Nevoi economice Schimbările din Balcani au redeșteptat naționalizmul îir multe din popoarele continentului european. Astfel acum Rusia se conduce de idealuri panslavistc, iar în Franța unde dragostea de patrie părea a fi înăbușită de inter- naționalismul socialist, a luat avânt un entusiazm patriotic ne- văzut decât în timpul războael or glorioase din trecut. Nu mai vorbim de Italia unde patriotismul a fost ațâțat până la șovinism de răsboiul din l’ripolis și de Germania și Aus- tria în care dragostea de țară si de progres se manifestă necon- tenit prin nevoia de expansiune economică în alte continente și păstrarea supremației pe uscat, mai ales în orientul Europei. Cu alte cuvinte luptă surdă economică cu Anglia pe mare și de ocamdată diplomatică cu Rusia pe uscat. Aceste mișcări naționale de asigurarea patriei la popoarele din Europa, are ca reazim nevoi mari economice, patria fiindcă însuși o celulă economică în care cetățenii sunt nucleiclc de a căror activitate atârnă prosperitatea celulei. Și cu cât nucleiclc sunt mai viguroase cu atât celula este mai puternică. Țara noastră însă, care mai mult ca celelalte state este dogorită de focul din Balcani, trebuie să fie cu mai multă luare aminte și să căutăm să vindecăm cu râvnă nevoile noastre eco- nomice, —ca și cele politice — ca să înfruntăm victorioși concu- | BIBLIO'.L^a- ...^i 9 REVISTA PĂDURILOR rența cu care ne amenință micele state slave, cari s’au mărit acum atât de mult în urma victoriilor repurtate. Dacă vom munci cu îndârjire pentru propășirea noastră pe toate tărâmurile, nu va putea să ne supere mărirea acestor state, căci trebuie să ne gândim că și Elveția, Belgia și Olanda cu toate că sunt înconjurate de state cu mult mai puternice decât ele, totuși își păstrează individualitatea lor fiind chiar în fruntea ci- vilizației lumci. Situația țărei noastre nu este atât de precară cum se crede uneori în unele cercuri, mai ales din streinătate și mare va fi sur- priza acelor cercuri, când cu trecerea timpului în urma măsurilor luate și a acelor ce se vor mai luâ, mica proprietate își va înbu- nătăți soarta. Statele din dreapta Dunărei căutând a întuneca perspectiva viitorului nostru, își fac o glorie economică că în țara lor, lipsește proprietatea mare și se. gândesc că au o covârșitoare superioritate asupra noastră, prin faptul că țăranul la ei stă mai bine decât al nostru. O asemenea organizație economică uniformă e plină însă de primejdie și dacă la început vieața statului c mai activă, în urmă prin necontenita împărțire a pământului între moștenitori, sără- cia se întinde de o potrivă în toată țara și odată cu ca lipsa de patriotism și dezorganizarea. Țările, cari au progresat și au ajuns în fruntea hunei, nu sunt acelea, cari au avut o asemenea populație, ci numai acelea cari au știut să îngrămădească mari capitaluri naționale. Dar e o greșeală a se crede că țăranul nostru nu a mers înainte economicește din pricina ființei proprietăței mari. Starea sa rea se datorește, stărei lui sociale create prin încătușarea pu- terilor sale în rclațiunelc cu capitalismul, ce l'a prins la începutul renașterei naționale acestui stat. Pentruca pe viitor să fim păziți de această situație nefa- vorabilă desvoltărci noastre economice, trebue să organizăm pro- prietatea mică fixându-i un minimum de suprafață și să se organizeze munca agricolă lăsată acum la voia întâmplărei. A- ceasta va fi în folosul proprietăței mari ca și a acelei mici. De altfel proprietatea mare a lucrat la prosperarea Engli- terei, ca și cea mică, însă poporul Englez s’a bucurat în toate timpurile de libertăți publice și private, cum nu are vre-un alt REVISTA PĂDURILOR 3 popor pe lume, pe lângă că a fost folosit de împrejurarea că s’a născut într’o țară mare, bogată și înconjurată de mări. Și ca pilda să fie desăvârșită de influența libertăților omului asupra propășirei sale economice, să ne gândim și la poporul irlandez, care s’a născut aproape în aceleași condițiuni de natură cu cel englez, dar nu a putut prospera ca și dânsul din pricina dominației în care a fost încătușat. O țară nu se poate desvoltâ decât sub apăsarea marelor capitaluri. Irigații, drenajuri, canalizări, explotatori de mine, ex- plotări forestiere, drumuri de fier, drumuri pe ape, întregul co- merț, în fi ne toate înteprinderile, ce ușurează vieața societăței omenești făcând-o civilizată, asigurându-i progresul economic, nu pot fi aduse la îndeplinire fără capitaluri uriașe. Și când aceste capitaluri mari sunt- streine, agricultura poate să rămâe în mâna băștinașilor și totuși acea țară va avea o situație rea, din punct de vedere al progresului național. La noi cu încetul capitalurile mari, cari acum sunt plasate în pământ, fie chiar ele însuși, fie dobânzile lor se vor pune în serviciul marilor întreprinderi industriale și comerciale și vor fi încurajate de aceasta, dc rentabilitatea acestor întreprinderi dc asupra agriculturei, a cărei rentă se micșorează în o regiune, cu progresul civilizației. Pentru a încuraja această mișcare statul ar trebui să se pună în frunte făcând societăți în care foloasele, capitalurilor românești să fie bine asigurate. Aceasta cu atât mai mult cu cât din venitul ei proprietatea marc, ne mai găsind acum să cumpere pământ spre a-și mări exploatările, trebuie să se caute a se dâ acelor noi capitaluri, ce se nasc, întrebuințări profitabile naționale. Economistului nu trebuc să’i pară rău că acele capitaluri mari sunt create în urma sforțărilor umililor muncitori și să se gândească cu admirație că în Bulgaria nu trebuie să se facă a- semenea sforțări. O țară nu progresează cu pași repezi decât numai atunci când este înzestrată cu o astfel de organizație socială în cât locuitorii săi, să f:e siliți să muncească cât mai mult, cu singura condiție ca munca lor să fie rodnică, iar capi- talurile adunate să nu emigreze, ci sa fie întrebuințate în țară pentru nevoi economice naționale. 4 REVISTA PĂDURILOR . • ' u&tur& între știința și practica agricola și însemnată pentru progresul țârei. In această direcțiune s’a lucrat mai mult prin scrieri, prin sfaturi «le « itedrâ. dar prea rar s’a trecut sxi se caute mijloacele re de. prin cari să se facă țăranul să înțeleagă folosul practic- ai lucrărilor. Prin vorbe locuitori noștri nu vor putea fi convinși și aceasta nu este tocmai pentru ci o însușire rea. Dacă mulți vor găsi că sunt îndărătnici, alții mai binevoitori lor se vor gândi, că nici chiar oamenii învățați, până când nu fac încercări deplin reușite nu cred ceea ce citesc. Greutatea este să se găsească chipul cum să’i facem să intre în practica lor aceste încercări, cari trebuind să se facă în so- coteala lor se gândesc cu drept cuvânt, că ar putea rămâne păgubași. Vedem adesea că unele schimbări folositoare de cul- tură, nu voesc să le facă proprietarii bogați, dar cum pretindem să le facă cu ușurință niște nevoiași țărani I însemnata înbunătățire, ce se poate aduce agriculturei țârei este introducerea leguminoaselor pe scară întinsă în cidturi. Bălegarul e un îngrășământ de mare valoare pentru culturi însă cum locurile sunt departe de sale .și cum țăranul trebue să facă uneori zece chilometrii cu carul până să’i ducă la câmp, întrebuințarea lui devine neeconomică pe cea mai mare parte din suprafață și apoi țăranul dispune de puțin bălegar, vitele sale mai tot anul fiind la pășune. Cultura leguminoaselor lasă după ele locul bogat în azot și-l îngrașe suficient pentru ca planta care urmează, grâul, ra- pița sau secara să deie o producțiune mult mai mare în condi- țiuni bune de cultură 6 7 hectolitri la hectar. Experiențele pe Domeniul Coroanei Sadova sunt în această privință hotărâtoare și acest domeniu și-a mărit mult venitul în urma introducerei acestor culturi. Una dintre cele mai însemnate leguminoase este mazărea, care va puteâ înlocui în mare parte |)orumbul în regiunile de câmpie. Această plantă poate da foloase mari, cu vegetația ei ce se face primăvara, astfel că folosindu-se de umezeală va dă o producțiune mai marc și chiar mai egală ca porumbul, pe care seceta de vară il oprește din vegetație. Prețul mazărei c mai ri- dicat decât al porumbului, căci pe când aceasta din urmă se REVISTA PĂDURILOR vinde cu 9 lei hectolitru pe mazăre se poate căpăta 11—13 lei. Introducerea acestei culturi va fi un progres pentru țară și inconvenientul singur al ei e că se recoltează odată cu grâul, însă prin înmulțirea mașinelor de secerat, această piedecă se micșorează. Introducerea pe scară întinsă a cui turei leguminoaselor în țara întreagă ar mări media producțiunei la grâu, cel puțin cu 3 -4 hectolitrii la hectar, iar venitul anual al țărei cu multe zeci de milioane. Administrația domeniului coroanei spre a înbunătăți cul- tura în dijmă, a căutat mijlocul prin care s’ar introduce cultura mazărei la țărani, In acest scop a făcut condiție cu ei ca la re- coltă in schimbul mazărei să le dcie porumb, schimbul făcân- du-se valoare pe valoare. Astiel țăranii s’au învoit să introducă această cultură în locurile arendate lor. Multe culturi s’ar putea introduce pe această cale în țara întreagă, dacă s’ar găsi organul în fiecare județ, care să știe cum să le propage într’un chip convingător din punct de vedere material. In regiunea câmpiei aride nutrețurile dau o producțiune mică, când sunt cultivate primăvara. Pe domeniul Sadova s’a încercat și s’a isbutit să se găsească nutrețuri leguminoase de toamnă : mazăre, măzăriche și bobușor, cari primăvara dau re- colte mari. Lucerna se introduce greu la proprietatea mică, căci nu poate alterna cu cultura grâului. Afară de leguminoase se mai poate întrebuința și secară de toamnă pentru nutreț, care la 15 Aprilie, când e lipsa mai mare se poate cosi. Pe luncile umede și bogate s’ar puteâ semănâ după secara de nutreț o altă cultură de primăvara, putându-se căpăta chiar două recolte în același an. Țăranul ca să poată întreține vitele bine, are nevoie de nu- treț suficient și diferite meiuri, ce el le are uneori în cultură nu’i dau recolte suficiente. Fânețele artificiale din luncele bogate au dispărut, afară de marginea 1 >unărei, iar pășunele dela 20 Mai mai ales la câmpie se usucă de arșița soarelui, iar vitele pier de foame. Ar fi de ajutor în regiunele mai ploioase, la dealuri, intro- ducerea cartofilor de nutreț, iar în regiunea mai de șes sfeclele 6 STA PĂDURILOR • - wr *8. iDeoovcfixntul acestor plante, cari dau recolte mr că : _ : h alternate cu cultura grâului în bune con- dfțiaxu. In ; «treț dt mare valoare foarte puțin cunoscut la noi în tari.d&r mult apreciat de țările occidentale sunt iurtele de ule- io se. însemnătatea lor a crescut atât de mult în timpul din urmă în cât cele indigene, nu mai satisfac marea cerere în co- merț și acele țări â trebuit, să importeze turte de soiâ din Ja ponia și China. Cultura plantelor uleioase pentru hrana omului, ar trebui ajutată în mod oficial dânduse premii pentru întinderea lor. In Franța de fiecare hectar de in cultivat în bune condițiuni se dă 60 lei, spre a se asigură fabricilor de țesături materialul trebuincios. In țara întreagă ar trebui să se încurajeze această indus- trie de uleiuri vegetale, făcănduli-se înlesniri mari acestor fabrici a căror înființare e puțin costisitoare, cari pe lângă că dă o valoare industrială unor produse agricole, dar îndeplinesc un scop îndoit; înbunătățesc atât hrana oamenilor cât și a anima- lelor. Avându-se în vedere aceste foloase o uloiniță se înfiin- țează pe Domeniul Sadova. In țara noastră din nefericire prea adesea nu se caută cu multă atențiune căile adevărate a le progresului economic. Astfel cu regenerarea vitelor s’a pornit dela înbunătățirea ra- selor prin reproducători inpoitați sau crescuți de stat, fără a se proceda înainte de toate la selecționarea raselor locale și la îmbunătățirea la maximum a izlazurilor comunale, cari sunt lă- sate în voia administrației comurale neștiutoare și adesea rău voitoare. Nu ar trebui oare făcută o lege, care să impue castrarea reproducătorilor răi și să rămâe numai acei ce sunt mai apro piați scopurilor urmărite? In altfel, chiar cu reproducătorii dați de stat, se va căpătă un efect neînsemnat, căci masculii din sate vor strică urmările bune a celor oficiali. Dacă s’ar luă asemenea măsuri în toată țara, rasele cu încetul se vor îmbunătăți prin selecționarea cel puțin a masculilor din localitate, chiar și în regiunile unde statul nu ar puteâ împărți reproducători. Prin acest mijloc s’ar naște REVISTA PĂDURILOR 7 acea așa numită industrie etaloricră, cu care particularii ajută statul la îmbănătățirea raselor de vite în occident. Alegerea aceasta s’ar face de veterinarii județului, cu auto- ritățile comunale. La domeniul coroanei Sadova prin contractele de arendare a locuiilor de pășune, înainte de înființarea izlazurilor comu- nale, se prevăzuse îndepărtarea sau castrarea taurilor și armă- sarilor țăranilor cari erau rău conformați, iar administrația acestui domeniu se obligă a da locuitorilor reproducătorii de cari aveau nevoie. In fine nu trebuie să uităm, că un factor, care a ajutat ca țăranul să fie în voia proprietăților mari esie făiămițirca pământului lor. In adevăr când o mare parte din mica pro- prietate e numai de 3—4 pogoare, și pentru muncă fiecare este nevoit să ție vite, car, plug, ele., el este robit înlreținerei acestui inventar și e silit să muncească în condițiuni dezavantajoase, numai ca să poată trăi. Căutarea mijloacelor legale pentru oprirea fărămițirei pă- mântului și nedivizarea lui sub o limită oarecare se impune ca o trebuință economică. Cu timpul prin moșteniri, înrudiri și cumpărări ele se vor mări—neputându-se micșoră — și vor căpătă independența cu- venită față de cele mari. Dar în acest chip munca manuală agricolă devenind libeiă și neconcurată de mica proprietate, își va mări valoarea. Efectul va fi micșorarea prețului pământului ceeace este și de dorit pentru economia acestei țări, cum am căutat să dovedesc, în numărul acestei reviste din luna Oc- tomvrie 1912. îmbunătățirea culturci silvice este o problemă importantă, a cărei rezolvire trebuie să și-o impuie statul nostru cât mai clar și să caute să o aducă la îndeplinire cât mai repede. Această îmbunătățire nu se poate face decât trccându-se la o regie minuțioasă, care va aveâ de urmare o bună cultură, mărirea veniturilor și asigurarea viitorului pădurilor. Cu toate acestea, prin vânzarea în regie statul ar puteâ să micșoreze prețul lemnului, vânzându-1 mai eftin ca antrepre- norii, căci acest material a ajuns din cale afară scump îngreuind viața locuitorilor acestei țări. Totuși venitul pădurilor ar crește, căci atunci s’ar exploatâ 8 REVISTA PĂDURILOR multe materiale, cari acum se pierd și apoi prin o bună cul- tură, pădurile vor aveâ pentru viitor creșteri mai active. Regiele la pădurile statului sunt mai ales grabnic cerute, în regiunea de câmpie, unde exploatarea prin antreprize, scum- pește în fiecare an grozav materialul dc foc și oprește prospe- rarea și mărirea satelor. Din cauza acestei scumpete, țăranul e oprit a-și face locuințe sănătoase. Se înțelege prin urmare, ce influență dezastroasă va aveâ în desvoltarea economică a țârei, lipsa de material lemnos, astfel că putem spune fără exagerare, că de exploatarea în regie a pădurilor statului, se leagă scopuri mari naționale. La dealuri și la munte asemenea regii ar putea încuraja industria lemnului între locuitori, dându-le mijlocul de a-și câș- tiga traiul în mod mai larg și organizând desfacerea produselor acelor industrii. In acest fel statul își va îndeplini o datorie elementară ce o are ori și care proprietar, când stăpânește su- prafețe întinse de pământ, de a înlesni viața locuitorilor din junii, dându-le ocazie să-și câștige viața prin muncă cinstită și rodnică. Pentru exploatările în regie va fi nevoie de mult mai mulți silvicultori decât sunt astăzi. Insă din pricina actualei organizări a acelui corp, asemenea agenți, se găsesc greu și la școala de silvicultură, anul acesta nu s’au prezentat elevi, nici să acopere nevoile cerute acum dc serviciul silvic. In primul loc se impune o organizare serioasă a acestui serviciu stabilindu-se drepturi pentru inginerii silvici, cași pentru ceilalți ingineri din țară. E nevoie apoi de reorganizarea școalei de brigadieri, astfel ca să se poată scoate un număr mai mare de asemenea agenți, astfel instrui ți, ca cu timpul să poată ’avea dreptul în urma examenului să înainteze la gradul de silvicultor șef de ocol. S’ar înființa astfel o școală medie dc silvicultură cum este și în alte țări dând rezultate bune. Dacă în fiecare an ar eși 30 40 ingineri silvici și 30—40 brigadieri, în scurt timp toate nevoile serviciului vor fi bine satisfăcute, iar regia binefăcătoare pădurilor în 10 ani de acum chiar, se va puteâ întinde în toate proprietățile statului. Nu trebuie să înclinăm a crede, că după trecerea acestui timp, vreuna din aceste școli ar trebui desființată. In țară pe REVISTA PĂDURILOR 9 lângă pădurile statului și stabilimentelor publice, mai sunt și păduri particulare în întindere mai marc de 1 milion ectare. Cu desvoltarea economică și culturală a țării și proprietarii acestor păduri vor avea nevoie de agenți cc-i vor luă din acele școli. Exploatarea în regie s’ar puteă începe de acum în multe din pădurile statului, dacă s’ar luă silvicultorilor sarcinile străine de serviciul silvic, cari în prezent îi ocupă fără folos pentru păduri. Mărirea puterilor de producțiune a tuturor organelor cari nasc aceste forțe, trebuie să fie pe viitor o grije mare pentru desvoltarea țârei. Și în acest prescurtat articol, am căutat să mă ocup de nevoile populației, de raporturile ei drepte cu capitalul și de îmbunătățirile urgente ce ar trebui aduse pământului, pentru ca acești 3 însemnați factori să poată lucra în bună ar- monie, pentru propășirea țărei și gloria neamului nostru. Iar statele balcanice, cari botezate în războiul cu Turcii, es mai puternice și mai întreprinzătoare, nu vor puteă să ne încurce, pe cât timp starea noastră va fi corespunzătoare tre- buințelor noastre de apărare. Din această cauză în viitor fără îndoială armata și școala vor fi direcțiunile către cari se vor îndrepta toate mijloacele de care dispunem, spre a face față strălucit acestor scopuri. Agricultura și silvicultura trebuie să găsească în însuși desvoltarea lor organică, cheltuelile trebuincioase progresului de care au nevoie, iar veniturile lor trebuesc să crească astfel în cât să deâ țârei resurse noi și bogate pentru îndeplinirea tuturor idealurilor noastre naționale. I. A. Candiani Subșef de regie la administrația Dom. Coroanei Sadova. ----------------------------- I 10 revista pădurilor Excursia Școalei forestiere în julie 1912 — (Urm re) — Partea silvică *)• — Pădurea Fântânele din regiunea coli- nelor este formată din 2 complexe: unul mare, cu o suprafață de 4.981 ha. și unul mai mic de 782 ha. La venirea silvicul- torilor germani (d-1 Stockhausen) s’a găsit o împărțire inte- rioară a pădurii, și un plan ce o determina, executat în 1862 de un francez. împărțirea era așa făcută, în cât masivul mare era stră- bătut de o rețea de linii paralele depărtate la 1.000— 1.110 metri iun de alta și apoi o rețea de alte iinii transversale, perpendiculare pe primele, determinând astfel așa zisele parchete, cu o suprafață cam de 21 ha */2. In complexul mic, liniile prin- cipale erau distanțate cam la 6000 metri și parchetul avea o suprafață cam de 10 ha. Nenumăratele pocni și goluri din pă- dure nu erau socotite în parchet a j. Arendașului moșiei și pădurii, i-sc lăsau în folosință pe fiecare an, 2V2 parchete din complexul mare și P/t parchete din cel mic, având încă dreptul de a lua, din întregul masiv, lemnul necesar lui pentru exploatările sale rurale : lemn de că- ruțărie, olărie, araci, pari, nucle pentru împrejmuiri și împle- tituii, lemnul pentru construirea de poduri, de construcții hy- draulice, etc. Construcția și întreținerea în bună stare a digu- rilor din Bistrița necesita mult material lemnos, de oarece pe- reții unui canal, ce ducea apa la mai multe mori, erau lesne degradați prin impetuozitatea curentului și mai ales de lovirea prin trunchii de arbori aduși de apă. Rețeaua de linii principale se deschisese, dar nefiind între- ținută se acoperise cu arbori. Liniile transversale se deschideau pe măsura exploatării parchetelor. O astfel de diviziune, foarte îndreptățită la șes, nu corespundea de loc cerințelor de aci, nețiindu-se seamă de relief, de varietatea masivelor, de dru- muri, etc. 1) Mai toate amănuntele sunt luate după publicația d-h i Stockhausen 11 K EV ISTA PĂDURILOR Ca conscc'nța a acestei stări dc lucruri, masivele erau în cea mai mare parte degradate, neîntâlnindu-se masive virgine decât pe pantele repezi și locurile impracticabile, pe unde ex- ploatarea nu era posibilă și nici rentabilă. Aci tulpinile ajunse la depericiunc, se vedeau căzute în marc număr prin masiv, pe resturile lor ridicându-se arboretul tânăr dotat cu o creștere viguroasă. Din părțile accesibile se exlrăseseră însă arborii în mod neregulat, alcgându-se exemplarele cu trunchiurile bine formate și lăsând pe cele deperisante, răscoapte, bolnave și rău crescute. De ordinar exploatarea se făcea pe toată suprafața și se alegeau numai esențele prețioase, din care cauză acestea au dispărut aproape cu totul, fiind înlocui le de către fag și esențele moi. In alte porțiuni se găsea pădure de gorun bine crescută, dar plină dc uscături și cu mulți arbori deperisanți, din cauza unui acoperiș prea îndelungat. Uneori exploatarea se făcuse în crâng cu rezerve, lăsându-se 56 rezerve la ha, pe care se căuta a le lăsa cât mai uniform răspândite pe suprafața exploatată, pentru ca prin ele să se poată obțină regenerarea naturală. Asemenea procedeu însă a eșuat, de oarece rezervele erau prea rari și sămânța grea nu se putea împrăștia la mare di- stanță, golul rămas fiind ocupat pe unele părți de esențele moi, ce au sămânța ușoară, iar pe alte părți au rămas pocni din cauza pășunatului extrem de abusiv. practicat dc numeroasele vile ale arendașului și ale lucrătorilor acestuia. in părțile unde pășunatul fusese mai puțin abuziv, rege- nerarea reușise, puezimea se încheiase, iar deasupra ei se ri- dicau rezervele, în mare parte vițiate din cauza pârlilurci scoarței, uscării vârfurilor și a tuturor vătămărilor posibile. lăerca se făcea de arendașul moșiei, lemnul gros fasonându-1 în apropiere dc locul doborârei în figuri de2l/4 metri, pe cari le transporta ajx)i succesiv, adesea după câțiva ani. Rămurile și trunchiurile groase, greu de despicat, rămâneau pentru moment pe loc, putând insă arendașul să le cedeze ori- când oamenilor săi, sau să le vândă. Tăcrca se făcea cu toporul și tulpinclc lăsate erau înalte și aschioase, lucruri cari împiedecau lăstărirca și dcpreciau cali- tatea lăstarilor, cari neavând o înrădăcinare bună erau rupți 12 revista pădurilor cu înlesnire de vânturi, sau tulpina putrezea și ei gâunoșindu-se la rădăcină se uscau, sau aveau o vegetație lâncezânclă. Dreptul de a pășuna aparținea tot arendașului și se prac- tica pe o scară excesiv de abuzivă cu turme de vite cornute, oi, porci, capre, cai, etc. — Ea începea de primăvara cum se lua zăpada și ținea până toamna când cădea din nou zăpadă. Din toate abuzurile indicate până acum rezultau rele con- tinue pentru regenerare care o compromiteau. Dacă pe alocurea ea reușia, se datorea climei, fertilității excesive a solului și mai ales abundenței anilor de sămânță și a rarității gerurilor târzii. In rezumat, cele mai multe din parchetele exploatate de arendaș se înfățișau ca suprafețe remarcabile pe cari se exe- cutase profund opera de devastare, neîntâlnindu-se decât câțiva stejari, carpini, tei bătrâni, și ici și colo câte un fag, toți de- preciați de intemperii și de mâna nemiloasă a omului. Cu venirea d-lui Stockhausen, se căută a se pune capăt acestor rele, luându-i-se arendașului dreptul de a mai face el tăerea, care se execută de acum încolo de proprietar cu oa- menii lui. In al doilea rând se puse o oarecare stavilă pășu- natului. In anul următor veni domnul Adolph ca șef de ocol la Fântânele, dându-i-se ca ajutor un forestiei german, doi foști supraveghetori germani și 15 pădurari români. La început avu de întâmpinat dificultăți multe, fie din p.rtea arendașului, al cărui contract nu expirase, fie din a lucrătorilor, cari nu se pricepeau la tăiat și erau și de rea credință, tăind sau marcând numai arborii buni, nu pe cei uscați și deperisanți cum li-se ordona; trebuia să fie supraveghiați de aproape și de multe ori să se inter vie cu forța. La un an după venirea d-lui Adolph, stăpâna moșiei se căsători cu prințul de Schdnburg, căruia îi transmise folosința moșiei. Prințul se remarcă ca un om cu mult zel pentru eco- nomia forestieră, începând chiar în primăvara acelui an cu lucrările culturale, însă mân țându-se cu pin o suprafață goală pe o expoziție sudică și se înființa o pepinieră de esențe re- zinoase. De acum încolo o activitate febrilă începu în pădure și munca fu înlesnită mult prin găsirea mai lesnicioasă a brațelor. REVISTA PĂDURILOR 13 In 1887 expiră perioada de arendare și cu aceasta se duseră încă multe piedici. In cel mai scurt timp se căută a se extrage rezervele, cu care ocazie se aduse unele vătămări subarboretuiui, dar mul- țumită fertilității solului ele se îndreptară. La exploatarea masivelor bătrâne se întâmpinară mai mari greutăți și dură un timp mai lung, de oarece în prima linie fiind o supra-abondență de material nu se găsea un debușeu, apoi drumurile erau foarte proaste. Lemnul de foc, rezultat din curățirea masivelor, la început era fără debușeu, cu toate că orașul Bacău era aproape. Mai în urmă îi găsi și lui un debușeu la (ialați, unde trimetea câte 40.000 steri pe an cu 80 bani — 1 leu sterul, preț mic dar s’a ajuns a se curăți masivele. In anii din urmă, înfiin- țându-se în apropiere 3 fabrici (postav, spiit și hârtie), cari consumă o mare cantitate de lemn de foc, nu s’a mai trimes tocmai la Galați, ci acestor fabrici, iar restul vândut evreilor din Bacău, cari fac depozite și-l vând apoi în detaliu Exploatarea masivelor bătrâne a durat până la 190'», sco- țându-sc din pădure sule de mii de steri. Acolo unde era sc- mințiș de stejar s’au practicat tăeri de însămânțare în scopul ca regenerarea să fie și mai completă și rezultatul a fost mul- țumitor. Materialul alb nu se prea vindea, negăsindu-i-se debușeu decât la țăranii care-1 luau pentru casc, garduri, pari, ele., și numai în anii agricoli buni când aceștia aveau parale. Apoi inconvenientul că aceștia căutau numai materialul bun și cu condițiunea de a-I tăia ci din masiv. Se căută a se favoriza masivele de stejar, făcându-sc ră- rituri în scopul de a le pune coronamentul în lumină; greu de practicat de oarece trebuia procedat cu prccauțiune și apoi nici pădurarii, nici lucrătorii, nu se pricepeau la asemenea opera- țiuni. Pe versantul sudic se găseau 600 hect. de gorun cu o dezvoltare minunată, dar masivul prea des, din care cauză coronamentele erau foarte reduse și foarte mulți din indivizi morți, impunându-se de urgență o rări tură. Fu vorba însă să valorifice materialul scos și fiindcă nu-1 putea vinde decât ca lemn de foc, așteptară până le 1886, când il vândură pentru traverse. 