- dului păduresc. 164 Revista Pădurilor 6. Congresul autorisă consiliul de adminislra|ie să reclame legile necesare nu numai pentru menținerea fondului păduresc dar și pentru mărirea acestui fond prin împăduririle ce suut absolut necesare. Prezentată în ședința dela 29 Septembrie 1923 de: Aurel Eliescu, Daniel Clain, G. Agapie, G. Năstăsescu, Prse mițe hi Aprobat în unanimitate de congres. Președinte, Aureliu M. Eliescu Secretar M. P. Florescu Șed'nța se ridică la ora 7 seara. Ziua 3-a Duminecă 30 Septembrie Ședința se deschide sub preșidenția D-lui Aurel M. Eliescu, vicepreședintele „Progresului Silvic“ și M. P. Florescu, secretarul Societăței. D-l Inginer inspector general silvic C, P. Georgescu, desvoltă co- municarea D-sale. VANATOAREA din punct de vedere, sportiv, economic și legislativ. Domnule Președinte, domnilor Congresiști. Când Comitetul de organizare al Congresului din acest an a trecut în programul chestiunilor de desbătut și „Vânătoarea din punct de vedere sportiv, economic și Iegislativ“, nu s’a ur- mărit prin aceasta ca D-voastră, membri ai „Progresului silvic* în mare majoritate Ingineri silvici sa vi se facă un curs de vâ- nătoare, Cursuri de vânătoare ați făcut cu toții în școli. Cu această ocazie însă, din asistență vor afla și cu pădurarii — poate ne surprindere că în toate școlile silvice din țară începând cu cele de pădurari, de brigadieri, de conductori silvici, cât și în școala superioară de silvicultura, actualmente o secție a școalei polytech- nice, vânătoarea este socotită ca o știință și în ele se fac cursuri speciale asupra ei; așa dar, teoreticește suntem cu toții pregătiți în această chestiune—mai rămâne dar să vedem unde stăm cu partea practică a vânătoarei. Vânătoarea în politica de stat n’a preocupat pe oamenii Revista Pădurilor 165 noștri politici, de cât dacă ei însăși erau vânători dar chiar și aceștia n’au privit de cât latura sportivă a vânătoarei. In fapt vânătoarea are două laturi distincte: una sportivă, adică practicarea vânătoarei care este la îndemâna or cărui ce- tățean ce dorește a se distra, recreia și a’și întări organismul; și alta economică, care constă în cultura vânatului util, distru- gerea celui nuisibil și valorificarea cărnurilor, pieilor penelor etc., animalelor vânate, adică a produselor vânătorești. In subsidiar vine și a 3-a latură a chestiunei, partea legis- lativă, adică legile prin care s’ar putea atinge mai cu succes acele 2 prime părți ale vânătoarei. Voi căuta dar, sa desvolt pro- gresiv toate 3 laturi ale chestiunei de o importanță capitală pentru țară și penlru corpul silvic, recomandând ca la urmă, după ce d-voastră veți fi ascultat expunerea mea congresul nostru să desbată chestiunea și să ia o hotărâre care să lămurească cu un moment mai înainte situația corpului silvic față de problema vână- toarei în țara noastră. Vremurile mari și de grele transformări prin care trecem, ne impune ca fiecare categorie de specialiști în ramura lor, să contribue la îndrumarea afacerilor publice, pe căile normale fără de care nu e putință de progres; astfel vom continua a ne sbate în frământări inutile din care economia generală a țării nu va avea de cât de suferit. Voi intra dar în fondul expunerei mele începând cu partea sportivă a vânătoarei. După cum vă este cunoscut, vânătoarea s’a născut din tre- buințele de hrană a omului primitiv, armele de care se servea erau rudimentare, curajul și forța vânătorului erau însă mari în raport cu primejdiile de atunci. Acest sport a fost practicat la toate popoarele fără nici o restricțiune în timpurile mai vechi așa ca prin practica lui abusivă s’a ajuns a se suprima întregi specii din regnul animal. • In cartea „Vânătoarea în România" a colegului nostru Er- nest Ghiorghiu și a fratelui său dr. S. Ghiorghiu, în capitolul „Istoricul Vânătoarei" împarte practica vânatului în 3 epoci: primitivă, a feudalismului și modernă. Cei mai mulți dintre d-voastră cunoașteți această impor- tantă lucrare, așa că mă dispensez, de a mai resuma aci. 166 Revista Pădurilor Voi insista însă asupra părței sportive din acest tratat pri- vitoare la țara noastră. Vânătoarea s’a practicat de români, din cele mai vechi timpuri. In literatură avem admirabile descrieri de vânătoare ale regretatului nostru nuvelist N. Gane și schițe pline de humor ale marelui scriitor Al. Cazaban, precum și de mulți alții, a căror nume ne scapă din memorie. In prefața cărței colegului nostru, răposatul savant și vâ- nător dr. Istrati, arată sub o formă frumoasă avantajele fizice ale practicărei acestui sport. Este dar o datorie națională de a-1 încuraja. Vă este cu- noscut ce vigoare capătă o națiune care practică sporturile; în țările din occident, în urma unei politici de stat în această direcție urmată în curs de decenii s’a ajuns ca sporturile să fie infiltrate în sângele acelor popoare; așa este în Anglia, Franța, Germania, Suedia etc. și acum în urmă și la noi. Prin Ministerul de instrucție se caută de cât-va timp a se infiltra tinerilor generații dragostea de toate sporturile, afară de vânătoare care—până astăzi n’a intrat în cadrul preocupărilor oficiale; ea se practică însă și la noi de un mare număr de per- soane iubitoare de natură și de mișcări în aer liber. Sunt două cauze care au făcut ca acest sport să se prac- tice în mod restrâns. întâi, lipsa în stat a unei politici a vânătoarei și al doilea lipsa vânatului, o consecință a celei dintâi. Intre chestiunile cari preocupă pe toată lumea, pentru re- facerea noastră cu un moment mai înainte, în urma desechilibrului provocat de răsboi, neîndoios că sunt multe alte chestiuni mai importante și mai urgente care primează vânătoarea, însă își are importanța ei și tocmai de aceia nu trebuește neglijată. Dacă avantajele sportive nu sunt în de ajuns apreciate de toată lumea prin deosebire dela celelalte sporturi, Vânătoarea însă ne oferă în plus avantaje economice foarte mari pe care, cei mai mulți nici nu-le pot bănui. Avantajele economice ale vânătoarei le putem obține nu- mai prin cultura vânatuiui. Această cultură poate fi de două feluri. Cultura naturală prin protejarea vânatului util contra duș- manilor lui naturali: animalele răpitoare, pe care căutăm a Ie Revista Pădurilor 167 distruge prin toate mijloacele; prohibirea împușcărei în epocile împerecherei și creșterei puilor, și chiar cruțarea pe termene mai lungi, când o specie a început a se împuțina; pedepsirea severă a braconierilor etc. Cultura artificială, se poate face numai pentru unele specii în parckuri și locuri închise unde se cresc puii până la maturi- tate, după care li se dă drumul în libertate. Tot din cultura artificială fac parte adăposturile ce se fac în păduri pentru protejarea unor specii, hrănirea lor etc. Din cauză că vânătoarea n’a fost privită la noi de cât în latura ei sportivă, am ajuns unde suntem de care conducătorii țârei se desinteresează, o țară cu puțin vânat a cărui valoare n’a în- drăsnit nimeni s’o calculeze. La noi nu s’a făcut nici o statistică de cât vânat pe specii se împușcă anual; ce cantități de carne de vânat intră în consu- mație pentru nutrirea populației, care e numărul anual al blă- nilor, pieilor, penilor etc. resultate, marfă atât de mult căutată în comerț, manufactură și industrie. In lipsa unor asemenea date, voi căuta șă vă dovedesc importanța economică a vânatului, punându-ne într’o ipoteză, care dacă la noi este o viitoare posibilitate, în țările din apus este de mult o realitate, în special în Anglia, Germania și Franța țări cu popoare prin excelență practice. Vânatul util nu este distrus numai de om, ci el are mulți dușmani în vânatul feroce, care se hrănește cu cel util și chiar cu animale domestice. Pentru ca calculele mele să meargă mai repede, cu bună- voința d-voastră mă pun în ipoteza, că vânatul răpitor, după ani de luptă, a fost distrus în mare parte, el nu mai este un pericol mare pentru animalele domestice, prin urmare nici pentru vânatul util, așa că acest din urmă vânat a rămas la discreția noastră de a-1 vâna cu măsură, a-1 distruge, sau a-1 cruța. Ca popor cuminte ce suntem prin legi chibzuite, am reușit să facem a nu se împușca anual de cât un număr de animale egal cu puii născuți, așa că stocul de reproducție îl menținem continuu neatins. Demonstrația mea o voi face cu epurele, care este mai pro- lific și care locuește peste toată suprafața țârei afară de ape, bălți și regiunile prea înalte ale munților. 168 Revista Pădurilor Suprafața României Mari este de 294.000 km. p. sau 29.400.000 hectare. Din această suprafață scădem 20o/°, adică 4.880.000 hectare, ca ocupate de ape, bălți, munți înalți, orașe, sate, căide comunicație, etc., pe care le lăsăm a fi ocupate: apele cu lebede, gâște, rațe, etc., munții înalți cu capre negre, cerbi, căprioare, urși, etc., iar orașele și satele pe seama po- pulației. Ne-ar rămâne dar ca suprafață proprie pentru prăsirea epu- rilor 24.520.000 hectare. Nu este exagerat dacă admitem că la fie care 10 hectare avem o pereche de epuri, adică 4.904.000 epuri în total, care se pot hrăni fără nici un ajutor din partea omului, și care anual repro- ducându-se, ne pot da nu mai mult de cât o altă pereche de epuri; ce s’ar reproduce mai mult le admitem ca pierderi da- torite diferiților dușmani ai epurelui. Am avea dar în al doilea an 9.808.000 epuri, din cari, ca or și ce gospodar cuminte am împușca numai jumătate, adică producția unui an, adică 4.904.000 epuri, ceiace represintă so- cotit 3 kgr. carne de epure, o cantitate de 14.702.000 kgr. sau în cifră rotunda 1471 vagoane, care socotite a 20 lei kgr. preț ultra modest, după valuta de astăzi represintă o valoare circa 290.040.000 lei. Dacă Ia aceasta adăogăm valoarea pieilor, căci din părul de epure se face cel mai bun fetru, și din piele clei, cel 4.904.000 de piei, a 10 lei bucata represintă încă o valoare de peste 49.904.000 lei, adică în total 344.144.090 lei. Premisa ce mi-am pus este modestă și cu toate astea numai din vânatul epurilor țara ar putea avea produse în valoare de 344 milioane lei, fără nici un capital învestit. Dar pe lângă epuri, avem vânatul de baltă la gurile Dunărei și în bălțile din lungul ei, în bălțile Basarabiei, în acele din lungul Prutului și Șiretului, unde păsări numeroase ca gâște, lebede, rațe etc, sunt cu mili- oanele de în sborul lor întunecă cerul; de asemenea celălalt vânat ce trăește pe aceleași locuri cu epurele ca lupul, vulpea, vidra etc, a căror blăni sunt foarte scumpe, vânatul de munte în frunte cu ursul, apoi capra neagră, cerbul căprioara etc., cari protejați și îngrijiți se pot înmulți; nu mai vorbim de păsările migratoare ’wepftlița, sitarul becaținele etc. Revista Pădurilor 169 Toate aceste specii vânate pot produce anual încă 100 mi- lioane îără nici un capital învestit. Dacă dar, numai prin aplicarea unei politii de vânătoare serioase, am putea avea produse de vânat de un minimum de 450 milioane lei,—o jumătate miliard hârtie și dacă vreți 12.000,000 lei aur unde am putea ajunge, dacă ne-am hotărî să întreprindem și cultura vânatului ? Prin cele expuse până aci cred că am do- vedit că partea economică a vânătoarei există, ea este tot atât de positivă ca și economia animalelor domestice; nu este o chi- meră; în alte țări ea a fost de mult încadrată în politica econo- mică și nu înțeleg de ce n’am face și noi acest lucru! La aceasta realizare urmează sa fie chemat corpul silvic, cu pregătire specială în acest scop, care până astăzi a fost îndepărtat de la aceasta latură a specialităței sale, spre marele rău al eco- nomiei generale a țărei și a vânatului în special. Vine însă o întrebare: cum se face ca până astazi politica economică a țărei, nu s’a ocupat și de economia vânatului? Cauzele sunt numeroase, dar principala este, ca fiind o țară foarte bogată, aurul ne-a curs fără prea multă osteneală pe toate u^ile și ferestrele. Astăzi însă lucrurile s’au schimbat; deși suntem tot atât de bogați, avem însă imense datorii în străinătate după urma răsboiului cari trebuesc plătite cu un moment mai înainte, semnătura României Mari trebuește onorată și ca să ajungem aci, toate bogățiile țărei trebuesc puse în valoare, nimic nu trebue neglijat. Dacă formula prin noi înșine, trebue retușată în unele is- voare de producție, unde trebue să ne adresăm competințelor și capitalului străin, în chestiunea vânatului, formula vorbită este perfect realizabila, botezând’o cu alți termeni mai apropiați de specialiști în această materie prin corpul silvic. Să trec domnilor acum la ultima parte a chestiunei cea le- gislativă ca din istoricul ei să vă explicați multe paradoxe și îm- preuna să tragem conClusiile. De și independența vechiului regat datează din 1877, dată care coincide cu începutul renașterei noastre la lumina civilizației apusene, totuși până în 1891, n’am avut nici o lege de vână- toare ; până atunci vâna or cine or unde și or cum, cea ce a dus fatal la stârpirea vânatului. 170 Revista Pădurilor In 1891 s’a, votat de corpurile legiuitoare prima lege asu- pra poliției vânatului alcătuită din 25 articolașe, care a prohibit vânatul de orice fel afară de cei răpitor între 15 Februarie și 15 August și dreptul proprietarului asupra vânatului de pe proprie- tatea sa; vânătorii însă nu trebuaiau să satisfacă nici o condi- țmne de cât să ceară proprietarului moșiei autorizația de a vâna. Aplicarea acestei legi a fost dată pe seama Ministerului de Interne. Această lege nu s’a ocupat de economia vânatului, iar mem- brilor corpului silvic, nu li s’a reservat nici un rol în plus, peste ale celorlalți funcționari agenți de poliție. Prin regulamentul de aplicare al acestei legi, ea a fost complectată prin câte-va dispozițiuni bune relative la epocile de vânat și prohibire pe specii și prin înființarea de agenți de pri- vigherea vânatului la comune etc. Această lege nu și-a dat roadele de oarece Ministerul de Interne prin organele lui administrative, a dat precădere altor chestiuni, așa că lucrurile au mers ca și în trecut, când nu aveam nici o lege de vânătoare. In 1906 s’a venit cu o nouă lege a politiei vânătoarei abrogându-se cea din 1891; aceasta din urmă a fost mai com- plectă și stingea prin unele dispozițiuni ale ei mai serios prin- cipiile de conservarea vânatului; introducea pentru prima oară la noi permisul de vânătoare, în schimbul unei anumite taxe și arendarea dreptului de vânătoare;—punea sub protecția legei păsările insectivore, interzicea vânătoarea cu ogarul și cu co- poiul, când câmpul este acoperit cu zăpadă. In definitiv a complectat dispozițiile polițienești ale legei vechi. Membrii corpului silvic și aci n’au avut alt rol de cât de agenți de poliție, căci nici această lege nu s’a preocupat de partea economică a vânătoarei. Aplicarea acestei legi a rămas tot în sarcina Ministerului de Interne. Trebuește aci să aduc o mică lămurire: atât sub imperiul legei din 1891, cât și a celei din 1906, corpul silvic a fost stă- pân în pădurile lui, el a făcut politia de vânătoare, după cum a făcut paza și administrația pădurilor, el a dispus asupra arendărei vânatului și la Casa Pădurilor au mers veniturile re- zultate din asemenea produse. Revista Pădurilor 171 Până aci am vorbit de istoricul legislațiilor vânătorești în vechiul regat. Cum dela 1918 încoace, suntem sub acelaș scep- tru împreună cu provinciile desrobite din Ardeal, Bucovina, și Ba- sarabia, voi căuta ca în câte-va cuvinte să vă pun la curent cu legile ce au existat în acele părți ale țârei sub stăpânii de eri, date ce mi-au fost puse la dispoziția de colegii Dimitrovici pen- tru Bucovina, Presemeschi pentru Basarabia și Lința pentru Ardeal. Să începem cu dulcea Bucovină. După anexarea Bucovinei de Austria în 1775, vânătoarea n’a mai rămas liberă ca în restul Moldovei. In 1786 s’a dat o primă ordonanță prin care vânatul era permis numai boerilor, pe orce teritorii, chiar străin, iar negustorimea, clasa burgheză în genere și cea țărănească erau escluse dela dreptul de vânătoare. Revoluția din 1848, a desființat priveligiile boerilor, așa că după această dată toată lumea vâna fără nici o restricțiune, cea- ce a dus fatal la împuținarea vânatului, așa că în 1852 și 1859 prin doua ordonanțe Ministeriale, s’au luat anume dispozițiuni pentru protejarea vânatului. Abia în 1874 a venit prima lege provincială relativă la vâ- nătoare care s’a modificat când s’a introdus permisul de vână- toare în 1886 modificându-se din nou și în 1891. Toate aceste ordonan[e și legi, au dispus ca vânatul din păduri să fie sub ocrotirea corpului siivic, iar membrii acestui corp au fost privilegiați, având permis de vânătoare gratuit. Basarabia după cum știți a fost anexată la Rusia, o parte în 1812 și o altă parte, după iăsboiul în tovărășie contra Tur- cilor din 1877. Colegul Prsemeschi mi-a dat date foarte interesante asupra vânătoarei în pravoslavnica Rusie, peste care însă sunt nevoit a trece. Voi menționa numai ca Rusia fiind o tară foarte bogată în vânat, comerțul cu pieile de vânat s’a făcut pe o scară foarte întinsă din timpuri foarte vechi. De la Petru cel Mare, până la ultima lege din 1892 s’au succedat nu mai puțin de 140 de uca- zuri, decrete și legi privitoare la vânătoare. La anexarea Basarabiei s’a găsit în aplicare Edictul din 1763 al Ecaterinei a Il-a, edict prin care se interzice vânatul animalelor 172 Revista Pădurilor utile între 1 Martie și 1 Iulie ale fie cărui an, oprind în acelaș timp și comerțul de vânat. Legea din 1892 introduce permisul de vânătoare prevăzând în acelaș timp serioase restricțiuni pentru protejarea vânatului util, întreg personalul silvic, conform art, 65 din ultimul Cod silnic rusesc, s’a bucurat de dreptul de a vâna, însă în limitele prescripfiunilor legei de vânătoare. * * * In Ardeal s’au aplicat legile de vânătoare ale Ungariei. Prima lege de vânătoare în Ungaria a fost promulgată în 1872 și modificată în 1876. In 1883 s’a promulgat ultima lege de vânătoare găsită de noi în aplicare în momentul desrobirei, ale cărei dispozițiuni au fost complectate din timp în timp prin diferite deciziuni ministe- riale ale guvernului din Budapesta. Atât la noi, cât și în provinciile alipite, legile de vânătoare nu s’au ocupat de cât de poliția vânatului. Dar dacă economia vânatului, nu s’a făcut prin legi, de către serviciile silvice respective — în provinciile alipite — s’a făcut totuși pe cale administrativă, prn diferite dispozițiuni mini- steriale. Toate legile de vânătoare de cari am vorbit și cari se aplicau și după desrobirea provinciilor alipite au fost abrogate cu începere de la 20 Iulie 1921, când s’a promulgat noua Lege pentru protecfia vânatului și reglementarea vânătoarei. Trebuie să vă lămuresc aci, că această nouă lege, nu s’a mai făurit la Ministerul de Interne ca în trecut, ci la Ministerul de Domenii, pe timpul când Ministerul de Agricultură și Domenii, se scindase în două, Ministerul Agriculturei și Ministerul de Domenii. De toată lumea s’a crezut, că atunci când s’a hotărât ca aplicarea legei de vînătoare să treacă de la Ministerul de Interne, la cel al Domeniilor, la mijloc a fost o chestiune de mare im- portanță economia vânatului, ce trebuia, în fine, să intre în politica de Stat și că la acest Minister este corpul silvic, singurul Corp competent în materie. La fostul minister al Domeniilor — pe acel timp — existau numai 3 mari servicii, Direcția g-lă. a Pescăriilor, Direcția g-lă. Zootechnică și Casa Pădurilor. Revista Pădurilor 173 Ar fi urmat dar ca Legea de vânătoare să fie studiată și alcătuită de personalul competent, al unuia din aceste 3 Servicii, cel mai indicat fiind Casa Pădurilor". Contra celei mai elementare logice, lucrurile s’au petrecut cu totul altfel, vorba zicătoarei ajunse de pomină: „ca la noi la nimeni". Persoane străine de Minister, au fabricat legea cu ușile închise și noi, membrii corpului silvic nici n’am fost măcar consultați; mai mult încă, nici acei cari am căutat să aflăm ceva din ce se hotărăște, n’am putut afla nimic, secretul a fost păstrat în mod absolut. Era natural Domnilor ca atunci când legea protecției vâna- tului se transfera dela Ministerul de Interne la Ministerul de Domenii, aplicarea ei, — în mod normal să fie încredințată Cor- pului silvic, Corp care, nu numai că este pregătit cu studii speciale în această ramură, dar administrează? milioane hectare de păduri, o imensă pepinieră pentru vânatul de toate categoriile. Aceasta cu atât mai mult, cu cât în țară nu avem alți specialiști în cultura vânatului. Vânătorii sportmani cari iubesc vânatul ca să-l împuște, nu sunt specialiști în cultura lui și aceștia sunt cei mai puțin indicați a avea conducerea unui serviciu de vânătoare în Stat. Logic era dar, că dacă nu se dă ocrotirea vânatului pe seama Casei Pădurilor, adică Corpului Silvic, să se dea , . . Serviciului Zootechnic; nu râdeți. Cultura vânatului este o chestiune biologică în care D-nii Medici veterinari, desigur ar fi găsit mai multe mijloace pentru cultura și îmulțirea lui de cât d-nii vânători. Dar să reviu la lege; întru ce mă privește am căutat toate căile să aflu ce ne rezervă-r nou ilegea de vânătoare, înainte de a fi depusă la Cameră; mi s’a respuns stereotip. — N'aveți nici o grijă, legea e făcută pentru d-voastră, d-voastă veți avea aplicarea ei ca singurii specialiști ce sunteți. In fine, într’o bună zi-ca din senin — am auzit că minunata lege s’a votat de corpurile legiuitoare: am alergat la Monitorul Oficial și răsfoind-o, am văzut imediat cum și d-voastră ați văzut eeva mai târziu că corpul silvic prin această lege 'a căzut din lac în puț. De unde sub imperiul vechilor legi eram cultivatorii și păzi- torii vânatului din pădurile ce le administram prin noua lege pur și 174 Revista Pădurilor simplu suntem înlăturați, sau mai bine zis suntem în subordinile persoanelor streine de specialitate și ale sportmanilor. Voi spicui dar părțile din lege, în cari se vorbește și de noi, Corpul silvic. La art. 4. Șeful de ocol se pronunță în neînțelegerile dintre proprietari la formarea terenurilor comune de vânătoare ; Art. 10. - Pădurarii Statului pot fi angajați ca păzitori de vânat de arendașii terenurilor de vânătoare (! ?). Art. 59. Elevii școalelor de silvicultură vor avea permi- sele de vânătoare pe Va preț. Art. 52. — Scutește personalul silvic de plata taxei de port- arma. Art. 54. — Brigadierii și pădurarii nu pot purta armă de vânătoare fără învoirea arendașului, dacă vânatul din pădure este arendat ?! Art. 62. — Vânătoarea din oficiu se ordonă de șeful de ocol. Și atât. In colo toată economia și politica vânatului se va face de inspectorul general de vânătoare și de serviciul de vânătoare din Ministerul de Domenii. Legea de vânătoare dar s’a născut așa cum s’a născut, numai pentru o anumită persoană, fostă funcționar în Ministerul de finanțe din Buda-Pesta, care nemulțumit cu scaunul de mare jurisconsult ce i l-a oferit patria mumă și cu alte nenumărate însărcinări pe la toate Ministerele și de toate specialitățile, a ținut și a obținut să se instaleze chiar pe grumazii Corpului silvic, cu magica-i periuță în mână, care — se zice — că-i asigură chiar și protecția Palatului, Pe lângă el, natural, s’au adunat o serie întreagă de sateliți meșteri vânători, lăudăroși de protecția ce le-ar fi acordând-o și lor M. S. Regele. Dar să reviu la chestiune. Rolul pe care noi, Corpul silvic, până ieri, l-am avut în pă- durile noastre, pentru paza și ocrotirea vânatului a dispărut, cel mult avem obligațiunea de a executa 'ordinile ce ni se dau, — de toți sportmenii vânători, din țară, acoliții Inspectorului general numiți inspectori și para inspectori și cari ne trateaza ca pe niște braconieri. Revista Pădurilor 175 Dacă am ținut să vă vorbesc în această chestiune a vână- toarei, atât de muit legată de Silvilcultură, e că m’am făcut ecoul protestărilor camarazilor din toată țara cari se văd jigniți în atri- buțiile lor și cari pe zi ce trece se văd scoși afară din pădure. Meseria noastră așa zisă frumoasă, în fond este o profesiune aridă, plină de oboseli fizice și intelectuale și plină de privațiuni. Cari au fost, sunt, și vor fi, în toate țările ca și la noi, singurele agremente și distracții ale silvicultorului? — Cetitul și vânătoarea. Cetitul ne-a rămas, vânătoarea însă nu, de oarece noi nu mai avem dreptul de a vâna în pădurile pe cari le cultivăm, le păzim și le apărăm în contra braconierilor. Toate pădurile rezervate Corpului silvic pentru vânătoare, s’au arendat sportmanilor, acoliți ai inspectorului general iar noi pădurarii, trebue să ne înscrim în Societatea lor, să plătim coti- zații grase," ca să vânăm în pădurile noastre. Cum nu suntem bine plătiți și la mulți dintre noi, nu le dă mâna sa plătească cotizații, ce se întâmplă? — Unii vânează cu pădurile proprietarilor vecini — dacă sunt — și daca aceștia îi învoiesc cei mai mulți au renunțat de a mai vâna, iar unii mai pătimași neînțelegând absurditatea unor asemenea dispozițiuni, vânează cum pot. Așa ca, domnilor, de unde ar fi trebuit ca noua lege să fie încredințată pentru aplicare Corpului silvic, spre a’și pune știința în economia vânatului și să vâneze și el cu respectarea legei, pur și simplu cu mâna Miniștrilor noștri am fost dați la oparte, că se facem loc sportmenilor, necunoscători ai economiei vânatului. Mi-am luat curajul să vă afirm cu sinceritate toate acestea, din dorința vie ce o are Corpul silvic de a nu fi înlăturat dela chemarea lui. Președintele nostru și Ministrul nostru, care ne-a dat o lege de organizare ce se poate lua ca model și pentru alte corpuri și pențru care noi îi vom păstra o adâncă recunoștință, Președintele nostru care este cel mai mare economist al țării în materie silvică, făuritorul Codului din 1910 și a Casei Pădurilor din acelaș an de sigur cei va aproba cererea noastră a Corpului silvic ca pădurile să f ie ale pădurarilor, cu tot ce este în ele; amestecul străin nu 176 Revista Pădurilor poate duce de cât la frământări, cari se restrâng mereu asupra economiei generale a țârei. Formula sub care se ascund sportmenii acoliți că Serviciul vânătoarei ține tot de M-rul de Domenii și ei lucrează în numele Ministerului nu merge. In acest Minister sunt multe servicii și în nici unul din ele serviciul silvic nu are nici un amestec și nici dorește să aibe. Pentru ce dar, tocmai Corpul silvic, care astăzi însemnează ceva în țara asta, să fie tratat ast-fel? Căutând a conveni prin bună înțelegere cu cei ce ne stau pe grumaz ne-au’răspuns printr’o insinuare: că se opune M.S. Regele. — N-am crezut, căci nici nu este de crezut ca M. S. să alunge pe silvicultori din păduri. —Domniile lor au afirmat această inexactitate, ca să se poată menține fiindcă își dau seama că Corpul silvic este în dreptul lui când cere să fie stăpân în păduri și pe vânatul din păduri. Intru ce privește pe D-nii vânători sportmeni, neacoliți îi putem asigura, că atunci când economia vânatului va fi încre- dințată Corpului silvic, singurul în drept a o pretinde, va avea și răspunderea: va fi vânat destul, o bogăție nouă a țării, de care am vorbit în partea economica a cuvântărei mele și vor avea ce împușca din belșug în toate sesoanele îngăduite de lege. Față de cele ce v’am expus, rămâne ca Congresul să dea o moțiune fie în sensul vederilor mele, sau în alta, ce va resulta din discuțiile ce vor urma. C. P. Georgescu Inginer Insp. general silvic Moțiunea votată ca unanimitate este următoarea: MOȚIUNE Societatea Progresul silvic, reunită la Chișinău în al 35-lea Congres anual, ascultând expunerile făcute asupra „Vânătoarei din punct de vedere soortiv, economic și legislativ" constată că vânătoarea are două laturi dinstincte: a) Una sportivă vânătoarea propriu zisă, adică arta de a vâna. b) alta economică, adică poliția, cultura vânatului și va- lorificarea produselor animalelor împușcate. Revista Pădurilor 177 Considerând că la practica sportului vânătoarei au dreptul toți cetățenii, e de dorit ca acest sport să fie la îndemâna tu- turor. Intru ce privește însă economia vânătoarei, pentru condu- cerea ei, urmează să fie chemați specialiștii în materie, fără a se confunda însă amatorul sportmen cu specialistul cultivator de vânat. întrucât membrii Corpului silvic sunt singurii specialiști cu o cultura serioasă asupra vânătoarei în general, cunoștințe că- pătate în cursurile speciale ce li se predau în toate școlile silvice de: pădurari, brigadieri, conductori și ingineri silvici, cunoștințe căpătate ulterior prin studii serioase ce le fac zilnic asupra ani- malelor de vânat, din cele 7 milioane hectare păduri ce au în administrație. întrucât corpul silvic a fost înlăturat dela conducerea ser- viciului de vânătoare, creiat la Ministerul de Domenii pe baza legei din 1921 ; mai mult chiar, a fost subordonat în paza și protecția vânatului din pădurile ce are în administrație altor or- gane de control decât acelea ale Casei Pădurilor, situație inad- misibilă în orice serviciu bine organizat și conștient de rolul me- nirei lui în stat. Considerând că, prin îndepărtarea corpului silvic dela una din laturile activităței sale firești, i se aduce o ofensă nemeritată. Congresul autoriza consiliul de administrație al societăței Progresul silvic, ca în mod oficial să intervină pentru : 1. A se modifica cât mai neîntârziat legea de vânătoare din 1921, complectând-o prin dispozițiuni privitoare la înmulțirea și economia vânătoarei în general, din care corpul silvic râvnește a face o nouă sursa de bogăție pentru țară. 2. Pentru ca corpul silvic să nu mai fie subordonat nespe- cialiștilor în arta culturei vânatului, Direcția vânătoarei din Mi- nisterul de Domenii, să treacă sub conducerea și controlul Casei Pădurilor. Propusă în ședința congresului dela 30 Septembrie 1923 de dl. C. P. Georgescu, inginer inspector general silvic. Aprobată în unanimitate de congres. Președinte, Aureliu M. Eliescu Secretar, M. P. Florescu 178 Revista Pădurilor DL M. Boldur, cere să se aducă această moțiune la cu- noștința Ministrului. DL Aureliu M. Eliescu, vice președintele Soc. „Progresul Silvic”, în discursul de închiderea congresului spune: „Inginerii silvici de câte ori s’au adunat în congrese sau adunări au dat dovadă de cumințenie, nedând spectacolul trist și nedemn al altor congresiști. Am știut să imprimăm considerațiune și respect altora, ceiace e dealtfel cea mai de seamă operă a noastră. Efectele positive se resimt deja. Inginerii cari altă dată ne priveau de departe, acum ne ascultă cu drag. Va urma și con- sacrarea legislativă, care se va face cât de curând—să ne înde- plinim și datoria de oameni civilizați. In numele congresului, aduc mulțumirile noastre Archiepis- copului Gurie pentru oferirea sălei și pentru serviciul religios fă- cut cu atât fast. Să mulțumim generalului Popovici care a urmărit în tot timpul lucrările congresului și care ne-a ușurat viața aci. Să mulțumim d-lui Primar și mai ales gospodarilor români, descendenți din vechile familii care ne-au primit cu brațele des- chise. Mă asociez d-lui Ing. Inspector general M. Boldur, pentru a aduce mulțumiri albinei muncitoare dl. M. P. Florescu care a dus greul acestui congres, atât de strălucit. El nefiind funcționar al statului, poate glăsui și face mai mult. Mâine, poimâne vor avea independență și glas în atâtea chestii și alții ca și cel de azi a d-lui C. P. Georgescu. Ca încheiere, o urare celor tineri: Eram acum 35 de ani, 5—6 inși la fondarea acestei societăți. Numai suntem azi în viață din aceia de cât 2. Am perzistat cu entusiasm, am întâlnit în drumul nostru piedici, critici și chiar ridiculul, dar perseverând, am ajuns să culegem roade. Urez tinerilor de azi, să ne imite pe noi bătrânii — viața de silvicultor e o cale de spini dar are și partea frumoasă de mulțumire sufletească pentru munca ascunsă dar productivă. Conștiința datoriei împlinite e o adevărată fericire. Încheind vă rog să nu uitați cuvintele unuia mai bătrân. Revista Pădurilor 179 Să vă dea bunul Dumnezeu fericire întru îndeplinirea da- toriei voastre. (Aplause furtunoase acopăr ultimele cuvinte ale Vice Președintclu' nostru). La ora 12 congresiștii au asistat la conferința d-lui Profesor universitar I. Simionescu Rectorul universităței din lași care a vor- bit despre „Hajdau și valoarea noastră etnică”. După prânz congresiștii fiir.d invitați de dl. general Popovici. au asistat la alergările de cai. ♦ • ♦ Seara au asistat la un concert simfonic dat în sala Eparhiala. Ziua llba Luni 1 Octombrie Inginerii silvici au vizitat școala de viticultură din apro- pierea orașului, unde au fost primiți de D-l Stere, Directorul școalei și personalul didactic, Această școală fiind înzestrată cu un bogat material di- dactic și cercetări științifice au lasat o bunăîmpresie congresiștilor. După aceasta congresiștii rcîntorcându-se în oraș cu trenul ce pleacă din Chișinău la 5 p. m. s’au reîntors cu toții în țară, fie- care pe la locurile lor, despărțindu-se cu frumoase amintiri pe- trecute pe pământul scump al fraților Basarabeni. 189 Revista Pădurilor Acordarea prem'ului de 8500 lei, instituit de Societatea „Progresul silvic" D-lui George P. Antonescu, inginer silvic, pentru Mono- grafia Domeniului Gurghiu din jude|ul Mureș-Turda REFERAT I „Monografia domeniului Gurghiu" se referă de fapt la cele trei ocoale silvice Lăpușna, Isliceu și Ierbuș, în care este îm- părți! acest domeniu, format numai din păduri. Lucrarea cuprinde un număr de 22 Capitole. In cele ce urmează ne vom ocupa succesiv de fiecare în parte. 1. Istoricul propriețăfei este bine alcătuit; dacă autorul ar fi dispus de datele necesare ar fi fost negreșit lesne ca să fi arătat anul precum și numele Regelui ungar în timpul căruia s’a construit cetatea Gurghiului, asemnea Ia ce anume epocă ce- tatea și domeniul a fost dăruită lui Ion Huniade. Ar fi fost deasemenea interesant ca autorul lucrărei să ne fi indicat data la care principii Ardealului au dispus mutajiunea acestui domeniu, dimpreună cu cetatea depe el, asupra diferi- telor personalități dela anul când această cetate a fost dărâmată și când ea a fost restaurată de principele Rakoczi. Este drept, că dela începutul secolului trecut (1800) ni se dă rela|iuni istorice destul de complecte, dar totul pe scurt, bine în|eles pentru că nu acestea constitue obiectul principal al mo- nografiei unui ocol silvic, totuși daca ar fi fost posibil ca lu- crarea să confină mai multe detalii în această privință, ea ar fi câștigat de bună seamă și mai mult în importantă. 2. Situația administrativă: bine. 3. Clima : bine. 4. Formațiunea geologică: bine. 5. Deserierea pădurilor de pe domeniu constitue un studiu serios și complect atât al arboretelor în genere, cât și a spe- ciilor forestiere, arbuștilor, și a plantelor erbacee, adică al florei ce populează aceste păduri. Este o expunere biologică amănunțită făcută de un botanist competent, dublat de un silvicultor studios, care privește arborii și plantele din pădure, prin prisma specialitătei sale. 6. Fapte economice. Revista Pădurilor 181 Cuprinde o largă desvoltare asupra exploatărilor ce se fac în cele 3 ocoale silvice, arătând suprafețele ce se parcurg anual cu tăerile și volumele realizate; costul pe m. c. al manoperei, manipularea, amortizarea scocurilor și ulucilor, în fine toate cheltuelile până la încărcatul trunchiurilor în vagoanele C. F. industriale, cu care este înzestrat acest domeniu. Acest capitol mai conține și o descriere sumară asupra tratamentelor și a rezultatelor obținute prin aplicarea lor. 7. Mijloace de transport cuprinde : a) Drumuri provizorii pentru transport cu tracțiune animală. b) Scocuri, cu explicațiuni technice pentru trasarea și con- struirea lor cât și asupra manipulărei materialelor pe ele, odată construite. Textul conține numeroase clișee și schițe de profilele di- feritelor feluri de scocuri, uscate și de apă, întrebuințate, cât și a aparatelor utilizate pentru regularea vitezei materialelor în scocuri; organizarea personalului de serviciu la scocuri etc. etc. c) Calea ferata Gurghiu (C. F. S. G.) este arătată ca având o lungime de 73.2 Km, în legătură cu C. F. R. în gara Reghi- nuI-Săsesc. Conține o descriere amănunțită a acestei linii, cu numeroase ilustrații în text; profile, clișee și schițe de poduri, podețe și lucrări de artă etc. Sunt arătate normele de serviciu relative la circularea tre- nurilor, gări, cantoane, depouri de mașini, ateliere etc. etc. cu numeroase ilustrații în text. Deasemenea ni se dau date exacte asupra materialului ru- lant de C. F. întrebuințat, tipul locomotivelor, vagoanelor, plat- formelor etc., iar sub formă de tablou ni se expun, veniturile și cheltuelile traficului pe tonă și Km ale anului 1922-23. 8. Fabrica de cherestea. Asupra acestei fabrici studiui face istoricul, ei oprindu-se în detaliu asupra: motorului, Hala Cazanelor, Atelierul fabricei, și baia de aburit scânduri. Pentru toate se fac descrieri complecte. 9. Vânzarea produselor. La acest capitol, sub formă de tablouri, ni se dau date foarte instructive și detaliate asupra prețurilor pe diferite sorturi de materiale fasonate. 182 Revista Pădurilor 10. Pășuni alpine cu prețurile tarifare de învoirea vitelor la pășune în poeni și goluri. 11. Insecte vătămătoare și ciuperci în care se indică in- sectele, care până în prezent au adus oare cari prejudicii ar- boretelor, cât și ciupercile mai răspândite. 12. Delicte și incendii. Se face un istoric al delictelor, dar mai cu seamă a incen- diilor ce au avut loc în timpurile mai recente, cauzele lor, evaluarea pagubelor produse, și costul cheltuelilor de reîmpă- durire a porțiunilor incendiate. 13. Amenajamentul pădurilor. Conține o descriere sumară a dispozițiunilor amenaja- mentului și a rezultatelor obținute prin aplicarea lui. Se insislă în special asupra comptabilităței amenajameniului — care aci este ținută la zi — din examinarea căreia numai se poate vedea rezultatele economice, silvice și financiare obținute 14. Vânatul. Gurghiul fiind unui din cete mai bogate domenii din țară în animate de vânat, autorul ne face enumerarea atât a anima- telor cu păr cât și a pasărilor ce populează aceste păduri. Se face istoricul arendărei dreptului de vânătoare din cete mai depărtate timpuri până la unirea Ardealului cu patria mumă, când vânatul din acest domeniu a fost rezervat exlusiv pentru M. S. Regele. Acest capitol conține o descriere detaliată asupra zonelor de vânătoare în care este împărțit domeniul, organizarea vână- torilor ca bătăiași, la pândă, stârpirea prin otrăvire etc. tablou satistic al vânatului aflat în pădure la 31 Iulie 1923. Acestui capiiol cinegetic i s’a dat o largă desvoltare, ce face a fi cunoscut, chiar de nespecialiști. 15. Pescuitul, Gurghiul fiind în regiunea muntoasă, păstrăvii au fost cul- tivați până la 1918, când revoluția a distrus instalațiile de cre- ștere artificială. Se intenționează a se reface acele instalațiuni. 16. Plantafiuni și pepiniere. Cuprinde descrierea actuală a plantațiunilor din trecut și prezent iar sub formă de tablou sunt arătate plantațiunile, costul lor etc. executate în anii 1919—1923. Revista Pădurilor 183 17. Personalul și locuințe. Arată că domeniul Gurghiu este împărțit in 3 ocoale sil- vice, ce sunt controlate de un Inspector silvic independent de Regiunea silvică ; arată deasemenea care este numărul ofician- tilor silvici, brigadierilor, pădurarilor, păzitorilor de vânai etc. Personalul silvic superior și inferior, personalul C. F. S. G. etc. au case de locuință. In plus se găsesc pavilioane de vânătoare pentru primirea M. S. R. 18. Fabricarea cărbunilor de lemn. Se dau date istorice și technice relativ la fabricarea’man- galului, calculându-se comparativ valoarea veniturilor' pe m3 din mangal și din lemne de foc. Acest capitol ar fi trebuit intercalat la cap. 6 : Fapte eco- nomice fiind în legătură cu exploatarea. 19. Cheltueli cu exploatările în regie. Ni se dă date precise asupra cheltuelilorjiecesitate în anii 1919-1923, iar sub formă de tablou se arată, |pe } acești £3 ani, veniturile realizate, reeșind neîndoios superioritatea.exploatărilor în regie fa|ă de sistemul antreprizei. 20. Școli. E vorba de Școala de brigadieri silvici de la Gurahiu, de pe domeniul de care ne ocupăm, istoricul ei, modul de funcțio- nare, numărul și calitatea absolvenților. 21. Exproprieri. N’a scăpat autorului să se ocupe și de exproprierile ’de care a fost atins și domeniul Gurghiului, in baza legei'' agrare a Ardealului, făcând istoricul luptei duse de serviciulpsilvicspre a scăpa acești codri vestiți, de nemiloasa influență a demago- gismului și a inconștienței. 22. Planul. La sfârșitul lucrărei se află planul domeniului Gurghiu scara 1/75,000, pe care este figurată diviziunea în ocoale silvice suprafețele ocupate pe specii, poeni, C. F. R., C. F. S. G., sate gări etc. etc. Concluziuni. Din expunerea sumară a celor conținute în studiul „Mono- grafia domeniului Gurghiu* rezultă că autorul lucrărei cu motto „câinii latră, caravana trece" a elaborai o ' lucrare frumoasă^și 184 Revista Pădurilor complectă, prin care a atins și studiat în detaliu toate laturile unui acest gen de lucrări; prin ea literatura silvică se îmbogă- țește cu numeroase date și cunoștințe privitoare la unul din cele mai frumoase domenii din România Mare. Proces-Verbal Astăzi 25 Ianuarie 1924. Subsemnatii Liviu Marțian, Inginer Consilier silvic, Petre Antonescu, Inginer Consilier silvic și Profesor, C. P. Georgescu, Ing. Inspector gl. silvic și Marin Drăcea, Inginer Inspector silvic și Profesor, convocati fiind de Consiliul de administrație al Soc. „Progresul silvic" pentru a ne pronunța asupra hicrărei „Monografia domeniului Gurghiu" cu motlo„ cânii latră, Caravana trece" presentată pentru premiul de 8500 lei, instituit sub aus- piciile Societătei Progresul silvic, pentru cea mai bună Mono- grafie a unui Ocol silvic". Luând în considerare Referatul delegatului Comitetului pentru premierea lucrărei, cercetând apoi lucrarea presentată, găsim că aceasta represintă fructul unei munci asidue, că este bine întocmită și ca atare suntem de părere a se acorda auto- rului ei premiul de 8500 lei instituit de Societate. Avizul Consiliului de adfie. ol Soc. „Progresul silnic" din ziua de 31} Ianuarie 1921 Consiliul felicită pe autor pentru lucrarea întocmită și îi decerne premiul de 8500 lei instituit, exprimându-și în acelaș timp dorința ca lucrarea să fie imprimată pentru a servi d^ model și pentru'alte lucrări similare. Membri prezenți: M. Tănăsescu, P. Antonescu, C. P. Georgescu, N. Elefterescu, I. Comanici, V. Stinghe, D. Dracee, M. P, Florescu. Revista Pădurilor 185 MEMORIU DESCRIPTIV al „Firului Ciurileanu" pentru măsurătoarea lungimilor Marea reformă a împroprietărirei sătenilor pusă la ordinea zilei imediat după război, cerea o mare urgență în realizarea ei pentru a nu apărea prin tăragăi.irea și încetineala operațiunilor ce o înfăptuiau numai ca o promisiune făcută foștilor luptători. Pe lângă greutățile de ordin legislativ, desigur că și tech- nica operațiunilor de măsurătoare și împărțire a pământurilor joacă un rol important în realizarea împroprietărirei, dat fiind numărul restrâns de specialișli ce trebuesc să lucreze în acelaș timp, răspândiți pe tot întinsul țării. In dorul de a contribui la accelerarea operațiunilor leclv nice, apreciind importanța măsurătorilor de lungimi, cu ajutorul că- rora se vor obține loturile împroprietăriților, m’am ocupat cu deosebită atenție de aceste măsurători imediat după război și astfel am ajuns să dau la iveală Firul ce voi descrie mai jos. Având la bază deci numai scopul de a accelera iuțeala mă- surătorilor, acest fir, realizat din sârmă de oțel de grosime re- dusă C/2 mm.-l mm.) aduce însă prin natura sa și o precizie ne- obținută încă în nici o țară în măsurătorile curente ale lungi- milor. In adevăr prin ușurința lui permițând a fi utilizat chiar cu lungimea de 100 m. se accelerează iuțeala de lucru chiar la mai mult de 2 ori față de panglica de 50 m. și acesta a fost sco- pul pentru care a fost construit. Precizia însă se mărește și ea până la aproape de 8 ori aceea a panglicei perfecționate ’) (chiar până la 1 cm. la 1 km. p. și din această cauză la prima vedere se crede că firul este destinat unui lux de precizie de care nu e nevoe. Pentru a înlătura dela început această credință am accen- tuat asupra acestui punct referitor la precizie. Complectez că și această precizie se traduce și ea cu un procent însemnat tot în favoarea principalului scop, al iuțelei, pentrucă se știe dela te- *) Panglica perfecționată Ciurileanu, întrebuințată curent cu o mică modificare la lucrările cadastrului nostru ♦*) Exemplarele construite din sârmă mai groasă de 0.6—1,5 mm. nu pot fi întrebuințate decât la suprafața pământului maxim 0,4 mm. deasupra și nu sunt practice la mânuit ca cele de 0,5 și 0,6 m m. 186 Revista Pădurilor oria erorilor cât reduce din repetirile măsurilor un mijloc mai precis de măsurătoare. Firul înlrecând cu mult precizia pangli- cei va permite măsurătorile bazelor de cel mult 2 ori și va înlesni la orice pas măsurători de noi baze de control, așa că triangulafiile se pot simplifica iar teama de acumulare a erorilor se înlătură astfel mai bine decât prin compensările dificile ale rețelelor mari de triangulafie. Drumuirile se închid cu erori așa de mici că fac uneori iluzorii compensările atât de nedrepte și de întârzietoare în acelaș timp, ce sunt necesare la lucrările cu panglica. De aci rezultă iarăși o altă economie de timp atât pe teren cât și acasă la calcule și precizia departe de a fi fost un lux obținută fără eforturi, ci numai prin natura măsurătorii, mai adaogă la iuțeala generală de lucru menționată. Aceasta poate ajunge chiar de 3 ori mai mare ca până acum. Experiențele numeroase, de peste 4 ani, făcute la lucră- rile de împroprietărire, unde firul a măsurat deja peste 300.000 hectare, au confirmat din ce în ce mai mult calitățile expuse mai sus. Descrierea firului Jn întrebuințarea lui firul se poate folosi în două feluri: La măsurători curente, pe terenuri șese mai ales sau pu|in înerbate unde se poate întinde ia 30 - 40 cm deasupra solului întreaga sută de metri numai cu mâna liberă fără be|e, firul are următoarele piese. 1. Firul cu bobina în care e strâns și care se poartă per- manent pentru a-1 putea întrebuința de ori ce lungime mai mică de 100 m. (20 — 50 — 70 m. etc.) după cum permite terenul, înlesnind astfel și citirea fracjiiloi finale, prin acea că restul se bobinează imediat. De bobină se afla atașat dinamometru de întindere. 2. Fisele mici de 40 cm. cari înseamnă pășilurile firului. 2. La măsurătorile mai precise ale bazelor, sau acelea în terenuri accidentate sau înerbate, la care măsurătoarea se face la înălțimea de 1 m. firul are următoarele piese : 1. Firul cu bobina acelaș ca mai sus; 2. Fisele tripied de 1 m. în locul celor mici de mai sus; 3. Suport metri sau întinzătoarele la 1 m. ale firului, cores- punzătoare bejelor panglicei. In descrierea acestor piese vom considera deci: Firul pro- priu zis—dinamometrul, bobina, firele mici, firele tripied și su- port metri. Revista Pădurilor 187 A. Firul propriu zis Este construit din sârma de oțel de 0,6 m. m. având lun- gime de 100 m. — Poartă ia capătul din afară o toartă a de fer, care prin greutatea ei, când e lăsat slobod împiedică sârma de o|el de a face ochiuri cari i ar înlesni ruperea. Are giadațiile din metru în metru, începând cu reperul o» — fiecare metru având câte 2 bobi|e, una a diviziunei me- trice, care e cea dinspre capătul cu toartă și alta ce permite citirea No. de metri prin depărtarea ei față de cea dintâi In adevăr admițând că această depărtare la fiece metru se mai mărește cu o câtime dată (4 mm). începând la primul metru împlinit la al 2-lea metru bobita a doua va fi la de două ori acest interval adică la 8 mm de cea dintâi, la al 3-lea metru la 5 ori adică 3 x 4 — 12 mm la al n-lea metru la n ori = n x 4 mm. Astfel fiind o scăriță gradată în intervale de câte 4 mm numerotate va permite să citim deodată în dreptul bobiței a doua, numărul de metri, iar ruleta de Im atașată la dinamometru ce va conține pe lângă această scăriță și diviziunile centimetrice ne va da în acelaș timp și fracțiunile metrului până la punctul considerat. Bobitele sunt realizate din mici spirale (1.5 mm) de sârmă de alamă cositorite la intervalele arătate mai sus. Capătul de lOOm se prelungește cu încă circa 1 m care face legătura fixă cu bobina, fiind astfel gata de bobinare la orice fracție ce ar fi să se ia din totalul de 100 m. B Dinamometrul Se compune din arcul dc oțel a, din sârmă de oțel de 3 m. m. care are fixat la un capăt toarta b iar la celalt placa e din lemn de paltin sau fag sau chiar din tablă. Placa c are două jghiaburi d, e din care: d pe toată lun- gimea f g, permite alunecarea într’ânsul a sârmei s de oțel de 1,5 mm fixată de capătul arcului dinspre toarta b prin șurupurile h h*; jghiabul e esle săpat pentru a servi de culcuș termome- Irului t așezat ca în figură. Placa o are la capătul liber cleștele k, care cu ajutorul șurupului cu urechi, permite strângerea și fixarea firului de di- namometru în ori ce punct al firului, obișnuit însă Ia capătul de 100. 188 Revista Pădurilor ÎNMORMÂNTAREA PROF. C. MICLESCU Joi, 28 cor., a fost înmormântat, la cimitirul Belu, regretatul C. Miclescu, profesor de matematici și topografie la școala po- litechnică din București și subdirector al stenografilor dela Senat S’au depus coroane din partea familiei, colegilor dela Senat C.» Opran ad-torul „Casei Pădurilor", școala politechnică, corpul profesoral al școalei politechnice, Casa Pădurilor, soc. „Progresul silvic", Corpul silvic și vechii elevi studentii școalei politecnice, etc. Au rostit cuvântări d-nii: N. G. Popovici din partea corpului profesoral al școalei politechnice; Dem. Ciurileanu, din partea corpului inginerilor silvici; un coleg dela Senat și un prieten din partea admiratorilor săi; un delegat al studen|ilor școalei politechnice. Iar la mormânt, au vorbit d-nii N. Nedelcovici, din partea vechilor absolvenți ai școalei dela Brănești și M. P. Florescu din partea soc. „Progresul silvic". O Dare de seamă complectă, va apare în numărul viitor. f CRISTACHE TEODORESCU Inginer silvic stagiar Promofia XXIII a Școalei Superioare de Silvicultură are durerea de a anunfa moartea iubitului lor coleg Cristache Tec- dorescu, încetat din viată în urma unei grele suferințe în ziua de 25 Noembrie 1925. înmormântarea a avut loc în ziua de 25 Noembrie 1925 la cimitirul Ghencea din București. Fie-i țârâna ușoară! Informațiuni In cursul lunilor Martie și Aprilie se vor ține sub auspiciile Soc. „Progresul Silvic" trei conferințe de către D-nii Inginer Inspector silvic M. P. Florescu, Inginer șef silvic G. Agapie și Inginer șef silvic Ion Petre. Titlurile conferințelor precum și data și localul se va anunța ulterior. * ♦ * Revista Pădurilor 189 D-l Inginer inspector silvic M. P. Florescu va ține în seara zilei de 11 Martie a. c. o conferință la școala Politechnică din Temișoara, cu următorul subiect: a) Problema forestiera a României întregite din punct de vedere economic, național și științific. b) Rolul îacadrârei învățămânmtului silvic în Po- litechnicum. * * * Societatea „Progresul silvic" face apel din vreme și roagă călduros pe toți inginerii silvici din cuprinsul întregei țări, indiferent că sunt în serviciul Statului, cadre detașate, particulari, liberi profesioniști etc., ca în primăvara acestui an să se dea o atenție deosebită „serbări pomilor". In acest scop, ar fi de dorit ca din timp să se se pună în contact cu organele oficiale și organele școlare din centrele respective, pentru a se aranja de e posibil programe de plantați uni efective pe teren a râpelor, terenurilor sărace, nisipoase, despâdurite etc. complectate cu conferinți ocazionale, din care să re' zulfe importanța conservărei pădurilor și chiar și dis- tracții ocazionale în funcție de timp și localitate. Societatea „Progresul silvic" ar dori ca acest apel să fie adus !u îndeplinire de toți inginerii silvici din toată țara și care să ne trimită situații scurte de rezultatele obținute, pentru a se putea publica în o broșură specială. De e posibil, și ceva vederi fotografice, care ar complecta și armoniza mult tipărirea broșurei. * * * In comisia pentru elaborarea legei pentru organizarea corpului technic general român care se lucrează într’o co- misie strânsă la Ministrul Lucrărilor Publice a fost cooptat și D-l Inginer Inspector General C. P. Georgescu D-sa a fost unul din acei care au contribuit mult la elaborarea legei de organizare a corpului technic silvic din 1923. In- 190 Revista Pădurilor trucât acum face parte și din consiliul de administrație central al A. G. I. R., va susține interesele corpului sil- vic cu demnitate și în deplină armonie alături de ceilalți colegi din acea comisie și în spiritul drepturilor câștigate prin legea noastră de organizare. * • * Din comisia legei pentru „Regimul apelor11 care lu- crează sub președinția D-lui Ministru al Lucrărilor Publice, face parte și d-l C. Opran, Administratorul Casei Pădurilor. Avem tot dreptul a crede că și interesele pădurilor ade- vărata sursă de energie a regimului apelor, vor fi luate în considerație. * * * D-l Inginer inspector silvic M. P. Florescu, secretarul Soc. „Progresul silvic* a fost numit membru în comisia superioară vamală, de pe lângă Direcțiunea generală a vămilor, din Ministerul de Finanțe. Sperăm că interesele pădurilor, cu privire la regle- mentarea cantităței de export vor fi susținute cu căldură de colegul nostru. * * * Pagubele directe ocazionate pădurilor din Belgia de către germani în timpul ultimului râsboiu au fost evaluate la 1—1.2 miliarde franci. Aproape de Midhurst se găsesc 3 tise (taxus baccata) cari sunt considerate ca cele mai mari exemplare din Europa și poate și diu lume, având înăl|imea de 80, 89 și 92 picioare. • • • Prin legea din 2 Iulie 1913 pentru reîmpădurirea și con- servarea pădurilor particulare din Franța, se dă facultate pro- prietarilor respectivi de a confia în total sau în parte gestiunea pădurilor lor administrației forestiere a pădurilor Statului. * * * După constatările făcute în Franța rezultă că nu este exactă afirmatiunea unora că incendiile în păduri se datorează atât neglijentei tăietorilor de lemne, vânătorilor și fumătorilor cât și aprinderilor lor spontanee. Revista Pădurilor 191 In adevăr chiar după o lungă perioadă de secelă, dacă se îndepărtează stratul superficial de foi moarte în păduri simțim o impresiune de umiditate, care împedică propagarea incen- diilor datorite cauzelor naturale. • • • Pe lângă Ministerul de instrucție publică din Franja s’a instituit o comisiune spre a alcătui un proect de lege în scopul creărei în proprietatea Statului de Gally-Chevre Loup aproape de Trianon, actualmente întrebuințată ca loc de cultură și livezi artificiale a unui arboreturn național și a unei stațiuni de experiențe forestiere. Din suprafaja totală de 140 sau 150 ha. destinată a fi ocupată de acest Arboreturn. care va fi pus sub direcțiunea Mu- zeului de Istorie Naturală din Paris, 60 hectare vor fi atribuite Ministerului de Agricultură spre a se înființa pe o întindere de 30 hectare o sla{iune agronomică iar restul de aceiași întindere o stajiune de cercetări forestiere și una sau mai multe pepiniere. • • • Prima stațiune de experiențe și cercetări forestiere din Franța, a fost înființată în anul 1882 și anume afectată școlei superioare de ape și păduri din Nancy. • • • Emile Meer, cunoscutul inspector silvic în retragere atașat statiunei de experiențe dela școala națională de ape și păduri din Nancy, membru al Academiei de agricultură, a încetat din viajă la 3 Iunie 1921, în vârstă fiind de 81 ani. El a proclamat adevărul incontestabil că Arta forestieră trebue să se rezime pe științele biologice și că fără lucrări de experimentare nu se poate avea o silvicultură. • • • In broșura „Comercial forestry" publicată de Ministerul re- facerei din Anglia se arată că suprafață destinată a fi împădurită în timp de 80 ani în această tară este de 1.770.000 acre sau 716,267,67 ha (un acre=0,404671 ha) ceeace reprezintă ’/e parte din întinderea necesară pentru a răspunde tutulor trebuințelor sale lemnoase și anume 250.000 acre sau 101.168 se vor împăduri -n primii 10 ani, iar restul de 615,099,67 ha în 70 ani. 192 Revista Pădurilor Elevii școalei forestiere din Nancy primes un salariu anual de 4000 franci, în cameră s’a propus a se majora la 5000 franci. • • * In România Mare există 4 grădini botanice și anume în București, Cluj, Cernăuți și Iași și corespund numărului univer- sităților noastre. In Anglia cu coloniile sale sunt cele mai multe din lume, 56 după care urmează Germania (35). Franța cu coloniile sale (25) Italia (23) Rusia (17) Austria de dinainte de răsboiu (13) Statele Unite 12'. BIBLIOGRAFIE Manuel de droit forestier ă l’usage des particuliers, pro- prietaires de bois, par Ch. Guyot, ancien Directeur de 1’EcoIe Naționale des Eaux et Forels. Berger-Levrault, editeurs, Nancy și Paris, Strasbourg, 1921. Prețul net 12 franci. Cărăbușul (Biologia, aparițiunea, distracțiunea lui Un secol de luptă organizată în cantonul Zurick. Experiențe recente). Pu- blicațiune făcută sub auspiciile departamentului federal al inter- nelor. Lausanne Librairie Poyot et C nie. 1920 Prețul 15 fr. Din această lucrarea reiese că prin injecțiunea cu 40-50 gr. de sulfură de carbon pe metru pătrat se micșorează sensibil per- derile rezultate din atacurile Melelonidelor. Ceva mai mult s’a dovedit astăzi că sulfura de carbon exercită o influență conside- rabilă asupra vegelațiunei puieților și stimulează creșterea lor astfel că li se sporesc forța de rezistență. MINISTERUL AGRICULTUREI ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR D eciziune Noi, Ministru Secretar de Stal la departamentul Agriculturei. și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920, Revista Pădurilor 193 Decidem: Art. 1.— Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurii Măgura cu Capul Văi pendinte de comuna Odvoș județul Arad, propriefatea d-lui Dr. Coloman Konopi, în suprafață de 545 hectare 8900 m. p. Regim crâng compus cu 80 rezerve la hectar de esență stejar din cei mai groși. Revoluția normală de 40 ani, exploatarea în 40 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar. b) Regulamentul de exploatare al pădurii Somlău pendinte de comuna Gheorgheni județul Ciuc, 'proprietatea d-nii Vakav Laszlo și Vakar Lukacs, în suprafață de 414 hectare 0607 m. p. din care se exploatează 298 hectare 3910 m. p. Regimul codrului cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani exploatarea în 6 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar ; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Diocheți pendinte de comuna Drăgușani, județul Covurlui, proprietatea Coopera- tivei N. Cincu, în suprafață de 631 hectare 8055 m. p. Regimul crângul compus cu 30 rezerve la hectar. Revoluția normală 12 ani pentru seria I și 30 ani pentru seria II. Exploatarea în 12 ani seria I și 22 ani seria II. Garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar. d) Regulamentul de exploatare al pădurii Hagiu pendinte de comuna Găgești, județul Putna, proprietatea D-nei Sofia General C. Orezeanu, în suprafață de 346 hectare 5400 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 14 ani, exploatarea în 14 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul dc exploatare al pădurii Cuciurul pendinte de comuna Bogdănești, județul Bacău, proprietatea D-lui M. Juilland în suprafață de 24 hectare 5500 m. p. Regimul crâng cu 60 arbori rezervă esență stejar Ia hectar. Revoluția normală 30 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional sunt executorii. Art. 5. și ultimul. — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 30 Ianuarie 1924 în cabinetul nostru. No. 5427 Ministru (ss) General Văitoianu 7 194 Revista Pădurilor D eci ziun e Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turii și al Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor, Având în vedere articolul 2 din Codul silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920, Decidem: Art. I. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Lunca Costeșli pendinte de comuna Costești, județul Tutova, proprietatea d-lui Maior I. Petrescu, în suprafață de 84 hectare 800 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 3 ani și cu ga- ranția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Menții din față trupul Valea Mare și Paloșu pendinte de comuna Menții din față, județul Mehedinți, proprietatea d-lui I. Gh. Cornea, în su- prafață de 72 hectare 1306 m. p. pădure. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Zătreni-Gănești pendinte de comuna Lăcusteni, județul Vâlcea, proprietatea d-lui D. N. Boicescu, în suprafață de 352 hectare 2608 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 10 ani și cu ga- ranția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Nihoreni pendinte de comuna Tureatca, județul Dorohoi, proprietatea d-lui Gh. Stroici, în suprafață de 163 hectare 740 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 8 ani și cu ga. ranția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Capul Dealului pendinte de comuna Sibieni, județul Buzău, proprietatea d-lui Traian Petrăchescu, în suprafață de 53 hectare 3000 m p. Re- gimul crâng simplu. Revoluția normală 15 ani, exploatarea în 5 ani și cu ga- ranția de împădurire 800 lei de fiecare hectar; Revista Pădurilor 195 f) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Muntele Coasta pendinte de comuna Câineni, județul Vâlcea, proprietatea moșnenilor din comuna Câineni, în suprafață de 4918 hectare. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 100 ani, exploa- tarea în 100 ani și cu garanția de împădurire 1500 lei de fie- care hectar; g) Studiul sumar pentru exploatare al pădurii Brădetul pendinte de comuna Rucăr, județul Muscel, proprietatea d-lor Dumitru Popa Bucur, Nicu și Alexandru Bunescu, în supratată de 12 hectare 1800 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revo- luția normală 70 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 1500 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Dosul Sărata, pendinte de comuna Moigrad, județul Sălaj, proprietatea d-lui Laurenjiu Czell, în supratată de 192 hectare 5104 m. p. Regimul crângului cu 80 arbori la hectar. Revoluția normală 40 ani, ex- ploatarea în 8 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fie- care hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozitiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3 și ultimul. — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei Deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. No. 13980 Ministru (ss) Al. Constantinescu AVIZ Se aduce la cunoștința celor interesati că la Casa Pădurilor se găsește de vânzare sămânță de molid de bună calitate cu prețul de 150 lei Kgr. la locul de producție (Miercurea Ciuc). Doritorii vor adresa cereri din timp Administrației Casei Pădurilor Direcția Plantațiilor spre a se aviza celor în drept. Publicație de licitație Biserica ref. din Panic vinde prin licitație publică 10 jug. cad. de pădure estimată la 477 m3 lemne de foc aptă pentru scoarță de tăbăcit. Licitația va avea loc la prefectura județului Sălaj în Zălau în ziua de 14 Martie 1923 la oarele 10. Prețul dela care începe licitarea este 47.700 lei iar garanția de 4.800 lei. Condițiunile de licitare și contract se pot vedea la Parochia ref. din Panic și Ocolul silvic din Zălau. Panic, la 7 Februarie 1924. Parochia ref. din Panic oo ___________■- —- =oe „PETROȘANI1 SOCIETATE ANONIMA ROMANI PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI C^ital Sjiial Lei 280 OiIMJIO MINELE: Petroșani, Vulcan, ilninoasa ;i Oilja ]ude(ul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI 1 | STRADA AUREL VLA1CU No. 22 * 1 * ' . i » —— Adresa telegrafică : „PETROȘANI*. Telefon 39 77 ■ 81888 8 [0. SOCIETATE ANONIMA Capital sa [lai lei 125 000.000 deplin vărsai. = Bezerve lei 177.6000.D0a SEDIUL IN BUCUREȘTI Adresa telegraf că : „BANKBANCA SUCURSALE și AGENȚII IN STRĂINĂTATE ; PARIS, Place Venddme, 20. CONSTANTINOPOL, Galata, - Agopian Han, Agenție In Stambul NEW-YORK, Broadwav, 31-33. V1ENA, Comandită: • ALBERT BLANK & Co. 6, Josefsplatz, 6 IN ȚARA : BUCUREȘTI: Cal. Victoriei,42 Cal. Grivitei, Piața Sft. Anton, și Cal. Moșilor (Gura-Oborului) Jrarf, Brăd", Brașov; Chi- șinău, Cluj, Cernăuți, Con- stanța, Ismail, Oradeu-Mare Try.-Mureș. OPERAȚIUNI DE BANCĂ Conturi-curente, împrumuturi, Lombarde, Sconturi, Schimburi, Scrisori de credit, Cecuri, {Avansuri, comerciantilor și industriașilor, Emisiuni, Safe, etc. CREDITUL EXTERN s. a~l București-Str. C. A. Rosetti No. 37. —Telefon 14/31 și 41/16 Execută orice operațiuni de Bancă, 4 Furnizează din depășitele șale și din fabricile ce reprezintă: Materiale de cale ferată normală și îngustă.- Materiale pentru atelierele de reparații de locomotive și vagjane. Metale de orice format și dimensiuni. — Mașini ș scule pentru atelierele mecanice. — Mașini pentru industria lem- nului. — instalații complecte și mașini pentru fabricarea cărămizilor. — Camioane-autobuze, pompe, Automobile „Ganz- Bussing*. — Explosibile, capse și fitil pentru industriile miniere. Auto-pluguri „Komnick**. Aparate pentru curățirea apei din cazane sistem „Neckar". Lemne de foc, cărbuni de piatră, Coks metalurgic și gaz. — Exportă produsele solului și subsolului. Intreposit propriu la Gara Dealul Spirei, București | „CREDITUL MINIER" Sweiate Anonimă Rămână pentru Deivoltarea Inăoslriei Mlaere CAPITAL SOCIAL 17S.000.000 LEI Sediul Central: BUCUREȘTI, B-dul 1. C. Brătianu, 75 Telefon 39/41 și 47/36 Sucursala: BUCUREȘTI, Str. Marconi. 3 — Telefon 13/9 Direcțiunea Technică a Petrolului : PL0ESTI Bulevardul Independenței No. 23 întreprinde : Studii, expertize, calcule de rentabilitate, proecte de explo- iări pentru dovedirea și pune- rea in valoare a zăcămintelor de petrol, gaze naturale, căr- buni, minereuri, cariere și ape minerale. Exploatează: Pe cont propriu și in partici- pație obiecte miniere, terenuri petrolifere, rafinerii de petrol (Aurora-Bâicoi) etc. Acordă credite: întreprinderilor existente mi- niere și in formație. Cumpără și vinde: Produse și privilegii miniere, redevențc și produse petrolifere proprii etc. Produce : Benzină ușoară de aviație, benzină pentru automobile și motoare, petrol lampant, mo- torină, păcură pentru com- bustibil, uleiuri minerale de prima calitate, etc. .BANCA ROMANEASCA Societate Anonimă pe Acțiuni CAPITAL LEI 250.000.009-' București. Str. Smârdan No. 5 REZERVA . 56.000 000 — - Adresa telegrafică „Româneasca* Orî-ce operațiuni de Bancă în general: Cumpărări și vânzări de efecte. — Avansuri pe depozite de efecte publice și acțiuni. — Emisiuni de cecuri și scrisori de credit pentru orice țară. Participațiuni industriale și comerciale și orice operațiuni financiare. SUCURSALE : Arad, Brașov, Bălți, Bazagic, Cluj, Constanța, Cernăuți, Chișinău, Galați, Isniail, Oradia-Mare, Tg.-Mureș, Timișoara, Tulcea, Tighina, Sibiu, Satu-Mare. Bănci afiliate : Banca Iașilor, Iași, Banca Bacăului; Banca Cre- ditul Prahovei, Ploești; Banca Durostorului din Siiistra; Banca Petro- dava, P.-Neamț; Banca Dunărea Românească, Brăila; Banca Româ- nească a Banatului, Lugoș; Banca Mehedințului din T.-Severin; Banca Română din Dorohoi; Banca Suceveană, Suceava ; Banca Câmpu ungul Moldoveneșc, C.-Lung (Bucovina); Banca Ștefan ce^ Mare, „Fălticeni. G. N. Bandit, președinte; C. G. Ciciașu. adm.-delegat ; Al. F. Bădescu, membru; Al. N. Stefănescu, membru ; I. Grădișleanu, membru; Gl. 86. Panaitescu, membru; H.~ Fulga, censor ; Em. Dan censor; G. 1. Stoicescu, vice-președinte; D. D. Bragadiru, membru ’ I. 1. Stăncideanu, membru; G. Corbescu, membru; St. C. Pop' membru, D. Matak,censor ; V. Ștefan, censor ; G. Dimitriu, censor — - . • Director General: N. P. Șlefanescu; Prlm-Director: Ion Săvescu • । • Directori: N. Bănulescu, C. T. -Teodorescu, Ion C. Pilidi, Gr. Du- mitrescu, Ing. G. Gheorghian. UZINELE DE FIER SI DOMENIILE DIX SOC. AN. Direcțiunea Generală BUCUREȘTI, STRADA POVERNEI, 2 Fer brut -. Fonta de ter și oțel Table, șine și traverse Fer în bare și fasonat Tablă x Piese de ter forjat *-. Material de cale ferată Mine, Frbrâci și Domenii la: * Reșița, Anina, C avifa, Bocșa, Nadrag, etc. Pentru comenzi a se adresa la: Direcțiunea comercială, TIMIȘOARA, Str. Lonovici 3 I Reprezentanța Creditului Tehnic, București, Str. Marconi, 3 1 firmament și munițiuni Butoane și nituri -. - Pluguri și mașini agricole Unelte de săpat Amoniac sulfuric Lemne de foc șt construcție Mangal, var alb Clădirea Românească" SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL 60.000 000 LEI Construește și Transformă Cumpără și vinde tot felul de imobile înființează șl exploatează fabrici de materiale de construcție, cariere, balastiere, etc., etc. Finanțează sau participă la întreprinderi de acest gen Primește oferte și studiază orice propuneri relativ la executarea construcțiuallor, procedeurl sau materiale noi, produse perfecționate sau economice, etc. — Sediu! București, Bulev. Domniței, 39 — Anul XXXVI MARTIE 1924 No. 3 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC** Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Dr. Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Recunoașterea bine venită a unui adevăr Pădurile comunale și agricultura .... Formațiuni aluvionare............... . Spre dezastrul forestier................ In chestiunea împădurire! Basarabiei . . Clima României.......................... Referitor la o părere................... Nomenclatura Română a arborilor și arbuștilor reșinoși cu cronologia numirilor .... Prețul muncilor pe Valea Uzului.......... . Petre Antonescu . G. lonescu-Sisești . P. loan . Horia Manole . G. Moșandrei . David'escu Nicolae . Ing. Horia Manole . Mihait IHu Recenzii................................. Pădurea Fontainebleau.................... Experiențe făcute în pădurile din Belgia încadrarea Inginerilor silvici........... Pnnos memoriei prof. C. Miclescu . . . Exportul lemnăriei în Ianuarie 1924 . . Critica art. 29, 97 și 98................ Necrolog: Nicolae Pali, Albert Benedck Informațiuni............................. Ing. Horia Manole Cesar Cristea M. P Florescu I. Andreianu * * ♦ BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .NAȚIONALĂ", JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI .PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921-1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal No. 1630 dela 26 Aprilie 19DV, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Atenian M. Boldur Al. Constanlinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori : Ovldiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenzori Supleanți : 1. Comunici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Eroul Societăței „PROGRESUL SILVIC" Președinte: Al. Constanlinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier: N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier EmilJNiculescu Anul XXXVI MARTIE 1924 No. 3 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA RECUNOAȘTEREA BINE VENITA A UNUI ADEVAR D-l G. lonescu Sisești, distinsul profesor de agricultura generală la școala superioară de agricultură de la Herăstrău, care ca de legat al Ministerului domeniilor a participat la con greșul internațional de agricultură din anul trecut ținut în Paris- în luna Maiu, a publicat în No. 3275 din 20 Martie a. c. al ziarului Argus un interesant și documentat articol arătând tristele consecințe ale creărei de păduri comunale, ideie pe care o cultivă cu atâta brio demagogii noștri politician! de origină recentă. Ce le pasă acestor domni de ziua de mâine și anume : că prin distrugerea pădurilor agricultura este amenințată in desvol- tarea sa progresivă; Că regimul apelor va fi cu desăvârșire compromis; că uti- lizarea căderilor de ape pentru producerea de energii electrice va deveni imposibilă ; Că în multe părți pământurile improduclive, ponoarele, rîpele, torentii, acoper întinderi considerabile, cari se măresc pe zi ce rece ; Ei n’au decât un singur scop, o singură preocupare: dea intra în favoarea maselor electorale, de a fi considerați ca singurii luptători aprigi pentru ca toate dorințele mulțimei, chiar când acestea nu cadrează cu interesul general și nici cu ale sale proprii, să fie neapărat satisfăcute, orice s’ar întâmpla în urmă. Prin art. 132 din noua Constiluțiune s’a înscris obligațiunea de a se destina din pădurile Statului în primul rând ; din cele ale instituțiunelor publice, dacă cele d’întâi nu vor fi de ajuns 194 Revista Pădurilor și în fine, dacă nici acestea nu vor fi îndestulătoare, din proprie- tățile particulare, expropriându-se acestea până Ia cifra de 100 hectare considerate ca intangibile,—suprafețele necesare pentru satisfacerea trebuințelor normale de lemne de lucru și de foc ale populației rurale din comunele aflătoare pe o rază de 20 km de părtare de aceste păduri. Iar prin proiectul de lege pentru aplicarea acestui articol, depus în zilele acestea de d. Ministru al Agriculturei pe biuroul Corpurilor legiuitoare, se prevede că administrația acestor supra- fețe păduroase se va face tot de către inginerii silvici ai Statului, pe bază de amenajamente în regulă în conformitate cu art. 3 din codicele silvic. Cine ne garantează însă că mai târziu, venind la cârma aface- rilor publice un alt guvern, ministrul de resort din consideratiuni frivole, sau dintr’un spirit de popularitate ieftină, nu va găsi de cu- viință de a prezintă un alt proiect de lege, prin care să se dea în mâna primarilor satelor respective administrația pădurilor în chestiune, sau să dispună ca să se dea fiecărui locuitor rural câte un lot de pădure ? începutul fiind făcut, cine va putea tine piept poftelor nesățioase ale celor multi, dar inconștienti de răul ce va decurge ? In cazul când această din urmă eventualitate v’a deveni o realitate, seva putea zice atunci în adevăr adio ori căror exploa- tări rafionale, căci acestea nu se pot face decât în masive alcătuind complexe mari forestiere; atunci toate pădurile vor fi transformate în niște bunuri fără valoare economică: în imense tufărișuri bune cel mult pentru nuiele și pari de gard, dar cu desăvârșire lipsite de lemne de dimensiuni mari proprii pentru lucru și constructiuni, precum și în izlazuri permanente pentru oi și capre, sfârșind într’o lamentabilă situatiune după cum s’a întâmplat cu delimitările dela 1864 din regiunea dealurilor și a munților, unde asemenea izlazuri prezintă astăzi cel mai dezolant aspect datorit lăcomiei, nepriceperei și celei mai destrăbălate incurii omenești. Camaradul nostru d. G. Agapie, inginer șef silvic, în două numere consecutive ale acestei reviste a publicat un studiu re- marcabil asupra greșelei făcute prin imperativul din art. 132 din Constituțiune, și tot d-nia sa a dovedit că pe lângă împădurirea locurilor sterile din diferitele regiuni ale tării, în scopul procu- rării pe viitor a materialului lemnos necesar sătenilor din vechiul Revista Pădurilor 195 Regat și Basarabia, precum și pentru consolidarea coastelor surpătoare, ar fi trebuit sa se rezerve din terenurile expropriate și cedate lor spre folosință câte o suprafa|a oare care, creindu-se astfel mici centre păduroase, cari ar fi avut, de sigur, o influentă binefăcătoare și asupra regimului climateric local. Ne pare bine că d. Inginer agronom lonescu Sisești, director general în Ministerul Agriculfurei, în analiza ce face chesiiunei pe care o tratează cu atâta competintă și convin- gere, recunoaște importanta primordială a pădurilor și influienta lor asupra agriculturei, de la a cărei prosperitate alîrnă, orice s’ar zice, viitorul acestei tari. Așa fiind, în numele corpului technic silvic îi mulțumesc, că în aceste timpuri critice prin care trece silvicultura națională, ne dă o mână de ajutor pledând, cu un deosebit talent, în favoarea cauzei pădurilor, cari au avut să su- fere atât de mult în substanța lor din cauza ultimelor evenimente ale răsboiului și pentru care aiurea se. fac sacrificii mari pentru restaurarea lor pi imiți vă, pe când la noi sunt asvârlite în gura marelui Moloch, care este ignoranta crasă despre însemnatele probleme economice dela ordinea zilei, ce domnește în mai toate clasele noastre sociale. Ne am permis a reproduce mai jos articolul prin care d-l Sisești zugrăvește în mod așa de plastic o stare reală de lucruri, strigător de dureroasă, de altfel, pentru toti aceia cari judecă și își dau seama de nefastele urmări ce neîndoelnic vor rezulta din faptul nimicirei patrimoniului nostru forestier, care, dacă nu vom lua măsuri eficace prezervative, în curând va deveni un fapt îndeplinit. Petre Antonescu PĂDURILE COMUNALE ȘI AGRICULTURA Proectul de înfiinfare a pădurilor comunale. — Administrarea islazurilor. Despădurirea distruge solul. — Influenta pădurilor asupra celorlalți factori ai producției. — Ce-ar trebui să confie noua lege. Constituia prevede înființarea de păduri comunale. într’o rază de 20 km. se vor afecta acestui scop și potrivit necesită- ților, pădurile Statului; dacă acestea nu sunt suficiente se vor expropria pădurile persoanelor morale și juridice și dacă nici în 196 Revista Pădurilor felul acesta nu se pot îndestula nevoile, se vor expropria pă- durile particulare. Pentru aplicarea acestei dispoziții constituțio- nale se va prezenta în curând Parlamentului un proect de lege. Este adevărat că în vechiul drept agrar românesc, folosința ja pădure era tot așa de bine stabilită ca și folosința la pământ. Este iarăși adevărat că necesitatea de a avea lemn de lucru și de construcție este printre cele dintâi ale vieții rurale. Infăptu- indu-se pădurile comunale, se va tăia ascuțișul propagandei pe această temă și se va spori liniștea și rânduială la țară. Chestiunea este însă extrem de greu de soluționat: fiindcă azi populația e deasă, necesitățile sunt multiple, dreptul la pă- dure nu se mai exercită în economia patriarhală de altă dată. O legiferare, care să restabilească vechiul drept de folosință sub forma unei proprietăți comunale și unui drept exclusiv al comu- nei de a dispune de pădurea ei, mi se pare o adevărată neno- rocire. Și aceasta nu numai din punctul de vedere al pădurei însăși, deci al posibilităței ca și generațiile viitoare să fie înde- stulate cu lemn, dar și dintr’un punct de vedere mult mai larg, al agriculturei și economiei generale. Gospodăria comunală La noi simțul de gospodărie local este foarte puțin dez- voltat. Bunul Statului și mai mult încă bunul comunal este al tuturor și al nimănui. Cu nimic nu se face mai mare abuz și mai mare risipă, care distruge substanța însăși a averii, de cât cu bunurile comu- nale. Comunele aveau în grija lor școalele, care erau într’o stare jalnică până la înființarea comitetelor școlare. Drumurile comunale sunt ca și inexistente. Cimitirele maidane de bălării, neîngrădite, în care intră vitele satului. S’a încercat să se dea Comunelor animale de prăsilă : taurul comunal era un animal feroce, al cărui adăpost era în lanurile tuturor, care nu avea îngrijire nici stăpân și care sfârșia prin a fi vândut, după ce făcuse vr’o victimă omenească. Administrarea islazurilor Dar unde se învederează mai ales incapacitatea gospodă- rească a comunelor este în administrarea izlazurilor. Ca și dreptul la pământ și la pădure, sătenii aveau, din Revista Pădurilor K7 'vechime, dreptul lor la pășune, pe care l’au reclamat totdeauna și pentru care mai ales aveau loc fricțiuni cu proprietarii în epoca dinainte de 1908. Prin reforma dela 1908 s’au creat 170.000 de Ha de izlaz, în vechiul Regat. Suprafața va crește mult prin islazurile consti- tuite prin aplicarea legii agrare. Suprafața aceasta o putem considera perdută pentru eco- nomia țărei, așa cum ea s’a folosit și administrat până acuma. Cu toate regulamentele și circularele Ministerului Agricullurei și Domeniilor, primăriile, sub ochiul nepăsător al administrației supe- rioare, face o administrație deplorabilă și ruinătoare. Hotarele sunt încălcate. Vitele introduse înainte de termen, iarba înnecată în noroi din Martie. Se introduc vite mai multe, de cât trebue și din speciile care nu trebuesc introduse : porci de exemplu. Dacă iarba nu e înnecată în noroi, e tocată și roasă de aceste vite. Unde se păstrează vegetație, ea e o vegetație de bozi, ciu- lini și spini. Ni s’a citat cazul unei comune care a cerut un nou islaz, fiindcă cel vechi s’a umplut de bozi. De vr’o folosință ori întreținere rațională : grăpări, însămânțări, îngrășăminte, păscutul pe tarlale, distrugerea buruenilor nu e nici pomeneală. Se permite prin lege culivarea unei părfi a islazului cu plante de nutreț» La adăpostul acestei dispoziții, membrii consiliului comunal și alti săteni favorizati împart islazul șil cultivă cu cereale. Ba sunt cazuri când s’au făcut pe islaz vii, s’au construit case, cuptoare de cărămidă etc. Excedentele islazului, când sunt, suni întrebuințate cu totul în alte scopuri decât ameliorarea lor, cum spune legea. Organele Ministerului Agriculturii semnalează aceste abateri organelor administrative, care însă ori sunt complect nepăsătoare, ori le tolerează. Iată tabloul administrărei prin comună a unui bun obștesc. Despădurirea distruge solul In administrarea islazului pagubele unei rele gospodării ating folosința anuală. Inlr’un moment prielnic lucrurile s’ar putea schimba. O rea administrare a pădurilor comunale va distruge sub- stanța însăși: pădurea, care va lipsi astfel complect generațiilor viitoare. Cel mai bun exemplu în această privință este Bulgaria, unde majoritatea pădurilor sunt transformate în stufișurl și mărăr 198 Revista Pădurilor cinișuri, iar animalelor de toate speciile, inclusiv caprele, le tund lăstarii an de an și le împedică regenerarea. Dar nu numai pădurea e distrusă. E distrus însuși solul», cu toate posibilitățile lui viitoare și aici e gravitatea extremă a problemei. In regiunea deluroasă, România a avut multe păduri moșnenești. Multe din islazurile de la 1864 s’au constituit pe păduri de curând tăiate, ba chiar locurile de cultură erau în în multe părți „curaturi" adică terenuri defrișate. Cu înmulțirea populației defrișarea în aceste regiuni s’a întins, o regenerare n’a mai impus-o, nici locuitorii scurt văzători, nici Statul. Societățile mari, cărora regulamentul de amenajare le impune datorii de replantare, au fost scutite de aceste datorii în schimbul unor amenzi sau consfiscări de garantii neînsemnate. Opera de replantare a Statului e cu totul redusă. Rezultatul îl vedem: Dealurile au început sa se macine. Eroziunea a mâncat întâi iarba și stratul arabil. Apoi a început să se macine stra- iele profunde de nisip și argilă. Ogașe adânci, prăpăstii, torente în epocile de ploaie și de topirea zăpezilor, enorme conuri de dejecție, aceasta a fost rezultatul în 50 ani, după defrișare. Unde înainte creștea stejarul, în văile urmbrite, cu fân mătăsos și izvoare, este astăzi un peisagiu lunar, adânc spintecat, steril și uscat, dezolat și trist —o urgie. Dar dezastrul nu se mărginește la regiunea de deal numai, el se întinde. Pe pantele dulci de sub aceste dealuri, satele au fost potmolite de depositele de colmatare : multe sate au trebuit să se mute. Șoselele, liniile ferate sunt înnecate în viitură. Locurile de cultură din vale sunt potmolite cu nisip și bolovani de argilă. Pământul de cultură se îngroapă la un metru, doi ori mai mult. Râurile din văi încep să’și facă cu greu loc prin aceste bancuri de nisip și argilă. Ele dispar vara în nisip, ori fac ochiuri de mlaștină. Văi, altă dală fertile și frumoase, ca a Coșuștei și Motrului în Mehedinți, ca a Topologului în Argeș, sunt astăzi potmolite și neroditoare. Iată cum se distruge solul arabil în regiunea dealurilor și a luncilor adiacente, datorită acestei lipse de gospodărie și de prevedere în folosința pădurei. Terenuri de acestea alcătuiesc sule de mii de hectare în România. Tot lanțul subcarpatic, toată Moldova și Basarabia Revista Pădurilor 199 Centrală, tot centrul Transilvaniei oferă acest spectacol de dezolare și de ruină a bazei însăși a agriculturii. Influenta pădurei asupra celorlalți factor ai producției. Ceace am zugrăvit mai sus, constitue un fenomen impre- sionant și evident, pe care fiecare din oamenii cei mai pu|in preucupa(i de astfel de probleme îl pot privi cu prilejul unui drum, unei excursii, unei călătorii cu trenul chiar. Nu vorbim de celelalte urmări dezastroase ale despădurirei, înrăutățirea regimului climateric, debitul tot mai neregulat al râurilor cari împedică folosința lor ca izvoare de energie, pentru irigație și navigație. Nu mai vorbim de importanța tot mai mare a lemnului în economia unei țări, vom aminti numai că țările cele mai înaintate: Anglia, Franța, Germania, Austria, au mai multe păduri ca noi și le conservă cu o grije meticuloasă și hotărâtă. Vom aminti iarăși că multe țări din bazinul meditera- nian s’au ruinat și din punct de vedere agricol, odată cu brăcu- irea pădurilor. Ca plugar sunt cuprins de adâncă îngrijorare că pădurile date pe mâna comunelor se vor brăcui și se vor creea în viitor tot mai grele condiții pentru agricultură și deci pentru putința de viață a țărănimei din multe regiuni ale țărei. S’a făcut deja un mare sacrificiu cu transformarea unor întinse supratețe de pădure, în adesea păduri de protecție în izlazuri. înființarea de păduri comunale prin replantare In loc sa se afecteze pe deagata păduri crescute comu- nelor, era poate mai bine ca ele să fie ajutate cu împrumuturi ca sub conducerea silvicultorilor Statului să-și facă păduri. Cele câteva sule de mii de hectare în regiunea dealurilor defrișate și erodate, aparțin în majoritate comuneior. Salcâmul e acolo un arbore binecuvântat: se prinde ușor, crește repede, dă un minunat lemn de foc și de lucru. Să începem fără întârziere re- plantarea acestor paragine pustiite. O pădure făcută de comună este mult mai prețuită, mult mai îngrijită, mult mai bine păstrată decât una dată gata. Chiar în regiunea de câmpie și de stepă, unde sătenii ard tizic și coceni, o inițiativă energică, departe văzătoare ar trebui să înceapă plantarea de păduri comunale. Se înțelege că aceasta 200 Revista Pădurilor e mai greu decât înzestrarea comunelor cu cele câteva insule de vegetație silvică, cu care mari eforturi trecute a împodobit regi- unea. Căci chiar dându-se acestea, problema nu se soluționează. Ce ar trebui să conțină noua lege ? Credem că atrăgând luarea aminte asupra legăturei strânse dintre agricultură și pădure și asupra defectuozității gospodăriei omunale, se vor putea salva unele lucruri în legea ce se prepară. E necesar în primul rând ca aceste păduri comunale să fie în așa fel legiferate, ca comuna să aibă uzufructul, folosința lemnului. Acesta este necesar țăranilor. Administrarea trebue să se facă însă după cele mai stricte dispoziții ale codului silvic de către personalul silvic al Statului, care e preparat să-și facă datoria. Să nu se dea acestora numai un rol consultent, cum e cazul cu organele ministerului Agricullurei și Domeniilor, care se ocupă de islazuri. Al doilea : Pentru fiecare hectar de pădure comunală înfiin- țată, trebue ca Statul să replanteze un hectar de pădure distrus în regiunile de desfrișare și de eroziune. Art. 14 al legii agrare prevede exproprierea râpelor pentru a fi împădurite de Stat sau comună. In cazul când rămân pro- prietarului (ceeace a fost totdeauna cazul) acesta trebue să le împădurească. Comitetul agrar fixează sancțiunile pentru îndepli- nirea acestor obligațiuni. Iată un punct de plecare legal pentru replantările viitoare. Statul are datoria, cu prilejul creerei pădurilor comunale, ca să dea economiei țării o compensație, constând dintr’o împă- durire, care de mult așteaptă să fie realizată. Replantarea trebue să înceapă grabnic și pe'o scară largă în regiunea de deal, unde prin defrișarea pădurilor se distruge pământul însuși ca factor productiv, și se ruinează agricultura. Și în sfârșit conducătorii comunelor trebue lăsaji să facă, îndrumați să facă și, dacă trebue, siliți să facă gospodărie. G. lonescu-Sisești Revista Pădurilor 201 FORMAȚIUNI ALUVIONARE Chestiuni foarte simple, dar nelămurite, dau adesea naștere la discufiuni prea largi, din motive mai mult sau mai pu{in se- rioase. Corespondenta bogată și cercetările plictisitoare, provo- cate de luarea în primire de către Stat, a unei insule din albia râului Argeș, ne-a sugerat ideea de a contribui la lămurirea che- stiunei formațiunilor aluvionare. Poate altii n’or mai paji ca mine ? Din observarea simplului fapt că toate apele depe supra- fața pământului, fie ele cât de mari ori cât de mici, curg prin canale mai mult sau mai puțin adânci și pe care singure și le-au croit în scoarja globului, reese că văile sunt forme de eroziune ale apelor, iar nu de acumulare. Cantitățile imense de materiale, pe cari apele le transportă în suspensiune, la diferite regime de torentialitate, le cară spre vărsarea lor, acolo unde panta se domolește iar forța apei de- vine din ce în ce mai puțin activă și se formează depuneri-o/u- viuni. Dacă dar formațiunile aluvionare sunt fenomene ale apelor leneșe, ele pot să aibă loc nu mai la vărsare, dar și în cursul lor, unde găsesc îndeplinite aceleași conditiuni. Printr’un canal drept și înclinat, apa curge în virtutea gravității, având cea mai mare iuțeală la mijlocul curentului și imediat sub suprafață, iar cea mai mică la fund și pe margini, 'unde se opun mai multe rezistente la mișcare. Linia pe care o urmează curentul cel mai puternic al apei, ne-am obicinuit a o numi firul apei și se înțelege că pe canale tine mijlocul lor. in râuri însă, cu maluri neregulate, înclina|iuni diferite, secjiuni deosebite și cu albia plină de obstacole, apa căutând să evite chiar cele mai mici neregularităji ce i se pun în cale, face cotituri și este de ajuns ca numai o singură cotitură să se producă, pentru ca întreaga mișcare a râului să se modifice. Curentul de apă mai repede dela suprafață, în virtutea iutelei câștigate, se repede spre un mal ce i se opune și isbindu-1, este respins spre celalt mal. Dintr’această serie de efecte—firul apei isbind când un mal. 202 Revista Pădurilor când altul — cotiturile râului se accentuiază, iar valea capătă o continuă tendință de lărgire. Mai ales la șes, râul își croește anevoe un curs sinuos iar câte odată șerpuirile cotesc aproape în cerc, făcând ocoluri largi și complicate — meandre — cari lungesc de mai multe ori cursul râului, fata de linia dreaptă ce-ar uni capetele lui. Se întâmplă chiar că gâtul meandrelor se rupe din cauza mâncăturilor repetate. Insulele ce rămân formate în mijlocul albiei se numesc grădiști sau popine, iar fenomenul poartă numele de auulsiune, (rupere). Când apele se abat odată cu firul apei spre un mal, care din această pricină devine totdeauna râpos, la cel opus apa fiind liniștită, se fac depuneri aluviuni, începând dela margine, unde iu|eala apei este și mai mult micșorată prin isbirea ei de toate obstacolele de lângă mal. Cu timpul, valea lot lărgindu-se, râul nu mai curge printr’un canal sau uluc, care să cuprindă numai apele sale, ci printr’o albie mărită, printr’o luncă, în cuprinsul căreia râul capătă multă libertate de a-și alege drumul. Depunerile în acest caz nu se mai fac numai la maluri, ci și în mijlocul albiei și cu atât mai multe cu cât valea este mai largă. Ele apar mai întâi izolate ca niște grinduri, praguri sau bancuri mici și cu vremea se alipesc, formând insule de supra- fețe apreciabile. Revărsările succesive ale apelor, Ie înal(ă treptat și ajung până la cel mai ridicat nivel al apelor cari le-a inundat vre-odată. Pentrucă toate insulele, cași aluviunile dela maluri de altfel, în primii ani după formarea lor se acoper cu o perie deasă de însemân|iș de salcie, plop și anin, durata le este asigurată, rezi- stenta la eroziuni mărită, iar revărsările nu le mai înneacă tot- deauna, deoarece starea împădurită contribue și provoacă înăl- țarea fundului; contribue prin resturile de materii organice ce depune anual și provoacă oprirea și sedimentarea bogată a ma- teriilor în suspensiune, căci curentul de apă ce le transportă își micșorează iuțeala când se lovește de fiece element lemnos al pădurii, ca de mici baraje. La ape normale sau scăzute, firul apei se strecoară printre aceste insule, malurile lor se comportă ca și cum ar fi malurile Revista Pădurilor 203 râului și după cum firul apei isbește un mal sau altul, se produc și la ele eroziuni sau aluviuni. In toate cazurile, unul din brațele ce desparte insula de mal, poartă apa pe el numai în epoca inundațiilor și prin alu- vionări repetate, insula se alipește complect de mal. Fenomenul are loc cu destulă repeziciune, căci în tara noastră, dat fiind regimul torențial al tuturor râurilor, de cel puțin 2 ori pe an—primăvara și toamna—dacă nu chiar după fiecare ploaie mai mare sau mai îndelungată, apele se umflă și inundă atât întreaga albie, cât și terenurile din luncă. Dacă toate aceste aluvionări, datoresc formarea lor faptului că firul apei atrage după el, spre un mal, debitul celor mai mulle ape și provoacă depuneri spre celalt mal, se explică astfel dece toate ostroavele au tendința de a se alipi de unul din maluri. Numai japca sau urma de gârlă ce se mai păstrează încă multă vreme pe lângă mal, mai poale să hotărască origina formării lor. Dacă geologicește vorbind, faptul că aluviunea s’a format dela mal sau în inferiorul albiei râului, n’are mare importanță, apoi din punct de vedere al dreptului de proprietate, are o im- portanță covârșitoare. * • Cu cât se mărește valoarea și interesul pentru ape, ca ur- mare a utilizării lor din ce în ce crescânde, cu atât scade și nepăsarea de altădată a Statului, în ce privește reglementarea lor, iar dela o vreme încoace, nu este legislație în care să nu se voteze și o lege a apelor. Irigațiile și drenajele, canaturile de plutire și navigație, forța motrice a apelor, într’un cuvânt regimul hidraulic al unei țări, constitue o avuție importantă pentru agricultură, comerț și industrie și este prin urmare un factor principal al economiei ei generale. Legiuitorii căutând să înlesnească fixarea cursului râurilor, să amelioreze regimul lor și să asigure o dreaptă împărțire între cei interesați, prin legi și regulamente, a desvoltat dispozițiunile rudimentare ale codului civil (art. 495-503) respectând principiul lor în întregime, așa că în cele ce urmează mai ales la codul civil ne vom referi, având caracter mai permanent. Legea apelor, votată în Iulie 1921 și din care până acum nu s’a aplicat nimic, se abrogă prin noua lege depusă acum în parlament. In definitiv, pentru chestiunea ce tratăm, deosebirea între una 204 Revista Pădurilor și alta constă într’aceea că legea din 1921 atribue domeniului public „toate apele depe teritoriul României" în vedere că și cele ce n’au actualmente un interes obștesc, pot să-1 aibă într’un viitor apropiat pe când legea nouă, declară bunuri publice nu- mai „apele ce pot produce foita motrice, precum și cele cari pot fi folosite în interes obștesc și limitează deocamdată numărul lor la 10 (Jiul, Oltul, Lotrul, Argeșul, Dâmbovija, Ialomița, Șiretul Moldova, Bistrița și Prutul) bine întelegându-se că la acestea se vor putea adăogâ și altele în viitor. Dacă legea va trece așa, negreșit numai albiile acestor râuri, adică, terenul necesar „pentru scurgera apei până în mo- mentul de a se revărsa" sunt ale statului și ca consecință „insu- lele și prundurile ce se formează în albia lor revin Statului (art. 499 cc). Ar fi trebuit, întrucât malurile fac parte din albie, ca aluvi- unile, adică creșterile de pământ ce se fac succesiv și pe ne- simțite la malurile „fluviului și ale râurilor" să fie fot ale Statului. In privința lor însă, legiuitorul respectând principiul ca Statul să intervină numai acolo unde motive de ordin superior impune, a rezervat pentru el numai apa, precum și dreptul de a mentie și ameliora malurile ori a stabili regulile de naviga|iune și plutire, iar țărmurile și formațiunile aluvionare le atribue ca și toate celelalte râuri cu albiile lor (art. 500 cc)—proprietarilor riverani (art. 495 cc). Excepție la acestea fac aluviunile dela tărmul mării (art 496 cc.) și cele dela malurile râurilor de frontieră (pispoziti din legea nouă și cea din 1921). In virtutea respectării aceluiaș principiu riveranist avulsi- unea este a vechiului proprietar (art. 501 cc) iar albia părăsită de un rău, aparjine ambilor riverani (art. 502 cc). Negreșit că proprietarii riverani, obicinuiti să beneficieze de atâtea ocazii de câștig a terenurilor de râuri (avulsiune, pără- sirea albiei de ape) nu cedează ușor Statului — chiar într’un singur caz când are și el dreptul proprietatea insulelor și foarte adesea sunt tenta|i să confunde formarea lor cu vreun alt fel de aluvionarea ce le este favorabilă, iar nu să considere apa văilor ca un factor activ cu egale șanse de câștig ca și de pagubă. Pentru și mai deplină lămurire, precizăm că toate dispozițiile din codul civil anun|ate până aici, se găsesc în -toate legile Revista Pădurilor 205 vechi și noi, referitoare la ape, la diverse articole și în mod diferit formulate. Cum am arătat că toate ostroavele au tendința a se alipi de mal-și aceasta nu este chestie de lung timp—pentru a evita discufiile în privinja proprietății lor și interpretările defavorabile Stalului, date de către avocatii abili, obicinuiti să câștige —în virtutea tradiției — mai toate procesele Statului, este necesar ca „cei indrituiti" a aplica legea, să pună stăpânire „la timp" pe toate insulele din râurile publice. Dar cine sunt cei indrituti ? Din legea încă în vigoare (cea din 1921) ar rezulta că Administrația de plasă ?! Deși am ajuns în anul 1924 că : 1. nimeni nu mai contestă intima legătură între regimul apelor și al pădurilor. 2. nimeni nu se împotrivește amestecului Inginerilor silvici în pădurile de protecție, adică acelea cari se găsesc în bazinele „de recepție ale torentilor, acelea a căror existentă este nece- sară pentru a împedicâ surpăturile, mișcările de terenuri, ero- „ziunile, dizlocarea pietrelor și a stâncilor, acelea situate pe „povârnișuri repezi, destinate a garanta siguranța circulatiunei (ari. 1 al f c. s.). Sau în „pădurile ori părțile de păduri a căror menținere „este necesară pentru protejarea malurilor râurilor contra rupe- „rilor și a mâncăturilor de ape, precum și acelea cari asigură „cursul regulat al apelor și conservarea isvoarelor" (art, 1 al g c. s.). 3. nimeni nu tăgăduește că pentru marile lucrări de reală punere în valoare a bogățiilor jării, prin cari se pretinde că se va revoluționa întreaga economie a tării, este nevoe de un ser- viciu numeros de specialiști și deși. 4. Unii chiar vor fi știind că transportul pe apă al lemnelor, prevăzut în legea silvică (art. 25 28 inel.) ținea de Ministerul de Domenii încă dela 1910. Cu toate acestea nimeni nu s’a gândit ca cu ocazia întoc- mirii uneia din multele legi a apelor, într’o înșiruire de peste 100 articole, într’unul macar, să se pomenească de vreun amestec al inginerilor silvici în regimul apelor și ignorând existenta unui serviciu organizat și pregătit pentru lucrări de specialitate, s’a 206 Rev ista Pădurilor găsit cu cale să se suprapună lui, autoritatea în asemenea materie a prefecților și administratorilor de plasă. Cu sau fără aceste preciziuni în lege, în privința insulelor de care ne ocupăm, singur serviciului silvic îi incumbă datoria de a pune stăpânire pe ele, pentrucă apar simultan și imutabil, cu pădure pe ele. Malurile râurilor fiind proprietate privată, riveranii nu sunt obligați de cât să lase pe ele o potecă de trecere (art. 495 c. c.) asupra căreia statul nu are voe să i aducă schimbare, iără o dreaptă despăgubire. Dându-ne doar seama că dealungul tuturor râurilor, pentru orice nevoi și lucrări necesare plutirei buștenilor, navigațiunei, corecțiunei sau ameliorărei malurilor, asigurării contra inunda- țiilor, captări, băi, construcții, depozite de materiale și câte alte necesități viitoare pe care depe acum nici nu le putem bănui, Statul nu are nici un petec de pământ — pentru că așa a socotit să facă exproprierea — și că singura nădejde de a avea unele puncte de stăpânire pe țărmuri este numai în aceste insule cu manifestă tendință de alipire la maluri, am putea înțelege impor- tanța ce trebue acordată acestei chestiuni. Și nu sunt nici de suprafețe neglijabile aceste insule. Numai două după o scurtă porțiune din Valea Argeșului și pe care le-a luat Statul în Ocolul Comana de un an, au peste 50 ha., suprafață. * • • Cine ar vrea să tacă ceva pentru aceste formațiuni alu- vionare, se poate inspira din următoarele concluziuni: 1. Statul posedă în albia unor râuri, proprietăți de întin- deri însemnate, pe cari neglijând if-le, riscă să le piardă. 2. In virtutea legii încă în vigoare (din Iulie 1921) îi aparțin insulele din albia tuturor râurilor, iar după proectul nou de lege i-ar aparține deocamdată numai insulele din 10 râuri declarate publice, precum și aluviunile dela malurile apelor de frontieră. 3. Pentru că aceste formațiuni aluvionare apar deodată cu pădurea pe ele, serviciul silvic are datoria de a Ie lua în stăpânire. 4. Cum toate insulele au tendința de alipire imediată la maluri, este nevoe, în interesul bunei ordine, ca să se declare ale Statului, la timp. P. loan Revista Pădurilor 207 SPRE DEZASTRUL FORESTIER Nu este pentru prima dală, când se pomenește despre acest lucru. Noi am mai spus-o și în alte împrejurări și au fost persoane cari au afirmat cele de mai sus, în diverse rânduri, fără ca măsuri eficace să fi fost luate pentru împiedicarea sinis- trului ce ne așteaptă. Ca să dovedim — în fine — că afirmațiunile noastre sunt concludente, ne vom servi de statisticile oficialității, iar cât privește pentru rest, vom face calcule aproximative, însă aproxi- mația nu va fi așa de mare, ca să impieteze asupra încheerii ce vom face. Exportul materialului lemnos, în 1923, se repartizează în felul următor : Scânduri de brad . . Nuele și haraci . . . Alte rășinoase. . . . Stejar................ Foioase. ............. Trunchiuri rășinoase . Lemn de foc .... Total adică s’au realizat din pădurile 782.874 tone 83 „ 86.916 „ 9.126 „ 12.670 4 91.827 „ . 1.156.792 „ . . 2.140.288 tone tării, ca material brut, cam 5.800.000 metri cubi de lemnărie, care s’a trimis peste granițe sub formele arătate, constituind astfel exportul. Să vedem, acum, ce s’a realizat din pădurile României, pentru necesitățile interne. • începem cu căile ferate, atât ale statului, cât și particulare și vom vedea, că ne apropiem de 500.000 m. c., destinați tra- verselor și reparațiunilor de poduri. Considerând, mai departe, că locomotivele statului ar fi zilnic în funcțiune, în număr de 1000 și că ar consuma fiecare numai 2 metri cubi, am vedea că într’un an se întrebuințează pentru ele 150.000 m. c., sumă la care va trebui să adăogăm încă 1 milion de m. c., consumați de locomotivele particulare și de tip îngust, ale diferitelor feluri de întreprinderi, ceeace în total însumează 2.050.000 m. c. Consumul lemnu'ui nu s’a terminat, căci cele 4 milioane, de familii ale întregului regat, arzând pentru trebuințele casnice 208 Revista Pădurilor numai câte 5 m. c., pe an, vedem un produs de 20 milioane metri cubi, cifră la care va trebui să adăogăm minimum 3 milioane m. c.. pentru fabricile de hârtie, industriile de mobilă, sticlării, distilerii de lemn, caretării, etc, așa că acum făcând totalul general al cubajului extras anual pentru întrebuințările de mai sus, ajungem la formidabila cifră de 32,860.000 m. c. Aceasta însemnează, că exploatăm mai mult decât întregul cubaj anual al Franței, |ară posesoare a peste 10 milioane ha., de păduri, sau aceasta mai însemnează încă, că exploatăm — anual — de 3 ori posibilitatea permisă de amenajamente, adică generația noastră consumă în fiecare an, lemnul cuvenit copiiilor, care se vor naște în doi ani următori I Or, în 1920, aveam consumate deja posibilitățile pe 10 ani, sau la începutul lui 1924, aveam scomptate posibilitățile pe 19 ani de aici înainte, ceeace înseamnă, că peste 15 ani, respectiv în 1940 cel mult, nu se va mai putea vorbi despre o industrie forestieră, in (ara românească, fiindcă 80 % din fabricile existente vor trebui să-și închidă porțile. Să nu ni se spună, că pădurile provinciilor alipite sunt foarte întinse, și că vor putea ține piept, atacurilor ce li se dau fiindcă suprafața păduroasă a lor răspunde numai la necesitățile populației respective — conform amenajamentelor existente — iar dacă Austro-Ungaria de odinioară putea să facă negoț întins de lemnărie, nu trebue să uităm, că la acest fapt contribuiau marile suprafețe ale Tirolului, Boemiei, Bosniei și Herțegovinei, plus Galiția, așa că dacă astăzi se exportă multă marfă din pădu* rile ardelenești, lucrul trebue pus pe seama exploatărilor mult mai active, decât ar trebui să fie. In consecință, nu trebue să ne bucure de loc augmentarea exportului de lemne, în comparație cu anii precedenți, ba tocmai dimpotrivă, va trebui să regretăm această activitate, căci conso- lidarea țării nu este funcțiune de exportul lemnelor, fiindcă odată vândute sunt greu de înlocuit — la origină — ceeace nu este cazul produselor agricole, cari pot fi anual sporite, fără ca solul să se mineze și a căror valoare de comercializare reprezintă —azi— dela 20 de miliarde lei în sus. Consolidarea finanțelor noastre mai depinde și de produsele petrolifere și miniere, cari sunt aducătoare de alte serii de miliarde, în patrie, fără ca subsolul să se epuizeze curând. Revista Pădurilor 209 Așa fiind, se impune - djn partea Statului—o temperare, în ceeace privește felul întreprinzătorilor de păduri; se impune instituirea unui oficiu de control al exploatărilor forestiere și o îngrădire a „puezimei" de fabrici, instalate pe diferitele văi, această măsură fiind nu numai în interesul economic al tării, dar și în interesul industriei lemnului, pentru un viilor mai mult sau mai pu|in îndepărtat. Horia Manole IN CHESTIUNEA IMPADURIREI BASARABIEI Cu ocazia congresului de la Chișinău, la care am fost primit cu multă bunăvoință din partea camarazilor, deși nu eram încă membru al socielăjei Progresul Silvic, am avut plăcerea să mă simt în mijlocul unui corp care cu adevărat lucrează și luptă pentru binele general al neamului. Frumoasă lecție pentru noi cei tineri, un sfat mai bun ca ori care altul, o pildă ce rămâne în sufletele entusiaste cari nu așteaptă decât comanda pentru a porni la muncă. Aci, printre alte chestiuni cari mai de cari mai interesante, am avut prilejul să aud discutându-se și chestiunea împăduririi Basarabiei. Această acțiune plină de interes pentru toată suflarea tării, ne este de drept încredințată nouă silvicultorilor și ca atare avem toată răspunderea interprinderii. Deslegarea problemei în ceace privește folosinfa semințelor pentru replantări, am găsit-o con- trară tuturor sfaturilor primite de curând in școală, căci soluji- unea dată procurărei ghindei pentru plantarea Basarabiei era următoarea: „Să se strângă de către tofi șefii de ocoale ghindă multă de ori unde și de orice fel?u Găsesc că asemenea soluționare este cel puțin pripită ;căci rezolvând această parte a problemei în acest fel se face o dublă greșeală: a) uităm că misiunea noastră este de a ajuta natura în crearea pădurilor ideale și deci. b) de a mări producția și venitul. Ori cum se poate ajunge acest scop dacă nu prin selec- țiune 1 In calitatea noastră de silvicultori aceasta este prima grije și care ar trebui să ne fie și unica preocupafie. 210 Revista Pădurilor Să nu uităm că selecțiunea este o lege naturală și că noi suntem cei dintâi cari trebue să respectăm iar nu să contrariem legile naturii. Grija cea mare trebue să ne fie observarea și ajutarea naturii prin slabele noastre mijloace. Ca să putem isbândi e ne- cesar să ne apreciem la justa noastră valoare și să nu ne în- chipuim că dispunem de forje supraomenești, să nu ni se pară deci că dintr’o sămân|ă proastă vom putea scoate un copac frumos. Cheltuiala tot se face și ea este aceeași chiar dacă se- mințele ar fi sau nu selecționate. Graba în replantare nu este o soluțiune. Prin împădurirea Basarabiei nu trebue să înțelegem numai acoperirea terenurilor disponibile cu pădure de orice fel. De- geaba creem păduri cari au o creștere înceată și ai căror arbori sunt rău conformați. Să nu uităm că aceasta depinde în cea mai mare parte de ereditate. Așa în „Revue des Eaux et Forels" din luna Noembrie 1923 putem vedea fotografii reprezentând o serie de indivizi (stejar) rău conformați în mijlocul unui arboret frumos. Tot în „Revue des eaux et forets“ din luna Mai 1923 într’un mic arti- col se vorbește despre rasele de pini silvestru. Și nu numai atât, dar silvicultorii din Apus se ocupă cu chestiuni mult mai subtile. Să ascultăm ce spune D-l Profesor Schribaux în comuni- cația către Academia de Agriculură : (Revue des Eaux et Forets, Mai 1923). „Este un fapt nou, care înseamnă pentru noi o dată impor- tantă în silvicultură, unde nu se acordă semințelor și reproducă- torilor toată atențiunea pe care o merită. Pentru a nu vorbi „decât de rășinoase, în diferitele țări se întrebuințează adesea „semințe din comerț de o proveniență oarecare; cel mult, dacă „se cere acestora să germineze destul de bine. A proceda astfel „înseamnă a atribui tuturor indivizilor unei aceleeași spețe, aceeaș „valoare ereditară, adică a face o selecțiune deandaratelea. Dacă „ne adresăm semințelor de proveniență străină, ne expunem a „obține plante rău adaptate condițiunilor de sol și de climat, „rău adaptate în acelaș timp mediului de viață al noilor stațiuni. „Dacă întrebuințăm semințe din regiune, deci de bună origine și Revista Pădurilor 211 „adaptate mediului, aceste semințe au fost recoltate de prefe- „rință,—eu vorbesc de semințele din comerț,— din arborii cei mai „fertili, producând cele mai multe conuri. „Acest fel de operă este un nou sens fiziologic. „Oare arborii pădurilor noastre sunt destinati a produce „conuri, ghindă sau jir? Este bine stabilit că merii, perii cei mai „fructiferi sunt cei mai puțin viguroși, cei cari se desvoltă mai „puțin în lemn. Nu poate să fie astfel cu arborii forestieri. „Conchidem dar că arborii de pe care se recoltează astăzi „semințele esențelor rășinoase, sunt aproape totdeauna cei mai „răi ultimii cărora ar trebui să ne adresăm ca reproducători. „Nu suntem decât la începutul ameliorării plantelor fores- tier e. Silvicultura a rămas până acum aproape cu totul indife- „rentă rezultatelor atât de uimitoare obținute de o jumătate de „secol în horticultură, în viticultură și în marea cultură, prin „întrebuințarea bunelor semințe, introducerea varietăților străine, „aplicațiunei metodelor de selecțiune și de creștere. Silvicultorii „să se grăbească să câștige timpul pierdut.* „Asupra stejarului, a cărui evoluțiune este așa de înceată „știu bine că nu se poate influența cu aceeaș siguranță, cu aceeaș „ușurință ca asupra grâului sau a sfeclei, la care gene rațiunile „se succed repede și pe urmă circumstanțe agravante căci fecun- „dațiunea încrucișată pare a fi regula la semințele noastre forestiere. „Dar pentru că problema e grea este un motiv pentru a „renunța să căutăm numeroasele soluții?* Și una din solujiuni o găsim jos dată de D-l Profesor De- morlaine: „Căutarea reproductorilor de frunte, reunind robustețea și „repeziciunea creșterii, ar trebui să fie regula; semințele lor „vor fi semănate în pepiniere locale. Plantele de elită ale „pepinierelor locale vor fi reunite în pepiniere regionale unde „se va opera o selecție mai severă* In fata problemei de rezolvi! profesorul Schribaux dă pro- gramul ce trebue urmat... Dar cei grăbiti poate o să-mi spună : De selecție ne arde nouă acum, când atâtea zeci de mii de hectare așteaptă să fie replantate ? — Da, desigur că de selecțiune mai întâi și pentru aceasta trebue să luăm exemplu dela Francezi cari sunt cei mai bătrân* Revista Pădurilor 214 Situația geografică a României e foarte bună. E cuprinsă între 43° 17’ și 48° 36’ Lat. N. Lat. medie e 46°. Este cu 45 km. mai la sud ca a Franții și trece prin T.-Săcuilor. Latitudinea Milanului e 45° 30’; trece prin Predeal. In Franța pe câmpii temperatura scade cu 1° la 220 km. dela S. la N. Tot cu 1° scade la 180 m. înălțime. După Latit. temperatura ar varia dela S. țării la N. cu 2°50. După înălțime pe munți ar varia cu 12° admițând aceeași pro- porție ca în Franța. România fiind mai departe de Ocean, clima e puțin mai rece la aceeași lat tudine. Situația munților e și ea foarte bună în mijlocul țării de unde distribue apele în mod foarte favorabil pentru buna lor utilisare. In starea normală clima Românii și regimul apelor ar fi foarte bune. Dar omul cu distrugerea pădurilor și a poenilor poate pro- duce seceta, poate crea deșertul, poate seca toate sursele vieții la suprafața globului pentru că distruge fertilitatea pământului cu ploi torențiale, cu grindină, cu vânturi mai uscate și mai violente și cu secete mari pe care le produce variația prea mare a temperaturii pe pământul gol, care se transformă în stepă și după stepă în deșert. In Franța s’au distrus mulle păduri și multe sate pros- pere s’au pustiit și s’au produs torenți, stepe și deșerturi. Aceasta e și cauza că în multe regiuni scade populația; iar în Germania cu conservarea pădurilor se înmulțește. Dar cu păduri, cu poeni și cu equilibru între pământul îm- pădurit și cel arabil, se poale creea paradisuri, când situația geografică e bună. Și omul a creat deja și paradisuri multe în țări sterile, dar cu apă și deșerturi multe în țări foarțe fertile. Pasiunea distrugerii și ignoranța consecințelor sunt înăscute în om. Și intervenția Statului e indispensabilă ca să apere viața țarii care da vigoare și sănătate populații. Pământul productiv e viu (cel steril e inert) și numai cu viața lui produce alimentele cu care întreține viața populației. Pădurile sunt organele vitale esențiale ale pământului, iar plan- tele erboase sunt organe vitale secundare, care ca și animalele au necesitate de protecția pădurilor ca să prospereze. Acțiunile soarelui, aerului și apei sunt distrugătoare fără. 214 Revista Pădurilor păduri și e necesar să fie așa, ca să poată fărâma stâncile și să împrăștie pulberea lor cu vânturi și toren|i de apă. Numai așa s’a putut forma din stânci pământul productiv, în văi și locuri adăpostite, unde s’a depus pulberea stâncilor. Pământul productiv e slab, apa și vânturile îl rod lesne și îl răpesc ca să îl arunce în mare prin râuri și fluvii; dar plantele și mai cu seamă pă- durile au puterea de a-1 apăra pe o distantă mare și afară din păduri pe care semințele ei se prind treptat și treptat pădurea s’a urcat până în vârful munților fără zăpezi eterne. Pădurea dă fertilitate pământului și agricultura o consumă până se pierde dacă nu e întreținută. Variația prea mare a temperaturii face clima rea și regimul apelor și al vânturilor răufăcător, pentru că pământul gol se răcește și se încălzește cu mult mai repede decât cel cu pădure. In Sahara temperatura variază cu 80° c. Ziua ajunge la —71° și noapte Ia —9°. Cu această variație mare a fărâmat stâncile și le-a prefăcut în nisip cu care vânturile a făcut cele mai mari dune până la 180 m. înălțime, în cât s’a crezut c’ar fi un fund de mare, dar s’a văzut în urmă că e cu 170 metri mai înaltă ca marea. Pământul gol fără păduri se transformă în stepă în care frigul e mai mare iarna, mai întârziat primăvara și mai timpuriu toamna. Vara sunt călduri și secete mai mari, ploile mai toren- țiale și vânturile mai violente. Dar dacă pe stepă se plantează păduri clima și regimul apelor se fac mai bune. Efectul bun al pădurilor se produce îndată ce arborii au prins rădăcini și crește împreună cu ei. Dacă 2O°/o din câmpie are păduri care o apără de vânturi și 80% agricultură poate produce de 3 ori și de 4 ori mai mult decât dacă ar fi toată ocupată de agricultură. S’ar mări numai munca care ar fi mai neregulată și mai dificilă, dar producțiile ar scădea și până la zero în anii secetoși. In oarecare măsură arborii țin locul irigărilor cu rădăcinele lor care sug apa sub- terană și prin frunze o dă aerului și apără câmpia de vânturile uscate care răpesc umezeala și căldura din pământ prin evapo- rarea apei. Pădurile adună dela soare, aer și apă sursele vieții Ie con- servă, Ie combină și le oferă oamenilor sub formele cele mai plăcute ca : Paradisuri cu climă bună și ape binefăcătoare; vi- goare sănătate și tot felul de bogății. Revista Pădurilor 2i5 Pământul gol adună furia elementelor și oferă oamenilor stepe, deserturi cu ape răufăcătoare: slăbiciuni boale și tot felul de mizerii care distrug pe om. Adică : Omul e cumplit pedepsit pentru distrugerea pădurilor de elementele care le-a dat naștere și tot ele îl răsplătesc ideal dacă pădurile sunt bine amenajate. Pădurile și apele sunt surse profunde de prosperitate și de frumusețe. In multe păr|i ale globului deșerturile sunt cimitirile po- poarelor mari și civilizate dispărute după ce au distrus pădurile din |ările lor fertile și bogate pentru că soarele a uscat pămîn- tul, vântul a răpit părțile pulverisate, iar apele torențiale l-a ros și l a dus în Mare. Aerul are puterea de a disolva apa, adică de a o absorbi sub formă de vapori care sunt invizibili. Puterea lui de a disolva apa e zero la minus 20° și aerul e sec. La 0° e saturat cu 6 la mie apă, vara cu 33 la mie șt la equator până la 60 Ia mie. Adică aerul cald poate con|ine mul{i vapori de apă și când se răcește arunca ca ploi partea pe care nu o mai poate conține. Norii și negurile sunt formaji din picături de apă fine, 200 milioane cântăresc un gram și cad încet, 50 metri pe oră, da- și un vânt slab îi poate ridica. Răceala îi condensează în pică- turi de apă mai mari și plouă. Deasupra pământului gol aerul încălzit prea tare evaporează partea inferioară a norilor care se ridică d’asupra lor unde se condensează din nou. Adică aerul prea cald împedică norii să cadă în ploi și îi silește să se ridice prea sus; dar când sunt groși și ajung cu partea superioară între 3 și 4 km. înălțime unde se produc feno- menele cele mai violente, răceala și violenta vânturilor con- densează repede norii în ploi care cad torențial și de multe ori cu grindină mare. In Tunisia s’a văzut grindină mai mare de un kgr. Pădurile descompun acidul carbonic din aer ; fixează car- bonul în lemn și aruncă oxigenul în aer pe care îl asanează; și îl răcorește cam cu 2°. Rădăcinile arborilor sug apa subterană și prin frunze o dă aerului și îi întreține umezeala și răcoreala, cu care înlesnesc coborârea norilor și condensarea lor în ploi 216 Revista Pădurilor mai potolite mai dese binefăcătoare și fără grindină și când e, e mică și putină. Ploile torențiale sunt răufăcătoare. S’a constatat de mult că omul distrugând pădurea se dis- truge și pe el pentru că face regimul apelor teorential și se mărește intensitatea vânturilor. Les forets precedent Ies peuples, Ies deserts Ies suivent. Partout ou Ies arbres ont dispăru, l’homme a ete puni de son imprevoyence. Chateaubriand Adică: Popoarele civilizate sunt obligate sub pedeapsă de exil sau de moarte de a amenaja pădurile așa ca să nu fie nici odată slăbite sau epuisate. Davidescu Nicolae Inginer REFERITOR LA O PĂRERE In numărul din Ianuarie al Revistei Pădurilor, apare — sub semnătura D-lui Ing. Insp. silvic Aurel Dumitrescu—un articol: „Exploatarea Pădurilor", pe care îl termină astfel: „Aș provoca chiar un referendum, ca fiecare să-și spună părerile și să dea soluțiunile"... fiind vorba de menirea pe care o au profesioniștii pădurilor, mai mult ca silvicultori, decât ca negustori. In această privință cred, că lucrurile așa ar fi sa se în- întâmple, dar dacă judecăm mai departe, vom înfelege și un alt aspect al chestiunii. Eu nu pot să despart ideea de producător de aceea de negustor, fiindcă aceste două noțiuni nu se găsesc într’un raport de exclusivitate. Că suntem producători, este o axiomă (de altfel n’ar mai avea rost, nici studiul economiei politice, în școală, dacă ar fi altfel). Ca producători de materie lemnoasă trebue să știm ce să facem cu ea, căci n’am produs această materie, spre a o lăsa să putrezească în pădure și atunci știința, care ne învață ce trebue să facem cu un produs, formează obiectul studiilor eco- nomice și comerciale, așa că vrând-nevrând va trebui să deve- nim negustori (însă felul exploatabilităților, pe cari ni le descrie silvicultura și amenajamentul implică cunoștințe și aplicații de fapte comerciale). Revista Pădurilor 217 Că trebue să fim oameni de știință este un fapt netăgă- duit, căci buna cultură a unei păduri necesită infinite cunoștințe, cari aparțin diferitelor ramuri, atât ale științelor pure, cât și apli- cate. Iar toate aceste științe sunt aplicate pădurilor, cu ce scop ? Nu tot în vederea producției ? Și atunci, dacă am admis, că producătorul trebue să fie și negustor, am demonstrat —cred— aceea ce trebuia. Nu mă opresc, însă, aici, ci urmez și fac o altă serie de raționamente: un medic, reputat fiind tobă de carte, iar pe deasupra și un admirabil practician; dacă acest medic va des- chide un sanatoriu, în care va trata pe bolnavi înseamnă că va fi mai mult negustor decât om de știință ? Eu cred că nu, fiindcă dacă ar fi un minunat om de șliintă fără sa fie în acelaș timp și puțin negustor, va da faliment cu sanatoriul său! Ca om inteligent însă, medicul—proprietar de sanatoriu— se va ocupa cu partea șlin|ifică, iar un altul se va ocupa cu negustoria afacerii, ori viceversa, cum este de altfel cazul mai tuturor așezămintelor de acest fel. Deaceea, se impune specia- lizarea și în ramura noastră : din aceeași mare familie, a silvi- cultorilor, va trebui ca fiecare să se specializeze, în acea direcție în care îl atrag înclina|iunile. In fine, ce am zice despre un inginer, care—construind o linie ferată, ar exploata-o personal? s’ar putea spune că nu este un om de șliintă? sau, nefiind și puțin „comercial” ar putea să’i meargă exploatarea ? Un agricultor se mul|umește cu rolul său, numai până când a băgat în magazie produsele solului ? Ori tocmai acum intervine capacitatea lui, prin valorificarea mărfii în cele mai bune condi{iuni ? Un industriaș, care ar construi personal o fabrică, adică conform planurilor lui, va fi un om de știință din momentul când a pus temelia constructiunii și până în fine când a scos, cele dintâi cantități de fabricație. Din această zi începând, el va tre- bui să fie un bun om de afaceri, un bun negustor, căci altfel va da faliment la sigur, cu toată știința pe care o posedă. Personal, nu pot concepe pe silvicultor, fără să fie în acelaș timp industriaș și negustor. Poate că alte persoane au alte vederi și ar fi bine să Ie desvolte, chestiunea fiind acum deschisă—dar părerea mea o mențin, fiindcă din practica de toate zilele văd, că este precum spun. 218 Revista Pădurilor Vom fi buni meșteșugari ai pădurilor, atâta timp cât ele vor merge bine, sub imperiul aplicațiunii știinfelor ce posedăm, dar nu vom însemna adevărata noastră valoare, dacă nu am fi în stare—în orice moment să industrializăm produsele păduri- lor și mai în urmă să le comercializăm, căci aceasta este firea însăși a lucrurilor, pe care noi—muritori de rând —nu o putem schimba 1 Ing. Horia Manole Administrator forestier al domeniului Dărmănești, proprietatea Principesei Elisabeta Știrbey. NOMENCLATURA ROMANA a arborilor și arbuștilor cu cronologia numirilor Cine citește difeite publicatii despre plantele lemnoase indigene, îl prinde mirarea de nesiguranța sau mai bine zis de lipsa uniformitătei ce există în numirile arborilor și arbuștilor în limba română. Acest neajuns are ca urmare, că adeseaori nici nu se poate numi numai românește un arbore sau tufă pentru a avea siguranța că în cetitor nu se va naște nedumerirea asupra speciei aceleia. In urma acestora unii specialiști pentru a fi li- niștiti în această privință pun în paranteze și numele științific al plantei — un procedeu foarte corect, iar altii numesc planta numai cu numele științific fără a indica și vre’un nume românesc. După părerea mea această ultimă procedură nu e corectă, deoarece deși se scriu tratatele de regulă pentru specialiști cari după numele științific sunt în curent cu specia, totuși trebue să presupunem atâta atragere și devotament la oricare autor și scriitor pentru cultivarea limbei materne, ca în interesul acesteia să-și exprime părerea — prin simplu fapt că numește planta și românește — ca dintre mai multe nume să-și aleagă pe acela pe care îl t*n rnai corect. De multe ori se scriu articole și pentru publicul cull, -nespecialiști în ale botanicei cărora numirile știin- țifice le sunt necunoscute, iar după numirea românească ar cu- noaște specia de care se tratează. E adevărat că sunt unele specii, cari au numai un nume la întreg poporul român, — deci nu ar produce nici o confuzie dacă Ii s’ar indica numele numai românește cum e fagul, car- Revista Pădurilor J 21» pinul, mesteacănul, cornul, majoritatea speciilor însă au mai multe numiri, cari din nenorocire foarte adeseaori sunt formate prin adaosul unui atribut, ca: negru, văratic, de munte etc. pen. tru deosebirea numirilor compuse cu atributurile: alb, argintiu, iernatic, de câmp etc. Nu ar fi nimic de obiectat referitor la nu- mirea plantelor în forma compusă, dacă împrejurarea aceasta ar contribui la stabilirea definitivă și unică a numelui. Tocmai îm- prejurarea aceasta adică stabilirea numelui prin in atribut, dă posibilitate și modalitate mai totdeauna ca atributul să fie schim- bat după cum crede scriitorul mai potrivind, ex. aninul negru e botezat azi și anin de luncă, — de apă,— de șes,— lipicios. Compunerea numirilor se face și în forma următoare d. ex. Barba popii, Barba țapului, Cornu dracului, Floarea Smeuiui, Muma pădurei, Goliciunea fetei pădurei — cari toate se referă după Dr. Grecescu numai la Spirea aruncus, care deși plantă herbacee — am aminlit-o ca curiosum de numire. Au și plantele lemnoase numiri sinonime d. ex. Rhamnus calhartica e numit Părul ciutei și Părul cerbului. Ca deducție a acestei împrejurări se impune, ca în ca- zuri admisibile din punct de vedere al limbei și al întrebuințărei de până aci al numelui — să se introducă după posibilitate nu- miri, cari cuprind numai un cuvânt. Scopul acestei publicații fiind numai de a contribui la sta- bilirea nomenclaturei plantelor lemnoase în limba română,— specia se privește determinată prin numirea științifică și prin urmare nu mă extind la nici o descriere a plantei. Stabilirea nomenclaturei botanice a avut-o în vedere și bo- tanistul de bun renume Zaharie Panțu, care în opul: „Plantele cunoscute de poporul român“ cred că a prelucrat întreg mate- rialul numirilor aliat Ia antecesorii săi aducând mari servicii pe acest teren. Cu toate acestea în cele următoare din diferite mo- tive nici decât nu voiu copia în extras pe Panțu, ci voiu utiliza opul d-sale cum o fac aceasta cu toate izvoarele mie cunoscute în această materie, deoarece și în opul acesta sunt numiri — cred nu tocmai corespunzătoare. Ca să aduc numai un exemplu de o însemnătate considerabilă, amintesc că : Quercus pedun- culata e numit de d-l Panțu (după Brândză-Grecescu) goron, iar Quercus sessiliflora: stejar, pe când silvicultorii ca oameni de specialitate, cari toată viața și-o petrec în atingere cu poporul — 220 Revista Pădurilor nu au nici o nedumerire că chestia cu aceste numiri stă invers; deși admit că aceste numiri în unele regiuni sunt întrebuinfate de popor conform numelor indicate de Brândză și după el co- piate de al|ii. La compunerea nomenclaturei voiu finea în vedere urmă- toarele : 1. Voiu enumăra în rând alfabetic în cadrul celor două grupe : rășinoase și frunzoase toate plantele lemnoase cu numele lor științific adoptat de ultimul congres botanic internațional jinut la Viena în anul 1905 și Bruxelles în 1910. După numele știin- țific scriu numele românesc pe care-1 cred mai corespunzător, jar după acestea eventualele numiri mie necunoscute din literatură. 2. Unde voiu crede necesar voiu motiva alegerea numirei indicate; iar abaterile ortografice bazate pe fonetică le voiu în- șira ca simple variante de expresiune, — fiind de părere că apli- carea foneticei cum se întâmplă, grasează în perioada literalurei noastre de azi ca un morb care împiedică desvoltarea normală a limbei noastre alât de sonoră. 3. Pe scurt voiu expune cronologia numirilor fiecărei specii. 4. La unele specii rare sau rarissime voiu indica locul de proveniență naturală, cari date sunt luate pentru Vechiul Regat după Dr. Brândză, Dr. Grecescu și Revista Pădurilor iar pentru celelalte provincii după al|i autori. Izvoarele folosite —în rând cronologic — sunt următoarele: 1. Dela anul 1348 începând : Hașdeu „Cuvinte din bătrâni". 2. Pela începutul secolului XVIII: Anonymus Caranse- besiensis. 3. Anul 1786: „Orânduiala de păduri pentru Bucovina*' dată de împăratul losif al II lea. 4. Anul 1808 — 1810. Georgiu Șincai: „Vocabularium perti- nens ad iria Regna Naturae". Manuscris aflător în biblioteca episcop, gr. cath. din Oradea. Copiat de Dr. Al. Borza Prof. Universitar. 5. Anul 1808—1810. Samuel Vulcan: „Tratatul despre vin- decarea morburilor poporului dela |ară". Manuscris aflător în biblioteca episcop, gr. c. Oradea. Copiat de Dr. Al. Borza Prof. Universitar. 6. Anul 1823. Dr. Czihâk : „Istoria Naturală Română" prima de acest soiu imprimată, (ca manuscris prima e a lui George Șincai din anul 1806). Revista Pădurilor 221 7. Anul 1857. Dr. Czihâk: „Colec|iunea de numiri botanice despre Flora Moldovei". 8. Anul 1858-1859, Gheorghe Barițiu: Calendar. 9. „ 1853. Dr. Ritter lacob von Czihâl und Dr. I. Szabd: ,Heil und Nahrungs mittel" etc. 10. Anul 1866. Ulrich Hoffman: „Catalogul plantelor Gra- dinei Botanice a Școalei de Medicină din București", 11 Anul 1871. Dr. Atanasiu Fălu: „Enumeratiunea Speciilor de plante cultivate în Grădina Botanică din Iași". 12. Anul 1870 -1873. G. Baronzi; „Tratatul despre limba partea botanică" 9- 13. Anul 1874, Simion Mangiuca : „Despre însemnătatea bo- tanicei' . Revista Familia. 14. Anul 1877. Nanian: „Botanica". 15. „ 1881. Florian Porcius: „Flora Phanerogama din fostul district al Năsăudului". 16. Anul 1881. etc. până în zilele noastre: Revista Pă- durilor 8). 17. Anul 1882. Dr. Brandza : „Vegetațiunea Dobrogei". 18. „ 1883. Dr. Brandza: „Prodromul Florei Române. 19. „ 1898. Dr. Grecescu : „Conspectul Florei României". 20. „ 1906. Z. Pantu; „Plantele cunoscute de poporul român". 21. Anul 1907. Dr. Ambr. Chetan: „Istoria Naturală". 22. „ 1908. Dr. Synopsis der Mitteleuropăischen. 25. „ 1911. Flora von Dr. P. Ascherson und Dr. P. Graeber „Grunau Botanica forestieră". 24. Anul 1915. Gorovei și Lupescu „Botanica poporală ro- mână". 25. Anul 1920. N. lacobescu: „Botanica". 26. „ 1922. Dr. AI. Borza: Etichete pentru Herbarul mare. Ed. III. 1) Numi-a răușit să pot afla decât partea primă în revista: Adunarea Națională. 2) Din această revistă nu am putut afla anii 1883—1885, 1915—1918, iar din anii următori multe fascicole. Recunosc că in urma împrejurărilor mc1 revistele aflate nu le-am putut pătrunde; prin urmare cred că voiu fi trecut cu vederea și tratate cari ar fi fost demne de luat in considerare pentru complectarea temei. 222 Revista Pădurilor După cum am amintit mai sus — Ia înșiratul arborilor și arbuștilor voiu fine cont de cele două grupe mari și adică: ru- șinoase și frumoase. L Rășinoase. Numirea de rășinoase vine după cum știm dela însușirea comună a acestor plante de a con|ine în întreaga lor structură materia cleioasă numită rășină. Numirea această nu e cea mai veche în limba română, căci în orânduiala din 1876 aflăm o altă numire a acestei grupe de plante lemnoase indigene pe baza altei însușiri comună și care sună: „Păduri cu frunze tepoase“. Cuvântul: fep plur. fepi l). în loc de frunză țepoasă îi aflăm și în Revista Pădurilor anul 1906 pag. 392. Am cetit și cuvântul ace (ale primului^ deci : frunze aciculare. O a treia numire întrebuințată foarte des de autorii și scri- itorii noștri este: conifere, luată din limba latină. Această nu- mire nu să bazează pe o însușire comună, deoarece Tisa nu are fructul: con, ci: (pseudo) boabă (lat. bacca) in forma unei ci- reașă micufă la vârf deschisă, George Șincai în „Vocabularium pertinens ad Iria Regna Nafurae" numește aceste două grupe de arbori: arbori cu frunza îngustă și arbori cn frunza lată. Poporul român exprimă această noțiune de rășinoase cu: „Soiurile de brad“. Această grupă cuprinde următoarele plante lemnoase indigene. Abies alba 2). Mill. (Abies pectinata D. C). Brad plur brazi; diminutive: brăduiu, brădulef, brădișor; augmentativ: brădoiu, brădan și brădac; adjectiv : brădos, brădoasă despre arbori și persoane pentru a le evidenția frumusețea și înălțimea trunchiului sau a corpului. Masiv curat: brădel (la aromâni: brădic), masiv cu majoritate de brad: brădiș 3). 1) La aromâni: șiță — plur șiți. 2) Etimologia numelui: Abies e după unii dela grecescul tara robust; după alții dela ase — totdeauna și ^istv a viețui. 3) Sufixul — „et* e din latinescul „efumu d. ex. Quercetum, cu însem- nătate identică; pe când iș“ e slavon, care corespunde latinescului „—etum“. Poporul român a adoptat pe lângă cel latinesc și pe cel slavon— dându-i altă nuanță de înțeles. Sufixnl „—iște* d. ex. goroniște, pruniște care încă de- notă colectivitate — nu e aplicat la rășinoase, decât foarte rar, d. ex. brădiște. Revista Pădurilor 223 Nume puțin cunoscute: Porob în jud. Hunedioara și Hașcă în jud. Neamț Broșteni; numiri necunoscute: Brădaică în jud. Cojocna, Someșul cald ; Brad nemeș în jud. Sibiu, Oriat. Cronologia numirilor. Numirea „Brad“ e de origine iliro-tracă ceiace dovedește și împrejurarea că există acest termen nu numai la Aromâni în formă de brad cu articolul: bradiu (pe când molidul e : arob) ci să află și în limba albaneză, scris: breth, bredzi. a) La 1348 după opul lui Hașdeu obvine cuvântul: brădel (un diminutiv mult mai sonor decât diminutivele de azi) ca una din primele urme ale limbei române. Să mai află acest cuvânt tot în acest op și din anii 1549, 1556. b) La începutul secolului XVIII la Anonymus Caransebe- siensis aflăm cuvintele: Brad, Pinus, Abies. c) La anul 1786 în Orânduiala amintită sa află: „Bradul... (frunzele țepoase) face vârful ca o coroană, încât dedeparte poate cineva să deosebească din alte lemne de munte..." Cred că din citația aceasta scurtă iese destul de clar că numirea Brad (fără nici un atribut) să referea și în timpurile străbune la specia Abies alba Mill. d) La 1863 Dr. Czihâk verosimil din neorientarea în numi- rile rășinoaselor numește Abies alba : Weistanne, Moldo. e) La 1866 UIrich Hoffman înșiră între altele : Abies pec- inata D. C. Bradu albu. j) La 1874 Simion Mangiuca înșiră: „sâlhă vezi brad albu. g) La 1881 Porcius scrie : „Pinus Picea L. (Abies pectinata D. C.) Pin alb (Brad)“. h) Dr. Brândză îl numește Brad alb; Dr. Grece seu nu dă un nume precis ci înșiră toate numirile între cari cel dintâiu : Brad; iar Panțu nu are ca numire principală Brad pentru nici o specie, pe aceasta numind-o ca și Hoffman — Brândză. i) In Revista Pădurilor aflăm în volumul din anul 1881 pag. 51 înșirate; Brad, Pin sylvestru, Pin roșiu, Pin maritim (71), Melez ca rășinoase pentru plutărit. De aci înainte această specie e numită Brad, mai rar: Brad alb, de toiul rar : Brad pectinat (anul 1906 pag. 362) și sâlhă sau hașcă (anul 1912 pag. 13). j) Dacă cercetăm diferite numiri — ajungem la conclu- ziunile următoare. Referitor la numirea: Brădaică cred că își are origina eti- 224 Kevista Pădurilor mologică ca și alte exemple de această specie (d. ex. fâsaică); ceiace ar însemna pre|ioase. Acest nume și formă nu e a se confunda cu formațiunea: brădoaică = brădoaie care e numele unei putinici pentru murături sau alte vase din lemn rășinos, dar nici forma prin terminatiunea care arată genul femenin, ca : rusoaică, lupoaică. Acest nume uneori e general și în noțiunea rășinoaselor o adeverește cuvintele: brădet (= pădure de rășinoase), sau brădărie (= lemnărie de rășinoase), sau lemnărie brăded în Re- vista Pădurilor anul 1881 pag. 24, 25. Cât privește numirea Porob — cred a fi de aceiași origină cu aromânul: arob, plur. aroghi deși acesta însemnează molid, din limba slavă *)• Numirea : Brad nemeș ușor o explică cel ce cunoaște îm- prejurările locale. Comuna Opiat, unde să întrebuințează această numire, a fost un centru de grăniceri, la care institutiune mi- litară se învăța foarte mult limba germană, — așa că dintre t&* rănii români bătrâni — sunt cari vorbesc perfect limba germană de toate zilele. Bradul în limba germană să numește : Edeltanne, ceiace tradus în limba română vulgară locală e curat: „brad nemeș" deoarece numirea de molid în această regiune e ne- cunoscută. Numirea: „hașcâu e de origine necunoscută ’) ; în Dicțio- narul Academiei și Seinean : din limba polonă cu însemnătatea : brad mare, uscat, rupt. Numirea : „sâlhă“ o aflăm prima dată în Lexiconul de Buda din 1823: „Sâlhă = pin", e de origină necunoscută și să află Ia Dr. Brândză și alti botaniști posteriori lui tot numai ca pro- vincialism. Seinean zice că în Bucovina e : Brad alb. De fapt acest cuvânt îl aflăm cu diferite înțelesuri. Mo|ii din Transilvania sub „sâlhă" înțeleg un molid frumos adică fără crengi. Aceasta o adeverește și comunicatul d-lui Prof. Univ. de botanică Dr. Borza în Convorbiri Științifice anul II în arti- colul: Ghețarul dela Scărișoara, aliniatul prim: „Câmpeni, oră- șel... înconjurat de două păduri de sâlhe (molid), fânete bo- I) . In limba slavă veche: „bor* însemnează: pin bulgărește: borica pronunțat: borița, „Aroabă" la aromâni e numit fructul iuniperului. 2) . In comuna Roșia jud. Arad „hașcă“ e numită veverița; iar după Lexiconul de Buda din 1823 așa să numește tigaia puștei. Revista Pădurilor 225 gate"... mei la vale tot în acest articol: „Pădurile mixte cedează tot mai mult teren sâlhelor de molid”. In Maramureș (Vișeu) astfel de arbore e: sâhlâ. In Valea Someșului jud. Bistrița sub „sâlhă“ să înțelege o pădure de molid bătrână, pe coaste de deal prăpăstioasă, pie- troasă, — deci compusă din al fi molizi de cum îi înțelege Moțul și Maramureșanul. Am auzit acest cuvânt și în înțelesul: deșime și molizi ti- neri prin care abia te poți strecura (cum e și la Șeinean). Prin urmare „sâlha“ să referă în Transilvania Ia Picea excelsa, sau cel puțin se poate afirma că nu însemnează specia Abies alba. Chiar dacă știința filologică ar lega prin o punte „sylva“ stră- bunilor noștri cu „sâlha“ de azi—totuși e exclus a înțelege specia Abies alba, care în rare cazuri formează masive pure și extinse. După cele înșirate cred că numele de Brad fără nici un atribut este din punct de vedere al limbei și al uzului cel mai potrivit nume pentru specia Abies alba Mill., căci dacă i s’ar adaoga atributul „alb“ — din această împrejurare să deduce ca să mai fie și altă specie numită Brad, cu sau fără vre-un atribut. Juniperus l) communis L. luniper pl. iuniperi; diminu- tivul: iuniperel și iuniperas (iuniperuț nu am auzit;) masiv pur: iuniperef; masiv dominant: iuniperiș. Nume necunoscut în literatură: finior (Jud. Arad), furiei (Jud. Hunedioara). Cronologia numirilor. La anul 1806—1810 în manuscrisele lui George Șincai și Samuil Vulcan e numit: șneapen. La anul 1823 în vocabularul Bob: luniper sau șneapen. „ „ 185/ în Calendarul Barițu: luniper. „ „ 1863 Dr. Czihak și Dr. Szabo îl numesc: Iniper. „ „ 1866 Hoftman îi zice: Inuper comunu. „ „ 1871 Dr. Fetu îl scrie : Iniperul comun. „ „ 1874 S. Mangiuca îl numește: Jirepeni, cetin. „ „ 1881 în Porcius: luniperu (Junepenu, Snepen, Ce- tena, Archisiu). 1) Dela celticul: jeneprus, care însemnează: dur ințăpător; sau dela: juvenes parare—a produce tineret, fiindcă boabele prime nu sunt coapte când sunt altele desvoltate. 3 226 Revista Pădurilor La anul 1863 în Dr. Brândză: luniper comunu, vulgo: Ini- per, Inipahar, Cetena, Archisiu. „ „ 1896 Dr. Grecescu îl scrie : Jenuper, luniper, Jne- pen. Cetină. „ „ 1906 în Panju afară de cele înșirate: Inibahar și Jneapâr. In Revista Pădurilor afară de numirile amintite și enuper. ’) Examinând diferitele numiri ajungem la următoarele conclu- ziuni. Atributul în numirile compuse nu e necesar, dar nici în- trebuin|at, prin urmare nu e nevoe de un nume compus. Archisiu e numire rusească; ceiin e sârbească; finior să poate că e diminutivul ungurescului: fenyo care însemnează în general specie de reșinoasă; întrucât acest nume ar exista și în regiuni nesupuse influentei maghiare, cred că numirea finior nu e altceva decât diminutivul piscului, pinior numirea brădișor poate causa confuzie cu diminutivul speciei bradului de unde să și derivă. Turtei e o numire locală în analogie cu : turtea, dela : turtii. Rămâne prin urmare numirile poporane ce să trag din latinul luniperus și adică: luniper, Isuper, Inipahar (Inibahar), Inuper, lenuper, Enuper, Juniper, Juneapen, Jireapen, Jneaper, Șncapen. Dintre toate acestea numirea: „luniper* pronunfat și Iniper1 e nu numai cea mai apropiată prin pronunțare de numele ori- ginal, dar, deducând din cele înșirate în Cronologie, cred tot atât de întrebuințat ca și celelalte variante fonetice. Prin urmare nefiind în limba poporului un nume general sau aproape general, cred că numele indicat e cel mai potrivit pentru generalizare. luniperus nana Willd. luniper pitic cu formațiunile ca la’: luniper. Numire încă necunoscută: molete pl. molefi (Bănat comuna Pecienesca). Cronologia numirilor. La anul 1858 în Călindarul Baritu aflăm: luniper, iuniperus nana L. „ „ 1881 în Porcius: luniperus nana willd, Juniper mic. „ „ 1883 „ Brândză: „ „ „ Juniper pitic. „ „ 1898 „ Grecescu: „ „ lenuperpitic. „ „ 1906 „ Pantu „ „ „ Giuneapine, (Maced.), Hilimoacâ, Inepen, Inepeni, Ineapăr. 1) Anul 1890 pag. 178. Revista Pădurilor 227 Abstrăgând dela numirea: Hilimoacă ca numire locală și de origine obscură și molele de origină necunoscută, numire locală, toate celealalte sunt numiri din aceiaș rădăcină. Deoarece cu numele original luniper e numită specia cea mai mult reprezen- tată în fara noastră, deci pentru deosebire e necesar un atribut. Conform acesteia atributul „pitic* e acela care redă înțelesul adevărat, căci se referă la starea lui desvoltată și nu la stadiul prim al desvoltărei ca: mic. luniperus Sabina L. la Grecescu: Sabină și Cetină de negi. Afară de acestea, alte numiri nu cunosc. luniperus Sabinoides Griseb. Să găsește numai la Râmet, Geoagiul de sus (jud. Alba inferioară) unde îi să zice brad.') Larix decidua2) Mill. (Larix sibirica Lebed). zad plur. zazi, diminutivul: zăduf, zădișor, masiv pur : zădef, masiv: zădiș.3) Cronologia numirilor. La anul 1786 în „Orânduială" e numit: Larisul sau Sorbul. „ „ 1840 Mihalik în opul său : „Observații asupra stărei pădurilor din Valea Bistriței", îl numesc. Crin. „ „ 1857 Dr. Czihak : Brad roșiu. „ „ 1866 în Catalogul plantelor : Larix Cedrus Mill= Cedru de Liban „ „ 1871 în Enumeratia Speciilor: Bradul Larice. „ „ 1881 Porcius îi numește: Larice european. „ „ 1883 Dr. Brandza îi zice „L. lui Ledebaur, vulgo: zad, zadă, zadră". „ „ 1898 în Grecescu: Larix sibirica Ledeb. zad, zadă, zadră, Larix europea D. C. numai în grădini. „ „ 1917 în Botanica de Kirițescu-Bâznoșan.- Larifă. In Revista Pădurilor aflăm numirile: Larice și Melez. După cât știu cel ce s’a ocupat până azi mai pe larg cu această specie e profesorul de academie de odinioară Karol Mihalik, care a scris opul amintit. In acest op numele românesc al speciei e: crin, un nume foarte des aplicat unor flori herbacee și chiar tufei: Philadaelfus coronarius. In urma aceasta, pentru evi- l) Comunicat de d-l Dr. Al. Borza profesor. 2) Larix dela celticul: Iar = abundent (in reșină ;) iar Dioscorides afirmă că Iar în limba gallică însemna: rășină, 3) Aceste expresiuni nu le-am auzit și nu le-am citit, deoarece nici nu avem complexe din această specie. 228 Revista Pădurilor larea omonimiei cu numele: crin, precum și referitor la numirile: sorb, cedru de Liban, Brad roșiu, Brad larice, Lance european; Laricele lui Lebedour și francezul melez pot fi absolvite de discu- țiune. Numirile: Larice și Lariță încă nu sunt de recomandat până ce avem numire poporană de origine românească și în- trebuințată de popor. Dela latinescul: „taeda" care însemnează: arbore rășinos sau lemn care conține multă rășină, faclă din lemn rășinos, poporul nostru a format două numiri, doi termini deosebiti și adică: zad pentru arborele Larix, ca arbore cu foarte multă ră- șină și zadă (pronunțat și zadră) pentru faclă din zad sau în genere din lemn rășinos. E posibil că în unele regiuni și zadului să-i zică poporul: zadă sau zadră, dar de aici nu urmează a abandona selecționarea termenilor adică aplicarea și generali- zarea lor corectă, ceiace în cazul concret o aflăm și la Panțu. Zadul să află spontaneu în Muntenia, Oltenia și Moldova pe munții Bucegi, munții Sibiului și în Bihor; în Bucovina nu obvine căci pădurea de către Tereșeni (dacă va mai exista) a fost plantată în 1836. Notez că determinarea speciilor aparținătoare genului Larix aflătoare în România e încă o chestie deschisă pentru botaniste. Picea 9 excelsa Link. (Abies excelsa Poir). Molid plur molizi, diminutivul: moliduf și molizel, masiv unitar : molidet* pe care nu I’am auzit, cu diminutivul molidaș masiv dominant • molidiș și moliuiș, molidvis. 2) Variantele de pronunciare ale molidului sunt : molift, molidv, molitv, molin, molif, molitf și molidar. La aromâni, arob, arobni. Cronologia numirilor. b ) La anul 1600 obvine după Hașdeu în opul citat pag. 274 în vocabularul unui anonim unde să zice : „molido (pinus larix)." b ) La anul 1786 în Orânduiala amintită „molidvul" e descris prin următoarele cuvinte: «... la lemn sa asemăna cu larisul . . . țăpoasele frunze îi sunt lungi și verzi în floarea apei de mare și face pâlcuri, pâlcuri ...” 1. Picca dela: pix = rășină. 2. Acest cuvânt datează din annl 1497. Episc. Melchisedec Cronica Românului I pag. 230—231. Revista Pădurilor 229 „Ceatinul (die Fichte) ... la locuri foarte umedoase și bahnoase piere . . . țepoasa frunza cam galbenă și mai subțire decât a bradului și spânzură împreună cu crengile. Din descrierea aceasta să vede că sub molidv e a să înje- lege o specie de pin (verosimil Pinus silvestris), iar molidul de azi e numit: ceatin. c ) La anul 1808 Samuil Vulcan numără între speciile de arbori: „Pinus siluestris, mol ici d ) La 1858, 1859 între numirile plantelor înșirate în calen- darul lui Gheorge Bari|iu să află și: „Brad roșiu Abies excelsa Rofhtanne". „Molid, pinus siluestris L. Fichte și molidvu, molifu, molitfu“. In limba germană Rothtanne și Fichte e una și aceiaș specie. e ) L i 1865 în opnl lui Czihak și Szabo să zice : „Pinus silvestris L. Fichte. Cetină și Brad ; Abies alba weistanne Molitv"» iar de Picea excelsa nu pomenește, adică cred că La înțeles pe cel dintâiu x). / ) La anui 1870 în Enumerata Speciilor de plante aflăm : „Abies excelsa D. C. Chinul (Molidul) înalt, Bradul roșu." g) La 1881 Porcius înșiră: Pinus abies L. (Abies excelsa D. C. e Pin roșiu (Molid)a. h) La 1885 Dr. Brândză în Prodromul Florei Române îl numește: Brad înalt, vulgo : Molid, Molidar, Molift, Brad roșiu Brad. i) In Revista Pădurilor aflăm afară de Molid (și din varia- țiile de pronunjare, mai des ; Molijt) ca nume exclusiv pentru numirea acestei specii și numirile Brad, Brad roșiu. Comparând drepturile pentru viitor a acestor numiri, trebue să fac următoarele obiec|iuni. Deși Eliade I. în opul său: „Vocabular de vorbe străine în limba română", imprimat la 1847 zice: „molidv e slavon și ro- mânește e pin „totuși deoarece eu nu am aflat acest nume nici în opul: Synopsis der Milteleuopaischen Flora von Dr. Ascherson und Dr. Graeber sau în vocabularul de Fiktin și nici în opurile cari tratau limba paleoslavă, de aceia cred că părerea lui Eliade e greșită și originea acestui nume e comună cu originea limbei românești din rădăcina ilirotracă. 1) Să poate convinge oricine, că Czihăk era cu totul neorientat cu speciile rășinoaselor. 230 Revista Pădurilor Derivațiunea termenului: molid, decătră Seineanu dela vechiul slav: modru - iividus. sanquine suffusu - o privesc de curioasă. Despre neorientarea scriitorilor vechi în ale botanicei, Simion, Mangiuca să exprimă în Familia anul X pag. 522 astfeliu: „Toate aceste lucrări botanice sunt foarte manche și defectoase, căci autorii acestor colecțiuni, tratate și opuri nu au descălecat la poporul nostru românesc spre a-1 consulta despre botanica română, ci mai vertosu s’au mărginit întru a introduce pe românie numirile plantelor din limiba greca, romană și germană ori simplu a primi numirile din aceste limbi. *) Cred că conform acestei neorientări—primii scriitori români necunoscând originea cuvântului pe care o credeau că să trage din limba slavă—a întrebuințai teoretice această numire referitor la specia pinului până după mijlocul secolului trecut. Numele: Molid a fost aplicat în sensul lui corect la specia Picea excelsa Link prima dată la anul 1871 de Dr. Atanasiu Fetu» dar și aici numai ca nume secundar pe lângă Chin. Tot astfeliu îl aflăm ca primul nume vulgar și Ia primul botanist român Dr. Brândză pe lângă numirea crezută bună de Brad înalt. In Revista Pădurilor în care se cuprind părerile celor mai chemați în ale nomenclaturei poporane a plantelor lemnoase indigene, ca a unora cari stau în contact continuu și nemijlocit cu poporul, să află prima dată numele Molid ca numire principală și exclusivă dar cari păreri referitor Ia numirea speciei Picea excelsa diferă între numele Molid (cuprinzând și variantele de expresiune) și Brad (uneori cu epitetul roșia), dar e constatat că primul nume să întrebuințează neasemănat mult mai des. Până când numirea de Molid în zilele noastre să întrebu- ințează exclusiv la desemnarea speciei Picea excelsa, până atunci numtrea : Brad să întrebuințează de multeori singur, câte odată cu atributul luat din numirea latină: alb la specia Abies alba Mill; prin urmare numirea speciei Picea excelsa cu cuvântul Brad e incorectă, căci deși admit că în unele regiuni nu cu- noaște poporul numele Molid, totuși eliminarea acestui nume din limba română și generalizarea unui alt nume, care aplicat chiar >i cu un atribut ca: înalt, roșiu ar aduce confuziuni, Ie țin în 1) A; stă afirmare nu totdeauna corespunde faptelor, după cum ade- ver.sc și numirile din calendarul lui Bariț, mai vechi cu două decenii. Revista Pădurilor 231 admisibil, cu atât mai mult, deoarece nici un atribut până aici amintit nu corespunde unei însușiri particulare acestei specii Admi|ând că pe basa celor premise să recunoaște îndrep- tățirea întrebuințărei exclusivă a numelui Molid, rămâne a mai aminti ceva despre varietățile de expresiune, că: Molift, Molido, Molitv, Molin, Molif, Molitf și Molidar. Sunt de părere că în ceiace privește desvoltarea naturală a culturei unei limbi, întrebuințarea excesivă a variantelor fo- netice a unei și aceleiaș noțiuni sub firma (foarte rău în|eles) scrisului democratic adică a cultivărei limbei poporane, e tocmai așa de vătămătoare acesteia ca și în cele sociale demagogia exagerată, care poate prăbuși și ruina ordinea și progresul social a unui popor. Referindu-mă la variațiile de pronunțare ale numirei Molid, pentru a ajunge Ia convingerea că toate sunt neacceptabile, trebuie să cugetăm numai că afară de variația molif și molin (cari sunt aproape necunoscute) toate celelalte sunt mult mai greu de pronunțat, deci pe lângă că nu sunt generale la popor dar sunt și contrare idiomului limbei noastre sonore. Aceasta e cu atât mai evident dacă ne cugetăm Ia formațiunile lor adică la plurale, diminutive, augmente tive, masive curate, masive domi- nante; ’) Ceiace privește numirea: Molidar, care apare prima dală la Dr. Brândză, de unde a fost luată de autorii posteriori, de- oarece nu îmi aduc aminte că voiu fi citit în Revista Pădurilor, trebue să deduc că e o numire locală. Nu e exclus că indica- torul Dr. Brândză a întrebuințat acest termen în forma și sensul analog cu : smeurar, cocăzar murar (cari forme nu trebue confundate cu smeuriș, cocaziș etc.) în care caz, deși o expre- siune nepotrivită, ar însemna: o chită un pâlc, un stol de molid sau chiar un molid puternic. 2) In urma celor zise despre numirea : Molid cred că Panțu ca primul botanist care întrebuințează după Revista Pădurilor, această numire ca exclusiv îndreptățită și precisă pentru Picea excelsa Link, a purces din toate punctele de vedere foarte corect. 1) Unii autori d. e. Grunau în manualul Cultura Pădurilor întrebuin- țează amestecat cele două numiri: Molid și Molift.' 2) Sufixul de origină latină „ar“ în limba română notifică și ocupa- țiunea unei persoane, ca: lemnar, dranițar, văcar etc. 232 Revista Pădurilor Pinus9 cembra L. Zimbru, plur. zimbri, diminutiv: zimbrel, zimbrușor; masiv pur ar suna : zimbret iar masiv, domi- nant: zimbriș, (dar nu le-am auzit, nici cetit.) Cronologia numirilor. a) La anul 1786 în orînduială e numit Chedru sau Livan, și e descris astfel:.. . se află în mun|ii Carpaților (a Tatrelor) crește printre stânci ... Lemnul lui pentru mirosul ce-1 are, zicu să aibă acel dar a păzi straele, mai vârtos blanele de molii și viermării. Săpătorii de icoane și de lemn obicinuesc, când să naibă lemn de teiu, de iau și lucrează dintrânsul.... b) La 1823 Dr. Czihak îi zice: Bradul cembra. c) „ 1871 Dr. Fetu îl numește: Pinul (Brad) cembra. d) „ 1881 Porcius îl înșiră cu numele: Pinul Zimbrului. e) „ 1883 Dr. Brândză îl numește: Pin cembra. f) „ 1906 Panțu îl numește: Zâmbru. 2) g) In Revista Pădurilor: Chin3) și Pin cembra. Numirile amintite afară de Pin cembra, Zimbru și Zâmbru cred că pot rămânea fără reflexiuni. întrucât însă numele Zimbru e întrebuințai de popor nu numai în părțile Bistriței, dar și de păstorii din munții Retezat (jud. Hunedoara)4) cred a nu mai fi avisați la numele : Pin cembra, ci e consult a rămânea pe lângă idiomul curat românesc ce-și trage origina din limba latină. Mai rămâne întrebarea dacă e a se scrie: Zimbru sau Zâm- bru. In causa această mă provoc la împrejurările următoare. Porcius a scris acest nume: Pinul zimbrului, Așa știu că și animalul cu acest nume (Bos urus) încă e șcris Zimbru și nu Zâmbru. Numele italian al speciei arborelui din chestie e: zim- bro și zembra. Admit că poporul în multe regiuni va pronunța: zâmbru și nu zimbru; dar dacă mergem prea departe cu apli carea foneticei, ajungem la imposibilități, ca să nu zic la ab- surdități, căci să iau un exemplu din multele cuvinte cum : vinul, via la cari aplicând per analogiam, fidel fonetica ar trebui tre- cute în literatura din nou înființândă bănățană: jin și y/e;încea sibiană comuna Cacova: ghin și ghie; în cea clujană : șin și șie; în cea sălișleană ar trebui inventat o literă nou pentru re- !) Dela celticul: „pin“=munte, stâncă ; deci arbore de munte, de stâncă. 2) Dr. Grecescu nu are nume românesc 3) Anul 1907 pag. 344. 4) Comunicație de d-l Dr. Borza prof. univ. de botanică. Revista Pădurilor 233 darea sunetului poporan, iar orașul Sibiu, ar trebui scris Sâghiu. Dar ca să aduc exemple mai asemănătoare cu cuvintele din în- trebare zimbru ori zâmbru, cred că nici cuvintele : zic, zid, zîmbet, ziuă, ziler etc. deși poporul le pronunță totdeauna cu „a„, totuși nu se scriu cu această literă, ci cu „i* curat. In numele Zimbru, sunetul „i“ e foarte des pronunjat chiar de popor și curat, sau cel mult cu așa un sunet încât nu e ușor a decide între sunetul „i“ curat și „a*—,î“. In urma acestora țin de corect numai numele scris zim- bru și nu zâmbru. Acest arbore se află în mod natural în vechiul Regat pe Bucegi și în Muscel; în Transilvania în munții Sibiului, pe Retezat, Petros, Ineu; iar în Bucovina nu se află. Pinus montana D. R. (Pinus Mughus2 Scop) Jip plur, jipi; diminutivul : jipuf, jipel, jipușor; augmentativul: jipoire ; masiv curai: jipet; masiv dominant: jipiș; adject.: jipos. Nume necunoscut în literatură: durzâu (Valea Someșului, Bistrița). Cronologia numirilor. Această specie a fost numai mai târziu cunoscută de căr- turarii noștri, cari nu cercetau regiunile acestui pin. Din causa aceasta îl aflăm numai târziu amintit. a) La anul 1858 în Calendarul Barițiu: jupu și jâp. b) „ „ 1871 Dr. Fetu îl numește : Pinul (Bradul) (mic- ce ti nul). c) „ „ 1881 Porcius înșiră : Pinus Mughus Scop. Pin împilit a) P. pumilio Haenk. junepenu (Snepenu) mare; b) P. uliginosa Neum. (P. rotunda Link). Pinu. d) „ „ 1883 Dr. Brândză îi zice : Pin Mughus vulgo: Jnepen, Jepi. e) „ „ 1898 Dr. Grecescu scrie: Pinus Montana D. R. Jep, Jip, Jnep, Gnepen a), pumilio b). obliqua aflător: Suceava Valea neagră, f) „ „ 1906 Panțu îl numește: Jepi, cățin, jipi etc. g) „ „ 1915 în Botanica de Goroveiu—Lupescu: căfuni. 1) Vezi Revista Pădurilor anul 1919 pag 221. 2) „Mugos" e numele acestei specii in Alpii sudici. 234 Revista Pădurilor In Revista Pădurilor aflăm numirile: Pin de munte, jip. jâp, Pin pitic, gneapen, jneapen. Numirile compuse: Pinul mic. Pin Mughus; pin de munte. Pin pitic sunt toate traduceri din limba latină, dar nu am cu- noștință să fie întrebuințate de popor. Pin împilit:) deși nume cu un atribut poporan, cuvânt ro- mânesc, totuși în general nu e cunoscut, întocmai ca și numirea cătân 2) (cu variația de expresie și formație: căfuni); pe cum e și cetinul, nume de origină sârbă. Durzău e de origină necu- noscută. Cât privește numirea: juneapen cu variațiile de expresie: jneapen, jnep scrise și șneapen și gneapăn — aceasta să re- ferește în numeroase regiuni la specia Juniperus, de a cărui nume să apropie mai mult în pronunțare. După acestea rămâne termenul: jip cu variațiile de ex- presie : jâp, jăp, jup. Etimologia acestui cuvânt nu o am aflat, să pară a fi o formă foarte veche proprie limbei românești ca multe alte cuvinte. Deși mulți sunt de părere că cuvintele începătoare cu sunetul „j“ sunt slave, — acestei presupuneri contrazic cuvintele : joc, jude, joi, jug, etc. Deci verosimil că și origina cuvântului din între- bare e produsul termentărei limbilor străvechi, din care a eșit limba română. Numirea: jepi în plural ce o aflăm la Brândză și după el la Panțu ca numire principală, — o țin greșit aplicată, căci deși să poate că în unele regiuni poporul e deprins a întrebuința nu- mirea numai Ia plural în consonanță cu modul de creștere a aceste specii, — totuși țin greșită tendința de generalizare, de- oarece sunt sigur, că nici în regiunea respectivă poporul nu se va exprima în modul următor: nu știu cum, dar pe jânațul meu din coastă am văzut răsărit un jepi. Pot aduce și un exemplu contrar. In regiunea Sibiului acest arbust să numește: jip. Po- porul mult întrebuințează această numire numai la singular ca pars pro toto (altcum dese cazuri), căci zice: dela stână la deal e tot un jip până în vârful muntelui. 1) împilare Însemnează: apărare Lsâlnică,—ceiace referit lajip e pin apâsat (de mea). 2) Cățân dela latinescul': catinum = stâncă, adică arbore de stâncă. „Căținiș" cu înțelesul: Coastă de deal stâncoasă — obvine foarte des. Revista Pădurilor 235 Referitor la numirea: jip cu variațiile de expresie: jâp, jep, jup, trebue ținut cont și de înconjurarea omonimiei, căci: „jep"— în unele regiuni însemnează: japă, pl. jepi, joardă; iar „jup" însemnează legătura tulugilor de porumbl) »jâp" e denaturatul2) lui jip. In urma acestora cel mai potrivit nume îl aflu pe: jip care altcum e cunoscut în toate provinciile României. Pinus nigra Link. (austriaca) Pin negru Formațiunile acestui cuvânt ca la: Pin. Cronologia numirilor, Deoarece această specie nu obvine în Oltenia, Muntenia ori Moldova, deaceia nici scriitorii cari să ocupă cu flora fostei Românii nu’l amintesc. Prima dală îl aflăm amintit la anul 1871 de Dr. Fetu cu numele: Pinus austriaca Hori. Pinul (Bradul) austriac. Dr. Brândză, Dr. Grecescu, Panțu nu’l amintesc. In Revista Pădurilor e numit: Pin negru și Pin negru de austria 3) care ultim nume e un pleonasm adică tautologie. Locuri de proveniență naturală numai în Banat la Băile Herculane. Pinus Pallasiana Lamb. E o varietate a Pinului negru. Specie în general necunoscută. După Dr. Grecescu să află spontaneu pe stâncile abrupte în Valea Țesnei (Cerna). Să află un pâlc și la Triculi lângă Dunăre. Poporul din aceste regiuni—nu-1 numește altcum decât: Pin4). Pinus sylvestris L. Pin plur. pini, diminiiivul: pinuf, pi- nișor, mai rar pinel; masiv pur: pinet, masiv cu majoritate: piniș. Variație de expresie: chin și chim (Ciucea, Cojocna). Cronologia numirilor. a) La anul 1600 în opul citat a lui Hașdeu aflăm foarte clar: „pin (pinus sylveslris)“. b) La anul 1786 în orânduială să numește: molido și să descrie astfel: „...(apoasele frunze îi sunt lungi și verzi în floarea apei de mare și să face pâlcuri, pâlcuri". 1) Ungurește incă e: zsup, pronunțat: jup. 2) Vezi cele obiecțianate în această materie la: zimbru — zâmbru. 3) Anul 18b6 pag. 6l. 4) Comunicația d-lui prof. universitar Dr. A. Borza. 235 Revista Pădurilor c) La 1828 în Lexiconul de Buda aflăm: „sâlhă = pinu. d) „ 1863 Dr. Czihăk și Dr. Szabo înșiră: „Pinus sylves- tris L. Fichte, Cetin și Brad *). e) La 1866 Hoffman îl botează: Brad de munte. f) „ 1871 Dr. A. Fetu îl numește: Pin de munte. g) „ 1883 Dr. Brândză îi zice: Pin silvestru, vulgo: Pin, Chin. h) La 1898 în Dr. Grecescu: Pin, Chifâr. i) „ 1906 în Pan|u : Pin, Chifăr, Chin și Luciu. ') „ 1911 în Botanica forestieră de Grunau: Pin comun. m) „ In Revista Pădurilor aflăm numirile: pin, pin silves- tru, câte odată chifăr și chiar zadă și zeadă~). In urma celor înșirate e destul de evident, că numele „Pin* referitor Ia Pinus sylvestris a fost întrebuințat din timpuri foarte vechi și ca numire poporană. Fa|ă de această numire corectă unii scriitori seduși de pre- supunerea că numele „molid" e slav și însemnează „pin" (vezi la molid) să fin morțiș de aceasta până pela mijlocul secolului trecut. Cred că numirile: Brad de munte, Pin de munte, germanul Chifăr,3) sîlhă,4) zadă și zeadă deoarece nu au nici o bază serioasă, nu mai au loc pentru discuție. Pronunțarea fonetică: „chin*5) pentru „pin" e tocmai așa de îndreptățită ca: chiatra în loc de piatră; chept în loc de pept; chele în loc de piele și așa fără finit, căci doar așa pro- nunță poporul. Referitor la numele : „Luciu" ce-1 aflăm în Panțu (din co- muna Hangu jud. Neamțu pronunțat de locuitori: luci*) cred a nu greși când afirm că originea acestei numiri trebue căutată după multă probabilitate dela ungurescul: lucz (pronunțat de către secui: luci) care însemnează : molid, introdusă de lucrătorii cei mulți de păduri săcui din aceia regiune cari nu cunosc altă specie 1) Dr. Czihăk tratează in toate scrisorile lui, că nu cunoaște nicidecât rășinoasele. 2) Anul 1896 pag. 296, anul 1919 pag. 218. 3) In limba germană: Kiefer = Pin. 4) Vezi la Abies alba. 5) In limba germană Încă există numirea: Kien oder Fichtenbaum, 6) Comunicat în scris de d-l Manoilescu șeful Regiunei silvice din Pia- tra Neamț. Revista Pădurilor 237 de rășinoase decât molidul, prin urmare și pinului îi au zis: alucia, în sensul: o specie de rășinoase. *) Ar rămânea de discutat îndreptățirea numelor Pin silvestru și Pin comun. întrucât sunt de părere ca să rămânem după posibilitate pe lângă numiri românești, cunoscute de popor și pe cât e po- sibil simple adică constatatoare numai dintr’un cuvânt, așa cum le întrebuințează poporul — cred a fi recomandabil a abandona numele : Pin silvestru având atribut neexistând în limba română poporană chiar și dela numele Pin comun, poate cel mai ac- ceptabil dintre numirile compuse să adoptăm definitiv numele corect, întrebuințat și de strămoșii noștri încă din anul 1600: „Pin“ după cum îl aflăm și la Panju. Referitor la stațiunile unde să află Pinul în mod natural, pentru Muntenia, Oltenia și Moldova vezi Revista pădurilor anul 1919 pag. 217—218; în Transilvania să află în munții Calimani, Borgo Bistrița, Ciuc, Tușnad; iar în Bucovina pe -Moldova la Groapa, pe Lucina și la Pojorâta pe Piefrile Doamnei. Pinus strobus 2) L. Pin moale. Formațiunea cuvântului ca ale Pinului. Cronologia numirilor. Ca specie importată numai în timpul mai recent din Ame- rica și cultivată prin parcuri, nu obvine la botanicii florei Ro- mâniei. Prima dată îi aflăm numele în Enumeratia speciilor din anul 1871 și adică: Pinul (Bradul) lordului Weymulh. La Dr. Brândză, Dr. Grecescu, Pantu nu să află. In Revista Pădurilor obvine cu numele : Pin american, Pin neted (traducerea numelui unguresc). Numirile din cronologie sunt toate traduceri cu atribute, cari nu numesc vre-o însușire caracteristică mai eclatantă, de- aceia cred că atributul „moale" ca însușire (deși nu exterioară, dar) indiscutabilă a lemnului, e cel mai potrivit ce să poate da acestei specii de pin. Numiri bazate pe atari însușiri mai avem, ca d. ex. sânger, teiu pucios, verigar etc. 1) Ar fi interesant a ști dacă între numirea; „luci“ din Hangu și intre numele de deal „Lucina“ din Bucovina există ori nu vre-o legătură căci și aci sunt pini dar nu știu dacă sunt sau nu și unguri in partea locului. 2) Dela grecescul: strobos = amețitor (când arde ca jertfă ca tămâia). 238 Revista Pădurilor Taxus l) baccata L. Tisă plur. tise. Cronologia numirilor, La Anonymus Caransebesiensis să află: „fisă Thamariscus" La anul 1871 în Enumerafia Speciilor să numește : Tisa comună (Tisa bobitată). La Brândză, Grecescu etc. In slavonește încă să numește: fisa, dar să presupune că își trage originea dela Taxus. După Grecescu să află în Vechiul Regat pe Bucegi, Bacău, Ceahlău. In Bucovina după Herbich la Vama, Câmpulung și Su- cevifa. In Transilvania după Fekete și Blatni se găsesc urmele acestei specii dealungul Carpaților în jurul Transilvaniei. însumi am procurat în anii 1905 și 1906 la fata locului în Tulgheș cantitate considerabilă de rămășife (mai cu seamă rădăcini din fafa numită: Nagyrez, apoi sub conducerea bătrânului vânător Ortovan din Corbu am adunat crengi groase și bucăfi de frunchiu nefolosite de fărani, cari au în Bicaz și azi case acoperite cu șindrilă bătute cu cuie de tisa, iar în Corbu însumi m’am con- vins că multe cruci la morminte sunt din tisa. Din rămășițele adunate și dinfr’un trunchiu aflat în munfii Calimani (altcum vătă- mat și putrezit de jumătate) mi-am mobilat un prânzifor și mai dispun încă de cam atât material brut, pe care îndată după tăiere 1’am fost fiert timp de o săptămână. Acum deabia să mai poate găsi tisă în mod natural, căci păstorii îl nimicesc ca talisman. In anii amintiti să aflau la Petrile Roșii (lângă Tulgheș) 8 fire cam 1.5 m. de înalte. In unele părți poporul numește: tisoiu firul de arbore cu flori masculine, iar pe cel cu flori femenine: tisă. (Din Rev. Pădurilor). Thuja2) orientalis L. și Thuja occidenfalis L. Tuie piur. fui; diminutivul: tuișoară. Arbore importat și cultivat în parcuri și în cimitire. Cronologia numirilor. La anul 1866 in Catalogul plantelor aflăm numele : Pomul viefei oriental și Pomul vieței occidental. „ „ 1871 în Enumerafia Speciilor e înșirat cu cumele: „Tămâia (arborele vieți) oriental si Tămâia (arborele vieți) occidental". 1) Dela grecescul: toxon = săgeată sau după unii dela taxare = pedep- sire in.urma inveninărei cu frunzele. 2) Dela grecescul Ovia. Ovior — tămâie de ars la jertfe ce dă miros tare- Revista Pădurilor 23$ La anul 1881 Porcius amintește: „Thuja orientalis L. T. orientală* Dr. Brândză nu o amintește fiind arbust exotic. „ „ 1898 Dr. Grecescu o numește: Tuie. Pomul recte arborele oiefii e o traducere din limba ger- mană și franceză: Lebensbaum și Arbre de la vie. „Tămâia" e o romanizare forjată a numelui „Thuja" care însă cade în omoni- mie și nici nu e cunoscut. Recomand a rămânea pe lângă numele în genere cuno- scut: Tuia. Mihail Ittu PREȚUL MUNCILOR PE VALEA UZULUI / -------------------------- Considerând ca ceva foarte necesar, din punctul de vedere al orientării generale, de a se ști de către exploatatori, cum se plătește lucrul, în diferitele regiuni ale Jării arăt mai jos câteva serii de preturi, plătite pe valea Uzului (jud. Bacău) unde se află următoarele industrii : l .° fabrica de cherestea a soc. „Industria forestieră din Transilvania" — 12.000.000 lei capital — 7 gatere în funcțiune. 2 .° fabrica de cherestea „Enacovici & Capriel" (fostă Mar- nero) cu 4 gatere în funcțiune. 3 .° fabrica de cherestea a cooperativei „Ardealul" cu două gatere. 4 .° fabrica de cherestea, propr. Princip. Știrbeycu 1 gater (cu turbină). 5 °. distileria de lemn, propr. Princip. Șlirbey. 6 .” Exploatarea minei de cărbuni „Lapoșu". Lemne de foc Preturi curente 1 Martie 1924. fasonatul unui metru ster 1/1/125 m. . . . 40— 45 lei I transportul cu caru(a (depinde de dist.) . . 50— 80 „ încărcatul și descărcatul vagon ..... 7 „ făvălitul pe coaste a unui m. st. .... 20— 30 „ II datul pe scocuri uscate................................15— 20 „ stivuitul............................................. , 6— 8 „ Ziua de lucru cu boii (depinde de sezon) . 250— 400,, 240 Revista Pădurilor Bușteni rășinoase Prisăcii (prețul anului expirat) ..... 30—55 lei m. c. Fasonat. . ..................................... 20—25 „ „ „ Tăvălit. ....................................... 40—70 „ „ „ Dat pe scocuri uscate............. 60—80 „ „ „ Rămpuit............................... 10—12 „ „ „ Încărcat și descărcat vag. ................. . 10—14 „ „ „ Construit scocuri uscate, pentru lemne de foc 60—80 lei m. 1. Construit scocuri uscate pentru butuci. . . 100—120» „ Terasamente de cale ferată, ecartament 1.00 m. făcutul pozii (pt. terenuri orizontale) .... 200 lei m. liniar. Case de locuit Zidărie brută (soclu)................ 500—350 lei m. c. Lemnărie cioplită și ridicată pt. a forma scheletul clădirii ....................... 380—400 „ „ „ Țimbruit și bătut șipci................... 24— 26 „ , „ „ Uși, ferestre............................. 540—400 „ „ „ Bătut drani(ă pe acoperiș ...... 36— 58 „ „ „ Pusul dușumelelor...................... 50— 60 „ „ „ Lipit perejii și văruit de 2 ori.......... 55— 60 „ „ „ ♦ Săpătură pentru fundatii.....................• 50 lei m. c. Zidărie înlr’o cărămidă .......... 250 „ „ „ Zid tencuit pe 2 părți cu var................55 „ m. p. Scări de beton.................. ..............150 „ m. c. Pardoseală de ciment ............................60 „ m. p. Cioplii stejar................................ 500 „ m. c. Ing. Horia Manole Administrator forestier al domeniului Dărmănești, proprietatea Principesei Elisabeta Știrbey Revista Pădurilor 241 RECENZII Const. Garoflid. Un program agrar. Edif. „Reforma So- cială". 1924. Urmările polilico-sociale ale răsboiului mondial, au influen- ta! în mod incontestabil asupra rezolvării problemei agrare din România. Haosul care ne înconjoară, a imprimat acestei impor- tante probleme un caracter politic, făcând imposibilă respectarea legilor economice necesare progresului. Proprietatea mare a fost desființată printr’un act quasi-revoluționar, iar pământul acordat ca o recompensă națională păturii țărănești. In nepregătirea technică și economică a acestei clase so- ciale, în caracterul radical al reformei, rezidă principalele cauze ale situațiunii actuale. Agricultura, în România de azi, ca și’n cea de eri, consti- tuind baza vieții economice, face ca îndreptarea acestei stări de lucruri, să constitue preocuparea de căpetenie a cercurilor noastre de specialiști. Recentul congres și bogata literatură agricolă, sunt produsul firesc al acestor preocupări. D-I Const. Garoflid, specialist de frunte în materie, vine ca prin broșura de față, completată prin conferința ținută la Institutul Economic Românescl) și referatul congresului agricol,2) să aducă interesante observațiuni și soluțiuni referitoare la ur- mările anti-economice ale exproprierii, urmări rezultate numaț din rezolvarea precipitată a acestei probleme. D-sa crede că, prin „comasarea proprietății țărănești" (pag. 13), suprimarea restricțiunilor vamale și o intervenție a Statului în sensul procurării lesnicioase de capitaluri, desvoltării motoculturii etc., se va asigură agriculturii un cadru prielnic desvoltării. Asolamenlul rațional, buna executare a munncilor agricole și păstrarea umezelei în sol (dry-farming) sunt factor indispensabili sporirei producției, precum buna industrializare și comercializare a cerealelor, sunt condițiufti necesaie unei supe- rioare valorificări. Vorbind despre „Pășunile comunale", autorul legei din 1920, vede necesitatea răspândirei cullurei nutrețelor semănate : lucernă, trifoi, sparcetă, rădăcini furagere etc., mai a!es la câmp, 1) C. Garoflid. „Influența schimbului monetar asupra agriculturii". Inst. Ec. Românesc. 2 Febr. 1924. Const. Garoflid.„Politica agrară de Stat". Congr. Agriculturii. Febr. 1924- 242 Revista Pădurilor unde pășunile servesc „numai ca mijloc de tranzi|ie dela agri- cultura pastorală la agricultura intensivă". Dar cartea d-lui Garoflid mai are o însemnătate, și anume din punctul de vedre al /stațiunilor dintre agricultură și pădure. Tratând despre păduri, autorul recunoaște necesitatea unui echilibru între aceste două domenii de activitate, cari departe de a se exclude, se complectează în mod fericit. Deaceea, d-sa justifică existența pădurilor, nu numai prin foloasele pe cari le trag locuitorii din regiunea muntoasă, ci și prin faptul că păs- trează „locuitorilor dela câmp izvoare nesecate de umezeală" (pag. 20). In consecință, cere sancțiuni mai severe, cari să asi- gure conservarea și buna lor folosință. Plecând dela observațiunea că lipsa pădurilor la câmp este în detrimentul agriculturii, pi opune : „ . . . odată cu comasarea proprietății, se va delimita la marginea hotarului salului, o su- prafață de împădurit printr’o contribuție din toate micile proprie- tăți din acel hotar" (pag. 21). Pentru realizarea acestui dezidera — pe care noi silvicultorii, ne grăbim să ni-1 însușim — spune că, dacă nici măsurile de încurajare și nici cele de constrângere, nu vor duce la rezultatul dorit, exproprierea devine o necesitate. înființarea pădurii or comunale — inovație a demagogiei postbelice—d-l Garoflid o consideră ca un „dezastru economic" (pag. 22) și se pronunță hotărât contra ei: „O asemenea poli- tică ar însemna distrugerea pădurilor și desființarea comerțului cu lemne, periclitând astfel și consumația orășenească și ex- portul" (pag. 22). Deasemenea în chestia pășunatului în pădure, se pronunța în contra lui: „O cruțare a pădurilor nu se poate obține, dacă nu se reglementează sever pășunatul. Trebue să tindem chiar Ia suprimarea completă a pășunatului din pădure" (pag. 22). Aceste adevăruri—pe cari silvicultorii le-au repetat necon- tenit în ultimele decenii — capătă o și mai mare greutate, data fiind personalitatea autorului. D-l Garoflid este cel mai adânc cunoscător al chestiunii agrare în România; este autorul legii pășunilor comunale și al împroprietăririi.—La asalturile de nimi- cire ce se dau pădurilor, prin legea înființării pădurilor comu- nale, rândurile celor cari apără acest domeniu, se mărește cu o personalitate de rangul d-sale. Gh. I. I. Revista Pădurilor 243 Die Drehwage des Barons Roland v. Eotvos, von Dr. Desiderius Pekâr: Budapest 1923. Celebrul fizician ungur Ro- land Eotvos fost Profesor la Universitatea din Budapesta și care a murit acum patru ani și-a înscris numele în cartea științei prin cercetările sale asupra gravitatei. El a imaginat o balanță care-i poartă numele, cu ajutorul căreia a putut fi în stare să facă măsurători geofizice cu aplicatii imediate în exploatările miniere de astăzi.—Principiul cercetărilor lui Eotvos constă în determi- narea variatiunilor spațiale ale gravitătei cu ajutorul balanței imaginate de acest învățat. Se știe că gravitatea este proporțio- nală cu massele și invers propor. cu distanțele dintre corpuri. De aci se deduce că orice variații a greulăței unui corp la supra- fața pământului va fi datorită neomogenităței pământului la su- prafață sau imediat în interior. Eliminând neomogenităților dela suprafață, produs de accidentele topografice și cartografice care ne sunt cunoscute, rămâne variațiunea datorită masselor ascunse. Cu ajutorul mai multor observațiuni în acelaș loc se deduce atât massa cât și distanța la care se găsește această masă. Balanța se compune dintr’o vargă orizontală cu un moment de inerție mare, suspendată printr’o sârmă cât se poate de subțire (0,04 mm de Platin Iridiu). Rotația aparatului se citește cu ajutorul unui dispozitiv cu oglindă. Unghiul de rotație este proporțional cu forța de deviație de unde se deduce această forță, cunoscând momentul de tor- siune al sârmei. C. * * * Das wissenschaftliche Kriterium zur Beurteilung des menschlichen Fortschriftes auf allen Gebieten heisst „allgemeine Teor/e der Năherungen” von Dr. A. Fasching. Zagreb 1923. Autorul se silește să demonstreze într’o broșură de 13 pagini teorema cuprinsă în titlul ei și anume: Criteriul științific pentru măsurarea progresului omenesc în toate dome- niile care se numește, teoria generală a aproximațiilor. Știința, care măsoară cu instrumente fine, se desvoltă apoi cu ajutorul logicei matematice pentru a căpăta forma clasică. Teoriile cari o compun trebuesc însă revizuite din timp în timp făcând un control al fenomenelor naturale. Cum însă puterea 244 Revista Pădurilor noastră de măsurare și de observare a naturei în genere crește odată cu perfecționarea instrumentelor rezultă că teoriile vor suferi în mod obligator o euolufie, când schimbările se reduc la modificări par|iale, sau vor fi supuse unei revoluțiuni, când teoriile vechi sunt cu totul părăsite pentru a fi înlocuite cu altele noi. In acest sens Legea lui Newton este o revoluție, lucrărik lui Einstein de asemenea. Toate dogmele sunt niște aproximații și depind în mare mă- sură de posibilitățile de observare. Matematica perde prin teoria aproxirnatiiloi multe din domeniile sale de aplicație, însă cel mai mare câmp al său de lucru este tocmai stabilirea teoriei generale a aproximațiilor. Trecând la exemplificarea practică autorul exa- minează câteva din disciplinile spiritului omenesc fixându-i fiecăreia dintre ele cadrul problemei, scopul final precum și starea actuală a aproximației acestuia. C. PĂDUREA FONTAINEBLEAU Cunoscuta pădure Fonlainebleau din preajma Parisului, are o suprafață totală de 16.860,06 hectare din care: Domeniul forestier ocupă ..... 16.502.09 ha. Concesiunile militare „ .... 213.00 „ Hipodromurile „ .... 87.00 „ Diverse „ .... 57,97 , Total 16.860.06 ha Speciile ce constituesc arboretele acestei păduri în care se află și așa zisa serie artistică, având o întindere de 1600 ha. în care cu începere din anul 1860 orce tăiere este interzisă după amenajamentul în vigoare care poartă data de 22 Aprilie 1904 sunt: stejarul 3,5/T0 fagul l,6;T0 cardenul 0,5/l0 diverși 0,r7Ț0pini 4Ț0. Stejarul este reprezintă! prin pedunculat și gorun, cari pro- duc ghindă abondentă cam la fiecare 4 ani. Fagul se găseste aproape la limita sudică a distribufiunei sale. Carpenul populează terenurile reavăne, ca și ulmul arțarii și plopul alb pe câtă vreme mesteacănul se instalează cu ușu- rință în solurile uscate nisipoase dar mai cu seamă în urma Revista Pădurilor 245 incendiilor cari în anul 1921 au parcurs o suprafață de 764 ha. pricinuind o pagubă de 437.000 franci iar în anul trecut 400 ha. Pinul silvestru care ocupă o suprafață de 5400 ha. pro- vine din plantațiuniie făcute cu începere încă din anul 1787. Spre finele veacului al 18-lea s’au făcut numeroase încer- cări de naturalizarea speciilor exotice și anume în 1785 s’au prac- ticat plantațiuni de pinus strobus, pinus laricio precum și me- Iezi, platani, pin maritim etc. In scrierea lui Paul Domel se face mențiune că în 1848 exista un număr de 145.000 pin laricio și cembra altoiți pe pin silvestru cari actualmente au o grosime în circonferință de 2,30 m. De remarcat este că pentru a susține lupta în contra peri- colului incendiului s’au construit 5 turnuri metalice cu posturi de observațiune dintre care unul are o înălțime de 22 metri, unul de 22 metri, iar 3 de 12 m. cari sunt legate prin fire tele- fonice cu casele de locuință ale pădurarilor cu cancelaria inspec- țiunei forestiere respective iar aceasta la rândul sau cu coman- damentul militar din localitate. Experiențe făcute în pădurile din Belgia In Ocolul silvic d’Zrco/z s’a semănat jir într’un arboret de pin în vârstă de 60 ani, în scopul creărei unui subetaj. In Ocolul de Louvain s’a stabilit un câmp de experiență, pentru a se constata care este modul cel mai eficace de îm- pădurirea terenurilor necultivabile ce aparțin comunei Gelrode. In Ocolul de Convin s’au făcut experiențe de punerea în valoare cu diverse specii de pinus laricio a terenurilor, cal- ceroase. Plantațiunele cu pinus larico austriaca au dat rezultate foarte bune. In Ocolul de Marche. Experiențe cari durează încă din anul 1907, constând în crearea de subetaje formate dintr’un amestec de fag, abies argentea și molid. Pueții întrebuințați au avut vârsta de 4 ani. In Ocolul de Vielsalm. Sa constatat că în arboretele de Pinus strobus provenite din plantațiuni făcute la distanță prea mare, elagajul natural se face în rele condițiuni și că depărtarea 246 Revista Pădurilor între pueți și între rânduri nu trebue să treacă de 2 m. cea mai convenabilă distanta fiind de 2 m X I m 50. Această specie nu este atacată nici de insecte și nici de ciuperci, sufere mult de vânatul nobil ca căprioare și cerbi. In Ocolul de Dilhain S’au făcut experiențe comparative de a se tăia crăcile uscate ale reșinoaselor cu satârul și cu feră- strău. Cu această ocaziune s’a constatat că în partea în care s’a în- trebuințat numai satârul lucru s’a făcut și mai repede și costă și mai pu(in (9,7 centime de arbore) dar tăierea nu e așa de bine executată în parcela în care s’a utilizat numai ferăstrăul, deși lucrarea s’a efectuat mai încet și a costat 14,7 centime de arbore dar secjiunea este mai curată și fără a se provoca curgere de reșină cum se întâmplă când servindu-ne de satâr sau toporaș, atingem uneori și bureletul crăcilor și se rup chiar și bucăți de coajă. In pădurea de Soignes de lângă Bruxelles; ocolul din Groenendael: Sau recoltat semințe de frasin recoltate verzi adică nu pe deplin ajunse la maturitate și anume în luna August semă- nându-se cu începere dela 15 August până la 15 Octombrie. Cele semănate între 15 August și 15 Septembrie au produs primăvara viitoare frumoase însămintișurî, celelalte au răsărit prea puține sau de Ioc. Rezultatele au fost de asemenea bune pentru semănălurile făcute în terenurile mai înalte mobilizate cu sapa și cu casmau și dimpotrivă foarte rele în locurile unde în mod prealabil nu s’a dat nici o preparație solului. P. A. ÎNCADRAREA inginerilor silvici Deciziunea din Monitorul Oficial din 22 Februarie 1924 Art. I. Conform «art. 74 din legea de organizare a corpului silvic, inginerii silvici de toate gradele se încadrează în corp, pe ziua de 1 Ianuarie 1924, după cum urmează: In serviciul Sfatului Inginer consilier silvic G. Golgoteanu, cu 2 ani și 11 luni; Liviu Marțian, cu 2 ani și 9 luni; Terentiu Buhescu, cu 2 ani și 9 luni; I. Timoci cu 2 ani și 9 luni; V. Theodorescu, cu 1 an și 9 luni. Revista Pădurilor 247 Inginer inspector general N. Dragoteanu, cu 4 ani și 9 luni; luliu Drăgan, cu 3 ani și 9 luni; Xenofon Sculy, cu 3 ani și 9 luni; I. Comaniciu, cu 3 ani și 9 luni; 1. Aleman, cu 3 ani și 9 luni; Mihail Boldur, cu 3 ani și 9 luni; (Daniel Clain, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile J Al. Gostovici, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; C. P. Georgescu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Const. Sava Goiu, cu 3 ani și 15 zile; C. R. Rădulescu, cu 1 an și 9 luni; Virgil Boeriu, cu 1 an și 9 luni; Emil Mihalescu, cu un an și 9 luni; Dem I. Borș, cu 1 an și 9 luni. Inginer inspector Ernest Gheorghiu, cu 5 ani și 1 lună; luliu Forster, cu 3 ani și 9 luni; Nicolae Pali, cu 3 ani și 9 luni; Ion Fekele, cu 3 ani și 9 luni; luliu Lagler, cu 3 ani și 9 luni; loan Deac, cu 3 ani și 9 luni; Ion Guguianu, cu 3 ani și 9 luni; Ion Scurtu, cu 3 ani și 9 luni; Augustin Câmpeanu, cu 3 ani și 9 luni; Alexandru Ivașcu, cu 3 ani și 9 luni; Ion Piso, cu 3 ani și 9 luni; Vasile Stătescu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Alex. Bulgă- reanu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile ; I. Em. Balaban, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Ion Voroneanu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; G. Gogulescu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Nic. Frâncu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Dem, Anastasescu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; N. C. Bosie, cu 3 ani; Ovidiu Cratero, cu 3 ani; N. Elefterescu, cu 3 ani; G. Năstăsescu, cu 2 ani și 11 luni; Ame- deu Munteanu, cu 2 ani și 9 luni; Nicolae Arnăut, cu 2 ani și 9 luni; Victor P. Hârșan, cu 2 ani și 9 luni; Gr. Bârtoi, cu 2, ani și 9 luni; Victor Precup, cu 2 ani și 9 luni; Valeriu Linjia, cu 2 ani și 9 luni; Coman Marinescu, cu 2 ani și 9 luni; G. Coevari, cu 2 ani și 9 luni; Ladislau Papp, cu 2 ani și 9 luni; Baiu Crăciun, cu 2 ani și 9 luni; Caloianu Budu, cu 2 ani și 2 luni și 15 zile ; 1. Simionescu cu 2 ani, 2 luni și 15 zile ; Aurel Du- miirescu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile; Aurel Mavrodineanu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile ; Dem. Robănescu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile; Stan Stănescu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile ; Horia Lazăr, cu'j2 ani, 1 lună și 15 zile ; loan Holck, cu 2 ani; Constantin Gheorghe, cu 1 an, 11 luni și 15 zile ; C. Pop Bancheriu, cu 3 ani; Paul Maxim Lenș, cu 9 luni, loan Coșei, cu 9 luni; Leon C. Vasiliu, cu 9 luni; Al. Popescu cu 9 luni; M. Manoilescu, cu 9 luni; D. Drâmbă, cu 9 luni ; D. Tomuta, cu 9 luni; D. Danielopol, cu 9 luni; Victor Pascu; Revista Pădurilor cu 9 luni; I. D. Ivănescu, cu 9 luni; I. D. Slătescu: cu 7 luni; Adalbert Kaufman, cu 6 luni; Vintilă Slinghe, cu 2 luni; Marin Drăcea, cu 2 luni; Arpad Mafawowschi, cu 4 luni; Francisc Zzakmary, cu 4 luni; luliu Griindl, cu 4 luni; Adalbert Benedek, cu 4 luni; luliu Scholtz, cu 4 luni ; Carol Molnar, cu 4 luni; Carol Murany, cu 4 luni; Desideriu Bologh, cu 4 luni; Gheza Bogdan, cu 4 luni; lacob Petraș, 2 ani și 9 luni; Nic. Pușcariu, cu 2 luni; David Petrescu, cu 2 luni; I. Fonay, cu 2 luni. Inginer subinspector T. Tămășanu, 5 ani și 6 luni; M. Anania, 4 ani și 9 luni D. Georgescu, cu 4 ani și 9 luni; N. Mateescu, cu 4 ani și 9 luni; Petre I. lonescu, cu 4 ani și 8 luni; Emerik Mike, cu 3 ani și 9 luni; C. T. Rădulescu, cu 3 ani și 9 luni; Emanoil Incze, cu 3 ani și 9 luni; Vilhelm Aschner, cu 3 ani și 9 luni; Nic. lonescu, cu 3 ani și 9 luni; Francisc Tompa, cu 3 ani și 9 luni; Victor Henrich, cu 3 ani și 9 luni; Gh. Spielhaupter, cu 3 ani și 9 luni; G. G. Dumitrescu, cu 3 ani și 9 luni ; M. Păcescu, cu 3 ani și 9 luni; Marin Niculescu, cu 3 ani și 9 luni : G. Novac, cu 3 ani și 9 luni; Mih. Popescu, cu 3 ani și 6 luni; Victor Văideanu, cu 3 ani și 8 luni ; St. Dem. Olteanu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; Toma Popescu, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile; D. Mușat, cu 3 ani, 1 lună și 15 zile. I. Ghimicescu, cu 2 ani și 2 luni ; Em. Negoescu, cu 1 an și 9 luni; G. Stamatescu, cu 1 an și 9 luni; Gr. Cre|escu, cu 1 an și 9 luni; I. Botescu, cu 1 an și 9 luni; 1. Nistor-Văleanu, cu 1 an și 9 luni ; C. D. Iva- novici, cu 1 an și 9 luni; Aurel Mureșeanu, cu 1 an și 9 luni; loan Zeicu, cu 1 an și 9 luni; G. Teodorescu, cu 1 an și 9 luni; Ilie Dimoftache, cu 1 an și 9 luni; Adolf Rejto, cu 1 an și 9 luni; Aug. Berian, cu 1 an și 9 luni; Ion Lupu, cu 1 an și 9 luni; N. B. Popescu, cu 1 an și 9 luni; Ludovic Gaspparetz, cu 1 an și 9 luni; losif Gombossy, cu 1 an și 9 luni; Vilhelm Moldvay, cu 1 an și 9 luni; C. Marinescu, cu 1 an și 9 luni; G. Petrescu, cu 1 an și 9 luni; losif Sterba, cu 1 an și 9 luni; St. Predescu, cu 1 an și 9 luni; G. Lupașcu, cu 1 an și 2 luni; D. Grozescu. cu 1 an, 1 lună și 15 zile ; An. Nedelcovici, cui an, 1 lună și 15 zile ; I. Seceleanu, cu 1 an, 1 lună și 15 zile; Emerik Kolosy, cu 1 an și 9 luni; Ludovic Băcilă, cu 1 an. Revista Pădurilor 249 Inginer șef N. Jianu, cu 6 ani și 2 luni; St. Constanlinescu, cu 5 ani, și 8 luni ; Toma Fbldes, cu 4 ani și 9 luni ; Rudolf Schwarlz, cu 4 ani și 9 luni; Dionisie Nyrii, cu 4 ani și 9 luni; Arpad Barsi, cu 4 ani și 9 luni ; Gheorghe Costea, cu 4 ani și 9 luni; Ștefan Mantea, cu 4 ani și 9 luni ; Ion S. lonescu, cu 4 ani și 9 luni; V. Broșteanu, cu 4 ani și 5 luni; H. Grumăzescu, cu 4 ani și 2 luni ; Gh. Arsenic, cu 4 ani, 1 lună și 15 zile ; Gh. Belinschi cu 4 ani, 1 lună si 15 zile ; Em. Dumitrescu, cu 4 ani, 1 lună și 15 zile; Gr. Burda, cu 4 ani; Silviu Ciupercovici, cu 4 ani ; Modest Pihuleac, cu 4 ani; Victor Priboianu, cu 3 și 3 luni ; G. Condrea, cu 3 ani și 3 luni ; M. Ștefănescu-Suhă- țeanu, cu 2 ani și 9 luni; Mihail Drăgan, cu 2 ani și 9 luni; I. Sclavu, cu 2 ani și 9 luni; I. N. Grigoraș, cu 2 ani și 9 luni ; N. Mar|ian, cu 2 ani și 9 luni; Arteniu Coman, cu 2 ani și 9 luni; I. Rapo|escu, cu 2. ani și 9 luni ; Th. Popov, cu 2 ani și 9 luni; C. Sfetcovici, cu 2 ani și 9 luni; Ernest Bartok, cu 2 ani și 9 luni; N. Bogdan, cu 2 ani și 9 luni ; Gh. Suciu, cu 2 ani și 9 luni ; Gh. Cinla, cu 2 ani și 9 luni; C. V. Apostolescu, cu 2 ani și 9 luni; Th. Păiș, cu 2 ani și 9 luni ; Anton Atana- sescu cu 2 ani și 9 luni; N. G. Teodorescu, cu 2 ani și 9 luni; 1. Iftodor, cu 2 ani și 9 luni ; Ladislau Glos, cu 2 ani și 9 luni; Abel Anderco, cu 2 ani și 11 luni; Alex. Acs, cu 2 ani și 9 luni; Francisc Schmidt, cu 2 ani și 9 luni; Adolf Petricseck, cu 2 ani și 9 luni; luliu Trauer, cu 2 ani și 9 luni ; Teofil Plachy, cu 2 ani, și 9 luni; Ștefan Gyorke, cu 2 ani și 9 luni; Gh. Fro- hlich, cu 2 ani și 9 luni ; Andrei Pukșa, cu 2 ani și 9 luni ; An- drei Szabo, cu 2 ani și 9 luni; Alfred Daum, cu 2 ani și 9 luni; Victor Sperling, cu 2 ani și 9 luni; Felix Seemayer, cu 2 ani și 9 luni; losif Istvanfy, cu 2 ani și 9 luni; Arcadie Boca, cu 2 ani și 9 luni; I. Goga, cu 2 ani și 2 luni ; Al. Cojan, cu 2 ani și 2 luni; D. Ivancea, cu 2 ani și 2 luni; Petre loan, cu 2 ani și 2 luni; SI. Calotescu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile.- Gh. Lu|escu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile; Ion Pruteanu, cu 2 ani, 1 lună și 15 zile; Alex. Raich, cu 2 ani : Andrei Ivanov, cu 2 ani ; M. Lescov, cu 2 ani ; I. loachimescu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; Valentin Kodacsi, cu 1 an și 6 luni; Ludovic Demeny, cu 1 an și 6 luni; Aron Sike, cu 1 an și 6 luni ; Victor Horwath, cu 1 an și 6 luni; Otlo Witling, cu 1 an și 6 luni; Valeriu 250 Revista Pădurilor Opriș, cu 1 an și 6 luni; Dionisie Bucur, cu 1 an și 3 luni ; N. Nedelcovici, cu 1 an și 3 luni; M. Petcuț, cu 1 an și 3 luni; N. Comănescu cu 9 luni; Oprea Rădescu, cu 9 luni ; D. Con- taniinescu, cu 9 luni; D. Iliescu, cu 9 luni ; Alex. Bartha. cu 9 luni ; Eug. Henel, cu 9 luni; Ion Schorscher, cu 9 luni; V. Teo- fănescu, cu 9 luni; V. Molescu, cu 9 luni; Arpad Ersek, cu 9 luni; Al. Donafh, cu 9 luni ; Anton Molnar, cu 9 luni; Adalbert Schwariz, cu 9 luni; Adalbert Fiilbp, cu 9 luni ; I. Băleanu, cu 9 luni; St. Rodoleatu, cu 9 luni; Al. Șteiănescu, cu 9 luni; Matei Pandrea, cu 9 luni; lulius Urban, cu 6 luni ; Ilie Brăila, cu 3 luni; Gh. Vasiliu, cu 1 an și 6 luni; Olto Lukacs, cu 9 luni; Gh. Avram, cu 2 ani și 9 luni; Pavel Pribnow, cu 2 ani și 9 luni ; Emest Tomae, cu 9 luni; Ernestin Harvisch, cu 2 luni ; Inginer silvic I. G. Potropopescu, cu 5 ani și 11 luni; E. Dămăceanu, cu 5 ani și 11 luni; Andrei Boldescu, cu 5 ani, 10 luni și 15 zile ; Ion Petrutiu, cu 5 ani și 2 luni; C. Alboteanu, cu 4 ani și 3 luni ; Coloman Branich, cu 3 ani și 9 luni; Nicolae Hell, cu 3 ani și 9 luni ; Acuziu Vayda, cu 3 ani și 9 luni ; Coloman Szabo sen, cu 3 ani și 9 luni; Carol Orencsak, cu 3 ani și 9, zile; Henrich Puchreiner, cu 3 ani și 9 luni ; Adam Zai, cu 3 ani și 9 luni; loan Pali, cu 3 ani și 9 luni ; Mihail Palfi, cu 3 ani și 9 luni; Gothard Simonek, cu 3 ani și 9 luni; Adalbert Schalat, cu 3 ani și 9 luni ; Adalbert Kovacs, cu 3 ani și9 luni; Ștefan Rakosi, cu 3 ani și 9 luni ; Francisc Imreh, cu 3 ani și 9 luni ; luliu Hager, cu 3 ani și 9 luni; Ștefan Kiss, cu 3 ani și 9 luni; Adalbert Prunyi, cu 3 ani și 9 luni; Ion Erdei, cu 3 ani și 9 luni ; Eugen Neuman, cu 3 ani și 9 luni; Ștefan Frii- stok, cu 3 ani și 9 luni; luliu Ștefan, cu 3 ani și 9 luni; loan Bercz, cu 3 ani și 9 luni; loan Fabian cu 3 ani și 9 luni ; Zoltan Orosz, cu 3 ani și 9 luni; Carol Dery, cu 3 ani și 9 luni; loan Valics, cu 3 ani și 9 luni ; Ludovic Nagy, cu 3 ani și 9 luni ; losit Faller, cu 3 ani și 9 luni ; Sigismund Haiisler, cu 3 ani și 9 luni; losif Orban, cu 3 ani și 9 luni ; losif Konyi cu 3 ani și 9 luni; Ion Henter, cu 3 ani și 9 luni ; Nicolae Dănilă cu 3 ani și 9 luni ; Eugen Sara, cu 3 ani și 9 luni; Ludovic Maczko- cu 3 ani și 9 luni; loan Dubrawscky, cu 3 ani și 9 luni ; Ignat Czeizel, cu 3 ani și 9 luin ; Aurel Moldovan, cu 3 ani și 9 luni; Ion Moga, cu 3 ani și 9 luni; Anton Toth, cu 3 ani și 9 luni; Revista Pădurilor 251 Vaier Popovici, cu 5 ani și 9 luni; A. Bratu, cu 3 ani și 9 luni; losif Vasilescu, cu 3 ani și 9 luni ; M. Fiera cu 3 ani și 9 luni ; Danilă Roșu, cu 3 ani și 9 luni ; Eugen Vunder, cu 3 ani și 9 luni; Victor Mironescu, cu 3 ani și 9 luni; Gh. Tatomir, cu 3 ani și 9 luni; Ion Schiller, cu 3 ani și 9 luni ; Armând Kellenyi, cu 3 ani și 9 luni ; Ludovic Schiller, cu 3 ani și 9 luni; Ludovic Czizek, cu 3 ani și 9 luni; Anastase Pelrov» cu 3 ani și 6 luni; Andrei lonescu, cu 3 ani și 2 luni; G. Tărnăuceanu, cu 3 ani și 2 luni ; I. Caraminu, cu 3 ani și 2 luni ; P. Roșescu. cu 3 ani și 2 luni ; I. Diaconescu, cu 3 ani și 2 luni; P. Maior, cu 3 ani și 2 luni; losif Cojocaru, cu 3 ani; Ion Motoc, cu 3 ani; Mihail Ostian. cu 3 ani; Dimilrie Topor, cu 3 ani; Marin Rădu- lescu, cu 5 ani; Pavel Tănăsescu, cu 3 ani; Nic. Gheorghiu, cu 3 ani; Ion Ungureanu cu 3 ani; Aurelian lonescu cu 3 ani; M. Maleescu, cu 2 ani, 11 luni și 15 zile ; Coloman Vildman, cu 2 ani și 9 luni; Adalbert Dienes, cu 2 ani și 9 luni; Adal- bert Dienes, cu 2 ani și 9 luni; Leon Zseleznyak, cu 2 ani și 9 luni; Ladislau Matyaworschi, cu 2 ani și 9luni; Ștefan Șandor, cu 2 ani și 9 luni ; Alexandru Gerecze, cu 2 ani și 9 luni; AL Bojoreanu, cu 2 ani și 9 luni ; Varnava Uto, cu 2 ani, și 9luni; Vasile Petrescu, cu 2 ani și 6 luni ; C. Popescu Sinaia, cu 2 ani și 5 luni; I. Marinescu, cu 2 ani și 5 luni ; Emil Paladi, cu 2 ani și 2 luni; loan Ni|escu, cu 2 ani și 2 luni; Gh. Chercea, cu 2 ani și 2 luni; C. Vasiliu, cu 2 ani și 2 luni; H. Haret, cu 2 ani și 2 luni; Gh. Clime, cu 2 ani și 2 luni; V Giuncu, cu 2 ani și 2 luni; Sextil Tișcă, cu 2 ani și 2 luni; Petre Peca cui an, 11 luni și 15 zile; Gh. Antonescu, cu 1 an, 11 luni, și 15 zile ; Stelian Stătescu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; G. Pavalache, cu 1 an, 11 luni și 15 zile ; D. Bozdoc, cu 1 an, 11 luni și 15 zile ; Nacu Scrima, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; loan Dăscălescu, cu 1 an, 11 luni și 15zile; loan Mihăescu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile ; Horia Grecu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; V. 1. Stănescu, cu 1 an, 11, luni și 15 zile; I. Popescu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile ; I. Dimitrescu, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; Narcis Economu, cu 1 an, 11 luni și 15 iile; Const. Tipa, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; I. C. Nicolae. cu 1 an și 11 luni; N. Cernescu, cu lan și 11 luni; N. N. Caragea, cu 1 an și 11 luni; Abel Rotea cu 1 an și 9 luni; Andrei Streza, cu 1 an și 9 luni ; loan Grum, cu 1 și 9 luni ; Ion Galeriu, cu I an și 9 luni ; Policarp Bejan cu 252 Revista Pădurilor 1 an și 9 luni ; Eugen Rech, cu 1 an și 9 luni ; Francis Nagyi, cu 1 an și 9 luni; Pavel Zegreanu cu 1 an și 9 luni; Andrei Bittai, cu 1 an și 9 luni; Gh, Gu(u, cu 1 an și 7 luni ; Al. Pc- pescu, cu 1 an și 7 luni ; Traian lonescu, cu 1 an și 7 luni ; N. Caliniuc, cu 1 an și 7 luni; Victor Georgescu, cu 1 an și 7 luni ; C. Hurmuzachi, cu 1 an și 7 luni ; D. lonescu, cu 1 an și 7 luni; Simion Ghica, cu 1 an și 7 luni; Cezar Cristea, cu 1 an și 7 luni ; Al. Ștefanopol, cu 1 an și 7 luni ; Coloman Szabo jun., cu 1 an și 9 luni: Zoltan Javorszki, cu 6 luni;Ioan Havaș, cu 6 luni; Adalbert Csurila, cu 1 an ; Almoș Csutsk, cu 1 an ; Cormoș Procopie, cu 9 luni ; F. Enescu, cu 9 luni ; G. Tudoraș, cu 9 luni; Gr. Caminschi, cu 9 luni; lulius Zaklinski, cu 9 luni; lulius Szontag, cu 2 luni; Buzeteschi Erneslin, cu 2 luni. Inginer silvic stagiar Andrei Brestianski, cu 15 ani și 10 luni; Virgil lonescu, cu 3 ani, 7 luni și 13 zile; Ruse Popescu, cu 3 ani și 7 luni; Adolf Kaiser, cu 3 ani și 5 luni ; Roman Romansat, cu 3 ani, 4 luni și 23 zile ; Dionisie Romanovski, cu trei ani și 2 luni; Coloman Mezaros, cu 2 ani, 7 luni și 13 zile; lancu Pocliiar, cu 2 ani și 6 luni ; Ernest Fixek, cu 2 ani, 6 luni și 4 zile; Ștefan Sofalvi, cu 2 ani și 6 luni ; Oscar Sperling, cu 2 ani, 3 luni și 15 zile; Ladislau Gesilger, cu 2 ani și 2 luni ; Const. Georgescu, cu 2 ani; Al. Chiri|escu, cu 2 ani; Em. Ni- culescu, cu 2 ani; N. Duldurescu, cu 2 ani; C. Marcu, cu 2 ani; V. P. Negulescu, cu 2 ani; C. Nellea, cu 2 ani; N. Po- pescu, cu 2 ani ; Eftimie Petrescu, cu 2 ani; Al. Butoi, cu 2 ani; Tudor lonescu, cu 2 ani; Er. Mavrodin, cu 2 ani; V. Tran- dafirescu, cu 2 ani; N. Băcanu, cu 2 ani; Victor Vasilescu. cu 2 ani; Eugen Petrovan, cu 2 ani; Mihail Popescu, cu 2 ani ; C. Popescu Faurei, cu 2 ani; Filoftei Stoica, cu 2 ani; D. Podeanu, cu 2 ani; Gh. Nonuta, cu 2 ani; N. Mătăuanu, cu 2 ani; V. Harnagea, cu 2 ani; Al. Stănescu, cu 2 ani; loan Pa- raschiv, cu 2 ani; Const. Criveanu, cu 2 ani; Silviu Monfia, cu 2 ani ; Francisc Terdich, cu 2 ani; Vasile Vasiliu, cu 2 ani; Adalbert Szabo, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; Ieronim Buzila, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; Szeky Geza, cu 1 an, 11 luni și 15 zile; Dezideriu Bologhjun., cu lan, 11 luni și 25 zile; Gr. Eli- escu, cu 1 an și 11 luni; Eugen Reuss, cu 1 an și 9 luni; N. Pandrea, cu 1 an și 8 luni; C. Constanlinescu, cu 1 an și 8 Revista Pădurilor 253 luni ; I. Grecu, cu 1 an și 8 luni: Lucian Comșa cu 1 an și 8 luni; N. Boboc cu 1 an și 8 luni; St. Gherghel, cu 1 an și 8 luni; Sandi Mircea, cu 1 an și 8 luni ; G. T. Marfinescu, cu 1 an și 3 luni; Ion Sas, cu 1 an și 3 luni; lacob C. Marin, cu 1 an și 3 luni; Al. D. Popescu, cu 1 an și 3 luni ; C. D. lonescu, cu 1 an și 3 luni ; Vasile Paladian, cu 1 an și 1 lună ; G. I. lonescu, cu 1 an; C. Popescu, cu 1 an; C. C. Dimitriu, cu 1 an; C. Rachieru, cu 1 an ; Dem. Onaca, cu 1 an; C. C. Ema- noil, cu 1 an; Octavian Mihălcescu, cu 1 an ; Nic. Stănescu, cu 1 an; Titus Nicoară, cu 1 an; Ștefan Gh. Predescu, cu 1 an ; losif Popovici, cu 1 an; loan C. lonescu, cu un an; Andrei Hâlmăgeanu, cu 1 an; Aurent Mășcan, cu 1 an ; I. Diaconescu, cu 1 an; Eugen Zehan, cu 1 an ; D. Antonescu, cu 1 an ; loan A. Nicolescu, cu 1 an ; Nicolae Go|ia, cu 1 an ; luiius Zaharias, cu 1 an ; Ștefan Guyas, cu 1 an; Victor Malarski, cu 11 luni ; Emilian Pali, cu 11 luni; Ștefan Tur|uman. cu 11 luni; St. Du- mitrescu, cu 11 luni; C. Vasiliu, cu 11 luni ; Vlad Bivol, cu 11 luni; V. Lissievici, cu 3 luni; Gh. Lupșa, cu 3 luni; Em. Câm- peanu, cu 3 luni ; N. 1. Brefcan, cu trei luni ; Ed. Mayer, cu 3 luni; Gh. Moșandrei, cu 3 luni; Th. Robeanu, cu 3 luni ; V. Badulescu, cu 3 luni; I. Ghiorghiu, cu 3 luni ; St. Bărbulescu, cu 3 luni ; D. A. Sburlan cu 2 luni; C. T. Nijescu, cu 2 luni; Virgil C. I|oae, cu 2 luni; Vasile Suteu, cu 2 luni; C. Popescu» cu 2 luni ; Vasile Cotta, cu 2 luni; D. Magoș, cu 2 luni; Ion I. Andrei, cu 2 luni; Sabin Popovici, cu 2 luni; Iulian Guran, cu 2 luni; T. Călugăreanu, cu 2 luni ; Emil Bondescu, cu 2 luni; Ion Paladian, cu 2 luni; Stelian Georgescu, cu 2 luni; Mihail Poenaru, cu 2 luni; G. Teodorovici, cu 1 lună și 15 zile; I. M. Iliescu, cu 1 lună; I. N. Dimitriu, cu 1 lună; C. G. Ne- gulescu, cu 1 lună. Art. II. D. Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat a aduce la îndeplinire executarea prezentei deciziuni. Dată la 2 Fevruarie 1924. No. 5.910. Ministru, Al. Constantinescu 254 Revista Pădurilor PRINOS MEMORIEI PROF. C. MICLESCU ...Se sting luceferii rând pe rând, se duc stegarii, purtătorii de torțe, entuziaștii generafiei Cuminfilor bătrâni! In plină vigoare,—omul masiv,—turnat în stâncă,—stejarul atât de puternic nu poate înfrânge trăznetul soartei nemiloase ! — Și ce contrast uimitor... Ce suflet delicat ascundea atletul dascăl ;... Câți i l-au negat, fără a i-1 cunoaște,... dar câți i l-au bănuit măcar ?! Pentru cel care punea mai presus decât slova cursurilor reci, dogmatice,... și pedantismul altora, — „partea intimă a su- fletului dascălilor și care este cea mai constructivă,—și valoarea culturei generale pentru cei ursiți mâine ca prin specializare, — sa piarda mai întreg contactul cu dânsa, — pentrn micul „baca- laureat" vizionar,—incorigibil,—de acum 10 ani, — dornic de ză- rile largi ale „culturei multilaterale,—și iubitor al: decentei apro- pieri între banca „elevului”‘.—universitar însă,— și catedra ma- gistrului, — orele Profesorului C. Miclescu,—vor rămâne neșterse de pe răbojul amintirei, ca și ale regretatului Gr. Pârvulescu. Măsurând clasa în lung și lat, parcurgând întregi kilometri, — umplând tabela de câte 5 6 ori, albit de cretă pe haine, — uneori mergând apăsat, cu pumnii strânși, în atitudine combativă, —gata a întâmpina un rival... imaginar,—cum știa omul acesta complect,—sa facă din cel mai rece, strict și oarecum : arid curs: „matemateci și topografie", adevărate oaze de recreare sufle- tească,—și desfătare intelectuală, prin torentul de idei generale atât de variate. Excursiuni minunate în toate domeniile, multe salturi ab- rupte, brusce, — ocazionate de un singur pretext, — toate însă logice, atractive, expuse pline de colorit specific,—^/ cum însăși partea știinfifică te intrigă, te cucerea fără voe, făcându-te atent și impunându-ți asimilarea multor cunoștinți peste care, el: savantul,—trecea poate chiar prea lesne, —presupunându-le anti- cipat știute de noi;—îmi amintesc de titanica muncă a „moder- niștilor” pentru a se pune pe picior de egalitate cu „realiștii" în sfera matematicelor, depeizați însă și ei în cadrul studiilor de drept și ale botanicei și zoologiei invadate de „latinisme”, — și adesea ehiar ei „realiștii”,-cam... dezorientați de modul de ex- punere al profesorului, jongleur în calcule, înălțându-ne până la Revista Pădurilor 255 diferențial și infinitesimal, — apoi metodele lui practice de calcule, —și ridcări, etc. etc.). Un pasionat al voiajurilor,—cei ce cutreerase țări și mări prinzând atâtea pe clișeul retinei și al amintirei, un înamorat al nafurei și pătimaș al cailor și curselor, începând orele în pura specialitate, pentru ca în curând să reverse prisosul multiplelor lui cunoștințe, atât de variate ; argint viu curgând iute printre toate ; dela teoria culorilor, la expedițiile dela poli și alte cuceriri, —dela scufundarea Titanicului la materialismul istoric, apoi dela mișcările sismice și explicarea atâtor catastrofe,—la meteorologie, dela Cascada Niagara și Nil, la numismatică, astrologie,—anatomie, caracterizări etnografice ale popoarelor, — trecând prin acțiunea microbiană și elementele catalitice ca îngrășeminte ajutătoare (Bertrand),—apoi un salt la : genealogia atâtor iluștri cai nu nu- mai ai hipodromului nostru, dar streini, și până la a noua gene- rație,— (fusese chiar trimis ca „expert" în comisiuni de recepție a unor/ cai streini ce importam). Revenea Ia „specialitate*, rezolvă în diferite metode teme puse contradictoriu, — pentru a pune la punct destule chestiuni, apoi... iară peregrinări,— pentru ca: Somația clasicului clopot, repetată ades de câteva ori, să-l readucă la „realitafea, pentru sfârșirea temelor propuse, reținân- du-ne ades jumătăți de ore surplus,—și eșind numai invitat de colegul următor 11 Așa treceau orele și tot astfel s-au dus și anii, pulberea argintului clipelor fugare încărunțindu-ne măcar sufletele,—prea pline de griji, ce nu și-au trăit nici adolescența și visurile,... dacă nu și tâmplele noastre! Memoria lui prodigioasă, ce ne făcea adesea să ne vedem atât de mici față de dânsul,—bunăvoința lui de a nu înregistra toate scăderile noastre, de a nu fi prea meticulos și rigid, — sufletul ce punea pentru cei pe care îi întrezărise el, nu numai ca elevi (dar orele de examinare sau discuție cu colegii Popescu, Nicolae), dar și printr’o altă prismă, susținându-i până și în con- ferințele profesorale. Dar „punctualitatea* lui,—maniacă, obsedantă,—și „crono* metrul* său proverbial, legendele cu șeful de tren plecat cu câteva secunde neregulat, făcându-1 aproape să scape trenul,... demons- trația și sancțiunile urmate!.. sau cercetarea ceasurilor gărei de Nord faimoase prin varietatea între ele și lipsa de precizie!! Și mai presus de toate: 256 Revista Pădurilor Șovinismul său, nu numai de „român", dar de: „filofrancez" —latin de pură speță, și „ura“ lui dusă până la patimă și exa- gerare, contra a tot ce era: „nemțesc" ! Ce erau pentru el: Gaus și mulți alții ?!.. aproape nimic!! Concepția sa apriorică și generică despre tot ce reprezintă spiritul,—factura : „germană”,—fiind considerarea drept un furt, contrafacere, compilare, — sau pură perfecționare a produselor streine, printi’o muncă brută,—necreatoare prin sine, — și dusă la rutină și automatism, contrar spiritului inventiv-creator, inteli- genței spontane ale spiritului latin sau rasei anglo saxonă, cu destule alte calități, — (sprijinit pe însuși Nietsche și Georg Tr. Nicolai). Despre „reprezentativii” geniali germani, sau căuta să-i mic- șoreze, ori să-i descopere afilieri streine, încrucișeri, - că nu sunt specific germani, ci simple excepții enigmatice. Vedeai bine cum îl dureau recunoașterile forțate, cum evită subiectul,—sau se pleca, în treacăt,—frânt sub greutatea uriașilor: Goethe, Kant, Wagner, Nietche etc. Pentru dânsul „compromisul", — transacțiile nu existau, mai ales în această privință,., cât de „exclusivist" eră ! 1 ? 1 Pe câți camarazi nu i-a durut aplicarea de procedee „nem- țești”, sau nerecunoașterea drept : „ultima ratio” a vederilor și metodelor sale,—comițând,—defunctul,—chiar greșeli flagrante în aprecierea unor meritoși colegi, victime ale „daltonismului” său," nefiind însă un îngust spirit „megaloman" sau absurd. — și re- cunoscând meritele altora, mândrindu se chiar cu elevii săi iscusiți. In locul premisei:.. perseverare., diabolicum „relativ la convingerile și patima sa,— bine e să ne slujim numai de începutul. „erare humanum est!..",— și să ne înălțăm în preajma morții lui spre acel: „de morluis nihil nisi bene!—, mici rivalități, patimi sau uri personale, amuțească, — neproîanând marile-i calități! Pentru mulți poate, - nu vor fi vizibile decât „defectele" sale, decât lipsa de metodă,—ori „lacunele" cu care ne-a lăsat pe noi copii lui,—să intrăm în corp,... mai ales cei din oropsi- tele generații de sacrificiu... ale răsboiului II — Ar fi injust și trist 11 tocmai din anii răsboiului, orele dela Gimnaziul Ale- xandru (lași), sprijinul dezinteresat ce I-a dat acelor promoții de Revista Pădurilor 257 elevi sau absolvenți, — pe cari, atmosfera deprimantă mai ales „morală” adaus la privațiunile materiale, — și supratensiunea nervilor,—precum și discontinuitatea studiilor, îi cam înstrăinase de spiritul școlii dela Brănești: (alias: Heidelberg !),— și al tradiției de corp, vreau altfel să se vadă rolul său printre noi. Sfaturi, intervenții private, — pretutindeni, apoi fanatica lui „credință" în triumful Aliaților și plinirea Idealului nostru,—ci- mentat prin Jertfe,—el fiind un patriot minunat și încarnat român, dintre cei ce sacrificând totul s-au avântat în beznă,... formând durorosul cortegiu al „refugiaților" („pohodna... Moldova 1), tonicul vivifiant ce îl turna în sufletele noastre atunci, acestea trebuesc puse pe întâiul plan, recunoscând unanim : optimismul său ge- neros și frumusețea sufletului de dascăl—părinte/" Competent în atâtea direcțiuni, chiar în afara „specialității", în relațiune cu cele mai distinse personalități ale țarii, — totuși decepționat pentru destule sacrificii la care a fost supus, concu- rând,... sau numai vizând altă catedră,... și îndestule lovituri, dar nu oferite de soartă și... oameni, — grija cursului său veșnic revăzut, dar încă neînchegat în lapidara formă definitivă și tipărit drept ghid minunat viitoarelor serii (acesta fiind un tribut al nostru, supraviețuitorii foști elevi, ce-I datorăm amintirei sale, —precum și a onoratei direcțiuni a școlii),—C. Miclescu a trecut prin viață nu fără rost, a făcut din catedră: un piedestal, — din crezul său politic și național: apostolat, — ca și din cari- era sa. A cinsti pe alții, este: a te înălța pe tine însuți; plătesc o pioasă datorie moral—efectivă, oeșnicind de dincolo de moarte viața ta curată, vrednice Profesor C. Miclescu, în amintirea noastră, și depunând pe lespedea ce-ți va pecetlui mormântul: „eternele flori ale reginei: florile stimei și dragostei" ce-ți vom păstra pe stâncile culmilor senine ale sufletelor noastre. Cinste memoriei tale veșnice și liniștită odihnă în lumea Drepților, — dormi somnul blând... din clipa în care pe lângă sfântul ideal al neamului, dorit de tine, — prind a se împlini și nădejdile studențimei noastre și corpului silvic în genere!! Cesar Cristea _____________________ Ing. silvic 5 258 Revista Pădurilor EXPORTUL LEMNĂRIEI Exportul lemnăriei pe luna Ianuarie 1924 pe categorii de lemnoase și pe tari se prezintă astfel: In Anglia 330 tone scânduri din esențe rășinoase; In Bulgaria, 1019 tone scânduri din esențe rășinoase și 15 tone alte lemne rășinoase; In Cehoslovacia, 172 tone lemne de foc și 29 tone lemne de construcție din esență foioasă; * In Egipt, 36 tone lemne de construcție din esență foioasă și 3303 tone scânduri din esențe rășinoase. In Eranța, 1653 tone de scânduri din esențe rășinoase; In Grecia, 14 tone lemne de construcție, 3848 tone scân- duri, 513 tone alte lemne rășinoase ; In Germania, 30 tone trunchiuri de brad și 32 tone scânduri; In Italia, 2 tone lemne de construcție și 1106 tone scânduri; In Jugoslavia, 4539 tone lemne de foc, 2 tone lemne de construcție, 67 tone scânduri și 36 tone alte lemne rășinoase ; In Polonia, 39 tone lemne de foc și 957 tone scânduri; In Palestina, 388 tone scânduri; In Siria, 150 tone scânduri; In 1 urda, 242 tone scânduri; In Ungaria, am avut cel mai mare export de lemnoase pe luna Ianuarie și anume: 74.388 tone lemne de foc, 1.958 tone trunchiuri de brad, 502 tone lemne, de construcție, 2 tone nuele și haraci, 6.337 tone scânduri, 4.835 tone alte lemne rășinoase, 15 tone traverse de stejar. In alte țări am transportat 3 tone lemne de foc și 108 tone scânduri de esență rășinoasă. Totalul valorilor în mii de lei este de 33.127 la lemne de foc' 1.262 la trunchiuri de brad, 829 la lemne de construcție din esență foioasă, 2 la nuele și haraci, 56.415 la scânduri din esență rășinoasă, 7.769 la alte lemne rășinoase și 17 la traverse de stejar. M. P. Florescu Revista Pădurilor 253 CRITICA Art 29, 97 și 98 din ante-proectul de lege pentru codicele-silvic 1923 și a art. 12 din legea de organizare a corpului silvic Ari. 64 din codicele silvic din 1910 zice: „Proprietarul vilelor cari se vor găsi pășunând, fără drept, în păduri în vârstă mai mare de 10 ani, sau în poienele acestor păduri...*. Ari. 29 și 9S din ante-proectul de lege pentru codicele silvic 1923 n’au această expresie de la urma art. 64 legea veche; „sau în poenele acestor păduri*. De ce so fi omis această expresiei Probabil că discute mare a fosi, pentru omiterea sistematică a acestei expresii atât din art. 29 cât și din art. 97 și 98. Poate că acei ce au conceput aceste articole au socotit că poienele dintr’o pădure sunt considerate ca atare și au concentrai totul în cuvântul pădure. Dar pentru populara interesată și multă, comparând art. 64 vechi cu art. 29 și 98 noi, ar reeși că, de acum înainte e liber pășunatul în poienile pădurei și că legea veche, fa|ă de cea nouă, era prea aspră și asupritoare, fiind-că erau goluri în pă- dure unde iarba se perdea degeaba, iar vitele sufereau. Căci ce atrage mai mult pe locuitori de a-și introduce vilele în pădure, decât iarba din aceste poienile care conform amenajamentului sunt supuse regimului silvic, dar nu sunt prevăzute a fi oprite de la pășuna!, în legea nouă. Art. 29 nou, fără acea expresie, nu e destul de tare, pentru-că subt acoperișul pădurei dese nu este iarbă și vitele n’au ce căuta de cât în caz de forfă majoră conform art. 99 nou, când deliquentul e aproape iertat, astfel că procesele-verbale pentru delicte de pășunat, după legea nouă, vor fi slabe și urmează să fie ca și perdute. In acest caz trebue a apuca o cale greoaie și a ne adresa autorităților administrative spre a Ie deplasa la zeci de kilometri prin păduri fără drumuri, ca să estimeze Jie inginer silvic, iarba ’ păscută în poienele pădurei și a încheia acte fără amenzi și carc nu sunt destul de tari, ca un proces-verbal de delict silvic. Nu am ajuns încă acolo ca toate pădurile să fie fără poienj și chiar dacă ar fi, tot trebuesc provocate, fie pentru exploatarea 260 R ev sta Pădurilor pădurei (scoaterea lemnelor cu vite pentru că nu se găsește fân și iarbă în apropiere, depozite de lemne), fie pentru vitele personalului silvic cum prevede art. 26 din ante-proect, mai ales la munte și în alte părți unde locuri de alte culturi nu sunt. Și dece să se scoată aceste poieni de sub rigorile legei silvice ! ? Prin lipsa acestei expresii de care e vorba, din legea nouă, se îngreunează foarte mult serviciul de pază al pădureț chiar din cauza acestor poieni din care unele necesare serviciului. Legea nouă neprezentândude, delictele de pășunat se vor înmulți exasperant, mai ales că și amenzile din art. 30 nu’s la înălțimea intenției din art. 29. Concluzia; este bine ca poienile dintr’o pădure, sub orice motiv ar fi existența lor, să fie expres oprite de codul silvic de la pășunat, iar art. 29 din ante-proect să zică: „Pășunatul în păduri și poienile lor este cu desăvârșire oprit". Această expresie trebuie să fie introdusă și în art. 97 și 98 acelaș proect. O lege trebue făcută ca s’o înțeleagă toți la un fel, fără a lăsa portiță de eșire și loc de discuție. Că din când în când sunt cazuri (secete mari) când suntem forțați a pune vite în pădure, sau în poienele lor—acolo unde cerințele culturale permit—dar aceasta nu trebue prevăzută în lege, căci din excepție, ar deveni regulă generală. Art. 12 din legea de organizare a corpului silvic. Să se scrie: a) Inginer stagiar silvic după cum se scrie,. Inginer șef silvic, Inginer inspector silvic, etc. iar nu Inginer silvic stagiar. I. Andreianu Revista Pădurilor 261 Itiîormațiuni Problemele ce se vor discuta în congresul dela Timișoara, ce va avea loc la finele lunei Mai a. c.: 1. Corecțiunea torenților și ravenelor, în special a celor din județul Caraș-Severin. 2. inconvenientele expropriere! râpelor și tere- nurilor improductive din regiunea dealurilor și mun- ților pentru islazuri comunale. 3. Tratamentul și amenajamentul pădurilor de Ste- jar din Banat și rezultatul aplicațiunei lor. 4. Discuțiuni asupra tratamentului și amenajamen- tului pădurilor Domeniului Reșița, precum și asupra industriilor forestiere anexe. DAT FIIND TIMPUL ÎNAINTAT, rugăm pe toți co- legi cari doresc a face comunicări, să ne trimită manuscrisele lor (însoțite și de planșe eventual) până la 5 Mai a. c., la sediul Societăței, pentru a se putea cerceta și tipări la timp. Programul congresului și al excursiunilor se vor publica și trimite la timp, tuturor membrilor. COMITETUL DE LUCRĂRI AL CELUI AL 36 CONGRES * * * Ciclul Conferințelor Societăței „Progresul Silvic" 1) Problema comercializărei pădurilor prin prisma intereselor strict naționale, și superioare de Stat. M. P. Florescu, inginer inspector silvic. Sâmbătă 5 Aprilie, ora 9 seara. 2. Folosirea regiunei inundabile a Dunărei din punct de vedere silvic. Ion Petre, inginer șef silvic, Joi 10 Aprilie, ora 9 seara. 3. Subiect rezervat. Gh. Agapie, inginer șef silvic, Sâmoătă 12 Aprilie ora 9 seara. Conferințele vor avea loc în sala de conferințe a Societăței Politechnice din București, Str. Episcopiei 2 (etaj). 262 Revista Pădurilor Comisia instituită la M. L. P. lucrează cu asiduitate la alcătuirea legei organizărei corpului technic general român. Interesele corpului silvic sunt susținute cu demnitate de mandatarii noștri. S’a căzut de acord a se anula gradul de inginer asistent. In schimb se vor prevedea gradații între cele 3 grade : ingineri, ingineri șefi și inspectoii g-li. * ♦ ♦ Suntem informați că în curând se va pune sub tipar, anuarul corpului technic silvic, o lucrare care va umple o mare lacună. * * * — D-l D. Ciurileanu ne roagă să aducem la cunoș- tiința tuturor colegilor silvici, cari au răspuns binevoitor la apelul d-sale, de a se însciie, plătind chiar aconturi, ia cele trei lucrări anunțate anul trecut, că numărul total de înscrieri a fost totuși atât de mic, că nu a putut înlesni înfăptuirea de cât la două din ele și anume: Ta- blele de valori naturale din 10 ”în 10” și Firul Ciurileanu de măsurătoare. Greutățile enorme, întâmpinate la execuția lor, cari n’au fost învinse de cât cu adevărate sacrificii de timp și de bani, au făcut ca, față de numărul mic de exem- plare realizate, prețul fiecăruia să întreacă cu mult preve- derile și anume: Tablele legate au prețul de 400 Iei, broșate 300 lei cu scăzământ de 40 lei la exemplarele acontate; iar firele cu 2500 lei, cu 500 lei mai puțin la cele acontate. D-l Ciurileanu roagă pe d-nii subscriitori a trimite restul de plată sau a-i comunica (Str. Caragiale 10) dacă doresc a li se expedia ramburs, — cunoscând că Firele sunt livrabile numai peste o lună când speră să fie etalo- nate de serviciul de Măsuri și Greutăți, care e în curs de a stabili speciale mijloace pentru acest scop. Cât privește cea de a 3 a lucrare: Tratatul de To- pometrie, d-l Ciurileanu anunță începerea tipărirei lui, în toamna anului curent 1924. Revista Pâdurilot 263 t NICOLAE PALE Inginer inspector silvic, șeful ocol, silvic Arad încetat din viafă în ziua de 20 Februarie, a. c. și înmor- mântat în ziua de 21 Februarie, la cimitirul Arad. Au luat parte la înmormântare D-nii Amedeu Munteanu, șeful regiunei silnice Lipova ; inspectorul silvic- Lagler. și M. Popescu și din partea personalului civil șeful comptabil Nodojni; precum și D-l Eco- nomu, șeful ocol, silvic Bârzava, d-l Novac, șeful ocol, silvic Ciala, d-l Cotta șeful ocol, silvic Arad și întreg personalul in- ferior a! ocolului. Onorurile au fost date de o companie, defunctul fiind de- corat cu Coroana României în gradul de Cavaler. La mormântul defunctului s’a rostit de D-l inginer șef silvic M. Popescu, ca delegat din partea Casei Pădurilor și a Soc. „Progresul silvic" următorul discurs. întristată Adunare, In numele Administrației Casei Pădurilor și a Societătei Progresul silvic, am dureroasa însărcinare, ca să exprim sincere condoleanțe, familiei Pali, greu lovite prin pierderea ireparabilă și prea de timpuriu, a unui sot iubit și părinte a 5 copii pe care decedatul n’a avut încă fericirea să-i poată vedea pe loji trecuti și rostiti, în viata socială. Această pierdere este în unanimitate regretată de întregul corp technic al Inginerilor silvici ca și de Societatea Progresul silvic al cărui membru activ era repauzatul Pali și care, prin ex- periența sa dobândită în lunga-i carieră, putea să fie încă de uti- litate fecundă în ogorul silvicuiturei noastre naționale renăscândei El se stinge din viată pentru a trece în lumea de veci, în plină putere de muncă intelectuală, dar cu cea fizică sdrunci- nată în urma unui accindent de cale ferată decauville la care, nu în putină măsură, au contribuit și suferinfi de ordin moral și material, inerente stării de după răsboiul mondial, firelor simti- oare, de felul celeia de care părea a fi stăpânit colegul nostru Pali. In faja acestui tribut al mortei dela care nimeni nu se poate sustrage, trebuie cu to|ii să ne plecăm capul și cu inima strânsă de durere, privind în fata noastră trupul neînsuflețit al colegului 264 Revista Pădurilor iubit, de eri, sa ne înălțăm, cu cugetul curai, cât mai sus, ru- gând pe bunul Dumnezeu ca să așeze și să odihnească sufletul său pe veci, în lumea drepților; iar familiei sale îndurerate, să-i dăruiască sănătate și putere pentru a putea suporta cu re- semnare greaua durere ce a cuprins-o. Fie-i țărâna ușoară și amintirea Iui, totdeauna fie printre noi. Inginerii silnici ai Regiunei Silnice Cluj, cu durere anunță trecerea la cele necinice a iubitului și neuitatului lor Coleg. ALBERT BENEDEK Inginer inspector silvic întâmplată în 7 Martie a. c. la orele 5 dimineața. înhumarea rămășițelor pământești ale nalorosului defunct, s’a făcut Duminecă în 9 Martie la oarele 15, dela casa mor- tuară din Dej. Societatea „Progresul silnic*1 se asociază la doliul familiei și al camarazilor regiunei sinice din Cluj. Revista Pădurilor 2(i5 MINISTERUL AGRICULTUREI ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR Deciziune Noi, Minislru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pu- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131'920. DECIDEM : Ari. 1. — Se aproaă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurii Ludeșli pendinte de comuna Ludeșli, judelui Dâmbovi|a, proprietatea D-nei Eufimiu Maxim Lenș, în suprafață de 841 hectare 5000 m. p. din care de exploatat 91 hectare 9500 m. p. Regimul crâng simplu. Revo- luția normală 25 ani, exploatarea în 2 ani pentru suprafața de 91 hect. 9500 m. p. și cu garanția de împădurire 200 lei de fie- care hectar : b) Regulamentul de exploatare al pădurii Boldu Cre|u- leasca pendinte de comuna Slefăneșli Lipovăt, judelui Ilfov, 266 Revista Pădurilor proprietatea D-nei Alexandrina Pribegeanu, în suprafață de 100 hectare. Regimul crâng simplu. Revoluta normală 10 ani, exploa- tarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; c) Studiul sumar de exploatare al pădurii Valea Tâtâi pen- dinte de comuna Pietroși|a Valea Tâjei, judelui Dâmbovifa, proprietatea D«lui Ion Mihai, în suprafață de 12 hectare 9730 m. p. Regimul codrului cu 80 rezerve de fiecare hectar. Revoluția normală 50 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împă- durire 500 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Simuloaica pen- dinte de comuna Gura Săratei, județul Buzău, proprietatea d-lui Laurent Zare, în suprafața de 55 hectare 8000 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 10 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanfia de împădurire 300 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolele adiționale imprimate anexate fiecăruia sunt executorii. Art. 3 și ultimul. — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru (ss) Al. Constanlinescu No. 13982. Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 231/920. Kevista Pădurilor 267 DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Fbfoglany pen- dinte de comuna Doboli de jos, judelui Trei Scaune, proprietatea d-lui N. Filitis, în suprafața de 50 jug. cad. sau 28 ha 7750 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 50 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; b) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Planta|ia de salcâmi Desa pendinte de comuna Desa județul Dolj, proprie- tatee d-lui Eracle Marincu, în suprafajă de 646 ha 2000 m. p. pădure de exploatat. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploa- tarea în 20 ani și cu garanfia de împădurire 500 lei de fiecare hectar : c) Regulamentul de exploatare al pădurii Bălăneasa pen- dinte de comuna Valea Rea, județul Bacău, proprietatea Soc. An. Bragadiru din București, în suprafață de 37 ha. Regimul codru cu tăeri rase, revolu(ia normală 50 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 1200 lei de fiecare hectar: d) Regulamentul de exploatare al păduri Rasova pendinte de comuna Dobrija, județul Gorj, proprietatea D-lui Dr. Culcer, în suprafață de 114 ha. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar: Regulamentul de exploatare al pădurii Striminoasa, pendinte de comuna Berevoești, județul Muscel, proprietatea Obștei Moșnenilor din neamul Paladeșlilor, în suprafață de 90 ha, 5000 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 20 ani exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar: /) Regulamentul de exploatare a! pădurii Strâmbu-Mare» pendinte de comuna Colvini, județul Buzău, proprietatea d-lui C. Georgescu, în suprafață de 85 ha 8100 m. p. Regimul crân- gului simplu, iar în parcelele C. și F. să se oprească câte 80 rezerve la hectar de esență stejar sau în lipsă fag din cei mai groși și cari se vor marca înainte de începerea exploatării. Revoluția normală 20 ani. exploatarea în 20 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar: 268 Revista Pădurilor g) Regulamentul de exploatare al pădurii PIopeas?a, pne- dinte de comuna Dejești, jude|ul Olt, proprietatea d Iui Vintilă Brătianu, în suprafața de 28 ha pădure curată. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar : h) Regulamentul de exploatare al pădurii Pârâul langului. pendinte de comuna Călinești, județul Vâlcea, proprietatea d-lui N. N. Popescu și al|ii, în suprafață de 16 ha, regimul codru cu taeri rase, revoluția normală 80 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanta de împădurire 1000 lei de fiecare hectar : Art. 2.— Toate celelalte dispozi|iuni prevăzute in studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3 și ultimul. — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu aducere la îndeplinire a prezentei deciziuni. Dată astăzi 5 Martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru (ss) Al. Constantinescu No. 13974. a • • Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stal la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului D-lui Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere art. 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM : Art. 1. — Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al păduri Recea pendinte de comuna Deleni, judelui Olt, proprietatea d-lui I. C. Dobro- neanu, în suprafa|ă de 30 hectare 9346 m. p. Regimul crângul cu 100 rezerve de fiecare hectar. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împăduriră 200 Iei de fiecare hectar. Revista Pădurilor 269 b) Regulamentul de exploatare al pădurei Sotânga-Fotinoai- ca pendinte de comuna Solânga, județul Dâmbovița, proprie- tatea d-nei Li via Căpitan V. Roată cu soțul, Eleonora Cosma, Eufimia Maxim Lenș cu so|ul, Natalia Cosma. Coli Alexianu și Alina Micescu cu soțul, în suprafață de 115 hectare din care de exploatat 47,5000 hectare. Regimul crâng simplu. Revoluția nor- mală 15 ani, exploatarea pădurei rămase într’un an și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar: c) Regulamentul de exploatare al pădurei Vithavas pendinte de comuna Gheorgheni, judelui Ciuc, proprietatea d-lor Szekel Istvan Felso și solia, Benedek luliana, Pali Ignaoz și solia Ma- daras Anna, Pali Alajos și solia Csibi Agnes, în suprafață de 134 hectare 9150 m. p. Regimul codrului cu tăeri rase. Revolu- ția normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împă- durire 1000 Iei de fiecare hectar: d) Regulamentul de exploatare al pădurei Fughiaș pendinte de comuna Gheorgheni, județul Ciuc, proprietatea d-lor Merza și Bocsanoci, în suprafața de 146 hectare 6268 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar. e) Regulamentul de exploatare al pădurei Cocoreni pen- de comuna Cocoreni, județul Botoșani, proprietatea d-lui Cristea S. Goilav, în suprafață de 83 hectare 3292 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 12 ani, exploatarea în 12 ani și cu ga- ranția de împădurire 200 lei de fiecare hectar. f) Regulamentul de exploatare al pădurei Pelipăuți pen- dinte de comuna Lunca, județul Dorohoi, proprietatea Institu- tului N. Sofian din Botoșani, în suprafață de 312 ha. 9000 m. p. Revoluția normală 25 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 300 Iei de fiecare hectar : g) Regulamentul de exploatare al pădurei Drăganu pendinte de comuna Drăganu, județul Argeș, proprietatea d-lui Oanță Rădu- lescu în suprafață de 35 hectare. Regimul crâng simplu. Revo- luția normală 15 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar : h) Regulamentul de exploatare al pădurei Priveghiul pendinte de comuna Broșteni, județul R.-Sărat, proprietatea d-nei Anastasie Revista Pădurilor 270 Gr. Vernescu, în suprafață de 253 hectare din care 30 hectare neexploatate. Rgimul crâng simplu. Revolu|ia normală 25 ani, exploatarea pădurei rămase într’un an și cu garanția de împădu- rire 600 lei de fiecare hectar: i) Regulamentul de exploatare al pădurei Potnelțu-Obeanu din deal și cu Zăvoaiele, pendinte de comuna Mihăița, județul Dolj, proprietatea D-nei Angela I. Hagiade, în suprafață de 83 hectare 9040 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 25 ani pentru pădurea din deal și 3 ani penîru zăvoae. Periodul de exploatare 3 ani pentru zăvoae iar pentru pădurea de deal 3 ani pentru suprafața de 28 ha 6490 m. p. pădure de exploatat, iar în restul de 43 ha 1340 numai curățiri ușoare într’o perioadă de 5 ani. Garanția 100 lei de fiecare hectar: j) Regulamentul de exploatare al pădurei Itrinești pendinte de comuna Bălănești, județul Neamț, proprieiatea Casei Rurale, în suprafață de 29 hectare. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 10 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împă- durire 300 lei de fiecare hectar. Art. 2). Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii, Art. 3 și ultimul). Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru (ss) Al Constantinescu No. 13976. * • • Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădu- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vederea articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. Revista Pădurilor 271 DECIDEM : a) Regulamentul de exploatare al pădurei Kozrez pendinte de comuna Ditrou, judelui Ciuc, proprietatea Societății anonime forestiere „Putna“ în suprafață de 110 hectare 2978 m. p. Re- gimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanjia de împădurire 1000 lei de fiecare hectar: b) Regulamentul de exploatare al pădurei Lăcătuș pendinte de comuna Danciu, județul Mehedinți, proprietatea D-nei Adina Știrbei, în suprafață de 240 hectare 7272 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și garan- ția de împădurire 300 lei de fiecure hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurei Joseni, pendinte de comuna Joseni, județul Buzău, proprietatea moștenitorilor defunctei Viginia D-r C. Anghelescu, în suprafață de 110 hec- tare 9200 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 18 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurei Zăvoiul Viișoara pendinte de comuna Viișoara, județul Olt, proprietatea D-lui General Gh. Corvin, în suprață de 15 hectare. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 10 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția d^împădurire 200 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurei Rediger Cezane pendinte de comuna Belzn, județul Trei Scaune, proprietatea D-lui Alex. Molnar și Roza Feminger, în suprafață de 40 hectare. Regimul crângului cu 80 rezerve la hectar, esență fag și stejar. Revoluția normală 40 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar ; f) Regulamentul de exploatare al pădurei Vărsăturile pen- dinte de comuna Isvoarele, județul Dâmbovița, proprietatea fra- ților Petre și Nicolae Brănescu, în suprafață de 12 hectare 5850 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploa- tarea într’un an șl cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; g) Regulamentul de exploatare al pădurei Călimănești- Grindu pendinte de comuna Dobrotineț, județul Olt, proprietatea D-lui Biber Târnoveanu, în sufrafață de 77 hectare 6344 m. p. 212 Revista Pădurilor Regimul crâng simplu. Revoluția normală 15 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurei Bădulești pen- dinte de comuna Tisău, județul Buzău, proprietatea D-lui I. M. Popescu în suprafață de 37 hectare. Regimul crâng simplu. Re- voluția normală 20 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; i) Regulamentul de exploatare al pădure Corcova pendinte de comuna Corcova, județul Mehedinți, proprietatea D-lui Anton Bibescu, în suprafață de 1298 hectare. Regimul crâng simplu cu 50 rezerve la hectar din stejarii cei mai frumoși Revoluția normala 30 ani, exploatarea în 30 ani și cu garanția de împă- durire 250 lei de fiecare hectar. Art. 2).—Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat fiecăruia sunt executorii. Art. 3 și ultimul).—Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru No. 1397S. (ss) AI. Constanlinescu Deriziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turei și al Domeniilor. Asupra Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere Articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publieata în Monitorul Oficial de 131/920. DECIDEM: Ari. 1. — Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurii de pe muntele Revista Pădurilor 273 Păduchiosu pendinte de comuna Moroeni, județul Dâmbovița, proprietatea d-lui C. N. Vasiliu, în suprafa|ă de 551 hectare 6580 m. p. din care de exploatat 76, h. 2500. Regimul codru cu taeri rase. Revolu|ia normală 90 ani, exploatarea în 5 ani și cu garan|ia de împădurire 5000 lei de fiecare hectar : b) Regulamentul de exploatare al pădurii Dobriașu trupurile Rașca și Corbu pendinte de comuna Lerești, județul Muscel, pro- prietatea moștenitorilor def. N. Gr. lorgulescu, în suprafață de 617 hectare din care 140 hâde exploatat. Regimul codru cu tăeri rase, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Rușavătui pendinte de comuna Rușavăț, județul Buzău, proprietatea D-lul C. C. Rușavețeanu, în suprafață de 82 hectare 7500 m. p. Regimul crângul cu 80 rezerve la hectar. Revoluția normală 50 ani, exploatarea în 11 ani și cu garanția de împădurire 500 Iei de fiecare hectar: d) Regulamentul de exploatare al pădurii Bâlca Domneșți pendinte de comuna Bâlca, județul Putna, proprietatea moșteni- torilor Ilie Săbăreanu, în suprafața de 1451 hectare 8046 m. p. din care de exploatat 505 h. 7500. Regimul crâng simplu. Revo- luția normală 50 ani, exploatarea în 15 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar: e) Regulamentul pe exploatare al pădurii Glodurile pendinte de comuna Grăjdana, județul Buzău, proprietatea d-lui Haralambie Rălescu, în suprafață de 74 hectare 2800 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 15 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; /) Regulamentul dc exploatare al păduriii Laura pendinte de comuna cadastrală Vicovul de sus, județul Rădăuți (Buco- vina), proprietatea D-r lancu Flondor în suprafață de 1170 h. 5400 m. p. din care de exploatat 596 h. 9600. Regimul codru cu tăeri rase exceptându-se parc. 9 b, 11 c, 15 b, și 24 unde se fac numai extracțiuni. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 12 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar pentru parcelele 2 p, 5,4, 5 9 b, 11 c, 15 b, și 24, și lei 1000 de hactar pentru restul parcelelelor. Revista Pădurilor 274 Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art, 3 și ultimul. — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru (ss) Al. Constantinescu No. 13988. * * * Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădu- rilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1.)— Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurii Furnicoș și Ză- voiul Furnicoș, pendinte de comuna Mihăești, jud. Muscel, pro- prietatea D-lui Oprea lorgulescu în suprafață de 49 hectare, Regimul crâng simplu, ravoluția normală 25 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar ; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Rea, pen- dinte de comuna Broșteni, jud. R.-Sărat, proprietatea Fraților Mendelovici, în suprafață de 52 hectare 3040 m p. din care 12 Ha 4820 m. p. poeni și 14 Ha 1200 m. p. de exploatat. Regi- mul crâng simplu, revoluția normală 20 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar • c) Regulamentul de exploatare al pădurii Bălăci, pendinte de comuna Romanești, jud. Vâlcea, proprietatea D-lui Colonel Constantin Piscureanu, în suprafață de 23 Ha 4100 m. p. Regi- mul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Hilișău-Gafencu, pendinte de comuna Pomârla jud. Dorohoi, proprietatea D-lui Revista Pădurilor 275 Al. Rosetti, în suprafață de 313 He 2000 m. p. din care de ex- ploatat 166 Ha 5000 m. p. Regimul crâng simplu, revolu|ia nor- mală 30 ani, exploatarea în 16 ani pentru suprafața de exploatat și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Jivești-Târlești, pendinte de comuna Târlești jud. Prahova, proprietatea D-lui Miltiade loanide, în suprafață de 439 Ha 2700 m. p. pădure. Regimul crâng simplu cu 60 rezerve la hectar în parcela B. Revoluția normală 20 ani exploatarea în 10 ani și cu garanta de împădurire 200 Iei de fiecare hectar; /) Regulamentul de exploatare al pădurii Gura Idrici, pen- dinte de comuna Rosiești, județul Fălciu, proprietatea D-lui Diamandi, în suprafață de 322 Ha 5300 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 26 ani, exploata- rea în 17 ani și cu garanția de împădurire 250 lei de fiecare hectar. Art. 2). Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3 și ultimul). Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. Ministru (ss) Al. Constantinescu No. 13986. 276 Revista Pădurilor LISTA DE SUBSCRIPȚIE Pentru familia pădurarului Biro Gheorghe, care a murit după 22 ani de serviciu de o boală, căpătată la uscătoria de semințe, lăsându-și sofia cu 8 copii minori în cea mai mare să- răcie, fără pensie. Domoci Faipar, 1000 Iei; Spuller Bela, 500 lei; Ofa, 1500 lei; Sztanko, 1000 lei; Szanto Nusbaum, 200 Iei; Indescifrabil, 300 Iei; Gyimesvblgyi 500 Iei; Dr. Denes, 100 lei; Berman losif, 500 lei; Indiscifrabil 500 lei ; Unio 1500 lei; Carpatina 500 Iei; Hirsch Miksa, 200 lei; Mercur, 500 lei ; Indescifrabil, 200 lei. Total . . . 9000 Iei. Această listă de subscripție s’a emis de ocolul silvic Fru- moasa în conformitate cu apelul din Nr. 5 a, c. pagina 432 a Revistei Pădurilor. Mercurea Ciuc la 10 Iulie 1923. (ss) Schorscher Ing. șef, silv. OO ------ =OO ’ „PETROȘANI4" SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPLOaTSREfl HUNELOR DE CARBUHI Capital Social Lei 280 0^0.COD MINELE: Petroșani, Vulcan. flninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI î STRADA AUREL VLA1CU No. 22 Adresa telegrafică : „PETROȘANI*. Telefon 39 77 o o OO—■ ............OO BOU iBHP, UIMI £ 11. SOCIETATE ANONIMĂ [ajilal sodai lei 1ZS.000.000 deplin vânat. = Rezerve lei 177.6000.0D0 SEDIUL IN BUCUREȘTI Adresa telegrafe ci SUCURSALE IN STRĂINĂTATE î I PARIS, Place VendOme, 20. CONSTANT1NOPOL, Galata, Agopian Han, Agenție în Stambul NEW-YORK, Broadwav, 31-33. VIENA, Comandită: ALBERT BLANK cioșu. adm.-delegat; Al. F, Bădescu, membru; Al. N. Slefănescu, membru ; /. Grădișleanu membru; Gl. Sc. Panaitescu, membru; 11. Fulg a, censor; Em. han censor; G. I. Sloi ce seu, vice-președinte; D. D. Bragadiru, membru \ I. 1. SIQncuIranv, membru; G. Corbescu, membru; St. C. Pop' membru, D. Mala K,censor; V. Ștefan, censor; G. Dimitriu, censor' Director General: A’. P. Ștefan eseu; Prlm-Director: Ion Săvescu . Directori: N. BAnulescu, C. T. Teodor eseu, Ion C. Pilidi, Gr. Du-‘ mitrescu, Ing. G. Gheorghian. „CARPATINA" Sociâte Anonyme Roumaine pour Tindustrie Forestiere CAPITAL SOCIAL: Lei 100.000.000 enti&rement vers6s Siege Principal: BUCAREST, 21, rue Paris La Scierie Bre^ni fValcea) effectue toute commande de bois de charpente de pin et de sapin. Section speciale pour la fabrication de caisses d’emballage, executees sur commande. Planches sabotâes pour planchers. Grosse production de bois de chauffage, de hâtre et bri- quettes. Traverses de hetre pour voie ferree. Les Scieries de Turnu-Măgureie et Stoe- nești produisent: Tout matâriel de bois de charpente. Planches rabinees, caisses d’emballage. La Scierie, Ia Manuiserie mecanique et Ies Ateliers de parquets de Slatina executent toute commande de: Toute sorte de materiei de bois de charpente; Mobilier simple ou de luxe, de bois seche, coupe avant la guerre, en sapin, pin, châne et autres essences. Menuiserie pour constructions. Parquet de chene de toute dimension, en bois sâche. Dăpots pour la vente en dâtail, dans les villes de: Craiova: 15, Strada Stirbey-Voda, Strada Amaradia, Bariera Catargiu Bariera Calafatului Bariera București Alexandria (Teleorman) Roșiori (Teleorman) Dragășani (Vâlcea) Râmnicu-Vâlcea Les commandes pourons âtre faites tant aux succursales qu’â la Centrale de Bucarest 21, Strada Paris. b Anul XXXVI APRILIE 1924 No. 4 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIO* Apare sub conducerea comitetului de redacție compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. Iaco> bescu, Dr. Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Cinstirea eroilor...............................C. Opran Principalele cauze cari au provocat ruina pă- durilor în teritoriul vremelnic ocupat. . . Petre Antonescu Art. 132 din Noua Constituție și pădurile in- stituțiunilor de binefaceri.....................D. T. Theodorescu Problema Silvică................................I. L. Ciomac Un omagiu postum................................Petre Antonescu Pădurea Pusnicul................................Gh. lonescu Mătăsarul.......................................Mircea loan Silvicultura in Japonia.........................Aurelian lonescu Estimația coajei de tăbăcit.....................Moescu Mihail Păsările căutătoare.............................loan Florescu Pășunatul in păduri, o greșeală economică.— vătămările pășunatului in păduri .... Ion P. Diaconescu Contribuțiuni la comerțul și industria lemnului M. P. Florescu Ședințele consiliului de administrație al Soc. «Progresul Silvic"........................... *** Soc. „Progresul Silvic" față de anteproectul de lege, relativ la aplicarea art. 132 din Constituție ........................................... ♦ * ♦ BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALĂ", JEAN IONESCU & Co 1, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOC1ETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC* PE PERIODUL 1921-1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal No. 1630 dela Z8 Aprilie IM cu sediul in palatul Ministerului de Domenii Consilieri Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marfian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori: Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy Cenzori Supleant! : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Broul Societătei „PROGRESUL SILVIC" Președinte: Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Secretar: M. P. Florescu Liviu Marțian Casier: N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Anul XXXVI APRILIE 1924 No. 4 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIRA CINSTIREA EROILOR t In ziua de 50 Martie a. c. în sala cea mare a ministerului agriculturii și domeniilor a avut loc, cu mare solemnitate, cere- monia inaugurare! plăcii comemorative pentru cinstirea Eroilor României Mari, mor|i pe câmpul de onoare, funcționari ai aces- tui minister, ale căror nume sunt săpate cu litere de aur pe placa de marmoră, care va reaminti genera|iunilor viitoare ab- negatiunea acelora, cari, la chemarea pentru îndeplinirea dato- riei către Patrie, n’au șovăit câtuși de pu|in, ci din potrivă au fost printre cei dintâi, cari, luptând pe câmpul de onoare, și-au sacrificat via|a pentru săvârșirea celei mai mari din isbânzile visate de strămoși noștrii: reîntregirea neamului în limitele sale etnice. Ca suprem omagiu adus memoriei acelora cari și’au vărsat sângele pentru făurirea României Mari, Majestatea Sa Regele a tinut să aziste la această ceremonie și de față fiind A. S. R, Principele Moștenitor, I, I. P. P. S. S. L. L. Mitropolitul Primat, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, dl. ministru al agriculturei și domeniilor, dl. ministru de răsboi, dl. ministru al lucrărilor publice, dl. ministru al Cur|ii Regale, dl. mareșal al Curții Regale, dl. general comandant al corpului II armată, d-niifoști miniștrii și secretari gener ali ai ministerului, d-nii senatori și deputati aflati în Capitală, d-nii funcționari ai ministerului, precum și membrii familiilor funcțio- narilor morți în răsboi, după oficierea serviciului divin de P. S. S. Episcopul de Alba Iulie Teculescu înconjurat de cler, răs- punsurile fiind date de corul formai din funcționarii și funcțio- narele ministerului; Majestatea Sa Regele prin cuvinte lapidare, a pus în evi- dentă meritele și calitățile corpului nostru tehnic silvic, care a dat întotdeauna dovadă de muncă cinstită și spornică. 278 Revista Pădurilor Dl. Al. Constantinescu, ministrul agriculturei și al domeniilor, luând cuvântul mul|umește Majestătei Sale, pentrucă a binevoit de a participa la inaugurarea monumentului ridicat ca o amintire pioasă pentru to|i funcționarii dispăruti, cari, la declararea răz- boiului, „plecau cu piepturile deschise ca să lupte sub tricolorul care simboliza nădejdile unui Neam”. Dl. Ștefan Mihăilescu, directorul general al contabilitate! ținu o cuvântare, din care reiese că dintre funcționarii mobilizati 218 au murit pentru Patrie. Dl. Aurel Iliescu, vice președintele Societății „Progresul silvic", încheind seria discursurilor, făcu cunoscut numele celor 15 ingineri silvici, ofițeri de rezervă dela gradul de subloco- tenent până la cel de maior, a căror comemorare va rămânea vecinică în amintirea tuturor. Monumentul inaugurat constă „dinlr’o placă comemorativă de marmoră înaltă de 5 metri și lată de 3. Placa este încadrată într’o admirabilă friză cu motive românești. Friza, din distantă în distantă, este întreruptă de numele localităților, unde s’au dat luptele. In partea de sus e un basorelief în bronz, care re- prezintă un episod din luptele dela Mărășești. Compoziția cu- prinde o grupare admirabilă ca mișcare”. „In partea de jos a plăcii este o architravă cu titlul lucrării. „Dedesubt, pe un soclu cu 3 trepte, sunt făcute în bronz: drapele, trofee, armuri și lauri: simbolul eroismului". Acest monument, căruia I. I. P. P. S. S. Mitropolitul primat ba dat binecuvântarea creștinească, este^datorit talentului mae- strului nostru sculptor d-lui Mă|ăoanu, unul din putinii cari au obținut premiul I la Academia națională de Bellearte din Paris, și care astăzi figurează în lumea artistică ca un necontestabil fruntaș. Ca cronicar al celei mai impozante festivități care a avut loc vre-o dată în mărețul palat al ministerului agriculturei și al domeniilor, luând proporția unui adevărat eveniment istoric, nu mă pot opri de a nu remarca scena de o duioșie impresionantă, care a pătruns sufletele azistentilor când, după terminarea ser- viciului divin preoții intonând sacramentala „veșnica lor pome- nire”, părinții, soțiile și rudele celor morji au isbucnit într’un plâns neconfinut. C. Opran Administratorul Casei Pădurilor Kevista Pădurilor 279 Din cauza importantei covârșitoare a momentului care a prilejit cuvântările tinute și pentru ca breslașii silvici, mari și mici, să ia cunoștință de sentimentele ce Suveranul și cei mai mari diriguitori ai {arii poartă acelora, cari și-au dat viata pentru realizarea idealului național, reproducem în întregime, astfel după cum s’au publicat în Monitorul oficial din 3 Aprilie 1924, aceste cuvântări. Discursul M. S. Regelui : „Am crezut o datorie din parte-Mi sa vin azi aci, „ca să aducem cu toții împreună prinosul nostru de „recunoștinfă, acelora cori departe de ocupația lor zil- ,nică, au arătat contimporanilor lor și acelor cari le vor „urmă în frumoasa misiune de a îngriji de una din cele „mai mari bogății ale tării, calitățile de suflet, calită- „țile de curaj, cari în totdeauna au distins corpul no- „stru silvic. „Et au cimentat, prin sângele care l’au vărsai pe „câmpul de luptă, unirea veșnică cu frații de dincolo „de Carpafi, peste cari desigur adese ori au privit cu „dorul ce și l’au împlinit prin jertfa ființei lor. „Numele lor unite sunt înscrise aci pe piatra dură și „rece, dar numele lor sunt săpate și mai adânc în „inimile noastre calde. Sunt sigur că pilda de curaj, „de abnegatiune și de îndeplinire a datoriei ce ei au dat, „va rămâne neștearsă în inimele d-voasire a tuturor. „Când treceți pe acigândiți-vă la camarazii voștri, „închinati-vă fa dânșii și lua fi pildă dela ei, dragostea „de muncă și iubirea de neam. „Iar voi, a căror nume sunt scrise aci, da fi ace- „lora ce vă urmează—de sus din cer—bine cuvânta- „rea voastră pentru o muncă cinstită și spornică. „Așa să fie!„ 280 Revista Pădurilor- Cuvântarea citită de d. ministru al agriculturii și domeniilor : Sire, Alteță Regală, Înalt prea Sfinte, „Era fn dimineața zilei de 15 August 1916, adică a doua zi chiar după memorabilul consiliu de Coroană dela palatul Cotroceni, în care, după cuvântarea plină de însuflefire a Ma- iestății Voastre". Regatul mic de eri, croia drumul României- Mari de azi. Am avut atunci prilejul, ca sfetnic al Maiestății Voastre, tot la acest departament, să strâng sub acest acoperământ pe toți funcționarii mari și mici din administrația centrală, care venise să-și ia rămas bun dela șeful lor, înainte de a pleca acolo unde datoria către Patrie îi chemase de cu seară. Nu voi uita nici odată, Sire, cuvântările lor pline de cea mai caldă dragoste către Țară și Tron, precum îmi voi aduce aminte întotdeauna cu pietate de accentele duioase cu care su- fletele lor nobile, învăluind grija de cei scumpi pe cari îi lăsau la vatră, plecau voioși cu piepturile deschise și pline ca să lupte sub tricolorul care simboliza nădejdile unui Neam. Toii ceilalfi slujbași din serviciile exterioare ale ministe- rului, ofițeri sau grade inferioare, ca și întreaga suflare româ- nească, au răspuns cu aceeaș însuflefire și neamul unit într’un gând și o simfire cu Maiestatea Voastră, a trecut prin tot cal- varul de greutăți și suferințe având însă necontenit sufletele lor înviorate de pilda de îmbărbătare și de mângâere, pe care Ma- iestatea Voastră și Augusta Voastră soție o dedea fi ostașilor și poporului Vostru. In toiul durerilor neamului, când desnădejdea cuprinsese multe suflete slabe, Maiestatea Voastră, încrezătoare în puterea de viafă a poporului său, a încredinfat pe ostașii săi că vor avea pământ, cei ce-l muncesc, Astfel, slujbașilor acestui departament dat le-a fost ca să aducă la îndeplinire legile agrare. în mijlocul multor și feluri- telor greutăți cu cari a trebuit să se lupte, dar cuvântul Vostru, Sire, e azi un fapt aproape întreg îndeplinit. Funcționarii acestui departament au dat din larg tributul lor Patriei Mărite. Revista Pădurilor 281 Sute dintrânșii ca ingineri silnici, brigadieri silnici, func- lionari mari și mici din diferitele ramuri de administrație ce acest ■departament cuprinde, au fost pe câmpul de onoare și au dat viata lor pentru unitatea și mărirea Neamului. Cei rămași în viață au lucrat și lucrează pentru întărirea lui. In amintirea re- cunoscătoare pentru jertfele eroice ale tuturor dispărufilor mari și mici, în locul ușei pe unde ei au eșit în 1916, pentru a se duce pe câmpul de onoare, au ridicat după aproape 7 ani de atunci, acest mic monument care va vorbi în viitor, mai mult decât se poate crede, tocmai prin modestia lui. Inaugurând-I astăzi nu am cărei autorități publice să-l predau. Ei, sfințit, rămâne aici ca o amintire pioasă pentru toți func- ționarii dispăruți și o pildă vie de îmbărbătare pentru cei de astăzi și cei de mâine. Prezența Maiestăfei Voastre la inaugurarea de astăzi, va fi pururea neștearsă din sufletele slujbașilor acestui departa- ment. Căci aici și ori unde se ridică monumente de acest fel, ele vor fi toate și totdeauna simbolul scump al întregirei nea- mului, simbol scump pe care îl întrupează Dinastia Maiestății Voastre, Prim Rege al României Mari“. Discursul pronunțai de d-l Ștefan Mihăilescu : Sire, Altefă Regală. înalt Prea Sfinte, Domnilor Miniștrii, Domnilor, Cu aproape 8 ani în urmă, în ziua de 16 August 1916, când toată suflarea românească intona cântecul de vitejie fot în acest >oc predestinat a fi mai târziu, după marea victorie, loc de re- culegere și de îndemn la datorie, d. Alexandru Constantinescu, ministrul nostru și atunci, ne-a adunat să-și ia ziua bună dela noi. cei mobilizați și între altele ne-a spus: „ Duceți-vă și vă faceți datoria, acolo unde vă chiamă Țara ,și noi, care rămânem aci, vom îngriji de familiile voastre, căci „asta este datoria noastră11. Aceste cuvinte au rămas adânc săpate în inimile noastre, ca un talisman care ne ușură de grija celor ce lăsam acasă și pe cari îi știam de acum sub protecția Șefului Nostru. 282 Revista Pădurilor Plini de speranță, am plecat să ne facem datoria către Țară și Tron cu entusiasmul pe care ni-l da credința în virtuțile po- porului nostru, credinfa în dreptatea cauzei noastre. Călău zi fi de această credință am îndurat cu resemnare toate greutățile marelui răsboi, cu gândul în fol momentul la Maiestatea Voastră, Comandantul nostru suprem, care sufereafi de suferințele noastre și vă bucurați de bucuriile noastre. Ne-am făcut datoria, sacrificând totul pentru Țară, fără să precupețim oiafa pe care o închinasem pe altarul Patriei, și după terminarea răsboiului, când nc-am întors la vetrele noastre, ne-am dat seama cât de mulfi dintre ai nostrii au rămas pe câmpul de onoare. Cu gândul la scumpii noștri dispăruti am socotit ca o pioasă datorie să imortalizăm numele acestor eroi într'o placă comemorativă, oricât de modestă ar fi ea, care se servească ca pildă generațiilor viitoare. Puterile noastre slabe nu ne îngăduiau însă, să ridicăm un monument demn de sacrificiile făcute de acești eroi ai Nea- mului și atunci am făcut apel ia d-nii miniștrii, cari s’au suc- cedat la conducerea acestui departament, să ne ajute ia înfăp- tuirea acestei opere. Apelul nostru a fost primit cu toată căldura cuvenită șt le rămânem adânc recunoscători pentru sprijinul moral și ma- terial ce ne-au dat, căci numai astfel am reușit să vedem în- făptuit monumentul care se desuelește azi, simbol al dragostei de Țară și al vredniciei ostășești a camarazilor noștri, pe care monument îl vom încredința generațiilor viitoare de funcționari ca să le fie în veci icoană vie a împlinirii datoriei. Dacă s’ar face apelul nominal al armatei de funcționari ai acestui minister, de 218 ori s ar auzi răspunsul mort pentru Patrie, căci 218 au fost aceia, cari în răsboiul pentru între- girea neamului, au căzut cu glorie jertfind pe altarul Patriei tot ce aveau mai scump: vieafa. Dintre acești 218 camarazi dispăruti, sunt: 28 ojiteri. 5 plutonieri, 6 sergenți, 8 caporali și 113 so'dafi. Dintre ofiferi sunt: 13 ingineri silvici Maiorul Nicolae Marinescu. Căpitanii; loan Droc și Gheorghe Jalbă. Revista Pădurilor 283 Locotenenții: Th. Trifănescu, Virgil Stoicescu, Victor Ăi hal eseu, Vasile Mirică și Constantin Lefter. Sublocotenenții: Filip Vaspasian, Marca Aclam, Cristea Slănciulescu, Gheorghe Ponescu-Ploești și Constantin Corbu. 4 medici-veterinari Maiorul loan Teodorescu. Căpitanii: Gheorghe Mar cu și Nicolae Boerescu. Sublocotenentul Nicolae Străjescu. 11 funcționari administrativi Căpitanul loan Bogza. Locotenenții : Gheorghe Curpen și loan Pricina. Sublocotenenții: Sever Rădulescu-Niqer, Const. Corpă- cescu, Aurel Boruzescu, Nicolae Roșculef, Constantin Neagu, Constantin B. lonescu Gheorghe lonescu, Șaua Panailescu, Nicolae Colea și Constantin Blănaru. Dintre cei 190 grade inferioare, 158 sunt brigadieri sil- vici și pădurari. in ața acestui monument, să ne îndreptăm gândul la scumpii noștrii dispăruți și cu capetele plecate să înnălțăm ruga noastră către Cel a tot puternic ca să le așeze sufletele în rândurile celor drepți. Prezența la această solemnitate a Majestâfei Sale Re- gelui, a Alteței Sale Regale Princepele Moștenitor și a fnalfilor demnitari ai Statului, este douada înaltei recunoștințe pe care o păstrăm sutelor de mii de eroi, cari s’au jertfit pentru Patrie și cu sângele lor au plămădit România Mare și au înfăptuit visul de secole al românismului, România întregită a tuturor Românilor. In acest moment de sublimă înălțare su/teiească, cu inima năpădită de cea mai profundă emoție, în numele acelora ce nu mai sunt de cât urme de aur pe acest monument de marmură rece, noi, slujitorii acestui minister, înconjurăm cu credință, su- punere și dragoste pe Marele Nostru Căpitan, care făcându-și un ideal din năzuințele poporului român, ne-a condus cu multă înțelepciune la realizarea visului ce ne-a legănat copilăria și aducem prinosul nostru de recunoștinfă Majestâfei Sale Re- gina, care cu gingașa sa mână și cu dulcea sa privire de mamă a unui popor întreg, a alinat suferințele eroilor neamului nostru și le-a închis ochii în preajma visului ce se împlinea. 284 Revista Pădurilor Să trăiască Majestatea Sa Regele b ordinând I, Regele tuturor Românilor. Să trăiască, Majestatea Sa Regina Maria, cu întreaga Dinastie. D-l Aurel Iliescu, Vice președintele Soc. „Progresul Silvic", fost deputat și senator, rostește următoarele : Maiestate, Excelență, Domnilor, Delegat al Societăfii „Progresul Silvic", am venit la această solemnitate ca să aduc din partea slujitorilor pădurii omagiul nostru de recunoștință și admirațiune pentru colegii din ser- viciul Statului, cari au murit în răsboiul pentru întregirea nea- mului. Maiestate, Trăim în vremuri grele; răsboiul mondial a deslănțuit asupra omenirii o groaznică furtună care pare că nu s’a domolit încă. In orice caz trăim între ruinele produse de această furtună, fiindcă societatea românească este încă departe de a-și găsi liniștea necesară pentru o rodnică activitate. Maiestate, De când s’a aprins primul foc pe altarul la care omul a venii să se roage ; de când s’a făcut primul semn care să arate că acolo odihnește un mort scump, omenirea s’a desvoltal în- continuu rezimându-se pe cele două baze: familia și proprietatea. Astăzi valorile morale sunt răsturnate, chiar bazele pe cari s’a desvoltat civilizațiunea până acum par a fi zdruncinate- Omenirea nu mai crede în nimic. Oamenii apar ca un roi imens cari aleargă grăbiți spre aceeaș țintă: trai cât mai bun cu cât mai puțină muncă. Idealurile vieței par înăbușite. M. S. REGELE FERDINAND 1 înconjurat def A.S. Regală PRINCIPELE CAROL ; I.P.S.SJMitropolitii Miron Cristea și Pimen-, Al. Constanlinescu Ministrul Domeniilor si Preș. Soc. „Proqr. Silvic* : (Jh. Cinăiunu Subsecretar de Stat la Domenii si 'altii. în momentul esirei dela solemnitate lucrare efectuată de D-l MĂȚĂOANU Revista Pădurilor 285 Maiestate, In momente de descurajare sufletească ca cele pe cari le trăim acuma, cinstirea mori!lor este menită să ne ridice con- științele. Mintea omenească, oricât de turburată ar fi ea, atunci când uine în contact cu imaginea marții, silită este să se rupă din preocupările meschine și să se ridice către înaltele probleme ale vieței. Prin prisma morfii vedem toată zădărnicia ambifr. iilor ș pasiunilor noastre. Omul de știință mai ales, cu cât este mai învățat, cu atât el este desbrăcat mai mult de preocupările materiale ale vieții. Omul învățat își dă seama de imensitatea domeniului în care se întinde necunoscutul și atunci, în fața marilor probleme ale vieții, el știe, că nu știe nimic. Pentru omul de știință ca pentru toată lumea, spectacolul morții îl silește să vadă nimicnicia vieții și a deșertăciunilor omenești. Maiestate, Inginerul silvic, deși om de știință, în genere trăiește de- parte de lume, căci mai toată viața și-o petrece în imensul la- borator de vieață, care se chiamă pădure. In mijlocul codrilor el asistă uimit la perfecțiunea desă- vârșită, cu care se manifestă acest mister, care se chiamă vieața. Și în sufletul lui, mai mult decât la altul, se accentuiază ten- dința spre idealizare. El vede cum vieața esie dusă de puteri uriașe, pe lângă care omul, cu toată ambițiunea lui, apare ca un nimica toată. Și atunci el își dă seama, că viața omului nu are preț decât închinată spre binele obșiesc. Maiestate, Cu aceste credințe comemorând astăzi pe morții noștrii, noi nu îi plângem, îi prea mărim și îi fericim. Si noi trebuie să murim, este legea firei. Și ori câte averi am aduna, ori cu câte măriri ne-ar în- cărca soarta, odată cu moartea noastră totul se va stinge. Dânșii vor trăi veșnic. 286 Revista Pădurilor Precum făceau strămoșii noștri romani, cari, la momente grele, veneau la altarul familiei și evocau pe cei duși din mij- locul lor, așa și pentru noi, românii, câtă vreme va fi suflare românească, română vor veni cu smerenie ca să evoace vir- tuțile celor dispărufi și să-și întărească sufletul, gândindu-se ia sacrificiul acelora cari și-au dat o ie a fa pentru a se împlini visul de veacuri al românismului. Maiestate, Vieața nu are preț decât în împlinirea datoriei, și inginerii silvici au dovedit cu prisosință ca sunt pătrunși de acest adevăr. Dintrun corp organizat, compus din 241 agenți au mers la răsboi, pe front și la servicii speciale 107, iar 12 ca ofițeri de administrație și la birouri; mai mult de 50 la sută au fost la răsboi, iar dintre aceștia 15 au rămas pe câmoul de onoare, jertfă adusă Patriei. Comemorându-i astăzi, cu capul plecat, nu pot să-i plâng, ei au fost fericiți, fiindcă prin supremul sacrificiu au adus fe- ricirea neamului și și-au asigurat pentru vecie recunoștința po- porului român. lacă-le și numele celor întru fericită pomenire: Maiorul N. Marinescu. Locotenent Trifănescu Teodor. Sublocotenent Stănciulescu Christea. „ Popescu Gh. Ploești. Locotenent Victor Mihălescu. „ Virgiliu Stoicescu. „ Lefter Constantin. Sublocotenent Marcu Adam. Locotenent Vespasian Filip. Sublocotenent Corbu Gheorghe Locotenent lonescu Gheorghe. „ Vasile Mirică. Sublocotenent C. B. lonescu. Căpitan I, Droc. Locotenent Jalbă. Dintre pădurari și brigadieri în număr de 5.550. au murit 151, dintre cei 670 mobilizați. Revista Pădurilor 287 Maiestate, Pentru slujitorii pădurei, fericirea stă în îndeplinirea da- toriei, și cea mai mare fericire în jertfa supremă pentru înde- plinirea acestei datorii. , Ești pentru noi simbolul viu al Patriei și astăzi când săr- bătorim memoria celor căzufi pentru Patrie, să fii încredinfat Maiestate, că ori și când și în ori și ce împrejurare, slujitorii pădurei sunt gata la jertfa supremă pentru apărarea Patriei care ar fi primejduită. Să le fie bine cuvântată memoria și jertfa lor deapururi exemplul pentru binele și mărirea Țării noastre. La sfârșitul fiecărei cuvântări M. S. Regele a fost subiectul unei calde manifestațiuni de dragoste din partea asistentei. La ora 12,45 M. S. Regele, însoții de adjutantul de serviciu, s’a înapoiat cu automobilul Ia Palatul Cotroceni. PRINCIPALELE CAUZE C’AK) AU PKOVOCAT RUINA PĂDURILOR IN TERITORIUL VREMELNIC OCUPAT 1-a CAUZĂ Administrația militară prin așa zisul Stat Major Economic și în special prin Secția ViU-a forestieră, în timpul din urma, dar mai cu seamă după semnarea tratatului de pace, cu convențiu- nile sale economice, a dat o marc intensitate taerilor pădurilor țarii în genere și ale statului în particular. Nu se ținea câtuș de puțin socoteala de a nu se ataca ca- pitalul lemnos de exploatare și de a se realiza posibilitatea pădurilor conform amenajamentelor existente și a studiilor făcute, căci cantitățile de material lemnos *aiat, depășesc cu mult ne- voile reale și putința de a fi transportate într’una sau chiar în mai multe luni consecutive ori cât de numeroase ar fi mijloacele » 12 >> 1 >> »» Lemnul de foc pentru teritoriul ocupat ar trebui în termen mediu, după funcționarii existenți minimum 400.000 metri cubi stejar, cer, gorun și fag din care se poate cu înlesnire aproviziona. LISTA de numărul stâlpilor de Telegraf și Telefon necesar Direcfiunei gene- rale a Poștelor. Telegrafelor și Telefoanelor, adică: O ® X 1) 2) 1.000 stâlpi 4.000 „ de n 14 m. înălțime 30crn—32cmdiam. 12 „ 28 „ -30 , „ 0) O K 3) 13.000 „ n 10 „ 26 „ -28 „ „ XC o 4) 40.000 „ n 9 „ 26 „ -28 . „ x 1 5) 160.000 „ m 8 „ 24 - -26 „ , X 6) 245.000 „ 7 . 22 » -24 . „ Q ►—« ff] și 7) 5000 st. p. rez. de 2.500 de 14m- lung 30/32cm- diam C > » n n n »> 1,000 „ 12 „ 28/30 „ „ » » n w 1.500 „ 10 ,, >1 26/28 „ „ In total 468.000 bucăți de stejar de este posibil mai în multe centre să fie oprit spre facilitarea transportului lor la destinație- (Deziderat din partea direcțiunei generale). Revista Pfidurilot 291 (P. S.), In această sumă de 468.000 stâlpi, se cuprinde tot felul de stâlpi, adică: Telegrafe și Telefoane pentru stat și județe fiind datoare Direcția Poștelor a împlini golurile și așeza la locuri unde se simte nevoia. Terminându-se dislocările de trupe pe frontul oriental, va- goanele căilor ferate din teritoriul ocupat, vor fi, fără îndoială, puse la dispozițiunea Statului Major Economic, pentru transpor- tul de lemne de oarece anul acesta, recolta de cereale fiind după toate probabilifățile foarte slabă, nu vor fi utilizate, numai pentru transportul de lemne. Și aceste lemne de lucru și construcțiuni nici nu sunt macar destinate exclusiv pentru trebuințele militare, după cum se pre- textează, căci cunosc cazuri când s’au primit cereri și s’au făcut vânzări pentru firme germane și austro-ungare, etc., în scop pur comercial. Intențiunea inamicilor țârei este așa dar de a profitai de timpul dintre încheierea tratatului de pace și până la ratificarea Iui, spre a doborî o cât mai mare cantitate de arbori, ca în urmă sa poată susține că administrația militară are dreptul de a ridica materialul lemnos deja tăiat. Cât pentru lemnul de nuc utilizabil pentru paturi de puști, mobile, etc., el a fost obiectul, încă din primele zile ale intrărei trupelor inamice în teritoriul ocupat unei sistematici distrugeri, astfel că aproape n’a mai rămas aproape nici un arbore de o oarecare valoare industrială în întreaga regiune a podgoriei, care sa nu fi fost extras până acum. Tot asemenea se poate zice și despre lemnul de frasin necesar pentru construcția aeroplanelor, pentru lopeți de vaslat, în căruțărie, pentru spițe de roate, etc., precum și despre lemnul de paltin creț, atât de căutat pentru mobile. Dacă se mai găsește pe ici pe colea câte un arbore aparținând acestor specii, aceasta datorită numai împrejurarei că mulți silvicultori au reușit de a-i sustrage dela urmărirea vrășmașilor cari acordau premii celor cari îi divulgau, susținând ra în Ocoalele lor nu se află asemenea material lemnos, deși știau bine că se expun la cele mai grele pedepse în caz de dovedirea contrariului. Câte exemple de un asemenea curaj civic, nu am avut prilejul a constata din partea organelor silvice ale statului, rămași în țară nu din voința lor, ci pentru că li s’a dat ordine formale în acest sens fiind amenințati cu destituirea chiar în cazul când vor părăsi serviciul. 292 Revista Pădurilor A doua cauză. Exploatarea pădurilor de stejar a căror vârstă variază de la 10 și până la 20 ani, pentru obținerea coajei pentru tăbăcit. Multe clin pădurile statului, precum și foarte multe din cele ce aparținând proprietarilor particulari, au fost exploatate în acest scop, deși multe din aceste din urmă se știa că sunt supuse regi- mului silvic și așa fiind trebuiau exploatate conform regulamen- telor de exploatare aprobate. De realizarea posibilităților prevăzute prin atari studii, sau de păstrarea unui mers normal al tăerilor, nu s’a ținut nici o seamă, proprietarii particulari fiind îndatorați a face însăși ope- rațiunea descojitului, pentru care Ii s’a plătit 14 lei pentru 100 kg., de coaja uscată de către antreprenori străini în baza contractelor încheiate cu administrația militară. Suprafețe de sute și chiar de mii de hectare s’au exploatat astfel, așa că va trebui să așteptam de aci înainte un timp îndelungat până ce pădurile vor crește și vor ajunge la dimen- siunile de mai dinainte. Desigur că în anii următori nimeni nu va mai avea de unde recolta taninul necesar pentru tăbăcitul pieilor necesare încălțămintei, pentru harnașamente militare, pentru Curele de transmisiune, etc. A lll-a cauză. Exploatarea în primăvară a teilor, în vederea obținerei materiei textile cunoscută sub numele de teiu topit sau teiu lișteav (crud). Pe câta vreme în timpurile normale cu începere mai cu seama de când nu s’a mai putut importa din streinătate, din cauza rasboiului mondial, rafia trebuitoare viticultorilor și agricultorilor, etc., s’a procedat și la noi la extracțiunea liberului de teiu, cu toate menajamentele cerute, bin înțeles în vederea cruțărei pădu- rilor respective însă, s’a dat în întreprindere pe o scară mare de către secția VIII-a forestiera, prin aiAiracte încheiate cu oameni tara nici o cunoștință de modul cum trebue sa se faca o asemenea operațiune. Și fiindcă aceasta esența nu este sociabila, nu formează ar- borete pureci se afla amestecata cu alte specii, cum sunt ste- jarul pedunculat, carpenul, jugastrul, frasinul etc., formând ceeace Revista Pădurilor 293 se cheama pădurile de șleau din regiunea dc câmpie a țării, odata cu cei câțiva tei aflători într’un Iog oarecare, se tae mai totdeauna ca lemn pentru foc și cei-l’alți arbori de alte specii cu ari cei d’intâi formează un singur grup. Ori cei mai mulți dintre antreprenori tocmai aceasta urmăresc și anume ca sa poată ex- ploata și vinde ca cambustibil atare material lemnos în Capitală unde s’a plătit în iarnă prețuri exorbitante, realizând astfel câști- guri enorme. Șefii noștri de ocoale au propus ca exploatarea în chestiune sa se faca sub directa lor conducere și anume după normele din trecut, când, cu cheltuială puțina, se facea treaba buna, ca unii cari cunoșteau care anume sunt locuitorii destoinici și pricepuți în o asemenea îndeletnicire și în ce condițiuni se poate face în con- dițiunile cele mai puțin desavantajoase pentru păduri. La aceasta li s’a răspuns printr’un refuz sub cuvântul ca prin sistemul între- prinderilor li se simplifica mult comptabilitatea. Astfel fiind s’au ex- ploatat toți teii cu o grosime până la 25 cm., în diametru, fapt care va avea negreșit de urmare o lipsa a lemnului de teiu atât de necesar pentru fabricarea chibriturilor, pentru trebuințele arsenalului, pentru brutării, cărămidării, mobile rustice, și alte industrii lemnoase. Mai rațional ar fi fost negreșit, 'dacă din toamna și iarnă s’ar fi luat măsuri de a se rezerva teii aflători în parchetele exploatate din județul Ilfov și Vlașca în special, în vederea obținerei lemnelor de foc necesare aprovizionare! Capitalei în scopul de a fi taiați primăvara, în timpul circulațiunei sevei pentru a se putea extrage astfel dintr’înșii materia textilă. Daca s’ar fi procedat astfel, după cum de atâtea ori am insistat și verbal și în scris, s’ar fi cruțat teii din cele-l’alte masive cari se exploa- tează astazi fără nici o regula și s’ar fi realizat cantități notabile mari de teiu topit și de teiu lișteav (crud). A IV-a cauză. Dispozițiunea luata de agronomii germani ziși de județe, de a nu se întrebuința la încălzitul locomobilelor, morilor pentru macinat sau a celor pentru treerat decât lemne de foc în loc de paie. In adevar după cum rezulta din relațiunile ce mi s’au dat de către șeful ocolului silvic Cadâna, cu reședința la Călărași, cu ocaziunea venirei sale în Capitala, pentru încălzitul locomotivelor 294 Revista Ridurilor de treerat grâul și alte pâioase, dintr'o singura etapa, din cele cinci câte sunt în jud. Ialomița, a fost nevoe de 20 000 steri, iar pentru cele cinci etape din acest județ de aproximativ 100.000 steri. Din acest singur exemplu, ne putem da seama, cu aprox mație negreșit, ce mari cantități de lemn de foc au reclamat numai mașinele de treerat făcând abstracție de aceea ce va fi nevoe pentru morile de măcinat, etc. Suprafața pădurilor din jud. Ialomița, fiind de 32.950 hect., și admițând producțiunea lor medie, pe an și hectar la 4 m. c., ceeace nu e prea puțin, dat fiind că cele mai multe dintr’înseie sunt pline de poieni, și aproape în tot cursul anului sunt pășu- nate de vite, producțiunea anuala a tuturor pădurilor din acest județ, se poate evalua la cel mult 131,800 m. c. Daca admitem că într’un hectar de pădure exploatabil se găsește în termen mediu 150 steri lemne de foc, dat fiind vârsta relativ tânără la care se tae pădurile din acest județ, din care o parte însemnata este alcătuita din zavoaie, pentru încălzitul mașinelor de treerat, va trebui să se exploateze 874 hectare, Dacă ținem afara de aceasta seama de trebuințele populațiunei din comunele urbane și rurale a acestui județ, cu un număr de 242.848 locuitori și 48.566 familii sau menajuri, după statistica din 1912, socotindu-se la un decaster pe an, de fiecare familie, ceeace face în total 485.660 decasteri, va trebui deci să se exploateze în anul acesta încă 3238 hectare pădure. In iarna trecută, dar mai cu seama în aceea a anulu* 1916 — 1917, când sătenii s’au năpustit asupra pădurilor comițând numeroase delicte, s’au tăiat suprafețe mari de păduri. Mai ținând asemenea seama de exploatările din trecut, făcute pe o scara mare, de oarece proprietarii particulari obișnuesc a și vinde pădurile spre taere pe termen de câțiva ani, fără nici o preocupare de o producțiune susținută; ca pretutindeni acolo unde au avut loc lupte, a avut ca consecința distrugerea pădurilor; ca s’au întrebuințat și pentru mori lemne în loc de paie, avem tot dreptul să fim îngrijați în ce privește putința de aprovizionare pe viitor a populațiunei din acest județ cu lemnele necesare încălzi- tului locuințelor. Acelaș lucru se poate spune și despre pădurile din celelalte județe din teritoriul ocupat. Revista Pădurilor 295 Când se va relua la noi administrațiunea pădurilor se va putea stabili cu preciziune, daca au mai rămas păduri exploata- bile, precum și starea în cari ele se găsesc, lucrare care va înve- dera desigur ca în marele dezastru al țârei, pădurile au suferit cele mai mari pagube, cari nu se mai pot remedia, decât după un timp foarte îndelungat. A V-a Cauză Pentru asigurarea aprovizionare! Capitalei cu lemne de foc precum și pentru celelalte centre de populație, Secția VIII-a fo- restiera a Statului Major Economic, a luat dispozițiunea ca tăerea pădurilor sa se continue și dupit 1 Aprilie. Puterea de lastarire, după cum se știe, depinde de epoca când se face taerea, astfel daca aceasta se face în timpul verei nu numai ca creșterea lemnoasă a anului respectiv este mic- șorată, dar prin faptul taerei tulpinelor în timpul când caidurile sunt mari, coaja se desface cu înlesnire de țesuturile lemnoase, iar mugurii destinați a produce creșterile, lugerii anului următor, nu se pot desvolta, Multe tulpine afară de aceasta își perd cu totul facultatea lor de lastarire. Râul, firește, este și mai accen- tuat, daca taerea în loc să se faca netedă și din fața pămân- tului este aschioasa și se efectuează la înălțimi mari. Mai toate pădurile țarii și în special cele din împrejurimile Capitalei, s’au taiat în condițiuni technice nu se poate mai pre- care. In adevar și acum vad o mulțime de tulpini-cioate, înalte până la un metru și chiar mai mult, ceeace denota o totala ne- îngrijire din partea celor însărcinați cu conducerea lucrărei, pre- cum și o lipsă de pricepere și îndemânare din partea tăetorilor de lemne cari au fost întrebuințați la o asemenea lucrare. In loc sa se fi încredințat supravegherea acestor operațiuni Silvicultorilor șefi de ocoale și personalului silvic inferior român, din ocoalele unde titularii nu se retugiaseră în Moldova sau nu erau mobilizați, s’a recurs la oameni fără nici o cunoștința în materie de exploatări de păduri. Celor dintâiu în schimb li s’au dat ocupațiuni cu totul secondare, ori nu li s’au dat nici o ocu- pațiune, preferând întotdeauna a se servi de alte persoane ca fiind mai docile ca specialiștii, cari avea conștiința râului ce se pricinuește. In primele luni de ocupațiune nu se putea găsi destui taetori 2% Revista Pădurilor de lemne obicinuiți cu asemenea lucrări, astfel că administrația militară a recurs la rechiziționări de oameni de prin orașe sau la utilizarea de prizonieri ale căror îndeletniciri fusese cu totul străine de însărcinarea ce li se da. Tocmai mai târziu s’au luat oarecari măsuri de îndreptare, tăindu-se arbori mai aproape de suprafața pământului și în con- dițiunile mai avantagioase dar fără a se reveni asupra tăerilor defectoase deja făcute. A Vl-a cauză. Pentru a se spori cât mai mult suprafața terenurilor culti - vabile, Administrația militară prin Etapele respective, a obligat pe agricultori de a nu lăsa nici un petec de pământ nelucrat, Ca consecință a unei astfel de dispozițiuni s’au arat atât terenurile destinate culturilor agricole, cât și cea mai mare parte din locurile de islaz. In acelaș timp însă s’a permis introducerea vitelor, nu numai în poeni și în părțile mai bătrâne de prin păduri dar și în masivele tinere, neavând multe din acestea decât o etate de 3 — 4 ani cel mult. Cât despre fânețele naturale și cele artificiale acestea au fost rechiziționate de Etape pentru recoltarea furajului necesar cailor sau altor animale ale trupelor de ocupațiune. Am intervenit în mod oficial punând în vederea Secțiunei VUI-a forestieră a Statului Major Eoonomic, că în baza art. 12 din Codul nostru Silvic, lege pe care declarase că o va respecta» introducerea vitelor în lăstaruri mai tinere de 10 ani echivalează cu o adevărată defrișare; că printr’un asemenea pășunat se com- promite cu desăvârșire regenerarea pădurilor și aceasta cu atât mai mult cu cât taerile făcute nu sunt localizate ci împrăștiate datorita și delictelor cari au avut loc, precum și faptului că în exploatări nu s’a urmat un mers normal. Seceta în multe din județele țărei, durează dela începutul primăverei, ba se poate zice chiar că din vara anului trecut, din care cauza grâul semănat în toamna trecută, fânețele precum și iarba depe islazuri, în anul acesta n’au putut crește. Din rapoar- tele Șefilor de Ocoale rezultă că în multe localități, vitele locui- torilor rămase nerechiziționate, nu vor dispune la iarnă de fânul necesar. La această administrație nu s’a primit decât foarte puține Revista Pădurilor 297 cereri pentru a se admite pășunatul în pădurile Statului. Aceasta se explică prin faptul, confirmat de altminteri prin informațiunile ce avem, că silvicultorii germani și austriaci de districte precum și cei ai Comandaturilor, au dat voie încă de mult să se pășu- neze în pădurile tinere, fără nici o încuviințare a Casei Pădurilor. Dispozițiuni scrise ce e drept nu s’au emis, în această privință, spre a avea aerul că nu vreau să se amestece în administrația țării, ordine verbale imperative, însă fără drept de replică din partea silvicultorilor români a fost însă modul de procedare obiș- nuit în mai toate afacerile privitoare la gestiunea pădurilor Statului. Aceste păduri fiind tăiate în mod ras pe întinderi excesiv de mari, prin pășunatul vitelor introduse în mod clandestin de săteni, sau cu permisiunea autorităței silvice germane, și neexistând de cât de formă un personal de pază, căci cel care funcționa n’avea nici o autoritate și nici un drept de inițiativă, viitorul multor păduri ale Statului a fost fără îndoială cu desăvârșire compromis. A Vll-a cauză. Personalul nostru silvic din serviciul exterior a fos nevoit încă dela început, să nu contravină dispozițiunilor luate de așa numiții silvicultori de districte, ai administrației militare cari țin loc de șefi de regiune silvică precum și de silvicultorii coman- danturilor, Atât șefii de Ocoale, cât și brigadierii și pădurarii sunt plă- tiți direct de acești silvicultori, nu prin intermediul Casei Pădu- rilor cum era normal, mai cu seamă, că întreg personalul silvic din te- ritoriul ocupat este prevăzut în bugetul Ministerului Domeniilor alcă- tuit de girantul acestui minister și aprobat de statul major economic. Șefii de Ocoale n’aveau voe să efectueze decât lucrările disposate de silvicultorii aduși în țară de organele de conducere ale Puterilor Centrale. Ei nu pot merege când vreau, sau ori de câte ori vreau să inspecteze pădurile din Ocoalele lor, spre a se încredința dacă pădurarii sau brigadierii își fac ori nu datoria; Inspectorii și Inspectorii Generali silvici români în conformitate cu art. 199 din bugetul în vigoare, nu pot eși din Capitală uti- lizând căile ferate decât în cazul când ar fi primit din partea Administrației militare însărcinări de a face anumite lucrări, ceeace nu s’a întâmplat nici odată. 298 Revista Pădurilor Unii șefi de Ocoale au fost autorizați de a încasa bani din arendarea poenilor de prin păduri, a terenurilor cultivabile din perimetrul acestora, din pașunat, iar alții de a căuta și angaja căruțe pentru transportul lemnelor la gări, etc. Unde nu existau silvicultori români au fost angajați învățători foști arendași de moșii, comercianți etc., cărora li s’au recunoscut aceleași atribu- țiuni ca și șefilor noștri de Ocoale. In unele locuri acest oficiu îl făceau brigadierii, dar cei mai mulți șefi de ocoale au fost numiți de către Etapele respective din oameni fără nici o pregă- tire, pe cari însă credeau că puteau compta în ceeace privește executarea ordinelor și discrețiunea, Marea majoritate a acestora din urmă, necunoscând nici măcar cum se cubeaza un arbore și neexistând nici o norma stabilita în eliberări de bonuri pentru vânzări de lemne și afară de aceasta nefiind nimeni cari să-i controleze, s’a dat naștere în multe locuri la tot felul de abuzuri în dauna păduriior țârei. Cunosc numeroase cazuri când cu un singur bon, s’a ridicat de 2, 3, 4 și 5 ori aceiași cantitate de material lemnos, prevăzut într’însul. In unele din aceste bonuri nici măcar nu se specifica câți anume steri urma să se elibereze de pădurari, ci pur și simplu într’însele se zicea: „predați lemne pentru atâția., lei, în- casați de mine1* (însărcinatul de a libera asemenea bon). Abia mai târziu s’a stabilit în regiunea silvica cu sediul în București oarecare regula eliberându-se bonuri din registre cu matca lor și scriindu-se pe dosul chitanțelor cantitatea materialului lemnos și epoca când s’a eliberat. Silvicultorilor români din serviciul exterior le era cu desă- vârșire interzis de a raporta Ministerului de domenii despre ex- ploatările efectuate și despre orice afaceri relative la serviciu, iar ordinele ce li se trimetea din București, prin intermediul Secțiunei VIII-a forestiera și numai daca erau traduse în limba germană, nu ajungeau la destinație decât după săptămâni, și luni în- tregi, iar în mai multe cazuri nici nu erau expediate. Cei câțiva șefi de ocoale cari au parvenit sa ne înainteze, pe cale particulara, câte un raport, când au fost aflați, cine știe prin ce anume împrejurare au fost imediat pedepsiți, Alți silvicultori au fost dați în judecata și condamnați de tribunalul militar de pe lângă Etapele respective, pe baza depozițiunilor martorilor de meserie, pe interpretările tălmacilor interesați sau Revista Pădurilor 299 ignoranți ai termenilor technici silvici, de pe lângă Etape, iar nici de cum în urma rezultatului unor anchete imparțiale la care să fi luat parte și un inspector din serviciul nostru silvic. Descurajarea și frica au pătruns în sufletul tutulor, nemai cutezând nimeni să facă vre-o declarațiune, să emită vre-o pă- rere, ci numai sa execute mașinalicește ordinele primite, fapt semnalat de silvicultorii streini, cari îl atribuia cu totul altor cauze. Cunoaștem și câteva cazuri, când aceștia au făcut aprecieri favorabile în ce privește activitatea profesională și cunoștințele șefilor noștri de Ocoale, ba chiar vorbeau de dânșii cu elogii în această privință. Intre aceștia pot cita pe fostul Șef al Regiu- nei Silvice cu sediul în Câmpu-Lung, Inspectorul silvic von Blucher, un descendent al generalului prusian cu acelaș nume, grație căruia d-l Silvicultor Șef D. Robănescu a reușit ca exploa- tările în pădurile de stejar și rășinoase din jud. Muscel, sa se facă conform prescripțiunilor amenajamentelor existente și în mar- ginele posibilităților fixate prin aceste studii. După plecarea din țară a numitului Inspector silvic german fiind transferat într’o regiune forestieră din teritoriul ocupat al Rusiei, dar mai cu seamă dela semnarea păcei, s’a început și în această parte a țărei tăerile de păduri pe suprafețe întinse în care scop, pentru realizarea ultimelor rezerve de lemn de molid exploatabil ce mai posedăm în munții Statului Mușuroaiele Mari și Mici, în muntele Gradișteanu, Portăreasa, etc., s’a construit pe Valea Târgului o linie ferată de mai mulți km. A VHI-a cauză. Neregularitățile ce s’au făcut în multe părți de către perso- nalul technic județean și în special de cel din județul Teleorman în iernele anului 1917 și 1918, după cum ne-a făcut cunoscut verbal Șeful Ocolului Silvic Roșiorii de Vede, care în ziua de 7 Iunie curent s’a prezentat în afaceri de serviciu la Minister. In adevăr, în locul lemnelor de foc necesare încălzitului locuințelor conductorilor, picherilor și cantonierilor de șosele li s’a cedat de către serviciul silvic german în mod gratuit materialul lemnos rezultat din reparația podurilor vechi. In baza acestei concesiuni, multe poduri de curând reparate ba chiar care fusese construite din nou, au fost considerate ca 300 Revista Pădurilor fiind vechi și ca atare li s’au sustras podelele, grinzile captușe- lele, etc., ca material pentru foc, iar pentru înlocuirea lor s’au întocmit în urma devize cerându-se alte lemne din pădurile Statului. Cu acest prilej în loc să se țină seama că dintr’un singur arbore ar putea scoate mai multe piese din cele prevăzute în deviz, în contra avizului Șefului de Ocol respectiv și de cele mai multe ori fara a fi consultați, ci numai după permisiunea dată de Etapele r spective, s’a taiat aproape pentru fie care piesă câte un arbore cu un volum disproporționat cu cel al pieselor trebuitoare. Cu chipul acesta s’a ridicat o cantitate de 3 — 4 ori mai mare decât se prevedea în deviz. De primirea materialului lemnos în loc sa se dea silvicul- torului chitanțe în care să se treaca volumul ce de fapt aveau •trunchiurile de stejar la scoaterea lui din fiecare pădure, i se elibera dovezi numai pentru material întrebuințat în realitate la repara- țiunea sau constr’ucțiunea podurilor și aceasta în scopul numai de a nu se putea face nici odata vre’un control. Dat fiind numărul considerabil al podurilor, podețelor distruse cu ocazia rasboiului, se poate ușor imagina cantitățile enorme de lemne de lucru de stejar, ce s’a extras din pădurile Statului, ma ales daca ținem seamă de toate incorectitudinile mai sus menționate A IX-a cauză. Fabricafiunea cărbunilor de lemn. Pentru aceasta destina- țiune s’au taiat suprafețe întinse de păduri, iar pe alocurea s’au extras din masive cantități însemnate de material lemnos, fag și stejar, indiferent de dimensiunea ce aveau arborii. Lemnele s’au luat atât din pădurile Statului cât și din cele particulare fara nici un control, astfel că mulți stejari din care se puteau fasona excelente traverse de căi ferate, au fost între- buințați numai pentru fabricarea de cărbuni. A X-a Cauză Intrebuinlarea lemnului de stejar chiar de frasin, uim, bun de lucru și construcfiuni, ca lemn de foc. Mari cantitățile de lemne au fost întrebuințate pentru pro- curarea combustibilului necesar armatelor inamice și populațiunei • băștinașe. Revista Pădurilor 301 Intre pădurile din teritoriul ocupat al căror material lemnos propriu pentru lucru și anume care ar fi putut fi utilizat în pri- mul rând pentru satisfacerea cerințelor căilor ferate, a fost ex- ploatat și vândut ca lemn de foc citez numai următoarele: Cernica, Crețești-Sintești, Andronache, Popești-Sf. Ecaterina în suprafață totală de 2568 Ha. din jud. Ilfov și Trestinicul, Ma- lovățul, Breșnița-Jidostrița, Racovățul, având o întindere de 14560 hectare din jud. Mehedinți. Sunt sigur că de către Administrația militară se va cere pentru fasonarea de traverse de căi ferate etc., alte cantități de lemne așa ca se va micșora din ce în ce mai mult lemnul de stejar propriu pentru o astfel de destinațiune ajungând în scurtă vreme la istovirea complectă a pădurilor țărei. A Xl-a Cauză Incendiile. Acestea au distrus suprafețe întinse de păduri aparținând Statului, particularilor etc. Incendiile au fost datorite în prima linie secetei prelungite, precum și obiceiului sătenilor noștri de a da foc erbei uscate spre a crește alta mai abundenta și mai nutritiva. Personalului de paza al pădurilor i s’a încredințat alte ocu- pațiuni decât cele corespunzătoare atribuțiunilor sale din timpurile normale. Astfel pădurarii și brigadierii au fost însărcinați a căuta care de rechiziții pentru transportul lemnelor, de a încasa bani din arendări de terenuri și vânzări de lemne etc, In timpul acesta, locuitorii satelor vecine, profitând de lipsa lor din localitate comit delicte, sau dau foc erbei de prin lăsta- rururi, poeni de prin păduri, etc. O parte din incendii au provenit și din cauza scânteietor locomotivelor de pe căile ferate normale sau cele de curând înființate, căci nu toate sunt prevăzute cu aparate pentru reți- nerea acestor scântei. Silvicultorii români, șefii de ocoale de regulă nu sunt încu- noștiințați când se ivește un incendiu, iar autoritățile comunale rare ori iau masuri grabnice pentru stăvilirea tor, din care cauzei și mai cu seamă din lipsa oricărei organizări și de instrumente propice, atari sinistre în toc ca sa fie imediat localizate, iau de multe ori proporțiuni mari. Iar Șefii de regiune, câți au mai fost menținuți în serviciu Revista Pădurilor 302 de administrația militară, neavând nici ei vre-o cunoștință despre incendiile ivite în Circumscripția lor, nu au luat și nici nu puteau lua vre’o dispozițiune pentru constatarea și estimația prejudiciilor cauzate. In urma informațiunilor pe cale particulara, aflam că în multe părți de către elementele rele ale satelor, de obiceiu de către soldati cari cu ocaziunea retragerci trupelor au părăsit frontul pentru a se duce la casele lor, se dă foc ierbei uscate de prin păduri, sub ordinul circular Nr....am pus îndatorire agen- ților noștri silvici ca sa ne raporteze toate cazurile cari au loc, căutând a descoperi pe făptuitori și ai da judecaței pentru des- păgubirea proprietarilor pădurilor de toate pagubele pricinuite. Pe de alta parte. Șeful Regiunei forestiere germane cu sediul în București, cu adresa Nr. 3100 din 1 Maia a. c.» ne-a făcut cunoscut ca între alte masuri ce a luat pentru a se pune capăt dârei de foc a pădurilor, a fost și dispozițiunea ca acolo unde se va fi ivit un incendiu, dar nu se va fi putut descoperi făptui- torii, sa nu se mai acorde pașunatul vitelor locuitorilor în anul acesta Multe din rapoartele Șefilor de regiune și de ocoale trimise ca rezultat la ordinul primit de Casa Pădurilor neajungând la destinație, abia mai târziu se va putea stabili cu preciziune toate sinistrele, precum și întreaga valoare a pagubelor pricinuite pădurilor. Ne putem face totuși o ideie aproximativă de răul pricinuit menționând câteva cazuri întâmplate în pădurile Statului > In Padurea Comana, Jud. Vlașca, au ars 2000 ha., între cari 250 dubli steri lemne de foc și 250 grămezi de craci, In padurea Dorobanțul (Teleorman) s’a incendiat 70 hectare. In padurea Glavacioc (Teleorman) a ars 20 hectare, ocasio- nându-se o pagubă de 7500 lei. Despre incendiile cari au avut loc în pădurile stabilimen- telor publice și în cele particulare, nn posedăm încă date statis- tice îndestulătoare. Din cele de mai sus rezulta așa dar ca una din cauzele cari au contribuit la ruinei pădurilor țarii în timpul ocupațiunei militare, a fost și incendiile. Concluziuni. In urma ocupațiunei militare, rezultat al celui mai înfricoșat răsboiu ce țara noastra l-a purtat vre-o data, ni s’au distrus cele Revista Pădurilor 303 mai frumoase păduri de stejar, frasin, ulm, paltin/ brad și molid ce am posedat, s’a secat un isvor din veniturile Statului și s’a nimicit o parte foarte importanta din patrimoniul național. Pădurile în chestiune au fost sărăcite de exemplarele cele mai alese; s’au extras arborii cei mai de valoare proprii pentru lucru și construcțiuni, iar mulți dintr’înșii au fost taiați în delict de către țarani în timpul și în urma retragerei trupelor române. Afara de aceasta viitorul multor păduri a fost periclitat prin intro- ducerea de vite la pășunat în arboretele tinere. Formelor geometrice, sterilor, în cari s’au fasonat lemnele de foc conform dispozițiunilor autoritaței silvice germane, li s’a dat mai în toate părțile o înălțime de 1,20 m. — 1,40 vânzân- du-se de către administrația militară antreprenorilor cari, ia rândul lor, însă i-au revândut consumatorilor fara nici o supraînălțime. Producția pădurilor respective după registrele Secțiunei VIII-a forestiera va andrea prin urmare mai mică decât a fost în rea- litate. In schimb anteprenorii, nici un român, au realizat câștiguri exorbitante. Hăul consumat va lua desigur proporții nespus’de mari, dacă nu se va pune stavilă cât de repede tăerilor de pă- duri, ce se practica și acum pe o scară întinsă, fara nici o alta preocupare decât de a le realiza cât mai grabnic, spre a se procura stocuri cât mai mari de lemne pentru a le putea trans- porta apoi peste granița sub pretextul necesităților militare, etc. Merite neperitoare la recunoștința națiunei va câștiga acela care prin intervențiunea sa energica pe lângă Șeful Coman- damentului Superior al armatei de ocupațiune, /a reuși sa facă ca să înceteze cu o ora mai curând taerile pădurilor Statului, precum și a celorlalte categorii de proprietari, sa le scape, cu alte vorbe dela o nimicire sigura, inevitabila. P. Antonescu Administrator-Delegat, Inspector Gl. Silvic Acest memoriu a fost alcătuit din proprie inițiativă și prezintat din luna Iunie 1918 înainte de deschiderea Camerilor legiuitoare fostului Prim ministru Al. Marghiloman atunci Ministru ad-interim la Domenii. D-lui Garo- flid când a tost numit Ministru al Domeniilor precum și in secret D lui C. Băicoianu când după liberarea sa din captivitatea din Bulgaria a plecat la Iași, cu încuviințarea dar stricta supraveghere a administrației militare. 304 Revista Pădurilor ART. 132 DIN NOUA CONSTITUȚIE SI PĂDURILE INSTITUȚ1UNILOR DE BINEFACERI Vom cita partea l-a art. 132 din noua constituție: „In vechiul Regat și în Bucovina, acolo unde statul nu „ar avea păduri, într’o rază de 20 kilometri de centrul „comunei, pentru satisfacerea trebuințelor de mai sus ară- „tate, el, prin derogarea de la art. 7 iit. c. și art. b litera „a. b. și c. din legea pentru reforma agrară din Oltenia, „Muntenia, Moldova și Dobrogea din 17 Iulie 1921 și de „la art. 5 punctul a, alin. IV și dela art. 6 și 7 din legea „pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, „va putea expropria din pădurile persoanelor juridice, fie „publice, fie private, cari s’ar afla în această rază etc, etc“. Va să zică leg.uitorul nouei Constituții, în scopul definitiv în partea ba a sus citatului articol, va expropria și din pădurile Instituțiilor de binefacere, adică: Eforia Spitalelor Civile din București, Epitropia Sfântului Spiridon din lași etc. încă odată, legiuitorii exproprierilor fie în materie de terenuri arabile, islaz, acum și păduri comunale, nu voesc să ție socoteală că prin exproprieri au redus cu mult fo- loasele ce aduceau aceste mărețe Instituțiuni de binefa- cere și acum și prin exproprierea pădurilor Ie vor face să dispară în totul. Aceste instituțiuni de binefacere au fost create din daniile vechilor boeri creștini și oamenilor cu suflet cari- tabil. Cine nu știe cât de bine erau îngrijiți bolnavii în spitalele Eforiei spitalelor civile din București ? Administrația bunurilor se făcea de Eforie numiți de Guvern, dar bucurându-se de o autonomie complectă, ceace făcea ca libertatea de acțiune să nu fie stânjenită și fiecare Eforie sau conducător căuta să muncească și să lase o amintire, un progres. Spitalele din București erau dotate cât nu se poate de bine, cu personalul medical necesar și suficient, articole farmaceutice și chirurgicale din abundență. Revista Pădurilor 305 Să nu se uite că studenții facultății de medicină din București și Iași își făceau pregătirile lor profesionale în clinicile întreținute din fondurile acestor instituțiuni. Statul în vremurile normale nu s'a îngrijit de sănătatea publică ; în București n’a avut nici un spital, ba chiar Pri- măria capitalei cu budget destul de mare, nu s’a îngrijit de a avea un cât de modest spital comunal. Populația nevoiașă a capitalei noastre și mulțimea celor mulți din restul țării veneau să se tămăduiască în spitalele Eforiei, care a împărțit din plin și tuturor, pro- dusul averilor sale. Mă voi referi la Eforia spitalelor civile din București, unde îndeplinesc serviciul de șef de circumscripție silvică și a cărei situație o cunosc mai bine. După statistica făcută în 1906 cu ocazia Expozițiunii generale române și sub conducerea d-lui inginer insp. ge- neral silvic M. Tănăsescu, pe atunci inspector silvic și șef al serviciului silvic al Eforiei, suprafața totală a moșiilor era de 225.240 hectare, din care 71.437 hectare păduri, iar restul teren de cultură, bălți, goluri de munți etc. O suprafață de 153.803 hectare (adică terenuri ara- bile, livezi naturale, islazuri etc) au fost expropriate în anul 1919 potrivit legei agrare care prevedea că bunurile instituțiunilor de binefacere se expropriază în întregime indi- ferent de clauzele ce ar cuprinde testamentele donatorilor. Iată lovitura cea mai grozavă dată unor instituțiuni, al căror scop era alinarea suferințelor celor mulți și ne- voiași. Legiuitorul a fost și mai crud căci a prevăzut că plata pământurilor expropriate să se facă în efecte pu- blice (renta a împroprietăriri care nu cotează la bursă de cât 50% din valoarea lor). Atunci conducătorii și-au îndreptat vederile spre pă- duri, cărora li s’a cerut a suplini lacuna cauzată în buget prin lipsa veniturilor ce aduceau moșiile. Prin muncă încordată, prin economii s’a putut ca în- tr’o măsură oare care veniturile date de păduri și cu alte resurse să poată face posibilă existența acestor instituțiuni. Trebue să recunoaștem însă că situația spitalelor este 306 Revista Pădurilor din cele mai precară, căci sporirea veniturilor pădurilor nu poate să lupte cu succes cu scumpetea enormă a me- dicamentelor, instrumentelor chirurgicale etc. O nouă lovitură se pregătește: exproprierea pădurilor, în scopul creerii de păduri comunale. Această măsură va face să agraveze situația actuală și vom ajunge ca într’o zi porțile spitalelor să se închidă definitiv. Părerea mea este că legiuitorul din 1919 trebuia să nu exproprieze în întregime averile instituțiunilor de bine- facere și să le lase o cotă cât mai mare, iar legiuitorul din 1923 al faimosului articol 132, trebuia să se gân- dească că pregătește pieirea unor instituțiuni cu scop umanitar și nobil, creiate de inițiativa particulară și în lo- cul cărora statul nu va putea face nimic asemănător. D. T. Theodorescu Inginer silvic PROBLEMA SILVICA Dacă considerăm că, astăzi o suprafață de peste șapte milioane hectare din totalul de circa 29800000 ha. din Ro- mânia mare este ocupată cu păduri de toate esențele — ceia ce reprezintă aproape 25°'o din suprafața țării — ne putem lesne închipui ce însemnătate are pentru noi pro- blema silvică, cu deosebire față de urmările reformei agrare în curs. Aceasta cu atât mai mult cu cât paralel cu ex- ploatarea pădurilor pentru nevoile interne avem o industrie a lemnului desvoltată în bune condiții și totodată furnizăm cantități însemnate de materiale lemnoase în Egypt, Turcia, în basinul mediteran, Franța etc. export, care se evaluează anual la mai mult de una sută mii vagoane. Dar nu numai atât. Date fiind împrejurările de astăzi când se caută a se obține, pe calea industriei produse și derivate de ale lemnului pentru scopuri din ce în ce mai multiple, grație desvoltării technice moderne industria lem- nului în viitor ca ramură de producție naț onală, va sta alături cu aceia a petrolului cu aceia minieră și cereală. Dispo- Revista Pădurilor 307_ nibilitățile de export sunt considerabile ca materiale de foc și ca material brut de construcție,—de scânduii. Din punct de vedere economic, pădurile au o deosebită impor- tanță mai ales astăzi când capacitatea de producție a descrescut în măsură mare față cu aceia dinaintea războ- iului. După părerea noastră pădurile, în viitor, trebue să aibă în primul rând rolul de a stabili un echilibru în eco- nomia generală a țării și ca atare susținerea lor este ab- solut necesară, atât în regiunile muntoase, la câmpie cât și la șes. In vechiul regat ca și în celelalte provincii exploatarea pădurilor se face după prevederile codului silvic, ele fiind astfel supuse regimului de replantare și regenerare. Ca un principiu general se poate anunța faptul stabilit și recu- noscut că exploatarea pădurilor de către stat et te cea mai bună—spre deosebirie de alte exploatări unde s’a dovedit că statul e rău gospodar.—De asemeni, experiența timpu- rilor mai noi, ne-a demonstrat că și exploatarea coopera- tivă trebue sprijinită acolo unde se poate și unde cu deosebire condițiile naturale nu dau altă posib 1 tate de trai locu torilor,—și că din contra exploatările particulare sunt în majoritate neîngrijite și necontrolate. A t-fel nu cred că sunt prea radical dacă — având în vedere interesele generale ale țării — a-și susține ca treptat, treptat statul sau diferite cooperative de exploatare să intre în posesia cât mai multor păduri particulare, din acele rău exploatate precum și în posesia acelor terenuri râpoase ori sterpe, care plantându-se sar salva economiei țării și s’ar asigura din toate punctele de vedere. Din nenorocire, astăzi, asistăm la desfășurarea trage- diei pădurilor noastre. Codrii noștri dispar pe fiecare an iar în locul lor rămâne pământul gol și ars de soare. Actul întâi al acestei tragedii il formează pășunatul în păduri. Acela care de voe ori de nevoe a cutreerat în lung și în lat pădurile țării, știe ce se petrece acolo. E drept că legile sunt severe și că în multe părțî se aplică nepărtinitor. Majoritatea cazurilor însă ne arată că din pricina lipsei unei supravegheri continue — supraveghere legată de mari dificultăți—abuzurile sunt nenumărate și se 308 Revista Pădurilor comit în mod inconștient în contul viitorului pădurilor noastre. Legea prevede pășunatul în pădurile trecute de o a- numită vârstă. Aeasta se respectă cu stricteță în pădurile Statului și am constat că în caz de abuzuri pedepsele sunt aspre. Dar ce se întâmplă cu pădurile particularilor, co- munelor, cu pădurile urbrariale, composesorale, etc.? Din Aprilie, de cum este posibilă pășunarea și până când cade zăpada, turme întregi de vite de tot soiul și capre foarte multe, pasc unde vreau și cât vreau. Paza lor de multe ori încredințată copiilor, este redusă și se mărginește numai la faptul că cel mult noaptea vitele sunt închise în vr’un ocol improvizat. Ne unim în totul cu părerile colegului silvicultor ing. M. P. Florescu, care în nenumărate rânduri a dat alarma în presa noastră, a- supra dezastrului ce amenință pădurile prin pășunatul acesta nechibzuit. Viitorul pădurilor noastre este amenințat și de aceia una din datoriile urgente ale statului este ca acest pășunat sa fie cu totul interzis sau în orce caz organizat de așa fe! incât sâ nu se pericliteze însăși existenja pădurilor. Al doilea act al tragediei, decurge din însăși legea reformei agrare—mă refer la Ardeal —și este în legătură în primul rând tot cu pășunatul sau mai bine zis cu cons- tituirea și complectarea pășunilor comunale, partea privitoare la exproprierea pădurilor acolo unde cere interesul eco- nomic al populației (art. 24. II. e. L. R. A.) Dacă cu- noaștem bine oamenii și mai ales specialitatea ce și-au făcut unii în a ocoli legile, ne putem ușor închipui că această parte privitoare la exproprierea pădurilor se poate interpreta în diferite feluri. Cu deosebire foștii latifundiari profită de multe ori, când terenul este propriu și de pă- șunat și astfel masive întregi cad pradă securii, în mod legal, căci avizul silvic este corect și conștiincios iar pă- șunea lipsește totdeauna chiar și atunci când este prea multă. Lucrul e simplu așa dar. Pădurile se tiae astăzi ușor și rapid—societățile anonime și ne anonime îngrijesc cu capitalurile lor mari — ca să nu rămână nici cioatele măcar. • Revista Pădurilor 309 Dar, cine afară de stat, se mai îngrijește azi să să pună la ioc ce distruge, câți proprietari de păduri î-și re- plantează metodic pădurile? Iată deci cât de urgentă și necesară este intervenția statului spre a grăbi împădurirea la munte, la câmpie și la șes. In Transilvania, care este provincia relativ cea mai bogată în păduri, legea agrară în genere ocrotește și scu- tește de expropriere pădurile, ajutând la formarea pădurilor comunale. Aici, din vremuri străbune, masivele cele mai mari au fost în mâinile românilor, cari se hrăneau și trăiau din ele. Odată cu înmulțirea căilor de comunicație și cu înles- nirile oferite de calea ferată raducându-se regimul silvic a fost natural ca majoritatea acestor păduri să intre în mâinile străinilor și a diferitelor societăți de exploatare, pe prețuri de nimic. Rezultatul a fost că românul din stăpân a ajuns slugă și astfel s’a introdus în sânul populației românești elementele străine de desagregare al căror scop era numai deposedarea și desnaționalizarea. Bine înțeles însă că pe de altă parte statul stăruia foarte activ la îm- pădurire, astfel că românii să nu se poată folosi măcar de pășunea care se forma în mod natural prin tăierea pă durilor. Pădurile fondurilor grănicerești din Transilvania, Cari au luat ființă pe timpul Maria-Theresiei—sunt apărate de reforma agrară ca o răsplată a vitejiei cu care românii au știut să păstreze pământul moștenit, menținându-se ca păduri comunale. Masivele păduroase trebuesc menținute cu toată tăria de către stat și pentru motivul că în industria lemnului î-și câștigă existența cu deosebire la munte, un număr imens de țărani cari altcum ar rămâne muritori de foame. Ideea colonizărei muntenilor la câmpie ori la șes a- decă acolo unde ar fi pământ disponibil pentru împroprie- tărire, natural că este foarte bună din punct de vedere al mărirei producției agricole și din punct de vedere pur so- cial : practica ne-a arătat însă, nu numai la noi, că în realitate acest lucru devine o imposibilitate astfel încât 3 310 Revista Pădurilor mai lesne ar fi de mutat munții decât pe locuitorii lor. In afară de aceasta, prin mărirea suprafețelor de păduri s’ar stabili un echilibru foarte necesar în distribu- ția ploilor, a izvoarelor etc. In regiunile unde pământul lipsește mult și prin des- pădurire s’ar putea da agriculturii suprafețe apreciabile pentru cultură, statul trebue să urmeze un plan alcătuit în toate amănunțimile și căutând totodată ca să compen- seze suprafața defrișată prin împăduriri echivalente înalte regiuni. —Vânatul (și pescuitul) pe de altă parte este în strânsă legătură cu silvicultura și el ar trebui să contribue cu un capitol însemnat la bugetul veniturilor statului; astăzi se practică destul de rudimentar iar braconajul, cu toată legea severă a vânatului este în plină desvoltare. Conse- cințele sunt anume acelea că valori importante sau nu sunt de loc exploatate sau că prin felul exploatării nu aduc nici un venit statului. Creșterea peștilor și organizarea pescuitului în apele, care străbat pădurile și clocotesc în munții noștri precum și ocrotirea și exploatarea vânatului, trebuesc privite nu numai ca sport și distracție dar din punct de vedre eco- nomic ele sunt isvoare nesecate de venituri. Exemple practice ne oferă occidentul unde totul se ocrotește și se exploatează în vederea mărirei producției interne. Printre concluziile practice în organizarea silvică s’a stăruit la formarea de pepiniere pentru producerea puieților necesari împădurirei: rezultatele sunt nu numai excelente dar pepinierele sunt și singurele isvoare de regenerare și totodată baza acestei regenerări. In ce ne privește, nu credem că am merge prea de- parte dacă pentru viitor, — dată fiind importanța ce o prezintă pădurile pentru țara noastră,—am cere înființarea de adevărate ferme silvice, așa cum sunt organizate fer- mele agricole, bine înțeles adaptate întru toate silviculturii. Im închipui o astfel de fermă ca un centru mai mare de creștere de puieți de toate speciile necesari pentru în- treaga regiune, cu parcuri amenajate pentru creșterea vânatului și cu lacuri pentru prăsirea peștilor cu deosebire a păstrăvilor. Dela o astfel de fermă s’ar regenera întreaga Revista Pădurilor 311 regiune atât în ce privește partea pur silvică cât și vânatul și creșterea peștilor, distribuind și particularilor produsele ei de toate felurile, cu prețuri avantajoase. Pentru îndeplinirea acestui desiderat sacrificiile ar fi minimale și lesne de înființat de către ocoalele silvice ale statului, care știm că au o organizație și o conducere nu numai bună dar chiar de model. I. L. Ciomac Inspector agronom UN OMAGIU POSTUM Unul dintre cei mai harnici, mai sârguitori și mai distinși absolvenți ai școalei superioare de silvicultură dela Branești, dori- tori de a se instrui în mod cât mai desăvârșit spre a deveni utili științei silvice române și în acelaș timp posedând o fire dintre cele mai modeste, a fost regretatul lonescu Gheorghe, locotenent de rezerva, mort pe câmpul de onoare în răsboiul pentru între- girea neamului. Asistent la cursul de științe naturale predat de d-l profesor N. lacobescu, însărcinat de cursuri la școala de brigadieri și la cea de pădurari ce funcționa pe atunci la Branești, șef al ocolului silvic Pusnicul afectat școalei de silvicultură pentru lucrările de aplicațiune ale studenților forestieri, el a consacrat peste 4 ani, cât am avut onoarea de a conduce ca director această instituțiune, tot timpul său disponibil, de dimineața și până noaptea târziu, învățământului pe care îl înzestrase cu numeroase colec- țiuni botanice și forestiere, cu bucăți de lemne, trunchiuri și crăci de arbori, prezintând vicii sau defecte, anormități de creșteri, părți atacate de insecte sau de maladii criptogamice etc. Lucrările sale, de mare însemnătate științifică și didactică, atrăgeau atențiunea vizitatorilor școalei și făceau fala profesorilor respectivi. Dispunând de un spirit de observațiune remarcabil și o pu- tere de muncă extraordinară reușise, în scurtă vreme, de a-și îmbogăți așa de mult cunoștințele sale profesionale, încât articolele sale publicate în mai multe numere ale „Revistei Pădurilor” se di- stingeau prin originalitate și o frumoasă expunere, făcând astfel ca să fie citite cu mult interes. 312 Revista Pădurilor Lui i se datorește, afară de aceasla, un opuscul litografiat rela- tiv la determinarea arborilor și arbuștilor de pe muguri și coaja, care scriere din nenorocire s’a epuizat. Foștii sai camarazi de școală cari îi cunoșteau mai bine decât ori cine meritele, fiind în promoția sa l-iul clasificat, precum și o parte din inginerii silvici din serviciul exterior, făceau în tot- deauna apel la cunoștințele sale atunci când era vorba de cunoaște- rea unor plante, unor insecte sau maladii de arbori străine. In timpul când doui dintre colegii săi, deasemenea asistenti de cursuri la școala superioara de silvicultura din Branești, s’au dus în străinătate spre a se perfecționa în specialitatea lor, el i-a suplinit în însărcinările ce aveau în mod cu totul desinteresat mai multi ani d’arândul. Era omul datoriei în înțelesul strict al cuvântului. In atribuțiunele mele administrative, Gheorghe lonescu mi-a dat cel mai desăvârșit concurs, iar eu l’am ajutat, pe cât am putut, în revendicarea justelor sale cereri,—pe cari niciodată n’a vrut sa le aduca personal la cunoștiința autorităței superioare, — precum și cu sfaturile mele ori de câte ori avea nevoie de ele.. Se stabilise, cu alte vorbe, între profesor și elevul său de odi- nioară o strînsă legătură de prietenie a cărei continuitate n’a fost întrerupta decât atunci, când Țara a avut nevoie de devotamentul tuturor fiilor sai. Am ramas nemângâiat de pierderea acestei energii tinere, care promitea așa de mult pentru propășirea științei silvice, ca și toți aceea de altminteri cari l’au cunoscut mai de aproape și au putut sa aprecieze frumoasele sale calități sufletești. In anul 1916, fiind autorizat a face revizuirea amenajamentului pădurei Pusnicul am însărcinat pe Gheorghe lonescu cu alcătuirea statisticei generale. Din cauza importanței acestui studiu, găsesc util a repro- duce mai jos părțile sale esențiale, cari în ce privește determi- narea speciilor ierbacee vegetațiunea făcând parte din pădurea Pusnicul, a insectelor ce bântuie din când în când acest masiv fo- restier din regiunea de câmpie a României, exploatat în întregime pe timpul ocupațiunei germane, precum și a maladiilor criptoga- mice cu caracter endemic, atacând teiul în special ce intră în com- posițiunea arboretelor într’o destul de largă măsura, poate servi ca bază pentru o lucrare complectă referitoare la flora împre- jurimilor Bucureștilor, a cărei aparițiune a întârziat așa de mult, deși este așteptată de toți iubitorii de natură, precum și de întreaga nonulatimip scnlară din Canitală. Petre Antonescu Revista Pădurilor 313 PADUREA PUSNICUL Insecte. — Pădurea „Pusnicul" a fost și este mult pericli- tată în existenta ei de flagelul invaziei de insecte, cari în unii ani produc devastări pe o scară mai mare. Cam la 4 ani Liparis dispar produce nu numai defoliarea complectă a arboretelor curate de stejar, ci și pe aceia a arboretelor de șleau. In asociațiune cu ea, și în anii din urmă (1913 și 1914) predominând chiar, apare Bombix neustria, Liparis chrysorrhea, Cnelhocampa processionea și Pieris Crataegi. Ele sunt poate una din ^cauzele cari determină lipsa de fructificajie ce se observă nu numai în această pădure, dar în toată regiunea. Dintre lepidoptere merită atențiunea noastră omizile fluturilor Cossus aesculi și C. ligniperda, al căror atac este destul de comun pe lemnele mai tutulor esențelor din pădure, atac care scade valoarea lemnului de lucru. Pe ulmi se vede atacul lui Scolytus multistriatus și S. Geoffroy, pe stejar S. intricatus, iar dintre Hylesini: Hylesinus vittatus pe Ulm și Hylesinus fraxini și H. crenatus pe frasini. — Aceste coleoptere aduc prejudicii însemnate arborilor, mai ales ulmilor făcându-i să se usuce în picioare. Hylesinus fraxini vatămă mai rău în plantațiile tinere de frasini (Rovine cu frasini) cari din această cauză sunt lânce- zânde și în parte arborii s’au uscat. Este destut de răspândit și pe frasinii din pădure de oarece rareori întâlnim arbore care să nu prezinte pe scoar|a lui bubele caracteristice atacului acestei insecte (Rose de frasin). Prejudicii remarcabile aduce, mai ales în plantatii și Lytta oesicaioria care în mase mari inundă pădurea în fiecare an, cauzând defoliarea frasinilor și a altor oleacee în lipsa acestuia (ca Ligustrum vulgare). In asociație cu Lytta atacă mai to.d’auna curculionidul Cyonus fraxini. Plantațiilor tinere de stejar și lăstarelor tinere le vatămă mult, prin ciupirea lujerilor de curând formati insectele din genul Cantharis cu speciile C. rustica, C. fusca și C. obscura. O mare împiedicare în dezvoltarea lujerilor terminali o aduce atacul Cynipizilor cari sunt foarte răspândiți în toate pădurile din această regiune și cari cu timpul dau puie|ilor o formă crăcănoasă caracteristică și-i face să rămâie piperniciti, 314 Revista Pădurilor iar galele formate de ei atârnă ca ciucurii pe coronamentul și al arborilor. Ca specii mai comune men|ionăm : Cynips conglomerata ca foarte răspândit, C. cerricola (în formă de păpușe de smochine, mai ales pe Cer), C. hungarica, C. argentea, C. fecundatrix, Dryophanta folii; iar în anii bogati în sămânfă C. quercus calicis care atacă ghinda și face gala cunoscută sub numirea de «Coltari» căutată în lăbăcărie. Pe sălciile de pe marginea băl|ii Cocioc se observă atacul insectei Cryptorhynchus Lapathi și Cecidomyia saliciperda, cari aduc prejudicii mai ales indivizilor subțiri. In fine mai menționăm activitatea supărătoare a insectelor Tetraneura ulmi, Schyzoneura Ulmi și Sc. lanuginosa, dintre Hemiptere, cari aduc o oarecare stânjenire dezvoltării ulmilor prin atacul frunzelor. Maladii Criptogamice. Arboretele din pădurea „Pusnicul" sufera de atacul ciupercilor parazite: Pseudovalsa, Tremato- caisa Matruchoti, și ciuperca hyphomycetă neagră care produce pe stejarul pedunculat și gârnite, dar cele mai deseori pe cer, boala numită a „tumorilor pseudomorfice* de d-I lacobescu care a descoperit-o în 1907 și care atacă în modul următor : Parazitul se instalează pe rănile arborilor (artificiale sau naturale) și se întroduce în interiorul trunchiului arborelui unde dă naștere la început unui falș duramen care cu timpul putrezește și arborele se scorborează în interior. In afară, la locul de introducere, firele myceliane ale ciupercii dau naștere unor umflături la început galbene, mai târziu negre cărbunoase, pentru cari am adoptat noi numirea de „tumori* și la suprafața cărora își formează sporii cari apoi sunt răspânditi în aer și căzând pe rana unui arbore sănătos îi transmite boala. Această maladie este foarte răspândită în masivul de cer și tinde să ia o proporție din ce în ce mai mare, dacă nu se vor lua măsuri de a se extrage arborii maladivi cu ocaziunea lucrărilor culturale efectuate. Parazitul Trematoualsa este răspândit mai mult în pădurea de șleau și mai ales acolo unde teiul este pur sau predominant, producând pe această esență și uneori și pe celel’alte esențe ce intră în amestec, o racilă cunoscută sub numirea de cancer. Parazitul se instalează tot pe rănile ce prezintă arborii și rozând lemnul în acel loc dă naștere unei scobituri în formă de loje Revista PSdurilor 315 de teatru, căruia i se dă numirea de „cancer". In dreptul ata- cului, dacă trunchiul este relativ mai subțire, se produce o umflătură din cauza aglomerațiunii sevei în partea inferioară a cancerului, sau este împiedecată de a circula în mod normal in lungul trunchiului. Atacul progresând din an în an, arborele este slăbit în ace[ loc și este rupt cu înlesnire de vânturi sau greutatea zăpezii. Se impune scoaterea arborilor canceroși cu ocaziunea operațiunilor culturale ce se vor efectua în pădure. Mai rar se găsesc parazite pe trunchiurile de stejar, tei si carpin, ciuper- cile din genul Anthostoma, cari se dezvoltă sub forma unui stroma gros negru în regiunea cambială a trunchiului, uneori în- tinzându-se în lungimea lui pe o distanță de mai mulți metri. Cu timpul arborele se usucă, în picioare și coaja cade pe soi, rămânâd apioape în întregime gol. Salcâmul, în porțiunile unde s’a introdus prin plantații artificiale, prezintă cancere asemănătoare cu ale teiului, produse de o ciupercă din genul Cucurbitaria. Pe ramurile și trunchiurile mai ținere se găsește saprofită și uneori parazită Pseudouatsa irregularis. Plantațiunile tinere de stejar și lăstarele suferă de atacul unei ciuperci Erysiphee, care produce boala cunoscută sub numirea de „mana făinoasă a stejarilor” Microsphaera Alni var. quercina, presintându-se de ordinar sub forma conidiană Oidium, a fos adusă probabil din America în Franța prin 1908, când s’a semnala* existența ei pentru primăvară. De aici s’a răspândit apoi în loată Europa centrală, toți stejarii și multe alte esențe foioase (fag, plop, ulm, aceinee etc.) fiind atinse, (preferă însă jedunculatul) și le provoacă mari stricăciuni prin uscarea și căderea prematură a frunzelor și uscarea a numeroase ramuri. După studiile lui Neger myceliul ciupercei iernează în apropiere de muguri, invadând fruzelele tinere primăvara. La noi în țară a luat o dezvoltare mare și amenință a fi un dușman înverșunat al plantațiilor, lăstarilor și semănăturilor tinere. Condițiunile de stațiune (Situație, climă, sol). — In ce privește siluațiunea generală și configurația solului, pădurea „Pusnicul" se află în regiunea șesului pe un plan aproape hori- zontal, brăzdat de mici ondulațiuni ce se desfășoară în direcțiu* 316 Revista Pădurilor nea VE sau V. VE—E. NE, ramificatiuni ale băl|ii Cocioc (Pasă- rea), care mărginește acest platou spre NV, N și NE și către care el descinde printr’o coastă dulce în unele locuri, mai re- pede în altele. Altitudinea medie este de 80 m. Corespunzând situa|iunii sale în regiunea șesului, climatul pădurii este caracterizat prin extreme de frig și căldură, prin veri secetoase și cu deosebire prin violenta vânturilor în contra cărora pădurea este expusă spre NE. Așa în aniii 1899 și’n 1904 s’au înregistrat două secete pu- ternice care s’au tradus prin diminuări de creșteri și prin’sporirea uscăturilor în pădure. Violenja vântului care bate despre NE (Crivățul) se simte adeseori prin ruperile de crăci și arbori ce provoacă în pădure mai în fiecare an. Sufer mai ales arborii scorburoși la bază, cei canceroși și arborii cu tumori, cari sunt rupti cu înlesnire. Iarna în mod regulat începe cam pe la 15 Noembrie și zăpada numai în mod excepțional trece de 1 metru înălțime. Temperatura medie anuală este 10°,6. „ » a lunei Ianuarie este—4°,1. Temperaturile extreme observate până acu™ sunt 10°,8 la 7 August 1896 și—30°,5 la 4 Ianuarie 1888. Temperatura medie a lunii Iulie este 22°,9; maximul ei în mediu este de 29°.7 și minimul 15°,9. Extremele au fost de 39°,8 în .... și 7°,8 în................... In lunile principale de creștere (Maiu-August) durata stră- lucirei efective a soarelui este în mediu de 1148,2 ore din 2203 ore cât există în mediu pentru întregul an. Precipitația atmosferică este în mediu de 584 mm anual. Ea a prezentat un minimum de 342 mm în 1894 și un maximum de 869 mm în 1897. Cea mai mare cantitate de apă cade în Iunie și anume în mediu 84,5 mm., iar cea mai mică în Februarie, în mediu 27,3 mm. Vara cade .cea mai mare cantitate de apă, în mediu 204,3 mm și iarna cea mai putină 102,2 mm. Maximul de apă căzut în 24 ore a fost de 93 mm în 16 Iulie 1880. Intr’un an sunt în mediu 106 zile de ploaie. In mediu ninge în timp de 23 zile pe an și solul rămâne acoperit în timp de 65 zile. Revista Pădurilor 317 Umiditatea relativă este în mijlociu de 71° 0. într’un an avem în mediu 109 zile de vară și 117 zile de îngheț, din care 39 zile de iarnă. Analiza probelor de sol luate din parcela No. 20 Seria I Codru, din următoarele proporții până la adâncimea de 2 metri : Proba No. Adâncimea în cm. Nisip mare Argilă și nisip fin Humus Calcar Apa 1 0—10 7.06% 810/0 9.00% 2% 2 10—20 15.87 72.31 8.96 2.84 0.22 3 20-30 12.69 8Oo/o 5.65 1.6 0.10 4 30-40 30.01 60.03 7.34 2.57 0.05 5 40-50 10.90 80.02 4.95 4.09 0.04 6 50—60 15.49 74.35 5.02 4.18 0.96 7 60—70 22.80 67.50 4.32 4.97 0.41 8 70-80 18.07 74.05 3.48 4.12 0.28 9 80-90 10.19 84.13 2.52 3.14 0.02 10 90-1 14.21 79.53 3.11 2.18 0.92 11 1 — 1.10 23.08 70.81 3.05 2.25 0.81 12 1.10—1.20 31.94 62.89 3.02 2.04 0.11 13 1.20—1.30 30.20 63.50 2.50 2.40 0.40 14 1.30—1.40 22.28 70.80 2.82 3.43 0.67 15 1.40-1.50 8.60 83.37 1.89 6.10 0.04 16 1.50—1.60 10.90 75.56 1.27 11,27 1% 17 1.60—1.70 9.50 76.02 1.70 12,76 0.02 18 1.70-1.80 10.17 82.95 0.88 5,95 0.05 19 1.80-1.90 16.65 63.19 0.47 19,67 0.02 20 1.90—1.2 8.96 78.90 0.48 11,52 0.04 Vânturile dominante sunt cele de NE și E,—Viteza mijlo- cie a vântului este de 3m,8 pe scundă. Ea coboară la 2m,8 pe sec. în Iulie și August, pentru a se urca la 4m,7 în Ianuarie, Febr. și Martie. Bate puternic în mediu în timp de 49 zile pe an, având în mediu 26 zile cu furtuni. In mediu sunt anual 40 zile cu brumă. Anii bogafi în sămânță se repetă pentru cer la 3—4 ani ; în anul 1914 a fost o foarte bogată fructificatia a Cerului, cum de multă vreme nu s’a mai remarcat. Stejarul și gârnita fructifică foarte rar. In periodul de 10 ani n’a fost nici un an bogat în ghindă de pedunculat și gârniță. Formațiunea geologică și compozifiunea mineralogică a solului. Formațiunea geologică a regiunii din care face parte și pădurea „Pusnicul" este „Diluviul" cu formațiunea caracteristică 38 Revista Pădurilor pentru părțile de Est ale Munteniei și anume: în părțile supe- rioare, cam până la adâncimea de 30—40 cm. solul este colorat negru pâmântul vegetal ca un rezultat al înfiltra|iunei de ma- terii lemnoase în solul mineral. Mai jos, cam între 70 cm. și 1 m. vine un strat de lehm de coloare gălbue-negricioasă; iar sub acesta un strat puternic de loess care cuprinde numeroase concrețiuni calcare de mărimi cariabile cu un diametru de maximum 2 cm. Uniformitatea stratului geologic are de consecință uniformitatea solului vegetativ, care peste tot este de una și aceiași natură, un sol argilo-nisipos, foarte profund și fertil, dar care din cauza extremei finețe a elementelor sale este și foarte compact, din care cauză se ob- servă în dese locuri crăpături destul de pronunțate în timpul verei. Pătura moartă a solului este reprezintată prin frunzele moarte — care se descompun foarte repede, prin ramurile uscate ș prin restul plantelor erbacee. Flora. Pătura viețuitoare este alcătuită din pătura erbacee și cea arbustivă. In formarea păturii erbace ia parte: Din Ranunculacee: Ranunculus mediterraneus, R. aurico- mus, R. polyanthemos, R. repens (pe lângă baltă), R. arvensis (prin poieni), R. sceleratus (pe marginea bălții), Ficaria ranun- culoides, Thalictrum aquilegifolium, Th. minus, Anemone nemo- rosa. Anemone nigricans (în crâng) A. ranunculoides, Myosurus minimus (pe marg. pădurii), Delphinium consolida (prin poeni). Din Nymphaeacee: Nymphaea alba și Nuphar iuteum (pe balta Cocioc). Din Papaveracee: Papaver rhoeas și dubium (în poieni) și Chelidonium majus,—Fumaria officinalis, Vaillanti și Schleicheri, Corydalis solida și Marschalliana. Din Crucifere : Chorispora tenella (rară prin poieni), Na- sturtium silvestre, N. officinale, N. austriacum, Turitis glabra, Dentaria bulbifera (spre baltă) Sysimbrium officinale, S. Sophia, S. Alliaria, Erysimum exaltatum. E. canescens, Alyssum calycinum, A. incanum, Draba verna, Thlaspi arvense și Th, perfoliatum (prin poieni), Capsella bursa pastoris, Lepidium draba, L. campestre, Sinapis nigra alba și arvensis (prin poieni). Violariee: Viola odorata, V. alba, V. silvestris, V. tricolor. V. arvensis. Revista Pădurilor 319 Resedacee : Reseda Iuțea (locuri umede). Polygolee: Polygala comosa, P. vulgaris. Dianthacee: Dianthus Armeria, Tunica prolifera, Gypso- phila muralis, Saponaria Vaccaria și S. officinalis (prin poeni cultivate), Silene Otites f. wolgensis, S. nutans, Melandrium pra- tense, Lychnis flos cuculi, L. viscaria, Agrostemma githago (prin poienile culturale), Lychnis coronaria, Cerastium arvense, C. vulgatum, Malachium aquaticum (prin locurile umede), Stellaria media și S. graminea (idem), Holosteum umbellatum (prin locu- rile cultivate), Moehringia trinervia (locuri umede), Arenaria serpyllifolia. Hypericinee: Hypericum perforatum. Geraniacee: Geranium phaeum, G. dissecîum și Robertianum Linee : Linum hirsutum, L. austriacum. Malvacee : Lavatera thuringiaca, Malva silvestris, M. rotun- difola. Rutacee: Dictamnus Fraxinella (în crâng). Lythrariee: Lytrum Salicaria și L. virgatum (prin rovine și pe marginea băltii). Crassulacee : Sedum maximum (mai ales prin ceret), S. acre. Papilionacee: Genista tinctoria (comună), Cytisus Heuffelii, C. hirsutus, Ononis hircina (prin poieni umede), Medicago sativa, M. lupulina, Trigonella Beseriana (pe malul bălții), Meli- iotus albuș, M. officinalis, Trifolium alpestre, Tr. medium, Tr. pratense, Tr. ochroleucum, Tr. arvense (prin poienile cultivate), Tr. fragiferum (idem), Tr. repens (pe malul bălții și înjurul rovi- nelor), Tr. hybridum, Tr. procumbens (în locuri umede), Doryc- nium herbaceum; Lotus corniculatus; Galega officinalis (locurile umede); Astragalus cicer, A. glyciphyllos; Coronilla varia, C. elegans (vară) ; Vicia lathyroides, V. segetalis, V. sativa, V. Iuțea, V. sordida, V. pannonica, V. striata, V. cassubica, V. villosa, V. varia; Ervum hirsutum; Lathyrus hirsutus, L. tuberosus, L. prafensis ; Orobus variegafus; O, vernus (prin locurile ravene), O. niger. Sanguisorbee: Sanguisorba officinalis și Poterium sangui- sorba (prin poieni). Rosacee: Spiraea Filipendula, Geum urbanum, (comun) Fragaria vesca (foarte comună), Fr. collina; Potentilla anserina, P. recta, P. pilosa, P. argentea (foarte comune), P. albu (comună); 320 Revista Pădurilor Rubus caesius și R. fruticosus (comune prin poieni și plantat**) > Agrimonia eupatoria (prin poieni). Oenofheracee: Prin locurile umede Epilobium Lamyi și E. hirsutum. Umbellifere: Sanicula europaea (comună spre baltă), Eryn- gium planum și E. campestre (prin răriști și poeni), Trinia Kitai- bellii și Falcaria Rivini (pe marginea pădurilor și prin răriști), Bunium bulbocastanum, Pimpinella saxifraga var. poteriifolia, Berula angustifolia, Bupleurum rotundifolium și B. falcatum (răriști prin crâng) ; Oenanthe fistulosa și Oe. phellandrium (comune în apă pe marginea băltii); Seseli annuum; Angelica silveslris (comună pe lângă baltă) ; Ferula ferulago, Heracleum sibiricum (f. comun prin poieni și plantatii); Caucalis daucoides (idem), Torilis anthriscus, Anthriscus silvestrîs, A. nemorosa ; Chaero- phyllum aromaticum. Rubiacee: Asperula taurina (comună în șleau). Asp. odo- rata (spre baltă și-n locurile mai reavene) ; Galîum verum, G. Aparine, G. cruciata (f. comun), G. rubioides, G. austriacum, , Caprifoliacee: Adoxa moschatellina (în crâng și șleau), Sambucus ebulus (prin poieni). Dipsacee: Dipsacus silvestrîs și dipsacus laciniatus (prin poieni), Cephalaria transilvanica (f. comună prin poienile culti- vate), Knautia arvensis, Kn. atrorubens și Scabiosa ochroleuca (prin crâng și plantatii). Valerianee : Valeriana officinalis (comună mai ales în ceret), Valerianella olitoria (comună prin poieni) și V. Morisonii. Composee: Eupatorium cannabinum, Tussilago farfara (pe mulul băl|ii), Bellis perennis (prin ceret și crângul unde predo- mină cerul) Linosyris vulgaris (idem); Erigeron canadense și E. acre (f. comune prin plantatii și poieni); Pulicaria vulgaris și P. dysenterica (comune prin locurile umede), Inula germanica (comună), Inula salicina, Inula hirta (comună), I. britanica (f. comună); Filago arvensis (comună prin poieni); Bidenscernua și B. tripartita (prin rovini și pe marginea băljii; Artemisia absinthium, A. austriaca, A. vulgaris și A. annua (mai ales mai toate prin poieni și răriști) ; Tanacetum vulgare (prin răriști în crâng); Achillea millefolium (poieni), Anthemis tinctoria, A. tinctoria var. discoidea (mai rară), A. austriaca (foartn comună), A. arvensis (prin poeni), Matricaria inodora (poieni), Leucan- Revista Pădurilor 321 themum vulgare (f. comun), Crysanthemum corymbosum și Doronicum hunguricum (f. comune) ; Senecio vulgaris, S. vernalis, S. erucaefolius, S. Jacobea ; Xeranthemum annuum și cylindra- ceum (comun toamna prin poieni); Lappa major, L minor și L. tomentosa (mai comună); Carduus acanthoides și C. nutans, (prin poieni și pe marginea păduri); Cirsium ianceolatum (po- ieni), Cirsium arvense (f. răspândit prin poieni și locurile culti- vate). Onopordon acanthium (poieni) ; Centaurea jacea, C. spi- nulosa, C. maculosa, C. solstiiialis și C. calcitrapa (prin poieni); Kentrophyllum lanatum (poieni și crâng) ; Hypochaeris maculata (crâng), Lapsana commuuis (f. răspândită), Cichorium intybus (poieni și crâng), Leontodon hispidus, Picris hieracioides, Tra- gopogon pratense și Tr. majus (în crâng mai ales), Taraxacum officinale (răriști în crâng), Condrilla juncea (comună prin crâng), Lactuca sagittata, Sonchus oîeraceus, Crepis rhoeadifolia, C. setosa, Hieracium pilosella (comun în ceretul din crâng, mai ales unde sunt ochiuri), H. cymosum și umbellatum (idem). Ambrosiacee: Xahthium strumarium (prin poieni), și spi- nosum. Campanulacee: Companula glomerata (comună) C. rapun- culoides, C. bononiensis, C. persicaefolia (f. comună). Asclepiadee: Vincetoxicum officinale (comun în codru). Apocynee: Vinca minor (ceriș prin crâng mai ales) și herbacea. Genfianee: Gentiana cruciata, Erythraea centaurium (mai ales pe lângă rovini) și pulchella. Borraginee : Cerinthe minor, Echium vulgare (prin poieni), E. altissimum (în crâng prin răriști); Lithospermum officinale, L. arvense și L. purpureo-coeruleum (foarte comun) ; Pulmo- naria officinalis și P. mollissima (comune) ; Myosotis paluslris, M. intermedia, M. collina (rar), M. stricta și M. sparsiflora (toate prin locurile umede) ; Echinospermum Lappula (prin poieni); Symphytum officinale și S. tuberosum (pe marginea bălții și în locurile umede); Anchusa officinalis, A. ochroleuca și A. italica (prin poieni). Convoluulacee: Convolvulus sepium (pe marginea băl|ii) și C. arvensis (prin locurile cultivate). Solanee: Solanum Dulcamara (pe malul bălții și-n locurile umede), și nigra, Physalis Alkekengi. 322 Revista Pădurilor Verbascee: V. phlomoides (f. comun prin poieni), V. montanum, V. Blattaria, V. orientale, V. austriacum, V. nigrum, V. phoeniceum (comun). Scrophularinee: Linaria vulgaris (f. comuna prin poieni și răriști în crâng), L. dalmatica (poieni și marginea pădurii). Scrophularia nodosa (comună prin locurile mai reavene); Gra- tiola officinalis (pe lângă rovine), Digitalis lanata și Digitalis grandiflora; Veronica beccabunga, (prin locuri cultivate). V. chamaedrys (f. comună), V. spicata, V. orchidea, V. hederifolia (poieni cultivate); Melampyrum cristatum, Rhinanthus major. Orobanchee: Lalhraea squamaria (în locuri reavene). Verbenacee: Verbena officinalis (poieni). Labiate: Mentha silvestris, M. piperita, M. aquatica și M. Pulegium (toate pe lângă baltă și rovini) ; Lycopus europaeus (comune pe linii și marginea poienilor), și L. exaltatus (rar); Salvia verticillata, S. glutinosa, S. austriaca (f. comună), S. pra- tensis (comună), Origanum Barcense (comun), Thymus montanus- T. Marschallianus, T. serpyllum (f. comun); Calamintha officinalis (crâng prin răriști) ; Nepeta nuda (f. comună); Glechoma hede- racea (prin locurile umede), Gl. hirsuta (f. comună); Lamium amplexicaule (poieni), L. purpureum (f. comun), L. maculatum ; Galeobdolon luteum (f. comun prin locurile mai reavene); Ga- leopsis pubescens ; Stachys germanica (crâng), S. silvatica, S. palustris (pe marginea bălții), S. arenariaeformis (poieni prin crâng) ; Betonica officinalis (comună mai ales în cer) ; Ballota nigra, Leonurus cardiaca; Phlomis pungens și Phl, tuberosa (pe marginea pădurii și prin poieni) ; Scutellaria altissima, S. galericulata (comună), S. hastifolia ; Brunella vulgaris și Br. alba (ambele comune prin poieni și-n crâng) ; Ajuga reptans (prin locuri umede), A. genevensis (comună). Primulacee: Lysimachia punctata (crâng), L. vulgaris (codru ceriș), L. nummularia (locuri umede, pe lângă rovini și baltă). Plantaginee: Plantago major, Pl. media (comună), Pl. lanceolata. Chenopodee : Chenopodium hybridum (locuri humoase în crâng). Atriplex tartarica (poieni cultivate). Polygonee: Rumex palustris (pe lângă baltă), R. crispus (comună), Rumex acetosella (poieni crâng); Polygonum amphi- bium, P. lapalhifolium, P. Persicaria, P. mite, P. hydropiper, P.’ Revista Pădurilor 323 convolvulus și P. dumetorum (comune prin rovine și pe mar- ginea băl|ii); P. aviculare (comun prin locurile umede). Aristolochiacee: Aristolochia Clematitis (comună prin po- ieni, alcătuind uneori pajișii întinse pe sute de metri pătrati); Asarum europaeum (spre baltă și’n locuri ravene). Urticacee\ Urtica dioicași Cannabis sativa (prin poieni); Hu- mulus lupulus (pe marg. băltii). Euphorbiacee: Euphorbia helioscopia (comună). E. platy- phyllos, E. polychroma, E. lingulata, E. amygdaloides (f. comună); Mercurialis perennis (comun pe marg. băltii) și annua. Alismacee: Alisma plantago (baltă și rovine), Butomus umbellatus (la baltă). Orchidee: Orchis purpurea, O. elegans, O. incarnata; Epipactis latifolia. loidee: Crocus moesiacus (comun) și Crocus variegatus (în crâng la ceriș); Gladiolus imbricatus; Iris graminea, Iris pseudoacoros (la baltă), I. variegata (crâng); Dioscoree: Tamus communis (locuri remene). Asparuginee: Asparagus tenuifolius ; Convallaria majalis (comun mai ales spre baltă), Polygonatum orientale (f. comun). Liliacee: Fritillaria tenella (pe marg. păd. în ceris) ; Lilium Martagon (spre baltă), Anthericum ramosum (ceriș) Ornithoga- lum umbellatum (comun). O. tenuifolium (parc. 25 și 24) O. pyrenaicum; Gagea stenopetala, G. arvensis (poeni), G. minima (rară), G. pusilla (rară), G. Iuțea (comună) ; Scilla bifolia (f. comună); Nectaroscordium bulgaricum (rar prin parc. 25, 24 și 19 și 20); Allium ursinum (comun), AII. scorodoprasum (comun) ; Muscari tenuiflorum, M. transilvanicum (comun în ceriș); Colchicum autumnale (comun în ceriș). Juncacee: Juncus effusus (prin rovine și marg. băl|ii) J. conglomeratus (idem), J. compressus (idem) și I. bufonius (idem); Cyperacee : Cyperus virescens, C. Monli, C. glomeratus (in locurile rovinoase și pe marg. băltii) ; Scirpus silvaticus, S. lacustris, S. palustris (comune prin rovine și marg. băltii); Carex nutans, C. Michelii, C. pilosa, C. muricata, C. vulpina (comun prin locurile băltoase), C. Schreberi (foarte comun în toată pă- durea mare). Graminee: Digitaria sanguinalis (locuri uscate și poenite), Phalaris arundinacea (prin locurile umede și rovini); Alopecurus pratensis (comun), Phleum pratense, Ph. Boehmeri (comune); 324 Revista Pădurilor Cynodon Dactylon, Leersia oryzoides (locuri reavene spre baltă) ; Andropogon Ischaemum și An grylius (crâng) ; Phragmites corn- munis (în baltă și uneori instalată în scorborile dela piciorul ar- borilor ca în parc. 31; Agrostis alba, A. canina (ambele prin (crâng mai ales); Calamag ostis epigeios (comună în crâng; Milrium effusum (locuri mai reavene) ; Koeleria cristata (comună) ; Holcus lanatus, Melica nutans (comună), M. uniflora; Briza media, Era- grostis pilosa, Poa annua (comună), P. bulbosa, P. trivialis, P. pratensis (f. comună), Glyceria aquatica și GL fluitans (comună la baltă)'; Catabrosa aquatica (comună la baltă), Dactylis glo- merata (f. comun), Cynosurus cristatus (comun) ; Festuca elatior F. gigantea, F. pseudovina; Bromus sterilis (pocni), Br. tectorum (poieni), Br. secalinus, Br. mollis (poieni) ; Hordeum murinum, Agropyrum repens (f. comun în poieni); Lolium perenne (comun). Typhacee: Typha latifolia (baltă), Sparg^nium ramosum {bălti). Aracee : Arum orientale (comun) .Naiadacee : Potamogeton natans, P. lncens> P. crispos (co- mune pe baltă). P. pusillus (rar). Lemnacee: Lemna trisulca, L. minor și L. gibba (comune la suprafața băltii). Fdicinee: Polyslichum Thelypteris (pe marginea bălții). La formarea păturii arbustive ia parte: Clematis vitalba, Staphylea pinnata (parc. 1 și 6 codru) Evonymus europaeus, E. verrucosus, Prunus spinosa (poieni în plantatii și răriști), Pr., chamaecerasus (crâng poiana Pusnic), Roșa canina, Crataegus monogyna și Cr. pentagyna, Hedera helix, Cornus mas, C. san- guinea, Sambucus nigra (poieni în marg. băltii), Viburnum opulus. marg. băltii), Ligustrum vulgare, Solanum Dulcamara, și Corylus avellana. Descrierea arboretelor. — In privința condițiunilor sub care se prezintă diferitele arborete, ne referim la descrierea parcelară, care ne lămurește asupra întinderii și compozițiunii arboretelor, precum și asupra vârstei. De asemenea o icoană fidelă a diverselor condițiuni în cari se prezintă arboretele ce constituesc pădurea „Pustnicul**, considerate din punct de vedere al vârstei, al speciei și al re- partizării, ne oferă planul de situație și repartiție al lor (planul parcelar ?). Speciile ce intră în compoziția pădurii sunt, enumărându-le Revista Pădurilor 325 în ordinea cantitativă: Cerul, Teiul, Stejarul pedunculat, gâr- nifa, jugastrul, ulmul, carpinul, frasinul, arțarul tătăresc, paltinul de câmp, sorbul de câmp, plopul tremurător și plopul negru. Ele nu constituesc masive curate, ci ocupă terenul, unele în amestesc cu altele, formând așa numitele păduri de șleau. Se exceptează Cerul și Teiul care formează masive aproape curate. Stejarul pedunculat, care ar fi fost de dorit să fie ele- mentul principal în pădure, este rău reprezentat ca număr, de și calitatea lemnului este bună, date fiind condițiunile solului și climei destul de favorabile lui. Ca o imagine de ceiace poate produce solul și clima acestei localități sunt frumoasele rezerve de pe margina bălți Cocioc în parcelele No. 1 și No. 6, cari de și au un diametru de 0,90 m. și 1,20 m. și o înălțime de 20—25 metri, totuși sunt sănătoase și încă în plină vigoare de vegetație. De regulă găsim stejarul pedunculat mai mult pe lângă balta Cocioc și’n locurile unde solul prezintă slabe excavațiuni în care pe timp ploios se acumulează mai multă umezeală. Aci el este amestecat cu tei, ulm, [frasin, arțar, jugastru, carpin și cer. Arborele curate de stejar Jpedunculat nu există, dacă facem abstracție de cele rezultate din însămânțarea și plantarea golu- rilor existente. Micșorarea proporției stejarului se explică prin aplicarea nechibzuită a regimului crâng sau ciâng cu rezerve și prin lipsa de conducere a noilor arborele formate. Calitatea inferioară a unor indivizi (creștere crăcănoasă, găunoșare la bază, coronare etc.) se datorește modului puțin îngrijit de exploatare, pășuna- tului excesiv și incendiilor din trecut. Gârnifa. (Quercus conierta) este de asemeni în mică pro- ’por|ie, găsindu-se mai ales în locurile în care predomină Cerul. Calitatea lemnului este bună, dar nu remarcăm indivizi de di- mensiuni mari; numai câte-va rezerve din crângul compus ating 25—30 centimetri în diametru. Totuși, date fiind calitatea solului și climatului, ar putea ajunge la dimensiuni remarcabile și da un material prețios. Ca exemplu dăm rezervele din pădurea Cer- nica-Tânganul limitrofe pădurii Pusnicul. Cerul (Quercus Cerris constitue masive curate pe o su- prafață de ... . Ha. Creșterea lui, de și este viguroasă, totuși 326 Revista Pădurilor majoritatea trunchiurilor sunt scoburoase la bază sau prezintă tumori, ceia ce face ca lemnul lui să fie de proastă calitate, chiar pentru foc. Dacă el ar fi sănătos, cum solul și climatul îi per- mite o creștere viguroasa, ar fi o esen|ă rentabilă, fiind că lem- nul lui este excelent pentru loc și un asemenea material este bine remunerat, pădurea fiind situată în apropierea capitalei. Nu suntem de părerea acelora cari susțin să înlocuiască cerul prin pedunculat și gârniță, de oarece în regiunea noastră este mult mai căutat lemnul de foc ca cel de lucru. Nu este plătit cu pre- țuri frumoase. Ocupă în general părțție mai ridicate ale pădurii în apropiere de linia C. F. R. Toate însămânțările tinere, plantațiunile și lăstărișurile sufer de atacul Cynipidelor cari într’unii ani se înmulțesc colosal produ- când un enorm număr de gale care atârnă pe coronamentele puie- ților ca niște ciucuri. Uneori și fructul este atacat producând-se colțarii (cynips quercus calicis). Când atacul continuă intens mai mulți ani, arborele ia un aspect caracteristic: crăcănos cu lujerii scurți și coronamentul se ro- tunjește. Cerul în special este defoliat deseori de omizile lui Liparis dispar și Bombix neustria. In anii când atacul este intens în luna Iunie, ceretul are aspectul de iarnă, arborii fiind complet despuiați de frunză. Urmarea acestor atacuri se traduce prin reducerea creșterilor anuale și scurtarea lugerilor. Teiul (Tilia argentea sau tomentosa) este destul de bine reprezintal, având pretutindeni tendința de a copleși pe celelalte esențe. Masive aproape pure formează aproape în tot lungul bălții Cocioc. Totuși majoritatea indivizilor sunt scoburoși la bază sau can- ceroși. Exemplarele în vârstă fructifică frequent. Ulmul (Ulmus campestris Smith. și Ulm. câmp. var. suberosa', este destul de frecuent si pe alocurea este reprezentat prin exemplare destul de frumoase (în depresiuni de teren și pe marginea bălții Cocioc). El ridică valoarea arboretelor de șleau în care se găsește amestecat și merită a fi favorizai. Exemplare situate pe marginea poienilor și prin răriști sunt atacate mult de Hylesinus, vittatus și mai ales Scolytus multistriatus și Sc. Geoffroy, cari îl fac să sc usuce în picioare (Ex. numeroșii ulmi uscați și extrași de pe marginea poienii „Cruciș"). Cauza uscării lor îu picioare se datorește în primul loc izolării și expunerii în Revista Pădurilor 327 stare aproape izolată la rigorile climatului, ger și secetă care i-a adus într’o stare maladivă favorabilă atacului insectelor. Multe din tulpini sunt cariate la bază și numeroase exem- plare atacate de omida fluturelui Cossus. Fructifică foarte abondent, mai ales cei de pe marginea poienilor. Creșterea lui e viguroasă. Ip înghindările făcute sau plantații, acolo unde iau naștere din lăstari, au tendința copleșitoare. Carpinul se găsăsește pe locurile mai reavene, în special pe marginea bălti Cocioc, dar nu curat, ci în amestec cu teiul, frasinul, ulmul și stejarul pedunculat, Are o vegetație frumoasă exceptând exemplarele cariate la bază care se usucă în picioare. Sufere și de atacul ciupercii Anlhosloma care i poate provoca uscarea în picioare. Fructificarea este frecuentă. Frasinul nu se găsește de cât în amestec, dacă se excep- tează suprafața de . . . .Ha împădurită . artificial, dar are o mare energie de creștere și-ar trebui favorizat în locurile mai reavene și în părțile unde se formează rovini. Sufere de atacul lui Hytesinus fraxini și este defoliat de Lytta vesicatoria. Introducerea Iui Fraxinus americana, care este mai rezis- tent contra gerurilor târzii și nu sufere nici de atacul Cantaridei, ar fi bine a se face pe o scară mai întinsă, de oarece re- giunea îi este favorabilă. Fructificajia este frecuentă. Jugastru! (Acer campestris). Este in stațiunea lui de ve- getație, având o creștere frumoasă și dând un lemn prețuit în tâmplărie și mai ales în rotărie. Trebuie să fie deci favorizat în dezvoltarea sa. Arfarul tătăresc este foarte abondent dar nu este un ele- ment valoros nici din punct de vedere cultural, căci lăstărind puternic, tinde a copleși pe esențele valoroase ; și nici financiar, fiind-că lemnul lui este de calitate inferioară, chiar pentru foc. Ar trebui nu numai nefavorizat, dar chiar înăbușit, dacă se poate. Paltinul de câmp (Acer platanoides). Se găsește în puține locuri pe panta despre balta Cocioc, avânt totuși o creștere viguroasă. Din fructele lui au ieșit ici și colo puieți în partea din dreptul 328 Revista Pădurilor Monastirei Pasărea, cari au o dezvoltare frumoasă sub acope- rișul rar al teilor bătrâni ce formează etajul dominant. Introdu- cerea lui pe cale artificială în proporție mai mare în aceste locuri poate că ar fi necesară. Sorbul de câmp (Sorbus torminalis). Reprezintă! prin căti-va indivizi mai mari pe marginea bălții Cocioc. In parcelele Nr. 6 și Nr. 1 Seria I Codru (lângă balta Cocioc) se găsește nume- ros sub forma de subarboret în asociație cu arbustul Slaphylea pinnata. Creșterea lui este viguroasă și introducerea pe cale ar- tificială pe panta despre balta Cocioc cred că n’ar fi rea. Se mai găsesc în fine Populus tremula și P. nigra, Rhamnus cathartica și /?. frangula, Malus siluestris și Malus acerba, Pirus communis, Salix cincrea, Salix fragilis și S- pentandra, dar toate în mic număr și fără a merita o atențiune deosebită. Merită a fi remarcat Rhamnus frangula (pajachina) caracteristică regiunei deluroase, din care s’a pus plantafiuni, întroducându-se pe o suprafață de ... . Ha. Robinia pseudoacacia (Salcâmul) care are o creștere foarte viguroasă și merită toată atențiunea noastră, de oarece dă și un lemn destul de prețios pentru industrie și pentru foc. Dintre vegetalele care se instalează în urma dislrugerii stării de masiv dintr’o cauză oarecare, și care se desvoltă cu multă exuberantă formând un adevărat obstacol pentru regene- rațiune, sunt : Rubus caasius, R. fruticosus, R. tomentosus, cari formează desișuri de nepătruns prin plantațiile de stejar din po- ienile „Cruciș" și „Pusnicul" ; lăstărișul de Cralaegus, Tilia și Acer tartaricum de asemenea sunt foarte supărătoare; Prunus spinosa este un serios obstacol pentru regenerarea locurilor despădurite în care formează pajiști și se întind uneori pe sute de metri patrati. Apoi Hypericum perforatum, Erigeron canadense Caucalis daucoides, Daucus carota, Lapsana communis, Lathyrus cu diferite specii, Vicia (idem), Orobus (idem), Nepeta nuda, Dipsacus silvestris, Cephalaria transilvanica, diverse specii de Senecio,Spiraea filipendula, Verbascum phlomoides și austriacum, V. nigrum și V. Blattaria, sunt plante erbacee cari formează ade- vărate desișuri ce înăbușesc semănăturile și planta|iile. Prin lo- curile mai umede apare în mare număr Calamagrostis epigeios, diferite specii de Polygonum, Scirpus și Carex. Gh. lonescu Revista Pădurilor 329 MAT ASARUL Ampelis garrulus (Bombycilla garrula) Sylviparidae *) Anul acesta în multe părți ale tării s’au semnalat stoluri de păsărele, despre cari bătrânii spun, că nu le-au văzut niciodată peia noi, sau poate, au fost în număr așa de mic, încât nu li s’a dat nici o băgare de seamă. Frumoase și gingașe ca aspect, au sosit cu sutele de data aceasta, atrăgând — prin numărul și „firr', „flrr-uT lor, — atențiunea locuitorilor dela marginea Bucureștilor, a celor de la Mizil, Buzău, Focșani, Adjud, — poate și dela Pitești și C. Lung, — unde s’au ivit și, probabil, în toate loca- litățile de sub Carpa|ii Moldovei. Locuitorii nu dau altă explicare aparitiunei lor, decât că pa- sările in chestiune au „căzut" așa într’o noapte, din văzduhul cerului, iar dimineața au fost văzute certându-se între dânsele pe boabele roșii ale păducelului, dar mai ales pe semințele produse de Sophora japonica, arbore cultivat la noi prin parcuri. — Este adevărat că preferă fructele acestor arbori, dar aceasta nu însem- nează că ele refuză orice alte semințe și boabe de arbori cari cresc prin răriști, tufărișuri cte. După cantitățile în care au apărut mai întâi musafirii noștrii aripati, ne dăm cu ușurință seama, că direcjia urmată în sborul lor a fost aceea dela Nord la Sud. Primul care s’a ocupat de originea și traiul păsărilor că- lătoare, despre care vorbim, a fost savantul englez I. Wolley care a consacrat studiului respectiv cinci veri și două ierni, re- ușind să împrăștie erorile grosolane ce domneau în această privință. El a găsit în Japonia în anul 1858 o colonie de cuiburi de Mătăsari, când s’a aprovizionat și cu câteva sute de ouă, stabilind cu această ocazie că aceste pasări își fac cuibul prin pădurile de reșinoase, mai ales de prin tarile din apropierea cercului polar arctic. — cum de exemplu în cele din Japonia și *) Literatură de consultat: Brehms Tierleben: VOgel, Bd IV, 1913; Brehm, Merueilles dela naiure, edition fran(,aise; les oiseaux par Z. Gerbe, voi 111; Ed. Perrier: oiseaux: voi 11. Charles-, Dixon: The nests and eggs of non indigeaous Birds London, 1896; A. H. Peferson; Nature in Eastern Norfolk, London, 1906; Dombrotvski: Ornis Romaniae, București; Herman Otto : A madorak harsnarol es Ka- rarol, Budapest 1908; Rudolf Hermann: VOgel und Vogelstimmen, Leipzig; Dr. Kurt Floerickes: Vogelbuch, 1922. Revista Pădurilor 331 i’au botezat „aripă de ceară“ (Waxwing), iar francezii după felul gâlcevitor al acestor aripati l’au numit jaseur (flecar). In luc- rarea d-lui Dombrowski despre pasările din România (vechiul Regat) e numit Mătăsar, nume frumos și potrivit cu aspectul sub care se prezintă această pasăre. Sunt nevoit insă a mărturisi că pe cine am întrebat, nimeni nu a cunoscut’o sub acest nnme, și e probabil că men|ionatul autor s’a inspirat din numirea germană. D-l Dombrowski ne spune asemenea, că aceste pasări au fost semnalate pentru prima oară la noi în Jară în luna Martie 1876 și anume în Dobrogea; apoi in iarna 1903—1904 la Comana din Vlașca; în 1905 la Cernica; în 1908 la Cernavodă ; în fine în anul acesta când au sosit în număr mai mare și în mai multe localități ca altă dată. Culoarea generală a pasărei esie de un gri-roșcat, mai în- chis pe spate decât pe pântece. — Sub cioc și gâtlej penele sunt negre : tot astfel și porțiunea dela nări până la ochi. — Penele mari ale aripilor sunt deasemenea negre; cele mai lungi ter- minându-se cu o pată în formă de V, colorată în galben și alb, iar cele mai scurte se sfârșesc fiecare printr’o lopătică roșie cor- noasă. Penele mari ale cozii sunt albe la capăt, iar la masculii bătrâni se termină prin lamele roșii ca cele de pe aripi. Această descriere este făcută după caracterele ce le am observat personal la pasările venite de curând la noi. Mătasarii își fac cuibul, după cum am spus, în tarile nordice, prin pădurile de brad și molid amestecate cu mesteacăn în stare de masiv rar și anume la o distantă nu prea mare de pământ. 4—5m, așezând intre ramurile vreunui conifer, smicele uscate pe care le Ies cu licheni, formând astfel o |esătură trainică de formă pântecoasă, și destul de adâncă pentru ca pasărea, când clocește, să nu se vadă de loc din el. Căptușala interioară și-o face din ierburi uscate și din puf de salcie. In cuibul lor depun de obiceiu câte cinci ouă, fiind clocite pe rând când, de băr- bătuș, când de femelă. Ouăle au o culoare verde marin, bătând in alburiu sau mai adesea în oliv și pătate cu brun negricios sau lila cenușiu. Ouăle sunt depuse prin luna Iunie. Nu se cunoaște incă durata incuba(iunei (clocitului). Mătăsarul este o pasăre lacomă și tocmai acest lucru se crede că este cauza marilor migratiuni înspre Sud, unde el caută locurile în care hrana abundă, iar în caz dacă nu o găsește, a doua 332 Revista Pădurilor zi, după ce a apărut, pleacă mai departe. — In timpul anului Mătăsarii trăiesc în stoluri numeroase, sburând îngrămădi|i ca și graurii noștri. Sunt niște pasări leneșe, stau umflate în pene și când sunt sătule se gâlcevesc mereu. Nu se jenează de prezența omului, din care cauză ne putem apropia mult de ele. - Această împrejurare, precum și faptul că carnea lor este bună de mâncat, fac ca în localitățile unde ele apar, tofi se pornească spre a le ucide ; așa s’a întâmplat aiurea și lot așa și în Românaia, de unde nu știu de se vor mai putea întoarce jumătate la cuiburile lor părăsite. In colivie — unde nu sunt finute decât pentru penajul lor frumos și dislracfiunea ce oferă prin lăcomia lor — se obici- nuesc ușor. Ele n’au un cântec plăcut. Din punct de vedere silvic aceste păsări sunt indiferente, căci de ordinar pleacă înainte de venirea primăverei, când ar putea servi, de pildă, la exterminarea insectelor vătămătoare. Incheiu acest articol cu rugămintea către D-nii cetitori, cari vor fi făcut orice alte observații asupra pasării Mătăsarul, să le comunice Laboratorului botanic al Sc. Politechnice din București. Mircea loan Student an. III, secția silvică SILVICULTURA IN JAPONIA CAPITOLUL I Considerafiuni generale Dealungul fermului de apus al Oceanului Pacific se află o numeroasă grupă de insule risipite, în formă de șarpe, acoperite cu o bogată vegetație reprezintând mai mult de 2/3 din suprafața tării. Această vegetafie este alcătuită de pădurile imperiului Ja- poniei. Efectele sănătoase produse asupra fării și poporului de aceste păduri sunt foarte însemnate. Japonezul din firea lui iubește pădurile și se bucură de desvoltarea lor prosperă și lu- xuriantă. Patriotismul înăscut și ideile de estetică rafinată ale japonezului sunt în mare parte datorite influentei exercitate asupra inteligentii poporului de aceste păduri. Revista Pădurilor 333 Sub această influentă acest popor și-a format anumite obi- ceiuri și deprinderi și a început încă din vreme să-și recunoască datoriile sale față de păduri. Aceste datorii n’au slăbit niciodată grija constantă de problema conservării permanente a acestor • păduri luând măsuri serioase pentru regenerarea lor și în acelaș timp opunându se cu tărie la exploatări forestiere exagerate. Imperiul japonez se compune din vechea Japonie (nume general adoptat în mod convențional în această lucrare) coprin- zând provinciile: Honshu, Shikoku, Kynshu și insulele Okinawa dimpreună cu cele vecine cu acestea precum și din provinciile Hokkaido, Taiwan (Formosa), noul teritoriu obținut în 1895, și din jumătatea sudică din Karafuto (Sakalin), care a intrat în po- sesiunea acestui imperiu în anul 1905. Nu se știe dacă pădurile din așa zisa bătrâna Japonie vor putea să-și mențină mereu fru- musețea lor. Restaurarea dela 1868 a rezultat din introducerea noilor cunoștinți și din părăsirea diferitelor obiceiuri și tradițiuni vechi. Mersul progresiv spre răsărit al civilizației apusene a stimulat desvoltarea în metodele aplicațiunii mecanice care a adus lărgirea sferei activității economice. Aceste activități au provocat mai departe numeroase modificări în administrația pă- durilor afectând în acelaș timp în mod serios meloadele de ex- ploatare a pădurilor. In aceste împrejurări, cererile de produse forestiere nu sunt mărginite numai la nevoile miniere și indu- striale sau pentru articole de gospodărie, ci a început o cerere din ce în ce crescândă de lemne pentru traverse de căi ferate, de stâlpi de telegraf, de diferite lemne de construcțiuni, material pentru hârtie și alte ramuri de industrie. Desvoltarea marinei comerciale deschide pe de altă parte un nou debușeu pentru produsele forestiere, dar mai ales cererile de lemne din China și Corea. Creșterea subită a acestor cereri a produs o starc anormală în produsele noastre, punându-ne pentru un timp înlr’un mare impas. Pe de o parte teama căci cu tăierea necontenită a pădu- rilor, neurmată de o metodă sigură de regenerare, puterea de capacitate productivă a solurilor forestiere să nu slăbească și atunci s’au luat măsuri de protecție pentru utilizarea pădurilor dar pe de altă parte, există încă mari suprafețe de păduri în regiunea așa zisă coloană spinală a țării, precum și multe părți, păduri virgine cari n’au cunoscut nici odată toporul și servesc 334 Revista Pădurilor ca adăpost urșilor, lupilor și ailor animale sălbatice. Apoi Hok- kaido, deocamdată, este bogat în păduri și dacă mai multe decenii au trecut deja dela exploatarea insulei și s’au realizat multe produse, astăzi sunt însă mari por(iuni de păduri virgine în di- ferite părți ale insulei. In Formoza, iarăși, s’a observat că există splendide păduri virgine acoperind o mare parte din teritoriul tarei. In mod particular în Karafuto, se poate nota că întreaga insulă e tixită cu păduri, dar folosirea și regenerarea lor este lăsată ca o rezervă pentru viitor. Pe scurt, fată de condi|iunile economice generale ale țării, așa cum se găsește în prezent, aceste păduri nu permit vechile metode de cultură și deci se ridică necesitatea pentru a asigura lucrarea sub strictul sistem al controlului, iar în acelaș timp trebue să se deschidă calea spre utilizarea și exploatarea acestor păduri. CAP. II Pădurile. Suprafața lor și repartizarea proprietății. Suprafața pădurilor, inclusiv Genya ocupă în Japonia o marc parte a țării și față de statisticele guvernului la sfârșitul anului 1908, acoperă suprafața de 30.616.602 cho (circa 80.000.000 acre sau circa 40.000.000 Ha. Comparând aceasta cu suprafața totală a țării care este dc 45.908.664 cho, avem un procent de 67 %. Pădurile Japoniei se împart în 2 clase : păduri de raport (de utilizare) și păduri de protecție. Obiectul pădurilor de pro- tecție este să consolideze solul și a se limita tăierile în interesul obștesc. Suprafața pădurilor de protecție la sfârșitul lui 1907 era de peste 925.641 cho. întinderea ocupată de pădurile de raport se ridică la peste 20.690.961 cho. Aceste păduri după natura proprietarului reprezintă diferențe în modul lor de administrație și de cultură. Pădurile stalului și cele imperiale sunt supuse metodelor de cultură modernă în ce privește regenerarea și ex- ploatarea lor, pe când pădurile, cari sunt proprietatea poporului, cu o mică excepție, sunt supuse unui tratament sumar fără spirit de continuitate. Pădurile statului, ale Casei imperiale și ale par- ticularilor sunt clasificate astfel: Revista Pădurilor 335 Pădurile statului ocupă peste 18.219.947 cho. . imperiale „ „ 2.239.881 „ „ particulare „ » 10.156.774 „ . In această din urmă cifră intră pădurile proprietatea tem- plelor și a mănăstirelor, ale inslilu|iunilor publice și a proprie- tarilor particulari și anume : Pădurile templelor și mănăstirilor ocupă circa 124.829 cho. „ instituțiilor publice „ „ 3.403.493 „ „ particularilor „ „ 6.628.451 „ Administrarea acestor păduri după cum am arătat diferă după natura proprietarului respectiv. Astfel pădurile statului sunt administrate de ministerul agricullurei, acelea ale Casei impe- riale de departamentul administrației imperiale, iar pădurile par- ticulare sunt supuse controlului ministerului în conformitate cu dispozitiunile legii forestiere. Din pădurile statului cu o întindere totală de 18.219.947 cho. circa 7.587.335 cho se află sub controlul direct ai ministerului de Agricultură și Comer|, pe când pădurile din Hokkaido cu o suprafață de peste 4.728.648 cho sunt puse sub controlul minis- terului de Interne. Pădurile din Formoza cu o întindere de 2.903.963 cho sunt administrate după o lege specială de guvernatorul din Formozea, sub controlul Ministerului de Interne, pe când pădu- rile din Karafulo, cu o suprafață de 3.000.000 cho, în puterea aceleiași legi sunt puse în sarcina Administrației din Karafuto. Este de regretat că datele relative la suprafețele mențio- nate mai sus nu sunt rezultatul unor constatări. Datele ce privesc pădurile stalului și pădurile Imperiale au fost ob|inute din cadastrul public forestier pe când acelea relativ la pădurile particulare din Registrul (catagrafia) țării pregătit de Ministerul Finanțelor în scop fiscal. Aceste registre au fost întocmite după metoda obicinuită cea mai simplă, în primul caz statistica făcându-se pe baza Regulamentului Provizor al Pădurilor de Stat din 1875 și în celalt caz pe baza Regula- mentului de revizuire a Impozitelor tării din 1872, aceste dale sunt chiar ele supuse variațiunilor până ce se va termina cu ridicarea în plan a tutulor pădurilor. Față de suprafața pădurilor particulare în special se poate observa că în cursul vremurilor, s’au creiat păduri noi pe altă categorie de terenuri și uneori, 336 Revista Pădurilor prin exploatări, păduri au fost refrișafe transformându-se în te- renuri de diferite categorii, astfel încă în mod necesar aceste date suferă ca exactitate Suprafața păduriior este în mod constant supusă varia|iu- nilor prin însăși actuala lor administrare și prin schimbarea proprietarilor respectivi. Aceste păduri sunt uneori trecute total sau parțial în stăpânirea unei singure mâini, iar altele sunt des- tinate altor scopuri. Aceste varia|iuni vor mai continua încă câ|iva ani până când opera exploatărilor pădurilor statului și amenajare pădurilor imperiale va fi complectă. In ce privește cele din Hokkaido, din Fosmașa și din Karafuto, lucrările de amenajare și de ridicare în plan se găsesc abia în stadiul în- ceputului, așa în cât va mai trece mult timp, până ce suprafața lor va fi definitiv determinată. Pădurile Imperiale aparjin Casei Imperiale și la unirea din 1889 și 18s0, pădurile statului având suprafața de peste 3.557.219 cho aflate în provinciile Kanagawa, Yamanashi, Shiznoka, Nagano, Gifu, Aichi, Miye, Aomori, Iwate, Akita, Fukushima, Miyagi Gumma, Chiba, Tochigi și Hokkaido au fost trecute în tabloul proprietăților Casei Imperiale. In anul 1892, Departamentul Casei Imperiale a ordonat actuala revizuire a pădurilor imperiale și rezultatele acestei re- vizuiri a fost legea din 1898. In 1894, pădurile imperiale din Hokkaido acoperind o suprafață de 1.370.000 cho au fost din nou transformate în păduri de stat, în timp ce pădurile ce apar- ținuseră mai întâi templelor și mănăstirilor au fcst atașate acelor temple ca o măsură specială. Din cauza acestor fapte, suprafața pădurilor imperiale a fost mereu supusă schimbărilor. Mai mult, cu ocazia revizuirii impozitelor, păduri întregi, care ereau par- ticulare au fost înrolate din greșeală în tabloul pădurilor guver- nului, și apoi transferate la Casa Imperială. Iarăși aceste păduri, mai târziu s’au făcut demersuri pentru transferarea lor la pro- prietari originari și aceasta s’a făcut, astfel că aceste păduri iar și-au schimbat proprietarii. Alte schimbări asemănătoare au avut loc în pădurile statului pentru acelaș motiv. Ba trece încă mult timp, până ce suprafața va fi definitiv fixată. Examinarea schimbărilor în suprafețele pădurilor Imperiale în interval de 16 ani dela 1892—1907 arată că în cazul creșterii suprafețelor ereau datorite mai ales rectificărilor rezultând din Revista Pădurilor 337 nouă administrație, pe când în cazul descreșterii suprafețelor creau datorite în majoritatea cazurilor dispozitiunilor și transfei rării menționate mai sus și Ia întreaga suprafață a pădurilor imperiale arată, ca rezultat al acestor schimbări, o descreștere de peste 1.317.337 cho. Pădurile imperiale pot fi împărțite în păduri eridilare și posesiuni ordinare, cele dintâi sunt compuse din acele păduri, cari păstrând toate caracterele lor silvice și întinderea suprafeței având un cerc independent de lucru bine stabilit și economia forestieră poale fi menționate. Aceste păduri sunt supuse schimbărilor în conformitate cu codul casei imperiale. Schimbarea suprafeței a fost de obicei făcută în pădurile obișnuite imperiale. Suprafața celor dintâi era la sfârșitul lui 1907, de 1.010.362 cho și celorlalte 1.249.065 oho. Schimbările în suprafața pădurilor instituțiilor publice, tem- plelor, mănăstirilor și particularilor sunt mai dese decât la pă- durile stalului și ale imperiale, de cănd lucrările conexate cu clasa de odinioară nu mai sunt supuse strictei supravegheri și spre ușoara legătura a relațiilor economice. Descreșterea suprafeței pădurilor urmând restaurării trebue să fie atribuită devaslărei pădurilor particulare. Neavând statistice directe care să arate aceste schimbări chiar creșterea moșiilor exploatate de curând și pășunele do- vedesc aceasta. Balan{a suprafeței pădurilor particulare se men- ține prin cumpărarea de către popor a pădurilor statului și im- periale. In afară de pădurile propriu zise, se găsesc genya sau terenuri necullivate pretutindeni, acoperind mari suprale|e, a căror întrebuințare nu este definită. Genya a fost o clasă creiată din nou de teritoriu când s’a făcut noua întocmire a legei fis- cale- Există o mare afinitate între păduri și aceste genya (tere- nuri neculivate), întru cât ereau diferențiale numai după faptul dacă avem arbori sau nu, opera de revizuire a legii fiscale a fost făcută așa de repede și clasificarea terenurilor s’a făcut fafă de starea lor de atunci, fată de situația lor, condifiunile topografice și legăturile externe, nici'o altă cercetare pare să se fi făcut. Este interesant de știut că terenurile acoperin o suprafață de 2.229.390 cho sub numele de genya, sunt destinate 338 Revista Pădurilor a se împăduri într’un viitor apropiat cu excepția acelor porțiuni cari fată de împrejurările geografice, vor fi transformate în pă- șuni, iar alte părți mai mici în terenuri agricole. Aceste terenur- sunt foarte răspândite în Hokkaido și partea de nord din Honshu. Aceste genya, proprietatea statului acopere o suprafață de 402.918 cho, iar acelea ale casei imperiale peste 136.956 cho, iar particulare peste 1.689.515, cho. Păduri în Imperiu se găsesc în toate județele dela Formosa la sud până la Karafuto spre nord. De oarece țara se întinde dela nord la sud în lanț sirâns, distribuția pădurilor variază după situa|ia geografică, împrejurările topografice provenite din înălțimea și scoborârea munților abrupti, cari brăzdează diferi- tele păr|ia ale tării, și după împrejurările sociale depinzând de de densitatea populației. Cu excepția câtorva păduri risipite la nivelul solului, majoritatea pădurilor tării se găsesc în județele muntoase brăzdând veriical prin centrul țării. Mai e apoi de adăogat, că înspre nord, majoritatea pădurilor din Karafuto șer- puesc în lung, acoperind trei sisteme de munți din județele de apus, centru și răsărit. Lanțuri de munți străbătând Hokkaido în toate direcțiile, formează păduri frumoase brăzdând întreaga țară. In Hanshu, un lanț de păduri eșind din muntele Hakkota trecând prin muntele Incate din Reiku-chu și muntele Azuma din Usen, trecând dealungul hotarelor din Schinano și Echigo, formează pădurea dela Kiso. O altă ramură spre sud formează un complex de păduri coprinzând pădurile imperiale din munții Fuji și Amăgi. Spre sud, un lanț de păduri se îndreaptă spre lanțul mun- ților Kumano în provincia Kii formând pădurile din județele Jamata și Yoshina ; In Shikoku, un lanț de păduri pornind din hotarele Sanuki și Awa, acopere culmile înalte ale muntelui Ishizuchi spre vest, se întinde peste provincia din Tosa. In Kyushu, muntele Aso în provincia din Higo, formând centrul, un lanț de păduri merge spre sudul muntelui Kirishima. In Formosa, sunt păduri frumoase în munții Ari și Rantai în jurul vârfului înalt al muntelui Niitaka (muntele Morrisou), în timp ee pădurea deasă acopere dealurile din întreaga insulă. Se va observa apoi că suprafața pădurilor este cea mai mare în județele muntoase, centrele formând șira spinărei în aceste locuri, dar mai mică pe lângă țărmuri. Revista Pădurilor 339 In general aceste păduri cresc la un loc în climatul aspru de nord; iar spre sud unde clima este caldă sunt mai puține. Distribuirea acestor păduri este dată în tabela din pag. 340 și 341. Tabloul de mai sus arată că procentul păduros față de suprafața totală a tării în Karafato este de 81”/o *n Formosa 80%, ’n Houshu 71%, în Hokkaido 63%, iar în Kynshu numai 56% Procentul în Shikoku fiind de 52% ocupă poziția mijlocie. Procentul mediu pentru toată țara este 67%, Având în vedere condițiunile topografice ale Japoniei, trebue să notăm că de putină vreme Karafato, Formosa și Hofrikado au început să fie exploatate astfel încât o mare parte din județele țârii pot fi so- cotite ca bogate în păduri și că în partea de nord din Houshu, o mare parte din țară este ocupată de dealuri și munți abrupți care formează așa zisele județe forestiere propriu zise, atingând gradațiunea în apropierea muntelui Fuji. Cu cât ne apropiem de provinciile de sud-vest, se deschid câmpii largi cu rânduri de dealuri, având câteva piscuri împrăștiate ici și colo. Aceste condițiuni geografice sunt una din cauzele prin- cipale, care fac variată distribuirea pădurilor și se observă că istoria desvoltării economice locale are cea mai strânsă legă- tură ca esistența pădurilor. Județele din Shikoku, Kyushu și partea de vest din Houshu au fost decurând deschise civiliza- ției, mijloacele de comunicație au fost relaliv desvoltate, pro- ductele au fost ușor îndreptate către piețe pe mare și uscat, cererea de lemn mergând paralel cu creșterea populației a ajuns de câtăva vreme acută. Toate aceste împrejurări trebue să fi provocat tăeri dezordonate de păduri cauzând cu aceasta scă- derea suprafeții lor pe când rărirea (defrișarea) pădurilor pro- vocate de necesitatea desvoltării agricole trebue să fi adus starea actuală a pădurilor. Dacă avem în vedere numărul locuitorilor, se observă că în Kyushu, suprafața pădurilor pe cap de locuitor esie 0,210 cho, în Shikoku este 0,310 cho și în Houshu este 0,436 cho, aceste ultime fiind duble ca cele din Kyushu. Procentul pe cap de locuitor în Formosa este 0,90 cho, pe când în Hokkaido, unde populația e mai rară, proporția este 4-880 cho pe cap. In Karafato, unde populația e cea mai rară și o mare su- prafață de păduri, pădurile au un procent de 62,720 cho pe cap de locuitor. In general, este de notat că județul unde e po- 340 Revista Pădurilor Q> , • 5’ . o • Păduri și Genya ale poporului O PI o w w w Cfl Revista Pădurilor 341 CC • • cu • • “ • CJ • • • - CC f—> ca o • c cu >- O CC cc • CC O O o Um G o cu 2 u. CD O a • cu o. ca w >>><0 CC O Q Q O c c G> >CC C *2 >C0 w S O E O 3 CQ 2 5 cu ‘v> >C0 CC & Q. E S "O t: o *c 3 T3 o CC >CC >O CU >ca u« CU cu E a. U»-4 CD □ CJ Im -Q CU >c0 □ CU injruodod sjb co eXudQ lăunpgj 342 Revista Pădurilor pulația deasă, suprafața pădurilor particulare este comparativ mai mare decât a pădurilor statului și se pare că unde popu- lația e rară, proporția pădurilor statului pare să crească. In Honshu, suprafața pădurilor particulare se ridică la de 2 ori pă- durile statului, în Shekoka proporția este aproape 350% iar în Kyushu suprafața pădurilor statului e mai mare ca a pădurilor particulare. In Hokkaido pădurile particulare sunt % din cele ale statului, iar în Faiwan și Karaluto, toate pădurile sunt ale statului. In județele unde sunt multe păduri particulare, pădurile statului să găsess împrăștiate în locuri depărtate și muntoase. In regiunile care au cele mai multe înlesniri pentru transportul lemnului, pădurile particulare sunt în majoritate. In aceste pă- duri, cu mici excepții, nu există un tratament strict. Exploatările se tac după cererile variate pe produse pe piețele de desfacere, și aceasta a adus rezultate deplorabile ca devastarea pădurilor In aceste împrejurări pădurile găsindu-se în rele condițiuni pen- tru apărarea teritoriului și acelea cari au fost supuse Regimului silvic ca păduri de protecție, sunt în majoritate particulare și deci supuse restricțiunilor de exploatare. Aceste păduri ocupă o suprafață mare dispioporționată în diferite județe, dar care rezultat al lăerilor neraționale, care au continuat mai mulți ani, suprafafa pădurilor s’a redus foarte mult și produsele fiind in- suficiente pentru satisfacerea cererilor, nevoile au fost acope- rite de aiurea. In partea de sud din Houshu și în Kyushu s’au observat aceste fnnomene. Progresul industriilor technice și miniere a crescut de cu- rând cererea de lemne în așa grad în cât s’a importat o mare cantitate de lemne anual din alte județe, afară de combustibilul zilnic. Partea de nord din Houshu și Hokkaido are mari su- prafețe și o bogată vegetație de păduri, unele nu s’au esploa- tat încă până acum, multe din aceste păduri se află în imediata apropiere a satelor, astfel în cât produsele acestor păduri nu numai ca nu satisfac cererile zilnice ale localităților, dar este cerut de industriile technice și miniere și orice alte consuma- țiuni în afară că se mai exportă în mari cantități. Apoi surplusul de lemne din Hokkaido este exportat ca materiai de construcție sau traverse de cale ferată la Houshu, în China și Korea. Revista Pădurilor 343 Cu excep|ia satisfacerii miciilor cereri locale, întreaga por- țiune de păduri din Harafato n’a fost încă întrebuințată, pe când în Formosa numai de câ(iva ani s’an luat măsuri pentru utili- zarea lor. Pe scurt fată de distribuirea pădurilor și de natura propietarului, se poate observa că potrivit viitoarelor măsuri, se vor face schimbări, dar în general, ordinea este stabilită și si- tuajia complectă, astfel încât în decursul vremii oferta produ- selor se va mării simțitor, fiind multe înlesniri pentru a obține lemn oriunde în cuprinsul tării. Aurelian lonescu Inginer silvic ESTIMAȚIA COAJEI DE TĂBĂCIT Micii proprietari particulari își vând de regula pădurile lor tinere de stejar pentru producerea coajei de tăbăcit în bloc, adica fără o estimație prealabilă, sau numai după ce toate lemnele des- cojindu-se au fost fasonate în steri. In acest din urma caz vânzarea nu se poate face decît după ce se termină exploatarea, căci numai atunci se poate ști câți steri de lemne de foc și câtă coajă au rezultat. Nu astfel se procedează însă, când este vorba de pădurile Sta- tului, sau al unei alte instituțiuni publice. Statul, în adevar, conform legei comptabilităței generale nu-și poate vinde pădurile decât în urma ținerei unei licitațiuni, cu care ocazie se face cunoscut prețul cu care s’a estimat pădurea, cel de la care urmează a se începe licitația (prețul de strigare) pre- cum și garanția ce trebuie să depună concurenții. Estimația, așa dar, trebuie să preceadă punerea în vânzare a pădurilor. In acest scop urmează neapărat să se afle mai întâi volumul arborilor în picioare și dupti aceea al coajei. Găsesc util de a indica aci rezultatul determinărilor directe făcute de mine într’un caz concret. Exploatându-se un arboret de gorun, în etate de 16-18 ani de pe o suprafață de un jugh. cad. aflător pe o coastă nord estică nu departe de Orșova, cu o consistență potrivită și o clasă de fer- 344 Revista Pădurilor tilitate mediocră, am constatat că prin descojirea bucăților de lemne așezate într’un ster, având o înălțime de 1 m,25, se obține în termen mediu 100— 110 kg. de coajă și că coaja dintr’un ster cântărește de asemenea 100 kg. In aceiași regiune s’a tăiat o pădure de gorun în etate de 22 ani și cu o consistență de 20.8 având o suprafața de 64 jugh. cad. din care au ieșit 1500 steri de lemne de foc descojite, ceea ce revine la 23% la unitatea de suprafață și 1200 chintale (1870 kg.) la jugh. cad. Spre a afla volumul materialului lemnos dintr’o pădure de- stinată a fi exploatată în vederea coajei pentru tăbăcit, când vrem sa procedăm în mod expeditiv, ne servim de table de produc- țiune, iar când voim să obținem un rezultat mai exact, vom da preferință uneia din meloadele cunoscute bazate pe tăierea și cubarea de arbori țipi ori medii, stabilind cu acest prilej pro- porția lemnelor mai groase de 7 c.m. în diametru (7—14 c.m.), zise oable în localitate, precum și a lemnului mărunt, adică mai subțire de 7 c.m. diametru (crengii). Cunoscând volumul acestor reprezentanți ai categoriilor, sau ai claselor de diametre din cari fac parte, vom putea trece ușor la cel al locului de încercare sau al întregei porțiuni de păduri, al cărui cubaj vrem să-l determinăm. Volumul total, sau repartizat în sortimente sau categorii de material lemnos exprimat în metrii cubi, îl putem apoi transforma în steri servindu-ne de factorul de așezare sau de inversul fac- torului de cubaj, pe care îl găsim într’una din călăuzele silvicul- torului (Forstcalender) sau îl calculăm noi înșine. După numeroase determinări ce am făcut, am constatat că prin descojire se perde cam 25% din volumul arborilor în vârstă de 18 — 22 ani, crescuți în condițiuni puțin prielnice, al căror diametru a fost măsurat cu coaje, precum și că dintr’un metru cub material lemnos, astfel determinat, rezultă după felul stațiunei și condițiunile de vegetațiune dela 0,7—1,1 quintale metrice. Vom putea deci afla numărul sterilor, lemne de foc descojite, cât și cantitatea de coajă exprimată în steri, sau în quintale metrice (100 kg.). După aceasta, aplicând prețurile unitare fiecărei din aceste categorii putem afla valoarea materialului destinat a se vinde și prin urmare prețul de licitație sau de strigare. Revista Pădurilor 345 In exemplele ce urmează se vede modul cum am procedat într’un caz concret. O pădure de gorun aflată la o depărtare de 12 km. de gara cea mai apropiată și având o suprafață totală de 78,1 jugh. cad. se află situata parte (41.1 jugh. cad.) pe o coastă cu o expozițiune nord-vestică și o pantă de 20“ 30°, arboretul fiind în vârstă de 19 ani. iar consistența de 0,9, iar parte (35 jugh. cad.) de aceeași specie și consistență, însă în etate de 22 ani. • Clasa de fertilitate la ambele porțiuni de păduri a fost me- diocra (III) iar regimul aplicat crângul simplu. Volumul la unitatea de suprafață, jugh. cad., în cazul din urmă s'a găsit de 35 m3, ceeace în total face 1225 m3 (35X35= 1225), iar în primul caz, porțiunea de pădure cu o întindere de 41,1 jugh. cad. a fost de 27 m3, adică 1110 m3 (41,1X27=1109 m3.- Volumul total al materialului lemnos de pe întreaga suprafață de 76,1 jugh. cad. a fost deci de 2335 m3 (1225X1110 2335). Din această cantitate 2/3 parte o fi fost socotită ca proprie pentru lemn de foc, trunchiurile arborilor fiind mai groase de 7 c.m, în diametru iar 7a parte ca lemn mărunt. Factorul de cubaj determinat fiiind de 0,555 iar cel de așe- (1000 \ 555 rezu^ ca din menționata pădure vor rezulta 4207 steri lemne de foc (2,335X 1,802=4207). Constatând asemenea ca din fiecare mK material lemnos cu- bat în picioare se poate obține în termen mediu 0.809 q. de coaja, din cei 2335 m. c. va rezulta negreșit o cantitate de 1889 chin- tale de coajă (2335 X 0,809= 1889) ceeace corespunde întocmai cu tot atâțea steri de coajă. Prin descojire pierzându-se, după cum am arătat, 25°/oceea ce revine la 583,7 m3 ( 583,7) va rămânea numai 1751,3 m. (2335—583,7=1741,3) lemne de foc descojite. Aplicând factorul de așezare care este de 1,8 sau exact 1,802, din cantitatea de 1753,3 m.c. obținem 3155 steri (1751,3X 1.802=3155). lemne de foc descojite. Astfel fiind valoarea de estimație a pădurei în chestiune va fi: 3155 steri lemne de foc a 50 lei . . 157.750 iei 1889 q. coaje a 70 lei.............. 132.250 „ Total 289.270 346 Revista Pădurilor ceea ce revine ia 3810,5 lei jugh. cad. (289.980: 76,1=3810,5). întrucât condițiunile în cari vegetează pădurea în chestiune sunt mediocre, în împrejurări similare aceste date, în lipsă de altele mai bune, pot fi luate ca punct de reper și eventual a servi la estimarea pădurilor destinate a fi exploatate în vederea obținerei coajei de tăbăcit. Moescu Mihail Conductor silvic diplomat- Revazut de P. A. student politechnica Timișoara PĂSĂRILE CÂNTATOARE (Ârt. 21 al XlV-lea din Legea pentru protecfiunea vânatului). Mă refer în primul rând la acele forme de vertebrate aeriene, cari trăesc în pădurile noastre și, cari au în mod evident un rol de echilibru in economia naturei; iar în special pentru noi silvicultorii sunt un auxiliar prețios prin regimul lor mai mult sau mai puțin insectivor și în al doilea rând la majoritatea „Or- dinului Păsărelelor-, cari, sau ne pot oferi un venit prin comer- cializarea produselor lor, sau ne oferă o desfătare de ordin moral, căci în ore de recreație, în această epocă de materialism intens, ne încântă sufletul prin eleganța formelor, prin armonia culorilor și a melodiilor, prin sborul lor capricios dând în totalul simfonic al pădurei o notă de însuflețire și veselie. Aceste păsări răspândite mult la noi în țară și cari în unele părți ale Europei ating cifra maximă de 533 specii (Remy Perrier, Zoologie, Paris 1922, pag. 842), diminuiază azi progresiv. In curs de 4 5 secole s’au stins peste 140 specii din bătrâna Europă intrând în domeniul fosilelor și a colecțiunilor de musee (Gue- naux: Ornithologie agricole. Paris 1922). Chiar de am presupune între cei doi autori o divergență de vederi în privința clasificărei; totuși cifra de 140 specii e prea mare și trebue să admitem că această clasă a păsărilor își strânge treptat rândurile. Această restrângere în număr se resimte azi la speciile de vânat a căror carne este comestibilă și paralel cu ele în ordinul păsărelelor, cari se pot considera printre cele mai vechi forme de păsări. Evident, considerată în ansamblul ei, această stingere urmează Revista Pădurilor 347 o lege fatală a firei. Plecând de la reptila pasăre -Archaeopte- rixul șisturilor jurasice, păsările au apărut, s’au înmulțit și s’au îmbogă|it în forme dealungul Eocenului superior, devenind con- siderabile în miocen și răsfătându-se în imensele păduri unde aveau pradă din belșug. Pliocenul aduce o notă nouă, căci atunci se face repartițiunea pe regiuni. Către timpurile noastre observăm că se sting lent acarenatele după cum s’au stins Saururile. Dar această stingere naturală se efectuiază în perioade milenare și numai datorită interventiunei omului s’a rupt echilibrul normal și viața păsărilor s’a scurtat fantastic pe mări și continente. Pasiunea aceasta a omului de a vâna, isvorâtă la origină din necesitate, a îmbrăcat succesiv haina civilizației și a atins azi intensităfi nebănuite. Ast-fel: Colecționarii de păsări și păsărarii de meserie distrug cantități considerabile prin fel de fel de pro- cedee, pentru mâncare sau alte scopuri, mai ales pe timpu migratiunilor. Fantezia doamnelor și moda penajului sacrifică hecatombe, începând de la strălucirea exotică și până la culorile sobre din Europa. Copii răsfățati și nesupravegheați de nimeni răscolesc cuiburile sub ochii administrației indulgente. Despă- duririle și intensificarea culturei agricole distruge lent ultimele locuri de refugiu, silind păsările să efectueze sboruri mai înde- lungate. Migrațiunile, aceste obiceiuri dobândite ș transmise în virtutea legilor de ereditate dealungul genera|iunilor, dau naștere la accidente inerente ca: lumina farurilor de noapte, isbirea de linii telegrafice, etc. * ♦ ♦ Din cele spuse mai sus vedem că omul trebuie să infervie pentru conservarea pasărilor. Chestiunea este dacă noi silvi- cultorii suntem cei îndreptățiți să le cerem protec|iunea. In ce privește rolul păsărilor în economia forestieră știm că sunt două teze diametral opuse : Enfomofilii, în fruntea cărora stau celebri entomologi Berlese Antonio, Dr. Quinet, etc. susțin că păsările insectivare nu ar fi atât de utile întru cât ele distrug cel puțin tot atâtea insecte folositoare cât și vătămătoare și, că insectele folositoare în această privință ne dau un concurs maj eficace. Ba chiar mai mult Dr. Quinet zice: „Toate larvele de insecte carnivore au o viață vagabondă și sunt mai ușor vulne- 318 Revista Pădurilor rabile decât larvele de insecte Phytophage și Rhyncophore din interiorul plantelor sau vegetalelor lemnoase". Ornito/ilii și, printre ei cităm pe Larsan, Perrier, Klolj, Brehm, Brocchi, White, Franklin etc., admit că păsările sunt folositoare pădurei, afară de o mică listă. Ele distrug cantități enorme de mici mamifere rozătoare, locuste, fluturi nocturni și crepusculari, țânțari, etc. Fără aceste păsări numărul insectelor s’ar înmulți considerabil și ar face ravagii. Intre aceste două extreme trebuie căutat adevărul. Trebuie să vedem care pasăre este mai mult sau mai puțin utilă, căci în realitate nici un animal de pe glob nu este complect util nici complect vătămător. Prin studii comparate putem cunoaște gradul de utilitate a fie-căreia și în acest sens trebuie să determinăm prin ornitologie perioada în care păsările distrug insectele cu precădere. Aceasta e necesar pentru a vedea dacă această perioadă coincide cu aceia când avem interes de a anihila electul insectelor vătămătoare și a preciza deci importanța rolului jucat de pasări în timpul marilor invazii de insecte. Studii mai aprofundate s’au făcut numai în Ungaria ; dar sunt incomplecle. Totuși din diferite monografii publicate se in- revede utilitatea păsărilor. Holirung care a examinat tubul digestiv la 4000 ciori recoltate timp de 10 ani din diferite locuri și la diferite epoci a găsit 40.000 forme de insecte în majoritate vă- tămătoare. Un exemplu evident îl putem avea fiecare studiind acțiunea păsărilor la atacurile de Liparis cari vor fi frecvente în acest an (1923). Regimul de hrană al majorităței formelor de păsărele din țara noastră este următorul (conform cursului d-lui lacobescu): Ordinul Păsărelelor. I Sub ordinul Dentirostrelor. 1. Grupa Dentirostrelor adevărate. a) Genul Lanius (sfrânciogii) b) „ Muscicapa (muscuceii) Cu insecle și mici păsărele. „ „ pe care le prinde din sbor. Revista Pădurilor 349 2. Grupa Subulirostre. Cu fructe și cu insecte, vermi larve, melci. Cirezi și insecte vătămătoare. Cu insecte acuatice. a) Genul Turdus (mede și sturzi) b) „ Oriolus (grangurii) c) „ Cinclus (merle de apă) d) „ Sylvia. d.) Subgen Philomela (privighe- torile) d2) „ Sylvia (pitulicile) ^3) » Hypolais (tot pitulici) d4) „ Phyllopneste (codoroșii) d5) „ Ruticilla (peptănușii) dj „ Rubecula (prigoriile) e) gen Cyanaecula (prigorii cu gușa vânătă) f) „ Accentor (codobatura cu gușa cafenie) g) „ Troglodytes (boureii) h) „ Motacilla (codobaturi) i) „ Saxicola (mărăcinarii) ) „ Regulus (fredelușii) 5. Grupa a) Genul Sturnus (graurii) b) n Corvus (ciorile) c) „ Pica (coțofana) d) „ Anthus II. Sub ordinul a) Genul Alauda (ciocârlanii) b) „ Emberiza (presurele) c) „ Fringilla (vrăbii, cin» teze, slicleți, scatii, pietroșeii) d) Genul Ligurinus e) „ Citrinella fj „ Loxia (Botgroșii) g) „ Bombycilla Cu insecte. Cu insecte în general și fructe. Cu insecte, bace și fructe. Exclusiv cu insecte. Insecte, râme, boabe. Insecte, păianjeni, verm:. Insecte. Insecte, semințe. Semințe agricole. Mici insecte. Mici insecte. cortinelor. Omizi, crisalide, vermi, limaci' boabe, semințe. Vătămătoare și folositoare. Ouă și mici păsărele. Insecte și vermi. Conirosfrelor. Insecte, semințe, în special ovăz care germinează. Semințe și insecte. Consumă puține insecte dar multe semințe. Semințe de burueni. Semințe. Semințe, boabe și sâmburi. Insecte și boabe. 350 Revista Pădurilor III. Sub ordinul Temirostrelor. a) Genul Sitta (toii) b) „ Certhia (scurtărelul) c) „ Tichodroma d) „ Trochilus e) „ Upupa (pupăza) IV. Sub ordinul a) Genul H i r u n d o (rândunici, Lostuni. b) „ Cypselus (sburătorul) c) „ Caprimulgus (Lipitorile) V. Sub ordinul a) Genul Merops (prigoare) b) „ Alcedo (un fel de pes- cari) c) „ Coracias (dumbrăvenci) Semințe de cânepă, nuci, jir. Insecte, larve ouă. Insecte, păianjeni. Mici insecte și semințe. Insecte, melolonthe și gândaci de baligă, moluște. Fisirostrelor. Exclusiv cu iusecte. 10—12.000 insecte pe săptă- mână. Insectivore. Levirostrelor. Albine, viespi, etc. Insecte, peștișori. Insecte. Din examinarea acestui tablou și până la publicarea unei monografii complecte a Ordinului Păsărelelor le putem considera utile. In combaterea insecteior, urmând procedeul stațiunilor entomologice din America, putem studia și întrebuința cu folos insecte pentru combaterea insectelor; dar nu trebuie să neglijăm și faptul că păsările, cel puțin primăvara și vara sunt auxiliari pretioși cari merită toată atențiunea noastră. * • Protectiunea păsărelelor, se face, examinând lista celor utile și colonizându-le unde lipsesc. Se creiază adăposturi na- turale, se fac și se instalează cuiburi artificiale și se procură nutriment iarna La toate acestea trebuie să adăogăm grija de a le sustrage pe cât posibil șanselor de distrugere. Va trebui să facem educajia copiilor în școli să iubească păsările și va trebui să Ie apăram prin lege. Legea pentru proteejiunea vânatului publicată în Monitorul Oficial No. 167 din 27 Octombrie 1921, pare a se fi ocupat și de protecțiunea păsărelelor, căci, la cap. VI art. 21 al. XIV se Revista Pădurilor 351 găsește următoarea dispozițiune: „Vânatul păsărilor cântătoare este oprit în or ce timp". Dar, care sunt acele păsări cânlătoare ? Și, justiția dacă ar fi să se pronunțe, cu această redactare a articolului, mă tem că ar reduce numărul păsărilor la câte-va prea cunoscute prin melodiile lor. Sub latura protectiunei pădurei această enunțare a alinea- tului de mai sus cuprinde o lacună, pe care, am voi-o precizată prin regulamentul legei care trebuie să apară. In acel regulament s’ar putea clarifica în linii mari ce să se păstreze și ce să se distrugă, cari păsări sunt utile și cari vătămătoare, pe cari să le înmulțim prin procedee raționale și cari să fie proscrise. Chiar sub latura economiei vânatului dispozitiunile trebuesc revizuite, carnea lor fiind gustoasă și căutată. In această chestiune ca și în altele referitoare la vânatul Mamiferelor: Carnivore, Rozătoare, Unghiulate și păsărilor de vânat, trebuia o colaborare mai strânsă și continuă între eco- nomistul forestier, agricol și vânător, cari să lucreze sub un singur șef și acela să fie Administratorul Caset Pădurilor. Atunci nu s’ar exploata numai vânatul existent. S’ar asigura repopularea naturală. Și azi, când producfiunea intensivă și uti- lizarea sunt la ordinea zilei, vânătoarea este o ramură susceptibilă de a fi exploatată și a da un isvor de venituri îu armonie cu celelalte culturi pe al căror sol se face. Vom avea un fond mobil de produc|ie deosebit, care va mări renta soiului. loan Florescu PĂȘUNATUL IN PĂDURI, 0 GREȘEALĂ ECONOMICĂ. VĂTĂMĂRILE PĂȘUNATULUI IN PĂDURI. Tratatele forestiere pentru cei ce locuesc departe de pădure» observafiunile zilnice pentru cei ce trăesc în prejma pădurei și judecă dezinteresat lucrurile, arată că pășunatul vitelor în păduri e vătămător din toate punctele de vedere. Arboretele tinere suni roase, cojite, aplecate, unele vătămate prin frecare, altele prin descoperirea rădăcinilor puefilor și zdrelirea lor. Esențele de valoare ca stejarul, frasinul paltinul sunt mai expuse vătămărei 352 Revista Pădurilor de cât cele moi precum plopul, mesteacănul, aninul etc, șî aceasta atât pentru cuvântul că sunt mai preferate de vite cele d’întâiu cât și pentru aceia că având creșterea mai înceată, timpul până când vitele ajung la vârf spre a-1 roade este mai lung. Pădurile tratate în codru grădinărit și codru regulat adică acelea unde regenerarea se efectuează în mod permanent sau în perioade mai lungi suferă enorm din cauza pășunatului. Vătămarea nu constă numai în faptul că se întârziază creșterea arboretului, dar și în aceia că pue|ii roși nu mai pot deveni arbori cu trunchiuri înalte, cilindrice și fără noduri și vilii pe o înălțime mare, ci se depreciază producând lemne de foc sau o proporjie prea mică de lemn de lucru. Deci practicarea pășu- natului în pădurile de codru ne sărăcesc pe nesimțite pădurile de esențele de valoare și de o proporție mare a lemnului de lucru. In ce privește solul, prin bălătorirea vitelor cu picioarele, el devine impropriu regenerărei naturale și de aci cheltueli în- semnate spre a face împăduriri artificiale. Pădurile de stejar fiind situate in mare parte pe soluri compacte prin bătătorirea adusă de pășunat, compacitatea se mărește, dar tocmai esența cea mai prețioasă și care se regenerează mai greu din sămânță sufere mai mult. Pe coastele repezi se constată că din cauza vitelor care dislocă pământul cu copitele s’au format numeroase râpi care treptat se transformă în toren|i. Codul silvic și pășunatul Codul silvic din 1910 are o secțiune specială pentru pă- șunatul în păduri. Legiuitorul având în vedere daunele ce se aduc pădurilor prin pășunare, prin art. 15 interzice pășunatul cu desă- vârșire în pădurile statului, județelor, comunelor, diferitelor in- stituții și persoane juridice precum și în pădurile particulare ce se găsesc în indiviziune cu cele de mai sus. In celelalte păduri particulare se permite pășunatul de Ia o anumită vârstă în sus spre a nu se compromite regenerarea pădurilor; se exceptează permisiunea pășunatului în pădurile particulare de protecție, sau în cele cu terenuri surpate sau supuse a deveni surpătoare prin faptul pășunatului. Revista Pădurilor 353 Pășunatul s’a practicat Dacă bunele dispoziții ale legei silvice din 1910 s’ar fi aplicat, n’am fi avut în vechiul regat sute de mii de Ha. de păduri brăcuite, sărăcite de esențe de valoare, sărăcite pentru viitor de lemn de lucru, de oare ce este știut de specialiști faptul că delictele de tăere produc vătămări mai mici ca cele de pășunare. Cu excepția a 2—3 ani înainte de război, Ministerul Do- meniilor a învoit vitele în pădurile statului cedând stăruințelor unei populatii, care s’a deprins cu ideia că statul e dator să învoească perpetuu vitele în păduri, cu toate că multe sate n’ar merita această favoare din cauză că și-au transformat în terenuri de cultură izlazurile lor sau din aceia că posedă terenuri proprii pentru furaje artificiale cu care și-ar putea întreține vitele mai bine de cât cu frunza pădurei. In urma exemplului dat de stat, pășunatul s’a practicat în aproape toate pădurile din vechiul regat aducând cu sine toate pagubele enumărate mai sus. E drept că pășunatul în mod oficial n’a fost admis în toată întinderea pădurilor ci numai acolo unde au s’ar aduce prea mari vătămări. Dar cine a închis cu gard sau șanțuri porțiunile de păduri, care nu trebuiau pășunate ? sau cine poate determina precis și așa ca să se poată respecta limitele de păzitorii vitelor, porțiunile de păduri în chestiune ? Având în vedere că vătămările pășunatului sunt mai mari în pădurile tratate în Codru și că în acest fel de păduri s’au practicat atât la stat cât și la institujii și particulari nenumărate extrac|iun de arbori deperisanfi, bătrâni sau vifioși, extrac|iuni care în majoritatea cazurilor echivalau cu una din tăerile de regenerare, urmează că majoritatea pădurilor de acest fel se pot considera în perpetuă stare de regenerare și deci conform legei pășunatul să nu se practice nici odată, nici la stat nici la pădurile particulare. Considerând faptul că por|iunile de păduri în care pășunatul s’ar fi putut admite fără mari prejudicii, sunt de mici întinderi și răspândite în toată întinderea unei păduri că împrejmuirea păijilor oprite este imposibilă că învoirea vitelor în porțiuni mici de pădure ar fi nemulțumit populația, ca până la pădurea unde urma să se pășuneze trebuia să se treacă prin păr|i de pădure 354 Revista Pădurilor oprite, că trebuiau date drumuri pentru adăpători și odihnă, că păzitorii vitelor mai în tot-deauna sunt copii, care nu pot păzi bine vitele, că populația era cu totul refractară respectărei dis- pozi{iunilor luate de agentii silvici pentru reglementarea pășu- natului, s’au pășunat de fapt pădurile în toată întinderea lor și dacă piivim pădurile statului, care în comparație cu celelalte sunt mai bine îngrijite, ca specialiști simțim toată mâhnirea con- statând că ravagiile sunt mari, că o cultură silvică nu numai că nu se poate face conform științei în prezent, dar ea este împe- dicată și pentru câteva decenii de acum înainte. Consecințele pășunatului în pădurea Cotmeana Pădurea Cotmeana, în întindere păduroasă de aproape 8000 Ha. populată cu stejar pe 2 treimi, una dintre cele mai valoroase păduri ale statului, a suferit de pe urma pășunatului atât de mult încât cred că aplicarea amenajamentului la care s’a lucrat trei ani de o Comisiune în care figurau personalități silvice ca D-nii C. 1. lonescu și P. Grunau începută în 1915—1916, întreruptă în cele mai multe serii din cauza războiului, va întârzia cu decenii din cauza dificullătei de a se regenera natural în timpul prevăzut de amenajament. Această pădure împărtită în 14 serii, fiecare serie în 4 afecta|ii, afecta|iile 1 și 4 în curs de regenerare înconjurată de 10 Comuni, fiecare cu mai multe sate, n’ar putea fi reglementată pășunatului de cât cu dificultăți prea mari și în primul rând cu cheltueli considerabile, pe care statul nu le poate suporta, chiar dacă taxa pășunatului ar fi 20 lei de vită pe lună, nu 2 lei ca până acum. Cu toate că s’au prevăzut în contractele de învoeală limitele porțiunilor din pădure permise pășunatului și s’au prevăzut sancțiuni, s’au dresat sute de procese pe fiecare an, pășunatul s’a practicat în toată pădurea și nici nu se putea altfel în starea de lucruri de la noi. Pe lângă constatările dezastroase arătate mai înainte, să încercăm a evalua în cifre pagubele aduse pădurei Cotmeana. a) Distrugerea semintișurilor în parcelele din afec- tațiile La și IV-a. In parcelele unde s’au efectuat tăeri de însămân|are de la 1915 până acum, semințișurile ce se găseau atunci și cele răsărite în urmă s’au distrus în cea mai mare parte și dacă D-l C. I. Revista Pădurilor 355 lonescu, cum sunt informat, ar veni să fotografieze seminjișurile din parcelele marcate de dânsul în 1915—1916 va avea decepții. S’a distrus și majoritatea semintișurilor instalate, din cauza ra- ritate! masivului de stejar în special, în parcelele celelalte ale afect I și IV. Din 4000 Ha. cât ocupă afectările I și IV-a să considerăm numai a cincea parte adică, 800 Ha. cu semintișurile roase ; care va fi rezultatul ? In 1925 nu se va putea începe efectuarea tăerilor secundare prin urmare perturbația în aplicarea amenajamentului. Peste cât va timp cu putinele semin|ișuri ce se vor mai instala și cu cele roase dar crescute din mugurii laterali sau în urma recepărei, se vor putea efectua tăerile secundare. Masivul viitor pe cele 800 Ha. nu va avea proporția de lemn de construcție ce ar fi avut dacă pueti n’ar fi fost roși- Presupunând Ha. de pădure de 120 ani că valorează 30.000 lei dacă are 70 % lemn de construcție și 18.000 lei dacă are 30% de asemenea lemn, socotind că pe cele 800 de Ha, vom recolta 30 % lemn de construcție ceiace este exagerai în plus, vom încerca o pagubă de 9.600.000 lei. Pentru receparea semintișurilor mai mari roase pe circa 400 Ha, se va cheltui suma de 240.000 lei câte 600 lei de Ha. b) Bătătorirea solului și împiedicarea regenerărei naturale. Prin pășunarea pădurei Cotmeana de către un foarte mare număr de vite, în afectatiile I și IV solul s’a bătătorit atât de mult în cât regenerarea naturală nu se mai poate face fără mo- bilizarea solului cu sape, grape și plug. Dacă considerăm că în masivul de stejar mai mult de ju- mătate din suprafața terenului urmează a fi mobilizată, iar în cei de fag circa l/10 din suprafață, vom avea minimum 800 Ha. de mobilizat terenul. Cu această lucrare vom cheltui 480.000 Lei, a 600 lei de Ha. c) Pierderea Creșterilor. Pentru receparea semintișurilor și mobilizarea terenului în modul arătat mai sus necesită chellueli, pe care serviciul silvic nu le va putea face de cât treptat. Să considerăm un timp de minimum 10 ani spre a ajunge să reparăm în parte bine înțeles, ravagiile pășunatului. Aceasta însemnează că am pierdut creșterea pe 10 ani, de oare ce viitorul arboret va atinge termenul exploa- 356 Revista Pădurilor tabilităței cu 10 ani mai târziu. Dacă socotim creșterea medie pe an și pe Ha. egală cu 3 m. și dacă considerăm numai 800 Ha în această categorie pe 10 ani se pierd 24.000 m. Estimând metrul cub cu 66 Iei conform prețurilor de la al. a, cu 360 m3 la Ha, însemnează că se pierd în total minimum 1.584.000 lei Arboretul bătrân existent în afecta|iile I și IV, după execu- tarea tăerei de însemân|are tot din cauză că solul și-a pierdut prea mult calitățile sale fizice și chimice, nu va spori în volum în mod simțitor spre a se compensa o parte din pierderea crește- rilor arboretului tânăr. d) Regenerări artificiale. Sunt porțiuni unde masivul de stejar a fost prea mult deschis cu ocazia e ecutărei tăerei de însemânțare și aceasta din cauză că se găseau semințișuri preexistente de viitor, pe care se putea compta. Prin pășunare continuă în curs de 7—10 ani, în porțiunile mai apropiate de sate sau de drumuri, în special pe platouri, regenerarea nu se mai poate baza pe semințișurile roase până la desființare nici pe ghinda, care va cădea în viitor, masivul fiind prea rar. Am apreciat la 200 Ha. suprafață care va trebui însemânțată artificial sau plantată. Cheltueli de plantare, complectare și întreținere fiind de minimum 2500 de lei la Ha. pentru 200 Ha. se vor cheltui 500.000 lei. e) Micșorarea proporției stejarului. Stejarul ocupând tocmai suprafețele mai mult călcate de vite adică platourile și coastele cu pante puțin repezi, urmează că cele mai multe prejudiții se aduc masivului de stejar, care se va retrage încetul cu încetul din zona unde se găsește în amestec cu fagul, acesta reparându-și mai repede pierderile ș> fiind și fructificația lui mai bogată și mai deasă. Dacă la finele revoluțiunei următoare numai 200 Ha. de stejar vor fi înlocu te cu fag și socotind 15000 lei diferența între valoarea hectarului de stejar și fag, vom avea o pierdere de 3.000.000 lei. f) Reducerea volumului de lemn de stejar, bun de doage, șiță, mobile etc. Dacă prin receparea semințișurilor roase sau prin creștere din mugurii laterali, vârful fiind ros, viitorul arboret de stejar Revista Pădurilor 357 va produce într’o oare care proporție mai redusă lemn de con- strucție, volumul stejarului de formă cilindrică, fără noduri, fără vijii propriu pentru doage, șiță mobilă cte., va fi foarte redus, fiind știut că acest fel de lemn rezultă numai din indivizi pro* veniti din sămânța, care n’au fost vătămati în nici un mod în tursul existentei lor. Dată fiind raritatea și scumpelea acestui fel de lemn, e de închipuit ce pierderi va avea tara când în loc de a recolta Ia Ha. 100 m8 de doage se vor recolta numai 10—20 m3. Comptând această pierdere de 80 nr lemne de doage la Ha. și presupund că numai pe 500 de Ha. se va încerca această pierdere, vom avea în total 40.000 m3. Apreciind că numai 400 lei ar fi diferența între valoarea m3dedoage și de construcție, vom avea o pierdere de 16.000.000 lei. Adunând sumele dela al. a, b, c, d, e și f obținem un total de 31.404.000 lei. După cum am arătat mai sus și în afecta|ia II și III sunt hiulte porfiuni în cors de regenerare din cauza operațiunilor ce au avut Ioc în trecut. Socotind că numai pe o zecime din cele 2 afectatii adică pe 400 Ha, s’ar fi produs aceiași stare de lucruri ca în afec- tajiile I și IV. vom avea o pierdere de 3.140.400 lei, care îm- preună cu totalul de mai sus, dă un total General de 34.544.400 lei. E ușor de închipuit că pierderea pentru Economia națio- nală nu va fi numai cât se arată mai sus ci mult mai mult din tauză că peste 120 ani lemnul de lucru va fi atât de rar și de Scump în cât să nu se poată procura de cât în cantități prea mici, ori neputin|a de a-1 piocura sau neexistenta lui va stânjeni progresul și va aduce mare suferință populațiunei și pierdere Statului. Când afirm că lemnul de lucru va fi foarte rar și scump în viitor, mă bazez pe faptul că astă-zi într’o pădure vestită ca Cotmeana abia mai putem găsi să marcăm lemne pentru con- struirea școalelor și pentru poduri, având grije să nu deschidem prea mult masivul și să compromitem existența pădurei. Pentru ca să găsim lemnele necesare în scopul de mai sus a trebuit să punem la contribuție și afectațiite 11 și III adică acelea destinate folosinții exclusive a generațiilor dela 1934—2005 Afară de aceasta, crearea de izlazuri poenile pădurilor atât 358 Revista Pădurilor exterioare cât și interioare, nu e o măsură care să ne îndritu- iască a crede că viitoarele masive vor fi mai bine îngrijite și mai de valoare ca cele ce avem acum. Concluzii Dacă pe 8000 de Ha pădure e foarte probabil să avem o pierdere de cel puțin 34.544.400 lei, e ușor de închipuit că pe milioanele de hectare păduri de Codru aparținând statului sau particularilor, paguba va fi de mai multe miliarde. Am văzut pă- duri de rășinoase unde pășunatul a adus ravagii tot așa de mari ca în pădurile de coline, In pădurile care nu aparțin statului și într’ucâtva și la stat, pe lângă pagubele de mai sus, se mai adauga și aceia a for- mărei de râpi și torenti din cauza dislocărei pământului de către vite, mai ales în urma ploilor. Conform celor expuse,, permiterea mai departe a pășuna- tului în păduri, n’ar fi numai o mare și ireparabilă greșeală eco- nomică, dar ar fi un dezastru pentru economia națională. Pentru repararea prejuditiilor comise până acum propun următoarele măsuri. 1. Interzicerea cu desăvârșire nu numai de drept dar și de fapt a pășunatului în păduri, exceptând pădurile de baltă. In cazuri prea grele, când ar fi secete mari, să se învoiască vitele cel mult în pădurile de crâng, nici odată în cele de Codru. 2. Să se dea Administrației pădurilor statului fonduri suficiente spre a repara treptat ceia ce s’a prejuditiat până acum. Să se dea fonduri pentru împrejmuire cu șanțuri și garduri a porțiu- nilor de pădure expuse a fi invadate de vitele ce pășunează în noile islazuri delimitate în păduri, 3; Să se dea poporului, în special de autoritățile agricole, instrucțiunile și sfaturile necesare ca să se înmulțească livezile artificiale spre a avea cu ce să’și hrănească vitele, căci nu e de admis ca o ramură de bogăție așa de însemnată ca creșterea vitelor, să se rezeme pe frunza, mugurii, și pueții pădurilor : ea trebue să-și aibă resursele proprii, iar nu să distrugă alte bo- gății tot așa de necesare țărei. Nu se poate găsi nimeni să susție că pagubele aduse pă. durilor se compensează cu foloasele ce se aduc creșterei vite- lor de oarete în păduri afară de mici excepțiuni cu parchetele 359 Revista Pădurilor tăeate ras, nu este nici iarbă abundentă, nici de bună calitate. Pădurile în general nu sunt de cât locuri de plimbare pentru turmele de vite, lucru care pentru creșterea de vite e de prea pu|in folos fafă cu extraordinarele pagube ce se aduc Economiei forestiere, destul de atacată și de alti agen|i naturali precum și de majoritatea poporului, care nu e de loc pregătit să înțeleagă marele rol ai pădurilor în Economia Generală a unei tari Șj mai ales în |ara noastră. Ion P. Diaconescu CONTRIBUȚIUNI LA COMERȚUL Șl INDUSTRIA LEMNULU1 începând cu acest număr vom da lunar diferite date și in- formațiuni culese din țară cu privire la comerțul, industria, exportul lemnului etc., care vor putea servi de călăuză în studiile viitoare, a estimărei pădurilor cât și a mișcărei lemnului nostru pe piața mondială, —cu atât mai mult cu cât trebue să fim pregătiți din vreme în chestia comercializărei pădurilor, în care inginerii silvic trebue să ’și spună cuvântul. 1 M. P. Florescu Spesele și costul pentru realisarea unui vagon de lemn de foc (fag) din niște păduri, a unei mari societăți forestiere din Bihor, situate la 20 km. depărtare de calea ferată, în Iulie 1923. SOCOTIT LA METRUL STER 1) Costul în pădure............................. . . 25— 2) Tăiatul . ................................. . . 35.- 3) Procurarea lucratorilor și transportul lor . . . 2.— 4) Slobozitul lemnelor pe canal, la linia industrială 25.50 5) Marcatul în vagoanele liniei industriale . . . 3.— 6) Demarcatul din vagoane pe terenul din stație, manipulația în steri .................................4.25 7) încărcatul în vagoanele C. F. R. ...... 3.— 8) întreținerea C. ferate industriale ..... 5.— 9) Transportul pe c. f. industriale, cu combustibil, personal, mecanic etc. . ........................... 21.— 10) Deficit rezultat la transport, (mancuri) — și dela hrana lucrătorilor, cărora li se dă alimente sub costul zilei......................................... 12.— 6 Revista Pădurilor 360 11) Cheitueli de reparația locomotivelor și vagoane- lor în curs de reparație .......... 2.50 12) Cheitueli de administrație la pădure .... 5. - 13) Asigurarea lucrătorilor contra accidentelor și boale 5.50 14) Asigurarea pădurei și depozit contra incendiilor 2.25 15) Chiria locului C. F. R. în stația de încărcare . 0.50 16) Amortizarea capitalului învestit în linia indus- trială ............................... . 7.— 17) Dobânda capitalului imobilizat ....... 5.50 18) Dobânda fondului qle rulment . . .... 6.— 19) Impozite către stat, comună, județ, taxe de tim- bre, înregistrări ............. 9.— 20) Cheitueli de administ. centrale și neprevăzute . 4.— 21) Regenerarea pădurei................. 5.— Total . . 188.00 Restul până la 3760 lei sunt cheltuelile industriei propriu zise procentele, impositele etc. Diferența între cost și vânzare, ar urma sa se cuvina și sta- tului sau proprietarului fondului. Aceasta ar fi baza viitoarei industrializări a avutului statului. Din cei 188 lei valoarea unui m ster, numai muncei ma- nuale (țăranilor) li se cuvine lei 95 bani 25 deci peste 50%. Deci 188 lei, ar costa un metru ster de foc, încărcat vagon la o stație de c. f. r. din Banat. Cum 25 lei m ster costa numai lemnul în pădure, rezultă că 13% adică 0,13 din total revine valoarei lemnului, iar 0.87 re- vine manoperei. Socotit că un vagon cuprinde 20 m. steri, deci un vagon ar costa 188 X 20 = 3760 din care valoarea lemnului ar fi de 25 X 20 =500 lei. COMERȚUL DE CHERESTEA O situație nelămurită este în ramura cherestelii. Consuma- torii se abțin dela cumpărături sau plătesc cu greu prețurile ce- rute, pentrucă speră într’o scădere din cauza neactivității în con- strucțiuni și din cauză că cererile pentru export nu sunt atâta de numeroase ca de obicei în epoca aceasta. Pe de altă parte însă producătorii nu fac nici un fel de concesiuni de preț din contră, din Ianuarie și până acum au mai sporit cu circa 10 la sută pre- țul, pe motive că brațele s’au scumpit. Revista Pădurilor 3Q1 La unii depozitari se găsește totuși marfa de calitate mai inferioară și sortimente, nu tocmai căutate, care sei pot cumpăra în condițiuni mai avantajoase ca înainte. în cursul săptămânei trecute s’a vândut: Scânduri de brad până la 3 m. lung, cu 800—1100 m. c. loco fabrică. Scânduri de brad 3-8 m. lung, cu 1150-1400 m. c. loco fabrică. Scânduri de molift I de 3, 6 și 8 m. lung, cu 1450—1750 m. c. loco fabrică. Grinzi de brad 2-6 m. lung, lei 360—1600 m. c. loco fa- brică, iar la București 1700—2100 lei m. cub. Este de observat că depozitele de cherestea din București nu s’au aprovizionat decât într’o măsură restrânsă la noile pre- țuri, așa că pentru livrări prompte din depozite, mai ales când este vorba de o cantitate mai mare, diferența de preț este sim- țitoare. Șipci de 1—3 m. lung, lei 800—1000 m. c. loco fabrica. Șipci de 3—6 m. lung, lei 1250—1500 in. c. loco fabrica. Buștenii în pădure au asemenea o tendință fermă. S’au vân- dut bușteni de brad dela 25 cm. diametru cu 750—900 m. c. iar de stejar buni fără noduri cu lei 850—1000 m. c. Lemnele de foc, deși în pădure au aproape același preț ca și în anul trecut în această epocă, lei 4000—4500 loco stație pă- dure, în oraș au dat înapoi, scăzând până la 6500 lei vagonul, — preț, ce desigur că nu se va menține decât în perioada, de câteva luni cât se fac cumpărături mai mari. Consiliul superior economic a luat o serie de hotărâri foarte importante cu privire la extinderea regimului de libertate a exportului. Luându-se în discuție propunerile motivate făcute de d. mi- nistru al industriei și comerțului pentru redarea comerțului liber de export al mai multorarticole produse în țară, consiliul economic superior a hotărât: TRAVERSE DE STEJAR Consiliul economic s’a pronunțat și asupra exportului traver- selor de stejar, adoptând următoarea formulă: Se autoriză căile ferate să trateze cu Uniunea forestieră din Revista Pădurilor 362 Ardeal fixarea prețului pentru traversele de care au nevoe, fur- nizorii obținând în schimb învoirea de a exporta cantități egale de traverse, pe baza unei taxe de export de 1100 lei de metru cub. Comisia superioara vamală dela Ministerul de Finanțe în ziua de 17 Aprilie a hotărât: TAXA DE EXPORT LA TRAVERSE Comisiunea a discutat regimul taxelor vamale pentru ex- portul traverselor de stejar, opinând pentru taxa de export la 275 lei metru cub, cu obligația pentru exportator de a rezerva pen- tru necesitățile căilor ferate o cota de contingentare de 100 la sută și de a vinde acestei instituții traversele pe prețuri cari sa varieze, între 26—46 lei, după cum e vorba de traverse pentru linii înguste, mijlocii sau mari. Se pare că această soluție e mai judicioasa pentru intere- sele Statului decât a consiliului economic superior, întrucât Sta- tul își va asigura pe deoparte traversele pe un preț fixat, în schim- bul prețului prea ridicat al traverselor ce se vând în străinătate, și în al doilea rând se pune stavila abuzurilor eventuale în fixarea prețurilor după localitate, persoane influente etc. ȘEDINȚELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE AL SOC. „PROGRESUL SILVIC" Proces-verbal Nr. 8 Ședința din 15 funie 1923. Sub președinția d-lui Al. Constantinescu. Asistă d nii: Aureliu Eliescu, P. Antonescu, C. O prin, I. Comunici, /. Atenian, C. P. Georgescu, C. Sa va Goiu, N. Elef- terescu, Al. Drac ea, V. Stinghe, D. Robănescu, M. P. Florescu, G. Turneanu. 1. Se citeștește procesul verbal al ședinței precedente și se aprobă. 2. D-l M. Tănăsescu, raportează Consiliului de Ad-ție că în urma discuțîunei avute în Comitetul de Direcție al cercului și d-l Architect Nenciulescu privitor la planurile pentru clădirea cercului, chestiunea a ajuns la un punct mort întrucât d-l Archi- tect Nenciulescu prin proectele depuse nu numai că nu satisface Revista Pădurilor 363 pe deoparte cerințele Comitetului dar, a făcut declarație că d-sa nu poate să găsească o altă solu|ie mai bună pentru rezolvirea proectelor clădirei, că schijele proectului ce l-a depus sunt re- zultatul unei munci de mai multe luni de zile și că solu(ia ce a găsit-o e cea mai fericită și că alta mai bună nu poate găsi, față cu care declarație. Comitetul de Direcție i-a comunicat că întrucât proectele d-sale nu satisfac concepțiile Comitetului ne simțim deslegați definitiv de angajamentele luate iar d-sa a con- simțit la această soluțiune. Față de care situație Consiliul de Ad-ție rămâne să dea deciziune definitivă. Consiliul luând în examinare raportul făcut de d-l Al. Tună- sescu decide; a) se anulează toate angajamentele făcute de comitetul de direcție cu d-l architect Nenciulescu iarîn ce privește restituirea avansului de 20.0000 Iei, primit de d-I architect Nenciulescu urmează a se decide ulterior. b) însărcinează Comitetul de Direcție ca să se angajeze alt architect penlru facerea planurilor și executarea clădirei și să grăbească pentru a începe cât mai curând lucrările. 3. Se hotărește ca congresul dela Chișinău să aibă loc la 27 Septembrie și următoarele. Proces-Verbal No. 9 Ședința dela 21 Iunie 1923. Sub președenția D-lui Al. Constantinescu. Asistă D-nii: C. Opran, P. Antouescu, C. Sava Goiu, C. P. Georgescu, Al. P. Florescu șt D. Robănescu. 1) Se citește procesui-verbal al ședinței din 15 Iunie și se aprobă. 2) D-l Președinte comunică Consiliului de Ad-ție că în calitatea d-sale de Ministru al Domeniilor a obținut prinfr-un jurnal al Consiliului de Miniștri să se dea pentru clădirea cer- cului silvicultorilor suma de 3.000.000 lei. Consiliul luând cuno- ștință cu mulțumire și recunoștință de dania aceasta, în unanimitate a hotărât ca clădirea cercului să fie amenajată în așa fel ca unul din etaje să servească de locuințe speciale pentru studenții secției silvice dela școala politechnică, fii ai membrilor corpului silvic. 364 Revista Pădurilor Proces-verbal No. 10. Ședința de la 22 Iunie 1923. Sub președenția d-lui Aureliu M. Eliescu. Asistă d-nii: M. Tanasescu; P. Antonescu; l. Cotnanici; C. Sava Goiu; C. P. Georgescu; N. Elefterescu; D. Robănescu; Al. P. Elorescu. 1) . Se citește procesul-verbal al ședinței din 21 Iunie a. c. și se aprobă. 2) . Luându-se în deliberare chestiunea întocmireiunor noi proecte prin alt Architect, privitor la construirea cercului silvi- cultorilor, întrucât cele întocmite de d-l Architect Nenciulescu s’au anulat, în urma discuțiunilor urmate s’a hotărât: a) Comitetul de Direcție se însărcinează să găsească un alt Architect care să-l angajeze cu executarea acelor lucrări întocmai cu programul impus d-lui Nenciulescu. b) Comitetul de Direcție are facultatea în urma tratativelor ce ar urma să fixeze și quantumul sumei ce trebuie să se plă- tească architectului pentru executarea întregei lucrări în limita sumei de lei 20.000. Proces-Verbal No. 11 Ședința dela 11 Septeniarie 1923 Asistă D-nii: Al. Constanlinescu, președinte. Aureliu Al, Eliescu, vice președinte. Al. P. Florescu, secretar. Având în vedere sosirea în țară a d-lui General Bertheloi. care va lua parte Ia congresul Inginerilor silvici, se hotărește ca ședința festivă a congresului să se fixeze pentru ziua de 28 Septembrie în loc de 27 Septembrie a. c. cum era prevăzut în program, într’ucât în ziua de 27 Septeiubrie ar urma ca D-sa să participe la deschiderea și inagurarea expoziței agricole din Iași. Revista Pădurilor 365 Proces-Verbal No. 12 Seance du 28 Septembre 1923 La Societe „le Progres forestier* reunie pour son 35-eme congres, heureuse de saluer le vaillant general Berthelot, chef dela mission militaire francaise qui a travaille â la reorganisalion de l’armee roumaine; heureuse de constater encore une fois l’amour sincere que l’illustre general qui a contribue â Ia vicloire venir pour nous encourager dans la Iulie economique ; Proclame membre d’honneur le general Berthelot. (ss) .4/. Constantinescu, General Berthelot, Archiepiscop Gurie, Ion Inculeț, General Popovici, Aureliu Al. Eliescu, C. Opran, R Tirnoc, Mihai Bol dur, Const. Sava Goiu, C. P. Georgescu, Daniil Clain, N. N. Elefterescu, G. Năstăsescu, O. D. Crattero, V. X. Stinghe, M. P. Florescu, G. Turneanu. Proces-Verbal No. 13 Ședința dela 16 Noembrie 1923 Ședinja se deschide sub președinția D-lui Al. Constantinescu. Asistă D-nii : Aureliu M. Eliescu, M. Tănăsescu, C. Sava Goiu, 1. Comanici C. P. Georgescu, X. Sculy, O. Crattero M. P. Florescu, D. Robănescu, G. Turneanu, V. Stinghe, M. Drucea. 1. Se citește procesul-verbal al ședin|ei precedente și se aprobă. 2. Soc. predă D-lui președinte un album cu vederile con- gresului dela Kișinău, din care unul spre a fi înmânat d-lui General Berthelot și unul d-lui Președinte. 3. Se ia act de desideratul congresului silvic dela Chișinău și se discută în detaliu desideratul relativ la chestia legei vână- toarei, se hotărește pe cale oficială să se aducă la cunoștința Ministrului de Domenii aceste deziderate. 4. Se ia act de dezideratele congresului Inginerilor, secția Silvică București. 5. Se ia act de comunicarea făcută de d-l M. Tănăsescu asupra construirei Căminului Inginerilor Silvici d n care rezultă că în primăvară vor începe lucrările pe teren. 366 Revista Pădurilor 6. D-l președinte expune în linii generale principiile care l-a călăuzit Ia alcătuirea proectului de lege pentru exproprierea pădurilor în spiritul art. 132 din Constituție și propune ca și Consiliul de Ad-tie al Soc. Progresul Silvic să-și dea păreiea arătând și amenadamentele ce se vor găsi cu cale pentru înbună- tătirea proectului de lege. 7. Din cauza scumpirei tiparului și a hârtiei se hotărăște ca cotizația anuală cu începere dela 1 Ianuarie 1923 să se spo- rească la 200 lei, din care 150 lei abonamentul anual la revisiă și 50 lei cotizația de membru. 8. Se deleagă D-nii : Aurel Eliescu, M. Tănăsescu și C. P. Georgescu să reprezinte societatea noastră în Uniunea Intelec- tualilor din România. 9. Se va interveni la M. L. P. pentru a se numi 2 delegati din partea noastră la alcătuirea legei de organizare a corpului technic român. 10. D-l Președinte promite sporirea subvenției anuale acordate Soc. noastre la 100000 lei anual și pentru care întreg Consiliul îi aduce mulțumiri. . 11. Relativ la înființarea noului subsecretariat de stat la domenii, consiliul roagă pe d-i Președinte ca noul sub secretariat să nu aibă nici o legătură cu Casa Pădurilor. 12. Se ia act de lucrările și recomandarea călduroasă făcută de întreg Consiliul în favoarea Inginerului silvic D. Ciuri- leanu unul din cei mai valoroși topografi ai |ărei pentru even- tualul post de Director al cadastrului. Proces-verbal No. 14 Ședința dela 5 Ianuarie 1924 Ședința se dechide sub președinția D-lui Al. Constantinescu, Asista D-nii: M. Tănăsescu, P. Antonescu, /. Conianici, C. Savu Goiu, X. Sculy, C. P. Georgescu, V. Stinghe, P. Antonescu» Jlf. Drăcea, M. P. Florescu, D, Robănescu, G. Turneanu. 1. Se citește procesul verbal din 16 Noembrie 1923 și se aproba. 2. Se hotărește ca pe cale particulară să se intervină atât la Ministerul Industriei cât și la Finanțe, pentru ca Ministerele respective să ceară Societăței noastre, a delega membrii în con- siliul superior economic cât și în comisia vamală. Revista Pădurilor 367 3, Se numește D-nul C. P. Georgescu, ca referend pentru monografia domeniului Gurghiu. 4. Se fixează la 800 lei lunar diurna ajutorului de se- cretar și casier al Societăței. 5. Se aproba 500 lei, gratificație D-lui Gr. Tătarii pentru în- casările făcute în folosul Societăței. 6. Se fixează cel mai târziu pentru „înălțarea Domnului* ziua Eroilor, desvelirea plaketei de marmoră a eroilor funcționari din Ministerul de Domeni . 7. Se hotărește ca in lunile, Februarie, Martie, și Aprilie să se Jină ciclu de conferințe obișnuite, cu subiectele care se vor anunța până la acea dată. 8. Se deleagă D-nul Secretar Florescu, de a lua contact cu colegii și autorită|ile din Temișoara în vederea congresului din Mai a. c. cât și a excursiilor dela Reșița, Năsăud, etc; Comi- tetul de redacție va formula chestiunile ca caracter științific ce se vor desbate și se vor supune aprobărei consiliul de administrație. 9. Se ia in considerație amendamentele Soc. Progresul Silvic, cu privire la unele modificări ce sunt necesare a se in- troduce in proectul de lege pentru aplicarea art. 132 din con- stituție și se delegea Societatea să introducă în proiectul de lege modificările discutate și aprobate în unanimitate de con- siliul de administrație în aceasta ședință. 10. Se admite membru al Soc. „Progresul Silvic d-l Ing. silvicG. Moșandrei, absolventul Școalei dela Nancy pe ziua de 1 Ianuarie 1924. Proces-verbal No. 15 Ședința din 31 Ianuarie 1924 Ședința se deschide sub președinția D-lui P. Antonescu asistă d-nii Al. Fanase seu, C. P. Georgescu, I. Comunici, N. Fief- terescu, D. Robănescu, V. Stinghe, M. P. Florescu, M. Drăcea. 1. Se citește procesul-verbal No. 14 al ședinței din 5 Ia- nuarie 1924 și se aprobă. 2. Se citește referatul d-lui referend C. P. Georgescu asupra monografiei Domeniului Gurghiu din județul Mureș Turda și procesul-verbal al comisiei speciale, instituite de Consiliul de Ad-|ie pentru verificarea lucrărei. 36S Revista Pădurilor Consiliul luând act atât de raportul d-lui referend C. P. Georgescu cât și de procesul-verbal al comisiei speciale, procede la deschiderea plicului sigilat cu Motto „Câinii latră, caravana trece", și se constată că numele autorului este d-l G. P. Anto- nescu, Inginer silvic, conferențiar la Academia Agricolă din Cluj. Consiliul felicită pe autor pentru lucrările îniocmite și îi decerne premiul de 8.500 lei instituit, exprimându-și în acelaș timp, dorința ca lucrarea sa să fie imprimată pentru a servi de model și pentru alte lucrări. 3. Se aprobă cu începere dela 1 Ianuarie 1924 a se plăti prețul de 2.350 lei inclusiv hârtia pentru fiecare coală de tipar a Revistei Pădurilor în loc de 2.000 cum s’a plătit până acum, în vederea scumpirei plăței lucrătorilor. Intre timp se vor procura și alte oferte pentru e se vedea dacă nu se poate găsi un alt preț mai eftin. 4. Pentru suma de 1.383 lei cerută de școala de viticultură de la Chișinău cheltuită cu primirea congresiștilor în 1923, se va interveni la Ministerul Agriculturei spre a fi scutită Soc. de plata acestei sume. 5. Se va interveni la Ministerul Industriei spre a se trimite Societății un exemplar din proectul de lege a comercializărei pădurilor. 6. Se ia act de numirea d-lor C. Opran și M. P. florescu membrii din Consiliul Soc. ^Progresul Silvic" în comisia insti- tuită de Ministerul Lucrărilor Publice pentru elaborarea proec- tului de lege al corpului technic general român. 7. Se hotărăște să se intervină pe lângă comisiunea strânsă ca și d-nul C. P. Georgescu să facă parte din această comisie. 8. Discuțiunea, legei, e propderei pădurilor se hotărăște a se ține în ședințele următoare, care vor putea fi libere, asistând și ceilalți colegi din Minister. Revista Pădurilor 369 SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" Față de Anteproectul de lege, relativ la aplicarea art. 132 din Constitufie Domnule Ministru, înainte de a vă face cunoscut rezultatul deliberârei noastre. Consiliul de Ad-ție al Soc. „Progresul Silvic” ține să vă mulțu- mească pentru precedentul creiat, de a ni se trimete spre discutare anteproectul de lege relativ la aplicarea art. 132 din Constituție. Era firesc Domnule Ministru, ca acest procedeu să fie în- trebuințat de mult; toate legile în legătură directă cu pădurea trebuiau trimise specialiștilor spre deliberare. Avizul lor ar fi putut înlătură multe neajunsuri, cari au fost puse în evidență atât de lămurit la aplicarea reformei agrare și a legei pentru înființarea de pășuni comunale din cuprinsul întregei țari, legiuiri la întocmirea carora Corpul Silvic n’a fost consultat. EI n’a fost consultat nici la redactarea art. 132 din Constituție, în care caz i s’ar fi dat o altă redacție, putând astfel să satisfacă integral interesele generale ale Statului, cât și a populației rurale și orașănești. Consiliul nostru de Ad-ție, discutând asupra proectului ce ne-ați încredințat, în raport cu textul constituțional, a întâmpinat dela început dificultăți peste care nu a putut trece. In lipsă de date precise relative la întinderea și repartiția pădurilor în raport cu centrele de populație existente am fost nevoiți să ne servim numai de date ce am putut culege în acest scurt timp și am constatat că o aplicare strictă a textului consti- tuțional este imposilă. In adevăr o simplă socoteală : Populația din Regatul vechi, Bucovina și Basarabia este de 11 milioane locuitori, iar suprafața păduroasă din aceste trei pro- vinci de circa 3.200.000 hectare, iar această suprafață de pădure nu este regulat distribuită. Din cauza defrișărilor în favoarea agriculturei, in regiunea de câmp avem foarte puține păduri, din care cauză locuitorii din această regiune cea mai importantă a țărei întrebuințează ca com- bustibil chiar și alte materiale decât lemnul. Revista Pădurilor 370 In afara de aceasta pădurile au suferit mult în urma ultimilor împrejurări și anume : s’au înființat islazuri comunale, în Basarabia din cauza exproprierei așa cum s’a făcut proprietarii au tăiat în mod dezordonat, s’au defrișat păduri în interesul exproprierei iar ignoranța locuitorilor noștri a’ provocat multe incendii în păduri. Pe lângă aceste cauze de distrugere datorite nouă oamenilor a venit și natura. Pădurile noastre de reșinoase au fost serios atinse de insecte vătămătoare. Toate aceste cauze fac ca producția anuală a pădurilor noastre să fie departe de o producție normală științifică. Și atunci, dacă am fi optimiști și în lipsă de datele necesare pentru a stabilii producerea, am admite că producerea anuală la hectar ar varia între 3—5 m. c. și admițând pentru satisfacerea normală a trebuințelor în lemn de foc și de lucru a populației rurale câte 6 m. c. pe an, am ajunge că trebuește să dăm la câmpie ceva mai mult decât un hectar, la coline 2 hectare și la munte trei hectare. Aplicând aceste cote vedem ușor că chiar dacă am afecta în întregime pentru satisfacerea trebuințelor populației rurale, pro- dusul pădurilor noastre din România, Bucovina și Basarabia nu am putea satisface trebuințele acestei populațiuni decât la munte și acolo cu rare excepții, Dacă am face această operațiune, ar rămâne ca păduri care să satisfacă toate celelalte interese ale Statului numai cota intan- gibilă de 100 hectare rămasă pe seama proprietarilor. Această cotă însă va fi absolut insuficientă pentru a satisface nevoile generale ale Statului și nevoile restului de populațiune Astfel fiind, este lucru precis ca aplicațiune integerală a textului constituțional, ne duce la abandonarea complectă a inte- reselor generale ale Statului. In adevăr populația noastră rurală, pentru trebuințele de foc întrebuința în mare parte : coceni, paie, stuf, papură, tizic și diferite reziduri ale produselor agricole; mâine când li se va face cunoscut că pentru trebuiuțele de încălzire are la dispoziție pădurile, atât ale Statului, instituțiunilor publice și de binefacere cât și ale parti- cularilor expropriate în favoarea lor, produsul tuturor acestor păduri, după cum am arătat, nu ar fi suficient pentru acoperirea acestor trebuințe. Revista Pădurilor 371 Și atunci ce se face cu populația dela orașe, ce se face mai ales cu armata, școlile, spitalele, drumuri de fer, cu întreaga noastră industrie atât de stat cât și particulară și care nu ar putea trăi fără lemn? De aceia Domnule Ministru, noi am procedat la cercetarea proectului de lege, ținând însă să atragem binevoitoarea Dv. atențiune dela început, că o măsură care ar ocroti în viitor viața economică a statului român, ar fi reformarea acestui text consti- tuțional, așa încât interesele generale ale Statului să fie apărate. Cu această rezervă ne permitem Domnule Ministru să vă spunem vederile noastre. Și anume: 1. Titlul, care așa cum este redactat ar putea sa nasca și întreține aspirațiuni nelegitime, ar trebui schimbat și înlocuit cu: Lege pentru aplicarea art. 132 din Constituție relativ la aprovi- zionarea populației rurale cu lemn de foc și construcție. 2. La art. 1, trebuește prevăzut ca pentru satisfacerea tre- buințelor normale ale vieței de Stat, al industriei și a populației dela orașe, din întregul masiv păduresc al Statului și instițiunilor publice și de binefacere să se rezerve o cotă intangibilă de 2/3 și numai restul de 1/3 să fie afectat satisfacerei trebuințelor po- pulației rurale, rămânând ca art. 132 din Constituție să fie întins la pădurile particulare, menajindu-se cotele intangibile la 100 hectare la câmp, 200 hectare la coline și 300 hectare la munte, după cum vom specifica mai la vale. Este natural că reducând din suprafața păduroasa a țârei partea rezervata pentru trebuințele generale ale statului și ale populației orășănești, nu ne mai rămâne de afectat pentru tre- buințele țărănești, decât o suprafață redusă și în asemenea caz, afectarea pe locuințe se reduce după cum urmează: până la 3000 m. p. în regiunea de câmpie „ „ 5000 „ „ „ „ coline. „ „ 1 hectar în „ „ munte. 3. La art. 4 se stabilește o cotă intangibilă de 100 hectare pentru proprietatea particulară, indiferent de regiunea unde se găsește situata pădurea. Măsura este nedreapta și va duce la disparițiunea acestei cote intangibile, și iata de ce: La câmpie deși e greu, totuși se va putea menține asemenea masive reduse. Revista Pădurilor 372 La coline și la munte această situațiune se agravează și din cauza producției prea mici și din cauza imposibilităței unei exploatări normale. Reducerea suprafeței intangibile, va face ca în foarte scurta vreme întreaga cota intangibilă să fie sortita sau să dispară, sau în cel mai bun caz să producă numai lemn de foc. Pentru aceste considerațiuni, suntem de părere ca cota in- tangibila pentru pădurile particulare sa se majoreze în regiunea de munte la 300 hectare. 4. La art. 6 credem că este drept ca să se exproprieze și pădurile moștenești acolo unde se află comune rurale în jurul cărora la distanțele legiuite nu se află altfel de păduri. Când statul, instuțiunile publice, și particulare fac sacfrificii pentru satisfacerea trebuințelor populației rurale, este nedrept ca tocmai țăranii cei mai înstăriți în păduri peste trebuințele lor normale, să nu facă sacrificii pentru conruralii lor în lipsă, adică să fie apărați de expropriere. De aceia cerem ca și din pădurile moștenești care reprezintă o suprafață însemnata, să se exproprieze în favoarea comunelor rurale, care nu se pot îndestula din altă parte. Bine înțeles că se va ține socoteala de satisfacerea mai întât a nevoilor moșnenilor proprietari. 5. La art. 7. credem ca față de importanța lucrărei de expro- priere și a rolului precumpănitor care i se dă presidentului este bine ca în totdeauna magistratul president să fie un magistrat inamovibil. De asemenea credem că este bine ca pentru pădurile care se expropriază dela proprietar, în comisiunea de judecată să fie și un reprezentant al proprietarilor de păduri. Dat fiind că această comisiune trebue să statueze asupra in- tereselor atât de diverse și de multe ori contradictorii, ar fi de dorit ca asemenea comisii să lucreze pe județe. Vor avea astfel în vedere situației generală a întregului județ și cu această modalitate se vor putea rezolvi interesele în parte, fără să lase populațiuni întregi nesatisfăcute. 6, Dispozițiunea care obligă comisiunea de ași da hotărârea imediat, trebuește suprimată. Lucrarea de expropriere este atât de complicată încât reclamă timp, iar evaluarea reclamă studii amănunțite făcute de specialiști, așa că trebuește să se dea timpul necesar pentru ca hotărârea să fie cât mai puțin nedreaptă. Revista Pădurilor 373 Pentru înlesnirea lucrărilor ar fi nimerit ca: exproprierea și evaluarea să se facă fiecare separat. 7, La art. 10, se spune: se va plati în renta: la aliniatul, a se spune că se va socoti renta pe valoarea nominala, iar la aliniatul 2, ca se va ține socoteala de cursul zilei; dispozițiuni contradictorii care trebuesc armonizate și puse în concordanța cu textul constituțional care prevede o justa și prealabilă des- păgubire. De aceia suntem de părere: a se plăti valoarea în rentă la cursul zilei și plata înainte de predarea pădurii. Domnule Ministru, Dacă grija noastră pentru interesul general al Statului este apreciata și de dv. și în consecință Dv. credeți să se poate rezerva pentru trebuințele generale ale Statului și ale populațiunei dela orașe o parte din pădurile aparținând statului și instituțiunilor publice și de binefacere, atunci sunt de introdus modificări, care ar schimba întrucâtva economia generală a proectului. Fiindcă noi nu cunoaștem încă ultima Dv. deciziune, ne-am mulțumit, în cadrul fixat pentru desvoltarea acestei legi, să va semnalăm principiile ce ar trebui să călăuzească o asemenea reformă socială, pentru ca legea sa satisfacă în limitele posibi- litățeî o serioasa politică forestieră de stat, ceiace credem că este și expresiunea dorințelor Dv. ca cm de stat. Nu putem încheia Domnule Ministru, înainte de a vă repeta mulțumirile societăței noastre, și d.e a vă ruga să găsiți un prilej favorabil, pentru a legifera și a face astfel obligatoriu bunul pre- cedent pe care l’ați creiat: 1. Să nu se mai voteze legi interesând fondul forestier, fără ca specialiștii să fie consultați, 2. Este o cerință firească, pe care Dv. ați înțeles-o, dar care trebuie impusă pentru ca și necunoscătorii să urmeze bunul exemplu dat de Dv. Binevoiți vă rugam Domnule Ministru, a primi asigurarea distinsei noastre considerațiuni. Președinte (ss) AURtTJU M. ELIESCU Secretar Inginer Inspector Silvic (ss) M. P. Florescu 374 Revista Pădurilor Soc. Progresul silvic fafă de legea comercializării bunurilor statului Societatea „Progresul silvic" în ziua de 30 Ianuarie a. c. a intervenit către Ministrul Industriei cu această adresă : Domnule Ministru, Fiind informați că afi elaborat un proecl de lege cu pri- vire la naționalizarea și comercializarea tuturor bunurilor sta- tului, deci și a pădurilor, vă rugăm respectos să bine voiti ca înainte de depunerea legii în parlament, să faceți a ne trimite și societătei „Progresul Silvic" un exemplar de proiect pentru a cunoaște și avizul inginerilor silvici în această chestiune. In tot cazul avem onoare a vă atrage binevoitoarea d-v- atențiune cum că aplicarea ad. literam a textului art. 132 din constituție, are consecințe atât de adânci în condijiunile proprie- tătei forestiere din întreaga tară și va crea situatiuni noi, de așa natură în cât legea pe care voifi să o faceji poate să nu mai aibă obiect asupra căruia să se mai aplice, statul fiind în perspectivă să piardă aproape complect această mare avufie najională. Poate o racordare cu art. 132 din Constituție ar fi absolut necesară, prin] această nouă orientare ce doriti să o dati exploatărei pădurilor jărei și sperăm că vederile specialiș Iilor ingineri silvici, vă vor putea fi de folos real în marea operă pe care doriti să o inaugurati în folosul îmbunălătirei finanțelor statului. Bine voiți vă rugăm Domnule Ministru a plini asigurarea distinsei noastre considera|iuni. p. Președinte (ss) Aureliu M. Eliescu Secretar ing. insp. silvic (ss) M. P. Florescu Revista Pădurilor 375 INFORMAȚIUNI Congresul A. G. I. R. va avea loc la 25 Mai a. c. la Cluj. — Pentrusecția silvică s’a fixat urmă- toarea chestiune: Problema exploatărei intregului masiv forestier al României, în vederea industrializărei produselor lem- noase, pe baza comasărei tuturor pădurilor, aparținând oricui (Stat, județ, comună, instituții publice și private, aso- ciațiuni, cooperative, particulari etc.), în legătură cu pro- iectul de lege pentru comercializarea întreprinderilor de Stat cum și pentru punerea în valoare și comercia- lizarea bunurilor Statului. Având în vedere importanța problemei Care este de actualitate și timpul scurt până la Congres, comitetul sec- ției silvice roagă cu insistență pe d-nii ingineri silvici mem- bri ai A. G. I. R. de a trimite până la 5 Mai a. c. cel mai târziu textul comunicărilor la sediul A. G. I. R., strada Epis- copiei 2, București pentru a putea fi cercetat și tipărit fn Buletinul special al Congresului. Raportor, C. P. Georgescu. Delegatul Cercului regional Cluj, 7. Buhescu. Supleanți: A7. P. Florescu, G. Tomuța. * * * Subcomisia pentru alcătuirea legei corpului technic ge- neral Român, de pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice lu- crează în mod regulat, având ședințe în fiecare Luni și Joi, dela ora 18—20. în această lege pe lângă Inginerii silvici au fost admiși și Architecții. Iar acum în urmă intenționează a intra și Inginerii ca- dastrali, pentru care se va înființa și o secție la Școala Po- litechnică, urmând astfel a se desființa probabil pe viitor Inginerii hotărnici. 376 Revista Pădurilor Anuarul corpului technic silvic s’a pus sub tipar, și se tipărește sub auspiciile administrației Casei Pădurilor. * * * La 10 Iunie a. c. ora 9 seara d-nul inginer șsf sil- vic Victor Ivăncianu, va ține în sala de conferințe a So- cietăței Politechnice din București, Strada Episcopiei 2, sub auspiciile A. G. 1. R., conferința al cărui subiect este: învățământul Cadastral în România. Dat fiind competința conferențiarului și că e prima conferință a unui coleg inginer silvic ce se ține sub auspi- ciile A. G. I. R. cât și importanța conferinței, fiind de ac- tualitate când se necesită a se pune bazele Cadastrului- țărei (deci și a pădurilor) toți colegii aflători în București sunt rugați cu insistență a participa la această conferință * * * Consiliul de administrare al Soc. „Progresul Silvic" în ședința dela 10 Aprilie a. c., având în vedere că: la 25 Mai a. c. începe la Cluj Congre- sul Asociațiunei generale a Inginerilor, că în acest timp mare parte din Inginerii silvici în special cei din regiunea muntelui sunt în plină campanie de plantațiuni, cât și pentru deplina reușită a Con greșului, s’a hotărât amânarea Congresului silvic pen- tru toamnă, între 15 August și 15 Septembrie. Așa dar tofi colegii cari au de făcut comuni- cări la chestiunile propuse de comitet și anume: 1. Corecfiunea torenților și ravenelor, în spe- cial a celor din județul Caraș-Severin. 2. Inconvenientele exproprierei râpelor și terenurilor imprductive din regiunea dealurilor și munților pentru islazuri comunale. Revista Pădurilor 377 3. Tratamentul și amenajamentul pădurilor de Stejar din Banat și rezultatul aplicațiunei lor. 4. Discuțiuni asupra tratamentului și amena- jamentelor pădurilor Domeniului Reșița, precum și asupra industriilor forestiere anexe. își vor trimite lucrările cel mai târziu până la 15 Iunie a. c. însoțite de planșe, schițe, pentru a putea fi cercetate și tipărite în o broșură spe- cială destinată Congresului. Probabil că la acest Congres va lua parte și o delegație a Societăței forestiere Sârbești dela Belgrad. * * * Mercuri 27 Martie st. v. (9 Aprilie st. n.) împlinindu-se 6 ani dela reîncorporarea Basarabiei cu vechiul Regat, atât la Școala Politechnică din București cât și la Athenul Ro- mân, sub auspiciile Ligei Culturale și la care au fost in- vitate toate societățile culturale și științifice din București unde s’au ținut conferințe cu caracter istoric și patriotic. La ambele serbări, Societatea „Progresul Silvic" a fost reprezentată prind. Inginer consilier silvic Petre An- tonescu și inginer inspector silvic M. P. Florescu, secre- tarul societăței. * * * Legea pentru aplicarea art. 132 din Constituție cu pri- vire la îndestularea în lemn de lucru și foc a țărănimei noastre, a fost pusă în desbaterea Consiliului de Miniștri și după ce i se va da forma definitivă, va fi pusă în desbaterea parlamentului în chiar sesiunea aceasta. La alcătuirea acestei legi s’a ținut foarte mult seamă de amendamentele technice și economice propuse de Soc. „Progresul Silvic". 378 Revista Pădurilor Albumurile în care se cuprind vederile luate cu pri- lejul Congresului silvic dela Chișinău din toamna anului 1925, fiind aproape gata și cum costul lui este de 500 lei, toți d-nii colegi, cari s’au înscris la acest album și n’au achitat până în present suma complectă, sunt cu insistență rugați a plăti și diferența până la suma de 500 lei, trimi- țând banii pe adresa: M. P. Florescu, Str. Al. Orescu 9, București, secretarul Societăței „Progresul Silvic" care pe măsură ce va primi banii, va expedia și albumul fiecăruia. Până în present s’au înscris și plătit : C. P. Georgescu 500 Tr. lonescu 100 Al. Bujoreanu 500 A. Boldescu 100 Horia Manole 500 M. Ostian — Ovidiu Cratero 500 Moțoc — Marin Drăcea 500 V. Trandafirescu — N. Caragea 100 Popa D. — lordăchescu FI. 100 Baiu Crăciun — Turneanu G. 100 I. Gombossy 100 N. G. Popovici 100 C. Armășescu 100 G. Agapie 100 G. Condrea ICO I. Diaconescu 100 Lescov — G. Mosandrei 100 Cojocaru I. — D. Clain 100 Kaminsky — M. Răduiescu 100 Fotoc P. — C. M. Bunescu 100 Burdea Tr. — G. Constantinescu 100 G. Năstăsescu — Gh. Chercea 100 * * Consiliul de administrație al Societăței „Progresul Sil- vic* în ședința dela 10 Aprilie a. c., a aprobat definitiv oferta d-lui Inginer liberia Eremia, pentru construcția (zi- dăriei) Căminului inginerilor silvici,—care se ridică la cifra de 11.900.000 lei. Lucrările de fondație vor începe chiar zilele acestea. Cu aceasta se îndeplinește un proiect din programul societăței noastre și e un merit pentru acei din inițiatorii care au muncit cu râvnă și dezinteresat pentru realizarea acestui ideal, la care a contribuit în mod larg și cu prisosință dl. Al. Constantinescu, Președintele socie- tăței noastre. Revista Pădurilor 379 Tot în această ședință s’a hotărât, că întrucât și A.G.I.R. Societatea Politechnică și Asociația inginerilor de Mine, in- tenționează a construi un local propriu pe locul ce ’l po- sedă în Calea Victoriei (vis-ă-visde Cofetăria Dobriceanu), Societatea „Progresul Silvic" va contribui la timp cu o cotă aparte și la construirea căminului inginerilor de toate specialitățile, pentruca cu forțe unite să putem vedea în- făptuit și un cămin al tuturor inginerilor din România în- tregită. » * * Vineri 18 Aprilie, ia orele 9 seara a avut loc la Școala Politechnicăprima șezătoare a societăței „ Codru" a studenților silnici. In prima parte a șezătoarei s’a rulat un film cine- matografic al exploatărilor pădurilor; apoi președintele Soc. „Codru" arată scopul reînvierei mișcărei Soc. „Codru"; — după care dl. profesor N. G. Popovici, pre- ședinte onorific al soc. „Codru" arată principile ce tre- bue să călăuzească o societate studențească forestieră (camaraderia, muzica, sporturile etc). D-sa donează 500 lei ca fond de ajutor societăței, dl. ing. inspector silvic M. P. Florescu expune comparația între vechea soc. „Codru" întemeiată în 1901 la Brănești de promoția IX-a și urează spor la muncă generației de azi, donând în nu- mele promoției sale 2000 lei; apoi dl. ing. inspector silvic și profesor V. Stinghe promite tot concursul său. ‘ In partea 11-a a avut Ioc o audiție muzicală din flaut și vioară a studenților forestieri. Cu această manifestare soc. „Codru" reintră pe fă- gașul croit de întemeetorii ei. Rugăm cu acest prilej pe toți ingineri silvici de a trimite președintelui soc. „Codru" a studenților silvici, la școala politecnică din București, obolul lor colegial. * * D-l Ingine silvic G. P. Antonescu a fost numit con- ferențiar la Academia Agricolă din Cluj, pentru catedra de Silvicultură, catedra ce a fost scoasă la concurs. Felicităm pe tânărul Antonescu atât pentru apostolat cât și pentru reușita la concurs, având unanimitatea voturilor comisiei examinatoare. 