Anul XXXIII IANUARIE-FEBRUARIE-MARTIE 1921	No. 1-3
'REțlSTA PĂDURILOR -
- ORGANUL SOCIETÂȚEl «PROGRESUL SILVIC»
Fondati in 1886
ș Necunoscută persoană morală prin Decretul Regal No. 1630 dela
28 Aprilie 1904. cu sediul în palatul Ministerului de Domenii
Apare sub conducerea unui comitet de redacție, format
din d nit: M. Tănăsescu, C. Opran și N. lacobescu
Abonamentul 120 lei pe an «. j i . »
________" j
S U M A R U I, S
1921..............................................C. Al. Orescu
Inundațiile din 1920..............................Petre Antonescu fc
Fosta Academic de Mine și Silvicultură din
Schemnitz (Ungaria)..................N. SaeQtJ
Studii entomologice și botanice in pădurile
atacate de Bostrlchlzi...................N. A. lacobescu
Cuvântarea d-lui Aurcliu M. Elicscu, dote-	J
gatul Societățci .Progresul Silvic", la
ședința de inaugurare a Congresului
agronomilor..........................  •	•
t loan S. lonescu l-iu (necrolog). . . . . M. P. Florescu
Casa de economie a Corpului silvic . . .Ion S. Zăvoianu
Ciclul conferințelor Soc. .Progresul Slldc". F.
Dezbaterile Parlamentare de interes fo-
restier ...............................O	Turneanu
Informațiuni.......................................«	• •
BUCUREȘTI
TIPOGRAFIA «CULTURA NEAMULUI ROMÂNESC»
>	1921
„REVISTA PĂDURILOR"
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA
CASA PĂDURILOR
Colaboratorii Revistei Pădurilor sunt rugați a trimite
articolele D-lor: M. Tănăsescu, Bul. Carol No. 61, C.
Opran, Calea Călărașilor No. 115 și N lacobescu, Str.
Anton Pan No. 41, București.
Ele vor fi scrise cât se poate de îngrijit și numai
pe o pagină a coalei de hârtie.
Abonamentele se vor plăti prin D l Th. Spirescu,
casierul soc. „Progresul Silvic", Str. Martirului No. 14
București.
Corespondența privitoare la chestiuni de administrție
se va adresa pe numele revistei la Casa Pădurilor, Bu-
curești.

Anal XXXIII_IANUARIEFEBRUARIE_ 1921
REVISTA PĂDURILOR
1921
„Revista Pădurilor", organul de publicitate al societății
„Progresul Silvic" intră azi în al 33-lea an al existenței sale.
Grele au fost sforțările înaintașilor pentru a alimentă ne-
încetat această revistă. Răsfoind foaie cu foaie cele 32 vo-
lume apărute până acum, citim istoricul științific al revistei
noastre și nu putem decât să apreciem sporul de muncă
depus treptat de unii din membrii societăței, cum și activi-
tatea și modul dezinteresat cu care au lucrat pentru dez-
voltarea economiei silvice.
Literatura noastră silvică a făcut progrese imense, tre-
când dela vulgarizarea științei silvice prin teorii de curs,
cari sunt primele încercări ale unui corp tânăr și fără ex-
periență, la lucrări serioase, bine studiate și adesea originale.
Generațiile trecute, cu un entuziasm juvenil, au dus o
luptă îndelungată, fără mari speranțe în o ocrotire apro-
pia’ă a pădurilor și pentru o cultură mai intensivă, expli-
cabil; prin o lipsă de personal și de material. Generațiile
actuale. profitând de greșelile trecutului, având terenul dejă
pregătit, deși au d luptat pe orizonturi mai largi, dispun
azi de mijloace mai întinse, având un sprijin puternic și
în opinia publică, alarmată de secătuirea pădurilor.
Azi soarta pădurilor este la o mare răspântie!
Corpul inginerilor silvici s’a arătat demn de în-
crederea țărei; de nevoile lui trebuie să se ție corupt,
dacă voim să atra .em ‘ i corp elemente bune, cu dor
de țară și cari să dea u. avânt puternic culturei
pădurilor, iadustrializărei lemnelor și întregei noastre
economii silvice, de care este legată întreaga noastră
AtHSTl rUMflLO*
economie naționali. Trebue ca soarta sa să. fie bine
asigurați pe toate căile, pentru a putea lucră în li-
niște și cu folos.
Insuficiența personalului ne va paraliză încă mult timp
in mișcările noastre, deși s’au luat măsuri serioase pentru
sporirea lui, prin mărirea cadrelor Școalei Superioare de
Silvicultură, spre a putea face față nevoilor pădurărești ale
țărilor alipite decurând; totuși ele nu pot fi suficiente și
imediate până nu se va pune stavilă scoaterei la pensie a
atâtor elemente de valoare, de muncă, care ar face cinste
de a figură în cadrele altor țări înaintate în cultura pădu-
rilor.
Corpul silvic trebue să fie un corp de sine stătător,
care să-și croiască legile cele mai prielnice pentru
asigurarea lui și pentru ocrotirea pădurilor, mai cu
seamă de rapacitatea capitalismului strein, atât de
mult susținut de consiliile de administrație cu multă
influență în țară.
Noi bătrânii, ne amint'm cu drag sbuciumul tre-
cutului și nu putem decât să încurajăm legitimele
aspirațiuni ale corpului, care nu se pot realiză de-
cât prin o unire desăvârșită.
Să luptăm pentru apărarea pădurilor noastre de consor-
țurile streine, care ne-au devastat îngrozitor munții noștrii
și să avem veșnic înaintea ochilor, deviza: „prin noi în-
șine0.
înainte de a păși la muncă și în acest nou an, nu
putem să nu ne reamintim cu duioșie de memoria
atâtor ingineri silvici și studenți forestieri, care au
murit vitejește pentru a asigură o „Românie Mare”.
Facem un apel călduros la toți inginerii silvici, la profe-
sorii economiști și la toți aceia cari se interesează de
soarta pădurilor noastre, de a colaboră cât mai mult Ia
.Revista Pădurilor “ (ea să poată apare în mod lunar, ca și
înainte de războiu), și de a o răspândi cuc m ' m -lt în stra-
h M i ST A PĂnURILOR
3
turila noastre sociale, tocmai pentru a creea o tradiție fo-
restieră demnă pentru o Românie întregită.
Așteptăm cu drag și colaborarea fraților Bănățeni, Tran-
silvăneni, Crișeni, Maramureșeni, Bucovineni și Basarabeni,
ca să-și desvolte și ei părerile lor pe terenul legislativ sil-
vic și pe acel al economiei silvice, căci suntem do doi ani
uniți în mod indisolubil și credem că este timpul să ne
cunoaștem frățește cu toții, în folosul acelorași cauze comune.
C. AL. ORESCU.
Vlce președinte ol Soc. «Progrwil silvio*
Intindațiunile din 1920
Cauzele lor șt mijloacele de îndreptare.
Asupra acestei chestiuni s'a scris, ce-i drept, de
multe ori de către Inginerii noștrii silvici.
S’au făcut chiar studii amănunțite, prin care s’a arătat
răul organic de care sufere România și s’a indicat, în
acelaș timp, mijloacele corespunzătoare pentru a le
putea preveni pe viitor.
Părerea mea însă este că, ori cât de mult s’ar vorbi
și s’ar scrie în aceasta privință, nu poate fi decât în
folosul tutulor acelora cari se interesează de conser-
varea forțelor noastre de producțiune și de înbunata-
țirea starei noastre economice.
Cu toții știm, în adevăr, ca, în urma topirei zăpe-
zilor, în zilele calde de primăvară, precum și după ploi
repezi și prelungite în celelalte anotimpuri, se produc,
mai întotdeauna, creșteri bruscc în volumul apelor
curgătoare, cari ne mai încăpând în albiile lor obișnuite,
se revărsă peste holdele bogate, distrugând podurile
și terasamentcle liniilo: ferate, case, etc., dând astfel
naștere unor adevărate calamități publice.
rață cu asemenea împrejurări, se pune în mod firesc
irWl plDCfUtOK
îa^etirea • Nu sta oare în putința noastră de a scăpa
odttl de auri daune, cari se cifrează cu sutele de
-1 $3- c' -ar cu milioanele de lei?
Răspunsul nu poate fi decât afirmativ și pentru a ob-
ține rezultatul dorit, nu avem decât să imităm exem-
; altor țâri ca: Franța, Elveția, italia, Spania, unde
aceleași cauze au produs aceleași efecte, dar unde
exista o conștiință mai vie ca la noi despre adevăra-
tele interese ale populațiunilor respective.
Conducătorii acestor state civilizate, oamenii de
știința, specialiștii, puși în fața unor dezastre care
amenințau de a lua proporții din ce în ce mai mari,
nu s’au descurajat câtuși de puțin, ci s'au pus pe lucru,
au studiat cauzele inițiale și odată acestea bine cunos-
cute, le-a fost ușor să găsească și mijloacele raționale
de procedare, nu numai pentru a se face inofensiva
curgerea apelor pe povârnișul dealurilor și al munților,
ci și a disciplină aceste forțe elementare în profitul
acelor industrii, cari utilizează ca forță motrice așa
numita «Huilă albă».
A nu face decât a repara în fiecare an stricăciunile
cauzate, ori a ne mărgini de a deschide liste de sub-
scripții pentru a veni în ajutorul populațiunei, care a
suferit mai mult de viiturile mari de ape, fără a ține
însă socoteală că și la anul se va întâmpla, poate,
acelaș lucru, aceasta însemnează că ne lipsește cu de-
săvârșire spiritul practic necesar.
Pentru înlăturarea consecințelor datorite inundațiu-
nilor, urmează neapărat a se lua următoarele măsuri:
1.	A se împăduri bazinele de recepțiune ale toren-
ților și ravenelor, cari brăzdează regiunea colinelor și
acea muntoasă a țării.
2.	A se fixa și consolida coastele desgolite în urma
nesocotitelor defrișări de păduri cari au avut loc după
împroprietărirea exclăcașilor dela 1864, adesea ori pe
locurile cu pante repezi din preajma satelor.
3.	A se construi baraje de piatră, de lemn, sau vie-
țuitoare în canalurile de scurgere ale torenților, cu aju-
torul cărora se transforma albia într’o succesiune de
niTISTA PiDURILOR
5
trepte înclinate după panta de compensație corespun-
•âtoare stărei de torențialitate din timpul executărei
lucrărilor, se lărgesc secțiunile transversale, se micșo-
rează vitezele și se distruge forța vie a apelor, cari
cad peste coronamentul barajelor în chestiune.
4.	A se drena terenurile unde, din cauza isvoarelor
ascunse și a infiltrațiunei apelor meteorice, și-au pierdut
coheziunea lor naturală.
5.	A se înființa locuri de depozite în conurile de
dejecțiune.
A se utiliza, în fine, toate acele lucrări technice
prescrise de știința corecțiunei și stingerii torenților,
care se predă și în școala noastră superioară de sil-
vicultură, încă dcla data înființării sale, ca și în cele-
lalte școli similare din străinătate dealtminteri.
Inginerii corpului technic-silvic și-au făcut datoria
atrăgând adeseori atențiunea factorilor îndrituiți asupra
consecinței imediate ale despăduririlor, dovedind cu
date statistice că suprafața terenurilor devenite impro-
ductive sporește pe fiecare an; că prin materiile tran-
sportate de torenți și ravene se înalță albia râurilor,
se micșorează profilul lor transversal, din care cauză
se produc desele revărsări de ape, de care sufere
atât agricultura cât și întreaga economie a țârei; că
pădurile pe lângă influența lor favorabilă asupra sta-
bilirei unui regim normal al apelor și îndeplinire! unui
rol economic însemnat, contribuesc afară de aceasta
la înfrumusețarea patrimoniului nostru național, Ia în-
mulțirea peisajelor pitorești și la împiedecarea absen-
teismului așa de mult practicat în țara noastră; că pentru
conservarea lor în bună stare și spre a se putea exploata
:□ mod rațional puținele masive de valoare, ce ne-au
-.ai rămas, ele trebuesc în mod prealabil sa fie ame-
najate, iar cu ocaziunea iminentei reforme agrare, să
-e se mai repete greșala neiertată din trecut, de ase
cuprinde poienile de prin păduri în terenurile cuvenite
înpr prietăriților ca locuri de cultură sau ca islazuri
per r.anente pentru vite.
Revista Pădurilor*—organul societăței «Progresul
RtTISTA PODURILOR
6
silvic • este plină de învățăminte despre urmările nefaste
ale distrugerii pădurilor, iar în conferința ținuta asupra
toren iilor din diferitele state ale Europei, publicată în
• Economia Naționala» No. 7 și 8 din anul 1900 și în
srudiul din 1901, asupra torenților din valea Topologului,
am arătat care este originea și cauzele formațiunei
torenților din țara noastra, precum și cari sunt mijloa-
cele technice cele mai proprii pentru corecțiunea și stin-
gerea lor.
lată ce ziceam atunci: «Marea majoritate a publi-
cului nostru ignorează cu desăvârșire existența toren-
ților în România. Faptul acesta este așa de adevărat,
în cât nu cunoaștem până acum cel puțin vr’o mă-
sură ocrotitoare în contra consecințelor, de altminteri
atât de păgubitoare pentru economia generală a țărp.
Cu toate acestea • sunt regiuni în țara noastră atât
de bântuite de aceste focare de distrucțiune, în cât te
prinde mirarea cum se poate că cei interesați în cauza,
proprietari respectivi, cari ’și văd în fiecare an și cu
o regularitate aproape matematică, micșorată întinderea
suprafețelor lor cultivabile, să nu se omoționeze» să
nuse miște, să nu lucreze în sensul de a deștepta
opiniunea publică asupra marelui pericol, ce-i amenința».
Ar fi timpul, deci, ca guvernul țărei și în special
Ministerul Domeniilor să se preocupe în mod serios de
această chestiune, căci în caz contrariu vom fi nevoiți
să cheltuim mai târziu sume considerabile pentru re-
medierea in parte numai a releior semnalate mat sus.
Defunctul rege Carol 1, care cunoștea foarte bine valea
Topologului, cu prilejul vizitei sale Ia Ministerul Agri-
cuiturei și Domeniilor, care a avut loc în ziua de 27
Aprilie Î902, a comunicat celor prezenți, că a fost
foarte rău impresionat de însemnatele stricăciuni cau-
zate terenurilor de cultură ale locuitorilor din comu-
nele Bâlcești și Stoiceni în deosebi, de către nume-
roșii torenți, cari brăzdează această vale atât de fertila
odinioară.
De atunci și până acum nu s’a făcut totuși nimic in
aceasta privință, cu toate petițiunile semnate de mii
n&MSTA PĂDURILOR
7*
de locuitori de pe Valea Topologului adresate auto-
rităților competinte, în scopul de a se lua cuvenitele
măsuri de îndreptare.
Totul a reintrat în stadiul de complectă indiferență,
de mai înainte ; atât numai că podurile rupte, tera-
samentele liniilor de pe C. F. R. distruse pe valea
Prahovei și anume de torenții dintre Comarnic și
Sinaia, precum și de cei de pe valea Buzeului, etc., au
grija, din nenorocire, să ne reamintească că țara
noastră suferă de o boală cronică, care, cu cât va trece
mai mult timp, cu atât va fi mai greu de vindecat.
Și pentrucă lucrările de corecțiune propriu zise nu
constă numai din construcțiuni de baraje șl alte lucrări
de artă, ci și din împădurirea bazinelor de recepțiune,
cari de ordinar au forma unor pâlnii enorme, unde se
strâng apele de ploi, cari alimentează torenții, în Franța
și Austria în special, s’a însărcinat cu executarea
acestor lucrări personalul technic silvic, care prin pri-
ceperea, energia și zelul desvoltat, a dovedit că este
singurul care corespunde unei atari chemări.
Prosper Demontzey în Franța, fost inspector general
silvic și multă vreme conducătorul șef al lucrărilor de
corecțiunea torenților din această țară; Edmond Thtery,
profesor de matematici .aplicate la școala naționala de
ape și păduri din Nancy, al cărui tratat asupra corec-
țiunei torenților a devenit clasic; lulius Falkenhayn,
fostul ministru de agricultură care a înființat în Austria
serviciul de corecționarea torenților, după ce în 1884
vizitase regiunile cele mai devastate de torenți din
Franța, merită cu drept cuvânt recunoștința popula-
țiunilor din aceste țări, penhu serviciile imense ce le
au adus.
Astăzi, când am intrat în st diul refacerei economiei
noastre naționale, cel mai bun lucru de făcut ar fi ca
nn număr oarecare de diplomați ai școalei noastre su-
perioare de silvicultură, de preferința primii clasificați
din câteva promoțiuni succesive, dornici de muncă, să
fie trimiși în Franța sau în Elveția spre a -se specia-
liza în lucrări de corecțiuni și de stingerea torenților,
8
REVISTA PlDURlLOR
de gazonarea și și împădurirea munților, de ameliora-
țiuni pastorale,’ctc.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât față cu celelalte .
țâri din Europa, neexceptând Rusia, Ungaria, Grecia
și nici măcar Bulgaria, în cari funcționează de o‘
vreme îndelungata câte un serviciu de corecțiunea
și stingerea torenților, România, trebue să recunoaștem,
a rămas cu totul înapoi.
Sperăm că, de data aceasta, cel puțin vom ști să
rupem cu tradiția trecutului și cu o oră mai curând
se va înființa și ia noi un asemenea serviciu bine or-
ganizat și dotat cu fonduri îndestulătoare, căci numai
astfel se va putea face nevătămâtoare cursurile de
apă, cari își iau obârșia în regiunea muntoasă a țârii
și se va înipedeca inundațiunile periodice cari numai
în anul 1879 — când-s’a făcut o statistică exactă —au
pricinuit proprietăților Statului și celor particulare, pa-
gube evaluate la 39.761.206 lei, iar C. F. R. de 1.685.687
lei, afară de numeroase vite înecate și 102 victime
omenești. (A se citi «Monitorul Oficial» No. 171 din
31 Octombrie 1897).
in anul acesta daunele cauzate de furia apelor des-
lânțuite în urma ultimelor ploi torențiale din primăvară
se cifrează de sigur la mai multe zeci și chiar sute
de milioane lei.
Ministerul de Interne ar fi trebuit să ia cuvenitele
dispozițiuni pentru a lor constatare, după cum s’a făcut
și în anul 1897.
Și când te gândești cat de ușor este a se pune odată
capăt unor atari dezastre cu întregul lor cortegiu de
nenorociri! Se cerc însă sâ avem mai multă credința
In efectul salutar al metodelor științifice de a lupta în
contra forțelor elementare și anume după un program
de lucrări alcătuit de oameni de specialitate cărora
sa nu le lipsească nici experiența și nici dorința de a
fi folositori patriei.
1 circ Anioncscu
20 Iunie 1920.	Profesor și inspector general silvic.
RKMSTA PĂDURILOR
9
Fosta Academie de Mine și Silvicultură
din Schemnitz (Ungaria).
— o —
(Berg-und Forst Akademie).
Zilele trecute răscolind vasta și bogata bibliotecă a
unui savant profesor Universitar, fost de mai multe ori
Ministru, de a cărui amiciție mă bucur de mult timp, am
dat peste o monografie a fostei Academii de Mine și Sil-
vicultură din Schemnitz, publicată în 1871, cu ocazia
centenarului acestei Academii, de G, Faîler și întitulată:
Gedenkbuch zur hundertjăhrigen Grundung der K. K.
Berg-und Forst-Akademie in Schemnitz.
Din această monografie extrag următoarele date asupra
modului de organizare și de funcționare al acestei școli.
Afluența mare de foști studenți ai acestei Academii, care
au venit să se înscrie și să terihine școala noastră Su-
perioară de Silvicultură din București, dă un interes deo-
sebit acestei foste Academii, din Schemnitz, care acum,
după marele războiu mondial, și după tratatul de pace,
este în posesiunea Ceho-Slovaciei.
Chestiunile școlare m’au interesat totdeauna și lăsând
modestia la o parte, cunosc poate mai bine ca mulțfdintre
noi, organizațiile școalelor speciale profesionale din toate
țările. Aceasta mă îndrituiește să afirm că lucrarea lui
Faller pe care o voi rezumă, în rândurile de mai jos, nu
este un anachronism. Academia din Schemnitz a func-
ționat până la marele războiu,—provocat cu atâta ușurință
de dcsființatul imperiu Austro-Ungar, care a produs atâtea
victime și ruine, —aproape întocmai, așă cum o arată Faller,
cu deosebire că din 1890 s’a mărit numărul semestrelor
în Academia de mine, de la 8 la 10, iar în cea de sil-
vicultură de la 6 la 8. în ce privește partea istorică a
acestei Academii, lucrarea lui Faller este riguros exactă,
rrecum sunt de actualitate și datele relative la regimul
sterior al Academiei.
Faller ne spune că mai ’nainte și încă până la înce-
f rr secolului al XVlII-lea, tinerii, care doreau să învețe
10
RKVffîă PiDtmiLOR
arta minelor, erau nevoiți, în lipsă de școli speciale, să
învețe această meserie pe lângă agenții activi din servi-
ciul Statului, care făceau un mare mister din slabele
cunoștințe asupra acestei specialități, abiă născânde. In
fiecare district minier eră un număr oare-care de expec-
tânji (ucenici), care după câțiva ani de studii prac-
tice, erau numiți practicanți (Prakticant'en). Existau,
astfel, un fel de școale profesionale în diferite orașe ale
fostului imperiu și administrația minieră, în 1847, ca să
le deă o organizație mai regulată, fundă în Ungaria, trei
școli de mine: una în Ungaria de jos, alta la Schmoi-
Initz și a treia în Banatul Temișoarei. Ideia de aînființă
o școală, superioară datează din 1761, când s’a creat la
Universitatea din Praga o catedră pentru profesarea ști-
ințelor referitoare la arta minelor ’). Doi ani mai târziu s’a
fundat, la Schemnitz, o școală superioară de mine, și pe
ziua de 1 Septembrie 1763, francezul Nicolas Jacquin,
care avea o reputație universală pentru lucrările sale do
botanică, a fost numit profesor de Chimie. El nu și-a în-
ceput cursul decât în 1764, întrebuințând primul an ca
să viziteze minele și uzinele din district. In 1765, s’a în-
ființat a doua catedră pentru matematici și mecanică.
Succesul cursurilor profesate pe aceste catedre, și nu-
mărul mare de elevi ce se înscrisese în școală a făcu*
pe Împărăteasa Maria Thereza să ridice școala din Schem-
nitz la rangul de Berg-Akademie, să creeze o nouă ca-
tedră și să fixeze durata studiilor la trei ani.
In anul l-iu se făceă: aritmetica, algebra, analiza ma-
tematică, geometria, trigonometria, mecanica, idrostatica
idraulica și fizica, cu aplicațiile acestor științe la arta
minelor.
în anul al Il-lea se predau: chimia generală, chimia
mineralogică și metalurgică, arta încercărilor și metalurgia.
In fine, în anul al III-lea se studiă: exploatarea mi-
nelor, preparația mecanică, legislația minelor și economia
forestieră.
*) Este curios cum învățarea științelor technice a avut Icc, chiar dola
început. în Universități. Istoria se repetă, căci astăzi, mai pretutindeni,
artele inginerești tind a fi înglobate în Universități.
REVISTA PĂDURILO*
11
Tcți elevii făceau exerciții de desen și ridicări de pla-
nuri subterane.
La fînqle fiecărui semestru elevii erau obligați să treacă
examene publice și după ce absolviau școala, erau înda-
torați să facă o călătorie instructivă în districtele miniere
ale imperiului.
In școală ei au admiși numai elevii care absolvise clasele
humanioare, iar regulamentul prevedcă admiterea fiilor de
agenți din serviciul minelor, de proprietari și exploatatori
de mine.
In 1795 erau patru categorii de elevi: auditori (Privat-
Zunorer), care urmau cursurile pentru instrucțiunea lor
particulară, ca proprietari sau exploatatori de mine; prac-
ticanți plăti,i, care, de îndată ce intrau în școală țineau
de Administrația minelor: practicanți neplătiți, destinați
să intre în serviciul Statului, și, în fine, elevi liberi, care
nu puteau intra într’o administrațiune publică și al căror
număr era limitat. Cursurile școalei au fost declarate pu-
blice priutr’uo decret din 1795 al împăratului Francisc I.
In 1794 se înființă, la această școală un curs de con-
tabilitate, în scopul de a formă agenți pentru ținerea re-
gistrelor administrații minelor și monezilor, Ia care erau
zece locuri de practicanți plătiți pentru tineri ce se des-
tinau acestei părți a serviciului.
Tocmai în 1807 sa anexat la această Academie o
școală de silvicultură, la care cursurile aveau o durată
de doi ani, dintre care unele trebuiau urmate și de elevii
mineri. Elevi forestieri erau obligați să urmeze, mai în-
tâiu, anul l-iu de cursuri Ia Academia de mine, unde că-
pătau instrucțiunea generală ce le eră necesară. Insă, or-
ganizarea a acestui prim an de cursuri prezintă defecte
destul de serioase, do oarece matematicile, mecanica și
fizica, erau predate mai ales din punctul de vedere al
aplicațiilor acestor-științe ia arta minelor și se întâmplă
foarte des ca. elevii silvicultori, din cauză că nu aveau
cua >tințo elementare suficiente, nu puteau urmă cu folos,
bA chiar nu puteau trece examenele.
tru înlătură acest inconvenient, împăratul Fran-
- l-iu, in iecretul din 13 Septembre 1809, a în-
RKVirTA PlDVRtLOR
5 nu: la Academie, un curs preparator, în care a dispus
•i se predea: fizica generală, algebra, geometria, trigono-
metha și elemente de logică. Acest curs preparator, care
trebuii urmat innaintea frequentărei cursurilor regulate
a ie Academiei, a fost introdus, totuș, printre cursurile de
anul l-iu, astfel că durata studiilor în școală n’a fost
mărită. Tinerii, cari Ia înscrierea lor în Academie, puteau
-ă justifice, printr’un examen prealabil, că au cunoștințe
suficiente în aceste materii, erau dispensați de a urmă
cursul preparator și erau admiși direct în cursurile spe-
ciale. Acestea din urmă s’au complectat treptat; s’au adă-
ogat cursuri de mineralogie și de geologie și s’au dat o
mai mare desvoltare exercițiilor practice de desen, de ri-
dicări de planuri și de chimie. După anul al lll lea elevii
făceau un stagiu la Windschacht pentru a studiă aci
practica exploatărei minelor și preparațiunea mecanică a
minereurilor. Numai după ce-și completau astfel instruc-
țiunea lor puteau fi trimiși în străinătate ca să viziteze
mine și uzine, fiind obligați ca la înapoierea lor să pre-
zinte memorii scrise de tot ce văzuse și studiase în că-
lătoria lor.
Odată cu progresarea științelor, alte noi cursuri s’au
introdus în progiamul Academii, dintre care unele obli-
gatorii, iar altele facultative. Astfel, în 1820, se deschise
un curs liber de matematici superioare. In 1834, se in-
troduse, printre studiile obligatorii, un curs de știința și
arta construcțiunei; în fine, în 1840, s’a înființat o ca-
tedră specială de mineralogie, geologie și paleontologie.
S’au mai făcut, pe atunci, și câteva modificări de altă
natură; astfel, elevii plătiți de administrația minelor, fu-
sese obligați, încă din anul 1837, de a urmă și cursurile
școalei de silvicultură și d6 a depune examene de aceste
cursuri. In 1838, această școală de silvicultură a fost și
ea ridicată Ia rangul de Academie, și lucrările practice,
care pentru elevii silvicultori, trebuiau să fie făcute în-
nainte de a intră în școală x), au fost lăsate, ca și pentru
elevii mineri, după absolvirea școalei. Academia din Schem-
*) Cum era altă dată pentru școala de silvicultură din Hrănești.
REVISTA FADCRILOR
(3
nitz căpătă atunci titlul de Berg-und Forst AJcademie,
pe care l’a purtat până la sfârșitul ultimului mare războiu.
Modificările treptate ale acestei Academii, sfârșiră prin
a face necesară o organizație generală a acestei instituții.
Proiectul ce a fost întocmit atunci a obținut aprobarea
imperială la G Octombre 1846; numărul catedrelor a fost
fixat Ia G și fiecărui profesor s’a dat un ajutor. Apoi s’au
mai introdus și câteva modificări de cursuri: profesorul
de matematici a fost însărcinat și cu cursul de matema-
tici superioare; cel de chimie a fost obligat să facă un
număr oare care de lecții asupra rafinărei sării și asupra
fabricărei monezilor, iar cel de geometrie descriptivă și
de desen a fost însărcinat să facă și cursul de construcțiuni.
Durata studiilor s’a fixat la patru ani pentru elevii dela
mine și la trei pentru silvicultori, fiind obligați a urmă
împreună cursurile de matematici, de mecanică, de fizică
și de chimie. La cursurile speciale erau despărțiți, cei de
la mine având a urmă cursurile de: mineralogie, geologie,
paleontologie, exploatarea minelor, topografia suterană,
studiul mașinelor de mine, metalurgia și arta încercărilor;
iar cei dela silvicultură: studiul solurilor, botanica, zoologia,
silvicultura, cubagiul lemnelor și administrația pădurilor.
Aceste diferite cursuri erau repartizate, pe ani de studii,
în modul următor:
Anul l-iu
Anul II
Anul 111
Semestrial Fiu: Algebra și Geometria.
Semestrul al II-lea: Fizica, Mecanica și Geo-
metria descriptivă.
Semestrul l-iu: Chimia generală.
Semestrul al II-lea: Mineralogia pentru elevii
mineri; Istoria Naturală, studiul solurilor
etc. pentru elevii forestieri; și curs de
construcțiuni pentru toți.
Semestrul l-iu: Geologie și Paleontologie
pentru cei de la mine; Silvicultura, Bo-
tanica și Zoologie forestieră, întrebuin-
țarea produselor forestiere, pentru cei dela
silvicultură.
REVISTA PĂDIRILOR
Anal HI
Anul IV
< turnai pen-
t . cei dcla
mine)
Semestru! al II-lea: Exploatarea minelor
și legislația minelor pentru cei d’ântâiu;
Cubagiul lemnelor și administrația pădu-
rilor pentru cei d’aldoilea.
Semestrul l-iu: Cursul de mașini, ridicarea
planurilor subterane, curs de stil admi-
nistrativ și de ținerea biurourilor.
Semestrul al II-lea: Arta încercărilor, me-
talurgia și contabilitatea.
Afară de acestea, în fiecare an de studiu se făceau
exerciții practice: desen, ridicări de planuri, crochiuri de
mașini, curse geologice, vizitări de mine și de uzine,
excursiuni forestiere și exerciții în pădure. La sfârșitul
fiecărui semestru, elevii depuneau examene de materiile
ce urmaseră și la fiecare din aceste examene se lăceă o
clasificare deosebită.
Aplicarea acestui program s'a făcut în anul 1848. La
această dată Academia din Schemnitz eră cât sg poato
de prosperă și cu o populație școlaiă cât se poate de
numeroasă; erau aproape 300 elevi, atât la mine, cât și
la silvicultură.
Dar turburările politice care au avut loc în Ungaria în
anul 1848, au avut o influență foarte supărătoare asupra
Academii din Schemnitz: un număr foartj mare de elevi
părăsiră școala și cursurile au fost suspendate, din ordin
superior, la 16 Martie 1849. In același timp, spre a sa-
tisface trebuințele administrații minelor se înființă două
școale de mine, una la Przibram, cealaltă la Loeben. Aca-
demia din Schemnitz se deschise, totuși, în 1850, dar n’a
mai ajuns niciodată, dela această epocă, la situația în-
floritoare la care ajunsese la finele anului 1847.
Programul, pe caro l-am schițat mai sus, a fost aplicat
mai mulți ani de a rândul fără modificări simțitoare; s'a
adăogat numai la cursul de matematici, mai multe lecții
asupra rezistenții ma trialelor, la cursul de chimie lecțiuni
de docim^âe (chimie analitică minerală) și la cursul de
mineralogie lecțiuni de cristalografie și date generale asupra
constituții geologice a imperiului.
REVISTA FÂOURiLOh
15
Dar în 1856 I. von Russegger, directorul Academii, puse
babele unei noi organizații; el propuneă de a modifică di-
fer'.» cursuri, de a dă o mai mare desvoltare unora din
e’e, dar schimbarea principală eră despărțirea cursurilor
speciale în două grupe deosebite, una consacrată artei
minelor, iar cealaltă metalurgiei și uzinelor; elevii trebuiau
. . urmeze, după voința lor, una din aceste două grupe
de cursuri, iar aceiă care ar fi avut ambiția d’aînnainta
până la gradele superioare din administrația minelor, și
ar fi voit să studieze atât arta minelor cât și metalur-
• gia, erau obligați să facă al 5-lea an la academie, spre
a urma și cursurile din a doua grupă. P. von Rittinger
a fost însărcinat să examineze acest proiect de reorgani-
zare și de a prezintă un program complet. După ce a vi-
zitat școalele din Przibram și din Leoben, Rittinger veni
la Schemnitz și supuse proiectul său tuturor profesorilor
Academii, întiuniți în consiliu, unde fu discutat articol cu
articol. Punctul principal al acestui nou proiect a fost
înființarea unei mari școale de mine, care trebuia să în-
locuiască pe celelalte trei școale, ce existau atunci, în care
să se formeze agenții și inginerii pentru minele și uzi-
nele din întregul imperiu. Această școală ar fi putut fi
așezată sau la Viena, sau în centrul uneia din marile dis-
tricte miniere, la Schemnitz, Przibram sau Loeben. Comi-
siunea s’a pronunțat pentru cea d’a doua din aceste so-
luțiuni, pe considerentul că eră necesar ca elevii să poată
studiă la fața locului și zi cu zi practica artei minelor,
și a propus Schemnitz sau Przibram unde să fie așezată
noua.Academie. Acest proiect n’a fost însă aprobat.
In 1860, s’a adăogat în programul anului al li-lea un
curs de construcțiuni de mașini și s’a împărțit cursul de
metalurgie în două părți: metalurgia generală și meta-
lurgia specială (fabricarea diferitelor metale), consacrându i,
pe lângă aceasta, mai mult timp de cât i se consacrase
până atunci. Din cauza acestor modificări a fost nevoie
■ se mărească și numărul profesorilor. 0 deciziune din
ș Iulie 1866 a fixat un nou orar de studii, care se ur-
aă și astăzi și asupra căruia voi dâ câteva detalii
mai importante. Acest orar a fost întocmit după un pr
Rt'VISTA PĂDURILOR
14
gram general, adoptat In 1860 și modificat în 1865, care
s? aplica la toate școalele de mine din imperiu. Acest
program nu realizează Pe deplin toate ideile prezentate
de I. von Russegger în 1856 și- mai mulți dintre profe-
sării Academiei găseau că studiile nu erau destul de spe-
cializate, căci un profesor n’ar fi trebuit să predeă decât
o singură materie, de oarece științele ajunsese preâ în-
r.aintate și desvoltate pentru ca un singur individ să cu-
noscă bine mai multe dintre ele. In fine, erau unii pro-
fesori cari susțineau că ar fi trebuit să se deă mai multă
importanță studiilor practice și să Se împartă în patru
grupe deosebite, astfel ca să se poată formă ingineri pentru
toate specialitățile: exploatarea minelor, metalurgia ferului,
metalurgia celorlalte metale, construcțiuni și mașini.
Profesorii Academii de mine erau în număr de șase,
având toți titlul de Consilieri de mine (Bergrath). Trei
dintre ei erau însărcinați cu cursurile preparatorii: unul
pentru matematici, mecanică și studiul general al inași-
nelor; altul pentru fizică și chimie, și al treilea pentru
mineralogie, geologie și paleontologie; ajutorul celui d’in-
tâiu era însărcinat cu lecțiile de desen și de geometrie
descriptivă, iar aiutorul celui d’aldoilea, cu cursul de fi-
zică. Dintre ceilalți trei profesori, unul făceă cursul de
exploatarea minelor și de topografie subterană; cel d’al-
doilea cursul de matalurgie și de arta încercărilor, iar cel
din urmă cursul de construcțiuni și cursul special de ma-
șini pentru mine și uzine. La fiecare curs se află atașat
un profesor ajutor.
In 1871, Ia centenarul Academii din Schemnitz, per-
sonalul specialităței minelor eră compus astfel:
Directorul Academiei.............................D.	von Medniansky.
Profesorul de matematici și de mecanică S. Farbaky.
Profesor-ajutor însărcinat cu cursul
de geometrie descriptivă și de desen . E. Herrmann.
Profesorul de fizică și chimie. . . R. Richter.
Profesor-ajutor însărcinat cu cursul
de fizică........................................A. von Miko.
Profesorul de mineralogie, geologie și
paleontologie....................................I. von Pettko.
REVISTA PĂDURILOR ,	17
I*
Profesorul de exploatarea minelor și
de topografie subterană...........................G.	Faller.
Profesorul de metalurgie și de arta în-
cercărilor .......................................A.	Kerpely.
Profesorul de construcțiuni de mașini E. POscht.
In fiecare an cursurile se începeau în luna Octombre’
și se terminau in luna Iulie din anul următor. Durata to:
tală a studiilor eră de patru ani: doi ani pentru cursu-
rile preparatorii și doi ani pentru cursurile speciale. Elevii
care posedau cunoștințele necesare și suficiente puteau fi
dispensați de a urmă, *în total sau în parte, cursurile pre-
paratorii:
Aceste cursuri erau repartizate pe cei dintâiu doi ani,
precum urmează:
Anul tiu.
Semestrul l-iu.
Numărul orelor
de
curs 0 exerciții
(pe săptămână)
Matematici elementare și superioare.
(Aritmetică, algebră, trigonometrie, etc.,
principii de calcul diferenței și integral) • 10	4
Geometrie descriptivă, exerciții de
desen și geometric.......................:	. .	5	6
Fizică. (Lumina, căldura, electricitate și
magnetism)........................................... 2	—
17	10
Semestru! al II-lea.
Mecanica. (Măsurarea forțelor și efec-
tele lor; dinamica și statica solidelor și a
fluidelor. Flexiune și rezistență; aplica-
țiune la construcțiuni)...................10	4
Chimia generală. (Metaloizii)	...	5	—
Fizica. (Lumină, căldură, electricitate și
magnetism)........................................ 3	2
Desenul de consiracțiuni.	....	—	4
18	10
2
18
■ AVISTA pIdurilgh
Anul al II-lea.
Semestrul l-iu.
Cașul de mașini. Principii; elemente
iî ni; motori (motori animați, motori
idraulici. motori cu aburi, motori de vânt).
Exerciții de desen. (Crochiuri de ele-
e. • te de mașini și de motori. Proiecte),
Chimia. (Metalele, elemente de chimie
rganică, analiza calitativă a substanțelor-
met alice pe cale uscată și pe cale umedă).
Cinci lecții de 1V« oră pe săptămână .
Mineralogie. (Exerciții practice pentru
determinarea mineralelor)...............✓
Geometria aplicată (Principii de op-
tică și aplicații la instrumentele de optică.
Ridicări de planuri, întrebuințarea lanțului,
echerului, planșetei, busolei, teodolitului.
Nivelment. Măsurarea înălțimilor cu aju
torul barometrului. Exerciții de desen to-
pografic) ................................
Numărul orelor
dc
curs (| exerciții
(pe săptămână)
7 Vi -
4	2
2_____2
18 Vi 10
5
— G
Semestrul al II-lea.
Cursul de mașini. (Urmarea) ...	5	—
Exerciții de desen de mașini. (Urmarea)	—	6
Geologie și paleontologie. Cinci lecții
de 1 l/s oră pe săptămână .....	7 Vi	—
Geometrie aplicată. (Urmarea) . .	4	4
Exerciții de topografie. Două după
amiază pe săptămână. 
16 l/a 10
Ca aplicație la cursul de mașini, elevii erau conduși .
să viziteze, în diferite rânduri, mașinile și atelierele din
vecinătate. Tot asemenea, pentru completarea cursului de
geologie, elevii făceau excursiuni geologice în împrejuri-
mile Schemnitzului, precum și o excursiune mare în re-
giuni mai depărtate.
revista pădurilor
19
Cursurile speciale care ocupau ultimii doi ani de ședere
U Academie, erau împărțite în modul următor:
Anul l-iu.
Exploatarea minelor. (Zăcăminte; lu-
:rări în stâncă; lucrări de străbatere, ga-
lerii, puțuri, sondage; Căptușirile de lemn,
garnisajele, zidurile, exploatarea propriu-
zisă, exploatarea sărei, aerajul, extracți-
unea, incedii subterane).....................
Mașini de mine. (Extracțiune, sleire,
instalațiunile puțurilor)....................
Construcțiuni. (Construcțiuni civile,
construcțiuni de drumuri, construcțiuni
idraulice, proiecte). Exerciții de desen, cro-
chiuri și proiecte de arhitectură . . .
Lucrări de analiză chimică în labo-
rator. Analize cantitative. Dup^amiazele
libere.......................................
Administrația și legislația minelor și
uzinelor. (Contabilitatea, drept adminis-
trativ, drept general, contracte, servituți,
drept comercial, legislația minelor). Prin-
cipiile științei forestiere..................
Numărul orelor
de
curs || exerciții
(pe săptămână)
5	—
2	6
3	4
5	—
15	10
ba începutul acestui an, elevii erau obligați să viziteze
minele din împrejurimi, spre a căpătă o ideie generală
despre exploatarea și despre amenajarea minelor. La sfâr-
șitul anului, trebuiau să viziteze din nou minele și mer-
geau apoi să vadă și mine de cărbuni.
Tot asemenea la începutul anului al doilea special,
elevii erau datori să viziteze uzinile metalurgice din veci-
:diate de Schemnitz. Cursurile acestui an erau următoarele:
20
RBMSTA PĂDURILOR
Anul al II-lea.
ExpZ atarea minelor. (Topografie sub-
teranâ; planuri de mine. Preparația me-
ca: icâ. Gestiunea minelor. Statistică). .
Metalurgia. (Metalurgie generală, mi-
nereuri, cuptoare, combustibili, etc. Me-
talurgia specială, mercuriu, zinc, arsenic,
antimoniu, bismuth, cobalt, nickel, staniu,
fer, plumb, cupru, argint, aur. Gestiunea
uzinelor. Statistica). Cinci lecții de 172 oră
pe săptămână..........................•
Mașini de uzine. (Mașini suflătoare, ven-
tilatoare, cioacane de ferărie, laminoare,
foarfeci, mașini pentru baterea monezilor).
Arta încercărilor^ cu exerciții practice
o zi pe săptămână............................
Crochiuri și proiecte de uzine. . . .
Numărul orelor
de
curs '| exerciții
(pe săptămână)
7?2 -
2	6
2	—
—	2
16% 10
5	2
La sfârșitul anului, elevii erau datori să facă o serie
de vizite în uzine.
Orele de cursuri, pentru cei dni ani speciali erau astfel
aranjate în cât un elev să poată urmă, într’un singur an
toate lecțiile asupra metalurgii și uzinelor. Cele două
cursuri de exploatarea minelor și de metalurgie se sfâr-
șiau și unul și altul, £rin câteva date statistice asupra
principalelor mine și principalelor uzine din Europa, în ge-
neral, și din fostul imperiu Austro-Ungar, în particular.
Excursiunile instructive erau, după cum am spus, de
două feluri: la începutul anului, în prima lună, elevii erau
datori să arunce o privire generală asupra obiectelor ce
erau tratate la curs; apoi, la sfârșit, în ultima lună a
anului, ii' se arătă punerea în practică, și de data aceasta
în detaliu, tot ce studiaseră în cursul anului. Vizitarea
minelor și uzinelor se făceă sub conducerea profesorului
de exploatarea minelor, pentru unii, și a profesorului de
metalurgie, pentru ceilalți.
REVISTA PĂDURILOR
21
Ara arătat, dând lista diferitelor cursuri, numărul de
ore întrebuințat în fiecare săptămână pentru lecții de o
parte, și pentru exercițiile practice, de altă parte; dimi-
nețele erau consacrate pentru lecțiile orale, câte trei ore
în fiecare zi, iar după amiazeie se făceau exercițiile de
desen și altele. Afară de cursurile regulate, despre care
âm vorbit, diferiți profesori făceau lecții facultative, prin-
tre care putem cită pe următoarele:
Matematici superioare, mai desvoltate și aplicate la
câteva probleme de mecanică practică.
Teoria și întrebuințarea riglei du calcul.
Chimia analitică, mai desvoltată.
Cristalografia.
Privire generală asupra constituții geologice a Europei,
și mai în special a Austriei și a Ungariei.
Legislația minelor.
Principii de economie politică, etc.
Cursurile Academii foiestiere erau făcute de un Consi-
lier silvic (Forstrath), profesor titular, un Forstmeister,
profesor suplinitor, și trei profesori-ajutori care aveau titlul
de Revier-forster.
Aceștia erau în 1871, la centenarul Academii:
C. Wagner.
I Lăzăr .
L. Fekete .
F. IlMs. .
S. Nikl. .
Forstrath
Forstmeister
Revierfurster
Durata studiilor era de 3 aui, și cursurile speciale în-
cepeau din anul l-iu. Aceste cursuri erau repartizate astfel:
Anul l-iu. Semestrul Fiu. Matematici elementare și superioare. Geometria descriptivă	 Vânătoarea. (0 excursiune distractivă pe săptămână)		Numărul orelor de curs || cxerci|ii tpe săptămâna) 10	4 5	6 2	— 17	10
✓	22
REVISTA PĂDURILOR
Semestrul al II-lea.
Fizica; chimia organică și anorganică.
Anatomia și fiziologia botanică. Bo-
tanica forestieră (O excursiune pe săp-
tâmânâ)..............................
Entomologia forestieră................
Desenul cu mâna liberă................
10	4
4	2
2	—
—____4
16	10
Anul al II-lea.
Semestrul l-iu.
Silvicultura. :	/ Două de 1
Exploatarea pădurilor. ( Săptămâni. J
Studiul solurilor și climatologia . .
Economia politică......................
Geodezia...............................
Desenul topografic.....................
G	—
3	—
3	2
4	—
2	—
—____4
18	6
Semestrul al II-lea.
Mașini. Mașini forestiere. Instrumente
forestiere. Cinci lecții de l1/» oră pe săp-
tămână. ..............................
Cubajul lemnelor (o zi pe săptămână
exerciții în pădure)..................
Technologia forestieră.................
Geodezia. (Două zile pe săptămână
exerciții pe teren)...................
Desenul de mașini forestiere . . .
TI.	4
2	—
2	—
4	—
—	4
15 7,	8
REVISTA PĂDURILOR
23
Anul al IlI-lea.
Semestrul l-iu.
Supraveghierea și poliția pădurilor.
Legislația forestieră.....................
Construcțiuni forestiere -.................
Estimația venitului pădurilor și reali-
zarea acestui venit.....................
Organizația administrații pădurilor.
Organizații serviciului forestier. . .
Cultura arborilor fructiferi. (O zi pe
săptămână exerciții practice)...........
Desen de construcțiuni.....................
Semestrul al II-lea.
Estimația valoarei pădurilor . . .
Construcția drumurilor. Construcți-
uni idraulice. (Două zile pe săptămână
exerciții pe teren).....................
Știința afacerilor.........................
Contabilitatea.............................
Principii de agronomie. (Două zile pe
săptămână exerciții pe teren) .	. .
Istoria Uteraturei forestiere. . . .
Construcții de drumuri și țonstructii
idraulice: Exerciții de desen . . . .
Numărul orelor
do
curs |! exerciții
(pe săptămână)
2	—
3	2
5	4
3	2
2	—
1	—
—____4
16	12
2	2
3	—
3
3	2
3	—
2	—
—_____4
16	8
Cursul de matematici și cursul de geometrie erau ur-
mate de toți elevii de la mine și dela silvicultură; cursu-
rile de chimie, de fizică și de mecanică erau separate,
dar erau făcute de aceiași profesori. ExcurJunile de ins-
trucție se făceau, ca și pentru mine, la începutul și la
sfârșitul anului; cea d’intâiu dură o săptămână sau două
și se făceă numai în pădurile, din împrejurimile Schem-
nitzului; cea d’a doua dură cel puțin 15 zile, când se
puteau vizită districtele forestiere cele mai depărtate.
Academia posedă diferite colecțiuni care serveau la ins-
•rucțiunea practică a elevilor, printre acestea putem cită
o bogată colecție de produse metalurgice, o colecție de
24
REVISTA PĂDURILOR
mineralogie și de geologie,
moașe: secțiunile de lemne
deau 400 spețe, colecții de
Pini la 1868 cursurile
herbare forestiere foarte fra-
ale lui NOrdlinger ce coprin-
lemne, de semințe, etc.
Academii se făceau în limba
germană, dar o deciziune a Ministerului de Finanțe din
11 Iulie 1868, a prescris întrebuințarea limbei ungare.
< u începere din anul școlar 1868-69, cursurile s’au făcut
în limba ungară pentru anul l-iu de studiu, și din an în an,
succesiv, întrebuințarea limbei ungare s’a întins și la anii
următori, astfel că de la 1871 s’a întrebuințat în școală
numai limba ungară. Pentru Academia de silvicultură,
această transformare se făcuse deja de mai 'nainte, adică
cu începere din luna Octombre 1867 toate cursurile în-
cepuse a se predă în ungurește.
Elevii Academii erau împărțiți în trei categorii: elevi
regulați (ordentliche Zoglinge) și elevi liberi (Gâște).
Elevii regulați ai Academii erau acei care urmau toate
cursurile Academii, în ordinea arătată de program, iar
elevii neregulați erau acei cari nu urmau de cât numai
un număr oarecare dintre aceste cursuri. Unii și alții tre-
buiau, spre a fi admiși în cursul preparator, să fi urmat
un colegiu complet (Oberg;mnosium). sau o scoală technică
(Oberrealschule), fiind obligați a prezintă certificate de-
studii; elevii neregulați erau dispensați da prezentarea unui
asemenea certificat, dar erpu ținuți de a probă, printr’un
examen de admitere, că posedau cunoștințele necesare,
pentru a urmă cu folos cursurile Academii. Spre a putea
fi admiși în cursurile speciale, trebuiau să fi urmat cursu-
rile preparatorii și să fi trecut cu succes examene de
aceste cursuri, sau să fi prezentat certificate de examene
trecute la o școală technică superioară (hohere technische
Lehranstult), prin care să se fi dovedit că au cunoștințele
necesare pentru înțelegerea acestor cursuri.
La terminarea școalei elevii regulați primeau o diplomă,
și după trecerea examenului de Stat, puteau fi numiți în
serviciul Statului. Elevii neregulați n’aveau dreptul decât
la certificate de examenele depuse.
Elevii liberi erau cei care doreau să urmeze unul sau
mai multe cursuri, pentru instrucția lor persooală; ei nu
REVISTA rÂDURILOR
25
erau înscriși în matricolele școalei și nu treceau examene
la finele cursurilor, de cât dacă cereau.
In fine, Academia din Schemnitz primiâ și elevi streini,
în aceleași condițiuni ca și elevii naționali.
Cererile de admitere trebuiau să se facă la direcția
școalei, înainte și cel mai .târziu până la 6 Octombre al
fiecărui an; elevii din nou admiși trebuiau să plătească
o taxă de înscriere de 5 fiorini (12.50), iar acei care tre-
buiau să treacă un examen de admitere, o taxă de 20
fiorini (50 lei). Elevii liberi, când voiau să fie examinați
la un curs, pe care îl urmase, trebuiau să plătească
aceiași sumă din care jumătate se dedeă examinatorului
și câte un sfert la fiecare din cei doi asistenți. Exerci-
țiile și excursiunile practice erau obligatorii atât pentru
elevii regulați, cât și pentru elevii neregulați; cheltuielile
acestor exerciții, cei puțin atât cât puteau fi considerate
ca personale, erau în sarcina elevilor.
La școală erau un număr oarecare do burse (Stipeu-
diei) în valoare, fieuaie, de 300 fiorini (750 lei) pe an;
dintre acestea 20 erau destinate pentru mine, 4 pentru
elevii ce se destinau la ținerea regisrelor de mine (conta-
bilitate minieră), 8 pentru elevii de la Silvicultură și 2
pentru aceia ce se destinau la ținerea registrelor admi
nistrațiunei silvice. Aceste burse erau date elevilor regu-
lați săraci, care se distingeau prin progresele lor la studii,
prin zelul (asiduitatea) și conduita lor. Acești elevi bur-
sieri primiau bursa lor la fiiecare 15 zile, de la casieria
Academii.
In timpul duratei cursurilor, profesorii interogau pe
elevi, spre a se încredință că lecțiile lor’ au fost bine în-
țelese. La sfârșitul anului sau în mijlocul anului pentru
cursurile care nu durau decât un sechestru, elevii treceau
examene generale în ordinea și ia epoca ce erau fixate de
Co^liul școlar. Aceia cari, din cauză de boală sau dm alte
monve serioase, nu puteau trece aceste examene la epoca
fixată, erau autorizați a se prezintă la începutul anului
școlar următor, înainte de începerea cursurilor.
La fiecare din cursurile principale se făcea o clasificare
particulară, ținânlu-se seama de rezultatele interogațiilor
25
REVISTA PĂDURILOR
din timpul anului; notele care serveau de baze la aceste
clasificări erau în număr de cinci: foarte bine, bine, sa-
tisface lor, insuficient și rău. Elevii mai erau, afară de
a ^s:a. clasificați după gradul lor de asiduitate (absențe)
- timpul anului, precum și după conduita lor.
Elevii cari obțineau la examene nota insuficient, eiau
obligați să treacă din nou acest examen la începutul
anului școlar următor, înainte de începerea cursurilor, dacă
însă n’aveau și nota puțin asiduu (puțin silitor), căci
atunci trebuiau să repete anul; tot asemenea elevii care
la examenele de fine de an obțineau nota rău nu se mai
puteau prezintă la acest examen în sesiunea de Septembre
și trebuiau să repete anul. In asemenea caz erau însă
dispensați de a măi urmă cursurile la care răspunseseră
satisfăcător. Nota rău, obținută la unul din exercițiile
practice, forțau, de asemenea, pe elev să repete anul.
Dacă un elev aveă la mai multe cursuri nota insufi-
cient și mai eră considerat puțin asiduu (puțin silitor) la
cursuri sau la lucrări practice, eiă exclus din Academie.
Dacă eră însemnat cu nota rea la conduită eră de ase-
menea eliminat din Academie In .fine, elevii care, după,
ce repetau un an, obțineau din nou nota insuficient sau
rău, trebuiau să părăsească Academia.
Elevii regulați aveau singuri dreptul la diplomă, după
trecerea tutulor examenelor și lucrărilor practice prevă-
zute în programele Academiei. Acei cari nu sfârșiau com-
plet școala, sau la un examen general obțineau nota rău
sau insuficient, nu primiau decât un certificat de studii, ca și
elevii neregulați. Elevii liberi, dacă treceau unele examene,
căpătau certificate numai despre aceste examene trecute.
Elevii diplomați care doreau să intre în serviciul Sta-
tului, erau datori, îndată după terminarea examenelor, să
adreseze o cerere direcțiunei Academiei, arătând, In cererea
lor, la ce ramură din administrația minelor sau silnică,
voiau să intre, și erau chemați apoi la examenul de Suit,
necesar pentru primirea în funcțiunile publice.
N. Saegiu
Profesor la școala superioară de Silvicultură
17 Ianuarie 1921.	din București.
<7
REVISTA PĂDURILOR
27
Mi Milggiit îi Miiit
io Miile a» ie Bosiikbîzi
Regiunea în care s’a resimțit atacul insectelor coprinde
după datele ce am la cunoștința mea până astăzi: 1)
Marele complex al arcului carpatic de nord și 2) insule
izolate. Marele complex corespunde cu întreaga regiune a
rășinoaselor din munții ce constituesc arcul carpatic de
nord și ar aveă o formă neregulată, care grosso modo
sar reduce la un triunghiu cu baza ia nord, formată de
o linie dusă din Sighetul Maramureșului la Storojineț în
Bucovina și cu vârful între Penteleu și Vrâncea. Ca să
fim exacți ar trebui să înlocuim latura de E. a triunghiului
prlntr’o linie frântă, cu extremitățile la Storojineț și Pen-
teleu și cu vârful la T.-Ocna, linie frântă care ar trece
începând dela N. spre S. prin Rădăuți, Mălini, Pipirig,
Bălțățești, puțin la vest de Piatra Neamțu, Asău, l-ar
mărgini la sud masivul munților Vrancei și artăiă cursul
apelor celor două Bâsce. De asemenea am avea să în-
locuim latura de vest a triunghiului carpatic printr’o nouă
linie frântă cu vârful la Cic-Serada, trecând pe lângă
munții Călimanului și Burghiului și prin munții ținutului
Secuilor. Acest mare complex muntos e tăiat dela N.V. spre
S.E. de marile ape ale Șiretului, Bistriței, Trotușului, Putnei
și Buzăului cu toți afluenții lor spre dreapta, din care
cităm: Suceava pentru Șiret; Moldavița, Dorna, Bamaru,
Neagra, Borca, Bistricioara, Bicazul, Tarcăul (cu Bolo-
haniș, Ardeluța, Făgețelul) pentru Bistrița; Pârâul Suitii,
Ciobănașul, Uzul, Slânicul, Oituzul, Cașinul pentru Trotuș;
Tișița mare, Coza, Zăbala pentru Putna. Dintre afluenții
de pe stânga cităm pârâul Largu și Cracăul negru
(afluent al Cracăului) pentru Bistrița; cele două Bâsce
pentru Buzău. Masivul se găsește constituit din teritoriul
următoarelor districte: Rădăuți, Storojineț și Câmpulung
28
REVISTA PĂDURILOR
în Bucovina; Maramureș, Bistrița-Năsăud, Mureș-Turda,
Ciuc și Trei Scaune în Transilvania; Suceava, Neamțu,
Bacău și Putna în Moldova; puțin din nordul Buzăului
în Muntenia ’) E posibil să fie și mai mult, dar până acum
n’sm nici o relatiune (Bânda, în Bucegi ?)
Ci insule separate de marele 'masiv sunt: a) ocolul
silvie Câmpeni (Valea Bistra)2) în munții Apuseni și b)
munții Harghita, ambele în Transilvania, iar în Muntenia
mi s’a indicat că în munții cu molift din valea lalomiței
iad. Dâmbovița, derivațiile de sub Piatra Craiului: Ză-
hoaga și Dichiu, ar fi insecte pe căzături, de multe ori
în cantitate apreciabilă.
Vom da la finele articolului un tablou de detaliu al
acestor localități.
In genera! teritoriul nostru invadat de insecte coincide
cu acela unde a oscilat frontul în timpul războiului, iar
în ce privește insulele separate, atacul trebuie atribuit
distrugerilor făcute de populație cu ocazia retragere! ar-
matelor inamice. Aproape întreg acest teritoriu este zona
naturală de creștere a moliftului, iar atacul produs de
bostrichizi a fost preparat de ciclonul din 1915, despre
care vorbește d-1 T. Grigoraș în articolul său din Rev.
Păd 3). Focare unde aceste insecte erau endemice existau
în regiunea muntoasă a Bisțiiței (jud. Suceava) și au
făcut obiectul unor combateri parțiale în diferite rânduri •)•
Referindu-mă pentru cunoștințele elementare asupra
atacului de Bostrichizi la broșura intitulată: Instrucțiuni
pentru combaterea insectelor în pădurile de rușinoase,
campania 1921, iar în ce privește detaliile practice
pentru combatere la articolul sus citat al d lui Grigoraș,
mă voi mărgini aici, a mă ocupa de două chestiuni:
1.	Observațiuni asupra desvoltării insectelor în 1920.
II.	Discuțiunea măsurilor de combatere și justificarea lor.
*) Pădurile de sub Penteleu, Piciorul Caprei al Statului și la proprie-
tatea Maican. sunt pline de insecte.
*) Spre apus de 'furda, pe Ar.’eș în spre isvor.
’• No. de pe Oct.—Dec 1920: Observațiuni și învățăminte^
*) Apariția Bo trlchlzllor în pădurile de pe Domeniul Coroanei Borca
in primăvara anului 1937, de I. C. Popescu, Rev. Păd. 19 7 pag. 357; —
Alex. Precup. Tomicus (Bostrichus) typogtaphus în pădurile noastre,
Rev. Pădurilor din 1908, pentru apariția Bostrichului tipograf la Mălini.
REVISTA PĂDURILOR
29
PARTEA I.
Observațiuni asupra desvoltărei insectelor
în 1920.
A. Pe molift.
§ 1.	Stabilirea ciclului de desvoltare
în 1920 al lui Bostrîchus typcgraphus
PRIMA PERIOADĂ. — Coprinde timpul dela sborul de
primăvară (1—15 Aprilie) până la începerea sborului de
vară (23 Iunie—1 Iulie 1).
1.	Observațiuni pentru luna Aprilie. — Primele
noastre observatii datează din ultima decadă a lui Aprilie-
Intre 20—22 ale acestei luni, am găsit la Brateș (Tarcău)
insecte perfecte negre, aparținând generațiunei a doua
din anul trecut 1919, care iernase. Cum căldurile și us-
căciunea .începuseră de mult2), vedeam aceste insecte cum
Variațiile in data începerii sborurilor sunt după localități.
’pTimpul In decursul lunilor Martie și Aprilie 1920 a fost următorul:
cu câtcvâ zile innainte de 1 Martie, eră cald și uscat; In special câtevâ
zile innainte de 10 Martie căldură foarte mare; la această epocă a în-
ceput vânt»! și frigul, iar la 13 Martie viscol și zăpadă mare, de o palmă
și mal Jfnc In București. Dejâ însă a doua zi se topise și se făcuse la-
poviță Suire, iar a treia zi în București nu se mai vedeâ zăpadă. La 18
căldura vccpîi din nou. La 20 încep ploi cari țin până la 28. De aci încolo
timpul frumos și cald se menține, In primele zile înfrunzesc arborii la
București (Stejar, Castan-de-lndia) înfloresc Caișii și Corcodușii, iar la
18 Aprilie toți Ulmii de pe străzi sunt plini de fructe, iar Stejarii și-au
încheiat frunzișul. La 19 căldură Innăbușitoarc. Din cauza uscăciune! s'au
născut un număr colosal de melolontc cari între Mărășești și Bacău dau
spre seară năvală în vagoanele de drum de fer. Cea mai mică scântee
aprinpe iarba cea uscată. Dela Piatra la Tarcău (21 Aprilie! munții sunt
acoperiți dela nivelul Bistriței până sus pe coamă, de un mare număr de
cireși șl peri întloriți, cari tranșează prin albul ca zapada pe fondul verde
al muntelui.
In asemenea condițiuni, chiar dacă insecta ar fi Iernat sub formă de
gândac galben (ca în iarna curentă 1920-21)/ totuș ar fi avut timp, până
ia epoca de când Încep observațiile noastre, să se înnegrească și să de-
vină aptă pentru sbor și pentru împerechere. Or cum ar fi, această trans-
formare atrebuit să aibe loc pretutindeni innainte de 20 Aprilie, căci ni-
căeri nu s’a văzut insecta la această dată, altfel de cât ca insectă
perfectă neagră, (nu știm cum a fost Ia Văratic).
30
REVISTA PĂDURILOR
începeau să iasă din amorțeală și să se pregătească de
împerechere. Pe ici pe colo, pe la fețe, împerecherea avu-
sese chiar loc, dar de curând, și se începuse scobirea
galeriilor mame, pe căzături sau pe arborii cursă, dar
fă ră a ajunge încă în stratul cambial. Pe o bucată de
scoarță de la Brateș, luată acasă și păstrată câteva zile
la adăpost de uscare, insectele au continuat să sape până
pe la 25 Aprilie. La 30 Aprilie când le-am examinat din
nou, scoarța se uscase, după ce galeriile mame săpate în
zona cambială, ajunseseră fiecare la mai mulți centimetri
lungime. De remarcat tendința insectei de a săpă trei
galerii mame.
La epoca arătată (între 20 și 22 Aprilie) n'am găsit
nicăeri la Tarcău ouă depuse, așă încât am puteă fixă,
după toate observațiile, eșirea din letargie și începutul
primului sbor la 15 Aprilie pentru stațiunile expuse la
soare (fețe).
D-l L lonescu susține că la Văratic, stațiune caldă
în aceste locuri, eborul ar fi început dela 1 Aprilie, aser-
țiune coroborată și de alte obseivațiuni ale D-lor 1. Ni-
colae și Caragea în centrul Tarcău (pădurea Fața Bătrânei
și pe pârâul Frasinul, la Gura Tarcăului). Pe un molift
doborât încă dela finele lui Martie, D-l Caragea a găsit
la 10 Mai larvele în parte pregătindu-se de a se trans-
formă în nimfă. Cum în mod normal această transformare
a avut loc tocmai la începutul lui Iunie, reese o devan-
sare cu cel puțin două săptămâni, așâ că s’a putut foarte
bine, ca în anumite stațiuni privilegiate pentru insectă,
sborul și depunerea ouălor să fi avut loc chiar la în-
ceputul lui Aprilie.
2.	Prima jumătate a Iui Mai. — Insectele cari își
începuseră, sborul din luna trecută, ajunseră să sape
galerii mame complete și pline de ouă. In afara arbo-
rilor doborâți se vedeau grămezi abundante de rumeguș
brun. Insectele întârziate în locuri defavorabile, pe la do-
suri, la umbră, sub influența căldurei care ajungeă până
la dânsele, ieșau din starea de amorțeală și'și efectuau
sborul, își făceau loc printre solzii ritidomului spre a în-
cepe scobirea galeriilor de intrare. Roitul care continuă
REVISTA PĂDURILOR
31
mereu din Aprilie, e foarte intens și general. Insectele, co-
munică D-l Caragea, ajungeau până în sat, atacând toate
lemnele necojite, pe cari oamenii le aduseseră de curând
din pădure. Sborul și depunerea ouălor continuă mereu
cu intensitate până la 15 Mai, prin urmare a durat cam
o lună.
3.	A doua jumăt&te a lui Mai. — La 15 Mai și
următoarele, desvoltarea insectei a progresat, căci pe ar-
borii cursă de curând doborâți, apar și galerii larvare,
prin urmare am puteă fixă eșirea larvelor din ou în
săptămâna a doua a lui Mai.
In acelaș timp am constatat, chiar pe aceiași arbori
cursă si chiar alături de figuri de roadere cu galerii lar-
vare, un alt atac, prezintând numai galerii mame cu ouă.
Avem deci aface cu insecte întârziate, cari n'au putut eși
din starea de amorțire decât mai târziu. Prin urmare sborul
încă continuă, parțial, cu o intensitate foarte slăbită însă.
Pe obcina dintre Secu și Bălțătești, la Chitei eiVăratic,
obcină a cărei întinsă suprafață era acoperită numai de
căzături de uragan, atacul eră foarte pronunțat și nu-
mărul insectelor imens. Din această cauză și înclinarea
pronunțată a insectelor de a săpă mai mult de două or
trei galerii mame, și anume 4-6 brațe, figură atribuită de
autori lui Bostrichus (Tomicus) amitinus. Astfel planșa
fotografie ’) IV din Instrucțiuni seamănă perfect cu dese-
nele din ludeich-Niteche, Forstinsektenkunde voi. I pag.
508 și Hess-Beck, Forstschutz voi. I pag. 275.
4.	Prima săptămână a 1ui Iunie. — Ploile mari și
dese din jumătatea a doua a lui Mai continuă și în prima
jumătate din Iunie. La 1 Iunie există larve mari, bine
desvoltate, dar cari nicăeri n'au ajuns la stadiul de
nimfă, ci numai au începui să-și sape leagănul de
nimfă. Larvele mari, sunt în continuă mișcare. E inte-
resant că alături, pe acelaș trunchiu, sunt locuri unde
atacul abiă începe. Or cum ar fi deci, stadiul de insectă
perfectă neagră de iarnă e departe a fi dispărut; ba
Exemplar de scoarța scoasă de pe un arbore cursă gros, aflat pe
obicina de d'asupra Râpei-Coroiului.
32
REVISTA PĂDURILOR
încă insectele întârziate prezintă multă vitalitate ’). cău-
tind iasă din ascuzătorile scoarței și să «boare. In
exemplarele de scoarță înfășurate în hârtie, gândacul, ne-
râbdât r a fi liber, perforează hârtia pachetului. In ase-
men-a condiții, larvele nefiind departe de a se transforma
in nimfă, nu trebue să ne gândim a așteptă dispariția
insectei perfecte de iarnă, ceiace nu se va întâmplă cu-
rând, ci se impune imediata cojire și ardere a scoarței
înnainte de chrysalidațiune, mai ales că mulți arbori cursă
sunt complet invadați. Experiențele de ardere 2) au dat
rezultau satisfăcător. A expune pur și simplu scoarța la
soare, e a face să moară numai larvele, pe când insecta
perfectă ar sbură. Recurgem la expunerea la soare numai
în cazuri speciale, când, din cauza timpului prea uscat,
ne temem de incediu, atunci însă trebue să dispunem de
curse, cari să prindă insectele perfecte sburate.
La finele - primei săptămâni a lui Iunie, larvele s’au
transformat în nimfă, iar unele nimfe au devenit chiar
insecte perfecte tinere, galbene. Deci la această epocă
trebue să punem aparițiunea insectei perfecte tinere de
prima generațiune, insectă incapabilă de sbor, ceva mai
mică decât insecta adultă neagră și colorată într’un galben
murdar deschis de pai.
De remarcat: în galeriile larvare, ce emană dela aceiaș
galerie mamă, avem insecte în stare încă de larvă, cu
mișcări active, unele în stare de nimfă și în fine altele
au ajuns insecte perfecte tinere (galbene). După aceia alături
găsim o altă figură de roadere, în care nici o larvă nu
s’a transformat încă în nimfă. In fine pretutindeni în ga-
leriile mame întâlnim insecta perfectă neagră de iarnă
și încă în mare număr, ceiace ne probează marea vita-
litate a acestui stadiu de desvoltare și necesitatea de a
nu așteptă pentru cojire dispariția insectei perfecte vechi,
căci am riscă să dam drumul să sbo .re și generația
următoare.
Observațiile de mai sus au fost făcute la expoziții calde,
E vorba aci de vitalitatea fazei insectei; dar mai trebue să înțelegem
și vitalitatea individului, după cum vom vedeâ mai ia urmă.
’) Datorite D-lui Grigoraș ajutat de D-l Vălcanu, la Brateș.
REVISTA PĂDURILOR
33
la fețe, pe când la dosuri găseam pe căzături sau pe ar-
bori cursă atacuri abia începute, coprinzând în rudimen-
tele de galerii numai insecte perfecte vechi, cari nu'și
depuseseră încă ouăle. Desigur atacul era aci la începutul
său; rămâne încă să se vadă dacă nu cumvă ar puteă
fi datorit unor femele fără intervenția masculului.
Pe căzăturile bătrâne din vara trecută 1919 și care
sunt pe cale de uscare, se văd încă începuturi recente
de galerii mame. Aceasta probează că la nevoe insecta
utilizează orce material, care mai are oarecare vitalitate;
am surprins insecta perfectă de iarnă pe cale de a intră
într’o gaură de intrare veche. Îndată însă ce insecta simte
pe aproape un arbore cursă cu vitalitate, părăsește pe
cel deperisant, spre a se instală în cel cu zona cambială
proaspătă.
6.	Ultimele trei săptămâni din iunie. In restul
primei jumătăți a lunei Iunie ploile abundente și mari
continuă. Din această cauză, desvoltarea insectei a rămas
staționară, adică ea se găsește tot sub formă de insectă
perfectă galbenă, având d’abia câte o mică pată neagră,
semn că începe să înnegrească. Insecta neagră sburătoare
de primă generațiune nu o găsim încă nicăieri.
Avem de făcut și aci aceiaș observațiune ca până acum,
că până la finele lui Iunie, găsim pe aceiaș arbore reunite
toate fazele de dezvoltare ale insectei, adică insecta per-
fectă neagră, de iarnă, foarte vioaie și capabilă de sbor,
larve, nimfe și insecte perfecte galbene de prima genera-
țiune a anului curent, încă necolorată și incapabilă de sbor.
Avem dar de răspuns unei întrebări: ce origine are in-
secta neagră sburătoare ce găsim mereu din Aprilie și
până acum? Răspunsul poate fi de mai multe feluri:
a)	ea ar aparține primei generații din acest an; dar
aceasta este exclus, întru cât văzurăm imediat că insecta
eșită din ouăle depuse anul acesta n’a ajuns mai departe
de stadiul de insectă galbenă;
b)	poate că au rămas din toamna anului trecut 1919
insecte în stare de larve or nimfe l), care s’au desvoltat
‘) Așa cum au rămas In toamna lui 1920 și vom vedea mai departe.
3
34
RM ISTA PODURILOR
treptat și ajung în serii continue la ultima fază? Și acest
lăspuns este exclus, căci n’am găsit nicăieri insecte per-
fecte galbene înainte de a doua săptămână a lui Iunie,
după cum ar fi trebuit să fie în supositiunea de mai sus.
I e altfel după informatiunile luate la Borca, insecta a
iernat în perioada 1919 — 20 ca insectă perfectă neagră,
io galerii și sub solzii ritidomului.
c)	faza de insectă neagră are mare longevitate. Unele
insecte de astă iarnă au continuat că steă în amorțire
în locuri nefavorabile, umede, la dosuri, prin ascunzișuri
de scoarță umbrită, pentru a eși înfine la lumină la inter-
vale succesive, spre a’și începe viața activă până chiar
acum, când e aproape timpul ca progenitura generației
căreia ele aparțin, să-și depună ouăle. Vom avea deci
ouă și larve cu desvoltare paralelă, sinchronică, însă
putând aparține, ca origine, la două generațiuni diferite.
d)	insecta neagră are și ca individ longevitate mare.
Ce se întâmplă cu insecta mamă după ce a depus ouăle
și a terminat săparea galeriei? Moare la extremitatea
galeriei, sau continuă să trăiască mai departe și redevine
capabilă de a mai depune ouă? Câte odată insecta moare
după ce a depus ouăle; de multe ori însă, după cum au
arătat mulți autori, trăește mult, până la 18—20 luni, în
care timp rămâne mai departe în scoarță spre a săpă
galerii în prelungirea galeriei mame, precum și galerii
neregulate, labirintHorme, nutrindu-se astfel în scopul re-
generărei organelor genitale și având ca efect un nou
sbor și deci o nouă depunere de ouă: acelaș gândac femei
poate deci sbură și depune ouă în mai multe rânduri.
Autorii (Fuchs 1907) numiră această roadere .săpătură
de regenerațiune* (vezi Instrucțiuni pag. 8 și planșa 111).
PERIOADA A DOUA. începe dela aparițiunea sborului
de vară până la finele campaniei de lucru, adică dela 23
Iunie or 1 Iulie până la aparițiunea anotimpului rău.
7.	Luna Iulie. Sborul de Vară a avut loc în cursul
lunei Iulie, ba încă în mod anticipat și mai nainte. După
ploile cari ținură de pe la 10 Mai până în ultima decadă
a lui Iunie, timpul devine splendid. începutul sborului a
RBTISTA PĂDURILOR
35
variat după regiuni; astfel pe când la Galu, d-l Băleanu
citează un sbor anticipat, care ținu din ultima decadă a
lui Iunie și până la 5 Iulie, — la Ardeluța sborul cel mai
intens ținu între 1—10 Iulie, cu un maximum în zilele
de 1, 2 și 3; în fine la Broșteni sborul începe în a doua
decadă a lui Iulie (dupe d-l Nicolae), devenind intens pe la
15 și ține până la finele Junei. D-l Iftodor vorbește despre
un sbor întârziat la Galu pela 20 Iulie. Prin urmare putem
fixă ca durată a sbarului (roitului) al doilea de pe la
20 Iunie până la finele lui Iulie.
Cum după încetarea ploilor, căldura deveni brusc foarte
intensă, insectele galbene își schimbară deodată coloarea
în neagră și eșind din leagănul de nimfă, sborul se
produse în mod subit, și după d-l Nicolae în aceiaș timp
îa fețe ca și la dosuri. Roiuri întregi se formau d’asupra
arborilor doborâți în epoca dintre 27 Aprilie și 14 Mai.
Activitatea fu mare, femelele intrau și eșiau din găuri
preexistente; une ori insecta introdusă e gonită de locui-
torii preexistenți înăuntru. Se vedea astfel eșind aceiaș in-
sectă din mai multe găuri, fără a’și găsi loc. Roiul fu pe
alocuri așa de intens în cât se formă adevărați nori; in-
sectele se lăsau să fie prinse cu mâna pe lângă copaci,
ale căror scoarțe erau acoperite; lucrătorii spun că hai-
nele le erau negre de insecte. Așa s'a petrecut de exemplu
la Ardeluța și Brateș. In alte părți însă atacul a fost slab,
cea ce se constată și mai târziu prin aceia că mulți ar-
bori cursă au scoarța intactă. La Potoci (Buhalnița) d-I
Falon găsește arbori groși, atacați dela vârf până’la bază
numai de B. chalcographus.
Până la 20 Iulie, cea mai mare parte din arborii do-
borâți pentru prinderea generațiunei a doua, fură atacați,
însă numai în mod incomplet; în momentul cojirei, numai
vârfurile erau invadate, pe când partea inferioară groasă avea
scoarța intactă; din această cauză d-l Borș dispune co-
jirea parțială a arborilor cursă. La Broșteni a fost un
atac foarte intens al arborilor în picioare, care a avut
de consecință uscarea lor și părăsirea de către insectă;
când se tăiară arborii, insecta era deja sburată.
La finele lui Iulie (27—30) am observat desvoltarea
5	REVISTA PĂDURILOR
insectelor dela Ardeluța până la Galu. La Ardeluța arborir
itacați în picioare erau plini de sus și până jos de insecte
galbene aparținând primei generațiuni, care încă per-
stă: a ești arbori cursă naturali se cunosc după frun-
te lor îngălbenite. Unii au vâriul uscat — când fură
Aiați, insectele erau deja sburate: aceasta ne arătă pre-
ferxța ce are insecta pentru scoarța subțire;—din
ntra baza este încă vie. Aci găsim insecte în stare de
nimfă în leagănul său, nimfă care mișcă încă din coadă,
în altă parte vedem insecte tinere galbene, în fine găsim
și o insectă perfectă neagră, care încă nâ sburat — toate
aceste stadii de desvoltare aparțin de sigur generației
întâia întârziată. Pe un arbore gros, doborât d’asupra
pârâului Făgețelul, un atac de insecte în parte sburate,
parte distruse în stare de larvă în leagăn, aproape de
ritidom, de către o altă larvă parazitară albă, lunguiață.
La Buhalnita am găsit în curtea ocolului, pe lemnul
ulucului, care ducea apa, atac de insecte: nimfe, unele
aproape insecte galbene.
La Galu, pe muntele Dosul Galului, sunt și arbori a-
tacați din picioare plini de insecte, cea mai mare parte
sunt în stare de nimfă, unele ajunse insecte perfecte negre:
ambele aparținând genera țiunei întâia întârziată; în fine
larve din generația a doua, precum și generațiunea a
doua întârziată, care abia a început să-și sape galeriile —
de obicei sunt câte trei galerii mame
Conclusiune: 1) Din cauză că, căldurile mari au ținut
puțin în Iulie și anume între 1 — 9 inclusiv, revenind
tocmai între 20 — 29 după o perioadă de ploi torențiale
si de zile puțin călduroase, în cele mai multe localități
generația a doua na ajuns la finele lui Iulie decât
în stare de larvă, nici decum de nimfă ’), căci acolo
unde se găsesc nimfe, sunt și insecte galbene, deci aceste
forme aparțin generațiunei întâia întârziată. Există și ge-
nerația a doua întârziată, când insecta abia a început
să-și sape galeriile, cum am văzut la Galu.
*) Vezi mai departe discufiunea la § 2 alineatul referitor la durata fa-
zelor de desvoltare și a sborurilor.
RKVISTA PĂDURILOR
37
2) Că, pe când în primele două -decade existau larve
în cantitate mare, din observațiunile arătate mai sus, la
finele lunei aceste larve de a doua generațiune erau foarte
puține, pe când în schimb se găseau foarte multe nimft
și insecte galbene aparținând generațiunei prime. Intr’a-
devăr, d-1 Caragea ne asigură că „arborii doborâți la Tarcău
pe pârâul Negru (la 20 Iunie), și pe Bătrâna (la 6 Iulie),
erau la 20 Iulie complet plini de larve“. Ce s’au făcut
aceste larve peste o săptămână? In nimfe nu avuseseră
timp să se transformă căci, inspectând tablourile de des
voltare din opera clasică a lui Judeich-Nitsche2) vedem
că în timpuri normale (necaracterizate prin mare uscă-
ciune și căldură în tot decursul verei) ouăle depuse la în-
ceputul lui Iulie nu ajung în stare de nimfă decât la în-
ceputul lui August, deci după o lună, — și în orice caz
tot ar fi mai trebuit să mai existe larve. Afară de aceasta
noi găsim la această epocă (fine Iulie) alături d^ aceste
nimfe, și insecte galbene evident derivate dintr’ânsele și
cari după cum arătarăm mai sus trebue să aparțină ge-
nerației prime întârziate. Prezența numeroaselor larve
parazitare vii în culcușurile larvelor tipografului, ne ex-
plică dispariția subită a acestora din urmă, pe când pă-
răsitul respectă nimfele innaintate în desvoltare și cu atât
mai mult insecta perfectă a tipografului. E vorba dec»
de o coincidență între starea de desvoltare a parazitului
și a victimei sale.
8.	Luna August. In cursul acestei luni au fost căl-
duri excesive în prima jumătate, ploi sau timp variabil
în jumătatea a doua. In ultima decadă a lunei, la 22,
găsim la Brateș diferiți arbori cursă, unii neatacați (cei
tăiați numai de 5 zile), alții mai vechi atacați pe jumătate
or în totalitate In unele locuri atacul d’abia a ajuns la
începutul săpărei galeriei mame; alături o figură unde s’a
ajuns pân’la săparea leagănului, însă larvele aproape de
a se transformă în nimfe lipsesc, fiind mâncate de „ver-
mușii“ parazitari mici gălbui și lunguieți. In alte părți
galeria larvară e ocupată de larva vie a lui Clcrus for-
*) Forstiascktcokundc 1895 voi. I pag. 511.
38
REVISTA. PĂDURILOR
micarius. Găsim și bușteni cu scoarța plină de larve șt
>nsecte galbene de a doua generațiune '), ba chiar și
insecta neagră de a doua generațiune, în leagănul
limfei. Aceasta însemnează că sborul e pe aproape.
acem că insecta neagră de mai sus aparține genera-
. unei a doua pentru două motive: 1) alături se găsesc
insecte tinere galbene,—2) ea însăși are pete galbene
negricioase pe un fond negru brun. De altfel s’a observat
pretutindeni la Brateș că, la epoca despre care vorbim
(22 August), insecta galbenă se înnegrește, pregătindu-se
de sbor. Din faptul relatat de d-l Căzănescu că la Broșteni
a găsit insecta neagră depunând ouă între 15 — 20 Au-
gust, reese mai mult că am avea aface cu insecta per-
fectă de prima generație întârziată, decât cu a treia de-
punere de ouă, mult anticipată.
Un alt fapt demn de remarcat la această epocă, e us-
carea frequentă a arborilor în picioare din cauza insec-
telor. D-l Borș a numărat în centrul Ardeluța vr’o 150
asemenea arbori uscați. Prin uscarea bruscă a scoarței,
.arvele au murit de foame; Ie găsim uscate și pline de
mucegai, pe când alături dacă a mai rămas scoarță vie,
se văd larve vii, mișcându-se.
9.	Luna Septembrie. De la mijlocul lui August
-impui devine variabil, aci plouă aci iese soarele, iar
ploaia și răcoarea ține și în Septembrie. Dela 5 ale a-
cestei luni încep ploi dese, cari durează până într’a doua
jumătate a ei, după care, deși timpul devine frumos, totuș
încep la munte nopțile geroase și brumele, cum s’a simțit
bine la Broșteni. Așa se explică pentruce aceleaș ploi, cari
în Iulie au întârziat sborul al doilea, au împedicat și sborul
al treilea, ce avea toți sorții să se îndeplinească chiar
înainte de începutul lui Septembrie.
E posibil însă ca acest al treilea sbor să fi existat în
anumite stațiuni privilegiate, însă el e foarte greu de distins
*) Raritatea nimfelor ne o explicăm prin distrugerea anterioară (la fi-
nele lui Iulie) a larvelor. Actualele larve aparțin deci unei depuneri de
ouă posterloară acestei epoci, iar insectele perfecte derivă din nimfele
de atunci cari fuseseră cruțate de paratiti.
RKVISTA PĂDURILOR
39
de sborul al doilea întârziat, cum pare a fi cazul comu-
meat de d 1 Căzănescu pentru Broșteni, citat mai sus.
Astfel ar urma, după afirmațiunile d lui I. lonescu, că în
stațiunea caldă și secetoasă dela Chitele (Văratec) să fi
avut loc în ultima decadă a lui August și primele zile
din Septembrie o nouă depunere de ouă. Faptul e coro-
borat de o arătare a d-lui Caragea: „La 2 Septembrie ni
s’a adus de pe Țiganca o bucată de coaje cu larve tinere,
de pe un trunchiu de arbore cursă atacat de cel mult
zece zile și făcând parte din cei vr’o opt arbori, ce se
doborâseră cu două săptămâni înainte. Am puteă deci
considera un al treilea sbor între 20 August și 5 Sep-
tembrie*.
Totuș chiar dacă ar fi sigur, acest sbor e fără multă
importanță și de cele mai multe ori îl putem consideră
ca sborul al doilea întârziat.
PERIOADA A TREIA: 1ERNAREA.
10.	Lunile Octobrie, Noembrie etc. Timpul ră-
coros continuă în Octobrie și se termină cu gerul ne-
mal pomenit și zăpada dela sfârșitul lunei și din Noem-
brie. Pretutindeni insecta se găsea dela începutul lui
Noembrie sub formă de larvă, nimfă și insectă galbenă
de a doua generațiune; pe alocuri insecta galbenă s'a
înnegrit. Proporția e diferită. Așa la Broșteni pe arborii
cursă tăiați la 25 Iulie se află larve și nimfe, pe când
cei uscați în picioare au numai insecte galbene *); insecta
neagră e rarisimă. La Ardeluța proporția se schimbă:
marea majoritate o formează insectele galbene, vin apoi
insectele negre, după aceia puține nimfe și încă mai pu-
ține larve. In pădurile din munții Vrancei, d-1 Borș a
găsit (în Valea Tișița, muntele Coza și Zăbala) un atac
intens de typographus-, marea majoritate erau insecte
galbene (cam ’A). aproape V* insecte negre, 0, 2 nimfe și
prea puține larve.
•) La Stănișoara (BorcaJ la 1400 m. altitudine, atac foarte intens d»
typographus. Insecta iernează ca larvă, nimfă și insectă galbenă.
40
REVISTA PĂDURILOR
§ 2.	Observatii generale asupra
biologiei lui B. typographus.
Ce trebue să înțelegem prin sbor. Citind litera-
tura ne facem idee, că sub nume de .sbor trebue să în-
țelegem formațiunea de roiuri ca la albine. Pe timp cald
și la soare roiul se înalță d asupra coronamentelor pădurei
și apoi se așează pe arbori, căutând pe cei ce Ie prezintă
condițiuni favorabile pentru instalare. Când în timp ce
se găsește în atmosferă, d’asupra pădurilor, este apucat
de curenți aeriani, roiul este dus departe, la distanțe de
zeci de kilometri, cum s’a observat în Rusia *), și astfel
contaminează masive așezate la mari depărtări. Un astfel
de exemplu de contaminare citează d-1 Băleanu pentru
cantonul Dreptul din ocolul Galu. „Dreptul este un pârâu
ce curge dela V. spre E.; versantul său cu expoziție su-
dică e proprietatea Sturza, iar cel nordic al Statului. Cum
la proprietatea Sturza nu s’a lucrat nimic și aproape ju-
mătate din pădure fu distrusă, începură a se ivi mereu
pete multe de arbori uscați dincoace la Stat, unde com-
baterea se executase cu rigurositate. Chiar arborii cursă
așezați la expoziție nordică, care după cum se știe e evitată
de insecte, erau supraîncărcați de insectele venite din
focarul nesfârșit de contaminare de pe proprietatea ve-
cinului. Ceace e și mai rău e că, în asemenea condițiuni,
e greu să prevedem punctele unde va apare flagelul4.
D l Falon observă că în centrul Buhalnița, la finele lui
Iulie, după ce'și tăiase toată uscătura, totuș numai privind
din vale, putea să vadă cum apar mereu arbori uscați în
picioare. Insectele veneau din pădurile vecine, Sturza, Do-
meniul Coroanei, Transilvania.
Acest sbor în formă de roiu începe Ia o anumită e-
pocă și durează un timp determinat, de ordinar o lună.
Atât epoca aparițiunoi roiului cât și durata roitului sunt
variabile cu stațiunea și localitatea, după cum am văzut.
*) La 15 — 25 km., depărtare in guvernământul Nijnl-Novgorod, citat
In Hess-Beck, Forstschutz voi. 1 pag. 272.
KEV1STA PÂDUniLOR
41
Roiul e întârziat or întrerupt de un timp ploios sau fri-
guros. E de dorit a se face observațiuni variate asupra
roiurilor, orele zilei la care se efectua, gradul de intensi-
tate pentru diferitele sboruri, relațiunile roiului cu intem-
periile, gradul de rezistență al insectei perfecte negre la
intemperii, frig, ploaie.
Din observațiunile făcute de noi în campania 1920 re-
reese că, în afară de sborul sub forma de roiu, există și
un sbor izolat. Astfel, din faptele expuse în § precedent,
și schematizate în tabloul de desvoltarea insectei din
instrucțiuni pag. 10, se vede că insectele aparținând ace-
loraș generațiuni —ex. cele eșite din ouăle depuse de in-
secte de iarnă — se găsesc în faze foarte inegale de des-
voltare, deci nu vor ajunge să depună la rândul lor ouă
în aceiaș epocă. Urmează deci ca să existe un sbor con-
tinuu dela aparițiunea primelor călduri de primăvară, între
4 și finele lui Aprilie și până în primele zile ale lui Sep-
tembrie, cu intercalări la anumite epoce de aparițiuni de
roiuri, adică de sboruri intense ca număr de insecte,
cari fac să se poată delimita generațiile. Totuși, mai ob-
servăm din § precedent, că sub scoarța aceluiaș arbore găsim
alături insecte aparținând la generații deosebite, așa că
do multe ori e greu să ne pronunțăm cărei generații a-
parține cutare galerie de insecte. Dacă sborul e continuu,
cui se datorește formațiunea de roiuri numai la anumite
^poce?
Expllcațiunea desvoltărei neregulate a insectei.
Cauzele desvoltărei neregulate sunt trei:
1.	Sborul a două insecte aparținând aceleiaș generații
nu are loc la aceiaș epocă, căci eșirea din amorțeală după
•cum știm, e variabilă cu stațiunea, deci desvoltarea nere-
gulată depinde și de condițiile de mediu ale localităței
.de unde vine insecta. Trebue să ne așteptăm deci, ca pe
aceiaș arbore cursă să găsim alături, atacuri foarte di"
ferite: alături de o figură de roadere cu galerii larvare,
coprinzând larve or chiar nimfe și insecte galbene, să
găsim un atac proaspăt, care d’abia a ajuns la săparea
REVISTA PĂDURILOR
42
amerei nupțiale, datorite unor oaspeți veniți de curând.
Acest fapt l’am întâlnit mereu în § precedent.
2.	Desvoltarea indivizilor proveniți din insecte sburând
în acela? timp, nu se face în acela? timp, uneori e anti-
cipată, alte ori întârziată, iar neregularitatea depinde de
condițiile de stațiune sau de vegetație in care se gă-
sește arborele atacat. In timpul roiului, insectele căută
arborii, preferind pe cei din stațiunile favorabile în ce
privește lumina, căldura, uscăciunea; cum sunt cei din
stațiunile luminoase cu expoziția sudică și coamele (obci-
nele) munților, iar dintre arborii ce se găsesc în condiții
identice, preferă pe cei cu vegetație lâncezindă. Când
materialul preferit îl găsesc deja ocupat, se instalează și
pe cel ce nu le convine. De aceia expozițiile nordice pe
d’o parte, și arborii cu vegetațiune viguroasă pe de altă
parte, sunt ultimele refugii ale insectei.
Așa pe mai mulți arbori cursă doborâți în acela? timp
pe Goșman la Ardeluța (între 12 — 15 Mai), d-1 Tr. lo-
nescu găsea la 21 Mai, adică în mediu după opt zile,
toate fazele de desvoltare, variând cu aiborele și cu mediul
în care se afla: pe unii insectele abia îsisăpaseră camera
nupțială, alții aveau galerii mame, cu ouă în curs de de-
punere, iar alții prezintau deja galerii larvare. La Galu, 30
Iulie, curse tăiate la 5 Iulie: pe un arbore gros de peste
40 cm., așezat la dos, nu se vedeaîi decât puncte de în-
ceput de atac din distanță în distanță. Imediat ce cobo-
ram spre fețe, cursele erau pline de insecte. D-1 Iftodor
relevă că atacul se produce indiferent de expoziție, N. sau
S., numai stațiunea să fie aridă — umiditatea după cum
se știe este un obstacul pentru desvoltarea insectei — șî
seva să fie mai puțin activă. Tot lipsa de umiditate trebue
să fie cauza pentru care, după d-1 Ghica, spre toamnă, la
Tarcău și la Călugăreai, atacul s’a produs și la dosuri,
i&r la Broșteni mai puțin.	.
3.	Desvoltarea insectelor provenite din ouă depuse la
aceia? epocă nu se face în acelaș timp: aci neregulari-
tatea depinde de condițiile de mediu în care se găsesc
diferitele părți ale aceluiaș arbore, adică a) de lumină
(și căldură): partea arborelui expusă la soare e mai pre-
REVISTĂ PĂDURILOR
43
ferită de insecte ca cea umbrită de spre pământ 1), dacă
atreg arborele e bătut de soare; în acest caz, pentru mo-
ivul dela punctul b, atacul începe dela vârf spre bază-
Când însă arborele cursă e inegal expus la soare, o parte
căzută în pădure și alta în poiană, atacul se poate face
dela bază spre vârf (dacă vârful e în umbra masivului).
b) de grosimea scoarței. Pe un arbore uniform expus la
lumină, atacul începe dela o grosime a scoarței anumită,
corespunzând unui mininftim de diametru al trunchiului
la acel nivel, variind intre 5—15 cm., după aceia se lasă
treptat în jos (adică insectele ce vin în urmă își aleg
loc din ce în ce mai jos) pân'la un maximum de grosime,
care în general ar fi 60 cm. diametru; ba le-am găsit în cazurf
de atacuri pronunțate, până la baza, care nu avea mai puțin
de 1 m. diametru și totuș și aci scoarța era înțesată de
insecte. Faptul este foarte exact, căci am găsit la Ardeluța
arbori cursă cu vârful plin de insecte, pe când restul
trunchiului era intact, cea ce a motivat dispoziția luată
de d-l Borș, ca cojirea unor asemenea arbori să se facă
în două rânduri. Un lucru mai trebue elucidat: faptul că
noi, ca și alti observatori în campania 1920, am găsit
arbori plini de galeriile lui 13 typographus la un dia-
metru al vîrfului numai de 5—7 cm., alături cu galerile
lui chalcographus; trebue oare interpretat că numai de
cât, prima insectă se instalează chiar la acest nivel? De
altfel cele mai multe observațiuni ne arată că atacul ti-
pografului începea ceva mai jos, adică la grosimea de 15,
mult 10 cm., diametru. Se poate foarte bine: a) ca primul
atac al vârfului să înceapă mult mai jos (10 — 15 cm.
diam.), de unde să progreseze atât în sus cât și în jos,
oprinduse sus acolo unde scoarța e așa de subțire în cât
n'ar mai fi loc pentru săparea camerei nupțiale, iar jos
acolo unde scoarța e așa de groasă în cât insecta ar
avea prea mult de săpat spre a ajunge zona cambială,
*) Ir. studiul său citat aci la pag. 344. D-l Grigoraș menționează o ob-
*er»atlo a ga, că în toiul vcrei (Iulie, August), când arșița soarelui e do-
C >rUoarc, pe arborii cursă expuși la insolație directă, insecta preferă a
• - instala in partea umbrită a scoarței. D-l Caragea relatează că apro
otmal insectele, cari mai aourau, veneau să’și depue ouăle tot inacelaș
. x (dedesubt), spre a fi adăpostite de ploaie și frig.
44
REVISTA PĂDURILOR
necesară depunerii ouălor; — Ș) se mai poate ca lucrurile
să se petreacă în mod diferit oarecum, pe arborii atacati
uin picioare decât pe arborii atacati după doborâre. Ar-
borele îa picioare, ales de insecte, e de obicei un arbore
j vegetațiunea lâncedă, la care slăbirea vitalităței te
sce treptat dela vârf spre bază, curentul de sevă părăsind
arborele puțin câte puțin, așa că uscarea începe dela vârf
în jos. De aceia observațiile din anul trecut ne arată că
atacul unor asemeneă arbori poate începe chiar dela gro-
simea minimă de 5 — 7 cm. diametru. Din observații iden-
tice însă făcute asupra atacului arborilor dejă doborâți,
rezultă că în timpul roiului, indivizii se așează de o dată,
.otuș lucrul nu progresează în mod egal. Indivizii așezați
pe extremul vârf ca și pe părțile prea groase ale arbo-
relui le părăsesc curând spre a căută aiurea loc de in-
stalare, pe când cei așezați pe porțiunile de scoarță ce
le sunt favorabile, se grăbesc a pune stăpânire pe teren.
Aceste porțiuni sunt însemnate printr’o grosimo potrivită
a scoarței, unde ea este peste tot vie afară de subțirile
plăci de ritidom exterior, cari le oferă ascunzătoare și
protecție în timpul lucrului. Astfel, pentru mai multe in-
secte așezate pe arbore în aceiaș timp, progresul așezărei,
si ca efect desvoltarea progeniturei vor fi inegale; ele vor
ii accelerate acolo unde diametrul triuuchiului variază
intre 30—40 cm ’): aci intensitatea atacului e așa de
mare, figurile de săpătură sunt așă de numeroase, în cât
scoarța se ridică singură în sus. Din contră atacul și deci
desvoltarea progeniturei vor fi întârziate în spră baza unde
insecta are de străbătut o porțiune din ce în ce mai în-
semnată de ritidom, deci de țesut mort, fără suc nutritiv,
care pe de o parte nu oferă nutrimentul necesar în timpul
săpărei, pe de alta e un teren mai greu de perforat; în
dne ajungând la liberul viu, găsește aci o vitalitate mai
mare2), deci posibilitatea de a se secreta încă reșină
fluidă (ulei de terebentină) care prin volatilizare ucide insecta,
’) După observația D-luf Iftodor. insecta se așază de preferință pe o
lungime de 2-3 m. din trunchiu din vecinătatea imediată a coronamentului.
■) Ziserăm ceva mai sus că lâncezirea sucului cambial și a scoarței vii
se face de la vârf spre baza arborelui.
REVISTA PĂDURILOR
45
s’a găsit de multe ori în scoarța groasă insecte încleite
în reșina liberului,). D-lBăleanu a observat insecte săpând
în scoarța groasă: ajungând din ritidom în liber, ea sapă
o galerie în sensul fibrelor lemnului, sau renunță a mai
săpă și iese afară pe gama de intrare, spre a’și căută
alt loc. întârzierea în desvoltarea insectei în partea de la
bază a unui arbore bătrân, față de vârful subțire poate
fi, după datele D-lui Nicolae, de la 2—3 săptămâni2). Din
cele zise ar rezultă că atacul unui arbore bătrân, poate
intră în cazul de la punctul precedent. Verificări ale acestor
fapte sunt de dorit în noua campanie de lucru.
Dacă atacul insectei poate începe acolo unde diametrul
arborelui este foarte mic, aceasta nu însemnează că B.
typographus poate atacă și arbori cursă subțiri la bază
(sub 25 cm. la 1,30) arbori cari, după cum am con-
statat atât la Văratic cât și la Broșteni sunt atacați
numai de chalcographus. Deci tipograful nu se așază pe
arborii cursă subțiri ci numai pe cei ce au cel puțin 25
cm. la 1,30 însă pe aceștia îi umple până apoape de vârf.
Explicația intermitenței sborului și producti-
unei de roiuri. — Să încercăm a explică de ce. dacă
sborul trebue în teorie să fie continuu (vezi pag 41 și
tabloul de desvoltare din Instrucțiuni pag, 10) tot ano-
timpul frumos, cum se explică formațiunea de roiuri la
anumite epoce?
1.	Prin rcgularea automatică a sborului de vară pe
sborul de primăvară. Intr’adevăr, sborul de primăvară du-
rează un număr de săptămâni, în care cea mai mare parte
din insectele rămase din anul trecut au timp, nu numai
să iasă din amorțirea de iarnă, dar și să’și parcurgă sta-
diile de desvoltare, în caz când n’ar fi iernat toate sub
formă de insectă perfectă. Cele rămase întârziate în amor-
țire or nedesvoltate, constituind o minoritate, nu vor mai
puteă da naștere la roiuri. Deci primul roiu se va sfârși
când nu vor mai rămâne de cât insectele întârziate, iar
*) Asemenea constatări au fost făcute și de D-nil Băleanu și Nicolae.
*) De aci nu reese că insectele evită cu totul scoarța prea groasă, căci
In anumite condiții, neavând ce face, sapă chiar la baza unde trunchiul
are chiar 1 m. diametru, cum arătarăm mai sus.
46
REVISTA PĂDURILOR
spre a vedea al doilea roin, va trebui să așteptăm evoluția
completă a primei generațiuni.
2.	Prin intervenția intemperiilor, grație cărora sunt
reținute înăuntrul scoarței, insecte eșite dintr'o des-
voltare precoce, așa ca să aștepte alte insecte ce vor
cși dintr’o desvoltare tardivă *) (Instr.p. 13) Prin intemperii
înțelegem ploile de vară având ca efect umiditate și frig.
Această cauză poate deveni un corectiv contra desvoltărei
fracționate a insectelor, cari deși au o origine comună,
totuși nu ar ajunge altfel să sboare în acelaș timp.
Durata fazelor de desvoltare și a sborurilor.—
Am văzut cum începutul desvoltărei insectei depinde de
mediu (pag. 42—45); tot de asemenea mediul influențează
asupra duratei de desvoltare, atât a fiecărei faze larvare
cât și a întregii generații, de la ou pân’la insecta neagră
sburătoare. Deci posibilitatea prescurtării în mod simțitor
a desvoltărei generației a doua. După datele lui Hennings2),
această durată variază cu temperatura, luată între extre-
mele de 24° și 14° C. 3) și gradul de uscăciune (55%) ori
umiditate (96%) în ce privește numărul zilelor:
*) O explicațiune foarte bună Za acest sens a dat D-l A!. Popescu pentru
reținerea de la sbor a insectelor precoce de către ploile din a doua ju-
mătate a lui Mai și prima jumătate a lui Iunie, așa că au fost ajunse de
insecte eșite din ouă depuse mai târziu, și au putut să sboare împreună
>a finele lui Iunie și începutul lui lube 1920.
’) In Escherich. Die Forstinsekten Mitteleuropas 1914 voi.’ I. pag. 173.
’) Aci se presupune că toate zilele arătate au avut temperatura medie
arătată. Cifrele concordă cu observațiunilc făcute la Borca In 1907 de D-l
1. C. Popescu. (Apariția Bostrichizilor.. loc. cit. pag. 28). După datele
din această lucrare, desvo.’tarea insectei generațiuuei 2-a variază după
expoziție In modul următor:
nordica	nudicA	vwtlci
Starea	de	ou.................. 14	8	10	zile
.	,	larvă................ 8	8	10	,
•	M	nimfă................. 9	6	5	,
.	.	gândac galben. .9	9	8
38	29	33 zile.
Nu ni se spune care era starea timpului; bănuim că trebuie să fi fost
■o vară caldă și destul de uscată; sborul l-iu avusese loc la jumătatea
ini Mal, al doilea a durat între 12—21 iulie. — Observațiunilc făcute in
vara 1920 asupra gencrațiunei a doua dau cifre variate: astfel pentru
Ardeluța D-l Nicolae dă:
Starea de ou........................10	zile.
■	. larvă .... 6—10 zile la expos. favor.
>	. nimfă .... 20 zile (din cauza ploilor)
iar pentru desvoltarea completă de la ou pân' la insecta sburătoare 8
săptămâni (spre deosebire de generația l-a pentru care au trebuit 10—11
săptămâni).
REVISTA PĂDURILOR
47
Grad. temp.	0 u	Larvă	Nimfă	Gândac	galben	Intreag. dea».
	UM. ' timid.	UCC. | QIBld.	uae. umid.	u»e.	umid.	uae. | umid.
24M . . .	57» 67,	57,	7	57t	6	97.	127»	26 132 zik
20* .. 4	87» 8 7,	7 7, 1 12	II 12 7»	I4‘	15	41 | 48
17* . . .	li V. «2 7»	13 17 7,	14 7» 157.	26 7»	27	65 7,1 72
14’ . . .	1G 18	40 7, 50	16 7» 1 17	27	28	100 113,
In campania 1921 e de dorit să se noteze cu atențiune
temperaturile și starea higrometrică, spre a se vedea cum
variază desvoltarea insectei. De o camdată dăm (în p. 48)
un tablou care ne arată variațiunea timpului în lunile de
desvoltare a insectei.
Acest tablou ne arată că timpul uscat a ținut primă-
vara de pe la începutul lui Aprilie până la mijlocul lui
Mai cu intercalări de frig uscat și de ploaie; după care
începe un anotimp ploios care durează mai mult de o lună
adică pân’ ia 23 Iunie, iar de aci încolo călduri mari
pân’la 15 August cu intercalări de pioi torențiale; între
St. Petru (12 Iulie) păn’ la 20 când încep din nou căl-
durile înnăbușitoare avem căldură moderată uscată. Apoi
după 15 August timp variabil și răcoros. Vedem că apa-
rițiunea roiurilor corespunde cu perioadele de uscăciune
și de temperatură ridicată și anume:
a)	Roiurile de primăvară: 1°. la fețe; — 2°. sbor întâr-
ziat, de la dosuri și care, în stațiunea caldă deia Văratic
sa continuat până la 15 Mai.
b)	Roiuri de vară. Sborul de vară s’a fragmentat prin
intercalări de ploi torențiale în trei roiuri: 3°. sborul cel
mare de vară de la fețe, ceva întârziat în stațiunea mai
rece de la Ardeluța; la Broșteni în acest timp un atac
foarte întens ar fi produs după D-l. Căzănescu, uscarea
arborilor în picioare. — 4°. este continuarea roiului No. 3
întrerupt prin ploile torențiale de la 9-12 Iulie și a fost
executat de insecte întârziate; el fu urmat de 5°. Sborul
de August, care avu loc în urma ploilor torențiale din
ultimele zile ale lui Iulie. Despre un adevărat roiu în Au-
gust vorbește Iftodor pentru Galu; în alte localități nu se
48
REVISTA PĂDURILOR
Sbortiri
REVISTA PĂDURILOR
49
presintă ca un roiu ci ca sboruri izolate și de mică in-
tensitate: uneori aceste sboruri au fost deduse din ata-
cul arborilor cursă (Caragea pentru Ardeluța — Brateș)
sau din observația directă a sborului, urmat de depunere
de ouă (Căzănescu pentru Broșteni). In toate cazurile
acest al 5 lea sbor a fost însoțit-de depunere de ouă.
cari s’au desvoltat în larve (Caragea). Unii dintre obser-
vatorii noștri au atribuit acest sbor de August insectelor
provenite din a doua depunere de ouă și cari acum la
rândul lor depuneau ouă pentru generația treia.
c)	Sborde toamnă: 6*. în Septembrie Pare că această
din urmă interpretare ar fi mai justificată pentru cazul
de la Chitele-Văratic unde D-1. I. lonescu ne afirmă că a
constatat la începutul lui Septembrie, pe un timp cald și
secetos în acea localitate o adevărată depunere de ouă
Intr’adevăr noi am găsit gândacul de a doua generație
înnegrit către începutul ultimei decade a lui August (pag.38);
e foarte posibil ca aceste insecte să fi depus ouă la Vă-
ratic, cari au dat larve de generația treia. D-1. Iftodor
vorbește de un sbor la Galu care continuă în Septembrie
până în a doua decadă a lunei, fapt pe care nu l’am pu-
tut controla; o depunere de ouă în această perioadă prea
avansată n’am găsit-o până acum menționată nicăieri.
De altfel existența unei reale generațiuni a treia este con-
troversată; în general insecta perfectă născută din gene-
rațiunea a doua, zice Fuchs (1907), poate roi încă toam-
na, dar numai în scopul de a descoperi noi ascunzători
pentru iernare. Deci, mai ales pentru sborul de August,
avem mare îndoială că pe ici pe colea el ar fi concomi-
tant cu a treia depunere de ouă a insectei. După cum
am arătat indărăt, noi am găsit alături de larve, în tot
timpul ultimei săptămâni din Iulie, ca și în întreaga lună
August, nimfe și insecte galbene pe cari, până la finele lui
Iulie, le am considerat ca derivând din ouă depuse tot
de insecta neagră de iarnă, care în urma săpăturii de
regenerațiune, devenea capabilă să fie din nou fecundată
și să depună ouă, profitând de orele de timp frumcs,
chiar înainte de începerea roiului de vară; că prin urmare,
acele nimfe și insecte tinere necolorate din Iulie, aparți-
50
REVISTA PĂDURILOR
neau tot primei generațiuni. Tot așa. în ce privește ata-
cul arborilor în picioare semnalat la Broșteni în timpul
sborului No. 3, îmi pare mai plausibil de a’l dmito ca o
consecință a unei regenerări a insectelor aeg- apai ținând
roiurilor de primăvară.