14 REVISTA PĂDURILOR La exploatare se observă însă că materialul avea tulpina putredă, începând de jos și continuându-se pe o lungime de mai mulți metri. La început se crezu că defectul provine din cauza creșterii prea stiânse, dar se constată apoi și la alți indivizi izolați, stabilindu-se că provine din lăstarii rezultați prin o tăere rasă practicată acum 60 sau 70 ani, au în năbușit totul sub ci și au acoperit așa de bine tulpina încât la exte- rior priviți par a fi din sămânță. Aceasta este încă o probă de marea fertilitate a solului. Prețul fu mic din cauza vițiului acesta, dar în câțiva ani se reuși operațiunea și se încasă și 40.000 lei. Din observația făcută se trase învățământul, că numai stejaiul din sămânță este de viitor, în care scop se con- tinuă rărirea în masiv, obținându-se un semințiș abondent, apoi se scoaseră și semincerii lăsați; de oarece începură a li se usca vârfurile din cauza ramurilor lacome apărute pe trunchi în urma izolării lor brusce. Pentru obținerea pueților de plantat se creă în 1880 o pepinieră, în care se semăna molid, pin silvestru și austriac, larice, brad, stejar și alte foioase. Pucții crescură vigurosi și repede, dar copleșiți de burieni și apoi suferiră de atacul lui Melolontha vulgaris, care sili de a schimba locul pepinierei, cu toate că se încercă de a o alunga prin injecția cu sulfur de carbon. Mai apăru apoi, și produse ravagii în plantații, șoarici și Gryllotalpa vulgaris. Ingrășararea pământul pepinierei s’a făcut cu compost și cenușe de lemn; în pământurile grele s’a plantat mazărea. Cu pucții obținuți, mai ales de molift, se făcură plantații în locurile goale din masive. Astăzi aceste plantații au o vârstă de peste 20 ani și s’au început a se practica în ele rărit urile. S'au făcut cam dese, la 1 metru între pucți și între rânduri, intrând 10.000 pueți la hectar. Din cauza desimei ele au crescut multe și arborii sunt subțiri, suferind mult din cauza zăpezi. Se justifică însă această plantație mai deasă, prin faptul că pucții pot astfel să reziste mai bine buruenilor și apoi indivizii nu cresc crăcănoși ca-n cele rare. Răriturilc se practică mai din vreme și aduc venituri de 500 — 600 lei la hectar. Trebue însă ca răriturilc să se facă treptat și la timpul oportun. Ca precauțiune însă, cel mai bine ar fi ca plantațiile de molid să se facă la l,“50—2 m. REVISTA pădurilor 15 Piin rărituri sc caută a se extrage indivizii dominați, lăsând spațiu suficient de dezvoltare celorlalți. In unele locuri s au extras și exemplarele dominante ce jenau prea mult. Materialul rezultat sc întrebuințează la manele (pârghii) cari se plătesc : Diametru' lei 5—7 cm. și lung. 4 m..................................0,08 7 —11» » » 4 m....................... 0,25 11 — 16» » » 4 m.........................1,15 16-21 „ » » 4 m.........................1,50 21—25 » » „ 4 m.........................1,80 Metrul cub revine la 13 lei și în 1912 valoarea lui aproape s’a îndoit, de oarece lemnul este căutat și la fabrica de hârtie dc la Lelea. Se găsesc și plantații de nuc, pucții fiind puși la 15 m. distanță, iar sub ei aluni ale căror nude sc întrebuințează la cercuri dc buți și apoi fac și alune cari sc vând. Sc plantează și molilți, pentru obținerea pomilor de Cră- ciun. cari sc cresc mai deși, cam 4.000 la hectar, și se vând cu 1 leu bucata. Pentru obținerea pucților dc brad sc fac pepiniere ex- Iravolante. Se fac brazde sub masivul de fag și sc instalează ici și colo mici pepiniere volante din care se obțin pueți dc brad, cari sc plantează la vârsta dc un an, neieficați. Se plantează de obiceiu pe lângă fagii mari. Culturile întinse pe suprafețele goale s’a început în 1880, când s’a făcut o semănătură dc pin pc un versant sudic gol și o semănătură de stejar pe o porțiune destinată până atunci cult urci agricole Ambele însămârțăr au avut o reușită ex- celentă și astăzi a început a se practica în ele rărituri. In anul 1881 se făcu o plantație cu pini dc 1 an cres- cuți în pepinieră, care reuși și sc dcsvoltă bine, dar care fu niptă în mare parte de zăpadă în iarna anului 1892- 1893. Cu această ocaziune se constat?, că Pinus austriaca este mai rezistent contra zăpezii și lui sc dete preferința în căiturile ulterioare. Pe locurile exploatate înainte dezordonat, pe cari se mai 16 revista pădurilor găseau ici și colo rezerve de stejar, fag etc. după oprirea pă- șunatului, s’a format un puternic semințiș, iar locurile goale s’au complectat prin însămânțări de ștejar și diferite specii din rezinoasele crescute în pepinieră. Rezultatul fu aci cei mai mulțumitor, fiindcă se obținură frumoase masive amestecate. Odată formate tinerele regenerări, începură a se face opera- țiuni de lămuriri și mai ales de degajarea coroanelor tulpinclor de viitor. Ori unde s’au făcut asemenea culturi, ele au mers ex- celent, dar mai târziu încep a suferi de burianul luxuriant, care le înăbușe. In special Sambucus cbu'us (boziul) ce este cea mai abondentă și cu diferiți Carduus, apoi, Atropa bel- ladonă și Lapj>a; cresc așa de înalte în cât nu se mai vede călărețul din ele și sunt foarte dese. De aci necesitatea de a ne curăți de ele, de unde au rezultat cheltueli însemnate, mai ales că trebucsc tăiate de mai multe ori pe an. Și însămânțările și plantațiunile începură a fi atacate mai târziu de Melolontha, care se ivi la început pe linierile pădurii în părțile de E și NE și distruse aproape tot, deși crescuseră foarte bine plantațiile făcute aci cu pin și molid. Deși nu fuseră distruse de. tot, totuș rezultară goluri 4- mari cari începură a îi plantate din nou cu carpin, mai apoi cu stejar și salcâm, dar rezultatele nu corespunseră scopului dorit. Și nici până acum nu s’a ajuns a se împăduri complect aceste suprafețe, de oarece metodele de combaterea lui Melolontha nu pot fi aplicate cu succes fiind costisitoare. Marile complexe agricole din interiorul pădurii, pe cari mai înainte fuseseră sate, fură de asemeni însămânțate cu ghindă, dar rezultatele au fost nu tocmai satisfăcătoare pe solurile argiloase, care în urma ploilor torențiale din primăvară se întăreau și deveneau foarte compacte, împiedicând germinarea ghindei semănată de cu toamna. Semințișurile rezultate sufe- reau apoi din cauza șoarieilor și mai ales a secetei ce durează mult. Din cauza secetei nasc crăpături în sol, din care motiv solul se usucă și mai mult, așa că semințișurile și pueții de reșinoase introduși au pierit în mare parte, suprafața fiind din nou cedată culturci agricole. însămânțările s’au făcut la început mai mult cu Qu. pe- dunculata, a cărei ghindă se găsea cu înlesnire și’n abondență REVISTA PĂDURILOR 17 la exemplarele crescute isolate și la cele de pe marginea masivelor. Pe alocurea rezultatele obținute au fost foarte bune, astăzi formând masive în cari au început a se efectua tăerilc de rărituri. Și aceste însămânțiri încetară însă peste câțiva ani, din cauza rarității anilor băgați în sămânță la stejar, dar se reîncepură apoi iarăși. Regenerările naturale se efectuară în genere în mod mul- țumitor, datorită frecuenții anilor de sămânță și repezii creș- teri a pueților, de și câteodată năvălesc adevărate roiuri de cintezoi ce distrug întreaga recoltă de semințe. Pueții de stejar și brad, cari formează adevărate perii prin multe locuri, sufer din cauza cerbilor, cari s’au înmulțit de când s’a oprit pășunatul; precum și-a șoaricilor. Semănăturile făcute sub masivele de fag, nu pot reuși toate din cauza frunzișului abondent ce acoperă solul; ele reușesc bine numai pe podișuri, unde stratul de frunze este mai puțin gros. Acolo unde se găseau semințișuri mai mari de stejar sub fag, s’a deschis masivul prin extragerea exemplarelor cu co- ronamentul dezvoltat, a esențelor moi și-a indivizilor din lăs- tari, și-n urmă s’a ciungit fagul. Nu s’a extias fagul dc tot, fiindcă partea rămasă protege trunchiul tinerilor exemplare de stejar contra acoperirii de crăci și-a acoperii prin greuta- tea zăpezii. Sub masivele rari de mesteacăn s’au tăcut semănături în cuiburi de stejar; iar acolo unde masivul era mai des s’au practicat însămânțări de fag și stejar. Quercus pedunculata s’a văzut că reușește la început mai bine ca gorunul, care în prima tinerețe suferă de burieni și atacul lui Melolontha. Mai târziu însă gorunul are o creștere frumoasă și dă un lemn prețios, pe când stejarul crește prost, crăcos și sc acopere cu licheni, ceia ce probează că nu-i merge bine, de oarece el nu este în stațiunea lui de vegetație. Sub gorun și stejar sc seamănă apoi fag cu tendința dc a crea masive amestecate. Culturile efectuate până în anul 1907 inclusiv și făcute în cea mai mare parte pe suprafețele devastate și pe locurile de cultură și pășune, se întind pe 724 hectare, din care 309 hectare foioase și 415 rezinoase. Din toate acestea vre-o 73 2 18 revista pădurilor hectare au fost distruse și a trebuit sa fie refăcute. Afară de aceasta, 52 hect. din suprafața de pășune a fost regenerată natural, mai ales prin stejarii și carpinii rămași izolați ici și colo. S’au născut în modul acesta porțiuni acoperite de pueți ca o perie, iar golurile dintre ele sunt acum în curs de repopulare. Acolo unde sămânțișurile și-au luat avânt, s’a căutat a se prolcge stejarul ciungind carpi nul și făcându-se și o curățire în care s’a extras o parte din cârpim La scoatere s’au eliminat indivizii de carpin ce predominau stejarul și pe acei cari îi jenau coronamentul. In locurile unde nu se poate interveni la timp, din cauza fertilității solului, plantele pot rezistă încă mult sub acoperiș și-și păstrează vigoarea de a se des voltă normal dacă apoi se rărește treptat. Pe alocurea se lasă și plopul, cireșul și mes- teacănul, cari dau un venit bun. Uneori cireșul formează 20° 0 din esențele masivului și aduce o remunerație bună, de oarece servă în industria mobilelor la imitarea lemnului de Mahon, plătind u-se cu 120—150 metrul cub. Efectuarea lucrărilor se face aproape exclusiv cu lucrători cu ziua, plata zilnică fiind de l—120 pentru bărbați, 0,80—1 ,«> pentru femee. In timpul prășit ulm porumbului se ridică la 1,40—1,50. Construirea de drumuri. In efectuarea lor s’au întâlnit multe dificultăți, de oarece pe alocurea terenul era stâncos, iar pe alte părți, din cauza terenului accidentat, necesitară debleuri și rambleuri considerabile. Apoi se simți nevoia de a se face canale transversale pe șosea pentru a se înlesni scur- gerea apei, precum și poduri peste căile traversate de drum. Apoi, pentru a se împiedică crozimea lor, s’a simțit nevoia de a le împietri, mai ales că pe timpurile ploioase deveneau chiar inpracticabile. La împietrire s’au servit de stâncile tari aparente la suprafața solului, precum și de aflorimentele de gyps aparente ici și colo. Canalele de apă și podurile, precum și barajele făcute contra atacului apei, s’au zidit din piatră numai în mod excepțional; majoritatea efectuându-se din lemnul de stejar aci existent în abondeță. Drumurile forestiere prin- cipale s’au efectuat îndată și mai în urmă s’a deschis pădurea și prin alte drumuri secundare, in cât acum exploatarea a de- REVISTA PĂDURILOR 19 venit rentabilă. Drumurile principale sunt puse în legătură cu principalele artere de comunicație publică. In total s’a efectuat vre-o 130 km. drum nivelat, din care cam 20 km. este împietrit. Panta de 7°/0, rareori de 10°/o sau 15°/0. Construcția drumurilor se continuă încă pe măsură ce apar noi nevoi. Taluzcle s’âu plantat cu salcâm, spre a se împiedică eroziunea. Au costat sume însemnate, dar ele se răs- plătesc pe zi ce trece, de oarece se ridică mereu prețul mate- rialului, scăzând acela al transportului. Drumurile ce trcbucsc construite se remarcă la început prin poteci date în antrepriză cu 10 lei metru liniar. Costul nivelmentului variază cu lățimea drumului, care este între 3 și 5 metri, și cu dificultățile întâlnite pe teren, de la 50 bani—3 lei metrul liniar, la care se mai adaugă cheltuelile pentru proectele de poduri, canale și consolidările contra eroziunei și surpărilor. Un canal de piatră cu o deschidere de 65 m. costă 20—25 lei; un pod de lemn cu infrastructură de piatră, canide 2 m. lățime, costă 75—80 lei, fără a socoti și valoarea materialului. Un canal de piatră transversal pe drum costă 8—10 lei. Pentru împietrit s’a utilizat 1 ni. pietriș pe 3 m. liniari și-a costal 2,50—3,50 aducerea și împrăștierea metrului cub. In total revine la 5—6 Ici costul unui metru liniar de drum. Limitele pădurii. Rectificarea hotarelor s’a făcut încă din primii uni și-a necesitat multă oboseală și judecată cu vecinii După ce s’au stabilit hotarele definitiv, s’au marcat colțurile, cu pietre sau pari mari; acolo unde liniile drepte erau prea lungi s’au intercalat și pari mai mici. Pe toată linia hotarelor, unde n’au fost drumuri și ape, s’au făcut șanțuri. Diviziunea interioară și regularea exploatărilor. — Odată cu efectuarea măsurilor economice, s’a căutat a se înlocui vechia diviziune a pădurii prin alta mai convenabilă. In acest scop s’a divizat pădurea în : a) Districte, cărora li-s’a dat ca limite spinările înalte și talvegurile, avându-se în vedere ca ele să nu întreacă o în- tindere mai mare de 100 hect. S’au notat cu numere romane și apoi s’a păstrat pentru fiecare și vechia numire a localității. b) Districtele s’au divizat în parcele, cari reprezintă uni- tăți economice și trcbucsc ca ele să fie formate din suprafețe 20 REVISTA PĂDURILOR cari să posede aproape aceiași bonitate, și aceiași expoziție, suprafața lor fiind de cel mult 20 hcct. Ele au hotare naturale (coame mici, părae, maluri) sau rtificiale (linii). Punctele lor de hotar marcate prin pietre și ari, iar în punctul unde se întâlnesc 2—3 parcele s’a pus âte o tablă mare de zinc cu numele districtului și numerile paicelelor. Parcelele numerotate cu cifre arabe. c) Variațiile dc masive din cuprinsul parcelelor, au fost separate ca subparcele și notate cu litere, cari port ca indiciu numărul parcelei. Tendința este de a se lucra așa fel ca diferențele acestea de masiv să dispară în cursul primei revoluțiuni. Ridicarea în plan a întregei păduri s’a început la 1900 s’a terminal la 1905, utilizându-se planșeta și stadia, iar planul a fost făcut pe scara 1/10.000 pe cari apoi au fost reprezin- tate prin culori speciile și suprafețele periodice. Tocmai în urmă s’a început și la amenajamentul pădurii, care acum este complect terminat. Scopul economic urmărit de amenajament consistă în creiarea de masive amestecate, în sjwcial de tag cu stejar, la care să se mai adauge ca esențe de diseminațiune frasinul, pal- tinul, Ulmul, Sorbi precum și Mesteacăni și plopi, întru cât ei dau lemne de lucru ușoare foarte mult căutate pentru lăți și căprioari și pot fi crescute cu ușurință până la dimensiunile cerute, realizându-se apoi ca material secundar. Trebue de asemeni dată atenție la amestecul de brad cu fag. Locurile goale, de pe solurile sărace, trebuesc plantate cu molizi și cu larici. Versantele repezi și înalte, sudice și sud- vestice, populate cu foioase, trebuesc împădurite cu Pinus aus- triaca, căruia îi convine asemenea terenuri. Planul tăerilor este stabilit separat pentru fiecare din cele 2 complexe ale pădurii, aplicându-se codrul regulat. In complexul mare, cu o suprafață de 4768 hcct., se găsesc mai ales populamcnte alcătuite din 76°/0 fag, 17°/0 stejar, 5°/0 brad și molid, 2° 0 pin. Ca revoluție pentru foioase s’a adoptat cea de 100 dc ani pentru stejar, cea de 80 ani pentru brad și molid și 60 ani pentru pin. Planul general este făcut în linii mari și numai pe o pe- REVISTA PĂDURILOR 21 rioadă de 20 ani, la 10 ani făcându-se revizuirea. Masivele s’au repartizat pe clase de vârstă, dându-se deviziunilor cam supra- fețe egale; apoi pe clase de valoare, masivele proaste puin- du-se în rând mai lesne de exploatare. Tabela claselor de vârstă ne arată că pădurea cea mai bătrână ocupă cam 27°/0—31°/0. Posibilitatea pe prima peri- oadă de 20 ani s’a calculat la 3,74 mc. pe an și hectar. Cât pentru stabilirea unui plan al tăerilor secundare și calcularea posibilității acestora nici n’a fost vorba, întrucât po- pulamentelc, în cea mai mare parte nu sunt normale și nici nu se căpătase destule date relative la producțiunea răriturilor. In complexul mic, cu o suprafață de 782 hect., masivul este format din 60° 0 fag și carpin, 31°/0 stejar, 4°/0 brad și 5°/0 pin. Revoluția de la început și peste tot s’a stabilit de 60 de ani, în scopul de a substitui un masiv provenit din să- mânța masivului actual de foioase în majoritate provenit din lăstare și-a cărui arbori tind spre putrezirea inimei și încetinirea în creștere. De altfel nici rezinoasele plantate de la 1880 încoace nu se pot menține pentru revoluțiuni mai mari. Ca posibilitate s’a calculat 4—5 m, pe an și hectar. Potrivit cu principiile economiei desvoltate și cu ame- najamentul crciat, conducerea exploatării masivelor merge acum mai departe și se poate chiar actualmente afirma, că la Fân- tânele s’a creiat o pădure cultivată în sens german, în locul pădurei de odinioară amenințată cu devastarea. = Astfel, încetul cu încetul se creie din această pădure un obiect de exploatat, care va cresce conținu în valoare și producție. Actualmente, pădurea de la F&ntânele trece în toată țara drept o lucrare silvică remarcabilă și demnă de văzut. Este vizitată de mulți silvicultori cari pleacă de aci cu exemple demne de imitat, precum și din când în când de Școala noastră forestieră. (Va urma) G. lonescu Silvicultor Conferențiar la Școala silvicA, BrAntfti 22 revista pădurilor BIBLIOGRAFIE Regimul Pădurilor in România. Sub acest titlu d-1 Paul de Coulon, fost inspector silvic la Neuchătel (Elveția) a publicat, în urma unei călătorii făcută în acest scop la noi, un studiu asupra pădurilor noastre. Din chiar introducere sc vede că în genere impresia nu a fost din cele mai bune. De unde odinioară Transilvania iși datora numele său, contrastului ce oferea acelui care ieșea din întunecoasele și nemărginitele păduri ale Silvaniei (Moldova și Muntenia de astăzi) acuma rolurile s’au inversat și Tran- silvania a devenit, în toată puterea cuvântului, țara pădurilor, pe când la noi despăduririle merg crescând din an în an și cu toată larma dată de presă, cu toate că miniștrii cari se succed promulg regulamente, decisiuui și chiar un nou cod silvic, răul merge înainte și, departe dc a fi stârpit, pare a voi să iea proporțiuni tot mai mari. In fața unei asemenea stări de lucruri, pe care un ob- servator competinte nu o poate nega, orice intervenție parc scuzabilă când ea este inspirată de grija binelui public, de aceea, zice d-sa, a luat îndrăsneala de a publica acest studiu, în care nu vorbește de pădurile din Dobrogea pe care nu le-a văzut și nici pe cele ale Domeniului Coroanei, pe care nu a avut nici ocazie a Ie vizita car despre care i s’a spus că sunt supuse unor regule convenabile. După d-l de Coulon inamicul cel mai mare al pădurilor noastre este turma de oi și capre care, cu toate legile restric- tive, este tolerată pretutindeni până chiar și în pădurile Sta- tului. D-sa crede că rău concentrăm toată atențiunea noastră asupra exploatatorului, acesta tăind păduri seculare adună e neîndoios dintr’o singură dată o mare cantitate de material, dar nu pune în pericol însuși existența pădurii, care în clima REVISTA PĂDURILOR 23 noastră s’ar reconstitui cu o ușurință neînchipuita, dacă am ști să o apărăm dc plaga pășunatului. Pentru a nc da scamă de întinderea răului nu avem de- cât, alături de d-sa, să parcurgem diferitele noastre zone fore- stiere : mai întâiu luncii și zăvoiul unde plopul și sălciile au o vegetație excepțională și ating înălțimi și diamclre ne mai po- menite fără a sc strica. Nici faptul că în fiecare an aceste pă- duri sunt supuse unor inundațiuni care Ic mențin sub apă mai multe săptămâni, Nici atacul omizilor care în fiecare an di- struge tot frunzișul zăvoaielor noastre așâ încât în Iunie au re- căpătat aspectul lor dc iarnă, deși cu două săptămâni în urmă, grație vegetației lor viguroase, își au iarăși întregul frunziș; nimic nu ar atinge pădurile acestea dacă am lăsa natura să își panseze singură rănile sale, dar la noi oricare ar fi proprietarul pădurci: Statul, comuna, particulari peste tot și în totdauna fără excepție pășunatul, veșnicul pășunat, distruge totul. Semin- țișul cu care se acoperise aluviunile lăsate în urma inundațiilor, sunt dc îndată mâncate dc oi așâ că aceste aluviuni ne mai fiind reținute sunt mereu deplasate iar cele vechi, adunate și împădurite mai de mult scad în continuu sub acțiunea eroziu- nilor. Dacă malurile ar fi păzite de atacul vitelor, echilibrul or- ganizat de natură ar fi restabilit. Acelaș lucru în zona stejarului; tot oaia este inamicul său, deși, cu tot rcnumele ce ’l au pădurile de ștejar din Franța și din Germania, D-l de Coulon spune că adevărata patrie a a- cestei esenței este mai mult spre răsărit înglobând și România. Zona fagului resistă mai bine, fără însă a fi cu totul la adăpost de pericol. Cât privește zona reșinoaselor este aceia care perde mai mult: pe sute și sute de hectare e expusă în fiecare an a peri în urma pășunatului abusiv. Nc-am pune la adăpost de pericolul care ne amenință, dacă odată pentru totd’auna, am stârpi pășunatul, care sub diferite motive, cu toate legile și regulamentele noastre se per- petuă în pădurile noastre în dauna viitorului lor. Intr’altă parte a studiului său d-l de Coulon se ocupă de 24 revista pădurilor condițiunile în care statul și alte persoane morale își înstrăi- nează averea păduroasă. După d-sa, vânzarea unei întregi pă- duri constitue o risipă, pe lângă că suma încasată pentru ca nu represintă întreaga ei valoare, căci neapărat pentru exploa- tarea unei asemenea păduri se cer capitaluri mari, care neîndoios înlătura concurența capitalurilor mai modeste ce ar fi participat, dacă ar fi fost vorbă numai ce tăieri anuale. Afară de aceasta din punct de vedere național, așezarea metodică a tăierilor anuale, pe baza unui amenajament rațional cel puțin în pădu- rile statului ar avea avantajul de a încuraja industria lem- nului sub toate formele sale, pe când așa cum se procedează acuma, exploatările sunt mai toate în mâini străine. Conclusiunile d-lui Coulon sunt pe de o parte răscumpă- rarea tuturor drepturilor de pășune atât ale Moșnenilor cât și ale particularilor, aplicarea riguroasă și peste tot a măsurilor contra pășunatuhii, iar pe de altă parte a supune pădurile, cel puțin acelea ale statului unui tratament demn de a fi calificat de numele de silvicultură. Cu multă delicateță d-1 de Coulon încheia lucrarea d-sale cerând să fie scuzat dacă în focul discuțiunei și al demonstra- țiunei, în dorința de a convinge a formulat unele critice, acestea sunt inspirate numai de sentimentele sale de dragoste pentru pădure și în interesul țărei. Lucrarea a fost imprimată sub patronagiul societăți fe- resticre de „Franche Comte et Belfort, iar d-1 H. Algan încheie rccensiunea ce a făcut’o în buletinul acelei societăți prin urmă- toarele cuvinte : „Deducțiunile d-lui de Coulon ’mi par foarte judicioase. „Toți cei care se interesează de soarta pădurilor europene, vor „face urări ca acest strigăt de alarmă să fie auzit și ca sfa- „turile date să fie ascultate de aceia de care depinde viitorul „pădurilor și munților din țara Românească al cărui popor, în „virtutea calităților sale, cum și a afinităților de rasă ne este cu „deosebire simpatic”. Gaetan Denizu Silvicultor la Ad-ția Domeniului Coroane ---------------------------- REVISTA PĂDURILOR 25 [lima lunei Ianuarie 1913 la București - Filaret Prima lună a anului 1913 a avut în general la Bucu- rești un timp mai mult închis și mai puțin rece ca de obiceiu, cu toate că unele zile dela jumătatea și mai ales dela sfâr- șitul ei au fost foarte geroase. Precipitațiunile atmosferice au căzut în cantitate mulțumitoare. Temperatura lunară, -- 3°0, este cu aproape un grad și jumătate mai ridicată decât valoarea normală corespunzătoare dedusă din o perioadă de 40 de ani de observațiuni termo- metrice, 1871—1910; în acest interval temperatura lunci Ianuarie a fost cuprinsă între 4-1*9 (1873) și (1893) Dacă exa- minăm mersul zilnic al temperaturei lunei Ianuarie de care ne ocupăm, vedem că, afară de zilele dela 14 la 18 și dela 28 Ia sfârșitul lunei, cari au format două perioade friguroase, toate celelalte au fost mai puțin reci ca de obiceiu cu deosebire cele dela 1 la 7 — cari au complectat perioada caldă ce se decla- rase la sfârșitul lunei Decembrie — și cele dela 21 la 27 ale căror temperaturi mijlocii au fost cu 2° la 6° mai ridicate de cât normalele lor corespunzătoare. Temperatura cea mai ridi- cată din cursul lunei, 6°5, a avut loc în ziua de 26, iar cea mai coborâtă, —16°1, la 16. In alți ani dela 1877 încoace, temperaturile extreme din luna Ianuarie au fost cuprinse între 14°5 (1897) și —30°5 (1888). Am avut în total 29 de zile cu îngheț1) dintre cari 13 au fost de iarnă2), adică cu două zile de iarnă mai puțin ca de obiceiu. Totalul precipitațiunilor atmosferice, 37 mm. este numai cu 5 mm. mai mare ca cel normal. Au fost 11 zile cu cantități apre- ciabile de apă din cari în 9 apa a provenit din ninsoare. In total au căzut 49 cm. de zăpadă, cari au acoperit pământul în 24 de zile cu mi strat mijlociu de 12 cm. De obiceiu în la- 1) Sc înțelege prin zile de Îngheț acelea tn care termometrul minimum se coboară până la 0* sau sub această valoare. 