380 Revista Pădurilor donatii pentru familia fostului pădurar Titu Mateescu, ucis de delicvenți, au mai contribuit: Dl. Ing. inspector silvic Dem. Anastasescu lei 100, dl. ing. insp. silvic Stan Stănescu lei 50, dl. ing. insp. silvic Aurel Ma- vrodineanu lei 75, dl. ing. insp. silvic Ion Stăiescu lei 50, dl. ing. subinsp. silvic M. Păcescu lei 25, dl. ing. subinsp. N. Ma- teescu lei 50, dl. ing. insp. silvic. Ernest Gheorghiu lei 50, dl. ing. silvic I. Diaconescu lei 40, dl. ing. silvic N. Caragea lej 100, dl. ing. silvic I. Marinescu Iei 50, dl. ing. silvic Traian lo- nescu lei 60, dl. ing. silvic Const. Nettea lei 100, dl. ing. silvic V. Paladian lei 40, dl. ing. silvic I. Isbășescu lei 30, dl. ing. silvic A. Csurilla lei 40., to|i din cuprinsul reg. VII silvică Pitești. Colecta ocolului Streza-Căr|ișoara prin d-l ing. șef. silvic Valeriu Opriș................................... 189 bani 50 Personalul ocolul silvic Lăpușul unguresc . . . 150 „ — Suma din urmă . . . . • 700 „ — . Total general . . . 1899 „ 50 00 —=OO ’ „PETROȘANI'*' SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPLOATiJREB MlliELDR DE Mllril Capital Social Lei 280 010.000 MINELE: Petroșani, Vulcan, Uninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI ! STRADA AUREL VLA1CU No. 22 Adresa telegrafica: „PETROȘANI*. Telefon 39 77 o o OO- ----------OO EMU lUUin. U 8 [o. SOCIETATE ANONIMfi Capital social lei 115.000.000 deplin vărsat. = Rezeive lei 177.6000.000 SEDIUL IN BUCUREȘTI Adresa lelegrafi că : „BANKBANCA" SUCURSALE $i AGENȚII IN strAinAtate î I PARIS, Place Vendome, 20. CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han, Agenție in Stambul NEW-YORK, Broadwav, 31-33. V1ENA, Comandită: ALBERT BLANK & Co. 6, Josefsplatz, 6 OPERAȚIUNI IN ȚARA : BUCUREȘTI: Cal. Victoriei,42 Cal. Grivitei. Piața Sft. Anton, și Cal. Moșilor (Gura-Oborului) Arad, Brăila, Brașov; Clu- șinăv, Clvj, Cernăuți, Con- stanța, Ismail, Oradei -Mare Try.-Mureș. DE BANCA Conluri-curente, împrumuturi, Lombarele, Sconturi, Schimburi, Scrisori de credit, Cecuri, 'Avansuri, comercianților și industriașilor, Emisiuni, Safe, etc. CREDITUL EXTERN s. a București—Str. C. A. Rosetti No/37. — Telefon 14/31 și 41/16 Execută orice operațiuni de Bancă Furnizează din depozitele sale și din fabricile ce reprezintă: Mate iale de ca'e ferată rorma'ă și .îngustă. Ma‘?riale pentru atelierele de reparații de locomotive și vagoane. Metale de orice format și dimensiuni. — Mașini ș scule pentru atelierele mecanice. — Mașini pentru indust lem- nului. — Instalații complecte .*și mașini pertru faoricarea cărămizilor. — Camioane-autcbuze, pompe, Automobile „Ganz- Busslrg*.— Exp’os bile, capset și fitil-pentru ^industriile miniere. Aufo-pluguii „Korrnick". PAparatef pentru curățirea apei din cazane sistem „Neckar". Lemne de foc, cărbuni de piatră, Coks metalurgic și de gaz. — Exportă produsele solului și subsolului. | Intreposit propriu la Gara Dealul Spirei/București | e e s „ROYAL PAL ACE" Proprietatea Sodetătei Jlâdirea Homâneastă“ BUCUREȘTI — STR. SÂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avaoiaps. = C a m e r e c o luna — CONSTRUCȚIUNE NOUA = CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. {„BANCA ROMANEASCA**) Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI" SUCURSALE: Arad, Bălți, Basargic, Bro șov. Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craitvi, Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg:-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. B&NCI AFILIATE : Banca Alnwjulvi, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C- Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Târna vei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Bobrogei, Constanța „ Ceditul Prahovei, Ploești , BunăreaRomanească, Brăila , Burostorului, Silistra „ Economul, Cluj Banca lașilor, Iași „ Maramureșeană, Sighetul Marmației nea Mehedtnțului, T.-Severin „ Petrodara, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți „ Română, Dorohol „ Românească a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni , Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă 0^* Serviciu special pentru relațiunile cu străinătatea. "WS B A SOCIETATE 0 JLV X X ANONIMĂ Pentru Exploatareade Păduri și Industria lemnului Capital social: Lei 30.0000.000, deplin vărsati . ți x; . Președinte al Consiliului de Administrație CONSTANTIN NEAMfU Vice-Președinte ai Consiliului de Administrație Inginer TIBERIU EREMIE ADM1NISTRATORI-DELEGAȚI Ingineri Corneliu Bălteanu, C. Orghidan Alexandru Zănescu CONSILIERI: Ingineri Gh. Balș, C. Negrescu, I. Purcăreanu, D. Rolin și J. Selleckaers DIRECTOR GENERAL: Inginer-șef, M. N. Rădulescu Director technic : Inginer, Dobrescu Director forestier : Inginer-șef silvic, V. Mihălcescu Are în exploatare pădurile din munții Arifului, de pe valea Argeșului. Posedă o fabrică cu 18 gatere in Curtea-de-Argeș Vinde en gros și en detail, lemne de foc și cherestea, pre- date la gara Curtea-de-Argeș. Posedă ateliere mecanice de tâmplărie, fabrică de lăzi, fabrică de parchete. Primește co- menzi pentru cherestea și lemne de foc, tâmplărie, mobilier parchete de stejar și fag. lăzi și orice fel de ambalaje de lemn etc. Sediul în BUCUREȘTI STR. MARCONI No. 3 Telefon 2 91 Ff <3 O Anul XXXVI MAI 1924 No. 5 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC» Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrafia Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Pădurile și legile noi...............................V. N. Stinghe Pădurile din Transilvania. ......... luliu Frohlich Problema pădurilor comunale..................Gh. I. lonescu Lupta pentru apărarea cauzei pădurilor . . Petre Antonescu Calendarul florilor..........................losif Brebenaru Incendiile pădurilor din Jugoslavia..........Gh. P. Antonescu Instrucții referitoare la administrarea și ex- ploatarea pășunilor de munte.................P. A. Revista Revistelor............................................. * * * Informațiuni ,................................................ * * * BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALA", JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI .PROGRESUL SILVIC* PE PERIODUL 1921-1925 Recunoscută persoană morală prin Decretul Regal Ho. 1630 dela Z8 Aprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori : Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenzori Supleanți : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC" Președinte: A1. Constantinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier: N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Nicutescu Anul XXXVI MAIU 1924 No. 5 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA PĂDURILE ȘI LEGILE NOI llltimul nostru răsboi, dacă a fost mare prin îndârjirea luptelor, prin technica mijloacelor, prin mul|imea sacrificiilor,— el a fost mare, mai ales prin consecințele sale politice și eco- nomice. Căci dacă, — întregtndu-ne țara dupe răsboi într’o Ro- mânie mai mare de cât îndoitul celei care a fost, am realizat pe tărâmul faptelor politice mai mult de cât orcare participant ai marelui răsboi, — pe terenul economic, într’un timp relativ foarte scurt — 6 ani — am văzut realizări cari nu au mai fost date nici unui alt popor. Sunt atât de mari aceste realizări, ele au creiat situațiuni cari se depărtează atât de mult de ceia ce a fost mai înainte, în cât cu drept cuvânt unii văd în ele adevărate „prefaceri". In fruntea lor stă „reforma agrară" care făcând o nouă repartiție a solului cultivabil al țării, a prefăcut technica cul- turei pământului și va aduce, treptat dar susținut, adânci prefaceri sociale, stabilind orientări și echilibrări noi politice. Noi trăim zi cu zi în mijlocul acestor prefaceri și nu mai putem judeca proporțiile lor. Dar examinându-le cu obiectivi- tatea cronicarului, care e el însuși în afară de faptele pe care le consideră, un scriitor englez le numește „revoluție agrară”. Și este așa. Este o revoluție care are învingători și învinși: unii au luat pământul, ceilalți au trebuit să-l dea. Dar o revoluție sui generis: în care s’a luptat nu pe sirade ci în parlamente, în care liecare — cu sau fără rezultat — a putut să-și apere punctul său de vedere. C - . _CA Institutul orestier 382 Revista Pădurilor Prefacerile economice au atins adânc importanta formă de cultură a pământului, care este pădurea. Și ea a fost prinsă în vârtejul reformelor. După felul cum a ieșit din acest vârtej suntem îndreptățiți a spune că a avut de suportat, nu o revoluție mai blândă ci un adevărat răsboi, care a început la 1916 și nu s’a isprăvit nici în ziua de azi. E un răsboi lung, crâncen și necruțător. Și dacă națiunea română a eșit biruitoare din răsboi,. pădurea a ieșit învinsă din răsboiul său. Ea plătește despăgubirile, despăgubiri grele, ea plătește și răsboiul tării întregi. Exproprierea de păduri pentru constituirea de islazuri (Legea specială din vechiul regat 1921 și a reformei agrare din Ardeal 1922). Creiarea de păduri comunale (Legea ref. agrare din Ardeal 1922 și cea specială depusă în parlament acum). Comercializarea pădurilor (întreprinderilor) statului (Lege votată de cameră). Sunt 5 legi cu proporții pe cari nu le găsim în nicio altă fără. Cum vedem silvicultorii aceste legi ? ♦ * • Pășunatul nu se împacă bine cu pădurea, ba une ori rău de tot, compromițând desvoltarea și regenerarea ei. E adevărat că legea islazurilor nici nu caută să o împace, ci pur și simplu sacrifică pădurea pentru pășune, defrișând«o. Dar tocmai în această sacrificare vedem un rău. Noi nu credem că avem pădure „multă", cum se spune adesea. Din potrivă credem că prin exploatările mari pe care le facem, fie în vederea trebuințelor interne, fie mai ales pentru export — căci trebue să ne refacem după răsboi, să reconstruim ce s’a stricat, apoi să exportăm lemn ca să importăm produse necesare refacerii, să exportăm ca să ameliorăm valuta, etc. etc. — luăm pădurilor noastre mai mult de cât producea lor, le atacăm însăși rezerva diminuând>o și reducându-ne prin aceasta din ce în ce mai mult posibilitatea de producție. Așa fiind defrișările pentru islaz făcute pe circa 200.000 h.a. (l/3o din supraf. totală a pădurilor tării) vin să pue pădurea Ia o și mai grea încercare. Revista Pădurilor Tocmai pe considerentul că pădurile țării ajunseseră să aibă nevoie de ocrotire nu de lovituri noi, poate că ar fi trebuit ca legiuitorii să fi găsit o formulă care să împace, chiar așa mai rău, pășunatul cu pădurea și să fi oprit categoric defri- șarea porțiunilor de pădure unde înțelegea să constitue islaz. Căci mai este un lucru. E un adevăr pe care îl știe azi or și cine, că pădurea are un rost nu numai prin lemnul pe care ni-1 dă, ci și prin influența pe care o are asupra facili- tății culturii agricole și prin garanția pe care o oferă în contra mișcărei pământului în locurile accidentate. Și nu e puțin. * ♦ ♦ Pădurea comunală există mai în toate țările europene ; ea are în mai toate aceste țări un trecut îndepărtat, un trecut istoric care se confundă cu însu-și istoricul proprietății funciare private. Pentru acest motiv nu putem constata nici în cea mai civilizată și mai bine organizată țară a apusului o regularitate în distribuția pădurei comunale sau o proporționalitate între populația diferitelor comune și suprafețele posedate. Nimeni însă și nicăeri nu se entuziasmează de pădurea comunală privită din punctul de vedere al producțiunei materiei lemnoase: ea nu oferă condițiuni prielnice. Dar poale e o condiție de bună desvoltare economică pentru comuna respectivă ? Nu credem nici aceasta fără rezerve. Mai întâi, suni în țările apusului comune fără păduri comunale cari merg cât se poate de bine și nici nu suferă de lipsa lem- nului. Comunele cari au relativ puțină pădure, atât cât le e strict necesar pentru a avea lemnul de foc și de lucru, nu se resimt prea mutt de avantajele acestei proprietăți. Dar în schimb pădurea mereu sub tensiunea exploatărilor cari nici odată nu mulțumesc pe beneficiari, dacă nu se degradează dar în nici un caz nu are răgaz să se amelioreze. Păduri comunale bune și frumoase găsim numai acolo unde comuna respectivă posedă mult peste ceeace îi este necesar, acolo unde pe lângă folosința în natură, ele mai aduc și foloase însemnate în bani. De aceia credem că generalizarea creierii de păduri co- munale, împărțind până la ultimul colț disponibil și pe măsura— în cel mai bun caz—a strictului necesar, va duce la o degradare 384 Revista Pădurilor a proprietății forestiere. Cine voește o ilustrare a acestei afir- mări să cerceteze pădurea bulgărească. Dacă sub raportul or- ganizării comunale vecinii noștrii vor fi stând bine, noi n’avem nici un motiv să-i invidiem pentru starea și organizarea pădu- rilor lor. Or cum ni se va argumenta de cei ce vorbesc în numele raționamentului logic, dar trăesc departe de ființa pă- durilor, noi vom răspunde cu evidența faptelor : în proprietatea forestieră înbucătățită condițiile pentru producția lemnului nu sunt prielnice. Și mai avem o rezervă de făcut in ce privește creiarea deodată, peste tot, fără alegere și fără răgaz a pădurilor co- munale : nu vedem cum poate contribui această măsură, așa efec- tuată, la buna stare materială a satelor. Operația financiară prin care actualii proprietari vor fi despăgubiți, neputându-se face imediat și în bani peșin (lucrul e natural!) va trebui să se emită înscrisuri la care se vor plăti procente, desigur procente relativ mari, așa cum se plătesc în timpurile de criză, de excesivă solicitare a capitalurilor, procente pe cari în ultima analiză le va plăti locuitorul fericitelor comune împroprietărite. Da, el va plăti procent mare, în timp ce în pădure lemnul crește și se înmulțește cu procent foarte mic : căci oricum ar cere interesul politicei, pădurile au numai o cale : luate în totalitatea lor ele nu produc anual la 100 m. c. exis- tenți în picioare de cât 3-4 m. c. în medie, ceiace înseamnă că la 100 lei nu produc de cât 4 lei în mediu; și aceasta e o socoteală optimistă. * • Comercializarea pădurilor, e o numire, o noțiune cu care nu suntem familiarizați și nici nu prea vedem ce vrea să fie. Dar pricepem în tot cazul că e vorba, iar de tăere, de exploatare. Și noi credeam că se exploatează deja prea mult 1 Cine va exploata, cum va exploata, cât va mai exploata nu știm, că nu se înțelege din lege. Dar bănuim că aceștia cari vor veni să exploateze nu vor exclude pe cei ce deja tae prea mull, — ci se vor adăuga lor. Din punctul de vedere strict al politicei forestiere, — al acelei politici care trebue să conducă la o mai bună stare a Revista Pădurilor 385 pădurilor, la o mărire a producfiunei, la o ra|ională manipulare a enormei avu|ii naționale cari sunt pădurile tării — nu putem afirma că tara a câștigat ceva: unele din aceste legi hofărît nu le vor aduce nici un bine: altele nu vedem cum și prin ce le-ar favoriza. Inițiativa acestor legi nu am avut-o noi, au avut-o alții. Mărturisim că noi silvicultorii, cari trăind în pădure o știm cât de greu se face, cât de încet crește și cât de ușor se distruge, nu putem să ne emancipăm de un oarecare spirit conservativ și nu puteam ajunge la ele. Și de sigur pentru acest spirit al nostru — care e și vina noastră cea mai mare—am fost foarte puțin ascultați la făurirea acestor legi. Drept vorbind, numai cu privire la legea pădurilor comunale silvicultorii au putut spune părerea lor asupra unor puncte de vedere ;— nu toate — ale legiuitorului și în nici un caz nu asupra părții din legea agrară ardeleană care intră adânc în chestia pădurilor comunale. Dar la legea pășunilor nu am putut spune nici un cuvânt. Știam că se face o lege, știam unde și de cine, dar n’ajungeam acolo. Și totuși — fără să stricăm cu nimic realizării ideii în sine — am fi avut observațiuni folositoare de făcut. Multe din acele ce n’au eșit bine dupe urma legii sau vor mai eși încă rău, ar fi putut fi, poate, evitate. Legea comercializării pădurilor nici n’am știut aproape când s’a făcut, de cine și unde. Silvicultorii au luat cunoștiință de ea dupe ce s’a depus în parlament și s’a publicat în ziare. De fapt făuritorul acestor legi este un curent, o inițiativă socială, care a crezut a fi găsit cumpăna dreaptă între diversele interese generale al& țării. Ele s’au născut în numele unor vederi largi, unui patriotism cald și luminat, unei departevăzătoare prevederi sociale și spre cel mai mare bine al țărei românești. Decât, parcă o nedumerire totuși se strecoară în suflet. Dacă interesul general e acela care a primat la facere acestor legi, el și numai el, de ce nu s’a venit cu aceiași grabă și bună voință cu o lege tot de interes general care de ex. să transforme în suprafețe productive și consolidate atâtea râpi, ponoare, dealuri și munți în mișcare, locuri degradate și sterile printr’un tratament barbar și pe care pădurea le poate pune așa de bine în valoare ? 386 Revista Pădurilor Orcum, noi așteptăm să vedem — și viitorul ne va arăta — dacă în adevăr, din punct de vedere general economic și apoi și din punct de vedere social, legile aduse vor răspunde așteptării. • • • Până atunci, noi silvicultorii le primim așa cum suni și ca fii buni și luminati ai tării colaborăm la aplicarea lor, căci (ara așteaptă dela ele bine și prosperare. Colaborând intens la aplicarea lor avem pedeoparte puiinta să contribuim cu experiența noastră a împlini unele eventuale lacune sau neprecizări ale legilor; iar pe de altă parte, ne e dată ocaziunea de a constata unde și a aprecia 'măsura în care aceste legi pot fi ameliorate, în special în sensul ca și interesul pădurilor, a producțiunei de lemn, să fie ocrotit, acolo unde lucrul se poate face fără a împiedica realizarea celoralalte in- ten|iuni ale legiuitorilor actuali. In spiritul acesta, cu privire la legea islazurilor va Irebui să studiem modalitatea de a da posibilitate de pășune acolo unde când-va a fost pădure încheiată, fără totuși a generaliza măsura defrișerilor, mai ales la munte unde terenul este expus surpării. Oare cari dispozițiuni introduse în legea pădurilor comunale ne dau putința de a face ceva pentru „pășunile împă- durite" chiar de acum. O lege specială, pe care trebue să o cerem, ne va putea pune în situația de a lucra mai eficace mai târziu. In altă ordine de idei, va trebui să cerem mereu și insis- tent, ca cel pu|in o suprafață egală cu aceia pe care a pierdut-o prin defrișeri pentru islazuri, să reintre în domeniul forestier mai ales sub formă de râpi ponoare, surpături, locuri nepro- ductive pentru a fi puse în valoare pe calea culturei forestiere, cu mijloace financiare ce sunt a se creia. „A quelque chose malheur est bon" zice un proverb francez. Noi îl putem repeta cu ocazia aplicării legii pășunilor. Ele s’au creiat pe socoteala pădurilor dar acum că s’au creiat. ne-a dat nouă posibilitatea de a stăvili răul obicei al pășunatului în pădure. Odată ce fiecărei comuni din tară i s’a destinat locul necesar de islaz, nu mai pot fi în nici un fel justificate solici- tările, cu care s’a învățat rău populația satelor, de a intra cu vitele în pădure. Se deschide astfel o epocă nouă și prielnică culturei silvice adevărate. Revista Pădurilor 387 Legea pădurilor comunale ni se pare mai bine alcătuită— t>ine înțeles cu rezerve asupra principiului în sine. Practica ne va arăta dacă și unde sunt lacune și cum se pot împlini. Noi credem însă că sub acest raport vom avea mai puțin de ceru de cât în chestiunea pășunilor comunale. In schimb vom avea mult de lucru. Depinde de adminis- trația pe care o vom face noi—legea ne-o încredințează—ca pă- durile destinate a aproviziona cu lemn de foc populațiile rurale, să nu sufere prin schimbarea de destinație, să fie bine îngri- jite și să vegeteze prosper. Numai dacă acțiunea noastră șl bunele intențiuni vor fi înțelese* de populația rurală și mai ales de acei cari o conduc imediat 1 Căci trebue să ne fie clar un lucru: e nevoe să insistăm să nu se ia din aceste păduri decât creșterea lor efectivă fără atacarea capitalului de producție lemnos. Și mai trebue ceva: să fim lăsați noi, inginerii silvici, să o stabilim această creștere efectivă, posibilitatea reală care se cuvine să intre în folosința comunelor, noi ne pricepem mai bine de cât orcine altul să o determinăm. Legea comercializării are cum am spus prea puține pre- cizări, mai ales cu privire la păduri. Se pare că precizările vor veni ulterior. Cu acea ocazie va trebui să insistăm ca, or cum, și legea silvică să fie respectată așa cum e scris categoric că se respectă legea minelor. In rest, dacă exploatările ce vor veni se vor întinde asupra pădurilor mature și exploatabile, dacă se vor ține în limita unei posibilități reale și vor fi cu grije și pentru ceia ce rămâne în urma lor, nu vedem deocamdată obiecțiunea de făcut. Credem chiar că inginerii silvici chemați să lucreze în adevărata technica silvică dar în condițiuni mai civilizate decât lucrează exploatările de până acum, se vor simți la locul lor și vor fi mândri să lase după urma activității lor, ceva pentru viitorime și pentru viitoarea pădure a României. V. N. Stinghe 388 Revista Pădurilor PĂDURILE DIN TRANSILVANIA Transilvania „țara binecuvântată”, cum se numește într’un cântec popular, a adus ca dar de nuntă României mari, printre alte prețioase daruri, și o suprafață de 2.300.000 hectare pădure. Din această suprafață 1,600,000 hectare constituiesc păduri de foioase, iar 700.000 hectare păduri de rășinoase. înainte de introducerea Reformei Agrare, aparțineau Statului, comunelor, bisericelor, comunităților, etc., o suprafață de 1,700,000 Ha. pădure, iar proprietarilor particulari 575,000 Ha. Afara de pădurile care erau în proprietatea Statului (246.000 Ha.), cu în- cepere din anul 1878 au fost puse sub controlul Statului pădurile cari aparțineau comunelor, bisericilor, școalelor, comunităților, etc., însă în acelaș timp legea forestieră maghiară din acelaș an se ocupă de pădurile particulare numai în cazurile când din conside- rațiuni de utilitate publică au caracterul unor păduri de protecție. Mai mult de jumătate din suprafața întreagă a pădurilor din Transilvania sunt situate pe munți și mai ales pe munții dela marginea acestei provincii cealaltă jumătate, mult mai mică decât cea dintâi, acoperă munții și dealurile din părțile mijlocii ale Transilvaniei. Până la constituirea căilor ferate din Transilvania, care a avut loc cam pe Ia 1830, a fost liniște în pădurile TransiK vaniei. Numai în apropierea apelor plutibile și mai ales în valea Mureșului au avut loc unele exploatări cu totul neînsemnate pe cale grădinărită. In pădurile de fag și stejar din partea mijlocie a Transilvaniei s’a exploatat până atunci numai atât material lemnos, cât era necesar ca lemne de foc și construcție pentru satisfacerea trebuințelor proprii ale populației din orașe și sate. înainte de anul 1878 numai pentru o parte din pădurile Statului și ale câtorva orașe existau amenajamente, cari regle- mentau mersul tăierilor în aceste păduri; în toate celelalte păduri exploatările se făceau sub forma unor tăieri grădinărite neregu- ate. In primul rând au fost exploatate părțile de pădure situate în jdaopierea orașelor și satelor, în timp ce pădurile mai îndepăr- tate și mai puțin accesibile au fost cu desăvârșire cruțate de topor Lucru aproape tot atât de important ca exploatatul lemrelor, era pe vremea acea pășunatul, care a fost practicat în mod in- tensiv mai ales în pădurile ușor accesibile. In părțile mijlocii ale Revista Pădurilor 389 Transilvaniei a jucat un rol deosebit de mare ghindăritul, și mii de porci, aduși din ținuturi mai apropiate sau mai îndepărtate, erau mânați în anii buni de sămânță către pădurile de stejar; ceace, pentru împrejurările de atunci, era un factor de o deose- bita importanță în economia națională. Deoarece în timpurile vechi s’au făcut exploatări prin tăeri rase, pășunatul a putut fi practicat sute de ani dearândul, fără a se cauza prin aceasta prejudicii pădurei. Cel mai mare pericol pentru pădurile Transilvaniei s’a ivit acum 50 ani odată cu in- troducerea căilor ferate. încă înainte de a putea intra în vigoare legea din anul 1878, Transilvania a fost înzestrată cu o rețea de căi ferate și astfel ocaziunea pentru a exporta material lemnds a fost dată. Dealungul liniilor ferate, cari duceau printre pădurile din munți întocmai ca ciupercile, au răsărit din pământ ferăstraele cu vapori, iar în părțile mijlocii ale Transilvaniei se exploatau vaste suprafețe populate cu stejar, a căror lemne de calitatea întâia se prelucra în doage, sau se exporta ca lemn rotund în Statele vestice. Lângă pădurile comunelor și ale diferitelor comunități erau situate pădurile proprietarilor particulari, asupra căror au năvălit mai ales comercianții streini și proprietarii de fabrici de cherestea. Aceștia în anii următori au exploatat cu o lăcomie fără pereche. Deoarece proprietarii de păduri nu erau constrânși prin nici o lege sau regulament și de cele mai multe ori nu aveau nici o idee de valoarea pădurilor lor, au fost pentru exploatatori o tentativă de a cumpăra pe prețuri derizorii dreptul de exploa- tare asupra unor întinse suprafețe de pădure. Și pentru a putea exploata relativ repede aceste suprafețe de păduri, au construit căi ferate forestiere și au exploatat prin tăieri rase întinse suprafețe de păduri; astfel cheresteaua de ră- șinoase din Transilvania (moliftul de Transilvania) a devenit în scurt timp pe piața mondială o marfă căutată și bine plătită. Nenumărate trenuri, încărcate cu cherestea și lemne de cons- trucți își luau zilnic drumul peste graniță, către Ungaria sau peste Carpați spre porturile dunărene, iar masivele de rășinoase din munți se răreau în mod îngrijoritor. Ca consecință guvernul maghiar a statificat prin anul 1890 administrația pădurilor comunale și ale comunităților, dispunând să se întocmească amenajamente și regulamente de exploatare. S’a crezut, că prin acest mod se va asigura continuitatea econo- 390 Revista Pădurilor miei forestiere și astfel se va pune o stavilă exploatărilor lacome- de până acum. In fiecare județ, s’a înființat o regiune silvică și mai multe ocoale silvice cari pe lângă administrație trebuiau să ridice în plan și să întocmească amenajamente pe suprafață pentru toate- pădurile supuse regimului silvic. Regimul principal era pe timpul acela și este încă și astazi regimul codrului. In ce privește modalitatea de tratament, încă pe atunci trebuia făcută deosebire între pădurile de rășinoase pure sau aproape pure din regiunea munților, precum și între masivele compuse din amestec de stejar și fag din regiunea dea- lurilor. In timp ce pentru pădurile de molift dela munte trebuia să se aplice, din considerațiui pentru pericolul vântului, modali- tatea de tratament prin tăieri rase, regenerarea efectuându-se pe cale artificiala, pentru pădurile de foioase s’a prescris o astfel de modalitate de tratament, care trebuia să faciliteze regenerarea pădurilor pe cale naturală. In acest scop s’a prescris o tăiere de însămânțare, cu ocazia căreia se extrăgea aproximativ jumătate din întreaga cantitate de material lemnos; Ia un interval de 5 ani după aceasta avea loc tăierea definitivă. In păduri mai mici se aplica ocazional și regimul crângului simplu, regim care în Transilvania n’a avut vre’o însemnătate mai mare. Peste 30 ani am administrat pădurile amenajate după mo- delul de mai sus și acum se pune întrebarea: ce fel de expe- riențe am făcut noi în decursul acestor 30 ani cu modalitățile de tratament amintite, respectiv în ce mod trebue să ne admi- nistrăm în viitor pădurile noastre, pentru ca să ne ridice treptat la nivelul cultural al Statelor vestice? In ce privește pădurile din regiunea munților, puse sub con- trolul Statului și exploatarea prin tăieri rase putem fi mulțumiți de această modalitate de tratament, în toate acele cazuri când parchetele exploatate ras au fost reîmpădurite la timp. Din ne- norocire însă au rămas în munții noștri, și mai ales în timpul răs- boiului, multe suprafețe de reîmpădurit, și ar fi necesar mult timp și mulți bani pentru a recâștiga timpul pierdut. In tot cazul în pădurile de molift din regiunea munților înalți se va aplica la noi și mai departe numai modalitatea de Revista Pădurilor 391 tratament prin tăeri rase, cu restricțiunea ca suprafețele ex- ploatate ras să nu fie prea mari să nu depășească suprafața de 20 hectare, iar regenerarea va trebui efectuată pe cale artificiala imediat după golirea și curățirea parchetului. In ce privește administrarea pădurilor de foioase din părțile mijlocii ale Transilvaniei, va trebui să facem deosebire între ma- sivele de fag pure sau aproape pure și între pădurile compuse din amestec de stejar și fag. In pădurile de fag pur cu moda- litatea de tratament codru regulat cu două tăieri succesive, am făcut experiențe relativ bune: în acelaș timp însă această moda- litate de tratament nu și-a ajuns scopul în pădurile compuse dintr’un amestec de stejar și fag. Prin aplicarea acestei modalități de tratament, cu ocazia regenerărei, stejarul trebuia favorizat, astfel că această esență prețioasă să fie asigurată și pentru gene- rațiile viitoare. Durere, însă trebuie sa constatăm că pe aceasta cale regenerarea stejarului n’a reușit. Este adevărat că la câțiva ani după efectuarea tăierilor de mai târziu, cu toate tăierile de curățire, a fost copleșit de lăstarii fagilor și carpenilor din împrejur4 In tot cazul experiențe de peste 30 de ani ne-au învățat, că stejarul nu se poate regenera în mod satisfăcător în acelaș timp și pe suprafețe mari și prin 2 tăieri succesive conduse după acelaș tipic. Deoarece această chestiune în Transilvania este de o deosebită importanță pentru economia națională, suntem de părere să căutam pentru viitor alte căi și alte modalități pentru a putea păstra ștejarul, această esenței plină de valoare, și pentru generațiile viitoare. întrucât noi în cele mai multe cazuri nu avem de afacecu masive pure de stejar, ci cu masive compuse din amestec de stejar și fag, aș recomanda o metodă, care în pădurile de stejar și fag din Spessart, (Germania) s a dovedit, de mulți ani, ca bună. In arboretele bătrâne se deschid luminișuri mari — de multe ori de mai multe hectare: solul acestora, după tăierile rase, se curăță de mărăcini, etc, și apoi stejarul se introduce pe cale arti- ficială prin însămânțare. Arboretele de fag din împrejur se rege- nerează pe cale naturală prin tăieri succesive. In acest mod se produc buchete de stejar pur, cari nu mai pot fi copleșite de fag. Aceste buchete de stejar pot fi îngrijite și ținute mai ușor în evidență de către șeful de ocol, decât în cazul când tinerii ștejari ar fi împraștiați în singuratice exemplare peste 392 Revista Pădurilor întreaga suprafață a pădurei. Din aceasta rezultă, că în pădurile compuse dintr’un amestec de stejar și fag, tăierile rase trebuiesc combinate cu cele succesive, pentru ca prin aceasta să putem asigura regenerarea stejarului. Prin urmare, dacă voim să ajungem la un rezultat oare care, nu ne mai este permis a ne conduce după un anumit tipic. Amenajamentul nu mai trebue să fie o „cămașe de forță” pentru pădure și administrator, ci trebue să conțină numai directivele necesare, Prin faptul că prin nouile amenajamente modalitatea și măsura exploatărilor trebuesc prescrise pe un termen de 80 —100 ani, cel care întocmește amenajamentul își asumă o mare răs- pundere asupra sa și depinde de el și de capacitatea sa daca vom prospera sau regresa în administrația noastră forestiera. Natural ca amenajamentele cele noui trebuesc întocmite pe baza planurilor celor vechi existente, cu această ocaziune ar trebui să se cerceteze cea ve este rău și ceace este bun în amenaja- mentele vechi; ceea ce este bun se va păstra și în viitor, iar ceeace este rău va trebui înlocuit prin ceva mai bun. In ori ce caz amenajamentele sistematice se pot întocmi numai de către acei ingineri silvici, cari au în acest domeniu experiențe adunate de ani de zile și cari sunt complect familia- rizați cu modul de întocmire al amenajamentelor. Deoarece în Transilvania sunt mii de amenajamente, dintre care unele trebuesc refăcute în parte, iar altele în întregime, această lucrare va cere mult timp din cauza lipsei de technicieni silvici necesari pentru executarea acestor lucrări. Afară de aceasta ar mai trebui să se cerceteze, dacă sistemul de până acum al administrației pădurilor comunale de către Stat, va trebui păstrat și în viitor sau dacă cumva ar trebui inlocuit prin altul. Statul conduce de peste 30 ani economia pădurilor comunale și dacă cercetăm mai de aproape rezultatul acestei epoce de peste 30 ani, trebue să constatăm, că acest sistem al Statului dacă a corespuns,—ce-i drept — în privința poliției fore- stiere și a ordinei pădurei, totuși în domeniul economiei forestiere nu s’a ridicat în decursul acestor 30 ani la nici un nivel mai înalt. Șeful de ocol supra încărcat cu multe lucruri de cancelarie, nu avea timpul necesar să se intereseze de lucrările din pădure Revista Pădurilor 393 și toată activitatea sa exterioră se restrângea la delimitarea și predarea parchetelor anuale, șeful de ocol nu-și putea scoate în relief meritele sale ca administrator, căci întinderea vastă a pădu- rilor din domeniul său, precum și diferitele lucrări de birou îl împedicau de a se interesa de administrație. La dreptul vorbind, această administrație a Statului a costat pe comune mulți bani, folos practic însă au avut puțin din aceasta. Prin urmare în viitor Statul ar trebui eventual să se decidă sa acorde comunelor și în chestiunea administrației pădurilor o anumită autonomie și activitatea sa ar trebui să se mărginească numai la controlul amenajamentelor aproape pe cale administrativă, acest fapt ar fi pentru oricine în Transilvania foarte satisfăcător. Aproape mai urgentă decât amenajarea din nou a pădurilor noastre este reglementarea pășunatului în pădure. In conformitate cu fosta lege forestieră maghiară, 15—20 ani nu era permis să se pășuneze parchetele și plantațiunile; aceasta lege a fost strict respectată până a venit răsboiul și revoluția. Firește că în timpul răsboiului și al revoluției această lege n’a mai fost strict res- pectată, iar în anul 1919 comitetul Agrar a mers și mai departe acordând comunelor și proprietarilor de vite libertatea pășuna- tului în toate pădurile, parchetele și plantațiunile. Fără a asculta vre-un expert, inginer silvic au fost cedate în arendare forțatîi toate pădurile neținându-se seama de starea acestora și dela acea dată se mâna în păduri și parchete în fiecare an nenumă- rate turme de oi, capre și vile cornute. Se* înțelege dela sine că aceste animale au cauzat semin- țișului din pădure pagube enorme. Cu toate că legea forestiera, din anul 1910 a vechiului Regat a fost exstinsă și asupra provin- celor alipite numai în luna Iulie 1923, totuși în pădurile noastre se pășunează încă pe baza dispozițiunilor Comitetului Agrar, deși în conformitate cu legea amintita pășunatul în parchete și plan- tațiuni este de asemenea interzis. Pentru pădurile noastre din munți, reglementarea acestei chestiuni este de mare importanță, căci pășunatul nelimitat a cauzat pagube mari nu numai semințișului, dar în urma pașilor grei ai vitelor, chiar și solului de pe coaste. Natural, că atâta timp cât parchetele exploatate vor fi pășunate, nu ne putem gândi la vre-o regenerare pe o cale arti- 394 Revista Pădurilor ficială și astfel va ajunge succesiv la degradarea solului depe coastele repezi și abrupte ale munților. In aceasta chestiune este nevoe de un ajutor grabnic. Acest ajutor insa nu poate veni de cât de sus, Ministerul invitând co- mitetul Agrar să retragă imediat dispozițiunile referitoare la arendarea forțată a pășunatului, revenindu-ce prin aceasta Ia starea anterioară. Totodată se vor aduce și deciziunile necesare pentru ca dispozițiunile legei silvice sa fie strict respectate mai ales în privința pășunatului. Mai departe, aș dori sa tratez și despre administrarea pă- durilor particulare din Transilvania. După cum am amintit mai înainte, exista în Transilvania, înainte de introducerea Reformei Agrare, 575,000 Ha. păduri particulare. Din nenorocire fosta lege forestieră maghiara din anul 1878 se ocupa de pădurile particulare numai în cazurile când era vorba de păduri de protecții sau, după cum am amintit mai sus, în cazurile când parchetele ex- ploatate trebuiau împădurite într’un termen de 6 ani. Durere, însă, fostele autorități nu s’au interesat de pădurile particulare și astfel aceste păduri se găsesc astazi într’o situație critica. Cele mai multe păduri particulare au căzut jertfă speculanților, fiind exploatate în mod intensiv și nu mai puțin proprietarii s’au îngrijat in mod regulate de reîmpadurire. înainte de rasboiu s’a reîmpadurit totdeauna câteceva și pe cale artificiala, acum însă este mai greu, deoarece mulți proprietari și-au vândut pădurile încă înainte de rasboiu, iar astăzi în urma scumpetei excesive, nu mai sunt în slare sa-și îndeplinească obli- gațiunile referitoare la împădurire. întrucât insa aci este vorba despre o chestiune, care are o mare importanța în eco- nomia naționala, deoarece sute de mii de muncitori trăiesc din lucru în pădurile particulare, trebuiesc găsite mijloace și cai pentru asigurarea viitorului pădurilor din aceasta categoriei Mai întâi de toate trebue știut, ca toți acei proprietari de păduri particulare, cari și-au vândut pădurile încă înaintea răsboiului, primind câte 2-6 coroane pe m. 3 de rașinoase, astazi,în urma împrejurărilor schimbate cu desăvârșire, nu sunt în stare să sa- tisfacă prescripțiunile legale în privința reîmpădurirei. Căci pe timpul acela proprietarul pădurei n’a obținut pentru cantitatea de material lemnos de pe un hectar, atâția bani, cât costa astăzi reîm- pădurirea unui hectar pe cale artificială, ne mai vorbind nimic despre marile cauțiuni de regenerare. Revista Pădurilor 395 In urma împrejurărilor schimbate cu desăvârșire, obligațiunea de reîmpădurire ar trebui impusă aceluia, care singur a profitat depe urma schimbărei împrejurărilor și care prin urmare este și capabil de aceasta, cu alte cuvinte obligațiunea de reîmpădurire ar trebui impusa exploatatorului. Acesta este astăzi singur în stare sa reîmpădureasca, din mijloacele sale proprii, provenite în urma cumparărei pădurei pe preț eftin teritoriile exploatate, fără ca prin aceasta rentabilitatea întreprinderei sale să fie câtuși de puțin atinsă. Deoarece în această chestiune este vorba de multe ori de suprafețe foarte mari, nu este numai în interesul singuraticilor proprierari, ci și în interesul comunității, ca această chestiune se fie soluționată în mod cât mai satisfăcător. Fiind că în urma in- troducere! legei forestiere din anul 1910 a vechiului Regat și pă- durile particulare sunt supuse regimului silvic, este datoria Statului de a se interesa de chestiunea reîmpădurirei în pădurile parti- culare și de a aduce în această chestiune o soluțiune cuvenită. O bună soluționare a chestiunei reîmpădurirei în pădurile particulare, după părerea mea, ar fi să se ajungă ca la acordarea autorizațiunei de exploatare, exploatatorul sa fie obligat de Stat la plata unei anumite sume. In urma împrejurărilor schimbate, proprietarul pădurei a ajuns fără să fie de vina într’o’situație critica și acum el este avizat la sprijinul și buna voință a Statului. In privința asigurărei rege- nerare! pădurei nu s’a procedat bine prin faptul ca s’au prescris cauțiuni mari de împădurire. Proprietarul pădurei, sărăcit în cele mai multe cazuri, nu poate depune această, cauțiune, căci nu se mai gândesc exploatatorii la regenerare. In locul unor cauțiuni mari ar trebui ca Ia acordarea au- torizațiunei de exploatare să se ia măsuri pentru regenerarea de fapt în termen de 4—5 ani a suprafețelor ce se vor exploata, iar in caz contrar să se oprească exploatarea. Numai prin amenințarea cu oprirea exploatărei, va fi nevoit exploatatorul să pună la dispo- ziția celor interesați mijloacele necesare pentru împădurire. Fața de întinderea marea pădurilor particulare din Transil- vania este de mare importanță, ca această problemă să fie rezol- vată în așa mod, în cât să se asigure conservarea acestor păduri. Rezumând pe scurt cele expuse mai sus în interesul eco- nomiei forestiere din Transilvania, trebue să avem de normă: 1. Asigurarea conservărei pădurilor comunale și ale comunită 396 Revista Pădurilor ților prin înbunatațirea administrației; intensificarea și perfecțio- narea economiei forestiere prin reînoirea planurilor pe amenajament pe baze recunoscute ca bune și moderne. 2. Reglementarea chestiunei pășunatului în pădurile comu- nale și particulare, astfel ca pe de o parte conservarea pădurilor sa fie asigurata, iar pe de alta parte să se satisfacă adevăratele trebuințe ale populației. 3. Reglementarea administrației în pădurile particulare, astfel ca menținerea acestei categori[de păduri să fie asigurata. Sa se tină seama că multi proprietari de păduri particulare au ajuns într’o situație critica, însă nu din vina lor, ci din cauza împrejurărilor nefavorabile. Cu acestea am ajuns la sfârșitul modestei mele expuneri. Daca prin cele tratate mai sus am adus un folos oarecare pă- durilor patriei mele Transilvania, scopul acestor rânduri este complect ajuns. luliu Frdhlich Ing. Silvic PROBLEMA PĂDURILOR COMUNALE Impărfirea pădurilor duce la distrugere.— Se impune etatizarea lor I. Ultimul răsboiu prin care am trecut, a adus o nouă ierarhie în problemele ce constituesc viața unei societăți organizate. Problemele economice se impun în primul plan, prin intensitatea lor și mai ales prin rolul de căpetenie, pe care-1 capătă în viața indivizilor, ca și a popoarelor. Dictonul latin „Primum vivere, deinde philosophari" se adeverește mai mult ca oricând. într’o țară cu finanțele și producțiunea dezorganizate, nu se poate concepe nici un progres pe tărâmul cultural sau social. Și de aceea eforturile popoarelor europene, converg spre un țel comun : găsirea soluțiunilor, cari să asigure remedierea crizei prin care trecem. Interdependența economică, de care vorbește dr. G. Le Bon în lucrarea sa „Premieres consequences de la guerre**, este mai evidentă ca oricând. Revista Pădurilor 397 Deși teoretic, cele spuse mai sus, par foarte simple, totuși chestiunile economice au a suferi influente politice, în rezol- varea lor. Structura societă|ii românești, a avut sâ sufere schimbări profunde, în ce privește alcătuirea ei. Clase sociale — până eri ignorate și impotente — sunt chemate în mod brusc la viată. Probleme — votul obștesc și expropierea — cari urmau să se rezolve pe calea firească a evolutiunii, sub influente externe — bolșevismul din Rusia și Ungaria — capătă „soluțiuni impuse". Necesităfi politice, imprimă probleme agrare în România, vicii inițiale de fond, și anume: eludarea principiilor technice și eco- nomice, absolut indispensabile progresului. Și astfel, în atmosfera tulbure, în care are loc legiferarea, exproprierea dintr’o problemă eminamente economică, devine o inexorabilă necesitate politico- socială. Caracterul anlieconomic al legii agrare, e și mai accentuat prin concurenta partidelor, noi și vechi, cari conduse de calcule oportuniste, fac din această problemă o „monedă electorală". Și totuși, dacă împroprietărirea—în forma sub care a fost rezolvată — găsește o justificare, și principiul ei — trecerea pământului în mâna celor cari-1 muncesc — admis ca o operă de echitate socială, problema pădurilor comunale, nu poale fi socotită, decât ca o creație postbelică a demagogismului nostru politic și ca absolut antieconomică. Când toate țările, cari au păduri comunale — și la baza cărora stau diferite explicatiuni: stingeri de servituti, comasări, etc. — urmăresc etatizarea lor, din cauza dezastrului către care au fost conduse prin revoluțiuni scurte și pășunat, în România, nouii apărători ai păturii țărănești, din consideratii sentimentale, vin și cer în numele dreptății sociale. împărțirea pădurilor, ca o nouă recompensă națională. Am spus mai sus că prin înființarea pădurilor comunale se comite o greșeală economică. Explicația este foarte ușoară pentru cine are cât de puține cunoștinti asupra condițiunilor de existență și producțiune a pădurilor. Pădurea își atinge maximum de vegetație și producție în complexe mari, și orice tendință de fărâmițare, constitue un motiv de inferioritate. 398 Revista Pădurilor D. Vandervelde, șeful socialiștilor belgieni, în cunoscuta sa lucrare „Socialismul și Agricultura", analizând părerile partiza- nilor marei exploatatiuni (Kautsky) și ai exploatatiunei parcelare (Eduard David), se exprimă astfel asupra pădurilor: „Dacă e vorba de silvicultură, nimeni nu se va putea îndoi, că marile exploatațiuni sunt din toate punctele de vedere superioare celei mici" (pag. 68). Deasemenea fostul ministru al agriculturii, d. Garoflid, vede în crearea pădurilor comunale „distrugerea pădurilor și desfiin- țarea comerțului cu lemne" (Un program agrar, pag. 23). Nefastele urmări ale acestei legi, vor fi și mai imediat simțite, având în vedere starea psichologică a țăranului nostru. Partizan al proprietății inviduale, în cea mai largă accepție a cuvântului, nu poate concepe comunismul în materie de pro- prietate — aceasta explică și nereușita răspândirii socialismului la sate. Pădurea, ca „bun comun", va fi considerată prin felul său de a vedea, ca „bun propriu", și în consecință, liber de a o folosi cum crede, adică de a o defrișa. La distrugerea pădurilor vor mai corobora și alte conside- rajiuni de ordin psichic. Din cauza rutinei în materie agricolă, lăranul român nu vede ridicarea sa, decât în pământ mult, cât mai mult posibil, O schimbare a acestei mentalități, cere timp mult și o educare în acest sens. Ori, tocmai înființarea pădurilor comunale, va aduce o întârziere și o piedică, deoarece va dirija atențiunea țăranului spre mărirea ogorului său, prin distrugerea pădurilor. Tendința aceasta va fi alimentată și susținută de'politicienii noștri, cari vor inventa motive destule, dată fiind fecunditatea lor în materie. Tăierile în delict, forțările de posibilități, etc. secondate de un pășunat abuziv, vor constitui un nou capitol în opera de nimicire a pădurilor. Să facem un pas mai departe și să vedem întrucât aceasta lege a pădurilor comunale, este justificată și bine venită. Prin art. 132 dinConstitu|ie, se hotărăște înființarea pădu- rilor comunale pentru aprovizionarea satelor cu lemne de foc * și de lucru. S’ar desprinde de aici, că până acum, tăranii au fost lipsiti de lemne și că una din cauzele relei lor gospodării, a fost și aceasta. Revista Pădurilor 399 Să admitem că acest motiv ar fi real. Apoi cauza rezidă nu în distribuția lemnului, ci în producția lui. In regiunile de șes unde nu este lemn, acolo nu sunt păduri și aducere lui din regiuni îndepărtate îl scumpește mult. Graba și nechibzuita defrișare a pădurilor dela șes, a adus la situația de azi și pre- gătește condițiuni din ce în ce mai neprielnice agriculturii. Astfel stând lucrurile, legea pădurilor comunale e departe de a remedia răul, deoarece preconizează înființarea lor, luând drept bază pe cele existente sau mai corect, pe cele inexistente. Crearea de păduri comunale la munte, în sensul art. 132, n’are nici o rațiune. Lemnul în această regiune abundă încă și e accesibil în primul rând, centrelor apropiate, cari sunt satele. Munca ce o prestează munteanul aproape întreg anul în pădure, transporturile ce le face sunt motive, ce pot impune la nevoie condițiuni exploatatorilor. A susține că prin această lege s’ar aduce o completare exproprierii, întrucât țăranii dela munte n’au putut fi împroprie- tăriți, înseamnă a ne pune pe un tărâm falș, deoarece prin aceasta, n’am face decât să reînviem pădurile moșnenești, într’o formă mai accentuată, Complexele păduroase din regiunea muntoasă, spre a fi valorificate necesită capitaluri mari și instalațiuni (drumuri, fa- brici, etc.). Fărâmițarea lor, va face imposibilă o exploatare rațională, periclitând exportul și privând pe munteni, de câștigul ce l realizează azi, muncind în pădure. După această succintă analiză a caracterului economic al legii pădurilor comunale, vom face câteva observațiuni de ordin social. In mai toate legiuirile postbelice, pătura țărănească a fost în mod fățiș ocrotită. însăși legea fiscală — atât de apăsătoare pentru celelalte clase sociale — îi este foarte favorabilă, deși capacitatea de plată a țăranilor este mult mai mare. Legea agrara, care le-a dat pământul în mod quasi-gratuit a contribuit și mai mult la buna lor stare. In acelaș timp, orașele cari adăpostesc intelectualitatea și funcționarii, sunt într’o neagră mizerie, deoarece mijloacele lor dc câștig n’au putut ține pas cu scumpetea mereu crescândă a vieței. Și de aceea, această nouă lege economică, care în loc să se ocupe de interesele generale în complexitatea lor, ocu- 400 Revista Pădurilor pându-se — din considerente politice—numai de interesele unei singure clase, poate fi taxată de imorală. Trecându-se pădurile în mâna țăranilor, aceștia vor deveni furnizorii orașelor și deci și speculantii lor. Dacă dictatura ora- șelor a fost și este socotită ca imorală, o inversiune a rolurilor, adică dictatura satelor, nu poate fi calificată decât în acelaș mod. O lege bună și echitabilă, trebue să urmărească armoni- zarea intereselor diferitelor clase sociale, ce constituiesc statul. Procedând altfel, ajungem la învrăjbirea lor, fapt dăunător pro- gresului și economiei generale. Relele urmări, cari nu vor întârzia să apară odată cu apli- carea legii pădurilor comunale, fiind prevăzute, specialiștii au datoria să le diminueze efectul, prin diverse solu|iuni de ordin technic și economic. II. Problema pădurilor comunale ușoară în aparentă a rejinut atenjia guvernului și trei miniștri au fost însărcinați cu înlăturarea greutăților ce se ridicau la fiece pas. Corpul Silvic, chemat de către d-l Ministru al Agriculturii să-și dea avizul, studiind pro- blema din punctul de vedere al intereselor generale’ și ținând seama de regulile de existentă ale pădurii, a exprimat mai multe deziderate, menite a atenua urmările, rele ale acestei legi. Considerente asupra cărora nu este locul de a stărui au făcut imposibilă adoptarea lor integrală. Asupra lacunelor proectului de lege, în noua sa alcătuire căci diferă de cel publicat pentru întâia oară ne propunem să facem câteva observatiuni. In art. 132 din Noua Constituție, care cuprinde principiul legii, se spune: „In scopul de a satisface trebuințele nor- male de lemne de foc și de construcție ale populațiunei rurale din vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, Statul e dator ca din pădurile sale din câmpie, deal sau munte să destine suprafețele necesare în acest scop... Iar mai departe zice, că acolo unde Statul n’ar avea păduri, într’o rază de 20 km. de centrul comunii, „... va putea expropria pă- durile persoanelor juridice, fie publice, fie private, cari s’ar afla în această rază și numai în lipsa acestora, va expropria proporțional din pădurile tuturor proprietarilor Revista Pădurilor 401 particulari, aflate în această rază, însă numai în limita acestei trebuințe și în toate cazurile cu respectul unei suprafețe de una sută de hectare de fiecare proprietate". Deși textul e clar, necuprinzând nicio excepție, proectul legii speciale menită să reguleze modul exproprierei, vine de astă dală cu o inovație și anume: pădurile moșnenești sunt declarate inexpropriabile. E o derogare susceptibilă de a fi discutată, care este în contradicție flagrantă cu cele mai elementare reguli de eco- nomie și cu starea de fapt a acestor păduri. O succintă des- criere a pădurilor moșnenești, ne vaedi fica în adevăr complect. Cu fondarea primelor societăți forestiere de exploatare, apare pe tărâmul vieții noastre economice și problema pădu- rilor moșnenești. Aceste societăți străine prin capitalul lor având un caracter pur comercial au întrebuințat toate mijloacele posibile permise sau nepermise de legea morală, dar în perfectă concordanță cu scopul ființăreii spre a-și mări domeniile păduroase, des- tinate a fi exploatate necesare existenței și prosperității lor pur financiare. Pădurile moșnenești proprietate indiviză a cetelor de moș- neni constituesc un prim obiectiv. Corupând pe unii din' code- vălmași, înșelând pe alții, societățile acestea, sau interpușii lor, s’au substituit în drepturile unora, forțând apoi restul să cedeze drepturile lor, pe prețuri derizorii. Orice rezistență era evitată prin faptul că fruntașii satelor erau trecuți în solda lor, iar alcoolul răspândit din belșug, le desăvârșia opera. Necunoscând valoarea reală a avuții lor și fiind lipsiți de conducători, moșnenii au fost deposedați de bunurile lor, fără ca să poată reacționa. Vânzări de păduri cu 14—20 lei hectarul, sau cu 20 bani m. c. de lemn de lucru, sunt cazuri dese în tragicul proces ai acestor păduri. In mai puțin de 20 ani, cele mai frumoase pă- duri moșnenești, trec în stăpânirea acestor societăți, cari cu armate de lucrători tăiau și exploatau, lăsând în urmă coastele munților, pradă torenților și ravenelor. Văile Lotrului și munții Vrancei sunt mărturiile cele mai elocvente. Răul luând proporții din ce în ce mai mari și cum da soarta acestor păduri importante prin întinderea și valoarea lor 402 Revista Pădurilor erau legate interese generale, Statul intervine în 1910, cu legea silvică, care prin dispozifiunile din art. 29—35, prevede în mod obligatoriu obștiile de moșneni, precum și regulile de consti- tuirea și conducerea lor, Prin art. 36—53, completat prin legea din 18 Sept. 1920, se caută a se îngrădi drepturile proprieta rilor și putința lor de a vinde la străini. Cu toate bunele dispozițiuni ale legii, aceste societăți au știut s’o ocolească și prin interpușii lor, să-și menajeze in- teresele. Silvicultorii au semnalat din vreme aceste rele, sesizând factorii competin|i ai tării și au cerut ca problema pădurilor moșnenești să fie rezolvată în mod definitiv, propunând chiar cumpărarea lor de către stat. Soluționarea s’a amânat până în 1919, când în vâltoarea luptelor politice, în acea exhibiție și emulare ilicită de programe democratice, de largi concesiuni păturii țărănești apare și problema pădurilor comunale. Am arătat în prima parte a acestui studiu, caracterul an- tieconomic și imoral al legii și încheeam cu necesitatea dimi- nuări relelor urmări, datorie ce revine specialiștilor. Un prim corectiv ar fi fost : exproprierea pădurilor moșnenești in spiritul art. 132 din Constituție acordându-se •codevălmașilor o justă despăgubire. Procedându-se astfel, am fi avut două rezultate bune : 1. Problema pădurilor moșnenești s’ar fi rozolvat în modul cel mai bine posibil. 2. Aportul celor 500.000 hectare de păduri moșnenești, ar fi scăpat de expropriere și fărâmițare o suprafață echivalentă de păduri particulare, de cel mai mare folos pentru economia generală a țării. Dar concluziunea la care se ajunge prin proiectul de lege în chestiune ne aduce o surpriză: „Toate pădurile vor putea fi expropriate, cu excepția pădurilor moșnenești". Nici o explicație obiectivă nu poate justifica după părerea mea această dispozife Pădurile comunale se creează pentru țărani, și dacă toate categoriile de proprietari sunt supuse exproprierii, dece tocmai jăranii proprietari de păduri să fie protejati ? Pădurile Eforiei Spitalelor Civile din București, ale Epi- tropiei Sf. Spiridon din Iași, etc., ale căror venituri, în total afectate operelor de binefaceri: școli spitale, etc., sunt în primul Revista Pădurilor 403 rând expropriate, iar pădurile moșnenești, vechiu prilej de con- flicte și în cea mai rea stare de folosire sunt scutite. Aceasta constitue un non sens și nu găsim altă explicație, decât în con- curenta partidelor noastre, cari vrând să-și asigure sufragiile țăranilor, nu se opresc nici în fa|a faptelor, a căror urmări fatale sunt de prevăzut. Votarea legii fără a aduce vreo modificare în sensul celor arătate mai sus ar constitui un rău cu incalculabile urmări. Sistemul inaugurat după răsboiu, de continuă proteguire a pă- turii țărănești, în dauna celorlalte clase sociale, constitue o ne- dreptate socială și dăunează progresul. La sacrificiile făcute de ceilalfi proprietari de păduri, trebue să se alăture și țăranii moșneni, cu atât mai mult, cu cât aceste sacrificii le fac spre binele lor, • ♦ Cu toate împrejurările excepționale prin care trecem, modul soluționării problemei agrare, e una din cauzele și poate cea mai principală a crizei economice prin care trecem. Im- portanta covârșitoare pe care o are agricultura în fara noastră, face ca această chestiune să rămână deschisă și declarațiile d-lui Ministru al Agriculturii, făcute la Cluj, în cursul acestei luni, când spune că în Vechiul Regat din 1.800.000 de țăranii îndreptățiți a fi împroprietăriți, numai 435.000 au ob|inut pământ, confirmă în mod oficial afirmația noastră. O organizare rațională a proprietății mici și o modernizare a muneii agricole, sunt probleme cari preocupă cercurile spe- cialiștilor. . Congresul Agronomilor din Februarie c., a fost expresiunea acestei necesități. Primul deziderat ce figurează în moțiunea adoptată de acest congres, la capitolul privitor la politica agricolă a Statului este COMASAREA. — Dispersiunea proprietății țărănești — fe- nomen agravat prin complectarea până la 5 hect. de împroprie- tărire — face imposibilă o cultură și un asolament rațional. Comasarea — prin cererea majorității sau pe cale adminis- trativă — întregei proprietăți țărănești din hotarele unui sat și împărțirea apoi în 2, 3 sau 4 tarlale, astfel ca fiece țăran să aibă porțiunea sa distinctă, în fiecare din aceste tarlale, va asigura o creștere a producției și va constitui un pas spre progres. 404 Revista Pădurilor Lucrul acesta, ce s’ar fi putut realiză cu ocazia exproprierii și care din considerații politice — după cum însuși autorul legii agrare afirmă ) — că s’a rezumai numai Ia enunțarea princi- piului (art. 238 din legea agrară), rămâne o problemă ce se va rezolvă mai repede de cât se crede. Necesități imperioase ple- dează pentru aceasta. Plecând dela constatarea tăcută, găsesc necesar să remarc, că o lege a pădurilor comunale, care să răspundă sincer ne- voilor „în lemn" ale țăranilor și să împace simultan și interesul general, trebuia să aibă ca principiu fundamental înființarea de păduri, nu distrugerea celor existente pentru satisfacerea unor pretenții efemere, născocite de politician» noștri. Și una din soluțiuni ar fi fost — pe lângă împădurirea tuturor terenurilor improprii agriculturii — ca odată cu aplicarea comasărei agricole, să se fi destinat o porțiune — prin partici- parea proporțională a tuturora — pentru împădurire. Soluțiunea e preconizată și de agronomii luminați, cari văd că nu se poate concepe agricultură într’o țară unde pădurile, din cauza unei politice forestiere nechibzuită, sunt împinse spre ruină. Dacă legea se va vota, problema, adevărata problemă a lipsei lemnului din câmpia română, va rămâne totuși deschisă. Cu toate legiferările, satele din județele Brăila, Ialomița, Do- brogea etc., nu vor avea mai multe lemne ca altă dată, deoarece răul slă nu în distribuție, ci în producție. Deaceea un studiu aprofundat al acestei chestiuni se im- pune, ca atunci, când comasarea va fi legiferată, noi, silvicul- torii, să ne avem dezideratele și soluțiunile formulate. Gh. I. lonescu. inginer-silvic 1) C. Garoflid. Politica agrară de Stat. Referat prezentat Congr. Agr. ■din Febr. 1924. Revista Pădurilor 405 LUPTA PENTRU APĂRAREA CAUZEI PĂDURILOR Casa Pădurilor cu No. 126 din 6 Iunie 1918 a trimis, în timpul ocupațiunei Administrației militare din România, Statul Major economic, secția VlII-a (Păduri și Vânătoare), următoarea adresă: „Exploatările în pădurile de stejar ale Statului din cuprinsul teritoriului ocupat, după informa|iunile pozitive ce avem, au luat, cu deosebire în ultimul timp, o foarte mare extensiune. Se realizează, în adevăr, de către secția VlII-a forestieră a Statului Major economic nu numai creșterea reală a pădurilor, adică uzufructul lor și aceasta în conformitate cu amenajamentele existente, ci se atacă și capitalul, sau ceea ce se chiamă materialul lemnos de exploatare, fără de care nu se poate compta pe o producțiune susținută, după cum se prevede prin art. 3 din codul nostru silvic în vigoare. Mai mult decât atât, asemenea tăieri se practică și astăzi când pădurile fiind înverzite de mult, prin doborîrea arborilor și transportul lemnelor se cauzează însămințișurilor însemnate pre- judiții, și de oare ce nu se ia nici o măsura pentru asigurarea regenerării lor pe cale naturală sau artificiala, puținele păduri de stejar cu oare care proporție de lemn de lucru și construcție de cari mai dispunem, vor fi cu desăvârșire distruse. Cantitățile de arbori doborîți în unele păduri sunt așa de mari, în cât s’ar crede că scopul urmărit este de a se acumula rezerve așa de mari, încât cu toate înstalațiunile de transport înființate: șosele, căi ferate etc. aceste cantități nu vor putea fi transportate decât în timp de mai multe luni, sau chiar de ani. Ca exemple între altele putem cita pădurile Ceringanul din județul Mehedinți, luda și Lucianca din județul Dâmbovița, Mera Schitului din județul Putna, în cari păduri tăierile s’au făcut și se fac pe suprafețe întinse, iar în unele dintr’însele în mod ras. Spre a se pune stavila unei asemenea stări de lucruri, am onoare a vă ruga, cu insistență, sa bine voiți a da cuvenitele ordine celor în drept, ca să înceteze ori ce tăiere în pădurile Statului în această epocă a anului, evitându-se astfel periclitarea regenerării Ior.“ Administrator- delegat (ss) Petre Antonescu 406 Revista Pădurilor La această intervenire s’a primit în aceiași zi din partea secția VIILa (Păduri și Vânătoare), adresa No. 4133 cu următorul răspuns: In pădurile citate Ceringanul, luda și Lucianca se fac tăieri pentru aprovizionarea Administrației militare a căilor ferate cu traverse. Tăierile se efectuează de către Direcțiunea centrală a tran- sportului, grupa lemnului, de către M. G. D. secțiunea IV-a. După comunicările acestor două Administrațiuni trebuința de traverse este așa de mare, în cât nu se poate renunța la exploa- tări în timpul verei. Pădurea Mera Schitului din județul Putna nu e cunoscută secțiunei a VIILa, tăierile ce se vor fi făcând acolo, au loc pentru necesitățile frontului. Regiunea respectivă nu face parte din domeniul competinței Administrației militare din România și așa fiind aceasta nu poate interveni în ce privește modul de tratament al pădurilor de acolo. Pentru garantarea regenerării pădurilor nu e necesar, ca orice tăiere în timpul verei să fie oprită. Pădurile de conifere din regiunea muntoasă cari se taie în acest anotimp, constituie regula, iar în pădurile de foioase din regiunea șesului, ori acolo unde urmează a se regenera în mod artificial, este indiferent dacă se taie vara sau iarna. Exploatarea pădurilor de stejar și teiu nu poate avea loc decât acum, de oare ce numai în această epoca se poate face descojirea. De altfel avem onoare a observa, că ori de câte ori ne- cesitățile militare vor permite, tăierile se vor face conform re- gulelor silvice și de îndată ce domeniul de activitate al etapelor și zona de rasboiu vor intra în competința Statului major eco- nomic, ceea ce este de prevăzut că se va întâmpla în timpul cel mai apropiat, vom avea grija ca și acolo să se pnîcedeze conform numitelor principii". Casa Pădurilor din teritoriul ocupat la cele afirmate mai sus cu adresa No. 2202 din 1 Iulie 1918 a replicat în modul următor : „La No. 4133 din luna, Iunie a. c. am onoare a răspunde că nici una din pădurile menționate în adresa noastră No. 1267 din 6 Iunie a. c. nu sunt de reșinoase și deci nu este locul de a se justifica tăierile în timpul verei. Este adevărat că în pădurile situate în regiunea de șes, Revista Pădurilor când voim să le defrișăm, sau se recurgem la regenerarea lor în mod artificial, se poate face această lucrare în ori ce sezon, dar tăierile arborilor cu lemn de lucru și construcțiuni în timpul verei, prezintă multe inconveniente din punctul de vedere al întrebuințării lor technice, al duratei etc. Proprietarul respectiv în tot cazul trebuie să dispună din vreme de pepenieri cu un număr de puieți îndestulători și cu o vârstă corespunzătoare spre a se putea practica plantațiuni sau urmează să aibă cantitatea de ghindă necesară spre a efectua semănaturi artificiale, dacă se dă precădere acestui mod de re- generare. El mai trebuie asemenea să aibă convingerea că atari moduri de procedare întrunesc condițiunile cerute de rentabilitate, să nu coste prea mult, cum se întâmplă acolo unde mâna de operă este eftină, ceea ce nu este cazul în România, unde, în timpul din urmă mai cu seamă, din cauza răsboiului, brațele de lucru cari au mai rămas, abia că pot satisface nevoiele agriculturei, viticulturei, etc. O experiență îndelungată ne-a dovedit afară de aceasta, ca în această țara, unde solul din regiunea șesului are în mare parte o compozițiune mineralogică argiloasă și argilo-nisi- poasă, din care cauză în timpul căldurilor excesive ale verei el se contractă, producându-se crăpături adânci, unde cantitatea precipitațiunilor atmosferice este redusă, reușita înpaduririlor artifi- ciale sunt în general destul de problematice, procentul de prindere a puieților este de multe ori așa de mic, în cât este necesar a se reveni mai mulți ani consecutivi cu lucrări de complectare, ceea ce mărește considerabil cheltuelile de producțiune. Aceasta cu atât mai mult, cu cât dat fiind fertilitatea excepțională a terenurilor creșterea buruienilor este așa de exuberantă, încât dacă acestea nu sunt distruse regulat în 3 și chiar 4 ani con- secutivi, ele copleșesc cu desăvârșire puținele plante rămase. Pentru satisfacerea trebuințelor Direcțiunei centrale a tran- sporturilor (M. G. D. secțiunea IX-a) cu traverse s’ar fi putut utiliza o mare parte din materialul lemnos propriu pentru lucru, — care după relațiunile positive ce posedăm, s’a întrebuințat ca lemn de foc, — economisându-se astfel neînsemnatele resurse de asemenea material ce mai posedă România. In adevăr, stejarul propriu pentru traverse s’a împuținat așa 408 Revista Pădurilor de mult, în cât nu este în stare de a acoperi nici măcar nece- sitățile ordinare ale C. F. R. pentru câți-va ani, ne cum pentru a fi întrebuințat pentru doage, etc. ori a fi expediat peste frontieră. Dovadă că lipsa lemnului de stejar era simțită chiar înainte de răsboiu, este că legiuitorul român din 1909 a stabilit o taxă de export de 8 lei pentru 100 de kg., ceeace revine la 800 lei pentru vagonul de 10.000 kg., o taxă deci prohibitivă. Cât pentru afirmarea că pentru obținerea liberului de tei și a coajei de tăbăcit acum este timpul a se face tăierea arbo- rilor, aceasta o știam, dar în adresa noastră, nu era vorba de cât de pădurile Ceringanul, Lucianca, Iuda și Mera Schitului, prea bătrâne pentru asemenea destinațiuni, iar pe de altă parte, presupun cel puțin că exploatările la care faceți aluziune nu au caracterul unor tăieri rase a pădurilor tinere de stejar, căci în acest caz n’ar mai rămânea nimic de tăiat pentru anul viitor, sau așa de puțin, încât toate resursele țării în această privință ar putea fi considerate cu desăvârșire istovite. Pădurea Mera Schitului, în adevăr, nu • cade în zona Administrației militare, noi știam însă că pacea încheindu-se este exclusă întrebuințarea lemnelor pentru necesitățile frontului. Afară de aceasta din adresa No. 515 din 6 1. c. a Statului major economic W. Z. 16 (lemne) reiese că comandamentul superior este reprezintat prin secția VlII-a forestiera a Statului major economic de pe lângă O. K. M. deci în competința acestei din urmă autorități credem că intră și administrația pădurilor din județul Putna, de care depinde Mera Schitului. In vederea celor mai sus expuse revenim asupra adresei No. 1267 1918, rugându-vă, din nou, a lua măsuri spre a se înceta tăierile în chestiune. A dministrafor delegat, (ss) Petre Antonescu La această din urma comunicare nu s’a mai primit nici un răspuns. Revista Pădurilor 409 CALENDARUL FLORILOR întocmit pentru excursioniști și amatorii naturei, doritori ac a cunoaște plantele, arbuștii și arborii cari cresc în grădinile parcurile, câmpiile și pădurile României mari. In cele ce urmează am enumerat plantele după numirile lor științifice în mod alfabetic și lunaric după timpul înflorirei lor, în fiecare lună amintind totodată pe lângă numirea lor româ- nească și pe cea corespunzătoare în Itmba germană. Pu|inele plante, arbuști și arbori cari înfloresc în luna Februarie sau Septemvrie, le aflăm enumerate în luna Martie resp. August. După numirea științifică a fiecărei plante se află numele pres- curtat al autorului, care a determinat specia respectivă. Numărul pe care îl găsim în urma numirei germane, indică coloarea floarei s. a. 1. roșu —roșatec 2. galben—gălbiniu 3. alb—alburiu 4. brun—brunet 5. albastru—albăstrui 6. negru - negrui 7. verde—verzui 8. diferitele culori sau o culoare murdară, nedetermina- bilă spre pildă : cenușie la plop tremurător, galbin-cenușiu la alun etc. După aceste numere aflăm familia din care face parte planta respectivă. Se menționează că prezentul calendar ne arată epoca în- florirei plantelor în timp normal, aflătoare la o altitudine de la 100-200 mtr. La altitudini mai mari înflorirea se face în mod treptat cu 6-30 zile mai târziu dela nivelul mărei adriatice. La alcătuirea acestui calendar al florilor, ne-am servit de scrierea „Plantele cunoscute de poporul român de Zach. C. Pan|u, Botanischer atlas* de Hoffmann, Dennert precum și de cuno- ștințele mele proprii câștigate timp de peste 35 ani. 410 Revista Pădurilor In luna Iui Martie înfloresc Arbori și arbuști Alnus incana, DC. Arin, Anin alb, Grauerle 7-1 (Fam. Betulaceae). Alunus glutinosa, Gaerln. Arin, Anin negru, Schwarzerle 7—1 (Fam. Betulaceae). Buxus sempervirens, L. Cimișir Buchsbaum 2—7 (Fam. Buxaceae.) Cornus mas. L- Corn. Kornelkirsche 2 (Fam. Cornaceae), Corylus avelana: L. Alun. Haselnuss 0 (Fam. Betulaceae). Corylus colurna. L. Alun turcesc. Tiirkische Haselnuss 6. (Fam. Betulaceae). Daphne mezereum. L. Tulichină — Seidelbast 1 (Fam. Thyme- laeaceae). Daphne lareola. L. Tulihină cu flori albe-verzi. Larbeer Seidel- bast 3—7. Dafin (Fam. Thymelaeaceae). Popuius alba. L. plop-alb. Silberpappel 0 (Fam. Salicaceae). Dopulus nigra. L. plop-negru Schwartzpappel 1. (Fam. Salicaceae). Popuius tremula. L. Plop tremurător. Aspe 0. (Fam. Salicaceae). Prunus armeniaca. L. Cais, apricos. Apricosenbaum 1—3 (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus amygdalus. Stokes. Migdal. Mandelbaum 1—3. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus spinosa. L. Porumbar, Spine. Schlehe Schwarzdorn. 3. (Fam, Rosaceae Prunoideae). Ruscus aculealus. L. Ghimpe pădure|. Mausedorn 7 (Fam. Liiiaceae. Salix caprea. L. lov.Salca căpreăsca. Salweide o (Fam. Salicaceae). Salix purpurea. L. Răchită roșie. Purpurweide. 1 — 7. (Fam. Salicaceae). Salix viminalis, L. Răchită albă, Mlaje. Korbweide 0. (Fam. Salicaceae). Taxus bacata. L. Tisă. Eibe 0 (Fam. Coniferae-Taxaceae. Ulmus campestris. L. Ulm. Feldulme 0 (Fam. Ulmaceae). Ulmus suberosa. L. Ulm râios. Korkulme 0. (Fam. Ulmaceae). Ulmus effusa, Willd. Velniș, Langgestielte Ulme 0. (Fam. Ulmaceae). Viscum album L Vâsc. Mistel. 2 (înflorește deja în Februarie) (Fam. Loranthaceae). Revista Pădurilor 411 Plante erbacee și erboase: Adoxa moschatellina. L. Frăgulită. Moschuskraul 7 (Fam. Cpri. foliaceae. Anemone hepatica. L. Popilnic iepuresc. Leberbliimchen 3 (Fam- Ranunculaceae). Anemone pulsatilla. L. Dedifei, Venturele. Kiichenschelle 5 albastru violaceu (Fam. Ranunculaceae). Asarum europ. L. Pochivnic. Haselwurz 5 (Fam. Aristolochiaceae). Bellis perennis. L. Bănu|i. Gănsebliimchen 1—3 (Fam. Com- positeae). Capsella Bursa pastoris. Moluch. Traista ciobanului, iarba de friguri. Hirlentasche 3 (Fam. Cruciferae). C^rysosplenium alternifolium. L. Splină. Milzkraut 2 (Fam. Saxifragaceae). Crocus vernus. Heuff. Brândușa de primăvară. Engelsteinlein 5,3 (Fam. Iridaceae). Crocus aureus. Sib. et. Sm. Brândușa galbenă geb. Safran 2 (Fam. Iridaceae). Corydalis Marschalliana. Pers. Brebenei. Lerchensporn 1,2 —3,3 (Fam. Papaveraceae, Fumarioideae.) Draba verna. Erh. Flămânzică. Hungerblumchen3 Fam. Cruciferae Equisetum arvense. L. Barba ursului, Părul porcului. Kannenkraut C. (Fam. Equisetaceae). Erythronium dens caniș. L. Cocoșei. Hundzahn 1 (Fam. Liliaceae). Gagea lulea. Schultz. Laptele pasărei, Gelber Goldstern, 2 (Fam. Lilaceae. Galanthus nivalis. L. Ghiocei. Schneeglockchen 3 (Fam, Amary- llidaceae. Glechoma hederacea. L. Silnic, Sălnică. Gundelrebe 5 (Fam. Labiatae). Helleborus viridis. W. Spânz. Griine Nieswurz 7 (Fam. Ranun- culaceae. Helleborus niger. | W. cutcurig Schwarze Nieswurz 7 înflorește. Helleborus odorus J Noembrie—Martie (Fam. Ranunculaceae). Hyacinthus orientalis. L. Zambilă. Viorele. Hyacynte, 1, 2, 3, 5, (Fam. Liliaceae). Lamium purpureum. L. Sugel, Urzică moartă, Taubnessel (Fam. Labiatae). 412 Revista Pădurilor Lamium maculafum. L. Urzică moartă, Getleckler Taubnessel 1 (Fatn. Labiatae). Leucojum aestivum, L. Ghiocei boga|i, Sommer Knofenblume 3 (Fam Amaryllidaceae). Leucojum vernum, L. Ghiocei mari. Gr. Schneeglbckchen 3. (Fam. Amaryllidaceae). Narcis Pseudo-Narcis. sus L. Zarnacadea. gemeine Narcisse z (Fam. Amaryllidaceae). Petasites officinalis. Moench. Captalan, Radicina ciumei, Pestwurt, 1 (Fam. Compositae). Primula officinalis. Jacq. Oglice, Ciobo|ica-cucului-Himmelschiis- sel 2 (Fam. Ranunculaceae). Scilla biolia. L. Viorele. Merzwiebel 3. 5. (Fam. Liliaceae). Senecio vulg. L. Cruciulița. Kreutzkraut 2 (Fam. Compositeae). Stellaria media. Vili, Rocoina, Coadă de găină. Vogelmiere 3 (Fam. Caryophyllaceae-Alsinoideae). Tussilago farfara. L. Podbeal, Huflatich 2 (Fam. Compositeae). Veronica persica. Poir. Ventricea, Ehrendreis 5 (Fam. Scrophu- lariaceae. Viola odorata. L. Toporași, Cârnelegi, Marzveilchen. 3. 5. (Eam. Violaceae. In luna Aprilie înflorește afară de cele multe din luna Martie: Arbori și arbuști Acer campestre. L. Jugasfru, Fcldahorn 7 (Fam. Aceraceae). Acer tataricum. L. Gladiș. Russischer Ahorn. 3 (Fam. Ace- raceae). Acer platanoides. L. Ar|ar. Spitzahorn. 2—7 (Fam. Aceraceae). Arbustus Uva ursi. L. Strugurii ursului. Bărentraube, 1 (Fam. Ericaceae-Arbutoidae. Betula alba, Ehrh. Mesteacăn, Birke 0 (Fam. Betualaceac). Betu’a verucosa. Ehrh. Mesteacăn buburos Warzige Birke 0, (Fam. Betulaceae). Betula pubescens Ehrh. Mesiecănaș. Veichharige Birke 0, (Fam. Betulaceae). Carpinus betulus. L. Carpen. Hainbuche 7—1 (Fam. Betulaceae). Carpinus orientalis Lam. Cărpinița. OrienL Hainbuche 7—1. (Fam. Betulaceae). Revista Pădurilor 413 Celiis australis L. Sâmbovină Ziirgelbaum 7 (mierea ursului). (Fam. Ulmaceae). Crataegus monogyna. Jacg. Păducel, Mărăcin alb. Veissdorn 1,3. (Fam. Rosacea Pomaidae). Crataegus oxyacantha L Păducel, Malai nesarăt. Hagedorn 3,1 (Fam. Rosacea Pomaidae). Cytisus Heuffelii. Wierzb. Drob. Geisklee 2 (Fam. Leguminose- Papilionaceae. Fraxinus excelsior L. Frasin, Esche 0, (Fam. Oleaceae) Fraxinus ornus L. Frasinifă, Frasin de munte mojdrean ; Blume- nesche 3. (Fam. Oleaceae). Hippophăe rhamnoides L. Cătină albă. Wedenblăltriger Seedorn 2, (Fam. Elaeagnaceae. luniperus comunis. L. Jneapan, Jenupar. Wachholder 0, (Fam. Coniferae-Pinaceae). Juglans regia L. Nuc. Walnuss 7 (Fam. Juglandaceae). Pirus comunis. L. Păr pădureț. Holzbirne. 3 (Fam Rosaceae- Pomoideae). Pirus malus L. Măr păduret, Holzapfel. 3. (Fam. Rosaceae- Pomoideae). Popolus pyramidalis, Roseer, Pluta, Pyramiden Papei 0, (Fam. Salicaceae). Prunus avium, L. Cireș, Kirsche 3. (Fam. Rosaceae). Prunus cerasus, L. Vișin, Weichsel 3. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus chamaecerasus, Jacg, Vișinei, Zwergkirsche 3. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus mahaleb, L. Vișin turcesc, Steinweichsel 3. (Fam. Rosa- ceae Prunoideae). Prunus padus, L. Mălin, Prun sălbatic, Traubenkirsche 3. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus nana, Stoces, Migdal pitic, Zwerg-Mandel 1,3 (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus cerasifera, Erh. Corcoduș, Zarzăr, Kirschplaume 3. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Prunus domestica,L.Prun, Zwetsche 3. (Fam.Rosaceae Prunoideae. Prunus persica, Stokes, Persic. Pfirsish 1. (Fam. Rosaceae Prunoideae). Quercue sesstliflora, Smith, Gorun, Traubeneiche, 0. (Fam. Fagaceae). 3 414 Revista Pădurilor Ribes nigrum, L. Struguri negri, Ahlbeere 7—1 (Fam. Saxifra- gaceae, Ribesioideae). Ribes rubrum, L. Coacăză. Strugurei roși, Rothe lohanisbere 2—7 (Fam. Saxifragaceae, Ribesioideae). Ribes grosularia, L. Agriș, Stachelbeere 2—7. (Fam. Saxifragaceae Ribesioideae). Rhațnnus catartica, L. Verigariu, Salba moale, Kreutzdorn 2—7. (Fam. Rhamnaceae). Rahmnus frangula, L, Crușân. Faulbaum 3—7. (Fam.Rhamnaceae). Salix alba, L. Salcă, Răchită alba, Silberweide 2—7. (Fam. Salicaceae). Salix amygdalina, L. Salce, Mandelweide, 2-7. (Fam. Salicaceae). Salix babylonica, L. Salcie pletoasă, Salcie plângătoare. Trauer- weide 2 sau 7. (Fam. Salicaceae). Salix fragilis, L. Răchită, Bruchweide, 2—7. (Fam. Salicaceae). Salix incana, Schrank. Răchită albă, Grauweide, 2 sau 7. (Fam. Salicaceae). Syringa vulgaris, L. Liliac, Flieder, 1—3. (Fam. Oleaceae). Plante erbacee și ierboase Adonis vernalis. L. Ruscuja, Friihlings Teufelsauge. 2. (Fam. Ranunculaceae). Ajuga reptans. L. Vineri|a. Cearta casei, Giinsel 5. (Fam. La- biatae). Alliaria officinalis. Andrz. Usturoită, Aișor, Liordă. Lauchhede- rich. 3 (Fam. Cruciferae.) Anemone nemorosa. L Floarea paștilor. Osterblume 1, 3. Fam. Ranunculaceae. Anemone pratensis. L. Sisine, Kiichenschelle 5 violetă. Fam. Ranunculaceae. Anemone silvestrîs. L. Oi|ă, Dedijei de pădure. Wald Windro- schen. (Fam. Ranunculaceae). Anemone angulosa. Lam. Crucea voincului, Schellwurz. 1, 3. Fam. Ranunculaceae. Anemone ranunculoides. L. Pastila, Dedijei galbeni. Osterblume. 2. (Fam. Ranunculaceae. Arum maculatum. L. Barba lui Aron. Rodu pământului. Aronstab purpuriu violace. Fam. Oraceae. Revista Pădurilor 415 Aserum europeum. L. Pochivnic, Popilnic, Haselwurtz. 4 2. (Fam. Aristolochiaceae. Barbarea vulgaris. R. Br. Crușătea, Winterkresse 2. (Fam. Cru ciferare). Bellis perenis. L. Bănuți. Floare frumoasă, Tausendschbn, 1. 2. 5. (Fam. Compositeae). Caltha palustris. L. Calcea calului, Bulbucei, Dolterblume. 7 (Fam. Ranunculaceae). Cardamine pratensis, L. Stupitul cucului Schaumkraut. (1. Fam. Cruciferae). Ceratocephalus orthocerus, C. Cornișor, Ploșnicar, Hornkbpf. chen 2. (Fam. Ranunculaceae). Cerastium giameraium, Thuil, Struna cocoșului, Hornkraut, 3. (Fam. Caryophyllaceae absinoideae). Cerastium triviale. Dink. Struna cocoșului. (Gruecoș) Hornkraub (Fam. Caryophyllaceae absinoideae). Corydalis marchalliana, Pers, Brebenei, Lerchensporn 1, 3, (Fam. Papaveraceae,-Fumariodeae). Corydalis solida, Smith, Brebenea, Lerchen Hohlwurlz, 1 (Fam. Papaveraceae-Fumariodeae). Convallaria majalis, L. Lăcrămioare, Mărgăritari, Maiblume, 3, (Fam. Lilaceae). Crambe tatarica, Jacq, Hodolean, Meerkohl 3, (Fam. Cruciferae) Draba nemorosa, L. Flămînzică, Hungerbluchen 2, (Fam. Cru- ciferae). Erodium cicutarium, L’Herit, Pliscul cucoarei, Priboi, Reiher- schnabel 1, (Fam. Geraniaceae). Euphorbia Cyparissias, L. Alior, Laptele Cânelui, Wolfsmilch, 2 (Fam. Euphorbiaceae). Ficaria ranunculoides, Rolh, Untișor, Grăușor, Salata de câmp, Feigwurzel 2, (Fam. Ranunculaceae). Fritillaria meleagris, L. Biblică, Gemeine Schachblume pistrijă cu pătrate, 1, 3, violete (Fam. Liiiaceae). Fritillaria imperalis, L» Lalea pistri|a, Kaiserkrone, 1, 2, 3, sau 1, 4, (Fam. Liiiaceae). Gagea arvensis, Schult, Scânteută, Feld Goldstern 2, (Fam. Liiiaceae). Gagea stenopetala, Fries, Ceapa cioarei, Wiesen Goldstern. 2, (Fam. Liiiaceae). 416 Revista Pădurilor , Galeobdolon luleum, Huds, Sugel galben, Goldnessel, 2 (Fam. Labiatae). Galium Cruciata, Scop, Smântânică, Kreulz Labkraut 2, (Fam. Rubiaceae). Hesperis tristis, L. Floarea nop|ii, Nachtviole, 2, 7, (Fam. Cru- ciferae). Holosteum umbellatum, L. Cuișori|a, Spurre, 3 (Fam. Cary- ophyllaneae). Isopyrum thalictroides, L. Găinuși Turiță albă, Muschelblumchen 3, (Fam. Ranuncunculacae). Iris pumila, L. Raiisoare, Niedriger Schwertlilie, 5, 2, (Fam. Iridaceae). Lamium album. L. Sugel alb, Urzică albă, Weisser Taubenessel 3, (Fam. Labiate). Loranthus europaeus, Jacq, Vâsc de stejar, Riemenblume, 2, 7. (Fam. Loranthaceae). Luzula campeslris D. C. Malaiul cucului, Lasenbrot, 3, 2, (Fam, Juncaceae). Lathraea squamaria, L. Mama pădurei, Cucuruzii pădurilor, Schuppenwurtz 1, (Fam. Orobanchaceae). Matthiola incana, R. Br. Micsandre, Viorea roșie, Levcoaie, Winter Levkoje 1, 3, 5, (Fam. Crucifereae). Menyanthes Trifoliata, L. Trifoiște, Trifoi de lac, Bitterklee, (Fam. Gentianaceae). Muscari botrioydes, Mill, Porumbei, Zambilă mo|ată, Trauben- hyazinthe 5, (Fam. Lilaceae). Myosicrus mininius, L. Șoricel, Codijucă, Mauseschwanz, 2 (Fam. Ranuncunculacea). Neottia Nidusavis, Rich. Cuibușor, Trânji, Vogelnest, (brunie) 4 (Fam. Orchidaceae). Orobus vernus, L. Pupezele, Friihlings-Platlerbse 1, 5, (Fam. Leguminosa-Papiiionaceae. Ornithogalum Boucheanum, Aschers, Lușca, Milchstern 7, 5, (Fam. Liliaceae). Ornithogalum unbellatum, L Bălușcă, Laptele păsării, Vogel- milch 3, (Fam. Liliaceae). Orchis papilionaceae, L. Gemănăriță, Bujorei, Schmeterlings- Knabenkraut 1, (Fam. Orchidaceae). Orchis morio, Untu vacei, Bujorei, Gemeines Knabenkraut, 1, 3, (Fam. Orchidaceae). Revista Pădurilor 417 Oxalis Acetosella, L. Macriș iepuresc, Sauerklee 3, (Fam. Oxa- lidaceae. Petasifes albuș, Gaertn, Cucuruz, weise Pestwurt 3, 2, (Fam. Compositaea). Primula oficinalis, Jacq, Ciubofica cucului, Oglice, Primei, Him- melschliissel 2, (Fam. Primulaceae). Potentila micrantha, Ram. Fragurebneroditor, Poteniile 3, (Fam. Rosaceae). Pulmonaria mollisima, Kern, Mierea ursului, Zungenkraut 5 vio- lete (Fam. Borraginaceae). Ranunculus acris, L. Floare broștească, Piciorul cocoșului, Scharfer Hannenfuss 2, (Fam. Ranunculaceae). Ranunculus illyricus, L. Trânjoaică, lllyrischer Hahnenfusse 2. (Fam. Ranunculaceae). Sanicula europea, L. Sănișoară, cinci foi, Sanikel 3, 1, (Fam* Umbelliflorae). Senecio vulgaris L. Cruciuliță, Kreutzkraut 2, (Fam. Compositae), Senecio vernalis W. et Kit, Spalaciosa, wucherblume 2, (Fam. Compositae). Stellaria Holostea, L. Jarbă moale, Steinmiere, 3 (Fam. Caryop- hyllaceae absinoideae). Taraxacum officinale, Wieg, Păpădie, Papalunga, Kettenblume, 2 (Fam. Compositae). Tulipa silvestris, L. Lalea, Tulipani de pădure, Waldtulpe, 2 (Fam. Liliaceae). Tulipa Oculus solis, St. Am. Tulipani de grădină, Tulpe, 1, 2, 4, (Fam. Liliaceae). Veronica chamaedrys, L. Sopârli|a, Ehrenpreis 5, Fam. Scro- phulariaceae). Veronica postrata, L. Coada mielului, Gestreckter Ehrenpreis 5, (Fam. Scrophulariaceae). Veronica persica, Poir Ventricea, Persischer Ehrenpreis 5, Fam. Scrophulariaceae). Vinca minor, L. Saschiu, Foae-înfir, Sinungriin 5, (Fam. Apo- cynaceae. Viola jooi, Janka, Tămâioară, Veilchen, 1 (Fam. Violaceae). „ silvestris, Lam, Col|unii popii, Waldveilchen, 5 (Fam. Vio- laceae). 418 Revista Pădurilor Viola herta, L. Toporași nemirositori, Rauhariges Veilchen 5„ (Fam. Violaceae). Viola canina, L. Viorele sălbatice, Toporașii cânelui, Hundveil- chen, 5, 3, 2, (Fam. Violacea). In luna Mai înfloresc afară de cele multe din Aprilie: Arbori și arbuști Abies balsamea, Mill, Brad balsamifer. Balsamtanne florile mas- cule 2. Florile femele 1 (Fam. Coniferea Pinaceae). Abies pectinata, DC. Brad alb, Edeltanne (Fam. Coniferea Pinaceae). Abies excelsa Poir. Molid Fichte 0. (Fam. Coniferea Pinaceae). Abies douglasii, Doug, Bradul duglasî, Duglas Tanne 0. (Fam. Coniferea Pinaceae). Abies nordmanniana Lk. u. Stev, Brad de Crimea. Kauhasustanne 0. (Fam. Coniferea Pinaceae). Aesculus carnea, Wild, Castan Sălbatic roșu, Rote Rosscastanie, 1. (Fam. Hippocastanaceea). Aesculus Hippocastanum, Castan sălbatic, Rosscastanie 3,1. (Fam. Hippocastanacea). Acer pseudoplatanus, L. Paltin, Bergahorn, 7. (Fam. Aceraceae). Acer negundo, Arțarul american, Eschenblăltig, Ahorn, 0(7—2) (Fam. Aceraceae). Alnus viridis, DC. Liliac de munte, Arin verde. Grune Erle 7. (Fam. Betulaceae). Berberis vulgaris, Drăcilă, Macriș spinos, Sauerdorn, 2. (Fam. Berberiadacea). Colutea arborescens, L. Beșicoasă, Blasenstrauch. 2. (Fam. Leguminoasea, Papilionaceae). Cylisus Laburnum, L. Salcâm galben, Goldregen, 2. (Fam. Legu- minoasea, Papilionaceae). Cytisus hirsutus, L. Drob de munte, Grozamă păroasa, Geisklee, 2,4. (Fam. Leguminoasea, Papilionaceae). Cytisus (Genista) sagittalis, Grozamă mică, Gefliigelter Geisklee 2. (Fam. Leguminoasea, Papilionaceae). Cytisus auslriacus, L. Drog resaritean, Geisklee des ostens. 2. (Fam. Legumiosae, Papilionaceae), Cytisus ratisbonensis, Schaeff, Grozamă lânoasă, Geisklee mit anliegenden Haaren, (Fam. Leguminoasea, Papilionaceae). Revista Pădurilor 4iy 'Cydonia vulgaris, L. Gutuiu, Quitte. 1. (Fam. Rosaceae). Cydonia japonica, L. Gutuiu, japonie. Japanische Quitte. 1. (Fam. Rosaceae). Cedrus Libani, Barrel, Cedru Libanon, Ceder 0. (Fam.Coniferea Pinaceae). Citrus Limonium, Risso, Lămâi, Citronenbaum 3,1. (Fam. Butaceae, Citrus nobilis, Lour, Mandarină, Mandarine 3. (Fam. Butaceae). Citrus aurantium. L. Portocal, Orangenbavm 3. (Fam. Butaceae). Cornus sanguinea L. Sânger, Hartriegel, 3. (Fam. Cornaceae). Cupressus sempervirens. L. Chiparos, Cypresse, 0. (Fam. Coni- ferae Pinaceae). Elaeagnus angustifolia, L. Rachițică, Măslin sălbatic, Oelweide, 2—3. (Fam. Elaeagnaceae). Evonymus europaeus, L. Voiniceriu Căciula popii, Spindelbaum 3,7 (Fam. Celasiraceae). Evonymus latifolius, scop, Salbă moale, Breitblăttriger Spindel- baum 7—1. (Fam. Celastraceae). Evonymus verrucosus, scop, lemn râios, Warziger Spindelbaum 3—7 sau 2 (Fam. Celastraceae). Fagus silvalica, L. Fag, Buche, 0. (Fam. Fagaceae). Genista oligosperma, Andrae, Ginistru, Drobușor. Ginster, 2. (Fam. Leguminosacea, Papilionaceae). Gingko biloba. L. Ghingko, Ghingkobaum 0. (Fam. Coniferae Taxeae). Gledilschia triacanthos, L. Plătir“, Gledicia, Christusdorn, 7. (Fam. Leguminosea Cat uipinioidea. Gledilschia inermis, MiH. Gledicie fără spini Einsamige Gledi- tschie 7 (Fam. Leguminosea Cassalpinioidea). Illex Aquifolium, Finic ghimpos, Stechpalme, 3. (Fam. Aquifo- liaceae). Illicum anisalum, L. Anis-stelalSternanis. 2,7, (Fam. Magnoliaceae). luniperus sabina L. Sabină, Cetenă-de-negi. Sadebaum, 0. (Fam. Coniferae Pinaceae). luglans nigra, Nuc american, Amerikanischer Nussbaum, 7 (Fam. Juglandacee). Larix europea DC. Zad. Lârche 0. (Fam. Coniferae, Pomaceae). Larix leptolepsis, Gord, Zad japonez, Jap. Lârche, 0. (Fam. Coniferae Pomaceae). Ugustrum vulgare L. Lemn-câinesc, Mălin negru, Raineveise 3. (Fam. Oleaceae). Revista Pădurilor Lonicera caprifolium, L. Caprafoi, Je-lănger-je lieber 1,2,3 (Fam. Caprifoliacae). Lonicera nigra, L. Caprifoi, Cașie Hundebeere 1. (Fam. Capri- foliacae. Lonicera xylosteum L. cașie, caprifoi, Heckenkirsche, 2. (Famr Caprifoliacae), Lonicera tatarica, L. curpen tătăresc. Tatarische Heckenkirsche, 2. (Fam. Caprifoliacae). Mespilus germanica, L. Moșmon, Scoruș. Mispel 3. (Fam. Rosa- ceae Pomaideae). Morus alba, L. Dud alb. Weîse[Maulbeere 2,7. (Fam. Moraceae). Morus nigra, L. Dud negru, Schwarze Maulbeere 2,7. (Fam. Moraceae). Philadelphus coronarius L. Lamâi|ă, Jasmin, Pfeifenstrauch, 3. (Fam. Saxifragaceae). Picea alba, Lk. Molid alb, Molid de canada, Kanadische Tanne 0. (Fam. Coniferae Pinaceae), Pinus cembra L. Zâmbru, Zierbelkiefer 0. (Fam. Coniferae Pinaceae). Pinus silvestris L. (pin alb, Weiss Fdhre 0. (Fam. Coniferae Pinaceae). Pinus bancsiana Lamb. pin bancsian, Amerikanischer Kiefer 0. (Fam. Coniferae Pinaceae). Pinus austriaca, Haenke, prin negru, Schwarlzfohre 0. (Fam. Coniferae} Pinaceae). Pinus pumilio (Haenke) gepi, prin pitic, Zwergkiefer 0. (Fam. Coniferae Pinaceae). Pinus strobus (Haenke) pin american, pin mirositor. Weimuths Kiefer 0. (Fam. Coniferae Pinaceeae). Pirus baccata L. Merișor, Hirschapfel 3,1. (Fam. Rosaceae Pomoidea). Populus balsamifera L, plop balsamic, Balsamapfel 0. (Fam. Sali- caceae). Populus canadensis, Mnch, plop ^de Canada. Canadische pappel 0. (Fam. Salicaceae). Quercus cerris\L. Cer. Zereiche 0. (Fam. Fagaceae). Quercus conferta Kit. Gârni|ă. Ung. Eiche 0. (Fam. Fagaceae). Quercus pedunculata, Ehch. stejar, stilleiche 0. (Fam. Fagaceae). Revista Pădurilor 421 Quercus pubescens, Will, Tufan, Weichharige Eiche, 0. (Fam. Fagaceae). Quercus suber, suger, Korkeiche 0. (Fam. Fagaceae). Quercus robur. Gorun roșu. Roth Eiche, 0. (Fam. Fagaceae). Rhus cotinus, scop, scumpie, scumpina, Periickenstrauch 7, 2. (Fam. Anarcadiaceae). Rubus idaeus L. smeur. Himbeere. 3. (Fam. Rosaceae). Rubus caesius. L. Rug, Kratz-Brombeere 3,1 (Fam. Rosaceae). Rubus nobilis Reg. smeur domestic, Edler Himbeerstrauch 3. (Fam. Rosaceae). Roșa canina L. Măcieș, Trandafir sălbatic, Hunderose, 1—3. (Fam. Rosaceae). Roșa villosa L. Roșa păroasă. Apfelrose 1. (Fam. Rosaceae). Roșa damascena, Mill. Trandafir de lună. Monaterose. 1,3 (Fam. Rosaceae). Roșa rubiginara, L. Roșa ruginoasă, Weinrose 1, (Fam. Rosaceae). „ alba L. Trandafir alb, Weisse Rose, 3 (Fam. Rosaceae). „ tomentosa, Sm. Roșa pădureaja, Filzblâttrige Rose, 1, 3, (Fam. Rosaceae). „ iuțea Mill, Trandafir-galben, Gelbe Rose 2, (Fam. Rosaceae). „ pumila, Jacq, Răsură de câmp, Essig Rose 1, (Fam. Ro- saceae). Roșa gallica, L. Răsura de câmp, Essig Rose 1, (Fam. Rosaceae). „ cinnamonea, L. Roșa de India, Zimmetrose 1, (Fam. Ro- saceae). Robinia pseudacacia L. Salcâm, Băgrin, Akazie 3 (Fam. Legu- minosae Papilionaceae). Robinia hispida L. Salcâm roșu, Borstige Acazie, 1 (Fam. Le- guminosae Papilionaceae). Robinia viscosa, Vent, Salcâm lipicios, Pech Acacie 1, (Fam. Leguminosae Papilionaceae). Ruscus hypoglosum, L. Cornișor, Zungen-Măusedorn 7. (Fam. Liiiaceae). Rosmarinus officin. L. Rosmarin 5 sau 3 (Fam. Labiate). Salix pentandra, L. Salcie, Salcie cu frunza de laur, Dorbeer Weide, 2, 7, (Fam. Salicaceae). Salix alba var. vitellina, Salcie galbenă, Doiterweide, 2,7, (Fam. Salicaceae). 422 Revista Pădurilor Sambucus nigra, L. Soc, Schw, Holunder 3. (Fam. Caprifoliaceae). „ racemosa, L. Soc, roșu, Berg Holunder 3 (Fam. Ca- prifoliaceae). Syringa chinensis, Willd, Liliac chinez, Kines Flieder 1, (Fam. Oleaceae). Syringa persica L. Liliac Pers, Flieder, (florile: liliachii), Fam. Oleaceae). Spiraea callosa, Thumb, Taulă, Speretaude, 1, 3. (Fam. Rosaceae) „ opulifolia, L. Taulă, Amerc, Spierstaude, 1, 3, (Fam. Rosaceae). Spiraea salicifolia, L. Teișor alb, Weidenblăttiger Spierstrauch, 1, 3, (Fam. Rosaceae). Spiraea crenata, L. Tavalgă, Weisser Spierstrauch, 3 (Fam.. Rosaceae). Spiraea ulmifolia, Scop, Cununi|a, Teișor cu foi de ulm, Ulmen- blăttiger Spierstrauch 3, (Fam. Rosaceae). Spiraea cana, W. u. K. Teișor alb cu foi sure, Graublăttiger Spierstrauch 3. Fam. Rosaceae). Sorbus aucuparia, Gaertn, Scoruș păsăresc, Scoruș de munte». Eberesche 3, (Fam. Rosaceae Pomoideae). Sorbus domestica, L. Scoruș, Speierling, 3 (Fam. Rosaceae Po- moideae). Sorbus torminalis, Cranz, Sorb, Elzbeerbaum 3 (Fam. Rosaceae Pomoideae). Sorbus aria L. Sorb alb, Mehlbeere 3, (Fam. Rosaceae Po- moideae). Staphilea pinnata, L. Clocotiș, Pinpernuss, 3 (Fam. Staphy- leaceae. Thuja occidentalis, L. Arborele vieții, Lebensbaum, 0 (Fam Coniferae Pinaceae). Thuja orientalis L. Arborele vieții oriental, Orientalischer Le- bensbaum, (Fam. Coniferae, Pinaceae). Vaccinium Myrtillus, L. Afine negre, Heidelbeere 7, 1, (Fam. Ericaceae Vaccinioideae). Vaccinium Oxycouos, L. Răchitele, Sumpfbeere 1, (Fam. Erica- ceae Vaccinioideae). Vaccinium Vitis idaea, L. Afine roșii, Preiselbeere 3, 1, (Fam, Ericaceae Vaccinioideae). Viburnum lantana L. Dârmoz, Drimoc, Wollige Schlinge 3. (Fam. Caprifoliaceae). Revista Pădurilor 423 Viburnum opulus, L. Călin, Schneebali, 3 (Fam. Caprifoliaceae). Vistaria polistachia chinensis, D. C. Salcâm albastru, Blau Acazie 5 , (Fam. Leguminose-Papilionaceae). Wellingtonia gigantea, Lindl. Vellingtonie, Riesige Wellingtonie, 0, (Fam. Taxodiae). Plante erbacee și ierboase: Adonis aestivalis L. Cocoșei de câmp, Adonisroschen 1, (Fam. Ranunculaceae). Alysum calicinum, L. Albița Cucușoare, Steinkresse, 2 (Fam, Cruciferae). Alysum minimum. Wild, Bărbișoara, Schildkraut, 2 mai târziu 3, (Fam. Cruciferae). Andromeda Polifolia, L. Ruginare, Wild, Rosmarin, 3, 1, Ros- marin sălbatic, Andronede, (Fam. Ericaceae, Arbutoideae). Anthericum liliago, L. Liliuță cu lăstari, Astige Graslilie, 3 (Fam. Liliaceae). Anteriscus Cerefoîium, Hoffm, Asmățui, Gartenkerbl, 3 (Fam. Umbelliferae). Anteriscus silvestris, Hoffm, Hasmăciuca, Kalberkropf, 3 (Fam. Umbelliferae). Allium urzinum, L. Leurdă, Băren Lauch, 3 (Fam. Liliaceae). Anthyllis Vulneraria, L. Vătămătoare, Jarba rănei, Wundklee 2, (Fam. Leguminoseae Papilionaceae. Aquilegia nigricana, Bmgl, Căldărușa, Akelei, Frauenschuh, 6. violacea, (Fam. Ranunculaceae. Aquilegia vulgaris, L. Căldărușa, Cinci clopoței, Pantoffelchen, 5 violele, 1 (Fam. Ranunculaceae). Arenaria serpyllifolia L. Studenția, Năsipărija, Quendellsblăltiger Sandkraut 3, (Caryophylaceae Obsinoideae). Arenaria verna, L. Mierlută, Rocovină, Friihlings Mire, 3 (Fam. Caryophyllaceae, Olsinoideae). Aristolochia clematitis, L. Remf, Boașele popii, Păsulică, Oster- luzei 2, (Fam. Aristolochiaceae). Arum orientate, M. Bieb, Timp, Porumbu cucului, Zehrwurz, 0 (Fam. Araceae). Asperula odorata, L. Vinarijă, Mama pădurei, Waldmeister 3, (Fam. Rubiaceae). Asperula arvensis, L. Lipitoare, Acker Meier, 5 (Fam. Rubiaceae). 424 Revista PAdurilor Aspernla procumbens, L. Lipicioasă, Schlangenauglein 5, t (Fam. Borraginaceae). Brasica napus, L. Rapiță, Olreps 2, (Fam. Cruciferea). Brasica rapa L. Rapijă sălbatică, Riibenkohl 2, (Fam. Cruciferea). Carum carvi L. Chimen, Secărija, Kiimmel, 3 sau 1, (Fam Um- bellilerae). Cochlearia officinalis L. Lingurea, Lbffelkraut, 3 (Fam. Cruciferae).. Chelidonium majus L. Rostopasca, Crucea voinicului, Schbl- Ikraut, 2 (Fam. Papaveracea). Convalaria bifolia, L. Lăcrămijă, Schattenblume 3, (Fam. Liliacea). Cistus Helianthemum, Z. jarba-osului, Sonnenrbschen, 2 (Fam. Cistaceae). Cheiranihus cheiri, Micsandra galbenă, Goldlack, 2, 4, (Fam. - Cruciferae). Cynanchum (asclepias) officin L. Iarba fiarelor, Schwalbenwurtz 3, 2, (Fam. Asclepiadaceae). Cynoglossum officinale, L. Arăriel, Limba cânelui, Hundszunge 1, (Fam. Borraginaceae). Cypredium Calceolus, L. Papucul Doamnei, Frauenschuh, 2,1, 4, Blăbornic, (Fam. Orchidaceae). Dianlhus chinensis, L. Garofița, Cuișoare turcești, Chinesische Nelke 1, 3, (Fam. Caryphyilacea). Dianthus caesius Sm. Garoafa de munte, Federnelke 1, (Fam. Caryophyilacea). Dictamnus albuș, L. Frăsinel. Diptam, 3, 1, (F-im. Butaeae). Dentarea bulbifera, L. Colțișor, Zahnwurtz, 1 sau 3, (Fam. Cru- ciferae). Dornicum pardaliarches, L. larba-căpriorului, ^Gemswurlz, 2, (Fam. Compositae). Equisetum silvaticum, L. Părul porcului, Coada calulu’, Wald- schachtelhalm, 0 (Fam. Equisetaceae). Equisetum maximum Lam Brădișor, Grosscheidiger Schachtel- halm 0, (Fam. Equisetaceae). Empetrum nigrum, L. Vuietoare, Robi|ă Krăhenbeere, 1 (Fam. Empetraceae). Echium rubrum, Jacq, Capul șearpelui, Natterkopf. 1 (Fam. Bor- raginaceae). Euphorbia palustris, L. Arin de baltă, Sumpf Wolfsmilch 2, 4„ (Fam. Euphorbiaceae). Revista Pădurilor 425 Euphorbia helioscopia, Laptele cucului, Laptele lupului, Sonnen- wendige Wolfsmilch, 2, (Fam. Euphorbiaceae). Eriophorum polystachyum, L. Lânăriță, Wollgras 4, 1 sau 7, 7 (Fam. Cypecaieae). Fragaria vesca, L. Fragi, Wald Erdbeere 3 (Fam. Rosaceae). „ coilina Ehrh, Căpșuni de câmp, Knackbeere 3, 2, (Fam. Rosaceae) Fragaria elatior, Ehrh, Căpșuni, Hoche Erbeere 3. (Fam. Rosaceae). Fritillaria tenella, M. Bieb, Lalea pestriță de pădure, Wald-Kaiser- Krone, 2, 4, (Fam. Liliaceae). Fumaria officinalis L* Fumărița, Erdrauch 1 (Fam. Papaveraceae- Fumariodeal). Geum rivale, L. Călțunu Doamnei, Wassernelkenwurtz 2, 1, (Fam. Rosaceae). Galium Mollugo, L. Sânsiene albe, Gemeines Labkrauf, 3 (Fam. Rubiaceae). Geranium pusilum, L, Buchet, Storchschnabel 5, (Fam. Gera- niaceae). Geranium phaeum, L. Pălăria cucului, Rothbrauner Storchsch- nabel 1, 4, (Fam. Geraniaceae). Gladiolus imbricalus, L. Săbință, Siegwurtz 1, (Fam. Iridaceae). Gladiolus comm. L. Săbiuță, Spetează, G. Siegwurtz 1, (Fam. Iridaceae). Hieracium pilosella L. Vulturică, Habichtskraut 2, (Fam. Com- positae). Hesperis malronalis, L. Nopticoasă, Nachtviole 3 sau lila (Fam. Crucifereae). Iris florentina, L. Rădăcină de micșunea, Veilchenwurtzel 3, 5, (Fam. Iridaceae). Iris Pseud-Acorus L. Lilie galbenă, Stânjini galbeni, Wasser- schwertl 2, (Fam. Iridaceae). Iris germanica, L. Stînjini, Lilie-vânătă, Lilie, Schwertlilie (violet florile închise Fam. Iridaceae). Iris variegata L. Stânjini pestriți, Bunter Schweril, 2 cu vine 4, 1, sau violote (Fam. Iridaceae). Lalyrus niger Berhn, Orobus niger L. Orăstică, Linte neagră, Schwartze Platterbse, 7, 5, (Fam. Leguminosea, Papilio- naceae). Lepidium Draba, L. Urda vacei, Stengelumfassende Kresse, 3 (Fam. Cruciferae). 426 Revista Pădurilor Lepidium ruderale, L. Păducherni(a, Schuti Kresse 3, (Fam. Cruciferae). Lifhospermum officinale, L. Mărgelușe, gem, Steinsame, 3, 2, (Fam. Borraginaceae). Lifhospermum arvense, L. Mei păsăresc, Ackersteinsame 3, rar 5. 1. fam. Borraginaceae). Limodorum abortivum, Swarfz, Gârbită, Dunrel violete, (Fam. Orchidaceae). Lilium bulbiferum L. Lilie roșie, Feuerlilie 1, (Fam. Liliaceae). Lotus corniculatus L. Ghisdei, Trifoiște, Hornklee 2, (Fam. Le- guminosae Papilionaceae). Lotus siliquosus, L. Ghisdei, cu patru muchi, Spargelbohne 2. (Fam. Leguminosae Papilionaceae). Lunaria rediviva, L. Lopățea, Mondviole (florile liliachii) (Fam. Cruciferae). Lunaria anua, L. Pana sburăforului, Silber ing, (florile violete) (Fam. Cruciferae). Lychnis Floscuculi, L. Floarea cucului, Kukuckotblume, 1 rar 5, (Fam. Caryophyllacea). Lychnis viscaria L. Lipicioasă,Pechnelke 1, (Fam. Caryophyllacea). Matricaria chamomilla, L. Mușețel, Romanița, Camilla, 3, 2, (Fam. Compositae). Matricaria inodora, L. Remonifa nemirositoare, Moșitel prost, Geruchlose Kamille 3 (Fam. Compositae). Medicago lupulina L. Trifoi mărunt, Hopfenklee 2, (Fam. Legu- minoase Papilionaceae). Mellitis Malisophyllum, L. Dumbravnic, Imenblatt 1, 3, 1, (Fam. Labiatae). Mercurialis perennis, L. Brei de pădure, Ringelkraut 7, (Fam. Euphorbiaceae). Myosofis palustris, Roth, Nu mă uita, Ochii păsăruicii, Vergiss- meinnicht, 5 rar 3 sau 1 (Fam. Borraginaceae). Myosotis silvatica, Hoffm. Nu mă uita dc pădure, Waldvergiss- meinnicht 5 rar 3 sau (Fam. Borraginaceae). Muscari comosum, Mill, Ceapa cioarei, Bisamhyacinthe, 5 (Fam. Liliaceae). Nasturtium officinale R. Bri. Năsturel. Creson, Brunnenkresse, 3. (Fam. Cruciferae). Nasturtium amphibium R. Br. (Fam. Cruciferae). Revista Pădurilor 427 (Sisymbrium amphibium) L. Gălbenea. Ortwechselnde Brunnen- kresse 2. (Fam. Cruciferae). Narcissus radiiflorus, Salisb, Zarnacadele, Narcisse 2. (Fam. Amaryllidaceae). Nigella damascena, L. Morărija, Chica voinicului, Turkischer schwartz Kiimmel, 5. Fam. Ranunculaceae). Nestea paniculata Desv. Drob. Neslie 2. (Fam. Cruciferae). Onobrichis sativa, Lam. Sparcetă. Esparsete 1. (Fam Legumi- nosae Papilioneceae). Ophris apifera, Huds, Albină, Bienen Frauenthranen 4. (Fam. Orchidaceae). Ophris fuciflora, Rchb. Lacrima Doamnei, Hummel Frauenthrănen 1—4. (Fam. Orchidaceae). Ophris aranifera, Huds, Albina, Spinen Frauenthrăne 1—4—7. (Fam. Orchidaceae). Orchis fusca, Jacg. Orchis purpurea Huds. Bujori, Poroinic, Purpurrotes Knabenkraut 1. (Fam. Orichidaceae). Orchis hircina Crantz. Satyrium hizcinum, L. Himentoglassum hircinum Spreng. Ouăle popii, Bujorija putu- roasă, Riemenzungel 3—7 cu puncte 1. (Fam. Orchidaceae). Ordeus variegatus, Ten. Măzărichea cucului, Kukus-Erbse 1. (Fam. Leguminoseae Papilionaceae). Orchis speciosa, Host. Syn. orchis mascula L. Poroinic. Mannliches Knabenkraul. 1. (Fam. Orchidaceae). Orchis pyramidalis. L. Bujor pyramidal, Pyramiden Knaben- kraut. 1. (Fam. Orchidaceae). Orchis albina scop. Bujor albicios Weiseliches Knabenkraut,! (Fam. Orchidaceae). Orchis odoratisima, L. Bujori mirositori, Wolrichendes Knaben- kraut, 1. (Fam. Orchidacea). Orchis latifolia, L. Bujor cu frunza lată, breitblăttr. Knaben- kraut lila închis (Fam. Orchidaceae). Orchis maculata. L. Bujori cu frunza pestrița, geflectes Knaben- kraut lila sau 3 (Fam. Orchidaceae). Paeonia officinalis, L. Bujor. Pfingetrose 1-violace 3 (Fam. Ranun culaceae). 428 Revista Pădurilor Paeonica romanica, Brandza, Bujor românesc, Rum. Pfingatrose 1. (Fam. Ranunculaceae). Papaverdubium L.Mac decâmp.Klatschrose l.(Fam.Papaveracae). Papaver Rhaeas L, Mac roșu, Klatsch Mohn 1. (Fam. Papave- raceae Leguminoseae). Paris quadrifolia, L. Dalac, Mărul lupului, Einbeere 7. (Fam. Lilianae). Pinguicula alpina, L. Foaie-grasă-Fettkraut. 3. cu pete 2 (Fam. Lentibulcriaceae). Pinguicula vulgaris, L. Grăscioară, albastră, Blauer Fettstern 5 videte, (Fam. Lentibulariaceae). Pisum sativum, L. Mazăre, Erbse 3 sau 1 (Fam. Leguminoseae Papilionaceae). Pisum arvense L. Mazăre de câmp. Graue Erbse 1,3 violet deschis Fam. Papilionaceae). Pisum elatius M. Brib Mazăre sălbatică-Wilde Erbse, 1. (Fam. Papilionaceae). Plantago lanceolate, L. patlagină-îngustă, spitz Wegerich, 3. (Fam. Plantaginaceae). Plantago media L. pătlagină moale. Mittlerer Wegerich, 3 stamin 5. (Fam. Poligalaceae). Polygala vulgaris, L. Sopârliță gem. Kreutzblume. 5 (Fam. Poli- galaceae). Polygala amara, L. Amăreală, Bittere Kreutzblume, 5. (Fam. Poligalaceae). Potentila reptans L. Cinci degete, Fingerkraut, 2. Fam. Rosaceae). Platanthera bifolia Rich. Stupinija. Kukusblume, 3. (Fam. Orchi- daceae). Platanthera supina, L. Gălbenușe, Gănserich, 2. (Fam. Orchi- daceae). Primula auricula, L. Urechia ursului, Aurikel, 2. (Fam. Primii- laceae). Ranunculus aurens, Soleich. syn. Ranunculus nemorosus DC. Galbenele de pădure, Hainhah- nenfuss, 2. (Fam. Ranunculaceae). Ranunculus carpaticus, Herbich, Galbenele de munte. Karpathen Hahnenfuss, 2. (Fam. Ranunculaceae). Ranunculus repens L. Floare de leac, Krichender Hahnenfuss, 2. (Fam. Ranunculaceae). Revista Pădurilor 429 Ranunculus sceleratus L. Boglari, Rânzișioară, Sumpf Hahnenfuss 2. (Fam. Ranunculaceae). Ranunculus pedatus, W. et. Kit. Galbenele. Hahnenfuss 2. (Fam. Ranunculaceae). Rhinanthus alpinus Bmgt. Sunătoare, Hahnenkamm, 2 cu peste 5. (Fam. Scrophulariaceae). Rhinanthus major Ehrl. Clocotici mare Grosser Klappertopf, 2. (Fam. Scrophulariaceae). Rhinanthus minor. Ehrl. Clocotici mic-KIeiner Klappertopf. 2. Fam. Scrophulariaceae). Rumex acetosella, L. Macriș mărunt, Kleiner Ampfer 1, (Fam. Polygonaceae. Rumex acetosa, L. Macriș, Sauer Ampfer 7, 1, (Fam. Polygo- naceae). Salvia pratensis, L. Salvie de Câmpuri, Wiesen Salbei, 5, 1, 3, (Fam. Labiatae). Soldanella montana, Willd, Degetăru|, Berg Droltelblume 5 vio- leta (Fam Primulaceae). Soldanella montana, L. Degetăruj de alpi, Alpen Drottelblume 5, (Fam. Primulaceae). Scandix Pecten Veneris, L. Acu Doamnei, Venuskamm 3, (Fam. Umbelliferae). Stalaria graminea, L. Rocofea, Gras Miere, 3 (Fam. Caryophyl- laceae). Spirea filipendula, L. Aglică, Ferige albe, Weinblume, 3 (Fam. Rosaceae). Sisymbrium officinale, Scop, Brâncută Raukensenf 2, (Fam. Cru- ciferae/ Schoenus nigricans, L. Bumburez Kopfriet, 4 (Fam, Cyperaceae). Scleranthus annuus, L. Sincerică, Buruiana surpălurei, Einjăhri- ger Knaul 7 (Fam. Caryophillaceae Scelerantheae). Scilla maritima L. Ceapă-de-mare, Meerzwiebei 5, (Fam.Liiiaceae) Saponaria Vacaria, L. Floarea călugărului, Kuhkraut, 1 (Fam- Caryhopillaceae). Thalictrum aquilegifolium, L. Ru|ișor, Mărgea, Wiesenraute, 1 sau 3, (Fam. Ranunculaceae). Thlaspi arvense, L. Pungulija, Tașculijă, Pfennigkraut 3, (Fam. Cruciferae). Tragopogon pratensis, L. Țâ|a caprei, Wiesen Haffervurz 2. 430 Revista Pădurilor Trifolium repens L. Trifoi alb, Weissklee, 3 (Fam. Legumuno- seae Papilionaceae). Trollius europeaus, L. Bulbuci, Bulbor, Trollblume, 2 (Fam. Ra- nunculaceae). Tamus comunis, L. Napii porcului de pădure, Schmerwurz, 2,7, (Fam. Dioscoraceae). Veronica Teucrium, L. Sopârlița, Breitblătiiger Ehrenpreis, 5 (Fam. Scrophulariaceae). Veronica orchidea, Crantz, Șopârlaiță, Ehrenpreis, 5 (Fam Se- rophulariaceae). Veronica beccabunga, L. Bobornic, Bribolnic, Bachlunge, 5 (Fam. Scrophulariaceae). Vicia lathyroides, L. Măzăriche. Platler Desnartige Wicke violete, (Fam. Leguminoseae Papilionaceae). Vicia pannonica, Jacq, Borceag, ung. wicke, 4—2 (Fam. Legu- minoseae Papilionaceae). Vicia sativa. L. Borceag pentru nutreț, Futterwicke 1. (Fam. Leguminoseae Papilionaceae). Viola tricolor, L. Trei-frați-pălati, Stiefmutterchen, 5,2,3. violace. (Fam. Violaceae). Viola arvensis Trei-frați-pătați de câmpii, Ackerveilchen 3—2. (Fam. Violaceae). Viola biflora. L. Viorele galbene, zweiolutiges Veilchcn, 2 (Fam. Violaceae). Viola palustris. L. Toporaș de mlaștină, Sumpfveilchen (violete deschis) (Fam. Violaceae). Valerianelia clitoria, Moench, Fetică. Salata mielului, Rapunzel chen 3—5. (Fam. Valerianaceae). losif Brebenaru Inginer silvic Revista Pădurilor 431 INCENDIILE PĂDURILOR DIN JUGOSLAVIA Acesta este titlul comunicărei făcute de d-l dr. Aleksandar Ugrenovic, profesor la facultatea forestiera de pe lângă Univer- sitatea din Zagreb (Croația), pe care a prezintat-o la congresul internațional de agricultură ținut la Paris în luna Mai 1923. De oarece atari sinistre bântue și pădurile din țara noastră, mai cu seamă dela data înființărei de pășuni comunale, cari în timpurile secetoase vor lua de aci înainte, cu toată siguranța, proporția unei adevărate calamități publice, am găsit necesar de a reproduce în rezumat, în cele ce urmează, părțile esențiale ale comunicărei în chestiune. Incendiile pădurilor în Jugoslavia datează de mult, dovadă codrii bătrâni din această țară cari poartă urmele parcursului lor constând din răni cicatrizate, localizate la baza tulpinelor, indicând, prin poziția lor, direcțiunea de unde a venit focul și prezintând o infinită variațiune în ce privește vârsta, conzistența și constituțiunea arboretelor. Incendiile se datoresc, în marea majoritate a cazurilor, de- testabilului obiceiu al populațiunei rurale din Bosnia și Munte- negru mai ales de a da foc pădurilor în scopul de a mări suprafața pășunilor și a terenurilor agricole cultivabile. In urma răsboiului mondial răul a luat o asemenea exten- siune, în cât viitorul pădurilor din regatul vecin și aliat poate fi considerat ca realmente periclitat. D-l Dr. Aleksandar Ugrenovic atribue acest fapt în mare parte reacțiunei poporului contra asuprirei economice și naționale din partea administrațiunei fostei monarchii Austro-Ungare, care a făcut tot posibilul de a nemulțumi populațiunea băștinașe din Bosnia, Croația și Her|egovina. Numeroasele incendii, cari au avut loc în anul 1921, dar mai cu seamă cele din 1922, se datoresc însă și verilor secetoase din acești ani. Din statistica incendiilor referitoare la anul 1922 rezultă, în adevăr, că în luna Martie numărul lor a reprezintat un procent de 11,5%» în Aprilie, Mai și Iunie de 6%» în Iulie de 23,5%, în August de 53%, iar în Septembrie de 6%. După cum vedem, cele mai multe incendii au avut loc în lunile Iulie, dar mai cu seamă în August. 432 Revista Pădurilor Ministerul minelor ș« pădurilor din Belgrad a luat din timp toate măsurile necesare pentru a se pune stavilă incendiilor pădurilor din Iugoslavia. Inițiativa privată a desvoltat asemenea o activitate lăudabilă în această direcțiune. Uniunea Forestieră Jugoslavă în special, care este o Aso- ciațiune a Inginerilor Silvici din Jugoslavia, la adunarea generală ținută în Belgrad, în luna Septembrie 1922, prin moțiunea votată a formulat propuneri precise în ce privește modalitățile de procedare spre a se pune frâu incendiilor de păduri. Cauzele incendiilor în pădurile din .Iugoslavia se pot grupa în doua principale categorii și anume: In cauze indirecte. „ „ directe. Printre cauzele indirecte intră în prima linie întinderea prea mare a ocoalelor silvice și mai ales a cantoanelor de paza, a căror suprafață trece peste mai multe mii de hectare. Pădurarii respectivi sunt nevoiți din cauza aceasta a parcurge în fiecare zi distanțe mari, mai cu seamă că ei locuesc în sate depărtate de mai mulți kilometri de pădure, ne având case construite de Stat, Dificultățile de supraveghere sunt încă mărite, prin faptul că perioada celor mai frecvente incendii coincide cu epoca, când personalul de pază este ocupat fie cu controlul pășunatului, fie cu supravegherea exploatărilor pădurilor, sau cu controlul pro duselor forestiere vândute. Condițiunile însă în care se face creșterea vitelor și în special modul cum se practică pășunatul, sunt cauzele principale ale in- cendiilor pădurilor. In adevăr, pe când în Statele cu o economie rurală înaintata, vitele în timpul nopței stau în grajduri, în Jugoslavia ele nu au nici un adăpost și ceva mai mult vitele dintr’un sat nu sunt aduse la pășune în comun, ci fiecare gospodar își păstorește vitele, cei-i aparține și de multe ori numai câte una singură. încercările făcute pentruca să se schimbe acest mod de procedare, n’au reușit, din cauză că casele de locuință în satele din regiunea muntoasă sunt împrăștiate pe foarte mari întinderi. Păzitorii vitelor sunt deci foarte numeroși și în cea mai mare parte ei constau numai din copii, cari, când nopțile sunt reci, pentru a se încălzi, iar ziua spre a se produce fum pentru a se apara Revista Pădurilor 431 vitele de muște și țânțari, fac focuri mari în pădure, pe cari, când pleacă dela ele, uită să le stingă, din care cauză ușor se nasc incendiile, când sunt vânturi mai cu seamă. De altfel tendința popnlațiunei rurale, consecință a unei agriculturi extensive, este de a-și lărgi terenurile de pășune dând foc pădurilor și în special plantațiunilor tinere, printre cari crește de ordinar multă iarbă. Țăranii dela munte, pe de altă parte, știu bine că după foc pe suprafața incendiată crește o vegetație luxuriantă, compusă din specii cu o mare putere nutritivă. Lipsa de măsuri represive luate la timp din partea autori- tăților administrative ca prima instanță, mersul încet al proceselor, târzia aplicare a pedepselor, desființarea încasărei prin constrângere pentru pagubele comise în păduri, au contribuit ca efectul moral al penalităței să scază mult. Neînsemnata rigoare a dispozițiilor legale (articolul 76 a legei din 30 Martie 1891), lipsa ordonanțelor pozitive asupra incendiilor în pădurile comunale, au produs de asemenea efecte dezastroase pentru aceste masive. Nu puțin a contribuit la aceasta și micșorarea prestigiului autorităței administrative în general și în ce privește gestiunea și paza pădurilor în special. Pe de altă parte aplicarea măsurilor polițienești a devenit foarte grea în Jugoslavia. Instituirea unei jandarmerii forestiere, având ca ătribuțiune inportantă de a veni în ajutorul pazei pădurilor, a fost o excelentă măsură, totuși în practică rezultatele n’au corespuns în totul așteptărilor. De alftel sentimentul de justă apreciere al populației rurale în ce privește pagubele comise în pădure a slăbit mult. In adevăr, ideia furtului, sau că se cauzează o pagubă oarecare când e vorba de o rea acțiune în păduri, nu intră ușor în spiritul poporului Jugoslav: o reminiscență negreșit a trecutului când pădurea, sau produsul său principal lemnul, nu avea aproape nici o valoare. Agricultura pe de altă parte consideră pădurea, din care ea nu utilizează de cât produsele accesorii, ca un obstacol al desvoltării sale. Acestei mentalități, care din nenorocire domnește și la noi. 434 Revista Pădurilor se datorește faptul ca, după cum am arătat mai sus, păzitorii vitelor când fac foc în pădure pentru a se încălzi, sau pentru a-și prepara hrana, pleacă fără a-1 stinge, ne interesându-se câtu-și de puțin despre ce se poate întâmpla în urmă. Intre cauzele indirecte cărora se datoresc incendiile, trebue sa menționam în fine și unele fapte psihologice, cum de exemplu superstiția transmisă din bătrâni, de a se da foc pădurilor spre a face să înceteze secetele, obiceiu ce se practică și cu ocazi- unea sărbătorilor comemorative în onoarea eroilor naționali. In ce privește însă cauzele directe ale incendiilor pădurilor trebue enumărate în prima linie cele datorite omului fie din rea voința, sau din neîngrijirea sa. Cele mai mari pagube, ce se cauzeaza padinilor prin incen- dierea lor, se fac de către ciobani, păstori de vite, după care urmeaza mecanicii și focarii dela locomotivele căilor ferate, apoi lucrătorii în pădure, cărbunarii, locuitorii satelor din preajma pădurilor și în fine escursioniștii. Cele datorite păzitorilor vitelor, lucrătorilor în pădure și escursioniștilor provin în general din cauza neglijenței. Păzitorii vitelor, cari, în general, după cum am arătat, sunt numai niște copii, la vederea focului fiind cuprinși de frică, fug lăsând pădurea pradă incendiului deslănțuit. Incendii datorite mâinilor criminale se întâmplă încă mai rar. După ce autorul, despre care vorbim, stabilește cauzele directe și indirecte ale incendiilor, el intră în examinarea pagu- belor pricinuite de atari sinistre, ca distrugerea arboretelor, pier- derea materialului fasonat, micșorarea creșterei lemnoase, întrerupe- rea exploatărilor, schimbarea succesiunei taerilor, agravarea pericolului vântului și a atacului insectelor vătămătoare, inzistând în același timp asupra faptului că dispariția pădurilor reprezintă o adevarată calamitate pentru Jugoslavia. Pădurile alcătuiesc, în adevăr, cel mai mare bun național în aceasta țară, lemnul formând obiectul unei active exportațiuni, din care cauza bogățiile forestiere servesc strainătăței ca criteriu spre a judeca puterea sa economica. Asociațiunea Inginerilor Forestieri din Jugoslavia, călăuzită de interesul general, a găsit de datoria sa de a face cunoscut ministerului de mine și păduri din Belgrad, cari ar fi masurile, ce Revista Pădurilor 435 ar trebui să ia Statul, pentru a lupta cu succes în contra incen- diilor pădurilor. Aceste măsuri sunt de natură preventivă, de natură repre- sivă și de natură, tecnică-economică. Relativ la cele dintâi din cari fac parte măsurile de natură legislativă, administrativă, sau de polifie silvică, recomandă: A se da ordine autorităților administrative, precum și orga- nelor subalterne, de a executa imediat și în mod cât mai energic toate ordonanțele existente cu privire la șederea în interiorul pă- durilor, la întrebuințarea de obiecte care iau foc ușor, la modul de a aprinde și stinge focul, precum și la aplicarea regulamen- telor pentru constatarea pagubelor și pedepsirea vinovaților. Printre aceste din urmă măsuri figurează o piocedură mai rapidă, fixarea de termene mai scurte pentru judecarea proceselor și pronunțarea și executarea imediată a sentințelor. Toate aceste recomandațiuni fac parte dintre mijloacele preventive. Se știe, în adevăr, că efectul moral al unei pedepse este cu atât mai eficace, cu cât ea este înfaăptuită mai curând. Multele amnistii pronunțate în timpul din urmă cu privire la delicte în păduri au avut ca rezultat, ca populația să creadă că amnistia o scutește și de plata despăgubirilor civile, ceace a încu- rajat’o, ca să săvârșească și alte contravenții și alte delicte forestiere- Ordonanțele cu privire la incendiile în păduri, actualmente în vigoare, sunt în cea mai mare parte insuficiente, sau prea puțin severe. Ele trebuie deci complectate, iar pedepsele mărite printr’o nouă lege. In legea silvică actuală, care poartă data de 30 Martie 1891 (articolul 59), dispozițiunile privitoare la modul de a face și a stinge focul în pădure se referă numai la pădurile Statului, exclu- zându-se pădurile comunale și ale corporațiilor, care sânt cu mult mai întinse. Este necesar de a se interzice pe viitor aprinderea focurilor în apropierea pădurilor pe o distanță de cel puțin 200 m. cum se prevede în art. 148 din codul forestier francez și după cum s’a trecut dealtminteri și în noul proiect de lege forestier alcătuit la finele anului 1922. In actuala lege uu există în această privință nici o dispozi- țiune precisă. 436 Revista Pădurilor A se încasa imediat sumele cu care sunt pedepsiți locuitorii prin sentințele judecătorești referitoare la delicte silvice, sau cel puțin ia despăgubirile datorite pentru pagubele cauzate de incendii. A se ridica și a se spori autoritatea pădurarilor și a brigadierilor forestieri și a se reînființa jandarmeria forestieră cu atribuțiile prevăzute în proiectul de lege din anul 1911, cari, din cauza răs- boiului, a rămas în desuetudine. înzestrarea pădurarilor cu arme militare pentru a li se ridica autoritatea și prestigiul, ceace nu este cazul actualmente. Micșoiarea întinderei cantoanelor de pază și crearea în locurile înalte, de unde se poate vedea Ia o mare depărtare, de posturi de observații și a unei rețele telefonice spre a se putea vesti administrația cea mai apropiată, de oarece in lupta în contra incendiilor de păduri cea mai principală grijă trebuie să fie de a se putea lua imediat masuri pentru stingerea focului și pe cât posibil imediat după ce el s’a declarat spre a nu lua proporții mari, în care caz ori ce măsuri s’ar lua, sunt mult mai greu de executat. In timpul secetelor mari se va îngriji de a se avea la timp brațele necesare pentru lucrările de stingere în caz de incendii eventuale în păduri, de oarece această perioadă coincide cu epoca, când populația rurala este foarte ocupată cu muncile agricole și se va lua măsuri de a fi încunoștiințată și adusă la timp la fața locului, în acest scop, iar la nevoie se va face apel la armată, singura pe care se poate compta întotdeauna. Locurile incendiate, după stingerea lor, se vor supraveghea timp de una sau două săptămâni, până ce pericolul ca focul să isbucnească din nou a trecut. Ca măsuri de natură technico-economică în primul rând intră măsurile preventive în contra scânteilor dela locomotive și anume: săparea de șanțuri largi apărătoare în contra focului de ambele părți ale căilor ferate care traversează pădurile de diverse categorii. Așezarea de către administrația căilor ferate de tabele indicatoare în locurile unde pericolul incendiilor, din cauza scân- teilor locomotivelor sau cărbunilor aprinși ce cad din vatra caza- nelor acestor locomotive, este mai iminent. Personalul drumului de fer va fi obligat, afara de aceasta, prin instrucțiuni de serviciu, ca imediat ce observă un incendiu într’o pădure oarecare, să încunoștiințeze de îndată autoritățile Revista Pădurilor 437 competente, administrația forestiera sau pe proprietarul respectiv prin șeful de gară al cele mai apropiate stațiuni. Și în fine interzicerea pășunatului în suprafețele incendiate, fără nici o excepție. Măsurile preventive privitoare la economia generală fore- stieră, sunt foarte multe. Ele sunt denatura de a provoca prefaceri adânci în economia națională, însă nu există alt mijloc de a le evita. Se știe inconvenientele pășunatului din punctul de vedere al economiei silvice. Pădurea și exercițiul pășunatului au exigențe, cari, în general, nu sunt compatibile între dânsele. In acord cu întreaga politică agrară a Jugoslavei soluțiunea chestiunei pășunatului intră în atribuțiunile politicei forestiere a acestei țări. In această privință exista două principii fundamentale: 1. Conservarea pădurilor în care pășunatul trebuie ne- apărat oprit. 2. Rechiziționarea pășunilor acomodându-le după nevoile economiei forestiere respective. Prin aplicarea judicioasă a acestor masuri o parte cel puțin a chestiunei incendiilor în păduri ar putea fi rezolvată. In lupta contra ignoranței și prostiei omenești trebuiesc în- trebuințate toate mijloacele, care permit științei de a pătrunde în toate straturile sociale. Știința silvica trebuie popularizată. In acest sens a început a se lua masuri corespunzătoare. Societatea Forestiera mai sus menționată a făcut propuneri ca în programul de studii al școlilor elementare și al celor normale să se introducă noțiuni despre importanța pădurilor și economiei pastorale, asupra cauzelor originei incendiilor pădurilor, despre măsurile preventive, procedeurile de stingerea lor etc. Aceste propuneri au fost primite de minister și în consecința dispozițiunile necesare s’au și prevăzut în proiectul nouei legi forestiere din Jugoslavia. O carte de citire care să servească exclusiv ca propagandă pentru vulgarizarea științei forestiere este în curs de tipărire. Nu trebue însă trecută cu vederea necesitatea întocmirei statisticei incendiilor în păduri. Această statistică alcătuiește ce-i dreptul, baza ori cărei organizațiuni pentru asigurarea reușitei luptei în contra incendiilor în păduri. 438 Revista Pădurilor Iată cuvintele prin care d-l profesor Dr. Aleksandar Ugrenovic își termină importanta sa comunicare: „In această lucrare ne-am dat silința de a face pe scurt expozeul chestiunei incendiilor în păduri din punct de vedere general. Cu toate dificultățile ce prezintă, ministerul minelor și al pădurilor din Belgrad desvoltă tot zelul, întrebuințează toate mijloacele și depune toata energia pentru a stăvili incendiile în păduri pe lângă alte însărcinări ce are. Ministerul găsește un mare sprijin în Asociațiunea Forestieră Jugoslavă, pe care o consultă în toate chestiunile forestiere importante.” „Drumul ce mai rămâne de parcurs este totuși mare și dificil. Este încă mult de făcut în domeniul legislației forestiere, al politicei agrare și al agriculturei înainte de a se atinge scopul urmărit. Cei în drept au conștiința importantei misiunei de îndeplinit în politica noastră forestieră.” „Noi suntem cu totul convinși ca grafie eforturilor comune din partea ministerului minelor și al pădurilor, precum și al Aso- ciatiunei Forestiere .Iugoslave, se va putea duce la un bun sfârșit această mare operă pentru marele profit al națiunei noastre și al Statului*. G. P. Antonescu Inginer silvic Conf. la Acad, de Agricultnră din Cluj INSTRUCȚII) REFERITOARE LA ADMINISTRAREA ȘI EXPLOATAREA PĂȘUNILOR DE MUNTE DE PE PROPRIETĂȚILE STATULUI 1. Definițiunea termenului pășune de munte. Sub numirea de pășune de „munte“ din punctul de vedere al economiei naționale înțelegem o unitate de pășune de sine stătătoare, având o întindere de teren muntos capabilă de a pro- duce o cantitate îndestulătoare de nutret pentru a întrejine în 1. Aceste instrucțiuni relativ la reglementarea pășunatului în pășuncle alpine din Ardeal au fost traduse din limba maghiară de fosta direcție centrală a pădurilor din Cluj și aplicate de fosta administrație forestieră a regatului ungar. Din cauza importanței lor ne-am hotărit a le reproduce in această revistă, după ce au fost revizuite și corijate din punctul de vedere al expunerei P. A. Revista Pădurilor 439 bune condițiuni, în decursul sezonului de pășunat a unui număr de cel puțin 20 în împrejurările normale, iar în cazuri excepțio- nale cel mult 250 capete de vite normale. Fiecare munte stabilit ca unitate de sine stătătoare în sensul de mai sus va purta deci o anumită denumire. 2. Constituirea pășunilor de munte. In interesul favorizării creșterei și înmul|irei vilelor, precum și al înfiin|ărei de lăptarii sistematice, pășunele de munte tre- buesc. divizate și combinate în așa zisele unități de pășune. Cele mai mari cu ajutorul semnelor naturale cum sunt: coamele munților, liniile de separațiune a apelor, pârae și văi mai importante, iar în lipsa acestora servindu-ne de limite artificiale, se vor subdiviza în două sau mai multe unități de pășune. Pășunile de munte mai mici ca întindere, sau cari din alte motive nu pot forma o unitate de pășune de sine stătătoare, vor fi grupate înlr’o singură economie pastorală, ori vor fi atașate la un munte vecin mai mare. Cu ocazia constituirei unității de pășune pe lângă confi- gurația topografică a terenului trebue avut în vedere, în pri- mul rând stocul de vite de care dispun proprietarii din comu- nele învecinate avizați la acele pășuni, sau mai bine zis trebuința lor de pășune. Este recomandabil în general de a se forma unități de pă- șune mai mici, pentru că astfel se poate satisface mai bine nu numai necesitățile populației din împrejurimi, ci și cerințele unei economii raționale, afară de aceasta reunirea acestor unități de munte într’una mai mare se poate face mai ușor, pe când divizarea unei unități de munte mai mare în unele mai mici, mai totdeauna dă naștere la sacrificii. Nu trebuie însă să ne scape din vedere că prin constituirea de unități mici cheituelile de administrație și de amenajare sunt mult mai mari și prin urmare nu este bine să trecem peste o limită oarecare, când formarea de unități mici nu ar fi îndestul de motivată de cerințele unei economii raționale intensive. Pe terenurile mai fertile se recomandă a se constitui unități de pășune mai mari, iar pe cele mai sărace a se da preferință unităților mici, pentru ca amenajarea pășunei și gunoirea să 440 Revista Pădurilor se poală face mai intensiv și prin aceasta calitatea pășunei să se îmbunătățească într’un timp mai scurt. Limitele unităților de pășune trebue fixate pe teren prin semne durabile și ușor de distins (movile, petre, ciufe și a) eventual chiar prin garduri, spre a se putea observa și mai ușor, precum și pentru ca pășunatul să se poată exercita fără greutăți. 3. Puterea de nutrifiune a unei pășuni de munte. Cu ocaziunea amenajamentului pastoral al unui munte, pentru o economie rațională este necesar, să se constate.în pri- mul rând, cantitatea de nutreț ce el poate produce, adică pu- terea sa de nutrijiune. Sub puterea de nutrifiune a munte'ui se înfelege numărul de vite ce se pot întrefine, în bune condifiuni, în cursul sezonului de pășunat pe acel munte, fără ca prin aceasta să se compro- mită în viilor fertilitatea pășunei. Pentru esprimarea în cifre a puterei de nutrifiune a mun- telui se ia ca unitate de măsură o vită cornută ajunsă la ma- turitate (vită normală), prin care se înfelege o vită cornută de mărime mijlocie și deplin desvoltată. Determinarea puterei de nutrifiune se face luându-se de bază producfiunea de iarbă sau de nutref a pășunei, avându-se de bază cantitatea de nutref necesară „vitei normale" și durata medie a sezonului de pășunat. Producfiunea de iarbă sau de nutref se statornicește cu ajutorul datelor obfinute din experiență, dacă dispunem de astfel de date, iar în caz contrar aceasta se stabilește cu ajutorul re- sultatelor obfinute prin cosirea ierbei de pe suprafețe de încer- care de cel pufin V2 jugăr cad. sau 25 arii și anume în timpul când înflorește iarba. Pentru stabilirea cantității de nutref necesare unei vile nor- male se socotește, după experiențele făcute; că pentru nutrirea a 100 kg. greutate vie de vită cornută sunt necesare zilnic (ziua și noaptea) 3 kg. fân de calitate mijlocie. Aslfelo vită cornută de talie mijlocie sau normală (cântărind 400 kg.) are nevoie de 12 kg. fân de calitate mijlocie pe fiecare zi de pășunat. In de- cursul pășunării însă să calcă în picioare și rămâne neutili- zată cam 20—25 °/0 din producfiunea ierbei, pentru care motiv Irebue să comptăm penlru o vită normală o cantitate de 15 kg. Revista Pădurilor 441 fân pe fiecare zi; |inând afară de aceasta socoteala că iarba, pentru a se preface prin uscare în tân, pierde cam 5O°/o din •greutate, rezultă că cantitatea de iarbă necesară zilnic unei vite cornute normale este de 30 kg. Înmulțind această cantitate cu numărul zilelor de pășunat obținem cantitatea de 4000 kg. iarbă pentru sezonul de pășune al unei vite normale. Impărfind în fine cantitatea produc|iunei de iarbă a unitătei de pășune prin cifra de mai sus, obținem puterea de nutritiune a pășunei în chestiune exprimată în număr de vite cornute nor- male cu o greutaie medie de câte 400 kg. In caz când nu dispunem de date provenite din experi* entă, iar productiunea ierbii trebue constatată prin suprafețe de încercare, este necesar ca să se opiească pășunatul pe atari su- p’afeje în anul respectiv, iar la cantitatea de nutret produsă Iribue rdău'a'ă și otava. Tiebue asemenea alut în vedere, că dacă în anul, când s’a făcut experiența, productiunea de nutret a fost mai abundentă sau mai slabă de cât cea normală, să se facă cuvenita reducere sau sporire în raport cu productiunea normală. Puterea de nutrijiune a pășunei urmează a fi fixată totdea- una pentru un număr normal de vite. Este oprit a se introduce la pășune un număr mai mare de vite, de cât puterea reală de nutrijiune a muntelui. Calculul animalelor după diferitele specii și etăți în vite normale, se face ținând socoteală că o vacă, taur, bou, june sau junice trecută de doi ani, corespunde cu o vita normală. 1. Un vitei în etate de Ia o jumătate de an în sus până la doi ani echivalează cu o jumătate de vită normală; iar un vitei în vârstă mai mică de o jumătate de an cu o pătrime dintr’o vită normală (0.25). 1 oaie, berbece, cârlan cu.......................0.20 vilă normală 1 miel cu .......................................0.10 „ „ 1 porc mai bătrân de jumătate de an cu . . . 0.50 „ „ 1 purcel mai mic de o jumătate an cu ... 0.25 „ „ 1 iapă cu mânz................................. 2.00 „ „ 1 mânz mai bătrân de un an, ori un cal cu . 1.50 „ „ 1 mânz despărți! (injărc.) mai tânăr de un an . 1.00 „ „ 1 catâr, ori măgar..........................1.00 „ „ 442 Revista Pădurilor t 4. Separarea animalelor de pășune după specie, sex și eiafe. In fiecare munte, ce formează o unitate de sine stătătoare, trebuesc duse Ia pășunat vite de aceiași specie, sex și etate; este recomandabil așa dar să se destine pe cât va fi posibil, munte separat pentru vaci cu lapte, pentru vite tinere, pentru boi și pentru cai. Oile, meii și cârlanii, pol pășuna pe unul și acelaș munte, iar pășunatul urmează să se facă pe cât va fi cu putință în turme separate. Pentru o mai intensivă folosire a ierbii pășunilor este bine ca pe terenurile destinate pentru pășunatul vitelor cornute, să se introducă și cai și anume până la 10% din numărul vitelor comute. Capre și tauri nu se va admite la pășunat. Vițeii masculi în etate de peste o jumătate de an, ori cei răi castrati, precum și mânzii ne castrati în etate mai mare de un an, se pot introduce la pășunat, însă numai atunci când li se poate pune la dispo- ziție pe seama lor, în conformitate cu articolul din legea XII din 1894, câte un munte separat. Porcii se pot mâna Ia munte numai acolo și numai ațâți câți sunt neapărat de lipsă pentru valorificarea rămășițelor de lapte, dar trebue să li se pună câte o verigă în nas. Pe munții buni pentru pășunatul vitelor cornute trebuesc mânate în primul rând vacile și junincile și numai în munfii cari rămân disponibili după această distribuire, să se mâne porcii, boii, mânjii, caii și oile, ținând seaina întotdeauna ca munfii mai buni și aflători mai în apropiere să se rezerve pentru vaci; munfii cei mai puțin buni dar mai depărtați pentru vițele tinere (în primul rând pentru junei) ; munții mai slabi și mai depărtați pentru vacile sterpe, iar cei mai slabi și cei mai îndepărtați pentru oi. Tauri, armăsari, berbeci etc. sa se admită numai atâția câți sunt necesari și numai indivizii pe care autoritățile competente i-au declarat apti pentru prăsilă, (montă) și pe cari proprietarii de vite i-au recunoscut ca atari cu ocazia înscrierei acestora. junincele mai mici de doi ani nu e bine să pășuneze împreună cu taurii. Revista Pădurilor 443 5. Distribuirea munților între comune. Munții trebuesc repartizați între comunele învecinate, avân- du-se în vedere situa{ia, productivitatea lor, cum și îndestularea cu pășune a numărului vitelor în ființă, dându-se preferință vitelor fătate sau de prăsită și căutând sa se distribue munți aparte pentru vitele din aceiași comună și după specii, sex și etate, ca să nu se ivească neînțelegeri între locuitorii diferitelor co- mune în privința folosirei instalațiunilor, a taurilor, armăsarilor, . berbecilor, etc., aparținând altor comune. 6. împărțirea economică a munților. In interesul economiei raționale fiecare munte trebue îm- părțit, pe cât posibil prin limite naturale, cel puțin în două sau î i trei și cel mult în 4 secții. La împărțirea în secții sunt dă- tătoare de Ion împrejurările locale, de cari în tot cazul trebue să sc țiră se3ma. In munții a căror putere de nitrițiune e uniformă, supra- fața secțiilor urmează să fie egală. Dacă dtn cauza configura- țiunei topografice a terenului împărțirea în secții egale nu s’ar putea face cu succes, se va renunța la acest avantaj dându-se preferință împărțirei prin semne naturale. Limitele secțiilor trebuesc fixate în mod vizibil, iar puterea de nutrițiune a fiecărei secții trebue constatată deosebii. 7. Instalarea locurilor de adăpost. Locurile de adăpost cu grajdurile corespunzătoare capacități de nutrire a muntelui, cușoprețele, stânele și stânișoarele, apoi cu locuințele păstorilor, ale ciobanilor, cu adăpătoriile, șoprețele de fân și eventual cu instalațiunile lăptăriei, sunt construcțiunile de căpetenie ale economiei de munte raționale, alât din punct de vedere al îngrijirei vitelor dela munle, cât și din acel al con- servării și imbunătățirei puterei de producție a muntelui, întrucât fără de atari construcțiuni nu s’ar putea scuti vitele contra tempestelor și contra boalelor cari provin din cauza lor și fără de care nu s’ar putea obține cantitatea necesară de băligar pentru îmbunătățirea calităței solului. Pentru aceste considerațiuni munții Statului, ținându-se comp de condițiunile în care ei se găsesc precum și de menirea lor trebuesc înzestrați succesiv cu construcțiuni de adăposlire în- 444 Revista Pădurilor cepându-se cu unita(ile de munte destinate pentru vacile cu lapte și pentru juninci. înzestrarea ideală a munților cu locuri de adăpost ar fi atunci, când în fiecare secție am construi instalațiunile necesare, în care caz s’ar înlesni s’ar ușura, în gradul cel mai perfect îngri- jirea și pășunatul vitelor, precum și aprovizionarea cu băligar. Având însă în vedere costul considerabil al construirei adă- posturilor, & căror întrebuințare dealtfel este de scurtă durată, e suficient dacă construim într’un munte, împărțit în două secții vecine și într’un loc potrivit, un singur adăpost pe linia des- părțitoare ale acelor două secții; în munfii cari constau din trei sau patru secfii clădirea de adăpostire o vom instala la mijlocul limitei superioare a secției prime și a patra, iar a doua în partea superioară a limitei despărțitoare a secției 2 și 3; dacă însă împărțirea este regulată și împrejurările sunt favorabile, putem instala un singur adăpost în punctul de încrucișare ai limitelor sediilor 3 și 4. In tot cazul este important condi|iunea ca vitele să poată fi introduse la pășune într’o secfie, fără ca să fie nevoite ca să treacă prin celelalte secții, iar băligarul să se poată împrăștia ușor. Locurile mai potrivite pentru instalarea adăposturilor sunt picioarele de dealuri, platourile și fundacurile situate sub coa- mele principale ale munfilor scutite de vânt, dacă solul aces- tora este uscat și în apropiere sunt isvoare cu apă bună de băut, precum și dacă se poale găsi combustibilul necesar, ori cel pu|in el se poale transporta acolo ușor. Locurile mlăștinoase și văile nu sunt potrivite pentru instalarea adăposturilor, fiind ne sănătoase și devenind adeseori cuiburi de boale contagioase. Afară de aceasta adăposturile situate în văi, mai au și desavan- tajul că transportul băligarului din astfel de locuri e foarte costisitor. In munlii înalți și expuși, unde clima este rece, este bine să se construiască grajduri închise de toate părțile, tot aseme- nea și locuințele personalului, pe când în mun|ii situaji mai jos și mai pufin expuși, unde în sezonul pășunatului numai foarte rare ori se ivesc timpuri reci și atunci numai în mod trecător, sunt suficiente și grajdurile sau colibele deschise despre partea lor mai caldă, în astfel de locuri numai în cazuri speciale se vor construi grajduri și locuințe închise de toate părțile. Kevista Pădurilor 445 Pentru vitele bolnave se construiește separat câte un grajd pentru fiecare munte. In munții destinați pentru pășunatul vacilor, unde pro- prietarii doresc ca fecundarea vitelor să se facă din mână, trebue înființat spre acest scop și un grajd separat pentru tauri. La construirea grajdurilor și a șopronețelor trebue calculat ca o vită normală să dispună de un spațiu de cel puțin 1,5 m3. E bine, ba chiar e necesar, ca grajdurile destinate pentru vitele bolnave, precum și cele pentru tauri să fie prevăzute cu oboare bine îngrădite, astfel ca aripele gardurilor să fie legate de ale grajdului sau șoprețului despre partea deschisă. Pentru strân- gerea băligarului la fiecare adăpost trebue făcută o groapă pentru gunoiul solid și una pentru cel lichid (fluid), precum și un canal pentru scurgerea urinei din grajd până la groapă. Trebue de asemenea dat o deosebită importanță întrebuin- țărei și manipulării corecte a gunoaelor. Instalațiuni pentru lăptării să se înființeze numai acolo, unde lăptăria are un caracter permanent și numai dacă proprietarii de vite se îngrijesc înșiși de a le construi și anume pe spesele lor proprii. In scopul ducerei vitelor Ia adăposturi trebue să ne îngrijim de a construi și întreține drumuri permanente sau de a întreține în condiții bune drumurile vecine corespunzătoare, astfel ca cele ce duc la munte să poată fi folosite și pentru scopurile econo- miei silvice, în tot cazul însă aceste drumuri să nu fie tocmai în detrimentul economiei silvice. 8. Instalarea de adăpătoare Din punctul de vedere higienic și în interesul exploatării raționale a muntelui, trebue dat o deosebită însemnătate insta- lare! unui număr corespunzător de adăpătoare, prevăzute per- manent cu apă curată de izvor, știut fiindcă apa este unul dintre mijloacele cele mai sigure și mai cu efect în contra boalelor contagioase. La fiecare adăpost și, afară de aceasta, în fiecare secție este bine să ne îngrijim de adăpătoare în apropierea stâ* nelor, eventual mai multe, dar asttel instalate ca vitele însetate» înghesuindu-se, să nu poată răsturna jghiaburile (trocilesau albiile) și să nu se poată urca în ele cu picioarele, iar terenul din jurul lor să nu-1 frământe cu picioarele. Pentru o vită normală trebue calculat minimum 0.2 m. lungime de sghiab sau troacă (albie). 5 446 Revista Pădurilor A adăpa vitele direct din părae nu e recomandabil, fiindcă vitele fiind setoase se grăbesc a se duce la pârâu, a cărui apă totdeauna o tulbură, astfel că ele nu pot beneficia toate de o apă curată și suficientă, din care cauză ușor se propagă boalele contagioase. 9. Reservare de cosaștine (livezi de fân) în munte. Din mun|ii bine amenaja|i și administrati rațional nu poate să lipsească niciodată o anumită cantitate de fân, pentrucă alt cum în caz de vremuri rele, când nu se poate practica pășunatul, în lipsă de nutret vilele ar slăbi și ar perde din bunele condiții și din capacitatea lor de a produce lapte. Fânul se poate obține în 2 feluri, sau prin cosirea alter- nativă a uneia ori alteia secții de pășune^mai bune, sau rezer- vându-se livezi de fân permanente. Modul prim este utilizabil numai în cazuri de transilie, fiindcă sustragerea dela pășunat a terenurilor mai bune are o influentă rea asupra economiei pășunatului. E cu mult mai avantagios dar să se creieze cosaștine (livezi de fân) în apropierea adăposturilor, care să se cultive și să se îngrașe bine, pentru-că astfel pe suprafețe relativ mici se poate produce fân mult și bun. La stabilirea întind’rei livezilor de fân ne vor servi drept directivă esperiențele făcute, conform cărora în conditiuni normale pentru fiecare vită normală, ce vărează în munte, este necesar cel mult un chintal metric de fân. Această cantitate de fân trebue să ne stea la îndemână atât la începutul cât și la sfârșitul sezonului de pășunat în orice munte bine amenajat. In mun|ii în cari există mai multe adăposturi, trebuința de fân a fiecărui adăpost trebue fixată pentru întreaga durată ce o petrec vitele în aceste adăposturi, având grija ca pentru cele situate într’o regiune mai înaltă care se întrebuințează numai în timpurile călduroase ale verei, să ne îngrijim de fân numai pentru cazuri de vremuri rele și anume pentru vitele bolnave, precum și pentru reproductorii masculi, cari tre- buesc ținuți în grajd (deși relativ mai puțin). întinderea livezilor de fân de munte trebue calculată astfel ca pentru fiecare vilă normală să revină de regulă cel mult 0.1 Revista Pădurilor 417 jug. cad. teren de calitate mijlocie. Nu e bine a se rezerva întin- deri prea mari de livezi de fân, pentru că prin aceasta s’ar sus- trage prea mult teren dela pășunat și s’ar îngreuna economia alpină cu cheitueli de prisos. Livezile de fân permanente trebuesc bine îngrădite și îngri- jite în mod permanent prin îngrășăminte regulate, curățiri s. a Ele trebuie să se cosească totdeauna, când iarba e în floare, iar fânul trebue uscat pe stative asemănătoare scheletului de coperiș al caselor (prepeleaguri). Dacă în podurile grajdurilor și șoproanelor nu se poate așeza tot fânul, se vor construi șoproane de fân în apropierea adăposturilor, ori în alte locuri unde fânul va fi scutit nu numai de umezeală, ci și în contra daunelor cauzate de vite ori de ani- male sălbatice. 10. Durata timpului de pășunat Sezonul de pășunat se începe în munții mai jos situati de regulă în jumătatea a doua a lunei Maiu, iar în munții mai înalț! la începutul lui Iunie și durează până la mijlocul lui Oc- tomvrie sau sfârșitul lui Septemvrie. In această privință trebue admisă ca regulă generală, ca primăvara să nu se înceapă pă- șunatul, până nu s’a indeșit bine iarba. Toamna însă, epoca coborârei vitelor dela munte, să se fixeze astfel, ca înghe|ul să nu găsească iarba pășunei în stare păscută până la rădăcină. 11. Esercitarea pășunatului. Pășunatul la munte (în general pășunatul de pajiște) trebue practicat conform planului stabilit dinainte pentru fiecare sec|ie și în așa tel, ca sec|iile cu expoziție mai călduroasă, pe care crește iarba mai de vreme, să fie pășunate mai întâi, cele cu expozițiile mai reci mai târziu și fiecare secție să fie pășunată încontinuu fără întrerupere până atunci, până când vitele vor pasce toată iarba secției; secția odată pășunată trebue să se odih- nească cel puțin două, iar dacă e posibil, chiar trei săptămâni și numai după acea să fie din nou pășunată. De ex. într’un munte împărțit în 2 secții, fiecare cu o putere de nutrițiune egală, într’un sezon de pășunat de 115—120 zile, se va începe pășunatul în secția cu o poziție mai călduroasă, unde se va pășuna vre-o 20 zile, după aceea se va trece cu 448 Revista Pădurilor pășunatul în secția a doua timp de circa 30 zile, apoi iarăși vre-o 30 zile în secția primă, de unde înapoindu-ne în secția a doua, după un pășunat de 30—37 zile, trecem iarăși în secția primă, unde rămân vilele până Ia coborârea lor din munte. într’un munte împărțit în 4 secții, cu o egală putere de nu- trițiune, se pășunează într’un sezon de circa 115—120 zile, vre-o 20 zile în secția primă (cea cu expoziție mai călduroasă) în ceea de a doua și a trea secție vre-o 70 zile, iar în a patra se va pășuna tot cam vre-o 23—30 zile și dacă este necesar, se va cosi secția primă la vre-o treijsăptămâni după ce-a fost pășunată, iar secția a 4 cu vre-o 4 săptămâni înainte de pășunat. Tot astfel se poate proceda, când se împărțește numai în 3 secții, dacă pășunarea secției a treia se poate abandona. In tot cazul trebue îngrijit ca secția, care trebue pășunată în primul rând, chiar dacă secțiile ar avea o egală putere de nutrițiune, să fie pășunată mai puțin timp, decât cele ce urmează a fi pășunate după ea. La stabilirea duratei de pășunat în secțiile următoare, trebue de asemenea ținut cont de faptul că secțiile, cari se odihnesc timp mai îndelungat și anume dela creșterea ierbei și până la începerea pășunatului, pot să producă mai multă iarbă, decât secțiile păscute mai de timpuriu, și în consecință pot suporta pășunarea timp mai îndelungat. Ordinea de pășunat a secțiilor stabilită de mai înainte, pe cât posibil, nu trebue schimbată în timpul sezonului de pășunat, iar durata de pășunare a secțiilor numai întru atât poate fi mo- dificată, întrucât anumite împrejurări neprevăzute ar cere aceasta. Modificarea duratei pășunatului în diferitele secții nu trebue să fie mai mare de 5—10 zile. Pășunarea fiecărei secții se face începându-se dela marginea muntelui cu expoziție mai caldă, și anume pe câte o fâșie de pășune corespunzătoare pentru o zi, având de normă ca turma de vite să fie astfel condusă, în cât jumătate din vite să ajungă pe fâșia pășunată în ziua precedentă, iar cealaltă jumătate pe o fâșie nouă. Afară de aceasta nu trebue introdusă turma la pășune în mijlocul secției, ci la marginea acesteia, iar trecerea de pe o fășie la cealaltă să se facă pe la capăt. In timpurile ploioase să se pășuneze, pe cât va fi posibil, terenurile mai uscate, iar în cele secetoase cele mai umede • Revista Pădurilor 449 iar când ploaia durează mai îndelungat, pășunatul trebue oprit până ce solul se sbicește. Când terenul este uscat, se va pasce în turmă strânsă, iar când el este umed în turmă resfirată. In caz când pe teritoriul pășunei ar fi locuri prea grase, ori locuri cu specii de ierburi tari, atunci aceste locuri trebuesc pășunate în treacă! primăvara de timpuriu și anume înainte de începerea pășunatului regulat, ca nu cumva iarba grasă, ce crește pe acele locuri, să cază la pământ și să se calce în picioare, iar ierburile tari pe cari, după ce au îmbătrânit, nu le mai mănâncă vitele, să se împuternicească prea tare, până ce le vine rândul la pășunat în ordinea de mai înainte stabilită pe secții. E bine ca speciile de ierburi tari să se pască de timpuriu și până la rădăcină din cauză că pășunatul de limpuriu și căl- catul în picioare le îngroapă; precum și din motivul că până când ele îmbătrânesc dau un nutret foarte slab. In stare fragetă însă produc un nutref de valoare. 12. Folosirea grajdurilor de pe pășunile alpine. In munții prevăzuti cu grajduri (șoproane, poiele, staule) la începutul și la sfârșitul sezonului de pășunat, precum și toamna când nopțile la munte de regulă sunt reci, vara chiar pe vre- muri reci, ploioase, vilele trebuesc ținute peste noapte în graj- duri sau staule și numai peste zi se mână Ia pășune; iar primă- vara când plouă mult și dă lapovița vitele trebuesc ținute chiar și ziua în grajduri. Tot astfel se va ține în grajduri și vitele bolnave, cari nu se pot mâna la pășune, precum și taurii și armăsarii destinați pentru montarea din mână a vitelor. Nutrețul necesar pentru ținerea în bune condiții a vitelor în grajduri și poiete trebue asigurat din fânul disponibil, cum și din iarba proaspăt cosită. In această privință trebue dată o deo sebită atențiune ingrijirei taurilor, de asemenea vitelor cu lapte vitelor gravide (bortoase) precum și vitelor tinere, în vreme ce cele sterpe trebuesc de regulă nutrite în grajduri, numai în cazul când dispunem de stocul necesar de fân, ori în caz de neapărată necesitate (când trebue să le ținem în grajd zi și noapte)- Dacă cantitatea disponibilă de fân permite, este bine, ca primăvara de timpuriu și toamna târziu, să se dea câte puțin fân vitelor în fie care dimineață și anume înainte de pornirea Ier. 450 Revista Pădurilor la pășune, ca nu cumva vitele flămânde mânate la pășune să pască prea lacome ierburile fragede și zemoase, sau iarba plină de rouă sau de brumă din care cauză ele se înbolnăvesc. Vitelor ținute în grajd li se poate tace și așternut, dar numai dacă materialul necesar pentru aceasta se poate procura cu înlesnire și când el nu costă mult. Lipsa de așternut o suportă ușor vitele cari pășunează, în caz când tinerea lor în grajd este de scurtă durată, de acea așternutul nu este absolut necesar; cu toate acestea, dacă ma- terialul se poate procura cu ușurin|ă, întrebuințarea lui se reco- mandă mai ales pentru sporirea gunoiului atât de necesar pentru îmbunătățirea sau întreținerea în bune condiții a pășunei. Plantele acidulate, sarbede, ce cresc pe locurile apătoase, mlăștinoase, ori pe locurile prea grase, pe cari vitele nu le mănâncă, cosite proaspăt, ori mai corect mai mult sau mai puțin uscate, servesc ca material bun pentru așternut. Din cauza aceasta locurile umede și mlăștinele, dacă nu au prea mare întindere, sporesc în mod simțitor valoarea muntelui. Dealtmintrelea se pot intrebuin|a ca așternut pătura moartă și buruenele potrivite pentru aceasta din pădurile din apropiere, întru cât aceasta nu periclitează viitorul pădurei. Ierburile și buruenile, ce se întrebuințează pentru așternut, trebue cosite sau recoltate înainte de a se coace, ca nu cumva să ajungă în băligar semințe, cari ar strica calitatea ierbei din pășuni. Unde nu se poate obține în mod avantagios destul ma- terial de așternut, se pot folosi pentru suplinirea așternutului deosebitele specii de mușchi, adunate prin grăparea din când în când a terenului de pe munte. , Lucrările de procurarea nutrețului și a materialului de aș- ternut, precum și cositul nutrețului proaspăt și transportului în adăposturi, trebue să le îndeplinească proprietarii de vite sau păstorii respectivi. Tot ei sunt datori să procure vitelor sare și nutret și să le îngrijească în toate privințele. 13. Rămânerea vitelor în aer liber peste noapte. Când vremea e călduroasă și uscată vitele sănătoase pot fi lăsate peste noapte în aer liber pe pășune chiar și în munții amenajati cu grajduri și staule, dacă vitele nu sunt primejduite de fiarele sălbatece. Revista Pădurilor 451 In astfel de împrejurări turma trebue dusă pe fâșia secției, unde au păscut ziua pe un loc uscat, scutit de vânturi și situat la ori și ce înălțime, astfel ca ploile să poată spăla cu ușurință gunoiul spre părțile mai jos situate. Este interzis însă a finea vitele pe unul și acelaș loc mai mult de 6—7 nopți, ca nu cum-va acele locuri să se îngrașe pra mult. Totodată trebue îngrijit, ca păstorii, din când în când, să împrăștie uniform gunoiul strâns acolo. In ce privește șederea peste noapte în aer libera vitelor tinere și a celor cu lapte, aceste fiind mai gingașe, față de ele trebue să fim mai precauti. In munfii în care nu sunt grajduri și instalafiuni de ocro- tire a vitelor, cu deosebire acolo unde vitele trebuesc păzite de animale răpitoare, în interesul îmbunătăfirei muntelui vitele trebuesc finute preste noapte în oboare sau staule, cari se pot muta ușor. Procedând și la împrăștierea târsocilor și a mușu- roaelpr de pe suprafața muntelui se poate aduce acesta în stare bună, mai cu seamă dacă se curăță și se nivelează solul, acordân- du-se păstorilor remuneratii deosebite pentru aceste lucrări. La alegerea locurilor pentru oboarele sau staulele ce se pot muta, trebue urmat aceiaș metoadă de procedare ca mai sus, dând atenfiune ca cu ajutorul oboarelor să se gunoiască în primul rând părțile pășunei, care au mai mare nevoe de îngrășăminte. 14. Pășunarea pădurilor vecine cu munții și administrarea părților împădurite. Dacă planul de amenajament în vigoare nu admite pășu- natul în pădurile din nemijlocita apropiere a pășunei alpine, atunci pășunatul se practică numai în locul de pășune al muntelui. Dacă însă planul de amenajament admite pășunatul în pă- durile mărginașe cu golurile de munte, atunci părțile de pădure pășunabile trebuesc încorporate la pășunea de pe golul muntelui. Trebuesc însă luate măsuri ca pășunatul acestor păduri să fie reglementat conform cerințelor economiei silvice, Iar dacă pădurile, în care pășunatul e permis, se hotărăsc cu mai mulți munți, ele trebue împărțite între munții vecini, ținând compt de nevoile economice și căutând ca să fie divizate pe cât posibil prin limite naturale. Pe.'.asifel de terenuri împădurite se poate admite pășunatul 452 Revista Pădurilor în sezonul respectiv, iar exercitarea lui se va regula astfel, ncât diferitele porțiuni de pădure să se pășuneze decda ta cu pășunile de munte vecine, adecă în aceiași ordine. Tufărișurile inutile aflătoare pe teritorul muntelui de peste limita vegetafiunei forestiere, care urmează a fi fixată în mod prea- labil, trebuesc stârpite.Tufele, arborii, grupele de arbori și pâlcurile de păduri ce trebuesc însă menținute, pentru că pot aduce un serviciu folositoi vitelor, solului pășunei și puterei de nutri- țiune a acesteia, sau pentru că existenta lor este necesară pro- tejărei terenurilor de sub poalele muntelui, trebuesc conser- vate și pentru atingerea acestui scop acolo unde sunt expuse a fi distruse, de ex. în apropierea lăptăriilor, trebuesc chiar îm- prejmuite. Exceptiune se poate face numai cu tufărișurile mai întinse care ocupă un sol de bună calitate și când prin stârpirea lor nu se dă ocazie dislocărei solului sau pornirei grohotișului și lavinelor de zăpadă. Ele pot fi extirpate pe fâșii de câte 10 metri lățime paralel cu coasta muntelui și dacă este posibil și cu direcția vânturilor periculoase, pe baza proectelor întocmite și aprobate prealabil de cătră regiunea silvică. La această lucrai e mai trebue tinut cont și de faptul ca solul expus vânturilor să nu fie degradat. Terenurile pleșuve trebuesc mai întâi înerbate și numai după acea pot fi date spre a fi păscute. Părfile împădurite ale muntelui vor fi escluse de la pă- șunat. Pe astfel de terenuri aducerea vitelor se poate face numai în cazul, când ele urmează a fi apărate de vr’un pericol, ori de un timp nefavorabil venit pe neașteptate. Terenurile expuse surpa- turilor și formărei de pehișuri, (grohotișuri) cu deosebire cele petroase sau umede, trebuesc excluse cu totul dela pășunat. Exploatarea, adică tăiatul crengilor arborilor chiar și uscati în picioare ori a tufelor, sau tăiatul crengilor arborilor aflătoii pe teritoriul muntelui este permis numai cu aprobarea jegiunei silvice și în conformitate cu dispozițiile luate de șelul de ocol. Mlăditele și puiefii, ce răsar pe porțiunile golurilor de munte defrișate, trebuesc distruse de personalul de serviciu al muntelui încă în starea lor plăpândă, ca nu cumva să reocupe golul. Revista Pădurilor 453 15. Curăfirea muntelui. Buruienile și ierburile, ceri nu plac vitelor, trebuesc extir pate de pe teritoriul pășunei prin cosirea repețită (de 4—5 ori) înainte de înflorirea lor și eventual sco|ându-se rădăcinele din pământ. Acest lucru trebue indeplinit de către păzitorii vitelor și de personalul administrativ al muntelui și anume de către cei dâniâi in decursul pășunatului, iar de personalul muntelui indată după pășunarea diferitelor secții. In scopul stârpirei buruenilor, pă- storii și personalul muntelui trebue prevăzut cu uneltele corespun- zătoare. Terenurile imburuenitepe irmnderi mai mari.acăror menținere nu e necesară pentru obținerea materialului de așternut, trebuesc iniocuite cu ierburi bune in întreg cuprinsul lor stârpindu-se buruenile, iar in caz de lipsă cullivându-se terenul în mod conve- nabil și semănând semințe de ierburi bune. Aceste operațiuni tre- buesc îndeplinite pe spesele Statului și anume pe baza proec- telor și devizelor aprobate anterior. Acolo unde numărul și cantitatea buruieneior este foarte mare, este necesar să se acorde premii personalului administrativ al muntelui pentru extirparea buruenelor. Frunzele și acele de brad, ce cad din arborii pădurilor mărginașe, eventual din cei aflători pe munte, pe teritoriul pă- șunei, trebuesc adunate din timp în timp și anume înaintea în- ceperii pășunatului și să se întrebuințeze, conform împrejurărilor, ca material pentru așternut, ori pentru pregătirea compostului. 16. Adunarea pietrelor și nivelarea solului In scopul promovării și ameliorării pășunei, precum și a mărirei teritoriului productiv, pietrele împrăștiate pe munte tre- buesc adunate pe locurile mai sărace și așezate in grămezi rotunde având la bază un diametru de 2 metri și o înălțime de 1 metru în felul zidurilor de piatră fără tencuială. Adunarea pietrilor trebue îndeplinită de către păzitorii vitelor, cărora li se poate da o remunerație deosebită pentru această lucrare. Pietrele adunate pot fi întrebuințate la fixarea limitelor, eventual la umplerea gropilor, Ia corecțiunea torenților și Ia diferite alte construcțiuni. 454 Revista Pădurilor Mușuroaiele, târsocii și mușuroaile de soboli trebuesc îm- prăștiate după practicarea pășunatului; buturugile arborilor și tufele defrișate ori tăiate, acolo unde scoaterea din rădăcini nu ar avea urmări funeste, urmează a fi scoase din pământ toamna, iar locul lor, precum și proeminențele desavantagioase cultivării pășunei, vor fi nivelate și aplanate. La aplanarea gropilor trebue întrebuințat mai întâiu pă- mântul târsocilor și al mușuroaelor. Aceste lucrări trebuesc făcute pe spesele Statului, acolo unde efectuarea lor reclamă cheitueli mari și mai multe zile de lucru. In cazurile ordinare ele intră în atribuțiunile personalului administrativ al muntelui. 17. îmbunătățirea solului Cel mai efectiv mijloc pentru menținerea în bune condiții a solului și pentru ameliorarea cantitativă a producției de iarbă este gunoirea regulată. In acest scop în fie care munte, în care s’a instalat o lăp- tărie, trebue angajat cel puțin un muncitor, iar pentru munții cu o suprafață mai mare pentru fiecare număr de 60—80 vite nor- male va fi necesar câte unul. Lui trebue să i se procure unel- tele necesare pentru îndeplinirea acestei lucrări. Datoria acestui muncitor este, ca pe lângă îndeplinirea ser- viciului de păzitor de pășune, în timpul când vitele stau noaptea în grajduri, să facă curățenie în acestea, precum și în staule și anume în fiecare dimineață; afară de aceasta gunoiul adunai trebuie să-I așeze în gropile de băligar unde are să fie manipulat convenabil, iar gunoiul putrezit, precum și cel lichid, să-Icareîn timpul prescris pentru aceasta, pe locurile, cari urmează a fi gunoite, împrăștiindu-1 într’un strat subțire, pe când cel lichid, după amestecul său cu apă, va fi stropit uniform, pe suprafața locului de gunoi!. El este de asemenea dator, ca să adune gunoiul de prisos de pe locurile stânelor din timpul zilei sau al nopților, să-l pre- gătească și să-l care la locurile destinate, unde va fi împrăștiat; apoi la sfârșitul periodului de pășunat al unei secții să parcurgă întreg teritoriul secției împreună cu păzitorii de vite și cu aju- torul acestora să împrăștie gunoiul aflător pe teritoriul acestei secții care ar fi rămas încă neîmprăștiat. Imprăștierea acestui gunoiu în decursul pășunatului intrând Revista Pădurilor 455 în obligațiunea păzitorilor de vite, ei trebuesc prevăzuti cu uneltele necesare. In acest scop, precum și pentru stârpirea buruenelor este recomandabilă așa zisă sapa ascu|ită de forma icului com- binată cu greblă. Pentru săvârșirea gunoirei în mod regulat e responsabil în prima linie muncitorul angajat în acest scop, care trebue să aibă grije, ca să nu se gunoiască prea mult stricânduse astfel calitatea pășunei. Întrucât va fi posibil și potrivit cu calitățile terenului este bine, ca să se gunoiască întreg teritoriul muntelui la fiecare in- terval de câte 4—5 ani. Modul de manipulare al îngrășămintelor, precum și timpul, ordinea și măsura gunoirei, le statornicește oficiantul silvic ad- ministrator al muntelui ținând cont de împrejurările locale. Fi- rește că trebuesc luate pretutindeni măsuri ca gunoirea regulată să se înceapă cu părțile cele mai slabe și continuându-se “treptat spre cele mai bune, astfel ca Ia sfârșitul rotajiunei determinate să se poată ajunge iarăși pe terenul, de unde s’a început operațiunea. Gunoiul afară de aceasta trebue împrăștiat uniform numai pe platouri, culmi de dealuri și pe coastele pufin pezișe, pe când pe cele mai repezi e destul ca el să fie împrăștiat în fășii perpendiculare pe direcția cele mai mari pante a coastei, de unde apoi ploaia spălând o parte a gunoiului o va mâna pe fâșiile negunoite situate mai jos. In tot cazul trebue observat, ca guno- irea să se facă, numai după ce s’a păscut terenul respectiv. Pentru înlesnirea căratului gunoiului se vor construi dru- muri, cari să pornească chiar dela lăptării. Nivelarea drumurilor nu e însă necesară, decât în locurile mai grele de umblat și anume în văile și strîmtorile mai înclinate, ori pe locurile mlăști- noase, de oarece pe cele plane se poate circula cu roaba ușoară în orice direcție. Gunoiul supra abondent de pe locurile târlelor vechi, precum și cenușa rezultată din pătura moartă, ]acele pădurilor mărgi- nașe, buruenile și diferitele specii de mușchi, eventual și alte materii de îngrășăminte cu efect general ori special cari se pot obfine cu ușurință, fecalele umane, varul, marna etc. se pot deasemnea întrebuința pentru gunoirea pășunilor. Astfel de materii, îmtrebuintându-se în mod convenabil, sunt foarte folositoare cu deosebire pentru înbunăfătirea grab- 456 Revista Pădurilor nica a producției de iarbă a locurilor umede ori acoperite cu mușchi, precum și a livezilor sau fânețelor de munte. La ameliorarea puterii de producțiune contribue și grăparea din când în când a teritoriului de pășune, operațiune ce trebue practicată în primul rând pe locurile acoperite de mușchi, pe cele turboase, precum și pe locurile al căror pământ este bătă- torit de vite. Acolo unde creșterea mușchilor ori desvoltarea buruenelor este provocată de umezeala prea mare, trebue să ne îngrijim de a scurge apa de prisos însănătoșind terenul. Locurile necesare pentru obținerea materialului de așternut pentru vite, conform celor indicate la punctul 14, trebuesc însă men- ținute. In munții cu soluri uscate, unde dispunem de apă destulă, în scopul de a spori și îmbunătăți producția de iarbă putem, la nevoie, să recurgem și la irigațiuni. 18. Construcțiuni In ce privește autorizațiunele și aprobările propunerilor referitoare la lucrările de îmbunătățire a solului, la aprovizionarea cu apa necesară, la fixarea (plantarea) solului, la irigații, clădiri de grajduri, case, drumuri etc., acestea intră în atribuțiunele regiunei silvice respective. Informațiuni mai detaliate referitoare la construcțiuni se pot obține dela Ministerul Agricullurei și al Domeniilor. 19. Liberarea bonurilor de pășune Taxele de pășunat (taxa de pășune, de grajd și spesele de administrare a munților Statului căutați în regie) se încasează, în schimbul liberării de bonuri în trei exemplare, cari trebuesc exact completate, cuponul al Il-lea și III-lea (bonul de pășu- nare și bonul de control) redându-se plătitorului taxei. Cu ocazia pornirei la munte a vitelor, pentru cari s’au liberat bonurile, cu- poanele în chestiune (II și III), proprietarii vitelor le vor prezintă oficiantului însărcinat cu primirea vitelor, care reține bonul de control, iar cel de pășunat, prevăzut cu atestarea de primirea vitelor, li se înapoiază, atrăgându-li-se atenția că vitele li se vor libera numai în schimbul restituirei acestui bon, pentru care motiv ei sunt datori ca să-I păstreze cu îngrijire. Taxele de pășunat sunt fixate pe baza tarifului în vigoare aprobat. Revista Pădurilor 457 In schimbul acestor taxe Sfatul este obligai a suporta toate chelfuelile de amenajare și de întreținere în bune condițiuni a pă- șunei, precum și cele de plata salariului păzitorilor de pășune (unde sânt lăptarii organizate), precum și ale servitorilor însăr- cinați cu manipularea îngrășămintelor. 20. Distribuirea munfilor și înscrierea vitelor. Regiunea silvică, pe baza propunerei ocolului silvic în care se află muntele, decide căror proprietari de vite și pentru ce anume specii de vite se va distribui munții apartizând Statului. In această privință pe lângă cele stipulate Ia punctele No. 4 și No. 5 se va avea în vedere interesul creșterei vitelor, a înmultirei lor, sporirea productiunei laptelui, precum și gradul în care proprietarii de vite respectivi au nevoie de pășunile de munte ale Statului. Distribuirea făcută în conformitate cu dispozițiile de mai sus, numărul vitelor ce se pot admite la pășunat în fiecare munte, precum și numărul personalului ce trebuește angajat, ur- mează a fi stabilite până la 1 Februarie al fiecărui an și publica în comunele interesate, indicându-se și laxele de pășunat pre- văzute în tariful aprobat. In acelaș timp trebue fixate zilele, în cari se vor prezenta în comunele respective pentru înscrierea vitelor ce urmează a fi duse la pășune în mun|ii Statului, șeful ocolului silvic sau delegatul regiunei și avizați primarii comunelor interesate, ca anterior să țină conferințe spre a se face cunoscut publicului despre cele coprinse în instrucțiuni, după care, în înțelegere cu proprietarii vitelor, să aleagă 4 delegați pentru a participa la înscrierea vitelor. In comunele unde populația n’are cunoștință de prezentele instrucțiuni, ocolul silvic este obligat sa dea explicațiuni ce- lor interesați mai înainte de începerea inscrierei pentru a se preîntâmpina orice neînțelegeri și certuri, atrăgând atențiunea proprietarilor de vite asupra drepturilor și obligațiunilor lor. In acest scop, aceste drepturi și obligațiuni atât ale proprieta- rilor de vite cât și ale servitorilor angajati trebuesc consemnate prin alte acte scrise, cari, după cetirea și explicarea lor, vor fi semnate de către proprietarii vitelor față cu martorii necesari. Proprietarii cari doresc să-și trimită vilele la pășune în 458 Revista Pădurilor munți sunt datori să declare, cu ocasia înscrierei, atât numărul și speciele vitelor ce le aparțin, cât și ale acelora, pe cari ei le au iernat. Li se va atrage în același timp proprietarilor atențiunea, că acei care vor face declarațiuni falșe în această privință, vor fi șterși definitiv după tabloul vitelor înscrise la pășunat. 21. înscrierea vitelor Ia pășunat. înscrierea vitelor trebue terminată în toate comunele inte- resate până la finele lunei Martie. La timpul anunțat pentru înscriere, șeful ocolului silvic, eventual delegatul regiunei însăr- cinat cu aceasta, în prezența celor 4 oameni deîncredere ai sătenilor și eventual a delegatului primăriei comunale, trece într’un registru și anume în ordinea prezentării pe locuitori, precum și vilele ce vreau a le duce la munte, ținând seama că în fiecare munte nu se pot admite spre înscriere decât vitele de aceași specie, etate și sex, hotărâte de regiunea silvică pentru acel munte. Pentru a suplini lipsa de pășune, adică în interesul exploatării sale raționale și spre a nu se înscrie vite, pe cari proprietarii nu intenționează în realitate să le irimilă la munte, se va admite la înscriere numai acele vite pentru cari proprietarul achită delegatului ocolului silvic o garanție și anume pentru o vacă, un bou. cal, ori vită dela 2 ani în sus, 20 lei; pentru o vită mai tânără de 2 ani, ori porc dela 2 ani în sus, 10 lei; pentru un porc sub 2 ani, ori un berbece sau un cârlan, 5 lei; pentru un miel de primăvară, 2 Iei. Aceste sume se vor trece exact în lista de înscriere și în rubrică separată. Dacă lipsa de pășune pentru vitele înscrise pentru un munte oarecare este mai mare decât puterea de producțiune sta- bilită pentru acel munte, plusul de vite va trece în munții, pentru cari s’au înscris un număr mai mic de vite. In caz de înscriere peste tot locul de prea multe vite nu- mărul declarat trebue redus până Ia puterea de producțiune a pășunei, în scopul acesta în primul rând vor fi respinse, în parte sau în integral, vitele instigatorilor contra intereselor pădurilor, ale delicventilor silvici și ale contravenienților la legea poliției vânatului, iar în al doilea rând vitele acelora, cari se Revista Pădurilor 459 ocupă cu prăsirea lor ca speculatori numai; după aceea se va avea în vedere împrejurările indicate în alineatul al 2-lea al punctului anterior (20) respingându-se din vitele proprietarilor cari au declarat mai multe și anume atâtea câte trec peste puterea de producțiune sau de nutritiune a muntelui. In caz de paritate se va decide prin tragerea sorților, ale cui vite urmează să fie șterse din lista de înscriere. Această procedare trebue continuată până atunci, până când în listele de înscriere rămâne stocul de vite corespun- zător puterei de producțiune a pășunei, peste care sub nici un motiv nu se pot primi mai multe vite. Garantele pentru vitele cari nu sunt primite, se restitue imediat proprietarilor, iar cele pentru vitele primite rămâne la ocolul silvic și cu ocazia liberării bonurilor de pășune sunt socotite în (axele de pășunat ale celor cari le au achitat. Dacă însă proprietarul de vite nu scoate nici un bon de pășunat, sau scoate un bon pentru vite mai puține, atunci garanția întreagă, res- pectiv garanția corespunzătoare diferenței, trebue încasată în profitul Statului. Excepție dela această regulă se poate face numai dacă vilele declarate, sau o parte dinlr’însele, nu pot fi duse la pășune din cauza vreunei boale, sau pentru că în acest reslimp se do- vedește că au murit sau au trecut în proprietatea altuia, care fapt declarantul îl dovedește în mod corespunzător. In cazurile ace- stea restituirea garanției trebuie achitată de către proprietar, iar chitanța trebue alăturată Ia procesul verbal al înscrierii ca act justificativ După încheierea listelor de declarație nu se mai pot primi înscrieri ulterioare, decât în cazul când vreunul dintre proprie- tari își retrage declarația și numărul vitelor lui se poate com- plecta cu ale altuia. Când însă pentru pășunatul într’un munte s’ar primi din vre-o comună, mai puține vite decât este puterea de nutrițiune sau de producțiune stabilită pentru acel munte, stocul de vite ce mai lipsește, se poate împlini cu vitele din comunele străine. Despre mersul declarațiunilor și al înscrierii trebue dresat un proces verbal, care va ti semnat, afară de delegatul regiunei și de șeful ocolului silvic, și de oamenii de încredere ai săte- nilor, precum și eventual și de membrii autorității comunale cari au luat parte. 460 Revista Pădurilor Procesul verbal, precum și listele de înscriere, le aprobă regiunea silvică, în caz dacă în termen de 8 zile nu s’a primit vreo reclamațiune contra procedurei îndeplinite, după care sunt restituite ocolului silvic. Reclamațiunile vor ii înaintate regiuneî, care este în drept să le resolve după ascultarea părerei ocolului silvic hotărînd, în mod definitiv, în orice afacere ce este în legătură cu înscrierea vilelor. Listele de înscriere aprobate, în cari se indică pentru fie- care proprietar, specia precum și sexul vitelor primite la pășunat, vor fi publicate, din inițiativa autorităților comunale, cel mai târziu până la 15 Aprilie și anume în toate comunele interesate. 22. Angajarea do personal și îngrijirea vitelor aduse în pășunele de munte. Statul nu ia asupră-și nici o răspundere pentru paza și în- grijirea vitelor aduse în pășunele de munte și nici pentru pagu- bele (moarte, pierdere, nenorocire, răpire dc animale răpitoare, rănire, etc.) ce li s’ar pricinui cu ocazia pășunatului în munte, pentru care motiv angajarea personalului necesar la pășune, nufrirea, adăparea, așternutul lor, îngrijirea și eventual mulsul vitelor este încredințată proprietarilor de vite. Aceștia sunt însă datori să angajeze cel puțin atât personal, cât va crede necesar regiunea silvică în interesul unei economii raționale alpine. In serviciul pășunatului alpin nu pot fi primiți ca păstori și pentru altfel de angajamente indivizii cari, din cauza bătrâ- nelei ori a defectelor fizice sau psichice, nu corespund scopului, și nici braconierii, delicventii silvici, instigatorii, bețivii (persoa- nele compromise) și indivizii cari din orice altă cauză nu merită încredere; tot astfel nici acei indivizi, cari în anii pre- cedenti au fost angajați, dar nu au corespuns în destul serviciului încredințat lor, sau cari au fost neascultători. Cei angajați trebue să aibă o legitimație de muncitori, sau un carnet de serviciu și aibă ei nu ar fi membrii ai casei de ajutor a muncitorilor agricoli vor fi înscriși de proprietarii de vite ca membrii extra- ordinari ai acestei case de ajutor. Personalul necesar pentru fiecare munte este ales cu con- cursul primăriei comunale respective, unanim sau prin votare Votarea trebue făcută, proporțional cu numărul vitelor normale Revista Pădurilor 461 primite la pășune, de către proprietarii vitelor înscrise la acel munte constitui|i în societate ocazională. Ei sunt datori, ca sub rezerva dreptului de aprobare de către regiunea silvică, să închee contracte cu personalul angajat stabilind și conditiunile referitoare la plată. Din aceste contracte nu se pol omite stipu- la|iunile fixate prin aceste instrucțiuni referitor la păzitorii vitelor In acest scop regiunea silvică va pune la dispoziția celor inte- resați un formular de contract, care să corespunză dispozițiilor din prezentele instrucțiuni, împrejurărilor locale și legilor în vigoare. Rezultatul alegerei, împreună cu contractul, trebue înaintat imediat ocolului silvic respectiv, care îl aprobă, dacă este au- torizat de autoritatea superioară lui. In caz contrar ocolul îl reco- mandă regiunei silvice spre aprobare. Daca s’a aprobat alegerea și contractul, șeful ocolului silvic angajază pe cei aleși, iar contractul de serviciu îi înscrie prin primăria comunală în legitimațiile de muncitori, ori în car- netele de serviciu a celor aleși. După cfe s’a etectuat această operațiune; legitimațiile de muncitori sau carnetele de serviciu tre- buesc predate ocolului silvic, unde se păstrează până la sfâr- șitul sezonului de pășunat, sau până la eventuala concediere din serviciu a proprietarului legitimației, când șeful ocolului silvic trece în carnete sau legitimatii conduita păzitorului de vite și le în poiază prin primăria comunală proprietarilor lor. Dacă regiunea silvică respinge pe vr’unul, eventual pe toți cei aleși, atunci conform slipulatiunilor sus menționate trebuesc aleși în locul lor imediat tlțiL Cei angajcti sunt responsabili, față de proprietarii vitelor, pentru pagubele și contraventiunile comise de ei și despre cele provenite din neîndeplinirea obligațiunilor, lor de serviciu, pe câtă vreme fată de Stat responsabilitatea atât materială cât și cea mo- rală pentru indivizii aleși, o au proprietarii vitelor, cari sunt datori a garanta în comun, plătind în bani gata pentru despă- gubirile și pedepsele impuse pentru contravențiunile de pășunat și cele sanitare comise de angajatii lor, pe lângă dreptul Stalului de a cere aceste sume pe cale judecătorească dela angajații lor. Proprietarii de vite însă nu pot cere, ca pretentiunele, lor de atare natură să se rețină din salariul păzitorilor de vile. Salariul ce trebue plătit personalului primit pe baza alegerii 462 Revista Pădurilor făcute de proprietarii vitelor în mod corespunzător contractului încheiat cu respectivii, se stabilește deosebit pentru fiecare munte și se repartizează asupra proprietarilor în proporția numărului vitelor normale declarate ca proprietate a lor. Suma astfel repartizată trebue plătită deodată cu taxa bonului de pășunat la ocolul silvic, care trebue se formeze despre aceasta un compt separat. Plata păzitorilor vitelor stabilită de către proprietari și achitată de către aceștia anticipativ Ia ocolul silvic, se răspunde păstorilor în rate lunare, consecutive, prin căr|i de plată, de către oficiantul silvic, administrator ai muntelui respectiv. Numărul personalului ce trebue angajat de proprietarii de vite în împrejurări normale, constă pentru fiecare munte dintr’un vătaf (în munfii mai mari, eventual și dintr’un ajutor al acestuia) pentru vitele cu lapte, de fiecare număr de 15—20 vite normale, câte un păstor, pentru boi și vite mai tinere la fiecare număr de 60 — 70 vite, iar pentru oi la fiecare 100 de oi câte un păstor. Natural că acest personal se poate modifice după împre- jurările locale, în tot cazul el trebue să fie așa de mare, încât pe lângă paza și îngrijirea necesară a vitelor, să poată cores- punde pe deplin necesităților unei economii păstorale raționale. In ce privește faptul, de a se ști peste numărul minimal al pă- zitorilor de vile fixat de ocolul silvic, câți indivizi mai pot să angajeze proprietarii de vite, aceasta o decide aceștia din urmă, deoarece Statul nu își ia asupra-și răspunderea pentru pagubele, ce ar suferi proprietarii de vile din cauza insuficientei de personal. 23. Lăptăriile Despre întrebuințarea și punerea în valoare a laptelui pro. prietarii de vite trebue să se îngrijească ei înșiși în sfera lor de activitate și pe spesele lor proprii. Dacă însă doresc să orga- nizeze lăptării pe bază de însoțiri, (cooperative) atunci această năzuință a lor o sprijinește ministerul de agricultură în modul și în condițiile, ce le stabilește după fiecare caz. Personalul silvic trebue pe cât posibil să sprijinească înființarea acestor feluri de asocieri, iar dacă pentru organizarea acestora va fi nevoie de anumifi exper|i, regiunea va raporta în această privință mi- nisterului de agricultură. Revista Pădurilor 463 24. Ducerea vitelor la pășunele de munte Timpul și ordinea ducerei vitelor la munte Ie stabilește oficiantul silvic, administrator al muntelui, după felul timpului, pe baza celor indicate la punctul Nr. 10 și în urma ascultărei păr- ților și a primarilor comunelor interesate. Ziua ducerei vilelor la munte trebue publicată prin primăriele comunale cel pu|in cu 14 zile mai nainte, iar până la ziua fixată fiecare proprietar de vite este dator să-și scoată bonurile de pășunat. Ducerea vitelor la munte anterior zilei fixate, este interzisă. Ele trebuesc predate vătafului (păstorului responsabil al pășunei) însărcinat de șeful ocolului silvic, administrator al muntelui, cu luarea în primire a vitelor, care însă nu poate primi decât atâtea și acele vite, cari sunt indicate în bonurile de pășune și cele de control, pe care cel care însoțește vitele trebue să le prezinte ori de câte ori i se cere. Primitorul adeverește luarea în primire a vilelor pe bonul de pășune ia un loc corespunzător, iar bonul astfel prevăzut cu adeverința de primire îl înapoiază proprietarului ca contra chi- tanfă, pe când bonul de control îl păstrează pentru controlul tinerei în evidentă. Este interzis a duce la munte, sau a primi acolo vite bolnave. Dacă proprietarul de vite din vr’o cauză oarecare, în decursul sezonului de pășunat, dorește a coborî dela munte vitele, este dator a arăta bonul de pășunat, prevăzut cu ade- verința de luarea lor în primire, vătafului însărcinat cu tine- rea în evidenfă a vitelor la pășune, care notează pe dosul bonului darea în primire și eventual, dacă vitele se duc iarăși la munte, piimirea din nou a vitelor. Cel însărcinat cu tinerea în evidentă a vitelor, este dator ca deodată cu acest lucru să noteze și predarea vitelor și dacă ele se aduc din nou la munte, el notează primirea lor din nou și pe bonul dercontrol păstrat de el. Proprietarii vitelor nu pot pretinde restituirea taxei de pășunat și de păstorit pentru vilele coborâte dela munte, din orice motiv ar fi, în decursul sezonului de pășunat, nici chiar din motive sanitare, dar vitele pot fi iarăși primite la pășunat. Suirea și coborîrea dela munte de mai multe ori a vitelor aceluiași proprietar în decursul unui sezon de pășunat se poate 464 Revista Pădurilor face numai cu aprobarea în scris a șefului ocolului silvic, care administrează muntele. In decursul sezonului de pășunat nu este permis să se schimbe vitele dintr’un munte cu alte vite aduse din alb munți sau din comună. Proprietarul vitelor care contravine acestor dispozițiuni, sau care duce în munte vite bolnave, pierde dreptul de pășunat, fără ca să mai poată pretinde restituirea taxelor plătite. Păstorii angajați trebue să se prezinte Ia oficiantul silvic, administrator al muntelui, cu 6 zile înainte de ziua fixată pentru ducerea vitelor la pășunat în munte'; dela această dată și până în ziua transportului vitelor, păstorii trebue să fie ocupați cu repa- rarea instalațiunilor’ de pe munții respectivi și cu curățirea și aducerea în bună stare a pășunei; în ziua ducerii vilelor la munte ei primesc vitele încredințate păslorirei lor și încep serviciul de păstori, pe care trebue să-l îndeplinească conform îndru- mărilor ocolului silvic. De aducerea vilelor la munte proprietarii de vite trebue să se îngrijească ei înșiși. După expirarea timpului fixat pentru aceasta este oprit a mai aduce alte vite la munte. Drumurile și plaiurile pentru trecerea vitelor peste proprie- tățile Statului, precum și condițiile fixate de regiunea silvică pentru folosirea acestora, le hotărăște și desemnează oficiantul silvic, administrator al muntelui, iar mersul vitelor Ia munte se autoriză numai pe baza acestor condiții dinainte fixate. 25. Respectarea ordinei în practicarea pășunatului. Modul de pășunare îl stabilește și regulează Statul prin șeful ocolului silvic respectiv, independent de voința proprietarilor de vite. Tot astfel să întâmplă și cu stabilirea regulelor de fo- losirea instalațiunilor, a uneltelor, a nutrețului și a materialului de așternut (eventual disponibil) precum și cu împărțirea lucrului de efectuat de către personal. Angajații proprietarilor de vite sunt datori ca pe lângă respectarea condițiilor prescrise în convențiunea, ce trebue în- cheiată cu ei cu ocazia primirei în serviciu, să se conformeze întru toate și în mod conștiincios regulamentului de ordine fixat de ocolul silvic respectiv și sa apere atât pe proprietarii vitelor cât și Statul de pagubele a căror înlăturare le stă în putință. Revista Pădurilor 465 Unde sunt mai mul|i păzitori de vite, ori unde este angajat și un vătaf (și eventual pe lângă acesta și un ajutor), sau dacă nu e nevoe de un vătaf deosebit, atunci șeful ocolului silvic în înțelegere cu proprietarii vitelor învestește pe cel mai apt dintre păzitorii vitelor cu putere de vătaf (conducător, dătător în seamă). Păstorii trebuesc direct subordonați și puși sub controlul vătafului, sau a păstorului șef însărcinat cu atributiunile de vătaf. Șeful ocolului silvic comunică ordinele angajatilor propri- etarilor de vite, după împrejurări, fie direct adică prin vătaf, (păstorul șei) fie printr’un delegat al ocolului silvic. Pentru supravegherea continuă a pășunatului, acolo unde atributiunile păzitorilor de pășune nu se pol încredința cu succes altor agen|i erariali (pădurari, ajutori de pădurari, administratorii adăposturilor de munte), neapărat trebue angajati păzitori de pășune în număr corespunzător pe spesele Statului, cari sunt datori a parcurge, la intervalul și ordinea statornicită de ocolul silvic, mun|ti încredin|a|i lor spre pază și a controla dacă angajatii proprietarilor vitelor practică pășunatul în modul prescris, între- buințează uneltele și instalațiunile muntelui cu crujare, precum și dacă se permite ca să pășuneze vite, penh u cari nu s’au liberai bonuri de pășunat. Atributiunile acestor păzitori le stabilește în detaliu regiunea silvică. Păzitorul de pășune din punct de vedere al serviciului trebue subordonat pădurarului, în al cărui canton cad mun|ii încredințați lui spre pază. Pădurarul este obligat acontrola, cel pujin odată pe lună, munții aparținători cantonului său, precum și vilele aflătoare în acei mun|i. întreg personalul muntelui stă sub autoritatea disciplinară a oficiantului silvic, administrator al muntelui, care e dator, ca să meargă și să inspecteze conștiincios to|i munjii, de sub admi- nistrația lui, cel pufin de două ori în decursul sezonului de pășunat și cu această ocazie să controleze și numărul vitelor aflătoare întrânșii. Oficiantul silvic, administrator al muntelui, exercită dreptul de a admonesta și pedepsi pe agentii neascultători și necores- punzători, ba chiar și a concedia pe indivizii angajati de pro- prietarii de vite. In cazul din urmă locul devenit vacant trebue numaidecât complectat în modul descris la punctul 22. Tot astfel se va 466« Kevisia Pădurilor proceda și în cazul, când cel angajat devine incapabil ori re- fuză serviciul. Proprietarii vitelor sunt asemenea îndreptățiți de a controla pe angajații lor în interesul de a se eviia pagubele, cari conform responsabilității fixate la punctul No. 23 cad în sarcina lor. Acest drept îl pot exercita prin câte un delegat al lor (economul mun- telui) separat pentru fiecare munte, ori printr’un membru al pri- măriei comunale respective. Indivizii însărcinati cu acest control trebuesc prezentati ori anunțați oficiantului silvic, administrator al muntelui, deodată cu păstorii aleși. Dacă acești delegati nu sunt membrii ai primăriilor respective, atunci șeful ocolului silvic, conform celor cuprinse la punctul No. 22, are dreptul de a-i refuza în care caz proprietarii vitelor sunt datori sa-și aleagă alți îm- puterniciți. Delegații suni datori,afară de aceasta, să-și îndeplinească însărcinările lor conform ordinei stabilite în înțelegere cu ofi- ciantul silvic, administrator al muntelui. Proprietarii își pot inspecta oricând vitele și economia lor pastorală cu știrea angajatului însărcinat cu darea de seamă asupra vitelor aflătoare la pășune. Acești proprietarii și personalul angajat pentru serviciul de munte, afară de pășunatul vilelor admise, conform regalelor stabilite și pe teritoriile desemnate în acest scop, nu pot exercita nici un alt drept de folosință pe teritoriul Statului, decât cu o anumită autorizație. Excepție dela această regulă o formează numai lemnele de foc provenite din căzături, necesare pentru încălzitul adăposturilor (colibi, stâne), eventual când păzesc vitele la pășune și pe care angajații lor le pot aduna de pe locurile desemnate de șeful ocolului silvic în modul, timpul și condițiunile fixate de acesta. De regulă a face focul în afară de menționatele adăposturi nu este permis, de cât în cazuri de mare nevoe și numai cu mare precauțiune, iar înainte de a pleca, cel ce a făcut focul, trebue să-l stingă neapăret. Personalului de serviciu precum și proprietarilor vitelor cari nu au drept de vânat, le este interzis a purta armă pe pro- prietățile Statului. Câinii necesari pentru paza vitelor trebue prevăzuți cu o sgardă sau jug de lemn de 35 cm. lungime și 6 cm. grosime, care se atârnă de gât și ajunge până din jos de genunchi. Nev ista Pădurilor 467 Personalul silvic al Statului are dreptul să împuște pe pro- prietățile Statului câinii fără jug, ori cu zgardă necorespunză- toare celei prescrise. Pentru fiecare munte trebue finul un registru zis fundamental cu punctualitate, documentat cu bonurile de control (legat cu scoar|e moi și așezat într’un tub de tinichea) cu ajutorul căruia să se fină în evidentă vilele aflătoare în munte, astfel că pe baza lui controlul și luarea în primire a vitelor să se poată face cu preciziune ori și când. Cei încredințați cu controlul trebue să noteze fiecare rezultat în acest registru, iar inginerul silvic, administrator al muntelui, e dator a încheia listele de evidentă ale registrului la sfârșitul fiecărui sezon de pășunat. 26. Dispoziții sanitare. De cele prevăzute în articolul de lege VIIȘdin 1888 relativ la respectarea condițiilor sanitare a vilelor sunt responsabili pă- storii și proprietarii vilelor. Păstorii sunt datori, pe lângă tinerea în stare curată a adăpătorilor, a îngriji de adăparea regulată a vilelor, de apro- vizionarea lor la timp cu sare, ovăz și lărâțe, șide îngrijirea con- știincioasă în toate privințele a vilelor (înțelegând eventual nu- trirea și așternutul) să separe imediat vitele, cari arată simptome de boale și să le îngrijească, iar îmbolnăvirea și eventual moar- tea subită a animalelor să o raporteze imediat primăriei comu- nale respective și șefului de ocol, administrator al muntelui. Dacă însă observă simptomele unei boale contagioase, atunci sunt dalori, până la luarea dispozițiilor necesare din partea forurilor competente, să ia toate măsurile grabnice pentru îm- pedecarea lă|irei boalei. In această privință păstorii trebuesc instruiti înainte de a merge la munte și proprietarii de vite să le procure instru- mentele și materialele trebuitoare. Vitele bolnave în munți cu o bună organizație trebue închise în grajdurile destinate pentru vitele bolnave. De sarea și nutrețul necesar vitelor, cari pășunează la munte, să îngrijesc proprietarii vitelor, spesele făcându-se pe socoteala lor.—Tot lor le incumbă și îndeplinirea atributiunilor de monta a vitelor. 46S Revista Pădurilor 27. Coborârea vitelor de la munte. In decursul sezonului de pășunat numai proprietarul re- spectiv își poate coborî vitele de la munte, dar și acesta numai în modul stabilit la punctul No. 24. De asemenea nu pot fi re- primite în munte decât aceleași vite. Ziua coborârei lor, adică părăsirei muntelui, pe lângă con- difiunile prevăzute în cele cuprinse la punctul No. 10, o fixează oficiantul silvica, dministrator al muntelui, și pe cât va fi posibil în în|elegere cu economul muntelui, ținând seamă de felul vremii. Ziua coborârei vilelor de la munte trebue comunicată pro- prietarilor de vite prin publicarea datei de cătră primăria comu- nală cel puțin cu 8 zile mai înainte. Proprietarii, sau împulernicitii lor, își iau în primire vitele contra predarei bonului de pășunare. Aceste bonuri adunate și anexate la registrul fundamental al muntelui, suni predate oco- lului silvic. Vitele ai căror proprietari nu s’au prezentai pentru primirea lor până în ultima zi, fixată pentru coborârea dela munte se predau formal primăriei comunale, în al cărui hotar se află muntele. Taxa coborârei acestor vile, precum și spesele de între- ținere și îngrijire, ce Ie poate calcula primăria, cade în sarcina proprietarilor de vite. Pentru coborârea vitelor se poi întrebuința numai drumurile și eventual plaiurile desemnate de oficiantul silvic administrator, conform celor indicate la punctul No. 24. Ținerea vitelor în munte peste timpul fixat pentru coborârea lor este strict interzisă. Păstorii sunt datori, ca înaintea plecărei lor din munte să pună în ordine sub conducerea îngrijitorului de adăpost coli- bele, grajdurile, uneltele, și alte construc|iuni, pe care să le pre- dea delegatului ocolului silvic, ajutând, în același timp, la efec- tuarea gunoirei pășunei. 28. întocmirea statisticei de pierderea vitelor. Ocoalele silvice, adică delegatii acestora, sunt obligate să întocmească pe fiecare an o listă, pe o foaie separată e registiului fundamental al muntelui, despre vitele vătămate sau moarte, în cari trebue notat: 1) cauza morjei ori a tăerii for|ate ; 2) va- Revista Pădurilor 469 loarea vitei moarte; 5) modul de vânzarea a camei, pielei etc. 4) Suma încasată ; 5) cauza și locul îmbolnăvire! sau a mortii 6) în caz de boale contagioase, dispozițiile luate și resultatele obținute. Suprafața pășunelor alpine din Transilvania, Banat și părțile ungurene este de 69 030 hectare. Sub regimul apllcațiunei instrucțiunilor de mai sus s’a executat importante lucrări de îmbunătățirea solurilor, s’a construit drumuri și poteci bine trasate, făcându-se astfel accesibili munții, precum și adăposturi pentru vite și oameni, s’a înființat instalațiuni de adăpători sistematice, s’au construit stâni, lăptării și grajduri de tot felul sub conducerea și suprave- ghierea inginerilor silvici ai Statului. In anul 1919 utilizarea acestor pășiuni de către locuitorii satelor distri- buindu-li-se prin prefecturile județelor fără știrea și avizul autorităților sil- vice, după cum se prevede prin lege și regulamentele în vigoare, iar în 1920 distribuțiunea pășunelor in chestiune s’a făcut, după cum rezultă din ra- portul No. 7€6J din 9 Iunie 19'20 al fostei direcțiuni centrale a pădurilor din Cluj, prin in'ervenția ne îndrituită și necompetentă a consilierilor agricoli jude- țeni, cari au pus la dispozițiunea oamenilor nu numai pădurile din golurile de munte și cele din interiorul pădurilor, dar chiar pășunele afectate pentru experiențe și lucrările practice ale elevilor școalelor silvice, precum și tere- nurile de hrană ale agenților silvici. In acești doi ani, precum și in cei urmă- tori nu s’a mai făcut nici o înscriere a vitelor la pășune conform stipulațiunilor din art. 21 din prezentele instrucțiuni, din care cauză s’au învoit mai multe vite decât puterea de producțiune a acelor pășuni, iar în unele locuri nu s’a ținut nici o seamă de cele mai elementare reguli de ordine, higienă și con- siderațiuni sanitare. In schimb s’au făcut multe nedreptăți excluzându-se tocmai comunele cari aveau mai multă nevoie de atari pășuni, ai căror locuitori s’au folosit de ele întotdeauna in trecut. S’a dat naștere la nemulțumiri și bătăi chiar intre locuitorii dileritelor comuni. Pășunatul exercitându-se in mod abuziv, plantațiunile făcute cu mari cheitueli au fost distruse pentrucă nici măcar ele n’au fost excluse dela pășunat, iar pădurile au fost degra- date peste măsură tot din cauza aceasta, reamintindu-ne astfel epocile cari au precedat despăduririle din Alpii francezi, Pirinei, Apenini, din Spania, din Asia Mică, etc. cu întreg cortegiul lor de nenorociri. O politică de Stat inconștientă este destinată să conducă la ruină sigură pământul blagoslovit al țării noastre. Și nici o perspectivă de îndreptare nu întrezărim ! L'remurile de după răz- boiu au deșteptat conștiința forestieră in țările civilizate ale Apusului, la noi din potrivă pădurile sunt supuse cu și fără știință unor exploatări vandalice, sunt considerate ca un isvor de avuții, care niciodată nu se va sfârși. Ce miopie, ce văl gros și opac ne împiedică vederea, dar mai cu seamă ce grozavă deșteptare ne așteaptă! P. A. 470 Kevista Pădurilor REVISTA REVISTELOR Buletinul Statistic al României (lulie-Dec. 1923), aduce o serie de articole cu date de cel mai real interes. D-l Dr. I. Teodorescu, Director General al Statisticii din Min. Ind.și Comerț, într’un studiu : Prețu! articolelor de prima necesitate și numerele indice pe primele nouă luni din anul curent, după ce face mai multe considerațiuni asupra variațiilor acestor prețuri, ajunge la concluzia „. . . . că scumpetea în anul curent a mers cu pași mai repezi spre creștere decât în anul 1922”. Și pentru verificarea celor afirmate, arată că la 1 Ianuarie 1923, indicele de scumpete era 2072, iar în Septemb. acelaș an eră 2421, deci cu 349 puncte mai mult, pe când în 1922 indicele, care erâ în Ianuarie numai 1495, ajunge în Sept, la 1685. Tabela No. 2, demonstrează grafic aceasta. In tabela No. 1, avem mersul lunar al articolelor strict necesar existenței ; pâine, carne, ceapă, fasole, ouă, lapte, zahăr, lemne de foc. D-l E. Giurgea, direct, statisticii din Basarabia, în „Situația Industrială a Basarabiei pe anul 1922”, ne dă informații prețioase. In 1922, au funcționat în Basarabia 3336 instalații industriale (fabrici, mari), cu 1340 mai multe ca în 1921 din cari 2424 erau numai mori de vânt, aburi, apa, foc, cai. Aceasta dovedește că agricultura este și va fi baza industriei basarabene. Valoarea tuturor acestor instalații se socotește la 144.605.424 lei, iar numărul lucrătorilor angajați ia 7230. In general se observă o desvoltare cantitativa și calitativă și o treptată naționalizare a industriei din Basarabia, prin trecerea ei în mâna elementului românesc. Mai semnează D-l N. Ist rate, un studiu demografic asupra Ardealului și D-l /V. T. lonescu, o statistică electorală relativ la „Alegerile legislative din Martie 1922”. Revista Pădurilor 471 Buletinul Instit. Ec. Românesc (Febr. 1924). Problema mone- tară fiind o chestiune de viață pentru economia noastră națională și pasionând în gradul cel mai înalt cercurile noastre de specialiști, D-l Dr. Gheron Nefta, directorul acestui institut, a organizat un ciclu de conferințe. Tot ce are viața noastră publică mai de seamă și-a spus cuvântul dela această tribună. In acest număr, se publică conferința ținută de D-l Const. Garoflicl la 2 Febr. și anume : „Problema monetară și agricul- tura”. După ce cercetează influențele pe cari le pot aveă asupra agriculturii inflațiunea, deflația și instabilitatea monetară, D-sa ajunge la următoarea concluzie :„.... pentru desvoltarea agri- culturii și îndreptarea situații economice a țării, măsura cea mai urgenta este stabilizarea schimbului”, (pg. 82). D-l Garoflid. combate deflația și socotește imposibilă ridi- carea leului pe această cale și că «... . singura măsură pentru însănătoșirea regimului monetar la noi este devalorizarea, adică calcularea leului la valoarea schimbului actual, sau la o valoare apropiata și stabilizarea lui la această valoare”, (pg. 90). Un studiu asupra altei probleme, de o importanță covâr- șitoare și îndelung desbătută, semnează d-l dr. Marius Aug. Laurian și anume: „Protecționism sau liber schimb?”. Apoi un articol asupra „Cooperației în Basarabia" de d-l T. Știrbu și un bogat material de informații economice, închee acest număr. Natura (Aprilie 1924), prezintă articole și studii importante semnate de d-nii general Sc. Panaitescu, prpf. dr. Hurmuzescu, T. Porucic, C. A. Dissescu etc. In articolul „Ce poate face un botanist în America”, de prof. M. Dimonie, găsim informațiuni asupra cercetărilor și lucră- rilor Minist. Agriculturii din Statele-Unite, care urmărește înlo- cuirea plantelor indigene cu specii străine mai productive, căutând apoi să amelioreze aceste specii prin selecționare. D-l dr. D. A. Olaru în „Aplicațiile descoperirilor lui Pasleur în Agricultură”, arată cum dela descoperirea rolului agricol al microbilor în sol, s’a ajuns la ultima teorie bio-chimică în problema fertilității solului. 412 Revista Pădurilor Mai departe, susține — sprijinit pe studii proprii și pe cer- cetările a numeroși savanți din Apus — importanța în agricultură a îngrășămintelor complimentare (catalitice). Sulful Radioactiv și mai ales Manganezul care ajută ia stabilizarea compușilor minerali din teren și stimulează activitatea microbilor. Pagini Agrare și Sociale (Anul I, Maiu 1924). Chestiunea agrara în țara noastră, rămâne deschisa. Ultimele declarații ale d-lui Ministru al Agriculturii dau o confirmare oficială acestei constatări — când afirma că din 1.800.000 țărani îndreptățiți a fi împroprietăriți, numai 435.000 au dobândit pământ. — Pe lângă aceasta, modernizarea agriculturii românești, îndrumarea ei spre technică și știință, a devenit o necesitate imperioasă. Și de aceea — cum orice conlucrare în acest domeniu e bine-venita— noua revistă agricolă, prin personalitatea colabo- ratorilor săi, reprezintă o forță, care se alătura celor existente. D-l C. Argetoianu, în articolul său „Chestia Agrară* după ce arată împrejurările neprielnice, în caii a fost soluționată această problemă, insistă asupra necesității „reabilitării agriculturii noastre". „Polul cooperafiei în refacerea economică*, e titlul arti- colului semnat de d-l 1. Răducanu, în care demonstra importanța covârșitoare, pe care o va avea cooperația în viața noastră agricolă. Mai întâlnim apoi și colaborarea altor specialiști — cunoscuți de prin celel’alte reviste agricole — ca d-nii Carabella, C. I. Ciulei, C. Filipescu etc. Gh. I. lonescu. Revista Pădurilor 473 COMUNICARE CAMARAZILOR Lucrările privitoare la clădirea „Căminului Inginerilor Sil- vici* au făcut un pas mai departe. In cursul lunei expirate s’au cerut oferte dela 15 Societăți de Construcții, sau Constructori reputați; din cari au răspuns numai 9. Prețul cel mai avantagios a fost oferit de „întreprinderile Tiberiu Eremia“. — El este de 11.960.000 lei aproximativ după deviz; preț în care nu intră însă, instalatiunile sanitare, lumină electrică, ascensorul și încălzirea centrală, cari singure sunt eva- luate la circa 3 milioane, deci clădirea va costa circa 15 mili- oane, după preturile de astăzi. Lucrarea a fost adjudecată asupra „întreprinderilor T. Ere- mia'', cari vor începe săpăturile chiar în primele zile ale lunei Mai, după Duminica Tomii, căci până în toamnă, conform an- gajamentului luat, clădirea va trebui terminată de roșu și învelită, iar gata, din cheie, va fi până la 1 Iulie 1925. Fa{ă cu numerarul de care dispunem până în prezent, și care este numai de 4 milioane,—lucrarea este prea mare, totuși nu mă îndoiesc că pentru terminarea clădirei, fie cari din ca- marazi, la apelul ce vom face la timp, va fi la înălțime și va ști să răspundă, făcând chiar sacrificii pentru realizarea acestui ideal năzuit de atâta vreme și cu atâta râvnă. In curând și cel mai târziu până Ia 15 Iunie a. c. vor eși de sub presă și nouile acțiuni ale „Căminului Inginerilor Silvici" pe cari Casierul Societăței noastre le va distribui celor în drept, în măsura sumelor vărsate. Cei cari nu au vărsat întreaga sumă subscrisă, sunt rugați să se grăbească a o achita, cât mai neîntârziat, pentru a’și primi integral acțiunile la cari au drept. M. T. Revista Pădurilor Inforrnaiiuni Jurnalul Consiliului de Miniștri In ședința dela 19 Aprilie 1924 Luând în deliberare raportul d-lui Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricullurei și Domeniilor sub Nr. 23047 din 19 Aprilie 1924. Pe baza înaltului Decret Regal Nr. 1541 din 6 Aprilie a. c. DECIDEM ' Art. 1. — Incuviinfează provizoriu, sub rezerva sanc|io- narei ulterioare a Majesiă|ei Sale Regelui, înaintarea următorilor ingineri silvici stagiari la gradul de inginer silvic. Pe ziua de 1 Ianuarie 1924 d-nii: Andrei Brestianski, Virgil lonescu, Ruse Popescu, Adolf Kaiser, Roman Romansat, Dionisie Romanovschi, Coloman Mezaros, lancu Poclitar, Ernest Fixek, Ștefan Sofalvi, Oscar Sperling, Ladislau Gelsinger, Const. Geor- gescu, Al. Chirifescu, Em. Niculescu, N. Duldurescu, C. Marcu, V. P. Negulescu, C. Netea, Nic. Popescu, Eftimie Petrescu, AI. Butoi, Tudor lonescu, Er. Mavrodin, V. Trandafirescu, N. Băcanu, Victor Vasilescu, Eugen Petrovan, Mihail Popescu, C. Popescu Făurei. Filoftei Stoica, D. Podeanu, Gh. Nonută, N. Măjăuanu, V. Harnagea, Al. Stănescu, loan Paraschiv, Const. Criveanu, Silviu Monjia, Francisc Terdich, Vasile Vasiliu, Adalbert Szabo, Ieronim Buzilă. Szekely Geza, Dezideriu Bologh jun. Gr. Eliescu, Eugen Reus, N. Pandrea, C. Constanlinescu, I. Grecu, Lucian Comșa, N. Boboc, SI. Gherghel, Sandi Mircea, G. T. Martinescu, Ion Sas, lacob C. Marin, Al. D. Popescu. C. D lonescu, Vasile Paladian, G. I. lonescu, C. Popescu, C. C. Dimilriu, C. Rachieru, Dem. Onaca, C. C. Emanoil, Octavian Mihălcescu, Nic. Stănescu, Titus Nicoară, Ștefan Gh. Predescu, losif Popovici, loan C. lo- nescu, Andrei Hălmăgeanu, Aurent Mașcan, 1. Diaconescu, Eugen Zehan, D. Antonescu, loan A. Nicolescu Nicolae Go|ia, lulius Zaharias și Ștefan Guyas. Revista Pădurilor 475 Pe ziua de 1 Februarie 1924, d-nii: Victor Malarski Emilian Pali, Ștefan Țurjuman, St. Dumitrescu, C. Vasiliu și Vlad Bivol. Art. 2. — D-l ministru de Domenii și Agricultură este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispozitiunilor din pre- zentul Jurnal. * * * Consiliul de administrație al Soc. „Progresul Silvic* în ședința de la 10 Aprilie a. c., având în vedere că: la 25 Mai a. c. începe la Cluj Congre- sul Asociatiunei generale a Inginerilor, că în acest timp mare parte din Inginerii silvici în special cei din regiunea muntelui sunt în plină campanie de plantațiuni, cât și pentru deplina reușită a Con- gresului, s’a hotărât amânarea Congresului silvic pen- tru toamnă, între 15 August și 15 Septembrie. Așa dar loji colegii cari au de făcut comuni- cări la chestiunile propuse de comitet și anume: 1. Corectiunea torentilor și ravenelor, în spe- cial a celor din județul Caraș-Severin. 2. Inconvenientele exproprierei râpelor și terenurilor improductive din regiunea dealurilor și munților pentru islazuri comunale. 3. Tratamentul și amenajamentul pădurilor de Stejar din Banat și rezultatul aplicatiunei lor. 4. Vânătoarea din punct de vedere silvic și eco- nomic. își vor trimite lucrările cel mai târziu până la 15 Iunie a. c. însoțite de planșe, schite, pentru a putea fi cercetate și tipărite într’o broșură spe- cială destinată Congresului. După discufiunile ce vor avea loc asupra chestiunilor de mai sus, membrii congresului vor PROBLEMA EXPLOATAREI ÎNTREGULUI MASIV FORESTIER AL ROMÂNIEI In vederea industrializSrei produselor lemnoase—pe baza comasârei tuturor pădurilor, aparfinând oricui (Stat, Județ, Comună, institutiuni pu- blice și private, asociattuni, cooperative, particulari etc.) în legătură cu proectul de lege pentru comercializarea întreprinderilor de Stat >cum și pentru punerea în valoare și comercializarea bunurilor Statului DE M. P. FLORESCU INGINER INSPECTOR SILVIC Fa{ă de împuținarea vădită din ce în ce a fondului nostru forestier, alât în suprafața cât și în volum precum și împuținarea chiar a speciilor de valoare (molift, brad, stejar etc.) cărora treptat și metodic le iau locul speciile mai puțin valoroase, ca plop, mes- teacăn, fag, salcia, anin ele. cu drept cuvânt a atras atenția Asocia- ției Generale a Inginerilor, care fată de pericolul de care sunt amenințate pădurile noastre și-a pus întrebarea, care ar fi ade- vărata cheie pentru ca cu un ceas mai de vreme să găsim adevăratele soluții practice pentru a așeza gospodăria forestieră pe alte baze, care să ne asigure existenta pădurilor cât și con- tinuitatea unor exploatări sistematice, bine înțeles mai micșorate ia număr, fată de cele existente azi. Primul lucru ce ne apare ca periculos existentei fondului nostru forestier, este că uzi în România avem de patru ori mai multe fabrici de cherestea, în raport cu suprafața reală în hec- tare a pădurilor noastre de reșinoase dela munte, iar exploatările de foioase sunt pe o scară prea intensă și dacă vom mai con- tinua astfel în 10—15 ani, aproape că ne vom liquida și pădurile de reșinoase, cum ne-am liquidat aproape, complect pădurile de Revista Pădurilor 477 Nehoiași, Paulești, Sinaia, Văleni-de-Munte, Moreni, Verbila, Fra- sinul, Mitreni. Brănești, Țigănești și Gruiu ; f) Direcțiunea VI regională Constanța. Cu sediul în Con- stanta, care se va compune din ocoalele: Brăila, Cadâna, Slo- bozia, Tulcea, Sulina, Babadag, Niculitel, Ciucurova, Cerna, Mă- cin. Cernavodă, Casîmcea, Enișelia, Comarova, Ostrov, Bazargic, Silistra, Curt-Bunar și Turtucaia; g) Direcțiunea VII regională Pitești. Cu sediul în Pitești, care se compune din ococlele: Horez, Râmnicu-Vâlcea, Băbeni, Lunca-Stăneșli, Jiblea-Cozia, Stoiceni, Seaca-Opteșani, Schitul- Greci, Trivale, Vălsan, Radu-Negru, Cotmeana, Leordeni, Aninoasa Caro! I, Câmpulung, Rucăr, Domnești-Corbi, Roșiorii-de-Vede, Turnul-Măgurele, Slăvești, Pucioasa, Târgoviște, Nucet, Lucieni, Butoiu, Comana, Căscioarele, Ghimpati și Giurgiu; h) Direcțiunea VIII regională Orșova. Cu sediul în Orșova, care se va compune din ocoalele: Bobicești, Romula, Bucovăt, Perișor, Tugurești, Ciuperceni, Peșteana, Cărbunești, Polovragi, Tismana, Malovăf, Vânju-Mare, Strehaia, Butoeșfi, Moldova-Nouă, Berzeasca-de-Sus, Berzeasca-de-Jos, Grădina, Orșova, Băile Her- culane, Caransebeș, Ohaba-Bislra, Rusca-Montana și Bozovici ; i) Direcțiunea IX regională Arad. Cu sediul provizoriu în Lipova, care seva compune din ocoalele : Gladna-Montană, Lun- cani, Lugoj, Pădurani, Făget, Coșava, Balint, Timișoara, Iersig, Chevereșul-Mare, Sarlota, Hodoș, Lipova, Pauliș, Maria-Radna, Varadia, Bărzava, Dumbrăvija, Starovă|, Dorgoș, Valea-Mare, Pe- cica, Ceala, Arad, Sebiș, Gurahonf, Moneaja și llteu: j) Direcțiunea X regională Sibiu. Cu sediul provizoriu în Sebeșul-Săsesc, care se va compune din ocoalele: Deva, Orăș- tie, Hunedoara, Cugir, Baia de Criș, Petroșani, Hațeg, Pui, Ilia, Sebeșul-Săsesc, Aiud, Alba-Iulia, Zlatna, Bistra, Golul, Mercurea, Sibiu, Seliștea Sibiului, Valea Sadului și Valea Oltului; k) Direcțiunea XI regională Cluj. Cu sediul în Cluj, care se va compune din ocoalele: Abrud, Albac, Câmpeni, Vidra, Turda, Beliș, Gilău, Dej, Ileanda-Mare, Becleanu, Hida, Huedin, Teaca, Cluj, Tg.-Mureș, Reghinul-de-Sus, Reghinul-de-Jos, Mer- curea Niraj, Isticeu, Lăpușna, Ierbuș, Valea Rea și Iad. Direcțiunea XII regională Brașov. Cu sediul provizoriu în Mercurea-Ciucului, care se va compune din ocoalele : Sighișoara, Agnita, Cincul-Mare, Elisabetopol, Mediaș, Odorhei, Corund, 478 Revista Pădurilor Obland, Rupea, Cristurul Secuesc, Dicio Sân Martin, Sercaia, Streza-Cârfișoara, Arpașul-de Jos, Brașov, Feldioara, Zărneșli, Să- cele, Bara-Olt, Sf.'Gheorghe, Boroșneul Mare, Zagon Covusna. Brejcu, Târgul-Secuilor, Făgăraș, Bicaz, Frumoasa, Joseni, Geor- geni, Mierc.Ciuc, Tulgheș și St. Martin Ciuc. m) Direcfiunea XIII regională Oradea Mare. Cu sediul pro- vizoriu în Sighetul Marmafiei, care se compune din ocoalele: Dobrești, Beiuș, Marghita, Crișul Repede, Simleul Silvaniei, Za- lău, Firiza-de-Jos, Capnic, Băita, Strâmbii, Groși, Satul-Mare, Baia-Mare, Lăpușul-Unguresc, Sin, Borlești, Negrești, Ocna Su- gatag, Sapinja, Romișoara, Poenile de sub Munte, ValeaRâuluî, Vișeu și Valea Izei. Direcțiunea regională Bistrița va rămâne în situajia actuală și aceeași conducere ca și până acum compusă din ocoalele: Siău|i, Năsăud, Parva, Salva, Anieș, Ilva, Izvorul Someșului, Borgo, ^istricioara, Coșna, Drăgoioasa și Horgo-Ținta. Art. II. Un regulament va stabili numărul personalului fie- cărei direcțiuni și airibu(iunile lui. Art. III. D. ministru al agriculturii și domeniilor este însăr- cinat cu aducerea la îndeplinire a dispozifiunilor din prezentul jurnal. Ion I. C. Brătianu, Al. Constantinescu, Dr.C. Anghelescu, General de divizie George Mărdărescu, Al. Lapedatu, N. N. Să- veanu, N. D. Chirculescu, Tancred Constantinescu. Revista Pădurilor 479 MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJtRILOR Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Andrieșul, pen- dinte de comuna Andriașul Jud. R-Sărat, proprietatea D-rei Elena C. Orleanu, în suprafață de 632 qa 3600 m. p. Regimul codru cu tăeri rase, revoluția normală 90 ani, exploatarea în 14 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar : b) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Cheia pen- dinte de comuna Cheia jud. Vâlcea, proprietatea Indiviză a Moș- nenilor Cheeni, în suprafață de 2700 Ha. Regimul codru cu 2 tăeri la interval de 12 ani una de alta, Revoluția normală 96 ani exploatarea în 24 de ani și cu garanția de împădurire 600 Iei de fiecare hectar: c) Regulamentul de exploatare al pădurii Bujoreni, pen- dinte de comuna Bujoreni jud. Vâlcea, proprietatea D-nei Eugenia Pufureanu, în suprafață de 150 Ha, Regimul crâng simplu, revo- luția normală 20 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Zăvoiul Sârbi pendinte de comuna Văcărăști, jud. Dâmbovija, proprietate Moș- tenitorilor defunctului Văcărescu și anume : D-na Eufrosina Vă- cărescu, D-na Zoe Caribol și D-na Elena Văcărescu, în suprafață de 19 Ha 2600 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 10 ani, exploatarea într’un an și cu garanfia de împădurire 300 lei de fiecare hectar; 480 Revista Pădurilor e) Regulamentul de exploatare al pădurii Capul Plaiului pendinte de comuna Brezoiu jud. Vâlcea, proprietatea D-lor Florea Bardaș, I. Vasile, N. Itrim și Preotul FI. Marinescu, în suprafață de 59 Ha, regimul codru cu tăeri rase, revoluția nor* mala 100 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanție de împădurire 800 lei de fiecare hectar: f) Regulamentul de exp’oatare al pădurii Pârâul Negru pendinte de comuna Anghelești jud. Putna, proprietatea D-nei Clara Vladimir Mavrocordat, în suprafața de 862 Ha 2500 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 36 ani, exploatarea în 20 ani și cu garanția de împădurire de 300 lei de fiecare hectar: g) Regulamentul de exploatare al pădurii Plavianca, pendinte de comuna Cornelul Cricov jud. Prahova, proprietatea uzufruc- tuară a D-nei Elena Gh. Plavianu, în suprafață de 34 Ha 1800 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 12 ani, exploa- tarea în 2 ani și cu garanția de împădurire de 300 lei de fiecare hectar, acest regulament de exploatare se aprobă din punctul de vedere technic. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolele adiționale imprimate anexate fiecăruia sunt execuforii. Art. 3. — și ultimul) Domnul Administrator al Casei Pădu* rilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Data astăzi 19 Aprilie 1924 în cabinetul nostru. No. 25623 Ministru (ss) Al. Constantinescu oe =o © „PETROȘANI"] SOCIETATE ANONIMA ROMANA PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI Capital Social Lei 280 000-000 MINELE: Petroșani, Vulcan, Aninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI i î STRADA AUREL VLA1CU No. 22 i Adresa telegrafică: „PETROȘANI". Telefon 39 77 I OO- -OO i ------ 1=1 H r=j W HOTEL -W „ROYAL PALACE" Proprietatea Sotietălei „Clădirea Româneastă“ BUCUREȘTI - STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avamaps. — Camere ca luna = CONSTRUCȚIUNE NOUA = CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. f „BANCA ROMANEASCA"! Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI" SUCURSALE: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craicv, Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroci, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Ttdcea. BĂNCI AFILIATE : Banca Almajuhii, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Târna vei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța „ Ceditul Prahove{, Ploești 8 Dunărea Romanească, Brăila „ Durostorului, Silistra „ Economul, Cluj Banca Iașilor, Iași „ Maramureșeană, Sighetul Marmației B mea Mehedmțului, T.-Severin w Petrodava, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților. Rădăuți „ Română, Dorohoi „ Românească a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni , Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă SW Serviciu special pentru relafiunile cu străinătatea. No. 6 ■ F' Anul XXXVI Iunie 1924 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" Apare sub conducerea comitetului de redacție compus din d-nii ; Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Problema exploatărei întregului masiv forestier al României..................................€. P. Georgescu Problema exploatărei întregului masiv forestier al României..................................M. P. Florescu Probiema exploatărei întregului masiv forestier al României..................................I. P. Diaconescu Cadastrul țărei in legătură cu reforma agrară O. Ciurileanu Frumosul și utilul realizat de păduri .... N. C. Macowey Cuvinte dureroase............................H. Manole Importanța vânătoarei ........................... Dr. Gh. Nedici Regimul juridic al proprietăței moșnești . . loan D. Neagu-Negrilești Industrializarea fagului.....................Horla Manole Cum se pot repara dăunele aduse pădurilor prin expropriere...............................loan P. Diaconescu Informațiuni.............................................. **♦ BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALA", JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, 1 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI .PROGRESUL SILVIC* PE PERIODUL 1921-1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal No. 1630 dela ZB Aprilie 1904, cu sediul in palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur AL Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moidovanu Const. Opran Const. Sava-Golu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Censori: Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenzori Supleanti : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC* Președinte: Al. Constantinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier: N. Elef terescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Anul XXXVI IUNIE 1924 No. 6 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA COMUNICĂRILE SECȚIEI SILVICE IN CEL DE AL 4-lea CONGRES AL ASOCIAȚIEI GENERALE A INGINERILOR Ținut la 24 — 31 Maiu 1924 la Cluj PROBLEMA EXPLOAZAREI întregului masiv forestier al României In vederea industrializărei produselor lemnoase—pe baza comasărei tuturor pădurilor, aparținând oricui (Stat, Judej, Comună, institutiuni pu- blice și private, usociațiuni, cooperative, particulari etc.) în legătură cu proectul de lege pentru comercializarea întreprinderilor de Stat, cum și pentru punerea în valoare și comercializarea bunurilor Statului I. Pădurea, prin natura ei, este o proprietate, care nu s’ar putea diviza la infinit, fără ca prin aceasta sa ’și deprecieze din ce în în ce valoarea ei economică. Din contră, cu cât suprafața ei se poate mari, cu atât și va- loarea ei economică se mărește, socotită chiar pe unitatea su- prafață, prin varietatea și valoarea produselor ce poate da. Evident dar, din punct de vedere practic, nu este posibil a se obține produse lemnoase industrializabile anuale și constante decât din păduri cu suprafețe mari, unde capitalul — ori de ce origină ar fi el—își are rolul lui important, prin creiarea mijloa- celor moderne de transport ca : căi ferate, funiculare, decovile, șo- sele, uluce uscate și de apă etc. etc., precum a uzinelor de debi- tarea, prelucrarea și industrializarea acestor produse, ca : ferestrae, uzine de destilarea lemnului, de fabricarea celulozei, de tâmplărie, de mobile etc. etc. Când este vorba de păduri mici, care nu pot produce decât lemnărie de foc cel mult, capitalul necesar exploatărei este neîn- semnat; cantitățile de produse fiind neînsemnate, se desfac pe loc populației locale; instalații moderne de transport și debitare 478 Revista Pădurilor nu mai sunt necesare și chiar dacă ar fi, ele nu sunt rentabile, așa că capitalul le ocolește. Punerea în valoare a bogățiilor naționale, între care și pă- durile, a preocupat mai mult sau mai puțin, toate^uvernele noa- stre din trecut și până în prezent. Nu de mult s’a depus în Corpurile legiuitoare un „proect de lege privitor la comercializarea și controlul întreprinderilor econo- mice ale Statului", lege care preconizează un nou regim și în ex- ploatarea pădurilor Statului. înainte de a intra în analiza dispozițiunilor acestei legi, gă- sesc util a face o mică privire retrospectivă asupra pădurilor, pentru ca cunoscând situația lor reală, sa vedem dacă dispozițiunile pro- ectului de lege li se pot aplica, și la ce resultate ne-ar putea duce aplicarea ei. Acest mic istoric este strâns legat de evoluția marei proprie- tăți în România din ultima jumătate a secolului trecut, și până în present. II în vechiul regat, până acum 60—70 de ani, nu aveam decât marea proprietate, prin urinare și pădurile, formau adevărate la- tifundii. Produsele pădurilor depășind cu foarte mult trebuințele po- pulației și țara neavând căi de comunicație suficiente pentru o exploatare în vederea exportului, pădurile ajunsese să fie soco- tite ca ceva de prisos; consecința a fost defrișarea lor prin toate mijloacele : foc, pășunat, scoaterea cioatelor etc. Suprafețele defrișate au fost date agricullurei, fie pentru cul- tura fie pentru pășune, așa că pe măsură ce domeniul silvic se reducea, creștea domeniul agricol, după cum se știe cu mult mai ușor de exploatat și cu o rentabilitate foarte mare. Până la 1864, latifundiile erau proprietăți aproape intangibile, iar defrișările, în pădurile de pe ele, se practicau în cea mai desă- vârșită libertate. Dela această data însă, în nevoia ce s’a simțit de a scoate pe țărani din iobăgie, s’a început în stil mare pulverisarea latifun- diilor începând cu împroprietărirea clăcașilor; împroprietărire, care, deși s’a referit numai la locuri de cultura și islaz, a cerut pădurilor un mare sacrificiu, căci toate islazurile care s’au constituit la 1864 au fost pe locuri de păduri de curând exploatate. Revista Pădurilor 479 A venit apoi împroprietărirea din 1879, a însurățeilor, în care pădurile au făcut un nou sacrificiu pentru islazurile constituite atunci, și chiar pentru unele locuri de cultură. Așa că pe lângă defrișările proprietarilor, practicate cu atâta profunziune, au venit și aceste defrișeri ordonate de legi, care în definitiv au avut acelaș efect: micșorarea domeniului silvic. Politica de stat n’a stânjenit aceste defrișeri decât abia în 1881, când s’a votat primul codice silvic, prin care s’a pus sta- vilă defrișerei pădurilor Statului (căpătate^prin secularizarea averi- lor mănăstirești), ale comunelor și instituțiilor publice; iar din ale particularilor numai pe acelea necesare protejărei malurilor, a mân- caturilor de apa și năpădirei nisipurilor, pentru menținerea cursului regulat al apelor și conservarea isvoarelor și a celor de frontieră, lăsând libere mai departe defrișările la pădurile câmpie. Abia prin Codul silvic din 1910, s’au legiuit oprirea complecta a tuturor defrișărilor, însă era prea târziu; între timp se defrișase prea mult, întreaga câmpie a Dunărei fusese despădurită și tran- sformată în stepă, în care astazi cultura agricolă sufere foarte mult din cauza secetelor și a lipsei lemnului pe care îl aduce cu mari cheltueli, din regiunile de coline și de munte unde se mai găsește. Contra secetei însă există numai un singur mijloc de luptă : a se reînființa pădurile distruse, t măcar în parte, adică acelea strict necesare. Dar aceasta este o chestiune, de care vom vorbi mai pe urma. în conclusie politica vechiului regat a lăsat liberă sub divi- zarea proprietăței forestiere, și defrișarea până mai ieri. Să vedem acum ce s’a petrecut și în provinciile alipite. In Ardeal până la 1873, proprietatea forestieră a fost latifun- diară ; la aceasta dată s’a venit cu Legea urbarială, care prin art. 5, a înlocuit servituțiile iobagilor pentru fumărit, lemne pentru ars var etc., prin o împroprietărire (segregare), delimitându-se țăranilor anumite suprafețe în deplină proprietate indiviză, for- mând așa zisele composcsoratele urbarialeștilor. După legea vorbită, urbalialeștii care aveau drepturi mai mari de 100 jugăre puteau ieși din indiviziune. Se vede că s’a uzat mult acest drept de oarece în 1908, guvernul ungar pentru a opri sub divizarea pădurilor—fapt socotit ca un pericol economic — a venit cu o lege care a îngreuiat foarte mult condițiunile ieșirei din indiviziune. 