Ceva deosibit însă se prezintă cazul sborului de Au-
gust de la Galu, unde roiul de vară a început din Iunie;
nu e inadmisibil să fi avut loc o desvoltare mai repede
a stadiilor de larvă și nimfă, grație călduței mari și us-
căciune! — conform datelor dela pag. 46, 47 obținute atât
de autori cât și rezultând din observaținnile din anul
trecut, — așa ca să fi avut în ultimele zile ale lui Iulie
chiar insecta tânără de a doua generațiune. *)
In această supositiune, am avea chiar pe acelaș arbo-
re în Iulie amestec de două generațiuni cari s’ar încăleca,
fenomen care, continuat în August, ar face posibilă și încăle-
carea generațiunei a doua de către o eventuală nouă ge-
nerațiune care în cele mai multe cazuri, ar proveni din
ouăle femelelor generațiunei prime după săpătura ei de
regenerațiune, deci n’ar constitui de cât rar o adevărată
generațiune a treia.
Aceste observațiuni și deducțiuni au mare importanță
din punctul de vedere al operațiunei cojitului în perioada
de vară. Am putea considera următoarele consecințe: 1°.
nevoia de cercetare amănunțită a nouilor atacuri în tot
timpul lunei Iunie și de procurare de curse pentru or ce
sbor eventual, fie el provenit din evoluția normală a in-
sectei, fie în urma regenerării femelelor bătrâne. De aci
și dispozițiile luate în Instrucțiuni pag. 27 nota, dea începe
cu tăierea curselor pentru sborul de vară cu vr'o săptă-
tămână înnainte de începerea cojitului curselor vechi.
2° Ținând seamă: a) că de la începutul roiului de vară
*) Băleanu pune la Galu aparițiunea insectei negre dc a doua generațiune
la începutul lui August.
’) Trebue să consideram sborul de iarnă In 1920 ca produs la timp sau
întârziat? Dl Precap (loc. cit. pag. 28i arată că la Mălini In 1908, an
cu o secetă continuă, sborul di vară a Început intre 8*15 Iunie, ceeace
tradus In stilul actual arfi21-2S Iunie. Priu urmarea început exact ca In
1920. când cu toată lunga perioada ploioasă, sborul s’a produs Intre 23
Iunie și 1 Iulie (variind după stațiuni. Aceasta însemnează că sborul din
1920 a fost întârziat și că, de ar fi fost condițiunile din 1908, el ar.fi putut
începe mult mai de timpuriu.	>
RKVISTA PĂDUIULOn
51
ți până în primele zile din Septembrie poate exista un
■sbor continuu, pe care nu’l fragmentează de cât alter-
nanța de ploi, și — b) că chiar de Ia începutul roiului
de vară și până la fine, găsim îngrămădite pe aceiaș ar-
bore, toate fazele de desvoltare ale insectei, —e nevoie să
dispunem de lucrători aproape în mod neîntrerupt în Iu-
nie, Iulie si August
Natural că e posibil ca în anume localități, mai ales
dacă în 1921 se va Intensifica lucrul în perioada de pri-
măvară *) atacul de vară să fie redus mult, cum a fost în
1920 atacul de vară la Buhalnița. De aceia trebuesc
luate măsuri pentru ca într’un asemenea caz să se poa-
te transporta ușor lucrătorii disponibili în alte părți
unde ar fi mai multă nevoe.
Generațiunea simplă. In literatură2) găsim menționat
faptul că în anumiți ani, când primul sbor are loc târ-
ziu (în cursul lunei Mai), după care intervine o perioadă
de timp defavorabil (ploi, frig), insecta n’a putut ajunge
la finele lui August să trecă peste faza de gândac tânăr
necolorat, adică insecta nu s’a prezentat întfun aseme-
nea an de cât cu o generație unică. De asemenea se știe
că la altitudinile mari, generația este iarăși simplă.
Un fenomen de acest fel s’a prezintat și la noi în 1920.
După indicațiunile D-lui Iftodor, în ocolul Galu au
existat arbori cursă tăiați din primăvară, la expoziție
nordică și în plin masiv — arborii fiind înprăștiați iar
nu dispuși în ochiuri: erau prin urmare la umbră și umi-
ditate —, în cari insecta eșită din ouăle depuse pe la
20 Aprilie n’a ajuns până în primele zile ale Iui Noem-
brie decât până la stadiul de gândac tânăr de culoare
galbenă albicioasă. Prin urmare a rămas cu o singură
generație. Observațiile au fost făcute mereu și cu atențiune.
Trebue notat că stațiunea în chestie se găsește în zona
de altitudine unde tipograful are două generațiuni, care zonă
pe Largu se întinde de la G00-650 pân'la 1600-1700 și
*) Mai ales dacă se va face o lucrare dc combatere generală, în toate
părțile țârei.
*)Hcnnings in Eschcrich loc. cit. pag. 272, pentru anii de insecte 1903 ?i
1907 in Pădurea Neagră.
52
REVISTA PĂDCRILOR
în care moliftul e în stare de masiv complet, bine închis.
Vezi și Instr. pag. 2.
Inimicii Tipografului. In timpul verei s’a observat
o mulțime de „vermuși* trăind în galeriile larvare ale lui
Bostrichus typographus, ale cărui larve or nimfe de
cele mai multe ori lipseau, fiind înlocuite ca ale inimi-
cului Intr’unele cazuri avem aface cu specii de insecte
carnivore ale căror larve se nutresc cu cadavre de bostri-
chizi în stare do larvâ și a căror moarte a provenit din
alte cauze, ca de ex. uscarea bruscă a scoarței prin in-
solație; or se nutresc cu insecte a căror desvoltare e împiedi-
cată, ex prin intemperii, lipsă de nutriment In această ca-
tegorie sunt speciile mari de Staphylinus (St. crythrople-
rus 9. Din contră multe specii mici ale acestor gândaci trăesc
în stare de larvă în galeriile bostrichilor și se nutresc cu
ouăle și larvele lor și chiar cu nimfe. Noi am găsit de
multe ori larve moarte, uscate și mucegăite, ca consecin-
ță a uscării arborelui în picioare, și alături de cadavre,
larve de paraziți.
Cel mai Important e Clcrus formicarius2): în stare de
insectă perfectă urmărește bostrichii în momentul când
sfredelesc scoarța; iar în stare de larvă pătrunde în ga-
leriile scoarței, vânând larvele și nimfele.
Sub formă de insectă perfectă mai atacă un gândac-
mic și turtit Rhizophogus depressus și Nemosoma clon-
gatum, un gândăcel filamentos, lung de 5 mm., negru
lucitor, prezintând la baza și vârful elitrelor desene gal-
bene.
Dmtre hymenopt ere s’a semnalat de Ratzcburg un bra-
*) Stafillnii se cunosc ca insecte perfecte prin elitrele foarte scurte,
ncacop.'riod decât partea anterioară a abdomenului, antene drepte, man-
dibule puternice. Larva seamănă mult cu insecta perfectă, poartă două
feluri de stilete la extremitatea abdominală. Anus foarte proeminent la
afară, servind la progresiune.
*) Gândacul de Cterus formicarius are capul negru, destul de mare, corsclet
roșu, elitre negre, rotunzi e Innapoi. cu două dungi transversale albe, una
spre pertea mediană șl alta spre extremitate; abdomen și picioare roșii
Larvă lungă de 18 mm. roșie-roză, mobilă, cu un cap mai lung decât lat
și turtit In sens orizontal, armat cu mandibule puternice; prothorax pu-
ternic chitinizat constituind un scut de culoare bătând fn brun; câte
două scuturi tari de chitină pe cele două inele următor-re ale toracelui
și un scut simplu pe ultimul segment al corpului^ picioare toracice.
REVISTĂ PĂDURILOR
5
oonidl) Bracon obliteratus, precum și două chalcidide2)
Pteromalus multicolor ș\ xytopha^orum.Ss știe că aceste
insecte cari seamănă cu niște mici muște cu patru aripi,
depun ouăle în corpul larvelor altor insecte; aci oul oas-
petelui se desvoltă în larvă care distruge astfel larva os-
pitalieră.
Prezenta unor asemenea paraziți mi s’a semnalat în
Iulie la Ardeluța.
§ 3. Insecte in asociație cu Bostrichus
typoqraphus
Insectele observate în compania lui typographus
se pot divide în două categorii:
a)	Insecte atacând scoarța arborilor vii în acelaș timp
cu typographus și anume: B. chalcographus și Cryphalus
abietis;
b)	Insectele atacând lemnul arborilor deja atacati de
insectele precedente și cari sunt pe cale de uscare: Calli-
dium luridum2), specii de Sirex, Bostrichus lineatus,
Anobium emarginatum.
Peste această din urmă categorie vom trece, trimițînd
pentru detaliile necesare pe cei ce se ocupă cu combaterea,
la Instrucțiuni De asemenea și asupra lui Cryphalus *),
pe care l'am observat rar și nu prezintă mare importanță.
Ne vom opri numai asupra lui Bostrichus chalcogra-
phus pe care-1 găsim continuu însoțind pe typographus
pe aceleași trunchiuri, începând dela crăci și vârful arbo-
relui și descinzând până întfo regiune unde trunchiul pre-
zintă o grosime destul de apreciabilă (15—16 cm. diam.)
*) Braconidcle au antene lungi, nelndoite in formă de cot, femele ca
oviscapt.
*) Antene îndoite in formă de cot, aripi anterioare cu simplă nervură
marginală, colori foarte vil.
’) Prezenta larvelor de Catlidium In cantitate mare am constatat-o in
atacul f arte intens de typographus la 7—8 mnic pe Isvorul alb (Buhai*
nița) și M-le Bostan (Călugărcni). De altfel pe cojile uscate am constatat
pretutindeni figurile lui de roadere.
*) Am găsit această insectă alături de typographus pe Fata FăgefelJlui
la Ardeluța la 28 iulie In stare de larvă și insecte perfecte negre foart»
mici. Figuri de roadere am mai găsit și la Broșteni, tot printre cele de
typographus.
54	KKYttTA P1DCTL0R
unde galeriile celor două specii se găsesc alături, ba pot
descinde uneori și până unde diametrul trece de 40 cm.1).
Astfel am găsit la 8 Iunie la Călugăreni *) ambele specii
lucrând alături la o depărtare de 8 m. de baza tulpinei
și 12 m. de vârf. Dela 20 Aprilie până la finele lui Iunie,
instalarea lui chalcographus se face în mod continuu:
astfel la 22 Iunie am găsit în pădurea Bă’țătești-Văraticul
arbori cursă proaspeți pe cari atacul se reducea la galerii
mame cu ouă; în acest timp se menține deci continuu
insecta neagră de iarnă.
Insectele de chalcographus instalate primăvara, ajun-
seseră la 8 iunie la Călugăreni în stare de larve care-și
săpaseră galeriile lor. Ciclul de desvoltare (dublă generație)
a decurs paralel cu al lui typographus, cu acelea ș epoce
dn sbor de vară, iar cu începutul anotimpului rău de
toamnă, insecta a rămas ca și typographus în stare de
larve și insecte galbene: astfel l’am găsit la Broșteni,
la 3 ftoembrie, singur pe arborii cursă subțiri de 10 cm.;
larvele proveneau dela insectele întârziate cari scobeau
galerii în August și au fost surprinse de ^er în aceste
faze. La Barnaru (Broșteni), d Ghica a găsit-o tot 1b
stare de insecte tinere galbene pe arbori subțiri atacați
în picioare.
B. chalcographus atacă singur masivele tinere: un
astfel de mare centru se găsește la Barnaru ca si la Borca
și Bălțătești-Văratic, unde un număr mare de arbori în
picioare, sub 16 cm. la înălțimea peptului și formând
pâlcuri cu frunze roșite sunt plini de aceste insecte, pe
când cei de dimensiuni superioare presintă și pe typo-
graphus. Acolo însă unde atacul acestei din urmă insecte
a fost slab spre toamnă, chalcographus s’a coborît pân’la
baza arborilor groși, cum am văzut cazul citat pentru
Potoci. Deci trehue să admitem o luptă pentru existență
între cele două specii. Ca principiu: chalcographus preferă
părțile subțiri, cu scoarță subțire (probabil din cauza mi-
l) I Nov. la Potoci, erau arbori groși având 40 ent la 1,30 și atacati
dela vârf pânăla bază aproape numai de chalcographus.
*) Atac foarte intens datorit ambelor specii la Pârâul Horei și Bâtcile
Glodurilor.
REVISTA I'ADUHILOR
55
cimei corpului gândacului și larvei), pe când typographus
scoarța mai groasă. Când un roi cu amestec de ambele
specii se instalează pe un arbore, fie în picioare, fie do-
borît, din instinct fiecare se așează acolo unde simte că
mediul îi e mai favorabil, iar în regiunea trunchiului unde
ambele specii sunt silite să-și dispute un petic de scoarță,
intervine influența mediului care eliminează specia căreia
îi e defavorabil.
. B. Pe Brad.
§ 4. Atacul Bradului de Bostrichus
curvidens și CrypHalus piceae
Amândouă aceste insecte atacă brazii în picioare și’i
usucă, sub formă de arbori izolați sau mici pâlcuri1).
După cum am observat în anul trecut, uscarea și căderea
frunzelor se face dela bază spre vârf; în această ordine
frunzele se roșesc și cad, așa că, înainte de uscarea
completă a arborelui, rămân încă verzi frunzele verticilelor
superioare.
B. curvidens atacă atât arborii tineri având la bază
abia 10 cm. diam. (chiar în această regiune există insecte)
precum și arbori bătrâni având 40—50 cm. diam. la bază.
I/am observat la Ardeluța pe Fața Făgețelului pe brazi
destul de groși: în jurul trunchiului el era aproape exclusiv,
pe când în sus era în compania lui Cryphalus: raportul
între aceste două specii era cel dintre B. typographus și
chalcographus la molift. E interesant de notat că în
aceste păduri bradul se găsea ca esență secundară în
masiv de molift: lucrătorii doborînd curse pentru typo-
graphus n’au băgat de seamă că taie brad, mai ales că-1
găseau plin de insecte.
Principalul centru de atac din Valea Bistriței este pădurea
Văratic, lângă mănăstire, până dincolo de Poiana Țiga-
nului și poteca ce duce la Lutul-roșu, până unde esența
principală e bradul; de aci încolo, în pădurea Bălțătești,
l) Pâlcuri mari nu se observă decât pc zona frontului.
56
REVISTA PĂDURLOR
începând moliftul, despre al cănii atac am vorbit în § 3.
Observațiuni asupra lui curvidens am făcut în a treia
decadă a lui Iunie. Ramurile acoladei se bifurcă de mai
multe ori; impresiunea canalelor larvare e mult mai pu-
ternică pe suprafața descojită a lemnului; leagănul nimfei
dela toate exemplarele recoltate — provenind toate dela
brazi bătrâni, se găsesc în liber. Am găsit insecta neagră
veche, încă vie, pe ici pe colo câte una, dar aproape toate
în stare de nimfă. Intr’un asemenea brad bătrân, căruia
i s’a roșit și uscat din picioare toate frunzele până la
vârf, aflat d’asupra Lozei, nu departe de mănăstire, se
văd în scoarță, în stratele cu totul superficiale ale libe-
rului, un număr colosal de mici nimfe albe, cari mișcă
înnăuntrul leagănului, adică o cavitate oviformă, 2 mm.
lungime pe Vj—1 mm. lățime. La începutul decadei a
treia din Iunie, insecta de prima generațiune a ajuns în
stare de nimfă; cele mai multe dintre insectele negre de
iarnă le găsim moarte în galeriile mame- Or dacă con-
sultăm uvragiile clasice de Entomologie, găsim nepoti iviri
și între datele lor, și între ele și datele noastre. Astfel
Nitsche x) zice că insecta roiește mai întâi în Martie și
Aprilie (face parte dintre gândacii de scoarță cu sbor tim-
puriu) și a doua oară în Iunie, ba de multe ori are loc
și a treia generațiune. Barbey2) pune primul sbor în
Aprilie și al doilea în a doua jumătate a lui Iulie (deci
o lună mai târziu ca după Nitsche); după acest autor,
insecta noastră ar trebui să se găsească în stare de nimfă
de prima generație în a doua jumătate a lui Mai, iar de
nimfă de a doua generație tocmai în a doua jumătate a
lui Septembrie. Cum în cazul nostru nu poate fi vorba de
o anticipare cu trei luni a nimfei de a doua generație,
rezultă că ne aflăm în fața stadiului de nimfă de prima
generație în întârziere cu o lună față de datele lui Bar-
bey, întârziere care se explică ușor prin ploile ce au durat
în a doua jumătate a lunei Iunie până la începutul de-
*) Loc. cit. voi. I, p. 492.
2)	TraiU d'Entomologio forestiere, Paris 1913.
REVISTA FĂDORILOR
57
cadei a treia a lui Iulie !), fapt ce a reținut în această
perioadă insecta de prima generațiune în stare de larvă.
In tabloul din Instrucțiuni pag. 33 vedem deosebirile de
desvoltare de alte dăți față de campania noastră 1920.
A treia regiune de atac al lui curvidens, și cea mai
însemnată dm Moldova, a fnst ocolul Mănăstirea Cașin,
unde am făcut observațiuni în a doua jumătate a lui Au-
gust. E vorba de masivele de brad de pe zona frontului,
căci la Bucieș a fost teatrul răsboiului, iar pe Plaiul
Sturzului tranșeele germane. Multi brazi au fost ciopliți,
cojiți, străbătuți de sârmă ghimpată, ciuruiți de gloanțe
și schije de obuze. In asemenea condițiuni insecta a atacat
din picioare tot materialul lânced, lăsând în pace pe cel
săuătos ’). Începe curvidens cu scoarța și continuă Sirex
cu lemnul; găurile acestei din urmă insecte sunt conside-
rabil lărgite de ghionoi, cari formează galerii cu pereții
neregulați. Găsim brazi atacați din picioare și complet
uscați de insecte, unii tineri neavând decât 10 cm. diam.
la bază. Dintre brazii cu aspect sănătos, cu ramurile gar-
nisite de frunze verzi, unii se găsesc chiar la epoca abun-
danței de sevă, ceeace se cunoaște după aspectul zonei
generatrice, având ca efect și o scurgere abundentă de
reșină la suprafața scoarței; alții din contră au zona ge-
neratrice cu aspect uscat — se zice în popor că arborele
„și-a închis mâsga“: un asemenea material este predispus
Ia atacul insectelor.
In acest anotimp am găsit insecte perfecte cari desigur
făceau parte din prima generație întârziată, precum și
larve cari nu puteau aparține decât generațiunei a doua.
Centre importante de atac al lui B. curvidens se găsesc
în Bucovina și anume pe laturea de est a marelui masiv
carpatic, în județele Storojineț (pădurile Crasna-Putna și
Ciudei) și Rădăuți (pădurile Bâlca, Frătăuții noui și Putna ’).
A doua insectă, Cryphalus piceae, atacă de predilecție
') In special la Văratic, chiar la 22 Iulie erau încă ploi abundapte ți
continue, cu intercalați! dese de ploi torențiale și uneori și dc câteva ore
de timp frumos.
’) Din două tulpini concrescențe, una care e lâncedă din cauza cojlrei
e atacată, ceal’altă care e sănătoasă, n'are insecte.
*j După datele oficiale prezintate de D l ing. Insp. gen. Golgoteanu.
53
RNVI8XA PÂDVIULOfI
materialul tânăr, de Ia cei ce au deja la bază 20 cm. dia-
metru până la cei foarte tineri cari n’au la bază decât
vr’o câțiva cm. Cu toate acestea am găsit-o instalată la
Văratic și pe brazi groși (40—50 cm. la bază) uscați
jos, dar cu vârful încă verde; prin urmare, din toate punc-
tele de vedere asemănarea biologiei sale cu a lui B. chal-
cographus e evidentă La 22 Iunie la Văratic, acest
gândac se găsea cu galeriile larvare în formă de stea și
cu leagănul săpat în scoarță numai, conținând mica larvă
albă (de l1/, mm lungime pe Vt mm. lățime) aproape
de a se transforma în nimfă; prin urmare fazele de des-
voltare coincid aproape cu ale lui B. curvidens, ținând
seamă că Cryphalus are sborul mai timpuriu.
La Cașin n’am găsit această insectă.
Arborii în cari s’a încuibat cele două insecte sunt su-
puși ulterior, când sunt aproape să se usuce, atacului
lemnului de către Sirex. La 22 Iulie la Văi atic găseam
în brazi groși (vr’o 50 cm. diam. la bază ’) în galeriile
de Sirex, numai insecte perfecte moarte, femele cu ovis-
captul lor; încolo nimic. Prin galerii s’au introdus ciuperci
cari sunt pe cale să transforme lemnul într’un putrigai
alb gălbui, cu tendința de înnegrire. Unele galerii sunt
deja umplute de miceliu.
Asupra atacului lemnului de Polyporus fulvus vezi
Instrucțiuni pag. 35.
PARTEA II.
Discuțiunea și justificarea mijloacelor
de combatere2)
§ 5. Vitalitatea insectei și a
arboreluf-cursă.
E vorba aci numai de cele două specii de gândaci de scoarță
ai moliftului. Prin vitalitatea insectei înțelegem aci rezistența
*) Atac la innâltlmea peptiilui.
*) Pentru detaliile practice, trimitem la Instrucțiuni și la importanta
lâcrare a D-lui Grigoraș citati la pag. 23, care se poate considera ca
corolarul acestui articol.
REVISTA podurilor
59
la intemperii; ea este cu atât mai mare, cu cât insecta
se găsește într’o fază mai înnaintată a desvoltării. Aces'
principiu ne servește în practica cojitului. Astfel, când
insecta se află în starea delicată (cu tegumente subțiri)
de larvă, ea moare foarte curând după expunerea scoarței
la soare, pe când ca nimfă și cu atât mai mult ca in-
sectă perfectă, ea se retrage spre a se ascunde în leagăn
care se găsește imediat sub ritidom, căci instinctul și
lupta pentru viață conduc larva, după cum știm, să se
îndrepteze, treptat cu săpătura, oblic în spre exterior,
pentru ca la uu moment dat să poată eși afară mai
ușor. Așa fiind, or cum am expune scoarța, insecta e fe-
rită de insolație, în partea din afară prin țesutul dur al
ritidomului, în partea dinăuntru prin grosimea stratelor
de liber. Nu numai atât, dar și tegumentele groase fac ca
nimfa să nu moară în scoarța expusă la soare de cât.
dupe 3—4 zile, pe când insectele galbene rămân vii, chiar
după ce scoarța a ajuns tare ca piatra. Aceste consta-
tări au fost făcute de toți observatorii noștri în campanii
1920. Să nu uităm a reaminti rezistența insectelor per-
fecte la frig (introduse în blocuri de ghiață) despre care
se vorbește în literatură.
Termenul de vitalitate a arborelui cursă îl aplicăm
prin extensiune, rezistenței țesutului cortical la lâncezeală
și finalmente la uscare. Prin lâncezeală înțelegem dimi-
nuarea vitalității conținutului celular al parenchimului
cortical, inclusiv cambial, având ca efect transformarea
prin oxidare a uleiului eteric de terebentină în reșină so-
lidă, substanță mai puțin volatilă și deci mai puțin no-
civă insectelor, însă păstrând încă destulă volatilitate
spre a putea atrage gândacul.
Astfel înțeleasă, vitalitatea scoarței depinde:
a) de contactul arborelui cu rădăcinile din pământ
D-l I. lonescu mi-a atras atenția la Văratic că arborii
cursă rupti de vânt, dar cari continuau să aibe legătură
cu buturuga din pământ, nu'și puteau căpăta lâncezeala
necesară spre a deveni bune curse, decât după ce erau
deplin separati prin topor.
de agenții fizici: acțiunea razelor solare și a umi’
eo
REVISTA PĂD'.niLOK
dității, acțiuni pe cari le-am examinat deja din punctul de
vedere al influenței asupra desvoltărei insectei. In această
privință, razele solare lucrează uscâud scoarța, pe când
umiditatea meteorică o conservă. Să dăm câteva exemple:
Un arbore cursă cojit primăvara afară de vârf. La 30
Iulie numai vârful acuză încă vitalitate fără a fi perdut-o
de astă primăvară și până acum și poartă insecte vii.
Un buștean doborît la pământ, cojit pe d’asupra, păs-
trând însă pe fața așezată pe pământ, o fășie de scoarță.
* -a 22 August această scoarță era plină de insecte în de-
plină desvoltare, larve, insecte galbene și negre. Aceasta
explică posibilitatea ascunderii insectelor cari sboară mai
târziu sub formă de gândaci întârziați.
La 29 Iulie se afla în curtea ocolului Buhalnița un
uiuc care conducea apa șipotului și care era lucrat din
lemnărie necojită, tăiată în toamna anului trecut 1919.
Scoarța conținea insecte în deplină desvoltare, nimfe, dintre
cari unele aproape transformate în gândaci galbeni.
Din observațiile făcute asupra arborilor cursă rezultă
că: vitalitatea se conservă în cursul aceleiaș campanii,
începând cu finele campaniei precedente, adică cu arborii
tăiați chiar din toamna precedentă, căci umezeala oprește
uscarea. Din contra căzăturile sau arborii tăiați vara
aceasta (cu ocazia sborului 2 lea), nu mai sunt buni în
primăvara viitoare, căci arșita soarelui i a uscat de tot.
Ki au albumul deja atacat de Tomicus lineatus. Cu toate
acestea într'unelo locuri umbrite, anumite petice din
•coarță încă mai păstrează oare care vitalitate: la 8 Iunie
se vede că de curând â intrat câte o insectă întârziată
care și-a săpat galeria mamă, apoi s'au mai săpat și un
mic număr de galerii larvare.
Ca apendice la acest punct b vine și chestiunea: care
e epoca când arborele cursă capătă gradul de lânce-
zeală optimum? adică cel mai preferat de insecte. La
această chestiune am răspuns în Instrucțiuni la pag. 26.
c) de gravitatea atacului care ucide cu totul țesutul
•artical. Un arbore atacat în picioare ajunge după oare
•are timp — chiar în decursul aceleiaș campanii de lucru.
— vă se usuce complet.
REVISTA PĂDURILOR
6:
Asupra uscărci unui anumit petic de scoarță lucrează
cauzele de la punctele b și c. Așa se explică, de ce la
începutul atacului, adică după cel mult două săptămâni
de la pronunțarea lui — când insecta se află în stare de
larvă, scoarța se poate ușor jupui dupe arbore, căci zona
cambială e încă moale și apoasă, pe când mai târziu,
dupe ce larva sa transformat deja în nimfă, zona cambială
s’a uscat și jupuirea e mult mai grea și se face în mod
neregulat. De aci regula pentru cojire dată în Instrucțiuni
la pag. 28, ca această operațiune să se facă înainte de
chrysalidațiune.
Semne exterioare ale gradului de vitalitate a
unui arbore cursă în picioare Am putut verifica
prin observațiune pe Valea Bistriței, influența epocei ata-
cului asupra semnelor exterioare: roșirea frunzelor sau
simpla uscare a scoarței, după cum atacul a avut loc
primăvara sau spre toamnă. Autorii explică aceste feno-
mene astfel: primăvara invasiunea trunchiului de insecte
progresează în sens contrariu mersului sevei brute, as-
cendente, abundante în acest anotimp; această sevă fiind
împedicată de a merge în coronament, frunzele se prepară
să cadă în mod normal după descompunerea clorofilei.
Din contră, spre finele verei, când are loc curentul descen-
dent de sevă elaborată, în liberul trunchiului, această din
urmă regiune fiind distrusă de insecte, moare, se usucă
și crapă, innainte de a se usca ramurile, așa că acestea
se vor usca cu frunzele verzi pe ele.
Exemple pentru verificare: Muntele Dosul Galului sub
Băle, 30 Iulie, arbore de 30 cm. la bază, tăiat de azi
dimineață, atacat din picioare până jos (de typographus)
verde, ca și un arbore sănătos. Cu ocazia sborului dela
finele verei, la Buhalnița, d Falon a observat arbori verzi,
fără frunze roșite, nici alt semn exterior decât plesnirea
și căderea scoarței. In urma atacului de vară s’a văzut
un mare număr de arbori uscați brusc din picioare, după
care moare toată populația de insecte (larve, nimfe și
insecte perfecte cari nu pot sbura), iar galeriile sunt in-
vadate de mucegai; în afară de Buhalnița, fenomenul s'a
mai observat la Brateș (22 August), Broșteni (vezi înapni
p<g. 47) etc.
42
REVISTA PĂDURILOR
Tablou de pădurile contaminate de insecte
Nu avem date decât pentru molift, afară de Bucovina unde s’a indicat
special și bradul atacat de B. curviJens.
Bucovina
După datele Serviciului Silvic din Cernăuți prezentate de
D-l Ing. Consilier Silvic Golgoteanu
1. Pădurea	comunală	Vatra-Dornei pe	ca. 25 ha.
2.	»	»	lacobeni	„ 70 „
3.	>		Ciocănești	n 25 .
4.	•	Poiana Stampei	„	4 M
b. >	>	Dorna Când reni	„ 1O r
6.	>	Fundul Moldovei	
7.	>	>	Pojorâta	
8.	>	Valea Putnei	„ 50 „
9.	»	Slătioara	
10.	»	Gemine	
11.	>	Crasua Putna	„ 20 „
			(curvidens)
12.	>	obștească	Breaza	
13.	>	Pojorâta	. 20 „
14.	>	»	Vama	
15. Pădurile țărănești (particulare) din Fundul Moldovei pe			
ca. 80 ha.
B.	typographus: atacuri însemnate pe moliftul din jud.
Câmpulung, zona frontului. B. curvidens: atacuri în jud. Rădăuți,
și întru cât va Storojineț; cele mai importante centre de atac
sunt Ciudei, Bâlca, Rădăuți și Putna.
moldova
a. Valea Bistriței (Neamț și Suceava)
Regiunea XI silvică P.-Ntamț.
a. Pădurile Statului după datele d-lui Ing. Insp. Borș, U
ocolul silvic Almaș, atac pe supraf. de 110 ha
»	» M-rea Neamț	>	ca 800 >.
»	> Văratic	>	> 1050 »
»	» Buhalnița	>	>	857 »
>	> Galu	>	» 2700 »
REVISTA^PÂOCRILOR
«H
Ocolul silvic Tarcău toată pădurea de molid, ca 20000 ha.
»	» Pipirig atac pe supraf.	» 1386 »
>	» Vaduri »	»	> 1950 »
p. Domenii particulare (după datele d-lui log. Șef Anania):
Domeniul Hangu al Princ. Sturza pe o suprafață 200 ha. (la
locul numit „Piciorul Lot“ din trupul Dreptu-Bușmei-Stejarul).
Domeniul Coroanei Borca atac pe o supraf 15000 ha.
Domeniul Coroanei Mălini
Domeniul Regal Broșteni:
1.	Pârâul Ursului (Bistrița) atac pe molift pe 200 ha.
2.	Coasta Văcăriei	„	„ n 300 „
3.	Pădurea Neagra-Broșteni-Cotârgaș atac molift pe 11000 ha
4.	Pădurile de pe pâraele Cașii, Bogolia, Isvorul
Rău, Gemenii, suprafața	• 2500 ha
5. Pădurea de pe pârâu	1 Cotârgași în supraf.	1800 „
6.	„	. „	Bamaru	4700 „
7.	. ,	Fagului	90 „
8-	„	n n	n	Leșului	400 „
9-	* -	Hortman	180 „
10.	„	, „	Chirii	2200 „
11 •	»	n n	»	Crucei	1550 „
b. Regiunea silvică Bacău
(Județele Bacău, Putna)
a. Pădurile Statului dupe raportul d-lui Ing. Insp. Borș.
Lucăcești, combatere pe supraf.	aprox.	1400 ha.
Schitu-Frumoasa	„	„	n	600 „
Târgu-Ocna	,	„	V	900 „
M-rea Cașin	r ,		350 „
Soveja	,	„	n	210 „
Bolotești	„	„	*	150 „
Taslău		500 „
p. Păduri particulare (vezi Monitorul Oficial din 30 Martie
1921 după datele D-lui Ing. Șef Anania).

61
REVISTA PĂDURILOR
Transilvania
1.	Judeful Ciuc (în Secuime)
După datele oficiale ale Serviciului silvic din Transilvania. In raport
n*am găsit suprafețele atacate; cifrele ce anexez mi*au fost furnizate de
Dl. f>g. Insp. Baiu Crăciun pe calo particulară.
A)	In ocolul silvic Joseni:
Supraf. totală 25UO ha, din cari vr’o 6300 atacate.
a)	în pădurile composesoratului din ccmuna Gyerhyojoseni.
b)	„	»	„	„	„ Sarhegy
c)	„	„	„	„ Ditrău
4/ „	„	comunei Ditrău
e)	„	„	Sarhegy
j)	„	„ Școalei comunale din Sarhegy
g)	9	Schitului Ordinului Franciscanilor
B)	iu ocolul silvic Gheorgheni:
Suprafața totală 2^000 ha. din care 5000 atacate.
g)	In pădurile composesoratului din St. Nicolae Gheorghieni..
b)	„ N orașului St. Nicolae Gheorghieni
c)	9 pădarea școalei corn unul o din St. Nicolae Gheorghieni..
d)	„	„	composesoratului din Valea Tekero
e)	»	»	9	„ satul Kilieni
f)	„	„ comunala din Kilieni
C)	In ocolnl silvic Tulgheș.
Suprafața totală 30000 ha. din cari 6000 atacate.
a)	In pădurea comunei Valea Tekeri
b)	„	» composesoratului din Valea Tekeri
c)	„ pădurile domemilor private ale județului Ciuc.
D)	In ocolul silvic St. Martin-Ciuc.
Suprafața totală 40000 ha din cari 13000 atacate
a)	In pădurea composesoratului din Ciucmenozag
b)	in regiunea Harghita:
In pădurea școalei din Ciuc-Păsărei.
E)	Ocolul silvic Mercurea-Ciuc
Suprafața totală 12000 ha. din cari 4000 atacate
2.	Jud. Mureș-Turdu
Compus din păduri mari particulare și composesorale. Are 3
ocoale silvice. D-1 Inginer Insp. Goguianu semnalează bostri-
chizi In munții Gurgbiului. Nici o dată oficială.
REVISTA PĂDURILOR
65
c)	Jud. Bistrița Năsăud
Sunt pădurile foștilor grăniceri, administrate de Stat în baza
uuei legi speciale (dupăD-nul Guguianu). Are vr’o 11 ocoale din.
cari câteva părți sunt atacate, dar într’o mică măsură. Nici
o dată oficială.	*
d)	Jud. Maramureș
Nici o dată oficială ; se vorbește despre Sighetul Marmației
fără a se specifica proporția atacului. După D I Guguianu sunt
vr’o 2000 ba. atacate, în zona frontului, mai ales la punc-
tele Poenile de sub munte și Râul. Cele mai multe păduri
sunt proprietatea Statului.
e)	Jud. Turda-Arieș
Ocolul silvic Câmpeni, în muuții Apuseni. Nici o-dată oficială.
t) Judelui Trei-Scaune și părțile limitrofe
ale Buzăului.
Teritoriul dintre râurile Buzău și Bâsca, întinzându-se din
Transilvania în jud. Buzău în regiunea Penteleului. N’am nici
o dată oficială.
Asupra județelor Brașov, Făgăraș, Sibiu, Hunedoara și Caraș-
Severin, enumerate numai în raportul oficial, nu avem absolut
nici o dată. Pe cale particulară am numai o comunicare de
la DL Ing. Căzănescu, șeful ocolului Gotul din regiunea silvică
Sebeșul săsesc, îutre orașul cu aceiaș nume și Sibiu: sunt în
acel ocol vr’o 4 ochiuri â vr’o 2 ha molift atacate.
N. A. lacobescu
Profesor la Școala superioară de Sllvicaltțrd din Bucareștl
Cuvântarea d-lui Aureliu M. Eliescu
delegatul Societă(ei «Progresul silvic»
la ședința de inaugurare a Congresului agronomilor
Domnule Președinte, Domnilor,
Sunt fericit că în numele societății «Progresul silvic"
sunt desemnat să asist la lucrările primului congres al
agronomilor din România întregită.
Fericit, fiindcă în haosul general în care ne-au aruncat
împrejurările prin care am trecut, în atmosfera asta ge-
&
66
REVISTA PĂDURILOR
ierjcare umple de grijă pc toți acei ce au grijă de
\ torul acestei țâri, în goana bolnăvicioasă după îmbo-
gSț*re, în cearta pentru chestiuni de precădere personală,
îmi este dat să văd adunându-.se aci oameni pricepuți și
harnici, care să găsească mijloacele cele mai sigure, pentru
a menține și ridica producția agricolă, așa de grav com-
promisă prin radicala transformare, ce se operează în re-
gimul proprietăței.
Domnilor, totdeauna am avut credință în steaua bună
a țării și neamului nostru.
Și dacă, de multe ori, această credință a fost turbu-
rată, evenimentele au venit să mi-o întărească din nou.
Sunt forțele hotărâte ale energiei naționale care reacțio-
nează la timp; și acest congres este manifestarea tocmai
a acestei energii (aplauze)
Căci ce vroiți D-voastră, să fie mai important într’o
țară agricolă ca a noastră, decât un congres ca acel ai
agronomilor, adunați ca să discute tocmai măsurile cele
mai proprii, spre a îmbunătăți cultura în momentul când
ea pare amenințată? (aplauze).
Dar sunt fericit domnilor, fnndcă, rămas în suflet cu
pasiunea pădurei, eu văd în domeniul forestier nu numai
un isvor de bogăție, de sănătate un regulatoriu al regi-
mului apelor, dar o bază a existenței noastre chiar.
Privind istoria trecutului și urmărind-o pe hartă, vedem
civilizațiunile mergând dela răsărit spre apus, viața, știin-
țele, artele desvoltându-se atâta vreme cât popoarele au
știut să’și păstreze masivele pâdurărești; îndată ce pădurile
au dispărut, deșertul a înloc lit prosperitatea de alt’dată.
Sunt fericit, fiindcă am văzut cu bucurie în programul
D-v. de lucrări, că sunteți preocupați de raportul ce trebue
să existe între pădure și cultura agricolă.
Nu este rău să vă atrag atențiunea că, fie din ne-
știință, fie dintr’o grabă impusă de lipsa prea mare a
lemnului, se luaseră unele măsuri, care puteau duce la
distrugerea masivelor pădurărești.
D voastră, agronomii, oameni de știință, trebuie să vă
uniți cu uoi, ca să spuneți tutulor, că agricultura nu
REVISTA PĂDURILOR
67
numai că nu va mai progresa, dar din contra nu se va
putea face de loc, dacă nu se păstrează pădurea.
D-voastră, oameni de știință, veți spune tutulor marele
pericol ce amenință însă-și existența țării, prin despădu-
riri cu caracter general.
D-voastră veți spune că agricultura rațională se face
neapărat cu cultura sistematică a pădurei.
Fericit că vă văd preocupați de interesele cele mari și
reale ale țării, și că, numai mânați de dorul de a fi fo-
lositori țării, ați pornit la lucru, în numele Societăței
'Progresul Silvic» și al meu personal, împreună cu sa-
lutul, ce vă adresez, vă rog să primiți urările cele mai
sincere pentru bunul succes al lucrărilor congresului D-vs.
(aplauze prelungite).
-I-	loan S. lonescu l-iu
Inginer Șef Silvic cl. II
Șeful Ocolului silvic Silisfra
încercăm incă o pierdere din pleiada acelor tineri
inimoși, în ca re-și punea speranțele serviciul silvic.
Fire aleasă, suflet bun și loial, a știut ca în viață
să-și facă numai prieteni. Era unul din cei mai sim-
patici colegi.
A făcut parte din acea frumoasă pleiadă de baca-
laurați din 1902, cari au pus umărul pentru ridicarea
nivelului școalei noastre de Silvicultură dela Brănești.
Azi promoția X-a, după dispariția lui Popescu G.
Ploești (mort în răsboi), încearcă încă o pierdere!
E destul de dureros pentru un Corp tânăr ca al
nostru, că se pierd din elementele de energie, de care
țara acum are nevoie mai mult ca ori când!
In școală a fost student distins, fiind printre fruntași.
In viața socială a fost în orice ocazie la înălțime.
In toate actele sale a predominat cinstea.
Activitatea sa de forestier și-a desvoltat-o la Nico-
lițel (Dobrogea) și apoi la Silistra (Cadrilater).
68	REVISTA PĂDURILOR
Ca militar s’a distins atât în campania din 1913,
cât și în răsboiul pentru întregirea Neamului. Pentru toate
actele sale a fost recompensat cu multe distincții civile
și militare.
A murii la 22 Ianuarie a. c., tânăr; avea 38 ani.
fost înmormântat în comuna sa natală Chiojdeanca
diu județul Prahova, Marți 25 Ianuarie,
Ridicat de jos din popor, a muncit și s’a afirmat nu-
mai prin propriele sale forțe.
A știut a ne lăsa o urmă pozitivă de individuali-
tatea sa.
Ne doare mult lipsa lui dintre noi și ne vom aduce
aminte cu duioșie de frumoșii ani ai tinereței sale
petrecute la un loc, fie ca studenți la Branești, fie ca
colegi în serviciu, fie în fine ca ostași pe front la cea
mai sublimă din datorii.
Și-a făcut astfel cu prisosință datoria pe acest pă-
mânt și de Bun coleg și de Bun român
Și în Cartea de aur a acelor ce au muncit cinstit pe
front pentru Mărirea Neamului, vom ști a ne face da-
toria și față de dânsul, rezervându-i o pagină bine
meritată.
In numele camarazilor, exprim regretul pentru pier-
derea prea de timpurie a unui membru distins și coleg
de elită.
M. P. Florescu
Inginer șef silvic
Casa de economie a corpului silvic
In anul 1912 am publicat în revista „Pădurea* un articol
prin care propuneam creiarea unei case de economie a corpuHi
silvic.
Multi dintre colegi, fiind pătrunși de adevărul celor semnalate
atunci, au aderat la înființarea unei asemenea instituțiuni finan-
ciare,—care pe lângă creai ea unor capitaluri apreciabile, putea
oferi în aceiaș timp ajutorul solicitat în condipuni avantajoase
membrilor ei.
REVISTA PĂDURILOR
69
Vremuri grele am trăit cu toții de atunci și unii dintre susți-
nătorii acestei idei nu mai sunt printre noi I
Situația precară, în care se găsesc toți salariatii statului, m’a
determinat a releva din nou avantajele pe cari le prezintă, pentru
orice categorie de funcționari, solidaritatea cât mai mare între
membrii aceluiaș corp.
Zilele prezentului și poate încă prea multe în viitor, sunt și
vor fi destul de grele, pentru cei cari nu au alte resurse de cât
un salariu lunar, cu care legiuitorul socotește că echivalează
munca intelectuală a individului primitor și cu care acesta so
facă față tuturor cerințelor sociale.
Creșterea salariilor muncitorilor manuali sau conducătorilor
technici industriali a fost proporțională cu creșterea prețurilor
obiectelor produse și deci cu scumpetea traiului; pe când
sporul salariilor acordat funcționarilor statului s’a făcut într’o
proporție, care nu poate fi reportată—ori câtă bună voință am
avea—la ascensiunea prețului obiectelor de consumație.
Trebue să recunoaștem că statul se găsește în așa situ-
ațiune financiară în cât este necesar a se face multă vreme
sacrificii din partea tutulor cetățenilor; dar și legiuitorul este
obligat să recunoască la rândul său, că nu a păstrat aceiaș
măsură în repartizarea sacrificiilor impuse tutulor categoriilor
de slujbași.
Astfel, prin legea de organizare a Corpului silvic, fixându-se
leafa inițială de 540 lei și cea maximă de 2000 lei—la care
foarte puțini vor fi chemați să ajungă—, este clar că viitorul
nu ne prea surâde.
Este așa dar necesar ca prin noi înșine să ne asigurăm zilele
<ie mâine, spre a nu fi nevoiți să gustăm prea mult din amă-
râciunea unei pensii insuficiente.
Dacă comparăm salariile acordate conform legei de organi-
zare cu cele din anul 1916—1917, vedem că raportul sporirei
variază între 1.93—2.70; sau făcându-se media tutulor coefi-
cenților de sporire avem o medie de 2,27.
Pentru personalul inferior sporul variază între 2,00—2,30 sau
în termen mediu 2,09.
Din examinarea •Tabloului comparativ al retribufiunilor»
se vede că minimum de spor este acordat tocmai acelor clase
— de ingineri șefi — peste care imensa majoritate a membrilor
70
REVISTA PĂDURILOR
Tabloul comparativ al retrlbutiun'lor personalului silvic pentru vechiul regat
REVISTA PĂDURILOR
71
acestui corp nu va depăși și de acele-salarii minime se vor
bucura pensionari pentru asigurarea bătrânelelor.
Acest venit este departe de a da unui funcționar posibilitatea
de a trăi in mod demn și corespunzător situației ce ocupă in
stat; căci dacă salariile ni s’au mant în termen mediu de doua
ori și un sfert față de cele din timpurile normale, obiectele de
prima necesitate au ajuns la preturi fabuloase, cele mai ieftine
reprezentând îr.zecitul prețului dinaintea războiului.
Lefurile, ce ni s’au dat de către legiuitor, nu sunt echitabile
și deci aceste lefuri sunt prea mici chiar pentru clasele la care
vor ajunge cei mai favorizați.
Singurul mijloc de a fi la adăpostul lipsurilor viitoare, cari
ni se vor parca și mai grele de suportat din cauza micșorărei
puterilor fizice, nu este decât economia forțată.
Creiarea unei case de economie a întregului corp silvic va
avea ca rezultat producerea de capitaluri în așa fel în cât
pentru depunător anuitățile să nu fie o sarcină; iar pentru toți
asociații aceste depuneri să reprezinte un capital, care sa le fie
de folos în diverse împrejurări.
Admițând că personalul superior ar depune lunar 10 la sută
din salariul bugetar și cel inferior 5 la suta, vom avea anual
o economie de 213.506 iei la partida inginerilor silvici și de
131.040 lei la partida brigadierilor și pădurarilor, sau în total
345.446 lei.
Dacă această sumă depusă spre fructificare nu ar produce
anual un venit net decât de 5 la suta, în timp de 10 ani vom
dispune de un capital de 4.346.710 lei.
Cifrele prin sine însăși sunt destul de elocvente și cred ca
au darul de a convinge chiar și pe cei mai puțin încrezători
de rolul care l’ar avea, din toate punctele de vedere, în orga-
nizația noastră silvică, existența unei asemenea instituțiuni finan-
ciare puternice.
Presupunând că un coleg dintre noi depune 10 la sută din
salariul lunar timp de 30 ani cât ar fi în serviciul Statului—
căci 35 ani nu știu dacă se vor găsi prea mulți să servească,
având în vedere conditiunile de admisibilitate și prevederei
legei pensiilor—și admițând că în acel interval obține gradele
ierarhice la intervalele cerute, se va vedea după timpul arătat
posesorul unui capital de peste 70.000 lei, pentru a cărui pro-
ducere nu a depus decât suma de 36.000 lei.
72
REVISTA PĂDURILOR
TABLOUL
creșterei sumelor depuse cu dobânda compusă,
pe timp de 1—30 ani, cu procentul de 5% pe an
No. curent
	41
SPECIFICAREA	urna U ftt 2 ■ —
GRADELOR	CA = ' A
Lei
Z
ieficentul ) eștcrci	||	Suma produsă	anilor	eflccntul eștcrci 1	Suma produsă	anilor	|	2- c Si S; v, Si H	Suma produsă
O y			o 6			o o	
O	L.-i B.		o	Lei B.	Ic r		Lei B.
1
Inginer stagiar
648 29
4.1:
3
5
6
7
8
9
648,
28
2669
9
648 27
3.1
Inginer el. II
Inginer el. I
Inginer șef d. III
Inginer șef el. 11
Inginer șef el. I
Inginer Insp. d.Il
Inginer Insp. el. I
Inginer Insp. G-ral
După 30 ani
După 20 ani
După 10 ani
788
738
738
996
26
25
24
23
9J6 22
900-21
3.01
2.9.
90^21 2.1
990' 20 2.1
990 19 2.53
99a 18 2.41
1074|17
1074 16
1074 15
II58
1158
1158
1578
157»
1578
1578
1800
1»X)
1800
1800
2040
2040
20-10
36.17
1&12I
2.2
2.1
2.0
14 1.99
13 I.8S
12 1.80
11
1.70
10 1.63
9 1Z>5
8 1.48
7 1.41
O
1.34
5 1.28
4 122
3 1.16
2 1.10
1
l.<
li
2546 04,18
24I7J 04’17
2627 2816
2501
2383
2781
2654
2527
2623
250-1
2385
2459
2341
2238
2304
2188
2084
2682
2572
2445
2335
16
82115
74 H
42 >13
5^12
7-^11
50 |0
7<> 9
90 8
46 7
32 C
92 5
434
b2i 3
2
60 j
2.41]
2
2.1
1.7
1
1
1.48
1-41
1.34
1.2’
1.22
1.16
1.10
1.05
1639
1561
1483
1608
1535
1468
1712
1630
1540
1613
1534
1465
1514
1439
1374
1412
1343
1273
1656
19
8
7
6
5
4
3
2
I
70
*
34
16
721
1.!
I.-
128
122
l.lo
1.10
1.05
1004 40
959 04
913,68
988 92
944 64
900 36
1050 96
996^601
951 30
90
44
2638 OJ
2412
2304
2196
2366
00
Od
Ou
40
28AJ9 25
8709
98
REVISTA PĂDURILOR
73
In ^Tabloul crcșterel sumelor depuse* se poate urinări în
mod amănunțit valoarea anuități'or în 1—30 ani, d n cari rezultă
cu prisosință avantajele apreciabile pe care le oferă casa de
economie.
Membrii corpului didactic au de mult înființată o asemenea
casă de economie și nu pot uita mulțumirea cu care îmi
vorbea un profesor, despre capitalul pe care îl poseda după 10
ani, prin mici depuneri lunare.
Dar o asemenea instituție financiară nu ar avea ca rezultat
numai creiarea unui capital, ci și punerea la dispoziția mem-
brilor ei a sumelor, ce le-ar fi necesare în diverse împrejurări.
Astfel de exemplu, clădirea unei case modeste și confortabile
pentru o familie obișnuită a trăi în bune condițiuni, necesită o
sumă, care depășește o sută de mii lei, chiar în regiunile cele
mai ferite de speculă ale țărei.
Această sumă va fi oferită cu mai multă înlesnire unui membru
de către societatea, la a cărei existență contribue prin sacri-
liciile făcute, decât ar putea fi găsită la alte instituțiuni de
credit, care în primul rând urmăresc câștigul maxim.
*
» *
Un corp bine organizat a fost întotdeauna însuflețit de un
mare spirit de solidaritate și aceasta s’a manifestat în primul
rând prin ajutorul reciproc în toate împrejurările; iar organi-
zațiile particulare sau de stat, cari au avut la baza lor unirea,
au ajuns cu mai multă înlesnire la realjzarea scopului urmărit.
Creiarea casei de economie va contribui în cea mai mare
măsură la desvoltarea acestei solidarități și în corpul nostru
silvic, de a cărei organizare nu putem spune că suntem mul-
țumiți pe deplin.
înfăptuirea acestei instituții—care trebue să aibă un caracter
de oficialitate—ar putea avea loc prin simpla voință a câtorva
dintre noî, cari în urma unei consfătuiri am cere conducă-
torilor noștri să aducă la îndeplinire doleanțele unui corp,
conștient dc misiunea ce are în viitor.
Colegii cari vor aprecia seriozitatea celor relatate
mai sus, au cuvântul.
loan S. Zâvoianu.
74
REVISTA PĂDURILOR
Ciclul conferințelor Soc. „Progresul Silvic4*
L
Sâmbătă 26 Martie a. c. a avut loc prima conferință a Soc,
„Progresul Silvic*’.
Asistă: l). Al. Constantinescu, președintele Soc. Progresul Silvic
D-nii Ingineri silvici: Airei Eiiescu, M. Tânăsescu, Moldo*
veauu (Ocs >va), C. P. Georgescu, Solacolu și Bosoanca (Eforie),
I). Bor<, Scerba, O in, Vasihu, Horia Lazâr, Stinghe, Drăcea,
Pet^uț, Nedilcovici, Roșescuetc. și numeroși studenți ai școalei
super.Odre de Silvicultură.
D<. Inginer inspector silvic Daniil Clain, a tratat subiectul:
* Politic* Forestieră a României întregite", ilustrând conferința
cu d *te și citate istorice. L'-sa dorește o politică forestieră mai
sănătoasă ca până acum, care să conducă în primul loc la re-
facerea pădurilor. Face elogii exploatărilor în regie a pădurilor
din Transilvania, atât din punct de vedere comercial cât și
cultural forestier.
Azi, câni s’a dat alarma de distrugerea pădurilor, se miră
ca Ministerul de Domenii, a aprobat în August 1920 tăerile rase
la paJurne Palanca și Agăș din Jud. Bacău, proprietatea D-lui
N. D. Ghica Comânești și care păduri s’au vândut Soc. Goetz.
Azi nu ne mai e permis să forjăm posibilitățile pădurilor
noastre; totuși la o pădure din Ocolul Butoiu și multe altele,
pentru a se satisface interesele primăriei Capitalei, s’a foițat
exploatarea până la 15—20 ori posibilitatea, chiar de către
Administrația Casei Pădurilor, trecându se peste avizul șefului
de ocol și al Regtunei Silvice, care au protestat
Conferențiarul se adresează tineretului forestier să lupte din
răsputeri, de a crea o tradțiie sănătoasă, pentru refacerea și
conservarea avutuiui pădurăresc.
Dl. Al. Constantinescu, președintele Soc. „Progresul Silvic**,
mulțumind d-lui Clain, în replică, emite o părere, că ar fi bine,
chiar pentru cuitura technică a pădurilor, ca să se expropieze
forțat de Stat toate pădurile particulare și să se constitue un
sindicat puternic, divizat pe centre, în care ar intra fiecare pro-
prietar de pădure cu aporturile respective ale pădurilor lor și
RKVISTA PĂDURILOR
75
aceste sindicate comercializând lemnul, ușor vor avea fondurile
necesare pentru refacerea pădurilor. Cn politica actuală de
stat e imposibil de a se face mai mult, neputându-se da fon-
durile cu atâta înlesnire.
’ Dl. Aurelia Eliescu înclină pentru o cercetare a pădurilor mai
serioasă ca până acum. Asupra sindicalizării pădurilor propuse
de dl. Al. Constantinescu rămâne să mai reflectăm pentru a nu
înregistra ceeace suferim astăzi de pe urma obștiilor de pă-
duri, care în loc să sorveasca interesului obștesc, s’au trans-
format în negustori.
D-nul Drăcea cere a se face cultura masei poporului și a
păturei conducătoare în ce privește importanța pădurilor. In
această direcție nu s’a făcut simic în România, iar miniștrii,
care au trecut pe la Domenii, au fost oameni streini de rostul
pădurilor, așa că n’au cunoscut pădurile decât prin prizma
omului politic. '	•
D-l Al. Constantinescu ridică ședința, anunțând pentru Sâm-
bătă 2 Aprilie 1921, ora 9 seara, Tn aceiași sală, conferința d-!ni
inginer inspector general silvic P. Antonoscu.
II.
Conferința D-lui Profesor și Inspector general silvic P. Anfo-
nescu tratând despre: Jslazurle comunale și problema silvica-
pastorală la munte în special**.
Asistă d-nii: Colonel Bădulesou, profesor G Maior, ingineri
silvici: C. Sava Goiu, Al Angelin, Lazurian, Demetrescu Vergu,
(Academia Română), D. Anastasescu, Bunescu Florescu. (Credit
Tecbnic), Turneanu (cooperative). Horia Lazăr, Drăcea, Stinghie,
Dămăncianu, Marțian, Robănescu, Sclavu, Belu etc. și numeroși
studenți ai școalei Superioare de Silvicultură
D-1 Antonescu începe cu câteva comunicări foarte intere-
sante de cele văzute tu Franța și în Germania Îd legătură cu
cultura silvico-pastorală. Face studiul critic al islazurilor comu-
nale și al pășunelor alpine, creiate prin noua lege a islazurilor,
care are foarte multe lacune.
Prin creierea acestor islazuri, soarta pădurilor e pusă la grea
cumpănă. E de părere că nu la direcția islazurilor din Minis-
terul Agriculturei ar trebui alipite aceste chestiuni, ci să se
creieze un serviciu special pe lângă „Casa Pădurilor*, cum e
76
REVISTA PĂDURILOR
în stâtele civilizate, unde deja s’a lucrat în această direcție cu
mult mai înainte.
D-sa nu are încredere în vre-un succes al islazurilor în
folosul țăranilor, dacă nu vom lua măsuri de rigoare, atât pentru
□Itura fânetelor artificiale, care la noi deabea sunt 1 la sută,
pe când în străinătate au un procent de 20—30 la sută, cât
și pentru reglementarea pășunatului în munte și îmbunătățirea
și cruțarea florei montane în special.
D-sa citește câteva pasagii dintr’o scrisoare a regretatului
Brezulescu, de la Novaci, cum se exploatează acești munți și se
distrug pădnrile chiar de moșneni.
In încheere face apel la toți Inginerii silvici să fie solidari
ei să apere din toate puterile pădurile țârei, care acurn sunt
mai amenințațe ca ori când, în detrimentul însăși al țârei.
hme ■■ie iu niEK
Chestiuni de însemnătate privitoare la economia noastră silvică
vin dese ori în discuțiunile parlamentului fi credem de folos să le
reproducem în revistă, fiindcă pe de o parte vom ține pe cititori in
curent cu problemele de vie actualitate în ramura noastră și cu
aspectul sub care ele sun! privite de reprezentanții națiunei, oglindind
conștiința publică, iar pe de alta vor putea servi ca un material de
valoare pentru cercetătorii de mai târziu, ce vor dori să cunoască
mediul și condițiunile în care ne-am desvoltat.
Publicarea acestor desbateri nu va urmări nici un scop politic,
ceiace nici nu și-ar avea rost într’o revictă de specialitate și se va
face în genere după organul oficial „Desbaterile Parlamentare*,
iar uneori prin rezumarea discuțiunilor, după însemnătate. Și într’un
faz și intr’altul vom păstra cea mai strictă obiectivitate.
Revista Pădurilor, înființând această rubrică, rămâne în tradiția
sa fiindcă în trecut a publicat aceste dezbateri sub o formă sau alta
și dovadă stă bogata colecție a celor 32 ani de existență, iar nouă
este denumirea sa.
Continuând astăzi, ea își va îndeplini rolul prețios de anale ale
Xilviculturei românești, tot astfel cum se fălește și intitulează în
Franța „La Bevue des Eaux et fortts".
REVISTA PĂDURILOR
77
In cele ce urmează redăm discrțiunile relative la Aprovizionarea
cu lemne de foc a Capitalei pe iarna 1919—1920, ce au avut
loc pe cale de interpelare în Senat, în ședința din 9 Februarie 1920*).
—continuând în numerele viitoare cu alte chestiuni.
G. Turneanu
Aprovizionarea Capitalei cu lemne de foc
Dezvoltarea interpelării d-lui senator Emil Petrescu
fost primar al Capitalei.—Răspunsul D-lui Mihalache,
ministrul agriculturci și domeniilor și al D-lui
Dr. N. Lupu ministru de interne.—Replica
D-lui Emil Petrescu
D-l Emil Petrescu: D-lor senatori, în ceiace privește inter-'
pelarea mea, o făcusem unui domn ministru care era numai
ad-interim ia interne, astăzi fiind înlocuit prin d-1 ministru
Lupu. Era o interpelare tăcută în ceiace privește lemnele cu
cari trebuia aprovizionată Capitala și în special cu cele 13 mii
de vagoane de lemne pe cari cu ca primar, le-am cumpărat
din Transilvania.
D-lor, d. ministru actual dela interne, când a instalat actuala
comisiune interimară în locul vechiului consiliu comunal, a
găsit de cuviință să blameze purtarea consiliului comunal, în
locul căruia puneă această comisie interimară. înțelegeți foarte
bine că eu ca primar, ca acela care a fost ales cu întregul
consiliu comunal în 1914, nu puteam lăsă să se zică că nu
mi-am făcut datoria. Consiliu comunal a fost ales în Martie 1914.
In Iulie s’a declarat răsboiu! mondial, și atunci neapărat,
neștiind ce ne rezervă viitorul, a trebuit să oprim toate iucră-
nie și să facem tot posibilul ca la un moment dat să avem
fondurile, cari ne erau atât de trebuincioase.
In 1916 am intrat în răsboiu. In tot acest interval primăria,
administrati unea comunală nu a putut să se mai ocupe de
lucrări de edilitate, și a trebuit să se transforme într’o comi-
siune sau într’o instituțiune de aprovizionare, pentru ca să
aducă cele necesare în Capitală. Atuuci cele mai însemnate
nevoi ale cetățenilor erau ca și acum: furnizarea lemnelor, fur-
nizarea zahărului, furnizarea pâinei1).
.	I
•) Dezbaterile Constituantei-, Senatul No. 25 din 15 Februarie 1920.
Ședința deln 9 Februarie 1920.
l) Pag. 233.
78
RBY1STÂ PĂDURILOR
Fiindcă este aci și d. ministru de interne, am să-i expun
ob’ectul interpelării mele care-1 privește.
Primăria, sau eu ca primar, am vrut ca să dau cetățenilor
din București, cel puțin căldură.
Am tăcut apel la d. ministru de domenii de .atunci.
S’a format o comisiune cu directorul căilor ferate si la 18
Iulie 1919 s’a cumpărat dela o societate din Transilvania 13.000
vagoane cu lemne, considerând că, fiind depuse în apropiere
de căile ferate din Transilvania, vor fi cu ușurință aduse în
București.
Atât d. ministru Vlad cât și comisiunea interimară ne-au
făcut nouă încriminări în privința aceasta
Vagoanele acestea de lemne, 13000 n’au fost aduse nici
astăzi și atunci imputările tăcute fostului consiliu comunal
sunt nedrepte și întreb pe d. ministru de interne de ce nu a
adus aceste lemne ?.
Eu, interpelarea am făcut-o de două luni și prin urmare a
avut tot timpul să le aducă și nu numai că nu le-a adus, dar
aceste societăți au vândut la alți amatori aceste 13.000 de
vagoane.
Aștept să mi se răspundă și în urmă voiu vedea dacă mai
ain ceva de adăogat.
Dl 7. Mihalache, ministrul agricultură și domeniilor: Să mă
ierte d. Emil Petrescu, care a vorbit de sinceritate, când vine
și aruncă învinuiri pe chestia lemnelor d-lui ministru de interne,
câud d-sa poartă o mare răspundere în țară pe această chestie.
D-sa, și acesta este cuvântul pe care vream să il spun adi-
neaurea, ca primar al Capitalei nu s’a folosit de drepturile ce’i
da o lege din 1910 și a isbutit, în cursul anului trecut, să ia
dela Casa Pădurilor, fără licitație, 1.031.000 metri cubi de
lemne, care au fost concesionați de primăria Capitalei, nu
cooperativelor sătești, ci unor societăți și persoane străine
(Aplauze) și anume lui Zwiebel, Rosenberg, Băncii Ilfov, soci-
etatea Sinaia, lui Lazăr Goldștein, societăților Silva, Argeș și
onor favoriți politici: Alimanișteanu, etc.
Lemnele acestea au fost luate în condițiunile cele mai avan-
tajoase, dela 6 lei sterul în picioare, până la 12 lei jumătate
tăete.
S’au prezentat cooperative și primarul Capitalei le-a respins.
REVISTA PĂDURILOR
79
Una dintre acestea a fost cooperativa „Râul Târgului" din
județul Muscel, care mânuește câteva milioane de lei; ea a luat
în concesiune aprovizionarea unei cantități de lemne,'însă nu
dela primărie, si dela o societate străină.
Pentru demnitatea noastră, ceream să Ie luăm direct dela
Stat sau dela primarul Capitalei.
Și cum credeți d-voastră că sunt sufletele acelor țărani, cari
și-an apărat acei munți întotdeauna când s’a pomenit cu
acele societăți străine acolo, unde nu se văzuse picior de stră n
până atunci?
Această este opera pe care o apărați d-stră, d-le Petrescu!
Dar cel puțin acei străini au putut aduce lemnele în Capi-
tală, așa ca să satisfacă nevoile populațiunii ?
Auziți: acei străini erau obligați să aducă: una din societăți
10 vagoane, alta 10 vagoane, alta G vagoane, alta 10 vagoane.
Câte din aceste vagoane s’au adus? Se zice: nu s’au putut
aduce din cauza imposibilității de a se transportă lipsind va-
goane, chestiune care nici până astăzi nu s’a rezolvat.
Apoi dacă este așâ, cum veniți astăzi să acuzați pe d-l
ministru de interne că nu a puiuț aduce lemne, nu din munții
Muscelului ci din Transilvania?
Sunt pentru Transilvania mai multe vagoane?
K adevărat d-lor, că lemne nu s’au adus în Capitală, dar, ce
•e curios, lemnele concesionate de primărie acelor străini sau
ridicat. (Mișcare.)
Ministerul e în posesiunea unor acte, prin care se dovedește
că acești străini au vândut lemnele, ce li s’au concesionat din
din pădurile Statului, în altă parte și ca să acopere acest lucru
au cumpărat lemne de esență inferioară din zăvoaie, lemne de
anin și de salcie, pe care le-au adus primăriei Capitalei, iar
cele bune le-au oprit ei pentru speculă.
Când am întrebat pe nouj primar al Capitalei despre acest
lucru, mi-a rășpuns că nu se găsește în arhiva primăriei Capi-
talei, contractul dintre primărie și acești comercianți, și mi a
prezentat niște copii. Firește că a trebuit să numim o anchetă,
ancheta este în curs și, oricari vor fi sentimentele noastre
pentru împăciuire, în asemenea chestiuni se vor lua măsurile
de rigoare (Aplauze)*.
-) Pag. 236.
REVISTA PĂDURILOR
80
D-l Dr. N. Lupu, ministru de interne.' D-1 Emil Petrescu a
ridicat aci un colțișor foarte mic din marea chestiune a apro-
vizionărei Capitalei, și a vorbit numai despre cele ce i s’au
părut d-sa’e mai avantajos pentru d sa, anume despre chestiunea
privitoare la cele 13.000 de vagoane lemne cumpărate din
Ardeal. Chestiunea Insă nu se pune așă, ci trebue pusă în în-
tregimea ei. D-lor s’au gândit, natural, din vară, să aprovizi-
oneze Capitala cu lemne, și au făcut acel contract, prin care
se dă primăriei Capitalei un milion metri cubi de lemne din
pădurile Statului din vechiul regat.
D-l ministru Mihalache, v’a arătat cum s’a lucrat în pădurile
Statului; a uitat însă să vă spună că întreaga lucrare în pădure
se fâceâ cu prizonierii din răsboiu, plătiți cu 7 lei pe zi cu
mâncare cu tot, și că lemnele au fost aranjate pe prețul de &
lei în picioare și 12 tâete, că costau aduse 40 lei metrul, iar
ceiace bruma se aducea și se vindeă In Capitală, se vindeă cu
90 lei în numele primăriei și cu 400 lei mc. în numele negus-
torului—deși erau tot lemnele primăriei! Diferența aceasta
enormă dintre cost și prețui da vânzare intra în punga exploa-
tatorilor și a plătiților lor.
Eu las chestiunea din pădure și vin în Capitală. Cum a
împărțit d-lui aceste lemne aduse cu trudă și greutate în
Capitală?
D-lor, eu n’am vrut să cred când am aflat de acest fapt.
Fără niciun contract în regulă, o singură învoială făcută de un
subaltern al d-sale și trecând peste autoritatea primarului și
neconsultând pe directorul aprovizionării primăriei, un om pri-
ceput și capabil, s’au dat aceste lemne la diferite depozite
particulare pe favoare și s’au cărat aceste lemne destinate
primăriei, în niște depozite de unde se vindea particularilor.
In aceiaș curte, unele lângă altele erau lemnele și ale primăriei
și cele particulare ale depozitarului! Pricepeți d tră ce confu-
ziune s’a făcut între averea publică și averea paiticulară și
dacă mai erau sau nu lemne pentru Capitală îu aceste condiții.
Pot să vă spun că, din întreaga cantitate de lemne pe care a
luat-o din păduri, la fiecare concesionare a d-tale, sunt 200 de
vagoane lipsă între ceiace a luat și ceeace a împărțit în comptul
primăriei. Unde sunt aceste 200 de vagoane furnizate pentru
primărie, cărate de străini, tăiate de prizonieri cu caznă mare
REVISTA rÂDthlLOR
61
Am avat sau nu dreptate să ridic această chestiune ? (Aplauze).
Mai departe. Evident că cu acest sistem încercat, nu ajungeți
niciodată ca să aprovizionați Capitala. Și cumpărarea acestei
cantități de lemne a pornit nu din inițiativa d-tale propriă, ci
d. ministru Duca te-a sesizat pe d-ta și a spus că sunt lemne
în Ardeal și d-ta să mergi să iei lemne de acolo. Nenorocire!
D-l ministru Duca fiind partizanul d-ta!e politic și al consiliului
comunal, te-a crezut în stare a face un contract ca să aveți
lemne și nu a mai urmărit mai departe propunerea d-lui. Și
atunci s’a adresat consiliului dirigent? Consiliul dirigent era
foarte ocupat atunci ca și acum cu foarte variate chestiuni și
a dat chestiunea ia băncile particulare, la banca Centrală. Și
atunci s’a încheiat un contract între primăria Capitalei și o
bancă particulară, în care clauzele esențiale de îndeplinire a
contractului interesează pe un al treilea, care nu și-a dat con-
simțământul și care nu fusese consultat, anume pe C. F. R.
Prin acest contract, primăria se obligă ca să procure eâ cîte
10 vagoane pe zi pentru transportul lemnelor cumpărate. Și nu
există d-lor, în nici o arhivă, nicăeri, nici cea mai mică învo-
ială a primăriei cu căile ferate în această privință. Prin urmare
acestei bănci, primăria spune că îi va pune vagoane la dispo-
ziție, fără să se asigure mai dinainte dacă ar putea îndeplini o
asemenea obligație. Iată ce fel de acte a făcut, știind perfect
că vagoane nu se pot pune la dispoziție și ce fel de contract,
dispunînd de căile ferate fără să le consulte! Aceasta este se-
rios? Și vă întreb: ați făcut vreodată în viață pe contul d-voas-
tre propriu un asemenea contract a cărui aducere la îndepli-
nire să depindă de un al treilea, care habar n’are, pe cari ni-
meni nu l-a întrebat! De sigur să nu!
De aceia am ajuns în halul acesta. Și atunci s’a întîmpîat
că aceste 13.000 vagoane de lemne au dat naștere la o cores-
pondență de 7000 de adrese, trimise prin nu știu cîte sute do
emisari în Transilvania, astfel în cît mă tem că costă acești
emisari mai mult decît toate lemnele.
Mă puteți face d-voastră pe mine vinovat de acest lucru? Ar
fi ceva naiv și ridicol. (Aplause).
Mai departe:
Presupuneți că ar fi ajuns în Capitală aceste lemne; dacă se
64	BtVlSTA nÂDChtLOM
continuă să se dea lemnele tot celor 12 antreprenori proprii ai
d-voastre pentru ca ei să le văndă, tot nimic nu se făceâ.
Sper că cu aceste detalii am dovedit cum stă chestiunea cu
aprovizionarea lemnelor *)
D l Emil Petrescu: D. Ministru al domeniilor și d. Ministru de
interne zic că eu am dat lemnele la antreprenori fără nici un
contract.
D-lor, nu este exact, contractele există, sunt în arhiva pri-
măriei, afară numai dacă nu s’or fi ascuns.
Chestiunea este foarte limpede.
Există sau nu există contractele? Dacă există contractele,
înțelegeți tupeul pe care l-a avut banca ministerială ca să spună
că nu există.
D-lor senatori, eu eram gonit în străinătate de germăni, de aci
din București în Iunie 1918 si nu m’am putut reîntoarce decît
în Martie 1919, cînd am găsit contractele făcute cu depozitari
din București, astfel încît m’aș putea degaja lesne de această
răspundere. Dar trebue să constat că am făcut tot posibilul
pentru a îndestula Capitala cu lemne.
D. ministru al domeniilor a spus că ou am dat lemnele luațe
dela ministerul domeniilor la niște ovrei, cari sînt depozitari în
București.
D-lor, deși acțiunea aceasta nu este a mea și nu este făcută
de mine, și prin urmare nu pot fi făcut răspunzător de ea, cu
toate acestea trebue să arăt cum știți d-voastre să spuneți
adevărul. CInd am venit la primărie m’am interesat de cea ce
era mai esențial, adică de suferințele cetățenilor din București
și printre ele am văzut că era și chestiunea lemnelor.
Este foarte adevărat, nu că d-l ministru al domeniilor, dar
d-nul ministru președinte Ionel Brătianu, șeful partidului li-
beral, s’a gîndit de atunci. Contractul meu cu lemnele este fă-
cut în Iunie, prin urmare, înainte de Iulie, în Iunie sau chiar
în Mâi, d-sa s’a gîndit la suferințele populaținnii pentru lem-
ne, fiindcă fusese aci în iarna anului 1918-1919 și văzuse care
sunt aceste suferințe. Și atunci m’a chemat și pe mine și pe
d. director general al căilor ferate și ne-a spus că nu trebue
ca populațiunea să rămînă fără lemne în iarna anului 1919-
1920.
•) Pag. 238.
nivtsTA rwvniLOA	ti
O voce : Totuși a rămas.
D- Emil Petrescu: A rămas, și a rămas cu toate măsurile pe
cari le-am luat. Și vedeți că aci este contrazicerea, că d-voastre
ziceți: a rămas a rămas. Atunci unde este pungășia mea cu
antreprenorii de aci? Cum s’au dat lemnele pe mîna antre-
prenorilor, dacă nu s’au adus lemne ?
D. I. Mihalache, ministru agriculturii și domeniilor: De ce nu
ați preferat cooperativele, care v’a făcut cererea și ați preferat
partizani politici și în special societăți cu capitaluri străine ? *)
D. Emil Petrescu: Să răspund la ceace m’a întrebat d. minis-
tru de domenii și de care îmi face învinuire, că eu aș fi dat
lemnele unor antreprenori ovrei.
D. 1. Mihalache ministrul agriculturii și domenilor: Le-ați dat,
iar nu că le-ați fi dat
D. Emil Petrescu: V’am spus așa, pentrucă nu eu le-am dat,
de oarece eu eram pe atunci în străinătate.
Cu toate acestea, fiindcă eu m'am ocupat de această ches-
tiune știu cum stă. De acea am Interpelat pe d. ministiu de
interne șî întreb: pentru ce lemuele pe cari le am ‘cumpărat
n’au venit nici pînă acum.
Să presupunem că s’a găsit la primărie o stare de dezordine
și mari nereguli. Ei bine, sunt două luni de cînd ați venit, de
ca nu ați adus lemnele.
Do ce d. ministru, atunci, cînd a vrut să atace consiliul co-
munal, președintele comisiunii interimare, pe care l-ați pus în
slujbă, v’a ripostat și v’a spus: Nu a fost rea voință, nu este
nici o greșeală din partea consiliului comunal, dar a fost im-
posibilitatea în care s’au găsit acești oameni, ca să-și facă da-
toria, așa cum trebuia să și-o facă.
D lor, a venit în Septembrie un număr de țărani diu județul Mus-
cel, și mi se pare că d. ministru ai domenilor e din Muscel.
D. I. Mihalache, ministrul agriculturii și domeniilor: Da!
D. Emil Petrescu: Și atunci ar trebui să știe ce s’a întîinplat
cu acești locuitori din Muscel. Și deaceia am îăcut apel la
sinceritatea d-salc.
Eu i-am primit foarte bine, am chemat pe advocatul meu de
la comună, căutînd să le dau o satisfacție dăndu-le Ier lemnele.
Este adevărat că ministerul de domenii ne-a dat nouă, prim a-
*) Pag. 239.
84
REVISTA PĂDURILOR
riei, un număr de păduri să le tăiem, cu un preț foarte mic,
dar deși am făcut apel în toate părțile, făcusem apel la mi-
nisterul de răsboi, nimeni nu ne-a dat oameni cu care să putem
tăia aceste lemne. Am făcut apel și la obște, am făcut apel la
toți cei ce credeam că pot să pue lemnele în tăiere ca să pot
să le aduc la Bucureșți și numai cînd n’am putut realiza nimic
am dat lemnele la acești depozitari.
Am căutat să mulțumesc pe toți și am intrat în conflict cu
brutarii, cu măcelarii, cu depozitarii de lemne, dar nu mi-a
fost posibil să îndestulez cît aș fi vrut populația Capitalei.
' Vedeți, d. ministru de domenii a spus: vom lea cutare măsură
pe cît va fi posibil. Atunci cum pretindeți de Ia noj să fi făcut
mai mult în epoca cînd aveam lupte împotriva ungurilor și
celorlalți. Am dorit din tot sufletul să mulțumesc pe locuitorii
din Mușcel, dar pentrucă eram angajat prin contract care exiistă
la primărie, nu am putut să le satisfac dorința lor fără să
expue comuna la daune.
D. Dr. N. Lupu, ministru dc interne: Depozitarii grozav au
respectat contractele.
D. Emil Pdrescu: Credeți că ușor se înființează depozitele
de lemne?
D. Dr. Lupu, ministru de interne: Ba bine că nu! Foarte ușor.
De două luni am adus cîte 20 vagoane pe zi, pe cînd d-ta n’ai
făcut acest lucru *).
INFORMAȚII
Prin jurnnlu! consiliului dc miniștri No. 147 încheiat
în ziua do 2 Februarie 1921 s’a autorizat ca d-l Ministru
al Agriculturii și Domeniilor să strămute direcțiile sil-
vice din Cluj, Cernăuți și Chișinfiu în Administrația
Centrală a Casei Pădurilor pe ziua de 1 Martie a. c.
Astfel unul din desideratele corpului silvic, exprimat întâia
oaTă în congresul său din 1919, s’a realizat.
Așteptăm însă ziua unificăreijde fapt, pe care unele consi-
derațiuni regionale o întârziază.
») Pag. 240.
hKVlSTA PÂBb'RlLOk
S’a scindat Ministerul de Agricultură și Domenii în două.
Pădurile cadrează în Ministerul Domeniilor, la care s’a mai
atașat direcția Pescăriilor și direcția Zootechuică.
• A
• *
S’a aprobat o sumă de 300.000 iei, ca fond pentru lucrările
de amenajare a pădurilor sfatului în campania anului în curs.
*
Consiliul Technic al pădurilor și-a dat avizul în ceace pri-
vește încadrarea Inginerilor silvici din Ardeal, Basarabia Bu-
covina din serviciile Statului, conform prevederilor legei de
organizare a corpului silvic.
Tablourile nominale de întreg personalul superior silvic din
ținuturile alipite s’âb întocmit, încadrându-se fiecare Inginer
silvic po baza vechimei în grad, în serviciu, și salariul ce avea
în 1918 și ultimul timp.
Acest avis a fost aprobat prin decisie ministerială din 14Febr. c.
Conform acestor tablouri, se încadrează:
Inginerii silvici din Transilvania
Inginer silvic clasa IV cu gradul de Consilier silvic
n	n	M	Vi „	F	„ Insp. G-ral silvic
w	w	n	vii -	n	„ Inspector silvic
F	0	n	VL „•	*	„ Ing. șef silvic cl. I
9	V»	n	VI3„	99	» M	„ Cl. 11
F	F	r	Vili„	9	n f n w ci. in
n	R	n	VII3,	99	,	„ silvic cl. I
R	F	u	VII,„	99	.	, „ cl. II
»	•>	» VIHt „	,	„	» » stagiar
Clasele de salarizare sunt cele de la alipire.
Bucovina. Serviciul silvic Cernăuți:
Insp. g-ral silvic și insp. silvic județean CI. I se încadrează ca
ing. insp siiv. cl. II. Referentul silvic ca ing. șef cL I. și insp.
silvic județean cl. II și cl. III ca îng. șef silvic cl. II.
Basarabia. Șeful serviciului are gradul cu care a fost trimis
din vechiul Regat.
Ceilalți se încadrează:
1	cu gradul de Inginer șef silvic cl. 1
I	V	n	n	n »	»	Cl. II
4	.	B	„	,	, ,	„	Cl. UI

RkVISTA H»6A!L»R
4 cu	gradul	de	inginer	silvic	•	cl. I
4	w	H	n n	«	Cl. II
1	*	»	*	,	stagiar
Dăm sub rezervă aceste încadrări care posibil să sufere
modificări.
«
* ♦
— Domnul Inginer Șef N. Saegiu, Director al Școalei Superioare
de Silvicultură din București, a demisionat din această funcțiune.
Demisia i-a fost primită pe ziua de 1 Ianuarie 1921.
D. inginer inspector silvic C. Sava Goiu, sub- administratorul
Casei Pădurilor și profesor la șc. sup. de silvicultură, a fost numit
director în locul D-niei Sale.
* *
* c
— D-nii ingineri silvici G. Ștefănescu Gună și Eugeniu Văl-
ceanu, admiși în Corpul silvic al Statului, nepresentându-se la
post, su fost înlocuiți.
D-nii ingineri silvici Ștefan Gheorghiu, Al. Ștefanopol admiși
în Corpul silvic, au îost atașați în mod provisoriu Administrației
Centrale a Casei Pădurilor.
*
♦ *
— Societatea „Progresul silvic" a inginerilor silvici din România
mulțumește Onor. Consiliului de Administrație al Soc. „Creditul
Teclmic" care a binevoit a dona 1000 (una mie lei) pentru „Revista
Pădurilor'1.
*
*
— D. deputat Jormescu a cerut guvernului în ședința din 2
Februarie c, să ia măsuri în vederea aprovisionărei populației
rurale cu lemne și în aceeaș vreme să se îngrijească de cultu-
ra pădurilor, primejduite în mod serios de o nerațională exploa-
tare. Cooperativele trebuesc preferate, a spus d-sa, la exploa-
tarea pădurilor, în locul particularilor, care s’au dovedit animați
numai de dorința câștigului.
D. Ministru Cudalbu a răspuns, că guvernul a luat toate mă-
surile, spre a remedia un rău constatat de multă vreme și
arată că sistemul de exploatare In regie s’a dovedit mult mai
avantajos, cu ajutorul cooperativelor, care au și fost preferate
Intr’o largă măsură, în locul antreprenorilor speculatori.
htMsiA riouhlton
«7
— In consiliul de miniștri din 8 Februarie sa discutat ches-
tiunea școalelor speciale, care depind în present de diferite mi-
nistere. Ea a fost ridicată de d. Ministru al Instrucției Negu-
lescu. Consiliul a decis ca școlile speciale să continue a func-
ționa sub controlul ministerelor respective. Se va înființa însă
la Ministerul Instrucțiune! o comisiune, care să efectue>e uni-
tatea de conducere a acestor școli. In ultimul moment luăm
cunoștință că această comisiune a luat ființă.
«
« A
Serviciul silvic din Cluj.— Din situația personalului silvic su-
perior din Ardeal reese că numărul inginerilor silvici români
la ocoale și regiuni este de 64; restul de 149 sunt de naționa-
litate străină; sau în procent 30% sunt români, iar 70% străini»
*
• •
Direcția pădurilor din Ciuj a făcut propunerea ca 15 din
inginerii silvici, de naționalitate maghiară, în nima ofertei ce
au făcut, să tie primiți în serviciul silvic din vechiul regat, urmând
ca în locul acestora să treacă în Ardeal 15 ingineri silvici, pe
cari îi va desemna Casa Pădurilor.
Această chestiune n’a fost încă soluționată.
» A
D 1 ministru Cudalbu, față du necesitatea de personal silvic
superior în Transilvania, în vederea unificărei și romanizărei
serviciului a sezizat Consiliul Technic al Casei Pădurilor ca să
avizeze asupra transferările de ingineri silvici, ce se impun.
Urmează a se transfera 15—20 ingineri silvici din toate gra-
dele superioare.
In acest scop se vorbește de desființarea mai multor ocoale
silvice din vechiul regat.
Consiliul Technic însă a opinat ca această mișcare de per-
sonal să nu se efectueze decât după unificarea de fapt a dife-
ritelor servicii silvice din ținuturile românești alipite, când se
va putea cunoaște împărțirea administrativă și în consecință
- > urile vacante; numai atunci se va puteâ luă măsuri, care
T<?r i generalizare asupra întregei țări.
Kt tist a pacurilor
RS
Serâriul silvic din Bucovina.— Pe ziua de 1 Ianuarie 1921 a
încetat delegația dată d-lui inginer silvic V. Mironovici, de a
conduce Direcțiunea Generală a fondului bisericesc ort. ov. din
Bucovina, delegânduse cu conducerea-Direcțiunei pe aceeaș zi,
d-l inginer silvic D. Țurcan.
• «
D-l Inginer silvic Alex. Sbiera, inspector silvic județian, fost
titular al serviciului silvic județean din C. Lung (Bucovina),
care demisionase cu ocasia candidaturei sale la alegerile de .
Senat, ce s’au efectuat în Maiu 1920, a fost reprimit în serviciu
pe ziua de 1 Ianuarie 1921.
•
* •
D-l Inginer șef silvic cl. II N. Pușcăria detașat în serviciul
silvic din Transilvania a fost încadrat definitiv în Direcția cen-
trală a pădurilor din Cluj, în clasa de salariisare VI'G gradația
a doua
«
* *
La examenul de Inginer șef silvic ce s’a ținut în cursul lunei
Decembrie 1920 la C. Pădurilor, conform legei de organizare a
Corpului Tecbnic Silvic, votată în seziunea trecută a parlamen-
tului, s’au prezentat 11 ingineri silvici din serviciul silvic al
statului, din care au reușit 3: D-nii Victor Ivănceanu, V. Pri-
boianu și G. Condrea.
Ua nou examen pentru gradul de inginer șef s’a fixat la 1
Aprilie 1921.
♦
•	9
Societatea „Creditul Technic* a donat soc. studenților în Sil-
vicultură 2000 lei, din care 1000 s’au afectat pentru cercetă-
rile științifice ale D-lui lacobescn, profesor de botanică la Șc.
de Silvicultură, iar 1000 lei sau destinat reîacerei bibliotecei
studenților.
* »
• •
Soc. „Argeș", exploatatoare de păduri, a donat Revistei Pă-
durilor 500 lei. Comitetul de redacție i-aduce prin aceasta mul-
țumirile sale.
REVISTA PĂDURILOR
W
Au fost scoși la pensie pe ziua de 1 Aprilie 1921 următorii
ingineri silvici ai statului:
C. I. lonescu, consilier silvic; Al Angeliu, inspector general
silvic; Daniel Klain inspector silvic; C. Pop. Bancheriu, insp. silvic.
Pe bugetul în curs aceste posturi a fost reduse.
«
* <
D-nii ingineri silvici stagiari: Cormoș Procopiu, F. Enescu și
G. Tudoraș, au fost primiți în corpul silbic al statului pe ziua
de 1 Martie 1920.
»
# *
D-l G. Golgoteanu, inginer inspector general cl. I de la 1
Aprilie 1916, a fost înaintat la gradul de Consilier silvic, cu
titlu onorific pe ziua de 1 Februarie a. c.
♦
• •
Din serviciul silvic al Transilvaniei s’au pus în disponibilitate
60 funcționari de origină străină, din care 13 ingineri silvici
neutilizabili serviciului.
*
» •
D-l N. Falon inginer șef silvic, fost șef al Ocolului silvic Bu-
halnița a demisionat din Corp pe ziua de 1 Aprilie 1921, fiind
numit la Domeniul Regal Broșteni.
* * *
D-l Inginer șef silvic V. Mmălcescu șeful ocolului silvic Tătă-
ruși (Suceava) demisionând din corpul silvic al Statului pe ziua
de 15 Aprilie a. c. a fost numit director al exploatorilor pă-
durilor dela Curtea de Argeș, proprietatea Societăței (A.R.E.F.)
de sub direcția Creditului Technic din București.
«
In urma hotărârei consiliului de administrație al Soc. „Pro-
gresul silvic“ Revista Pădurilor urmează să apară lunar.
Abonamentul anual s’a ridicat la 120 lei anual sau 10 lei pe lună.
Consiliul a mai hotărât ca congresul, conform desideratului
exprimat anul trecut, să se țină în Transilvania, în cursul lu-
nei Iunie într’o localitate, pe care o vor fixa colegii de acolo.
D-l inginer șef Florescu i s’a dat delegația, ca să ia contact
ca Inginerii silvici de la Cluj, pentru aranjarea acestui congres
90
REVISTA PĂDURILOR
La examenul de înginer șef silvic din Aprilie c. s’au prestn-
Ut 4 candidați.
D-nii I. Sclava șeful ocolului Brăila, N. Marțrn șeful ocolului
Scbiîu-Greci, Enache Dămăceanu șeful ocolului Furceni și M.
Ștefănescu Suhățeanu din serv. Ridicărilor îu Plan. Au reușit
toți candidați!.
•
* •
S’au stins din viață inspectorii silvici Al. Luchian și Em
Obogeanu.
♦
♦ •
D-nii ingineri silvici stagiari Niculae Ion și Ghica au fost
detașați la domeniul regal Broșteni, peni u lucrările de com-
baterea insectelor.
D-l Popescu Salcie, inginer stagiar, s’a delegat de C. Pădurilor
la combaterea Insectelor pentru Cooperativ 'Ibina (jud. Neamț).
D-nii Ungureanu, inginer cl. II, Popescu Ruse și Gorcea, ing.
stagiari, în Bucovina.
I. Băleanu ing. cl. II, în Transilvania (Sighetul Marmației).
♦
« *
La Ministerul de Domenii se întocmește un proect de lege
pentru reorganizarea școalei superioare d. Silvicultură.
In linii generale proectul preveie:
Fosta școală dela Brănești trece la Buc ști, putând fi mu-
tată. în oricare alt oraș, în apropiere de pădure dacă se va găsi
necesar.
Are patru ani de studii; actualii studenti t;ec în anii cores-
punzători situației pe care o aveau în fosta școală.
Titlu acordat absolvenților este de inginer silvic, putându-se
decerna și doctoratul, după doi ani de la bso’vire în urma unui
examen special.
*
* *
Domnul inginer șef G. Năstăsescu actual șef al Regiunei IV-a
Buzău a fost numit pe ziua de 1 Aprilie 1921 șef al serviciului
silvic din Basărabia.
* * ♦
In urma cererei secretariatului g-ral al Agriculturei și Do-
meniilor din Basarabia s’au detașat provizoriu, pentra
REVISTA PADURILOM
91
verificarea elementelor de evaluare, adunate de subcomisiunile
însărcinate cu lucrările de expropierea pădurilor particulare din
Basarabia, următorii șase ingineri silvici din vechiul regat:
C. Bunescu de la regiunea silvică R.-Vâlcea.
I. S Zăvoianu, șeful
M. Georgescu	>
G. Păiș	»
V. Ivănceanu	*
I. I. Goga	>
ocolului siluic Jiblea.
>	> C. Lung.
»	>	Focșani.
>	»	Pogoanele
>	»	Valea Rea
In vederea campaniei de amenajări, lucrărilor de expertizarea
pădurilor particulare expropiate și măsurilor pentru comba-
terea insectelor din regiunea Tarcăului și Buzăului, din vechiul
regat, precum și a regiunilor contaminate din Bucovina și Tran-
silvania, consiliul technic a dat un avis, prin care 11 ocoale se
contopesc provizoriu.
Aceste ocoale sunt:
Malovăț trece la Vânju mare, Băbeni la R Vâlcea, Polovragi
la Cărbunești, Rucăr la C. Lung, Giurgiu la Comana, Cadâna la
Slobozia, Pogoanele la Tisău, Casimcea la Babadag, Ciucurova
la Nicolițel, Vaduri la Almaș, Tătaruș la Dolhasca.
Nu s’a dat încă o decisie pe acest avis, lucrările fiind în
legătură cu votarea noului buget.
*
♦ ♦
Domnul inginer șef silvic Th. Grigoraș, de la Regiunea Xl-a sil-
vică Piatra N. a demisionat din corp, pe ziua de 1 Aprilie
1921, fiind numit Director la exploatarea pădurei Uzu (Apa
Roșie din jud. Bacău) a „Industriei Forestiere".
*
♦ ♦
O constatare la finele anului 1920.
Din 500 abonați care citesc „Revista Pădurilor* și-au plătit abo-
namentul numai 100; de la ceilalți suntem încă în așteptarea achi-
țârei lor.
92
REVISTA RÂSURILOR
Greutățile de astăzi pentru întreținerea unei reviste fi mai ales
8“ spetea tiparului și hârtiei, sunt prea cunoscute tuturor.
Fa&:m un ultim apel celor întârziati de a trimite pe adresa d-lui
Insp. silvic T. Spirescu, casierul Soc. Progresul Silvic str. Marti-
rului No. J4 București, sau pe numele Administrației Revistei din
Casa Pădurilor București, costul abonamentului pe anul trecut, care
este de 50 lei. Membrii Soc. „Progresul Silvic11 vor trebui să achite
și cotisația de 36 lei la societate pe 1020—1921.
♦
• ♦
Vineri seara, 8 Aprilieâa. c., d. inginer șef silvic V. N. Stinghe,
profesor la școala superioară de silvicultură, a vorbit la Cercul
de Studii Forestiere despre Pădurile și noua lege a islazurilor,
arătând că, dacă Franța cu un procent de 20 la sută păduri
continentale și imense rezerve de păduri coloniale și Germania
cu 26 la sută păduri sunt nemulțumite cu procentul ce-1 au,
cu atât mai mult România cu 18 la sută trebuie să fie pre-
ocupată de tendințele despăduririlor, găsind că e timpul de a
se întroua procedee mai conservative.
•
• *
Duminică 10 Aprilie 1920, din inițiativa d-lui inspector silvic
Daniil Clain, a avut loc la Ploești „Serbarea Sădirei, Arborilor*
cu o deosebită solemnitate. Darea de seamă va apare In nu-
mărul viitor ai „Revistei Pădurilor*.
•
• «
D-l inginer șef silvic M. P. Florescu a fost admis membru
activ al „Societăței Politechnice" din București.
♦
• ♦
Ingineri silvici!
Răspândiți în toate straturile sociale Reviste Pădurilor fi
Economia Forestieră.
Interesați pe intelectuali la problemele de domeniu forestier și
faceți să pătrundă până în straturile cele mai de jos conștiința fo-
restieră. •
Luptați cu scrisul și cu vorba pentru ocrotirea pădurilor fi ridi-
carea prestigiului științei silvice naționale.
„CREDITUL TECHNIC"
Prima Sol Bosâna piilpg îotiipajarea UlwIMt ledolie sl MiMM
Capital Social 35 Milioane Lei deplin vărsat
Președinte al Consiliului de Administrație:
Inginer N. P. ȘTEFANESCU, Dir. BSncei Românești
Vice-Președinte al Consiliului de Administrație:
Ing. C. P. BRATAȘANU, mare industriaș proprietar
ADMINISTRATORI DELEGAȚI:
Inginer G. BALȘ, mare proprietar,
Inginer TIBERIU EREMIE, mare antreprenor
CONSILIERI:
D- D. BRAGADIRU, mare industriaș.
Ing. C. BUȘILA, Profesor la școala de Poduri și șosele.
EMIL BRANCOVIC1, Directorul Societății .Agricola*.
Ing. Inspect. General TANCRED CONSTANTINESCU.
GR. GOLESCU. Directorul Băncei .Agricola*.
ION LUCA NICULESCU, mare comerciant și industriaș.
Ing. CH. PENESCU-KERTCHI, Dir. gen. al Soc. Română de automob.
Ing. E. WOLFF, mare industriaș.
Ing. P. ZLATCU.
Director general: C. BĂLTEANU
Director technic: Ing. M. CIOC. Dtrector comercial OH. C1OFLEC
I.	Dă consultațiuni și referințe asupra întreprinderilor technice și
industriale din țară; condiții generale, condiții locale, materie primă,
combustibil, mijloace de transport, organizarea mijloacelor de fa-
bricație, mașini, personal, producție, debușeu.
2.	Procură urgent dela caso mari străine sau specialiști reputați
referințe asupra diferitelor chestiuni technice-industriale ce se propun.
3.	Studiază afaceri technice-industriale existente în țară, ajută
organizarea lor pe baze științifice. Participă cu capital și ia parte
ta conducerea lor In vederea remedierci viciilor constatate. Dă con-
sultații în acest sens.
4.	Studiază mijloace de punere in valoare a diferitelor bunuri.
Creiază întreprinderi noi technice sau industriale. Plasează personal
technic, după cunoștinți și aptitudini.
5.	Incurajază susținând munca technică-industrială a începătorilor
capacități In aceste ramuri de activitate.
o. Încurajează și pune în valoare invențiile tcchnico-lndustrialc ro-
mânești.
7.	Aprovizionează cu materii prime și semifabricate din țară sau
stăinătate, întreprinderile technice sau industriale.
8.	Introduce articole technice străine dela diferite case specialiste.
Ajută înființarea mijloacelor de producere a lor In țară in limitele
admisibile economiceștc.
9,	Finanțează întreprinderi technice privitoare la Industrie, trans-
porturi, construcții, agricultură etc.
10.	Face orice operațiuni de bancă in legătură cu cele de mai sus.
Sediul în București, str. Marconi No. 3, Telefon 2/91. (Palatul
Soc. de asigurare .Agricola*).
TELEFON
No. 5 41

©
©
Cxecută :
©
INSTALAȚIE
: MODERNĂ :
SOCIETATE ANONIMA pe ACȚIUNI
CAPITAL: 1.500.000 LEI
BUCUREȘTI
STRADA LIPSCANII-NOUI	i >
TIPOGRAFIE
LEGĂTORIE
CARTONAGE
STERI OTIPIE
Țese, Broșuri, Registre de
Contabilitate, Hotărnicii,
Cataloage, Reviste, Ziare,
Preturi curente, Circulări
Acfiuni pentru Societăți,
Plicuri,Invitații de nuntă,
Cărți poștale, Programe,
Afișe, Cărți de visită, etc.

Anul XXXIII
APRILIE 1921
No. 4.
REVISTA PĂDURILOR
ORGA MUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIO4
Fondati In 1886
și recunoscuti persoană morali prin Decretul Regal No. 1630
dala <8 Aprilie 1904, cu sediul In palatul Ministerului de Domenii
.“.pare sub conducerea unui comitet de redacție, format
din d-nii: M. Tănăsescu. C. Opran și N lacobescu
asohahentul 120 lei pe ah
5unARUL
Islazurile comunale și Problema silvico-
pastorala la munte in spedal . Petro Antonesou
Pâdur L șî Pro ierna forestiera . . . Al. Ștefănescu
Exploatarea in regie a pădurilor Sta-
tului................................Ion S. Zivoianu
Din bogăția vânatului Ardealului . M. P. Florescu
Pădurile................ ... Emil I«ao
Chestiunea salariilor .	. .	.	< * »
Pro Memoria ......	.	.	. • _
Informatiuni ....
BUCUREȘTI
TIPOGRAFIA GUTENBERG, SOCIETATE ANONIMA
2\ STR. PARIS. 20.
1921
„REVISTA PADZJRILOR"
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA
CASA PĂDURILOR
Colaboratorii .Jievistei Pădurilor*, sunt rugati a
ti imite articolele d-lor - M. Tănftsescu, Pul. Caro 1 bl.
C. Opran Calea Călărașilor No. 115 și N lacobescu,
Str. Anton Pan No. 41t București.
Ele vor fi scrise cât se poate do îngrijit și numai
pc o pagina a coalei do hârtie.
Abonamentele se vor plăti prin d-1 Th. Spiresc;
casierul societăței /Progresul Silvic", Str. Martirului
No. 14 București.
Corespondența privitoare la chestiuni de adminis-
tratie, se va adresa pe numele revistei la Casa Pădu-
rilor, București.
REVISTA PAPURILOR
ISLAZURILE COMUNALE1*
$i problema silvo-nnstcrală la munte in special
Date statistice și considerațiuni asupra legei
izlazurilor
Suntem o țară săracă în pășuni (islazuri, suhaturi sau
imașuri cum li se mai zice), în fânețe naturale și fânețe ar-
tificiale.
Datele relative la repartițiunea pământului României din
punctul de vedere, agricol publicate în 1905 de serviciul sta-
tisticei generale de pe lângă ministerul agriculturei și al
domeniilor, precum și cele conținute în lucrarea d-lui agro-
nom Valeriu D. Popa: Statistica pășunilor din România în
anul 1910, ne învederează aceasta cu prisosință.
In adevăr, suprafața pășunelor permanente la această
din urmă eppcă în vechiul Regat, exclusiv Cadrilaterul, era
de 1.179.389 hectare, reprezintârd o proporție de 9.06% com-
parativ cu întreaga întindere teritorială a țării, care aiunci
era de 13.017.700 hectare, pe când a fânețelor și a plantelor
furajere la un loc era numai de 531.067 ha sau de 4.08%,
astfel că, suprafața pășunilor inclusiv fânețele naturale, a celor
artificiale și a plantelor furajere, forma un total de 1.710.456 ha
sau 13.14% din teritoriul vechiului Regat.
Această din urmă proporție este absolut insuficientă,
dacă ne referim la alte țări cum de exemplu la Germania
cu 22.12%; la Belgia cu 2720% din care 15.86% livezi na-
turale și artificiale; la Ungaria cu 27.21% din care 14.66%
fânețe de diferite soiuri; la Franța unde pășunele, fâne-
țele naturale, cele artificiale, precum și plantele furajere re-
prezintă un procent de 28.58 dintre cari pășunele 9.82*10
iar fânețele 18.76 |0; la Austria cu un procent de 30.58 din
care livezile naturale și artificiale alcătuesc 16.92%; la Anglia
*) Conferință ținută la Soc. «Progresul s Ivic», în ziua de 2 Aprilie 1921.
94
REVISTA PĂDURILOR
cu 4682%, fânețele ocupând proporția de 14.73%, pe când
pășunele statornice 32.09% și în fine la Elveția cu un pro-
cent total de 62.79, din care fânețele naturale, artificiale,
precum și plantele furajere reprezintă proporția de 31.24%,
adică cu 27.16% mai mult decât țara noastră.
Până și Bulgaria, unde pășunele și fânețele acopereau,
înainte de războiul mondial, o suprafață de 1.209.697 ha, sau
12.56% din întregul său teritoriu de pe atunci, adică poseda
cu 0.58% mai puțin ca noi, totuși întinderea ocupată de
fânețele artificiale și plantele furajere era de 1(50.107 ha sau
de 1.66%, pe când noi nu dispuneam în 1910 decât de 135.407
ha, ceea ce reprezintă o proporție abia de 1.03%.
In această ordine de idei, luând de bază datele statistice
din 1910, am calculat, pentru diferite țări, procentul ce-1
forma atunci suprafața fânețelor artificiale și al plantelor
furajere raportată la întinderea teritorială.
Ca să încep cu cele cari poseda cel mai mic procent,
care până astăzi, afară de Statele ale căror teritorii au fost
mărite sau micșorate în urma războiului mondial, după toată
probabilitateaa rămas aproape neschimbat, rezultatul calcului
în chestiune este:
In România (vechiul' Regat) fără Cadrilater procentul
era............................................	. de 1.03
In	Bulgaria..................................»	1.66
»	Austria....................................»	6.41
»	Anglia.....................................»	6.74
»	Franța.....................................»	9.65
»	Ungaria....................................»	10.86
In această din urmă cifră intră negreșit și fânețele ar-
tificiale din țările de dincolo de Carpați alipite la patria
mumă.
In Bucovina în ultimele decenii ale secolului trecut
agricultura a luat o mare desvoltare, ceeace se explică și prin
faptul că suprafața semănată a plantelor de nutreț s’a urcat,
dela începutul anului 1889 și până la 1898, dela 4.2% la
12.2% din terenul sap cultivabil socotit la 557.353 ha.
«Până la începutul anului 1880 trifoiul a fost semănat
pe moșia hergheliei Rădăuți și de unii proprietari mari; de
atunci încoace semănatul trifoiului, a lucernei și a ierburi-
lor de hrană a fost îmbrățișată și de populațiunea rurală,
REVISTA PODURILOR
95
așa în cât cultivarea acestor plante ocupă in părțile Nistru-
lui 14%, în văile Șiretului, pe cumpăna apelor între Prut
și Șiret, în valea mijlocie a Sucevei 12°|0; în celelalte părți
ale țării cu excepție a părților muntoase din Nordost și Sud
10% din suprafața câmpului». (')
Dacă in Bucovina, unde cantitatea precipitațiunilor at-
mosferice este relativ mai însemnată ca la noi, unde repar-
tiția lor în diferitele anotimpuri este măi uniformă, unde cli-
matul în general este mai umed și totuși s’a căutat în ultimul
timp a se da cu)turei fânețelor artificiale și a plantelor furajere
o mai mare atențiune ca în trecut, ce trebue să zicem despre
starea lucrurilor din țara noastră, unde condițiunile clima-
terice sunt mult mai excesive, unde secetele prelungite se
repetă des și unde producțiunea izlazurilor permanente, pe
care comptăm ca principalul mijloc de a putea spori hrana
vitelor, se reduce, în unii, ani la cea mai simplă expresiune.
Cultura vitelor este înfloritoare pretutindeni acolo unde
pășunele — și în special livezile naturale și artificiale —
ocupă o întindere destul de mare comparativ cu cea destinată
culturii cerealelor, astfel că se explică pentru ce vechiul Regat
stă așa dc rău în această privință atât ca număr de vite cât
și ca calitate.
Nu trebuie asemenea să ne mire că Elveția, unde creș-
terea vitelor formează ocupa țiunea de căpetenie a locuitori-
lor, dat fiind condițiunile fizice speciale ale acestei țări,—
dar care nu a neglijat de a face toate sacrificiile posibile
pentru a da acestei ramuri de producțiune națională cea mai
mare desvoltare — și-a constituit din exportul vitelor și a
produselor lor ur. important isvor de venituri.
Același lucru se poate spune de Anglia, de Franța, de
Belgia, etc.
In ceea ce ne privește, cam dela a doua jumătate a se-
colului trecut, dar mai cu seamă dela așa numitul războiu
vamal cu Austria din 1886, noi am inaugurat o politică agri-
colă diametral opusă celei din trecut, dând culturii cerea-
lelor cea mai mare extensiune în detrimentul pășunelor și
al fânețelor, a căror întindere s’a micșorat așa de mult, în
l)	Desvoltarea agriculturei si economiei silvice cu industriile, cât și vâ-
natului și ptscăritului In ducatul Bucovina do la anul 1848. in deosebi cu pri-
vire la exploatarea economici a bunurilor fondului religionar gr. ort. bucovi-
aean.
96
REVISTA PĂDURILOR
cât nutri rea stocului nostru de vite necesar pentru trac-
țiune, pentru industria fabricațiunii brânzeturilor, a pieilor
de tăbăcit, a postavurilor, pentru producțiunea laptelui și
a cărnei trebuitoare alimentațiunei populațiunei, de multe
ori, dar mai cu seamă în anii secetoși, devine o problemă
arzătoare, care se rezolvă în parte prin acordarea dreptului
de a pășuna în păduri, practică care caracterizează țările
înapoiate în agricultură și care nu este nici în»folosul creș-
terei vitelor și nici al producțiunei forestiere.
Trebuie totuși să recunoaștem că starea prosperă la
care, din punctul de vedere economic, ajunsese țara noastră,
în timpul care a precedat declararea războiului mondial, sa
datorit în bună parte intensificării cui turei cerealelor, cari
au găsit în pământul nostru fertil și în clima noastră, care se
distinge printr’un mare grad de căldură și lumină solară
tocmai în timpul maturității, a formațiunii și coacerii semin-
țelor, condițiuni extrem de favorabile pentru producțiunea
grâului in special, foarte bogat in materii proteice, ceeace
explică preferința ce i se dă în industria morăritului de către
țările importătoarc.
Cu toate acestea un progres agricol temeinic fără vite
bune, corespunzătoare diverselor lor destinațiuni, toată Inmeă
este de acord în a recunoaște că nu este cu putință.
Numai cu ajutorul lor în adevăr și cu o bună organi-
zație technică vom putea să obținem din rodnicia prover-
bială a pământului nostru arabil recolte îmbelșugate și re-
lativ cu minimum de chieltueli.
Puterea lui de producțiune are însă o limită; printr’o
cultură istovitoare ea se micșorează din ce in ce, astfel că
întrebuințarea îngrășămintelor animale sau minerale poate
deveni și pentru noi, dacă nu a devenit deja în multe lo-
curi, o necesitate absolută.
Dar pentru ca să avem vite la înălțimea cerințelor
zootechnice moderne, se cere neapărat ca ele să fie bine
hrănite.
In ce privește pășunele și fânețele naturale, elementul
suprafață nu este singurul criteriu, pentru a ne da
seama dacă putem asigura sau nu vitelor hrana necesară,
căci cantitatea de iarbă ce se poate recolta la unitatea de su-
prafață și calitatea sa, afară de composițiunea chimico-mine-
ralogică și proprietățile fizice ale terenurilor în chestiune, de-
REVISTA PĂDURILOR
97
pinde și de climă, de expozițiune, altitudine, etc., cu un cu-
vânt de factorii stațiunei precum și de flora locală.
In această privință iată cum erau repartizate în 1910,
după situațiunea lor, cele 1.179.389 ha de pășuni.
1)	Pe șesuri se aflau 522.925 ha, adică 44.3% din în-
tinderea totală a pășunelor.
2)	In poenile de prin păduri 101.586 ha, adică 8.6°|0
din total.
3)	In luncile râurilor 86.417 ha, adică 7.3% din supra-
fața totală a pășunelor.
4)	Pe locurile ponorâte și râpoase 80.007 ha, adică
6.8’|0 din total.
5)	In prundișuri, bălți, mlaștine și păduri de baltă
236.929 ha, adică 20.1% din totalul pășunelor.
6)	In munți fără păduri 151.495 ha, adică 12.1 |0 din În-
tinderea totală a pășunelor.