2) Idem de Iarnă acelea In cari termometrul maximum se coboară până la 0* sau sub această valoare. 26 REVISTA PĂDURILOR nuarie sunt 6 zile cu ninsoare, iar pământul rămâne acoperit cu zăpadă timp de 22 zile. Presiunea atmosferică lunară, 760 mm., este cu 2 mm. mai ridicată ca valoarea normală. Coloana barometrică, care în unele zile a fost foarte ridicată, a variat între 772 mm. în ziua dc 5 și 748 mm. la 22. Vânturile dominante au fost Austrul (WSW) și Crivățul (ENE), cari au suflat respectiv 35°/0 și 33% din numărul total de observați uni. Vânt tarea fost numai într’o singură zi, la 15, când Crivățul a atins la un moment dat iuțeala de 12 metri de secundă. Umezeala aerului, 84%, a fost normală; în dimineața zilei de 20, în timpul unei cețe dese, umezeala ajunsese la sa- turațiune. Cerul a fost mai înnorat ca de obiceiu. Am avut 11 zile senine, 8 noroase și 19 acoperite, pe când în mod normal sunt în această lună respectiv 7,9 și 15 de asemeni zile. Soarele s’a arătat în 15 zile pe o durată totală dc 71 de ore; de obiceiu el strălucește 88 de ore în 19 zile. In 8 zile s’a notat ceață, iar în câte 4 zile brumă și chiciură. Observatorul Astronomic și Meteorologic. —----------- INFORMATIUNI Citim cu plăcere în ultimul număr al revistei f Pădurea» sub titlul învățământul nostru silvic superior de P. Antonescu următoarele rânduri privitoare la activitatea Domeniului Co- roanei : D-l loan Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, recunoscut ca foarte exigent cu sulx>rdonații săi, în ce pri- vește munca ce li se cere și îndeplinirea conștiincioasă a func- țiunilor ce li sc încredințează, mi-a afirmat, nu o singură dată. revista pădurilor 27 că foști elevi ai școalei din Brănești pe diferitele domenii ale Coroanei au executat sub direcția administrațiunei sale, lucrări technice însemnate, de cari atâ t d-sa cât și alți vizitatori competinți în materie, au fost pe deplin satisfăcuți. Pentru noi această mărturisire din partea bărbatului de Stat respectat de toată lumea, care se află dela instituirea sa» în capul Administrațiunei Domeniului Coroanei și care a adus atâtea mari servicii țărci și în alte direcțiuni, este foaite pre- țioasă și aceasta cu atât mai mult, cu cât, se știe libertatea de inițiativă ce se lasă diverselor organe din menționata ad- ministrațiune, în ce privește propunerile de reforme având de scop îmbunătățirea diverselor ramuri de producțiune, de a pune în valoare bogățiile naturale de pe aceste domenii și care a dat în același timp o pildă bună, marilor și micilor proprietari, agricoli și forestieri din țara noastră pentru a in- troduce și dânșii o cultură sistematică, și fiind asemenea bine cunoscute mijloacele, ce cu o mână largă, se pune, la dispo- zițiunea acelor funcționari ai săi, ale căror propuneri sunt găsite în adevăr judițioase. Astfel se explică pentrucc toate pădurile depe domeniul Coroanei sunt amenajate încă de mult, cele mai multe de către absolvenții școalei noastre din Brănești și aplicate cu succes, tot de dânșii, de mai bine de 10 ani, astfel că a venit acum rândul revizuirilor periodice prevăzute de acele amena- j a mente. La Expozițiunea jubiliară din 1906, din parcul Filaret au fost mult admirate de speoialiști, amenajamentul pădurilor de pe domeniul Coroanei Mălini și reprezentarea în relief a a terenului, lucrare executată de d-1 A. Precup, primul cla- sificat al promoției a IlI-a 1900, prin care se punea în evi- dență prin culorile deosebite, distribuțiunea speciilor și a cla- selor de vârstă, gradul de consistență al masivelor, drumu- rilor forestiere existente, stabilimentele locale de industrie fo- restieră, totul executat cu o surprinzătoare acurateță. S a observat asemenea, numeroase proecte de șosele și alte mijloace de transport efectuate de absolvenții școalei noastre 28 REVISTA PĂDURILOR printre cari putem cita pe <1. Armășescu, șef de regie din Bicaz, I. Candiani, care s’a distins atât ca technician cât și bun scriitor în chestiuni silvice și de economie națională, Stama- tescu, Col țese u, Cristcscu, Gaetan Denize, un apreciat colabo- rator din serviciul central al Administrației Domeniilor Co- roanei, Adreianu, loan Ciupală, etc., cari fac fală școalei noastre, ca unii cari au dat dovezi netăgăduite de cunoștințe technice solide, atât din punctul de vedere teoretic cât și practic. D-lui Gh. Codrescu, din aceiași promoție cu d-1 Precup» se datorește propunerea și înființarea fabricei de cherestea pentru semi industrializarea lemnului de stejar, din domeniul Coroanei Cocioc, exploatate odinioară în crâng compus, care uzină cu o plăcută înfățișare la exterior, de oricine se poate vedea trecând cu trenul prin gara Periș, contribuind astfel la sporirea venitului forestier al proprietarului respectiv și dân- du-se și un exemplu bun despre avantajele exploatărei în regie a pădurilor țărei. * * * In ședința dela 29 Ianuarie 1913, comitetul societăței «Progresul Silvic», a admis ca membrii pe ziua de 1 Ianuarie 1913, pe d-nii: Victor N. T. Popp, avocat și Petre Otin, sil- vicultor în serviciul Creditului Funciar Burai. De asemenea în aceiași ședință s’a fixat și programul con- ferințelor în modul următor: La 30 Martie 1913, d-1 silvi- cultor-șef G. Crăciunescu, va trata despre: Necesitatea ex- ploatărei în regie a pădurilor Statului din punct de vedere economic și cultural. La 6 Aprilie a. c. D-1 C. Opran va arăta cum se minează domeniul păduros al țărei. ♦ * ♦ Prin decizia ministerială No. 4183/913 : D. silvicultor-șef cl. III Const. P. Georgcscu, actual șef al ocolului silvic Crețești, cu începere dela 15 Ianuarie 1913, REVISTA PĂDURILOR 29 va mai îndeplini și funcțiunea de agent de control în cuprinsul regiunei 3 silvic Bârlad. « « ♦ La Domeniul Coroanei Segarcea, Gara Segarcea, județul Dolj iu, sunt de vânzare următorii arbori și arbuști: Prețul Prețul înălțimea pe bucată pe 10 bucăți 1000 Molid (Piceaexcelsa) . . 5000 Pscudo tsuga douglasi . (brad american) 10000 Pin (Pinus austriaca) . 1000 Sophora Japonica . . . 10000 Colutca arborescens . . 10000 Cylisus labumum . . (salcâm galben) 500 Quercus rubra .... 5000 Madura aurantica . . 100 Aesculus Hyppocastanum (castani sălbateci) 100 Juglans nigra .... 50000 Salcâm.................. 0.60-1.20 0.80-1.20 1—2 Lei 2 „ 7-15 Lei 18 „ 0.30-0.40 0.20 1.80 1.50-2.- 1.— 8.— 0.60-1.50 0.20-0.50 1—4 Lei 1.— 0.30 2 „ 1.— 1.50 1.— 8 „ 0.30-0.50 0.20 5 lei suta 2.-3.— 3. 25 Lei 0,50 1.— 4 „ 3 Ici suta Prețurile se înțeleg loco pepinieră. Ambalagiul și trans- portul privesc ]>e cumpărător. Criza pădurilor în Romania și mijloacele de combatere ’) Premiu in valoare de 1.500 lei. 1. Se va face o schițare istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (statul, Domeniul Coroanei, 1) Programul lucrărei premiate de d-l C. Dissescu. 30 re\ ista pădurilor stabilimentele publice și de utilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cât posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 3. Se va enumără cauzele cari au contribuit la micșo- rarea forțelor și producțiune și la reducerea patrimoniului forestier al țărei și prin ce anume s’a manifestat consecin- țele lor. 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru regulamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor sburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crece mai nemerit. 6. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Aprilie 1913. Nota. — Manuscriptele se vor prezentă pânâ la 1 Decemvrie 1912 fără nume de autor, purtând o deviză sau motlot ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, în care se va află închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Socictăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea socictăței. REVISTA PĂDURILOR 31 Premiul Dim. A. Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinde: 1° Din trecut pănăla 1860. 2' Dela 1860 — 1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3i Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod sili vie). 4) Caro va fi rolul și activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele de mai sus, cu privire la chestiuni în legătură cu regula- re entarea exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1913 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reproducă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat w într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va j>erde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele ncrecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. 32 REVISTA PĂDURILOR Premiul D-lui N. Cesianu In valcare de 500 lei Studiul arbuștilor din România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în tară) clima, situația, expoziția, solul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale a lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie primă cât și industrializată. NOTA. Manuscriptele s? vor prezenta până Ia 1 Martie 1913 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, in care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței • Progresul Silvic». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. FEVRUARIE Din trecutul pădurilor noastre *) IV. După înființarea Direcției Administrației Silvice, s’a întocmit un regulament de atribuțiuni pentru Subinspedori Silvicultori șefi de circuinscripțiuni și pentn Ingineri Revizori de păduri. Acest regulament, care a fost pus în aplicare la 17 Oc- tomvrie 1862, are următorul cuprins : Subt Inspectorii Silvicutori, „Aceștia formează notele statistice și proiectele de amen- damente necesare la exploatarea pădurilor de mână moartă. Privighiază și dirijează toate operațiunile reclamate de exploatarea sistematică a pădurilor. Constată delictele pădurărești. Privighează tăierile autorizate la conservarea pădurilor. Veghiază ca guardicni de păduri să îndeplinească datoriile lor, executând ordinele trimise de Minister în chestiuni de păduri“. Ingineri Revizcri de păduri. „Aceștia vor face toate lucrările de arpentaj trebuitoare la exploatarea pădurilor de mână moartă. Vor executa ordinele Ministerului pentru acte de estinație, tăieri de lemne și alte constatări relative la păduri sau la im- piegații puși spre paza lor!. Ministru Cultelor, N. D. Racovitză. ♦ ♦ ♦ După secularizarea averilor mănăstirești, arendași moșiilor erau obligați prin condițiunile contractului să dea fără plată pă- 1) Vezi Revitta Pădurilor. Iulie 1912. v 34 revista pădurilor durarilor locul de hrană și să le plătească salariile; erau de asemenea obligați să raporteze șefilor de circumscripție, revi- zorilor sau direct Ministerului, toate delictele cari s’ar fi comis în pădurile de pe moșiile arendate și chiar multă vreme după înființarea Direcției Administrației Silvice, arendași aveau dreptul să recomande pe diferiți locuitori pentru postul de pă- durari. Din această cauză paza pădurilor nu se făcea în mod sa- tisfăcător, abuzurile și tăierile frauduloase erau fără de sfârșit chiar sub ochii Prefecților, sub-Prcfccților și Primarilor cari „erau însărcinați cu poliția pădurară". Spre a împedica devastarea pădurilor, Ministerul Finanțelor, de care depindea Direcția Bunurilor și a Pădurilor, a dat în anul 1865 luna Martie un ordin circular Prefecților, spunând între altele și următoarele : „Cum vedeți Domnule ITefcct una din cele dintâi datorii ale Domniei voastre trebue să fie conservarea pădurilor; deslușiți într’un mod clar Domnilor Subprefecți toată importanța ce au pădurile într’o țară, salutara influență ce ele exercită asupra climei, igienei, regimului apelor și a fertilităței pământului; im- perioasa necesitate ce este ca vârfurile și coastele munților să fie acoperite cu păduri, spre a se întări stratul vegetal, spre a împedica ca apele ce vin din vârf să se verse în torente în albiile gârlelor ce curg în vale și să pricinuiască astfel inundări; în sfârșit spie a împuțina efectul soarelui asupra topirei zăpezilor”. * « * Idcia alcătuirci unei Harți a pădurilor României datează încă din anul 1869, când inspectoratele silvice au cerut circum- scripțiilor să le înainteze de urgență un tablou, în care să arate pentru fiecare pădure în parte : „numirea pădurei, comuna, plasa, județul, suprafața în fălci sau pogoane, speciile și obser- vațiuni diverse (natura solului, etc.). Ion S. Zăvoianu. ---------------------------- REVISTA PĂDURILOR 35 Cxcursia Școalei forestiere în 3ulie 1912 ZIUA m-a. S’a destinat spre a se vizită fabrica de hârtie dela Letca, unde am fost conduși și ni s’a dat cxplicațiunile necesare de către D-l Radu Poruinbaru x). Fabrica de hârtie este situată în apropiere de Bacău și cbnstitue sursa cea mai mare care ne aprovizionează țara cu hârtia de consumațiune. Aci hârtia sc obține din doua feluri dc materiale, cari ne dau materia primă, celuloza și anume din cârpe și din lemn. Hârtia obținută din cârpe este dc calitatea cea mii supe- rioară. înainte de a fi supuse la preparațiune, cârpele sunt mai înlâiu bine scuturate de praf și desinfectate cu acid sulfuros, apoi sunt sortate pe natură de materii (bumbac, cânepă, lână etc.), pentru ca ele să prezinte aceiași rezistență și să sc poată destrăma în mod «gal. Apoi suni șuvițate în fășii subțiri și în fine destrămate cu o mașina specială. După natura materialului cărpci diferă și calitatea hârtiei, cea mai luxoasă obținându-se din cărpele dc mătase, după care vine apoi bumbacul și cânepa. In orice caz hârtia obținută din cârpe este mii rezistentă eriența sa câștigată lucrând în anumite condițiuni economice, telurice și climatologice. Asemenea împărtășiri de idei între congresiști au o im- portanță practică mult mai mare decât citirea a numeroase uvrage a celor mai buni autori. Cel care scrie aceste rânduri luând parte la congresul in- ternațional de agricultură și silvicultură din Viena în 1907 și la congresul stațiunilor de experiențe forestiere din 1910 în Bruxelles, vorbește din proprie experiență și ar dori, pentru binele pădurilor țărei, să aibă puterea de a încredință pe acei cari stau în fruntea instituțiunilor mai sus specificate că sa- crificiile ce vor face, trimițând câte un delegat la Congresul REVISTA pădurilor 53 forestier din Paris, sunt incomparabil de mici față cu rezul- tatele ce se vor obține. Marii noștri proprietari de păduri, puțini din nenorocire la număr, cari cheltuind pentru punerea în valoare a pădurilor lor, sunt convinși că-și asigură pentru viitor un capital des- tinat a produce un procent remunerator, ar da dovadă că-și înțeleg adevăratele lor interese luând parte la menționatul congres. Parisul, care exercită cu drept cuvânt o mare atra<țiune pentru publicul mondial, va oferi prin reprezentanții comite- telor congresului în chestiune, forestierilor străini și proprieta- rilor de păduri o primire amicală și plină de voioșie, cum francezi, acest popor de gintă latină eminamente cult, știu așa de bine să o facă, iar congrzsiștii vor fi puși în mă- sură de a cunoaște progresele reale săvârșite de științele silvice și mai cu seamă de aplicațiunile acestor științe în ul- timul deceniu. Subsemnatul, la cerere, poate trimite prospecte tipărite pentru înscrieri, acelora cari printr’o carte poștală îl vor vesti că doresc să se înscrie la congresul forestier internațional din Paris. Petre Antonescu Directorul școalei superioare de silvicultură din Brănești. Despădurirea Munților. în general cestiunea micșorărei patrimoniului forestier de astăzi și în special despădurirea munților, a fost dc nenumărate ori discutată fie prin revistă, fie verbal în adunările Societăței noastre. Cu toate acestea, dată fiind importanța ce prezintă pentru economia generală a țărei noastre, menținerea pădurilor, mai cu scamă în vitrigile regiuni ale munților, cred că subiectul ales este și va fi pururea de actualitate atâta timp cât des- păduririle vor continua în aceiași proporție ca până astăzi. Este de necontestat pentru noi toți că pe an ce trece în urma întinselor și mai cu seamă nechibzuitelor exploatări de astăzi, munții noștri rămân desbrăcați de haina verde a codri- 54 REVISTA PĂDURILOR lor ce constituiau odinioară fala lor, și ceia ce este mai trist» este că niciodată, nici Statul, nici particularii, nu vor fi în stare să facă jertfele necesare pentru rcîmpădurirca munților defrișați. Aceasta este de altfel explicabil întru cât capitalurile ce ar trebui angajate pentru constituirea unei păduri ajunse la termenul cxploatabilitățci în regiunile muntoase, nu numai că nu vor fi capabile de a creia venituri, dar sunt convins că, în majoritatea cazurilor, nu vor putea fi nici măcar acoperite prin valoarea pădurilor ajunse la termenul exploatabilităței. Și dacă suntem convinși că împădurirea munților defrișați prin exploatările nechibzuite de astâzi nu se va face niciodată, și dacă iarăși suntem convinși că este în interesul obștesc, din numeroase puncte de vedere, ca munții noștrii să fie acopcriți cu păduri, rezultă că atenția noastră, a silvicultorilor, să sc în- drepte în primul rând asupra menținerei stărei împădurite de astăzi. Domnilor, Pericolul despădurirei munților îl cunoaștem cu toții în toată grozăvia lui și deci r.u mai insist asupra acestui punct. De asemenea, nu mai insist asupra cauzelor imediate fie acestor despăduriri căci și ele ne sunt în deajuns de cunoscute. Teza ce o vom discuta în astă scară, este cum s’au putut și sc pot încă înfăptui despăduriri atunci când noi silvicultorii aplicăm o lege forestieră, a cărei singură rațiune dc existență este tocmai oprirea acestor despăduriri, lege în care s’au pre- văzut pedepse mari pentru acei cari se vor abate dela pres- cripțiunile ci. Ei bine, cauzele pentru cari codul silvic nu-și poate atinge frumosul scop ce și-a propus, după mine, sunt următoarele : 1. Amcnajamcntclc, regulamentele de exploatare sau stu- diile sumare sc întocmesc numai pentru a pune în posibilitate legală pe exploatator sau proprietar de a exploata cum dictează interesele lor, în vederea maximului de beneficiu imediat, sa- tisfăcând asttcl numai partea formală a legei și neglijind cu de- săvârșire scopul legiuitorului. Exemple prin care ași putea dovedi realitatea acestui crud adevăr sunt foarte numeroase și timpul nu ne permite aceasta. Mă voi mărgini numai să pun în evi- dență până la ce grad știința silvică a fost și este falșificată în aceste așa numite amenajamente sau regulamente de ex- REVISTA PĂDURILOR 55 ploatare. La trei păduri, ce sc exploatează de o aceiași Societate forestieră sunt prevăzute trei modalități de tratament, deosebit, codrul regulat, codul grădinărit și codrul cu tăeri rase. Ce se înțelege prin aceste modalități de tratament, explică amenaja- menlele acestor păduri care prevede pentru toate aceste trei cazuri extracțiunea arborilor mai groși dc un anumit diametru întru aceiași perioadă de exploatare și cu aceiași rcvoluțiune. S’au cu alte cuvinte, clin aceste amenaja mente, ar rezulta că între codrul regulat, codul grădinărit și cu codrul cu lăcre rasă, nu există absolut nici o deosebire?!!!. Ei bine, cum voi ți Domnia Voastră ca prin aplicațiunca unor astfel dc amenajamente, să fie asigurată regenerarea pă- durilor ?. Explicația pentru ce aceste amenajamente sau regulamente de exploatare sunt departe de ceia ce va trebui să fie este foarte ușoară. Până la 9 Aprilie 1910, ele sc întocmeau de agenți Statului cari nu aveau timp să se oc upe în deaproape cu pă- durile particulare, fiind peste măsură încurcați cu lucrări la pă- durile Statului; iar după promulgarea noului cod aceste lucrări sc întocmesc de silvicultori plătiți dc particulari, cari neavând nici o răspundere, în mod natural caută să satisfacă interesele acelora cari îi plătesc. 2. O altă cauză pentru care scopul legiuitorului silvic nu poate fi atins, este că în majoritatea cazurilor aceste amena- jamente sau regulamente de exploatare, cliiar așa insuficiente cum le-am descris, nici nu sunt aplicate în fapt, exploatarea pădurilor particulare făcându-sc în afara prescripțiunilor prevă- zute în ele. Dacă abaterile directe la articolele precise din codul silvic, cum sunt spre pildă defrișările directe (scoaterea buturugilor), pășunatul nrpermis, furturile de lemne ele, pot fi cu ușurință constatate de nespecialiști silvici, abaterile dela prescripțiunile unui regulament dc exploatare, nu pot fi constatate dc cât de silvicultorii Statului cari fiind peste măsură înc&rcați cu lucrări la pădurile și moșiile Statului nu au timpul dc a se ocupa mai în deaproape cu pădurile particulare. 3. In fine a treia cauză este că instanța judiciară com- petinte achită sau în cel mai bun caz condamnă la prea puțin pe contravenienții la prescripțiunile amenajamentelor și aceasta 56 REVISTA PĂDURILOR din cauză că. pentru d-1 Judecător contravențiunile la amena- jamente nu prezintă aceiași gravitate ca defrișările sau exploa- tările fără amenajament cari constituesc abateri imediate la articole precise din codul silvic. Ce este de făcut : Spre a se evita pe viitor astfel de exploatări nechibzuite, sunt de părere a se desființa așa numitele regulamente de exploa- tare sau amenajamente și a se reglementa exploatarea pădurilor particulare din lege, în așa mod, ca regenerarea porțiunilor ex- ploatate să fie asigurată în mod natura). Se va zice însă, că nu este posibil ca întreaga noastră știință silvice să fie strânsă în câteva formule, în câteva reguli de exploatare. Răspund acelora că știința silvică este în adevăr vastă numai atunci când se urmărește cultura sistematică a pădurilor și maximum de beneficiu într’un timp determinat. Pentru conservarea pădurilor însă, adică pentru asigurarea rcgcncrărei porțiunilor exploatate, această știință poate fi redusă la câteva reguli dc exploatare, generale pentru toate cazurile, dacă vom împărți pădurile în două, trei sau chiar mai multe grupe, după regiunile în care se găsesc, speciile t ari le coihpun, etatea arboretelor etc. Și doar prin codul silvic sceasta se urmărește, conservarea pădurilor, iar nu cultivarea lor altfel de cât cum dictează inte- resele imediate ale proprietarilor. Cu alte cuvinte propun ca pădurile din întreaga țară să fie împărțite în 2, 3 și chiar mai multe categorii, fixându-se prin legcicguli de exploatare pentru pădurile din fiecare categorie, astfel ca regenerarea pădurilor să fie asigurată pe calea naturală. In acest mod, odată cu supunerea la regimul silvic, dela sine se vor cunoaște condițiunile în cari trebuesc exploatate. Tăerile rase, fie fățișe, fie deghizate sub numirea dc codru regulat sau grădinărit, să fie cu desăvârșire oprite prin lege, mai cu seamă în regiunea munților. Numai în mod cu totul excepțional să fie permise și numai în cazul când ni se vor da garanții suficiente, că rcplantarea lor se va face în timpul cel mai scurt posibil, după exploatare. De altfel, reglementarea exploatărilor de păduri prin lege este prevăzută chiar în constituțiunea țârei. REVISTA PĂDURILOR 57 Avantajele acestui sistem asupra celui actul sunt: 1. Exploatarea pădurilor făcându-se după niște reguli fixe, bine și inteligent studiate, nu se vor mai aplica pădurilor regimc și modalități de tratament cari să le conducă indirect către defrișare. 