480 Revista Pădurilor Peste tot Ungaria a împedecat divizarea proprietarei fores- tiere, menținând indivizibile composesoratele nobile, înființate în secolele trecute, composesoratele fostelor regimente grănițărești din Caransebeș și Bistrița, care și astăzi se stăpânesc în indiviziune. Dar nu numai atât, prin legea XIX din 1898 s’a stabilit o nouă măsură protectoare: pădurile composesoratelor urbanale nu se puteau greva nici dviiza. într’un singur caz în Ardeal, guvernele ungurești s’au abătut dela i această politică de protecție asupra pădurilor; în scop de a favoriza pe magnați, la composesoratele din Secuime s’a ad- mis ieșirea din indiviziune, ceeace s’a petrecut în parte, înlesnind magnaților ca prin cumpărări ulterioare să refacă pe seama lor do- menii forestiere foarte întinse. Fidei Comisele de. origină atât de veche, au fosfprotejate, iar în Codul civil unguresc s’au introdus anumite norme pentru menținerea lor la infinit. Dar nu numai Ungaria s’a preocupat de oprirea subdiviziune! pădurilor. Austria în Bucovina a făcut acelaș lucru, oprind eșirea , din indiviziune a răzeșilor moldoveni împroprietăriți de atâtea vea- curi în urmă de Ștefan cel Mare și alți domnitori ai Moldovei, prin Patenta No. 130 din 5 Iulie 1853; mai mult art. 32 din aceasta patentă stabilește că dreptul Ia pădure revine primului născut. în Basarabia pădurile au ramas în proprietatea latifundiarilor, și ele au fost foarte mult ocrotite, de însuși proprietarii lor, din cauză că în această provincie fiind foarte puține ele au fost la justa lor valoare. Pădurile răzesești însă, stăpânite de țărani conduși de nevoi momentane, s’au divizat în sute și mii de parcele, ceace le-a transformat în adevărate huceaguri. în toate provinciile alipite defrișările au fost îngăduite cu anumite forme, cea ce a făcut ca ele să se practice, mai mult în mod ilicit. Dar să revin iarăși la vechiul Regat, pentru a concretiza po- litica ce s’a urmat aci, care astăzi se resfrânge asupra tuturor pro- vinciilor alipite. Oprirea defrișărilor, ce părea fapt îndeplinit la 1910, a fost numai un mic popas; pădurile urmau să facă în curând, pe al- tarul reformelor sociale, noi și incalculabile sacrificii. Reforma agrară de după răsboi — după cum se știe — n’a scutit deloc pădurile. Revista Pădurilor 481 Legea izlazurilor comunale, a expropriat în toată țara pă- duri dintre cele mai frumoase de peste 350.000 hectare dela Stat, instituțiii publice și particulari, la munte și coline, adică tocmai în regiunile unde nu trebuia. în vechiul Regat suprafața expropriată din păduri pentru pășuni comunale a întrecut cifra de 100.000 hectare; în Ardeal, unde expropierea este încă în curs, până în prezent s’a atins 150.000 hectare, și probabil va ajunge la 200.000 hectare; în Bu- covina s’a expropiat peste 30000 hectare, iar în Basarabia, fiind cea mai săracă în păduri,Inu s’a expropiat păduri propriu zise pentru pășune, ci numai poeni interioare, care vor duce Ia acelaș rezultat, adică la defrișarea pădurilor din jurul acestor poeni. Până aci am făcut un mic istoric al defrișărilor atât voiun tare, cât și a celor ordonate de anumite legi, de-o potriva de dăunătoare, defrișări care, privite în bloc, au diminuat la jumă- tate frumosul nostru domeniu forestier de odinioară, despre care ne vorbește atât de frumos istoria. Dar nu numai defrișările au lovit pădurile, a mai fost și este încă o altă cauza, care le-a diminuat și le scade în conținu valoarea ca factor economic : este pulverizarea, adică îmbucătăfirea lor. Nu există pădure în țara care a scăpat, în total sau în parte de furia defrișărilor și a sub. diviziunei, care acum câte-va decenii sau câți-va ani, să nu fi format un singur complex, al unui singur proprietar, dar care astăzi este divizată în zeci de părți, aparținând ia zeci de proprietari; iar unele, cum sunt pădurile răzeșilor din Mol- dova, Basarabia, și Bucovina, s’au divizat în sute de porțiuni, unele așa de mici că n’au de cât câteva sute de metri pătrați. Ce obiect economic pot forma aceste loturi, sfori sau petece, ce producțiune pot asigura țărei sau proprietarilor lor? Propriu zis ele nu mai sunt păduri, deși totuși ele ar putea fi grupate mai multe într’un amenajament comun, pentru a rede- veni ce au fost. Cauzele pulverizărei pădurilor sunt aceleași ca și a restului domeniului pe care sunt situate : ieșiri din indiviziune, vânzări, împroprietăriri, în fine tot cortegiul transformărilor prin care trece marea proprietate de o jumătate de veac și mai bine. 482 Revista Pădurilor III Produsele agricole fiind anuale, și nu periodice ca ale pă- durei, terenurile agricole evident, pot suporta o sub diviziune cu mult mai mare de cât terenurile forestiere. Dacă limita inferioară a sub diviziunei proprietăței agricole este minimum 5 hectare, limita inferioară a sub diviziunei pădu- rilor este cu mult superioară, variând după natura produselor necesare populației locale și-a celor ce urmează a fi transportate în alte localități lipsite de păduri, sau a se exporta; cu o condiție, ca aceste produse, să fie anuale și constante, să acopere'cheltue- lele de administrare, exploatare și industrializare, asigurând în acelaș timp un procent rezonabil capitalului reprezentat prin însăși pădurea, cât și a celui învestit în instalațiunile aferente. Produsele lemnoase, prin natura lor fiind foarte variate, nu se poate stabili o cifră anumită în hectare, de unde cobo- rând în jos, pădurea își perde din ce în ce mai mult valoarea ei economică. Ca să ilustrez această axiomă, voi studia câte-va cazuri. In regiunile inundabile, unde salcia și plopul sunt speciile regiunei, am avea de satisfăcut necesități locale în lemn de foc, de mici construcțiuni rurale, de îngrădiri etc. Ca să obținem asemenea produse ne-ar trebui să exploatam în conținu arborete în etate de 15 ani ; pentru o cultură serioasa parchetul anual n’ar trebui să fie mai mic de 5 hectare ; prin urmare dar, o pădure din această regiune ar trebui s’o aibă de 15 ori suprafața parchetului, adică cel puțin 75 hectare. Dar dacă n’o avem ? — Va trebui atunci să comasăm din aceasta regiune, atâtea proprietăți mai mici, indiferent de natura proprietarului, care să ne asigure acest minim de suprafață, din care se formăm o serie de exploatare. Dar dacă admitem, că avem necesități de interes general tot în această regiune, care ne cer să producem lemn de plop pentru cherestea, pentru fabricele de chibrituri, celulosă pentru fabricele de hârtie, etc. etc, în acest caz problema se pune altfel. O pădure din regiunea Dunărei, ca sa ne poată da ase- menea produse, trebue să fie în etate de cel puțin 40 de ani, iar parchetul anual de cel puțin 25 hectare, adică în total 1000 hectare. Revista Pădurilor 483 Dar nu le avem I — Comasăm mai multe păduri de suprafețe mici până obținem suprafața ce ne trebue. Să trec ușor peste regiunea de câmpie astăzi despădurită, și sa ne ridicăm în regiunea de coline, unde găsim din abon- dență specii prețioase ca stejarul, frasinul, ulmul, paltinul etc., care au un număr infinit de întrebuințări; stejarul ca traverse pentru căile ferate, stâlpi de telegraf și telefon, material de construcții pentru șantierile navale, poduri, locuințe, mobile etc, etc. iar cele l’alte specii surit atât de căutate în tâmplărie și industria mobilelor. Asemenea produse însă nu se pot obție decât din arbori ce au o etate înaintată 80, 100, 120 ani și chiar și mai mult. Să admitem, etatatea medie de 100 ani, iar suprafața minima de exploatat anual 20 hectare, ne va trebui dar o serie de 2000 hectare capabilă a ne produce anual și constant asemenea produse, pentrucă populația să-le aibă orcând la îndemână, iar instalațiile dc debitare și prelucrare să poată rămâne permanente. In această regiune, a colinelor, sunt și păduri cu arbori mai puțin prețioși ca carpen, fag, jugastru, tei etc. care se pot exploata pentru producerea lemnului de foc cu revoluțiuni mai mici, 30—40 ani, și care ne cer ca seria de exploatare să aibă cel puțin 300 hectare. In regiunile pe câmpie și coline, având căi ferat de stat și șosele suficiente, dificultățile de ordin technic fiind mici, problema comasărei este foarte simplă ; sub acest raport rămân în picioare însă celelalte dificultăți de ordin material și de drept, pe care nu le vedem resolvabile de cât pe baza unor anumite legiuiri. In regiunile muntoase problema comasărilor este mult mai complicata, suprafețele de exploatat anual sunt legate mai în toate cazurile de amortizarea instalațiilor de debitare și transport, uzine, căi ferate etc. Aceste instalațiuni sunt foarte costisitoare și valoarea lor se ridică la zeci de milioane, cari cer a fi amortizate într’un termen cât mai scurt, 10—15 ani, fără de care o asemenea exploatare încetează de a mai fi rentabilă. Pentrucă toate aceste instalațiuni să poată fi amortizate cât mai curând, ele cer pădurilor o producțiune mare, care în genere depășește creșterea anuală a pădurei pentru care au fost instalate, 484 Revista Pădurilor Este lucru curent dar ca exigența capitalului învestit în ase- menea instalațiuni, — ca el să poată fructifica, — cere exploa- tarea pădurei în termen scurt, 10—15 ani după care toate aceste instalațiuni sunt ridicate. Să dau un caz. Pentru punerea în valoare a unei păduri de 2000 hectare de reșinoase și fag, în etate de 100 ani s’a făcut o cale ferată industrială pe 18 km și o uzina ferăstrău cu 8 gatere, care în mediu—după prețurile de astăzi a costat 20 milioane Ici. Pentruca această învestire să fie amortizată în 20 ani, ur- mează neapărat a se exploata anual cel puțin 100 hectare, cu o producție medie de 30.000 m. c. ceace fatal duce la exploatarea pădurei întregi în 20 ani. Natural că nu mai putem avea în această pădure produse similare de cât foarte târzii, va urma dar o perioadă de așteptare de 80 ani, în care timp pădurea va crește, dar nu va produce nimic sau aproape nimic, devenind astfel un capital ce fructifică nu- mai prin creșterile anuale, dar care se vor realiza foarte târziu de generațiile ce vin. De altfel acesta este sistemul aplicat de marile noastre So- cietăți forestiere, care se mândresc cu exportul și industrializarea lemnului, (I ?) și de fapt nu evina lor. Unde ne duce însă acest sistem este lesne de înțeles. La munte dar, pentruca după amortizarea acestor instalațiuni, funcționarea lor mai departe sa fie posibilă, ele urmeaza sa aibă posibilitatea de a exploata anual minimum 30— 50 hectare ceace ar necesita în cazul nostru, o suprafață păduroasă de cel puțin 6000 hectare. Dar se știe, că păduri așa de mari ale Statului sunt foarte rare, le număram pe degete, și din cele particulare puține au mai rămas, ele se pulverizează incontinu, prin partaje, vânzări, par- celări etc., ce este dar de făcut ? Avem o singura soluție: comasarea tuturor pădurilor indi- ferent de natura proprietarului. In conclusiune dar, va trebui ca guvernele să legifereze cât mai curând oprirea îmbucătâțirei proprieprietății forestiere, un pericol economic, după care să urmeze imediat comasarea lor. Numai având aceste doua desiderate înfăptuite, se va putea vorbi și de Comercializarea pădurilor, dar cu totul pe alte baze . decât acelea ale legei propuse, care privește numai pădurile Sta- tului, și numai pe acelea ce pot interesa capitalul particular. Revista Pădurilor 485 IV Din cele expuse până aci constatăm că politica vechiului Re- * gat și politica Stapânitorilor provinciilor alipite de până mai eri, au fost cu totul divergente. Vechiul Regat a lasat libera subdiviziunea și defrișarea; re- sultatul obținut e ca ne-a ramas abia 14% din suprafața acoperit cu pădure un domeniu forestier incapabil a deservi trebuințele normale ale populației, căci normal trebue sâ avem cel puțin 25% păduri. Dar și ce-a mai rămas din acest domeniu este așa de înbucătățit atât de mult subdivizat încât, din această cauza, producțiunea lui este cu mult inferioară capacităței lui reale. Prin urmare, rezultatul real: un formidabil regres economc. In provinciile alipite, Ardeal, Bucovina și Basarabia, guver- nele stapânitoare au fost mai înțelepte cu privire la păduri, au •oprit la timp atât defrișările cât și subdiviziunile; situația acolo— în afara de Basarab'ia țara despadurită—este cu mult superioară. Este necesar dar, nu să impunem provinciilor alipite politica noastra, ci din contra să o adoptam pe aceea ce a fost aplicată acolo până mai ieri; mai mult, sa o complectăm prin comasări, bine înțeles acolo unde va fi nevoe. Dar Comasarea este un desiderat al nostru, al specialiști- lor, născut din necesitatea ce simțim de a lecui cu un moment mai înainte relele economice ale subdivizarei la infinit a. pădurilor. Numai realizata mai întîi comasarea, se va putea pune pro- blema comercializărei pădurilor comasate, care aparținând în acelaș timp la mai mulți proprietari, evident vor avea nevoe de mari capitaluri pentru instalațiuni de debitare și transport, și unde capitalul particular își poate găsi un important rol, colaborând cu capitalul Statului, în eventualitățile ca între pădurile comasate s’ar găsi și păduri de ale Statului. După cele expuse până aci, prin care am lămurit situația pă- durilor și a nevoilor, să trecem și la Legea camercializărei în care sunt înglobate și pădurile Statului. V. înainte de a intra în orice analiza—voi arata, care este su- prafața reala a pădurilor, după ultima statistică a Casei Pădurilor —și care se poate vedea în Tabloul ce urmează ; 48(5 Revista Pădurilor TABLOU De suprafața pădurilor din România, pe natură de proprietari și pe provincii. PROVINCIE Stat Persoane ju- ridice etc. Particulari Total general pe provincii Hectare Hectare Hectare Total V. Regat .... 1243186 208390 1620668 41% | 3072244 ' Transilvania . . 619799 1105646 2010036 50% 3735481 Bucovina . . . 1617 286725 149287 6% 437629 Basarabia . . . 213898 — — 3% 213898 Total . . 28% 2078500 21% 1600761 5V' 3779991 7459252 i Acest întins domeniu forestier are o importanta economică capitală, dar serviciile ce i se cer nu pot fi numai de ordin pur economic. Domeniul forestier trebue să existe și sa se mărească pentru a ne asigura o climă mai umedă, cu care agricultura să lupte mai ușor contra secetelor atât de dese. El trebue să existe, și să se refacă pentru fixarea coastelor, stingerea torenților și asigurarea regulatului debit al apelor. S’a legiferat de curând noul regim al apelor, dar nu s’a legiferat nimic pentru replantarea munților despăduriți prin exploa- tările iraționale din trecut. Cum se vor infiltra în sol apele din ploi și zăpezi, dacă pădurile nu mai sunt ; coastele ocupate odinioară de ele alunecă o dată cu apele la vale, potmolesc, și degradează mănoasele câmpii de sub poalele munților. Priviti inundațiile de astă-zi, ele au devenit adevărate cata- clisme ; de când la munte au dispărut pădurile, cu enorma lor capacitate de a reține apele. Facem islazuri comunale, adică despădurim, dar când ne vom hotărî să împădurim! In curând se va vota „legea energiei” pentru electrificarea căilor ferate. Pentru ca apele să producă energia utilizabilă, debitul lor trebue să fie cât mai puțin variabil, și acest debit con- stant nu-I poate asigura decât pădurile. Revista Pădurilor 487 Dar pădurile se exploatează vicios, din cauză că actualul codice silvic—respectând sfântul drept de proprietate—nu garan- tează suficient perpetuarea lor; munții se despăduresc, apele noastre peste tot au devenit torențiale, iar chestiunea electrificărei căilor ferate, este o problemă nesigură. Din cauza lipsei unei politici chibzuite, stocul materialului lemnos din pădurile țărei este cu mult sub normal, nu s’a gândit nimeni să-l refacă. Pădurea trebue să existe pentru cei mari ca și pentru cei mici, ea ne înalță sufletește și ne face mai bnni și mai nobili, codrul a fost întotdauna frate cu românul. Padureci trebue să existe, căci în Codrii Carpaților este leagănul românismului, nu trebue s’o distrugem căci ne distrugem leagănul existenței noastre ca națiune. Dar pădurea mai are și părți care nu se pot comercializa; pădurile de proecție de sub golurile munților cer numai cheltueli de pază și cultură, în genere venitul lor nu acopere aceste cheltueli. Capitalul particular desigur nu va veni cu aportul lui în men- ținerea și creiarea unor asemenea păduri atât de necesare, cel puțin legea Comercializărei n’o prevede. In afară de asta în programul unei politici viitoare va urma să intre cât mai curând stingerea torenților și replantarea tuturor terenurilor neproductive, foste odinioară păduri, și distruse de in- conștiența omenească, și din lipsa unei poliții forestiere serioase. Aceste lucrări, de baraje, gazonari și împăduriri de o impor- tanță capitală, vor cere numai cheltueli de sute de milioane. Imposibil dar de interesat capitalul particular în asemenea opere naționale, cari nu produc dividende. In legea comercializărei nu se vorbește nimic, și atunci de unde Statul va scoate sumele necesare? Dar în afară de asta, după cum am arătat capitalul parti- cular este grăbit, el cauta un plasament sigur și cât mai avan- tajos, și aceasta nu se poate realiza decât exploatând mai mult decât posibilitatea anuală care ar trebui să fie egală cu creșterea anuală a pădurei. In special la munte numai posibilitatea neputând asigura ren- tabilitatea unei exploatări se va practiu rna iș viitor ce am făcut până astăzi, adică vom exploata cu anticipație materia) din comptul generațiilor viitoare, cum am arătat mai sus, corner- 4SS Revista Pădurilor cializăm 20 de ani din 100, iar 80 ani din 100 vor aștepta copii noștri și copii copiilor noștri. Aceasta este o politică complect greșita, pe care o practicăm de peste o jumătate de veac, și care trebuieștc oprită iar nu perfecționată. VI Am făcut aceasta expunere, pentru ca să pun la curent pe nespecialiști, ca chestiunea comercializărei pădurilor Statului este o problemă mult mai complexă, decât s’a părut celor ce au fă- urit legea comercializărei, la care n’a colaborat niciun inginer silvic; ea s’a făurit la Ministerul de Industrie, care s’a lipsit de concursul specialiștilor dela Casa Pădurilor. Nu ne surprinde, s’a mai petrecut la fel ca legile agrare din Ardeal și din Regat, n’au fost consultați, mai mult încă s’a fă- urit Art.. 132 din Constituție relativ la exproprierea pădurilor tot fără noi. Ocolirea noastră, a specialiștilor, n’ar fi justificată decât dacă oamenii politici în adevăr ar fi a toate știutori—ceace este o impo- sibilitate, — ori când noi nu ne-am fi putut da seama de greu- tatea vremurilor prin care trecem. Dar să analizez legea comercializărei. Art. 2 al legei împarte bunurile Statului în 2 mari clase: A. întreprinderi de interes general de care depinde bunul mers al economiei naționale: C. F. R., P. T. T., R. M. S. și uzinele militare. B. întreprinderi cu caracter pur comercial și anume: a) mine, metalurgie, băile Statului b) atelierele de Stat c) N. F. R. și S. M. R. d) Păduri, pescării, abatoare și frigorifere. e) Generatori de energie adică: cărbuni, petrol, gaz-metan și căderi de apă. Desigur dacă dela păduri am cere numai lemne, clasarea lor între întreprinderile comerciale și-ar avea rost. Această clasare poate să o facă un particular proprietar de pădure și o Societate de exploatare, dar în nici într'un caz nu poate să o facă Statul care reprezintă națiunea. Din cele ce am expus, reiese evident că pădurile nu numai Revista Pădurilor ASM ale Statului, dar toate indiferent de natura proprietarului, nu pot fi clasate decât ca bunuri de interes general. A socoti cele 7^2 milioane de hectare de păduri ale țârei, sau numai acele ale Statului, 3.100.000 hectare ca bunuri cu caracter pur comercial, este o mare eroare economică, o erezie care ne poate duce la o adevăzată catastrofă, odată alunecați pe panta comer- cializărei lor; căci după cum se știe capitalul nu are rol de con- servator de păduri, experiența trecutului ne dovedește contrarul. Dar să facem o paralelă între păduri și celelalte întreprinderi de Stat, cu care legea le-a pus în tovărășie. Ce capital reprezintă o mina cu instalațiile ei, băi, N. F. R., pescării, abatoare etc.? — La unele acest capital este imposibil de calculat, cum e cazul unui teren petrolifer ce urmează a fi pus în exploatare; la celalalt! variază: 10, 20, 50, 100și chiar 200 milioane după valuta de astăzi; relativ valori mici, pe care capitalul particular le-ar putea pune în picioare. Am arătat mai sus că numai Statul are 3.072224 hectare dc păduri în deplină proprietate: au știut aceasta făuritorii legei ? — Mă îndoiesc. — Dar ceeace sunt sigur că n’au știut este că acest important domeniu național reprezintă un capital minimum de 60 miliarde lei, după valuta de astăzi. — Se poate dar legifera asupra acestei imense bogății, în- tr’un amalgam cu atâtea alte întreprinderi dp Stat de o valoare cu mult inferioară, când pădurea prin ea însăși are un caracter special I ? Logica cea mai elementara va spune orișicui; nu, de o mie de ori nu. Pădurile dar, pentru a Ie face, capabile să producă Statului veniturile de care sunt capabile, urmeaza sa faca obiectul unui ciclu de legi speciale, care în acelaș timp, să asigure nu numai venituri în bani, dar să le facă capabile să’și îndeplinească cu succes celelalte servicii ce li se cer de care am vorbit, și care le clasează întâile dintre bunurile de interes general. Clasarea pădurilor dela Art. 2 din lege fiind eronată, aș putea să mă dispensez de analiza restului de legei, dacă metoda cointeresărei preconizată cât și cele lalte dispozițiuni ale legei se oot aplica la păduri și în ce măsura.Totuși o voi face. 490 Revista Pădurilor Metodele doctrinale întrebuințate în exploatări de orice na- tura sunt trei: Concesiunea, regia de Stat și regia Cointeresată, ar mai fi încă două modalități de origină marxistă. Socializarea și regia mixtă cooperatistă. La pădurile Statului până la revoluția din 1907, s’a între- buințat concesiunea pe cale de licitație publică, și numai în câteva puncte regia în Stat. După "această dată, concesiunea s’a întrebuințat numai prin cooperative, și autorități pe baza unei legi speciale, iar restul a fost exploatat în regie. Regiile practicate n’au avut o organizație ad-hoc ; au fost mai mult o necesitate pentru a acoperi nevoile populației; ideia mă- rirei veniturilor n’a fost urmărită, iar industrializarea produselor nici atât. In rezumat Casa Pădurilor a făcut, cu mijloace foarte mo- deste și fără nici un plus de personal, ce s’a putut, fără nici o pretențiune de a ridica la doctrină acest sistem. Putem spune dar că acest sistem, legat de investiri mari de capital, a fost experimentat de Stat într’un singur punct, domeniul Gurghiului, din Ardeal înzestrat cu căi ferate și uzine, încă depe timpul ungurilor, și unde aceasta metoda a dat foarte bune rezultate. Ea este preconizată de noi specialiștii, dar într’u cât Casa Pădurilor nu este autonomă și nu este liberă în mișcările ei, nu se poate face mai mult. Legea nouă preconizează regia cointeresată și la păduri, o inovație aci, care nu știm unde ne va duce. Cea ce e paradoxal, la alcătuirea acestei legi, ce hotărește soarta pădurilor, în care pădurile represinta cea mai mare bogăție națională, cămparativ cu celel’alte bunuri de comercializat a fost alcătuită de economiști care nu disting sorbu de fag, care nu cunosc pădurea fiind-că n’au studiat-o. Evident, ori câte tratate de economie politica vei fi aprofundat vei deveni un teoritician de catedră, dar aplicarea principiilor la fiecare ramură de activitate n’o pot face decât specialiștii lor. Inca o dată este o mare eroare economică să confunzi pădurile- cu băile dela Călimănești, cu abatorul dela Burdujeni sau cu va- poarele S.M.R. Sa trec dar peste dispozițiunile art. 4 relative la admini- Revista Pădurilor 491 strarea întreprinderilor, cred ca vor fi bune Ia celel’alte între- prinderi de Stat în afara de păduri, și sa ma opresc puțin Ia art. 5, care creieaza „Consiliul superior de control și îndrumare" la Ministerul de Industrie și Comerț. Silvicultura, de peste o jumătate de veac, trăiește la Mini- sterul de Agricultură și domenii, sub acelaș acoperemânt cu Agricultura, Piscicultura, Zootechnia etc. specialități prin natura lor cu interese opuse silviculturei, cu care s’a dus o lupta incontinuaș* să o mărturisim Silvicultura a fost învinsă în tot-deauna, iar pădu- rile sacrificate oridecâteori a fost vorba de realizat un venit imediat sau de satisfăcut un interes politic de moment. Dacă noi inginerii silvici n'am reușit a convinge pe șefii serviciilor de alte specialități din Ministerul nostru, dacă Miniștrii noștri au refuzat sa ne dea ascultare, preferând soluții cu efecte imediate, iară prea multe reflecții la viitor ; mă întreb uimit: — cum se va putea lupta în viitor cum se vor putea salva inte- resele naționale pădurarești, când în lupta contra lor intră un nou element, acest consiliu, dela alt Minister alcătuit din cei mai eminenți representanți ai capitalului ? Repet capitalul iubește pădurile atât cât îl fac să fructifice> mai mult nici nu-i se poate pretinde. Din acest consiliu nu face parte niciun specialist în Silvicultură, deși pădurile represintă peste 70% din întreprinderile botezate cu caracter comercial. Cine va îndrepta pașii involuntar greșiți ai acestui consiliu ? Sa trec la Capitolul III: Constituirea Capitalului, și gesti- unea întreprinderilor de Stat. Aci esențialul e ca Ministrul nostru de Domenii va pro- pune pădurile de comercializat dacă ne va întreba sau nu ; cum legea nu’l obliga urmarea e fireasca: Avizul Conform al Consiliu- lui superior va urma ca o fatalitate de neînlaturat. Dacă Ministrul de resort propune și capitalul particular are un câștig asigurat, cointeresarea se va face, iar statutele făcute pe un calapod tip vor fi în totdeauna bune. La 2: formarea Capi- talului, principiile generale admise vor fi bune la alte întreprinderi, la păduri însă nu, căci sunt multe păduri, situate în apropriere de rețeaua cailor ferate unde capitalul de învestit în exploatare este relativ neînsemnat, față de capitalul ce represintă însăși pădurea. Poate fi dar îngăduit ca interesele Statului sa fie lăsate la discreția capitalului particular ce represintă în infimă proporție? 492 Revista Pădurilor Statul în adevar e stânjenit enorm din cauza datoriilor de răsboi; în asemenea cazuri însă or cine poate credita o aseminea întreprindere a Statului, e destul numai ca Casa Pădurilor să fie legiuit autonomă, ca să poată fi liberă în mișcări. Un proect este deja întocmit de o comisie a congresului Soc. Progresul silvic din^!923, este Ia îndămâna guvernului să’| facă să devie lege, iar urmarea va fi că veniturile din păduri se vor spori anual cu sute de milioane, atât de necesare Mini- sterului de finanțe, mai cu seama azi când țara are atâtea nevoi de acoperit. Sunt și cazuri, în care unele păduri au nevoe de capitalul particular, dar aceste sunt rare, și nu ele pot dicta în alegerea metodei de punere în valoare. Nici celel’alte dispoziții principale dela acest paragraf nu se pot aplica pădurilor, nefiind studiate, special pentru ele. La § 3 : Capitalul de exploatare, Comptabilitatea, bilanț și bugete, sunt dispozițiuni comune tuturor Societăților de exploa- tare ; se prevede ca Statul să-și poată spune și el cuvântul, prin Consiliul superior de control și îndrumare și Consiliul de Miniștri. Art. 21 se prevede că consiliul superior poate cere ca jumătate din veniturile nete, dacă întrec peste 10 % din capital să fie destinate pentru crearea unni fond de ameliorațiuni, sau investițiuni, natural pentru pădurea ce formează obiectul între- prinderei. Dar statul poate avea imperioase nevoi în altă părți — cum în genere este cazul — așa că și această dispoziție bună nu’și va avea aplicațiunea. Să trec acum la ultimul Capitol IV : Dispozițiuni diverse La Art. 25, aliniatul a) se prevede, că fiecare întreprin- dere minieră se să constitue pe baza legei minelor, iar la aliniatul b) se stabilește ca la formarea întreprinderilor de Păduri etc. Minist. de Agricultura și Domenii, pe baza avizului conform al Consiliului Superior de control și îndrumare oa determina Suprafețele de exploatat ținând seamă de necesitatea asigurarei unei ex ploatări raționale, de inuestițiunde ce trebuesc făcute, de parti- ciparea muncei locale prin Cooperativele de muncă, și de organi- zarea desfacerei produselor. Dar exploatarea rațională, și acoperirea investițiunilor urmăresc doua scopuri ’diverginte, cum se vor putea armoniza ? Revista Pădurilor 493 Desigur cu sacrificarea exploatărei raționale, care are ce principiu primordial, exploatarea unei suprafețe sau cantități de material constante, care se asigure aceiași producțiune făcuta la infinit. Vedem dar, că pentru întreprinderile miniere legea se referă la legea minelor care rămâne în picioare. Pentru păduri însă în loc sa stabilească că Codicile silvic rămâne în picioare în special art. 3. care reglementează exploatările în toate pădurile după natura proprietarilor, comisiunea care a alcătuit legea Comercializărei, se pare că nu a avut cunoștință de existența lui. Și fiindcă s’a trecut ușor peste legea care protejează pădu- rile a căror existență este de cel mai mare interes general, s’a încheiat legea Comercializărei cu art. 28, care glăsuește: „Toate dispozițiunile legilor și regulamentelor anterioare, contrare legii de față sunt și rămân abrogate". Evident acest articol este stereotip la toate legile, și chiar este necesar într’o lege cu un obiectiv bine determinat; dar aci, într’o lege principială care pune baze noi în economia întreprin- derilor de Stat, legate de atâtea alte legi, pe care făuritorii nouei legi nu le cunosc suficient, fiind de cea mai pură specialitate, este o greșală atât de mare, care dacă ar deveni realitate, înlru ce privește pădurile, ne va duce la un adevarat cataclism social și economic. VII Din cele expuse până aci ajungem la o conclusiune, legea comercializărei întru ce privește pădurile, n’a fost studiată suficient, căci nu a avut cine, nici unu din făuritorii ei ne fiind specialist în economia forestieră. Aplicarea ei și la păduri, nu va ameliora cu nimic fondul no- stru forestier, din contră. Răul însă nu este consumat, este necesar dar ca aplicarea acestei legi la păduri să se mai amâne până când Mini- sterul de Domenii, nu cel de Industrie și Comerț va elabora o nouă lege specială, și care să înceapă cu comasarea pădurilor, și să coprindă nu numai comercializarea și industrializarea pro- duselor forestiere, dar și restaurarea și complectarea domeniului nostru forestier, atât de strâns legat de propășirea întregei noastre economii naționale, după cum am arătat în această expunere. 2 4SM Revista Ridurilor Acest lucru ar fi trebuit să fie încă de mult un fapt înde- plinit, dacă specialiștii de toate categoriile nu și-ar fi redus acti- vitatea lor la serviciul de toate zilele, lăsând oamenilor politici grija reformelor și a îndreptărilor. Experiența ne-a dovedit că aceasta pasivitate a fost foarte dăunătoare țârei și în special pădurile au avut enorm de suferit și ca consecința și celel’alte ramuri dependente. Unirea inginerilor de toate specialitățile într'un singur mă- nunchi A. G. I. R, ne da posibilitatea de a lumina la timp pe oamenii politici, astfel lucrurile vor lua drumul normal, mai spre bine, de care țara are alât de multa nevoe. Oamenii politici, de adevărată valoare, nu vor avea motive sa se supere de acțiunea noastră, din contră, în curând vor căuta sa se calauzeasca de ea, căci se știe o facem numai din dra- goste de țara și de specialitate, și nu urmărim cel mai mic in- teres personal. C. P. GEORGESCU INGINER INSPECTOR GENERAL SILVIC PROBLEMA EXPLOATAREI ÎNTREGULUI MASIV FORESTIER AL ROMÂNIEI In vederea industrializSrei produselor lemnoase—pe baza comasârei tuturor pădurilor, aparfinând oricui (Stat, Județ, Comună, institutiuni pu- blice și private, asociattuni, cooperative, particulari etc.) în legătură cu proectul de lege pentru comercializarea întreprinderilor de Stat >cum și pentru punerea în valoare și comercializarea bunurilor Statului DE M. P. FLORESCU INGINER INSPECTOR SILVIC Fa{ă de împuținarea vădită din ce în ce a fondului nostru forestier, alât în suprafața cât și în volum precum și împuținarea chiar a speciilor de valoare (molift, brad, stejar etc.) cărora treptat și metodic le iau locul speciile mai puțin valoroase, ca plop, mes- teacăn, fag, salcia, anin ele. cu drept cuvânt a atras atenția Asocia- ției Generale a Inginerilor, care fată de pericolul de care sunt amenințate pădurile noastre și-a pus întrebarea, care ar fi ade- vărata cheie pentru ca cu un ceas mai de vreme să găsim adevăratele soluții practice pentru a așeza gospodăria forestieră pe alte baze, care să ne asigure existenta pădurilor cât și con- tinuitatea unor exploatări sistematice, bine înțeles mai micșorate ia număr, fată de cele existente azi. Primul lucru ce ne apare ca periculos existentei fondului nostru forestier, este că uzi în România avem de patru ori mai multe fabrici de cherestea, în raport cu suprafața reală în hec- tare a pădurilor noastre de reșinoase dela munte, iar exploatările de foioase sunt pe o scară prea intensă și dacă vom mai con- tinua astfel în 10—15 ani, aproape că ne vom liquida și pădurile de reșinoase, cum ne-am liquidat aproape, complect pădurile de 496 Revista Pădurilor stejar și ne vom împuțina chiar și fagul, contra căruia azi se- da ultimul atac! Azi avem în |ara Românească, pentru cele 1.735.000 Hectare de reșinoase de patru ori mai multe fabrici de cât ar trebui să avem. Acesta e un pericol vizibil pentru noi specialiștii, dar încă invizibil pentru oamenii de stat. într’o misiune de studii economice făcute pe o vale secun- dară din Bucovina, anume pe valea Sucevei, începând dela isvoarele Sucevei, gara Seletin și până ce apa Sucevei varsă în Valea Putnei pe o lungime numai de 72 Km. sunt 21 fabrici de cherestea cu 62 gatere adică la fiecare 1.200 m. un gater și care funcționează aproape zi și noapte și deci macină zilnic din păduri, așa că azi am ajuns să tăem în Bucovina un număr de arbori mai subțiri destul de mare chiar la gaterile mici, ceiace până mai eri, nu se evidenția (vezi tabloul 1). Pe o vale mică ca Putna de 10 Km. ce se varsă în Bistri- cioara din județul Ciuc, sunt 4 fabrici, cari aproape au secătuit această vale de păduri, ca dovadă fabrica din Tulgheș a socie- tăjei Putna ne mai având ce tăia, trebuie să se mute mai la vale cu fabrica, la Răpciuni sau Hangu peniru a tăia și restul de păduri de reșinoase de pe Domeniul d-lui Sturza. Fabricele de pe Valea Mureșului dela origina și până să iese din zona munților lucrează azi cu 202 gatere pe un front de 141 Km. și aproape la fiecare gură de vale secundară e in- stalată câte o fabrică, fie pe dreapta, fie pe stânga Mureșului; adică cam la 700 metri un gater dela isvorul Mureșului până la Tg. Mureș (vezi tabloul 2). Pe valea Oltului cataclisme și mai mari, căci azi la obârșia Oltului toți munții au fost complect desgoliti de păduri din cauza exploatărilor prea intensive ; azi pe un front de 57 km. există 21 gatere socotit dela isvorul Oltului la Tușnad. Valea Tisei azi este amenințată a fi despădurilă într’un timp scurt tot din cauza intensificărei exploatărilor din acea regiune. Valea Bistri|ei (Moldova) cu toate văile secundare ce se varsă în ea, de asemenea presintă un pericol din cauza atâtor exploatări izolate și sporadice, multe din ele lipsite de un control sever, cum sunt chiar pădurile Domeniului Regal Broștepi județul Suceava. Revista Pădurilor 497 Ce să mai vorbesc de renta acestor păduri! S’a vândut pe termene lungi și preturi atât de derizorii de loji proprietarii silvici, Domeniul Regal și chiar și Statul, iar ex- ploatatorii pădurilor lor au devenit milionari. Cu un cuvânt s’au exploatat pădurile de reșinoase acce- lerat, independent, individual pe natura de proprietari, adoptând revolutii transitorii prea scurte și cam de odată în aceiași epocă peste tot, așa că aproape toate pădurile de reșinoase ce mai există azi în |ara Românească, sunt parte angajate prin contracte (contracte oneroase ca cele ale Soc. Foresta) cu perioade scurte... de exploatare, iar parte din păduri au fost condamnate la moarte (prin legea islazurilor comunale, pășune etc.) și cam aceiași soartă le așteaptă și pe pădurile comunale din Ardeal care s’au expropriat din birouri și nu pe teren cât și cele ce se vor afecta azi pentru |ăranii din vechiul Regat, Bucovina și Basarabia în baza art. 132 din constitujie dacă nu vom ști a solu|iona. Acelaș simptom se observă și pentru pu|inele păduri de stejar ce au mai rămas ascunse pe ici și colo, singura rigoare ce o mai întrebuințăm azi e doar numai în comisia superioară vamală căutând de a’l opri pe cât posibil, dela export, punân- du-i-se chiar taxe de export de asemenea manieră, pentru a’l proteja, dar cu toate acestea ne scapă și de acolo câte ceva. Azi se dă ultimul atac chiar și pădurilor de fag tot în mod individual, pe natură de proprietari, cari păduri de fag până mai înainte de răsboi nu prea avea căutare. In fa|a acestui film cinematografic forestier, destul de du- reros, nici chiar C. F. R. nu pot satisface cu vagoanele preten- țiunile fabricelor, fapt care i-a determinat să facă tablouri de distribu(ie în funcție de producție și disponibilitatea parcului de vagoane din care dacă analizăm cu atenție vedem că negustorii de cherestea sunt numai străini. E destul de impresionabil și când ne gândim că în locul pădurilor exploatate (distruse) din nenorocire încă nu ne învred- nicim să punem aproape nimic în locu-le, se pune întrebarea, care ar fi lozinca științifică pentru ca cel puțin de azi înainte să ne exploatăm pădurile mai cu chiverniseală, mai economicește mai strâns și în care timp să ne refacem și sutele de mii de hectare despădurite ce zac azi pe platourile înalte și văi adânci și -ascunse, nevăzute de cei ce ar trebui să le vadă, de zeci de 498 Revista Pădurilor ani, și care așa cum sunt conslilue niște capitaluri moarte ne- producătoare de venituri, pentru țară (indiferent de proprietar). Măsurile de plantare luate cu destulă energie acum de Casa Pădurilor și datorite d-lui Administrator C. Opran și d-lui Dr.. Marin Drăcea, sperăm că vor trezi conștiințele și la noi. Apoi lupta ce se întreprinde azi de politiciani pentru sa- tisfacerea intereselor electorale, promițând țăranilor pășune în pădurile de munți, închide cortegiul funebru al politicei noastre forestiere. Dela răsboi încoace s’a dat metodic atac contra pădurilor țărei noastre, iar azi a devenit în punctul cel mai culminant De când e pământul nu s’a dat un atac mai dureros contra pădurilor și în nici o țară din lume ca în România mare dela 1918 încoace. 1. S’au expropriat, tabula-rasa, toate pădurile Basarabiei, pe prețuri de nimic. Nu s’a putut menține paza și s’au redus și se reduce metodic din suprafața (chiar din acel nenorocit procent de 5 % cât exista înainte de răsboi). Statul neavând per- sonal suficient pentru pază și administrație. 2. S’au expropriat pădurile străinilor în Ardeal, pentru a se creia păduri și pășuni comunale, aceste din urmă fiind cea mai ignorantă din legile dela noi create dela răsboi încoace, întru cât cele mai multe din exproprieri s’au făcut din birouri, iar nu la fața locului pe teren, dându-se pentru pășuni, păduri de valoare. In alte State azi se iau măsuri spre a se creia păduri și a se mări fondul forestier, iar la noi pentru a se satisface anume interese politice și electorale se fac legi de distrugere (defrișează pă- durile) pentru islazuri și pășuni la vite, — și anume tocmai din acele păduri care sunt mai valoroase, căci cei interesați, nu de dragul pășunei cer exproprierea pădurilor, ci de dragul lemnelor (pădurei) de pe viitoarele islazuri. 3. Apoi afectarea pentru islazuri chiar și a plantațiunilor de valoare a atins culmea ignoranței noastre! 4. Incendiile ce dela răsboi încoace se țin lanț anual în munții noștri!, din cauza abuzului și ignoranței ciobanilor noștri> stare care e foarte îngrijitoare, cât și a lucrătorilor din păduri care nu sunt destul de atenți cu vetrele de foc. 3. înmulțirea în număr prea mare a fabricelor de cherestea cât și intensificarea exploatărilor isolate de tot soiul în stil mare. Revista Pădurilor 499* peste puterea (capacitatea) normală de producție anuală a pă- durilor noastre, dela răsboi încoace constituesc un pericol na- țional de temut. In adevăr, de când cu aplicarea nenorocitei de reforme agrare foarte multi proprietari s’au mutat la orașe și și-au plasat capitalurile lor în exploatări de păduri, ca fiind afacerile la ordinea zilei cele mai rentabile. De asemenea foarte multi streini din teritoriile alipite în o măsura și mai mare poate s’au grupat în asociații de exploatări de păduri, cu sediul la Budapesta sau Italia, asociații cari nu existau înainte de răsboi în țara noastră. Și ca culmea, chiar societăți streine de țara noastră ca Goetz prin intermediul Băncei Marmorosch-Blank, care era cel mai mare acționar și a vândut totul azi unei societăței rapace ca „Forestau tot străina și care ne-a acaparat azi cea mai mare parte din industria forestieră a României posedând azi în Ro- mânia în diverse părți ale țărei peste 200 gatere și având re- stul de păduri de molift ce le mai are țara achiziționate pe ter- mene lungi, pe de oparte pe valea Mureșului cu 3 lei m. c. pe de altă parte în vechiul regat cu 3.50 lei m. c. ca cela de pe valea Buzăului dela Domeniul succesorilor Maican și chiar din pădurile Statului din Buzău, Neamț, Bacău păduri preluate azi de Soc. „Foresta" căci Soc. „Goetz" a fost complect fusionată în Soc. Foresta. Apoi vastul Domeniul forestier al lui N. Ghica Comănești, de pe valea Trotușului, azi e monopolizat de Soc. „Goetz" respectiv „Foresta", care le-a achizionat pe prețuri deri- zorii și pe termene îndelungate, cauză care poate a contribuit și la sfârșitul tragic al acestui conservator model de păduri ce’l aveam în vechiul Regal. Și azi acest vast domniu forestier e condus de un fost advocat, în loc de un specialist de valoare. Iată deci că și din punctul de vedere financiar particularii nau știut a-și prețui pădurile lor, pe care le-au dat în dar st^inilor. Chiar și Statul cu toată organizația sa, cu tot corpul său de specialiști, din punctul de vedere pur financiar, a făcut o politică economică dezastroasă tezaurului public. «i-a vândut pădurile izolate prin licitație publică, pe termene lungi ți cu prețuri de bază din primul an, pentru durata con- tractuhi (fie chiar 30 ani) și azi când din cauza jocului valutar, leul noțru a suferit o umilință nemeritată, Statul o continuat 500 Revista Pădurilor totuși a respecta după răsboi contractele față de antreprenorii săi dc păduri, în Ioc să pretindă echivalentul lei aur. Iată care este adevărata cauză a dezastrului nostru financiar de azi, sis- temul licitațiilor publice din punctul de vedere strict național a eșuat. Legiferarea impreviziunei e deci la timp venită. S'a încercat cu exploatările în regie, tot la păduri izolate și s’a dat greș, din lipsa de fonduri la timp, de personal suficient și a lipsei unei comptabilități comerciale. S’a înființat cooperative forestiere unde Statul și-a dat pădurile sale prin bună învoială la țărani constiluiți în obștii iar Banca Națională le înlesnește bani cu 7% iar legile noi de impozite le-a priveligiat; con- cluzia e că au dat greș atât din punct de vedere strict financiar cât și național chiar. Ce să mai vorbesc de pădurile moșneni- lor care aproape s’au epuisat și distrus lot de societățile străine pe nimic. Pădurile Vrancei sunt azi cimitirul cel mai dureros- S’a dat de Stat lemne și se mai dă încă lemne gratuit pentru crearea de școli, în valoare circa de 1 miliard, dar se dau lemne verzi care se și pun imediat în construcție ceeace constitue un pericol și alte sacrificii în viitor în loc să aștepte ani spre a se usca lemnul deci o altă pierdere, pe lângă faptul că mult din acest material să înstreinează chiar de cei puși a îngriji de clădirile școlare. Dar gratuitatea atât de largă și umanitară a Statului, cu funcționarii publici, invalizi, instituții și tot soiul de solicitatori pseudo-gratuit ai pădurilor care apoi a 2-a zi speculează lemnul, nu constitue oare un pericol permanent ? Toate acestea mă fac a crede că ne exploatăm și azi pă- durile chiar și din punct de vedere comercial în neștire, fără o busolă de orientare fapt care au făcut la un moment dat pe industriașii de cherestea care toți sunt străini de neam și de țară să creadă că ar putea cere liber la export din pădurik țărei noastre cel puțin 200.000 vagoane cherestea (respecîv 4.000.000 m.c. cherestea) ceiace ar însemna că trebue să tăim cel puțin 12 milioane m. c. brad și molift din cele 1.735000 Hectare de păduri ce se zice că am mai avea în țara noastră soco- tind randamentul de 50%, pierderile prin exploatare și soarea materialului superior propriu pentru export... Pe când producția totală a pădurilor noastre de reinoase socotite la 3 m. c. de an și pe hectar ar fi de circa 5.000/00 m.c. Revista Pă turilor 501 adică cei mult 170.000 m. c. de cherestea anual sau 85.000 va- goane cherestea de toate categoriile și mai ținând seama și de satisfacerea consumului intern, cu lemn de cherestea în care să se cuprindă și o proporție de aceiași calitate superioară ca și pentru export d’abia am putea garanta exportului 57—60.000 vagoane cherestea anual, fără a atinge prea mult fondul fores- tier și a scompta pădurile în detrimentul viitorului. Oare de cine s’a făcut vreodată socoteala de că fi m. c. de reșinoase se tae azi în mod izolat din toate pădurile fărei noastre ? Cine fine vreo socoteală exactă de ceeace se exportă anual prin toate frontierele ? lată-ne deci la o răspântie destul de grea, pentru care corpul silvic, cel mai autorizat are datoria de a deștepta opinia publică de starea îngrijorată a pădurilor noastre și falimentul forestier către care tindem cu pași repezi. Exploatările forestiere dela noi sunt speculate în majori- tate de străini, cari au avut grije să ne acapareze pădurile, fiind sprijiniți de anumiți oameni politici și au creat o anume poli- tică, ostilă intereselor reale ale Statului bine condusă, căci prin existența lor, caută a subjuga economicește pe toți proprietarii cari mai posedă resturi de păduri de pe aceiaș vale și care volens-nolens din ignoranța lor își vând și ultimele păduri tot acestor societăți. Dar să vedem și sub o altă latură problema exploatărilor cât și cea economică a pădurilor noastre. Restul de păduri de valoare ce le mai avem, sunt situate pe văile cele mai ascunse ale munților noștri, pe unde n’a pă- truns încă căile ferate fie ale statului, fie industriale. Asupra lor se dă azi ultimul atac, atac de grație. Prin situația lor, multe din aceste păduri, nu pot fi valo- rificate din cauza lipsei mijloacelor de transport. Dacă un A oarecare cumpără o porțiune de pădure din una din aceste văi ascunse, neapărat că pentru a-și valorifica pădurea urmează a-și creia mijloacele de transport, care s’ar amortiza în timp și în funcție de materialul lemnos aportat ceia 502 Revista Pădurilor ce mărește valoarea lemnului comerciabil, dacă cantitatea ar fi prea mică. Ori numai prin creiarea unei astfel de rețea de drum, tot restul proprietarilor de păduri de pe aceiași vale, profită căci de a 2-a zi chiar după punerea în funcție a mijloacelor de cir- culație a căiei ferate fie de Stat, fie particulară sau prin orice drum aerian, drum șoseluit, jilip sau regularea cursului de apă, își măresc și ei valoarea pădurilor chiar de a 2-a zi. fără a fi contribuit cu nimic. Iată încă un motiv și din punct de vedere economic care ne îndreptățește a înclina către o cointeresare a tuturor pro- prietarilor de păduri de pe aceiași vale, care din punct de ve- dere economic au aceleași intrerese comune. Prin o coasociație a tuturor proprietarilor de păduri din. același basin, cheltuelile de creare a unei rețele de drumuri, care să deservească toate pădurile, s’ar repartiza pentru o can- titate mai mare de material lemnos, deci prețul lemnului s’ar iefteni și s’ar putea astfel a se amortisa într’un timp mai înde- lungat de ani chiar și din fabricele ce s’ar creia, în vederea industrializare!, iar speculația pădurilor ar fi în mâini românești iar nu străine ca până acum. Deci numai din aceste două puncte de vedere desvoliate mai sus: cultural și economic, privită chestia de viitor a pădu- rilor noastre, ne îndreptățește a reflecta către o comasare a tu- turor pădurilor, de pe aceeași vale, într’un tot, care să se ex- ploateze ca un tot, pe baze de amenajamente, cu perioade de exploatare lungi, ceeace ar contribui atât la continuitatea ex- ploatărilor de pe aceiași vale, deci a existenței chiar a popula- ției cât și la menținerea fondului nostru forestier. Căci azi cu durere vedem, țărani din diferite văi ale țărei, altă dată brăzdate cu păduri, care din cauza exploatărilor prea intensive, azi sunt forțați a-și lua sărăcia în spinare și a pribegi prin țară, căutându-și de lucru la alte păduri foarte îndepărtate. Am observat chiar anul acesta în diferiți munți din țară grupe, grupe de țărani, căutând de lucru fie în fabrici, fie în păduri, chiar cu prețuri mai reduse și care la întrebările puse, mi-au răspuns cu o deosebită semnificație de tristeță, că pe la ei nu mai e de lucru căci pădurile s’au terminat de tăiai și parte din fabrici au cam sistat lucrul. Revista Pădurilor 503 Să fie oare acestea un simptom prevestitor al crizei pădu- rilor și la care trebuie sa ne așteptam cu drept cuvânt și Ia un început al eftenirei muncei. Da e un simptom semnificativ, căci în special de la răsboiu încoace, numărul exploatărilor de păduri au crescut, în mod enorm ; exploatările s’au făcut pe scară întinsă, în special în Ardeal e o adevărată jale, iar din cauza legei agrare, care a afectat păduri pentru islazuri, ni s’au distrus într’un timp foarte scurt suprafețe colosale de păduri, dând pe piață o cantitate prea mare de lemne de foc, cauză care a contribuit în bună parte, la ieftinirea lemnului de foc și acum în urmă chiar și a lemnului de cherestea. Din cauza exploatărilor forestiere prea intense, din ultimul timp brațele muncitorilor atât în păduri cât și în fabrici, au fost vădit solicitat cu lăcomie chiar, cauză care a făcut ca și prețul muncei lucrătorilor să se ridice colosal și deci implicit și a lemnului comerciabil. Dacă am fi avut numai atâtea fabrici și exploatări forestiere zic ca număr numai în limita strictului normal al posibilităfii pădurilor și brațele muncitorilor forestieri ar fi fost cu mult mai ieftine căci muncitorii au profitat și ei cu drept cuvânt de legea cererei și ofertei. Industria forestieră dela noi în ultimul timp a luat o des- voltare prea mare față de alte industrii și chiar de temut ca să nu zic ostilă intereselor economice superioare de stat, fapt care a determinat cu drept cuvânt Ministerul de Domenii în 1919 de a elebora decretul lege No. 2596 publicat în M. O. No. 55 din 26 Iunie 1919, privitor la revizuirea amenaja- mentelor și a regulamentelor de exploatare a pădurilor, apoi legea publicată în M. O. No. 131 din 16 Septembrie 1920, privi- toare tot la amenajamente și la vânzările prevăzute de art. 156 din codul silvic și pentru care s’a și alcătuit și promulgat și regulamentul pentru aplicarea acestor legi și cari s’a publicat în M. O. No. 73 din 6 Iulie 1921 care regulament legiferează că tăerile anuale se vor face în marginele posibilităței normale a pădurilor și specificând categoric că nu se va putea depăși de azi încolo anual la tăerile rase, mai mult peste 50 hectare anual dintr’un loc ceia ce a constituit cu drept cuvînt un prim reper sănătos al exploatărilor din munți, unde se aprobase tăere 504 Revista Pădurilor rasă în parchete anuale chiar peste 150 hectare, cazul la pădurea statului Tarcău, concesionată Soc. „Lelea" dar exploatate în realitate de Soc. „Goetz", cât și a reglemenetărei tratamentului codrului cu tăeri succesive în masive de foioase, adică o tendință către regenerarea pe cale naturală, iar fală de împuținarea pădurilor de brad, în special chiar masivele bătrâne de fag pot fi tăiate ras, dacă proprietarul se obligă a introduce reșinoase. Totuși azi în Vrancea s’a aprobat exploatarea unei păduri de 6000 ha. în 12 ini ? Politicienii au cuvântul. Iar față de acapararea pădurilor de anumite societăți care de- venise un pericol permanent pentru țară, s’a făcut legea pentru re- gulamentarea cumpărărei de păduri destinate exploatărei, publi- cată în M. O. No. 95 din 30 Iulie 1921, care interzice Societă- ților de a mai cumpăra păduri pentru exploatare decât în limita cifrei de 5-8000 hectare, lege complect intrată în desuetudine, căci azi Societățile străine ca Soc. „Foresta fostă „Goetz", și „Bucovina" din Bucovina cu ajutorul oamenilor politici, au călcat această lege, lege datorită d-lui fost ministru Th. Popescu Cudalbu, cu toate că art. 4 din lege spune clar că cumpărătu- rile peste aceste cifre vor fi nule, cu toate aceasta Soc. Foresta prin trustul forestier a luat azi nu 5000 hectare ci pestej50.000 hectare din pădurile noastre. Acesta e tristul tablou, real de modul cum știm să ne respectăm legile. In Noembrie 1921, codul silvic din vechiul regat s’a extins și în pădurile Basarabiei, lege publicată în FI. O. No. 17 din 4 Noembrie 1921. Dar mai departe, statul văzând că în Ardeal cele mai multe din pădurile particularilor sunt acaparate exclusiv numai de socie - lăți străine și că pădurile particularilor din Ardeal nu erau supuse regimului silvic și că problema despăduririlor din Ardeal azi e mai grozavă ca în vechiul regat, de către actualul Ministru de Domenii d l Al. Constantinescu și din inițiativa d-lui C. Opran, actualul ad-tor al Casei Pădurilor, s’a făcut legea pentru extinderea codului silvic din 1919 și cu modificările lui din 1920 din vechiul regat în tot cuprinsul României întregite lege publi- cată în M. O. No. 59 din 17 Iunie 1923, mărindu-se și amenzile la de 10 ori față de cele existente până atunci, iar pădurile composesoratelor urbarialiștilor și foștilor nobili și fidei comiselor din Ardeal au intrat sub ad-ția statului. Deci „Casa Pădurilor" dela 1910 încoace putem spune, Revista Pădurilor 505. ca a elaborat legi destul de salutare pentru ocrotirea pădurilor cum poate în nici o fără din Europa nu există, căci numai garan- țiile de regenerarea pădurilor prevăzute în codul silvic din 1910 și care pe urmă au fost majorate in funcție de valută și apoi limitarea exploatărilor rase la reșinoase numai la 50 hectare anual a uimit azi cu drept cuvânt pe exploatatorii de păduri din Ardeal, care stau nedumeriti încă în fața realităței și care de și nu plătesc tocmai bucuroși garanțiele de regenerare fixate prin amenajamenle, lotuși au găsit trucul că imediat a 2 a zi cei 3-4000 lei fixați la hectar, pentru cauțiune îi repartizează la No. de m. c. la ha. mărind valoarea lemnului brut în picioare, așa că de fapt acești 3-4000 lei, tot pe spinarea consumatorilor cade, de fapt, atât sunt de speculanți exploatatorii noștri din Ardeal. Un prim pas către o comasare deși cam puțin transpa- rent a pădurilor slalului, a fost creată prin ari. 1, al. c, d, e, f, și g, din legea pentru înființarea Casei Pădurilor (publi cată în M. O. No. 291 din 30 Martie 1910) când s’a cumpărat de stat păduri dela Casa Rurală, dela particulari etc. și s’a schimbat chiar păduri, pentru a-și face perimetre regulate, și care până înainte de războiu s’au achiziționat ceva păduri de Stat. Concomitent se observă și - o tendință de comercializare a pădurilor sfatului, căci prin legea pentru exploatarea în regie a pădurilor sfatului și vânzarea de lemn de foc la autorități publice, publicată în M.O. No. 253 din 12 Febr. 1905, este un pas căfre comercializare, dar care a cam dat greș, din cauza lipsei de personal și a fondurilor necesare la timp. Pentru ca apoi să ia o adevărată amploare națională de- cretul lege privitor la vânzarea de păduri ale statului la coope- rative, No. 3438 din 15 Noembrie 1919 și publicai în M.O. No. 196 din 23 Noembrie 1918 (pe care am avut cinstea la Iași, de a-1 duce personal la Palatul Regal instalat în fostul palat al Dom- nitorului Cuza, din str. Lăpușneanu), și datorită fostului Ministru Folin Enescu care a fost deasemenea un alt reper mai avansat pentru comercializarea pădurilor statului prin cooperative dar care a dat complect greș, întrucât pe deoparte n’a trecut prin adevăratele trepte formale de desvoltare, i-a lipsit un personal de conducere la centru cu mai mult suflu național, așa că azi multe din cooperativele din Moldova sunt clientele străinilor, 506 Revista Pădurilor care le cumpără a 2a zi după aprobare dela Minister fie materialul brut în picioare, fie chiar și materialul fasonat. Ori nu acestea a întrezărit, regretatul Fotin Enescu, în 1918, ic lași, ci complecta naționalizare a comerțului de lemn de la tăerea din pădure până la eșirea din țară (export), |căci alt cum sacrificiul statului care și-a vândut pădurile pe prețuri deri- zorii pe termene lungi, în loc să le vândă pe tarife și pe prețuri anuale care să varieze din cauza jocului valutar cât și sacrificiul Băncei Naționale, care finanțează cooperativele cu zeci de milioane anual pe un procent de 7-8%> e nul. O altă manifestare către o comercializare modernă, a pă- durilor și care apare ca un adevărat obiecții) chiar în lumea forestieră și comercială e legea elaborată de d-l Mârzescu Mini- strul Muncei și Ocrotirilor sociale, lege publicată în M. O. din 1 Iunie 1923 care autoriza Eforia spitalelor civile, Sf. Spiridon și toate instituțiile cu caracter de binefacere, de a-și, comercia- liza pădurile sale prin asociație cu societățile românești, al coope- rativelor etc. și pe care apoi prin un jurnal al consiliului de Miniștri se pun și adevăratele jaloane mai explicative ale legei. Această nouă ideie a emanat din nevoile accentuate ale acestor instituții, cărora li s’a expropriat terenul agricol și din al căror venit se întrețineau spitalele și instituțiele de binefacere cât și din aceia că mai toate exploatările pădurilor Eforiei Spi- ridon dela Iași, erau complect acaparate de străini, pe prețuri derizorii și termene lungi, care ar fi condus cu drept la un faliment sigur al acestor instituții. Odată principiile generale ale acestei legi fiind stabilite a venit acum rândul specialiștilor ingineri și ingineri silvici care pot afirma cu drept cuvânt că și au făcut o d'atorie de onoare stabilind normele cele mai moderne de exploatare, comercializare și cultivarea pădurilor. In adevăr, parte din pădurile acestor instituții ce au mai fost disponibile, și în special a Eforiei Spitalelor civile din Bucu- rești, au fost vândute astfel: 1. Vânzarea se face pe baze de amenajamente întocmite de inginerii silvici ai Eforiei, de comun acord cu inginerii silvici ai grupurilor financiare. 2. Prețul lemnului brut în picioare, și pe tot timpul duratei exploatărei e în funcție anual, de valoarea anuală comercială a Kevista Pădurilor 507 emnului de foc sau de cherestea, loco gara cea ir.aî apropiată de lângă pădure, din care se vor deduce anual cheltuelele de manoperă și realizare. Deci de și se vând pădurile pe termene lungi, dar pre|ul pădurei variază anual după niște diagrame în- tocmite anual și care prefuri sunt reperate numai la valuta anuală a țărei noastre. 3. înainte de a se calcula beneficiile, asociația, va face îm- păduririle necesare, considerându-se aceasta ca o cheltuială, ca și orice altă cheltuială. 4. Din beneficiul net anual (după ce se afectează capita- lului aportat anual procentele anual stabilite și se fac cuvenitele amortizări legale) se afectează și Eforiei o cotă parte din bene- ficiul net al întreprindere! in raport direct cu aportul în lei a pădurei, sau o cotă de 30-40% din venitul net dinainte stabilită. Deci iată în scurt și în linii generale principiile comercia- lizărei pădurilor, care vor trebui să servească de bază ca orien- tare în viitor, cu singura dorință, ca să nu ne mai asociem cu actualele societăți străine forestiere de păduri, care ne-au fost vădit ostile. Dacă principiile comercializărei sunt acceptate azi de toată opinia economică ne mai rămâne însă ca opera să fie complectă, să asociem la acest program de ansamblu și pe ceilalți proprie- tari ce mai au păduri pe aceiași vale, (bazin forestier), pentru că cuprinzând într’un singur tot toate pădurile din acelaș bazin să putem păși cu un ceas mai de vreme, la realitate, ca să putem ști exact și anual, tot ceia ce se poate exploata rațional anual din fiecare bazin forestier, fără a ne mai ataca puținele rezerve ale viitorului cât și a lua măsuri energice de regenerarea imediată a pădurilor devastate care păduri devastate azi consti- tuesc niște capitaluri moarte, dacă tot vom întârzia a le pune în valoare. Când pentru fiecare din marele bazine forestiere comasate vorn avea câte o problemă economică distinct specifică a acelui bazin, și regiuni vom ști precis ceia ce putem exploata anual din acel bazin, atunci vom putea pune adevăratele jaloane sănătoase și economice a întregi probleme de exploatare a în- tregului masiv forestier al României, în vederea industriaiizărei produselor lemnoase pe baze de amenajamente serios întocmite. Singura dificultate e ca și proprietarii particulari de păduri să 508 Revista Pădurilor se asocieze la acest program alături de instituțiile publice și private iar proprietari de păduri să’și schimbe modalitatea de a vedea de până acum și sa vadă la fel problema exploatărilor pădurilor adică pe termene mai lungi, iar nu prea scurte ca cde de până azi care au contribuit la săcăfuirea speciilor de valoare și de mari dimensiuni, adică tocmai a acelora care sunt mai căutate în industrie și la export. Atunci vor dispare toate desourile partidelor noastre poli- tice toate acele manopere orientale ce se practică azi în de- trimentul pădurilor și industriei forestiere românești toate nea- junsurile în transportul pe C. F. R. căci în toate aceste afaceri fiind cointeresat și statul vor dispare toate dificultățile ce le în- tâmpină azi particularii în procurarea de vagoane etc. lar rtiai presus de toate. Statul fiind cel mai mare proprietar de păduri, cointeresat în aceste afaceri ei va putea dicta pre|ul anual pe piafă al lemnului pe bazine forestiere adică a stabili un fel de bursă a lemnului și tot prin stat s’ar putea face exportul în străinătate, rămânând beneficiile de valută internațională ce le încasează azi comis-voiajorii, intermediarii, samsarii și o întreagă armată de Iraficanti care trăesc din specula bursei lemnului internațional în tezaurul stalului, al proprietarilor de păduri și al asociațiilor capitaliste române și autochtone care mai cu drag, își vor conserva și iubi pădurile alt fel ca până acum, considerându-le ca niște energii conținu producătoare de venituri, iar nu numai de expoliare ca până azi. Iar mai presus de toate deviza ce am mai anunțai-o și în congresul din anul trecut să ne fie călăuza: Fabricele să fie in funcție de păduri iar nu pădurile în funcție de fabrici. Lozincă pe care azi cu destulă (abilitate) s’o aplice atât d-l Al. Constantinescu Ministrul Domeniilor cât și d-l C. Opran ad-torul Casei Pădurilor și consiliul technic, fapt care constituie un punct de câșlig al Congresului riostru, fapt pentru care indu- striașii se agită.—Or tocmai aceasta am stabilit-o în congresul trecut ca să lăsăm liber exportul dar să reducem exploatările la normal. Azi, basinele: Mureșului, Oltului, Bistriței, Tisei etc. erau să fie complect epuizate, dacă nu se luau măsurile recente de a mai restrânge suprafețele de exploatat anual și deci implicit vom mai reduce și din numărul fabricelor de cherestea. Revista Pădurilor 509 Și ca finit ași dori ca după succesul nostru de anul trecut, să pornească tot de la noi și comasarea pădurilor și atunci când se va pune bazele exploatărei întregului masiv forestier al Româ- niei din punct de vedere industrial și economic și să se facă apel la brațele vânjoase ale țăranului nostru, la capitalul românesc autohton și la energiile technice românești, și să nu se mai practice numai sistemul de azi, când se crede că naționalizarea industriilor forestiere se face prin numirea a câtorva fete politice în consiliile de administrație ale acestor Societăți. Iar legea impreviziunei, atingând în special pe proprietarii de păduri cari și-au vândut pădurile pe nimic, va încununa cu succes, strigătul nostru de alarmă, mai ales, că aceste legi sunt în ființă azi în : Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, etc. In ce privește capitalul necesar pentru comercializarea pădurilor, propun înființarea unui „Credit forestier național" la care să colaboreze cu acțiuni toti românii, tocmai pentru a na- ționaliza industria forestieră, și a ne scăpa de cele 95 % socie- tăți forestiere străine azi existente în tară, iar țăranii prin coo- perație de muncă să colaboreze la această mare operă. 510 Revista Pădurilor Aneza 1. Fabricele și gaterele de pe valea Sucevei, afluent al Putnei din jud. Suceava (Bucovina) Gatere Total La gara Șipote o fabrică a D-lui G. Georgescu cu 2 Seletin .... » frafilor Șuier și Mehel „ 3 5 Soc. Anon. (străină) . „ 2 Șuier și Mehel. . . „ 5 7 Rusca .... Katz și Nusspreis (rez.)„ 2 2 Paltin .... „Buler" „ 2 2 Brodina . . . n „România* (străină) „ 2 gatere 1 spalgatere 3 Falcău .... 99 Eisenstein . „ 3 6 99 „Anhauch* 12 gatere 3 spalgatere .... 15 15 Strajă gara . . 99 „Gotlieb” „ 2 2 Straja sat . . . „Anhauch* „ 4 4 Putna .... „Putna* 4 4 Gura Putnei . W „Grimberg și Dolberg* „ 2 2 Vicovul de sus jy „Anhauch* . • . . „ 4 19 1 5 Vicovul de jos 99 „Surches* „ 2 n Maidanik 1 3 Gălănești . . . W Fabrica „Herdan* . „ 2 2 Rădăuți . . . n „Anonima* (străine) „ 2 2 Total ... 62 Deci pe un front de 71 km. al văiei Suceava avem 21 fa- brici cu 62 gatere. Din totalul de 62 gatere numai 2 sunt românești, deci nu- mai 3%, restul de 97% străină. Revista Pădurilor 511 Anexa 2. FABRICELE DE CHERESTEA de pe valea Mureșului, începând dela Aiud până la Vos- lab, de sub isvorul Mureșului pe un front de 141 Km. al apei Mureșului, sunt 43 fabrici cu un număr de 202 gatere, adică pentru fiecare 700 metri un gater. Gatere Total La Aiud . . . fabrica Clempel . . cu 3 3 , Tărg. Mifreș țț Foresia 6 Goldslag 2 * Mestetzy • 0 2 n Ermafa 3 n Fa ipari 4 17 „ Reg. Săsesc w Foresia • 99 13 w Cooperativa (Stai) . . • 99 6 r Hiag 3 n Frafii Suoartz • 99 3 23 „ Deda . . . Foresta 7 7 w Ratoșnca . » • 0 4 4 „ Hva Paletz Grasel-Schenk (Banfy) • 99 12 12 , Toplifa . . n Sek Patak • țț 6 99 Smilovici Gherson . • 99 3 0 O. F. A • 99 12 » Sent Pașcani . . . . 4 n Frafii Lam ’ 99 2 V Industria Lemnului . . • 99 2 29 , Golotzaș 0 Lomaș 12 12 „ Sarmas . . 0 Patria 4 n Sek Potak • 99 6 10 „ Varvis . . . 99 Comerțul de lemne . . • 99 3 0 Putna 13 16 „ Dilian . . . 99 Foresta • » 3 99 Faipar . • 99 3 n Zisovici • 99 2 8 512 Revista Pădurilor La Sarheghy fabrica Bradul Perl cu r» 2 2 4 „ Gheorgheni „ Lacul Ghircoș ..... 3 » E'oresta n 12 ff Industria electrică . . . * 6 Frații Smor-Kel .... n 4 Haiman Leu ...... n 2, w M. Gotlieb ...... »  2 29 „ Ciumani . . „ Grunstein D 2 Agaston-Agaston .... * 2 4 „ Valea Strâm. „ Valea Strâmbă ..... 2 2 „ Voslab . . „ O. E. A n 3 3 Total . . • 191 Se mai adaogă fabricele de pe Valea Bislri- cioara, laterală care’și scurg materialul fasonat în Valea Mureșului la Toplița. „ Bistricioara fabrica Credit Technic , . . cu 4 „ Fehervizi (Mor. Tischler) . . . . n 4 n Smilouici .... w 2 „ Molnar . . . w 1 11 Total . . 202 FABRICILE DE PE VALEA OLTULUI dela origină la Tușnad pe un front de 57 Km. 21 gatere Gatere Total La Sandominik fabrica Soc. O. E. A..........cu 3 3 „ Cârja . . . „ „ Blutior ................ 2 2 „ Cic Madoraș „ ^n^erna^onala Ardealului „ 2 2 „ Madefalău . » Banca de Scont . . . . „ 3 „ Kronos . .................. 2 5 „ Mere. Ciuc. „ Stănescu ......... 3 „ Credit Technic..........„ 2 5 „ Simionești . „ O. F. A. ........ 3 3 • Tușnad . . „ Tușnad.............. »1* Total . . . 21 Wevista Pădurilor 513 Ar trebui să mai |inem în seamă și joagările țărănești cu -apă, cari și ele macină lemnul munților noștri în scară mai mică. Cele 202 gatere de pe valea Mureșului, consumând în mediu aproximativ cât 25 m.c. brut pe zi (socotind că lucrează numai 8 ore zilnic) rezultă că în total debitează 5000 m.c. brut pe zi. Socolind numai 250 zile lucrătoare pe an, rezultă că anual se taie în fabricele de pe Mureș 750.000 m.c. brut ceiace cu per- derile inerente cauzate de exploatări și transporturi, reprezintă în total 1.000.000 m.c. numai pe o vale. Dar nu trebuie să uităm că pe valea Mureșului se tran- sportă anual în plute lemnul mai sub|ire pe care’l evaluez la circa încă 250.000 m. c. dar pentru construcția lor mai adăogăm circa 50.000 m.c. lemn care se perde prin exploatare cârme, legături etc. (mai adaug și 50.000 m.c.) deci în total 300.000 m.c- Dacă numai din pădurile din Basinul Mureșului se extrage 1.500.000 m.c. anual afară de lemnul debitat în pădurile țărănești, care aproape nu contează la calcul adică din produsul nor- mal a pădurilor de reșinoase din întreaga tară. Or ținând seamă de suprafața reală a pădurilor de reșinoase de pe valea Mure- șului, înțelegem foarte bine că peste 8-10 ani nu vom mai avea pădure pe valea Mureșului ca și pe alte văi. De altfel se și simte simptomul împu|inărei pădurei căci arbori de dimensiuni mari dispar din an în an, așa că atât rampele fabricelor, cât și în plute se observă arbori din ce în ce mai subțiri la diametru, lucru observat cu destulă îngrijorare chiar nă seamă de considerentul că Do- meniul forestier al unei țări, asigură existenta unora din factorii de primă importantă, ca: prosperitatea agricullurei, fixarea tere- nurilor alunecătoare, regimul isvoarelor și al apelor, de cari de- pinde posibilitățile de utilizare a energiei căderilor de apă, iri- gatii, canalizări etc. 3. Congresul examinând această chestiune opinează ca pă- durile statului să fie considerate ca bunuri de interes general. (al. A) a căror exploatare să fie stabilită prin o lege specială care urmează a fi întocmită de specialiști, cu respectarea consi- derațiilor de mai sus. II. Luând în discutiune problema Cadastrului, atât de mult legată de problema forestieră, având în vedere faptul că prin măsurătorile făcute cu ocazia reformei agrare, s’a adunat până acum un însemnat material cadastral, Congresul recomandă : 1. Instituirea regimului cadastral în întreaga tara, prin o „Lege Cadastrală", a cărei aplicare trebue să înceapă acolo unde măsurătorile sunt mai complete. 2. Formarea unui personal select de conducere prin speciali- zarea technicei cadastrale în școlile politechnice. 3. Creiarea unui Consiliu de perfecționare pe lângă Direc|ia Cadastrului, din technicieni distinși între cari să facă parte și reprezentanti ai A. G. 1. R. care să avizeze asupra perfec|ionărei ce urmează a se aduce technicei și organizării lucrărilor cada- strale preconizând: a) Promovarea geodeziei, prin colaborarea inginerilor civil', lărgirea principiului diviziunei muncei prin separația personalului de bornare și hotărnicie, triangulajie și tachimetrie, calcule, desen. b) înlăturarea formalităților inutile. c) Extinderea lucrărilor grafice la toate punctele nebornate. Kevlsta Pădurilor 531 FRUMOSUL Șl UTILUL REALIZAT DE PĂDURI Pădurile au format primul adăpost al omului. Din ele ne procurăm cea mai mare parte din materialul necesar construcției locuințelor, precum și combustibilul de care avem nevoie pentru încălzitul lor în timp de iarnă. Din materialul lemnos s’a creiat o importantă industrie, ale cărei produse sunt indispensabile traiului modern. Din lemn se fabrică mobilele dela cele mai simple și până la cele mai luxoase. Rotăria, dulgheria, butnăria, strungăria, tâmplăriași alte numeroase meserii, utilizează lemnul în foarte mare măsură. Nu mai vorbesc despre drumurile de fer și lucrările de artă, cari consumă în fiecare an cantități considerabile de material lemnos. Statul și particularul, dela cel mai bogat și până la cel mai sărac, au neapărată necesitate de acest produs principal al pădurilor, care este lemnul. Dacă nu ar fi decât aceste trebuințe și totuși am avea dreptul a susține că existența și bunul traiu al omului sunt strâns legate de aceea a pădurilor. Dar pădurile au un rol cu desăvârșire util, care derivă din însăși ființa lor, știut fiind că arborii prin influența luminei soarelui, absorb carbonul din aer, lăsând oxigenul la dispoziția omului și animalelor fără de care aceste viețuitoare nu ar putea trăi. Ele purifică atmosfera de o mulțime de miasme vătă- mătoare sănătății, mențin coastele munților împiedicându-le ca să se surpe și să se prăbușească. Cursul sălbatic al râurilor este strejuit, neputându- se schimba în mod capri- țios și revărsa peste holdele fertile ale țării. Grație pădurilor râurile pot fi utilizate pentru iriga- țiuni, ca forțe motrice și ca energie electrică contribuind, astfel, la progresul omenirei. Ele formează un puternic mijloc de apărare în contra curenților aeriani micșorându-le efectele lor dezastroase, deși unii meteorologiști neagă această însușire a pădurilor. Un fapt, însă, rămâne constant și anume că în urma marilor despăduriri practicate în Rusia, Grecia, Italia, Asia Revista Pădurilor 532 minoră și aiurea, clima acestor țări s’a schimbat, acccn- tuându-se un climat de stepă cu mari extreme de tem- peratură, însoțit de secete prelungite și alternând cu perioade de ploi torențiale, cari produc inundațiunile cu tot cortegiul lor funest pentru agricultură. In România, mai mult ca în oricare altă țară, din cauza situațiunii sale geografice, a structurei geologice și a reliefului solului, trebuie ca regiunea muntoasă, care coprinde cam 2/5 din întregul său teritoriu, din care circa Vs parte nu este susceptibil de altă cultură decât de cea forestieră, să fie acoperită cu o întinsă suprafață pă- duroasă. Din nefericire nu s’a înțeles, însă, până acum la noi acest adevăr elementar, de oarece atât marii proprie- tari cât și micii moșneni și clăcași au pus toporul la tulpina arborilor, după expresiunea așa de plastică a M. S. Regelui Ferdinand, și au devastat în mare parte frumoșii codrii ce natura ne dăruise cu îmbelșugare; iar celor cari mai rămăsese le-au dat foc spre a face curături și locuri de pășune pentru vitele lor: câteva aci, oi, sau capre de- generate. Altă dată munții noștri atât de frumoși prin bogăția pădurilor seculare de brad, molift și fag ce-i împodobeau și din coamele cărora curgeau nenumărate izvoare, astăzi mulți dintrânșii sunt brăzdați de răpi și prăpăstii îngro- zitoare, iar râurile, cari altădată șerpuiau majestos prin lunci fertile populate cu arbori seculari, actualmente sunt transformate în numeroși torenți cu un mic debit de apă în timpuri normale, dar când plouă,volumul lor se mărește în mod disproporționat târând cu dânșii mari cantități de nisip și pietriș steril, pe care îl revarsă peste terenurile împrejmuitoare, înnecând și pustiind totul în calea lor. O Românie puternică, bogată și frumoasă, nu poate să existe, decât atunci când regiunea muntoasă va fi înzes- trată cu splendide păduri, populate cu speciile cele mai preți- oase și exploatate în mod sistematic, ceeace nu va putea avea loc și nu vor putea deveni rentabile, decât dacă ele vor dispune de numeroase căi de comunicație, cari singurele sunt în stare să eftinească transportul. Paralel cu cultura forestieră este bine Revista Pădurilor 533 asemenea să se inaugureze o economie pastorală rațională, care să facă cu putință creșterea vitelor de rasă bună, astfel după cum se observă în Elveția și în alte țări civilizate. In regiunea podgoriei se va da negreșit precădere culturei pometurilor, viei, fânețelor, iar orice teren impro- ductiv, impropriu uneia din aceste culturi precum și pentru creșterea vitelor, urmează neapărat ca să fie împădurit La câmpie Statul va păstra și va cultiva, după pre- ceptele științei forestiere, toate pădurile astăzi în ființă, iar în șesuri și bărăgane va creia altele în formă de lungi per- dele de adăpost în contra vânturilor periculoase ca Cri- vățul și Austrul. Drumuri și canaluri, căi ferate, vor șerpui astfel în toate direcțiunile, brodate pe margine cu chenare de arbori după cum aceasta se vede în Lombardia, Normandia etc., iar acolo unde se va simți nevoie pe lângă șosele, căi ferate, drumuri, hotarele dintre moșii, malurile râurilor, se va planta cu arbori câte o curea de pădure despre partea vântului dominant. In asemenea condițiuni pe câmpia întinsă până în zare Românul va putea să tragă brazdă adâncă, având încredere că holda lui va rodi din belșug ne mai fiindu i teamă de intemperii arât de frecvente astăzi. Iar intelectualii orașelor, obosiți de grelele probleme ale vieții, vor putea găsi în codrii și dumbrave fermecă- toare un refugiu in timpul verii, pentru a se odihni în liniște și dobândi noi forțe spre o muncă roditoare. N. C. Macovey Inginer Inspector Silvic 534 Revista Pădurilor CUVINTE DUREROASE Cine a asistat la desbaterile Camerei deputatilor, sau cine a citit discursurile privitoare la înființarea de păduri comunale, nu a putut să nu simtă o strângere de inimă, la cuvintele ce s’au rostit, cu acest prilej. Exponenții națiunii, adică parlamentarii, dintre cari unii po- sesori pe oarecare cultură, au adresat cuvinte urâte, la adresa mucenicilor pădurii, cari merg până la sacrificiul vieții uneori pentru promovarea sau păstrarea fondului nostru forestier. „Faimoșii silvicultori“, după cum se exprimă în deridere un deputat de Tulcea sunt oameni cari nu urmăresc decât profitul lor personal, sunt neascultărori dispozițiunilor cari vin dela centru, sunt adică bolșevici și așa mai departe. Desigur, că nu se poate pădure fără uscătură. Sunt cinci degete la o mână și nu se potrivește unul cu altul, așa că a se aruncă epitete unei organizațiuni întregi, ni se pare nu numai o ușurință din partea celui care o face, dar aceasta mai înseamnă încă și inconștiența. Fiecare organizație își are păcatele, dar și meritele ei. Așa de pildă, câte cazuri de incorectitudine nu se citesc în presa, ca unele cari se produc, în corpul magistraților, profesorilor, etc. Rezultă de aici, că trebue să îi fierbem pe toți într’o oala ? uAvem și noi faliții noștri”, spunea Caragiale, dar aceasta nu înseamnă, că marea majoritate e constituită din „făliți-. Cu toate acestea n'am citit să fi luat cineva apărarea cor- pului de „faimoși silvicultori“, deși este un reprezentant în cameră care se numără printre membrii acestui corp, și această afacere este dureroasă. Din lectura desbaterilor, despre cari pomenim, se desprind mai multe învățăminte: 1. Marea dreptate pe care o avea fostul meu profesor, d-l Dr. Drăcea, când spunea acum câțiva ani: „atâta timp cât nu va exista o conștiință forestieră, în sufletul populației noastre dela sate și orașe, să nu ne închipuim, că vom putea apăra ușor pădurile !“ In adevăr, din duzina de oratori, care a discutat legea, numai unul a accentuat asupra tuturor punctelor ce interesează pădurea ; și acela nu e pădurar, ci Profesor la Academia de 1 Revista Pădurilor 535 comerț, se numește d-l loanițescu, nume pe care îl arat, ca să știe toți cine a aparat pădurile, în Parlamentul României Mari 1 lata dar, procentul de posesori ai unei conștiinți forestiere: 1 12, sau circa 8°/0 1 Să ne mai miram, atunci, de ce sunt scoase pădu- rile la mezat ? 2° Al doilea învățământ, care poate lua forma „unei inven- țiuni istorice", fiindcă altfel nu vedem cum am putea s’o numim este aceea privitoare la istoricul pădurilor dela noi, făcut de un alt deputat, care spunea cam așa: „acum 200 de ani, pădurile erau considerate ca un „res nullius", iar populația sătească avea dreptul atunci, prin vechile, legiuiri, la fuinărit, fără nici o au- torizație, din partea cuiva. Așa fiind, astăzi, trebue ca acele pă- duri să aparțină țăranilor 1“ Iată dar o nouă concepție, foarte interesantă, care ilustrează o mentalitate nu mai puțin specială. Dacă găsesc, deci, un lucru pe care nu’l reclamă nimeni 200 de ani, înseamnă ca urmașul urmașilor mei să îl predea acelui, care îl va pretinde fara să își poată motiva, cel puțin, pretenția ? Sau fumaritul este o pretenție care poate justifica astăzi, dreptul de proprietate al pădurilor în folosul țăranilor? După care teorie? Cel mult s’ar fi putut pretinde să se respecte acest drept, din partea proprietarilor de păduri, lucru și acesta foarte discu- tabil, fiindcă nu înseamnă deloc să respectăm astăzi o legiuire întocmită acum 200 de ani, căci după aceasta concepție înseamnă să nu se mai poată modifica nici o lege, în vecii vecilor, adică sa fim siliți sa ne conducem după constituția de la 1866, noi și toți urmașii noștri. Or, vedem modificată constituția, ba ceva și mai mult, vedem schimbându-se dintr’un an în altul, aproape în- treaga legislație. Susținătorul din Parlament, al acestei noui concepțiuni, pre' tindea încă să ne întoarcem la ce a fost odinioară în materie de păduri. Ii răspundem: de ce numai în materie de păduri ? Hai sa ne retrogradăm într’un totul și cel dintâi care ar trebue sa exemplifice ideea, să fie propunătorul făcând abstracție de como- ditatea automobilului și să vină dela Topoloveni la București, în carul cu boi! Sa presupunem acum, că raționamentul făcut de noi, mai sus, împacă pe cei mai mulți și o să încercăm pe altul: Acum 200 de ani pădurile nu aparțineau nimănui. Foarte 535 Revista Pădurilor bine! S’a găsit insa X, Y, F, cari și-au zis, că într’u cât nu sunt opriți de nimeni, pot să își ia din acest domeniu forestier, pe atunci fără stăpân, atâta sau atâta suprafață. Prin urmare aceste persoane X, Y, Z, sunt persoane prime ocupante, cărora li se contestă astăzi dreptul de proprietate, pe ce bază? Mă sui în tren și găsesc toate locurile ocupate. Cine îmi da dreptul să iau de mânecă pe cel care îmi convine și să’l scol de pe locul pe care l-a ocupat înaintea mea, pentrucă sa mă așez eu? Este sau nu, aceasta procedare bolșevică ? Evident că da ? Și atunci cum apare deputatul susținător al unei teze bolșevice, îna- intea țarii ? 3°............. Peste tot, băgați persoanele cele mai simpatice, silvicultorii. Văd roșu, în loc să văd culoarea verde a pădurilor ori de câte ori aud de silvicultori. Peste tot îi amestecați, în toate chestiunile...” (Extras din cuvântarea d-lui Georgescu — Tulcea). Suntem antipatici tuturor acelora, cari vin în contact de afaceri cu pădurile. Dela ministru până la țaran, trecând prin întreaga erarhie socială dela noi, inginerii de păduri sunt călăii neamului, fiindcă... nu vor să dea lemne la toți locuitorii țari, vre-o 16 milioane la număr; nu acorda pășunatul în perimetrul pădurilor; nu dau voe braconierilor să își facă de cap; opresc pescuitul; nu lasă pe oameni sa tae cât vor, de unde și când vor, etc. Or, daca aceasta este mentalitatea oamenilor quasi autorizați ai poporului, ce să mai spunem despre vulgul propriu zis? Dar n’avem și noi o parte de vina, că lucrurile au ajuns până aici ? noi credem ca da 1 Atâta timp cât școala noastra funcționă la Brănești, elevii erau ținuți ca într’un zid chinezesc. Contactul lor cu lumea universitară, ce vmea după puțin timp în trebile publice, nu putea sa aibă loc, așa că deși se știa de existenta școalii dela Brănești, elevii acestea erau priviți ca un ce exotic, iar când ei treceau la slujbe, continuau să rămână în cadrul pădurii, neglijând relațiunile cu întreaga lume, așa că din moment ce nu exista posibilitatea unui schimb de vederi, din moment ce nu se puteau atrage discuțiunile pe teren convenabil fie sub formii de conferințe sau de convorbiri particulare, publicul fie chiar cu cultură nu putea să știe nimic despre rostul pădurilor Revista Pâdurlor 537 pe pământ, cât și despre menirea acelora, ce profesează știința forestieră. Prin noua starea de lucruri, faptele au sa se schimbe, desigur, dar numai generația următoare își va forma o adevărata mentalitate, despre cele arătate. Lipsa de manifestări dese, din partea noastră, desinteresarea multora dintre noi, fie cu ocazia congreselor, fie în alte împrejurări, lipsa unei pompuosităli ce ar trebui să existe întotd’auna, când se întrunesc congresele noastre sunt de natura păgubitoare. Publicul românesc șade departe de pădure și nu o cunoaște ; trebue să’l facem s’o cunoască, fiindcă „dacă nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte*. O cât mai largă publicitate a chestiunilor de interes general și în funcție de păduri, nu strică niciodată. Lucrările de pădure ce se fac, trebuesc arătate lumii, pe calea scrisului în primul rând, dacă ele au oarecare importanță. Agricultura publică zilnic aproape, prin organele de stat sau particulare situațiuni ce o privesc. Inginerii de mine, căi ferate, încă nu se lasă mai pre jos. In acest timp noi să ne dezin- terăsăm și nici măcar să răspundem acelora, cari încearcă să ne umilească? Cei cari ne cunoșteau odinioară în adevărata noastră lumină, au dispărut. Astăzi, prin răsboiul de răsturnare a valorilor, fața lumii s’a schimbat. Alte timpuri, alte figuri. Trebue să arătam e datoria noastră și acestora de acum, de ce lucruri suntem în stare a face. Dar trebue să arătăm! H. Manole IMPORTANTA VANATOAREI In evoluția vremei, experiența ne-a învățat că, printre fac- torii ce concură la desvoltarea economică a unei țări, vânătoarea ocupă un loc destul de important și este chiar un component al energiei naționale. Ridicată la rangul de știință, ea aduce în țările civilizate, foloase materiale și morale. Vânătoarea creiază industrii, ajută desvoltarea comerțului și contribue, direct și in- direct,!^ progresul economic și moral educativ. Vânătoarea apărând ca o necesitate, putem zice că e tot atât de veche ca și ome- nirea. Pentru a vedea mai bine importanța ei, să considerăm Revistă Pâdurttor vânătoarea dczvoitându-se în trei faze: primarâ, medie și moderna. In faza primară, omul preistoric privit individual, vâna din nevoia de-a se hrăni, de-a se îmbrăca și de-a se apăra contra animalelor sălbatice, răpitoare, cu o vorbă omul preistoric vâna din nevoia de a trăi. Constituindu-se în societate, primele popoare despre care avem cunoștiință, vânau și ele, ba unele se ocupau exclusiv numai cu vânătoarea, iarăși din nevoia de-a trai. Chiar în timpurile acestea, pe lângă foloasele materiale, se observă și latura morală, deoarece în lupta întreprinsă contra animalelor sălbatice, omul se exercită în mânuirea armelor și aceasta fu începutul școalei de război. Vânatul este o avere comună; mai bine zis res nullius ce trece în patrimoniul doborâtorului. Așa dară de vânătoare se dis- pune în completă libertate timp îndelungat. Avantajele ei erau deci hărăzite pentru toți. Mai târziu când noțiunea dreptului de pro- prietate s’a extins și asupra vânătoarei, se întrevede aparițiunea fazei a doua. Selecțiunea intervine, și în cele mai multe țări ajunge obiectul de predilecție numai a celor destinați cu purtarea armelor. Acolo își dădeau cu toți seama că vânătoarea era cel mai bun și poate chiar singurul mijloc pentru formarea virtuților și calită- ților bărbătești, indispensabile națiunei în timpul răsboiuhii. Așa se născu școala pentru desvoltarea educațiunei și formarea carac- terului, care creă individualitatea și imprimă personalitate luptă- torului ce disprețuiă moartea și nu șovăia la îndeplinirea datoriei. Transformarea apare evidentă și pe măsură ce valoarea ei mate- rială se micșorează, se observă expansiunea nofiunei de avantaj- moral. Tendința devine din ce în ce mai semnificativă, și vână- toarea trece numai în mâinile nobilimii, de aceea ea se afectează apoi nobilimei de cea mai înaltă descendență precum și Principilor. Mai mult încă, vânătoarea se accentuiază prin caracterul feudal, și în ultimă expresiune se manifestă sub forma dreptului regalian asupra căruia domnitorii țărilor, veghiau cu gelozie. Acest drept fu cauza certurilor, mâniilor și dușmăniilor îndelungate, căci re- prezenta laurul biruinței, răsplata bravurilor și a faptelor mărețe. In timpurile moderne, vânătoarea se prezintă în ultima fază, Vâ- nătoarea aparține proprietarului solului, bine înțeles cu restricțiunile prevăzute în legile dreptului țării. Statele ce înțeleg s’o organizeze și administreze în mod științific, exploatându-o în mod rațional, vor fi singurele ce vor beneficia la urmă, de toate avantajele ei mate- Revista Pădurilor 539 riale și morale. Acum însă vânătoarea devine un factor economic nafional și în acelaș timp îndeplinește și rolul moral educativ. In țările însă în care vânătoarea a fost desconsiderată ca știință, acolo unde oamenii n’au înțeles să-și subordoneze pasiunile lor propriului bine obștesc, ea a degenerat completamente, deve- nind un masacru ordinar, care a nimicit orice fel de avantaj, atât pentru Stat cât și pentru Societate. Ca factor economic național o evidențiază avantajele materiale în mod direct și indi- rect: ea contribuie la alimentarea populațiunei, punându-i la dispo- ziție carnea și grăsimea 'animalelor sălbatice comestibile, ali- mente ce prezintă calitățile necesare, pentru a fi asimilate de către organismul omenesc. Dar nu trebuie să privim consumarea vânatului numai sub formă de carne brută, ci și sub aspectul con- servelor cari grație metodelor științifice, nu se alterează ci se pot transporta la distanțe destul de mari, putând fi întrebuințate de oricine și la orice timp din an. Și câți lucrători nu participă la punerea în mișcare a acestor fabrici de conserve ce formează rețele întregi de industrii specializate I Dar pentru a ne putea da seama și mai bine dc aportul ce vânătoarea aduce pe tărâmul alimentar, voi lua câte-va exemple. Deși n’am la dispoziție decât datele oficiale, trebuie să atrag atențiunea că aceste date nu reprezintă cantitatea adevărată vânată, deoarece vânătorul nu indică niciodată vânatul exact, de teama de a nu i se ridica prețul arendărei. In realitate procentul de vânat era mult mai mare, aproape dublu ; și mai trebuie să avem în vedere că vânatul braconat nu era socotit, deoarece chiar evaluarea aproximativă era imposibilă. Intre anii 1890-1893, când Austria era în faza dezvoltârei, datele oficiale ale Ministerului de Domenii din Viena menționează anual circa 6.300.000 kg. carne de vânat, căci cea internă era separată. Or, această cantitate corespunde cu carnea ce-ar putea-o servi 14.790 boi îngrășați, socotind bucata la 400 kg. carne de vânat. Mai târziu însă, această cotă oficială s’a ridicat la 8 milioane kg. vânat: iar la 1898, bugetul Austriei înre- gistra numai pentru exportul cefăceâ în Franța suma de 3.146.000 Cor. aur. Ungaria înainte de război, înscria la export cantitatea de 6 milioane kg. carne de vânat, din care a patra parte adică 1.500.000 kg. au fost procurate din Ardealul nostru de azi. Luând această cifră ca bază, putem evalua cu multă modestie la 3 mili- oane kg. carne de vânat drept producție anuală a României 540 Revista Pădurilor întregite. Socotind numai 20 lei kg. ajungem la valoarea reala de 60 milioane lei. Dar mărirea capacităței de producție a Ungariei s’a observat în timpul răsboiului mondial, când în timp de 10 săptămâni a exportat în Germania nici mai mult nici mai puțin de 800 vagoane carne de vânat, ceeace înseamnă 8 milioane kg. carne, bine înțeles cota internă fiind totdeauna satisfăcuta. Ne putem închipui ce resurse imense avea în materie de vânat con- sumabil Ungaria. Tot în mod direct vânătoarea mai oferă și altfel de produse ca: piele, blănurile de diferite calități, precum și pe- nele fine, ce au creat adevărate industrii și au înrâurit desvoltarea comercială. In regiunile friguroase, ele au servit ca îmbrăcăminte, iar în cele călduroase ca podoabă și frumusețe. In unele părți ale lumii, exploatarea blănurilor animalelor sălbatice formează ocupațiunea principală a locuitorilor, căci reprezintă o valoare reală, ce devine din ce în ce mai mare, prin raritatea lor pe piața mondială, din cauza greutăți de-a vâna asemenea animale. Rusia, România, Ungaria și alte țări oferă materialul brut, pe care industria occidentului îl lucrează, și nu rare ori se'ntoarce chiar în țările de origină, cu prețuri fabuloase. Și aceasta este unul din avantajele industriilor create în țările ce au înțeles importanța vânătoarei. Târgurile de mostre mondiale ne dau posibilitatea de a remarca avantajele materiale, de care anumite state beneficiază. La 1891, la Irbit în Siberia s’au vândut 16 milioane de blănuri, iar la 1892 piața Londrei, una din cele mai însemnate a cumpărat blănuri în valoare de 35 milioane franci. Rusia imperială înscria în bugetul statului suma de 300 milioane ruble, ca aport adus de producția de vânat (carnea, blănurile) și menționa cu deplină satisfacție că această ramură de activitate ocupă locul al 3-lea în veniturile Statului. In această privință România marchează o producțiune, ce putem spune că este considerabilă. Datele statistice dela 1920 ne relevează un export oficial în atare obiecte, ce atinge suma de 1.892.986 lei. Dar această cifră cred că e departe de reali- tate și cu toată restricțiunile și severitățile vamale, aceeace s’a exportat în mod clandestin reprezintă cantități destul de impor- tante. Valoarea actuală a blănurilor este apreciata de toată lumea. In afară de blănurile scumpe, ce constituesc azi un lux, ce nu și-l poate permite toată lumea; industria penelor și prelucrarea lor a devenit o artă. Pretutindeni în țările, în care gustul și fru- Revista Pădurilor 541 musețea au devenit ceva indispensabil, industriile creiate sunt din ce în ce mai prospere. Și mulți lucrători își găsesc hrana cea de toate zilele, în fabricele ce lucrează pielea și utilizează coar- nele animalelor vânate ia confecționarea obiectelor de artă. Să trecem acum la al doilea capitol, și sa vedem care sunt avantajele economice indirecte, de care se poate beneficia dupe urma vânătoarei. Înainte de toate trebue să ne dăm seama de veni- turile statului, comunelor, obștiilor și persoanelor particulare, încasate din arenda dreptului de vânătoare: venituri, ce marcheaza cifre destul de importante. In înțelesul juridic, arenda dreptului de vânătoare, nu este altceva decât despăgubirea proprietarului solului, pentru ca acesta să renunțe la dreptul sau de a exercită vânătoarea pe solul lui în favoarea arendașului. Sumele de bani astfel rezultate, trec drept în casa comunei, și servesc la acoperirea chieltueiilor locale, in sensul acesta, bugetul co- munal se descongestionează în favoarea locuitorilor, ce vor trebui să plătească un număr de impozite mult mai mici. Terenurile cu soiuri de vânat variate, pot da loc la câștiguri foarte însemnate prin arendare, constituind în acelaș timp și un stimulent prin legea cercrei și-a ofertei. Se citează cazul clasic al silvicultorului Lorey din comuna Eschbach, regiunea Taunus a Germaniei, care pe la anul 1892, obținuse pentru un teritoriu de 110 hectare suprafață, o arendă anuală de 3300 Mk. din cauza varietății de cerbi, ce stârnise curiozitatea chiar a străinilor. In Franța la 1890, padurea St. Germain, producea un venit de 40.000 frs. arendă anuala, pe suprafață de 340 hectare. Aceasta înseamnă 114 frs. pentru un hectar. Statistica ne vine în ajutor și prin ea aflăm că în departamentul „Seine et Oise“ arenda medie cores- punzătoare la hectar eră de 7,8 frs, pentru câmp și 14,3 frs pentru pădure. In „Seine et Marne”, ea atingea 8,7 frs. de hectar la câmpie și 18,6 frs. la hectar în regiunile păduroase. Dar pe la anul 1900 se plătiau în Germania în aproprierea orașelor mari, arenzi ce ajungeau la 5 Mk. pe hectar și trebuie să observăm că încă de atunci și până azi valoarea arenzii a crescut continuu. Statisticele Austriei înainte derăsboi precizau la 40 bani hectarul- paritate aur, ca arendă medie la hectar din vânătoare Un exemplu interesant în Germania ni se evidențiază pe la 1897, când Ba varia înregistrează valoarea anuală de 2.500.000 Mk., ca benefiuiu opti- mii pentru arendare care, fața de bugetul total el comunelor, 5 542 Revista Pădurllof ce eră de 9.912.000. Mk. reprezenta 24,9°/0 din cheltuelile de acoperire ale comunelor. Dacă acest venit nu s’ar fi putut crea astfel, locuitorii Bavariei ar fi fost obligați să plătească cu 25°/0 mai mult impozite comunale. Dar în afară de acest avantaj, vâ- nătoarea mai asigura comunelor și alte resurse mareriale, căci fiecare arendaș trebuia să utilizeze mâna de lucru din comunele respective, angajând lucrători, închiriind vehicule, și utilizând tracțiunea animală de pe aceleași comune. In afară de acestea, achiziționarea furajului de vânătoare ca fânul, sfecla, grăunțele, precum și alimentele pentru dânsul și întreg personalul ce lua parte la această organizație de vânătoare. De toate acestea comunele benificiază indirect prin taxele respective. Comunele urbane mai adăogau în plus și impozitele asupra vânatului comercializat pe piețele lor, întotdeauna sume considerabile. Statul ca persoană juridică, își trage foloasele în trei feluri : 1. Din încasarea arenzilor de pe imensele sale terenuri de vânătoare. 2. Taxele pentru permisul de vânătoare. 3. Permis de port armă. 4. Din taxele percepute dupe importul și vânzarea armelor de vânătoare. 5. Din impozitele asupra câinilor de vânătoare. Dar pe lângă acestea vânătoarea crează industrii ce la un moment dat se pot transforma în complete arsenale pentru fabri- carea cartușelor și armelor de război. Dacă aruncăm o privire respectivă asupra industriei germane, engleze și americane, ne putem da seama de importanța acestor fabrici, cari în timp de pace lucrau arme și cartușe de vânătoare, formând în acelaș timp o armată de meseriași; aceștia în momentele războiului au fost utilizați fiecare pe loc, ca și în timp de pace, producând însă cartușe și arme de război. Iată și un exemplu evident al cărui martor ocular am fost. La Pojon în vechea Ungarie, azi Bratislava cecoslovacă, eram în consiliul de administrație al unei mici fabrici ce da un rendement anual de 18 milioane cartușe de vânătoare. La decretarea mobilizărei, în prima zi de război, transformarea fiind făcută, s’a obținut 1 milion cartușe de război pe zi. Și pentru completa D-tră edificare, vă mai amintesc următorul lucru petrecut în Germania: La 1895, făcându-se o numărătoare a fabricilor și atelierelor, s’a totalizat la 1472 în stare de funcțiune. Fiind vorba Revista Pădurilor 543 de fabrici și ateliere se considerăm o medie aritmetica de circa 100 lucrători; aceasta reprezintă un număr de 147.300 lucrători capabili, tofi specialiști și cari in momentul declarării războiului mondial posedau pregătirea necesară la fabricarea cartușelor și armelor de vânătoare. Dupe cum am spus, în țările civilizate, vânătoarea este stimulentul unei industrii uriașe. Pe lângă fabricațiunea armelor și munițiilor de vânătoare, sunt diferitele industrii pentru con- fecționarea instalațiunilor și rechizitelor de vânătoare (garduri de sârmă, capcane, corturi, sky, vârsopi, îmbrăcăminte...), indu- striile de obiecte artistice, arta dermoplastică și a clădirilor cu scop vânătoresc. Luând în considerare ca numărul amatorilor pentru vânătoare se sporește din an în an, cu siguranță ca se vor spori și taxele percepute la imp ,rtul și desfacerea în comerț a armelor de vânătoare; iar permisele pentru vânat se vor libera cât mai numeroase. De asemenea prin necesitatea lor, cânii de vânătoare, tre- buind să devină cât mai numeroși. Statul va profita iarași prin impozitele respective. Ceeace este ușor de remarcat, putându-se înțe- lege fără dificultate, estecăvânătoarea are o influențăjfoarte mare a- supra economiei politice a țari, prin faptul că asigura ocupațiunea permanentă și rentabilă a unui mare număr de lucrători. Austria avea 11.000 persoane ce luau parte la organizația pazei și ocro- tirei vânătoarei. Avem aur, petrol, păduri și pământ productiv în România întregită, cari sunt totdeodată forțe mobilizabile; pen- truce să nu activăm și forța acumulată în vânatul nostru? Dar ceace ne impune să dam vânătoarei aprecierea cuvenită este influența de ordin moral educativ ce ea exercită asupra vână- torului. Mii și mii de oameni, istoviți de munca zilnică în această luptă pentru existență, află în exercitarea vânătoarei o recreare înălțătoare, trupească și sufletească. Mișcarea în aer liber, lupta în contra forțelor naturei și contra instinctului animalelor sălbatice, sunt atâtea chestiuni, cari contribue indiscutabil la oțelirea fizică și psihică a omului; iar contactul permanent cu natura, ca orișice atingere nemijlocită cu ea, înobilează sufletul și caracterul indivi- dului. Executarea vânătoarei ascute vederea, auzul, întărește brațul, ne învață să apreciem distanțele, ne deprinde cu drumurile și cu oboseala. Tot vânătoarea ne învăță să suportăm lipsa, tre- zește în noi curajul personal, desvoltă prezența de spirit și face din noi oameni întreprinzători. Iată atâtea calități cari toate con- 544 Revista PSdurflor tribuesc la desvoltarea virtuților militare, de a căror însemnătate orice popor trebue să-și dea seama. Războaiele ne probează că popoarele cele mai rezistente ce s’au dovedit, au fost acelea care exercitau mai mult sporturile în aer liber. Englitera în puțină vreme și-a constituit admirabile armate; iar soldații săi au excelat prin bravură în timpul războiului mondial. Elveția, deși n’avea o armată permanentă, fiecare cetățean era însă un foarte bun vânător și un excelent ochitor. Dar vânătoarea mai crează simpatie între oameni leagă adevăratele prietenii dezinteresate și de multe ori proclamă chiar amiciții între state. Este suficient să amintesc că magnații maghiari au știut înainte de război să-și creeze prin vânătoare, simpatiile diferitelor state. La prietenia ce era între Bulgaria și Ungaria a contribuit în mod indiscutabil și împrejurarea că regele Bulgariei obținuse terenuri frumoase de vânat în Ungaria. Afirm cu toată certitudinea că puține locuri se găsesc în Europa cari să fie atât de prielnice pentru înmulțirea vânatului ca România. Pentru ca această bogăție, să aducă servicii eficace, tre- buește trezită, cultivată și exploatata în mod rațional. Și aceasta se poate obține numai prin pricepere și printr’o muncă construc- tivă. De această muncă avem neapărată nevoie, căci deși războiul pare terminat, cu toate că tunurile și sulițele s’au transformat în pluguri, totuși la marginea orizontului se conturează luptele eco- nomice. In aceste lupte va birui cu siguranță Statul, care dispu- nând de factorii și forțele de trebuință, le va organiza și pregăti astfel la biruință. Dacă acțiunea noastră va fi gândită și toate energiile de care dispunem cu înțelepciune folosite, atunci în scurt imp vom putea întemeia un stat model, asigurându-i în comerțul exterior o importanță hotărâtoare; iar dacă vom omite această organizare, vom fi înghițiți economicește și în primul rând chiar de vecinii noștri. După cum silvicultorul îngrijește de pădure și-o exploatează în mod rațional, tot astfel trebuie să îngrijească și de locuitorii ei, mult chinuiți, și ulterior să-i exploateze în mod corect și uman. Prin urmare silvicultorul trebue să aibă educațiune tech- nică, să-și cunoască vânatul, condițiunile lui de trai, modul de a-1 ocroti și exploata, într’un cuvânt, să-și însușească toate cunoștințele în organizarea și administrarea vânătoarei. Trebue un protector și sărmanului vânat, și acela merită numele de vânător corect, care împacă în mod prudent patima vânătorească cu interesul vâna- tului și al vânătorului. Și acesta din urmă este recrutat adesea ori Revista Pădurilor 545 printresilvicultori. Dar vânător priceputși corect nimenea nu se naște, ci se formează. Corectitudinea la vânătoare se capătă numai prin educație. Și aceasta școala punela dispozițiune toate mijloace’e pentru teameinica d-voastră pregătire,ca princoncursul d-voastrăsa ridicam cu toții această avuție neglijată, la înălțimea unui însemnat factor al economiei noasrre naționale. Aveți deci datoria de a îmbrățișa această știință, de a o desvoltă și lăsa în paza urmașilor d-voastră. Și dacă în prezent avem un început de organizare, nu trebuie sa pierdem din vedere ca această temelie s’a pus prin înalta înțe- lepciune și protecțiune a M. S. Regelui Ferdinand, precum și a concursului guvernelor ce au înțeles această importanța. Dr. Gh. Nedici Consilier la Înalta Curte de Casație Profesor la Școala Politechnică REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETĂȚEI MOȘNENEȘTI Propuneri pentru complectarea legiferSrei regimului moșnenesc Proprietatea colectivă moșnenească este o instituție veche. Unii văd la origina ei o instituție slava iar alții o deriva- țiune din dreptul roman. Până la 1910 această materie a proprie- taței colectivă a obștiilor de moșneni nu era legiferată decât sub raportul citărei și al reprezentărei în justiție. Astfel prin articolul 74 al. 6 și următorii din procedură ci- vilă dela 1900 modificata prin legea din 11 Februarie 1904, le- giuitorul statornicește modalitatea procedurală pentru întocmirea mandatelor privitoare la representarea obștiilor în justiție în con- flictele cu alții. Prin dispozițiunile art. 75 al. 11 din procedura civilă legiui- torul dela 1900, precizează modalitatea de citare a obștiilor în formă de citare colectivă. D. Toma Stelian prin legea judecătoriilor de ocoale dela 1908 n’aduce nimic nou pentru obștii. Articolul 71 din această lege arată modul de citare al ob- știilor, iar art. 76—77 representarea și procedura alegerei manda- tarilor obștiei. Proprietatea moșnenească era în afara oricăror îngrădiri le- gale, în afară de restricțiunile prevăzute în vechiul cod silvic pri- 546 Revista Pădurilor vitor la tăieri. Moșnenii fiecare în parte și toți împreună aveau asu- pra bunului indiviz toate atributele dreptului de proprietate adică jus utendi, freuendi et abutendi, fără restricțiuni. Vine legiuitorul silvic din Aprilie 1910 care caută a legifera regimul dreptului moș- nenesc aplicat la păduri și poeni. Prin art. 29—34 din acest cod se statornicește normele pro- cedurale și instanțele anume instituite pentru așa zisa constituire de obștie sau cu alte vorbe precizarea titularilor de drepturi și precizarea bunului indiviz. Prin articolul 35 legiuitorul silvic dela 1910 statornicește procedura de urmat pentru omișii dela consti- stuirea primă, iar prin art. 37—51 se statornicesc normele de re- prezentare a moșneniei de administrarea bunului obștesc și de reprezentarea obștiilor în justiție. Dela punerea ei în aplicare această lege a fost găsită pripită și plină de lacune. De mult timp am semnalat insuficiențele ei de care s’a convins chiar Ministerul de Domenii, care a elaborat noul anteproect de cod silvic. Din citirea acestui anteproect publicat în „Revista Pădurilor” No. 4, din Aprilie 1923 reese că comisiunea care l-a elaborat a ținut seamă de unele deziderate semnalate de cei ce aplicau legea, îndepărtâhd unele nepreciziuni. Așa de pildă prin art. 74 al. 2 (co- respunzător art. 37 din actuala lege silvica) se precizează că adu- nările obștești se vor ține în comuna sau în satui unde se găsește fiecare obștie sau composesorat, iar nu la judecătoria în circum- scripția căreia se află bunul obștesc cum rezultă din redacțiunea articolului 43 codul silvic și din opiniunile juriștilor Casei Pădu- rilor comunicate obștiilor la plângerile lor. Prin articolul 88 din anteproiect se soluționează în sensul ma- jorităței jurisprudenței instanțelor judecătorești superioare, actualul art. 54 codul silvic care prin greșita lui redactare a făcut atât rău obștenilor. Controversa dintre timbrare și netimbrare încetează ar- ticolul precizând că vor fi scutite de timbru tot ce se va face în aplicarea dispozițiunilor din articolele 64—87 din proiect sau art. 29—35 din codul actual silvic. A rămas neprecizată și tot insuficient legiferată, chestiunea constituirilor ulterioare a obștiilor prin înscrierea omișilor și a moș- tenitorilor de moșneni. Sediul materiei îl găsim în art. 35 și 41 din codul silvic. Mă miră că comisiunea nu s’a ocupat de această problema de care depinde perpetuarea, conservarea obștiilor sau Revista Pădurilor 547 desființarea lor. Prin dispozițiile art. 35 codul silvic, legiuitorul de ia 1910 a înțeles să fixeze instanțele conpetinte la care să se adre- seze cei care din neputință sau din neglijență nu se prezentaseră înaintea instanțelor de constituirea generală a obștiei. Din dispozițiile articolului 41 din codul silvic rezultând că la adunările obștești nu se pot prezenta moșnenii cu drepturi tre- cute pe tabelă, precum și moștenitorii moșnenilor ale căror drep- turi vor fi stabilite prin tabela transcrisă, și de oarece pentru in- tabularea nomine proprio a succesorilor moșneni nu este prevă- zută special de vreun text din actualul cod silvic, fii de moșneni sezinari și nesezinari au cerut intabularea cu drepturile autorilor lor, tot pe baza procedurei din art. 35. Asemenea procedare am găsit-o perfect juridică conform cu explicațiile date de d. Al. Constantinescu Ministrul Domeniilor la votarea legei când s’a exprimat astfel: „Am mers mai departe și am zis : se poate ca în termenele prevăzute de lege sa nu se pre- zinte toți acei care ar pretinde că au drepturi în obștie, și acelora le-am rezervat calea dreptului comun ca să-și stabilească dreptu- rile în care caz tabelele rămase definitive, după prima judecată, să se poată rectifica prin modificări care s’ar face pe baza noilor hotărâri definitive de acei care au câștigat un drept oarecare". D. Corneliu Botez în explicațiunile ce dă art. 41, este de pă- rere ca art. 35 este enunciativ, nu limitativ căci legiuitorul nu s’a gândit să desființeze ordinea succesiunilor și modurile de dobân- dire a bunurilor prevăzute de codul civil, ci a căutat numai să reglementeze procedura privitoare la conservarea, folosința și ad- ministrarea bunurilor obștești. (Legiuiri silvice pag. 83 Corneliu Botez). Dacă părerea instanțelor judecătorești, ar fi fixată asupra acestui mod de a vedea, n'am avea nimic de zis. Sunt însă instanțe judecătorești care consideră art. 35 codul silvic ad literam—limitativ—și resping sute de acțiuni făcute de moștenitorii direcți ai moșnenilor, deși acțiunile sunt perfect do- vedite sub raportul filiației și al proprietăței. Astfel stând lucrurile, nu ne putem explica cum Ministerul de Domenii supremul organ titular al obștiilor, lasă problemul obștiilor de moșneni în atâta nesiguranță. Este nedrept, și rușinos pentru o țara civilizată, să vezi cum obșteanul din fundul Vrancei vine cu acțiune la Tribunal ca șa 518 Revista Pădurilor fie trecut pe tabelă în locul tatălui decedat, și să vezi cum tri- bunalul i-o respinge ca inadmisibilă, deși cererea sa este înteme- iată pe procedura din textele legei silvice și dispozițiunile art. 653 și 644 din codul civil. Bietul împricinat exlege pleacă acasă ne- căjit de cheltuielile făcute, și cu credința că legea silvică i-a răpit dreptul. Ceilalți, ale căror acțiuni s’au repartizat la un tribunal cu judecători ce consideră art. 35 codul silvic ca enunciativ, se re- întorc cu hotărîri rectificatoare. Asemenea lucruri se petrec la tri- bunalul Putna, unde tribunalul are o secție de admiterea acțiunilor cererilor succesorilor de moșneni, și o alta de respingerea lor. La secția l-a se face aplicației art. 35 codul silvic în legătură cu art. 26 alin. 5 și 9 a căror cuprins este: „înstreinările făcute de unul sau mai mulți moșneni sau răzăși a dreptului lor indiviz nu pot avea alt efect decât a substitui pe cumpărător în aceleași drepturi in- divize pe care Ie avea vânzătorul....... și constituirea de drepturi reale nu conferă debitorului alte drepturi decât tot asupra părții indivize a constituitorului; „și cu disposițiunile art. 644 din codul civil care arată modurile de dobândire al bunurilor implicit drep- turile de moșneni. Jurisprudența Tribunalului Putna secția Il-a este astfel susținută: „Considerând că condițiunile prevăzute în citatul text de lege fiind limitative, de aci rezultă că numai acei care se găsesc în asemenea condițiuni, sânt în drept să intenteze acțiuni în baza art. 35 codul silvic. Având în vedere ca în speță reclamantul nu se găsește în nici una din condițiunile prevăzute de citatul articol, de oarece nici n’a fost omis, nici n’a fost înzeris cu drepturi mai mici, el pre- tinzând prin acțiunea de față să i se stabilească dreptul de moș- tenire al sorei sale care este înscrisă în tabela definitivă de con- stituirea obștei. Că în asemenea condițiuni reclamantul nu este în drept să facă acțiune pe baza art. 35 codul silvic și de aceia ac- țiunea de față se găsește inadmisibila și ca atare urmează să fie respinsă, (sentința No. 221 din 8 Decembrie 1921 Tribunalul Putna secția ILa). Ceeace se petrece cu succesorii moșnenilor se petrece și cu cumpărătorii de drepturi indivize. Chestiunea nu este numai de domeniu! teoretic. Ea presintă un mare interes practic. Succe- sorul și dobânditorul de drepturi indivize, neintabulați nomine pro- prio, nu sunt moșneni și nu pot lua parte la adunările obștești, de oarece în art. 41 din codul silvic stă scris: „Vor avea dreptul Revista Pădurilor 549 să ia parte Ia întrunire toți proprietarii devălmași sau moștenitorii lor, ale căror drepturi vor fi stabilite prin tabela transcrisă. „Moartea și respingerile, împuținând numărul moșnenilor, nu se vor mai putea ține întruniri obștești, pentru alegerea representanților ob- știei și pentru luarea măsurilor de folosința bunului obștesc. Prin art. 42 codul silvic, legiuitorul a înțeles să condiționeze luarea ho- tărârilor obștești de numărul drepturilor și de numărul moșnenilor. Ori nefiind moșneni, nu vor fi titulari de drepturi, și nefiind nici drepturi nici moșneni nu vor mai fi nici obștii, ci vom transforma obștiile de moșneni în bunuri de mână moarta. Numai simțul tra- dițional al poporului a oprit a se petrece acest lucru chiar până acum. Dacă legiuitorul silvic dela 1910 a înțeles și înțelege și as- tăzi ca obștiile odată constituite să rămână tot obștii în clară și precisă formă, să complecteze neîntârziat legea pe baza realităților. Proprietatea moșnenească nu trebue să fie lăsată a fi desființată prin legi importate de aiurea, în totul nepotrivite cu obieeiul isto- ric al celei din urmă clâse de Boierie din această țară. Legea să devină clara, instanțele judecătorești s’o aplice la fel. Dacă legiui- torul silvic dela 1910 a înțeles pentru moșneni moduri de pier- derea proprietăței prevăzute de legile ordinare, s’o spună lămurit. Dacă prin dispozițiile art. 41 codul silvic sunt obligați chiar succesorii sesinari ai moșnenilor să ceară rectificări dela tribunal, s’o spună reglementând procedura de urmat care trebuie să fie o procedură mai lesnicioasă decât aceia urmată de omiși. Noi propunem la art. 70 (art. 35) din anteproiect următoarele precizări: Omișii, adică acei cari au fost lipsa la constituirea obștiei, dar pretind drepturi în obște, precum și succesorii nesesinari ai moșnenilor, își vor putea stabili drepturile pe cale de acțiune or- dinara înaintea tribunalului, contradictor cu representanții legali ai obștei. Moștenitorii sesinari și dobânditorii de drepturi indivize vor face cereri de rectificare înaintea tribunalului pe baza proce- durei sumare prevăzută de art, 06, 66 bis și 104 procedura civilă. Spre a se evita temporizările, cheltuelile și pentrucă obștiile sa se gă- sească totdeauna bine precizate, este nevoe ca căile de atac a acestor hotărâri să fie mai scurte ca în materii civile. E bine să fie asemenea termenelor din materie comerciala. Susțin diferențiere între căile de urmat, de oarece cererile succesorilor direcți și ace- lea ale cumpărătorilor de drepturi nu sunt propriu zis acțiunii în stabilire de drepturi, ci cereri de rectificări de nume al titularilor de drepturi. 550 Revista Pădurilor Dreptul odata menționai în tabelă rămâne același, schim- bându-se numai titularii după cum se schimbă titularii acțiunilor societăților anonime, și titularii părților de asociat în băncile po- pulare și cooperative sătești. Căci, pentru care motiv fiul unui moș- nean sa fie obligat a moșteni dreptul tatălui prin procese, în timp ce fiul unui societar în societăți cooperative sau bănci de orice fel să fie substituit în dreptul tatălui, fără proces? Dispozițiunea din art. 45 alin. 4 din codul silvic actual spune că hotărârea judecătorului de ocol nu-i supusă opoziției, apelului sau recursului. Asemenea dispozițiune trebuie înlăturată din art. 82 din anteproiect și înlocuită prin dispozițiunea : Hotărârea jude- cătorului de apel e supusă apelului, în termen de 10 zile dela pro- nunțare. Susțin acest lucru, de oarece în actuala lege suntem cu totul la dispoziția atotputerniciei judelui de ocol. Cum și judele e supus greșelilor ca toți oamenii, și cum recolta magistraților fără examene de după război, este puțin coaptă, și cum nici într’o alta materie judele n’are o asemenea putere, este drept ca și noi moșnenii să fim puși pe picior de egalitate, cu ceilalți îm- pricinați. în articolul 46 codul silvic și art. 83 din anteproiect, se so- luționează modul de reprezentare al obștiilor în procese și în fața autorităților. Acest text trebuie complectat cu dispozițiuni privitoare la citarea obștiilor în justiție. Astăzi procedura citărei obștiilor se face conform dispozițiunilor art. 75 al. 11 din procedura civilă, adică prin citarea colectivă în zi de sărbătoare, cu portărel titular, cu bătae de tobă etc. Acest text vechi este foarte greu de îndeplinit din cauza lipsei dc portărei și a lipsei de mijloace de deplasare. Este deajuns să spun că o îndeplinire de procedură în Vrancea costă 3000 - 4000 lei spre a face dovadă neputinței de judecare la care sunt condamnate obștiile de moșneni. Statul trebuind să îndeplinească procedura la fel în procesele de deltct silvic pe care le are, ține procesele zeci de ani pe rol tot pentru acelaș motiv. Pentru înlăturarea acestor piedici, propunem ca sa se pre- vadă în legea nouă citarea obștiilor prin administratorii legali așa cum prevede actualul art. 35 codul silvic privitor la citarea ob- știilor în procesele de trecere pe tabelele omișilor. Pentru numărul viitor regimul înstreinărilor și a asociațiilor după legea silvică în vigoare. Focșani loan D. Neagu-Negrilești Avocat Revista Pădurilor 551 INDUSTRIALIZAREA FAGULUI Era o vreme — care n’a apus de mult — când se arunca asupra pădurilor de fag, tot necazul, ca unele ce dădeau un lemn propriu numai pentru foc, fiindcă industriei nu i se rezerva din această esență, decât un procent ne- însemnat. Când pădurile de stejar s’au rărit, iar nevoile căilor ferate nu mai puteau fi satisfăcute cu lemnul acestora, s’a început a se da atențiune, din ce în ce mai mare, fagului, prin debitarea lui în traverse, dovedindu-se că prin injectare acestea au o trăinicie aproape cât și a celor de stejar. In fine, utilizarea lemnului de fag pentru realizarea— pe cale chimică — a diferitelor produse a dat o nouă apreciere și mai puternică decât până atunci, pentru esența de care ne ocupăm, așa că astazi sunt amatori cari ar dori să distileze lemnul de fag, pentru o mai bună valorificare. Vrem să dăm oarecari informații asupra acestei chestiuni, spre a trage o concluziune mai generală. Înființarea unei distilerii de lemn, astăzi, ori cât ar fi de primitivă, reclamă capitaluri mari de investițiune. In al doilea rând, dacă cineva ar fi dispus să o facă, va trebui să își asigure un important stoc de materie primă, adică lemn, așa fel ca întreprinderea să poată lucra 15-20 de ani, iar amortizarea cheltuelilor de instalație să poată avea loc în acel interval de timp. Dar unde mai sunt păduri, cari să permită funcțio- narea unei fabrici de distilațiune pe un termen așa de în- delungat? Ca cineva să își propună a instala o distilerie, fără să își asigure o suprafață importantă de pădure, pe care să o exploateze, ci cumpărându-și lemnul depe piață, înseamnă să nu poată lucra nici doi ani. In adevăr, fluc- tuațiunile pieții în materie de lemn pentru foc — adică de fag — au fost simțitoare, în ultimii ani, negociindu se vagonul când cu 3000, când cu 7000 lei, etc. Această stare de lucruri nu o poate suporta o distilerie, care fabricând în ordinea de importanță: oțetul, spirtul, cărbunele, catranul, acetona etc. va trebui să își desfacă produsele, în raport cu 552 Revista Pădurilor prețurile pieții, destul de stabilizate pentru acest fel de articole. Oțelul este o marfă, care poate satisface destul de repede necesitățile casnice și la rigoare el poate fi înlocuit. In afară de aceasta este un articol, care se cere în sezonul de vară, mai cu osebire, terminându-se cerința lui odată cu luna Septemvrie. Consumul fiind limitat, producția fiind abundentă, vedem ca nu poate da câștiguri serioase unei întreprinderi, cu atât mai mult cu cât aceasta se formează acum, adică într’un timp când clientela este câștigată pentru firmele vechi și bine reputate. Spirtul de metyl suferă impunerea prețului de desfacere, din partea Ministerului de finanțe, care nu îngădue o arg- mentare, oricât de bună ar fi fabricațiunea. Cărbunele de retortă, cel mai bun combustibil pentru metalurgie, trebue să sufere concurența ce i o face celălalt cărbune de lemn, produs în bocșe, deși sub raportul calitativ acesta este inferior, celui dintâiu. Restul produselor, cari se obțin dela distilația lemnului, intervin cu cote mai mici și nu au prea mare importanță la noi, în țară, nici sub raportul valorificării pecuniare. Vedem, prin urmare, că deși utilizarea fagului sub cel mai ideal mod de punere în valoare, se poate face, totuși, din cauza cheltuelilor mari de instalare, din cauza unui consuni limitat al produselor obținute, rentabilitate nu poate fi, pentru un începător. Ca să ilustrăm și mai bine starea aceasta de lucruri, vom da câteva cifre: Costul unui vagon cu lemne de fag, era în 916 de 125 lei, iar astăzi aproape 5000, adică circa de 40 ori mai mult, în mijlociu ziua de lucru, la pădure, costa atunci cam 3 lei, iar astăzi minimum 120. adică tot de 40 de ori, ceeace înseamnă că munca se valorifică pe valuta aur, după cum și vânzarea lemnului de foc se produce pe aceeași valută. Dar articolele de distilație ? începem cu esența de oțet, care are 80% concentrație. In 916 se vindea cu 3 lei sticla de 1 litru și astăzi Revista Pădurilor 553 Cu 58—60, adică de 20 de ori mai mult. Cărbunii de lemn se vindeau cu 5 bani kgr. și astăzi cu maximum 1,50 lei, adică de 30 de ori mai mult. Spirtul de metyl se desfăcea cu 1,20 litru iar azi cu 40 lei, adică de 33 de ori mai mult. Dacă facem acum o medie a indexului de scumpete, pentru toate aceste articole, observăm că media scumpirii celor 3 produse e de aproape 28, mai mult ca înainte de răsboi. Or, am văzut că negocierea unui vagon cu lemne de foc e în raportul 1 '40, ceeace înseamnă că distilarea nu rentează, pentru o întreprindere care ar începe să lucreze astăzi. întreprinderile înjghebate înainte de răsboi dacă pot să răsbiască prin evalanșa prețurilor de manoperă și în general de producție, faptul se datorește situațiunii în care se găsesc acele întreprinderi de a fi putut achiziționa, sau de a fi proprietare pe întinse suprafețe păduroase, când lemnul de fag nu era căutat, când el se exploata numai ca combustibil și când era considerat numai ca un balast pentru pădurile românești. într’o altă ordine de expuneri, pentru a obține o can- titate mulțumitoare, adică pentru a avea un rendement satisfăcător a produselor de disti’ație, este neapărată nevoe să se utilizeze lemn uscat de cel puțin 2 ani, și dacă se poate să fie lemn tânăr, cât mai tânăr. Dar cine își poate permite luxul să învestiască astăzi 4-5 milioane în exploatare, pentru a putea să scoată banii, purtători de 30—40% procente, abia peste 2-3 ani? Așa fiind, conchidem că: întreprinderi nouă — în această ramură de producție — nu are șanse de trăinicie, nu au sorți de lungă durată. Totuși, dacă industriile create pot să funcționeze, din motivele arătate mai sus, este un cuvânt în plus, ca ele să fie încurajate — nu de resortul industriei și Comerțului, care nu are cum să încurajeze — ci de resortul domeniilor, de care depinde exproprierele și legiferarea acestora. Industriile de asemenea natură, în număr de 3 în Cuprinsul țării, ar tiebui în mod categoric și special cruțate, păstrându-li-co pădurile pe cari le valorifică în 554 Revista Pădurilor modul arătat. Aceste întreprinderi cari au fost subordonate posibilităților de amenajament, trebue să trăiască, e o datorie națională să fie lăsate a trăi. Or, faptul nu se va putea produce dacă pădurile, cari deservesc fabricile de distila- țiune, vor fi supuse unei nouei exproprieri. Existența unor asemenea instalațiuni trebue privită ca o mândrie a poporului românesc, trebue înțeleasă, în fine, ca cea mai înată concepție în materie de producție fore- stieră și negațiănea spiritului de creațiune al rasei noastre! Horia Manole CUM SE POT REPARA DAUNELE ADUSE PĂDURILOR PRIN EXPROPRIERE Exproprierea în România a fost un imperativ de natura politică socială, peste care nu se putea petrece și nici nu se putea zăbovi fără mari perturbații interne. Istoria va proslăvi amintirea generației de conducători de țară, care au înfăptuit în liniște o operă ce în alte părți s’a în- făptuit cu vărsare de sânge și sguduiri revoluționare.’Dacă în ce privește exproprierea de moșii n’avem nimic de zis, în ce privește exproprierea de pădijri, de poienele pădurilor și de terenuri sărace, erozive, forestiere, s’a remarcat de către specialiști ca s’au comis greșeli capitale, unele ireparabile. Aceste greșeli se pot clasa după cum urmează: 1. Scăderea procentului păduros de și acel procent nu era supe- rior lui 25% din suprafață totală a țărei, procent socotit de eco- nomiști ca necesar unei țări care vrea să’și satisfacă din producția proprie toate nevoile ei de lemne. Acest procent e cu atât mai necesar unei țări agricole și cu climat ca al nostru. In vechiul regat procentul păduros fiind abia 17%, răul provocat de expropriere va fi mai intens decât în alte provincii. Scăderea procentului păduros are două consecințe: a) Scăderea producțiunei forestiere întru cât pe suprafața expropriată nu va mai crește niciodată pădure. Deci pe măsură ce populația și nevoile de lemne se vor înmulți producția fore- stieră va scădea, punându-ne mai târziu în situația de a importa Revista Pădurilor 555 lemne noi, care am avut o țară atât de păduroasă în cât am rămas de poveste. Deși multe terenuri din perimetrul pădurilor sunt trecute în procesele verbale de expropriere ca poeni, însă în majoritatea cazurilor sunt și ele acoperite cu pădure mai rara sau cu zăvoae de anin, plop și salcie. Paguba pentru economia națională e con- siderabilă când ne gândim că în multe lunci unde creștea un material prețios pentru construcții rurale, de esențe anin și plop, acesta din urmă înlocuind în oarecare măsură bradul, în viitor nu va mai crește iar sătenii localnici vor treubi să-și clădească lo- cuințe și alte atenannse cu sacrificii nespus de mari procurându-și lemne dela mari depărtări. Intru cât exproprierea nu e terminată, nu se cunoaște supra- fața expropriata din perimetrele pădurilor însă după datele din câteva ocoale silvice se poate deduce că acea suprafață însumează 10—20% din suprafața totală a pădurilor și terenurilor goale ane- xate lor. b) împuținarea în proporție apreciabilă a influenței pădurilor în ce privește climatul excesiv continental îndulcindu-1 menține- rea coastelor, asigurarea debitului, isvoarelor, purificarea aerului etc. 2. Scăderea bogăției naționale provocată de afectarea pentru agricultură a solurilor forestiere, sărace, erozive, bune numai pentru silvicultură, numai ast-fel dând un venit maxim. Se știe că o mulțime din terenurile expropriate sunt terenuri albe sărace din acelea pe care în trecut au fost păduri și după defri- șare au servit cât va timp agriculturei. dar acum sunt nepro- ductive, nefiind proprii nici unei culturi decât cea forestieră. De asemenea se știe că o mulțime de izlazuri s’au înființat prin de- rișare de păduri situate pe coaste repezi, alunecătoare și sur- pătoare. Peste câtva timp pe toate aceste terenuri nu va fi nici Izlaz nici pădure. 3. Scăderea bogăției naționale provocată de inundațiile ce urmează defrișerei pădurilor pe coastele munților și dealurilor pre- cum și de secetă, care trebuia ocolită prin menținerea neatinsă î suprafeței actuale împădurită în plus împădurind toate terenu- '->îlere bune numai pentru silvicultură precum și împădu- r . până la 10% chiar din suprafața bună pentru agricultură, din -\ câmpiei, tocmai pentru favorizarea aci a producțiunei agrkUe Revista Pădurilor 556 Orice agricultor trebue să-și imprime în memorie cuvintele profetice ale Principelui Ferdinand, actualmente Rege al Româ- niei Mari, rostite la Societatea Progresul Silvic în 1905: ,S’a pă- cătuit mult prin exploatarea puțin chibzuită a pădurilor. Acel care pune toporul Ia tulpina unui arbore, nu trebue să uite că el pre- gătește sicriul agriculturei'. De asemenea orice român trebue să reflecteze asupra urmă- toarelor aprecieri ale bătrânului profesor și inginer consilier silvic P. Antonescu, care după 45 ani de luptă cu cuvântul și cu con- deiul, caracterizează astfel actuala situație forestieră: „Pădurile această însemnată bogăție a țărei dela a căror exis- tență și chibzuită exploatare depinde prosperitatea agriculturei și întreaga noastră economie națională au fost considerate și de astă dată ca o cantitate neglijabilă, că ele n’ar avea nevoe de soli- citudine din partea factorilor îndrituiti, precum și de a fi apărate când în acest consiliu (consiliul economic superior) se vor trata soarta lor, sau chestiunile în raport direct sau indirect cu pro- ducția forestieră. Această nesocotire permanentă a intereselor celor mai vitale este principală cauză a dispozițiunilor legislative luate în detrimentul lor în ultimii ani și care sunt pe cale de a se mai lua încă conducând negreșit la micșorarea patrimoniului nostru silvic până la cea mai simplă expresiune și la transformarea co- linelor și a munților României Mari, altă dată așa de frumos îm- podobiți cu o splendidă coroană de păduri în carsturi și în vaste întinderi de pământuri improductive, în râpe și torenți, care prin dezastrele ce de bună seamă vor pricinui, vor răspândi groaza și desnădejdea în populațiunea satelor și a orașelor noastre expuse inundațiunilor și unui întreg cortegiu de calamități. Noi care am avut prilejul de a vedea și alte țări străine, Alpii francezi, austriaci și Elvețieni precum și o parte din împrejurimele Mediteranei unde așișderea din egoism, lăcomie sau ignoranță s’a păcătuit mult față de păduri, prin defrișarea lor de pe soluri absolut forestiere, prin exploatări devastatoare întrezărim inevitabilul care se apropie cu pași gigantici și imposibilitatea în care ne vom găsi, ca trecând peste puterile omenești, de a stăvili răul, după ce el va fi luat prea mari proporții". 4. Scăderea bogăției naționale provocata de reaua aplicare pe teren a exproprierei în cuprinsul pădurilor. Dintre daunele produse pădurilor prin expropriere, după pă- Revista Pădurilor 557 rerea noastra aceasta e cea mai importantă de oarece atinge cele- lalt 8—9 zecimi ce mai rămân din patrimoniul silvic și în acelaș timo e singura care se mai poate repara în parte, de aceia vom -ista asupra ei și vom lua ca punct de comparație ocolul silvic Cotmeana. în acest ocol sunt 2 păduri ale statului în întindere de circa 12000 ha, suprafața păduroasa și poeni. Din cele 12000 ha, s’au expropiat circa 2500 ha deci peste 20% spre a delimita izlazuri și terenuri de împroprietărire pentru 13 comune. în loc ca terenul expropriat sa fie comasat pentru fiecare comună în 1 sau 2 puncte cel mult, din contra s’a dat în 3—15 puncte pentru fiecare co- mună astfel că avem în cuprinsul ocolului peste 100 cue ale lui Pepelea. Aceste terenuri expropiate urmând a fi legate cu satele și cu adăpatorile, precum și între ele toată pădurea neexpropiata e străbătută de sute de drumuri în lung și în lat. Perimetrul pro- prietăței ce a mai rămas statului făcându-se acum de mii de km. este exclus să se mai poată face paza, administrația, exploata- rea și regenerarea pădurei nu după cum cere știința silvică ci orice noțiune de gospodărie. Vitele vor cutreera toata pădurea, vor bă- tători solul, vor distruge regenerările, vor provoca eroziuni pe coaste și generațiile viitoare nu vor mai putea recolta decât lemne de foc strâmbe, iar frumoasele masive de stejar și fag ce am moș- tenit dela înaintași și care da până la 60—70 0 lemn de lucru, vor trebui fotografiate înainte de tăere de oarece altele nu le vor lua locul și urmașii noștri vor trebui să vadă din fotografii cât de gospodari am fost noi generația de astăzi. Ca să îndreptam parțial aceasta stare de lucruri când loc de un singur trup (cele 2 păduri ale ocolului formau un trup) avem zeci de trupuri, asfel de fâșii sau zdrențe cu forme sinuoase întrerupte la fie care pas de terenurile expropriate, ar trebui ca toată întinderea neespropriată să fie împrejmuita ori din cauza prea marelui perimetru, împrejmuirea e o imposibilitate necesi- tând zeci de milioane. Dar nici nu putem să menținem această stare de lucruri căci atunci o mare parte din populația județului Argeș și Olt etc,, care se aprovizionează acum din Ocolul Cot- meana, nu va mai găsi în viitor aci lemnele de construcție, de doage etc, și progresul ei va fi stânjenit, serviciile de stat de asemenea nu vor mai găsi lemnele necesare pentru clădiri publice, poduri, traverse etc. și ar fi un nou sens ca într’o regiune cu â 558 Revista Pădurilor păduri de stejar vestite în țară, să se aduca cu mari sacrificii lemne din ale regiuni. Pentru remedierea macar în parte a consecințelor rele aduse pădurilor prin expropiere, propun următoarele măsuri: 1. O propagandă intensă prin conferințe și broșuri populare pentru ca populația rurala din regiunea pădurilor să fie educatei a respecta dispozițiunilc silvice și a da tot concursul organelor silvice pentru buna administrație și conservare a avuției forestiere ce a mai rămas, lucru care-i folosește ei în primul rând. 2. împrejmuiri parțiale cu ori ce sacrificii, pe platouri prin șanțuri, pe coaste prin garduri de sârmă ghimpată ; garduri vii de salcâm și glediță, în punctele mai puțin expuse garduri de mărăcini. Intr’u cât exproprierea s’a făcut în folosul sătenilor, iar prețul cu care plătesc terenurile e de zeci de ori sub prețul cu care se vând asemenea terenuri, împrejmuirile vor privi pe săteni și se vor executa sub conducerea agenților silvici și agricoli. 3. Introducerea de pedepse draconice în noul cod silvic în scopul ocrotirei pădurilor ce ne-au mai rămas. 4. Reorganizarea Direcției Plantațiilor și dotarea ei cu sumele necesare pentru ca să se creeze mii de pepiniere noi ca pueții cărora să se planteze parchetele exploatate și neregenerate imediat ce-a trecut termenul în care se așteaptă regenerarea naturală; de asemenea sa se planteze toate răriștcle și ochiurile din păduri știut fiindcă unele terenuri sunt păduroase numai cu numele, atât de rare sunt masivele de pe ele; cu această oca- ziune se vor introduce esențe prețioase unde împrejurările stațio- nale permit și unde actualmente sunt arborete degradate și de esențe inferioare ; împădurirea terenurilor improductive rămase nexpropiate. Aceste lucrări necesită cheltueli enorme, totuși în întcresnl economiei naționale trebuesc făcute. Statul pe lângă că va suporta cheltuelile pentru lucrările ce se vor executa în pădurile sale, dar va mai suporta și cheltuelile provocate de acordarea de pueți gratuit sau cu reducere proprie- tarilor particulari, precum și ‘de punerea la dispoziția acelora și proprietari a personalului silvic necesar pentru facerea devizelor și executarea lucrărilor, întru cât sunt prea puțini proprietari care dispun de personalul silvic specialist. Revista Pădurilor 559 5. Comasarea terenurilor expropriate. Pe cale legislativă să se schimbe terenurile expropriate în mijlocul pădurei, dându-se altele de întindere egala la margine, chiar din suprafețele pădu* roase. Terenurile retrocedate perimetrului pădurei se vor împăduri imediat. Intru, cât va fi posibil se vor schimba și terenurile expropriate pe coaste sau pe terenuri sărace dându-se echiva- lentul din terenuri paduroase mai fertile cu pante mici. Această lucrare de și s’ar părea complexa și greu de îndeplinit, se poate totuși duce la bun sfârșit în 10—20 ani daca sătenii vor fi obli- gați să presteze munca necesara pentru împădurirea terenurilor goale pe care statul le primește în schimbul terenelor paduroase cedate în scopul comasărei. Statul va suporta cheltuelile cu măsurătorile, procurarea se- mințelor, pueților etc. O normă înțeleaptă ar fi ca să nu se ex- ploateze pădurea ce se cedează, decât treptat pe măsură ce îm- pădurirea este asigurata prin reușita plantațiunei sau însemânțărei și întreținerea ei timp de 3 ani. Sătenii mai înțelegători cer și ei comasarea din proprie inițiativă și se oferii bucuros a presta munca necesara pentru împădurire. Până la legiferarea acestui chestiuni, este de dorit să se în- ceapă comasarea parțială prin bună înțelegere între organele sil- vice și agricole, acolo unde și sătenii consimt și se obligă prin- tr’un .contract cu sancțiuni sa depună munca necesară pentru împădurire. Se impune neaparat a sc interveni în acest mod și cât de curând de oarece în fiecare an trecut în situația de acum, însem- nează pierdere de zeci de milioane pentru economia forestieră a țârei, pierdere, care nu-și are cel puțin echivalentul în folosul pro- ducțiunei agricole. Pentru realizarea acestui program de lucru, vor da roade bune următoarele măsuri: a) Soluția d-lui administrator al Casei Pădurilor expusă la congresul inginerilor din Cernăuți. Produsul de vânzare al pădu- rilor statului de pe terenurile expropriate să se afecteze numai fondului de împăduriri. b) Majorarea tarifului de vânzarea lemnelor în pădurile sta- tului. S’ar putea fixa un procent destinat numai pentru împădu- riri Astazi lemnele la stat se vând prea eftin nemai ținând soco- teala că sunt o mulțime de cazuri când lemnele se dau gratuit au cu reducere de 30—50*70. 560 Revista Pădurifof* c) Soluția Administrației Casei Pădurilor de a obliga pe toți exploatatorii de păduri și arendașii de terenuri de ale statului de a face un anumit număr de zile de lucru la împăduriri în special. d) Soluția aceleiași administrații de a obliga pe fiecare pă- durar al statului să aiba pepinieră producând cel puțin 10.000 de pueți anual la dispoziția statului. Ar fi un puternic stimulent pen- tru pădurari ca 20 - 50% din produsul de vânzare al pueților să li se dea lor (pueți destinați vânzărei). e) Un impozit înființat pentru proprietarii particulari în pă- durile cărora se vor executa lucrări în marginele acestui program. /) Cauțiunile de regenerare să fie sporite pentru ca sumele ce se vor aduna să fie suficiente pentru regenerarea suprafețelor exploatate. g) Reducerea biurocratismului pentru că chiar cu actualul personal silvic de stat să se poată lucra mai intens în direcția împăduririlor și lucrărilor culturale știut fiind că acum sunt ocoale cu numai câteva ha împăduriri efectuate în 10-20 ani din cauză că șeful ocolului e ocupat prea mult de poliție, procese-verbale de diferite categorii, situații, borderouri etc. Prin aducerea la îndeplinire a acestui program de lucru se va mări producțiunea forestieră și se vor pune în valoare tere- nuri, cari nu-s bune pentru alte culturi și astfel se vor compensa în parte scăderile de care s’a vorbit la începutul prezentului articol. loan P. Diaconescu Inginer silvie Revista Pădurilor 561 Informațiuni FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională. Rege al Ro- mâniei. La toii de fa fă și viitori, sănătate: Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la de- ; ■ imentul agriculturii și domeniilor sub No. 34.765 din 13 lu- ;5e 1924. Am decretat și decretam : Art. I. — Pe ziua de 15 Iunie 1924, se numește la direcțiu- nile regionale silvice, următorul personal silvic superior: Direcțiunea I regională silvică Cernăuți Director M. Boldur, inginer inspector general silvic: iar d-nii: /. Kolk, inginer inspector silvic; I. Nistor Văleanu inginer sub- inspector silvic; P. Broșteanu, Modest Pihuleac, Nicolae Jianu, ingineri-șefi silvici și D. Marchieoici, inginer silvic stagiar atașați la direcțiune. Direcțiunea II regională silvică Chișinău Director Daoid Petrescu, inginer inspector silvic ; iar d-nii: N. lonescu, Z. Pșemefchi, G. Petrescu, ingineri subinspectori sil- vici ; SA Constantinescu, M. Lescov, ingineri-șefi silvici și Lucian Comșa, inginer silvic, atașați la direcțiune. Direcțiunea III regională silvică Iași Director I. Voroneanu, inginer inspector silvic; iar d-nii : N. Bossie, G. Coevari, ingineri inspectori silvici ; Gh. Theodo- rescu, inginer subinspector silvic; Gyorke Ștefan, I. Istoan, A. Petriosek, H. Grumăzescu, N. Bogdan, ingineri-șefi silvici și K C. Spiridon, inginer silvic stagiar, atașați la direcțiune. Direcțiunea IV regională silvică Bacău Director N. Dragoteanu, inginer inspector general silvic; iar d-nii: Caloianu Budu, inginer inspector silvic; A. Mureșeanu, C. Dumitresou, Gr. Crefescu, M. Ananaia, ingineri subinspectori sil- vici ; Ersek Ârpad, Al. Cojan, ingineri-șefi și C. Constantinescu, inginer silvic, atașați la direcțiune. 562 Revista Pădurilor Dirccfiunca V regională silvică Ploiești (provizor Buzău) Director Augustin Câmpeanu, inginer inspector silvic; iar d-nii: Constantin Gheorghe, D. Drâmbă, ingineri inspectori sil- vici ; Petre lonescu, C. T. Rădulescu, Mihai Popescu, C. lua- novici, ingineri subinspectori silvici; Petre loan, inginerșef-silvic și A. Pruni, inginer silvic, atașați la direcțiune. Direcțiunea VI regională silvică Constanta Director AL Gostovici, inginer inspector general silvic; iar d-nii: /. Balaban, AL Ivașcu, ingineri inspectori silvici; losef Sterba, Toma Popescu, ingineri subinspectori silvici; /. Rapo- tescu, C. Arsenie, Arcadie Boca, ingineri-șefi silvici și Vlad Bi- vol, inginer silvic, atașați la direcțiune. Direcțiunea VII regională silvică Pitești Director Dem. Anastasescu, inginer inspector silvic ; iar d-nii: Stan Stănescu, I. Stetescu, ingineri inspectori silvici, Con- stantin Marinescu, I. Botescu, Niculae Mateescu, M. Pâcescu și /. Zeicu, ingineri subinspectori silvici, atașați la direcțiune. Direcțiunea VIII regională silvică Orșova Director Al. Popescu, inginer inspector silvic ; iar d-nii: V. Stătescu, /. Ivănescu, ingineri inspectori silvici; Ludovic Gaspa- retz, Ștefan Dumitrescu Olteanu, L Lupu, Aschner WUhelm, ingineri subinspectori silvici; Emit Dumitrescu, Anton Atanasescu, I. /oachimescu, ingineri-șefi silvici și Andrei Boldescu, inginer silvic, atașați la direcțiune. Direcțiunea IX regională silvică Arad (provizor Lipova) Director I. Piso, inginer inspector silvic; iar d-nii: Amedeu Munteanu, L Fekete, Iulie Lagler, Iulie Griindl, Victor Pascu, ingineri inspectori silvici; Ludovic Băcilă, inginer subinspector silvic ; C. Apostolescu, Fiilop Adalbert, G. Cinta, ingineri-șefi silvici și Ladislau Gelsinger, inginer silvic, atașați la direcțiune. Direcțiunea X regională silvică Sibiu (provizor Sebeșul Săsesc) Director Coman Marinescu, inginer inspector silvic ; iar d-nii: Baiu Crăciun, loan Deac, Pop Hârșan, ingineri inspectori silvici ; Em. Negoescu, G. Suciu, N. Marfian, ingineri-șefi silvici și Ște- fan Țurțuman, inginer silvic, atașați la direcțiune. Revista Pădurilor 563 Direcțiunea XI regională silvică Cluj Director I. Coșei, inginer inspector silvic; iar d-nii: luliu DrOgan, inginer inspector general silvic; Niculae Pușcariu, Ar- pad Matavoschi, Adalber Kaufman, Victor Precup, ingineri in- spectori silvici; Adolf Rejio, Mike Emeric, ingineri subinspectori silvici; Wilhelm Haiducii, Arpad Barsi, ingineri-șefi silvici șZ C. Nifescu, inginer silvic, atașati la direcțiune. Direcțiunea XII regională silvică Brașov (provizor Mercurea Ciuc) Director N. Arnâut, inginer inspector silvic; iar d-nii: Gh. Bar toi, I. Scurtu, C. Bancheriu, Geza Bogdan, ingineri inspec- tori silvici; Gh. Belinschi, inginer subinspector silvic ; Emanoil Incze, Silviu Ciupercovici, N. Comănescu, Siko Aron, ingineri- șefi silvici și N. Cofia, inginer silvic atașați la direcțiune. Direcțiunea XIII regională silvică Oradea-Mare (provizor Sighetul Marmajiei) Director Aurel Mavrodineanu, inginer inspector silvic ; iar d-nii: Iulie Forster, inginer inspector silvic ; Gh. Lupașcu, losef Gambosy, inginert inspectori silvici; N. G. Teodorescu, Artemiu Coman, ingineri-șefi silvici atașați la direcțiune. Inginerilor silvici atașați la direcțiuni, li se vor stabili atri- buțiunile printr’o decizie speciala. Art. II.-Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul agriculturii și domeniilor este însărcinat cu aducerea la îndepli- nire a prezentului decret. Dat în București, la 13 Iunie 1924. FERDINAND Ministrul agriculturii și domeniilor Al. Constantinescu No. 1.919. 564 Revista Pădurilor MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat ia Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. Decidem : Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Lungă pen- dinte de comuna Valea Lunga, județul Prahova, Proprietatea d-lui Gr. Gh. Cantacuzino, în suprafață de 850 hectare. Regimul crâng cu 60 arbori de rezervă la hectar. Revoluția normala 30 ani, exploatarea în 20 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Bădeni de față pendinte de comuna Tisău, județul Buzău, proprietatea d-lui loan Bajescu, în suprafață de 24 hectare 9400 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normala 12 ani, exploatarea în 8 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Vidrăscioaia pen- dinte de comuna Dolhaut, județul R. Sărat, proprietatea d-nelor Elena Antonescu și Eugenia Pleșescu, în suprafață de 44 hectare 2500 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 4 ani, ex- ploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fle- care hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Dracșani-Poenița pendinte de comuna Dracșani, județul Botoșani, proprietatea d-lor Abraham și Roza Fischer, în suprafață de b96 hectare 4000 m. p. pădure curată. Regimul crâng compus cu 56 rezerve la hectar. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 16 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni pre-, ăzute în studiile Kevista Pădurilor 565 respective și articolele adiționale imprimate anexate fiecăruia sunt executorii. Art. 5. -- și ultimul) domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 3 Martie 1924 în cabinetul nostru. No 13984 Ministru (ss) Al. Constantinescu Decizi un e Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturi și al Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolului 2 din Codul silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicata în Monitorul Oficial la 131/920, Decidem : Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii lonașeni-Boho- ghina, pendinte de comuna Vârful Câmpului, județul Dorohoi, proprietatea d-lui C-tin Saint Georges, în suprafață de 114 Ha. 68«5 m. p. Regimul Crâng simplu, revoluția normala 12 ani, exploatarea în 6 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fie- care hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Măgură Mirei, pendinte de comunei Ștefanești, județul Gorj, proprietatea d-lui Avocat Virgil Slavescu, în suprafața de 21 Ha. 0470 m. p. Re- gimul crâng simplu, revoluția normala 30 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Fotinoaica, pen- dinte de comuna Șotânga, județul Dâmbovița, proprietatea d-lui Maior C. Drăgănescu, în suprafața de 19 Ha. 0177 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normala 20 ani, exploatarea într’un an, și cu garanția de împădurire 250 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Bădeni, pendinte de comuna Runcu, județul Dâmbovița, proprietatea D-lui Ion N. Nicolaescu, în suprafața de 152 Ha. 3o00 m. p. Regimul crâng cu 100 arbori de rezerva esența stejar și fag la hectar, revoluția normala 15 ani, exploatarea în 15 ani și cu garanția de împădu- rire 150 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Cucueți, pendinte de comuna Doftana, județul Bacău, proprietatea d-lor S. Ornstein, S Schachter, Adolf Zeicher și N. Cofler, în suprafață de 1189 Ha. 4000 m. p. Regimul crângului cu 100 rezerve la hectar seria 566 Revista Pădurilor 11 parchete 6-11 și 21-24, revoluția normala 30 ani, exploatarea în 15 ani și cu garanția de împădurire 500 lei la hectar; f) Studiul sumar pentru exploatare al pădurii Urechești, pendinte de comuna Urechești, județul Gorj, proprietatea Ion I. Chilion, în suprafața de 12 Ha. 6000 m. p. din care se exploa- tează 9 Ha. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatare în 3 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3. — și ultimul) domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinirea prezentei De- ciziuni. Dată astăzi 19 Aprilie 1924 în cabinetul nostru. No. 25619/924 Ministru (ss) Al. Constantinescu * * * ¥ Deciziu ne Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor, Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modilicărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920, Decidem: Art. 1. — Se aproba de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Mere de sămânța pendinte de comuna Valea Rea județul Tecuci, proprietatea d-nei Maria C. Plagino, în suprafața de 202 hectare 5000 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 40 ani, exploatarea în 6 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Spineni pendinte de comuna Godeni, județul Gorj, proprietate diviza a d-lor Olga General Stoilov, Paulina D. Dianu, Olga Alexandru Otetelișanu, Colonel C. Stoilov și Simion Stoilov, în suprafața de 243 hectare 4050 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, ex- ploatarea în 12 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fie- care hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Menții din față pendinte de comuna Menții din față, județul Mehedinți proprie- tatea d-lui Mihail St. G. Cornea, în suprafață de 68 hectare. Re- Revista Pădurilor 56? gimul crâng simplu, Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Muntele Stâna Marc pendinte de comuna Boișoara, județul Argeș, proprietatea Moșnenilor Boișoara Găujani din comuna Boișoara a d-lui Mihail și loan Anghelescu din comuna Tițești și a d-lui Gh. Popescu din comuna Călinești-Vâlcea, în suprafață de 716 hectare 5000 m. p. pădure curată din care se exploatează 120 hectare. Regi- mul codru cu tăeri rase. Revoluția normala 120 ani, exploatarea în 6 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Zăvoaelc Perși- nari pendinte de comuna Pcrșinari, județul Dâmbovița, proprie- tatea d-lui Anton lonescu, în suprafață de 106 hectare 9665 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 5 ani. exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Portăreasca pen- dinte de comuna Ștefanești, județul Gorj, proprietatea d-nei Aneta Căpitan Cristevici, în suprafață de 35 hectare 0200 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional imprimat anexat sunt executorii. Art. 5. — și ultimul) domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executarea presentei deciziuni. Data astăzi 19 Aprilie 1924 în cabinetul nostru. No. 25621 Ministru (ss) AI. Constantinescu * * * Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii ~ al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul -ilvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/92C. Decidem : Art. i. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Hori ești pendinte de comuna Cucuteni, județul Iași, proprietatea Bisericei Catolice Revista Pădurilor din Iași, în suprafață de 168 Ha. 6800 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 20 ani, exploatarea în 10 ani și cu ga- ranția de împădurire 150 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Naghioldal și Teo- hero pendince de comuna Ghidfalău județul Trei Scaune, pro- prietatea D-lui Vajna Dezso, în suprafață de 56 Ha. 5660 m. p. Regimul crâng cu 80 rezerve la hectar de esență fag din cei mai groși. Revoluția normală 40 ani, exploatarea în 21 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Szilca pendinte de comuna Micfălău județul Trei Scaune, proprietatea Pop Gheorghe și soții în număr de 47, în suprafață de 125 Ha. 6155 m. p. Re- gimul Codru cu tăeri succesive, revoluția normală 80 ani, explo- atarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Corni-Trupul Dealul Crivățului pendinte de Comuna Corni, jud. Botoșani, proprietatea D-lui Teodor Ghika, în suprafață de 153 Ha. 1488 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 20 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 300 Iei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Dracșin, pendinte de comuna Surănești județul Vaslui, proprietatea D-lui D, Puncescu în suprafață de 90 Ha. 0400 m. p. din care numai 20 Ha 2420 m. p. de exploatat, regimul crâng simplu, revoluția normală 25 ani exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; f) Revizuirea amenajamentului pentru exploatare al pădurii Poeni, pendinte de comuna Poeni, județul lași, proprietatea M. S. Regelui, în suprafața de 2084 Ha 0500 m. p. Regimul codrului cu tăeri succesive și cu garanția de împădurire 60 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în amena- jament sunt executorii. Art. 5. — și ultimul) Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executare prezentei Deciziuni. Dată astăzi 19 Aprilie 1924 în cabinetul nostru. No. 25525 Ministru (ss) Al. Constantinescu Revista Pădurilor 569 Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor, Având în vedere articolul 1 din Codul silvic. Având în vedere articolului 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131 920. Decidem : Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Lalos pendinte de comuna Lalos, județul Vâlcea, proprietatea D-hd G. Teodorini, în suprafață de 138 hectare 50 arii. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar ; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Dosul Râului pen- dinte de comuna Bălcești județul Argeș, proprietatea D-lui C. M. Bododea, în suprafața de 55 hectare 6455' m. p. Regimul crângul cu 120 rezerve la hectar, aleși din arborii cei mai groși de esență stejar, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu ga- ranția de împădurire 400 Iei de fiecare hectar; c) Studiul sumar pentru exploatare al pădurii Câmpul Marinei pedinte de comuna Jupânești județul Gorj, proprietatea D-nei Profira Alexandrescu, în suprafață de 13 hectare 4000 m. p. Re- gimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 3 ani și cu granița de împădurire 200 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Ruschi-Rotăresei pendinte de comuna Săulești județul Gorj, proprietatea D-lui Va- sile P. Popescu, C. Lăzărescu și Mihai P. Popescu, în suprafața de 316 hectare 6000 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 7 ani și cu garanția de împădurire 400 lei dq fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Băiașul pendinte de comuna Perișani jud. Argeș, proprietatea D-nei Eliza Gh. Gheorghiu, în suprafață de 80 hectare, regiune crâng simplu, revo- luția normală 30 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împă- durire 300 lei de fiecare hectar; / Regulamentul de exploatare ai pădurii Scheiu Băleanca Piteșteanca pendinte de comuna Scheiu jud. Dâmbovița, pro- prietatea D-lui Mihail Gr. Popescu, în suprafață de 277 hectare 516 Revista Pădurilor 0401 ni p. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 20 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Salosboert pen- dinte de comuna Belin jud. Trei Scaune, proprietateublicata în Monitorul Oficial No. 131/1920. Decidem: Art. 1.—Se aprobă de noi: a) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Dealul Mare pt 'dinte de comuna Uhilința județul Sălaj, proprietatea d-nei Văd. Szeradayi Aladar născută Wesselecnyi Bazalia în suprafață de 115 Ha. 1000 m. p. Regimul codru cu tăeri rase cu 40 arbori de rezerva la hectar ales din cei mai bine conformați. Revoluția normală 20 ani conform planului general pe anii 1923—1942 și cu garanția de împădurire 3000 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Băgaciului Taba-Valea Barailor, pendinte de comuna Giulatelic, județul Co- jocna.proprietatea indiviză a fraților Anton, Teodor, Grigorie și Martin Pop, în suprafață dc 56 Ha 8000 m. p. din care de ex- ploatat 22 ha 9600 m. p. Codru cu tăeri rase, revoluția normală 40 ani, exploatarea într’un an pentru suprafața de 22 ha 9600 m. p. și cu garanția de împădurire 2500 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Sâcu pendinte de comuna Toplița română județul Mureș Turda, proprietatea d-lui laronim Urmanczy, în suprafață de 1357 ha 7200 m. p. din care de exploatat 251 ha 7200 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 6 ani pentru su- prafața de 251 ha 7200 m. p. și cu garanția de împădurire 2000 lei fiecare hectar; c/)Regulamentul de exploatare al pădurii Vithavas, pendinte de comuna Gheorghieni județul Ciuc, proprietatea d-lui Melik Ște- fan și a firmei Marer Beno în suprafață de 55 ha 5500 m. p. Re- gimul codru cu tăeri rase, revoluția normală 80 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Fughieș pendinte de comuna Gheorghieni jud. Ciuc, proprietatea d-lui Fejer Mihai în suprafață de 81 ha 8529 m. p. Regimul codru cu tăeri rase, revoluția normală 80 ani, exploatarea în 4 ani și garanția de îm- pădurire 2000 lei de hectar; j) Regulamentul de exploatare al pădurii Fața Putnei, pen- dinte de orașul Gheorghieni, jud. Ciuc, proprietatea d-lui Czergo Vencza în suprafață de 82 ha 663 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normala 80 ani, exploatarea în 2 ani, și cu ga- ranția de împădurire 1500 lei de fiecare hectar; 572 Revista. Pădurilor g) Regulamentul de exploatare al pădurii Lugoș pendinte de comuna Dud jud. Arad, proprietatea d-lui Torok Andrei, în sup. de 404 ha 8000 m. p. din care nu se exploatează parchetele 10 și 12 în sup. de 48 ha bOOO m. p. Regimul crâng simplu, revo- luția normală 20 ani, exploatare în 8 ani pentru suprafața de 356 ha și cu garanției de împădurire 200 lei de fiecare hectar; h) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Hagymas și Rica între Rica și Răcosul de sus, pendinte de comuna Varghis jud. Odorhei, proprietatea d-lui Daniel Ludovic și Daniel Francisc, în sup. de 840 ha. Regimul codru cu 5 tăeri succesive, revoluția normală 60 ani, exploatarea în 16 ani și cu garanția de împă- durire 500 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Horesberozarniek, pendinte de comuna Belin, județul Trei Scaune, proprietatea d-lui losef Gaspar și soții locuitori din Belin, în suprafața de 67 Ha. 9100 m. p. din care s’a exploatat 23 Ha. Regimul codru cu tăeri rase cu 50 arbori de rezervă la hectar din cei mai groși. Revoluția normală 40 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 1000 lei de fiecare hectar; j) Regulamentul de exploatare al pădurii Buk pendinte de comuna Hoghiz județul Târnava Mare, proprietatea dJui Ion Ha- ller în suprafață de 569 Ha. Regimul codru regulat cu două tăeri succesive. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 20 ani și cu garanția de 500 iei de fiecare hectar. Art. 2. — Aceste regulamente de exploatare (sau amenaja- mente) se aprobă numai din punct de vedere tehnic silvic, luân- du-se drept definitivă situațiunea comunicată de organele de aplicare a legii pentru reforma agrară Constantându-se însă în urmă ca arătările din aceste regu- lamente (sau amenajamente), referitoare la suprafața pădurii, la numele proprietarului, etc., au fost date eronat s’au între timp au suferit schimbări, din cauza aplicării reformei agrare, sau orice alte cauze, regulamentul (amenajamentul) se va revizui imediat fie din punct de vedere pur technic silvic, fie asupra proprietăți, suprafeței, etc. Art. 5. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în studiile respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 4 și ultimul. Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei Deciziuni. Dată astăzi 30 Aprilie 1924 în cabinetul nostru. Nv 27131 Ministru (ss) Al. Constantinescu OO — ——oo ” „PETROȘANI"0 SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI Capital Social Lei 280 0(10.000 MINELE: Petroșani, Vulcan, flninoasa ți Dilja Judelui Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI STRADA AUREL VLA1CU No, 22 N I Adresa telegrafică: „PETROȘANI". Telefon 39 77 O O oo - ■ - —oo El El EJ „ROYAL PAL ACE" Proprietatea Sotlelăfei „Clădirea Românească" BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif tete avamaiios. = C a ui e re ca la a a ■ CONSTRUCȚIUNE NOUA = CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. * s |„BANCA ROMANEASCA" Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI“ SUCURSALE: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craiov Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. BĂNCI AFILIATE î Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Tămavei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța „ Cedttul Prahovei, Ploești „ Dunărea Romanească, Brăila B Durostorului, Silistra „ Economul, Cluj Banca lașilor, lași „ Maramureșeană, Sighetu! Marmațîei Banca Mehedlnțului, T.-Severin B Petrodana, P.-Neamț Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți „ Română, Dorohoi B Române j scă a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni , Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă 09^ Serviciu special pentru relafiunile cu străinătatea ***( V- Anul XXXVI Iulie 1924 No. 7 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. Iaco> bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Un omagiu....................................M. Tănăsescu Moșandrei Legea Învățământului silvic superior .... Benedict Voinescu Contribuții la comerțul și industria lemnului M. P. Florescu Lemnul de foc.. .............................Horia Manole Problema pădurilor...................................... * * • Exproprierea pădurilor.................................. ♦ * * Din toponimia Olteniei in legătură cu pădu- rile ........................................Anton Oprescu Vâscul.......................................I. Simionescu Plantațiunile de stejar dela „Piscul Tunari® . Petre Antonescu Lupta pentru apărarea pădurilor țării in tim- pul ocupațiunei...............................Petre Antonescu Serbarea zilei sădirei arborilor.............M. Șt. Coloarea lemnului la arborii In picioare . . Iile Dan Tabelele de valori naturale ale lui Ciurileanu Petre Antonescu Pășunatul în păduri, o greșaiă economică . Ștefan Dumitrescu-Gârbovi România agricolă în urma răsboiului mondial Petre Antonescu Către camarazi...............................M. T. Din literatura silvică.......................C. C. Informațiuni ,.......................................... ♦ * * BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .NAȚIONALA-, JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, 1 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI «PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921—1925 Recunoscuta persoana morală prin Decretul Regal No. 1630 dela Z8 Aprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori: Ovldiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy Cenzori Supleant! : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC* Președinte: Al. Constantinescu Vice-Președinți ■ Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier : N. Elef terescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu AjuiI XXXVI IULIE 1924 > No. 7 __________________________î____ REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA UN OMAGIU Domnul Al. Constantinescu Ministru al Agriculturii și Domeniilor, Președinte al Societăței „Progresul Silvic" în d ^rința de a aduce un omagiu valorosului corp forestier francez, Cum și școalei naționale de ape și păduri de fa Nancy al cărui centenar împlinindu-se anul acesta, va fi sărbătorit acolo cu o deosebită solemnitate, a bine voit să facă recomandați unile necesare, pentru decorarea per- soanelor următoare: D-l J. Caruer; Director general al apelor și pădurilor din Ministerul Agriculturei cu ordinul: Mare ofițer al Stelei României. D-l P. Antoni; Inspector general de ape și poduri: Coman- dor al Stelei. D-l A. Emery; Inspector general de ape și poduri; Coman- dor al Stelei. D-\ A. Arnould; Conservator de ape și păduri, șeful servi- ciului pentru refacerea pădurilor devastate : Comandor al Coroanei României. D-l Ch. Guyot; Director onorar al școalei de ape și păduri de Ia Nancy: Comandor al Stelei. D-l Ph. Guinier; Director al școalei de ape și poduri de la Nancy : Comandor al Coroanei. D-l G. Hiiffel; Profesor de amenajament la școala de ape și păduri dela Nancy: Comand, al Coroanei. D-l C. Bernard; Subdirector al școalei de ape și poduri de la Nancy: Comandor al Coroanei. 574 Revista Ridurilor D-l R. Hickel; Conservator de ape și păduri, profesor de Silvicultură la școala superioară de agricul- tură de la Griguion: Comandor al Coroanei^ D-l Ch. Parde; Directorul școalei medii de Silvicultură de la Barre: Comandor al Coroanei. înalta distincțiune acordată de guvernul român cor- pului forestier francez, onorează în primul rând acel corp de elită; iar în al doilea corpul silvic român. In adevăr, Românii încă de acum 70 ani, au frecven- tat școala de ape și păduri de Ia Nancy, — începând cu Sion în 1855, Râmniceanu în 1856, Rădulescu în 1862, C. F. Robescu în 1864, cele 5 serii de bursieri trimese de Ministerul Agriculturei, și alți mulți Români până în zilele noastre, ținându-se șirul aproape neîntrerupt cu 97 elevi în total. Reputația școalei de ape și păduri de la Nancy în- ființată în anal 1824, a fost universală, căci la acest focar al științei forestiere, și-au făcut studiile la diferite epoce, studenți din toate țările Europei, și chiar din alte conti- nente. Printre foștii elevi numărăm: Ruși, Polonezi, Nor- vegieni, Danezi, Germani, Olandezi, Belgieni, Elvețieni, Unguri, Austriaci, Bulgari, Sârbi, Turci, Greci, Italieni, Spanioli, Portughezi și Englezi. Din celelalte continente sunt: Egipteni, Indieni, Chinezi și japonezi. In total un număr de 426 elevi înscriși în această sută de ani, din cari Românii singuri reprezintă 24 %. Statul Englez mai mult de cât ori care altul a apre- ciat puterea învățământului forestier de la Nancy; căci timp de 20 ani dearândul între anii 1867—1886 a trimes câte 5 — 8 studenți bursieri, la acea școală unde erau conduși și supravegheați foarte de aproape de un colonel englez în rezervă. Contactul nostru cu cultura forestieră franceză, s’a menținut strâns și prin misiunile solicitate la diferite epoce de guvernul român, încă de mai bine de 70 ani. Revista Ridurilor 575 Prima misiune a venit în țară la 1852 și era com- i din inspectorul Reichmond, subinspectorul Reichome v guardul general Pat ras. Această misiune între altele, a înființat la noi, prima : c M de silvicultură cu studenții: Mihail Râmniceanu, Cosrache Racottă, Scarlat Trăsnea și Josef Harței. în urma e. nimentelor din țară, și după un an, această misiune sa înapoiat în Franța. în 1875 sub vechea Administrație a Domeniilor Statulu de pe lângă Ministerul de Finanțe, a fost adus în misiune d-i Bourgnet de la Grye, fost director al școalei de ape $i păduri de la Nancy, o somitate în materie silvică. în raportul său, acest maestru al silviculturei, vorbind de Carpații noștri, scrie cu multă dreptate: „La Roumanie doif avoir pour ses monfagnes, une sodicifude egale â celle des Hollandais pour leur di- gues, car elle esf menac6e par Ies torrents, comme la Hollande par Ies eaux de la meru. în 1884, o altă somitate mondială în ale pădurilor De Broillard, este adusă în țară, de către ministrul Câm- peanu. Raportul său este o capo d’operă, iar dezideratele exprimate printr’însul, s’au realizat între timp în mare parte. în 1888 fiind Ministru al Agriculturei, Industriei, Co- merțului și Domeniilor d-l Al. Lahovary, este adus în misiune d-l Huffel, astăzi profesor de amenajament la școala de ape și păduri de la Nancy. D-l Huffel a rămas în tară un an întreg, timp în care a vizitat toate regiunile fore- stiere mai importante, condus de diferiți silvicultori români printre cari am avut fericirea să fiu și eu, conducându-1 la pădurea Seaca-Optașăiu din Olt, al cărui amenajament îl întocmesc în anul precedent. Destoinicia și capacitatea acestui savant autor a 3 volume mari de Economie Forestieră, este în deobște cuno- scută de toată suflarea silviculturească din lumea întreagă. 576 Revista Pădurilor Rapoartele ce a adresat ministerului în diferitele însărcinări ce a avut, trebue să constitue „ Tatăl nostru* al fie cărui silvicultor român; și nu am cuvinte ca să le recomand cât mai călduros, în special tineretului nostru. Rapoar- tele acestui ilustru profesor cari constitue o broșură de pagini, au servit în nenumărate rânduri, cu ocaziunea dife- ritelor transformări, ce au survenit în administrația noastră. Școala noastră de silvicultură înființată la 1894, urmă- rește școala franceză și se inspiră adesea de la progresele și programele ei. Și cu cât am constatat că legătura este mai strânsă între silvicultorii francezi și silvicultorii români, cu atât mă simt mai mândru și sunt mai bucuros, să văd, că guver- nul țării mele nu uită la momente solemne, să aducă omagiul său, corpului de elită la cari atâtea generații de fii ai țărei au găsit o primire călduroasă și la o laltă cu elevii francezi s’au adăpat din belșug, la cultura și meto- dele forestiere franceze. Ca silvicultor român, aduc din tot sufletul meu cald, alăturea cu corpul silvic al țărei, prinosul nostru de recu- noștință și omagiu camarazilor și corpului forestier francez cari pe câmpul de luptă în marele răsboiu ca și la munca lor de specialitate, au știut să-și facă o datorie sublimă; în răsboiu căzând mulți... iar la pădure luptând pentru reconstruirea și conservarea acestui tezaur hărăzit din belșug de natură, dar pe cari omul nu a știut să il aprecieze în destul. Cu ocaziunea sărbătorirei centenarului școalei în vara viitoare, nu mă îndoiesc că cu toate greutățile valutei, un număr cât mai mare de silvicultori români, își vor da rendez-vous la Nancy, la acel focar de știință pozitivă, pentru ca împreună cu colegii francezi, și desigur cu re- prezentanții silvici ai multor țări, să sărbătorim geniul francez. 1 iulie, 1924. M. Tânăsescu Moșandrei Inspector general silvic Revista Pădurilor 577 LEGEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SILVIC SUPERIOR Aplicațiunea acestei legi Se știe ca prin legea de organizare a învățământului silnic, 'învățământul silvic inferior și superior s’a reorganizat, stabilindu-se pe baze noi, avându-se în vedere partea culturala, administrativă și de exploatare de păduri, cât și perfecționarea în direcțiunea in- dustrializarei lemnului, adică partea pur technică inginerească silvică. Prin această lege, găsindu-se că cel mai bun loc pentru for- marea inginerilor silvici, este Școala polifechnică, prin art. 10 s’a înființat la această școală o secție pentru învățământul silvic su- perior, formată din fosta școală superioară de silvicultură, cu care ocaziune această lege a ratificat și decretul-lege al școalelor politechnice. Prin cele ce urmează, voim să arătăm cum trebue înțeleasă legea, față de decretul-lege ratificat. Ce este un decret-lege? Se știe că potrivit constituției, puterile statului sunt trei și anume: 1) Puterea legislativă, 2) Puterea executivă și 3) Puterea judecătorească. Aceste trei puteri ale statului sunt separate, de sine stătătoare și cu alribuțiuni proprii. Sunt însă împrejurări când nu toate puterile statului pot func- ționa, cum ar fi cazurile de războaie sau revoluțiuni, mari inte- rese de stat, etc. în atari cazuri, convocarea Corpurilor legiuitoare (Camera și Senatul) fiind greu de făcut, sau chiar imposibil, și totuși mari și urgente interese de stat reclama de luat măsuri imediate, care pot fi chiar contrare dispozițiunilor legilor în vigoare, în asemenea împrejurări, puterea executivă se substitue puferei legiuitoare și 78 Revista Pădurilor stabilește prin decrete-legi măsurile de luat și regulele de urmat, dictate de împrejurări. Aceste măsuri și reguli stabilite prin decrete-legi, sunt pro- vizorii și ele trebuiesc să vină în cercetarea și aprobarea (ratifi- carea) Corpurilor legiuitoare. Deci un decret-lege este un act al puterei executive, care are în mod provizoriu putere de lege, până la cercetarea și ra- tificarea lui de Corpurile legiuitoare printr’o lege. Un decret-lege se poate admite în total, abroga în total, sau se admite și ratifică numai în parte, cu modificări sau fără mo- dificări, părțile ce nu se ratifică rămânând abrogate. în materie de interpretare, este stabilit de doctrină, că legea prin care ratifică un decret-lege în parte și cu modificări, se aplică în toate cazurile, unde decretul-lege conține dispozițiuni contrarii. Astfel, când și legea de ratificare și decretul-lege tratează același subiect, dar în mod deosebit, în acest caz se aplică legea, iar dispozițiunile contrare din decretul-lege sunt abrogate. Acestea zise, să arătăm cum trebue înțeleasă legea. Cursuri (materii) de predat. Prin art. 11 din lege se arată materiile ce se vor preda în învățământul superior silvic, enumă- rându-le în mod detaliat. Tot de cursuri se ocupă și art. 8 din decretul-lege, dispunând că prin regulamente speciale se vor stabili cursurile ce se vor preda pentru fiecare specialitate. Această dispozițiune din decretul-lege, față de specialitatea silvică, este abrogată, întrucât cursurile pentru această specialitate le-a fixat însuși legea. Deci cursurile ce se vor preda în secția silvică sunt acelea fixate de lege. Din desbaterile parlamentare resultă același lucru, astfel: D. Ministru al Agriculturei și Domeniilor, Al. Constantinescu răs- punzând d-lui profesor și senator N. G. Popovici, care afirmase că prin lege programul materiilor este lăsat la aprecierea regu- lamentului, spune: „Dacă citea legea cu atențiune, ar fi văzut că pentru învățământul superior, programul materiilor de pre- dat e prevăzut chiar de lege". „Numai pentru cel mediu și in- ferior a rămas ca regulamentul să-l indice, căci altfel ar fi încăr- cat legea cu prea multe detalii-. Mai departe, d. ministru spune: „prin materiile prevăzute Revista Pădurilor 579 In lege, am sporit cunoștințele viitorilor ingineri silvici", iar mai departe.... „Când pe lângă materiile azi existente în școală, mai adaug și altele". Din toate acestea resultă în mod clar că matariile (cursurile) ■de predat în secția silvică, sunt acele fixate de lege și că pro- gramul secției trebue ca să cuprindă toate aceste materii prevă- zute de lege, fără nici o modificare. Catedre. După cum legiuitorul a menținut toate materiile ce se predau în fosta școală superioară de silvicultură, adăogând și altele noi, tot astfel a menținut și toate cadrele existente. Aceasta se vede clar din art. 14 al legei, care spune: Catedrele profeso- rilor definitivi se păstrează, iar „toate celelalte catedre neocupate de profesori definit iui- sau de conferențiari definiției, se vor com- plecta conform legei de față“. Prin faptul că legea spune că toate catedrele vacante se vor •complecta, iar nu desființa, urmează, că ele se mențin, sub re- zerva însă a modificărei materiilor de predat, necesitată de gru- parea materiilor pe catedrele existente. Gruparea materiilor pe catedre. Legea, art. 11, prevede •că: „Prin regulament special fiecare școala politechnică va grupa materiile de mai sus în catedre de profesori sau de conferențiari, un profesor sau conferențiar va putea preda mai multe materii similare". Legea dar spune că materiile fixate de lege a se preda în secția silvică se vor grupa pe catedre de profesori sau de con- ferențiari, contrar dispozițiunilor art. 21 din decretuLlege, care spune că gruparea cursurilor se face numai pe catedre ocupate de profesori, conferențiarii neavând catedre, după decretul-lege, art. 22. Legiuitorul în noua lege a menținut regimul legei vechi, după care și profesorul și conferențiarul aveau catedre, se recrutau în acelaș fel și aveau aceleași drepturi și datorii, afară de leafă egală, aceleași dispozițiuni menționându-le și pentru învățământul silvic mediu (art. 9), principiile din vechea lege menținându-le în parte. De altfel legiuitorul a fost logic, căci menținând atât cate- drele de profesori, cât și catedrele de conferențiari, aflate în ființă .la punerea legei în aplicare, era logic ca să dispună ca gruparea 580 Revista Pădurilor materiilor să se facă atât pe catedre de profesor, cât și pe cate- dre de conferențiar, ba ceva mai mult, pentru unele materii, le-a grupat chiar legiuitorul pe catedre de conferențiar (materiile dela. punctele 15, 17 și 18). Astfel câ art. 21 și 22 din decretul-lege sunt abrogate în ce privește pe secția silvică, aplicându-se art. 11 din lege. Asistenții. Legea suprimă pe asistenți. Nu se arată nicăeri motivele suprimării asistenților, ci i-a eliminat pur și simplu din personalul de învățământ al secției silvice; astfel prin art. 12 se- spune: „Numirile de profesori și conferențiari, de șefi de lucrări sau de laboratoare și de suplinitori la catedrele vacante sau locurile vacante, se vor face în conformitate cu regulele de numire a pro- fesorilor, a conferențiarilor și suplinitorilor la școalelepolitecenice”. După cum se vede din textul de mai sus, de asisteți nu se vorbește nimic. Aci s’ar pune chestiunea: Asistenții sunt pre- văzuți de decretul-lege. Principial, tot ce prevede decretul-lege în plus de aceia ce conține legea de ratificare, este abrogat. Admiterea studenților. Condițiunile de admitere în secția silvică sunt acelea din decretul-lege, art. 40 legea nefăcând nici, o deosebire (art. 10). Conform acestui articol, admiterea în anul I se face pe te- meiul unui examen, care jpoate avea un program comun pentru anumite secții, sau un program special, legea arătând că exame- nul să se rapoarte la cunoștințele indispensabile urmării cu fo- los a învățământului din școalele politechnice. Trecerea personalului la polifechnică. Decretul-lege a luat ființă legală odată cu legea de ratificare, făcând parte inte- grantă din lege și aplicându-se pentru prima oară secției silvice la data de 1 Octombrie 1923, conform art. 19 din lege. Deci le- gea de aplicat personalului didactic și administrativ ai fostei școale superioare de silvicultură, este legea propriu zisă, plus părțile din decretul-lege admise și ratificate de lege. Dacă aceste părți s’ar fi introdus în lege, dându-se o nouă numerotație articolelor, nici nu s’ar mai fi pomenit de decretul-lege, ci s’ar fi vorbit întotdauna numai de lege. Deși însă neîncorporate în lege, părțile din de- Revista Pădurilor 581 'Cretul-lege, admise de lege, totuși interpretarea trebue ca să fie -aceiași. în felul de a se presenta separat legea de decretul-lege, re- cunosc că se poate face confuziuni în interpretare, căci lumea nu se compune numai din jurisconsulți, pentru a putea face compa- rațiile și eliminările necesare, în scopul de a prinde adevăratul sens al legei. Legea dar, împreună cu părțile din decretul-lege ratificate se aplică în total secției silvice, cu începere dela 1 Octombrie 1923, conform art. 19 din lege. Se aplică dar și dispozițiunile tranzitorii din decretul-lege art. 52 și 53, căci dacă legea vorbește numai de profesorii și con- ferențiarii definitivi și tace în ce privește pe profesorii și confe- rențiarii provizorii și suplinitori, pe personalul administrativ și de laboratorii, aceasta nu însemnează că în afară de profesorii și conferențiarii definitivi, nu ’și mai păstrează nimeni posturile și că trebuesc de făcut numiri noi. la catedrele ocupate de profe- sori și conferențiari provizorii și suplinitori, numiri nni în perso- nalul administrativ, numiri noi la laboratoare, etc. Ori, o astfel de interpretare este imposibilă. Benedict Voinescu Conferențiar la secția silvică CONTRIBUȚII Ja comerțul și industria lemnului la M. P. Florescu Inginer inspector silvic Dăm în această coloană diferite spicuiri cu caracter comer- cial, din care colegii și cei ce se interesează de viața comercială și industrială a pădurilor, vor putea trage anumite concluzii în vederea comercializării de mâine a pădurilor Statului. 582 Revista Pădurilor In acest calcul nu se cuprinde amortizarea fabrice!. Revista Pădurilor 583 4MI»A 1 >1 Observații ■ >03 jnaț; e.s ■ (ruga nznq ad |n[n|izodap • («paiaui ap B3,O|l)UB3 CO V—< o in © c 04 3 .TABLOUL Cotelor de încărcarea cherestelei pe Direcțiunea IV RvgioimU. Cit, Cota de Încărcare pe vagoane â 10 tone la producție și depozit Un vagon Ia unsprezece zile 3 vagoane la 5 zile 1 a „25 „ , 3 „ , 10 , • 1 „ U4 , 9 vagoane la 10 zile 1 „ „ 15 „ 1 » „ 3 „ 1 » n 22 „ 1 . , 60 „ 1 „ „ 91 „ 1 „ „ 91 „ 1 „ „180 „ 3 vagoane la 5 zile 1 „ . 50 „ 1 „ „ 200 „ 9 vagoane la 10 zile 2 „ 7 „ 2 „ 5 . 1 „ 7 , 1 „ „ 30 „ 1 „ 3 „ NUMELE FIRMEI Koșa și Benkd S. A. Product, de lemne | Urban JosiL . Banca Creditului Român 1 Cristav Sava. . Oddn Benedek Antal Gergely, FiilOp Marton loan Cota Aron Kedves . Prod* Forest. Regniculară M. Spiegler . , . , , Prod. Forest. Regniculară AI. Smuck A. Zseckely Gh. Grozosz , . Al. Milch STAȚIA i Racoș Cârța j țnțnonij țn§Bjpppw Sân- dominic qețseA 584 Revista Pădurilor > o z O O _ B ■0 „ a® 0 o- 3 5 NUMFrF FIRMFI Cota de încărcare Pe vagoane iNUMULE riKnci ă 10 tQnp Ja producțJe șl depozit n | âS <9 o ^•e"« c r- 9 vagoane la 10 zile Frații Charap , 6 7 1 n n * n 3 9 Expl. Silvică Gheorgheni ..... 4 ” ” - * 3 5 Adolf Griinștain 1 * * 15 * 9 10 Frații Smergel j " ”10 ” 12 ” 5 S. A. Industria lemnului 2 ” zilnic ” tu- 9 „ „ 10 zile Leo Heiman j j j Industria și Comerțul de lemne. . . 1 „ „ 9 „ 20 Milh Alexandru 3 „ » 7 „ 80 Gotlieb M 3 „ „ 10 „ 54 Societatea Stredo 2 „ „ 7 „ 53 Grosz Gh 1 „ „ 10 „ 19 Steiner Nathan 1 „ „ 22 „ 8 Levy Armin 1 » „ 5 „ 34 GluckM 1 „ „ 5 „ 38 Herșcovici Blum 1 „ „9„ 21 Aug. Agaston 1 „ „ 10 M 17 Alecs Kantor 1 „ „ 20 „ 9 ' 9 vagoane la 10 zile Albma Zszsovitz ! * 5 STAȚIA țuoqSjoaqg Ditrau Revista Pădurilor 91 6 li Zlf 137 138 “ Z “ “ I “ Ol “ “ 6 “11“ “ l “ 03 “ * l ' 03 “ * I " 1' “ “ L " Ol “ I d||Z • »»| J 9 vagoane la 10 zile 1 » 5 „ 3 w , 10 , 1 „ „ 25 , 1 „ 4 „ N »o m o o o m t o m o io -t 0> G G CC > CO 27 vagoane la’5 zile 19 . /9»„J S. A. Industriu Imunului Mor Darvaș & Co Albert Laslo Vilh Smiedek Zeno Kohn S. A, Ind. Lemnului Bistrița-Năsăud. Moliftul S. A Albina Zizsigovictzi Gerson Koppel . . S. A. Prod. lemn și com Mor Veinthraub Industria lemnului din Putna. . . . Prod. Forest. Regniculara Forestiera din Vatria Soc. Smiloviczts Frații Komis Solomon Rubin Soc. Lomași . n E J 1! G iil^aqjug z i a j e a Galași ! Ferăstrău 1 586 Revista Pădurilor COTA LUNARA 172 vag. • Sil £ $ R in 24 „ 24 „ R co 39 „ 39 „ • R R fOOe ininjțzodap i rajuțnuBQ • 0 0“ Ol o s s Cota de încărcare pe vagoane â 10 tone de producție și depozit 0> — RRRRRRRRR N ro o oi m oi rr in O in — .—। — — re rrrrrrRR^ o c CC O rrrrrrrr® CC > oo — cor-cncn^comoi » R R R m m o co r—4 R R R « £ R R R m — o — o in © m T—’ T—’ R R R c O Ol © O) © cn oi Ol R R R s R R 5 vagoane la 9 zile 1 » » 3 „ 2 „ P 9 fț NUMELE FIRMEI Societatea Valea Mureșului .... Societatea Forestieră Szelipatack. . Creditul Technic și V. Isecescu. . . Societatea Anonimă Zenta Roșcani , Frații Lamm Industria Lemnului și Comerțului. . Societatea Smilovictz Societatea Forestieră Fehervizi. . . Mathei Gerzon Roth și Mozes . Mor Rothman Eizick Jacob Comis & Co Frații Vinckler S. Griinstein . . • STAȚIA ? u B UI o M b 1 ! { d o 1 1 Meștera Revista W7 | 200 203 3 vagoane zilnic 11 vagoane la 5 zile 3 vagoane la 2 zile 4 5—... 6 văgoatie ia 5 zild 4 ; „ 9 „ 3 ; „2 , 1 „ zilnic W O £ * £ R R CB ‘n — e * a R • R (V c g > 00 1T> WWCi O durilor în fabrica Soc. „Bistricioara* coasociată a Creditului Technic din jud. Ciuc A. Marfă obișnuită tombantă, 5—6 m, lungime. Lungimi: 3 m, 3.50 m, 4 m, 4.50 m, 5 m, 6 m. Grosimi: 12 mm, 18 mm, 24 mm, 28 mm, 38 mm, 48 mm. Lățimi: 0.08, 0.10,0.12,0.15,0.17.0.19,0.22,0.25,0,28,0,30, Clasa IV (mai inferioară) Aceleași dimensiuni. Clasa P (și mai inferioară) Aceleași dimensiuni. B. Scurtături Se clasifică în 2 clase: M. F. L. D. (V frei) și clasa V. Lungimi: 1 m, 1.50 m, 2.00 m, 2.50 m, 3.00 m, și chiar 3.50. Grosimi: 12 mm, 18 mm, 24 mm, 28 mm, 38 mm, 48 mm. 58 mm și 68 mm. Lățimi: 8 cm, 10, 12, 15, 17, 19, 22, 25, 28, 30. C. Șipci, normale (scurte) Lungimi: 1 m, 1.50 m, 2 m, 2.50 m. Grosimi: 12 mm, 18 mm, 24 mm. Lățimi: 0.045. D. Șipci lungi Lungimi: 3 m. 3.50 m, 4 m, 4.50 m, 6 m. Grosimi: 12 mm, 18 mm, 24 mm, 28 mm. Lățimi: 0.045. E. Rigle / și 1! (după calitate) Lungimi: 1, 1.50, 2, 2.50, 3, 350, 4, 450, 5, 5.50, 6. Grosimi și lățimi: 38/60 mm, 48/70, 58/80, 68/90, 78/100, 88/120 mm. Lungimile cele mai obișnuite sunt 4 m, 5 și 6 m. F. Morali (marfă orientală) / și II după calitate Lungimi: 2 m, 2.50 m, 3 m, 3.50 m. 4 m, 4.50 m, 5 m. 5.50, 6 m. Grosimi și lățimi: 33/66 mm, 66/66. 28/56 și 56/56. 38/76 și 76/76. 48 48, 48/96 și 96/96. Lungimile cele meii obișnuite sunt de metri 4. 592 Revista Pădurilor Morali pentru Ungaria, 1 și 11 după calitate Lungimi: 4—6 metri. Grosimi și lățimi: 76/76 mm. Din debitarea în fabrică rezultă și mărgini, care se sortează numai pe lungimi de: 1, 1.25, 1.50, 2, 3, 3.50, 4 și 5 m. Observație. — Când se vinde marfa în engros se obișnuește ca la un procent de . . % să se dea: 12 — 13% tombante. 32 — 35% marfa cl. IV. 3% — morali. • 3 — 4% rigle, adică 50 — 55% marfă bună, iar restul marfă până la complectare de ci. V și VI. Sortarea materialului pe clase, se face de anume sorteuri, obișnuiți în a clasa materialul. Sortarea materialului în depozite e cea mai principala operație a unei fabrici. Marfă rusească Din cauză că în Basarabia se obișnuește alte dimensiuni, a început și în fabricile din vechiul regat și Bucovina a se tăia pentru Basarabia, următoarele dimensiuni: lungimi lățimi grosimi 6.50 m. 20 cm. 25 mm. . 22.5 25 r» 20 32 * 22.5 32 n 22.5 38 27 44 4.30 m. 20 cm. 25 mm. 22 25 5 20 cm. 32 mm. 5 22 32 Maximum cu cât se pot încărca spanungurile (gaterele) Există o anumită proporție de încărcare a gaterelor cu ferăstrău, pentru a se putea debita lesne și bine lemnul, și a nu uza prea mult ferăstraiele, cât și a nu sdruncina rama gaterului și postamentului. Pentru aceasta se aranjează proporțional dimensiunile de tăiat, și după multe experiențe s’a ajuns la următoarele proporții Revista Ridurilor marfa de 12 mm grosime 15°/e „ . 18 mm „ 20% „ , 24 mm , 25—30° 0 morali.......................10% dulapi de 28—68 mm. 25—30% 100% Prin aceasta se asigura și rentabilitatea și buna funcționare •abricei. Am observat la o fabrică o încărcătură la gatere de: 12 mm grosime 33.7 18 mm „ 21.5 24 mm „ 36 morali „ 8.8 106% Și toatei marfa eșise prost confecționată (marginile curbe) și gaterul era în suferință. Sunt lucruri utile pentru cei ce se ocupa cu conducerea fabricelor. Scândurile de 12 mm grosime se detorează dela margini, șl apoi treptat către centru vin scândurele de 18 mm, 24 mm, moralii și la mijloc (miezul lemnului) dulapii. 594 Revista Pădurilor Exportul de lemnărie în primul trimestru al anului 1924 ȚĂRI Lemne de foc de orice fel Trunchiuri de brad Trunchiuri de stejar Lemne de construcție de stejar Lemne de construcție din esență foioasă Nuele și haraci Scânduri din esență rășinoase Alte lemne rășinoase | Doage de stejar | Traverse de stejar j T o t a 1 | Tone m1 ||îon4I Tone | Tone; Tont" Tone |î Tone '|Tone!|Tone|| Tone Total cantități Ianuarie 1924 . Total vaiori in mii de lei . . . 79141 33127 1988 1262 — — 585 829 2 2 19540 5(541* 5399 7769 15 17 105676 99421' Total cantități Februarie 1914 Total valori in mii de lei . . . 8613. 40881 705 514. — 1081 1460 31 38 12073 25719 4774 8592 — 104444 77204, Total cantități Martie 1924 . . Total valori în mii de lei . . . 108415 48300 2179 1484 — 45 135 2215 3068 83 93 39883 113456 11443 21340 — 163173 187876 Total cantități la- nuarie-Martie 1921 Total valori in m• au luat un avânt mare: până la Nov. 1923 s’au înființat944 operative, din cari 502 au avut în exploatare 3140 ha pădure,. 1 >^.480 arbori, 276 mii 335 m. c. și 208.991 steri, plătind 64.231.113 ei (cam 70 la sută la stat). Există 29 cooperative pentru industria lemnelor, cu 2290 cai .;îere, 152 gatere, 18 mașini de tâmplărie, 117 km. cale ferată -2ustă cu 19 locomotive (1427 cai putere) și 286 vagoane pen- rru 2000 tone încărcătură. Aceste fabrici produc anual 90.900 m. c. cherestea în va- oare de 70 mii, și au în depozit 9.900 m. c. bușteni în valoare de 52 mii. 853 cooperative existente în 1922 -1923 numără 35.098 mem- bri. cu un capital subscris de 25.891.326 Iei, vărsat 20.684.318 lei. Cele mai multe din aceste cooperative, chiar cele pentru xiustria lemnului, dau rezultate mulțumitoare. Caracterul social—care lipsește în genere în legislația silvică —apare în decretul-lege pentru vânzare de păduri la cooperative și în legea pentru împedecarea acaparărărilor. Drepturile sătenilor asupra pădurilor. Clăcașii aveau dreptul a lua gratuit lemne de foc și de lucru pentru trebuințele proprii, din pădurile moșiilor pe cari se aflau ei. Legea rurala dela 15 Aug. 1904 a consfințit acest drept prin art. 9, astfel conceput: „Dreptul la pădure ce au sătenii de pe moșiile din Moldova după art. 44 al legii muntelui (adică județele Putna, Bacău, Neamțu și Suceava) și cei de pe moșiile din Tara Românească în virtu- tea art. 140 aL 4 din legea dela 23 Aprilie 1.51, li se păstrează neatinse și în viitor. „După 15 ani, proprietarii vor fi în drept a cere liberarea pădurilor de sub această servitute, prin bună învoială sau prin hotărârea judecătorească". „Acest drept îl vor putea exercita și comunele, așezămintele publice și statul". De fapt, sătenii au fost despoiați, curând după 1864, de ve- chiul drept, care însă n’a putut fi desrădăcinat cu totul din su- fletul lor. Spiritul partidelor politice vechi în materie silvică, nu diferă mult; doar că se poate zice că partidul conservator privea pă- 606 Revista Pădurilor durile mai mult din punct de vedere seniorial și estetic, cel liberal mai mult prin prisma intereselor economice, fiscale și politice de partid. * * ♦ Partidul Țărănesc se preocupă și de partea socială a cireș- tiunei, considerând pădurile și ca un mijloc de valorificare a muncii clasei țărănești. Această procupare reiese din art 12 din proectul de lege agrară al lui Mihalache. „Pentru întregirea economică a proprietății țărănești se vor putea expropria și pădurile proprietarilor particulari, cari împreună cu cele expropriate conform art. 5 (pădurile străinilor, absenteiș- tilor și ale diferitelor proprietăți de mână moartă. N. A.) se vor adăuga la masivul păduros al statului „Legea specială pentru înființarea pădurilor comunale va de- termina atât modalitățile de expropriere cât și condițiunile în cari din masivul forestier al statului se vor forma păduri comunale”. Art. 132 din noua Constituție prevede a se destina din pă- durile statului, suprafețele necesare pentru îndestularea trebuin- țelor populației rurale din vechiul regat, Basarabia și Bucovina și la nevoe a se expropria din pădurile persoanelor juridice și chiar ale proprietarilor particulari, respectându-se 100 ha intangibile de fiecare proprietate. „Pădurile astfel expropriate rămân în proprietatea statului și se vor administra și exploata de dânsul spre a satisface potri- vit legii și în prima linie nevoile de mai sus“. Atitudinea silvicultorilor. Ideea pădurilor comunale este foarte mult atacată de silvicultori, deși păduri comunale există și la noi (urbarialele din Ardeal, pădurile comunale în Bucovina reprezintă peste 6 la sută din total; pădurile din moșneni și răzași pot fi considerate ca păduri comunale); exista de exemplu și în Ger- mania, 1(5 la sută din total. Ființa și rezultatele cooperativelor silvice dovedesc că pădu- rile se pot exploata în comun. De ce nu s’ar putea stăpâni și în comun ? Principiul pădurilor comunale se poate concepe în două sen- suri : unul mai larg, după care întinderea ar trebui să fie destul de mare încât să creeze un isvor de venituri pentru comună ca atare; și altul mai restrâns, adică numai în limita trebuințelor pro- prii ale gospodăriilor țărănești. Revista Pădurilor 607 Soluții. Nu se poate da o soluție generală. Ea trebue sa di- • re după situație la câmp sau Ia deal și mai ales la munte. în primul caz exproprierea se poate limita la trebuințele gospodăriei; în ultimul caz ea trebue să fie mai adâncă, de oarece la munte pădurea constitue principalul teren de plasare a muncii țărănești. Acolo latifundiile silvice sunt mijloc de exploatare a muncii ome- nești, mai ales prin intermediul marilor întreprinderi forestiere ca- pitaliste. Creearea pădurilor comunale ar putea fi combinată cu îm- pădurirea sau reîmpădurirea terenurilor proprii pentru aceasta (malurile apelor, coaste prea repezi, râpi, ponoare, terenuri de eroziune, nisipiști, etc.) întrucât va fi nevoe se va impune și o co- masare, de exemplu a sforilor sau curelelor de moșie peste coaste, cari favorizează foarte mult eroziunea. Comunele ar fi obligate să înființeze pepiniere pentru creș- terea arborilor necesari sădirilor. Aceste opere se vor înfăptui numai sub privegherea și con- trolul autorității silvice. Exproprierea pădurilor') II De câteva zile se discuta în Adunarea Deputaților proectul de lege al pădurilor comunale. Nu m’am ocupat până azi de acest proect și nu am intenția să-l discut acum. Felul patriarcal, cum d. Constantinescu prin proectul său soluționează această latură însemnată a problemei sociale dela noi, asigurând țăranilor scump și cu sgârgenie lemne de foc și pentru trebuințele casnice, învederează ne înțelegerea deslegării acestei probleme a pădurilor, deslegare de care atârna aproape toată chestia socială a regiunilor muntoase. Din punct de vedere al principiilor generale care trebue sa călăuzească politica noastră agrară, legea d-lui Constantinescu stă pe aceiași plan cu proectul agrar al d-lui Duca. Aceiași con- cepție simplistă a exproprierii pentru satisfacerea trebuințelor limi- tate ale sătenilor, aceleași metode de aplicare mecanică a expro- prierii, care nu țin seamă nici de importanța locală a pădurii, nici de organizarea viitoare a producții și industriei forestiere. 1) Publicat în Argus din 9 Iunie 1924. €08 Revista Pădurilor Dar nu de legea d-lui Constantinescu vreau sa vorbesc ci de ideile judicioase emise de d. Mihalache cu ocazia discuții acestei legi în Cameră. Am găsit de astă dată în vorbirea d-lui Miha- lache o înțelegere reală a felului cum trebue deslegată problema socială a locuitorilor dela munte; înțelegere pe care d-sa nu a avut-o în trecut. ,Pădurile comunale, zice d. Mihalache, (ziarul Dimineța din 30 Mai) nu trebue înființate în toată țara, ci deocamdată numai în regiunile unde țăranul a crescut la umbra copacului. Peste rest nu mă interesează acum. Să se dea cât trebue țăranului dela munte ca să-l fie pe loc și să lucreze cu spor. Să nu ducem țăra- nul dela munte la șes pentru 5 ha. Să lăsăm pământul săteanului dela șes și celui dela munte să-i dăm jpădurea. Astfel fiecare la locul lui nu va vegeta ci va prospera. Deci, păduri comunale la munte, însă suficiente ca țăranul de acolo să-și poate scoate dm ele existența". Aceasta este adevărata deslegare a chestiunii sociale în regiunile muntoase, iar nu colonizarea țăranilor la șes, colonizare pe loturi neîndestulătoare, care îi transformă în adevărați nomazi, care restrânge mijloacele de existență ale câmpenilor. Munteanul trebue să devie un lucrător industrial pe loc, prin mijloacele ce le oferă localitatea: în primul rând păduri, pe urmă mine, cariere, industrie. Această concepție am susținut-o in toate scrierile mele rela- tive la chestia agrara și cu deosebire atunci când am criticat politica colonizării începută cu legea dela 1889 și urmată de toate guvernele până la război, (A se vedea Păreri în chestia agrară, Buc. 1907). Iată ce spuneam într’un studiu mai recent, la pag. 19 din memoriul agricultorilor mari din anul 920. „Din punct de vedere al debușeului de muncă este o mare greșeală de a expropia aproape toate moșiile la câmp și ale coloniza cu munteni. Mun- teanul nu va fi nici odată bun plugar și în loc de a-1 lăsa acolo unde munca lui ar putea fi îndreptată cu folos către creșterea vitelor sau în industrie, căci materiile prime (lemn, minereuri, etc.) și cu deosebire forța motrice (căderile de apă) sunt la în- demână, el, colonizat la câmpie va restrânge prin împroprietărirea lui acolo atât activitatea de azi a țăranilor locali, dar cu deose- bire a generațiilor viitoare. E aceiași politică de colonizare care Revista Pădurilor 609 a sărăcit satele mari dela câmp situate pe moșiile statului, când aceste moșii s’au parcelat în loturi. „Țăranii dela câmp nu vor pricepe nici odată că reforma agrară care expropiază în folosul muntenilor toate moșiile mari, unde ei sau copii lor ar fi putut găsi un prilej de muncă, este făcută în folosul lor. Nu este paradoxal de a afirma că pe acesta tema ei vor fi alături de boeri“. In treacăt fie zis această prezicere pe care o făceam în 1920 s’a adeverit pe deplin. Țăranii din Brăila, anul trecut, când au știut că pământul pe care ei nu se împroprietăresc se dă la munteni, s’au unit cu proprietarii pentru a scăpa moșiile de ex- >ropriere. îmi pare foarte bine să conștat, că d. Mihalache se unește azi cu părerile mele, revenind asffel asupra concepții sale din trecut; căci a fost o vreme, în timpul discuții legii agrare în Cameră, când d-sa mă acuza, pe temeiul citații de mai sus, de a nu voi împroprietărirea muntenilor. Și acum, două cuvinte în chestia pădurilor. Este evident că munteanul trebue să-și găsească mijloacele de existență pe loc; în această direcție trebue căutată soluția chestii sociale pentru ei. Mijloacele locale sunt în primul rând pădurile, pe urmă minele, industrie, etc. Dar exploatarea modernă a pădurilor nu se poate concepe prin sforțări individuale, ci prin acțiune colectivă. Exploa- tarea păduroasă este azi o mare industrie, o adevărată uzină, care reclama o conducere technică și o concentrare de mijloace mari mecanice și bănești. Acest fel de exploatare exclude prin- cipial îmbucătățirea, fie a pământului, fie a folosinței. Nu se poate concepe o exploatare modernă, cu rentabilitate economică pentru țară și pentru țărani, în care mijloacele technice să fie securea și joagărul primitiv, iar mijloacele de transport, boul. A împroprie- tări fiecare țăran cu pădure, sau al împroprietări cu folosința pădurii, cum vrea proectul d-lui Constantinescu, înseamnă a dis- truge o bogăție a țării, fără nici un folos social. De sigur pentru moment, în regiuni limitate și pentru satis- facerea trebuințele sale domestice, poate că țăranul ar avea oare care avantagii, dacă nu-și calculează timpul; din punctul de vedere însă al țării și al muntenilor însă-și, aplicarea acestui prin- cipiu ar aduce la dezastru. îmbucătățirea proprietății sau folosinței pădurei înseamnă o retrogradare economică și în această situație chestiunea socială n’are leac. Dacă eu însu-mi în legea agrara 610 Revista Pădurilor a Ardealului, am prevăzut pădurile comunale, aceasta am făcut-o din cauza condițiilor politice de acolo. O legea a pădurilor co- munale există și ea fusese parțial aplicată românilor de către vechiul regim. Prin capitolul respectiv din legea agrară am căutat restabilirea dreptății din acest punct de vedere; soluția reală a chestiunii sociale din regiunile păduroase o rezervasem, însă, pentru mai târziu. Această soluție nu poate să fie o pomană, o bucățică de pământ sau un car de lemne pentru fiecare țăran, ci posibili- tatea pentru toți, cu deosebire pentru cei destoinici de a găsi mijloace de trai îndestulătoare. Aceasta nu se poate obține decât într’o organizație modernă a exploatării, în industria mare. Dacă lucrătorul din Birmingham sau Manchester, poate să fie stăpânul lumii și să ducă un trai de om civilizat, fără să posede o bucată de pământ, de ce oare ță- ranul nostru nu poate găsi mulțumirea decât prin împroprietărire ? Și acum soluția. Cum poate prospera munteanul într’o orga- nizație modernă a industrii lemnului ? întâi ca lucrător salariat prin ocrotirea pe care i-ar da-o o legislație socială potrivită și al doilea, prin cooperație. Nu voi discuta aci măsurile unei bune politice sociale. Ele sunt cunoscute și se găsesc înscrise în toate programele paridelor democratice ; voi vorbi numai de cooperație. In loc ca satele să svârle miliardele de lei pentru a plăti proprietarilor pădurilor expropiate, mai bine ar ajuta înființarea cooperativelor care să exploateze pădurile prin mijloacele și cu tecnica modernă; iar pentru ca aceaste cooperative să se des- volte fără apăsare, în loc de expropiere, legea ar prevede pre- ferința vânzării către cooperație a unei părți din producția anuală, a pădurilor. Comisii speciale ar controla prețul. Cu acest sistem nu se mai face expropriere, nu se mai încarcă bugetul și nu se inundă piața cu noi hârtii de rentă; nu se mai irosește bogăția forestieră a țarii, căci lemnul nu se mai dă pentru consumația domestică, ci se lucrează pentru comerț, pădurile de câmp vor rămâne disponibile, ca și până acum, ca să alimenteze orașele; iar munteanul va fi împins într’o organi- zație industrială modernă, care îi va asigura un trai cu mult supe- rior, celui pe care i l’ar da împroprietărirea lui în Bărăgan. Evident, această politică cere timp, ea nu se poate trâmbița ca o reclamă demagogică, dar în schimb asigură o deslegare temeinică chestiunei sociale din regiunile de munte. Revista Pădurilor 611 DIN TOPONIMIA OLTENIEI IN LEGĂTURĂ CU PĂDURILE In primăvara anului 1920 D-l Profesor Murgoci a luat ini- tiativa de a fine la Institutul geologic cursuri de agrogeologie, invitând la acestea pe agronomii dela diferite instituții agricole și în special pe cei dela Casa Centrală a Cooperației și împro* prietaririi. Au asistat și câțiva silvicultori. A asistat și subsemnatul— care nu este nici agronom, nici silvicultor și în 1920 nu era nici măcar slujbaș la vre-o instituție cu qaracter agricola asistat din dorinfa de a asculta pe D-l Murgoci și pe D-l Protopopescu. Multe am aflat în timp de trei luni cât au (inul cursurile. D-l Murgoci mi-a vorbit odată despre unele probleme, cari-1 preocupau. Intre acestea era și problema invaziei pădurilor în stepă și a stepei în pădure. Domnia-Sa mă îndemna atunci să mă ocup și eu de aceasta. La îndemnul d sale am răspuns că, cunoștințele mele geo- logice sunt așa de neînsemnate, încât nu-mi îngăduesc să mă agă| de așa probleme. I-am făgăduit că voi cerceta totuși hărtile vechi și pe cele mai noui ale pădurilor din vechiul regal, colec- fiunile de documente, hotărniciile și toponimia tării spre a aduna cât mai mult material cu privire la existenta și întinderea pădu- rilor. împrejurările mi-au fost protivnice, m’am apucat de alte treburi, așa că nu m’am putut fine de cuvânt; n’am strâns ma- terialul dorit. Ceva însemnări tot am făcut. în cele ce urmează dau o listă 1) Dată fiind legătura strânsă care a fost mai ales in trecutul nostru Intre plugărie și pădure și ținând seamă de faptul că plugăria a mers totdeauna pe urmele pădurii, contribuția de față a D-lui A. Oprescu Înfățișează o deo- sebită însemnătate. Ea lămurește — pe o cale pe care n’a cercetat-o Încă ni- meni cu deamănuntul—unde a fost pădurea odinioară și ce urme a lăsat ia In graiul și Intru câtva și fn deprinderile poporului nostru, din părțile Olteniei. Așa încât—făcând loc acestei prețioas** contribuții—ținem să atragem luarea aminte și a altor cercetători ce Însemnate lucrări se pot face, dacă vor privi mai mult înlăuntrul țării și dacă vor căuta și datina plugărească, in graiul, documentele și toate urmele istorice de pe pământul României de astăzi. pra evolujiei viitoare a plantelor. Așa de exemplu : semințele de rășinoase, recoltate în pă- - jri aflătoare la mari altitudini sau în regiunile septentrionale eie Europei, semănate în localități cu o altitudine sau latitudine ai mică, în baza principiului eredită(ei vor da naștere, chiar dacă - atiuneadin punctul de vedere alfertilitătei terenuluieste favorabilă, lo niște plante a căror creștere în înălțime, în tinerele cel pu|in, va f mică, adică astfel cum s’ar fi produs în locul lor de origină. Această regulă nu face excep|iune în ce privește semințele ie foioase. Este dar preferabil, din punctul de vedere cultural și eco- nomic, de a ne servi de sămânța culeasă în tară, iar nu de cea adusă din localități îndepărtate cum de exemplu din Austria, Germania, etc. Este adevărat că sunt ani când ghinda, de exemplu, nu se face în nici o parte a Jărei, în cazul acesta—bunul simt ne spune —că n’avem decât să mai adăstăm un an, sau doi chiar, pentru a începe repopulările artificiale proiectate, căci nu e nici un se- rios inconvenient. Afară de aceasta, cine ne oprește de a creia pepiniere mai mari pentru a putea dispune, în anii nerodnici în sămânță, de puetii necesari pentru împăduririle ce voim să facem ? Dar dacă cineva vrea cu orice preț sa se adreseze străi- nătătei, este mai preferabil totuși ca aprovizionarea să se facă dintr’o tară mai apropiată cu a noastră, din Ungaria, din Bucovina de pildă, cari se găsesc în condijiuni de climă etc., mai asemă- nătoare cu fara noastră și afară de aceasta prețul seminței și al transportului este mai redus. Faptul de a comanda sămânță de arbori forestieri în străi- nătate, noi care dispunem de întinse păduri, nu ne pune într’o lumina tocmai iavorabilâ din punct de vedere al gospodăriei silvice și ca atare este bine a se aduce, cu o oră mai curând, o îndreptare în această privință. 630 Revista Pădurilor Pentru aceasta n’avem decât să înscriem în bugetul pădu- rilor o sumă anuală de 2 până la 3000 lei cel puțin, care să se reparlizeze din timp regiunilor silvice, unde se speră o abundentă recoltă de semințe de rășinoase ori de foioase în anii respectivi. Șefii de regiuni, Ia rândul lor, distribuind sumele în ches- tiune șefilor de ocoale, aceștia vor lua măsuri de a cumpăra din vreme sacii necesari pentru transportul semințelor, vor plăti oa- menilor întrebuințați la culesul, strânsul, alesul, conservatul, și transportul lor la gară, etc., pentru cari vor prezenta în urmă cuvenitele acte justificative. Cu chipul acesta nu numai că s’ar putea recolta o însem- nată cantitate de semințe trebuitoare necesităților curente ale serviciilor, dar s’ar putea vinde pe prețul de cosi și celorlalte administrațiuni forestiere din țară, ori particularilor doritori de a crea păduri pe proprietățile lor. Astfel procedând Statul ar putea exercita o înrâurire directă asupra sporirei domeniului nostru forestier, asupra întinderei plantațiunilor forestiere, în care direcțiune în timpul din urmă s’a înregistrat, trebue să mărturisim, încurajatoare începuturi. Dar să revin la chestiunea însămânțărilor de stejar dela „Piscul Tunari*. Cu cele 3000 kg. ghindă cumpărată, după cum am spus din Tirol (Austria), s’a însămânțat în zilele dela 23—28 Martie 1905, o suprafață ca de 36 hectare, nisipuri mișcătoare, după măsurătoarea făcută de șeful de ocol, plătindu-se zilele de lucru cu 933,80 Iei, ceea ce revine ia 25,90 lei hectarul. Dacă adăo- găm la această sumă și valoarea a 83 kgr., ghindă semănată în termen mediu la unitatea de suprafață, după cum ni s’a spus, rezultă că înghindarea unui hectar a costat în total 53,60 lei. Nimic nu făcea să se prevadă, rezultatul funest al însămân- țărilor în chestiune, de oarece, după afirmarea silvicultorului care Ie-a executai, până la jumătatea lunei Mai anul trecut, ghinda răsărise aproape în toate cuiburile și puieții vegetau cu vigoare. în cursul lunei lui Iunie, dar mai cu seamă în luna Iulie, pueții de stejar au început însă să se usuce și anume în mod brusc mai pe întreaga suprafață, astfel că în momentul vizitei noastre în localitate împădurirea în chestiune putea fi considerată, cu prea puține excepțiuni, ca complect compromisă. Șeful de ocol, surprins de această uscare a puie|ilor, a ra- Revista Pădurilor 631 pc - st cazul regiune! înaintând, în acelaș timp, un săculeț cu puieți EJregf sau numai părți dintr’înșii, care săculeț s’a transmis de regiune ministerolui cerând a se trimite cineva spre a constata >»ptui. S’a crezul la început că larvele cărăbușului (melolontha g ris) ale lui Polyphila Fulo, ale coropișniței (Grillotalpa vul- ; is), ar fi pricinuit răul observat, pentru că aceste insecte fac obicei mari stricăciuni tinerilor plante în terenuri mobilizate sunt cele nisipoase mai cu seamă. Această presupunere însă nu putea fi justificată. 1) Pentrucă atari distrugeri totale, coropișnițele nu cauzează •?cât în pepiniere, unde plantele sunt semănate în rânduri și sunt deci foarte apropiate unele de altele. 2) Pentru că larvele cărăbușului și ale lui Polyphila Fulo od radicelele subțiri și coaja rădăcinelor, până la câțiva cm. de ia suprafața solului și retează pivotul puieților ceva mai jos, dar nu decortichează decât în mod superficial și anume numai ră- dăcinele mai mici. Bazându-mă numai după modul cum erau distruse rădăci- nele puieților din sacul trimis ministerului m’am încredințat nu- maidecât că inimicul nu putea să fie altul decât o oarecare specie de șoarici, iar nici decum o insectă, de oarece rădăcinile erau roase până d’asupra coletului lor, distingându-se bine pe dânsele șănțulețele săpate de incisivii rozătoarelor. Această deducțiune a devenit o siguranță când, mergând în localitate, am constatat că suprafața unde avusese loc împădurirea, era plină de mici găuri de formă rotundă, care nu puteau apar- ține decât șoarecilor. Urmărind, în adevăr, direcțiunea subterană a acelor găuri am observat, că ele treceau exact prin locul unde se găseau puieții de stejar. Șoarecii prin urmare au umblat după rădăcinele acestor plante, spre a se nutri din materiile de rezervă ce conțineau, sau le-au retezat când, în trecerea lor, au întâmpinat o oarecare re- zistență. Vara trecută fiind extrem de secetoasă, și șoarecii ne mai găsind cu ușurință hrana trebuitoare, nevoiți au fost să se nutrească cu rădăcinele plantelor conținând amidon etc., ale 632 Revista Pădurilor vegetalelor herbacee sau ale puiefilor de stejar semănati pe cele 36 hectare nisipuri din plantara Piscul Tunari. Numărând găurile aflătoare pe cinci porțiuni de câte 100 m. p. fiecare, am găsit un total de 2133 adică câte 425 găuri la 1000 m. p. în termen mijlociu, numărul lor variind pe aceste por- țiuni dela 374 — 605. La adâncimea cam de 0.80 m. într’una din aceste găuri am dat peste o grămăjoară de rădăcini de ierburi destinate a a servi ca rezervă alimentară pentru micile rozătoare. Mai mult decât atât, continuând cu săpăturile am găsit și șoarecele care a cauzat paguba, despre care am vorbit mai sus. Există după cum știm, două feluri de șoareci și anume : unii, aparținând genului ,Mus“ caracterizat prin capul lunguef, urechi măricele și o coadă lungă, ajungând sau întrecând chiar câte- odată corpul lor. Ea pare a fi formată dintr’o mulțime de inele, și este acoperită cu pu|ini perișori; iar altii aparțin genului „Ar- vicola“, cu capul mai rotund, cu urechile mici, păroase ca și coada, aceasta fiind însă mult mai scurtă decât corpul lor. Șoarecele găsit de noi în plantația dela Piscul Tunari se numește „Mus Silvaticus-, autorii însă atribue acestor rozători o deosebită predilecție pentru coaja tinerilor plante, și susțin că pe lângă roaderea coajei dela baza tulpinei nu ar avea obiceiul și de a reteza și rădăcinele puietilor după cum am constatat eu la Piscul Tunari. Remedii preconizate Seceta din vara trecută a fost foarte favorabilă multiplica- tiunei șoarecilor. Veri ploioase și răcoroase, ierni geroase sau umede fără zăpadă și cu înghețuri succesive contribue dimpotrivă la împu- ținarea lor. Nu trebue așa dar să credem că ravagiile cauzate în anul 1905 la împădurirea în chestiune se va repeta cu aceiași intensitate și regularitate și în viitor. Cu toate acestea nu e mai puțin adevărat că trebue să comptăm cu o asemenea eventualitate în caz când condițiunile climaterice se vor repeta. Inimicii șoarecilor sunt pasările nocturne: Bufnița, Ciuhu- rezul, etc., așa fiind ele trebuesc cruțate. De asemenea urmează de a fi ocrotiți: Ariciul, Viezurele, Dihorul și Vulpea, care fac șoarecilor un răsboi de exterminare Kevista Pâdurlor 633 Introducerea ramatorilor s’a dovedit de asemenea ca o bună măsură pentru siârpirea lor, de oarece ei mobilizează pământul, le distrug găurile, ba chiar și ’i mănâncă, când îi găsesc. Vitele mari pășunând prin locurile invadate de atari roză- toare ie calcă găurile, în tot cazul îi neliniștesc și’i fac să fugă. Șoarecii se mai pot distruge și prin otrăvire. în acest scop se întrebuințează pilule cu strichnină sau cu fosfor, cari introdu- cându-se în găuri sunt înghițite de șoareci provocând astfel moartea lor. în timpul din urmă s’a mai făcut recurs și la carbonatul de Barium, care de asemenea, sub formă de pilule, provoacă imediata paralizare a șoarecilor, astfel că ei rămân în locul unde se găsesc nemaiputându-și părăsi culcușurile și a alerga după apă, după cum se întâmplă atunci, când se întrebuințează strichnină sau fosforul. De recomandat așijderea este, ca să așeze pilulele în mici tuburi de olane, cari se introduc în găurile șoarecilor. Inocularea cu baccili tifici a câtorva șoareci cărora, dându-le drumul, vin în contact cu ceilalți și le transmite microbul boa- lei, după experiențele făcute a dat aiurea bune rezultate. De oarece atari culturi se prepară și la școala noastră ve- terinară superioară, ar fi foarte ușor ca prin serviciul zootechnic de pe lângă ministerul agriculturei să se trimeată șefului oco- lului Piscu Tunari cantitatea necesară spre a se încerca și acest mijloc utilizat pentru stârpirea rozătoarelor în chestiune. Pepiniera Piscu Această pepinieră s’a reînființai în primăvara anului 1901. Ea este situată în comuna Piscu și anume în curtea cona- cului proprietă{ei de lângă localul primăriei. Suprafața sa, după cum rezultă din alăturatul plan de si- tuație, ridicat de d-l silvicultor Gh. Crăciunescu, este de 5 hec- tare 5000 m. p., în care intră și cele 3 hectare destinate ca loc de hrană brigadierului ocolului. Dela data înfiintarei sale s’a cheltuit: în anul 1902 ...............................- . . . 495 lei în anul 1905 ....................................... 55 lei în anul 1904 ...................................... 50 lei în anul 1905 .................................... 800 lei Total . . 1400 lei 634 Revista Pădurilor Puleții produși de această pepinieră aparțin speciilor ur- mătoare : Salcâm ........................................... 44000 Frasin ............................................. 3025 Stejar.......................................... . 2570 Frasin american ....................................31500 Ulm . . ......................................... 14840 glădiță .................................... . . . 6250 Mierea ursului............................... . 35 Total . . 102.220 Având în vedere cheltuelile făcute cu pepiniera în ches- tiune, costul a 1000 de puieți revine la 13,47 let. Deși această sumă este relativ însemnată, lotuși trebue să ținem socoteala că aceasta se datorește și faptului că s’a cum- părat o pompă, s’a făcut o fântână și s’a împrejmuit locul Din numărul de puieți de mai sus, s’au plantat: Salcâmi ........................................ 20000 Frasini americani ................................. 500 Total 20500 s’au vândut: Salcâmi 3500 a 20 lei mia...................... 70 lei „ 1540 a 30 lei mia.............. . 46,20 Total . 5040 116^0 Din cauza secetei din anul trecut, vegetația puieților din pepinieră lasă de dorit. Este absolut necesar ca această pepiniera, care se află în centrul comunei Piscu, să fie complectată și să i se dea toată îngrijirea necesară. Ea ar putea face astfel admirațiunea vizita- torilor. Mai mult decât atât ea ar trebui astfel amenajată, încât să poată satisface nevoile serviciului silvic local lucru care se va întâmpla în cazul când ministerul ar pune la dispoziția șefului de ocol respectiv mijloacele necesare pentru a se transforma în suprafețe păduroase productive întinderile actuale de nisipuri, consolidate ce ’i drept, dar nerentabile, plantațiunile în chestiune în marea lor majoritate având o creștere mediocră din cauza înăpădirei frunchiurilor salcâmilor cu nisip până la o mare înălțime excepțiune făcând de unele dintr’însele cari se prezintă sub forma unor mici insule, în care plantele au o vegetație luxuriantă. Cu Revista Pădurilor 635 toate acestea venitul ce Statul a realizat deja prin punerea în exploatare a pădurilor de salcâm de pe nisipurile sburătoare, ne dă o idee clară despre beneficiul ce el ar putea obține în viitor în cazul unei raționale procedări în fixarea acestor nisipuri. Pepiniera în chestiune, precum și altele care s’ar mai putea înființa în localitate, ar trebui să procure puieții necesari spre a se da fără plată sătenilor și micilor proprietari doritori de a imita bunul exemplu al ministerului de agricultură. Cel puțin astfel a procedat Statul vecin ungar, care dispu- nând de mari întinderi de terenuri nisipoase a cedat în mod gra- tuit șl cedează și astăzi milioane de puieți de salcâmi locuito- rilor. Tot astfel ar trebui să facem și noi, căci nici un sacrificiu nu este prea mare din partea guvernului nostru când este vorba de sporirea bogăției publice prin punerea în valoare a terenu- rilor neproductive în special, cum sunt cele nisipoase de pe litoralul Dunării. (ss) Petre Antonescu SUoicuUor-șef șl profesor LUPTA PEPTRU APĂRAREA PĂDURILOR ȚĂRII IN TIMPUL OCUPAȚIUNEI in ziua de 2 luiie 1917 s’a primit la ministerul domeniilor din par- tea d-lui șef a! ocoalelor silvice Plutești, Pucioasa șl Sinaia, raportul No 47 in coprinderea următoare: ])omnule ministru, „Prin rapoartele No- 17 și 24 din 11 și 21 Mai 1917 v’am „rugat să cereți autorităților silvice germane din administrația „centrală ca să dea instrucțiuni silvicultorilor germani dela etape „de a respecta dispozițiile codului silvic, care prin art. 2, 3 și „18 prescrie ca exploatarea pădurilor Statului și a celor supuse „regimului silvic să se facă după amenajamente, regulamente de „exploatare și studii sumare. „Prin ordinele d-voastră No. 172 și 203 din Mai 1917 ni s’a „făcut cunoscut să mă adresez d-lor comandanți de etape pen- „tru acest lucru. 636 Revista Pădurilor „Prin raportul nostru No. 28 din 4 Iunie 1917 v’am arătat „că intervenția subsemnatului nu putea fi atât de eficace ca in- „tervenția d voastră și va rugam din nou ca să interveniți cu „autoritatea d-voastră pe lângă administrația silvică centrală ger- „mană, ca să pună în vederea silvicultorilor germani din exte- „rior ca să respecte regimele și tratamentele prevăzute în ame- „najamente, regulamente de exploatare și studii sumare de con- „stituire în serii aprobate de consiliul technic. Până azi n'am „primit nici un răspuns la acest raport. „Prin prezentul raport vă comunic, că mi s’a dat ordin de „către d. Feldfebel locotenent Miehe, ofițerul silvic dela etapa „No. 300 (Câmpina) ca să pun în tăere pădurea de pe Piscul „Cânelui, versantul de pe pârâul Valea Rea, începând chiar din „malul pârâului și mergând în sus spre vârf pe o distanță de 200 „metri, adică pădurea care este situată la baza acelui versant. „Am arătat d-lui Miehe inconvenientele acestei exploatări inlen- „sive și că dispariția pădurilor pe coastele repezi ale acelui munte „poate să aducă din nou surparea muntelui, chiar stricarea li- „niei ferate și ca subsemnatul se crede dator a atrage atenția „d-lui silvicultor Miehe că-și declină orice eventuală răspundere „față de administrația militară germană. Mi s’a răspuns că aceasta „nu mă privește. Mă cred dator să vă încurioștiințez despre aceasta „și pe d-voastră și vă rog cu insistență ca, arătând silvicultorilor „germani sforțările și cheltueliie făcute în timp de câteva decenii „pentru fixarea coastelor de pe muntele Piscul-Cânelui, să insis- „tați din nou pe lângă administrația silvică germană în sensul „celor arătate prin raportul No. 28 și în deosebi să se cruțe pă- „durea de pe Piscul Cânelui. 