Cu privire la calitatea lor, iată cum se exprimă au-
torul statisticei pășunelor din România în 1910 referitor la
dele 522.925 hectare pășuni situate pe șesuri și coaste:
«In țara noastră, îh general, aceste pășuni nu sunt de
calitate superioară. De obiceiu ele ocupă terenurile cari
din diferite împrejurări n’au putut fi arate. Iarba produsă
pe aceste locuri, atât calitativ cât și cantitativ e mediocră.
Cu deosebire cele dela șes sunt mult expuse la secetă, din
care cauză vitele nu găsesc hrană suficientă».
iar relativ la pășunele de prin păduri a căror supra-
față este de 101.586 hectare:
«Pășunele de pe aceste locuri le putem clasifica în
pășuni bune și pășuni slabe».
«In poenile mici, iarba conține puține materii nutri-
tive, astfel că din punctul de vedere calitativ, ea este in-
ferioară. In poenile mari însă, ea este mai aromatică, mai
bogată în materii nutritive, astfel, că vitele găsesc întotdea-
una o hrană excelentă».
Autorul însă nu precizează caro este întinderea poe-
niler mari, care a celor mici, deci nu se poate stabili
In ce raport stau suprafețele acestor două feluri de pă-
șune. Cât despre pășunile de luncă acoperind 86.447 ha.
d-l Valeriu D. Popa afirmă că: «nu numai cantitativ, dar
și calitativ ele ocupă un loc de frunte»; iar despre, cele
80.007 ha pășuni aflătoare pe locuri ponorâte și râpoase
«<8
UE VIST A PÂDURltOK
că: «în acestea nu intră decât Jocurile cu prăvăliș foarte
iute, din care cauză pământul este săpat de șiroaele ploi-
lor. Ele \constau mai mult din burueni, și de multeori
lipsesc și acestea, de aceea ele sunt cele mai inferioare
și nu au nici o importanță din punctul de vedere al hranei
vitelor».
•	«Pășunile din prundișuri, din baltă, mlaștini și păduri
de baltă, a căror suprafață din cauza revărsărilor apelor
era în 1910 de 236.929 ha, sunt—zice autorul în chestiune—
de o fertilitate excepțională, vegetații!nea pe aceste locuri
este atât de înbelșugată încât asigură hrana vitelor chiar
și în timpul iernei. Cirezi întregi de vite mari și mici pă-
șunează aproape întreg anul pe aceste terenuri și nu sunt
scoase decât atunci, când sunt amenințate de revărsarea
apelor».
<In pășunile din munți tără păduri, având o supra-
față în țara întreagă de 151.495 ha crește o iarbă măruntă,
delicată și foarte aromatică, astfel că vitele mănâncă cu
multă plăcere».
Observăm așa dar că din punctul de vedere al calității,
pășunele noastre, în general, lasă mult de dorit.
Cele mai rele, cari pot fi considerate câ au o valoare
aproape nulă, sunt cele de pe locurile ponorâte și râpoase.
Aceste locuri își măresc din nenorocire suprafața in fiecăre
an în detrimentul solului cultivabil al țării.
După natura proprietarilor cărora aparțin aceste din
urmă pășuni, ele sunt astfel repartizate:
Obștea țăranilor foști clăcași cu 771 izlazuri din totalul
de 134.004 hectare pășune ce posedă, 14.009 ha se găsesc
pe locuri râpoase, ponorâte.
Obștea moșnenilor sau răzeșilor cu 349 izlazuri în su-
prafață totală de 86.434 ha, 18.976 ha le are pe locuri râ-
poase.	< •
In întinderea de 41.025 ha izlazuri comunale ce existau
înainte de 191)7 (164) 2.568 ha se găsesc pe locuri ponorâte.
Statul, care poseda atunci 484 izlazuri cu o întindere
de 220.211 ha stăpânea 8.190 ha pășuni pe locuri râpoase.
Așezămintele de binefacere și cultural*, cu 329 izlazuri
având o suprafață de 55.383 ha poseda 2310 ha pe locuri
ponorâte.
In cele 3.666 izlazuri a căror întindere era de 534.813 ha
REVISTA PĂDURILOR
99
aparținând altor proprietăți particulare, 29.028 ha se afla pe
locuri râpoase.
Iar din 27.721 ha pășuni ce aparțineau țăranilor, 3.979
lia se aflau pe locuri râpoase și ponorâte.
Din totalul de 6.217 izlazuri a căror suprafață era în
1910 de 1.179.389 ha, 80.007 hectare se găseau, prin urmare
pe locuri râpoase și ponorâte.
Din cele ce preced rezultă așa dar, că chiar cu ocazi-
unea aplicării legii pentru înființarea de islazuri comunale
din 1907 s’a dat sătenilor ca islazuri pe locuri ponorâte și
râpoase o întindere de 937 hectare.
Este adevărat însă căîn schimb, în județele din regiunea
de câmpie, s’a acordat, în multe locuri, terenuri agricole de
cea mai bună calitate în scop de a se constitui izlazuri co-
munale.
Intențiunea legiuitorului din 1907 de a se da cea mai
mare extensiune culturei furajelor artificiale, trifoiului și lu-
cernei în special, cari prin rădăcinele lor pi votante asigură o
producțîune abundentă în timpurile cele mai secetoase n’a
fost realizată din cauza lipsei de organizare technică, din
neaplicarea cu toată severitatea a dispozițiunilor legei
și a regulamentului său de aplicațiune, din considerația ni
politice si electorale etc. Faptul incontestabil este că aceste
izlazuri alcătuite din pășuni naturale, multe dintr’insele pro-
venite din pârloage, terenuri arabile lăsate nelucrate și neîn-
semânțate cu ierburi utile, dat fiind pe de altă parte clima
continentală a țării noastre cu arșițe mari în timpul verei,
cu călduri caniculare care trec peste 35° centigrade la umbră,
când pășunele sunt arse de soare, astfel că în lipsă de iarbă
îndestulătoare vitele ajung într’o stare de slăbiciune, cum
numai la noi se poate vedea, nu numai că nu au corespuns
scopului pentru cari au fost create, dar reprezintă, ori ce s’ar
zice, o pagubă însemnată pentru producțiunea noastră agri-
colă, o greșală economică, un adevărat anachronism.
Cu privire la izlazurile din Bucovina constituite în timpul
administrațiunei austriace, iată ce cetim în darea de seamă
din 1898 asupra stărei agro-silvice din Bucovina: «o rămă-
șiță avitică ce nu folosește de loc agriculturei noastre spre
onoare, ci o împedică în desvoltarea ei sunt imașurile cari,
dacă substragem rotund, 25.000 hectare de păscătoare de
munte, formează o suprafață de neto 104.000 ha. Acești sunt
100	HKV1STA PĂDVniLOn
cu semințe de iarbă bună. Pe aceste locuri până ce iarba
nu se Întărește, nu este iertat a mâna vite la pășune. Co-
munele trebue să griiască de fântâni ca vitele să aibă apă
bună. Cine va călca regulele stabilite va fi pedepsit până
la suma de 2900 coroane. Acest proiect va fi spre folosul
sarcinelor fonciape. Ele formează chiar în părțile țării mai
des populate și cu pământ cât se poate de favorabil ca pe
platoul Nistrului, în valea Prutului, în valea de mijloc și
cea de jos a Sucevei, Încă 4—8% din suprafața totală a
pământului».
«Deși unele comune, în ultimii ani, au parcelat ima-
șurile lor, vânzând o parte din ele locuitorilor din comună
sau arendându-le acestora, lucru prin care fură transformate
în teren de cultură, totuși rămâne încă foarte mult pământ
părăginit, pământ bun și gras, care nu se întrebuințează azi de
cât ca loc de isbeliște, pe care crește o ierbușoară închircită,
păscută de vite, în cari nu lipsesce porcii și gânșcele. Abia
In ultimii ani administrația autonomă a țării și reprezen-
tanța ei au început a se ocupa cu chestiunea regulării pe
cale legislativă a folosirei și a unei exploatări mai rentabile
și bune a imașurilor comunale, cari sunt expuse atacurilor
și uzurpațiunilor necontenite din partea locuitorilor mărgi-
nași cu dânsele».
Cine a auzit la noi vorbindu-se de luarea de măsuri
legislative pentru o exploatare rațională a islazurilor?
In Ardeal de mult administrația ungară s’a ocupat de
această importantă chestiune.
Iată ce cetim în revista «Economia» din 1907 din Caran-
sebeș scrisă pe înțelesul poporului de d-l Al. Diaconovici:
«Ministrul de agricultură a compus un proiect de re-
gulare a locurilor comunale de pășune. Scopul acestui pro-
iect este ca să reguleze izlazurile comunelor astfel ca vitele
să aibă pășune mai bună și mai multă. Conform acestui pro-
iect locurile comunale de pășune pot fi întrebuințate numai
pentru pășune, a se întrebuința în parte sau peste tot spre
alte scopuri nu va fi permis in viitor. Se va statori terito-
riele pe cari vot paște diferitele soiuri de vite; vitele cor-
nute, oile și râmătorii nu vor putea umbla pe același teritor,
ci fiecare separat. Comunele vor trebui să grijască in viitor,
ca toate locurile din izlaz să fie acoperite de iarbă. Unde pă-
mântul e gol sau iarba rară, acesta trebue arat și semănat
REVISTA PĂDURILOR
101
aproape fără excepție proprietatea comunelor, cari le-au primit
drept echivalente de desdăunare la desrădicarea și refularea
economilor mici de oarece acum, când aceștia se ocupă In
număr destul de mare cu creșterea vitelor, lipsa de pășune
e tot mai simțită. Proiectul ministrului de agricultură țintește
îndreptarea stării de acum și sprijinirea economilor mici in
năzuințele lor de a crește vite mai alese și mai multe».
Iată un întreg program de lucru pentru Direcția izla-
zurilor din Ministerul nostru de agricultură.
Conform legii din 1907 suprafața totală a izlazurilor cari
ar fi trebuit să fie date sătenilor era, după datele din tabloul
X ce însoțește expunerea de motive a recentului proiect de
lege pentru reforma agrară al d-lui președinte al comitetului
agrar membru de stat Const. Garoflid, de 417.354 ha, pe când
întinderea izlazurilor constituite și luate până azi în posesie
de țărani este numai de 179.558 ha, iar a celor cari ar trebui
să se constitue dacă s‘ar aplica pretutihdeni, pe toate pro-
prietățile dela 150 ha în sus dispozițiile legii învoelilor agri-
cole, de 240.854 ha.
Astfel că dacă la cele 1.179.389 ha pășuni arătate în
statistica din 1910 adăogăm încă 259.781 ha și anume 179.585
ha ce s’au luat în posesie, plus 150.000 ha ce se proiectează
a se expropria, minus 69.768 ha ce sunt trecute în statis-
tica din 1910 ca fiind expropriate și date în primirea ob-
știilor locuitorilor, ajungem la o suprafață totală de pășuni —
indiferent de calitatea lor — în vechiul Regat de 1.139.178 ha,
ceeace raportată la teritoriul din 1916 revine de abia la 11 %.
După legea pentru înființarea de pășuni comunale pu-
blicată în Monitorul Oficial No: 138 din 24 Sept. 1920 se so-
cotește, după cum am arătat, că se vor expropria pentru izla-
zuri din moșiile particulare cel puțin 150.000 ha pământ
cultivabil.
Această lege stabilește modalitățile cum se vor constitui
izlazurile comunale la șes, la munte și la deal, cum se va
calcula suprafața de expropriat în fiecare din aceste regiuni,
cum se va calcula suprafața pășunei și în care anume îm-
prejurări se va recurge la exproprierea pășunelor alpine,
precum și acelor din regiunile inundabile ale Dunării și ale
Prutului, etc.
Nu intră în intențiunea mea de a analiza în toate amă-
nuntele sale mecanismul acestei legi.
102
-REVISTA PĂDURILOR
Ceeace interesează însă în primul rând pe silvicultori și
pe toți proprietarii de păduri, sunt dispozițiunile din art. 8 din
legea respectivă de a se expropria, pentru constituire de iz-
lazuri comunale, poenile mai mari de 20 ha cari sunt în
apropiere de marginile pădurilor și de sat, precum și margi-
nele de păduri cari serveau înainte ca pășune—, cu rezerva
suprafeței necesară vitelor personalului silvic.
«In regiunea de deal intrând și dealurile împădurite din
centrul Moldovei, nu se vor expropria atari poeni pentru
izlaz ori pentru fâneață, dacă vor fi situate la o depărtare
de satul respectiv mai mare de 4 Km.» ne spune instruc-
țiunile comitetului agrar referitoare la aplicarea legei pentru
înființarea pășunelor comunale.
Marginele de păduri nu servesc însă numai ca pășune,
ci și ca locuri pentru scoaterea lemnelor din pădure până
la un drum sau cale de comunicație, pentru depozitarea
lemnelor, pentru construcțiuni de case de locuințe pentru
personalul de pază, eventual pentru înființări de pepiniere,
pentru instalațiuni destinate debitului lemnului etc.
Acele margini dau posibilitatea, pe de altă parte, de a
se crea un perimetru regulat pădurilor în chestiune înlesnind
astfel supravegherea; fac cu putință micșorarea cheltuie-
lilor necesare pentru fixarea limitelor prin semne de hotar
și sporesc rezistența masivelor în contra curenților aeriani
cari fac ravagii însemnate în părțile intrânde ale perime-
trului pădurilor, când el nu este format din linii drepte și
lungi, ci alcătuesce unghiuri ascuțite, în care infundându-se
vânturile provoacă însemnate doborîri de arbori.
Dacă până acum numai puțini proprietari de păduri
au dat importanța cuvenită domeniului silvic ce le aparținea se
datorește poate și faptului că agricultura alcătuia exclusiva
lor ocupațiunp, iar lemnele de lucru și de foc nu aveau o
prea mare valoare, astfel că cheltuielile necesare pentru
inaugurarea unei exploatațiuni forestiere raționale erau con-
siderate ca fiind disproporționate față cu veniturile ce ar
fi putut realiza.
Astăzi condițiunile economice s’au schimbat cu totul,
substanța lemn a devenit o materie primă atât de prețioasă,
încât însemnatele capitale ce vor deveni lichide prin faptul
exproprierei, se vor plasa cu siguranță în întreprinderi fo-
restiere, cari, grație noilor modificări ale legii silvice, se vor
ItEXISIA PÂDEIUI.OH
103
exploata cu ordine și cu măsura, pentru că numai astfel
generațiile viitoare vor putea și ele să profite de economiile
acumulate prin neexploatarea la timp a pădurilor, câri totuși
numai pe alocurea se mai găsesc încă în stare virgină.
In tot cazul nu este rezonabil ca să se continue cu starea
de neglijență din trecut,dease nesocoti interesele noastre
cele mai vitale, făcând printr’o exploatare irațională imposibilă
pentru viitor reconstituirea domeniului nostru silvic, care
a suferit atât demult din cauza recentelor evenimente, precum
și din partea elementelor rele alesatelor rămase în teritoriul
fost ocupat,care, încurajate de administrația militară germană,
se năpustise asupra pădurilor, ca asupra unei averi care nu ar
fi aparținut nimănui. Această reconstituire va necesita sume în-
semnate, dat fiind că întinse suprafețe de păduri s’au tăiat pen-
tru așa zisele trebuinle militare de .către trupele dușmanilor
noștri, de către armatele române, precum și de cele rusești,
s’au distrus de gloanțe și de obuze în timpul luptelor ee pe
fronturi, precum și din cauză că prețul semințelor forestiere
și al manei de lucru s’au scumpit enorm.
Afară de aceasta nu se poate inaugura o exploatare
sistematică de păduri,dacă se creiază enclave (înfundături)
proprietăți streine în mijlocul lor, cum va fi cazul dacă se
vor expropria la munte și la deal poenile mai mari de 20
ha. din apropiere de marginele de păduri, sau de sat, pentru a
se constitui pășuni comunale, după cum pi^veae art. 8 din
legea mai sus citată, precum ^ji dacă se va expropria poe-
nile dela 10 ha. in sus din mijlocul pădurilor cum și cele
mai mici de 20 ha. din marginele lor, proprii pentru fâ- •
nețe, spre a se vinde în proprietate individuală celor în-
dreptățiți conform decretelor legi No. 1407 și No. 2027 din
1920, după cum se stipulează prin art. 9 din susmențio-
nata lege.
Art. 8 din lege se referă la poenile mai mari de 20
ha. proprii pentru izlazuri comunale aflătoare în margi-
nele de păduri și de sat, pe când prin instrucțiunile direc-
țiunei izlazurilor de pe lângă comitetul agrar .relative la
aplicarea legei pentru înființarea pășunelor comunale se
precizează că atari pocni, precum și cele dela 10 ha. în
sus, se vor putea expropria, dacă vor fi situate la o depăr-
tare mai mică de 4 km. de sat.
La deal și In poalele munților satele se găsesc de
104
REVISTA l'ĂDVRILOR
ordinar in preajma pădurilor, deci multe poieni aflătoare
nu în marginea, ci in mijlocul lor, vor putea fi expropriate
după instrucțiunile în chestiune.
Această dispoziliune contravine în mod absolut prin-
piilor celor mai elementare de conservare a pădurilor, și va
avea - nu maiincape îndoială—consecințe f uneste covârșitoare
în viitor.
Toate Statele civilizate, conștiente de însemnătatea
pădurilor au făcut sacrificii mari, pentru stingerea drep-
turilor deservituți acolo unde acestea existau din vechime, pre-
cum și pentru răscumpărarea locurilor în fundate (eqclave), pe
câtă vreme noi, după ceam făcut greșeala cu ocazia împroprie-
tăririi exclăcașilor din 1864 precum și a împroprietăririlor
ulterioare de a da țăranilor pământurile ce li se cuvenia,in
multe locuri în poenile de prin păduri, ceeace a avut drept de
efect, ca să se înmulțească, în mod extraordinar, numărul
delictelor silvice și să să zădărnicească orice început de
exploatări raționale de către proprietarii respectivi, inclusiv
Statul și persoanele morale, cari au fost stânjeniți în lil>er-
tatea Jor de acțiune, noi repetăm și de astă dată enorma greșeală
inițiala fară să fi tras nici un profit din experiența altora și
nici din a noastră proprie chiar.
Patrimoniul forestier al țării, indiferent de natura pro-
prietarilor cărora el aparține, ar fi meritat ce-idrept casă fie
mai ocrotit și aceasta cu atât mai mult, cu cât în timpul inunda-
țiilor și a anilor secetoși, nimeni nu a respins cererile justificate
ale sătenilordea li se permite jrișunatul In poeni și în pădure
chiar deși prin art. 15 din codicele silvice el este cu desăvârșire
oprit în pădurile Statului, ale stabilimentelor publice, ale așe-
zămintelorde binefacere, iar în cele particulare supuse și nesu-
puse regimului silvic, el nu este permis decât dela o anu-
mită vârstă în sus și aceasta numai în scopul de a veni
în ajutorul proprietarilor ale căror vite erau amenințate
de a peri de foame.
Dar altceva este o păsuire, o Ingăduială vremelnică în
vederea unui caz de forță majoră, carea provocatțo lipsă
totală de nutreț, când, întotdeauna pădurea a pus la dispo-
zițiunea vitelor, sub formă de pășune sau de frunzare, o
qrană mai mult sau mai puțin substanțială și altceva este
de a introduce în casa ta cuiul lui Pepelea.
In adevăr, cine poate împiedeca pe oroprietarii vitelor.
REVISTA l'Ăm niLOIl
105
al căror izlaz este constituit în poenile mai mari de 20 ha.
și pe cei împroprietăriți individual în poenile dela 10 ha.
în sus situate, după instrucțiunile comitetului agrar, la o
depărtare mai mică de 4 km. de sate, ca să nu-și creeze și
alte’ drumuri prin pădure, de cât cele cari duc la aceste
poieni sau până la adăpători etc. știut fiind cât de puțin se
respectează la noi bunul altuia și cât de ușor se calcă atât
legile cât și regulamentele lor de aplicațiune? Afară de
aceasta personalul de pază, spre a putea stăvili delictele și
abuzurile de tot felul, va trebui să fie foarte numeros și
deci bugetul se va încarca cu noi cheltuieli.
Spre a scăpa de asemenea intruși, cari împiedică Intro-
ducerea bunei orândueli in exploatațiunea pădurilor, legiui-
torul din alte State a găsit mai preferabil ca în schimbul
drepturilor de servituți, sau a proprietăților străine din in-
teriorul perimetrului pădurilor,să li-sedea câte o suprafață pă-
duroasă echivalentă, delimitată pe teren prin linii cât mai
lungi și cât mai drepte, ori determinate prin linii naturale ca
culmi, funduri de văi, mătci de râuri, etc.
Numai când cineva este stăpân absolut în proprietatea
sa, poate să facă o gospodărie corespunzătoare unei bune
politice forestiere, iar dacă este vorba de păduri supuse re-
gimului silvic, cum sunt mai toate din regiunea dealurilor
și a munților, numai în asemenea condițiuni se poate aduce
la îndeplinire regulamentele de exploatare sau amenaja-
mentele întocmite de specialiști.
In monografia publicată în 1901 și distribuită cu oca-
ziunea jubileului din 1901, de 40 ani de domnie a defunctu-
lui rege Garol I, intitulată: «Desvoltarea agriculturei și eco-
nomiei silvice cu industriele lor, cât și a vânatului și pescă-
ritului^n ducatul Bucovina, dela anul 1818 și până în anul 1898,
deja amintită mai sus, unde se vorbește despre măsurile
luate pentru stingerea drepturilor de servituți, despre «puri-
ficarea terenului silvic de enclave străine în baza legei aus-
triace din 7 Iunie 1883, precum și despre perimetrarea
(rotunjirea) proprietăței silvice de către administrația fondului
relegionar gr. ort. la pag. 61 citim:
«Se înțelege că fondul religionar, a trebuit să aducă
în schimb sacrifiicii foarte mari și anume 80.500 ha. pădure
și un capital de 230.000 fiorini».
Iar mai departe pag. 62 și 63:
106
nKVISTA PĂDURILUlt
«De asemenea au o influență rea numeroasele enclave
(proprietăți, mici particulare, înconjurate de proprietatea
fondului), cari se află în pădurile fondului, mai ales fânațe,
terenuri agricole și locuri de pășii nat, așa numitele poeni».
«Administrația pădurilor fondului religionar, profită însă
de ori ce ocaziune, spre a introduce în această privință,
necesarele ameliorări. Astfel au fost de fondul religionar
parte cumpărate, parte câștigate prin schimb, cu scop de
rotunjire și delăturare a enclavelor în anii 1894—1898, locuri
în întindere de circa 820 hectare.
«O acțiune mai mare începută cu scopul de a purifica
cu totul două ocoale silvice (Milcovul de sus și Frătăuți)
de numeroase enclave, e pe cale de a fi terminată la 1898,
iar alte tratative de aceiași natură, precum și cu scop de
rotunjire și comasare a unor părți de păduri, situate sin-
guratice în diferitele ocoale, se află într’un stadiu înaintat.
Iar mai departe:
«O acțiune considerabilă în acest sens s’a întreprins
la Breaza la 1898. Tratative de felul acesta au fost făcute
la Poiana-Miculi, Glit, Marginea, precum și la Freudenthal,
Eisenau și Maidan, cari au avut un succes relativ bun.
«întregul câmp de operațiune se estinde asupra unei ,
suprafețe de aproape 15.004 ha., din care dacă vor fi exe-
cutate acele proecte cam o jumătate este menită spre a fi
cedată, iar cea-laHă va rămânea fondului sau va trece în
proprietatea lui».
lată o pildă pe care ar fi bine să o imităm și noi întocmai.
Prin art. 11 din legea pentru înființarea pășunelor
comunale Statul este autorizat să cumpere, prin bună în-
voială, pământuri proprii pentru pășunat din moșiele sub
50 ha pământ cultivabil, acolo unde terenul destinat unor
asemenea pășuni comunale n’ar fi îndestulător, iar prin
art. 12 din aceeași lege se prevede că dacă nici pe această
cale nu se va putea constitui islazul cuvenit se va expro-
pria în acest scop și din păduri.
«Această expropriere se face acolo unde schimbarea
destinată nu vatămă un interes general după avizul con-
siliului tehnic al casei pădurilor, zice autorul instrucțiunilor
în chestiune.
Domeniul nostru forestier redus și aproape ruinat cu
desăvârșire în urma evenimentelor războiului și a exploa-
REVISTA PĂDURILOR	107
•
țărilor barbare din trecut, a defrișerilor făcute pe suprafețe
considerabile a pădurilor din regiunea de dealuri, supuse re-
gimului silvic, oferite de marii proprietari pentru constituire
de islazuri comunale în baza legei din 15)07, de regulă pe
locuri râpoase, neproductive, deși codul nostru silvic nu
permite asemenea defrișări, de astădată el este vizat .în
mod direct și așa fiind întrebarea care’mi-o pun este, pu-
teava oare ministrul respectiv rezista presiunei formidabile
ce se va face în numele principiului de expitate pe care
toată lumea se grăbesce a’l recunoaște astăzi de a se îm-
bunătăți cât mai mult starea materială a țăranilor, a celor
de la munte în special, a căror ocupațiune exclusivă este
creșterea vitelor, de a nu se reduce și mai mult suprafața
actuală a pădurilor din vechiul Regat, ajunsă deja la ce? mai
simplă expresiune?
Orice împotrivire din partea corpului technic silvic
în contra acestei nefaste tendințe va fi interpretată desigur
ca o rea voință patentă, ca un act nepatriotic, ca o procedare
necorespunzătoare timpului prin care trecem, când toate
dorințele mulțimei se caută neapărat a fi satisfăcute, chiar
când acestea nu cadrează cu interesul general al țării și a
unei bune economii naționale.
Vom dovedi în cele ce vor urma, că se poate foarte
bine veni în ajutorul economilor de vite fără a se des-
ființa pădurile, ci din potrivă li-se poate pune la dispoziție
o pășune bună, abondentă, cu resursele actuale, numai să
știm să le punem în valoare, de oarece este infinit mai
preferabil de a dispune de întinderi mici de pășune, dar
producând o iarbă de bună calitate și în cantitate îndestu-
lătoare, decât de a avea islazuri acoperind suprafețe imense,
dar în cari să nu se poată găsi nici măcar hrana strict ne-
cesară.
In instrucțiunile Direcțiunei izlazurilor relative la apli-
carea legii pentru înființarea pășunelor comunale, în capi-
tolul referitor la «Exproprieri din păduri» găsim următoarele:
«In toate cazurile, când va fi nevoe de a expropria din
păduri, se va avea In vedere în prima linie pădurile Sta-
tului, apoi ale persoanelor juridice și în rândul al treilea
ale proprietarilor».
Pcntruce se dă o asemenea preferință pe altarul de
sacrificiu unora față de altele, când prin lege nu se face o
asemenea distincțiu ne? Cum, pădurile Statului și ale stabili-
108
REVISTA CĂDERILOR
montelor publice, singurele cari sunt administrate de un
timp Îndelungat de ingineri silvici, cari și-au făcut studiile
în țară ori în străinătate și In cari păduri, se mai găsește
încă o proporție oarecare de lemn de lucru de dimensiuni
mari, pe câtă vreme cele particulare — excepție de câțiva
m*ri proprietari—au fost de mult exploatate, sau nu cuprind
In cea mai mare parte decât lemne de foc, ori constitue
întinse tufărișuri Inpoenite grație unui pășunat abuziv, nu
merită oare să fie mai ocrotite ca cele ale proprietarilor
particulari ?
Este destul a pune numai această întrebare pentruca răs-
punsul să se impună dela sine' și aceasta cu atât mai mult, cu
cât proprietarii de păduri particulare, au considerat și con-
sideră încă ca draconică dispozițiunea codului silvic de a se
interzice în anumite epoci pășunatul în păduri și marea lor
majoritate cel puțin, prin nimic nu au dovedit că poartă
vre-un interes conservării pădurilor.
Nu natura proprietarilor respectivi trebuia să fie luată
ca normă când e vorba de a decide asupra defrișărilor de
păduri, ci după cum acestea sunt mai rău Îngrijite sau mai
sdrexițuite de poeni.
Tot în capitolul referitor fa exproprieri de păduri în
menționatele instrucțiuni se stipulează: «propunerile ex-
proprierilor de păduri se va face cu cea mai mare scrupu-
Jozitate și numai in cazuri de absolută nevoe, când în nici
într’alt chip nu s’ar putea satisface nevoia de pășune».
«Ele se vor face în mod escepțional și numai acolo
unde schimbând destinațiunea pădurei, adică transformând’o
în pășune, nu se vatămă un interes general, cum de exem-
plu nu s’ar cauza prăbușirea pantelor și a dealurilor prin
despădurirea lor, formarea de eroziuni, de râpe, devastări
de torenți, înpotmolirea văilor, etc».
Este bine că se precizează în instrucțiuni cazurile
anume când pădurile nu pot fi propuse In nici un chip
spre defrișare.
Totuși, pe când în art. 12 din lege se spune că ex-
proprierea de păduri nu se poate face decât dacă, după avi-
zul consiliului technic al pădurilor, prin schimbarea desti-
nației lor în islaz nu se vatămă un interes general, în instruc-
țiuni se specifică însă că: «comisiunile locale de expropriere
își vor formula numai avizul de oarece exproprierea de
păduri nu se va putea face decât după ce consiliul technic al
nn-iSTA rXntmiLon
109
casei pădurilor va esamina propunerea și după aprobarea
ei de către comitetul agrar».
Avizul consiliului technic nu este obligator, ci numai
consultativ examinarea propunerilor, dar aceasta nu rezultă
din textul categoric al legii.
Si In acest caz, mă întreb ce noimă mai are luarea
avizului consiliului technic, care depinde de Ministerul Do-
meniilor, pe câtă vreme toate chestiunile agrare se rezolvă
la noul Minister de Agricultură care a luat ființă pe ziua de
1 Aprilie a. c.
Nu se vor ivi oare, după cum este și firesc până la un
oarecare grad de altminteri, între aceste două ministere con-
flicte de atribuțiuni, și așa fiind nu era mai indicat să se fi
exclus pădurile de la exproprierea pentru constituiri de iz-
lazuri comunale, rămânând să se reguleze aceasta în urmă
și anume cu ocaziunea votărei unei legi speciale care trebue
neapărat să ia ființă sub numirea de legea restaurațiunei si
conservărei terenurilor dela munte, care există în Franța de
la 4 Aprilie 1882, în Elveția precum și în alte țări.
Prin art. 14 și 15 din legea pentru înființarea pășu-
nelor comunale se prevede, că pentru a se putea con-
stitui pășuni îndestulătoare pentru vitele locuitorilor din
comunele care se găsesc într’o rază până la 80 km* la
. munte, se va expropria treptat toate golurile de munți, (pă-
șunele alpine), cari conform art. 28 din lege vor deveni
proprietatea Statului, pe când celelalte sunt și rămân pro-
prietatea comunelor respective în conformitate cu art. XI,
alin. 3 din instrucțiuni, unde se vorbește de atari pășuni
comunale denumite și pășuni de rezerve (alpine), spre deose-
bire de celelalte cari «constituesc de îndată pentru folosul
satelor din localitate, cari pășuni de rezervă se vor con-
stitui pentru necesitățile satelor și comunelor depărtate
cari nu au putința a li-se în fin ța mai în apropiere pășuni
comunale».
far mai departe:
«Aceste pășuni vor fi utilizate pentru vite sterpe și
pentru oi, expropriindu-se în acest scop treptat și pe mă-
sură ce se vor constata nevoile, pășunile din baltă, precum
și pășunile și go’urile de munți stăpânite de obștile moș-
nenești «dacă fiecare moșnean are un drept indiviz mai
mare de 50 ha».
tio
REVISTA pXnuRiLoh
Această restricțiune de a nu se expropria decât golurile
stăpânite de obștiile moșnenești, cari, după cum am arătat
mai sus, din totalitatea de 6217 izlazuri ce existau în 1910
nu sunt decât 3W, adică abia 0,6%, nu este prevăzută în
legea pentru înființarea de pășuni comunale din 1920 și nici
ca golurile de munți din obștiile moșnenești să nu se ex-
proprieze, dacă fiecare moșnean va avea un drept indiviz
mai mare de oOha.
in adevăr art. H din capitolul IV relativ la pășunele
de munte și acele din regiunile inundabile ale Dunării și ale
1’rutnliii din legea referitoare este astfel formulat:
«Dacă pe căile arătate până aci nu se va constitui
pășune îndestulătoare pentru toate necesitățile comunei, fie
la câmp fie la munte, fie la deal, pășunea astfel constituită
va servi numai pentru primăvărat și pentru vacile de
lapte, iar oile și vitele sterpe urmează a fi pășunate în
pășunele de munte și de baltă».
Iar art. 15. «In acest scop și pentru favorizarea creș-
terei vitelor se expropriează treptat toate golurile de munte
(pășunele alpine) și pășunile din regiunile inundabile ale
Dunării și ale Prutului».
Observăm că este vorba de a se expropria toate go-
lurile de munți, iar nu numai cele cari aparțin obștiilor
moșnenilor.
Afară de aceasta după cum se știe de toți acei cari
sunt în curent cu modul cum sunt constituite obștiile mos-
nenești, rar, foarte rar, se găsesc atari obștii în care fiecare
moșnean sau răzaș să aibă un drept indiviz mai mare de 50 ha
Afară de aceasta proprietățile în chestiune nefiind mă-
surate, moșneanul sau răzeșul nu cunoaște ce anume su-
prafață corespunde dreptului său indiviz, care se exprimă
în diferite uni'ăți de măsură ca: lei, parale, stânjeni, părți,
funii, ocale, dramuri etc. care unități variează ca dimen-
siune dela un munte la altul.
Deci cum are să se constate dacă fiecare moșnean are
sau nu un drept indiviz mai mare deoOha?
Muntele Mocirlele al moșnenilor Crâșmari din județul
Gorj de pildă este proprietatea a 67 moșneni. Pareși Ghiță
și Ștefan Crâșmariu au 56 stânjini, pe când lonițâ*St. Duca
numai 2 stânjini și 2 cirte (o cirtă •= dintr’un stânjin.
La ce anume suprafață corespunde însă un stânjin ni-
meni nu poate ști.
REMSTK PĂDURILOR
UI
Pe această baza, deci, a suprafeței exproprierea go-
lurilor de munți nu se va putea face.
O alta nepotrivire, între stipulațiunile legei și intre
ceeace se coprinde în instrucțiuni, este, că pe câtă vreme
prin art. î I din lege, reprodus mai sus, se precizează că
exproprierile pășunilor de munte și de baltă se vor face în
scopul de a se constitui pășuni îndestulătoare pentru toate
necesitățile comunei fie la câmp fie la munte, fie la deal,-
după instrucțiunile în chestiune pășunele de rezervă (alpine)
si de băltii se vor constitui pentru necesitățile satelor și
comunelor depărtate, pentru care nu a fost cu putință a li-sc
înființa mai în apropiere pășuni comunale, ceeace nu este
aceiaș lucru.
Legiuitorul a voit, fără îndoială, ca în timpul când
holdele sunt acoperite cu bucate, de oarece iarba la câmpie, pe
dealuri și chiar în regiunile inferioare dela munte din cauza
arșiței solare de multeori se usucă cu desăvârșire să poată
fi duse vara, vitele și în special oile, cari în timpul primă-
verii au păscut în izlazurile locali*, In golurile de munte și
anume numai pentru câteva luni, iar nu a se constitui izlazuri
permanente pentru satele «pentru care nu a fost cu putință
a li-se înființa mai în apropiere pășuni comunale».
■ De altminteri aceasta rezultă și din redacțiunea art. 1
din instrucțiuni în cari se sice:
«P&șunelc comunale și rurale servesc pentru toate,
necesitățile locale, sau dacă sunt neîndestulătoare numai
pentru primă vârât și pentru vacile cu lapte, iar vitele sterpe
și oile vor fi trimise a’ pășuna la pășunile comunale de.
munte, (alpine) sau acelea din baltă, acolo unde se pot cons-
titui asemenea pășuni» (art. 11).
Cu alte vorbe pășunele. de munte sunt destinate a
servi numai ca complectarc a pâșunatului de primăvară a
vitelor sterpe și al oilor, după cum este și firesc, iar nu
spre a satisface cu izlazuri necesitatea satelor și comunelor,
cărora nu li’s’ar fi putut înființa mai in apropiere pășuni
comunale, (vezi paragraful XI alin. 2 din instrucțiuni).
Ar fi si lovic și practic ca în acele sate și comune,
unde, utilizând toate căile prevăzute de legea respectivă, nu
se va putea îndestula în întregime toate necesitățile pentru
formare de izlazuri comunale locale, din lipsă de teren su-
ficient, în calculul suprafeței pășunei necesar vitelor locuito-
rilor socotite după numărul vitelor la hectar și al capetelor de
112
REVISTA PÂDrRlLQR
familie (art. 17) să se țină scamă de timpul când aceste
vite vor fi ținute la pășune in golurile de munte, adică
ca suprafața menționatelor izlazuri să se micșoreze propor-
țional cu acest timp.
O inovațiune în politica noastră agrară este dispozițiunca
înscrisă în art. 29 din legea pășunilor comunale din 1920,
prin care se prevede înființarea la direcțiunea izlazurilor dela
Casa centrală a Inproprietăririi și Cooperației a serviciului
îmbunătățirilor pastorale, în scop de a se organiza și de a se asi-
gura pășunelor comunale, prin crearea de pășuni și fânețe per-
manente, de nutrețuri și livezi artificiale și de pășuni îm-
pădurite, o exploatare rațională, precum și de a se efectua
lucrările necesare spre a se opri degradarea terenului precum
și a le întreține în bună stare de producțiune.
Acest serviciu dacă va fi condus cu compctință și va
fi dotat cu fonduri suficiente, va da rezultate fecunde din
punctul de vedere al progresului agriculturei al creșterii vilelor
și a conservării pădurilor din regiunea muntoasă a țării în ge-
neral și a celor de pe lângă golurile munților în special, al
căror existență este absolut necesară pentru restaurarea
munților, precum și pentru îmbunătățirea pășunelor alpine și
evitarea consecințelor dezastroase a ra venelor și a torenților
atât de numeroși în vechiul Regat.
In cele ce vor urma, după ce voiu descrie în «ce stare
se găsește actualmente economia noastră alpină, datorită
ignoranței păstorilor de vite și a unor rele deprinderi, în
contra cărora până acum nimeni nu a reacționat; după ce
voiu arăta care este cauza că pe aîocurea suprafața pășu-
nelorde munte s’a mărit, fără ca.prin aceasta să fi sporit în
mod proporțional cantitatea și calitatea ierbei, ba în multe
locuri dimpotrivă; după ce voiu indica pentruce limita de
vegetație a pădurilor s’a coborât în altitudine, mă voi sili să
dovedesc ce mari bogății naturale rezidă în așa zisele pășuni
alpine, prin ce anume organizațiune technică se poate îmbu-
nătăți flora și producția lor în iarbă de bună calitate și
cum ar trebui să procedăm ca pe o suprafață relativ mică,
să putem crește un mai mare număr de vite, procurându-le
o hrană substauțială și îndestulătoare pentru binele proprie-
tarilor respectivi precum și al propășirei economiei generale
a țării.
Petre Antoneicu
REVISTA MDmf.OR
113
PĂDURILE
și problema forestieră din Basarabia
E in deobștc cunoscut, ca Basarabia în privința avuției
forestiere sta mult in urmă față de toate celelalte provincii
românești, posedând numai 252.000 h. a. păduri, din care
G2.000 li. a. ale Statului și 190(MX) h. a. păduri particulare
(marii proprietari, mănăstiri și răzeși), cceace fața de între-
gul teritoriu al sau (44.422 kn?). icvine la un procent pă-
duros de 5%. iar fața de suprafața păduroasa a înlrcgci țari
(7.310.000 h. a ), la 3.5%.
Județele cele mai populate în păduri sunt in ordine
descrcscânda : Chisinău, Hotin și Tighina, iar printre cele
mai sărace, in primul rând Ismail, aproape complect lipsit
de păduri, apoi Bălți, Cetalea-Albâ și Cahul.
Pădurile Statului sunt repartizate la 14 ocoale răspân-
dite in <3 județe, cuprinzând fiecare ocol suprafețe <le 2.000
până la 10.000 h a., având reședințe depărtate uneori de
păduri mai izolate cu 70 100 km. Drumurile fiind neșosc-
Juite, deplasările sunt cu desăvârșire anevoioase, mai ales in
timpul noroaielor mari, care in mod normal durează 3—4
luni anual.
Personalul acestor ocoale, se compune in majoritatea
cazurilor din: un inginer silvic șef, (fara a poseda totdeauna
diploma unei '.școli superioare), unul sau mai multe ajutoare
(subșefi) cu școli medii, agro-silvice sau de conductori 3 X
brigadieri și 12—30 pădurari, din cai* unii fără știință de
carte. Pe lângă fiecare ocol funcționează un impiegat numai
pentru cancelarie și arhivă.
Personalul central, ce conslitue serviciul silvic de pe
lângă Secretariatul general al Agriculturii, e compus din: un
inspector silvic șef și 2 sau 3 ingineri silvici ca ajutoare, în-
deplinind și atribuțiunilc de agenți de control. Pe lângă acest
serviciu, există și un comitet al contervării pudurilor (după
denumirea rusească), un fel de consiliu technic, ocupându-se
exclusiv de tot cceace se refera la controlul pădurilor parti-
culare. Lucrările curente ale acestui comitet sunt îndeplinite
de un singur specialist — până la 1 Iulie 1920 se împlineau
de un profan în știința silvica, —iar deriziunile se iau cu
114
REVISTA PĂDUHILOK
colaborarea Întregului serviciu silvic, in ședințe prezidate dc
refula de secretarul general. Personalul central in parte și
exterior aproape in întregime e alcătuit din elemente au-
lochtone, din care unele încă ni cunosc bine limba română
si numai 7 ingineri silvici detașați de Casa Pădurilor.
Pădurile Basarabiei sunt constituite in cea mai marc
parte din esențe și specii amestecate. Atât flora arborescenta,
cât și subarborescenta, este foarte bogata, intâlnindu-se toate
speciile de foioase caracteristice florei continentale. Masive
pure nu există decât in mică parte, de fag și șlejar. Băși-
noase in stare spontana nu se întâlnesc. In genere, proporția
speciilor e cam următoarea: 30% carpen, 25°.O stejar, 15°0
frasin, 15° 0 tei, 10° 0 fag, 5°0 ulm și diverse. Etatea predo-
minanta 30 35 ani. Din întreaga suprafață, cam % constitue
pădure exploatabila și 23 exploatata.
Terenul c deluros, de altitudine 100 300m deasupra
nivelului marii. Aceasta mică diferență intre minimum și
maximum, explică continuitatea podișului Moldovei in Ba-
sarabia, unde acest podiș, in general, se prezintă astfel :
punctul cel mai înalt fiind dealul Măgura (la 15 km. Est de
Uuglieni și de valea Prutului), colinele se răspândesc în mod
aproape uniform pe un sistem dc văi cu direcțiunea cam
dela Est la Vest, spre Nord dc valea dealungul căreia trece
linia ferata lași-Tighina, iar către Sud sistemul deviază in
mod neregulat, pana la direcțiunea aproape perpendiculară,
cu deosebire spre câmpia Bugeacului. Se remarca abundența
extraordinară a ravcnelor și coastelor alunecătoare, ca con-
secință a defrișerilor și a pășunatului abuziv. Aci setea de
câștig și numai In parte nevoia dc terenuri arabile, din care
o bună parte s’au plantat cu pomi fructiferi și vii, determi-
nând despăduririle In masa, a dat naștere la o situație extrem
de precara. încotro se îndreaptă privirile, cu deosebire in
județele Chișinău, Orhei și Tighina, întâlnim răpi de adâncimi
uneori surprinzător de mari, pe coastele cărora nu vegetează
aproape nimic.
Solul e argilo-nisipos, bogat în substanțe nutritive, mai
ales spre Nord, conținând pe alocurea calcar (jud. Soroca):
subsolul mai mult nisipos, uneori calcaros, cuprinzând și
straturi de cărbuni de pământ și gips (jud. Bălți). Izvoare
sunt puține. Vântul predominant e Crivățul; foarte adesea
TiEVfSTA nlouniLnn
115
bântue insa și Austral. In Basarabia ca și in Dobrogea
vânturile rareori contenesc.
La pădurile Statului, în timpul dominației ruse, s’au
aplicat aproape exclusiv exploatările în crâng simplu, cu re-
voluțiunea 3(1—10 ani și numai in anumite cazuri codrul cu
tăieri succesive, cu revoluțiuni de <80 100 ani. La crângul
simplu, regula era sistemul de exploatare în bande alterne
sau succesive, cu lăsare de arbori proprii pentru construcjie,
destinați a se tăia pe măsură nevoilor. In anul trecut s’au
inaugurat exploatările în crâng cu rezerve numeroase, în
proporție variabila, după starea concretă a masivelor, tin-
zându-se la conversiunea în codru.
A menajamentele se făceau de echipe speciale dc ame-
najișli, taxatori și subtaxatori, după norme elaborate de o
comisiune permanenta pe lângă Departamentul Pădurilor din
Petrograd. Aceste amenajamente nu s’au mai respectat din
anul 1914, din cauze fortuite, determinate de necesitățile răz-
boiului cu consecința lui locală: revoluția socială dela finele
anului 1917, așa numita «sloboda», când autoritatea fiind
abolită, fiecare a socotit pădurea ca un «res omnitim» și mai
ales țăranii au tăiat în mod sălbatec tot ce era raai bun și
mai la îndemâna din speciile prețioase, distrugând și bră-
cuind o bună parte din avuția forestieră a provinciei. N’au
fost cruțate nici plantațiile, care se făcuse pe scară destul
de întinsă.
Pe de altă parte, a menajamentele n’au fost respectate
cu strictețe in partea referitoare la chestiunile de seleețiune
și ameliorare a speciilor și de punere în valoare a pădurilor.
Norma era arendarea, iar supravegherea și măsurile de
rigoare în caz de ncrespcctarea contractelor fiind indulgente,
relele exploatări au dat naștere la o stare ce lăsa mult de
dorit: regenerările. anevoioase, diminuarea proporției de
esențe prețioase, apariția golurilor, favorizarea dezvoltării
maladiilor, diformităților, insectelor, etc., fapte care au de-
terminat cu precădere actuala stare de plâns a pădurilor •
din Basarabia. La aceasta se mai adaoga:
1.	Prerogativele primăriilor orașelor mari, în primul
rând Chișinău, care cu concursul politicianilor locali și sub
motivul aprovizionării populațiunii urbane, au forțat și for-
țează in fiecare an serviciul silvic să-i arendeze parchete în
astfel de condițiuni și eludând controlul din partea ocoale-
]ic	REVISTA PÂDVIULOH
lor, încât s’a răspândii zicstoarca, din nefericire adevărată,
că «unde. taie. Primăria, răsar spinii».,
2.	Necesitățile colosale de combustibil și traverse pentru
căile ferate precum și cererile crescânde și imperioase ale
Intregei populațiuni pentru material de foc și de lucru, cel
din urmă cu deosebire pentru populațiunca rurală, care se
adresează exclusiv Statului, singurul depozitar mai bogat in
material de acest fel și mai omenos in ceeace privește pre-
țurile *)•
In prezent se mai adaogă următoarele cauze:
3.	Insuficiența numărului de specialiști care să cunoască
bine limba română, reaua voință și obstrucționismul tacit
și metodic al unora dintre elementele străine de neam, pre-
cum și insuficiența totala de pregătire a personalului inferior
— brigadieri și pădurari — care, deși români, nu știu decât
în infimă parte să citească și sa scrie românește și cu atât
mai puțin să înțeleagă ordinele superiorilor într’o limba ce
adesea aceștia insâ-și n’o posed.
4.	Lipsa unei organizații temeinice, lipsa care deși ca-
racteristică situației noi in caie ne aflam cu toții, români
din vechiul regat și români din provinciile alipite, mai arc și
alte cauze, care nu se pot tăgădui. Acestea constau In slaba
atenție și lipsa de interes a tuturor iubitorilor de păduri și
a guvernului, față de tot cceace interesează această provincie
cu privire la progresul silviculturei. De asemenea au fost
rău venite și lipsa de unitate de vederi și procedee ale di-
feriților conducători ai serviciului silvic local, precum și zelul
de a se înlătură unele lucruri izvorâte din spiritul larg și
practic al organizației ruse, spre a se înlocui cu altele infe-
rioare sub acest raport. E bine să se știe, că organizația
rusii, mentalitatea, ce domnea în felul de administrație și
aplieare a regulamentelor — abstracție făcând de cazuri când
1. Ca un exemplu viu al rarității materialului lemnos dăm următoa-
rele cifre de preturi actuale pe piață :• In județele Cetatea Albă și Ismall,
180 lei sterul (10 lei pudul) lemn de salcie. In județele Chișinău, Tighina și
Bălți 250—300 lei steiul (8—10 lei pudul) lemn de esențe tari, iar in celelalte
județe 150—250 lei, pe când Statal vinde sterul in pădure tăiat șl fasonat
28—45 le), iar lemnul de construcție în picioare 80—200 lei metrul cub La
Cetatea Albă. 4 obezi de frasin se vând cu 1000 lei. Față de Stat prețurile
la pădurile particulare sunt de 3, 4 și 5 ori mai hiari.
REVISTA PAPURILOR
117
interese pur rusești erau împotrivă — au, în unele privințe,
superiorități incontestabile și demne de imitat.
*
* *
In ceeace privește pădurile particulare, lucrurile stau
astfel: Aceste păduri, care se exploatează prin regulamente
de exploatare foarte sumare, sunt supuse exproprierii în
folosul Statului — în afară de cele răzășești, — conform legii
de reformă agrară promulgată în Martie 1920. După aproape
un an însă, abia acum e vorba să se treacă dela vorbe la
fapte și trecerea definitivă la Stat se va tărăgăni desigur până
la vară, in care răstimp proprietarii și exploatatorii vor mai
avaa încă răgaz să-și taie porțiunile admise de comitetul
conservării pădurilor, care porțiuni pentru acest an, In mod
excepțional întrec de 2 și 3 ori posibilitatea normala.
In privința principiului și dreptului de a se expropria
aceste păduri, s’au ridicat un tumult și un strigăt de pro-
testare general din partea celor interesați. Nu se știe dacă
grație acestui strigăt sau a lipsei do dispoziție și pregătire
din partea organelor superioare de administrație locală pen-
tru a se aplica o lege, pe care insă-și reprezentanții Basara-
biei au pregătit-o grăbind votarea ei, se datorește faptul că
până in prezent legea încă nu s’a aplicat. E firesc să se în-
trebe oricine, de ce guvernul din moment, ce s’a declarat
exproprierea pădurilor, n’a luat implicit și măsurile necesare
pentru imediata aducere la îndeplinire a legei ?.....
De altfel cine cunoaște cât de puțin chestiunea pădu-
rilor particulare din Basarabia, îngrijirea, exploatarea, spe-
cula ce se face cu produsele, etc., nu poate avea decât cu-
vinte de lauda pentru aceia, care au emis ideea acestei
exproprieri In primul rând, se numără pe degete cazurile
când proprietarii insă-și exploatează vânzând produsele direct
fără intermediari. Imensa majoritate și-au vândut parchetele
anual sau pentru mai mulți ani evreilor, așa zișilor «procu-
riști», care, pe spesele lor, fac intervențiile pe lângă comitet,
planurile, regulamentele de exploatare, etc. Mulți dintre pro-
prietari, lăsând un procurator cu procură generală, au mers
în străinătate, unde trăesc de ani de zile, fără a se interesa
decât în treacăt de gestiunea averii lor.
Cităm cazul pădUrci Hăncești din jud. Chișinău, în su-
prafață de 5.500 h. a., care a fost administrată până mai
118
HEVISTA PODURILOR
deunăzi de un evreu procurator general substituit complect
în rolul proprietarului, care în ultimul timp interesându-se
mai deaproape și văzându-se amăgit, l’a îndepărtat. Pădurea
pentru care din toate punctele de vcdcrc se impunea regi-
mul codrului, se exploatează în crâng simplu cu rcvoluțiunea
35 ani, în baza unui regulament de exploatare, întocmit de
altfel de un bun specialist, care a interpretat dorințele și
nevoile procuratorului. Acesta a vândut rând pe rând, pe
prețuri derizorii, altor tovarăși de-ai săi toate porțiunile de
mare valoare. Modul cum s’a exploatat, s’ar putea numi
sălbatic, iar specula ce s’a făcut și se face cu produsele, nu
e mai prejos. Unii din acești antreprenori au contractat
exploatări mai întinse decât au putut face față și în prezent
fiind în urmă cu tăierile anuale, de teama apropiatei treceri
la Stat și a anulării contractelor, au angajat lucrători numai
pentru doborât, plătind 2—3 lei pentru un singur arbore ca
să fie tăiat și lăsat pe loc, de oarece se spera că In cazul
anulării contractelor, tot ceeace e tăiat să rămână antre-
prenorului. Ceeace se constată e ca pe alocurea pădurea n’a
mai crescut din cauza tăierilor vicioase, a pășunatului, ne-
scoaterii la timp a produselor etc.: suprafețe întinse sunt
reduse la starea de pădure chircita, asemănătoare așa ziselor
«mișelicuri» din Dobrogca. Lâ fel s’a petrecut și cu alte
păduri.
La unele, exploatatori mai «omenoși» au lăsat 50—60
seminceri pe desetină, fie ca regulamentul îi obliga, fie din
proprie inițiativă, de ochii lumei, dar nu cunosc un singur
caz unde acești seminceri să nu fie aleși din speciile secundare
— carpen, tei, cireș — și din arborii cei mai subțiri, mai strâmbi
și mai răi. Aspectul lor provoacă râsul chiar al profanilor.
Mai exista un caz cunoscut al pădurei Bozieni din județul
Chișinău, care după ce a fost maltratata de exploatatori sub
privirile indiferente ale proprietarului, comuna apropiată în
frunte cu primarul a luat asupră-și paza pădurei, deoarece
proprietarul a lăsat-o cu totul in părăsire, după ce s’a terminat
cu sălbăticiile exploatatorilor, nemai fiind văzut de nimeni
prin localitate.
Actualmente se depune atâta străduință și graba înfrigu-
rată de către interesați, pentru a obține aprobări de exploatări
forțate și a termina cu tăierile întârziate, topoarele și ferăs-
traiele nemiloase lucrează cu atâta activitate febrilă, încât se
REVISTA PĂDURILOR
119
pare că a sosit ceasul din urmă al ultimelor resturi din
frumoșii codrii de odinioară ai Basarabiei. Nenumărate sunt
cazurile când, acum în ultimul timp, în apropierea primăverei,
se tratează cumpărări de pariuri, în speranța că se va obține
doritul permis de tăiere până mai e încă vreme și nu odată
s’a prezintat la comitet exploatatorul cu un regulament de o
pagină, copiat după altele și semnat de el însuși; ca să nu
piarda timp, a renunțat și la serviciile unui specialist.
Dealtfel însă și acești •specialiști» se găsesc în număr
foarte abudent, de toate nuanțele și credem că ar fi locul să
se ia măsuri pentru stabilirea competinței lor.
Încă un fapt de o gravitate excepțională se adaogă la
adâncirea răului în pădurile particulare. De câtva timp
violările delicvenților, care lucrează în bande, posedând
arme, pe care le țin ascunse prin păduri, au luat proporții
asemănătoare acelor din timpul «slobodei». Sule de hectare
sr devastează in timpul nopții și chiar al zilei sub privirile
neputincioase ale autorităților dela sale și ale pădurarilor
însărcinați provizoriu de Stal cu paza acestor păduri. Acești
pădurari fiind angajați din luna August 1920, când era la
ordinea zilei trecerea la Stat a pădurilor particulare, până
în prezent n’au fost nici plătiți, nici concediați. creându-se
astfel o atmosferă de neîncredere generală, că exproprierea
ar fi un fapt serios. Pe dealtă parte, nefiind înarmați își riscă
viața la prima întâlnire cu delicuenții, care nu se sfiesc să-i
amenințe la fiecare pas, batjocorindu-i și sfătuindu-i să se
odihnească acasă, deoarce este iar •slobodă».
.............Astfel de pe urma unei Legi cu intenții toarte
bune, rezultatul imediat e că Statul va intra în posesiunea
unei averi simțitor diminuate, din cauză că n’a existat cifrajul
aplicării prompte a acestei Legi. Și cine știe ce ne rezervă
viitorul ?...
Rămâne să ne întrebăm, ce-ar fi de făcut in primul rând
pentru remedierea acestei dificile situații, în care se găsesc
pădurile in Basarabia, de oarace tot ceeace trebue, va fi
operă de mulți ani și mai ales de mulți bani.
E lucru cert, că începutul nu poate fi făcut de cât pe
cale oficială, din inițiativa guvernului, și anume:
1)	Scoaterea imediată a serviciului silvic de sub tutela
Secretariatului de Agricultură, care nu-i poate fi decât nefastă.
120
REVISTA PĂDURILOR
Cu privire la aceasta ar fi mai multe de spus; dealtfel, in
general, sunt cunoscute de oficialitățile centrale motivele
acestei scoateri, precum și relele ce decurg din lăsarea mai
departe a soartei pădurilor din Jlasarabia la discreția jocu-
rilor politice locale.
2)	Organizarea serviciului silvic din Basarabia de acord
cu modul de organizare al serviciului din vechiul Regat;
concomitent cu aceasta, detașarea a încă 3—4 ingineri silvici
cn școală româneasca și a unui număr cât mai mare dc bri-
gadieri și pădurari, Insa nu din elementele mediocre, ci din
cele mai bune. Camarazii din vechiul Regat, care fac rezerve
în privința grabei de a veni aici, invocând felurite motive
pentru a se sustrage ordinelor de detașare ale Ministerului,
cum s’a intâmplat in primăvara anului 1919 când din 9 înscriși
pentru a merge în Basarabia s’au prezentat numai 5, să ia
cunoștință, că Basarania nu e o țară atât de ingrata cum poate
își inchipuesc și în actualele momente nu e locul să se dea
precădere intereselor personale față de altele mai mari și
patriotice.
3)	Revizuirea amenajamentelor tuturor pădurilor Statului,
Iar tn privința celor particulare sa se facă măcar primul pas,
tncetându-se cu sistemul tergiversărilor. Nu e de ajuns ca o
lege să rămână numai un monument abstract de înaltă con-
cepție, fără a se lua și măsurile apropiate pentru aplicarea ci.
■1	) înființarea imediată a unei școli regionale la Chișinău,
de brigadieri și pădurari, unde să se predea în lunile dc vară,
de cei câțiva ingineri silvici de la centru și din apropiere,
primele noțiuni elementare de tot ceeace se referă la datoriile
și atribuțiunile lor: paza și poliția pădurilor, măsurători,
lucrări de îngrijirea și protecția masivelor, etc.
5) Acordarea de fonduri bănești pentru reînființarea
pepinierilor, din care multe deja existente trebuesc numai
ameliorate, pentru executarea plantațiilor și insemânțărilor
pe scară întinsa. Să se aibă în vedere că economia, care se
crede ca se face desființându-se ocoale, ca de ex. ocolul
Ismail,—pe motivul că pădurile din cuprinsul lor nu dau
venitul care sa acopere chcltuelile, din care cauză se înlătură
putința plantațiilor, acolo unde lemnul e obiect de lux, aceste
economii, in realitate înseamnă pierderi. înseamnă a se
neglija viitorul, deoarece pe Stat nu trebue sa-1 preocupe
HEVISTA PĂDL'fULOH
I
prezentul decât în vederea pregătirii și asigurării viitorului;
Intr’un cuvânt înseamnă regres.
Problema silvica în Basarabia e una din cele mai dificile,
de rezolvarea căreia însă depinde asigurarea unei părți
însemnate din avuția națională a Țării. Totul e de făcut și
dacă indiferența și lipsa de tragere de inimă vor continua, iar
cei ce conduc destinele Patriei și ale pădurilor nu vor înțelege,
că e timpul ca prin măsuri drastice să se curme o stare de
lucruri, care duce la ruina unei întregi provincii, nu vom putea
să revendicăm meritul de. oameni în stare să ducă la bun
sfârșit o operă începută cu avânt și entuziasm adevărat.
Al. Ștefănescu.
Inginer silvic
29 Ianuarie 1921.
*	Lozova (Basarabia)
Exploatarea în regie a pădurilor Statului
Cultura pădurilor necesitând un timp destul de înde-
lungat până să se poală vedea rezultatul diverselor opera-
țiuni prescrise de sylvicultură, este clar că munca depusă
nu va ti producătoare de venituri imediate și apreciabile,
pe care orice proprietar este îndreptății să le aștepte dela
imobilul care îi aparține.
Necesitățile fiecărui proprietar particular de păduri
fiind multiple, acesta va căuta să și le satisfacă in așa fel
încât pe deoparte pădurea să-i producă venitul de care ar
avea nevoie momentan sau într'un viitor apropiat; iar pe
de alia parte să dea aparența unei exploatări, care respectă
dispozițiunile silvice legale, prin obținerea unui amenaja-
ment, la a cărui întocmire se cerea tocmai aria de a eluda
prescripțiunile impuse de o cultură rațională.
Trebuie să avem curajul și să mărturisim, că devas-
tarea multor păduri a fost favorabilă atât prin felul întoc-
mirei amenajamentelor, cât și prin maleabilitatea autori-
tăților superioare, cari erau chiemate să dea sancțiunile cu-
venite.
Dar nu numai proprietarii particulari aveau în vedere
în primul rând producțiunea veniturilor, ci nu de multă vreme
și în administrația silvică a Statului pădurile nu formau un
122
RKV1STA l'ÂDUHlLOIt
obiect de cultură, ele fiind supuse numai la contribuția mă-
ri rei veniturilor anuale, spre a corespunde prevederilor bu-
getare.
A menajamentele pentru pădurile Statului ca și pentru
pădurile particulare nu erau decât o amăgire voluntară de
respectare a științei și fn practică nu se traduceau decât
prin exterminarea acelor codrii seculari, cari astăzi ar con-
stitui pentru țară o avuție uriașă.
Prin continuarea exploatărilor făcute numai cu carac-
ter de fiscalitate s’a ajuns, intr'un timp relativ scurt, la con-
sumarea aproape în Întregime a materialului lemnos aliat
In regiunile accesibile.
Rezultatul acestei supraconsumații lemnoase a fost de-
clararea crizei regionale a lemnului; iar pentru evitarea
crizei generale viitoare, o altă soluție nu este decât apli-
carea strictă a regulelor pur științifice, acomodate bine în-
țeles pentru fie care pădure, cu starea reală a arboretelor.
In cultura forestieră fiind o legătură intimă intre par-
tea științifică și cea artistică, rezultă că executorul prescrip-
țiunilor cuprinse Intr’un studiu general economic și știin-
țific, pe care îl numim amenajament, nu poate fi o persoană
interesată numai din punctul de vedere financiar; iar ex-
ploatatorilor, cari caută să’și plaseze în condițiuni avanta-
joase capitalurile, nu le putem pretinde a face în primul
rând cultura forestieră.
Cultura forestieră va necesita Ia început pentru mulți
ani sacrificii bănești însemnate; iar pădurile în regiunile
rămase neexploatate având o vârstă înaintată, aplicarea me-
todelor științifice va cere examinarea amănunțită a arbo-
retelor în fiecare loc.
Aplicarea prescripțiunilor din amenajament, acomo-
darea lor cu cerințele artei, precum și realizarea unor ve-
nituri raționale, nu vor putea fi aduse la îndeplinire decât
prin exploatarea pădurilor In regie.
Dacă pentru marii proprietari particulari de păduri
acest mod de exploatare ar fi recomandabil, pentru Stat,
«ste singurul care trebuie aplicat.
•	(Va urma)
24 Ianuarie 1920. Jiblea
loan S. Zâvoiaifa
REVISTA PARURILOR
Din bogăția vânatului Ardealului
Cu prilejul unor studii economice forestiere întreprinse
pe Valea Mureșului, am înregistrat, pe cale de informații
cel mai frumos record al vânătoarei de urși în munți de
până acum.
Prin Octombrie 1920 s’a întreprins dc o societate de
vânători amatori din Ardeal, în munții dela Deda-Bistra
de pe Valea Mureșului, o vânătoare la urși. La această
vânătoare au luat parte D-l Goodwin, consulul englez de
la Cluj, D-l lolin D. Patton, un englez amator al vâna-
tului, Contele Teleki și mulți invitați, forestieri, etc.
* Intr’o singură zi sau făcut 3 bătăi (goane) și sau
împușcat 15 urși, din care Contele Teleki a împușcat 4
urși și D-l John. D. Patton a împușcat 3 urși.
E cel mai frumos succes al vânătoarei, care.s’a înre-
gistrat până acum în munții Carpați, și dc aceea merită
a fi știut și de inginerii silvici. Fotografia aci alăturată
din care se poate vedea succesul vânătoarei, mi-a fost
procurată de D-l George Heiter din Reghinul Săsesc^
fotograful Curței Regale.
M. P. Florescu
Inginer șef silvic
424
KEMSTA 1'^DURILOH
Notițele mele
PĂDURILE
Pădurile.
Ah, de câte ori ani oftat, plimbându-nc prin cărările ei.
In pârâiașul de munte să scalda infinitul, în fâșâitul frunzelor
sa mișcă taina. In plânsul ramurilor de fagi este trecutul.
O, păduri cu locuri tăcute, cu floarea mor.ei în mijlocul lor
și in fundul pietros, cu diamantul întunecimei, pe care nu-1
poate ridica nimeni!... O, păduri, cu colibe bătrâne, cu păstori
moșnegi, în al căror tluer e cântarea veșnic tânără. O, cerbi
blânzi, speriaJi de ochii noștri, de privirile noastre lumești,
în care s’a întunecat iubirea.
Ah, pădurile.
.Iertfele războiului fagii tăcuți, cu trunchiul chinuit:
au căzut șiragurile de lemne, subt dese lovituri de săcuri și
bice de foc. Brazii au căzut morp, cu cununa lor verde și
paltinii, ca și mesteacanii au murit.
Am revăzut coasta Carpaților, unde, pe stânci să usucă
și azi sânge de soldat. Și câtă moarte și părăsire pretutin-
deni! Par’că și azi s’au înfipt in pământul de munte, roțile
carului de tun.
Câte păduri virgine — s’au deflorat. Și câte altare s’au
clădit lui Marte.
Cine va readuce apele curate, curse în sânge — cine va
readuce fagii căzuți, lemne și oameni căzuți supt săcure și
biciu de foc?
Și parcă rătăcesc în ceața de opal a dimineții umbre.
Sânt sufletele pădurilor moarte, ori sufletele celor morți în
război ?
Pădurile Carpaților....
«Dimineața* 11 Maiu, 1931.
EMIL ISAC
REVISTA l’XnVRILOn	1'25
CHESTIUNEA SALARIILOR
Lefurile prevăzute in bugetul întocmit pentru exercițiul
1921—1922 nâu mulțumit pe inginerii silvici, ele fiind cu
totul insuficiente, pentru a asigura minimum de existență
onorabilă.
O luptă stăruitoare se dă în această privință, susținută
de inginerii silvici ai Serviciului Central al (Lașei Pădurilor,
ca salariile inginerilor silvici să sc echivaleze cu cele ale
inginerilor de alte specialități dela Ministerul Lucrărilor
Publice.
După un calcul făcut, suma necesară acestei echivalări
nu depășește 4 milioane lei.
Aflam în ultimul moment ca in subcomisia bugetară a
Camerei, cu încuviințarea d-lui ministru'al domeniilor, s’a
obținut din această sumă numai 800 000 lei, mărindu-se leafa
inginerilor silvici stagiari la 800 lei lunar.
In aceeași ordine de idei insă, la budgetul Ministerului
de Kăzboi, s’au mărit soldele ofițerilor, alocându-se pentru
aceasta un plus dc 141 milioane lei. L’n sublocotenent pri-
mește 800 lei leafă bugetară, 400 lei indemnizație de activi-
tate, 400 spor de scumpete, plus indemnizația de chirie.
Această solda echivalează cu solda derazboiu.ee au primit-o
ofițerii până la 1 Aprilie a. c., și care s’a transformat în solda
de timp de pace. Ea a și fost plătită ofițerilor începând cu
această dată.
Evidenta nedreptate ce sc creiază funcționarilor supe-
riori technici a revoltat spiritele cele mai pașnice.
Statutul funcționarilor se impune astfel astăzi ca o nece-
sitate imperioasă.
Inginerii silvici continuă lupta pentru realizarea dolean-
țelor lor. Dăm în cele ce urmează ultimul memoriu întocmit
și care va fi înaintat și Corpurilor Legiuitoare, spre a fi
cunoscut de toți colegii noștri din exterior.
Trebue menționat ca cererile inginerilor silvici au avut
până în prezent un sprijin prețios în Administratorul Casei
Pădurilor:
Domnule Ministru,
Este dc notorietate publică, ca Asociația generală a Inginerilor din
România (A. G. I. R.) chiar prin art. 1 din Regulamentul de aplicare al Sta-
tutelor ci. recunoaște că singurele școli technic»* de egală valoare din țară
sunt: Școala de Poduri și Șoșele (ari Polytehnică) și Șc. Superioară dc
Silvicultură și ca atare toți inginerii-silvici d n țară fac parte din această
societate.
Este dar natural că inginerii silvici, socotiți egali in cunoștințe cu
camarazii lor din celelalte specialități, să fie recunoscuțl de Stat, pentru
serviciile ce prestează in mod egal.
Cincizeci dc ani inginerii silvici au luptat pentru a obține Legea dc
organizare a Corpului Silvic din Septembrie 19*20, alcătuită pe aceleaș baze
ca șl a corpului Technic șl in care s’a prevăzut aceleaș grade, clase și sa-
larii ca ale inginerilor de celelalte specialități.
126	RBVJSTA PĂDURILOR
Dezorganizarea economiei naționale de după război și scumpctca
enormă a vieții au făcut^ca salariile, prevăzute in legile organice ale diferi-
telor categorii de funcționari din țară—să nu mai fie suficiente unei existente
cât dc modeste și ca urmare în procctul bugetului pe 1921—922 ele au fost
mărite, insă nu pentru toate categoriile de ingineri in aceiași măsură
Astfel pentru inginerii din celelalte specialități, in bugetul Ministerului
dc Lucrări Publice pe 1921/922 s’au prevăzut salarii mărite, ce cu drept Ii se
cuvin, pe care punândtt-lc în comparare cu cele prevăzute pentru inginerii
silvici in bugetul Ministerului de Domenii, ne dă o idee elocventă, cât au fost
de nedreptățiți Inginerii silvici.
Menționăm din bugetul Ministerului de Lucrări Publice numai extremele:
a.	Ing. ordinar 1250 lei salariu lunar.
Ing. Insp. g-ral cl. I. 3250 salar lunar.
In bugetul Ministerului de Domenii;
b.	Inginer stagiar silvic 650 Ici lunar.
Ing. Ins^ctor g-ral cl. I. (consilier) 21C0 lei lunar.
Diferența este atât de izbitoare și nedreaptă că ne oprim de la orice
comcntar.
Natural că toate specialitățile de ingineri fșl au importanta lor în
viata economică a unui Stat și nu vedem cum și dcce sar putea găsi că
Inginerii silvici nu merită acelaș tratament.
Oredem din contră, că această specialitate—așa zisa frumoasă—este
una din cele mal grele și mai pline de răspundere; și tocmai din cauza că
nu I s’a dat importanța cuvenită la timp, se datorește faptul, că pădurile
munților țării, au intrat In mâna speculatorilor și că o bună parte din acești
munți au rămas despăduriți, despuiati fund atât de podoaba lor negrăit de
frumoasă, cât și de valoarea considerabilei cantități de materiale, ce conțineau.
Din fericire însă România Marc are încă numeroase păduri, peste
7.000.000 hectare, care prezintă un c ipital de peste 30 miliarde lei și este un
non-sens ca tocmai funcționarii, care administrează această enormă bogâ(ic
națională, să nu aibă asigurată nici existenta de toate zilele și tocmai ei să
fie expuși la toate vicisitudinile șl tentațiunile unei vieți dc mizerie.
Inginerii silvici pe lângă meseria lor dc technicieni, nu sunt și administra-
tori producători de venituri însemnate șl este un non-sens ca atunci când se
găsesc mijloace să sc amelorcze salariile inginerilor dc alte specialități,
profesorilor, magistrațllor, ofițerilor, Învățătorilor, etc. etc. să nu se găsească
fonduri și pentru ameliorarea situațiunei lor.
Această situație de nedreaptă inferioritate, ce s’a creat inginerilor sil-
vici, a făcut pe mulți dintre ei să părăsească serviciul Statului, așa că suntem
intrațl în plină desorganlzarc; este In interesul gcner.il ca cxodiul și desor-
ganizarc să se oprească la timp, altfel imensa bogăție națională reprezentată
prin păduri este amenințată a rămâne pc mâinile străinilor dc meserie, care
nu numai că nu vor avea putința de a reface pădurile distruse dc război, dar
nid nu vor conserva, ce ne-a mai rămas.
Pentru convingerea Dv., alăturăm la aceasta Statutele A. G. 1. R. șl
un tablou comparativ dc salariile prevăzute inginerilor silvici șl celorlalațl
funcționari, in favoarea cărora s’a făcut ceva, rugându-vă să puneți greutatea
cuvântului D-voastrâ, pentru a fi puși pc acelaș picior de egalitate cu ca-
marazii noștri din Corpul Technic, la care avem drept, atât prin nevoile e-
gale ale traiului cât și prin cultura noastră de specialitate.
Inginerii din Corpul silvio al Statalul
REVISTA PĂDURILOR
127
226 1261
•VAejd JBU *
• n| nuvivs J
iii ~i~i r i i i i i
11H m I i i !
O

O
TABLOU COMPARATIV DE SALARIZARE
Proect de buget 1921 922
55
&	g &
Si	o	c

226 1261 CC
ed jnz ~
•VAOJd JBU “
•nj n,JB|8S —
O
I IȚII I I l~l
826 1261 C- ____L
Bd ;nz — o
■VAOJd JBU ~
•ni npB|Bs


236 1261 CC
ed țnz —
•VAOJd jbu T
■ni nij«|«8 —’
CSK0
o o
CV)
226 1261
90 înz
•VAOJd JBU
■n| n»jB|us
«“10
SC'
c
c
g 5 S
o. 2 2>
O 3
T“T~ri

*O
«5 S- “o
ei
2
ac
eo
ac
c
M
I I I I I I I I I
n.
ac S
ei
ao
<x>
ac
i r i ~r. । i i i
jyjy
âc
s
ao
£
128
REVISTA PĂDURILOR
PRO MEMORIA
„VAS1LE A. GOLESCU*
ACT DE DONAȚIUNE
Subscrisa Maria F. Golescu, domiciliată în Bucu-
rești, str. Romană No. 30, declar prin prezentul act,
că donez Societățoi „Progresul Silvic" cu sediul în
București, la Ministerul de Domenii, o sumă de lei 5000
valoare nominală, într’un titlu al împrumutului național
5°/0 din 1916 No. 245489, având atașat cuponul de
1 Octombrie 1920, cuprins în rocipisa Casei de Depuneri
și Consemnațiuni No. 4.299 în scopul creerii unui fond
denumit: „Fondul Vacile A. Golescu*, în memoria iubi-
tului meu soț decedat.
Venitul acestui fond se va întrebuința de către
Societatea donatară pentru decernarea unui premiu
anual, fie elevilor distinși ai școalei din Brănești, fie
inginerilor silvici, pentru lucrări meritorii de Botanică
sau Silvicultură, în condițiunile ce se vor stabili de
către Societate.
Acest fond îl voi alimenta, fără îndeplinirea altor
forme, după împrejurări și posibilități, iară destinațiunea
și natura valorilor și sumelor, cu caro s’a alimentat
fondul, nu va putea fi schimbată. In cazul tragerei la
sorți a vreunui titlu destinat acestui fond, el se va
înlocui cu altul de aceiași natură.
Subscrisa Societate „Progresul Silvic" reprezen-
tată prin Domnii P. Roșescu și M. P. Florescu în calitate
do membrii în Consiliul do Administrație al Societățoi
„Progresul Silvic", în baza înohoerei din 30 Noembrie
1920 și 25 Februarie 1921 a Consiliului do Administrație,
declară că primește cu mulțumire donați unea D-nei
Maria V. Golescu și luând în primire recipisa cu
No. 4.299;920.a Casei do Depuneri și Consemnațiuni,
se obligă ca sumele primite, sau ce va mai primi pentru
alimentarea fondului „Vasile V. Golescu", să le între-
buințeze numai în scop cultural, decernând din venitul
lor un premiu anual, fie elevilor, fie inginerilor silvici,
pentru lucrări meritorii.
REVISTA PODURILOR	129
Drept care am semnat prezentul act în două
asemenea exemplare, câte unul pentru fiecare parte, în
București, astăzi 27 Aprilie 1921.
Donatoare	Donatara:
(ss) M. V. Golescu	Soc. .Progresul Silvic*
(ss)	Ing. M P. Floreacu
(ss)	„ P. Roșescu
INFORMAȚII
S’au făcut următoarele avansari in corpul silvic:
Pe ziua de / Octombrie 1920
D-nii ing. șefi cl. II P. Dumitrescu și Al. Popescu s’au
avansat ing. șefi cl. I.
D-nii ing. silvici cl. I V. Priboianu, G. Condrea și V.
Ivănceanu s’au înaintat la gradul dc ing. șefi cl. III.
D-nii ing. silv. cl. II D. Bucur, N. Nedelcovici și M.
Pctcut, s’au înaintat ing. silv. cl. I.
Pe ziua de 1 Aprilie 1921
D-nii ing. șefi silvici cl. I Florea Voicu și G. Năstăsescu,
s’au înaintat inspectori silvici clasa II.
D-nii ing. șefi cl. II I. D. Ivancscu, I. Stătescu, M. Manoi-
lescu, N. lonescu, C. G. Demetrescu, D. Danielopol, Leon
Vasiliu, M. Niculescu, M. Păcescu, D. Drâmbă, C. M. Bunescu
și M. Popescu s’au avansat ing. șefi cl. I.
D-nii ing. șefi cl. III G. Petrescu, C. Marinescu, G.
Bolcscu, C. D. Ivanovici, G. Lupașcu, Ștcf. Predescu, I. Ștcrba,
1. Nistor Vălcanu, I. lonescu, G. Costca. G. Teodoreanu și
N. B. Popescu s’au înaintat ing. șefi cl. II.
D-nii ing. silvici cl. I I. P. Sclavii, N. Marțian și M.
Ștefânescu-Sulhățcanu s’au avansat ing. șefi cl. III.
D-nii ing. silvici cl. II M. Fiera, I. Florescu, St. Rodo-
teatu, M. Pandrea, V. Molescu, A. Bratu, I. V. Iii eseu și I.
Baleanu s’au înaintat ing. silvici cl. I.
• *
•
D-Jia Fondului Reliogionar din Cernăuți a trecut pe
ziua de 1 Aprilie c. Ia Casa Biscricei dela Ministerul Olițelor.
130
KKVKTA PĂDURILOR
D-l ing. șef Coman Marinescu dela serv, silvic din Cluj,
s’a transferat provisoriu la Begiunea 6-a București pe ziua
de ÎS Aprilie c.
♦ »
•
In vederea campaniei de amenajări din anul in curs
s au întocmit 3 comisiuni, după cum urmează:
Comisia I compusa din D-nii:
Insp. g-ral silvic I). lonescu Zâne, șe&il comisiei.
Ing. șef silvic cl. I D. Hobănescu.
Ing. silvic cl. 11 I. Stânescu.
Comisia va lucra revizuirea amenajamentului pădurei
Costești-Bomani din județul Vâlcea.
Comisia II compusă din D-nii:
Ing. șef silvic cl. I M. Manoilescu, șeful comisiei.
»	»	» cl. III Nislor Văleanu.
Ing. silvic cl. 11 P. Boșescu.
>	» stagiar Al, Ștefanopol.
Comisiunea va lucra revisuirea amenajamentelor pădu-
rilor: Tarcău, Țarcău-Vaduri, Lucăceșli, M-rea Cașin, Bogdâ-
nești, Bâ;ca și Soveja.
Comisia III compusă din D-nii:
Ing. șef silvic cl. I Stan Stânescu, șt ful comisiei.
» silvic cl. II Ștefan Gheorghiu.
»	» stagiar Popescu Sinaia.
Comisia va lucra revisuirea amenajamentului pădurei
Mușa-Mica (Buzău) și din nou amenajamentul pădurei Berc-
voești (Muscel).
Lucrările «vor incepc după sărbătorile Paștelui.
♦
Campania pentru combaterea calamităței insectei: «Bo-
strichus Typographus» continuă cu intensitate.
Din corpul silvic sa detașat următorul personal supe-
rior pentru organisarea și controlul lucrărilor necesare.
Pentru pudurile din Transilvania
Begiunea silvica (Sighetul Marmației).
D-nii ing. șefi silvici T. Popov, N. Teodorescu și Sfct-
covici și ing. silvici 1. Băleanu, V. Stânescu, Murgu Visante.
Pentru pădurile din ihicovina
D-nii ing. silvici Buse Popescu, I. L’ngureanu și Anton
Gorcea.
REVISTA PĂDVRILOR
131
Pentru pădurile din Moldova și Muntenia
D-l insp. silvic, D. Borș, pentru controlul general al
lucrărilor.
D-l ing. șef Belinschi va lucra la ocolul Spveja și con-
trolul la ocolul Boloteșli.
D-l ing. șef Caftea la ocolul Bolotești.
»	» silvic Maior la » Taslău.
» » șef Broșteanu la ocolul M-rea Cașin și controlul
la ocoalele Taslău și Tg.-Ocna.
•D-l ing. șef Teodoreanu la ocolul Tg.-Ocna.
»	» silvic I. Cardminu la ocolul Schitu Frumoasa.
»	»	» Ghimicescu »	» Neamț.
D-nii ing. șefi lonescu la Văratec, Teodorescu la Bâșca
și controlul la Galu, Văleanu la Tarcău, Șlerba la Vaduri,
Grefescu la Tarcău, Jianu la Tg.-Ncamț și controlul la Pipirig,
Iflodor la Galu.
D-nii ing. silvici Pruteanu la Pipirig, /. Iliescu, Dâmâ-
ceanu, luslinian lonescu, Tudoraș, Connos și /. Pcpescu Salcie
la Tarcau.
D-l ing. silvic Cesar Cristea la Galu.
• •
Prin jurnalul No. 207(921, consiliul de miniștrii a fixat
după cum urmează diurnele, ce se vor plăti funcționarilor,
când se deplasează în interesul serviciului:
Personal inferior 30 lei pe zi,
»	» de specialitate 40 lei pe zi.
Funcționarilor cu salarii până la 500 lei lunar, lei 50
pe zi.
Funcționarilor cu salarii până la 1000 lei lunar, lei 75
pe zi.
Funcționarilor cu salarii până la 1500 lei lunar, 100 lei
pe zi.
Funcționarilor cu salarii peste 1500 lei lunar, 125 lei
pe zi.
Dacă deplasarea durează mai mult dc 30 de zile tn
aceeași localitate, suma se reduce cu 25°!© pentru a doua luna
și următoarele.
• •
•
D-l inginer inspector silvic Daniil Qain, a fost reprimit
în corpul silvic pe ziua de 28 Aprilie c. și numit Directorul
școalei de brigadieri silvici dela Brănești (Ilfov).
132
REIISTA PĂDURILOR
Serviciul ComptabiUtăței Casei Pădurilor și Registra-
tura generală din această administrațiune se desființează pe
ziua de 1 Aprilie a. c. Atribuțiile acestor servicii trec la
Administrația Comptabilităței și Registratura generală a Mi-
nisterului de Domenii, ce a luat ființă pe aceeași zi, scin-
dându-sc de Ministerul agriculturei.
♦
D-l ing. șef silvic cl. 1., Const. M. Bunescu dela Regi-
unea silvică, R.-Vâlcea, demisionând din serviciul silvic al
Statului, a fost numit A-tor delegat al Băncei Românești și
membru in consiliu de A-ție al acestei Bănci, pentru exploa-
tarea pădurilor din Bucovina cu reședința In Cernăuți.
•
S’a format o comisiune in vederea stabilirei gradelor,
ce urmează a se da inginerilor silvici din provinciile alipite,
compusă din câte doi ingineri silvici superiori din ținuturile
alipite și doi din vechiul regat, presidată de Administratorul
Casei Pădurilor.
Din Ardei figurează d-nii Liviu Marțian și Buhescu.
Din Bucovina, d-nii Boldur și Mironovici.
Din Basarabia, d-nii G. Năstăsescu și Psemischi, iar din
vechiul Regat, d-nii G. Golgoteanu, consilier silvic, și C-tin
Sa va Goiu, inspector și directorul școalei superioare de
silvicultură.
Comisia este convocată în ziua de 9 Maiu c.
» •
•
In ziua de 5 Maiu a. c.» în localul Fundației Universi-
tare din București, a avut loc congresul Corpului didactic
primar.—D-l ing. inspector silvic Daniil Clain, membru al Soc.
•Progresul Silvic» a adresat Congresului o preîntâmpinare cu
privire la Serbarea Sădirei Arborilor, de către școlile primare,
sărbătoare prevăzută în programul școlilor și introdusa de
regretatul ministru Spini Haret.—D-l Clain fiind invitat a lua
cuvântul, a expus în mod documentat, necesitatea acestor
serbări, făcând apel la corpul didactic, spre a ne da un ajutor
în propaganda refacerei pădurilor, care are un rol covârșitor
în e- onomia națională. Congresul a luat act de expunerile
d lui Clain.
„CREDITUL TECHNIC"
Prima Sot. .ieriă intn hcarajaM latrwilkdeiilOT Iwhnice si laduslriai»
Capiul Social 10 Milioane Lei deplin vărsat
Președinte ai Consiliului de Administrație:
Inginer N. P. ȘTEFĂNESCU. Dir. Băncei Românești
Vice-Președinte al Consiliului de Administrație:
Inginer C. P. BRĂTAȘANU, mare industriaș și proprietar
ADAUNISTRATORI DELEGAȚI:
Inginer G. BALȘ. mare proprietar,
Inginer TIBERIU ERE MIE. mare antreprenor
CONSILIERI.
D. D. BRAGADlRU, mare industriaș.
Inq C. BUȘILA. Profesor la școala de Poduri și șosele.
EMIL BRANCOVIC1, Directorul Socletiiții - Agricola".
Ing. Inspect General TANCRED CONSTANCINESCU.
GR. GOLESCU Directorul Bâncei Agricola'.
ON IGCA NICULESCU, mare comerciant și Industriaș
Ing. CH. PENESCU-KERTCHJ, Dir. gen. al Soc. Română de automobl
Ing. E. WOLFF, mare industriaș.
Ing. P. ZLATCG.
Direct, tecbnic : Ing M. CIOC Dir. Comercial: GH. CIOFLEC
Dă consultațiuni și referințe asupra întreprinderilor technice $1 lndu>
sirii'le dințară; condiții generale, condiții locale, materia prlm^ combu-
stibil, m'/oace de transport, organizirca mijloacelor de fabricație, mașini
personal, producție, debușeu.
Sediul tn București, str. Marconi No. 3. Telefon 2/91, (Palatul Soc.
de asigurare „Agricok»'*.
CĂRȚI NOI
Călăuza teoreiua și practkă a?estimat arului dr păduri, dc
Gh. Tccdorescu, inginer șef silvic.
Observațiuni și învățăminte trase din lucrările de combaterea,
insectei „Rostrydius typographus* tn campania anulu:
1920, de Th. Grigoraș, inginer șef silvia
Rezerva lemnoasă a țăre^di Z N Sting!inginer șef silvic.
îndemn la o reformă silvică in România, de Gh. Bercuțan.
Studii entomologie? șt botanice tn pădurile atacate dc Wsfrl-
chizl, de N. lacobescu, Profesor ia școala superioară de
silvicultură.
Elemente dc Botanică, de N-. facobcscit.
Rcla(luni >r^re exploatarea agricolă și cea forestieră, de -f.
Drăcea, inginer șef silvic.

MAI—IUNIE 1921
No. 5-8
Anul XXXIII
REVISTA PĂDURILOR
ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC
Fondată în 1886
• recunoscută persoană morală prin Decretul Regal No. 1630
dela^B Aprilie 1904, cu sediul In palatul Ministerului de Domenii
sub conducerea unui comitet de redacție, format
d-nii: M. Tănăsescu. C. Opran șl N lacobescu
ABONAMENTUL 12.0 LEI PE AN
5ZJHARUL
Islazurile comunale șl Problema sllvlco-
pastorală ia munte in special .
Exploaiarea in regie a pădurilor Sta-
tului..................................
Serbarea sădirei arborilor d n Ploești .
Propășirea economiei forestiere sub
guvernul lui Ion C. Brătianu
(1876-1888)............................
Politica de Stat în du știa lemnului .
Procesele-vcrbale ale ședințelor societ.
«Progresul Silvic».....................
Școala noastră superioară dc silvicul-
tură la polliechnică...................
Informațiuni ...
Petre Antonosca
Ion S. ZAvoiana
M. P. Florescn
Daniil Clain
P. Antonescu
BUCUREȘTI
TIPOGRAFIA GUTENBERG, SOCIETATE ANONIM A
20, STR. PARIS. 20.
1921
„REVISTA PAbdRILOR“
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA
CASA PÂDURILOB
Colaboratorii „Revistei Pădurilor", «unt rugați a
trimite articolele d-lor: M. Tănăsescu, Bul. Carol 61,
C. Opran Colea Călărașilor No. 110 și N. lacobescu
Str. Anton Pan No. 41, București.
Ele vor fi scrise cât se poate de îngrijit și numai
pe o pagină a coaloi de hârtie.
Abonamentele se vor plăti prin d-l Th. Spirescu
casierul societățoi „Progresul Silvic", Str. Martirului
No. 14 București.
Corespondenta privitoare la chestiuni de adminis-
trație, se va adresa pe numele revistei la Casa Pădu-
rilor, București.
Anul XXXIII
MAI IUNIE 1921
No. 5 6
REVISTA PĂDURILOR
ISLAZURILE COMUNALE '
si problema silvo-pastorală la manie în special
n
Starea actuală a economiei noastre alpestre
Pe câtă- vreme vitele duse vara să pășuneze în golu-
rile munților noștri erau relativ puțin numeroase, ele pu-
teau găsi hrana necesară pe întinsele suprafețe de pășune,
cari le erau puse la dispozițiune.
Treptat însă cu înmulțirea populațiunii și prin urmare
a vitelor, aceste pășuni deveniră d»n ce în ce mai neîn-
destulătoare, astfel că la un moment, dat, după cum era și
firesc de altminteri, păstorul de vite, ciobanul, cu mentali-
tatea și starea lui de cultură primitivă, a început să dea
foc pădurii vecine, să taie arborii sau pâlcurile de pădure
de prin goluri, să introducă în însămânțișuri și plantatiuni
tinere, oi și mai ales capre, devenind astfel un formidabil
instrument de destrucțiune.
Singurul lui scop nu era altul, decât de a mări supra- •
fețele golurilor de munte și prin urmare a pășunei.
De la această operă dc nimicire a unui bun natural
pentru a cărui reconstituire se cere un ‘ timp foarte înde-
lungat, ce depășește cu mult viața* unui om și care la al-
titudinile mari îndeplinește un rol de protecție de mare uti-
litate publică, economul de vite n’a fost împiedicat de nimeni;
nici măcar de către proprietarii respectivi; ba din potrivă de
multe ori aceștia, moșnenii sau răzeșii, în ignoranța lor, erau
satisfăcuți că prin distrugerea pădurii vor putea să introducă
la pășune mai multe vite și prin urmare ca aronda să sporească
golulului de munte in caz când nu-1 vor utiliza pentru trebuin-
țele lor personale.
0 Conferință ținută la Soc. «Progresul silvic», in ziua d<
Aprilie 1921-
iN
131
REVISTA PÂnlBlLOR
Drepturile indivize ale moșnenilor sau răzeșilor nefiind
stabilite, operațiune ce n’a Început să se efectueze decât In
urma promulgării codicelui silvic din 1910, cei cu mai pu-
ține drepturi trimeteau de regulă la pășune un mai mare-
număr de vite ca ceilalți codev&lmași, iar cei mai săraci,
cari nu aveau vite, nu primeau In schimbul drepturilor lor
absolut nici un ban.
Iar când suprafața pășunei permitea să se invoiascâ și
alte vite străine, plata ierbăritului de către proprietarii aces-
tora servea la achitarea salariului personalului însărcinat
cu paza în comun a vitelor.
Cea mai mare parte a golurilor din munții noștri stă-
pânite în devălmășie s’a arendat în totdeauna și se aren-
dează și astăzi economilor de vite de origină din vechiul
Regat sau din Transilvania.
Aceștia din urmă de ordinar au fost și sunt cei mai
numeroși. Astfel, ca să dau un singur exemplu, voiu aminti
că In anul 1901, dintr’un număr de 40 goluri de munte din ju-
dețul Gorj, aflate In devălmășie, au fost arendate pentru pă-
șune 37 și anume: economilor de vite din vechiul Regat
17, iar celor din Ardeal 30. Numărul vitelor aduse la pășune
de către ardeleni au fost atunci de 46.072 oi și 1116 cai, pentru
cari au plătit o arendă anuală de 29.000 lei, ceiace revine
a 0,65 lei de cap de vită.
Iată cum se făceau în trecut, și pe alocuri se fac și
astăzi, arendările munților moșnenești, după regretatul Du-
mitru Brezulescu, fostul director al băncii Gilortul, Novaci *).
«Un econom de vite oarecare, amator să ia în arendă
un munte, vine în satul cu ceata de moșneni, proprietari
ai acelui munte. Vorbește cu 2—3 inși dintre moșneni, și
anume cu cei mai chiaburi, cari prin cumpărări, uzurpări, etc.,
au și părțile cele mai mari în munte și dacă economul s’a
înțeles cu aceștia, lucrul e ca și isprăvit.
«înțelegerea cu ei se face de obicei așa:
«Amatorul de arendare nu vine niciodată «cu mâna
goală» la chiaburii cetei, și, până să sfârșească afacerea,
trebue mereu să-i cinstească. Apoi spre a conveni Ia facerea
contractului amatorul de arendare trebue să făgăduiască fie-
Contribuțiuni la studiul proprietății în devălmășie a munților noștrii.
București, 19(5.
REVISTA PARURILOR
căruia din chiaburi diferite sume, pe cari el le va plăti «pe
sub mână» odată cu plata arenzii, după contract.
«Muntele in devălmășie arendat, iată cum se face distri-
buirea între cocetași a arenzii anuale, care, în partea lo-
cului, se face In ziua de Sf. Uie.
«In ziua venirii în sat «a ungureanului cu datub, tot
satul e în mișcare, deși cei mai mulți dintre cocetași iau
fiecare mai puțin de 2 lei arendă anuală.
«Cu toate cinsturile făcute celor mai colțați dintre moș-
neni, cu toate plățile ce el face peste suma din contract,
abia după 2-3 zile de certuri sălbatice cu sătenii, cari ve-
neau cu iei de fel de pretențiuni—juste sau injuste, — is-
prăvea, arendașul adeseaori bătut din sat».
In ce privește modul de exploatare al pădurilor moș-
nenești, reproducem din menționata scriere următoarele:
«Exploatarea acestor avuturi, se face și anarhic și
sălbatic.
«Nu acei ce au drepturi într’un munte în devălmășie,
tae lemne din păduri, ori fac șiță într’insele, ci acei ce vor și
pot. Chiar acei ce au drepturi în devălmășie, nu taie arbori,
ori exploatează piatră, în raport cu drepturile lor. ci fiecare
cât vrea și poate.
«Mulți dintre moșnenii cari au oarocari drepturi în
devălmășie, și în schimb, celor cari îi invoesc, le dă prea
puțin lucru, 2—3 lei pe an, ori prestarea unui neînsemnat
serviciu, etc. Foarte adeseori străinii de ceată tae lemne in
pădurea în devălmășie, fără să dea cuiva și puținul acesta
sub cuvânt că âre oarecari drepturi: de moștenire sau de
stăpânire, mai totdeauna închipuite.
«Fiecare din cei ce exploatează tae în pădure oriunde
și ce-i place. Se văd mai totdeauna lemne de adevărată con-
strucție, tăiate pentru foc; se văd mii de copaci încercați
pentru șiță, cari, neplăcând cât de puțin, sunt, lăsați să se
usuce.... într’un cuvânt este o pornire năpraznică, care.
In puțină vreme, va pleșuvi devălmășiile moșnenești dela
poalele munților, săiăcind pe moșneni, înrâurind In rău clima
și primejduind satele prin năruirea coastelor descoperite do
păduri.
«Datorit unor exploatări, ca cele descrise mai sus, fă-
cute în pădurile devălmașe do brad, așezate în apropierea
satelor, și vânzărilor pădurilor de brad de pe munții moș-
136
REVISTA PlOUniLOH
nenești mai depărtați, scânduri de. brad, cari aduceau până
mai acum 10 ani atâția bani moșnenilor noștrii, mai nu se
mai văd pe la puținele lor ferăstrae ce le-au mai rămas.
«Au începilt să taie scânduri de fag, cu mult mai puțin
profit pentru ei insă. Cu exploatarea arătată mai sus, și
acest isvor de venit al munților noștri va seca și sărăcirea
lor se va mări».
In asemenea condițiuni unde egoismul, lăcomia și ne
priceperea iese in evidență, se mai poate mira cineva de
starea deplorabilă a celor mai multe păduri stăpânite de
moșneni sau de răzeși In devălmășie; se mai poate oare
îndoi cineva de starea de degradare, de ruină completă, in
care se găsesc măi toate pășunile din golurile munților
noștrii?...
Cine a avut prilejul să suie coamele acestor munți,
a putut să constate cu ușurință că pe măsura despăduririi
practicate in jurul acestor goluri și deci a sporirii întin-
derii pășunilor de odinioară, numărul vitelor ce puteau fi
hrănite pe aceste suprafețe s’a micșorat, ceeace ar părea
paradoxal la prima vedere.
In realitate lucrul este perfect explicabil. In adevăr,
prin tăerea nesocotită a arborilor, pajiștea de iarbă ne mai
fiind apărată In contra vânturilor reci și uscate, în contra
arșiței solare, care, în timpul verii, din cauza rarefierii ae-
rului, fiind mult mai intensă la munte; ne mai existând in
fine, vegetalele lemnoase de mai nainte, cari, pe cale de
transpirațjune vărsă în aer cantități notabile de vapori d»'
apă, iar prin umbra frunzișului lor oferau freschețea atât de
necesară ierbei, tocmai când ea aveu nevoe de mai multă
protecție, și-a pierdut din puterea ei de producții ine, ne mai
putând deci hrăni decât un număr de vite din ce In ce mai
mic la unitatea de suprafață.
Dacă mai adăogăm apoi supra încărcarea pășunilor
de munte cu un număr de vite din ce în ce mai mare și
dacă ținem socoteala că, din această cauză, speciile bune
de iarbă se împuținează prin practicarea unui pășunat ne-
reglementat, iar speciale inutile sau rele se înmulțesc peste
măsură în detrimentul celor dintâi, ale căror frunze imediat
ce se ivesc sunt devorate de vite, astfel că ne mai dispunând
de organe de asimilațiune aeriane cu ajutorul cărora să-și
poată reconstitui materiele de rezervă epuizate, cad foarte
RKMSTA PĂDURILOR
adeseori victimă luptei pentru existență, se împuținea ă îi::
ce in ce și nu arareori dispar cu desăvârșire.
Condițiunile naturale la altitudinele mari sunt, o știm
aceasta, mult mai puțin proprii vieței vegetale, iar anotimpul
«le vegetațiune fiind scurt, numai de câteva luni și creșterea
este mică, așa că orice acțiune care nu numai că nu ține
eeama de asemenea împrejurări, dar conduce tocmai la în-
răutățirea lor, nu poate decât să aibă un rezultat funest și in
tot cazul diametral opus intereselor adevărate ale proprie-
tarilor golurilor de munte și ale țărei în general.
Xu trebue de asemenea să ne scape din vedere că, pe
câtă vreme în Alpii din Europa centrală și chiar în munții
Transilvaniei pășunatul in goluri, durează vara 110-120de
zile și chiar mai mult, adică dela mijlocul sau finele lui
Maiu până la jumătatea lunei Septembre, și câte odată chiar
până Ia 1 Octombre, — in Carpații vechiului Regat nu ține
decât 2' j—3 luni, adică 75—90 zile cel mult.
lată ce ne spune în această chestiune. D. Emmanuele
de Martonne, un bun cunoscător al munților noștri, în exce-
lenta sa lucrare «La Valachie», pag. 90-101, referindu-se la
Hora din zona alpină —care, după d-sa, este compusă din
diverse graminee ca Phlcum alpinum, Poa alpina, Poa hy-
brida. NardiS stricta, Sedum.carpathicum, Anemone alba,
Ranunculusgraciaiis, alpestris, crenatus, Crocus banaticus.
Viola alpina, Silene acaulis, divarica, pumilio, Gentiana
excisa, orbicularis, aestiva, Ranunculus scutatus, montanus.
aureus, Aquilegia transylvanica, Papaver p.yrenaicum, Viola
biflora, Eritrichium Hocquetti, iar după Greescu citat de d-l
de Martonne: Ranunculus crenatus,Potentilla Haynaldiana.
Crysocraspida, Hieracium petraeum, Gentiana’bulgarica, Poa
ursi na, Sesleria caerulens, ultimele aflându-se și în Balcani,
iar intre arbori: .luniperus nana, Pinus pumilio, Rhododen-
dron myrtifolium, Bruchentbalia spiculifolia, Vaccinium myr-
tillus, Vaccinium vitis idaea, Salix retuza, Azalea Brucken-
tlialia, Gnaphalium Leontopodium (Floarea reginei) etc.
«Toată această frum<asă vegetație alpină, nu împ- i ►-
bește Carpații decât una. sau două luni cel mult; florile
sunt aproape toate vestejite la finele lui Iulie: în August,
iarba urcată formează o pajiște alunecoasă, periculoasă pe
pantele repezi. Nimic mai trist și mai monoton nu s’ar
putea închipui, ca vârfurile goale și pleșuve ale a«'»<:or
13S
REVISTA PĂDL'RII.OR
munți. Aceasta este, în adevăr, o lume aparte, care nu se
aseamănă nici cu Alpii, nici cu Pirineii, nici cu Jura, orice
viață pare că a dispărut. L’ltimile stâne sunt aproape de
limita pădurii, turmele de oi pasc in circurile «xistente,
nimic nu animează vârfurile decât sborul unui vultur pla-
nând deasupra văilor, sau saltul căprioarei, pe creste, din
piatră în piatră».
Intr’adevăr, distrugându-se pădurea au dispărut însem-
natele proviziuni de humus de odinioară, a căror putere de re-
tențiuneservialaînmagazinareaa importante cantități de apă,
la alimentarea izvoarelor, putând pune la dispoziția industriei
naționale forțe hidraulice considerabile la timpul oportun.
Golurile de munte de veacuri nu au avut decât o sin-
gură utilizare: industria pastorală, care s’a exercitat în mod
desordonat, astfel că din cauza abuzului pășunatuhii, a lipsei
totale de orice îngrijire, precum și a unei exploatățiuni barbare,
pealocurea aceste goluri s’au umplut de arbuști, ca ieuu perul
pitic, aninul verde, pinul tîrîtor, jneapănul, afinii, etc. cari,
•formând .dese și neîntrerupte tufărișuri, au contribuit la
micșorarea suprafeții pășunilor productive, iar în alte părți
prin scurgerea precipitată a apelcr do ploi pe coastele re-
pezi și stâncoase, acestea au fost spălate de pământul ve-
getal, lăsând să apară la suprafață baza mineralogică, iar
acolo unde terenul a fost mai puțin rezistent, pajiștea de
iarbă fiind spintecată do forța dinamică ă apelor în descin-
dere, s’au produs eroziuni, neînsemnate la început, dar cari
cu timpul s’au adâncit din ce în ce, s’au multiplicat sub
influența aceloraș cauzei astfel că aspectul grozav de dezo- ’
lațiune ce prezintă marea majoritate a munților noștri din
cau/a râpelor, ravenelor și torenților cari s’au format, ne
înfățișează, în hidoasa lor goliciune^ consecințele unei incurii
condamnabile, de care sunt vinovate mai multe generațiuni
consecutive.
Vina noastră insă va fi și mai mare, dacă, cunoscând ‘
răul, nu ne vom grăbi de a luâ măsuri corespunzătoare
pentru a vindecă asemenea răni, cari, ca o adevărată lepră
se întinde tot - mai mult în detrimentul forțelor productive
ale teritorului țărei.
Este nevoe, o repet, dc o lege pentru restaurarea și con-
servarea terenurilor din regiunea noastră muntoasă și aceasta *
cât mai curând, fără a mai pierde timpul, spre a se putea
. nKvisTA rÂDi-ntLon
139
începe și la noi lucrările cari au de scop pe lângă o ra-
țională cultură silvo-pastorală și stabilirea unui regim nor-
mal al apelor, fără de care nu vor fi cu putință canali-
zările de râuri, regularizarea cursurilor de apă, întrebuin-
țarea in diversele industrii)a cărbunelui alb și irigațiunile
ce se proectează a se face in stil mare etc. Proiectul
de lege al apelor, care a fost supus discuțiunei corpu-
rilor legiuitoare in timpul din urmă de d-1 Ministru al Lu-
crărilor Publice, ar fi trebuit să fie studiat în mod prea-
labil și de organele competinte ale Ministerului Domeniilor,
spre a se putea făuri o operă cât mai complectă și cât
mai desăvârșită.
Prin războiul de exterminare a vegetațiunii forestiere,
dus cu cerbicie de către ciobanul refractar și cu obiceiuri
patriarhale, timp de decenii și chiar de veacuri întregi,
precum și din cauza exploatărilor nechibzuite, fără ordine
și fără măsură, a incendiilor voluntare, etc., limita supe-
rioară a pădurii reprezentată de obiceiu prin arbori izolați,
sau prin arborete cu aspectul caracteristic al altitudinilor
mari, s’a coborlt în mod notabil.
Aceasta ne-o dovedește concavitatea marginelor pă-
durilor despre partea stânelor, așezate de obiceiu în preajma
masivelor, pe cari acțiunea inconștientă a ciobanului le
silește să bată în retragere, pentru ca tot (1 să facă apel la
protecția și la produsele lor, ori de câte ori se găsește într’o
situație disperată.
Că pădurea odinioară escaladase coamele și piscurile
cele mai înalte ale Carpaților, că limita sa de vegetațiune se
găsea în tot cazul la o mai mare altitudine decât cea actuală,
ne dovedesc resturile stânelor, cari, deși construite odinioară
tot lângă pădure, au rămas totuși stinghere în mijlocul golu-
rilor și anume la distanțe de sute de metri și chiar de kilo-
metri de confiniele sale de astăzi; ne dovedesc asemenea nu-
meroasele proeminențe, movilițele ce se observă pe supra-
fața terenurilor altă dată împădurite datorite detașărilor de
pământ din jurul tulpinelor arborilor doborîți de violența
vânturilor de la altitudinile mari.
Proeminențele mai mici, dar cari contribuie și elelane-
regularitatea suprafeței terenului, sunt cele formate de mu-
șuroaiele de cârtițe și de furnici, cari sunt cu atât mai nume-
140
RBVUTA PĂDVRILOR
roase cu cât solul este mai sărac, cu cât pășunea este ma
istovită.
Această descindere a limitei forestiere, care ar menta
să formeze obiectul unui studiu special, având o mare
importanță atât din punctul de vedere pur forestier cât și
științific, depinde atât de altitudine, temperatură, insolațiune,
orografiea terenului, de cantitatea precipitațiunilor atmos-
ferice, cât și de intenzitatea curenților aerieni.
Astfel în Carpații meridionali, pe câtă vreme pe ver-
sanții lor expuși spre Est și Sud, unde plouă mai mult, limita
forestieră se coboară până la 1500 metri, pe acei a căror ex-
^poziție generală este nordică și nord-vestică ea se urcă până
la 1700 metrii.
Vântul dominant, Crivățul, care bate despre Nord, Nord-
Est, fiind cel mai rece și cel mai violent, este in acelaș timp
și cel mai puțin favorabil vegetațiunii lemnoase, la munte
in special, fapt ce explică pentru ce pe versanții despr**
acest punct cardinal, limita inferioară medie a pădurei este
mai joasă ca pe celelalte expozițiuni.
Această limită este influențată afară de aceasta și de
altitudinea absolută și relativă a munților respectivi. In adevăr
pe cei cari nu sunt prea inalți pădurile se opresc la o al-
titudine mai mică și din potrivă cu cât altitudinea lor este
mai mare cu atât limita vegetațiunei forestiere se urcă r ai
sus. Acest fapt s’a constatat atât la noi cât și în alte țârr.
In ce privește gospodăria economilor de vite atât a s'â-
pânilor cât și a ciobanilor cari trăiesc In mijlocul naturei, a
obiceiurile lor și a vieței pe care o duc, ar fi foarte mult
de spus. Ceeace te isbește însă mai mult, este sobrietatea și
lipsa totală de confort în care ei trăesc. Stâna, de pildă, în
majoritatea cazurilor constă din o construcțiune simplă ai
căror păreți sunt formați din trunchiuri de brad sau dem Ii i
așezate unele peste altele,lăsând goluri între dânsele care mai
în totda-unanu sunt astupate cu mușchi spre a se împedica
pătrunderea vântului. Ea este învelită cu șindrilă, este în-
tunecoasă neavând aproape nici o fereastră, iar fumul strecu-
rându-se numai cu greutate prin crăpăturile acoperișului lip-
sit de coșuri, cel care are ne^msa sa se adăpostească într’o
stână, ține minte multă vreme de chinul la care a fost supu-.