2. Constatarea contravențiunilor sc va putea face nu numai de silvicultori, întrucât legea va fi la îndemâna tuturor și cu- noscându-se categoria în care este cuprinsă pădurea, se va putea cu ușurință observa dc ori cine, dacă exploatarea se face după regulelc stabilite prin lege. 3. Instanța judecătorească va putea cu mai multă ușurință aprecia gravitatea contravențiunei la un articol expres din lege. 4. Aparatul silvic al statului va economisi un timp con- siderabil ce astăzi îl întrebuințează în verificarea, aprobarea și toate formalitățile prevăzute de lege pentru regulamente de ex- ploatare, timp ce va putea fi întrebuințat pentru executarea altor lucrări de specialitate. 5. Particularii vor fi dispensați de toate cheltuelile și greutățile ce le are astăzi cu îndeplinirea formalităților necesare pentru exploatarea pădurilor lor. în rezumat după mine sistemul actual al exploatărci pă- dnrilor particulare pe baza de amenajamente și regulamente de exploatare, nu este întru nimic superior celui propus, dc oarece prin aceasta din urmă, pe lângă că se oferă o mai multă ga- ranție a menținerei stârci împădurite, dars e realizează o însem- nată economie dc timp silvicultorilor statului și particularii sunt dispensați de toate cheltuelile și greutățile de astăzi. G. Teodoreanu. SILVICULTOR Inginer hotamic. -------------------------- 0 dispoziițe nelogică în codul silvic In „tarifele pentru valoarea și amenzile arborilor tăiați în delict conf. art. 60 din actuala lege, anexate codului silvic, e în principiu și net stabilit, că amenda pentru arbori mai groși de 2 decimetri în circumferință să fie îndoită de mare decât valoarea arborilor. 58 revista pădurilor Nimic de observat. Legiuitorul a vrut ca amenda sa fie aspră și aceasta în vedere că e foarte greu a se păzi prin gar- diani pădurea în contra delicuenților; deci să o păzească frica dc amendă. Tot acclaș art. 60, amintit mai sus, prevede însă la alin. 1 și 2 în cazul când arborii au mai puțin de 2 decimetri în circumferință, că amenda să fie de 2, 5 sau 10 lei pentru sarcina de om, sarcina de vită și de cap de vită înhămată, când ridicarea se va face cu sania sau cu căruța. Va să zică amenda e fixată și aci, ca și pentru arbori peste 2 dm. grosime, tot prin textul legei. Care este însă valoarea acestor lemne ridicate în delict? Ar crede cineva că această valoare după principiul stabilit în „tarife**, va fi egală cu jumătate amenda. Dar nu e așa!. Căci alin. 2 zice : „valoarea lor va fi egală cu de două ori amendă**. Pentru ce? Pentru arbori peste 2 dm. în circumf. proporția stabilită de legiuitor e: Valoare: amendări : 2, iar pentru cei mai subțiri de 2 dm., proporția stabilită de acclaș legiuitor e: Valoare: amendă=2 : 1. E logic? Și dacă da, cari au fost cauzele intervertirei? Cazul e cu atât mai curios cu cât în legea clin 29 Maiu 1892, Art. I alin. 5 se zice : „Valoarea lemnelor va fi fixată la a treia parte a amendei după tarif**, — indiferent dacă lemnele în delict sunt mai groase sau mai subțiri de doi dm. în circumf. Lucru logic ! Cine poate să-mi dea explicația acestor nepotriviri, pe cari le semnalez celor în drept, Olimpiu Boiu. Șeful regiei Domeniului Coroanei Mălini. 28/11/912. --------------------------- revista pădurilor 59 REVISTE ȘI BROȘURI Cultura terenurilor sărate. D-nu O. Maior a publicat anul trecut un studiu asupra acestei cestiuni de mare interes pentru țara noastră. Aceste terenuri sunt foarte răspândite în regiunile dc stepă; ele sunt aproape improductive, fiind utilizate cel mult ca un teren de pășune mediocru. Astăzi când arăturile nu sc mai pot întinde în dauna lânețelor și pădurilor deja prea reduse, se impune studiarea ut.lizărei solurilor sărate. Autorul studiază condițiuniie de climă și sol care determină formarea sărăturilor, flora și fauna lor, distribuția și întinderea aproxi- mativă a acestor terenuri în România. Studiază apoi acele so- luri din punct dc vedere chimic și fisic deosebind mai multe tipuri de sărături. Autorul arată mai departe rezultatele expe- riențelor ce le-a întreprins cu diferite plante. Rezistența vegetațiunei depinde nu numai de natura să- rurilor dar și de spețele, care sunt uncie sensibile la o sare altele la alta. Pentru ameliorarea sărăturilor s’a încercat de mult irigație. Dar de obicei în regiunile cu sărături, multe izvoare sunt să- rate, așa că irigațiile au augmentat cantitatea dc săruri, ruinând astfel pe mulți proprietari în America de Nord și in Rusia, căci pământuri cu producțiune mediocră au devenit cu lotul sterpe. Chiar dacă sc găsesc izvoare nesărate pentru irigație, apele ce au spălat sărăturilc să duc mai departe, depunând sare pe locuri înainte nesărate în paguba proprietarilor vecini. Irigația sără- turilor este dar o lucrare care cere multă băgare dc seamă. Alt mijloc de utilizarea a acestor terenuri este cultivarea spețelor rezistente la sare. Aceste nu sunt numeroase. Din cercetările făcute în alte țări, să constată că speța cea mai re- zistentă este A triplei semibaccata o bună plantă furajeiă. Totuși aci trebuc să observăm că această speță australiană nu prea are șanse dc reușită în țara noastră unde iarna este prea aspră. A reușit de sigur în California unde a fost introdusă, dar clima în California ca și în Australia meridională se asamănă cu clima mediteraneana. Pentru țara noastră ar fi dar nevoe să găsim altă plantă pentru cultura sărăturilor. încă un mijloc de a ameliora săraturile este reducerea eva- 60 REVISTA PĂDURILOR porațiunci superficiale care produce acumularea sărurilor la su- prafața solului. Cel mai bun mijloc de a reduce evaporațiunea superficială a solului este umbrirea lui. De aceasta se recomandă cultivarea plantelor care cresc des și au frunze numeroase, de exemplu lucerna. Noi am putea adăoga că amestecul unor ar- buști plantați în rânduri între plantele productive ar corespunde și mai bine acestui scop de umbrire. Ar putea juca acest rol, fiind că suportă bine solurile sărate, numeroase sj>ețe din ge- nurile : Tamarix, Ilalimodend on, Haloxylon, Atraphaxis etc. Fiind dat lipsa de lemn de foc în locurile stepice nici acești arbuști n’ar fi fără valoare și ar resplăti suficient locul ocupat de ei. D-nu Maior privește numai partea agricolă a cestiunei. Noi ne-am putea gândi și la împădurirea acestor locuri fiindcă pe ele, afară dc arbuști semnalați mai sus, ar putea reuși și Pinus rigida, Pinus palustris și mai ales întreaga secție Tu- ranga a genului Populus. (Buletinul ministerului Agriculturii și Domeniilor Oct. Nocmb. Dec. 1911 Ian. 1912 No. 7—10). Zonele naturale de soluri in România. Secțiunea agregeo- logică a institutului geologic, a publicat sub acest titlu un prim studiu asupra solurilor noastre prin care să stabilește tipurile dc sol și distribuția lor în țara noastră. Sc descrie influența preponderentă a climei asupra formărei tipurilor de sol care se poate nota grafic, zonele de sol coincidând cu zone climaterice. Roca mumă și vegetațiunea spontană deși au un rol mai redus, totuși contribue și ele la determinarea varietăților de sol. Relevăm afirmarea că pădurea își prepară solul spre a se întinde și că probabil influențează și asupra climei, lucru de mult ad- mis de forestieri într’o formă mai generală: pădurea chiamă pădurea. Fiind dat importanța ce se atribui climei și vegetațiunei, acest studiu ne dă o schiță climatologică și una botanică. In această parte, cred că este greșită afirmarea că fagul joacă un rol mai important în Moldova de câtîn Muntenia. Intr’adevăr în Moldova el este reprezintat pe suprafețe mai mari de oarece el există în toată regiunea colinelor care este mult mai îngustă în Muntenia. Dar nicăeri în Moldova fagul nu formează REVISTA PĂDURILOR 61 masive pure pe întinderi așa de mari ca în Muntenia. Aceasta din cauză că în Moldova reșinoșii coboară la altitudine mult mai joase amestecându-se cu fagul în proporție însemnată până ce cedează acest rol stejarului. In Muntenia însă între masivele amestecate de resinoși și fag și cele de stejar și fag se găsesc pe întinderi foarte mari fag aproape pur. (Anuarul Institutului geologic. Secțiunea agrogeologică 1911). Distribuția spetei Caragana fiutescens D. C. Această speță deși de talie mediocră este interesantă prin faptul că este arborele stepelor. Existența ei în România a fost contestată deși a fost semnalată de dr. Brândză lângă Șapte oameni (jud. Iași). Această nesiguranță se produce foarte ușor la limita spețelor, mai ales pentru cele lemnoase, fiindcă acolo, din cauza rarităței lor, intervenția omului sau ori ce accident poate distruge singurul exemplar existent. Astfel că un al doilea botanist tn când în aceiași stațiune, socotește ca o eroare mențiunea făcută de predecesorul său. Acuma Caragana fru- tescens a fost semnalat din nou de către d-nu Enculescu pe Valea lungă în aproprierea stațiunei dela Șapte oameni. Spontaneitate;» acestei spețe în România nu se mai poate deci contesta. Nu este admisibilă însă părerea d-lui Enculescu că această speță s’ar întinde dela Marea-Neagră până la Oceanul Pacific. Ocupând stepa din Rusia Europeană și o parte din Siberia, ea dispare- treptat spre orient fiind înlocuită cu spețele Caragana arborescens Lom., Caragana allagana Poir., C. Jubata Poir, C. Chamlagu Lam. etc. De altfel nu există nici o speță lemnoasă care să fie comună Europei și extre- mului Orient. (Buletinul Socictăței Bomâne de științe, Ianuarie— Aprilie 1912 No. I și 2). Păstoritul — D. Densușianu studiază această chestiune mai ales din punctul de vedere linguistic și etnografic. Atinge însă în treacăt și cauzele și modalitățile păstori- tului nomad. Aci necompetența autorului l’a condus la com- parații și afirmări inexacte. Astfel d-lui afirmă că în regiunea Alpilor și Pirineilor păs- torii coborându-se din munți odată cu venireâ toamnei duc turmele lor la șes. Aceasta o denumește d-lui transhumanță. 62 revista pădurilor Transhumanța însă nu este plecarea vitelor din regiunea mun- ților spre, șes ci ducerea și întoarcerea vitelor dela șes. Vitele care transhumă sunt streine din localitățile muntoase. Pe câpd locuitorii munteni își aduc iarna vitele lor dela vârf la poalele munților până în sat intreținându-lc cu fân, locuitorii din șe- surile mediteraneene își trimet vitele lor la munte în timpul verci. Până ajung la locurile ce le au arendat în munți, locui- torii dela șes cutrecră cu vilele lor alți munți, care le sunt în dmm și care fiind mereu bătătorite de milioane de vile devin improductivi. Această procedare deosebește radical pășunatu) vitelor staționând în regiunea muntoasă dc pășunatul turmelor originare dela șes. Aceste singure practică transhumanța, teri- bilul flagel care a ruinat imense suprafețe din Alpi și Pirinei. Aceste ruine, rezultat fatal al transhumanței, constitue prin- cipala cauză neobservată de autor, care împinge pe păstorii la nomadism. La noi nu există transhumanța propriu zisă. Majoritatea oilor să duc într’adevăr în timpul iernei până departe în șes. Insă aceste vite sunt în mare parte originare din regiunea mun- toasă unde populația fiind risipită, nu posedă un număr de vite prea mare în comparație cu suprafețele ce le cutrecră. De aceea nomadismul păstoresc n’a avut încă timpul de a produce la noi dezastrele ce le-a provocat în Occident. O altă cauză care face ca păstoritul la noi să fie puțin dăunător, este că pornirea vitelor arc loc în direcție perpendiculară Carpaților pe toată lățimea șesului nostru, pe când vilele transhumante din Provencc pornesc toate pe o zonă îngustă paralelă cu culmea Alpilor. Păstoritul nomad atât de destructor a fost în totdeauna felul de trai a popoarelor primitive, și în țările civilizate nu a subsistat decât în partea cea mai înapoiată a populațiunei. De aceia este cu totul inadmisibilă părerea d-lui Densusianu că păstoritul ar fi jucat rolul preponderent în schimburile Intre popoare. (O. Densusianu. Păstoritul la popoarele Romanice 1913). Basarabia — O descriere geografică este întotdeauna in- teresantă pentru silvicultorii. Studiul d-lui Halippa cuprinde noțiuni de orografie, geologie, hidrografic, clima, flora, fauna, etnografia, agricultura și industria. revista pădurilor 63 Notăm următoarele date privitoare la flora Basarabiei. Această provincie sc poate împărți în patru ținuturi: 1° Nordul Basarabiei cu păduri (de fag la Nord Vest de unde numele acestei părți —Bucovina Basarabeană—buc — fag). 2° Ținutul bălților stepice, 3° Ținutul Chișinăului și a Orheiului de codrii și 4° Stepa sudică Basarabeană sau Bugeacul. Flora stepei sudice c mai săracă în spețe decât stepa bălților. Bugeacul deci este în legătură cu stepa rusă meri- dională se aseamănă mai mult în privința sjiețelor cu Bără- ganul românesc. Pădurile din regiunea dc nord a Basarabiei sunt bogate în fag, iar cele din regiunea zisă a codrilor în stejar. Afară de aceste regiuni păduroase, malurile Nistrului și Prutului prezintă și ele o vegetațiune forestieră. Despă duri rele se practică fără întrerupere după cum sc vede din următoarele cifre. In 1853 existau în Basarabia 365,987 hect. păduri. » 1873 » » » 314.640 » » » 1883 » » » 287.880 » » » 1893 > » » 286.595 » » » 1896 » » » 252.430 £ » (Pan. Halippa Basarabia, Schiță geografică, Revista știin- țifică Adamachi anul III Mai W12h Cum industria modifică clima. — Clima uniform tropicală care exista în timpurile geologice anterioare pe fața pământului a fost atribuită excesului de gaz carbonic ce se găsea atunci în atmosferă. Cărbunul ce se extrage astăzi dacă s’ar socoti numai 8O°/o utilizat ca combustibil, produce anual 6 miliarde tone de gaz carbonic adică 0,24°/c din totalul conținut în atmos- feră. Arrhcnius socotea că dacă cantitatea de acid carbonic at- mosferic s’ar întrei, temperatura medie ar crește cu 8° până la 9° c., adică am vedea iar Europa acoperindu-se cu palmieri. Acest rezultat s’ar putea observa în mai puțin de un secol. D-nu Pisoschi care enunță aceste posibilități, observă că vegetațiunea încetinează această evoluțiune absorbând o mare cantitate de acid carbonic. Aceasta nu prea este exact, căci plantele degajează acid carbonic prin respirație, conpensând acidul carbonic absorbit prin funcțiunea chlorophyliană, iar în 64 REVISTA PĂDURILOR timpul noptci această acțiune încetând, plantele nu fac decât să degajeze acid carbonic. (Viața Românească, Feb. 1913. D. Pisoschi, Cronica șliințif.). Pădurea și ținuturile locuite. — Influența reciprocă a pă- durei și a omenirci, una asupra celcil’altc, face din astfel de studii cea mai interesantă transiție între geografia fisică și cea antropologică. Pădurile primitive nu favorizează nici negoțul, nici schim- bul ideilor, ast-fcl că ele au adăpostit în totdeauna popoarele cele mai înapoiate. Totuși spre limitele lor, în special limitele boreale, pădurile permit stabilirea oamenilor mult mai departe decât în țările despădurite. Ast-fcl în nordul Europei și Asiei o populație, într’adevăr foarte împrăștiată dar statornică, locucște dincolo de ultimele păduri, în apropierea lor, până la latitudi- nea de 70°. In America de Ncrd unde limita Nordică a pădu- rilor scade în câteva regiuni până la 54°, nu se găsesc la lati- tudini corespunzătoare decât triburi nomazi. Țările scandinave și Labradorul sunt țările unde acest contrast ajunge Ia extrem. Rcgiunelc împădurite, de mult locuite, își schimbă aspectul. Astfel coniferele au devenit dominante în Europa centrală în multe locuri unele toponimia precizează existența anterioară a foioșilor. Ce păcat că în România să constată mai des cvolu- țiunea contrară (multe localități cu nume de Brădct nu mai posedă astăzi nici un reșinos). (Marek. Zur Anthropog&graphie des Waldes—Geogr. Ze- itschr. XVIII 1912), Ultimele spețe arbonescente descoperite în China.—D-1 Dode descrie o coniferă de curând descoperită în China (provincia Yun-nan). Pseudotsuga sinensis Dode, ca și speța americană este un arbor foarte înalt. El trăcște în munți până la 2500 m. altitudine pe terenurile calcare, deosebindu-se prin aceasta de P. Douglasii care este caliciiug. Noua speță se apropie mai mult de P. Japonica dc care se deosebește prin conuri mai lungi, cu solzi mai numeroși, cu bractcc mai adânc lobate și cu se- mințe mai mari. Până acum nu se cunoaște de cât 2 stațiuni ale acestei spețe. Afară de eșantiloanele botanice s’au expediat și semințe care vor fi încercate în curând în Franța. REVISTA PĂDURILOR 65 Tot în China (provincia Kouy-Tcheou) s’a descoperit de curând un Carya, fapt sensațional, acest gen fiind cunoscut în stare vie numai în America. Noua speță, Carya sinensis Dode se aseamănă mai mult cu Carya alba Nuitat și cu Carya maxima Saporla (această din urmă speță din terțiarul european). (Bulletin de la societe Dendrologique de France, 15 Mai 1912). Taxonomia genului Picea.— D-1 Pard6 pregătind o mare lucrare asupra coniferelor publică de câtva timp tablouri dichotomice spre a le supune criticelor și a putea face în- dreptările necesare înainte de a tipări lucrarea. Tabloul ce ni-1 dă pentru genul Picea se deosibește de ce s’a publicat până acum prin crearea unei a treia secțiune intermediară între secțiunile eupicea și omorika. De cea d’ântâi se apropie prin forma frunzelor, iar de cealaltă prin coloritul albicios a feței inferioară a frunzelor (în realitate fața superioară care se află de desubt prin torsiunea totală obișnuită în acest gen). Această nouă secțiune denumită de autor alcockiană cuprinde spețele: Picea alcockiană, P. Morindoides, P. Breweriana și P. Glehnii. Tabloul cuprinde în total 22 spețe. (Revue de Eaux el Forets 1-er Furier 1913). O hartă botanică forestieră și pastorală.—D. A. Chevalier după 6 voiajuri în Africa tropicală unde a cutrecrat mai bine de 30.000 kilometri recoltând peste 12.000 spețe de plante a publicat o hartă din cele mai interesante asupra acestor ținuturi. O ingenioasă combinație de semnuri permite să se repre- zinte pe aceiași hartă formațiunile (pădurea virgină, galeriile forestiere .savanele, vegetația subalpină, mlaștinele, pustiurile) și principalele spețe, Spețe principale au fost considerate cele mai utile. In acelaș timp se figurează și pășunile împărțite în 3 categorie: amenajate, pe cale de a fi amenajate, și neamena- jate. Pașunatul amenajat în centrul Africei! Și la noi nu există nici un început în această direcție. (La Gtographie. Bulletin de la soci^tâ de geographte, 15 Oct. 1912). Coniferele in Tripoli tania. Tripolitania și Cirenaica erau considerate până acum ca lipsite de conifere. Numai Cupressus sempervirens și Junipcrus phocnicac erau indicate pe coastele 5 6G REVISTA PĂDURILOR Cirenaicei, spontancitetea lor fiind însă considerată ca dubioasă Cu ocazia războiului Italo-Turc, corespondentul ziarului 1’111 u- stration Georgcs Remond, a cutrccrat Tripolitania în partea sa muntoasă (Djcbel Nefousa) și semnalează în mai multe părți diferiți coniferi: pinii maritimi, brazi și cedri. Fiind dat moravu- rile arabilor și berberilor nu sc poate admite că acești arbori au fost plantați; ci sunt dar spontani. Identitatea lor specifică este dc sigur discutabilă fiind că nu a fost stabilită de un spe- cialist. Credem însă că eroarea nu poate depăși limitele unui gen. Ast-fcl pentru pini sc poate ezita între Pinus pinaster și Pinus halepensis, pentru brazi între Abies nurnidica și Abies nebroden- sis, pentru cedri între Cedrus atlantica și C. Libani. Se poate prea bine însă să avem a face cu s]>cțc noi. Dc sigur că această chestiune va fi luminată peste puțină vreme. (L'illuslration, Juin 1912). Lemnele contraplacate. — Aceste lemne întrebuințate mai înainte numai la tâmplărie, au astăzi o căutare în felurite in- drustrii: fabricarea vagoanelor, a tramvai urilor, automobilelor, aeroplanelor. S'a propus de puțin timp, o suprataxă vamală asupra acestor lemne în Franța. O revistă franceză critică aceste taxe proiectate, spunând că vor fi toarte dăunătoare comerțului lemne- lor și industriilor cnumăratc mai sus. Nu acest punct de vedere ne interesează, ci faptele pe care se bazează argumentarea. Aceste lemne contraplacate sunt în majoritate dc mesteacăn sau anin, esențe puțin răspândite în Franța comparativ cu Estul și Nord Estul Europei. Dc aceia majoritatea acestor lemne sunt aduse din Rusia. Și la noi aceste esențe sunt foarte răspândite, for- mând pâlcuri însemnate ca întinderi dar deocamdată *ără valoare. Fasonarea lor în lemne contraplacate pentru export, ar da un beneficiu apreciabil antreprenorilor mărind în acclaș timp valoarea masivelor compuse din aceste esențe. (Journal du commerce des bois, 8 Janv. 1913). Recordul creșterei în înălțime. — Intr’un articol asupra’ culturei bananierului d-l d’Izicr ne dă câteva cifre asupra repiziciunei uimitoare a creșterei bananierului. Butaci întrebuințați în această cultură au dela 0,80 la 1 m. înălțime; în 6 săptămâni ajung la 2 m; o lună mai târziu, după speța cultivată, înălțimea variază dela 5 la 10 m. O REVISTA PĂDURILOR G7 serie de fotografie ne arată un trunchiu proaspăt tăiat, tulpina lăstărind dela centru după 20 de minute, noul trunchiu în formațiune după 8 ceasuri, și trunchiul format cu frunzele deschise după 31 ceasuri. (La Nature 22 Fcvrier 1913. D'Izicr: La croissance du bonanier). NECROLOG Ca un trăsnet a căzut, la Școala superioara de Silvicul- tură dela Brănești, — vestea morții camaradului nostru Horia C. Tălășcscu. II știam bolnav de puțină vreme, dar nimeni nu nu vrea măcar să creadă că moartea ar putea să ne răpească pe un prieten așa de drag tuturora. Fusese internat în spi- talul Colțca din București și, —după câteva zile dc grele su- ferințe, — a încetat din viață, lipsit, in cele din urmă mo- mente, de mângâerile vreunei rude sau vre-unui prieten. Camarazii lui, pentru a-i aduce un ultim prinos de iubire, au considerat ca o datorie a lor, a însoți până la locașul dc voci pe acela, care, cât timp a stat între ci, a fost dovadă vie a calităților sufletești alese cc poseda. Vineri, 22 Februar a. c^ un car mortuar. îmbrăcat în alb, urmat dc elevii școalii noastre, ducea la mormânt pe Horia Tălășescu, Un cortegiu simplu, dar impunător! Pe lângă cele câteva jerbe frumoase de flori, o coroană dc frunze dc ștejar—din partea colegilor—întovărășia,— ca un simbol, la locuința dc pc urmă, pe cel care cu toată inima se dedicase pădurei! In capela cimitirului Sf. Vinari, după oficiarea serviciului religios, d. D. Drâmbă, delegat să represinte la această tristă ceremonie, pe d. Director P. Antonescu, insjjeclor ge- neral silvic, pe d-nii profesori și d-nii asistenți de cursuri, adânc mișcat, a rostit următoarea cuvântare: întristată adunare. Am o penibilă datorie oficială ca să spun un ultim adio sârguiloruhii elev care a fost Tălășcscu Horia, în numele d-lor profesori și conferențiari ai școalei noastre superioare de silvi- 68 REVISTA TĂDURILOR cultură și în numele d-lui director al școalei, d-1 inspector general Petre Antonescu, care împiedicat dc împrejurările ser- viciului, cu totul independente de voința d-sale, nu a putut luă parte la această tristă ceremonie și al cărui cuvânt, mai autorizat decât al meu, ar fi putut să tacă să reiasă și mai mult în evidență însușirile distinse ale acestui elev (are în totdeauna și-a împlinit cu zel și cu devotament datoria. După o serioasă pregătire, Horia Tălășescu a intrat în școala noastră în anul 1910. Din primele zile s’a afirmat ca un muncitor și entuziasmat de cariera silvică, din care își făurise un ideal în viața aceasta. Chemat de datoria către țară, Horia Tălășescu a fost nevoit să întrerupă cursurile școalei, luându-și concediu de un an an de zile, pentru ca apoi în toamna anului 1912 să și-le continue. Revenit din armată la școală, tuturor ne-a făcut impresia că s’a întors mai oțelit fizicește și mai întărit sufle- tește de cum îl știam. Eu nu voi uita niciodată orele în care privindu-1 numai te atrăgeă, te înduioșă prin cunoscuta lui modestie și cuviință. Vestea mnrței lui fulgerătoare a căzut ca un trăsnet la școala din Brănești, care pierde astăzi în Tălășescu Horia, pe un distins elev, căruia îi surâdea un frumos viitor și pe care astăzi o soartă nemiloasă îl prăbușește în mormânt fără de vreme. Horia Tălășescu de astădată pleacă pentru totdeauna dela noi, își părăsește profesorii, se desparte pentru veșnicie de toți prietenii și camarazii lui. In emoția de care sunt cuprins și în trisleța ce mă doboară înțeleg și simt durerea nemângâiatei lui familii. Pentru cei ce plâng un frate, un cumnat și un nepot iubit, rostesc aceste ultime cuvinte, în numele d-lui director și al corpului profesoral al școalei superioare de silvicultură dela Brănești și, dacă nu-’i mai pot consola, căci o asemenea lovitură nu se poate alina cu nimic pe lumea asta, îi' rog ca să primească în numele nostru expresiunea vie și sinceră a afectoasei noastre simpatii în nespusa lor durere și încredin- țarea că vom păstra pios cu toții, amintirea neperi loare a acelui pe care astăzi îl plângem împieună și care va rămânea pentru școala noastră deapururi un model de muncă și de caracter. Să îi fie țărâna ușoari!!!