3) . inspector general și profesor de corecțiunea torenților „P. Antonescu vă va dovedi mai bine decât mine pericolul ce „poate rezulta din despădurirea de pe Piscul Cânelui". Inspector silnic (ss) Daniel C. Clain * « • Cu adresa No. 595 din 12 Iulie 1917 către Statul major economic, secpunea ferestieră, s’a făcut următoarea intervenflune: „Ni se comunică că autoritatea forestieră respectivă a dis- pozat ca să se pună în exploatare pădurea de pe muntele Pis- cul Cânelui, versantul de pe Valea Rea, începând chiar din malul Revista Pădurilor 637 d&râului cu acest nume și mergând spre vârf pe o distanță de 200 metri. Acest munte cu pante în general foarte repezi, cu nume- roase isvoare ascunse și cu un sol de o compozițiune minero- logică care, prin umiditate, își pierde ca ușurință coeziunea este expus surpăturilor. în adevăr, spre a se stăvili mișcarea terenu* lui de pe muntele Piscul Cânelui, versantul despre Valea Pra- hovei, administrația noastră iorestieră încă din anul 1895 a în- ceput lucrările de consolidare în urma surpăturilor ce au survenit în partea sa din fa{a gărei Sinaia. Asemenea lucrări s’au continuat apoi câțiva ani consecu- tivi în urma executărei pe malul stâng al râului Prahova a con- ductei de apă necesară instalatiunei pentru iluminatul cu elec- tricitate a orașului. Pe de altă parte în ultimii ani direcțiunea generală a c.f.r. a fost nevoită pentru lărgirea platoului de lângă gara în chestiune să îngusteze albia râului Prahova cu ajutorul de diguri apărătoare. Prin acest fapt iuțeala apei acolo s’a sporit, astfel că acest râu cu un caracter de torentialitate pronunțat prin eroziuni lon- gitudinale tinde să distrugă menționatele diguri și să provoace năruirea muntelui Piscul Cânelui. Afară de aceasta pârâul Valea Rea, el însuși un torent, tran- sportă în vale însemnate cantități de petrișuri, astfel că dacă se vpr desgoli coastele împădurite ale muntelui, materialele pro- venite din eroziuni longitudinale și laterale fiind și mai abundente vor contribui de bună seamă la înrăutățirea regimului râului Prahova, ba chiar vor fi în stare la un moment dat să împedece cursul liber al acestui râu barându-1, în care caz apele vor ame- nința cu inundafiunea unele părfi ale orașului Sinaia și a împre- jurimelor sale din a monte, inclusiv linia ferată al cărui terasa- ment fiind distrus, circula|tunea va fi cu desăvârșire întreruptă. Atari motive de ordin technic a îndreptății administrația fo- restieră ca să considere pădurea de pe muntele Piscul Cânelui ca o pădure de protec|ie în înfelesul strict al acestui cuvânt și în consecință a oprit orice exploatare, în afară de extrac|iuni de arbori căzufi sau uscati în picioare. Pe de altă parte orașul Sinaia este una din stațiunile cli- materice ale tării cele mai vizitate de viligiaturiștii români cât și de cei din străinătate, pădurile imediat vecine contribuind la în- frumusețarea regiunei. *38 Revista Pădurilor Chiar dacă nu ar f! decât singura considerafiune, care pen- tru noi românii primează pe toate celelalte și anume sentimentul de pietate față de memoria neperitoare a marelui nostru rege Carol I, care atât cât a trăit a ținut mult ca admirabila priveliște, ■ce dela castelul său Peleșul se desfășoară asupra masivelor de reșinoase de pe partea stângă a pârâului Valea Rea, să se păs- treze intactă pentru toid’auna, și anume în toată splendoarea sa naturală-și totușt ar fi explicabilă insistența ce punem în avă ruga ca această pădure a țării să fie scoasă din rândul celor destinate exploatărei. Materialul lemnos de care ar avea absolută nevoie etapa respectivă s’ar putea lua bine înțeles din alte păduri ale Statului ori ale Domeniului Coroanei de pe valea Prahove, sau de pe alte văi secondare". p. ministru-girant (ss) P. Antonescu SERBAREA ZILEI SADIREI ARBORILOR I In comuna Firiza de jos din Ardeal s’a sărbătorit, după cum și se comunică, la 23 Mai a. c., cu o deosebită solemnitate, ziua sădirei arborilor. La această festivitate au luat parte primarii comunelor Firiza de jos și Firiza de sus, diriginții celor 3 școli românești din Firiza de jos și din comuna Valea Neagra, precum și ai școalei minori- tare maghiară întreținută de Stat din localitate, dimpreună cu elevii și personalul didactic al acestor școli, însoțiți de drapele. Protopopul din Firiza de sus și d-ra, care îndeplinește func- țiunea de șef al oficiului poștal din comuna Firiza de jos, d. in- giner Adalbert Covats, șeful ocolului Firiza de jos care face parte din regiunea silvică Baia-Mare, d. inginer silvic C. I. Stănculescu atașat acestui ocol, precum și un numeros public, au ținut să ono- reze cu prezența lor serbarea în chestiune datorită inițiativei d-lui A. Covats, care făcuse în acest scop un inimos apel către toate școlile și autoritățile publice locale. Mai înainte de începerea plantărei arborilor, d. inginer sil Revista Pădurilor 639 vie Stănculescu, printr’o cuvântare ocazională, a arătat importanța pădurilor din punctul de vedere economic, al bunului regim al apelor, al consolidărei solurilor surpătoare, al climei și al salubri- tăței publice, dovedind prin exemple luate din istoria popoarelor că decadența acestora a urmat imediat după distrugerea pădurilor din țările respective și ferice de acele State cari au înțeles me- nirea lor în economia generală și au făcut tot posibilul pentru conservarea și exploatarea lor după preceptele științei silvice. • După săvârșirea sădirei arborilor reșinoși de către cei pre- zenți, după indicațiunile date de d-nii ingineri silvici, operațiune care a avut loc la punctul numit „Borcut" aflător într’o pitorească poziție și anume lângă fântâna bogată în acid carbonic restaurată prin subscripție publică din îndemnul tot la d-lui Adalbert Covats, a urmat o gustare și petrecere câmpenească, care a lăsat cea mai frumoasă amintire asistenților, astfel că dorința tuturor este ca să se continue și în anii următori bunul exemplu ce s’a dat cu aceasta ocaziune populațiunei rurale, de a prețui pădurile, acest bun na- tural care oferă omenirei atâtea avantaje materiale și imateriale. Am dori ca inițiativa d-lui șef al ocolului Firiza de jos sa găsească cât mai mulți imitatori. P. A. II La 4 Aprilie a. c. ora 3’/2 p. m. s’a sărbătorit în orașul Giurgiu, ziua „Sădirea arborilor" organizată de d. Ștefan Mantea, inginer șef silvic, șeful ocolului Giurgiu, cu deosebită solemnitate : La ora indicată, din centrul orașului—unde era punctul de întâlnire a tutulor participanților—au pornit la cimitirul Eroilor și la grădina de sport din orașul Giurgiu cu 2 muzici, toți cei ce luau parte cu plăcere la această sărbătoare, în ordinea următoare: 1) în capul procesiunei muzica regimentului 5 Vlașca, apoi autoritățile: 2) Directorul prefecturei cu o parte din personal. 3) Primarul orașului cu consilierii comunali. 4) Comandantul, reg. 9 Roșiori „Principesa Elena" care este și comandantul garnizoanei, cu ofițerii din garnizoană. 5) Ajutantul comandantului regimentului 5 Vlașca cu ofițerii regimentului. 6) Revizorul școlar al județului. Revista Pădurilor 640 7) Dirigintele oficiului poștal. 8) Reprezentantii administrației financiare de Vlașca. 9) Administratorul pescăriei Statului. 10) Directorul poliției orașului. 11) Un numeros public din oraș. 12) Personalul silvic al ocolului, cari fiecare ducea câte un snop de pueți, destinați plantărei. 13) Directoarea institutului modern, cu întreg corpul profe- sional și cu elevele. 14) Directorul liceului, al școalei comerciale, al școalei de meserii, cu întreg corpul profesoral dinpreună cu elevii. 15) Directoarea orfelinatului din oraș cu orfanii de război. 16) Muzica regimentului 9 Roșiori. 17) Directoarele școalelor de fete din oraș, cu toate institu- toarele și elevii dela școlile No. I, II și III. 18) Directorii șcdlilor de băeți din oraș cu toți institutorii și elevii dela școlile No. I, II, III și IV. 19) Directoarea școalei mixte din oraș cu toți institutorii și elevii. 20) Directoarele grădinei de copii No. I și II cu copilașii. înainte de pornire dela centru, s’a împărțit Ia toți elevii dela școlile secundare, câte un puet spre a-1 planta, asemenea și celor dela școlile primare. Pe fața fiecăruia se citea marea bucurie și satisfacerea că are să-și planteze puetul său. A luat parte Ia această sărbătoare peste 1500 persoane. Ajunși la cimitirul eroilor, s’a plantat niște garduri vii de gladice (Gledicea triacanthos) pe șoseluțe, iar la mormântul soldatului fran- cez ce se găsește îmmormântat lângă eroii noștrii un tei; aseme- nea și la mormântul eroilor noștri câte un tei. S’a trecut apoi la grădina de sport, unde s’a plantat pe lângă împrejmuirea grădinei pueți de tei și de dud. în total s’a plantat 3000 pueți. Plantarea se făcea sub ordinea d-lui inginer șef silvic Ștefao Mantea și sub supravegherea personalului silvic. în tot,impui plan- ărei cele 2 muzici distrau publicul prin diferite arii. După terminarea plantărei d. Ștefan Mantea, a rostit urmă- toarea cuvântare: Revista Pădurilor 641 Domnilor, Doamnelor, labili eleni și elene, Statul român în marea-i dorință de a infiltra, cât mai mult în firea românului, respectul pentru ceeace se chiamă arbore, aluat laudabila măsură ca, între sărbătorile naționale și cele bisericești .. figureze și sărbătoarea „Sădirea arborilor". Ministerul instrucțiune! publice, iarăș contribue într’o largă măsură la această sărbătoare — prin școli. Respectul arborelui și al pădurilor și-au găsit, de mult ecoul prin Casa Pădurilor, care prin noi specialiștii, caută să propage și sa infiltreze prin această sărbătoare și mai mult, dragostea de pă- dure și de arbori, în marea masă populară, care, din nenorocire, este prea vitregă, cu ceeace este prea folositor agriculturei noastre. Județul Vlașca, are ca emblemă 3 stejari, aceasta datorită pădurei care odinioară popula acest județ. Pădurile acestui județ făceau în adevăr parte din vestitul co- dru numit „Vlăsia" care începea din vârful Carpaților și se ter- mina lângă vechea cetate a Giurgiului „Sânt Giurgio“ și acum, dacă am eși în marginea acestui oraș nu vedem pe mănoasa câm- pie a acestui județ nici un arbore. Pe șosele, drumețul nu găsește un arbore unde să se umbrească vara de arșița soarelui, și dacă diferitele organe administrative, sădesc cu multă trudă arbori, nu reușesc căci instinctul de distrugere al călătorului nimicește această inițiativă. Din cei 500 frumoși nuci plantați pe șoseaua națională Giur- giu—București din inițiativa oamenilor de bine pe raionul comu- nei Remuș, nu știu dacă mai există 10. Să dea D-zeu ca pueții sădiți de acest tineret - victoriunea de mâine a țărei să-i aibe de buni protectori, spre a îmbătrâni în locurile alese pentru sădire spre buna lor satisfacție. Bravul nostru căpitan și marele nostru Rege „Majestatea Sa Regele Ferdinand I cu ocazia deschiderei celui mai mare congres al inginerilor silvici din România Mare a spus, „cel ce pune to- porul la tulpina unui arbore nu trebue să uite că pregătește, si- criul agriculturei" deci, să trăiască Majestatea Sa Regele cu în- treaga familie Regală, spre fericirea Țărei noastre și protecția pă- durilor. Amândouă muzicele intonară Trăiască Regele. 642 Revista Pădurilor După aceasta corul liceului, sub conducerea bătrânului pro- fesor Ștefan Nanulescu, a cântat diferite cântece patriotice, termi- nând tot cu Trăiască Regele. S’a jucat apoi oină. Apoi s’a format aceiași procesiune, ca în ordinea venirei, mergând spre centru, muzicile cântând marșul, până ce toată lu- mea s’a îndepărtat fiecare la locul său, spre marea bucurie a ele- vilor, cari ar fi dorit să nu se mai termine. Noaptea după plantare, precum și în ziua următoare, a că- zut o binefăcătoare ploaie care va asigura reușita acestei plantări. M. St. COLORAREA LEMNULUI LA ARBORII IN PICIOARE O chestiune nouă, încă poate necunoscută la noi, dar care merită să fie relevată ca o inovație rară în silvicultură. Iată ce scrie în această privință „ Wiener Allgemeine For st und Jagdzeitung“ după „Neue Ziircher Zeitung*. „Cine a văzut în primăvara trecută sau vara, mai ales în Braunschweig, Vestfalia, Brandenburg, Saxonia, pădurile germane, i s’a întâmplat ceva curios, sigur că mirat s’a frecat la ochi în fața priveliștii cu totul noi și ș’a pus întrebarea, pentru un mo- ment destul de consternat, cum e posibil așa ceva nemai auzit ? Căci a trebuit să observe înaintea lui arbori, de speciile cele mai diferite, ba chiar parcele întregi, cu frunzele de o culoare cu totul nenaturală. Acest fenomen neașteptat, cu a cărui răspândire tre- bue să calculăm, se explică prin colorarea lemnului la arborii în picioare după procedeul Reimanul. Aceste cercetări, neobosite de ani de zile, s’a terminat nu demult și rezultatul la care au ajuns înseamnă deslegarea unei probleme de o mare importanță. Aceasta nu o schimbă nici faptul că întrebuințarea acestui lemn în practică a întâmpinat oarecare opoziție nu tocmai întemeiată. De gustibus nou est disputandum: Dacă mobilele sau lucrurile făcute din lemnul acesta nu vor plăcea oricui sau dacă tâmpla- rul lucrează cu mai puțină plăcere ca la lemnul cu culoare na- turală, unește decisiv. „Fărbaum" Soc. pe acțiuni nemțească, care Revista Pădurilor 643 își are sediul în Dresda, singură numai se ocupă de această ches- tiune și își mărește activitatea zi cu zi. Guvernele respective spri- jină în modul cel mai larg aceste încercări. Ele vor ca industria germană, în locul lemnului de lucru destul de scump venit de peste ocean, să se poată folosi de lemnul din interiorul tării. La expozițiile din Lipsea și Hamburg, precum și altele mai mici, s’au adus lemn și mobile ca probă. Succesul a fost destul de mare. Lemnul a deșteptat un viu interes atât la industriași cât și la cei- lalți interesați. Mobilele făcute din acest lemn colorat artificial au făcut o impresie bună și au fost vândute fără greutăți cu prețuri moderate. Cererile din străinătate după acest lemn se înmulțesc din zi în zi, în special din țările sudeuropene. Se poate aștepta un export destul de mulțumitor a produselor indigene. în această chestinne nu interesează însă numai partea co- mercială, trebue să auzim ceva și despre technica întrebuințată la colorarea arborilor. Colorarea se poate face la orice arbore și cu orice fel culoare și nuanțe, ba chiar cu diverse combinații de culorii. La aceasta se întrebuințează culori de anilină, cari se in- jectează printr’un procedeu special la capătul de jos al arborelui, inclusiv foile. Aceasta se face în timpul perioadei vegetative. Cu- loarea se injectează atât timp cât primește arborele, ceea ce cere un interval de timp de 6 zile până la trei săptămâni. Mijloacele technice auxiliare precum și amestecurile chimice ale culorilor sunt secretul inventatorului și a Soc. pe acțiuni „Fărbbamu". Le- mnul, astfel colorat, poate concura în ceea ce privește calitatea de lucru cu celalt lemn natural ba din contră, s’a găsit că în unele privinți prezintă oarecari avantagii față de lemnul natural. în pri- mul rând colorarea aceasta după Reimann face lemnul mai tare, și ma> durabil și chiar mai apt pnntru lustru. Lemnul colorat ne- cesită mai puțină lustruire ca lemnul natural. Lemnelor fără nici o structură li se poate da, prin un procedeu de injectare special, o strucrură de toata frumusețea. La secționarea unui fag, colorat după procedeul de mai sus, s’a găsit o mulțime de insecte moarte, se vede, în urma introducerii culorilor respective. în fine se mai pune întrebare: Cum se cumportă culoarea față de influențele exterioare ? în această privință trebue amintit înainte de toate că lemnul colorat rămâne invariabil snb influența luminii, chiar expus razelor solare nu se schimbă, iar dacă lem- nul, astfel colorat, se supune acțiunei aburilor, el capătă niște nuanțe 6-14 Revista Pădurilor încă și mai frumoase. Un Saul, care pe urmă a devenit Paul, a supus un astfel de lemn colorat la fel de fel de cercetări, ca să dovedească că această culoare nu este de lungă durată. Spre disperarea lui n’a ajuns scopul nici măcar când lemnul în urma atâtor experimente a început să se descompue. Acum încă un cuvânt despre prețul lemnului astfel colorat. Nu este de fapt mai scump ca lemnul natural de aceeaș calitate. Aceasta se explică prin faptul că la arborele colorat unele părți, cari altfel n’au valoare sau cel mult de foc, crăci, etc., capătă o întrebuințare mai mare și deci se ridică la preț, fiind căutate de strungari etc., pentru diverse întrebuințări". Trad. Ilie Dan TABELELE DE VALORI NATURALE ALE LUI CIURILEANU D-l inginer silvic D. I. Ciurileanu a publicat de curând într’un volum, format mare, tablele valorilor naturale ale liniilor trigonometrice: sin, cos, tang, și cotg din 10 în 10 secunde (”), calculate cu o. mare exactitate de d-sa în colaborare cu d-l Paul I. Teodorescu ambii absolvenți ai fostei școale superioare de silvi- cultură din Brănești. Volumul în chestiune conține 250 pagini, pe cari se află impri- mate pe hârtie velină câte două tabele, despărțite printr’un mic inter- val datorit unui cadru liniar aparent, coprinzând valorile naturale ale menționatelor linii trigonometrice fiecare pentru 10 minute (”) cen- tesimale și anume din minută în minută și din 10” în 10”, adică 20 minute pe câte o pagină. Până la 50° citirile se fac, ca și în tabelele de logaritmi de sus în josul coloanelor respective, iar pentru unghiurile com- plimentare dela 50 până la 100 grade centesimale de jos în sus. Prin acest dispozitiv, după cum explică autorul în prefața ce însoțește lucrarea despre care tratăm, se evită interpolările ce necesita tabelele ce existau până acum și cari dau naștere la întârzieri în calcule din cauza greșelilor ce ușor se strecoară. Dacă citirea unghiurilor cu un instrument goniometric oare- care (un tachymetru ori theodolit) se face din 10” în 10” sau cu o aproximație medie de 5", aceasta însemnează că pentru olungimede 2000m punctele sunt devitate lateral cu 0.015m. eroare neglijabilă Revista .Pădurilor 645 Pentru triangulațiuni de mare preciziune însă, care permit a se face citirea unghiurilor cu o aproximație de 1", în cazuj acesta în calcule se utilizează datele numerice înscrise în josul paginelor și anume în dreptul liniilor trigonometrice corespunză- toare, astfel ca se pot face, fără nici o dificultate, toate interpo- lările necesare. Dacă acum pe lângă tabelele despre care vorbim, meii dis- punem și de o mașină de calcul pentru operațiuni de înmulțiri etc. se poate determina repede și exact ordonata și abscisa rela- tivă ale fiecărui punct dintr’o drămuire sau triangulafie, ceea ce reprezintă un incontestabil avantaj. Ingenioasa dispozițiune a cifrelor în amintitele table și im- presiunea lor cu caractere ceva mai mare și deci mai vizibile din 50” în 50” și ceva mai pronunțate din 1’ în 1’, zecile de minute fiind înscrise după cum am arătat, la mijlocul capătului de sus al fiecărei din cele două tabele de pe câte o pagină, înlesnește mult căutarea în tabele și prin urmare accelerarea lucrărilor to- pometrice sau geodezice. Felicităm pe d -1 Ciurileanu pentru munca excesivă ce a depus spre a pune la dispozițiunea inginerilor, cari se Îndeletnicesc cu ridicări în plan și lucrări de nivelment, un nou mijloc technic destinat a ușura și mai mult calculele, când ne servim de meto- dele zise riguroase bazate pe coordonate, cari s’au adoptat de altminteri la noi, ca și în toate serviciele cadastrale ale țărilor civilizate, dealtminteri. D-sa este bine cunoscut cititorilor acestei reviste prin mai multe articole, precum și prin următoarele scrieri pe cari le a dat publicității într’un interval relativ scurt: 1. Metodă nouă de triangulafie (1915). 2. Metodă automată de calculul suprafețelor din coordo- nate cu mașina de calcul (1915). 3. Parcelarea prin calcul (1916). 4. Curs de topometrie (1916) litografiat de direcția cada- strului din București. Pentru prețioasele lor însușiri nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui inginer silvic tabelele de valori naturale ale lui Ciurileanu, în acest scop le recomandăm cu tot dinadinsul. Petre Antonescu 646 Revista Pădurilor PĂȘUNATUL ÎN PĂDURI, 0 GREȘALĂ ECONOMICĂ VĂTĂMĂRILE PĂȘUNATULUI ÎN PĂDURI Ca complectare a celor conținute în articolul de mai sus, al d-lui I. P. Diaconescu, adaug următoarele: în cuprinsul ocolului silvic Bobicești consecințele pășu- natului nu se văd numai în pădurile tratate în codru Cu tăeri succesive—în cari, în adevăr, însămânțarea dela sine a de- venit iluzorie, reclamând sapa și casmaua — ci acele con - secințe sunt evidente și în pădurile celelalte și se arată astfel: a) Bătătorirea solului în crângurile compuse de unde rezultă imposibilitatea reînoirii prin fire de sămânță. b) Instalarea completă a oidiumului care minează lăs- tărișurile din crânguri și însămânțișurile naturale din locu- rile deschise. c) Nereușita plantațiilor din trecut, ținute pe loc prin pășunat, pentru motivul arătat de d. Diaconescu, anume că părțile expuse pășunatului nu pot fi închise cu garduri. Este foarte adevărat că, în multe regiuni ale țării și în special la câmpie și coline, satele sunt cu desăvârșire lipsite de islazuri—chiar acum în epoca de defrișări pen- tru islazuri comunale—cauză pentru care sătenii „au ochii la pădure" ca la prima și ultima deslegate a nevoii de pă- șune pentru vite. Tot atât de adevărat este, că problema mijloacelor de creștere a vitelor se pune cu atât mai acut cu cât ne dăm mai bine seama de caracterul că ocupațiunea aproape ex- clusivă țărănimii care alcătuește marea majoritate a popula- țiunei este agricultura. Și, dacă chestiunea stă astfel, suntem îndrituiți să afir- măm că, admiterea pășunatului în păduri, din punct de ve- dere al economiei acestei țări, este un mod ușor de a amâna sine die rezolvarea acestei importante probleme. Se comit astfel două greșeli: Ne amăgim cu soluțiuni ușoare și stricăm pădurile. Să nu ne obiecteze nimeni că șeful de ocol și în ge- neral inginerul silvic, trebue să facă și o bună politică fo- restieră în sensul de a ajuta populația în nevoile ei 1 Pă- Revista Pădurilor 647 durile țării se găsesc acum la cea mai tristă și pustie răscruce a timpului! Este suficient să facem o revedere retrospectivă: Pădurile de câmpie și coline, moștenite dela călugării nechibzuiți au trecut, până în prezent, — ilustrez afirmația mea cu cazul concret al pădurilor ce țin de ocolul Bobi- cești—prin toate regimele și modalitățile de tratament pres- crise și neprescrise de știința amenajamentului, căci, ne- existând amenajamente în regulă, faimoasele „studii sumare" s’au schimbat de atâtea ori de câte ori s’au schimbat agenții de control și șefii de ocoale. Este lesne de imaginat babilonul de forme și stări de desvoltare ce prezintă astfel de păduri. Regenerarea natu- rală inexistentă; 9OOO/Oo din tulpini au dat 4—5 generații de lăstari, epuizându-se complet; de aici rezultă numai decât sărăcia absolută în lemn de lucru și ccnstrucțiuni. în pădurile de munte devastările sunt în curs. Să adăogăm: delictele din trecut, brăcuirile ocupației dușmane, defrișările pentru islazuri, exproprierile poenilor interioare și perimetrale precum și perspectivele pădurilor comunale și, cred, icoana tristă a situații de astăzi a pă- durilor este destui de clară. în fața acestei situații durerea noastră nu mai poate rămâne mută; trebue să o strigăm cât mai sus și mai tare și cât mai este timp. Trebue să refuzăm hotărât de a mai rezolva noi problema de economie națională cari revin al- tora. Să ne aducem aminte, mai mult ca niciodată, că sun- tem cultivatori de păduri și că, deci, în această ipostază, trebue să vedem clar care ne sunt mijloacele de a mai putea păstră pădurile cel puțin în înfățișarea tristă în care se gă- sesc acum. S’au adus, în primăvara aceasta, grave acuzațiuni, sil- vicultorilor, prin organele centrale de conducere, acuzațiuni cari, în rezumat, spun că, în trecut, șefii de ocoale nu au luat toate măsurile de regenerare și păstrare a pădurilor. Ordinul acuzator, judicios întocmit ca argumentare, conține un perfect adevăr și, într’însul, recunosc concepția și idea- lurile fostului meu profesor de silvicultură. Adaug însă că vina, pentru cele ce s’au săvârșit—sau, mai corect, pentru 64« Revista PAduriior cele ce nu s’au săvârșit — în trecut nu se poate atribui numai celor ce au condus direct pădurile. Inginerii silvici din cuprinsul regiunii IX-a silvică s’au întrunit—din inițiativa lăudabilă a șefului de regiune—pen- tru a discuta și hotărî care ar fi cele dintâi mijloace cari,— puse efectiv și imediat în aplicare,—ar constitui primul și realul pas în îndreptarea greșelilor din trecut. Și, între alte concluzii, cea dintâi a fost „prohibirea totală și definitivă a pășunatului" deși se primise deja ordin delacentru pen- tru învoirea vitelor la pășune în cursul acestui an. Rezultă de aici că pentruca în viitor să nu mai fim susceptibili de imputări ca cele ce se fac în prezent trebue să ne plasăm în ipostaza de silvicultori exclusiviști, să in- dicăm remediile și să fim ascultați ca agenți cari, în con- tact zilnic cu pădurea îi cunoaștem de aproape suferințele. Recunoscând că regenerarea, ameliorarea și păstrarea pădurilor au lăsat de dorit în trecut din cauze multiple — cari în orice caz nu pot fi atribuite numai unei categorii de agenți; ne bucurăm de modul larg cum actuala admi- nistrație înțelege să acorde fondurile pentru plantațiuni ameliorări și regenerări. Și cerem ca, pentru a nu se face o cheltuială zadar- nică — mai cu seamă dacă ținem seamă că, în definitiv, toate pădurile de câmp și coline au nevoe să fie măcar re- împrospătate prin sămânță—pășunatul să fie cu desăvâr- șire exclus ca o practică anti-silvică. Rezolvarea problemei pășunatului să treacă în sarcina celor chemați în acest scop prin cunoștințele lor; pășuna- tul în păduri să înceteze de a mai fi cel mai ușor mijloc de câștigarea voturilor în alegeri. Să înțelegem că pădurile trec prin momente critice și că trebue să le apărăm cu cea mai mare îndârjire în con- tra dușmanilor de toate spețele. Ștefan Dumitrescu-Gârbovi Inginer silvic Șeful ocolului Bobicești Revista Pădurilor 64P ROMÂNIA AGRICOLA IN URMA RĂSBOIULUI MONDIAL D-șoara Margareta D. Mihail, licențiată în litere și-a trecut ,n deosebit succes doctoratul în drept la Paris în 1921. Subiectul tezei sale, pe care l’a tratat cu o deosebită com- -- •înță, pentru care a primit călduroase felicitări din partea juriului < aminator, poartă titlul de „România agricolă în urma răsboiului m ondial. D-sa nu s’a mulțumit însă de a studia țara noastră numai din punctul de vedere pur agricol, ci a găsit de cuviință de a erceta și condițiunile forestiere ale României întregite servindu-se de cele mai noi date statistice, astfel că am socotit ca prezintă un interes direct’pentru cititorii acestei reviste de-specialitate, repro- ducând părțile mai importante din această excelentă scriere, care a apărut în 1921 în editura librăriei generale de drept și de juris- prudență din Paris. România actuală, ne spune D-ra Margareta D. Michail, are o suprafață de 316,132 km 3 și o populațiune de 17,393,149 lo- cuitori din care cam 75% locuiesc la țară (pag. 1). Pe toți versanții săi, Carpații sunt îmbrăcați cu imense și bogate păduri. Vegetațiunea arborescentă se oprește la o atitu- dine cam de 1800 m. D’asupra se află zona pășunilor de munte și a stâncilor. Domeniul forestier se compune din stejari, fagi, carpeni cărora se amestecă frasini, mesteceni etc. La o altitueine de circa 1700 până la 1800 m. vegetațiunea forestieră încetează și intrăm în zona alpina. Aceasta începe printr’o zonă unde cresc rhododen- dronii și ieniperii precum și pinii târâtori. Câteva milioane de oi părăsesc șesurile primăvara și prin etape încete se îndreptează către pășunele alpine unde rămân până toamna. Regiunea colinelor a căror înălțime d’asupra nivelului mării este cuprinsă între 200 și 700 m. formează în prelungirea Carpa- ților o serie de ondulațiuni cari se sfârșesc în preajma șesurilor. Trecerea de la munte la coline nu este precedată de o depresiune separatoare. Dealurile ca și versanții munților sunt acoperite cu păduri. Fagul, stejarul, precum și frasinul, paltinul se amestecă aîci între dansele. Regiunea colinelor a permis, prin dis- pozițiunea sa în văi ușor înclinate și prin abondența apelor sale 650 Revista Pădurilor permanente, concentrațiunea populațiunei. Ea este cea mai fru- moasa din țară (pag 3). Dobrogea este o provincie nici prea șeasă, nici prea mun- toasă. In partea sa despre nord se găsesc coline destul de înalte, uneori împădurite, atingând până la 400 m. altitudine. Basarabia se află între Prut și Nistru. Regiunea dintre Șiret și Nistru din punctul de vedere al geografiei fizice formează o unitate. In totalitatea sa se compune dintr’un platou înclinat spre Sud, mai înalt și mai împădurit în partea despre Nord. Spre Sud platoul devine din ce în ce mai monoton, din ce în ce mai șes, găsindu-ne în prezența unei stepe destul de asemănătoare cu aceea din șesurile Valachiei. Bucovina este o țara de munți și coline, cari sunt în general împădurite. Văile sunt foarte populate cu turme mari de vite. Transilvania în fine apare ca o citadelă înconjurată de toate părțile de șesuri și încercuită de munți înalți cari la Sud și Est sunt Carpații, iar la Vest masivul Bihorului. Din această citadelă curg apele în toate direcțiunile: Tisa, Jiul, Oltul, Buzăul. In inte- riorul acestui basin, care udă ca un isvor șesurile vecine, apar coline destul de accidentate. Munții ca și colinele variează mult (pag. 4 și 5). Din întreg teritoriul României Mari, care este de 316.931 km. 2 suprafața agricolă ocupă 25,667,771 ha. iar pădurile 7.019.075 ha. (pag. 7.). Pădurile. Una din ramurile cele mai importante ale Agri- culturei pentru economia națională a unei țări este producțiune» forestieră. România din punctul de vedere geografic se poate diviza în trei regiuni caracterizate prin felul vegetațiunei lor: munți, coline și șesuri. Vârfurile munților înalți sunt în general pleșuve, vegetațiunea începând numai în părțile adăpostite. Mai întâi se află, zona molidului, mai jos către 1000 metrii altitudine și sub această înălțime începe adevărata vegetațiune forestieră, prin masive întinse pe coastele munților formate de brad și fag, iar la baza lor fagul pur. Colinele încep prin a fi acoperite de fag pur sau amestecat cu gorun care constituie după aceasta el singur foarte frumoase păduri spre poalele lor. Toate cele l’alte specii forestiere nu se găsesc decât în mod sporadic și izolate în interiorul masivelor. Revista Pădurilor 651 Aceste două regiuni coprind județele cari sunt cele mai îm- pădurite. Două dintr’îhsele conțin mai mult de 80.000 ha. (jud. Neamțul și Tulcea); 8 județe de la 40.000 până la 80.000, ha. 8 de la 20.000 până la 40.000 ha. 7 de la 10.000 până la 20.000 ha. și 7 de la 5000 până la 10.000 ha. Principalele specii sunt: fagul, stejarul, molidul, bradul, cele- l’alte ca ulmul, carpenul, teiul, frasinul, sunt mai puțin răspândite, La o altitudine de 250 metri unde începe regiunea șesurilor întâlnim masive de stejar cu creșteri mari în amestec cu frasin și păduri compuse din specii deosebite. Sălciile și plopii ating mari dimensiuni. Pădurile situate în regiunea șesurilor mai cu seamă au fost reduse prin defrișări anuale cari măresc domeniul agricol, cel al proprietăței particulare mai ales. Suprafață totală a domeniului forestier al țării (vechiul Regat) în 1905 nu reprezenta decât 21% din suprafața teritorului și anume: 2.756.000ha dip care 1.493.000, proprietate particulară și 197 OOOha, aparținând comunelor, instituțiunilor de binefacere și domeniului Coroanei, iar restul Statului, care a devenit mare proprietar în urma secularizărei bunurelor mănăstirești din 1864. Acest domeniu odinioară era mai mare, dar el s,a micșorat din cauza exploatărilor barbare și pentru a obține pășuni precum și prin incendierea pădurilor de către inamici în timpul răsboaielon. Lipsa de mijloace de transport a împiedecat exploatarea în- tinselor păduri din regiunea muntoasă unde au acumulat mari bogății (pag. 11. și 12.). Transilvania Pâdurile. După statistica din 1910, suprafața totală a pădu- rilor era de 4.114.888 ha. Ele sun* astfel repartizate: Păduri de stejar . . . 966.680 ha. sau 23,5 % „ , fag . . . 2,168,183 „ w 52,7 % „ „ reșinoase . 979,995 „ , 23,8 % Stejarul se găsește mai cu seamă în regiunea între munții Apuseni și râul Tisa. El se află în mod abondent mai cu seamă în Ardeal cu 398,000 ha. după, care vine Crișana și Maramureș -cu 183,000 ha. sau 19% din totalul pădurilor de stejar. Fagul se află răspândit mai cu seamă în Ardeal cu 50 7», după care urmează Crișana, Maramureșul cu 658.000 ha. sau 30 % și Banatul cu 400.000 sau 18%. Reșinoasele se află numai în Ardeal ocupând 77 % din totalul pădurilor de această specie (pag. 22). 652 Revista Pădurilor Secțiunea III Basarabia Suprafața Basarabiei este de 4.176.461 desetine (o desetina 1.092) pag, 23. Bucovina Bucovina este țara fagului 45° 0 din suprafața sa este aco- perită cu păduri imense. Cu toate că producțiunea anuală lem- noasă a fost considerabilă înainte de razbot, Bucovina n’a pro- fitat mult de bogățiile sale naturale, pentru că toate lemnele erau exportate sub formă brută în Germania mai cu osebire spre a reveni în urmă în Bucovina sub formă de obiecte fabricate. Bucovina va putea deveni o țară industrială foarte impor- tantă, grație cursurilor sale de apă repede, cari vor putea fi în- trebuințate ca forță motrice, putându-se astfel lucra mai cu înles- nire lemnele (pag. 28). Expropierea în vechiul Regat Reforma pentru expropierea marilor proprietăți a fost rea- lizata printr’un decret de lege din 16 Decembrie 1918, prin care se spune că exproprierea se va face pentru cauză de utilitate na- țională. Reforma agrară în Basarabia Reforma agrară în Basarabia a fost stabilită prin decretul lege din 22 Decembrie 1918 emis de Sfatul Țării. Această lege a fost votată în unanimitate de camera deputaților și de Senat, a fost promulgată și învestită cu sigiliul Statului. După această lege sunt supuse exproprierei pentru cauză de utilitate publică și națională între altele: „pădurile, cari vor deveni proprietatea Statului, afară de acelea cari fac parte din proprietatea țărănească. Expropriațiunea și chestiunea producțiunei în viitor 1 Autoarea pune cu drept cuvânt întrebarea: producțiunea agricolă a țării nu va fi ea micșorată prin reducerea marei cul- turei în profitul micei culturi? Judecând după actuala stare de de lucruri, spune cel ce face recensiunea de față, dat fiind mo- dul aproape primitiv cum știe țăranul nostru să cultive pământul, răspunsul nu poate fi decât de favorabil și de aceasta sunt vinovate Revista Pădurilor 653 toate guvernele care s’au succedat, de oarece n'au făcut aproape nimic pentru ca procedeurile agricole modeme să pătrunză în straturele largi ale populațiunei satelor noastre, cari astăzi a de- venit proprietară pe cea mai mare parte din teritoriul culti vabil al țărei. Măsurile de luat pentru îmbunătățirea agriculturei Țăranul este astăzi proprietarul unui pământ, care poate în general să-i asigure existența. Chestiunea agricolă nu este însă definitiv rezolvată prin faptul expropriațiunei. Trebue să i se asi- gure agriculturei românești stabilitatea în producțiune, cu alte cu- vinte trebue încercat de a se remedia oarecari dificultăți naturale, de a lupta contra lor, de a micșora influența lor și urmările lor. Ricardo zicea că solul are calități „naturale și indestructibile*, dar pentru a menține aceste calități, pentru a conseva bogăția foncieră a țării, trebuie a organiza în prima linie regimul apelor și regimul forestier. Din nefericire România nu și-a organizat regimul apelor. In ce privește regimul forestier, afirmă d-ra Michail, bărbați noștrii de Stat au început a se preocupa într’un mod mai serios de con- servarea și sporirea bogățiilor noastre forestiere. Un sistem de agricultură barbară ce nu urmărea decât un câștig imediat, con- sistând din mărirea continuă a suprafețelor cultivate, a provocat în numeroase localități destrucțiunea pădurilor noastre. Trebuie dar a se dota țara cu un regim al apelor și cu un regim forestier. Trebuie asemenea a ameliora mijloacele de transport (pag. 84). Producțiunea noastră fiind compusă în mare parte din măr- furi voluminoase, din cereale și lemne, țara ar trebui să posede cursuri de apă navigabile, ceea ce ar înlesni enorm transportu- rile și ar face să se micșoreze în mod sensibil costul de produc- țiune al acestor mărfuri. Dunărea care limitează partea de Miază-zi a României pe o intindere.de' 950 km., constituie o cale de transport incomparabilă. Canalizarea Dâmboviței, a lalomiței și a Argeșului ar putea să înlesnească accesorul vapoarelor până la Ploești și până fa por- țile Bucureștilor. In Transilvania canalizarea diferitelor râuri a fost deja rea- lizată de către Austro-Ungaria care a luat măsuri pentru regu- area cursului Mureșului, Crișului și a Timișului. _ 654 Revista Ridurilor Concluziune Viitorul economic al României Noui România a ieșit foarte mărită din răsboiul mondial. Această sporire va avea asupra posibilităților sale economice o foarte mare înrâurire. Terenul arabil ș’a mărit suprafața în mod considerabil, dat fiindcă 9.973.663 ha în 1906 au trecut la 25.667.771 ha. Examinând tabloul comerțului nostru de exportațiune, el de- notă o rea organizație economică căci faptul de a exporta ma- terii prime pentru a le importa în urmă sub formă de obiecte fa- bricate, constituie o pierdere pentru țară, pierdere reprezintată prin obiectele fabricate, prin cheltuelile de transport, salariile lucrătorilor străini etc. Toate aceste cheltueli ar fi economisite dacă materiele prime ar fi transformate în țară la noi. Afară de aceasta exportarea însăși necesită un material imens pentru transporturile pe uscat și cele maritime și cheltueli de magazinaj și de manipulațiune considerabile. Timpul fără îndoială nu este departe când vapoarele româ- nești vor transporta la porțile Levantului, în Africa și chiar în Indii, un mare număr de articole obținute prin transformarea materielor noastre prime și vor aduce în porturile noastre orezul, bumbacul, cauciucul, articole coloniale etc. Tânăra generațiune îndrăzneață, întreprinzătoare va parcurge mările și țările înde- părtate, căutând noi debușeuri pentru producțiunea noastră agricolă și industrială. Dorința noastră de a vedea România jucând un mare rol economic ne a dus poate prea departe, dar ce ar fi viața dacă nu s’ar amesteca într’însa din timp în timp și puțin vis? Circumstanțele sunt de altminteri în favoarea noastră, dacă ne hotărâm Ia lucru, la luptă pentru a vedea transformarea acestui vis într’o mare și frumoasă realitate (pag. 102), Am reprodus aproape cuvânt cu cuvânt expunerea făcuta în limba franceză de D-ra Michail, care ne a dat dovadă că po- sedă un spirit admirabil de analiză și cunoașteîn mod amănunțit nevoile, calitățile și defectele poporului latin de la gurile Dunării. Idealul economic schițat așa de bine de D-sa intră în cadrul posibilităților reale și suntem siguri că bărbații noștrii de Stat, nu vor sta la îndoială de a încuraja toate bunele inițiative, și se Revista Pădurilor 656 vor folosi de toate sfaturile, al căror scop vădit este propășirea țării în toate ramurile de activitate și în special pe terenul eco- nomic, consolidându-se astfel din ce în ce mai mult și națiunea noastră politică este gata prin eforturi comune șî prin foarte mari sacrificii. Petre Antonescu. CĂTRE CAMARAZI în fine după multe mari greutăți, pe cari ie cunoaștem numai noi cei ce suntem băgați în mersul clădirei Cercului,— lucrările s’au început, iar construcția astăzi are fundațiile efectuate și zidăria a ajuns la suprafața pământului. In curând primul planșeu de beton armat va fi așezat. Acțiunile noi ale societății au fost timbrate zilele din urmă și vor fi distribuite celor în drept, în raport cu quan- tumul sumelor depuse prin d. casier N. Elefterescu. Dacă vom reuși până în toamnă să o terminăm de roșu și să o acoperim vom considera aceasta ca un mare pro- gres realizat, întru cât la început lucrarea a mers încet, din diverse cauze. M. T. DIN LITERATURA SILVICA Observațiuni șl experiențe relative la apariția insectei Ips. typographus L. în Austria din anii 1921-22. Sub titlul de mai sus d-l M. Seitner, profesor de protecția Pădurilor dela Hochschule fur Bodenkultur din Viena, publică un articol în revista «Central blatt fur Forstivesen“ (Heft 1*3 și 4—6/923) din care extrag următoarele: După războiu, pădurile de molid din Austria au fost bân- tuite de flagelul insectei Ips typographus, care prezintă mare analagie cu cele petrecute la noi pe valea Tărcăului. Un vânt puternic dinspre Sud-West provoacă la 13—14 Dec. 1916 o dobo- rătură de aprox. 80.000m3 în pădurile de molid de pe proprie- tatea fondurilor religionare austriace Reichraming și Weyer, 656 Revista Pădurilor domeniu situat la coltul provinciilor Steyermank, Austria de Jos și de Sus. Războiul împiedecând, ca și la noi, luarea măsurilor sanitare necesare, insecta s’a înmulții considerabil, fiind favo- rizată în special de anul secetos 1917, producând flagelul, care apoi s’a întins în tot restul pădurilor de molid din Tirol, Aus- tria de Sus și Jos, Steyermank, Salzkamergut și Burgeland. Lucrările de combatere s’au început abia în 1921, din cauza evenimentelor extraordinare petrecute în Austria după terminarea războiului. In ani de combatere 1921—23 s’au extras numai de pe domeniul Reichraming și Weyer în suprafață de 11.000 ha. aprox. 800.000m3 (1600 ha), iar în toată Austria aprox.l.500.000m8. In legătură cu cauzele, cari au înlesnit apariția acestui flagel, d-sa critică mentalitatea care pedomina în vechea Monarchie la Mi- nisterul de Finanțe, de a nu fi acordat credite pe lungi termine serviciului silvic pentru crearea căilor de comunicații necesare. Bineînțeles, că pe noi asemenea afirmațiuni ne miră, fiindcă din vizitarea gospodăriilor silvice din Austria constatăm tocmai contrariul.Aci avem de aface cu un caz al relativifăței, care se explică prin aceea că d l Seitner nu cunoaște cele ce s’au petre cut aiurea. Ca exemplu, d-l Seitner, citează felul cum s’a lucrat Ia fondul religionar gr. oriental din Bucovina unde organele silvice descătușate de respectivul Minister de Finanțe, au executat aceea minunată rețea pentru scurgerea materialului lemnos, grație că- rora s’au pus în valoare ținuturi întinse cu păduri virgine, al căruia seamăn, ne spune d-sa, nu se găsește în Europa. Urmează, apoi o serie de considerațiuni biologice în legătură cu practica combaterei ca de ex : modul de răspândire al insectei, asupra ernărei insectei etc. De curânda început și în domeniul entomologiei forestiere, sub imboldul tratatului Nusslui-Rhumbler, să se întrebuințeze formule matematice în exprimarea raporturilor biologice. Cu toată variațiunea elementelor, cari determină aceste raporturi, adeseori anumite formule răușesc să dea rezultate surprinzătoare, bineînțeles numai în cazul când datele necesare sunt luate cu toată rigurozitatea și când rezultatele sunt dis- cutate în mod critic. D-I Seitner cu ajutorul unor serii de obser- vațiuni din biologia insectei, făcute prin metoda statistică, caută să dea o expresiune matematică unui factor de extindere, cu care să se poată afla, din cercetarea porțiunilor infectate, nu- mărul arborilor ce vor fi atacați în sborurile următoare. Revista Pădurilor 657 Expresiunea acestui factor este: A = 0.18 (AW - a) 4-0.45 JK BD. în care: AW = numărul insectelor mame pe ma de coaje a = numărul insectelor mame moarte pe m2 de coaja. TK = numărul insectelor tinere pe m*. BD= numărul galeriilor mame pe ml. După câte se obsearvă aflarea acestui factor nu cere decât simple numărători de insecte de pe diversele probe de coaje și raportarea lor la m2. Se va lua dela diferiti arbori din por- țiunea atacată și dela diverse înălțimi ale arborilor coaja în pe- rioada după apariția insectelor galbene. Dacă acest factor, ar co- respunde realităței, ar însemna un pas important în combaterea insectelor, fiindcă prin îmulfirea lui cu numărul arborilor atacati ne dă posibilitatea să aflăm aprioric suprafața, care (în cazurile normale de desvoltare a insectelor) va fi atacată. In funcție de suprafața găsită se pot apoi calcula numărul arborilor cursă de doborât, al brațelor de lucru, suprafață pe care se va lucra etc. Toi în acest spirit Ing. Nbtzl, asistentul d-lui Seitner, dă o con- structiune grafică cu ajutorul căreia să se poată urmări și oare- cum prevedea evolutiunea insectei. In stabilirea factorului de extindere s’a tinut cont de o serie de date, culese prin metoda statistică, din biologia insectei, ca: 1. O femee depune în medie 40 ouă. 2. Din aceste ouă, în conditiuni normale ajung la com- plectă desvoltare aprox 30°o. 3. Hennings a stabilit că numărul masculilor și femelelor sunt în raportul 1: 1 (nu 1: 2 sau 1:3 după cnm se deduce din cercetarea sistemelor de galerii). Insecta însă este paligamă; surplusul de bărbați, după Schewgrew, este necesar pentru înlo- cuirea masculilor epuizati, femela având o posibilitate de existentă mai mare decât masculul. 4. Din insectele mame după ce au depus în un sistem de galerii 40 ouă, 20% mai sunt încă apte de a sbura pe un alt arbore și de a începe alt sistem de galerii. In timpul sborului, în condi|iunile climaterice cele mai fa- vorabile dispar cam 10% din insecte. 6. Pe arbori complect infectati se găsesc pe m2 aprox- 400 galerii. Constatăm că în Austria Ips typographus a avut maximul 658 Revista Pădurilor 2 generațiuni, pe când la noi a ajuns în anumite localități că Mănăstirea Varatec până la 3 generațiunix). Se cunoștea încă de mult că numărul generațiilor insectei depinde de temperatură și umiditate relativă, fără însă să se poată arăta măsura de pendenție, în cifre. In această privință experența lui Hennings, pe care d-l Seitner o citează, este hotă- râtoare. Ținându-se insectele în termastate la temperatură și umiditatăți relative constau timp de un an, s’a găsit că: la 24°c și 55% umid. rel. insecta a avut 12 generațiuni 24°c și 95% , „ „ „ „ 10 gen. 20°c 55% „ „ „ „ 8 gen. 20°c 95% , „ „ 6*/2 In natură unde condițiunile sunt cu totul altfel insecta des- vollă 1—3 generațiuni, după cum sunt realizate, în un timp mai scurt sau mai îndelungat, condițiunile de temperatură și de umi- ditate necesară existenței ei. Pentru a ne da seama de modul cum se vor desvoltă in- sectele în o anumită regiune este nevoe să se cerceteze datele meteorologice, în care scop instalarea unor mici stațiuni meteo- rologice este de recomandat. De pe acum se poate prevedea rolul important, pe care-1 vor avea parasiții insectei în lucrările viitoare de combatere, stu- diu început de d. Seitner și cu cari promite că se va ocupa în un articol viitor. în urma măsurilor energice luate de adminis- trația austriacă atacul este aproape stins; de acum se vor începe mari campanii culturale pentru repararea răului cauzat de acest flagel. C. G. Viena 2 Martie 1924 bescu 1) A se vedea Instr. Min. de Domenii alcătuite de d-l Prof. N. laco- Revista Pădurilor 659 Informaținni Deciziun e Noi administratorul Casei Pădurilor, Având în vedere referatul direcțiunei'personalului No. 14241 și 14242/1924, Având în vedere avizele consiliului technic al pădurilor No. 741 și 801 din 1924. DECIDEM: Art. 1. — Pe ziua de 1 Iulie 1924 se transferă în interes de serviciu următorii ingineri silvici: Ing. silvic Aureliu Moldovan, șeful ocolului Dobrești, la oco- lul Perișor; ing. silvic Z. lavorschi dela regiunea Lipova ca șef al ocolului Tisău ; ing. S. Enescu, dela ocolul silvic Vintilă-Voda la ocolul Cislău; ing. silvic V. Giuncu dela ocolul silvic Pipirig lă ocolul Mănăstirea Cașin; ing, silvic C. Hurmuzache, ocolul sil- vic Buhalnița la ocolul Soveja ; ing. C. Rachieru dela ocolul silvic Tulcea la ocolul silvic Ghimpati; ing. silvic L. Maczko, dela ocolul silvic Ronișoara la ocolul Valea Râului; ing. silvic St Predescu Școala de brigadieri silvici Căiuți la ocolul silvic Lucăcești; ing. T. Robeanu, ajutor la ocolul silvic Carol I, ca șef al ocolului Ca- dâna ; ing. T. Corbeanu dela regiunea Sighișoara Ia ocolul Groși; ing. I. Szontag dela ocolul silvic Sâi la ocolul Buhalnița; ing. G. lonescu ajutor la ocolul silvic Comana ca șef titular la același ocol; ing. V. Vasiliu dela ocolul Danul la ocolul silvic Rașca ; ing. I. Pruteanu dela reg. Chișinău la pădurea școalei Casa Verde; ing. C. Nettea dela ocolul silvic Rucăr la ocolul Trivalea ; ing. FI. Stoica dela ocolul Bozovici la ocolul silvic Romula; ing. șef I. Schorscher la direcțiunea regională Brașov ; ing. G. Chercea dela ocolul silvic Frasin la ocolul Verbila; ing. I. Hell la direcțiunea regională silvică Orșova; ing. M. Popescu dela ocolul Pucioasa la ocolul silvic Târnauca ; ing. S. Ghica dela ocolul silvic Cozia la ocolul Râmnicul-Vâlcea; ing. șef Ladislav Gloss la direcțiunea regională silvică Oradia-Mare ; ing. Uto Varnava dela ocolul Fur- ceni la ocolul silvic Vintilă-Vodă; ing. Er. Mavrodin dela regiu- nea Chișinău ca șef al ocolului silvic Gura Galbenă; ing. I. Za- hariaș ajutor la ocolul Tighina ca ajutor la ocolul Lucieni; ing. €60 Revista Pădurilor luliu Guran ajutor la ocolul silvic Radu-Negru ca șef la ocolul Pi- pirig ; ing. P. Georgescu ajutor la ocolul Chișinău ajutor la ocolul Bolotești; ing. Eugeniu Reus dela regiunea Cernăuți ca șef la ocolul Cernăuți; ing. M. Carpov dela regiunea Piatra-Neamț ca șef la ocolul Leova; ing. E. Dămăceanu dela regiunea Chișinău la can- celaria direcțiunei regionale silvice Pitești; ing. I. Diaconescu aju- tor la ocolul Lucieni ca șef la ocolul Rusca Montană; ing. V. Ne- gulescu din administrația centrală șeful ocolului Nucet; ing. C. Dimitriu din administrația centrală ca șef al ocolului Calu-Iapa; ing. A. Bartho ing. șef la direcția reg. silvică Oradia-Mare; ing. M. Poenaru ajutor la ocolul Târgoviște ca șef al aceluiași ocol; ing. Ilie Constantinescu dela regiunea R.-Vâlcea ca șef al ocolului Orșova; ing. I. Galeriu dela ocolul Rusca Montană la ocolul Bo- zovici; ing. I. Izbășescu ajutor la ocolul Trivalea ca șef al oco- lului Soncuța-Mare; ing. I. Andrei dela regiunea Mercurea-Ciuc ca șef al ocolului Sibiu; ing. G. Gâlcă dela regiunea Bârlad ca șef al ocolului Ronișoara; ing. Emil Boiangiu dela regiunea Mer- curea Ciuc ca șef al ocolului Hida; ing. L. Jelesniac dela ocolul Jersig la ocolul Traian ; ing. M. Wais dela ocolul Paulești ca ajutor la ocolul Carol l-iu; ing. G. Pușcași dela regiunea Baia-Mare ca șef al ocolului Negrești; ing. C. Criveanu dela regiunea Sebeșul Săsesc ca șef al ocolului Jersig; inginer sub-inspector N. B. Po- pescu dela regiunea Craiova la dispoziția direcțiunei reg. silvice Orșova; ing. C. D. lonescu dela ocolul Leova la ocolul Pucioasa ; ing. C. Caminschi dela regiunea Chișinău ca șef al ocolului Ti- ghina. Art. 2. — Direcțiunee personalului va aduce la îndeplinire executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 2 Iulie 1924. Administrator (ss) Opran TABLOU de Ocoalele silvice ce compun Directoratele regionale silvice. Dir. I, Reg. silo. Cernăuți — (Cernăufi) Adâncată, jud. Dorohoi; Briceni, jud. Hotin; Câmpu Lung, (Bucov.), jud. Cernăuți; Cernăuți, jud. Cernăufi; Dolhasca, jud Revista Pădurilor 661 Fălticeni; Clișcău|i, jud. Hotin; Hotin, jud. Hotin ; lanăuți, jud. Hotin; Ocnița, jud. Hotin; Rădăuți, jud. Cernău|i; Râșca, jud. Fălticeni; Tătăruși, jud. Fălticeni; Târnăuca, jud. Dorohoi. Dir. //. Reg. silo. Chișinău — (Chișinău). Bravicea, jud. Orhei; Cetatea Albă, jud. Cet. Albă; Chi- șinău, jud. Chișinău; Danul, jud. Bălți; Gura Galbenă, jud. Ti- ghina ; Hâncești, jud. Chișinău ; Lozova, jud. Chișinău ; Nistrul, jud. Orhei; Orhei, jud. Orhei; Prut, jud. Chișinău ; Rădeni, jud. Chișinău; Seliștea, jud. Orhei; Soroca, jud. Soroca; Tighina, jud. Tighina. Dir. III, Reg. sil. Iași — (Iași). Ciurea, jud. Iași; Coșula, jud. Botoșani; Crețești, jud. Fălciu; Fâstâci, jud. Vaslui; Florești, jud.Tutova; Furceni, jud. Tecuci; Ghermănești, jud. Fălciu; Leova, jud. Cahul; Lipovăț, jud. Vaslui; Odaia Bursucani, jud. Tulova; Răchitoasa, jud. Te- cuci ; Sinești, jud. lași; Tomești, jud. Iași; Tuhicești. jud. Co- vurlui. Dir. IV, Reg. silo. Bacău — (Bacău). Buhalnița, jud. Neamț; Calu-Iapa, jud. Neamț; Căiuț, jud. Bacău; Galu, jud. Neamț; Gârcina, jud. Neamț; Lucăcești, jud. Bacău; M-rea Neamț, jud. Neamț; M-rea Cașin, jud. Bacău; \ ăratec, jud. Neamț; Pipirig, jud. Neamț; Reg. Elisabeta, jud. Neamț; Roman, jud. Roman; Scorțeni. jud. Bacău; Soveja. jud. Putna; Tazlău, jud. Neamț; lg. Ocna, jud. Bacău; Tg. Neamț, jud. Neamț, Traian, jud. Bacău; Vaduri, jud. Neamț; Valea Rea (Bacău), jud. Bacău. Dir. V, reg. silo. Ploeșfi — (Buzău). Bolotești, jud. Putna; Brănești, jud. Ilfov; Cislău, jud. Bu- zău; Focșani, jud. Putna; Frasinul, jud. Prahova; Gruiu, jud. Il- fov ; Mitreni, jud. Ilfov; Moreni, jud. Prahova; Nehoiași, jud. Buzău; Păulești, jud. Prahova; Pârscov, jud. Buzău ; Pogoanele, jud. Buzău; Râm. Sărat, jud. Râm. Sărat; Sinaia, jud. Prahova; Tisău, jud. Buzău; Țigănești, jud. Ilfov; Văl. de Munte, jud. Pra- hova ; Verbila, jud. Prahova; Vinlilă Vodă, jud. Buzău. Dir. VI, Reg. silo. Consfanfa — (Cgnstanfa). Babadag, jud. Tulcea; Bazargic, jud. Caliacra; Brăila, jud. Brăila; Cadâna, jud. Ialomița: Casincea, jud. Tulcea; Cerna, 662 Revista Pădurilor jud. Tulcea; Cerna-Vodă, jud. Consfan|a; Ciucurova, jud. Tul- cea ; Comarova, jud. Constan|a; Curf-Bunar, jud. Caliacra; Eni- șenlia, jud. Constanta ; Macin, jud. Tulcea; Niculiiel, jud. Tulcea; Ostrov, jud. Constanta; Silistra, jud. Durostor; Slobozia, jud. Ialomița; Sulina, jud. Tulcea ; Tulcea, jud. Tulcea; Turtucaia, jud. Durostor. Dir. VII, Reg. silo. Pitești — (Pitești). Aninoasa, jud. Muscel; Băbeni, jud. Vâlcea; Butoiu, jud. Dâmbovița; Carol I. jud. Muscel; Câmpu Lung, jud. Muscel; Căscioarele, jud. Ilfov; Comana, jud. Vlașca; Cotmeana, jud. Argeș; DomneștbCorbi, Muscel; Ghimpati, jud. Vlașca; Giurgiu, jud. Vlașca; Horez, jud. Vâlcea; Jiblea-Cozia, jud. Argeș; Leor- deni, jud. Muscel; Lucieni, jud. Dâmbovița; Lunca Stănești, jud. Vâlcea ; Nucet, jud. Dâmbovija ; Pucioasa, jud. Dâmbovija ; Radu- Negru, jud. Argeș; Râm. Vâlcea, jud. Vâlcea; Roșiori de Vede, jud. Teleorman; Rucăr, jud.Muscel; Schitu-Greci, jud.Olt; Seaca Optășani, jud. Olt; Slăvești, jud. Teleorman; Stoiceni, jud. Ar- geș; Târgoviște, jud. Dâmbovija; Trivalea, jud. Argeș; T. Mă- gurele, jud. Teleorman; Vâlsan, jud. Argeș. Dir. VIII, Reg. silo. Orșova — (Orșoaa). Băile Herculane, jud. Caraș Severin ; Buzeasca de sus, jud. Caraș Severin; Buzeasca de jos, jud. Caraș Severin; Bobicești, jud. Romanați; Borsec. jud. Caraș Severin; Bucovăj, jud. Dolj; Butoeșli, jud. Mehedinți; Caransebeș, jud. Caraș Severin; Car- bunești, jud. Gorj; Ciuperceni, jud. Dolj; Gradina, jud. Caraș Severin; Malovăț, jud. Mehedinfi; Moldova Nouă, (corn). Caraș Severin; Ohaba-Bistra, jud. Caraș Severin ; Orșova, jud. Ca- raș Severin ; Perișor, jud. Dolj: Pesteana, jud. Gorj; Polovragi, jud. Gorj ; Romula, jud. Romanați; Rusca Montana, Caraș Se- verin; Slrehaia, jud. Mehedinți; Tismana, jud. Gorj ; Țugureșli, jud. Dolj; Vânju Mare, jud. Mehedinți. Direcf. IX Reg. silv. Arad — (Lipooo) Arad, jud. Arad; Balint, jud. Caraș Severin; Bârzava,jud. Arad; Chevereșul Mare, corn. Timiș Torontal ; Ciala jud. Arad; Coșova, jud. Caraș Severin ; Dorgoș jud. Timiș Torontal; Dumbrăvița, jud. Arad; Făget, jud. Caraș Severin; Gladna Montana, jud. Caraș Severin; Gurahonț, jud. Arad: Hodoș, jud. Timiș- Revista Pădurilor 663 Torontal ; Iersig, jud. Caraș Severin; Ilteu, jud. Arad; Lipova, jud. Timiș Torontal; Lugoș, jud. Caraș Severin; Luncani, jud, Caraș Severin; Maria Radna, jud. Arad; Moneasa jud. Arad ; Păuliș, jud. Arad; Pădurani, jud. Caraș Severin; Pecica, jud. Arad; Șorloja, jud. Timiș Torontal: Sebeș, jud. Arad; Sistarovăf, jud. Timiș Torontal; Timișoara, jud, Timiș Torontal; Valea Mare, jud. Arad; Vărădia, jud. Arad; Direct. X Reg. silo. Sibiu -- (Sebeșu Sâsesc) Ajud, jud. Alba de jos; Alba Julia, jud. Alba de jos; Baia de Criș, jud. Hunedioara ; Bistra, jud. Sibiu ; Cugir, jud. Hune- dioara; Deva, jud, Huniedoara; Gotul, jud. Sibiu; Hațeg, jud. Huniedoara ; Huniedoara, jud. Huniedoara ; Ilia, jud. Huniedoara; Miercurea, jud. Sibiu ; Orăștie, jud. Huniedoara; Pietroșani, jud. Huniedoara; Sâi, jud. Huniedoara; Sebeșu Săsesc, jud. Sibiu; Siliștea Sibiului, jud. Sibiu ; Valea Oltului, jud. Sibiu; Valea Sadului, jud. Sibiu ; Sibiu, jud. Sibiu; Zlatna jud Alba de jos; Direcf. XI Reg. silo. Cluj — (Cluj) Abrud, jud. Alba de jos ; Albac, jud. Turda Arieș ; Berleana, jud. Solnoc Dobâca; Beliș, jud. Cojocna; Câmpeni jud. Turda Arieș; Cluj, jud. Cojocna; Dej, jud. Solnoc Dobâca; Gilău, jud. Cojocna ; Hida, jud. Cojocna; Huedin, jud. Cojocna; Jad, jud. Bistri(a Năsăud; Ierbuș, jud. Mureș Turda; Ileanda Mare, jud. Solnoc Dobâca; Isticeu, jud. Mureș Turda; Lăpușna, jud. Mureș Turda; Miercurea Negri, jud. Mureș Turda; Reghinul de sus, jud. Mureș Turda; Reghinul de jos, jud. Mureș Turda; Tg.- Mureș, jud. Mureș Turda ; Teaca, jud. Cojocna ; Turda, jud. Turda Arieș; Valea Rea, jud. Bistrifa Năsăud; Vidra, jud. Turda Arieș. Dir. XII Reg. silo. Brașoo — (Brașoo). Aguita, jud. Târnava Mare; Arpașul de jos jud. Făgăraș; Bâra Olt, jud. Trei Scaune; Bicaz, jud. Ciuc; Boroșneul Mare, jud. Trei Scaune ; Brașov, jud. Brașov; Bre|cu, jud. Trei Scaune : Ciucul Mare, jud. Tânava Mare ; Cormund, jud. Odorhei; Co- vasna, jud. Trei Scaune; Cristurul Secuesc, jnd. Odorhei; Diciosântmartin, jud. Târnava Mare ; Elisabetopol, jud. Târnava Mică; Făgăraș, jud. Făgăraș; Feldioara, jud. Brașov ; Fru* 664 Revista Pădurilor moașa, jud. Ciuc; Georgeni, jud. Ciuc ; Ibseni, jud. Ciuc; Me- diaș, jud. Târnava Mare; Miercurea Ciuc, jud. Ciuc; Ocland, jud. Odorhei; Odorhei, jud. Odorhei; Rupea, jud. Târnava Mare; Săcele, jud. Brașov ; Șercaia, jud. Făgăraș; Sf. Gheorghe, jud. Trei Scaune; Sf. Martin-ciuc, jud. Ciuc; Sighișoara, jud. Târnava Mare; Slreza Câr|ișoara, jud. Făgăraș; Târg. Secuilor, jud. Trei Scaune; Tulgheș, jud. Ciuc; Zagon, jud. Trei Scaune; Zărneșli, jud. Făgăraș; Direcf. XIII Reg. silo. Oradia Mare — (Sigh. Marm.) Băița Saimar, jud. Satmar; Beiuș, jud. Bihor; Borlești, jud. Satmar; Capnic, jud. Saimar; Crișul Repede, jud. Bihor; Do- brești, jud. Bihor; Firiza de jos, jud. Saimar; Groși,jud. Solnoc Dobâca; Lapușul Unguresc, jud. Solnoc Dobâca; Marghita, jud. Bihor; Negrești, jud. Satmar; Ocna Sugatag, jud. Mara- mureș; Poenile de sub Munte, jud. Maramureș; Romișoara, jud. Maramureș; Sapința, jud. Maramureș; Satul Mare, jud. Sai- mar; Sii, jud. Satmar; Simlăul Silvanii, jud. Salaj; Strâmbii jud. Solnoc Dobâca; Șuncuța Mare, jud. Satmar; Valea Izei, jud Maramureș; Valea Râului, jud. Maramureș; Vișeul, jud. Mara- mureș; Zalău, jud. Salaj. Direcf. Reg. silo. Bisfnfâ Amieș, jud. Bistrița Năsăud; Borga Bistricioara, jud. Bistrița Năsăud; Borga Tihu|a, jud. Bistrița Năsăud ; Coșna Drăgoiasa, jud. Bistrița Năsăud ; llva, jud. Bistrița Năsăud; Isvorul Some- șului, jud. Bistrița Năsăud ; Năsăud, jud. Bistrița Năsăud ; Parva, jud. Bistrița Năsăud; Salva, jud. Bistrița Năsăud; Sinet, jud. Bistrița Năsăud ; Școli Silnice Șc. Politech. (Secția Silvică) str. Polizu București; Șc. medie silv. dela Casa Verde jud. Timiș Toronlal; Șc. brigadieri dela Gurghiu, jud. Mureș Turda ; Șc. brigadieri dela Brăncști, jud. Ilfov ; Șc. brigadieri dela Caiuj, jud. Bacău. Revista Pădurilor 665 Domnule și Iubite Coleg, Conform dezideratului exprimat în congresul silvic 'lin 1923 ținut la Chișinău, urmează ca atât Adunarea jenerală a Societăței noastre cât și congresul pentru 1924 să aibă loc la Timișoara. In acest scop s’a fixat zilele de 14 Septembrie a. c. și următoarele. Se va aproba atât de Administrația Casei Pă- durilor cât și de celelalte Administrații publice con- cediul necesar de 12 zile, pentru toți Inginerii silvici care se vor înscrie pentru Congres, și în care scop s’a luat măsuri pentru transportul lesnicios pe C. F. R. și cu o reducere de 75Q/0f atât pentru D-v. cât și a soțiilor D-v. dela orice stație din țară la Timișoara și retour. Termenul până când se vor trimite comunicările s’a prelungit până la 15 August. D-nii membrii cari vor don a lua parte la con- gres, sunt rugați a se înscrie până în ziua de 5 Sep- temvrie a. c. pentru a li se trimite bilete de legitimație pe C. F. R. S’a fixat o taxă de 300 lei de fiecare persoană participantă, spre a se acoperi cheltuelile ocazionate de congres. Atât adesiunile cât și sumele se vor trimite pe adresa D-lui Inginer Inspector Silvic N. Elefterescu, casierul Societăței „Progresul Silvic" la Ministerul de Domenii (Casa Pădurilor) din București, și numai in urma cărora se va trimite biletele de legitimație pe C. E. R. 664 Revista Pădurilor Comitetul de organizare al congresului va lua mâ- suri pentru gGxduireu congresiștii ot Iq Timișoara, Re- șifa și Caransebeș. Dat fiind importanța chestiunilor ce se vor desbate în acest congres cât și că Societatea noastră a crezut de datorie a-și ține cel de al 56-lea congres în ca- pitala Banatului unde vom putea vizita cele mai fru- moase domenii forestiere din acest ținut desrobit, și cari vor putea fi de folos multora din membrii noștri, avem toată încrederea că și în acest an un număr cât mai mare dintre D-v. vor binevoi a participa la acest congres. Bine-voiți vă rugăm Domnule și iubite Coleg, a primi asigurarea distinsei noastre considerațiuni. Președinte; Secretar: Alexandru Constantinescu Mihail P. Florescu PROGRAMUL celui al 36-lea Congres și ai Adunărei Generale a Soc «Progresul Silvic” pe anul 1924 A Vineri 12 Septemvrie Plecarea din București ora 2210 seara cu trenul ac- celerat No. 101 de Timișoara, la care se vor atașa 3 vagoane pentru congresiști. Sosirea la Timișoara în ziua de Sâmbătă 13 Sep- tembrie ora 12 57 ziua. Recepția de primire. Incuartiruirea congresiștilor. După prânz, vizitarea orașului. Revista Pădurilor 657 B Ziua l-a a Congresului. Duminică 14 Septemvrie. Dimineața Primirea președintelui și a D-Ior Miniștri cari vor bi- nevoi a participa la congres. Tedeum la Biserica Românească. După prânz Ședința festivă a congresului, în sala ce se va anunța în ziua congresului. o) Discursul de deschidere al Președintelui Soc. „Pro- gresul Silvic". b) Răspunsul reprezentanților diverselor autorități lo- cale și societăți. c) Darea de seamă a activităței Soc. „Progresul Silvic" pe 1923/1924. d) Raportul casierului societăței asupra gestiunei pe 1923/1924. e) Raportul Cenzorilor pentru verificarea gestiunei. Ziua II-a. Luni 15 Septembrie (In Amfiteatrul Școalei Politechnice) Dimineața 1. Corecțiunea torenților și ravenelor în special a celor din jud. Caraș-Severin. 2. Inconvenientele exproprierei râpelor și terenurilor improductive din regiunea dealurilor și munților pentru iz- lazuri comunale. După prânz Tratamentul pădurilor de stejar din Banat și rezul- tatul aplicațiunilor lor. Ziua IlI-a Marți 16 Septembrie Dimineața Vânătoarea din punct de vedere silvic și economic. Formularea dezideratelor și Discursul de închiderea congresului. Revista PAdurilor (ÎS După prânz Escursie pe canalul Bega. Ziua IV-a. Miercuri 17 Septembrie Plecarea în ziua de 17 dimineața cu trenul personal No. 179 la ora 6 20 din Timișoara și sosirea la Reșița la ora IO55. Ziua V-a a Vl-a. Joi 18 și Vineri 19 Septembrie Vizitarea pădurilor și instalațiilor din Reșița, după pro- gramul ce se va comunica în localitate. Plecarea din Reșița Vineri 19 Septembrie către Sâm- bătă 20 Septembrie cu trenul la ora 2 57 noaptea spre Ti- mișoara. Parte vor putea pleca de cu ziua peste munte cu trăsurile la Caransebeș. Ziua VH-a. Sâmbătă 20 Septembrie Sosirea în Gara Timișoara la ora 717 dimineața. Plecarea din gara Timișoara la ora 8 25 dimineața către Caransebeș. Sosirea în Caransebeș la 11 51 dimineața. După prânz vizitarea orașului și a diverselor așezăminte conform pro- gramului ce se va comunica în localitate. Ziua a VUI-a și a IX-a. Duminică 21 și Luni 22 Septembrie Vizitarea pădurilor comunităței de avere, după un anumit program întocmit și care se va comunica în localitate. Plecarea în seara zilei de Luni 22 Septembrie la ora 1837 seara, din gara Caransebeș către București. Marți 25 Septembrie la ora 7 20 dimineața sosirea în București. Președinte: Secretar: Alexandru Constantinescu Mihatt P. Florescu Ing. Inspector silvic N. B. Pentru Timișoara se va comunica in localitate programul vizi- telor diferitelor instituții, stabilimente industriale, școli, etc. OO o — =Ou „PETROȘANI"' SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPLOATAREA MINELOR DE CĂRBUNI Capital Social Lei 280 000.000 MINELE: Petroșani, Vulcan, Aninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI î STRADA AUREL VLA1CU No. 22 I ___ Adresa telegrafică: „PETROȘANI*. H Telefon 39 77 oo______ —oo B E S „ROYAL PALACE Proprietatea Societăței „Clădirea Homâneastă" BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avantagios. Camere ca luna CONSTRUCȚIUNE NOUA CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. f„BANCA ROMANEASCA"! Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI" SUCURSALE: Arad, Bălți, Baeargic, Brașov, Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craiov >, Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. BĂNCI AFILIATE : Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Tâmavei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara w Creditul Dobrogei, Constanța B Ceditul Prahovei, Ploești B Dunărea Romanească, Brăila „ Du rostorului, Silistra „ Economul, Cluj Banca lașilor, lași „ Maramureșeană, Sighetul Marmației B^nca Mehedmțului, T.-Severin „ Petrodava, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți B Română, Dorohoi „ Române iscă a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni „ Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă Serviciu special pentru relatiunile cu străinătatea. Anul XXXVI August 1924 No. 8 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC** Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Contribuțiuni la studiul Laricelui In Carpați . { q ^’^nfonescu Lupta pentru apărarea pădurilor țării . . . Petre Antonescu Din toponimia Olteniei In legătură cu pădu- rile .....................................Anton Oprescu Din practica Comerțului lemnului.........C. M. Bunescu Scumpia.................................. loan Florescu Pavilionul administrației casei pădurilor din expoziția din Târgul Moșilor..............Georgescu G. Stelian Industria și comerțul lemnului In anul 1923 . Gh. H. lonescu Silvicultura in Japonia......................Aurelian lonescu Felurite.....................................Petre Antonescu Știri Diverse.......................................... ♦ • * BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALA", JEAN IONESCU & Co 1, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI .PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921—1925 Recunoscută persoană morala prin Decretul Regal No. 1630 dela Z8 Dprilie 1904, cu sediul in palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur AI. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori: Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy Cenzori Supleant! : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC** Președinte: Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Secretar: M. P. Florescu vwe-vreșeamți. LJvlu Marțian Casier; N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Anul XXXVI AUGUST 1924 No. a REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL LARICELUI DIN CARP ATI 0 Laricele este adesea citat ca unul din coniferele cele mai interesante din zona subalpină a Carpatilor orientali și a Car- pafilor meridionali 2). La drept vorbind laricele este un arbore rar în Carpați, negăsindu-se în stare spontană de cât în câteva locuri, dar mai cu seamă în două masive, în parte calcaroase, în Ceahlău din Cârpelii Moldovei și în munții Bucegii din Carpa|ii meridionali, unde se poate spune că laricele se găsește în zona sa naturală de vegetație. In afară de aceste două masive muntoase, laricele este men|ionat în munții Bistriței, în mai multe locuri din munții (Alpii) Transilvaniei și în munții Apuseni (Bihor), la Est de podișul înalt al Transilvaniei, unde el rezistă încă geniului distrugător al omului. 1) Acest studiu a fost publicat in limba franceză și în Buletinul So- cietăței de Științe din Cluj din 12 Iunie 1924, volumul II, partea 2-a, pagi- nile 69—77. 2) Lemnul laricelui se bucură în România de o reputație bine justi- ficată. El este tare, însă elastic, foarte rezistent în contra putrezirei și ver- mănoșirel (atacului insectelor). Este lemnul preferat pentiu construirea locu- ințelor dela munte. Cu toată marea valoare a lemnului său, laricele este încă puțin întrebuințat ca esență de împădurire in stația sa firească din cauza, probabil, a timpului îndelungat pe care 11 cere în altitudinele mari pentru a deveni arbore exploatabil. In privința oleo-rezinei laricelui, cunoscută in co- merț sub numirea de „Terebentină de Veneția-, extracția sa nu se practică, pe cât știm noi, în nici o parte a României. 670 Revista Pădurilor în stare cultivată el se găsește în România mai pretutindeni și anume atât în încercările de împădurire din zona pădurilor de molid, pe cei doi versanti ai Cârpelilor, cât și ca arbore de agrement, introdus în parcuri, până în șesul dunărean. In această lucrare ne vom ocupa, în mod special, despre iaricele depe muntele Ceahlău, adesea confundat cu Larix sibi- rica Led. El a fost menționat pentru prima oară de către Edel, care l-a determinat ca fiind Pinus' Larix *). Czihak și Szabo l-au semnalat în acelaș loc și l-au indentificai cu Larix europaea DC 8). Puțin timp după aceasta, în 1868, într’o cores- pondentă despre Transilvania celebrul botanist lanka 3) atrage atențiunea asupra acestui conifer, pe care îl identifică cu Larix sibirica Led. lanka revine mai târziu asupra acestei chestiuni și sprijinindu-se pe o scrisoare a lui Parlatore, monograful coniferelor din Prodromus, confirmă descoperirea sa în Car- patii Moldovei 4). Interpretarea dată de lanka laricelui dela Ceahlău a fost acceptată în urmă, fără rezerve, de toți botaniștii români. Astfel» Brândză ) pe urmă Grecescu0), au figurat în cataloagele lor pe Larix sibirica Led. de pe muntele Ceahlău cu care ei identi- icară exemplarele recoltate din munții Bucegi (Carpații me’ ridionali). După câți-va ani mai târziu, Panțn și regretatul său cola- borator Procopianu-Procopovici7) bazându-se pe indicațiunile lui Eichler0), cu toate observațiunile făcute de Ascherson și Graebner 9) în privința datelor lui lanka și Parlatore asupra 1) lulius Edel. Bemerk'jngen iiber die Vegetation dir Moldau nach eigenen im Jahre 1835 gemachten Beobachtungen entworfen (Verhandi. des zool.-bot. Vereins, Wien, lit, 1853, p. 27). 2) J. v. Czihak și I. Szabo. Heil und Nahrungsmittel Farbstoffe Nutz und Hausgerăthe welche die Ost-Romanen, Moldauer und Walachen, aus dem Pflanzenreiche gcwinnen {Flora, XLVI, 1868. p 278). 3) lanka (Oesf. Bot. Zeii. XVIII. 1868. p. 265). 4) lanka (Math. es Term. Kdzl., XII. 1874, p. 175). 5) D. Brândză, Prodromul Florei Române, 1883, p. 433) 6) D. Grecescu, Conspectul Florei României, 1898, p. 539). 7) Z C. Panțu și Procopianu-Procopovici, C-ontrib. la Flora Ceah- lăului (But Herb. Inst. Bot. București, I, 1901, p. 44). 8) A. W. Exhler, Coniferae. in Nat. Pflanzenfam, 11,1 Abt. 1889, p. 75, 9) Ascherson și Graebner, Syn, Mitteleur, Flora, I, 1896-1898, p. 203. Revista Pădurilor 671 ^cestui conifer, declarară, la rândul lor, că acest larlce nu poate să fie decât Larix siblrica Led. Puțin mai târziu, Borbăs, într’o scurtă notă1) făcu să iasă în relief identitatea lăncilor din Tatra cu exemplarele recoltate de lanka și Romer depe muntele Ceahlău și bazându-se pe diagnoza lui Willkomm (Forst. Flora 1887, p. 139) emise pă- rerea, că nu trebuie să se confunde aceste plante cu Larix si- birica. Pe de altă parte, considerând pubescenfa și dimensiunile reduse ale conurilor laricilor din Carpați, Borbăs propuse a se numi în viitor Abies Larix L. var. adenocarpa. In fine, în lucrarea sa clasică asupra vegetației Carpa- |ilor2) și mai târziu în: Pflanzengeographie von Rumănien 3) Pax este categoric în privința plantei noastre : „Zu dem sel- tensten Băumen Rumăniens gehort die der knieholzregion zuzu- rechnende Lârche, uber deren Verbreitung in den ostlichen Kar- pathen ganz irige Ânschaungen begegnen. Sie wird von den rumănischen Floristen zu Larix sibirica gerechnet, doch scheint mir die Frage der Artzugehdrigkeit noch keineswegs entgiiltigt geloși zu sein". In scopul de a contribui Ia dezlegarea acestei probleme, ne-am dus pe Ceahlău la începutul lunei Septembrie 1923 și în Mai 1924. Acolo am recoltat tot materialul necesar pentru ulterioare cercetări. O mare parte din acest material provine dintr’o stațiune importantă a laricelui „Piatra cu apă" la alti- tudinea de 1500 m. pe versantul oriental al masivului. Laricele este, de altfel, comun pe toate chenarele (cor- nișele) calcaroase „Polițele cu Crini" 4) ale versantului oriental al acestui masiv. Aceste chenere, mai mult sau mai puțin aco- perite de grohotișuri, constitue stațiunile ideale pentru acest conifer eminamente de lumină și căruia îi convine ca să fie la adăpostul vântului rece dela Nord-Est. (Crivățului). 1) Borbăs, Abies Larix L. var. adenocarpa Borb. (Magy Bot. Lapok, III, 1904, p. 217. 2) F. Pax, Grungziige der Pflanzenverbreitung in den Karpathen. Leipzig 1908, p. 230. 3) F. Pax. Pflanzengeographie v. Rumănien, Halle, 1919. p. 124. 4) Numele obișnuit de „crin" dat de muntenii din localitate laricelui. de pe Ceahlău, trebue să fie foarte vechi. Actualmente numai in unele re- giuni din Dauphină se dă numele de „Pin Crin" lui Pinus montana făcând aluziune la acele filiforme ale acestui conifer. 672 Revista Pădurilor Ceeace explică însă mai bine prezenta laricelui în unele locuri ale Cealăului, este compozițiunea chimică a solului, for- mat în mare pcrte de o rocă calcaroasă dolomitică (Klippe), pe care această esență forestieră pare că o preferă cu deosebire1). Dedesuptul stâncăriei zisă „Piatra cu apă“ există un arboret de larice pur, unde unii din arbori ating înălțimea de 25—30 m. Trunchiurile lor sunt groase. Măsurându-le am constatat că multe dintr'însele aveau un diametru terier (la 1,30 m dela pă- mânt) de 50 —80 cm. Mai mul{i din acești bătrâni larici au vârful rupt, ceeace le dă o aparentă pitorească particulară2), având însă trunchiul la mijloc putregăios. In ce privește tinerii larici de 30-40 de ani, aceștia pre- zintă întocmai aspectul laricilor din Alpi, adică: crăcile întinse sau aplecate, pujin îndreptate în sus spre vârful lor, ramurile subțiri, mici, mai mult sau mai pu|in atârnând în jos și cu scoarță gălbue ’). Frunzele laricilor de pe muntele Ceahlău sunt moi, liniare, înguste și dispuse în fascicole de 30—40 pe ramuri scurte, (bra- chiblaste) semănând întocmai cu acele lui Larix decidua Mill. Co- nurile anuale, fiind culese în Septembrie, sunt roșietice. Pe unele exemplare ele erau verzi. Conurile sunt scurt pedunculate, ridicate în sus, ovoide, măsurând în mediu 22X16 mm., având vârful obtus. Solzii imbricati, concavi, orbiculari, pujin striati, mai mult I) Pe Ceahlău laricele se sue de asemenea mai sus, el se găsește răs- pândit Intre 1800—1900 m. în mijlocul formațiunel de Pinus pumilio. Acolo el vegetează pe conglomeratul crctacic. Noi am remarcat, cu ioate acestea, că dela înălțimea de 1770 m., adică d_*la limita superioară a pădurilor de Picea excelsa, el este deteriorat de vînt, nu fructifică și se prezintă, în mod general, sub forma unui m'c arbust, indiciu că el este aici în afară de zona sa de ex- pansiune altitudinară. 2) D-l G P. Antonescu făcând analiza unui tânăr larice, care avea dia- metrul, de jos de 20 cm. a constatat că avea vârsta de 45 ani Bătrânele exemplare, pe care le am întâlnit în aceeași stațiune, trebue să aibă cel puțin 180 ani-de existență. 3) In submasivul expus luminei al acestor arborete crește o asoclațiune de plante alpestre, cu deosebire: Juniperus nana, Poa alpina, Carex orni- thopoda, Luzula maxima, L. campestris, Veratrum Lobelianum, Atragene alpina, Ranunculus carpaticus, Ribes alpinum, PotentiUa aurea, Polygala amara, Helianthemum hirsutum, Gallum vernum, Knaufia longifolia, So- iidago virga-aurea, Gnaphalium silvaticum, AchiUea stricta, Arnica montana, Carlina acaulis și numeroase Aconite. Revista Pădurilor 673 sau mai pu|in păroșii, cu marginea pu|in ondulată și cu vârful tocit, ciuntit, sau chiar puțin scobit pe margine. La un con am numărat 28 solzi dezvoltati. Dimensiunile solzilor sunt: 9,5 X mm, deci ceva mai mici ca la tipul [.arix decidua, ai căror solzi au în general 11,5 pe 10,5 mm Este de observat, de asemenea, că solzii își păstrează forma concavă până la desicatia complectă a conurilor. La deplina lor maturitate conurile capătă o culoare brună gălbue caracteristică, iar solzii lor se desfac pentru a permite diseminarea semințelor. Cât despre acestea ele sunt mici și mai mult sau mai puțin triunghiulare, având 3,5X2,5 mm., culoarea lor este brună-gălbue, și sunt mai mult sau mai puțin turtite, aripa întreagă și obtusă* Semânta. cu aripioara sa, este lungă de 8,5 mm, iar lărgimea aripioarei de 4 mm; ia Larix decidua din contră semințele au în mediu 4,5 X 2,5 mm ; iar semânta cu aripa sa: 10,5 mm., lățimea aripei fiind de 5 mm. Dacă voim acuma să comparăm diagnozele speciei sibe- riene cu acelea ale lui Larix decidua, pentru a ști de care din aceste două grupe sistematice Jine planta noastră carpatică, întâlnim numeroase contraziceri. Astfel, Endlicher *) susține că foile de Larix sibirica sunt mai scurte decât acelea ale iui Larix europaea, pe când Par- latore2) susține tocmai contrariul; pe urmă la pagina 173 din opera sa intitulată Pinetum, Godron ) scrie textual asupra foilor lui Larix sibirica următoarele: »wilh much longer and broader foliage then the Common Larch-. In fine Willkomm *), a cărui competinjă în materie den- drologică este bine cunoscută, face să reiasă lungimea acelor ca un caracter de primul ordin în diferențierea speciilor genului Larix. Pentru Larix sibirica el indică, că acele sunt lungi de 3-5 cm., iar pentru Larix decidua numai de 1 — 3 cm. Cât privește cunoștințele procurate cu ajutorul erbarelor, ele sunt pu|in convingătoare, Larix sibirica ne fiind in deobște reprezentat în colectiuni de cât prin unul sau două exemplare și acestea provenind dîn plante cultivate, de origină adesea ne- 1) Endlicher, Synopsis Conlferarum, 1847. p. 131 (Pinus Ledebourii), 2) Parlatore, In DC., Prodromus. XVI Ib68, p. 410. 3) Godron, Pinntum, 3, ed. London, 1880, p. 17’. 4) Willkomm, FOrstliche Flora v. Deutschland u. Oestereich. Leipzig. 18H, p. 139. 674 Revista Pădurilor sigură, cum de exemplu este cazul laricelui deosebit de Baenitz sub numele de Larix sibirica Led. Noi am avut totuș la dispoziția noastră un material autentic de Larix sibirica Led, recoltat de Cajander „ad pagum Kolo- dozevo* (Rusia boreală). Din acest material am putut vedea frunze (ace) depășind un milimetru lărgime și având 3—4 cm. lungime ; aceste di- mensiuni ar corespunde destul de bine descrierilor laricelui din Siberia, astfel după cum se găsesc în scrierile recente ale Iui Mayr l)> Silva Tarouca și Schneider 2). In ce privește culoarea florilor, adesea menționată ca criterium de diferenjiere între specia europeană și cea sibe- riană, autorii deasemenea nu sunt totdeauna de acord, Astfel, după Willkomm 3) de ex. laricele din Siberia trebue să aibă florile femele „verzui-, pe când Larix decidua urmează să aibă numai flori „roșii". Aceste caractere nu au, după cum vom vedea, decât o valoare relativă. De altminteri Christ4) citează mai multe localități din bazinul superior al Rhonului în Tessin și în cantoanele Grison, unde s’a observat larix euro- paea cu flori femele alburii. In Carintia s’a văzut chiar exem- plare cu flori cu totul albe „mit schneeweissen weiblichen Bliiten", La Ursulaberg, aproape de Kottuloch 5), Loudon 6) a indicai un larice cu flori femele albe, originar din Alpii orientali, cunoscut în Anglia sub numele de „Larch from the Tyrol with white flowers". In fine chiar Willkomm7) menționează despre un Larix decidua, cultivat la Dorpat, având florile femele alburii8) l) H. Mayr, Fremdliche Wald-und Parkbăume ftir Europa, Berlin 1906» p. 139. 2) E. Silva Tarouca și C. Schneider, Unsere Freiland Nadelhblzer, Leipzig, 1923, p. 214. 3) WiHkomm, Fbrstliche Flora v. Deutschland u. Oestereich, Leipzig, 1887, p. 139. 4) H. Christ, Pflanzenleben d, Schweiz, 1879, p. 225. 5) Oesterr. Bot. Zeit., XXXIX, p. 411. 6) Loudon, Arboretum et Fruticetum Brit, IV, 1838, p. 2352. 7) Willkomm, 1. c. p. 143. 8) D-l Drăcea, Prof. de silvicultură la școala Politechnică din București și d-l Hurmuzache, Șeful Ocolului Buhalnita, ne-au comunicat verbal, că au observat pe Ceahlău larici cu florile femele roșii, larici cu florile femele verzui, și larici cu florile femele alburii. Cazurile cu florile verzi și alburii sunt mai puțin frecuente. Revista Pădurilor 675 De altă parte Larix sibirica Led. este adesea reprezentat prin forme cu flori roșii, cum sunt de exemplu exemplarele re- coltate de Malzew în regiunea lacului Balcal (Siberia meridio- nală). De altminteri, tipul chiar al laricelui din Rusia boreală reprezentat de Pallas ') în flora sa despre Rusia este o formă cu flori femele roșii. In ce privește forma conurilor și a solzilor, ca criteriu de diferen|iare a lutulor speciilor aparținând genului Larix, vom menționa în primul loc excelenta monografie a lui Szafer’), lucrare indispensabilă tutulor acelora cari doresc a se orienta în studiul sistematic al acestei grupe a Coniferelor. In această lucrare Szafer tratează mai cu seamă despre Larix polonica Racib., despre care nevom ocupa mai departe 3). Din întreaga literatură și din examinarea materialului ce l’am avut la dispoziție, rezultă că conurile de Larix sibirica sunt în general mici, ovoide, cu solzii întregi, concavi și acoperiti cu o pubescentă brună. Noi am putut să verificăm toate aceste date asupra materialului4) provenit din localitățile următoare: Rusia septentrională: Terra Senojedorum; peninsula Kanin, ad oram fi. Ness (leg. Poppius); in clivo deusto, ad pag. Kolodo- sevo (leg. Cajander); Rusia orientală: Iljinsk guv. Perm (leg. Toploukhoff) ; Ischewsk, bazinul superior al Volgei (leg. Bore- nius); Siberia de sud : regiunea lacului Baical, guv. Irkoutsk, distr. Balagansk, ad fl. Angara (leg. Malzew). Am putut constata că în afară de conurile recoltate de Borenius la Ischewsk, în bazinul superior al Volgei, conuri cari 1) Pallas, Fl. rossica 1. p. 1, tab. 1. 2) W. Szafer, Beitrag zur Kenntniss der Larchen Eur-Asiens mit be- sonderer, Berticksichtigunp der polnischer Lărche(Kosmos, Lwdw, XXXVIII, 1913, 1282—1522) (In limba polonă cu un rezumat In limba germană). 3) Planșe și figuri bine executate pot, In anumite cazuri, să ușureze cercetările de identificare; din nenorocire laricele din Siberia nu este figurat, după cât cunoaștem, decât in puține lucrări. Singurile figuri bazate pe un studiu comparativ al speciilor genului Larix, care ne-a adus reale servicii1 sunt acelea cari însoțesc lucrarea lui Szafer. 4) Noi datorim acest material bunei voințe d-lor Prof. Elfwing din Helsingfors, Wolff dela Academia forestieră din Eberswalde și A. de Degen din Buda-Pesta, cari au binevoit a ne ajuta in cercetările noastre, pentru care fapt le transmitem aici viile noastre mnlțumiri. 676 Revista Pădurilor sunt relativ mari (30—35 mm lungime pe 26—28 mm lărgime) celelalte mostre nu au decât conuri mici. La prima vedere toate aceste conuri, exceptând totuși cele dela Ischewsk, seamănă întocmai cu cele ale laricilor noștri din Carpati. Examinate cu toate acestea de aproape, se observă că ele nu sunt complect identice; solzii conurilor din Carpati sunt trunchiati, adesea vizibil scobiti la margine și foarte puțin păroși. Prin urmare caracterele care ar face să se aplece ba- lanța în favoarea identificărei laricelui din muntele Ceahlău cu Larix sibirica, ar fi micimea, forma ovoidă a conurilor și păro- sitatea solzilor. Ori, este de ajuns a consulta colectiunile pentru a ne da seama, cât de mult aceste caractere de ordin morfologic depind de mediul, cu deosebire de altitudine, pentru a nu men- ționa decât numai unul, dar care, după părerea noastră, este cel mai important printre factorii modificatori. eNe rămâne încă să comparăm laricele de pe muntele Ceahlău cu cel din Polonia, de care el se apropie prin păro- sitatea solzilor tineri prin forma și dimensiunile conurilor, pre- cum și prin forma concavă a solzilor. Dar să vedem mai întâi ce este acest Larix polonica, Ractb In 1890, Raciborski ') atrase atențiunea asupra laricilor din Po- lonia, în special asupra acelora de pe muntele Chelm, aproape de Nowa Slupia (guv. Sandomierz), pe care el îi consideră ca fiind foarte apropiati de Larix sibirica Led. Diagnoza exactă a acestui larice. publicată mai târziu în Flora Polska 2) este următoarea : Larix polonica Racib.-Arbor 35—40 m alta, caulis parte inferiore adscendenti, coma ramosa, saepe inaequabili et asyme- trica. Flores parvi, stamina 1,5 — 2 mm longa, connectivo brevi, Flores colore variantes. Strobili parvi 2-2,5 cm. longi, orbi- culati vel ovato-orbiculati, squamae concavae, margine rotun- dato, rarius paulo emarginato. satis crasso, post exsiccationem non retroflexis 3). 1) Raciborski, Kilka slow o modrzewiu w Polsce (Einiges iiber die Lărche in Polen), Kosmos, Lwdw (1890) p. 495. 2) Raciborski și Szafer, Flora Polska, Cracovia (1919) p. 51. 3) Această diagnoză ne-a fost transmisă de d-l Profesor Hrynie-Wiecki, directorul grădinei botanice din Varșovia. Revista Pădurilor 677 Raciborski semnalează, afară de aceasta, că acest iarice a devenit foarte rar în Polonia și că actualmente numai pe mun- tele Chelm se găsește o pădure bătrână de larici. Literatura despre acest conifer este deja foarte bogată. Astfel, într’o lucrare fundamentală asupra vegetației vechiului Regat al Poloniei, Woycickik) dă interesante deslușiri și două frumoase planșe anexate la această lucrare reprezintă vederi din pădurea de larici de pe muntele Chelm. în o altă lucrare, Jedlinski2), se ocupă de creșterea lăn- cilor de pe muntele Chelm, făcând să reiasă particularitățile biologice ale acestui Conifer, în raport cu Larix decidua Mill. După acest autor Larix polonica, în condițiunile climatului de pe podișul polonez, posedă o creștere relativ repede și prin aces fapt constitne un tip biologic diferit de Larix decidua, a căru creștere, după cum se știe, este mult mai înceată. Lucrarea lui Jedlinski interesează mai cu seamă știința forestieră. Din punct de vedere critic, chestiunea laricelui din Polonia a fost tratată foarte amănun|it de Szafer3). Acest autor consi- deră Larix polonica Racib. ca o unitate sistematică independentă care ar cuprinde 4 forme: Larix polonica f, rubiflora și Larix polonica f. viridiflora (după culoarea florilor femele); pe urmă Larix polonica f. typica și Lari* polonica f. pienina (după forma conurilor). Din acestea două din urmă, f. typica se apropie de Larix sibirica, pe când f. pienina caracteristică munților Pieniny (Carpații polonezi) ar fi forma de trecere către Larix decidua Mill. Szafer consideră în fine 3 specii eur-asiatice : Larix europaea, L. polonica și L. sibirica ca aparținând ace- luiași tip și având prin urmare aceiași origină filogenetică. In ceeace privește laricele nostru de pe muntele Ceahlău, după ce am luat cunoștință de diagnoza stabilită de Raciborski pentru laricele din Polonia, suntem nevoițl de a recunoaște că 1) Woycicki, Obrazy rosiinosci Krolestwa Polskiego, (Vegetationsbilder aus dem Kbnigreich Polen, (Zeszyt, 11, Waraszawa (1912) p. Iz—18). 2) W. Jedlinski, Modrzew Polski (Larix polonica Racib.) jego znaczenie ze Stanowka lesnego oraz analiza piniowa. [Die polnische Lărche (Larix po- lonica Racib.) und ihre forstliche Bedeutung, nebst einer StammanalyseJ. Sprawozdan Komisji fizjogr: Akad. Umlejetnosci w Krakowie, T. LII, 1918, p. 81 —121. 3) W. Szafer, 1. c. 678 Revista Pădurilor de acesta din urmă se apropie el mai mult. Laricele nostru, trebue deci a se numi în viitor Larix polonica Racib.1). De remarcat este totuși, că printre formele laricelui din Ceahlău sunt unele, care se apropie așa de mult de Larix decidua, că rămânem foarte nedeciși, când e vorba de a-i clasa. Un studiu mai apropiat asupra biologiei acestor forme ar fi de dorit. El va permite mai bine de a aprecia raporturile de afinitate cu laricele din Polonia, de care ni s’a părut logic ale reuni. Cât pentru exemplarele provenind din munfii Bucegi (Car- pafii meridionali), pe care de asemenea le-am examinat, ele diferă destul de mult de cele de pe muntele Ceahlău, mai întâi prin conurile lor, în general mai mari, și mai cu seamă prin frunzele (acele) lor apreciabil mai lungi. Este foarte probabil că va fi locul de a distinge aici o rasă geografică meridională pentru această parte a lanțului Carpatic. Și acum, pentru a termina, să vedem care este originea probabilă a laricelui și la ce epocă se urcă prezenta sa în Carpafi. Distribuliunea geografică neîndoelnic orientală (Siberia șî Asia de Răsărit) a celor mai multe specii ale geniului Larix, ne face să presupunem ca în Orient trebue să căutăm existenta în timpurile terțiare a lipului ancestral, Palaeo-Larix, din care s’a diferențiat speciile actuale. Laricele nostru a trebuit să se instaleze probabil în Car- pafi în acelaș timp cu alte conifere, către mijlocul Mîocenului, adică în epoca când lanțul Carpatic era o peninsulă legată de masivul Boemian și înconjurată de marea Sarmatică. Numai către finele terțiarului, sub acțiunea desvoltării progresive a pe- rioadei Glaciale, a trebuit să fie el împins către Sud, părăsind câteva colonii izolate în masivele de refugiu, dealungul lanțului Carpatic 2). Stațiunile actuale ale acestui larice în Carpați nu ar fi, deci, de cât niște rămășițe a unei vechi arii geografice. I. Grințescu și G. P. Antonescu Institutul de Botanică dela Universitatea din Cluj 1) Mulțumim d lui Profesor Hryniewiecki din Varșovia, că a bine- voit să examineze mostrele noastre de larice și pentru că ne-a dat indica- țiuni bibliografice. 2) Informațiunile date de Raciborski asupra acestui fapt sunt intere- sante. Acest autor menționează resturi de larice in depozitele diluviane din Rzeszow și din jaroslau, la înălțimea ultimelor ramificațluni ale Carpaților din GaLțiea (I. c. p. 496). Revista Pădurilor 679 LUPTA PENTRU APARAREA PĂDURILOR ȚĂRII Cum s’a împiedecat fasonarea a peste 2,5 milioane traverse de stejar In numărul 5 de pe luna Maiu ai acestei reviste am arătat, că; Casa Pădurilor din București cu adresa No. 1267 din 6 Iunie 1818 a intervenit, ca Administrația militară de pe teritoriul vre- melnic ocupat să cruțe pădurile de stejar. Cu No. 4133—1918 această Administrație, prin așa numitul Stat major economic, secția lemnelor, a căutat să justifice tăe- rile ce le făcuse, ocolind și denaturând, după cum îi era obiceiul, chestiunea pusă în cauză. La această adresă am văzut, că i s’a dat răspunsul cuvenit, fără ca acesta să mai fi fost urmat de o altă replică. Interesant este a se ști, că intervenirea noastră nu nu- mai că n’a fost inutilă, dar și-a atins pe deplin scopul ur- mărit, căci a provocat o lungă corespondență între diferitele autorități germane, amânându-se timp de peste 3 l/a luni luarea unei hotărâri definitive în ce privește dacă trebuie, sau nu, să se țină seama de doleanțele exprimate prin adresa No. 1267 din 6 Iunie 1918. Hotărârea referitoare luată de către marele Cartier general din Berlin poartă, în adevăr, data de 18 Septembrie 1918. Până să se inventarieze însă toate masivele de stejar proprii pentru fasonarea de traverse în special și până s’a primit dela toți silvicultorii ausfro-germani din teritoriul ocupat datele statistice necesare, sosi momentul atât de dorit de orice suflare româ- nească, când trupele inamice părăsi în mod precipitat acest te- ritoriu, dimpreună cu un bogat material de provlziuni rechizi- ționate în țară, precum și cu archiva lor confidențială. O bună parte din această archivă și în special a serviciului silvic german căzând în mâinile noastre, ca unul care am făcut parte din comisiunea de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri instituită după reîntoarcerea autorităților românești în București, în calitate de delegat al ministerului de agricultură, numit de d-l Al. Constantinescu titularul pe atunci al acestui Departament, mi-a 680 Revista Pădurilor servii, ca să furnizez prețioase documente delegațiunei Stalului român la Conferința de pace din Paris. Spre convingere despre utilitatea interventiunilor făcute și a efectului produs, reproducem mai jos, în copie, adresa No. 907 din 18 Iulie 1918 a Comandamentului superior al armatei Mac- kensen. Statul major economic. Secția lemnelor (O. K. M. Wirt- schaftsstab, Holzabteilung, către Șeful serviciufui militar al căilor ferate de pe lângă marele Cartier general din Berlin și către Centrala transporturilor austro-ungare, originalul, în interesul cauzei, expediindu-1 la Paris : „Guvernul Român cu mai multe adrese ne-a atras aten- țiunea, că tăierile pe o întindere mare făcute în pădurile de stejar din teritoriul ocupat, vor avea ca consecinfă repedea lor istovire. „Din această cauză s’a rugat, ca să se înceteze exploatările pentru procurarea de traverse, precum și pentru a se obține coaje de tăbăcit. „Aceste plângeri ale guvernului Român nu sunt lipsite de temeiu. In adevăr, punctul de vedere al Statului major economic de până acum a fost acela, ca pădurile românești să fie uti- lizate pentru trebuințele Puterilor centrale în cea mai mare mă- sură posibilă (in denkbar hbhen Masse). S’a pus deci la dis- pozifiunea Administrației căilor ferate germane pentru procurare de traverse toate acele păduri, cari nu ereau necesare pentru scopurile Staiului major economic. „Din pădurile predate Administrajiunei căilor ferate s’a sa- tisfăcut nevoile de traverse atât pentru liniile ferate românești (M. F. D. 9 și 10), cât și pentru cele din Serbia (M. E. C. 7). Traversele fasonate de secția forestieră austro-ungară au fost expediate negreșit în Austro-Ungaria. „Dacă Administrația căilor ferate germane și a celei austro- ungare vor continua exploatarea pădurilor în vederea fasonării de traverse în aceiaș măsură ca și până acum, este mai mult ca sigur, că pădurile de stejar române, cari și așa nu suni prea numeroase, și pentru a căror protectiune guvernul român, încă înainte de răsboiu, a fost nevoit să înființeze o taxă de export prohibitivă, vor fi reduse numai în câti-va ani la complectă ne- productivitate, chiar dacă tăierile s’ar face după regulele silvice. „Această exploatare intensivă a pădurilor de stejar române Revista Pădurilor 681 nu poate fi menținute și după ratificarea păcii. Traversele ne- cesare căilor ferate române, până se va putea avea din nou substanfe antiseptice, trebuie neapărat să se procure die pădu- rile de sie) ar ale \aril „Un export de traverse în cantități însemnate nu s’ar putea justifica, decât pentru trebuințe curat militare și atunci când, în mod absolut, ele nu s’ar putea obține din alte părți decât din România. „Numai făcându-se această dovadă, Comandamentul superior ar fi în măsură de a permite, după ratificare, continuarea ex- portului de traverse, precum și de a i se pune Ia dispoziție pentru această destinațiune alte păduri. „In tot cazul este neapărată nevoe de a se procura date precise, atât în ce privește numărul de traverse ce urmează a fi întrebuințate anual în România, cât și al celui care trebuie a fi exportate, pentru ca cu ajutorul acestor date să se întoc- mească planul de procurare prevăzut de ari. XX al tratatului de pace *). „Secțiunea roagă a se face cât mai repede posibil dovada necesității absolute a exportului de traverse, precum și a ne comunica numărul de traverse necesare atât pentru export cât și pentru România”. La acest raport Șeful serviciului militar al căilor ferate de pe lângă Cartierul general din Berlin cu No. 26579 | 11051 din 18 Septembrie a răspuns următoarele: „Referitor la No. 907 din 18 Iulie 1918 : „Nu se poate împărtăși aici punctul de vedere al Secțiune! lemnelor din București, că o continuare a taerilor în pădurile din România pentru a se obține traverse în măsura de până acum s’ar istovi în câți-va ani până la totala lor neproductivitate *), mai ales ca pentru Germania nu s’a început încă exportul de traverse de stejar din lipsă de lucratori etc., iar pentru apro- vizionarea căilor ferate din Sud-Est în timp de aproape o jumă- tate de an, decând datează exploatarea respectivă, nu s’a între- 1) Tratatul de pace de la București, la care se face aluziune, poartă 24 Aprilie 1Q.R data de _ .. • iui». 7 Maiu 2) Pe marginea hârtiei de către Șeful secției lemnelor se află scrise, ca not', cuvintele: „Este însă așa". 682 Revista Pădurilor buințat pentru fasonarea de traverse decât vre-o 50.000 m * ma- terial lemnos. „Trebuin|a anuala de traverse de stejar este aproximativ următoarea: „Pentru M. G. D. (Direcțiunea generală militară a căilor ferate București, inclusiv toate oficiile respective ale Sud- Estului), în cifră rotundă este de.................. 350.000 buc. Pentru Oficiul central de căi ferate Berlin de . 1.100.000 „ Total . . . 1.450.000 buc.1) Numărul cel mare de traverse cerut de Oficiul central se explică mai înainte de toate prin faptul că, în urma lipsei totale de substanțe antiseptice pentru injectat traversele, nu se poate întrebuința aproape deloc traverse de fag. Se mai explică apoi prin aceea că, în cursul răsboiului, s’au găsit alte utilizări mai rentabile pentru fag. Chiar și în timp de pace Oficiul central al căilor noastre ferate și-a procurat traversele de stejar în cea mai mare parte din străinătate. Acoperirea acestui deficit din alte teritorii ocu- pate de ex. din Belgia nu este cu putință, din cauza necesităților mari ale frontului de Vest. Din acest punct de vedere aprovizionarea Patriei cu tra- verse reprezintă un interes militar de prima necesitate2). Secțiunea lemnelor este, așa dar, rugată de a întrebuința toate mijloacele, ca exploatarea pădurilor pentru procurarea de traverse să nu fie câtuși de puțin redusă, ba din potrivă să se pună la dispozițiunea Directiunei militare a căilor ferate din București pădurile de stejar necesare spre a se putea satisface, în mod complect, trebuințele mai sus arătate3). „Secțiunea lemnelor este rugată a răspunde". p. Șeful direcțiunei generale a căilor ferate Șeful Statului major genera! (ss) von Stochausen 1) Notă pe margine: „„Esta imposibil de furnizat de aici". Apoi o a 2 a notă: „Austro-Ungaria are dreptul de a pretinde o aceiași cantittateu In josul acestor note se află inițiala: „K“ care este a căpitanului Keck, Șefuj secțiilor reunite: a lemnelor și a industriilor lemnoase. 2) Notă: „Cu atari argumente nu se poate câștiga cauza" (Mit dicser Begrundung kommen wir nicht durch). 3) Notă pe margine: „E imposibil de a se da mai mult ca până acum. Necesitățile direefiunei militare a căilor ferate sunt satisfăcute pentru multă vreme". Revista Pădurilor 683 Din această expunere, precum și din cele doua memorii pentru evaluarea pagubelor pricinuite pădurilor tării întocmite de mine, pe care de asemenea le-am pus la dispozifiunea Delegațiunei noastre la Conferința de pace din Paris, prin intermediul comi- siunei pentru pregătirea lucrărilor respective de pe lângă Preșe- dinția Consiliului de Miniștri, despre care am făcut mențiune mar sus, își poate face orișicine idee de soarta ce aștepta pădurile de stejar ale tarii, dacă, prin intervenirea noastră din luna Iunie 1918, nu s’ar fi provocat corespondenta de mai sus, care a în- târziat peste 3 luni exploatarea și prin urmare ext”agerea ulti- melor rezerve de lemn de lucru și construcfiuni, ce mai rămă- sese în aceste păduri, cari atunci, dar mai cu seamă astăzi, re- prezintă o valoare incalculabilă. Iată acum și conținutul ordinului No. 4853 din 4 Octom- brie 1918, Secfia lemnelor (așa zisă grupa A) a Statului major economic de pe lângă Comandamentul de căpetenie al armatei Mackenzen (O K. M. Gr. A) expediat tutulor organelor silvice germane din teritoriul ocupat pentru inventarierea materialului lemnos propriu pentru procurarea traverselor : „Șeful serviciului a cerut pentru satisfacerea trebuințelor anuale de traverse de militar al căilor ferate stejar următoarele cantită|i : Pentru M. G. D, București....................• . . 350.000 buc, „ Oficiul central Berlin ..... 1.100.000 „ Total . . . 1.450.000 „ „Direc|iunea centrală austro-ungară de transport are de asemenea dreptul de a solicita cel pu|in 1.000.000 traverse de cai ferate. „Pe de allă parte guvernul Român se opune, ca să se continue fasonarea de traverse în proporția de până acum, prin care s’ar reduce la complectă neproductivitate pădurile de stejar. „Sunte|i dar rugat de a întocmi și trimite, până la 20 Oc- tombrie 1918, un tablou de toate pădurile de stejar din cir- conscriptia D-v., din cari s’ar putea obține traverse de căi ferate. „In acest tablou se va trece : Numele pădurei, vârsta, suprafața aproximativă, cantitatea de traverse ce se poate produce la ha., condifiunile de transport €84 Revista pădurilor (depărtarea de gară, posibilitatea transportului, precum și dacă se poate construi o linie ferată specială). BVă ve|i da avizul, afară de aceasta și anume pentru fie- care pădure în parte, dacă este mai bine ca fasonarea traver- selor să se facă în regie, sau ca pădurea respectivă să se pună Ia dispozifiunea direcfiunei căilor ferate (M. G. D.) spre a își procura singură traversele necesare®. In numele Statului major economic, Căpitan (ss) Keck; Locotenent (ss) Iordan La 12 Noembrie 1918 armatele comandate de mareșalul Mackensen părăsind (ara, materialului statistic adunat, ca rezultat la ordinul de mai sus, nu i s’a mai putut da vre-o întrebuințare, astfel că pădurile de stejar din teritoriul ocupat au scăpat, ca prin minune, dela o ruină sigură. Discuțiuni urmate pentru încheerea convenfiunei rela- tivă la lemne prevăzută în tratatul de pace In articolul XX din tratatul de pace impus guvernului Ro- mân de reacționarismul german, care voia, nici mai mult nici mai pu|in, decât să ne robească pentru vecinicie, încheiat la București în ziua de2ț^^e 1918, se prevedea următoarele : „După ratificarea tratatului de pace armata de ocupafiunc nu ea mai putea face rechizifiuni fie în bani, fie în natură, cu rezerva dispozifiunilor dela aliniatul 2. „Dreptul Comandamentului de căpetenie al armatei de ocupafie de a face rechizifiuni de cereale, de legume, de nu- treț pentru vite, de lână, de vite și carne din produsele anului 1918, apoi de lemnărie, precum și de petrol și derivate de petrol, rămâne în fiinfă, ca și dreptul de a lua dispozițiile ne- cesare privitor la extragerea, la prelucrarea, la transportul și la împărfirea acestor produse. „Pentru aceasta se va lua în cuvenită considerare stabi- lirea unui plan regulat de ridicare, precum și împlinirea trebu- ințelor interne române; în această privință rămân rezervate unor convenfiuni ulterioare între Comandamentul dc căpetenie și gu- vernul român. Revista Pădurilor 685 „Pe lângă aceasta guvernul român va trebui să dea urmare cer erei Comandamentu lui de căpetenie pentru executarea rec hi- zifiunilor pentru nevoile curente ale ocupafiunei, tot așa pentru rechizifiile de alte lucruri, cari vor trebui să fie predate de Ro- mânia, conform celorl’alte convenfiuni încheiate de dânsa. Din cuprinsul acestui articol reese limpede, că pe câtă vreme prin partea primă a alin. 2 și a alin. 5 se stipulează, că rechizifiunile pentru nevoile curente ale ocupațiunei de cereale, de legume etc, cu concursul guvernului român, se va face nu- mai din produsele anului 1918, rechizi|iunile însă de lemnărie, precum și de petrol și derivate de petrol rămân în ființă, adică vor fi continuate și în viitor, fără a se preciza până când, căci nu se stabiliște nici un termen, probabil însă pentru totdeauna, Jara noastră fiind considerată de fapt ca o adevărată colonie germană. De asemenea nu se fixează nici un termen în ce privește durata ocupafiunei militare, căreia, după ratificarea tratatului de pace, conform alin. 4 de mai sus, guvernul român este dator de a satisface cererile de rechizitii ale Comandamentului de căpe- tenie nu numai pentru nevoile curente ale ocupafiunei, dar și pentru rechizifiile de alte lucruri, — ce anume nu se spune — cari va trebui să fie predate de România. Vedem dar ce încâlcită redacțiune, în scopul negreșit ca, pe cale de interpretare, să se poată obține cu prilejul încheerei convenfiunilor ulterioare, prevăzute de tratatul de pace, maxi- mum de avantaje dela cei învinși I Pentru executarea dispozifiunilor acestui tratat a fost numii de M. S. Regele Ferdinand, prin decretul No. ... ca Comisar general al guvernului d-l Dr. Antipa, fostul girant al ministerului de domenii în timpul ocupafiei. In acest scop, în ziua de 5 Iunie 1918, au fost convocati de maiorul Broicher, Șeful Statului major economic, într’o ședinfă preliminară, spre a se stabili punctele principale ale convenfiunei ce urma a fi încheiată, pentru întocmirea așa zisului plan regulat de ridicarea lemnelor, despre care tratează alin. 3 din articolul de mei sus, d 1 Dr, Antipa, cel ce scrie aceste rânduri, inginerii silvici germani Schullze și von Brandis, aceștia având gradul de căpitani. In urma discufiunilor ce au evul loc în această ședinfă 686 Revista Pădurilor memorabilă, m’am convins numai decât, că cantitățile de mate- rial lemnos de reșinoase ce ni se cerea—dat fiind putinele pă- duri ce ne mai rămăsese în regiunea muntoasă a tării, — erau așa de mari, încât printr’o exploatatiune rațională amenajată nu era cu pulintă a fi realizată, afară numai dacă s’ar fi tăiat în câji-va ani toate aceste păduri, ne mai rămânând nimic, ori prea pufin, pentru satisfacerea viitoarelor noastre nevoi de lemne. Fată cu exagerarea pretenjiunilor adversarilor noștri nu mi-am putut retine indignarea și le-am spus cu un ton apăsat : „Este cu neputință ca Puterile centrale, Germania în soe- cial, dela a cărei știință forestieră ne am adăpat, să fi înțeles, când a semnat tratatalul de pace cu România, ca pădurile Statului în loc să se exploateze după principiul raportului sus- ținui (nachhaltigkeit) să se laie în întregime ți anume într’un termen scurt, după care să urmeze lungi perioade de așteptare". La aceste cuvinte maiorul Broicher, care prezida comisi. unea, trântind cu pumnul în masă, răspunde 'n mod violent : Es muss“, adică trebuie să i se pună la dispoziție ceeace cere, fără nici o altă replică. Interveni atunci împăciuitor căpitanul de cavalerie (Rilt- meister) von Brandis, șeful sectiunei forestiere și a industriali- zării lemnului, care zise : „înțeleg dispozitiunea de spirit a d-lui Antonescu, căruia „ca specialist îi vine greu să convină ia o stare de lucruri anor- „mală, ca și timpurile prin cari trecem de altminteri, cari pune „la o grea contribuție pădurile române. D-sa nu trebuie să uite „însă, că luate acestea sunt o consecință inexorabilă a răs- „boiului și că nevoile noastre de lemne sunt excesivi de mari*. Rezultatul acestei prime întruniri a comisiunei a fost hotă- rârea, ca delegatiunea germană să prezinte un anteproect, în care să se prevadă principalele clauze ale viitoarei conventiuni. In adevăr, a doua zi 6 Iunie, d-l Dr. Antipa, în calitate de Comisar al guvernului român pentru aplicarea tratatului de pace din București, primi adresa No. 515 din partea Administrației militare, Statul major economic, centrala I b (lemne), astfel re- dactată : „Pe baza convorbirilor de ieri ne permitem a vă comunica mai jos un proect pentru înțelegerea prevăzută la aliniatul 2 al Revista Pădurilor 687 art. XX din tratatul de pace, cu priuire la procurarea lemnelor pentru nevoile Puterilor centrale și cele Române : 1°) Comandamentul suprem, reprezintat prin secția lem- nelor a Sfatului major economic, va desemna, la nevoie, auto- rităților silvice române pădurile din cari, pe baza dreptului de richiziție, va voi,să-și procure materialul lemnos necesar, sau alte produse ale lemnelor ca: coaje de stejar, tei, rășină, etc. Tăerea se va face, pe cât posibil, avându-se fn vedere regulele silvice. 2°) Aprovizionarea populațiunei civile cu lemne de lucru (rotund) și de foc, privește, din ziua ratificării păcii, pe gu- vernul român. Din proviziile de lemne]de foc ale Statului major economic al foastei Administrafiuni militare se va ceda guvernului Român cantitățile, ce depășesc trebuințele Puterilor centrale și anume pe un preț ce se va fixa ulterior. 3°) Cantitatea lunară de scânduri de rășinoase etc., cari se va pretinde de Comandamentul suprem va fi, conform pre- vederilor, — după ce se va aproviziona complect frontul ma- cedonean, — de cel puțin 24.000 m. c. Din această cantitate se va utiliza 14.000 m. c. pentru ne- voile interne (căi ferate, porturi, exploatări agicole principale și secondare și petrol). Cu chipul acesta s’a prevăzut o suficientă asigurare a nevoilor interne române. Cantitatea de scânduri sau material ferestruit, fasonat în fabricele de cherestea din teri- toriul ocupat, va ajunde probabil în vara 1918 la cantitatea de 24.000 m. c. pe fiecare lună. In caz când nevoile Puterilor centrale vor fi mai mici și producția fabricilor de cherestea mai mare, prisosul va fi pus la dispoziția guvernului român pentru nevoile interne. Rittmeister (ss) F. Brandis Cu adresa No. 2138 din 29 Iunie 1918 a Casei Pădurilor din București s’a răspuns următoarele: „La adresa Dvs. No. 515 din 6 I. c. și ca urmare la ară- tările pe cari am avut onoare a oi le face cunoscut verbal cu ocaziunea discufiunei propunerilor Dvs. în conferința, care a ut loc în ziua de 5 I. c., la care a luat parte d-l căpitan Schultze, șeful secfiunei VIII-a silvice și d-l Petre Antonescu. administratorul delegat al Casei Pădurilor, am onoare a vă c - • unica următoarele : 688 Revista Ridurilor Cu privire la punctul 1°) : a) Cererea noastră este: ca tn exercitarea dreptului de rechiziționarea lemnelor, fn conformitate cu dispozițiunile art. XX al tratatului de pace, să se observe cu strictefe, iar nu numai după cât va fi posibil, regulele economiei forestiere relativ la conservarea pădurilor, de oare-ce astăzi, când România a perdut principalele păduri de rășinoase din Carpafi, iar celel’olte au fost devastate fn timpul răsboiului, asigurarea regenerării pă- durilor, ce au mai rămas, este o absolută necesitate. b) Rechiziționarea, conform tratatului de pace, urmează a se face în înțelegere cu guvernul român, care va indica pă- durile unde se pol face tăieri și cuantumul ce se poate realiza în limitele posibilității fiecării păduri fn parte, fără a se ataca capitalul lor lemnos de producțiune. c) Prin tratatul de pace se prevede dreptul de rechizifiune numai pentru lemnărie, nu însă și pentru coaje de stejar, liber de tei și rășină: produse principale sau secondare ale pădu- rilor, cari formează obiectul unei exploatafiuni a parte decât a lemnului propriu zis. Dacă s’ar fi avut fn vedere și aceste pro- duse, s’ar fi specificat negreșit în tratatul pace, după cum s’a prevăzut pentru petrol, explicându-se că dreptul de rechizifiune se întinde și asupra produselor lui. (Erdolerzeugnissen). Cu privire la punctul 2°) : Așteptăm propunerile Dvs. detailate spre a ne pronunța asupra condifiunilor de predare a lemnelor de foc de fosta Administrafiune militară. Vă rugam insă a dispoza,ca să ni se predea chiar de, acum pădurile, în cari se găsesc fasonate atari lemne, spre a se putea lua din timp măsurile cuvenite peufru aprovizionarea Capitalei și a celorl’alte centre de consumafie. Cu privirea la punctul 5°) avem de observat : a) Că cantităfile de lemne ce se vor extrage din păduri, după cum s’a arătat mai sus sub litera b, nu trebue să depă- șească posibilitatea lor. b) Că din producția lemnoasă a pădurilor țârii, conform art XX alin. 2 din tratatul de pace, trebue să se rezerve o cantitate suficientă pentru trebuințele interne române din teri- toriul ocupat, care se cifrează la cel puțin la 12000 m* lunar lemne ferestruite de foioase și reșinoase. Această cantitate nu poate fi redusă fără consecințe dăună- Revista Pădurilor 689 toare întregei economii a acestui teritoriu. Cantitățile specifi- cate tn adresa D-o, servesc mai mult pentru scopuri militare, populafiunea din teritoriul ocupat are însă nevoe de o însem- nată cantitate de material lemnos, pentru ca să-și poată reface casele și gospodăriile distruse, să-și reclădească instatafiunile necesare diverselor exploaluțiuni agricole, să se poată procura industriilor lemnoase existente materia primă de care are nevoe, podgorenii să-și poată reface vasele pentru conservatului vinului, cea mai mare parte dintr’însele fiind distruse prin faptul răs- boiului. c) Transportându-se din România însemnate cantităfi de lemne de lucru și construcțiuni pentru trebuințele frontului ma- cedonean și ținând seamă și de celel’alte cerințe ale Coman- damentului de căpetenie al armatei de ocupație, se aduce o prea mare îngreunare țării și ne pune în imposibilitate de a ne reface pe cale economică, lip sin du-ne de una din cele mai principale și indispensabile materii prime. Vă rog, așa dar, a lua în consideraflune aceste doleanțe justificate, cari concordă cu stipulafiunile tratatului de pace și cari formează una din condifiunile fundamentale pentru resta- urarea mult încercatei noastre țări. Pe aceste baze se poate alcătui convențiunea menționată în tratatul de pace. Comisar al guvernului român (ss) Dr. Antipa Referent (ss) Petre Antonescu Cu No. 801 din 6 Iulie Comandamentul superior al grupului de armată Mackensen (O. K. M.) secția W. Z. I, b. x către Co» mtsarul plenipotențiar, d-l Dr. Antipa, referitor la cele de mai sus trimise următorul răspuns: „Relativ la No. 2188 din 29, 6. 18. „In ce privește punctul 1°) a : Pe cât se poate împăca „cu considerațiunile militare se va ține seama, ca și până acum, „de regalele economiei silvice. Se va avea grijă însă, numai „pe cât va fi cu putință, ca în înțelegere cu administrația silvică „română să se asigure regenerarea. b) Luarea lemnelor din păduri în înțelegere prealabilă cu „guvernul român, se va face numai atunci, când acesta se va «90 Revista Pădurilor „arăta dispus a ne satisface cererile. Când nu se va putea „ajunge la un acord de a ni se pune la dispoziție unele păduri „spre tăiere, va trebui să se facă uz de dreptul de rechizifiune „prevăzut în tratatul de pace. In tot cazul principiul tăierii în „limitele posibilității, respectându-se capitalul normal de ex- „ploatare, nu se va putea aplica întotd'auna în ce privește „fiecare pădure în parte. Cele mai multe păduri sunt doar „lipsite de amonajamente și așa fiind nu se poate cunoaște „capitalul lor normal de exploatare. c) Derivatele lemnului ca coaja de tăbăcit după prin- cipiile generale silvice, aparfin lemnului, ele sunt deci supuse de o potrivă dreptului de rechiziție. Analogia cu petrolul și derivatele de petrol nu poate fi admisă. In ce privește punctul 2: Toate cantităfile de lemne ae foc vor fi cedate guvernului român. Predarea poate avea loc de îndată ce se va fi stabilit trebuințele militare. Cu privire la punctul 3: a) Pădurile sunt cu siguranță în stare de a procura tot materialul lemnos rotund necesar pentru fasonarea cherestelei cerute, dar chiar făcând abstracțiune de aceasta, trebuințele militare cer imperios de a fi satisfăcute în mod necondiționat: înainte de ori și ce trebuie îndestulate nesesifățile militare; b) Tot materialul lemnos disponibil ce nu va fi necesar, se va destina pentru trebuințele interne. In ce anume cantitate, aceasta nu se poate preciza, neputându-se cunoaște de pe acum, producțiunea fabricelor de cherestea. c) Nu se poate renunța la aprovizionarea frontului ma- cedonian. In rezumat, așa dar, se va fine socoteală de cererile gu- vernului român, pe cât interesele militare vor permite aceasta. Presupunem însă în schimb, că și guvernul român din parte-i își va da silința de a satisface interesele Puterilor centrale. Cu referire la punctul 3 din adresa No. 515 a secției W. Z. I. b (lemne) reamintim din nou, că cerințele Comandamen- tului suprem relativ la ferăstrăituri de reșinoase și foiase se urcă lunar la 24000 m3 pentru anul 1918. Din această canti- tate nu se poate ceda nimic, mai ales că industria lemnoasă română este în stare, cu siguranță, și fără a se vătăma interesele țării, să ni se pună la dispoziție cantitatea în chestiune. Necesită- <>90 Revista Pădurilor „arăta dispus a ne satisface cererile. Când nu se va putea „ajunge la un acord de a ni se pune la dispozifie unele păduri „spre tăiere, va trebui să se facă uz de dreptul de rechizifiune „prevăzut tn tratatul de pace. In tot cazul principiul tăierii fn „limitele posibilității, respectându-se capitalul normal de ex- „ptoatare, nu se va putea aplica întotd'auna în ce privește „fiecare pădure în parte. Cele mai multe păduri sunt doar „lipsite de amonajamente și așa fiind nu se poate cunoaște „capitalul lor normal de exploatare. c) Derivatele lemnului ca coaja de tăbăcit după prin- cipiile generale silvice, aparfin lemnului, ele sunt deci supuse de o potrivă dreptului de rechizifie. Analogia cu petrolul și derivatele de petrol nu poate fi admisă. In ce privește punctul 2: Toate cantităfile de lemne ae foc vor fi cedate guvernului român. Predarea poate avea loc de îndată ce se va fi stabilit trebuinfele militare. Cu privire la punctul 3: a) Pădurile sunt cu siguranță în stare de a procura tot materialul lemnos rotund necesar pentru fasonarea cherestelei cerute, dar chiar făcând abstracțiune de aceasta, trebuințele militare cer imperios de a fi satisfăcute în mod necondiționat: înainte de ori și ce trebuie îndestulate nesesitățile militare; b) Tot materialul lemnos disponibil ce nu va fi necesar, se va destina pentru trebuințele interne. In ce anume cantitate, aceasta nu se poate preciza, neputându-se cunoaște de pe acum, producfiunea fabricelor de cherestea. c) Nu se poate renunța la aprovizionarea frontului ma- cedonian. In rezumat, așa dar, se va fine socoteală de cererile gu- vernului român, pe cât interesele militare vor permite aceasta. Presupunem însă în schimb, că și guvernul român din parte-i își va da silinfa de a satisface interesele Puterilor centrale. Cu referire la punctul 3 din adresa No. 515 a secției IR Z. I. b (lemne) reamintim din nou, că cerințele Comandamen- tului suprem relativ la ferăslrăituri de reșinoase și foiase se urcă lunar la 24000 m3 pentru anul 1918. Din această canti- tate nu se poate ceda nimic, mai ales că industria lemnoasă română este în stare, cu siguranță, și fără a se vătăma interesele țăni, să ni se pună la dispozifie cantitatea în chestiune. Necesită- 692 Revista Pădurilor materialului produs, se face cu cea mai mare grăbire, astfel că din frumoasele noastre păduri nu va rămânea decât locul negru și acela impropriu pențru cultură și cu neputinfă de re- generare a pădurii. Cu neputinfă de regenerare, căci cu mare surprindere vedem că tăietura se face ras și fără nici o respectare a re- gulelor științei silvice, tăindu-se trunchiurile de sus, mai fnalte ca un metru și continuându-se și acum când seva e în putere și lăstarul înfrunzit. Supun afenfiunei D-v această stare de lucruri, care se întinde peste fot județul, cu speranță că prin o intervenire a D-v veți reuși a obține curmarea răului. Prefect (ss) V. Baranga Asupra acestui raport s’a dat următoarea deciziune: 5 Iunie 1918 Ministerul Domeniilor roagă cu tot din adinsul pe O. K. M. să dea ordine ca să se înceteze orice tăieri de pădure, la această epocă a anului, pentru că se pierde ori ce posibilitate de regenerare a pădurilor. (ss) Al. Marghiloman Intervenirea în chestiune s’a făcut, în adevăr, de Casa pă- durilor din București și anume cu adresa No. 1267 din 6 Iunie 1918, reprodusă în numărul de pe Mai al acestei reviste. Dar să mergem mai departe cu analizarea răspunsului cu No. 801, despre care se amintește mai sus: La cererea noastră ca rechiziționarea materialului lemnos să se facă din pădurile, ce se va indica de autoritățile silvice române, și în marginile posibilității fiecărei păduri, se răspunde afirmativ: atât timp însă cât guvernul român se va arăta dispus a satisface cererile ce i se va face, căci în caz contrar se va rechiziționa și fără consimțământul său. Tot afirmativ se răspunde și în ce privește predarea ime- diată a pădurilor, din cari urma a se aproviziona populațiunea cu lemne de foc pentru iarna anului 1918 | 1919, se adaogă Kevista Pădurilor 693 totuș și de asta dată: „Predarea se va face de îndată ce se va fi stabilit trebuințele militare". Cât pentru cererea noastră ca din producția pădurilor să se rezerve o cantitate de cel pujin 12 000 ms lemne de lucru și constmcjiuni pentru necesitățile populațiunei din teritoriul ocupat, ni se spune ritos că : „înainte de toate se va da precădere sa- tisfacerei trebuințelor militare." După cum vedem mai întotdeauna răspunsuri evasive, nici odată un da sau un nu categoric. Și pentru ca să nu ni se pară că nenorocirea căzută pe spinarea țării este prea mare, ca culme a ironiei și a astuției militarismului prusac, drept consolare ni se spune că și pădurile Germaniei și Austro-Ungariei îngrijite de secole au suferit tot atât de mult din cauza consecințelor răsboiului ca și ale noastre! Neadevăr sfruntat, pentru că toată lumea știe că Puterile centrale s’au aprovizionat cu lemne numai din țările invadate ca Belgia, Rusia, Serbia și România, transportând cantități enorme de material lemnos nu numai pentru trebuințele strict militare, ci și pentru speculă, după cum am fost în măsură de a proba aceasta cu acte oficiale irefutabile, de cari s’au folosit pentru apărarea intereselor țării Delegația noastră la Conferința de pace din Paris. Din relațiunile de mai sus rezultă totuș în mod luminos, că inginerii noștri silvici de diferite grade rămași, din ordin, în teritoriul ocupat, precum și o bună parte din prefecții și din miniștrii de pe atunci, au luptat cu îndârjire, ca buni români, ca să scape o parte cel puțin din avutul țării, întrebuințând în scopul acesta toate mijloacele și tot tactul dictat de împrejurări. Au fost momente, când unii din acești slujbași și-au expus chiar viața, in patriotica lor năzuință de a aduce cât mai multe servicii Patriei sfâșiate de o năvălire dușmană nesățioasă, cum- plită și răpitoare. Petre Antonescu ■694 Revista Pădurilor DIX TOPONIMI X OLTENIEI ÎN LEGĂTURĂ CU PĂDURILE (urmare și sfârșit) 32. Sâlbă-care ne amintește lat. silvanii a dat naștere la nume de localități în Oltenia. Un cuvânt derivat dela Sâlbă e sălbatec, sălbatic, care înseamnă „de pădure", trăind în pădure. Astfel fiarele sălbatece sânt tot una cu fiarele codrilor. Sălbă- tăciuneanimal care trăește în pădure. Locuri sălbăticite-împădurite. (dela Mănăstirea Horez în sus, locurile se sălbătecesc Via hu|ă R. P. 123). Și despre pomi se zice ca se sălbătecesc, când nu sânt bine îngrijiți și apar caracterele prototipului de pădure. 33. Sâlhă, silhnă n’a dat naștere la nume de localități. Ne este cunoscut adj. silhni-acoperit cu păduri; de pildă munji silhnLmunti acoperiti cu păduri; codri silhni-codri bătrâni. („Voineasa, sat tăinuit în mijlocul codrilor silhni*. Vlahută Rom. Pit. 135; Voineasa e cel din urmă sat de pe valea Lotrului. 34. Zăton are înțelesul de zăvoiu, tufăriș, numai în județul Dolj și în Vâlcea. Astfel: zaton, pădure în corn. Nedeia-Dolj de aprox. 200 ha. în care predomină Salcia. Zăton, câmpie în jud. Vâlcea. Zătoane, tufărișuri de salcie în întindere de 500 ha. în co- muna Cârna-Dolj. in județul Mehedinți, înseamnă însă îngrăditură, locul aco- perit cu apă de revărsarea unui râu. In comuna Pătulele zaton este un loc făcut înadins pentru oprirea apei, care să servească Ia adăparea vitelor in vremea verii, când seacă pârâul Blahnifa. Zaton se numește și construcția ce se face în albia unei ape la munte, având menirea de a aduna apă pentru înlesnirea efectuării plutirii. Revista Pădurlor 605. In legătură cu ceeace am spus despre Bran (vezi această revistă, pag. 616) aducem și : 35. Zăbran. In comuna Ordeștii, în jud. Mehedin|i, este un deal numit Zăbran. Zăbranic se zicea odinioară vălului cu care se acopereau femeile. 36. Heteriș, pădure tânără, deasă, de mesteacăn. O mahala a corn. Roșiile-Vâlcea se numește Hătăroaia. 37. Copăcios-împăduril. Cantemir în istoria ierogl. pomenește de „munți copăcioși și umbroși" 316. Copăcioasa, corn. în jud. Gorj (are un cătun Cerătu); vale, pârâu, sat în comuna Jegujani-Mehedinti. Copăceni cătun al corn. Cornești-Gorj (are 535 ha. pădure); comună în jud. Vâlcea. 38. Dacă menționăm toate localitățile cari au avut la început însemnarea de pădure deasă, drept este să menționăm și putinele numiri cu însemnarea : pădure rară, precum : Rărișiu pisc în corn. Bârsești-Vâlcea; Rarifa pădure în corn. Gorunești-Vâlcea. Rariște. 39. O pădure de mică întindere se numește și....... Lab. In corn. Secu-Mehedinti este o pădure Laba, numită și pădurea Labei. 40. Un număr de copaci deși constitue un pâlc. Acest cuvânt a dat în toponimia Olteniei numele Pâlcanii al unei ma- halale din comuna Padina mică, jud. Mehedinți. Toponimia ne arată și felul copacilor din pădure. 41. Lemn are înțelesul de copac. Ex. „Afuncea se vor bu- cura toate lemnele pădurii". Psalt. Râmn. sau arză-te focul pădure Și toate lemnele în tine larnik-Bârsan 199 întrebarea este dacă lemn înseamnă copac în general; sau un anumit copac. In jud. Vâlcea este o mănăstire numită Dintr’un lemn. „Legenda spune că această mănăstire s’a zidit în cinstea icoanei Maicii Domului, făcătoare de minuni, găsită într’un stejar, în care loc se află azi biserica". 696 Revista Pădurilor In județul Dolj exista Măgura Lemnelor în comuna Do- bridor; două păduri Leamna de sus și Leamna de jos, având o suprafață de 700 ha. în comuna Bucovăfu, compuse din cer, stejar, gârnijă. Nu cum-va lemn va fi însemnat stejar ? Nu îndrăznesc să afirm aceasta. Miaduc aminte că Gorun într’unul din articolele din seria știi românește (publicate apoi în volum) dojenea pe un scriitor ardelean că a întrebuințat cuvântul lemn cu înțelesul de copac și că aceasta ar însemna că gândește în ungurește și că ’și traducea gândirea pe românește. Amintesc aceasta, însă nu mă amestec în polemici. 42. Stejarul care populează pădurile din regiunea de câmpie, luncile râurilor, în amestec cu alte specii de copaci, depresiu- nile văilor din regiunea colinelor și în general localitățile unde solul este profund, reavăn și fertil, a dat nume de localități ca: Stejaru, un cătun al comunei Urdarii de jos din jud. Gorj. Numirea o are dela numeroșii stejari ce odinioară erau în această localitate ; în comuna Corcova-Mehedinji e deasemenea un cătun cu numele Stejaru. Dealul Stejarului în corn. Zăicoiu-Dolj In acea comună este și un pârâu cu numele Stejaru. Stejerii comună în jud. Gorj. Pe unde au fost păduri de stejar se găsesc localități cu numele de Stejeret poiană în comuna Govora; loc izolat în co- muna Frâncești, unde este și o frumoasă pădure; poiană în comuna Titireciu-Vâlcea. Stejarul propriu zis (quercus pedunculata) se mai numește și Șlodun. In corn. Intorsura, jud. Dolj, o vale a Șlodunului. 43. Cerul (quercus cerris) se găsește în Oltenia în regiunea de câmpie și a colinelor, formând masive curat sau ameskcat cu gârni(ă. Ceru, numele locului pe care a fost mai înainte con-una Deveselu-Mehedinți, de unde s’a strămutat, zice-se din pricina lipsei de apă. Ceru vale în comuna Ruptura-Mehedinți. Cerătu cătun al comunei Copăcioasa-Gorj, cu 100 ha pădure; cătun al comunei Scoarța are vre-o 60 ha. pădure ; deal acoperit cu păduri în comuna Zeicoiu-Dolj; șes, deal, moșie, pădure de 100 ha (în care predomină stejarul) și sat în corn. Cerătu-Dolj. Revista Pădurilor 697 După unii lexicografi ciritiș ar însemna pădure de cer, tufărie; după altii tufiș, adică pădure tânără, deasă. Stejarul pufos (quercus pubescens) se găsește în Banat în pădurile de la Lugoj, Lipova și Orșova pe coastele expuse spre sud și vest. 44. Dub care înseamnă stejar, (vezi a dubia tăbăci; du- beală-tăbăcire; dubălar tăbăcar fiindcă la tăbăcirea pieilor se întrebuin|ează coaja de stejar) nu l’am găsit printre numele de localitafi în Oltenia. în Bulgaria există însă localități cu numele Dubnic. In Banat găsim Dubești și Dubov, în jud. Caraș Severin. Numele unguresc al Dubeștilor este Dubosd; numele unguresc al loca- litătii Dubova este Dunatolgyes, care după cum se vede este o traducere și înseamnă pădurea de stejar de lângă Dunăre, căci Dubova este la 16 km. de Orșova. O localitate Dubova în Bu- covina se numește și Stejărenii. Și numele de familie Dubău este de pus în legătură cu Dub. 45. Gorunul (quercus sessiliflora) ocupă exposijiunile nor- dice de pe dealurile mărunte, podișurile și coastele expuse spre sud și vest. Gorunu unul din vârfurile dealului Oteșani din comuna Foleștii de Sus-Vâlcea; deal în comuna Busești-Mehedinji; câmpie în comuna Glogova. Gorunetu deal și vale în comuna Ciocadia-Gorj. Goruniș deal și pârâu în comuna ȘerbăneștiVâlcea. Gorunești comună în jud. Vâlcea în care se află și un deal cu acelaș nume; mahala în comuna Slăfioara-Vâlcea. 46. Gârnifa (quercus conferta) crește în regiunea șesurilor și a dealurilor, ocupând exposijiunile calde vestice, sudice și sudvestice. Gârnija vale și mahala în comuna Prunișori, vale și sat în comuna Gutu-Mehedinji; loc isolat în comuna Șerbănești- Vâlcea. Cârnicetu sat al comunei Nisipi-Vâlcea. 47. Tufanii Gagiului, movilă de hotărnicie în corn. Măceșu de jos, în apropiere de moșia Codru. Movilă cu tufan la miază noapte de corn. Leu-Romana{i. Movila Tufanului spre apus de corn. Obârșia-Romanati. Tufaru pădure în jud. Vâlcea. Tufaru Prăjilenilor pădure Revista Pădurilor 69d de 175 ha. în com. Govora-Vâlcea (Prăjilenii sunt locuitorii din satul Prajila, com. Govora). 48. Ghinda, rodul stejarului, a dat naștere următoarelor nume topice: Ghinda Mahala în comuna Broșteni-Mehedinți. Ghindeni com. în jud. Dolj, al cărui nume vine de acolo, că era foarte bogată în păduri de ghindari. Azi are numai două păduri Ghindeni și Siliștea, în cari se găsesc stejar și gârniță în primul rând, apoi frasin și jugastru. 49. Bradul a dat naștere la următoarele numiri de localități: In jud. Mehedinți: Brăzișorii, deal mare în comuna Comănești; Brădefii, deal în comuna Horăștii. Dealu Brădetului sau numai Brădetu în comuna Godeanu. Valea Brădetului sau numai Brădetu în com. Ilovățu: Două sate: Brădetu de sus și Brădetu de jos, formând comuna Brădetu. In jud. Gorj: Brădiceni (dela dem. brădic) deal cu o supr. de 125 ha. acoperit cu pădure în com. Brădiceni. In jud. Vâlcea: Schitul Bradu în com. Cheia ; Bradul loc izolat în jurul com. Bujoreni, pădure în com* Olănești. Valea Bradului începe din dealul Costeștilor și se varsă în râul Otăsău lângă comuna Bărbătești. Brădetu pârâu care isvorăște din plaiul Cacova și se varsă în râul Râmnicu. Brădulețu pădure în com. Râmești; și în județele de câmpie se găsesc nume de localități în legătură cu brad, deși bradul lipsește în câmpie. E probabil că numirile sânt în legătură cu colonizări ale câmpiei prin munteni sau în legătură cu nume proprii In Jud. Dolj: Brădești pisc și culmea Brădeștilor înaltă de 100 m. apr. cu pădure pe dânsa în com. Negoești. O comună Brădești — formată din satele Brădești din dos (odinioară Brădeștii bătrâni), Brădești! de jos și Brădeștii de sus — se zice că și-a luat numele de la vornicul Brădescu, cel care a înființat-o. 50. Dela fag avem următoarele numiri de localități: Revista Pădurilor 699 In jud. Mehedinți: Fagul (Fundenii) mahala în comuna Gvardinija; Fagii (numită și irei fagi) mahala în corn. Malovă|u; Făgeiu ogaș în comuna Bâcleșu. In jud. Gorj: Făguleju deal în marginea corn. Pârâu ; In jud. Vâlcea : Fântâna fagilor in corn. Zavideni; Fagu cu ghiară loc izolat în corn. Mădulari. Dealu Făgulesii în corn. Făurești. In jud. Dolj: Făgejelul deal și pârâu în comuna Gubaucea, pârâu în comuna Veleșfi. 51. Și jirul, rodul fagului, a dat naștere la nume topice : Jirovu deal în corn. Ruptura ; baltă în corn. Scăpău ; co- mună ; câte trele aceste numiri sunt în jud. Mehedinți. Jiriște. Și de la ulm avem numiri de localități. Astfel : 52. Ulmu, sat în corn. Cetatea-Dolj; deal în corn. Sălătruc- Mehedinti. Ulmu cel mare la hotarul de miază 'zi al corn. Ciutura-Dolj; Balta Ulmului în corn. Țânfăreni-Dolj. Uimulet siliște în comuna Orodelu-Dolj; mahala a corn. Gemenii-Mehedinti. Ulmii, loc izolat în corn. Olănești-Vâlcea. Ulmetu, sat în corn. Slăvuta-Dolj, deal în jud. Vâlcea nu- mit astfel de la pădurile de ulmi ce-I acopereau odinioară; poiană în comuna Folești-Vâlcea ; comună, în jud. Vâlcea, care a fost întrunită cu comuna Copăceni; câmpie, în comuna Ho- văfu; ogaș în corn. Rătezu; câmpie și deal, în comuna Baia de sus-Mehedinji. 53. Carpen, Carpin (Carpinus Duinensis) toarte mult de la Baziaș (Banat) pe lângă Dunăre până la Vârciorova și Gura Văei, jud. Mehedinți. Carpen pădure, moșie, pârâu, comună în jud. Dolj. Carpenul deal în partea de miază noapte a comunei Bo- răscu-Gorj; a cărui creastă e acoperită cu pădure, iar pe coaste sunt vii și livezi cu pruni. Carpeni, sat în jud. Dolj. 700 Revista Pădurilor Cărpineni, pârâu în com. Cloșani-Mehedin|i. Cărpinoasa, deal la miază zi de comuna Călimânești* Vâlcea. Cărpinișu pârâu, comună în jud. Gorj al cărei nume vine de la o pădure de carpini ce acoperea acest loc. Și azi comuna are 450 Ha. pădure. Cărpinișu e o vale în com. Oleșani-Vâlcea. 54. Frasinul (fraxinus excelsior) în propozifie mai însem- nată în pădurile din Banat, populează pădurile de luncă din re- giunile de câmpie și în regiunea colinelor, ba chiar și în regiunea de munte și anume în locurile pietroase. Fraxinus ornus se găsește în Banat și în Oltenia. Frasinul pădure în comuna Deveselu-Mehedinji; deal în com. Bala de jos; munte în jud. Gorj cu 160 ha. pădure, deal în partea de miază zi a comunei Borăscu Gorj acoperii pe creastă cu pădure ; Frasin s’a numit odinioară comuna Pleșoiu-Dolj. Frăsineiu schit în jud. Vâlcea. Frăsinetu poiană în comuna Văideenii; pisc pe muntele Urșani-Vâlcea ; pădure și moșie a statului în jud. Romanati; cătun al comunei Cezieni ; măgură și moșie cu pădure de 30 pogoane lângă com. Vlădila; de aceia comuna Vlădila mai poartă și numele Frăsineiu. Frăsiniorul, nume pe care-1 purta odinioară com Fântâna Domnească-Mehedinti; Frăsinenii, locuitorii din Frăsiniorul. 55. Existenta mesteacănului este atestată de următoarele numiri de localități: Mesteacănu vale spre apus de com. Brezoiu-Vâlcea ; Gura Mesteacănului la 2 km. spre apus de vatra comunei Brezoiu; Mestecenii loc izolat la miazănoapte de comuna Slătioara Vâlcea; numit asfel dela pădurile sale de mesteceni. Dealul Mestecenilor la miază zi a comunei Mădular-Vâlcea. 56. In legătură cu mesteacănul poate fi pusă și numirea Brezuica a unui sat în jud. Romanati, lângă Olt, la 15 km. de Caracal, la miază zi de com. Gostovă(u. Brezuica ar însemna Breaza Mică, iar numele unei localități Breaza derivă dela breaza mesteacăn. Revista Pădurilor 701 57. Existenta teiului ne-o indică următoarele numiri : Dealul Teiului în corn. Roșiile Vâlcea ; Câmpu Teiului în corn. Amărăști-Vâlcea; Teiu pârâu, sat, Siliște, moșie, pădure în corn. Cornu-Dolj. Piscul cu Teiu în corn. Drănicu Dolj; Teiu mahala în corn. Adunați Teiului; ogaș în corn. Cireșu- Mehedinți; Teișu cătun al corn. Leotești-Romanați; Teișani moșie, pădure, sat în corn. Ghercești-Dolj. Teișul deal, vale, pârâu în corn. Busu-Mehedinți; vale în corn. Vrata Mehedinți. Teiuș loc izolat în corn. Tomșani-Vâlcea; Teiușu deal, vale, sat în comuna Titireciu-Vâlcea. 58. Nucul (juglans regia) se mai găsește în stare spon* tanee în formă de buchete în masivele de fag sau în cele de gorun de pe colinele din comunele Mărul și Ravenska. Se mai află diseminai pe o fâșie de teren lungă de 60—80 km. pe lângă Dunăre dela Buziaș și Vârciorova, în corn. Dubova, Plavișevița, Svenița și Berzaska. Câmpia Nucului în corn. Rocșoreni-Mehedinți; Dealu Nu- cului în corn Mădulari-Vâlcea a cărui numire îi vine dela un nuc bătrân ce se află pe acel deal; un Deal al Nucului în corn. Albeni-Gorj. Movila Nucului în corn. Sadova-Dolj. Pâlc de nuci a dat naștere la numiri de localități ca : Nuci, poiană, în corn. Popești Vâlcea, numită astfel pentru că se aflau pe dânsa mulți nuci. Vâlceaua Nucilor în corn. Podari-Dolj. Pădure de nuci s’a numit: Nucet. Nucetu a fost numele mănăstirii Cozia ; Nucetu este un ogaș în corn. Bâcleșu-Mehedinți. 59. Cu înțelesul de nucet avem și numiri de localități ca: Rahova vale în comuna Busești-Mehedinți. 60. In comuna Dioști jud. Romanați se află dealul Nucilor, unde se zice că a fost odată de demult sat și unde s’a găsit bănuți vechi și spărturi de oale. Numele comunei a fost explicat de d-l D. Dan, profesori Vezi din toponimia românească „Dioști* (ung. Diosd) Nucet. 3 Revista Pădurilor 702 Pe lângă Dunăre în Banat precum și în jud. Mehedinți se găsește diseminat ca arbust și alunul turcesc (corylus columa). 61. Aluni, trup de pădure de 125 ha., în comuna Costești Vâlcea ; deal la apus de corn. Slăvești; deal în vecinătatea corn. Alunul-Vâlcea ; vale în corn. Bala de jos-Mehedinti. Alunișu câmpie în corn. Costești; vale în corn. Șirineasa, vale în corn. Frâncești-Vâlcea. 62. a) Existenta dudului o atestă următoarele numiri de loca- lități : Dudașu, sat în corn. Schela Cladovei; Dudașii Insulă în Dunăre în dreptul corn. Schela Cladovei Dudașii sat în corn. Simianu-Mehedinji. Dudescu nume de familie. b) Dudului i s’a mai zis și Cernita ; pomului i s’a dat nume după coloarea neagră a fructelor. Deci se va urmări în toponimie și acest nume. c) In alte localități este atestată existenta dudului prin unele îndeletniciri ca creșterea viermilor de mătase. Astfel, în jud. Mehedinți este o comună numită Matăsarii. 63. Câteva numiri de localități ca: Boru deal și pădure și mahala în corn. Pleșoiu-Vâlcea ; Boru pădure în corn. Pârâenii de mijloc-Vâlcea; Dealu Borului în partea de apus a corn. Roșiile-Vâlcea, apoi Bora munte la miază noapte de corn. Novaci- Gorj. Borăscu vale din jud. Mehedinți, prin care curge pârâul Borăscu, care udă în lung comuna Borăscu din jud. Gorj; Bo- răscu deal în corn. Cârcenii-Mehedinji; poate și Boroșteni cătun al corn. Peștișani-Gorj, precum și numele de familie Borănescu ar fi de pus în legătură cu slav bor care înseamnă pin. A crescut pinul prin Oltenia ? Silvicultori de seamă ai noștri ne spun că Pinus cembra, se mai găsește în Banat pe mun|ii Matania (1700-1800 m.) din județul Caraș Severin; pinus austriaca crește în mod spontaneu numai în Banat pe terenurile calcaroase de pe lângă stațiunea balneară Mehadia și anume pe munții Damogledui mare și Damogledul mic, precum și la stânga și la dreapta văei Cerna de pe teritoriul comuna Peci- nea ca, valea Bolvașnita. 64. Bradul alb, bradul roșu, se numește : Molitv, de unde numele topic Molitvișu munte Gorj. Revista P&durllor 703 Cu aceiaș însemnare: Molid de unde cred unii că ar deriva topicul: Moldovișul pisc de 859 m. în jud. Vâlcea. 65. Aninul, lac în com. Cireșu-Mehedinti; pârâiaș în com. Izvorul Aneștilor-Mehedinti. Anini, poiană în com. Popești-Vâlcea, numită astfel dela aninii ce sunt pe dânsa. Aninosu, trup de pădure de 896 Ha. în comuna Broșteni- Vâlcea. Aninisu pârâu și comună în jud. Gorj, cărora se crede că li s’a dat acest nume dela mul|imea aninilor. Aninoasa, comună în jud. Gorj compusă din cătunele Ani- noasa, Cornișani și Bobaia (700 Ha ptdure). Aninoasa, pârâu care se varsă în râul Motru ; vale în co- muna Călinești-Vâlcea ; sat comuna Glăvile-Vâlcea ; pârâu în comuna Genuneni-Vâlcea; deal în comuna Amărăști-Vâlcea; poiană în comuna Bălcești; pârâu în comuna Stroești. Culmea Aninoasa în partea de răsărit a comunei Cosfeșli, se unește cu dealul Cornișanii din com. Groșerea. Aninoși|a deal în com. Săulești-Gorj. 66. Dela Plop următoarele numiri de localități: Plopu, munte, pârâu, cătun în jud. Gorj; pârâu și sal în com. Stoina Dolj. Plopu Ostrovenilor, movilă de hotărnicie în com. Călă- rași-Dolj. Plopi, insulă în Dunăre în dreptul com. Gârcovu-Romanaji; cătun al com. Balș; comună în jud. Mehedinți; deal în com. Ponoarele-Mehedinti. Plopșoru, comună în jud. Gorj; pădure, moșie, sal, vie în com. Sălcu(a-Dolj. Vâlceaua Plopului în com. Muereașia de sus Vâlcea; Valea Plopului în com Amărăști-Dolj. Plopetu, loc izolat lângă com. Pietrari de sus Vâlcea; Plopișu, pisc pe creasta șirului de dealuri ce brăzdează în lung și lat com. Costești-Vâlcea ; loc izolat lângă com. Recea. Plopeasa, vale în com. Laloșu-Vâlcea numită astfel fiindcă erau aci niște plopi mari. Numele de familie Plopeanu, Plopșoreanu. 704 Revista Pădurilor 67. Scorușul cu cele trei varietăți: 1. Sorbus domestica, 2. Scoruș de munte, păsăresc, sălbatec*sorbus ancuparia. 3. Sco- ruș de pădure-sorbus terminalis a dat naștere la următoarele numiri de localități: Scorușu cătun al corn. Calapăru-Gorj, al cărui nume se zice că-i vine dela un scoruș, ce a fost odinioară în localitate; deal în corn. Baba de jos; deal în corn. Strehaia-Mehedinți; deal la miază noapte de comuna Bunești-Vâlcea, al cărui nume vine dela un bătrân scoruș, care a existat până pe la 1890; deal în comuna Mădulari-Vâlcea; surpătură în comuna Cireșiu-Vâlcea. Numele de familie Scorușanu. 68. Sorbu, arbust din familia rozaceelor, lemnul său e în- trebuințat în strungărie. scoruș de munte „ păsăresc sorbus ancuparia • sălbatec Sorbetul vale în comuna lllmetul-Vâlcea. 69. Socii loc în corn. Bucura-Mehedinți; loc în corn. Imoa- sa-Mehedinți; Socet loc izolat în corn. Modoaia-Vâlcea ; pârâu care udă partea de miază-zi a comunei Muereasca de sus Vâlcea; deal în corn. Cloșani-Mehedinți. 70. Spin. Spinișor-siliște în corn. Filiași-Dolj, Spineni moșie și sat în corn. Glodeni-Dolj; loc în corn. Melinești-Dolj; fost sat în plaiul Cloșani, acum deal acoperit cu pruni și vii; cătun al corn. Balș-Romanați. Spineanu, nume de familie în Mehedinți. Spinet vale în corn. Băbiciu-Romanați. Spinetele deal în corn. Pietrari de sus Vâlcea. 71. TYîr/z-spin, porumbar. Târnava, culme de munte în jud. Vâlcea; Târnavu, pădure în corn. Vaideeni-Vâlcea. Târnoveanu nume de familie. Tâm-mănunchiu de mlădițe de porumbar ori de cireș strânse 11 un loc servind pentru măturatul curților, magaziilor ariilor, a rnui. 72. Dela cuvântul porumbar nu există în Oltenia nume to- pic. Există însă numele de familie Porumbaru. Revista Pădurilor 705 73. Mărăcin. Mărăcinele pădure |de 965 Ha. (gârni|ă) în com. Tăncă- nău-Dolj moșie și sat tot acolo. Mărăcinele, fost sat în com. Sălcu|a-Dolj. Vâlceaua cu mărăcini, în jud. Vâlcea. Mărăcinii mari, mahala în com. Stoenești-Vâlcea. Numele de familie Mărăcineanu. 74. Măceșu. Măceșu, moșie, baltă, sate în jud. Dolj. Se spune că în -comuna Măceșu, se găseau o mul|ime de măceși. Un cioban își avea târla acolo. Măceșu se numește și un pârâu în comuna Novaci-Gorj și un deal în comuna Măreșești-Mehedinti. Dealu Măceșanului în com. Piscu-Dolj. 75. Răchită. Răchită sat în com. Seaca-Dolj unde se mai găsește o moșie și un deal cu acest nume; comună în jud. Dolj în cu- prinsul căreia este o baltă cu acelaș nume; fost sat al comunei Brabova; baltă în com. Filiași; Răchita, vale în com. Bălcești-Vâlcea; Răchiteaua vale spre N. V. de Topești; Răchiji deal în com. Prejoiu-Vâlcea. Răchitele cătun al com. Runci-Gorj. Cracu Răchitelelor munte în Gorj. Răchicioasa lac în com. Scăești-Dolj. 76. Verbia-Răchită, salcia. In jud. Dolj o comună se numește Verbifa; în vechime se numea însă Crângu. Are două păduri: un Verbita de 400 Ha- și alta Verbicioara de 1000 Ha. Amândouă pădurile au astăzi ca esen|ă cerul și gârnita. Și comunele învecinate ca Poiana Pleni{a, CleanovuCăr- peniș au numiri în legătură cu pădurea. 77. Ghimpi. In comuna Robești-Vâlcea Ghimposu deal numit astfel de la mul|imea ghimpilor ce cresc pe el. 78. In Banat și în jud. Mehedinți pe lângă Dunăre se gă- sește arbustul numit Scumpie (Rhus cotynus) ale cărei frunze și lugeri având un procent ridicat de tanin se întrebuințează în tă- băcărie. 7-)6 Revista Pădurilor Dealul Scumpierilor în com. Drănicu, jud. Dolj. Copacii și pomii așezati lângă drum n’au viafă lihnită din pricina trecătorilor cari le rup vârful și crăcile. Copacul lângă drum Câți trec îl sburăturesc Și de crăci îl sărăcesc. Aceasta înseamnă a ciumpăvi copacii. Copacul ciumpav se numește ciump. In toponimia Olteniei nu întâlnim acest cuvânt, întâlnim însă altele înrudite cu însemnare identică. Cunoșteam cuvântul pociumb, pociump cu înțelesul de par. (Șăineanu admite numai înțelesul de par scurt, |ăruș, pripon). Autorul dicționarului geografic al județului Gorj, lămurea că numirea comunei Pociovăliștea vine de acolo, că „acum 200 (și mai mult) de ani, niște ciobani au înfipt în acel loc niște prăjini în cari își puneau bagajele lor. Aceste prăjini în graiu localității se numesc pociumpi". După altii numele comunei Pociovaliștea ar veni dela patru stâlpi rămași din ruinele unei biserici stâlpi numifi Pociumpii din vale. Comuna are o biserică foarte veche dela 1372 — după cum se constată din inscripția de pe o cruce de lemn din bi- serică. Lângă biserică — la spatele altarului este un copac care se zice că datează dela întemeierea bisericii cu înălțimea de peste 10 m. și 1 m. 50 în diametru. Locuitorii povestesc că în acest copac ar fi niște moaște, ceace lămurește îndeajuns pen tru ce nu s’a atins nimeni de el până acum. Dicționarele arată că ciung înseamnă lipsit de mâini. Ciung se zice totuși și despre un copac, căruia i s’au tăiat crăcile. In poezia populară sînt versuri privitoare Ia pădurea pe care „Vin ciungari s’o ciungărească. Ici colo câte un blestem adresat pădurilor Să le pice frunzele Să rămâie ciunge și câte o comparajie ca aceasta : mila de la bărbat Ca umbra-i de ciung uscat. Revista Pădurilor 707 Așa încât întemeindu-ne pe acestea, nu primim însemnarea data de Șăineanu și Dame ciung-butuc, buturugă. In toponimia Olteniei, Ciungu e o despărțire a corn. Dăbu* leni-Romanați. Ciungetu loc de fanate în corn. Bunești; sat al corn- Malaia în Jud. Vâlcea. Viciu în al său Glosar de cuvinte dialectate dă pentru Ciung însemnarea de arbore rupt de vârf și uscat. A tăia crăcite unui copac se mai zice și a cionti, a ciunti. De unde numiri ca acestea: Ciuntă, deal în corn. Roșia-Gorj; Ceoanta, loc în corn. Bâcleșu, plasa Dumbrava, Jud. Me- hedinți. Și se mai zice încă și a cioncâ de unde numirile Ciunca deal în comuna Topești-Gorj; Cionca nume de familie. Tot în legătură cu tăierea crăcilor socotim următoarele numiri : Ciuta, movilă în corn. Goicea Mică-Dolj; movilă în corn. Maceșu de Jos Dolj; deal în comuna Bunești-Vâlcea, deal în corn. Cloșani-Mehedinți. In comuna Negomiru în Jud. Mehedinți, este un loc numit Ciutărila. Mai ales aceasta ne face să credem că în numirile de mai sus n’are ce căuta nici ciut-lipsit de coarne, nici ciuta, căprioară, femeiușcă cerbului. Nu vom arăta cari sunt însemnările actuale ale cuvântului ciutura. Credem însă că a însemnat la început trunchiu scobit, scorbură. In Toponimia Olteniei Ciutura, vale, pârâu, comună în județul Dolj; moșia și pădurea din acea comună lot Ciutura se numesc. Pădurea era compusă din esențele acestea: stejar, cer- gârni(ă, dar predomină stejarul. Ciuturica vale și pârâu în comuna Ciutura. Ciutureștii-Mischii numele vechi al comunei Mischii, în care se găseau vre-o 180 Ha. pădure de cer, stejar, gârnifă și ulm. Ciuturoaia sau Ciuturoasa, moșie numită și Știrbei Vodă in Județul Vâlcea. 708 Revista Pădurilor Poate că între Ciuta și Ciutura să fie în privinja înțelesu- lui o mai strânsă legătură de cât bănuesc eu. După cât mi-aduc aminte Viciu în al său Glosar aduce și aceste două cuvinte dialectale: Ciuteica trupina ce rămâne în pământ dacă se taie lemnul la o înălțime de 1 — 6 urme. Ciutuhana — trupina rămasă în pământ după ce s’a tăiat arborele. Negreșit că aceste cuvinte vin să lămurească înțelesul pri- mitiv al cuvântului ciute. Bont înseamnă tăiat la vârf, retezat; mâni boante înseamnă mâni cărora li s’au retezat degetele. Numai omul înfrății cu codrul putea să socotească ramurile copacului ca niște mâni înălțate spre cer în chip de rugăciune. De această simțire sunt cu totul străini cei ce rup crăngile copa- cilor din alee și parcuri; tei cu crăngile rupte se văd și la Bucu- rești, la șosea. Boanta este numele unei păduri de 300 pog. al unei moșii fostă proprietate a Statului și al unui cătun al comunei Preajba de pădure din jud. Romanati Dicționarele ne arată că înțelesul cuvântului cârn este cu nasul turtii sau încovoiat, prea scurt sau prea mic. (Șăineanu Dame). Cârn poate însemna și încovoiat, îndoit. De ex. cutii cârn cosor; lemn cârn-Iemn încovoiat, strâmb, în opoziție cu lemn drept. Cum se explică însă numele Cârna al unei comune în jud. Dolj Lunca dela Jiu și Lunca din Vale Dolj, Cârnești al unui deal în com. Bâtanele-Mehedinți; al unei mahalale în com. Seve- rinești-Mehedinji ? Cârna s’a numit și moșia Goicea Mare din jud. Dolj. Numele Cârna nu se poale explica decât aducându-ne aminte că a cârni înseamnă a rupe vârful; cultivatorii de tutun pot afirma că ei cârnesc tutunul, rupându i floarea (care este în vârf). Poate că dela o pădure cu vârful tăiat își trage numele comuna Rătezu din județul Mehedinți. Un cătun al comunii Ticlenii (Sihlenii adică din jud. Gorj se numește Tunșii; are 656 Ha. pădure, fânete, tufăriș. A lunde nu înseamnă deci numai a tăia părul, lână, ci și a tăia iarba și a rotunji, a potrivi, copacii. E locul să amintim că aci în jud. Vâlcea e un deal anume Revista Pădurilor 709 Ciuleiu spre răsărit de comuna Scundu și o vale cu acelaș nume ia comuna Șușanii de Sus. Pădurile dese și întinse puteau prea bine împiedeca pe d jșman să pătrundă pe pământul nostru, dacă se închideau dru- “urile cari treceau prin ele. In deschizături de pădure, în strâm- torile păsurilor, strămoșii noșlrii făceau stavile sau întărituri puternice de trunchiuri de copaci clădiți unul peste altul: palame, dange a căror pază și apărare era încredințată unor străjeri. Palangă, deal și sat în com. Amărăști-Vâlcea; Pălăngeanu nume de familie. înțelesul de a doborî, a culca la pământ se păstrează și astăzi. Când furtuna culcă grâul ori ovăzul, se zice că l-a făcut ^alancă. Numirile următoare arată pe unde erau așezate străjile amintite mai sus: Valea Strejii, în comuna Foleștii de Sus-Vâlcea; Măgura cu streahă în comuna Băilești-Dolj; Streaja înaltă așezată în vârful dealului Chera pentru supravegherea între Valea Gilor- tului și Valea Jiului; Straja deal în comuna Strehaia și un alt deal cu acest nume în comuna Șovacna de jos-Mehedinți; Stre- iești deal cu înălțime de 246 m. în județul Romanați. Intăriturile făcute din pari înfipti în pământ, îngrădite cu spini, se numiau parcane, Pădurea tăiată fie pentru palanci, fie pentru parcane, locul curățit din codru s’a numii Prisacă. Cu acest nume cunoaștem : O surpătură în comuna Bârlogu-Vâlcea; un fost sat în comuna Preajba-Dolj; un cătun al comunei Bărzărei*Romanați, situat pe niște dealuri cu o înălțime de 200 m. d’asupra nivelului mării; un munte în județul Mehedinți. Priseceana, este o comună a jud. Mehedinți, care se măr- ginește la răsărit cu comuna Crângu din jud. Dolj. Cu aceiaș însemnare avem în toponimia jud. Vâlcea: Osica vale în comuna Stănești; Osăceni mahala a comunei Roșiile; în toponimia jud. Romanați: Osica mare situată la 100 m. d’asnpra nivelului mării și Osica mică situată pe dealul Bobu la 140 m. d’asupra nivelului mării. Pădurile meree erau în strânsă legătură unele cu altele. Ele erau străpunse de drumuri numai pe unde era nevoie. Locu- 710 Revista Pădurilor rile pe unde intrau și eșiau drumurile erau întărite și foarle bine păzite. Aci erau adevărate porji. O pădure numită Portăreasa în comuna Grindeni-Dolj; un sat Portărești, o moșie și o pădure cu acest nume în comuna Giurgifa-Dolj ; numele de familie Portărescu iot acolo ; Portărești pădure și sat în comuna Laloșu-Vâlcea ; Tot cu înțelesul de poartă, Baranca, movilă în jud. Romana|i. Dacă pădurea nu slujia la apărare, intrarea în pădure nu putea fi pe ori unde, ci numai printr'un anumit loc, destinat pentru aceasta, numit Gura pădurii. Firește că cel ce se ocupă cu numirile de localități va trebui să cerceteze cu multă băgare de seamă dicționarele geo- grafice, căci nu orice nume în a cărui compunere intră substantivul Gura, se referă la pădure. Sunt unele numiri cari se referă la gura unui râu, sau la gura unei văi, gura unui plai. Și la exploatarea pădurilor se menține numirea Gura pădurii. Aci se stabilesc colibele pentru tăietori, pentru pădurari și pentru cei însărcinati a încasa banii proveniti din vânzarea lem- nelor, pe aci este îngăduită intrarea în pădure a carelor cari vin să încarce lemne. Locuitorii așezati în apropierea gurii pădurii, ca și cei așezati în apropierea gurii râului, văii ori plaiului s’au numit Gurani. « • Odată intrat prin gura pădurii, drumul mergea spre partea diametral opusă, care se numea fund. Se afunda deci în pădure. In județul Vâlcea o pădure se numește Scunda și un sat Funda Scundului. Locuitorii așezati în apropierea fundului pădurii, s’au numit Fundeni. Urmașul Fundeanului s’a numit Fundescu, de unde topicul Fundești. Dela gura pădurii până la fundul ei drumul era lung, câte odată de două-trei zile. Din pricina desimii ramurilor, din pricina mulțimii frunzelor, din pricina înălțimii copacilor, călătorul nu putea vedea soarele, decât dacă ajungea cumva în vre-o poiană. Pădurile erau deci întunecate, adică lipsite de lumină. Câte una chiar se și numia Noaptea. Codrul a fost totdeauna frate cu Românul. I-a plăcut Românului atât sub poale de codru verde cât și la mijloc de codru des. Mare parte din cântecele naționale încep cu frunză Revista Pădurilor 711 verde, pe care numai copacii o au, căci ierburile și florile au foi. Atâtea păduri nici n’au alt nume decât Verdea, precum : pădurea de vre-o 60 Ha. din insula Verdea care depinde de comuna Izlazul-Romanati ; vale în comuna Polovragi formată de plaiurile Runcu și Văraticu. Pădure de 26 Ha. tine de com. Drăgășani-Vâlcea ; deal, vale și sat în comuna Amarăști-Vâlcea; pădure în comuna Orlești-Vâlcea: pădure în comuna Zavideni ; pârâu și sat în comuna Suteșli-Vâlcea. Totuși codrul văzut din depărtare nu se înfățișa ca ceva verde ci — de multe ori — se înfățișa ca ceva negru. Numiri ca Negru, Negrașu, Neagra, păstrate și azi pentru păduri și satele cari au luat locul pădurilor. A pătrunde în pădure era socotit ca o coborâre în adân- cimea întunecată, din care pricină multe păduri poartă numele de Adânca. Firește trebue să se |ină seamă că unele nume s’au dat și din pricina configurafiunii terenului. Nu numai la noi, dar și la alte popoare despre pădure nu se spune ce mărime are, cât e de lungă, cât e de largă, ci cât e de adâncă. In comuna Gângiova-Dolj este o movilă numită Capu Co- drului. De lângă ea începe hotarul de apus către comuna Măceșu de Sus. Există o (ară a Bârsei (ținutul Brașovului), vestită odinioară pentru creșterea oilor bârsane sau bârsănci, cu coada scurtă și lată, bune de lapte, dar slabe de lână (și lâna lor tot bârsană se numește). Țara Bârsei și-a luat numele dela valea sau apa Bârsei. Filologi, străini și români, se înțeleg cu privire la vechi- mea numelui, a cărui origine dacică nu o contestă nimeni; se deosebesc în păreri numai cu privire la etimologia și însemna- rea numelui. Astfel D. N. Drăganu (în Dacoromania 1,135—145) crede că Bârsa ar însemna Țara Mesteacănului, și propune eti- mologia : bersa, cuvânt traco-dacic. Dl. O. Densușianu (în Grai și suflet 161) socotește foarte hazardată această etimologie și crede că Bârsa ar deriva din brăsnon, cuvânt slav cu însem. narea a smulge, a da la o parte, a rade. In acest caz Bârsa ar fi însemnat la origine „finul unde se tăiase copaciu, se făcuse despăduriri-. 712 Kevfsta Pădurilor Ne-ar fi convenit firește să fim lămuri|i cu p ivire la eti- mologia și însemnarea numelui. Ne mulțumim deocamdată că putem pune și acest nume în grămada celor referitoare la pă- dure. Derivate ale numelui Bârsa sunt următoarele: Bârsan locuitor din tara Bârsei; Bârsan și Bârsanu nume de familie; un cătun al comunei Drâgășani-Vâlcea se numește Bârsanu. Bârsescu nume de familie; Bârsești deal, râu, sat și co- mună în jud. Vâlcea. Bârsănescu nume de familie. Bârsenca. Alături de numele vechi care păstrează pe s, găsim unele mai noi cu z: In jud. Dolj e o comună Bârza care avea o pădure de 9000 pogoane. In jud. Romanati este deasemenea o comună cu numele Bârza, care are un cătun numit Bârzuica. Remarcăm că această comună se învecinește la răsărit cu Brănetu. Filologii ne lămuresc că aceste numiri au trebuit cu vremea să fie apropiate de etimologia populară la cuvântul brăzu-iute. Multe mijloace au întrebuințat crescătorii de vite pentru a preface locurile împădurite în locuri bune pentru pășunat. Ciobanii aveau obiceiul—urât—ca toamna, când coborau tur- mele la câmpie sau în baltă, se dea foc la păduri și la iarba din poieni, închipuindu-și ba chiar încredințați fiind că la primăvara viitoare va crește pe pârlitură iarbă din belșug. Pădurilor li se da foc și ca să lărgească mai mult locul de pășunat. Mult au contribuit ciobanii la despădurirea munților. într’o poezie populară din Bucovina, publicată în Conv. Lit. a XXV, pag. 713, întâlnim aceste versuri: Să mă duc ......... In codrii fără stăpâni Să m’apuc să runculesc Loc sa-mi fac ca să trăesc Ce înseamnă a runculi ? In dicfionarul său român-german Tiktîn arată că a runculi Revista Pădurilor 7*3 rod-en. Dame în dicționarul său român-francez dă pentru cu- vântul românesc echivalentul francez defricher. Atât roden cât și defricher înseamnă a preface locul împă- durit în loc de pășune sau de arat. Un astfel de loc se numește Runc. In județele de munte este foarte răspândit numele Runcu, îl poartă și localități și ape. Astfel în judelui Mehedinți Runcu, pârâu, vale, sat în co- muna Șovarna de Sus; deal și pârâu în comuna Cloșani. In județul Gorj: Runcu, comună învecinată în comuna Stroești, mai are și acum peste 1400 ha. pădure; vale numită și Valea de Runc, la răsărit de comuna Godinești. In Judejul Vâlcea: Runcu, loc isoiat în comuna Cheia; loc isolat în comuna Popești; deal la miază zi de com. Câîneni; sat care face parte din comuna Stănești; pârâu, care izvorăște din mun|ii com. Malaia și se varsă în râul Lotru. Gâsim însă localități cu numele Runcu și în județele de câmpie. Astfel în județul Dolj Runcu se numește o moșie și un sat în comuna Stoina. In jud. Romanați.* Runcu sat al comunei Strejești de jos și o moșie a Statului. Pluralul dela Runcu este Runcurile. Cu acest nume cu- noaștem niște locuri izolate în comuna Govora-Vâlcea. Deminutivul Runculeț îl cunoaștem din dicționarele obișnuite, cu toate că nu-1 găsim în dicționarele geografice ale celor cinci județe ale Olteniei. Toponimia atestă însă forme pe care nu le cunoaște lexicografia. Astfel în jud. Mehedinți este o comună numită Runcurelu; un deal cu acelaș nume în comuna Brădetu. In comuna Rudina un sat se numește Runcușor. Frecvenfa numelui Runcu în toponimia românească este o dovadă că în mun|ii și dealurile — prea păduroase odinioară — populația, înmul|indu-se, a fost nevoită să despădurească, să cure|e locul spre a-1 face bun pentru pășunatul vitelor sau chiar pentru arătură. Fiindcă în Dacia nu era lipsă de pământ de muncă — des- tule șesurl goale și neocupate erau la îndemâna unei populafii nu prea numeroase într’o vreme. D-l Giuglea, profesor la Uni- 714 Revista Pădurilor versitalea din Cluj, bănueșle că despădurire „a fost un puternic obicei la coloniștii romani". Proverbul „de pre runc nou iese brânză multă* ne arată în ce scop se făcea runculirea și cine avea tot interesul să despădurească cât mai mult. încă n’am terminat. Dame definește astfel Runcul: pârtie d’une foret dont les arbres ont etc arraches ou brules et qui est transformce en pâturage*. Dar d-l Pericle Papahagi nu admite că runculirea e distrugerea pădurii prin punere de foc, prin ardere. D-sa afirmă că runculirea se face prin tăierea și prin smulgerea buștenilor pentru lărgirea vetrei satelor sau orașelor. In părțile bântuite de haiduci, runculirea e o măsură de sigu- ranță; se tăiau pădurile ca să nu servească haiducilor ca loc de adăpost. Cu tot respectul pe care l-am pentru lexicografi și filologi eu bănuesc că ciobanii au întrebuințai focul ca mijlocul cel mai lesnicios, mai sigur și (mai ales) mai repede pentru piefacerea locurilor împădurite în locuri pentru pășune. Și plugarii bănuesc că au procedat Ia fel. In poezia populară citată mai sus dam peste versuri ca acestea. Codru ’ntreg să runculească Să facă codru ogor. In via|a și petrecerile sfinților Mitrop. Dosofteiu Iași 1683, se spune despre Păr. Teodosie a cărui pomenire este în ziua de 11 Ian. că : «făcea mici ogoare în pădure și sămăna". Despădurirea pentru ogoare este atestată în toponimia Olteniei : In jud. Vâlcea: Ogoara, loc izolat în jurul com, Oteșani, Ogoarele, Ioc izolat în com. Modoaia. In jud. Gorj: Ogoarele, deal în comuna Albeni; deal al comunei Runcu pe care sânt sădite viile locuitorilor. O pădure din comuna Slăvești-Vâlcea se numește Jigăile, ceeace ar însemna arsurile (vezi jigăraie-arsură). Locul împădurit, care a fost cură|it cu deamănuntul de tufe și mărăcini prin smulgere de copaci, prin tăiere și prin scoaterea buturugilor (muncă anevoioasă) a devenit laz. lată lazurile din Oltenia: Revista Pădurilor 715 In jud. Vâlcea : Lazu, loc izolat în comuna Okșani. Poiana Lazului, în comuna Alunu. Lazuri, pisc în comuna Costești. Lazurile, loc izolat în com. Vaideeni ; poiană în satul Că- linești. In jud. Gorj : Lazu se numește un deal în comuna Urdarii de sus; vale în comuna Urechești; deal în comuna Pegenii, acoperit cu pă- dure însă (a crescut la loc). Lazurile deal în marginea comuni Godinești. In jud. Mehedinți; Lazu, Ioc și vale în comuna Imoasa; deal, vale, pârâu și pădure în com. Smadovija: sat al com. Valea boerească. Lazurile, vale în com. Bala de jos. In jud. Dolj: Lazu moșie și sal în com. Terpezita. Diminutivul Lăzurelui este numele unui deal în comuna Cacova-Vâlcea. Din acestea pare a rezulta că sânt mai numeroase Lazu- rile în toponimie decât Runcurile. Apelativul laz are o întreagă familie: A lăzui înseamnă a smulge, a scoate buturugile, a defrișa o pădure; lăzuire și lăzuit- defrișare. Și acele locuri statornicite pentru pășune numite izlazuri își datoresc originea tot curățirii, defrișării. Izlazul din arie era numele unui petec de pământ din co- prinsul comunei Bodești-Vâlcea. Izlazurile se numesc niște locuri izolate, surpături, în com. Românești-Vâlcea. Și în jude|ul Dolj există vre o două trei izlazuri. Dar cel mai vestit izlaz al Olteniei rămâne tot cel din ju- delui Romana|i. Este locul să amintim aci că vitele lăsate să pască în lă- star în pădure tănără, se zice că o izlăjesc, adică îi mănâncă în așa chip ramurile tinere încât îi împiedică desvoltarea pentru câțiva ani. Și lăcustele cari se lasă peste lanurile cu semănături se zice că izlăjesc. 716 Revista Pădurilor Pășunatul în pădure tânără este încă un mijloc de despă- durire. Am la îndemână trei dicționare. Caut însemnarea cuvân- tului seciu. După Șăineanu seciu e „loc înverzit pe unde s’a tăiat pădurea și au rămas butuci necărati; După Tiktin : grămadă de copaci căzuti cari singuri sau împreună cu pietre ori cu mărăcini serveau ca îngrădire, ori ca apărare. După Dame : petit taiilis, sur une montagne, repousse des troncs d une foret qu’on a coupee. Evident că definiția dată de Tiktin e aceea a palangei. Dar nici celelalte două nu sunt cele adevărate. Numai silvicul- torii pot da definiția adevărată. Seciu e numele unei păduri de 380 ha. de cer, stejar și gârni(ă în comuna Glodu-Dolj; pădure și sat în comuna Nisipi- Vâlcea; pisc pe creasta șirului de dealuri, ce brăzdează în lung și lat comuna Costești-Vâlcea; Seciu cu tei pădure în comuna Bătășani-Vâlcea. In județul Romanati Dealu Secilor desparte apa Dranovătu de râușorul Corneșu, lângă comuna Morunglavu. Seciurile e un cătun al comunei Poiana Gorj. In multe locuri Seciu înseamnă parchet, adică o porțiune de pădure destinată a fi tăiată și exploatată într’un an. Lemnul uscat se numește și lemn sec. Cine nu și amintește versurile : Inchinare*aș dar n’am cui Inchinare-aș armelor, Armelor, surorilor Dar și ele *s lemne seci. Lemne seci, oțele reci. Lemn sec poate însemna însă și copac uscat. In cazaniile lui Varlaam găsim următorul pasagiu: „ca un foc ce arde lemnele cele seci fără de roadă". Foarte răspândit în toponimie este numele Seaca. Firește că nu în toate cazurile acest nume e în legătură cu pădurea. E de foarte multe ori nume al unei văi pe care nu curge apă în tot timpul anului ; al unei băl{i, etc. Revista Pădurilor 717 Numele Seaca se dă și unei păduri cu mul|i copaci uscati. In jud. Dolj este o pădure Seaca așezaiă pe costișa a trei dealuri. In jud. Vâlcea un deal Seaca in com. Mateești. In jud. Gorj o comună Saca are 209 ha. pădure. Secu, munte în plaiul Cloșani-Mehedinți ; munte în comuna Prejna Mehedinți ; deal șl comuna. în plasa Dumbrava-Mehedinti. însemnate suprafețe păduroase au fost prefăcute în secături, fie dându se foc pădurii, fie prin pășunare, fie prin smulgere. Au răsărit așa zisele Odăi. Odaia este a doua locuință a moșneanului: aci își fine vara vitele Ia pășune, aci își stânge fânul, aci „sparge" terenul și seamănă porumb, fasole și dovleci. Un loc izolat în jurul comunei Oleșani-Vâlcea se numește Secătura. Un deal și o mahala în Cosleșli-Vâlcea se numesc Secă- tarile. DIN PRACTICA COMERȚULUI LEMNULUI Cunoștințe temeinice relative la trebuințele piețelor de desfacere, în ce privește diferitele categorii de materiei lemnos, nu interesează numai pe reprezentanții fabricelor de cherestea, unde prin debit se dă lemnului o formă semi industrializată, ori numai pe comerciantii de lemne, acești intermediari de multe ori absolut necesari între producător și consumator, ci și pe proprietarii de păduri, ori pe reprezentantii acestora, cărora adese ori li se cere de a satisface direct cererile consumatorilor- Este dar nevoe, ca fiecare din aceștia să cunoască dimen- siunile, ce se întrebuințează în diferitele țări importătoare, ca ținând socoteală de materialul lemnos brut de care dispune, să poată clasa lemnele după calități, astei în cât să se poată obține maximum de profit din marfa ce o prezintă spre vânzare. Technica comerțului lemnelor este așa de complicată și atât de interesantă din punctul de vedere al rentabililăței pă- durilor, în cât în ultimele decenii, în țările din apusul Europei, iar la noi numai de câți-va ani, s’a găsit necesar, ca să se în- 718 Revista P&durilor ființeze anumite catedre la școalele superioare de silvicultură» pentru ca viitorii ingineri silvici să nu se mărginească numai cu cunoștințe relative la crearea și cultura sistematică a pădurilor, ci să fie bine inifiati Ș* asupra modului de a pune la dispozifi- unea comerțului sortimentele cele mai căutate, pentru că numai astfel se va putea ob|ine, dintr’un capital lemnos de produc|iune dat, maximum de profit bănesc. Și în timpurile în care trăim, consideratiunile financiare nu trebuie să ne lase indiferenti. In scopul de a împlini o lacună mult simțită, am făcut apel la bunăvoința unui distins absolvent al fostei școli superioare de silvicultură din Brănești, la d-l inginer silvic C. M. Bunescu, care, dându-și demisiunea din serviciul Statului, se găsește de un timp îndelungat ca consilier technic din partea „Băncii Ro- mânești" la Societatea Anonimă pentru Exploatări Forestiere și Industria Lemnului „Cosminul" cu sediul în Cemău|i, spre a da cititorilor „Revistei Pădurilor" câte-va noțiuni referitoare la practica comerțului lemnului. D-sa a fost următor solicitare! mele și mi-a trimis două tablouri, unul A, în care se arată cari anume sunt dimensiunile cherestelei zise obișnuită și tarile unde se întrebuințează și altul B, în cari se specifică sortimentele sau categoriile de ma- terial cerute pentru așa numitele partizi de cherestea destinată exportului. in tabloul A, după cum explică autorul în scrisoarea ce înso|ește tablourile în chestiune, se arată în adevăr dimensiunile, ce în mod obicinuit se da cherestelei, pentru care se găsesc ori când amatori, cunoscută fiind sub numirea de marfă de Orient, precum și dimensiunile materialului lemnos de construc|ie întrebuințai în Anglia și în Fran|a, care fiind de calitate supe rioară nu se taie decât după o anumită comandă. Marfa pentru Orient, ce se debitează de orice fabrică, se expediază de regulă în cea mai mare cantitate la Galați, unde ori când se găsesc cumpărători și numai prea pu(ină la Brăila și Constanta. In tabloul B, se indică modul cum se alcătuiesc partizele de cherestea, și proportiele în cari trebuie să fie reprezintate dife- ritele categorii de material (sortimente) destinate a fi exportate în Sudul Fran|ei, căci la Nord se cer dimensiuni de 4—6 m. Revista Pădurilor 7i9 lungime. Toi asemenea în Grecia și Alexandria. Cam aceleași sortimente ca cele întrebuințate în Grecia se cer în Palestina, Beyrulh și Asia Mică, iar cele destinate pentru Alexandria se trimit și în piețele de desfacere din Nordul Africei. Dimensiunile cerute în Italia sunt prevăzute în tabloul A. Cât pentru Germania, Elvejia, Olanda etc., sortimentele uzitate în aceste tari au alte dimensiuni, cari nu sunt trecute în men- ționatele tablouri. După cum am arătat și cu altă ocaziune, cea mai mare can- titate de material lemnos, ce exportăm noi, se expediază în Orient, în care se coprinde : Bulgaria, Grecia, Turcia, Asia Mică, Egiptul cu Nordul Africei precum și Italia, după care urmează Fran|a și Anglia, mai pufin însă în Germania și Olanda. Mulțumesc d-lui Bunescu pentru prețioasa d-sale comunicare și sper că, pe viitor, ne va tine în curent atât cu pre|ul lem- nelor din centrul Cernăuți, cât și cu cerințele de material lemnos din celel’alte tari ale Occidentului. Petre Antonescu Revista Pădurilor 720 O ca u Q Kevfstn Pâduriloi 721 * r* ’o> g> «J o o eZ rt o « C/ E £ s 3 o 3 C o V ■o O c E E ■O o G, o E 1 6£ 3 ,C E E 2 E 2 ti «0 00 22 4» E s g a 3 5 O CC u e» c I E £ 3 ■o E u e' E ci o c o 6 si £ > E u E o 3 E 3 o bC >CJ c <3 O. 3 >■ E o CN n o ■o tolerâr O O e-» o •o "u a w 8 5 3 nj E 3 G •) Intermediarii (unii) cer fabricanților 11, 17. 37, 47 mm, ei revănzând la export drept 12,18, 38. 48 mm, deci 11, 17, 37, 47 mm. nu sunt dimensiunile cerute de export, ci de intermediar. 722 Rev ista Pădurilor Revista Pădurilor 723 ăs-s^-gâs^ E o •o — § C o « o _ -t) Qgsj§«.stSș-cj8 e£ E ESE.iO'S; idem, i ei|3uv U| opi os mw a|3u ȘJg) M. Bunescu 16 VII. 1924 "S •o c 3 <0 CJ re • _: V O Q • C 3 O • - a « S “ =5 " E E c ? C M ••□ v>'*Sî c £. w « e S 5 - । - 3 “ - o G p £ e n cn ” J, 5 a a g 2 « g c6 a « 3 U G - < । g £ i “ : Si □ E - • O 03 E P . = £ £8 -22$ o £ O H rt M c < § 2 8 ™ - X CO £ $ g * ® TABLOUL de sortimentele cerute astâzi la partizile de cherestea pentru export Franța 4 metri 12 mm 10% 10 15% înguste 10-17 cm 18 , 20% 85—90% late 19—33 cm 24 . 40% egal repartizate 26 w La grosimele de ia 18 mm ceva 32 , in sus se cer și ceva lațiuni 38 . 20% de 36 cm ți 40 cm. 48 , deci media lățimilor e peste ceva 54 . 25 cm Moralii 10% Se poate furniza șl ceva 24/24 mm pentru Nordul Africei (arad de vie) dela I'/» m (puțin) in sus până la 4 m ci intermediarele din ,/,ln ’/»m. Grecia 4 metri 12 mm 15-207, 18 . 25®/0 24 „ 30% 10—15% îngustă 28 . 85-90% lată 38 „ Media lățimilor 48 , 15% 25 cm. ceva 58 . Majoritatea scân- însă bun durilor late să fie Moralii: de lățimea de 25 cm. 28/56, 56/56, 33 66 38,76, 76/76, 48/96 10-15% ceva 96/96, ceva 24/48 Alexandria 4 metri 12 mm 20% 18 , 20% 15’• înguste 85% laie 24 . 30% 38 „ 10% Media lățimilor 48 , poate fi ceva sub Moralii: 25 cm (24%). 28/56, 56/56, 33/66 66/66, 38/76, 76/76 ( 20»/. NOTĂ. — Sortimentele arătate mai sus sunt fn genere cele obișnuite cerute, ele putând suferi modificări In plus (adică cumpărătorii cerând un mal mare procent de 12 mm) sau In minus (vânzători neputând oferi decât un procent mai mic de 12 mm) dcascmeoea, cu mici variații M-^tot dupâ nevoia cumpărătorului sau vânzătorului — se pot modifica șl celelalte procente. Obiș- nuit Insă, repet, se cer cum se arată mal sus. 726 Revista Pădurilor S C UMP I A CULTURA ȘI INDUSTRIALIZAREA EI Cap. I. § 1 Considerațiuni generale. In raza Ocolului Silvic Turtucaia situat în partea de vesf a Dobrogei-Nouă și a județului Durostor se află instalat pe o scară întinsă arbustul „Rhus cotinus" numit popular scumpie. Diseminat în mod natural, în parchetele tinere exploatate de unu până la șeapte ani, sau mai ales, în tufărișurile degene- rate zise meșelicuri,1) atinge adesea proporții de peste 50% con- stituind astfel esenfa predominantă a amestecului. In asemenea condi|iuni și fiind o specie cu temperament robust, concurează cu stejarul pentru căldură și lumină, până ce acesta mai vigu- ros câștigă etajul dominant; iar scumpia rămasă în sub arboret, perde frep'.at din vigoare și lâncezește până ce o nouă tăiere a masivului o scoale la lumină. Calitățile apreciabile precum și suprafețele întinse popu- late cu această esență determinând o rentabilitate a exploatărei, chiar față de mijloacele primitive ale localnicilor a făcut să se nască o industrie rudimentară pentru tăbăcitul pieilor de oaie. Industrializarea unui produs al pădurilor neputând fi in- diferentă unui silvicultor, am încercat a o studia pe cât mi-au permis mijloacele mele modeste de investigatiune în cadrul sii- viculturei și al economiei naționale. § 2 Repartifia esenței. Bibliografie. D-nii /. Constantin și F. Faideau în Histoire \aturelle Les Plantes, Larousse 1922, la genul Rhus arată că se cunosc peste 100 specii ce trăesc în regiuni calde afară de tro- pice. Aceștia sunt arbori sau arbuști bogati în tanin, cu suc amar, mai mult sau mai pu|in veninoși cari irită pielea și con|in can- tități mari de produse balsamice (pag. 187, 233, 257, 272). 1) Meșelicurile caracterizează trecerea dela stepă cu scaieți Ia pădure. Revista Pădurilor 727 Frunzele celor din Regiunea Mediterană servesc ia tăbăcit. Sucurile lăptoase ale unor specii din extremul orient conțin o oxidază, lacaza și servesc la fabricarea faimoaselor lacuri din China și Japonia. Altele cum sunt Rhus succedanee și Rhus vernicifera dau fructe al căror înveliș ceros se exploatează și se extrage ceara ce se poate întrebuința la parchete, creme, lumânări, disc de fonograf, etc. Referindu-ne la specia Rhus cotinus găsim următoarele : Dippel. Handbuch der Laubholzkunde Berlin 1892 partea II. pagina 382, aria geografică a lui Rhus cotinus : „Spre sud „în Europa de sud dela versanții sudici ai Alpilor spre est până „în orient, în ținuturile Caucazului și Siberia de Sud*Vesl. \Mllkomm. Forstliche Flora von Deutschland un Cester* reich, Leipzig 1887 pag. 813: „pe coline cu soare, pe dealuri „cu vii și pe stânci în munți călcări din ținuturile Alpilor Au- „strieci (mai ales în regiunea trentină a Tirolului de Sud, unde „scumpia este răspândită în aproape toate crângurile...) din Un- „garia, Transilvania, Banat (unde var. arenarium e foarte comună „pe solurile nisipoase coline în special), apoi în Elveția de Sud. „Este răspândită în toată Europa sudică, din Spania până în „Crimeea“. Francia și Spania. Se găseste Rhus Cotinus în regiunea Mediterană (S, E.) Mathieu. Flore Forestiere 1877 pag. 55. „Co- „lines seches du Dauphine et dela Provence ; remonte le Rhone „et Hsere jusqu’a Grenoble et Chambery, el s’eleve dans les „Alpes jusqu’a l’alllitude de 800 mlr.“ împreună cu Rhus Cotinus se găsește și cealaltă specie, R. Coriaria, care pare a rămâne singură dincolo de Pirinei în Spania. După cum arată „Colmetro „în Calatogo Metodico de Planlas Observadas en Cataluna, de „Barcelona, Madrid 1846, căci găsim la pag. 35 citată din G. „Rhus numai specia R. Coriaria. Willkomm (după cum s’a spus „mai sus) însă citează în Spania și pe R. Cotinus fără a indica „precis localitățile". Austria. Fritsch (Excursion Flora fur Oesterreich, Viena), dă pe R. Cotinus în Austria de jos, Stiria de sud, Craina și Ti- rolul de sud, fără cealaltă specie meridională din subgenul Co* tinus; R. Coriaria. Germania. Garke’s Illustrierte Flora von Deutschland pag. 489 originar din sud; adesea cultivai în parcuri. 728 Revista Pădurilor Ungaria și Transilvania, Fekete Lajos es Mogocsy—Dietz Sândor Erdeszeti Novenytan, 2 Kotet, Budapest 1896 pag. 718: Var. a — levis Engl. „No a Maros — Duna Kbzen Eger Kor- nyecen, Erdelyben, S. Europa, delireszen" crește între Mureș și Dunăre în jurul orașului Eger în Ardeal și partea sudică a Eu* ropei". Var b — pubenscens Engl. „A. Maros — Duna Kozen Ro- mânie bod (crește între Mureș și Dunăre și în România). Var. c — Cinerea Engl. Maros Duna Kozen Mofdvaban, etc. Dr. Borbas Szerint ez, a R. arenaria Wierzb, (erd. 11886, 70—73“.) (între Mureș și Dunăre, în Moldova. După Dr. Borbas este R. arenaria). Ludwig Fekeie und Tibor Blattag die Verbreitung der forst- lich, wohtigen Băiime und Străiicher in Ungarischen Sfaate, Sel- mccbanya 1914 voi I.: la pagina 41 arată că Rhus Cotinus îm- preună cu Carpinus duinenzis, Quercus conferta, Acer obtusa- tum, Eraxinus ornus, Lonicera Capriofolium, Cytisus laburnum, Paiiurus, Ruscus hypoglossum și aculeatus nu trec peste N. din- colo de Carpa|i, iar la pag. 42 arată că R. Cotinus împreună cu Acer tataricum, Quercus ceris, Frascinus ornus, Lonicera ca- prifolium, Ruscus hypoglossum trec peste linia Dunărei dela Poz- sony Vaczer, fără a trece spre nord mai departe de trontiera țărei (adică Ungariei). La pag. 49 arată că limitele orizontale al speciei „Holubyu l’a găsit în comitatul Trenczen la Alsomotesics, pe mun(ii călcări dela Timohaza (Oester. Bot. Zeitschrift 1883, pag. 308), această sta(iune este punctul cel mai nordic (48 49 L. N.) al limitei sale polare. In mun|ii Bukk se găsește nu numai pe muntele Belko, ci încă ceva mai spre nord, la Demeterko (480 L. N.). „In ținuturile calcare mai sudice se găsește pretutindeni „maifrequent; Neilreich dă următoarele sta|iuni: Matra, Pilis-Ver- „tes (Comitatul Fejer), Veszpreni, Zale Somogy, Boranya, Szireny, „partea de est dela Arad, Banat în ținuturile nordice e numai „sălbătecit. Sominkai ’l citează la Vajdahunyad și trecătoarea „Vereștorony (Turnul Roșiu), Schur la Brașov. Noi l’am obser- „vat în următoarele stațiuni: Eger, Felsotarkany, Felnemef, Szar- „vasko, Belapatfalva, în comitatul Feker: Csakvar, Iszkaszent- „gyorgy, Gultamasi, Isztimer, Bakonukuti, Bibske, Înota, Fejer- .„varcsurgo, Csoka; în comitatul Veszprem : Hajmmsker, Tes, kevfsta Pădurilor 729 „Csesznek, Soly, Gyulafiratot; în comitatul Zala : Balatonfured, „Balatonrass, Alscors, Felscors, Orvenyes, Also și Felsodorgiese, „Lovas, Keszlheny, Aszofo, Akali, Balatonszollos, Nagy, și Neme- „specsely ; în ținutul de coline spre sud de lacul Balaton acest „arbore este destul de frequent, crește încă în munții Meksek „și în comitatul Crasso-Szorony (in Caraș Severin^ lângă Băile „Herculane, la Domugled, pe Dunăre de jos, la Bozovisc și „Szakalar, etc”. „In comitatul Szerem prosperă la Frusca Gora, în Croația „lângă Samobor, Sused". (Schloss și Vucot, Syllavus pagina 116) „între Karolivaros și Bosanci, la lacurile Plitvica și în ținuturile așezate spre sud de această Regiune, în Carstul croat scumpia este frequentă. „La pagina 564 ; în ținutul muntos al Ungariei de sud se „găsește exclusiv pe baza mineralogică calcară, nu are nici o „limită interioară (la trecătoarea Cazanelor se găsește la 51 m) „limita superioară este 1110 m. (pe Domuglod la expoziția nor- „dică 1110 m„ pe vârful Suscu 1200 m. Pleșuva mare pe est „de Szakalar 1140., pe versantul sud vestic al muntelui Urszonya „ca și în munții Pleșuva la 986 m.”. „II găsim dela vârful lui Domuglad și Suscu până la cursul „Cernei dela punctele cele mai profunde ale trecătoarei Caza- „nelor până la piciorul Iui Golec (345 m. sudvest) în ținutul „Bersasca, apoi la Szacalar încă și pe vârful Cornetului înalt „(893 m.), după aceia în ținutul dela Laszlovara, Szikesfalu, Ba. „ziaș, Naszados și Ujmoldova, apoi pe sol calcar la Baia Sasce, „Bozovici, Harampatac, Ogerlislye, (mai înainte Budaria) Cisk- „lobanya, Baia Gravita, Maidan și Crassovar”. La pagina 625 ne arată că în munții din centrul Ungariei (Bakony... spre vest, munții Borszony, Cserhot, Metra, Bukk la est) pe bază calcară R. Cotinus e deja mai rar, se găsește pe stâncile calcare și dolomitice cu facies de Carst, iar la pag. 639 pentru aceiași regiune se arată că „în ținuturile de dincolo de Dunăre nu se urcă mai sus de 410 m. (Csokovar la Vertes); maximul îl atinge în Munții Centrali la Bukk unde Danielisz l-a 784 m. pe coama Belko". Pagina 654 : „La Meksek... la 380 - 400 m. allitudine, ca sub* „arboret sub masiv de tufă râioasă, în compania lui Viburnum „lantana (calcar). De asemenea Simonkai l’a găsit în împreju- rimile dela Pecs”. 73O Revista Pădurilor Pag. 671 vorbind de vegetațiunea mediteraniană a Ungariei „(Fiume etc.):“ în masivele luminoase de Fraxinus ornus și „Quercus pubescens se găsesc cei mai mulți arbuști meridionali „(Cotinus, Colutea....)" Pag. 727 vorbind de Alpii croației: R. Cotinus, „se gă- „sește ca sub arboret în diferite formațiuni de pădure, între „stejari și Fracsinus ornus cași Ostrya Pin negru și Fagi. El „ajunge până la coastă (Borovi vorh la Sc. Juraj)“ acoperă „anumite locuri punctele stânccase ale munților și platourilor (Lukovo Sugarje, Srb. împrejurimile lacurilor Plitvița. Limita sa „superioară, medie este la maximum 850 m. la Velebit (Siljovada, „expos. s., 32 57’ 44 28’)“. Pag. 747: „în cantitate însemnată în ținuturile sudice ale „Alfoldului, pe platoul ipal dela Titel (Prodan)". Schur. Enumeratio plntarum Transilvaniae, Viena 1885, pag. 143: „pe colinele cu vii și pantele stâncoase ale regiunei moq- „tane : pe calcar la Brașov ; la trecătoarea Turnu-Roșu. Io Goița, „izolat. „Var. a pilosum, trecătoarea Turnu-Roșu“. llulgaria. In articolul d-lui N. lacobescu publicai în Revista „pădurilor 1914 și întitulat: Observațiuni și impresii din Bulgaria „se arată prezența în mare cantitate a scumpiei în împrejurimile „Griviței și Plevnei (Pag. 244). Vechiul Regat Dr. Brândză (Prodromul florei române pag. 172 și Vegetația Dobrogei etc.) Rhus Cotinus se întâlnește — „pe Prut dela stânca în jos, pe coama dealului până la Huși și Galați unde se întinde peste toată țara de jos și către Bârlad, Tecuci și Focșani; apoi la Periș (ilfov) Prundu (Vlașca); dela Severin la Vârciorova, și către Porțile de Fer : în Dobrogea, lângă Greci, Mănăstirea Cocoși, Malcoci, între Medgidia și Cernavoda, — Gârlița, Dobromir, Demirchioi*. Dr. Grecescu în conspectul floare! române 1898 o citează : la Severin, pe dealurile muntoase dela Schela Cladovei către Dudaș și Vârciorova dealurile Poroinei, valea Tesnei în fața Cernei în Buzău la Bâsca; Dumitrești (Râmnicu-Sărat) ; Piatra, lași, Socola, Măcin, Mangalia, Bașbunar. S’a mai confirmat prezența acestei specii înăuntrul ariei deja cunoscute prin lucrările lui Brândză și Grecescu și anume a Comana (pădure). D-l Radian iar de D-l Enculescu (Aria Revista Pădurilor 731 geografică a genului ?!...) Rhus Cotinus L. în România, Rev. Păd. 1909 pag. 178) la Ceptura, Vadul Spart, Boboci, Galafi Fântânele, Foltești, Bălintești până aproape de Berești (Covurlui) apoi în pădurile dela Sud est de Huși, în pădurile dintre Ți* gănași și Bivolari (Jud. Iași) și ceva mai sus în Dorohoi; în pădurea Cernohalo între Ringhilești și Călărași etc. După observafiunile noastre scumpia se mai găsește și încă în mari cantități, pe platoul Deliormanului pe care fron- tiera Româno-Bulgară dela 1913 l’a despăr|it în două. Aci abundă în regiunea sud-vestică începând dela Dunăre și mergând peste calea ferată bulgară Rusciuk-Varna unde diminuează. In această regiune a Deliormanului scumpia caracterizează zona de amestec al pădurei cu stepa, diminuând sau despăr|ind prin intrarea în stepă cu scaeti sau celelalte plante caracteristice ale stepei. Preferă ca teren atât pământul negru de cernoziom din pădurile de stepă, dar îi place și solurile de podgorii, terenurile calca- roase mai ales. Temperatura pare că joacă un rol principal în distribuția acestei esențe căci în Cadrilater preferă solurile călduroase bine luminate și cu înclinări cât mai dulci. Brândză și Grecescu considerând scumpia cantonată mai ales în partea vestică și sud-vestică a vechiului Regat, o gru- pează între speciile exclusiv mediteraniene. Geobotaniști mai noui ca D4 Tanfilieff (a cărei părere o susține și d-l Enculescu în articolul de mai sus) o grupează între esențele de stepă. Considerând elementele de stațiune din Dobrogea Nouă și condijiunile în care s’a făcut amestecul în România a celor două fiori de stepă și mediteraniene, credem că scumpia nu poate fi o rămășiță a unei flori cuaternare stinsă, căci în De- liorman pe vremuri și până mai anii lrecu|i, s’au găsit exemplare de fag, cari fructificau și se înmulțeau prin sămânță la o alti- tudine de 100-150 m. deci ca să trăiască fagul a trebuit să existe o climă umedă. Săpându*se un put regiunea Ahmaltăr (jud. Durostor, plasa Sarsâlar), la oarecare adâncime, s’a găsit urme de conifere (ace), lucru care întărește ipoteza de mai sus. Este mai probabil ca scumpia să se fi schimbat și a de- venit mai secetos peste întreaga câmpie a Dunărei și în special în Deliorman. De această schimbare a climei vorbesc de altfel și ruinile grece, Romane și Genoveze ce se găsesc lângă nu- 732 Revista Ridurilor meroasele albii săpate în podișul Deliormanului unde odinioară curgeau râuri și fluvii dar care azi sunt secate complectamente. Pentru a se elucida această chestiune am crezut necesar a consulta pe d-l profesor Nic. lacobescu și dsa mi a comunicai părerea : după datele din Transilvania, Ungaria și alte tari se vede: „a) Scumpia este o specie mediteraneană, „b) Că cere sol calcar. „c) că se poate adapta unui climat mai uscat, cași tufa „râioasă dintre stejari, deci caracter de pădure de stepă. S’a „întâmplat apoi ca regiunea de stepă din Deliorman să fie „calcar, de aci coincidenta scumpiei cu stepa. De asemenea în „locul bogat în calcar dela Snagov. Totuși scumpia nu e con- „trarie nici unui climat mai u-ned, dovadă existenta ei cu frasinul „și cu fagul (Alpi Croației după Fekete, Deliorman după d l „Florescu”. § 3. Considerațiuni botanice. Scumpia este un arbust stufos care crescut în plină lumină se ramifică dela bază și atinge înălțimi de 2-3 metri; dar crescut in codrul de stejar cum e cel din masivii Iri-Asar (co- muna Ahmaltar, jud. Durostor), prin elagaj natural dă un fus drept care poate atinge înălțimi de 10 metri și chiar mai mult. Face parte din Dialepetalele superovariene ordinul Tere- benthineelor familia Anacardiacee genul Rhus. înrădăcinarea este trasantă, drajonează și lăstarii se indi- vidualizează admirabil. Are frunze simple petiolate eliptice și glabre cu foarte multe nervuri *). Pe fată sunt colorate verde intens, pe partea inferioră, verde spălăcit; iar toamna înainte de a cădea se colorează roșu ca sângele. Lujerii ca și frunzele au un miros caracteristic. Mugurii sunt mici și triunghiulari lipiti de axă. Florile (Maiu-Iunie) sunt foarte mici câte cinci pe o bucată rânduite în racem compus terminal, constituit rar. Pe- talele sunt verzi gălbui. Ovarul este redus la o singură carpelă NOTA. *) Se mai găsește o varietate, C. Coggygrya Scop=C. are- înaria (Wierzb) jav Frunzele (cel puțin pe dos) ramurile și inflorescența in ntregime pubescente. Revista Pădurilor 733 uniovulată și cu 3 stili. Printre aceste flori sunt unele herma- (rodite și dau drupe mici, brune lucitoare, purtate la extremitatea unor pedicele netezi; dar majoritatea florilor sunt mascule și cad la pufin timp după înflorire acoperindu-se de peri roșii sau roz ce le fac mai umflate formând prin gruparea lor niște pă- mătufuri delicate din care se fac buchete și de aceia s’a mei dat scumpiei și numele de arbust cu perucă. Embrionul are cotiledoanele plane. Lemnul are alburn alb foarte îngus (1—3 mm.) și un dura- men galben cafeniu. Suportă uscăciunea bruscă fără a se crăpa, se alterează greu în aer liber și rezistă la putreziciune timp în- delungat. Ritidomul are un aspect solzos caracteristic și se de- tașează în senz longitudinal. Trunchiul în secțiune prezintă o formă circulară foarte des neregulată. Creșterile de primăvară sunt evidente, cele de toarnă sunt din ce în ce mai închise dând secjiunei transversale un aspect vărgat. Cel mai bătrân exemplar găsit în pădurea Iri-Asar avea o vârstă de 100 ani și un diametru de 0,20 metri. (Va urma) PAVILIONUL ADMINISTRAȚIEI CASEI PĂDURILOR DIN EXPOZIȚIA DIN TÂRGUL MOȘILOR 21 Maiu—21 Iunie 1924 Printr’un pavilion construit în stil forestier, Admini- strația Casei Pădurilor, — alături de celelalte pavilioane ale diferitelor ramuri de industrie — a căutat să arate publicului vizitator al expoziției, prin exterior sistemele de construcții din lemn (rotunde, cioplite, etc.); iar în interior a căutat să arate în deosebi toate întrebuințările pe cari le au diferitele specii de lemne ce populează pădurile noastre existente cât și cele create pe terenurile inundabile sau pe nisipurile zburătoare. Planul pavilionului, lucrat de către d-l Arhitect al 5 734 Revista Pădurilor Casei Pădurilor, Rădulescu, a întrunit minunat utilul cu frumosul, prezintând ochiului o lucrare care să placă atât ca exterior cât și ca interior. In întregime pavilionul construit din lemn de molid, încheiat în diferite îmbinări, — putând fi demontat și montat din nou, domina prin frumusețea stilului toate pavili- oanele din restul expoziției, atrăgând numărul cel mare de vizitatori. In interior, începând dela dreapta spre stânga, se putea vedea. Sub titlul: Recoltarea semințelor de molid in (ară. In miniatură. O uscatone de conuri, din Regiunea silvică Miercurea Ciuc, unde este centru de culegere de semințe de molid la noi în țară, o tobă pentru scosul se- mințelor din conurile de molid și un dezanpător de să- mânță de molid, lucrat de d-l Inginer silvic Scrima Nacu, Șeful ocolului silvic Joseni. Toate acestea servesc în sus citata regiune silvică pentru uscarea conurilor de molid și dezariparea semin- țelor, atingând în ultimii doi ani o producție destui de mare, pentru un prim început la noi în țară, satisfăcând în întregime atât nevoile pentru produsele statului cât și pentru acoperirea nevoilor pădurilor administrate de stat și ale pădurilor particulare. Pentru a arăta cu cifre rezultatele strângerii conu- rilor și al dezaripării semințelor, cum și felul cum s’a di- stribuit, dau mai jos un tablou Revista Pădurilor 735 Revista Pădurilor 736 In afară de obiectele de mai sus, o serie de fotografii luate în timpul lucrărilor de uscarea conurilor și dezari- parea semințelor, arată întreaga operațiune la care sunt su- puse conurile de molid până să se obțină sămânța de molid dezaripată. Sub titlul: Cultura Podurilor. O colecție întreagă de instrumente necesare lucră- rilor în pepinieră, frumos aranjate, încercuite de o serie de fotografii arată toate lucrările de pepinieră ca : des- fundatul, facerea răzoarelor, semănatul, plivitul, etc. O altă serie de fotografii, bine reușite, arată lucrările de plantațiuni. Cu o colecție de semiuțe forestiere se închide com- partimentul destinat să ne arate munca migăloasă a cre- șterii puețîlor și a refacerii pădurilor pe cale artificială, prin plantațiuni. Sub titlul: Vegeta fia Pădurilor. O colecție de tumori (gălme) rezultatul paraziților ce cresc pe arbori, arată opera distructivă a acestora, făcând unii arborii improprii pentru lemn de lucru sau încetinin- du-le creșterea, destinândui astfel peir/i, alături de o altă colecție ce reprezintă opera distructivă a insectelor în frunte cu bostricus tipographus care în ultimii ani a pro- vocat adevărate calamități pădurilor de molid, distrugând suprafețe întinse. O serie de eșantioane cuprinzând toate speciile ce cresc în pădurile noastre închide și acest compartiment. Sub titlul: Industria lemnului de foc și a mangalului. O bocșă, în miniatură, din județul Hunedioara arată cum se fabrică mangalul pe o scară întinsă în această regiune, necesar turnătoriilor de fier ale Statului dela Hu- nedioara. Sub titlul : lechnologia lemnului. Revista Pădurilor 737 Acest compartiment este bine reprezintat și devizat pe secții, fiecare secție reprezintând o specie lemnoasă. a) Secția teiului. Este bine reprezintată, arătându-ne toate întrebuințările pe care le poate da acest lemn, foarte cautat și întrebuințat în gospodăriile rurale. Acest lemn este întrebuințat pentru mobile ușoare, instrumente casnice de tot felul; iar liberul în urma to- piri, ne dă teiul topit, cunoscut în deajuns sub acest nume, întrebuințat sub această formă în industria împleti- turilor al cărui rezultat sunt: rogojinile, instrumente pentru prins pește: vârșii, etc. b) Secția sălciei și plopului. întrebuințările acestor două specii sunt tot așa de numeroase ca și ale teiului, constituind lemnele cele mai căutate de către rudari, cari îl întrebuințează pentru facerea albiilor, copăilor, etc. c) Secția ulmului. O căruță complectă, executată •din acest lemn, arată adevărata Iui întrebuințare. d) Secția salcâmului. Unul din lemnele, foarte căutate astăzi atât de către populația din ținuturile lipsite în pă- duri cât și de cei din regiunea colinelor. Acest lemn este întrebuințat în regiunea ținuturilor lipsite de alte lemne pentru nevoile populației rurale; ca lemn de lucru, pentru case, căruțe, garduri și ca lemn de foc. e) Secția fagului. Aci ni se arată întrebuințările acestui lemn, care până mai eri nu era căutat decât pen- tru lemn de foc, iar astăzi în urma avântului pe care fa luat industria mobilelor curbate este foarte căutat, putând în urma unor operațiuni să i se dea orice forme. In afară de mobile se mai întrebuințează în rotărie pentrn facerea obezilor și a colacilor de roate. Tot din acest lemn se fac văcălii, instrumente (lopeți) cutii și butoaie pentru împachetatul diferitelor alimente și materii prime. 738 Revista Pădurilor f) Secția stejarului. Unul din cele mai valoroase lemne dela noi, împuținat foarte mult fn ultimul timp, ale cărui întrebuințări sunt nelimitate, căutat de toate indu- striile lemnului, pentru parchete, mobile, construcții, bu- toaie, etc. g) Secția molidului. O colecție de diferite calități și dimensiuni sub cari este căutat acest lemn în comerț, atât la noi cât și pe piețele străine, făcând obiectul principal al exportului nostru, arată valoarea pădurilor noastre în lemn de rășinoase. Două miniaturi de ferestrae de apă închide și acest compartiment al Technologiei lemnului. Sub titlul: Lemn de rezonanță și lemn de lucru industrializat. Sub acest titlu ni se arată întrebuințările lemnului de molid și paltin în industria instrumentelor muzicale, ale lemnului de carpin în industria calapoadelor și a instru- mentelor pentru prelucrarea lemnului, ca: rindele, etc. Sub titlul: Technologia chimică a lemnului. O co/ecție de derivate ale distileriei lemnului de fag al cărui rezultat sunt diferitele Alcooluri (Alcool Mathilic, etc.) și Aciduri printre care șl acidul acetic (oțetul) cum și o colecție a întrebuințării lemnului de molid pentru fa- bricarea hârtiei ne arată diferitele faze prin care trece lemnul până ce se obține pasta de hârtie, întrebuințată în urmă la fabricarea hârtiei, — ne arată rezultatele obți- nute din aceste două specii supuse unor operațiuni chimice. O altă cameră, este rezervată, speciilor forestiere exotice, unde ni se arată întrebuințările și calitățile acestor lemne, dintre cari citez: Robinia pseudoacacia, (salcâmul) Ailanthus glandulosa (arborele puturos) Popuius canadensis (Plopul de canada), etc. Expoziția aceasta a Casei Pădurilor, bine organizată Revista Pădurilor 739 ne-a arătat în deajuns bogăția noastră în lemn ale cărui calități sunt neîntrecute și cari au făcut obiectul străinilor, cari au distrus pădurile noastre, trimițând lemnul la ei în țară pentru ca în urmă să ni-1 trimeată prelucrat sub formă de mobile, plătindu-1 de peste o sută ori mai scnmp decât î-1 au cumpărat ei. Expoziția și-a atins scopul urmărit, familiarizând pu- blicul cu întrebuințările lemnelor noastre și arătându-i totdeodată admirabile întrebuințări ale diferitelor specii lemnoase. Georgescu G. Stelian Inginer silvic INDUSTRIA ȘI COMERȚUL LEMNULUI ÎN ANUL 1923 Pădurile constituesc una din bogățiile cele mai de seamă ale țării noastre și ocupă locul al treilea, după agricultură și petrol. Pe lângă influențele cari decurg din existența lor, influențe ce se resfrâng în bine asupra agriculturii, apelor și climatului în general, pădurile au importanță covârși- toare asupra economiei generale, prin materia primă — lemnul — absolut indispensabil unui număr de industrii. Oricari ar fi progresele realizate de știință și technică, lemnul își are un loc bine marcat între materiile prime și nu va puteâ fi niciodată înlocuit. In opera de refacerea și consolidarea economiei noastre, pădurile sunt chemate să joace un rol de căpetenie. Lemnul a servit și continuă a ajuta la refacerea regiunilor distruse -de răsboiu. Satele din județele Putna, Bacău, Covurlui, Vlașca, etc., nu s’ar fi putut restaura cu atâta ușurință dacă ?r fi lipsit lemnul. E un adevăr ce nu suferă replică. 740 Revista Pădurilor Deasemenea, în lupta întreprinsă contra analfabetismului și obscurantismului, pădurile și-au dat tributul lor în mod neprecupețit. Sutele de școli ridicate după răsboiu, sunt clădite cu ajutorul acestora. Prin capitalurile învestite, prin numărul lucrătorilor întrebuințați, prin forțam otrice utilizată, industria lemnului ocupă locul de frunte. E una din industriile active, de oarece, pe lângă că ne asigură consumul intern, permite și un export, care cifrează V5 din exportul total. Apoi pădurile exploatate în mod rațional, constitue o bogăție inepuisabilă, prezintând prin aceasta o superio- ritate evidentă asupra tuturor celorlalte industrii, a căror materii prime: cărbune, petrol, minereu de fier, etc., se vor epuisa mai repede de cât se crede. Calculele specia- liștilor fac dovada aserțiunii noastre. Cu toate acestea, domeniul forestier a fost diminuat în mod simțitor, prin concesiunile făcute cu ocazia reformei agrare, a legii islazurilor comunale. $i cum pădurile con- tinuă a fi atacate, în fața pretențiunilor insistente și de- ghizate ale țăranilor, și ale politicianilor cari îi susțin pe motiv că pădurile nu produc, trebue să le opunem un argument elocvent și anume: rentabilitatea. Industriali- zarea cât mai superioaiâ a lemnului, trebue să con- stitue una din dogmele fundamentale ale politicii noastre forestiere. In rândurile ce urmează, vom încerca să dăm o situație a industriei, producției și exportului lemnului, servindu-ne în acest scop de diversele publicațiuni și lucrări apărute până în prezent. * * * In anul 1923, situația generală a industriei, era urmă- toarea : Capital învestit......................... 10.664.040.000 lei Revista Pădurilor 741 Numărul întreprinderilor pe acțiuni 805 Numărul fabricilor ....... • 4.830 Forța motrice . . . ■ ...... 500.000 h.p. Lucrători ........... 165.000 Valoarea producției................ 34.000,000.000 lei Grupa industriei lemnului, prin continua sa desvoltare, numără la finele anului 1923, aproape 120 de întreprin- deri pe acțiuni, cu un capital de circa 760 milioane lei.l) Numărul fabricilor, cari prin materia primă ce întrebuin- țează intră în această grupă, este de 720, utilizând o forță motrice de 66.581 H. P. și ocupând 45.000 lucrători, din cari 1780 personal administrativ, 1545 personal technic și 10.582 personal calificat. 2) Producția principalelor fabricate din lemn, în anul pre- cedent, a fost următoarea: Cherestea.............. 4.700.000 m’ Lemne de construcție 520.000 ms Traverse ...... 1.500.000 bncăți Mobile curbate .... 285.000 Unelte de lemn . . . 500.000 „ Mobile (No. garniturilor) 6.000 Mangal ... . . 50.000 tone Valoarea în lei a acestei producțiuni, a fost de 7 mi- liarde, ceeace reprezintă mai mult de 20% din totalul pro- ducțiuni industriei române în anul 1923. Una din formele superioare de folosire a lemnului este industria hârtiei. Prezentând un interes deosebit, nu nu- mai din puct de vedere cultural, ci și economic, mai ales în timpurile de față, când un aprig conflict de interese s’a I) Dr. I. Teodorescu. Statistica Soc. pe acțiuni din România in anul 1923. , „ Industria mare și rentabilitatea ei în 1922. » Societățile pe acțiuni la finele anului 1923. 2) C. D. Staicouici și P. Iconomu. Stat. Anuală a Rom. pe auul 1922. „ „ Stat. Anuală a Rom. 1923. 742 Revista Pădurilor angajat între reprezentanții presei și a industriei grafice de o parte, și reprezentanții fabricilor de hârtie, de alta, vom da câteva date și asupra acestei ramuri. In România-Mare avem 7 fabrici de hârtie, cari în 1923, au produs 2 400 vagoane, ceeace reprezintă o va- loare de 480 milioane lei1). Plecând dela constatarea că în 1913, în Regatul-Vechiu, s’a consumat 2.019 vag. de hârtie, deducem că consumul normal ar fi de 4.500 vagoane pe an. Admițând că azi se face o mare economie, consumul actual se reduce la 3.500 vag. ceeace necesită un import de circa o mie vagoane. Constatările de mai sus, ne arată importanța desvol- tării industriei hârtiei, atât pentru asigurarea consumului intern, cât și pentru export în Balcani, unde există abia câteva fabrici primitive. ♦ ♦ * Asigurarea unei balanțe comerciale pozitive e un fac- tor determinant în economia generală a unei țări și e mij- locul cel mai imediat și sigur, prin care ne dăm seama de situația sa financiară. Cu toate taxele prohibitive, taxe necesare asigurări consumului intern, exportul în 1923, a fost superior celui din 1922, atât cantitativ cât și în valoare. Următorul tablou, ne va edifica complet în acest sens arătându-ne exportul produselor forestiere din 1923, com- parativ cu anul 1922 și în raport cu exportul celorlalte, categorii de produse.2) 1) Inginer loani/iu George. Industria Hârtiei in România 1923. 2) L'Economiste Roumain, Marș 1924. Revista Pădurilor 743 CATEGORII DE PRODUSE 19 2 2 19 2 3 Milioane de lei 7o din total Milioane de lei 7„ din total Agricultura și viticultura. 3.925,3 47 7.662/ 56 Animale și produse animale 924,° H 739/ K O Industria forestieră. . . 1.475,7 18 2.642/ 20 Industria petroliferă și mi- nieră 2.103/ 24 2.598/ 19 Totalul prod. exportate. 8.428,7 100 13.642/ 100 Taxe de export. . . . 1.522 15/ 4.972/ 26,7 Total general. 9.950,“ — 18.615/ — 1 De aici deducem deasemenea, că în 1922, taxele de export reprezentau un procent, raportat la totalul general, de 15,3%, iar în 1923, procentul a crescut la 26,7%. Produsele forestiere în 1923, reprezintă a cincia parte (20° o) din totalul exportului. E o observație de reținut. Tabloul de mai jos, ne arată categoriile de produse forestiere exportate, atât cantitativ, cât și evaluat în lei. Pentru a urmări mai bine creșterea lui, vom da și datele din anul 19221). PRODUSE Unități de măsură 19 2 3 19 2 2 Cantități Valori Lei Cantități Valori Lei l Nuele de araci. . Tone 83 78.000 354 202.000 2 Scânduri de brad . 782 874 1.961.842.000 622.122 944.721.000 3 Alte lemne de ră- șinoase .... 86.916 117.679.000 49.305 46.652000 4 Lemne de stejar . 9 126 26.316.000 338 493.000 5 Lemne de esență foioasă .... 12.760 22.448.000 6,685 7.122.000 6 Lemne de foc . . • 1.156792 477.152.000 1.114.429 456.916.000 7 Total lemne de constr. și foc. . Trunchiuri de brad m3 2.084.461 91827 36.765000 1.793.232 8S.559 19.346.000 Total In lei . . 2.642.280.0tU | 1,475,452,000 1) E. N. Giurgea. Exportul României (nanul 1923. Bulet.Statistic 1924 C. D. Sfaisovici și p, Iconomu. Statistica Anuală a României 1923. Revista Pădurilor 744 In fruntea tuturor țărilor importatoare stă Ungaria, urmând apoi celelalte țări din orient. Faptul că Ungaria constitue cel mai mare debușeu pentru produsele noastre de această natură — mai mult de 50%, din totalul expor- tului — se explică ușor prin aceea că domeniul ei păduros s’a redus simțitor, iar fabricile din Budapesta și celelalte centre ungurești, sunt încă avizate la produsele noastre emnoase. * * * Deși valoarea producției forestiere în anul 1923 este de 7 miliarde lei, mai mult de 20 % din valoarea producției totale, totuși producția reală — înțelegem prin producție reală numai diferența de valoare adăugată în industrie, peste costul materiei prime și al combustibilului1)— este foarte mică, din care cauză industria lemnului, privită din acest punct de vedere, este clasificată în urma tutu- rora. Astfel, pe când coeficientul mediu de industrializare în România, în 1919, era de 42%, industria lemnului și a hârtiei industrializează cu 18%2). Aceasta marchează imediat, că în funcționarea acestei ramuri industriale, există un viciu. D-l Inginer M. Manoilescu, studiind temeinic modul de funcționare a industriei lemnului, bazat pe date coor- donate în acest sens, ajunge la concluzia că motivul acestei inferiorități, stă în faptul că „...în România in- dustria lemnului este de fapt numai, sau aproape numai industria cherestelei*. (Idem, pag. 85). Și d sa arată că pe când distileriile au un coeficient de industrializare de 77%, tâmplăriile 74%, butoaele58%, 1) M. Manoilescu — Politica producției naționale, pag. 52. 2) Prin coef. de industrializare, înțelegem raportul dintre plus valoarea adăugată de industrie, peste materia primă și combustibil, și valoarea pro- dusului insuș (M. Manoilescu, idem pag. 51). Revista Pădurilor 745 fabricile de hârtie 53 % fabricile de cherestea, prin simpla operațiune a debitării, mărește foarte puțin valoarea lem- nului intrat în fabrică și anume cu 7°/0. In fața acestor concluziuni, se vede imediat necesi- tatea unei noui orientări a industriei forestiere și anume îndrumarea ei către categoriile de industrii, cari să asigure o formă cât mai superioară de valorificare a lemnului. Industria cherestelei, așa cum se prezintă azi, con- stitue o crimă economică și una din cauzele distrugerii domeniului nostru păduros. O politică economică, care să favorizeze desvoltarea distileriilor de lemn, a fabricilor de hârtie și celuloză, de mobile și tâmplărie fină etc., va avea uu îndoit efect: a) Evitându-se exportarea lemnului brut sau semi-brut, munca națională va fi utilizată într’o măsură mai largă, iar avuția publică va crește. b) Consumul în lemn, necesar acestor noui forme de utilizare a lemnului, fiind foarte mic, aceea continuă lupta dusă de cei interesați, de a obține amenajamente cât mai favorabile lor, nu va mai avea loc. Aceste concluziuni sunt de cea mai mare importanță și pot constitui baza unor soluțiuni de imediată actualitate. Congresele „Uniunei Forestiere", în loc să ridice contra diferitelor măsuri luate de Stat, pentru a împiedică într’o măsură, mai mult sau mai puțin eficace, distrugerea pă- durilor, ar puteă studiă și propune soluțiuni în această di- recție. Astfel procedându-se, conflictul aparent dintre inginerii silvici, cultivatorii de păduri, și exploatatori, ar dispărea și interesul general ar fi asigurat. Inginer Gh. H. lonescu Iulie 1924 Șeful Ocolului Comana 746 Revista Pădurilor SILVICULTURA IN JAPONIA (Urmare) CAPITOLUL III Zonele de pădure și starea pădurilor în Japonia Poziția geografică, condi|iunile topografice, climatul și geo- logia terenurilor forestiere influențează foarte mult asupra spe- ciilor forestiere și asupra creșterii lor. Având în vedere diferența în gradul de Latitudine și în altitudine deasupra nivelului mării, există o considerabilă diferență climaterică în fiecare district. Cu excepjia grupului insulelor Kurile și câteva județe prea muntoase, creșterea speciilor forestiere a fost așa de favorabilă încât avem toate categoriile de păduri dela zona Toridă până la zona glacială cu o bogată și abundentă varietate de arbori de pădure, fără egal in toată lumea. Fată de împărfirea tării, condițiile topografice, relafiunile continentale și oceanice, precum și relațiile zilnice între cald și frig, climatul Japoniei este extrem de complicat, având mari varia|iuni. Temperatura variază dela o medie anuală de + 20 0 C în Todinoza. tara cu cele mai mari temperaturi, până la media anuală de 4- 2° 5 ’ C în Oto- mari (Karafuto), cel mai rece județ. Observând temperatura timp de 7 luni dela Aprilie până la Octombrie, care are mare importantă în creșterea arborilor, astfel s’a văzut că în Kyushu, tempera- tura medie este 210 2 ’ C, în Stikoku, 20 °, 9 ’ C, în partea de sud Ia Honshu 20°, 4 ’ C, în partea de nord Ia Honshu 18 °4 ’ C, în Hokkaido 12 0 7 ’ C și chiar în județele cele mai muntoase cade până la aproape 10 0 C. In Karafuto, în acest period tem- peratura medie este 10fiC pe când temperatura maximă trece peste 17 °C. Dacă comparăm aceste date cu temperaturile model dela Pove, avem aproape un grad mai mult vara și aproape 7 grade mai jos iama. Formațiunea geologică a judefelor pădu- roase ale Japoniei posedă toate straturile dela formațiile arhaice până la forma(ta modernă și sunt complicate în compozitiunea lor. Terenul forestier din Karafuto conzistă din straturi de roci de calcar și din roci de formațiune arhaică. Terenul forestier din Hokkaido conzistă din roci vulcanice noi, din roci apoase și grezii, tuf și conglomeiate din epoca terțiară, numai o mică secțiune conzistă din straiuri paleozoice. Terenul forestier din Revista Pădurilor 747 partea de nord la Honshu, precum Aomori și Akita sunt în ma- joritate din roce vulcanice din epoca terțiară. In partea centrală a Japoniei ramurile de munți din fața Pacificului constă din straie aparținând formațiunii arhaice, pe când terenul forestier din Kiso e compus din granit, roci (roci) vulcanice și solul de formație arhaică. Terenul din Muro în provincia Kii este de porfir apropiindu-se de perioada Mezozoică. Terenurile forestiere din Joskinoîn Jamafo (proviucie) se apropie de fornu țiunea arhaică. In partea de Vest la Honshu, mai ales în Chiegoku, terenul este compus în majoritate din granit; iar păduriile din provin- ciile Tanba și Tajima sunt pe formațiuni arhaice. Lanțul central de munți dela Shikoku se apropie, ca și Joshino din provincia Jamato, de formațiune arhaică. O porțiune din sud la Hyushu se apropie de formațiunea arhaică, dar restul se compune în majoritate din roci vulcanice. Straiele de bază ale Japoniei con- zistă din roci de formațiune arhaică, peste care s’au așezat alte straie. Erupțiunile vulcanice din fiecare perioadă geologică au întins aproape pretutindeni roci vulcanice, de fapt din terenul forestier se află pe aceste roci vulcanice. Roca care se găsește în formațiunea arhaică este granitul și aceste erupțiuni din for- mațiunile arhaice și mezozoice au straie de granit, porfir, diabaz și porfirită. Există mari varietăți de roci apropindu-se de Terțiar și quaternar, dar suprafața cea mai mare este ocupată de an- dezit și de bazalt. Diferența dintre straturi în mod natural conzistă în varia- țiuni în calitatea și natura solului influențând într’un grad în- semnat creșterea pădurilor (arborilor) și formarea masivelor. Pădurile de conifere acoperind o mare suprafață și ară- tând o frumoasă creștere prin regenerarea naturală, sunt în ma- joritate așezate pe straturi de roci vulcanice, pe când mare parte din păduri eșile din plantațiuni sunt pe roci de aluviuni împrejurările topografice șl climatice ale Japoniei afectează ale- gerea speciilor de arbori, creșterea lor și formarea pădurilor. Există mai mult de 600 specii de arbori forestieri, dintre cari numai unele din ele ocupă un loc important în economia fore- stieră. Pădurile în Japonia se pot împărți în 4 zone precum : Zona forestieră taridă, zona tropicală, zona temperată și zona glacială. I. Pădurile din zona taridă (arzătoare) ocupă toată insula 748 Revista Pădurilor Formoza, jumătatea sudică a insulelor Bohnine. Fată de altitu- dine, aceste păduri se găsesc cam la 500 m. deasupra nivelului mării în Nutaka-yama, Farmoza, a cărei temperatură medie anuală este peste 210 C. In pădurile de lângă această zonă, Ako (Ficus Wighitiana, var. Japonica), Tako-no-ki (Pandanus adoratissimus), Tsuga(Arenga saccharifera), Basho (Husa Basjoo și Bambusul, au desvoliări perfecte. Bambușii cresc peste toi în aceste jude|e și creșterea lor fiind viguroasa, produce piese de mari dimensiuni. Acești bambuși fiind tari calitativ, sunt foarte mult întrebuințați ca material de lucru și de construcțiuni. 11. Zona silvică tropicală coprinde shikoku și kyushu precum și partea de No-d a insulelor Luchu, acoperind și partea de sud din Hunshu, sub 36 0 Latitudine nordică. Față de altitudine, pădurile acestei zone se găsesc în județe cam la 1900 m. dea- supra nivelului mării în Formoza, 850 m. în Kyushu și 500 m. în Tsukubasan, Hitachi, media anuală la 210 C. Varietățile de arbori fiind foarte numeroase în pădurile din această zonă, sunt un mare număr dintr'înșii care au o valoare importantă în eco- nomia forestieră. Climatul acestei zone fiind dulce și favorabil; iar populația densă s’au născut diferite întreprinderi, astfel încât cererea de produse forestiere este mai mare decât oferta. Ca o consecință a exploatărilor dezordonate din trecut, mai sunt foarte puține păduri caiiși păstrează aspectele primitive, In Honshu asemenea păduri virgine ce găsesc numai în jurul mănăstirilor sau tem- plelor în unele județe. A*borii din aceste păduri, așa cum sunt astăzi se pot împărți în esențe foioase cu frunze perzistente, foioase cu frunze caduce și specii de pin. Printre speciile fo- ioase cu frunze perzistente, următoarele varietăți sunt importante: Kusu-no-ki (Ciunamomum camphora). Această specie este ori- ginară din Shikoku, kyushu și Kli (din Honshu) formând păduri întinse naturale, dar această specie crește oriunde în această zonă, unde găsește un sol bogat, fertil și argilos, dar prospe- rează în special în județele de sud apărate de vânturi reci. In Formoza crește chiar la 1000 m. altitudine formând păduri pure sau amestecate cu alte specii. In Kyushu, Shikoku și în partea de sud din Konshu a fost obiceiul în popor să se rezerve din acești arbori pentru frumusețea peisagiilor în jurul tem- plelor și mănăstirilor și chiar în multe locuri se văd mulți arbori bătrâni din această specie rezervați. Lemnul fiind tare și lucios, Revista Pădurilor 749 păstrând un miros plăcui, e mult prețuit ca material pentru apa- rate și obiecte scumpe. De oarece lemnul are o deosebită durabilitate la umezeală, este foarte mult întrebuințat ca material pentru construcțiuni navale. In anii din urmă, cererea materialului pentru camfor crescând foarte mult, poporul a fost silit să creeze păduri din această specii și e posibil că în viitor suprafața acestor păduri să crească foarte mult. Tsuga (sau Buxus sempervirens, var. Ja- ponia). Aceasta e o specie cu frunze verzi, din care sunt exem- plare de 50 cm. în diametru și 15 m. înălțime. Nu este așa de mare voluminos, dar având un lemn tare și uniform, creșterile anuale se disting foarte greu. Lemnul fiind frumos și ușor de lustruit, este prefuit ca lemn pentru sculpturi fine. Ca material pentru scule scumpe și de desen, lemnul lui este foarte căutat. El crește în provinciile Kynshu, Kii și Iza, prosperând în spe- cial în unele păduri ale statului ca Kabaru și Kosho sau din Kynshu și în pădurile particulare din insulele Mikura și Miake în Izu. Acest arbore găsește solul său propriu de creștere în soluri calcaroase, pădurile fiind formate din sămânță sau butași. Ichii gashi (Quercus gilva), Shira-gashi (Quercus Vibra- yeana) și Aka-gashi (Quercus acata). Printre to|i foioșii, aceste trei varietă|i sunt cele mai răspândite și foarle întrebuințate pentru mânere de instrumente agricole, grape de lemn sau lo- peti și cârme. Cel mai mare din Ichii gashi (Quercus-gilva) are 55 cm. în diametru și 20 m. înăl|ime, trunchiul având 13 m. El a fost prețuit din timpurile vechi ca cel mai bun material pen- tru cozi de lance și tăerea lui era riguros interzisă de șeful tribului. Această specie creștea în Kynshu și în partea de sud din Hooshu. El formează de fapt păduri pure, dar mai de grabă este amestecat cu alte specii de Quercus pe mari suprafețe. Fiind un arbore de acoperiș, crește bine în codru închis și pă- durile se pot regenera, fie pe cale naturală, fie pe cale artifi- cială. Principalele varietăți da arbori foioși cu frunze caduce sunt: Kunugi (Kuercus serata). Konara (Quercus glandulifera) și Shide (Carpinus laxiflora). Kunugi (Quercus serala). Acesta este întrebuințai ca combustibil de o calitate superioară și ma- terial pentru mangal. Se apropie de alte varietăți de Quercus în calitate. Fie datorită ușurinței de a se constitui în masiv și fie posibilitătei reproducerii sub o mică rotație, această specie este plantată pe o mare scară în pădurile particulare. Astăzi, cu o excepție a părții de nord din Honshu și Hchkaido, aceste 750 Revista Pădurilor păduri cresc foarte mult în Shikoku Kyushu și partea de sud din Honshu. Coaja acestei specii conține tanin și este între- buințată pentru vopsit și în tăbăcărie, fiind în acelaș timp o mare cerere de acest arbore ca lemn pe care se cultivă unele ciuperci comestibile. (Shutake). Konara (Quercus glandulifera). Lemnul acestei specii e foarte mult cerut ca lemn de foc și mangal. Acesta este arborele principal în pădurile indigene cu- prinzând multe specii de arbori în munții și dealurile din Honshu. Suprafața ocupată de aceste păduri e foarte mare, dela Hok- kaido până la partea de nord din Honshu. Ca și Quercus ser- rata, această specie de lumină crește oriunde în această zonă, unde solul are oare care umiditate. Pădurile sun» tratate în re- gimul crâng și în timpurile recente se vede bine crescând în multe locuri amestecat cu Quercus serratași carpinus iaxiflora. Sunt două feluri de păduri de pin precum: Pinnus densiflora și Pinus Thunberg, primul crește foarte mult având primul rol printre rășinoase în această regiune. El crește luxuriant pretutindeni dela extremitatea de sud la Kiushu până în partea de sud din Hokkaido cu excepția locurilor mlăștinoase. Acest arbore prosperă în argilă sau sol argilos pe teren tare și înali. Când pădurile de pe coaste, dealuri sau locuri muntoase sunt distruse prin exploatări nechibzuite sau prin foc, această specie precede pe alți arbori. In partea de sud din Honshu, acest ar- bore crește foarte bine la 2000 m. deasupra nivelului mării- Această specie fiind de lumină nu crește în locuri umbroase. Poate ti introdusă în păduri în mod favorabil sau pe cale na- turală sau prin plantație artificială. In cele mai multe cazuri, el formează păduri pure, dar uneori se găsește crescut artificial cu bambu și cu Quercus glandulifera. Având în vedere natura lui robustă și iuțeala cu care crește, această specie se plan- tează în pădurile instituțiunilor publice, temple și comunități și chiar particulare. In partea de sud și centrală din Honshu, unde în urma exploatărilor abuzive, țara s’a despădurit, există indi- cațiunea că această specie va fi chemată să joace un mare rol în viitor. Lemnul are o culoare galbenă și roșiatică. Este tare și elastic. Fiind bogat în rășină, rezistă la putrezire și deaceia e foarte mult căutat ca lemn pentru lucrări publice și stâlpi de mine. Ca și Sugi (cryptomeria japonica) este foarte căutat ca material de construcție și indispensabil ca lemn de foc în uzul Revista Pădurilor 751 zilnic. Apoi „Matsulake" o varietate din cele mai bune ciuperci comestibile crește în pădurile din Pinus densiflora în partea de sud din Honshu Kuro-matsu (Pinus thunbergii). In acelaș mod ea și Pinus densiflora, acesta este întrebuințat in diferite uzuri. Lemnul fiind puțin roșiatic, este tare și plin de rășină de oare ee se poate conserva multă vreme. Se adaptează bine pentru construcțiuni la fundații de po- duri și la dțferite lucrări technice. Ca lemn de foc, are o mare putere de combusfiune. Rădăcina lui având o mare cantitate de rășină se fac din ele torțe de către pescari. Prosperează pe coaste nisipoase cu vânturi sărate. De altfel, crește pretutindeni în Shikoku, Kinshu și coastele din Honshu acoperind un mare teritoriu. Alături de acești arbori, mai sunt bambliși cari sunt cele mai folositoare păduri ale Japoniei, printre cari putem men- ționa Madake (Phyllostachys Quilioi), Hachiku (Phyllostachys puberala) și Mosu-chiku (Phyllostachys mitic). Există pretutindeni o mare cerere de acești bambuși ca material de instrumente și mobile, fiind lucrat în diferite feluri, acestea sunt astăzi mult exportate din ce în ce mai mult în Europa și America. Bambușii sunt cultivați în pădurile particulare pretutindeni în Japonia, mai ales în partea de sud din Honshu, Shikoku și Kyushu. Mai cu seamă în unele județe ca Kyota și Nara, se găsesc masive conservate, astfel că unele exemplare din Phillastachys Quilioi aflate în pădurea particulară din Jama- schina, Kyoto, măsoară 20 cm., în diametru și 22 m. lungime. Bambușii cresc mai ales prin moșiile agricole sau pe coastele dealurilor și nu formează păduri întinse. Aceste păduri de bam- buși suni tratate prin extracțiuni anuale și convin foarte bine oamenilor cu mijloace puține. Printre toți bambușii, Phillostachys mitis are cea mai rapidă creștere, uneori atinge 30 cm. în dia- metru și 25 m., înălțime. El este mult cultivat în unele județe ca Kyusha și Kii, este foarte mult căutat ca material pentru diferite mobile. III. Pădurile din zona temperată se găsesc în județele dela jumătatea de nord din Honshu până la jumătatea de sud din Hokkaido, adică în acele regiuni dela 36° până la 43°,5’ latitu. dine nord și cu media anuală de temperatură între 6° C. și 13° C, Repartizările în raport cu altitudinea sunt la înălțime de 3000 m în Formoza, 1800 m., în Shikoku, 1500 m. în partea centrală 752 Revista Pădurilor din Honshu și 500 m. în partea de sud din Hokkaido. Pădurile din această zonă fiind foarte întinse, multe din ele nu au fost exploatate. Arborii de o calitate excelentă formează păduri natu- rale, și această zonă este considerată cea mai valoroasă pentru silvicultura Japoniei. Se poate spune că frumusețea pădurilor Japoniei cere o gradațiune în această zonă, dar avându-se în vedere climatul aspru din unele părți și pagubele aduse de avalanșe, trebue să se dea o deosebită atențiune extinderii și protecțiunii acestor păduri. Sunt peste 60 de varietăți de arbori forestieri în această zonă, dar principalele specii ') sunt urmă- toarele : Printre conifere, Hinoki (Chamaecyparis obtusa), Sugi (Criptomeria Japonica), Hiba (Thujopsis dolabrata), Koyamaki (Sciadopytis verticillata), Sawara (Chamaecyparis pisifera), Ne- zuko (Thuja japonica), Momi (Abies firma), Tsuga (Tsuga Sie- boldi), Iramomi (Picea bicolor), Baramomi (Picea polița), Hime- komatsu (Pinus parviflora), Chosen-matsu (Picea Koraiensis), Goyo-matsu (Pinus pontaphyila), Karamatsu (Larix leptolepis) etc. etc. Printre foioși cu frunzele caduce, Keyaki (Zelkowa acumi- nala), Jachiadamo (Fraxinus mandshurica), Katsura (Cercidi- phyllum japonicum), Onara (Quercus crispula), Sawagurumi (Pterocarya rhoifalia), Tochino-ki (Aesculus turbinata), Kurumi (Juglans Sieboldiana), Nire (Ulmus-campestris, var. laevis), Kuri (Castanea vulgaris, var. japonica), Kiwada (Phellodendron amu- reuse), Harigiri (Acanțopanax ricinifolium). Enju (Sophora ja- ponica), Hako-Yanagi (Populus tremula, var. villosa), Doro-no-ki (Populus balsamifera, vai. suaveolens), Ho-no-ki (Magnolia hy- poleuca), Kashiwa (Quecus dentata), Sakura (Primus Pseudoce- rasus, var. spontanee), Buna (Fagus sylvatica, var. Sieboldi), Kaede, (Acer palmatum), etc. Hinoki (Chamaecyparis obtusa). Lemnul fiind des și compact, are un miros plăcut, și de aceia este bun pen|ru material de construcție, lemn de ornament, lu- crări subterane și construcție de vapoare și poduri. 