In interiorul stânei domnește de regulă o mare deo-
rlnduială și o completă necurățenie. In prejurul ei mai tot
REVISTĂ PĂDURILOR
UI
Tâuna se află o mocirlă de noroi, amestecată cu urina
vitelor, care nu se usucă decât in timpul secetelor pre-
lungite.
in apropierea lor, unde de ordinar se află și târla
->ilor, pământul fiind foarte gras, se umple în curând de
o exuberantă vegetațiune erbacee, formată de plante zise
amoniacale, de burueni ca ștevia (Kumex alpina) etc. cari,
prin foile lor mari, copleșesc erburile bune, făcându-le să
dispară. Adăpătorile, cari constau din jghiaburi rudimentare
fiind neîndestulătoare pentru un număr mare de vite, acestea
îngrămădesc multe la o laltă, berbecii și boii se împung,
sar cu picioarele în jghiaburi, iar pământul dimprejur este
transformat într’oadevărată băltoacă noroioasă, de care mai
târziu cu greu se pot apropia atât vitele cât și păzitorii lor.
In locurile unde au fost târle de vite, din cauza șederii
lor prelungite in timpul odihne», a excesivei îngrășări a te-
renului și a urinei concentrate, gunoiul acumulat atingând
uneori un strat destul de gros, iarba dispare de pe dânsele, așa
că suprafața pășunei utilizabilă se micșorează și mai mult,
Atari locuri, dacă nu se iau măsuri corespunzătoare
devin un mediu de propagațiune a larvelor, insectelor și a'
diferitelor boli microbiene.
Cât pentru încăperi de locuință pentru adăpostirea cio-
banilor, a vitelor mari și mici, a taurilor, a vacilor, în contra
intemperiilor atmosferice, etc., a celor bolnave, cari au nevoe
•de anumite îngrijiri, nici nu se pomenește.
Pășunatu) propriu zis se practică fără nici o regulă:
vitele flămânde cum sunt scoase la munte sunt lăsate li-
tiere, sau sunt conduse de ciobani cele mai de multe ori
fără dinstincțiune de specii, de etate, de felul destina-
țiumi, sau al conformațiunei lor organice, în locurile unde
iarba este de prima calitate și terenul mai ușor de umblat
și după ce se sfârșește cu aceasta, ele aleargă de colo
până colo, parcurgând adeseori suprafețe întinse pentru
a găsi un firișor de iarbă mai bună, cum sunt în locu-
rile mai ferite, petroase, coastele puțin accesibile, astfel că
hrana, agronisită cu atâta trudă, în loc să fie transformată
In grăsime, carne și lapte, printr’o digestiune liniștită în
timpul lor de repaos, este consumată, prin cheltuiala for-
ței necesare transportului corpului lor propriu, aflat me-
reu în mișcare.
142	REVISTA PĂDURILOR
In depresiunile, cu un teren impermeabil, unde
apele de ploi stagnează mai mult timp, nu crește decât
rogoz, pipirig, și alte plante de baltă, iar în pământurile
cele mai sărace, se instalează iarba neagră, (Calluna vul-
garis, Salisb.), ori sunt acoperite cu un tapet neîntrerupt de
mușchi, pe câtă vreme în părțile expuse mai mult la soare,
cum sunt pantele superioare ale coastelor înclinate spre
Sud și Vest, specia de graminee cunoscută sub numirea
botanică de Nardus stricta, ce i se mai zice și pârul cer-
bului, ori părul porcului, care, din căuza puținei sale valori
nutritive, nu este mâncată de vite decât cel mult în primele
zile după topirea zăpezei, când ea este ceva mai suculentă,
poate să ajungă la maturitate, să fructifice, să-și împrăștie să-
mânța, astfel că cu timpul această plantă cucerește întregul
domeniu al ierburilor utile.
In acest stadiu ciobanul, care ghicește prin instinctul
său natural suferința vitelor înflămânzite, impresionat de
privirile lor impîorătoare, caută să găsească un mijloc oare
care spre a Ie veni în ajutor, spre a le procura hrana de
care au nevoe.
In spiritul lui se înfățișează atunci, ca o ultimă sal-
vare, pădurea cu resursele ei, pe care o taie, o Incendiază, o
distruge spre a avea o cât mai mare suprafață de pășune.
In ignoranța sa nu-și dă seama de răul ce face, el nu știe
sărmanul că arborele, pădurea este prietenul său cel mai
bun, care apără pășunele alpine în contra vânturilor reci
sau a celor arzătoare, care oferă vitelor un loc de adăpost, de
refugiu, în timpul vijeliilor, iar prin frunzele arborilor împră-
știate de vânt pe pajiștea de iarbă aceasta procură materia orga-
nică fertilizatoare, care permite speciilor bune de a se înmulți,
iar pe cele rele le silește de a se Împuțina, făcând-o astfel ca-
pabilă de o producțiune mai mare și de mai bună calitate.
Există, după cum vedem, un cerc vicios, din care nu
se poate eși, decât aplicând preceptele unei economii al-
pestre raționale.
însemnătatea pășunelor de munte și măsuri pentru
Îmbunătățirea lor
Prețul cărnii, al lânei, al laptelui, al diverselor pro-
duse, în fine, ce ne procură vitele, în raport cu starea lucru-
rilor de dinaintea războiului, s’a mărit într'o astfel de pro-
REVISTA PĂDURILOR	143
porție, încât datori suntem a lua toate măsurile necesare
pentru a le înmulți, a le asigura condițiunile de existență
și a le ameliora rasa In vederea satisfacerei atât a trebuin-
țelor noastre interne cât și a posibilităței de a alimenta
un activ comerț de exportațiune.
In această privință nu poate să existe nici o divergență
de păreri. Noi silvicultorii facem, insă, o singură restricțiune și
anume ca prin desvoltarea ce trebuie neapărat să se dea
creșterei vitelor, domeniul nostru forestier, a cărei existență
este atât de necesară in regiunea munților înalți mai cu
seamă, să nu fie atins în integritatea lui.
Și aceasta este cu putință grație splidarităței și armo-
niei ce treime să existe între cele două ramuri de produc-
țiune ale țării: agricultura și silvicultura.
Trebuie să se înțeleagă odată, că noi nu cerem ca
pădurea să cucerească terenurile, cari, prin natura și situa-
țiunea lor, sunt destinate a înlesni traiul populațiunei rurale
din regiunea muntoasă a țării, a cărei ocupațiune exclusivă
este creșterea vitelor, dar pretindem tocmai in interesul îm-
bunătățirei stării economice a acestei popul ați uni, ca
să înceteze o dată modul de exploatare al pășunilor în
general și a celor de munte în special, astfel după cum s’a
practicat până acum și a se da precădere procedeurilor
întrebuințate în țările mai l?ătrâne în civilizațiune ca noi,
cu ajutorul cărora vom putea să hrănim și prin urmare să
creștem de două, ori de trei ori mai multe vite ca astăzi,
fără a fi nevoe totuși de a se distruge pădurile în scopul
sporitei întinderei pășunilor în chestiune.
După datele statistice din Tirolul de Nord rezultă că
în această țară se găsesc 9182 alpe (goluri de munte) a că-
ror valoare în 1880 se socotea la 756 milioane lei producând
un venit anual de 1.500.000 lei. Pe aceste alpe pășunau în acel
an 322.000 vite, ceeacc revine la 163.000 vite'cornute nor-
male a 400 kg. greutate vie, admițându-se că o vită nor-
mală =1 vacă = l taur = l bou J cal = 2 viței până la
vârsta de 1 an = 10 oi sau capre.
Pășunatul durează dat fiind marea altitudine a munților
respectivi, de regulă 90 zile, iar cantitatea minimă de hrană ne-
cesară pe zi unei vite este de 10 kg. fân. Cele 2182 alpe producîn-
tr’o vară 1.467.000 kr. de fân, ceeace revine la 2 chintale de hec-
tar adică este nevoe de 4 ha de pășune pentru hrana unei vite nor-
144	.	nexista rXFuniLOR
male. După experiențele făcute atât de Dr. T. G. Stebler la
stațiunea alpină de pe muntele Furstenalpe (Elveția) aflător
la o altitudine de 1876 m. precum și de dr. Theodor cavaler
de Weinzierl la stațiunea de experiențe asupra semințelor
și culturei fânețelor de pe muntele Vorder-Sandlingalpe de
lângă Aussee (Austria) situat la o altitudine de 1100 metri d'a-
supra nivelului mării, pe care am vizitat-o in 1804, In terenurile
fertile fânețele artificiale produc în termen mediu 40 chin-
tale la ha, astfel că dacă numai 1 la p0 din suprafața men-
ționatelor alpes’ar rezerva în acest scop, iar restul lor s’ar îm-
bunătăți prin sămânarea de ierburi utile și prin gunoire, pro-
ducțiunea lor s’ar putea spori la 4.686.000 q. și prin urmare
numărul vitelor cornute normale s’ar putea spori dela 163.6’0
la 520.000, adică s’ar putea crește de 3 ori mai multe *).
Suprafața pășunilor de munte (alpine), din Europa cen-
trală trece peste 3 mii. hectare. Astfel, după datele statistice
ce posedăm relativ la starea lucrurilor de dinainte de răs-
boiu, dispuneau:
Austria	de................ 1.339.781	ha.
Elveția	»................. 1.168.80)	»
Franța	»................... 440.000	»
Bavaria	» ....... 118.0.10	»
Principatul Liechtenstein de 4.151 »
Total . . . 3.034.731 ha.
In această cifră nu intră însă întinderea alpelor din
Italia de Nord.
In vechiul Regat se poate socoti la cel puțin 150.009 ha
suprafața golurilor de munte situate d’asupra li-
mitei actuale a vegetațiunei forestiere............
In pădurile de munte ale Statului din Tran-
silvania, Banat și părțile ungurene circa .... 64.000 »
In celel'alte păduri aparținând comunelor,
particularilor, precum și cele din Bucovina se
poate evalua la circa................................12QIMM	n
Total, așa dar, ca . . . 330.009 h*
Aceste pășuni producând o iarbă substanțială, aroma-
tică, ușor de digerat, procură un furaj excelent, bogat în sub-
Ludwig Graf: Statiatik der Alpen ron Deutsch-Tirol Ii Voi. Innsbrac»
1880 și dr. Theodor Ritler v Weinzierl Der alpine VersuchagarUn auf de»
Vorder-Sandlingalpe bei Aussee, Berlin 1891, pag, 45.
REVISTA PÂDIRILOR
stanțe azotoase și în fosfat de calce. Afară dc aceasta ' •
permit vitelor de a se mișca în toată libertatea într’un aer
curat, sănătos, așa că devin mult mai rezistente in contra
maladiilor microbiane și contagioase ca cele crescute sub
regimul stabulațiurei, în care, ori Câte îngrijiri li s’ar da,
ori câte măsuri de poliție veterinară s’ar lua, totuși ele cad
victimă într’o proporție însemnată, teribilului flagel care bân-
tuie regnul animal: tu erculoza.
In aerul fortificantal marilor altitudini vitele, cele tinere
mai cu seamă, găsesc cel mai prielnic mediu de desvoltare,
care le asigură forța, sănătatea și un mare grad de vitalitate.
Nicăiri nu se poate forma rase de vite mai bune, do-
tate cu aparate de locomoțiune, de respirațiune și de dige-
stiune mai normal constituite, decât în zonele privelijate în
cari se află pășunile despre care vorbim, cari sunt tot așa de
utile din punctul de vedere al reconfortărei ca și stațiunile
climaterice pentru persoanele ale căror organisme sunt slă-
bite din cauza unor prea mari încordări fizice, sau inte-
lectuale.
Vitele cari au stau toată vara la pășune în golurile
de munte, profitând de acțiunea luminei solare, care, sub
influența aerului rarefiat, lipsit do praf, dc micro orga-
nisme și a unei alimentațiuni mai nutritive și mai va-
riate, lucrează mai energic la multiplicarea globulelor roșii
ale sângelui și a hemoglobinei, se pot obicinui mai ușor cu
o altă climă, sau cu alte condițiuni de traiu.
Din cauza aceasta mai pretutindeni, pentru regene-
rarea stockului lor de vite, debilitate printr’o lungă stabula-
țiune, marii crescători' se aprovizionează cu animalele re-
producătoare de cari au trebuință cu preferință din regiunile
de munte și cu deosebire din acele țări cari, prin continue
sacrificii, au reușit să-și creieze cele mai corespunzătoare
rase pentru întrebuințările la cari sunt destinate.
In această privință Elveția poate fi luată ca model.
Astfel, prin legea din 18f>) relativ la construcțiunea de
grajduri în alpe și prin legea din 1861 privitoare la utilizarea
pășunilor alpine din cantonul Glarus se obligă prin ceadin-
tâiu proprietarii particulari, cât și persoanele morale ori-
care ar fi natura lor, de a construi grajduri in golurile de
munte, iar prin cea din urmă lege se prescrie revizuirea așa
numitului «l’rbar al tlpelor») prin care se statornicește nu-
146
ItKMSTA PĂDURILOR
mărul de vite ce pot găsi hrana îndestulătoare în golurle de
munte, la fiecare 20 ani; de a se curăți pășunele de pietre, etc.
întrebuinpindcâte 2 zile de muncă pentru fiecare 10 vite nor-
male ; de a seopri transportul la gospodăriile lor din vale a ier-
bei, a fânului sau a gunoiului și se fixează ca cel mai târziu ter-
men pentru coborârea vitelor dela munte ziua de 5 Octombre.
Legea alpelor din 1873, care conține numai 4 articole,
se referă la pășunele alpine aparținând comunelor, sindica-
telor și corporațiunilor cu caracter public, iar nicidecum ale
proprietarilor particulari, sau ale celor în devălmășie (art. 1).
Proprietarii (corporațiunile) sunt obligați de a construi
grajduri încăpătoare, de a se îngriji de apă de băut sănă-
toasă și în cantitate îndestulătoare, de a angaja păstori în
număr corespunzător pentru a asigura paza bună a vitelor,
'de a nu supraîncărca pășunele cu un prea mare număr de
vite comparativ cu puterea lor de producțiune, de a lua
măsuri pentru ocrotirea și apărarea pășunelor utilizabile în
contra cauzelor de degradare, precum și pentru cea mai
marc cruțare a pădurilor și în special a arborilor și arbo-
retelor de pe lângă golurile aflătoare la limita vegetațiunci
forestiere (Art. 2 și 3).
Consiliul guvernamental nu poate da aprobarea sa,
decât acelor așezăminte cari vor coprinde dispozițiunile le-
gale de mai sus (art. 4).
Pentru alcătuirea unor asemenea așezăminte pentiu
trebuințele proprietarilor devălmași servesc regulamentele
tip din 1875, prin care se dispune revizuirea într’un timp
de ui an a tutulor așezămintelor anterioare, după care ter-
mene ele devin nule și neavenite.
Prin legea alpelor din cantonul Wallis (1878) se pre-
vede, după exemplul cantonului Glarus, nu numai obliga-
țiunea pentru toate categoriele de proprietari de a construi
grajduri pentru âdăpostirea vitelor în golurile de munți,
dar și cum trebuie să fie exploatate alpele, lăptăriele și
instalațiunile pentru fabricațiunca brânzeturilor etc.
Pentru favorizarea industriei pastorale, în urma votărei
legei din 181)3, consiliul federal al Elveției cheltuește anual,
sub formă de subvențiuni pentru lucrări de ameliora țiu nea
pășunelor alpine, 500.000 lei, iar diferitele cantoane o sumă
cel puțin echivalentă, adică în total peste un milion de franci,
pe fiecare an.
REVISTA PODURILOR
li?
In cererile dc subvențiuni trebue să se indice num» ■
proprietarului, suprafața și situația golului de mume,
ce anume lucrări voește să facă, cu ce sumă solicitato-
rul este dispus â contribui la lucrările In chestiune și cui
trebue să se adreseze, în caz de necesitate, expertul în-
sărcinat de Consiliul federal spre a examina proiectele
lucrărilor, precum și spre a i se da informațiunile de cari
ar avea nevoie.
Aceste cereri trebuiesc, afară de aceasta, să fie înso-
țite de planul de situație al proprietăței, al' construcțiuni-
lor proiectate, precum și de divizul acestora.
In caz de aprobarea subvențiunei solicitate autoritatea
cantonală respectivă își ia îndatorirea de a supraveghea,
prin oamenii săi techuici, modul de executare al lucrărilor,
precum și de a suporta viitoarele cheltueli de întreține-
rea lor.
Societatea de economie alpină din Elveția, în special,
prin energia și perseverența desvoltată de un timp înde-
lungat, și-a câștigat merite neperitoare .pentru progresele
uimitoare realizate în această țară.
In adevăr, această societate organizează ținerea do con-
ferințe și xle cursuri ambulante in diferite localități asupra
importanței pășunelor de munte și a îmbunătățirilor de cari
au nevoie. Ia măsuri pentru inspectarea lor și întocmirea
de date statistice exacte. Publică și distribuie broșuri pentru
vulgarizarea cunoștințelor referitoare la creșterea vitelor
și la conservarea, precum și la restaurarea terenurilor de-
gradate din regiunea muntoasă a țării. întreține pe propria
sa cheltuială o stație de experimentație alpină în vederea
recoltărei de semințe și multiplicărei specielor celor mai
productive în iarbă de bună calitate, pentru stabilirea celui
mai avantajos al lor amestec, precum și spre a se face în-
cercări de naturalizare cu specii crescute la altitudini diferite
provenite fie din Europa, fie din alte continente. Distribuie
premii și diplome de onoare prin care se evidențiază meri-
tele acelora cari s’au distins din punctul de vedere al ame-
liorațiunelor păstorale etc.
In Austria prin legea din 1884 relativ la corecțiunea
și stingerea torenților se prevede oarecari dispozițiuni în
legătură cu exploatarea pădurilor, a pășunilor alpine, pfe-
cum și cu transportul lemnelor din bazinele sau perime-
REVISTA PĂDURILOR
148
trele torenților. O lege propriu zisă In interesul promovărei
unei economie alpine raționale nu există insă.
In Carintia, totuși, în timp de 5 ani și anume din 1901
până la finele anului 1905, s’a cheltuit pentru construcțiuni
de grajduri, adăpători de vite etc. 100.000 coroane. Un articol
bugetar pentru asemenea lucrări de ameliorațiune pasto-
rale n’a fost înscris în Austria decât cu începere din 1905.
In anul următor fusese prevăzut în buget 110.000 coroane.
Subvențiunile aici se acordă de regulă numai proprie-
tarilor pășunilor de munte aflați în indiviziune și anume în
urma stabilitei definitive a drepturilor fiecărui devălmaș,
cu condițiune însă ca aceștia să contribue și ei în bani, sau
sub formă de prestații în natură, cu 25 °0, iar la lucrări de
o mai mare importanță până la 40°,0 din valoarea lor.
Cererile de subvențiuni, prin care se arată natura lu-
crărilor proiectate, suma cu care se obligă de a contribui
la cheltuelile de execuțiune și de întreținere a lucrărilor, se
încuviințează numai în urma avizului așa zislui Consiliu
al alpelor.
Deosebirea principală față cu procedeul uzitat in Elveția
constă în faptul că pe câtă vreme aici proprietarul golului
de munte face el însuși lucrarea, după care numai Statul
plătește quota parte cuvenită, în Austria lucrările de ameliora-
țiuni pastorale se făceau, cel puțin în epoca care a precedat
răsboiul mondial, de însăși organele technice ale Statului,
negreșit după o prealabilă înțelegere cu proprietarul respectiv.
In Franța prin legea din 4 Aprilie 1882 titlul al II-lea,
unde se tratează despre conservarea terenurilor dela munte,
Statul este autorizat, după îndeplinirea a numeroase for-
malități, de a interzice pășunatul pe timp cel mult de 11)
ani, dar numai în locurile ajunse într’o stare înaintată de
degradare, precum și de a întreprinde lucrări de consolidare și
de restaurarea acestor terenuri fără dreptul însă de a cere vr’o
despăgubire proprietarului situațiunei bunului, ci din potrivă
acordându-i o mică desdăunare pentru lipsa sa de folosință în
termenul de mai sus. Iar prin art. 5 se stipulează că pentru
îmbunătățirile făcute pășunelorde munte, aflătoare în afară
de perimetrele destinate a fi restaurate, se acordă proprie-
tarilor subvențiuni în bani ori în natură.'
. Această lege nu s'a aplicat cu toată rigoarea, din care
cauză rezultatele obținute n’au corespuns așteptărilor, așa
RKV1ST* Pi DURILOR
!«9
ci fostul ministru președinte și ministru de agriculturi
3uIes Măline prin decretul din 30 Decembrie 1897 a Înfiin-
ța* pe lângă Direcțiunea generală a apelor și pădurilor, iar
nu pe lângă Direcțiunea agriculturei sau a Împroprietărim
și cooperației; cum s’a făcut la noi, un serviciu pentru ame-
liorațiuni pastorale, în care scop s’a prevăzut in bugetul
respectiv suma derizorie de 14000 lei, care după 1G ani-
adică In 1913, atinsese abia cifra de 145.000 lei.
Nu trebue să uităm totuși că Franța a cheltuit până
acum aproape 100 milioane lei și In bugetul respectiv se
prevede de un timp Îndelungat, pe fiecare an câte 3 milioane
de franci pentru corecție ni de torenți, precum și*pentru Împă-
durirea și gazonarea munților.
Ip tot cazul ce mare diferență In raport cu sacrificiile
re voluntar și-a impus mica Elveție pentru lucrări de ame-
li?rațiuni pastorale propriu zise!
Amenajamentele pastorale
Lucrâri dc amelioraliune
Prin supraîncărcarea golurilor de munte cu un număr
de vito disproporționat cu punerea lor de producțiune, prin
exercițiul desordonat și abusiv al pășunatului Intr’o regiune
expusă rigorilor unui climat cu variațiuni brusce de tem-
peratură chiar în timpul verei și unde curgerea apelor de
ploi pe pantele repezi ale coastelor dă ușor naștere la ero-
siuni, pajiștea de iarbă, care de ordinar formează un tapet
continuu, începe a prezintă mici vetre de locuri goale la în-
ceput, dar cari se măresc din ce In ce cu timpul, stratul
de pământ vegetal străbătut de rădăcinile plantelor, prin
levigatiuBe, se sărăcește de materiile minerale cele mai pre-
țioase cum sunt acidul fosforic, calcea și potasa, iar acțiunile
nitrificante, cari ’i Întreținea fertilitatea, sunt reduse la cea
mai simplă expresiune.
Sterilitatea și ruina se Întronează acolo, unde fecun-
ditatea solului asigura proprietarului mijloace de trai În-
destulătoare.
Si pentru că totd'auna și pretutindeni pădurea a căzu:
cea dântâi victima neprevederei omului, este necesar în in-
teresul conservărei sale, mai cu seamă în acele situațiuni
*
150
REVISTA PĂDURILOR
unde lupta pentru existență este așa de aprigă, să se ia măgu-
rile cuvenite și cât mai urgent posibil pentru ca ciobanul, ad-
versarul implacabil al masivelor forestiere, să nu mai aibă
pentru ce să le*dea un asalt așa de înverșunat, după cum
•radiția și rezultatul acțiunei sale inconștiente ne arată că
face de decenii și chiar de sute de ani.
In acest scop este bine să facem uz de așa numitele
amenajamente pastorale, cari nu sunt altceva de cât niște
programe de lucru, niște planuri de exploatare stabilite
pentru un timp determinat, de ordinar 10 ani, cari coprind
un complex de operațiuni, cu ajutorul cărora se poate asi-
gura conservarea, precum și restaurarea pășunelor de
munte ruinate, sporirea producțiunei lor putându-se astfel
procura hrana necesară unui mai mare număr de vite ca
în trecut, restabilirea unui just echilibru între economia a-
gricolă și cea forestieră prin cedarea reciprocă de porțiuni
de terenuri cari convine mai bine unuia decât celuilalt gen
de cultură, fără a uita un moment măcar că rolul de
protecție ce 1 îndeplinește pădurile la altitudinele mari
este de o extremă importanță și în fine se face cu putință
ca fiecare din aceste două exploatațiuni rurale să devină
cât mai rentabile, cât mai producătoare de venituri pentru
proprietarul respetiv. In asemenea amenajamente trebue
să se indice numele proprietarului golului al muntelui
pe care se află situat, limitele golului, suprafața sa a
pădurei precum și a terenului improductiv străbătut de
râpe, ponorat, sau acoperit cu tufărișuri alpine ca pinul
târâtor, aninul verde, afinul, etc. configurația terenului,
expoziția, declivitatea, altitudinea minimă și maximă, parti-
cularitățile climei, formațiunea geologică ^i composițiunea
mineralogică a solului, flora locală, posibilitatea actuală
în iarbă a diverselor porțiuni sau parcele din care este
constituită pășunea și prin urmare determinarea număru-
lui de vite corespunzător puterei sale de producțiune
5Ui departe: cari anume locuri din cauza prea marei lor
declivități ar trebui împădurite, adică cedate domeniului
forestier și din potrivă cari anume porțiuni din pădure
situate pe platouri sau pe coaste cu pante puțin repezi
și pe soluri rea vâne, profunde și fertile, pot să fie defrișate și
transformate in pășuni alpine, oprindu-se nn număr de
168
IIEVISTA nOVKILUIl
Legea asigurărei muncitorilor din 27 Ianuarie 1912 pre-
vede prin articolul 140 că, sunt supuse asigurărei contra
accidentelor exploatările de păduri fie că sunt ale Statului,
județelor, comunelor, fie că sunt particulare; iar prin arti-
colul 148 se prevede că. Statul este asigurătorul lucrătorilor
in întreprinderile fale în marginele fixate de lege, plătind in
caz de accident rentele fixate prin lege, fără a se cerceta daca
accidentul provine din torță majoră sau din greșeala victimei.
Cum diversele lucrări din pădure, ca studiile de punere
in exploatare, exploatările, plantațiunile, măsurătorile, etc.se
fac în condițiuni extrem de grele, in care muncitorul și con-
ducătorul tehnic sunt expuși in orice moment la accidente,
dispozițiunile legale trebuesc respectate mai ales dc către
Stat, care are obligațiunea morala de a da exemplul îngrijirei
tutulor cetățenilor; iar fn cazul special al silvicultorilor și al
celorlalți funcționari subalterni, prevederile articolului 3 din
legea pensiilor din 27 Martie 1909 trebuesc revizuite și modi-
ficate in așa ft-1 ca sa nu dea naștere la interpretări prea
elastice, care ar face ajutorul cuvenit derizoriu sau l’ar reduce*
cu totul sub pretextul neîndeplinirei unor termene fatale.
E cunoscut accidentul nenorocit din pădurea Tarcău,
județul Neamțu, din anul 1906, când în timpul lucrărilor de
plantațiuni un fag nâpraznic prăvălindu-sc dc pe coaste a
răpus viața mai multor pădurari și lucrători, ale căror familii
au rămas fără nici un ajutor din cauza unor omisiuni legale.
Ar fi destul de trist să se mai întâmple asemenea cazuri,
când personalul silvic este așa de muncitor încât administrația
superioaiă a putut conta pe un venit de aproape 24 milioane
din exploatările .în regie pc anul 1919—1920, dar în schimb
nu a prevăzut nici o sumă pentru asigurarea și asistența
medicală a tutulor lucrătorilor.
In urma celor arătate mai sus, conducătorii au cuvântul
să hotărască asupra eficacităței măsurilor propuse; iar cei
interesați direct au obligațiunea morală să-și susțină drepturile
ce li se cuvin In schimbul muncei și abnegațiunei, de care au
dat dovadă până în prezent.
loan S. Zăvoianu
Serbarea sădire! arborilor din Ploești
Duminica 10 Aprilie 8. c., pentru a 3-a oară In orașul
Ploești s’a serbat «Sădirea Arborilor» cu un deosebit entusiasm,
din inițiativa d-lui Inginer Inspector-silvic Daniil Clain și cu
soncursul autorităților militare, școlare și administrative.
La ora 11 a. m. la «Monumentul Vânătorilor» de pe Bu-
levardul Gărei, erau așezați In careu elevii și elevele tuturor
școlilor din Ploești și toată trupa din garnizoana Ploești, a
asistat toate autoritățile civile și militare și corpul didactic
de toate gradele.
S’a oficiat un tedeum, conform tradiției pentru reușita
plantației.
După tedeum d-l Inginer Inspector-silvic Daniil Clain
a rostit următoarea cuvântare:
Iubiți concetățeni,
Luați parte pentru a 3-a oară la serbarea «Sădirii Po-
milor», serbare menită a populariza foloasele ce ne aduc ar-
borii și pădurile.
In toate țările de pe lume unde cultura a pătruns in
masa poporului și unde cetățenii sunt conștienți de dreptu-
rile și datoriile lor, — la o anumită zi pe an, primăvara, oră-
șanul ca și țăranul, bogatul ca și săracul, nobilul ca și cel
din urmă locuitor, toți cetățenii, fără osebire de avere sau
clasă socială, merg alături cu Șeful Statului — numcască-se
acel Șef, împărat, rege sau președinte de republică și plan-
tează arbori. In acele țări serbarea sădirii pomilor ciment
tează înfrățirea și solidaritatea claselor sociale prin muncă
și cultură.
In România serbarea sădirii pomilor a fost introdusă
după staturile noastre, în 1902 de către răposatul Spiru Ilarei,
fost ministru al instrucțiunii publice.
Un regulament prevedea cum să se facă acea serbare
de către școlile publice precum și înființarea de pepiniere
de arbori fructifieri și forestieri pe lângă fiecare școală, pe-
piniere care trebuiau să fie lucrate cu elevii școalelor. Spini
Haret ne mai fiind ministru, măsura luată de el n’a mai tost
executată.
Trist dar adevărat.
hei ista Hdvrilor
170
Fiindcă la Începutul cuvântării mele vă spusei de fo-
loasele ce aduc arborii și pădurile, este locul să ne întrebăm:
oare pădurile n’au adus și nu aduc nici un folos Neamului
românesc?
Fără îndoială ca: da.
In adevăr pădurile seculare care sunt cea mai frumoasa
podoabă a țarii au servit timp de veacuri ca adăpost al Na-
ționalității noastre.
Voevodii cei mari ai Neamului au avut in codrii Țarilor
surori un puternic aliat in contra dușmanilor. Luptele de la
Rovine, (Călugăreni, (Codrul Costumului, Războeni sunt dovezi
in sprijinul celor ce vă spun. In timpul răsboiului pentru
întregirea Neamului, Codrii de la Mănăstirea Cașinului, locaș
zidit de Ștefâniță Vodă au ajutat pe oștenii noștri să se îm-
potrivească contra dușmanilor care erau mult mai numeroși.
In urma acestor cuvinte veți înțelege de ce toate cântecele
populare încep cu vorba: frunză verde; veți înțelege rostul
zicătoarei populare: codrul este, frate cu Românul.
Pădurile sunt necesare și fn timp de pace.
Din pădure ’și ia or ce gospodar bunul dc care are
nevoe pentru casa, grajd, coșar, hambar, gard etc. Din lemn
sunt făcute aproape toate uneltele de care se servește țăranul
la munca câmpului precum: car, plud, furca, greblă ele.
Lemnul ne este trebuitor pentru încălzitul casei și pregătitul
hranei. In leagăn făcut din lemn nc-au culcat mamele noastre,
din lemn sunt făcute furca și răsboiul atât de necesare or
cărei gospodine. Până azi la căile ferate traversele de lemn
n’au putut fi înlocuite cu succes cu altceva. Din lemn se face
hârtia de scris și de tipar Din kmn se face crucea pe care
o punem pe mormintele alor noștri.
In afară de aceste foloase pipăite trebuie să nu uităm
ca pădurile au chemarea să curețe aerul de miresmele vă-
tămătoare sănătății, să adăpostească satele dc vânturi, să
modereze asprimea emei, să oprească topirea repede a ză-
pezilor împedicând inundațiile, să păstreze isvoarele râurilor
care brăzdează țara, să apere câmpiile mănoase ale țării de
secetă, să oprească prăbușirea dealurilor și munților împe-
dicând formarea torenților.
Seceta din toamna trecută și din primăvara aceasta ’ș
are obârșia în despădurirea munților. Mergând cu trenul
observați dealurile și munții de pe Valea Prahovei care se
revista pădurilor
17!
surpă acolo unde pădurea a fost tăiată. In fața gărei de la
Sinaia prăbușirea muntelui Piscul Câinelui a fost oprită prin
împădurire de către inginerii silvici.
Din cele ce vă spusei reese că starea noastră socială și
economică - în deosebi cultura plantelor agricole-este strâns
legată de existenta codrilor aceste țări.
Este o sfântă dotorie prin urmare pentru noi, să apărăm,
să păstrăm, sâ îmbunătățim și să refacem pădurile și arborii
distruși.
Din ini|iativa societăților noastre s’a început in primăvara
anului 1919 aceasta refacere plantând în parcul orașului
Pi o ești de pe bulevardul independenți brazi In locul celor
tăia|i de dușmani in timpul ocupatii. .
Am ținut ca aceasta lucrare să se facă dc elevii școa-
leior publice pentru ca ei să'și aduca aminte de vremurile
prin care am trecut și trecem. Am continuat aceasta lucrare
în anii 1920 și 1921 căci voim ca parcul orașului Ploești să
devie cu timpul o mică pădure de brazi care, vara, prin
mirosul de rășină ce seva produce prin căldură să curețe aerul
de miasme iar în timpul ernii prin frunzișul cel verde să
înveselească pe trecători.
Fiindcă v’am spus că trebuie să refacem pădurile dis-
truse, țiu să știți că eu și colegii mei — inginerii silvici —
vom căuta ca refacerea pădurilor tării să aibă loc în deosebi
în munții din Vrancea, Valea Buzăului, Valea Lotrului pre-
lu indeni In line unde pădurile au fost nimicite prin exploa-
tări neraționale de către societățile streine care s’au dovedit
în timpul ultimului războiu ca au fost cuiburi de spioni.
Această lucrare necesită munca a câtorva zecimi de ani.
Vom căuta sa înființăm ob.tii de împădurire după cum
există în Franța «Asocia țiunile școlare forestiere», care nu
sunt altceva decât societăți formate din elevii școalelor pri-
mare rurale și care in interval dela 1899 pana la 1910 adică
în 11 ani, existând numai în câteva județe^ au împădurit 70
mii pogoane, au ous in pământ 132 milioane pomi iar lucră-
rile acestea erau evaluate in 1910 la 5 milioane franci
Ne dăm perfect seama de greutățile ce vom întâm-
pina. Vom străbate țara în toate direcțiunile ca să convin-
gem pe oricine ca o țară tară păduri este destinata să piară
și vom cere cu insistență sa ni să pună la dispoziție mijloa-
cele necesare pentru refacerea pădurilor țării.
172
REVISTA 1‘ĂOIJRILOII
Iubiți concetățeni
Peneș Curcanul și tovarășii lui pe care ’i-a trecut la ne-
murire poetul V. Alexandri ne-au dat neatârnarea țării și o
mândră coroană de oțel. Fii lui Peneș Curcanul ne-au dat
Întregirea neamului. Nepoții lui Peneș Curcanul au sfânta
datorie de a păstra și apăra România-Mare.
Astfel liind serbarea de azi care este sărbătoarea mun-
citorilor intelectuali are chemarea să spună lumii întregi că
pătura cultă din România întregită voește ca edificiul nostru
național să fie așezat pe o temelie solida pe care să fie scris:
muncă, cinste, solidaritate socială, patriotism.
Am zis muncă și cinste căci munca cinstită este izvorul
dătător de viață pentru indivizi și pentru popoare. Munca
cinstită Înalță și tnobilează pe om; ea ’i dă puterea de a
lupta și trăi în viață; ea 'I face să fie independent. Istoria
din toate veacurile ne spune că popoarele trândave și des-
trăbălate au pierit.
Aceasta să se servească ca pildă. Dacă nu vom fi mun-
citori și cinstiți, ne va pedepsi Dumnezeu trimițând alte nea-
muri să stăpânească pământul pe care el ni fa hărăzit.
Am zis că la temelia patriei noastre să fie solidaritate
socială și patriotism căci toate clasele sociale trebue să lu-
creze In complectă armonie pentru înălțarea culturală și eco-
nomică a neamului românesc, pentru întărirea țării înăuntru
și respectarea ei In afară.
România întregită trebue să fie un centru de cultură și
civilizație dela care să capete lumina celelalte popoare din
împrejur.
Fără întârziere dar trebue să ne punem pe lucru. Tre-
bue sa ne punem pe lucru, trebue sa refacem mai întâi pier-
derile suferite din cauza războiului și ocupații dușmane.
Iubiți copii,
Modesta voastră lucrare este un început care trebue dus
mai departe.
Sădirea pomilor de către voi trebue să fie o pildă pentru
toată lumea.
Brazii pe care voi li plantați azi vor fi o amintire a
zilelor prin care am trecut. Ei vor spune ori cărui trecător
că stricăciunile făcute de dușman In acest parc au fost re-
KKtlSTA PÂDUftlLOK
173
parate de voi. Brazii pe cari i-ați plantat anii trecuți și cei
cari ’i plantați azi, vor fi cel dintâi monument ce se înalță
In acest oraș pentru a comemora Întregirea neamului ro-
mânesc.
Elevii școlii normale părăsind școala vor duce in mij-
locul poporului respectul de pădure.
Elevele școlii normale să nu uite că au chemarea de a
forma mintea și sufletul fiilor țării.
«Căci să știți cu toții că un neam se face mare sau se
pierde cum feme ’i place».
Părăsind școala elevele să caute a face pe săteni să cul-
tive arbori fructiferi și în deosebi duzi căci cultura duzilor
este strâns legată de creșterea vermilor de mătase. Crescând
viermii de mătase țăranii pe lângă câștigul bănesc vor căuta
să aibă locuință curată și sănătoasă căci viermele de mătase
nu trăește acolo unde este murdărie.
In Franța și Italia cultura duzilor și viermilor de mă-
tase a adus belșug și sănătate în multe localități.
Să luăm dar pildă dela aceste surori ale țarii noastre.
Iubiți copii,
Nu este de ajuns sa plantați pomi, trebue să veniți să’i
îngrijiți și să veghea ți, ca să nu-i strice rău făcătorii.
Am ținut ca la această serbare să asiste și delegații tru-
pelor cari au luptat pentru înfăptuirea idealului național ca.
să vază ca opera lor este complectată prin refacerea pier-
derilor suferite din cauza războiului și ocupații streine.
Delegații trupelor vor avea mulțumirea sufletească să
vază că voi duceți mai departe opera înfăptuită de ei.
Azi vor planta și soldații căci în timp de pace armata
are rolul de a colabora cu celelalte instituții la propă-
* șir ea țării.
Domnule Primar.
Luând în primire plantația făcută; vă rog a lua măsuri
ca opera copiilor acestui oraș, operă frumoasă și înălțătoare
să fie repetată de public și în deosebi de cei cari vin în
treacăt prin Ploești, trebue să se știe de ori cine că art. 61
si 62 codul silvic pedepsește aspru pe cei cari strică arborii
plantați.
174
RKVISTA PĂDURILOR
Iubiți concetățeni,
•
In aceste momente de sărbătoare mintea noastră să
îndreaptă către cel care este augustul protector al pădurilor
către cel care pe câmpul de luptă a condus la glorie armata
și care in timp de pace veghiază la prosperarea țării și a
neamului.
Mintea noastră se îndreaptă către Augusta lui Familie
care în timpul războiului a îngrijit și alinat suferințele ră-
. niților. Grupați in jurul steagului tricolor pe care stă scris:
«Unire» să zicem: Trăiască națiunea română, una și ne-
despărțită,	•	,
Trăiască M. S. Regele tuturor Românilor,
Trăiască Augusta Dinastie a întregului neam românesc.
Trăiască armata română,
Trăiască, înflorească școala românească.
Apoi d-1 Obrocea, președintele comisiunei interimare
din Ploești, a rostit :
Domnule General,
Doamnelor fi Domnlor,
Iubiți ostași, dragi copii.
Exprim la această solemnitate nu numai gândul și sen-
timentele mele ci și ale d-lui Colonel Prasa, prefectul jude-
țului, care plecând la țară pentru treburile obștești, m’a în-
sărcinat să fiu aci și purtătorul de cuvânt al d-sale.
Această frumoase sărbătoare a sădirii pomilor înseamnă,
între altele și următoarele:
1)	Respect pentru vechile noastre tradiții,
2)	Desvoltarea simțimântului de prevedere,
3)	Iubire de munca,
•I	) Iubire de neam și
5) Iubire de natură.
Păstrarea datoriilor străbune este cea. d’întâi datorie a
unui popor, în p'ină evoluție de progres, în istoria omenirii.
Prin aceasta, noi. Românii, vom vorbi tuturor de ființa
noastră și vom arăta că, în suflet, ne este înrădăcinat sen-
timentul recunoștinței față de străbuni, cari au sateril năvăliri,
cotropiri, jefuiri, dar n’au pierdut limba și obiceiurile.
Sădind pomi, vom desvolta prevederea, adică datoria ce
avem de a lucra și pentru viitor. Din această prevederei re-
REVISTA PĂDURILOR	175
zultă dragostea de munca, cea d’intâi obligațiune impusa de
Creator oamenilor ca, din sudoarea feței, s-și câștige hrana
și din care, Romanii, străbunii noștri, trăgeau principiul că-
lăuzitor al vieții «labor impoluc omnia vinci!.
Din păstrarea tradițiunii, din prevedere și din muncă
recse alipirea de locul uude trăim și de poporul din care
am ieșit, deci iubire de țară.
Cei cari am ăvut fericirea sa trăim și să vedem zilele
mari ale unității naționale, trebuie, mai mult ca orcând, să
nu uităm ca principala noastra datorie de indeplinit este
datoria tuturor de a munci tară preget pentru înălțarea nea-
mului. Avem cea mai frumoasă țară, bogată in toate, se
cuvine deci sa și o administrăm bine și zi cu zi, muncind,
să ajungem să întrecem vecinii și să-i transformăm, țării
noastre nobile in renume, poseda de «Belgie a orientului)».
Și, acum, pornind la să lire, pentru a complecta locurile
arborilor tăiați de trupele de ocupație, pentru pomul lor de
Crăciun, să vă aduceți aminte de aceste învățături și ori de
câte ori, veți (rece pe lângă arborii ce sădiți azi, nu uitați dis-
trugerea dușmanului și, mai ales, datoria ce avem de a ne
sacrifica pentru neam,, ca, nici odată, în viitor, să nu mai
îndurăm umilirea dealtădată, ca, niciodată, dușmanul să nu
mai calce pământul sfânt al patriei.
Nu uitați insă, și pe cei cari zac în țărână, jerfiți pentru
țara; nu uitați pe dragii noștri morți; nu uitați ca jertfa lor
ne-a asigurat ceeace avem azi: o țară mare și frumoasa, pe
care voi, copii, o veți avea și mai puternică și mai măreață.
Sădirea de azi socătiți-o și ca o floare pe mormântul celor
bravi, ca un semn slab de recunoștință, și ca o făgăduință
solemnă ca veți la înălțimea sacrificiilui lor, că veți fi vred-
nici urmași ai lor.
Sa dea Domnul ca voi, generațiile tinere, să înțelegeți
greutățile ce am străbătut și străbatem fioi; să desăvârșiți
opera gencrațiunii de astăzi pentru fericirea și măreția nea-
mului nostru.
Și, în acest moment solemn, înainte de a încheea. gândul
nostru se îndreaptă către principalul făuritor al Bomâniei
Mari, către M. S. Regele, M. Sa Regina și augusta Sa domnie.
Să trăiască cârmuitorii, cari muncesc din greu, pentru
refacerea țării și stabilirea armoniei sociale; să trăiți Dv„
D-le General, pilda vie a vitejiei românești; să trăiască
176
HEVJSFA PĂDUIULOK
corpul ofițeresc și voi bravi ostași, chezași ai ceasului de
față și siguranța zilei de mâine, sa trăiți copii, speranța și
mândria neamului pentru vremurile ce vor veni.
• •
Apoi preotul Burada, In cuvinte bine simțite arată ca
cauza secetelor ce de câțiva ani bântue în țara noastră sunt
datorite despăduririlor și face un apel călduros pentru con-
servarea pădurilor.
• •
Apoi D-l General Popescu, comandantul Dieviziei 13-a
arată importanța acestor serbări, și convins că e un bine
pentru economia forestieră a țârei că imităm actele statelor
civilizate promite că .tot d’auna armata va da concursul
său, pentru ca și soldatul nostru care a luptat la Mărășești
pentru înfăptuirea idealului național, să contribue și la refa-
cerea pădurilor, atât de compromise după urma răsboiului,
atunci când se va întoarce acasă ca cetățean.
• ♦
In fine subsemnatul din partea Soc. 'Progresul Silvic»
xi a Cercului de 'Studii forestiere», am mulțumit călduros
și representanților autorităților civile, militare și școlare că
au răspuns la apelul representanților Societăților noastre
forestiere din localitate, și că fac o operă utilă pentru tine-
rețul nostru care trebue educat și în spiritul iubirei pădurilor.
După care s’a procedat la plantarea cu pueți de molift
aduși din pepinările Statului din Sinaia, de către elevii și
elevele școlilor din Ploești sub conducerea Inginerilor silvici
și a pădurarilor, în care timp muzica militară cânta diferite
arii naționale.
După terminarea plantărei, care sa săvârșit in cea mai
mare însuflețire printre elevi și cetățeni, a urmat defilarea
scoalelor și trupei.
La aceasta serbare au dat tot concursul D-nii Ingineri
șefi silvici Vintilă Slinghe și Ilie Dimo/tache, care au bine
voit a asista și la serbare.
M. P. Florescu
inginer șef silvic
REVISTA PĂDURILOR
131
arbori sau buchete de arbori necesari pentru pro- ția
acestor pășuni? Ce anume pâraie sau isvoare se află In golul
de munte, cari ar pute* servi la adăpatul vitelor, sau
eventual la irigațiuni în timpul verilor secetoase? Cari
sunt locurile umede sau smârcoase, unde cresc numai
-plante aquatice, precum și diferite specii de carex, de
mușchi,rogoz etc. și cari, prin drenarea lor, s’ar putea spor
întinderea productivă a pășunei.
Pe ce anume drumuri se duc vitele la munte și în ce
stare se găsesc, dacă există ori nu construcțiuni In golul de
munte și în ce constă ele? •
Câte vite și ce anume soiuri au vărat într’ânsul în
ultimul timp și dacă pășuna tul s’a exercitat ori nu după
oarecare regulă? Câți păstori au fost angajați și in ce con-
dițiuni? Când se urcă și când coboară vitele dela munte?
Cari au fost veniturile, cheltuelile și beneficiul net?
După obținerea acestor științe relative la pășunile in
chestiune, cu ajutorul cărora se poate avea o noțiune pre-
cisă asupra lor și a pădurei din preajma golurilor
asupra căreia se vor întocmi de asemenea date sta-
tistice cât mai amănunțite, se procedează la întocmirea
amenajamentului pastoral propriu zis, în care se va indica
toate lucrările necesare pentru conservarea, protecțiunea și
ameliorarea producțiunei pășunelor de pe golul de munte
respectiv și anume:
1°) Consolidarea terenurilor expuse surpă!urilor prin
acțiunea erozibilă a apelor de ploi sau provenite din topirea
zăpezilor prin construiri de baraje rustice, cleionaje, fasci-
nate ‘garduri de nuele sau de fascine) în canalele de scur-
gere alo ravenelor și împădurirea bazinelor lor de recepțiune*
2°) Drenarea isvoarelor ascunse datorite apelor de infil-
trațiune în terenurile argiloase mai cu osebire, cari prin
umiditate își pierd coheziunca lor firească și tind a se pre-
Văli, a se povărni și provoca acele mari dislocațiuni și
scufundări de terenuri cari impresionează așa de trist pe
orice vizitator.'
3") Crearea de pășuni împădurite, de buchete sau pâl-
curi de arbori, isolați sau formând grupe de ^âte 3-1 exem-
plare, împrejurul cărora, ca niște adevărate oaze, iarba crește
viguros în tot timpul verei, grație însemnatelor provizii de
umiditate ce vegetalele lemnoase absorb din pământ și pe
152
ItKMSTA PiDUr.lLuX
cari le varsă prin transpirațiune în atmosferă și în imediata
lor vecinătate, din care cauză speciile bune de iarbă găsesc
condiții!ni prielnice de desvoltare și de propagațiune.
Aceste centre de vegetații!ne lemnoasă rețin o can-
titate însemnată din perei pitațiunile atmosferice și anume
prin coronamentele lor cifrându-se, după datele stațiuneide
experiențe forestiere din Mariabrunn, Austria, în masivele
de fag până la 34.6%, în cele de stejar de 26,4 °©, In cele
de paltin de 2^5° o Ș* *n f*ne în ce^e de molid de 61.2°©,
din care se pierde prin evaporațiune, după determinările
tăcute la stațiunea din Zurich, într’o proporție de 15 © in
arboretele de larice, de 23% în cele de molid și de 10 © In
cele de fag.
Ele servesc, afară «le aceasta, ca locuri pentru adăpos-
tirea vitelor în timpul marilor arșițe ale verei, sau ca re-
fugiu in timpul intemperiilor atmosferice și violenței vântu-
rilor, precum și pentru a procura lemnul de foc și de lucru
de care are absolută nevoie economul de vite.
4") Construcțiuneade drumuri sau de poteci pentru a se
Înlesni suirea și scoborîrea vitelor la munte, transportul
alimentelor necesare personalului gospodăriilor de pe goluri
și a diverselor produse ale stânelor, precum si transt»ortul
Îngrășămintelor în diferite părți ale pășunei. pentru ca printr’o
gunoire Judițioasă să-i putem spori puterea sa de producțiune.
Acestor drumuri, cari pot servi pentru mai multe eco-
nomii alpine și deci [>entru executarea lor. cel puțin pentru
părțile dinspre vale, se pot Întovărăși mai mulți propretari
sau părți interesate, li se dă o lărgime de la 2-21 . metri,
fără însă ca panta lor să depășească maximum de 12”,, cCeace
este posibil chiar dacă coastele sunt repezi, dacă li se dă
forma de serpentine.
Celor destinate pentru căratul îngrășămintelor li se dă
o lărgime de 1-1% m, iar celor pentru mergerea vitelor la
adăpători de 0,60 m. Acestor din urmă, precum și celor de
legătură între drumurile cu pante moderate de pe goluri
făcute in interesul exploatăm pășunei li se poate da o pantă
care să ajungă până la 30%.
Cu cât drumurile, cari conduc la golurile de munți
sunt in stare mai îngrijită, sunt împietrite și bine întreți-
nute, cu atât gestiunea și exploatarea pășunilor alpine’se
poate face mai cu Înlesnire, cn atât se mărește afluxul vizi-
REVISTA PĂDURILOR	î5»
tatorilor în timpul vere», a turiștilor alergători după fru-
musețile naturale ale Carpaților noștrii, care se desfășoară In
nuanțe Infinite și într’o incomparabilă splendoare mai la fie-
care pas, cu a’ât pătrunde mai adânc și în straturi mai
largi sentimentul de iubire de țară, de glie, de patrimoniul
național.
5°) Crearea de adăpători sistematice pentru a se pro-
cura vitelor o apă proaspătă, curată, cu o temperatură con-
venabilă, căci cea stătută, stricată, ori prea rece (sub bP
poate provoca turburări stomacale și chiar periclita viața
animalelor.
6° Construcțiuni de grajduri destinate a feri vitele In
timpul nopței mai cu osebire de variațiunile brusce de
temperatură să fie hrănite în zilele cu ploi torențiale său
prelungite, în podul cărora să se păstreze proviziile de fân
necesare, unde urmează a fi ținute și Îngrijite vitele bolnave,
precum și reproduci orii de rasă bovină sau cavalină; clădiri
de adăposturi pentru oamenii de serviciu, de stâne simple
dar dispunând de mai multe încăperi: una care să ser-
vească ca locuință baciului și familiei sale, alta unde <ă
se închiege și să se încălzească laptele, să se fabrice untul
și brânza, lucrare care trebvie făcută sub cea mai mare
curățenie, una unde să se păstreze uneltele necesare și
produsele stânei respective până la căratul lor în vale si
în fine o cameră cel puțin cu mobilierul strict necesar
pentru eventualii vizitatori; instalațiuni în imediata apro-
piere a grajdurilor pentru strînsul gunoiului și al urinei, cari
să servească 1a timpul oportun pentru îngrășarea pășn-
nelor istovite.
7° Irigarea suprafețelor unde iarba, din cauza căldu-
rilor mari ale vere»,amenință a se usca cu desăvârșire, uti-
lizând în acest scop isvoarele existente, după prealabila
lor captare, precum si păriiașele cari străbat sau se găsesc
în apropierea golurilor de munte, ale căror ape cu ajutorul
stăvilarilor și a canalelor de derivațiune vor putea fi ușor
conduse în direcțiunea voită, luândii*se, în același timp, toate
precauțiunile necesare pentru ca aceste ape, după îndepli-
nirea rolului lor, să se poată scurge repede spre fundul
văilor colectoare, iar nu să rămână pe acele suprafețe, în-
muind terenul și expnnându-l a se nărui.
8° Curățirea pășunilor de bolovani și pietre provenite-
151
revista etoumum
din desagregarea rocelor, sau cari sunt aduse de ravene sau
torenti și întrebuințarea lor pentru ziduri de susținerea malu-
rilor surpătoare, pentru construirea barajelor rustice, pentru
Impetruirea drumurilor, sau spre a servi ca material de
construcție pentru ecaretele menționate mai sus. Îndepărta-
rea lemnelor și altor obiecte cari împedică creșterea ier-
bei sau împedică de a putea fi păscută de vite.
9.	Stârpirea buruienilor cu vegetațiune exuberantă,
cari se instalează în locurile cele mai grase din projurul
grajdurilor și staulelor vitelor, ca s*evia, sau mărișulcalului
(Rumes alpinus), ca urzicele și alte ierburi inutile sau rău
făcătoare ca șovărful (Origanum vulgare L.) Clocoticiul (Rhi-
nanthus alpinus Bmgt) omagul omac,omeag (aconitum cer-
nuiim, Wulf. Aconitum Napellus L.) precum și-a buruienilor
veninoase ca Stirigoaia (Veratum album) din familia li-
liacee al cărui rizom poporul nostru il întrebuințează ca
insecticid sau pentru a vindecă râia’)
Multedin asemenea buruieni, cari la altitudinile mici se
împrăștie prin sămânță, In regiunea alpină se reproduc
asexual (pe calea vegetativă) adică prin rizomi, bulbi, cepe,
tubercule sau rădăcini, unde se depun materiele dc rezervă
și prin urmare se face cu putință conservarea și perpetua-
rea specei respectivi, chiar acolo unde clima nu permite for-
marea și maturitatea de semințe fertile. Poa alpina varieta-
tea fructiferă de exemplu este înlocuită încetul cu încetul
prin Poa alpina varietatea* viiripara. Diferitele specii de
ierburi anuale ca Poa, Senecio, Viola, etc., în condițiunile
climaterice ale munților înalți, își substituie fructul, în
scopul conservărei specei, prin rizomi.
A tari burueni perene sau vivace nu se stîrpesc prin
plivirea sau scoaterea lor din pământ, pentru că se poate
foarte bine ca prin fragmentarea organelor lor subterane
să se înmulțească și mai mult, ci numai prin cosirea lor
repetată spre a nu avea timpul necesar ca să-și reconstituie
materiele lor de reserve, ceeace s’ar întâmpla dacă noile
foi, ce se formează în urma cositului, ar fi lăsate să asimi-
leze cu înbelșugare elementele de hrană ce ele și le procură
din atmosferă. Buruienile cari se propagă prin sămânță nu
I) Plantele cunoscute de poporul român de Zach. C Pan|u, Bucarești
1906, pag. 284.
BEVISrx pXdciulok
trebuie lăsate să fructifice, ci să fie cosite înainte de .
înfieri, căci la din contră ne fiind mâncate de vite ele fac
sămânță în fiecare an și se înmulțesc cu o repreziciune
extraordinară.
10°) Insămânțarea terenurilor pleșuvite dintr’o cauză
oarecare, a așa numitelor vetre de locuri goale, care sunt
indiciul cel mai sigur al exercițiului abusiv al pășunatului,
cu un amestec rațional de ierburi de bur.ă calitate, care, după
Briot ’) ar fi compus dintre următoarele graminee: Ovăscior
(Avena elatior L), A vena fiavescens L.) Golomăl (Dactylis
glomerata), Păiuș (Festuca pratense L.), Timoftică (Phleum
pratensC L), Zizanie fl.olium porenneL:), Șuvarde munte (Poa
trivialis L), Firuță (Poa pratensis L.), Coada Vulpei (Alope-
curus pratensis L.), iar dintre leguminoase din: Vătămătoare
(Anthyllis vulneraria L.), Lucernă (Medicago șativa L.), Trifoi-
mărunt (Medicago lupii lina L.i, Sparceta (Onobrychis sativa
Lam.), Trifoiu rcșu (Trifolium pratense L.), Trifoi alb (Tri-
folium repens L.), Trifoi bastard (Trifolium hybridum), pe
când după consilierul aulic 11. v. Weinzierl 2) cel mai bun
amestec de ierburi pentru pășunele de munte situate la al-
titudini mari este cel format din: Ghisdei (Lotus cornicujatus
L.) 20 %, Trifoi alb (Trifolium repens L.) 10%, Trifoi mărunt
(Medicago Lupulina L.) 10%, Obsigă (Bromus inermis) 20%,
Ierbăluță (Phalaris arundinacea L.) 10%, Ovăscior sau Ray-
gras franțuzesc (Arrhenatherum elatius Mert et Koch.) 10%.
Timoftică lui Mihai țPfleum Mychelii L.) 10 la %.
Ambele aceste amestecări dau*o producțiune anuală
de fân de 7500 kilogr. «Dacă vrem să procedăm însă în mod
«economic și simpfu nu este decât un singur mijloc și anume
«de a ameliora compoziția pășunelor ruinate: însemnând
«locurile cu ierburile cele mai bune, lăsând acestea
«să ajungă la maturitate, iar după cositul lor și uscarea fânului
«să-l împrăștiăm pe locurile ce voim să le regenerăm. Cu mo-
«dul acesta suntem siguri de a avea vegetale bine adap'a
«solului și stațiunei, deci rezistente și durabile» *).
1) Mudes sur IV-conomie alheslre. F. Briot. Paris, 1896.
2) Ueber die Zusammensteliung und den Anbau der Grassamen M:s-
chungen de Dr. Teodor Ritter'von Weinaierl. Viena 1897 și 1998.
3, Ueber die ZuaamenaeUung und den Anbau de Grassamen-Meisc hunter,
de ace’aș autor. Viena 1900.
4; Le paturage en forf-U Alphonse Malhey. Beaan<,on, 1900. pag. 137
REVISTA PĂDURILOR
>5*5
11°) Ingărșarea cu gunoiul solid ai vitelor strâns și așe-
zat in platforme sau cu urina vitelor colectate in gropi sau
cisterne betonate în comunicație cu grajdurile, dar nu prea
roncentrată, ci diluată cu apă, sau Întrebuințând amenda-
mente sau Îngrășăminte minerale conținând fosfate sau
săruri potasice, al căror preț este mic comparativ cu re-
zultatele ce se obțin.
Prin gunoirea făcută cu spirit de discernământ al pă-
șunelor de munte nu număi că se mărește în mod însem-
nat producțiunea lor ierbacee și anume la Îndoit și chiar la
intreit, ceea ce ne dă putința a crește un număr.de vite
de diferite categorii în aceeași proporție, dar prin această
operațiune facem să dispară unele specii de iarbă aproape
inutilizabilecqm sunt Țăpoșica (Părul porcului, Părul cerbului.
Jarbă-aspră,Păeșița, Nardus stricta L.) Brebeneii iCorydalis
Marschalliana Pers.) Pipirigul (Equisetum hiemale L.) Afus-
chii, etc, aceștia din urmă indicându-ne că terenul este să-
rac, precum și că are absolută nevoe de a fi gunoit.
12 ) Alternarea pașii natului.— Pentru a se lăsa timp ierbei
să crească, după ce a fost odată pășunată de vite,este absolut
necesar ca golul muntelui, maieu seamă .când acesta are o
întindere mai mare, să fie -împărțit în mai multe parcele
distincte după fertilitatea terenului, situația lui topografică
și flora locală'.
Astfel procedând se va putea destina fiecare parcelă
spre a fi pășunată de un anumit soiu de vite, de sex și
de o vârstă determinată, cu alte cuvinte ca să se păstreze, o
rotație, o alternanță, o periodicitate, in exercițiul pășunatului.
In ordinea de succesiune a vitelor introduse în fiecare
parcelă se va lua de normă ca vitele îndată ce ajung la
munte să fie duse ca să pășuneze în acele părți unde iarba
este mai mult crescută, adică cari au fost m anul precedent
gunoite, afară bine înțeles de cazul când ele au fost oprite
încă dela Început în scopul producțiunei fânului.
După aceasta trebuie să fie conduse vitele în parcelele
populate exclusiv, sau In mare majoritate, cuȚăpoșică sau
Părul porcului, căci după ce trece un timp mai îndelungat
această graminee se întărește și nu mai poate fi mâncată
de vite. Din potrivă acestea când ele sunt flămânde pre-
feră locurile expuse spre Sud și Vest ocupate cu iarba Nardus
strictă, care deși nu conține multe materii nutritive, dar
REVISTA PXdVRILOR	1"
totuși o consuma. Numai în urmă să se lase vitele-să pă-
suneze In locurile unde iarba este de mai bună calitate, cum
sunt cele pietroase, etc.
In conducerea vitelor la pășune se va avea de normă
că boul, vaca rup numai o parte a firului de iarbă, pe când
calul și oaia 11 retează din fața pământului; fiecare parcelă,
în care s’a devizat golul de jnunte, va fi pășunată așadar
mai Întâi de primele soiuri de vite și apoi de cele din urmă,
căci dacă s’ar adopta o ordine de succesiune contrară, bo-
videele după cai și oi nu vor găsi aproape nimic ce să
mănânce.
Admițând că ar fi rămas ceva iarbă, aceasta, din cauza
mirosului greu al gunoiului de oaie, este evitată de către
boi și vaci.	’ .
In tot cazul este absolut necesar ca după pășunatul
integral al unei parcele să se lase aceasta să se odihnească
câteva săptămâni, pe de o parte pentru ca iarba să aibă
timpul ca să crească din nou, iar pe de alta pentru ca să
dispară mirosul gunoiului de oaie.
In regulamentarea pășunatului se va orândui ca va-
cile de lapte să pășuneze în anumite parcele, în general in
cele situate mai în apropierea grajdurilor, adăposturilor
sau a stânelor, și unde pantele nu sunt prea repezi. Vitele
sterpe mai bătrâne în alte parcele, cele tinere de regulă în
cele mai depărtate și în fine oile, cari se mulțumesc cu
mai puțin, cari sunt mai frugale, în parcelele unde pășunea
nu este de prima calitate. •
Din parcelele destinate a fi pășunate de o anumită ca-
tegorie de animale, sex și vârstă în timpul unui sezon, se
va constitui, prin analogie cu amenajamentul unui complex
păduros, o serie de exploatare, unele fiind pășunate la în-
ceput, altele mai târziu, iar altele sau porțiuni dintr’însele
fiind rezervate numai pentru producțiunea fânului.
Procedând astfel vom putea trage maximum de pro-
fit din resursele actuale ale pășunelor noastre de munte,
le vom înbunătăți în mod progresiv, de oarece pretu-
tindeni lasă foâYte mult de dorit și ne vom îndruma, cu
chipul acesta, către o exploatațiune pastorală rațională,care
ne va permite să creștem pe aceiași suprafață un mult mai
mare număr de vite ca astăzi, să le hrănim mai bine, să
158
REVISTA PĂDURILOR
ie ameliorăm rasa în vederea necesităților noastre econo-
mice și să redăm domeniului forestier o parte din terenu-
rife, cari nu sunt proprii decât pentru creșterea lemnoasă,
fapt de care ne ținând până acum nici o socoteală au avut
consecințe dezastroase din punctul de vedere agricol, fo-
restier și al regimului apelor.	••
13°) Substituirea vacei în tocul oaiei. In țările din apusul
Europei, in Franța in special, s’a ajuns Ia convingerea că
este în interesul prosperităței pastorale ca oaia, căreia se atri-
bue ruina terenurilor de pășune din munții Alpi, Pirineiși
Platoul Central, să fie substituită prin vaci și boi, cari, prin
starea de slăbiciune.la cari ajung, arată numai decât oricui .
că iarba de oare dispun nu le este îndestulătoare și așa
fiind se poate lua măsurile corespunzătoare de îndreptare cu
alte cuvinte în cazul acesta suferele iar nu se ruinează pă-
șunea, pe câtă vreme când turma de oi a slăbit într’un gol
de munte, aceasta însemnează că opera de destrucțiune a ajuns
prea departe, că pășunea este ruinată cu desăvârșire.
Noi nu Împărtășim în totul acest mod dea vedea. Răul
x cel mare acolo nu este datorit numai animalelor în ches-
tiune, ci faptului că s’au supraîncărcat pășunile alpine din
timpuri imemoriale cu un prea mare număr de oi aduse din
Italia, precum și din Spania în acele pășuni alpine, cari, în cea
mai mare majoritate a lor, aparțin comunelor din Franța.
Exercitat cu oarecare moderațiune pășunatul și anume
numai de către oile de proveniență locală rezultatul ar fi
fost cu totul altul, decât cel ce se constată actualmente.
Asta nu va să zică însă că noi nu trebue & ne gândim
serios la înmulțirea vitelor cornute și la micșorarea în
raport direct a celor mărunte și în special a caprelor și a
oilor, cele d’intâiu procurandu-he alimentul indispensabil
carnea, atât de căutată și de scumpă astăzi, face cu putință
tracțiunea animală și ne procură foloase incomparabil mai
prețioase ca vitele mărunte. Dar nici acestora nu trebue
făcut un războiu de exterminare, și ele își au rațiunea lor de
a exista, de a forma obiectul preocupațiunilor noastre, cu atât
maijnult cu cât, dat fiind mentalitatea noastră și greutatea de
a schimba dela o zi la alta o veche tradiție in ce privește
creșterea vitelor și a unor moravuri cari au pătruns adânc
■ in conștiința crescătorilor noștrii de vite, este greu de a pro-
ceda în mod prea radical.
h J:\IS1 \ PAnuniLOn
159
14°. Fixarea posibilităței sau a cantinei de iarbă ce
poate produce golul de munte, pentru că numai dela aceasta
depinde numărul de vite de diferite vârste și categorii, ce
poate fi introduse la pășune, într’un gol de munte.
In acest scop urmează mai întâiu să determinăm de
câtă iarbă are nevoie în timpul cât durează de ordinar
pășunatul la munte o vită mare bine des voi tată, zisă nor-
mală, ca să se hrănească in bune contiuni. In unele țări se
admite 2, 5— 3 kg. fân pentru 100 kg. greutatea vie a unei
vite normale socotită că, in termen mediu, cântărește 400
kg. Astfel fiind ea va avea nevoie de 10 sau de 12 kg. fân
într’o zi și o noapte, adică in 24 ore. Ținând socoteală pe
de altă parte că iarba cosită prin uscare iși reduce greutatea
sa la jumătate și că prin călcarea ierbci de către vite se
pierde cel puțin a cincea parte (lintr’insa, resultă că canti-
tatea de iarbă necesară in timp de 24 ore pentru hrana unei
vite mari, normal desvoltată, este de 24 până la .'10 kg.
Pentru a ști câte vite pot fi admise la pășunat într’un
gol de munte în limitele posibilităței sale, n’avem decât să
transformăm in vite normale diferitele soiuri de vite de
cari dispunem și apoi să Impărțim cantitatea totală de
iarbă, ce poate produce acel gol de munte, dat fiind fertili-
tatea terenului prin cantitatea de hrană admisă pentru o
vită normală înmulțită cu numărul zilelor cât durează ano-
timpul de pașunat.
Dificultatea constă în determinarea producțiunei în che-
stiune cceace nu se poate face cu preciziune, dat findcă
această producțiune variază dela un an înaltul, după cum
timpul este mai ploios sau mai secetos. Trebue dar să
ne mulțumim cu date medii sau cu determinări directe,
cari nu pot avea decât o valoare aproximativă numai. In
acest scop lăsăm într’o parte a golului de munte, unde so-
cotim că fertilitatea terenului este mijlocie, să crească iarba
până să ajungă la maturitate, fără a fi fost pășunată. Can-
titatea de fân recoltată la hectar înmulțită cu suprafața
golului ne va indică posibilitatea lui în iarbă. *
In Ardeal se admite că 1 vită normală = 1 vacă, taur,
bou, junincă trecută de 1 an = 2 viței în etate dela V, până
la 2 ani = 4 viței In vârstă mai mică de 1 an = 5 oi, ber-
lieci sau cârlani = 1(1 miei *2 porci mai bătrâni de 1, an 4
160
ttEVlSTA PADVniLOIt
purcei mai tineri de * 4 an®1. iapă cu mânzul său = 0.66
•al sau mânz mai bătrân de 1 an = 1 catâr ori un asin.
Mai înainte de a termina accasiă expunere voiu spune
că instrucțiunile traduse din limba ungară de către colegii
noștri dela administrația silvică regională din Cluj, pentru
care merita toată recunoștința noastră, sunt cele mai com-
plecte din cele din câte arn cunoscut Aceste instrucții referi-
toare la administrația și exploatarea pășunelor dc- munte de
pe proprietățile Statului coprind următoarele capitole: Defini-
țiunca termenului pășune de munte, constituirea pășiinei
de munte. Puterea de nutrițiune a muntelui. Separarea ani-
malelor de pășune după specie, sex și etate.
Distribuția munților între comune. împărțirea econo-
mică a munților. Instalarea Jocurilor de adăpat. Instalarea
de adăpătoare. Rezervele de fân, livezile de fân la munte.
Durata timpului de pășunare. Exercitarea pășunatului. Fo-
losirea grajdurilor de pe pășunila alpine. Pășunarea pădu-
rilor vecine cu munții și administrarea acestor păduri. Cu-
rățirea muntelui. Adunarea pietrelor și nivelarea solului.
Inbunătățirea fertilităței muntelui. Construcțiuni. Liberarea
bonurilor de pășune. Repartițiunea munților și prepararea
înscrierii vitelor. Înscrierea vitelor cari trebuesc mânate la
pășune. Angajarea personalului de pază și îngrijirea vite-
lor duse la munte. Lăptăriele Ducerea vitelor la munte.
Respectarea ordinei In munte. Dispoziții sanitare. Cobo-
rârea vitelor dela munte. întocmirea statisticei de j)erdcrea
vitelor.
Aceste instrucțiuni fiind trimise administrației Casei
Pădurilor, aceasta luând avizul «Consiliului technic» a dis-
pus și foarte bine a făcut, ca să se imprime si să se extragă
într’o broșură a parte, ceeace In curând va fi un fapt îndepli-
nit și va fi în folosul tezei ce susținem prin studiul de față
și al țărei noastre întregite, care, acum mai mult ca oricând,
așteaptă dela fii săi după puterea și cunoștințele fiecă-
ruia, și îndemnurile cuvenite pentru asigurarea prospe-
rității pastorale, dela care depinde restaurarea munților,
utilizarea intensivă a puterei de producțiune a pășune-
lor, posibilitatea de a crește un stock cât mai numeros
de vite sănătoase, rezistente și capabile de a satisface di-
REVISTA PAH IULOR
161
vcrselor cerințe și in fine dc a contribui într’o însemnată
măsură Ia îmbunătățirea economică a populațiunei noastre
rurale dm regiunea de munte, precum și la conservarea
pădurilor tocmai acolo unde existența lor este mai necesară,
unde ele îndeplinesc un rd utilitar de cea mai mare im-
portanță.
___________________ P. Antonescu
Exploatarea în regie a pădurilor Statului
(Urinari)
Socotesc că si conducătorii serviciului silvic, când au
hotafât adoptarea exploatărilor in regie nu au fost călăuzit
in primul rând decât de aceleași principii; iar extinderea
acestor operațiuni la toate pădurile Statului exploatabile va
depinde intr’o largă măsură de rezultatele la care se va
ajunge in locurile in care sunt astăzi aplicate.
Pentru ca exploatările de care ne ocupăm, făcute în
prezent pe o scară restrânsă de experimentare, să dea re-
zultate determinate și socotite ca singurele aplicabile in
viitor, este nevoie ca dela început să fie conduse in așa fel
încât sase poată (evidenția)cu ușurință avantajele ce le pre-
zintă, fără să se resfrângă ssupra metodelor științifice con-
secințele erorilor provenite din neștiință, autoritarism sau
biurocratism.
Având in vedere câmpul larg de activitate ce ar des-
chide pentru specialiști acest mod de exploatare, care singur
le-ar putea oferi un vast laborator silvic, în care să’și gă-
sească aplicațiune știința, care astăzi nu este decât teoretica
în silvicultura română, va fi necesar ca experiența unora
unita cu spiritul de pătrundere a’ altora să stabilească direc-
tivele de urmat.
Consecvent celor arătate mai sus voi căuta sa demon-
strez ca, principiile fundamentale ale unei exploatări raționale
în regie, ar fi următoarele:
I.	— Stabilirea inițială a unui program genei al.
II.	— Scopul urmării să [ie ce cultural, nu cel comercial
HI. — Exploatările șă se susțină prin ele însăși.
IV.	— Existența unui personal tehnic suficient și specializat
V. — Asigurarea muncitorilor intelectuali și manuali.
HKVISTA PĂDURILOR
162
1	. Stabilirea unui program general este necesara atât
din punctul de vedere economic cât și cel cultural.
In adevăr, exploatările trebuind a fi aplicate în toat?
pădurile devenite exploatabile sau trecute de vârsta exploa-
tabilitaței — ceea ce va fi cazul aproape generic — vor trebui
executate multiple și variate lucrări in vederea tăierei și
transportului materialului lemnos.
Cape pentru administrați)?, colibe pentru lucrători, jili-
puri, scocuri de apă, decovile, cai ferate, opusturi, etc, sunt
lucrări cari necesită sume înseninate, iar o administrație, con-
dusa cu competință, trebue să țină seama de la început de
sumele cerute de asemenea lucrări.
Pentru fiecare pădure, care urmează a se pune în ex-
ploatare, trebuiesc întocmite .studiile și devizele lucrărilor
enunțate, astfel ca lotul să fie cunoscut în amănunțime
autorităților centrale.
La întocmirea acestor studii vor trebui conciliate nece-
sitățile economice cu cele culturale, căci in orice întreprin-
dere cu caracter financiar existând principiul amortizare!
lucrărilor de artă, este logic ca în exploatarea pădurilor
urmărind în primul rând rezultatele culturale, nu putem
totuși considera ca pierdute suinele însemnate angajate în
scopul arătat.
Din punctul de vedere cultural stabilirea programului
* general se impune prin faptul că pădurile, în cari se va .
începe exploatarea și al căror amenajamente va fi din timp
întocmit, vor trebui astfel repartizate in întreaga țară încât
să se satisfacă cu înlesnire nevoile generale și regionale,
ținându-se însă seama prin acest program, dc posibilitatea
totală a suprafeței păduroase exploatabile a țârei, astfel ca
să au se exploateze anual o suprafața totală mai mare, ceia
ce ar avea ca rezultat final consumarea prea timpurie a
disponibilităților lemnoase.
Amenajamentele ar fi astfel părți integrante ale acestui
program general, cari conținând prescripțiunile necesare
pentru pădurea de care se va ocupa, vor fi coordonate și
cu amenjamentele altor păduri vecine.
Cu un asemenea program nu se va întâmpla ca astăzi,
ca in ținuturi cu mari suprafețe păduroase să se exploateze
în regie câteva hectare; iar in acele regiuni în care criza
lemnului este declarată să vedem tăindu-se mii de hectare
REVISTA PĂDURILOR
163
Astfel în anul 1919—1920 în regiunea silvică Bacău s’au
exploatat în regie numai 85 ha. deși suprafața pădurilor este
de peste 90.000 Hectare, pe când în regiunea București s’au
exploatat (>039 Hectare din suprafața totală de (>3739 hectare»
cu toate că pădurile acestei regiuni au avut de suportat urgia
ocupațiunei inamice.
Ii	.—Scopul urmărit prin exploatările in regie trebue să
in primul rând cel cultural, iar nici de. cum cel comer-
cial producător de venituri cât mai mari.
Aceasta nu însemnează că Statul trebuie să se dezin-
tereseze de partea financiară a acestor operațiuni; ci din
contră luându-se toate măsurile necesare pentru a se asi-
gura o rentabilitate proporțională cu toate sumele angajate,
rezultatul final să fie executarea tutulor prescripțiunilor
științifice cuprinse în angajamentele, cari vor fi aplicate,
însă, preocupările pur comerciale să fie subordonate ope-
rațiunilor culturale.
De asemenea nici satisfacerea unor trebuințe momentane
sa nu se facă print/o sacrificare continuă a pădurilor din
acele regiuni, în care s’au depășit cu mult posibilitățile, chiar
în timpurile normale, incurajându-se astfel incuria și nepre-
vederea conducătorilor diverselor administrații, cari nu sunt
■călăuzite în majoritatea cazurilor de un spirit de îndru-
mare spre o bună gospodărie, ci numai de interese pur
personale.
Ori care ar fi rentabilitatea exploatărilor solicitate de
asemenea edili, ele nu trebuiesc admise atâta timp cât cul-
tura și chiar existența pădurilor sunt amenințate.
Voi cita un singur exemplu, care cred că prin cifrele
oficiale reproduse va avea dar al a demonstra că modul de
executare al exploatărilor în regie nu se deosibește întru
nimic de acela al antreprenorilor, cari nu urmăresc de cât
câștiguri enorme, fără a se interesa cătuși de puțin de re-
zultatele culturale.
Regiunea Vl-a silvică București cuprinde pădurile din
județele Vlașca, Ilfov și Ialomița cu o suprafață-după sta-
tistica din 1906 — de 68739 hectare, din care s’au exploatat
în total 23549 ha. 85 până în anul 1905, adică 12881 ha.,60
până la 1899 și 10.668 ha. 25 in periodul 1899—1905.
Este învederat că, suprafața exploatată între anii 1899—
1905 este astăzi neexplotabilă fiind prea tânără; iar din
164
REVISTA f'ÂOVRILOR
cea anterioara anului 1899 ca o treime este de asemenea
neajunsă la vârsta explotabilităței. Așa câ apromativ 15.000
hectare din pădurea tâiatâ până la 1905 au nevoe încă de
o perioadă de așteptare până la vârsta echivalentă revolu-
țiunei normale.
Admițând că pădurile tratate in crâng au o suprafață
de 50.000 ha.—ceea ce nu se poale deduce din menționata
statistică — rezultă că de la 1905 până la 1920 s’ar mai li
putut face exploatări pe suprafața de 35.000 ha.
Ori dacă s’a continuat cu exploatarea In aceeaș pro-
porție ca în trecut până la 1916; iar în timpul ocupației se
știe că pădurile din această regiune au fost devastate, re-
zultă că suprațața disponibilă pentru anul 1919—1920 a fost
redusă la extrem.
Te întrebi atunci, cari sunt principiile după care s’au
călăuzit cei îndrept, cari sunt năzuințele culturale și ce re-
soluțiuiii s’au adoptat, când numai în anul 1914—1920 s’au
exploatat în regie 3693 ha. in crâng?
Pădurile tăiate au devenit ca prin farmec din nou ex-
plotabile sau a fost o presiune de exterminare a ultimeloi
rezerve spre a satisface trebuințele populațiunei, salvându-se
în acelaș timp aparențele de buni gospodari ale unor poli-
tician!, cari pentru aviditatea crcierei unoi aureole de tri-
buni ai poporului sacrifică interesele generațiilor viitoare ? !
Statul nu trebuie să admită aplicarea unor revoluțiuni
tranzitorii de cât după o examinare amănunțită a tutulor
circumstanțelor In care se găsesc pădurile și in nici un caz:
aceste revoluțiuni sa nu fie reduse în așa proporție in cât
exploatarea să aibă caracterul unei devastări căci atunci se
eludează cu totul principiul câ Statul are obligațiunea mo-
rală de a se îngriji de trebuințele prezente și viitoare ale
supușilor săi.
Rezultă așa dar necesitatea fixăreiunui plan general eco-
nomic, în a cărui aplicațiune să fie interesate toate admi-
nistrațiunile, pentru ca lipsurile viitoare să fie cu totul în-
lăturate.
Am zis că Statul nu trebuie să neglijeze și partea finan-
ci;^ă a exploatărei, însă în nici un caz să nu se substitue
comercianților și industriașilor, prin industrializarea mate-
rialului obținut și prin desfacerea lui în detaliu.
Activitatea personalului tehnic al Statului va înceta inie-
176
HEVISFA PĂOiniLOR
corpul ofițeresc și voi bravi ostași, chezași ai ceasului de
față și siguranța zilei de mâine, sa trăiți copii, speranța și
mândria neamului pentru vremurile ce vor veni.
*
♦ •
Apoi preotul Burada, în cuvinte bine simțite arată ca
cauza secetelor ce de câțiva ani bânlue în țara noastră sunt
datorite despăduririlor și face un apel călduros pentru con-
servarea pădurilor.
• •
Apoi D-l General Popescu, comandantul Dieviziei 13-a
arată importanța acestor serbări, și convins că e un bine
pentru economia forestieră a țărei că imităm actele statelor
civilizate promite că Jot d’auna armata va da concursul
său, pentru ca și soldatul nostru care a luptat la Mărășești
pentru înfăptuirea idealului național, să contribue și la refa-
cerea pădurilor, atât de compromise după urma răsboiului,
atunci când se va întoarce acasă ca cetățean.
• •
in fine subsemnatul din partea Soc. tProgresul Silvic»
și a Cercului de ‘Studii forestiere», am mulțumit călduros
și representanților autorităților civile, militare și școlare că
au răspuns la apelul representanților Societăților noastre
forestiere din localitate, și că fac o operă utilă pentru tinc-
rețul nostru care trebue educat și în spiritul iubirei pădurilor.
După care s’a procedat la plantarea cu pueți de molift
aduși din pepinările Statului din Sinaia, de către elevii și
elevele școlilor din Ploești sub conducerea Inginerilor silvici
și a pădurarilor, în care timp muzica militară cânta diferite
arii naționale.
După terminarea plantarei, care s’ă săvârșit in cea mai
mare însuflețire printre elevi și cetățeni, a urmat defilarea
scoalelor și trupei.
La aceasta serbare au dat tot concursul D-nii Ingineri
șefi silvici Vintilă Slinghe și Ilie Dimoftache, care au bine
voit a asista și la serbare.
M. P. Florescu
inginer șef silvic
KKVI>rA 1‘ÂDUKILUK
177
Propășirea economiei forestiere sub guvernul
lui Ion C. Brătianu (1876-1888).
In mijlocul preocupărilor multiple pe care le avea Ion
Brătianu ca șef al guvernului, totuși el a găsit timp ca să dea
o atenție deosebită propășirii economiei Forestiere. Adânc pă-
truns de rolul și importanța ce au pădurile în orice țară
și mai ales într’o țară agricolă, sub Ion Brătianu se alcă-
tuiește cod cele silvic din 1881. In această lege es în relief
două mari principii: 1) amenajarea pădurilor în vederea unor
exploatări raționale; 2) punerea sub regimul silvic a păduiilot
situate în anumite localități pentru ca să se împedice despă-
durirea țării și să fim scutiți de nenorocirile întâmplate aiurea
unde, munții fiind desbrăcați de păduri, ploile torențiale au
adus surparea munților și dealurilor precum și distrugerea sa-
telor și orașelor din vale.
Călăuzit de idea că o țară pe lângă neatârnarea politică
pentru ca să poata exista trebue să aibă și neatârnarea eco-
nomică, Ion Brătianu, făuritorul neatârnării politice, s’a condus
în toate actele sale de principiul: „prin noi inși-ne*.— El voește
ca amenajarea și exploatarea pădurilor țării să se facă de către
ingineri silvici români. Tot el a voit ca exploatarea căilor fe-
rate să fie dirijată de ingineri români. In acest scop sub gu-
vernul lui se completează codicele silvic din 1881 prin legea
din 8 iunie 1883.
Pe baza acestei legi se iau următoarele masuri: Se aduce
din Franța una din ilustrațiile acelei țări — profesorul Broil-
lard— pentru ca să arate lucrările ce trebuesc executate pentru
propășirea economiei forestiere. Sub guvernul lui se înființează
o școală specială de silvicultură în București și se trimit în
țările din apus tineri bacalaureați care să studieze la școlile de
silvicultură și care întorși în țară unii să formeze corpul di-
dactic al școlii naționale de silvicultură iar ceilalți să rămână
în corpul technic silvic al Statului.
Se înființează în trei mari păduri exploatări în reg;e con-
duse de ingineri silvici români.
Se înființează comisiile care fac amenajarea celor mai în-
semnate păduri ale țării în vederea punerii în valoare a acestor
avuții.
178
REVISTA H «t'RILOB
Tot în acea lege se prevede „înființarea de pepiniere
pentru împădurirea locurilor sterpe și munților despăduriți".
In timpul războiului dela 1877, Ion Brătianu care pe atunci
era Ministru de războiu și care dese ori se afla în mijlocul
soldaților, observă în regiunea Calafat Ciuperceni cum nisi-
purile sburătoare de pe malul Dunării duse de vânturi pătrund
in interiorul țării și acoperă terenurile de cultură transformân-
du-!e în locuri neproductive. După terminarea războiului Ion
Brătianu pune de se ia măsuri pentru împădurirea acelor ni-
sipuri. Prin aceasta s’a adus două foloase: s’a oprit înaintarea
nisipurilor, iar terenurile acoperi e de nisipuri au devenit pro-
ductive prin exploatarea pădurilor înființate. Tot sub guvernul
lui Ion Brătianu se iau măsuri pentru crearea de păduri în
Bărăgan, la Lacul Sărat, în jurul orașului Brăila și în alte lo-
calități din țară.
.Adânc cunoscător al nevoilor poporului, El nu pierde
nici o ocasie pentru satisfacerea trebuințelor țăranilor. Astfel
fiind el face ca legea din 3 Aprilie 1882 relativ la proprie-
tatea imobliară din Dobrogea să se prevadă că: acolo unde
nu se află pădure se va alege și ceda gratuit o întindere de
pământ pe care locuitorii comunei vor fi obligați s’o planteze
sub direcția inginerilor silvici ai Statului. Sub n’d un motiv
nu se va schimba destinația acestor locuri".
Ușor se poate vetea fo'oasele ce decurg pentru țară și în
deosebi pentru sătenii din Dobrogea din aplicarea acestei legi.
Imediat după promulgarea acestei leg*, corpul technic silvic
al Statului, încene crearea plantațiilor comunale din Dobrpgea.
Din legile și măsurile luate sub guvernul lui Ion Brătianu se
desprinde grija ce a avut’o el de a sî al căi ui un vast program
de lucrări pentru propășirea economiei forestiere.
De înfăptuirea acestui program el a legat munca con-
tinuă a câtorva generații.	Daniel Clain
Inginer inspector silvic
POLITICA DE STAT IN CHESTIA LEMNULUI
CONFERINȚA D-LUI VINTILA I. BRATIANU
LA SOC. „AMICII SILVICULTUREI“
Miercuri 25 Mai la ora 9 seara In sala soc. Politechnica
d. Vintilâ I. Brătianu și-a desvoltat conferința d-sale despre
politica de stat în chestia lemnului, în urma invitației filcute
de soc. • Amicii Silviculturii» și a studenților silvici.
REVISTA PĂDURILOR
179
In această conferință d-sa s’a ocupat cu cercetarea
condițiunilor economice ale producției și folosire) lemnului
arătând amănunțit caracterul producției forestiere, principiile
economice cari trebuesc să conducă exploatarea pădurilor
și modul cum trebue să se purceadă la punerea în valoare
a lemnului.
După ce arată importanța celui de al treilea produs
al economiei naționale justifică cauza pentru care trebue
să se facă intervenția ocrotitoare a statului.
Această intervenție se face pe baza marilor principii
impuse de politica de stat in următoarele direcțiuni:
1)	Să se asigure producția și conservarea lemnului.
2.	Să intervină și să ocrotească interesele factorilor
naționali economici, împiedicând formarea trusturilor cari
încearcă acapararea pădurilor cu scopul de a specula publicul
consumator.
3)	Să satisfacă consumația internă și numai surplusul
să fie exportat.
4)	Să dea o organizare economică financiară și technică
tuturor factorilor naționali legați de producția lemnului h-
cepând cu reorganizarea ca«ei pădurilor șt a Învățământului
silvic de toate gradele.
PROCESELE VERBALE
ALE ȘEDINȚELOR SOC. „PROGRESUL SILVIC*
Ședința dela 2 Aprilie 1920
Asistă d-nii: Al. Constantinescu, M. Tănăsescu, N. G.
Popovici, C. M. Bunescu, Aurel Eliescu, C. Orăscu, C. Sa va
Goiu, M. P. Florescu.
1.	Având in vedere că comitetul Societăței compune din
27 membrii din care cea mai mare parte nu sunt cu reșe-
dința în București. Membrii întruniți astăzi, constituesc bi-
roul Societăței și i-au hotărârile necesare pentru bunul mers
al societăței, sub rezerva aprobărei comitetului întregit cu
ocaziunea congresului.
2.	Se i-a act de demisia d-lui Șogorescu din membru
în consiliu și se cooptează d. M. P. Florescu.
3.	Se i-a în discuție alegerea comitetului dc redacție
al «Revistei Pădurilor».
RKMX7A RÂTURILOR
Avându-se în vedere ca și profesorii școalei, trebuie
M figureze în acest comitet, în unanimitate să hotărește a
se face apel la d. profesor N. îacobeseu.
Pentru a face loc d-lui N. îacobeseu, care nu e încă
membru în comitet, d. C. Sava Goiu, demisionează în fa-
voarea d-lui profesor N. îacobeseu.
Comitetul de redacție se constitue în mod provizoriu
din d-nii M. Tănăsescu, N. Îacobeseu și C. Opran.
D. Florescu a propus și susținut candidatura d-lui
M. Drăcea.
4.	Se hotărește la comitet să se adune la 1 șl la 15 a
fiecărei luni la ora 5 p. m. In sala consiliului Tehnic al
pădurilor,—chiar dacă ar fi sărbătoare.
5.	Se alege ca președinte d. Al. Constantinescu ; vice-
președinți d. C. Al. Orăscu și Aurel Eliescu.
6.	Se alege secretar general d. N. G. Popovici.
Se alege casier, d. Th. Spirescu.
Secretarul de redacție al revistei și al comitetului se
v’a numi chiar și în afară de comitet și v’a fi plătit.
In ședința viitoare urmează a se hotăra și programul
congresului din 1920.
Președinte, Aurel Eliescu
Secretar general, N. G. Popovici
Ședința dela 18 Aprilie 1920
Asistă d-nii: M. Tănăsescu, C. Al. Orăscu, Aurel
Eliescu, N. îacobeseu și M. P. Florescu.
Se citește procesul-verbal al ședinței precedente din 2
Aprilie 1920 și se aprobă.
1.	In vederea adunărei generale dela 7, 8 și 9 Mai, se
hotărește a se cere din timp concediu Inginerilor tilvici din
Casa Pădurilor și dela celelalte instituții publice, pentru
timpul dela 5-12 Mai a. c.
2.	Se va iuterveni la Direcția generală a C. F. R. pentru
liber parcus pe căile Ferate Române a membrilor Socie-
tăței Progresul Silvic.
• 3. Pentru programul congresului se hotărește a se
discuta următoarele:
a)	Organizarea corpului silvic referent A. Eliescu ;
REVIS1A PĂDURILOR
181
b)	Continuarea discuției asupra învățământului $ilvic
N. lacobescu;
c)	Problema refacerei Pădurior Țărei, Daniel Clain.
4 Dania de semă se va face pe d. N. G. Popovici s’au
de d. M. P. Florescu.
p. Președinte, C. Al. Oresou
p. Secretar general, M. P. Ilorescu
Ședința dela 3 Iulie 1920
Prezenți d-nii: Al. Con stan tinescu, C. Al Orăscu, A.
Elescu, N. G. Popovici, Dem. lonescu Zâne, N. lacobescu.
M. P. Florescu.
4.	Față de preîntâmpinarea d-lui Daniel Clain, consi-
liul având în vedere că nici un articol din statutele Soc.
«Progresul silvic» până acum, nn’l îndreptățește să ia vreo
decizie, în chestiuni de asemenea natură, trece la ordinea
■de zi.
2.	Consiliul deleagă pe d. Inginer silvic Roșescu din
Administrația centrală a Casei Pădurilor cu funcția dr Bi-
bliotecar și ajutor al Casierului Societățoi, fixând u-i o in-
demnizație de 150 lei lunar cu începere dela 1 Iulie 1920.
3.	Se aprobă numirea d-lui Inginer silvic M. P. Flo-
rescu ca secretar al Societăței și secretar de Redacție al
«Revistei Pădurilor» și întru cât d-sa a declarat câ face
arest serviciu gratuit, și ținând seamă că d-sa a ocupat și
In alte Direcțiuni cu caracter similar, consiliul deleagă și
pe d. inginer silvic lonescu Andrei din Administrația cen-
trală a «Casei Pădurilor» ca ajutor al secretarului, fixân-
du-se o indemnizație de 150 lei lunar cu începere dela
1 Iulie a. c.
4.	Consiliul în dorința unificărei pentru o acțiune mai
puternică a scopului pentru care toate cele 3 societăți le'
urmărește, în interesul propășirei silviculturei Române, ex-
primă dorința să aibă o ședință comună cu comitetele celor-
Palte 2 societăți («Cercul de studiu și Cercul silvicutor»}
pentru a se ajunge la realizarea votului exprimat de Ma-
rele Congres din Mai 1919.
5.	Se aprobă că în numărul de pe Iulie, Apgust al
Revistei să se publice darea de seamă a congresului din
4
182
KEVISTA PĂDVHIlXMt
1920 in Întregime; iar lucrările cu privire la învățământ (de
d-nii Saegiu, îacobeseu și Florescu) separat in corn piu!
societăței.
Președinte, Ai. Constantinescu
Secretar, M. P, l lorcsat
Ședința dela 30 Noembrie
Prezenți d-nii: Al. Constantinescu, Aurel Eliescu,* C-
Al. Orescu, N. G. Popovici, N. îacobeseu, Timoc, M. P.
Florescu.
Se citește procesul-verbal al ședinței precedente și >e
aprobă.
1.	Luându-se in discuție preîntâmpinarea d-nei Maria
V. Golescu, care a instituit un fond cultural forestier V A
GoJescu de 5000 lei, pentru ca din venitul anual sau bi-
nual să se decerqe premii pentru cele mai bune lucrări cu
caracter botanic forestier inginerilor silviei sau studenților
forestieri. Consiliul In unanimitate acceptă cu recunoștiință.
Se deleagă d-nii: N. G. Popovici și Th. Spiiescu a semna
acceptarea In justiție și satisface orice formalități pentru
validitatea donațiunei.
2.	Luându-se in cercetare demisiunea d-lui C. Opran
din membru in Consiliul de Administrație al societății și din
comitetul de redacție al «Revistei Pădurilor», consiliul in
unanimitate respinge demisiunea și hotărăște a se comunica
d-lui Opran această rezoluție unanimă a comitetului.
3.	In vederea invitărei societăței noastre la congresul
agronomilor, consiliul deleagă pe .d. vice-președinte Aure
Eliescu de a reprezenta societatea «Progresul Silvic».
4.	Chestia eventuală a unificării «Revistei Pădurilor» cu
u a Economiei Forestiere se mai amână.
5.	Asupra atitudinei ostile corpului silvic a\ute cu d-l
: .dor Măgură In Parlament cu prilejul discuțiunei lege»
«ie • r^anixare a corpului silvic și de care am fost sezizați
un membru al societății Progresul Silvic, consiliul având
ic v»drir In nici un articol din statutele noastre, nu sc
pceveba asemenea chestii, hotărăște a se clasa.
RRVISTA tXDURILOR
183
6.	In vederea organiză cei Învățământului silvic care
urmează a se legifera cât de curând, consiliul în unanimi-
tate decide a se face o nouă preîntâmpinare Ministerului
de Domenii cu moțiunea aprobată In Congresul din Mai
1920, prin care s’a stabilit ca Învățământul silvic să facă
parte dintr’un politechnicum, ca învățământ special.
7.	Se hotărăște a se retipări sta'utele societăței Pro-
gresul Silvic cu ultimile modificări din 1919 și a se trimite
tuturor inginerilor silvici din teritoriile alipite și din vechiul
x Regat, care încă nu sunt membrii ai societății, cu rugare
de a se înscrie ca membrii.
8	Chestia localului societății, din cauza lipsei dc fon-
duri și scumpetea chiriilor se mai amână.
9.	Se hotărăș'e ca rezumatul ședințelor consiliului de
pe anul în curs să se publice în revistă, pentru ca și mem-
brii să poată lua cunoștiință.
Președinte, Al. Constantinescu
Secretar, M. P. Fior eseu
Ședința dela 25 Februarie 1921
Prezenți d-nii: M. Tănăsescu, N. lacobescu, G. Spr-
rescu, V. Stinghie și M. P. Elorescu.
1.	Se citește procesul-veri al al ședinței din 30 Noem-
brie 1920 și se aprol>ă.
2.	Consiliul luând act de apelul și statutele Federalei
Societăței muncitorilor intelectuali (\. M. I.) deleagă pe
d-nii Aurel Eliescu, M. Tănăsescu și Marin Drăcea să ne
reprezinte în comitetul Federalei A. M. I.
Biroul va cere imediat cuveiitele încunoștiințări.
3	Având în vedere scumpirea din ce în ce a tiparului
și a hârtiei și pentru a se asigura apariția «Revistei Pă-
durilor», consiliul hotărăște sub reserva recțificărei gene-
rale ca chiar dela 1 Ianuarie 1921, să se mărească costul
' abonamentului și a cotizațiilor la 120 lei anual, înțelegân-
du-se în această •urnă abonamentul și cotizația la un loc.
Abonamentul pentru particulari se fixează la 60 lei.
Se va face comunicare in revistă în acest sens.
4.	Să se intervină la Casa Pădurilor pentru a se de-
rașa un funcționar din Administrația centrală care sub fornlă
184	revisIa r\durilor
de bibliotecar al școalei să stea și la sediul Societățoi aju-
tând la lucrările curente ale biroului, revistei, încasărilor, etc.
5.	Se roagă d-nul Casier ca in termen de 10 zile si
depună Comitetului o situație a abonamentului la «Revista
Pădurilor» cum și a membrilor care nu sunt In curent cu
plățile, și ce datorează fiecare, pentru ca ședința viitoare
să-și ia măsurile necesare de încasare intru cât lipsește
sumele necesare pentru imprimarea Revistei.
6.	Conferințele de Martie se vor ține în localul Socie-
cictăței. (Școala superioară de silvicultură, Palatul Acade-
miei Comerciale din calea Victoriei, vis-a-vis de palatul
Regal etaj III). Sâmbătă 19 Martie ora 9 seera.
D-nul profesor Antonescu va vorbi despre problema
si Ivo- pastorala.
Sâmbătă 26 Martie ora 9 seara.
D-nul Inginer inspector Clain va vorbi despre: politica
Forestieră a României Mari.
7.	Se deleagă d-nul M. P. Florescu (în locul d-lui Secre-
tar general N. Popovici, plecat în Franța) ca împreună cu
d-nul casier T. Spirescu sau în lipsă cu d-l P. Roșescu,
ajutorul casierului să ia parte la formele legale pentru pri-
mirea fondului cultural V. A. Golescu în sumă de 5000 lei.
Ședința se ridică la ora 7.30.
p. Președinte, M. Tănăaeacu
Secretar, M. P. Florescu
Ședința din 6 Aprilie 1921, ora 6 p. m.
Asistă d-nii: Alex. Constantin eseu, președinte, M. Tă-
năsescu, Dem. lonescu Zâne, Th. Spirescu, C. Opran, M. P.
Florescu, M. Drăcea.
Se citește procesul-verbal al ședinței precedente și se
aprobă.
Se respinge în unanimitate demisia d-lui Al. Anghelin.
Se hotărăște ca Adunarea generală a șocietăței și C(
greșul Silvic, conform disederatului din anul trecut, să
țină anul acesta in Transilvania și într’o localitate ce
va fixa în înțelegere cu colegii dela Cluj.
Se deleagă d-l Secretor al societăței, M. P. Florescu».
ca să ia contact cu colegii deia Cluj asupra programului..
9 7
KBViST* PĂDI KILOR
1W>
Se hotărăște a se interveni pe lângă Administrația Casei
Pădurilor, cu rugate, de a ne da sprijinul pentru încasarea
cotizațiilor membrilor care sunt în corpul s Ivic al Statului.
Se hotărăște ca din aceste încasări rămase în restanță,
să se acopere fondul de 30.000 lei destinat monumentului
inginerului silvici căzuți în războiu și care ia parte a fost
utilizat. pentru plata revistei.
Se hotărăște ca d-nul Casier al societăței să efectueze
încasările în restanță pentru refacerea fondului de mai sus.
și a ne prezenta o situație financiară la zi a societăței.
Ședința se ridică la ora 7 și jumătate.
Președinte, Al. Constantinescu
Secretar, A/. P. Florescu
Ședința dela 24 Mai 1921
Prezenți D-nii: Al. Constantinescu, C. Al. Orescu, Au-
relia Eliescu, M. Tănăsescu, Dem. lonescu Zâne, J. Alemar.^
Ion Timoc, Marin Drăcea și M. P. Florescu.
Se aprobă procesul-verbal dela G Aprilie 1921.
Se hotărăște ca societăței «A. M. I.» la care a aderat
și societatea «Progresul Silvic» să i se dea un avans de
500 lei, până la finele anului când vom da 5% din'cotizați
conform statutelor societăței M. I.».
Se hotărăște în principiu a se tipări 100 exțrase din
conferința d-lui P. Antonescu, apărută în Revista Pădurilor^
urmând a se prezenta un deviz de plata extrasului.
Se hotărăște ca Adunarea generală și Congresul Silvic
să se țină la Cluj în zilele de Duminică 28, Luni 29 și Marți
30 August, după care va urma și o excursie de 2 zile la
pădurea Uva Mică de pe valea Someșului, Districtul Năsăud^
proprietatea fondurilor Grănițărești. Se fixează următorul
program și ordine de zi:
PROGRAMUL ADUNĂREI GENERALE
A SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC* PE 1921
Ziua I-a
Duminică 28 August 1921
Dimineața
1.	Tedeum la Biserica garnizoanei din Cluj.,
2.	Discursul de deschidere al Președintelui și darea de
1S6	REVISTA PAPURILOR
seamă de mersul și activitatea Societăței pe anul 1920 1921
(In localul Teatrului Național).
3.	Răspunsul reprezentanților diverselor societăți și
autorități.
4.	Raportul Casierului, de gestiunea Societăței pe anul
J920 1921.
5.	Alegerea cenzorilor pentru verificarea gestiunei.
După amiază
Vizitarea orașului, Universităței, bibliotecelor, monu-
mentelor istorice, diverselor instituții culturale, Academia
Agricolă, grădina botanică, etc.
Seara
Masa comună.
Ziua Il-a
Luiy 29 August 1921
Dimi teața
1.	Raportul cenzorilor pentru descărcarea gestiunei ca-
sierului și a Consiliului de Administrație.
2.	Propuneri pentru modificarea statutelor soc. «Pro-
gresul Silvic» 11 vederea contopirei tuturor socieăților sil-
vice din România Întregită.
După amiază
1.	Continuarea discuțiunei modificărei statutelor socie-
tăței «Progresul Silvie» și aprobarea lor de către Adunarea
Generală.
•	2. Alegerea membrilor Consiliului de Administrație de
către Adunarea Generală pe un period nou.
3.	Fixarea ordinei discuțiunilor asupra comunicărilor
sosite in termen Comitetului Congresului.
. Seara
Banchet din partea Congresiștilor autorităților supe-
rioare civile și militare din Cluj.
Ziua IlI-a
Mărfi 30 August 1921
Dimineața
Continuarea discuțiunilor propunerilor anunțate în
termen.
REVISTA PÂDVRILOR
. 18T
După amiază
1.	Continuarea discuțiunilor.
2.	Formularea dezideratelor și
3.	Cuvântul de închidere al Congresului a Președintelui.
Ziua IV-a
Miercuri 31 August 1921
Plecarea la ora G dimineața din Cluj, cu un tren spe-
cial pe Valea Someșului pentru vizitarea exploatărilor și
lucrărilor de la Pădurea IIva Mică (IIva Les) proprietatea
ținuturilor Grănițărești (a fostului district Năsăud).
Descrierea amănunțită a acestor păduri va fi tipărită
intr’o broșură specială de camarazii din Transilvania.
Continuarea excursiunei dela Ilva Mică la Ilva* Mare
pentru vizitarea lucrărilor și instalațiunilor.
Seara cantonament în Ilva Mică sau In Năsăud.
Ziua V-a
Joi 1 Septembrie 1921
Vizitarea împrejurimilor, Băilp din Sin-Geor„e etc.
La prânz masa comună.
Plecarea cu tren special la ora 3 p. m. spre Cluj.
Plecarea In dimineața zilei de 2 Septembrie din Cluj
spre București.
Consiliul de Administrație a hotărât ca:
1.	Chestiunile ce vor fi tratate în acest Congres să se
mărginească r umai la: legea organ Bărei corpului silvic și
a unficărei legislației silvice.
2.	Comisia care se va ocupa cu unificarea statutelor
societăței «Progresul Silvic» se va compune din :
D-l M. Tănăsescu din partea Cercului Silvicultorilor
„ Aureliu Eliescu „	„	Soc. «Progresul Silvic»
„ Marin Drăcea „	„ Cercului de Studii Forestiere
pe lân;ă acești D-ni se va mai cere câte un delegat din
Transilvania, Bucovina și Basarabia care Împreună cu D-l
Inspector Silvic, Guguianu, vor întocmi proectul statutelor
societăței pentru a fi discutate și votate de Congres.
3.	Comunicările se vor trimite în rezumat de către
D-nii membrii din Transilvana și Bucovina D-lui Consilier
Silvic, Liviu Marțian, Ia Cluj, iar D-nii membrii din Basa-
RhVIȘTA PĂDURILOR
18»
rabia și vechiul Regat D-lui Ing. Șef Silvic, M. P. Elorescu,
secretarul societăței, str. Alexandru Orescu No. 9 la Bucu-
rești, până la 25 Iunie a. c.
4.	Termenul până se vor trimite comunicările se fixează
până la 25 Iunie a. c.
5.	D-nii membrii cari vor dori a lua parte la Congres
sunt rugați a se înscrie până la 25 Iunie la Comitetele de
mai sus pentru ca din vreme să se poată interveni la Di-
recția CER. pentru reduceri de plată.
6.	Consiliul a fixat o taxă de 100 lei pentru fiecare
membru participant spre a se putea acoperi cheltuelile oca-
zionate de congres.
7.	Vor putea lua parte și soțiile D-lor Ing. care se vor
anunță din timp spre a se putea face înlesnire de transport
pe CFR.
8.	Consiliul va lua măsuri pentru găzduirea Congre-
siștilor la București cât și la Cluj.
Pentru mesele dela Cluj cu concursul autorităților locale
ni s’a promis că vom obține tarife reduse pentru excursio-
niști și Congresiști.
9.	Pe măsura primirei adesiunilor se vor trimite D-lor
membri biletele de legitimație pentru călătoria pe CFR. dela
domiciliul respectiv până la Cluj și cocardele de Congresist.
Președinte, Al. Conatantineaou
Secretar, Uf. P Florescu
Școala noastră superioară de silvicultură
la politechnică
Chestiunea reorganizărei școilei superioare de silvicul-
tură a fost pusă la ordinea zilei cu mult înainte de începerea
răsboiului pentru întregirea neamului românesc.
In decursul acestui eveniment de o importanță istorică
localul școalei de silvicultură din Brănești, unde fosta admi-
nistrație militară germană, de tristă memorie, găsise de cuviință
să instaleze un serviciu de etape, a fost incendiat împreună
cu un bogat material didactic: colecțiuni de științe naturale,
aparate de fizică, substanțe pentru laboratorul de chimie, in-
IsHISTa PĂlt’l ILnn
1S9
strumente de dendrometrie, de topografie, muzeul de semințe
forestiere, de industrii lemnoase, de miniaturi de poduri, po-
dețe și alte construcțiuni forestiere, animale și pasări împă-
iate, mai multe tablouri cu muguri' tuturor speciilor lem-
noase cari cresc în țară, o prea interesantă serie de minia-
turi relativ la transportul plutelor pe rîul Bistrița, relieful
pădurei Tarcăul, al Piscului Cânelui etc. reprezintând o
valoare considerabilă, precum și munca sârguitoare de peste
20 de ani a profesorilor și asistenților școalei, între cari unul
dintre cei mai meritoși.care promitea așa de mult pentru viitorul
silviculturei noastre, mult regretatul inginer-silvic Gh. lonescu,
a căzut jertfa iubirii și datoriei sale pentru patrie ca ofițer pe
câmpul de onoare.	x
Dela mutarea școalei de s’lvicultură din lași, unde se
deschisese în mod vremelnic cursurile, la București, ea a fost
găzduită pe unde a putut în lipsă de un local al său propriu.
In palatul Univers.tății I s’a pus, în adevăr, la dispoziție două
săli de studii, iar la institutul de fisiologie o sală, grație extre-
mei bunei voințe a d lui profesor Atanasiu, fostul rector al
Universității. Pentru cancelaria școalei căreia i se destinase o
cameră la al 3-lea etaj din localul Ministerului de Domenii, îi
s’a destinat în ultimul timp 2 săli, dintre cari una pentru
desen, în palatul unde funcționează și Academia de înalte
studii comerciale și unde se află instalată direcția școalei
noastre superioare de silvicultură.
Această stare de provizorat nu mai putea să dăinuiască,
fără grave inconveniente pentru învățămânul superior silvic,
care trebuie să fie neapărat organizat față cu importanța do-
meniului nostru forestier întregit și a noilor cerințe ale tim-
pului prin care trecem.