“. REVISTA PĂDURILOR 69 Când, puțin în urină, capacul țintuit pe cosciug, smulgea privirii noastre pentru totdeauna chipul camaradului dispărut, și-înainte ca primii bulgări de pământ să cadă, glasul elevu- lui G. V. Luțescu, în mijlocul durerii care covârșise pe toți cei de față, a rostit în numele colegilor, următoarele cuvinte: „Jalnică adunare! „Ce ochi nu lăcrămează!... ce inimă—ori cât de tare ar fi „nu e înduioșată !... ce suflet nu e cuprins de cea mai adâncă „jale!, când în fața noastră stă corpul neînsuflețit al lui Ho- „ria Tălășescu, al prietenului scump, al camaradului iubit? „Stăm înlemniți de groază în fața sfâșietoarei realități „ce avem înaintea ochilor noștri și nu știm ce să mai credem „despre statornicia acestei vieți și despre puterea acelei ființe „supreme, care cu chibzuință și înțelepciune conduce toate în „această lume, când.moartea, crudă și nemiloasă, doboară sub „loviturile coasei veșnic tăioase, viețile tinere, în loc să-și în- „drepte atacurile ei puternice în ceata cea mare și numeroasă „a flămânzilor, a sărmanilor și a tutulor nenorociților, cari în «moarte, ar găsi singura alinare a suferințelor ce îndură?! „Horia Tălășescu doarme; din somnul lui nu vedem des- „prinzându-se zâmbetul vesel, ca până acuma, ci trupul său, „slăbit, doarme somnul dc veci, înțepenit și înghețat de suflarea „rece a morții. Jalea noastră a tuturora nu se poate arăta „prin cuvinte, căci glasul meu n’are tăria ca să poată spune ..durerea cea mare ce ne îneacă sufletele. Plângem, în moartea „camaraduiui nostru, sufletul lui plin dc bunătate, de blândețe „și de curăție morală, un sufle: în care buruenile năpăditoare „din omenire nu putuse să pătrundă, căci acolo erau de mult „sădite florile mândre ale virtuților care-i împodobeau carac- „tcrul său nobil. „ Jalnică adunare „Din codrul verde al silvicultorilor un copăcel frumos și „tânăr a fost rupt sub deslănțuirea repede a furt un ei. Căderea „copacului bătrân nu ne-ar fi umplut sufletul de atâta durere, „căci arborii tineri crescuți sub adăpostul lui semeț, ridică „vârfurile către cer; copăcelul tânăr, trântit la pământ, nu lasă „nimic sub el! „Pe Iloria Tălășescu, „copilul cu privirea blândă** și „inima ,curată** l’am perdut pentru totdeauna! 70 REVISTA PĂDURILOR „Și acum, când mormântul întunecos și rece va închide pe „vecie atâta bunătate și când bulgării mari și grei vor cădea „asupra cosciugului, ne rugăm, Ție Doamne care locuești în „înălțimea bolților albastre, sa chemi la Tine și să aibi sub ce- „reasca Ta pază pe prietenul și camaradul nostru iubit care, „la vârsta de 22 ani, a plecat din lumea aceasta având sufletul „tot așa de curat și de nevinovat ca și în timpul copilăriei sale ! „Fie-i țărâna ușoară !“ G. V. Lrțescu. Student forestier. -------------------------- INFORMATIUNI Următoarele mutări s’a făcut în corpul silvic al Statului pe ziua de 1 Feb. 1913. D-1 Silvicultor-șef cl. I N. Țăpârdea agent de control la regiunea IX silvică Craiova, se însărcinează cu lucrările dc plan- tațiuni în regiunile silvice R-Vâlcca și Craiova. D-1 Silvicultor-șef cl. II Vasile Stănescu se desărcinează de lucrările de plantațiuni din regiunile silvice R.-Vâlcea și Craiova și rămâne numai ca agent dc control la regiunea 8 silvică K.- Vâlcea. D-1 Silvicultor cl. I N Pușcariu, actual șef al ocolului silvic T.-Neamțu, se transferă după cerere la ocolul silvic Citirea din jud. Iași. D-1 Silvicultor cl. I N. Jianu, actual șef al ocolului silvic Furceni jud. Tutova, se transferă la ocolul T.-Neamțu. D-1 C. Vasiliu, silvicultor stagiar, se numește șef al ocolului silvic Furceni, în locul d-lui Jianu. D-1 C. B. lonescu, silvicultor-stagiar, se numește șef al oco- lului silvic Turnu-Măgurelc, care este vacant. ----------->5o------------ Criza pădurilor in Remania și mijloacele de combatere ’) Premiu în valoare de 1.500 lei. 1. Se va face o schițare istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (statul, Domeniul Coroanei, stabilimentele publice și de u tilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cât posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 1) Programul lucrărei premiate de d-1 C. Disse^cu. REVISTA PĂDURILOR 71 3. Se va enumără cauzele cari au contribuit ia micșo- rarea forțelor și producțiune și la reducerea patrimoniului forestier al țărei și prin ce anume s’a manifestat consecin- țele lor. 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru regulamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor sburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. 6. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Aprilie 1913. Nota. — Manuscriptele se vor prezentă până la 1 Decemvrie 1912 fără nume de autor, purtând o deviză sau inotto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, în care se va află închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- luciile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, top rămâne pro- ridctalea societăței. Premiul Dim. A. Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvio și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinde: 1° Din trecut pânăla 1860. 2° Dela 1860 — 1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod silivic). 4) Caro va fi rolul și activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele 72 REVISTA PĂDURILOR de mai sus, cu privire la chestiuni în legătură cu regula* montarea exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1913 fără nuine de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetîre. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. Premiul D-lui N. Cesianu In valoare de 500 lei Studiul arbuștilor din România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în țară) clima, situația, expoziția, solul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale a lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie primă cât și industrializată. NOTA. - Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1913 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil șl cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea Ia cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. ---------------------------------------------- MARTIE CONFERINȚELE SILVICE Cuvântarea d-lui Președinte Vă zic bine ați venit. Domnilor și Scumpi Colegi! îmi jac asemenea o vie datorie să exprim recuno- ștința noastră d-lui Ministru al Agriculturei și Dome- niilor, pentrucă a binevoit a acordă concediul trebuin- cios unora din dv. E o atențiune, care ne măgulește, cu atât mai mult, cu cât ni s’a arătat și de predecesorii d-sale și cu cât e o dovadă, că se apreciază și scopul societății noastre, și activitatea ce punem pentru ajun- gerea lui. Sunt apoi dc sigur in sentimentul d-v. când mul- țumesc d-lui Cudalbu, administratorul Casei Pădurilor, cum și tuturor celorlalți domni, cari, deși nu sunt membri in societatea noastră, binevoiesc a ne cinsti și încuraja prin prezența d-lor aci. Domnitor, Sunt 23 ani, de când societatea noastră ține con- jerințe. Subiectele ce s’au tratai au fost, natural, variate, după împrejurări și trebuinți, toate au țintit însă la ri- dicarea sUvicullurei naționale. Vom căuta să ne jacem și dc aci înainte datoria, — căci c și o datorie către țară, — mai cu seamă că de un timp a eșit și mai mult la iveală legătura ce există între exploatările pădurilor și anumite trebuinți obștești. Dintre acestea, chestiunea lemnului de joc prezintă o deosebită însemnătate din cauza marei scumpiri la care a ajuns acest combustibil. In conferința de astăseară despre „Necesitatea ex- 7£ REVISTA PAPURILOR ploatărei în regie a pădurilor Statului, din punct de ve- dere economic și cultural44, d-l Silvicullor-Șef G. Cră- ciunescu va desvolta și această parte, pe lângă celelalte. Ideia regiei în pădurile Stalului datează din anul 1879, când s’a întocmit proiectul de lege care a căpătat ființă în 1882. Exploatările in regie, din diferite mo- tive, nau ținut însă decât cinci ani, deși ele sunt o ne- cesitate din punct de vedere cultural și economic, după cum ne va expune d-l conferențiar. Din punct de vedere cultural regia poale că se impune, iar din punct de ve- dere economic tinde la menținerea la normal, dacă nu ieftenirea prețului pentru materialul lemnos. La început poate că ar fi bine, ca exploatările în regie să se rein- troducă numai pentru lemnul de foc și numai pentru cel necesar autorităților. In acest mod, pe de o parte, pă- durile particulare și unele din ale Statului, ar avea un concurent mai puțin, iar pe de alta Statul ar fi scutit de a suporta însuși câștigul antreprenorilor. Mai târziu Stalul ar putea înființa în centrele populate, depozite de lemne de foc, din care să se vândă publicului, așa cum se recomandă de un timp încoace. Pentru introducerea regiei în pădurile Statului, în genere, cât și numai în sensul ce am arătat, sunt însă argumente și pentru și contra. Mulțumesc dar d-lui Crăciunescu pentru osteneala ce și-a luat de a ne expune chestiunea regiei. înainte de a sfârși, da ți-mi voie să atrag binevoi- toarea d-v. atențiune asupra conferinței de Sâmbăta vii- toare. Atunci ne va vorbi d-l Silvicultor-Șef C. Opran despre: „Cum se ruinează domeniul păduros al țărei44, o temă tot atât de interesantă, Pac dar urări să ne revedem! Și acum, dau cuvântul d-lui Crăciunescu. I. Kalinderu. REVISTA PĂDURILOR 75 STUDIUL VASCULUI I) . Dr. von Tubcuf, profesor universitar, șeful stațiune' de experiențe forestiere din Miinchen, secțiunea botanică, a în- treprins un studiu asupra diferitelor varietăți sau rase de vâsc și în special asupra vâscuhii propriu zis (viscum album) atât din punctul de vedere al particularităților lor biologice, a felului '.peciilor atacate, cât și a distribuțiunci lor geografice. Numitul profesor, care este recunoscut ca o autoritate în materie dc patologic vegetală, mi-a făcut onoarea a mă ruga ca, în calitate de membru al uniunci stațiunilor de experiențe forestiere, să iau parte dimpreună cu camarazii noștrii silvicul- tori la studiul în chestiune, c irc, atât din punctul dc vedere științific cât și practic, prezintă o deosebită însemnătate. In acest scop mi-a trimis un chestionar și instrucțiunile referitoare pe care, cu concursul d-lui V. Stinghie, asistent dc cursuri la școala noastră dc silvicultură, le-am tradus din limba germană spre a fi aduse la cunoștința tutulor agenților silvici din țară cari, până în primăvara viitoare, vor aveâ timpul ne- cesar ca, bazați pe observa țiuni proprii, să răspunză cu pre- ciziune la fiecare din întrebările puse. Faptul că savanții străini găsesc cu cale să facă apel la concursul silvicultorilor români într’o chestiune dc o utilitate științifică incontestabilă, constituc pentru noi o onoare profe- sională dc care sunt sigur că membrii corpului technic silvic se vor achită cu consciințiozitatc. Pe dc altă parte ca reprezentant al învățământului silvic, ne-am propus ca în unire cu amicul meu și coleg d. profesor de științe naturale N. lacobcscu, ale cărui lucrări dc microbio- logie sunt cunoscute la Academia dc științe din Paris precum și cu tânărul silvicultor Gh. loncscu asistent dc cursuri, care ju- decând după articolele sale publicate în revistele noastre dc specialitate și bine apreciate dc cititori, promite mult din punc- tul dc vedere al înbogățirei literaturei noastre forestiere, să în- treprindem un studiu paralel asupra vâscuhii, și anume în diferitele regiuni ale țărci. După cum sc știe, în urma cercetărilor asupra vâscuhii făcute de d. dr. Tubeuf și dc d. E. Heinricher. s’a ajuns la con- 76 REVISTA PĂDURILOR vingerea ca există mai multe varietăți de vase și anume vâscul care atacă pinul silvestru, vâscul care se găsește pe brad și vâscul care trăcștc ca părăzit pe speciele foioase. Mai mult decât atât, d. Hcinricher afirmă că pe aceste din urmă spetii lemnoase vicțuesc asemenea mai multe varietăți de vâsc. Spre a dovedi aceasta d-sa a întreprins mai multe în- cercări de cultură a vâscului pe diferite specii dc reșinoase și de foioase. Rezultatul acestor interesante încercări s’a publicat în anul 1911 în cunoscuta revistă pentru bacteorlogie, studiul pără- sitelor și al boalelor infecțioase, ce apare îi Jena. (Centralblatt fiii* Bacteorologie, Parasitcn kunde und Infections krankheiten. G. Fischer, Jena. 1) . H. Weber, proiesor de economia forestieră la Univer- sitatea din Giessen, în raportul său anual (Jahresbericht) refe- ritor la scrierile publicate în anul 1911 în diferitele țări, raport apărut în anul trecut în editura librăriei I. D. Saucrlănder, ne face un rezumat al lucrărci d-lui E. Hcinricher care poartă ca titlu : Contribuțiuni experimentale în chestiunea varietăților și formărei raselor de vâsc (Experimentele Beitrâge zur Frage nach den Rasen und der Rassenbildung der Mistei). Din experiențele făcute de d. Hcinricher reiese că vâscul dc pin silvestru trece ușor jx? pinul austriac, nu însă pe molid și nici pe brad. Vâscul de brad nu parazitează pe pinul silvestru, pe molid și pe foioase. Dracul Nordmanian este mai preferai de vâsc ca bradul comun (abics pectinata). Vâscul de tciu se poate transmite ușor pe alun, mai greu pe paltinul de câmp și niciodată pe plop. Autorul este de părere că există o anume specializare in ce privește invadarea vâscului ce atacă foioasele. Aceasta rezultă din faptul existenței vâscului de stejar în Franța, Galiția, etc., a vâscului de mesteacăn în luncile Isar-ului de pe lângă Miinchen, a vâscului de plop, dc castar. sălbatic, dc salcâm, etc. Se parc însă că fiecare varietate sau rasă dc vâsc nu se mărginește a ataca numai una și aceiași specie, câte dintr’ânsele și cari anume însă nu se poate determină decât pe calc expe- rimentală. Numirea varietăței i se dă de ordinar după felul speciei mai mult preferită. REVISTA PĂDURILOR 77 Vâscul de păr atacă tot așa de mult mărul ca și părul. După B. Thalmann (a se vedea revista Deutsche lâger-Zei- tung, I. Neumann, pag. 953) s*£ găsit o tufă de vâsc cu foi late de 3,5—4 m. m. și lungi de 30—40 in. m. Vâscul a fost bine studiat de. R. Hartig (vezi Lehrbuch der Baumkheiten pag. 25—33. Berlin 1889), dc Ed. Prillieux (Maladie des plantes agricoles, et des arbres fruitiers et forestiers, voi. II, pag. 500 -508 inclusiv, librăria Fimin-Didot et C-ie Paris, rue lacob 56) de Dr. August Garcke (illustrierte Flora von Deutschland. a 19-a ediție, 1903, pag. 542, Berlin, librăria Paul Parey, S. W. Hedemannstrasse, 10), dc Delacrois& Mau- blane (Maladies parasitaires dcsplantes cultivees, 1909 pag. 403 până la 408. Paris, librăria I. B. Baillierc et fils, rue Hautefeuillc, 19; de către Dr. A. B. Frank: Die Pilzparasitâren Krankheiten der Pflanzen pag. 530 —533. Breslau, editor Eduard Trewendt, de Dr. Karl Fritsch: Excursionsflora fur Oestereich, 1897, pag. 169. Viena. Editor Cari Gerolds Sohn precum și de către Dr. Paul Sorauer: Handbuch der Pflanzen Krankheiten, a 2-a ediție, 1886, pag. 25 32. Berlin, editor Paul Parey. Un articol asupra lui Viscum album și Loranthus europaeus s’a publicat de către d-1 Gr. Pârvulescu, actualmente conferențiar la școala dc silvicultură din Brănești în „Revista Pădurilor" din anul 1896, pag. 186—189. Vâscul cauzează stricăciuni simțitoare arborilor noștri fruc- tiferi, dar mai cu seamă celor de pădure. Vâscul de stejar (lo- ranthus europaeus L) cu fructe mici rotunde de o culoare gal- benă palidă, sc găsește în multe din pădurile noastre contribuind la slăbirea vegetațiunei arborilor. Semințele de vâsc conțin un singur embrion, pe câtă vreme cele de pin silvestru și de brad adese ori câte 2 embrioane. Se citează cazuri când s’a constatat trei embrioane într’o sămânță de vâsc. Modul de propagare al vâscul .ii este bine cunoscut de toți. Pasările și în special Cocoșarul (Turdus viscivorus) căruia ’i plac foarte mult boabele de vâsc cuprinzând o materie mucilaginoasă se însărcinează cu această operațiune, căci fructele în chestiune rămânând lipite de ciocul, penele sau de picioarele lor, sunt transplantate pe arborii înalți din apropiere unde de regulă clc se așează spre a se odihni ori să-și termine digestia. 78 REVISTA PĂDURILOR Remediul cel mai simplu spre a scăpă arborii de acest parazit vegetal este de a tăia toate tufele de vâsc, lucrare ce se poate face iarna mai cu seamă, când sc disting cu ușurință și dela mare distanță. lată chestionarul și instrucțiunile despre care se face men- țiune mai sus : „Chestionar asupra prezenței Vâscului (Viscum album) Formulat de șeful secțiunei botanice de pe lângă stațiunea de cercetări forestiere din Miinchen, Dr. Cav. von Tubeuf, profesor de anatomie, fisiologie si patologie vegetală la universitatea din Miinchen. „I. 1. Pe ce specii se găsește vâscul în pădurile din Ocolul d-v., mai ales cele din împrejurimile locuinței d-voastră? a) Afară din pădure (pe arbori isolați, în grădinile de ar- bori fructiferi, în parcuri, etc.) b) In pădure. 2. Intenzitatea prezență pe specia în chestiune. 3. Felul solului din acea stațiune (Nisip, Calcar, roce etc.). „4. Altitudinea aproximativă a stațiune! (indicându-se pen- tru fiecare specie pe care se găsește vâscul) și expoziții!nea. II. 1. Sunt foarte manifeste vătămările vâscului pe arbori fructiferi? Poporul cunoaște asemenea vătămări? S’a luat deja de vr’o autoritate oare-cari măsuri pentru distrugerea vâscului? „2. Din punctul de vedere forestier s’a remarcat vr’un pre- judițiu prin deprecierea lemnelor de pin sau de brad? III. Are vr’o întrebuințare utilă vâscul? (ca nutreț pen- tru vânat, sau pentru vile, revista pădurilor bine tufa de vâsc) și numai după aceasta să se facă comuni- carea lor. „Răspunsurile la întrebările noastre rugăm să fie date în ordinea indicată de chestionar menționând numai rubricele la care se raportă ca : I 1, 11 1, etc. și întrebuințând pentru aceasta orice fel de hârtie. Inapoerca chestionarului însuși nu e necesară. „Pentru unele întrebări se observă încă următoarele la punc- tul 1 : cu privire la prezența vâscului pe arbori fructiferi, amintim că el a fost observat relativ rar pe peri și foarte rar pe pruni. De aceia e necesar să se indice cu deosebire, specia arborilor fructiferi. Ar fi foarte mult de dorit să sc arate, dc sc poate, și felurile de meri sau dc peri la I, 1, b. Intru cât vâscul n’a fost găsit încă în Bavaria pe stejari, ulmi, fagi și frasini și prezența lui pe molift și carpen c foarte rară, datele în această privință ar merita o examinare la fața locului. „Se recomandă a se da o deosebită atențiune spre a se evita greșeli dc determinare mai cu seamă atunci când crăcile arborilor apropiați, străbat unele întreitele, greșeli care după experiența dc până acum s’a întâmplat foarte des. De asemenea se întâmplă ca să sc confunde vâscul cu mătura vrăjitoarei, mai ales la pin, la molift, mesteacăn și brad. „La 1, 2. Frecvența prezenței vâscului sc va caracteriza întrebuințându-sc următoarele 4 gradații: rar, ici și colea (pu- țin, câte odată) mult, foarte mult. „Se va observa în special ca intensitatea prezenței pe o specie anumită, trebue indicată nu numai în ce privește singu- raticii arbori, ci pentru pădurea întreagă sau pentru întreg ocolul de exemplu : Foarte multe tufe de vâsc, însă numai pc câte unii pini bătrâni, sau mulți arbori, foarte invadați însă — numai în unele cantoane — sau pe pinii bătrâni din întreg ocolul multe tufe sau pe „acer dasicarpum* în mare cantitate, însă numai in aleea...............ori în parcul . . „Când vâscul sc găsește în mică cantitate, cel mai bun lucru ar fi poate să sc arate numărul arborilor atacați de vâsc. „l-a II, 2. Ar fi foarte prețios dacă s’ar putea exprima în țifre in ce anume măsură reduce vâscul prin presența sa pro- porția lemnului de lucru și dacă cumva influențează clasificația locală a lemnelor și în ce fel anume : REVISTA PĂDURILOR 81 „La HI. E dejâ stabilit ca din unele localități vâscul e trimis cu vagoanele în spre nordul Germaniei și din Franța in Anglia. Ar fi de dorit să se știe unde anume se transportă vâscul spre a fi cumpărat de grădinari etc. „La IV. Se pune mult preț asupra faptului de a se sta bili în mod exact prin observațiuni personale, reale, păsările in momentul când mănâncă borbe’e și numai în adoua linie se vor lua în considerare observațiunile din care se poale trage conclusiunea că o anumită pasăre distruge boabele de vâsc, de cx. : șederea păsării în chestiune adeseori pe arborii cu vâsc, agățarea boabelor de penele sau picioarele păsărilor împușcate și altele. „Datele precise datorite observațiunilor personale, reale și cele obținute pe cale de presupuneri urmează neapărat să se distingă bine și să se caracterizeze ca atare. „După rezultatul, cercetărilor de până acum se crede, ba- zat pe presupuneri, că boabele de vâsc ar fi mâncate mai mult de coțofene, de ciori, de gaițe, de ghionoaie, chiar în excremen- tele jderului sau găsit boabe de vâsc. „Pentru acei cari ar dori să se ocupe mai amănunțit cu aceasta chestiune, le recomandăm să facă încercări de a hrăni în cuști sau în locuri închise diferitele specii de sturz, de cocoșari și mierle (Droselarten) și eventual alte păsări, atârnând tufe de vâsc pline de boabe, în puncte unde pot fi supuse ușor și în mod continuu la observație, notându-se pasările cari mănâncă boabele, sau să sc trimeată păsările împușcate pe tufe de vâsc spre a li se cerceta stomacurile. „Important asemenea este stabilirea faptului dacă boabele sunt mâncate toamna târziu și iarna sau numai în primăvară și dacă dispariția boabelor de vâsc coincide cu timpul când are loc trecerea pe acolo a pasărilor călătoare. „Lămuriri asupra stadiului actual al chestiunei vâscului, sunt date socialmente de următoarele publicațiuni : „Ca articole generale pot servi scrierea „Vâscul (die Mis- tel“) apărută în Stuttgard la C. Ulmer, lucrată de C. nori Tu- beuf (cu 16 figuri; prețul 50 pf.) și un articol al aceluiași autor „Biologia Loranthaceelor noastre europene" (cu 26 pagini) în revista „Natur und Kullur" de d-r Voller, Miinchen. „Printre lucrările pregătitoare pentru o monografie care se 82 revista pădurilor găsește în lucru, asupra vâscului, au apărut mai departe în re- vista noastră de sciințe naturale, „natur vissenschaftlichen zeitschrift fiir Land und Forslwirtschalt.“ „Apel pentru observațiuni asupra vâscului- No. 1, An. 5. 907 apoi în acelaș an : „Heke, încercări de cultură cu viscum album (cu 2 figuri) Pag. 210. Von Tubeul, varietățile sau rasele de vâsc. Pag. 321. „ încercări de infectare cu Loranthus euro- paeus Pag. 341. „ Contribuțiuni la biologia tinerilor plantule dc vâsc (cu 6 figuri și tablourile VII și VIII) Pag. 342. „ Loranthacee'e ca parazite pe chiar specia loi sau pe alte Loranthacee (cu 5 fig.) pag. 349. „ Reprod noțiunea vâscului (cu 3 fig.) pag. 355. „ Culturi de Loranthacee în grădina botanică. Pag. 383. „Heinricher, Contribuținni la cunoașterea vâscului (cu 7 fig.) Pag. 357. Mai departe în anul 1906 No. 8. „Von Tubeuf, Vâscul pe molift (cu 2 fig.) Pag. 351. In anul 1908 „Solereder, încercări dc altoire cu vâsc și cu Loranthus europacus (vâsc de stejar, vâsc de brad). Grădina botanică din Erlangen Pag. 28 și „Von Tubcuf, Asupra relațiunilor dintre vâsc și regnul ani- mal, Pag. 47 „ Asupra însemnătății culorii boabelor și mu- cilagiului lor la vâsc, Viscum album (cu 1 fig.) Pag. 141 „ Viscum Crudatum Silb, Vâscul cu bob roșu (cu 7 fig.) Pag. 407, 497. ,. Asupra ariei dc distribuție și însemnătății raselor de vâsc în Bavaria (cu 27 fig. și 1 hartă) Pag. 561. „Merker, Vâscul pe molift (cu 1 fig.) Pag. 364. „Muller Vâscul ca părăsit pe vâsc (cu 1 fig) Pag. 323. REVISTA PĂDURILOR 83 „Orce întrebări și cereri de alte informațiuni și lămuriri dc chestiuni îndoelnice rugăm a ni sc adresa nouă direct. „Secțiunea botanică a stațiunei dc cercetări forestiere. Șeful „Profesor D-r Von Tubeuf Miinchen, Analienstrasse 67. Caractere pentru a se putea distinge cele 2 feluri de Vâsc 1. Viscum album. L. (Vâsc propriu zis): Foile conace (aspre la pipăit) persistente, sesile, oblonge, obtuze la vâri și cu marginea întreagă. Florile gălbui, sesile, în mici glomerule (buchețele globu- loase) terminale și axilare. înflorește în Februarie sau Martie. Fructul, globus, alb, translucid, cu un suc dulceag și foarte vâscos. Se coace în Decembre sau în primăvară. Acest vâsc este un subarbust fără peri (nepăros), crăcile lui dc un verde gălbui (coaja) cu tulpini ramificate în formă de furcă (dicotome) articulate, crescând parazit pe arbori sub forma unor mici tufe rotunde. 