1) Speciile forestiere sunt date, așa cum s’au găsit in text fn limba japo- neză și cea latină. N. Tr. 2) Ca unitate de suprafață, Japonezii întrebuințează numirea: cho sau c!o care reprezință in măsură engleză: 2,450 acre sau O ha 9800 m*, N. Tr. Wevista Pădurilor 753 Având în vedere foloasele șî marea considerare în care se află acest arbore ocupă cea mai importantă poziție printre reșinoase în Japonia. Crește în toate județele, precum și în partea de Sud din Honshu, Shikoku și Kyushu, pe când în unele provincii ca : Kii, Yamato, Musashi, Totomi și Tajima, păduri artificiale de această specie ocupă o mare parte. Creșterea na- turală a acestui arbore în pădurile imperiale din Kiso sunt pre- țuite ca unele din cele 3 păduri frumoase din Japonia și pădurile naturale din Koyasan din provincia Kii sunt cunoscute prin marea producțiune de lemn a acestei specii. Solul natural al acestui arbore se găsește în partea centrală din Honshu la o înălțime dela 550 m. până la 1500 m. deasupra nivelului mării, dar crește și mai sus sub această altitudine, cu condiție ca aerul să nu fie prea umed, singur sau amestecat cu alte specii, formând ma- sive perfecte. Hiba (Thujopsis dolbrata). împreună cu Chamaecyparis obtusa, Chameecyparis pisifera, Thuya japonica și Sciadapytis verticillata, acest arbore a format cele cinci importante specii, așa numite „cinci arbori" din Kiso în timpurile feudale și s’au bucurat de o deosebită protecțiune. Acesta crește prin rege- nerare naturală, dar rar prin plantare artificială. Unele județe ca Aomori, colțul de Nord din Houshu sunt renumite pentru creșterea pură a acestei specii, pe când în pădurile statului acoperind o suprafață de 100.000 cho. în peninsulele Tsugaru și Nanbu, el crește amestecat în mică proporție cu Buua (Fagus sylvatica, var. Sieboldi). In munții din țărmurile Nordice din Rikuchu, Goyo-sau din Rikuchu și lanțurile de munți din regiunea Tone, Kozuke, această specie crește amestecată cu alte conifere precum Himekomatsu (Pinus parviflora) și Sawara (Chamaecyparis pisifera) acoperind o mare suprafață cu păduri. Acest arbore crește foarte încet, inelele anuale sunt în- guste și față de calitatea aceasta, lemnul are o mare putere de rezistență. Lemnul de aceia este bun ca material de construcție și de lucrări publice. De cuiând, acest arbore se întrebuințează ca traverse de cale ferată, pentru care este mai bun ca alții» dacă este bine păstrai. Sugi (Cryptomeria japonica). Dintre toate varietățile de conifere, împreună cu Aka-matsu (Pinus den- 754 Revista Pădurilor siflora), acest arbore acoperă suprafefe mari și prosperează în terenuri cu soare. Având creștere activă, el atinge mari dimensiuni, cel mai mare are 2 m. în diametru și 40 m. înălțime. Dacă solul și clima sunt potrivite, poate fi cultivat în toate păr|ile din Shikoku, Ryushu, Honshu și chiar și chiar până în extrema de Sud din Hokkaido. Aspectul frumos al pădurilor naturale pure din această specie se vede în pădurea statului din Nagakizawa în regiunea silvică Akiia, pe când păduri frumoase din plantare artificială se găsesc în pădurile particulare în județele Yoshino din pro- vincia Yamato. Creșterea naturală a acestei specii în pădurile stalului din Yakushima în regiunea silvică Kagoshima, Kyushu, este renumită prin producerea lemnului de calitaie fină. Ra- zele mădulare sunt strălucitoare și mari și e cunoscut ca lemn ușor de despicat. Lemnul e puțin gălbui sau roșiatic. Ca material de construcție, de mobile și decoratiuni, ar mare căutare. (Va urma) Aurelian lonescu. FELURITE Incendii in America. Ziarele de specialitate ne aduc știri despre incendiile din America, cari de astă-dată s’au întins pe suprafefe considerabile, amenințând cu distrugere totală, imense bogății forestiere. O parte din târmul oceanului cel mare zis și pacific în- cepând dela extremitatea sudică a Californiei și până în Co- lumbia britanică este astăzi o mare de flăcări, consumând marile depozite de materiale lemnoase din regiunea cunoscută sub nu- mirea de Idaho, precum și numeroase construcțiuni civile și in- dustriale, mine, parcul național din Sequelo etc. Peste 10.000 lucrători, înzestrati cu uneltele necesare luptă de câte va săptămâni pentru localizarea și stingerea groasnicului sinistru, care până acum a făcut să cază peste 100 victime omenești. In unele localități cum de exemplu în pădurea Santa Bar- bara la Nord de Los Angelos, focul a luat proporții excesiv de mari. Revista Pădurilor 755 Producțiunea lemnoasă a României Mari, Suprafața pădurilor României întregite se socotește a fi, până Ia publicarea noilor date statistice, de 7.250.000 ha. ceeace reprezintă fată cu în- tregul său teritoriu un procent de 23,1. Unii economiști admit că s’ar putea exploata anual cel puțin 1.5 m.c. la hectar, ceeace ar reveni la 10.500.000 m.c. Această socoteală la prima vedere ar părea că corespunde cu realitatea. Dacă considerăm însă ca mari întinderi păduroase atât din regiunea de câmpie, cât și din cea de coline, au fost și sunt și astăzi tratate în crâng simplu și compus; că cea mai mare parte din pădurile, de reșinoase din vechiul Regat s’au exploatat ras pe suprafețe considerabile, fără să se fi luat mă- suri elective pentru regenerarea lor; că în comerțul de expor- tafiune se tine saamă numai de materialul propriu pentru lucru și construcjiuni și anume de cea mai bună calitate; că o mare parte din pădurile aflătoare în bazinul râului Lotrului după ex- ploatare li s’au d 1 foc de ciobani pentru a se nimici resturile de arbori rămași în picioare ca fiind subțiri, în scopul de a se mări cât mai mult locurile de pășune, rezultă că își fac iluziuni, acei cari sus(in că vom fi în stare multă vreme de aci înainte de a menține actuala recrudeșcentă în cifra exportului nostru de lemne, datorită mai cu seamă faptului exploatărei pe o scară întinsă a pădurilor particulare din Ardeal ai căror proprietari le au vândut, în primii ani după războiu mai cu seamă, pe preturi derizorii de frica legei de expropriere, a celei pentru înființări de pășuni comunale, etc. explicându-se astfel marele număr de întreprinderi forestiere și de fabrici de cherestea care au luat ființă în cap cu trustul cunoscut sub numele „societății pe acțiuni Foresta". Exportul lemnelor și industrielor lemnoase pe luna Mai. Exportul total al lemnelor și industrielor lemnoase pe luna Maiu a. c. s’a urcat Ia 16,317,3 vagoane. Valoarea lor a fost de 187,876,000 lei, iar țările cari au importat mai mult au fost următoarele. 1. Ungaria cu 10258 vagoane lemne de foc, 198 lemne rotunde reșinoase, 4,5 lemne de lucru stejar, 149,4 de alte foloase- 2. Bulgaria cu 645,2 vagoane ferăstruituri, 239 cu lemne reșinoase, 36,7 cu lemne de lucru și constructiuni foioase 1 va- gon lemne de foc. 756 Revista Pădurilor 3. Jugoslavia cu 561 vag. lemne de fcc, 9,7 vag. ferăs- truituri, 4,5 vagoane alte reșinoase și 1 vag. foioase. 4. Grecia cu 517 vagoane lemne ferestruite și 25,9 vagoane reșinoase și 29,7 vag. lemne rotunde foioase. 5. Italia cu 417,7 vagoane lemne ferestruite, 2,7 vagoane foioase și 1 vag. reșinoase. 6. Egipt cu 588 vagoane lemne ferestruite și 1 vag. lemne rotunde foioase. • • • O nouă societate pentru exploatare pe păduri. In timpul din urmă s’a înființai o nouă societate pe acțiuni pentru exploatarea pădurilor de reșinoase din regiunea Eelsoviso aflătoare lângă frontiera românocehoslovacă, în care cel mai mare acționar este baronul Grodel, Exploatarea se va începe în anul viitor, o parte din materialul lemnos servind la aprovizionarea câtor-va fabrici de cherestea de la Solnoc (Ungaria) aducându-se cu plutele pe râul Tisa. Dacă nu se vor lua măsuri energice pentru asigurarea re- generărei în curând vor dispare și bogățiile forestiere din această regiune, după cum s’a întâmplat cu cele din Vrancea, în urma cărora n’a mai rămas decât un imens pustiu. « • • Noua sporire a prețului transportului lemnelor pe C. E. R. Cu începere de la 15 August a. c. pentru transportul lemnelor de lucru și de constructiuni pe căile noastre ferate se aplică tariful special I, în locul tarifului special II, ceea ce însemnează o sporire a prețului cu 60—80%. Dacă ținem seama că pe ziua de 1 August a. c. transportul pe C. F. R. s’a scumpit cu 25% sporul total trece peste o sută la sută. In asemenea condițiuni se naște în mod firesc întrebarea vom mai putea oare noi susține pe piețele mondiale lupta de concurentă cu celel’alte țări exportatoare de lemne ca Ceho* Slovacia, Polonia și Jugoslavia în special, cari fac toate sacri- ficele pentru a acapara aceste debușeuri ? Ne îndoim și aceasta cu atât mai mult cu cât pe ziua de 1 Octombrie viitor prețul transportului în chestiune se va mai spori cu încă 25%. Revista Pădurilor 757 Socotim de asemenea ca necorespunzăloare unei înțelepte politici economice, aceste necontenite variațiuni în fixarea tari- felor de transport, în mărirea taxelor la exportul lemnelor, la impuneri de contingentări și de preturi sub costul de producțiune de traverse și lemne de foc pentru trebuințele direcjiunei c. f. r. sub amenințarea oprirei exportului etc. Se vede că în consiliul economic superior lipsesc oamenii competenti în materie de producțiune lemnoasă și de industri- alizarea lemnelor, cari în avizele ce li se cer, pe lângă nevoile financiare ale Statului să aibă în primul rând grija ca prin mă- surile ce se propun să nu lucrăm în contra intereselor noastre chiar, paralizându-se principalele isvoare de venituri, spre folo- sul concurentei străine care va profita de sigur de greșelele ce le facem. * • • Fa|ă cu împuținarea cererilor de material lemnos din țările importatoare, din Franja mai cu seamă, exportatorii suedezi au hotărât să reducă productiunea pentru anul acesta la cel mult 850.000 standarzi l). * * * Jugoslavia dispune de o suprafața păduroasa de 7,5 mi- lioane hectare, din care 4,8 ha, sunt populate cu stejar, 1,03 milioane ha. cu reșinoase, iar restul de 1,7 milioane hectare se află în stare de amestec. Fa(ă cu întregul sau teritoriu, pădurile din această (ară reprezintă un procent de 30. Arboretele în stare de codru acoperă o întindere de 5,5 milioane ha., pe când cele exploatate în crâng simpu 2,1 milioane. Din acestea 3.184.306 ha. aparțin statului (43%), 1.917.370, comunelor, bisericilor și stabilimentelor publice (28%) iar 2.470.901 ha. proprietarilor particulari. Productiunea anuala a pădurilor s’a socotit la 3 m3 pentru cele de codru și la 1,5 m. pentru cele tratate în crâng simplu, ceea ce revine pentru întreaga lor suprafață la 19.5 milioane m.c. sau Ia 10.65 milioane m.c. în ce privește pădurile statului numai. 1) Un standard lemne rotunde = 3,398 m. c. „ „ „ cioplite = 4,247 „ „ „ ferestruite = 4,672 758 Revista Pădurilor Din lipsă de căi dc comunicație rămâne în fiecare an din aceste din urmă neexploatafi peste 2,5 milioane metri cubi. Dat fiindcă pentru consumațiunea internă este nevoe de 1,1 m.c, în termen mediu rămân disponibile pentru export însem- nate cantită|i de material lemnos. Comerțul de exportatiune în ultimii ani a luat în adevăr o desvoltare din ce în ce mai mare. Astfel în 1920 s'a exportat 41.165 vagoane lemne. . » 1921 w , 59.980 , „ 1923 „ „ 80.000 Aceste din urmă plus 5300 vagoane cu produse secondare de asemenea vîndute în străinătate au fost evaluate la 920 mi- lioane dinari, adică cam atât cât reprezintă exportul vitelor și al cerealelor. Din venitul pădurilor sale statul a încasat în 1921 : 49.152.182 dinari, sumă care în 1923 s’a îndoit. Iugoslavia posedă 302 fabrici de cherestea având ca motor vapori de apă și electricitatea, 2376 ferăstrae mici mișcate cu apă, 12 fabrici mari de mobilă și un mare număr de ateliere cărora lemnul servește ca materie primă. Capitalul străin învestit în diferite întreprinderi forestiere se cifrează la 50% fată cu cel indigen. Țările mai principale cari importa lemne din Iugoslavia sunt: Halta, Austria, Grecia, Franța, Elveția, Germania, Anghia, Ho- landa și Turcia. Cehoslovacia dela 1 Ianuarie și până la finele lunei Mai a. c. a exportat 149.247 vagoane lemne și industrii lemnoase din care 99.444 în Germania, 21.328 în Ungaria, 7.582 în Franța, 5456 în Austria, 4.500 în Elveția, 2966 în Anglia și 2212 în Ho- landa ca să nu numim decât tarile cari au importat peste 2000 vagoane. Comerțul de exportațiune al Poloniei crește în mod pro- gresiv. Astfel în: 1920 a vândut străinătății 130.406 m3 lemne rotunde și 6.007 m3 lemne ferăstruite ; în 1921 a vândut străinătății 1.073.859 m3 lemne rotunde și 4.907 m3 lemne ferăstruite, îi 1922 a vândut străinătății 1.383.414 m3 lemne rotunde și 1.640.802 m3 lemne Revista Ridurilor 759- ferestruite, și în 1923 a vândut streinătă(ii 2.159.303 m3 lemne rotunde și 1.820.626 m3 lemne ferestruite. Ultima inova(iune pe terenul aeronauticei este întrebuințarea avionului pentru a face politia pădurilor. Pentru supravegherea imenselor suprafate păduroase din Canada în care s’a învestit un capital de peste 75 milioane dolari în diferite industrii lemnoase și pentru fabrica|iunea hârtiei guvernul din Ontario și-a comandat o flotilă compusă din 13 aeroplane cari patrulează d’asupra pădurilor spre a se putea descoperi începuturile de incendii, și a avea rapoarte exacte despre starea pădurilor și atacurilor eventuale din partea omului, insectelor ori agenților exteriori Ia cari ele sunt supuse. * ♦ * Polonia dispune de o suprafață păduroasă de circa 9.500,000 ha. din care cam */3 parte aparține Statului. In timpul din urmă s’a cedat unui consorțiu englez o mare parte din pădurea virgină cunoscută sub numele de Bialowiiza care era rezervată, când făcea parte din Rusia, pentru protecfi- unea ultimilor bouri din Europa d’impreună cu 14 herăstrae și ale îngustă ferată și alte construc|iuni anexe spre exploatare I ' termen de 10 ani. Producjiunea anuală a pădurei concesio- na’e este de 700.000 m. c. anual. Din pădurile sale Stalul încasează 60 - 65 milioane sloti. In Polonia ca și la noi domnește acută criză monetară. Producția forestieră este grevată de numeroase taxe precum și de impo- zitul pe avere, după care proprietarii respectivi sunt obligati de a preda Statului 30% din materialul lemnos reprezentând posi- ailitaiea pe timp de 5 ani. Tarifele căilor ferate de asemenea sunt toarte scumpe, din care cauză din cele 1300 fabrici de cherestea ce există în Polonia cam 500 dintr’nsele au fost ne- voite să înceteze lucrul. Cu începere de la 1 Iulie a. c. guvernul a micșorat cu 25% tariful pe căile ferate suprimând în mod provizoriu taxa de export pentru lemnul destinat pentru fabrica|iunea hârtiei precum și pentru lemnele utilizabile în galeriile de mine. P. A. O 760 Revista Pădurilor Copaci bQtrăni. — La Uebersdorf (Boemia) există un stejar bătrân de 1000 ani cu o circumferință de 15,65 m. A înfruntai mnlte primejdii. Prietenii lui de odinioară s’au stins cu toții pentruca alții să le ia locul, zeci de generalii de oameni s’au perindat pe sub el, sate s’au construit, s’au distrus și-au venit în fine altele. In timpul din urmă, un proprietar hotărâse să-și construiască o casă, pe o proprietate alăturată acestui stejar. Planul casei era astfel făcut în cât stejarul trebuia să fie doborât. Heinrich Lumpe, fondatorul „Societătei pentru protejarea naturii”, află de acest lucru, intervine din partea societă|ii, și în fine, proprietarul și Societatea ajung la învoiala ca proprietarul să-și modifice întrucâtva planul casei, iar stejarului să i se tae partea coroanei care stânjenea construcția, casei și astfel — după o mie de ani — bătrânul stejar ajunge să fie și invalid. La Offeg tot în Boemia mai e un stejar care are peste 1000 de ani; nu-și mai păstrează verdeața; e uscat. Ca un respect pentru bătrâ- nețea lui, locuitorii l’au înconjurat cu un gard. Tot în Boemia mai e un ar|ar de peste 200 ani, cu o circomf. de 9 m. și un diametru al coroanei de 28 m. E foarte sănătos. In Germania cel mai bătrân copac e o tisă de peste 1400 ani lângă Corlitz. Cel mai bătrân din lume însă e un Cypresus, în Mexic lângă San Maria del Tute. Acest uriaș cypressus, care acum 100 de ani a fost vizitat de Humboldf, are o vechime de 5000 de ani. In timpul când Cheops își construia piramidele trăia. Humboldt în amintirea vizitei lui a bătut acolo o placă, ca o dovadă pentru puterea de via|ă a acestui bătrân uriaș pe care 24 oameni abia îl pot cuprinde. • • Creșterea peștilor la Coțmani (Bucovina). — Direcțiunea Generală a Bunurilor Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina a construit în stil modern între anii 1896 — 1900 pe terenurile băltoase situate dealungul părâului Sovi|a și cari aparțin fermei Co|mani, proprietate a fondului bisericesc, eleștee arti- ficiale, instalând totodată un stabiliment de piscicultură pentru cultivarea crapilor de specie aleasă. Există astăzi acolo 12 eleștee, care—împreună cu eleșteele mici destinate pentru bătaia peștilor și cu eleșteele de iarnă și rezervoarele—ocupă o suprafață de 135.81 ha. Primii pești de prăsilă precum și peștii de o vară s’au cumpărat în anul 1900 din eleșteele artificiale ale contelui Po- Revista Pădurilor 761 tocki din Polonia, adecă specia Boierașul sau împăratul crapilor (Cyprinus carpio rex cypronorum). Procedeul de exploatarea peștilor este următorul: La finea lunei Octombrie se dă scurgere apei din toate eleșteele, afară de cele de iarnă. La începutul lunei Aprilie aceste eleștee se umplu din nou cu apă și se populează cu pești. La deșertarea eleșteelor, în luna Octombrie, peștii se adună în gropi construite în apropierea instala|iunilor pentru scurgerea apei. Din aceste gropi peștii se prind cu năvodul, se aleg după etate și se transportă în vase mari, anume întocmite pentru tran- sport în eleșteeele de iarnă. Primăvara se lasă din nou apă în eleștee și pe la mijlocul lunei Aprilie se introduc peștii în ele. De regulă se pun pe un ha : 600—800 pui, 250—300 crapi de o vară și 150—200 crapi de două veri. Timpul de bătaie al crapului este mijlocul lunei Maiu, in- troducându-se atunci în eleștee destinate pentru acest scop câte 2 femeiușe și câte 3 bărbătuși. După expirarea perioadei de bătaie, se depun femeiușele și bărbătușii în eleșteele destinate pentru ultimul period de ere* ștere, iar pui: în eleșteul mentt pentru primul period de creștere. După alte 3 — 4 săptămâni, se transportă peștișorii în eleșteele pentru stadiul al doilea de creștere, unde rămân până toamna, când se face pescuitul. In Cotmani se practică rota|ia de 3 veri, ca fiind cea mai rentabilă. In luna Octombrie se pescuiesc așa dar în fiecare an crapi de 3 veri, având greutate mijlocie de 1,3 kgr. și se pun în vânzare. Anual ajung spre vânzare în medie 13.000 kgr de crapi. Afară de aceasta, se vinde în fiecare primăvară surplusul crapilor de 1 și 2 veri proprietarilor de eleștee din vecinătate, spre a fi întrebuințați pentru popularea eleșteelor lor. Anual se vând acestor proprietari aproximativ 500 kgr. crapi de o vară și 2000 kgr. crapi de 2 veri. Crapii de 3 veri se transportă vii, de comercianti amatori, în vase uiari, pline cu apă de eleșteu, pe piața din Cernăuți (24 km. dela Cojmani) și se pot ține vii în aceste vase până Ia 5 zile, pe când în acuarii mult mai mult. Carnea fină, posibilitatea unui pescuit ieftin, precum și po* sibilitatea desfacerii peștilor vii, fac instalarea de eleștee artifi- ciale foarte rentabilă și se recomandă tuturor celor ce dispun de un teren potrivit. 762 Revista Pădurilor Producția mijlocie a eleșteelor din Co|mani în decursul unei veri adică dela 15 Aprilie până la 30 Octombrie a fiecărui an, este pentru fiecare ha. de suprafață de apă: 70—100 kgr. crapi de o vară, 180—250 crapi de două veri și 160 - 200 crapi de trei veri. Până la izbucnirea războiului, eleșteele din Cotmani se aflau în cea mai bună ordine. Pescăria dispunea de un inventar complet, precum și de o colecție bogată de plante și animale folositoare și stricăcioase pescuitului. In decursul răsboiului, au fost distruse în parte instalațiunile hidraulice și digurile, dispă- rând și susnumita colecție, împreună cu inventarul. După războiu s’au restaurat instalațiunile hidraulice și s’a cumpărat inventarul, care lipsia, luându-se toate măsurile necesare unei exploatări raționale a eleșteelor. Astăzi această exploatare este normalizată și tinde a se intensifica pe zi ce merge, spre marea mulțumire a populatiunii din Cernăuți și împrejurimi, căreia îi este astfel dată posibili- tatea a-și procura pentru sărbătorile de iarnă crapi vii de specie aleasă din pescăriile model dela Co|mani, proprietatea Fondului bisericesc ort. român din Bucovina. ȘTIRI DIVERSE Din tabloul de suprafața pădurilor din vechiul Regat, Ba- sarabia și Bucovina cum și de repartiza lor pentru satisfacerea nevoielor populației rurale cu lemne de foc, întocmit cu ocazia legei referitoare, următoarele date : Comunele rurale din aceste provincii ale României între- gite sunt în număr de 3618 și anume; Comune cari întrunesc condi|iunile legi spre a li se desbina păduri......................................... 3440 Comune cu locuitori, moșneni sau răzeși, cari au propriele lor păduri....................................... 105 Comune situate într’o rază mai mare de 20 cm. și deci nu li se poate afecta păduri . . .73 Total . . 3618 Suprafața totală a pădurilor Statului este de . . 1.869.536 ha. „ » « n comunale, județelor, Eforiilor și a altor persoane............................. 476.491 „ Suprafața totală a pădurilor particulare . . . . 1.642.791 „ Total . . 3.488 813 ha. No. caselor de locuință cari servesc de bază la calculul suprafafelor păduroase cuvenite comunelor respective este de 2.125.443. Revista Pădurilor 7 3 MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR Deciziune Noi, M/nistru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Mobificărilor la Co- dul silvic publicată în Monitorul Oficial Nr. 131/920. Decidem : Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii dcpe Mun- tele Păișelele pendinte de comuna Herăstrău, județul Putna, pro- prietatea Obștei moșnenilor Negrilești, în suprafață de 1146 hec- tare din care 62 hectare goluri, stânci, terenuri sterile. Regimul codrul cu tăeri rase în trei serii de exploatare. Revoluția normală 120 de ani, exploatarea în 10 ani în vederea atacului de bostn- chus; cu garanție de împădurire 3000 lei de fiecare hectar. b) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii depe Mun- tele Verdele pendinte de comuna Herăstrău, județul Putna, pro- ’ prietatea Obștei moșnenilor Voloșcani, în suprafață de 1894 hec- tare. Regimul codru cu tăeri rase în bande în patru serii. Revo- luția normală 120 ani, exploatarea în 12 ani în vederea atacului de bostrichus, cu garanție de împădurire 3000 lei de fiecare hectar. 764 Revista P&durflor c) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii depe Muntele Pietrosu, pendinte de comuna Herăstrău, județul Putna, proprietatea Obștei moșnenilor Valea Sărei, în suprafață de 1124 hectare din care se exploatează 710 hectare. Regimul codru cu tăeri rase în două serii. Revoluția normală 120 de ani, exploatarea în 10 ani Seria I și 12 ani Seria 11-a în vederea atacului de bostrichus. Garanția de împădurire 3000 lei de fiecare hectar; d) Amenajamentul pentru exploatarea pădurii depe Mun- tele Chiliile Zboinei pendinte de comuna Herăstrău, județul Putna, proprietatea Obștei moșnenilor din comuna Spinești, în suprafață de 914 hectare din care se pune în exploatare 599 hectare. Re- gimul codru cu tăeri rase formând una serie de exploatare. Re- voluția normală 120 ani, exploatarea în 12 ani în vederea ata- cului de bostrichus, cu garanție de împădurire de 3000 lei de fiecare hectar; e) Amenajamentul pentru exploatare al păduri depe Mun- tele Sburătura Dealu Negru Secătura pendinte de comuna Pău- lești, județul Putna, proprietatea Obștei moșnenilor din Secătura Părosul comuna Tichiriș, în suprafață de 2568 hectare 7568 m. p. din care se pune în exploatare 1110 hectare. Regimul codru cu tăeri rase în bande în două serii. Revoluția normală 120 ani, ex- ploatarea în 10 ani Seria I și 13 ani Seria Il-a în vederea ata- cului de bostrichus, cu garanție de împădurire 3000 Iei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în amena- jamente precum și articolul 4 adițional și articolul adițional special fac parte integrantă din textele amenajamentelor și sunt executorii. Art. 3 și ultimul. Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 30 Mai 1924 în cabinetul nostru. Nr. 33574 Ministru (ss) AL Constantinescu Revista Pădurilor 765 MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Școala polifechnică din București Se face cunoscut interesatilor că școala polifechnică din București, înființată prin decretul-lege din 10 Iunie 1920, publicată în Monitorul Oficial No. 57 din 15 Iunie 1920, în vederea forma- țiunii inginerilor de diferite specialități, cuprinde următoarele 5 secțiuni: a) Secțiunea de construcțiuni (căi de comunicații, clădiri, hidraulică, lucrări de edilitate, lucrări agricole și silvice) ; b) Secțiunea de mecanică și electricitate cu eventuale sub- secțiuni pentru aviație și telegrafie-telefonie; c) Secțiunea de mine și metalurgie; d) Secțiunea industrială destinată să formeze inginerii ne- cesari celorlalte industrii, afară de cele menționate sub b și e) secția silvică. Durata studiilor este de 4 ani. Admiterea în școală Admiterea în anul I al școalei politecnice se face în baza unui examen purtând asupra programului de mai jos. Suni admiși a se prezenta la examenul de admitere toți ad- misibilii în facultățile^de științe sau în Academia de înalte studii comerciale și industriale, precum și absolvenții școlilor tecnice medii. Examenul va începe în ziua de 15 Octomvrie viitor. Candidații vor trebui să depună la secretariatul școalei, în- nainte de 10 Octomvrie o cerere în care să arate în care anume din cele 5 secțiuni ale școalei, dorește să fie admis, însoțit de următoarele acte: a) Extractul depe actul de naștere; b) Un certificat medical constatând că candidatul este de o constituție sănătoasă; c) Una din următoarele diplome: Diploma de absolvire a învățământului secundar superior; Diploma de absolvire a unei școli superioare de comerț; Diploma de absolvire a școalei de conductori de lucrări publice; 7 766 Revista Pădurilor Diploma de absolvire a școalei superioare de arte și me- serii, împreună cu certificatul de absolvire a 4 clase secundare, sau o diplomă echivalentă cu una din diplomele de mai sus de autoritățile în drept sa facă aceasta. d) Două fotografii! ale candidatului în dimensiunile 6 9. Odată cu depunerea actelor de înscriere candidatul va de- pune o taxă de înscriere de lei 100. De această taxă nu poate fi scutit nimeni. PROGRAMUL cunoștințelor cerute la examenul de admitere in anul J-al Școalei Geometria elementară (Cunoștințe cerute pentru toate secțiile) Geometria plană — Linia dreaptă. Unghiuri drepte, per- pendiculare. Triunghiuri, triunghiu isoscel, triunghiu dreptunghiu. Cazurile de egalitate, perpendiculare și oblice. Drepte paralele. Suma unghiurilor într’un triunghiu, într’un poligon. Proprietățile paralelogramului. Cercul. Arce și coarde, proprietăți relative. Tangenta. Măsura unghiurilor. Raportorul. Pozi|ia relativă a două cercuri. Tangente comune. Figuri asemenea. Linii proporționale. Triunghiuri și poli- goane asemenea. Descompunerea poligoanelor asemenea în triunghiuri asemenea. Raportul perimetrele a două poligoane asemenea. Centru de asemănare. Relațiuni metrice. Relațiuni metrice între elementele unui triunghiu dreptunghiu. Teorema pătratului unei laturi opuse la un unghiu ascuțit sau obtus. Puterea unui punct fată (le un cerc, proprietățile metrice relative la tangente și secante. Probleme grafice. Constructiuni de unghiuri, triunghiuri, poligoane, cercuri, tangente la cerc, cu ajutorul riglei și com- pasului. Metoda locurilor geometrice. împărțirea dreptelor în părți egale sau proporționale cu Revista Pădurilor 76 r lungimi date. A patra proporțională, media proporțională. Media și extrema rație. Poligoane regulate. înscrierea lor în cerc. Pătratul, exa- gonul, decagonul. Lungimea cercului. Calculul Iui tt. Transversale. Teoremele lui Ceva, Menelaus. Raport armo- nic și anarmonic. Arii. Aria dreptunghiului, paralelogramului, triunghiului, tra- pezului, a unui poligon oarecare. Aria unui poligon, regulat, a unui cerc, a unui sector cir- cular și a segmentului circular, Raportul ariilor a două poli- goane asemenea. Probleme asupra transformării ariilor. Geometria în spafiu. Planul și linia dreaptă. Plane și drepte paralele, perpendiculare. Perpendiculare și oblice. Di- stanta unui punct la un plan. Proectia unei drepte pe un plan. Unghiuri diedre. Unghiu plan corespunzător. Diedru drept. Măsura diedrelor. Planuri perpendiculare între ele. Triedre. Cazurile de egalitate. Triedre suplimentare. Suma fetelor unui poliedru convex. Suma diedrelor unui triedru. Poliedre. Prisma, paralelipipedul, cubul. Piramida. Secțiuni plane în prismă și piramidă. Volumul prismei, piramidei, trun- chiului de prismă triunghiulară și a trunchiului de piramidă cu baze paralele. Suprafețele laterale ale acestor poliedre. Corpuri rotunde. Cilindrul și conul drept cu baza circulară. Suprafața și volumul lor. Volumul unui cilindru și a unui con cu baza oarecare. Trunchiul de con cu baze paralele, suprafața laterală și volumul său. Sfera. Secțiuni plane. Cercuri mari și mici. Polii unui cerc. Determinarea razei unei sfere când nu se cunoaște centrul. Plan tangent. Intersecția a două sfere. Triunghiuri sferice. Analogia lor cu unghiurile triedre. Supratafa sferei. Aria născută de o linie poligonală prin rota{ia ei în jurul unei axe care trece prin centrul poligonului. Suprafa|a zonei, a unui fus sferic; a unui triunghiu sferic. Volumul sferei. Volumul născut de un triunghiu care se rotește în jurul unei axe duse în planul său printr’unul din vâr- furi. Volumul născut de un sector poligonal. Volumul unui sector sferic. 768 Kevista Pădurilor Geometria descriptivă (Cunoștințe cerute pentru secțiile: construcție electro-mecanicăr mine și industrială). Diferite sisteme de proecțiune. Proecțiunea cilindrica, conică. Proectiunea dietrică octogonală. Punctul. Epura punctului în diferite poziții. Dreapta. Epura liniei drepte. Urmele dreptei. Diferite poziții ale dreptei în raport cu planele de proectie. Poziții relative la două drepte: concurente paralele. Planul. Epura planului. Urmele planului. Diferite poziții ale planului în raport cu planurile de proecție. Drepte cu poziții particulare într’un plan. Paralelism. Planuri paralele. Să se ducă printr’un punct un plan paralel cu un plan dat. Perpendicularitate. Să se ducă printr’un punct dat de o dreaptă perpendiculară pe un plan dat. Să se ducă printr’un punct dat un plan perpendicular pe o dreaptă dată. Cele trei metoade generale ale geometriei descriptive. Schim- bări de plane, ratații, rabateri. Schimbări de plane de proecție pentru punct, dreaptă, plan. Rotația punctului, dreptei, planului, în jurul unei axe ver- ticale sau de capăt. Rabaterea unui plan vertical sau a unui plan de capăt pe unul din planele de proecție. Rabaterea unui plan împrejurul uneia din urmele sale cu ajutorul unei linii de pantă, unei fron- tale sau orizontale. Rabaterea unui plan împrejurul unei orizon- tale. Rabaterea unui plan de profil. Intersecții. Intersecția a două plane (diferite cazuri). Inter- secția unei drepte cu un plan. Intersecția a trei plane. Distanțe. Distanța între două puncte, a unui punct la o dreaptă, a două drepte paralele, a unui punct la un plan, a două plane paralele. Unghiuri. Unghiul a două drepte. Unghiul unei drepte cu un plan oarecare, cu un plan de proecție. Unghiul a două plane, unghiul unui plan cu un plan de proecție. Revista Pădurilor 761> Mecanica elementară. (Cunoștințe cerute pentru toate secțiile). Statica. — Forțe. Măsura și reprezentarea forjelor. Gre- utatea unui corp. Balanța și dinamometrul unității de măsură. Compunerea forțelor concurente. Legăturile metrice dintre rezultantă și compunătoare. Momentul unei forțe în raport cu o axă. Teorema lui Va- rignon. Forțe paralele. Compunerea și descompunerea lor. Centrul forțelor paralele. Centre de greutate ale corpurilor omogene cari au un plan, o axă sau un centru de simetrie. Centre de greutate ale liniilor omogene; segment de dreaptă, linie poli- gonală regulată. Centre de greutate ale ariilor: triunghiu, trapez, patrulater oarecare, poligon. Centre de greutate ale volumelor: paralelipiped, prismă triunghiulară oarecare; ielraedru, piramidă oarecare; con, cilindru. Cuple; proprietăți. Compunerea cuplelor. Sisteme de forțe oarecare aplicate unui corp solid. Com- punerea, descompunerea, și deplasarea forțelor. Rezultanta ge- nerală și cuplu rezultant, sisteme echivalente de forțe. Condițiile de echilibru ale unui punct material, ale unui corp solid liber, ale unui corp mobil în jurul unui punct fix, unei axe fixe, dealungul unui plan fix. Mașini simple. Pârghia. Scripetele fix și mobil. Vârtejul și macaraua roata cu pene. Planul înclinat, pana pentru despica* lemne. Elemente de Cinematică și Dinamică. Mișcare recti- linie: uniformă, uniform variată. Viteză, viteză mijlocie, acce- lerație. Mișcare circulară. Viteză, viteză unghiulară. Unități de măsură. Mișcarea unui corp solid. Mișcarea de translație, mișcarea de rotație uniformă. Mișcarea relativă. Compunerea a două mișcări, legea vi- tezelor. Compunerea a două mișcări de translație, a două rotații paralele. Transformarea mișcărilor. Scripete, angrenaje, curele. Biela cu manivelă, excentricul. 770 Revista Pădurilor Dinamica punctului. Noțiunea de masă. Accelerarea gravi- tății. Legile căderii corpurilor. Mașina lui Afwood. Travaliu. Definita travaliului în cazul unei forje constante și a unei deplasări rectilinii. Unită|i de măsură tehnice și G. G. S.: Kilogramfortă, ki- logrametru, cal vapor, gram masă, dynă, erg, Joule, Watt. Tre- cerea dela un sistem de unități Ia altul. Algebra (Cunoștințe cerute pentru toate secțiile) ExpreȘiuni algebrice. Cantități pozitive și negative. Cele patru operațiuni. Restul diviziunei unui polinom cu (x—a); con- secințe. Fracțiuni algebrice. Omogenitatea formulelor. Ecuații de gradul /, cu una și mai multe necunoscute. Dis- cuția solujiunilor. Cazurile de imposibilitate și nedeterminare, interpretarea valorilor negative. Ingalități de gradul I. Operațiuni asupra puterilor și asupra radicalelor. Exponenji negativi și fracjionari. Ecuații de gradul II. Discu(iunea rădăcinilor. Reiatii între coeficienții și rădăcinele ecuatiunei; cazul când coeficientul lui x tinde către zero. Descompunerea trinomului într’un produs de doi factori. Inegalități de gradul II. Ecuații bipătrate, reciproce. Definiția unei funcții de o variabilă; reprezentarea geo- metrică. Variajia unei funcțiuni definitive printr’un polinom de gradul al doilea sau printr’o funcțiune de asemenea polinoame. Maximă și minimă. Progresii prin diferență și cât. Logaritimi. Dobânda com- pusă. Anuități. Aranjamente, permutări, combinări. Binomul Iui Newton. Puterea unui polinom. Serii convergente și divergente. Condiții de convergentă. Cantități incomensurabile. Seria e limita lui (14-7) când n tinde către infinit Funcțiunea exponențială, continuitatea ei. Definiția logarit- milor prin exponențiale. Indentitatea celor două definitiuni ale logaritmilor. Schimbarea bazei unui sistem de logaritmi. Derivate. Derivata unei sume, unui produs, unei puteri. Revista Pădurilor 771 unui cât Derivata unei funcțiuni de funcfiuni și a unei func- țiuni compuse. Derivata funcțiunii exponențiale și a funcțiunii logaritmice. Derivatele funcțiunilor circulare directe și inverse. Studiul varia- ti unii unei funcțiuni cu ajutorul derivatei. Cantități complexe, reprezentarea geometrică. Cele patru operațiuni, desvoltarea binomului (a-j- b V— 1) m. Trigonomefria, (Cunoștințe cerute pentru toate secțiile) Funcțiunile circulare, directe și inverse. Relapuni între li- niile trigonometrice ale aceluiaș arc. Expresiunea unei linii tri- gonometrice în funcjiune de o altă linie trigonometrică oarecare. Variata liniilor trigonometrice. Adunarea arcelor. Multiplicarea și diviziunea arcelor. Transformarea formulelor în altele calculabile prin logar- ritmi. Evaluarea liniilor trigonometrice pentru câteva arce. Principii care servesc la întocmirea tablelor trigonometrice î uzul tablelor. Identități, ecuații trigonometrice. Proprietățile triunghiurilor dreptunghice și oarecare. Ex- presiuni diferite ale suprafeței unui triunghiu. Rezolvarea triun- ghiurilor. Probleme practice. Distante la puncte inaccesibile, măsu- rarea înălțimilor, problema harții. Introducerea expresiunilor imaginare. Modul, argument. Gene- ralizarea formulelor relative la înmulțirea și diviziunea arcelor; formula lui Moivre. ApOcaJiuni. Geometria analitică (Cunoștințe cerute numai pentru secțiile: construcții, electro- mecanică, mine și industrială) Definițiunea coordonatelor. Coordonate rectilinii, polare. Reprezentarea liniilor prin ecuatiunt Linia dreaptă. Ecuafia ei, semnificarea coeficienților. Pro- bleme asupra liniei drepte, unghiul a două drepte. Cercul. Ecuația lui, Tangenta la cerc, probleme asupra tan- gentelor. 772 Revista Pădurilor Elipsa, iperbola, parabola. Studiul acesior curbe pe ecua- țiile lor reduse. Focare, directoare, cerc director, excentricitate- Diametre, diametre conjugate, tangente. Proecfia cercului; aria elipsei. Fizica (Cunoștinfe cerute pentru toate secțiile) Proprietățile generale și particulare ale corpurilor. întindere. Nepenetrabilitate. Coinpresibilitate. Divizibilitate. Coeziune. Di- feritele stări ale corpurilor. Gravitatea. — Direcțiunea și sensul gravita (ii. Verticală. Plan orizontal. Greutatea unui corp. Centru de greutate. Legile căderilor corpurilor. Tubul lui Newton. Mașina lui Atwood, Plan înclinat. Pendulul simplu. Pendulul compus. Aflarea accelerației gravității cu ajutorul pendulului. Măsura timpului. Balanța. Măsura maselor. Cântare Balanța zecimală. Corpuri lichide. Proprietățile generale ale lichidelor. Pre- siuni în interiorul unui lichid în echilibru. Presiuni de sus în jos, de jos, în sus.și laterale. Presiunile ce domnesc împrejurul unui punct aflător în inferiorul unui lichid în echilibru sunt egale. Suprafața liberă a lichidelor. Vase comunicătoare. Nivel cu bulă de aer și cu apă. Principiul transmisiunii presiunilor sau principiul lui Pascal. Presa hidraulică. Principiul lui Archimede. Consecinti. Corpuri plutitoare. în- tindere. Densitate. Determinarea densităților corpurilor solide și lichide cu ajutorul balan(ei și areometrelor. Densimetre. Alcoo- lometre. Corpuri gazoase. Proprietăți generale ale gazelor. Elastici- tate. Compresibilitate. Expansibilitafe. Densitate. Vid. Presiunile în gazele în echilibru. Forjă elastică. Atmosferă. Presiunea atmosferică. Experiența lui Torriceli. Barometre. Principiul lui Arhimede aplicat la gaze. Presiuni suferite de corpurile așezate în gaze. Aerostate. Legea lui Boyle-Mariotte, sau legea compresibiltlă|ii ga- zelor la temperatura constantă. Manometre. Revista Pădurilor 773 Mașina pneumatică. Mașina de comprimat, Curgerea lichidelor. Principiul lui Torricelli. Sifon, Fântâni arteziene. Optica geometrică. — Corpuri luminoase și luminate. Corpuri transparente și opace. Propagarea luminii în linie dreaptă. Umbra și penumbra. Re flexiunea luminii. Legile reflexiunei luminei. Difuziune. Oglinzi plane înclinate. Caleidoscop. Oglinzi sferice, concave și convexe. Centre. Axe. Focare. Formulele simple ale oglinzilor. Construcțiuni de imagini. Refracțiunea luminii. Legile refracțiunii luminii. Indice de refractiune. Unghiu limită. Refrac|iunea totală. Miragiu. Prisme. Dubla acțiune a prismelor: derivația luminii și dis- persiunea luminii. Prisme cu reflexiune totală. Lentile convergente și divergente. Centre; axe; focare. Formula lentilelor. Imagini date de lentile. Relafiunea între mărimea imaginei și a obiectului, cu distantele lor Ia lentile. Dispersiunea luminii. Spectru, Recompunerea luminii. Culori complimentare. Proprietățile calorifice, luminoase și chimice ale spectrului. Stereoscop. Linii spectrale. Spectrul diferitelor lumini. Inversiunea bandelor spectrului. Analiză spectrală. Aparate optice. Lupa. Microscopul, luneta astronomică, luneta terestră, Telescopul. Binoclu. Aparate de proiectiune. Ochiul: Vederea și diferitele ei. Ochelari. Fotografie. Acustica. — Producerea sunetelor, propagarea sunetului în diverse medii, iuțeala sunetului în aer și în apă. Reflexiunea sunetului. Ecou. Calitățile sunetului. înălțime. Determinarea înălțimii sune- tului cu sirena și grafic. Intensitatea sunetului. Timbru. Explicarea timbrului. Propagarea vibrajiunilor sonore în aer și în tuburi. Unde condensate și dilatate. Tuburi sonore, noduri și umflături. Legile tuburilor sonore. Vibrarea coardelor. Noduri și umflături Ia coarde. Gama. Intervale muzicale. 774 Revista Pădurilor Chimia minerală (Cunoștințe pentru toate secțiile) Corpi simpli și compuși. Amestec. Combinațiunea. Echiva- lenți, metoda pentru determinarea echivalenților. Teoria atomică. Legea proporților definite, simple și multiple. Greutate atomică. Greutate moleculară. Legea lui Dulong și Petit. Legea Iui Boyle-Mariotte. Legea lui Gay-Lussac (Dalton și Charles). Hipotesa lui Avogadro. Notațiune chimică. Valențele și variabilitatea lor. Determi- narea formulelor moleculare. Metodele pentru determinarea greu- tăților moleculare. Principiul conservării materiei și a energiei. Legile termo- chimice baze, acide, anhydride, săruri. Clasificarea elementelor. Metale, Metaloide, Hydrogenul, Fiorul, Clorul, Bromul, Iodul, Oxigenul, Sulful, Selenul, Telurul, Azotul, Fosforul, Arsenul, Antimoniu!, Carbonul, Siliciul, Cosi- torul, Borul. Combinațiunile importante ale acestor elemente cu H. și O. Botanica (Cunoștințe pentru secția silvică) Științe naturale Botanica. Organografia. (studiul formei anterioare) și anatomia. Fanerogame. Diferite feluri de tulpini și modificările ce iau sub influența mediului. Mugurele terminat și muguri laterali, ra- mificație. Structura primară, comparativ la monocotiledoane, di- cotiledoane și gimnosperme. Siructura secundară, funcționarea zotelor generatrice, țesă- turi secundare. Structura trunchiului unui arbore al nostru după mai mulți ani; scoarța, lemnul, măduva; zone de lemn de pri- măvară și toamnă, alburn și duramen. Rădăcina. Diferite forme de rădăcini. Radicele și constituția lor la exterior, creșterea în lungime a rădăcinii. Rădăcini adventive. Siructura primară și secundară. Frunza. Elementele ei; forme anterioare ; hervațiune. Struc- tură. Funcțiunile frunzii. Floarea. Părțile floarei și structura lor. Diagram floral. Revista Pădurilor 775 Fecundai iu nea și fenomenele ce o preced, comparativ la an- giosperme și gimnosperme. Formafiunea fructului și seminței; clasificarea și desimina. tiunea lor. Germinafiunea. Mulliplica|iunea senuală prin rizome* tubercule, prin lăstărire. Criptogame. Forma, structura și reproduc|iunea principalilor tipuri. Fiziologia. Nutri(iunea. Alimente. Absorfiunea diferitelor ele mente utile și forma sub care sunt absorbite, în special absorp* tiunea carbonului și azotului. Diferența între nulri|ia plantelor verzi și a plantelor fără clorofilă. Respirația. Fermentațiile și fermenții. Fermenții nefigurati sau diastaze. Fcrmenfi figurati, aerobii și anaerobii. Absorptiunea apei și circulajiunea sevei brute. Asimilafia. Depunerea rezervelor și digestiunea lor prin diastaze. Circulafla sevei elaborate. Desasimila|ia. Transpirat'" nea Explicatiunca^fenomenului clorofîlian. Influenta mediului ponderabil și inpondcrabil asupra cre- șterii și funcțiunilor organelor. Dislribu|iunea plantelor pe suprafața globului și factorii de care depinde. Idei despre vegetația României. oe „PETROȘANI" SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXTOîafiEil ftllHElOH DE URBUHI Capital Social Lei 280 000.000 MINELE: Petroșani, Vulcan, Hninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : j BUCUREȘTI î STRADA AUREL VLA1CU No. 22 5 I ____ Adresa telegrafică: „PETROȘANI". I Telefon 39 77 1, o o oo- —oo HOTEL “W „ROYAL PAL ACE" Proprietatea Sottetâtei „Clădirea Românească" BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU >>• Tarif foarte avaotaps. = Camere ce luna — CONSTRUCTIUNE NOUA = •f s. • . V CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. l—L______ ■ - Ed El El = e! f„BANCA^ ROMANEASCA**^ Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vârsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Centrai „BUCUREȘTI** SUCURSALE: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craicv Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg:-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. BĂNCI AFILIATE : Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Târnavei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța „ Ceditul Prahovei, Ploești „ DunăreaRomanească, Brăila „ Dur o storului, Silistra „ Economul, Cluj Banca lașilor, Iași „ Maramureșeană, Sighetul Marmației B nea Mehedințulvi, T.-Severin „ Petrodava, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți „ Română, Dorohol „ Românească a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni D Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă Serviciu special pentru relațiunile cu străinătatea. TK Anul XXXVI Septembrie 1924 No. 9 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATA cu ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" Apare sub conducerea comitetului de redacție compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacta și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN COMUNICĂRILE CONGRESULUI INGINERILOR SILVICI DE LA TIMIȘOARA 1924 Corecțiunea torentilor și a ravenelor în special celor din jud. Caraș-Severin. . Francisc Szatzmâry Inconvenientele exproprierei râpelor și terenurilor improductive din regiunea dealurilor și mun|ilor pentru islazuri comunale...............................M. P. Florescu învățământul cadastral în România . . Victor Ivâncianu BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALA", JEAN IONESCU & Co. I, STRADA BURSEI, 1 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921 — 1925 Recunoscuta persoană morală prin Decretul Regal No. 1630 dela Z8 Aprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Golu Vintilă Stinghe M. Tânăsescu Cenzori: Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenzori Supieanți : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC" Președinte: Al. Constantinescu tr- . Aureliu Eliescu Secretar: M. P. Florescu Vice-Preșeatnp. țjvju Marțjan Casier: N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu B Anul XXXVI SEPTEMBRIE 1924 No. 9 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA COMUNICĂRILE CONGRESULUI INGINERILOR SILVICI DE LA TIMIȘOARA 1924 CORECȚIUNEA TORENȚ1LOR ȘI A RAVENELOR, IN SPECIAL A CELOR DIN JUD. CARAȘ-SEVERIN In limpul din urmă, înlr’un interval destul ds scurt, s’a pus pentru a treia oară în discutiune una din cele mai importante probleme zilnice și anume: „împădurirea sterilelor și corecți- unea toren|ilor și a ravenelor". Această problemă devine actuală din două puncte de ve- dere : 1. Cu toată activitatea plină de zel a membrilor Societăței „Progresul silvic" secondată de o productivă și însuflețită publi- cație, care adese-ori s’a ocupat cu această chestiune, totuși, trebue să mărturisim, că nu s’a ajuns la un rezultat efectiv, căci nici până acum nu s’a luat dispozițiunile necesare pentru realizarea unor asemenea lucrări technice. 2. Este faptul, ceeace împrumută chestiunei o deosebită actualitate, că congresul nostru silvic, după ce s’a ținut în dife- ritele centre de populațiune principale ale țării, i-a venit rândul să-l sălășluiască în sfârșit și Banatului, această provincie a Patriei mume, unde se află frumoase și întinse păduri, dar în cari, din nenorocire, se găsesc destul de numeroși torenți și ravene. Cu ocazia congresului Agir-ului din 1922, ținut în Timi- șoara, secția silvică ocupându-se de chestiunea: „împădurirea sterilelor și corecțiunea torenților și ravenelor", a luat hotă- rârea, să intervină Ia locurile în drept pentru ca, în exercițiul bugetar 1923—24, să se prevadă sumele necesare pentru con- tinuarea acestor lucrări în Ardeal, deci și în Caraș-Severin. I Insiubii l T 1 778 Revista Pădurilor Am schițai atunci, prin câte-va cuvin'.e, situația din Caraș- Severin, astăzi însă, când suntem numai noi specialiștii adunati pe aceste meleaguri, mă simt obligat a da o desvoltare mai mare acestei probleme vitale, în interesul general și al propă- șire! Banatului în special. In cât privește necesitatea de a dovedi importanta acestei chestiuni, aflându-mă în mijlocul unor camarazi, dat fiind mai cu seamă faptul că în aceasta direcțiune, atât din punctul de vedere științific cât și din cel practic, s’a făcut o întinsă propagandă, la care au contribuit atâtia din stimatii noștri colegi și cu atâta compelin|ă socot, că actualmente este cu desăvârșire de prisos. Relele consecințe ale torentilor și ravenelor în Banat în special, sunt extrem de evidente, regret însă că nu pot face ca întreaga asistentă să meargă în localitate, spre a vedea lucrările cari fac obiectul expunerii mele, fiind în diferite locuri. Afară de aceasta, nici nu sunt în stare a vă descrie fiecare torent, ra- ven sau ogaș în parte, de oarece aceasta mi-ar răpi prea mult timp. Mă mărginesc deci a declara, că majoritatea comunelor din regiunea muntoasă a județului Caraș-Severin, defrișând pă- durile din prejurul lor și abuzând de exercițiul pășunatului, aceste comuni sunt înconjurate astăzi de terenuri sterile (neproductive), de surpături, eroziuni și de întregul cortegiu al acestor calamități, astfel încât locuitorii acestor comune, care posed ca 2.000.000 jug. (1.151.000 ha.) păduri, sunt totuși nevoiti a parcurge dis- tante mari pentru a-și procura produsele lemnoase de cari au nevoie. Vi Ce anume influentă nefastă are atari acțiuni de inconștiintă populară, care conduce cu pași repezi la sărăcirea locuitorilor comunelor respective, circumstanță care are o directă reper- cursiune, stânjenind pe deoparte desvoltarea lor culturală, iar pe de alta micșorând forjele lor de producjiune și prin urmare isvorul de venituri ale Stalului, aceasta este astăzi atât de notoriu, în cât nu mai este nevoie de a mai insista. Pe lângă aceste pagube de ordin subiectiv, nu mai putira. mici sunt calamitățile materiale, de cari sufer regiunile bântuitei de asemenea răni ale" pământului. Afară de aceasta, nu arare ori, urmările unor ploi toren- țiale sunt ireparabile. Spre a dovedi aceasta, n’am decât să mă refer la ravagiile Revista Pădurilor 779 inundațiilor din 13 Iunie și 2 Septembrie 1910, precum și Ia cele din anul 1912 când, după datele d-lui inginer silvic Bela Terfi, co- municate în No. XXI (anul 1912) al revistei forestiere (Erdeszeti Lapok), după care nu mai pujin de 95 de comune cu 12.337 familii și 45.000 locuitori au fost păgubite și anume 190 persoane au fost înecate, 512 locuințe și 900 dependințe au fost luate de apă, iar 676 case de locuit și 584 dependințe au suferit stricăciuni. Toate aceste pagube s’a evaluat Ia 1.000.000 coroane aur. Pagubele pricinuite vilelor au fost de 90.000 coroane aur, iar 3.564 jug. (2050 ha.) terenuri arabile au devenit impro- duclive, de unde o altă daună de 2.000.000 coroane aur. La o sumă și mai mare s’a ridicat pagubele pricinuite prin distrugeri de recolte (cereale, pomi fructiferi și vii) precum și cele suferite de către diversele instalațiuni economice. Dacă mai adăogăm apoi și stricăciunile cauzate drumuri- lor, cari s’au urcat Ia 1.800.000 coroane aur, căilor ferate la 5.000.000 coroane aur, precum și diferitelor industrii din regi- giunea respectivă, ne putem da ușor seama de proporțiile de- zastrului în chestiune. Pentru a-și putea face ori-cine o idee numai despre relele ocazionate reproducem câte-va ilustratiuni. Dar pe câtă vreme în anul 1910 dezastrul s’a produs în partea sudică a județului Caraș-Severin, în 1912 și anume în zilele de 25 și 26 Mai el a avut loc în partea nordică a acestui județ și anume mai sus de Poarta-Orientală, consistând mai cu seamă din inundatii mari, cari s’au întins pe suprafețe consi- derabile. Atunci s’a început oare-cari lucrări, dar pentru că nu li s’a dat întreaga desvoltare ce merita, atât Direc|ia podurilor și șoselelor, cât și Direcția C. F. R. au de suferit și astăzi pagube, cari se ridică anual la circa 100.000 lei, din cauza stricăciunilor provocate de materialele transportate de ravene și ogașe, ale căror bazine de recepții nu s’au împădurit încă. Cu toate mijloacele reduse ce s’au pus la dispoziția or- ganelor în drept, s’a început încă înainte de război la împădu- rirea pământurilor improductive (sterilelor) din regiunea Dunării și din aceea a regiunei Bozovici-Orșova. La frumoase rezultate din acest punct de vedere a ajuns 1. Valea Cernii după inundație 2. Casele (lin Șopotul-nou acoperite cu pietriș. 3. Școala comunală din Șopotul-nou. 4. O casă din Mehadia. 5. Barajul și podul dc cale ferată rupt. 6. Partea liniei principale, luate de apă înaintea tunelului lablanița 7. Un baraj de pe Ogașn! „Svinia Mare\ 8. Barajele de pe ogașul .Svinia Mare”. Revista Pădurilor 785 personalul silvic al Societății U. D. R. *) și al Comunității de avere Caransebeș, cari în lucrările de împădurire au desvolta, o deosebită activitate. Statul, de asemenea, prin organele sale din serviciul silvic al pădurilor comunale, din care face parte și comunitatea de avere sârbească a făcut lucrări de o import tantă deosebită. In limitele bugetului Statul, pe cheltueala sa proprie, a îm- pădurit sterilele și ravenele de pe teritoriile comunale, acordând subventiuni comunelor, particularilor, precum și personalului care a luat parte activă în lucrări, obținând cu chipul acesta admirabile rezultate. El a organizat serviciul pădurarilor special însărcinați cu îngrijirea acestor lucrări și a luat măsuri pentru înființarea pepinierilor în apropierea comunelor, închiriind la nevoie terenurile necesare. După război, prin noua organizație silvică, atari lucrări au fost mai întâi date în atributiunea Regiunei Silvice Lugoj, iar cei doi pădurari ce mai rămăsese, au fost însărcinati, până la începerea unor noi lucrări, cu paza terenurilor deja împădurite, cu obligația însă de a raporta din timp în timp despre starea în care acestea se găsesc. Din tabloul A, ce urmează, în care am rezumat cuprinsul acestor rapoarte, se poate vedea starea în care s’au găsit în vara anului 1920 împăduririle făcute în plășile Bozovici, Teregova și Orșova. ♦) Uzinele de fier și Domeniile Reșița. 7fb Revista Pădurii 2 ® c 2 N 3 2 t- t-S 2X12.&7 2)8.7 14^7 10.8.7 TABL01 despre starea din vara anului 1920 a pă împădurite din judefu EtejEJdng VL\ » SE 115 NUMELE j locului împădurit JP I ax s a : Ogașu cu Țărină . Țințariului . lui Creangă . Ciucurezului . Poienii Dealu Bujorului Dumbrava Cracu Boldi Fața Castelului , Crâstului Vaicovacia Ogașu sec comunelor Bania Borloveniu vechi Bozovici țuojno *on , neazA. • • • Toate masurile luate nu ra- mat Inlructoase $1 sâ pAjuneascfl necontenit. • • : S’a tâlaf. acum în creftere, se pâțuncascfl. • » S'a Uitat, nu se lngrije$1e. ni- micit In total. » Se fngHicftc. * • 1 H I 1 1 1 1 s ss 11 •— « 11 2 88 1 1 ^1 salcâm • w • • E re /< salcâm 1 w • " salcâm 9» ■ • • E 3 l salcâm • • • • •— cm r* r» r* 1286 111087.6 1296 |1510 108.7 21.1112.106 21 14 12 106 21.1112 106 10.8.7.6 t-t- c. o o. — — — tC tc 00 o — t r» uC 2 2 • ■ t-r» _ ^.t^oooo 57 oi m 230 230 293 1 173 । 1 Ogașu pietros Dealu marc Grădiștia Valea satului Poloame Pogara Sub Pisc Croul fusului Bob a Ogașu Ursului Fafa Lăpușnic Dealu . Pâdiura lui Dat . Benei Pâdima M >$u ui Dealu Satului Meritou Fata roșie Sub Duciu Ogașu Cucului Dealu Fața Tâlvii I 1 st «„ •& — 3 o O.Q ==■ Dolboșcț o > o o U. C Lăpușnic Moceriș en. re re O. Pervova m R 06 o " Revista Ridurilor 788 »• । OBSERVAȚIUNI S’a tăiat acum. lăstarii sunt fn crejtere. • - » 1 S*a uUa«. nu ac îngrijește. Acum se îngrijește. S*a tăiat, acum lAstarii sunt tn creștere, sc îngrijește. • • S’a tăiat, lastnril sunt tn creștere. • V w Lăstarii sunt In creștere. • aipojns oiiunppoujs 8 822 1 50% 2 «88 30% • W • 25% »i0 . Esența salcâm și molid • 1 E O • 8 salcâm ■ • w salcâm I ■ 1 Etatea arboretelor 22 22 16.12.8 1513.109 1 1287 1814 CC CC CM — — — CC X Cl-x •— 19.7 12.7 7 863 7 9.7 135 7 19.7 •EH ețejEJdng 115 1 •— iri 57.5 NUMELE locului împădurit Gura văii rele Vârtop Dealu crâstului Eața Putnica Ciuciuleiea Ogașu Canabărș „ Murguli Polianca Roneștie Ogașu lui Ciuc . Govajdea Cracu Rauchi Ogașu Buciona . Chistei Dosu lui Miclău Ogașu , comunelor Prigor Prilipcț Putna Rudăria Șopotul-nou juojno ’on — O Revista Ridurilor 789 — ■ ■ ■ - Se îngrijește. • * S’a UIaI. acum se Ingrijefte S’a taiat, nu sc îngrijește* • B Sa ULat >1 sr plfuneAxM. w =. et c *- ■ • B Toate măturile luate au rrtmas Infructuoase, nu se Îngrijește. • » t • • și sc pâșuneaza necontenit. • ——* 1 1 1 Io *!&. j| • 8 ‘ 2 t 2 ‘ 1 11 1 1 1 1 1 E 13 3 • • B • ce > 0 salcâm • C salcâm ■ salcâm • ukita si pil austriac E 13 . . 73 en • ■ sălcii ti pia austriac w «- B Q 1816.14.7 & 0 & -- £ O©©’ ©3 oo CD CC il 10.7 10 oo •— — 16.14.10 «1 rc t«» § « 5 5 V 19.9 in 11.5 ' 11.5 o o g 'jO & 790 Revista Podurilor Revista Pădurilor 791 f c M □ z • < • • • • V i i c w VJ • Distrus In total. S'a «lat, acum pădurea este In creștere. Sc talc țl sc pfițuncazA continuu, absolut nici o pazâ. 1 Distrus in total, S'a tâlat, nu sc îngrijește. |p buna stare, Ingrijlndu-se, $ • > too-,; • 1' ' 02 OL •/vOG 1 100 V. 40 , • E •« w salcâm salcâm • • • E 1 (8 > 0 w- & E ■« V» ’ 3 salcâm w 1 salcâm • ’ • e> oi ce *”— □ SJSxE o cc —c: £ID 12.10 16.12 iu 14 12.10 10.8.6 1 7j6 7.6 14.12 86 17.3 I 14.4 m 0 1 n o CM e 5.7 s (0 Fața Noimi Ogașu Tilvii Satu Bătrân Valea Satului Ogașu Bălții Gruniu Salustii Ogașu Vasilii Grumi și spini Briazova Dcalu-mare Vâlcea Tomnatica Dealu Satului Râpa Mare Fia Râpa Pietroasă Coasta Patului Bclcom Breazova. Roconele 1 Apa Slatinic Dosu Tatălui După Staia Rusca ra c QQ E H Tcregova Verendin Bârza Dubova Eibental Globucraiova •— n •— Ol *0 792 Revista Pădurilor £ c ~ p OBSERVAȚIUNI v5 20% S’a tăiat, acum pădurea este tn creștere, se îngrijește. • w 9 • _ Nu s’a tAlat, dar nu se îngrijește s’a lăsat pAșunarea libera. * • i 60’, , Se taie $1 se pAșiincnzft continuu. 0 Nici o puia. ■ In bună stare, se îngrijește. Toate masurile au rAinas inlruc- — tuonse. _ Neglijarea pâzirel pAșunatulul. •10% Se tale șl se pAșuneazA continuu. » •• • • - . . Esența __J salcâm 1 ■ w • • E S • • re a. salcâm • uliâaiipi- nai inhiic • Mltân ii pi P.tl KSlBK • • • £ g Etatea - 2 । arboretelor r 16.14 • tri 1412,0 HM 14 1312 , 19.16 10.7 |7 16.12.10.87 345 IO i / 18.16.13.12 IC 14.1311.8.7 M 129.7 t— O în IO eot— un ** ELE locului împădurit Ogașu lui Soc . Grecilor Arniti Malaniac Piatra lui Verdeț Patalasca Dealu Mare Cununa De Piatră Dălboca In Țarină Coasta semcii. . Patului Dosu Pietros Valea Mare Fața Viilor Senița Valea Țiganilor Cracu Joasi Scirbic NUM »r .A comunelor Globurân £ c re £ re Eșelnița c u E E j o Mehadia 1 juaina -on E 1 a » salcâm • Etatea arboretelor 10.9,7 16.10.7 7.6 rr 8.7 8.7 19.16 2018 «p •EH EjcjEjdng T 82.6 5 r-« r» iri u u Z locului împădurit < < â • uniți Prilog- Prislop Prișca Valea Satului Fața Ursească Dealu Satului Fa|a Viniilor Cucuiova N U comunelor Topleț Valea Bolvașnița . Inpalnic irojno -on 8 8 Revista Pădurilor 795 In anul următor, odată cu organizai ea regiunei silvice Orșova, administrarea terenurilor improductive din aceste plăși a intrat în sfera sa de activitate. Gra|ie bunei voinfe d-lui Șef al actualei Direcțiuni silvice succesoarea fostei Regiuni, mi s’a comunicat cu Nr. 3279 din anul acesta următoarele date : In anii 1919—1922 inclusiv nu s’a făcut lucrări de împădurire. In anul 1923: In raionul comunei Lăpușnic s’a împădurit 3 Ha 60 ari. In anul 1924: In raza comunei Lăpușnic 0 ha 80 ari w r Domașnia 0 „ 80 „ n » Bârza . 0 „ 50 „ n » Ogradena-Veche ..... 2 „ w yt J9 Dubova ......... 2 „ W yy Eibenthal 1 „ 10 M » 99 Liubcova de jos 2 „ 85 „ Total . . . 10 Ha 05 ari Pepinierile destinate pentru procurarea puetilor necesari împădurirei terenurilor improductive (sterilelor) comunale s’au înființat : In cuprinsul ocolului Caransebeș având o supr. de 1680 m2 n n y, Bozovici „ 99 2150 „ n n » Băile Herculane 99 1600 „ n n 99 Orșova 99 110 „ yy 99 r Gradina „ 99 1330 „ 99 n 99 Barzasca de sus 99 610 „ Total . . . 7.489 m2 In cele ce urmează mă voi mărgini a arăta, pe scurt, lucrările de corectiunea ravenelor și lucrările de împăduriri făcute în urma inundatiunilor din 1910 și 1912, în urma interven|iunei admini- strației căilor ferate. Dealungul liniei principale Orșova, în jos de Poarta Orien- tală, între stafiile Corneareva și lablanifa pe amândouă părțile liniei și ale șoselei, dar mai ales pe cea stângă și anume în Ogașul „Șoima Mare" din raza comunei „Cuptoare", s’a început în anul 1913, lucrările de fixarea acestui raven adânc de peste 10 m. și lung de mai mu!fi kilometri și cu numeroși afluenți. Pe o suprafafă de 8 ha. s’a plantai 64.000 puefi de salcâm 796 Revista Pădurilor și 50.000 de pin austriac, iar pentru apărarea lor s’a construit 980 garduri împletite, a căror lungime totală este de 18.600 m. Toate aceste lucrări au costat 6760 cor. aur. In anul 1914, tot în Ogașul Șoima, însă în partea lui cea mai mare din hotarul comunei Cornea, s’a plantat 100.000 pueti de salcâm și 50.000 de pin austriac, pentru apărarea cărora s’au construit 4627 garduri împletite în lungime de 14.488 m, cari au costat în total 9347 cor. aur. Cu ocazia unei ruperi de nori care a avut loc în ziua de 14 Iunie același an, curentul apei a distrus toate aceste lucrări. Cu modul acesta metoda de mai sus s’a dovedit ca ineficace. Tot în acest an în partea superioară a ogașului s’a experimen- tat construc|iunea de casoaie cu stâlpi de lemne și cu scânduri groase, în cari s’au așezat bolovani. Această construcție s’a do- vedit destul de rezistentă cu ocazia ploaei torențiale, care a avut oc chiar în acel an, astfel încât’s’a făcut un proect, ca în primă- vara anului următor să se facă lucrarea după acest procedeu. D’abia se începuse însă lucrările, când o rupere de nori distruse totul; așa că nu ne mai rămăsese altceva de făcut, decât să aplicăm metoda întrebuințată de serviciul de poduri și șosele, care construise deja, la gura ogașului, în apropierea drumului, niște baraje de beton. in anul 1914 am construit, în adevăr, cheltuind 2198 coroane, un baraj având un volum de 123 ms. In anul 1916 am lucrat 4 baraje cu un volum de 416 m3 cheltuind 6318 cor. aur. In anul 1917 am lucrat 8 baraje cu un volum de 427 m și un radier (pavaj de piatră în aval de baraj) având o suprafață de 366 m* costând în total 10.135 cor. aur, iar în 1918 șeapte baraje cu un volum de 392 m8, necesitând o cheltuială de 14.591 cor. aur. In total, deci, 20 de baraje, cari au costat 33.302 coroane, plus 16.107 cor. valoarea gardurilor împletite cari au fost distruse în anii 1913 și 1914. Cu începere din anul 1919 au încetat asemenea lucrări, dar barajele construite, ale căror vederi le reproducem aici, sper că există încă. In tot cazul ar fi de dorit, ca vizitân- du-le să se ia cât mai repede măsurile necesare pentru repa- rarea și întrejinerea lor. Aceasta cu atât mai mult, cu cât Revista Pădurilor 797 «ceste baraje nu numai că micșorează iuțeala (viteza) apei, dar prin ridicarea albiei ravenelor, în urma depunerei materlelor tran- sportate de ape la spatele barajelor, se sprijină malurile ogașului evitându se astfel surpările. Conform proeclului urma a se construi noi baraje la extremitatea depunerilor celor vechi, așa încât să se poată ob|ine, în sfârșit, consolidarea ogașului și prin urmare să se poată începe împăduririle în întregul bazin de recepție, până acum nefăcându se plantațiuni decât pe părțile laterale. Ca un argument mai mult pentru continuarea acestor lucrări este adresa administrației C. F. R. din anul 1920 cu No. 22.229, prin care se cere fixarea ogașului „Șoima Mică". La poalele dealurilor în fa|ă, în raza comunei Crușouăf, se află Ogașul „Cu Pietre" mai pufin adânc, însă destul de mare, a cărui fixare s’a început deasemenea în anul 1913. Pe o supra- față de 14 ha s’a plantat atunci 180.000 pue|i de salcâm, precum și 50.000 de pin austriac, și s’a construit 1250 garduri împletite în lungime de 23.400 m cu 10.360 cor. aur. Ruperea de nori din 14 funie 1914 a făcut și aci stricăciuni, distrugând gardurile de pe fundul ogașului. Pentru complectarea acestor garduri s’a construit în primăvara anului 1915, 375 construcfiuni cu stâlpi, dulapi și bolovani, la spatele cărora s’a depus materiale. Ele au rezistat, după cum se vede în aceste două ilustratii. Atât în acest ogaș, cât și în cel din vecinătate și anume în ogașul „Dobroslava" s’a construit 832 garduri împletite în lungime de 4.280 m, s’a făcut plantafiuni noi pe 6 ha și complectări pe 10 ha în valoare de 6290 cor. In anul 1916 s’au continuat lucrările de fixarea acestui din urmă ogaș, consfruindu-se 1625 garduri împletite cu o lungime de 20.492 m. și s’a .plantat 280.000 puefi pe o suprafață de 16 ha. în valoare de 18.700 cor. aur. In primăvara anului 1917, tot în hotarul comunei Crușovaf, s’a fixat ogașul „Cu Sat", construindu-se 103 baraje de zid uscat de piatră, garduri împletite în lungime totală de 10.943 m, și s’a plantat 245.000 puefi cu 16.447 cor. aur. In primăvara anului 1918, după seceta din anul precedent, care a prejudiciat în parte plantafiunile executate, s’a făcut com- plectările necesare și atte noi ‘plantafiuni în valoare de 5.621 cor. terminându-se astfel cu împădurirea acestui ogaș. In acelaș an (1918) s’a fixat și împădurit cele trei ramuri 9. Paitea superioara a orașului „Svinia Marc’. 10. Partea inferioară a ogașului „cu Pietre". 11. Partea superioară a ogașului ,cu Pietre", 800 Revista Pădurilor de ogașului „Cernești", unde s’a repicat și 60.000 pue|i de pin austriac costând în total 18.802 cor. Tot în primăvara anului 1918 s’a început — în stil mai mare — lucrările de împădurire în raza comunei Mehadia pe terenurile improductive (sterile) brăzdate de ogașe, cu care ocazie s’a repicat și 140.000 pue|i de pin austriac pentru lucrările viitoare. Marginea p!anta|iunei despre islazul locuitorilor s’a îngrădii eu sârmă ghimpată. Costul acestor lucrări s’a ridicat la suma de 18.751 cor. aur. Ca încheere a acestei expuneri de date statistice este de remarcat, că aceste lucrări în cea mai mare parte au fost exe- cutate în cursul răsboiuiui costând în total 138.000 coroane, ceeace atunci cu puterea de achiziție a coroanei, reprezintă o sumă destul de însemnată. Este absolut necesar ca, în conformitate cu moțiunea votată de secjia silvică a Congresului Agir-ului din anul 1922 după propunerea mea, să se revizuiască, să se repare și să se întrețină mai departe aceste lucrări de corec|ia toren|ilor făcute cu învestirea unor mari cheltueli. In cele ce urmează voi indica câteva modalități de a pro- ceda pentru continuarea cu succes a unor asemenea lucrări. Două sunt punctele de vedere cari trebuesc să fie luate în considerație. 1. Partea fizică și technică, și 2 cea materială. In ceeace privește prima parte, găsindu*mă în mijlocul unor specialiști, cred inutil de a expune diferitele procedee technice utilizate pentru corecțiunea torentilor, ca fiind acestea destul de cunoscute. Mă voi mărgini însă numai la partea practică, stăruind în special asupra câtorva procedee pentru împădurirea terenurilor improductive (a sterilelor) și ogașelor. Luând în considerație formațiunea geologică a Banatului p «tem distinge 3 categorii de pământuri improductive (sterile). 1. Aceia în care predomină formațiunea calcară și granitoasă cu o conslitufiune robustă, unde vegetala a fost distrusă care este cea mai pu|in primejdioasă, fiind și cea mai depărtată de comune. împădurirea aici este numai o chestiune de ordin finan- ciar. Această primă categorie a sterilelor, puțin primejdioasă, se leagă de cea de a doua, care constă din coline surpătoare formate din ardezie și mai ales din pietriș cărat de marile 'viituri de ape. Revista Pădurilor 801 Primii coloniști ai acestui sol improductiv — succedând vege- tația ierboasă — sunt de ex: pinii pitici (Pinus flexilis, P. inops,. P. uncinnata etc), juniperii, moșdreanul (Fraxinus ornus), cărpinița (Carpinus orientalis), etc. și diferiti arbuști. E de observat, că dacă pe sterilele și ogașele din a doua categorie, cele cu solul afânat, afară de esențele obicinuite reușesc destul de bine și celelalte esen|e cu înrădăcinarea trasantă (ca salcâmul, Gymnocladus, Aylanthus etc.). Aci, pe un sol înjelenit format din straturi marnoase și marno-argiloase, vegetația sal- câmului ele. nu merge. Chiar dacă la început aceste împăduriri ne dau oareșicare speranțe, mai târziu ele stânjenesc, ca apoi să dispară cu totul, rădăcinele lor sufocându-se din cauza lipsei de aer și mai ales de azot. Pentru procurarea pue|ilor se recomandă din practică, ca numai pueții de un an să fie aduși în apropierea locului de plantat, unde să fie repicați și îngrijiți până la timpul de plantare. Prin aceasta se realizează două avantaje principale și anume : îi adaptam stajiunei și îi putem avea la îndemână. Pentru manipularea semințelor e nevoe de cunoștiin|e spe- ciale și de o pepinieră bine administrată. Aceasta se poate realiza cel mai bine în pepinierile permanente stabile de pe lângă școa- lele și ocoalele silvice. Cheltuelile se pot acoperi din vânzarea puejilor, furnizate comunelor pentru scopul sus arătat. Repicarea puetilor după instrucțiunile necesare se poate face ușor. Un alt motiv de a aplica acest procedeu este faptul, că dacă am aduce dela distante mari pueți gata de plantat pe niște soluri improduciive, am avea un rezultat îndoelnic, dacă nu com- promițător. Trimițătorul de pueți în totdauna își oprește pe cei mai frumoși, trimițând pe cei mai slabi cari sunt condamnați la un întreg calvar până sa ajungă să fie plantați. Li se taie rădă- cinele, se clasează, se numără, să leagă, se împachetează — toate acestea la soare-se transportă apoi la gară, unde, de cele mai multe ori, trebue să aștepte zile întregi după vagoane. După o lungă călătorie adeseori trebue să se mai aștepte până la plantare, ceea ce de multe ori se face într’un timp neprielnic. Dacă ținem seamă, că chiar dacă am planta acești pueți 802 Revista Pădurilor fluvii cari au umplut prăbușirile din ultimul period al terțiarului, și au acoperit aceste bazine pe mari întinderi, dând naștere la dealuri și mun|i: Acestea sunt bazinele din Caransebeș, Mehadia, Orșova, Aimaș și Sichevi|a. Desvoltarea repede și intensă a vegetației pe acest sol a atras în curând populațiile, cari a colonizat repede această regiune; Aici găsim cele mai multe defrișări de păduri și prin urmare multe terenuri improductive (sterile) și ravene. Aceste sterile și ravene din această regiune sunt cele mai periculoase, constalânduse cele mai multe și cele mai mari stri- căciuni. împădurirea acestor sterile este însă cea mai puțin grea. Numai condițiile climaterice ne hotărăsc asupra alegerii esențelor corespunzătoare. Cu fonduri suficiente, cu brațe îndeajuns și cu aplicarea și respectarea dispozițiunilor legale, specialistul nu e pus în fața unei probleme de împădurire nesusceptibilă de solu- ționare. A 3-a categorie a sterilelor, cu pante foarte înclinate și brăzdate de numeroase ogașe, este formată prin erupțiuni t©t din era terțiară, succedate de compresiunea straturilor sedimentare ale formațiunilor anterioare, cari au provocat încrețiturile, iar mai târziu alunecările și surpările. Aceste strate, formate prin depunerile sedimentare ale mărilor și apoi a apelor dulci, s’au ridicat într’o formă asimetrică, și anume un versant având o pantă mai dulce, iar celălalt una mai repede. Pe această pantă repede se găsesc urmele unor alunecări mai domoale sau mai repezi. Acolo unde s’au produs alunecări repezi, straiele s’au rupt, astfel încât acuma panta piezișă e formată din capetele stratu- rilor sedimentare, cari sunt acoperite de un sol foarte subțire cu o slabă vegetațiune ierboasă. Acest sol e ce! mai puțin propriu pentru a instala pe el o vegetațiune lemnoasă, în raport cu celelalte formațiuni; totuși, dacă dorim să obținem aici rezultate reale, e nevoe să ținem seamă de distribuția pădurilor naturale. Mai întâi trebue instalați arbori pitici, cu ră iăcină trasantă și după ce această vegetație a preparat fostul soi superficial și improductiv, numai atunci pot fi introduse esențe mai exigente de rang superior. Revista Pădurilor 803 Transportati într'un sol forestier fertil și totuși n’am putea aștepta dela ei mare lucru, ce trebuie însă să spunem când este vorba de întrebuințarea lor în terenuri sterile, improductive ? Pentru a câștiga încrederea populației se impune, ca aceste lucrări de împăduriri să le începem acolo, unde putem mai repede și mai ușor să prezentăm rezultate satisfăcătoare și anume să începem cu plantarea părților mai fertile și cu fixarea ogașelor, mergând apoi succesiv către cele mai sărace și mai dificile din aceste puncte de vedere. Referindu-mă la partea materială trebue să accentuez că în actualele împrejurări financiare atât pentru Stat, cât și pen- tru comune, nu trebue dat și făcut nimic celei din urmă fără plată. După cum se vede din tabloul de mai sus, s’au făcut lu- crări în numeroase comune, de cari vor beneficia ele, generațiile actuale, precum și cele viitoare, cu cheltueli, pe cari le-a su- portat Statul. Cum au știut să-și arăte recunoștința aceste co- mune fată de aceste sacrificii, se poate vedea totul din acest tablou. In condițiile actuale, în adevăr, nu putem pretinde dela Stat atari sacrificii, de altfel nici n’ar fi bine aceasta pentru moralizarea populațiunei. Comuna trebue așa-dar să suporte singură toate cheltuelile de împădurire și de administrație pe viitor. Noi lucrătorii veșnici, cari contribuim încontinuu la feri- cirea generațiilor viitoare, prin contactul nostru permanent cu poporul, știm prea bine ce greu este a împlânta calitățile mo- rale în sufletul lui, care este copilul în creștere al civilizatiunei și știm bine deci, cât de egoist este acest suflet copilăresc ai poporului 1 Ce se obține pe gratis, în totda-una nu se pretueșle, ci numai aceea ce se câștigă prin muncă și osteneală. Cu cuvinte înțelepte și aplicarea cu severitate a legilor trebue să facem populația să înțeleagă, că ceeace moșii și strămoșii noștrii au păcătuit și ceeace ea continuă să păcătuiască încă, trebue odată să înceteze : e vorba de devastarea pădurilor. Ea trebuie să se hotărască, ca să le refacă acolo unde le-a distrus, căci numai astfel va putea scăpa de blestemul generațiilor vii- toare. «04 Revista PAdurilor Acum în urma reformei agrare e absolută nevoe, că în fiecare comună să se claseze terenurile destinate diferitelor ra- muri de producție după calitățile (însușirile) lor și în spe- cial să se determine ceeace se chiamă sol absolut forestier, care în mod susținui și permanent este incapabil pentru o altă cul- tură sau pentru pășune. Sterilele făcând parte din proprietatea comunelor, trebuesc înglobate pădurilor comunale, iar dacă ele nu aparțin comu- nelor, trebue să fie expropriate în folosul lor. Este bine apoi, să se facă o distincfiune tranșantă între no- țiunea de pădure și cea de pășune, separându-se una de alta. După cum avem o lege silvică, tot așa să se legifereze de urgentă și un cod al pășunatului, ca astfel cuvintele de: pășune împădurită, pădure de pășune, tufișuri, islazuri etc. să nu se mai întrebuin- țeze atât de despotic și cu atâta ușurință, când e vorba de pădure. Afară de aceasta trebue să se facă uz de toate mijloacele de propagandă, pentru a se inspira poporului cultul pentru pădure. Un bun serviciu în această privință îl produce sărbătoarea sădirii arborelui, care în mod priceput a fost luată inițiativa de către administrația noastră silvică. Din parte-mi văd, că cea d’întâi datorie a noastră este de a sădi în sufletul tinerimii — cea mai aptă pentru por- niri bune, nobile și altruiste — acea dragoste și respect fată de cea mai frumoasă comoară a naturii, care este pădurea. Statul trebue să introducă, în cursul primar chiar, cunoș- tințe elementare despre cei mai importanti factori ai diverselor ramuri de produc|iune națională. Aceste cunoștințe sumare trebuesc profesate copiilor în mod așa de atrăgător, încât viitorul om civilizat să aibă dra- gostea de pădurea, care i-a fost atât de bine imprimată în su- fletul iui încă din frageta copilărie. Poate fi oare o chemare mai înălțătoare pentru educatorul linerimei, decât aceea de a altoi în sufletele și inimele adoles- cente știința de a ne folosi rațional de pădure și de a aprecia frumusetia pădurei? El va arăta momentele semnificative ale desvoltării culturii generale, ce sunt legate de cultul pădurei, dovedind ce izvor Revista Ridurilor 805 *. «ecat este pădurea pentru artele plastice, literatură, muzică și c- . zia lirică, care |ese, în misterile pădurei, povestirile și legen- - ie zânelor timpurilor străbune și cari dacă nu ne oferă un ■ :văr, ne scoate în această epocă a deșertăciune! ca o perlă •*rî: idealul, singura năzuință pentru care se cade ca să trăim. Rog onoratul congres a lua în desbatere modesta mea •municare propunând moțiunile cuvenite. Timișoara, la 15 Septembrie 1924 Francisc Szatzmăry Inginer Inspector silvic INCONVENIENTELE EXPROPRIEREI RÂPELOR Șl TERENURILOR IMPRODUCTIVE DIN REGIUNEA DEALURILOR ȘI MUNȚILOR PENTRU ISLAZURI COMUNALE Una din problemele de actualitate pe care are a le discuta și soluționa congresul nostru este acea anunțata prin subiectul de mai sus. Evoluția vremurilor prin care trecem, a impus pădurilor un sacrificiu prea mare. Sacrificiu dictat nu atât de interesele reale economice, ci mai mult de a satisface anume programe politice, programe la care n’au fost consultați specialiștii silvici. I Deja înainte de crearea acestor izlazuri impuse prin legile recente, s’au mai creat izlazuri la diferite epoci începând dela 1864 încoace în vechiul Regat. Dar acele izlazuri nu s’au menținui ca alare. Au fost treptat, treptat și cu anume metoda acaparate de acaparatorii satelor, fie la câmp, fie la deal sau la munte. Deci ar fi trebuit normal, să restabilească mai întâi vechile hotare, ale izlazurilor, — din orice regiune a țărei, — să se puie semne de hotare durabile (șanțuri, stâlpi deși, chiar și rețele de sârmă etc.) și apoi să se mai complecteze, dacă nevoile popu- lației (mereu crescânde) ar fi cerut-o, Nu s’a făcut nimic în această privință. revista Pădurilor 807 II Apoi nu s’a făcut nimic nici în privința ameltorărei izla- zurilor din punct de -vedere tecnic. Aproape nicăeri în Regat nu am văzut o reglementare a pășunatului, o îmbunătățire a ilorei, o fixare a terenurilor mișcătoare care sunt încadrate în izlazuri, etc. Ba mai mult, la crearea izlazurilor începând dela 1854 în- coace, aproape metodic s’a afectat pentru izlazuri chiar și râpele, ponoarele, terenuri improductive, adică toate aceste au fost co- prinse în perimetrul izlazurilor. Așa că aceste terenuri deja slabe ca consolidare geologica, fiind afectate și pășunatului abusiv, au contribuit mult la mărirea cataclismului în zona munților și a dealurilor. Cazurile cu abuzul izlazurilor din Munții Vrancei din jud. Buzău descrise în Revista Pădurilor de colegul Belinsky sunt clasice. In loc ca aceste terenuri seci —sărace—expuse la atâtea și atâtea nenorociri, să fi fost destinate ca terenuri sau păduri ae protecție, au fost defrișate și destinate ca terenuri pentru izlazuri. Odată țăranii intrați în stăpânire, în loc să mențină arbo- retele ce mai existau, pe aceste terenuri, în special pe văi adânci, pe coaste, pe locuri supuse surpăturilor, le-au distrus, fie prin foc, fie prin ciopârțire. fie prin pășunat. Astfel că an cu an, dezastrul s’a întins, așa că terenul destinat pentru izlazuri reale s’a mic- șorat, nu numai prin acapararea fânațurilor satelor dar și prin vicii datorite ignoranței sătenilor noștri, adică vicii create de în- săși mâna omului. 111 La crearea izlazurilor, nici odată nu s’a avut în vedere studiul geologic al terenului. In nici o comisie n’a făcut parte nici un geolog, care ar fi trebuit să-și spună cuvântul în primul rând. A fost neglijată complect această latură. Căci daca în aceste comisii ar fi fost și un specialist geolog, de mult nu mai aveam acest cataclism, ce-1 vedem cu ochii, noi generația de azi. 808 Revista Pădurilor 1V Dacă sub acest raport stăm slab, dar și sub raportul fore- stier nu stăm mai bine. In loc ca pe aceste izlazuri, să fi creat așa zisele preș bois, atât de necesare sub toate raporturile, din contră s’a defrișat totul. Cine a vizitat izlazurile din valea Naruja, dela Balotești în sus (jud. Putna) va vedea sute de hectare, complect goale, lipsite complect de vegetație, piatra a apărut la suprafață peste tot, flora s’a schimbat radical, isvoarele au secat, și vitele nu au ce pășuna. Un dezastru mai înfiorător, nu am văzut nicăiri, și am fost vădit surprinși în vara 1916 când eram detașați în comisia de ridicări, din acea regiune a țărei, neavând la îndemână nici măcar prăjinele necesare pentru facerea semnalelor de triangu- lație, pe care le aduceam de la kilometri... Rezultă din cele expuse în scurt până aci, că distrugerea pădurilor de pe terenurile slabe coprinse în Islazuri, a fost o ac- țiune criminală, și care trebuia să se apere prin autoritățile ei, ca să nu devie muribundă. Până acum a învins abuzurile și ignoranța, dar e posibil să se găsească și oameni capabili cari să le stârpească și e pro- babil că apărătorii pădurilor se vor înmulți curând, ca să poata impune voința lor celor cari zic: după ei Deluviul. In Franța prin decretul din 20 Dec. 1897 s’a creat la Ministerul agricul- turei, serviciul ameliorărilor pastorale, care permite comunelor să ceară concursul agenților tecnici pentru studierea amenajă- rilor pastorale și subvenții pentru executarea lucrărilor. Prin o amenajare sistematică dela 1864 încoace s’ar fi putut reda vegetației forestiere o mare parte din aceste terenuri sterile ca: coamele stâncoase, pantele repezi, marginile râpelor, la care vitele mari nu se duc, dar caprele și oile distrug vegetația de pe ele. Pământurile prea serpe și cu nisipuri s’ar fi acoperit cu arbori mari și atunci când muntele se consolida o nouă sursă de bogăție ar fi apărut pentru locuitori, prin îmbunătățirea regi- mului apelor. Elveția cu marea ei prosperitate și numai cu 20 "/o pământ bun de cultură, dă un exemplu din cele mai puternice. Astăzi Elveția cu 800 o din teritoriul ei impropriu pentru Anul XXXVI Octombrie 1924 No. 10 REVISTA PADURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANDI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC** Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. Iaco> bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei Ia Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 150 LEI PE AN Problema regiunii inundabile a Dunării . . P. loan Iarăși plantațiunile................................Horia Manole Refacerea pădurilor de stejar compromise din șesul dunărean al Munteniei .....................Ștefan Demelrescn-Gârbovi Congresul internațional al lemnului delaLyon M. Tănăsescu Scumpia, cultura și industrializarea ei (urmare) loan Florescu Industria și comerțul lemnului . . ... M. P. Florescu Lupta pentru apărarea pădurilor țării . . . Petre Antonescu Pădurile din Japonia (Urmare)....................Al. Întrebări și răspunsuri..........................ittu. Din literatura silvică..............................Const. Georgescu Necrolog f St. Demetrescu-Vergu .... *** Informații......................................... *** Decizii ........................................... *** BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „NAȚIONALA", JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, 1 1924 Ins'i i '■ '' r CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC* PE PERIODUL 1921—1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal No. IE30 dela Z8 Oprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu vintilă Stinghe M. Tănâsescu Cenzori Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy, Cenzori Supleant! : I. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC* Președinte: Al. Constantinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier: N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Revista Pădurilor 809 cultură, este una din țările cele mai bogate și mai prospere, care există pe pământ. La noi izlazurile s’a înființat prin : Legea pentru înființarea pâșunelor comunale (izlazuri) în vechiul regat, publicată în No. 138 din 24 Septembrie 1920). In loc să se subordoneze interesele pastorale în funcție de starea de fapt a pădurilor, s’a subordonat pădurile intereselor pastorale. Adică în loc ca interesele pastorale sa fie în funcție de disponibilitățile tecnice și reale ce s’ar fi putut da și din păduri, s’a socotit din contră pădurile în funcție de interesele pastorale, întocmai ca și în exploatările forestiere, unde și azi după unii pădurile sunt în funcție de fabrici în loc ca fabricile să fie în funcție de păduri, cauza pentru care se agită chiar Uniunea in- dustriașilor de cherestea, cerând nici mai mult nici mai puțin de cât 200.000 vagoane de cherestea libere la export. înțelegem deci atacul sistematic ce se duce contra pădurilor, deci a micșorărei suprafeței păduroase a țărei. înainte de răsboiu se întreprinsese de Casa Pădurilor, o anchetă pastorală, pe județe în întreaga țară. S’au făcut de inginerii silvici 54 anchete pastorale după cele 34 județe existente atunci, unele din aceste lucrări fiind de mare valoare, pentru care s’a cheltuit bani și consumat energie. Erau niște puncte de repere sănătoase, căci prin ele avem icoana fidelă a disponibilităților și se putea rezolva problema pastorală în mod mai serios. , Dar ca multe lucruri în această țară, aceste lucruri n’au fost comentate, n’au fost cercetate de legiuitor. Ci legiuitorul în expunerea sa de motive din 1920, spune textual: „Pentru locuitorii de la munte, însă, care nu vor putea avea până Ia industrializarea acestei regiuni altă îndeletnicire decât creșterea vitelor, am urmărit înființarea izlazurilor, astfel încât fiecare sătean să poată ține 5 vite, plus vitele căre le-ar ține pe pășunile alpine, căci izlazurile din golul munților se recon- stituesc în folosul tuturor comunelor dintr’o rază de 50 km. Izlazurile vor fi proprietatea Statului în special pentru izlazurile alpine și cele de baltă, aceasta e o necesitate abso- lută, cele dintâi pentru a fi bine întreținute și ca o garanție pen- tru ocrotirea pădurilor, cele de al doilea pentru a putea fi secate, 3 810 Revista Pădurilor și unele și altele pentru a îi echitabil împărțite între comunele îndreptățite la folosința lor. Iar în textul legei la Cap. III art. 8 se spune textual: „Ca o compensație îngăduită de condițiunile locale acelor locuitori cari nu vor să se colonizeze, reconstituesc în regiunile muntoase și deluroase pășuni comunale. Iar mai departe spune : Sunt coprinse în regiunea de deal și dealurile înalte împădurite din centrul Moldovei (adică acele dintre Prut și Șiret). Iată cum pădurile au fost subordonate intereselor islazurilor. La art 12, se specifică că acolo unde terenul despădurit nu va fi suficient se vor expropria și pădurile și că această expro- priere se face numai acolo unde schimbarea destinației nu vatamă interesul general, după avizul consiliului tecnic al pădurilor și că proprietarul e obligat a tăia și ridica materialul lemnos. La art. 28 se spune: Toate pășunele de munte (alpine) și din regiunea inundabilă a Dunărei și Prutului constituite în baza legei de față sunt proprietatea Statului, celelalte sunt proprietatea comunelor. De ce aceasta deosebire ? Și că organizația technică a tuturor pășunelor se va face de Direcția islazurilor dela Casa Centrală a împroprietărirei și cooperației. S’a făcut oare în acest sens ceva real pe teren dela 1918 încoace, ori numai în birouri s’a lucrat ? Căci în art. 29 al legei se spune clar că se vor întreprinde lucrări pentru a opri degra- darea terenului și a le ține în bună stare de producție. (Deci dela început legiuitorul prevede degradarea terenului ?). Din aceasla cauză avem azi de trei ori mai multe vite, ca înainte de războiu. Din această cauză azi costul pășunatului și fânului e colosal de scump. Și când ne gândim că toate vitele disponibile destinate exportului, sunt comercializabile numai de anumiți străini indezi- rabili, care speculează în chip barbar pe țărani, ne întrebăm oare pentru cine am creat islazurile pentru țărani, ori pentru interesele altora. De aceia cred, că o primă măsură, pentru a pune stavilă, acestei nenorociri, ce se abate zi cu zi asupra pădurilor, că a Revista Pădurilor 811 venit timpul să se maximeze și la noi numărul oițelor ce se pot crește în regiunile dealurilor și munților, în funcție de dis- ponibilitățile reale și fizice. Mai puține vite și bune, decât multe și slabe, precum și creșterea lor pe cât posibil la grajd, să fie deviza viitorului. Prin aplicarea legei pășunelor comunale (islazuri) ne-am transportat cu viața pastorală exact la aceea de acum 100 ani în urmă, cu toate că atunci pericolul pentru distrugerea pădurilor nu era atât de amenințată ca azi, în loc să fie modernizat pășunatul și numărul vitelor în funcție de disponibilități. Apoi cotele de expropiere sunt deosebite în vechiul regat de cele din Ardeal. De ce ? In vechiul regat s’a socotit pentru cap de familie 3 vite mari la deal și 6 vite mari la munte. Pentru calculul suprafeței s’a socotit Ia deal 3 vite mari la hectar, iar Ia munte 2 vite mari Ia hectar. Pe când în Ardeal, conf. art. 26, se socotește terenul în funcție de cap de familie și nu și de numărul vitelor și se afec- tează suprafețe colosale și anume : Până la 10 iugere (5 ha.) la munte u „ 5- „ (2 V2 ha.) Ia deal și „ „ 2 „ (1 ha.) la șes și mai departe spune : In comunele de munte în care ocupația principală a locui- torilor este creșterea vitelor se poate socoti până la 22 iugere (11 ha.) de cap de familie, iar în comunele de deal, pentru aceiași locuitori pănă la 10 iugere (5 ha.) cadastrale ? De ce această mare deosebire ? De ce nu s’a admis, tot cota din vechiul regat ? ; pentru a se putea cruța pădurile / Iată atâtea vicii create dela război încoace, în dauna pă- durilor, prin legile : 1. Legea agrară pentru: Oltenia, Muntenia, Moldova și Do- brogea (oechiul Regat) cu regulamentul publicat în Mon. No. 176 din 6 Noembrie 1921. 2. Legea pentru reforma agrară pentru Basarabia votată de Sfatul țărei Ia 27 Noembrie 1918 și decretată prin decretul regal No. 3791 din 22 Decembrie 1918. Revista Pădurilor 612 3. Legea pentru reforma agrară d n Bucovina promulgată în Mon. No. 93 din 30 Iulie 1921. 4. Legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, sancționată prin înaltul decret Regal No. 3610 din 23 Iulie 1921 și publicat în M. O. No. 91 din 30 Iulie 1921. Nu vedem absolut nimic, în nici un articol al legei, prin care să se apere de expropiere râpele și terenurile improductive din regiunea dealurilor și munților noștri, destinate pentru islazuri comunale. Ba din contră s’au expropiat chiar și zăvoaiele de pe malurile râurilor, destinându-se pentru islazuri, ameninfând astfel siguranța malurilor râurilor noastre, pe când în alte țări, se cheltuesc bani pentru crearea zăvoaielor! Dacă politicianii noștri s’ar uita numai la dezastrul albiilor Buzăului, Râmnicului și alte văi, pe care le văd numai din tren și pe care nu au curajul să le exploreze până la origina lor în munți, și ar vedea cu ochii mii de hectare improductive, numai din cauză că pe vremuri au fost destinate ca islazuri, zic poate ar face apel și la noi specialiștii, atunci când croesc legile. Ni s’ar aduce poate acuzații și cu drept cuvânt, că apli- carea legilor stă în mâna noastră 1 Dar, vai! Știți prea bine ingerințele politice, în special atunci când vre unul din noi cutezăm să ne facem datoria, apărând pădurile, D-nii deputați și senatori vin cei cei întâi în păr la Bu- curești, de cer mutarea Silvicultorului. Noroc că prin legea de organizare din 1923 nu se mai poate muta nici chiar un pădurar, fără motiv și nici un silvi- cultor fără avizul onoratului nostru Consiliu Technic. * * * O calamitate ce s’a abătut acum cu nouile legiuiri e așa zisa confuzie ce se face azi, atunci când se destină păduri co- munale și pășuni comunale. Nu rare sunt cazurile când pentru păduri comunale s’ou destinat râpele goale /pădurile fiind exploatate de străini în special) iar pentru pășuni comunale, pădurile virgine ! Știți de ce? Pentru că cei mai mulți interesați nu aveau atâta nevoie Revista Pădurilor 813 de islazuri, cât de lemnul de pe islaz, care conform legei se cuvine proprietarului expropriat. Și cum pentru aceste tăeri nu se cere nici un amenaja- ment, decât se fixează numărul anilor în care trebuie cât mai repede tăiat, înțelegem catastrofele ce ne așteaptă, mâine în zona dealurilor și munților, când vor fi defrișate peutru islazuri mii și mii de hectare azi acoperite cu păduri. Se va reduce în mod simțitor procentul de împădurire al țărei, iar regimul apelor va fi complect compromis. Pericolul fiind astfel permanent pentru încă o serie de ani, — căci a ne opune creierei islazurilor așa cum a fost concepute prin legi azi e imposibil — se impune din partea congresului silvic, să se ia o hotărâre în folosul real, al cauzei forestiere, cerându-se : 1) expropierea în folosul stalului a tuturor acelor râpe și terenuri improductive din regiunea dealurilor și mun- cilor noștri și cari au fost destinate pentru islazuri comunale, și declararea lor ca pâduri de protecție. Și 2) o nouă orientare, din punct de vedere technic, ac- tualei Direcțiuni a islazurilor, care nu și-a exercitat decât un rol biurocratic si administrativ, și acesta din urmă destul de slab, fapt căruia se datorește înstrăinarea complectă a perimetrelor islazurilor destinate prin atâtea legiuiri începând dela 1864 în- coace. In un congres ca al nostru de specialiști, în care fiecare din noi cunoaștem în deajuns, inconvenientele afectărei râpelor și terenurilor improductive din regiunea dealurilor pentru islazuri comunale, nu mai e locul să facem expuneri academice și știin- țifice, destul de bine desvoltateși scrise în atâtea și atâte reviste și broșuri, de atâția valoroși colegi, ci trebue să trecem la fapte. Să se elaboreze în acest congres, o moțiune scurtă și do- cumentată cerând factorilor competenți ai țărei, repararea unei erori, cu un ceas mai de vreme. Căci noi ca forestieri, avem o datorie nobilă, pe care tre- buie să ne o imounem după cum clar zice P. Demontzey : „Je ne sais pas de plus noble mission que celle d’aider la nature, a reconstituer dans nos montagne, l’ordre qu’elle avait si bien etabli et que seul l’imprevoyence et l’egoism de l’homme 3 relua chestia noastră, va fi și mai dificilă ca acum, întrucât nu* mărul neiilra|ilor va crește. Nădăjduim că comisiunea instituită de Ministerul Lucrărilor Publice pentru alcătuirea anteproectului legei de organizare a Corpului Technic general Român, va găsi o formulă fericită, protejând titlul și profesiunea de Inginer, fără a aprinde focul animozităților și a descuraja în amorul lor propriu pe numeroșii technicieni, absolvenți de școli medii, cari s’au distins cu multă competență în atâtea întreprinderi importante. închizând capitolul referitor la învățământul măsurătorilor dinainte de războiu, trec acum la ceeace avem astăzi în această direcfie. II. învățământul actual. Școalele de Topometrie de pe lângă Direcțiunea Cadastrului (Comitetul Agrar). Am arătat că înainte de războiu, în afară de măsurătorile efectuate pentru studii speciale sau premergătoare diverselor constructiuni, se executau două genuri de măsurători, partea întreagă a unuia din ele corespunzând lipsului celuilalt și invers : 1°) Măsurătorile Serviciului geografic al Armatei, în care detaliile planimetrice și altimetrice era natural să se piardă în faja punctelor mari, având în vedere scopul pnntru care se fac asemenea operațiuni și 2°) Măsurătorile Inginerilor hotărnici, executate mai mult de 99% Pe Cflle grafică, în ori ce caz având caracterul de detalii izolate, fără a putea fi coordonate și închise în vederea unei cadastrări. Pentru această din urmă mare lucrare de ansamblu, se cere asigurarea unei precizii destul de ridicată a operațiunilor de detalii, sprijinite pe puncte de triangulatie de ordin din ce în ce mai mare (mai mic ca număr), mergând până la ordinul 4-lea inclusiv, unde racordarea se face cu triangulafia de ordin cores- punzător a Serviciului geografic al armatei. Secția de geodezie. Odată cu trebuința imperioasă de a se înfăptui marea re- formă a împroprietărirei sătenilor, hotărându-se măsurătoarea și parcelarea unei imense suprafețe de moșii, din care trebuia să se defalce cota rămasă neexpropriată și să se parceleze loturile de împroprietărire, începutul cadastrărei în Vechiul regat și Basarabia, cum și revizuirea întregului cadastru al Ardealului și Bucovinei, s’a impus for|at. 824 Revista F&durilor Trebuind să se cheltuiască însemnate sume pentru execu- tarea în mare a acestor măsurători și parcelări, s’au luat măsuri ca ele să fie efectuate în așa conditiuni, ca să constitue lucrările premergătoare ale Cadastrului. Cum însă pe deoparte pregătirea technică a Inginerilor hotărnici nu era îndeajuns corespunzătoare acestor operațiuni, iar pe de altă parte Statul avea nevoe de operatori destul de numeroși pentru a grăbi lucrările, s’a înființat pe lângă Direc- țiunea Cadastrului din Comitetul Agrar, în anul 1920, o școală pregătitoare de topometrie, având 2 secțiuni: 1°) Secțiunea l-a d'jopo metrilor, în care se primesc numai absolvenți de liceu și durata cursurilor este de 2 ani și 2°) Secțiunea Ha a ajutorilor de topometri, în care se pri mese absolventii a 4 clase liceale, sau a unei școale echivalente ca studii și durata cursurilor este de 1 an. Regulamentul prevede că în secțiunea l-a, cursurile se vor preda în două sesiuni consecutive, dela 15 Noembrie până la 15 Martie. La finele fiecărei seziuni, elevii vor depune un examen de toate materiile urmate în timpul seziunei. După terminarea primei seziuni de cursuri, elevii vor face un stagiu de practică dela 1 Aprilie la 1 Noembre, la care nu vor fi admiși decât cei reușiti la examenul teoretic. După ter- minarea celei de a doua seziuni, elevii reușiti la examen vor executa o lucrare de ridicare în plan sau de aplicare a parcelarei. Cei ce vor fi executat cu succes această lucrare, vor căpăta „diploma de absolvire a Școalei de topometrie", dând drept la calificația de „operator topometru autorizat al Direc- fiunei cadastrului". Pentru secțiunea Il-a, cursurile se vor preda într’o singură seziune, dela 15 Noembrie la 15 Martie, după terminarea căreia elevii vor depune examen din toate materiile urmate. Elevii reușiți la examen vor participa la lucrările practice ce se vor executa dela 1 Aprilie la 1 Noembrie. Elevii cari după terminarea seziunei își vor fi însușit cu- noștințele necesare pentru executarea unei triangulații, a unei drumuiri tachimetrice și a unui nivelment cu calculele cores- punzătoare, vor ob(ine „Certificatul de absolvire a Sectiunei de ajutori operatori ai Școalei de topometrie", dând dreptul la ca- lificatia de „ajutor operator topometru autorizat al Direcțiunei Cadastrului. Revista Pădurilor 825 Materiile predate în Școala de Topometrie sunt: Secfia I-a a operatorilor topometri Seziunea I 1. Matematici (Trigonometrie, Geometrie analitice, Algebră superioara). 2. No|iuni de Optică. 3. Topometrie I. 4. Nofiuni de Astronomie. 5. Desemn topografic. Seziunea Ii 1. Topometrie II. 2. Lucrări technice de parcelare. 5. Nofiuni de geodezie. 4. Nofiuni de Fotogrametrie. 5. Imbunătăfiri funciare, cadastru, commasări, parcelări ș c’asilicarea terenurilor. 6. Drept și legislație referitoare la lucrări de măsurătoare și delimitare. Secfiunca H-a a ajutorilor de operatori topometri 1. Matematici (Aritmetică, Algebră elementară, elemente de Trigonometrie și de geometrie analitică). 2. Topometrie și nofiuni de parcelare. 5. Desemn topografic. Direcfiunea Școalei de Topometrie este încredințată Di- rectorului Cadastrului și al lucrărilor technice. Corpul profesoral al Școalei se compune din câte un pro- fesor pentru fiecare din următoarele materii: Matematici, Topometrie, Geodezie, lucrări technice de par- celare, îmbunătățiri funciare, cadastru, commasări, etc. Profesorii se numesc pentru fiecare seziune prin decizie ministerială, pe baza propunerei Direc|iunei Cadastrului, potrivit avizului technic al acelei Direcțiuni. Materiile pentru care nu sânt prevăzuti profesori, precum ș; aplicatiunile practice ce se vor stabili prin programul analitic, se vor preda de conferențiari, nu miji pentru fiecare seziune prin decizie ministerială. 826 Revista Pădjrilor Din examinarea programelor de studii, a condifiunilor de admisibilitate în aceste școli, dar mai cu seamă că elevii sunt puși Ia curent cu cele mai moderne metode de lucru în ma- terie de Topometrie, putem afirma că actualele școli reprezintă un pas înainte fată de ce am avut înainte de războiu. Neavând însă un local propriu, durata cursurilor fiind prea mică, recrutarea profesorilor fiind făcută în pripă, în lipsa unei legi de organizare, studiul geodeziei și al măsurătorilor bazate pe meioade fotografice fiind foarte departe de a fi abordate cu extensiunea corespunzătoare unui învă|ământ superior, nu putem vorbi de un învățământ bine organizat. După părerea unui coleg, nu am avea acum un învățământ", ci o „învățătură". Eu doresc totuși ca această „învățătură** să fie apreciată mai de grabă ca un fruct prejos al intenselor sforțări făcute într’un interval destul de scurt de către câ{iva pionieri ai acestei învățături, — fie că am numi-o și astfel — și care pentru mo- ment are marele merit de a corespunde în bune condițiuni marei nevoi a măsurătoarei și parcelărei pământurilor expropriate. întrebuințarea curentă și generală la Cadastru a mașinei de calcul și a tabelelor de valori naturale ale liniilor trigonome- trice, deasemenea a câtorva procedee analitice și trigonometrice de prescurtare și mecanizare a operațiunilor topometrice, asi- gură acestor opera|iuni precizia, rapiditatea și mecanismul, avan- taje care nu puteau fi ob|inute prin metode grafice, sau prin calculele obositoare cu logaritmi. După ce am arătat situa|iunea actuală a învățământului ca- dastral, voiu încerca să schijez o orientare pentru viitor a în- vățământului măsurătorilor, menit să satisfacă cele 4 cerințe enumerate la începutul acestei expuneri. III. Propuneri pentru viitor Un învățământ technic al măsurătorilor, care va fi menit să pregătească elemente pentru cadastrarea proprietăților, pentru executarea diverselor măsurători de care au nevoe autoritățile și particularii, pentru complectarea și reambularea hărfei țărei și în fine pentru satisfacerea necesităților impuse de răsboiu, nu poate fi creat mai bine, decât după modelul organizației actua- lelor școale Politechnice. In moțiunea votată de congresul II-lea A. G. 1. R. finul Ia Revista Pădurilor 827 Timișoara, în ședința dela 3 Octombrie 1922, găsim în aceaslă privință următoarele: „Congresul considerând necesitatea ca orice cultură tech- nică să se facă numai în școli speciale, care să se desființeze toate dispozițiunile sau legile care conferă titluri de orice natură pe baza numai de examene mai mult sau mai puțin sumare. In special congresul cere să se desființeze regulamentul de astăzi care conferă titlul de inginer hotarnic. Mai cere ca pe de o parte să se complecteze programul actualelor școli technice speciale și medii, așa ca absolventii lor să poată avea toate cunoștințele necesare unui inginer hotarnic, iar pe de alta să se facă o secțiune specială pentru a pregăti pe acei ce s’ar dedica acestei ocupațiuni*. In ședința din 2 Octombrie, d-l inginer A. Reșcanu, a adus la cunoștința congresului existenta în Bucovina și Ardeal a unui corp de geometri civili foarte bine pregătiti și a propus să se organizeze pe lângă școalele politechnice o secție specială de ingineri geodezi. In Decretul-Lege relativ la înființarea și organizarea școa- lelor politechnice din România, publicat în Monit. Oficial No 10 din 19 Iunie 1920 și ratificat prin Legea de organizare a învățământului silvic (art. 10, alin. 5), după ce se enumeră la art. 4 actualele secțiuni ale școalelor politechnice, se prevede că „alte secțiuni de specializare vor putea fi create, sau sec- țiunile de mai sus vor putea fi subdivizate, atunci când desvol- tarea economică a țărei va cere aceasta". Iar art. 7 prevede că „durata învățământului în școlile poli- technice este de 4 ani, căutându-se a se da în primii ani cu' noștințele generale necesare inginerilor, iar în ultimii ani, cunoș- tințele de specializare". In ante-proectul legei pentru organizarea și funcționarea corpului technic cadastral, la art. 1 se arată că acest corp cuprinde pe Inginerii cadastrali și Conductorii cadastrali, așa dar aceiași organizare ca în celelalte corpuri technice. Art. 2 enu- mără atribuțiunile membrilor acestui corp, arătând că ele constau în studierea, proectarea, executarea, verificarea și supravegherea următoarelor lucrări: a) Triangulații de orice fel de ordin. b) Ridicări de orice fel de planuri. 828 Revista Pădurilor c) Partaje și expertize de specialitate. d) Parcelari și lotizări. e) Consolidări. f) Cadastrări, commasări, lucrări tirbariale și embalicare șî orice fel de lucrări technice referitoare la Cartea funduară și clarificarea drepturilor de proprietate. g) Nivelmente de orice ordin. Art. 3 prevede că „se esceptează dela acestea lucrările ce se fac de geniul militar, Serviciul geografic al Armatei și ingi- nerii de orice specialitate, pentru instituțiunile publice din cari ei fac parteu. Art. 4 enumără condițiunile de admisibilitate în corp și exercifiu: a) Să fie cetățean român, fără deosebire de sex, b) Să aibă minimum 21 ani împliniti și să fi satisfăcut legea recrutarei, c) Să poseadă titlul de „Inginer Cadastral", conferit de școalele speciale din |ară. Art. 6'. „Diplomele și certificatele eliberate de școlile supe- rioare din streinătate, având la bază liceul și conferind titlul de „Inginer geometru", „Inginer geodez" sau „Inginer diplomat", dau dreptul la înscrierea în corp, numai în urma cercetsrei lor de către consiliul superior al corpului technic cadastral, compus din (art. 18) : a) Directorul Cadastrului ca Președinte, b) Un delegat al Serviciului geografic al Armatei, c) Patru inspectori generali ai Cadastrului, d) Patru ingineri cadastrali liberi profesioniști și e) Un consilier al Înaltei Curți de Casație. Trec peste celelalte dispozițiuni de organizare, referitoare la măsuri disciplinare, organele corpului, taxe și onorarii, Casa de ajutor, etc. pentru a releva dispozițiunile privitoare la învă- țământ : Art. 26: „Se înființează în București și Timișoara, pe lângă Școlile Politechnice respective, câte o Sec/ie technica Cada- strală, cu o durată de 5 ani. Absolvenților acestei școli li se va elibera titlul de Inginer Cadastral, în baza unei diplome sau certificat de absolvire. Acaste secții vor fi subvenționate de Ministerul domeniilor, care Kevista Pădurilor 829 prin Direcția Cadastrului va înscrie anual în bugetul său fon* duri Ie necesare. Se înființează după necesitate Școli technice de conduc- tori cadastrali, cu o durată de 3 ani, subvenționate de Direc- țiunea cadastrului. Trec iarăși peste capii. XI care se ocupă de inginerii ca- dastrali funcționari și cap. XII care se ocupă de onorarii, chirii și indemnizații J ajung la capii. XIII care tratează despre Con- ductorii cadastrali. Art. 54: „Conductorii cadastrali lucrează numai sub con- ducerea și răspunderea inginerilor cadastrali, ajutându-i la exe- cutarea lucrărilor prevăzute în această lege; iar Art. 58 prevede că „Absolventii cu diplomă ai Școalelor de conductori cadastrali, au dreptul a se prezenta la examenul de admitere în Secțiunile Școlilor Politechnice prevăzute la ari. 30. Am trecut în revistă dispozi|iunile articolelor referitoare la învățământ, cum și acelea aflaie în imediata legătură cu ele, spie a ne forma o idee justă de felul în care se intenționează legiferarea învățământului cadastral. Odată cu observa|iunea de ordin general, că noul învă- țământ va fi pus pe baze solide și organizat după modelul celorlalte secțiuni ale Școlilor Politechnice, îmi permit a face și următoarele observaliuni de analiză a acestui anteproect: 1. întrucât cele mai multe din lucrările de măsurătoare se pot executa în bune condijiuni de către agenfii medii, socotesc că numărul conductorilor cadastrali ar trebui să fie cu mult mai mare decât acela al inginerilor cadastrali și deci este bine că s’a prevăzut înființarea după necesitate a școalelor de conduc- tori cadastrali, pe când o singură școală technică superioară de cadastru, în loc de două, după cum prevede art. 26, ar fi prea suficientă. Conductorii cadastrali, a căror condijiune de admisibilitate ar trebui ridicată la 6 clase liceale, iar durata studiilor rămâ- nând la 3 ani, în care să se cuprindă și lucrările practice pe teren și în cabinei, ar putea conduce pe răspundere proprie lu- crările topometrice, — iar nu numai „sub conducerea inginerilor cadastrali, ajutându-i la executarea lucrărilor*, după cum pre- vede art. 34. 830 Revista Pădurilor Operațiunile de măsurătoare și parcelare executate până •în prezent de direcțiunea cadastrului, au dovedit cu prisosință acest lucru; în tot cazul asemenea conductori ar avea o pregă- tire mai serioasă decât Inginerii hotărnici cari, producând o luerare de probă la Cadastru, au căpătat calitatea de „topo- metri autorizați*. Inginerii cadastrali, având la bază bacalaureatul, socotesc că ar avea nevoe de 3 ani de studii și 1 an de aplicatiuni prac- tice, având ca destinație ulterioară: a) Formarea cadrelor de conducere în Administrația Cen- trală a Cadastrului și la Inspectorate. b) Organizarea pe teren a sectoarelor de lucrări și con- ducerea efectivă a lucrărilor de geodezie. c) Stabilirea legăturei cu Serviciul geografic al Armatei și ca operatori ai acestui Serviciu. d) Proectarea și conducerea lucrărilor de îmbunătățiri funciare, menite a spori în mod susținut productivitatea terenu- rilor agricole (irigafiuni, drenaje, rectificări de cursuri ale ape- lor, etc.) e) Proectarea nouilor sate de colonizare, a căror creare se impune odată cu împroprietărirea. f) Expertize bazate pe cunoașterea amănunțită a technolo- giei agricole. 2. Din examinarea atributiunilor ce urmează a fi date vii- torilor ingineri cadastrali, rezultă lămurit că fără cultura gene- rală a bacalaureatului și fără o serioasă pregătire corespunză toare programului secțiunilor geodezice ale școalelor superioare technice din streinătafe de care mă voiu ocupa în urmă, aceste atributiuni nu pol fi îndeplinite cu succes. Să vedem ce cuprinde în această privință anteproectul de lege al Corpului Cadastral. La Capii. XIV „Dispozițiuni tranzitorii”, ari. 39, se prevede că: „Acei cari au obținui pânăla data promulgărei acestei legi calitatea de topometri autorizați, vor fi înscriși de drept în corp și în tablou ca ingineri cadastrali. Topometri autorizati, funcționari la stat, județ și comună, vor fi înscriși în corp în gradele prevăzute la art. 32, corespun- zător gradului și vechimei ce o au în funcțiuni, la data promul- gărei acestei legi... etc." Cine sânt topometri autorizați, până la data promulgărei legei ? Revista Pfiduriloi 83L Ne-o spune „Caetul de sarcini provizoriu pentru executarea în întreprindere a lucrărilor de măsurătoare, parcelare și aplicarea parcelării-, elaborat de Direcțiunea Cadastrului și a lucrărilor technice, sau dela Obștiile de împroprietărire, sub controlul Di- recțiunei, numai operatorii topometri autorizati de această Di- recțiune. Conditiunile pentru a fi recunoscut ca operator topometru autorizat de Direcțiunea Cadastrului sânt: a) Pentru Inginerii diploma|i ai Școalei de Poduri și Șo- sele sau ai școalelor similare din străinătate, pentru Inginerii silvici. Inginerii agronomii și arhitectii diplomati ai școalei de architectura : Executarea, — personal și fără ajutor, — a unei lucrări de măsurătoare, după metoadele fixate de Direcțiunea Cadastrului, în conditiunile cerute de acest caet de sarcini. Receptionarea, în conformitate cu caetul de sarcini, a acestei prime lucrări, dă dreptul la recunoașterea ca operator autorizat de Dzrec|iunea Cadastrului..." Până la 1923, numai acești titrati aveau dreptul ca pe baza unei lucrări de probă, să obțină calitatea de topometru autorizat; al|ii decât aceștia erau supuși unui examen teoretic și practic. In 1923 se lărgesc conditiunile de obținere a acestei cali- tăți, adăogându-se în caetul de sarcini că : „In aceiași categorie intră și inginerii hotărnici, cari au căpătat acest titlu până la 1 Ianuarie 1920, (data înfiintărei școa- lelor de topometrie pe lângă Direcțiunea Cadastrului, absolventii școalei de conductori de lucrări publice și foștii ofițerii cari au ridicat islazuri comunale. b) Pentru absolventii Secției I-a a Școalei de Topometrie, de pe lângă Direcțiunea Cadastrului: Diploma de absolvire a Școalei de Topometrie". Așa dar un inginer-hotarnic, dinainte de 1920, precum și un conductor de lucrări publice, producând o lucrare de probă Ia Cadastru până la promulgarea legei și deci căpătând calita- tea de „topometru autorizat", va fi făcut de drept prin lege „In- giner cadastral", pe câtă vreme un Inginer titrat care n’a lucrat până acum pentru cadastru și pe care deci legea îl apucă fără lucrarea de probă cerută de rigoare, nu va putea fi Inginer Ca- dastral, decât urmând Secția de cadastru al Politechnicei, căci 83’ Revista Pădurilor fără aceasta i se va interzice executarea oricărui gen de măsu- rătoare, toate măsurătorile căzând pe viilor în exclusiva autori- zare a Inginerului cadastral. Găsesc că aceste măsuri au un caracter vexatoriu, atât pentru prestigiul viitorului titlu de Inginer Cadastral, cât și pentru Inginerii titrati cari, în anumite î nprejurări pe care nu e locul a le discuta aici, ar dori să execute diferite lucrări de măsurătoare. Pentru aceste motive, propun ca în viitoarea lege, să se introducă următoarele dispozi|iuni: 1°. Titlul de „Inginer Cadastral* să se confere: a) Viitorilor absolventi ai Secțiunei Cadastrale (sau geo- dezice) ce se va înființa pe lângă o singură Școală Politechnică. b) Inginerilor titrati cu studii echivalente din străinătate. c) Acelora care au ob|inut calitatea de „topometru autori- zat" pânăla promulgarea legei, având însă la bază cel puțin ba- calaureatul, sau o școală echivalentă, căci altfel nu ar putea îndeplini cu competență îndatoririle multiple și pretențioase ale Inginerului cadastral, pe care le-am enumerat mai sus. De altfel, după cât sunt informai, acesta este și punctul de vedere al comisiunei pentru redactarea anteproectului legei de organizare a corpului technic general român. In ipoteza că această propunere se legiferează, totuși asociația noastră, con- form normelor după care se conduce, va primi în sânul ei pe inginerii cadastrali absolvenți ai școalelor technice superioare de cadastru, dar nu va putea primi pe acei cari eu Ia bază numai o lucrare de probă de cadastru, deși bacalaureați. 2°. Titlul de „conductor cadastral", să se confere: a) Viitorilor absolvenți ai școalelor technice medii de cadastru. b) Absolvenților școalelor technice medii din slreinălale, având un grad de pregătire echivalent. c) Acelora cari au obținut calitatea de „topometru autorizai” până Ia promulgarea legei, dar cari nu au la bază bacalaureatul sau o școală care ar putea fi echivalentă cu acesta. Operațiunile topometrice cadastrale, cum și măsurătorile de ordin particular, să poată fi executate pe răspundere proprie și de conductorii cadastrali, cum și de orice inginer titrat, deși nu inginer cadastral, cu respectarea caetului de sarcini al cadastrului, Revista PAdurilot 833 rezervânduse anumite lucrări, despre care am vorbit mai sus, numai pentru inginerii cadastrului, cari, bine ’n|eles pot executa și în genere lucrări lopometrice. Direcțiunea cadastrului are tot interesul să nu închidă porjile sale inginerilor titrati cari nu au produs încă o lucrare de probă la cadastru până la promulgarea legei, în care sens pledează cu multă autorilate și competentă „Memoriul prezen- tat de comisiunea AG1R, la 11 Martie 1919, domnului ministru de domenii", comisiune din care au făcut parte d-nii ingineri: Cezar Orășeanu, Henry Teodoru, Gr. Fieroiu, C. Năsturaș, Mihail Florescu, D. Ciurileanu și Paul Teodorescu. Măsurătorile cadastrale premergătoare împroprietărirei, sunt aproape terminate în regiunile de șes, abia începute în regiunile de deal și munte; parcelările sânt iarăși abia începute și se vor efeclua cu anevoinfă, fiindcă un prea mare număr de țăruși fixa|i la măsurătoare și pe care urmează a se sprijini parcelarea au dispărut și vor Irebui restabiliți prin noui măsurători parțiale. Dacă ne gândim că după terminarea operațiunilor de îm- proprietărire, cadastrul va Irebui să treacă apoi la proprietățile neexpropriate, ajungem la concluziunea că interesul este a se lăsa conductorilor cadastrali răspunderea lucrărilor și a nu se închide porjile pentru putinii titrati cari ar dori să execute lu- crări cadastrale. Inv&Jământul geodezic și cadastrul în streinătate. In pragul unei legiferări asupra învățământului cadastral, e natural să ne servim de rez Halele la care s’a ajuns în streină- tate în aceaslă direcție. Și fiindcă materiile predate la secțiile geodezice ale școa- lelor technice superioare sunt aproape aceleași, diferind puțin numai durata studiilor, vom arăta în întregime, ca model, numai programa de studii a institutului geodezic de pe lângă Univer- sitatea din Bonn (Prusia), unde acest institut funcționează în clădirea Academiei Agricole, sub denumirea de „Die Landmes- serschiile". La această școală technică superioară, studentul se înscrie ca „Studierender der Geodăsie und Cultur technik"; poale însă să se înscrie și numai pentru studiul geodeziei, cealaltă secție a „technicei agricoie" fiind facultativă. ■834 Revista Pădurilor Înainte de intrarea în școală, studentul e obligat a face un an de practică pe lângă un geodez recunoscut de Statul Prusian, prezentând la terminarea practicei lucrărilor executate. Urmează apoi 2 ani (4 semestre) de concursuri teoretice și proecte, după care se prepară pentru examenul de diplomă. In mod excepțional sunt studenți cari termină școala și stagiul în 3 ani; de regulă însă, lucrările practice sunt așa fel organi- zate, încât examenul de diplomă nu se poate trece în mai pu|in de 4 ani. Programul de studii pentru secția geodezică, fără a fine seamă de împărțirea pe semestre, e în esenjă următorul: a) Matematici generale: Geometrie analitică, plană și în spațiu, geometrie descriptivă, calcul infinitezimal și integral, tii- gometrie sferică, teoria erorilor, cu aplica|iuni asupra compen- sărilor după metoda celor mai mici pătrate, în legătură cu ridi- cările geodezice. b) Studii de specialitate principala. Geodezia inferioară, mergând până la triangulațiile de or- dinul 4-lea inclusiv și tratând succesiv : Teoria erorilor, teoria instrumentelor, metoade de obser- va(iuni (metoada în serie, met. Schreiber, etc.), măsurarea bazelor geodezice, refractiunea terestră și astronomică, nivelmenlul geo- dezic, calculul distantelor zenitale simple și reciproce, calculul triunghiurilor geodezice, teoria compensărilor după metoada celor mai mici pătrate, calculul coordonatelor geografice, a coordo- natelor rectangulare, Astronomia de pozi|ie și proectiunea hărților geografice. Geodezia superioară, care studiază figura pământului, cal- culul lungimei arcului de meridian și de paralel, deviația ver- ticală, determinată prin compararea măsurilor astronomice cu cele geodezice, intensitatea gravitației, etc. c) Studii de specialitate secundară și materii anexe. Chimie, Technologie agricolă, Cartografie, Drept civil și administrativ. Paralel cu aceste studii sânt și așa zisele „seminare" de aplicație : Practica geodezică. Practica matematică, Seminarul de technologie agricolă, etc. In „Secțiunea Technicei agricole" (Cultur technik), ai căror studenți urmează și matematicile pregătitoare și geodezia infe- Revista Pădurilor 835 rioară din programul Secției geodezice, se predau următoarele materii: Economia agricola. Studiul solului și al plantelor, îmbu- nătățirea livezilor și pășunilor, Hidraulică, Constructiuni, Poduri și Șosele, Mecanică, Fizică, cu seminarii aplicative. La ambele sec(ii, studentii sânt obligati a face în echipe în fiecare Vineri și Sâmbătă, aplicatiuni pe teren. Secțiunea geodezică conferă titlul de „Preussischer Landmesser*, iar sec- țiunea lechnicei agricole, titlul de „Cultur technikeru. Conceptiunea germană exlcusivistă de „stat în slat“, a mers până acolo, încât un „Preussischer Landmesser" nu este primit a opera pentru cadastru din Saxonia, după cumun„Ver- messungs-ingenieur" dela Dresda (Saxonia), nu este primit a opera pentru cadastrul Prusian. fot în Prusia, găsim la Berlin, o școală technică superi- oară pentru măsurători, sub numele de „Landmesserschule*, atașată pe lângă școala superioară de agricultură (Landwirts- chaflliche Hochschule), cu aceleași studii, durată și titlu ca la Bonn. La celelalte Politechnice și școli speciale din Prusia, nu sânt secțiuni geodezice. In Saxonia, se află la Dresda o sec|ie pentru Inginerii geodezi (Vermessungs ingenieure), făcând parte din Politechnică (Technishe Hochschule). Durata studiilor : 3 ani, plus 1 an de lucrări practice. Titlul conferit este : Inginer geodez diplomat (Diplomver- messungs ingenieur). In Bavaria, la Munchen, există iarăși o sec|ie geodezică pe lângă Politechnică. In Austria, deasemenea găsim la Viena o secție geodezică a Politechnicei. In Elveția, Politechnică din Ziirich, pe lângă sec|iile de construcție, silvică și agricolă, are și 2 secțiuni în legătură cu măsurătorile și Cadastrul: a) Secția geodezică, durata cursurilor de 7 semestre, plus 1 semestru pentru examenul de diplomă, deci în total 4 ani. Programele primelor 2 semestre sânt comune tuturor sec- țiilor. Acelea ale semestrelor III și IV, sânt în genere comune secțiilor : silvică, îmbunătățiri funciare și agricole. In semestrele 836 Rivista Pădurilor V, VI și VII, se predau separat studiile de specialitate, iar în semestrul VIII se prepară examenul de diplomă. După ob|inerea diplomei, ca să pofi fi admis a opera pentru Cadastrul elvețian, trebue să faci un an de lucrări pe teren, asistând pe un Inginer Cadastral recunoscut de Cadastru, după care trebue să depui un examen în fa|a unei Comisiuni superioare a Cadastrului elvețian, în care, pe lângă Ingineri cadastrali de specialitate, intră și reprezentanti ai autorităților superioare ad- ministrative, juriști, etc. spre a constata dacă noul candidat posedă toate cunoștințele juridice, agricole și administrative, în legătură cu aplicarea și organizația Cadastrului elve|ian. b) Secfia J mbunătățirilor funciare". (Cultur abteilung,) unde se predau ca studii de specialitate principală irigațiile, drenajele, rectificarea cursului apelor, construc|iuni rural?, etc., conferă titlul de: „Cultur ingenieur". La Institutul Geografic al Armatei franceze vin ofițeri de Artilerie și Geniu, cu cunoștințe solide de matematici și urmează la Institut 2 ani programul geodezic, după care tac 2 ani prac- tică, iar unii mai fac în urmă studii de perfecționare și specia- lizare. La Institutul Geodezic din Potsdam (lângă Berlin), se pri- mesc numai licen|iati în matematici sau elemente cu o pregătire matematică echivalentă, având și cunoștințe elementare de Geo- dezie și urmează câte 2 ani pentru fiecare specialitate: 1. Măsurarea bazelor geodezice, compensări, nivelment geodezic. 2. Calculul coordonatelor geografice și rectangulare și nivelment de precizie. 3. Studiul elipsoidului pământesc. 4. Abaterile verticalei, gravitație, suprafața geoidului. Ofițerii români trimiși de Serviciul Geogratic al armatei noastre, au fost primiti în mod excepțional. Deși nu am putut aduna întregul material referitor la organizația tuturor școalelor de geodezie din străinătate, socotesc că din expunerea făcuti mai sus, ne putem forma o idee destul de bună de extensiunea ce se dă în alte |ări învățământului superior geodezic. Cât despre învățământul medir, acesta se predă în genere in Școalele technice medii de topometrie și cadastru, unele de -Stal, altele particulare. Revista Pădurilor 837 Baza o formează matematicile elementare, studiile de spe- cialitate sânt reduse la topografie, topometrie și părji din geo- dezia elementară. Pe lângă acestea se adaogă specialitățile secundare și studiile anexe despre care am tratat Ia programele Școalelor technice superioare, bine ’njeles corespunzător gra- dului de pregătire al elevilor. • • înainte de a termina această conferință și potrivit propu- nerei ce am făcut ia început, consider de mult interes a insista asupra trebuin|ei de a se da cât mai mare importantă studiului măsurătorilor bazat pe metode fotografice, studiu căruia în strei- nătate i s’a dat o desvoltare nebănuită. Pentru a evidenția acest lucru, îmi permit a face o dare de seamă asupra acestor procedee de măsurătoare, cu nădejdea că va putea servi ca o mică orientare în căutarea locului pe care merită să-1 ocupe această subdiviziune în învățământul mă- surătorilor. învățământul măsurătorilor bazate pe metode fotografice. Dintr’o întreagă literatură scrisă în această direcție, din care am reușii să-mi procur până în prezent o bună parte, voiu re- produce numai un istoric și foarte scurte noțiuni, publicate în 1921 în broșura „La Sterâo-topographie par le Commandant Va- von* fost șef de serviciu la Serviciul geografic al Armatei fran- ceze, cum și dintr’o dare de seemă făcută în revista „Le genie Civil*, No. 7 din 16 Februarie a. c. de către D-l A. Bidault des Chaumes, Inginer dela Ecole Centrale des Arts et Manufactures. Istoric. Ideea de a aplica fote grafia la ridicările de planuri, este aproape tot așa de veche ca fotografia însăși, întrucât în 1838 Gay-Lussac și Arago au scos în evidentă serviciile pe care in- vențiunea Iu' Daguerre urma să le aducă topografiei. Chiar înaintea acestei epoci, către 1791, Inginerul hidrograf Beautemps-Beaupre, preconizase întrebuințarea vederilor pers- pective desenate de mână, pentru «ridicarea și construc|iunea hărților și planurilor hidrografice, pe care el le-a întocmit în cursul explorărilor întreprinse. Cincizeci de ani mai târziu, șeful 838 Revista Pădurilor batalionului de geniu Leblanc, desenator deosebit de abil, a in* trodus metoda lui Beaufemps-Beaupre în recunoașterile topo- grafice. Către 1849, căpitanul de geniu Laussedat, se gândi să re- curgă la camera luminoasă a lui Wollaston, de care se servise mai înainte cu unul din camarazii săi, elev la școala de Arfe* frumoase, ca să traseze vederile perspective, pe care începuse să le deseneze cu mâna ridicată, după procedeul comandantu- lui Leblanc, șeful său înaintaș. El nu întârzie de altfel să mo- difice acest instrument și construește o cameră luminoasă hemi- periscopică, care combinată cu o lunetă terestră a rezultat fele- metro graful. Unii atribuesc colonelului de artilerie Langlois primele în- cercări de fototopografie. Ceeace este sigur, este că dela 1852 Lanssedat întreprinde ridicări bazate pe fotografie și pe care le continuă până la 1859, întâmpinând numeroase dificultăți. In 1859 el prezintă un memoriu Academiei de Științe, care aprobă formal metoda fotografică, după cum o expusese acesta și o practicase în prezența a 2 experimentatori abili, însărcinati ca, urmărind operațiunile, să le conducă după voia lor și să le verifice exactitatea. In 1860, Lanssedat prezintă Comitetului de fortificatii primul exemplar din camera sa obscură topografică, construită de Bru- nner și care devine mai târziu nfoioteodolitulu. Cinci ani mai în urmă, la 1855, italianul Porro combină un instrument analog, la care adaptase o busolă și o cameră foto- grafică. Se poate spune însă, că Lanssedat e în adevăr părintele» fototopografiei terestre. Experiențele pe care el le începuse, au fost continuate dela 1863—1870, de căpitanul de geniu Javary și guardul de geniu Galibardy. In timpul asediului Parisului, 1870—71, căpitanul Javary a luat un mare număr de clișee din care a scos informafiuni foarte prețioase pentru dirijarea tirului artileriei franceze. Câtă vreme însă procedeele metrofotografice ale lui Lanssedat fuseseră aproape părăsite în Franja, în sfreinătate ele luau proporții și se perfecționau. Dela 1871 până la 1910, nu se mai pot cita decât lucrările Doctorului Gustave Le Bon, ale comandantului Legros, ale coman- dantului Moessard, ale comandantului Gorceix și ale căpitanului Revista Pădurilor 839 Sacconey. De remarcai sânt ridicările masivului Mont Blanc, în- cepute către 1892 de d-nii Joseph și Henry Vallot și acelea ale masivului Grandes-Rousses, efectuate în 1905—1906. In Germania, prima publicație în această direcție apare în 1865. In acel an, articolele lui Aime Girard, semnalate în Archivele fotografice din Berlin, atrăseseră atențiunea specialiștilor și marelui stat-major prusian. In 1867, doctorulexecută la Friburg, în Silezia, prima sa ridicare prin fotogrametrie. In timpul războiului din 1870—71, Germanii au aplicat dea- semenea procedeul, în fata Strasburg-ului și Parisului, la recu- noașterea locurilor asediate. In 1893, Hectar de Grousilliers, inginer dela Charlolfemburg, preconizează pnv\c\pvu\te le metr ului stereoscopic, pe care Dr. Pul fricii a isbutil să-l realizeze 1898, sub numele de stereotelemetru. Acest aparat a determinat pe Pulfrich să studieze fotografiile stereos- copice și să pună la punct în 1901, stereocomparatorul, aparat care permite a efectua pe clișee măsurători de o extremă pre- cizie și deci de a calcula sau construi elementele necesare con- struire! plănui ilor. Metoda creată de Pulfrich este stereogrametria. In 1903, colonelul von Hubl dela Institutul geografic militar din Viena, întrebuin|ă stereocomparatorul lui Pulfrich cu mult succes la ridicări de mari înt nderi. In 1908, locotenentul austriac d’Orel, a isbutit să constru- iască primul model al unui dispozitiv mecanic, care combinat cu stereocomparatorul, permitea să obțină în mod automat și fără calcul traseul detaliilor planimetrice și a curbelor de nivel; acest aparat este stereoautograful adoptat de atunci de multe State mari pentru ridicările lor oficiale. In Spania, în Canada, în Elveția, în Rusia, procedeele fo- tografice au fost aplicate în condifiuni diferite și în special în regiunile greu accesibile. In 1911, Serviciul Geografic al Armatei franceze și-a pro- curat un stereocomparator Pulfric și a organizat o brigadă, însăr- cinată să ridice prin procedee slereogrametrice, unele regiuni din accesivile ale Alpilor din Dauphine. 840 Revista Pădurilor Rezultatele obținute au fost așa de convingătoare, încât în 1914, serviciul geografic s’a hotărât să-și procure un stereoau- tograf d’Orel, dar tratativele angajate cu casa Zeiss din lena pentru cumpărarea acestui instrument au fost întrerupte de războiu. In 1920 d l Paul Corbin, inventatorul Ședitei, a introdus în Franța întrebuințarea stereoautografului. Trec apoi fără a mai da nici un detaliu, care ar complica expunerea, asupra cercetărilor făcute în materie de fotografie aeriană: In Franța de Laussedat, Tissandier și Ducom, Bătut și Wenz și mai recent de d l L. Clerc și de Inginerii hidrografi Rollet de l’Isle, de Vanssay și Roussilhe. In Germania, Schiffner (1892), Finsterwalder (1899), G. Hauck (1883—1905), Gasser (1912), Hugershoff și Cranz (1919) și mulfi alți ; în America, Berrien Adams (1893) și Deville 1895); în Rusia, Thiele (1899) și Uijanin (1909); în Italia Ranza (1907) și Tardivo (1911) și în fine în Austria Scheimpflug (1899—1911) și Kammerer. Aceștia sânt principalii cercetători. Din punct de vedere practic, ridicările făcute de japonezi în 1904, în timpul campaniei din Manciuria, recunoașterile foto- grafice cu avionul făcute la Verdun în 1910—1911 și în fine hărfile fotografice ale lui Scheimpflug în Austria și Tardivo în Italia, păreau a fi singurele aplicafiuni ale fotografiei înainte de războiu. Din primele luni ale acestui războiu, statele majoare fran- ceze și-au dat seama de serviciile pe care le-ar putea aduce fotografia aeriană, atât ca isvoare de informații cât și ca mijloc de întocmire a planurilor directoare adică a planurilor la scară mare (1/20.000, 1/10.000 și chiar 1/5000) necesare comanda- mentului, spre a putea combina și prepara operațiunile sale, artileriei pentru a efectua tirurile sale și infanteriei spre a exe* cula atacurile. Raportând, sau după termenul francez, restituind, fotogra- fiile aeriene pe plănui ile directoare, operațiune de foarte scurtă durală, putem urmări imediat situatiunea organizațiilor frontului inamic, cum și acelea din dosul frontului, putem fixa pe plan pozițiunea bateriilor, a posturilor de comandament, a depozitelor de muniții și subzistență, bine înțeles confruntând în caz de dubiu constatările ce facem, cu informațiunile culese de infan- terie din recunoașterile ofensive, din documentele găsite asupra — 841 — mor|ilor, rănitilor și prizonierilor și cu confirmările făcute de Secțiile de Observa|ie ale brigăzilor de artileiie și acelea ale Aeronauticei. O legătură cât mai strânsă și mai rapidă între aceste isvoare de informa(iuni, între cari acela al fotografiilor aeriene ocupă un loc de frunte, asigură succesul operațiunilor ofensive și defensive. Întrucât restituirile de fotografii aeriene constiluesc un pro- cedeu de mică preciziune, iar în terenurile prea împădurite avantajele metodei sânt reduse, urmează ca în perioadele de liniște ele să fie complectate cu ridicări topografice sumare și expeditive. Primele noțiuni de restituire a fotografiilor ariene, ni s’au dat de ofițerii misiunei militare franceze la lași în Martie 1917, când s’a început pregătirea technică a personalului topografic pentru Serviciul geografic al M. Cartier general, Secțiile geo- grafice ale armatelor, Secjiile topografice ale Diviziilor și Sec- țiilor de Observație ale brigăzilor de Artilerie. In colaborare cu colegul Inginer Aurel Cernătescu, am scris și eu până ia armistițiu un mic studiu de fotografie mili- tară, în care ne ocupam în special de restituirea fotografiilor aeriene, studiu care începuse a se tipări de către Serviciul geografic al Armatei, dar lucrarea a fost suspendată odată cu operațiunile dela Tisa. Exemplarul s’a rătăcit la Serviciul geografic, dar păstrăm originalul pe care l’am complectat cu fotografii aeriene și sperăm să ne ocupăm mai departe. In ce privește Fotogrametria, ea constitue astăzi numai un început al Stereofotogrametriei — metoada modernă, expeditivă și precisă, pentru ridicări topografice. In fotogrametrie, se iau din două extremită|i ale unei baze măsurate exact prin procedee topomefrice, vederi fotografice ale porfiunei de teren ce for- mează obiectul ridicărei, așa fel ca imaginile punctelor ce voim a le determina să figureze pe fiecare din aceste clișee. Aparatul întrebuințai este fototeodolitul, prevăzut cu o ca- meră de precizie, o lunetă și două limburi gradate, orizontal și vertical, ca la leodolitul ordinar. Camera fotografică prezintă un dispozitiv special, care înre- gistrează in mod automat pe placa fotografică linia orizontului și verticala principală, când axa optică a obiectivulni fotografic este perfect orizontală. 5 — 842 — In momentul când se iau fotografiile, se măsoară pe teren, cu ajutorul fototeodolitului, unghiul pe care-I face direcțiunea axei optice cu o direcțiune cunoscută, de exemplu aceea a bazei. Posedăm asttel toate elementele necesare determinărei punc- telor terenului fotografiat. Fixând pe plan pozi|iunea bazei și aplicând procedeul obișnuit al intersecțiilor din topografie, obținem succesiv pozi- tiunile punctelor de determinat; asemenea constructiuni grafice însă, trebuesc sprijinite pe puncte geodezice și pe repere de nivelment aflătoare în regiunea considerată. Mai sânt și alte inconveniente : Intersecțiile trebue să se facă sub un unghiu de cel pu|in 30°, de unde rezultă că bazele trebue să fie destul de lungi. Dar pentru a avea pe de altă parte punctele comune în ambele fotografii, bazele trebue să fie cât mai scurte, deci tre- bue să înmul|im stațiunile. Inconvenientul celmai serios însă, este identificarea punctelor comune ambelor clișee. Imaginele aceluiași obiect de pe teren, se prezintă pe fotografii sub aspecte cu atât mai diferite, cu cât stațiunile din care au fost luate, sânt mai depărtate una de alta. Când depărtarea obiectelor de bază e prea mare, iden- tificarea devine nesigură, sau chiar imposibilă. Acest mare in- convenient, este înlăturat prin examinarea stereoscopică a două vederi luate din extremitățile unei baze scurte. Sfereofotogramefria. Același procedeu fotogrametric, însă cele 2 fotografii scoase la capetele unei baze scurte, sâni adaptate deodată unui binoclu stereoscopic, care printr’un sistem de oglinzi ne prezintă simultan cele 2 fotografii, iar ochiul se fixează la un moment dai asupra unui punct comun ambelor fotografii, fără să se căsnească a le identifica; deasemenea i se prezintă puncte înregistrate de o singură fotografie, care pe cealaltă cade în unghiu mort. Paralaxa formală în mod obișnuit de axele optice ale ochilor, când obiectul este prea apropiat, este mărită considerabil depărtând aceste axe cu ajutorul binoclului stereoscopic. Examinarea stereoscopică a fotografiilor, ne dă, foarte mult mărite, impresiunea reliefului. Măsurarea paralaxelorși altor elemente care determină pozi- |iunea punctelor, se face repede și în mod mecanic la stereo- — 145 — "comparator, a cărui descriere ar eși din cadrul acestei dări de seama. Utilizarea directă a clișeelor negative mărește considerabil precizia măsurătorilor. La scara 1/20.000, se poale ob|ine o pre- cizie convenabilă pentru determinarea punctelor situate la mai mult de 10 k. m. de bază. Obținerea reliefului este mult mai minuțioasă, înregistrând punctele după voe ale curbelor de nivel, și deci superioară cu mult metoadei prin interpolare obișnuită în Topografie. Inconvenientele stereofofogrametriei. Cu toate perfe?|iunile realizate în calcule și constructiuni grafice, determinarea unui punct și raportarea pe hârtie cere în caz normal (când clișeele sunt scoase în același plan vertical), între 5-6 minute. In alte condi|iuni cere un timp mai lung. Operațiunile de restitu|ie cer aten|iune constantă și adesea sântem expuși a face confuziuni. Detaliile planimelrice și curbele de nivel nu pot fi obținute decât prin puncte izolate. Stereoautografia suprimă aceste inconveniente. Fără a mai face istoricul stereoautografiei, menționez în câteva cuvinte avan- tajele Stereoautografului d’Orel. Acesta este o combinație a stereocomparatorului cu un sistem mecanic foarte ingenios, care trasează în mod automat și con- tinuu pe hârtie liniile planimetrice și curbele de nivel, când vederile stereoscopice și microscopul binocular sânt deplasate așa fel ca „reperul mobil" să rămână în contact cu elementele corespun- zătoare ale terenului. Nu este indispensabil ca fotografiile să fie scoase în același plan vertical. Procedeul stereoautografic nu cere determinarea prealabilă— foarte precisă de altfel, — decât a unui mic număr de puncte, prin procedeele ordinare. Restitufiunea detaliilor planimetrice și trasarea curbelor de nivel fâcându-se automat, greșelile sânt reduse la minimun. Restituitorul trebue numai să introducă datele, să potrivească clișeele pe stereocomparator și să așeze cu îngrijire foaia de desen. Preciziunea. Restituindu-se de mai multe ori o por|iune de teren de către același operator sau de operatori diferiti și utili- zându-se clișee scoase din stafiuni diferite, desenurile se suprapun exact, diferind cu o trăsătură de creion. — 844 — Precizia ob|inulă prin procedeul stereogrametric, depinde de lungimea bazei și de depărtarea punctelor de bază. Dar, pro- punându ne o preciziune anumită, e ușor a calcula distanta maxima, dincolo de care riscăm a depăși erorile permise. Continuitatea detaliilor și a formelor terenului, este asigurată prin trasarea continuă a stereoautografului. Rapiditatea execuției, se pretinde a fi dublă și chiar triplă, fată de procedeele ordinare. Inconvenientul cel mai mare, acela al faptului că fotografia nu înregistrează detaliile aflătoare sub păduri, livezi, etc. este general la aceste metoade. Se pot înregistra însă culmile, talve- gurile, schimbările de pantă, etc. In Germania se dă în prezent o mare desvoltare aplicărei procedeelor stereofotogrametrice la utilizarea fotografiilor luate de aeroplane, determinânduse în mod mecanic nu numai plani- metria, dar și relieful terenului. Autocartograful Hugershoff, construit de casa Heyde din Dresda ar permite chiar acum utilizarea fotografiilor aeriene scoase sub o înclinatiune de 30a, prin procedeul stereoscopic după cum se întrebuințează stereoaulograful pentru fotografiile terestre scoase cu fototeodolitul. Experiențe identice s’au făcut în Franja cu aparatul Pred- humeau, adaptat în acest scop și în Italia cu fotocartograful Nistri, întrebuinfat de „Societa de relivamenti aerofotogrammetrici". Oricât ar fi criticate aceste procedee, li se recunoaște în mod unanim importanta covârșitoare din punct de vedere militar; pentru aplicațiunile civile ele trebuesc combirate cu măsurători obișnuite, iar când e vorba de aplicarea punctelor pe teren, de parcelare, etc., nu putem face uz de ele. într’un învățământ al măsurătorilor, trebue săli se dea dez- voltarea cuvenită, fiindcă e natural ca dacă nu inovăm în această materie, cel puțin avem datoria a ne pune la curent cu străduințele și rezultatele altora. * • ♦ Ca încheiere, dacă prin aceastăexpuneie, voi putea contribui într’o măsură cât de mică la îndrumarea învățământului cadastral, scopul îmi va fi ajuns. Victor Ivăncianu Inginer șef silvic oo oo „PETROȘANI'0 SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPlOflTflHEB MINELOR DE CflRBUHI Capital Social Lei 280 ObO-OOO MINELE: Petroșani, Vulcan. Aninoasa și Oilja Iudeul Huniedoaro, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI I STRADA AUREL VLA1CU No. 22 i __ Adresa telegrafică: „PETROȘANI". Telefon 39 77 OQ — — OO 13 S El „ROYAL PALACE" Proprietatea Societătei , Clădirea Românească" BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avaotaps. = Camere co In na —CONSTRUCȚIUNE NOUA --- CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. ^•^=======zn»^ | „BANCA ROMANEASCA" | Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCURE ȘTIu SUCURSALE: Arad, Bălți, Basargic, Brașov. Cernăuți, Cetatea-Alldf, Chișinău, Cluj, Constanța, Craicv •, Galați, Ismail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. BĂNCI AFILIATE : Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Tâmavei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța „ Ceditul Prahove>, Ploești „ DunăreaRomanească, Brăila „ Du roșiorulu i, Silistra „ Economul, Cluj Banca Banca Inșilor, Iași Maram ureșea na, Sighetul Marmației Mehedrnțului, T.-Severin „ Petrodara, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților. Rădăuți „ Română, Dorohoi „ Române scă a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni „ Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă Serviciu special pentru relațiunile cu străinătatea. 'IC Anul XXXVI OCTOMBRIE 1924 No. 10 REVISTA PADURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA PROBLEMA REGIUNII INUNDABILE A DUNĂRII1) „Legile agrare ale României, se ocupa în primul rând să „împlinească revendicările claselor rurale și numai într’o măsură „restrânsă au avut în vedere progresul economic®. Acest adevăr, spus de un oarecare, n’ar avea multă însem- nătate, dar scris — într’o carte de curând apărută, — de chiar autorul legii agrare, d-l Garoflid, are o deosebită importantă. Printre ramurile de productiune, dureros lovite de aceste legi, este și silvicultura. Peste 500.000 ha., ni s’au luat din păduri. Tocmai unde era lipsa mai mare — la șes — acolo s’au expro- priat terenurile perimetrale, rezervate de alti legiuitori mai pre- văzători, pentru împădurire. Ni s’a promis ca compensație terenurile neproductive. De unde însă, prin cea mai largă interpretare a legilor, ni s’au luat toate terenurile perimetrale, ba și păduri în unele locuri, până acum, în nici o parte a tării n’am auzit să se fi rezervat pe seama statului, așa cum spune precis art. 14 din legea de reformă agrară, vre-un singur ha măcar, pentru împădurire. Se înțelege că din ceeace a intrat definitiv sau chiar pro- vizoriu în mâna sătenilor, este greu — aproape imposibil — să se mai scoată. Rămân doar, destul de întinse suprafețe de terenuri nepro- ductive și inundabile, pe albia tuturor râurilor și a fluviului Du- nărea, aparținând mai mult Statului, dar și particularilor cu cari în adevăr am compensa o bună parte din pierderile suferite în păduri. 1) Conferință ținută în seara de 10 Aprilie 1924 In localul A.G.I.R. sub auspiciile Soc. „Progresul Silvic", de P. loan. 846 Revista Pădurilor Și dacă bazinele celorlalte râuri nu ocupă suprafe|e prea întinse—în orice caz adunate la un loc dau peste 200.000 ha— apoi numai in regiunea inundabilă a Dunării sunt—precum am să dovedesc—cel pu|in 400.000 ha terenuri forestiere. Pentru cercetarea tuturor terenurilor neproductive și stu- dierea mijloacelor ca ele să intre toate și repede—căci nu este multă vreme de pierdut - în patrimoniul Statului, este nevoe de înfiinjarea unui serviciu. Cum se va face împădurirea sau cum se vor pune în valoare aceste terenuri neproductive, avem soluții și chiar dacă n’am avea, ar mai fi vreme de discutat în privința acestor chestiuni. Principalul este să avem ce să împădurim și pentru aceasta nevoia existentei unui asemenea serviciu este urgentă. De regiunea inundabilă a Dunării, privită pe alte fe|e ale ei, s’a scris și s’a vorbit mult. Pentru punerea în valoare a acestei bogății, socotind că orice contribujiuni pol fi de un oarecare folos, voiu cerca și eu să lămuresc latura ei silvică. Reamintind fazele prin care a trecut această regiune dela o vreme încoace, condițiile în care ea s’a desvoltal șt trecând apoi la situația ei de fapt, se vor putea ușor trage concluzii lămurite de ceeace ar trebui să se facă în viitor. Ce este regiunea inundabilă. Ultima treaptă a amfiteatrului pe care-1 reprezintă confi- gurația generală a solului vechiului regat, o formează regiunea inundabilă a Dunării, cunoscută și sub alte diferite numiri ca : regiunea bălților, balta Dunării sau numai balta. Impropriu o numesc unii și lunca Dunării. Această regiune constă dintr’o zona de lă|ime variabilă, 1-20 km.,— în deltă și mai mult—care înso|eșle Dunărea dela Calafat până la Sulina, pe un parcurs de circa 800 km., și este perfect aparentă pe teren, înlru câl nivelul ei, care coboară dela 40 m., câl are în regiunea Calafatului, până sub nivelul mării în deltă, rămâne totdeauna cu câte 10—20 și chiar 70 m. (por- țiunea Giurgiu-Ollenita) mai jos ca malurile regiunii șesurilor. Dunărea, pe tot parcursul ei de 2800 km., primind apele mărite, rezultate din ploi ori topirea zăpezilor,—prin numeroșii Revista Pădurilor 847 •ei afluenji —primăvara își ridică nivelul în unele locuri cu 8 m. deasupra eiiajului, iar debilul dela 2000 m. ’ pe secundă — cât are pe timp de secetă —ajunge 35.000 m.’, adică de 17 ori mai mare. Albia Dunării, având o lățime de 600—1000 m., orice cre- ștere simțitoare-de peste 4 m. 50—face să se reverse apele ei peste maluri în zona inundabilă, patul ei major. In acest chip zona inundabilă, înmagazinând surplusul de apă ce nu mal are loc în albie, apare ca un mare rezervoriu ce regulează apele Dunării, ca să nu-și ridice nivelul prea mult în timp de inundație și nici să scadă prea mult pe timp de secetă. Regiunea inundabilă, ocupând porțiunea din Dunăre, cea mai apropiată de vărsare, unde panta se domolește, iar forja apei devine din ce în ce mai puțin activă, primește în timpul (inundațiilor, depunerile celor mai multe din materialele ce trans- portă în suspensiune. Luând ca medie numai debitul de 6500 m3 pe secundă — cât a fost calculat pe o perioadă de 25 ani — rezultă că Dunărea varsă anual în mare circa 200.000.000.000 m 8 apă. Cu această apă, s'ar acoperi întreaga suprafață a României Mari cu un strat de 0,7 m., grosime. Dacă admitem—ceeace nu-i departe de adevăr—că într’un m3 sunt circa 160 cm.3 nămol aluvionar, în fiecare an Dunărea sedimentează 32.000.000 m 3, sau 65.000.000 tone. Ca să se transporte acest nămol—6.500.000 vagoane—ar irebui ca la fiecare 8 minute să plece un tren de câte 100 'vagoane. Cunoscând aceste date, nu mai e de mirare că delta întreagă este formațiune aluvionară și că regiunea, inundabilă are ten- dința de repede înălțare a fundului ei, mai ales că apele inundă în baltă când debitul este din cel mai mare, iar forja de târâre proporțională cu el. Apele Dunării când vin mari, intră mai întâi prin gârlele de alimentare ale bălților, prin depresiunile joase ale malurilor, zise privaturi și numai când se înaltă nivelul lor cu cel pu|in 4.50 peste eliaj, atunci se revarsă și peste maluri. In momentul revărsării, peste malurile fluviului și al gâr- lelor, sectianea mărindu-se, se mișcorează viteza și forja de târâre și se depun cele mai mari și mai multe din materialele 848 Revista Ridurilor ce transportă chiar pe mal, formând aslfe! puncte mal înălțate — grindurile —. Iar restul luncii este inundat cu ape în porte decantate. Din această cauză, în general, malurile Dunării sunt punctele cele mai înălțate din baltă, profilul transversal al luncii este în pantă dela Dunăre către șes, iar la poalele dealului se găsesc cele mal multe și mai mari dintre băl|l și din gârlele de alimentare. (Vezi profilele transversale). 2LATE A - PlETRI LE. ÎU • rw/z,// pROniaL TRftlțMRJflL a I Regiunei Inundabile * Dunărei far» lungimitor I-.IUOO00 * hlOCO tNKhlU- PUENI bendu-greaca 6 Fig. t Grindurile din baltă, neavând altă origină decât aluvionarea sunt formate de depunerile succesive ale revărsărilor șl rezultă de aci că altitudinea lor nu poate să fie decât cel mult egală cu nivelul ultimei revărsări maxime șl mai rezultă iară că fără altă Interventiune nu există grind asigurat împotriva inundațiilor. Revărsările anuale și depunerile enormelor cantități de materiale ce Dunărea poartă în apele sale la diferite stări de toren|lalitate, au schimbat în curs de veacuri orografia și hi* drografia regiunii inundabile și prin urmare și vegela|ia de pe ea. Revista Pădurilor 849 Pe locul albiei majore a Dunării din vechime, avem azi terenuri disputate de mai multe culturi. Din observarea tuturor fenomenelor actuale în baltă, am putea trage concluziuni în ce privește apariția vegetației și trans- formările la care aceasta vegetație este supusă în regiunea inundabilă. Ori cât de mare și îndelungată ar fi revărsarea Dunării, prin Maiu, iunie, furia ei se potolește și pe măsură ce apele se retrag, apar de sub ele, întâi grindurile cele mai înălțate — ma- lurile Dunării și ale gârlelor — și apoi pe rând celelalte ca- tegorii de terenuri, până ce la urmă apa rămâne numai în bălti și jepci. (A se urmări diagrama schematică). O coincidentă norocoasă pentru păduri a făcut ca tot prin Iunie—timpul retragerii apelor—să fructifice și plopul și salcia. Sămânța lor păroasă și egretată — cunoscută sub numele de puf sau vată de plop și salcie — ușoară ca să fie mișcată de orice vânt, este purtată în lung și în lat, peste toată regiu- nea inundabilă și acolo unde cade, dacă găsește un teren umed și gol, ca să poată lua imediat contact cu un mediu prielnic de încoltire, — de oarece facultatea ei germinativă nu durează mai mult de 10 zile — într’o singură zi germinează, iar unde a luat naștere, se desvoltă cu vigoare, căci condițiile în baltă îi sunt foarte prielnice. Așa se explică de ce toate formațiunile aluvionare din regiunea Inundabilă a Dunării, apar cu un bogat semintiș de plop și salcie pe ele. Acest principiu este exact pentru toate timpurile și pentru toată regiunea inundabilă, oricât de înapoi ne-am duce cu gândul, cu singura condiție ca să fi existat un singur pâlc de sălcii în baltă ori prin împrejurimi. Este natural să admitem că malurile Dunării și ale gârlelor apărând cele d’întâi de sub ape, ele să se fi împădurit primele și treptat cu retragerea apelor, să se fi întins pădurea spre interior. Fie că am lua în considerație un întreg profil transversal al luncii, pornind dela Dunăre, sau unul parțial, pornind dela malurile unei gârle, reprezintarea este identică cu diagrama schematică, numai că diferitele categorii de culturi, sunt de întinderi variate. Restul apelor ce nu se mai pot scurge în Dunăre, prin 850 Revista Pădurilor canale și gârle, se strânge în depresiunile cele mai adânci ale luncii și formează bălțile pescuibile, înconjurate în general de o zonă de stuf, papură și rogoz. Acesteia îi urmează terenurile mlăștinoase și mocirloase, pe cari crește o floare aquatică neutilizabilă și în fine sărăturile, terenuri acoperite cu argilă fină a depunerilor din apele liniștite și amestecate cu săruri spălate de pe terenurile înconjurătoare» mai înălțate, din care pricină vara, după evaporarea apei din sol, apar la suprafață cu o eflorescentă albă. Pe asemenea terenuri, vegetația este foarte slabă. Numai în urma ploilor dese, spălându-se de săruri, crește pe ele o iarbă deasă, măruntă și foarte gustoasă, pe care vitele o caută cu predilecție. Aceasta a fost la un moment dat—și ar fi fost $i acum— repartijia normală a vegetalei din lunca inundabilă, dacă n’ar fi intervenit influente exterioare. Revista Pădurilor 851 Să vedem în ce măsura oamenii și animalele mai ales, i-au adus modificări. Durata pădurilor de salcie, nu numai că nu este multise- culară, cum s’a acreditat legenda de cei ce au văzut sălciile mari și scorburoase, cu aspect de veche bătrânele din baltă, ci din contră, este strict limitată — maximum 100 ani. Exploatarea lor în scaun, care nu este o regulă, ci o ex- cepție motivată de nevoia de a asigura lăstărirea dela un nivel ceva mai ridicat decât nivelul celor mai mari viituri, le mărgi- nește durata la numai 70 ani. Pădurile tăiate în scaun se răresc, ajung de o consistentă slabă, crește iarba printre ele și din cauza pășunatului abusiv, pe care legea îl îngădue chiar în primul an după tăiere, cu vremea se transformă în pășuni împădurite. Chiar se consideră balta ca o rezervă de pășune. Pentrucă asemenea păduri s’au desvoltat pe grinduri și că la depunerile din aluviuni, ajutate mult de arborii pădurilor, s’au mai adăogat resturi de materii organice, cu timpul s’au scos aceste porjiuni din categoria terenurilor ușor inundabile. Cine își închipuie tabloul în care vitele locuitorilor din satele apro- piate sau oile ciobanilor de prin cele mai depărtate ținuturi muntoase, grămădite pe aceste grinduri tot timpul anului, pentru că aici găsesc : iarba cea mai bună, refugiu de viiturile mai mici, adăpost de arșiță și vânturi, muguri iarna pe vremea ză- pezilor mari, își explică apoi ușor de ce, ori cât de mare a fost la origină numărul firișoarelor de salcie și plop pe ha—eu zic 2-3.000.000—acum n’au mai rămas de cât pe unele locuri 20-25 arbori de ha, iar prin altele, nici măcar un arbore de umbră. De îndată ce s’a văzut că unele grinduri nu sunt oricând inundate, a venit oamenilor pofta să le are și au și desțelenit porțiuni din ele cari erau mai înălțate. Recoltele bogate ce s’au cules din regiunea inundabilă, în unii ani cu viituri mai mici, au atras privirile câtorva cercetători cari au studiat problema punerii în valoare a întregei regiuni inundabile, cu scop de a lărgi și intensifica cultura agricolă. Așa dar, pădurea instalată pe grinduri, favorizând sedimen- tarea, pregătește terenul pentru cultura agricolă, după ce o pe- rioadă de timp, servește ca pășune. 852 Revista Pădurilor Pădurea împinsă de agricultură dela malul Dunării și grin- duri înspre bălji, lasă între ea și arături o zonă de terenuri nearate, pe care arborii sunt rar diseminati și care constituie zona de pășune mai înaltă. Tot din pricina vitelor, pădurea nu se mai poate desvoltă nici la marginea e: inferioară, căci pe măsură ce apare, se pășunează și este astfel strânsă deoparte și de alta, prin cele două categorii de pășune: pășunea înaltă și pășunea joasă. Vitele negreșit umblă dela un cap la altul al acestor pă- șuni și prin pădurea ^dintre ele șl ceeace s’a întâmplat mai întâi cu pădurea depe maluri, se întâmplă mai apoi cu tot restul pădurii. Exemple de asemenea dispariții de păduri avem în tot lungul regiunii inundabile și în orice punct ne-am considera. Evidente sunt în dreptul moșiilor Bechet, T. Măgurele, Arsachi, Băneasa, Călărași, Borcea etc. Mulțimea de vite și batjocura de libertate cu care ele umblă oriunde și în orice timp în baltă, a făcut ca nici o regenerare naturală de plop sau salcie să nu mai fie posibilă. Chiar drajonarea puternică și nesecătuită a plopului, n’a putut să pună stăpânire în baltă pe porțiuni de terenuri oricât de restrânse. Nici sărăturile sau mlaștinele pecari ici, colo apar buchete de salcie, nu rămân necutreerate de vite. După ploi, am spus că în sărături se desvoltă o iarbă multă apreciată ca pășune. Vilele îngrămădindu-se s’o pască, o termină iute și în terenul umed, lasă pe urma lor un loc cumplit frământat de copile. Zadarnic umblă și prin locurile mlăștinoase după un fir de iarbă bună, căci nu găsesc, dar în schimb ciocârtesc vârful ori- cărui puet ce îndrăsnește să se ridice și pe acolo. Deși condițiile de a lua naștere și a se desvoltă pădurile în regiunea inundabilă sunt așa de prielnice, totuși din cauza luptei învierșunate ce se dă de toate celelalte culturi împotriva ei și câte mai sunt au tendința să piară, iar altele noi nu se pot desvoltă din pricina vitelor. Terenul pădurilor desființate sau se ară și seamănă-fără nădejde însă de cules—, sau se menține ca pășune, pe care în locul erbei bune de sub pădure, crește apoi o bogată floră băltoasă, neutilizabilă. Revista Pădurilor 853 Rămân foarte pufine locuri dosite, inaccesibile oamenilor și animalelor, singure, pe unde pădure nouă se poate instala. Acestea sunt formațiunile noi aluvionare dela marginea Dunării sau dinăuntrul ei — insulele — cari apar odătă cu o perie de semin|iș de salcie și plop pe ele. Toate ostroavele au tendință hotărâtă de a se alipi de mal. Unele sunt și alipite deja (Frumosul, Bendul) iar altele sunt pe cale de a se alipi (Ostr. Coria între Giurgiu și Oltenija). Aceste zăvoae și ostroave, de origină mai recentă și în mai bună stare, sunt singurele cu care ne mai putem și noi lăuda că le posedăm în baltă ; ele formează o fășie dealungul malului Dunării. Și pentrucă noua lege a apelor acordă statului nu numai insu- lele din interiorul Dunării, ce cad pe teritoriul nostru, ci și toate aluviunile făcute la malul ei, urmează că toate pădurile de pe marginea Dunării, într’un viilor apropiat, vor deveni ale statului, indiferent cine este acum proprietarul țărmului. Alia împădurire naturală poate să aibă loc pe terenurile părăsite de ape în bălti, tocmai în epoca fructificajiei plopului și sălciei. Seceta mare din 1918, a coincis cu această epocă și atunci s’au împădurit multe din bălti sau părji numai din ele (Balta Greaca, Pietrele, etc.). Pe unele din aceste păduri putem compta în viilor, pentrucă sunt instalate pe depresiuni mai mici și aluviunile repetate dela 1918 încoace, le-a scos definitiv din domeniul pescăriei, tre- cându le în domeniul silvic; altele însă, instalate în mijlocul unor băl|i mari, producătoare de pește, cum este balta Greaca, nici noi nu avem pretenția a le păstra, ci de mult ne-am dat avizul să se desființeze în folosul pescăriei. In chestia reniei de pe balta Greaca, prea s’a vorbit mult și în tot felul, pentrucă să nu profit de această ocazie și să dau unele lămuriri. Această baltă, s’a împădurit în 1918 și de atunci, cele mai serioase îngrijiri au preocupat Direc|ia Pescăriilor, Ministerul respectiv și chiar consiliu] de miniștri, ca să distrugă vegetația arbustivă de pe ea. Nici sacrificiile bănești n’au fost crufate, ba chiar s’au cheltuit sume însemnate. Salcia nu ia naștere în apă și chiar prinsă în apă, nu 854 Revista Pădurilor durează mult timp. Ca să se fi desvoltat deci în Balta Greaca, trebue să-i fi creat cineva condițiile. Și într’adevăr, asemenea condipi le-au creat pescarii. Pentrucă să mărească și mai mult cantitatea de pește ce se găsea înainte de răsboiu în acea baltă,, au făcui un canal direct cu Dunărea. Se înțelege că a venit apa repede în baltă, cu ea și peștele dar au mai intrat și însemnate cantită|i de materiale în suspen- siune, cari transportate pe un canal îugusl și dând apoi de o secțiune considerabil mărită în baltă, s’au depus toate la gură și din ce în ce spre mijlocul băltii Greaca. Pe fundul înăl|at al băl|ii s’a instalat astfel ușor semintișu de salcie și plop, cu ocazia secetei din 1918. Direcția Pescăriei a luat măsuri s’o taie cu mașini în anul 1921 și următorii, când renia luase desvoltare destul de mare. Ba o mașină a fost prea ușoară și nu tăia sălciile îngroșate, ba alfa a fost prea grea și nu se putea mișca pe apele devenite mici ale bălților Greaca, așa că nici până azi nu s’a tăiat, iar prin canalul neastupat a tot intrat și s’au depus — acum și mai activ, căci curentul se isbește și de aceste baraje de salcie — cantități tot mai mari de aluviuni, îngroșate și cu resturile vegetației. Nu este greu — cum pare pescarilor — să distrugă sălciile din baltă. Pentru aceasta ar trebui numai să renunțe la siste- mele complicate cu mașinării și să le taie din fața pământului cu niște cosoare, în timpul verei, când sunt apele scăzute. Mai greu va fi să înlăture cauza care a înlesnit însămân- tarea, adică aluvionarea fundului băltii. • ♦ In timpurile de adâncă prefacere prin cari trecem, când zilnic auzim de câte un nou proect de lege pentru punerea în valoare a altei bogății și când după lichidarea definitivă a tuturor celorlalte bunuri ale tării, a venit rândul a se scoate la iveală și această bogăție latentă, — regiunea inundabilă, — când este vorba de punerea ei în adevărata valoare, ce activitate ome- nească legată de pământ, vă închipuiti că nu-și găsește aci aplicatiunea ? Voi enumera numai pe cele mai importante și cari sunt înscrise cu drepturi la această moștenire : agricultura, silvicul- tura, piscicultura și zootechnia. Revista Pădurilor 855 Pe tot lungul Dunării dela Calafat până la Sulina, regiunea inundabilă are o suprafață de 942.000 ha din cari apar|in 710.000 ha statului și 230.000 ha particularilor. Precum se vede, nu-i o suprafață neglijabilă și se explică dece fiecare din reprezentanții culturilor menționate, susțin cu îndârjire dieptul lor extins asupra unei cât mai mari întinderi REPARTIȚIA Tprfnurilop din Regiunea Inundabila AGRICULTORI Pescar Păduri (ICO 1- V < f^ȘuPi Pescăria pescari silvicultori Fig. 3. de teren din baltă. Fiecare n’ar dori altceva de cât s’o stăpâ- nească în întregime. Față de așa numeroase solicitări și de organizări solid susținute pentru acapararea regiunii inundabile și serviciul sil* vie trebuie să-și sprijine puternic dreptul său. Dela început afirmăm însă că regiunea inundabilă, pe cât este de întinsă și de bogată, poate să satisfacă interesele tuturor culturilor și că prin raționala cultură silvică ce vrem noi să in* troducem în baltă, nu ne voiu atinge de domeniul nici unei alte culturi. N’am fi totuși complect lămuriți, dacă prin această încer- care n’am ținti să dovedim odată cu nedreptatea celorlalți, dreptatea noastră. Printr’o scurtă expunere, voi arăta tendințele tuturora: I. Agricultura este puiernic sprijinită în baltă de expropriere și de direcția generală a îmbunătățirilor funciare. 856 Revista Pădurilor Exproprierea a fost — și poate să mai fie încă — un serios obstacol al pădurii în baltă, nu atât prin seriozitatea și drep- tatea cauzei ei, cât prin ^impetuozitatea cu care politicienii, ad- vocatii și chiar unele comisiuni locale și județene căutau să facă loc larg acestui curent de expropriere și în baltă. Hotărârile se dedeau deavaima, pentru orice feluri de terenuri: arături, pășuni, păduri, terenuri neproductive, bălti etc., și dacă se continua așa, puțin ar fi rămas neexpropriat și împroprietărit. Creditul ce se acordase proprietarilor particulari de a nu fi expropriati, dacă promiteau că se obligă a face îmbunătățiri în termen de 10 ani (conf. al. 2 art. 14 din legea de reformă agrară) nu se acordase și statului. Dar s’a dovedit încă odată că, dreptatea nu este de partea numărului și pentru un moment suntem salvati de acest pericol, căci Comitetul Agrar, examinând un raport al Ocolului Silvic Comana, a hotărât că nu se pot expropria terenurile inundabile din balta Dunării, iar cele până acum expropriate să intre dtn nou în patrimoniul statului. Ar urma de aci că pentru împroprietărire să dam noi pe cale administrativă aceeace este util, iar nu pădurile și terenu- rile forestiere, pe cari le luaseră comisiunile sau aveau de gând să le ia. Alt sprijinitor al agriculturii este direcția generală a îm- bunătățirilor funciare care lucrează de câtva timp, foarte activ în această chestiune. A luat ființa în 1910 prin separarea acestui serviciu de pescării și primul ei director, d-l Inginer A. Saligny, a întocmit chiar de atunci un studiu, în baza căruia t^ată regiunea inun- dabilă — proprietate a Statului și a particularilor, — să fie In- diguită, pentru a o afecta culturii agricole. Și proectele mai noi, tot pe aceste baze sunt întocmite x). Nici nu se putea altfel. Proprietarii particulari promiseseră să facă îmbunătățiri în termen de 10 ani. Legea comercializării 1) Se susține insă de actualul conducător al acestei direcții, că nu se ia toată regiunea inundabilă, ci deocamdată numai vre-o 500.000 ha. cin porțiunea dela Calafat până la Hârșova, care cuprinde terenuri cu cel puțin 4.50 altitudine. In realitate, aceasta este singura porțiune utilizabilă din baltă căci restul — Delta cu vre-o 400 000 ha. — are fundul cu 1.50 sub nivelul mării, și ca să se aplice și aici proectele de îndiguire, i-ar trebui să mai aștepte câteva mii de ani de aluvionări. Revista Pădurilor 857 bunurilor faiii» a venit la vreme căci acești proprietari, ca să-și salveze moșia, pe toată au înglobat-o la alte moșii ale statului ca să fie concesionate Ia olaltă pentru îndiguire și exploatare. După această concepție, pădurea nu va mai dăinui decât, pe zonele înguste dintre diguri și malul Dunării. Se vor construi dar cu sume fabuloase, niște obstacole artificiale — digurile — în vreme ce se duce o luptă aprigă pentru distrugerea celor naturale, cari sunt pădurile. Noi, fără să avem pretenția că rezolvim această discutabilă chestiune, dar luând cunoștință de lucrările similare executate în alte tari și raporlându Ie la cazul nostru, putem prognostica cum că îndiguirile pe suprafețe mari în regiunea inundabilă a Dunării, nu vor reuși, pentrucă : 1° Dunărea ca să-și poată scurge apele de 17 ori mărite în această parte cu pantă lină a cursului ei, are nevoe de un mare rezervoriu — lunca inundabilă — unde să-și reverse apele. 2° Dunărea strangulată între diguri și malul bulgăresc, mult mai înalt, va pune în pericol porturile noastre dunărene. 3° Prin îndiguire piere regulatorul cursului Dunării și se prelungesc epocile cu ape scăzute, nenavigabile. 4° Terenurile îndiguite pierd mult din fertilitatea ce le-a făcut faima de acum. 5° Va necesita diguri prea înalte, prin urmare nesigure și foarte costisitoare. Noroc pentru stat că banii îi dă societă|i constituite în acest scop, cari au curajul să se oblige la asemenea hazardate lucrări. In acest scop a și fost votată de curând o lege specială pentru terenurile inundabile. II. Ce vrea Direcția Pescăriilor. Sunt în regiunea inun- dabilă întinse suprafețe de bălti, asupra cărora această direcție are dreptul de a le administra. Se vede însă că în toate vremurile s’a bucurat de multă solicitudine din partea ministerului respectiv, căci altfel este inexplicabil cum Ia 1910, după ce s’a scindat de Direcția îmbu- nătățirilor Funciare, a obținui decizia ca ea să administreze toate terenurile din regiunea inundabilă, deci și pădurile. Și este și mai inexplicabil cum a putut să dăinuiască acea decizie până azi. 858 Revista Pădurilor Mintea omenească, refuză să conceapă cum până în anul 1924, am putut lăsa, noi silvicultorii, imense păduri și terenuri forestiere pe seama agentilor pescăriei, nespecializafi nici în meseria lor. necum în silvicultură, pe câtă vreme serviciul silvic este încadrat cu o întreagă erarhie de specialiști : ingineri, con- ductori, brigadieri și pădurari. A nu fi reușit până acum să salvăm păduiile din baltă de amestecul nefast al pescarilor în cultura și exploatarea lor sau a produselor lor accesorii, este unul din cele mai scandaloase fapte, ce se va înscrie în istoricul Silviculturei române. Nedreptatea este așa de evidentă că foti miniștlii ce s’au perindat pela Ministerul Domeniilor de 6 ani încoace, au dat decizii de predarea pădurilor serviciului silvic, dar probabil că este un Hâncu care zice ba, când Vodă zice da, căci până acum nu ni s’a predat nimic. Se mai sus(ine încă de unii apărători ai pescăriei, că pentru exploatarea câtorva mii ha bălti, au nevoe de întregul «imperiu al bălților", adică de țoală regiunea inundabilă cu păduri, pășuni, locuri arabile, etc. In realitate au nevoe de pășunea si fâneata din pădure sau de terenurile depe cari au distrus pădurea, ori de arenda terenurilor agricole din perimetrul și interiorul pădurilor, pentru a mări veniturile reduse ale pescăriei. Foștii Directori ai^Pescăriilor, d-nii dr. Antipa și inginer Vidrașcu, în baza unui trecut de funcționare la acel serviciu, au preconizat ideea armonizărei tuturor culturilor ce suut posi- bile în regiunea inundabilă ; dar când a fost vorba să împartă terenurile din baltă, pe categorii de productiuni, cele 940.000 ha le-a distribuit astfel: 200.000 ha terenuri agricole. 180.000 „ pășuni. 520.000 „ pescării și numai, 40.000 „ păduri (vezi diagrama). Nu opun acestor cifre o altă împăr|ire făcută de noi; nu trimit pe cei ce nu cunosc această regiune, la harta M. S. M. al ermatei, pe care se văd clar suprafețele ocupate de bălfi și de păduri, ci îi invit să examineze fotografiile dintr’o foarte importantă lucrare a d-lui dr. Antipa „Regiunea inundabilă a Dunării". Revista Pădurilor 859 D-sa a vrut să-și ilustreze textul cu fotografii de bălti din regiunea inundabilă și a reușit în schimb să ne scoată cele mai frumoase și variate tipuri de arborele. Noi dacă am fi dorit, mai caracteristice fotografii nu puteam obține. III. După ce am arătat ce vor reprezentantii celorlalte cul- turi, să examinăm și pretentiunile noastre. Și acum, întreaga regiune inundabilă, proprietate a sta- tului, se administrează tot de pescării. Noi luăm lemnul din păduri, iar pescăria are dreptul să învoiască vite la pășune ori unde, distrugând în acest chip se- min|ișurile, ce se instalează, sau dragonările puternice de plop, și mai are dreptul să dea culturii agricole, orice teren, în afara sau in mijlocul pădurii, creind peste tot, nuclee de distrugere a pădurilor din baltă. A tăia o pădure, este lucrare pe care poate s’o facă oricine ; a îngriji însă o pădure înainte ș‘ după tăiere și a-i recolta pro- dusele accesorii, cari se leagă prea intim de cultura ei, aceasta nu poate s’o facă oricine. Totuși, în baltă se întâlnește acest paradox : silvicultorii tae pădurile, pe când pescarii se ocupă de cultura lor, iar toată propaganda activă desfășurată de serviciul silvic este anihilată nimicită și ponegrită de pescării. Negreșit că nu stăm nici noi cu mâinile încrucișate, asi- stând pacinici la distrugerea unei însemnate avu|ii naiionale și de aci, conflictele numai contenesc. Unul din cele mai noi, este foarte semnificativ : am îndrăsnit într’acest aproape un milion de ha. terenuri de baltă, să facem o încercare de plantare pe 5 ha., într’o poiană din pădure și ne-au scos-o. După ce s’a distrus, cu sistemele ce am arătat atâtea mii ha. de păduri, acum ne ia și speranțele reconstituirii lor. O separaftune pe categorii de producțiune se impune șl nici nu mai poate întârzia. Chiar suntem sub imperiul unei ultime decizii de perimetrare a pădurilor din regiunea inundabilă, decizie dată de actualul ministru al Domeniilor încă din 1923 ; dar când este vorba să se înceapă lucrarea și să se efectueze separafiunea pe teren, ni se fac atâtea greutăți și șicane de par'că am lua din averea particulară a cuiva, și nu din a statului 860 Revista Pădurilor și în spiritul legei care esle caiegorică : „să se dea pentru înv păduriri terenurile neproductive" ; par’că am lua în folosul nostru, iar nu al nafiunei și al viitorimei; par’că le-am lua, nu să le punem în mai bună valoare, ci să le părăginim și mai rău de cât sunt. Dacă am vedea că peștele ar putea crește în păduri ori în coarnele vitelor dela pășune, am fi renunțai de mult la dreptul nostru și am fi lăsat să se desvolle liberă această ramură de economie na|ională—pescăria — dar în condițiile în care se găsește acum regiunea inundabilă, suntem noi cei mai îndrep- tați și mai interesați să întrebam : Ce amestec are pescăria în păduri ? De ce folos — în interesul pescăriei — îi sunt poenile arabile și pășunile dinăuntru, ori din afara pădurilor? Ce este în stare să scoată pescăria depe locurile mlăști- noase, depe smârcuri, sărături, toate separate de balta propriu- zisă prin zona de stuf și departe de ea la kilometri ? Ne închipuim că logica celor ce-și vor lua sarcina să facă această separațiune, nu va fi ca să dea uneia din culturi să pră- pădească, ceeace aparține nației întregi, ci ținând seamă de toate interesele ce sunt reprezentate în baltă, va da fiecăreia terenurile cele mai proprii pe cari este în stare să le pună în adevărata valoare. Și când este vorba de pus în valoare, — din punct de vedere silvic terenurile din regiunea inundabilă nu ne gândim, de sigur numai la raționala cultură a pădurilor existente, ci mai ales la împădurirea Întinselor suprafețe de terenuri forestiere, cu totul neproductive sau acelea de pe cari o pășune de cea mai proastă calitate ori un teren băltos, se poate transforma ușor, sigur și intr’un viitor foarte apropiat, în pășuni împădurite producătoare de prețioase fânaț'iri, dar și de importante cânii - lăți de materia! lemnos. Consequenți dar principiului de a respecta domeniile celor- lalte culturi, în schițarea directivei ce vrem să dăm repartiției acestor terenuri, ne gândim la soluția practică și care să-și găsească și imediata aplicare. După noi ar trebui ca: Revista Pădurilor 861 1° Terenurile agricole după cele mai înălțate grinduri să fie date agriculturii, indiferent dacă se vor cultiva așa cum sunt sau se vor îndigui pe suprafețe mici, sistem care — credem noi — va duce mai sigur și mai repede la reușită de cât Îndi- guirea întregei regiuni inundabile. 2° Direcția Pescăriilor să ia bălțile pescuirile cu zona în- conjurătoare de stuf și papură, canalele de alimentare și tere- nurile necesare pentru exploatarea acestor produse, iar 3° Pădurile, în perimetrul cărora se va îngloba și loate terenurile neproductive, să intre în administrația exclusivă a serviciului silvic, care va avea a se ocupa de păduri și pășuni totdeodată. După această normă, s’ar da: Agriculturii circa 140.000 ha. Pescăriei 400.000 ” și Păduri și pășuni 400.000 „ Pentru noi, în regiunea inundabilă, numai este chestie de încercări, de dibueli, ci de mers la sigur. Silvicultura, față de celelalte culturi, cu cari își dispută întâetatea în baltă, poate să prospere, ori cari ar fi transfor- mările ce se intenționează și ori care ar fi regimul apelor Dunării. Pădurea nu poate fi prejudiciată nici de apele mari ca agricultura și nici de secetele îndelungate ca pescăria. Noi, cheltueli de angajat, nu am avea unde, căci o bună parte din păduri au nevoe doar de ocrotire ca să se desvolte, iar o alfa așteaptă condiții prielnice a se regenera natural. Cu 400.000 ha împădurite în bată, am rezolva criza leml- nului nu numai în regiunea inundabilă, ci în toată regiunea șesurilor, cu care este vecină și unde pădurile nu ocupă nici 5%. Ce foloase ar avea aceste regiuni în ce privește climatul și regimul apelor, dar și locuitorii cari ar găsi în păduri isvor de avuții și de plasat rentabil munca și capitalul lor. Nu putem intra acum în detalii de valorificare a acestei regiuni din punct de vedere silvicdar nici nu putem trece cu vederea că chiar pădurile de sălcii și plop din baltă au ajuns mult mai producătoare de cât cele din restul țării. Exploatate 1) Pentru aceasta a se vedea Revista Pădurilor No. 1 și 2 din 1923. 2 862 Revista PltforKor la 6—12 ani șl dând 300—400 steri la ha, ajung de 2 —3 ori mai rentabile ca cele de stejar și cer, cari la 30 ani, nu dau de cât 200 steri la ha. Balta insa are o importantă deosebire prin faptul că într’insa găsindu-se chiar păduri constituite din esențe prețioase—frasin, ulm și stejar — soluționează astfel problema repopulării unei bune părți din considerabila suprafață de terenuri forestiere, cu aceste esențe prețioase. La 25 ani, ori care din ele, ajunge 40—50 cm., diametru, dimensiuni pe cari aceleași esențe în pădurile de deal, nu le ating nici la 80 ani. Pe de o parte lipsa ce a început să se resimtă și în țara noastră de aceste esențe și pe de altă parte uscarea treptată a solurilor, care a restrâns la deal stațiunile naturale de vege- tație ale frasinului și ulmului, ar trebui să ne hotărască la măsuri energice pentru împăduriri în regiunea inundabilă, unde aceste esențe găsesc condițiuni optime de vegetație. Din terenurile mocirloase și sărături, plantate cu plop și salcie, unde nu s’ar împăduri natural, după un repaus de 2—3 ani, am scoate venituri nebănuite, prin exploatarea în scaun a pădurilor rezultate. Acum, aceste terenuri, nu produc absolut nimic. Intru cât starea actuală a regiunii inundabile impune încă taerea pădurilor din baltă în scaun, vilele n’ar fi excluse dela pășune prin păduri, dar reglementând pășunatul, constituind pășuni împădurite și întocmind amenajamente pastorale, ar începe o eră nouă și spornică, atât pentru vite, cari ar găsi iarba bună și din belșug, cât și pentru păduri, întru cât producția lemnoasă ar fi sporită în raport cu numărul arborilor la ha, adică 300 400 față de 20 25 arbori, cât se găsesc acum. Este curios cum toți cei cari au intrevăzul realizarea unor venituri sigure din regiunea inundabilă, s’au gândit ori numai la indiguire, parțială sau totală, ori la deschis noi canale și bălți pentru pescărie, soluții cari cer deopotrivă învestirea unor enorme capitaluri și care să dea în schimb problematice venituri. S’a ignorat până acum tocmai cea mai naturală, mai sigură mai eftină dintre culturi — pădurea — care se impune categoric în baltă prin existența ei, prin îndârjirea cu care rezistă tuturor tentativelor de distrugere, prin economia cu care se regenerează Revista Pădurilor «3 se întinde tocmai prin locuri cari altfel n’ar produce nimic și care poate da totuși la unitatea de suprafață, veniturile celor mai lăudate culturi. Nu va trece mult timp și se va hotărî și asupra soartei tegiunei inundabile — va fi împărțită. Știm cam de ce mijloace dispun fiecari din apărătorii di- verselor categorii de producțiune și ne este teamă că și de astă dată se va avea în vedere favoritii și demagogia, iar nu intere- sele generale ale tării și ale viitorimei. Pentru aceasta, înainte de terminare, am să mărturisesc credința ce am că se va îutâmpla cu regiunea inundabilă, dacă s’ar continua această politică de secătuire a ei de pădure. Dacă — în albia majoră — de suprafață foarte întinsă, am ajuns acum să putem recolta această varietate de produse: păduri, cereale, pășuni, stuf și papură, pește, etc. se datorește negreșit înălțării treptate a fundului acestei regiuni, ca conse- cință a depunerilor succesive. Dar numai aceasta nu a fost suficient. Balta, în loc să fie o suprafață plană sau aproape plană, cu o pantă de compensație dela Dunăre spre șes, cum se face revărsarea, din contră se prezintă ca o rețea de gârle, respectiv de grinduri, legate între ele și în legătură și cu malurile Dunării, dar toate cu înclinare generală spre poalele regiunii șesurilor. Aceasta înseamnă că la factorii cari determină regimul și aluvionările apelor Dunării — debit, iuțeală, forță de târâre, etc., s’a mai adăogat și altul care a făcut să se creeze, să se men- țină și în unele locuri chiar să se permanetizeze o diferență apreciabilă de nivel între păduri de o parte și băiți de alta. Acest factor este chiar pădurea. In timpul unei revărsări peste maluri, din cauza mărirei secțiunei, o parte din materialele purtate în suspensiune de ape, se depun pe mal și restul în lunca inundabilă. Dacă însă pe grind se găsește și pădure, atunci fiecare copac se comportă cu un baraj, de care isbinduse curentul apei, încetinează mersul și provoacă o și mai mare depunere. Cu cât această perdere de pădure va li mai largă, cu atât mai decantate vor ajunge apele în bălți și deci cu atât mai mare va fi și diferența de nivel între zona împădurită și zona bălților 864 Revista Pădurilor Cum adesea în jurul bălților mai există și o perdea de stuf și aceasta ajută la sedimentarea in afara bălților a unei alle cantități de materiale. Condifia dar ca să persiste o baltă pescuibilă, în actuala stare a regiunii inundabile este ca să fie înconjurată de zona de stuf și o zonă câl mai largă de pădure. Singur stuful nu reușește să îndeplinească acest rol pentrucă: 1. nu poate pune rezistentă suficientă curentului și 2. fiind o vegetație anuală, tocmai primăvara când au loc inundațiile, el nu este desvoltat, iar cel vechi a fost exploatat sau ars. S’ar putea obiecta că bălțile nu se alimentează prin revăr- sările Dunării, ci prin gârle. Da, dar aceasta numai până nu ajung apele mari, căci de îndată ce se înalță cu 4,50 m., trec de maluri și în această stare, depunerile sunt mai active, fiind în raport cu debitul și forța mare de târâre a apelor Dunării din acel moment. Poate n’ar reeși așa de evidentă importanta pădurilor pentru bălți, dacă prin exemplele ce voiu da, nu se va vedea clar că unde a dispărut pădurea, a dispărut și balta. 1° Aproape de Giurgiu era o baltă—Mahâru—care după cc s’a distrus pădurea ce o despărțea de Dunăre, s’a aluvionat. O pai te din ea s’a împădurit, iar restul s’a transformat în terenuri mocirloase și sărături. Grindul Dunării, care avea importanță numai întru cât era o diferență de nivel apreciabilă între el și fundul bălții, acum pare șters, pentrucă nu mai există balta — rezervoriul de înma- gazinare al apei. 2° Balta Pietrele (jud. Vlașca) — în punctul numit Coada Bălții—s’a împădurit în 1919 în partea unde nu există pădure, ceeace înseamnă că acolo a găsit fundul mai înălțat și în fine, 3° Balta Greaca, până să nu aibe legătură directă printr’un canal cu Dunărea și era apărată de fășia de pădure dinspre fluviu, își menținea nivelul înălțat de apă și producea și mult pește. De cum s’a deschis canalul, adică s’a lăsat a trece apele direct în baltă — ceeace ar fi fost toi una dacă și din revărsări' ar fi intrat în baltă, fără a se isbi de pădure — fundul s’a alu- vionat și apoi s’a împădurit. Revista Pădurilor 86 N’am să înmulțesc exemplele, [pentrucă concluzii se pot trage și din acestea trei și nu numai în privința raporturilor între pădure și baltă ci și între pădure și agricultură. 1° Pădurile—obstacole naturale în baltă—contribue și pro- voacă înălțarea fundului: contribue prin resturile de materii orga- nice ce depune anual și provoacă oprirea și sedimentarea bogată a materiilor în suspensiune, căci curentul ce le transportă, își micșorează iuțeala când se isbește de fiece element lemnos al pădurii, ca de mici baraje. Terenurile împădurite tot înăl|ându-se mereu, ies cu vremea din categoria celor ușor inundabile. 2° Pădurile filtrează apele ce ajung decantate în bălți și prin aceasta se stabilește și se menjine o diferență din ce în ce mai mare între păduri și bălți. Numai așa este posibil pescuitul în apele restrânse, din depresiunile adânci ale regiunii inundabile. 3° Fără păduri bălțile se aluvionează, tinzând să-și apropie nivelul de al grindurilor și în acest caz, agricultura nu mai este posibilă fără bălți, rezervoriile de retragere ale apelor. 4° Unde se cearcă a se distruge pădurea din fata bălții, pădurea se răsbună, căci ia naștere pe locul băltii, care trece astfel în domeniul silvic. 5° Presupuse pădurile toate desființate, balta și-ar relua aspectul ca la origină—o zonă quasi* uniform inundată, cu grin- durile malurilor ceva mai înălțate, iar nivelul dinspre șes, cel mai scăzut. Ca consecință fatală, tot ca la origină, împăduririle naturale se vor face pe grindurile apărute de sub apă în epoca fructificației plopului și sălciei. 6° îndiguirile sau orice alte lucrări s’ar executa în baltă nu pot desființa pădurile, căci atât timp cât vor dura aluvionă- rile și se va mai găsi un pâlc de plopi sau sălcii care să fruc- tifice, pădurea își va găsi totdeauna loc unde să se instaleze. Chiar în terenurile îndiguite și aluvionate—cu sau fără voia con- cesionarilor,—pădurea se va instala și în loc de grâu sau alte cereale, în multe părți se va întâmpla să se recolteze răchită. 7° Digurile artificiale construite la câteva sute de metri în interiorul bălții, vor avea neapărat la marginea și dealungul Dunării, o fâșie de pădure—digurile naturale—cari să înfrunte cu tărie furia valurilor și a zăpoarelor. Revista Pădurilor MB Prin acțiunea îndelung repetata a legilor naturii, am ajun» ca în anul 1924; să avem în multe părfi din regiunea inundabilă* o repartiție armonioasa de diverse culturi. Cei chemati să hotărască asupra repartizării acestor tere- nuri, sperăm că —bazati pe produc|iunile actuale și pe perspec- tivele ce fiecare cultură are în viitor — vor examina drept și cinstit toate fetele acestei probleme și vor îndruma astfel regiu- nea inundabilă, spre utilizarea ei cea mai rodnică. Altfel, natura — și în special pădurea, — se răsbună. P. loan IARAȘI PLANTAȚIUNILE1 Intr’unul din numerile „Revistei Pădurilor" arătam că se exploatează astăzi — în cuprinsul regatului nou — cam 30 mi- lioane m. c. lemn brut, incluzând în această cifră totalitatea esenjelor. Cu această ocazie mai arătam, că cifra e fantastică pentru puterea de producție a solului nosiru, care — oricât ar fi de bun — nu poate da atât cât i se cere, așa că singurul lucru ce urmează a se face, ca fapt pozitiv, este de a proceda urgent la împăduriri în stil mare, pentruca în 10 - 15 ani să putem ratrapa, ceeace am pierdut, prin netinerea la zi a plantatiunilor. Desigur că ideea împăduririlor intense este de toti spe cialiștli animată, dar oricâtă bunăvoință ar avea cineva, ideea nu va putea fi aplicată atâta timp cât va lipsi acel „nervum rerum*, așa de mult precupețit, în deosebi cânde vorba de păduri. Caufiunile de regenerare, nu știm bine, pentruce se vor fi percepând, fiindcă ce poate să însemne 6—800 Iei pro ha. când este îndeobște cunoscut, că un hectar de împădurire artificială, cu reșinoase, costa dela 3.000 lei în sus. Urmează, deci, ca sfatul să deburseze diferența și cum anual se despăduresc câteva mii de hectare, este dela sine înțeles, că stalul nu va fi nici odată în măsură să verse, pentru plantafiuni, produsul înmulțirii înire câteva mii de hectare și 2200—2500 lei. Revista Pădurilor 867 Restul se cunoaște și atunci ce trebue făcut, pentru a ajunge la scopul urmărit de toți ? Ne gândim la soluția următoare: Presupunând că din diferite motive, nu se percepe pentru un hectar de împădurire, adevăratul cost, sub formă de cauțiune, totuși pentru realizarea fondurilor necesare, acestei vaste lucrări, s’ar putea stabili — pe cale de legiferare — că pentru fiecare metru cub exploatat, sau metru ster, în orice fel de păduri, atât de stat cât și particulare, trebue perceput o taxă neînsemnată, da pildă, 2 lei de unitatea fasonată, la pădure. Această taxă s’ar depune la percepții, ad-ții financiare la dispoziția Casei Pădurilor, direcția plantatiunilor și ar avea ca rezultat strângerea unei sume anuale, care s’ar cifra la 60 mi* lioane Iei, sumă ce s’ar adăoga la cauțiunile de regenerare, percepute asupra suprafețelor neîmpădurite de către exploatatori. Aceasta înseamnă că într’un an am putea împăduri 20.000 ha. sau într’un deceniu 200.000 ha. adică, cam 4% din suprafața teritorială a pădurilor căci noi presupunem că aceasta este cu mult mai mică, decât aceea pe care ne-o arată statisticele! Rezultatul ar fi bun, fiindcă statul n’ar avea de cheltuit nimic; exploatatorul — pe de altă parte — nu simte când i se ia 2 lei de m. c. sau m. st., iar justificarea legală și socială încă există, pentru o astfel de măsură: pornim dela ideea că pădurile reflectează interesele colectivității. Aceasta este datoare să intervină într’un fel oarecare, trecând plus valuta de chel- tuială asupra capitolului „combustibil" sau „material de... “, etc. Fiecare individ simte — fără să î-și dea bine seama — binefacerile lemnului, care dacă n’ar exista la noi ar fi obligat să-l plătiască scump, prin aducerea lui din țări streine, caz în care s’ar scumpi cu 40—50 % față de prețul cu care îl găsește ca marfă indigenă, așa că această plus valută, pe care ar plăti-o asupra bunului, s’ar întoarce acolo unde este isvorul acestuia adică la pădure. Un m. c. sporit cu 2 lei, reprezintă 80 lei pentru un vagon de cherestea, adică mai puțin ca 0,2% din valoarea de nego- ciere, la port, iar un metru ster sporit cu 2 lei, reprezintă cam 40 lei la vagon, adică o cifră nepreciabilă. Totuși dacă aceste sume, supra-taxe, plus-valute — cum voim să le numim — sunt grele ori ușoare, revine totul la o chestie de apreciere; oricum eventualele proteste ale întreprinzătorilor nu și-ar găsi justificare 868 Revista Pădurilor pentru un motiv destul de puternic; capitalurile învestite în întreprinderile forestiere, produc în mijlociu 15 %, cifră asupra căreia aprecierea încă își are rolul ei, fiind în funcțiune de comparafia ce urmează a se stabili, în raport cu alte capitaluri, de proveniență străină și cari ar fi desigur mulțumite să poată obține beneficiu ca acesta. Așa de pildă: capitalurile americane se mulțumesc, dacă pot găsi plasamente cu o revenire de 5 °/0; cele franceze cu 7 0 0 ; capitalurile noastre sunt mai pretențioase, fiindcă ele au lipsit întotd’auna și lipsesc și astăzi, dar acest fapt nu repre- zintă un moliv atât de puternic, ca să avem ca limită inferioară de rentabilitate pentru un capital, numai decât 15 °/0. Băncile nu plătesc pentru depuneri mai mult ca 7—8% pe termen fix, așa că dacă prin industrializare, se poate ob|ine 15°/0, asupra unui capital X, lucrul trebue privit, ca îmbucurător. Prin urmare, sunt argumente, cu cari pot fi combătute even- tualele pretenjiuni ale întreprinzătorilor, ce s’ar considera „rui- na|i“ prin dispensarea unei minime sume, care ar reveni pădurii, adică aceleași surse, de pe urma căreia întreprinzătorii câștigă, atât cât câștigă. Dar, mai este și azi o lume care neagă existen|a unei aprige necesități a împăduririlor artificiale. Acestei lumi nu i se poate răspunde cu cifre, fiindcă are și ea cifrele ei însă pentru a o convinge ar trebui purtată vre-o 2—3 săptămâni, prin mun|ii tării, pe jos — nu cu trenul sau auto-ul — și atunci se va con- vinge despre ceace a rămas, ca păduri, din ce a fost și ce s’a regenerat din ceeace ar fi trebuit să se regenereze. Această chestiune, arătată destul de sumar, dacă s’ar stu- dia, credem că ar putea să formeze obiect de legiferare. In orice caz, ideea planta|iunilor în stil mare nu trebue numai cultivată, în cercul cunoscătorilor, ci trebue „exteriorială” în cercurile de cari depinde acordarea fondurilor, de manevra arătată, fiindcă sulele de mii de lei, cari se defalchează acum, sau chiar milioanele, apar ca o picătură în mare. O lucrare vastă de împăduriri, o lucrare demnă și serioasă, o lucrare anual sus- ținută, nu o putem concepe decât prin alocarea anuală a unui ond, care ar începe dela 40 milioane lei, raportati la indexul scumpetii de azi. Horia Manole Revista Pădurilor 863 REFACEREA PĂDURILOR DE STEJAR COMPROMISE DIN ȘESUL DUNĂREAN AL MUNTENIEI Sunt unele științe sau ramuri de științe, cari cer în chip imperios ca reprezentanții lor să se vadă cât se poate mai des spre a discuta din și în cadrul științii pe care au îmbrățișat-o. In această categorie se află silvicultura și mai cu seamă pentru cazul special al țării noastre. Motivele pe cari se reazămă afir- mația de mai sus sunt multiple și complexe. Mai întâiu, silvicultura este, în Europa, o știință de dată recentă. Prin „dată recentă" înțeleg, ce este drept, 150-200 ani. Dat fiind însă faptul că nucleul acestei științe este biologia vege- tală și cum vegetalele cari fac obiectul principal al studiilor noastre sunt arborii—plante lemnoase cu viață îndelungată, mul- tiplu de mai multe vieți de om, — a căror viață ni se cere s’o cunoaștem și sub aspectul complicat al asocierii arborilor sub formă de pădure este ușor de înțeles că propășirea silviculturei, este mai anevoioasă decât pentru alte științe; de aceea în 150-200 ani silvicultura nu a avut timpul necesar pentru a-și clarifica toate problemele pe cari i le-a pus nevoia ori curio- zitatea, specifică tendinței către progres. Ca toate științele bazate pe observații cu termeni lungi, silvicultura a evoluat anevoios. Cele spuse mai sus se aplică și mai bine silviculturii noaste. Noi suntem la început. Aurora unei silviculturi române originală, abia împurpurează orizontul făgăduind un răsărit de plină lumină. Nu e nimeni de învinuit; avem de prea puțin timp silvicultori, iar silvicultura română a avut de luptat cu inconve- nientele inerente începutului, dublate de o inconștiență publică generală față de această ramură de știință și față de silvicultor care, oricum, n’a fost câtuși de puțin încurajat. In acest răstimp noi am trăit sub imperiul a două cercuri de influență: cea franceză și cea germană. Ideile științifice pe cari ni le-au propovăduit profesorii noștri sunt importate din am- bele soiuri de influențe excelente. Ideile de origină sunt apli- cabile ținuturilor streine de unde au fost importate. Este, desi- gur, prea categoric dictonul: „știința nu are patrie", dar ținuturile noastre nu sunt aceleaș ca cele franceze și germane: climă, sol, etc. Și nici trecutul pădurilor noastre nu este ase- mănător. 870 Revista Pădurilor De aceea, cu o silvicultură de împrumut niciodată nu vom ajunge a da solufii potrivite. Pădurile noastre oglindesc, în înfățișarea lor actuală, icoana unui trecut de tragică inconștientă și ignorantă; versul care afirmă că «codru i frate cu românul* este un vers care, pentru noi, nu poate avea decât o importantă platonică și deci bun a-1 rosti numai necunoscătorii pe la banchete. Românul a găsit în codru adăpost în vremuri de restriște și frunză pentru cântatul doinelor; dar, îndată ce împrejurările s’au schimbat, românul a părăsit codrul în care a revenit cu toporul și focul; iar astă-zi in regiunea de șes și coline țăranul își afumă oalele de pe vatră cu mizerabilul „tezic*. Incontestabil, țăranul român, cel pu|in acel din câmpie, nu a avut niciodată o profundă, iubire pentru pădure, unui din acele sentimente nobile care, înrădăcinate în suflet, se transmit hereditar. Țăranului să-i atribuim, pentru trecut, ignoranta Călugărilor din vechile mănăstiri, iar acestora inconștienta și lipsa de pa- triotism ; erau, cu lojii venetici. Dacă icoana pădurilor noastre de câmp și coline—acele de munte cad în aha categorie isvorîtă din împrejurări mai recente cari nu se datoresc nici țăranilor și nici călugărilor,— este tristă, aceste păduri trebue, în consecință, să fie tratate omenește, prin urmare îngrijite cu dragoste și înțelegere, leacu- rile lor fiind regenerarea. Și, pentrucă nu este suficient a diag- noza ci trebuie a arăta și remediul, urmează că pentru a putea îngriji cu succes pădurile suferinde, este necesar a preconiza o silvicultură adaptată condițiilor climaterice și economice locale; acesta este singurul mijloc eficace. Iar noi din studierea împre- jurărilor concrete trebuie,să formulăm adevăruri cari vor fi folo- sitoare și pentru urmași. Fiecare din noi facem constatări și studii pe cari ni le acu- mulăm an cu ap. Și fiecare din noi formulăm din aceste con- statări și studii, adevăruri mai mult ori mai pu|in revelatoare; depinde de felul cum vede și formulează fiecare. Este necesar și în folosul știinfei silvice române, să ne adunăm din când în când pentru a ne pune fată în fa|ă datele și concluziile personale ; numai astfel se va putea naște o sinteză care constitue o nouă judecată, un adevăr mai complet, mai pufin relativ. Toate ade- vărurile sunt, în timp, relative. Un adevăr de azi poate să nu Revista Pădurilor 871 mai fie mâine. Sinteza părților generale și cu ca/acter imutabil din fiecare adevăr ne dă un adevăr mai complet și mai aproape de perfecjiune. Necesitatea adunărilor pentru împărtășirea și consolidarea ideilor a fost suficient înțeleasă de inginerii silvici din cuprinsul Olteniei. In această regiune ființează, de câțiva ani, „cercul cultural forestier „Oltenia* ; acest cerc, cu statute tipărite are drept scop principal adunarea membrilor — ingineri sil- vici — odată sau de mai multe ori pe an, cu care prilej se lac excursiuni la diferite păduri după un itinerar din vreme stabilit; cu acest prilej se discută felurite probleme de silvi- cultură locală, sugerate de starea pădurilor vizitate, precum și probleme de un cadru mai general. Acest cerc, despre care putini vor fi auzit, constitue pârghia care ne dă, celor ce facem parte dintr’însul, curajul moral în întreprinderea lucrărilor ce executăm, mai apoi, ca o aplicare practică a discu|iunilor și formulelelor ce se stabilesc de către cerc. Cercul fiind restrâns^discujiunile, departe de a avea rigi- ditatea academică a congreselor, capătă un caracter de intimi- tate și sinceră comuniune a ideilor, împiedecând anchilozarea — inerentă vieții retrase pe care o ducem noi — șine ferește de a duce cu noi în mormânt mult-putinul capital de știința practică pe care am acumulat-o în timpul serviciului. In luna Mai a anului 1924 „cercul cultural forestier Ol- tenia" onora! fiind și de prezenta D-lui Dr. Dracea, și-a propus : 1. Vizitarea plantațiilor de salcâm delaCiuperceni și Piscul Tunari. 2. Discu|iunea refacerii masivelor de stejar compromise. In ceeace privește împăduririle cu salcâm din ocolul Ciu- perceni acestea au fost, pentru acei cari încă nu Ie văzuseră, o adevărată minune. Locuri cari altădată erau o imensă și per- petuă rană, astăzi se găsesc fixate prin păduri de salcâm cari nu numai că feresc terenurile vecine de fluxul nisipurilor dar, pun în valoare terenurile pe cari se găsesc. Opera s’a făcut cu uriașă și îndelungată răbdare de pre- decesorii noștri — dintre cari unii nu numai că nu au fost 872 Revista Pădurilor recompensați, dar au fost înmormântați cu bani publici cum este cazul decedatului Mitchievici — și se continuă astă-zi cu multă asiduitate. Am ascultat, ceasuri întregi, pe camaradul Ioachi; mescu vorbindu-ne despre toate acele detalii cari constituesc „filosofia" culturii salcâmului și pe cari expunându-le, cu o per- fectă competentă, cu juste observatiuni personale, a binemeritai afirmația D-lui Dr. Drăcea: „Camaradul Joachimescu nu scrie articole la revista noastră; dă probe de avariție; în schimb ar- ticolele lui sunt scrise pe nisip și ne conving pe deplin". Partea de capitală importantă în discu|iunile cercului a fost însă aceea a masivelor de stejar compromise. Dela Severin și până la Tighina, exceptând mătcile apelor mari (Jiul, Oltul), se observă un fenomen general: frumoasele păduri de stejar de odinioară sunt acum dumbrăvile și în im- posibilitate de a se mai regenera pe cale naturală. Aceste dum- brăvi sunt penultima fază la care au ajuns oamenii dela câmpie în opera lor negativă de distrugere a pădurilor; existenta lor justifică părerea că dacă omul ar dispare din rândul viețuitoa- relor, pădurea și-ar recăpăta vechile ei hotare. Aspectul general al dumbrăvilor este destul de comun: arbori rari, rău confor- mați, vicioși, cu înălțimi reduse, cu o vegetale lâncedă și creș- teri aproape nule; solul înierbat, în special cu graminee și pe alocuri acoperit de un subarboret compus din păducel. Astfel se prezintă pădurile Braniștea Bistreju și Rebegi din jud. Dolj — vizitate de noi — pădurea Dealul Bobului din jud. Romanați precum și toate celelalte dumbrăvi de stejar situate în câmpia română. Cauzele dumbrăvirii pădurilor de stejar din șesul Du- nărean sunt de două feluri : unele |in de condițiile sta|ionale, iar altele de condiții sociale. Condițiile stationale pentru existenta pădurilor de stejar se știe că nu sunt excelente, în câmpie, de cât pe mătcile râurilor și pe expozițiile nordice ale diverselor accidente de teren. In câmpia propriu zisă stațiunea este mediocră. Mai știm că, acolo unde aceste condiții nu sunt excelente, pentru pădure, lipsurile sunt completate prin grija special dată de om la momentul regenerării. Dar, dealungul câmpiei Dunărene, condițiile sociale au fost de așa natură încât opera de complinire a naturii prin interme- Revista Pădurilor 873 dini omului a fost nulă sau — și în aproape toate cazurile — »j stituită printr’o acțiune negativă deci contrară pădurilor. In ♦ văr: cursul Dunării este însoțit de trei sau patru terase mai mult sau mai puțin paralele; aceste terase au un pământ fertil re a făcut obliectul de atracție al agricultorilor dar pe cari s au ridicat și pădurile de stejar. Liniile de despărțire între țe- se sunt niște frânturi; la aceste frânturi sunt așezate alcătu i> ' • omenești. Aici deci s’au produs congestii de populație ome- th tscă; destul de clar că pădurile, lipsite de condiții staționate -a bune și suprauzate veșnic (tăeri în crâng, ciolpănit, pășu- mat) fără a mai fi refăcute prin sămânță au ajuns astă-zi în :-za care precedează desființarea totală : dumbrava. Cât de urâte rele sunt dumbrăvile? Sunt o veritabilă rușine! Menținerea r, așa cum sunt, nu se justifică prin nimic. Nu se justifică centru o multitudine de motive; ele nu dau nici lemn, nici ve- nituri și sunt excluse si de la pășunat (cam târziu, ce e drept!) '.ăsate în această stare se vor distruge, se vor defrișa în mod natural. într’un cuvânt au devenit inutile, ne mai producând nici o dobândă. Ori, acest lucru, este de o extremă importanță față de regiunea în care [se găsesc. Căci nu se găsesc pe soluri forestiere absolute, soluri cari, oricât de lamentabilă ar fi pă- durea, tot sunt valorificate prin existența pădurii, ci se află într’o regiune agricolă, într’o regiune în care dacă pădurea a dis- părut tocmai pe baza unui formidabil conflict dintre agricultură și silvicultură, conflict încă de actualitate. In astfel de regiuni în cari culturile agricole se găsesc „la ele acasă" !n deplină pros- perare, existența pădurii trebue să fie justificată nu numai ca necesitate de lemn dar și din punct de vedere financiar adică să producă un venit superior sau cel puțin egal cu acela produs de cultura agricolă. Firea omului este astfel construită încât ia în considerație numai ceea ce poate să-l satisfacă imediat; mai cu seamă spiritul post-belic este accentuat în această direcție căci rareori a domnit cu atâta tărie un egoismatât de feroce și o dorință așa de arzătoare de a obține dela clipa prezentă maximum de profit. Să adăogăm că, în regiunea de care ne ocupăm țăranul este agricultor prin tradiție și deci prin instinct, rău format în privința cunoștinții despre efectul viitor al lipsei de păduri și doritor de cât mai mult ogor. De observat este că în firea țăranului dela câmpie este atavic așezată lăcomia de Revista Pădurilor •74 pământ de arat, caracteristică ce a dat prilej de frequente studii făcând chiar obiectul unei vaste analize psihologică în romanul „Ion* de Liviu Rebreanu. Acestea fiind constatările noastre rămâne să ne punem umăr- toarele întrebări: 1) Dacă dumbrăvile sau pădurilecompromise, de stejar, nu-și mai justifică existenta nici din punct de vedere silvic și nici e- conomic-financiar și dacă există nevoia de lemn în ținuturile respective, ce măsură să luăm ? La care răspundem: să hoiărâm, în mod tranșant și urgent asupra acestor masive. Nici o clipă nu este de pierdut. A ho- tărî tranșant și urgent însemnează a adopta un plan de restau- rare completă a masivelor agonisante, iar aplicarea acestui plan să se facă cu alegerea unei metode culturale de așa natură încât restaurarea să se facă imediat. Partea technică a lucrării să fie aplicarea unui parcelar pe pământ; iar partea culturală să constea în desfundatul terenului, semănare sau plantare. Ar- borii masivului pe moarte vor fi menținuți câți-va ani ca adă- post protector. S’ar putea recomanda ca, din capul locului, să se facă o defrișare urmată de semănare sau plantare. In acest caz însă rămâne de calculat probabilitatea unei expropieri (ex- proprierea a devenit o hidră care pândește tot prilejul pentru a mai smulge ceva domeniului forestier. Ar fi, desigur, un procedeu cultural și acela de a profita, acolo unde este cazul, de existența și chiar multiplicarea unui subetaj de mărăcine!, a aștepta dela aceasta fertilizarea solului și a ajuta, la momentul oportun instalarea unui semințiș pe care, ulterior, l-am dagaja de adăpostul mărăcinetului. Dar această modalitate ar cere un lux de așteptare, care s’ar potrivi cu interesul pe care îl avem de a face restaurarea în cel mai scurt timp. 2) Dacă ne am hotărât a înlocui masivele compromise prin altele noui, mai suntem datori a ne întreba ce anume esență vom introduce ? Această întrebare constitue poate partea mai însemnată a chestiunii, așa numitul „le clou“ al problemei. Mulți s’ar grăbi să lăspundă: stejarul, pentrucă este esența care a crescut aici în mod spontan și dacă nu mai crește nu e vina lui ci a omului — pentrucă această esență atât de valoroasă ce lemn de lucru și construcții a început să dispară dela o vreme Revista Pădurilor W5 și deci avem interesul să refacem stokurile distruse; argumen- tarea, solidă în aparentă, nu rezistă totuși unei critici serioasă. Stejarul, pentru a realiza dimensiunile la cari eate propriu pentru cele mai multe întrebuințări — lucru și construcții — trebuie con- dus la revoluțiuni cu durate lungi corespunzătoare în amenaja- mente cu exploatabilitatea economică. Ori, în această exploata- bilitate, avem cea mai mică rentă a solului; dar, am spus mai sus că, în ținuturile de care ne ocupăm, existenta pădurii tre- buie să fie justificată nu numai prin nevoia de lemn dar și din punct de vedere financiar, adică să producă un venit superior sau cel pujin echivalent cu acela produs de cultura agricolă. Stejarul, condus Ia revoluțiuni lungi, nu îndeplinește și această conditiune, motiv pentru care agricultura—poate cu drept cuvânt, îi ia locul. Vom renunța la stejar ? Hotărât, da; altfel pierdem cauza. Dar populația locală ce va face în lipsă de stejar ? Spe- răm că, în viitor (problema noastră nu se mărginește numai la prezent), vom avea căi de comunicație cari să deservească și câmpia cu stejar adus dela coline. In cultura acestei esen(e ne vom rezerva deci la coline, de unde avem certitudinea că nu va mai ti isgonit, iar cultura sa vom extinde-o și la poala in- ferioară a fagului pe care vom căuta să-l înlocuim cu stejar. In câmpie, în locul actualelor masive de stejar compromise vom întemeea arborele cari vor conține, în amestec, esențe pre- cum sunt: frasin, ulm, jugastru, arțar, teiu; aceste esențe, se știe prea bine, la dimensiuni și etăți mici sunt mai mult va- loroase decât stejarul de aceleași etăți și dimensiuni. La dimen- siunile și etățile la caii stejarul este numai album și bun numai de foc, ulmul și frasinul sunt deja proprii pentru lucru. Aceste esențe fiind valoroase Ia etăți mici sunt susceptibile a fi tratate în revoluțiuni scurte; este posibilă deci adoptarea exploatabili- lății financiare care asigură cea mai mare rentă a solului deci ne dă sorți de a izbândi în conflictul dintre agrieultură și silvi- cultură într’o regiune unde se cere solului cea mai mare rentă. Modul de înființarea amestecurilor rămâne să-l aleagă fiecare; arborele pure nu sunt recomandabile. Am schițat aici numai cadrul general al problemei. Este suficient să se emită un principiu, să se pună cadrul 876 Revista Pădurilor general al unei probleme, pentrucă să se găsească minți lumi- nate pentru amplificarea și rezolvarea în detaliu a acestei pro- bleme. Mul|umit aș fi dacă prezentul articol ar avea darul de a provoca o serie de articole care să studieze în amănunt această problemă. Ștefan Demetrescu-Gârbovi Inginer silvic CONGRESUL INTERNAȚIONAL AL LEMNULUI DE LA LYON Intre 20 Oct. și 2 N-brie anul acesta, va fi Ia Lyon, o exposiție internațională de materiale lemnoase debitate, cu care ocazie se va ține între 29 și 31 Oct un congres tot internațional al lemnului. Principalele chestiuni asupra cărora s’au depus deja rapoarte sunt: 1) Exploatațiuni Forestiere. 2) Mâna de lucru și asigurarea. 5) Transport pe Calea Ferata și Mare. 4) Lemne din Colonii. 5) Pădurea (reimpăduriri, educație forestieră pu- blică, pădurea din punct de vedere al Turismului. 6) Lemne din alte țări, resursele în materiale lem- noase, unificarea sistemelor, statistica lemnului în special pentru România. Cât de importante sunt chestiunile ce se tratează la acel Congres, nu mai este nevoe să insist, voi insista însă asupra necesitatei, ce se simte ca cel puțin un delegat al guvernului, oficial sau oficios, să participe la acel congres, pentru ca apoi prin publicarea raportului în Revista Pă- durilor, sau prin conferințe să se ție Ia curent și Corpul Silvic Român, cu lucrările și progresele ce se realizează și în alte țări. Agronomii noștri, au participat după război la 3 sau 4 congrese, fie la Paris, fie la Roma, fie în Belgia, iar d-l lonescu Sisești a scris articole interesante, asupra Revista Pădurilor 877 lucrărilor de la congres, chiar în presa cotidiană economică. In acelaș interval de timp, au fost congrese sau expoziții' forestiere la Paris, la Marsilia, acum la Lyon, totuși nici un silvicultor român nu știu să fi participat: în tot cazul nici o publicație, fie chiar în Revista Pădurilor, nu s’a făcut asupra lucrărilor, sau dări de seamă, asupra expozițiilor. Dintr’o încunoștiințare apărută în Revue des Eaux et Forets pe luna Septembrie a.c. am văzut că la Lyon va conferenția asupra chestiune! a 6 a un d-n Brauner (?!) Este dar în interesul și al țărei și al Corpului Silvic ca la toate aceste manifestațiuni internaționale, pădurile României, să’și aibă representanții lor chemați, — și cari să nu lipsească nici odată; căci astăzi, — mai mult de cât înainte, — domeniul forestier întins pe care îl posedă Statul, îl obligă de a se interesa de progresele ce se rea- lizează în alte țări, și de a’și asimila tot ce este potrivit și bun de aplicat la pădurile sale; aceasta în afară de necesitatea mare ce avem de a face cunoscut străinătății și bogățiile României și pe români. Apoi este tot atât de necesar, ca rapoartele acestor delegați să se publice cel puțin în coloanele Revistei Pă- durilor, pentru a fi aduse la cunoștința întregei suflări silvicultorești. Rugăm și nădăjduim ca domnul Ministru al Agriculturei va trimete în viitor, delegații săi oficiali sau oficioși la con- gresele silvice sau în legătura cu pădurile, pentru marele interes de a ține la curent corpul silvic cu progresele săvârșite în alte țări, în specialitatea lor. M. Tănăsescu. 878 Revista Pădurilor SCUMPIA CULTURA ȘI INDUSTRIALIZAREA EI (URMARE) Considerațiuni de chimie vegetală Lujerii anuali de scumpieși în special frunzele verzi conțin tanin sub formă de soluțiune în celulele parenchi- mului; cantitatea variază cu stațiunea, specia și varie- tatea ; crește în timpul de activitate fiziologică, când in- tensitatea luminoasă e mai puternică și când sazonul e secetos; diminuiază spre toamnă când frunza se roșește. Din aceste considerațiuni, din cele expuse mai înainte și din practica exploatărei, conchidem că recoltând între 15 Iulie—15 Septembrie, putem obține maximum de ran- dament. Scumpia din Dobrogea-Nouă poate conține la 10—11 % tanin. Acest procent reprezintă media produselor din diferite stațiuni. Am făcut analizele atât prin metoda areometrică a lui Von Schroeder folosind tabelele și corecțiunile indi- cate, cât și prin metoda internațională și oficială de analiză a materiilor tanante adoptată de asociațiunea chi- miștilor din industria pieilor. De fapt în comerț procentul de tanin e mai scăzut și variază între 8—10 %. Această scădere se datorește fie technicei recoltărei fie mai ales numeroaselor falșificări sau îngreunări. Ca să putem judeca în adevărata lui lumină și pers- pectivă produsul nostru românesc care astăzi se comer- cializează ca o pulbere grosolană colorată verde gălbui murdar trebuie s’o privim în cadrul comerțului european și să-l comparăm cu celelalte produse similare ce se gă- sesc pe piața europeană. In Bulgaria pulberea de scumpie are o culoare verde murdar și conține 9 — 12% tanin. In Franța sunt patru varietăți : le sumac fauvis, le sumac de Donzere, le sumac pudis și le sumac redon. In general toate au o culoare pământie verde închisă și con- țin 12—14% tanin. Revista Pădurilor 879 In Spania produsele sunt de calitate mediocră. Cea din Malaga se prezintă ca o pulbere roșietică, cu un miros puternic și cu o colorațiune închisă, conține 16% tanin. Cele din Molina și Valadolid au o culoare gălbuie și conțin 12% tanin. In Portugalia pulberea de scumpie seamănă cu cea de Malaga, are culoarea verde-gălbuie și conține 13—14% tanin. In Sicilia găsim două calități: cea mai apreciată din punct de vedere comercial se prezintă sub aspectul unei pulbere grosolană galben-verzuie, cu miros caracteristic, conținând 22—24 % tanin (când nu este falșificată), cea- laltă este galbenă-brună conținând 20 ' o tanin. Procentul slab de tanin nu trebuie să ne impresio- neze sau să ne descurajeze, el evidențiază că, pentru a valorifica scumpia românească trebuie să părăsim sistemul vechi rudimentar și să preparăm extracte solide sau li- chide de scumpie, unde procentul de tanin poate fi aranjat după cerințele pieței tăbăcăriei. Pr n aceasta va profita și economia națională, căci prin combinarea extrac- telor de scumpie de scoarța sau de lemn de stejar, de molid etc., fă/păria și pielăria capătă aceleași calități ca și cu preparatele exotice și, numai avem nevoie să importăm având fn țară tot ce ne trebuie. Reacțium. Decocpunea de scumpie are o culoare galbenă verzuie, e foarte astringentă și roșește hârtia de turnesol. Cu alcalii dă un precipitat, alb gălbui sau ro- șietic; cu piatra acră dă un precipitat galben clar ; cu clorura de staniu se obține un precipitat brânzos alb gălbui. Cu sulfatul feric dă o colorațiune verde albastră cu un precipitat negricios. Cu acidul sulfuric dă o culoare galbenă. Cu laptele de var dă un precipitat de la verde clar până la galben. Principalele falșificări ale scumpiei se fac cu Tamarix și cu Pistacia lentiscus : Aceste falșicări se pot recunoaște fie prin mijloace fizice fie prin mijloace chimice. Analiza microscopică se poate face prin procedeul Lamb și Ha- risson. Se tratează scumpia prin acid nitric diluat fierbinte pentru a separa particulele, ce se spală apoi cu apă și 880 Revista Pădurilor se prepară cu gelatină glicerinată colorate ușor prin o culoare de anilină. Scumpia se recunoaște la microscop prin puful ei caracteristic format din perișori lungi și subțiri și prin perișori mai mici sferici și glandulari. Ce- lulele sunt poliedrice iar stomatele mici, abia vizibile, sunt ovale și rare. Falșificările se mai pot recunoaște făcând dozajul azotului prin procedeul Kjeldahl, sau făcând analiza cenușilor. Taninul obținut din frunza uscată de scumpie este solubil in apă caldă sau chiar rece. Se unește cu fibrele conjunctive din țesutul dermic al pielei făcându-1 impu- treșcibil; dă cu gelatina alcaloizi compuși puțin solub’li. întrebuințarea principală a scumpiei în industria de astăzi, este în tăbăcâria ușoară, la meșinuri în special, căci acționând asupra pieilor de oaie le face moi și le dă o față frumoasă. Se mai întrebuințează la coloratul stofelor n negru sau cenușiu închis. Colorează în roșu portocaliu pe morda.it de staniu și galben portocaliu pe mordant de aluminiu. Mai poate fi întrebuințată la fabricarea cernelei în locul gogoșilor de tufă și e mult căutată pentru araci de vie. Extractele de scumpie din comerț conțin 18-26% a nin; iar densitatea lor variază dela 21—30 gr. b£aum£ CAP. III. Importanța industrială a Scumpiei. Pentru a vedea în mod practic la ce ne putem aștepta de la exploatarea scumpiei, trebue să aruncăm o privire generală asupra industriei tăbăcăriei singura care consumă și de a cărei desvoltare este strâns legată. O industrie a extractelor nu există; iar văpsitoria și fabricarea cerne- lurilor sunt încă în stare primitivă. Industria tăbăcăriei în România este în stare născândă ca și majoritatea industriilor. Pe pragul falimentului în 1909 reînflorește prin războiul balcanic și oferă cantități importante armatelor sârbe și bulgare. Acest avânt a fost favorizat prin tratatele de comerț și de legea pentru încurajarea industriei. Treptat apoi, ameliorând fabricele s’a ajuns la o producțiune de un Revista Pădurilor 881 aspect satisfăcător mulțumind cererea și excluzând aproape produsul altor țări. Azi avem peste 360 fabrici, din care 80 tăbăcării mari, cari dau circa 1.500.000 piei brute sau circa 20.000.000 kgr., dar capacitatea de producție este mult mai mare. Sistemul de tăbăcărie întrebuințat de majoritatea fa- bricanților este prin extracte, sistemul vechi care necesită timp îndelungat fiind aproape părăsit. Industriașii tăbăcari sunt sceptici în privința viitorului și aceasta din două cauze: Stocul de piei din țară se împuținează. Din cea mai recentă statistică a Ministerului de Domenii se remarcă faptul că producțiunea țărei nu este suficientă pentru aprovizionarea fabricelor din țară. Și al doilea, materiile tanante, în special extractele, lipsesc. Cantitatea de extracte importate anual se evaluiază la circa 13.0C0.000 kgr. Cum însă de către actualul parlament s’a votat o lege agrară ce dă pământ micilor gospodari, s’a votat o lege a islazurilor care sacrifică o parte din păduri și le trans- formă în pășuni; deci s’a contribuit la înmulțirea vitelor de toate categoriile. E probabil că tăbăcăria va lua un nou avânt și atunci scumpia din Cadrilater până acum puțin cunoscută, va lua o dezvoltare compatibilă cu valoarea ei industrială dând un aport economiei naționale și un frumos venit ocoalelor silvice din Dobrogea Nouă. CAP. IV. Importanța forestieră a Scumpiei. In Dobrogea-Nouă scumpia este în aria ei de ve- getație, are un sistem radicelar inegal față de quercinee și exigențele ei către lumină pot fi satisfăcute. Exploa- tând-o anual prin tăiere rasă, la nivelul solului sau ceva mai jos, se va provoca o lăstărire sau o drajonare din ce în ce mai puternică, ce se poate întinde orizontal până la 10 m. față de tulpina inițială. Prin frunzișul ei, se va menține solul forestier atât de necesar esențelor de lumină formate din Cer, Gărniță, Tufă Răioasă sau hibrizi de ale 882 Revista Pădurilor acestora. Sub-etajul ocupând suprafețe considerabile va spori producțiunea solului, atât ca volum cât și ca valoare. Scumpia deși are un coronament lejer, totuși jenează și chiar tinde să suprime plantele erbacee din jurul ei. O consecință imediată este că, înlăturând gramineele și ce- lelalte erburi se previn incendiile de toamnă și primăvară, foarte frecvente prin aceste regiuni. Lujerii acestui arbust cu miros și gust neplăcut sunt toxici și scapă dintelui oaiei. Și această oaie împreună cu capra și bivolul, animale de predilecție ale populației turce tolerate în permanentă, chiar în lăstaruri, au contribuit în- tfo largă măsură la ruinarea pădurilor din Dobrogea-Nouă aducându-Ie în starea de astăzi. Amendarea solului, — căci s’ar putea spune aci că scumpia exigentă prin natura ei, sărăcește solul, — încă se poate face, căci dela vârsta de 6—8 ani, când masi- v le de crâng se închid și până Ja finele revoluției, scumpia ne mai fiind luminată suficient, își micșorează procentul de tanin face ca exploatarea să nu mai fie rentabilă și chiar dis- pare când e dominată. In acest timp solul își poate recă- păta principiile fertilizante și scumpia la o nouă tăiere poate reapărea cu mai multă vigoare. In concluziune propunem: Menținerea și cultura scumpiei pe solurile unde este deja instalată. Instalarea ei pe cale naturală sau artificială în par- chetele ce vin în rând de exploatare conducând așa fel operațiunile culturale ca scumpia să nu copleșească. CAP. V. Estimația și recoltarea Scumpiei. Productiunea variază din an în an, totuși luând media și considerând scumpia (aflată în condițiuni rentabile de exploatare) diseminată pe o suprafață de 2.000 hectare, cu o productiune mijlocie de 400 kgr. frunză uscată la hectar vom obține pentru întreaga suprafață: 400 kgr. X cu 3.000 hectare = 1.200.000 kgr. 1.200 tone frunză uscată. Revista Pădurilor 883 Socotind prețul mijlociu de 4000 lei tona predată loco Dunăre obținem pentru întreaga cantitate : 1.200 tone X 4000 lei 4.800.000 lei. Recoltarea și exploatarea scumpiei din Cadrilater se face de locuitori în mod cu totul rudimentar. Lujerii anuali se tae din lăstărișuri și meșelicuri în epoca 15 Iulie—5 Septembrie după seceriș, când sunt brațe disponibile; se transportă la arie și se vântură cu furcile pentru a se usca mai repede și a nu se încinge; apoi în lipsă de mașini se treeră cu caii. Unii fabricanți o pulverizează la moară. Scumpia astfel realizată se grămădește în saci con- servându-se bine căci chiar rouă dizolvă taninul și frunza se depreciază complectamente. Apoi se comercializează, prețul actual pe piață variind între 40.000 - 50.000 lei vagonul (zece mii kgr) predat loco Dunăre. Recoltarea și treerarea plus transportul acestei scumpii la magazie necesită o muncă foarte migăloasă ce nu poate fi făcută decât cu lucrători experimentați. Din practica exploatării și în ipoteza continuării ac- tualului sistem primitiv, cu prețurile din acest an, toate cheltuielile se cifrează la 3 lei de kgr. ceia ce dă antre- prenorului un beneficiu de 1 leu la kgr. CAP. VI. Sisteme de exploatare și vânzare întrebuințate de Stat Considerațiuni asupra lor In anii trecuți statul a întrebuințat două modalități: a) Vânzarea cu carul și b) Licitația anuală. Primul sistem s’a practicat în ocoalele silvice Silistra, Curt-Bunar, Bazargic unde sunt cantități mici. Prezintă avantaj pentru cumpărător căci obiectul vânzărei este deli- mitat cantitativ; avea dezavantaj pentru stat căci se ex- rage numai cea ce este la îndemână și necesită un control mai riguros care cu actualul personal nu se poate :ace. Al doilea sistem s’a practicat în ocolul Turtucaia, unde Casa Pădurilor a încercat o licitație în bloc pentru vânzarea întregei scumpii producția anului 1920; dar nu s’a prezentat nici un cumpărător. Licitațiile următoare s’au ținut pe păduri spre a chema la concurență micile capi- «Si Revista Pădurilor taluri și s’au obținut oarecari succese, căci s’a vândut scumpia din opt păduri cu 103.020 lei. Pentru ca statul să tragă maximum de profit este necesar a se adopta în toate ocoalele silvice o singură modalitate de vânzare. Exploatarea scumpiei este o afacere pur comercială și o exploatare in regie de către stat nu poate reuși din cauza numeroaselor formalități cerute de legea conta- bilităței publice. Mai bine este să se lase acest câmp de activitate inițiativei private cu care statul să colaboreze. Din această colaborare trebuie să aibe ca scop de a sub- ordona producția și recoltarea scumpiei intereselor supe- rioare de cultură a pădurei pe a cărei sol se face exploa- tarea. Iar exploatarea trebuie să se facă în cadrul unui program de acțiune bine chibzuit în care să se arate unde începe și unde se sfârșește rolul inițiativei private, Ca încheere credem că cea mai avantajoasa solufiune este să se prepare-loco extracte-lichide sau solide. Operațiunea este simplă, frunza uscată se dizolvă in apă caldă și se concentrează în autoclave. Produsul astfel obținut se face stabil prîntr’un secret de fabricațiune și se comercializează. In tăbăcărie dă produselor un aspect foarte frumos putând înlocui cu succes preparatele de Mimoza. loan Florescu Ing. Silvic INDUSTRIA ȘI COMERȚUL LEMNULUI Costul unui m3 lemn brut fasonat în cherestea. Pentru familiarizarea inginerilor silvici, conducătorii de mâine ai industriei forestiere românești și în vederea comercializărei pădurilor stalului, care ar fi de dorit să se încredințeze numai societătelor românești, avem datoria acei dintre noi cari suntem în industrie de a pregăti elementele necesare cu un ceas mai devreme, fapt care ne determină, ca în marginile posibilităței să ținem la curent colegii cu date și informatii culese de noi asupra tot ceeace interesează viata economică a pădurilor noastre. Dau aci mai la vale 2 tablouri de costul în regie a unui mc. fasonai în fabrica Soc. „Bistricioara din jud. Ciuc în luna Mai a. c. când s’a tăiat marfă curentă și luna August a. c. când s’a tăiat marfă pentru orient (dulapi), pentru a se avea în vedere Ia estimația pădurilor. La aceste sume trebuesc adaugate 26 - 30% pentru amortizări, spese generale, plata funcționarilor, asigurări» dobânzi etc. Revista PAdurilor 8S5 Costul tăierei în fabrica soc. Bistricioara în luna Mai 1924 Calculata în Regie c C H E L T U E L I taB’ltaart RAMURA de EXPLOATARE Producție lemn bru -1 s Salarii Speze Diferența la Alimente TOTAL Unitar s TOTAL Lei Hala Gaterilor Introducerea butu- cilor Gatere . . ... 