Ideile în ce privește dacă școala de silvicultură trebuie
să aibă o administrație a sa aparte ținând tot de Ministerul
Domeniilor, sau să treacă la Universitate ca o facultate de
științe silvice, ori în fine să formeze una din secțiunile
școalei politechnice din București de curând înființată, au fost
foarte împărțite.
Chestiunea fiind adusă în discuțiunea marelui congres
silvic din 1919 al României întregite, deschis cu o deose-
bită solemnitate de M. S. Regele, care a pronunțat atunci un
memorabil discurs, la care pentru prima oară au luat parte
și fruntașii silvicultur:i din țările alipite, s’a votat cu o mare
IX»	REVISTA* flDURItOR
majoritate moțiunea ca școala noastră să fie atașată școalei po-
litechnice spre a rorma secția inginerilor silvici.
In acest sens s’a pronunțat cu precădere și comisiunea
pentru unificarea învățământului superior instituită în timpul
dm urmă de către Ministerul Instrucțiunei Publice.
D. Cudalbu, actualul Ministru al Domenilor ținând seama
de acest aviz, precum și de dezideratul corpului technic
silvic, a aprobat trecerea școalei superioare de silvicultură la
politechnică și a numit o comisiune compusă din d-nii Va-
silescu Carpen, directorul școalei poltechnice, Sava Ooiu,
directorul școalei de silvicultură și din cel ce scrie aceste
rânduri, cu însărcinarea de a alcătui în acest sens un proect
de lege și de a introduce toate modificările propuse de comi-
siunea de unificare în proiectul care fusese trimis Ministe-
rului Instrucțiunei și în care atunci se prevedea trecerea
școalei superioare de silvicultură la Universitatea din București.
Conformându-ne acestei însărcinări, pr.cum și rezolu-
țiunei pusă de dl. ministru Cudalbu pe referatul directorului
școalei de slivicultură, prin care se făcea cunoscut rezultatul
lucrărilor comisiunei de unificare a învățământului technic
superior, din care a făcut și d-sa parte, rezoluțiune prin
care s’a luat o decizi un e și asupra situațiunei profeso-
rilor definitivi ai acestei școale în cazul trecerei sale ca
secție la școala politechnică, după mai multe ședințe con-
secutive am redactat, în cel mai deplin acord, noul proiect de
lege relat'v la reorganizarea învățământului silvic de toate gra-
dele, care s’a și depus d-lui ministru al domenilor. D-sa a ținut
să afirme din nou că va stărui din toate puteri'e pentru ca el
să poată fi votat în chiar sesiunea actuală a corpurilor le-
giuitoare.
Corpul technc silvic și corpul profesoral respectiv mul-
țumește cu recunoștință d-lui ministru Cudalbu pentru solici-
tudinea ce și de astă dată a dovedit că poartă învățământului
nostru silve, căruia, prin chiar textul legi», D-sa a prevăzut ca
să i se pună la dispozițiune mai multe păduri de ale Statului,
situate în diferite regiuni ale țării, pentru lucrările practice
și de aplicațiunea cursurilor de specialitate, de care s’a simțit
întotdeauna absolută trebuință.
Petre Antonescu
revista păouhilor
191
INFORMAȚII
In ziu|t de 6 și 7 Mai a. c. a avut loc In București,
cor greșul /orestor a tuturor Indus’nașilor și exploatati rilor de
păduri, ce s’au constituit In o Uniune, — pentru a’și apăra
interesele In special fațade greutățile de transport pe C.F.R.
a materialului lemnos debitat și care represintă valoare d»;
sute de milioane lei, fără a putea fi pus In valoare.
La acest congres Ministerul de Domenii, a fost repre-'
senlat prin d. Inginer Ins ectar general silnic Dcm. I. Zâne,
care recunoscând greutățile actuale ale industriilor de păduri,
In numele guvernului a promis tot concursul.
Societatea Progresul silvic și Cercul de 'studii forestore
a fost reprezentată prin d. Inginer șef silvic M. P. Florescu
dela Creditul Technic, care față de durerea exploatatorilor
de păduri care se plâng că nu’și pot transporta materialul
lemnos, d-sa pe o altă latură paralela se plânge că și ex-
ploatările In munți nu se face sistematic, făcâi d apel la
toți representanții industriei forestiere să dea o atenție mai
patriotică pentru cultura și txploatarea pădurii r, tocmai penhu
asigura perpetuarea industriei forestiere române, aci in orient.
Au mai asistat d-nii ingineri silvici: Gheorghe C'U-
ciumseu, delă Silvica Română, lulius Moldovanu dela Banca
Românească și Creditul Rural Thecdor Spirescu dela Coo-
perativele de păduri și C. Pop Bancheriu.
*
• ♦ *
In >iua de 8 Mai a. c. la Brașov a avut loc congresul
forestier, al industriașilor forestieri din Ardeal.
Ședința a fost deschisă de d. inginer șef silvic M. P.
Florescu, dela Creditul Technic, care schițând In linii ge-
nsrale Întreaga problemă a industriei lemnului din Bomânia
Mare, fiice apel la toți congreștii pentru o unire cu cei din
■vechiul Regat, pentru a numai lupta despărțiți tocmai acum
in o Românie unită pe veci, — In care scop congresul după
îndemnul colegului Florescu a și trimes câte o telegramă
M. S. Regelui și Miniștrilor respectivi de care atârnă pu-
nerea în valoare a bogățiilor pădurilor.
Din partea Ministerului de Domenii a luat parte d. Ins-
pector Silvic, Baiu Crăciun, șeful Rt giunei siluite Sf. Gheorghe,
care în cuvinte documentate a arătat că cunoaște toate
greutățile actuale ale industriei forestieri, și că va fi un
un intermediu puternic pe lângă organele indrituite de a
salva industria forestieră — și d-sa făcut apel tot la unirea
tuturor industriașilor din Ardeal cu cei din vechiul Regat.
♦
* ♦
La serbarea centenarului lui Ion C. Brătlanu ce a avut
loc la Elorica, Duminică 22 Mai. Societatea •Progresul Silvic»
a fost reprezentată prin d-ni: Al. Constantinescu președinte,
C. I. lonescu, consilier-silvic și membru activ al societăței
și M. P. Florescu inginer-șef silvic, secretarul societăței.
*
* ♦
Marți 21 Mai a. c, a avut Ioc o ședință festivă a Aca-
demiei Române unde d-1 profesor universitar A’, lorga a
vorbit în memoria centenarului marelui bărbat de Stat /. C.
Frăția nu.
Societatea <Progresul silvic* a fost reprezentată prin
d-1 Al. Constantinescu, președinte;
D-l P. Antonescu, profesor și inspector silvic;
Demelrescu Vergu, inspector silvic, șeful serviciului silvic
al Academiei Române și M. P. Florescu, inginer șef silvic,
secretarul soc. «Progresul silvic»; iar Duminică 29 Mai la
București, s’a depus de Soc. «Progresul Silvic» prin D-l
Insp. Clain o coroană de brad, lucrată de elevii brigadieri
de la Hrănești.
Prin noul buget, diferitele clase de pădurari și briga-
dieri s’au desființat, prevăzându-se o singură clasă, briga-
dierii fiind plătiți cu 200 lei lunar, iar pădurarii cu 100 lei
lunar.	. ; •
• ♦
•
In revista «Ca Vie-Technique et industriele» ce apare la
Paris, N-rul din luna Martie a fost reservat special pentru
Fulgaria, In care s’a descris toată viața tcchnica și econo-
mică a Bulgariei, între care și un articol •Pădurile, tn Ful-
garin» datorit D-lui G. Petroinspector general silvic.
N-rul pe. Iulie va fi reservat exclusiv României, în
care scop ni s’a reservat câte-va pagini și pentru Pădurile
României. îndemnăm pe colegi a colabora la acest No.
rezervat țărei noastre.	-
HEVIM \ HpCîuLon
lya
In ziua de 23 Aprilie c., sa stins din viață la Hangu (jud.
Neamț) Paul Dobias, fost elev al școalei speciale deîa Bră-
nești (din primele serii) și fost elev al Școalei de Ape și Pă-
duri dela Naney.—In timpul din urmă era ad-torul fores-
tier al Domeniului Hangu (Neamț), proprietatea d-lui M. D.
-Sturza.
•
Adunarea generala a scc. «Orszâgos Erdcszoti Egye-
sulet» s a ocupat cu chestia plantarei cu arbori a șesului un-
gar (Alfold).—Pentru mărirea teritoriului silvic se intențio-
nează o acțiune specială și o intervenție legislativă tot in
aceiași direcție.
• •
•
In revista L'Anurupie, No. 4 Aprilie 1921, ce apare la
yew-York, găsim un articol datorit D-lui Franklin Brady, care
tratează despre: Cercetările de laboratorul și produsele pădu-
rilor, din care resultă că un biurou oficial special se ocupă,
in Statele Unite de a găsi Întrebuințările cele mai noi pentru
industria lemnului, perfecționarea metodelor industriale și
eliminarea perderilor in producție. Cercetările întreprinse au
ca rezultat să creeze noi industrii care să realizeze economii
considerabile în materie lemnoasă.
INGINERII SILVICI DIN MAREA INDUSTRIE
FORESTIERĂ
1.	li. N. Pretorian, Ing. Insp. Gen. Silv., Directorul
Exploatărilor Pădurilor, Soc. Drajna, Gom. Mâneci-Ungureni
.lud. Prahova.
2.	Gheorghe Crăciunescu, Administrator-Delegat și Direc-
torul General al Soc. An. Silvica-Română Str. Smârdan 4.
București.
3.	Juliu Mddovanu, Ing. Insp. Silv. Directorul Exploa-
tărilor Forestiere dela Pădurea Plaiul Lung a Băncei Ro-
mânești, Gara Gugești, Jud. R.-Sărat
4.	Consf. M. Pun^scu, Ing. Șef Silv. Administratorul-
Itelegat și Membru In Consiliul de Administrație al Băncei
Românești pentru Exploatările Pădurilor din Bucovina,
Cernăuți. .
194
HEV1STA PĂDURILOR
5.	M. P. Floretcu, Ing. Șef Silv., Șeful Secției Silvice
din Direcția Generalii a Creditului Technic București.
6.	Niculae Brătescu, Ing. Șef Silv., Directorul Exploa-
tărilor Pădurilor Soc. Argeș, Curtea de Argeș.
7.	Vasile. C. Mihalcescu, Ing. Șef Silv. Directorul Expl.
Pădurilor Soc. Arif-pendinte de Creditul Technic din Bucu-
rești, Cumpănă-Argeș.
8.	Teodor Grigoraș, Ing. Șef Silv. Directorul Expl. Pă-
durilor Soc. Industria Forestieră, Valea Uzului (Apa Roșie)
tiara Dârmănești .lud. Bacău.
9.	Nicolae Fallon, Ing. Șef Silv. Șeful Expl. Pădurilor
de pe Domeniul Regal Broșteni, .lud. Suceava.
10.	G. M. Vasiliu, Ing. Silv. Șeful Expl. mai multor
Păduri particulare din .lud. Dolj, Calafat, str. I. C. Bră-
tianu 3.
- J'iuCA
Institutul ForosHet
rj.	4
...................— tt....;...........................
„A R I F“
Societate Anonimă pentru Eiploatana de Păduri și indnsti ia Lemnului
Capital social: Lei 30.030.000.— Deplin vArsați
Președinte al Consiliului de Administrație: ;
CONST. NEAMȚU
Vice-președinte al Consiliului de Administrație: :
Inginer T1BEBIU EREM E	:
---- &
ADMINISTRAT0R1-DELEGAȚI:
Inginer CORNELII! BALTEANU	;
V C. ORGEIDAN și	:
ALEXANDRU ZĂNESCE	;
CONSILIERI:	:
Inginer GH. BAL§, C. NEGRESCU,	:
I. PCRCÂRE VNU, D. ROLIN și .1. SELLECKAERS ’
—	s
DIRECTOR GENERAL:
Inginer-șef, M. N. RĂDULESCI’
Director technic: Inginer, D. STOICA
Director comercial: L. CICONI
Director forestier: Inginer-șef silvic, V. MIHALCESCU
Are in exploatare pădu Hi din mintii Arefuld, de pe valea Ar
geșuliri, Posedă n fabi ă cu 18 gatere în -Curtea-de-Argeș Vinde
en gros și en drfall lemn-- de fo- și cherestea, prelate la gara
Cu tca«de-Arg ș. Posedă atei «r? mecanice de tâmplârie, fabr cl de
lăzi,' fabrică de parchete. Pri nește comenzi pentni chîrestcași lemne
de f*»c. tâ nplârie. mobilier, pareb t; de ștejar și fag, lăzi și orice
fel dc ambalaje de lemn etc.	।
Sediul in BUCUREȘTI, STR. MARCONI No. 3, T.kton 2/91.
..................: —....................
„CREDITUL TECHNIC"
Prima Sot. Română pentru încorajarea litreprinderilor Tectinke sl lidustilale
Capital Social 35 Milioane Lei deplin vărsat
Președinte al Consiliului de Administrație:
Inginer N. P. ȘTEFĂNESCU, Dir. Băncei Românești
Vice-Președinte al Consiliului de Administrație:
Inginer C. P. BRĂTAȘANU. mare industriaș și proprietar
ADMINISTRATORI DELEGAȚI:
Inginer G. BALȘ, mare proprietar,
Inginer TIBERIU EREMIE. mare antreprenor
CONSILIERI:
D. D. BRAGADIRU, mare industriaș.
Ing C. BUȘILA. Profesor la școala de Poduri și șosele.
EMIL BRANCOVICI, Directorul Societății .Agricola-.
Ing. Inspect General TANCRED CONSTANC1NESCU.
GR. GOLESCO Directorul Bflncei .Agricola-.
ON I UCA NICULESCU, mare comerciant și Industriaș
Ing. CH. PENESCU-KERTCHI, Dir. gen. al Soc. Română de automobi
Ing. E. WOLFF, mare industriaș.
Ing. P. ZLATCU.
Director general: Itg.rer. CJRNELIU BAL1EANU
Direct tecbnic : Ing. M. CIOC Dir. Comercial: GH. C1OFLEC
Dă consnltațluni și referințe asupra întreprinderilor technice șl indu-
striale din țară ; condiții generale, condiții locale, matcrIA primă, combu-
stibil, mijloace dc transport, organizarea mijloacelor de fabricație, mașini
personal, producție, dabușe”.
Sediul In București, str. Marconi No. 3. Telefon 2/91, (Palatul Soc.
de asigurare „Agricola'*.
CĂRȚI NOI
Călăuza teoretică și practică a estimatorulul de păduri, de
Oh. Teodorescu, inginer șef silvic.
Observațiuni și învățăminte trase din lucrările de combaterea
insectei. „Bostrychus typographus'1 în campania anului
1920, de Th. Grigoraș, inginer șef silvic.
Rezerva lemnoasă a țărei, de Z N. Stinghe, inginer șef silvic.
îndemn la o reformă silvică în România, de Gh. Bercuțan.
Studii entomologice și botanice în pădurile atacate de Bistri-
chizi, de N. lacobescu, Profesor la școala superioară de
silvicultură.
Elemente dc Botanică, de N. lacobescu.
Relațiuni între exploatarea agricolă și cea forestieră, de M.
Drăcea, inginer șef silvic.
i
And XXXIH. lULIE-AUGUST-SEPTEMBR^ 1921 No. 7-8 9
REVISTA PĂDURILOR
ORGANUL MCIBTiTBI „PROGRESUL SILVIC"
Fondată în 1886
yl recunoscuta persoana morală prin Decretul Regal 19. IMO di!a 28
Aprilie 190». cu sediul In palatul Ministerului de Domenii
Apare sub conducerea comitetului de redacție sub
Președinția d-lui Petre Antonescu	i
ABONAMENTUL 120 LEI PE AN
Combaterea costrichizilor din pădurea Statului
Tarcău. ......................................... Patra Antonoocu
Reforma agrară pentru Transilvania și înființa-
rea pădurilor și pășunilor comunale ... 1 Tlmoc
Exploatarea pădurilor tn regie........................ Ion Moldova» Junior
Industria forestiera la o marc răspântiei. . . M. P. Flora»«u
Hibridația stejarului este o cauză de dege-
nerare a speciei?..................... . . Const. C. AeAu
Din primele legături forestiere ale Ardealului. Ion Moldo von Junior
-Der Waldpoet* .....................................e*Ju Cri duo
Din Monografia Domeniului Gurghiu . . G P OntonoM»
Împădurirea locurilor si rate și nisipoase . . iu but Pro dan
Stejarul pomenire! lui Aru.joe Voiri . .	. N. MoteMCu
Recenzii.......................................... .	Andrei lonascw
Deschiderea cursurilor școalei superioare dc
Silvicultură ..	.......................
Legea de reglementarea cumpărării de păduri
destinate exploatării.......................-	• ♦
Apelul pentru bustul D-rului istraty .	.	• ’ •
Licitații de lemne..................................
Informațiunl........................................
BUCUREȘTI
TIPOGRAFIA „NAȚIONALA-, JEAN IONESCU & Co.
STRADA BURSEI No. 1
1921

% •
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
AL
SOCIETĂȚEI .PROGRESUL SILVIC-
PE PERIODUL 1921—1925
Consilieri:
Ion Aleman
M. Roldur
Al. Constantinescu
AureHu tllescu
Mihall P. Florescu
Livin Marțian
|nn Moldovanu
Const. Opran
Conat. Sava-Golu
Vlntll* btinghe
M. TănAscscu
Cenzori
Orldiu Crattero. C. P. Georgescu șl Xenofon Sculy.
Cenzori Supteanți :
I. Comanicl, Marin DrAcea și 0. Turneanu.
Biroul Societăței .PROGRESUL SILVIC*
Președinte: Al. Constantinescu
iu	- Aureliu Eliescu Secretar: M. P. Florescu
itct-rrcșeai / Livlu Marțian Camtr N. Eltfterescu
Ajutor de Sectelor șt Caeier: N. Caragea
Comitetid de Redacție:
Președinte: P. Antonescu
M. Drăcea
M. P. Forascu
I. Guguianu
N tacobescu
I. Paemlaky
Membrii:
D. Robineseu
V. Stinuhe
1.	T«m<>c
G. Turneanu
Față de greutățile ce întâmpinăm cu impri-
matul revistei vă rugăm să bine voiți a ne
trimite prin mandat poștal suma de lei^
costul abonamentului pe am^^/^'c/care
sunteți în întârziere.
Mandatele se va trimite p£ adresa “D. W6
hiacam ad-torul revistei la Casa Pădurilor,
București.
Rezultatul, consemnat într’un proces-verbal semnat de câte si
I a'n dl;pUS mi"isterului in primele zile
* Jd Mg t ,reC“f- Prino al,ă Viziune comunicată
cu adresa No. ~7o8o din 12 Augusta administrației Casei Pădu-
rilor ni sa cerut să arătăm asemene j:
1.	Care este efectul metoadelor aplicate pentru combaterea
insectelor in pădurea Tarcău ?
2.	Dacă cooperativa «Albina» își execută obligațiunile din
contract în mod satisfăcător, astfel ca să nu contribuie la înmulțirea
focarelor de insecte p’in inacțiune sau prin lucrări rele?
Pentru că ni se cerea un răspuns de urgență și D-nii Marțian
și Timoc se aflau la Cluj, iar eu in București, atât cel ce semnează
aceste rânduri, cât și cei l’alți 2 membrii ai comisiunei au înaintat
fiecare ministerului de domenii câte un referat separat.
In interesul cu oașterei mijloacelor întrebuințate încă de la
începutul lucrărilor pentru combaterea insectelor Bostrichus typo-
graphus și Bostrichus sau Tomicus chalcographus, cari au apărut
in masă în masivele de reșinoase d n Moldova, pentru ca cei cari
luptă și astăzi chiar, cu o rivnă care onorează corpul technic silvic din
care fac parte, în contra unor din inamicii pădurilor cei mai pe-
riculoși din regnul animal, vor găsi poate in cele ce urmează
oare-cari îndrumări utile, m’am hotărât a da pub!icită(el conpnutul
referatului ce am prezentat.
Anul XXXII*. IULIE-AUGUST-SEPTEMBRIE 1921 No, 7-8-P.
REVISTA PĂDURILOR
MM Mnttilnr fin pita Mii linii
Prin deriziunea din luna Iulie 1920, d-l Th. Cudalbu, ministrul
agricultureî și al domeniilor, a instituit o comisiune compusă din
d-nii ing'neri consilieri și inspectori generali silvici L. Marțian, Timoc
îi subsemnatul, cu însărcinarea de a constata dacă societatea coo-
perativă «Albina» respectă dispozițiile contractelor de vânzaea
porțiunilor din pădurea Tarcău, ce i s’au vândut de către Stat.
Rezultatul, consemnat intr’un proces-verbal semnat de câte și
trei membrii comisiunei, fam depus ministerului în primele zile
ale lunei August anul trecut. Prin o altă deriziune comunicată
cu adresa No. 27585 din 12 Augusta administrației Casei Pădu-
rilor ni s’a cerut să arătăm asemene):
1.	Care este efectul metoadelor aplicate pentru combaterea
insectelor în pădurea Tarcău ?
2.	Dacă cooperativa «Albina» își execută obligațiunile din
contract în mod satisfăcător, astfel ca să nu contribuie la înmulțirea
focarelor de insecte p’in inacțiune sau prin lucrări rele?
Pentru că ni se cerea un răspuns de urgență și D-nii Marțian
și Timoc se aflau la Cluj, iar eu in București, atât cel ce semnează
aceste rânduri, cât și cei l’alți 2 membrii ai comisiunei au înaintat
fiecare ministerului de domenii câte un referat separat.
In interesul cu oașterei mijloacelor întrebuințate încă de la
începutul lucrărilor pentru combaterea insectelor Bostrichus typo-
graphus și Bostrichus sau Tomicus chalcographus, cari au apărut
in masă în masivele de reșinoase dn Moldova, pentru ca cei cari
luptă și astăzi chiar, cu o rivnă care onorează corpul technic silvic din
care fac parte, în contra unor din inamicii pădurilor cei mai pe-
riculoși din regnul animal, vor găsi poate în cele ce urmează
oare-cari îndrumări utile, m’am hotărât a da publicităței conținutul
referatului ce am prezentat.
I
196
Revista Pădurilor
Cunoștințe preliminare
In urma uraganului care a avut loc în luna Decembrie 1915,
cea mai mare parte a arborilor de specie molid de pe sufrafața
de circa 850 hectare din pădurea Tarcău, vândută in primăvara
anului 1919 cooperativei «Albina», prin bună învoială, au fost
doborâți de vânturi.
Această porțiune de pădure se află situată la fundul pârîului
Tarcău, limitându-se la Vest cu vechia frontieră a Transilvaniei,
la Sud cu obcina Meilor și plaiul Radovanulul, la Est cu o linie
sinuoasă care pleacă ceva mai sus de poiana Rădvanului și tre-
când peste culmi și păraie, coboară la confluiența pâriului Țapului
cu pâriul Tarcăul, iar la Nord cu pâriului Țapului, limita trecând
peste piciorul Făgetului și pârîul Tărcausul.
Relieful terenului este foarte accidentat, pantele sunt mari
și neregulate, iar pe alocurea prăpăstioase (abrupte). Expozițiunile
predominante sunt cele de Nord, Est și Vest. Solul este destul de
profund, iar pe alocurea superficial, bogat în humus, din care cauză
îndată ce el este desgolit, se acopere cu o exuberantă vegetațiune
herbacee, de smeurișuri in special, de Epllublum, de Senecio ctc.,
care vegetațiune îngreunează extraordinar de mult plantațiunile,
mai cu seamă dacă trec mai mulți ani dela desgolirea lui, în care caz
le copleșesc și le fac chiar să dispară, ori le țin timp îndelungat
sub nivelul inălțimei etajului superior al celor buruieni.
Pe suprafața de 850 hectare vândută cooperativei «Albina»,
arborii doborâți de uraganul din Decembrie 1915 și cei cari au
căzut in urmă, reprezintă o proporție de circa 80°^, iar a celor
cari se găsesc și azi în picioare, verzi sau uscați 20’.'<. Aproape
toți acești arbori aparțin speciei molid. Spre a nu deveni un focar
pentru înmulțirea lui Tomicus (Bostrichus), typographus, consi-
liul technic al pădurilor, din care faceam și eu parte pe atunci,
a propus, prin avizul său din primăvara anului 1916, ca acești
arbori să fie imediat descojiți știut fiind că această insectă iși
depune oulele în stratul liberian al a-bo ilor doboiâți de vânturi
mai cu seamă și anume în cantitate de 20-80, (după observațiile
dela Tarcău insă de cel mult 50) într’o singură galerie, astfel că
dacă admitem că numai jumătate din acest nu-năr sunt femele,
cari la rândul lor depun același număr de ouă in timpul celei de
a 2-a generații (al 2-lea sbor), numărul insectelor se sporește în
mod considerabil.
Revista Pădurilor
197
Arborii in chestiune, cât timp nu sunt uscați cu desăvârșire,
servesc ca medii, ca puncte de atracțiune pentru insecte, nu se
poate mai prielnice, în pădurile pure de molid, iar când numărul
lor a devenit foarte mare, ele atacă mai întâi arborii din picioare,
a căror activitate fisiologică d ntr’o cauză oare-care a diminuat,
iar în lipsa acestora invadează chiar arborii din picioare verzi și
sănătoși.
După ce insă arborii s’au uscat cu desăvârșire, insectele ne
mai găsind hrana necesară, ele îi părăsesc numai decât penjru
a-și căuta aiurea alte locașuri pentru îndeplinirea evoluțiunei lor
organice.
Dispozițiunea contractuală, prin care s’a pus cumpărătorului
porțiunei de 850 hectare pădure obligațiunea de a descoji toți
arborii de pe ace4stă suprafa.ă, cea mai mare parte doborâți de
uraganul din 1915, după cum am arătat mai sus, sau cari se află
și astăzi uscați în picioare, (1920) nu prezintă deci, din punctul de
vedere al combatere! insectelor, absolut nici o utilitate, aceste in-
secte imprăștiindu-se în masivele verine cu mult mai înainte de
vânzarea pădurei, care a avut loc tocmai in anul 1919.
In anul următor 1920 s’a dispus a se pune in vânzare o noua
porțiune din pădurea Tarcău și anume aproximativ 2050 hectare,
formând 2 trupuri distincte la originea păriuiui Tarcău.
Aceste 2 din urmă trupuri de pădure vândute tot societății
cooperative < Albina» prin contractul din luna Februarie 1920, cu
dreptul de a le exploata prin tăieri rase în timp de cel mult 12
ani, se află situate unul pe versantul stâng și drept al văei Tar-
căului, iar cel de al 2-lea pe versantul stâng al părâului Tărcuța,
limitându-se cu porțiunea de circa 850 hectare vândută prin con-
tractul din 1919.
Terenul aici este tăiat de diferite pâraie cu văi strimte și
adânci; coastele sunt repezi, iar pe alocuri prăpăstioase; culmele
principale sunt în general ascuțite, astfel că se dă naștere unui
relief foarte accidentat. Solul în general este fertil, compozițiunea
mineralogică argilo și nisipo-argiloasă, stratul de humus foarte abon-
dent, din care cauză el este expus inerbărei și inăpădirei buruie-
nilor înalte. Profund pe alocuri, superficial in alte părți.
Expozițiunile variată după direcția văilor, cele sud-vestice
predomină. Speciile ce compun arboretele sunt: molidul 5IC, bradul
3/j« Și fagul Ele se găsesc in stare de amestec, fie individual.
198
Revista Pădurilor
sau formând pâlcuri de mai multe hectare fiecare. Cea d’întâiu
esență populează in special coastele sudice și cele de Sud, Vest
și Est, spre culmi cu deosebire, afară de câteva excepțiuni cum de
exemplu culmea de pe plaiul Fâgețelul, unde se află aproape numai
fag curat.
Arborii sunt de diverse vârste și dimensiuni, numărul lor va-
riind la hectar dela 180 la 200 în termen mediu; cei bătrâni în
etate de peste 200 ani, cu o grosime în diametru la înălțimea
de 1,3 m. dela pământ au o grosime de peste 60 cm. în diametru.
Aspectul general al masivelor din această porțiune de pădure, în
suprafață aproximativă de 2050 hectare, precum și din restul de
3325 ha. pădure exploatabilă ce a mai rămas Statului, este al gră-
dinăritului de forma ce caracterzează pădurile noastre virgine. Ca
specific’ pădure! Tarcău este, că intr’însa se găsește un mare nu-
măr de arbori de diverse dimensiuni, cam dela 30 cm. în sus,
atacați de criptogame, arbori cunoscuți în localitate sub numii ea
populară de iscări.
Arborii uscați in picioare din cauza atacului insectelor, a des-
cojirei molizilor in timpul războiului pentru obținerea coajei necesare
adăposturilor din preajma fronturilor de luptă, a gloanțelor de
pușcă și a obuzelor, este de circa 20—25 0 <.
Această proporție se reduce în ce privește trupul d • pe ver-
santul văei Tărcuța la 10 15
Cumpărătorul, societatea cooperativă «Albina», pe lângă alte
obligațiuni, a fost îndatorat, prin art. 6 din condițiile speciale ale
contractului, de a pune la dispozițiunea Casei pădurilor lucrători
cu instrumentele necesare, în număr suficient spre executarea la
timp și conform instrucțiunilor stabilite pentru combaterea in-
secte’or.
Operațiunea de combatare. Metoada aplicată.
Operațiunea dc combaterea insectelor de pe întreaga supra-
față de 5375 hectare pădure neexploatată încă, s’a început din luna
Decembrie 1919, continuându-se până la 1 Februarie 1920, încarc
timp s’au marcat 16669 arbori cursă, dintre cari aproape jumătate
au fost iscări.
Sub numirea de iscări sunt cunoscuți în localitate molizii, a căror
grosime la 1,3 m. dela suprafața solului trece dc 30 cm. în dia-
metru și cari prezintă din distanță in distanță în lungul trunchiu-
Revista Pădurilor
199
rilor lor niște pete negricoase, de ordinar in locurile unde au fost
crăci rupte, unde s’au cauzat răni și alte traumatisme, cari pete
nu sunt altceva, după d-l profesor N. îacobeseu, decât f ructificațiile
ciupercei Trametespini ’) cari contribue la deteriorarea calităfei lem-
nului prin intrarea lui în descompunere.
Marcarea arborilor, care a precedat vânzarea pădurei, s’a
făcut in mod împrăștiat și anume pe o suprafață de circa 1200
hectare, dintre care 700—800 hectare făcând parte din cele 3325
nectare exploatabile rămase Statului, iar restul de 400—500 hect.
din porțiunea de circa 2050 hect. vândute societăței «Albina» în
primăvara anului 1920.
Din cauza lipsei unei organizări adequate, a zăpezei abon-
dente care a durat până la 20 Martie 1920, a sărbătorilor Pașteluî
și a intârzierei aprobărei devizului pentru combaterea insectelor,
care a avut loc, după cum mi s’a afirmat de către personalul silvic
din localitate, abia in cursul lunei Aprilie, continuarea marcărei
arborilor curse pentru primul sbor al insectelor (l-a generație) s’a
efectuat în centrul Ardeluța, in 10 zile și anume dela 4—15 Maiu, adică
când sborul de primăvară al insectelor începuse deja. De rândul
acesta s’au marcat și tăiat un număr de 20.000 arbori dintr’un
număr de 161 bande late de câte 40 metri și situate cam la 200
metri depărtare una de alta, extrăgându-se cam 1 s din materialul
lemnos aflător în fiecare din aceste bande sau fâșii de pădure.
Acestor fâșii li s’a dat, pe cât s’a putut, o direcțiune în
sensul celei mari pante începând din văile diferitelor pârae prin-
cipale și ajungând până la culmile respective.
Din cauza tăerei prea târzie a acestor arbori curse, ei nu
și-au putut îndeplini în mod complect rolul lor, pentru că insectele
din l-iul sbor, nu și-au depus ouăle pe dânșii, decât acele a căror
sbor întârziat s’a făcut ulterior perioadei de maximum de intenzi-
tatea al sborului în chestiune. In schimb arborii, cari fusese dobo-
rîți de vânturi în cursul toamnei și în iarna 1919 1921, ale căror
rădăcini fiind acoperite in total sau in parte cu pământ, nu s’au
putut uscâ până la primul sbor, ai servit ca cele mai bune curse,
dovadă că, cu ocaziunea descojirei, s’au găsit pe dânșii un număr
1) Descrierea amănunțită a acestei criptogame se poate vedea In
scrierea „Lehrbuch dor Baumkraunkheiten*, de dr. Robert Hartig, Berlin 1889»
a 2-a ediție, pag. 164 — 167.
Revista Pădurilor
2uo
considerabil de insecte sub formă de ouă, de larve, ori de nimfe
sau păpușe.
Al doilea sbor al insectelor (a 2-a generație) s’a început in
primele zile ale lunei Iulie 1920, atingând perioada maximă în zilele
de 3, 4 și 5 Iulie st. n. continuându-se apoi in tot decursul acestei
luni și va dura, după toată probabilitatea și în luna August.
Spre a se constata evoluția desvoltărei insectei Tomicus,
(Bostrichus) typographus, în ziua de 15 Iulie 1920, s’a tăiat un
număr de 150— 200 arbori verzi din picioare atacați de insecte,
lesne de recunoscut după înroșirea extermităței ultimilor lujeri și
aplecarea lor în jos, cărora li s’a dat numele de arbori curs? na-
turali ; pădurarii și lucrătorii îi cunosc sub numirea de viermari.
Cu ajutorul acestor arbori s’a putut constata că, pe circa 1 3
din lungimea trunchiurilor despre vârf, majoritatea nimfelor se
transformase in insecte perfecte, dar cele mai multe din acestea
sburase, rămânând numai puține, nedeplin formate, de culoare ca-
fenie deschisă și prin urmare care nu erau încă în stare de a
sbura. Cam pc 1 3 din lungimea trunchiurilor, partea din mijloc a
arborilor cursă, insectele se aflau în stare de larve, cele mai multe
însă ca nimfe și numai prea puține ca Insecte nedeplin formate,
iar pe restul trunchiurilor insectele în chestiune se aflau in stare
de ouă, dar mai cu seamă de larve.
Din totalul de 36669 arbori curse, marcați și tăiați până la
finele lunei Iulie 1920, data aflărei mele în localitate, se cojise
un număr de 18511 și se mai aflau în curs de descojire încă
8000—10,000 arbori, restul fiind destinația servi ca curse pe tot
timpul cât va mai dura al 2-lea sbor.
Cu ocaziunea operațiunei de descojire s’a constatat că, din
cauza netăierei lor la timpul oportun, numai un număr restrâns
de insecte din l-iul sbor își depusese oulele pe dânșii. Arborii
cursă nu își au îndeplinit, prin urmare, după cum era de prevăzut
de altminteri, decât prea puțin rolul lor. S’a constatat, în același
timp, că cea mai mare parte din insectele cu cari erau încărcați,.
proveneau din sborul al 2-lea (a 2-a generație), dar din cauza
temperaturei ridicate din timpul verei ele atinsese deja gradul de
desvoltare al insectelor din l-iul sbor, metamorphoza acestora fiind
întârziată din cauza timpului ploios și rece care avusese loc In
lunile de primăvară.
Revista Pădurilor
20 î
Pe unul și acelaș arbore s’au găsit deci insecte din ambele
generatii. Spre a servi ca arbori curse pentru sborul al 2-lea al
insectelor s’au marcat și tăiat, pe la sfârșitul hmei Iunie, un număr
numai de 2500 arbori, dc astădată însă nu în bande și nici în
mod împrăștiat, pentrucă în acest din urmă caz s’a observat, că
pe arborii cursă cari se găseau la umbră, precum și pe coastele
nordice, nu își depusese ouelele decât prea puține insecte, ci în
masivele dintre bandele în chestiune s’au deschis ochiuri având
forma de ordinar drept unghiulară și anume, latura cea lungă
de 30 metri, în sensul celei mai mare pante, iar a celei mici de 2(
metri, suprafața fiecăruia fiind așa dar de circa 600 metri pătraț:.
Exploatarea arborilor din aceste ochiuri a fost făcută în
mod ras.
Numărul aroonior marcați spre descojire dc la începutul
acestei operațiuni, care a avut loc la 15 Mai 1920, și a durat
până la 31 Iulie, a celor descojiți dc fapt până la această dată, pre-
cum și numărul zilnic de lucrători puși la dispozițiunca Casei Pădu-
rilor de cooperativa «Albina» în săptămâna de la 19—24 Iulie,
a variat, după afirmarea D-lui inspector silvic Borș, între 287—400.
După datele insă ce ni s’a prezintat de delegatul local al
cooperativei, numărul lucrătorilor procurat organelor silvice ale
Statului pentru combaterea insectelor din pădurea Tarcău a fost:
In luna	Maiu	1920 dc.....................1047	pe	zi
. »	Iunie	„ „..................... 837	„	„
„ „	Iulie	, „..................... 480	„	„
Voind să compar arătările inginerilor noștrii silvici cu cele
din registrele cooperativei «Albina», aceasta ne-a înmânat o si-
tuație, din care rezultă că pentru combaterea insectelor până la I
August 1920 s’a doborât din porțiunea dc 2050 hectare, 14849 ar-
bori curse, s’a curmat 8060 butuci, s’au ccpurit 3877 și s’au
cojit 10952.
Din porțiunea de 3325 ha s’au tăiat 29043 arbori curse,
s’au curmat 12196 butuci, s’au cepurit 4092 și s’au cojit 19129.
Zilele de lucru întrebuințate pentru săvârșirea acestor lucrări
au fost de 22,326, cari au costat 928,652 lei, ceeace revine, în
termen mediu, la 41 lei și 60 bani ziua dc lucru.
Cum este organizată lucrarea de combatere?
Iată cum este organizat serviciul de combaterea insectelor
în pădurea Tarcău. Suprafața de 5375 hectare din această pă-
Revista Pădurilor
202
dure, pentru care societatea Albina este obligată, conform art. 6
alin 2 din condițiunele speciale pentru vânzarea materialului lem-
nos de pe poițiunea aproximativă de 2050 ha, de a pune la dis-
poziția Casei pădurilor pentru combaterea insectelor in tot timpul
duratei acestei lucrări cel puțin 10C0 lucrători (fără a se preciza
dacă trebuie socotiți pe zi, pe săptămână, pe lună, ori pe tot timpul
duratei operațiunei) s’a împărțit in 8 sectoare, fiecare din acestea
iind încredințate conducerei unui domn silvicultor asistent.
Arborii curse mai întâiu se marchiază, după care se taie și
se divizează în 4 părți, cunnându-se astfel trunchiurile lor in câte
4 butuci. Descojirea se face îi mod treptat începându-se cu cei
proveniți din partea despre vârful arborilor, pentru că aceștia sunt
cei d’intâiu atacați de insecte și numai în urmă ceilalți butuci și
anume pe măsura invadării lor de către insecte și transformărei
ouelelor lor în larve.
Manipulațiunea din cauza aceasta este excesiv de greoaie
și costisitoare, pentru că lucrătorii sunt nevoiți a căuta prin pădure
locurile unde sau doborât arborii pentru curse și odată găsiți ei
trebue să cerceteze, cari anume butuci sunt proprii pentru des-
cojit. In caz când nici unul nu este propriu pentru această ope-
rațiune, sau suntnumai butucii cei mai subțiri despre vârful arbo-
rilor, după descojirea acestoia ci pleacă apoi în căutarea altora.
Lucrătorii schimbându-se des și fiind streini de localitate nu
cunosc pădurea Tarcău și de oarece in general nu se desemnează
fiecărei echipe dc lucrători anumite porțiuni bine determinate, prin
limite naturale de ex. ei pierd, d’impreună cu lucrătorii suprave-
ghetori, un timp prețios cu căutarea altor arbori curse, dnpă ce
într’un loc oarecare s’a terminat cu operațiunea descojitului.
Se obicinuiește asemenea, deși cea mai mare parte a domnilor
silvicultori asistenți, șefi de sectoare, în urma constatărilor făcute pe
teren, nu împărtășesc părerea că procedeul recomandat este efi-
cace, ca arborilor cu un strat cerlical mai gros, cum se întâmplă
cu cei mai bătrâni, sau cu butucii cari provin din partea de jos
a trunchiurilor, să li se răzuiască ritidomul mai înainte de des-
cojire și anume până ce se zăresc larvele insectelor
Se pretinde de unii dintre șefii hierarhici conducători ai lu-
crărilor de combaterea insectelor din pădurea Tarcău, că proce-
dând astfel sunt mii multe probabilități ca acestea să fie cu mai
multă siguranță distruse, ouele și larvele venind în contact mai
Revină Pădurilor
203
direct cu agenții naturali, cu lumina solară, cu ploaia etc, ca in
cazul când descojirea nu este precedată de răzuire.
Pentru a se dovedi avantajul unei astfel de operațiuni, cei
cari o susțin, ar trebui să se bazeze pe un material de date expe-
rimentale, ceeace nu este cazul.
Ceeace insă este sigur, este faptul că o asemenea practică
nu este cunoscută in literatura străină și in cazuri de invaziuni
similare de insecte n’a fost nicăieri aplicată, cheltuiala în schimb
sporește In mod considerabil.
D-l silvicultor asistent Niculae Ion, căruia’i este încredințat
unul din sectoare, a afirmat comisiunei că in urma experienței ce
d-sa a făcut, reiese că este nevoe de un timp de 3 ori mai mare
pentru ca, pe lângă descojirea unui arbore gros la înălțimea pep-
tului de 59 cm. în diametru, să i se răzuiască și rctidomul (partea
solzoază și crăpată a coajei).
Un atare mod de procedare, a cărei absolută necesitate nu
este dovedită, îndreptățește cooperativa «Albina» sâ se plângă că
se face experiență pe socoteala sa, de oarece lucrătorii pentru
co nbaterea insectelor sunt plătiți cu 40 lei pe zi, iar în timpul
din urmi cu 50 lei chiar, fără a putea fi găsiți ușor.
Rezultatul metoadei aplicate pentru comba-
terea insectelor
Ținând seamă de imperfecțiunile inerente ori cărui început,
se poate afirma că la Tarcău s’a făcut un pas serios in lupta
dusă în contra lui Bostrichus (Tomicus) typographus în special și
cu măsurile ce le propun mai la vale sunt încredințat eă se va
ajunge la i n rezultat mulțumitor in ce privește stârpirea lui.
Dacă în menționata pădure răul n’a luat, până acum, proporția
unei adevărate calamități, prin întârzierea n combaterea acestei
insecte, datorite neluărei la timp de măsuri prezervative, precum ș>
a evenimentelor răsboiului, este că masivele respective, din punctul
de vedere a) compozlțiunei lor, sunt fericit constituite, căci nu sunt
compuse numai din molid curat, ci dintr’un amestec în care el intră
într’o proporție de restul fiind format dinbrad și fag.
Păreri eronate și diferitele faze ale
atacului insectelor
De către unii silvicultori cam profani in chestiuni de entomologie
forestieră,din fericire puțini Ia număr, se susț ne că pentru combaterea
Revista Pădurilor
2 4
insectei Bostrichus typographus L. nu este nevoie de arbori curse»
ci numai de a se scoate din mijlocul masivelor arborii uscați in
picioare, cei doborâți de vânturi, piecum și cei verzi în picioare,
cari, în mod vizibi', se disting că sunt atacați de această insectă,
cu alte vorbe a se întreține numai o bună higienă a pădurei.
A pune temei pe asemenea credin'e greșite, este a fi cu
totul străin de biologia insectei despre care ne preocupăm, sau a
desprețui în mod suveran preceptele științifice și rezultatele unei
lungi experiențe.
Se știe, in adevăr, că atât la arborii atacați de Tomicus ty-
pographus, considerați in mod individual, cât și la arborettle sau
pădurile alcătuite dintr’o colectiv tate de vegetale lemnoase, dis-
tingem 3 perioade de atac, caracterizate prin următoarele faze:
In l-a perioadă, atât la arbori cât și într’un masiv constitui
in întregime de molid, atacul nu se poate distinge decât de către
un ochiu foarte experimentat, de un specialist consumat, căci
semnele distinctive sunt așa de puțin evidente, atât de neînsemnate,
încât pot fi luate drept fenomene obicinuite ale vieței plantelor, fără
sâ putem bănui câtuș de puțin că Tomicus typographus ar fi in-
vadat pădurea noastră.
In a il-a perioadă, starea arborelui sau a arboretului este
așa de schimbată în cât eminența pericolului, datorit invaziunei in-
sectelor, nu poate scăpa decât unui om cu desăvârșire profan.
In a lll-a perioadă, ni se înfăcișeară icoana destrucțiunei, ar-
borele a încetat să vegeteze, Iar pădurea este pe cale de a-1 imita.
In l-a perioada omul poate cu ușurință pune stavilă răului, in
a ll-a numai desvoltând în scopul acesta o mare energie, iar în a
lll-a perioadă el se află aproape la limita puterilor sal?.
Se naște acum in mod firesc întrebarea cum se pot distinge
diferitele stadii de desvoltare ale atacului insectelor ?
La aceasta respundem:
In prima perioadă se observă la câți-va arbori o ușoară stare
maladivă, o slabă decolorare a frunzelor (a acelor) și o aplecare
a lor în jos. Fire de rășină se întind pe trunchiuri in jos, iar pe
scoarța arborilor se zărește un praf (rumeguș) de culoare brună
ca a tabacului. Afară de aceasta spre partea inferioară a trunchiu
lui, la o distanță de peste 2 metri dela pământ, se văd pe ici și co-
lea pe coajc mici găuri ca de alice. După aspectul general al ar-
Revista Ridurilor
205
borilor in acest stadiu al atacu'ui, nici nu putem să bănuim că insecta
de care ne temem și a făcut deja aparițiunea.
In a ll-a perioadă coloarea frunzelor (acelor) molidului a de-
venit brună roșiatică, fără insă să fi început să cază jos. Rășina
se prezintă nu in forma de fire lungi, ci de picături, cari te stro-
pesc, din când in când, când ridici fața în sus, iar pe coaja trun-
chiurilor arborilor până la baza lor se observă o mai mare pro-
porție de răzâtură de lemn (rumeguș).
In a lll-a perioada, în fine, frunzele cad multe de o dată, san
au căzut deja, iar scoarța arborilor se desface sub formă de plăci,
părțile desgol te ale trunchiurilor sunt pline cu un rumeguș de cu-
loare negricioasă, seva sau mâzga fiind intrată în fermentație.
Dacă in prima perioadă a atacului tăiem un arbore, trebue să
căutăm mult până să dăm peste insecte, căci la molid în acest
stadiu se găsesc uumai dela vârful trunchiurilor și până cam pe
la mijlocul lor. In a II a perioadă insectele s’au înmulțit foarte
mult și s’au scoborât pe trunch u în jos, ceea ce ne învederează
marele număr al găurelor rotunde, ce străbat coaja arborilor. In
a lll-a perioadă insectele au părăsit deja arborii, cari nu e mai
poate procura hrana necesară.
Când pădurea se găsește în primul grad (perioadă) de atac
al insectelor, ea coprinde numai câțiva arbori inprăștiați, aflători
în a l-a și a ll-a perioadă, fără nici o legătură aparentă intre
dânșii. In al 2-lea stadiu al atacului se zăresc in pădure grupe
de câte 4—6 arbori, unii dintr’înșii fiind și in perioada a lll-a de
atac. O pădure aflătoare in al 3-lea grad de atac este caracteri-
zată prin faptul, că arborii, din a lil a perioadă a atacului formează
grupe sau pâlcuri mari, cari pe alocurea atingându-se dau naș-
tere la fâșii mai mult sau mai puțin lungi.
Așa fiind rezultă câ, pentru a pune stavilă unei invaziuni de
Tomicus typographus, nu este de ajuns, după cum susțin unii, să
ne mărginim de a extrage din interiorul masivelor numai arborii
uscați, căci in cazul acesfa noi nu îndepărtăm din pădure, decât
arborii aflător in a lll-a perioadă a atacului și cel mult o parte
din a ll-a perioadă. Acei insă cari se găsesc in l-a perioadă de
atac și o parte din cei din a ll-a perioadă vor continua și de aci
înainte a servi ca mijloace de propagare a insecteior.
206
Revista Pădurilor
Concluziuni
Singurul mijloc util de combaterea insectei Tomicus typo-
graphus este întrebuințarea arborilor cursă și anume cât se
poate de judițios spre a se surprinde momentul când ouele se
transfo mă in larve ’).
’) C’est au moment ou l’on s’est assurd que Ia premiere
ponte est en train de s’accomplir qu’il faut intervenir 6ner^ique-
ment et dcorcer trds soigneusement tout le trone pendant que
Ies femelles sont encore â l’oeuvre, cachâes dans la galerie mater-
nelle. A l’aide d; haches et d’ecorțoir, on enlăve Ies couc'nes cor-
ticales; elles se detachent facilement et l’on bouleverse la plus
grande pârtie des larves et des oeufs. Ceux-ci, exposde au soleiI
oii ă la pluie, ne peuvent y vivre, et l’on parvient â ancantir, avec
le concours des dldments mWorologiques, cette premiere g6ne-
rations surprise, en general, au moment dela metamorphose d’oeuf
en larve. Traitd d’entomologie forestiere par A. Barbey 1913,
pag. 57 și 58.
Alți autori sunt de altă părere in ce privește stadiul anume
când trebuie făcută descojirea.
«Tous Ies Bostriches (â 1 6tat de larves et de nymphes) at-
teints par le soleil ou la pluie dans Ies 6corces retoumdes, perissent.»
Les ravageurs des forcts et des arbres d’alignement, par de
la Blanchere. 1889, pag. 125.
«Es ist nămlich ein bekannter, eiger.tWmlicher Umstand, dass
der noch nicht ausgebildete Kăfer die freie Luft nicht vertragen
kann und das Eier, Larve und Puppe durch dieeinfache Blossle-
gung der R nde zugrunde gehen.
Zu Fangbăume wăhlt man geme unterdriickte Stărnme, legt
dieselben auf Unterlagen in sonnige Oerter und entrindet diesel-
ben nach erreichten Zwecke zur Zeit, wo die L^rve in das Sta-
dium der Verpuppung uebertritt.
in traducere: este adică un fapt cunoscut, caracteristic, că in-
secta ne desvoltată nu poate suporta aerul liber și că oul, larva ți crisa-
lida sunt nimicite prin simpla expunere la soarea coajei. Arborii curse
se aleg de preferință din cei dominați, ale căror trunchiuri se așează
pe lemne in locuri expuse soarelui, unde se des cojesc, după ce și-au
atins scopul și anume de obiceiu In momentul când larva trece
in stadiul de crisalidă.
A se vedea instrucțiuni’e relativ la distrugerea insectelor
vătămătoare pădurilor trimise de guvernul austriac diferitelor țări de
coroană. Gesetze betreffend das Forstwesen und den Feldschutz
(Manzsche Gesetz-Ausgabe. Viena 1885. pag. 36).
Revista Pădurilor
207
Cu prvire lapădu-ea Tarcău unde, din cauza intârzierei de
a se lua la timp cuvenitele măsuri dă protecție, răul a luat pro-
porție mari, nu însă astfel încât să nu se mai poată remedia. Pro-
puneri e ce urmează mai jos, dacă vor fi urmate cu puictualitate,
am crcdin[a că o va feri de o adevărată calamitate, de oarece,
după cum am menționat mai sus, masivele nu sunt compuse nu-
mai de molid, ci și de fag și brad formând un amestec intim, în
grupe, sau pâlcuri.
Nu tot astei seva întâmpla cu pădurile curate de molid d.n
partea de sus a vi ei Bistrița, cucele din județul Trei Scaune din Tran-
silvania, pe care de asemenea ani avut ocaziunea de a le observa
în trecere, dacă nu se vor lua măsuri dictate de știință și prac-
tica forestieră pentru preîntâmpinarea pericolului, care amenință cu
o ru n l sigură pădurile de rășinoase ale țârei, reprezentând, din
cauza scumpire! extraordinare a lemnului de lucru și de foc in
timpul actual și probabil și in viitorul apropiat, o bogăție națională
care se cifrează cu miliardele de lei.
Propuneri pentru combaterea insectei Tomicus
typographus.
Măsuri de ordin technic.—\. Se va tăia, descoji și scoate
din pădure to:i arborii vițioși, ma'adivi, deperisanți, iscării, cei rupți
și doborâți de vânturi, cei din etajul domin it, după ce vor fi utili-
zați ca arbori cursă, cari, dup 1 cum se știe, oferă diverselor soiuri
de bostrichizi și în special lui Bostrichus typographus, un me-
diu favorabil spre a se putea înmulți și împrăștia și in masivele
vecine sau chiar îndepărtate, după cum experiența ne dovedește.
2.	Se vor doborî, descoji și curma în butuci, arborii uscați în
picioare, ori cărei specii ar aparține, în scopul de a întreține buna
higienă a pădurei Tarcău, cei neutilizabili pentru lemne de lucru
sau de foc, se vor arde in pădure în locuri ferite de incendii.
<Cojirea arborilor cursă nu se va începe mai înainte, până
ce ouele depuse nu au înviat toate. Dacă s’ar începe cojirea mai
de vreme, atunci femelele, cari nu și-au terminat încă depunerea
ouălelor, ar sbura, ducându-se să și depună restul ouelelor pe ar-
borii in picioare».
2 OS
Revista Pădurilor
3.	Se va renunța de a se tăia arbori curse din așa zisele bande
cari pleacă din fundul văilor și se continuă până la o culme prin-
cipală, trecând adese ori peste văi, culmi secondare și peste coaste
cu diferite expozițiuni inclusiv cele de Nord, Est și de Nord-Est,
unde insecta în chestiune nu se grăbește a-și depune ouelele. Se
va căuta asemenea de a nu se utiliza ca curse arborii din picioare,
sănătoși, din etajul dominant proprii pentru lucru și construcțiuni,
după cum am constatat că s’a procedat în trecut.
4.	Se va renunța pe cât posibil la întrebuințarea arborilor
curse prin împrăștiere, căci experiența locală și de aiurea a dove-
dit că din cauza lipsei de lumină solară și probabil și de căldură
îndestulătoare, insectele evită de’a își crea galerii materne în scoarța
arborilor aflători în locuri prea umbrite, umede și răcoroase.
5.	Se va creia in schimb ochiuri mai mari sau mai mici, după
necesitate, in jurul arborilor uscați în picioare și a arborilor curse
naturali, a așa zișilor viermari, arbori aflați in perioada a 2 a de
atac, cari se disting după înroșirea extremităților ultimilor lujeri,
după curgerea de rășină și a căderei mai abundente a prafului de
rumeguș de culoarea tabacului, când lovj-n trunchiul arborilor cu
toporul. Din aceste ochiuri se vor extrage molizii cu o grosime
de peste 30 cm. în diametru și anume 1 3 sau chiar 1 2 din ma-
terialul lemnos existent la unitatea de suprafață, în forma unor tă-
ieri de însămânțare foarte rare în cari arborii în picioare rămân
izolați unii de alții.
6.	Astfel de ochiuri se vor deschide și în jurul arborilor verzi
din picioare, pe cari, după semnele exterioare despre care am men-
ționat mai sus, suntem încredințați că se află în prima perioadă
din punctul de vedere al intensităței atacului de către insecte.
7.	Arborii curse tăiați din ochiurile in chestiune în proporție
de 13 sau 1 2 din volumul întregului material lemnos, vor fi cât
mai mult expuși luminei solare și așezate extremitățile lor pe pra-
guri de lemne uscate cari se găsesc cu ușurință în pădurile vir-
gine. Cu chipul acesta nu va mai fi nevoe ca sl fie curmate in 4
butuci, căci trunchiurile acestor arbori curse fiind expuse soarelui
și căldurei vor fi înăpădite de insecte, cari își vor depune ouelele
nu numai pe părțile de sus ale trunchiurilor, ci de jur împrejurul
lor ne mai fiind astfel în contact cu umiditatea solului.
8.	Pentru crearea de noi ochiuri pentru combaterea insectelor
Revista Ridurilor
239
sc va da întotdeauna preferință expozițiunilor calde, expuse soa-
relui și căldurei (însorite după cum se zice în localitate) cum sunt
cele de Sud, de Vest, de Sud Est și de Sud Vest. Când invaziunea
a luat proporții mari, se va crea atari ochiuri și pe alte versante,
cât mai aproape de culmi și de părțile superioare ale coastelor ex-
puse cât mai mult luminei și curenților aeriani.
9.	Tăerea arborilor curse din ochiuri trebue să se facă ceva
mai înainte dc sborul insectelor, căci încetând orice activitatea vege-
tațiunei ei se anemiează și constitue astfel condițiuni proprii pen-
tru ca insectele să-și formeze galerii caracteristice în stratul cor-
tical al arborilor, unde larvele iși depun ouelele.
Numărul și suprafața ocliiurilor nu trebue fixate mai dinainte,
căci aceasta depinde de intensitatea invaziunei, care se apreciază
de șeful de sector respectiv și care hotărăște proporția și ordinea
de succesiune in care urmează a fi deschise.
10.	Arborilor cursă nu li se va reteza vârfurile ci vor fi lă-
sați cu crăcile lor, când avem interesul să grăbim transpirațiunea
și pierderea umidităței din zona cambială și din albumul lemnului,
sau când intențiunea noastră este ca ci să servească ca curse nu
numai pentru Tomicus typographus, ci și pentru congenerul său
Tomicus chalcographus, care după cum se știe atacă de preferință
crăcile, vârfurile arborilor și uneori molizii a căror coije este mai
subțire.
Din potrivă când voim să intârziăm uscarea arborilor, li se
va reteza vârfurile imediat după doborârea lor, iar secțiunile ex-
treme vor fi acoperite cu pământ. Cu modul acesta mulți arbori vor
putea servi drept curse nu numai pentru primul sbor al insectelor,
ci chiar pentru cel de al doilea.
II.	După retezarea vârfurilor arborilor ele nu vor fi ținute la
umbră sau acoperite cu alte crăci, căci pot servi foarte bine ca
curse pentru diferitele soiuri de bostricnizi, dovadă mulțimea de
ouă și de larve ce am găsit pe aceste vârfuri și coronamentul ar-
borilor doborâți cu ocaziunea aflărei mele în localitate.
12.	Prin crearea de ochiuri bine luminate de soare și bătute
de vânt se va împedica, prin descojirea trunchiurilor lor și repe-
dea uscare a lemnului, ravagiile insectei xyloterus (Tomicus) liniatus.
13.	Ochiurile despre care am vorbit, vor înlesni foarte mult
210
Revista i adurilor
regenerarea naturală a masivelor, ceeace se recomandă cu tot di-
nadinsul pentru pădurea Tarcâu.
b. Măsuri de ordin administrativ.— a). Pentru a se micșora
actualele cheltueli ce sc fac cu combaterea insectelor, cari sunt re-
lativ enorme, este bine ca să se încredințeze conducerea acestei
lucrări regiunei silvice respective, care va da detegațiune in mod
special unui silvicultor șef, agent dc control, a cărui competență, sâr-
guință și pricepere în combaterea insectelor este bine recunoscută.
Sc va reduce Ia 2, cel mi It 3, numărul actual al silvicultorilor
azistenți însărcinați cu combaterea insectelor in pădurea Tarcău,
ceilalți putând fi utilizați pentru lucrările dc combaterea insectelor
din pădurile de reșinoase cari fac parte din bazinul râului Bistrița,
cum de exemplu la pădurea Broșteni, proprietate particulară a
M. S. Regelui, a cărei suprafață trece de 40.000 hectare, la pă-
durea Hangu a principelui Sturdza și la alte păduri, unde, din lipsă
de personal, nu se poate lucra nimic, din care cauză Bostrichizii se
înmulțesc considerabil și atacul lor sc întinde pe o suprafață din
ce în ce mai mare.
D. inspector silvic Borș, a cărui energie și corectitudine in
serviciu numai are nevoe de a te elogii, va avea conducerea ge-
nerală a lucrărilor de combaterea insectelor din întreaga Moldova.
D. profesor lacobescu va continua studiile sale științifice.
b)	. Pentru a se forma clemente destoinice se va instrui un
număr de lucratori permanenți in ce privește măsurile de luat pen-
tru combaterea insectelor, p ătindu-li se un salariu mai marc ca ce-
lor lalți.
Li sc va da afară de aceasta câte una sau două perechi dc
bocanci. Ei vor îndeplini funcțiunea de supraveghetori de lucrări,
suplinând într’o oarecare măsură absența actualilor silvicultori asis-
tenți cari vor fi utilizați aiurea.
Constatându-se în urma inspecțiunilor inopinate a silviculto-
rului șef, conducătorul lucrărilor de combatere, că acești suprave-
ghetori de lucrări își îndeplinesc cu conștiinciozitate datoria, li se
va putea da, din când in când, câte o mică gratificase în bani sau
în natură, drept încurajare și stimulent. Cei neglijenti vor fi amen-
dați cu sume, cari se vor distribui la timp celor sârguitori.
Astăzi, când se simte atâta lipsă de personal silvic in vechiul
Regat, in Transilvania și în Bucovina, nu este bine ca să fie con-
centrați prea mulți silvicultori cu studii academice la o singură
Revista Ridurilor
21!
pădurea Statului, când altele, deși sunt tot atât de amenințate de
acelaș flagel, sunt lăsate în voia soartei.
c)	Silvicultorilor asistenți întrebuințați pentru combaterea in-
sectelor li se va plăti cel puțin o diurnă de 50 lei pc zi, căutând
asemenea a li se înlesni cumpărarea cu prețuri reduse de încăl-
țăminte și alte efecte, pe cari le uzează foarte repede, dat fiind că
sunt ținuți să umble în continuu în sectorul lor pe timpul ploilor
și altor intemperii, cari sunt atât de frecuente la munte.
d)	Din lucrătorii întrebuințați pentru combaterea insectelor
la Tarcău se va forma mai multe echipe, cărora li se va încre-
dința efectuarea lucrărilor din anumite părți ale unui sector, astfel
după cum se procedează în pădurea Statului Galu, după instrucțiunile
d-lui silvicultor șef Th. Grigoraș cu foarte bune rezultate, atât din
punctul de vedere technic cât și financiar. In adevăr, pe câtă vreme
în această localitate operațiunea de combatere a lui Tomicus typo-
graphus și calcographus costă în termen mediu 12 lei de m. c. în care
intră doborâtul arborilor, cepuritul și descojitu! lor, fără a se prac-
tica insă procedeul dela Tarcău de a se curma trunchiul in 4 bu-
tuci, operațiune considerată aici ca inutilă, la Tarcău cheltuelile se
urcă la numai puțin de 30 lei de m. c. iar cooperativa «Albina» sus-
ține că in realitate se atinge cifra de 40 lei de m. c.
De relevat asemenea este, că la Galu operatorii nu se mul-
țumesc de a expune soarelui și ploilor partea internă a stratului
cortical după descojirea trunchiurilor arborilor, ci coaja lor se arde
în întregime, astfel că distrugerea insectelor, în oricare din faza
transformărei lor evolutive s’ar afla, se face în mod mai sigur și
mai complect, fără ca să se fi înregistrat vreodată un singur caz
de incendiu, argument principal invocat de cei cari nu admit această
procedare, ceeace explică excelenta organizare a muncei, spiritul
de prevedere și măsurile de precauțiune ce se iau de personalul în-
sărcinat cu combaterea insectelor la pădurea Statului Galu, precum
și la alte păduri de pe valea Bistriței din Moldova.
Petre Antonescu.
212
Revista Pădurilor
Reforma agrară pentru Transilvania și
înființarea pădurilor și pășunilor comunale
Având în vedere, că legea pentru reforma agrară din Tran-
silvania, Banat, Crișana și Maramureș prevede creiarea și com-
plectarea pășunilor și a pădurilor comunale, având în vedere că
această lege de mare importanță are de scop ridicarea bunei stări a
populațiunei și mai având în vedere că dispozițiunile legei, referitoare
la creiarea pășunilor și pădurilor comunale vor avea influență și
asupra administrației pădurilor, interesele economiei silvice ne impun
să ne ocupăm cu modalitățile, pe baza cărora va trebui executată
legea, pentru ca să poată corespunde scopurilor amintite și pentru
ca să se evite greșelile, cari ar putea fi în detrimentul fondului păduros.
Dispozițiunile referitoare la complectarea și creiarea pășunilor
comunale sunt prevăzute în art. 24—31, iar cele referitoare la pă-
durile comunale în art. 32—37.
In baza art. 32 punctul a.) pentru înființarea și complectarea
pădurilor comunale se vor expropria în primul rând pădurile enu-
merate în art. 6 a.), cari formează proprietatea corporațiunilor, in-
stituțiunilor, bisericilor, mănăstirilor, capitlurilor, universităților, școa-
lelor, spitalelor, județelor și a comunelor, cum și pădurile statului.
Această dispozițiune a legei atinge în prima linie tocmai acele
păduri, cari în baza art. de lege XXXI din 1879, sunt supuse regi-
mului silvic și se administrează de ingineri silvici, conform regulelor
stabilite în amenajamente.
Pădurile, cari formează proprietatea particularilor, conform
art. 32 b.), se vor expropria numai în rândul al doilea și numai
în măsura lipsei, iar în pădurile composesorale și urbariale în rândul
a) treilea
Deoarece pădurile particulare nu sunt supuse regimului silvic
și deoarece proprietarii acestor păduri se năzuesc si ajungă la
cel mai mare venit punând în exploatare porțiuni mari de păduri
fără să țină seama de posibilitatea normală și fără ca să se m-
griiească de regenerarea pădurilcr exploatate, — la executarea legei,
fiecare om de specialitate trebuie să stăruiască, ca aceste păduri
să se exproprieze în primul rând, pentruca devenind păduri co-
munale, în administrația acestora să se introducă o economie co-
respunzătoare intereselor statului
In ce privește exproprierea pădurilor composesorale și urba-
Revista Ridurilor
213
riale, trebue să cunoaștem, că deoarece art. 32 punctul c.), pre-
vede exproprierea acestori păduri până la limita fixată de lege,
această dispozițiune va aduce schimbări în suprafața pădurilor
composesorale și urbariale, cum și in proporția drepturilor, ce le-au
singuratici membri ai composesoratului în acestei păduri.
Limita pentru fiecare cap de familie s’a fixat în regiunile agri-
cole, la 3 jug. cad., în regiunile unde pământul cultivabil este redus
la 5 jug. cad., iar acolo unde pământul c.iltivabil lipsește la 7 jug.
cad. Din această dispozițiune a legei rezultă, că dela compose-
sori, cari au drept la o parte mai mare din pădurea composeso-
rală, decât cea fixată în lege, partea care întrece această limită,
se va expropria pentru composesorii, cari au mai puțin și pentru
locuitorii din comună, cari nu au drept la pădurea composesorală,
iar din părțile expropriate se va înființa pădurea comunală.
Pentru clarificarea celor amintite aduc pilde următoare.
Un composesorat are o pădure cu o suprafață de 1C00 jug.
cad., la care au drept singuratici composesori în proporția
’ *<•» */*>>» */««• *	* «O» etc. In teritoriul de 1000 jug. cad. compo-
scsoru! care are parte i se cuvine din tot teritnnil de pădure
2‘ t j ig. cad., composesorului, care are ’/«<• părți 5 jug. cad., iar
composesorului care are părți 7* t jug. cad. etc.
Daci luăm cazul, că pădurea aceasta este situată în un ținut
unde lipsește pământul cultivabil și în baza legei limită se fixează
ia 7 jug. cad, conform dispozițiunile art. 32 punctul c.) compo-
sesori, cărora li se cuvine din tot teritoriul de pădure mai puțin
de 7 jug. cad., vor primi partea ce le lipsește dela aceia, cari au
drept la pădure composesorală în proporția de • mo> * >mi */«• etc.
Din dispozițiunile legei rezultă că din părțile de pădure, ce
se vor expropria dela membri composesoratului se va înființa pă-
durea comunală, la care vor avea drept locuitori, cari nu au avut
drept la pădurea composesorală cum și unii membri ai composeso-
ratului și că administrația economică de până acum va fi împăr-
țită între comune și composesorate urmând, ca administrația eco-
nomică locală a pădurilor comunale să se facă în baza art. de lege
XVIII din 1871 și XXII din 1886, referitoare la administrarea ave-
rilor comunale de către primăriile comunale, iar a celor compo-
sesoraie în baza art. XIX din 1898 de adunările generale și comi-
tetele composesoratelor și că administrația technică a acestor pă-
duri, care se va face de agenți silvici ai statului va pretinde o
muncă îndoită și un personal mai mare.
■214
Revista Pădurilor
In art. 34 se prevede dispczițiunea că exproprierea pădurilor
cât și constituirea lor în păduri comunale se va face cu avizul și
sub direcțiunea serviciului silvic al statului.
Din această disposițiune rezultă, că la expropriarea pădurilor
legea a asigurat autorităților silvice o parte activă și că agenții sil-
vici ai statului au dreptuljnunumai a-și da avizul, ci și a lua parte la
executarea lucrărilor de expropriere. Și această dispozițiune este
foarte importantă, de oarece serviciul silvic al statului este organul
care poate aprecia nevoile populațiunei șl care are datorința a ținea
seama și de interesele economice silvice.
Deși până la scrierea acestor rânduri încă nu cunoaștem re-
gulamentul de executare a legei, având in vedere scopul ce l’au
urmărit corpurile legiuitoare la creiarea acestei legi, aflu de lipsă a
aminti pe scurt principiile în baza cărora va trebui executată legea
referitoare la înființarea pădurilor comunale.
La executarea legei trebue să se țină în vedere următoarele.
1.	Având în vedere că în urma războiului mondial s’au de-
vastat teritorii mari de păduri și că refacerea ținuturilor devastate
va avea ca urmare o exploatare mai intensivă îndată ce se vor îm-
bunătăți mijloacele de comunicație și circumstanțele de comerț având
în vedere câ exploatările mai intensive se pot face numai pe teri-
torii mari și la pădurile, cari au o administrație bună și un plan
de exploatare bine stabilit, — exproprierea trebue să se estindă în
primul rând asupra teritoriilor de pădure nesupuse regimului silvic
și numai în cazul dacă astfel de păduri nu s’ar găsi în ținutu-
rile unde se va face exproprierea și necesitatea ar pretinde și ex-
propiarea pădurilor supuse regimului silvic în baza art. XXXI din
1879 și enumerate în § 17, se va purcede la exproprierea acestor
păduri ținând seama, ca pădurile proprietatea statului să fie scutite
de expropriere. Dacă se va purcede pe baza acestui principiu vom
ajunge la rezultatul, că o mare parte din pădurile particulare vor
fi administrate de agenții silvici ai statului și la aceste păduri se
va introduce o economie raională.
2.	Teritoriul de pădure ce se va expropria trebue să fie accesibil
și să conțină masive, cari să poată asigura continuitatea exploatărei
și prevederea populațiunei cu lemne de foc și lemne de construcție.
La expropriere trebue să se evite greșelile, ce s’au făcut în
unele ținuturi cu ocaziunea executărei art. de lege LIII din 1873 și
art. VII din 1908, când fie din rea voință, sau din neștiință, s’au
dat în posesiunea foștilor iobagi păduri devastate, fără nici o va-
Revilta Pădurilor
• 215
loare, din cari foștii iobagi nu și-au putut acoperi nici barem
nevoile de combustibul.
Experiențele câștigate din legile de segregare menționate
trebue să ne fie de folos și trebue sa ne năzuim a face tot posi-
bilul, pentruca reforma agrară să-și ajungă întru adevăr scopul,
pe care-l urmărește, adică ridicarea bunei stări a populațiunei.
Legile de segregare, cari au avut de scop provederea foștilor
iobagi cu lemne de foc și lemne de construcție, în măsura în care
au beneficiat înainte de rescumpărarea dreptului de servitute, au
fost aplicate în unele ținuturi, în detrimentul foștilor iobagi, astfel,
că pădurile ajunse în posesiunea lor nu au conținut masive, cari
ar fi putut asigura continuitatea posibilităței anuale și nu au putut
satisface nevoilor populațiunei. Și de oarece creiarea pădurilor co-
munale va pretinde și jertfe cari vor beneficia de aceste păduri,
având să plătească prețul de expropriere, cheltuelile de admini-
strație și pază, cum și impozitele, este neapărat de lipsă ca aceste
jertfe să aducă roadele dorite.
După cum am amintit limita pentru fiecare cap de familie s’a
fixat în art. 33 la 3, 5 și 7 jug. cad.
Să vedem aproximativ cât va face posibilitatea anuală soco-
tită pe un cap de familie în diferitele ținuturi ?
In regiunile agricole se găsesc păduri cu masive de fag și
de stejar și ici colea cu masive de mesteacăn și plop. La aceste
păduri, aplicând tratamentul crângului simplu, cu o rotațiune de
40 ani și socotind pe un jug. cad. la pădurile de fag și de stejar
la vârsta de 40 ani în mediu 50 m3, iar limita ce se va expropria
la 3 jug. cad., un cap de familie va putea folosi pentru trebuințele
sale în continuu 3.75 m’ sau 5 metri steri lemne de foc și de construcție.
In ținuturile unde pământul cultivabil este redus și unde se
găsesc păduri de foioase și rășinoase supuse tratamentului codrului
limita s’a fixat la 5 jug. cad. Dacă rotațiunea acestor păduri o
stabilim la vârsta de 80 ani și dacă socotim în mediu pe jug. cad.,
1a rășinoase 210 m3, iar la foioase 150 m’, un cap de familie va
putea primi pentru trebuințele sa.e în fiecare an din pădurile răși-
noase 13 m3, sau din foioase 9—4 m3 lemne de foc și de construcție.
Aplicând tot tratamentul codrului, cu o revoluțiune de 80 ani
la pădurile de fag și dc brad situate în {inuturiie unde lipsește pă-
mântul cultivabil și luând de bază limita dn 7 jug. cad., fiecare
cap de familie va primi anual din reșinoase 18.4 m’ iar din foioase
13.1 m* lemne de foc și construcție.
Cluj la 16 Octombrie 1921	I. TilIlOC
216
Revista Pădurilor
Exploatarea pădurilor în regie
i.
România întregită ne-a pus și pe noi forestierii în fața unor
noi probleme economice. Teritoriul păduros al țării s’a mărit con-
siderabil, astfel încât pădurile au ajuns să fie de o importanță
capitala în economia noastră națională ; valoarea reală depinde însă
de felul cum le vom ști chivernisi și administra.
Din trecutul gospodăriei silvice putem înregistra, două sis-
teme principale de exploatări. Un sistem este valorizarea masivelor
păduroase la tulpină ; adecă arendarea materialului lemnos dc
pe mii de jugăre pe mai mulți ani, de obiciu pe 10—20 de ani
urmând ca antreprenorul se folosească productele lemnoase în acești
ani după bunul său plac și lăsând operațiunile culturale în grija
organelor silvice ale proprietarilor. Al doilea sistem exploatarea
pădurilor în regie, când proprietarul își prelucra produsele silvice
punându-le an cu an în vânzare, in depozitele sale, in formă de
bușteni, material semi fasonat sau fasonat gata pentru conurciu
cum sunt ti averse, doage, șindrile, șițe, coajă de tăbăcărit, lemne
de foc ele.
Metodul exploatărilor cu antrepenori datează de pe atunci
când nici nu se pomenea de o economie forestieră rațională. Ur-
mările nefaste al acestui sistem a fost devastarea sistematică a pădu-
rilor, fapt care s’a constatat numai mai târziu, când a început a se
organiza serviciul silvic al domeniilor de păduri. De atunci și
mai ales de când s’a enunțai în cercurile forestiere principiul
tăierilor succesive cu însamânțari pe calc naturală s’a început o
propagandă pentru exploatarea pădurilor în regie. Această propagandă
au rupt firele tradiției, triumfând punctul de vedere al inginerilor
silvici și punând capât monoperilor dezastroase ale oamenilor de
afaceri, astfel încât in ziua de astăzi în cele mai multe țări cu o
cultură economică mai vastă forestierul singur leagă și desleagâ
problemele silvice, ol își explolează pădurea, el și-o regeneroasă.
Făcând aprecierea acestui fel de exploatare vom vedea, că nu
numai motive de natură economică îl susțin, ci și foloase finan-
ciare, sociale iar aci dincoace de Carpați chiar și administrative.
Avantajul ce-l asigura exploatarea pădurilor în regie este-
în cea ce privește repopulările.
Revista Ridurilor
217
Esențele principale, cari formează la noi masive compacte
sunt bradul, molidul, pinus cembra dintre rășinoase, (iar dintre
foloase: gorunul, stejarul și fagul cu excepțiunea molidului din
pădurile pure do molid, tuturor celorlalte specii le priește
metode tăierii succesive cu insămânțare pe cale naturală. Această
metodă e a tăierii succesive cu însămânțare pe cale naturală. Această
metodă de tăere este preconizată de toată lumea forestieră și acolo
undo însușirile speciale ale esențelor nu o esclud cum la molid s’a
aplicat, cu rezultatele cele mai frumoase asigurând fără spese mari
regenerarea pădurii; reclamă insă cunoșliențe temeinice atât teoretice
cât și practice căci numai un om versat în chestiuni de silvicultură
este în stare a conduce diferitele tăieri cum sunt: cea întu-
necată, cea luminoasă și cea definitivă și a face o selecțiune
norocoasă în privința semincerilor cari trebuo lăsați pe teren pentru
a săvârși cu semințele lor repopu'area teritoriului in curs do
exploatarea. Iar după ce s’a instalat subarborelul trebue ocrotit
și protejai contra razelor solare, frigului, vânturilor precipitatelor
și a altor factori climaterici, cari îi pol face stricăciune, cn un
cuvânt prin măsura cu care se fac tăierile amintite i s° aplică un
tratament corespunzător însușirii caracteristice a speciei.
Sub aceleași condiții, ba mai grele se prezintă meloada do
explotare numită grădinărit, care durează o rolațiune întreagă
estrăgând în fiecare an de pe teritoriul intregel serii de exploatare
indivizi, cari au ajuns vârsta exploatabili tații, sau se eslinde asupra
unei perioade de 10—20 ani săvârșind grădinăritul în grupă.
Alari proceduri, cari deodată cu exploatarea materialului lem-
nos au de scop și reîmpădurirea parchetelor, nu pol fi executate
cu succes, decât de oameni specialiști și cu dragoste de pădure, car»
prin alegerea direcție de cădere al arborilor, al locului și timpului
de fasonare și adunare, știu și vreau să ia în apărare semincerii și
subarboralul rămas pe loc in pădure fără de a le cauza leziuni sau
turliri, cari iar altera în înplinirea rolului pentru care sunt men-
ținuți și în desvoltarea firească a lor.
In cursul creșterii și desvoltării pădurei trebuie să mai ți-
nem seamă și de trebuințele vitale și necesitățile culturale ale ma-
sivelor, nu le mai putem lăsa ca odinioară numai în grija naturi
ci este necesar a ne amesteca și noi in acțiunea naturei, accelerând
prin operațiuni corespunzătoare desvoltarea arboretelor și favorizând
indivizii viguroși.
218
Revista Pădurilor
In cazul când s’ar da exploatarea pădurii în Întreprindere
tăierile aceste nu se pot săvârși decât cu mari sacrificii bănești.
Din aceleași motive, nu se poale valoriza nici materialul lemnos
din masive mai tinere bântuite de vânturi rămânând aceste locuri
un chip permanent al insectelor, cari primejduiesc existența pă-
durilor rășinoase. Mai relevăm încă un moment de mare însemnă-
tate în cultura pădurilor, acela al amestecului speciilor cari con-
stituie arborelele; se impune această operațiune din motive finan-
ciare pentru de a mări productivitatea calitativă sau cantitativă a
masivelor sau fiindcă trebuințele de ameliorare a solului și nece-
sitățile culturale ale pădurilor o pretind. Aceste lucrări sunt foarte
anevoioase și reclamă o temeinică cunoștința a însușirilor carac-
teristice a esențelor. Operațiunile acestea cari constituie lot atâtea
probleme dificile nu pol fi încredințate antreprenorilor cari n’au
nimic comun cu silvicultura, ci numai unui om expert și cu cuno-
ștință. Antreprenorul ar putea săvârși și el unele din lucrările
amintite, după îndrumările serviciului silvic cum este tăierea succe-
sivă, numai nu le săvârșește așa după-cum pretind principiile
silviculurei; nu-și bale el capul cu protecția arboretelor rămase pe
loc în pădure, nu estrage el arborii designați de forestier, ci pe
aceia, cari îi convin mai bine fie că îi poate corliâni mai ușor,
iie că reprezintă o valoare mai mare. Bar se întâmplă să se ter-
mine o exploatare condusă de antreprenor fără neînțelegeri și procese
cu propietarul provenite din cauza spiritului hrăpăreț al antre-
prenorului.
Contractele de felul acesta stipulează ce e drept condiții severe
însă antreprenorul își alege din ele, pe acelea cari îi favorizează
mai bine interesele sale financiare și le execută corect, ne spus de
corect, pe celealle cu o invențiozilate inepuizabilă le eludează
făcând uz dnar și de apucături meschine. Relevăm un caz tipic
întâmplat in sfera de activitate a regiunei silvice Zagreb în Sla-
vonia în anul 1913. Un antreprenor ovrei și-a luat sarcina de a
exploata din un masiv de gorun in vârstă înaintată, arborii atacați
de oidium quercinum cari au fost marcați și sigilați în regulă pe
trunchi și pe trupină. Acest antreprenor a dispus să se taie în forma
de așchie cvadrat sigilul autorităților silvice aplicat la tulpina trun-
chiurilor nevoiașe, cari trebuiau exploatata și l’a strămutat pe indivizi
viguroși de prima calitate pentru de a realiza prin exploatarea
acestora un venit îndoit.
Revista Pădurilor
219
Să ne exploatăm deci pădurile in regie, iar antreprenorii să
rămână la industria și comerciul lemnului căci acele sunt proprii
firii și preocupațiunei lor.
II.
Motivul principal, care a determinat răspândirea rapidă a
exploatatilor în regie a fost fără îndoială dorinfa vădită a oame-
nilor specialiști și a proprietarilor de păduri de a pune capăt
calamităților de repopulare cari însoțesc metoda primitivă a ex-
ploatării cu antreprenor.
In efect poale chiac și mai măgulitor a avut acest fel de
exploatare prin foloasele materiale, prin profitul mai mare, ce-i
asigură proprietarului de păduri.
Neajunsul valorizării pădurilor la tulpină este, că deodată se
scot prea mari teritorii la licitație; cumpărarea materialului lemnos
pus astfel în vânzare pretinde capital considerabil și esclude de
la licitație pe antrepenorii mai mici, cari nu dispun de fondurile
bănești necesare.
In chipul aceasta nu se puate desvolla concurența aceea
sănătoasă care urcă prețurile materialului, ci proprietarul de voe
de nevoe e silit a-și valoriza productele sale așa după cum îi dic-
tează cutare mare antreprenor, care dominează regiunea aceea.
La exploatări in regie chestiunea se prezintă sub alt aspect;
se schimbă relațiile în favorul proprietarului, deoarece în cazul
acesta se pun in vânzare numai cantități mici de material cel mult
posibilitatea și cantitatea aceasta de material lemnos se divizează
în mai multe părți fie după situația depozitelor, alese în centrul
de gravitațiune a unei păduri, a unei văi ; fie după sortimente
cum sunt bușteni, pentru cherestea, stâlpi de mine, araci de vie
tic., formând fiecare câte o grupă separată valorizarea.
E ușor de înțeles, că la atari valorizări de material grupat în
părți mai mici, pol reflecta și capitaluri mici ; se prezintă mai
mulți cumpărători, cari licitând-se unul pe altul măresc prețul
lemnului pus în vânzare și în consecință și valoarea materialului
lemnos la tulpină.
l'n factor important la exploatările în regie este posibilitatea
de a ne valoriza produsele noastre puse’n vânzare întotdeauna con-
form referințelor financiare economice și ținând seamă de prețurile
de pe piața, Experiențele deceniilor din urmă ne învață, că acest
XV
Revista Pădurilor
fapt trage bine in cumpănă în favorul domeniilor păduroase, cari
au făcut regie câtă vreme știm, că prețul lemnului în acest răstimp
a fost în continua iar cel vândut la antreprenor cu zece-douăzeci
de ani înainte are și astăzi aceiaș preț la tulpină de 60—100 Lei
pe jugăr cadastral, cum era pe atunci, o sumă derizorie, care nu
ajunge azi nici pentru regenerarea unei cinci cincimi din teritoriu.
Să nu ne mire că păduri astfel exploatate nu se mai rege-
nerează, ci sunt predestinate a fuma imense terenuri sterile, cari
aduc numai pagube economii naționale a unei țări.
Exploatarea pădurilor în regie mai mare și alte avantage fi-
nanciare pentru proprietar și anume: dobânda de întreprind-re a
manoperei de realizare, transportul și debitarea lemnului, care încă
rămâne în fondul bănesc al domeniului și astfel urcă rentabilitate
păduri». In ordinea acestor idei să consu'lăm bilanțcle anuale ale
diferitele regiuni silvice cari au făcut economie forestieră intensivă
și să cercetăm ce rezultat • au putut ele produce din punct de vedere
financiar.
In l'ngaria de nord la ocoalele silvice do stat Dobrociu și
Carani cu exploatare iu regie s’a obținut in anul 1903-1907 pentru
materialul lemnos de esență molid de pe un jugăr cadastral în termen
mediu 3420coroarie, preț la tulpina, până când în același timp și
sub același condițiuni de debitare și transport, s’au vândut lemnele
de pe un jugăr cadastral pe loc în pădure, unui antreprenor cu 1655
coroane. Prin exploatare în regie s’a realizat deci un câștig de 1964
coroane.
In Maramureș la mai multe ocoale unde s’a făcut regie s’a
valorizat în anii 1906-1919 materialul lemnos de pe un jugir cada-
stral în termen mediu cu 3564 coroane, câtă vreme prin vânzarea
la antreprenor nu s’a pulul obținea mai mult de 2000 coroane pe
jugăr, o diferență și aici de 1564 coroane. Ținem să relevăm, că
dalele acestea comparative se referă la teritorii de aceeași ferti-
litate si cu cantitate de material egal.
In felul acesta am putea înregistra un șir nesfârșit de cifre
cari ne-ar putea arăta în mol neîndoielnic rezuultalele financiare
ale ambelor metoade de exploatare; să ne mulțumim însă cu datele
de mai sus și să socotim numai 1500 coroane venit după un jugăr
cadastral, la un milion de jugăre câtă pădure de stat avem dincoace
de Cat păți, cu o rotațiune de 100 de ani am dobândi 15 milioane
coroane, ceeace în ziua <le astăzi cu prețurile urcate ale lemnului
ar face cel puțin 100 milioane coroane.
Revista PEdurilor
22»
Un caz mai recent, din care reese in deosebi paguba ce o
sufere propi tarul de păduri prin faptul, că la vânzarea materialului
lemnos pe mai mulți ani la antreprenori, nu poale ținea seama
de oscilățiunile prețurilor în anii viitori putem înregistra la regiunea
silvică S<beșul-săsesc,*unde în anii 1919 s’a obținut pentru un m3
lemn de molid la tulpina GO Le», iar in vara anului 1920 lemnul
exploatat și transportat in regie in depozitul din Sebeșul-săsesc a
ajuns la licitație publică un preț li tulpina de 110 Lei; s’a făcut
astfel intr-un singur an la m’ un câștig de 50 Lei și materialul
lemnos întreg de 30.000 m3 posibilitatea anuală alor două ocoale
un milion și jumătate Lei. O sumă ncbănuită, dar reala.
bă nu uităm, că la rezultatele acestea a ajuns economia fore-
stieră atunci, când exploatarea în regie era in prima fașă, și ad-
ministrația domeniilor păduroase ale stalului avea să lupte cu greu-
tățile începutului ; cu puț nă experiență a serviciului silvic, cu lipsa
de mijloace de transport, cari trebuiau create succesiv în defavoi ul
venitului curat, ele.
Ce rezultate frumoase am fi în stare să arătăm atunci, când
lucrurile vor merge strună și nu va mai fi nevoie să dibuim In
Intime ric.
Să ne exploatăm deci noi pădurile și să nu mai tolerăm ames-
tecul oamenilor de afaceri în chestiuni cu caracter curat economic,
cum sunt exploatările pădurilor.
III
Exploatarea pădurilor în regie are o influiență binefăcătoare
asupra societății, asupra publicului consumator.
Stalul ca atare este condus in toate rostur.le lui de un spi-
rit de altruism, care deschide ori și ce tenlație de a exploata ce-
tățenii săi ; baza tuturor operațiunilor lui este cinstea, întreprinde-
rile lui trebue să fie solide, nu conduse de râvna după parale ca
și ceh' ale persoanelor particulare. Astfel și productele ce le pune
în vânzare suni mai ieftine căci la derivarea prețurilor nu conlu-
cra tendințe speculative, ci numai factorii reali, cari consl luie
valoarea culărui articol de vândut, la lemne adică ar fi cheltue-
lile faptice ale manoperei de realizare și prețul lemnului la tulpină
ceea ce este echivalat cu interesele capitalului investit în terenul
împădurii.
In felul acesta statul mai înfrânează pofla de câștig a gheșefta-
rilor, făcându-le concurență.
222
Revista Pădurilor
Ca să nu pară, că facem numai teorie să amintim și cazuri
concrete. La regiunea silvică din Sebesul-sășesc s’a vândut în anul
1919 un metru ster lemne de foc la depozit, cu 52,75 coroane,
cătâ vreme în omerciul liber aceeași cantitate sub 150 coroane
nu se află.
Stalul prin expbalareîn regie ar putea face publicului mari
favoruri procurându-le lemne pe un preț redus cu 100% ceeace ar
avea influiență directă asupra ieflinirei traiului și in consecință ar
mări baza morală și autorilitea stalului înaintea cetățenilor săi.
De aceea să ne bizuim ca și pe terenul economiei noastre fo-
restiere să adoptăm principiile acelea, cari s’au dovedit de cele
mai bune și din punct de vedere social.
Exploatările în regi aduc un folos real și populației obidite
dela munte fiind stalul în situația a le oferi în țoale antimpurile
prilej de lucru și a deprinde locuitorii la muncă productivă asi-
gurându-le prin contribuții la institute de asistența socială pe lângă
un trai zilnic ticnit și viitorul. Nu însă in felul obștiilor din Regat
■care sunt mai speculatoare ca chiar străinii.
Antreprenorii însă arareori lucră cu muncitori din nemijlocita
apropiere a pădurilor; ei își au angajații și lucrătorii lor recrutați
din alte ținuturi unde se resimte mai mult lipsa de carte șl în
consecință pol face afaceri mai bune cu ei. Iar locuitorii băștinași
sunt siliți a-și vedea de alte treburi îmbrățișând alte ocupațiuni
(economia de vile industria de casă a lemnului) care in aslfel de
condițiuni în cele mai multe cazuri sunt ostili principiului conser-
vării pădurilor și dau naștere la nemulțumiri față de stalul pro-
prietar, care nu este în stare a le da d-j lucru. Nu numai atât, dar
chiar nici lemnele pentru trebuința casei lui nu și le poate procu-
ra, decât din a doua mână nedispunând statul asupra produselor
sale silvice.
Aslfel statul prin exploatări cu antreprenor rupe cu voie firul
contractului direct cu cetățenii săi tolerând, ca streinii să picure o-
trava nemulțumirii în sufletele lor, mărindu-le dușmănia față de
pădure și față de proprietar ; stalul își înstrăinează aslfel o samă
de elemente bune de muncitori harnici și destoinici, la a căror spri-
jini ar putea apela întotdeauna.
Dacă problema muncitorească în general în faza ei de astăzi
e de dată mai recentă, este una din urinările nefaste ale războiu-
lui mondial, greutățile cu cari a avut să lupte gospodăria silvică
Revista Pădurilor
223
la procurarea de muncitori in regiunile muntoase datează de mat
nainte de zeci de ani, de atunci de când s’a început cu exploată-
rile în regie, căci forestierul trebuia să calce pe urma antrepreno-
rilor cari au părăsit pădurile cu muncitorii cu tot.
Totul trebuia creat din nou, iar acolo unde locuitorii nu prea
erau aplicați a lucra în pădure, se impunea o inovnție mai radi-
cală, o opera mai vastă ; colonizare de muncitori.
Au răsărit ca din pământ sale frumușele, compacte așezate
în creerii munților, cari adăposteau în căsuțele lor de bârne un
capital de munca considerabilă pentru gospodăria forestieră. Acești
lucrători de pădure au fost aduși de aiurea și așezați în nemijlocita
apropiere a pădurilor, pentru a seni elementul muncii la exploa-
tările în regie, li s’a făcut multe favoruri: li s’a dat teren de casă,
lemne pentru casă, curte și grajduri, fânat, pășune, pământ pentru
producte agricole, lemne de foc, și lotul gratuitpercepându-se nu-
mai pentru lemne o taxă minimală, ca uzufructul să nu derină ser-
vitute in sarcina stalului.
O astfel de colonie de muncitori este și în Ungaria de nord
în Dobrociu. Locuitori acestui sal sunt lucrători de pădure destoi-
nici, crescuți de mici în pădure și se pricep la tot soiul de muncă
ce se cere la debitarea lemnului, bărbații se îndeletnicesc cu lucrul
de exploatare, copii și felele împăduresc, iar nevestele se ocupă cit
gospodăria casei și cu economia câmpului. Sunt mulți dintre t i
cari se ocupă numai cu lucrări speciale, facșițe și șindrile: alții se
ocupă mai mull cu cărăușitul până la gară s. a. m. d
Statul nu rxercitează nici o presiune asupra lor; toate con-
tractele se făceau prin bună învoială cu grupe de muncitori fixân-
du-se prețul în totdeauna în acord, astfel încât muncitorii au interes
sa presteze cât mai mult și fiind ei în continuu sub supravegherea
unui brigadier silvic calificat și calitatea muncii este asigurată.pentru
ilustrarea avantajului ce-l obțin muncitorii prin astfel de învoeli.
(in să fac amintire, că un cărăuș cu doi cai și o căruță, cu caii
transporta șindrile câștiga în vara anului 1912 la zi 25 coroane,
ceeace pa timpurile acelea era o sumă fibuloasă.	t
Instituțiile de lot soiul ce se află pe teritoriul acestei colonii,
dovedesc în deajuns grija ce o piarlă Statul, ca proprietar de do-
menii păduroase și pentru satisfacerea trebuințelor sufletești și mo-
rale ale lucrătorilor săi; este biserica în comună clădită și susți-
nută de erariul sihr, cu preoți dotați tot de el. Educația copiilor
224
Revista Pădurilor
se face într’o școală cu învățător susținut tot de stat; iar pentru
ajutorarea muncitorilor in caz de boală sau neputință stă la înde-
mână un medic funcționar, făcând parte din corpul silvic și casa
de asigurare a lucrătorilor.
In școală se dă o deosebită atenție răspândirii cunoștințelor
elementare despre păduie, aslfel încât copii acestor lucrători îndră-
gesc pădurea din fragedă tinereță.
Situația materială a acestor coloniști o promovă statul și prin
mijloace cari adeseori aserveau chiar și interesele culturale ale pădurii,
prin faptul că după exploatarea materialului lemnos i se ceda
parchetul pe un an, doi pentru cultivarea cartofilor, ceea ce echivala
în sine o pierdere în creștere fără de a fi răsplătită prin slârpirea
buruenilor, căci,epilobium (o buri ană) năpădea și’n aslfel de parcli le.
In schimb insă stalul era rebonifîcal prin alte avantajii ma-
teriale și culturale ale păduribr.
Cu aslfel de oameni pricepuți în lucrările de pădure se debita
material de prim » calitate și se pilea face o sortare economică prin
ceea ce se urca în mod considerabil prețul lemnului și în conse-
cință și rentabilitatea exploatărilor.
Rețeaua deasă a mijloacelor de transport, precum și faptul, că
lucrătorii destoinici stau la îndemână permite administrației silvice
a ținea suna și de nec silățile culturale ale masivelor păduroase;
se face tăieri da lămurire și degajare; ambele pentru a facilita
desvoltarea mai viguroasă a porțiunilor de păduri mai tinere.
Tăierile de lămurire, chiar și cele ce se instalau în masivele mai
tinere de obiceiu în cele de 25 de ani se fac în condiții financiare
bune, aducând pe lângă folosul cultural al pădurii și câștig bănesc.
Cu aceeași desleritale șl ușurință cu care se achitau bărbații de
lucrările lor, ingrijiau femeib de pepiniere și săvârșiau operațiunile
d» regenerare fiind ele deprinse ani de a rândul cu aslfel de lucrări.
Atari demnele de muncă crescute în condiții atât de prielnice
interes lor noastre pădurarești dădeau posibilitatea unei exploatări
intensive și chivernisire ideala a pădurilor.
După câl știm și în teritoriul Ac dealului alipit pairi i mame
am moștenii în Maramureș astfel de muncitori ai administrației sil-
vice erariale și ar fi bine, ca nici noi să nu părăsim terenul acesta
alâl de bogat în roade bune și să’ncercăm a introduce acest sistem
pretutindenea unde bânlue criza d • muncitori.
La realizarea acestor feluri de planuri trebue să luăm în
Revista Pădurilor
225
considerare —- bine înțeles — și ideile sociale avansate ale tim-
purilor în cari trăim făcând pe muncitori pârtași la beneficiile
ce le realizează Statul din exploatările de păduri săvârș te de ei.
Prin colonizări am putea ușura și traiul atâtor locuitori de
munte persecutați de soartă sprijinindu-le chiar și aptitudinile lor
pentru industria de casă a lemnului șl curmând aspectul trist al
pelerin jului munțlor noștri peste văi și munți lalu.ru în păduri
departe de ca-ă și de ai să’.
Cărarea pe care trebuie să apucăm intru chiuernis rea pă-
durilor noastre de dincoace de Carpați ne o indică insuși ros-
turile economiei forestiere de aci. înaintașii noștrii ne-au lăsat o
moștenire frumoasă, care ne spune în mod elocvent, că în Ardeal
și celelalte provincii anexate din fostul Stat maghiar la România
mamă numai atunci facem gospodărie silvică rațională, dacă ne
exploatăm pădurile în regie. Este o datorință morală a noastră,
ca să continuăm tradipa creată de generațiile de forestieri, cari
ne-au precedat.
S'at jl ungar făcuse deja de decenii pregătiri temeinice pentru
a asigura succesul deplin al exploatărilor în regio.
Când oamenii, cari erau puși în fruntea administrației sil-
vice, au adoptat în principiu metidul exploatării intensive a pă-
durilor s’au bizuit a-și procura mijloacele trebuinc’oase la astfel
de exploatări cât mai ușor și fără multe cheltueli; au desfășurat
o activitate febrilă pentru asigurarea a.estor mijloace chiar prin
contractele prin cari se valorizau pădu ile în picioare specificând
toate mstalațiunile ce trebuiau făcute de antreprenor, ca mat apoi
la expirarea contractelor să treacă în mod gratuit în posesiunea
statului.
Economia silvică s’a pomenit în felul acesta cu o mulțime
de mijioace și instalațiuni cu ajutorul cărora s’a putut apuca ea
însăși de exploatarea pădurilor sale. La început numai la unele
regiuni, iar după ce s’a convins de foloasele economice și ren-
tabilitatea acestui metod l'a introdus în aproape toate pădurile
statului amel orând cu capitalul realizat condițiile de transport și
de dtb tare a lemnului așa fel încât la luarea în primire a im-
periului în Transilvania administrația silvică de aci era în plină
activitate având depozitele pline de diferite sortimente de material
lemnos și dispunând de toate mijloacele pentru destuparea pă-
durilor.
226
Revista Pădurilor
Avem astăzi o rețea bogată de drumuri forestiere, peste 200
km. de căi ferate forestiere, locomotive, vagoane, râuri afectate pen-
tru transportul de lemne în lungime totală de 200 km., mai avem
sghiaburi, ulucuri uscate și de apă magazii pentru aprovizionarea
muncitorilor, uzine industriale, cuptoare de var, fabrici de che-
restea, asortate modern cu mașinării și ferestrale, cari fac posi-
bilă utilizarea maximă a lemnului și o sortare avantajoasă din
punct de vedere financiar. Toate acestea ne dovedesc că aci s’a
muncit mult pe terenul acesta și că s’a urmat o politică fores-
tieră sănătoasă, care a contribuit mult la integritatea terenurilor
păduroase și la urcarea valorii pădurilor.
Serviciul silvic și-a crescut și personal corespunzător acestor
exploatări începând cu inginerii specialiști până la ultimul bri-
gadier toți erau deprinși și versați în chestiunile ce le reclama
serviciul exploatărilor In regie.
Organizația personalului era astfel întocmită încât toate ope-
rațiunile atât technice cât șl economice se săvârșeau de forestieri
fără a mal recurge la ajutor s’răini la ingineri de alte specialități.
Amenajarea pădurilor, reviculrea amenajamentelor, ridicarea
în plan, executarea diferitelor hărți economice sumare și pe ocoale,
prescrierea parchetelor șl evaluarea materialului lemnos o făcea
servic'ul taxației atașat fiecărui regiuni silvice.
Trasarea șl clădirea drumurilor șl al căilor ferate, plănulrea
tuturor mijloacelor de transport pe uscat și instalațiunilor de apă,
a clădirilor de reședințe și locuințe, pentru agenții silvici supe-
riori și inferiori era lăsată în grija serviciului architecturei, care
dispunea nu numai de ingineri silvici specializați in operațiunile
ce le conduceau ci șl de personal silvic inferiori, maieștril lem-
nari și zidari, cari aveau menirea de a executa planurile ingine-
rilor lor.
Un serviciu de compturi coordonat regiunilor făcea la iu-
țeală lichidarea diferitelor spese ce le reclama exploatarea în
regie și In deosebi supravegherea, ca regiunile să se țină strict
de devizele aprobate de minister, făcea controlă directa tuturor
operațiunilor bănești ale regiune: cu a căror efectuare erau con-
crezute casieriile regiunilor reprezentate de un casier și un con-
trolor. forestieri și ei cari purtau socoteala de toate intratele și
eșitele regiunei săvârșind alternativ toate plățile în fața șefilor
de ocoale.
Revbta Pădurilor
Zii
In felul acesta ocoalele silvice erau în situația de a se ocupa
mai mult numai cu chestiuni economice și administrative a ex-
ploatări, transporturi, regenerări de păduri, vânzări cu boruri,
valorizări de pășunate etc.
Pe lângă organizația aceasta vastă atribuțiile largi și mâna
liberă acordată șefului reg unei silvice, asigurau bunul mers și
succesul deplin al exploatărilor în regie.
Prin felul acesta de exploatare Inginerii silvici erau reintegrați
de deplin in dreptul de a dispune singuri fără influente streine
despre soarta pădurilor șl a deslega după buna lor chibzuială
problemele multiple ale gospodăriei silvice, nu mai erau în situația
precară creată de exploatările prin antreprenor când forestierul
ieșa la pădure ca un strein și era silit a vedea cu ochii cum se
devastează pădurea fără a o putea salva decât prin procese în-
delungate șl anevoioase, cari nu arareori se sfârșiau în mod pro-
blematic pentru el.
Succesele acestea ale economiei forestiere constitue răsplata
unei munci asidue depusă de prccedesorli noștril - români și un-
guri—ce ar fi fost. Nouă ne revine numai rolul de a călca pe urmele
lor, de a continua tradiția moștenită dela ei pentru a ne arăta
demni de prestațiunile lor frumoase șl a ne menținea la nivelul
prestigiului creat de ei.
Abandonart a exploatări lor în regie în pădurile de dincoace
de Carpați ar însemna o desconsiderare desăvârșită a rezultatelor
frumoase obținute de generații Întregi de silvicultori și o neso-
cotire a intereselor vitale ale pădurilor noastre.
Iar dacă dificultăți de ordin financiar ne-ar impune o reve-
nire la valorizările pădurilor după feriți riu să nu ne legăm rr.â-
nile pe termene lungi, că mai apoi când situația pecuniară a țării se
va ameliora, să ne putem reîntoarce iarăși la exploatările în regie.
Ion Moldovan. junior
Inginer silvic
3
Rtvista Pădurilor
228
Industria forestieră la o mare răspântie I
Deoparte și alta a Carpaților, atât la obârșiele cât și la
gurile atâtor văi, existau încă înainte de răsboiu o sumedenie de
exploatări și fabrici care se ocupau cu industrializarea lemnului,
înainte de declararea răsboiulul mondial în 1914 tot stocul
de lemne de cherestea ce se a‘la blocat în depozitele pădurilor,
fabrlcelor s’a întrebuințai pentru nevoile armatei, dar cea mai
mare parte a rămas pe loc. Intre timp fabricele au continuat a
lucra într’o proporție redusă b’ne înțeles, dar făcând să se
acumuleze mereu în depozite, materiale.
In 1916, intrând și noi în acțiune, tot stocul aflător în
depozite a rămas pe loc, iar armatele noastre intrând în Ardeal a
pus stăpânire pe toate acele fabrici și explotări aflate în tot
lungul Carpaților.
După retragerea noastră din iarna lui 1916 parte din Indus-
triile din inima Transilvaniei a continuat a funcționa Iarăși-
Materialul s’a aglomerat continuu. La noi în vechiul regat
după 1918 s’a început a se da o atenție deosebită exploatărei
pădurilor, poate chiar mal activă ca in timpurile normale.
Acei din noi care am studiat această chestie o știm prea
bine. S’au învestit multe sute de milioane în exploatarea pădurilor,
s4au creiat societăți coperative noui, care toate au produs și
produc zilnic cantități enorme de lemn brut gata de a fi tăiat
în ferestrău cât șî lemn fasonat Mai toți credeau că vor merge
lucrurile bine, era chiar o lăcomie în exploatările fores'iere din
cauza prețului relativ ridicat ce se oferia, de unii și de alții acea-
sta a tentat pe mulți de a-și plasa economile în explotări de
păduri. Cine va vizita valea Bistriței, Bistrlcioarei, Trolușului, cu
arterele secondare, va vedea deposite imense de cherestea. Gările
sunt pline. Fabricele fotușl funcționează l
A
♦ O
In Ardeal pe valea Oltului, Mureșului, Tisei, am văzut depo-
zite imense, am văzut cherestea chiar din 1914, rămase depozitate
în fabricele din pădure.
Și pe când se produce atâ: de mult consumul e foarte slab.
In țară nu se fac aproape deloc construcții cu toate că
țipăm că e lipsă de locuințe.
Revista Pădurilor
2Z>
Exportul e aproape redus pe departe din cauza războiului
greco-Turc, pe de altă parte din cauza greutăților de transport
c. f. r.
In acest scop toți industriași de cherestea s’au mișcat, au
ținut congrese, au înființat chiar și o Uniune.
Miliarde sunt Investite în industria forestieră. Sute de mii de
oameni sunt întrebuințați în aceste exploatări.
Chiar și Statul are cele mai importante exploatări în regii In
Ardeal și șade cu materialul în depozit.
Față de aceste premise ce le avem înaintea noastră, ei
drept să ne întrebăm, încotro mergem? Prețul a început a mal
scădea, cum e și normal: oferta mare, cererea mică.
Din nici o parte nici o speranță de mai bine. Și totuș
fabricele funcționează.
* * *
Acum In urmă un alt eveniment pe piața lemnului aci la
noi se ivește. Polonia, din cauza valutei scăzute, e dispusă se
ne ofere mc. de cherestea chiar sub 250 lei românești.
Față de Polonia suntem în situația comercială ca a statelor
industriale din apus față de Germania și Austria, din pricina enor
mei diferențe valutare.
Căci până mai dăunăzi o sută de mărci poloneze valora 8
lei și 50 bani, azi o sută de mărci poloneze valorează chiar 6 și
5 lei.
înțelegem bine dezastrul 1
In Polonia, din însăși numele delegaților cari conduc aceste
afaceri, rezultă că s’a făcut apel la tot felul de specialiști indiferent
de naționalitatea lor reală, care astăzi având toate vechile lor legătur
cu țările din care au fă rut parte înainte, se folosesc atât de beneficiile
ce pot rezulta din aceste legătu’i cât șl de necunoștinfa și neprc-
gătirea economică a organelor noastre conducătoare.
Aceasta e încă o altă cauză a crizei prin care va trece lemnul
nostru, dacă nu vom ști să parăm lovitura la timp.
Apoi legăturile internaționale ale Poloniei, rezultând din însăși
structura economică a provinciilor care formează Polonia, față de
zolarea noastră interesată, va fi o altă cauză care va lovi în indu-
stria lemnului.
230
Revista Pădurilor
Apoi trebue să mai ținem seamă că Polon'a va avea un
avantagiu enorm resuitând din faptul că trenurile poloneze pot
merge spre Galați cu plin, tona glii, pe când pentru lemnul ce s’ar
scurge din Transilvania la Galați, am avea greutăți enorme.
Chiar și diferența la transporturi — căci transportul cel mai
lung de parcurs pe C. F. R. pentru Polonia până la Galați, ar
fi cu mult mal mic ca pentru lemnul provenit din Transilvania
tot până la Galați.
Am în mână o scrisoare d'n Paris, a unui bun prieten care
scrie unui cunoscut al său din București, următoarele:
„In privința lemnului pare (după cele ce se spune pe aci)
că Polonia din cauza valutei sale așa scăzute, poate oferi lemnăria
la Gala fi cu mai puțin de jumătatea prețului lemnului din România.
Este adevărat?"
♦ * *
Când deci ne aflăm în fața acestei conjecturi economice, e
drept sâ ne întrebăm ce ne facem ?
Căci scurgerea mărfurilor din Polonia prin România (fie pr’n
transitare pe c f. r. la Galați sau Brăila, fie pe Prut și chiar pe
Nistru până ia coasta maritimă basarabeană) va avea o influență
dezastruoasă asupra industriei noastre indigene forestiere, căci
Polonia va avea posibilitatea a ne face în acest caz o concurență
simțitoare după cum foarte bine spune confratele din „Monitorul
Forestier".
Cum și Stalul e angajat în această chestie cu milioane căci
are vaste exploatări în regie și fabrici în Ardeal, cred că factori
competenți trebuie sâfie otenți în fața dezastrului ce ne amenință
pe toțL
In numele Economiei Forestiere românești suntem datori de
a atrage atenția celor în drept și le dăm chiar concursul în gă-
sirea soluțiilor practice, pentru a salva industria fonstlerâ a țări,
azi mai amenințată ca ori când.