2. Loranthus europaeus. L. (Vâsc de stejar). Foile caduce iarna, cu o codiță (pcțiol) bine pronunțată, rotunde la vârf, spre bază brusc îngustate (obovate, ca un ou întors). Florile galbene, verzui, cu petalele lipite la bază formând un fel de tub (tubuloase) Fruct globulos (sferic), galben palid. Crăcile sunt rotunde, cu o coajă de o coloaie brună ce- nușie. Petre Antonescu ------------»»*•---------- LEGILE NOASTRE SILVICE Un coleg de bancă dela școala supejioară de silvicultură din Sclmeczbanya, Ungaria, actualmente sub director al servi- ciului de construcțiuni silvice și industrie forestieră din mini- s tenii agriculturci, din Budapesta, fiind însărcinat să refere asu- pra economiei legilor promuigate la noi in anul 1910, relativ 84 revista pădurilor la păduri, m’a rugat acum an an să-i dau oarecare m forma- țiuni cu privire la suprafața pădurilor, la organizația corpului silvic și alte detalii. Colegul dându-și seamă de frumoasei0 principii enunțate în cele trei legi, codul silvie, casa pădurilor și legea pentru vânzarea lemnelor de foc ministerelor și autorităților dependințe de ele, ne-a felicitat, bucurându-se că a sosit timpul, ca atât pădurile cât și serviciul silvic să se resimtă în bine. Relațiuniie de care avea trebuință erau privitoare la în- tinderea suprafeței păduroase, la numărul agenților silvici însăr- cinați cu controlul gesliunei pădurilor și daeă avem o lege or- ganică a serviciului technic tilvic și al agenților auxiliari silvici. Consultând statistica pădurilor publicată dc minister în anul 1906, i-am comunicai științele cerute și anume : Suprafața pădurilor Statului cu golurile cifrează ca 1 mi- lion 065.528,70 Ha. Suprafața păduriloi ce aparțin comunelor și stabilimen- telor publice cu golurile ca 125.985 Ha. Suprafața pădurilor aparținând domeniului coroanei cu go- lurile ca 71.401 Ha, și Suprafața pădurilor particulare cu golurile ca 1.492.841 Ha, adică în total suprafața împădurită a țârei este de 2.755.755 Ha 70 arii, ceeace față cu întinderea totală a teritoriului țărei, care este de 13.135.300 Ha, constitue un procent de 21°/0 apro- ximativ Pentru administrarea pădurilor Stalului și controlul pă- durilor particulare supuse regimului silvic, sc găsesc astăzi în serviciul Stalului un număr de 199 agenți silvici superiori, 210 brigadieri silvici și 2361 pădurari, iar pentru pădurile regale ale Domeniului Coroanei, ale opitropiilor și eforiilor, ale societăților și ale unora dintre marii proprietari, se găsesc nn număr de 85 agenți silvici superiori recunoscuți de minister. Pădurile Statului și cele particulare supuse regimului sfl- vic sunt împărțite asupra 117 ocoale plus două perimetre de împădurire în Dobrogea. Calculând suprafața păduroasă încredințată gestiunei agen- ților silvici sus arătați rezultă că asupra unui ocol revine o suprafață dc 8.95-1 hectare păduri ale Stalului plus 12.546 hectare păduri particulare, adică ca 21.500 hectare in medie REVISTA PĂDURILOR 85 de fiecare ocol; iar ca întindere de pază dc fiecare pădnrar in medie o suprafață de 451 hectare păduri ale Statului. Colegul, luând cunoștința de datele dc mai sus, făcând o comparație. între suprafața păduroasă încredințată activității unui număr atât de restrâns de silvicultori și starea lucrurilor în regatul vecin, i s’a părut că aceea cc se cere dela perso- nalul silvic al statului, este o sarcină prea grea de îndeplinit, cu atât mai mult că nicăeri în legile de mai sus nu se vorbește dc stabilitate, nici dc o lege organică, indispensabilă pentru un corp silvic tânăr și incomplect, cum pc de altă parte nici re- tribuțiunea personalului nu i sc pare corespunzătoare cu mi- siunea cc i s’a încredințat de legiuitor. Intr’adevăr față de multiplele și importantele însărcinări ce se dau prin lege agenților silvici și cu gradul de responsa- bilitate, lipsa de garanții dc stabilitate în serviciu și remune- rarea materială i s’au părut prea disproporționate. Făcând o comparație între starea lucrurilor la noi cu cele din regatul vecin, vedem următoarele esențiale deosebiri. Pădurile statului din Ungaria care au o suprafață aproxi- mativ de 1 milion și jumătate hectare, sunt încredințate unui serviciu aparte. Acest serviciu afară de administrația centrală din minis- terul agriculturei este constituit din 4 inspectorate silvice, 4 ditecțiuni silvice și 10 circumscripții silvice, fiecare dc sine stă- tător, supus controlului dc către administrația centrală din mi- nisterul agriculturei. Șeful direcțiunei inspecțiunici și al circumscripției tot- deauna un inspector silvic, purtând titlul acolo de consilier sil- vic superior, sau consilier silvic, este de fapt un administrator cu depline puteri de a rezolva și administra toate afacerile de resort în limitele legilor și regulamentelor în vigoare și ale bu- getului anual, cc se întocmește pentru fiecare circonscripțic. regiune sau direcție separat. Șeful direcției, inspecției sau circonscripției este ajutat de 3—4 și mai mulți consilieri silvici, adică silvicuiori șefi, de 2 sau mai mulți silvicultori, de un consilier jurisconsult și de un șef contabil cum și dc personalul biurocrat necesar. Pc lângă fiecare direcțiune funcționează o comisie de a- menajament sub conducerea unui consilier silvic. 86 revista pădurilor Atari comisiuni sunt constituite din unul sau doi sivicul- tori, taxatori și 2 3 sau mai mulți silvicultori asistenți ca o- peratori topografici. Lucările tecnicc ca construcțiuni silvice de orice natura, drumuri, poduri, construcțiuni pentru transportul lemnelor pe apă, căi ferate, industrii lemnoase, clădiri de locuințe și ate- nanțe etc. sunt conduse de către unul dintre consilierii silvici atașați la direcțiune. O direcțiune, inspecție, sau circonscripție silvică este con- stituită din 10—18 ocoale silvice, conduse dc un silvicultor sau silvicultor șef, fiecare șef de ocol este ajutat de unul sau sau mai mulți silvicultori asistenți după trebuințele sen viciului. Șefii de ocoale sunt agenții dc gestiune, care aplică dispo- zițiunile amenajamentelor aprobate. Amenajamentele, coprinzând de comun toate pădurile din- tr’un ocol, ele coprind disposițiuni complecte, atât în ce pri- vește exploatarea produselor principale, cât și exploatarea pro- duselor secundare și accesorii; ele conțin de asemenea programul lucrărilor dc împădurire, construcții de drumuri, ctc. pentru un period de cinci sau zece ani. Pădurile comunale, cele ale comunităților de averi, ale moșnenilor sau ale răzeșilor nedivisate, ale societăților pe ac- țiuni și a altor proprietari particulari, cari nu sunt în stare să-și institue un silvicultor titrat și care cer ca pădurile lor să fie administrate de către stat în conformitate cu articolul dc lege XXXI din anul 1879, precum și pentru împădurirea terenurilor goale neproductive — apoi pădurile afectate să ser- vească ca islaz, se administrează conform cu articolul de lege XIX din anul 1898 de un serviciu aparte. Acest serviciu este constituit de asemenea din silvicultori, cari trcbucsc să îndeplinească aceleași condițiuni de califica- țiune technică ca și cei din serviciul pădurilor statului. Administrația acestor fel de păduri este constituită din •13 de inspectorate silvice, conduse de către inspectori silvici sau silvicultori șefi cu titlul de consilieri silvici. Aceste inspec- torate coprind un număr de 151 ocoale cu reședință în diferite orașe din regat potrivit cu situațiunea pădurilor ce le sunt în- credințate spre administrare. Pentru regularea cestiu iilor referitoare la regimul silvic revista pădurilor 87 pentru toate pădurile supuse regimului silvic funcționează un număr dc 63 comisiuni regionale silvice, compuse fiecare din câte 3 membri, dintre cari unul, care este și președintele de fapt al comisiunci, este prefectul județului; afară de acestea mai funcționează 25 comisiuni forestiere în 25 orașe, compuse dc asemenea din câte 3 membri, dintre care unul esc prefectul poliției orașului respectiv. Aceste comisiuni silvice lucrează luând avizul celor 21 in- spectorate silvice instituite pentru controlul tuturor pădurilor supuse regimului silvic, chiar și a celor ale statului. Spre orientare în privința razei dc activitate a celor 21 nspcctoratc silvice le citez mai jos și anume : Inspectoratul ipolițicnesc silvic din : 1. Budapesta pe o rază dc 342.738 jugere cadestrale; 2. Pozson pe o suprafață de 550,530 j. c. 3. Turocz sz. marton „ „ „ 666,238 „ 4. Bcsztcrczebanya „ „ „ 607,254 „ â. Miskolcz „ „ „ 648,907 „ 6. Kassa „ „ „ 695,454 „ 7. Ungvar „ 820,445 „ 8. Marmarosszigeth „ „ „ 974,390 „ 9. Debreczen „ „ „ 318,029 „ 10. Nagyvarad „ ,, „ 704,190 „ 11. Kolozsvar „ „ „ 848,053 „ 12. Marosvasarhely „ „ „ 932,582 „ 13. Brasso * „ „ „ 853,658 „ 14. Nagyszeben „ „ „ 657,183 „ 15. Deva „ „ „ 955,128 „ 16. Tcmesvar „ „ „1 027 312 „ 17. Szcged „ „ ,. ’ 98,314 „ 18. Pfcs „ „ „ 422,375 „ 19. Szombathely „ „ „ 625,436 „ 20. Gyor * „ „ „ 246,734 „ și 21. Fiume 4,196 jug. catastralc, lucrările referitoare sc exe- cută dc către secția 1 A; din administrația centrală a minis- terului agriculturci. Afară de aceste autorități silvice mai funcționează în re- gatul vecin următoarele oficii silvice : Inspectoratul pădurilor dependințe de ministerul cultelor și ibă I T < I. .i 88 REVISTA PĂDURILOR instrucțiune! publice cu administrația centrala în capitala re- gatului și formând secțiunea a VHI-a, din acel minister, iar serviciul exterior este împărțit în 12 circumscripțiuni silvice, aceste păduri sunt fondațiuni pentru scopuri ale instrucțiune! publice. Administrațiuni forestiere particulare pentru administrarea pădurilor aparținând diferitelor comunități eclesiastice și a bu- nurilor feudale stăpânite de aristocrați și ale diverșilor pluto- crați sunt : în județul Abauj-Torna 16 oficii silvice. n Arad 14 oficii silvice. n ir Arva un inspectorat silvic cu 9 ocoale silvice. Bacs-Bodrog 4 oficii silvice. w Barandja 13 oficii tilvice. n Bars 10 oficii silvice. n it Bekes 7 oficii silvice. Bistrița Năsăud un oficiu silvic. ir Bihov 18 oficii silvice. r w »r Brașovului 1 oficii silvice. Csanad un oficiu silvic. Csik un oficiu silvic. * Csongrad unul. n n Erztergomului 11 oficii silvice. Gomor 26 oficii silvice. n Ilajdu 4 oficii silvice. 99 Hcves 4 oficii silvice. r 99 1 lont 9 oficii silvice. Hunyad 9 oficii silvice. 99 Kis KOktUd un oficiu silvic. n 99 Kalocsa 6 oficii silvice. Komarom, 8 oficii silvice. 99 Krassd Szorony 12 oficii silvice. 99 Marmaros 4 oficii silvice. 99 Mureș Turda 3 oficii silvice. 99 Moson 3 oficii silvice. 99 Nograd 14 oficii silvice. 7) Nagy KOkOlo un oficiu. n Nytra 16 oficii silvice. n Best Pilis-Solt-Kis-Kun 13 oficii silvice. REVISTA PĂDURILOR 89 In județul Poson 16 oficii silvice. n n »» n Saros 8 oficii silvice. Somogy 31 oficii silvice. Szabadka 3 oficii silvice. Szatmar 10 oficii' silvice. n H n n n Szeben 3 oficii silvice. Szepes 11 oficii silivice. Szilagy 9 oficii silvice. Szoluok-Doboka 4 ofici silvice. Temeș 4 oficii silvice. Tolna 6 oficii silvice. Torontal 2 oficii silvice. Torda Aranyos 2 oficii silvice. n » n n n n n Trencsen 14 oficii silvice. Turocz 3 oficii silvice, Ung 3 oficii silvice. Vas 14 oficii silvice. Veszpr^m 13 oficii silvice. Zala 16 oficii silvice. Zcmplen 8 oficii silvice. Zolyom 4 oficii silvice. Adică în total 434 oficii silvice particulare. în tabloul statistic din pagina următoare se poate vedea în mod amănunțit repartiția pădurilor din regatul vecin asupra celor 21 inspectorate silvice. Din acest tablou putem culege date referitoare la felul pădurilor, la suprafața lor și la raportul între cele supuse și nesupuse regimului silvic care totuși și ele stau sub controlul acestor inspectorate. (Va urma). I. Guguianu. Martie 1913. 7 90 REVISTA PĂDURILOR 3 & £ £ (R Sf «. c- 8 X 7 “ z E 5 “ x u « a ?: ii s* =• algS ? 2 e & s* CA E •c «» a 3 c k— c N 8 8 ce 1 § P $ p 8 s o» 'O Ck N c 3 N e. £ £ £ o * s 1 g £ N 2 s p -> 8 Crt 2 p 4» £ Ca KC Ș e oc ;» p Cn CC N 8 cc Art. a L' K c. ££.8.8? 00 ~ — N .w P 4* «a 8SS o £ S 85 O U W i’ c. 8 8 i z V. s a R f. H C £ “ 2 e- H • s C r r. *- 35 e £ 8 ic 11 cn Cc . . . . . t- . 8£888£^£ av ct a tc c vi i. p S e oc “ cc w jc ,o e I N H P .** H P P p p N p © p 4- jc p cc 8 । oo CC *.1 •— CJ1 C« ^.1 M PA 1^, ‘ . •. Z X IC K ?* S P P ? C O n m o > Păduri de . protccț ic PMun yfuate pe Dispari sterătoart Pătkn situate pt terexcri prapni g alter feluri de protațion; agricole HtautaVjtlw an di wta» ^9- >nțr« OHM Suprafața Totală — “ w k: m — ~ 4. & M ‘»J cn o Q< — sssgasgga *; 9; P P 0 P tJ V — cn w io — w -j C4 . 5 r* k ® ® 5 e? S »o p 4« țx , cc C0 i m Păduri de stejar Păduri dc fag și celelalte foioase Păduri rcșinoasc S^rifn trt*B I M- hfnlJUJtaSH fen'd» pdsHd an «adtKtin- n*n< «fi I? 6t Irțti IUI Obscrvațluni REVISTA PĂDURILOR 91 RECUNOAȘTEREA LEMNELOR Dela numirea mea la școala superioară silvică, ajutor con- ferențiar al cursului de Botanică forestieră, cercetând bogatul material pe dc o parte ca literatură, pe de alta ca colccțiuni, adunat dc d-1 prof. lacobescu și completat de mine în nume- roasele exc ursi uni făcute în ultimii șapte ani, atât în pădurea afectată școalei cât și în diverse puncte ale Țărei, având în acest mod ocazie a face multe observațiuni științifice personale a lui fotografii și desene după natură ajutându-mă și dc stu- diile mele dc laborator, am conceput dorința de a da la lumină o serie de lucrări relative la modul de recunoaștere în mod prac- tic a esențelor noastre forestiere după diversele lor părți: lemn, coaje, muguri, foi, Hori, fructe, semințe și plantule. Lucrarea de față reprezintă un început al acestei serii de publicații, destinate să umple un gol destul dc simții în lu- crările de botanică forestieră la noi în țară. Amănuntele pe care le voi da cu privire la lemnul diver- selor esențe forestiere, sunt parte culese din diverșii autori ci- tați la bibliografie, parte sunt rezultatul observațiunilor mele personale. Numeroasele fotografii microscopice și macroscopice cari vor însoți textul sunt aproape toate ale mele personale și executate după natură. In plus, la fiecare esență voiu indica și calitățile technice ale lemnului ci precum și diversele lui întrebuințări. Am căutat ca lucrarea să fie folositoare nu numai nouă silvicultorilor, dar și inginerilor de orice ramură, antreprenorilor de păduri, particularilor și tutulor acelora ce au interes a cu- noaște lemnul. In lucrarea de față am exclus studiul proprietăților și ca- lităților lemnului, precum și defectele lui, rezervându-le în sco- pul de a constui obiectul unei lucrări ulterioare. Dacă prezenta lucrare va fi cât de puțin utilă colegilor mei silvicultori, voiu aveâ satisfacții!nea cea mai deplină pen- tru muncă îndelungată pe care am depus-o la alcătuirea ei. Când ni sc pune la dispozițiune toate părțile unui arbore, sau îl avem în întregime sub ochii noștri, îi putem determina cu înlesnire și certitudine geniul și specia. — Nu tot astfel se petrec însă lucrurile când ni se dă numai un fragment din 92 REVISTA PĂDURILOR lemnul sau coaja lui, sau din ramură, fruct etc.; sau când lem- nul este industrializat.— In asemenea cazuri este nevoie de o cunoaștere mai amănunțită a țesutului lemnos, a coajei și a fiecărui organ în parte, ca bazați pe un stoc remarcabil de ca- ractere sigure și nevariabile, să-1 putem determina cu certitu- dine.— Cunoașterea deci amănunțită a structurei macroscopice și microscopice se impune.—In cele ce urmează mă voiu sili să dau cât mai numeroase și mai precise caractere în acest sens^ Voiu diviza lucrarea în 2 părți: 1) Partea generală, în care voiu studia în detaliu struc- tura macroscopică si microscopică a țesutului lemnos și-a coajei. 2) Partea specială, unde voiu indica caracterele de re- cunoaștere pentru lemnul și coaja fiecărei esențe forestiere. Intre aceste două părți voiu intercala un tablou de recunoaș- terea lemnului esențelor în mod sumar, servind la determina- rea lemnului și coajei arborelui grosso-modo și apoi de aci voi luâ indicațiuni pentru partea specială unde dau descrierea în detaliu. — Clasificarea este aceia a lui 1{. Harlig, cu adăogiri și modificări personale. Partea genera’ă Proprietățile și calitățile lemnului depind în primul rând de doi factori foarte importanți: compozițiunea lui chimică și structura lui anatomică. In partea aceasta generală ne vom ocupa în special de acești 2 factori studiindu-i în detaliu. cap. i. Compoziția chimică a lemnului Relativ la compoziția chimică a țesutului lemnos vom dis- tinge : compoziția chimică elementară și compoziția chimică imediată. Compoziția chimică elementară. Este aproape aceiași pentru toate esențele și este reprezentată în mediu prin 50,7% Carbon, 42,4% Oxigen, 6 Hidragen, 0,9 Azot și prin oarecare substanțe minerale (K, Na, Mg, Ca, Al, Fe, Mn, CI, Ph, S, și Si) în cantitate variabilă, dar totd’auna mică și cari se găsesc în cenușe REVISTA PĂDURILOR 93 după arderea lemnului. Malaguti și Durocher clasifică astfel ele- mentele minerale ce intră în compozițiunea lemnului: Baze Calce . . .56,73°;, Potasă și sodă 16,81 % Acizi Alți oxizi. . 2,08% Acid fosforic. 9,44% Acid sulfuric 2,50% Această constanță în compoziția chimică elementară a lem- nului ne permite a conchide că ea are o mică influență asupra valorii acestuia. Compoziția chimică imediată. De asemeni pare a fi uni- formă, mai ales la începutul vieței plantelor, fiind reprezentată prin apă și două principii imediate, vasculosa și celulosa. Apa. Cantitatea de apă hygroscopică variază cu specia, cu natura lemnului și cu epoca doborârei. In mediu lemnul conține cam 40% apă hygroscopică ; lemnele tăiate iarna au cu 10 °/0 mai puțină apă ca cele tăiate pe vară când seva este ascendentă. Celulosa constitue măduva, țesuturile celulare tinere și o parte din parenchym și vase. Distingem celulosa cu formula chi- mică (C12 H10 O10)11, care se divide îu celulusă simplă (C121 IloOlo)e solubilă în licidul cupro-amoniacal al lui Schweitzer și care, constitue părțile citate mai sus și paracelulosa (C12 H10 O10)7 care formează surplusul scheletului lemnos. Vasculosa sau Lignina are ca formulă C19 H12 O10 și există în toate țesuturile vegetale, dar în proporție variabilă cu esența. Frâmy și Urbain au găsit următoarele proporții pentru câteva esențe : Esența Vasnilosă Celulosă Plop. . . . 18 */. 64 7. Stejar . . . 28 7. « 7. Buxus . . . 34 7. 28 7» De aci se vede, că lemnul este cu atât mai nervos, mai solid și mai rezistent, cu cât conține mai multă vasculosa. Ea este mai abondentă în duramen ca în album, în lemnele dure și dense, ca în cele moi și rezinoasc. Ea se descompune repede sub acțiunea oxigenului, explicându-ne astfel pentru ce lemnul expus 94 REVISTA PĂDURILOR la intemperii își pierde puțin câte puțin din consistența și duri- tatea sa. Dispariția vasculosci este prin urmare o cauza dc al- terare a lemnului, în totul comparabilă cu acțiunea fermenților organisați. In afară de aceste principii imediate, lemnul mai poate conține (după vârstă și esență): zahăr, dextrină, ami don, tanin, principii albuminoide, gome, rezinc, olcuri grase și materii colo- rante. Proprietățile lemnului depind în mare parte de această- compoziție imediată. cap. n. Structura Exercită dc asemeni influență pronunțată asupra proprie tăților lemnului. Ea ne permite de a determina cu exactitate genul și specia csenții căruia aparține lemnul și o vom trată cât mai detaliat. A. Structura microscopică a lemnului. Examinând o rondelă de lemn, deosebim următoarele părți, începând dela centru spre periferie : măduva cu canalul mădu- lar, corpul lemnos și coaja. Să studiem pe fiecare din ele. Măduva este partea centrală a arborelui, diametrul și forma ci variind cu specia și putând servi întrucâtva la caracterizarea speciilor. Distingem măduva propriu zisă și teaca medulară. Măduva propriu zisă are o formă variabilă, dc ordinar ci- lindrică sau eliptică, alteori prismatică sau stelată, cu atâtea col- țuri, câte fascicole primare are esența. Diametrul ci variază cu esența și cu timpul cât rămâne vie. Majoritatea lemnelor tari au o măduvă foarte subțire (carpin, mesteacăn), de oarece ele pro- duc lujeri subțiri și slabi; ca fiind din contră foarte largă la esențele ce produc lujerii rotuști (Castanul de India, Nuc, Soc, și Caprifoliacce în general, Roșa, Spiraea, etc.) In ce privește constituția ei anatomică, putem distinge in țesutul ci trei feluri de celule: active, inerte și cristalogenc. Celulele active trăiesc mai mulți ani, își îngroașe din ce în ce pereții, cari se sapă dc punctuațiuni profunde și sc încarcă cu depozite de rezervă, în special amidon, alteori și tanin; deci unele celule îmbătrânind sc golesc și se umple cu aer, din care cauză, la arborii în vârstă înaintată, măduva este moartă. REVISTA PĂDURILOR 95 Celulele inerte nu rămân vii decât în anul fonnațiunei lor, pereții lor rămân subțiri și slab punctați, iar cavitatea lor sc umple cu gaze. In celulele crislaligene sc formează cristale de diferite na- turi (oxalat dc Ca etc.) Măduva poate fi moale (Soc), în care caz ca umple tot ca- nalul medular, chiar uscată fiind. Este formată în acest caz în majoritate dc celule active. Când porțiunea inertă a măduvei este tare desvoltată, atunci ca se rupe în diverse sensuri, nc- putând urmă creșterea stratclor externe (fag). In tulpinclc fis- tuloasc, celulele inerte, moarte de timpuriu, formează un tub înconjurat dc celule active persistente (Lonicera). Alteori mă- duva prezintă lame transversale dc celule active, alternând cu lame identice dc celule inerte; ultimele dispărând de timpuriu, măduva rămâne formată din discuri superpuse alternând cu tot atâtea cavități goale. Ex. Nuc. Teaca medulară (vagina mcdullaris) limitează la exterior măduva și este formată din fasciculele libero-lcmnoase primare, din trachee (vase spiralate) și din celule modificate prin com- presiunea ce au suferit din partea inelelor lemnoase și a mă- duvei. La conifere ea este formată din 2 5 rânduri de celule, rar mai multe. Dimensiunile tecei medulare, cu mici cxcepțiuni sunt res- trânse și forma ci ca și a măduvei este variabilă și ne pro- cură caractere macroscopice utile în determinarea lemnului esen- țelor. Ea păstrează la oiice vârstă a arborelui, forma și di- mensiunea pe care a avut-o primitiv și dacă ni sc pare că se k c J Fig. 1. reduce cu etate:» arborelui, aceasta este numai o iluzie. Forma tecii este de ordinar cilindrică sau eliptică în secțiune transver- sală, dar poate varia cu esența; este triangulară la anini, qua- drangulară la frasini, pentagonaiă la plopi, stelată cu 5 colțuri la stejar, (fig. 1 a, b, c, d). 96 REVISTA PĂDURILOR Formele acestea sunt în relațiune cu modul de dispozițiune al foilor: circulară la esențele cu frunzele opuse (%), triangu- lară la cele cu dispoziția 1/s, pentagonală la cele cu dispoziția Corpul lemnos. Este un complex constituit dintr’o succesiune de stratc ± distincte, formate fiecare în timpul unui an pe cale de desvoltare centrifugă; stratele cele mai în vârstă fiind cele dinspre centru (fig. 2). Fig. 2. In țările unde avem aface cu arbori la cari mu gurii se în chid în mod periodic, cu alte cuvinte unde există un repauz în vegetațiune, lemnul este compus dintr’un număr de inele co- respunzând exact vârstei arborelui, de oarece în fiecare an se organizează un asemenea inel. Aci putem deci aflâ lesne vârsta arborelui tăiat, înumărându-i inelele lui anuale. Din contră, când nu există o întrerupere a vegetațiunii, sau această întrerupere este de durată foarte scurtă, nu există inele anuale (arborii tropicali fără repauz în creștere : Coffea, Araucaria etc.), sau prezintă numai rudimente de inele (Laurus). Aci mai există in- convenientul că numărul straielor formate anual variază și nu este unul singur ca la noi. Toate inelele aceluiaș arbore au o structură în general REVISTA PĂDURILOR 97 identică, nediferind între ek decât prin proporția kmimiui, pro- porție ce variază mult cu condițiunile de vegetație și lăr- gimea inelelor anuale. Este suficient, prin urmare, pentru n studia pe unul din ele să cunoaștem structura întregului corp lemnos Examinând de aproape un inel anual, putem distinge la. el de obiceiu 2 zone: o porțiune internă — numită zonă de p-vară — cu lemn mai moale, mai poros și mai puțin colorat; și o altă porțiune — zona de toamnă *) cu lemn mai tare, mai puțin poros și de-o culoare mai închisă. Cu cât această dife- renciare este mai mare, cu atât sc disting inelele mai bine (ste- jar, pin etc.) Mai intervine apoi faptul, că ultimul sau ultimele strate de celule, din partea externă a zonei de toamnă, capătă o culoare mai închisă și formează o zonă limitantă; aspectul ei provine din faptul că este formată din elementele cele mai îngroșate și cari sunt foarte alungite în sensul tangențial. Cauzele di/erencierii de zone. Cauzele deosebirii celor 2 zone nu sunt încă bine cunoscute. Sunt numai 2 teorii explicative: 1. Sachs admite o inegală presiune a scoarței, după ano- timpuri, asupra diferencierii celulelor de lemn. P-vara presiunea este mai mică din cauza procesului de disoluțiune a materiilor de rezervă ce umple cu sevă regiunile cambiale și parenchi- matoase ale scoarței și-i mărește și crăpăturile longitudinale, devenind mai mlădioasă. Așa dar, celulele lemnoase fiind foarte puțin presate în acest timp, cresc largi și cu pereții subțiri (lemn de p-vară). Când arșița verii uscă însă scoarța, inelul lemnos crescând din ce în ce apasă asupra scoarței, care acum nemai putându-se întinde, apasă și ea asupra lemnului, așa în cât elementele nou formate sunt comprimate și cu pereții groși (lemn de toamnă). 