3092 3037 3092 B092 r 27 35 27 18080 65576 31926 21360 16400 10950 ,10550 49626 15186 2400 3000 15161 24738 3170 2700 ■ — 11 r 1 n i gg 11 sses 11 ii» ii 111 1111 1111 1 ii? S! । LJ_LU LLU 1111 III < 1912 .1445 1427 1021 763 435 «r/6 763 73 125 <139 2132 164 17057 10800 3515 06 3783306 , 8 17 6441 38 67589 38 14 68 Af* rZ7Qi Al I 7 'XI 3219403378140 7 2?» 1677,37'18541137 4 Of» 1706 781885378 4 10 996 90 11795 90 _2 Dep. Buluci 385603 Retezat butuci. . Sortat.......... Măsurarea . . . . Salarii......... Dep. Mal. Fasonat 4629 61696 48 2800 192*0 15 3000 - 3000—1 J 7548 6072045 08 18 76 2359 12 21639 27 3 63 477 20 4377 20 1 14 462 30 346230 «»26 42 Sortatul Căratul Stivuitul Legatul Salarii Casa Mașinei Atelier Ulci.............. Diverse Materiale Asigurare . . . . Total. 18517 56 46293 90 11664 51 2826 — 5700- 32024 15365 - 33581 8(. 811303 iOS.iSt 605705083 1193 53 1971109 4 25 2881 3349175 23 10 62 2683 1944317 70 997 347 56 3173lî6 6» 66 70 576670 ) 2-1 26 77 393895 35962 95 _7 77j 7 77 15356- 3 33581 -J 8113 03 l 39601 37^505166 - 26 75 114 12 Adică un m1 lemn brut costă al stiva acoperit, fără funcționarii din Administrația Generală, amortizări, dobânzi și speze generale Lei 114.12. NB. S’a tăiat multă marii pentru Orient (dulapi). Deci un mc. a¥ costa 228 Lei. Revista Pădurilor 887 Exportul lemnelor. In chestie de export, e necesar ca lunar toți inginerii silvici fie puși la curent, prin „Revista Pădurilor* pentru a ne în- credința că a venit timpul să micșorăm exploatările anuale la pădurile de rășinoase, acestea formând baza exportului nostru șmnos, căci altcum pregătim falimentul pădurilor noastre de ășinoase. Dau aci 2 tablouri unul referitor la cantitatea lem- nului exportat în luna Iunie 1924 în comparație cu luna Iunie l '23, din care rezultă că în 1924 am exportat mai multă che- restea ceeace ne indică că domeniul nostru forestier de rășinoase, se reduce într’o proporție îngrozitoare, iar al doilea tablou care ne arată cantitatea exportată dela 1 lan. 1924 și până la 30 Iunie 1924, în comparație cu aceiași perioadă din 1923, din care iarăș se vede clar că în anul trecui îu timp de 6 luni am exportat 213.917 tone iar în anul acesta 350.336 tone scânduri. Aceste tablouri sunt extrase dintr’o broșură intitulată Tabela rezumatoare a principalelor produse exportate din România în luna Iunie 1924, publicată de Direcția Statisticei de pe lângă Ministerul de Finanțe Din lucrările comisiunei vamale. In ședința comisiunei vamale din 29 Sept. a. c. la care am luat parte, printre alte chestii ia ordinea ziiei, s’a adus în discuție și fixarea taxei de export a lemnului de foc. Azi lemnul de foc (esența fag) e admis la export contra unei taxe de 500 lei la vagon. In timpul din urmă, negustorii de lemne din Ardeal, au cerut să se permită și exportul lemnului de cer de s’ar afla azi, după cum se zice, peste 24.000 vagonae de asemenea ma- terial în depozite, adică cam 480.000 steri. Specialiștii silvici* membri în această comisiune și-au spus cuvântul în mod ho- tărât, înțelegând a se pune taxe protectoare și asupra lemnului de cer pentru a nu se face confuziuni la vamă și în loc de cer să se exporte și gorun. Pentru gorun se plătește actualmente o taxă de 1000 lei de mc. când e vorba de traverse și 1500 lei mc. pentru scânduri. Intru cât în vagoanele de lemne de fag, s’au găsit ascunse obiecte în momentul când acestea erau oprite la export, cu drept 888 Revista Pădurilor LEMNĂRIE (BOIS) exportată în cursul lunei Iunie 1924 ȚARI Lemne de foc de orice fel • Trunchiuri de brad Trunchiuri de stejar Lemne de cons- trucție de stejar 1 Lemne de cons- trucție din esență foioasă Nuele și haraci 1 Scânduri din esențe rășinoase Alte lemne răsi- noase Doage de stejar 1 Traverse de stejar 1 TOTAL Tone | m3 O N £ j Austria . . . , — — — — — — 104 — — 104 Anglia — — — — — — 2.135 3 084 — 5.219 Belgia •— — — — 69 — 238 — — 238 Bulgaria .... 60 2.379 — — 106 91 7 798 2.053 — — 11.169 Cehoslovacia . . 42 — — — — — 346 — — — 585 Egipt — — — - — — 15.054 4.475 — 19.529 Elveția — — — — — 95 •— 95 Franța — — — 398 18 — 3.402 1.152 — 4.952 Grecia — — — 1 — — 14.270 1.321 — — 15.610 Germania ..... — — — — — — 299 — — — 299 Italia • ••••• — — — — — — 4.745 — — — 4.745 lugo-Slavia . . . 7.306 — — — — — — 9 — — 7.315 Olanda — — — — — — 671 — — — 671 Palestina .... — — — — — — 16 — — — 16 Polonia — 46 — — — — 252 — — — 275 Tripolis — — — — — — 573 — — — 573 Turcia ...... 1 — — — — — 3.858 10 — — 3.869 Ungaria .... 124.223 9.065 — 277 2.440 — 10.938 11298 — — 153.743 Alte țări .... — — — — — — 58 32 — — 90 1924 Total can- tități . . . 131.632 11490 — 676 2.633 125 64 614 23.672 1 — 229.097 Iunie Total valori in mii de lei 54.856 6.048 — 1615 3.864 1 36 212.019 44290 — 322.768 1923 Total canti- tăți . . . 117.784 26.166 — 2363 562 35 77.755 4 836 — — 216.418 Iunie Total valori în mii de lei 46.793 10.596 — 6236 1.133 22 199.569 5 460 — — 269 809 La total m3 au fost transformati în kg- ' m3—500 kg. LEMNĂRIE exportată dela 1 Ian. 1924-30 Iunie 1924 LUNILE Lemne de foc de ? orice fel J 1 I rr o 1 s □ 3 C 3 I1 Tronrkitrt 0 jttjir Lomne de cons- trucție de stejar Lemne de cons trucție din esență j foioasă rn Nude si haraci $ Scânduri din esență rășinoase Alte lemne răși- ni noase Doage de stejar Iiuvviov wv otr pi TOTAL I Ianuarie 1021 Total can- tități. . . Total valori in mii de lei 79.141 33127 1.988 1262 585 - 829 3 2 19.540 56.415 5.399 - 15 105.676 7 769 — 17 99.421 0» h tu Total can- liiăți . . Total valori in mii de lei 86133 40881 705 514 ’l - - 1081 1460 31 38 12.073 25.719 1771 8.592 - - - 104.444 - 77.204 Martie 1924 Total can- tități . . Total valori In mii de lei 108.415 48 300 2.179 148-1 — 4 - i; 15 2.215 15 3.068 83 * 39883 11.443 113456 21.340 1 - - - - - 163173 -j 187.876 Aprilie 1924 Total can- tități . . Total valori in mii de lei 72 948 31.233 3028 2246 - « 1 4.149 >2 7 718 22| 63.923 28 201 576 9.387 17.262 - 152^54 - 263685 1924 Total can- tități . . 99.012 7.114 -n Ti 4 273 281 73.884 12503 - 194 217 rt Total valori in mii de lei 40.935» 3303 _.x >7 8.266 129 252.831 23 359 — - 330.394 1924 Total can- tățl . . . 13163211490 - 676 2.633 125 61.614 23672 - 229.097 Iunie Total valori In mii de lei 54856 6048 J161 5 3.864 36 212.059 44.290 r[- - 322 768 lan.-lunle 192-1 Total can- tități . . Total valori In mii de lei 577.28126 504 249.336 15.357 - 173 -343 9 14936 9 25 205 5441273.917 67.178 1 326865.056 122.612 1 -1 5 918861 7 1.281.348 Iunie 23 Total can- tități . . 626 153 50303 1 2.988 64 350336 28 272 — — - 1.636.855 3 Total valori in mii de lei 246 580 21.432 1 - 11! 15 4 666 65 694 203 42 920 - 1.820 681 890 Revista Pădurilor cuvânt inginerii silvici și-au exprimat trica lor, ca în vagoanele cu lemn de cer, să nu se ascundă și lemn de gorun. Ei au mai fost de părere în acelaș timp, ca cerul să se consume în țara ca lemn de foc, iar în Ungaria să se exporte numai lemn de fag. Comisia {inând seamă că în această parte a tarei se gă- sesc multe păduri cu cer, că fiind și în apropiere de frontieră unde vagoanele pentru transportul lemnelor sunt mai ușor de procurat fiind ale Ungariei, (inând seamă și de avizul specia- liștilor, a opinai să se permită exportul lemnului de cer pentru foc, cu următoarele condiții; 1) taxa de export în loc de 500 lei (fag) să se dubleze la 1000 lei 2) și lemnele de cer să fie despicate 3) lungimea lor să nu treacă de 1 m. 4) lemnul ro- tund mai gros de 0.15 diamlru să nu fie admis la export și 5) că toate aceste dispozițiuni să fie valabile numai până la 1 Martie 1924, după care dată se va aviza din nou. D-l Ministru de Finanțe n'a aprobat însă acest aviz al co- misiunei căci în Monitorul Oficial în care s’a publicat, noile taxe de export fixate, nu se vede că s’ar fi ținut seama de cele ho tărâle în comisia vamală din 29 Sept. 1924, referitor la exportul lemnului de cer. Aceasta însemnează că D-l Ministru de Finanțe a aprobat avizul specialiștilor silvici din comisia de export —ceeace constitue un nou succes —cari au fost de părere să nu se aplice lemnului de cer aceiași taxă ca^penlru lemnele de foc de esențe fag al specialiștilar din comisia de export. Din lucrările delegației economice a guvernului. O chestie nouă de actualitate, este avizul dat de delegația economică, cu privire la menținerea taxei de 50 % la transpor- turile de cherestea pe căile ferate române, chestiunea reducere» taxelor vamale de export la cherestea și exportul buloaelor de stejar. La d l ministru Al. Constantinescu s’a întrunit delegația economică a guvernului, la care au luat parte d-nii miniștri: Vinfilă Brălianu. A. Văitoianu, Tancred Constantinescu. N. D. Chirculescu și Al. Constantinescu. Membrii delegați au luai în cercetare diverse cereri formu- late de reprezentanții industriei și comerțului forestier în legătură cu regimul actual al taxelor de export și de transpcrt impuse articolelor de cherestea. Revista Pădurilor 891 Supra-taxa de 50 la sută la transporturi, Prima cerere luată în discuție a fost aceia a fabricelor și exportatorilor de cherestea de a se suprima supra-taxa de 50 la sută adăogată la actualele tarife pentru transporturile de che- restea destinate exportului. Delegația economică însă, plecând dela constatarea, că exportul lemnului lăsat prea liber, a luat în ultimul timp o expansiune primejdioasă, ducând la despădurirea țării, a hotărât menținerea supra-taxei de 50 la sulă ca un ponderator al ex- portului fără frâu. Exportul butoaielor de stejar A doua cerere venită în discuția delegației economice este în legătură cu propunerea ministerului de industrie și comerț de a se lărgi regimul de libertate a exportului și la butoaiele de stejar cu o capacitate mai mare de 100 litri. Intr’adevăr, până acuma erau libere la export numai butoaiele de stejar până la o capacitate de maximum 100 litri și abia de curând ministerul de industrie și comerț a intervenit ca să se lase libere Ia export și butoaiele mai mari, cu o capacitate până la maximum 200 litri. Această propunere însă a nemulțumit clasa producătorilor podgoreni, care se plânge că prețul butoaielor în interior a luat proporții nepermise din cauza proectatei extinderi a libertăți de export și asupra butoaielor mai mari, Ținând seamă de acest considerent, delegația economică a hotărât să se amâne punerea sub regimul liberului export a butoaielor mai mari de 100 litri, până ce va trece actuala peri- oadă de producție a vinului și a rachiurilor de fructe, spre a nu se da frâu liber speculei interne. Cererea de a se reduce taxele de export la cherestea Altă chestie venită în discuția delegației reducerei actualelor tarife vamale de export la cherestea. Această chestie a fost adusă înaintea către fabricele și exportatorii de cherestea, cari a fost aceia a produsele de delegației de au cerut re• ducerea taxei de export de 150 lei m. c. de cherestea și care revine la 3000 Iei de vagon. 892 Revista Pădurilor Delegația a însărcinat pe d. ministru de finanțe cu studiul acestei chestiuni, urmând ca ea să fie rezolvată ulterior, după ce se vor cunoaște toate datele. Comisia economică, a văzut clar în ce privește abuzul ce se face cu exploatarea prea intensă a pădurilor, și că se tinde la despădurirea mun(ilor noștri, — fapt care a determinat-o să dea acest aviz de cruțare a pădurilor. — E un simptom îmbu- curător pentru cauza forestieră și cu atât mai bun, cu cât por- nește dela oameni politici străini de breasla pădurească. In urma acestui aviz al comisiunei ec< nomice Președintele „Uniunei forestiere* a cerut o audientă D-lui Ministru de Finanțe. Rezultatul se vede în darea de seamă apărută în ziarul „Argus" pe care o reproducem și noi întocmai. „Se știe că delegația economică a guvernului luând zilele„ „trecute în discuție cererea Uniunei generele forestiere, prin„ „care aceasta solicita : 1) suprimarea taxei suplimentare de trans-,, „port de 50 la sută la materialul destinat exportului și 2)re-„ „ducerea taxelor de export — a ajuns la concluzia că taxa su-„ „plimentară de 50 la sută nu poate fi suprimată; iar în ce„ „privește reducerea laxelor de export, a amânat hotărârea defi-„ „nitivă la o viitoare ședința. „In legătură cu aceste concluziuni ale delegației econo-,, „mice a guvernului d. dr. A. Marcu, președintele Uniunei Gene „ „rate Forestiere și deputat de Cernăuți, a avut eri o lungă„ „audientă la d. V. Brătianu, ministru de finanțe." O expunere documentată „Din discutiunile ce au urmat timp de aproape o oră cu„ „acest prilej d. ministru de finanțe s’a putut edifica în mod mai„ „precis asupra situației critice prin care trece în prezent industria" „forestieră, situa|iune datorită suprataxei suplimentare de 50“ „la sută la transporturile de material lemnos, destinat exportului" „și taxei exagerate de export de 150 lei la metrul cub, che " “reslea. „D. dr. Marcu, a analizat în fața d-lui ministru de finanțe," „ambele cereri formulate de Uniunea Forestieră, insistând asu-“ „pra consecințelor ruinătoare la care este expusă industria res-“ „pectivă prin menținerea celor două categorii de taxe atât de" „împovărătoare." Revista Pădurilor 893 Diminuarea exportului de cherestea „In expunerea sa, președintele Uniunei, s’a sprijinit pe“ „date și cifre statistice cari arată că dela datainstiluirei taxelor" „prohibitive de transport și de export, comerțul nostru exterior* „de cherestea a făcut regrese simțitoare." „In unele puncte de frontieră cifrele arată că exportul a“ „scăzut cu aproape 50 la sută." Legenda despădurirei „D. Dr. Marcu a mai insistat asupra unui punct foaie impor- tant, care a servit delegațiunei economice a guvernului, ca ar- gument în defavoarea cererilor formulate de industria forestieră." „S’a motivat respingerea suprimărei taxei de transport de 50 la suta, cu argumentul că trebuie înfrânat întru câtva exportul cherestelei, a cărui intensificare exagerată ar putea avea ca ur- m tre, despădurirea regiunilor forestiere ale țărei." „Acest argument invocat de ani de zile, în spiritul stânje- nirei exportului de material lemnos, a fost combătut cu toată energia de reprezentantul industriei forestiere." „D-sa a demonstrat că acest spectru al „despădurirei" este o legendă inventată după război, de unele organe biurocratice ale Ministerului de Domenii, cari fără o documentare reală a situa- țiunei, afirmă fapte inexistente, cu simpla năzuință de a deveni, interesanți." Avem cherestea în valoare de miliarde „Dar chiar dacă chestiunea despădurirei n’ar fi o legendă, fapt ceri este că avem în (ară o cantitate de material de che- restea gata confecționat, în valoare de câteva miliarde material care trebuie valorificat prin export.* „Acest material gata confecționat nu mai poate servi la reîmpădurirea pădurilor „despădurite* și deci împiedicarea expor- tului este o anomalie, un non sens". „Numai la Galați sunt peste 20000 vagoane de material lemnos, cari așteaptă conjucturi favorabile pentru a porni spre piețele externe. Taxele prohibitive anulează însă orice tendință în această direcție.. 894 Revista Pădurilor Rolul legei silvice „Dar dacă este vorba de a se împiedica „despădurirea" fărei — a adăogat d. dr. Marcu în expunerea sa, guvernul are alt mijloc mai eficace în acest scop." „Este legea noastră silvică, una din cele mai bune legi din Europa în această matîrie, care aplicată cu toată rigurositatea și strictețea ar constitui cel mai puternic obstacol împotriva unei despăduriri a ragiunilor forestiere din România, care este cu adaevărat |ara lemnului." „Dar, a împiedica astăzi valorificarea produselor externe ale industriei forestiere, de teamă că peste câțiva ani nu vom mai avea păduri ar fi o anomalie identică cu prohibirea expor- tului cerealelor de teama unei secete ce ar putea interveni peste câ|iva ani.“ Ruina industriei forestiere „In concluzie d. dr. Marcu, a arătat pe bază de cifre, că pro- ducția noastră de material lemnos este mult superioară nevoilor consumului intern și că este un păcat ca, în grelele împrejurări financiare prin care trece tara, prisosul de material care nu găsește întrebuințare la noi, să rămână nevalorificat, expus de- precierei, prin pierderea conjecturilor favorabile de export și alterări datorită timpului și intemperiilor." Răspunsul d-lui ministru de Finanțe „D. Vinlila Brătianu, a ascultat cu atențiune și bunăvoință expunerea reprezentantului autorizat el industriei forestiere re- plicând că în hotărârea delegatiunei economice a guvernului n’a comptat atât argumentul „despădurire!" cât marile necesități de ordin financiar ale statului, cari obligă pe factorii răspunză- tori să nu înlăture cu ușurință putinele surse de venituri, astăzi în vigoare ale statului." „Ministrul de Finanțe, s’a arătat însă mai puțin intransigent la finele audienței, făgăduind că, pentru o mai exactă documen- tare personală, d-sa va da delegațiune oficială unui specialist care va fi însărcinat să verifice toate afirmările cuprinse în me- moriul Uniune! Forestiere. De rezultatul acestei anchete oficiale, va depinde apoi și avizul său pentru satisfacerea dezideratelor, exprimate de industria respectivă." Fevisla Pădurilor 895 Ne pare bine, că acțiunea energică a corpului Silvic a fost luată în considerare de D-l Vintilă I. C. Bratianu, Ministrul Fi- nanțelor și cu atât mai bine, că D-sa a înțeles a da o delegație oficials unui specialist, pentru a verifica afirmările cuprinse în Memoriul „Uniunei forestiere. E un proces care trebuie liquidat și în favoarea restrângerei exploatărilor pădurilor noastre, căci azi se laie cam de 4 ori mai mult de cât posibilitatea anuală și deci avem de 4 ori mai multe fabrici de cherestea decât ar trebui să avem în mod normal. Faptul acesta face ca azi să avem blocate nnmaiîn docurile din Galafi peste 25.090 vagoane cherestea adicâ 500.000 mc, din care c^uză și preturile au scăzut și vor scade, căci s’a pus pe pia|ă cu mult mai mult lemn de cât cerințele pieței interne șt mondiale, cât și a concurentei piețelor străine, cari oferă lemnul cu mult mai ieftin ca al nostru. Atunci când vom reduce fabricele la 1 4 din numărul lor, și prețul muncei lucrătorilor va fi mai mic, al funcționarilor ase- menea și căile ferele vor putea prididi cu transportul și deci totul va intra în normal. Către aceasta tindem noi economiștii silvici și ceiace se întâmplă azi sunt tocmai simplomele pe care le-am prevăzut din timp. M. P. Florescu Inginer inspector silvic. Membru in comisia Superioară vamală de import și export LUPTA PENTRU APARAREA PĂDURILOR ȚARI! Cum s’a împiedecat speculate» populațiunei de antreprenorii de lemne străini Fiind numit de către administrația militară ca șef al regiunei silvice București d-l Cristian Adolph, fostul inspector silvic la pădurile princesei de Schonburg Waldenburg, Fân- tânele din județul Bacău, Taslăul din acelaș județ etc. pe care îl cunoscusem cu prilejul excursiunilor cu studenții școalei superioare dela Brănești, l’am rugat ca să facă tot posibilul, ca cel puțin pădurea Pusnicul afectată acestei școli în scopul învățământului practic să fie cruțată de tăierile, ce se practicau pe o scară mare in pădurile din 896 Revista Pădurilor prejurul Capitalei pentru aprovizionarea cu lemne de foc a locuitorilor din București. Fată cu insistența solicitărei mele, mi s’a dat asigu- rarea că cererea mea va fi satisfăcută, ceea ce mi-a pri- cinuit o deosebită bucurie, văzând că în calitate de director al menționatei școale am putut să scap dela distrugere una din pădurile țării. Bucuria mea n’a fost însă de lungă durată, căci, după trecerea a câte va luni, d-l Cristian Adolph mi-a comunicat că față de stăruințele ce se fac la comandatură din partea unora dintre foștii internați de către autoritățile române, spre a li se da ca compensație pentru pagubele suferite dreptul de a cumpăra lemne din pădurile statului spre a le vinde apoi cu oarecare beneficiu populațiunei, n’a mai putut rezista ordinului secțiunei foresîiere, grupa A. de a permite începerea tăerei și în pădurea școalei, ceea ce în curând deveni un fapt îndeplinit. Antreprenorul, căruia i s’a vândut prin contract în regulă materialul lemnos fasonat în regie de către organele silvice, se numea B. Schweitzer, pe care nu I’am cunoscut personal și nici n’am auzit de atunci de acest nume, dar de sigur că face și el parte din așa zișii îmbogățiți de răsboiu, cari se răsfață astăzi cu echipagele lor luxoase pe străzile Capitalei. Având informațiuni pozitive că acest cetățean, român, de origine recentă, interpretează în sensul intereselor sale litera contractului, cu adresa No. 3697 din 3 August 1918 către secția forestieră cu sediul în palatul Ministerului de Domenii am găsit de cuviință, în calitate de administrator delegat al Casei Pădurilor, să-i fac următoarea întrebare: „Vă rog a ne arăta dacă aveți cunoștință 1°) „că d-l B. Schweitzer, însărcinat cu tăierea și fa- „sonarea lemnelor din pădurea Pusnicul afectată școalei „speciale de silvicultură, deși prin contractul încheiat cu „d-sa se prevede că sterii vor avea înălțimea de lm, 20, „în realitate ei au lra, 40;“ 2) „Că cu ocaziunea refacerei steri'or destinați vân- „zării se reduce înălțimea sterilor la 0.75—0,90 m. maxi- „mum la 1.0 m. ceea ce reprezintă o diferență însemnată „de material lemnos.“ Revista Pâdurlloi 807 3°) „Că deși fosta administrație militară a destinat „această pădure numai pentru trebuințele secțiunei A5 „(Fiirsorge), totuși numitul antreprenor a vândut și vinde „lemne la particulari și anume cu 65 lei dublu sterul, loco „pădure, pe când prețul de cumpărare este cel prevăzut „în tariful adoptat de administrația militară și anume de „18 lei 50 b. adică cu 46 lei 50 b. mai mult, ceea ce „este enorm. . „Și în caz afirmativ dacă nu credeți de cuviință a „lua măsuri în contra numitului antreprenor, care a realizat „și realizează din această afacere câștiguri exorbitante în „detrimentul veniturilor Statului ?" Drept răspuns, Casa Pădurilor primi din partea sec- țiunei forestiere adresa No. 7181 din 15 August același an astfel redactată: „După comunicarea silvicultorului comandaturei res- „pective rezultă, că arătările ministerului sunt în mare parte „îndreptățite. Secțiunea 5 (Fiirsorge), sau mai bine zis „antreprenorului Schweizer, i s’a interzis de a mai ridica „lemne din pădure"/ Iată un caz, unic aproape, când se recunoaște oficial, deși cu oarecari reticențe, că și autoritățile românești afirmă un adevăr și implicit că ele au un ochiu vigilent asupra tot ce se petrece în administrația bunurilor țărei, de către ocupanți. Această constatare, de sigur, că nu le-a prea venit la OCOteală. Petre Antonescu. PĂDURILE DIN JAPONIA (Urmare) Sawara (Chamaecyparis pisifera) Nezuko (Ihuya Japo- nica'). Kpya-make (Seyadopytis verticillata). In păduri naturale, turale, acești arbori cresc amestecafi cu alte specii, foarte puțini formează păduri pure. In pădurile statului din Koga — sau în Kii (provincie) și în pădurile imperiale din Kiso acești arbori cresc amestecați cu chamaecyparis obtusa și cu alte conifere. Dintre pădurile naturale din aceste specii, cea mai mare se află în trupuri diferite între 900 m. și 1800 m., deasupra nive- 98 Revista Pădurilor lului mării în provinciile Jamato, Bingo, Saisuma, Omi, Iwashiro, Shimotsuke și Uzen. Chamaecyparis pisifera și Thuja japonica au un lemn fin, dar fiind moale și ușor, sunt expuse la ples- nituri și rupturi. Acești arbori se întrebuințează la scânduri mici, sertare, cutii și la articole curbe. Creșterea lui Sciadopytis ver- ficillata fiind extrem de înceată, structura fină și având un fel de rășină este căutat la durabilitate în apă și e întrebuințat ca material pentru vase și lucrări în pământ. Momi (Abies firma). Această specie prosperă foarte bine în partea de sud din Houshu, Kyushu și Shikoku. Crește în locuri umbroase. In ultimul stadiu al vieții, creșterea lui e foarte repede și își face un trunchiu desvoltat în teren convenabil. Lemnul este ușor, moale, ușor de lucrat și flexibil. Ca lemn pentru uzul general, poate fi inferior altor conifere, dar ca ma- terial pentru pastă a fost găsit excelent. Tsuga (Tsuga Sieboldi). Acest arbore prosperează în cele mai multe cazuri și în aceleași locuri amestecat cn Abies firma. El crește încet, dar fiind tare, este căutat mai cu seamă ca material de construcție. Lemnul cu fibre verticale este mult căutat pentru scopuri decorative. Este întrebuințat împreună cu Abies firma ca mate- rial de făcut pastă sau cutii. Himeko-matsu (Pinus parviflora). Pădurile din acest arbore se întind pe culmile munților din Iwashiro ajungând dela 1600 m. înălțime dealungul țărmurilor din Kozuke și Echigo, și în Tsus- hima și Shiribeshi, Hokkaido, prezintă masive perfecte neames- tecate cu alți arbori. Goyo-matsu (Pinus Pentaphylla) și Chaseumatsu, (Pinus koraiensis). Acești arbori cresc de la această zonă până la zona apropiată și poate fi găsit în cantitate mică pe munții din partea centrală și nordică din Houshu. Bara-momi (Picea polița) si Iramomi (Picea bicolor) Dis- tribuirea acestor arbori este foarte limitată și cresc grupați pe coastele Muntelui Fuji la înălțimea de peste 2000 m. deasupra nivelului mării și încă se găsesc risipiti în județele muntoase. Acești arbori având o creștere înceată și greoaie, lemnul este moale și nu se pot compara cu alte varietăți de conifere în ceiace privește utilizarea lor, dar pot fi întrebuințate cu succes la asiereală de acoperiș la case sau ca lucruri neexpuse la umezeală. Revista Pădurilor 899 K,ara-matsu (Larix lepiolepis). Pădurile naturale din această specie se găsesc mai ales pe coastele Muntelui Fuji, Muntele Asama și în regiunea Azumi din provincia Shinanc. Uneori crește pe coastele muntelui Nikko în mod spontan, dar există pu|ine păduri naturale. Acest arbore crește pe un sol uscat din straturi vulcanice având o creștere viguroasă în lu- mina soarelui. Lemnul fiind tare și durabil, este mult căutat ca material pentru case, vapoare, stâlpi de telegraf, lucrări technice și altele. Crescând foarte repede, sunt riscuri cu plan- tarea pe cale artificială. De oarece crește bine în teren sărac și gol, jude|ele pentru plantarea acestui arbore s’au extins de curând în întreaga parte din Houshu și Hokkaido. In această zonă multe varietaji de arbori foioși cu frunzele caduce cresc ocupând o mare parte din suprafața păduroasă, dar rare ori cresc neamesteca|i cu elfi arbori. Konara (Quercus glanduliferaj, Kashiwa (Quercus dentata), Onara (Quercus crispula), Laba (Betula species), Doro-no ki (Popuius balsami- fera, var. suaveolens), Katsura (Cercidiphyllum japonicum), Han- no-ki (Alnus japonica), și Buna (Fagus sylvatica, var, Sieboldi) formează păduri pure de o vârstă și se întind peste Honshu și în jumătatea de sud dint Hokkaido, pe când alte varietăți de arbori foioși cu frunzele caduce cresc neregulat amestecate cu alte numeroase feluri de arbori foioși și conifere. Următoa- rele specii sunt arbori principali forestieri în economia silvică; Keyaki (Zelkowa acuminata). Dintre arborii foioși cari cresc în Japonia, nici unul nu se lucrează de o mai largă întrebuințare și nu au mai mare respect ca acesta. Această specie crește pe o mare scară pretutindeni în Shikoku, Kyushu și Houshiu amestecată cu alte specii de umbră din foioase, dar foarte rari sunt pădurile pure. Crește perfect în soluri potrivite pe coas- tele sud-vestice muntoase. Are o creștere spontană în locuri cam 1600 m. în Shikoku și Kyushu și 750 m. în partea de Nord din Houshu. Lemnul de mari dimensiuni, este produs în județele Kiso, Izu, Totomi, Hyuga, Jamato, Ise și Mutsu. Pentru a objine lemn mult din această specie, se cere o revoluție lungă astfel că acest sistem nu convine oamenilor cu capital mic. In pă- durile statului, s’au făcut demersuri pentrn regenerarea pădu- rilor pe cale naturală și artificială ori unde terenul e bun de împădurire, astfel în cât aria acestei specii este mult întinsă. 900 Revista Pădurilor Lemnul fiind tare și lucios, e mult apreciat ca material de construcție, decorafiuni și lucrări navale. Lemnul având o struc- tură frumoasă este excelent adoptat la fabricarea uneltelor de casă și mobile. Acest lemn cu toată tăria lui este foarte ușor de lucrat și de aceia valoros pentru articole de artă fină și sculptură. Buna (Fagus sylvatica), var Sieboldi. Alături de Aka-malsu (Pinus densiflora), e o varietate de arbore care acoperă o mare suprafa|ă și se găsește pretutindeni în județele muntoase din Nord și Sud în Honshu, Shinkpku și Keyushu și risipit în partea de Sud din Hokkaido. Crește împreună cu Onara (Quercus crispula), Katsura (Cercidi phyllum japonicum), Shioji (Fraxi- nus Sieboldiana) Kaede, (Acer pictum), dar formează o pădure mare și pură la 300 m. deasupra nivelului mării pe coastele munților din provinciile Aomori, Iwate, Echigo și Jamagata. Lem- nul este întrebuinjat puțin ca material de construcție și alte lu- cruri, dar ca lemn de foc, el e din cele mai importante. Aceste păduri dau lemnul de foc în cuptoarele dela Kasaka, Ani, Ashio și alte mine. Această specie crește în locurile umbroase și crește mereu până în vârsta matură și capătă mari dimensiuni. S’a zis că Ainu (Indigenii din Kokaiado) își făceau luntri din acest lemn. Jachidamo (Fraxinus mandșhurica), Katsura, (Cercidiphyllurn japonicum), Dintre foioșii din Hokkaido, acestea sunt sin- gurele varietăți întrebuințate ca material de construcție. Mai sunt întrebuințate pentru decoratiuni și cresc foarte mult încât se văd peste tot în Hokkaido. El prosperează asemenea în văile stân- coase din munți în partea de Nord din Houshu, găsind acolo un sol potrivit în locuri joase și umede. Lemnul fiind moale și te- nace are calități de durabilitate și elasticitate. De curând» s’a exportat în Nordul Chinei ca traverse de cale ferate. — Inu — enju (Cladrastis amurensis, var, floribunda). Această specie crește cu alti foioși în partea centrală și Nordică din Houshu și partea de Sud din Hokkaido. Lemnul este ceva deosebit având un luciu frumos. E întrebuinjat ca material pentru cele mai fine unelte și mobile, de asemenea prețuit ca material de construcție și lucruri decorative. Kurumi (Juglans Sieboldiana). El crește foarte abundent în solul fertil din locurile joase în mun|i în partea centrală și nor- dică din Houshu, pe când pe soluri tari din vârful munților se Revista Pădurilor 901 găsește rar. In câmpiile din Ishikcri și Tokachi, Hokkaido, pă- duri frumoase din această specie sunt amestecate cu Yachidamo (Fraxinus mandshirica), Katsura (Cerciphyllum japonicum) și Nire (Ulmus campestris, var, laevis). Lemnul fiind elastic și tare, nu este supus a se strâmba sau altera, este foarte mult între- buințat pentru vagoane de pasageri sau ca material de clasa I. pentru decorafiuni. Se adaptează în special pentru paturi de pușcă. Hari'giri (Aconthapanax ricintfolium). Aceasta crește în sol umed în județele de munte din partea de Nord din Houshu și în toate părțile din Hokkaido, In masivele închise sau terenuri fertile, el crește pe o scară mare, lemnul fiind tare și lucios, are o structură fină, o culoare albă, așa că este căutat pentru mobile și decorajiuni Kashiwa (Quercus dentata). împreună cu Onara (Quercus crispula), această specie crește în locurile umede de munte în judefele de Nord-Est din Houshu. El prosperează de asemenea în câmpiile din Hokkaido. Formează rar păduri pure singur, ci crește totdeauna amestecat cu al|i arbori foioși cu frunzele caduce, afară de acele păduri din câmpiile Tokachi și Ishikari din Hokkaido, unde formează păduri pure întinse. Acum .Quer- cus crispula e foarte întrebuințat ca traverse de cale ferată și apreciat ca lemn de foc, pe când Quercus dentata care are o coaje bogată în lanin este întrebuințai de preferință pentru tă- băcire, restul de întrebuințare ca lemn de foc. Hako-Yanagi (Popuius tremula, var, villosa) și Doro-no-ki (Popuius balsamifera, var suaveolens). Aceste specii sunt unicul material pentru beje de chibrituri. Popuius tremula. Var villosa se găsește în Shikoku, Kyushu și Hokkaido, pe când Popuius balsamifera, var, suaveolens prosperează în partea de Nord din Houshu și Hokkaido, In Karafuto se găsește limitat. Niciodată nu crește în lumină și în sol umed. In regiunile Monbetsu și Shari din provincia Kitanii, regiunea Kamikawa din provincia Ishikari, și în regiunea Tokachi din provincia Tokachi din Hok- naido, formează perfecte păduri pure. Se află și pe soluri lu- minate de soare. Crescând repede, în 25 ani, el atinge înălțimea de 20 de metri. Acești arbori se pot regenera prin butași, lăs- tari sau puefi. Kuri (Castanea vulgaris, var, japonica). Acest arbore crește 902 Revista Pădurilor foarte răspândit în Kyushu, Shikoku și partea de Vest din Houshu* prezentând frumoase masive forestiere deaiungul pan- telor munților înalti sau dealurilor, pe când în partea centrală sau de Nord din Houshu, se produce în câmpie un lemn fin din această specie. Nu formează păduri mari în stare pură, ci amestecat cu Buna (Fagus sylvatica, var. Sieboldi), Hiba (Thu- yopsis delabrata), Kiwada (Phellodendron amurense), Katsura (Cercidiphyllum japonicum), Kaede (Acer palmatum) și Sawa- gurumi (Pteracorya rhaifolia), sau amestecat cu alti arbori ca în pădurile Statului din Kohinata, regiunea Tone, provincia Kozuke și în regiunea Hiraka, provincia Ugo. Lemnul fiind tare și rezis- tând bine la putrezire timp îndelungat, este căutat ca traverse de căi ferate. Sakura (Pru.nus pseudocerasus, var, spontanea), Kaede (Acer palmatum), Ho-no-ki (Magnolia hypoleuca). Acești arbori sunt specii importante din punctul de vedere silvic, dar nu formează nici odată arborele pure, ci crește ame- stecate cu conifere și foioase diseminate în toate județele. Acești arbori au valoare după felul în care sunt crescuți. Lemnul acestor specii fiind comparativ scump ca preț și limitat ca pro- ducțiune, oferta nu satisface totdeauna cererea. In viitor, se speră că în pădurile statului și particulare se vor face plantațiuni din aceștia în amestec cu alți arbori. Alte specii foioase cu frunzele caduce precum : Tochi-no-ki (Aesculus turbinala), Nire (Ulmus campestris, var, laevis), Han- no-ki (Alnus japonica), Toneriko (Fraxinus Bungeana, var pu- binervis), Saikachi (Gleidtschia japonica), Enoki (celtis sinensis) și Janagi (Salix babilonica) nu au valoare prin cultura lor, ci din punctul de vedere silvic au importanță in această zonă fo- restiere, fiind plantate pentru protecția speciilor principale silvice în păduri și pentru menținerea stării împădurite. 4) . Pădurile din zona forestieră glacială acoperă jumătatea nordică din Hokkaido, grupul insuleleor Kurile și partea întreagă din Karafuto, ocupând locurile a căror temperatură medie anuală este sub 6° C, și fața de altitudine se află în regiuni peste 3500'”-, deasupra nivelului mării în Formosa și 1800,n- în partea centrală din Houshu. Pădurea în această zonă, afară de cele din Hokkaido și Karafuto, se afla de regulă pe culmile munților înal|i. Solul în asemenea locuri fiind rău și având pagube de Revista Pădurilor 903 suferii din cauza vânturilor violente, creșterea lor este împedi- cată, neproducând un lemn ales. Dar în Karafuto și în Hokkaido, masivele de conifere acoperă munții și dealurile. Sunt păduri dese, virgine, necălcate încă de picior omenesc, iar speciile principale sunt: Todo-matsu (Abies sachalinensis) și Ezo-matsu {Pice ajouen- sis). In Hokkaido, acești arbori încep să crească dela 450m- deasu- pra nivelului mării în județele de munte în partea de sud a insulei și se întind până în hotarele lui Teschis, Tekorachi, Ne- muro și Kitamî, inclusiv culmile munților din Ishikari, până la insula Kunajiri. In particular, aceste păduri formează masive per- fecte, neamestecate cu alți arbori, acoperind o mare parte a țării, precim sunt pădurile Imperiale din Tarumae și Amarys, pădu- rile Statului din Teshio, pădurile imperiale din Kushiro, pădurile statului din Oneto, Shari și Kokugo-to. Cea mai mare parte din pădurile cari acoperă 8Ou/o din întreg teritoriul provinciei Ka- rafuto constă de fapt din acești arbori Uneori sub 400,n- dea supra nivelului mării pe muntele Niito: sunt părți acoperite cu păduri de conifere din acești arbori, pe când peste 500,n-, suni păduri amestecate de conifere și foioase. In părțile peste 500"’- și sub 20m există arbori foioși, Hai- mats (Pinus pumila) și livezi. Cea mai mare parte din Karafuto este sub 500"1- deasupra nivelului mării astfel încât sunt masive mari ^din acești arbori. Aspectul pitoresc al acestor lanțuri de păduri este asemenea celor continentale și formează un spectacol impozant în Japonia. Lemnul este asoru și ușor și supus să se strâmbe la un grad oarecare de uscăciune, cererea pentru material de construcție și lucrări de pământ este foarte mare, neavând egal alt lemn din Hokkaido și Karafuto. Akaezo-rnatsu (Picea Glehni). Acesta este un arbore im. .portant care creștea împreună cu Todo-matsu (Abies sachali- —5 mm (usajul din Croația) și de 3—4,5 mm. (usajul din Messina). Lungimea lor este de obiceiu de 2 m. 23—2 m, 28, iar lățimea de 26—29 cm. Se întrebuințează la facerea de cutii pentru expediat portocale, lă- mâi, struguri stafidiți, smochine tes- cuite. La un m. c. intră 90—120 de tavoletti. Cuvânt francez, derivat din lat. sub- jectus. Talazurile mării, adică valurile mării. Taluz tste panta, Înclinarea ce se dă unui terasement, unui zid, sau unui șanț. Forestierii noștri sub trunchiul unui arbore înțeleg firul arborelui întreg, adică până la vârf, fără crăci însă. Fusul arborelui este partea trunchiului lipsită de crăci. Francezul sub numirea de trunchiu (tronc) înțelege partea curmată dintr’un arbore de ordinar propriu pentru lucru. Botaniștii sub tulpină înțeleg firul în- treg al arborelui pe când silvicultorii sub tulpină socotesc partea din trunchiul arborelui ce mai rămâne după ce acesta se taie. S'inghii sau stachețl este același lucru cu zăbrelele (2/3 cm.) cari la orașe se întrebuințează la împrejmuirea curților. E mal propriu fabrică de cherestea, căci sub uzină se înțelege mai mult o fabrică m-talurgică. Ferăstrăul pendulă in fabricile de che- restea se întrebuințează pentru reteza- tul capetelor buștenilor (Muntenia) a butucilor (Moldova); se zice pendulă, pentru că unul din capetele sale este fixat, iar cel de al '-iea este liber și prevăzut cu un ferăstrău circular. 5 DIN LITERATURA SILVICA Karl Freiherr von Tubeuf. „Monographie der Misiei*. Munchen 1923 (832 pg. 181 Fig. 36 fabl. 5 hărți) Profesorul de Patologie vegetelăși Botanică forestieră dela Universitatea din Munchen publică sub titlul de mai sus o lucrare monumentală asupra vâscului, prin care își închee un lung șir de experiențe și observațiuni întreprinse în decursul ultimilor 25 ani. Această publicație ne oferă un model de o deosebită tenacitate în urmărirea unei probleme științifice, care merită să fie citat de acum înainte ca exemplu. Cercetând lista bibliografică dată în introducere, constatăm că vâscul s’a bucurat de favoarea de a fi unul din cele mai cercetate plante. Biologia sa capri(ioasă, cât și deosibita impor- tanță, pe care o joacă în viața de toate zilele la diversele popoare : a făcut ca el să fie pe primul plan al observațiunilor diverșilor botanișli. Cu toate că s’ar părea că acest domeniu este epuizat, lucrarea lui Tubeuf nu cuprinde numai o coordonare a cunoștințelor botanice actuale asupra vâscului, ci aduce și multe lucruri noi deosebit de importante. Trecând în revistă tabla de materii, găsim că cuprinde următoarele capitole mai însemnate: Rolul vâscului în viața de toate zilele la diverse popoare începând cu primele timpuri istorice. Distribuția geografică actuală a vâscului. A doua parte a cărței se ocupă cu: Morfologia, Anatomia, Fiziologia, Biologia și Patologia vâscului. Partea treia este con- sacrată rolului vâscului în horticultură, pomicultură și mai ales Silvicultură, cultura vâscului. Pagubele și metodele de com- batere. Din imensitatea de fapte cuprinse în această lucrare, îmi propun a extrage câteva chestiuni, cari aruncă lumini noi în problema atât de misterioasă a acestui parazit și care merită să fie cunoscută, fără însă a avea pretențiunea de a epuiza acest subiect. Revista Pădurilor 911 Rasele vâscului Tubeuf stabilește că vâscul în Bavaria are 3 rase biologice- fiziologice, rase caracterizate nu atât prin caractere distincte morfologice cât prin specializarea lor pe anumite plante ospi- taliere, după cum urmează : Vâscul de brad, vâscul de pin și vâscul de foioase. Vâscul de foioase are fructele albe transparente, rareori sunt gălbui sau roșcate. Mărimea fructelor este foarte variabilă. Semin|e ovale, deobiceiu însă în 3 coifuri. Frunzele sunt de a- semenea foarte variabile în funcție de planta ospitalieră. In natură și prin infeefiuni artificiale s’a pulul constata că vege- tează pe specii foioase, forestiere din 36 genuri (aproape toate speciile foioase existente actualmente în Europa). Nu s’a putut niciodată infecta în acest vâsc vr’un conifer. Vâscul de brad. Fructele sunt albicioase, mai mari decât cele ale rasei următoare, mai lungi decât late. Semințele ovale sau obovate cu perejii laterali foarte concavi. In natură se gă- sește numai pe câteva specii din genul Abies, prin infeefiune artificială s’a putut cultiva pe Acerdasycarpum (la Baden-Baden o alee de Acer dasycarpum a fost invadată în mod natural de vâsc care a provenit din pădurile de brad învecinate), Acer rubrum și Larix leptolepis. Vâscul de pin. Fructele sunt în general gălbui, mai mici decât cele ale vâscului de brad, ovale cu păr|ile laterale pu- ternic concave. Frunzele sunt relativ mai înguste decât ale celor lalte rase. In natură a fost găsit pe Pinus silvestris, P. laricio și în condijiuni favorabile de vegetaiie pentru vâsc pe P. montana foarte rar pe molid. Prin infectiuni artificiale s’a putut desvolta pe Pinus re- sinosa, Banksiana, P. cembra, Cedrus atlantica, Larix leptolepis și în fine dintre foioase numai pe Salix Capraea. Heinricher, profesor de Botanică dela Univ. din Innsbruck cel mai profund cercetător actual al parazifilor phanerogami, care s’a ocupat de asemenea vreme îndelungată cu vâscul, stabilește 5 rase anume la cele de mai sus adăugă o rasă pe păr și o alta pe stejar. Experiențele îndelung repetate ale Iui Tubeuf confirmă numai 3 rase, care dată fiind minuțiozitatea cu care s’au stabilit în stadiul actual al cercetărilor rămâne ca cele mai valabile. 912 Revista Păduri or Câteva chestiuni în legătură cu plan- tele ospitaliere ale vâscului In literatură asupra plantelor ospitaliere ale vâscului s’au comis o serie de erori, pe cari Tubeuf caută să le elimine. Intre plante ospitaliere repetat se menționează Larix europaea; cercetările lui Tubeuf arată cu această specie este imună. Această proprietate o are numai Larix europaea din acest gen, căci Larix leptolepis este din contra foarte puternic atacat de vase. Origina acestei greșeli din literatură se datorește lui Plinius, care cu ocazii traducerei scrierilor lui Theophrast în latinește la capi- tolul despre vâsc, a confundat pinul cu laricele și dela care apoi eroarea s’a perpetuat până astăzi. Deasemenea, în litera- tură între plantele ospitaliere se dă deobiceiu că părul este în al doilea rând după măr. Faptul nu este exact, căci în timp ce mărul este foarte atacat de vâsc, perii (mai ales prunii și cireșii) suut relativ rar atacaji. Rela(iunile dintre păr și vâsc sunt foarte interesante. După modul cum se comportă parul fa|ă de vâsc deosebim specii imune și specii predispuse. Speciile imune au proprietatea că ia prima infeepune fie naturala, fie artificială, cu vâsc reacționează în mod foarte puternic; în adevăr Laurent a observat că la pt|in timp după germinația seminței de vâsc, parenchymul ramurei atacate moare pe o distantă de 4 —8 cm. dela locul infeefiunei, iar vasele lemnoase se închid prin o secreție gumoasă. Din aceste cauze seva încetează de a mai circula în ramura atacată și ramura se usucă cam prin mijlocul verei provocând în acelaș timp și moaitea plantulei de vâsc. După cele stabilite de Tubeuf și Heinricher rezultă că în cazurile următoare de infec|iune cu vâsc, părul nu mai reac- ționează în acelaș mod, cu toate acestea plantula de vâsc la pujin timp după germinație moare. In urma primei irfecjiuni părul devine imun contra atacului vâscului. După cum am scris mai sus sunt alte rase de păr cari sunt predispuse și nu pre- zintă la prima infectiune reaefiunea de apărare. Pe aceste specii vâscul se instalează cu înlesnire. Aproape în orice scriere literară asupra vâscului stejarul este dat ca un arbore atacat în mod frecvent de vâsc. Tubeuf în decursul a 25 ani nu a putut afla de cât 5 cazuri, (2 în Germania și 3 Elveția), cari au fost dovedite în mod cert Deobiceiu când se găsește vâsc pe Revista Pădurilor 913 stejar, el nu parazitează direct pe acesta, ci este un parazit al lui Loranthus, deci un parazit de ordin al 11, fata de stejar. Apariția unui vâsc pe vr’un stejar este un fapt de o așa mare raritate, încât, — în cazul când se găsește vr’un exemplar de stejar atacat și care se dovedește în mod cert ca atare, — merită să fie menționai în literatură. Se pare că Celjii au cunoscut și apreciat raritatea acestui fenomen, fiindcă în cullul lor un asemenea stejar căpăla o deo- sebită importantă, era declarat ca sfânt și sub acoperământul său se oficiau slujbele religioase. Din lungul șir de plante ospitaliere mai menționam mo lidul, pe care pentru prima oară a fost observat de Tubeuf în 1910 în Tirol și din cari se cunosc până astăzi în Germania 10 exemplare. Interesant mai este de asemenea că în natură se găsește vâscul ca parazit pe Loranthus și chiar pe el însuși adică pe alte exemplare de vâsc. Răspândirea geografică a vâscului. Rasele vâscului au arii de distribuție cu totul deosebite, astfel vâscul de foioase este singurul reprezentat în sudul Suediei și Norvegiei, Sudul Angliei și N.-Vestul Franței; vâscul de brad este aproape în tot cuprinsul Bavariei, pe când cel de pin numai în câteva locuri în Sud în Alpi și apoi în teritoriu cuprins înire Dunăre și granița de nord a Bavariei lipsind în provincia de- numită Bavaria de Sus. Tubeuf a cules datele pentru stabilirea ariei de vegetație a vâscului prin personalul silvic, cărora le-a adresai prin admi- nistrațiile silvice respective circulare cu întrebări precise asupra diverselor chestiuni geografice și biologice în legătură cu vâscul Vâscul se găsește reprezentat numai în Europa, nordul Abicei și o parte din Asia, mai ales Asia mică. In America acest parazit lipsește și este înlocuit însă de re prezentând ai genului Arcenihobium și Phoradendron, din care Phoradendron flavescens se aseamănă în biologia sa și habitus cu viscum album, din care motiv este întrebuințai de localnici pentru împodobirea caselor în timpul sărbătorilor Crăciunului. Afară de viscum album în Europa se mai găsește în Spa- 914 Revista Pădurilor nia viscum cruciatum, (care are fructe roșii) instalat pe Mig- dal, Crataegus monogyna și pe Popuius nigra. Aria de distribuție a vâscului (in înțeles larg, cuprizând cete 3 rase) este redusă numai în partea de West și Sud a Europei. Lipsește în câteva locuri către oceanul Atlantic în Portugalia a Belgiei și Olanda, în partea de Nord a Insulelor Britanice, la Nord de Stockholm în peninsula Scandinavică. Limita sa Estică începe dela Memel către Nipru în linie dreaptă, de unde se întoarce către Isvoarele Prutului, urmează apoi Prutul, Dunărea dela Galați la Sulina și în fine Marea Neagră până în Marea Mediterană. Distribuția văscului în țara noastră nu este încă cunoscută. In 1913 Tubeuf a trimis circulara sa serviciului silvic, care a fost tradusă de D-l prof. P. Antonescu și trimeasă la ocoalele silvice. Evenimentele posterioare au împiedicat însă strângerea da- telor. Pentru Transilvania datele sunt strânse de prof. Roth de la Chemnitz, cari însă tot din cauza evenimentelor nu au ajuns până la Tubeuf. Numai în ceeace privește Bucovina găsim câ- teva date, pe care Ie dau mai jos, în vederea de a fi folosit cu ocaziunea alcătuirei unei flore forestiere a țărei noastre. Prof. Dr. Bokzat dă că molidul are un procent foarte ri- dicat de văsc, ceeace Tubeuf crede a fi o eroare de determi- nare, dai fiind că pe molid nu merge decât văscul dc pin, iar pinul lipsește în Bucovina. Pe brad a fost găsit la ocoalele silvice. Storojineț, Solea, Ciudin, Vicovul de sus (unde atacul este foarte pronunțat) Ră- dăuți, Marginea, Hardeggthal (?), mai puțin atacat la Cernăuți- Câmpuiung, Dorna Condreni, Ostia, Pojorâta Frasin, Gura Hu, morului, Trătauți Putna, Straja, Vama și Ilișești. Văscul de foioase a fost găsit: Pe plopi: Cernăuți, Vicovul de Sus Pe plopi piramidali: Cernăuți, Rădăuți Anin alb : Codrul Cosminului Mesteacăn : Cârlibaba 1) Viscum cruciatum are o arie pe vegetație greu de explicat; in afară de Spania el nu se mai găsește decât in Palestina pe măslin. Prin modul său de distrubiție amintește pe acel al lui Abiespinsapo, care este reprezentat numai in Munții din sudul Spaniei. Revista Pădurilor 915 Sorb : Cernăufi Salcăm : Cernăuți Pallin de câmp și jugastru : Codru! Cosminului Pallin de munte: Cerni u|i Teiu : Cernăuți și Codrul Cosminului Este interesant că în Bucovina nu se menționează între plantele ospitaliere vâscului, mărul care este știut că nicăeri nu este crutat; probabil este o scăpare din vedere a silvicultorilor din Bucovina, cari la alcătuirea răspunsurilor la întrebările lui Tubeuf s’au mărginit la cercetarea speciilor forestiere. In harta de distribuție a văscului alcătuită de Tubeuf pentru Europa, se dă Basarabia ca fiind complectamente lipsită de a- cest parazit, fapt care merită să fie contralat. Oekologia vâscului. In general se admite că vâscul este dioc. Lindma/zn a găsit în Suedia câteva cazuri de monoicie. Tubuef deasemenea des- crie tufe monoice, cari însă provin din 2 indivizi de gen contar, din cari exemplarul femei trăește parazitar pe cel mascul sau vi- ceversa. Uneori se găsesc exemplare de vâsc cu flori cari pre- zintă organe reduse femele. Florile femele suni foarte reduse, ele prezintă 4 sepale în interiorul cărora se află un pistil format din creșterea a 2 câr- pele. In interiorul pistilului lipsește ovulul, sacii embrionari (1—4) sunt formati direct în țesutul pistilului care la rândul său se cufundă cu cel al receptacolului. Florile mascule prezintă deaseme. nea un perigon formal din 4 sepale, pe fetele interne ale cărora se găsește un stiat, care cuprinde până la 50 loji, în care se pro- duc grăunți de polen și care strat se admite a proveni din con- cretizarea anterelor cu sepalele florale. Jost, cel care a studiat în deaproape, desvoltarea inflorescenței la vâsc, spune că. — „El are organele sale reproduclive foarte reduse. Sacii embrio- nari dela fi. femele și anterele florilor mascule se apropie prin structura lor mai mult de macrosporangii și microsporangii Pte- ridophylelor, decât de organele similare dela Angiosperme".— In ceeaceprivește modul de aranjare ai inflorescențelor, în natură se găsesc numeroase forme teratologice, din cari Tubeuf dă o mulțime de fotografii. 916 Revista Pădurilor Fructul de vâsc prezintă fenomenul de Polyemibrionie. La germinarea seminjelor, es afară acești embrioni și dau naștere flecare la câte o plantulă. Vâscul este profogyn. Florile femele apar uneori chiar în cursul lunei Ianuarie. Jost a găsit că floarea femelă se for- mează, în muguri încă din luna Iulie anul precedent înflorire^ iar în luna Octombrie se formează chiar saci embrionari. Această desvoltare precoce a florilor femele dă posibilitatea ca ele să se deschidă chiar în cursul ernei, când activitatea vegetativă a plantei este aproape nulă. Poliniza|ia are loc cu ajutorul insectelor în cursul lunei Martie și uneori Aprilie. In timpul polinizatiei florile mascule răspândesc un miros foarte puternic, iar pe stigmatul florilor fe- mele apare o picătură de secret, care proeminează deasupra vârfurilor sepalelor, făcând florile prin luciu său exterior evidente. Fructele se coc abia în Decembrie. Ele se găsesc până prin mijlocul lunei Ianuarie pe tufele de vâsc. Sturzii, abia către sfârșitullui Ianuarie încep a devora fructele de vâsc. Dinobservațiile lui Tubeuf rezultă că păsările nu recurg la aceste fructe, decât în momentul când lipsa altor alimente le obligă ia aceasta. De altfel prin analize s’a găsit că valoarea lor nutritivă este foarte scoborâtă. Cu toată credința generală cercetările arată că fruc- tele de vâsc nu sunt așa de preferate de păsări, cari atâta timp cât au la dispoziție altă hrană ie evită. De altfel și devorarea lor se face cu mari greutăți din cauza substanțelor lipicioase ce le cuprind și cari pe de o parte împiedică înghițirea iar pe de o altă parte se prind cu ușurință de ciocul păsărilor. Răspândirea semințelor se face prin păsări. Până acum s’au găsit aprox. 40 de specii de păsări cari devorează aceste fructe. Pentru răspândirea vâscului însă se pare că nu toate au aceiaș importantă, cel mai important grup îl formează genul Turdus. Semințele sunt înconjurate de un strat gelatinos, care le face indigerabile și care apoi ajută la lipirea semin|elor din e crementele insectelor pe ramuri. Germinația și plantele vâscului. In natură sămânța germinează după o pauză de câte va luni, fapt care a determinai pe unii cercetători să creadă că a- 1) De fapt la vâsc avem de a face cu o falșă Polyembironie. Polyem- brionie In înțelesul strict al termenului, nu este decât atunci când in interio- rul unui ovul se formează mai mulți embrioni, ori in vâsc nu există un ovul. Revista Pădurilor 917 ceasta perioadă de odihnă este de mare importantă pentru actul germinației. Wiessner a răușit însă să provoace’ germinația se- mințelor de vâsc imediat după coacerea lor. Germinația nu este în functe de substrat, Tubeuf a găsii că semințele de vâsc ger- minează chiar pe sticlă, Temperatura medie la care are loc încol- |irea semințelor după Heinricher este de 3,8°, C. și că apoi după încoltire plantula se poate desvolta chiar la temperaturi foarte scăzute până la—17°, fată de cari plantula se arată ca foarte rezistentă. Factorul însă determinant pentru geminafie este lumina, la întuneric nu s’a putut obține niciodată încoltirea semințelor. S’a observai că chiar conservarea semințelor la întuneric, aduce după sine o pierdere rapidă a procentului de germinație. Ra- reori embrionul se desvoltă chiar în fruct; în mod normal pentru germinație este necesară eliminarea pielitei bacei. Desvoltarea planfulei de vâsc este cu totul diferită de aceea a plantelor ce- lorlalte ; în adevăr din sămânță ese afară mai întâi hypocotylul, la polul radiculei ese afară numai un mic vârf lipicios, care are rolul de a atrage hypocotylul în direcția de creștere a rădăcinei, iar gemul a rămâne în interiorul seminței. Hypocotylul crește pe o lungime 1 cm. în direcția pe care a avut o în sămân|ă. La puțin timp după germinare, privind mai multe semințe, observăm hypocotylele îndreptate în toate direc- țiunile. După cum a afirmat du Hamei și Dutrochef. din acest moment însă hypocotylul prezintă mișcări de încovoere. Wiesner a arătat că aceste încovoeri sunt provocate de acțiunea luminei fată de care hypocotylul se arată ca puternic negativ heliotrop. Mai târziu Wiesner găsi că în afara acestui tropism, hypoco- tylul este deasemenea negativ geotrop. Tubeuf confirmă cerce- tările lui Wiesner și arată modul cum o exercită tropismele amintite. Pentru demonstrarea geotropismului rădăcinilor el face ur- mătoarea experiență : Seminje de viscum cruciatum sunt provocate să germineze la lumină. După ce hypolylul a eșil afară din sămânță, Introduce aceste semințe în cutii întunecoase, unde sunt silite a continua germinația. După câtăva vreme a observat că hypocotylul tutulor semințelor din cutie au luat direcția opusă, celei pe care o iau în general rădăcinile plantelor adică negativ geotropică. 918 Revista Pădurilor Tubeuf mai găsește că hypocoiylul prezintă și mișcări autonome (nutatiuni), ale căror cauze nu se poate atribui vr’uneî influente externe și cari provin din for|e interne necunoscute. Aceste diverse mișcări au ca scop de a conduce vârful hypocotilului până la substrat, care apoi desvoltă aparatul sugător în ramura plantei ospitaliere gratie căreia își asigură existenta. Tubeuf crede că mișcările hypocoiyiului sunt regulate în tim- pul zilei iar în timpul noptei direcțiunea de creștere este cea indicată de acțiunea gravitatei. In cazul când hypocoiylul în urma influentelor de mai sus prin creșterea sa nu a ajuns cu vârful până la un substrat convenabil, atunci el începe a manifesta mișcări lente autonome în căutarea unui suport. După cum se vede din cele de mai sus hypocoiylul prezintă o com- bani|ie de mișcări unică în lumea vegetală, cari își au explicația în modul &U parazitar de traiu și care îi înlesnesc găsirea unui mediu favorabil de traiu. Pentru a nu abuza de spațiul oferii de revistă mă opresc la acestea, rămânând ca cu altă ocaziune să revin asupra altor chestiuni privitoare la vâsc. Munchen, Sept. 1924. Const Georgescu Revista Pădurilor 919 t ST. DEMETRESCU-VERGU Duminică 19 Oct. a. c. a încetat din viafă la domiciliul său din București, colegul nostru Șt. Demetrescu-Vergu. Vestea acestui desnodământ neașteptat a stârnii regrete unanime în corpul silvic, în care era iubit și stimat pentru calitățile sale alese. Mar|i 21 Oct. a avut loc înmormântarea. A asistat la această tristă despărfire, numeroși prieteni și admiratori ai defunctului, funcționarii Academiei Române în frunte cu d-l Bianu, Direc- torul Academiei Române și membrii corpului silvic aflători în București în frunte cu d l C. Opran, Ad-torul Casei Pădurilor. S’au depus numeroase coroane de flori naturale din partea; sojiei, prietenilor precum și din partea Academiei Române, a funcționarilor Academiei Române, a Casei Pădurilor și societăți „Progresul Silvic", o jerbă frumoasă din partea familiei C. Opran etc. etc. Serviciul funebru a fost oficiat de P. S. Archimandrit Seri- ban înconjurat de numeroși preoți, răspunsurile fiind date de corul Seminarului din București. 920 Revista Pădurilor Sicriul a fost ridicat de pe catafalc de colegi și depus în cavoul funebru complect acoperit de flori. Panglicile au fost purtate de d-nii: C. Opran Ad-torul Casei Pădurilor, I. Comanici și Dem. Anastescu, Sub ad-tori ai Casei Pădurilor și Gh. Năstăsescu, inginer inspector silvic. La domiciliu d-l Bianu, Directorul Academiei Române a rosiit următoarele : Trăim cu toții astăzi o zi amară a vieței, zi a cărei amără- ciune am mai gustat-o unii mai mult, a'ții mai puțin, ziua des- părțirii pentru totdeauna de o ființă scumpă, de un tovarăș de muncă, de credințele, de năzuințele, cari dau vieței un rost, o împodobesc și îi fac farmecul dela inceput până la sfârșit; zi eu cât de dureroasă pentru noi cei rămași sub povara datoriilor și în bătaia valurilor vieței, atât de liniștită pentru cel care pleacă dintre noi, lipsindu-ne de afecțiunea și de conlucrarea lui. Noi cei rămași pe țărmul de pe care el își iea avânt peste necunoscutul și misteriosul ocean al eternității și al infinitului spre limanuri închipuite și veșnic necunoscute, cu inimile strânse și cu ochii înecați în lacrimi de durerea despărțirii, privim la bietele rămășițe materiale rămase încă înaintea noastră, rămășițe reci, în cari s’a adăpostit sufletul dătător de căldură și de vieoțu, care făcea din ele un om cu acele daruri intelectuale și morale cari întruchipează o personalitate de elită. Vrând nevrând cugetarea noastră simte în asemenea cazur' trebuința de a răsfoi arhiva aducerilor aminte și de a întoarce foaie după foaie trecutul spre a-și reface într’o sinteză strânsă calitățile caracteristice ale celui plecat. Cei adunați astăzi aici în jurul acestui sicriu ne aflăm în această stare sufletească. /I plecat dintre noi acela care viețuia în aceste rămășițe materiale, acela care răspândea în jurul lui farmecul afecțiunii către prea iubita lui soție, către rudele lui, către prietenii lui,—acela care răspândea stima desăvârșită pentru dânsul între superiorii și conlucrătorii lui ca și între inferiori și cunoscuți. Așa a fost — căci a fost, dar nu mai este —, așa a fost Ștefan Demetrescu-Vergu. Absolvise Școala de agricultură și silvicultură aela Herăs- trău, intrase în serviciul silvic al Statului, dar în Aprilie 1903, Revista Pădurilro 921 după informațiile si îndemnul unui prieten veni la Academie spre a ocupa funcțiunea de Șef al Bunurilor. La Stat—spunea dânsul— avea prea puțină statornicie, prea puțină inițiativă și dânsul voia să organizeze în mod statornic — să creeze — în cadrul atât de iubit al economiei rurale. Dela 1 Maiu 1904 — timp de aproape 22 de ani — am lucrat în serviciul Academiei și această conlu- crare a fost nu numai bogată în roade, dar a fost o plăcere pentru toți neumbrită niciodată de vre’o nemulțumire. Om de ordine, în cel mai bun înțeles al cuvântului, priceput, muncitor, devotat, plin de inițiativă totdeauna înțeleaptă și hotărâtă, ori unde mergea stabilea ordinea și disciplina cea mai perfectă; și această disci- plină nu se mărginea la cele materiale, ci se întindea mai ales la viața morală. Pădurile mai ales îi erau dragi, de ele se interesa cu deo- sebire; ar fi vrut să fie toate prefăcute în parcuri. Le-a încon- jurat cu șanțuri, ca să le ferească de stricăciuni, a plantat golurile lăsate de neîngrijirile din trecut, a organizat exploatarea lor sis- tematică in așa fel ca produsul lor să fie din an în an mai bogat; îngrijea ca iubitele lui păduri să se prezinte cu demnitate, chiar cu eleganță: pădurarii lui trebuiau să fie buni gospodari cu pur- tări alese; cantoanele lor trebuiau să fie totdeauna bine între- ținute și curate, așa încât oricine văzându-le îi făcea poftă să le locuiască câteva zile. In grija lui mai era supravegherea gospodăriei școlilor — două de agricultură cu internate, una primară. Interes părintesc pentru școlari, sfaturi și ordine frățești pentru personalul didactic și administrativ, erau împărțite de dânsul în toate părțile, pe toate timpurile, — fără cruțarea per- soanei și adeseori cu sacrificiul intereselor sale personale. Am avut norocul și mulțumirea de a lucra cu Vergu mai bine de 21 ani în serviciul Academiei, căreia i-a închinat toate rarile lui calități intelectuale și morale de bun administrator, de exemplar organizator, și mai pe sus de toate înaltele lui calități morale și tot devotamentul ființei sale. Două persoane au putut cunoaște mai bine calitățile celui pe care l-am pierdut acum: acea zdrobită soție, căreia i-a dat virtuțile sale de soț și acel care vă vorbește acum, lângă care și-a desvoltat întreagă activitatea lui externă de om public ca or- ganizator și ca administrator. 922 Revista Pădurilor Soția sdrobită de durerea despărțirii nu poate avea glas; eu pot spune și o spun în acest dureros ceas al despărțirii: atât în viața sa privată cât și ca servitor al intereselor publice Vergu a realizat idealul soțului, idealul funcționarului. Viața se judecă mai pe sus de toate după valoarea ei mo- rală: valoarea vieței nu stă în câte averi ai adunat, câte trepte ale ierarhiei sociale ai urcat — ci într’altceva: cât bine, cât folos ai adus pentru alții, pentru societatea în care ai trăit, câtă dra- goste impersonală pentru semenii tăi, cât devotament ai presăra^ ca raze luminoase pe cărările vieței. Privind viața lui Vergu sub acest unghiu, noi toți aceia că- rora durerea despărțirii ne strânge astăzi inima, și înainte de toți sdrobită sa soție, trebue să găsim mângâierea in conștiința că acel care ne-a lăsat în acest ceas fatal a fost în toate situațiile vieței personificarea binelui și a virtuților cari ridică pe om la tnălți. mile morale spre care toți trebue să năzuiască, dar nu toți le ajung. Pomenirea lui să fie veșnică și să fie pildă de urmat pen- tru cât mai mulți spre fericirea lor și a societății în care trăiesc- La mormânt, D l Inginer Inspector silvic M. P. Florescu, din partea corpului silvic și al Societă|ei „Progresul silvic**, a rostit următorul discurs. întristată adunare, camarazi Cu inimile strânse de durere, corpul silvic se desparte azi cu regret, de unul din acei colegi care au făcut parte din elita breslei pădurărești. Grozave sunt durerile ce le încearcă breasla noastră de la un timp încoace, dureri cari lasă răni adânci, mai ales azi când, din toate părțile pădurile au numai dușmani și nici un amic. Născut la 1868 în București, dintr’o familie de oameni gos- podari, după ce a absolvit Liceul Matei Basarab din București s’a înscris la Școala Centrală de agricultură și silvicultură dela Herăstrău, după care terminând-o cu succes, a intrat la 1889 în serviciul Statului. Primii doi a fost în comisii de amenajament In Moldova, apoi până la 1 Mai 1903 ca șef al ocolului silvic „Slobozia". !n tot acest timp a lucrat serios pentru cauza fores- tieră. Câți dintre voi, cei ce sunteți cu chia argintie, nu vă adu- Revista Pădurilor 923 ceți aminte de frumoasa alele de salcâmi dela Slobozia, ale ie pe care pădurarii lui o numiau „aleia lui Cuconu Fănică-, aleie, care azi e distrusă de vitregia soartei și asălbătăciei oamenilor! Intrat apoi in serviciul Academiei Române, la i Mai 1903 a funcționat în mod conținu timp de 21 ani, adică până și-a dat sfârșitul. De ceia ce a făcut pentru pădurile și bunurile Academiei, a vorbit altul înaintea mea, mai autorizat ca mine. Dar ceia ce vreau să evidențiez aci, sunt calitățile acestui distins coleg, care forma o rezervă din puținele rezerve ce ne-a mai rămas în corpul nostru. Era una din acele rezerve frumoase de elită, întocmai ca acele rezerve pe care le alegem noi pădu- rarii în pădure, pentru ca din ele, să reiese alți lăstari noi, pu- ternici și viguroși, uitați-vă la dânsul, ce frumos este 1 Ne doare mult această despărțire prea timpurie! Ne doare căci el a fost al nostru, ne-a aparținut nouă silvicultorilor. De aceia, atâția dintre n»i, tineri și bătrâni, am ținut să ve- nim să ne luăm ultimul adio de la un coleg de elită cum ai fost tu! A fost un soț model! N’a avut copii! Dar prin calitățile sale specifice mai ales pe aceste vremuri de nevroză și de intervertiri de valori normale, el a știut să-și ajute cele 3 nepoate ale sale, cum nici unul din câți cunosc nu și-a ajutat chiar copii proprii! Sunt lucruri rare, de adâncă educație, care trebuiesc rele- vate de noi colegii, aci în fața mormântului său, pentru a fi știute de câți mai mulți... și în special de tineret. Si acum când minutele de despărțire, de tine ne sunt nu- mărate, când ploaia picură din belșug capetele noastre, care stau descoperite în fața mormântului rece care te va înghite și pe tine..., ținem să-ți spunem că colegii tăi, spre deosebire de Soc. „Progresul siivic" și „Casa Pădurilor" care ți-au trimis coroane de flori naturale ca ultim simbol de recunoștință, noi colegii tăi. pen- tru dragostea de neam și țară, pentru sentimentele ce le nutreai pentru cauza națională a neamului și pe care mi le împărtășeai adesea în întâlnirile noastre, nu ți-am depus coroană, ci modestele noastre contribuții le-am trimis Cercului Studențesc de la lași, pentru ca în amintirea ta, să contribuim cu o cărămidă la clădi- rea căminului studențesc creștin din lași, adică acolo de unde ți-ai început tu cariera silvică. 924 Revista Pădurilor Ș/ acum, Doamne, te rugăm fierbinte primește în ceata ce- lor mulți... și drepți, alături de atâția colegi jertfiți pentru cauza neamului și pădurilor și sufletul colegului nostru St. Dumitrescu- Vergu. Dragă coane Fănică, Corpul silvic și Societatea „Progresul silvic* îți aduc în acest moment prin glasul meu ultimul omagiu și ultimul adio! Dumnezeu să-l ierte! Informații Duminică 19 Oct s’a sărbătorit ia școala Polifechnică din București cu deosebită solemnitate amintirea a 25 ani dela moartea lui G. Duca, fost director al școalei de Poduri și șosele — La această solemnitate, Casa Pădurilor a fost reprezentată prin D-L D. Anastasescu, corpul profesoral forestier prin D nii: N. lacobescu. Dr. Drăcea Vintilă Stînghe și D. Drâmbă, Soc. Progresul silvic prin D-l. M. P. Flo- rescu. * Duminică 26 Oct. (Sf. Dumitru) la școala de conduc- tori silvici din Timișoara, s’a pus bazele societăței con- ductorilor Technici silvici din România. La această ședință solemnă a asistat: D-nii Valeriu Lintzia, Directorul Școalei de conductori silvici și d nii profesori r 1. Dimitrescu și I. Pruteanu — un număr im- portant de conductori technici silvici și toți elevii școalei. S’a citit proectul de Statute și după ce s’a modificat câteva din articole s’au aprobat de toți cei de față, urmând a se trimete apoi și ad-ței Casei Pădurilor spre aprobare. In unanimitate Societatea „Conductorilor Technici silvici din România a ales ca președinte pe d-l Inginer inspector silvic Al. P. Florescu. ♦ Pentru anul 1925, ca delegat al secției Silvice, pe lângă Școala Polifechnică din București, a fost ales d-l Inginer Revista Pădurilor 925 consilier silvic Petre Antonescu în locul d-lui N. G. Po- povici al cărui mandat a expirat. • Aprovizionarea cu semințe forestiere. Administrația Casei Pădurilor a satisfăcut larg în ul- timii ani cererile de semințe forestiere și în special de molift, necesar împăduririlor de efectuat de către proprietarii par- ticulari, societățile forestiere, etc. In acest an cererile de sămânță de molift, din lipsa totală de fructificație a acestei specii, nu vor mai putea fi satisfăcute, întru cât rezerva de circa 4.500 kilograme, este necesară împăduririlor de efectuat la Stat și la pădu- rile Administrate de Stat. Interesații sunt prin aceasta rugați să caute ași aco- peri din timp în altă parte de cât la Stat nevoile de să- mânță de molift. Se va întreba în primul rând la direcția Fondului Bisericesc din Cernăuți. 926 Revista Pădurilor MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR D E C I Z I U N E Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agiculturii și al Domeniilcr, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădu- rilor, Având în vedere articolul 2 din Codul silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi : a) Amenajamentul de exploatare al pădurii Sionul pendinte de comuna Ceraș, jud. Prahova, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, în suprafață de 462 Ha. din care 383 de exploatat. Re- gimul codru cu tăeri rase, revoluția normală 80 ani, exploatarea în 8 ani. b) Regulamentul de exploatare al pădurii Versești pendinte de comuna Bereșli-Taslău jud. Bacău, proprietatea d-lui D. D. Tirțescu în suprafață de 115 Ha. 9000 m. p. dtn care 73 Ha. de exploatat. Regimul ciâng simplu, revoluția normală 30 ani, ex- ploatarea în 8 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fie- care hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Babei pendinte de comuna Buda jud. Tutova, proprietatea indiviză a Moștenitorilor C. Crăescu, în suprafață de 95 Ha 4800 m. p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 20 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar ; d) Studiul sumar pentru exploatare al pădurii Muntele Mi- șina pendinte de comuna Herăstrău jud. Putna, proprietatea D-lui Constantin Bahnă, în suprafață de 15 Ha 7000 m. p. Regimul codru grădinărit, revoluția normală 120 ani, exploatarea în 5 ani cel pujin și cu garanția de împădurire 800 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Colții Morarului Revista Pădutilor 927 pendinte de comuna Bușteni jud, Prahova, proprietatea D-lu Gr. G. Cantacuzino, în suprafață de 392 Ha 5500 m. p. din cari 81 Ha 3000 m. p. de exploatat. Regimul codru cu tăeri succe- sive, revoluția normală 100 ani, exploatarea în 3 ani și cu ga- ranția de împădurire 600 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în regulamen- tele respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3. — Domnul Administrator al Casei Pădurilor este în- sărcinat cu executarea acestei Deciziuni. Dată astăzi 26 Iunie 1924 în cabinetul nostru (ss) Ministru Al. Constantinescu No. 39365 ♦ • Deciziune Noi. Ministru Secretar de Stal la Departamentul Agriculturii și al Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădu- rilor, Având în vedere aiticolul 2 din Codul silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131 920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurilor de pe moșiile Rușii pendinte de comuna Puești și Stâncășeni judelui Tutova, proprietatea D-lui Mihaii Vidrașcu în suprafa|ă de 640 m. p. formată după cum urmează: 1. Pe moșia Ruși sunt trupurile următoare: Trupul Cociuba în suprafață de 226 Ha 9450 m. p. • „ Chilia „ 278 „ 3380 m. p. „ Mănoiu „ „ 12 „ 5000 m. p. 2. Pe moșia Stâncășeni sunt trupurile următoare : Trupul Ezeru Mare în suprafa|ă de 115 Ha 6800 m. p. „ Ezeru Mic „ 7 „ 5000 m. p. Regimul crâng simplu, Revoluția normală 32 ani. 928 Revista Pădurilor Planul de iăere este valabil numai pentru parchetele No. 9—22 vândute spre exploatare cu contract în regulă D-lui S. Herscovici din Bârlad. Anual se va tăia nnmai câte un parchet. Garan|ia de împădurire 1000 lei de fiecare hectar. Revizuirea acestui amenajament se va face după 8 ani. Art. 1. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în regula- mentul de exploatare sunt executorii. Art. 3. — și ultimul) Domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Dată astăzi 20 Iunie 1924 în cabinetul nostru (ss) Ministru Al. Constantinescu No. 38047 ♦ • • Dec iz i u n e Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agricul- turei și Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pădurilor Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131 920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurei Valea Merme- zeului pendinte de Comuna Toplița Româna, județul Mureș-Turda, proprietatea D-nei Antal Dumitru în suprafață de 64 Ha. 8013 m. p. — Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de impădurire 2000 lei de fiecare hectar; b) Studiul sumar pentru exploatare al pădurei Cic pendinte de‘ Comuna Bonț, județul Solnoc-Dobâca, proprietatea D-lui Cristofor Pop în suprafață de 23 Ha. 5381 m. p. — Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de impădurire 300 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Coastea pendinte de Comuna Uileac, județul Sălaj, proprietatea D-lui Bethlen Pavel» Revista Pădurilor 929 îi suprafață de 57 Ha. 5500 m. p. — Regimul crâng siniplu.— Rcvolufia normală 20 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire lei 200 de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Secu Paltin pen- dinte de Comuna Roslolita, județul Mureș-Turda, proprietatea erezilor Dr. Fritsck în suprafață de 1239 Ha-1400 m. p. din care se exploatează 311 Ha. 6000 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase cu 30 arbori de rezervă la hectar; Revoluția . normală 80 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanta de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Fa|a Putnei pen- dinte de Comuna Gheorgheni, județul Ciuc, proprietatea D-lor Ștefan și Zaharia Zarug, Mihail Lukacs, Ana (bargin) Francisk și Ștef. Lukacs, în suprafață de 146 Ha. 7409 m. p. din care se exploatează 73 Ha. 7909 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; Regulamentul de exploatare al pădurii Fagul lui Arcuș pendinte de Comuna Gheorghieni jude|ul Ciuc, proprietatea D ior Ion și Alois Karocson, în suprafață de 108 Ha. 7595 m. p. ex- ploatabilă. — Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția normală 80 ani, exploatare în 2 ani, și cu garanta de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al păduiii Fagul lui Arcuș pendinte de Comuna Gheorghieni jude|ul Ciuc, proprietatea D-lui Ștefan Melic, în suprafață de 550 Ha. 0606 m. p. din care 442 Ha. 0168 m. p. exploatabilă. -- Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția normală 80 ani xeploatare în 3 ani și cu ga- anfia de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exlopatare al pădurii Kozrez pendinte de Comuna Ditrău judelui Ciuc, proprietatea D-lui Ignatie Bajko, în suprafață de 35 Ha. 5734 m. p. din care de exploatat 9 Ha. 5130 m. p. — Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția nor- mală 80 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de Comuna Ditrău judcful Ciuc, proprietatea D-lui Carol Kollo și so|ia, în suprafață de 14 Ha. 2572 m. p. din care de exploatat 8 Ha. 7303 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția nor- 930 Revista Pădurilor maia 80 ani, exploatarea într un an și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; j) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Ponor pen- dinte de Comuna Căzăneșfi, județul Hunedoara, proprietatea Com- posesoratului urbarial din Comuna Căzănești, în suprafață de 925 Ha. 8600 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase pentru seria 1 și a II și codru grădinărit pentru seria III. Revoluția normală 80 ani. Exploatarea în 2 ani, pentru afect. I compusă din par- celele 1—7, în 16 ani pentru afec. II compusă din parcelele 8 — 13 inclusiv din seria I, seria II și III în 10 ani conform pla- nului special. Garanția de împădurire 1000 lei seria I și II, și 300 le seria 111 la hectar; k) Regulamentul de exploatare al pădurii Nyerges pendinte de Comuna Gheorghieni județul Ciuc, proprietatea D-lui Dr. Samoil Szanto în suprafață de 105 Ha. 6622 m. p. Re- gimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare jugăr cadastral. I) Regulamentul de exploatare al pădurii Bulgări pendinte de Comuna Gheorghieni județul Ciuc, proprieiea Institutului de Credit al Comerciantilor de lemne din Ciuc, în suprafață de 394 Ha. 4045 m. p. din care de exploatat 308 Ha, 4046 m. p. Re- gimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normată 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 1500 iei de fiecare hectar; m) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez perdinle de Comuna Ditrău, județul Ciuc, proprietatea D-lui Lukacs Marton, în suprafață de 20 Ha. 7200 m. p. — Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția normală 80 ani, exploatare într’un an și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; n) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de Comuna Ditrău județul Ciuc, proprietatea D lui Alois Csipy și soția în suprafață de 144 Ha. 3261 m. p. — Regimul Codru cu tăeri rase. — Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; Art. IL — Aceste regulamente de exploatare (sau ame- najamente) se aprobă numai aia punct de vedere tehnic silvic, luăndu-se drept definitivă situațiunea comunicată de organele de aplicarea legii pentru reforma agrară. Revista Pădurilor 931 Constatându-se însă în urmă că arătările din aceste re- gulamente (sau amenajamente) referitoare la suprafața pădurii la numele proprietarului etc. au fost date eronat sau între timp au suferii schimbări din cauza aplicărei reformei agrare, sau or ce alte cauze, regulamentul (sau amenajamentul) se va revizui imediat fie din punct de vedere pur technic silvic, fie asupra proprietății, suprafeței, etc. Art. HI. — Toate cele l’alte dispozi(iuni prevăzute în re- gulamentele respective și articolele anexate sunt executorii. Art. /V. — Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Dală asfă-zi 29 August 1914 în cabinetul nostru. (ss) Ministru ad-interim Al. Vaifoianu No. 49002 • • Deciziune Noi, Ministru Secretar de Sfat, la Departamentul Agricul turei și Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al casei Pă- durilor, Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurei Ceplea-Strehaița, Bălășoiu și Broșteni pendinte de Comuna Broșteni, județul Gorj, proprietatea D-lui Al. C. Calotescu-Neicu în suprafață de 200 Ha. Regimul Crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploa- tarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurei Prelipca pendinte de Comuna Măculești jud. Dorohoi, proprietatea D-lui Ion G. Dintovici D-nei Elena Căp. I. lacobescu și G. G. Dinlovici în suprafață de 131 Ha. 8485 m. p. Regimul Crâng simplu, revo- 932 Revista Pădurilor luția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de îm- pădurire 300 lei de fiecare hectar : c) Regulamentul de exploatare al pădurei Tureatca pendinte de Comuna Tureatca județul Dorohoi, proprietatea D-lui G. Stroici, în suprafață de 693 Ha. 5000 m. p. — Regimul Crâng simplu cu 100 rezerve la fiecare hectar în parcela C. de esență stejar. — Revoluția ncrmală 30 ani, exploatarea în 30 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurei Muntele Cucu- teanca pendinte de Comuna Runcu jud. Dămbovița, proprietatea D-lui Ion Călineț și a D nei și a D lui Cristachi Stefănescu în suprafață de 320 Ha. 5000 m. p. din care nexploatată 82 Ha. 9800 in. p. Regimul Codru cu tăeri rase pentru suprafața neex- ploatută, revoluția normală 80 ani, exploatarea în 3 ani pentru cele 82 Ha. 98G0 m. p. și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Groapa Tufei și Poenița pendinte de Comuna Lacul lui Baban județul R. Sărat proprietatea D-lui G. H. Cațafani în suprafață de 231 Ha. 5449 m. p. din care de exploatal[52 Ha. 9000 m. p. — Regimul Crâng cu 60 rezerve la hectar din esenjă stejar cei mai groși. Re- voluția normală 20 ani, exploatarea în 2 ani pentru suprafața de exploatat și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Dobriașul, Ver- santul Argeșului și Botul Piscul Rusei pendinte de Comuna Lerești județul Argeș, proprietatea D nei Maria Colonel 1. Teo- dorescu în suprafață de 322 hectare pădure curată. — Regimul Codrului regulat. — Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurei Comeșli din 3 trupuri pendinte de Comuna Miroslava județul Iași, proprietatea D-lui Gh. Niculescu în suprafață de 330 hectare 5300 m. p. din care de exploatat 31 Ha. 2900 m. p. Regimul Crâng simplu.— Revoluția normală 25 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanție de împădurire 300 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Bodeasa pendinte de Comuna Vultureni județul Tecuci proprietatea D-lui N. Nicu- lescu în suprafață de 31 Ha. 4600 m. p. — Regimul Crâng Revista Pădurilor £33 simplu. — Revoluția normală 30 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurei Balaciul de jos pendinte de Comuna Bălăci județul lalomi(a proprietatea D-nei Lucia Filotti în suprafață de 35 Ha. 5200 m. p. Regimul Crâng simplu. — Revolufia normală 6 ani, exploatarea într’un an și cu garanfia de împădurire 200 lei de fiecare hectar; j) Regulamentul de exploatare al pădurei Măguleasa pen- dinte de Comuna Tisău, județul Buzău proprietatea Băncei Co- mertului din Buzău în suprafață de 62 Ha. 8405 m. p. din care 15 Ha. 9800 poeni. — Regimul Crâng simplu. — Revolufia nor- mală 15 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanfia de împădurire 150 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate cele i’alle dispozifiuni prevăzute în regula- mentele respective și articolul adițional anexat sunt executorii Art. 3. — și ultimul. Domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Dată astă-zi 29 August 1924 în cabinetul nostru. (ss) Ministru Gl. Văitoianu No. 49004 ♦ • Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la departamentul Agriculturei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator, al Casei Pădu- rilor. Având în vedere art. 2 din Codul Silvic. Având în vedere art. 2 din legea modificărilor din Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Fântânelele pen- dinte de comuna Schiopeni jud. Fălciu proprietatea d-lui T. A. Bădărău în suprafață de 14 ha. 9300 m. p. — Regimul Crâng simplu. Revolufia normală 10 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanfia de împădurire 150 lei de fiecare hectar ; 934 Revista Pădurilor b) Regulamentul de exploatare al pădurii Clucereasca pen- dinte de Comuna Racovița jud. Muscel, proprietatea d-lui I. A. Dobrovici și a d-nei Jeana C. Zătreanu în suprafață de 766 ha. 5000 m. p. Regimul Crâng simplu. Revoluția normală J5 ani, exploatarea în 15 ani în conformitate cu planul special de ex- ploatare și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Moxu|-Sangeop pendinte de comuna Moxuț jud. Botoșani proprietatea D-lui I. M. Barach în suprafață de 467 ha, 2982 m. p. Regimul Codru cu 2 tăeri succesive cu 40 rezerve de esență fag din cei mai bătrâni. Revoluția normală 90 ani, exploatarea în 6 ani, și cu garanția de împădurire lei 1000 de fiecare hectar ; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Mihăești pendinte de comuna Mihăești județul Muscel proprietatea d-lui loan N. lorgulescu în suprațată de 71 ha. 3090 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 3 ani, și cu garanția de împădurire 150 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Oporelu pendinte de comuna Oporelu jud. Olt proprietatea d-lui Inginer G. I. Gol- goteanu, în suprafață de 95 ha. Regimul.crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădu* rire 100 de fiecare hectar; f) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Teiș pen- dinte de comuna Solânga jud. Dâmbovița proprietatea Stalului în suprafață de 543 ha. 4600 m. p. Regimul Crâng cu 80 rezerve de stejar la hectar. Revoluția normală 40 ani, exploatoarea în 10 anii; g) Amenajamentul pentru exploatare al plantației de salcâm Ciocănești Mărgineni pendinte de comuna Crucea jud. Ialomița proprietatea Stalului în suprafață de 15 ha. 3400 m. p. Regimul Crâng, revoluția normală 20 ani, exploatarea în 20 ani : h) Regulamentul de exploatare al pădurii Muntele Coasta Ursului pendinte de comuna Valari județul Gorj proprietatea d-lui Anton Latcovici și Gh. Sichitiu în suprafață de 84 ha. Re- gimul codru cu tăeri rase cu 80 arbori de rezervă la hectar. Revoluția normală 100 ani, exploatare în 3 ani, și cu garanția de împădurire 1500 lei de fiecare hectar; i) Amenajamentul pentru exploatare al pădurii Budoiu pen- dinte de comuna Sinești și Românești județul Vâlcea proprie- Kevista Pâduriloi 93S dea Stalului în suprafață de 795 ha. 0400 m. p. Regimul codru u tăeri succesive. Revoluția normală 100 ani, exploatarea în 100 ani. j) Regulamentul de exploatare al pădurii Crivina dela Moara pendinte de Comuna Căudești jude|ul Buzău proprietatea d-lui Mihail Antonescu în suprafață de 10 ha. 3000 m. p. Regimul rang simplu. Revolu|ia normală 12 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectare: k) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Plopilor Scorlăjeasca pendinte de comuna Furnicoși județul Muscel pro- prietatea d-lui Florian Nicolescu în suprafață de 82 ha. 5000 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de hectar. Art. II. — Toate celelalte dispozi|iuni prevăzute în regu- amentele respective și articolele adiționale anexate sunt exe- cutorii. Art. III. — Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Dată astăzi 29 August 924 în cabinetul nostru. No. 49006. BMinistru Ad-interim (ss) General Văitoianu Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat Ia Departamentul Agricullurei și al Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă- durilor, Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor Ia Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi : a) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Merme- eului pendinte de Comuna Topli|a Română judelui Mures-Turda proprietatea D-nei Antal Dumitru în suprafa|ă de 64 ha. 8013 m,. p. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 3 ani și cu ga- an|ia de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; •936 Revista Pădurilor b) Studiul sumar pentru exploatare al pădurii dependințe de Comuna Bont judelui Solnoc-Dobâca proprietatea D-lui Cri- stofor Pop in suprafa|ă de 23 ho. 5381 m. p. Regimul Crâng simplu. Revolu|ia normala 20 ani, exploatarea înti’un an și cu ga- ranția de împădurire 300, lei de fiecare heciar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Coaslea pendinte de Comuna Uileac judejul Sălaj proprietatea D-lui Betlem Pavel în suprafață de 57 ha. 5500 m. p. Regimul Crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 2 ani și cu garan|ia de împădurire lei 200 de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Sscu-Paltin pen- dinte de Comuna Rostoli|a jude|ul Mureș-Turda proprietatea Erezilor Dr. Erilsck în suprafața de 1259 ha. 1400 m. p. di.i care se exploatează 311 ha. 6000 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase cu 30 arbori de rezervă la hectar. Revoluția normală 84 ani, exploatarea în 10 ani și cu ga ranția de împădurire 2000 lei fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Fa|a-Putnei pen- dinte de Comuna Gheorghieni județul Ciuc, proprietatea D-lor Ștefan și Zaharia Zarug, Mihai Luka s, Ana (bargin) Francisk și Ștefan Lukacs, în suprafa|ă de 146 ha. 7409 m. p. din care se exploatează 73 ha. 7909 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase. Revolu|ia normală 80 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 2000 iei de fiecare hectar; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Fagul lui Arcuș pendinte de Comuna Gheorgheni judejul Ciuc proprietatea D-lor Ion și Alois Karocson în suprafață de 108 ha. 7595 m. p. ex- ploatabilă. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanjia de împădurire 200 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Fagul lui Arcuș pendinte de Comuna Gheorghieni județul Ciuc proprietatea D-lui Ștefan Melic în suprafață de 550 ha. 0606 m. p. din care 442 ha. 0168 m. p. exploatabilă. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploataree în 5 ani și cu garanții de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de Comuna Ditrău județul Ciuc proprietatea D-lui Ignatie Bajko, Revista Pădurilor 937 in suprafața de 55 ha. 5734 m. p. din care de exploatat 9 ha. >130 m. p. Regimul codru cu taeri rase. Revoluția normală 80 ani exploatarea într’un an și cu ga- ^nția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de Comuna Ditrău județul Ciuc, proprietatea D-nul Carol Kolio și soția în suprafață de 14 ha. 2572 m. p. din care de exploatat 8 ha. 7303 m. p. Regimul Codru cu taeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea într’un an și cu ga- ranția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; j) Amenajament pentru exploatare al pădurii Ponor pen- dinte de Comuna Căzănești județul Hunedoara proprietatea Com- posesoratului Urbarial din comuna Căzănești în suprafață 925 ha. 8600 m. p. Regimul codru cu tăeri rase pentru seria I și a II și codru grădinărit pentru seria 111, Revoluția normală 80 ani. Exploatarea în 2 ani pentru afec. I compusă din parcelele 1-7, în 16 ani pentru afec. II compusă din parcelele 8—13 inclusiv din seria I, seria il și III în 10 ani conform planului special. Garanția de împădurire 1000 lei seria I și II și 300 lei seria III ia hectar ; k) Regulamentul de exploatare al pădurii Nyerges pendinte de Comuna Gheorgheni județul Ciuc proprietatea d-lui Dr. Sa- moil Szanio în suprafață de 105 ha. 6622 m. p. — Regimul codru cu tăeri rase, — Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare jugăr cadastral. I) Regulamentul de exploatare al pădurii Bulgara pendinte de comuna Gheorghieni judelui Ciuc proprietatea institutului de credit al Comercianților de lemne din Ciuc în suprafață de 394 hectare 4045 m. p. din care de exploatat 308 ha. 4046 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu ga- ranția de împădurire 1500 iei de fiecare hectar ; m) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de comuna Ditrău județul Ciuc proprietatea d-lui Lukacs Marton îu suprafață de 20 hectare 7200 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea într’un an și cu ga- ranția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; 938 Revista Pădurilor n) Regulamentul de exploatare al pădurii Kozrez pendinte de comuna Ditrău judelui Ciuc proprietatea d-lui Alois Csiby și so|ia în suprafață de 144 ha. 3261 m. p. Regimul codru cu tăeri rase. Revolujia normală 80 ani, exploatarea în 5 ani și cu ga- ranjia de împădurire 2000 lei de fiecare hectar ; Art. 2. — Aceste regulamente de exploatare (sau amena- jamente) se aprobă numai din punct de vedere technic silvic, luându-se drept definitivă situatiunea comunicată de organele de aplicare a legii pentru reforma agrară. Constatându-se însă în urmă că arătările din aceste re- gulamente (sau amenajamente) referitoare la suprafață pădurii, la numele proprietarului etc. au fost date eronat sau între timp au suferit schimbări din cauza aplicărei reformei agrare, sau ori ce alte cauze, regulamentul (amenajamentul) se va revizui imediat fie din punct de vedere pur technic silvic, fie asupra proprie- tății, suprafeței, etc. Art. 3. — Toate celelalte dispozifiuni prevăzute în regu lamentele respective și articolele adiționale anexate sunt exe culorii. Art. 4. — Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni. Dată astăzi 29 August 1924 în cabinetul nostru. (ss) Ministru Ad-interim Gl. Văitoianu No. 49(X)2 • ♦ D ec i z i u n e Noi, Ministru secretar de Stat la Departamentul Agriculturei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Codul silvic publicată îh Monitorul Oficial No. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Ceplea-Sfrehai|a, Bălășoiu și Broșteni pendinte de comuna Broșteni, judelui Gorj, Revista Pădurilor 939 proprietatea d-lui Al. C. Calotescu-Neicu în suprafață pe 200 ha. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de e ploatare al pădurei Prelipca pendinte de comuna Naculești jud. Dorohoi, proprietatea d-lui Ion G. Dintovici d-nei Elena Cap. I. lacobescu și G. G, Dintovici în suprafață de 131 ha. 8485 m, p. Regimul crâng simplu, revoluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garan|ia de împădu- rire 300 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurei Tureatca pendinte de comuna Tureatca județul Dorohoi, proprietatea D-lui G. Stroici, în suprafață de 693 ha. 5000 m.p. Regimul crâng simplu cu 100 rezerve la fiecare hectar în parcela C de esen(ă stejar. Revoluția normala 30 ani, exploatarea în 30 ani și cu garan|ia de împădurire 600 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurei Muntele Cucu- teanca pendinte de comuna Runcu jud. Dâmbovița, proprietatea d lui loan Căiinet și a d-nei și a d-lui Cristachi Ștefanescu în suprafață de 320 ha. 5000 m. p. din care neexploatată 82 ha. 9.800 m. p. Regimul codru cu tăeri rase pentru suprafață neex- ploatată, revolufia normală 80 ani, exploatarea în 3 ani pentru cele 82 ha. 9800 m. p. și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar : e) Regulamentul de exploatare al pădurii Groapa Tufet și Poenita pendinte de comuna Lacul lui Baban judelui R. Săra proprietatea d-lui G. H. Catalani în suprafață de 231 ha. 5449 m. p. din care de exploaiat 52. ha. 9000 m. p. Regimul crâng cu 60 rezerve la hectar de esență stejar cei mai groși. Revo- luția normală 20 ani, exploatarea în 2 ani pentru suprafață de exploatat și cu garanție de împădurire 500 lei de fiecare hectar ; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Dobriașul, Ver- santul Argeșelului și Botul Piscul Rusei pendinte de comuna Lerești județul Argeș, proprietatea d-nei Maria Colonel 1. Teo- dorescu în suprafață de 322 hectare pădure curată. Regimul codrului regulat. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 600 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Cornești diu 3 trupuri pendinte de comuna Miroslava județul lași proprietatea d-lui Gh. Niculescu în suprafață de 350 hectare 5500 m. p. din 940 Revista Pădurilor care de exploatat 31 ha. 2900 m. p. Regimul crâng simplu. Re- voluția normală ani, exploatarea în 2 ani și cu garanfia de împădurire 300 lei de fiecare hectar ; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Bodeasa pendinte de comuna Vultureni județul Tecuci proprietatea d-lui N. Nicu- culescu în suprafață de 31 ha. 4600 m. p. Regimul crâng simplu. Revolufia normală 50 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar ; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Balaciul de jos pendinte de comuna Bălăci judelui Ialomița proprietatea d-nei Lucia Filotti în suprafață de 35 ha, 6200 m. p. Regimul crâng simplu. Revolufia normală 6 ani, exploatarea într’un an și cu garanția de împădurire 200 lei de fiecare hectar : j) Regulamentul de exploatare al pădurii Măguleasa pen- dinte de comuna Țisău, județul Buzău proprietatea Bățcei Co- merțului din Buzău în suprafață de 62 ha. 8405 m. p. din care 13 ha. 9801 poeni. — Regimul Crâng simplu, — Revoluția nor- mală 15 ani, exploatarea în 5 ani și cu garanfia de împădurire 150 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Toate celelalte dispozifiuni prevăzute în regula- mentele respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3. — și ultimul. Domnul Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executare prezentei Deciziuni. Dată astă-zi 29 August 1924 în cabinetul nostru. (ss) Ministru Adinterim GI. Văitoianu Nj. 49004- OO----- ■ OO ’ „PETROȘANI" SOCIETATE ANONIMĂ ROMANĂ PENTRU EXPEOaTJBEa MINEEOn OE Eiftmi Capital Social Lei 28O 0U0-0O0 MINELE: Petroșani, Vulcan. Qninoasa și Dilja ludețul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : BUCUREȘTI STRADA AUREL VLAICU No. 22 * I Adresa telegrafică: „PETROȘANI". O Telefon 3977 nn —OO El EJ El „ROYAL PALACE" Proprietatea Sorietâlei „tlădirea Româneastă" BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avantajos. Camere ca luna = CONSTRUCȚIUNE NOUA CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. El f„BANCA ROMANEASCA**^ Societate anonimă, fondată in anul 1911 Capital vărsat și 7ond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI1* SUCURSALE: Arad, Bălți, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Cetatea-Albă, Chișinău, Cluj, Constanța, Craiov», Galați, Ismail, Oradia-Mare, Sa tu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. bAnci AFILIATE : Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Vale i Târna vei, Diciosânmartin Banca Corvineană, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța „ Ceditul Prahovei Ploești „ DunăreaRomanească, Brăila „ Du roșiorului, Silistra „ Economul, Cluj IFace foaie opera W Serviciu special pentru relațiunile cu străinătatea. 'W Banca lașilor, Iași „ Maramureșean», Sighetul Marmației B nea Mehedtnțului, T.-Severin „ Petrodava, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți „ Română, Dorohol „ Române iscă a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc „ Ștefan cel Mare, Fălticeni „ Suceava, Suceava lunile de Bancă Anul XXXVI I Noembrie 1924 No. 11 REVISTA PADURILOR UNIFICATA cu ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" Apare sub conducerea comitetului de redac|ie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, NI. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco- bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președinția d-lui PETRE ANTONESCU Redacția și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 200 LEI PE AN Desbaterile celui al 36-lea congres al socie țaței ,Progresul Silvic*...................... *•* Lupta pentru apărarea pădurilor țării in tim- pul ocupațiunei..........................Petre Antonescu Problema vânătoarei..........................Al. ȘtefSnescu Amenajamente cu ajutorul fotografiei clin ae- roplan ........................................ Câteva adevăruri crude........................... Miscellane ................................... întrebuințarea lemnului în construcțiuni mo- derne ........................................ Informațiuni................................. . . Decizii.......................................... Petre Antonescu A. Pridle P. A. p. A. Sburlan BUCUREȘTI TIPOGRAFIA «NAȚIONALA-, JEAN IONESCU & Co. 1, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC- PE PERIODUL 1921—1925 necunoscuta persoana morala prin Decretul Regal Mo. 1630 dela ZZ Rprilie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihail P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Ceniori : Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenxori Supleant! : I. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul Societăței „PROGRESUL SILVIC0 Președinte: Al. Constantinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier; N. Elefterescu Ajutor de Secretar și Casier Emil Niculescu Anul XXXVI NOEMBRIE 1924 M . HO. 11 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA DESBATERILE CELUI AL 36-lea CONGRES AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" dela Timișoara 14—16 Sept. 1924 Vineri 12 Septembrie 1924 la ora 22,10 cu trenul accele- rat au plecat din București congresiștii silvici. Sâmbătă 13 Septembrie la ora 12.57 congresiștii au sosit în Timișoara, — fiind salutați în gară de șefii autorităților locale și colegii din Timișoara. * * După prânz s’a vizitat orașul și școala medie de Silvicul* tură dela Timișoara, unde d-l Președinte a trimis următoarea telegramă. Costea prefect Timișoara Fiind rugai de M. S. Regele să mă aflu Duminică 14 Sep- temvrie la Cluj, rog chemati Ia Dv. pe D-l Florescu, Secretarul Congresului Silvic și comunica|i-i aceasta din partea mea rugân- du-1 în acelaș timp ca să pună în vedere congresiștilor pe de o parte dorința mea de a asista la deschiderea congresului lor, iar pe de alta, față de cele de mai sus, imposibilitatea de a mă găsi în Timișoara pentru ziua de 14 Sept. Astfel fiind rog ca să ia măsuri ca ziua de 14 să fie întrebuințată de congresiști în modul cum vor crede de cuviință și pentru care vă rog pe Dv. să-i dati toi concursul, iar pentru ziua de 15 la orele 10 dimineața să se reguleze deschiderea congresului la care voi lua parte. — Telegrafiafi rezultatul mâine Sâmbătă înaintea prânzului prin Hughes la Brașov și Cluj. Ministru Constantinescu • • • r t î 942 Revista Pădurilor în dimineața zilei de Duminică 14 Septembrie, Ia Biserica ortodoxă a avut loc un parastas în amintirea inginerilor silvici și studentilor forestieri mor|i în război. S’au rostit cuvântări de Protoereul județului și de către d-l Aureliu M Eliescu vicepre- ședintele Soc. „Progresul Silvic". S’a vizitat parcul și grădina publică „Regina Meria" unde colegii din Timișoara ne-au dat explica|iuni asupra tuturor ar- borilor aclimatizați în parc. După prânz s’a făcut o excursie cu vaporul pe canalul Bega până Ia ecluze, • • Luni 15 Septembrie, toti congresiștii au întâmpinat dimi- neața în gară pe d l AL Constantinescu. Președintele Soc. „Pro- gresul silvic" care a venit din Cluj. La ora 10 dimineața în Sala Cercului civilo-militar .Prin- cipele Carol" a avut loc deschiderea congresului. Biroul a fost alcătuit din d nii: AL Constantinescu Pre- ședinte, Aureliu Eliescu și Liviu Marțian Vice președinți. Membrii: P. Antonescu, C. Opran, C. Sava Goiu, C. P. Georgescu, X. Sculy, I. Comanici, N. Elefterescu, 1. Moldo- vanu, V, Stinghe Dr. Drăcea. Secretar: M. P. Florescu. Au luat parte 272 ingineri silvici și cu soțiile. Asistă d-nii: G. Cipăianu, subsecretar de stal; Aurel Cosma, deputat fost ministru; General C. Găvănescu, coman- dantul diviziei 1; luliu Costea. prefectul județului; Lucian Geor- gevici, primarul orașului, Victor Vâlcovici rectorul școalei poli- technice din Timișoara, Victor Blajan, delegatul A. G. I. R.; Inginer Stnn Vidrighin, delegatul A. J. T.; Inginer inspector g-1 Saidac. delegatul Soc. agronomilor; Deputății: Bursan, Mano- lescu Strunga Sicaret și I. Conciatu. D I Al. Constantinescu Pr ședințele Soc. „Progresul Silvic", rostește următorul discurs de deschiderea congresului: Doamnelor, Domnilor și Scumpi Colegi. întrunirea laolaltă, din când în când, a acelora cari trăiesc în mijlocul codrilor și muncesc în continuu și fără preget pen- tru regenerarea, conservarea și sporirea domeniului păduros al tării dacă este desigur pentru ei toti o zi de reculegere sufle- Revista Pădurilor 943 tească, de mângâiere și de nădejdi, este în același timp o zi de mulțumire pentru loji cari se interesează de această importantă ramură de avuție națională. Eu personal, consider ca o datorie sfântă să nu lipsesc ni- ciodată de a lua parte la întrunirea anuală a asocia(iunei noastre. Aceasta o fac nu din cauză că am cinstea de a fi de multi ani președintele Dv. nici din aceia că în chip trecător diriguesc departamentul chemat a se ocupa de soarta pădurilor, din dra- gostea ce am pentru pădure însăși și pentru tovarășii ce au în mâinele lor soarta ei. Am zis că pentru Dv. tovarăși ai codrilor, momentul când puteți fi cu toții laolaltă e un moment de reculegere sufletească de mângâiere și de nădejdi. Intr’adevăr cuvântările ce se rostesc asemenea de ocazie, comunicările importante ce se fac, schimbul de păreri ce se produce între colegi, constiluesc nu numai o împrospătare a cu- noștiințelor technice și o răspândire a rezultatelor dobândite de fiecare, dar încă mai sunt un izvor de cunoștințe noi prin re- zolvarea problemelor, pe caii geniul, cultura și experiența mul- tora din Dv Ie pun în evidentă. Concepțiile noi supuse apoi discutiunii tuturor, primesc soluțiuni definitive în formule con- crete. Când Dv. tovarăși ai pădurilor petreceti câteva zile lao- laltă într’o asemenea atmosferă și de frățietate, îndreptățit sunt de a spune că acele momente sunt pentru noi toți clipe de re- culegere sufletească, cari prin emulația firească ce ele produc nu numai că desvoltă cultura profesională, dar încă sporește dragostea pentru pădure. Am zis D ior, că întrunirile noastre lasă în suflete urme a- dânci de mângâiere, în mijlocul atâtor și atâtor vicisitudini, de care nici frumoasa și nobila D-voastră îndeletnicire nu este ferită. Aici între tovarăși, în plină libertate de gândire și într’o comunitate frățească de simțiri, v’a|i spus și vă veți spune nu numai păsurile voastre profesionale, dar încă și vederile voas- tre atât pentru propășirea mândrilor noștrii codrii cât și pentru a cultiva frumoasa voastră îndeletnicire. De unde alt dacă nu din atmosfera senină și frățească a ucenicilor codrilor, a eșit formarea unui singur mănuchi din în- treaga suflare pădurărească din România mărită ? 944 Revista Pădurilor Acum 3 ani în capitala Ardealului la Cluj, pânza strâmtă ce acoperea asociația noastră veche dintre Carpaji, Prut și Du- năre prin abnega|ia și patriotismul Jumei padurărești de pretu- tindeni, această pânză s’a întins dela Tisa până la Nistru, for- mând un acoperământ mândru și frumos care adăpostește azi toată suflarea pădurărească. In sânul ei s’a discutat și la Cluj și la Cernăuți și la Chișinău, problemele vitale ale unificare! regimului silvic și ale organizărei învățământului și corpului silvic. Sub scutul acestor discutiuni și ajutat de luminile bătrâ- nilor și tinerilor pădurari dat mi a fost mie să înfaptuesc ceiace ce a fost visul scumpilor mei pădurari și crezul sufletului meu. In urma acestora cu drept cuvânt pot spune, că întruni- rile asociației noastre sunt și un izvor de dulce mângâiere, prin tributul dat în scopul desvollărei economiei noastre naționale. In fine, asociația noastră va fi și în viitor laboratorul sobru dar senin, în care se vor enunța, frământa, cerne și concretiza toate problemele noi ce se vor pune neîncetat pentru viata co- drului și a ucenicilor lui. Deaceia fără teamă am enunțai mai sus că asociația „Pro- gresului Silvic" precum chiar numele ei arată, va fi izvorul e- volujiunei silvice, deci laboratorul nădejdiilor de mâine. Evoluția a atins n.ai de multe ori și ceiace se credea că este supus unor legi firești imuabile. Ea va atinge de sigur ce- iace este operă omenească, așa că înfatuirile noastre de azi pot să nu mai corespundă nevoilor de mâine și de aceia labo- ratorul Dv. pururea în acțiune și desvoltare, va aduce desigur și zilelor de mâine aceleași servicii reale pe carele-a adus ne- voilor de azi. In curând veți mai fi chemaji să pune{i în serviciul {ărei mărite tributul vostru de muncă într’o direc|ie nouă, a comer- cializării acestei ramuri însemnate de avu|ie națională și pen- tru care am credin|a ferma că ve|i pune toată munca și price- perea voastră. Veți întinde asl-fel cadrul technic și experimental științific de până azi și veți intra și pe țărmul economic, ceea ce va fi o garanție mai mare și de rentabilitate și de conservare a pă- durilor noastre. Codrii sunt, domnilor, dirigiuitori în parte a fenomenelor atmosferice. El atrag norii ajutând astfel Ia belșugul holdelor și Revista Pădurilor M5 tot din ei izvoresc pârâurile, râurile și fluviile cari în cursul lor cadențat șerpuesc dealungul colinelor și văilor pe cari le udă și pe care se așează atâtea instalațiuni necesare vieții de toate zilele. Tot codrul face din când în când, din crăngile Iui, su- portul fulgilor albi, pe cari viforul iernei îl presar, pentru a da un aspect de veselie naturei riguroase. Apariția pe crăngile iui a frunzelor verzi face să se uite melancolia zilelor posomorâte, iar la adăpostul lor chiar arșița soarelui pare că se înconvoaie. Printre frunzile codrilor luna nopților frumoase pare și mai luminoasă și mai inspiratoare. Frunza lui lipită de buza obo- sitului călător îi inspiră accente duioase. Codrul e leagănul doinelor noastre, precum e și apărătorul care ne a adăpostit în zilele de restriște. Nu e nevoie fizică sau materială a individului, nu e nevoie economică a societăților, care pentru satisfacerea ei, să nu aibă recurs la coiru. Prin el ne adăpostim, ne încălzim și călătorim, prin el plutim peste oceane și tot din el facem aripile, cari ne ajută să sburăm și peste uscat și peste mări. Cu alte cuvinte codrul ne hrănește sufletul și ne satisface mai toate nevoile vieții. Chiar în cadrul trebuințelor mai simple și mai restrânse timpurilor trecute, importanța codrilor a fost apreciată în așa grad încât, a făcut din copaci obiect de cult și de adulație. Această divinizare fiind însă lipsită de cunoștințele necesare regenerărei și exploatărei raționale a pădurilor, nu a împiedicat chiar în țări civilizate și în timpi nu prea depărtați ca codrii să nu fie devastați. E într’adevăr o jale să vedem mândrii Pirinei, majestoșii Alpi și încântătorii Apenini, pleșuvi și gârboviti, iar țările ce-i cuprind lipsite de lemnul necesar chiar pentru nevoile lor curente. Am străbătut dealung zilele trecute, poalele Ape- ninilor și am fost emoționat în mijlocul jale! de care eram cuprins. Mari și lungi vor trebui să fie jertfele materiale ce vor trebui făcute, până a se ajunge în parte la repararea greșelei din trecut. Din fericire, prin mărirea țărei, starea codrilor noștri e destul de mulțumitoare. Să uzăm de posibilități în cea mai largă măsură, dar să nu abuzăm. Se spune adesea ori că corpul nostru silvic e egoist, că ține prea strâns frâul tăierilor. Se poale că în parte critica să fie justificată, dar cum este greu pentru oricine care nu e de specialitate și care mai adeseaori 946 Revista Pădurilor e împins de interese opuse interesului general, ca să judece în această materie, prefer ca între egoismul silvicultorului și abuzul dorit de exploatator, să aleg egoismul desinteresat. înjeleg ca silvicultorul în dragostea lui de pădure, să fie înclinat spre egoism, sa fie gelos de obiectul cultului lui, ego- ismul lui e însă curat și pornit din cultul ce are pentru codru. El vede în fiecare arbore tăiat un prunc al lui ucis pentru tot- deauna, mai ales când cugetă — și în mare parte cugetarea lui e dreaptă -căjiu poate replanta ceiace s’a tăiat, bineînțeles pen- tru speciile unde regenerarea nu se poate face pe cale natu- rală. Când acest dar al naturei, codrul, este scump tuturor cum să nu vă fie vouă care v’ați închinat lui întreaga voastră exis- ten|ă ? Prin învățături de specialitate ajungeți să cunoașteți mai deaproape rostul codrului, iar prin exercițiul îndeletnicirei voastre în urmă, să-i descifrați misterele lui, modul de conservare și re- generare precum și nevoile bine înțelese în interesul atât al in- dividului cât și al vie(ei economice a statului. ' Aveți o sarcină mare de îndeplinit, dar recunosc că e și grea în acelaș timp. Este nevoie să se pună la dispoziția Casei Pădurilor fondurile necesare, precum să se impună particularilor replantarea efectivă și interzicerea de a tăia decât în limita po- slbili]ăței anuale, chiar acolo unde drepturile câștigate la tăieri anuale și cari trebuesc respectate, întrec posibilitatea anuală. Deși nevoile de lemn ale țărei sunt mari, însă prin tăieri regulate cu replantări corespunzătoare, ele nu numai că se pot satisface, dar încă se poate aș-va lemnul nostru ca articol de întrebuințat în permanență și în afară de granițele noastre. Cu asemenea mijloace chiar acolo unde va apărea egoismul silvi- cultorului, el falal se va încovoia, Codrul nu trebuie privit nu- mai prin prisma strâmtă a venitului ce poale aduce, trebuie, repet, să se aibă deosebită grije de regenerarea lui fără de care folosul de azi distruge satisfacerea nevoilor generațiilor viitoare. Este mijloc a se satisface toate nevoile. Ar fi condamnabil să nu se uzeze de el. Trebuie pricepere, muncă și cinste dela ucenicii pădurii și dare de mijloace bănești de către proprietar fie el stat sau particular pentru măsurile de regenerare și conservare. Cea dintâi cerință, am siguranța că fără ezitare, silvicultorii noșlrii mari și mici o vor satisface, rămâne cea de a doua de înde- plinit, Eu pe cât timp voi fi în capul departamentului domeniilor Revista Pădurilor 947 voi face lot ce voi pulea pentru ca statut în cea mai largă mă- sură a puterilor lui să-și facă datoria. Cu această asigurare din parte mi, repet astăzi cași altădată vouă scumpii mei tovarăși, acelaș stat frățesc pe care cu bucurie am constatat că în mare parte i’ați urmat. Pune|i dragii mei colaboratori în serviciul pa- triei noastre mărite, toată priceperea voastră, toată munca voa- stră, toată cinstea voastră. V’a|i închinat celei mai frumoase și nobile îndeletniciri. Nu-i întunecați prin nimic splendoarea. Pu- neți frău oricăror patimi și porniri omenești. Atât către cel mic, cât și față de cei mari, păstrați balanța dreptătei și nu întinați prin nimic și niciodată frumosul templu ce natura vă oferă și în care ați jurat să serviti cu credință. Cu aceste nădejdi în- chei cuvântarea mea și vă doresc și în anul aceste, acelaș spor de muncă pentru rezolvarea chestiunilor puse la ordinea zilei. Urez ca atmosfera cea mai caldă și cea mai senină să dom- nească în cursul lucrărilor dv. și în această credință vă rog să uniti glasul dv. cu al meu, zicând să trăiască Regele Ferdinand și Dinastia Română, să trăiască România mărită deapururi una și nedespărțită, să trăiască corpul silvic...... D-l Dr. luliu Costea, prefectul județului, salută în numele județului pe congresiști și urează corpului silvic muncă spornică și constructivă pentru ca țara noastră mărită, grafie sacrificiului și muncei, să ajungă la o cât mai mare desvoltare. D-l General C. Găvănescu, comandantul Diviziei I Bănețene, în numele armatei salulă pe congresiștii veniți în Banalul frumos, dar ciuntit, urându Ie bine venit și spor la muncă. D-l Inginer Victor Blajean, profesor Ia școala polifechnică din Timișoara, director al Soc. „Reșița", în numele A. G. I. R. rostește următoarele : Domnule Ministru, Domnilor congresiști și stimati colegi, Asociația generală a inginerilor din România m’a delegat să o reprezint la congresul societății „Progresul Silvic", ce deschi- deți azi aici în Metropola Banatului. In această calitate dați-mi voie să vă adresez câteva cuvinte- Toata lumea cunoaște pădurea, dar puțini sunt aceia, cari 948 Revista Pădurilor cunosc manirea și importanta adevărată a pădurilor în viața or« ganică a pământului, deci și în viața neamului omenesc. Această necunoștiință este cauza tratamentului atât de mașter, putem zice fără exagerare atât de brutal a pădurilor noastre. Dacă această eroare s’a tăcui în trecut, nu e permis să se mai facă azi. In trecut a fost eroare, azi este păcat, păcat stri- gător la cer. Cei mai mulți consideră încă și azi pădurea ca o simplă sursă de combustibil și lemn de construcție, cu toate că șliințele naturale, technica și chimia ne învață deja : 1 . că pădurea este un factor important în viața organică a pământului; 2 .că lemnul pădurilor este un material prim pentru mnu- marele produse chimice necesare omenimii; Mai amintesc Domnilor axioma, că viața industrială și peste tot viața culturală de azi, nu ne o putem închipui fără cărbuni. Azi e lucru știut, că flora naturală a scoarței pământului a fost și este materia primă a imenselor zăcăminte carbonifere, a imenselor izvoare de energie cunoscute de noi ca: turbă, lignit, huil și antracit. E drept, că energia acestor materiale derivă dela soare, acumularea ei însă în zăcămintele carbonifere s'a făcut prin, și numai prin clorophyllul florei, transformând carbonul atmos- feric în celuloză. Dacă la cele amintite mai adaug: că toate izvoarele de energie, toate zăcămintele fosile, fie cele amintite, ca derivate a unei flore moarte, fie acelea derivate ale unei faune moarte ca bituminele, sunt izvoare de energie epuizabile; că în cunoștiința acestui fapt statele din apus, cu toate «a sunt cu mult mai bogate în combustibil fosil, deja de acum, economizează cu acești combustibili, introducând treptat curentul electric produs prin supercentralele hidraulice, ca izvoare de energie inepuizabile ; că regimul apelor, pe lângă alți factori depinde în mare parte de existența pădurilor : Cred a fi documentat în destul și prin aceste câteva cu- vinte, menirea și importanța vitală a pădurei și ca rezumat cu unanimitatea Doinniilor-Voastre, pot constata, că pădurile în complexul lor pentru genul omenesc în general, pentru un popor Revista Pădurilor 949 în special, nu formează numai un bun comercializabil, ciînvia(a organică a pământului pădurile cu drept cuvânt pot fi considerate ca un organ nobil de primul ordin. Dafi-mi voie Domnilor să zic, că pădurile sunt pentru via|a organică a pământului tot aceea ce este pentru viata noastră organul digestiv. Și dacă nu putem permite această asemănare, atunci putem afirma, că fiecare lovitură de topor, făcută fără rost în copacii pădurilor este o înțepătură de cuțit în pântecele noastru, este o sinucidere. In sarcina Domniilor-Voastre cade datorinja de a feri și a scuti poporul român de aceasta sinucidere. Ca indivizi și ca societate, ca ingineri silvici și ca „Pro- gres Silvic” cu toate mijloacele legate trebuie să vă nizuiți întru acolo, ca politica economică și socială a.pădurilor, să o smulgeți din mâinile cercurilor laice, să o abateți în apele specialiștilor, cari de sigur vor stabili și introduce, atât din punct de vedere al exploatării, cât și din punct de vedere al proprietăți pădurilor, politica care va aduce avantagiile cele mai mari și mai reale eco- nomiei naționale române și în genere economiei sociale. încurajarea risipei în materie lemnoasă, consumarea ne- economică a productelor silvice, împiedicarea progresului în a- gricultură și periclitarea pădurilor în existența lor, la nici un caz nu pot forma principiile de bază a politicei forestiere. Ca delegat al A. G. 1. R. — lui, care a avut cele mai strânse legături frățești cu societatea „Progresul Silvic", Va exprim cele mai calde sentimente din partea societății noastre, promițându- Vă, că ne aflați în totdeauna alături de D-voastră în toate lup- tele pentru ridicarea și întărirea culturală economică și socială a poporului român, care prin conștiința națională, prin sacrificiul adus pentru patrie și neam la Marăști și Mărășeșli, au înfăp- tuit idealul național, au înfăptui! România-Mare. Grație acestor virtuți ale poporului român ni se dă posi- bilitatea, ca azi românii din toate ținuturile locuite de români, să deschidă congresul societății „Progresul Silvic" în Timișoara. In această ordine de idei repet salutul cordial al AGIR-lui și Vă doresc spor la muncă. D-l Victor Vâlcovici, Directorul școalei politechnice rostește . următoarele: 950 Revista Pădurilor D-l Victor Vâlcovici, Rectorul școalei politechnice din Ti- mișoara aduce salutul sau omagial congresului în numele celui mai înalt focar de cultură din Banal. D-sa pune mari speranțe în rezultatele discu|iunilor ce vor urma în congres, pentru că inginerii silvici sunt cei mai indicati să-și spună cuvântul bine- făcător pentru o bună parte a industriei naționale și chiar pentru îmbunătățirea climei tarii noastre. Sper că congresul se va ocupa de mijloacele științifice de luptă împotriva microorganismelor de care sunt amenințați fru- moșii noștri brazi precum și împotriva microorganismelor, produse ale politicianismului inferior, care doboară fără cruțare pădu- rile tării. Cuvântul autorizat al congresu'ui va găsi răsunet în cer- curile diriguitoare, de.sigur, cum o probează prezenta D-lui Ministru de Domenii, Președintele „Progresului silvic și mai ales inimoasa D sale cuvântare în care D L Ministru se declară ca- tegoric de partea egoismului idealist al silvicultorilor. Termină urând congresului spor la muncă. D-l Inginer Stan Vidrighin, salută în cuvinte calde și patri- otice, pe congresiști în numele corpului ingineresc din Timișoara. D 1 Inspector general I. Saidac, din partea Societăței Agro- nomilor, rostește următoarele: D-le Președinde, D-lor Congresiști Mi se face marea onoare a reprezenta Ia acest congres so- cietatea agronomilor din București, pentru a corespunde invita- ției ce societatea Progresul silvic ne-a făcut. La toate manifesta- (iunile noastre, silvicultorii amici ai agronomilor, au luat parte cu fot sutletul dovedind prin această participare o strânsă soli- daritate de sentimente și da iubire ce leagă aceste 2 profesiuni cari prin natura lucrurilor sunt surori nedespărțite, căci într’a- devăr numai silvicultorii și agricultorii, se îndeletnicesc cu munca directă a pământului străduindu-se ca prin îngrijirea lui să obțină produsele pe cari solul nu le-ar putea da fără inter- venjiunea technică a specialistului. Azi mai mult ca ori când în urma exproprierei, e nevoe de a pune în valoare toate terenurile improprii culturii agricole, prin planfatiuni și a transformi în acest chip în valori terenurile cari până acunj au stat nefolosite, Revista Pădurilor *51 Când dealurile, apele și văile râurilor vor fi plantate și când proprietarii mari și mici își vor împrejmui gospodăriile și cona- cele lor cu perdeli de protectiune și cu tot felul de arbori fruc- lifieri, atunci economia națională va marca un însemnat progres în civiliza(iunea noastră. Azi cultivatorii, în speci/fl cei miei și mai ales în regiunea dealurilor silesc natura cultivând plante agricole în regiuni im- proprii plantelor cuitivabile și staruesc ca din terenurile sărace ale dealurilor petroase să obțină recolte, care în majoritatea cazurilor, sunt slabe și cu un cost de producție mare. Lipsa lemnului de foc și de lucru precum și scumpetea lui, dau o importantă deosebită în gospodăria plugarului nostru. Idealul este ca fiecare gospodar să posede o suprafață de pădure, dar pentru a o avea va trebui să renunțe la o parte din terenul destinat agriculturei, pentru a fi plantat cu esen|e proprii regiunii. Suni convins că în situafiunea acttuală a plugării noastre, când țăranul român are nevoie de o îndrumare serioasă, în tot ce privește plugăria și gospodăria lui nu se va ajunge la un rezultat satisfăcător, de cât atunci când printr’o strânsă cola- borare agronomii și silvicultorii își vor da mâna și când cu tot entusiasmui isvorât din dragostea profesiunii, vor munci din răs- puteri pentru a ridica pătura țărănească. Să (inem în această situație cont de aptiludinele prețioase ale (ăranul român, de marea fertilitate a pământurilor noastre și mai ales, de dorin|a ce ne călăuzește pe toti pentru prosperi- tatea economii naționale. In numele societății agronomilor din întreaga tară al că rei reprezentant sunt, salut pe D nii congresiști și le urez spor la muncă pentru binele și interesul general al scumpei noa- stre țări. D-l Daniil Clain, salută pe congresiști în numele Soc. Franche-Comtc, amintindu-le că în anul viitor se va împlini o suia de ani dela înființarea școalei forestiere dela Nancy, de unde mulfi ingineri silvici români au căpătat lumina necesară. D 1 Aureliu M. Eliescu, vice președintele Soc. „Progresul Silvic", citește următoarea dare de seamă de activitate a socie- tăfei pe 1923/24. 952 Revista Pădurilor Iubiți Colegi, Soc. ,,Progresul Silvic* întrunită în congresul din anul tre- cui la Chișinău. a hotărât ca congresul din acest an să aibă loc la Timișoara, Capitala Banatului. Deh data întregirei neamului nostru în granițele noastre etnice, societatea noastră pe lângă activitatea ei culturală și economică ce o urmărește continuu de 36 ani, și a pus ca punct de program și o activitate națională. Și anurae ca prin solidari- tatea de conștințe să desăvârșească opera realizată prin jert- fele înaintașilor noștri și prin jertfele recente ale bravei armate românești. Pentru aceasta începând din 1920, rând pe rând ne-am ținut congresele noastre astfel : In 1920 în București, în sala Senatului la care a participat și M. S. Regele, alături de toți frați din teritoriile desrobite. în 1921 la Cluj, centrul intelectual al Ardealului. în 1922 Ia Cernăuți centrul cultural și economic al Buco- vinei. în 1923 Ia Chișinău, centrul cultural și economic al Ba- sarabiei. Astfel că într’un ciclu de 5 ani consecutivi, societatea noas- tră, cea dintâi din țară, a urmărit și înfăptuit unitatea sufletească a întregului corp forestier cuprins în granițele noastre etnice dela Nistru până la Tisa. Anul acesta ca și anul trecut a fost iară? un an norocos pentru activitatea societăței noastre. De către membrii Soc. „Progresul Silvic* s’au ținut în anul acesta următoarele conferințe : La 5 Aprilie a. c. 1. Problema comercializărei pădurilor prin prisma intereselor nafionale și superioare de stat, de către d-l Ing. Inspector Sil- vic M. P. Florescu. La 10 Aprilie a. c. 2. Folosirea regiunei inundabila a Dunărei din punct de vedere silvic de Dl Ing. Șef Silvic Ion Petre. Revista Pădurilor 953 La 19 Aprilie a. c. 3. Politica forestieră pozitivă și negativă, de către d-l In- giner Sef Silvic G. Agapie. Toate aceste trei conferințe au avut loc în sala de ședințe a Soc. Politechnice din București. Apoi d l Ing. Șef Silvic St. Caraman profesor Ia Școala medie de silvicultură din Timișoara a tratat despre : Filozofia technicei. La 11 Martie a. c. d l Ing. Inspector Silvic M. P. Florescu a tratat despre: a) Problema forestieră a României întregite din punct de vedere economic, național și științific. b) Rolul încadrărei învățământului silvic în Școala Poli- echnică. Ambele aceste 2 din urmă conferințe au avut loc la Școala Politechnică din Timișoara. Și în fine Ia 10 Iunie a. c. la Asociația Generală a Ingi- nerilor din București d-l Ing. Șef Silvic Victor Ivănceanu, a tra- tat despre: învățământul cadastral în România. • • • Azi vechea noastră școală e încadrată în Școala Politech- nică ca o sec|ie a parte. Pentru infiltrarea dragostei de păduri a tinerilor generatii din Școala Politechnică, Societatea studențească „Codrul" și-a reînceput activitatea și de către d-nii N. G. Popovici, Petre An- tonescu și M. P. Florescu s’au ținut conferințe, la numite oca- ziuni și cu subiecte speciale pentru studențimea forestieră. Mulți din studenții anului I al Școalei politechnice, secția forestieră cari fac cursuri comune cu studenții celorlalte secții, s’au distins atrăgând aten{ia profesorilor. Pentru complectarea cadrelor necesare învățământului s’au trimis 7 tineri absolvenți ai școalei noastre la diverse școli din apus. Astfel că, sub acest raport, societatea noastră și-a întins influenta ei urmând de aci înainte a conlucra cu toții, la înflorirea Școalelor Politechnice, singura speranță a conducerii technice a bogățiilor noastre naționale. 954 Revista Pădurilor Societatea noastră a urmărit și problemele economice ia ordinea zilei și care vin în legătură cu pădurile. Aslfel în cel al 4-lea congres al asociației generale a Inginerilor ce a avut loc la Cluj înlre 24-31 Mai a. c. în sec|ia silvică s’a discutat: „Problema exploatărei întregului masiv forestier al Româ- niei' în vederea industrializărei produselor lemnoase, pe baza comasărei tuturor pădurilor aparținând oricui (stat, județ comună, instituții publice, private, asociatiuni cooperative, particulari ele.) în legătură cu proectul de lege pentru comercializarea întreprinderi’ lor de stat, cum și pentru punerea în valoare și comercializarea bunurilor statului precum și problema cadastrală în România. Au prezintă! congresului comunicări valoroase D nii Ing. Insp. General Silvic C. P. Georgescu, Ing. Insp. Silvic M. P. Florescu și Ing. Silvic I. P Diaconescu și Dem. Ciurileanu. referendul chcstiunei pentru congres fiind d-l C. P. Georgescu. Moțiunea propusă de sec|ia silvică a fost aprobată întocmai de plenul congresului și care mojiune a fost adusă apoi la cunoștința factorilor competenti (de către'Colegul nostru sena- torul luliu Moldoveana) chiar în momentul când se discuta legea comercializărei în senat. D-l Ministru al Industriei răs- punzând a promis că comercializarea pădurilor se va face după o lege specială ce se va întocmi ulterior — lege asupra căreia societatea noastră va trebui deci a și spune cuvântul ei. Fată de anteproectul de lege relativ la aplicarea art. 132 din conslitu|ie creat pentru îndestularea cu lemne de foc și lucru a populației rurale din vechiul Regal, Bucovina și Basarabia, societatea noastră a avut un succes covârșitor. Anteproectul a fost trimis de D-l Ministru al Domeniilor în discuția Soc. „PROGRESUL SILVIC' ore și-a spus cuvântul ei printr’un memoriu delailat adresat D-lui Ministru al Domeniilor și publicat în No. 4 al Revistei Pădurilor din Aprilie 1924 și de cere toti membrii au luat cunoștință Avem mulțumirea că proectul de lege a fost din nou revăzut și alcătuit luându-se în considerare o parte din observatiunile noastre. Credem că ar fi fost ulii ca soc, noastră să-și fi dat avizul și asupra legilor ce s’au întocmit cu privire la exproprierea 954 Revista Pădurilor Societatea noastră a urmărit și problemele economice la ordinea zilei și care vin în legătură cu pădurile. Aslfel în cel al 4-lea congres ai asociației generale a inginerilor ce a avut Ioc la Cluj între 24-31 Mai a. c. în secfia silvică s’a discutat: „Problema exploatărei întregului masiv forestier al Româ- niei' în vederea industrializare! produselor lemnoase, pe baza comasărei tuturor pădurilor aparținând oricui (stat, județ, comună, instituții publice, private, asociatiuni cooperative, particulari etc.) în legătură cu proectul de lege pentru comercializarea întreprinderi* lor de stat, cum și pentru punerea în valoare și comercializarea bunurilor statului precum și problema cadastrală în România. Au prezintat congresului comunicări valoroase D nii Ing. Insp. General Silvic C. P. Georgescu, Ing. Insp. Silvic M. P. Florescu și Ing. Silvic I. P Diaconescu și Dem. Ciurileanu. referendul chestiunei pentru congres fiind d-l C. P. Georgescu. Mojiunea propusă de secția silvică a fost aprobată întocmai de plenul congresului și care moțiune a fost adusă apoi la cunoștința factorilor competenti (de către'Colegul nostru sena- torul luliu Moldoveanu) chiar în momentul când se discuta legea comercializărei în senat. D-l Ministru al Industriei răs- punzând a promis că comercializarea pădurilor se va face după o lege speciala ce se va întocmi ulterior — lege asupra căreia societatea noastră va Irebui deci a și spune cuvântul ei. Fată de anteproecful de lege relativ la aplicarea art. 132 din constituție creat pentru îndestularea cu lemne de foc și lucru a populației rurale din vechiul Regal, Bucovina și Basarabia, societatea noastră a avut un succes covârșitor. Anteproectul a fost trimis de D-l Ministru al Domeniilor în discuția Soc. „PROGRESUL SILVIC' care și-a spus cuvântul ei printr’un memoriu detailat adresat D-lui Ministru al Domeniilor și publicat în No. 4 al Revistei Pădurilor din Aprilie 1924 și de care toii membrii au luat cunoștință Avem mulțumirea că proectul de lege a fost din nou revăzut și alcătuit luându-se în considerare o parte din observatiunile noastre. Credem că ar fi fost util ca soc, noastră să-și fi dat avizul și asupra legilor ce s’au întocmit cu privire la exproprierea Revista Pădurilor 956 1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 141 din 26 Sept, ar- ticol care spune textual „că în cazul când se va face legea de organizare a Corpului Technic Român Inginerii Silvici și Con- ductorii Silvici, vor face parte de drept din acest corp și vor avea gradele, clasele și salariile ce se vor stabili prin acea lege-, Ministerul Lucrărilor Pnblice a instituit o Comisie Plenară și una specială din care face parte D-nii C. Opran Ad-torul Casei Pă- durilor, C. P. Georgescu Ing. Insp. Gl. și M P. Florescu Secre- tarul Soc. noastre. Bazele legei au fost întocmite și sperăm că, în toamna aceasta Legea va fi depusă în parlament, și astfel vom avea realizată și această dorin|ă unanimă a membrilor societății noastre. Ținem să aducem la cunoștință Congresului că la alcă- tuirea acestui proect de lege, cauza silvică a fost în mod demn susținută de .D 1 C. P. Georgescu care na lipsit dela nici o ședln|ă. ♦ • Și în anul acesta și în alti ani, de către foarte multi colegi s-a dat o deosebită atenție în toată fara serbârei sădirei arborilor. Cum aceste serbări sunt foarte necesare în special pe ase- menea vremuri când ochii tuturor sunt ațintiți pentru distrugerea pădurilor, Societatea noastră face un călduros apel la to|i mem- brii ca aceste serbări să fie cât mai mult generalizate în marea masă a poporului, intelectualilor și în special a tinerilor generatii din școalele noasire. Și în chestii de ordin material societatea noastră a avut totdeauna grija de a se interesa de soarta membrilor și a aduce la îndeplinire anume drepturi câștigate prin lege. Astfel că azi corpul inginerilor silvici, chiar așa sub forma aceasta cu care s-a găsit a se soluționa, au exact aceleași salarii ca și colegii din corpul technic. Societatea mulțumește D-lui Președinte, pentru această satisfacție materială dată corpului silvic, cât și tuturor colegilor care au binevoit ca 30u/o din acest spor sa-1 subscrie pentru Căminul nostru. După votarea legei organizărei Corpului Technic G-l Ro- mân Inginerii statului de toate specialitățile vor avea prin bu- getele lor respective aceleași remuneratii. * * * Revista Pădurilor organul nostru de publicitate a intrat în al 361ea an al existentei sale. A apărut în acest an în mod Revista Pădurilor 957 ortl căzufi pentru realizarea idealului comun. In dorinja de a se aduce omagiul valorosului corp forestier :-ancez cum și Școalei dela Nancy, D-I Al. Constantinescu Mi- istrul Domeniilor și Pieședintele Soc. „Progresul Silvic” a inevoit a face recomandările necesare, pentru decorarea cu • '.alte distinctiuni a câtorva din somitățile forestiere și profesori, 10 la număr. Și acum când trebue să încheem, ce pot să spun care să ne înalfe mai mult sufletește decât că dorința fondatorilor Soc 960 Revista Pădurilor „Progresul Silvic” azi veteranii noștri, dorința lor cea mai scumpă de a se vedea în casa lor proprie, este pe punctul de a fi realizată. Grafie stăruințelor colegilor noștri și mai ales grafie aju- toarelor moral și material ce ni s’a dat de D-l Ministru al Do- meniilor la anul viitor sperăm să finem congresul în casa noastră din Capitala țărei. Pentru bucuria ce am de a da această bună veste, cu lojii să mulfumim D-lui Președinte și să strigăm: Trăiască Preșe- dintele nostru Al. Constantinescu. Și acum in numele meu personal fin să evidenfiez încă un lucru : Consider de datorie și trebue să aducem aci mulțu- mirile noastre celor 4 stâlpi ai Societăfei noastre. Doi din ei fac parte din generafia înaintașilor noștri și doi dintr’o generație mai tânără. Acei dintâi 2 sunt: M. Tcinase seu, care urmărind o ideie azi are fericirea să lucreze fără preget alături de alți colegi la realizarea în fapt a clădirei căminului nostru și cred că în anul viitor ne vom putea fine ședințele în casa noastră și P. Anfo' nescu, harnicul și neobositul colaborator și Președinte al co- mitetului de redacție al Revistei Pădurilor, organul nostru de propagandă științifică. Cei din urmă doi sunt: C. P. Georgescu, un energic și dârz luptător al cauzei forestiere, care în orice ocazie a pus umărul și M. P. Florescu secretarul Societăfei noastre, care prin independenta sa, a putut să realisezeși să câștige mult pentru cauza forestieră. Cred că sunt în asentimentul Dvs, a tutu- ror să le aducem mulțumirile noastre publice, singura lor răs- plată pe care le-o putem da, căci acești 4 stâlpi, au muncit și muncesc absolut dezinteres pentru binele Societăfei noastre și de ale căror roade ne bucurăm azi cu toții. D-l Președinte Al. Constantinescu, în replică mai spune: In 1910 am făcut legea Casei Pădurilor și Codul silvic. După cerințele vremei ele vor putea fi modificate pentru că nu este operă omenească care să nu fie supusă evoluției și schimbărilor. învățământul silvic l’am încadrat acolo unde a fost cerut de doleanțele și în conformitate cu dezideratele tuturor congre- selor de după răsboiu în dorința de a se adapta nevoilor vremei Revista Pădurilor 961 pentru ca și industria forestieră a țărei să fie condusă de Ingineri silvici bine pregătiți technicește. Am luptat ca politica să nu pătrundă în instituția aceasta — Casa Pădurilor și cred că am reușit. Așa dar rămâne ca și aceste două deziderate : Codul silvic și Casa Pădurilor să fie revizuite Ia timp și adaptate atât noilor vremuri cât și legiuirilor din provinciile eliberate acolo unde s’ar crede că ar fi mai bune ca legea din 1910 din vechiul regat. D-l Inginer inspector silvic N. Elefterescu, casierul Soc. „Progresul Silvic" citește următorul raport asupra gestiunei bănești pe 1923/24. domnilor acționari. Din bilanful ce vă depunem spre aprobare se vede clar situajia destul de îmbucurătoare a Soc. Progresul Silvic la 31 Decembrie 1923. Pentru o mai bună edificare a D-voastră, asupra mersului Societății, expunem în rezumat principalele conturi: Cont. Capital. -Capitalul inițial al Soc. Progresul Silvic pentru construirea localului Cercul Inginerilor Silvici s’a fixa* la suma de lei . . ............................... 2.000.000,— Din cari s’a subscris și vărsat până la 31 Decembrie Iei.............................. . 572.549,— Rămas deci de subscris până la complectarea capitalului inițial lei........................ 1.427.451,— FOND DE REZERVĂ.—statutar era la 31 De- cembrie 1922 Iei................................. . 14.333,40 Ia care s’a adăugat beneficiul anului 1922 . 15,367,70 „ „ „ „ dividendele conform Art. 78 din Statut Iei................................... 6.922.90 Total fond de rezervă statutar la 31 Decem- brie 1923 (cum se vede și în bilanț)................. 36.624,— Ia care se mai adaugă Beneficiul anului 1923 118.480,25 Totalul fondului de rezervă statutar la 31 De- cembrie 1923 ..................................... 155.104,25 FOND DE REZERVĂ DIN DONAȚIUNI, — Acest fond era la 31 Decemvrie 1922 lei 882.000 Ia care s’a mai adăugat 1923 sub- venția de . . ...................... 3.000.000 3.882.000,— 962 Revista Pădurilor Ct. ACȚIUNI — se vede trecut Ia activ cu suma de lei ................... 1.427.451,— reprezintă suma acțiunilor nesubscrise până la 31 Decembrie 1923. Menționăm că în cursul anului 1924 adică dela 1 Ianuarie—15 Iulie 1924 s’a subscris și vărsat încă suma de lei circa 780.000 și sperăm ca până la sfârșitul anului 1924 să se acopere întreg capi- talul inițial de 2 milioane. IMOBIL. Val. terenului și magaziei peniru materiale la 31 Decembrie 1922 era de............................... 204.763,25 la care se mai adaugă plata arhi- tecților însărcinați cu construcția loca- lului care a început a se clădi . . . 60.000,— 264.763,25 DISPONIBIL LA BĂNCI avem cum se vede în bilanț suma de lei ... . 4 203.250.— Care se va ridica treptat pe mă- sura trebuințelor conslruirei localului. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE Vedem la venituri suma de lei 133.314,— care reprezintă dobânzile la sumele de- puse la Bănci și suma de lei . . . . . 8.500,— dela Cupoane 141.814,— din cari se deduc cheitueli: adică di- ferența de curs . . . 17.000 Imprimate și altele . 6.333,75 23.333,75 Beneficiul net Ia 31 Decembrie 1923 Conf. Bilanț.................. . 118.480,25 Acest beneficiu net se frece la fond de rezervă până la terminarea construcției căminului Ing. Silvici conform Art. 69 din Stalul. | 141814. —I | 141814. Președinte, AL. CONSTANTINESCU Contabil Casier, N. N. E'lefterescu Membri: M. Tănăsescu, Const. Șaua Golu, C. Opran. A. M. Eliescu. M. P. Florescu Censori: /. Comaniciu, C. P. Georgescu, O. D. Cratero. 13i 1 n,n ț,Li 1 Moc. „Programul Silvic" Căminul Inginerilor Silvici ACTIV încheiat la 31 Decembrie 1925 PASIV 964 Revista Pădurilor Apoi Dl Ing. inspector G-I silvic /. Comanici, citește raportul cenzorilor de verificarea gestiunei. Proces-Verbal Subsemnati cenzori, în temeiul Art. din statute întrunim du-ne astăzi Iulie 1924 am procedat la verificarea și contra* larea operațiunilor de vărsăminte, plăfi, restituiri, cheltueli etc. pe care le-am găsit regulat justificate. Verificând bilanțul și contul de profit și perderi, le găsim întocmite real și exacte conform actelor justificative. Aceasta fiind situafia reală a societății noastre la 51 Decembrie 1925, cu onoare vă rugăm să vinevoifi a da des- cărcare Consiliului de Adminisfrafie de gestiunea sa pe anul expirat. Cenzori : I. Comaniciu O. D. Cratero C. P. Georgescu Adunarea generală aprobă în unanimitate și se dă astfel descărcare consiliului de ad fie de gestiunea din 1923/24. D-l Președinte propune a se trimite o telegramă M. S. Regelui și congresul aprobă în unanimitate. D l M. P. Florescu Secretarul Societă|ei, citește următoarele telegrame de adesiune, sosite din partea membrelor care n’au putui participa la congres. Domnule Președinte! Vă mulțumesc foarte mult pentru onoarea ce mi-ați făcut, de a mă invita la desbaterile Congresului D-voastră din Timișoara. Dacă din împrejurări independente de voința mea nu voi putea ua parte personal la acest congres, totuși societatea noastră va fi reprezentată prințPuu număr de ingineri silvici la desbaterile importante ale congresului D-voastră. Ne simțim măguliți de intențiunea D-voastră, de a vizita împreună cu congresiștii pădurile și instalat iunile noastre, cari instalați uni au avut întotdeauna reputațiunea de a fi între cele Revista Pădurilor 965 mai chibzuite și practice pentru asemenea exploatări, și puteți compta pe toată bunăvoința noastră. Primiti vă rugăm Domnule Președinte asigurarea prea di- stinsei mele stime. Orghidan Brașov împiedicat de a participa la congres doresc progresului silvic vivat cu sănătate spor, iubitului președinte multi ani cu sănătate colegilor, muncă dornică și tuturor petrecere frumoasă. Ionică Inginer silvic Deputat Thighina Neavând posibilitatea spre regretul nostru a lua parte la congresul inginerilor silvici vă rugăm a transmite tuturor parti- cipantilor salutările noastre calde și dorința de succes pentru pro- pășirea silvicul tur ei române. Prsemetchi Ing. subinsp. silvic Kaminschi Ing silvic Iași Unul dintre vechii silvicultori care din cauze independente nu a putut participa la congresul din acest an dar care cu su- fletul și gândul e între camarazi, ureză respectatului și mult pre- țuitului lor conductor și marelui om de stat ani mulți încă pen- tru înfăptuirea deplină a operei naționale ce ține și e legată și de propășirea corpului silvic. Damian Inginer inspector silvic Arpașul de jos Reținut de serviciu și împrejurări particip doar cu sufletul întreg în areopagul isolat al inginerilor silvici conștient de îndato- ririle dificile dar și justele lor revendicări. Cezar Crisfea Ing. silvic Cluj Împiedicat să particip, urez spor la muncă. Al. Borza Profesor universitar 966 Revista Pădurilor Sibiu Cauze serioase oprind participarea mea, urez colegilor rod- nică muncă și succese frumoase. Hârsanu Inspector Vișeu! de sus Regretăm că nu putem participa la congresul silvic din anul acesta trebuind să terminăm ancheta din munții statului Maramu- reș la care lucrăm de 2 luni pentru apărarea intereselor statului de zeci de milioane din fundul acestor munți acoperiți de plan- tațiuni frumoase și vaste unele de peste optzeci ani aflate în exploatare și traversate de apa râului unde găsim învățăminte practice și lucrări frumoase de artă și pilde de modul cuni trebue silvicultorul să-și facă datoria în mod conștincios pentru apărarea avuțiilor statului. Venim a vă ruga d-le președinte să bine voiți a fi interpretul nostru către iubiții colegi și camarazi din congres exprimăndu-le manifestarea sentimentelor noastre cele mai bune pentru succesul importantelor chestiuni discutate în congres pentru progresul silviculturii și pentru armonia ce dorim să domnească între inginerii din corpul silvic. Ing, inspector Borș Ing. silv. Stănciulescu, Mako, Constantinescu, Marinescu, Petrovan. Vișeu! de sus Interese de serviciu mă rețin a participa la congres restituiți sumele trimise cu tot respectul. Eugen Petrovan Inginer silvic După acestea s’a servit în restaurantul cazinoului miliar un banchet de 301 tacâmuri, banchet oferii congresișlilor de pri- măria orașului Timișoara. Au toastat d-nii Ai, Constanlinescu pentru familia Regulă și Armată, d l general Găvănescu, Prefectul Costea, Primarul Georgevici, Aureliu Eliescu etc. Revista Pădurilor 967 Ședința de după amiază Ședința se redeschide sub președinția d-lui ministru Con- slantinescu, la orele 4 d. a. D. Sava Goiu, membru în consiliul de administrație al so- cietății propune sporirea capitalului societății prin emiterea de noui acțiuni până la suma de 10 milioane. Această chestiune naște între congresiști discuții, în urma cărora președintele propune adunării următoarele: I) Sporirea capitalului societății la 10 milioane necesari la terminarea cons- trucției localului societății; II) pentru subvențiile date societății să se emită acțiuni, cari să formeze fondul de rezervă; HI) con- siliul de administrație să poată face împrumut Ia Creditul urban pentru terminarea clădirii, dacă va crede necesar. Adunarea aprobă propunerile prin aclamații. D. Sava Goiu, propune realegerea vechei comisiuni de censori și supleanti. Adunarea aprobă. In ce privește modificarea articolelor din statute, adunarea dă mandat consiliului de administrație să studieze și să propună modificări la viitorul congres. Adunarea încuviințează. Se intră în ordinea de zi. Corectarea torenților D. Szatzmary, inspector general silvic, citește raportul asupra corectării torenților și ravenelor, în special a celor din județul Carașseverin, publicat în Revista Pădurilor No. 9 din Sept. 1924. După care D-l Președinte felicită pe conferențiar pentru interesanta D-sale comunicare. • • ♦ D-l Președinte se retrage rugând pe D-l Antonescu de a prezida mai departe lucrările congresului. D-l Antonescu ocupă fotoliul presidențial. I) . Stinghe, propune o acțiune de moderarea exploatărilor, căci azi se taie suprafeți imense fără a se putea urinări și îm- păduririle pe aceiași scară. Modul cum a fost concepută legea agrară ne va conduce la alte serii de despăduriri. Numai vorbesc de pășunatul în păduri, care e de notorie- Revista Pădurilor 968 fafe publică. Am dori ca în mo|iunea ce o vom face să se in- dice mijloacele preventive ca despăduririle în stilul în care se concep azi să înceteze, adică plantarea locurilor sterile, re- glementarea pășunatului în islazuri etc. D. C. Gheorghe, erele că stingerea toren Iilor se va putea face intensificând cât mai mult crearea pepinierilor și planta- {lunilor. In acest sens măsurile recente luate, de Ad-ția Casei Pădurilor de a se da o atente deosebită planta(iunilor și pe- pinierilor credem că va putea ameliora soarta pădurilor, rămâne numai să convingem și politicianii și țăranii de pericolul ce ne așteaptă. D. G. P. Antonescu, propune ca tăerea pădurilor să se facă numai în proporție cu împăduririle, aducând la cunoștință ca- zurile reale ce se practică la Gurghiu (Transilvania). D. Petre Antonescu. Azi ca nici odată suntem în ajunul de- zastrului celui mai mare. La crearea islazurilor comunale, pentru care s’a sacrificat pădurile, nu s’a avut în vedere baza mine- — ralogică, aci e toată nenorocirea ; de ex. numai pe valea Lotrului unde societățile avide au exploatat de unde au vrut și cât au vrut în special pădurile de reșinoase, ne oferă cel mai ti ist spectacol. La aceasta s’a mai adăugat abuzul ciobanilor cu tur- mele lor de oi și capre, incendiile care se fin lanț etc. Deci să ne facem datoria de a protesta contra acestor abuzuri Numai departe chiar basinul Tisei e amenin|at din cauza abuzului exploatărilor pădurilor, fapt care a determinat pe Un- guri sub Aponny, să întocmească niște statute pentru reglemen- tarea exploatărilor, constituind și o comisie, și între altele se propunea chiar și îndiguirea Tisei.. Acest efect are repercusiuni chiar până la gurile Dunărei, care veșnic se împotmolesc și pentru care ar trebui luate mă- suri serioase pentru despotmolirea lor urgentă, pentru a nu fi ameninfată navigația, căci sedimentele ce se tot depun anual să nu devie un pericol permanent, din cauza depozitelor ce tot anual se alimentează din râurile noastre, care își au explicația numai în despăduriri și a ploilor care spală țoale depozitele din cale. Trebuie deci ca Societate să ne facem datoria. E necesar ca dezideratele ce le vom lua să se repete anual, până ce se vor convinge și factorii competenti de dezastrul ce ne amenință- Revista Pădurilor 969 Deci paralel cu plantațiunile anuale e necesar a se face și consolidările din urmă astfel ca să punem în valoare atâtea terenuri sterile, căci cea care va suferi mai mult depe urma a- ceslor dezastre, va fi numai populația rurală. Arată ceia ce s’a făcut în străinătate, cele văzute în Saiskamergut, lupte care se dau în parlamentele străine, în special în Austria pentru ameli- orarea locurilor sterile și e bine că și Societatea noastră în programul său de activitate și a pus asemenea chestii. D. AL Drăcea, sunt adevăruri dureroase ce se spun aici. Trebuie reacționat încă cât mai e vreme și în special de a creea o opinie forestieră ceiace la noi lipsește. D. C. Opran, spune că nu inginerii silvici sunt vinovati de dezastrele ce le fac torenjii și despăduririle, ci acei ce nu res- pectă legile și ordonanțele silvice. Pășunatul în păduri de și este oprit, dar sunt anume tim- puri când sunt secete și ni se cere de populație a le permite. Acum când s’au creat noi islazuri comunale, pășuni comunale alpine, credem că pășunatul în restul pădurilor va fi complect oprit. Propune a se legifera cine anume să se ocupe de corec- tarea torentilor și a se da atenție împăduririlor pe o scară cât mai intensă. • D. M. Boldur. In Bucovina s a respectat până acum per- ceptele silvice, din cauză că sub regimul austriac, existau legi care specificau expropierea terenurilor sărace și torențiale. In Basarabia n’a fost acelaș lucru. Azi în România mare conform legei islazurilor, s’a afectat. circa 500.000 hectare de pădure pentru islazuri comunale, așa că pe lângă că exploatările fores- tiere de azi se concep în stil mare, Ia aceasta mai adaugându se și aceste 500.000 Ha de păduri și de la care ne luăm rămas pentru totdeauna înțelegem dezasirni ce ne amenință în scă- derea procentului de păduri și se cere a se lua măsuri urgente pentru limitarea răului. E just că în unele părți s’a rămas în urmă cu regenerările, atât înainte de răsboiu cât și după răsboiu. Dar pentru acestea s’au depus taxe de reparări de milioane, care zac nefiind utili- zate scopului pentru care au fost create. Aceste taxe dacă ar fi utilizate s’ar putea mult ameliora starea pădurilor noastre. Le- gile pentru expropierea pădurilor pentru pășuni și islazuri au fost făcute lără avizul specialiștilor, — căci dacă eram consultați 970 Revista Pădurilor puteam aduce ameliorări smițitoare. Trebue ca în mofiunea ce o vom face o să arălăm lucrurile deschis. D. C. P. Georgescu. De 36 ani se discută de Societatea noastră acelaș subiect, fără să se ajungă respectiv la lecuirea răului. Vina e a art. 3 din codul silvic cât și a politicianismului care in timpurile din urmă a făcut legi de așa manieră că per- mite defrișarea forțată a pădurilor, pentru prelinsa trebuință a creerei islazurilor, și deci mărirei suprafețelor de pășune. D-l V. Stinghe, cred că în această acțiune a noastră ar trebui interesat și corpul agronomic. D-l I. Comanici, răsboiul e vina tuturor relelor ce se abat azi asupra pădurilor țărei precum și instinctul politicienilor de a face rău atât sătenilor cât și a celor însărcinați cu supraveghe- rea legilor țărei. Răul trebuieștellecuit. Propune înființarea în- vățământului forestier atât în școalele primare cât și în școalete normale de învățători. D-l C. P. Georgescu, dezastrul azi e mare. Restaurarea mun- ților noștri e o problemă de actualitate. Specialiștilor silvici le incumbă datoria ca regimul pădurilor să fie restabilit, adică să nu diminuăm procentul de împădurire ce l’am moștenit dela înaintașii noștrii. D-l 1. Comanici, ceva serios s’a făcut de Societatea noastră, prin legea care a apărut în Monitorul Oficial din 17 Iulie a. c., cu privire la satisfacerea trebuințelor normale cu lemn de foc și lucru a populației rurale, care în mare parte a fost rezolvată în vederile noastre. Dar mai avem mult de lucru. E problema terenurilor sterile care trebuiesc împădurite. La noi s’a lăcut ceva în acest sens. Așa pe valea Arieșului s’a făcut începuturi și s’a plantat chiar și Fraxinus ornus. Trebuie numai mai mult impuls. Apoi o problemă în legătură cu aceasta ar fi și maxi- marea numărului vitelor. Posibilitatea de pășune se reduce anual, din cauză că o parte din terenuri destinate islazurilor, se transformă în terenuri agricole, așa că veșnic vor fi avizați la păduri pentru satisfacerea pășunatului. Deci în mofiunea noastră trebuie avut în vedere aceasta. Iar în legătură cu învățământul silvic în școalele normale și primare, ar fi de dorit ca în programele analitice să se prevadă în cărțile școalelor, subiecte și chestiuni în legătură cu pădurile Revista Pădurilor 971 și pășunile pentru a fi înțelese de popor și învățători, lucru care nu s’a făcut până acuma la noi. Iată deci atâtea mijloace ce le-am avea la îndemână. Plan- tațiunile locurilor sterile s’ar putea face chiar cu elevii școale- lor rurale conduși de dascălii lor. D-l C. Opran, în privin|a răspânditei învățământului fo- restier în școală, s’a luat contact cu Ministerul Instrucției Pu- blice și s’a dispus ca tuturor școlilor să li se dea teren pentru pepiniere și să ia parte în fiecare an la plantațiuni efective pe terenuri sărace și degradante. Deci avem un început bun. D-l P. Antonescu, rezumă cele desbătute până aci și re- vendică pentru corpul silvic această chestiune de care atârnă fericirea țărei cât și a țăranului nostru. Propune a se’ numi o delegație din sânul congresului care să întocmească o moțiune pe baza celor discutate, care mofiune să fie adusă apoi în plenul congresului — Congresul de- leagă în unanimitate pe D-nii P. Antonescu, V. Stinghe, Statzmary și Dr. Drăcea. Ședința se suspendă la ora 7 seara, urmând a se continua în ziua următoare în aceiași sală. ZIUA IH-a Marț! 16 Septembrie Ședinfă de dimineață Ședința se deschide sub preșidenția d-lui consilier silvic Liviu Marficm, vice președintele soc. „Progresul silvic" asistat de d-l P. Antonescu și M. P. Florescu. D-l inginer inspector silnic, citește comunicarea d-sale asupra inconvenientelor expropriere! râpelor și terenurilor im- productive din regiunea dealurilor și munților, pentru islazuri comunale, comunicare apărută în Revista Pădurilor No. 8 (Aug. 1924. Tot d-sa citește următoarea comunicare întocmită de d-l ing. inspector silvic I. Balaban, sub director la direcția silvică din Dobrogea, asupra relelor ce decurg din expropierea pă- durilor din jud. Tulcea, pentru islazuri comunale. Revista Pădurilor 972 MEMORIU Relativ la expropierea de păduri în județul Tulcea pentru înființarea de islazuri comunale Exproprierea de păduri în jud. Tulcea pentru înființare de islazuri comunale a luat propor|ii alarmante și având în vedere dezastrul ce se pregătește acelui județ faptul a devenit strigător. Silvicultorii respectivi, din acel județ >n număr de opt, conscienti de misiunea ce le este încredințată și clar prevăzători ai dezastrului ce se pregătește într’un viitor apropiat, au dat alarma în toate părțile și și*au făcut mai mult de cât datoria, au demonstrat situația în fa{a comisiunilor de expropiere locale, în fata comisiunilor județene, au înaintat memorii și rapoarte au- torităților superioare, au intervenit pe lângă d-l prefect al jude- țului, pe lângă președinții comisiunilor județene etc. etc., totul însă zadarnic, au propovăduit în pustiu, răul se continuă cu persistentă peste tot; demagogismul unora, reaua credință și nepăsarea altora, par a avea șansa de reușită și convingerea peste tot, fapt aproape sigur, de oarece strigătul silvicultorilor nu este auzit de nimeni; iar al celor interesati, conștienti sau inconștienti, a reușit să facă a se da ordine severe și amenin- țătoare de autoritatea cea mai superioară (Onor. Ministerul de Domenii) pentru accelerarea formărei și predărei islazurilor co- munale din păduri. Din cestiunea pășunatului, care în decursul zecimilor de ani trecuti s’a rezolvat pe cale pașnică și practică de cei în drept căutând a i împăca și cordona toate interesele, s’a creat de cei interesati o cestiune de luptă, o platformă politică, toii strigă în cor cu locuitorii contra pădurilor și silvicultorilor. Din cestiunea pășunatului care aproape nu există s’a creiat o situație periculoasă administrației pădurilor și personalului silvic. Legiuitorul perfect conștient de marele rol al pădurilor, atât în legea agrară cât și în legea pășunelor comunale a avut grije ca prin disposijiiH din diferitele articole să apere pădurile, neatingându-se de ele, de cât în cazuri cu totul excepționale și aceste cazuri îngrădite cu atâtea forme de apărare și siguranța astfel: art. al. f. dispune că se va expropia pentru cultură numai terenul domenial silvic pe care a fost pădure și acum este gol Revista Pădurilor ?*3 sau acoperit cu tuferișuri, cari nu mai pot deveni pădure, rezer- vându-se terenul necesar personalului. Art. 23 din legea agrară (pășuni comunale) prevede că, în regiunile de munte și deal se pot e propria în păduri poeni dela 10 h. a. în sus dacă sunt apropiate unele de altele, cum și arborii rari dintre ele, același art. dispune ca: exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pășunelor comunale se va face numai după avizul Consiliului Technic al pădurilor și cu aprobarea comitetului Agrar. Legea pășunelor comunale nu permite expropriere de păduri pentru pășune în regiunele de șes, în regiunile de deal și munte, prevede exproprierea nmmai a poenilor de 20 hectare cari sunt aproape de marginele pădurilor și de sat și margine de păduri care au servii de pășune vitelor personalului silvic și aceasta numai cu îngăduirea de la art. 12. Art. 12 din legea pășunelor comunale dispune că dacă nu există nici o posibilitate pentru formare de pășune cu con- ditiunea expresă că prin această expropiere să nu se vateme un interes general, aceasta cu avizul Consiliului Technic și aprobarea Comitetului Agrar (art. 23 lege agrară). Art. 14 din legea pășunelor comunale prevede că acolo unde nu se pot forma pășune comunală în limitele prevăzute mai sus să se creeze pășune la munte și în luncile Prutului, Dunărei, delta Dunărei etc. etc. Ordinul No. 51971/922 din 28 Iulie al Ministerului de Domenii, direcția islazuri, către președinții comisiunilor de expropiere dispune că: județele Tulcea și Constanța sunt so- cotite ca regiune de șes, deci să nu se facă expropieri din păduri pentru izlazuri. Cu toate îngrădirile legilor pentru protecția și păstrarea pădurilor, comisiunele de expropiere din județul Tulcea abuzânt și nesocotind legile au declarat expropiate până în prezent peste 25.000 (două zeci de mii) hectare păduri de valoare, din care ca 4000 hectare pentru cultură și restul 21000 hectare islaz comunal, — expropierea continuă mai departe, comisiunile locale și cea județeană revine mereu la aceleași păduri, expropiind alte suprafețe pentru aceleași sate, de oarece locuitorii se declar peste tot nemulțumiți cu suprafețele ce li s’au dat, faptul expro- pierea de păduri a ajuns o jucărie în județul Tulcea, un caz 3 Revista iadurilor 974 tipic care merită a fi trecut în analele lucrărilor de expropiere: Comisiunea locală din plasa Babadag la prima ședinfă găsește că nu este nevoe a se forma un nou islaz pentru satul Ca- ramanchioi (bulgari absolut tofi dezertori în timpul răsboiului, devenifi criminali și jefuitori ai averilor românești în timpul ocupației), aceiași comisiune chemată în localitate pentru a doua oară găsește că este necesar a se înfiinfa izlaz de 120 hectare din pădurea statului Babadag; (oi aceiași comisiune revenind pentru a treia oară găsește că pentru satul Caramanchioi este necesar a se mai expropia din aceiași pădure pentru islaz încă 1800 hectare sau în total 1920 hectare, un întreg domeniu fo- restier transformat în islaz pentru un sat; rog să aprecieze oricine dacă cei ce au procedat astfel au fost conduși de o mentalitate sănătoasă. Pădurea Babadag este cel mai frumos masiv din judeful Tulcea, cu toate acestea comisiunea îl soco- tește desigur teren domenial silvic acoperit cu tufăriș fără viitor, cum de fapt s’a socotit de toate comisiunile din acest județ care au expropiat cele 25000 hectare și continuă a expropia mai departe pe aceleași considerente. Noi personal am constatat și prin numeroasele rapoarte către autoritățile superioare s’a arătat că marea majoritate a pădurilor expropiate pentru islazuri comunele, sunt păduri de valoare, păduri de viitor și aproape toate sunt situate pe coastele stâncoase ale dealurilor înalte din judeful Tulcea, care imediat ce se vor desgoli de păduri se vor surpa dând naștere la ravene și râpi iar după aceasta Ia torenfi care vor potmoli satele și țarinele din luncile de pe văi, așa că într’un viilor apropiat vom avea un complect dezastru asemănător celui din văile To- pologului din jud. Argeș; — atunci nu vom mai avea nici păduri nici islazuri, nici satele și farinele de cultură de pe văi. Comisiunile de expropiere și cei ce le-au condus s’au influențai, au mers cu nepricepere și patimă până acolo că au expropriat păduri chiar pentru satele situate pe marginele deltei Dunărei și bălților de pe fărmul Mărei Negre; mai mult de câi atât, au expropriat 5( 0 hectare din pădurea Letea, singura pădure de stejar secular în deltă pe fărmul Mărei-Negre, care este un fel de reliquă vizitată de oameni de șiiinfă: Engleji, Ame- ricani și Francezi, venifi în acest scop. Pentru această pădure sunt date ordine severe speciale din trecut și luat măsuri spe- Revista Piduriiar Wă claie pentru cultura și conservarea ei, totuși comisiunea găsește că se poate expropria pentru islaz ca tufăriș fără viitor. Numai în ocolul Casimcea s’au declarat expropriate până în prezent 9200 hectare pădurie, dintr’un frumos masiv de 14000 hectare, care urmează să fie peticit în toate felurile și în toate sensurile, sub falșul pretext că ar fi tufăriș fără valoare și viitor. Silvicultorii au relevat Ia timp toate aceste abuzuri, au făcut numeroase memorii și rapoarte, au făcut recursuri la co- miletul Agrar, mai mult de cât atât prin raportul Directoratului Silvic Constanfa cu No. 4980/924 din 4 August, s’au declarat tn falș deriziunile comisiunilor de expropiere. Pentru a se pune cap cât mal urgent posibil abuzurilor nemai pomenite ce să săvârșesc cu expropierele de păduri în judelui Tulcea și a se preveni din timp dezastrul ce se pre- gătește acelui județ propun ca: Onor, guvern să dispună de urgentă suspendarea predare! islazurilor comunale și tot de urgentă să inslitue o comisiune de oameni competinti și expe- rimentati, care mergând în localitate să studieze în amănunt chestiunea, să revizuiască toate hotărârile de expropiere și să ia imediate măsuri de remedierea și oprirea răului. Chestiunea pășunatului nu este atât de presantă și alarmantă în județul Tulcea după cum o presintă cei interesati ori nepri- ceputi ori de rea credință, — silvicultorii au știut în totdeauna să coordoneze toate interesele, permițând pășunatul în părțile unde se poate practica fără prejudicii prea mari și interzicând în mod absolut acolo unde este imposibil. Luncile și ostroavele Dunării, delta Dunărei, bălțile după țărmul Mărei-Negre (toate sute de mii de hectare) au oferit și oferă veșnic locuitorilor mijloace largi și excelente pentru creșterea vitelor, așa că în mod rațional nu ar fi cazul să se exproprieze nimic sau aproape nimic din păduri, cu atât mai mult că restul Dobrogei este stepă (bărăgan), din care cauză și secetele bântue cu mai multă Intensitate. Inginer Inspector Silvic, I. Balaban 976 Revista Pădurilor Ministerul Agriculturei și Domeniilor Direcția Islazurilor, învoielilor Agricole și Contenciosul No. 51971 din 28 Iulie 1922. Domnule Președinte Art. 41 din legea pentru înființarea pășunelor Comunale prevăzând constituirea de islazuri și în Dobrogea veche, urmează ca Comisiunile de ocol înfinfate prinjegea Agrară, să-și înceapă în acest scop lucrările de expropriere cât mai neîntârziat. In efectuarea acestor lucrări, trebue să se fină seamă atât de întinderile pe care sătenii și comunele le posedă ca islaz cât și de faplul că pășunele se înființează numai pentru nevoile actuale ale comunelor avându-se însă în vedere posibilitățile de refacere într’un viitor apropiat a regiunelor daunaie de războiu. Urmează deci că astfel de exproprieri, să să facă numai acolo unde se simte necesitatea pășunelor comunale. Județele Tulcea și Constanfa fiind socolife ca regiune de șes, în lucrările de expropriere se vor aplica dispozifiunile res- pective din lege și nu se vor face deci propuneri pentru ex- proprieri din păduri. Deasemeni nu se vor face exproprieri din bălțile Dunării decât pentru pășunele de raza de 4 k. m. care au nevoe de pășune și în așa mod în cât să nu se aducă prejudicii exploa- tărei bălților Pescăriilor Statului. In asemenea cazuri se va lua înțelegere cu agentii respectivi ai direcțiune! Generale a Pescă- riilor. Pentru comunele ale căror nevoi nu vor fi fost acoperite, exproprierile de rezervă prevăzute de art. 14 și 15 din legea pășunelor comunale, urmează să se facă mai târziu, după ce se vor primi instrucțiuni speciale dela acest Minister. Acestea ar fi indicafiunile ce avem de dat pentru consti- tuirea pășunelor comunale în Dobrogea veche, în afară de acele cuprinse în circulara No. 12073 din 2 Iunie și din care vi se trimite alăturat un exemplar. Afară de aceasta vă mai înaintăm câte un exemplar din legea pășunelor comunale și instrucțiunile pentru aplicarea ei spre a vă servi în lucrările ce vi s’au încredințat, observându-se bine înțeles și dispozițiunile respective din legea Agrară și regu- lamentul ei de aplicare. Revista Pădurilor 977 Asemenea vi se trimefe câte două exemplare de tablou, pe care, vă rugăm să binevoi|i a-1 complecta cu datele arătate într’ânsul pe măsură ce a|i efectuat lucrările, înaintându-1 direc- țiune! Islazurilor. (ss) Ministru G. Cipăianu Citirea acestui raport plin de dureroase constatări prin exproprierea fără calcul de prevedere a pădurilor din jud. Tulcea, județ care prin întinderea halfilor sale oferă destul nutreț vitelor și unde pădurile sunt atât de necesare, produce o vie impresie asupra congresiștilor. D-l Petre Antonescu: Privita această chestiune, se aduc învinuiri corpului Silvic al jud. Tulcea că nu’și face datoria, dar fa|a de cele citite, se vede că vina despăduririlor acestui județ, cade asupra altor factori, care ignorează importanta pădurilor în agricultură. D-l Daniel Klein, spune că datoria corpului Silvic este să întrebe unde sunt islazurile comunale date țăranilor în 1866, 1888 și 1908 ? Ce s’a făcut cu aceste islazuri ? D-sa propune ca raportul d-lui Inspector Balaban să fie tipărit în zeci de mii de exemplare pentru a demonstra și celor mai necunoscători în materie, importanta pădurilor des* voltarea și bunul mers al agriculturei. D-l Mihail Boldur, critică sistemul acordărel islazurilor comunale din pădurile seculare. D-sa amintește congresului că chiar în Rusia de astăzi nu sa expropriat nici o palmă de pădure pentru islaz comunal. D-l 1. loancea, scoate în evidentă cu exemple concrete, abuzurile ce s’au făcut cu exproprierile pădurilor pentru islazuri comunale de către comisiunea de expropriere din jud. Tulcea, unde toii poliiicianii și comisiile județene procedează ilegal — Comunicarea d*sale face impresie dureroasă asupra congresului. D-l Petre loan în legătură cu această problemă face ur- mătoarea comunicare: Terenurile neproductive Toate țările se ocupă mai de mult cu punerea în valoare a terenurilor lor neproductive. Acum, am început șl noi. •W Revista Pădurilor Pentru a lămuri unele laturi ale acestei probleme, care de 2 ani preocupă congresele noastre silvice, mi-am propus să răspund la următoarele chestiuni: I. Este o problemă a terenurilor neproductive la noi în tară ? 11. A fost rezolvilă până acuma și în ce mod ? III. Dacă a fost soluționată, cum se explică oare că suntem și acum ca la începutul ei ? IV1). Ce ar trebui să facem? I Se consideră ca terenuri neproductive acelea a căror rentă este egală cu zero. Pagubele însă ce pricinuesc populației, regulat de mai multe ori pe an, în diferite părți ale tarii, sunt incalculabile. Din acest punct de vedere, chiar ar trebui să li se schimbe numele cu un altul mai sugestiv: ruinătoare, păgubitoare, catastrofale, căci în această privință sunt foarte productive. In categoria terenurilor neproductive intră: suprafața bazi- nelor de recepție a tuturor torentilor și ravenelor, întrucât sunt neîmpădurite, râpile, terenurile alunecătoare, surpătoare, erozibile, taluzele rambleelor și debleelor căilor de comunicație, nisipurile sburătoare, săraturile, malurile râurilor și terenurile aluvionare, terenurile inundabile și cele mocirloase din regiunea inundabilă a Dunării și a celorlate râuri. Nu avem date precise în privința întinderii lor, dar după cele mai restrânse calcule, toate la un loc, nu fac mai puțin ca 1.000.000 ha, ceea ce reprezintă peste 3% din suprafața totală a țârii. Atâta doar, ar fi suficient să ne dăm seama nu numai de existenta problemei terenurilor neproductive, ci și de intensitatea și importanta ei. Când însă se mai știe că numai prin cultură forestieră se valorifică aceste terenuri, că din suprafața păduroasă a tării ni s’a luat pentru constituire de islazuri peste 500.000 ha și când ori cât am proceda de grăbit la punerea lor în valoare, toi rămânem în urma multor țâri cari au reușit să șteargă din petele rușinoase ce sunt terenurile neproductive, depe tabloul productivilă|ii solu- 1) Comunicare tăcută la congresul silvic din Timișoara Septembrie 1924. Revista Pădurilor 979 Hor lor, nu ne-ar mai fi îngăduit să lăsăm și noi părăsite cele i.OOO.OOO ha și ar trebui serios să ne preocupăm cu valorificarea • Juror. Nu este destul să păstrăm și sa îmbunătățim soarta pădu* ilor ce avem : este nevoe să și cerem noi păduri Chestia executării lucrărilor de consolidare și împădurire, sa ne îngrijească mai puțin, căci în această privință, epoca ta- tonărilor a trecut. Principiile metoadelor simple sunt definitiv fixate și la ceea ce s’a scris până acum de autorii străini, cu reputație, cari au stabilit și reguli scrise de apiicajiune, puțin ar mai fi de adăogat. Chestia mai importantă și mai urgent de rezolvat, întrucât se găsește în ultima fază a soluționării ei, este să câștigăm terenurile neproductive pe cari să facem împăduriri, căci majo- ritatea lor sunt acum în mâna particularilor, iar legile în vigoare nu obligă de cât pe stat, instifutiuni și persoane juridice să facă împăduririle. Ce s’a trecut definitiv în mîna sătenilor, greu să se mai scoată. Despre acestea deocamdată ne-am și perdut nădejdea a le mai lua și va trebui să așteptăm alte vremuri mai favorabile. Pentru restul însă cea mai rămas statului, moștenirea fiind deschisă, ne înscrim și noi cu drepturile ce ni le dă legea și preten|ia noastră legitimă, de a le pune în adevărata lor valoare. 11. De mai bine de 100 ani pe când se socotea că avem păduri destule în tară, când efectele despăduriri dela munte și deal nu erau într’atât ca azi resimțite și când populația rară a |§rii nu era în stare să muncească nici tot terenul agricol ce aveam, încă se pusese chestiunea împăduririi de noi terenuri. Se înțelege însă că concepțiile specialiștilor noștri, în ce privește punerea în valoare a terenurilor neproductive, a evoluat în diferite epoce. Dela nevoia creerii de păduri în anumite regiuni ale tării, pentru producerea materialului lemnos, hotărâtă de Domnia jării, înainte de 1800, până la ultimele legiuiri, prin multe transformări a trecut această problemă. La 1864, se afirmă trebuința imperioasă de a se planta toate proprietățile statului lipsite de păduri, pentrucă „stârpirea pădu- rilor, pricinuiește „simțitoare împuținare a rodirii pământului'. 980 Revista Pădurilor De pe alunei se pune cu temei chestia împăduririi Bărăga- nului, care era socolit ca improductiv sau numai bun să crească vite pe el. Legea silvică din 1881, care sintetizează concepțiile epocei sale, pe deoparte fixează principiile de conservarea pădurilor și pe de alta caută să restabilească echilibrul între domeniul agricol și cel forestier dând în sarcina Consiliului Technic al Pădurilor „să hotărască pământurile lipsite de vegetație lemnoasă, cari „să fie repopulate cu păduri". Pe acesle baze, legea pentru regularea proprietății imobi- liare din Dobrogea — 1882 — prevede înființarea perimetrelor de împădurire șî delimitează chiar pentru toate satele din jud. Tulcea și Constanta peste 20.000 ha. terenuri fără păduri, pe lângă alte 11.000 ha. terenuri cu păduri. Tot pe aceste baze și imediat după înființarea Ministerului de Domenii —1883-pentru ameliorarea stării Bărăganului, se dispune împădurirea a peste 7000 ha. din moșiile statului. In ce privește nisipurile sburătoare din Oltenia, încă dela 1878 se primise oferte de plantarea lor în antrepriză, dar le începe statul Ia 1884 și afectează acestui scop 16000 ha. din moșiile sale. Codul silvic din 1910, pune precis și lămurit principiul con- servării tuturor pădurilor de protecție și în acelaș timp obligația de împădurire a terenurilor neproductive. Legea de reformă agrară —1921 — și legea pășunilor co- munale, respectă în întregime aceste principii, căci cea d’întâi la art. 13 exclude pădurile dela expropriere și la art. 14 dă drept statului să exproprieze în general toate terenurile nepro- ductive și de orice întindere, pentru a fi împădurite, iar cea de a doua, prevede expropierea din păduri pentru pășuni, numai în mod excepțional și numai acolo unde schimbând destinatiunea pădurii, nu se valămă un interes general. • Cine află că am avut și avem încă atâtea legi cu așa de categorice texte referitoare la conservarea pădurilor și împă- durirea terenurilor neproductive și cunoaște și rezultatele, nu prea ar avea cuvinte de laudă pentru administrația obligată să îngrijească de executarea lor. Revista Pădurilor 981 Intre ceea ce s’a scris și ceeace s’a făcui, este atât de mare deosebirea, că din acest punct de vedere, partea politico- economică a chestiei terenurilor neproductive, prezintă o fată legală, pe care am schijato mai sus și o alta reală care des- vălue rodnicia activități noastre de 100 ani încoace. Din cele peste 50.000 ha. ce se destinase, — începând dela 1882 — pentru împădurire în nisipurile sburătoare ale Ol- teniei, în Dobrogea și în Bărăgan, s’au împădurit într’acest șir de ani vre-o 10 000 ha. iar cu restul, s’au împroprietărit sătenii pe baza recentei legi de reformă agrară. Pentru pășuni din păduri și încă din cele de protecfie, ni s’a luai 500.000 ha, iar pentru împădurire — ca o slabă com- pensare a tuturor acestor pierderi — nu ni s’a dat nici măcar 1 ha. de teren neproductiv. Astfel s’a rezolvit în 1921 chestia trebuinței imperioase de a se împăduri unele părți lipsite de păduri ale tarii, trebuință afirmată puternic de competintele dela 1800 și 1864; astfel s’a rezolvit în 1921 principiul stabilirei echilibrului între domeniul agricol și cel forestier, înscris ca fundament al legii din 1881 și astfel s'a respectat în 1921 ideea conservatoare a pădurilor și a punerii în valoare prin împădurire, a terenurilor nepro- ductive, idee dominantă a codului silvic din 1910 și chiar a legii agrare din 1921, * ♦ • III. Naște o întrebare foarte firească. Cum se explica oare că chestiunea punerii în valoare a terenurilor neproductive, care a preocupat autoritățile interesate, în atâtea rânduri în lungul interval de peste 100 ani și care rc impune mai hotărât serviciului silvic spre rezolvare de vre-o 50 ani, se găsește — cu toate legile și dispozițiile favorabile pentru păduri — într’o stare mai rea ca la începutul ei ? Sunt și cauze de ordin technic — lipsă de pregătire, de stabilire a unor baze și norme de lucru — dar principalele sunt cauzele de ordin administrativ și dintre ele, cea mai de seamă lipsa de organizare. 982 Revista Pădurilor Un serviciu al împăduririi și corec|iunii torenților care s’ar fi putut ocupa și de problema terenurilor neproductive, infiin(at la 1889, s’a desființat după 7 ani, la 1896 și de această chestie apoi, nu s'a mai ocupat nimeni. Radicalele reforme de după răsboiu — căci acestea au dat cele mai dureroase lovituri pădurii, — ne-au găsit nepregătit! și lipsifi de un serviciu care să vegheze a nu scăpa o singură ocazie măcar, din care patrimoniul silvic să iasă oricât de puțin mărit. Guvernele acestor timpuri, se laudă c'au dat la tirani tot ce se putea da — 5.000.000 ha. —, dar ca să ajungă la acest rezultat : au fnfiinfat un minister, au mobilizat miniștrii, parlamentari, judecători, agronomi și încă atâ|ia al{i diverși membrii prin diferite comisii de expro- priere, împroprietărire ori revizuire și tot în serviciul acestei cauze s’au inrolat și legiuni de avocati, plătiți unii din ei, pe ha de teren expropiat. Tuturor acestora, ce s’au ocupat numai de revendicările claselor rurale și aproape de loc de progresul economic, ce-am opus noi ca să salvăm pădurile, terenurile perimetrale și cele neproductive ? — Rezistenta dârză, până la copleșire, a câte unui șef de ocol. Victoria însă n’a fost de partea noastră. Celor ce se laudă — chiar dată fiind inegalitatea forțelor — că am repurtat succes, scăpând numai cu 500.000 ha expropiate, le-ași răspunde : — Încă o victorie ca asta și. . . . dăm gata pădurile. Când s’a pus chestia lichidării tuturor bunurilor Statului în sensul de a se da la țărani tot pământul de cultură și pășunea necesară, era drept și cinstit, — în baza acelorași legi — *să se treacă și toate terenurile neproductive la Casa Pădurilor, pentru împădurire. Nu s’a făcut șt s’a perdut o primă ocazie. Când însă din păduri s’a cerut și cu voia sau fără voia noastră, s’a luat cele 500.000 ha, era firesc și elementar să se precupețească. — Vă dăm, da(i-ne. Nu s’a făcut și s’a perdut și a doua pcazie. Revista Pădurilor 083 Primii îndreptățiți la împroprietărire, au luat ce-a fost mai •un. Următorii, în goana și dorința lor arzătoare de pământ, s’ar mulțumi și cu ceva mai prost. Chiar se vede în unele părți, dispoziția de a li se da și din terenurile neproductive. Se confundă punerea în valoare a acestor terenuri, cu pu- nerea lor în stăpânire și la glasul nostru, rămân cu totii surzi. In definitiv, ce vrem noi ? Stăruim să ni se îngădue a ne angaja să lucrăm pentru tară și viitorime, la singura valorifficare posibilă a unor terenuri, cari nu sunt bune pentru nici o altă cultură. Cine este în mă- sură să hotărască de soarla lor, nu trebue să plece prea mult urechea la cererile copilărești ale țăranilor, cari nu știu ce vor și nu-și dau seama nici ce i așteaptă, prin degradările ulteri- oare ale acestor terenuri. Dacă nu am fi animati de cele mai curate sentimente pentru binele acestei jări, pentru prosperitatea și solida ei desvoltare economică, am râde mefistofelic de tot ceea ce se face și am aștepta ca râul să se întindă, să consume bogafii, energii, oa- meni, animale, căci — suntem deplini convinși — o înstrăinare de alte câteva decenii a acestor terenuri, prin natura lor desti- nate împăduririi, o să releve mai evident dreptatea susținerilor noastre și rezultatul va fi doar că se întârzie definitiva rezolvare a problemei terenurilor neproductive. Râpile, coastele alunecătoare, surpătoare, despădurite, nu-și vor diminua efectele, de cât îndepărtând cauza formării lor. Torentii și ravenele existente, sau cele ce s’or mai forma, ca rezultat al modului judicios cum s’au constituit islazurile la munte, deal, vor continua acțiunea lor disirugătoare, până ce se vor împăduri bazinele de recepție. Nisipurile sburătoare ale Olteniei, redate agriculturii și din nou expuse furiei vânturilor, tot numai prin salcâm vor fi potolite. Mlaștinile, terenurile neproductive din întinsele zone inun- dabile ale Dunării și celorlalte râuri, nu se vor putea altfel mai bine, mai durabil și mai rentabil pune în valoare, de cât tot prin împădurire. Orice cheitueli, făcute pentru alte încercări sunt zadarnice și amână fără rost începutul unor lucruri dovedite eficace și utile. 984 Revista Pădurilor IV. Tocmai în momentul când se dau cele mai întețite asal- turi pentru stăpânirea terenurilor neproductive, de către cei mai pufin îndreptătifi și mai pu{in capabili a le pune în adevărată valoare, e momentul să intervenim și mai energic și hotărât, pentru a revendica ceea ce constitue dreptul nostru legitim și a afirma puterea noastră creatoare. Din ceea ce am făcut până acum și a ajuns la cunoștința lumii profane, care vede numai că tăem pădurile, suntem pe cale să câștigăm reputația de a fi călăii pădurilor. De modul însă cum vom reuși să soluționăm chestia te- renurilor neproduclive, atârnă faima sau discreditul nostru. Tot cu aceleași legi, dar cu un serviciu bine organizat și adaptat acestor nevoi ale timpurilor, condus de un entuziast, fără interes a se distinge, dar cu nestrămutată dorință de a în- vinge, s’ar putea să ne reabilitam căci chestia terenurilor ne- productive, este determinantul moral al prestigiului corpului. Cum a n avea noi să câștigăm pentru păduri întinse su- prafețe neproductive, dacă pentru aceasta nu facem nici o miș- care ?. De la o atitudine pasivă, ca aceea pe care am avut-o până acum, am fi pretențioși să ne așteptăm la rezultate mai strălu- cite de cât am ob|inut. Din două exemple numai ne putem da seama ce perdere avem noi în prezent, la rezolvirea chestiunilor ce ne privesc direct. Unul. — Regiunea inundibilă a Dunării, din orice punct de vedere am considera-o, nu are altă soluție de pus îa valoare decât împădurirea. Cu toate acestea, am auzit că în privința terenurilor ne- productive din ea, mai multi specialiști (?) s’au întrunit în câ- teva seri, s’au consultat și au hotărât punerea în valoare a în- tregei regiuni inundabile prin... îndiguire. Despre noi, cari stă- pânim chiar mare parte din aceste terenuri acoperite cu păduri, nici urmă de vre’un amestec. Și altul. S’a făcut o lege a apelor. Cine s’ar fi așteptat, dată fiind strânsă legătură între ape și păduri, să nu reiasă această inti- mitate din câteva articole ale legii ? Revista Podurilor («5 Nu știu dacă la alcătuirea el s'a consultat administratorul Casei Pădurilor și în calitatea sa de reprezentant al științei silvice ; ceea ce vedem este că în consiliul superior al apelor, -a găsit cu cale a se numi pe timp de 3 ani. pe lângă 3 ingineri de diverse specialități, un general, un delegat al uniunei sindi- :6telor agricole și un advocat, iar inginerii silvici nici unul. Cu asemenea credit ingineresc silvic, cu asemenea suprafață de reprezentare și cu asemenea amestec al nostru în chestiile referitoare Ia păduri, n’ar fi de mirare să pierdem în ce privește stăpânirea și punerea în valoare a terenurilor neproductive și a treia și ultima ocazie, pe care ne o oferă cea mai nouă din legile referitoare ]a păduri. Grija statului, de a asigură satisfacerea trebuințelor normale in lemn de foc, și de construcție ale populației rurale, nu trebue mărginită la ziua de azi și de mâine, pentru a lăsa impresia că se face și din această chestie demagogie politică, ci dat fiind caracterul de perpetuitate al acestor trebuințe de lemn, să se interpreteze noua lege în sensul de a se da sătenilor nu numai de-a gata, păduri existente, ci în general terenuri forestiere, pe care să-și creeze păduri. In acest chip este exclus să scape comună fără pădure — și ar înscrie guvernul încă o pagină glorioasă la activul Iui— dar tot așa este exclus să scape vre’un petec de teren nepro- ductiv neîmpădurit și încă prin contribuția de muncă a acelora în folosul cărora se creează aceste păduri comunale, contribuind astfel sătenii și la valorificarea terenurilor neproductive, precum au contribuit la degradarea lor. Legi nu ne mai trebue; avem chiar prea multe și abia mai schimbăm astfel tonul invariabilelor noastre cereri. De astădată, stăruim numai: 1. Să se aplice cu aceiași rigoare cu care s’a aplicat toate articolele din legea de reformă agrară, ce sunt în favoarea să- tenilor și art. 14 care prevede ca „băl|ile și albia râurilor, „pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, râpele, pot fi „expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru „a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau stat". 2. Legea pentru satisfacerea trebuințelor normale în lemn „de foc și de construcție ale populației rurale din vechiul regat, „Basarabia și Bucovina” să aibe în vedere a destina dela Stat Revista PAdurilor sau a expropria dela particulari nu numai păduri, ci mai ales terenuri forestiere, pe cari sătenii cu ajutorul Statului, să creeze păduri. Iar în Ardeal unde cheslia reformei agrare pare că s’a terminat, de acum înainte incumba Stalului multă și serioasă grije să corecteze și să împădurească înlinsele suprafețe nepro- ductive, afectate pentru păduri sau islazuri comunale. Așa rea- lizează ungurii aceestă complicată problemă. Și tot numai așa, trebue s’o rezolvăm și noi. Avem în sprijinul acestei soluții și art. 8 din codul silvic, prin care se obligă comunele să împădurească terenurile ne- productive din proprietățile lor și mai avem art. 14 din legea pădurilor comunale, care dă drept statului să controleze și su- „pravegheze ca islazurile împădurite să se amenajeze în vede- „rea culturii silvo-paslorale, iar terenurile neproductive, răpi, „coaste, locuri stâncoase și mocirloase, terenuri mișcătoare etc. „să se împădurească". • Este mult și urgent de lucrat în toate direcțiile terenurilor neproductive. Dar serviciul corectiunii torenjilor — dacă nu se va înființa unul special adoptat acestor multiple nevoi — ar tre- bui să aibe în deosebi în vedere că chestia exproprierii acestor terenuri primează și că momentul intervenției congresului nostru este acuma oportun. P. loan D-L I. Saidac, inspector g-1 agronom în replică spune : Domnule Președinte, D-lor Congresiști „S’a adus de către Dv. oarecari acuzări agronomilor în ce privește chestiunea creerei islazurilor comunale și modul în care ei expropriază pădurile. Mă simt dator a răspunde acestor acuzajiuni arătând ono- ratului congres, că această expropriere se face nu numai de agronomi, ci de niște comisiuni prevăzute de lege. Această lege nu e făcută de agronomi. Ei sunt chemati Revista Pădurilor <*H7 să aplaneze conflictul de interese intre marele proprietar și țăran și acum in urmă se adaugă și chestiunea pădurilor din care se expropriază pentru creearea islazurilor comunale. Dacă la toate aceste greutăți se mai adaugă și interven- tiunea policianismului, înțelegem foarte bine cât de grea este situajiunea agronomului și în acest caz eu cred că vina lui nu este așa cum se arată. Subsemnatul în calitate de reprezentant al societăței agro- nomilor, voi relata cazul și voi interveni prin mijloacele de cari dispunem, ca agronomii să respecte cât mai mult pădurile, cari joacă un rol așa de important în producția agricolă și să le susțină fiind convins că agricultura nu să poate face într’o tară unde se nesocotesc pădurele. D-l Andrei lonescu șeful ocol. S. Cretești-Huși, cere ca în moțiunea ce se va vota să se vestejească reprezentanții ad-livi cari calcă dispozitiunile codului silvic și a legei agrare. D-l Alex. Șfefănescu, șef de Ocol Silvic jud. Argeș, spune că situa|ia pădurilor din cel județ este la fel cu a celor din Tulcea, d-sa propune ca pe baza raporturilor primite dela organele silvice exterioare să se întocmească un memoriu asupra situației pădurei din întreaga {ară. D-l Gh. Antonescu șeful Ocolului Silvic Gulunei jud. Co* jocna cere că să se tină seamă și de referințele silvicultorilor în materie de expropriere. D-l Boldor, cere cadesbaterile noastre să se publice în înlreage tar5. D-l Stinghie, Inspect. Silvic, spune că este neapărată nevoe de alcătuirea unei comisiuni care să elaboreze un memoriu, ce se va înainta atât guvernului cât și corpurilor legiuitoare precum și publicului prin care să se atragă atențiunea întregei opiniuni publice asupra pericolului defrișărei abuzive și nerafionale a pădurilor. D-sa citește proectul mofiunei redactată de comisiunea însărcinată de congres. D-l Rădescu, cere restabilirea islazurilor începând dela 1864 încoace. D-l loan Guguianu, Inspector Silvic, critică sistemul aren- dărei forjate a pădurilor pentru pășunat, sistem practicat mai ales în Ardeal, D-l Andrei lonescu, este de părere ca în moțiunea ce se Revista Pădurilor 988 va vota de congres să se insiste pentru aplicarea strictă a art. 14 din codul silvic privitor la punerea în valoare a terenurilor neproductive. D-l Daniel Klein, cere ca pe lângă siai să fie stimulati să facă împăduriri și particularii. D-l C. P. Georgescu, Inspect. g-ral cere ca agronomii să lucreze mână în mână cu silvicultorii, că numai așa să lumineze opinia publică și guvernantii, asupra chestiunei că agricultura piere fără pădure și că prin exproprierea pădurei pentru pășune tara noastră merge cu pași repezi spre prăpastie. Ședința se suspendă la oarele 12. Congresiștii au vizitat Șc. Polytechnică, vechiul local și noul local, unde au fost întâm- pinați de D-l Vâlcovici directorul Școalei Politechnice și corpul profesoral, d 1 profesor C. Teodorescu a făcut câteva experiențe demonstrative cu privire la rezistenta materialelor. La ora 13 Soc. „Progresul Silvic®, a oferit un banchet repre- zentantilor autorităților civile și militare din Timișoara. (Va urma) LUPTA PENTRU APĂRAREA PĂDURILOR ȚARII IN TIMPUL OCUPAȚIEI In urma rezultatului nenorocit din partea primă a răsboiului din 1916, guvernul român dându*și seama de inutilitatea unei rezistente dusă la extrem în așa zisul triunghiu al mortii, mai cu seamă că trebuia să compleze și pe felonia aliatului nostru de ieri, cu Rusia perfidă, complect bolcevizată, s’a hotărât de a intra în tratative de pace cu învingătorii: Puterile centrale inclusiv Turcia și Bulgaria. Intre aceste |ari exista de altminteri o inimiciție surda, fie din pricina resentimentelor din trecut, dintre bulgari și turci, fie din prea marea lăcomie a unora din acești aliat* ca la împărțirea pradei, să-și facă fiecare partea leului. Dorințele inamicilor noștrii se cunoșteau înainte ca repre- zentantii noștrii să fi sosit la masa verde. Vederea generală a școalei medii de silvicultură dela Casa Verde. Fațada școalei. Biserica românească din Timișoara unde a avut loc Te-Deumul. Congresiștii în așteptarea imbarcărei pe vaporul de pe canalul Bega. Un grup de excursioniști la Ecluze Un grup de excursioniști la Ecluze Ecluzele de pe canalul Bega. Ecluzele de pe canalul Bega. Revista Pădurilor Dintre toti, ungurii aveau cele mai inlinse preten|iuni terito- riale ; ei cereau nici mai mult nici mai pu|in decât întreaga coamă Ia Carpaților noștrii cu o bună parte a versanfilor despre Sud și Est, voind astfel a ne acapara mai toate pădurile de reșinoase localizate în regiunea muntoasă a vechiului Regat. Și erau așa de încredințați că cererea lor va fi satisfăcută încât luase măsuri pentru fixarea acestei zone de teren, a cărei lățime trecea pe alocuri de 20 Km., prin semne de hotar. Mai mult decât atât interzisese cu desăvârșire organelor silvice ale administrației militare germane de a tăia vr’un arbore din pă- durile din această zonă. Bulgaria pe de altă parte avea veleități, dacă nu asupra întregei Dobrogii, dar cel puțin până la linia ferata Constanta- Cernavodă. Această sporire însemnată de teritoriu nu le conveneau însă turcilor, cari nu prea aveau încredere într’o amiciție durabilă din partea unui popor cu care se răsboise cu câ|l-va ani mai înainte. Plenipotențiarii Turciei la tratativele pentru încheie- rea păcii cu România, comptau însă mult pe rezistenta noastră, pe argumentele învocate de delegații guvernului român în favoarea tezei de a se reduce la minimum posibil pretenfiu- nile bulgarilor asupra vechei Dobrogii, care de fapt aparținuse, când ea a intrat în stăpânirea noastră, Turciei, iar nu Bulgariei. Ei împrăștiase vorba chiar, că ne putem baza pe con- cursul lor. In realitate delegatii noștrii s’au grăbii să semneze (ratatul de pace fără a ridica aproape nici o obiecjiune, ceeace a sur- prins atât pe diplomații Turciei, cât și pe cei ai Germaniei.. Aceștia din urmă, militarii germani în special, nu vedeau cu ochi buni expansiunea spre Est a Austro-Ungariei, care în timpul războiului nu răspunsese așteptărilor. Și ei socoteau că vor întâmpina din partea delegatilor Ro- mâniei o înverșunată împotrivire fată cu pretentiunile nemăsu- rate ale Ungariei, care vrea să ne cucereazcă toate bogățiile forestiere și miniere ce zac în Carpatii noșlrii, ceeace, după cum am arătat mai sus, spre surprinderea tutulor, nu a avut loc. Se înțelege dela sine, că ar fi fost considerată ca o atitudine cu totul neexplicabilă din partea unor aliati ca să intervină în favoarea fostului lor inamic comun. 4 Revista Pădurilor *** Toate aceste dedesubturi se cunoșteau de cei cori rămăse- seră în teritoriul ocupat, căci disensiunile între organele celor 4 aliati erau așa de evidente, în cât nimeni nu și mai dădea osteneala ca să le mai ascunză. Pe noi însă funcționarii, cari rămăsesem în teritoriul vechiului Regat, din cauza ordinelor primite sub amenințarea de a fi des- tituiti în caz când ne vom părăsi serviciele și vom pleca în Moldova ca ceilalți camarazi, favorizatii de soartă, cărora spre a fi juslificată trecerea unora dintr’înșii în această tară, de refugiu li se dase anumite însărcinări oficiale șl cari afară de acestea, nu aveam nici o știre despre ceea ce se petrecea pe câmpurile de luptă din Franța, în special, unde se petrecea marea dramă a răsboiului, de oarece ocupan|ii avusese grija de a ne împăr- tăși numai veștile rele, continuile isbânzi ale armatelor Puterilor centrale, descurajarea cuprinsese, pe cei mai muiti, dece nu am mărturisi ? Ne dam seama că, mica noastră țărișoară, care a avut atît să sufere, istoria ne spune, din cauza năzuinței marilor State vecine de a o cotropi, va fi micșorată politicește, iar economi- cește, judecând după conditiunile din tratatul de pace din 1918 din București, ea va fi pentru totdeauna aservită. Dumnezeu însă care în totdauna în zilele de mare cumpănă a fost cu noi, ne-a ajutat și de astădată. Pe frontul de Vest, armata germană a fost, în adevăr, silită să dea înapoi în completă debandadă, pe cel din Italia, aus- triecii îi imitară, pe cel de Sud-Est, rezistenta turco-bulgaro- germano-austriacă a fost înfrântă ; armatele noastre, cu toată trădarea mișelească a Rusiei repurtară o strălucită victorie la Mărăști și Măiășești, ce băgă groaza în unguri și germani, considerati ca invincibili și puse astfel încă o dată în evidentă vitejia legendară a poporului dela gurile Dunărei, descendentul legionarilor marelui Troian. Rezultatul a fost România întregită de astăzi, realizarea vi- sului nostru strămoșesc. In legătură cu titlul ce poartă articolul de fată, fin să accentuez încă o dată ca să se știe: funcționarii rămași în teritoriul ocupai, în special silvicultorii, și-au făcut cu priso- sință datoria. Când aceștia puteau veni în București, ceea ce nu se făcea Revista Pădurilor Wi decât cu mari greutăți și cu însemnate cheltuieli, ei se grăbeau a se prezintă la Casa Pădurilor, unde îmi raporta, în calitate de administrator delegat, tot ce se petrecea în ocoalele lor, suprafe* (ele de păduri tăiate ele. și primiau în schimb instrucțiuni verbale confidențiale, căci toată corespondența trebuia să fie văzută de administrația silvică germană, despre ceea ce trebuia să facă, pentru ca atunci când timpul va veni, să ne putem da seama de pagubele pricinuite pădurilor in timpul ocupațiunei. Ei au fost următori acestei recomandatiuni, ceea ce a făcut posibilă evaiuarea acestor daune cerute de delegatii României la Conferința ambasadorilor din Paris, după cum rezultă din memoriul, ce l’am prezintat comisiunei instituită pe lângă preșe- dentia consiliului de miniștri după înapoerea autorităților ro- mâne din Moldova în București, din care comisiune am făcut și eu parte. Girant al ministerului de agricultură și domenilor pe timpul ocupațiunei se știe că a fost d*l Dr. Antipa, care pentru meritele sale științifice era cunoscut în străinătate ca un distins econo* mist, și de oare ce nu făcuse nici odată parte dintr’un partid politic, era considerat de bărbații de stat germani ca un om pe cuvântul căruia se poate pune bază. Beneficiând de această situațiune și făcând uz de tactul cuvenit dictat de împrejurări, a adus mari servicii populațiunei dela tară în special, care din cauza rechizițiunilor rămăsese, în timpul din urmă, fără alimente și fără îmbrăcăminte, intervenind adeseori direct la mareșalul Mackensen, care cu deosebire de guvernatorul Capitalei, dăduse dovadă de oarecare omenie în soluționarea cererilor ce i se adresa de populatiune. D-l Antipa mă puse în curent la un moment dat, că a sosit în București atât ministrul de externe al Germaniei von Kiihl- mann, cât și cel alAustriei Czernin pentru tratativele de pace și că a doua zi este invitat la un prânz oficial la Cotroceni, unde speră că va putea să se întrețină cu ministrul von Kiihlmann, în scopul de a se reduce la minimum posibil pretențiunile Ungariei în special, cu atât mai mult cu cât mareșalul Mackensen, după impresiunea ce i-a făcut, este favorabil acestei teze. Aflând aceasta, am socotit atunci că, spre ai înlesni sarcina, este bine să-i prezint și eu un mic expozeu pledând pentru ne* Revista P&duriiror cesitatea indivizibilltătei pădurilor din regiunea noastră muntoasă, și anume din punctul de vedere al necesități bunului regim al apelor. Ceia ce am și fi făcut a doua zi de dimineață când, după ce t-am mai dat și alte esplicări verbale asupra pericolului foren|i- lor in fara noastră, d-sa mi a mulțumit adăogând că, dintre to|i șefii săi de serviciu, numai eu m’am gândit la așa ceva. lată cuprinsul comunicării în chestiune: „Marea majoritate a cursurilor de apă ce străbat teritoriul României, își iau obârșia din Carpafi. Ele au în cea mai mare parte un caracter pronunțai torențial. .O exploatare dezordonată a pădurilor aflătoare în bazinurile lor de recepție ar avea ca urmare inevitabilă consecințe funeste asupra întregei economii a |ărei. Pădurile au menirea, după cum se știe, de a împedica surpă turile și dislocările de terenuri, for- marea de ravene și de toren|i distrugători, răstogoliri de stânci și bolovani pe coastele repezi ale munților etc. „întinse suprafețe de terenuri agricole, azi fertile din regiunea seșurilor, prin o atare exploatare ar fi distruse și pustiite prin lărgirea albiilor și înălțarea fundurilor lor în urma depunerei materiilor transportate de apă, prin schimbările mătcilor cursu- rilor râurilor, precum și din cauza deselor inundafiuni ce nemij- locit vor avea loc. „Marele cantită|i de sedimente transportate și depuse în albiile acestor cursuri de apă vor face din ce în ce mai dificil plutăritul pe râurile noastre cele mai importante ca Oltul în Mun- tenia, Bistri|a și Șiretul în Moldova. Ceva mai multă navigabilitatea pe Dunăre chiar va fi serios periclitată prin înomolirea gurilor deltei sale, ori câte lucrări de curățire și ori câte cheltuieli s’ar face în acest scop. .Regiunea muntoasă și a șesurilor trebuie neapărat, așa dar, să aparțină unuia și aceluiași Stat: României, căci numai astfel se va putea concilia interese opuse și anume : tendința de a se realiza cât mai repede și mai lucrativ bogățiile forestiere din regiunea muntoasă a tarei, iar pe de altă parte să se ocrotească agricultura și să se asigure posibilitatea transporturilor pe apă. .Dacă (inern socoteala, afară de aceasta, că în sub solul zonei muntoase a României se găsesc importante bogății de mi- nereuri (ceia ce în parte s’a și stabilit) se naște atunci în mod Revista Pădurilor 9»3 trese întrebarea : în caz dacă România ar fi despuiată de fașia ie pe lângă frontieră, pe care sunt situate pădurile Statului pre- râzule in tabloul alăturat, în suprafața de 220,000 hectare (inclusiv acurile goale) ar mai putea oare spera această nefericită (ară *a și mai poată, vre-o dală, vindeca rănile adânci ce i’a pricinuit ngrozitorul războiu care a avut loc ? (ss) Administrator delegat, Petre Antonescu. La întâlnirea ce am avut’o în urmă, d-l Dr. Antipa radios mă încunoșciinfă că, după sfârșitul mesei dela Colrocenl, ma- reșalul Mackensen, cu care convenise mai ’nainte, a recoman- dat ministrului de externe al Germaniei ca să viziteze neapărat muzeul zoologic dela sosea, căci sunt foarte interesante lucruri de văzut acolo. D*1 von Kiihlmann consimțind a plecat, însofit numai de d-l Antipa, la muzeul în chestiune. D-nia sa mi-a declarat afară de aceasta că timp de aproape 2 ore a avut ocazia să vorbească cu ministrul de externe al Germaniei și despre chestiuni cari interesa soarta de mâine a României. Că între altele i-a adus la cunoștință și argumentele invocate prin memoriul meu, lucru ceea ce l’a impresionat în deosebi. A sfârșit apoi prin a-mi spune, că părerea sa este, că în urma conversafiunei avute, se va reduce cu siguranță dacă nu înireaga zonă a pădurilor din Carpa|il noștrli, dar cel pu|in o însemnată parte dintr’însa, ceea ce mi-a pricinuit negreșit o ne- țărmurită bucurie. Petre Antonescu PROBLEMA VANATOAREI Despre vânătoare, ca și despre altele poale mai mult chiar decât despre altele, — dată fiind aptitudinea vânătorilor de a spune povești, s’a vorbit și se vorbește mult. în cercuri intime, de altfel. Dacă așa e obiceiul putem afirma în schimb că din nefericire pe tărâmul cinegetic în special, s’a realizat foarte pufin. De ce?....... La această întrebare, îmi iau și eu curajul să enumăr în pu|ine cuvinte cauzele, care, după părerea mea, au provocat actuala stare de acalmie cinegetică, din punct de vedere economic, social și sportiv. 994 Revista Pădurilor 1) Cauza principală a răului în materie de vânătoare, este lipsa celei mai elementare conștiinfi și a nofiunei despre însemnătatea ocrotirei vânatului, ce domnește cu deosebire în spiritul massei țărănești. Bizantinismul — lipsa de educație civică din toate punctele de vedere, unită cu ignoranța — apare și aci ca un zid mai mult sau mai puțin indestructibil, contra căruia avem de dat asalt. Cum să ceri săteanului nostru să fie ocrotitor față de vânat — să 1 protejeze și să-l îngrijească — pe câtă vreme într’însul este înăscută tendința de a-1 distruge ? Dar nu numai săteanul este însuflețit de asemenea idei, dar și intelectualii satelor și o bună parte din așa zisa burghezime a orașelor. Să luăm un exemplu tipic: Văzut-a vre-odată cineva, un grup de săteni stând liniștit și privind cu sânge rece un iepure care se strecoară tiptil-tiptil la zece pași depărtare? Acel iepure, sărmanul scapă teafăr numai printr’un noroc providențial și numai în cazul când se întâmplă ca nimeni din giup să n’aibă la îndemână un băț sau o piatră. In cel mai fericit caz se alege cu o frică de pe urma chiotelor și strigătelor cu care e însoțit ce numai spre binele desvoltării și a rasei sale nu poate fi. Din copilărie mi amin esc, că în satul meu erau și cred că mai sunt și astăzi, câțiva vânători (sic!) care aveau o deo- sebită plăcere să vâneze iepuroaice cu pui în pântece pe vremea sărbătorilor Paștelui, când grâul era de două palme. Și de ce să ascund?.... ÎTau luat și pe mine odată cu dânșii, când abia îmi pusese tata pușca în mână.... Aceste exemple, după mine, sunt atât de elocvente în sprijinul afirmației de mai sus, încât oricine poate să-și pună întrebarea: în câte decenii deaci înainte se va ajunge la ridi- carea conștiinței cinegetice a masselor, la nivelul civilizației occidentale, dela care până în prezent n’am făcut de cât îm- prumuturi în mai mare parte, dubioase ca valoare morală și socială ? Și atunci admi|ând că vom ajunge odată acest nivel, întrebarea este, va mai rămânea oare până atunci ceva din ce bruma de vânat îl mai avem astăzi. ? Lupta cea mare și cea mai grea deci trebue organizată în vederea disparițiunei acestui zid care este ignoranta cetățenească. In acest scop orice lege e neputincioasă, dacă nu se schimbă Revista Ridurilor 995 moravurile în însăși esența lor. E nevoe de un întreg complex de măsuri de ordin etic și administrativ pentru combaterea relelor deprinderi în materie de vânătoare. Educa(ie în familie, în școală» conferinfe publice, publicatii ettine și pe înțelesul tuturor, sunt măsuri al căror efect nu se poate să nu se evidențieze mai curând sau mai târziu, după cum și propaganda ce va trebui întreprinsă va fi mai intensă și mai perseverentă. Dar cine să ia inițiativa în binefacerea acestui {el ? Statul ? Da, dar la această acțiune trebue să colaboreze și orice particular, slujbașul conș- tient și dornic de fapte bune, precum și Societățile de vânătoare, care până în prezent nu s'au ocupat de cât de latura sportivă a vânătoarei. Primul articol din statutele unei societăți de vâ- nătoare ar trebui să fie organizarea acestei propagande, fără de care legea nu poate să desăvârșească opera asanării moravurilor, In rezumat așa dar mai întâi ne trebue educația moravurilor și apoi fegi care să pedepsească pe infractori; 2) Nu mai există vânat. Dacă astăzi nu există de cât foarte pujin vânat, la aceasta poate că a contribuit și războiul cu toate manifesfatiunile lui directe și indirecte. Dar, desigur acei care au cea mai mare vină sunt braconierii. Aceste spe- cimene de indivizi certați cu ordinea morală și socială, s’au înmulfit în anii din urniă într’un mod îngrozitor, în ciuda nouilor legiuri. Pentru a pune la punct chestiunea extinderii braconajului, e bine să se știe că n’avem de combătut numai pe braconierul din instinct, care atunci când comite delictul se păzește aproape și de umbra lui, iar arma o jine prin scorburi de copaci și pe care cu greu îl po|i prinde asupra faptului. Braconierii se găsesc din nefericire și printre acei care de|in oarecare situații admi- nistrative publice sau particulare, în atributiunea cărora intră descoperirea braconierilor de carieră. Pe aceștia este însă greu să-i comba|i, căci ei sunt învestiți cu insignele autorității și nu suferă să fie admonestați, căci în cazul acesta sunt gaia să riposteze cu violentă. Personal am mult de lucru cu jandarmii cari mai în fiecare seară, toamna, primăvara și vara afin calea iepurilor la pândă. Există asemenea specimene chiar în sânul societăților de vânătoare. Să judece oricine dacă asemenea braconieri nu sunt chiar mai periculoși de cât ceilalți. Mai poate 996 Revista Pădurilor încă cineva să aștepte un concurs serios din partea unor factori care ei înșiși dau răul exemplu ? Iar dacă încercăm să ne lămurim cauzele existentii bra- conajului pe o scară așa de întinsă, la origina lor găsim aceiași lipsă de conștiință și de educație vânătorească despre care am vorbit mai sus, precum și un spirit de indisciplină, de nesocotire a legilor existente, caracteristic celor care cred că calitatea lor de funcționari le creiază numai drepturi, iar nu și de datorii. 3) Nu există după cum de altfel n’a existat mai niciodată, acea conlucrare efectivă și rodnică a tuturor factorilor com- petenfi și a celor chemați și obligați prin lege sâ contribue la promovarea chestiunilor ce interesează protecfia vânatului și reglementarea vânătoarei. De la un timp, în urma inovațiilor unei legi pripite și superficiale în fond și formă, s’a determinat chiar un curent ostil din partea celor pe care actuala lege i-a creiat »ad-hoc“ ca organe exclusive de aplicarea și mai ales de beneficierea avantajiilor ce ea acordă. Dar cum se poate califica o lege așa de vitregă, fată de cei în rândurile cărora mă număr și eu și cari revendică cu toată energia dreptul de a ti considerati și tratati prin lege, drept ceiace sunt în realitate adică, adevăratii și fireștii factori de dirijare a complexa lui de măsuri ce comportă vânatul și vânătoarea. Intr’adevăr, putea-va cineva să ne indice o altă tară de pe glob, unde vânatul în păduri, — cu existenta, desvoltarea și nevoile cărora silvicultorii sunt identificati, — se arendează de factorii streini cu desăvârșire de chestiunile vânătoreșfi (în ceeace privește raporturile lor cu economia silvică), fără cu- noștința șl aulorizofla noastră ? Există vre’un argument în favoarea tezei la anumite persoane călcând făjiș legea, să poată organiza vânători oficiale, fără știrea organelor silvice ? Și asta chiar în pădurile statului?. Aș putea să pun încă multe întrebări de felul acesta, dar mă abțin ca să nu se poată spune că fac polemică, că vizez pe cineva. Cetitorii să tragă însă concluziile, dacă fa|ă de ase- menea manifestații arbitrare și contrare chiar legii de vânătoare, existentă destul de elastică, de altfel ca mai toate legile noastre — și care până acum nu dispune de un regulament de apiica- jlune mai poate fi vorba de vre’un progres real? Dacă ni s’ar reproșa că suntem oarecum pasivi fa|ă de Revista Pădurilor 997 sforțările ce depun cei nechemati pentru așa zisa ameliorare a condl|iunilor vânătoarei, răspundem: Suntem un corp de spe- cialiști conștienti de menirea noastră, de factori chemați să rezolve problemele economice în legătură cu pădurea, pentru a accepta rolul ce ni se atribue prin actuala lege. ...Și totuși mul(i dintre noi, persistă încă, din dragostea prea mare pentru pădure și vânat, întru apărarea și susținerea acestei importante ramuri, de producțiune a tarii. E drept că noi nu reprezentăm decât o mică parte dintre vânătorii cari vânează; aceasta însă din cauză că timpul nu ne permite și așa fiind ar crede cineva că chestiunile vânătorești nu ne interesează ceeace nu poate fi desigur decât o prezum- pțiune. Se știe de toată lumea că Ia toate școlile silvice se predă si un curs de vânătoare ceeafce face ca toti absolventii sunt în curent cu măsurile ce trebue luate pentru ameliorarea condițiunilor biologice pentru prosperarea vânatului. 4) O cauză de actualitate este și exproprierea. Prin aplicarea diferitelor legiuri în materie de expropriere — re- forma agrară, legea islazurilor comunale și legea pădurilor comunale, s’au dat și se vor da din ce în ce mai simțitoare lovituri, altor probleme, pe care legiuitorii noștrii le-au neglijai complectamente, din considerațiuni pe care dacă s’ar întreba mai de aproape, n’ar putea să și-le explice lor însă-și. Printre acestea figurează în primul rând problema forestieră, care bine înfeles, cuprinde și aceia a vânătoarei. O dată cu pădurile s’a sacrificat și vânatul. Dacă bine s’a făcut, rămâne ca posteritatea să vadă de aproape și să-și dea verdictul. ') Deocamdată, trebue să constatăm că prin reducerea și sfârficarea domeniului forestier, prin divizarea marei proprietăți, singura prielnică pentru desvoltarea vânatului, prin dispozițiunile contrare celui mai elementar bun simt cu privire la fixarea islazurilor în mijlocul pădurilor și în general prin ciudata men- talitate a maselor cuprinse de nevroză în urma războiului — , s’a contribuit mult la stârpirea vânatului, mai ales a celui util. Aceasta este evident, chiar pentru profani. ') In ceeace ne privește, noi, inginerii silvici suntem de părere că se putea da țărei o Lege chibzuită și bine studiată, care să îmbrățișeze și rezolvarea problemei forestiere, odată cu cea a împărțirii pământului. Dar noi am rămas profeți în pustiul., ms Revista Pădurilor Putem afirma cu adâncă amărăciune că atunci când era cazul să se întocmească o legiuire care să rămână un monument de concep|ie economico-sociala s’au improvizat de nespecialiști» o seamă de legiuri sârbă de, incoherente și fără nici o legătură una cu alta — deși de acelaș soi — , votate și acelea în grabă, de pe urma cărora nu va rămâne în picioare decât ruina eco- nomică, cel puțin din punct de vedere al creșterii vitelor, al conservărei și exploatării raționale a pădurilor și implicit al vânătoarei. Acestea sunt cauzele principale care au provocat actuala criză a vânatului și a vânătoarei. Dacă ne întrebăm ce e de făcut, e clar că nimic n’ar fi mai ușor decât sa eliminăm cauzele* Dar cum ?... Aci, răspunsul e mai greu de dat. In linii generale, noi am răspunde astfel: Nici acum nu e prea târziu ca oamenii noștrii de stat să mai lase preocupările mari de partid și să mai plece urechia către glasurile specialiștilor — care nu vor și nu pot cu niciun chip sa iacă — . Nu le cerem altceva decât să revizuiască actuala lege, care pe lângă lacune, conține și multe dispozițiuni conirare spiritului de echitatate și de adevărată înțelegere a nevoilor cinegetice — după cum am arătat numai în treacăt, rezervându ne dreptul să arătăm și în detaliu — , dar, cu o condiție: să ne cheme și pe noi ; căci ar fi o eroare incalificabilă dacă s’ar crede că înțelegem să se revizuiască fără concursul nostru, ci numai al altora, cum s’a procedat până acum. Cât privește cealaltă chestiune — a educației maselor — , rămâne ca fiecare din cei cari înțeleg și apreciază importanța și necesitatea ei, să aducă prinosul lor de muncă, așa cum au putința și cum găsesc că e mai nimerit. Al. Ștefănescu Inginer-șef silvic Revista Pădurilor AMENAJAMENTE CU AJUTORUL FOTOGRAFIERE! DIN AEROPLAN în jurnalul „miinchener illustrierte Presse" nr. 24 din anul acesta, pe care a avut amabilitatea de a mi-1 trimite d-l inginer silvic C. Georgescu, care își compleclează studiele de botanică și patologie aplicată la păduri la universitatea din Miinchen, s’a publicat un foarte interesant articol asupra acestui subiect, pe care il reproduc în traducere: „De îndată ce știința și technica au făcut cu putință ridi* cările în plan cu ajutorul fotografielor luate cu ajutorul aeropla- nului, administrația bavareză s’a și grăbit de a utiliza acest mijloc ullra modern de măsurătoare. Este clar: posibilitatea, de a ridica un plan de situație aflân- du-ne sus în aer, trebue, mai mult ca ori și unde, să-și găsească a păduri cele mai mari avantaje. Despre întrebuințarea fotografiei luată cu aeroplanul în tech- nica forestieră a vorbit deunăzi, înaintea unui cerc de forestieri, con- silierul aulic Dr. Rebel de la secțiunea forestieră din Miinchen. Din această conferință extragem ceea ce interesează în general. Dintre cele 2 moduri de a ridica în plan o pădure cu ajutorul aeroplanului dintr’o poziție piezișă sau dinlr’una verticală pentru scopurile forestiere nu se întrebuințează decât aceasta din urmă. Din miile de ridicări parțiale ale unui mare complex fores- tier, este vorba despre mai multe mii de hectare și de ridicări de planuri pe scara 1: 10.000 —din cauza diferitelor înălțimi ce păstrează avionul în timpul fotogralierei, fiecare plan are altă scară. Pe de alta parte, pentru că aeroplanul oscilează necontenit, axa optică în ridicările în plan parțiale formează cu verticala un alt unghiu. Trebue dar, pentru ca imaginile să poată fi utiliza- bile din punctul de vedere tecnic topografic ca ele să fie reduse la o aceiași scară și a se disloca la adevărata lor pozifie. Pentru un teren aproape șes această dislocare se face în- tr’un aparat construit într’un mod foarte ingenios. Pentru tere- nurile accidentate cu ajutorul stereoplanigrafului, cea mai nouă 1000 Revista Pădurilor minune a lechnicei germane, se fac ridicările în plan în mod automat, putându se trage în același timp curbele de nivel cu o exactitate la care o măsurătoare pe teren, un nivelment, nici chiar aproximativ nu poate ajunge. Pentru scopurile forestiere este absolut necesar, ca ridică- rile în plan par|iale să se acopere în mod reciproc, adică fie- care fotografie, consecutiv luată, să coprindă în tot d’a-una o treime din terenul ridicat în plan mai înainte. Numai astfel poate fi întrebuin|al sfereoscopul care este de cel mai mare ajutor în amenajament. Nu situa(iunea geografică însă este partea cea mai prin- cipală într’o pădure. Mult mai important este felul masivelor. Desigur direcțiunea liniilor parcelare, drumurile, limitele tă- ierilor anuale, apele, trebuie să fie exact reprezentate. Dacă însă planul permite afară de aceasta să se recunoască vârsta arbore- telor, limitele dintre dânsele, speciele ce le compun, înăl|imea arborilor din diferitele sub parcele, consistenta, locurile goale, cu un cuvânt întreagă structură interioară a pădurii, în cazul acesta el este cât se poate de perfect. Mai fiecare pădure coprinde întinse nuielișurl, neaccesibile prin care nu poate străbate decât vânatul și câinele. Amenajistul trebuie însă să știe exact cum se prezentă interiorul, căci tine- retul va asigura continuitatea iăerilor în viitor. Până acum această cunoșlin|ă costa mult timp și mul|i bani. Acum fotografiile din aeroplan pun în eviden|ă toate amănun- tele, locurile goale, părjile expuse gerurilor, porțiunile de pă- dure în stare de masiv rar sau incomp'ecte, resturile de arborele rămase neexploatate, amestecurile cu specii dorite și nedorite etc, totul în fine. Compozifiunea unei păduri din arborele de diferite vârste se poate vedea din fotografiile în chestiune după umbrele de pe lângă mărginele arboretelor mai înalte sau mai scunde, adică dintre cele bătrâne și cele tinere, precum și după mărimea coronamentelor arboretelor. Dacă arboretele sunt compuse de molid sau de pin silvestru, de larice ori de foioase, aceasta se poate lesne distinge. De ase menea dacă sub arboretul este constituit din pin silvestru or- din molid. Pădurea formează c$nd masif încheiat, când acesta este Revista PAdurllor 10UI mai mult sau mai pu|in rar sau poienii. Gradul consisten- tei fotografiate permit a fi exprimat prin cifre. Se găsesc arborele cu o creștere bună sau rea, într’un Ioc această creștere poate să fie de 12 mc. la hectar, într’altul de alăturea numai de 2 mc. Toate acestea trebuie să le înregistreze amenajistul. Sarcina sa o ușurează fotografiele luate din aeroplan, întrucât înăl- țimea arborelui se poale calcula din lungimea umbrei, care este un indiciu al calităței stațiunei. Pe fotografiele în chestiune se poate, afară de aceasta mă- sura cu un micrometru și un stereocomparator foarte exact înăl- țimea arborilor și lărgimea coronamentelor. Configurația topoprafică a terenului are din punctul de vedere forestier o mare importanță, versanteie nordice sunt popu- late cu alte arborele, de ordinar mai bune ca cele sudice, ver- santul despre Est trebuie cu iotul altfel tratat ca cel despre Vest și a. m. d. p. Fotografia privită sub stereoscop permite a se face în birou deosebirile de expozi|ii și versante și anume cu o mai mare exactitate și într’un limp inconparabil mai scurt, ca cel întrebuințat până acum cu deschideri de linii și măsurarea lor. întreaga lucrare de ridicare în plan și de cartografie devine astfel de prisos. Imaginea planului format ca un mozaic din fotografiele dislocate ne arată modul cum a fost tratată pă- durea până acum, dacă s’a aplicat metoada tăierelor progresive sub formă grădinărită (Femelschlag) sau a tăierilor rase în formă de bande lungi și înguste, dacă regenerarea s’a făcut în mod nalural sau artificial, dacă s'a plantat, sau s’a semănat în rân- duri; ea ne indică mai departe ordinea de succesiune a tăierilor, direcțiunea și lățimea lor, unde și câți stejari ori pini silvestri s’au rezervat, dacă solul este acoperit cu o pătură herbacee sau arbuslivă, totul în fine. Administrațiunea pădurilor din Bavaria acum 2 ani a ri- dicat în plan îngrozitoarele doborîturi de arbori din pădurea Roggenburg, iar în anul trecut pădurea Statului de 30.000 ha pe care a reprezentat’© în fotografie. Lucrările se execută de stereograficul G. M. B. H. din Munchen. Ridicarea în plan a acestei păduri va fi urmată negreșit de un amenajament. Se va realiza comparativ cu procedeul de până acum, o economie de bani de 100 până la 200 /0» lor timp de 300%. 