M. P. FLORESCU
I nginer șef silvic al Crcdilulu
Technic din București
Revista Pădurilor	23!
Hibridafia stejarului este o cauză
de degenerare a speciei ?
O observare mai amănunțită făcută in pădurile noastre de fo-
ioase din regiunea de câmpie, fie in cele de șleau care au în
amestec pedunculat și cer, fie la pădurile mai apropiate de regiu-
nea stepei, masive pire de cer și gârniță, — sau în regiunea in-
termediară, având toate acesle trei specii in amestec, — un obser-
vator mai atent zic, va găsi indivizi care să prezinte caractere in-
termediare mai mult sau mai puțin pronunțate acestor trei specii
de stejari, — indivizi care sunt hibrizi a două din cele trei specii
din ale căror caractere au împrumutat.
Nu s’a dat însă toată atenția cuvenită acestui lucru, cu toate
că specialistului îi incumbă datoria de a cerceta și cunoaște cau-
zele, efectele și urmările, care duc la îmbunătățirea sau degene-
rea dacă nu totală dar cel puțin parțială a speciilor care il inte-
resează, în urmărirea unui scop oarecare.
Pe noi in silviculturii nu varietatea ne-a interesat ci specia. —
Pe noi ne interesează pădurea in sine ca sursă de materie primă
in mare cantitate, așa cum poate ea s’o dea. Selecționarea indivi-
dului plantă nu are ce căuta aici, ci cel mult la stațiunea de ex-
periență. El nu interesează de cât ca curiozitate științifică. De aici
obiectul studiului de față poate să treacă la prima vedere ca fără
importanță in silvicultură.
Cu toate acestea, o plimbare făcută în pădurile județelor Ilfov
și Vlașca, și în general in toată regiunea de câmpie a Țării, și
in special in mi plicurile Dobrogci vechi și noi, ne va convinge
despre aceasta. Mai ales mișilicurile acestea, pe care în treacăt
fie zis le întâlnim și la limita stepei in câmpia Munteniei, m’au în-
tărit in convingerea că noi nu suntem încă bine edificați asupra
numărului speciilor de stejari pe care ii avem in (ară, căci se pare
că pe cale naturală s’au obținut o serie de varietăți, care trebuesc
stuliate.
Adanson spune că : «Sunt tot atâtea specii, câte forme de
plante sunt", iar D-l L. Blar.nghem in «Les Transfonnations brus-
ques des ctres vivants», zice: Jn mai puțin de 10 ani, am asis-
tat la metamorfoza a mai mult de 20 de tipuri de plante și, dacă
n’am cules documente decisive asupra tuturor acestor mutații, cauza
232
Revista Pădurilor
e că mi-au lipsit numai timpul și spațiul necesar culturilor. îmi
paie cu totul probat că nu raritatea mutațiilor, ci mai ales difi-
cultatea studiului lor, le-au făcut să fie neglijate de naturaliști*.
(Mutațiile sunt schimbări profunde in natura, distribuția sau
dimensiunile organelor, schimbări cari dau individului și urmașilor
care es, un aspect nou, rătăcit; ele sunt nete și afectează carac-
terele cele mai constante ale speciei, genului și chiar dacă își
modifică caracterele fluctuante-).
D-l Bateson crede însă, că variația bruscă a speciilor nu este
de cât un caz particular al combinațiilor și separărei caracterelor
in hibrizi.
Cum se vede deci, s’ar părea că naturali știi în prezent obiș-
nuesc să privească ca specii sau varietăți noi, orice individ care
prezintă caractere cât de puțin diferite de părinți, cu condițiunea
ca el să se reproducă mai departe și să-și păstreze caracterele în
progenitură, este logic ca caracterul pur al rasei să se păstreze
atunci când încrucișarea se face cu indivizi asemenea, oul conținând
cromozomi masculi și femeii în mod egal.
Caracterele viguroase ale rasei deci hereditatea, se păstrează
și se desvoltă numai prin așa zisul metisaj, sau încrucișarea
a două plante de sex diferit insă din aceeași specie, sau două flori
de sex diferit ale aceleași plante, sau auto fecundație a florilor
plantelor hermafrodite.
Când încrucișarea se face între indivizii de sexe diferite și
specii diferite, atunci avem hibridația. Aceasta se întâmplă in na-
tură, mai ales la plantele unisexuate. In mod artificial aceasta
este calea obișnuită de a căpăta noi varietăți atât in cultura ar-
borilor, cât și a florilor.
Tot așa de frecvent hibridațiunea se face și în mod natural
in pădure. După Adanson insă, pentru ca acest lucru să se în-
tâmple, trebue ca reproducția să se facă prin sămânță; când s’ar
face prin lăstăriri sau prin butășiri, această multiplicare se pare
că se opune la producțiunea de noi specii la plante. Acestea nu
troduc varietăți; ele nu fac de cât să continue individul de unde
au fost luate.
Pe când prin sămânță se obțin adesea un număr imens de
varietăți, câte odată atât de schimbate, încât pot trece ca specii
noi, mai ales atunci când ele se reproduc de asemeni prin sămânță.
Fixarea caracterelor la hibrizi insă, este mult mai dificilă ca
Revista Pădurilor
233
la metiși. Hibrizii prezintă un amestec de caractere vizibile asupra
părinților, cele mai adeseaori transmise in toată vigoarea lor, dar
sunt grupate diferit și independent de origina bărbatului sau a
femcci.
Câte odată caracterele hibrizilor sunt real combinate și
oferă o treaptă intermediară intre trep'elc prezentate prin acelaș
caracter, al părinților.
Regulele co.nbinațiunci caracterelor, hereditatea in hibrida-
țiuni sunt încă incomplect stabilite mai ales când este vorba de
încrucișări între plante având caracterele diferențiale destul de
pronunțate.
In general hibridul este infecund, sau descedenții lui păstrează
în mod individual caracterele egale ale plantelor dc origină.
Aceste mici explicațluni date, să revenim la subiectul nostru.
Stejarul, care a fost și este prin excelență esența de elită a
pădurilor noastre dc câmp și de coline, și pentru a cărui regene-
rare sunt Întocmite toate sforțările noastre și care din pricina mul-
tiplelor întrebuințări s’a împuținat cu totul, este împreună cu salcia
planta susceptibilă a se hibrida în cea mai mare măsură.
Și atunci se pune întrebarea, dacă această hibridațic a ste-
jarului penduculat se face cu gârnița sau cer, care din punct dc
vedere al calitățci lemnului sunt mult inferioare, nu constitue o
degenerare a valorii lemnului după care cu toții țipăm și pe care
ne place să spunem că căutăm să-l menajem ?
In exploatările în regie făcute la Ocolul Căscioarele, s’au
tăiat stejari foarte frumoși ca creștere, dar cari ca valoare de
lemn pentru mobile a fost refuzat de specialiștii cunoscători, și
dat cel mult ca bun pentru micile construcțiuni. Cercetarea făcută
m i cu atenție m’a dus la convingerea că erau hibrizi de pedun-
culat cu cer.
Sunt păduri în care stejarul în amestec cn gârnița și cerul,
a dispărut aproape cu totul; delictele, pășunatul, exploatarea fără
rost, vor fi fost principalele cauze Dar gârnița și cerul persistă
pe când stejarul nu.
întrebarea aceasta, la care este aproape imposibil de răs-
puns din cauza lipsei de observațiuni suficiente, de analize și
experiențe, care cer pe lângă cheltueli mari, personal competent și
timp foarte lung, câte odată 100 — 200 ani, întrebarea nu te face
să crezi că stejarul pedunculat in amestecul acestor esențe se hi-
234
Revista Pădurilor
bridează, degenerează și p'erdccu timpul odată cu puterea de fruc-
tificare și deci de reproducție, și calitățile lui ca lemn dc lucru,
și in acest caz numai regimul crângului simplu poate să ne asi-
gure regenerarea lui ca lemn dc foc, sau cel mult ca lemn bun
pentru mici e construcțiuni.
Acolo unde stejarul este in stare pură sau amestecat in șleau,
unde cerul și gârnița lipsesc sau sunt depărtate, calitatea lemnu-
lui este evidentă, iar metisajul ne asigură că in regenerare, cali-
tățile arborilor părinți se păstrează și se măresc.
Chestiunea analizei și controlului semințelor forestiere, in
special a esențelor dc c ită, cu specialiști numai in această drec-
țiune, cu stațiunile de experiență necesare acestor lucrări, cu pre-
scripțiunifc tehnice și metodele de analiză, precum și reglementa-
rea lor, apar absolut evidente într’o țară in care o cincime din
avuția națională o formează pădurile, și pentru care ori-ce sacri-
ficiu nu va părea de prisos.
Aceasta face insă obiectul altui studiu.
Const. C. Bellu.
Șeful O.'oluîui silvic Căscioarele.
Din primele legături forestiere ale Ardealului
In viață rar se întâmplă unui om, ales unul amploiat să fie
pe deplin mulțumit cu soarta sa. Diferența de vederi, de tempe-
rament, de concepție dau naștere la continue frecări între oameni’,
cari depind unul de altul și sunt în relații oficiale de suprapus
și supus. De aici provin neplăceri, critici, conflicte, ciocniri de
interese de diferite soluri. Acele neajunsuri ale serviciului sunt
inerente firii omenești și nu formează monopolul Ardealului, ele
se află pretutindenea și în toate țările.
Colegii noștri din promoția anului 1919, din vechiul Regat
cari chemați cu insistență de noi au descălecat aci în Ardeal, ca
să ne dea o mână de ajutor la românizarea serviciului silvic, nu
au cunoscut din viața practică împreunată cu slujba de stat și au
pus în sarc>na Ardealului orice mici neplăceri, ce le întâmpină
în relațiile oficiale de aici. Ori cu aceste incoveniente mărunte
Revista Podurilor
235
ar fi avut de furcă și în țara mamă ca și la noi și atunci a cui
ar fi fost vina ?
Administrația noastră silvică la descinderea în Ardeal a
promoției 1919 din Regat era în complectă refacere. Ne căzneam
din resputeri a introduce pe toate teren ele limba română. Năzuința
noastră însă era paralizată de insuficiența personalului român.
Eram puțini româniși mulți străini, unii dintre el aderenți sinceri
ai României mari, majoritatea însă rămași constrânși de forța
împrejurărilor încă între roi.
Era firesc deci, ca elementele streine, să fie plasate pe la
ocoale, iar colegii români, cari ne veneau din vechiul regat, să
se oprească pe la direcția din Cluj și pe la regiuni, unde erau
mai de folos și-și puteau desvolta cunoștințele lor câștigate în
școli românești în cercuri mal largi, puteau contribui in măsură
mai mare la românizarea serviciului.
Să admitem însă cazul, că ungurii să fi rămas sau să fi fost
transferați toți la Direcț’a Cluj și pe la regiuni, iar colegii români
să fi fost plasați pe Ia ocoale.
Ne întrebam, cum ar fi putut Direcț’a da ordine românești
și cum ar fi putut face regiunile controlă șefilor de ocoale români,
cu agenți, cari nu posedau limba română.
Șl s’o spunem pe șleau la începutul prefacerilor politice ar
fi putut avea acest agent de control ungur puterea morală de a
controla agendele șefilor de ocoale români, cu cari mai până eri
alaltăeri era în relații de cumplită dușmănie politică și chiar de
sentimente ?
Oare șefii de ocoale români n’ar fi fost cu mult mai ne-
mulțumiți cu o astfel de stare a lucrurilor.
Șl ce se făceau acei șefi de servicii centrale fără personal
român?
A fost deci o necesitate imperioasă, interesele bine pricepute
ale serviciului silvic reclamau, ca toate forțele românești să fie
concentrate la acele oficii cari erau chemate a conduce și supra-
vegheia lucrările de la ocoale și a da directive cu privire la reor-
ganizarea și refacerea economiei forestiere dc dincoace de Carpații
Românilor s’au rezervat posturi dc importanță mai mare, posturi
de încredere pe la Direcțiuni și regiuni.
Și aici nu s’a făcut deoseb’re între noi și voi, între de din-
coace și de d ncolo, ci s’a procedat în mod cu totul corect și
236
Revista Pădurilor
sistematic, doar cu deosebirea, că noi avusesem deja un an de
stagiu .detestabil* pe la Centre,când sosiseră colegii de dincolo.
Căci dacă răsfoim .Răspândirea inginerilor silvici* publicată
în anul 1920 și vom vedea, că dintre 37 ingineri silvici cu di-
plomă, originari de dincoace de Carpați, numai doi sunt trecuți
ca șefi de ocoale, ceilalți toți erau pe la centre și cei mai mulți
suntem și astăzi. Și n’avem cuvânt să ne răsvrătlm contra acestor
dispozițiuni fiind că suntem convinși, că altfel nu se poate.
Pe noi generația mai tânără ne surprinde nemulțumirile
unora dintre colegii noștri din vechiul regat, când știm cu câtă
dragoste au fost așteptați și cu câtă gratitudine au fost primiți.
Unde s’a mai pomenit, ca unui forestier amploiat de Stat
să i se dea voie a cutreera 15 regiuni silvice, pentru ca să-și
aleagă postul, care îi convine mai blne?|
Și mulți colegi de dincolo au fost puși în astfel de situații
plăcute.
Iar noi cei preferiți ne continuăm stagiul de 4—8 ani pe
la centre atât de detestate de D-l coleg Cristea.
De altcum favoritismul și sistemul dc protecție nu a stăpânit
la administrația silvică din Ardeal, se poate vedea și din situația
actuală, sunt 13 frați din regat șefi de ocoale și 9 transilvăneni.
Ocoalele cele mai frumoase: Gilău, Băile-Herculane, o:oalele de
pe la Lypova sunt date celor de dincolo.
Dorința de a șterge de pe fața pământului aceste reminis-
cențe ale patriotismului local aparține domeniului fantaziei. Decenii
dearândui nu s’a putut elimina în vechiul regat numirea de mol-
dovean, muntean și oltean, bănățean și ardelean și cu toate acestea
nu s’a prăbușit catapeteasma cerului.
Români suntem cu toții și dacă ne vom da silința să ne
cunoaștem mal bine unul pe altul, atunci putem avea nădejde, că
tradiționala noastră colegialitate va săvârși dorita unire sufletească
dintre noi forestieri mai repede ca ori ce alte branșe.
Cluj, Iulie 1921
Ion Moîdovan Junior
Inginer-silvlc
Revista Pădurilor
237
„DER WALDPOEV
- DE SUB COPACI —
Viena, toiul Carnavalului 1910
...Poate ați crede, că e vorba de poporul român. Căci în
creerii pădurilor sa desvoltat viața plină de bucurii șl amaruri
a poporului nostru, în codru — leagănul moale al copilăriei noa-
stre — nl s’au zămislit și plămădit primele noastre visuri de viitor
șl tot în codru și-au alinat vredn’cli noștri străbuni adeseaori
durerile în zilele de grea cumpănă, căutându-și scut de adăpost
în contra năprasnicilor horde barbare. Și dacă viața poporului
român a fost atât de strâns încleștată cu pădurea, ca a nici unui
alt neam, ca amintire și recunoștință, el a cântat și cântă codrul
în mișcătoarele lui balade și doine de dor și de jale, de vitejie
și voie bună, cu atâta căldură și sentiment, așa de gingaș și
duios, ca poate nici un alt popor. Ear doina asta dulce, nespus
de mângâietoare, tot el, fratele codru, ne-a învățat s’o intonam
in toată bună vremea.
Despre popoiul român ar trebui să grăese așa dară cu tot
dreptul sub astă titulă, ce i-ar compete indiscutabil. Las însă
această plăcută datorința pe seama altor fii ai acestui „neam de
împărat*.
Mi-ar plăcea însă acum mult de tot să cânt nițel la acest
loc pe un mare cântăreț român și să I numesc cu o deosebită
satisfacție sufletească șl mândrie „poet al codrului'... Hei dar..,
Magna petis Phaeton.
Genialul nostru Eminescu mar fi mângâiat poate dacă ar
fî mai viețuit, sau și cât a tră't dică ar fi fost mai liniștit, mal
puțin enervat. Cântat-a el codrul: .Codrule codruțule, ce mai faci
drăguțule ?“ dar când cânta el mai cu foc, îl smulgeau valurile
profane ale vieții într’altă parte. Alexandri ne-a lăsat multe pas-
tele tare drăguțe și călătorii prin munți. Coșbuc, a cântat și el
odată lupta unui codru cu furtuna, dar el rămâne tot poetul iubit
al idilelor dela țară. Vlăhuță, dep ângea mai deunăzi cu amare
suspine înăbușite în „Universul* „ducerea păduri'or noastre*
♦) Acest articol s’a publicat In «Gazeta Transilvaniei* No. ’7U din
”7w Ianuarie 1910.
238
Revista Ridurilor
Plânge frunza după ele. Unde este însă poetul, novellstul, roman-
cierul nostrn, ca e să fi individualizat in sine și opera sa în toată
gama simțemintelor, toată „duioșia sfintei iubiri seculare" a ro-
mânului față de codru, dând astfel o expres’e reală la „poetul
codrului", ce s’ar chema „poporul român?" Poate Slavici în na-
rațiunile sale istorice? ori Zamfirescu, Gane, Crasescu cu pescă-
riile, Sadoveanu, Agârbiceanu, Brătescu-Volneșt', Gârleanu, Gorui
Sandu Aldea.,. Goga ori losif ? N i, n cl ’unjl nu întrupează în
sine și arta lor această dragoste nefățărită de codru ; alte sbu-
ciumări omenești mal... moderne li să frământă sub geană. Pentru
așa ceva trebue să fii născut șl crescut: predisposiție și milieu
potrivit trebue. Șl apoi cine știe, dacă un astfel de poet ar fi în-
tâmpinat cu interes și însuflețire, când începem să ne modernizăm
șl noi așa dc ușor în toate, în gusturi și plăceri, chiar și în in-
spiraț'l. s. a. m. d...
Dar dacă nu-l găsim pe acest poet al codrului în tanăra
noastră literatură, îl aflăm în vasta literatură germană modernă.
El se chiamă Lndnvie Ganghofer. Numele lui Ganghofer are în
literatura beletristică germană un sunet melodios, plăcut. Roma-
njle și nuvelele Iul se numără de mulți ani între cele mai cetite
lucrări ale artei narative din timpul nostru. N’avem decât să
amintim romanele sale mai de seamă: „Castelul Hubertus",
„Muntele fugar", Stavila lui Martin", „Vânătorul din castel",
„Vedenie înaltă", „Tăcerea in pădure", „Apostolul statului", „Frea-
mătul pădurii"; sau novelele: „Istorii din munți*, „Vânătorii",
„Muntenii și vânătorii*, Aer de munte", „Cioplitorul lui Dumnezeu
din Ammergau*. „Vânătorul primejduit" s. a.
In toate aceste opuri mai ales pădurea și vânătoria sunt
idealisate și preamărite mereu cu multilateralitate uimitoare într’un
mod incompa'abil de original, fidel naturei șl plin de poezie.
Ganghofer ocupâ cu Roseggcr cel mai de frunte loc pe terenul
acesta special al beletristicei germane.
Ca și Creangă al nostru în amintirile sale din copilărie, își
expune cu multă gingășie și „poetul pădurii" Ganghofer, în prima
sa lucrare „Cursul vieții unui opt misi" sau „Cartea copilăriei"
originea sa peripeți.ie cefe dintâi ale traiului său. Prin faptul, că
poetul și scriitorul Dr. Ludovic Ganghofer este fiu de forestier—
tatăl său, August Ganghofer, era șef la administrația forestieră din
regatul Bivariei, — ne putem ușor explica iubi ea nețărmurită și
Revista Pădurilor
239
intimitatea lui așa de familiară cu pădurea și vânatul. Mai bine
reese însă aceasta din interesanta șl plăcuta „Cartj a copilăriei*
sale. Ganghofer nu este numai fiul consilierului ministerial silvic
de odinioară d n Miinchen, ci el e fiul unui silvicii tor, care prin
însăși energia șl capacitățile sale s’a ridicat pe scara Carierei sil-
vice până la gradul cel mai culminant. Ludovic Ganghofer este
crescut—așa zicând—„ca un copil al codrului-. Anii prunciei șl
copilăriei sale cad tocmai pe vremea când părintele sâu era sil-
vicultor de ocol In singurătatea verde a pădurei dela Adebieder.
In liniștea binefăcătoare a satului de munte Welder își petrecu el
tinerețea, împresurat de întunecimea misterioasă a codr.Ior de mo-
lift de acolo, „cari par’că nu mal voiau să le dai capăt odalâ“.
Moșul lui Ganghofer—Anton Ganghofer—încă fusese magistru sil-
vanal în Ottobeuren și fratele tatălui său tot forestier era, iar stră-
moșul din partea mamei sale fusese consilier silvic la contele Er-
lach in Odenwald șl tatăl mamei sale era profesor la academia
de silvicultură din Aschaffenburg și publicase un op vânătoresc
„Vânătorul călător*4. In sârgele său se amesteca așa dară savan-
tul, artistul și vânătorul într’un spectru multicolor, zice Jul. Aug.
Rembrandt.
Ludovic Ganghofer ei te deci descendent dinti’o porodiță prin
eminență iubitoare de pădure și de vânt, așa că era ca direct
predestinat de a deveni „poetul pădurii". In chipul acesta acum
putem pătrunde mai lesne taina pentru ce a idealisat Ganghofer
în arta sa frumusețea naturală a pădurii ca nimenea altul așa de
poetic, încât vrăjește par’că pe cititori în înțelesul cei mai nobil
al cuvântului. O dragoste nespusă de vânat, un der iresistibil de
codru te cuprinde cetind opera lui sănătoasă- Par’că simți cum te
străbate ușurel până la inimă adierea dulce a vântului de codru
și vuetul fâșietor al frunzelor de pe ccpaci, vezi înainte, pipăi
toată viața romantică â pădurii ai reveneala ei binefăcătoare, cu
verdeața și colorile el vii armonioase, cu fascinătoarea ei musică
fără fals. Te crezi aevea transpus in mijloc de codru și eterul pur
al pădurii il simți cum te recreiază oțelindu-ți trupul, cum îți ușu-
rează sufletul înălkându-te și o dispoziție fer’citoare devine stă-
până dorită peste tine. Totalitatea nenumăratelor descrieri admi-
rabile ale pădurii în mii de tablouri variate în opurile sale și mai
ales în „Freamăt de codru*4 îți procură senzația unei simfonii ne-
asemănate, ce preamărește frumusețea elernă a pădurilor. Pădu-
240
Revista Pădurilor
rea este pentru Ganghofer «biserica vecinie verde a vieții" ; în
el înverzește pădurea—cum zice despre sine — și într’adevăr lui,
poetul codrului, e permis s’o zică.
Un exemplu pregnant este Ganghofer pentru adevărul ne-
strămutat al teoriei, că impresiile, ce le primește o personalitate
marcantă în anii copilăriei, își exercită mai mult sau mai puțin
efectul asupra respectivului și muncei sale totdeauna peste toată
viața. Impresiunile Iul Ganghofer și emoțiile excitate de farmecul
codrului, veselele lui amintiri de copilandru, au înrădăcinat în
sufletul și fantesla lui pentru totdeauna frumusețea pădurii, care
strălucește și înflorește așa,de captivant oglindită în operile lui,
In „Cartea copilăriei* învie iară tinerețea lui Ganghofer; ne
deplânge așa de proaspăt, așa de viu pe excelenții săi părinți și
bunici, așa de fidel ne povestește de vremurile, de țara și oamenii
înainte cu 50 de ani; descrie apoi regiunile pitorești ale comunei
natale, satul cu locuitorii lui, casa părintească, anii săi când umbla
la școala primară din sat, casa dăscălească și cele vecine, pe soții
săi de joc, între cari pe cei 3 prieteni din sat, cari formau îm-
preună cu el prefosuj trifoi în 4 foi: Mukl, Alfons, Domini și Lu-
dovic—ștrengăriile sale aventuroase de băiat sglobiu și apoi iarăși
pădurea. Negrăită poesie și iubire se revarsă atunci deodată:
„Și pădurea 1 Tu verde fericire, ce vecinie freamăți 1 Tu carte
glăsuitoare a dorului de a mai fi șl a efemerului! Tu mister ne-
pătruns, tu claritate surâzândă! Isvor a tot ceestesănătos ! orice
moarte în tine-i viața nouă.
„Mie nu mi-a fost frică ca băiat nici odată în pădure. Ea
mi-era prietin intim deja înainte de a o fi cunoscut. Căci înainte
de a-mi fi pus primul pas în liniștea ei înfloritoare și ași fi gustat
zâmbind din fructele și colorile ei, auzisem deja de sute de ori pe
buzele dulce! mele mame vrăjitorul cuvânt: dragă pădure! Și tata,
deși nu arăta o deosebită înclinare spre simțăminte atât de gin-
gașe, avea totdeauna pe buze ceva vesel șl blând, când vorbia
despre draga sa pădure.
„Nu-mi mai pot aminti precis ziua, care ml-a oferit prima
dată splendoarea pădurii, cred însă, ziua aceea mi-a procurat cel
dintâi delir sufletesc, cel dintâi simțământ mal vibrant al vieții
mele; căci întrucât pot să-ml revoc copilăria și claritatea conștiinței
mele, pădurea îmi stă de apururi, ca o sgudu're binefăcătoare în
sânge, un chiot de veselie în grumaz, o fantasmă în ochi, un sen-
Revista Pădurilor
241
t.mcnt de deslănțuire al tuturor sensurilor, un vis sburător în în-
treaga mea viață. Și asta mi-a rămas așa din pruncie în decurs
de o jumătate de veac. Astăzi, când călătoresc obosit și bolnav
după câteva luni petrecute în sgomotul gălăgios al orașului, afară
în singurătatea iubită a casei mele din pădure, colo în munții stân-
coșl și păduroși.—nu vă pot explica, ce este aceea, ce mă învio-
rează Iară ca pe un copilandru. Pădurea este iarăși ca o minune
recreatoare, ca un Isvor de puteri proaspete, ca o nouă încredere
în tot ce se chlamă a fi, a trăi... In scumpa mea pădure devin
iarăși sănătos, iarăși voios și mulțămit.
„Draga mea pădure 1 Acest possesivum vrea să zică numai:
o pădure ce o cunosc. Păduri nouă mi-s totdeauna oameni străini,
al căror interni trebue să-l descoperim întâi—ca pe cărțile nece-
tite, cari încă nu ne spun nimic. Pentru a cunoaște o pădure, ca
s’o pot numi .draga mea“, am lipsa de îndelungă vreme**.
Astfel de cuvinte dau expresiune simțirilor, ce le purtăm în
suflet despre pădure.
După aceea ne conduce „Cartea copilăriei** în timpurile
grele, când Ganghofer a trebuit să părăsească vatra părintească.
Dela școala din sat merge lagimnasiu în seminarul din Neuburg
Cu duioșie își ia lăcrămând rămas bun dela camarazii săi de
jocuri, dela toate ușile satului, mai ales dela casa „dascălului**
și a „pictorului**, cari îl învățară de copil cu multă afabilitate
prietenească și veselie să judece bine și limpede despre lume șl
oameni; își ia adio dela toate locurile lui favorite și dela draga
sa pădure. Descrie apoi t mpul din seminar, dorul lui ne’ncătușat
după libertatea pădurei dc acasă, pe profesorii, conșcolarii săi,
intre cari pe 4 „băețl de silvicutor**, ghidușiile și festele, ce le
juca ca școlar și grijile sale naive Tractează apoi tot așa de
gingaș și înțelept ca până aci eternul mister ai copilăriei — me-
tamorforza cum devine, om, bărbat, prinejdiile și furtunele erotice
ale tinereței și atinge așa în treacăt frumos pe apărătorul și men-
torul său nobil, un coleg de studii. Descrie patima șl nepotolita
sa sete de a ceti necontenit, primele sale încercări de scriitor,
feriile ce le aștepta an cu an cu atâta dor de ducă spre casă și
se înțelege, apoi iarăși alergările lui pasionate și sburdalnice prin
pădure, contopirea lui totală cu ea, ziua când a împușcat o prima
căprioară și toate acestea atât de fidel, de natural și senin, că
sufletu-țl plutește par’că într’o feerie fericită. Cu primul său amor
•242
Revista Pădurilor
de băiat se termină frumoasa .Carte a copilăriei", la care să
sperează, că are să-i urneze mai târziu „Cat tea tlnereței*.
„Cartea copilăriei" lui Ganghofer este un op, în care se
reogllndește natura pădurii, în care liber di orice sentiment ilism
morbid, să preamărește iubitoarea lui mamă ca atare, precum și
ca nevasta credincioasă a unui forestier, o carte din care răsună
atât de sonor ni nerita apreciare a altruismului sincer, al unui
forestier inteligent, Li desăvârșita armonie cu respectul de tată,
un op abundent în humor s nln și înțelepciune optimistă a vieții
și tn sâmburele său totdeauna o carte de laudă șl valoare a pă-
durii, opul unui poet al pădurii t'necuvântat de Domnul, op care
în contrazicere cu timpul nostru și cu slăbiciun le sale este așa de
purificator, încât orice on human nu poate dori mai mult decât
să fie cet t și rescetit de tânăr și bătrân.
Baiu Crăciun.
Din Monografia Domeniului Gurghiu
Domeniul Gurghiu este format din trei ocoale silvice având
o siprafață de 76047.78 jughere cadastrale, din care:
	Pădure	Poieni	Total
Ocolul silvic Lăpușna	23776 60	1827.—	25603.60 j. c.
Ocolul silvic Isticeu	29321.91	2'U8.65	31370.55 j. c.
Ocolul silvic lerbuș	16804.10	2269.53	19373.63 j. c.
Total:	69902.60	6145.18	76047.78 j. c.
A fost măsurat și ridicat in plan prin triangulație in intervalul
anilor 1836—1891.
Se mărginește la Nord cu proprietatea comunelor: Rus, Alu-
niș și Toplița; la Sud cu proprietatea comunelor: Remetea și So-
vata; la Est cu județul Ciuc, iar h Vest cu proprietatea baronului
Kem^ny, și cu comunile Clâjeria, Hodac, Ibănești și Remetea.
Subsolul.—Formațiunea geologică e terțiară. Roca fundamen-
tală in părțile mai înalte este trachit, in părțile mai joase acesta
este amestecat cu bazalt, iar Valea Gurghiului e formată din roci
nisipoase și argiloase tot din era terțiară.
Solul este aigilo-nisipos, care, pe unele locuri, e foarte pro-
fund iar coastele repezi. Altitudinea cea mai mare este de 1777 m.:
Muntele Saca.
Revista Pădurilor
242
Clima. — Este continentală: cu ierni reci și lungi, iar verile
scurte și răcoroase, abundente în precipitațiuni atmosferice. Bruma
și înghețurile târzii sunt frecvente. Vânturile dominante sunt dela
Est, dar in unele văi iau direcția N. E. spre S. V. In anul 1915 a
doborât in Drăgușa 90 jug. cat. pădure de molid.
Esențele din care sunt compuse pădurile de pe acest dome-
niu sunt: molidul și bradul dintre reșinoase, iar dintre foioase fa-
gul și stejarul.
Istoricul.—Prima amintire in istorie despre domeniul Gurghiu
datează din timpul Huniazilor.când regele Ungariei, pentru meritele
aduse in luptele in contra Turcilor, donează cetatea Gurghiu cu do-
meniul aparținător, lui loan Huniadi.
In timpul principatului Ardealului cetatea Gurghiu cu dome-
niul respectiv a fost In posesiunea principilor, rudelor, sau favo-
riților, cari de câte ori se schimba principele, de atâtea ori devenea
în posesiunea altuia.
Restaurarea cetăței Gurghiu a fost făcută de Rakoczi, îm-
preună cu celelalte din Ardeal, de teama Habsburgilor. Totuși ce-
tatea Gurghiu! a fost ocupată de Habsburgi prin generalul Ra-
butin, care a fost de scurtă durată fiind scos de către generalul
ardelean Pecri. Rabutin adunându-și armata din nou vine și cuce-
rește cetatea prin foamete.
Ajungând astfel Ardealul in mâna Habsburgilor cetatea a fost
dărâmată, iar domeniul confiscat a fost arendat, în 1719, pentru
serviciile aduse casei Habsburgilor cu ocazia predării Ardealului,
vice cancelarului Casoni, care, mai târziu, a căpătat numele de baron
Bornemissa, cu 25.000 florini pe timp de 99 de ani, cu condiția ca
la expirarea contractului Statul să restitue arendașului toți banii
cheltuiți pentru investițiuni. Luarea în arendă de fapt s’a făcut nu-
mai în anul 1734, astfel că contractul a expirat In anul 1833.
Familia Bornemissa a făcut multe investiții și anume a construit:
fabrica de sticlă din Clajerie, fabrica de porțelan din Gurghiu, mori
de apă, ferestraie de apă, o fabrică de spirt, o fabrică de celuloză
in Gurghiu, a amenajat un parc de vânat și o seră renumită pe
acele vremuri. In ultimul timp domeniul a fost sub arendat de către
familia Bornemissa. Un astfel de sub arendaș a fost familia Macskasi
Ferencz de origină română «Măciucă din Banat».
Predarea domeniului din cauza divergențelor a durat din anul
1833 până la 1870, adică 37 de ani, de oarece arendașul a pre-
244
Revista Ridurilor
tins ca despăgubire pentru investiri, conform contractului, sume fa-
buloase. In anul 1870 Statul a făcut o transacție plătind ca des-
păgubire suma de 500.000 florini. Din acest an statul Ungar a
înființat oficii silvice pentru adm nistrarea pădurei, iar pentru ex-
ploatarea pădurilor a făcut mari instalațiuni de plutit, transportând
anual 70.000—80.000 m3 în plute uriașe lemne de reșinoase pe cari
le valorifica în lerbuș, de unde se transportau pe Mureș în jos. Acest
sistem de transportare a durat până in anul 19J4, când Statul vă-
zând că prin plutit numai lemnele reșinoase le poate transporta și
valorifica, iar lemnele foioase rămân în parchet, s’a decis in acest
an să construiască calea ferată îngustă care a fost terminată in
1905. Ecartamentul acestei căi ferate este de 76 cm. iar lungimea
totală de 80 km. In anul 1906 Statul a arendat dreptul de exploa-
tare a pădurilor pe baza amenajamentelor aprobate precum și calea
ferată firmei Goldfinger și Toplanczki, (azi socetatea Foresta) pe
timp de 10 ani. Expirând contractul in 1916, Statul începe exploatarea
în regie pe care o continuă și astazi Dela firma Goldfinger a rămas
ferăstrăul dela lerbuș cu 9 gatere, care a fost făcut numai pentru
10 ani. Din această cauză, împreună cu întreg materialul aflat in
depozitul lerbuș în valoare de 10,000,0 0 lei a fost destinat a se
vinde, prin licitație publici, in ziua de 15 Noembrie a. c. rămânând
calea ferată și exploatarea pădurilor tot in regia Statului.
Vânatul din timpurile vechi a fost renumit in acest domeniu.
Dumbrăvile erau bogate in zimb ii, iar munții in urși, cerbi, porci
mistreți, căprioare etc.
Vechii posesori erau îndatorați a organiza anual o vânătoare
de zimbrii și una de urși in onoarea consulilor streini, primind dela
Stat pentru aceasta suma de 100 florini.
In însemnările ultimului sub-arendaș Macskasi Ferencz se
vede că în timp de 30 ani s’a împușcat 300 urși.
Din anul 1875 dreptul de vânat a fost arendat de contele
Teleki Samu pentru 400 florini până la 1882.
Din anul 1882—1892 a fost donat principelui moștenitor al
fostului imperiu austro-ungar Rudolf, iar după moartea acestuia,
Casa domnitoare renunțând la acest drept, a fost arendat din nou
contelui Teleki și anume dela 1883—1916 când acesta a decedat.
Din 1916—1918 a fost arendat de arhiducele losif, iar acum
dreptul de vânat este donat M. S. Regelui Ferdinand al României Mari.
Teritoriul respcr‘iv este împărțit în 9 cantoane de vânat, peste
care se află câte un păzitor, ce se ocupă cu ocrotirea vânatuluj
nobil și cu distrugerea celui răpitor fiind plătiți cu câte 200 lei lunar.
Revista Eâduritor
245
Există in timpul de față următorul vânat: cerbi, exemplare
foarte frumoase, țapi, porci mistreți și urși in număr mare, vidre,
pisici sălbatice, vulpi, jderi, viezuri, iepuri etc. râși și lupi, cari fac
mare pagubă in vânatul nobil distrugând anual 25—30 cerboaice.
In contra acestora se pune hoituri înveninate cu strichnină
dându-l -se păzitorilor de vânat pentru distrugerea lor premii in
modul urm.'tor:	ctrivii împuțit
1.	Pentru	un iâs (felix lynx) ....	25	Lei	50	Lei
2'	Pentru	un lup (caniș lupus) ....	20	»	40	>
3.	Pentru	o vulpe (caniș vulpes)...	5	»	10	»
4.	Pentru	o viJră (lutra vulgaris) . .	10	»	20	»
5.	Pentru	o pisică sălbatică (felix	catus)	5	»	10	»
6.	Pentru un jder, dihor, nevâstuică,	hermelin	2	»	10	»
7.	Pentru	un câine răsleț................  2	»	3	»
-	8. Pentru o pisică răsleață............ —	80 »
Dintre vânatul cu pene avem cocoșul de munte (Tetrao uro-
•gallus), acest vâna» se află sub muntele Seaca și in poiana Ta-
.tarca și dealul Tăușor.
Cerbilor	li se pune sare	începând	de cu primăvară până
toamna târziu,	fiind în	proiect	a se construi chiar în anul acesta
fânare pentru a avea hrană in timpul iernei.
Pentru vânătoare	există:	castelul de	vânat din Gurghiu, care
este	complect	mobilat,	o casă	in poiana	Larg» și una în apro-
piere de poiana Țigle, locuri unde se poate vâna cerbi fiind pre-
văzute și cu posturi de pândă.
Locurile de vânat pentru urși sunt (cantonul 5) Valea Tireuluî,
Sirodul și pădurile particulare din apropierea satelor Hodac și Ibănești,
iar pentru porci mistreți Dosul (cantonul 5) și Hocarul (cantonul 1).
Pescuitul. După încetarea plutitului s’a început creșterea păs-
trăvilor (salino fario) pe cale artificială, cu care ocazie s’a în-
mulțit foarte mult în pâraiele domeniului.
A existat două crescătoare de păstrăvi. Una în Lăpușna ș!
alta în Fâncelul de sus. Aceste crescătoare au fost distruse în
tjmpul revoluției din anul 1918, când li s’a furat și toate aparatele
necesare, distrugându-se și mulți păstrăvi.
In timpul de față nu ex stă n.ci o crescătoare, iar pescuitul
păstrăvilor este rezervat numai pentru M. S. Regele Ferdinand.
G. P. Antonescu.
Șeful obolului Lăpușna, Inginer Silvic
246
Revista Pădurilor
Împădurirea locurilor sărate și nisipoase
Conferință ținută de d. luliu Prodan, profesor la Aca-
demia de Agricultură din Cluj, cu ocazia congresului
inginerilor silvici din 28-31 August 1921
împădurirea, care preocupă astăzi lumea întreagă, întâmpină
dificultăți atât din cauza solului cât și a climei.
Sunt improprii inpăduririi locurile sărate, ținuturile acelea
unde apa freatică e depărtată de rădăcinile arborilor, precum și
acele ținuturi unde e insuficientă umiditatea atmosferică in timpul
perioadei de vegetațiune (stepa).
In locurile sărate sufăr arborii mai mult cât sunt tineri, de
oarece sarea, după experiențele de astăzi, atacă cu deosebire firi-
celele radiculare »inere, împcdecându-le de a absorbi apa.
Concentrarea apei sărate din sol, cât timp sunt tineri arborii,
o putem micșora prin irigațiuni, prin neutralizarea carbonatului de
sodiu cu gips, care transformă cu încetul carbonatul în sulfat.
Pentru repopularea locurilor sărate se pot folosi următorii ar-
bori și arborași:
In locurile sărate umede dintre speciile de Salix mai bine merge
Salix alba, mai departe Populus alba (plop), Fraxinus excelsior
(frasin) și Tamarix gallica (cătina roșie).
In locurile mai uscate din sărături: Ulmus glabra, Ailanthus
glandulosa (cenușer), acesta se desvoltă repede și devine un ar-
bore robust, precum și Sophora japonica. Tot in astfel de locuri
se mai pot planta: Koelreuteria paniculata, Elaeagnus angustifolia
(răchițică), Paulownia imperialis, Gleditschia triacanthos (plătică),
Syringa vulgaris (Liliac), Sambucus nigra (soc), Lycium (cătină) și
Ribes aureum.
Din’re pomi, în locuri puțin umede merg destul de bine perii:
Pirus comunnis, foarte bine, Cydonia vulgaris (gutuiul), Amygdalus
communis (migdalul) și Prunus armeniaca (caisul). Se poate încerca
și plantarea cu nuci (Juglans regia), cu vișini (pr. cerasus), in ca-
zuri excepționale chiar și cu duzi, cari, în unele locuri, reușesc destul
de bine.
Atât despre locurile sărate.
Revista Pădurilor
247
împădurirea locurilor nisipoase.
Exigențele de apă ale arborilor forestieri și ale plantelor er-
bacee, sunt diferite : pe când arborii au nevoe de o cantitate în-
semnată de apă în tot decursul anului, plantele erbacee au nevoe
de ea numai până se desvoltă și produc fructe. Pe când o parte
însemnată din plantele erbacee din locurile nisipoase (stepe), vara își
întrerup vegetația, tocmai în acest timp arborii evaporează mai mult.
Pentru restabilirea echilibrului dintre apa evaporată și cea
absorbită, arborilor nu le ajunge apa de ploaie, ci au nevoe și de
apa subteranâ-freatică.
Din cele expuse se poate constata, că numai acolo vor crește
păduri, unde arborii vor găsi cantitatea de apă necesară pentru
alimentarea massei voluminoase a corpului lor. Cantitatea de apă
necesară o găsesc numai acolo, unde rădăcinile arborilor sunt în-
pedicate, să zicem, printr’un strat de pământ mai gros de argilă,
sau de ardezie și nu pot ajunge la apa freatică, atunci pot vegeta
numai în cazul când locul amintit e situat mai jos, unde apele pre-
cipitațiunilor se concentrează.
Atât in România cât și in Ungaria s’a constatat, cu deosebire
in părțile nisipoase de pe șesul Munteniei și pe șesul dintre Du-
năre și Tisa, că unii arbori (salcâmi), după o vegetație mai scurtă
se usucă, rămânând numai cu mlădițele care apar la bază. Cu toate
studiile chimice, fizice și mineralogice ale nisipului nu s’a putut
afla cauza adevărată a acestui fenomen și în urmă numai studiile
geologice au vărsat lumină asupra acestui fenomen curios, stabi-
lind că adevărata cauză a uscărei arborilor amintiți e scăderea
apelor freatice din sol: cât timp apele freatice au avut înălțimea
cerută și au putut fi ajunse de rădăcinile arborilor, atâta timp aceștia
au vegetat regulat; îndată însă ce apele freatice din diferite cauze
cunoscute (canalizare), sau necunoscute, s’au adâncit arborii au
început a se usca, păstrându-se numai mlădițele care cresc din
trunchiu. Mlădițele acestea care se nasc din trunchiu, primăvara,
când apele freatice sunt mai înalte, înfrunzesc, iar vara, când apele
freatice, din cauza căldurci prea mari, scad, se usucă.
Arborii tineri din această cauză (uscânduli-se tulpina principală
și născându-se an de an altele la bază) se prefac în tufe.
Prin sondagiu! făcut în locurile nisipoase din șesul dintre
Dunăre și Tisa (Szabadka) s’a constatat, că primăvara nisipul e
umed până la o adâncime de 2 metri, pe când toamna e uscat
până la 5 m. adâncime (așa de uscat ca nisipul din dune).
248
Revista Pădurilor
In finuturile dunelor litorale din nisipul Ungariei, unde solul
e ondulat, arborii, cari ajung in valea ondulațiunii, după un an sau
2 de vegetațiune, se usucă, fiind despărțiți de apa freatică.
In Ungaria stratul solid uscat de pământ, care inpedică ca
arborii să ajungă apa freatică, e găurit (se sondează). Tot aici in
ținuturile din părțile dunărene, unde apele freatice sunt închise
prin un strat de argilă, ardezie, sau margă, se procede in modul
următor: după ce se sapă groapa arborilor, sau a pomilor, ca ră-
dăcinile acestora să vină in contact direct cu apa freatică, se gău-
rește fundul groapei (stratul de argilă, ardesie, sau marga) și se
presară, cu puțin nisip.
Poziția apelor freatice influențează chiar și productivitatea so-
lului și anume s’a constatat că, acolo unde aceste ape sunt înalte,
prosperează mai bine bucatele, decât acolo unde sunt mai joase.
Din cauzele amintite trebue studiată influența apelor freatice,
precum și distribuirea, afunzimea lor in șesurile României și în
alte părți ale țării. După studiul acesta amănunțit, de ani de zile,
făcut de secțiunea agrn-geologică, se va putea constata, pe deoparte
care sunt locurile mai favorabile pentru plantarea arborilor, pe de
altă parte unde sunt apele freatice mai înalte și mai statornice. In
proporție cu profunzimea apelor freatice se vor căuta arborii mai
potriviți. Astfel să nu se facă canalizare fără întrebarea geologilor,
de oarece s’a constatat, că ori cât de folositoare ar fi conducerea
(stoarcerea) apelor din mocirle, etc., tot atat de dăunătoare ar fi,
dacă, prin canalizările prea dese, s’ar scurge și apele freatice atât
de folositoare. Canalizările prea dese micșorează fertilitatea pă-
mântului.
După ce am văzut condițiunile diferite, care se cer pentru ve-
getația arborilor, trecând la împădurirea nisipurilor d n Regat, con-
statăm că aci lucrările de Împădurire pentru a se fixa nisipurile
mobile datează dela 1884, îndată după punerea In aplicare a co-
dului silvic. Dintre esențele care sau întrebuințat pentru împădu-
ririle artificiale din vechiul Re<at, a fost salcâmul. A eastă esență
are o valoare neprețuită, prin faptul că nu e te exigentă in privința
fertilității solului și mai înainte de toate prin rapiditatea cu care
se desvoltă și crește. Lemnul salcâmului dă un combustibil exce-
lent, care vine îndată după stejar, fag, rcarpen. Pe lângă toate
aceste însușiri bune, sus amintite, salcâmul nu poate satisface con-
dițiunile cerute, adică nu tnbunătăfește pământul in gradul încarc
Revista Pădurilor
249
^'ar cere. Trebue să se ție scama, că la început scopul principala
fost, ca nisipurile mobile să se fixeze in orice mod și nu s’au putut
lua in seamă alte considerări.
Astăzi insă se pune mare temei nu numai pe foii sul esenței,
ci și pe influența care o are esența asupra pământului adică În-
trucât contribue la inbunâtățirca acestuia. Din experienp știm că
salcâmul inbuaătățește puțin pământul, dar și inbunătățire i aceasta
e destulă pentru a cultiva cere le.
O îmbunătățire esențială aduce pământului arborele pu'in cu-
noscut în pământurile României, pinul negru (Pinus nigra, austriaca).
Esența aceasta, ca și salcâmul, pe deoparte nu este exigentă In
privinfa fertilității solului, iar pe dc alta extrage nutrimentul și din
păturile mai adânci ale pământului, pe când salcâmul își caută
hrana mai mult lateral, decât in adâncime. Tot pinul inbunătâțește
pământul, iar prin căderea frunzelor sale aciculare în decurs de
câțiva ai i, distruge plantele acelea care au Impedicat creșterea sal-
câmului și care nu s’au putut stârpi nici prin arături.
Ce e drept că pinul, față dc salcâm, numai după 40—50 de
ani formează masive exploatabile. Pământul unde a crescut pinul,
după exploatare, se poate folosi spre orice scop, fiind foarte bo-
gat în materii nutritoare. Cu esența aceasta ar trebui plantate du-
nele maritime din delta Dunărei. Pe marginea mării ar trebui să
se facă încercare, plantându-se întâi arborii aclimatizați din deltă.
Aceștia sunt următorii: Populus alba (plopul alb», P. nigra (plopul
negru) Alnus glutinosa «arin) diverse specii de sălcii: Salix alba,
S. Triandra (salcia) S. cinerea, S. rosmarinifolia, Quercus pedun-
culata (stejar), Fraxinus oxypliilla, Fr. excelsior, (frasin). Tufele:
Berberis vulgaris (dracila), Prunus spinosa (porumbar) Periploca
graeca L HippophaC rhamnoides (cătina albă). Tamarix gallica
(cătina roșie).
Dintre arborii și arbuștii aceștia trebue aleși aceia, cari sunt
importanți din punct de vedere forestier, așa sunt Quercus pe-
dunculata (stejar), Fraxinus oxyphylla, Fr. excelsior, Alnus glu-
tinosa (anin negru). Acolo, unde aceștia nu ar rezista, ar trebui
încercat cu salcâm șl cu pinul negru. In privința cultivărei acestor
doi arbori, după experiența ce am făcut-o In șesul Ungariei, voi
da următoarele deslușiri forestiere.
Plantarea salcâmului se face în rețea pătrată de 2 m. Avan-
tajul modului acesta de plantare e acela, că e eftin și că, în timp
250
Revista Pădurilor
relativ scurt, dobândim trunchiuri bine desvoltate, cu coroane ex-
tinse. Plantarea mai depărtată e recomandabilă și pentru aceea
că salcâmul are însușirea de a-și întinde rădăcinile foarte departe
in direcțiune orizontală spre a-și câștiga nutrimentul necesar.
Plantațiunile de salcâmi in anii primi pot fi supuse culturilor agri-
cole, până in momentul când lăstărirea esențelor închide această
cultură impreunându-se. Asolamentul cel mai potrivit de cultură
e cartoful și secara.
Dacă plantăm salcâmii mai aproape și nu-i rărim la timpul
cerut, atunci comitem una din cele mai mari erori. Salcâmii intr’un
sol mai bun se pot planta și la distanță de 1,5 hi., indivizii aceștia
insă la etat a de 10—12 ani trebtesc răriți.
Pentru ca vlăstarii de salcâmi să prindă rădăcini mai în
grabă, se întrebuințează și astăzi tăierea din fața pământului. A-
ce stă procedare trebue să o părăsim, deoare.e prin tăierea vlăs-
tarilor tineri, tocmai in partea cea mai groasă, se naște o rană
așa de mare, incât deabia se vindecă fără a lăsa urme de putre-
ziciune. Urmarea acestei tăieri este că o parte însemnată din
salcâmi (aproape 50 0) sunt scorburoși la bază. Așa s’a constatat
că in piantațiunile de salcâmi, care stau sub supravegherea școalei
de brigadieri din Kiralyhalma (Ungaria), din 129 de .ndivizi, 51 au
fost in partea inferioară scorburoș:, putrezi, așa ca a treauit să
li se taie tocmai partea cea mai groasă, inferioară (1 m.), din cauza
putreziciunei. In prezent la școala amintită, inspectorul de silvi-
cultură Kissy nu întrebuințează tăierea din fața pământului a lăs-
tarilor, ci el ciuntează vlăstarii (scurtează) la o înălțime de 50—60
cm. dela fața pământului.
Operațiunea aceasta are avantajul, cl rana născută prin su-
primare e așa de mică, că în scurt timp se vindecă, iar vlăstarul
fiind în aer mai l.ber, nu e supus într’atât putreziciunei. Deose-
birea între operațiuni apare atunci, când tăiem salcâmii pentru a-i
întrebuința, numai atunci observăm diferența intre exemplarele
tăiate dela suprafață și intre cele ciuntite. La trunchiurile ciuntite
mai sus nici nu se observă locul ciuntit, prin urmare nu are loc
uscat, pe când la cele tăiate la suprafa a pământului, lemnul în
partea inferioară e putred. Un alt avantaj este că iepurii cauzează
mai puțină pagubă la tulpinile de 2 ani, decât la cele de 1 an,
născute in urma tăierei dela suprafața pământului.
Regenerarea salcâmului se poate face deoparte prin rădăcini
sau prin tulpini. Ambele moduri sunt bune. E de însemnat că ră-
Revista Pădurilor
251
dăcinile arborilor bătrâni sunt mai capabile de a produce vlăstari
decât tulpinile lor, pe când la arborii tineri s’a observat contrarul.
Din cele expuse urmează că regenerarea prin rădăcini o vom
folosi la salcâmii bătrîni, cu deosebire dacă pământul e destul d<î
afânat. La cei mai tineri dc 20 de ani numai acele tulpine le vom
regenera prin rădăcini, cari au o grosime de 18—20 cm. De oarece
succesul regenerărei prin rădăcini depinde de grosimea, de vigoarea
rădăcinelor, trebue să ne îngriiini, ca atunci când se desrădăci-
nează tulpinele butucii), să se depărteze puține rădăcini. Arborii
mai tineri de 20 ani și mai subțiri de 18—20 cm., se regenerează
prin tulpini (butnci). Reînoirea prin rădăcini e foarte rentabilă din
punct de vedere financiar.
Impădurir a cu pinul negru (Pinus austriaca), s’a făcut pe
malul acoperit cu dune ntsipoase al mării Nordice și Baltice, cate
e asemenea cu cel din Dobrogea. Pinul prosperează foarte bine,
din cauza umidității cerută și a pozițiunei geografice.
Cam de trei decenii s’a făcut încercări de plantări și in partea
continentală a Ungariei și anume pe șesul nisipos dintre Dunăre și
Tisa. Aici plantarea înaintează binișor, de când nu se folosesc
vlăstari din străinătate, ci trec prin educațiunea cerută de 1—2
ani și de când s’a luat in considerare binefăcătoarea acțiune, ce o
exerciteazâ aerul și soarele, expunându-i treptat acestor acțiuni.
S’a pus mare teneiu pe cerința principală a vlăstarilor de a
prospera bine și in umbra ce se datorește soților lor. Din cauza
cerinței din urmă e mai bine a se plan*a pini din aceia, cari au
trecut prin o educațiunede 2 ani. Cea mai mare parte din aceștia
s’au prins (85 — 90 f) pe când cei de I an abia (40—45“ .). O
cauză principală a neprosperârei pinului negru e aceia, că cei mai
mulți pădurari l’au sădit în loc de tot umbros, pe când pinul
negru iubește locul expus soarelui și numai în umbra ce o face
un vlăstar vecinului său, poate prospera.
Tot pentru a asigura prinderea vlăstarilor trebue să-i plantăm
de timpuriu: in luna Februarie sau cel mult în partea primă a
lunei Martie. Plantarea să se facă cu mâna. La scoaterea vlăs-
tarilor trebue să punem mare greutate pe faptul câ scoarța sub-
țire, ce acoperă râdădăcmile capilare, să nu se rupă, să nu rămână
în pământ, pentru că de regulă rădăcinile despoiate putrezesc mai
în grabă.
lulius Prodan
252
Revista Pădurilor
Plantarea stejarului pentru pomenirea hi Neagoe Codă
LA
Mănăstirea Curtea de Argeș
Cu solemnitate deosebită, la 8 Oct, în fața reprezen-
tanților Ministerului Cultelor, antorităților locale, elevilor
tuturor școalelor din localitate și unui numeros public din
C. de Argeș și împrejurimi, s’a sădit stejarul lui Neagoe
Vodă în fața catedralei C. de Argeș.
D-l ing. șef silvic Mateescu Nicolae, delegatul Soc,
„Progresul Silvic", mulțumind organizatorilor sărbătoriri, a
rostit următoarea cuvântare :
Prea sf. părinți, d-le prefect, onorată adunare,
in numele Soc. „Progresul Silvic” mulțumesc respectuos or-
ganizatorilor șerb orei pentru comemorarea celor 400 ani dela moartea
voivo tuhu Neagoe Basarab, cari au prevăzut în programul ser-
barei și sădirea stejarului pentru pomenirea lui Neagoe Vodă.
Pădurile au servit de veacuri ca adăpost al neamului Roma-
nesc contra năvălitorilor.
Neagoe, după cum spune cronica, a fost, înainte de a fi ales
Domn, „vătav de vânători", deci a iubit pădurea, iar mănăstirea
Curtea de Argeș, reclădită în ultimii ani ai domniei sale, era în-
conjurată de întinși codrii bătrâni de stejar.
Generația care trăește clipele înălțătoare de azi, are o sfântă
datorie de a face și îmbunătăți, ceiace alții n'au știut să păstreze.
Când P. S. S. Părintele Episcop Visarion mi-a cerut să caut
pentru azi stejarul de plantat, am simțit o bucurie mare, gândind
că elevii școalelor, generația de mâine, pe lângă că vor învăța cum
se sădește un arbore, dar îl vor iubi și își vor aminti de nemuri-
toarele fapte ale lui Neagoe Vodă.
Această înălțătoare serbare va aprinde în sufletul elevilor do-
rința de a veni și la serbarea .sădirei pomilor" cela primăvara
viitoare, pentru ca fiecare să planteze stejari și molifți pe întinsul
teren sterp din vecinătate, contribuind la refacerea dumbrăvei și co-
drilor lui Neagoe.
Cu conlucrarea școalelor din localitate să putem arăta, că
știm să muncim în toate direcțiunile pentru propășirea neamului
și al patriei noastre. Stejarul ce Cam plantat azi, ne va șopti cu
sfințenie numele și faptele voivodului Neagoe în vecii vecilor.
Revista Pădurilor
253
RECENZII
„Reforme Administrative par i*autonom!e et la responsabilitc
des fonctions* (Self-Administ'Gtion) d n care rezumăm :
Etatismul administrativ este concepția teoretică politică care
urmărește concentrarea gestiunei tuturor serviciilor cu un caracter
public, în mâinile statului, iar etatismul economic urmărește trans-
formarea actlvitâței economice și a producțiunei industriale dintr’o
țară în serviri publice.
Șl unul ca și celalt, sunt două viții ce rod organismul social
al statelor moderne. Etatismul administrativ dă naștere centralis-
mului, care este anonim și iresponsabil care nu lasă cetățenilor
decât o infimă parte în participarea la gestiunea lucrului public,
sub acest regim nimeni nu mai poate compta pe meritele, servi-
ciile, drepturile sale fecare este lăsat la discreția arbitrară a fa-
voritismului politic, a sistemului de clientelă politică, revenindu-se
astfel la vechiul „Conmedatio" din timpul decăderei Romanilor.
Pe putregaiul etatismului administrativ se instalează cel mai
sufocant cel mai formidabil tiran și cel mai primejdios parazit
social: biurocratismul centralizat.
Tot așa de dăunător societăței este și etatismul economic,
frate al celui dintâi, cu care se aseamănă ca doi gemeni; dacă
astăzi statul este unul d n cei mai mari industriași, este în aceiaș
timp îr.să și cri mai rău administrator al afacerilor sale. In che-
stiunea întreprinderilor de stat lipsește cu desăvârșire spiritul și
metoda științifică, a afacerilor; în legislaț'a așa zisă de reforme
sociale, s’a nesocotit complectamente principiul că o lege este bună
in raport direct cu forța ce ea conferă proletariatului și în ra-
port invers cu pomana ce ea distr bue acestui proletariat, Iar le-
gislația socială din ultimul timp are tocmai marele defect de a
fi numai caritabilă fără să fie creatoare de forță și de viață.
In practica de toate zilele, etatismul exagerat actual are
următoarele dezastruoase consecințe:
I.	O fiscalitate monstruoasă și Istovitoare.
2.	O gestiune dezordonată a averei publice.
Cari sunt remediile de îndreptare? Este reîntoarcerea la In-
dividualismul doctrinar, suprimându-se funcțiunile soc ale și in-
dustJale ale statului modern care să fie redus la vechiul „stat
254
Revista Pădurilor
jandarm ?“ Nu, căci stalul în fenomenologia socială actuală ca
factor dinamic joacă un rol important, continuu în creștere, atri-
buțiunile sale mărindu se din ce în ce. Este reforma electorală ?
Nu, căci „politica nu face pe oameni, cl îi întrebuințează așa cum
natura ii dă“. Este reforma constituțională? Nici aceasta, c^ci
problema viitorului fiind cea a organizărei sociale, a echilibrare!
forțelor de producțiune, va fi imposibil să se prevadă numai după
forma constituțională a statelor, care va fi cea mai bună soluție
dată problemului sccial.
Singurul remediu pentru îndreptarea răului es'e Descentra-
lizarea și industrializarea admi listrafiei; prin aceste două mari
reforme se vor remedia viciile profunde și organice a’e adminis-
trației actuale:
Anonimatul,
Iresponsabilitatea.
Anti-industrialismul.
In fapt descentralizarea și industrializarea administrației este
ca fiecare ramură administrativă să-și ia asuprâ-și sarcina capi-
talului său, să se desvolte în funcție de acest capital, să amor-
tizeze capitalul pe care îl deține, de lanațiune și în sfârșit să
dea acesteia beneficii reale și nete, stabilite prin compturi clare
întocmite conform contabiHtăței industriale.
Procedeul de mai sus de regenerare radicală a admini-
strației și a politicei însăși, procedeu pe care autorul il denu-
mește „Seif Adm’nistration", va face fiecare serviciu public au-
tonom și responsabil; va descentraliza nu în suprafață cum se
preconizează descentralizarea actuală, ci în adâncime; va con-
tribui efectiv la amortizarea datoriei publice-, prin triplul instrument
al împrumutului, amor ismentului și fondului de rezervă va in-
dustrial za pe un vast plan toate mijloacele de producțiune pe
cari actualmente statul le deține; va rezolva problema funcționa-
rilor-, va înlesni cetățenilor să contribue direct și precis la ges-
tiunea avnrei pubbce și va pune in ordine funcțiunile corpului
social, devenind astfel un factor primordial al păcel sociale.
Autorul se ocupă in ultimul capitol al lucrărei sale cu apli-
carea sistemului de „Seif Administration" la diferite servicii pu-
blice din Franța.	*
Dăm aci în traducere, pasagiile în care autorul arată felul
Revista Pădurilor
2A3
cum ar trebui să se organizeze serviciul pădurilor prin aplicarea
sistemului de mai sus.
„Acest serviciu are actualmente o oarecare autonomie, hj
dc drept ci de fapt, iar tech.ilcitatea mare a operațiunilor sale
fa apărat până in prezent de ingerințele politice (în Franța, du
la noi politica este factotum) Corpul forestier este remarcabil, se
bucură de un just prestigiu și administrația este bună Dar acțiunea
sa suferă de o gravă cauză de parai zie și anume din caura
aplicărei uneia din regulile firanciarc de stat: anualitatea bugetară.
Toată lumea cunoaște astăzi — grație numeroaselor broșuri
șl conferințe de propagandă datorite oamenilor devotați și în special
„Toweing-Club“-ului — secțiunea binefăcătoare a pădurei asu-
pra regularei regimului torențial al apelor de munte, asupra re-
gimului climateric general al unei țări. Toată lumea știe de ase-
menea că pl mtațiurea foresfitră este un bun plasament financiar
pentru colectivitate, care are tot timpul să-i aștepte rezumatele.
Toată lumea ște în sfârșit că în Franța sunt imense terenuri
irculte șl părăsite, cari prin plantațiune forest eră ar deveni pro-
ductive. Singur serviciul forestier lucrând pentru stat sau comună,
este capabil să se însărcineze cu o asemenea vastă întreprindere.
Dar regula anualităței bugetare i-o interzice formal. Pentru a s;
reîm păduri normal «Franța. ar trebui puse ia contribuție câteva
sute de mi ioane, dar bugetele anuale nu pot suporta această sar-
cină și nu se va găsi nici un ministru de finanțe și nici un Par-
lament care să o voteze. Și pentru păduri ca și pentru porturi
și toite marile lucrări necesare și urgente, se procedează prin
bucăți ridicol dc mici, eșa’onându se pe un secol, aceea ce s’ar
puteă face în |0 ani.
Numai sistemul de autonomie mai sus propus, cu facultatea
de a em te obligațiuni, ar puteă rezolvă ușor această oroblemă.
Trebuesc 300 milioane anual pent/u a se reconstitui ta 30 ani
definiția pădurea franceză. Este vorba de 3G0 milioane care să
iasă în fiecare an dela publicul subscriitor, o bagatelă. Ce titlu
ar fi garanț a generală a statului și garanția particulară a unui
domeniu ași de bogat!
Să ne închipuim deci, administrația forestieră înzestrată cu
autonomie și având capac tatea de a împrumută, ce mărețe pers-
pective i ar fi deschise! S’ar elabora un plan general de acțiune
pe un period de timp potrivit: n’ar fi legată de nici o altă con-
256
Revista Pădurilor
siderațiune decât aceea a maximului de rendement combinat cu
interesul general al țârii; s’ar gândi ch ar la frumos căci o pă-
dure frumoasă este o podoabă prețioasă, o operă de artâ, ce se
prinde' pe manta patriei noastre!
Nu ți se face milă oare când vezi că o țară mare ca Franța
nu poate să-și ofere luxul unui codru, care ar face Parisului o
cunună de maiestate și de mărire silvestră, dar ți se oferă ve-
dere» mizerabilele crânguri Meudon, Vlroflay etc și pădurea Fontai-
nebleau exploatată așa de intensiv ?
Autonomia administrativă și financiară ar fi ca și un fer-
ment de viață și de evo!uție pentru serviciul silvic, ferment ce ar
funcționa prin el însuși. Diversele circonscripții silvice ar putea să
aibă o oarecare personalitate administrativă, ceeace ar determina,
între ele concurența, ar da naștere unui fel de amor propriu re-
gional. Personalul a cărui remunerație este actualmente insuficientă
ar avea în mână ameliorarea soartei sale, căci autonomia finan-
ciară i-ar permite să profite de o parte din beneficiile datorite
inițiativei sale“.
Dacă așa stau lucrurile în Franța, care pe vremuri a fost
șl ea o țară bogată în păduri, un cuvânt mai mult pentru noi de
aci, de a învăța din suferințele altora, aceeace e demn și merită
a fi învățat.
Trebue deci ca interesul economice-financiar să se restrângă
și asupra intereselor Statului.
Generația silvică trebue să vegheze continuu la buna admi-
nistrație a acestor avuții pe căi mai moderne, căci pădurea e a
națiunel nu a câtorva privilegiati.
Suntem deci pentru o adm:nistrație civilizată în raport cu
interesul cultural și economic și de perpetuare a pădurilor și în
spiritul celor relatate destul de clar în recenzia de mai sus.
Cei cari iubesc cu adevărat țara și pădurile și vor a le da
o nouă îndrumare sănătoasă, ar putea trage multe învățăminte.
Andiei lonescu
Inginer silvic
Revista Ridurilor
257
Deschiderea cursurilor școalei
suporio3re de silvicultură
In Palatul Universității din București s’au deschis cursurile
școalei superioare de silvicultură, In ziua di 1 Niembrie a. c.
Au asistat d-nli Tn. Cudabu, ministrul domeniilor; S. Pre-
descu, secretar general Țițeica, decanul Facultății de științe ; Sava
Goiu, directorul școalei sup. de silvicultură cu toți profesorii școalei.
inginerii silvici: D. lonescu Zâne, C. P. Gaorgescu, O. Cratero,
Demetrescu Vergu, Fnncu, Sculy, Comanici, Aleman, Florescu, Ro-
banescu, Horia Lazăr, N. Râpoescu și alți mulți ingineri silvici
veniți din țară și peste 30J studenți.
D.	director Sava Goiu, a arătat că școala intră în al 27-lea
an, a descris evoluția școlii, progresul realizat, situația școlară pe
I Noembrie, lipsurile d • care suferă școal i.
Mulțumește apoi tuturor cari au sprijinit ciuza învățămân-
tului, cât și Universității din Buc «iești care a acordit ospitalitatea
școalei; iar d-lui ministru, pentru ajutorul dat studenților lipsiți
de mijloace, cât și d-lor profesori cari muncesc cu râvnă pentru
progresul științei silvice.
Termină cu o frumoasă urare pentru familia Regală, după
care declară deschise cursurile anului școlar 1921.
Cuvântarea d-lui Ministru de Domenii
D.	Th. Cudalbu, ministrul domeniilor mulțumește Corpului
Profesoral pentru cinstea dea-l invita la o asemenea serbare șco-
lară. D-sa spune că e legat și de Corpul silvic și de școală prin
activitatea ce a desfășurat atât ca Administrator al Casei pădurilor
cât și ca Ministru, acum în urnă. Față de importanța pădurilor
în economia țării, învățământul silvic și-a câștigat de mult locul
în învățământul superior, promițând că va consfinți prin lege ca-
ra.terul învățământului silvic ca învățământ universitar.
Mulțunește profesorilor pentru munca lor neobosită și în-
deamnă tineretul de a munci cu folos pentru binele patriei și al
pădurilor, urându-le s icces în frumoasa carieră ce și au ales.
25K
Revista Pădurilor
Alte cuvântări
D-l Țițeica, decanul Facultății de științe, in numele Rectora-
tului se simte măgulit că poate asista la deschiderea cursurilor
școalci sup. de silvicultură. Face comparație între științele aplicate
și teoretice, înclinând în sensul că știința silvică e foarte legată
de științele positive și printr'un frumos paralelism arată rolul pâ-
durei ca factor ponderator in viața socială.
Promite tot sprijinul școalei silvice urând spor la lucru atât
profesorilor, cât și elevilor.
D-l M. P. Fio eseu, inginer șef silvic, delegatul promoție*
1901 1906 aduce elogii profesorilor în viață și apoteozează amin-
tirea celor dispăruți. Face istoricul evoluției învățământului in ce
20 ani și bilanțul promojei 1901 9.6.
Face apel la studenții forestieri pentru a munci cu râvnă
pentru binele patriei și a carierei frumoase de Inginer silvic,
ce și-au ales-o.
D-l Petre Antonescu, inginer g-l inspector silvic, din partea
corpului profesoral, mulțumește atât D-lui Ministru, cât și D-lui
Țițeica și promoției 1901 1906 cari au asistat la o asemenea serbare
școlară. Face un scurt istoric al sacrificiului pădurilor, în special
din timpul răsboiului și în fine urează spor la muncă tineretului
forestier.
Reglementarea cumpărării de păduri destinate exploatării
Art. 1. — Societățile, altele decât cooperativele, precum și
particularii individual, personal sau prin orice interpuși, nu pot
cumpăra spre exploatare păduri cari, socotite la un loc, ori cu
cele ce stăpânesc, au o suprafață mai mare de 5000 ha.
Asemenea proprietarii de păduri nu se pot asocia între ei
sau cu societățile forestiere aducând în societate ca aport pădurile
lor, decât cu condiție ca fondul păduros total să nu treacă de
5000 hectare.
Revista Podurilor
259
Art. 2. — Când pădurea destinată vânzării face parte dintr’un
singur masiv păduros, indiferent dacă el aparține la unul sau mai
mulți proprietari, și când este dovedit că e în interesul exploatării
acestui masiv ca să existe o singură exploatare — acelaș cumpă-
rător sau asociație poate cumpăra pădure până la suprafața de
8000 ha. — însă numai cu autorizarea ministerului de domenii,
dată cu avizul conform al consiliului de administrație al Casei
pădurilor.
Ministerul va lua în prealabil avizul consiliului tecnic al pă-
durilor, dacă este in interesul exploatării pădurii a se vinde o
suprafață mai mare decât cea prevăzută la art. I.
Ministerul se va pronunța cel mai târziu in trei luni dela
data primirii cererii; nepronunțându-se în acest termen, cumpără-
torul este în drept a cumpăra păduri până la 8000 ha. și fără
întârziere.
Art. 3. — Dacă cumpărătorul sau exploatatorul a tăiat cel
puțin jumătate din suprafața de pădure cumpărată, prevăzută in
articolele precedente și dacă face dovada împăduririi complecte a
porțiunii tăiate, cu esența de valoare, poate, cu autorizarea mi-
nisterului de domenii, să cumpere păduri în continuarea celora pe
care le exploatează, sau aiurea, fără ca acestea adunate la un loc
cu cele rămase netăiate să treacă de 5000 ha. in cazul prevăzut
de art. 1 și de 8000 ha. in cazul art. 2 din această lege.
Autorizarea va fi dată de minister, in condițiunile fixate în art. 2.
Art. 4. — Cumpărările de păduri care se vor face peste
limita fixată prin această lege vor fi nule de drept pentru su-
prafața de pădure cumpărată în plus; iar cumpărătorii, cum și
exploatatorii, cari cu știința lor vor contraveni dispozițiunilor de
mai sus, vor fi pedepsiți cu amendă dela 2000—10000 lei de hectar,
pentru tot ce s’a cumpărat în plus peste limitele fixate de lege.
Vânzătorul care va vinde din pădurea sa aceleiaș persoane
sau aceleiaș societăți o suprafață mai mare decât cea permisă de
această lege, va fi pedepsit cu acecaș judecată.
Art. 5. — Constatarea contravențiunilor enumerate in arti-
colele precedente se va face de agenții silvici superiori ai Statului
cu chemarea în scris a contravenicnților. Procesul-verbal consta-
tator al contravențiunii va fi înaintat Casei Pădurilor, care va
putea ordona verificarea lucrării, dacă contravenientul o va cere
in acest caz verificarea se va face cu cheltuelile contravenientului.
5
260
Rtv/sta Pădurilor
Ministerul de domenii, constatând contravenția, va sesiza
justiția, care va judeca conform dreptului comun penal.
Art. 6. — Ministerul de domenii când va constata abaterea
dela art. 1 2 și 3 ale acestei legi, va opri exploatarea porțiunii
de pădure cumpărată peste limita legală.
Partea nemulțumită va pu:ea face contestație ia tribunalul
situațiunii pădurei contra deriziunii de oprirea exploatării.
Judecata contestației se va urma In camera de consiliu, de urgență.
Termenul de apel contra hotărârii tribunalului va fi de zece
zile dela data pronunțării.
Apelul se va judeca ca și contestația; ministerul domeniilor
va fi apărat prin advocații Statului.
Art. 7. — Cumpărările de păduri peste limitele fixate la art.
1 din această lege, făcute cu contracte autentice anterior acestei
legi, sunt valabile numai dacă sunt cu respectarea legii silvice.
Art. 8. — Toate societățile exploatatoare de păduri in ter-
men de șase luni dela data promulgării acestei legi sunt obligate
a aduce la cunoștința Casei Pădurilor, in scris, suprafața pădu-
rilor cumpărate, arătând totdeodată sumele vânzătorilor.
In caz când societățile nu cunosc suprafața socotită în ha.,
ele vor înainta copii depe actele de cumpărare, certificate ca
exacte cu originalul.
Neexecutarea acestei obigațiuni, în termenul fixat,' atrage
pentru contravenient pedeapsa amendei de 5000 până la 50.000 lei.
Art. 9. — Societățile de exploatare, in fiecare an, vor co-
munica Casei pădurilor, între I și 15 Ianuarie, suprafața pădurilor
cumpărate în cursul anului expirat, suprafața exploatată și Împă-
durită in urma exploatării.
Toți exploatatorii de păduri, alții decât societățile forestiere
arătate mai sus, cum și proprietarii cari își exploatează singuri
pădurile lor, sunt datori a comunica în fiecare an șefului de ocol
silvic unde este situată pădurea, suprafața dc pădure exploatată și
tea împădurită în urma exploatării.
Contravenirea la aceste îndatoriri atrage pedeapsa amendei
dela 2000 până la 10.000 lei.
Art. 10. — Contravențiunile la dispozițiunile art. 8 și 9 se
vor constata de un agent silvic superior al Statului, iar procesele
verbale se vor trimite justiției, care va judeca conform art. o și 6.
Revista Pădurilor
261
Art. 11. — Procurorul va lua concluziuni la judecarea tu-
turor coatravențiunilor prevăzute de această lege.
Art. 12. - Toate amenzile încasate de Stat pe baza acestei legi
vor forma un fond special de împădurire și corectai ea torenților.
Art. 13. — Prin regulament se vor fixa condițiile de apli-
carea acestei legi.
♦ ♦
Această lege s’a votat de Adunarea deputaților in ședința
dela 16 Mai anul 1921 și s’a adoptat cu majoritate de una sută
șapte voturi, contra patru.
Președinte (ss) Duiliu Zamfirescu.
Secretar, Theodor Muică
Această lege s’a votat de Senat în ședința dela 15 Iunie
•anul 1921 și s’a adoptat cu majoritate de șaptezeci și două voturi
contra trei.
Vice-Președiete (ss) G. G. Mironescu
Secretar, E. Me’idon
Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie învestită
•cu sigiliul Statului și publicată prin Monitorul Oficial.
Dat în București, la 14 Iulie 1921.
FERDINAND
Ministrul Agriculturei și Domeniilor
(ss) T. Cudalbu
Ministrul Justiției
(ss) M. Antonescu
Apelul Comitetului Central al Expoziției-Târg
DIN SEPTEMVRIE
Pentru ridicarea unui monument D-rului Istrati
In învălmășeala stârnită de frământarea neîncetată a ches-
tiunilor actualităței s’ar putea cu greu alege între atâtea mișcări
262
Revista Ridurilor
și ac(iuni deosebite care sunt acele menite să rămână, dar un de-
ceniu sau două trecute lasă răgaz timpului să cearnă faptele tu-
turor după valoarea lor, păstrând in mintea și în inima oamenilor,
numai operile pozitive prin efectul lor și desinteresate prin spiritul
care le-a însuflețit.
O astfel de operă pe care abia acum țara noastră le poate
prețui îndeajuns, este Expoziția Generală Română dela 1906 și un
om ale cărei merite abia acum le putem înțelege este creatorul ei
Doctorul C. Istrati.
De aceea, Comitetul central permanent al Expoziției și târ-
gului de mostre a industriei românești care se va deschide la 11
Septembrie 1921, consideră câ în clipa când pregătește această
modestă manifestare a vieței economice a României și când pentru
aceasta se servește de acel splendid cadru, care e Parcul Carol,
ridicat din nimic printr’o sforțare grăbită și uriașă, este de datoria
sa să închine cu acest prilej marelui său autor, dr. Istrati o amin-
tire demnă de dânsul.
Și de aceea comitetul adresează un călduros apel întregului
public românesc să-și dea o modestă contribuție pentru ridicarea
in incinta parcului a unui bust al aceluia care a fost nu numai un
deschizător de drumuri noui, în multiplele domenii în care le-a
condus marile lui puteri sufletești, dar a fost și un mare organi-
zator, un făuritor de sinteze naționale, care a știu să cuprindă și
să exprime în formele precise ale scrisului său, în formele a tot-
vorbitoare ale expozițiilor, toată viața națională și economică a
vechiului regat al României, iar în clipa expoziției din 1906 aproape
a întregului român sm, chemat spre centrul luminos deschis în
București.
Desigur nici sprijinul oficial nu va lipsi pentru ridicarea
acestui bust, și în primul rând comisariatul general al expoziției-
târg s’a înscris să contribue în acest scop, cu atât cât va fi ne-
cesar. r
Ar fi însă un sens dureros, și timpului nostru, dacă și după
integrarea noastră națională înfăptuită după pregătire sufletească
in care doctorul Istrati și-a avut cu ani îndelungați înainte, partea
sa, nu ar răsări din mijlocul masei poporului nostru, semnul
curat și nobil al recunoștinței.
Revista Podurilor
263
Subscrierile se trimit la Comisariatul expoziției-târg (Mini-
sterul de Industrie).
Comitetul Central al Expoziției
Președinte (SS) N. ZÂNE	Comisar General
(ss) Mihail Manoilescu
MEMBRII
Bibescu Valentin	Hălăceanu
Bușilă C.	Musceleanu
Botez M.	Osiceanu
Balasinovici	Popescu Cezar
Butculescu N.	Samitca
Casassovici C.	Staicovici
Catz Jaques	Teodorescu 1.
Chicos	Topliceanu Al.
Cihoscni	Weisengrun
Emilian	Wolff E.
Gheorghiu	
Licitație de lemne
In ziua de 15 luna Decemvrie 1921, ora 10 a. m., se va fine
in cancelaria Composesoratului Lăzairea din Comuna Uzarea (Szăr-
hegy) jud. Ciuc, licitație publică cu oferte orale și înscris pentru
vânzarea spre exploatare.*
1.	A lemnelor de molid verzi in picioare, aflătoare în pădu-
rea Obcina-Dobreanu (dc lângă Biibor), in suprafață de circa 526
jug cat., aprobată, spre exploatare cu ord. No. 5817 I 1921 al
Direcției Centrala pădurilor Cluj.
Cantitatea de material lemnos după măsurătoarea făcută de
ocolul silvic Joseni, e de 83139 m*, netto evaluat la 2.327.900 lei
ca preț de strigare. Vadiul 10’din prețul de strigare. Termenul
de exploatare e de 5 ani.
Pădurea se află la 10 km. de comuna Biibor și la 32 km.
de gara Toplița-Română pe linia Brașov-T.-Mureș șl la 15 km.
de linia industrială a soc. «Valea Mureșului» Toplița.
264
Revista Pădurilor
II.	A lemnelor de molid uscate in picioare, doborite de vânt
și verzi din pădurea Borzont patak, Rocochiasul mic și Rocochiasul
mare în suprafață de circa 100 jug. cat.
Cantitatea de material, dup£ măsurătoarea făcută e de 12982
evaluat la 376.470 Iei ca preț de strigare. Vadiul e de 38.000
lei. Termenul de exploatare e de 18 luni. Pădurea se află la 4
km. de comuna Bilbor și la 25 km. de gara Toplița-Română lângă
linia industrială a firmei «Valea Mureșului» Toplița.
III.	Și pentru vânzarea a circa 3000 m’. lemne uscate in pi-
cioare doborite de vânt și verzi ce nu se mai pot ține, din pădurea
Rocochiasul mare (malul drept al Bistricioarei).
Vânzarea se face pe metru cub la predare. Prețul de stri-
gare e 29 lei m’. Vadiul e de 9000 lei. Termenul de exploatare
e de 1 an.
Pădurea se află la 27 km. de gara Toplița-Română.
Condițiile de licitație și de contract asupra tuturor acestor
vânzări se pot examina la cancelaria composesoratului Lăzarea și
la ocolul silvic Joseni din Gheorgheni în orele de oficiu.
Ofertele cari se abat dela condițiile de licitație și contract
sau nu sunt prevăzute cu vadiul corespunzător nu se vor lua in
considerare.
Post ofeite și oferte telegrafice nu se primesc. Ofertele
scrise se vor adresa Composesoratului Lăzarea înainte de începerea
licitației verbale. Suma oferită se va scrie atât cu cifre cât și cu
litere și oferentul va declara în ofertă că cunoaște condiții e de
licitație și contractuale și se obligă a le respecta In totul.
Lăzarea la 14 Octombrie 1921.
Președintele composesoratului, (ss) Păli Antal
Secretar, (ss) Ferencz D6nes
Revista Pădurilor
265
-j- Simedroniu Păun
Student anul cl lll-lea in Silvicultură
Fiu de făran, din Comuna Grădiștea, Județul Hu-
nedioara. Venit să și facă cariera silvică în București
— Trimis în lucrări în mânji—sa îmbolnăvit și a fost
adus de colegi în București la Spitalul Filantropia,
unde a încetat din viată Luni 19 Sept, ora 2 p. m.
înmormântarea a avut loc Joi 22 Sep. ora 4 p. m.
cortegiul plecând dela spitalul Filantropia spre cimi-
tirul Sf. Vineri
Colegii aflători în București au luat parte la în-
mormântarea acestui coleg de peste munți.
Atât camarazii lui cât și corpul profesoral regret
cu toții de pierderea încercată prin dispariția acestui
tânăr care promitea mult prin calitățile sale pentru ri-
dicarea prestigiului profesiunii ce și-o alesese.
"1“ Corgaschev
Inginer Silvic, in etate de 62 ani
Născut din o familie dc nobili; Rudă prin căsătorie
cu familia Bertrandf. A urmat cursurile Institutului su-
perior silvic din Retrograd.
Căzut victima a atacului mișelesc din partea ban-
delor de bolșevici, chiar ia reședința ocolului silvic Lip-
nic în ziua de 24 Iunie. A fost înmormântat în cimitirul
satului din comuna Lipnic, jud Hotin. La înmormân-
tarea sa, a luat parte D-nii Ingineri silvicii Ion Bălcu,
șef al ocolului Atake, și Ostian șeful ocolului Soroca.
In tuna Iulie a. c., s’a făcut un parastas sub îngrijirea
colegului nostru Inginer Inspector silvic G. Nastasescu
depunându-se flori pe mormântul lui Torgaschev, când
D-sa a rostit și câteva cuvinte elogioase reamintind
eroismul acestui coleg, care a murit ta postul său. De
și pensionar, totuși în lipsa de Ingineri silvici, a răs-
puns la apelul făcut de Ad-fia Forestieră de a con-
tinua serviciul, regretatul defunct a dat ascultare acestei
chemăriși din nenorocre via fa sa atât de utilă în actualele
împrejurări, a fost răpusă în condifiunL foarte tragice.
286
Revista Pădurilor
Informațiuni
Dela Congresul Inginerilor din lași
Dela 9—12 Octomvric a avut loc la iași, primul congres al
Inginerilor din România, ca un respect pentru lași, căci acolo a
luat ființă A. G. I. R.
La deschiderea ședinței solemne ce a avut loc in sala Universi-
tății din Iași din partea Soc. * Progresul silvic» cât și a Admini-
strației Casei Pădurilor, a vorbit D-l Inginer Inspector silvic Const-
P. Georgescu (cuvântarea D-sale va apare în broșură ce se tipă-
rește de A. G I. R.)
La Problema Industrială a intervenit în discuție, colegul nostru
Andrei lonescu. In chestia învățământului technic, a intervenit in
discuție colegul nostru Mihail P. Florescu, iar Congresul in unani-
mitate a votat moțiunea, în care se specifică, că învățământul silvic
superior să fie încadrat în politechnicum, ca secție aparte.
La acest congres au luat parte la ședințele din lași, D-nii
Ingineri silvici: C. P. Georgescu, Ion Voroneanu, Xenofon Sculi,
(Bucovina) M. P. Florescu, Mircea Manoilescu, M. Ștefănes-
cu-Suhâpanu, Andrei lonescu, Ion Clime'Vicol,\M la excursia din
Chișinău au ieșit in întâmpinare colegii din Basarabia Gh. Năs-
tâsescu, I. Damian, C Negre seu. Nec. Bogdan. Georgescu, etc.
In cuvântul de închiderea congresului D-l Președinte a adus
mulțumiri Inginerilor silvici pentru participarea lor la congres și
s’a hotărât ca in viitorul congres al Inginerilor ce va avea loc Ia
Temișioara, să se puie în dezbatere și chestii de ordin silvic și
minier.
«
• ♦
D-I Inginer inspector g-l silvic P. Antonescu profesor la Școala
superioară de Silvicultură, a fost delegat de consiliul de admini-
strație al Soc. «Progresul silvic» in comitetul pentru fixarea pro-
gramului lucrărilor congresului Inginerilor ce va avea loc la Te-
mișioara, urmând a se discuta in comitetul nostru chestiunile ce
trebuie a se propune.
♦ •
Revista Pădurilor
267
Până la I Ianuarie 1922, atât Revista Pădurilor cât și Eco-
nomia Forestieră vor apare tot separat pentru a-ș complecta nu-
merife anului curent. Dela acea dată urmează a se unifica într’o
singură revistă.
*
* >
S’a pus sub tipar și va apare într’o broșură specială pentru
Ianuarie •Lucrările congresului silvic» ce a avut loc anul acesta
la Cluj, care se va plăti separat de fiecare membru.
D-nii colegi care au participat la Congresul dela Cluj și ale
căror Doamne s’au fotografiat in grup, li se face cunoscut că
fotografiile se află la D-l M. P. Florescu de unde urmează a și le
ridica cu vre-oocazie contra costului de 60 lei. Tabloul e foarte reușit.
In ziua de 1 Noembrie a. c. promoția 1901r906 a școalei su-
perioare dela Brănești a serbat 20 ani dela intrarea în școală —
odată cu solemnitatea deschiderei cursurilor anului școlar, la Uni-
versitatea din București.
S’a primit telegrame și adesiuni din partea acelora care n’a
putut lua parte ca: D-nii G. Năstăsescu, C. M. Bunescu, și Al. Po-
pescu care au fost citite în ședință și aplaudate de profesori și
studenți.
D-l M. P. Florescu, delegatul promoției a făcut un scurt istoric
al învățământului în decursul acestor 20 ani și bilanțul promoției
1901 906 terminând aducând laude profesorilor in viață pentru
munca desfășurată, și apoteozând memoria profesorilor dispăruți.
Seara s a dat un banchet in cinstea profesorilor, la care au
participat din promoție D-nii Ingineri silvici : Floria Lazăr, Dem.
Robănescu, M. P. Florescu, A. Boldescu, Ștefan Mantea iar din
partea Profesorilor D-nii: N. G. Popovici, P. Antonescu, N. Saegiu
N. lacobescu, C. Sava Goiu, Marin Drăcea și Vintilă Stinghie
A 2 a zi s’a făcut un pelerinaj la Mormântului lui Th. Petrariu, dela
mănăstirea Cernica, fost profesor al școalei speciale dela Brănești.
unde s’a oficiat un parastas.
Din partea promoției a asistat D-nii Floria Lazăr și M. P.
Florescu, iar din partea corpului profesoral D-nii Petre Antonescu
și N. lacobescu.
268
Reivsta Pădurilor
D-l Clain, Director al școalei silvice dela București și colegul
AMnîescu șeful ocolului silvic Brănești, au contribuit mult la reușita
serbâiei dela Brănești, pentru care promoția 1901'906 le exprimă
mulțumiri.
♦
• *
Până la tipărirea unei foi săptămânale cu caracter de vul-
garisare a intereselor forestiere, de către Direcția Ziarului «Dacia»
ni s’a pus la dispoziție, o coloană săptămânal, ca Tribuna fores-
tieră, in mod gratuit.
Facem apel la toți Inginerii silvici să ne trimită articole cu
caracter de vulgarisare, pentru „Tribuna Forestieră" făcând o operă
utilă pe asemenea vremuri când pădurile sunt atacate din toate părțile.
Rezultatul examenului de ingineri șefi silvici
In zilele de 1—4 Noembrie a. c., a avut loc la Casa Pădu-
rilor. examenul inginerilor silvici aspiranți la gradul de ingineri
șefi silvici.
Textul probei scrise a fost:
„Priviri generale asupra politicei de stat de până astăzi a
României față de păduri și din ce ar consta o viitoare bună po-
litică de stat".
Acest subiect a fost tratat și de d. Vintilă 1. C. Brătianu la o
conferință ținută la soc. «Progresul silvic»’pentru amicii silviculturei
După rezultatul probei practice și orale, au reușit d-nii: 1
Ivancea D.; 2) Pruteanu; 3) Petre Ion; 4) Calotescu St.; 5) Cojan ?
6) Goga Ion; 7) Boldescu A.; 8) Constantinescu I.; 9) Petruț I.;
10) Luțescu Gh.; 11) Belu C.; 12) Vasiliu Gh ; 13) Comănescu
N. și 14) lliescu D.
♦ * *
Odată cu venirea iernii, și-au făcut apariția și cioclașii.
Pe străzile Capitalei se zăresc zilnic d ferite căruțe cu lemne
cari merg incet, foarte încet, intr’adins, spre a se părea că ele
sunt așa de încărcate încât deabia le pot trage caii, cu intențiunea.
de a induce lumea în eroare.
Cei neștiutori cad în cursă, dând 5 - 600 lei și chiar mai
mult pe o căruță ce nu are nici 300 kgr. de lemne, la care mai
adăugându-se și costul tăiatului, e lesne de înțeles că ele devin
extraordinar de scumpe.
O notă caracteristică: Aproape toți cari nu vor să vânză
lemnele cântărite, sunt cioclași.
Feriți-vă deci de ei!
Rev/sta Pădurilor
269
Din inițiativa studenților forestieri și al profesorilor școalei
superioare de Silvicultură, s’a făcut apel la D-nii Vintilă I. C. Bră-
tianu și I. Simicnescu profesor universitar, care au binevoit a
ține câte o conferință In sala soc. Politechnice tratând cel dintâi
despre: Problema Forestiera de Stat in chestiunea pădurilor iar
cel de al doilea despre: Cultul arborilor. La ambele aceste con-
ferințe au luat parte un numeros select auditor care a resplătlt pe
conferențiari cu repetate aplauze. In numărul viitor sperăm să
dăm publicităței detalii mai amănunțite asupra acestor conferințe.
*
* *
Toi in numărul viilor al Bevislei Pădurilor va apare un studiu
succinl asupra «Expoziții Târg» de mostre cea avut loc la București
in toamna a. c., cu privire la manifestarea industriei forestiere.
«
♦ *
D-l Dr. I. Popescu Voitesli, profesor universitar dela Univer-
sitatea din Cluj, a dat la lumină in ultimul timp «Geologia Generală»
cu o privire asupra geologiei României, cu 351 figuri in lexl și o
hartă geologică in culori apărută in Editura: Analelor Minelor din
Bomânia.
Aceasta este una din scrierile de seamă ce a apărut in tim-
pul din urmă din domeniul geologiei și o recomandăm cu lot dina-
dinsul cititorilor acestei reviste.
•
• •
De asemenea a mai apărut sub auspiciile Ministerului Agricul-
turei și Domeniilor o importantă lucrare datorită D-lui Inginer-șef
Ion. G. Vidrașcu, șeful serviciului Hidrografic, Directorul Pes-
căriilor Statului și profesor la Școala Politechnică intitulată: “Va-
lorificarea regiunei inundabilă a Dunărei».
♦ * ♦
In vederea unifîcarei «Revistei Pădurilor» și «Economia
forestieră», comitelui de redacție, s’a adresat Studenților forestieri
d’mtro care unii suni adevărați artiști să întocmească un proiect
de copertă cu un caracter forestier. Acel din proiecte care va fi
aprobat de consiliul de administrație, i se va decerne un premiu de
300 lei, iar numele autorului va fi înscris și pe copertă.
♦
• *
270
Revista Pădurilor
Dela contenciosul administrativ. D. 1. Sulacolu, inspector silvic,
fusese pus in disponibilitate pe ziua de 1 Aprilie 1921, din postul
<le șef al serviciului silvic al Eforiei Spitalelor civile, pe motiv de
economii.
Contra deciziunii Eforiei, d. So’acolu fâcu recurs la Conten-
ciosul Administrativ, cerând anularea ci, ca fiind data cu călcarea
legei silvice și ca urmare solicitând reintegrarea sa.
D. avocat M. Demetrian din partea Eforiei a combătut re-
cul sul arătând că legea corpului silvic nu garantează stabilitatea
decât funcționarilor silvici din serviciul statului, nu și acelora din
serviciul unui așezământ de utilitate publică.
înalta Curte a respins recursul d-lui Sulacolu. Vum reveni
asupra acestui caz care nu asigură stabilitatea colegilor dela Eforie etc.
D-l Inginer silvic Petre Ottin, a fost numit Director-teclinic
și administrator pentru exploatarea pădurei „Baia* din jud. Su-
ceava, proprietatea Bâncei lașilor.
D-l Inginer Inspector silvic Elorea Voicu, demisionând din
corpul silvic al Statului a fost numit Director al exploatării pădurei
Telejenel din jud. Prahova
D-l Avocat Ion D. Neaga, din Focșani, a dat la lumină:
Codul Silvic din 9 Aprilie 1910 adnotat, cuprinzând și Legea mo-
dificatoare a Codului Silvic publicată in Monitorul Oficial No.
131 920 precum și regulamentul j»ertru aplicarea acestei legi, pu-
blicat in Monitorul Oficial No. 73 921 lucrare apăruta în Editura
«Pulua» a D-lor Panaite Alexandrescu și G. D. Mircea din str. Mare,
No. 200 Focșani, pe prețul de 20 lei. Lucrarea fiind de interes g-l
o recomandam călduros tuturor Inginerilor silvic și proprietarilor
de păduri.
Revista Pădurilor
271
D-l Paraschiv B. Chi Tijă, deputat de Putna a tipărit o
broșură sub titlul: Prădarea moșnenilor, coprinzând și cuvân-
tarea rostită, cu ocaziunea discuției proeclulul de lege relativ la
regulamentarei cumpârărei de păduri destinate exploatând in
ședințele camerei deputaților dela 18 Aprilie și 16 Mai 1921, cu
proiectul de lege de reglementarea cumpârărei de păduri desti-
nate exploalărei votat de adunarea deputaților.
Lucrarea, a apărut in Editura Tipografia : D. Apreotesei și V.
Grabowski, din Râmnicu-Vâlcea, pe prețul de 6 lei.
Date fiind importanța dezbaterilor avute în parlament modul
cum D-l Chitită, a apărat pădurile și corpul silvic, me-
rită ca această lucrare să existe in biblioteca oricărui economist
și specialist.
APEL
In vederea unificărei revistelor noastre de specia-
litote, Comitetul de redacție face un călduros apel ta
tofi Economiștii și Inginerii Silvici, de a ne da gra-
țiosul concurs, colaborând cu cât mai multe și variate
articole de specialitate care să îmbrățișeze toate che-
stiunile de ordin: cultural, technic, economic, vulga-
rizare etc.
Cu această ocazie mat rugăm pe D-nii membrii
a ne trimite și recensii după diferite lucrări de spe-
cialitate și tratate streine consultate precum chiar și
informatii locale care ar interesa și revista noastră.
Comitetul de redacție, exprimă, mulțumiri, tuturor
acelora care vor voi a răspunde apelului nostru.
Comitetul de redacție.
„CARPATINA4
Sociâtâ Anonyme Roumalne pour Industrie Forestiere
CAPITAL SOCIAL: Lei 100.000.000
enti^remeat vers^s
Siâge Principal: BUCAREST, 21, rue Paris
La Scierie Brezoi (Valcea) ef/ectue touie
commande de bois de charpente de pin et de sapin.
Section speciale pour la fabrication de caisses d’emballage,
execut^es sur commande.
Planches sabot6es pour planchers.
Grosse production de bois de chauffage, de hetre et bri-
quettes.
Traverses de hâtre pour voie ferrâe.
Les Scieries de Turnu-Măgurele et Stoe-
nești produisent:
Tout materiei de bois de charpente. Planches rabinees,
caisses d’emballage.
La Scierie, la Manuiserie m6canique et les
Ateliers de parquets de Slatina exâcufent touie
commande de:
Toute sorte de materiei de bois de charpente;
Mobilier simple ou de luxe, de bois s6ch6, coupd avant la
guerre, en sapin, pin, châne et autres essences.
Menuiserie pour constructions.
Parquet de châne de toute dimension, en bois sdchd.
Dâpots pour la vente en dâtaii, dans les vilfes de:
Craiova: 15, Strada Stirbey-Voda,
Strada Amaradia,
Bariera Catargiu
Bariera Calafatului
Bariera București
Alexandria (Teleorman)
Roșiori (Teleorman)
Drâg&șani (Vâlcea)
Râmnicu Vâlcea
Les commandes pourons etre faites tant aux succursales qu’â la
Centrale de Bucarest 21, Strada Paris.
AÎJ Ț	SOCIETATE
Air	ANONIMA
Pentru Exploatarea de Păduri și Industria lemnului
Capital social: Lei 30.0000.000, deplin vărsati
Președinte al Consiliului de Administrație
CONSTANTIN NEAMȚU
Vice-președinte al Consiliului de Administrație
Inginer TIBERIU EREMIE
ADMINISTRATOR1-DELEGAȚI
Ingineri Corneliu Bălteanu, C. Orghidan și
Alexandru Zănescu
COTTSILIEJRI:
Ingineri Gh. Balș, C. Negrescu, I. Purcăreanu,
O. Rolin și J. Selleckaers
DIRECTOR GENERAL:
Inginer-șef, M. N. Rădulescu
Director technic: Inginer, D. Stoica
Director comercial : L. Ciconi
Director forestier: Inginer-șef silvic, V. Mihălcescu
Are in exploatare pădurile din munții Arifului, de pe valea
Argeșului. Posedă o fabrică cu 18 gatere in Curtea-de-Argeș
Vinde en gros și en detail, lemne de foc și cherestea, pre-
date la gara Curtea-de-Argeș. Posedă ateliere mecanice de
tâmplărie, fabrică de lăzi, fabrică de parchete. Primește co-
menzi pentru cherestea și lemne de foc, tâmplărie, mobilier,
parchete de stejar și fag, lăzi și orice fel de ambalaje de
lemn etc.
Sediul în BUCUREȘTI STR. MARCON1 No. 3
Telefon 2 91
„CREDITUL TECHNIC“
Prima Societate Română pentru încurajarea întreprinderilor
Technice și Industriale
Capital Social 35.000.000 lei, deplin vărsat
Președinte al Consiliului de Administrație:
Ing. N. P. ȘTEFĂNESCU Dir. Băncei Românești
Vice-Președinte al Consiliului de Administrație:
Ing. C. P. BRĂTÂȘANU, mare industriaș și propriet.
ADMINISTRATORI DELEGAȚI:
Inginer G. BALȘ, mare proprietar,
Inginer TIBERIU EREMIE, mare antreprenor
CONSILIERI:
D.	D. BRAGADIRU, mare industriaș.
Inginer C. BUȘILĂ, Pr -f. la școala de Poduri și Șosele.
EMIL BRANC0V1CI, Directorul Societății «Agricola».
Ing. Inspect. General TANCRED CONSTANTINESCU
GR. GOLESCU, Directorul Băncei «Agricola».
ION LUCA NICULESCU, mare comerciant și Industriaș.
Inginer CH. PENESCU-KERTCHI, Directorul General al
Societății Române de Automobile
Inginer E. WOLFF, mare industriaș.
Inginer P. ZLATCU.
Director General: Inginer Corneliu Bălteanu
Dir. technic: Ing. M. CIOC Dir. Comercial: GH. CIO FLEC
Dăm consultațiuni și referințe asupra Întreprinderilor
technice și industriale din țară ; condiții generale, condiții
locale, materie primă, combustibil, mijloace de transport,
organizarea mijloacelor de fabricație, mașini personal,
producție, debușeu.
Sediul in București, Str. Marco ni 3, Telefon 2 91
(Palatul Soc. de Asigurare «Agricola»).
j

Anul XXXIII- OCTONBRE-KVlMbkE-VtCmBM 1821 No. 10 M U
■J ■! ii ■ i »W ■	*	W ±—'	■■
REVISTA PĂDURILOR
ORGANUL SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC**
Fondată în 1886	*
• «•
ți recunoscută persoană ico-ală prin Decretul Regal No. 1E30 dela 28
PpriliE 1804. cu sediul In palatul Ministerului dr Domenii
Apere sub conducerea comitetului de redacție sub
Președinția d-lui Pețrc Antonescu
ABONAMENTUL 120 IJEI PE AN
- >
Amenajarea apelor in România pentru navi-
gare, i.igarc și energie....................H D avi de teu
Estimația in fond și suprafață a păduiei de
pc moșia Cutii..............................Petre Antonescu
Din Expoziția dc Mostre din București. . . N. N. Caragea
Incendierea Pădurilor din munții Gurghiului și
calculul daunelor cauzate...................Gaorge P. Antonescu
Instrucțiuni trimise de Adm Casei Pădurilor
cu privire la extraepunea și prepararea li-
berului de tei din pădurile Statului .	.	« • «
Păstoritul....................................
Inimici și amici ai sălclilot..............I. Florescu
Tendința de uscăciune a soiului...............N. N. Caragea
Necrolog......................................Petre Antonescu
Rezumat al Dărci dc seamă a comitetului dc
direcțiune asupra activităței Institutului Eco-
nomic Românesc..............................W. N. C.
Rccenz i...................................P. Roșescu
Din Cădi și Reviste Străine ....	. . Petre Antonescu
Informații............................................. ,	* .
BUCUREȘTI
Tipografia „NAȚIONALA** Jean lonescu & Co.
No. I. — Strada Bursei. — No. 1
1921
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
AL
SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC
PE PERIODUL 1921—1925
Consilieri:
Ion Aleman
M. Boldur
Al. Constantinescu
Aurellu Eliescu
Mihail P. Florescu
Liviu Marțian
Ion Moldovanu
Const. Opran
Const. Sava-Golu
Vlntllă Stinghe
M. Tânăsescu
Cenxori
Ovidiu Crattero, C. P. Georgescu și Xenofon Sculy.
Cenxori Supleanți :
I. Comanici, Marin Drăcea și G. Turneanu.
Biroul SodctSței .PROGRESUL SILVIC**
Președinte: Al. Constantinescu
'ice-Președinți:
Aurellu Eliescu
Liviu Marțian
Secretar M. P. Florescu
Casier; N. Elefterescu
Ajutor de Secretar și Casier N. Caragea
Comitetul de Redacție:
Președinte: P. Antonescu
M. Drăcea
M. P. Florescu
I. Guguianu
N. lacobescu
1. Psemlsky
Membrii:
D. Robănescu
V. Stinghe
I. Timoc
G. Turneanu

Anul XXXIII. OCTOMBRE-NOEMBRE DECEMBRE 1921 No. IO 1112
REVISTA PĂDURILOR
AMENAJAREA APELOR IN ROMÂNIA
PENTRU
NAVIGARE, IRIGARE ȘI ENERGIE
Introducere
In Europa nici o tară nu are condiții naturale mai bune ca
România pentru amenajarea apelor, pentru că :
Are o bună situație geografică, iar productivitatea pământului
și boga(ia subsolului ei sunt destul de mari.
Are câmpii mari traversate de ape suficiente și condițiile
naturale sunt bune pentru captarea și utilizarea apelor la navigare,
irigare și producere de energie.
Dar Importanta și avantagiile resultalelor ce se pot obține,
depind în mare parte de climă și de regimul apelor, pe care omul,
prin acțiunile lui, le poale face sa fie și binefăcătoare și rău*
făcătoare.
Istoria arata că omul a prefăcut deja și preface și acum
multe paradisuri în stepe și în deșerturi și multe deșerturi și stepe
în paradisuri.
Cauza care face să fie răufăcătoare clima și regimul apelor
este:
Varia|ia prea mare a temperaturii pentru că mărește inten*
zitatea vânturilor și a secetelor.
Dar pe pământul gol variația temperaturii e prea mare. Cu
aceeași cantitate de căldură pământul gol se încălzește și se ră-
cește prea mult și prea curând, iar vânturile uscate îi răpește lesne,
prin evaporare, umezeala ce confine.
Stepa are clima aspră și pământul mai steril din cauza lipsei
de păduri. Pe stepă sunt, (meteorologul Han) vânturi mai mari
și mai dese, ploi mai rari și mai torenfiale; frigul e mai timpuriu
276
Revista Pădurilor
toamna, mai întârziat primăvara; vara sunt secete și călduri mai
mari. Dar dacă pe stepă se plantează păduri, clima și regimul
ploilor se fac mai bune.
Efectul bun al plantațiilor se produce îndată ce arborii au
prins bine rădăcini și crește împreuna cu ei.
Pădurile cresc pe terenurile cele mai sterile și le fertilizează
cu frunzele lor, când putrezesc, pentru că din ele se formează
humusul, care e fertil. Ele micșorează variația temperaturii și a
umezelei aerului, cu care fac clima buna, apa binefăcătoare și
aerul sănătos. Pădurile sunt rezervorii naturale de apă. Ele fac
mun|ii să fie cele mai mari, mai bune și mai sigure rezervorii de
apă, care se alimentează singure, penlrucă înlesnesc căderea ploilor
cu umezeala, cu răcoreala ce produc și cu comprimarea aerului
prin obstacolul ce opun la mișcarea lui.
Pădurile sunt izvoare de umezeală pentru aerul prea uscat
și mijloace de condensare pentru umezeala prea mare a aerului,
așa că ele iau apă din aer și când nu plouă, dacă acesta e umed. Se
știe că aerul prea uscat și prea umed nu e sănătos. Pădurea des-
compune acidul carbonic din aer în oxigen și în carbon. Cu
aceasta scade temperatura aerului cam cu două grade. Carbonul
e fixat în lemn și oxigenul e aruncat în aer, pe care îl asanează și
în pădure și în câmpiile vecine. Pădurea asanează, îngrașă pă-
mântul din care crește și fac râurile mai populate cu pește, iarba
mai fragedă și mai bună nutritoare. Argila și tțumusul munților
împăduriți dau apelor materii fertile, cu care se îngrașă în modul
cel mai perfect și mai economic câmpiile pe care le udă.
Cu păduri se sting torentii, care ruinează munții și fac râurile
să producă inundări devastatoare. Cu amenajarea pădurilor se
obține equilibru între pământul împădurit și cel arabil, care este
indispensabil pentru prosperitatea agriculturii.
Cu amenajarea pădurilor:
Se creează paradisuri.
Clima și regimnl apelor se fac binefăcătoare. Se măresc
sursele viefei și vigoarea popula|iei.
Se măresc producțiile și calitățile lemnelor.
Se măresc producțiile și calitățile culturilor agricole.
Se măresc avantagiile ce se obțin cu amenajarea apelor.
De păduri depinde toată importanta, utilitatea și economia
lucrărilor artificiale pentru utilizarea apelor, pentru că sunt mările
Revista Pădurilor
277
de un regim binefăcător al apelor, care face’apele mici abun-
dente și fertilizante, iar pe cele mari cu inundări potolite și fer-
tilizau te.
Pe mun|ii despăduri|i apele nu mai sunt reținute de nici un ob-
stacol, se scurg repede și în cantitate mare, pentru că intră o mică
cantitate în pământ, spală, roade, pământul productiv și acesta
rămâne steril. Apele ce curg dupe ei sunt sterile și torențiale.
Munții cu păduri rețin multă apă, întârziază scurgerea ei
și intră multă în pământ, în care îi înlesnesc intrarea rădăcinele
lor, frunzele căzute și humusul rețin și ele multă apă; la supra-
față se scurge putină, nu roade pământul, nici nu se produc
torenti.