2. A doua teorie a lui Schtvarlz, opusă aceleia a lui Sachs, se bazează pe inegalitatea de transpirațiune. P-vara, când transpi- rațiunea este activă și curentul de sevă deci foarte viu, planta trebue să-și întrebuințeze cea mai marc parte din nutriment pentru prelungirea lujerului terminal și pentru formarea frunze- l) Nuntirea de ate. Regia implică manipulare de fonduri, dar fonduri care să fie date la timp și în unele cazuri, urgent dc tot. Integral și nu în rate sau cum se zice în aconturi și cu sistemul, — stai din lucru o lună ori două până să binevoesc a veni, să văd ce-ai început cu primul acont și să i-1 justifici prin serie și scrie dc birouri să mai vii pe la centru să stăruești obținerea unei noi ordonanțe, mai greu de cât cucerirea unei cetăți mo- derne bine apărate. Pe care n’au avut ocazie să constate dwisu, totuși îi rog să creadă jumătate din cele ce spun. Regia trebuc să-și aibă un fond aparte un fond de care cel căruia ’i sc dă Direcțiunea generala și răspunderea de peste tot să dispună cu socoteală, dar în măsură cât mai apropiată de cum dispune o institue particulară : atunci si atât după cum trebuința cere. Sunt în plin seson de transportarea materialului, buna oră, și vine un torent de apă și’mi distmge un podeț, se surpă un mal în cale. Stai pe loc nu sc poate; deviz de câți metri cubi de viitură s’au pus în cale — și’n 3 sau 4 exemplare treci pe la 2—3 birouri — mai mici ori mai meri: până să-ți vie aprobarea sau poate dacă ești către sfârșitul exercițiului finan- ciar : nu mai sunt fonduri sau nu se mai poate ordonanța de la data cutare căci legea spune așa și-așa. Spun și eu toatea acestea, ele vor părea poate mici lucruri, nimicuri care pot fi înlăturate,—dar de fapt nu este așa. Pentru regie fondurile trcbucsc acordate nu pe exerciții financiare de un an, ci pe perioade de exerciții. Iată cum mi-ași imagina o regie în exploatare de păduri revista PĂDURILOR 119 ’a stat și cred că nc-am incomenta să o ducem la bun sfârșit. O lege, în două, trei articole care să autorize Administrația Casei Pădurilor dc a executa în regie, atât exploatarea propriu zisă a pădurilor cât și a lucrărilcr ce decurg sau conplinesc o exploatare în regie în păduri : construcții dc căi dc comunicație de ori ce natură dc instalații și pentru executarea lucrărilor re- feritoare la regenerarea pădurei căci înțeleg un lucru : agentul care tac o pădure să aibă sarcina să o și refacă la loc, pe calc naturală sau artificială. Sumele necesare exploatărilor în regie să aibă buget special și să deroge dela legea generală dc contabilitate : jus- tificarea să fie obligatorie într’o perioadă de 2 sau 3 ani. Personalului căruia i se dă o asemenea însărcinare să aibă o retribuțiune mai equitabilă muncei și serviciilor, trebuesc să li sc dea equivalentul. Un regulament să determine modul de funcționare, de organizare a serviciului regiei. In prima linie ne trebuește, și suntem siguri că poate oferi corpul silvic un membru al lui din gradele cele mai su- perioare care să sc devoteze ideei, și căruia să i sc dea con- ducerea și libertatea de acțiune și care să și ofere la rându-i răspunderea. Personalul dc execuție propriu zis împărțit pe regiuni silvice de exploatare în regie și pe centre, să fie ales și ocupat numai în această direcțiune, căruia să i se diferențieze atri- buțiile : Unii care execută lucrările de orice natură și alții cu totul alții, care fac plățile pe baza notelor și actelor, date dc către cei dintâiu; contabili și casieri plătitori. Nu trebue ocu- pat timpul în mânuire dc fonduri și executare dc forme, acelora dela care se cere muncă utilă, muncă rodnică, înlăturându-se și. .. inevitabile bănueli, căci, Domnilor, regia a fost, este și va fi cu . . . bănuială și v’am spns: trebuesc găsite modclități care să învingă să rupă piedici. Un centru de exploatare să se aleagă numai în baza unor studii amănunțite de detaliu, să se croiască dela început pro- fetul de ansamblu, pentru o seric dc ani,—care să prevadă toi planul întreprindere! începând dela întocmirea amenajamentului până la finele desăvârșire! lui combinat cu executarea și a ex- ploatărei și a regenerărei pădurii. Așa face un simplu particular 120 revista pădurilor când intră într’o întreprindere : socotește totul, combină și capătă rezultatul: capitalul ce trebue să investească și cere resultatul la finele întreprindere! nu cum v’am spus de povestea regiilor stalului din trecut. Până aci, toate acestea,—în trăsuri generale despre modul de înjghebare al sistemului de a organiza personalul cu ocupa- țiunea pur culturală. Vine cestiunea a doua, acea comercială ca să zicem astfel, a desfacerei produselor obținute, care este cea mai grea, căci manipularea produselor lemnoase nu este așa de ușoară cum de exemplu este în regia monopolului tutunului, chibriturilor, unde lotul se poate împacheta și distribui cu ușurință și după prețuri fixe, cu un simplu și singur sistem. Este partea grea trebue să o recunoaștem, în care nici noi nu trebue să ne aventurăm prea mult, nici să nu ni sc ceară dela început desăvârșirea, mersul cu compasul ... și numai teroarea ce stăpânește azi, grija procurărei lemnului de foc, populația țârei, ne va îngădui, ni se va acorda fără ca noi să o cerem, indulgența în ce privește înfăptuirea perfectibilității. Domnilor, exclud dela început,—aproape cu desăvârșire— așa este părerea mea ca lemnul de luciu să facă obiectul unei regii propriu zise. Tot ceea ce va resulta lemn de lucru să se ^îndă de re- gulă după exploatarea prin licitație și după împrejurări chiar din picioare și pe metru cub. De o cam dată nu cred oportun a ne aventura în înfiin- țări de fabrici și nici nu văd necesitatea. Necesitatea o vă pentru două motive : să facă silvicul- torul sub ochii lui tăerea arborilor, e interesul pădurilor, și pentru exploatarea lemnului de foc—este o cerință imperioasă azi. In prima linie ar trebui să cercetam să fim o/icialmcnte obli- gați a cerceta, a studia ceea ce fac în această direcțiune ca și în totul, întreprinderile particulare— căci tot oameni sunt și cei care lucrează acolo, dc merg bine lucrurile. Ar trebui ca noi silvicultori mai tineri să dăm o mai mare atențiune și comercializărei lemnulu* și să nu se mai facă numai atâta caz de cum s'ar putea încarca programele teore- tice în școala noastră silvică, ci mai lăsând ceea ce s'ar putea constata că se poate lăsa și să o compensăm cu ceea ce ne REVISTA PĂDURILOR 121 mai trebue în mod imperios pentru desăvârșirea cerințelor epo- cei în care ne găsim—cu acea ce suntem chemați să aplicăm în practică. Am citit dc curând, că în Franța s’a format o ligă pen- tru descongestionarea programelor școlare, — căci s’a constatat un prea mare contingent al nevropaților, datorit surmenajului de teorii cu prea multe basme... Eu ași propune doi ani de teorie strict utilă în școala noastră silvică, cum este și în alte părți și a-si face și ce nu e în alte părți, bună oară la Nancy, alți doi ani dc aplicațiune culturală silvică și de învățăminte practice nu numai la ocoa- lele și regiunile silvice, dar și în marile industrii și exploata- țiuni forestiere din țară și dacă voiți și din străinătate. Bine înțeles, că în acești doi ani din urmă, să fie considerat absol- ventul școalei cu cei doi ani de teorie, ca făcând parte cu titlul provizoriu din cadrele corpului silvic, înlocuindu-se cu această modalitate, gradul de silvicultor asistent de azi — in- justeța de a funcționa în corp și mai mult decât doi ani tineri cari au făcut 4 ani de studii teoretice superioare și prac- tică, în o situație inferioară absolut ori cărei situațiuni din alte servicii. Acești doi ani ’i-ași întrebuința astfel ca să fie folositori și viitorului agent silvic definitiv, și statului, căci l-ași ulilisa și în lucrări ale serviciului momentan necesare și l-ași prepara mai bine menirei lui. Ași urmări, în genere, tendința ca agentul nostru silvic să nu lie numai cultivator de păduri... Față de greutatea în manipularea lemnuhi cum și în ex- ploatarea propriu zisă, cred că după împrejurări ar trabui apli- cată și o așa numită semi-regie și regia propriu zisă. Regia propriu zisă, atunci când prin agenți silvici s’ar face absolut toate operațiunile dela tăere, și până la trans- portarea materialului la locurile de desfacere sau numai până la predarea în gări, cum ar fi lemnul destinat a se vinde auto- rităților. Aplicarea legei din 8 Februarie 1910 pentru vânzarea lem- nelor de foc la autorități eu ași crede-o mai utilă pentru păduri și mai salutară scopului, necesităței pentru care a fost făcută, cu schimbarea art. 2 care prevede ca erploalalea să se facă de autoritatea cumpărătoare. înțeleg ce a determinat aceasta : suntem prea puțini noi ca să ne putem ocupa și cu exploatările 122 REVISTA PĂDURILOR în regie. Cred că sa făcut această obiecțiune la întocmirea proectului de lege. Și atunci mă întreb : autoritățile ministere, comuni, județe, pot, trebue să-și augumenteze personalul spre a fi în măsură necesară de a sc putea aplica legea și a se vedea bunck ei efecte, și nu se poate și nu trebue să se augumenteze perso- nalul silvic, singurul care va fi în măsură să facă o exploatare rațională si va putea aplica în adevăr numai modalitățile dc tratament impuse de cerințele pădurei? Legea prevede exploatarea pe suprafață de sigur, |>entru că numai așa pol autoritățile exploata, dar dacă interesele pădurei și al viitorului, cer tocmai contrariul ? Și majoritatea lor așa o cere. Dacă nc-am mărgini la început a exploata mai mult în vederea necesităților, fie numai în parte, pe care le-au autori- tățile. efectul în ce privește prețul lemnului dc foc s’ar vedea numai dc cât: după piață ar dispare sau s’ar diminua o ce- rere serioasă : autoritățile, si pentru public ar remâne pădurile particulare și cele ce se vând prin antreprenori. Lucrarea în sine de exploatare, de tăcrc și transportarea materialului, s’ar putea face și așa casă constitue o semi-regie: fac doborârea lemnelăr în cazuri c aplicărei sistemelor grele în- grădinărit și codru regulat cu ziuoași și în prezența persona- lului tcchnic dc supraveghere. Fasonatul și clasarea materia- lului dc lucru și de foc fie stabilind un preț aprobat — pe unitatea dc măsură, fie făcând aranjamente cu obștiiic, tic dacă nu am destule brațe in localități cu antreprenor, asemenea și transportul și pc calc chiar dc licitație. Interesant însă, de fo- los este, ca tăcrea, aplicarea amenajameutelor în pădurile noa- stre să nu o facă nici antreprenorul nici autoritățile, ci sil- vicultorul. Nu cred o propunere prea hasardată aceea dc a sc înfi- ința în centrele mari de populație ca Bucureștii și altele de către Stat, depozite dc lemne de foc, care să se vândă în detaliu. Este ă necesitate și mă gândesc, la sumedenia dc lemne așa zise moarte, căzături dc prin păduri, crăci le mai groase care în loc să putrezească pc loc, să sc facă sacrificiul, redu- cându-se pc căile ferate, pentru asemenea materiale, trant portul la cât mai puțin, construindu-se vagoane numai cu această REVISTA PĂDURILOR 123 disti nație care să fncă naveta între păduri și București sau alte orașe. Lemnele acestea de puțină valoare, vor fi extrem dc pre- țuite dc către populația noastră din unele orașe, destul de în- cercată. Nu am pretențiunea și nu pot,—căci ași eși din cadrul unei conferințe, să dau toate detaliile, să înșir tot complexul dc operațiuni și de modalitate prin care cred că regia s’ar putea duce la bun sfârșit în interesul podurilor și al populației, D-voastră veți judeca și cred că a venit timpul,- să apreciem cu toți,—că ceva, trebucște făcut, și din cele cc v’am expus în treacăt, mulțumindu-vă dc bună voința ce ați avut dc a mă asculta, plecând, să medităm că trebucște ceva făcut, și să chibzuim cum ar fi mai bine de iăcut, și să rupem cu tre- cutul : să nu mai opunem imposibilul, — căci mă repet: unde este voință, înaintea ei totul cade. G. Crăciunescu —---------- (0 OCWia PUHEREI IH DISCUȚIE A REORGANZAREIIWINU SILVIE SUPERIOR O ideic fericită a avui d-1 Președinte al societăței noas- tre „Progresui silvic”, insistând ca unul din subiectele cc sc vor discută cu ocazia congresului din zilele dc 7, 8 și 9 Mai curent să fie „Cum s’ar putea organiză luvățămîntul nostru silvic superior, spre a fi folositor atât Statului cât și particu- larilor”, discuție care s’a hotărî! a avea loc în scara dc 8 Mai cc vine. Această discuție va fi credem foarte animală și intere- santă, ca o premergătoare pentru realizarea unei alte reforme vitale: „Reorganizarea corpului silvic”; desigur se va naște multă lumină, luând parte la dânsa toate forțele noastre sil- vice, adunate din atâtea puncte ale Țării pentru congres, și în- drăznim a nutri speranța că de aci va eși un îmbold puternic pentru grabnica reformă a învățământului care, după părerea unanimă, nu mai așteaptă întârziere. Intru cât am căutat pe cât ne-au ajutat puterile să con- tribuim la lupta dusă pentru reorganizare, găsim că nu c fără folos, în vederea prcgătirci punctului de plecare al discuției, a transcri aci o parte din materialul destinat, a seni ca expunere 124 revista pădurilor de motive pentiu anteproiectul dc lege elaborat de comisiunea instituită de d-1 Administrator al Casei Pădurilor în Septem- brie trecut, anteproiect cu redactarea căruia am fost însărcinat de onor. D-ni colegi din acea comisiune. „Importanța studiilor silvice. „Dacă ne aruncăm ochii pe o hartă a României, vedem că această, țară are forma unui amfiteatru, începând dela punc- tele culminante ocupate de crestele munților și lăsându-se în formă de scară până în regiunea joasă caie formează valea Dunărei. Din înnălțimea munților coboară la vale treptat un mare număr dc cursuri de apă tributare ale Dunărei. Altă dată aceste culmi muntoase, ca și aproape întreaga câmpie a țărei fiind acoperite de vaste păduri, regimul cursurilor de apă era mult ma» constant și câmpia Dunărei era mai accesibilă agri- culturei. Cu timpul, despăduririle succesive cauzară pe deoparte derăpănarea coastelor munților de către torenți și șivoaie de apă, acoperind văile cu bolovani și potmoliri și le făcură astfel impracticabile; apoi aduseră după sine alunecări de te- renuri și prăbușiri, nimicind ce.itrele populate. Pe dc altă parte se produse o stricare de equilibru în regimul cursurilor dc apă așa că, în timp de secetă, patul râurilor ajunse a rămâne o simplă vale uscată, iar în timpul topirii zăpezilor și a crește- rilor subite a apelor, se dete naștere la dezastre, ruperi de poduri, întreruperi de circulație și sc inundară orașele, satele și semănăturile. De aci deci inconstanța și nesiguranța recol- telor, despre cari s’a tratat prin publicitate cu multă compe- tență, și ruinarea agriculturei, — aceasta tocmai într’o țară unde aproape singura resursă este agricultura. „într’o asemenea nenorocită stare de lucruri, când pădu- rea se perde împreună cu puternica avuție națională a lem- nului, iar agricultura e pusă în primejdie, intervine forestierul. Remediile destinate să amelioreze și să creeze, ni le dau „știin- țele silvice**. Din cele expuse vedem că aceste științe nu trebue să se mărginească numai la o simplă cultură de arbori, la în- sămânțări și plantații, după metoadcle agriculturii și horticul- turii, așa cum s’a înțeles mult timp la noi, punându-se știin- țele silvice alături cu cele agricole și creându-se o scoală mixtă de agricultură și silvicultură, ale cărei rezultate au fost cât REVISTA PĂDURILOR 125 se poate de mediocre. Forestierul nu este și nu trebue să /ic numai un silvicultor, ci și un inginer. „Văzurăm și ne deterăm seamă de marca legătură ce există între starea împădurită în special a munților și regimul apelor, dc unde și nevoia ca studiile silvice să îmbrățișeze și studiul regimului apelor împreună cu metodele dc îmbunătățire : dc aci urmează că forestierul trebue să fie un inginer de ape și păduri. „Astfel pentru o bună creștere și desvoltare a organis- mului complicat numit „pădurc“, pentru o cea mai bună ren- tabilitate a produselor pădurii, intervin o mulțime dc cunoș- tințe făcând parte din acel vast complex științific numit „geniu** prin care omul ,.crcază“ aplicând științele naturii și ajutându-se dc matematici. Există dar alături de simpla „cultură a pădurii** și un ,,geniu silvic**, dc aceiaș importanță ca și „geniul civil“ sau „geniul maritim**. Acest geniu silvic are în vedere protecția și conducerea pădurii spre un optimum de desvoltare unit cu un maximum de rentabilitate, chestiune intim legată cu justa distribuire a apelor în regiunile muntoase. De aci vedem că sarcina forestierului este triplă : ca silvicultor el crează și men- ține pădurea, ca inginer silvic o conservă, o ameliorează și o aduce spre un maximum și optmum de producțiune, iar ca inginer de ape, corijează apele la originea lor, ca să le regu- leze cursul la câmpie, spre a prolege astfel agricultura. „Din cele expuse se înțelege destul importanța profesio- nală a forestierului, atât pentru Stat cât și pentru particularii proprietari dc domenii, se învederează trebuința ca cunoștin- țele sale să fie cât mai concrete și mai desăvârșite, nevoia de a și le apropiâ într’o școală cu caracter cu adevărat superior, într’o instituție equivalentă cu Universitatea. „Școala silvică trebue să fie națională. „Dar o asemenea instituție trebue să fie națională. Dacă alte ramuri ale ingineriei pot ti învățate cu folos în orice re- giune a pământului, fiindcă nu se ține scamă în creațiunea in- ginerului decât dc natura matcrahilui ce se întrebuințează și dc metoda dc întrebuințare, dacă agricultura folosește accleaș procedee în două ținuturi depărtate însă având un climat apro- piat, făcând abstracție dc teren, căci agricultorul modern a ajuns să-și creeze singur terenul de cultură, — știința și arta silvică 9 126 revista pădurilor sunt din contră, în funcțiune dc factori foarte complexi: si- tuație geografică, teren, climat, floră locală, rclațiuni etnogra- fice, în cari joaca un rol important condiți unite «anterioare fi- zice și antropologice, toate acestea fac ca studiul științelor sil- vice, pentru a fi aplicat cu folos într’o anumită regiune, tre- buc făcut în acea regiune, am putea zice la fața locului *). Altele sunt condițiile vegetației forestiere în Franța. Ger- mania sau Italia și altele în regiunea carpato-pontică; într’un fel au fost condițiile dcsvollării pădurci în perioadele istorice în Alpi, altfel în câmpia Europei centrale și cu totul altfel în Carpați, în Rusia, ori în peninsula Balcanică. Trcbuesc ținute in scamă condițiile geologice anterioare cpocci istorice, tot atât de mult cât și vicisitudinile prin cari au trecut localitățile și popoarele în perioada istorică. „Și efectele sunt cu totul deosebite. In Germania, practica creațiunei artificiale de masive pure, aduse flagelul insectelor și criptogamelor, care nu există decât pc o scară redusă în Franța. Pământul sărac al platourilor și „marschclor“ Germaniei, fie format din calcare nedesagregabile și prin urmare infertile, fie de turbării vaste și dc mlaștini sărate, nu sc potrivește întru nimic cu bogatul sol dc „pământ negru“ care sc întinde In câmpia Dunării și Prutului, nici cu fertilul humus al Carpați- lor, care aduce după sine o exuberantă vegetație erbacee și lemnoasă. Silvicultura pentru români trebue studiată în România și inginerii silvici ce-i vom întrebuința vor fi cei mai buni, când vom ști să-i formăm la noi în țară. „Dar în afară scopului de a forma buni agenți silvici pen- tru trebuința Statului și a marilor întreprinderi particulare, in- stituția superioară silvică națională mai arc îndatorirea dc a studia chestia silvică a Țării. Ea va forma astfel o Academie națională a silvicul-mii române. „Școala silvică trebue să aibă un caracter de independență față de alte instituții înalte de cultură. „Dar această instituție trebue să fie independentă. Unirea 1) S’a repetat de multe ori prin publicitate citarea sfaturilor date guver- nului român de toți consilierii silvici aduși din streinătate, pentru călăuzirea serviciului nostru silvic in sensul de a recruta personalul trebuincios pădurilor, dintr’o școală națională. revista pădurilor 127 ei cu o școală agricolă este de mult părăsită. Intr’adevăr, di- rectivele acestor două școli trebuc să fie deosebite, întru cât scopurile urmărite de agricultură și silvicultură sunt antagoniste, agricultura progresând în dauna pădurei și a culturilor pasto- rale. învățământul silvic, ca singur învățământ dc stat, trebue să servească a modera avântul exagerat al culturei intensive a ogoarelor. Dar afară dc aceasta, procedeele acestor două ra- muri dc activitate sunt opuse : agricultorul seamănă și plan- tează pentru a recolta imediat, silvicultorul încredințează re- colta sa gencrațiunilor viitoare, depărtate mult timp dc dânsul. „Să vedem acum dacă o școală de inginerie de ape și pă- duri, așa cum e concepută aci, ar face „double cm ploi* cu vre-o altă școală dc inginerie deja existentă. Mai întâi ingine- rul care execută lucrări dc geniu silvic, fie fixări dc maluri ale torenților or dc coaste despădurite, de nisipuri mișcătoare, ba- raje contra apelor sălbatice, trebuc să fie dublat de capacitatea de cultivator dc arbori sau pășuni; apoi părțile geniului silvic sunt ramuri aparte din știința inginerească. Inginerul silvic studiază numai anumite mașini și anumite feluri dc construc- țiuni, cari-i sunt proprii. O porto specială a ingineriei silvice este technologia lemnului, care nu face obiectul nici unei alte scoli dc inginerie. Dc aci urmează că inginerul silvic este cel mai în măsură a dirige o fabrică dc cherestea sau o industrie lemnoasă primă. Obiectul, metoda și disciplina științei geniului silvic, cerc ca inginerul de păduri să fie format într’o institu- ție aparte. „Să a nai isăm acum dacă locul unei asemenea instituții ar putea fi la Universitate. Faptul nu este imposibil, întru cât tinde a sc generaliza în Germania. Trebue însă avută în vedere o singură condițiunc : Școala silvică nu poate face parte din nici o facultate existentă la Universitatea noastră, ca trebue să formeze o individualitate, un institut separat, equivalent cu o facultate. Ca școală specială, institutul silvic ia din științele pure numai atât cât îi trebuc și procedează cu acest material la aplicațiunea imediată, așa după cum un constructor alege dintr'un munte dc piatră, numai acele pietre ce-i sunt nece- sare clădirei ce vocște să alcătuiască. Toate cunoștințele pre- date într’o școală specială sunt adunate într’un tot armonic, ca să tindă spre un scop unic, sunt îndreptate către aceiaș 128 revista pădurilor ținta; iar spre a sc putea ține direcția dreaptă spre aceast«ă țintă, trebue îndepărtat lot ce este superflu, e nevoe deci dc o anumită directivă. Toate forțele vor concura la scopul unic in mod armonios, superfluul ca și lipsa necesarului, constituind o disonanță. „Numai în astfel de mod punându-se chestia, se |>oate vorbi de o alipire a școalei superioare silvice la Universitate.........