10C2 Revista PAdurtloi* Pe această cale trebue să urmeze și celelalte organe ale ad* ministratiei forestiere din Bavaria, căci nu mai poate să existe nici o îndoială că viitorul aparține amenajameniutui din aeroplan. Din expunerea de mai sus rezultă că de astădală nu ne găsim în fa(a unor teorii, a unor specula|iuni științifice, ci a unei rea- lități, a unei technice în practica amenajamentelor, care, după cum se vede, în Bavaria cel pu|in, a intrat deja în domeniul practicei. Și fiind că este vorba de o mare economie de personal de timp și bani de realizat, cel mai simplu lucru ar fi, dacă am fi oameni practici, ca să se trimită de Casa Pădurilor în primăvara viitoare un inginer silvic destoinic și bun cunoscător al limbei germane, care să se inițieze în această metoadă de a se face ridicări în plan de păduri și de a se întocmi amenajamenfe cu ajutorul fotografiilor luate cu aeroplanul, sau cel pu|in să studieze întru cât metoda în chestiune poate li aplicabilă în condltiunile concrete în care se găsește {ara noastră. In tot cazul nu trebuie să fim indiferenti, sau pesimiști fată cu noile cuceriri științifice, ci dimpotrivă să profităm cu un ceas mai curând de avantajele ce ele ne procură, maieu seamă când nici nu ni se cer, cine știe ce mari sacrificii de suportat. Petre Antonescu CATE-VA ADEVĂRURI CRUDE Se cunosc îndeajuns consecințele dezastruoase ale războiului pentru pădurile noastre. Setea de îmbogățire rapidă în perioada postbelică parecă a dat lovitura de grație acestor bogății naționale. Afară de aceasta dacă vizităm văile și munții cari altă dată formau podoaba țării, vedem numai cimitire rămase pe urma distrugerii codrilor feciorelnici de altă- dată. Din partea noastră a silvicultorilor s’a dat alarma la timp și s’a scris mult despre pericolul ce ne așteaptă, dacă nu se vor lua din vreme măsurile necesare. De relele pricinuite sunt vinovați în primul rând a- Kevhta PâdarUur caparatorii străini de neam și țară, cari nu au nici un interes să asigure regenerarea pădurilor exploatate și cari făcându-și socoteala puținilor ani ce au mai rămas pentru defrișarea ultimelor resturi de păduri din România au în- ceput deja tratative și anume prin intermediul Germaniei, pentru exploatarea pădurilor din Caucaz și alte regiuni din Rusia sovietică. Dar înainte de a învinui pe acești străini, dela cari în definitiv nu putem pretinde dragoste de țara noastră, să privim adevărul în față și să examinăm, dacă nu cumva suntem și noi într’o măsură oarecare, vinovați și noi silvicultorii, cari în loc de a interveni efectiv pentru curmarea răului, ne mărginim a face literatură pe această temă. Posibilitate avem, deoarece legiuirile noastre silvice sunt alât de clare și categorice, încât, cu puțin curaj și persistență vom reuși desigur să împiedicăm eludarea a- cestor legi, cu toată influența politicianismului cunoscut dela noi. Dacă considerăm în adevăr numai acele articole din codul silvic, cari se referă la amenajarea pădurilor și la obligațiunea de împădurire cari prevăd pentru cei cari contravin dispozițiunilor cuprinse în amenajament, amenzi de 3 - 5 mii Lei de ha, plus împădurirea de către stat, în contul lor a tâeriior a căror regenerare nu ar fi fost pe deplin asigurată, precum și interzicerea continuării exploatărilor, ajungem la coucluziunea, că multe s’ar putea împiedica, dacă agentul de control trimis de minister pre- cum și șeful de ocol, în raza căruia cad pădurile în ex- ploatare nu ar trata chestiunile cu prea mare indulgență, ci și ar da silința de a constata toate acele contravențiuni. Dar pentru ca exploatarea de păduri, în special so- cietățile forestiere, să fie în măsură de a aplica întocmai amenajamentelesau regulamentele de exploatare este absolut nevoie ca ele să fie obligate de a angaja ingineri silvici recunoscuți de stat cari să fie direct răspunzători față de Minister și Casa Pădurilor în caz de abatere de la dis- pozițiunile acelor amenajamente sau regulamente de exploa- tare. 1004 Revista Pădurilor In cazul acesta rezultatele ar fi desigur mult mai eficace, decât cele obținute mărginindu ne a da alarma că străinii devastează pădurile fără a căuta de a aplica cu strictețe legea silvică astăzi în vigoare care ne dă putință să punem frâu tuturor abuzurilor datorite igno- ranței, dar mai cu seamă nesațului de îmbogățire cu ori ce preț și în timpul cel mai scurt posibil ceea ce este simptomatic în vremurile prin cari trecem. A. Pridie ______________________ Inginer silvic MIȘC E L L A N E După datele statistice publicate de profesorul Tor lonson cantitatea de material lemnos aflător in pădurile din Suedia este de 1280,2 milioane metrii cubi, sau de 54 m. c. la hectar în termen mediu. Pădurile cele mai productive sunt cele din finului Upsala cu 80 m. c. la unitatea de suprafață. In pădurile Statului din provincia cunoscută sub numirea de Norrland se află 138,6 milioane m. c. material lemnos sau 44 m. c. la hectar, în cele l’alte păduri publice 37.3 milioane m. c. sau 41 m. c. la unitatea de suprafață, iar în pădurele par- ticulare 459,1 milioane m. c. sau 50 m. c. la hectar. Pentru ca o statistică forestieră să fie concludentă, nu este în destul ca să ne arate prin urmare numai, care este întinderea păduroasă și speciele ce populează pădurile unei țări, ea tre- buie să cuprindă și cantitatea de material lemnos de la o dimen- siune proprie pentru o anumită întrebuințare industrială. O asemenea lucrare lipsește în România, din care pricină nu se știe pozitiv care sunt adevăratele sale disponibilă|i în această privință. ♦ * • Din inițiativa ministerului de agricultură din Ceho-Slovacia se va înființa în curând în această tara 3 institute de cercetări și experiențe silvice cu sediul în următoarele localități: In Praga, spre a servi pentru pădurile din Boemia unde Revista Pădurilor tOOâ regenerarea pădurilor se bazează în cea mai mare parte pe plantatiuni și însământări artificiale. In Briinn, pentru cele din Galica și Slovacia cu păduri în majoritate virgine și In Banska Stavnice, pentru pădurile din Silezia și Moravi® cari țin locul intermediar, adică regenerarea se asigură parte prin însământări naturale, parte prin repopulări artificiale. In fara noastră, care dispune de un corp technic silvic instruit, care posedă o bogăție forestieră de câte-va zeci de mi- liarde lei, nu s’ar cădea oare să dispună măcar de un singur așezământ de asemenea natură ? Dacă țoală lumea cunoscătoare este de acord a răspunde afirmativ la această chestiune, nu înțeleg însă a ne mărgini ca să trecem în buget o sumă de câte-va mii de lei, numai de ochii lumii adică spre a nu se zice că nu suntem și noi în curent cu Inițiati- vele din alte țări civilizate, ci părerea mea este ca pentru a se obține toate roadele așteptate, trebuie ca stațiunea de cercetări fores- tiere ce am înființa, să fie înzestrată încă de la începui cu toate aparatele necesare, la care să fie atașat în mod permanent un personal competinte, pregătit anume în acest scop și care să nu aibă altă însărcinare decât a verifica o parte din teoriile emise deîn- vățații din Occidentul și Nord Vestul Europei, cari își tragconcluzi- unile din observațluni și cercetări în păduri crescute în condl- țiuni de vegetațiune cu totul altele decât ale noastre, precum și de a rezolva probleme cari sunt inerente împrejurărilor noastre speciale, neexcluzând, bineînțeles, într’o măsură oarecare pe cele cu caracter internațional, spre a contribui astfel și noi la acti- varea și promovarea științei în genere. • • Printr’o încheiere a Consiliului nostru de miniștrii s’a dis- pozat a se lașa liber Ia export, adică fără a fi nevoie de o au<- torizare prealabilă, a obezilor de frasin și ale celor l’alle părți constitutive ale roților fasonate dar neîncheiate, cu singura con- dițiune de a se plăti Ia export taxa prevăzută pentru roțile în- cheiate prevăzută în tariful în vigoare. Lemnul de frasin propriu pentru lucru, dat fiindcă această specie foarte exigentă în ce privește materiele nutritive cele mai importante da acid Tosforic ^i polasă, etc., face parte din cele diseminate, și ținind seama că în teritoriul vechiului Regat 5 1006 Revista Pădurilor pe timpul ocupațiunei din cauza extracțiunilor făcute pe o scară mare de către fosta administrație militară a puterilor centrale spre a fi întrebuințat pentru aripi de avioane etc., s’a împuținat peste măsură, nu ne explicăm de loc această dispozițiune, cu atât mai mult cu cât mâine, poimâine, când în interesul apărăre* naționale se va înființa și Ia noi o uzină pentru fabricarea aero- planelor, după cum s’a proectat, vom fi nevoiți a-1 importa din străinătate plătindu-1 cu prețuri exorbitante, și poate că nu-I vom găsi de loc. Afară de aceasta nu e păcat să lăsăm să fie întrebuințai frasinul, această specie prețioasă, pentru obezi și spițe de roate, când pentru asemenea întrebuințări poate servi foarte bine fagul și alte esențe, de cari dispunem cu prisosință ? In politica noastră vamală nu trebuie, deci, să predomine în mod exclusiv considerațiunile fiscale, ci mai degrabă preo- cupațiunile de viitor și în special grija de a asigura desvoltarea cuvenită a industriilor ale căror materii prime se găsesc în țară. • • Administrația C. F. R., după cum suntem informați, a revenit asupra măsurei ca plata transportului lemneler să se facă ca până acum la Galați, locul de destinațiune pentru cele destinate exportului, ceea ce contribuia la înlesnirea transacțiunilor co- merciale, ci la stațiunile de încărcare, fapt ce a produs o pro- fundă nemulțumire în cercurile interesate. Acesle vecinice schimbări in dispozițiunile luate de dife- ritele noastre autorități însemnează, nici mai mult nici mai puțin, că ne lipsește cu desăvârșire stabilitatea în vederi, un program de lucru bine studiat mai dinainte, o normă în fine de procedare, din care cauză publicul suferă, iar comerțul și industria încearcă pagube însemnate, ne pulând compta pe calculul rentabilitățeî o dată stabilit, pentru că o stare de lucruri ce există astăzi, mâine se schimbă cu totul. ♦ * ♦ In Rusia sovietică s’a acordat străinilor până ia finele anului 1923 un număr de 47 concesiuni și anume: 12 germanilor, 8 englezilor, 6 americanilor, 3 olandezilor, 3 norvegienilor, câte 2 francezilor, suedezilor, austriecilor, emigranților ruși și organi- sațiunilor internaționale a lucrătorilor, iar câte 1 cehoslovacilor. Revista Pădurilor ' 1007 danezilor și estonienilor, investindu-se un capital de 75 mi- lioane ruble aur. Dintre aceste concesiuni 13 sunt referitoare la păduri și terenuri agricole, 13 la comerț 6 la manufactură, 8 la industria mare, iar 7 la alte ramuri de producție. A • • • Guvernul din Serbia a hotărât deschiderea unui credit de '53.370.000 dinari, ceea ce după cursul zilei de azi face 146.767.500 lei, penlru construirea în Belgrad a unui măre| palat pentru mi- nisterul agricullurei și al pădurilor. • Ultimele cercetări făcute în Suedia de prof. Dr. G. Schotte la stafiunea de experiențe din această tară relativ la proveniența semințelor de pin austriac, confirmă constatările regretatului prof. Dr. A. Engler dela politechnică din Ziirich, ale prof. Dr.Cieslar de la școală de înalte studii pentru cultura solului din Viena etc. și anume că pentru împăduriri nu trebuie să se în* trebuinjeze decât sămânță recoltată din regiunea locală, iar dacă aceasta nu se poate, dintr’o stațiune a cărei temperatură medie anuală să nu difere mai mult de 1°C și de preferință în minus, decât în plus, adică temperatura să fie mai rece decât mai caldă. In cazul acesta din urmă, localitatea unde se recoltează sămânța nu trebuie să fie la o depărtare mai mare de locul unde s'a proiectat împădurirea de 5° latitudine. • • Posibilitatea pădurilor din Statele Unite ale Americei de Nord, după calculul făcut, este de 180 mii oane metri cubi. In realitate se taie anual 700 milioane m. c. Se consumă prin ur- mare aproape de 4 ori mai mult decât oe produce. In adevăr numai pentru fabricati unea hârtiei se întrebuințează 19.400.000 steri de lemne pe cari l/e parte îi procură imporiându-i din Canada. Opiniunea publică din marea republică transatlantică a înce- put însă să se convingă că dacă nu se va pune urgent o limită exploatărilor dezordonate, este inevitabilă o mare calamitate în viitorul apropiat. Unele State din confederajiunea americană au început în adevăr a și spori domeniul lor forestier, astfel Statul New-York a 1008 Kevista Pădurilor cumpărat în timpul din urmă o suprafață păduroasăde 800.000 ha., iar cel din Pensylvania de circa 400.000 ha. Afară de aceasta, marele societăți exploatatoare depăduii au început să înființeze pretutindeni pepiniere și să împădurească. Pe de altă parte guvernul Statelor*Unite, pătruns de Impor* ianta conservărei pădurilor și de necesitatea tăierei lor după principiile științei silvice, a decis ca să se înscrie în buget, în fiecare an, pentru cercetări și experiențe forestiere frumușica sumă de 400.000 dolari, ceea ce face, dacă socotim dolarul a 190 lei, după valuta actuală, nici mai mult nici mai pufin decât 76 milioane lei. Iată cum procedează străinii când sunt hotărâti a îndrepta greșelile trecutului. Și când te gândești că noi nu numai că nu imităm atari exemple, dar perseverăm cu o sfântă simplicitate în vechia deprindere! • • Cifrele următoare ne arată mișcarea comerțului lemnului în Belgia și anume în perioada 1898—1922. In anul: A importat: A exportat. 1898 . .... 117.500.000 franci . . . 22.700.000 franci 1899 . .... 133.500.000 w • • . . 22.800.000 w 1904 . .... 169.000.000 0 ■ . . 22.500.000 9 1908 . .... 191.000.000 0 • . . 27.800.000 9 1909 . .... 193.000.000 0 • • . . 28.500.000 9 1920 . .... 442.500.000 » • • . . 111.500.000 9 1921 . . . . 290.500.000 0 • • . . 63.500.000 w 1922 .... 37"’.500.000 0 • • 66.t00.000 0 Preful la export al materialului lemnos în 1922 a fost în genere mai mic ca în anul 1921, afară de următoarele categorii: a) Traversele pentru căile ferate dela 165 franci mc. s’a urcat la 172 franci mc. b) Lemnele de construcții, altele decât cele de stejar și nuc (dale la rindea), de la 346 franci, la 390 franci metrul cub. c) Cărbunii dp lemn de la 186 la 203 franci tona. d) Coaja de tăbăcit „ 282 „ 347 „ „ Iar în ceeace privește la export : a) Traversele de drum de fer dela 126 la 160 franci mc. b) Lemnele de construcție, altele decât stejarul și nucul (date la rândea) dela 244 la 254 franci mc. Revista Pădurilor IU» c) Lemnele de ebenesterie, altele decât stejarul șl nucul date la rândea), dela 911 la 962 franci mc. De remarcat este că în urma conventiunei de la 25 Iulie 1921 dintre Belgia și marele ducat de Luxemburg, ce a Intrat în vigoare ia 1 Maiu 192,2 s’a stabilit o uniune economică între aceste două |ărl, astfel că frontiera dintre dânsele suprimându-se a fost considerat atât din punctul de vedere al perceperei ta* xelor vamale, cât și a celor de acsize ca formând un singur teritoriu. In Italia s’a luat serioase măsuri de a se da împăduririlor cea mai mare extenziune. In acest scop ministrul președinte Musolini a promis tot sprijinul său unei deputațiuni din partea a așa numitei „Corporatlone Forestale“, care, printr’un memoriu pre- zentat, a făcut o succintă dare de seamă asupra lucrărilor deja ■executate sau în curs de efectuare. Unitățile de măsură •cele metrice sunt: rusești în raport cu cele engleze și Ruse 1 Verstă (500 sașini) . . 0,66 1 Sașină (3 arsine) ... 7 1 Arșină............. 26 1 Dissialină........ 2,7 1 Pfund............ 0,9 1 Pud (40 Pfunzi) ... 36 1 Milion puzi ..... 16,121 1 Engleze] Măsuri metrice mile............ 1.066,79 m. picioare .... 2.133,57 mm. |oli — 0,77 Yardi 711,19 mm. acre. ..... 10.925,29 m. Avoir dupoidsP. . 403 gr. „ . , „ 16.128 kg. 5 tone ...... 16.128 tone standard .... 4.56 m* Jugo-slavia dispune de o suprafață păduroasă de 7.550.000 hectare, adică ceva mai mult ca noi, din cari pădurile Statului reprezintă 42 procente, cele ale comunelor 25, iar ale proprie- tarilor particulari 33 procente. Chestiunile discutate în al 2-lea congres al lemnului, care s’a tinut anul acesta la Lyon, au fost următoarele : 1010 Revista Pădurilor 1) Statistica forestieră internațională. 2) Utilizarea practică a transportului pe râuri și mări. 3) O Colaborare mai strânsă între silvicultură și industria lemnului. A 4) Unificarea uzanțelor în comerțul lemnului. 5) Posibilități pentru unificarea internațională a acestor uzanțe. 6) Comerful lemnului și regulamentarea sa internațională. 7) Credite Internationale pentru industria lemnului și ches- tiuni asupra cursului schimbului. • • Suprafața pădurilor din Statele Unite din America de Nord care la început a fost de.............................. 336 mii. ha prin exploatări cari se cifrează anual la 4 milioane ha, prin incendii cari numai în anul 1922 a distrus o su- prafață de 2 milioane hectare, prin invaziuni de * insecte și criptogame etc.,........................ pierderi cari întrec de 8,5 ori mai mult creșterea anuală din această |ară, menționata întindere s’a s’a redus astăzi la .... . .................188 , Spre a se pune stavilă unei asemeni stări de lucruri, cari amenința cu o adevărată catastrofă, s’a instituit de către guver- nul respectiv un comitet însărcinat de a studia chestiunea. Acest comitet a prezintat congresului american propuneri concretei cari au și fost admise. Printr’o lege de curând votata s’a prevăzut înscrierea în bugetul anual al Statului a unei sume de 2,5 milioane dolari (475 milioane lei) în scopul de a se lua măsuri în contra ncendiilor, Insectelor, a parazitelor vegetale, precum și pentru a se procura semin|e și plante în scop de reîmpădurlri, de a se cumpăra păduri, de a se face o întinsă propagandă pentru o cultură rațională etc. • • Exportul celulozei în Suedia a mers crescând de Ia 1897 (84.0C0 tone) și până la 1913 (656.000 tone), astăzi el a trecut de 1.000.000 tone, ceea ce se dalorește desvoltării extraordinare ce a luat după războiu industria gazetă.iei și a tipăritului căr- ților mai în toate tarile. Statele Unite în special și-a mărit importul de celuloză de Revista Pădurilor 1011 ia 353.000 tone în 1913 Ia 928.000 tone în anul 1922. In acelaș timp a importat hârte pentru tipăritul gazetelor de la 250.'»<>u tone la 928.000 tone din Canada în cea mai mare parte și în- tr’o oare care măsură din Suedia. • • Rusia în ultimul an de dinainte de răsboiu, a exportat lemne pentru o valoare de 160 milioane ruble, din care pentru 50 milioane în Germania și pentru peste 64 milioane în Anglia. In anul curent, 1924, acesl export, după toate probabilitățile se va urca Ia 60 milioane ruble, adică 38% din ceea ce se exporta înainte de războiu și anume pentru 45 milioane ruble (45%) în Anglia, 8 mii. (13%) în Olanda șl 3 mii. (5%) în Germania. • • • Dl 1. Grin|escu, distinsul profesor de Ia Universitatea din Cluj, a determinat după cum rezultă din publicația făcută în Buletinul societății din Cluj, anul la II lea, partea Il-a, pagina 21—22, numele unei ferige care s’a găsit de botanistul losef Kiss într’o pădure din apropierea satului Săcăramb, județul Hunedioara (Transilvania). Această ferigă poartă numele de Botrychiuni virginianunt (L) Swartz fiind descoperită pentru primaoară de D-l A. de Degen, la Karlsdorf pe marginea unei păduri de stejar din Banat, ju- dejul Caraș Severin. Este o plantă nouă pentru flora Transilva- niei. Ea se găsește de regulă in zona circumpolară arctică precum și în America de Nord, de la Alaska și Canada prin Statele Unite până în Brazilia, se mai găsește însă și în unele localități din Europa boreală, în Alpii din Elveția, în Nordul Indiei și în japonia. Prezenta sa în valea Mureșului o explică d l profesor Grin- fescu prin faptul imigrare! sale din spre Nord, o dată cu alte elemente borealarctice, la sfârșitul Terțiarului, sau în timpul perioadei glaciale. P. A. 1012 Revista Pădurilor ÎNTREBUINȚAREA lemnului in CONSTRUCȚIUNILE MODERNE Arta constructiunilor în genere și în special aceea a clă- dirilor urbane, au marcat în ultimele cinci decenii progrese cu adevărat uimitoare. Părăsind vechea tradiției a clădirilor greoaie — cu zidurile de grosimi considerabile, cu stâlpi groși și bolti exagerate de tari — clădirea modernă își înaltă zidurile sale suple și îndră- znește Ia înălțimi ce altădată păreeu imposibil de atins, sfidând par’că legile staticei, dar bazându-se în realitate tocmai pe cu- noștința aprofundată a acestor legi. Progresele acestea minunate au la baza lor desvoltarea aj două importante ramuri ale mecanicei moderne și anume a sta- ticii șl a rezistenti materialelor. Constructorii vechi, neavând cunoștințe precise despre rezi- stenta materialelor ce întrebuințau și neposedând încă unele din materialele foarte întrebuințate în clădirile moderne, — betonul simplu și betonul armat — construiau clădiri cu ziduri mult mai groase decât era necesar. De aci rezultau pierderi inutile de material și manoperă, cari scumpiau construcțiile și măriau durata execuției lor. întrebuințarea materialelor celor mai rezistente — sub volum mic — a fost determinată ia rândul ei de nevoia de a economisi cât mai mult spațiul — suprafața de construit, - din ce în ce mai redusă astăzi în orașele mari. Clădiri cari ocupau altă dată pentru un număr mai mare de încăperi, o suprafață imensă, se construiesc astăzi pe supra- fețe de câteva sute de me'rii patrati, dar se înaltă din ce în ce mai mult în aer, spre a câștiga prin înălțime spațiul pentru des- voltarea numărului de încăperi necesare. Așa fiind, am putea spune că astăzi clădirile moderne se desvoltă după dimensiunea cea mai neglijată până acum (înăl- țimea). Odată cu rezolvarea problemei lipsei de suprafețe de cos- Revista Pădurilor 1*13 atruit, prin cucerirea spațiului după înălțime» s'a spus și che- stiunea utilizării acelora dintre materialele de construcție ce pot corespunde acestei noui conceptiuni tn arta de a clădi. Acum se desvoltă știința rezistentei materialelor. Încercări îndelung repetate asupra fiecăruia din materialele întrebuințate anterior a stabilit măsura în care se va utiliza fie- care din ele și preferința ce trebuie să se dea unuia din ma- teriale pentru anumite părți ale clădirii, sau pentru anumite con* ditiuni de execuție. Perioada constructivă modernă este caracterizată prin apa- riția în fruntea materialelor de construcție a betonului, — la începnt simplu — iar mai în urmă a betonului armat cu vergele sau bare de fier. Ușurința cu care se lucrează cu acest nou material, rezistenta extraordinar de mare ce se obține sub volum mic și trăinicia lui sub acțiunea intemperiilor sau a accidentelor frequente în construcții (incendii, cutremure), a făcut să nască o preferință foarte justificată pentru acest material, în anumite păr{i ale clădirilor. Celelalte materiale — pe măsură ce întrebuințarea betonului se generaliza și se perfecționa,—au pierdut rând pe rând și în măsuri diferite, din importanta Pe care o aveau în vechile con- structiuni. Piatra se întrebuințează acum foarte rar—mai mult ca orna- ment, sub formă de plăci sau glafuri la ferestre, trepte și stâlpi Ia scări, coloane (marmoră) etc... Fundatiuni și temelii de piatră nu se mai fac. Greutatea cu care se transportă acest material ca și lucrarea ei — deasemenea foarte dificilă, în comparație cu modul ușor de operă al betonului—au făcut să ședea opre* ferin|ă foarte firească acestui din urmă material. Cărămida și varul, mull întrebuințate și astăzi, au pierdut ceva din importanta lor, prin aceea că xidurile se fac acum mull mai subfiri, iar în anumite părți (fundatii, coloane, stâlpii de rezistentă) sunt înlocuite cu beton. Totuși, fată cu desvoltarea crescândă a construc|iunilor, între- buințarea cărămizii și a varului, în ganere nu a deminuat, ci a scăzut numai participarea procentuală a acestor materiale, pentru un număr dat de încăperi. Dar lemnul, cum se găsește fată de această evoluție a artei construcțiilor ? In cele ce urmează vom căuta să arătăm principalele fn- 1014 Revista Pădurilor trebuințări actuale ale lemnului de diferite sortimente și calită- țile ce i se cer în noua orientare pe care a luat'o clădirea mo- dernă șt vom căuta să desprindem oarecari idei asupra impor- tanței ce o are actualmente lemnul ca material de construcție. înainte de a trece la cercetarea amănunțită a întrebuin- țărilor lemnului în clădirile moderne, va trebui să facem o primă diviziune a acestora, deosebind: A. Lemnul ca material de con- strucție (de bina, șantier) și B., ca material de lucru (tâmplărie). A. întrebuințarea lemnului ca material de construcție prin- cipal sau component al marilor clădiri moderne negreșit că a scăzut mult. In clădirea modernă-terminată din roșu - lemnul o- cupă un procent cu totul neînsemnat, față de celelalte materiale — exceptând bine înțeles șarpanta înveliloarei — unde lemnul nu a putut fi înlocuit deocamdată cu alt material. Aceasta însă nu trebuie să ne facă să credem că lemnul a pierdut una din întrebuințările sale, că este exclus din nouile construcțiuni. E drept că el nu mai corespunde nouilor cerințe ale artei clădirilor, ca material de mare rezistentă sub volum mic. Este iarăși incontestabil că întrebuințarea lui în construcțiunile mari a fost redusă și pirn faptul că fiind un material incendiabil, ar amenința în acest caz nu numai siguranța sa proprie, dar pe aceea a întregi clădiri. întrebuințarea cea mai frequentă a lemnului în vechile con- slrucțiuni era ca: grinzi, planșee, (tavane), scări, și mai rare ori ca perete însuși. Ori nevoia de a avea o clădire care să aibă a suferi cât mai puțin din cauza incediilor, a făcut mai întâi ca să se înlocuiască grinzile de lemn prin grinzi de fier de sec- țiuni convenabile, care ofereau avantagiul de a nu fi distruse de foc, dar cari erau foarte grele, de o manipulație greoaie. Acestea însă prezinlau și inconveniente: Prin greutatea lor, încărcau zidurile cu o nouă sarcină ce se exercita numai într’un punct al acestora. Pe lângă aceasta, în caz de incendiu — prin dilatare — din cauza căldurii des- voltate, grinda ue fier mărindu'și apreciabil lungimea, exercita asupra suporților — de obicei ziduri principale ale clădirii — îm- pingeri considerabile în senzul lungimii grinzii, cari aveau de Revista Pădurilor 1015 «efect chiar dărâmarea parțială a acelor ziduri (incendiul de la moara Comercială 1921) In fine, grinzile de fier sunt destul de costisitoare și între- buințarea lor scumpește mult clădirea. De aceea, în timpul din urmă întrebuințarea grinzilor de de fier este din ce în ce mai rară, iar în locul lor se întrebu- ințează grinzi de beton armat. Acestea au avantagiul de a se dilata foarte puțin sub acțiunea căldurii și sunt — ca și cele de fier, inalterabile în caz de incediu. Tot în beton armat se construesc acum și planșeele dintre etaje, cari pe lângă avan- tagiul de a nu suferi din cauza incediilor — dau o deosebită soliditate clădirii. Zidurile exterioare ale clădirilor — calcanele și fațadele încărcate cu balcoane și bowindowuri au o mică stabilitate prin ele însăși fiindcă se înalță—după verticală — până la mari înălțimi. Ele merg uneori pe înălțimea mai multor etaje cu aceeași grosime, așa încât stabilitatea lor trebuie asigurată prin legături rigide cu celelalte ziduri ale clădirii. Planșeele de beton armat au deci, — pe lângă rolul de tavane despărți- toare de etaje — tocmai pe acela de a da stabilitate zidurilor «xlericare ale clădirii. In fine scările, așa de necesare clădirilor, trebuiau să ră- mână și ele intacte în caz de incendiu; de aceea și ele se con- struiesc numai din beton armat. Din cele arătate până acum se vede că întrebuințarea be- tonului în construcții răspunde aproape tuturor nevoilor construc- țiunilor moderne. Putem deci să afirmăm că ne aflăm într’o epocă a betonului și în special a celui armat. Dar întrebuințarea pe o scară din ce în ce mai întinsă a betonului, a pus problema in.ediat-pentinte a cofrajelor (tiparelor). Prin natura manoperii sale, betonul are nevoie de a fi susținut la turnare și câtva timp după aceea — până se face priza (în- tărirea) compleclă—de anumite forme, cari se construiesc—cel puțin la noi — numai din lemn. Prin însușirile sale lemnul se comportă cel mai bine în acest gen de întrebuințare. Se poate lucra lesne chiar de lucră- tori nespecialișii, este ușor sub dimensiuni mari (scânduri), des- tul de rezistent — și cel mai eftin din materialele ce ar putea fi utilizate ca tipare. Cantitatea de lemn ce se consumă astăzi pentru cofrajul 1010 Revista Pădurilor betonului este foarte mare. l) întrebuințarea betonului în fundatii și temelii a sporit consumul lemnului și în această parte a clă- dirilor, in care el se întâlnia înainte foarte rar, fiindcă betonul trebuie turnat în cofraje, când se aplică în afara nivelul solului. Pentru grinzile, coloanele, stâpii și planșeele de beton armat ale clădirii moderne se consumă o cantitate de material lem- nos ce întrece cantitatea de lemn care se întrebuința înainte pentru grinzi și pentru tavane, fn adevăr, dacă |inem seama că îetreaga suprafață ocupată de planșeul unui etaj oarecare al clădirii trebuie susținui cu scânduri ce se razimă pe popi; că grinzile planșeului, asemenea de beton armat, au nevoie la rân- dul lor de cofraje irăși susținute de popi și că popii și tiparele trebuiesc legate între ele prin numeroase chingi, vedem că se utilizează o cantitate de material lemnos mai mare de cât se întrebuința în cazul grinzilor și planșeelor. Chiar dacă admitem că decofrând planșeul unui etaj, mai putem întrebuința cel puțin jumătate din acest material pentru cofrarea (moazarea) altor planșee, nu e mai puțin adevărat că se pierde foarte mult material din lemnul întrebuințai în cofraj — material care nu mai e bun decât de foc. Pierderea variază de la ’/a până la 72 din totalul materialului întrebuințat. In spe- cial scândurile cari susțin betonul, aderă uneori așa de strâns 1) Pentru cofrarea unui m* de piașeu de beton armat, se intrebuin- țeaiă cam 0,007—0,010 m’ lemn ecarisat (dulapi, chingi, scânduri, și 0,005— 0,010 m3 lemn rotund (popi). Pentru obținerea unui m’ de tavan de lemn se Întrebuințează 0,003 m’ — 0.0G5 m3 lemn ecarizat (grindărie) și 0,002—0,004 m3 scânduri. Se vede deci, că in acest caz se consumă numai jumătate din cantitatea de material lemnos necesară pentru cofrajul unui m3 de plaușeu. 2) Volumul de lemn rotund pentru popi crește, când înălțimea cofra- ului ce trebuie susținut se mărește. Ca să se vadă cam In ce măsură spo- rește cantitatea de material lemnos intrebuiuțată vom da cifrele ce urmează: Un pop cu secțiunea pătrată de 150 m.m lătură, poate susține la 3 m înălțime. 5400 kgr; la 4 m. înălț = 4000 kgr; la 5 m = 3100 kgr ; la 6 m — 2300 kgr; la 8 m = 1.232 kgr. etc... Pentru susținerea unei greutăți de 5030 kgr. ce apasă In capătul po- pului, la 3 m. este nevoie de o secțiune 145 m.m lăture ,* aceeași greutate la 4 m, necesită un pop de 600 m.m latură, la 5 m = 175 m.m; la 6 m. = 100 mpm; la 8 m = 2i9 mpm. In mediu, o sporire de 1 m. înălțime reclamă o sporire de 15 m.m in latură a popului. (După Hodgklnson) Revista Pădurilor 1017 de planșeul de beton, că nu pot fi desfăcute decât cu mare greutate și multe se sfărâmă aproape complect în timpul deco* frării. Nu trebuie iarăși sa se creadă că, în ce privește calitatea se pot întrebuinfa pentru cofraje lemne ceva mai inferioare. Calitatea ce se cere în primul rând acestui material este re- zistența. Defecte de coloare cari însă nu diminuiază rezistenta lemnului, precum și alte defecte ca : nodurile vii dese (dar nu mari), creșterea răsucită (torsiunea), uscarea incomplectă, se pot trece cu vederea în acest gen de întrebuințare. Scândurile întrebuințate pentru cofraje au de obiceiu gro- simea de 4 cm. lățimea de 25—40 cm. și lungimi variabile (4-6 m> Pentru șreguri (margini oblice) coloane și stâlpi verticali, ca și pentru buiandrugi (grinzile de asupra ferestrelor și ușilor) se pot întrebuința și scânduri mai subțiri, 2,5 și chiar 2 cm. Pen- tru coloanele verticale rotunde se întrebuințează stinghii late de 5 cm. și groase de 2,5 - 3 cm. Ele trebuiesc sus|inute însă prin chingi dese și tari. Pentru chingi se cer scânduri groase de 4—5 cm. și late de 15—25 cm., de lungimi variabile. Ele se întrebuințează atât pentru legarea popilor între ei, cât mai ales pentru facerea ca- drelor peste cari se așează scândurile cofraje lor. In fine popii întrebuințați pentru susținerea cadrelor men- ționate mai sus, au ca rol principal susținerea întregii greutăți a betonului și lemnăriei cofrajului. Uneori se prind de ei și schele ușoare când înălțimea planșeului este așa de mare că nu se mai pot întebuinta schelele pe capre. Popii sunt de obiceiu piese rotunde de 7-15 cm. diametru mijlociu și lungi de la 5 până la 7 metrii. Ei se fac de obiceiu din vârfuri sau vârghi- de rășinoase, ce se doboară în păduri cu ocazia exploatării ar borilor de dimensiuni mari (mai ales în arboretele de vârte a mestecate), sau cu ocazia operațiunilor culturale. Popii trebuiesc să fie, pe cât se poate, drepți și rezistenti la încovoiere (flambage, Ausknicken). Pr op tir ea cu popi a planșe clor trebuie făcută cu multă grijă deoarece se poate întâmpla ca în cazul când acesta n’a fost suficient susținut să se prăbușească la turnarea betonului. In general numărul popilor ce se întrebuințează pentru 1018 Revista PAdurilor proptirea planșeelor, crește cu cât înălțimea planșeului de susținut e mai mare. Daca suntem obligați a întrebuința popi puțini — neavând suficiente puncte de sprijin, atunci întrebuințăm pentru înălțimi mari popi de un diametru mai mare (10—15). Actualmente se întrebuințează pentru cofraje aproape ex- clusiv lemn de rășinoase. Fața însă cu scumpirea din ce în ce mai accentuată a acestui lemn, cerut șt în alte genuri de între- buințări (tâmplărie, șarpantă, etc...), se poale pune serios problema înlocuirii acestui lenn prin alte esențe. Credem că lemnul de fag, din cari sunt încă mari rezerve în pădurile din țara noastră și în Europa, s’ar comporta destul de bine ca material de co- fraje. Faptul că el este — pentru aceleași sortimente —ceva mai greu decât bradul, că se lucrează mai anevoie, nu trebuie să fie o piedică pentru acei ce vor să contribue la economisirea ma- terialului lemnos de rășinoase, din ce în ce mai rar astăzi și mai scump. Pe lângă aceasta, greutatea mai mare pe m3 a fagului, este compensată printr’o rezistență la strivire și flambaj, mai mare decât a bradului (60 kg. pentru fag față de 40 kg. pentru brad.) S’ar putea întrebuința de asemenea pentru popi, în locul bradului —cerut sub dimensiuni mici în fabricile de hârtie — lemn de fag, mesteacăn, anin și chiar plop (aceste din urmă cu dimensiuni ceva mai mari, rezistența lut la flambaj fiind abia 20 kg/cm (Hodgkinson *)• In fine, întrebuințarea lemnului ca material pentru construcția șarpantei acoperișului, rămâne și în clădirea modernă aceeași ca în vechea clădire, cu observația că — prin nouile procedeuri de construcție — diminuând suprafața acoperită, scade și cantitatea de material ce alcătuește șarpanța. In genere se consumă pentru șarpantă astereală. cam 0,2—0,5 m3 lemn, pentru metrul patrat de suprafață acoperiță. Dimensiunile lemnăriei șarpantei sunt cam acestea: Pentru popi, tălpi de popi, coame și pene, lf7i6 cm ; coarde de ferme și dolii 12/2o cm î cosoroabe pe ziduri și contrafișe cm; căpriori 8/ia cm : clești 8/2o cm; §1 astereală groasă de 2l/2cm. Șarpanta consumă exclusiv lemn de rășinoase, care este cel mai potrivit pentru acest gen de lucrări. Fiind ușor dar re- 1) Ing. [. P. Condiescu, Rezistența materialelor întrebuințate In indus- trie, Editura Rev. Industrială Revista Pădurilor 101» zistent, încarcă puțin sarcina ce apasă asupra zidăriei clădirii > deci nu cere un spor de grosime pentru susținerea ei. In sfârșit o alta întrebuințare importantă o găsește lemni. în construcție ca material de schelărie necesară la zidărie. Cor sumul lemnului în această direcție a sporit iarăși mult în cons- trucția modernă, căci prin creșterea în înălțime a acesteia, sch<• 1 ăria a devenit mult mai complicată și consumă o mult mai mar cantitate de material lemnos. Și lemnul a rămas și în această direcjie, materialul cel mai potrivit de construcție. Pentru schelăria exterioară a clădirilor se întrebuințează bile — piese rotunde de rășinoase, cu un diametru mijlociu de 2 > cm. și cu lungimi de peste 10 m.; pentru schelăria interioară se folosesc capre făcute din grinzișoare de 8 -13 cm. sau 15 - 20 cm., după înălțimea zidăriei. Bilele se leagă de ziduri prin grinzi încastrate cu un capăt în zid, iar p'atformele pentru lucrători se fac din scânduri groase de 5 cm. (dulapi). Schelele se pot demonta și transporta la alt șantier la ter- minarea clădirii, dar se pierde destul de mult material în timpul ucrului, la demontare, potriviri, etc.x) Tot printre întrebuințările importante ale lemnului în clă- dirile moderne trebuiesc socotite și construcțiile elevatoarelor de beton și cărămidă (pater-noster), cari consumă mai ales bile și chingi. După mai multe demontări și acest material se degradează așa că și în această direcție se consumă o cantitate apreciabilă de lemnărie. B. Trecând acum la examinarea celei de-a doua categorii 1) La noi se face multă risipă de material lemnos de schelărie tn clădiri chiar pentru lucrări de mică importantă se utilizează de obiceiu schele greoaie compuse dn piese mult prea rezistente, cari îngreuiază lucrarea și o scum- pesc. In fările apusene, unde problema econo nisirii lemnului de construcție a incetat de a fi numai o chestiune de prin Jpiu,—se întrebuințează pe o scară intmsă, mai ales pentru lucrările mai ușoare: renovări, tencueli, ornamente, etc.., schele de lemn foarte ușoare, demontabile, dar destul de rezistente. Ele se compun in principiu din 2 sau mai multe cadre, formate din bile despicate (pentru a fi mai ușoare, dar și pentru a se economisi lemnul) cu trepte din metru in metru. Scândurile ce formează platforma de lucru se mută succesiv din treapta in treaptă, putându-se lucra în felul acesta până la înălțimi apreciabile. Sis- temul acesta de schelărie se întrebuințează pe alocuri și la noi de unde so- cietăți de construcții dar pe o scară mult prea redusă 1020 Revista Pâdurlor de întrebuințări a lemnului într’o clădire modernă, — la utilizarea lui ca material de tâmplărie și lucru — putem spune chiar dela început și sigur, ca aceasta a crescut mult și că în spacial a crescut consumul de lemn de prima calitate» care a și început să fie apreciat ca atare și plătit cu prefuri mai bune decât lem- nul de construcție propriu zis. Faptul acesta este în deosebi îmbucurător pentru noi, cultivatorii și producătorii de lemn, fiindcă odată cu creșterea exigentelor pielii, în ce privește calitatea lem- nului, se va produce și o tendință foarte naturală de a plasa fiecare esenjă lemnoasă, acolo unde calitățile sale o indică. Atâta vreme câl consumul pieței nu cerea decâl cantitate, fără preocupare de calitatea materialului furnizat, era și natural ca silvicultorii să caute a se conforma cerințelor pielii (în special în tarile germane, unde cultura forestieră este foarte înaintată) Astăzi însă, când consumul a început a fi mai fin, când se apreciază așa cum trebuie lemnul de calitate cu adevărat supe- rioară, a început să se ridice—din lumea conslructorllor în lemn— reactiuni contra sistemelor de cultură a pădurilor, cari dau mult material, dar de calitatea inferioară (plantație în rânduri rare în Germania). Inginerul constructor Gustav Lang, care s’a ocupat în deaproape cu chestiunea întrebuințării lemnului ca material de construcfie, vorbind de lemnele prea noduroase, rezultate din sisteme de cultură nepotrivite producerii unui material su- perior spune textual că: „Sobald beim Einkauf mehr auf Giitte als auf Menge gesehenund danach die Preise beslimmt werden» sobald mit dem verderblichen kritiklosen Verdingen von Lie- ferung an den Mindestbietenden gebrochen, und auf scharfe Erfiillung der — alberdings vielfach zu verbessenden — Liefer- bedingungen gehalten wird, muss jene sorglose Waldwirtschaft von selbst aufhdren, wenn iiberhaupt noch eine Rente erzielt werden soli 1).“ Ca material de iâmplărie lemnul se întrebuințează pentru facerea podelilor, dușumelelor și parchetelor; apoi pentru uși și ferestre. Podelile și dușumelele se fac de obiceiu din scânduri de brad groase de 3—4 cm, și pot fi și de o calitate mai inferioară, când nu sunt evidente (dușumele oarbe). Parchetele se fac însă din lemn de stejar de cea mai bună 1) Gustav Lang, Der Holz als Baustoff, Kreldels Verlag, Wiesbaden 1915. Revista PAdurilor 1021 calitate. Aci technica construcțiilor a deosebii două feluri de parchete: unele, de stejar de luncă (Q_pedunculata Ehrh),greu tare, tufănos — foarte rezistente la roadere (tocire) ce se pun în sălile cu multă aglomerație, în antreuri, culoare, în birouri publice, etc...; altele de gorun (Q, sessiflora Sin), mai puțin rezistente la tocire, dar foarte frumoase, cu o culoare și desenuri foarte plăcute, ce se pun în saloane, dormitoare, săli ce se aștern cu covoare etc... Calitatea esențială ce se cere unui lemn de stejar pentru parchete este că să fie resistent, frumos și mai alesfoaite bine uscat. La noi adeseori, din neînțelegerea acestei din urmă condi- țiuni s’au întrebuințat și parchete de lemn incomplect uscat, cari curând după așezare s’au desfăcut, prezintând crăpături mari, în cari se introduc insecte și praf— așa că au cauzat adevă- rate decepții constructorilor și proprietarilor de imobile. In ultimul timp, față cu împuținarea rezervelor de stejar și cu cererea crescândă a acestui material în diverse alte industrii a început să pună chestiunea înlocuirii acestui lemn în parchete prin fag. Încercările făcute cu această esență au dus la rezultate bune, dacă se are grijă ca parchetele să fie în prealabil aburite și uscate și dacă nu sunt plasate în locuri umede. Astfel putem cita parchetul Cernerii Deputaților din Berlin (Reichstag), făcut în întregime din fag, care însă nu e întru nimic inferior unui parchet de stejar. Ușile și ferestrele exterioare se fac de obiceiu cu tocul și cerceveaua exterioară din lemn de stejar. Aci nu se poale în* trebuința cu folos decât stejarul, deoarece nu se poate găsi un alt lemn care să se lucreze așa de bine și să reziste la intem- perii ca acesta. Tot din stejar se fac și ușile ornamentale de la intrarea principală, drepte sau în arc, cele dela intrările de serviciu, precum și ușile și ferestrele sculptate sau ornamentate de la sălile de întruniri, saloane etc... Ușile interioare se fac de lemn de brad, cu căptușeli și pervazuri din aceeaș esență; acestea de obiceiu se vopsesc cu uleiu în coloarea camerilor respective și durabilitatea lor este sporită mult. Ușile de stejar rămân de cele mai multe ori în coloarea lor naturală sau sunt date cu lac simplu, rămânând evi- dente frumoasele lor desenuri naturale. 6 1022 Revista Pădurilor Întrebuințarea ușilor și ferestrelor de fier în clădirile mo- derne este încă redusă și aceasta din mai multe considerente: Fierul este mult mai scump decât cel mai scump dintre lemne; el se lucrează și se montează anevoie și pe lângă aceasta dă un aspect neplăcut — de uzină — clădirii. Din cauză că conduce prea brusc trepidațiile ce nasc din isbirea ușilor și ferestrelor, produce mult sgomot și adesea chiar spargere de geamuri. Lemnul are tocmai calitatea de a armotiza acesle trepi- dații și este mult mai agreabil în construcție. E rău conducător de căldură și prezența lui într’o cameră nu cauzează nici-un fel de jenă. Ba în ultimul timp se consumă mult lemn pentru lambrisarea (îmbrăcarea) sălilor de adunare, a sufrageriilor, în- căperile acestea câștigând mult în frumusețe prin decorarea lor cu lemn. Din cele expuse până aci se poate vedea măsura în care este întrebuințai lemnul ca material de construcție și tâmplărie în construcțiile moderne. Se vede ușor că, dacă importanța lemnului ca materialul principal în clădire a scăzut, consumul lui ca material auxiliar a crescut așa de mult prin întrebuințarea betonului în cât de- pășește cifra consumului din vechile clădiri. Aceasta însemnează că lemnul n’a pierdut unul din prin- cipalele sale plasamente; ba din contra, dacă aruncăm o privire asupra celorlalte construcțiuni civile, în care întrebuințarea betonului face iarăși epocă, putem constata că se consumă lemn cu mult mai mult cu mai înainte. Bunăoară, în construcția podurilor de beton — simplu sau armat — cofrajele și scheletul ce susține bolțile consumă cantități imense de lemn, cu mult mai mari de cât se întrebuințau odinioară pentru montarea po- durilor metalice sau chiar pentru construcția podurilor de lemn.J) *) In construcția podurilor metalice lemnul este întrebuințat pentru facerea platformei de alunecare a părțiunilor de pod montate, dintre două pile. Aci se consumă mai ales piloți, ce se bat cu soneta și grinzi pentru fixarea șinelor de alunecare. In construcția podurilor de beton cofrajele având rolul nu numai de a suporta o massă de o greutate mult superioară celeia dintr’un pod metalic corespunzător, dar și pe acela de a stabili un tipar pentru materialul ce se toarnă, cantitate de material lemnos întrebuințat e cu mult mai mare ca în cazul precedent. Din practica de șantier, proporția cantităților întrebuințate variază dela 1 :3 până la 1:5. Revista Pădurilor 1023 Faptul că lemnul nu a pierdut nici unul din principalele sale plasamente este probat și prin aceea ca cererea de ma- terial lemnos de construcție nu numai ca nu a diminuat, prin întrebuințarea betonului în construcții, dar ea a crescut în așa măsură, că a determinat urcări simțitoare de pre| în târgul de lemnărie. Cât despre lemnul de tâmplărie și de lucru, epoca con- structivă modernă, caracterizată printr’o cunoaștere mai justă a calității materialelor, a făcut ca cererea pentru acest material să fie mai fină, mai pretențioasă. Lucrul acesta nu poate fi — după cum am spus și mai înainte, de cât îmbucurător pentru silvicultorul, producător de lemn, care își vede apreciat cum trebuie rodul preocupărilor și al muncei sale. Ca încheere putem spune deci că: datorită calităților sale și ușurinței cu care se prelucrează și manipulează pe șantierul clădirii moderne, lemnul își va găsi oricând un debușeu impor- tant în această ramură de activitate. Mai mult încă, din anumite întrebuințări ^tâmplărie, parchete), el nu poate fi înlocuit cu succes prin nici unul din materialele de construc|ie existente; și chiar dacă ar fi să rezumăm întrebuințarea lemnului în aceste ultime lucrări, fa|ă cu cerințele din ce în ce mai mari ale piefii — bazate pe progresul mereu crescând al artei construc|iunilor— și tajă de reducerea simțitoare a întinderilor păduroase a ma tuturor tarilor producătoare, lemnul își va avea asigurat în viitor un debușeu suficient în această ramură de activitate. 1924, Septembrie. D. A. Sburlan 1024 Revista Pădurilor Informații Pe ziua de 1 Ianuarie 1924, se încadrează următorii d-ni ingineri silvici, și anume: Administrația domeniului Coroanei Gh. Popovici, ing. inspector general silvic cu 3 ani 8 leni 15 zile vechime. Olimpiu Boiu, ing. inspector general silvic cu 1 an 9 luni. Consl. Armășescu, inspector silvic cu 1 an 9 luni. Emil Solomon, ing. inspector silvic cu 9 luni. Alex. Precup, ing. inspector silvic cu 9 luni. N. Popescu, ing. inspector silvic cu 9 luni 1. Stamatescu, ing. inspector silvic cu 9 luni. St. Colfescu, ing. inspector silvic cu 9 luni. N. Lovinescu, ing. subinspector silvic cu 1 an 9 luni. Alex. Cristescu, ing. subinspector silvic cu 1 an 9 luni. I. Andreianu, ing. subinspector silvic cu 1 an 9 luni. C. Moarcăș, ing. silvic cu 3 ani 9 luni. T. Widiniwschi, ing. silvic stagiar cu 1 an 2 luni. I. Bănulescu, ing. silvic stagiar cu 1 an 2 luni. Eforia Spitalelor Civile I. Sangeorgian, ing. insp. general silvic cu 1 an 9 luni. C. Bosoancă, ing. insp. silvic cu 1 an 9 luni S. lancovici, ing. insp. silvic cu 9 luni. V. Ivănescu, ing. silvic cu 3 ani 9 luni. P. Teodoreseu, ing. silvic cu 9 luni. V. Finichiu, inginer silvic cu 3 ani 9 luni vechime. D. Teodoreseu, inginer silvic stagiar cu 2 ani 15 zile. N. Damian, ing. silvic stagiar cu 2 ani. 1. M. Despot, ing. silvic stagiar 2 ani 15 zile. Centrala Cooperativelor Sătești 1. P. Cartian, ing. inspector silvic cu 1 an 9 luni vechime. Gh. Turneanu, ing. subinspector silvic cu 2 ani 9 luni Revista EAduriior 1025. Marin Georgescu, ing. șef silvic cu 6 ani 2 luni. Just. lonescu, ing. silvic cu 5 ani 1 luna. I. Dumitrescu, ing. silvic cu 2 ani 2 luni. Gh. Minescu, ing. silvic stagiar cu 2 ani. Gh. Mandache, ing. silvic stagiar cu 2 ani. Const. lonescu, ing. silvic stagiar cu 2 ani. Eduard Mayer, ing. silvic stagiar cu 1 an. Ministerul de Industrie C. Bellu, Inginer șef silvic 2 ani 1 lună 15 zile. Comunitatea de avere a fostului regiment confiniar român bănățean No. 13 din Caransebeș Alex. Diaconovici, ing. inspector general silvic I. Moldovan, inginer inspector silvic. Const. Pepa, ing. inspector silvic. Petru Mihalescu, ing. subinspector silvic. Pavel Goan|ă, ing. șef silvic. Petru Fotoc, inginer silvic. Vasile Mariția, ing. silvic. Ștefan Bornuz, ing. silvic. Vizantie Murgu, inginer silvic. Mihail Cloșan inginer silvic. Eugen Feneșanu, inginer silvic. Nicolae Ijac, ing. silvic. Corneliu Negrei, ing. silvic. Damaschin Stroca, ing. silvic. Alex. Andrei, ing. silvic stagiar. Corneliu Ferdian, ing. silvic stagiar. Primăria orașului Bistrița Carol Binder, inginer șef silvic. Așezămintele „Madona Dudu* Craiova 1. I. Stătescu, inginer silvic cu 4 ani vechime. In serviciul particular St. Costescu, ing. subinspector silvic cu 3 ani 8 luni 15 zile vechime. 102« Revista Pădurilor D. Angelescu, ing. silvic cu 2 ani 10 luni 15 zile vechime Creditul Technic M. P. Florescu, inginer inspector silvic 3 luni vechime. Cooperativa „Albina" 1. Ciupală, inginer șef silvic cu 4 ani 9 luni 15 zile vechime. MARIN N. ȘOGORASCU In vârstă de 57 ani Inginer silvic și avocat Decorat cu ordinul Coroana României în gradul de cavaler cu panglica de Virtute militară. Decedat în comuna Olanu, jud.. Argeș, în ziua de 17 No- embrie. Înmormântarea a avut loc în ziua de 19 Noembrie la cimitirul Biserica Aibă, comune Olanu, jud. Argeș. Societatea „Progresul silvic" a exprimat regrete familiei și pe această cale aduc la cunoștința colegilor tristul desnodământ. Revista Pădurilor 10/7 MINISTERUL AGRICULTURII ȘI AL DOMENIILOR CASA PĂDURILOR DIRECȚIA AMENAJERILOR D E C I Z 1 U N E Noi, Ministru Secrelar de Stat Ia Departamentul Agricul- turei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere arlicolui 2 din Legea Modificărilor la Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131,920. iu • DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Farkaslaka pen- dinte de Comuna Belin judelui Trei Scaune proprietatea D Iui Inginer Silvic Aron Siko și văduva lui Tănasie Kispyorgy născută luliana Siko în suprafață de 63 hectare 5200 m. p. din care 36 ha 1200 m. p. exploatabilă. — Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 60 ani, exploatarea în 2 ani și cu ga- ranția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Crefoaia pendinte de Comuna Dumbrava județul Mureș-Turda proprietatea Bisericei gr. Orientale și Gr. Catolice din Dumbrava în suprafață de 46 ha. 9500 m. p. din care 38 ha. 6400 m. p. de exploatat. — Re- gimul Crâng simplu. — Revoluția normală 35 ani, exploatarea în doi ani și cu garan|ia de împădurire 500 iei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurei Pecealeu pen- dinte de Comuna Poenile de sub Munte judeful Maramureș proprietatea D nul Ignat Mendelovici, Eiscovifi Elias, Eiscovi|i Hersch și Stein Chaim în suprafață de 392 ha 7212 m. p. din care 62 ha 6560 m. p. pădure de proiecție. ' Regimul Codru cu taeri rase în două serii. — Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 6 ani și cu garanția de împă- durire de 2000 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Horăsăuti Var- • W28 Revista Pădurilor tarasevici pendinte de Comuna Horosăuți județul Zăstavna pro- prietatea D-nei Elsa Lucasievici, Maria și Ana Vartarasievici în suprafață de 680 ha. 2300 m. p. Regimul Codru cu tăeri suc- cesive. — Revoluția normală 60 ani, exploatarea în 60 ani și cu garanția d« împădurire de 500 lei de fiecare hectar; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Mihalcea pendinte de Comuna Mihalcea județul Cernăuți proprietatea D-nul D. Rosenblatt în suprafață de 399 hectare 7500 m. p. din care de exploatat 266 ha. 1800 m. p. Regimul Codru cu tăeri succesive. Revoluția normală 60 ani, exploatarea în 8 ani și cu garanția de de împădurire 500 lei fiecare hectar ; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Valea Seaca Racotiașu pendinte de Comuna Brețcu județul Trei Scaune proprietatea Fraților Li. Coi. V. Zernoveanu, Maior N. Zerno- veanu și Dr. D. Zernoveanu în suprafață de 80 ha. — Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 70 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; g) Regulamentul de exploatare al pădurei Budeniți pen- dinte de Comuna Budeniți jud. Storojineț proprietare D-nei A. Waloznisky în suprafață 800 ha 3700 m. p. din care de exploatat 145 ha. — Regimul Codru cu tăeri rase, exploatarea în 3 ani. Garanția de împădurire 1500 lei de hectar; h) Amenajamentul pentru exploatare al pădurei Săvărșin formată din trei trupuri, pendinte de Comunele Halalis, Cuiaș Săvărșin, Timișești și Troiaș jud. Arad proprietatea D-nei Irma Hunyady născută Nadasdy în suprafață de 4916 ha. 7000 m. p. din care 4556 ha. 2000 m. p. pădure. — In prima decenie se va exploata 458 ha. 3000 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase în 2 serii. — Revoluția normală ■80 ani. Garanția de împădurire 2000 lei de fie care hectar; i) Regulamentul de exploatare al pădurii Ponor pendinte de Comuna Tusa jud. Sălaj proprietatea D-lui Akos Lengyel și soții în suprafață de 142 ha. 8967 m. p. din care de exploatat 110 ha. 5000 m. p. Regimul Codru cu tăeri rase. Revoluția normală 80 ani exploatarea în 3 ani cu înce- pere din anul 1924/925 și cu garanție de 2000 lei de hectar. Art. //). — Aceste regulamente de exploatare (sau amenaja- mente) se aprobă numai din punct de vedere tehnic silvic, luân- Revista PAdurilor 1^2» du se drept definitivă situațtunea comunicată de organele de plicare a legii pentru reforma agrară. Conslatându-se însă în urmă că arătările din aceste re- gulamente (sau amenaja mente) referitare la suprafața pădurei. la numele proprietarului, etc. au fost date eronat sau între timf iau suferit schimbări din cauza aplicărei reformei agrare, sau o* i ce alte cauze, regulamentul (amenajamentul) se va revizui ime- diat fie din punct de vedere pur iechnic Silvic, fie asupra pro- prietății, suprafeței, etc. Art. HI). Toate celelalte dispozitiuni prevăzute în regulamen- tele respective și articolele adiționale anexate sunt executorii Art. IV). Domnul Administrator al Casei Pădurilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 7iOctombrie 1924 în cabinetul nostru (ss) Ministrul Al. Consfatinescu No. 54583 Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturei și Domeniilor. Asupra raportului domnului Administrator al Casei Pă- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic. Având în vedere articolul din Legea Modificărilor la Codul Silvic publicată în Monitorul Oficial nr. 131/920. DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a) Regulamentul de exploatare al pădurii Cosminele de jos pendinte de Comuna Cosminul județul Prahova proprietatea d-nei Bala șa Trandafir Djuvara născută Pangal în suprafață de 431 ha. 0950 m. p. pădurea Regimul Crâng simplu. Revoluția normală 20 ani, exploatarea în 12 ani și cu ga- ranția de împădurire 300 tei de fiecare hectar ; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Hudești Lot. 1 pen- dinte de Comuna H idești județul Dorohoi, proprietatea d-nei Luiza dr. Coilav, Janella General Alex. Gorschi, Matilda )en: Urseanu, și d-na Florica Urseanu, în suprafață de 423 hetare 1030 Revista Pădurilor 2000 m, p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, ex-. ploafarea în 30 ani au garanția de 400 lei la ha. c) Regulamentul de exploatare al pădurii Mătăsaru, Ză- brăuți sau Gândești și Tiioara pendinte din comuna Stâncășeni judelui Tutova proprietatea d-nei Aurelia Inginer C. Căbunea, în suprafață de 241 hectare 0110 in. p. Regimul crâng simplu. Revolujia normală 30 ani, exploatarea în 10 ani și cu ga- ranția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădirei Mitoc Loturile nr. 1 și II, pendinte de Comuna Mitoc județul Dorohoi proprie- tatea d-lcr Carol și Leon Fischer în suprafață de 126 ha. din care de exploatat 60. ha. 5000 m. p. Regimul crâng cu 60 rezerve la hectar grupul I și crâng simplu trupul 11 și III. Revoluția normală 30 ani, exploatare în 10 ani o suprafață de 60 ha. 500 m. p. și cu garan|ia de împădurire 600 lei de fiecare hectar, trupul I și 400 iei de hectar trupurile II și III. e) Regulamentul de exploatare al pădurei Ezeru Ipatele pen- dinte de Comuna Ipatele jude|ul Vaslui proprietatea D-nei Na- dina Buzdugan în suprafață de 4 hectare 0970 m. p. din care de exploatat 12 ha. 4400 m. p. Regimul Crângului cu 80 rezerve Ia hectar de esen|ă stejar și fag din cei mai groși. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în J an și cu garanția de împădu- rire 1600 lei de flecare hectar pentru suprafața eploatabilă ; Re- vizuirea se va face după 20 ani. f) Regulamentul de exploatare al pădurii Tisarul Sendrea pendinte de Comuna Pauleștl jude|ul Putna proprietatea d-nei Elena Dr. Mancas în suprafață de 901 hectare din care se ex- ploatează numai 169 ha. Regimul codru cu tăeri rase. Revolu- ția normală 120 ani, exploatarea în 4 ani pentru suprata de 168 ha. și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; g) Suplimentul la amenajamentul pădurei Hangu, pentru continuarea exploatarei seria IV Schitul din județului Neamț în suprafață de 5677 ha. din care 501 ha poeni. Regimul codru cu 2 tăeri succesive. Revoluția normală 100 ani, începută în 1888, din care 1888—1943 perioada de exploa- tare și 1944—1988 perioada de așteptare. Garanție de regenerare va fi de 1000 lei de hectar pen- tru parchetele de parcurs cu 2 tăeri de regenerare în perioada 1924 — 1943, și numai de 500 lei de hectar pentru parchetele par- Revi«U Pădurilor 1031 curse cu tăerile de regenerare din trecut și în care în perioada vorbită se va face numai taerea def nitivă. I h) Amenajamentul pădurei Drăgăeșli, Ungureni, Căprioru, Gheboaia Isvoarele și Făgețel din judelui Dâmbovita, proprie* lalea Statului în suprafață de 2606 ha. 7700 m. p. formând trei serii de exploatare. Regimul codru cu tăeri succesive, seria I și crângul simplu seria 11 și a III. i) Regulamentul de exploatare al pădurei Putrezeni trupul Cociuba pendinte de corn. Coroești jud. Tutova, proprietatea d-lui Al. Anastasiu în suprafață de 140 ha. Regimul crâng sim- plu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 3 ani și cu ga* ranția de împădurire 500 lei de fiecare hectar. i) Regulamentul de exploatare al pădurei Dosul Raiului pendinte de Corn. Bălcești jud. Argeș, proprietatea D nul Pătraș- cu M. Bododea în suprafață de 40 ha. 5875 m. p. crângul cu 60 arbori de rezervă la hectar de esență stejar și fag. — Revo- luția normală 30 ani, exploatarea în trei ani și cu garanția de împădurire 700 lei de fie care hectar: k) Regulamentul de exp'oatare al pădurei Roșia Jiu pen- dinte de Comuna Roșia Jiu jud. Gorj proprietatea D-lui C. C. Gărdescu în suprafață de 40 ha. — Regi nul crăng simplu. — Re- voluția normală 33 ani, exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 150 Lei de fiecare hectar. . Art. 2). — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în regula ,mentele respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3 >7 ultimul). — Domnului Administrator al Casei Pă- durilor este însărcinat cu executarea prezentei Deciziuni, Dată astăzi 7 oct. 924 în cabinetul nostru (ss) Ministru AI. Constantinescu 1 No. 54581 l!1 Deciziune Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturei și al Domeniilor. Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă- durilor. Având în vedere articolul 2 din Codul Silvic, Având în vedere articolul 2 din Legea Modificărilor la Co- dul Silvic publicată în Monitorul Olicial No. 131 din 1920. 1032 Revista Pădurilor DECIDEM: Art. 1. Se aprobă de noi : a. Regulamentul de exploatare al pădurei Mangalul, Hel- megioaia, Ghințu și Tiioara, pendinte de comuna Siâncășeni, județul Tutova, proprietatea D lui D-r Dragomir Hurmuz?seu, în suprafață de 182 hectare 5634 m. p. fără poeni, din care de exploatat 118 hectare 8584 m. p. Regimul crâng simplu. Revo* luția normală 30 ani, exploatarea în 5 ani pentru suprafața de exploatat și cu garanție de împădurire 500 1 ei de fiecare hectar; b. Regulamentul de exploatare al pădurii Zăvoaele Bucșani* Rățoaia, pendinte de comuna Bucșani, județul Dâmbovița, pro- prietatea D-lui Mihail Capuțineanu, în suprafață de 140 hectare. Regimul crângul cu 40 de plute la hectar alese din cele mai sănătoase și mai bine conformate chiar dacă nu vor fi uniform repartizate. Revoluția normală 10 ani, exploatarea în 10 ani și cu garanția de împădurire 20U lei de fiecare hectar; c. Regulamentul de exploatare al pădurii B. deasa pendinte de comuna Vullureni, județul Tecuci, proprietatea D-lor Romeo și Aurel Vidrașcu, în suprafață de 22 hectare 1500 m. p. Regi- mul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani. exploatarea în 3 ani și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; d. Regulamentul de exploatare al pădurii Socotești, pen- dinte de comuna Socotești, județul Mehedinfi, propiietatea D-nei Elena Chirițescu, în suprafață pe 21 hectare 2100 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 25 ani, exploatare într’un an și cu garanția de împădurire 200 tei de fiecare hectar; e. Regulamentul de exploatare al pădurii Racovăț, pendinte de comuna Vârciorova, județul Mehedinți, proprietatea D-lui Zisu Mușu, în suprafață de 314 hectare 7000 m. p. pădure din care se exploatează supr. de 101 hectare 4 00 m. p. Regimul codru cu 2 tăeri succesive. Revoluția normalu 80 ani, exploatarea în 10 ani pentru suprafața de 101 hectare 4500 m. p. ce se va exploata și cu garanția de împădurire 500 lei de fiecare hectar; f. Regulamentul de exploatare al pădurii Prelipca Dintevici Lotul 5, pendinte de comuna Văcutești, județul Dorohoi, pro- prietatea D șoarei Ortansa G. Dintevici, in supraL>|ă de 43 hec- tare 9495 m. p. Regimul crângul cu 120 rezerve ia hectar. Re- voluția normală 30 ani, exploatarea în 4 ani și cu garanția de împădurire 400 tei de fiecare hectar; Revista Pădurilor 1033 g) Regulamentul de exploatare al pădurii Palanga sau O- jasca, pendinte de comuna Măgura, jnde|ul Buzău, proprietatea D-lui Cosiică I »rca, în suprafață de 52 hectare 9700 m. p. Re- gimul crâng simplu. Revoluția normală 18 ani, exploatarea în 15 ani și cu garanția de împădurire 300 lei de fiecare hectar; h) Regulamentul de exploatare al pădurii Prelipca Dintevid Lotul 6. pendinte de comuna Văculești, județul Dorohoi, proprie- tatea D-nei Lt-Colonel Titus Maier, în suprafață de 43 hectare 9495 m. p. Regimul crâng simplu. Revoluția normală 30 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar; i) Regulamentul de exploatare* al pădurii Filiaș pendinte de comuna Filiaș, județul Dolj, proprietatea Obștei de cumpă- rare Filiași, în suprafață de 63 hectare 3500 m. p. pădure. Re- gimul crâng simplu. Revoluția normală 25 ani, exploatarea în 2 ani și cu garanția de împădurire 400 lei de fiecare hectar. Ari. 2. Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în regulamen- tele respective și articolul adițional anexat sunt executorii. Art. 3 și ultimul. Domnul Administrator al Casei Păduri- lor este însărcinat cn executarea prezentei deciziuni. Dată astăzi 6 Noembrie 1924 în cabinetul nostru. (ss) Ministru, Al. Constantinescu No. 50317 D eciz iu n e Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturei și Domeniilor, Asupra raportului Domnului Administrator al Casei Pă- durilor, Având în vedere articolul 5 din Codul Silvic. Având în vedere articolul 2 din Legea Modiiicărilor la Codul silvic publicată în Monitorul Oficial No. 131 din 1920, DECIDEM: Art. 1. — Se aprobă de noi: a. Regulamentul de exploatare al pădurii Domeniul Peîriș pendinte de comunele Obârșia, Corbești și Petriș, judeful Arad, proprietatea Băncei Generale a Țârei Românești din București 1034 Revista Pădurilor în suprafa|a de 3635 hectare 1400 m. p. pădure. Regimul codru cu tăeri rase Seria I în suprafață de 446 hectare 4900 m. p. șl crâng simplu pentru Seria 11 și III în suprafa|ă totală de 2688 hectare 6500 m. p. Revoluția normală 60 ani seria de codru și 40 ani seria II și III de crâng; exploatarea în 20 ani seria de codru și 30 ani seriile de crâng simplu. Garanția de împădurire 1000 lei seria de codru și 400 lei seria de crâng, pentru fie- care hectar; b) Regulamentul de exploatare al pădurii Măieruș pendinte de comuna Sovata, județul Mureș-Turda, proprietatea Compo- sesoratului t^ran*l°r din Sovbta, în suprafață de 277 hectare 8600 m. p. din care de exploatat 204 hectare 3968 m. p. Regi- mul codru cu tăeri succesive. Revoluția normală 80 ani, explo- atarea în 8 ani și cu garanția de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; c) Regulamentul de exploatare al pădurii Copat pendinte de comuna Sovata, judelui Mureș-Turda, proprietatea Compt se- soratului țăranilor din Sovata, în suprafață de 178 hectare 2904 m. p. pădure din care se exploatează 74 hectare 6659 m. p. Regimul codru cu tăeri succesive. Revolufia normală 36 ani ex- ploatarea în 6 ani și cu garanfia de împădurire 2000 lei de fiecare hectar; d) Regulamentul de exploatare al pădurii Zebrac și Drigla pendinte de comunele Slânceni și Toplifa Română judeful Mureș Turda, proprietatea familiei Baron Banffy în suprafață de 1286 hectare, în două serii de exploatare. Regimul codru că tăeri rase. Revoluția normală 80 ani, exploatarea în 11 ani și cu ga- ranția de împădurire 800 lei de fiecare hectar ; e) Regulamentul de exploatare al pădurii Hurez pendinte de comunele Hurez, Ravova și Stâna de sus, județul Satu Mare în suprafață de 884 hectare. Regimul codru cu tăeri succesive- Revolufia normală 70 ani, exploatarea în 12 ani și cu garanfia de împădurire 800 lei de fiecare hectar; proprietatea D-lor De- sideriu Ungart și Maurifiu Tischler; f) Regulamentul de exploatare al pădurii Tisfabic și Lucufu pendinte de comune Zăbala, jud. Trei-Scaune, proprietatea Com- posesoratului Conia, în suprafață de 737 hectare 5033 m. p. pădure din care de exploatat 50 hectare. Regimul codru cu tăeri rase. Revoluția normală 70 ani, exploatarea într’un an pentru Revista Pădurilor HA» cele 50 hectare și cu garanția de împădurire 1000 lei d fie care hectar, mentinându-se starea împădurită unde panta - sie mare; g) Regulamentul de exploatare al pădurii Stupea pendi-; de comuna Stupea, județul Gura-Humorului, proprietatea D-r 1 Ema Krismanici, în suprafață de 673 hectare 7400 m. p. i n care se exploatează în primul deceniu 71 hectare 1800 m. p. Regimul codru cu tăeri succesive. Revoluția normală 80 an', exploatare în 2 ani pentru suprafață de 60 hectare 7800 m. p. și 10 ani pentru restul de 10 hectare 4000 m. p. și cu garan ie de împădurire 2000 lei de fiecare hectar pentru cele 60 hectare 7800 m. p. și 1000 lei de hectar pentru cele 10 hectare 4000 m. p.; fi) Regulamentul de exploatare al pădurii Nega pendinte de comuna Nega județul Vijnita, proprietatea D-nei Elena Bigot St, Quentin, în suprafață de 1414 hectare pădure. Regimul codru cu tăeri rase Seria I si codru grădinărit Seria II. Revoluția normală 60 ani, exploatarea în 6 ani pentru suprafața de 141 hectare din Seria 1 și 10 ani Seria II și cu garanfia de împă- durire 2000 Iei de fiecare hectar pentru Seria I și 1000 lei Seria II; i) Amenajamentul pentru exploatare ai pădurii Ciachi-Gârbou pendinte de comuna Ciachi-Gârbou județul Solnoc-Dobâca, pro prietatea D-lui lozica loan, în suprafață de 1974 hectare 1400 m. p. din care de exploatat supraf. de 1206 ha 4300 mp. Regimul codru cu tăeri rase, exploatarea în 10 ani și cu garan- ția de împădurire 3000 lei de fiecare hectar. Art. 2. — Aceste regulamente de exploatare (sau amenaja- mente) se aprobă numai din punct de vedere technic silvic, luându se drept definitivă situajiunea comunicată de organele de aplicare a legii pentru reforma agrară. Constafându-se însă în urmă că arătările din aceste regu- lamente (sau amenajamente), referitoare la suprafața pădurii, la numele proprietarului, etc., au fost date eronat sau între timp au suferit schimbări din cauza aplicărei reformei agrare, sau orice alte cauze, regulamentul (amenajamentul) se va revizui imediat fie din punct de vedere pur technic silvic, fie asupra proprietătei, suprafeței, etc. OQ- _________ ■, QO „PETROȘANI"? SOCIETATE ANONIMA ROMANI PENTRU EXPLOATilBEil MINELOR DE CĂRBUNI Capital Sacial Lei 280 OUO-0CO MIHELE: Petroșani, Vulcan, Uninoasa și Dilja Județul Huniedoara, Transilvania Direcțiunea Generală : | BUCUREȘTI I STRADA AUREL VLA1CU No 22 i __ Adresa telegrafică: „PETROȘANI*. Telefon 39 77 o o oo —OO ROYAL PALACE Proprietatsa Societătei „Clădirea Româneastă** BUCUREȘTI — STR. SĂRINDAR COLȚ CU BREZOIANU Tarif foarte avaotaps. = Camere ca fana - CONSTRUCȚIUNE NOUA --------------- CALORIFER, ASCENSOARE, TELEFOANE, BAI, APA CALDA și RECE, LUMINA ELECTRICA, ETC. Curățenie, Ordine, Liniște. ! •• -=- ———F7! H 1=1 - -==— f„BANCA ROMANEASCA0] Societate anonimă, fondată în anul 1911 Capital vărsat și Fond de rezervă Lei 379.000.000 Sediul Central „BUCUREȘTI** SUCURSALE: Arad, Bălți, Baaargic, Brașov Cernăuți, Cetatea-Alb-", Chișinău, Cluj, Constanța, GraiovGalați, fsmail, Oradia-Mare, Satu-Mare, Sibiu, Soroca, Tg.-Mureș, Timișoara, Tighina, Tulcea. bAnci AFILIATE ! Banca Almajului, Bozovici „ Bacăului, Bacău Câmpulungul Moldovenesc, C. Lung Banca de Comerț și Industrie, Roman Banca Comercială și Industrie din Valea Tâmavei, Didosânmartin Banca Corvineanâ, Hunedoara „ Creditul Dobrogei, Constanța B Cedtlul Prahote!, Pioești , Dunărea Romanească, Brăila „ Dt< roșiorului, Silistra „ Economul, Cluj Banca Iașilor, Iași „ Maramureșeană, Sighetul Marmației nea Mehedmțului, T.-Severin „ Petrodava, P.-Neamț „ Pieței, București „ Rădăuților, Rădăuți „ Română, Dorohoi „ Române iscă a Banatului, Lugoj Banca Românească a Orien- tului, București Banca Sebeșeană, Sebeșul Săsesc . Ștefan cel Mare, Fălticeni „ Suceava, Suceava Face toate operațiunile de Bancă W* Serviciu special pentru relațiunile cu străinătatea. "WR B 11 ■ r Anul XXXVI Decembrie 1924 Nd. 12 REVISTA PADURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC» Apare sub conducerea comitetului de redacjie compus din d-nii: Dr. M. D. Drăcea, M. P. Florescu, I. Guguianu, N. laco* bescu, Z. Prsemitky, D. Robănescu, V. N. Stinghe, I. Timoc și G. Turneanu Sub președm|ia d-lui PETRE ANTONESCU Redacfia și Administrația Revistei la Casa Pădurilor (în Ministerul de Domenii) ABONAMENTUL 200 LEI PE AN Pădurea-Stepa Ierboasă Lupta între aceste două formațiuni ............ Al. Borza Contribuții asupra Problemei stejarului în Ro- mânia (Exportul).............................M. P. Florescu Dela congresul din Lyon........................H. Manole Desbaterile celui al 36-lea congres al socie- tăței „Progresul Silvic".................... ApUcurea sistemului metric ...................P. I. Informațiuni..........................• . . • *** Decizii....................................... *** BUCUREȘTI • TIPOGRAFIA .NAȚIONALA-, JEAN IONESCU & Co. >, STRADA BURSEI, I 1924 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" PE PERIODUL 1921—1925 Recunoscuta persoana morala prin Decretul Regal Ho. 1630 dela Z8 Dprllie 1904, cu sediul în palatul Ministerului de Domenii Consilieri: Ion Aleman M. Boldur Al. Constantinescu Aureliu Eliescu Mihai! P. Florescu Liviu Marțian Ion Moldovanu Const. Opran Const. Sava-Goiu Vintilă Stinghe M. Tănăsescu Cenzori; Ovldiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy. Cenzori Supleant! : 1. Comanici, Dr. Marin Drăcea și G. Turneanu. Biroul SocietSfel „PROGRESUL SILVIC" Președinte: Al. Constantinescu Vice-Președinți: Aureliu Eliescu Liviu Marțian Secretar: M. P. Florescu Casier : N. Elefterescu Ajutor de Secretar fi Casier Emil Niculescu 1036 Revista Ridurilor Art. 3. — Toate celelalte dispozițiuni prevăzute în regula* mantele respective și articolul adițional anexat sunt executori. Art. 3 și ultimul — Domnul Administrator al Casei Pădu- rilor este însărcinat cu executarea prezentei deciziunt. Dată astăzi 25 Noembrie 1924 în cabinetul nostru. (^) Ministru. Al. Constantinescu No. 61880 Anul XXXVI DECEMBRIE 1924 No. 12 REVISTA PĂDURILOR UNIFICATĂ CU ECONOMIA FORESTIERA PADUREA — STEPA IERBOASA — LUPTA ÎNTRE ACESTE DOUA FORMAȚIUNI') Multă vreme se credea, că este un privilegiu și un dar ex- clusiv al omului să ducă o viată socială: să alcătuiască gru- pări mai mici ori mai largi cu interese comune și mod de viajă identic, în luptă ori întrecere cu alte grupări similare, care urmăresc și ele un traiu cât mai bun pe pământ, în această vale a plângerii. S’a crezul, că numai oamenii sunt capabili să se grupeze în tagme și clase sociale, în partide și în organizații de Slat, a- suprindu-se, stânjenindu-se, iar mai rar ocrotindu-se, apărându-se, ajuiându-se unii pe al|ii. Mulji poate și astăzi cred că nu există decât societate și sociabilitate umană și numai o sociologie umană, care studiază problemele atât de variate și complexe ale socictă|ii omenești. Lărgirea orizonturilor biologice a desvelit o lume nouă de fiin(e sociabile și sociale în regnul animal. Animalele supe- rioare ca și inferioare adesea se grupează în societăți cu norme comune de traiu, cu o armonie socială și frățească întrd tova- răși, cu luptă și ură contra ființelor care stau afară de cercul lor. Societatea perfectă a albinelor, Statul lor ideal era cunoscut mai dedemult. Vieața socială a elefanților, maimuțelor, pingui- nilor etc. a fost studiată în timpuri mai recente numai. Cele mai uimitoare taine din vieata insectelor, a furnicilor ni le*a desvelit nemuritorul sociolog al animalelor, Fabre. In urma ace- stor cercetări și descoperiri suntem în clar, că ideea socială stă- pânește întreaga lume animală. Cum stăm însă cu plantele ? 1) Conferință ținută la 28 Decembrie 19231a Universitatea din Cluj pe pe care o reproducem și noi din cauza importanței sale (Nota Redacției). 1038 Revista Pădurilor Primii cercetători ai regnului vc getal se interesau mai mult de uzul și utilitatea plantelor, neglijând pe cele care nu ne pu* teau servi ca hrană, medicină, îmbrăcăminte ori podoabă. Pe timpul lui Lineu, plantele interesau mai mult ca obiecte muzeale, ca mumii de-o variabilitate extraordinară, a căror descriere, in- ventariere și clasificare era preocuparea unică a botanicei. „Botanicus verus", botanist adevărat era numai acela, care cuno- ștea după nume toate plantele care-i veneau în cale. Aproape numai de un veac s’a îndreptat atențiunea natu- raliștilor spre vieața plantelor, cercetând mai deaproape cum se nutrește, cum crește, cum respiră, cum se reproduce planta, ca individ izolat. Și studiul acestor funcțiuni vitale ale plantei s’a făcut mai mult în laboratoriile de fisiologie vegetală. Mai târziu au început botaniștii a observa și studia meto- dic legăturile și raporturile dintre plantă și „stațiunea" unde crește, dând ființă unei discipline noui, numite Ecologie (oeco- logie). Numai recent de tot s’a văzut, că în afară și peste această viață individudă stăpânesc legi și raporturi și legături „sociale" între plante; că individul este și aci înglobat în unități mai mari, cu vieață proprie, în tovărășii și grupări, asemănătoare cu cele omenești. Și la plante se poate vorbi și trebue să vorbim despre societăți sau „asociații", despre lupte sociale și armonie socială, despre clase sociale, despre boieri și calici, despre aristrocrați și plebei, despre stâlpii societății ca și despre trân- torii și paraziții ei. Lupte surde și mute, dar crâncene, pe vieață și moarte se dau și între clasele sociale, între Statele din lumea plantelor, cu reforme și transformări lente uneori, cu revoluții sociale grozave altădată. In botanică se vorbește despre „fitosociologie", ca despre un ram al „biologiei" în sens mai larg, sau ca despre o parte a fitogeografiei numai recent de tot. Fitosociologia, ca disciplină botanică distinctă, este de dală recentă cu atât mai vârtos îi este nou numele ei. La congresul botanic din Bruxelles dela 1910 a fost propus numele de „filosociologie" din partea lui Jaccard pentru acea parte a geobolanicei oecologice, care stu- diază legile și condițiile asocierii plantelor; congresul a acceptat atunci însă terminul de „synecologie." Abia la 1917 pătrunde Revista Pădurilor 1039 în literatura botanică și devine popular numele de „fitosocio- gie“, în Elveția, America și Fran|a, urmate și de alte State. Astăzi sub „fitosociologie" se înțelege în genere studiul asociațiilor de plante, din toate punctele de vedere, o știință aparte, cu scopuri și metode și obiecte de cercetare proprii. Rușii pretind, că la ei s’ar fi desvoltaf și s’ar fi autono- mizat mai întâi disciplina fitosociologiei (Sukatschew, 1915), dupăce Paczosky făcuse de pe la 1891 încercări de a întemeia această știință aparte. Chiar și numele de fitosociologie s’ar fi găsind de pe Ia 1898 în literatura rusească (Krylow, în Tomsk) fără ca să fi influențat însă literatura botanică științifică, în care n’a pătruns. La noi fitosociologia este prea puțin cunoscută, deși nicăeri ca la noi nu se oferă teren mai interesant pentru studii de „sociologie vegetală", studiul asociațiilor de plante. Nu este de fapt lipsit de interes, să aruncăm o privire asu- pra „vie|ii sociale" din lumea vegetală ce ne încunjoară, pe care mul(i dintre noi nici nu o bănuesc măcar, ori nu îi dau nici o atenjie, nedându și seamă de farmecele ei, de importanta ei științifică dar în acelaș timp și practică, pentru nevoile și interesele agricullurei și silviculturei mai vârtos. In jurul nostru ochiul cercetătorului descopere cu ușurință mai multe societăți perfecte, „State* de plante, republici bine închegate și organizate. Pădurea, „stepa*, vegetala palustră, sunt în preajma noastră formațiunile vegetale naturale primare mai principale. Despre pădure și despre stepă mă ocup în acest studiu, insistând asupra morfologiei lor sociale în general și asupra unor fenomene de succesiune mai importante. I. Pădurea este cea mai remarcabilă tovărășie de plante la noi, este cel mai de seamă „Stat" de plante, organizat și consolidat în raport cu situafia geograîică („factorii orografici*) cu condițiile fizico-chimice ale solului („factorii edafici"), cu condițiile produse de vietăți f.factorii biotici*), în special răs- . punzând însă și prescripțiilor „climei.* Clima este pentru so- cietățile de plante ceeace pentru oameni, State și societăți este „.spiritul timpului" sau fatalitatea istorică, care produce anumite fapte, evolufii, progrese. Clima, cu factorii ei componenti: căl- dură, lumină, umiditate și vânt, hotărăsc mai mult decît con* 1040 Revista Pădurilor dijiile solului, dacă se poale înfiripa o pădure ori ba. Și dintre căldură și apă iarăși aceasta din urmă decide. Este nevoe de cel puțin 500 mm de precipitațiuni atmosfe- rice pe an, ca o pădure să poată lua ființă, și să dăinuiască bine. Cu excepția bărăganelor din Muntenia de Est, Sudul Moldovei și Basarabia precum și a unor regiuni din Dobrogea, clima României este favorabilă pădurilor. In timpuri preistorice, înainte de așezarea omului pe acesle plaiuri, aproape țara întreagă era împădurită. Numai creștetele munților celor mai înalți prezentau goluri, unde tot clima alpină nu permite închegarea unei pă- duri. Pădurile noastre — aceste tipuri de formațiune vegetală — sunt felurite, dupe regiuni și altitudini, variind mai vârtos în pri- vința elementelor principale ce o compun: de cefinoase sau brazi la munte (dela 1000 metri în sus),1 de foioase cu frunze caduce mai la vale,’ și anume de fag, de carpin și stejar3 ori de un amestec de fel și fel de copaci. Aceste tipuri speciale de păduri sunt „asociațiile" fitosociologiei, unitățile biologice cele din urmă. Sunt însă atâtea trăsături comune la toate pă- durile foioase, pe lângă multele deosebiri care le despart, încât putem lua una ca tip: un stejăriș, un făget. Un codru de stejar se prezintă la prima vedere ca o armată uriașă dar mută, ca un masiv uniform, fără viață, ca un „falan- ster" al sociologilor vizionari. Dacă analizăm însă alcătuirea intimă a acestui Stat, găsim o mulțime de elemente sociale ce-1 compun, ce viețuiesc împreună după legi și norme înscrise în marea pravilă a naturii, prezen- tând o ideală „împărțire a muncii", complectându-se, ocrotin- 1) Aceestă „formațiune vegetală* se numește după terminologii» fito- sociologică preconizată de H Brockmann-Jerosch și E Riibel (1912): Aci- culisilvae. 2) Numite cu termin internațional: „Aestatisilvae = păduri numai vara înfrunzite, in opoziție cu „Laurisilvae* (= păduri cu frunză lată și pu- rurea verzi) și cu „Durisilvae" (— păduri cu frunze înguste de tipul Cas- uarinei) și „Hiemisilvae" (păduri de monsun, care Iși leapădă frunzele In sezonul uscat). 3) înțelegând sub acest nume colectiv cele 5 specii principale de Quer- cus din flora noastră: Q. pedunculata, sessiliflora, cerrh, conferta și lanugi- nosa. Revista Pădurilor 1MT du-se dar în acelaș timp și luptând unele cu altele. Ca sfratu* sociale1) sau clase găsim înainte te toate arborii, pătura su- prapusă*', stăpânitoare. Apoi urmează pătura, etajul mijlociu a! tufelor, al arboreilor pitici, „parvo-și nanolignidelor.“ Lianele vițele fac legătură între ele. Dedesupt se așterne un covor de ierburi, poporul florilor și altor plante ierboase. De pământ se lipește lumea umilă a ciupercilor și a mușchilor ’). In pămînl lucrează norodul necuvântător al ciupercilor și microbilor. Aceste straturi «sociale* nu sunt numai juxtapuse în pădure. Ele depind fisiologicește și în manifestările vieții lor casnice, gospodărești, cum se zice : în oecologia lor unele de altele, ar* monizându-se ori luplându-se, după cum cere nevoia, ducând lotuși o „căsnicie* adevărată3). Unul sau mal multe straturi sociale pot și lipsi din pădure, fără ca sa li se resimtă lipsa. Arborii, copacii reprezintă puterea, clasa privilegiată, oligar- hică a pădurii. Rădăcinile lor puternice scormonesc pământul, sugându-i vlaga, sărurile nutriloare, apa care circulă prin trun- chiu și frunze, făcând transportul acestor săruri la bucătăria plantei, la frunză. Toate vietățile pădurii, în special plantele, sunt la discreția oligarhilor-copaci. Ei sug vlaga pământului, ei absorb razele de lumină cu miliardele lor de frunze, lăsând restului dejvegetație numai fărâmăturile ospățului lor. Persecută până la moarte orce uită plantă, arbust ori buruiană, care nu se adaptează la modul d ? vieață dictat de copaci. Dar să nu credem că celelalte clase sociale se împotrivesc prea mult potentaților oligarhi. Demnitatea „cetățenească* și de clasă nu pare a fi prea desvoltată nici în republica codrilor. Cetățenii pădurei rabdă cu resemnare tirania copacilor, privesc apatic, cum li-se fură, și aici ca și aiurea, cele mai sfînte drepturi înscrise în pravila naturii, dreptul la lu- mină, fără să încerce măcar să-și scuture acest jug. 1) In fitosociologie aceste straiuri se numesc „synusii** și reprezintă .tipurile biologice* oi formele de vegetație ale elementelor ce alcătuiesc o asociație. 2) Numit șl strat muscinal. 3) Fltosociologia modernă face nu numai analiza calitativă a asociațiilor studiind speciile ce le alcătuesc șl forma lor de vegetație, ci face și o r. inu- tțioasă analiză cantitativă a asociației, întrebându-se de abundanța elemen- telor, de proporția numerică Iu care se amestecă, de constanța, fidelitatea, dominanța și sociabilitatea lor, de vitalitatea șl puterea lor dinamică. 1042 Revista Pădurilor Arbuștii răsleți din pădure vegetează ca vai de ei. Bine nu* mai acelora le merge, care se înrolează în garda de grăniceri ai pădurii, alcătuind la margine un desiș greu de străbătut, în care alunul se întovărășește cu cornul, dârmozul cu măcieșul, călinul cu sângerul, ligustrul și lemnul cănesc cu clocotișul. Această armată de grăniceri păzește tainele codrului, împreună cu lianele pădurii curpenul și închide din fafa străinilor lacomi misterele lui. Ca răsplată li-se îngădue acestor arbuști dela „siguranță" să se înfrupte și ei dtn harul luminii cerești pe care ei o absorb lacom plecându-se înafară cât mai mult; primăvara li-se permite să îmbrace haina de nuntă a florilor, — cornul hlamida galbenă, dârmozul și călinul haina albă de mireasă, — cu șanse de a fi văzu(l de departe de nuntașii într’aripap, de insecte la oaspăful de nectar și la munca polinizării. Toamna își pot arăta neturburati călătorilor obositi ai văzduhului, pase* rilor, fructele lor zămoase. cărnoase, răcoritoare, putând spera, să-și răspândească prin mijlocirea lor fructele ori semințele pietroase, necomestibile. In lăuntrul pădurii domnește vara penumbră. Cum să poată trăi aci o clasă mai impozantă de plante, dornice toate de bine- cuvântările luminei? In pădurea deasă abia vedem tânjind câte un fir de iarbă, un clopoțel de pădure (Campanula rapun- culoides) ; mai bine adaptate la umbră sunt feregecoate goale (Nephrodium filix-mas), coada calului uscățivă (Equisetum silva- ticum) saschiul, un măcrișor-scriitoraș (Oxalis acetosella), vina* rita (Asperula odorata) Mătrăguna-Doamnă mare (Atropa bella- dona), un cinstei — dascăl (Stachys silvatica) ori jale cleioasă (Salvia glutinosa) — ofilită dăscălită, care numai anevoe se pot hrăni în „criza" aceasta de lumină — ca și tovarășii lor urnani în „criza de salar* apăsătoare, Unele plante de pădure au și renunfat din pricina aceasta la modul autotrof de nutrire și au adaptat modul de nutrire saprofitic, sorbându-și hrana organică, formată gata' din gunoiul frunzelor putrezite, cum este „cuibul paserii" (Neottia nidus avis) și muma pădurii (Lathraea squa- maria), care se lăfăesc grase, zămoase, ca saprofitii societății umane, care caută să trăiască și să ajungă la bunăstare nu prin mumcă productivă și prin luptă dreaptă, ci sugând din gunoiul po- liticei murdare și a învârtelilor. Numai primăvara este un belșug mai mare de fiori în pa- Revista Pădurilor 1 - dure, prezentându-ne un „aspect de sezon" dintre cele mai fer- mecătoare. Nici nu s’a dus de-abinelea zăpada și în pădure s< și ivește floarea spânzului (Helleborus purpurascens), ghioceii (Galanlhus nivalis și Leucojum vernum (prin lunci) plumânăricit (Pulmonaria officinalis), grâușorul (Ranunculus Ficaria) și iacin tul de pădure (Scilla bifofia), ciubo|ica cucului (Primula offici- nalis), hepatica (Anemone hepatica) și floarea paștilor albă (Ane- mone nemorosa) împreună cu cocoșeii (Erythronium dens caniș), găinuși, (Isopyrum thalicroides) și altele, aranjând un adevărat carnaval în razele soarelui, care străbat pretutindenea în pădure, lipsind încă acoperișul verde al codrului. Nu știu, dacă au cău- tat aceste floricele de pădure să păcălească pe tiranii de copaci care se trezesc din somnul de iarnă abia prin Maiu, nebănuind, că în timpul acesta o clasă socială a pădurii a îndrăsnit să se bucure și ea de dulcea libertate. Cred mai mult, că există o tainică înțelegere între aceste două clase sociale. In sociolo- gia vegetală această înțelegere se numește adaptare la ritmul vegetativ al pădurii, care are următoarele perioade: Perioada de lumină la începutul primăverii, perioada de umbră, vara, până toamna târziu și o perioadă de lumină după căderea frunzelor până la căderea zăpezii. Cea msi umilă clasă socială a pădurii este pătura de mușchi ce acopăr pământul pădurii multumindu se cu pu|ina lumină ce se strecoară prin bolta de verdeață. Mai însemnat este numărul ciupercilor ce cresc în ultima pătură socială, alcă- tuind „drojdia" societății în pădure. Ciupercile sunt parazile ori chiar saprofite, nutrindu-se din substanțe trecute în putrezire, pe frunze, trunchiuri moarte etc. Totuși rolul lor în gospodăria republicei-pădure este extraordinar de important: Chiar pădurea oligarchilor nu poate exista fără de serviciile tainice, făcute în întunericul pământului de această clasă de paria. Vă cer voie, ca închipuindu-ne, că suntem în parlamentul republicei pădure, să demasc acestă tovărășie imunda, „învârtelile, afacerile" oli- garhiei dominante săvârșite cu ajutorul parazt{ilor și saprofilelor republicei pădure, Copacii, cât sunt ei de mari și de grozavi, nu vor și nu pot să-și ia singuri hrana din pământ, ca toti muncitorii cinstiți, ci acceptă să trăiască în tovărășie clandestină cu ciupercile, care se încolăcesc molatic în jurul rădăcinilor de fag, stejar, carpen, intră și sub pielea (epiderma) lor, furnisând copacilor seva brută d n pământ. 1044 Revista Pădurilor apa cu săruri minerale, de care ei s’au desvă|at, — de atâta boerie — să și le procure singuri, cu perii sugători (sau absorban(t), ca toatef plantele de omenie. Această simbioză, numită» micorrhiză” acelei mai puternice -casete sociale,—însă stăpânită de moravuri putrede - cu ciupercile, — țiganii pădurii, nu slujește spre cinstea boerilor, dar este în firea lucrurilor și fine de „obiceiurile pământului" din împărăția pădurii, ca un fenomen social și fisiologic nelămurit încă pe deplin de cercetătorii vieții plantelor și ai vieții sociale din pădure. Tot aici este locul să vorbesc despre un alt fenomen social din viafa privată a copacilor, cam... rușinos. Stejarii și alți boieri din pădure își au întreținutele lor... niște plante ușuraiece... vâscul comun (Viscum album) și vâscul stejarilor (Loranthus europaeus), care se înfig în crengile copacilor, sugându-le seva elaborată,, ori cel pujin seva lor brută, secătuind bogatele resurse alimentare ale fiilor și fiicelor legitime de copac, care sunt fructele și fru- nzele. Sunt semiparazifii arborilor de pădure. Dar rog să mă dispensati de a mai urma cu destăinuirile mele privitoare la vieafa intimă a singuratecelor clase sociale din pădure. Am ajuns și așa pe un teren prea alunecos, care nc zdruncină ideile bune ce le aveam despre puritanismul plantelor. Să aruncăm o privire asupra ansamblului pădurii, analizând alcătuirea ei din alt punct de vedere: din punctul de vedere al orginei elementelor floristice ce o compun. Plantele ce compun singuratecele straturi sociale nu suni toate la fel, ca port, înfăfișare și ritm vegetativ ; *) cu atât mai mare este deosebirea între indivizii diferitelor clase sociale din pădure. Răchita de pădure (Salix capraea) înflorește și apoi se îm- bracă în frunze moi prin Martie; cornul înflorește prin Aprilie ; 1) Ritm vegetativ numim mersul periodic sau fenomenele periodice de vege- tație la o specie. Mărul înflorește primăvara, apoi înverzește, își coace fructele și toamna târziu iși scutură fructele și trece in stare de hibernare. Grâul pro- duce întâi frunze, vara înflorește și își coace bobul, terminându-și cursul vieții în dricul verii, lăsând un periodc llmati?. de câteva luni neexploatat Brândușa (Colchicum autumnale) înflorește toamna,hibernează apoi; primăvara produce frunze și fruct, apoi se usucă, rămânând ca din bulb să răsară toamna târziu o altă floare. Am dat aici trei exemple de ritm vegetativ, adaptat primul la ritmul climei centraleuropene, al doilea climei de stepă și al treilea climatului mediteranean. Revista Pădurilor 1045 abia în Mai înverzesc și înfloresc stejarul, frasinul, fagul, ar(arul, care au și frunze mai pieloase. Ca ultimul înflorește și înverzește salcâmul, care se află plantat ici-co’o la noi: abia la sfârșitul lui Mai și-a îmbrăcat veșmântul vegetal, pe care îl leapădă toa- mna în urma tuturor copacilor noștri. Câtă variajie în această privință găsim și la plantele ierboase ale pădurii! In epoca prevernală (Februarie-Martie) înflorește spânzul, iar în Martie ghiocelul, hepatica, floarea paștilor, găinușa etc. care se și trec după aceasta curând. Urmează o pauză până în Maiu, când încep a înflori plantele de primăvară, vernale, propriuzise, viorelele, dumbravnicul și altele ; urmează plantele de vară, care își aduc la maturitate semințele și pe urmă continuă să rămână verzi până toamna, când ritmul climei nu mai permite ca ve- getația în genere să dăinuiască mai departe. Avem în sfîrșit în pădure și plante pururea verzi (sempervi- rescenle) : saschiul (Vinca minor), iedera (Hedera helix), popi- vnicul-iepuresc (Asarum europaeum), care vegetează și asimilează cu clorofila lor vara ca și iarna, când lipsește întâmplător cojocul de zăpadă, așa încât nici o clipă prielnică nu este pierdută pentru vieata, creșterea și propagarea plantei. Deosebirile acestea, din care am amintit numai câteva pilde mai caracteristice, au un tâlc adânc. Ele arată, că elementele care compun pădurea nu sunt născute pe aceleași plaiuri, în aceeași zonă geografică, sub regimul aceluiaș climat, cum și locuitorii patriei noastre, așa de felurift ca port, obiceiuri, tem- perament, talent și ca fizic, trădează obârșia lor heterogenă : de pe tărâmuri meridionale, din munții aspri ai Carpafilor, din stepele Aziei, din kărăganele pontice, orașele Bizan|ului, (er- murii Iordanului, (lăuturile subtropice ale Indiei... In pădurea noastră : Răchita este plantă arctică ori boreală — arctică. Stejarul, frasinul, dumbravnicul, vioreaua sunt plante central-europene, ai căror ritm vegetativ corăspunde climei noa- stre. Salcâmul este de obârșie din America de Nord cu primă- veri mai târzii și toamne prelungite. Ghioceii, iacintul de pădure, spânzul s’au născut sub cerul dulce mediteranean, unde clima chiamă la nouă viată vege- tația prin lanuarie-Februarie și stânjenește ori întrerupe viata ve- 1046 Revista Pădurilor getației în dogoarea de vară ori produce forme pururea verzi ca iedera și saschiul. Toate aceste elemente de obârșie străină au ajuns în cur- sul veacurilor geologice în contact, s’au cunoscut, s’au întovărășit, s’au adaptat desăvârșit Ia ritmul vegetativ al elementului domi- nant, al copacilor, au alcătuit o formațiune unitară și armonică, un Stat puternic, cu un „ritm de formațiune" propriu, păstrând însă fiecare membru component al republicei pecetea obârșiei sale. Din acest fapt isvorăște farmecul nesecat de aspecte noui ce ne fascinează așa de mult într’o pădure mixtă. Ospitalitatea elementului dominant este un fenomen intere- sant și instructiv. Stejarul, fagul primește cu drag oaspeții care-i pot fi de folos ori complectează cel puțin fisionomia pădurii, acceptând ideea de Stat și dominatiunea națională a elementului alcătuitor de Stat. Nu permite însă de bunăvoe ca veneticii să-i schimbe caracterul său național. Nu odată se întâmplă însă, că ospilitatea excesivă aduce și catrastofa pădurii, schimbându-i-se caracterul „național",1) transformându-se o pădure mediterană într’una pontică (aceasta se petrece actualmente în Estul Bulgariei); tot așa una centra- leuropeană în pădure de colorit oriental ori american chiar (la Murtatlar, unde Salcâmul american și cenușerul estaziatic înlocu- esc braniștea veche indigenă). Srebue să știm însă, că pierderea de teren a elementului dominant a venit în toate aceste cazuri din impuneri silnice, urmate de uitarea de sine, de generositatea pădurii, care s’a plecat în fața „opiniei europene", când serviciile silvice îi vorbeau de „necesitatea de a primeni vegetația autohtonă", de a „activa viața și valoarea comercială" a pădurii. Totuși armonia, starea de echilibru între componentii pă- durii, între pădure și mediul fizic nu înseamnă o nemișcare, o așezare definitivă. Pădurea chiar fără de amestecul omului și sub regimul unui climat constant se schimbă pe încetul în com- poziția ei floristică chiar în pătura dominantă a copacilor. Fagul 1) In fitogeografie vom zice bineînțeles „caracterul floristic", determinat prin originea, vechimea și aria elementelor (speciilor): „Flora pontică*1 se compune în majoritatea ei din specii postterțiere născute prin stepele eura- ziatice și răspândite uneori până prin Austria și Germania ocolind Insă re- giunile atlantice; „flora mediterană*1 ocupă regiunile șl coastele mediterane. fiind restul unei vegetații mult mai răspândite, in epoci preglaciale, spre Nord, Revista Pădurilor 104T are tendința să înlocuiască pe încetul stejarul și al|i copaci. Stejarul suspină și scoate din Ioc arfarii. Acestea sunt „succe- siunile seculare*4 ale fitosociologiei și sunt a se atribui poate oboselii ori săcătuirii solului de anumite substanțe. Uneori con- dițiile ecologice prielnice pentru copacii mari nu sunt prielnice pentru arboreii tineri (Larixul tânăr cere lumină); pădurea nu se poate înnoi cu aceiaș esență, ci este înlocuită de alta (Pinus Cembra în Engadin) \ Ele nu reprezintă lucru mare : un partid oligarhic, ori în cel mai bun caz de burghezimea conservativă. O schimbare radicală, care să aducă Ia stăpânire o pătură socială inferioară, democratică, nu se poate produce în pădure dela sine. Catastrofe mari externe, ce cad asupra pădurii, sguduind din temelie clasa oligarhică a copacilor sunt numai în stare să producă o revoluție socială adâncă în pădure, cu schimbări radicale în structura și înfățișarea ei fisiognomică și în spectrul ei floristic. Un incendiu mare distruge oligarhia pădurii, producând terene mari lipsite de vegetație.* Aci găsesc repede prilej plante cu semințe sburătoare să se înmulțească rapid. Epilobium (Chamaenerion) angustifolium îmbracă astfel de locuri „virane" în scurt timp cu roșul frumos al corolelor sale. In anul prim deja încep apoi să crească plopii, răchitele și mes- tecenii, aduși de vânt. In special plopii se încheagă repede în- tr’o pădurice, la adăpostul căreia se reface pe încetul vechea pădure, cu esențe lemnoase amestecate în proporții variate.3 Adesea pădurea nouă ajunge să fie stăpânită de altă esenfă ca cea veche dominantă, în timp ce plopii, care au jucat rolul de protector ori doică, se prăpădesc pe rând, neputând suporta concurenta arborilor crescuți sub aripile lor. Și mai adânci sunt frământările și prefacerile sociale într’o pădure tăiată de mâna omenească. Aci întâlnim „succesiuni44. 1) Aceasta este o succesiune produsă de factori fisîologici-oecologici, deci „succesiune biotică.44 2) in studiul special al succesiunilor vegetale numită și Sociologie ge- netică, arderea și defrișarea pădurilor și refacerea lor prezintă o variantă cul- turală de succesiuni. Faza sau etapa primă a aeestei succesiuni „culturale44 — în realitate anticulturală și barbară chiar — este arderea sau defrișarea, deci o fază de curmare a vieții vegetale vechi. 3) Aceasta este „faza de regenerare.44 1048 Revista Pădurilor prefaceri ciudate, pe care cu drept cuvânt le-am numit în 1920’^ »bolșevlzarea“ pădurii. Ca într’un caleidoscop se succed în stă- pânire pături sociale care nici prin vis nu aspirau poate la putere, proletarii câmpurilor, buruenile sămânăturilor, ierburile umile ale pădurii. . . Dar să urmărim cronologic lucrurile. In iarnă a fost tăiată pădurea de oamenii nemiloși. Până în Mărfișor n’a mai rămas nici un lemn în fosta pădure. Chiar vârfurile, crengile au fost cărate de săteni. Au fost tăiate și tufele dela marginea pădurii, care formează o perdea discretă, acope- rind taini|ele ascunse. Clasa stăpânitoare de odinioară, arborii-oligarhi, au fost temeinic curătiji de ghilotina exploatatorilor de pădure. Dar repede trecură aceste zile de barbară operație și iată că a și sosit dulcea primăvară 1 Ghioceii și întreaga ceată de vesele flori de primăvară își scot căpșorul de sub frunzișul căzut și caută mirate pe stăpânii de odinioară care îi umbreau în această epocă măcar cu trun- chiurile lor. Vine luna Maiu, și umbra obișnuită tot nu se ivește. Un freamăt de neliniște străbate fostul codru. Murmurul protestelor trece dela potir de floare la potir. Mușchii scăldati în atâta lu- mină scot tânguiri dureroase. De acest vuet se trezesc la viată toate plantele, toate se- mințele pierdute până acum sub apăsarea umbrei. Răsar plante cu sutele de mii din semințele ce fuseseră aruncate aci de ani de zile. Tot ce așteptase ziua mare a învierii își reclamă acum dreptul la viată. Plantele, care înainte trăiau în umilire și osândă, își ridică tot mai sus capul, biruitoare : ierburi, burieni, floricele» ce încercaseră până atunci zadarnic să ajungă la ceva im- portantă în republica pădurii. Ușor recunoști însă după portul lor și pe sansculofii câmpu- lui, măricinișului de alături, care iau parte foarte activă la re- voluția bolșevică din pădure. Scaiul ajunge un comisar al po- porului. Urzica, nalba, morcovul sălbatec, cicoarea își ridică capul pretutindenea în republica bolșevizată, terorizând vegetația 1) Al Borza: Bo'șevismul in natură. .Transilvania-, t. LI (1920) p. 929-936. Revista Pădurilor 1049 mai joasă de odinioară a pădurii, călcând în picioare lujerii ce dau din trunchiurile decapitate ale stejarilor vechi. Curând ajunge dictatura proletariatului în floare, cu toate păcatele și nedreptățile ei. Modestele flori de odinioară devin pretențioase și luxoase ca „sor cu fratele.* (Melambyrum romanicum). Cioloboturile câmpiei și chiar veneticii străini (bătrânișul din America) cumu- nizează bunurile lumești, pământul cu săruri și apă, lumina, aerul, dar numai pentru plantele ierboase ale republicei sovie- tice. Vechii stăpâni sunt excluși. Și câtă imoralitate poate descoperi ochiul treaz al floristului în această societate I Iată, chiar aci surprinzi Centaureele, cum urmând morala nouă, bolșevică, nu respectă modul legitim de înmulțire, reproducându-se adecă indivizi din indivizi din aceeași specie. Tot al doilea exemplar este un hibrid ori bastard, născut din dragoste liberă, Centaurea indurata cu pseudophrygia, ste- nolepis cu banatica, și multe alte combinați nelegiuite. Ce Sodomă și Gomoră I Lingușiri, mituiri sunt la ordinea zilei în această lume slo- bodă. De trupul semeț al plantelor înșirate mai sus se agață ari- viști și lingușitori de un nou tip: Volbura mare, hrișcă câmpu- rilor și lipiciul molest copleșind icicolo pe sprijinitori și pro- ectori. Zilnic ajung alți și alți stăpâni la suprafață în bizarul caleidoscop al nouei societăți. Pretutindenea fierbere, nemulțumire, luptă mârșavă egoistă, o risipă a bunurilor îngrămădite în pământ, o batjocorire a co- morilor cerești. Armonia (aparentă) de odinioară, ordinea a dispărut cu desăvârșire. Ce s’a ales din cele trei pături sociale distincte : copacii cu coroana lor, mai jos tufele, și lipite de pământ flo- rile de primăvară, mușchi și ciuperci ? ! Acum toate plantele sunt la fel; care de care e mai împo- poțonată, mai colorată, mai îngâmfată. Cine se mai gândește afară de plăcerile vieții la munca productivă! Lemn de foc nu dă nici un bolșevic cu trupul „ierbos” al asociației noi. Ciuperci comestibile nu cresc nici ele. Pământul se săcătuește. Iarba cinstită nu poate crește printr’aceste burueni. Plante medicinale nu găsești nici una printre ele! Aceste burueni se cred biruitoare în lupta pentru noua or- 1050 Revista Pădurilor dine socială, în locul celei vechi, părând a fi mulțumite, că împreună cu tovarășele lor ignobile au fixat un nou regim, o lume nouă. Incercafi însă ca să pătrunde|i în desiș! Este o jale să vezi amestecul bizar, debandada, neorânduială oecologică isbi- ioare, bălăriile ordinare, ce au aerul că opresc înaintarea. Vest- mintele se umplu curând de scae{i, de semințe păroase și țepoase. Câti-va spini ne sgâriă la mâni. Dar împotrivire serioasă Ia înaintare nu găsim. Bolșevicii noștri nu isbutiseră să alcătuiască o nouă societate trainică re- sistentă. O îngrămădire de cadavrele plantelor anuale, rozele de frunze dela câteva plante bienale formează desișul bolșevic Numai niște murari țepoși, împle teci ți pun o piedecă cât de cât considerabilă. Descoperim încă ceva în fosta pădure. In locul triunchiu- rilor tăiate tufișuri de nuele, acum golașe, se înfiripaseră în umbra bălăriilor. Stejari, goruni, ulmi, paltini, plopi, gladiși și jugaștri răsleți vei putea deosebi chiar după scoarță și muguri. Vlăstarele acestea tinere reprezintă aci puterea, trăinicia și rânduiala viitorului. Par-că vedem cum înverzesc Ia primăvară cu putere, se desvoltă repede, zi cu zi, până ce urmașii buru- enilor din anul trecut cresc tot mai anevoie în desișul tufișelor ce refac pădurea. Scai, umbelifere, chiar sulcine și cicori mai împestrițează ici-colo verdele solid al piticei păduri ce se înfiripă în al doilea an. Din an în an însă elementul lemnos prinde tot mai mult putere. Se înfiripă din nou un crâng, o dumbravă, o republică oligarchică armonică, unde copacii stăpânesc, iar celelalte plante ascultă de ei. Căci așa este rânduiala firii în domeniul forestier: o clasă dominează, iar celelalte se supun acestei tiranii, alcătuind lotuși o unitate biologică T). 1) Fenomnele de regenerare ale pădurii, schițate mai sus arată marea valoare dinamică sau imporlanfa genetică a copacilor in formațiunea vegetală a pădurii. Căzând arborii, dispar in mare parte și celelalte elemente și clase sociale ale pădurii. Refăcându-se arborii» se înfiripă din nou, în tovărășia sau sub protecția lor, formațiunea complectă de pădure. Și mai mult îasă in relief importanța dinamică covârșitoare a anumitor specii de arbori pentru diversele asociații sau subasociații de păduri: Făget de munte, stejăriș, sălcet etc., unde de prezența fagului, stejarului etc. este legată vieața unei serii întregi de elemente, de și nu dominante, dar tot atât de carasteristice pentru asociațiune. Revista Pădurilor 1051 Un bolșevism trecător n’a putut schimba oceastă lege fatală. II. De tot alta este alcătuirea organică a unui alt Stat vege- al : a stepei ierboase.1 Preiutindenea, unde precipitațiunile atmosferice sunt mici, — sub 400 mm. pe an, — și pânza de apă freatică lipsește, un- de solul este prea încărcat cu săruri minerale, unde verile sunt ferbin|i și iernile reci, înăsprite prin vânturi năprasnice, vege- tația este lipsită aproape de fot de elementele lemnoase, de arbori și se înfiripă o formațiune vegetală ierboasă cum avem și noi în Dobrogea, Sudul Basarabiei, în Bărăgan și chiar prin Câmpia Ardealului ici-colo: este stepa ierboasă. Steple acestea stau sub alt regim și prezintă altă vieafă de Stat și socială ca pădurile : le-am putea numi republici de- mocratice, republica celor calici. Nu găsim în stepă contrastele mari sociale din pădure, nu sunt aci stăpâni nemiloși, potentați și de altă parte robi. In stepa ierboasă găsim mai multă egalitate : fiecare membru al asocia- ției are parte în mod egal de bunătățile solului, are parte și de lumină și de puțină ploaie; este în schimb expus acelorași vânturi săcătuitoare, stând deci sub stăpânirea aceluiași ritm cli- materic. Totuși plantele de stepă s’au adaptat în felurite chipuri la aceleași condiții fizice și se reprezintă ca port, fisionomie, ritm vegetativ și aspecte de sezon în mod foarte variat. In fitosociologie „stepele ierboase" — aceste formațiuni, ce prezintă numeroase asociații variate, — se numesc „Duriprata", fiind alcătuite în măsură covârșitoare de ierburi dure, ce dau un tapet continuu, prezentându-se Ia sfârșitul verii uneori ca un deșert cu puține rămășițe uscate de plante ’). 1) Cuvântul rusesc „stiep" a avut la început, când era întrebuințat numai de popor, o semnificație pur economică, însemnând o regiune lipsită de păduri și nearată, exploatată numai ca pășune. Fitogeografii veacului trecut i-au dat acestui termen, Introdus în geografia botanică, diverse înțelesuri, designând cu el diverse tipuri de vegetație. Noi nu abandonăm acest termin — cum propun Brockmann-Jerosch și Rîibel — așa de curent și in literatura noastră, ci punându-i atributul de „ierboasă“ îi precizăm senzul, cum se arată in cele următoare. 2) Formațiunile ierboase ori dj tuferișe neînchegate, deschise sau dis- continue țin de tipul numit „Siccideserta’1, cum sunt stepele de pelin ori stepele de sărături. 1052 Revista Pădurilor Găsim însă în stepă ici colo și copăcei mai mici și tufe, nu numai pe lângă albia râurilor, ci și în locurile mai adăpostite, în depresiunile stepei. Sunt: tufa-râioasă (Quercus pubescens) care a fost obligat să îmbrace uniforma cenușie a stepei, în- sușindu și democratismul sincer al buruenilor, având coroană resfirată, ce dă putina umbră și lasă pe toată lumea să trăiască. Tot lemnoase sunt: Porumbelele (Prunus avium) și păduce- lul (Crataegus), spinoase ca o bunăparte a plantelor de stepă, alcătuind ici-colo mărăcinișuri. Prunus nana (migdalul pitic) are frunze cam pieloase și fructe foarte păroase, sure, ca majori- tatea plantelor de stepă. Speciile ierboase alte stepei duc și ele o luptă între ele pentru binefacerile luminii. Aceasta este însă mai mult o rivali tete nobilă și morală. Aceiași rivalitate o găsim că se dă în pământ între rădăcinile acestor plante de stepă. Ele se împacă însă și aici, distribuindu-și complimentar solul, unele intrând mai adânc, altele rămânând la suprafață. Durere, și printre democrații aceștia ai republicei-slepă se găsesc elemente netrebnice, „stricate/4 Un parazit foarte răspândii și primejdios este Cuscuta care sugrumă atâtea plante, sugându le seva, ca un vampir. Adesea întâlnim un alt parazit: Orobanche, palid, dar îngâmfat ca un bancher. Tagma fariseilor este reprezetată prin Alectorolophus, care este ce-i drept verde, de înfățișarea unei plante cinstite, harnice In taină însă și ea se fine de „afaceri" nu prea curate, sugând în mod semiparazitar seva concetățenilor săi, de rădăcina cărora se atașează de tot „sincer” ca cunoscutii „prieteni" ai poporului. Vieafa din republica stepei este foarte sbuciumată. Abia se duse zăpada și se ivesc numeroase floricele mărunte efemere: flâmânzica (Draba verna) cuișorița (Holosteum umbe- llatum), Alyssum hirsutu n, Veronica oacheșe apoi dedifeii galbeni și vineți (Anemone pulsatilla) urma|i de plantele cu ceapa (bulbi), încărcate cu flori vioaie : bălușca (Oornithogalum umbellatum etc.), ciapa cioarei (Hyacinthus leucophaeus și Muscari), schinteiuța (Gagea arvensis, etc.), lalele frumoase (Fritilleria tenella și Tu- lipa), stânginei (Iris pumila, arenaria), etc. Toate acestea trec până la începutul verii când se ridică alt rând de plante, cu altă înfățișare. Sunt în primul rând ierburile (Gramineele), care cresc în număr covârșitor de indivizi, dând chiar tonul în re- Revista Pădurilor 1053 publica stepei : Năgara sau colia ori colilia (Stipa pennaia, capillata), timoftica (Phleum), pirul (Agropyrum repens) Festuca, Bromus, Koeleria și Cynodon daclylon, toate cu frunze verzi- cenușii înguste, uneori chiar răsucite, rezistând astfel dogoarei din ce în ce crescânde. Alte tovarășe de-ale lor fin de Dicotiledonatele cu frunze ceva mai late, însă păroase și ele, cu corole mari, fragede, însă iute trecătoare : clopoței de stepă (Campanula sibirica), esparcetă (Onobrychis sativa); cele mai multe sunt cu frunze înguste: garoafele de câmp (Dianthus), ciolobot cu frunze spinoase chiar (Centaurea sp.) Serratula, Astragalus ponticus ; păroase ori ar- gintii sunt: Achillea, Alyssum, Atragalus și altele.' Până prin Iulie toate acestea mai suportă insolafia puternică. Atunci încep a se sfârși, lipsindu-le și umiditatea din sol și ploaia înviorătoare. Prin luna August și Septemvrie abia a mai rămas ceva din vieafa stepei: ea a intrat, de silă, în perioda de vieată latentă. Câte-un pelin (Artemisia pontica, qpmpesfris), coada șorice- lului (Achillea), Anchusa și scăefi (Carduus, Onopordon), ori ciolobot (Centaurea), turtea (Carlina) mai vegetează până toamna târziu, când ploile încearcă să dea o nouă vieată stepei dogo- râte, dar cu puțin rezultat. Așa își petrec vieafa trudită copiii pribegi ai stepelor ve- getând abia 4—5 luni, veșnic grăbiți în munca lor ca să poată aduce la maturitate semințele, conservându-și neamul. Dar stepa, cu golanii ei pârliti, nu se mulțumește numai cu aceea, că trăește, așa năcăjii cum poate. Proletarii stepei nu- tresc veșnic gânduri și doruri neastâmpărate de cuceriri. Este această tendința, se pare, în ființa stepei, umblând de fiorul pribegiei și cucerirei năvalnice pe oameni, animale și plante la fel. Și trebue să recunoaștem, că proletarii câmpiilor sunt foarte bine înzestrati cu mijloace de rapidă locomo|iune. Pe vânt și viscol pare că întregul popor al stepei pornește la drum. Unele semințe și fructe cu aripi reprezintă flota aeria- nă a sovietelor (colie, scai, păpădie, Centauree) ; alte fructe ceva mai greoaie de Ceratocarpus arenarius aleargă cu cete 1) O descriere ecologică a stepelor noastre cu scoaterea (n relief a aspectelor de sezon găsim la J. Prodan: Flora, voi. II, p. 46 et sequ. 2 1054 Revista Pădurilor nebune de cazaci ori de fatarii lui Timurlenk din bruș în bruș, din brazdă în brazdă. Caravane întregi de „căruțele dracului" (Salsola Kali) se rostogolesc ca gheme mari cu ramuri uscate, pline de semințe, de-alungul câmpiilor, amintindune minunata revărsare a popoa- relor migrătoare cu caravanele lor de căruțe, venind „potop, potop cu toții" din acelaș Orient al veșnicelor frământări de slo- bozenie și expansiune. Nu lipsesc din „curentele migrătoare” nici „lipitorile sa- tului", buruieni viclene, cu cârllgute și spini pe fruct, ca scaiul muscălesc, acâțânduse de animalele câmpiei, călătorind fără multă cheltuială, fiind de față la ocuparea unui nou terilor pentru stepă, unde știu să-și asigure totdeauna un loc bun și traiu sigur în republica îngăduitoare. Asociația plantelor de stepă, republica aceasta a calicilor, are adesea ocazii de expansiune, de cuceriri și anexiuni. Pe colinele alunecate, prin râpele spălate de apă și surpate, prin dunele mobile de nisi^nou-înfiripate, stepa își întemeiază mai întâi o viață de stat vegetal l). Asa a fost luată în stăpânire de stepă imensa întindere de pământ devenită uscat după re- tragerea mării sarmatice și pontice, după secarea lacurilor din câmpia românească și ținutul Mării negre. Alte plante, de altă obârșie, abia au putut să prindă rădăcini aci față de vijelioasa înaintare și cucerire a elementelor „pontice", plante născute și venite din regiunile mării negre caspice ori central-asiatice* Câte un reprezentant-doi din domeniul nobilei flore mediterane dacă se poate menține în această lume cutropită de puhoiul barbar, ca reminiscență din timpurile geologice, când ținuturile noastre purtau un veșmânt vegetal asemănător celui madite- ranean. Toată furia republicei-stepă se îndreaptă însă contra celui- lalt puternic Stat: pădurea, cu care se luptă de veacuri, într’un răsboiu, ce nu cunoaște armistițiu decât în timpuri de-o stabili- tate mare a climatului, care este instigatorul luptei, este însă și aliatul Ia care contează și o partidă și cealaltă. III. Căci dacă este evidentă tendința stepei, de a cuceri teritorii în detrimentul pădurilor, nu mai puțin este adevărat, că și pădurile duc un răsboi tenace și foarte adesea încununat de 1) Se iniripă deci o serie de „succesiuni topografice". Revista Pădurilor 1055 biruință, în contra stepei, pe care o cuceresc, o desființează, întronând tirania oligarhică pe pământul vechilor libertăți ce* tățeneș'i. Sociologia vegetală se ocupă intensiv de problema in- teresantă a răsboiului și luptei dintre formațiunile vegetale, de înaintarea lor, de cuceririle lor ca și de moartea, de sfârșitul lor: de „succesiuni", Pentru ca o pădure de foioase să înainteze, are nevoe de concursul aliatului extern foarte important, care este clima Când clima a preparat fizicește și chimicește îndeajuns terenul, când această climă furnisează suficientă umezeală — precipi- tatiuni atmosferice, — atunci pornește și pădurea spre cucerirea câmpiilor ierboase, cu forță și putere irezistibilă. In tara noastră încă s’au putut constata schimbările lente ale climatului în timpurile preistorice — după perioda glacială — și în timpurile istorice chiar: o înceată îndulcire a climatului în anumite perioade și regiuni. Cunoaștem în privința acesta o dovadă clasică în Dobro- gea. Monumentul gigantic Adam Klisi, acestă operă monumentală a strămoșilor noștri, se găsește acum înconjurată de pădure. Nici nu poate fi văzul decât de aproape. Dar este cert, că în gândul Romanilor acest Tropaion trebuia să fie un simbol, un semn vădit al puterii formidabile reprezentate de acest popor, un monument care trebuia văzut în lung și lat, de la distante mari, de popoarele barbare nomade ori seminomade, rătăcitoare prin întinderile nesfârșite ale stepelor de odinioară din Dobrogea. Monumentul a fost ridicat deci cu siguranță într’o largă câmpie deschisă, care a fost însă de atunci invadată de pădure. Acest fenomen se numește „succesiune climatică". Cucerirea unui teren nou, (străin) de-o pădure nu se face la întâmplare și nu este opera unor indivizi vegetali răsleti, a unui copăcel ori a unei buruiene izolate. Pentru cucerirea unui teren de stepă pădurea duce un răsboiu în toată regula, la care este angajată toată suflarea din pădure, republica întreagă, — cum se zice, întregul popor înarmat; — este de obiceiu un răsboiu îndelungat, purtat după toate regulele „strategiei vegetale", cu arme „ecologice" diferite. Greul răsboiului îl duc bineînțeles copacii. Ei reprezintă artileria grea. Unde a reușit un copac să-și arunce obuzul — sămânța, care favorizată de umezeala necesară 1056 Revista Pădurilor crește și se transformă într’un arbore iot mai viguros, mai um- bros, dușmanul, stepa neajutorată, cedează, rând pe rând, ier- burile xerofile părăsesc tranșeele lor, pozițiile întărite, pe care le ocupă infanteria pădurii, plantele ierboase, ce se adăpos- tesc la umbra copacilor tineri. Pe lângă copaci înaintează și ocupă o nouă poziție și trupele auxiliare : iufișele; ostașii stepelor mor pe încetul, însă cu glorie, lăsând doar câte-un prizonier ori tran- sfug în pădure, dracila (Berberis vulgaris), porumbelele (Prunus spinosa) care se împrietenesc cu orânduelile noului Stat și devin cetățeni credincioși ai pădurii, făcând chiar slujba de grăniceri, alcătuind mărăcinișul dela marginea pădurii.' Când aliatul firesc al pădurii, clima umedă, nu-și împlinește datorințele de aliat în întregime, furnisând „muniția-, adecă li- chid în măsură puțin mulțumitoare, nici ofensiva pădurii nu reușește, nici biruința ei nu este deplină. Se naște numai un amestec de pădure cu stepă, o rariște de arborei și tuferișe al- ternândcu poeni ierboase, împodobite cu florile de stepă. Aceasta este formațiunea de antestepă, un adevărat stat-tampon între masivul pădurii compacte și între stepă.3 Această formațiune nu este de sigur o înjghebare de ve- getație permanentă, definitivă, nu reprezintă faza ultimă în seria de succesiuni, „climax“-ul filosociologilor, nu este o asociație finală, condiționată totdeauna de climă, ci dăinueșle ca o for- mațiune de transiție, pânăce o evoluare mai pronunțată a climei va da câștig de cauză pădurii ori stepei, care sunt cele două forme extreme de stat-vegelal, adoptate la două extreme clima- terice ce dăinuesc în regiunea șesului nostru și a dealurilor. Antestepe sau păduri cu stepă găsim pretutindenea la li- mita pădurii către stepele danubiene și pontice, alcătuind fâșii mai înguste ori mai largi în Muntenia, Dobrogea, Moldova și Basarabia. ’ Aceste formațiuni sunt caracterizate printr’un amestec multicolor de plante, copaci cu frunză lată, tuferișe și mărăci- 1) Nicăeri nu se poate urmări mai bine lupta intre stepă și pădure, ca în regiunile nisipoase, cum sunt la noi Nirșegul (jud. Sătmar), Deliblatul (jud. Torontal din Jugoslavia), Delta Dunării cu grindurile Letea și Caraorman. Mici diferențe de nivel la apele freatice ajută aici la izbândă când pădurea, când stepa. 2) In Dobrogea de Sud se numește „meșelic“ o asociație antropogenă de tuferișe de pădure de stepă (lacobescu: Botanică). Revista Pădurilor 1057 nișuri spinoase alături de copiii blonzi și uscățivi ai stepelor (ierburi și buruieni gălbui-cenușii) care se întovărășesc cu florile și ierburile nemorale, cu portul lor așa de caracteristic verde. Ne putem însă întreba de sigur, dacă se dă în natură și luptă inversă, dacă și stepa isbutește uneori în ofensiva ei îm- potriva pădurii? Și aceasta se întâmplă adesea. Bineînțeles plăpânda stepă de ierburi nu se gândește să pornească singură la luptă cu va- jnicii copaci. Caută mai întâi să-și câștige de partea sa aliatul, — așa de căutat în lumea plantelor — clima, care își trădează uneori vechiul aliat, pădurea, imitând probabil pildasfintelor alianțe și antante de State umane 1 Când noua alianță s’a legat, — în epoci de lentă transformare a climei în mai secetoasă și uscată,— împuținarea apei din sol și atmosferă atacă existenta elementului dominant al pădurii, vieața copacilor. întâi se usucă pe picior cei mai bătrâni, când precipita|iunile atmosferice împuținate nu mai străbat la rădăcinile întovărășite de micorrhiză. Vântul rupe crengile și doboară la pământ copacul uscat. Se naște un gol după altul în pădure, cu plante de umbră pe neașteptate desco- perite, care slăbesc astfel în rezistentă. Cu multă ușurință ocupă aceste goluri și rariști poporul năvalnic al stepelor, ier- burile iubitoare de soare care zadarnic dăduseră asalt necontenit cu proiectilele lor de semințe împotriva pădurii viguroase, în- chegată, pânăce fusese, alcătuită de copaci sănătoși. *) Din timpurile preistorice încă a găsit formațiunea grami- neană a stepelor și fâne|elor un alt aliat puternic în lupta sa firească contra dușmanului secular: pădurea. Și acest aliat este omul, care nu de dragul stepei, ci din egoism ori nevoe tae tot mai multe păduri, defrișează codrii seculari, făcând loc câmpu- rilor de cullură cu cereale și burueni, transformând locul pădurii 1) Rar găsim o limită netedă și distinctă intre pădure și stepă. Aceasta este mai adesea datorită omului, care și-a croit din domeniul pădurii loc pentru culturile sale, iar pe urmă le-a abandonat, cedându-le stepei. Altădată condițiile orografice, relieful solului, coame de deal, creste de coline cu di- reție E. W. despart pădurea de stepă (spre pildă lângă Blaj — jud. Alba inferioară, la pădurea „OașuluiM și pe dealul nPârvau). 2) Așa citese in lucrarea Printz H : The vegetation of the Siberian- Morgelian frontiers (1921) că se usucă păduri și progresează stepa în Azia centrală. 1058 Revista Pădurilor în pășune, fâne|e și stepă. (Acestea sunt deci forma|iuni „antro- pogene" numite și „secundare" ori „culiurale”). Buruenile și erburile de câmpie acceptă bucuros tovărășia și protecția omului, ocupă terenele curăjile de pădure și se insta- lează bucuros în huma îngrămădită de vegetația arborescentă în curs de secole, înfruptându-se cu lăcomie din rodul muncii altuia, câștigat nu prin vrednicie proprie, ci prin „politică și umilire". „Cucerirea" aceasta a ierburilor nu este o faptă glorioasă și vitejească, de sigur. Am putea chiar zice că miroase a slu- gărnicie și imoralitate, ca toate cuceririle din mila altuia, nu prin vrednicie și suferinje proprii. Stăpânirea ierburilor nici nu supraviețuiește în astfel de locuri protec|ia omului. Lăsate în părăsire, nelucrate, necosite, nepăscute aceste locuri, ele curând sânt recucerite de pădure în regiuni cu climă umedă, ori rămân antestepe în ținuturi de 40 - 60 cm. precipitafiuni anuale. Cu excepția puținelor bărăgane naturale, restul tării noastre este în mod artificial lipsit de păduri. Rămășițele pădurilor se mai recunosc însă timp îndelungat în mijlocul fânețelor acestora artificiale. Deși au dispărut copacii și tufele, rămân unele plante ierboase „relicte" (relicvii, reminiscențe) care se împacă cu soarta și trăesc pașnic cu poporul ierburilor venetice, octroiale. Așa găsim în pășuni și fânete la Cluj, spânz, cocoșei (Erythro- nium), ghiocei chiar, ca ultimii mohicani ai pădurii dispărute. Relicfele de pădure din întreg cuprinsul „Câmpii Ardelene" ne fac să credem că aceasta nu este o regiune de stepă, ci este o „antestepă" ori chiar face parte din domeniul forestier,1 cu excepjia unor pante repezi expuse spre miazăzi, unde expoziția locului suplinește condițiile climaterice dușmănoase desvoltării unei stepe adevărate, unde și-au găsit ultimul refugiu elementele de stepă pontică, ce pe vremuri mult mai uscate ca acum, în epoci interglaciale și postglaciale ocupau o arie mult mai întinsă în fura noastră, pornind în tovărășia omului să cucerească tere nele pădurilor defrișate ori cucerind locurile noui ce se ivesc prin alunecările dese de teren din Câmpie. 1) Fitogeografii noștri greșesc deci, considerând Câmpia Ardealului ca o mare stepă preistorică, urmând indicațiile din harta de vegetație a regre- tatului Procopianu-Procopovici, reprodusă de Rusescu (1937). Revista Pădurilor 1059 Am încercat mai sus să prezint câteva tablouri din vieața celor mai reprezentative State vegetale: pădurea și stepa ier- boasă, de și uneori în fraze antropomorfe, umanizând natura, neîndepărtându-mă însă nici când de adevărul obiectiv. De încheiere fin să trag două condușii din cele expuse, întâia este de domeniul idiobiologiei, referindu-se la indi- vizii vegetali izolati. Se pare adecă, din observarea naturii, că toate aceste plante despre care am vorbit, sunt însuflețite de legi sau de un prin* cipiu „vital" — care produce dincolo de legile fizico-chimice cunoscute însă în conformitate cu organizația firească a naturii, uimitoarele fenomene de adaptatiune înțelegătoare, ce se ma- nifestă așa de frumos în autoregularea funcțiunilor, în „biophy- laxia", adecă în fenomenele de apărare și conservare a vieții, apoi în normalizarea unei convietuii i armonice cu lumea celorlalte plante în „epharmonia" și care principiu găsește întot-deauna mijloacele cele mai potrivite pentru atingerea unui „scop" dorit. In conclusiile noastre trebue să mergem și mai departe, trecând în domeniul biosociologiei. Se pare, că este un postulat logic să admitem că un astfel de principiu superior de vieată, un „duh ori instinct social" străbate și asociațiile (sau Statele) de plante, care se adaptează nu numai condijilor fizice, oferite de sol și climă, ci și acelora produse prin conviețuirea lor care Ie contopește într’o armonie socială desăvârșită. Acest „instinct" social al unei asociatii sau unități biologice, se manifestă nu numai în organizația asociației, ci și în spiritul de conservare a acestei societăți, precum și în tendințele de expansiune și cucerire colectivă. Găsim deci și în tovărășiile plantelor, ca un rezultant al forjelor vitale naturale, un „suflet" și o „idee națională" sinte- tizată în principiul conservării patrimoniului natural și în prin- cipiul expansiunei firești. Tot atâtea legi, care isbucnesc din adâncurile firii și con- stilue un imperativ categoric al înlregei naturi însuflețite. Dela care, precum nu le putem ocoli noi, nu se pot sustrage nici plantele alcătuitoare de Stat, ci pe care trebue să le urmăm cu to(ii în mod fatal. AL Borza - Prof. universitar 1060 Revista Pădurilor CONTRIBUȚII ASUPRA PROBLEMEI STEJARULUI IN ROMANIA (Exportul) Problema stejarului la noi în tară e foarte gravă. Pădurile de stejar, vorbim de codri de stejar proveniti din sămânță aproape numai există, așa că le putem număra pe degete. — Exproprierile recente pentru crearea islazurilor și pășunelor comunale ne-au rășluit tocmai din pădurile de stejar ce le mai avem ca rezerve — rezerve ascunse, pentru satisfacerea nevoilor multiple de azi și de viitor ale tarei. • In Ardeal începând dela 1914 (declararea răsboiului mondial) și până la venirea dorobanțului român pe plaiurile Ardelene, a fost un adevărat jaf în pădurile de stejar. S’au tăiat mii de iugere de stejar, cu o iu|eală vertiginoasă, pe prejuri de nimic și adesea cu prizonieri. S'a mai continuat acele exploatări chiar în 1919—20 și chiar 21, până când ad-Jia Silvică a putut să pătrundă cât mai adânc în misterele acestor exploatări. • • In faja împu|inărei pădurilor de stejar din vechiul regat cât și a încăpătânărei unora din depozitarii de traverse care nu voiau a procura statului traversele necesare, s’a impus taxe la export pentru stejar de așa manieră că s’a prohibit exportul, căci cu 1000 lei de mc. de traverse de stejar și cu 1500 lei de mc. de scânduri de stejar, nu s’a putut exporta de ex. în 1923, dela Ian.—30 Aug. decât 5033 tone lemn de construcție ceiace face 503 vagoane, iar în 1924 pentru aceiași perioadă dela 1 Ian.— 30 Aug. numai 2095 tone adică 209 vagoane, deci mai pufin de jumătate. In interiorul tarei s’a consumat pentru C. F. R.: In 1919 350.000 tr averse. 1920 200 000 » 1921 600.000 1922 1.000 000 1923 2.600.000 w 1924 2.000.000 w Total . , . . 6.750.000 Revista Pădurilor 1061 Socotind că din fiecare m.c. brut, resulfa 7 traverse, am avea că dela 1919—1924, adică în 6 ani s’a consumat numai pentru C. F. R. circa 1.000.000 m.c. de stejar din pădurile tarei» ceiace în medie pe an s’ar fi tăiat 166.666 m.c. Dacă socotim în medie 250 m.c. stejar la ha. utilizabil pentru traverse, în cazul cel mai bun, restul fiind întrebuințai pentru foc, rezultă că în 6 ani s’ar fi tăiat circa 5000 hectare, sau anual 835 ha. Or cum întreaga rețea de C.F.R din tara noastră acum mărită are nevoe continuă de reînoiri de traverse atât pentru buna exploatare a rețelei existente cât și pentru rețelele ce se vor mai creia în viilor se înțelege dela sine, că în România cei mai mare client al stejarului va fi în prima linie C F.R. și pentru care trebuie să ne îndreptăm toată atenția, până vom ajunge ca îm cele 4 uzine existente azi să putem fie să creuzotăm fie să azotăm fagul în vederea înlocuirei traverselor de stejar cu traverse de fag injectat, tendin|ă către care ne îndreptăm privirile specialiștii, putând injecta în aceste uzine până Ia 2 000.000 de traverse de fag anual. Dacă socotim pentru pădurile de stejar necesare pentru traverse, deci tratate în codru, o revoluție de cel puțin 120 ani, resultă că am avea nevoie de o suprafață de 835X120 = 90.000 hectare pădure de stejar, numai penlru traverse ; or nu știm precis dacă mai avem astăzi în (ară în starea actuală (acum după expropriere) încă 90.000 ha. de pădure de stejar în stare de codru, căci statistica generală a pădurilor, deci și a celor de stejar, nu o avem încă pusă la punct. Nu trebue să mai uităm și alte nevoi ca penlru: stâlpi de telegraf, lemn de poduri, construcții, doage, tâmplărie, mobile parkete etc., care deasemenea absoarbe cel pu|in o cantitate egală de material de stejar. Regenerarea pădurilor de stejar în codru nu a prea dat rezultate bune până acum, căci mare parle din pădurile de codru (provenite din sămânță) azi sunt transformate în crânguri (pro- venite din lăstari) din cauza abuzului pășunatului, tratamentul a dat greș, așa că sistematic și anual ni se împuținează pădu- rile de stejar de codru. • • In fa|a acestora, înjelegem acum criza prin care trece ste- jarul în România, fapt care ne-a determinat să-l cruțăm, stejarul fiind considerat ca aurul pădurilor 1062 Revista Pădurilor Astăzi există o stare neclară în special în Ardeal. Din cauza lipsei de control dela 1914—1920 s’au tăiat prea multe păduri stejar din Ardeal. Și azi la sfârșitul anului 1924, după inventarul recent am avea depozitate în gările și 37048 vagoane și anume : fabricile din Ardeal în special: Cherestea și lemn cioplit 9.589 vagoane a 10 mc. Traverse speciale 1.248 n a 10 mc. „ 2,70-2,50 6.320 a 120 bucăți • „ 2,20-2,35 4.700 a 180 bucăji „ 1,30—1,70 2.900 a 400 „ Doage în Eimere (dim. streine) 1.320 M a 400 „ Bulamaci și stâlpi 150 0 a 250 „ Lemn de mine 1.860 țy a 12 m.c. Stâlpi de telegraf 370 n a 50 bucăji Haraci de vie 60 99 a 5000 bucăți Trunchiuri 8.525 9 a 9—10 m.c. Total . . 37048 vagoane Din cele 9589 vagoane de cherestea și lemn cioplit 75 % adică 7216 vagoane sunt provenite din materialul tăiat dinainte de 1922 și restul de 25 °/o adică 2373 vagoane material mai nou Consumul intern al fărei ar fi de circa 15 % din stokul de 9589 vagoane, adică 1500 vagoane de scânduri de stejar; din cauza vechimei materialului o mare parte a început a se altera din cel 75% care e vechi, adică realizat dinainte de 1922. Acest lenjn, a fost cumpărat în condițiuni foarte avanta- gioase de exploatatori, cu 10—15 lei m.c. în picioare—Manopera n-a prea costat mult înainte de 1922, parte din lucru făcându se și cu prizonieri. Din materialul resultat într’un mc. repartizat pe clase (cali- tăți) am avea: 10° o cl. I socotit a 5000 lei m.c. = 500 30% cL II „ „ 3800 lei m.c. =- 1140 40% cl. III „ „ 3000 lei m.c. = 1200 20% cl. IV „ „ 1200 lei m.c. = 240 Deci în medie valoarea unui m.c. de stejar fasonat = 3080 lei, loco gara de încărcare. Tot acest material de mai sus se află blocat în Ardeal și anume la : Aleșd, Ciucea, Tileagd, Tasad, Șoimi, Cega, Rogoz, Holod, Ceica, Ținea, Calea Mare, Beltiag, Acaș, Ardoiat, Milova, Conop și Soborșin; preful zilei Revista Pădurilor 1063 Actualele taxe de export sunt: 1000 Iei de m.c. de traverse și 1500 „ „ „ de scânduri de stejar. Pe baza acestor taxe nu s’a putut exporta în străinătate în 1923 decât 503 vagoane iar în 1924 de cât 209 vagoane, restul și acum putrezește prin depozite. E de notat că până aci vorbim numai de cele 2 specii de stejar, pedunculat (slodun) și sesiliflor (gorunul) care sunt apte pentru traverse și construcții. In fa|a acestor premise, fată de stokul imens de stejar depozitat azi în Ardeal, stok provenit atât dintr’un abuz al exploa- tărilor cât și din industria stejarului care a ocupat un loc de frunte în Ardeal, în vederea legăturilor care aveau cu străinătatea, se impune a se reveni asupra taxelor de export existente azi, întrucât cea mai mare parte din material e fasonai în dimensiuni deosebite de cerințele pielei noastre și o bună perle e pe cale de a se deteriora. Din cauza acestei prohibiri — justificate pentru interesele noastre de stat, — statele înconjurătoare ne-au făcut concurență și-au complectat ele nevoile în lemn de stejar, în special în Franța, unde e cerut stejarul și unde a ajuns un vagon a se vinde cu 80250 lei (inclusiv transportul pe căile ferate.) Dacă mai ținem seamă și de primele de asigurare care să plătesc pentru asigurarea acestui material contra incendiului de atâția ani, pentru un material care totuși trebuie valorificat cu un ceas mai de vreme, ne indrituește ca să revizuim aceste taxe de export și numai pentru acest material inventariat de pe urma căreia statul ar încasa câteva milioane numai din taxele de export, dacă ar înțelege a mai reduce din taxele actuale Ia cel puțin atât, ca lemnul aflat depositat azi să poată fi valorificat și în limita concurenței cu lemnul de pe alte piețe — Cât pri- vește insă pentru pădurile de stejar în picioare ajlătoare azi în fără, trebuesc protejate, adică oprit exportul. Așa dar ar fi prudent: 1) Să se reducă taxa de export cu 5O°/o pentru cheresteaua și cioplitura de stejar dela 1500 lei m. la 750 lei și numai materialul tăiat dinainte de 1922. 2. Pentru satisfacerea nevoilor C.F.R. ar fi necesar ca din acest stok, cele 1248 vagoane de traverse speciale, și cele 6320 1061 Revista Pădurilor vagoane de traverse de 2,50 - 2,70 trebuesc oprite la export și preluate de C.F.R. cu pre|uri de bună învoială făcute la fa|a locului. 3. Traversele penlru căi ferate industriale de 2,20 -2,30 și 4,30 m. — 1,70 m. întru cât nevoile interne nu le solicită, s’ar putea permite exportul reducându-se laxa de export cu 50®/9 din taxa actuală adică 5000 lei vagonul. 4. In ce privește bulamacii, stâlpii de gard, lemnul de mine, stâlpii de telegraf, haragii de vie, ar putea fi opnfi la export, fiind nevoe pentru consumul intern. 5. In ce privește doagele, ar trebui întrebat pe cei interesafi din regiunile viticole ale tarei, dacă au nevoe și în termen de o lună s’ar putea stabili cantitățile necesare consumului intern. După care s’ar putea lăsa liber la export și doagele (mai ales că sunt de dimensiuni neuzitale în tară) și li s’ar putea reduce 50°/0 din taxă actuală de export de circa 7 — 7000 lei de vagon 10000 kgr. Pe viitor să se facă doage numai penlru consumul intern. 6. A se fixa un termen de transportul acestui matirial care urmează a se scurge prin Orșova la Dunăre, pela Curlici, Epis- copia Bihorului, Valea Iui Mihai, Satu Mare, etc, căci cel mai mult din acest material ar fi destinat: Franței, Olandei, Angliei etc. Cu această modalitate am liquida o chestiune care merita poate mai de mult a fi clarificată, chestiune datorită dinir’un abuz al exploatărilor pădurilor de stejar în mod prea accelerat în special în Ardeal. Q ♦ • Exportul lemnelor de foc Lemne de foc sânt de două specii: fag și cer. Actualmente lemnele de foc de fag sunt libere la export contra unei taxe de export de 500 lei ia vagon. Cerul esle oprii la export, pentru a se înlătura confuzia și abuzul ce s’ar face la p lele noastre de vamă, înlre lemnul de gorun și cer. Deci cerul urmează a fi oprit și în viilor pentru consumul intern și limitând pe viitor abuzul ce i-a făcut, din care cauză în 1924 numai o anumită parte a |ărei (Ardeal) avem realizate peste 24000 vagoane de lemn de foc de cer. Revista Podurilor 10*5 Lemnul de fag care până acum era abandonat a început din zi în zi a fi foarte căutat și apreciat. Azi în foarte multe stabilimente industriale a început a se debita fagul pentru fa- bricele de chibrituri (cutii) și în scânduri care aburite se destina exportului, văzându-se cu 1700—1900 lei m.c. fasonat loco fabrica (mai bine ca cheresteaua de brad/ Aceasta ne bucură, pentru că în loc de a-1 condamna la foc, și vinde cu un preț redus, îl putem industrializa mai avantajios. Totuși trebuie să fim prudenti și cu fagul, pentru a nu înregistra peste 20 — 30 ani, aceiași criză a fagului care se simte azi în pădurile de stejar și reșinoasele. 1) Am luat în brațe stejarul; l’am dat gata. 2) „ » w . reșinoasele au început a ne îngrijora. 3) Am început a lua în brațe acum și fagul, să nu pălească și el aceiași soartă 1 Concluzii 1. Se impune începând chiar de azi în fa|a crizei forestiere de care e amenințată (ara noastră, să se facă o anchetă serioasă asupra disponibilităților pădurilor noastre, reglementând supra- fețele de exploatat anual și stabilind deci cantitatea în m.c. de exportat anual pe specii. 2. Fixarea taxelor de export la lemn se face în funcție de : a) valoarea de cumpărare a lemnului în picioare (x) b) „ lemnului fasonat loco fabrică (y) c) „ transportului pe c.f.r în funcție de distantă până la portul sau gara de frontieră cel mai apropiat (z). Din combinația acestor factori:: x, y și z să tindem a realiza o formulă reală pentru viitoarele taxe de export asupra lemnului fasonat, brut, semifasonat etc., și cari taxe să varieze cu valuta în momentul comercializărei acestui material. M. P. Florescu inginer inspector silvic. 1066 Revista Pădurilor DELA CONGRESUL DIN LYON Manifestările lumii pentru chestiunile cari privesc lemnul și derivatele lui, devin din ce în ce mai importante, dovedindu-se cu diferite prilejuri, că „marfa lemn" nu mai poate fi considerată ca până anii trecuți, când materialul lemnos nu avea „onoarea" să stea alături de alte produse. Și una din manifestările internaționale din anul 1924, este târgul din Lyon, cu ocazia căruia s’a ținut și un „congres al lemnului" la care au participat delegați din aproape toate țările europene, fie producătoare, fie con- sumatoare de lemn. La acel congres s’au desbătut lucruri foarte interesante cu privire — în special — la technica comerțului acestei mărfi, insistându-se foarte mult, asupra ideii de a se adopta, un singur fel de măsură a materialului, brut sau fasonat, dar o unitate de măsură care să fie îmbrățișată de toate popoarele, ce au de aface cu lemnul. Astăzi se vorbește în unele părți de „picioare" — cari variază dela o țară la alta, în privința dimensiunilor — despre „țoii" sau despre „metri cubi", etc. Evident, că transacțiunile, în asemenea condiții sunt destul de anevoioase, așa că fabricantul este ținut a cunoaște aceste dimensiuni, dacă își vinde marfa în exterior, în afară de faptul, că pentru aproape fiecare țară se cere altă dimensiune a mărfii, corespunzătoare uzului respectiv. Lucrurile sunt prin urmare destul de complicate. Dar, asupra acestei chestiuni s’a ajuns la acord în discuțiile congresului, în sensul de a se studia care ar fi cea mai nimerită „măsură" care ar urma să fîe îmbrățișată pentru viitor iar la un viitor congres internațional să se delibereze asupra rezultatelor și să se decidă. * La congresul din Lyon (la care nu știm dacă a luat parte vre-un delegat al Casei Pădurilor, lucru ce ar fi tre- buit în tot cazul să se producă, dintr’o mie de motive), s’au spus cuvinte frumoase și interesante, din partea re- Revista Pădurilor 1067 presentanților pădurii, cari au fost trimiși de diferitele țări. Prin urmare, nu numai exponenții vieții comerciale a lemnului au ridicat chestiuni în acest congres, dar și aceia cari represintă pădurea însăși. Oamenii aceștia au spus lucruri de cari ar trebui să se țină seamă Ia noi, in special, fiindcă au vorbit ca și cum ar fi trăit sau profesat meseria lor în țara românească! D-l Cotfa a spus că există o criză a lemnului în Europa; că posibilitățile anuale sunt depășite cu ’/6 în Fi- landa, cuV3în Norvegia, iar în Statele Unite nu se va mai putea vorbi de păduri, în 25 de ani de aci înainte. Criza lemnului — spune d-l Cotta — va lovi în pri- mul rând țările din bazinul Mediteranei, așa că este im- perios necesar să fie luate măsuri de prevenire. D-l Bailly spune că consumul de lemne în Franța depășește cu 50% producțiunea indigenă; că cele peste 10.000 de fabrici consumă pentru cherestea circa 17 mi- lioane m. c. de lemn rotund, ceeace înseamnă că peste 5 ani să fie înghițită o mare parte din rezerva forestieră a țării, căci — după cum arată d-l Vasse — se mai ex- ploatează și lemn pentru foc, încă vre-o 17 milioane m.c. D-l Delicourt spune că exploatarea pădurilor este o meserie grea, complicată, care cere cunoștințe adânci. Un exploatator, demn de acest nume, trebue să se aplice la păstrarea pădurii, care’l face să trăiască. In fine, vorbește conservatorul A. Mafhey, care a impresionat auditoriul prin cuvântarea sa. D-sa cere să se facă împăduriri; cere să se facă edu- cația forestieră a masselor; în sfârșit să nu se exploateze decât absolut numai posibilitatea anuală. Și congresul dela Lyon a luat sfârșit. * Să încercăm, acum, dupăce am arătat vederile con- gresiștilor streini, să analizăm punctele ce ne privesc mai de aproape. De ani de zile, specialiștii silvici români, strigă atât cât le permite pieptul, că: „la noi se distrug pădurile, nu se exploatează". Fiecare generație de pădurari a primit moștenire un sfat și o teamă: să păziască fondul forestier Un grup de congresiști la Uzinele Reșița. Un grup de congresiști la DdineștL Canal de apă construit din beton armat cu tabliere de fier. Funicuiar. Un grup de fete care primesc pe congresiști la Valiug, Masa câmpenească dela Valiug. Viaductul dela Reșița. Viaductul dela Reșița. 1 1068 Revista Pădurilor al tării cu ochii și să fie atențî căci în curând nu se va mai putea vorbi despre păduri, în țara românească. Ne amintim că la congresul Soc. „Progresul silvic" dela Ti- mișoara, d-l Inspector V. Stinghe spunea — printre altele — că un vzitatnr german, negustor mare de lemnărie, dupăce s’a înapoiat în patria lui a arătat impresiile culese, în România, sub raportul pădurilor spunând că: „după felul cum se exp'oatează pădurile acum în întreaga Românie, dar mai cu osebire în teritoriile alipite^ am impresia că Românii nu consideră de lungă durată unirea provinciilor subjugate odinioară, având în vedere frenezia cu care caută să exploateze lemnul în timpul ce le mai rămâne de șezut în aceste provincii!11 Pădurarii noștri au căutat, în toate împrejurările, să arate și să convingă, cu cifrele pe cari le posedă, că este numai o iluzie a unora faptul că posedăm isvoare nesecate de lemn. La cifrele și argumentările aduse, s’a răspuns de către cei interesați1), că niciodată nu va fi vorba de o epuisare a fondului forestier și dacă totuși această teamă poate fi justificată, într’u cât sunt vinovați exploatatorii cari nu fac altceva decât să cumpere un bun oferit spre vânzare ? Această afirmare conținând două fapte, vom căuta să le precizăm: 1° Dacă nu poate fi vorba de o teamă referitoare la o apropiată dispariție a pădurilor nostre, pentruce se tem atunci oameni de talia unui Cotta, Math^y, Railly, etc. ? Aceștia și-au manifestat teama, atât pentru patria fiecăruia, cât și pentru întreaga Luropă. Ei numai „biurocrați ai mi- nisterului de domenii" nu sunt, așa că își întemeiază — probabil — convingerea pe ceva și acel ceva ne este cu- noscut nouă, pădurarilor de aici și dela congresul din Lyon și din toată lumea, iar nici de cum oamenilor fără pregătire de meserie. 2° In adevăr, un negustor cumpără un lucru, ce i se 1) A se vedea memoriul uniunii g-le forestiere, adresat d-lui Ministru V. Brătianu și prin care se arată, că lipsa eventuală de păduri, In România, este o idee fantezistă, care emană dela funcționarii biurocratici ai ministerului de domenii (respectiv al Casei Pădurilor N. mea). Revista P&durilor 1069 oferă, spre vânzare, operațiune legală până la un punct. Din moment însă ce negustorul vine pe ușa din dos, aducând cu el, pe corifeii zilei, pentru a face presiune, este posibil, funcționarului — lipsit de stabilitate, deci amovibil — să aplice „cel mai bun cod silvic din Europa", după cum se exprima cineva? Evident că nu! Cunoaștem păduri de protecție, scoase de curând în vânzare, spre a fi exploatate, de către o societate în bune raporturi cu anumite autorități supreme. Ne întrebăm: ce poate face representantul autorității silvice, care se gân- dește și la persoana lui, decât să ignoreze dispozițiunile textuale ce se referă la pădurile de protecții? Și atunci, întreprinzătorii mai pot face responsabili, pe slujitorii pădurilor, că le aprobă suprafețe spre ex- ploatare ? In rezumat, dar, vedem că și aiurea e o stare de lucruri asemănătoare cu aceea dela noi; și acolo meseriașii pădurilor au acelaș strigăt ca și la noi, referitor la deci- marea pădurilor; nici acolo, înțelegerea lucrurilor nu este completă. Va veni însă vremea când ni se va da dreptate dar va fi târziu, din nenorocire, pentru țară și popor. H. Manole 3 DESBATERILE CELUI AL 36-lea CONGRES AL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" dela Timișoara 14—16 Sept. 1924 Ședinfă de după prânz Se deschide la ora 4.30 p. m. sub președinția d-lui P. Antonescu, asistat de d-I M. P. Florescu secretarul Societăței. La ordinea zilei: Vânătoarea din punct de vedere silvic și sportiv. D-l inginer inspector silvic Ernest .Gheorghiu, citește următoarea comunicare: D-le Președinte, Doamnelor și iubiti Colegi, Nu voesc a tine o cuvântare lungă despre acest subiect, pentru care am tinut deja o documentată conferință Ia sediul Societăței noastre din București. De atunci și până acum, conditiunile viefei sub toate raporturile s’au schimbat mult în rău, așa că ne găsim astăzi într’o situa|ie, cu totul desavantajoasă, și’n privința vânătoarei, mai ales în Vechiul Regat. Mai înainte de a intra în miezul acestei însemnate chestiuni, care pe noi silvicultorii ne interesează tot așa de mult ca pă- durile de care este legată, să-mi permiteți o mică introductie, destul de importantă, atât din punct de vedere sportiv, cât și din cel economic și silvic. Este fapt bine cunoscut, că pasiunea vânătoarei la omul de astăzi, e un sentiment atavic, cu răsfrângere la omul primitivi care pentru a se hrăni, a trebuit să vâneze în mod inconștient; Revista Pădurtlor 1071 acest sentiment de necesitate și desfătare sufletească, s’a des- voltat cu timpul din ce în ce mai mult, — ajungând a deveni cea mai frumoasă petrecere a Regilor și a nobililor din toate timpurile vechi, iar astăzi patima vânătoarei, domnește dela tron la opinca. Fazele prin care a trecut vânătoarea, care este tot atât de veche ca și omenirea, sânt numeroase și variate, dar nu voesc a mă întinde aci într’o descriere prea largă, ci numai a arăta, că nici una din pasiunile omenești, n’a domnit cu atâta putere în cursul veacurilor. In adevăr, Onor. Adunare, nici o petrecere nu este mai nobilă, mai curată și mai înălțătoare ca vânătoareal.. Ea ne dă putere sănătate și curaj, ne face îndrăsneți și viguroși, inobilând sufletele celor ce o practică. Insă nu trebuie să considerăm vânătoarea ca o petrecere sălbatecă, de carnaj, și dor de a vedea curgând sânge nevinovati., ci ca un sport nobil, exercitat cu artă și cumpătate !. In decursul ultimelor decenii, s’a legiferat în mai multe rânduri, asupra vînătoarei, am luat și eu parte în comisiuni ca delegat al Ministerului de Domenii, iar la ultima lege, am fost consultat prea târziu și numai asupra regulamentului legei de vânătoare, când legea era deja promulgată și nu se mai putea face nimic. A/ât legile vechi, cât și cea actuală, au părțile lor bune —însă, neavând mijloace de a le aplica și controla, o lege ori cât de bună ar fi, pierde din valoarea ei, apoi cred că chestiunea vânătoarei și aplicarea legei trebue să treacă la C. Pădurilor. Intrebându*ne care este scopul acestei legi, vom răspunde „înmulțirea vânatului util și ca consecință, sporirea venitului Statului, stârpirea fiarelor stricătoare cari produc țărei pagube de zeci de milioane — procurarea unui aliment gustos, sănătos și variat — siguranța publică și procurarea de lucru la mii de oameni, apoi .desvoltarea sportului vânătoarei, care abate pe om dela multe viciuri, făcându*! mai bun și mai viguros. Domnule Președinte și Onor, adunare. Trebuie să cunoașteți că în țările din occidentul Europei arti- colul vânătoarei, procura anual Statelor ca Franța, Germania, Austria etc. zeci de milioane venit și susținea industrii numeroase. 1072 Revista Pădurilor Marele răsboiu însă, a sdruncinat rău existenta vînatului, așa ca astăzi chiar, țările altă dată bogate în vânat, sunt decă- zute în această privință. In România, vechiul regat ,existau localități înainte de ras- boi unde se prăsise mult vânat, stârpind braconajul și vulpele mai ales. Așa de ex. Ia Dăbuleni propr. așez. Brâncovenești jud. Romanați în plantațiile de salcâm pe nisipurile sburătoare, făcând o vânătoare M. S. Regele în câteva ore s’a vânat peste 700 de iepuri, iar în mun|ii Mușcelului, se împușcau în câteva zile la o vânătoare, câțiva urși, mistre|i căprioare etc. Astăzi însă, o lipsă generală de vânat, domnește pretutin- deni; citez un caz tipic: Acum 5 ani, făcând o vânătoare cu M. S. Regele nostru și cu cel al Greciei, bătând cu 60 bătăuși, 3 zile, toți codrii, sus la munte și la poale, unde altă dată mișuna tot felul de fiare: urși, mistreți, căprioare și iepuri, n’am găsit picior de vânat, totul pare că era un pustiu, fără urmă de vre-o vietate, ceeace a hotărât pe M. S. Regele să-și părăsească, Bagna Ru- sului, cu castelele sale de vânătoare. Una din principalele cauze, este îmmulțirea fiarelor strică- toare, care fac ravagii în vânatul util, mai ales acum, după răs- boi, căci s’a îmulțit peste măsură. Și pentru a ne putea da seamă, de enormele pagube ce pricinuesc avuției naționale, fiarele stricătoare, care pe lângă că au ajuns un flagel amenințând siguranța publică, dar produc stricăciuni în vitele domestice de zeci de milioane, am făcut o statistică prin Ministerul de interne înainte de răsboiul mondial constatându-se oficial No. vilelor distruse în valoare de câteva milioane numai într’un an chiar și câți va oameni sfâșiați de lupi și dacă deducem valoarea lor, după prețurile actuale ajun- gem la cifre fabuloase care pe nesimțite, se pierd din economia țărei și unde mai punem, valoarea vânatului distrus, mai cu seamă în iernele grele ? In urma năprasnicului răsboiu, s’au înmulțit mai ales lupii așa de mull, încât, deseori dau năvală iarna la sate în haite numeroase, atacând chiar și oameni mari, ziua mare, devenind o primejdie pentru țară și dacă nu se vor lua măsuri energice» cât mai curând, vom suferi consecințe grave. Revista Pădurilor 1073 încă una din cauzele împuținărei vânatului folositor este braconajul 1... adică vânătoarea pe furiș, plaga rea și greu de vindecat, de care suferim. Braconierul sau hoțul de vânat—ucide orice animal sălba- tec ce îi iese în cale, fără respect și cruțare de sex, de epoca reproducției, sau de felul vânatului, din care unele specii abia mai există la noi; Profitul ce trage astăzi, când prețul vânatului comestibil, blănile și pieile s’au scumpit enorm, face pe braconier, sa nu mai aibă răgaz, zi și noapte, hoinărind după vânat, care-i produce un venit frumos. Consecințele braconajului și ai fiarelor stricătoare asupra vânatului util, sunt desastroase, iar în țările unde nu s’a luat mă- suri ta timp pentru stârpirea lor, s’a distrus vânatul cu desăvâr- șire, cauzând enorme păgubi statului. Legile noastre cu toate pedepsele prescrise în trecut și pre- zent n’au putut reuși a stârpi braconajul, pentru că n’au avut sancțiuni practice, aplicabile ușor și nici mijloace de a fi exe- cutate cu severitate, — așa că orice lege, fie cât de bună, când n’are mijloace de a fi aplicată, rămâne fără efect, după cum am mai spus. Să trecem acum la partea a 2-a, vorbind puțin și despre ^mijloacele ce pot fi folositoare în chestiunea vânătoarei. PARTEA IT-a Propuneri 1) Jn primul rând vine instrucția practică ce trebue să ca- pete toți agenții silvici superiori și inferiori, cât și paznicii vâ- nătoarei, căci nu este d’ajuns a cunoaște teoria la perfecție, ci trebue a ști aplicația practică a mijloacelor ce ne stau Ia înde- mână, mai ales în chestia distrugerii fiarelor stricătoare care sunt foarte viclene și greu de distrus. Trebue ca fiecare silvicultor să vadă și să facă el însuși practică pe teren înainte de terminarea școalei, trebue ca cursul de vânătoare teoretic să fie predat și practic, relativ la așezarea curselor, otrăvirea cadavrelor destinate ca nadă—alegerea locu- rilor potrivite pentru așezarea lor etc. etc. Mai trebue ca silvicultorul la terminarea școalei, să fie și un bun vânător, cunoscând în fond arfa vânătoarei, mai ales partea 1074 Revista Pădurilor practica, apoi trebue desvoltat la el sentimentul vânătoarei, ast- fel ca să devie aproape pasiune, căci numai atunci el va lucra cu plăcere și cu ambiția de a vedea o bună reușită a trudelor sale.. Examenul cursului de vânătoare trebue să fie serios, dacă voim să obținem rezultate bune. Cursul de vânătoare să fie introdus în toate școlile, atât în cele superioare de silvicultură și agricultură, cât și în cele medii sau inferioare cum și în cele de brigadieri silvici. Să se creeze câteva școli speciale inferioare de vânătoare pentru specializarea agenților de paza vânatului, dislribuindu-se cu timpul fiecărui ocol și chiar la particulari, la societăți etc., un număr de agenti specializati cari să aibă numai această înda- torire și răspundere. 2) Să se redacteze cursul de vânătoare cât mai complect în partea practică, adaptat după regiuni, provincii și după gra- dul școalei, cari 'cursuri să se predea de un silvicultor sau pro- fesor, ales dintre vânătorii cu reputație. 3) Din sumele încasate anual din diferite taxe și permi- suri de vânătoare, să se angajeze un personal de pază, începând cu paznicii de vânătoare la sate, controlori și inspectori de vâ- nătoare, plătiți și cu răspundere, căci în starea de astăzi, cu in- spectori onorifici sau cu șefii de ocoale cărora li se dă și această obligațiune, ei fiind prea încărcați cu gestiunea ocoalelor, nu au timpul necesar și nici cunoștinți practice a se mai ocupa și de vânat, așa că, oricâte ordine s’ar da și măsuri s’ar lua vor ră- mâne fără efect. 4) jandarmeria să fie obligată sever, a urmări mai deaproape pe toți braconierii din localitate, mai cu seamă în zilele de săr- bători și pe timpul absenței lor de acasă,—dându-li-se o recom- pensă bănească lunară și Vs din valoarea delictelor descoperite pentru care ar dresa și înainta acte. Ar mai fi o serie de măsuri bune pe care le mai enumăr: spre a nu vă obosi prea mult aci, — repet însă și astădată, că nimic nu poate fi cu reușită folositor, decât, când vom dispune de un personal bine specializat și cu răspundere, până atunci, va dăinui starea actuală a braconajului datorit setei de bani și pagubele enorme produse de fiarele stricătoare, de care nu ne putem scăpa ușor. Un început de măsuri bune s’au luat deja de Revista Pădurilor 1>75 ^actuala direcție a vânătoarei, care trebue încurajată și susținută —spre a putea să-și organizeze un personal complect și apt. D-l Inginer Șef silvic St. Caraman citește următoarea comunicare a d-lui Inginer consil er silvic Mihail Tănăsescu, care n’a putut lua parte la congres fiind reținut de interese familiare la București. Domnilor și iubi fi camarazi, Regret md din suflet că nevoi familiare m’au împedecat de a fi printre Domniile-Voastre, totuși chestiunile la ordinea zilei, având o importantă deosebită pentru noi și în special chestiunea vânătoarei, cari pentru corpul silvic constitue astăzi un Ce... care atinge demnitatea corpului, nu puteam ca să nu particip chiar de departe la dezbaterea ei, arătându-mi și eu părerile în această chestiune, în mod deschis, ca un vânător bătrân și cu multă ex- periență. Domnilor și iubi fi camarazi, Cred, că și autorii reali.. nu cei de formă ai legei vână- toarei din Iunie 1921, în forul lor interior, socotesc ca o ano- malie faptul de a încredința aplicarea acestei legi altor persoane decât inginerilor silvici și prin urmare de a se fi creiat o direc- țiune a vânătoarei în Ministerul Domeniilor, independentă de Casa Pădurilor și în afară de corpul silvic. Singura scuză nu poate fi decât nevroza... starea anormală în spirite ca și în fapte, care s’a manifestat, aproape în toate direcțiunile de activitate omenească, după marele război. Nu pot să’mi închipui că a fost vorba de... căpătuirea cuiva sau... câtorva. in adevăr, atât legea vânătoarei din 1891, cât și cea din 1906, deși cu aplicarea încredințată Ministerului de Interne, lăsa corpul silvic, stăpân complect în pădurile ce-i erau încredințate spre administrare. El făcea politia vânatului în pădurile Statului, el ocrotea, hrănea și înmulțea vânatul; el arenda vânatul iar veniturile mer- geau unde era de drept... la Casa Pădurilor. In aceiași epocă, deși în state deosebite,—aproape aceiași stare de lucruri. în Bucovina, în Ardeal, Banat ca și în Basara- bia,-erau legiuiri și ordonanțe chiar mult mai severe, în ceeace 1076 Revista Pădurilor privește ocrotirea vânatului decât la noi, — dar totd’auna sub- scutul de apărare și aplicare al legei,—încredințat corpului sil- vic,—lucru de altfel și firesc,—acest corp fiind singurul,—cu o cultură specială în această ramură, cultură căpătată după băn- cile școalei și apoi prin meseria lor, legați cu pădurea și cu vânatul, pe care ea îl adăpostește și-l hrănește. Legea din 1921, nu mai tine seama de trecut. Descălică- tori noui se revarsă peste meleagurile noastre vânătorești. O direcțiune nouă... independentă a vânătoarei, chemată să aplice o lege, făcută în pripă și pe ascuns, după cum spunea și la Chișinău în conferința sa, colegul C. P. Georgescu. Se în- ființează un inspector general, al vânatului. Inspectori pe județe ai vânatului,—grade peste grade... dar toate aceste funcții noui, încredințate unor persoane, de sus până jos, fără nici o prepa- rajie de specialitate, ba dacă ar fi să cred svonurile... se zice că în unele judele, sunt ca inspectori ai vânatului... niște calfe de frizeri, sau calfe de cizmari!!! Am mai aflat că la o școală din Ardeal, penlru paznici de vânat... ar fi fost director sau pro- fesor un preot... mă întreb ce legătură poate sa aibă preoția cu vânătoarea ?! într’un cuvânt prin această lege, specialiștii sunt dați la o parte... ca și cum le-ar fi fost teamă de ei... noilor conducători improvizați prin noua lege... iar multi nechemați ajunși directori or inspectori mari și tari... ca să hotărască asupra bietului vânat. Și atunci se naște firesc întrebarea... în astfel de condițiuni este oare posibil progresul ? Pentru mine, este tot atât de posibil progresul în asemenea condițiuni... cât este firesc a despărți vânatul de pădure... cât este posibil a vârî 2 săbii într’o teacă! Nici undeva pe lume, nu cred să se petreacă lucruri așa de anormale ca la noi și fără ca totuși opinia publică să reac- ționeze. Aceasta te face să crezi că opinia publică nici nu s’a născut Ia noi... or dacă se va fi născut este desigur ca un copil în fase... nu poate să meargă nici să vorbească!! In Franța, în Austria, cari au în adevăr vânat productiv... nimeni nu s’a gândit să ia administrația vânatului din pădurile administrate de Corpul Silvic... și să le încredințeze unor streini de pădure. In Germania pădurea este așa de strânsă de vânat, în cât șeful de ocol are și titlul de Jagd und Forst Verwalter. Revista Pădurilor 1077 Și este firesc ca așa să fie, căci cine poate controla mai bine, mai de aproape starea vânatului și îndeplinirea obligațiunilor de către arendașii de vânătoare, de cât personalul silvic al pădurei. care veșnic este în pădure 1 Nu sunt acestea anomalii ?! și cu toate acestea, cu lojii constatăm că se petrec în veacul al 20*Iea dela Christos la noi în |ară... acum când avem o Românie Mare. Și atunci este foarte firească și explicabilă, turburarea adusă în sufletul inginerilor silvici, de o asemenea legiuire, precum este firească și moțiunea dată de Congresul Silvic dela Chișinău. din toamna anului trecut, în urma comunicărei D-lui Inspector G-ral Silvic C. P. Georgescu. Indignarea Silvicultorilor este fără îndoială întemeiată și de natură a provoca grave conflicte între organele Directii de astăzi a vânătoarei și organele Administratii Casei Pădurilor căci nu este posibil ca să admiti, ca un inginer silvic Șef de Ocol de ex. să fie obligat să primească a i se face inspecție în pădurile Ocolului său, de cine știe ce inspector de vânat al județului și beneficiar al unui permis de călătorie gratuit, pe C. F. R. plătii și acela desigur din arendarea vânatului din pădurile statului !!! Aceasta nu se poate. Această stare de lucruri atinge demnitatea Corpului Silvic astfel că va provoca fortamente, fricțiuni din ce în ce mai grave fricțiuni cari vor deveni inevitabile întru cât nu este de admis ca un Șef de Ocol, sau chiar simplu pădurar de Canton, să poată îngădui ca să fie controlat în casă la el de orice inde* zirabil.... de orice braconier“până mai ieri.... iar astăzi poate inspector de vânat...! Dacă sunt legiuiri anormale.... excrescențe a unor timpuri de nevroză... este datoria celor ce conduc tara și au răspun- derea bunei stări a lucrurilor... ca cu un ceas mai înainte să‘ le extirpeze.. și să armonizeze administrațiile iar nu să le în- vrăjbească. Socot că nu e bine ca să se ducă lucrurile prea departe» căci inginerii silvici, vor ști să pue la locul lor pe loji cei neche- mati, care’și vor permite să se erigeze în administratori ai vână- toarei și în stăpâni în casa altora. Sper însă că măsurile de îndreptare se vor lua mai din vreme, evitându-se astfel conflicte regretabile 1 In nici un județ nu ar h trebuit numit inspector al vânătoarei. 1®78 Revista Pădurilor © altă persoană de cât un inginer Silvic, — de fapt astăzi nu este nici unul,—căci în nici un județ nu se găsesc alte persoane cu o cultură de specialitate, de cât Ing. Silvici și nici nu sunt alte persoane cu mai mult drag de cultura vânatului și a pădurei, cu o tragere de inimă mai mare, și cu o autoritate morală în speță, mai desăvârșită de cât organele silvice. Amestecul Persoanei Regelui sau a prințului Moștenitor în această chestiune... adică a se afirma că M. S. Regele ține ca să fie o Direcțiune a Vânătoarei, independentă de Casa Pădurilor, este după mine o indelicateță din partea acelora cari nesirn> țindu-și terenul destul de tare sub picioare... caută să exploateze oarecari situațiuni, punând în circulație asemenea versiuni... cu speranța cffși vor putea întări situația și vor face să tacă pe cei cari luptă pentru o cauză dreaptă. Este o chestie de demnitate pentru fiecare organ al Corpului Silvic dela cel mai superior... până la ultimul pă- durar, de a lupta cu îndârjire, pentru răsturnarea stărei de lucru de astăzi în materie de vânătoare și a întrona o or- ganizațiune care să corespunză scopului ce urmărește și care nu este altul de cât propășirea vânatului, înmulțirea și selecționarea lui.—In orice administrație și mai ales într’o administrație de Stat, pentru ca lucrurile să meargă bine și scopul urmărit să fie atins, se cere în mod imperios ca fiecare să fie pus la locul ce merită... iar nu un preot la o direcție de școală de paznici de vânat... ori mai știu eu cine la inspectorat de vânătoare. Dreptatea corpului silvic este vădită prin chiar crearea catedrei de vânătoare la Secția Silvică a Politechnicei; căci din 2 una: ori Inginerii Silvici au menirea culturei vânatului și atunci catedra are rațiune de a fi, ori asemenea însărcinări cată a se încredința altora... și atunci urmează a se desființa acea catedră, ca inutilă. Este dar nevoe absolută ca congresul să ia o atitudine hotărâtă, în contra acestei anomalii, și prin moțiunea ce va da să solicite stăruitor trecerea Direcțiunei vânătoarei la Casa Pădurilor, fără de cari nu se va putea aduce armonia atât de necesară unei bune administrațiuni... din contră... conflictele vor deveni din ce în ce mai acute... și nu este nici un interes a se ajunge acolo. Revista Pădurilor 1WW Trebue ca conducătorii noștri să fie convinși că după cum crce s’ar face, vânatul nu se poate despărți de pădure, tot așa nici administrarea vânatului nu se va putea despărți de acea a pădurei. M. Tănăsescu Inspector G-ral Silvic Se mai citește următoarea comunicare trimisă de d. inginer șef silvic Otfo Witing șeful ocolului silvic Brașov. O observare despre compefinta inginerului silvic în chestia vânătoarei Fiind inginerul silvic singurul funcționar, care are pregă- tire științifică în materia vânătoarei și formând pădurile noastre, cari stau în orice direcție sub îngrijirea, supravegherea, condu- cerea, administrarea a personalului silvic, cam o pătrime din pă- mântul întreg al tarei noastre, este natural și dela sine înțeles, că inginerul silvic sa aibă o influență importantă la toate ches- tiunile din materia vânătoarei, mai mult, să fie el chiar chema a juca rolul conducător în chestiile vânătoarei. Legea noastră pentru proiecția vânatului prevede în capi- tolul II, modul arendărei dreptului de vânat pe terenurile comune de vânat și la art. 100 modul arendărei pe proprietățile statului, însă la nici un loc nu prevede sub ce condițiuni și în ce mod este de arendat dreptul de vânat pe proprietățile comunelor și orașelor. De oarece comunele și orașele au mai cu seamă la ținu- turile alipite, de multe ori pădurile cu întindere mai mare decât 1000 de hectare la munte și 100 hectare la câmp și deal: (vezi art. 3 din legea de vânat), aceste proprietăți nu sunt obligate în baza art. 4 al legei, a forma terenurile comune de vânat și prin urmare nici nu țin sub prevederile Capitolului II. (Art. 8—14) al legei de vânat. Evaluarea dreptului de vânat la proprietățile comunale ma mare de cât 1000 de hectare, adică 100 de hectare după distincțiile din art. 3 a, al legei, ar trebui să se facă prin urmare conform 'legilor comunale și relativ la pădurile comunale, ca produsul accesor al pădurei, conform disposițiunilor din legea pădurilor comunale și ale regulamentelor respective în vigoare. Prin urmare referentul în chestia arendărei dreptului de 1080 Revista Pădurilor vânat la pădurile comunale și după părerea noastră și la pădurile erariale trebue să fie chiar în baza legei de vânat șeful ocolului silvic respectiv, care din cauza aceasta este chemat a întocmi condițiunile de licitare și de contract, a participa la licitațiune în mod oficios și a da Prefecturei după licitatiune avizul cerut în cauza aprobărei licifatiunei. Sub nici un caz nu poate fi referentul în cazul precedent inspectorul de vânătoare, cum prevede art. 12 al legei pentru terenurile comune de vânat. Nu este însă după părerea noastră clarificat cazul, dacă pădurea comunală — fără considerare la estinderea sa — va fi arendată împreună cu terenurile comunei de vânat aflate Ia teritoriul comunei, formând prin aceasta un singur fond de vânat împreună cu terenurile comunei de vânat. Cazul acesta — găsindu-se de multe ori în Ardeal — trebuie să fie clarificat prin regulamentul de aplicare al legei de vânat. După părerea noastră reprezentantul din cauza arendărei în cazul cel din urmă poate să fie iar numai șeful ocolului silvic respectiv și nu Inspectorul de vânătoare, formându-se pădurile rezervate de vânai cele mai importante pentru fiecare, fondul de vânat și formând exercitarea dreptului de vânat un venit accesor al pădurei, ținând prin urmare sub compefin|a Inginerului silvic respectiv. D. Constantin P. Georgescu, inginer inspector general silvic, în critica ce face acestei chestiuni, împarte vânătoarea în două păr(i: sportivă și economică. Vânătorii*sportmani au făcut să se voteze legea vânatului în cari ei sunt acei cari trebue să supra* vegheze la conservarea lui, cât limp există corpul silvic bine pregătit care poate cu mare succes să stârpească animalele vâ- nătoare prin vânători organizate sistematic și să pună în valoare pentru stai a vânatului bun. D-sa cere ca moțiunea votată de con- gres anul trecut în această chestiune să fie luată în considerație și anul acesta până când se va ține seamă de doleanțele corpu- lui silvic pentru rezolvarea acestei chestiuni. D. Dr. M. Dracea, spune că în apus pădurile s’au conser- vat și menținut din pasiunea celor mari, a regilor, înalților pre- lati și nobilililor pentru vânat. Corpul silvic trebue să câștige supravegherea vânatului fiind un drept al lui. Se propune reeditarea tratatului d-Iui inspector silvic Ernest Gheorghiu „Despre vânătoare*. Revista Pădurilor 1081 D. Ștefanopol Alex., șeful ocolului silvic Căscioarele-VIașca, scoate în evidentă dispozifia din legea vânătoarei prin care drep- tul de vânat se arendează dându i-se licitatorului și dreptul de ocrotire al vânatului după terenul arendat D. C. P. Georgescu, inspector general silvic, cere ca di- recția vânătoarei să treacă sub administrația Casei Pădurilor și modificarea legei vânătoarei. Ședința se suspendă 15 minute. La redeschiderea ședinței se pun la vot următoarele 3 moțiuni: MOȚIUNE Inginerii Silvici adunati în congres la Timișoara în zilele de 14, 15 și 16 Septembrie 1924, pe baza referatelor prezentate și disculiunilor urmate privi for la inconvenientele expropriere! râpilor și terenurilor improductive din regiunea dealurilor și mun- ților pentru islazuri comunale. Constată că: Organele însărcinate cu aplicarea ultimelor legi de reformă agrară au procedat cu o condamnabilă dărnicie când a fo s vorba de expropierea de păduri și au omis cu totul aplicarea ari. 14 din legea agrară, în ce privește exproprierea terenurilor neproductive. Printr’o greșită interpretare a legii s’a depășit cu mult spi- ritul și litera ei, călcând-o flagrant prin denaturarea stării de fapt. Se distruge astfel în mod abuziv și zadarnic, întinse suprafețe paduroase, atacându se viitorul economic al țării, fără folos real nici pentru populație, de oarece problema islazurilor nu se rezolvă definitiv ci numai se amână. Pentru remedierea acestei stări, Congresul cere: 1. Să se revizuiască toate lucrăiile de expropriere privi- toare la islazurile constituite din păduri, întocmite prin călcarea legei sau contra avizului organelor silvice. 2. Să se ancheteze toate cazurile de călcarea legii, sem- nalate de organele silvice și în special în jud. Tulcea. 3. Prin aplicarea riguroasă a art. 14 din legea de reformă agrară, ad-ția Casei Pădurilor să intre în imediata stăpânire a tuturor terenurilor neproductive, atât ale statului, cât și ale par- ticularilor și să le pună în valoare prin împădurire. 1082 Revista Pădurilor 4. Unde cu ocazia aplicatei legii pădurilor comunale nu s’a găsit păduri constituite, să se aibe în deosebit în vedere a se afecta terenurile neproductive pentru constituirea pădurilor comunale și să se oblige la împădurirea lor, satele cărora li se destină. MOȚIUNE Inginerii silvici adunati în Congresul dela Timișoara în zilele de 14, 15 și 16 Septembrie 1914 pe baza referatelor prezintate și discutiunilor urmate privitor la corectiunea lorenjilor și rave- nelor e de părere: 1) Că bazele fixate de codul silvic în art. 8 și 9 relativ la împădurirea locurilor sterile, de Legea Pădurilor comunale din 1924, ari. 14 și următorii, și de legea reformei agrare art. 13 și 14, trebuesc să fie lărgite și precizate în senzul ca să se dea posibilitatea ca pe cuprinsul tarei întregi să se estindă asupra locurilor neproductive indiferent de proprietar, regimul silvic cu prevederile legei și cu garantarea posibilităfei lor de aplicare. 2. Administrația să înceapă chiar de acum a pregăti sta- tistica, organizarea administrativă și creiarea de mijloace materiale pentru a putea pe deoparte să continue și să t>nă în bună stare lucrările deja începute iar pe de altă parte să poată realiza lucrările noi pe întreaga întindere a jărei. 3. Guvernul să ia în deaproape examinare grava problemă a despăduririlor mai ales pe terenurile expuse a se ruina, care se lărgesc mereu prin practica pășunatului și altor mijloace de defrișare deghizată. In special atrage atențiunea guvernului că exproprierile penlru islazuri au pus pădurile la o grea contribuție și că după ce s’a dat tot ce se putea da din întinderea lor, trebue să înceteze ingerința gospodăriei agricole asupra pădurei și să fie în sfârșit lăsată unei culturi raționale. MOȚIUNE Societatea Progresul Silvic reunită la Timișoara în al 36-lea congres anual, ascultând expunerile făcute asupra vânătoarei din punct de vedere economic silvic și sportiv constată că : Vânătoarea are două laturi distincte : a) Una sportivă, vânătoarea propriu zisă adică arta de a vâna Revista Pădurilor 1083 b) alta economică adică cultura vânatului, valorificarea pro* duselor animalelor împușcate și politia vânatului. De oarece mo|iunea privitoare la vânat și cultura lui votată de congresul nostru din Chișinău din 1923, până în presenf nu a fost luată în considerare, în urma discuțiilor urmate congresul autoriză din nou Consiliul de administrație al societăței Progresul Silvic ca în mod oficial să intervină pentru: 1) A se modifica cât mai neîntârziat legea de vânătoare din 1921, prin o comisiune de specialiști în economia vânatului com- plectând-o prin dispozifiuni privitoare la înmulțirea vânatului ș> economia vânătoarei în general din care corpul silvic râvnește a face o nouă sursă de bogăție pentru tară. 2) Direcția vânătoare* din Ministerul de Domenii în actuala ei alcătuire să treacă sub conducerea și controlul Casei Pădu* rilor,—încadrând o în bugetul ei pe 1925. Aceste moțiuni au fost aprobate în unanimitate de congres. ♦ • * D. Petre Antonescu, mulțumește membrilor congresului pentru modul academic cum au decurs desbaterile din acest an și materialul prețios cu care au colaborat membrii societăței Pro- gresul Silnic. înainte de a declara închis congresul din acest an, d*sa con- form statutelor întreabă pe congresiști, unde ar dori să se fină congresul Ia anul viitor (1926). Parte din membrii susține a se fine la Oradia Mare, parte la București în Palatul Cercului In- ginerilor silvici. D. Președinte crede că până la anul viitor nu va * fi complect terminat Palatul și deci trebue să ne gândim pentru o altă localitate. Cei mai multi din congresiști propun și se aprobă apoi de majoritate ca congresul viitor să se fină la Galatz sau Brăila în luna Mai și cu o excursie de studii în delta și gurile Dunărei, spre a se studia atât pădurile din localitate cât și împotmolirea gurilor Dunărei, din cauza depozitelor anuale ca efect al despă- duririlor munfilor. D-sa mulțumește în numele congresului d-lor ingineri silve V. Lintzia, St. Caraman, I. Dimitrescu și tânărului Șuteu, cari ca membri în comitetul de organizare local au contribuit mult la aranjarea și găzduirea congresișfilor. Aduce apoi mulțumiri autorităților locale ca d-l Prefect al Masa forestieră în pădurea Diavoia. Congresiști silvici fotografiați cu grănicerii in pădurea Diavoia. Sosirea D-iui General Berthelot însoțit de D-nul Al. Constantinescu Președintele Soc. .Progresul Silvic" la gara Caransebeș. Plecarea dela congres a D-lui General Berthelot. 1084 Revista Pădurilor județului, d-l Primar al orașului Timișoara care ne-a acordai o largă ospitalitate frățească. In fine d lui general Găvănescu, comandantul Diviziei I, care ne'a acordat gratuit sala pentru conferințe și sprijinul său în reușita congresului nostru, precum și d-lui Vâlcovici directorul Școalei politecnice din Timișoara și întreg corp profesoral care ne-a onorat cu prezenta d lor și permis vizitarea laboratoarelor Școalei Politecnice. D-l M. P. Florescu secretarul congresului, relevă că la acest congres pentru prima dată, iau parte cei 4 bătrâni înaintași ai silviculturei românești din cele 4 unghiuri ale țărei și anume: P. Antonescu din vechiul Regat, Liviu Marțian din Ardeal, D-r Gjtzman din Bucovina și Szatzmâry din Banat. Dorește și propune ca acești 4 bătrâni pădurari să- putem sărbători — așa cum se cuvine — în casa noastră dela București, — Congresul aprobă aplaudând. D-! Petre Antonescu, urând sănătate și spor la muncă congresiștilor, declară cel al 36 lea congres din 1924 închis. • Seara a avut loc o masă colegială de despărțire. In dimineața zilei de 17 Septembrie, congresiștii au plec a din Timișoara la Reși{a. In gara Timișoara au fost de fa|ă au- toritățile civile și militare, care au urat congresiștilor călătorie frumoasă. Muzica Regimentului de infanterie a cântat diferite arii naționale până la plecarea trenului. MONOGRAFIA PĂDURILOR SOCIETĂȚII ANONIME UZINELE DE FIER Șl DOMENIILE DE REȘIȚA închinată membrilor societătei „Progresul Silvic“ cu prilejul al XXXVI-lca congres silvic și al vizitărei pădurilor și instalațiilor din Reșifa 1924. INTRODUCERE Județul Caraș Severin, cu arealul său de 103.991 Ha. are păduri pe o întindere de 517.000 de hectare. Din acest teritoriu de păduri 196.000 Ha. sunt ale statului, 150.000 Ha. ale Comunității de avere, constituită din regimentul al XIII grăniceresc bănățean român, 88668 Ha. sunt proprietatea societății de fier și Domeniile de Reșița, iar restul e al proprie- Revista Pădurilor 1085 tarilor mai mici. Astfel din întreg complexul de păduri 17 la sută sunt în stăpânirea socielă|ii „Reșița*. Pe întreagă întindere a solului aparținător societății rRe* §i|a“ sunt de remarcat următoarele ramuri de cultură: 1. 88658 hectare păduri. 2. 100 w intravilane, 3. 59 * vii 4. 221 W arabil, 5. 3365 fânete, 6. 672 W pășune, 7. 1369 9» improductiv. Administrarea Societății U. D. R. o conduce, în sensul mai restrâns al cuvântului, Direcțiunea silvică și domenială, care îș are sediul în Oravifa. Acestei Direcțiuni îi sunt direct subordonate patru regiuni silvice : Regiunea I silvică Oravija, „ II „ Bocșa Română, „ III „ Reșița, „ IV „ Steierdorf. Domeniul întreg se întinde între 39° 15’ și 39° 48’ lungimea ostică dela Ferro și între 44°40* și 45°30 lățime nordică (Vene- ția este la 45° lățime nordica), fiind traversat de văile râurilor Berzava, Caraș, Timiș și Nera rezemânduse în părțile din Sud pe șesul Dunării. Toate aceste râuri și afluenții lor sunt de mare importantă pentru silvicultură, fiind pretutindeni pecât posibil utilizate. Din întreg terenul domenial aprox. 30% are caracter alpin, „ 65% de deal și w 5% de șes. La răsărit și miazăzi domeniul se mărginește cu părțile ves- tice ale Munților Bănățeni, iar spre vest și nord se coboară în șesul aluvial. Condiționată de felurimea terenului clima încă este bineîn- țeles destul de variată. Având șesurile aparținătoare domeniului altitudinea până la 80 m. deasupra mării, clima acestor regiuni se poate numi caldă, în vreme ce în părțile muntoase dela Vă- liug și Anina cari au altitudine de 500-1400 m., clima se pre- 4 1086 Revista Pădurilor zintă ca fiind mult mai aspră. Natural, că, în urma acestei va* ria|iuni climaterice, vegetația încă este destul de felurită, cum reiesă înaevea și din felurimea speciilor de arbori din pădurile noastre. Câtă vreme în părțile mai joase pădurile prezintă ca- racterul masivelor de stejar cu specii pronunțate nobile, în lo- curile mai înalte domineaza fagul și molidul. I. Istoricul domeniilor societății „Reșița-. După alungarea Turcilor din Bănat, îndată după pacea dela Pasarovit (1718) guvernul de pe atunci al Țării luând în stăpâ- nire și considerând întreg teritoriul bănățian ca formând averea statului, l-a investit necesarmente cu o nouă organizație. Populația băștinașă, Românii, îndeletniciți cu munca câm- pului, stăpâniți de atâtea neamuri străine, erau considerați de clăcași. în scopul stabilirii obligamentelor populației către stat și pentru a se putea organiza administrația, li s'a dat țăranilor pământ, în schimbul prestațiunilor, ce li se cerea. Tot în scopul acesta împărăteasa Maria Terezia înliințează în anul 1779 așa zi- sul Urbariu Bănățean, ordonând în același timp ridicarea în plan al acestui colț de țară, făcând repartizarea pământurilor între ță- rani (urbarialiști) separând loturile lor de către proprietatea ră- masă exclusiv în posesia boerilor. întreaga repartizare și fixarea pe hartă a pământului s’a făcut în anii 1779—1810. în scopul majorării prestațiunei de muncă urbarialiștii au primit pe alocuri pământurile cele mai bune, iar râpele, sectoa- rele (așa numitul Uberland) a rămas în folosința și stăpânirea statului. Urbarialiștilor li s’a dat după împrejurările locale ale apti- tudine! de prestațiune și destoinicia lor, ca pământ urbaria), câte o sesiune întreagă (20 ha) sau jumătate (11 ha) un pătrar (6 ha) sau a opta parte (4 ha) dintr’o sesiune, și pe deasupra planta- țiunile făcute de dânșii (așa numitele parcele industriale) pentru cari însă n’aveau să facă prestațiuni naturale, ci să plătească arendă anuală, de fiecare jugăr cadastral 30 de creițari în valută convențională (egală cu 52.5 creițari valută austriacă, adică aprox. 110 bani) în vreme ce pământurile urbariale trebuia să facă ro- bot și din productele câmpului să dea zeciuiala obicinuită. Cu ocaziunea aplicării acestei reforme agrară, organele sta- tului au întâmpinat rezistență din partea populației, care cum se Revista Pădurilor KF7 vede dintr’un Memoriu înaintat în anul 1792 Direcțiune! montane din Oravita a fost constrânsă cu forfa să primească sarcinele de robot. îndată după alungarea Turcilor așa numitul district montan din regiunea minelor bănățene a fost împădurii și predat pe vre- muri în administrația direcțiunei miniere din Oravița Montană. Minieritul, mai ales cel de fier și aramă, a fost cultivat aici cum se poate dovedi cu documente, încă pe vremea Romanilor» și mai târziu n’a fost neglijat cu desăvârșire nici de Turci, astfel că după alungarea acestora, Statul austriac a continuat exploatarea minelor și a uzinelor în modul cel mai intens. Granițele regiunei montane, rămase în stăpânirea statului, au fost fi ate precis cu ocazia segregării urbariale, cum și din prilejul stabilirii și demarcării confiniului militar al grănicerilor români din Banat și aceste limite au rămas până azi neschimbate. în regiunea montană nu erau urbarialiști ci numai munci- tori și impiegați, cărora li s’au dat spre folosire — fără nici o valoare în prestațiuni — locuri de case și grădini, rămânând, însă, erarul (fiscul) montan în stăpânirea exclusivă a acestor intravilane. Odată cu exploatarea rațională și mai intensă a minelor și uzinelor s’a ivit necesitatea reglementării alimentației muncitorilor dela aceste industrii. Și cum însăși comunele montane, în lipsă de pământ arabil, nu puteau produce alimentele de prima nece- sitate, erau nevoile a și Ie procura—nefiind pe atunci trenuri — din cea mai apropiată vecinătate. Sprijinind statul comunele montane în câștigarea alimente- lor, era firesc a se atașa la regiunea montană un număr de co- mune urbariale din împrejurime, a căror zeciuială : de grâu, po- rumb etc. adusă Ia comunele montane, era utilisată, ca presta- țiune de robot pentru cărăușit, cărbunărit etc. în decursul și după războaele Francezilor statul avea mai târziu nevoe urgentă de bani și din această pricină a fost nevoit a și vinde succesivă în mare parte proprietățile din Bănat. Cum- părătorii erau aproape în întregime Greci, Sârbi și mai ales Ro- mâni macedoneni, cari aveau în acele vremuri comerțul în mâna lor și deci, dispuneau de capital. E cunoscut rolul social și aju- torul ce l-au dat Bănățenilor, Românii macedoneni prin ridicarea de biserici și propagarea culturii naționale, 1088 Revista Pădurilor Regiunea montană cu comunele urbariale alăturate a rămas și pe mai departe neschimbat proprietatea statului. Veniturile din exploatarea minelor nu erau însă totdeauna mul|umitoare, din care cauză au survenit adeseori schimbări în administrata acelor exploatări, trecându-se o parte din acestea, temporal pe mâna întreprinderilor particulare, rezervându-și statul numai controlul suprem. Uzinele și cele mai bune mine au rămas, însă, și mai departe în regia proprie a statului. La 1848 desfiintându-se iobăgia, urbarialiștii au fost împro- prietăriți cu pământurile cultivate de ei. Concomitent au ajuns și minerii, cum și urmașii lor din comunele montane în pose- siunea locurilor de casă și a grădinilor folosite de ei. Prin această nouă orânduire muncitorimea dela mine și uzine și-a pierdut privilegiile avute, trebuind să plătiască și ei impozite și să-și facă armata. Urmarea a fost că în comunele montane scum- pinduse prin perderea decimei prestată până atunci de comunele urbarialiste, prețurile articolelor de alimentație, în mod firesc s’a urcat și plata muncitorilor și prin aceasta veniturile minelor și uzinelor au scăzut mereu având aceste instituțiuni de a se lupta uneori și cu deranjul deficitului. Astfel din pricina crizei de bani nu s’au mai putut face investiții mai mari pentru stabi- limente mechanice moderne la mine și uzine. Mai târziu când în războiul din Krimeea la 1854 Austria a avut mare nevoe de bani, a vândut în 1 Ianuarie 1855 întreaga regiune montană bănățeană cu toate comunele aparținătoare împreună cu toate drepturile și sarcinele, Societății anonime a Căilor ferate de stat, fondată de bancherul parisian, Perier. In același timp această Societate cumpărase și Căile ferate de pe atunci ale statului, obținând dreptul de a complecta rețeaua lor. Pentru domeniile din Banat a plătit această Societate 6.815.072.31 Florinți în valută austriacă, (aprox. 13.700.000 Lei) începându-și imediat activitatea prin multiple construcțiuni noui, menite a intensifica gestiunea acestor domenii aducând statului un venit considerabil ca impozit, iar împrejurimei un câștig mult mai însemnat prin sporul de plată al muncilorimei. Regiunea montană a statului era pe acea vreme constituită din cele 8 districte montane, și anume : Bocșa Montană, Steierdorf, Șasea Montană, Moldova Nouă și Gladna Montană, cum și din Revista Pădurilor 1069 comunele camerale Bocșa Română și Oravi|a Română cu cek 50 de comune urbariale aparținătoare. Gladna Montană a fost mai târziu, în 1880, retrocedată statului în schimb pentru pădurile erariale din cuprinsul comunei Gărâna. In anul 1858 a mai cumpărat Societatea dela proprietarul Alexa Petrovici pădurea „Dobrea" din terilorul comunei Ciuda- novi(a, iar la 1860 a mai cumpărat pământurile lui loan Sarfitzky în comuna Barbosu. In cursul anilor următori n’a mai cumpărat Societatea decât numai parcele mai mici, de cari avea nevoe pentru construirea de fabrici și alte întreprinderi industriale, cum și pentru tera- samente de sosele, căi ferate etc. dând în schimb pentru aceste părți din proprietatea ei. După războiul de întregire al neamului român Societatea Căilor ferate s’a transformat în Soc. an Uzinele de fier și Do- meniile de Reși|a conlinuindu-și activitatea fără întrerupere. 11. Descrierea pădurilor Societăț i, o) Regimul și revoluția. Cele mai de seamă masive ale pădurilor Societății sunt adaptate pentru regimul codrului. Creșterea maximală mai ales Ia fagi, survine 'abia mai târziu. Inlăuntrul acestor masive sunt, însă, în regiuni cu climă mai domolă, și unele păduri de stejar în tratamentul crângului simplu. Revolu(ia la pădurile tralate în regimul codrului este de 80—100 ani, la cele în crâng simplu 40 60 ani. Natural că posibilitatea anuală servește în primul rând pentru acoperirea nevoilor proprii: al minelor, atelierelor și uzinelor. Așa fiind, gospodăria forestieră constitue partea integrantă a serviciului minier, a uzinelor și atelierelor, fără de care nici că s’ar putea imagina existenta acestor întreprinderi industriale. b) Esențele și proporția amestecului: Cum s’a zis și în introducere, esențele și proporția ames- tecului variază în raport cu referințele climaterice, și configurația terenului. La șes și deal și mai ales la podgoriile cu expoziție de sud sau vest, precum și pe creștetul și versanții dealurilor. La șes, special cu altitudine sub 550 m. se găsește adeseori ste- 1090 Revista Pădurilor jarul. In așezăiuri găsim stejarul pedunculat, cerul și gârnifa. apoi din sus de acestea gorunul Fagul să găsește în pozifiile nordice mai răcoroase, mai de multe ori pe partea ostică și pe unde e solul cu conținut calcaros. In aceste masive se găsesc amestecate teiul, frasinul și alte esențe foioase. In interiorul codrilor, cum și pe munți aproape pretutin- deni dominiază fagul și bradul fie sporadic, ori în pâlcuri mai mici sau mai mari. Pinul comun și cel austriac ocură pe locuri amestecati, în mod artificial, mai adeseori pe versanții sudici unde se plantează pentru ameliorarea solului. c) Condifiunile de vegetație. In urma situației sudice și a altitudinei neînsemnate părțile mai adânci ale domeniului au o climă în genera) caldă. Vara, este pe aici lungă, iarna însă e scurtă, rareori cu zăpadă, ori cu ger durabil. La șes se coc bine strugurii, persicele și fructele, cari necesită o climă domoală. Cu creșterea altitudinei și în mun|i aceste condifiuni se schimbă, dar toti munjii noștri rămân în regiunea fagilor, deoarece cel mai înalt punct al domeniului Societăți nu se ridică peste 1452 m. Dar și clima își are neajunsurile sale. Astfel gerurile târzii și frigul mare de iarnă nu sunt rare, prin urmare fructele sudice bunăoară smochinele, mandulele etc. nu se găsesc decât în foarte puține locuri scutite de asperitățile climei La șes precipitatele atmosferice sunt neînsemnate și numai rouă ce cade în nopțile răcoroase suplinește în câtva ploile. In părfile muntoase ale domeniului ploile sunt sufliciente. Păgubitoare sunt furtunele, viscolele reci secetoase mai ales iarna. d^ Suprafața posibilității și volumul materialului lemnos. întinderea totală a domeniului forestier supusă regimului silvic este de 88668 ha. Suprafața posibilității anuale aprox. 700 ha. iar volumul 443,340 m’. e) Exploatarea, transportul și valorificarea Exploatarea materialelor lemnoase se face aproape exclusiv cu muncitorii, așa numiti stânjenari, indigeni. Transportul pro- duselor forestiere se face în părfile muntoase în mare parte pe Revista Pădurilor 1091 scocuri, canaturi și cu funiculare, iar în regiunile de deal cu ajutorul căilor ferate silvice, întrebuintându-se pretutindenea și transportul cu carul. Trenuri cu gravitate încă se construesc unde se găsesc de rentabile, ca mijloc de transport. 1. Lemn de lucru și de construcție Deobiceiu exploatarea parchetelor se începe în fiecare an în luna lui Octombrie și se continuă pe cât posibil și iarna. Numai fagul din locurile cu altitudine mai mare se taie și fasonează în cursul verei. Recepția buștenilor, lemnelor de mine și de construcție se face în registre speciale. Aproprierea buștenilor la locurile de încărcare a caii ferate se face în cursul iernii, transportarea pe calea ferată silvică peste tot anul. Debitarea buștenilor în cherestea se face tăindu*se toate sortimentele de scânduri, stinghii, grinzi etc. 2. Lemne de foc și cărbunii de lemn. Lemnul nepotrivit pentru lemn de lucru se fasonează ca lemn de foc și lemne de cărbuni. In categoria primă intră lem- nele calitate mai bună, ușor despicabile, în a doua cele strâmbe, noduroase, subțiri și greu despicabile. f) împăduriri, regenerări. împădurirea se face pe cât posibil, pe cale naturală cu tăieri succesive. Unde lipsește'semintișul preexistent regenerarea se face cu pue|i crescuți în pepinierele serviciului silvic. Chiar golurile din terenele împădurite pe cale naturală se plantează cu pueti. Societatea dispune în prezent de 19 pepiniere cu întindere totală de 6 ha. b) Lubrici de cherestea. Societatea are patru fabrici de cherestea ș’anume : în Anina, în Văliug în Bocșa Română și în Moldova Nouă. Forța motrică a ferestreului din Anina constă dintr’un motor electric de 150 HP. și dintr’un motor de 8 HP. Are patru juguri (gatere^ 5 circulare, 3 mașini de rindea și 3 camere de aburit. In fabrică se taie zilnic 60-100 m3 lemne rotunde, dând de lucru cam la 100 de muncitori. 1092 Revista PSdurilror Fabrica de cherestea din Văliug are ca forță motrică o roată hidraulică cu 40 HP., purtând 2 juguri, și un circular, ocupă 7 muncitori și prelucrează zilnic 10—12 m8 bușteni. Ferestrăul din Bocșa Montană are ca forjă motrice o ma- șină de aburi cu 100 HP. Are 2 juguri. 2 circulare și necesitează ca 30 muncitori. Cum am amintit el este dat în arendă. Ferestrăul din Moldova nouă este mânat cu locomobilă de aburi 24 HP. Are un jug și un circular. Deasemenea este dat în arendă. h) Instalațiunea pentru forța hydraulică Semenic-Văliug-Reșița din punct de vedere silvic. Scopul rejelei canalelor și al întregei instalatii hidraulice este: Producerea energiei electrice pentru uzine și în acelaș timp transportul lemnului de foc cca 150.000 steri anuaL Societatea pentru ca să rămână capabilă pentru concurentă, a fost necesitată, ca în locul for(ei de vapori devenită tot mai costisitoare în urma scumpirei continue și a procurărei tot mai anevoioase a cărbunelui de peatră, să producă o forjă pentru uzină nouă mai eflină și stabilă, mai departe ca să facă inde* pendentă transportarea lemnelor dela urcarea continuă a chiriilor. Transportarea lemnelor sus amintite cu trăsura, anual cca 150.000 steri din pădurile societății Ia locurile de desfacere ar fi imposibilă in urma lipsei de trăsuri și de altă parte ar nimici rentabilitatea uzinelor. Intentiunea de mai sus se năzuiește a o realiza instalajiunea hi draulică Semenic-Văliug-Reșita. Prin o rețea de canal se unește apa singuraticelor râuri de munte, și se conduce mai departe pe coaste prin tunele și prin apeducte cu o scădere foarte mică, astfel că la finea canalului așa numit „canalul de sus“ în Bra- zova se obține o cădere de 38 m. iar la finea canalului principal lângă Reșifa o cădere de 216 m. Apa aici e condusă prin tuburi de fer la turbine, acolo puterea se transportă pe dynami și astfel câștigă la Brazova 400 și la Reșifa 7500 HP. pentru tinerea în funcțiune a uzinelor. Deoarece cuantul disponibil de apă în urma afluenței va- riabile a apei se reduce des în mod simțitor, mai ales toamna și iarna, lângă canale a trebuit să fie îngrijit și despre înmega- Revista Păduri'or 1093 zinarea apei, prin care în timpurile secetoase apa ce lipsește la instalația hidraulică să se poată complecta. Pentru scopul acesta servește barajul din Văliug. Barajul acesta adună în sine, precipitatul din 769 Km8; suprafața rezervorului plin e 12.06 hektari, capacitatea lui e 1.2 milioane m3 apă. Zidul e construit din piatră de gneis așezată în tencuială de ciment cu var. Lungimea zidului principal al barajului e 90.46 m. afunzimea cea mai mare 27 m., grosimea deasupra 3 m. și grosimea maximală de jos e de 18 m. La partea stângă a barajului mai este un alt zid mai scund care oprește apa, să nu se scurgă la șeaua de deal de situa|ie ceva mai joasă de cât punctul cel mai înalt al zidului principal. Lungimea acestui zid lateral e 110.92 m. înălțimea cea mai mare de 12.8 m„ grosimea deasupra de 1 mm., grosimea maxi- mală de jos de 8 m. întreaga instalație constă dintr’o rețea de canale și anume: 1. Șanțul de alimentare Zanoga cu o lungime de 4.7 Km. 2. Canalul de plutit Semenic cu o lungime de 23.3 Km. 3. Scocul de apă și canalul de plutit Isvorul-Rău cu o lungime de 37 km. 4. Canalul de plutit Gozna cu o lungime de 9-8 km. 5. Canalul de sus Văliug-Brazova cu o lungime de 3,4 km. 6. Canalul de alimentare din baraj cu o lungime de 1-1 km. 7. Canalul Crainic cu o lungime de 1 km. 8. Canalul de alimentare și de plutit Gropos-Brozova cu o lungime de 11 km. 9. Canalul principal Brazova-Reșița cu o lungime de 13 km. 10. Canalul mort Ranchina cu o lungime de 1-5 km. 11. Ranchina-Casielul de apă cu o lungime de 1 km. 12. Scocul de apă Curmătura-Valea Cuptoare cu o lungime de 4-7 km. In total 78.2 km. Scopul și menirea specială a fiecărui canal în parte : ad 1. Ăces/ canal are scopul ca cu ajutorul apei sale să se poată aduce lemnul din pădurile înfundate. Acest canal e construit simplu fiind săpat în pământ și numai pasajele peste văi sunt construite din scocuri de lemn. Debitul apei din acest canal este 100 Litri pe secundă. Dela sfârșitul canalului curge apa printr’un scoc în barajul dela „Intre Dealuri". Acesta colec- 1004 Revista Pădurilor tează apa peste noapte și în cazuri când nu este plutire din această stavilă să abate apa în ad 2. Canalul de plutit Semenic. Acest canal se începe într’o altitudine de 1035 m. Are o pantă de 1.6—1.8 %. Canalul e săpat în pământ și are păretii căptușiți cu dulapi de fag, profilul e diferit mai ales cu lărgimea deasupra 1.5 m., iar la fund 0.25 și cu o adâncime de 0.90 m. Pentru a pluti lemnul în acesta e nevoe de 300 Litri de apă pe secundă. Deoarece apa apar(ine regimului râului Timiș, permi|ându-se numai 100 litri pe secundă de a curge dela Prislop la vale e instalat la Prislop un dispozitiv care face ca restul de apă ce trece de 100 de litri, să se abată tnapoi în valea râului Timiș. Sfârșitul canalului Semenic e la Prislopu Balici Ia o alti- tudine de 995 m Aici se începe: ad 3. Scocul de apă Isvorul-Rău cu o pantă 36%. Atât scocul cât și în continuare canalul de plutit Isv.-Rău sunt con- struite diu lemn având numai păretii interiori căptușiti cu plăci de fier. Panta scade până la îmbucarea în canalul de sus la 4.6% fiind aici construit din beton pe o lungime de 120 m. și având altitudinea de 519 m. Secțiunea transversală a canalului e deasupra cu o lungime de 1.10 m.» iar la fund 0.4 m. și cu o adâncime de 0.70 m. ad 4. Canalul Gozna se începe la o altitudine de 874 m. și se revarsă în scocul de apă Isv.-Rău. La început e numai săpat în pământ și numai în porțiunile cari se folosesc și pentru plutire are păretii căptușiti cu dulapi de fag. Secțiunea transversală e deasupra cu o lărgime de 1.20 m. la fund 0.50 m. și cu o adâncime de 0.60 m. ad 5. Canalul de sus. Acesta se începe mai în jos de comuna Văliug la o altitudine de 519 m. Aici în albia Berzavei să află o stavilă construită din piatră și beion având uși mobile și deversor așa încât când apa nu e mare întregul debit al râului Berzava e abătut în canal. Canalul e în întregime construit din pietre așezate în mortar de ciment și tencuit tot cu mortar de ciment. Panta canalului de sus e în mediu 1%. Lungimea stavilei 17 m., zidul are grosimea de 1.3 m. la coroană și înălțimea de 2.6 m. Canalul de sus trece prin 4 tunele betonate și anume: 1. prin tunelul Crăinicel 112 m. lung, 2. prin tunelul Isvorul Rău 53 m. lung, 3. prin tunelul Isvorul mic 62 m. lung și 4. prin Revista Pădurilor 1095 tunelul Cleanful Sirbu 114 m. lung. Mai departe trece canalul de sus peste 3 apeducte boltite din piatră zidită, care au laolaltă o lungime de 151 m. Profilul e cu lărgimea de deasupra 2 m., iar la fund 1.15 m. și cu adâncime de 1.40 m. La sfârșitul acestui canal e un basin de unde apa se conduce printr’un tub la camera turbinei din Brazova cu 400 HP. care furnizează curentul electric la minele din Secul. Apa utilizată aici curge prin canalul ce vine dela baraj iarăș, în canalul prin- cipal fiind folosită aici din nou. In basin apa să strecoară printr’un grătar în timp ce lemnul alunecă în canalul principal pe un scoc construit din fier și așezat pe sub por|i de beton. ad 6. Canalul de alimentare din baraj. Acest canal servește la scurgerea apei din baraj, trecând pe sub turbina Brazova și revărsându-se în canalul principal. Acest canal e construit tot din pietre zidite cu mortar de ciment. Profilul e următorul: Lărgimea deasupra de 2 m. dela fund 0.90 m„ iar adâncimea de 1.40 m. ad 7. Canalul Crainic s’a construit pentru a conduce apa în canalul principal din pârâul Crainic, are următorul profil : Lărgimea deasupra de 0.70 m., dela fund 0.40 și afunzime de 0.60 m. ad 8. Canalul de alimentare și plutit Gropos-Brazova. Acest canal s’a construit în parte cu scopul de a se utiliza apa care curge cu mult mai jos în Brezava prin abaterea ei în canalul prin- cipal, de altă parte pentru transportarea lemnelor exploatate în parchete situate deasupra de el. Acest canal e construit din pietre așezate în morlar de timent. Profttul : lărgimea deasupra 0.90 m., dela fund 0.40 m.. afunzime 0.70 m. ad 9. Canalul principal. Secțiunea transversală e : lărgimea deasupra 2.0 m., la fund 1.15 m., afunzime 1.40. Are o pantă de l°/00. Este construit din zid de pietre așe- zate în mortar de țiment și tencuit cu mortar de timent. Debitul apei pe acest canal este de 4 m* pe secundă. Canalul traversează văile prin apaducte construite fie din fier, fie din zid de piatră, iar dealurile prin tunele ai căror pe- reți sunt parte făcufi din beton, parte din zidărie, iar în parte sunt săpati în rocă naturală. Canalul principal trece prin 6 tunele și anume: 1. prin tunelul Liscov-barni 1761 m. 1. 1096 Revista Pădurilor 2. prin tunelul Coziuta 825 , 3. „ „ Cozie 792 „ 4. , „ Secul 382 „ 5. „ „ Teius 820 „ 6. „ „ Ranchina 591 „ Mai departe trece canalul principal pesle cinci apaducte construite în fier și anume: înălțimea dea- supra punctului cel mai adânc. 1. pesle apaductul Văran 138 m. 1. 26 m. 2. Stârnic 28 „ 16 „ 3. Râul-Alb 95 „ 38 „ 4. Secul 216 „ 52 „ 5. Curmătura 226 „ 20 „ Cel mai impozant din aceste apaducte din fier este apa- duetul Secul. Apaducte mici zidite din piatra sunt 8 pe canalul principal în o lungime totală de 65 m. In canal se depozitează în urma ploilor mari nisip și pietriș, iar în urma plutirei lemnului se depozitează multă coajă de pe blăni, materii străine cari cu timpul ar umplea canalul. Pentru remedierea acestui inconvenient s’a construit în mai multe lo- curi ale canalului de sus și mai ales în canalul principal basine pentru depozitarea și scurgerea nămolului. în aceste locuri ca- nalul are o lățime cu mult mai mare și e de 4 m. afund. Aici iuțeala apei scade provocând depozitarea materiilor amintite cari se curăfă odată pe săptămână cu ajutorul unei supape așezate la fundul basinului. Sunt zece (10) basine de felul acesta. Afară de ele mai sunt alte trei mai mari, cari au același scop de a prinde nămolul și materiile străine dintre cari cel mai mare se curăță numai odată pe an. Pe timpul secetei de vară se face odată pe an o curățire și reparație generală a canaturilor care durează 8-10 zile. ad 10. La Ranchina canalul principal are o ramificație,așa numitul canal mort, care servește pentru a colecta apa numai pentru Centrala Electrică. ad 11. Stafiunea finală a canalului principal o formează cas" telul de apă, care e un rezervor construit din piatră, cărămidă și beton. Din el pornesc trei tuburi de fier cu câte un diametru de 1 m. cari duc apa la turbină. Cele 3 turbine au la un loc o energie de 7500 HP. Revsta Pădurilor 1 •' ad 12. Din canalul principal se ramifică la Curmătură ulu- cul de apă care luând din canalul principal 70 litri apă pro se- cundă duce lemnul în depozitul din Valea Cuptoare unde e scos sau cu sapina sau e aruncat pe locul de depozit cu ajutorul unor scocuri de apă, aici se așează apoi în grămezi. în depozitul de sus se așează numai blănile de calitatea 1 pentru fabrica de des- tilat, în timp ce lemnul de calitatea II precum și cel rotund e plutit în magazia de lemne situată mai jos pentru a se folosi ca lemn de foc. Acest uluc se începe la o altitudine de 465 m. și se ter mină la una de 246 m. Panta e în părțile superioare 10% scă- zâod către sfârșit până 1%. Profilul e: lungimea deasupra de 0.90 m. la fund 0.75 și afunzime 0.70 m. Canalul este construit din zidărie de piatră cu mortar de fiment având interiorul căptușit cu plăci de fier de 3 mm. gro' sime. Fabrica de aceton consumă anual o cantitate de 100000 — 110000 steri de lemne. Cantitatea consumată de uzine și public e de 70000 steri Randamentul canalelor e de 1000 steri pe zi in epocile cu apă multă. Afară de canalele menționate mai sus mai avem încă unul de 15 km. lungime care aduce lemnul cumpărat de noi în pădu- rea Ciula a Comunității de avere Caransebeș până la stațiunea de încărcare a funicularului situat în Valea Semenic. i) Căile ferate forestiere ale soc. U. D. R. Pe teritoriul societăți sunt în total 151.4 km. căi ferate în- guste cu ecartamentul de 700 mm. care nu compun o refea con- tinuă, ci sunt despărfit instalate la locurile principale de exploa- tare a masivelor forestiere și anume : Căile ferate forestiere Anina Pauleasca 64 Km. MediurecaJervan 22 Delinești 30.9 Berzovia-Dumbrava 14.8 Gârliște 5.3 Micoș 12.4 Lișava 4 Aceste căi ferate înguste sunt toate căi ferate de munte cu 1098 Revista Pâduriloi pantă medie de 25°/W) iar în ramificații până la 5O°/oo- Trasarea e astfel făcută, ca liniile să atingă pădurile exploatabile, carie* rele și minele ca să poată primi produsele acestora. Scopul prin- cipal este ca să transporte productele silvice a parchetelor la căile ferate principale respective la locuri de desfacere, la sta- bilimentele destilărei de lemn la ferestrile și depositele de căr* buni de lemn. Calea ferată forestieră Anina, al cărei punct de plecare e ma- gazia de cărbuni de lemne de foc precum și stabilimentul de ferăstrău lângă linia căii ferate a statului, are o lungime întreagă de 86 km. Se desparte spre sud în o linie principală Anina, Cri- vina, Chirșa și Crivina, Pauleasca, spre nord în o linie princi- pală Anina Mediureca-Jervan. Calea ferată Anina Crivina-Chirșa 30 km. de lungă, con- duce în Valea Minișului la stabilimentul pentru deslilarea lem- nului, transpoartă pentiu acest stabiliment lemne pentru fabrica- rea acetonului și diferite materiale pentru uzine și aduce la Anina productele srabilimentului adică cărbuni, spirt de lemne, acetat de câljiu etc. Plecând din Anina calea ferată aceasta atinge următoarele mine de cărbuni: Pu|ul de aerizare No. 1. Pu|ul de aerizare No. 2. Puful central și Ponur, duce pentru ele lemn de mine cât și materialele necesare pentru uzine și aduce productele lor de cărbuni de peatră la stabilimentul pentru separația cărbunilor. Mai departe atinge carierele de piatră, un cuptor de var și o ca- rieră de nisip. Linia aceasta are o pantă maximală de 25°/0t cu radiul mi- nimal de 30 m. în cea din urmă tertialitate a liniei se află un tunel de 22 m. unul de 14 și unul de 10 m. și 3 viaducte de beton armat cu lungimea de 7,12 și 14 m. Pe linia aceasta principală, din care se ramifică în Chirșa calea ferată Gura- Golumbului și în Crivina calea ferată Pauleasca circulă zilnic 6 trenuri cu o viteză medie de 12 km. pe oră și cu o încărcătură de tren de 98 tone brute. Pantele mai mariF se înving cu trenuri despărțite sau cu locomotive de ajutor. Circulafia vioaie care se depână zilnic întrebuințează dese încrucișări de tren, pentru aceasta la fiecare 5 km. sunt stațiuni cantoane stabil locuite și cu legătură telefonică. Dela Chirșa conduce calea ferată în lungimea de 5.5 km. Revista Pădurilor în parchetul Gura-Golumbului. Panta liniei e în jumătatea d’intâi 25°/00. în a doua, unde se află și o ranversă ascu|ită, 40°/®.. Această cale ferată servește pentru transportul lemnului de ace- ton și aduce productele de gresie ele carierei de gresie situată lângă calea ferată. Calea ferată Crivina-Pauleasca are o lungime de 15 km.o pantă până la 45°/00, radiul cel mai mic al curbelor e de 30 m. Dela ea conduc ramificațiile în parchetele: Mindrișac 3 km. Pa- dina Sacă 3 km, Racașdiană 3.5 km. Ursonia 3.5. Linia de nord Anina Mediureca-Jervan are o lungime de 22 km. o pantă de 25°/Oe curbele cele mai mici cu rediu până la 30 m. un tunel de 430 unul de 34 și unul de 70 m. lungime, cât și un viaduct de fter de 8 și unul de 5 m. lungime. Calea ferată aceasta servește pentru transportarea lemnului de foc, lemnului de mine, buștenilor de ferestrău și al cărbunelui de lemn. Suprastructura căii ferate sus amintite constă din șine de o|el cu greutate de 10.9 Kg. în pante mai mari, și în curbe 12 kg. până la 13.75 kg. Așezată pe traverse de stejar într’un strat gros de pietriș. Parcul vechiculelor al acestor căi ferate constă din urmă- toarele : 9 locomotive cu aburi și 150 wagoane cu tonajul de 10 tone și anume: o locomotivă cu greutatea de 18 tone și o locomotivă gea- mănă cu greutate de 6 tone. 7 locomotive cu vapori compound în greutate de 12 tone. Toate locomotivele sunt cu 4 osii cuplate. 59 vagoane pentru blană. 41 „ „ lemn lung. 20 „ „ cărbuni de lemn. 26 „ „ cărbuni de piatră 4 , acoperite. Toate vagoanele sunt prevăzute cu scaune rotative și cu frâne. j) Pentru transportarea lemnului din parchetele situate mai jos, până Ia canalul Semenic servește funicularul system Bleichert de 1.2 km. lung. Punctul de plecare al acestui funicular este cantonul de pază Semenic, iar punctul fina] este șeaua Demel. Pentru funcționarea acestui funicular servește o locomobilă de vapori de 30 HP. cu combustibil lemn. Pe șeaua Demel se Drumul cu vagonetele la pădurea Slătinioara. Masa câmpenească forestieră dela pădurea Slătinioara, replantată de colegul inginer inspector-silvic I, Câmpeanu. Viaductul dela Reșița. Conducerea apei la Turbina (Uzina Electrica). Drumul la Valiug. Un grup de congresiști în pădurea Slătinioara. Țăranii-grăniceri întru întâmpinarea congresiștilor din Com. Feneș la drum spre pădurea Diavoia. 1Î00 Revista Pfidurilor descarcă coșurile de transport direct în canal. Funicularul are un rendement de 520 steri în 11 ore de muncă. Ne stau la dispoziție 100 coșuri de transport. k) Pentru înlesnirea provederei cu combustibil a instala-* fiunilor din Reșifa cât și a locuitorilor, s’a instalat acolo un sta- biliment pentru mărunfirea lemnului de foc. Ca fcr|ă motrică servesc 3 electro-motoare de 50; 33 și 30 HP. cu aceste se lin în funcțiune 12 firize circulare și 8 perechi de topoare pentru mărun|ire, rendementul acestora e de circa 200 steri pe zi. 1) Produse secundare. Vânatul și pescăria o exercită societatea pe teritorul său în regie. Pentru desvoltarea pescăritului sunt înființate pentru pești mai multe lacuri artificiale, cari servesc exclusiv numai pentru cultura păstrăvilor. O cameră pentru piscicultura păstrăvilor se află în Văliug. Ghindăritul ghindei și jirului, dacă obvine, se dă de regulă în arendă pe calea licitafiunii Societatea are mai multe cariere, dintre cari o parte este dată în arendă, iar altă parte se exploatează de însăși societatea. Iarba acelor poeni de pădure cari ne-au mai rămas după punerea în aplicare a legii reformei agrare, se folosește exclusiv numai pentru acoperirea necesităților cu furaj ale angajatilor și lucrătorilor societății. m) Stabilimentul cuptoarelor de var din Coif an. Acest stabiliment constă din 9 cuptoare înalte de ars vau regulate pentru o uzină ccntinuă. Material brut, var de jura cr siructura cristalină 98—99% Ca CO3 se află în nemijlocită apropiere a stabilimentului cuptoarelor, se exploatează la suprafață și se duce pe un plan automotor dela cariere la deschizăturile cuptoarelor. Ca combustibil se folosește lemn de foc, din care după calitate se întrebuințează 1.5 — 2 steri la 1000 kgr. de var ars. Deoarece stabilimentul cuptoarelor de var stă în gara Colfan a C.F.R., varul ars se poate încărca direct în vagoane pentru care scop servește o linie industrială. Varul se desface parte particularilor, parte uzinelor proprii și cantitatea produsă variază după trebuința actuală. Producerea zilnică pe cuptor e 8—10 tone. Revista Pădurilor 1101 La stațiunea Gârliște este încă și un cuptor circular de ars var, care în urma împrejurării că a fost despuiat de debușeul său natural călră lasenova (acum în Iugoslavia) stă în prezent în neactivitate. n) Stabiliment pentru tocile — Chirșa. Din clădirea liniei ferate silvice Chirșa — Gura Golumbului s’a descoperit existenta gresiei acolo și se află carierele de gresie dealungul liniei ferate pe valea Gura Golumbului. Gresia obvine în formafie de cretă straturile sedimentare zac orizontal în gro- sime diverse dela 10—50 cm. în duritate diferită, structura e conform carierelor și situatiunelor fină, mijlocie și sgronfuroasă însă în singuraticele zăcăminte pe o formă..La pietrele constă- tăfoare mai ales din boabe de cvarf, servește ca materie de le- gătură mixturi văroase-lutoase. Prin ceva materie feruminoasă unele zăcăminte sunt mai mult sau mai puțin colorate galbin deschis. Gresia aceasta se folosește deja de doi ani pentru pro- ducerea tocilelor cu diametru de 0'2 — 2'20 m. cari sunt bine Producerea lespezilor pentru tocile se efectuează deocam- dată din cariere cu lucru manual, cât și formarea lespezilor pentru tocile brute. Cele din urmă se transportă pe linia ferată silvică la Anina, unde este o instalație de ajustaj și unde pe strugi se elaborează ca marfă de tocile aptă de vânzare. o) Ciocanele din Ciclova Montană. Constau din 3 edificii de ciocane, cari sunt despărțite unul de celalt, în cari sunt aplicati 5 berbeci cu instalație de mar- tinef, 10 focuri de forjă, o presă și un ciocan elastic (Sistem Aiax). Material brut ruzile de ofel (ojel de Martin) se procură din Reșifa, materialul de ars, precum cărbunele de lemn și pia- tra din păduriie proprii resp. din minele de cărbuni din Anina. Se produc unelte de săpat pentru scopuri economice precum: sape, lopeti, târnăcoape etc. Uzina aceasta funcționează prin roate hydraulice împinse de sus. Pentru zătonirea apei afluente fiecare edificiu de ciocan posede un iaz pentru apă. Producerea uneltelor de sape se acomodează după trebun{ă. 5 1102 Revista Pădurilor p) Viile. Societatea are în Ramna cca 30 jugăre, în Moldova Nouă cca 70 jugăre vie, pe care o administrează în regie. In via Ramna sunt numai specii de struguri pentru vin alb. In Moldova se produce și vin roșu și anume numai din specia Cabernet. Pe lângă vinurile albe de masă se mai produc în Mol- dova Nouă și următoarele specialități de vinuri albe: Tramini, Chablis, Burgund gris, Frunza teiului, Risling italian, Fetifa. Din via Ramna se aduce mustul resp. vinul obținut în piv- nița societății din Bocșa Română, cât și în pivnițele luate în a- rendă și acolo se îngrijește. In Moldova Noua societate are o pivniță mare cu capaci- tate de 4000 de HI. clădită din beton în deal, cu localități pentru fermentație și pentru îngrijire. Toate aceste localități sunt ilu- minate cu acelylen. Vinul care se obține din viile societății servește în deosebi pentru acoperirea necesităților magazinelor de alimente cât și ale crâșmelor societății, o mică parte se folosește penlru vânza- rea particularilor. Vinul de butelie al socetătii are un bun renu- me și este foarte căutat. III. Administrația și situația muncitorilor. Administrația pădurilor societății, în înțeles mal restrâns pe cum s'a amintit mai sus, se exerciiează de către direcțiunea silvică și domenială. Acesteia îi sunt subordonate 4 regiuni sil- vice, dintre cari fiecare are câte 2-6 ocoale silvice conform mărimii acestora. Fiecare ocol silvic se împarte din nou în mai multe circumscripții de brigadieri silvici, iar aceste ultime în mai multe cantoane de pază. însăși direcțiunea silvică și dominată se repartizează pe 7 secții dintre cari : Revista Pădurilor 1103 Sec|ia I. rezolvă chestiile personalului, secretariatului, ex- pediția și altele, Secfia 11. rezolvă chestiile forestiere și agricole, Secția III. este secția tehnică silvică și biroul taxațiunei, Secția IV. este Cadastrul, Secția V. este secția edilă, Secția VI. este secția de aprovizionare, Iar Secția VII. este contabilitatea și caseria. Directorul, subdirectorul, șefii regiunilor și ocoalelor silvice sunt toți ingineri silvici diplomați, pânăce șefii celorlalte secții și funcționarii repartizați au calificația recerută de repartizarea lor. Brigadierii silvici și pădurarii sunt organe examinate de către stat și cu jurământul către stal. In prezent administrarea este prevăzută de 67 funcționari, 309 subfuncționari și 24 servanti. Din funcționari sunt 37 ingineri diplomați și 30 funcționari ad* ministrativi. Muncitorimea constă dintr’un sloc stabil de muncitori sta- bili și din lucrători ocazionali, cari se recrutează aproape fără excepție din locuitorii comunelor din jur și folosesc timpul dintre lucrările de câmp cu lucrări în parchete etc. Stocul muncitorilor este deci supus unei fluctuațiuni foarte variabile, totuși se poate lua ca medie 6000 de lucrători. Pentru îngrijirea bătrâneței funcționarilor este un institut de pensiune, până ce de subfuncționari și servanți, apoi de mun- citorii stabili se îngrijește «Lada muncitorească". Atât pentru institutul de pensiune cât și pentru lada muncitorească contri- bue societatea din mijloacele ei proprii cu sume foarte consi- derabile. Toți funcționarii sunt membrii casei cercuale a statului. Pentru prevederea lesnicioasă și bună a funcționarilor și lucrătorilor sunt în ființă institute moderne de aprovizionare. Spitalele moderne, din Reșița și Anina, pe cari le-a înființat societatea le-a preluat în timpul din urmă casa cercuaiă. 1184 Revista Pădurilor PROGRAMUL excursiei Congresiștilor silvici pe teritoriul U. D. R. GRUPA I. Ziua I. Mercuri 17 Septemvrie 1924. La Reșița. Ora 10.45. Sosirea congresiștilor și primirea lor în gara Reșița. Ora 11—14. încartiruite. Ora 14—16. Masa comună în grădina hotelului „Oltenia". Ora 16—19. Vizitarea furnalelor și cuptoarelor înalte din Reșf|a. Ziua II. Joi 18 Septembrie 1924. Din Reșița la Valiug, Molid, Prislop, Izvorul rău și retour la Valiug. Ora 7. Plecare din Reșița dela Hotelul „Ferdinand" cu autocamioane la Valiug, de acolo la Trei Ape, apoi pe jos până la casa pădurarului din Semenic (2.5 km ) De aci pe jos la Curmătura (1.5 km.) stația de. descărcare a funicularului, apoi la canalul Semenic (2 V2 km.) Ora 13.30 Masa câmpenească la Prislop. Ora 15.30. Plecare la Isvorul Rău pe jos (4.5 km.) apoi pe lângă canal la Valiug,j Ora 20. Masa la Birtul Mare în Valiug, Ziua III. Vineri 19 Septembrie 1924. Din Valiug Ia Turbina Brazova, apoi Ia Tunelul Barnii, Portul-Secul, Valea, Cuptoare și Reșița. Ora 7.30 dimineața. Plecare din Valiug cu autocamioane la Barajul mare, de aci pe canalul din sus până la Turbina Brazova, apoi pe Canalul Mare, până Ia Tunelul Barnii. De aci * îngustă trecând prin 4 tuneluri, la Portul Secului, asa câmpenească la Portul Secului. ecare la Curmătura și de aicia Ia Valea Cup- a. lasă de seara la Hotelul „Oltenia". Revista Pădurilor 1105 GRUPA II. Ziua I. Mercuri 17 Septembrie 1924. La Reșița. Ora 10.45. Sosirea congresiștilor și primirea lor în gara Reșița. Ora 11—14. Incartiruire. Ora 14—16. Masa comună în grădina hotelului „Oltenia*. Ora 16—19. Vizitarea furnalelor și cuptoarelor înalte din Reșița. Ziua II. Joi, 18 Septembrie 1924. La Reșița, Secul și Portul Secul. Ora 7. Plecare cu trenul industrial la Halta Secul și de -acolo la Portul de plutărit al lemnelor de construcție. Ora 8. Sosirea Ia Portul Secul. Ora 9. Plecare pe jos dealungul canalului și apaductului Secul. Ora 10. Sosirea Ia Tunelul Teius (550 m. lung). Ora 11. Sosire Ia apeductul „Curmătura*. Ora 12. Sosire la locul pentru degajarea nămolului din Canalul de plufariat. Ora 13. Coborâre în Valea Cuptoare. Ora 14—16. Masa comună în grădina cantinei destilariei de lemn. Ora 16—18. Vizitarea destilăriei de lemn și a Centrale electrice. Ziua III. Vineri, 19 Septembrie 1924. La pădurea Delinești. Ora 7.30. Plecare cu trenul industrial până Ia „Podul Secu- iului", de aici cu trenul silvic la pădurea Delinești*. Ora 10. Sosire la pădurea Delinești. Masa câmpenească. Ora 14. Plecare cu trenul la Reșița. Ora 17. Vizitarea lamincarelor și atelierelor mechanice. Ora 20. Masa ia Oltenia. Ora 2.30 noaptea. Plecare din Reșița la Timișoara. 1106 Revista Pfidurtlor Acest program a fost executat întocmai. De notat ca toată încartiruirea congresiștilor a fost oferită' gratuit în aceste 3 zile, de direcția generală a soc. „Reșița*.. In momentul sosirei trenului în gara Reșița, în sunetul famfarei lucrătorilor minieri, congresiștii au fost întâmpinați de d-l inginer N. Orghidan, directorul g-ral al soc. „Reșița” ; ing. consilier silvic Liviu Marțian, directorul pădurilor domeniului- Reșifa; d IBoitner, d-l Brebenaru, ingineri inspectori silvici și toți colegii forestieri din localitate.” După cazarea pela Hoteluri și locuinfi particulare, con- gresiștii au urmat strict programul enuntat, rămânând pe deplin satisfăcuti de tot ceia ce au văzut la Reșifa. In seara ultimă a plecărei din localitate cele 2 grupe adunate Ia ultimul banchet oierii de Soc. „Reșifa", a ovafionat îndelung pe d l inginer N. Orghidan, directorul g-ral al soc. „Reșifa* — D-l director g-ral N. Orghidan, vădit emofionat a promis că va da tot sprijinul său material, contribuind la înfăptuirea clă- direi Cercului inginerilor silvici din București. După care „Corul forestier" al congresului, intonând în versuri donația societăți „Reșifa" pentru clădirea cercului ingi- nerilor silvici, a provocat un entusiasm sufletesc, cum rar s’a mai văzui în congresele noastre anuale, ducând cu ei cele mai frumoase amintiri de timpul petrecut pe domeniile forestiere ale soc. „Reșifa". • • In diminnafa zile de Sâmbătă 20 Septembrie congresiștii plecând din Reșifa au ajuns la ora 7 în gara Timișoara. Aci congresiști au așteptat pe d-l general Berthelot, membru de onoare al soc. „Progresul silvic" a cărui venire în fără co- incidase cu congresul nostru din Timișoara. La ivirea d-lui general Berthelot pe peronul gărei Timișoara însofit fiind de d-l Al. Constantinescu Președintele soc. „Pro- gresul silvic" care venise special din București, congresiștii au ovafionat îndelung pe d-l general Berthelot. D 1 Inginer inspector g-ral silvic Daniil Clain a pus cocarda de congresist pe pieptul d-lui general Berthelot. Apoi la trenul ministerial au fost atașate și vagoanele con- gresiștilor, mergând astfel până Ia Caransebeș. Revista Pădurilor 1 i