Cu munții despăduriti regimul apelor e răufăcător. Lucră-
rile artificiale costă mai mult, pentru că trebue să reziste la ape
mai mari și mai violente, iar utilitatea lor e micșorată de scă-
derea prea mare a apelor mici, care sunt și sterile.
lată ce s’a constatat în Franța :
10 Ha. împădurite au alimentat surse.pe care abia le mai poate
alimenta 100 ha. despădurite, iar sursele au ieșit mai la vale cu
5—30 km. Cu atât s’a scurtat râurile la sursele lor despădurite.
In America s’a constatat că:
Aceeași cantitate de ploae care umplea albia râurilor fără
să debordeze, după despădurire a produs ape mari, cu inundări
care au întrecut pe cele produse de potoape, când munții erau
împăduriți, dar s’au scurs intr’un timp mai scurt, încât apele mici
au scăzut mai mult și au durat un timp mai lung.
Câteva exemple de binefacerile pădurilor: In Casconia 100
mii ha. dune de nisip plantate cu pini maritimi și 100 mii ha.
lande canalizate și plantate sunt azi una din regiunile cele mai
sănătoase și mai prospere din Franța. înainte de plantare erau
insalubre, sterile și pustii.
In Bretania, Normandia și Provence perdele de arbori apără
culturile, care fac bogăția acestor regiuni, de vânturile rele care
le-ar distruge, dacă n’ar fi apărate.
In Alpii Francezi multe sate prospere s’au pustiit cu dis-
trugerea pădurilor. Toată lumea era veselă în sate, când se dis-
trugeau pădurile, pentru că creștea abundenta, dar dupe distru-
gerea pădurilor, toate sursele vieții au dispărut și oamenii au
fugit din sale.

Revista Pădurilor
Apa
Apa esle cu Soarele chior sursa vieții. Când apa dispare
omul dispare cu ea. Dar Iară păduri nu c apă suficientă. Apa e
principiul esențial al existenței noastre și trebue conservată cu
orice preț.
Penlru conservarea apei trebue conservati arborii, mai întâi
pe munți și al doilea în câmpii.
Apele și pădurile sunt surse profunde de prosperitate și de
frumusețe.
Apa creează orașele și popoarele, ea concentrează oamenii
împrejurul ei. Isgonirea apei cu distrugerea pădurilor produce re-
gimul torențial, care răpește fertilitatea pământului și mărește
secetele și vânturile uscate.
Pădurile și apele fac frumusețile Elveției, pentru care
streinii plătesc pe fiecare an mai multe sule de milioane franci,
numai ca să le vadă; iar Elvețienii știu să le aprecieze și să
le conserve cu legi bune și bine aplicate.
In rezumat:
Soarele fără apă e nimicitor. Apa fără păduri e torențială
și devastatoare. Aerul fără păduri face clima rea și secetoasa.
Pădurile adună de la Soare, dela apă și de la aer sursele
vieții, le conservă, le combină și le oferă oamenilor gratuit sub
forma cea moi plăcută și mai favorabilă ca:
Paradisuri, fecunditate, protectiune, vigoare, sănătate și tot
felul de bogății.
Omul distrugând pădurile ca să fabrice jucării produce:
Stepe, deșerturi, sterilitate, slăbiciuni, boale și lot felul de
mizerii, care distrug pe om și:
Jucării sunt tot ce fabrică omul, pe lângă binefacerile mari
pe cari le oferă gratuit pădurea omului.
Concluzia este:
Pădurile trebuesc complectate și exploatarea lor moderată,
ca să nu se tae mai mult lemn, decât poate crește.
Multe popoare mari și civilizate au dispărut din cauza dis-
trugerii pădurilor, cu care au produs, ruina, sterilitatea și propria
lor mizerie în țările lor fertile, în care domnea fecunditatea și
bogăția.
Revista Pădurilor
279
Colbert, unul din cei mii mari miniștri ai Franței, cam pe
la 1660 a spus :
La France perira faule des bo's. A fă?ul însă și legi bune
pentru a le apăra.
Chateaubriand a constatat că: Les forets precedent les
peuples, les deserls les suivent.
Partout ou les arbres ont dispăru l’homme a ele puni de
son imprevoyance. Adică: Popoarele au distrus pădurile, iar de-
șertul ti distrus popoarele prin distrugerea agriculturei.
Tassy a avut impresia că: La vie des hommes est atache
â celle des arbres.
Alexandre Surella constatat că: De la presence des forets
sur les monlagnes dependent l’exislence des cultures et la vie
des populalions.
Jean Labor recomandă:
Aimez et venerez, ne tuez pas les arbres
Un pays meurt, apres que des grands bois soni morls
Aucun n’esl protege par les splendeurs des marbres
Et les abris perdu, ies peuples soni moins forls
Andr6 Theuriei spune : Au plus profond de bois, la Patrie
a son coeur. Un peuple sans forets, est un peuple qui meurt etc.
E.	Cardot: Aimer les arbres, c’est aimer Iu Patrie (Exlrait
du raport fait en lan IV (1795) â la convention).
De la conservalion des forets dependent le succes de la-
griculture, du commerce, des manufaclures etdes arts, la marine,
la navigalion interieure, les mines, toutes les comodites de la
vie et notre existence meme.
Baudrillart a constatat că : La deslruction des forets, est le
signe precurseur de la decadence des nations.
Olivier de Sferres: Forets el prairies sont pour la region
sânte et richesse.
Paul Decombes: Si vous vouiez de l'eau, failes des bois.
Cezanne: Les forets ont pour effelde reguliser ies regimes
d$s cours d'eau, en ce sens que, si elles augment le debil d hiver
elles augment plus encore le debit d ele.
Onesime Redus:
Le salut de la montagne est dans le reboisement.
Le salut des plaines esl dans le reboisement.
Le salut des rivieres esl dans le reboisement.
280
Revista Pădurilor
Le salut de la tere est dans le reboisement.
Cauza e că:
Fenomenele naturale au între ele relații foarte strânse; așa
că orice turburare adusă la manifestarea normală și regulată la
una din ele se reperculă asupra celorlalte și are ca urmare
pentru rezultatul final de a compromite armomia generala, care
trebue să domnească la suprafața pământului.
Regularitatea climei, a regimului ploilor, o debitelor surselor,
a cursurilor de apă, pol fi grav influențate cu distrugerea pă-
durilor.
Pădurile și poenile munților sunt asemenea solidari, și dis-
trugerea unora aduce perderea și ruina altora.
Ruina mun|ilor aduce la rândul lor devastarea și ruina
câmpiilor. Omul e solidar dc aceste transformări. El e victima lor.
Culturile sale. Buna starea sa. Sănătatea sa. Existența sa
chiar, sunt compromise sau amenințate de ele.
Principiul amenajării trebue aplicat la toate bogățiile natu-
rale existente pe pământ, care sunt susceptibile de a se reproduce.
De aplicarea lui depinde chiar conservarea speței umane.
Oamenii civilizati sunt obligat', sub pedeapsă de exil sau
de moarte, de a limita, de a regula exploatarea pădurilor ușa
ca ele să sereînoeasoă singure, fără ca niciodată să fie slăbite,
sau epuizate.
Ruina pădurilor produce și ruina câmpiilor și a satelor.
Țara nu poate beneficia de toate elementele sale prin iri-
garea câmpiilor cultivabile, fără să reîmpădurească munții și
plaiurile.
La conservalion des forels est l’un de premiers interets des
societes, et par consequenl l’un des premiers devoirs des gou-
vernemenls. (De Martignac)
Le deboisemenl est un des fleaux Ies plus redoutables qul
menace l'humanite. Ce n’est point assez dire, il est un perii
pour la vie meme de l’univers. (Pierre Baudin).
Formula de restaurare a munților:
Reboiser certaines versanls. Metre en defens quelques autres.
Ameliorez Ies conditions d’unc exploatation pastorale qui uctuel-
iemenl provoqe la ruine de monlagnes, en meme temps quelle
engendre la misere de leurs habitanls. Moyenannt quoi, la
nature se chargera d’achever foauvre de resfauralion.
Revista Pădurilor
281
In rezumat E. Cordol spune:
Arborele e bucuria și fericirea pă nântului, căruia el îi dă
apa de surse, care îl udă și humusul care îl fecundează. El este
sănătatea aerului, pe care verdeața lui îl purifică.
Un arbore frumos înveselește ochii și mii de arbori fac pă-
durea ; mantaua pământului. Aceasta e bogăția unei |ări. O tară
fără păduri e o t«ră finită.
Influenta omului
Omul exercită o influentă importantă asupra transformărilor
succesive, ce se îndeplinesc Ia suprafața pământului, care importă
să fie cunoscută.
Distrugând pădurile, el acționează asupra climei, asupra pă-
mântului. asupra reliefului lui, asupra feconditătii lui chiar. Omul
poate produce seceta, poate creea deșertul, poate seca toate sur-
sele viejei la suprafața globului. Dacă se cercetează ruinele cetă-
ților antice și ale pământului, ce le înconjoară, se află că chiar
omul e autorul acestor ruine și că prin exploatări nemoderate
a produs sterilitatea și propria sa miserie, acolo unde domnea fe-
cunditatea și bogăția.
Productivitatea pământului
E susceptibilă de o creștere și de o scădere atât de mare,
încât fâri celebre altă dată prin bogăția lor agricolă, sunt azi re-
duse la starea dezertică sau de stepă cu distrugerea pădurilor.
Se știe că :
Popoarele care vor să dureze, trebue să aibă perpetuu în
vedere scopul de a conserva și de a mări fertilitatea pământului.
Aceasta însă se obține numai cu organizarea unui bun regim al
pădurilor, prin care se ob|ine un bun regim al ploilor și o bună
climă. Cantitatea de apă necesară pentru fertilizarea pământului,
extras din „Manuel de l'arbre" :
40 centim. ploi pe an căzute la timp ajung p. fertilizarea pământului
50	„	„	„ ajung la rigoare.
20	întreține numai stepe sau savane și sub
20	.	„ e dezert, numai oaze se poate întreține.
Cu 15 zile de ploae pe an mai puține. Montpelier în sudul
Fran{ei ar fi dezert.
Cu 15 zile de ploae pe an mai multe Sahara ar putea avea
orașe mari.
282
Rrivsta F'AdurHor
Aceasta arată câ: dacă apa dela mante e bine captată și
bine utilizata e suficientă chiar în anii secetoși.. Dar cu stingerea
toren|ilor și cu restaurarea munților se poate obține mai multă
apa și mai fertilizanlă.
Stingerea toren|ilor din mun# însemnează transformarea celor
mari în râule|e inofensive cu apă abundentă și bună pentru iri-
gare și dispariția celor mici care se infiltrează complect în pământ.
Torentii se formează pe munții goi din scurgerea repede a
ploaci, pe care nici un obstacol nu o reține și n’are timp să intre
în pământ, de acea se scurge prea multă Ia suprafața munților,
o spală, o roade și o sterilizează.
Pământul productiv e format de păduri cu frunzele lor pu-
trezite, e slab și nu se poate conserva singur, dar și stâncile
sunt rupte de ape și de varia|ia temperaturii.
Pădurea însă are puterea și mijloacele de a mări și de a
conserva pământul productiv.
Torentii scurg toată ploaia într’un timp scurt.
Pădurile rețin, evaporează și imagazinează multă apă în ele
și în pământul lor. La suprafață se scurge puțină, încet șl nu roade.
Pe munții împăduriți nu sunt torenți.
Stingerea torcnților se face cu reîmpădurirea și gazonarea
munților. Demontzey, fost conservator de păduri în Franța și restau-
rator de munți în tratatul său de reîmpădurirea și gazonarea
munților (prezentat Academiei de științe în ședința din 12 Mai
1879 de Herve Maugon cu elogii foarte mari).
lată ce spune de munții, ce a restaurat:
In Alpii de sus restaurați se poate vedea azi numeroase pă-
duri reșinoase apropriate climei locale, prolegând pentru totdeauna
cu vegetația lor viguroasă bazinele torenților.
Torenții redutabili altă dată au devenit rîulețe nu numai ino-
fensive, dar cu atât mai prețioase cu cât procură agriculturii
ape mai bune și mai abundente pentru irigare.
Cu regenerarea pădurilor s’a potolit și inundațiile rîurilor, pe
care le produceau scurgerea repede a torenților pe un timp scurt
și în urmă secau.
Din vasta experiență făcută în Alpi s’a degajat o serie de
învățăminte, din care s’a extras metodele cele mai practice, mai
economice și mai sigure pe care le poale sancționa.
Regiunile restaurate prezintă toate gradele de clime succesive
dela litoralul Mcdilorunian până la cea din urmă regiune fore-
Revista Pădurilor
283
stieră, 1833—30)3 m. înăljim?» coprinde niturelede pământ cale
mai variate și colecția complectă d? tot felul de torenți ce se
pot întâlni în Alpî, unite cu cea mii vastă întindere de munți
ruinați ce se pot vedea.
Din punct de vedere al multipli citații faptelor este de observat că :
Diferințele ce se pot găsi într’o regiune oarecare, sunt mai
mici ca cele din Alpi și e per nis, fără temere de a fi contrazis,
de a afirma că :
Ar fi dificil să se găsească în altă parte o reuniune atât
de complectă de condițiile cele mai defavorabile de pământ și
de climă, unite cu o așa de mare varietate de torenți și de ruine.
Reîmpădurirea e cu atât mai dificilă cu cât. se face în re-
giuni mai înalte.
Din punct de vedere foresiier clima s’a împărțit în Franța
în 4 mari regiuni.
1 Clima caldă dela nivelul mării	Om. — 600 m.
2	„ temperată dela înălțimea de .	600 „ — 1000 „
'3 . rece......................................1030	„ — 1800 .
4	„	geroasă . . .  ................ 1800	„ — 3000 „
In Români» ar lipsi regiunea caldă și aproape toată regiunea
geroasă, pentru că nefiind gheață și zăpezi eterne clima rece se
ridică mai sus de 2030 m.
Demonzey arată că panta de e^uîlibru pentru albia toren-
tilor e de l* t„ care nu e roasa de apa lorenților și de 10 0 panta
de compensație cu care se poate apăra albia cu gărdulețe șl plan-
tatii între haragii.
Cu panta de 1 „ baragiile ar fi prea des-», 10 0 este panta
cea mai economica pentru stingerea torenfilor.
Funcțiunea baragiilor, dimensiile lor, modul lor de construcție
și economia lor, împreuna cu toate lucrările pentru stingerea to-
rcnților, sunt arătate in detaliu.
Amenajarea munților se face așa ca Iu poale să fie livezi de
pășuna! primăvara și toamna, pe coaste păduri mari și sus,
unde pantele sunt mici, pășuni de vară.
Jn România restaurarea munților e mult mai ușoară, pentru
că înălțimea Carpatilor abia e pe jumătate ca a Alpilor, și io-
renții sunt n uli mai mici.
O singură data s’a raspând l credința că pădurile seacă is-
voarelc, pentru că la 1895 Olotsky a găsit în regiunea meridio-
nai a a Rusiei că :
284
Revista Ridurilor
Apele suterane suni cu 4—5 m. mai jos în pădure de cât
în câmpii, cauza este că rădăcineie pădurii a coborât apele mai jos.
nu le-a împu|inat. In România credința aceasta a durat mult timp-
Dar cercetări multe și complecte au arătat curând că e gre-
șită credin|a aceasta și că din contra isvoarele scad, când se lae
pădurea și cresc împreună cu pădurea, iar pădurea consumă mult
mai pu|ină apă ca plantele mai mici.
Din cele mai sus expuse adevăruri și principii, majoritatea
luate din Manuel de l’arbre, rezultă că :
Pădurile sunt cele mai mari și mai principale bogății ale țării.
Ele singure constitue principiul esențial el existenței noastre.
Celelalte sunt toate secundari și pier, sau se fac ruine fără păduri.
Din „Manuel de l’arbre" editate de Touring Cloub de France:
Binefacerile arborilor sunt: Arborii sunt primii hygienișli. Ei
însănătoșesc pământul din care cresc, chiar dacă sunt depuse pe
el materii animale. Ei purifică apa și o fac abundentă. Arborii
sunt aproape peste tot auxiliarii și câte odată chiar indispensabilii
protectori ai culturilor. Ei adăpostesc contra vânturilor, apără
contra Soarelui. Suni regulatori d? umiditate în pământ și furnizori
de îngrășăminte.
Arborii produc un adăpost și o umbră prețioasă. Dimineața
și seara umbra lor se lungește și întreține răcoreala. Rouă e mai
abundentă și se conservă mai mult timp. Vara se populează cu
pasări mici, care protejează recoltele contra insectelor. Toamna
foile uscate și rămurelele pot nutri vitele și sunt foarte plăcute
pentru oi și capre.
Binefacerile pădurei: Pădurea îngrașă pământul. E produ-
cătoare de recolte. Face clima mai bună. Cursul apelor mai re-
gulat și mai populat cu pește. Iarba mai fragedă și mai bună
nutritoare. Muntele mai pitoresc. Câmpia mai rîzătoare. Asanează
aerul și pământul din pădure, asanează și câmpiile vecine. Unește
viața imobilă a rocelor cu viața mobilă a animalelor. Îmbogățește
cultivatorul. Cere o mică îngrijire numai când e mică. Lasă moș-
tenire lemnul ei, când e tăiată.
Omul distrugând pădurea, se distruge și pe el.
Ploaia care cade în 10 minute pe pădure, se scurge în 20
ore dupe foi.
(Va urma)	N. Dayidescu țhjw)
------c b ——
Revista Pădurilor
285
Estimatia în fond si suprafață
a pădurei de pe moșia Cucii
PARTEA 1
Statistica Generală
Numele pădurei și al proprietarului
Pădurea este situată pe moșia Cucii și constă din două tru-
puri și anume :
I.	Trupul Cucii și
2.	Trupul Caracaș.
Aceste două trupuri de pădure sunt despărțite intre dânsele
prin pădurea Bozianca a Statului și prin proprietatea D-nei Dornescu,
care este in parte împădurită, iar in parte este transformată in tere-
nuri de cultură. Ambele aceste două proprietăți au forma unor curele
(hlize) lungi dc mai mulți kilometri și late numai de 60 — 80 metri.
In trupul de pădure Cucii distingem porțiunile «Pârlitura»
(pe plan lit. A.). «Piscul din mijloc» (litera B.) «Lăstarul cu și
fără rezerve» și așa zisa «pădure mare» (litera C, D și E) precum
și «Răriștea» (I). In perimetrul acestui trup de pădure se găsesc și
suprafețele despădurite utilizate ca locuri de cultură agricolă, sau
ca fânețe pe plan lit. R. L. M. N. și O).
Actualul proprietar al moșiei Cucii și prin urmare al trupu-
rilor de pădure in chestiune este d-na Adrienne A. Filliti soția
d-lui căpitan A. Filliti.
Situația geografică și administrativă
Trupurile de pădure Cucii și Caracaș se află situate intre
24°, 35* și 25° longitudine estică socotită dela meridianul ce trece
prin Greenwich și intre 26’ 17’ și 46' 20’ latitudine nordică. Ele
intră în raza comunei Bozieni, plasa Fundul, județul Roman și fac
parte din ocolul Roman, Regiunea ll-a silvică Bacău.
Origina proprietății
După cum rezultă din titlurile de proprietate referitoare, pă-
durea Cucii a aparținut cavalerului Chirii Komarniski, care a cum-
2S6
Revista Pădurilor
pirat’o in aiul 1857 dela D. —T. Cuta. El a domt-o apoi prin
testamentul din 1879 fiicei sale Eufrosina A’caz deveniti, prin a
2-a căsătorie, Gottesmann.
Trupul Caracaș fostă proprietatea lui brgu Arghiropol, a Na-
taliei Burghele și a Olimpiei Mironescu, a intrat în stăpânirea Eufro-
sinei Gottesmann prin ordonanța de adjudecare din 10 Februarie
1881 a tribunalului Roman. Prin actul autentificat de a:est tribunal
la No. 596,1898 și cu autorizația soțului său Eufrosina Gottesmann
a vândut mo.ia Cucii fiicei sale Vliria născută Alcaz, care pentru
primaoară a fost căsătorită cu locot. Cezar Arghiropol, iar a 2-a
oară cu actualul colonel M. Schina. '
Din cea dintâiu căsătorie s’a născut un singur copil și anume :
Adricnne Eugenie Arghiropol care, in 1914, a luat ca so{ pe
d-l căpitan A. Filliti, cu care ocazie a primit ca dotă dela
doamna Maria Schina, cu autorizația soțului său, moșia Cucii
d’impreună cu cele două trupuri de pădure.
Suprafața
Potrivit planului aci anexat ridicat In anul 1915 dc către regre-
tatul sivicultor-șef 1. N. Droc, însărcinatei! această lucrare de pro-
prietar, suprafața totală a trupurilor de pădure în chestiune este de
426,99 ba. astfel după cum se specifică în detaliu in următorul tablou:
No. curent	Numirea trupului de pădure	uni pip tuin I	S U 1 R A F A Ț A				
			Teren Împădurit iKurilor ..	. .. ..	. .. „Ăi.	Defriută Totală Md.MiaullW.fiiatî Total ««•						
			Hi	m p Ha. m p Hj. m p. Hi. n		p Ut. m p Hi. m p Ha. m p	
1 2	CUCII a) Părlitura. b) Piscul din mijloc . . . c)	Lăstărișul cu și fără re- zerve și așa zisa pădure mare . . d)	Rărirea. e)	Poeana mare din Va- lea Băbușa . f) Defrișarea de lângă pă- durea Bozi- anca . . . Caracașul .	A. B. (0 £ N. K. M	1 38'6000 22 94 2600 25 106 0300 - -	- 14 - 52 400 D -		4500 610500 7400 120 — — 1060300—‘ 7100 1471 0- 		 io- • 	. -12 - 52 40001-1	-12 4 0070 - — 80010;— — 17 2000 — 9 09lJ-	5010 73 5510 - 124 0070 114 0310 - 14 7100! 27 2000 1 - 210910 - 52 4000
		—	291 29 0 62 9000.354,191X122!			- 38 2990 12 5010 426:9900	
Ucvlsta pădurilor
2X7
Se menționează că in suprafața păduroasă de 61 ha 05,
ce face parte din porțiunea «Pârlitura», se coprinde și 12 ha.
adică aprope jumătate din întinderea de 24 ha. 5000 m. p. care, In baza
unui contract încheiat înainte dc promulgarea actualului cod silvic,
era destinată defrișărei și din care până acu n nu s’a defrișat decât
restul de 12 ha. 5010 ha.
Limitele. Starea hotarelor.
Limitele despre pădurea Băcești a Epitropiei Sf. Spiridon din
lași sunt determinate prin drumul „La Racova“ zis și al «Scau-
nelor», precum și prin movile; iar despre moșia Racova din Jud.
Vaslui numai prin movile.
Trupul de pădure Cucii se mărginește la Nord cu locurile
arabile ale răzeșilor Băhuceni, cu pădurea clăcașilor din comuna
Cucii și cu pământul proprietății, iar la Vest cu linia de hotar
despre pădurea din delimitarea Cucenilor și cu pădurea Statului Bo-
zianca. Despre aceste proprietăți limitele nu sunt fixate pretutindeni
prin semne de hotar vizibile și durabile, ci mai mult prin cioplași
făcuți pe arbori în picioare, precum și prin fragmente dc pietre,
care se pot ușor deplasa.
Deși moșia Cucii a fost hotărnicită In 1864, nu rezultă totuși
că hotărnicia a fost aplicată și pe teren, căci hotarele despre
aceste vecinătăți sunt păstrate mai mult pe baza vechei stăpâniri.
Ace'aș lucru se poate zice și despre trupul Caracaș, unde limitele
sunt determinate numai prin bouri (cioplași) pe arbori, fără linii
deschise pe fața pământului despre pădt rile vecine, proprietăți ale
D-nei Dornescu și ale răzeșilor Cuceni.
Paza și administrația pădurei
Serviciul de pază se îndeplinește de 2 pădurari, unul pentru
trupul Cucii și altul pentru trupul Caracaș.
Cel dintâiu locuește într’un bordeiu făcut in pădure și plătit
anual cu 200 lei. El primește afară de aceasta o falce pământ de
cultură, 40 prăjini fânețe, are dreptul de pășune pentru 4 vite mari
și i se dă lemnele necesare pentru încălzitul locuinței familiei sale.
Cel d’aldoîlea pădurar are locuința in satul „Pustieți" și este
plătit numai cu 100 lei anual.
Delicte. Sunt puțin numeroase.
Pași netul. In trecut vite’e erau învoite la pășune în pădure.
De când însă pre prietarul a intrat în tratative de a’și vinde
288
Revista Pădurilor
pădurea Casei Rut ale și mai târziu direct Casei Pădurilor, pășu-
natul în pădure a fost oprit.
Prin contractul din 1912 antreprenorul pădurei are dreptul
de pășune numai pentru vitele cărăușilor angajați cu scoaterea
materialului lemnos și anume timp de 2 ani după exploatarea
fiecărui parchet.
Tratamentul aplicat pădurei în trecut
Judecând după tulpinele vechi din pădure,după starea, vârsta,
proveniența și compoziția arboretelor, precum și din informațiile
luate in localitate, tăierile în trecut s’au făcut în mod cu totul ne-
regulat, neținându-se nici o socoteală de cerințele culturale ale
masivelor; de oarece exploatatorii își alegeau înșiși porțiunile de
pădure, ce le conveneau.
Rezultatul acestui mod de procedare a fost sărăcirea pădurei
de esențe prețioase, cum este grounul ca lemn de lucru și fagul
ca lemn de foc și substituirea lor în mu'te locuri cu tei și plop,
specii cari se reproduc cu înlesnire p in lăstari din rădăcină,
precum și cu iov (Salix capraea L.), care, în regiunea respectivă,
se instalează cu ușurință în parchetele de curând exploatate.
Clima. Este cea caracteristică colinelor cu o altitudine, care
variază în localitate dela 210 până la 430 metri.
Temperatura medie anuală, după cum rezultă din observa-
țiunilc meteorologice dela stațiunea Pâncești-Dragomirești, nu de-
parte de pădurea despre care vorbim, făcute int^o perioadă de
14 ani (1886— 1900) este de 4 S*.
Temperatura maximă înregistrată în luna August 1888 a fost
de 35' 6, iar cea minimă de —35“ și anume în Ianuarie 1893.
Zile de vară sunt într’un an 73, iar de îngheț 187, din care 54 zile
de iarnă.
Precipitațiunile atmosferice anuale se urcă in termen mediu la 462
mm.Vântul dominant este cel despre Nord, care reprezintă o proporție
de 29* o față cu cele cari suflă despre celelalte puncte cardinale.
Situațiunea Orografică
Trupul de pădure Cucii se află situat pe coastele și fundul
văii Băbușa pe unde se scurge pârâul cu acelaș nume dimpreună
cu cele 2 ramificațiuni ale sale, cari, după ce delimitează la Est
și Vest porțiunea de pădure cunoscută sub'numirea de «Piscul din
Revista Ridurilor	2<S9
mijloc», se împreună in punctul de unde începe Fundul Băbușei,
mărginând astfel Piscul in chestiune, care nu este altceva decât
un platou cu o înclinare generală spre Nord, terminându-se însă,
în imediata apropiere a celor 2 afluenți ai pârâului Băbușei, prin
coaste înguste și repezi, uneori foarte repezi, panta atingând In acest
din urmă caz până la 70 /r, mai cu seamă in partea despre Vest.
Celelalte porțiuni ale trupului de pădure Cucii ocupă ver-
santul vestic și cel estic al prelungirei vă:ei Băbușa, coprinsă
Intre dealurile pe care se află situate pădurile vecine «Băcești»
a Epitropiei Sf. Spiridon din lași și «Bozianca» a Statului.
Din această configurație caracteristică, care oferă aspectul
general al unui circ, rezultă 3 expozițiuni principale și anume
vestică pentru porțiunea de pădure Pârlitura, nordică in general
pentru «Piscul din mijloc» și estică pentru restul pădurei.
Pe coaste și anume In vecinătatea culmelor dealurilor împrej-
muitoare pantele sunt destul de repezi (10—20°) și repezi în
părțile lor inferioare variind dela 30—40°».
Trupul de pădure Caracaș se află pe coasta exnusă spre
Vest a dealului Boliac, care, spre capătul despre Sud al acestui
trup, devine repede, iar pe alocurea chiar foarte repede. Spre
extremitatea sa despre Nord pantele insă se reduc, iar pe di-
stanțe mici se aseamănă cu niște adevărate platouri ușor înclinate
spre Vest.
Pentru a avea o noțiune exactă de configurația terenului în
chestiune alăturăm la anexe un plan de situațiune prevăzut cu
cu be de nivel și reprodus pe o scară mai mare^ ^ ) după
harta institutului nostru geografic ediția aflată în comerț și lucrată
pe scara
Formațiunea geologică și compozițiunea mine-
ralogică a soluiui
Terenul aparține sistemului terțiar și anume etajului sarmatic
caracterizat prin strate alternative de nisip, pietriș, marne, calcare
și gresii silicioase. Calcarele sunt bogate în conchilii fosilifere între
care am obser at multe specimene de Tapes Gregaria, Cardium
Plicatum, Mactra Podolica etc.
Terțiarul la rândul său este acoperit cu depozite cuaternare
Revista Pădurilor
. 1
reprezentate prin loess, care condiții' baza mineralogică a solului
forestier, format fiind dinlr’un amestec de argilă și nisip fin.
Pe alocurea și in special spre culmi loesul este ușor spălat
de ape, astfel in cât nisipul saimatic apare adeseori la suprafață.
Solul in părțile unde predomină argila este expus eroziu-
nilor, surpăturilor și alunecărilor, pe coastele despădurite mai cu
seamă, după cum se observă lângă scursoarea de lângă bordeiul
pădurarului din porțiunea dc pădure numită «Răriștea» unde s’a
produs o surpătură ce trece peste 10C0 m. p. ca suprafață.
Descrierea arboretelor
Compozitiunca masivelor din fiecare porțiune ce constitue
trupurile de pădure Cucii și Caracaș este următoarea :
I.	Trupul Cucii
a)	In «Pârlitura» arboretele sunt alcătuite dintr’un prăjiniș
de gorun, printre care se află și câti-va arbori mai groși formând
masiv, care, pe alocurea, este întrerupt, hi părțile de pe lângă
hotarul despre pădurea vecină Băcești s’a exploatat ras, in ultimii
ani, o suprafață dc IO ha. 45 (pe plan Jitcrilc F și G), «ar in anul
1903 din părțile unde pantele sunt mai puțin repede s’a tăiat
spre a se defrișa o întindere paduroasâ de 24 hectare.
Din această suprafață, după cum am arătat într’un capitol
precedent, nu se poate considera ca defrișată în înțelesul strict al
cuvântului de cât 12 ha 5010 m. p. căci de pe restul de 12 hectare,
nescoțându-se tulpinele din pământ, acestea au lăstârit.
In partea despre proprietatea răzeșilor Băbușeni exploatarea
arbor telor de gorun au caracterul unui crâng cu rezerve nu-
meroase, cumpărătorul respectiv mărginându-se aici să extragă
exemplarele cele mai bine constituite și anume cele cu o proporție
relativ mai mare de lemn de lucru.
Rezultatul exploatărilor rase n’a fost mulțumitor, din cauză
că tulpinele fiind bătrâne, iar tăierea arborilor nefăcându-se pieziș
și din fața pământului, lăstărirea a lăsat dc dorit. Actualmente pre-
domină arbuștii ca cornul, alunul, etc, precum și speciile fără valoare.
In părțile inferioare ale coastelor arboretele sunt compuse
din gorun 5 10, în amestec cu fag 2 10 și carpin 2 10. In unele
locuri ele sunt formate numai din aceste din urmă două specii
însoțite pe ici și colo dc plop, de salcie căprească (iov) etc.
Înălțimea arborilor variază dela 10—19 metri, iar vârsta lor
medie este de 40 ani.
Revista Podarilor	291
b)	.Piscul din mijloc” Arboretele din această porțiune de
pădure sunt compuse dintr’un amestec intim de fag (6 10), de carpin
(2/10) și din diverse specii (2 10) în stare de prăjiniș în partea
despre moșia vecină Racova; cu cât ne coborâm însă spre valea
Băbușa cu atât teiul devine mai abondent, atingând pe alocurea
proporția de 6 10, iar în imediata apropiere de punctul de întâl-
nire al afluenților pârâului Băbușei plopul înlocuește aproape cu
desăvârșire teiul.
Vârsta medie a arborilor este de 35 ani, câți va sunt
insă și mai bătrâni. Proveniența lor este din lăstari. Trunchiurile
sunt bine constituite, iar înălțimea lor medie este de 15 metri.
Starea de vegetație activă.
Pe coasta expusă spre Vest a «Piscului din mijloc» și anume
in vecinătatea afluentului stâng al Băbușei, masivul este format
dintr’un pâriș alcătuit în majoritate de plop (7/10) în amestec cu
fag (3 10) având vârsta de 25 ani.
înălțimea medie a arboretului este de 12 metri.
Din partea despre Sud-Est a porțiunei de pădure (pe plan
lit. II) s’a exploatat, In ultimii 3 ani, în crâng simplu o suprafață de
25 hectare, 7000 m. p.
Fagul, care a predominat In amestec, a lăstărit in condițiunl
nesatisfâcătoare, astfel că o parte din tulpini s’au uscat cu desă-
vârșire ; in schimb Insă teiul și carpenul au lăstărit cu vigoare,
iar plopul tremurător și iova s’a instalat în mijlocul tinerilor ar-
borete sub formă de pâlcuri.
c)	Lăstarul cu și fără rezerve și așa zisă
pădure bătrână.
Masiv strâns format din plop (6,10) fag și tei (2 10) carpin,
ulm, iov, cireș (2 10) în stare de prăjiniș mărunt predominând
diametrul de 10 cm. Înălțimea medie 12 metri. Proveniența din
lăstari. Starea de vegetație activă. Se găsesc și câți-va arbori
mai groși și anume până la 60 c.m. în diametru, mulți plopi și
tei și foarte puține exemplare de gorun. Aceștia formează o lizieră
despre pădurea Bozianca. Arborii în chestiune, cu excepțiunea go-
runilor, sunt mai toți deperisanți, kr lemnul intrat de mult în des-
compunere. Vârsta medie a arboretclui este de 20 ani. Materialul lem-
nos ce se poate realiza din această porțiune, nu este bun decât pentru
foc și acesta de o calitate inferioară, predominând speciile moi.
i
292
Revista Pădurilor
Lemn de lucru nu se va obține decât într’o infimă proporțiune și
anume din cei câțiva goruni existenți, precum și din plopii a căror
grosime în diametru nu trece peste 30 cm.
In această porțiune există o poiană in suprafață ca de 8 ha.
servind ca loc de fâneață.
d)	Răriștea. Porțiunea de pădure indicată pe plan cu această
numire (lit. I) a fost exploatată acum 6 ani. Tratamentul aplicat
a fost tăierea rasă.
Tulpinele fiind bătrâne și în majoritate de fag, o mare parte
dintr’ânsele n’au mai lăstărit, astfel că actualmente nu se mai gă-
sesc decât lăstari de carpen, tei și plop, precum și mulți arbuști,
ca corn, alun, etc., cari, prin abondența lor, dau aspectul unui teren
c uasi împădurit.
In realitate, pentru asigurarea regenerărei, trebuie neapărat
să se procedeze la complectări pe calc artificială. înălțimea lăsta-
rilor variază dela 1—2 m., ceeace dovedește că imediat după
exploatare porțiunea in chestiur.e a fost pășunată de vite.
II.	Trupul Caracaș
Arboretele ce constituie acest trup de pădure variază atât
in ce privește speciele din care sunt formate, cât și din punctul
de vedere al vârstei și al stărei lor de desvoltare.
Astfel in partea despre Racova pe o întindere de circa 7 ha.
masivul în stare de codrișor, provenit din sămânță și lăstar
și cu un număr oarecare de arbori groși în diametru până la 60
cm., este format dintr’un amestec de fag (5 10,) carpen (3'10) și
tei, ulm și gorun (2 10.) Inălțima medie 18 metri.
Arborii în cea mai mare parte sunt sănătoși. Vârsta lor m'die
este de 45 ani, sunt însă o parte și mai bătrâni trecând peste ICO ani.
Pe o suprafață ca de 5 ha., arboretul este format din r’un
păriș provenit din lăstari, în care predomină grosimea de 8—10
cm. în diametru și având o înălțime medie de 12 metri.
Speciile ce compun sunt fagul (2 10•, iov (4 10\ iar restul de
2 10 este format din plop, tei și câți-va cireși. Vârsta medie 18 ani.
Pe o întindere ca de 12 hectare arboretul este format dfn-
tr’un prăjiniș trecând spre codrișor compus din fag (8/i0), gorun,
(1 10) tei, cireș și paltin (1 10). Vârsta predominantă tste de 45
ani, cu puțini arbori mal bătrâni și deci mai groși.
Proveniența din sămânță și lăstari. Arborii au triunchiurile
bine constituite, drepte și lipsite de crăci pe o lungime însemnată.
Revista Ridurilor
293
înălțimea totală 18 metri. Starea d? vegetațiune activă. Masivul
pe o suprafață de circa 6 hect., aflătoare cam la jumătatea lun-
glmei acestui trup de pădure, este format din gorun (6 10) în
amestec cucarpin (3 10) fag, tei, paltin și frasin (1 10) formând un
prăjiniș mare (stâlpiș) trecând spre codrișor; vârsta medie 45
ani cu câțiva arbori și mai bătrâri (60—70 ani) atingând o gro-
sime în diametru până la 45 cm., iar o înălțime până la 17 metri
Din această porțiune se poate obține un procent relativ în-
semnat de lemn de lucru Restul ca de 22 hectare este const tuit
dintr'un prăjiniș mărunt de fag (5 10), carpin (2 10), plop, tei, ulm,
(3.10), formând masiv strâns și în plină vigoare de vegetație. Înăl-
țimea medie a arbore tel ui, 15 metri.
Proveniența din lăstari. Vârsta variază dela 30—35 ani.
Lemnul propriu numai pentru foc.
CAPITOLUL II
Fapte economice
Natura produselor.—Dat fiind speciile ce alcătuiesc arboretele
din trupurile de pădure Cucii și Caracaș, precum și dimensiunile
lor, materialul lemnos ce se va realiza prin faptul exploatărei, se
va întrebuința aproape exclusiv ca lemn de foc. In acest scop în
localitate se obicinuește a se așeza lemnele In forme geometrice având
dimensiunea de 1 metru lungime, și lm3 — lm4 lărgime. De ordinar
lemnelor verzi se dă o supra înălțare de 10 cm.
Din gorun și mai cu seamă din arborii aparținând acestei specii
aflători in trupul Caracaș se va putea obține un număr oare care
dc doage, traverse de drum de fer, precum și trunchiuri de 3, 4
și 5 metri lungime, etc.
Din fagii mai groși se poate scoate obezi, doage etc.
Lemnul de plop, căndeste sănătos, este cerut de fabrica de chi-
brituri din București. Lemnul mărunt, mai subțire de 7 c. m. in dia-
metru, se fasonează în grămezi de 1,3 m.—ț,4 m. înălțime, de 1,3
m.—1,4 m. lățime și cu o lungime cât ține craca.
Atari gră nezi in localitate, poartă numirea de «ciovârte».
Păduri vecine în exploatare—La depărtare de 6 kilometri se
află pădurile Dumcști și Băcești ale Epitropiei Sf. Spirldon din
lași, cari se ezploatează de către antreprenorul Haimovici și de
firma Weismann et Marco viei. Aceasta din urmă a cumpărat 5
parchete din pădurea Dumești, tăind pe fiecare an câte 95 hectare, iar
a distanță ca de 8 km. de către asociația Wechsler et Silbermann din
294
Revista Ridurilor
Roman se exploatează din pădurea Schineta, de pe moșia cu acelaș
nume a d-lui general Presan, câte 10 hectare anual. Suprafața totală
vândută este de 50 ha, Împărțită fiind Într’un număr de 5 parchete.
In tăiere se mai află asemenea pădurea Statului Bozianca
de lângă trupul de pădure Cucii și Crăeștii a d-lui Vidrașcu,
aceasta din urmă situată la o depărtare de gara Băcești ca de
8 km. Din aceste păduri se obține lemne de foc, precum și lemne
de lucru, doage și funduri de doage, traverse de ștejar pentru
căile ferate lungi de 2 m. 60, late de 25—30 c. m. și groase de
15 16 cm., spițe de ștejar, precum și butuci de tei, plop, fag și ștejar.
Locuri de consumație. Drumuri și cheltueli
de transport*)
In comunele vecine se desfac aproape numai lemnele de foc
și In special crăcile și vârfurile mai subțiri de 7 cm. grosime in
diametru.
Cele rotunde mai groase sau despicăturile numite «losbe»,
precum și lemnele de lucru se aduc la gara Băcești și de aci se
transportă cu calea ferată până în orașul Vaslui depărtat de 40
km., plătindu-se 14—15 lei de vagon, în care intră 20 steri
lemne de foc, în termen mijlociu, dacă sunt tăiate de cel puțin 6
luni. Până la lași aflat la o distanță de 65 K. m., costul transportului
este de 22 lei de vagon. Cele mai importante locuri de desfacere pen-
tru lemnele din localitate sunt insă: Orașul Brăila la o depărtare de
250 km. via Tecuci-Barboși, plătindu-se 52 lei de vagon și
Galații la 210 km., via Bârlad, transportul unui vagon costând
47 Ici In timpul când prețul pe C. F. R. este redus ; la Constanța,
via Făurei, se desfac lemnele de ștejar, mai cu seamă, plătindu-se
transportul 130 lei de vagon.
înainte de construirea liniei ferate Buhăești-Băcești, care s’a
dat în circulațiune în ziua I Iulie 1915, lemnele se transportau cu
căruțele pe șoselele existente până la gara Buhăești de pe linia
principală Vaslui-Iași aflată la o depărtare de Băcești de 25 km.
precum șl până In orașul Roman la o distanță de 30 km. plâtin-
du-se pentru transpoitul unui ster 5 Iei în termen mediu.
Linia Buhăești-Băcești este destinată a fi prelungită până la
Roman. In acest scop cu lucrarea de terasament s’a ajuns până
în comuna Dăgâța (13 km.) șl anume până la fabrica de spirt a
•) Această lucrare a fost alcătuită și prezintată ministerului in 1916. pre-
țurile privesc prin urinare starea lucrurilor de atunci, iar nu cele dc astăzi.
Revista Ridurilor
295
d-lui Cantacuzino-Pașcanu. Pentru terminarea acestei linii până în
orașul Roman va fi nevoie să se construiască mai intâiu un tunel
lung de 1200-1300 metri, care va necesita pe lângă un timp în-
delungat și multe cheltueli.
Până atunci orașul Roman se aprovizionează cu lemne din
alte centre de producțiune.
Pentru scoaterea și transportul lemnelor din pădure până la
gara Băcești, aflată la o depărtare de 3 km. de trupul de pădure
Cucii și de 4 km. deCaracaș, servesc drumul natural al«Scaunelor»
de pe lângă pădurea Băcești, drumul de pe Bozianca și cel ce
limitează pe o lungime oarecare, iar in parte traversează trupul
Caracaș.
Aceste două din urmă drumuri, precum și cele naturale de
pe valea Băbușa nu sunt figurate in plan,
Ele dau în șoseaua Băceștii-Cucii și în drumul împietrit, care
leagă direct satul Băbușa cu târgușorul Băcești.
Totuși pentru viitor este nevoie a se construi cn drum fores-
tier șoseluit în in eresul exploatărei și al unei culturi raționale a
pădurii Cucii.
Prețul lucrului și al materialului lemnos
Bărbaților vara li se plătește ziua de lucru cu brațele 3 lei
plus mâncarea, femeilor 1-2 Iei, iar copiilor 1 leu.
Iarna 2-2,50 lei bărbaților, 1-1,50 femeilor, iar copiilor, băeți
și fete, câte 80 bani pe zi plus mâncarea.
Fasonatul unui ster lemne de foc, inclusiv așezatul grămezilor
de vârfuri și de crăci, costă în termen mediu 1 leu.
Pentru transportul unui sler dela pădurea Cucii la gara
Băcești, se plătește, după distanța la care el se află in pădure,
cu 3-3,50 lei, socotindu-se 60-70 bani pentru ICO kg.
Cântăritul unui vagon costă 2 iei. ceiace revine la 20 bani
de ster. Tot atât se plătește omului însărcinat cu primirea la gara
Băcești și expedierea lemnelor la locul de destinație. încărcatul
unui vagon inclusiv plata fractdui, din cauza lipsei unei rampe
spațioase, care să permită așezarea materialului lemnos mai aproape
de linia căei ferate, costă 4-6 lei.
In rezumat, toate aceste cheltueli se urcă In mijlociu la 5,30
iei de fiecare ster.
Un vagon lemne de foc de prima calitate consistând In cea
296
Revista Pădurilor
mai mare parte din despicături (losbe) sănătoase de fag, se vinde
loco gara Băcești cu 180—200 lei.
Lemne'e rotunde amestecate cu despicături cu 140-180 Ici
vagonul după specie și calitatea lemnelor.
Direcția generală a C. F. R a cumpărat în primăvara anului
acesta din păduri particu'are 20.000 steri lemne de foc di fag cu
preșul de 7 lei și 90 bani sterul, adică cu 158 lei vagonul, adus și
așezat lângă rampa gărei Băcești.
Actualmente se oferă lemne de fag, ștejar și carpen de foarte
bună calitate cu 10 lei sterul, din cauza prețului transportului ca-
re are o tend nță pronunțată spre urcare
Trunchiurile de lemn de teiu de 25-40 c. m. grosime în dia-
metru se plătește loco gara Băcești cu 240-280 lei vagonul.
Contractele de vânzarea pădurei încheiate în trecut.
Starea actuală a trupurilor de pădure Cucii și Caracaș se
datoreze in mare parte exploatărilor efectuate în baza stipula-
țiunilor contractelor încheiate în trecut.
Nu ne vom ocupa decât de ce’e încheiate dela 1903 încoace,
căci în ce privește exploatările mai vechi nu ne-a fost cu putință
a obține date și informațiuni circumstanțiale precise.
In 1903 s’a vândut, în adevăr, spre tăere și defrișare antre-
prenorului Schubert o suprafață de 24 hectare 5010 m. p. din
trupul de pădure Cucii, porțiunea Părlitura (pe plan litera L). In
anul 1907 moșia Cucii s’a arendat unui anume Buzatoff zis și
Buzatoiu pe un period de 8 ani (19 8-1916) cu dreptul de a
exploata din pădure câte o falce (1. ha. 4322) pe fiecare an,
adică 8 fălci sau 11 ha. 4576 m. p. în total.
Arendașul în chestiune în adăstarea unor prețuri mai ridicate,
in timpul celor 5 ani cât a durat contractul, căci acesta s’a re-
zidat in anul 1912, a exploatat o întindere numai de 64 prăjini
fâlcești adică 1 ha. 1456 m. p., căci dreptul său de a tăia și restul de
6 ha. 1590 până la complectarea a 5 fălci de pădure, ce i se cu-
venea, l’a vândut locuitorului Petrache Mănițelu și acesta la rândul
său antreprenorului Avram Finkelstein, care în 1914 și 1915 a
exploatat această suprafață din porțiunea de pădure Pârlitura și
anume din partea populată cu gorun, pe plan litera F.
In anul 1910 s’a vândut din trupul de pădure Cucii porțiunea,
pe plan indicată sub numirea de «Rânștea», o întindere de 13 ha.
Revista Pădurilor
297
1700 m: p. cumpărătorului Schubert, care a tăiat-o ras in exer-
cițiul pădurar 1910 1911.
In anul următor (1911) s’a dat locuitorilor spre a fi cultivată
cu porumb și a scoate buturugile din pământ, porțiunea de 24 ha.
vândută în 1903 spre defrișare lui Schubert (pe plan litera L),
despre care s’a făcut mențiune mal sus, plătindu-le câte 50 bani
de prăjină.
Locuitorii in chestiune nu s’au achitat decât in parte de a-
ceastă obligațiune, căci nu au scos buturugile decât de pe jumă-
tatea întinderei cultivate, adică de pe circa 12 ha. iar restul a
rămas împădurit.
După rezilierea contractului cu Buzatoff sau Buzatoiu, pro-
prietarul respectiva arendat în'1912 moșia Cucii obștei locuitorilor
din cătunul Cucii, care poartă numirea de «obștea Chirilo-Komar-
nischi» și anume pe un period de 5 ani cu dreptul de a exploata din
trupul Cuci? pe fiecare an câte o falce de pădure, drept pe care
obștea i’a transmis, prin act autentic, locuitorului Vasile Pruteanu
din Comuna Băcești, cătunul Băbușa, care in toamna anului 1915
a tăiat o suprafață de 4 ha. 2900. m. p.
Contractul de vânzarea pădurei de pe moșia Cucii,
actualmente în vigoare
Prin conți actul autentificat de tribunalul Roman sub No,
1425 912 și transcris sub No. 2344 912 încheiat în anul 1912.
adică înainte ca moșia Cucii să li fost constituită ca avere do-
tată d-nei Adrlenne Filliti, d-na Maria Schina, cu consimțământul
soțului său d-1 colonel Schina, a vândut Iul Elias Siegler, după
cum se specifică la art. 1 din acest contract, «spre tăere și ex-
ploatare» 143 hectare 21 arii și 95 centiari pădure după moșia
Cucii și anume porțiunile: Pârlitura, Piscul din mijloc și Caracaș
cu suma de Iei 61.000 pentru toată întinderea de 143 hectare, 21
arii și 95 centiari de pădure».
La art. 3 se prevede termenul pentru tăerea pădurei, care
este de 10 ani începând dela I Septembrie 1912 și sfârșindu-se
in luna Decembrie 1922, deosebit de 2 ani in plus pentru scoaterea
materialului și lemnelor de foc aflate in pădure, în care timp cum-
părătorul are dreptul de a introduce la pășune vitele cărăușilor
in urma tăerei, dacă in acest interval nu se vor fi ridicat lem-
nele de pe porțiunea tăiată.
293
Revista Pădurilor
La art. 6 din contract se stipulează că proprietarul nu arc
dreptul de a mai vinde din pădurea rămasă pe moșia sa, afară
de 8 fălci cedate spre tăere arendașului pentru trebuințele moșiei
și anume din porțiunea «Pârlitura» la hotarul acesteia cu Bă-
ceștii și Băbușa.
La punctul No. 7 se specifică următoarele: «Măsurătoarea
pădurei se va face după încheierea contractului, sau mai târziu la
cererea cumpărătorului, când se va scădea din măsurătoare poenile,
drumurile, precum și hugeacirrile, adică pădurea măruntă aflată
prin trupurile pădurei vândută și în caz când la măsurătoare va
rezulta un plus, d-l cumpărător va plăti plusul proporțional cu
suma de 61.000 lei arătată la art. 1, iar de va rezulta un minus
d-na proprietară va fi obligată a compensa pădure in natură spre
complectarea sumei de 143 hectare 21 arii și 95 centiarii».
Din textul contractului in chestiune rezultă, deci, că nu se
precizează câtuși de puțin ordinea in care se va urma cu tăerea
in porțiunile de pădure Partitura, Piscul din mijloc și Caracas până
la complectarea suprafeței de 143 hectare 2195 m. p. vindută și
că odată începută exploatarea Intr’una din aceste porțiuni cumpă-
rătorul nu poate fi obligat să continue, până ce fiecare dintr’însele
vor fi terminate, astfel că în baza contractului el poate pretinde
ca, după ce va tăia un număr oarecare de hectare și anume d n
locurile cu arboretele cele mai bine constituite, să treacă în altă
porțiune, deex. în «Pârlitura», unde, după ce -va tăia și aici un nu-
măr oarecare de hectare și anume acolo unde pădurea este mai
bună, să continue cu tăerea în trupul Caracas, alegându-și părțile
de pădure cu un mai mare volum ia unitatea de suprafață și cu
un material lemnos de mai bună calitate, din care, negreșit, ex-
ploatatorul va putea să realizeze un beneficiu mai mare.
Mai mult decât atât, cumpărătorul sub diferite pretexte poate
să intârzieze înadins ca să se facă măsurătoarea pădurei și să se
determine porțiunile anume cu care să se complecteze întinderea
vândută de 143 hectare 2195 m. p., de oarece prin contract nu
se fixează epoca când trebue să se facă măsurătoarea. Con-
dițiunea că această operațiune să aibă loc după încheerea con-
tractului, sau când se va cere de cumpărător fiind cu totul vagă,
el poate, până la expirarea contractului, să exploateze câte și
trele porțiunile de pădure vândute și anume Pârlitura, Piscul din
mijloc și Caracaș și numai in urmă să ceară facerea măsurătorii,
Revista Pădurilor
293
in care caz dacă se constată un plus, antreprenorul este obligat
să despăgubească pe proprietar proporțional cu valoarea de vân-
zare a pădurei.
O altă parte a contractului care de asemenea păcătuește prin
lipsa de claritate,—din care cauză până ce nu se vor înțelege intre
dânșii, proprietarul și cumpărătorul, spre a se stabili pe teren
limitele celor 143 nectare vândute, nu se poate ști cu siguranță
ce anume porțiune de pădure va mai rămâne neexploatată in urma
executărei contractului,— este clauza prevăzută prin contract de a
se scădea la măsurătoare nu numai poenile și drumurile din pă-
dure, ci și așa zisele huciaguri sau pădurea măruntă aflată in
părțile de pădure vândute.
Asupra ceeace se înțelege sub numirea de huciag sau pă-
dure măruntă, după toate probabilitățile seva da naștere ia inter-
pretări după interesele părților în cauză, de unde un nou motiv
de procese, de expertize la fața locului etc.
O dovadă că în contractul, despre care s’a vorbit mai
sus, se cuprinde și trupul Caracaș, pe care ultima comisiune de
expertiză l’a considerat ca nefiind vândut, este faptul că cumpără-
torul din 1912 a ținut, după cum se prevede prin art. 2 din a-
cest contract, ca proprietarul să rescumpere mai întâiu cele 8
fălci pădure, pe care le-a avut Finkelstein in trupul de pădure
Caracaș, obligându-se a-i achita suma de 6000 lei in ziua ultima
a lunei Septembrie 1912.
Contractul cu Elias Siegler fiind cezionat de acesta in anul
1912 lui losef Last din Fălticeni, printr’un act in regulă auten-
tificat de tribunalul Roman sub No. 263 913, acesta a intrat în toate
drepturile primului cumpărător și a și început exploatarea in por-
țiunea «Piscul din mijloc" tăind până acum circa 25 hectare 7.400 mp.
Mai înainte de a termina acest eapitol țin să relevez că prin
contractul de vânzarea pădurei lui Siegler trecut asupra lui Last,
se lasă deplină libertate cumpărătorului în ce privește modul de
exploatare al pădurei, nefixându-i-se epoca când să înceapă și
când să termine cu tăerea în cursul anului, cum trebuie și
la ce înălțime de la pământ să se taie arborii, până când să se
strângă lemnele în grămezi, sau să se fasoneze în steri, căci prin
contract nu există nici o altă dispozițiune, decât ultima frază a
art. 3 și anume că d-l cumpărător va face tăerea pădurei, după
cum îl va povățui interesele.
300
Revista Pădurilor
Res fricțiuni legale. Trupurile de pădure de pe moșia Cucii a
d-nei Adrienne A. Filliti n’au fcst și nu sunt supuse regimului
silvic, deși dat fiind coastele foarte repezi dc pe lângă cele două
ramificațiunt principale ale pârâului Băbușa, precum și natura
solului expus in aceste părți sunaturilor, ele intră în prevederile
art. I din codul silvic.
Așa fiind, singura restricțiune legală la care aceste păduri
sunt supuse, este cea prevăzută de art. 13 alin, a din codul
silvic și anume ca 1/4 din suprafața totală a moșiei Cucii să ră-
mână acoperită cu pădure, adică să nu se defrișeze.
Din titlurile de proprietate prezintate de proprietar Casei
Pădurilor și examinate de d-1 avocat N. Petrescu Comnen nu
reese in mod clar, care este adevărata suprafață a moșiei Cucii.
D.n certificatul No. 428 915 al Administrației financiare de
Roman, despre care menționează d-1 avocat Comnen, se constată
insă că întinderea totală a acestei moșii inclusiv pădurea, dar
fără ceie 59 1 2 hectare cari s’au dat din moșie ca izlaz locu -
torilor, este dc 847 ha. 5000 m. p.
Pătrimea care nu se poate defrișa are, deci, o suprafață de
211 ha. 8750 m. p.
Pădurea propriu zisă din trupurile Cucii și Caracaș, exclusiv
poenile, după cum reese din planul aci anexat, este de 342 fja.
1900 m. p. la care adâogându-se și 12 hectare, care deși fac
parte din cele 24 hectare 5010 in. p. destinate a fi transformate
in locuri arabile, dar nedefrișându se de fapt se pot dea.se menea
considera ca teren Împădurit, ajungem la o întindere pâduroasă
de 354 ha. 1900 m. p.
Comparând această cifră cu pătrimea de 211 hc. 8750 m. p.
ce trebue să rămână și de aci înainte împădurită, observăm că
proprietarul respectiv, după îndeplinirea formalităților prevăzute
la art. 13 alin, a din c. s. .Ire dreptul dea defrișa diferența între
354 ha. 1900 m. p. și 211 ha. 8750, adică 142 hectare 3150 m. p.
PARTEA II
Estimațiunea
Prin deriziunea d-lui ministru Alexandru Constantinescu dela
jurnalul No. 23367/915 mi s’a cerut a arăta:
a)	«Suprafața și valoarea terenului din pădurea Cucii oferită
Revista Ridurilor
301
de d-na Andrienne A. Filliti spre vânzare Casei Pădurilor, inde-
pendent de materialul lemnos, atât teren cu pădure tăiată, des-
tinata tăierei sau nu, precum și a locurilor de cultură și fâneață
și cu specificarea fiecărei categorii.
b)	Valoarea actuală a materialului lemnos după porțiunile
nedate in fiere (nevândute).
c)	Starea de regenerare a lăstarului din părțile tăiate și va-
loarea lui.
d)	Referințe detailate asupra porțiunilor destinate tăerei și
părerea dacă, fată cu natura solului și a condltiunilor de tăere după
contract, se poate prevedea o bună și normală regenerare».
Răspuns la i-a chestiune
I. Suprafața pădurei Cucii oferită spre vânzare Casei Pădu-
rilor de d-na Adrienne A. Filliti, după cum rezultă din planul ridicat
de silvicultorul șef J. N. Droc in anul 1915, care s’a avut de bază
și la precedenta expertiză, este de: 426.9900 ha.
Această întindere se repartizează astfel:
a)	Pădure netăeattZ'rândutâ • • • 117 4795 ha- ‘na<n»c dc I9>2
a) t aaure nciaeata JNcvândută . 1738!'5 „	291.2900 ha.
(înainte de I9i2. ha. 37.I60Q	354.19.»
b)	, Ueată {După 1912 in bazacon- } -62.9000 ha a.
Mractului In vigoare ha. 2X741X J
c) Pădure defrișată.............................................12.5010
d) Locuri de cultură (pământ arabil)............................22.COJO
c)	Fânețe...........................................................
Total h?.. . . 426 990 •
Pentru aflarea suprafeței pământului arabil ne-am servit de
indicațiunile reprezentantului proprietarului, care ne-a însoțit în lu-
crare și de acele ale locuitorilor invoiți pe moșie, pe care le-am
controlat pe teren, iar pentru fânețe am făcut diferența intre în-
tinderea poenilor coprinse in perimetrul pădurei, care este de 72
ha. 8000 m.p. și între suprafa{a locurilor arabile (22 ha*, plus
întinderea pădurei defrișate (12 ha. 5010).
După planul in chestiune întinderea acestor poeni, pe cari
le-am calculat și eu cu planimetnil, este de 84 ha. 8000 m.p.; in
aceasta intră însă și e le 12 hectare, care fac parte din porțiunea
destinată a fi defrișată (pe plan litera L.). dar care în realitate
poate fi considerată ca împădurită.
392
Revista Pădurilor
Distribuirea diferitelor categorii de culturi după truputile
de pădure din care fac parte, se prevede in detaliu in tabloul
prevăzut in capitolul referitor la suprafață.
Țin să relevez că, după cum se specifică la punctul a de mai
sus, actualul antreprenor losef Last in baza contractului din 1912,
ce i s’a cezionat de Elias Siegler, mai are de exploatat până la
finele anului 1922, când expiră acest contract, o întindere de 117
ha. 4795 m. p. care, dimpreună cu 25 ha. 7400 m. p. exploatate
de numitul antreprenor până acum, formează totalul de 143 ha.
2195 m. p. vândute
2)	Valoarea. Pentru aflarea valorei terenului din pădurea
Cucii, tăiată, destinată tăerei, sau nu, precum și a locurilor de cul-
tură și fâneață, a căror suprafață se arată mai sus, este necesar
a ne reaminti că, după cum am arătat in capito'ul „Restricțiuni
legale“, pădurea in chestiune fiind situată între Șiret și Prut a fos
considerată ca făcând parte din regiunea de câmpie a țărei și ca
atare ea nu a fost supusă regimului silvic nici în baza codicelui
silvic din 1881 și nici a celui din 1910 actualmente in vigoare.
Prin art. 13 aliniatul a din aceasta din urmi lege se
exclude însă dela defrișare pădurile aflate pe moșiile de câmp,
când rămâne cel puțin 1 4 din suprafața totală a moșiei acoperită
cu pădure.
întinderea moșiei Cucii, proprietate a d-nei Adrieme A. Filliti,
fiind de 847 ha. 5000, m. p. pătrime i supusă restricțiunei de a nu se
putea defrișa este de 211 ha. 8750 m. p., pe când restului de 142
3150 m. p. din actuala suprafață împădurită de 354 ha. 1900m.p.a
trupurilor de pădure Cucii și Caracaș oferite spre vânzare Casei
Pădurilor, liber este proprietarul respectiv ai da destinațiunea ce
vocște.
in determinarea valorei terenului acoperit cu pădure este
necesar, așa dar, a se face o distincțiune fundamentală între partea
care se poate și partea care nu sc poate defrișa.
Valoarea terenului de pe care pădurea se
poate defrișa
După tabela B a prețurilor regionale maxime de arendarea
pământurilor în bani către muncitori, valabile pentru cinci ani a-
gricoli, începând dela 10 Martie 1912, stabilite pentru regiunea a 3-a
Revista Pădurilor
303
din județul Roman de către consiliul superior al agriculturei pentru
comunele Băcești și Bozieni, din care fac parte satele Cucii și
Băbușa, pe teritoriul cărora se află trupurile de pădure Cucii și
Caracaș, arenda anuală pentru pământurile de cultură de calitatea
a 2-a, identice cu cele din perimetrul acestor păduri și cu cele
cari vor rezulta după defrișare, este de 28 lei, sumă care capita-
lizată cu procentul de 5’, admis pentru terenurile din localitate
deși ar fi fost normal să se întrebuințeze un procent mai mic,
obținem valoarea corespunzătoare a unui hectar, care este de 560
lej (28X100 -2800^)
Din această valoare urmează insă a se scădea:
1)	Cheltuiala necesară pentru scoaterea buturugilor din pământ
care, dat fiind că în localitate prețul muncei este relativ ridicat și
nevoile de I mne a'e locuitor lor se satisfac cu înlesnire prin
vânzarea crăcilor și celorlalte resturi din exploatarea numeroaselor
păduri veci-e, se urcă la 100 de lei de hectar, ceea ce revine la
1 leu pentru 100 de mp.
S< ma de ICO lei corespunde, de altfe>, cu prețil convenit cu
locuitorii de către proprietarul modei Cucii cu ocazia defrișărei su-
prafeței de 12 ha. 5)10 m. p din porțiunea pe plan litera L.
S’a plătit, in adevăr, cu scest prilej locuitorilor învoiți câte
50 bari de prăjina fălcească, phs buturugile rezultate din defri-
șare, precum și dreptul de a cultiva gratuit terenul timp de I an.
ceeace în total revine la ceva mai mult de 10) lei de hectar.
Valoarea de 560 lei se reduce așa dar la 460 lei.
2)	Cheltuiala anuală pentru administrația paza și efectuarea
lucrărilor de ameliorațiu ie, ce urm ază a fi făcute in interesul imo-
bilului, s’a socotit la unitatea de suprafață cu 2,86 lei, care s’a
dedus, după cum se indică mai jos:
a)	Plata salariului unui pădurar a 40 lei lunar . 480 lei pe an
b)	Arenda a 3 hectare pământ agricol ce se dă
pădurarului spre cu tură ca Icc pentru hrană 84 . . B
c) Dreptul de a păjuna 4 vite m ri a 16 lei . . 60 , „ B
d) Amortizirea în timp de 20 ani a capitalului tre-
buito* pentru construirea unui canton de pă-
du ar in valoare de 200O lei......................... 200 . . „
Aceasta sumă de 2)0 Iei constă :
304
Revista Pădurilor
Din valoarea amortismentu'ui (a) calculată cu ajutorul for-
mulei respect ve care este :
C -,r	1
a 1	1.op“—1	1 l.epn—1
O,op ’ 1 ,opn O,op ' 1 ,opn
C. 0/0242=160,51 lei 9Q()
C=capitalul de amortizat 2000 lei
m c5rc
p=procentul (57.) și n -timpul (23 ani).
precum și din cheltuelile anuale necesare intreți-
nerei cantonului................................ 39.49	„
Total . . 824 lei
3.	Cheltuelile de gestiune, serviciul de control,
ridicarea în plan și amenajarea pădurei, întreținerea
hotarelor, perimetrarea cu șanțuri întrerupte pecoaste,
fixarea surpăturilor, construcțiuni de drumuri și între-
ținerea lor etc. ......................................... 400	»
Total . .1224 lei
Această sumă repartizată asupra celor 426,99 hectare oferite
spre vânzare, cheltuiala anuală li hectar revine la 2,86 Ici, care
capitalizată cu procentul de 5% pentru terenurile agricole, ne dă
57,20 lei.
Scăzând această cifră din valoarea brută de 460 lei hectarul,
obținem ca valoare netă 402, 80 iei.
Așa fiind, prețul celor 142 ha, 3150 m. p. după care pădurea
se poate defrișa este de...................... 57324,48 lei.
4)	Valoarea terenului de pe care pădurea
nu se poate defrișa.
Având în vedere că restul de 211 ha,8750 m.p. pădure ce,
în conformitate cu art. 13. alin, a din codul silvic, nu se poate
defrișa, se află situat in mare parte pe coaste repezi și pe alocures
chiar foarte repezi, astfel că prin despădurire terenul va fi expua
surpăturilor devenind aproape improductiv și ținând socoteală de
valoarea terenurilor din localitate de aceiaș calitate și aflătoare în
aceleași condițiuni topografice, am estimat valoarea brută a solului
absolut forestier cu 300 lei unita ea de suprafață.
La acelaș rezultat am ajuns prin determinarea valorei maxime
a solului în funcțiune de venitul ce s’ar realiza in localitate la
diferite vârste de exploatare, dacă arboretele ar fi normale.
In adevăr, prin cubaje directe am aflat volumul la hectar al
Revista Pădurilor
305
arboretelor din pădurea Cucii, cari, dat fiind conzistența și com-
pozițiunea lor, puteau fi considerate ca aflate pe suprafețe mici
in stare normală, după care am aplicat prețul unitar corespunzător
diferitelor categorii de materiale, ce se puteau obține din aceste
arborete, din care preț am scăzut pe lângă cheltuelile despre
care se tratează in capitolul „Prețul lemnelor și al transportului”
și câ e 50 bani de ster reprezentând benefeij! antreprenorului.
Astfel procedând și după o prealabilă compensare cu ajutorul
unei diagrame am găsit:
Că arboretele în vârstă de 18 ani valorează 270,08 lei hectarul
„	„	20	,	„	422,08	„
.	„	25	„	„	444,77	.
„	.	.	„	. 35	„	„	581,35 .
„	„	4)	„	.	854,80	,
•	•	.	„	. 45	„	„	1144,50 „
Dacă arboretele in etatede 25 ani au un volum ș> prin urmare
o valoare, care diferă prea puțin de ai celor in vârstă de 20 ani se
explică prin faptul că vie se gă esc pe ceasta vestică foarte re-
pede a 'Piscului din mijoc» unde vegetația este mai lâncedă. Cu
ajutorul acestor valori și admițând un procent de 4 care este
justificat pentru soluri e destinate a rămânea împădurite, dat fiind
tratamentul aplicat pădurei Cucii, speciile ce o compun și etatea
puțin înaintată la care se exploatează, putem afla valoarea capi-
talului generator al acestor venituri periodice, adică valoarea fon-
dului, servindu-ne de formula cunoscută a rentelor periodice per-
petuie, care se exprimă prin:
V
F == n . în care V veste venitul,adică valoarea materialului
1. op n 1
lemnos, plus cele alte venituri ce se pot incasa in timpul și dim-
preună cu interesele lor compuse și minus toate cheltuelile, p este
procentul admis, n este egal cu vârsta de cxploatabilitate a arbore-
telui, iar F este fondul. Înlocuind literile prin cifrele corespunzătoare
am găsit valoarea fondului la diferite epoci.
Astfel, la vârsta de 15 ani el are o valoare brută de 159 lei
„	„	„	„ 20 *	„	„	„	„	» 257 „
-	„	.	„	25	................................. 300	»
„	.	„	„	33	„................................27<»	„
.	„	.	„ 35 .	„	„	„	„ 220 „
.	„	„	„ 40 .	.	.	-	„	200 „
.	.	„	„ 45 „	„	„	.	„	„ 180 „
Observăm, așa dar, că valoarea sa maximă de 303 lei ha. se rea-
lizează in pădurea Cucii, tratată în crâng simplu, la vârsta de 25 ani.
3^)6
Revista Pădurilor
Pentru a obține însă va'oarea Iui netă urmează negreșit să
scădem, după cum am procedat și la aflarea valorei terenului
după care pădurea se poate defrișa, 71,50 lei, reprezintând chel-
tueala anuală de 2,86 lei, capital zată cu un procent de 4% admis
pentru terenurile destina’e culturei forestier?.
Valoarea netă a solului forestier se reduce, d ci, la 228,50 lei
hectarul, ceeace pentru cele 21 Iha. 8750 m. p. pădure, ce nu se
poate defrișa, revine la 48.413,44 lei.
Valoarea locurilor de cultură
Admițând prețul de 28 lei arenda anuală prevăzută de con*
slliul superior al agriculturei pentru terenurile de a 2-a calitate
din regiunea a 3-a a județului Roman, ca fiind de notodetate
inferioare și pe care proprietarul nu cultivă grâu, după cum este
cazul nostru concret și capitalizându-l cu procentul de 5 /•, apli-
cabil terenurilor agrico'e din localitate, obț ncm 560 lei de hectar.
Aceasta este valoarea lui brută. Pentru a avea insă valoarea
sa netă t<ebue să scădem 57,2C lei, reprezentând capitalul din al
cărui interese se va plăti cheltuelife anuale de administrație, pază
etc. ceeace revine hectarul la 503,89 lei.
Suprafața acestor locuri de cultură, în care intră și cele
12 ha. 5!>10 m. p. defrișate, fiind de 34 ha 5010 m. p. valoarea lor
netă este de 17.371,60 lei.
Valoarea locurilor destinate ca fânețe. In tabela B a prețu-
rilor regionale maxime, despre care s’a făcut mențiune într’unul
din capitolele precedente, aplicabile comunelor Bozieni și Băcești,
nu se precede pentru fânețe prețul arendei anuale la hectar. Spe-
ciile herbacee, ce compun livezile de fân din perimetrul trupului de
pădure Cucii, fiind ghizdeiul (lotus corniculatus) trifoiul (trifolium
pratense), păiușul(poa pratensisși festuca), lucerna (medicagosa-
tiva) drobul (genista tinctoria) etc. rezultă ca aceste livezi, afară
de locurile unde pământul vegetal din cauza spălărei lui de către
apa ploilor nu este prea subțire, produc un fân relativ de bună
calitate. Considerând afară de aceasta că proprietarul respectiv, cu
ocaziunea constituire: izlazului comunal a vândut, prin bună învoială,
locuitorilor din satul Cucii 59 hectare pământ de foarte bună ca-
litate, propriu pentru fânețe ba chiar pentru grădinărie, situat lângă
valea Bozienilor, pe lo: șes și lângă satul în chestiune, cu 700 lei
hectarul, am admis și noi acest preț, din care scăzând 57,20 lei
Revista Pădurilor
307
valoarea capitalului corespunzător cheltuelilor anuale de făcut, ob-
ținem ca valoare netă a solului respectiv 642.80 lei la hectar.
întinderea totală a acestor Incuri de fânețe fiind de 38 ha.
2990 m.p. prețul lor se urcă la 24.618,69 lei.
In rezumat avem:
I.	Valoarea terenului de pe care .
pădurea nu se poate defrișa . 142.3150 ha. este de 57.324,48 lei
2.	Valoarea terenului de pe care
pădurea se poate	defrișa .	.	211,8759	»	»	de	48.413,44	»
3.	Valoarea locurilor	de cultură	.	34,5010	•	»	de	17.381,60	»
4.	Valoarea fâneței............ 38,2990	»	»	de	24.618,60	»
Valoarea totală . . . 426,9900 ha. este de 147.738,12 •
de unde prețul mediu al fondului, sol împădurit și neîmpădurit
revine la 345,95 lei hectarul.
Răspuns la a ll-a chestiune.
După cum am arătat în capitolul „contractele actualmente în
vigoare* nu se poate ști cu siguranță, cari sunt porțiunile dr pă-
dure vândute, pentru câ nu s’a făcut încă măsurătoarea suprafeței
de 143 ha 2195 m. p. vândută „de către un om pus din partea
proprietăței și unul din partea cumpărătorului scăzându-se din mă-
surătoare poenile și drumurile precum și hugiagurile, adică pădt r« a
măruntă aliată prin trupurile pădurei vândută* după cum glăsuește
art. 7 din contractul actualmente în vigoare și prin urmare nu se
poate răspunde la întrebarea: «care este valoarea actuală a mate-
rialului lemnos după porțiunile nedate în tâere».
Cu ocazia aflărei mele în localitate d-l căpitan A. Filitti
și-a exprimat dorința să estimez și pădurea de pe moșia Cucii ne-
exploatată până acum; aceasta fie câ în urma unei înțelegeri prea-
labile cu întreprenorul I. Last se va ajunge la fixarea pe teren a
acelor 117 ha 4795 m. p. ce acesta mai are de exploatat în baza
contractului din 1912, fie că prin rezilierea acestui contract pro-
prietarul respectiv va putea să ofere spre vânzare Casei Pădurilor
și acest rest de pădure.
In vederea acestei din urmă eventualități am procedat la esti-
mația materialului lemnos existent de pe întreaga suprafață pădu-
roasă, cum se arată mai jos.
Prin numeroase locuri de în urcare reprezintând tipul mediu
308
Revista Pădurilor
al masive lor în ce privește felul speciilor ce Ie compun, vârsta, con-
sistența și starea lor de desvoltare, am determinat volumul materialului
lemnos, ce conțin la unitatea de suparfață ca lemn plin (mai gros
de 7 c m. în diametru), ca lemn mărunt (mai subțire de 7 c. m ),
precum și ca lemn de lucru, toiul exprimat în metrii cubi sau tran-
sformați în steri.
Cunoscând volumul lemnos la hectar și prețul unitar brut și
net al fiecărei categorii de material am aflat, apoi, valoarea de vân-
zare a pădurei de pe fiecare porțiune considerată, multiplicând vo-
lumul cu prețul în chestiune.
1.	Trupul de pădure Cucii
a)	h porțiunea «Pârlitura», a cărei suprafață înpădurită este
de 61 ha 0,500 m. p. dintre care 38, ha 6000 m. p. hectare neex-
ploatate încă și 22 ha 4500 m. p. tăiate, am găsit la unitatea de
suprafață, un volum de 121 m c. 350 din care 111, 350 m. c. lemn
de foc, ,care transformați în steri (factorul de așezare fiind 1,5) fac
167,0 steri, restul de 10 m. c. repreziniând lemnul de lucru.
După constatările făcute în localitate vagonul lemne de foc,
de calitatea celor care vor rezulta prin exploatarea acestei porțiuni
di pădure, se vinde loco gară cu 180 lei vagonul, prețul unui ster
este, deci, de 9 lei.
Din această cifră scăzând 5 lei și 80 bani: cheltuiala necesară
pentru fasonat (1 leu), pentru transport (3,50 lei) pentru primit la gară
și expediat (0 20 lei), p. cântărit (0,20 lei), încărcat în vagon (0,40 lei),
și beneficiul antreprenorului (0,50 lei) în total așa dar 5 lei și 80 bani,
găsim că prețul net al unul ster este de 3,2 lei (9 00,-5.80=3,20).
Această cifră multiplicată cu 167.0 steri, constatați în mediu
la hectar, obținem valoarea de 534,4 lei.
La această sumă trebuie să mai adâogăm valoarea a 41,8 m. c.
lemn mărunt, vârfuri și crăci, găsit la hectar, adică 125,40 lei,
de oarece din experiențele locale rezultă cădintr’un metru cub iese
3 grămezi crăci, cari se pot vinde cu un leu grămada.
Socotind afară de aceasta cantitatea materialului lemnos
ce va rezulta din arbori mai subțiri de 7 c. m. grosime
în diametru măsurată la 1 m. 30 dela pământ la 10% din
cantitatea materialului lemnos corespunzător arborilor mai groși de
7 c. m. ceea ce face 16,17 grămezi a 1 leu, precum și valoarea a
10 m. c. lemn de lucru, ce vom obține la unitatea de suprafață,
Revista Ridurilor
309
evaluat la 10 lei m. c, valoarea totală a materialului lemnos la hectar
va fi de 778,15 lei. In adevăr, rezumând avem:
Lemn plin...........167,5 st. â 3,20 lei = 536.— iei
»	mărunt . . 125, 4 grăm. » 1,—	Iei	= 125,40	lei
»	din arbori subțiri . 16,75 » 1,—	lei	= 16,75	lei
»	de lucru . . . lO.m.c. »10,—	lei	=- 100,	lei
Total ... 778,15 lei
Partea neexploatată din porțiunea de pădure «Pârlitura» fiind
de 38, ha 6000 m. p. valoarea sa este de 30,036,59 Iei
’ In ce privește suprafața de 22 ha 4500 m. p. exploatată, ale
căror tulpini au lăstărit în rele condi.iuni, sau nu au lăstărit de loc
și având în vedere că lăstarii produși sunt puțin desvoltați, am
evaluat materialul lemnos, de pe un hectar cu 10 lei ceia ce în total
face suma de 224.50 lei.
Valoarea deci totală a porțiunei de pădure cunoscută sub numi-
rea de .Pârlitura- este de 30,261,09 lei, (30,036»M+224,„ 30 261,09).
b)	In porțiunea «Piscul din mijloc», a cărei suprafață împădu-
rită este de 120 hectare din care 25 ha 7400 m. p. tăiate și 94 ha
26C0 m. p. mexploatatâ încă, cu ajutorul locurilor dc încercare,
am găsit în aceste masive un volum mediu, de 99,9 m. c. lemn de
foc sau 149.85 steri la hectar. Valoarea vagonului lemne de foc,
loco-gara Băcești de calitatea c:lor din porțiunea de pădure des-
pre care vorbim, este de 170 Ici. Așa fiind prețul brut al unui ster
revine la 8,5J lei. Din această cifră scâzâid 5,8) lei cheltacli de
exploatare, costul transportului, beneficiul antreprenorului etc.,
obținem 2 lei 70 care este prețul net al sterului. Multiplicând acest
preț unitar cu cei 149,85 steri, ce se găsesc în termen mediu la hectar,
reese că valoarea unitâței de suprafață este de 404 lei și 60 bani.
La această sumă trebuie însă să mai adăogăm valoarea al
43,7 m. c. lemn mârunt găsit la hectar, adică 131,10 ki, deoarece,
după cum am arătat deja s’a constatat că dintr’un m.c. lemn mărunt
se obține 3 gră nezi de crăci cu prețul de 1 leu fiecare, precum
și 10*/« dii nunirul sterilor la hectir reprezintând cantitatea ma-
terialului le nnos rezultat din arborii mai subțiri de 7 cm. în dia-
metru. Valoarea totală a materialului lemnos la unitatea de supra-
față este prii urnare de 55J,68 lei. In adevăr avem:
Lemn plin.................149,85 steri â 2,7 lei = 404,60 lei
» mârunt. . . .131,1 grăm » 1 lei = 131,10 lei
» din arb. subțiri 14,98 . » 1 Iei = 14,98 lei
Total . . . 550,68 lei
310
Revista Pădurilor
Valoarea pădurei neexploatate în suprafața de 94 ha. 2600
m. p. din porțunea de pădure «Piscul din mijloc» este așa dar de
51.907,10 lei.
Lăstarul de pe suprafața tăiată de 25 ha. 7400 m. p. din
aceeași porțiune, din cauza stirei în care se glsește, nu i-am dat
nicio valoare fiind prea tânăr și coprinzând multe locuri goale.
c)	In «Lăstărișul cu și fără rezerve și așa zisa pădure mare»,
porțiune a cărei suprafață este de 106 hectare 0300 m. p. am
s’a găsit cu ajutorul a 3 locuri de încercare 84.9 m. c. lemn plin
la hectar, ceeace face 127,35 steri.
Valoarea unui vagon material de foc de felul celui ce va
rezulta din exploatare vânzându-se loco gara Băcești cu 160 lei,
prețul brut al sterului revine la 8 lei. iar al celui net, scăzându se
roate cheltuelile, care se urcă la 5,80 lei, la 2,20 Id.
Această cifră multiplicată cu cei 127,45 steri aflători în ter-
men mijlociu la hectar obținem 280 lei și 39 bani.
La această sumă daca alăogăm valoarea celor 49,7 m.c. lemn
mărunt, precum și 107e din numărul sterilor la hectar, cari repre-
zintă cantitatea matzriahilui lemnos rezultată din arborii mai subțiri
de 7 cm. în diametru, găsim că valoarea totală a materialului
lemnos din această porțiune de pădure este de 442,24 lei la uni-
tatea de suprafață.
Lemnul plin este reprezentat prin 127,4’> st. cari â 2,2 lei = 280,39 Ici
» mărunt........................149,1 grăm. » 1 lei = 149,10 »
» din arb. subțiri .... 12,75	„	» 1 lei = 12,75 »
Total . . . 442,24 lei
Suprafața păduroasă a a.estei porțiuni fiind de 106 ha. 0300
m. p. valoarea sa este de 46.890,70 lei.
d)	In porțiunea de pădure „Răriștea*, a cărei suprafață împă-
durită este de 14 ha. 7100, m. p., având în vedere că reproducerea
tulpinilor rămase s’a făcut în urma tăerel în rele condițiuni, am
evaluat acest lăstar, actualmente în vârstă de 6 ani, cu 20 lei hectarul,
ceia ce ne dă un total de 294 lei și 20 bani.
Valoarea materialului lemnos din diferitele porțiuni ce constitue
trupul de pădure Cucii este de:
a)	Pârlitura..................................  30.261,09
b)	Piscul din mijloc..........	51.907,10
c)	Lăstărișul cu și fără rezerve și așa zisă pădure
mare.........................................   46.890,70
d)	Răriștea..................................	294,20
Total. . . 129.353,(9
Revista Pădurilor
311
2.	Trupul Caracaș.
Pădurea de pe acest trup prezintă diferențe de vârstă, de
specii, dc stări de desvoltare etc. din care cauză a fost nevoie să facem
mai multe locuri de încercare al căror rezultat se specifică mai jos:
a)	La capătul despre Rahova pe'o suprafață de circa 6 hectare,
unde am găsit un volum de 199,8 m. c. lemn plin la hectar sau 299,7
steri, vagon il de lemne de foc de calitatea celor cari vor rezulta
din acest masiv se vinde loco— gara Băcești cu 180 lei. Așa find
valoarea sterului revine la 7 lei, din care scăzând cheltuelile de 5
«i 80 bani obținem prețul lui net care este de 3 lei 20
Această ciftă multiplicată cu cei 299,7 steri aflători în mediu
la hectar ne dă suma de 959,04 lei.
Adăogând și valoarea a 40,7 m. c. lemn mărunt din care
va rezulta 3 grămezi crăci a 1 leu, socotind cantitatea materialului
emnos rezultat din arborii mai subțiri de7cn. la IC% din numărul
sterilor proveniți din arbori mai groși de 7 cm. în diametru, gă-
sim că valoarea totală a materialului lemnos la unitatea de supra-
fața este de 1111,11 lei și anume:
steri lei
Lemn plin................................. 299,	7 ă 3,2 = 959,04 lei
Lemn mărunt  ...............................122,10»	1 =122,10 „
Lemn din arbori subțiri . . . ______________29,97 » 1 = 29,97 .
Total. . . 1111,11 lei
1	itinderea porțiunei fiind de 6 hectare, valoarea materialului
lemnos de pe această suprafață va fi, deci, de 6666,66 lei.
b)	Pe siprafațî de 5 hectare pădure tânără (îi vârstă de
18 ani) din inventarierea locului de încercare respectiv s’a găsit
64, 5 m. c. lemn plin la hectar, cari, multiplicați cu factorul de
așezare 1,5 admis, fac 96,7 steri.
Vagonul de material de foc asemănător plătmdu-se loco gara
Băcești cu 1401ei, prețul sterului revine la 7 lei, din care scăzând
cheltuelile de 5,80 lei, rămân* ca preț net al sterului 1,20 lei.
Această cifră înmulțiți cu cei 96,75 steri, ce s’a găsit în mediu
la hectar, obținem suma de 116,10 lei.
Adăogând și valoarea celor 48,3 m. c. lemn mărunt, precum
și 1C% din numărul sterilor de lemn plin reprezintând cantitatea de
material lemnos rezultată din arborii mai subțiri de 7 c. m. în diametru,
aflam valoarea materialului lemnos la hectar, care este de 270,08
lei, astfel :
312
Rtvlsta Pădurilor
steri
Lemnul plin reprezintă ..... 96,75	ă	1,2	=	116,10 lei
» mărunt „	....	144,3	•	1	=	144,30 „
> din arbori subțiri .... 9,68	»	1	=	9,68 „
Total . . . 270,08 lei
Multiplicând această cifră cu suprafața de 5 hectare obținem
valoarea materialului lemnos de pe această porțiune (b), care este
de 1350,40 lei.
c)	Pe o porțiune în suprafață de 12 hectare am constatat că
la hectar se găsește 156,1 m. c. lemn plin, sau 234,15 steri (a se
vedea locul de încercare No. 13)
Vagonul de lemne de foc se vinde cu 180 lei loco gara Băceș i
Așa fiind, prețul unui ster revine la 9 lei, din care scăzând cheltue Iile,
cari în total se urcă la 5,80 lei, rămâne ca preț net al sterului 3,20 lei
Înmulțind numărul sterilor la hectar (234,15) cu 3 20 lei găsim
749,28. Adâogând și valoarea celor 42,1 m. c. lemn mărunt, care
după experiențele din localitate corespunde cu 126,3 grămezi crăci
a 1 leu, precum și 1C% din numărul sterilor, adică 23,41 grămezi
care reprezintă cătățimea materialului lemnos, ce va rezulta din arborii
mai subțiri de 7 c. m. în diametru, găsim că valoarea materialului
lemnos la hectar revine la 898,99 Iei. Astfel:
ster. lei lei
Valoarea lemnului plii...... 234,15 â 32 = 749.28
.	,	mărunt... 126.5 „1. «126,30
,	„	arb. subțiri . 23,41 „ I. = 23.41
Total 888.99
Pentru a avea valoarea celor 12 hectare "pădure n’avem de
cât să înmulțim această suprafață cu prețul unitar mediu astfJ
obținut.
Rezultatul este de 10.787,88 lei.
d)	Pe o suprafață de 6 hect. în care predomină gorunul, cu
ajutorul locului de încercare No. 14 am găsit la unitatea de supra-
față 144,3 m. c. lemn plin, sau 216.45 steri.
Prețul de vânzare al unui ster lemn de foc, de calitatea celui
ce se va obține din această porțiune transportat la gara Băcești,
fiind de 9 lei, din care scăzând cheltuelile de 5 80 lei reiese că
valoarea loco pădure a unni ster este de 3,20 lei, care preț multi-
plicat cu cei 216,45 steri, obținem 692,64 lei.
Adăogând și valoarea a 46 mc. lemn mărunt, care corespunde
cu 138 grămezi crăci a 1 leu, plus 10° o din numărul sterilor de
Revista Pădurilor
313
lemn plin, adică 21,65 grămezi, care reprezintă cantitatea de mate-
rial lemnos rezultată din arborii mai subțiri de 7 cm. în diametru
precum și 20 metri cubi lemn de lucru de gorun ce am constatat
la unitatea de suprafață ă 15 lei metrul cub, arborii fiind ceva mai
groși și mai bine constituiri ca în „Pârlitura", reiese că valoarea hec-
tarului de pădure sc urcă la 1152.20 lei, după cum se prevede
mai jos:
Lemnul plin reprezintă ..... 216,45 steri ă 3,2 = 692,64 lei
„	mărunt ,	.....	138. grăm	.	1	=	138,00	.
„	arb. subțiri represintâ . .	21,65 »	.	1	=	21,65	„
„	de lucru (gorun) ....	20, mc.	w	15	=	300,00	.
Total.... 1152,29 lei
Multiplicând această cifră cu cele 6 hectare respective obți-
nem valoarea acestei porțiuni care este de 6913,74 Ici.
c)	In ce privește restul din trupul de pădure Caracaș în
suprafață de 22 hectare 4 00 m. p. dat fiind natura speciilor, vâr-
sta, consistența și dimensiunile arborilor, volumul, ce l-am constatat
la hectar, este de 117,4 m. c. lemn plin, sau 176,1 steri.
Vagonul de lemne de aceiași calitate vânzându-se loco gara
Băcești cu 180 lei, prețul unui ster revine la 9 lei, din care scă-
zând 5,80 lei cheltuelile specificate mai sus, rezultă ca preț net
pentru un ster 3,20 lei, care multiplicat cu cei 176,1 steri obținem
suma de 563,52 lei.
Adăogând și cei 40,7 m. c. lemn mărunt ce va rezulta, echi-
valent cu 122,1 grămezi crăci a 1 leu una, precum și 10% din
numărul sterilor de lemn plin la hectar, reiese că valoarea materialului
lemnos la hectar este de 703,23 lei (563,52 4-122,10 17,61 =
703.23) și prin urmare a întregei suprafațe de 22 hect. 4^00 m,
p. este de 15752,35 lei. (22,4 ha.X703,23 lei 15752,35 lei).
In rezumat, valoarea materialului lemnos din diferitele porțiuni
de pădure din trupul Caracaș este :
a)	Valoarea porțiunei .Capătul despre Rahova" (6
hectare)...................................................Lei	6666,66
b)	Porțiunea de pădure tânără (5 hectare) .	. . .	1350,40
c)	B vecină (12 hectare)............................  .	. 10787,88
d)	Porțiunea cu gorun (6 hect.)	..............  .	,	6913,74
e)	Restul suprafeței.... (22,4 hect.).........................15752,35
Lei 41471,03
Valoarea materialului lemnos din ambele trupuri de pădure este:
314
Revista Pădurilor
I	. Trupul Cucii :
a)	Pârlitura	 .................. 61.500	ha.	.	Lei	30261,09	lei
b)	Piscul din	mijloc.......... 120.0000	»	.	.	51.907,10	»
c)	Lăstărișul cu și fără rezervă și
așa zisă	pădure mare . . . 106,0300	»	.	„	46.890,70	»
d)	Răriștea......................14.7100	»	.	,	294,20	»
II	Trupul Caracaș :
Porțiunele de pădure a, b, c, d, și e 52.4000 ha. . 41.471 03 •
Total 354 1900 ha. . 170.824,12 lei
Din suma de 170.824,12 ki trebuesc scăzute cheltuelile ce vor
necesita repopulările pe cale artificială a celor 62 hectare 9000 m. p.
exploatate până acum în crâng sirplu, a căror regenerare in parte este
compromisă, c< ri, socotite a 80 lei de hectar, se urcă la 5032 lei.
Această cifră scăzută dir. cea dântâi, aceasta se reduce
la 165.792,12 ceia ce revine la 468,09 lei valoarea medie la hectar
a materialului lemnos.
Recapitulație
Valoarea netă a materialului lemnos de pe supra-
fața de 354,19 h. a. este de............................ 165.792,12	lei
Valoarea terenului inclusiv înrădăcinarea (fondul)
de pe întinderea de 426 ha. 9 900 m.p. este de . 147.738.12 „
Total lei 313.530,24 „
Valoarea pădurei Cucii oferită spre vânzare de d-na Adrienne
A. Filitti în fond și suprafață este, așa dar, de trei sute treisprezece
mii cinci sute trei zeci lei și două zeci și patru bani, ceia ce re-
vine în mediu la 743.28 hectarul.
Răspuns la 3-a chestiune.
La descrierea arboretelor din porțiunile de pădure „Pârlitura"
„Piscul de mijloc" și „Răriștea" am arătat că suprafețele exploatate
în crâng simplu, Iasă de dorit din punctul de vedere ai regenerărei.
In adevăr, tulpinele fiind bătrâne, tăerea lor făcându-se fără
nici-o îngrijire, antreprenorii respectivi nefiind obligați la aceasta
prin nici-o clauză din contract, multe dintr’însele au lăstărit în rele
condițiuni, iar o parte dintr’însele, mai cu seamă cele de fag, specie
care lăstărește rău din tulpină, s’au uscat cu desăvârșire, substi-
Revista Pădurilor
315
tuindu-se în locul acestei specii prețioase din punctul de vedere
al menținere! productivități solurilor forestiere, teiul și plopul tre-
murător, cari, după cum se știe, drajonează, vlăstăresc, adică dă
^âstari din rădăcină, precum și salcia căprească (iov).
Efectele dezastroase ale exploatărilor făcute în ultimii 6 ani
se observă mai cu osebire în porțiunea numită cu drept cuvânt
„Răritura*, pentru că aici predominând fagul, prin nelastărirea
tulpinelor acestei specii arboretele s’au rărit așa de mult, în cât pe
alocurea, dacă nu ar exista diferiți arbuști ca cornul, sângerul,
alunul, păducelul, porumbarul, enumărați în ordinea abondenței
lor și oare cari lăstari de carpin și de gorun, nici că ai crede că
acolo a fost vreo dată pădure.
Această stare de lucruri se datorește, după toată probabilitatea,
pășunatului vitelor și în special al caprelor, despre tare fostul
inspector silvic N. C. Nădejde, în raportul său de expertiza pădurei
din trupul Cucii, înaintat ministerului în ziua de 17 Noembrie 1909,
se exprimă astfel:
„In teritoriul acestei păduri pe valea Băbușa sunt instalate
mai multe bordeie locuite de țigani nomazi, cari având capre le
pășunează în pădure iarna și vara.
Partea din pădure în vecinătatea bordeelor fiind în stare
proastă am lăsat-o la dispoziția proprietarului putând servi ca izlaz*.
In timpul din urma pâșunatul în pădure a fost oprit, con-
secințele sile se simt însă un timp îndelungat, mai ales dacă el
se practică când pădurea este tânără, adică tocmai atunci când ea
are ncvoe de mai multă liniște, de mai multă protecțiune.
Dacă Statul va deveni proprietarul pădurei Cucii, el va fi
nevoit si cheltuiască în termen mediu 80 lei de hectar pentru asi-
gurarea pe cale artificială, prin hsămânțări sau plantațiuni, a re-
generărei suprafețelor exploatate ras, adică ceva mai puțin acolo
unde în compozițiunea arboretelor a intrat într’o proporție mai
însemnată gorunul, cum este cazul cu părțile din așa zisa „Pârlitura*
despre pădurea Băcești a Epitropiei Sf. Spiridon din Iași.
Cât pentru valoarea lăstarului din părțile tăiate aceasta se
prevede în răspunsul ce l’am dat la chestiunea a 2-a.
Răspunsul la a 4-a chestiune.
Am arătat în capitolele precedente că actualul antreprenor I.
Last a exploatat in ultimii 3 ani, in baza contractului din 1912
316
Revista Pădurilor
încheiat de d-na Maria Schina cu Elias Siegler, din porțiunea
.Piscul de mijloc" o suprafață de 25 ha. 7400 m. p.
Am arătat asemenea, câ nu se știe dacă, în ani următori,
exploatarea se va urma până la terminarea pădurei din această
porțiune, sau antreprenorul va cere ca să treacă cu tăerea în
.Pârlitura" sau In Caracaș și anume în părțile unde pădurea fiind
de calitate mai bună se găsește la hectar un mai mare volum dc
material lemnos sau unde valoarea acestuia este mai însemnată.
Referințe detaliate asupra porțiunilor destinate tâerei, după
cum ni se cere, se copriad în mai toate capitolele precedente, dar
în special la descrierea arborete.or, tratamentul aplicat în trecut,
precum și în răspunsul la a 3-a chestiune.
In tot cazul, judecând după rezultatul obținut în cele 25 ha.
7400 m. p. exploatate, se poate susține că, dat fiind condițiunile
relativ la tăierea arborilor, prevăzute prin contract, foarte defavorabile
din punctul de vedere al conservărei pădurei, nu se poate compta
pe viitor pe o bună și normală regenerare.
Ca concluziune deci la cele expuse mai sus, părerea mea este
că Administrația Casei Pădurilor nu trebuie să intre în tratative
pentru cumpărarea pădurei de pe moșia Cucii o:entă spre vânzare
de d-na Adrienne A. Filitti, de cât după ce se va fi reziliat con-
tractul cu actualul antreprenor I. Last.
Numai în vederea ac?s ei eventualități valorile stabilite prin
prezentul studiu de estimație, pot servi ca bază pentru cumpărarea
pădurei în chestiune.
Aceasta a fost și motivul pentru ce, în estimațiunea de mai
sus, n’am mai crezut de cuviință să scad din valoarea totală de
313,530 lei și 24 b. interesele acestui capital și anume până latinele
anului 1922, când expiră contractul de esploatarea pădurei cu
numitul antreprenor, dreptul ținând asemenea socoteală de 2 ani
ce are pentru scoaterea și transportul lemnelor din ultimul parchet,
după care numai Statul va putea să intre în deplina și întreaga stă-
pânire a pădurei cumpărate, pentru are calcul m'ași fi servit negreșit
de cunoscuta formulă a scontului. ♦).
Petre Antonescu
•). I a acest studiu au fost arexatc planul de situație al pădurei cu
curbe de nivel, două diagrame mai multe tablouri cu rezultatul locurilor
de încercare, cubajul arborilor țipi etc., cari nu s’au mai publicat din cauza
costului imprimărei.
Revista Ridurilor
317
DIN EXPOZIȚIA DE MJSTHE DIN BUCUREȘTI
INDUSTRIA FORESTIERĂ
In mijlocul haosului economic și al dezorientării generale,
ce-a învăluit toate ramurile de activitate după război, Târgul de
Mostre din București a apărut ca un puternic far luminos.
Noi nu ne-am cunoscut niciodată în de-ajuns enormele re-
surse economice, de cari dispune mult îmbelșugatul nostru pă-
mânt. Noi nu ne-am dat seama, de ce-am fi putut face cu bogă-
țiile noastre și-am așteptat să năpădească străinii, cari, cu banii,
experienja și spiritul speculativ al lor, sprijiniti de tembelismul și
ignoranta noastră, s’au făcut stăpâni pe cele mai de seamă bogății
ale noastre.
Dur nici după aceasta nu ne-am trezit, n’am deschis ochii
mari, să vedem ce se poate face în țara asta, așa de mult și
bine dăruită de Dumnezeu.
România s’a mărit, iar nouile provincii au venit cu o tra-
diție industrială veche, dela un fost Imperiu, mult înaintat pe a-
ceastă cale, aducând cu ele noui izvoare de bogății. Și, dacă
complexul de împrejurări adverse, inerente perioadei ce urmează
războiului, au împedecat activitatea industrială de odinioară să
se producă în toată intensitatea ei, în Timișoara, la Reși(a, Arad,
Cluj, Oradea-Mare, Brașov, etc., se fabricau lucruri, de cari noi
habar n aveam.
A trebuit să vină în capul Direcțiunii Generale a Industriei
un tânăr inimos și cu dragoste de țară, care înfruntând greutăți
enorme, să reușească a organiza prima expoziție de mostre în
țară, dovedind și celor mai sceptici, că la noi se poate produce
tot ce ne trebuie, dela ac și până la locomotivă.
Cine a văzul elegantele vagoane, luxoasele autobuze, cami-
oanele-automobile, motoarele de aeroplan etc., din Pavilionul
Societății „Astra“ dela Arad, tunurile și obuzele de toate cali-
brele din Pavilionul Reșiței, stofele dela Brașov, casele de bani
și pianele dela Timișoara (Pavilionul Banatului), mobilele de toate
calitățile, dela lemnul de brad, până la mahon și lămâi, minunea
țesăturilor noastre casnice din Regat, neîntrecute în toată Europa,
Reviita Ridurilor
3IH
diferitele instrumente și mașini agricole dela sapă și până la
mașina de treerat; cine a văzut în Pavilionul Industriei Metalur-
gice atâtea lucruri, cari se fabrică în Bucureștiul acesta, căruia
nu-i cunoaștem decât suprafața și mai ales cine-a căutat cu atente
la sutele de fotografii, cari înfățișau ce-au fost în stare să cons-
truiască Uzinele Wolf la Constanta și Gala(i, ce sunt în stare sa
facă Șantierele dela Dunăre, etc., etc., etc., nu mai poate spune
cu seninătatea unui oarecare amic: „Nu-i mare lucru de văzul
în expoziție. Poți bănui doar, ce s’ar putea produce în tara noas-
tră cu materiile prime, de cari dispunem*.
Poveste banală, pe care o auzim des, o citim și nu era
nevoie de o expoziție, ca s’o debităm din nou I
Expoziția a fost și utilă și atractivă și instructivă.
Într’un pavilion, trecea neobservată o galerie, în mărime
naturală, din Minele de Cărbuni dela Petroșani, cu toate insta-
lațiile și dispozitivele din mină, modul cum se face comunicația
cu exteriorul, sistemul de săpare, de transport, de iluminat, etc.,
iar în miniatură — făcută aidoma din straturile mineralogice de-acolo,
întreaga regiune a Petroșanilor, cu suprafața și adâncimea stra-
tului de cărbuni, partea exploatată și cea neexploatată, modul de
aranjare și construire a galeriilor, etc., etc.
Expozi|ia-târg de mostre ne-a arătat că avem mult, că fa-
bricăm mult și că putem face foarte mult. Multe pavilioane au
fost adevărate revelații și D-l Ing. M. Manoilescu a făcut destul
pentru a trece în istoria industriei române.
*
* *
Dacă ne referim în special la reprezentarea industriei fores-
tiere în expoziție, am avea poate cuvinte să nu fim tocmai sa-
tisfăcut!. Probabil, timpul scurt al organizării târgului n’a îngă-
duit o mai complectă înfățișare a industriei forestiere, care astăzi
mai ales—constitue una din cele mai importante ramuri indus-
triale la noi.
La dreptul vorbind, marile noastre Societăți forestiere par
a se îngriji mai mult de scoaterea lemnului din pădure și exportul
lui, decât de industrializare propriu zis.
Așa se face, că o |ară, atât de bogată în iemn ca a noas-
tră, a fost și este tributară străinătății pentru lemnul industrializat.
Revista Pădurilor
319
Trecând în revistă diferitele pavilioane, ne vom opri numai
asupra produselor lemnoase și vom începe cu:
Pavilionul Băncii Marmorosch Blank et Co., unde au fost
expuse toate produsele firmelor, finanțate de dânsa. Găsim aci,
reprezentată prin câteva fotografii, trunchiuri de brad și molid.
Societatea Anonimă, fostă Goetz, cea mai veche societate fores-
tieră dela noi—1883—care a dus lemnul nostru până’n Grecia,
Italia, Asia-Mica, Africa de Nord, în Occident, și care astăzi
are’n exploatare 10 fabrici de cherestea, debitând aproximativ
1400 mc. material fasonat pe zi și ocupând aproape 20.000 lu-
crători.
Numele acestei societăți, care stăpânea înainte piețele străine
cu lemnul nostru, care-a tăiat în 30 ani 13.924.244 m. c. lemn
brut, nu ne este de loc simpatic și ne apare totdeauna în min’e,
printr’o strânsă asociație de idei, cu exploatările abuzive, vanda-
lice, ruinătoare ale domeniului nostru forestier.
In pavilion—cum am mai spus—mare lucru n’a arătat. Inte-
resant e pavilionul prin el însuși, fiind construit în stil românesc
de „Societatea generală de construcțiuni și lucrări publice", după
sistemul Hetzer, indicat pentru construcțiuni cu deschideri mari,
până la 50-60 metri. Fermele, construite după acest sistem, evită
s usținerea prin stâlpi în interiorul clădirii.
Grinzile sunt constituite din fâșii de lemn de brad, lipite
între ele cu o substanță insolubilă în apă, și se pot curba, luând
orce formă.
Sistemul e recomandabil pentru fabrici, magazii, remize,
hale, hangare, etc., etc.
In legătură cu industria lemnului, tot în acest pavilion mai
expune și Fabrica de hârtie, fostă Eichler, din P.-Neamț, care
produce zilnic 12.000 kgr. hârtie.
♦ * ♦
Mai atrăgător prin originalilatea construcției, ca aspect ex-
terior, și mai interesant piin cele expuse în interior este Pavilio-
nul Societății Foresta, creațiune de dată recentă și care se pre-
tinde a fi cea mai mare societate forestieră din Europa. Având
16 fabiici de cherestea, fabrici de mobile, antrepiize de cons-
trucții de case în lemn, posedând 560 km. cale ferată îngustă,
320
Revista Pidur tor
60 km. zeonifere, având controlul — în colaborare cu Societatea
Goetz—asupra altor societăți forestiere, se considera ca «repre-
zentanta marei industrii forestiere organizată pe baze moderne și
corespunzătoare cerințelor timpului».
Noi credem mai de graba că e un trust formidabil, care
tinde să acapareze întreaga exploatare forestieră dela noi.
fn pavilion expune: O hartă, reprezentând în relief locali-
tățile, unde-și are instalabile industriale, și foarte multe fotografii
de pe-acolo; materiale de diferite dimensiuni, de brad și molid,
mobile și case de lemn în miniatură. De altfel construcția caselor
de lemn e o specialitate a Forestei, care, printr’un procedeu
special, face lemnul aproape neinflamabil. ,
Interesante sunt și câteva mostre de placaje, făcute din plăci
subțiri de câțiva milimetri, lipite și presate prin mașini speciale,
căpătând omogenitate și rezistentă. Se întrebuințează la construcția
aeroplanelor, mobilelor, băncilor etc. Este o industrie nouă în
România, înainte de războiu, aducându-se lemnul de placaje din
Germania.
Mai atrag atenția două bucă(i de lemn de tissă poleit și de
o frumoasă culoare roșiatecă ; o placă de paltin cu ochiuri, po-
leită ,* placi de molid subțiri pentru cutii și site, lemn de drar.i|ă
și rezonantă ; plăci de rumegătură presată, cari înlocuiesc cără-
mizile în construcții, și o colec|ie de lemne exotice.
In general pavilionul este interesant și plăcut.
Cel mai elegant și mai cu gust aranjat pavilion din expo-
ziție este „Pavilionul Băncii de Credit Român și Băncii Chris-
SOVelonP, în care sunt expuse multe din industriile finanțate de
aceste bănci. Din industria forestieră expun : Societatea Carpa-
tină, România- Forestieră și Societatea Americană Rahova Lack,
Blau & Co.
Propriu zis, primele nu prea expun mare lucru, ele fiind
mai mult exploatatoare de puduri. Fabrica Rahova, expune,
pe lângă un elegant dormitor de lămâi, un biurou și o sufra-
gerie din lemn de stejar, câteva mobile de antreu din lemn curbat,
parchete, scaune de grădină etc.
Revista Pădurilor
321
Este de altfel cea dintâi fabrică, care a introdus în |ară la
noi — în 1906— fabricafiunea din lemncurbat prin aburire și po-
sedă chiar cea mai modernă instala|ie în acest scop.
In Pavilionul Oradea Mare, industria forestieră e reprezen-
tată prin : Societatea anonimă pentru exploatarea de păduri și lem-
nărie din Oradea Mare, una din cele mai mari întreprinderi din
localitate. Are fabrică de cherestea, de butoaie, de rotărie și mo-
bile de grădină și expune aci butoaie de diferite mărimi, lăzi,
mobile etc.
Fabrica C. Rimanoczy expune un dormitor distins, sculptat
în lemn de nuc.
Alte fabrici expun mobile din lemn curbat, parchete, arti-
cole sculptate etc.
Pavilionul Industriei casnice e mult mai interesant. Aci in-
dustria lemnului c reprezentată printr’o mulțime de firme, cari ex-
pun dormitoare, saloane, sufragerii, cari de cari mai elegante, mai
plăcute și mai fin lucrate.
Amintim dintre firme: Societatea anonimă pentru industria
lemnului Mestitz din Tg. Mureș, care expune o tablă de par-
chete ; Uniunea industrială de mobile din Cluj; Arta Nouă în
Interior din București; Emil Detruitin din Sibiu c’un frumos dor-
mitor de mahon etc etc. Interesante lucruri expune Fabrica Stra-
zabosky din Comarnic, care posedă cea mai sistematică instalație
de cutii de lemn de fug, văcălii, butoaie de ciment, de halva etc.
Fabrica Papadopol din Gala|i expune calapoade, bastoane,
cue etc. Apoi o mulțime de firme din Codlea, lângă Brașov, cari
expun mobile curbate prin aburire, cărucioare de copii, scule de
tâmplărie, requisite de școală și biurou etc.
Dintre cooperativele forestiere expune numai Cooperativa
Albina dela Tarcău, care, având în vedere că este la începutul
activității sale, nu se, putea prezenta cu lucruri mari.— După cât
arată însă — butuci de molid cu admirabile inele anuale, — ex-
celent lemn de rezonantă, butuci, pe cari se pot înumăra până
322
Revista PAdcrilor
la 400 cercuri anuale; exemplare, cari le aceiași vârsta diferă în
diametru, diferă în calitate, un butuc tăiat la galler în mai multe
bucă(i, lipite apoi la loc, arătând cum se poate ob|ine cea mai
mare cantitate de material întrebuinfabil din el ; un fund de pian
fabricat la Straja, dranifă, și(ă etc. și câteva fotografii, se văd preo-
cupările omului specialist — inginerul silvic din fruntea acestei
cooperative.
Regretăm lipsa Cooperativei .Râul Târgului" din Câmpu-
lung, care ar fi fost mai indicată.
Tot în acest pavilion se mai văd fotografii, luate dela fa-
brica Tălmaciu, de lângă Sibiu, a firmei Fratelli Fellrinelli, care
e cea mai mare fabrică de cherestea din |ară, având 27 de gattere.
In Pavilionul Banatului expun între altele, Fabrica de cala-
poade Lugoșana, cea mai de seamă, fabrică de calapoade din
(ară, producând anual până la 300.000 perechi calapoade și
350.000 perechi locuri de lemn.
Câteva piane, lucrate de fabrica Ion Wonka, din Timișoara,
singura în (ară de acest fel, ne surprind. — Nu credeam că’n tară
la noi se fac și piane, și totuși avem atâta lemn de rezonan|ă
și de așa bună calitate, că n’ar fi de loc greu să se dezvolte și
la noi o industrie a instrumentelor muzicale de rezonantă, chiar
pentru export.
•
Bucovina se prezintă în pavilionul său prin „Societatea ano-
nimă pentru industria lemnului, din Cernăuți", cu scânduri în
lambă și uluc, trunchiuri de molid etc. Societatea Molidul expune
plăci de molid de rezonanță.
In Pavilionul Oficial, la oficiul de vânzare a hârliei, se ex-
pun produse dela fabricele din Petrifalău, Bușteni, Lelea și P.-
Neam(, cari produc împreună 80.000 kgr. hârtie zilnic, cel mai
mare procent dându-l Buștenii. Fabrica de celuloză dela Zăr-
neșli poale acoperi nevoile fabricelor de hârtie din (ară, expor-
tând chiar 60 • din produs.
Și totuși, pentru noi specialiștii, cari vedem chestiunea valo-
rificării pădurilor noastre, a lemnului nostru, prinlr’o altă prismă,
decât acea a marilor societă|i exploatatoare, cu sule de milioane
lei capital cu sute de gattere, cu strânse organizafiuni pentru secă-
Revină Pădurilor
323
tuirea până la capăt a stocului lemnos din |ara noastră, nu prea
apare în roz expozi|ia industrială lemnoasă, așa cum s’a pre-
zentat în Târgul dc Mostre și cum este înlr’adevăr.
Da, ne fălim că producem milioane de metri cubi de lemn,
cu cari stăpânim piețele streine, că locomotivele șuieră prin adân-
curile celor mai sălbăticeai, că funicularele străbat înfiorătoa-
rele prăpăstii, că sule de mii de oameni mănâncă pâine la rădă-
cina copacului, că sule de gattere spintecă uriașii molizi surpați
de pe culmile frumoșilor noștrii munți, ne fălim, când suntem
străini și ducem aurul codrilor peste hotare — ce ne pasă nouă,
de ce va fi pesle 20 50 100 de ani. „Apres nous le deluge"?
Ei bine, lucrând în atmosfera aceasta tradițională de «exploatare*
în cel mai rău înțeles al cuvântului, fără nicio preocupare cul-
turală de refacere a atâtor domenii rase, lăsând in urmă primejdia
torenților sau în cel mai bun caz, a năpădirii esențelor fără va-
loare, pe locurile unde odinioară stătea mărețul stejar și chi-
peșul brad, Societățile, ce și-au înfipt ghiarele în carnea noastră,
nu vor putea apare în expoziție, ca reprezentante ale unei înflo-
ritoare economii naționa e.
Ele se vor putea erija în această calitate, atunci când ne vor
arăta în pavilioane fotografiile, reprezentând cea mai rațională ex-
ploatare, pepiniere permanente și bine îngrijite, oriunde există o
exploatare; când ne vor arăta că’n urma tăierilor rase, se ridică
promițător ținerile plantații făcute și îngrijite cu acelaș interes cu
care se fasonează bulucul la galler și se transportă la Galați; —
când vom vecea la dânscle preocupări de corecțiune a torenților,
pricinuiți de exploatările fără frâu ale lor, când consumul intern
alâl în lemn de foc, cât și de lucru, nu se va resimți de exce-
siva lipsă și de excesiva scumpele ; când nu vom trimite lemn
brut dela noi în streinălate, penlruca să-l reimportăm industrializat
pe prețuri fantastice.
Când Marile Societăți forestiere își vor adequa fabrici pentru
toate industriile lemnului și când vor arăta c’au înțeles și durerea
noastră a celor de baștină, apucând pe calea exploatărilor rațio
nale. a împăduririlor tuturor suprafețelor devastate, al aplicărei ame-
najamenlelor cu revoluțiuni lungi bine concepute și bine aplicate
vor bine merita un loc frumos între cei ce se ridică în susțină-
torii economiei noastre naționale.
N. N. Caragea
324
Revista Pădurilor
INCENDIEREA PĂDURILOR DIN MUNȚII GURGHIULUI
Șl
CALCULUL DAUNELOR CAUZATE
Munții Gurghiului din județul Mureș-Turda fac parte din Ad-
ministrația ocoalelor silvice Gurghiu, și anume: Lăpușna, Isticeu
și Ierbuș, a căror suprafață totală este de 75.000 jughere cadastrale.
Pădurile de pe acești munți au avut să sufere foarte mult
anul acesta, din cauza prea marei secete, ce a bântuit în Ardeal.
Creșterea lemnoasă a fost negreșit mică, plantațiunile făcute
nu s’au prins decât într’un procent redus, iar incendiul, care
a avut loc în luna August găsind un mediu favorabil, a cauzat
pagube considerabile.
Comisiunea de reformă agrară, nu a ținut seama de sfaturile
date de inginerii silvici, ca s’a lăsat influențată de mărturiile locui-
torilor, cari, în majoritatea cazurilor, au fost inexacte, din care
cauză împărțirea pășunilor a dat naștere la reclamațiuni, la apeluri,
la ură și la vrășmășie din partea locuitorilor satelor.
Unii dintr’aceștia văzând că comunelor cu mai puține vite ca
cele în cari se găseau dânșii, li-s’a dat mai multă pășune și pen-
truca să nu se găsească la anul în situația ca comisiunea
de reformă agrara, la cererea lor, să le răspundă, că nu mai au de
unde să le mai împartă pășuni, în care caz vitele lor au să rămână fără
nutreț pe vară, s’au hotărât a-și face singuri dreptate dând foc
pădurilor.
Astfel, în anul trecut, 1920, ei au incendiat pădurile din ocolul
Isticeu, unde au ars numai 69 jug. cad. plantații făcute de cu pri-
măvară, grație măsurilor urgente de localizare ce s’au luat.
Scopul de data aceasta n’a fost prin urmare atins.
In anul acesta, însă, pentruca focul să nu se poată stinge ușor
și pentruca suprafața incendiată să fie așa de mare, încât Statul să
nu-o poată planta într’un an, s’au decis de a pune foc pădurilor
în mai multe locuri de odată.
Zis și făcut.
Astfel, în ziua de 8 August, la ora 12 izbucnește focul în câte
și trele ocoalele silvice și anume :
Revista Pădurilor
325
In ocolul Lăpușna pe „Platoul Sebeșului-;
»	Isticeu pe «Valea Sirodului» și a «Isticeului», iar
•	lerbuș la punctul numit la «Țigle».
In ce privește ocolul condus de mine: Lăpușna, cu ajutorul unui
tren special, Administrația forestieră dispunând de 80 km cale ferată
îngustă (76 cm. ecart. tip. 12), m’am transportat imediat la locul
numit «Platoul Sebeșului» unde am constatat că focul izbucnise
din 6 părți.
O asemenea constatare s’a făcut și în celelalte ocoale s Ivice.
Din cauza uscăciunei și a vântului care, începând de «la
ora 18 și pâiă dimineața, a suflat cu putere, focul s’a întins
repede.
A doua zi, 9 August, fiind sărbătoarea «Sfântul Pantelimon»
1 icratorii nu veniră la lucru, astfel că nu s’a putut găsi oameni
cu cari să se ia în grabă măsuri de localizare.
Am anunțat atunci secția de jandarmi din comuna Gurghiu,
ca să scoată locuitorii din satele din apropierea pădurilor, cari
sunt româneșt:, pentru a stinge focul. Dar tocmai ei provocz.se
sinistrul.
In adevăr, cu primul tren, care s’a format pentru a duce lo-
cuitorii la locurile incendiate, s’au prezentat numai lOoaneni.di -
tre caii majoritatea erau numai lucrători dela calea ferata a Admi-
nistrației forestiere.
Pentru a nu fi găsiți acasă de jandarmi și a fi duși la foc,
locuitorii din preajma pădurilor se ascundeau în țarinele cultivate
cu porumb, unde li se aducea mâncarea de către copiii sau de către
nevestele lor.
Văzând că secția de jandarmi din Gurghiul nu poate să
aducă mai mulți locuitori, s’a intervenit printr’o adresă oficială către d-l
prefect al Județului .Mureș-Turda, spre a se lua măsuri ca să se
trimită soldați în localitate.
Rezultatul a fost că în aceiași zi, 9 August a. c., pe la orele
4, a și sosit ui detașament format din soldații regimentelor din
Târgu-Mureș, pus sub comanda unui d. căpitan, care a trimis
trupe în satele din apropierea pădurilor, cu însărcinarea de a rechi-
ziționa oameni spre a-i trimite cu trenurile speciale la locurile in-
c ndiate.
Revista Pădurilor
325
In ocolul Lăpușna pe „Platoul Sebeșului-;
»	Isticeu pe «Valea Sirodului» și a «Isticeului», iar
•	Ierbuș la punctul numit la «Țigle».
In ce privește ocolul condus de mine: Lăpușna, cu ajutorul unui
tren special, Administrația forestieră dispunând de 80 km cale ferată
îngustă (76 cm. ecart. tip. 12), ra’am transportat imediat la locul
numit «Platoul Sebeșului» unde am constatat că focul izbucnise
din 6 părți.
O asemenea constatare s’a făcut și în celelalte ocoale s Ivice.
Din cauza uscăciunei și a vântului care, începând de «la
ora 18 și pâiă dimineața, a suflat cu putere, focul s’a întins
repede.
A doua zi, 9 August, fiind sărbătoarea «Sfântul Pantelimon»
1 icratorii nu veniră la lucru, astfel că nu s’a putut găsi oameni
cu cari să se ia în grabă măsuri de localizare.
Am anunțat atunci secția de jandarmi din comuna Gurghiu,
ca să scoată locuitorii din satele din apropierea pădurilor, cari
sunt româneșt:, pentru a stinge focul. Dar tocmai ei provocz.se
sinistrul.
In adevăr, cu primul tren, care s’a format pentru a duce lo-
cuitorii la locurile incendiate, s’au prezentat numai lOoaneni.di -
tre caii majoritatea erau numai lucrători dela calea ferata a Admi-
nistrației forestiere.
Pentru a nu fi găsiți acasă de jandarmi și a fi duși la foc,
locuitorii din preajma pădurilor se ascundeau în țarinele cultivate
cu porumb, unde li se aducea mâncarea de către copiii sau de către
nevestele lor.
Văzând câ secția de jandarmi din Gurghiul nu poate să
aducă mai mulți locuitori, s’a intervenit printr’o adresă oficială către d-l
prefect al Județului .Mureș-Turda, spre a se lua măsuri ca să se
trimită soldați în localitate.
Rezultatul a fost că în aceiași zi, 9 August a. c., pe la orele
4, a și sosit ui detașament format din soldații regimentelor din
Târgu-Mureș, pus sub comanda unui d. căpitan, care a trimis
trupe în satele din apropierea pădurilor, cu însărcinarea de a rechi-
ziționa oameni spre a-i trimite cu trenurile speciale la locurile in-
c ndiate.
326
Revista Ridurilor
Și pentru a face pe locuitori să iasă de prin Ascunzători au
fost nevoiți să facă uz de arme, trăgând prin porumbiște.
In ziua de 10 August, la orele 7, a început să sosească o parte
din oameni, cari au fost trimiși numai decât la foc.
Până la sosirea lor, însă, cu personalul silvic de pază ai ocoa-
lelor și cj ajutorul elevilor școalei de brigadieri din Gurghiu s’a
flcut tot, ce s’a putut, pentru a se localiza incendiul.
Am convingerea că dacă atunci, când a isbucnit focul, se gă-
sea un număr îndestolătorde oameni, el ar fi putut fi lesne stins
In ziua de II August în Ocolul Lăpușna erau la lucru 60)
oameni, iar în celelalte 2 ocoale 1030.
Cu acest personal s’a început a se înconjura perimetrul
incendiat; a se deschide linii, tăindu-se arborii și înhturâi-
du-se pătura moartă; a se săpa șanțuri adânci de 60 cm.»
căci focul era în c< roană și sub-pământean.
Plantațiunile fiind făcute numai cu molid, incendiul se întin-
dea înk’un mod îngrozitor.
In locurile unde focul dădea peste o sa’cie, sau peste vre un
arbore foios. se vedea bine cu ce dificultate trecea el mai departe.
Aceasta dovedește, odată mai mult, că, dacă plantaț unile in
chestiune ar fi fost formate dintr’un amestec de reșinoase cu fo-
ioase, nici jumătate nu ar fi fost distruse.
Locuitorii sosiți erau împărțiți pe sate, fiind sub conducerea
unui pădurar sau elev dela școala de brigadieri din Gurghiu, că-
rora li se hotăra câte o porțiune, pe care trebuia s’o izoleze șl
apoi s’o păzească.
In seara zilei de 11 August focul era localizat, însă din cauza
vântului, ce a suflat toată noaptea el a izbucnit din nov.
Pentru a nu trece focul peste liniile deschise, cari erau largi
de 4-5 m., și înainte de a ajunge la ele, la o distanță de circa
100-150 m„ de linie ss dedea foc pădurei, în spre direcția din
care el venea. Focurile până la întâinirea lor și mai cu seamă până
la distanță de circa 40—50 m. ardeau cât-va timp cu furie, după
care se potoleau complect, ne mai având ce arde.
Cu chipul acesta o bună parte din plantațiunile salvate din
ocolul Lăpușna se datorește întrebuințărei contra-focului, atunci
bine înțeles când vântul nu bătea prea tare.
Revista Pădurilor
327
Din ziua de 11 și până în 16 focul ziua era localzat, dar
noapte?, din cauza vântului ce sufla puternic, el isbucnea din nou.
Locuitorii erau schimbati la fiecare 2 zile, iar mâncarea li se dedea
de către Administrația forestieră.
In seara zi?ei de 16 August, focul, din cauza unei furtuni mari,
a atins maximum s’u de intenzitate, dupe care a început să plouă.
în timpul furtunei, in partea în cotro bătea vântul, focul a tre-
cut și in pădurea mare.
Aci, din cauza fumului ce se producea, a fost foarte greu de
făcut șanțuri și de tăiat arborii de pe liniile deschise.
In adevăr, de multe ori în spatele linielor deschisese aprin-
deau lemnele uscate, ceeace producea o parică în personalul lu-
crătorilor.
Începând să plouă, după cum am spus, focul s’a potolit,
arzând numai buturugile și arborii căzuți pe jos, cari nu au putut
li complect stinși de ploaie.
hi zilele de 17 și 18 August a. c. cu oamenii disponibili s’a
început stingerea și a acestor buturugi și arbori căzuți.
In ziua dc 19, când a plouat bine, focul a fost considerat
stins cu desăvârșire. Așa fiind, s’a dat drumul acasă celor mai
mulți locuitori, oprindu-se numai câțiva pentru supraveghere. Aceasta
a durat timp de o săptămână și anume^până când nus’a mai văzut
fumegând nicăeri nici o cioată, nki o buturugă.
Timp de 6 zile au fost întrebuințați la stingerea focului zilnic
circa 1500 oameni.
Suprafața totală arsă a fost de 1411,1 jug. cad. plantațiuni
de 3 20 ani, evaluându-se paguba la sun a de 752 875,75 lei. Ali-
mentarea sol taților sau a locuitorilor a ccstat suma dn 34499,10
lei, iar cheltuelile făcute pentru transportul oi renilor cu trenurile
speciale se ridică la 22.470.75 lei.
In total Statul a suferit, din cauza incendiului, o pagubă de
808 845,60 Iei.
După ce am determinat la fața locului suprafața arsă, care în
ocolul Lâpușna a fost de 593,1 jug. cad., pentru estimarea daunei
cauzate m’am servit de valoarea de cost a masivelor arse, vârstele
fiind tinere și anume de 5—18 ani, la care am adăogat și valoa-
ren n ânei de opere pentru efectuarea plantațiunilor după prețurile
328
Revista Pădurilor
de astăzi, precum și a pueților necesari acestei plantațiuni. In sco-
pul acesta am întrebuințat formula :
Vc = a	*)+(c 1. Opn-c) țF. I, Op-FRD
In care a = impositelc și cheltuelile dc administrație.
, , c costul puieților și cheltuelile de plantarea puicților arși.
„ „ F = valoarea fondului
. , D = costul pucților și al plantării unui jugher cad. după prețurile
actuale.
n=vârsta
p procentul =
Exemplu relativ la estimația făcută pentru masivul de 5 ani
în întindere dc 66.9 Jug. cad:
Vc	B-94)+<2001-r,*- 200)+320]x68.9
Vc=[(2.14X5.53) {-(94.1 28-94)+(200Xh28 - 200)+320]X66.9
Vc=(l 1.83-J-26 32+56-ț-320]X66.9
Vc=414.15X66.9=27706,64 lei.
Suma cheltuită cu ocaziunea plantării a fost luată din regi-
sliclc ocolului, iar valoarea fondului am determinat-o după formula
P+Sa. I, op'^+Sb. 1. op rb+...C. l,opr
r =s	-_	_ _	---—A
1 opr—1
în care P=va!oarea produselor principale
Sa și Sb=valoarea produselor secundare
c=cheltuelile de împădurire
A=chcltueli de administrație
p=procentul=3%
r=vârsta=100 ani
r-a și r-b=vârstele când s’au făcut tăierile dc rărituri.
Astfel procedând, am găsit ca valosre pentru fond 200 lei
de jugher cad. iar ca daună totală pentru suprafața arsă suma de
315.984,75 lei. Astfel:
Lei B.
Pentru masivul de 5 ani în suprafață de 66.9 jug. cad = 27.706,64
•	•	»	7	»	>	. 41.1	»	»	=	18.204,55
•	»	»	8	»	»	» 56 6	»	.	=	16.421,54
»	»	»	13	»	»	»385.5	.	>	=	223.760,46
•	• 18 ’	>	> 43.	»	. = 29.891,56
Total . . . 593,1 jug.cad.= 315.984,75
Revista Pădurilor
329
In celelalte două ocoale silvice pentru estimațiunea masivelor
incendiate a fost întrebuințată următoarea formulă:
A	[F + O.op] (1’ °P»—în care
F=valoarea fondului=200 lei jug. cad.
u Impozite și cheltueli de administrație
e=veiituri=O
p=procent 5%
n—etatea
c=cheltueli necesare pentru a planta în timpul de față un
jugăr cadastral=3OO lei.
Până în momentul de față s’au prins câțiva din rău făcătorii,
cari au dat foc pădurilor din ocolul Lăpușna și anume: un bă-
trân de 60 ani, un copil de 9 ani și altul de 16 ani. Toți sunt
români.
Pentru a se evita în viitor asemenea dezastre, Statul trebue
să se gândească serios asupra chestiunei regulamentarei și utili-
zărei raționale a pășunelor.
Este neapărat necesar ca să se înființeze un serviciu special
pe lângă Casa pădurilor, care să se ocupe numai cu îmbună-
tățirea pășunelor alpine, căci din cauză că această chestiune a fost
lăsată la voia întâmplărei, întinderea lor a devenit insuficientă prin
faptul că și-au pierdut cu totul valoarea nutritivă.
Prin ameliorări pastorale făcute cu spirit de discernământ se
va spori, fără îndoial?, puterea de producție a pășunelor, astfel că se
va putea nutri un mai mare număr de vite ca astăzi, iar locuitorii,
în special cei dela munte, a căror ocupațiune aproape exclusivă
este creșterea vitelor, nu se vor mai gândi a da foc pădurilor, sub
cuvânt ca nu au nutreț în cantitate suficientă pentru hrana vitelor lor.
Gurghiu, 12 Noembrie 1921.
George P. Antonescu
320
Revista Pădurilor
INSTRUCȚIUNI
Trimise de Administrația Casei Pădurilor înainte de răsboiu
regiunilor șl șefilor ocoalelor silvice cu privire la
extractiunea și prepararea liberului de tei
din pădurile statului ’)
Generalități
Liberul teiului sau materia textila ce conține coaja acestei
specii, se vinde în comerț sub doua forme : crud zis și tei lișteav
(netopit) și ca tei topit.
întrebuințarea acestor două forme de liber variează după
natura lucrărilor la care este destinat, așa de exemplu acolo unde
se cere rezistentă, se întrebuințează tei lișteav: la fabricarea
odgoanelor (pentru plutărit), a funiilor, a urzelei pentru rogojini,
etc. El este și mai eftin.
Unde nu se cere rezistentă, sau pentru lucrări mai fine, se
utilizează teiul topit care este mai scump.
De multe ori în fabricarea funiilor de cânepă se fac fraude
amestecându-se cânepa cu fire subțiri de tei topit.
Operațiunea extracfiunei liberului se face, când seva intră
în circulație, ceeace are loc cain dela 1 Maiu st. n. înainte, sau
și mai târziu dacă primăvara esle friguroasă și ploioasă.
O cantitate apreciabilă de liber se poate obține dela arborii
având un diametru dela 0 m. 07 în sus grosime măsurată la
înălțimea pieptului. Ea inerge crescând până la 0 m. 25 dia-
metru, de unde se înregistrează o descreștere atât în cantitate
cât și în calitate. Cel mai bun liber se ob|ine dela arborii tineri,
cari au o coaje netedă și al căror diam dru nu trece de 0 m. 15-
a)	Exiractiurea teiului crud
Extracfiunea teiului lișteav se face numai dela arborii tineri
și anume atunci când seva se află în plină circulație. De ordinar
aceasta are loc cam dela 25 Mai și pânăla jumătatea lui Iulie st. n.
0 Ț^xtul acestor instrucțiuni este datorit colaborării regretatului sd
vicultor șef Th Trifănescu. șeful ocolului Țigănești, care ca ofițer de rezervă
a murit luptând pe câmpul de onoa'e in marele războiu pentru întregirea
neamului.
Revista Pâdur'lor
331
Din considerafiuni culturale decorticarea ar trebui oprită dela
15 sau cel mult de la 25 Iunie st. n.
Teiul lișfeav este de două calități: prima calitate numită
popular „spumă" se obține din primele 2—3 foițe, ce sedeslipesc
după partea internă a coajei din imediata vecinătate a lemnului;
Restul liberului este inferior ca calitate, fiind mai gros și mai
poros cu cât ne apropiem de msrginea externă cu crăpături a
coajei, sau de așa numitul ritidom, — această calitate de liber
popular se numește „dosuri" cu toate acestea în comerj ambele
calități se vând amestecate. Este bine, când se poate, să se aibă
o rezervă oarecare de tei lișteav de prima calitate, care se între
baințează la fabricarea odgoanelor.
Fâșiile de tei obfinute în lungime variabilă dela 4—8 metri
se lasă o zi sau 2 întinse pe drugi la soare spre a se svânta,
fără însă a se usca prea tare; după aceasta se formează din*
tr’însele mănunchiuri din câte 10 — 15 șuvife, cari mănunchiuri
se leagă apoi câteva împreună îndoindu-se în 3 sau 4 formân-
du-se aslfel „maldări* având fiecare o greutate de 20—30 kg.
Spre a nu se perde fața teiului, adică spre a nu’și schimba
culoarea, maldărele trebuesc puse la adăpost spre a fi ferite de
ploaie, în scopul acesta se fac de obicei mici surle acoperite cu
frunzare sau cu cojile de tei rămase.
Un arbore de tei în grosime de 0 m. diametru Ia 1 m. 50
dela sol și cu o lungime de 7 - 8 metri poate produce în mediu
1 Kg. și jumătate de lei lișteav (nelopit) ; iar un arbore de Om.
20 grosime în diametru și având o lungime de 14 metri până
la 7 kg.
Cojile (scoarțele) rămase după extrac|iunea liberului în
multe localități se cumpără de popula|iunea rurală mai săracă
ulilizându-se pentru acoperișul magaziilor sau a grajdurilor, faso*
nându-se în sferturi de 1 m. Im. (1 metru lărgime și 1 metru înăl-
țime) și ca lungime cât este de lungă partea arborelui din care
au provenit.
Pentru necesitățile industriei cismăriei din tei tineri cu
coajă netedă și având o grosime în diametru dela 0 m. 15 —
0 m. 25 se fac butoaie, adecă coaja se scoate întreagă fără a
se extrage liberul, iar după ce se svântă la soare 5—6 zile, se
îndreptează, adecă din cilindrică se face plană, după care se
strânge sub formă de colaci (popular văscălii) și după 2—3
332
Reviita Pădurilot
zile se fac în bucăți de 0 m. 60 lungime, cari se vând astfel
în comerf.
In anii 1914 și 1915 s’au vândut mari cantități de asemenea
material provenit din pădurea Statului Tâncăbești-Ciolpani, ocolul
silvic Țigănești, plătindu-se până la 40 lei suta de bucă{i.
b)	. Extracțiunea teiului topit.
Pentru obținerea teiului topit se întrebuințează arbori cu o
grosime în diametru de cel puțin 0 m. 15 și până la Om. 35; mai
subțiri de 0 m. 15 nu se recomandă, dtn cauză că arborii fiind
tineri liberul este prea fin și prin șederea lui jn apă, se rupe ușor.
Pentru teiul topit, arborii se pot coji imediat ce seva intră
în circulație, de multe ori așa dar și înainte de 1 Mai st. n.
Coaja, așa după cum se scoate după arbori sau scurtată de
2—3 metri, se pune în apă la topit, fie într’o gârlă sau o baltă
oarecare din pădure sau din vecinătatea sa, fie la nevoe și în șanțuri
pline cu apă destul de adânci în care se ține timp de 20—30 zile.
in bălti cu pește nu trebue sâ se pună la topit teiul, căci le este
vătămător. Pe deasupra coajei se așează câteva lemne grele ca
să o țină cufundată în apă.
Dacă timpul este călduros operațiunea topitului nu durează
mai mult de 20 zile, dacă dimpotrivă el este răcoros, atunci este
nevoe și de 40 zile.
Ne încredințăm că teiul este pe deplin topit, atunci când fâ-
șiile de liber s’au desfăcut de coajă, iar ritidomul a putrezit cu totul,
sau s’a redus foarte mult. Scoțându-se din apă fiecare coajă se
scutură bine și se întinde pe lemne ca să se usuce liberul.
După aceasta se fac maldări ca și la teiul lișteav, obser-
vându-se a nu se încurca firele de liber. In acest scop este pre-
ferabil ca cojile de tei, când se pun la topit, să nu fie mai lungi
de 2 metri, iar muldările ce se fac, să se îndoiască, după ce s’au
legat în 3—4 locuri.
Dacă coaja este groasă (bătrână) se scoate după 15—20 zile
din apă, se extrage liberul topit după partea sa internă, iar res-
tul se pune din nou la topit.
Dacă s’ar aștepta ca să se extragă odată toată, primele fâșii
de liber ar putrezi, sau ar perde din rezistența lor.
Atât teiul topit cât și cel lișteav trebue păstrat în depozite
(pătule sau poduri de case) pentru ca să fie ferit de șoareci
ctre-I rod.
Revista t ădur;lor
333
c)	. Dispozifiuni generali
întreaga lucrare se recomanda a se face, pe cât posibil, în
dijma și anume în modul următor :
a)	Locuitorii vor fi îndatorati a tăia arborii, conform instruc-
țiunilor ce li se vor da, a’i scurta și coji.
b)	Lemnele descojite (drugii) ce se caută mult pen-
tru construcfiuni rurale, se vor fasona în figuri de 1 m./l m. (un
metru lărgime și 1 metru înălțime) iar ca lungime 6, 7 sau 8
metri. Acest material este bine, pretutindeni unde se poate, ca să
se fasoneze la marginea parchetului respectiv, sau a unui drum.
c)	Vârfurile și crăcile se vor strânge în grămezi, după in-
strucțiunile ce se vor da.
d)	Din coajă se vor extrage teiul lișteav, sau se va duce di-
rect la topit după cum este făcută învoiala, privind pe locuitori
toată lucrarea di preparare a liberului, după cum s’a arătat mai sus.
Pentru atari lucrări în regiunea Vl-a silvică București, se
obicinuește a se da lucrătorului drept plată jumătate din liber și
1 3 din crăci.
Prețul în comerț a unui kg. dl tei lișteav a fost In anul 1916
de un leu, iar al celui topit cam 2 lei.
e)	Lemnul de tei fiind căutat de săteni, pentru a se favoriza
operațiunea extrac|iunei liberului se va pune în vederea locuitori-
lor, că li se va da în schimbul muncei lor lemnele de tei din par-
chetele sau porțiunile de pădure în curs de exploatare, descojite
de dânșii și socotite după pre|ul local.
Dacă nu se găsesc iocuHori în conditiunile de mai sus, se
vor angaja lucrători cu ziua.
In caz când în localitate nu se găsesc locuitori pentru a lu-
cra în dijmă și nici fonduri nu sunt disponibile spre a se face
lucrarea în bani, atunci se va face apel la societățile cooperative
sau la sindicatele viticole, cari s’ar putea angaja cu extractiunea li-
berului în condifiunile mai sus arătate, sau cu modificările nece-
sare, ținând seama, bine înțeles, de obiceiurile locale.
In ceeace privește partea de dijmă cuvenită Statului se va
hotărî în urmă dacă ea si poate vinde ori nu, dat fiind că atât fer-
mele Statului cât mai ales Direcția Pescăriilor, Regia Monopolu-
rilor Statului și alte autorități, au nevoe de cantități însemnate.
Cu locuitorii nu se va face nici un act special de învoială'
ci numai o simplă declarație colectivă în care se va specifica Iu-
334
Revista Pădurilor
crarea de făcut și condi|iunile convenite, care declarație, va fi adre-
sată șefului de ocol respectiv.
Pentru trebuințele fabricei de chibrituri se vor rezerva toți
teii groși și cu trunchiurile netede aflători în parchetele sau în
porțiunile în curs de exploatare, ort acolo unde se practică tăieri
de rărituri, cari arbori vor fi curățiți de ramurile lacome ce cresc
după izolarea lor, spre a nu li se usca vârfurile sau a se perde
din calitățile technice ale lemnului lor.
PASTORITUL
In ziarul .Viitorul' dc la 20 Octombre 1921 sub titlul .Bogăția Munților"
s’a publicat un articol dc fond asupra păstorilului in general și asupra pâșu-
natului alj in in spcci 4.
Oc oare-cc această chestiune a format obiectul prcocupațiund membrilor
corpului technic silvic, in care scop s’a (inut sub auspiciile societăței .Pro-
gresul silvic" două conferințe, dintre cire una chiar in anul acesta, ne facem
o plăcere și o datorie in aceliși timp de a tace cunoscut cetitorilor acestei
reviste, opln a unuia dintre Cei mai distinși oameni de Stat și economiști cc-i
avem, care a ținut să păstreze anonimitul, și aceasta cu atât mai mnlt cu
cât din nenorocire sunt foarte puțini aceia ca i împărtășesc părerea socotită
ca justă in țările civilizate, că prin îmbunătățirea pășunelor alpine se poate
veni in ajutorul agricvlturei făcându-se cu putință creșterea a unui mare
număr de vite ca astă-z', fără a se periclita existența pădurilor țării, prin
practicarea pășunatufui abusiv.	(Redacția)
In hotarele cele noi ale României Mari se cuprind întinse
regiuni, unde nu numai locuitorii se îndeletnicesc de multă vreme
cu creșterea vitelor, dar cari, — prin condițiunile lor naturale, —
nu pot găsi o mai bună întrebunțare decât sub această formă.
Ardealul și Banatul în bună parte Maramureșul, Bucovina și Nordul
Basarabiei, vin să se adaoge la întreaga regiune muntoasă din
vechiul Regat.
De aceia chestiunea pâșunatului alpin ia o însemnătate deo-
sebită în economia noastră națională, și merită să ne oprim o clipă
asupra ci.
Intr’o interesantă conferință pe care a ținut-o nu de mult la
societatea .Progresul silvic", d. Petre Antoncscu, inspector general
silvic și profesor, dă la lumină unele date prețioase și face consi-
derațiuni judicioase asupra islazurilor comunale și a problemei
Revista Pădurilor
335
silvo-pastorale, la munte în special. D-sa dă și informațiuni com-
parative asupra măsurilor luate în alte țări și în deosebi în Elveția
și Austria, State în cari pașunatul în munți bine organizat a sporit
mult bogăția lor.
Slujindu-ne în mare parte de lucrarea d-lui Antonescu, vom
expune în scurt cari sunt, după părerea noastră, condițiile create
în România Mare și Nouă, pentru desvoltarea acestei ramuri a
economiei noastre naționale.
In regatul cel vechiu, atunci când s’a tratat pentru prima
oră chestiunea islazurilor, ea a fost soluționată din punctul de
vedere al necesitatei ca țăranul să fie scăpat de presiunea, pe care
propri tarii o făceau asupra lui, speculând nevoia sa de islaz. El
era silit să primească orice condiții de învoială agricolă, căci altfel
nu avea unde să-și țină vitele. S’a adoptat un sistem în care sta-
bulațiunea jucă roiul principal, și care, într’o climă caldă și uscată
ca a noastră, putea, atunci când era vorba dc întinderi mari, să
satisfacă nevoia țăranilor. Dar cu cât numărul vitelor a sporit și
îngrijirea lor s’a ameliorat, s’a învederat că nu pe islazurile de
câmpie pot vitele eă-și găsească alimentațiunca necesară. De la
1S08 și până la declararea războiului, e drept că o mare parte
din întinderea islazurilor a fost cultivată și cu plante artificiale de
nutreț, meiu păsăresc, lucernă, etc. Dar, în genere, ele s’au dove-
dit insuficiente pentru o bună alimentare a vitelor.
De aceia mai cu scamă acei cari vin din Ardeal, din Nordul
Moldove», din Bucovina, siu Basarabia de sus, adică din regiuni
mai înalte și cu o climă mai umedă, unde islazul e un câmp verde
tot anul și poate să alimenteze din belșug vitele, — își dau seama
de condițiunile speciale ale marilor noastre întinderi de islaz cari
nu pot să înplineascâ acelaș rol ca la dânșii.
Creșterea vitelor în câmpie, în mănoasele dar secetoasele
noastre șesuri trebue să fie bazată pe o politică de plante fura-
gere artificiale care singură poate să asigure într’o climă mai
uscată o producție mai constantă. Islazurile însă, sub forma dc
pășuni permanente, în deosebi, sunt destinate regiunilor de mare
cultură de vite, în podețele Carpaților, în Ardeal, în Buco.ina și
h Basarabii de nord.
In conferința d-sale, d. Antonescu atrage atențiunea că, cu
toată precauțiunea necesară pentru păstrarea pădurilor, avem In
pășunele munților noștri, mai bine folosite, putința de a avea o
cultură de vite mai intensivă ca cea de aslă-zi.
336
Revista Ridurilor
Ca și Elveția și Tirolul, ar trebui ca și România, pe lângă
o politică silvică de Stat, să aibă și o politică pentru o mai bună
amenajare și folosire a pășunilor bogate și întinse din munți. Este
un mijloc nu numai pentru a face să sporească bogăția națională
a țârii, dar pe aceiaș suprafață de pământ să crească producțiunea
și să se asigure unei populațiuni cât mai numeroase un trai mai
bun. Și nu e vorba numai de măsuri, pe cari să le ia proprietarii
crescători de vite, ci, în aceste țări, Statul a crezut de datoria sa
să ia unele măsuri eficace de stârnire și încurajare a inițiativei
particulare, luându-și chiar sarcini asupra sa.
Avem o țară întinsă și frumoasă. Suntem însă datori să dăm
cea mai bună folosință fiecărei regiuni dintr’însa, orientându-ne
după condițiunile geografice și climaterice.
Astfel creșterea mare de vite nu trebue făcută în câmpie,
atât de favorabilă culturii cerealelor, nici în regiunea dealurilor
atât de priincioasă culturii viilor și poamelor, — ci numai cea
strict necesară și care în mod lateral e legată de aceste culturi.
Regiunile întinse de cari am vorbit mai sus, golurile munților și
platourile înalte și umede ale Carpaților, nu pot fi mai bine folosite,
decât printr’o Intensiva cultură de vile.
Aceasta e politica economică cea cuminte și chibzuită, pe care
însăși natura ne-o indică.
Inimici și amici ai Sălciilor
Prin luna Mai 1920, cu ocaziunea unor inspecțiuni făcute în
ostrovul Cusui, am constatat începutul unui atac de insecte pe
frunzele sălciilor.
Ca introducere, cred că e bine să dau câteva note referitoare
la acest ostrov.
Ostrovul Cusui formează o insulă a Dunării, situată la 4 km.
Est de Oltenița; de partea dreaptă a firului navigabil al fluviului,
având o suprafață totală de 180 hectare.
Ca formațiune, acest ostrov a debutat la început cu un nucleu
central, pe care s’a instalat Populus nigra; mai târziu, acum 30
ani—prin depuneri succesive în partea Nord-Estică—au luat naștere,
două terase mai joase, dar cam de aceeaș mărime cu prima, cari
prin însămânțare naturală s’au populat cu Salix alba, în special
varietatea vitellina.
Revista Ridurilor
337
In fine, mai de curând—acum zece ani—prin depuneri Sud-
Vestice, s’a format o a treia terasă, ce s’a însămânțat și se însă-
mânțează încă sub ochii noștrii tot cu Salix alba.
Pe un sol mineral foarte fertil, fresc și- profund, s’a format
prin sămânță adusă de apă un populament admirabil, în care
esențele se găsesc—în general—în proporția următoare: salcie 65' e
plop 30% și diverse 57<, populament care la exploatabilitate poate
da o producțiune de 500 steri la hectar.
Pentru a constitui o serie, s’a luat împreună cu acest ostrov
și o altă insulă «Ostrovelul», admițându-se revoluția de nouă ani,
fixându-se posibilitatea pe suprafață la 25 ha. anual.
Aplicând prețul de 20 lei sterul în picioare, loco pădure,
obținem ca valoare a unui parchet suma de 250 000 lei.
in anul 1919/920 s’a tăiat de către Ministerul de Război două
parchete in suprafață de 50 hectare Această tăere, făcută in rele
condițiuni și prelungită până primăvara, a avut de consecință o
lâncezeală în creștere și un puternic atac ai frunzelor, de către
omizile fluturelui Liparis salicis, care preexistă în număr redus în
masivul bătrân. După aceea atacul a trecut și asupra parchetului
vecin 1920—21.
Insecta se prezintă cu caracterele tipice descrise în tratatele
de Entomologie, dar și cu oarecari nuanțe de diferențiare:
Fluture cu corpul șl a-ipile satinate, albe-lucitoare, abdomen
cu înveliș de păr albicios, tibii și tarse cu inele alternativ negre și
albe, antene pec inate ; culoarea uniform albă a aripilor poate de-
veni Jimonie la vârf. Distanța între vârful aripilor întinse este de
35—45 mm.
Ouă rotunde, ollvacee, în diametru cam de 1 mm., depuse
in formă dc fagure (alveole pătrate), aglutinate de un mucus și
acoperite de un păr galben murdar.
Omidă lungă de 35—40 mm., pestriță și prevăzută pe partea
dorsală cu venuosități roșii, alternând cu linii de șase rânduri de peri.
Crysalidă de formă cilindrică, ascuțită și puțin încovoiată,
lungă de 15 mm., lată de 5—6 mm., coloare neagră cu păr alb.
Când iernează sub această formă, sub scoarța desfăcută ușor de
lemnul său, crysalida se prezintă închisă într’o gogoașă de consis-
tență pergamentacee, reticulată-fenestrată, de formă elipsoidală,
lungă de 30 mm., lată de 15 mm., de culoare brună, semănând
ca aspect exterior cu o curmală uscată.
338
Revista Pădurilor
Sborul are loc prin Iulie, când insecta depune ouăle. Găsim
aceste ouă în formă de cuiburi ca de Liparis dispar, fie la exte-
riorul arborelui, pe scoarță, fie sub scoarță, așa cum am arătat
mai sus.
Omizile pot ieși din ou sau la finele verii—și în acest caz
nu pot dura, sau apar primăvara și sunt atunci foarte periculoase,
devorând frunzele, după care se transformă în chrysaliJă și-și țes
gogoașă pentru iernare. Deci iernarea se face st b formă de chry-
salidă, ca și sub formă de ou. Se mai găsește insecta spre iarnă și
Sub formă de omizi din generația anticipată, destinată anului viitor.
Atacul de Liparis salicis a fost combătut în mod natural, fără
să mai fi fost nevoie a lua măsuri cu strânsul ouălor sau altele,
și anume: ziua, de păsărelele, care s’au prăsit în mare număr în
restul de pădure bătrână aflată în picioare, dar mai ales r.oaptea,
de lilieci, grație obiceiului fluturilor de a sbuia și face sgomot
(bâ/âi) toată noaptea.
Liliecii erau de curând instalați, urmărind oile, ale căror ex-
cremente se știe câ atrag o mulțime de insecte. Acești lilieci, în-
mulțindu-se în mod considerabil, devorează fiecare până la 100
fluturi în 24 ore.
In afară de procedeele de distrugere ale insectei recomandate
de autori, precum: ungerea cuiburilor de ouă cu clei de omizi,
sdrobirea omizilor, cari se dispun în colonii înainte de năpârlire,
adunarea fluturilor,—e bine, ca, ținând seamă de obstrvațiumle de
mai sus, să lăsăm liberă, ca și până acum, introducerea oilor în
zăvoi, bine înțeles numai în asemenea cazuri.
in afară de insecta de mai sus, mai găsim sub scoarța ușor
desfăcută de pe lemnul cioatelor de sălcii, o mulț’me de coji de
năpârlire de Cossus aesculi. Dar, ceeace este mai interesant, un
mare număr de gândăcei moi ți de Chrysomela viteUinae L. Gân-
dacul (perfect) e oval-lungueț, ca o „coccinelă" dar mai mic, lung
de 4—5 mm., dar nu dublu de lung ca lat (prin care caracter se
deosibește de specia vecină, tot de pe sălcii, Chrysomela vulgati-
ssima L.), de culoare metalică strălucitoare; elitre cu puncte dis-
puse în șiruri regulate, puțin șerpuite, devenind neregulate în spre
vârf. °e dedisubt corpul insectei e negru. Larva e lungă de 5
până la 7 m. m., alba verzue, pe deasupra negricioasă pe mijloc,
cu capul, pavezele, verucozitățile negre. Acum, iama, găsim împre-
ună cu gândacii morți larve vii, închise într’un înveliș sferoidal ne-
Revista Pădurilor
339
regulat, format de excrementele lor întărite și semănând cu un
cocoloș de pâine frământat între deget». Aceste larve rod frunzele,
care devin brune, iar gândacii distrug primăvara frunzele ce ies
din mugure.
Se recomandă pentru distrugerea acestei insecte, când se
găsește în stare de gândac, să se scuture arborii vara, după ce
s’au așezat dedesubt umbrei», vase —noi am așterr.e țoale, saci, etc.
Știm că se mai recomandă «roaba lui Krahe>, aparat cu o
roată și prevăzut cu două perii mobil?, care apucă nuelile de salcie
și le apleacă în jos; gândacii cad în cutia roabei, în care se află
petrol și apă, unde mor. La asemenea aparate nu ne putem gândi;
cred mai nimerit să lăsăm deocamdată combaterea pe seama
păsărelelor.
Inginer I. Florescu
Conferențiar la Școala Sup. de Silv.
Șeful Ocol. Silvic Turtucaia
Tendința de uscăciune a solului
Conferință ținută de d. C. H igi-Teodoraky, in ședința Adunării gene-
rale a Societăței Regale de Geografie, dela 14 Decembrie 1919.
In Buletinul Societății Regale Româna de Geografie pe
anul 1919 am găsit publicata această conferință, interesantă pentru
noi, întru-cât este în directă legătură cu domeniul specialității
noastre și pare cu atât mai interesantă, cu cat pornesc dela un
nespecialist idei, cari ne frământa mai cu deosebire pe noi silvi*
cultorii.
Și apoi chestiunea tratată de d. H. Teodoraky intră’n cercul
observațiunilor tuturor, fără a se cunoaște însă precis cauza
acestui fenomen, ce se petrece sub ochii noștri.
. Cine dintre noi n’a putut să constate—chiar din copilărie —
cum unele bălți, din cari altădată se prindea pește, au secat cu
desăvârșire, și cum unele pârâuri, în care se putea înota, au
scăzut într’atât, că pot fi trecute cu piciorul.
Dela asemenea constatări pornește și d. H. Teodoraky.
Intre alte exemple, d-sa spune că pe moșia Potlogi exista o pă-
dure seculară, într’o depresiune ușoară a terenului. Din aceasta
pădure lua naștere un pârâiaș, care a dispărut de curând, odată
5
340
Revista Pădurilor
cu despădurirea terenului și cultivarea lui cu cereale. — Pome-
nește de asemenea de apele Pociovaliștea și Vlăsia, cari for-
mează promontorul, pe care este așezată mănăstirea Căldărușani,
și cari azi sunt aproape scăzute.
Chiar în multe documente de moșii dela mun|i, pe cari
d-sa le-a consultat ca avocat, se face mențiune de existenta unor
ape, cari azi sunt dispărute.
Prin urmare, nicio îndoială că unele ape scad și că deci
solul tinde spre uscăciune.
Problema găsirii cauzelor acestui fenomen și-au pus-o multi
oameni de știință, meteorologișli, geografi, silvicultori și-au rezol-
vit-o în diferite chipuri.
Domnul H. Teodoraky admite trei ipoteze :
Prima ipoteză, de ordin geografic și geologic, o găsește
d-sa, în tratatul de Geologie al lui Lapparent, după care secarea
apelor se poate datori unor fenomene climaterice, ca de exemplu
schimbarea radicală a climei în anumite regiuni întinse, adică
unei periode umede i-a urmat o perioadă secetoasă, care a schim-
bat regiuni până atunci umede în deșerturi.
Așa explică geologii formațiunea pusliurilor Sahara, Gobi
etc., cari odinioară au fost niște lacuri imense, și a stepelor cu
loess din Nordul Germaniei, Valea Rohnului și a Rinului, produse
ale alternatiunilor de glacia|iuni și secetă din era quaternară.
A doua ipoteză. După teoria lui Briickner și Hann, uscă-
ciunea solului s’ar datori unui fenomen meteorologic, variabili*
tatea precipitatiunilor atmosferice într’o periodă scurtă de 30 —35
ani, care ar influenta deci asupra debitului apelor.
D. Profesor Mrazec găsește că niciuna din aceste ipoteze
nu explică în deajuns fenomenul uscăciunii solului, de oarece
prima n’a putut fi verificată în scurtul period dela apariția omului
pe pământ (în raport cu fenomenologia geologică) ; iar pentru
a doua ipoteză, în fura la noi nu s’au făcut observațiuni.
Adevărata cauză a uscăciunii solului o găsește d. H. Teo-
doraky, împreună cu unii geologi pe cari i-a consultat, în des-
pădurirea sălbatecă a mun|ilor și colinelor noastre, in această
privință observatiunile, făcute în perioade de timp mai scurte și
pe suprafețe relativ mici, sunt mai deductive, mai convingătoare.
D. H. Teodoraky reușește să sustie îndeajuns teza că pădurea
exercită o înrâurire măcar asupra climei locale. D-sa amintește
de exploatările barbare făcute în munții noștri, fără grijă de asi-
gurarea regenerării pădurilor, pe cale naturală sau artificială, și
de nesocotifele defrișări dela câmpie, stânjenite abia prin întâia
legislație silvică dela 1881. Cu acest prilej d. Teodoraky relevă
controversa, ce a avut loc între silvicultori și meteorologișli, aceștia
din urmă susținând că pădurile nu exercită nicio influentă asupra
climei. „Omul nu poate avea nici o influentă asupra climei unei
Revista Pădurilor
341
tun prin împăduriri și despăduriri" zice d. Angot, profesor la
Institutul agronomic din Paris, iar d. H; nry Gannet, meteoro-
logist american, în urma unor experiențe de împăduriri și despă-
duriri conchide: „fie că este pădure, fie că nu e, cantitatea de
ploaie nu se vede influențată într’un chip însemnat". Acum în
urmă alt meteorologist american Willis Moore arată că marile
schimbări climaterice din trecut sunt de ordin general și nu se
simt, decât în măsura perioadelor geologice.
D. H. Teodoraky combate aceste păreri, susținând, că de
fapt observatiunile, ce s’ar face după recomandata meleorolo-
giștilor, în perioade de 20—30 ani, pe suprafețe destul de în-
tinse, ce se vor împăduri și despăduri succesiv, sunt irealizabile
și n'ar conduce la nici un rezultat, căci orcât de întinsă ar fi
acea regiune de experiență, ce-ar însemna fată de suprafața conti-
nentelor sau chiar a unei țâri. Și de altfel evapora|iunea unei
regiuni împădurite ar provoca precipita(iuni atmosferice, nu chiar
de-asupra acelei regiuni, ci aiurea unde vor fi îndeplinite condi-
țiunile necesare ca pricipitrtiunile atmosferice să se producă.
Un lucru este incontestabil. Evaporatiunea prin exalafiunea
frunzelor este și ea un isvor pentru formarea de vapori atmos-
ferici, (inând seamă că s’a calculat, că un arbore foios matur redă
zilnic almosferii peste 60 litri de apă sub formă de vapori.
Dar pădurile nu întrețin numai umezeala atmosferică, cl prin
faptul că împiedecă scurgerea apelor la suprafață, deci favori-
zează infiltrarea lor în sol, și prin faptul că moderează evapo-
porafia solului, îi întreține și umiditatea. Pădurile micșorează și
intensitatea vânturilor, cari contribuesc mult la uscarea solului.—
Dacă de ex. s’ar împăduri întreg Bărăganul, vânturile ar fi mai
domolite și zăpada, rouă, chiciura și negura s’ar opri pe solul
împădurii, apa s’ar infiltra în sol și procentul igrometric al atmOs-
ferii locale ar crește.
Dacă n’ar exista pădurile de munte și coline, apa din pre-
cipitațiile atmosferice s’ar scurge repede la suprafață și nu s’ar
putea infiltra, ca să dea naștere la izvoare, cari să înlre|ie umi-
ditatea solului.
D..că la uscăciunea solului despădurit, se mai adaogă de-
gradarea lui și formarea de torenti, rolul pădurilor apare și
mai mare.
Apa din precipitații nu mai poate fi reținută pe solurile des-
pădurile, prin infiltrație, deci aceste terenuri pleșuvite nu mai
pol fi agentii regulatori ai debitului cursurilor de ape, ce stră-
bat câmpia și cari în cele din urmă seacă. Așa dar pădirile
influențează regimul apelor, cari la rândul lor determină clima.
Cu acestea d. H. Teodoraky termină, lăsând chestiunea
deschisă pentru discufiuni.
Dealtfel d-sa, nefiind specialist în materie cu inten|iuni fru-
342
Revista Pădurilor
moașe de a evidenția rolul pădurilor în climatul unei țări, nu
ne poate lăsa impresia omului de știință, obicinuit cu ordine și
unitate și idei.
Conferința prezintă mult interes, pentru care o recomandăm
cu dinadinsul cititorilor acestei reviste.
N. N. Caragea
NECROLOG
Niculae D. Ghika s’a născut în anul 1875 în castelul din
Comănești. Este fiul lui Dim. N. Ghika, fost magistrat și depu-
tat și al sofiei sale Zoe Ghika născută Lahovary, decedată în
1902.
Proprietățile familiei sunt situate pe valea Trotușului și
anume: între Tg.-Ocna și Palar.ca, constituind un mare domeniu
forestier, care a începui a fi pnse în exploatare în anul 1895,
când s’a construit linia ferată pe valea în chestiune.
Familia Ghika este de origină albaneză. In 1658, unul din
membrii acestei familii și anume George Ghika a fost numit dom-
nitor al Moldovei. Descendentii lui sunt foarte numeroși și au dat
tarei un lung șir de domni, atât in Moldova cât și în Muntenia.
Defunctul Niculae D. Ghika ’și făcu studiile la Lausanne și
în Geneva, unde obținu titlul de licențiat în drept, apoi la Paiis
unde a fost câtva timp atașat pe lângă lega(iunea română. Ca și
părintele său, având o deosebită predilecție pentru vânătoare, a
întreprins o serie de călătorii în diferite părți ale lumei, explo-
rând fări puțin cunoscute, văzând multe lucruri și trecând prin multe
aventuri. In acest scop, în vârstă numai de 20 ani, a plecat în anul
1895 cu tatăl său în țara Somaților, pe care au străbătut-o timp
de 5 luni, și de unde au adus o colecțiune importantă de arme,
ornamente, animale, plante, fotografii și trofeuri de tot felul, cari
fac și astăzi obiectul admiratiunei numeroșilor vizitatori și a oas-
peților castelului din Comănești (jud. Bacău), iar o parte a fost
dăruită muzeului din București. In cele două publicafiuni, din care
una în limba română, „O expediție română în Africa*, de Dim.
Ghika și alta în franțuzește, .5 mois au pays des Somalis" de
fiul său, se arată peripețiile acestei expediții, pericolele la care
Revista PiJurlIor
343
au fost expuși, rezultatul vânătorilor și descope.irile științifice ce
au făcut.
Niculae D. Ghika a mai întreprins și alte expediții, și
anume: una în Maroc în anul 1899, străbătând muntele „Marele
Atlas" până la castelul Glahui pe marginea deșertului Saharei,
iar altele în 1910 și 1911 în Alaska și în diferite regiuni din
America de Nord, de unde de asemenea a adus o mulțime de
obiecte, piei, coarne de diferite soiuri de cerbi, elani uriași etc...
destinate a complecta colec|iunik din Comăncști, care astăzi for-
mează un adevărat muzeu.
In afară de aceste mari călătorii de vânătoare și explora-
tiune, regretatul Niculae D. Ghika trăia aproape tot timpul în tară
unde se ocupa cu ameliorarea și organizarea întinselor sale do-
menii. Executa plantații chiar în locuri stâncoase, unde se părea
că nimic nu poale crește, consolida râpele, făcu lucrări pentru
regularea cursului apelor, în'iinlă piscine pentru multiplica-
rea păstrăvilor în afluenții Trotjșului ele. Potecile și șoselele
carosabile, împietrite construite până în vârful munților și de-a
lungul văilor, au avut o foarte mare însemnătate in timpul ras-
boiului, permifând urcarea lunurilor până în locurile cele mai inac-
cesibile, putându-se ast-fel împiedica înaintarea inamicului în valea
Trolușului, mai ales in fa|a gurilor văilor Ciobănuș și Suita.
Aceste drumuri aduc un mare folos și populațiunei locale.
In timpul răsboiului pentru întregirea neamului, Niculae D.
Ghika a fost chemat la marele Quartier general, serviciul infor-
ma|iunilor, unde a adus servicii însemnate, mulțumită cunoștinței
sale de mai multe limbi străine ca limba franceză, germană și
engleză, pe care—ca și limba sa maternă —le vorbea în perfecție.
După încheierea armistițiului a fost numit ministru al lu-
crărilor publice în guvernul Marghiloman, unde a avut să reor-
ganizeze transporturile cu calea ferată, sarcină g.ea, de care prin
energia de care totdeauna a dat dovadă s’a achitat cât se poate
de bine.
După căderea acestui guvern, în opozi|ie fiind, fu ales deputat,
cu toate că se introdusese sufragiul universal. La următoarele
alegeri însă a renunțai de a mai candida spre a intra în
parlament, ne mai voind să ia parte la luptele politice, crezând
că va putea fi de mai mare folos tărei sale, înlrebuintându-și
averea considerabilă, pe care o moștenise, o parte dela unchiul
341
Revista Pădurilor
său, iar o parte fusese donată de tatăl său, angajând-o în diferite
întreprinderi, menite a desvolla industria și a pune în valoare
bogățiile naturale ale României-Mari. In acest scop, fiind solici-
tat de marea majoritate a acționarilor, a primit a prezida consi-
liul de administrație al băncei Natiunei și a procura diferitelor
întreprinderi, cari se organizau sub tutela acestei bănci, mijloacele
necesare pentru dezvoltarea lor treptată și progresivă.
Ideia era foarte judicioasă și ar fi trebuit să dea rezultate
splendide.
Din nenorocire spre finele lunei Octombrie a. c. publicul
Capitalei află cu surprindere că „Banca Nafiunei", care după doi
ani numai de la înființarea sa luase un astfel de avânt îneât era
socotită printre cele mai principale inslitu|iuni financiare ale (arii,
numai este în stare de a onora angajamentele sale din |ară și
străinătate.
Și nu trecu apoi decât foarte puțin timp, când toate jurna-
lele cotidiene publicară știrea senzațională că președintele con-
siliului de administrație al acestei bănci, cure nu era altul decât
cunoscutul mare proprietar și om politic Niculae D. Ghika-Co-
măneșli, și-a curmat zilele.
La aflarea acestei nespus de dureroasă veste, nu s’a găsit
nimeni, indiferent de situația socială, de naționalitatea și de cre-
dințele sale politice, care să nu regrete nenorocirea întâmplată,
care să nu compătimească familia defunctului, compusă din sofia,
patru copii și din nefericitul său părinte d-l Oimilrie N. Ghika,
în vârstă astăzi de 82 ani, care să se fi îndoit de onestitatea de-
functului, precum și că aceea ce l-a făcut să ia funesta holărîre
au.fosj tocmai scrupulele de conștiință ale omului de onoare,
care vazându-și opera năruită cu desăvârșire, nu din vina sa, ci
a altora, cari au speculat în timpul absentei sale în străinătate
(Scolia) asupra valutei noastre, a crezul totuși că numai poale
supravetui, având necurmat înainle-i vedenia suferințelor a o mul-
țime de depozitari, între cari și orfanii de răsboiu cu o sumă de
aproape un milion lei.
Pentru micșorarea întrucât-va a acestor suferințe, el nu a
stat un moment la îndoială, când sosind din străinătate și-a dat
seama de eminenta catastrofei, să semneze trate în valoare de
3 milioane lei asupra averei sale personale, cu care s’a plătit în
câle-va zile o parte din datoriile bănc’L
Revista Pădurilor •
345
Printre membrii corpului technic silvic, cari au avut prilejul
ca să aprecieze pe timpul când a lacul parte din Consiliul de
administrație al Casei Pădurilor și cu adminislrutor-delegat al
acestei inslitufiunî excelentele calități, cu cari firea îl înzestrase,
regretatul Nic. D. Ghika-Comăneșli a lăsat cele mai bune amintiri.
Ei nu vor uita nici afabilitatea, nici no')le|a de caracter al
acestui om de elită și nici delicateța manierilor sale în contactul
cu subalternii, indiciul pozitiv ale urei educa|iuni alese.
Făcând parte din Consiliul de administrație al Societății
„Progresul Silvic", a finul o interesantă conferință însoțită de nu-
meroase proieefiuni la sediul acestei Societăți în urma unei călă-
torii ce o tăcuse de curând în America de Nord, care conferință
a fost pu licată la timp în „Revista Pădurilor".
Cel ce scrie aceste rânduri, în urma unei anumite invilutiuni
a avut ocazia să viziteze cu deamărunful domeniul său forestier
de pe valea Trotușului, penîru înbunătăfirea căruia defunctul a
făcut însennale cheltueli.
In această ordine de idei pot afirma că era singurul mare
proprietar, care înțelegea rostul pădurilor în economia generală a
tărei, impoianța conservărei și exploatare! lor raționale.
Pentru aceste bunuri naturale el păstra un adevărat cult,
iubea pădurea și o apăra în contra atacurilor ignorantei, egois-
mului și al cupidită|ei. Cu un cuvânt el avea suflet de forestier.
Noi ingineri silvici ne vom aminti cu drag de bunele sale
însușiri și de bună voința ce în diverse împrejurări ne-a arătat.
Petre Antonescu
REZUMAT AL DÂREI DE SEAMA
a
(ouiMi dt direcliune asupra atti»ifătel lnslilolilal tconomit Romăim
cu sediul la Banca Națională e României
— De la înființare și până Ia | Nocmbrie 1921 —
Institutul «Economic Românesc», înființat in primele luni ale
anului 1921 și a început activitatea abia in luna Iulie. Ca instituție
nouă, organizarea lui nu se putea face decât pe’ndelete. tncă dela
început, comitetul de direcțiune a căutat să fixeze cercul de acti-
vitate al Institutului, stabilind că el nu este nici un cerc de studii
346
Fevhta Pădurilor
de doctrină și teoretic și nici un sindicat de întreprinderi al mem-
brilor asociafi, ci este o organizare jnmtă să înlesnească viața și
bunul mers al diferitelor ramiri d> activitate eeonomică practică,
în condițiunile generale de trai.
Activitatea institutului s'a împărțit în două secțiuni: I) a stu-
diilor și al II lea a statisticei informative.
I)	Secțiunea studiilor se ocupă cu:
a)	Chestiuni generale, care interesează întreaga viață econo-
mică națională.
b)	Chestiuni speciale, cari interesează în primul rând membrii
Institutului.
Intre chestiunile generale, pe cari Institutul și-a propus să le
studieze sunt:
I)	Chestiunea întrepozitărilor Ia gurile Dunării și la Mare.
2)	Chestiunea transporturilor.
3)	Chestiunea procurării ene giei și sistematizării ei.
4)	Chestiunea reformei Băncii Naționale.
5)	Chestiunea creditului industrial.
Intre chestiunile speciale, cari cer rezolvare imediată, sunt:
1)	Chesti nea organizării comerțului de cereale.
2)	Chestiunea organizării comerțului și industriei lemnului.
3)	Chestiunea organizării comerțului de vite și industria cărnei.
In chestiunea organizării comerțului de cereale, Institutul a
ajuns la concluz a că trebuie să fie organizat după următoarele
norme:
1)	Comerțul de cereale I bcr în interior și exterior.
2)	Sî se construiască in gări magazii sistematice elevatoare,
cari să cuprindă recolta unui an, ce nu poate fi transportată imediat.
3)	Clasif.carea cerealelor, dându-se proprietarului un certificat
de cantiratea șl calita'ea cerealelor depuse.
. 4) Certificatul se poa e transmite și garanta.
5)	Construcția și exploatarea silozurilor să se dea unei in-
stituții puternice, in care să intre toți factorii interesați și anume:
a) Statul, b) Micii producători de cereale prin cooperative, Casa
centrali a acestora, c) Mani proprietarii, d) Co ercianpi de ce-
reale, e) Institute e f.nanciare, f) Publicul.
6)	Această societate nu va face comerț, ci va fi însărcinată
numai cu clasarea și păs rarea în silozuri, cu organizarea rațională
Revista Pădurilor
347
a transporturilor, servindu-se de- toate mijloacele de comunicare
ale Statului.
7)	Deponenti pot cere, când vor, ca marfa lor să fie vân-
dută de societăți in comision.
Chestiunea comerțului și industriei lemnului
Pentru a se avea date pozitive, d profesor dr. C. Bunge-
țeanu, a făcut o călătorie de studii, vi’itând centrele cele mai În-
semnate, u ’de se practică ndjstria și comerțul lemnului din Ro-
mânia Mare.
Se rel:vă că materialul lemnos actualmente tăiat, care nu se
poate transporta in regiunile industriale sau de consum, este evalua
de d. Bungețeanu la peste 3 miliarde de lei. Problema comercia-
lizărei acestui material șl al celui care va rezulta din exploatările
viitoare, e în studiu.
In chestiunea vitelor, al cărui principal referent este d. prof.
dr. Filip, s’a stabilit cercetarea în subcomisiuni a următoarelor:
a)	Punctele principale ale unei organizațiuni pentru crearea
sindicatelor de creșt're.
b)	Chestiunea frigoriferclor și abatoarele-.
c)	Chestiunea consumului intern în noua situație geografică
a țârei.
d)	Chestiunea transportului vitelor- și cărnei.
e)	Chestiunea debușeului și concurenții externe.
f)	Chestiunea conservării celorlalte produse, afară de carne.
Institutul Economic Românesc n’a luat în considerare ches-
tiunea impozitelor, care ar fi putut lua in timpurile actuale un ca-
racter politic, pe care vrea să-l evite.
Institutul n’a făcut până acum nici o manifestare externă,
căutând mai întâi să se’narmeze bine cu material documentat.
In vederea manifestării exterioare, direcțiunea Institutului ur-
mărește ideia convocărei unui congres al institutelor financiare și
economice din întreaga fără și publicarea — cu începere dela
1 Ianuarie 1922—a două buletine periodice, unul românesc și altul
franțuzesc. Buletinul românesc va avea caracter informativ cu pri-
vire la întreaga noastră viață economică: iar buletinul franțu’esc
va Întreține opinia publică străină asupra vieței economice dn
România, cu informații ample și exacte.
34«	Revista Picturilor
II. Secțiunea statistică informativă.
Pentru a fi cât mai repede informat și din izvoare sigure,
Institutul a intrat in legătură cu toate institutele din țară și străi-
nătate, cari vin in atingere cu viața economică.
Din America de Nord și de Sud vin zilnic publicațiuni asupra
situațhmii economice a țărilor din noul continent.
Tot in vederea pregătirii informațiunilor și studiilor, s’a în-
ceput organizarea bibliotecii operilor de specialități, a periodicelor
și a pubKcațiunilor zilnice.
Pentru adunarea de informa^uni comerciale, s’a trimis băn-
cilor, industriașilor și comercianților, membrii ai Institutului, câte un
chestionar, care complectat cu actele de constituire, statute, dări
de seamă, bilanțuri etc. constitue primele dosare de informațiuni.
S’a organizat un sistem de fișe, cari sunt ținute la curent
asupra oricărei m șcări de natură publică in întreprinderile co-
merciale și industriale după «Monitorul Oficial* și registrele tri-
bunalelor de comerț.
Numărul total al membrilor fondatori și aderenți ai Institu-
tului se ridică azi la 326. din cari 90 bănci, KO societăți industriale
și comerciale, 31 comercianți și industriași și 125 alte profesiuni.
N. N. C.
RECENZII
Problemele evoluției poporului român. Studii și
cercetări de Dr. Gr. Antipa, membru al Academiei Române.
Inti’un volum de 400 pagini d. Dr. Gr. Antipa, pornind dela
concepța, că in orice manifestație vitală se disting 3scopuri: con-
servarea individuală, perpetuarea neamului — specie, varietate,
rasă, popor, etc șl năzuința spre progres, analizează in partea
introductivă toate însușirile și armele de care dispun diferiți re-
prezentanți ai vieței organice, pent-u a-și susține lupta pentru
reaizarea acestor trei țeluri.
Evoluția ar fi rezultanta luptei dusă în acest scop. Calitățile
speciale ale firel omenești: inteligența, spiritul de asociație și or-
ganizare, precum șl cultura popoarelor contribue la as’gurarea per-
petuărel șl progresului omenirei pe pământ. Ele constituesc pute-
Revista P&du'ilor
349
rile elementare ale organismelor, concentrate în două arme pu-
ternice: știința și cultura. Mediu în care se desvolță la denumirea
de Mediu de traiu, care pentru inele popoare constitue posibili-
tatea progresului lor, după cum pentru altele a fost cauza dispa-
riției lor; aceasta după cum puterea de adaptațiune a unui popor
e mai bine înarmată cu puterile elementare menționate mai sus.
Acest mediu de trai se caacterizează, fie printr'un mediu
geografic (natural), dnpă țara în care se desvoltă, fie printr’un mediu
politic, definindu-se astfel legăturile cu celelal e popoare, sa i mediu
social, când privesc raporturile dintre ind vizii aceluiași pop ar.
Când se referă la domeniul culturei materiale și sufletești, al unul
popor, se constitue mediu cultural, iar când se consideră influen-
țele exterioare, ce se exerc tă asupra sa, ne gândim la un mediu
universal.
In acest cadru observate toate popoarele, se poate pricepe
rațiunea existenței statelor și natura lor, fie ele niționale, etero-
gene sau coloniale, existența lor fiind strâns legată de puterea de
adaptare cu care sunt dotate față de mediul de traiu.
Trecând la poporul român, se poate distinge că este înzes-
trat cu o mare putere fizică șl de rezistență la capriciosul mediu
geografic,, ce-1 locuește. Puterea sa de reproducție așează țara
noastră în fruntea natalităței, Iar puterea de adaptițlune este în
totdeauna evidențiată- Analizând și celelalte caHtăți ale poporului
român, inteligența, voința, simțul artistic, ele nu-i lipsesc; e ne-
cesar însă a se ios’sta mai mult asupra culturei lui și in deosebi
cultura țăranului, care astăzi este mai mult superficială; căci nu
se poate conta pe o stare de civilizație mai înaintată, decât des-
voitând în mod sistematic cultura sa națională.
Acestea spuse, autorul face o descripție a țârei, (mediul in-
tern), în legătură cu influența ei asupra evoluției pono-
rului, relevând în diosebi bogățiile solului și subsolului României
și a modului cum ele sunt exploatate, fie prin miiloace locale și
naționale, fie prin intervenirea puierei altor popoare. In acest ca-
pitol soarta pădurilor noastre se analizează într’un spirit de decepție.
Autorul impresionat de exploatările abuzive șl care au ca-
racterizat în deosebi vremurile d naintea războiului, face o critică
severă devastărilor pădurilor de răș'noase din munți ; cu Icoane
v’i, presărate pretutindeni, impresonează puternic pe cititor.
„Pătura de pământ vegetal. — spune autorul —’acl atât de
350
Revista Pădurilor
„subțire, ne mai fiind fix ită, esle spălată de ploi și dusă la vale
„de pârae, cari devin torenț’ale... râurile își s:hlmbă regimul
„topirea zăpezilor inundă câmpiile șl recoltele... O adevărată ca-
„lamitate, care strică întregul echilibru al naturei, strică c’ima șl
„regimul apelor țărei și devastează o avuție națională distrugând-o
„pe veci... munți întregi au rămas goi, în dauna locuitorilor din
„localitate, cari rămân in desăvârșită mizerie, fără nici o altă po_
„sibililate de câștig, și a întregei economii naționale".
Și după ce face o retrospectivă asupra pădurilor din toate
regiunile țărei, încheie în modul următor:
„înainte de toate însă măsura cea mai urgentă pentru ame-
„liorarea, valorificarea și exploatarea pădurilor este reorganizatea
„radicală a serviciului silvic al Stufului.
De când cu invaz’a societăților străine de exploatări fores-
„tiere, care —cu concursul politicianilor noștri— se dedau la cele
„mal teribile devastări ale pădurilor de munte...s’a deschis o largă
„poartă abuzurilor, care a avut efecte dezastruoase asupra ser-
„viciului silvic".
Iar despre Casa Pădurilor, spune :
„Noi avem astăzi numai o „Casă a pădurilor", o instituție
„cu o organizare mai mult comercială, care mai mult „vinde lemne,
„și cumpără păduri-, unde problemele adevărat silvice sunt lăsate
„mai mult pe al doilea plan șl unde silvicultorul de meserie nu
„’și mai găsește adevăratnl său rost, pentru a putea pune în prac-
tică ceiace a învățat în scoală".
Cuvintele acestea spuse de academicianul d. dr. Antipa lo-
vesc ca o greutate de plumb conștiința oricărui bun român —
totuși trebue menționat, că în ceiace privește corpul silvic, în
existența lui de câteva decenii, a fost un corp însuflețit de un
sp rit conservator de păduri și pe măsură ce timpurile trec el s’a
organizat în acest sens,—și acest spirit se evidențează astăzi mai
puternic, căutând să imprime oamenilor politici, conducătorii de
astăzi ai țării—și stăpânitorll din trecut—necesitatea unei ex-
ploatări raționale șl a unei culturi științifice a pădurilor, pentru
ca rolul lor economic și național să fie atins.
Exemple vii de aceasta se văd în legiferarea codului silvic
dela 1910 și în modificările ad.ise acestuia în legiuirea din 1920.
Este necesar totuși ca conducătorii de astăzi ai serviciului
silvic să răsfoiască aceste studii, ale d-lui dr. Antipa, sincere în
Revista Pădurilor
351
exprimarea lor și doct ine. tate cu experiența bogată a trecutului său.
Cadrul restrâns al acestei recenzii, nu-mi permite a continua
observațiile din acest studiu asuora agriculturei, problemei petro-
lului și celelalte bogății ale solului și subsolului ț?,rei noastre ; din
analiza lor autorul scoate direct vele pentru organizarea puterilor
poporului român și bazele politicei viitoare ale statului român.
P. Roșescu
* *
Revista Cooperației No. 2—9. După un răstimp de câteva
luni, — pe care Redacția Revistei îl impută nepăsărei celor cari
au fost solicitați, să i ofere sprijinul lor, Revista Cooperației apare
într’un volum conținând un bogat și interesant material în legătură
cu mișcarea cooperatistă.
De oarece în acest număr al revistei găsim articole, cari
vor interesa pe cititorii noștri, rezumăm în cele ce urmează câteva
din cele mai importante.
*
D l G. Turneanu, într’un articol intitulat „Datoria Coope-
rației- față de moșneni și răzeși, precizează, care este rolul coo-
perației în salvarea acelor păduri moșnenești și râzeșești, cari până
astâ-zi au scăpat de la exploatarea sălbatică a capitalismului străin.
Datoria legiuitorului este, ca prin măsuri înțelepte, să apere
acapararea acestor bunuri, aducând astfel liniștea necesară recule-
gerei și refacerei.
Pe de altă parte însă, redeșteptarea și refa.erea moșnenilor,
trebue să se facă prin ei înșiși. Moșnenii nu vor mai trebui lăsați
singuri, ci li se vor da sfătuitori luminați, cari până astăzi le-au lipsit.
Coopcr.ția, care a făcut destulă dovadă a tăriei sale, chiar
în timpurile de nevoi și de urgie prin care a trecut, este singura
indicată să se scoboare în mijlocul moșnenilor și să le dea o mână
de ajutor.
Ajutorul cooperației însă nu va consta în răscumpărarea pă-
durilor acaparate de societățile capitaliste, sau cumpărarea celor
nevândute încă, de către băncile populare, federale sau cooperative,
ci acest ajutor trebue înțeles în sensul larg de doctrină, prin apli-
carea unui sistem economic, care să vie în ajutorul mcșnenilor,
convertindu-i la ideia înjghebărei asociațiunilor necesare punerei
In valoare, și exploatârei bunurilor.
352
Revista Pădirilur
Datoria cooperației, astfel definită, a fost recunoscută de Casa
Centrală în mod oficial, încă Înainte de înființarea celor dintâi
cooperative forestiere (1905); iar mai târziu, «Anuarul pe 1907 al
băncilor populare și cooperativelor sătești», se revine asupra acestei
chestiuni.
Din nefericire, începuturile plăpânde ale exploatărilor forestiere
cooperatiste nu puteau îmbrățișa exploatarea imenselor păduri
moșnenești și râzești. Și fiindcă o exploatare extensivă, așa după
cum se preconiza de Casa Centrală, adîicea moșnenilor un câștig
mai mic, ferindu-i însă de acaparatori, capitalizmul — în dauna
țărei șl a moșnenilor, — introducând exploatarea intensivă, a captat
bogățiile forestiere moșnenești în cea mai mare parte.
Astă zi cooperația s’a înfiripat și are putința să aspire la
punerea în valcare a pădurilor moșnenești cu întreaga serie de
industrii ale lemnului, asigurând și regenerarea masivelor.
Autorul acestui inimos articol, D l G. Turneanu, sfârșește
prin a da câteva detalii asupra înjghebărel viitoarelor cooperative
moșnenești, înșirând foloasele ce vor decurge pentru moșnenii
proprietari și muncitori în acelaș timp pentru unitățile cooperatiste
creditoare cât și pentru consumatori.
Însemnătatea chestiunei discutată de D-l Turneanu, precum și
căldura pe care D-sa o pune în apărarea intereselor moșnenești,
face din acest articol o lucrare de o reala valoare.
♦
D-l lonescu-Pașcani, alarmat de repetatele incendii întâmplate
în ultimul timp în pădurile din țara noastră, pune în discuție ches-
tiunile «Asigurărilor forestiere». D-sa, cu drept cuvânt, se miră că
până astăzi o inițiativă luminată n’a întreprins nimic pe acest tărâm:
Cu toate acestea, asemenea asigurări sunt posibile și s’au făcut
încercări mai importante în ultimii doi ani în Norvegia, Suedia și
Finlanda. Autorul descrie modul de organizare a secției de asigu-
rare forestieră a mutualei «Sampo», unde se poate asigura: 1) Ar-
borii de cel mult 5 m. înălțime și 0,125 diametru. 2) Arbori în
vârsta de exploatare și 3) Arbori doborâți și curmați, aflați pe locul
exploatărei.
Asiguratul este obligat să ia toate măsurile pentru evitarea
incendiului, despăgubirea ce i se acordă în caz de sinistru, fiind
de cel mult 3 4 din perdere.
în primul an de funcționare, societatea «Sampo» a asigurat
Revista Pădurilor
353
riscuri in valoare de lei 37.722 iar în al doilea an în valoare de
66.4C0. La un capital de 37.500 lei societatea a avut, în primul
an, un beneficiu de 34.415 lei.
D-l lonescu-Pașcani, deschizând discuțiunea asupra acestei
importante chestiuni, lansează admirabila idee a înființărei unei coo-
perative puternice de asigurare mutnulă.
• *
D-l Mihai Ailincui pune în discuție o problemă de actuali-
tate: «Cooperația în industria mare».
D-sa arată că, astfel cum sunt constituite azi adunările gene-
rale ale cooperativelor, ele sunt în majoritatea cazurilor o masă
inconștientă, care poate fi câștigată oricând la a lucră chiar îm-
potriva intereselor vitale ale cooperativelor. Răspunderea solidară
și nelimitată, prevăzută de statute, este o formulă fără înțeles pentru
membrii adunărilor generale. Pentru formarea adunărilor generala
conștiente și active, d-1 Ailincui enunță următoarele păreri:
In primul rând, capitalul necesar exploatărilor trebue luat din
cooperație și prin cooperație, iar nu prin împrumuturi dela cen-
trală, care nu poate face față nevoilor de capital ce au coperati-
vele industriale în stil mare. Pentru aceasta, în chiar cadrul legilor
de azi, se poate admite, ca un membru al unei cc operative să aibă
atâtea voturi câte mii de lei deplin vărsa ți are în cel puțin 3 luni
înaintea unei adunări generale. Această măsură este logică, dreaptă,
cooperatistă și este o consecință firească a respcnsabilităței solidare
și nelimitate, și salutară intereselor generale ale întreprindere!. La
o cooperativă organizată pe această bază, când toți membrii ei vor
avea drept la cinci voturi, adunarea generală va fi conștientă, iar
conducătorii ei se vor sprijini pe o forță reală.
Dintr’o ast-fel de adunare generală se va putea alege și un
adevărat consiliu de Administrație. In Consiliul de Administrație tre-
bue să fie două feluri de membri: de drept și aleși. De drept vor
fi organele superioare administrative și technice. Dintre membrii
eligibili *!» vor fi lucrători salariați cu ziua sau cu bucata.
Articolul D-lui Ailincăi dovedește o concepție serioasă și
curagioasă și nu putem, decât să recomandăm, mai cu deosebire
colegilor noștri de la întreprinderile forestiere cooperatiste, să ia
parte la discuțiunea acestei chestiuni.
Revista Ridurilor
3 54
D-l l. Focșăneanu inaugurează o rubrică a technicei forestiere
cu o introducere plină de căldură, invitând pe toți cei ce fac
experiență în această ramură, să colaboreze la literatura technică
jorestitră, care până astăzi n’a existat la noi.
Competința cu care colegul nostru tratează chestiunea face
valoarea succintului său articol.
In același număr al Revistei Cooperației mai găsim articole ex-
celente semnate de d-nii /. G. Duca, G. D urnit rescu-Bumbești, Gh.
Vlădescu-Albești și alții, tratând chestiuni de importanță economică
socială în legătură cu cooperația.
_______________________ M. S. S.
DIN CĂRȚI ȘI REVISTE STRĂINE
Pădurile din Republica Ceho-slovacă
Procentul de împădurire în Ceho-SIovachia este de aproape
29.5, adică suprafața împădurită in țările de limbă cehă (Boemia,
Moravia, Silezia) este de 2.340.990 hectare, iar în Slovachia și Rusia
Subcarpatică cam de 2 milioane hectare. In întreaga republică se
află prin urmare peste 4.340,000 hectare. Cele mai bogate în
păduri sunt Silezia, Slovachia șl Rusia Subcarpatică (34 5 la sută)
după care urmează Boemia (29,6%) și Moravia (28,07,).
Creșterile anuale medii în țările de limbă cehă sunt soco-
tite la 8 milioane 158,291 metrii cubi, dintre care 62'0 lemn de
lucru și 38° o lemn de foc. Producțiunea reală corespunzetoare
acestor creșteri anuale este de 3 metri cubi la hectar. Cu alte cu-
vinte producțiunea lemnului tare:
De lucru este de................279,137metri cubi
Producțiunea lemnului de lucru moale de reșinoase 5.107,844 »	»
5.386,981 *	•
Lemn de foc de foioase.................... . 1,024,013 steri ’)
Lemn de foc de foioase reșinoase (kmn moale) 3,227.641	»
Total , . . 4 301.654 >
Care este egal cu 2,796,075 metri cubi (I ster = 0,63 m. c.).
Producțiunea totală lemnoasă, ar fi deci de 8,183.056 metri cubi.
Dacă avem în vedere Slovachia, a cărei suprafață împădurită
este cam de 2 mii. hec. și dacă socotim creșterea pean și pe hectar
numai la 3 metri cubi, producțiunea tota ă în Ceho-SIovachia ar fi:
1) In țările cehe producțiunea toatală este de 14 milioane de metri cubi.
Revista Pădurilor
355
In țările de limba cehă de................. 8,000.000	metri cubi
In Slovachia și în Rusia Subcarpatică de . . 6,000 0'0	»	>
Total . . . 14,000,000 »
Producțiunea anuală se poate evalua la 250 milioane co-
roane (după pre|ul dinainte de răsboiu). Când pădurile vor ti
bine administrate din punctul de vedere forestier, produc|iunea
anuală se poate spori considerabil și anume în țările cehe la 5
metrii cubi la hectar, adică la 12 milioane metri cubi, în Slovachia
și în Rusia Subcarpatică la 4 metri cubi (8 milioane dc metri cubi)
în total așa dar la 20 milioane de metrii cubi, a căror valoare cu prețul
de mai sus este de 1 miliard (50 coroane prețul unui metru cub), de
oarece lipsa de lemne în Europa va dura mai mult timp. In fine
pășunatul, coaja pentru tăbăcit, semințele forestiere, fructele din
păduri, reșina, ciupercile etc. constituie produse indirecte (accesorii).
Să ne încercăm a calcula valoarea pădurilor noastre după
prețul de dinainte de răsboiu. După calculele foarte precise,
această valoare în țările cehe ar fi cam de 5.266 milioane de co-
roane (1 hectar 2 250 coroane); în Slovachia 2,7C0 milioane de
coroane, (I hectar, 1.5C0 coroane), în total cam 8 miliarde co-
roane. Acest preț corespunde anilor de pace. Pentru că lipsa de
lemne domnește în toată Europa, prețurile nu vor scădea. Astăzi
se poate calcula la 25 miliarde coroane.
Ca bază pentru calculele mai sus menționate ne-am servit
de următorul tablou amănunțit, care se referă la date asupra pro-
ducțiunei reale lemnoase în țările cehe în anul 1910:
Lemnul		de lucru	
	tare (foiose)	moale (reși-	TOTAL
	Met'	i cubi noase)	
Bocmia. . .	100.913	. .	. .	3.141.804 .	.	3.242.717
Moravia . .	1 »3.u4O	. .	. .	1.2.7.364 .	1.39 ).4O4
Si ezia . . .	35184	. .	. .	718.676 . .	753.860
Total . .	.	2 9.137	5 107.844	5.386.981
	Lemnul de foc		
	tare (foioase)	moale (reș*.- steri	noase)	TOTAL
Boemia. . .	.	254 387 . .	. .	1 983.9^8 . .	2238.355
Moravia . .	.	661986 . .	. .	1.075 101 .	1.737 087
Siczia . . .	107.640	. .	. .	218 762 . .	326.212
Total . .	. 1.024 613	3 277.641	4.301.654
	(1 ster =	0€5 m. c.)	
6
556
Revista Pădurilor
Din aceste 14 milioane metrii cubi de lemne sc poate compta
pe 8.400.000 metrii cubi lemn de lucru. Acești 8.400.000 metri
cubi pot fi fasonați în 5 milioane metrii cubi lemn de cherestea
a căror valoare ar reprezenta 2 ’ 2 milioane coroane,
Statistica :
Păduri (h 1910)
In Boemia................................ 538.478 hectare
> Moravia . ............................ 623.481 —
» silezia . . ’......................... 179.021 —
In Slovachia și Rusia Subcarpatică.
Județele de pe țărmul stâng al Dunărei .	. 1.074.096 ha
»	» » .	drept » Tisei . .	. 1.169.673 »
(Buletinul Ministerului de agricultură al Republicei Ceho-slovace).
P. A.
BIBLIOGRAFIE
La forct de Soignes, de Ren6 Stevens et Louis Van Swael-
men. Un volum de 300 pagine cu numeroase gravuri în și afară
din text 63 Boulevard Haussman, Paris.
Nos arbres dans la nature de Henry Correvon. Un volum
legat de 364 pagini cu numeroase gravuri colorate, prețul 45 franci.
Paris, I. B. Baillitre et fils.
Guide pratique de sylviculture de Dr. F. Fankhauser, ins-
pector federal al pădurilor. A 3-a ediție franceză de M. Petit mer-
met, inspector federal forestier. Librăria Payot et C-nie. Lausanne
1 rue du Bourg.
L’amour de la foret de Paul Martin, Secretar fondator al
«Societății Lorene» a amicilor arborilor. O broșură de 32 pagini.
Une devise de politique forestiere de Marcel Raux, inspector-
ajutor de ape și păduri. O broșură de 24 pagini. Prețul 150,
franci. De vânzare la librăria Berger-Levrault, Paris.
Conversion des taillis en futaie. Methode et rcsultats de C.
Aubert, Inspector de ape și păduri, O broșură de 32 pagini,
Prețul 2 franci. La librăria Berger-Levrault, editeur, 5, rue des
Beaux-Arts. Paris.
La legislation franțaise sur la reglementation de l'esploitation
forestiere et le projet de loi depose en Belgique le 13 Janvier
1921 de Raoul Daion. Maurice Lumertin, editeur-libraire 58—62
rue Coudenberg, Bruxelles.
Revista Pădurilor
357
Precis de botanique forestiere et biologie de farbre de
Chancerel. Anatomia și fiziologia vegetală cu aplicațiunile practice
la arboricultură și Ia silvicultură. Premiată de Academia de Agri-
cultură din Paris. 1921. Un volum mare în 8’, 191 pagini, 18 franci.
Trăite de la conservation et de ramelioralion des bois de
M. de Keghel inginer-chimist, vechiu director chimist al uzinelor,
Companiei franceze pentru injectarea lemnelor. Un volum în 16
de 350 pagini cu 40 figuri și numeroase tablouri. Prețul broșat,
10 franci și cartonat 15 franci, Librăria I. B. Bailldre et fils, 19,
rue Hautefeuille. Paris.
Les Sciences et Ies machines ă bois, de Paul Razous, m m-
bru al societății inginerilor civili, laureat al Academiei de sciințe,
profesor la școala specială a lucrărilor publice, Ediția a 3-a re-
văzută și corectată. Voi în 8' de 339 pagini și 151 figuri. Prețul
30 franci. Librairie Dunod, editeur, 45 și 49 quai des grands Au-
gustins, Paris
L'aminagement des forets par la methode experimentale et
spedalement la methode de control, de H. E. Biolley, inspector fo-
restier, cu o scrisoare prefațl dc Roger Ducamp, conservator de
pacuri. Altinger frdres, editeurs, boulevard St. Michel, 30, Paris (VI).
The practice of silviculture, de Ralphe C. Hawley. Editeurs
Chapmann et Hali. Preț 21 sh.
P. A.
APEL
In vederea unificărei revistelor noastre de specia-
litate, Comitetul de redacție face un călduros apel la
fi fi Economiștii șil Inginerii Silvici, de a ne da gra
fiosu! concurs, colaborând cu cât mai mu’te și variate
articole de specialitate care să îmbrâlișeze toate che-
stiunile de ordin: cultural, technic, economic, vulga-
rizare etc.
Cu această ocazie mai rugam pe D-nii membrii
a ne trimite și recensii după diferite lucrări de spe-
cialitate și tratate streine consistate precum chiar și
informatii locale cure ar interesa și revista noastră.
Comitetul de redacfie, exprimă, mulfumiri, tuturor
acelora care vor voi a răspunde apelului nostru.
Comitetul de redacție.
358
Revista Pădurilor
Informațiuni
Pe ziua de 1 Aprilie 1921 s’au făcut următoarele
avansări în corpul silvic:
1)	D-nul Ing. inspector silvic X. Sculy la gradul de
inginer inspector general silvic.
2)	D-nul Ing. insp. silvic cl. II D. Borș la gradul de
ing. insp. silvic clasa I.
3)	D-nul. Ing. șef silvic clasa I Coman Marinescu,
la gradul de inginer inspector silvic clasa II.
4)	D-nul Inginer șef cl. II C. T. Rădulescu, la gradul
de ing. șef silvic cl. I.
5)	D-nul Ing. șef silvic cl. UI Ștefan Mantea, la gradul
de inginer șef silvic clasa II.
In corpul silvic s’au mai făcut următoarele mișcări :
D-l Inginer Inspector silvic C. Sava-Goiu a fost îna-
intat pe ziua de 15 Decembrie 1921 la gradul de Inginer
Inspector general silvic.
D-l Inginer șef silvic N. Bogdan șeful Ocolului silvic
Casimcea a fost transferat în interes de serviciu la direcția
silvică Kișinău; iar în locul D-sale a fost transferat D-l in-
giner silvic N. Gheorghiu dela Ocolul silvic Tisău.
D-l Inginer șef silvic C. Apostolescu s’a transferat după
cerere la Ocolul silvic Tisău, iar în locul D-sale la Ocolul
Vintilă Vodă a fost numit D-l Inginer stagiar Ștefan Enescu.
D-l Inginer silvic Pavel Tănăsescu a fost transferat ca
șef de cancelarie Ia Regiunea IV-a silvică Buzău.
D-l I. Brâncuș șeful Ocolului silvic Cotmeana a fost
transferat ca șef de cancelarie la Regiunea Vil-a silvică iar
în locul D sale a fost numit D-l Inginer șef silvic Marin
Georgescu dela Ocolul silvic Câmpulung.
D-l G. Guțu șeful Ocolului silvic Slobozia a fost mu-
tat în interes de serviciu la direcția silvică Kișinău iar în
locul D-sale a fost numit D-l Inginer silvic-stagiar Victor
Georgescu.
Revista Pădurilor
359
D-l I. Iliescu șeful Ocolului silvic Tismana a demisionat.
D-l Enache Dămăceanu șeful Ocolului Furceni a fost
transferat la Ocolul Tismana.
D-nii Ingineri șefi silvici I. S. Zăvoianu, Victor Ivăn-
ceanu și Ștefan Predescu au fost mutați ca agenți de
control în Basarabia.
D-l Inginer Inspector silvic I. Simionescu șeful Regiu-
nei VIH-a silvică a demisionat, primind postul de director
al exploatărilor Societății „Carpatina".
♦
* *
Prin Decretul Regal No. 26 922 s’au primit în corpul
silvic al Statului următorii absolvenți ai Școalei Sup. de
silvicultură promoția XXV pe ziua de 1 Ianuarie 1922.
In serviciile administrației centrale.
D-nii Ingineri silvici-stagiari :
Niculescu Emil, Popescu Mihail, Duldurescu N., Carle-
ciuc T,. Nettca C., Georgescu C, Dan Ilie., C. Popescu Fău.
rei, Pascovici N., Nonuță G., Trandafirescu V., Marcu C-
și Petrovan Eugeniu.
în serviciu! exterior, ca șefi de cancelarie la regiunile
s Ivice și ajutori la ocoale:
D-l Mățăoanu N., la cancelaria Regiunei a Vl-a Bu-
curești.
D-l Băcanu N, la cancelaria Regiunei I a lași
D-l Miulescu G., Ia cancelaria Regiunei VIH-a R.-Vâlcea.
D-l Harnagea V., la cancelaria Regiunei Ill-a Bârlad.
D-l Stoica F., Ia Ocolul Târgoviște.
D-I Popescu C., la Ocolul Comana.
D 1 Vasilescu Victor la Ocolul Tătăruș.
D-l lonescu Theodor la Ocolul silvic Sinaia.
D-l Petrescu Eftimie, la Ocolul Lucieni.
D-l Kirițescu Al., la Ocolul R.-Vâlcea.
D-l Mavrodin Eremia, la Ocolul Enișenlia.
D-l Stănescu Alexandru, la Ocolul Căscioarele.
D-l Podeanu D., la Ocolul Pogoanele.
D-l Butoiu Alexandru la Ocolul Frasinul.
D-l Negulescu V., la Ocolul Butoiu.
360
Revista Pădurilor
In serviciul silvic din Ardeal
D-nii: Paraschiv I.. Criveanu C., Monțea Silviu, Ter-
dich Fredeiich și Moarcăș I.
♦ %
In serviciul silvic din Basarabia
D-nii: Vasiliu V., Popescu C. și Vlad Bivol.
In serviciul silvic al Eforiei Sp. Civile
D-l Despot I., la Circumscripția silvică Brăila
D-l Damian N., la Circumscriția silvică Urlați
D-l Teodorescu D., la Circumscripția silvică Morunglavu
In serviciul de control al centralei
Cooperativelor Sătești.
D-nii : Boeru Valeriu, Minescu Gheorghe, Mandache
Gheorghe și Bondcscu Emil.
La Particulari
D-l Pridie Arcadie la Societatea Goetz in Cernăuți.
D-l HoriaManole în Serviciul silvic al Creditului Technic.
**♦
D-l Inginer silvic șeful ocolului Silvic Lăpușna județul
Mureș-Turda George P. Antonescu în urma avizului
comisiunei permanente de pe lângă Ministerul Domeniilor
a fost numit Conferențiar de Silnicul tura ia Academia
agricolă din Cluj.
Din moșia fermei (Statului) Bazargic, s’a cedat 5 Ha.
pentru ocolul silvic Bazargic, inclusiv și pentru înființarea
unei pepiniere forestiere.
• ■»«
•	*	ti
Spre a face posibilă efectuarea unei bune administrații
a pădurilor expropriate de Stat și pentru ușurarea contro-
Revista Pădurilor
361
lului asupra pădurilor țărănești și răzășești din județul Orhei
(Basarabia), s’au făcut 2 ocoale noui și anume ocolul silvic
Seliște, cu sediul în comuna Seliște și ocolul silvic Bra-
vicea cu sediul în comuna Bravicea.
♦ ♦
Situația lucrărilor de măsurătoare executate în cam-
pania 1921—1922 până la 1 Decembrie 1921
de direcțiunea Cadastrului
l)	125 moșii terminate recepționate și verificate suprafața
de.......................................112900 Ha. 9053
2)	280	idem	neverificate .	.	.	277483	„	4588
3)	171	idem	nerecepționate.	.	.	181379	„	4892
4)	173 idem în lucru în suprafața de. 208602 „ 1059
5)	8 idem la care s’a aplicat parcela-
 rea în suprafața de	.	.	14856	„	1244
loial 657 moșii	Suprafața totala 805222 Ha. 0836
RECAPITULAȚ1E:
1)	484 moșii cu lucrările de măsurătoare terminate în su-
prafața de .	.	.	. 596619 Ha. 9777
2)	173 moșii în curs de măsur. supr. de 208602 „ 1059
Î0I3I 657 moșii	Suprafața totală 805222 Ha. 0836
Situația lucrărilor de măsurătoare executate până
în present de diferite instituțiuni
1]	1 Casa Rurală .				• • •	78.261	Ha.
2]	I Serviciul geografic .				. . .	73.794	n
3	1 Direcția Cadastrului		în	1919	• • •	94.339	n
4)	1	w	»	1920 măsurătoare		595.099	»
5	' »		»	»	aplicare	13.620	n
6]	V	>9		1921	măsurătoare	790.367	n
7)	1	»		n	»	aplicare	14.856	»
Total general- . 1.660.335 Ha.
3S2
Revista Pădurilor
D-nii abonați sunt cu stăruință rugați să achite
abonamentele cu cari sunt în restanță, de oarece
altfel revista este pusă în imposibilitate să apară
regulat.
D-nii cari nu doresc a mai primi revista, vor
binevoi a ne comunica aceasta printr’o c. p.
De asemenea rugăm pe toți domnii abonați să ne
facă cunoscut actuala adresă a D-lor, pentru a nu
mai face expediția la adrese greșite și a ne expune
deci la frequente reclamațiuni.
REDACȚIA
* *
hi urma deselor incendii ivite în ultimul timp în pădurile
din America, s’a hotărât insta'area unor posturi de avioane
cari să controleze în sbor pădurile.
Un raport oficial al comandantului corpului 9, cu privire
la patrulele forestiere, constată că dela 1 Ianuarie la 1 Sep-
tembrie 1921 s’au descoperit 832 incendii în 396 patrulări
cu 561 ore de sbor.
Sborurile au fost efectuate din 5 puncte diferite.
D. F	rancisc Britle și-a terminat cercetările sale to-
pografice aeriene pe cari le-a întreprins în Australia centrală.
El a parcurs 5.000 klm. Rezultatele obținute sunt de o mare
importanță și vor ajuta mult la complectarea hărței Aust-
raliei.
Revista Pădurilor
35J
A F» E L
In urma cererilor foștilor sâi elevi, D-l N.'hcobesc . pr fes ■
la școala superioară de silvicultură, a hotărât a-și pub'ica ccrsu
sât de Bjtini:a forestieră. Cum însă cond.țiunile imprimirei < :
azi ași de dificile și mai ales ținând seama de numeroasele i us-
tații in mare parie originale și fotografii, comitetul de inprimare.
Iu:rând sub preșidenția D lui Inginer silvic M. P. Florescu :
sa știe pe ce număr de exemplare poate compta. Adesiunile ama-
torilor se vor trimite sub forma unei cărți poștale, D-lui Ing. șt’
M. Fior seu, Str. Al. Orescu 9 București.
Opera se va compune din 2 volume:
Voi. / intitulat Curs de Botanică generală și introducțit *
Botanica forestieră, cuprinzând următoarele capitole:
introducțiune în Botanică.
Cap I. Structura elementară a plantelor.
Cap. II. Principalele tipuri de plante, monografii de morfo-
logie compar !ă.
Cap. HI. Anatomia și fiziologia.
Cap. IV. Esențele forestiere.
Cap. V. Geografia bot mică.
Cap. VI Biologia generată.
Volumul I va conți ie Intre 653 700 pagini și va putea fi
utilizat ș de studenții facultăților de științe etc.
Voi. H. Curs de Botanică forestieră, conținând:
Locul Botanicei forestiere în Enciclopedia științelor silvice.
Raporturile Ingineriei silvice cu ingineria de mine. Raporturile dintre
silvicultură și agricultură. Pârțle Botanicei forestiere și interesul
lor pentru inginerul de păduri.
Complementele Organografiei și Anatomiei plantelor lemnoase,
cu studiul detaliat al lemnului din punct de vedere botanic și
technologic.
St diul detaliat al esențelor și al întregii florei forestiere, cu
tablouri de determinarea speciilor de plante ce cresc în pădure ș
ilustrații.
Complementele Technologieî aplicate la plantele lemnoase.
Patologia vegetală cu studiul vițiilor lemnelor și coprin-ând
următoarele părți:
§ I.	Generalități asupra maladiilor plantelor și în special ale
arborilor forestieri, predispoziții, metode în cunoașterea și tratarea
maladiilor, măsuri de protecția pădurei;
§ 2.	Maladii fiziologice sau cauzate de mediul anorganic;
§ 3.	Maladii cauzate de vegetale și în special de criptogame;
§ 4.	Maladii cauzate de animale ;
§ 5.	Fenomene teratologice.
Complemente de Geografie botanică : repartizarea esențelor
forestiere în țară.
364
Revista Pădurilor
Tablouri pentru determinarea esențelor forestiere: în timpul
iernei, depe frunza, lemne, scoarță, fructe, semințele și plantele.
Acest volum va conține aproximativ 1000 pagini.
Comitetul editor intenționează a trage în acelaș timp un mic
volum separat coprinzând materia de Botanică forestieră necesară
școalelor de conductori șt de brigadieri silvici, cu noțiunile nece-
sare deasupra plantelor agrico e și horticole și cu elemente de
cultura lor.
Data fiind importanța acestei lucrări și bogatul material adunat
în decursul vremei de D-l Profesor N. lacobescu, comitetul face
un călduros apel, la toți inginerii silvici și prietenii Silviculturei
de a se înscrie din vreme pentru această lucrare atât de utilă.
Comitetul de inițiativă.
Arendarea dreptului de vânat
în pădurile statului și în pădurile fondurilor
grănicerești din fostul district al Năsăudului.
Se publică spre generala cunoștință, că în ziua de
16 Ianuarie 1922, orele 11 se va ține licitație publică, cu
oferte închise, în localul regiunilor silvice Baia-Mare, Bistrița
Cluj, Hunedoara, Lipova, Lugoj, Oradea-Mare, Orșova
Sebeșul-Săsesc, Sighetul-Marmației, și Sft. Gheorghe, pentru
arendarea, pe termen de șase ani, a dreptului de vânat în
pădurile statului și ale fondurilor grănicerești din fostul
district al Năsăudului.
Ofertele trebuesc înaintate, până la ora 11 a zilei de
16 Ianuarie 1922, regiunei silvice, de care aparține terenul
ce se arendează.- La regiunea silvică respectivă se pot
vedea condițiunile de arendare, formularul ofertei și se pot
primi toate informațiunile necesare, referitoare la arendare.
Cluj la 16 Noembrie 1921,	Direcțiunea Centrală
a Pădurilor.
TABLA DE MATERII
P Antonescu. —
G. P. Antonescu —
Const. C. Bdu. —
Daniil Clain. —
Baiu Crăciun. —
N. N. Caragea. —
Inundațiile din 1920 ................
Islazurile comunale și problema silvo-
pastorală la munte în special . 93,
Școala noastră superioară dp silvi-
cultură la Politechnică .... : • •
Combaterea Bostrichizilor din pĂdo-
rea Statului Tarcău .....	1-5
Estimata în fond și '.i
pădurei de pe moșia Ca s: . 2*
Necrologul ui V GH e C - "C
Din cărți și reviste rtrtir ... . 5M
Din monograma DomeMahrf GergMu Ml
Incendierea pădurilor da ■■Mi Gar*
ghiahă și cMcaM daunelor cauzate 324
Hîbridatunea	este o cauză
de degenerare a rpedet .... 231
Propășirea Ec >rxxniri t >restiere sub
quiemul lui loan C. Brătianu
(18T6—1888) . -..................177
Der Waidpoet ....................237
Din ♦ i p. zifta de mostre din București 317
T- d« uscăciunea solului . . 339
Rezumai al dărei de seamă a comi-
tetului de direcțiune asupra activi-
tății Institut. Economic Românesc 345
366
Revista Pădurilor
N. Davidescu. —	_ Amenajarea apelor în România pentru
navigare, irigare și energie . . 275
M. P. Florescu. —	+ loan S. lonescu (necrolog) ... 67
Din bogățiile vânatului Ardealului . 123
Serbarea sădirii arborilor la Ploeșli 169
Industria forestieră la o răspântie . 228
loan Florescu. — Inamici și amici ai sălciilor . . . 336
N. A. lacobescu. — Studii entomologice și botanice în
pădurile atacate de Bostrichizi . 29
Emil /sac. —	Pădurile .............................124
Andrei lonescu. — Recenzii (Reforme Administrative par
l’autonomie et la responsabilite des
fonctions (Seif. Adminislration) . 253
/. Moldovanu (junior).— Exploatarea pădurilor în regie . . 216
Din primele legături forestiere ale
Ardealului.........................234
N. Mateescu. — Stejarul pomenirei lui Neagoe Vodă 252
C. Al. Orescu. —	1921 .............................  .	1
luliu Prodan. — Impădur. locurilor sărate și nisipoase 247
P. Roșescu. —	Recenzii..............................348
N. Saegiu. —	Fosta Academie de Mine și silvicul*
tură din Schemnitz (Ungaria) .	9
Al. Ștefănescu. — Pădurile și problema forestieră din
Basarabia.................................................113
G. Tutneanu. — Dcsbaterile parlamentare de interes
forestier .................................................... 76
/. Timoc. —	Reforma agrară pentru Transilvania
și înființarea pădurilor și pășunelor
comunale...........................212
loan S. Zăvoianu. — Casa de economie a corpului silvic 68
Exploatarea în regie a pădurilor
Statului..........................121,	161
#	.	Chestia salariilor . ..................125
e	,	Pro-memoria............................128
.	•	.	Informafii . . .84,	129, 191, 266,	356
.	•	.	Politica de stat în chestia lemnului .	178
,	*	.	Procesele verbale ale	ședințelor soc.
„Progresul Silvic".................179
Revista Pâdirihr	367
Deschiderea cursurilor Școalei supe-
rioare de silvicultură ....	257
Legea de reglementarea cumpărării
de păduri destinate exploatărei . 258
Apelul pentru bustul d-rului Istraty . 261
Licitații de lemne...................  265
Instrucțiuni trimise de Ad-|iu Casei
Pădurilor cu privire la extrac|iunea
și prepararea liberului de teiu din
pădurile Statului .	...	. . 320
Păstoritul . •.......................  354
K&szeg (Gwns)
Casa mai?e de comerclU
- DE -
SEMINȚE FORESTIERE ȘI AGRICOLE
Grădini de plantații forestiere,
PEPINIERE
Sămanța reșinoaselov :
PINUS AUSTRIACA, PINUS SYLVESTRIS, PICEA
EXCELSA, LARIX EUROPAEA, ETC.
Sămânța foioaselor, Sâmburile poamelor
Sământele forestiere streină.
TOATE SEMINȚELE SUNT DIN RECOLTA NOUĂ.
M—
Reprezentanța Generală:
EUGEN WACHTER, Brașov
STR. NEAGRĂ No. 13
A O	T K7	SOCIETATE
11 1 f	ANONIMA
Pentru Exploatarea de Păduri și Industria lemnului
Capital social: Lei 30.0000.000, deplin vărsată
->K-
Președinte al Consiliului de Administrație
CONSTANTIN NEAMȚU
Vice-președinte al Consiliului de Administrație
Inginer TIBERIU EREMIE
ADMINISTRATORI-DELEGAȚl
Ingineri Corneliu Bălteanu, C. Orghidan și
Alexandru Zănescu
CONSILIERI:
Ingineri Gh. Balș, C. Negrescu, I. Purcăreanu,
D. Rolin și J. Selleckaers
DIRECTOR GENERAL:
Inginer-șef, M. N. Rădulescu
Director technic: Inginer, D. Stoica
Director comercial : L. Ciconi
Director forestier : Inginer-șef silvic, V. Mihălcescu
Are in exploatare pădurile din munții Arifului, (k pe valea
Argeșului. Posedă o fabrică cu 18 gatere in Curu-R-A-^. ?
Vinde en gros și en detail, lemne de foc și c
date Ia gara Curtea-de-Argeș. Poseda ateliere . rLe ■
tâmplărie, fabrică de lăzi, fabrică de par: rt. I”.'-.<c c -
menzi pentru cherestea și lemne de f tir p -ie bilier.
parchete de stejar și fag. Ii și rke fel de ambalaje de
lemn etc.
Sediul în BUCUREȘTI STR. MARCONI No. 3
Telefon 2 91
„CARPATINA"
Sociâtâ Anonyme Roumaine pour l’industrie Forestiere
CAPITAL SOCIAL: Lei 100.000.000
entidreme-t vers£s
Sidgs Principal; 8LKAR5ST, 21, rue Paris
La Scierie Brezoi (Valcea) effectue toute
commande de bois de charpente de pin et de sapin.
Section spâciale pour la fabrication dc caisses d’emballage,
executâes sur commande.
PJanches sabotdes pour planchers.
Grosse production de bois de chauffage, de hâtre et bri-
quettes.
Traverses de hâtre pour vcie ferree.	i
Les Scieries de Turnu-Măgurele et Stoe-
nești produisent:
Tout matârelde bois de charpente. PJanches rabinees,
caisses d’emballage.
La Scierie, la Manuiserie mecanique et les
Ateliers de parquets de Slatina exdcutent tGide
commande de :
Toute sorte dc materiei de bois de charpente;
Mobilier simple ou de luxe, dc bois sechâ, coup6 a vânt la
guerre, en sapin, pin, chene et autres essences.
Menuiserie pour constructions.
Parquet de chene de toute dimension, en bois sâche.
Dâputs pour la vente en detai, dans les viltes de:
Craiova: 15, Strada Stirbey-Voda,
Strada Amaradia,
Bariera Catargiu
Bariera Calafatului
Bariera București
Alexandria țTHeorman)
Roșiori (Teleorman)
Drăgășam (Vâlcea)
Râmnicu Vâ«c a
Les commandes pouronsâtre fa ites tant aux succursales qu’â la
Centrale dc Bucarest 21, Strada Paris.
LcresU* i
ORAȘUL BTALIN '