“ Acestea și altele sunt tot atâtea motive ca învățămîntul silvic să fie ameliorat și pus pc baze și mai solide. Dar o lege de reorganizare c dc interes capital și pentru toți foștii ab- solvenți ai școalei și actuali silvicultori, aceasta pentru urmă- torul marc motiv: Mai întâi am zis și o repet, o bună lege de organizare a corpului, nu poate decât să urmeze legii de reorganizare a învățământului, iar nu s’o preceadă; e nevoie ca prima lege să acorde silvicultorilor toate drepturile ce ei revendică, să-i pună ia nivelul absolvenților școalclor cu adevărat de învăță- mânt superior. Căci se înțelege de ori cine că titlul științific nu-1 poate da decât o școală, iar nu legea de constituire a unui corp technic, și că de acel titlu științific sunt legate o mulțime de drepturi cetățenești. Or. titlul pe care-1 dă școala astăzi este acela acordat de o lege — încă în vigoare — ela- borată în intenția primitivă dc a scoate nu altceva decât agenți silvici inferiori, dc un grad ceva mai sus ca brigadierii noștri, grad care există în țările germane. Absolvenții dc azi ai școlii noastre nu au decât drepturile ce le conferă titlul pe care ’l posedau deja când au intrat în școală, adică bacalau- reatul. Dacă am presupune că legea dc recrutare ar cere, cum era până acum în Franța, pentru serviciul militar redus, ca recrutul să capete neapărat un titlul academic până la vârsta dc 26 ani, toți silvicultorii, absolvenți ai școalei noastre, nu ar putea fi puși decât alături cu absolvenții școlilor de mese- rii sau inferioare de agricultură. I^egea electorală nu pune pe absolventul școalei de silvicultură alături nici cu licențiații sau doctorii, nici cu inginerii. Se știe cazul ce s’a făcut nu dc mult în Corpurile Legiuitoare, când s’a zis că silvicultorii sunt in- feriori chiar inginerilor hotărnici, și aceasta într un timp când se știa deja că în școala de silvicultură nu se primea decât nu- mai bacalaureați. Acum vr’un an, ministerul instrucțiunei pu- REVISTA PĂDURILOR 129 blice, enumerând școalelc cari trebuc să ceară la intrare ab- solvența cu diploma de capacitate a liceului complect, nu a voit, cu toate insistențele Direcțiunei școalei, să recunoască școala de silvicultură în acea categoric, pe mot:v că nici o lege nu prevede cazul. In sfârșit, nu c nici o lună de când s'a re- tușat silvicultorilor dreptul dc a căpăta carnete cu preț pe ju- mătate pentru cl. I, pe motiv că ci nu au o .pregătire științifică suficientă" — și aceasta s’a zis de către un prea înalt personaj oficial dela ministerul lucrărilor publice, care cunoștea bine școala de silvicultură. Dc aci vedem că nici o lege de organizare a corpului nu poate trata pe silvicultor, din punct de vedere legal, al drep- turilor ce trebuc să-i confere, decât bazându-se pe o lege șco- lară care să acorde un titlu. Or actuala lege a învățământu- lui care se aplică la școala de silvicultură nu conferă nici un titlu academic, ci un titlu equivalent cu cel cc acordă școlile de meserii, școlile de comerciu și dc agricultură, în compania cărora stă școala de silvicultură. Lipsindu-i titlul academic, care să-i constitue, ca să zicem așa, actul de stare civilă singur capabil a-i deschide porțile cele mari pentru căpătarca drep- turilor, silvicultorul, cu tot bacalaureatul și învățătura sa su- perioară, așteaptă umilit la poarta cea mică. lată dc ce toată pleiada celor două-zeci dc promoțiuni cari formează imensa majoritate a corpului silvic, are interesul să stăruiască, ca înainte dc a sc legifera ceva pentru coip, să se așeze printr’o lege a învățământului, principiile în virtutea cărora numai, să sc știe cc categorie dc drepturi trebue să aibă silvicultorii. In sfârșit, încă un punct; și acesta interesează cu deose- bire pe stat, ca și pe marile stabilimente publice și particulare. El reese în mod lămurit din titlul discuției în chestiune și al cărui spirit este următorul: „Ce este de făcut, ca ameliorând învățământul silvic su- perior deja existent, să-l facem realmente folositor nu numai Statului, dar și particularilor?" Iată atâtea chestii la cari trebue să reflectăm serios pen- tru seara dc 8 Mai, care urez să ajungă a fi înscrisă ca o zi de hotărîri mari și înnălțătoarc pentru viitorul corpului nos- tru silvic. N. lacobescu. 130 REVISTA PĂDURILOR AMENDAREA TERENURILOR SARATE Avem în unele județe de câmp foarte multe terenuri su- rate, numite sărături. Aceste terenuri sunt improprii pentru culturi agricole și pentru împăduriri; ele nu pot fi utilizate de cât ca pășuni, având niște erburi grase, sărate, formând „des preș sales“ în general puțin rentabile și sărace pe timpuri se- cetoase. Unele din săraturi țin apă și, după ce se svântă, lasă la suprafață o eflorescență de sare care, în general, nu pătrunde adânc in sol, dar împedică germinarea și vegetația multor plante graminee, cu rădăcini puțin profunde. Săraturile din apropierea lacurilor sărate, foste resturi de mare, conțin sare abondentă și la adâncimi adesea destul de mari. Solurile ce conțin sare mai mult la suprafață, se pot ușor amenda prin arături profunde, care să înlesnească răsturnarea stratului de pământ sărat în subsol, la o adâncime la care ră- dăcinile cerealelor și plantelor cultivate să nu poală ajunge, iar sarea în proporție mai mică cc s’ar găsi în straturile aduse de jos prin arături la suprafață, poate fi ușor neutralizată prin o gunoire abondentă și repetată, gunoire care mai nitrifică și solul. Mi-am pus adesea întrebarea cum s’ar putea transformă, cum s’ar puteâ amenda solurile din jurul lacurilor sărate, cari sunt profund și abondent sărate, pentru a le face proprii îm- pădurii ilor. In jurul lacului Amara din jud. Ialomița și mai cu scamă în apropiere dc Lacul Sărat din jud. Brăila, sunt sără- turi întinse. In perimetru) de plantare dela leacul Sărat, se află circa 50 h. sărături, în care sărături plantațiile de salcâmi, a- proape în totalitate, nu au reușit, iai firele isolatc ce s’au des- voltat un timp oarecare au început a lâncezi și a pieri trep- tat. Esențele cari au dat mai mult semn de vitalitate în ase- menea terenuri sunt Ailanthus Glandulosa și, mai cu seamă, Pinus Austriaca, după cum se vede din mica pinărie cc s’a plan- tat la Lacul Sărat la 1893, pe când eram dirigintele planta- țiilor. Ca diriginte, am suspendat plantarea acestor sărături, e- xccutalc cam pe la 1884, spre a-mi da bine seama de cc ar fi dc făcut pentru o mai bună reușită. In urma acestor cercetări REVISTA PĂDURILOR 131 minuțioase, am ajuns la un resultat satisfăcător, care să facă posibilă plantarea unor asemenea terenuri fără mari sacrificii bănești, prin executarea unor lucrări succesive mecanice și hi- mice. Am propus ca să se facă planul de nivelment al acelui teren în legătură cu Lacul-Sărat. In cazul când terenul ar avea pantă spre lac. să se execute canalul necesar pentru scurgerea apelor spre lac, făcând și opustul necesar care să împiedice în- toarcerea apelor pc canal pe timpul ridicării nivelului apelor. Dacă punctul cel mai jos ar fi în interiorul perimetrului dc plantat, se va căutâ a se face un puț, â fond perdu, iar în ca- zul când stratul dc nisip ar fi Ia adâncime prea mare, să se execute un basin central colector al apelor sărate. Pentru ca solul să fie bine spălat să se execute canaturi dc drenaj cu pante spre punctul dc colectare al apelor sărate, după ce însă sc va fi mobilizat solul bine și profund. In mod dar mecanic o mare parte din ssrea solului mobilizat a acestui burete, va fi dizolvată în apele meteorice cari, saturate de sare, se vor scurge spre punctul de colectare. Această oj)crațic mecanică, nu este suficientă pentru tere- nurile prea sărate; ca mai trebue ajutată și de o operație hi- mică care, în cazul de față, este dc o mare simplitate. Tere- nurile, înainte și după mobilizare, necesită să fie supudrate cu calce vie sau var nestins. Această supudrarc se poate execută și pe solurile puțin sărate destinate agriculturei, pentru neutralizarea in mod mai eficace a sărei dela supraiață, destinată a fi ră- sturnată la fund prin arătură, împicdicându-se astfel ca sarea, în cursul anilor, să nu mai apară la suprafață prin eflores- cență, când solul nu a fost îndestul de gunoit. Operația chimică va secunda în mod puternic operația mecanică pentru neutralizarea sărei după cum voi arăta mai jos. Sarea sau clorurul dc Sodium este o sare solubilă în apă rece, putându-se topi pânăla 37 părți pentru 100 părți apă; astfel că o apă saturată dc sare, conține 37°/0 sare. Prin ur- mare operația mecanică ce propui pentru desărarea sărălurilor, curăță în cursul a mai mulți ani consecutivi, în mod admirabil, un teren sărat. Toate sărurile solubile la rece, sunt săruri nestabile, ce se pot ușor descompune sub influența unor reacțiuni chimice, pe când sărurile solubile la temperaturi ridicate, sunt săruri 132 REVISTA PĂDURILOR foarte stabile. Sărurile nestabile, în amestec cu anumite cor- puri foarte avide de apă, sub influența apei ridicând foarte mult temperatura mediului, dizolvă o mare cantitate de sare, iar sub influența acidului carbonic din atmosferă, produce o reacțiune de descompunere a sărei. In cazul nostru dc terenuri sărate, dacă supudrăm bine solul mărunțit cu Protoxid de calcium sau var nestins, corpul cel mai avid de apă, sub influența apelor meteorice, a acidului carbonic din atmosferă și a aerului, se va produce următoarea reacțiune : NaCl. 4110 4- Ca O + CO2 = Na O CO.2 HO + Ca CI + Az H3 Vom avea dar un carbonat neutru de sodă, sare nevă- tămătoare vegetației; un clorur de calcium, o sare foarte puțin solubilă la rece, așa că elementul vătămător vegetației, clorul, sub orice formă ar fi, nu mai poale pătrunde în organismul plantei, și amoniacul, un alcali volatil. Dacă solul conține și oarecare cantitate de Mg Cl, clorură de magnezium, vom avea pe lângă rea cți unea de sus MgOCO2HO și nu carbonat de magnezium. Solurile cari conțin o doză de magnezium, mai simțitoare, au sarea puțin amară, ceeace denotă originea lor marină, căci sarea de mare este puțin amară. Vedem dar că clorul, elementul distructor al organismului vegetal, va fi în cea mai marc parte neutralizat, fie prin lo- pirea și scurgerea sării din sol, fie prin descompunerea ei în elemente nevătămătoare. Gunoirea ca ultimă operație supli- mentară va ajuta și ea în o oare-care măsură procentul de transformare al sărăturei. Costul tutulor acestor operații atât mecanice cât și himice, nu pot trece de suma de 200 Ici hectarul. Am regretat foarte mult ca onor, consiliu tehnic al pădurilor din care făceam și eu parte a opinat a nu se executa propunerile mele ca prea costisitoare. S’a făcut plantații în terenuri apte de plantat și totuși în unc e regiuni a costat mult mai mult la hectar, iar serviciul plantațiilor cu drept cuvânt nu a desesperal dc ne- reușită. Aci la Lacul-Sărat, la o stațiune balneară importantă nu este permis a se lăsa acea pată mare dc sărătură neamen- dată și neplantată, oricât ar costa, căci aceasta ar fi un blam pentru corpul si’vic. REVISTA PĂDURILOR 133 Mi-am dat osteneala ea, prin observații și prin experiențe executate în mic, să ajung la aceste rezultate științifice și ar fi păcat să se piardă fructu* unei munci care ar putea aduce fo- loase Statului. Această nepăsare nu ar face onoare Casei Pădu- rilor, de a cărui bună reputație D-1 Administrator Cudalbii este atâta de gelos. C. Al. Orăscu Inspector general silvic. ----------350----------- UN PflS SPRE PROGRESUL 5ILVICULTUREI In timpul din urmă Ministerul Domeniilor a fost sesizat de personalul cancelariei Kegiunei I silvice Iași, cerând îmbu- nătățirea soarlei lor. Sc vede lucru că odată cu schimbările treptate ale mo- dului dc traiu, un curent general a pătruns prin toți, cerând fiecare îmbunătățirea soartci lor. Chestiunea astfel cum a fost pusă de respectivul personal, după mine, e departe de a ameliorâ nici nevoile. serviciului sil- vic, nici ale agenților însăși. E ceva anormal în serviciul silvic al Statului, care ne ține în loc față de alte servicii similare din țară. Chestiunea per- sonalului a fost discutată și desbătulă în atâtea congrese, fără folos. Aceasta nu înseamnă să ne descurajăm, ci din contră, acei CU> > UJ Zile cu 28 «| 30 31 m •* © •-< t-< © © © © © >e cm co co oi । — © © © >e t- r- © © © | c -r •- l l i 1 1 1 1 1 1 i 1 1 1 I™" l 1 1 i 1 1 1 1 1 1 i H 1 1 © |©o4^u. । | | | eo 1 1 | | [O^co^og |«cm NelOI"T<»«»4r< | H •< | | w 04 | CM | CO CO CO CO CM ■* CM C0 | CM M «M l'» WN Jr r-co « eo «o © © © *• ©_©©©_ x © © n x_oj» x ©_©_ c^eo ce ifx'no ■** eo* of©* —*©*^'* «o* o1' co* '“'o''r o'?■?*’• o*o -o** © ©' 1 '«•'*««* ©* 1 / •. • ’C o c - :i c i'o c '■ c c x z o o * ';oi -• x c cț rt x . c -• oi © © © r» t" © r« © t~ t~ © © © © © © © r- © © © © r» ta © r- o 1 r» o- 816(1 S b u sqn mwS O -j »i»a 8 3 1 1 g «io xewă o £■ -iujou ap _ 5 -na^ H WM £ co « m o: c: r co r. coc^ r r c: f co r - r: c^o; w . co - m __ ©_C O_© CO CO ti Ol X X ©.© Ol © O © O_O_C 1- 01 © ©_© — © O_ ©* —' O* O* Ol* O C © C* 04* 04* 01* t£ t<* © 3 5 J2 2 ?f 2 2* Zf 1 2* 2 ©©ur©THOOTuocO'4,w©©cM©oooo©©eoe© x^cm u» © © © 888888*58*88888888'8'8*88*8882S88 > ?T88* — © r» «o 04 i'ot'-oi o ©^cm»6 wo oo © । ©woo^ -e x ©* ! ©* 1 m ©* of 1 ©* of ©* O"* ©* 1 ©' oi ©* c-T©* ««* ©* ©* ©‘ 1 -r ©‘ 1 1 »• -ț ©* oo^ow^cm©©©»* t* r»A.*0*00.'®.’!.। © co c^ ©*r'*x*©*©rH"© r-*«Tt*©* 1 ©*©*©■ rf» oi E« iujo s?Jd E" » r» © ol oi oi r- co oi 04 — >o © © — © © >o — «,© '? t- —• ol 1 1 x©*© I ©-.■^•■^*©*-.*<0*00©* | ©*-*-*©*Ol*©* X $rfc-‘ I O*c7©' 1 i • © © 1 ©©©©©©©©?© ^eo(*b«C(*țors^ Temperatura aer. C* .¥§5 NI 1? > 4| 5 e 1 7 1 8 I9 co -* co e0'~eocoeoeoeo«c0''oeo<0’? — ’rco'ffeoe'oco'o'coeococo 05 © co CO © © C © 01 © © O © G © C 04 © © O © © C © — © ©,«_»?_«_©_©© e. Z eo* o*o" © © « © —’ t< of »H*» o’jj’jj c* 2* 2* 2' 8 2* zf 2 2 zf — 2 2 *“ ®* "* 8 8 88 8 «8 8 8 - - 3 8 8 jĂ8 8 i.8 8 8 8 ' 8 fi fi fi a st O «O O - O X^WO© CO© O© r-X© ©<^*«©00 0400 o -o O— 88>188818£888^ ©O -0 © . ©»?<*© Ol TH . Ol 04 .thOIGXOX©© — O1C p. © 04* eo eo 04* 1 «o* >** o* «* eo* I ■*' 1 co* co* 1 n of oi* — eo co* co* co ri co* -o I © ©' ©• © X -- -0 — © ~ C 1' — 0) 1 - 1' <= © 1 T X_ — X ©; 04 TU l- t-. © C1 ©* r-f © r< a x od © o* eo odac r-* r~* K ta r~* -o* ©•* Ț n r- i*- r-* r-" co cd r-' x t< rT ^“1 E« IU|O K»d E 1 sg*3 l££s's*l IS*^588VS'3§g 1 ^!S33SS^ «ujpnniiv E' 21" 70 11" 85 110 95 50 40 72 l'f. n..i 190 27" 32" •ion 2X0 c.oo 030 ::i- S. " li" 300 185 75 27 .50 60 STAȚIUNI 1 1 - e : ■ ■: -â :s : : • :: ’• :: ’: 1 •: • xrs •«•£. •“ ’ ’? • • t s g=1 f-s £ a> " 9 22,23,25 142 revista pădurilor INFORMATIUNI D-nii: loan P. Chihaia, inspector general silvic cl. II și Gh. I. Popescu, inspector silvic el. II, ajungând limita de vârstă dc 57 ani, primul la 26 Octomvrie 1912, iar celalalt încă la 23 Aprilie 1910, au fost puși in re tragere din oficiu spre a-și regula drepturile la pensie pe ziua dc 1 Aprilie 1913. D. inspector silvic cl. I 1). Boiarolu, a fost pus în dispo- nibilitate din oficiu pc ziua dc 1 Aprilie 1913, pentru regularea drepturilor sale la pensie. * ♦ * Următoarele avansări sau făcut în corpul silvic al Statu- lui pe 2iua de 1 Aprilie 1913 : D-nii : V. I. Tcodorcscu, Emil S. Mihalcscu, 1). R. Ruscscu și Dcm. lonescu-Zane, actuali silvicultori-șefi cl. I. sc înain- tează la gradul dc inspectori-silvici cl. II în locurile vacante. D-nii: Radu Giuvclca, I. N. Droc, Aurel Mavrodincanu și Florca Voicu, actuali silvicultori cl. I, sc înaintează la gradul de silvicultori-șefi cl. III. D-nii: Ion S. lonescu, N. C. Teodorescu, D. Mușat și I. Secelcanu, actuali silvicultori-asistcnți sc înaintează la gradul de silvicultori cl. II. D-nii: N. Gcorgcscu, Vasilc Stătescu, C. R. Rădulescu și Vlad I^cinski, actuali silvicultori-șefi cl. II, sc înaintează la gradul de silvicultori-șefi cl. I. D-nii : Aurel Demctrcscu, C. P. Gcorgcscu, Ion Voro- neanu și Const. Sava, actuali sih icultori-șefi cl. III, se înain- tează la gradul de. silvicultori-șefi cl. II. D-nii: losif Sterba, Ioni). Stălescu, Ghcorghe Mihăilcscu și Gh. Popescu-Turnu, actuali silvicultori cl. II, se înaintează Ia gradul de silvicultori cl. I. REVISTA PĂDURILOR 143 l rmătoarcle numiri și mutări s’au făcut în corpul silvic al Statului pc ziua dc 20 Aprilie 1913: D-l inspector general silvic Mihail Tănăscscu, se numește în funcțiunea de subadministrator al casei pădurilor, în mod provizoriu. D-l D. Dimilrie lonescu Zâne, actual agent de control la regiunea 6-a silvică. București, fiind înaintat la gradul de in- spector silvic clasa II pe ziua de 1 Aprilie a. c.» se numește în funcțiunea de șef al regiunii V silvică, Ploeșli, în locul d-lui Al. Angelin, numit șef al serviciulni exploatărilor în administrația centrală. D-l silvicultor șef clasa II loan Guguianu, din administrația centrală, sc numește în funcțiunea de agent de control la re- giunea VI silvică, București. D-l silvicultor șef clasa III, Dumitru Dedu, din adminis- trația centrală, sc numește șef al ocolului silvic Trivalea (Argeș). D-l silvicultor șef clasa III, C. Popescu-Banchcriu, actual- mente agent de control la regiunea V silvică Ploești, sc trans- teră după cerere în administrația centrală. D-l silvicultor clasa I, Ilie Dimoftache, actualmente șei al ocolului silvic al școalei se transferă în acciaș calitate la ocolul silvic Crețcști (Fălciu). D-l silvicultor clasa I, Victor Mihalescu, actualmente șef al ocolului silvic Brănești, sc trece în administrația centrală la comisiunea de amenajamente a pădurilor Statului. D-I silvicultor clasa I, Gh. Teodoreanu, din administrația centrală, se numește șef al ocolului silvic Brănești, după a sa cerere. D-l Silvicultor clasa II, Ștefan Caraman, actualmente șef al ocolului silvic Regina Elisabeta (Ncamtu) se transferă în aceiaș calitate la ocolul silvic Hei tiu Vrânceni (Bacău). D-l silvicultor clasa II, Nistor Vălcanu, actualmente șef al ocolului silvic Domnești-Corbi (Muscel), se transferă după cerere ca șef al ocolului silvic Regina Elisabeta (Neamț). D-l silvicultor asistent, Constantin D. Ivanovici, actual mente șef al ocolului silvic Adâncată (Dorohoiu) se transferă în aceiaș calitate la ocolul silvic Domnești-Corbi (Muscel). D-l silvicultor clasa II, Gheorghe Teodorescu, actualmente 144 REVISTA PĂDURILOR șef al ocolului silvic Tă țăruș (Suceava), se transferă în aceiași calitate la ocolul silvic Adâncată (Dorohoi). D-l silvicul tor-asistent Emanoil Demctrescu, actualmente atașat la ocolul silvic Heltiu Vrânceni, se transferă si se ata- șează la ocolul silvic Căscioarele (Vlașca). D-l silvicultor-asistent Nicolae Marinescu, primit în corpul silvic, se numește șef al ocolului silvic Tătăruș (Suceava). S’a stabilit următorul program pentru amenajarea și ridi- carea în plan a pădurilor statului în campania anului 1913. Pentru amenajări: 1. Pădurile din ocolul silvic Carol I (Mihăești) jud. Muscel, re se vor amenaja de d-nii ingineri silvici : D. Robănescu și I. Seulescu. 2. Pădurea Pralea și Boiștea (Căiuț) din ocolul Heltiu Vrânceni, jud. Bacău, ce se vor amenaja de d-nii ingineri sil- vici : Viitor Văidianu și Anastasă Nedelcovici. 3. Pădurea Tudora din județul Botoșani, din ocolul silvic Dolhasca, se. va amenaja dc d-nii ingineri silvici: Victor Miha- lescu și Vasile Mihălcescu. întreg personalul opus sub conducerea directă și controlul d-lui inspector general silvic M. Tănăsescu, șeful serviciului amenajărilor. Pentru ridicări în plan: 1. Complexul păduros dela Berevești-Ungureni Corbi, Cor- bișori, Bahna Rusului cu trupurile din județul Muscel la care se va face tachimetrie și planșetă, precum și geodezia în con- tinuare până la frontiera Transilvaniei. Personalul detașat: d-nii ingineri silvici: Mihail P. Florescu, N. Gh. Țeodorescu, M. Șle- fănescu Suhățianu, d-nii ingineri hotărnici: Virgiliu Popovici și C. Frunză; d-nii topografi: Oprea Mitran, Cezar Arghirescu, Aurelian lonescu și Calotescu Jianu. REVISTA PĂDURILOR 145 2. Complectarea măsurătorei complexului păduros din ocoa- lele silvice Moreni, Haimanale și Târgoviștc, adică pădurile: A di nea, Gura Ocniței, Neagra, Lupoaica-Stavropoleos, Drăgă- neasa, Ocnița, Răsdvad-Sf.-Ghecrghe, Viforita, Gorgota, Pana- ghia, Săteni, Glodeni, Colibași, Frasinul, Mărcesti, Stanța Băltița, Brânzea și Păstârnacul. Personalul detașat : D-nii ingineri sil- vici : Anton Atanasescu, Filip Vespasian și D. Grozescu. D-nii topografi: P. Constantinescu și G. Melencovici. 3. Complectarea tacliimetrici și continuarea planșetei la pădurile: Dolhesci, Gulia, Tătăruși seria I și II, Probota, Pleșa, Bodești, Preoțești, Trestioara, Muucclu, Mano le din județul Su- ceava. Personalul detașat : d-1 inginer silvic: N. G. Teodore- scu și d-nii topografi: Al. Răulescu și D. Scărlătescu. 4. Complectarea planșetei la pădurea Topana (Argeș și Olt). Personalul detașat d I topograf: Oprea Mitran. întreg personalul e pus sub conducerea și controlul d-lui inginer ho- tamic diriginte Gr. Popcscu. -----------a»— Criza pădurilor in Romania și mijloacele de combatere ’) Premiu in valoare de 1.500 lei. 1. Se va face o schițare istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (statul, Domeniul Coroanei, stabilimentele publice și de utilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cât posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 1) Programul Incrărei premiate de d-1 C. Dissescu. 146 REVISTA PĂDURILOR 3. Se va enumără cauzele cari au contribuit la micșo- rarea forțelor și producțiune și la reducerea patrimoniului fo- restier al țârei și prin ce anume s’a manifestat consecințele lor- 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru regulamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor zburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. 6. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Martie 1911. Nota. Manuscriptele sc vor prezentă până ia 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motlo, ele vor fi însoțite dc un plic sigilat, pc care va fi reprodusă deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, in care sc va află închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- mără autorului numai după cc lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Socictăței, in caz contrariu va perde valoarea premiului acordat Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic* prin deschiderea plicului ev numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp dc un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- ridetatca socictăței. REVISTA PĂDURILOR 147 Premiul Dim. A Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinde: 1° Din trecut pânăla 1860. 2° Dela 1860 1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod silivic). 4) Caro va fi rolul și activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele de mai sus, cu privire la chestiuni în legătură cu regula- mentarea exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. 148 REVISTA PĂDURILOR Premiul D-lui N. Cesianu In valoare de 500 lei Studiul arbuștilor din România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în țară) clima, situația, expoziția, solul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale a lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie primă cât și industrializată. NOTA.— Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motlo, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel, tuelile Societăței «Progresul Silvic». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cerc și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerccla- mate în timp do un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. MAI REZUMATUL Ședințelor adunărei generale a Societății „Progresul Silvic" din zilele de 7, 8 și 9 Maiu 1912. Ședin(a dela 7 Maiu Ședința se deschide ia orele 9’4 seara sub preșidenția D-lui Ion Kalinderu. Pe lângă membri mai asistă la ședință d-1 A. Constantinescu fost ministru al agricul turci și domeniilor, d-1 Cudalbii, admi- nistratorul casei pădurilor, d-1 St. Hcpites, d-1 ImIcscu profesor universitar. D-l președinte deschide ședința pronunțând următoarea cuvântare: Scumpi Colegi, întruniți în a 27-a adunare generală vă urez bunăvenire! Ală bucur, asemenea, că pot saluta călduros pe toți domnii, cari, deși nu sunt membri ai societății, au bi- nevoit a ne cinsti, venind printre noi și dându-ne îndemn, prin interesul ce poartă lucrărilor noastre. Scumpi Colegi, Pe lângă plăcerea, ce simțim cu toții de a ne re- vedea, de a ne sfătui și de a putea pune împreună la cale treburile societății noastre, mai doriți de sigur să io 150 REVISTA PĂDURILOR participați la serbarea națională, ce se apropie. Această dorință a devenit tradițională, în urma hotărirei luată cu însuflețire, acum câțiva ani, de a ține adunările noastre generale in ajunul celei mai însemnate aniver- sări dintre marile date ale Renașterei noastre politice și naționale. Cu cât ne depărtăm mai mult de 10 Maiu 1866, 1877 și 1881, cu atât această întreită serbătoare ne amintește cu mai multă tărie sosirea M. S. Regelui în capitală, jurământul depus în Adunarea Deputafilor, proclamarea Neatârnărei și înălțarea patriei la rangul de Regal, iar, împreună cu aceasta, atâtea sbuciumări și lupte ce s’au petrecut și din care am eșit învingători. A fost o adâncă prefacere de^a 1866 până azi, în toate direcțiunile, prefacere sănătoasă și asigurătoare pentru viilor! Sentimentul național și dragostea de țară au reînviat cu putere, mai ales în timpul din urmă, când a prins nouă și adânci rădăcini în inimile tu- turor, la amintirea faptelor unor Voevozi, ca: Mircea- cel-Bătrân, Ștefan-cel-Mare. Mihai-Viteazul, și, mai cu seamă, la amintirea în veci neuitatelor victorii din 1877- 1878, care au revărsat binefacerile lor și peste hotare. Partea luată de M. S. Regele la noua clădire a statului Român, bazată pe Unire și pe Dinastie, e în- deobște cunoscută, iar Domnia sa de 47 de ani, c una din cele mai binefăcătoare în Istoria Țării, care peste puțină vreme va întrece, cu ajutorul Părintelui Ceresc, cea mai lungă Domnie hărăzită de providență unui Voe- vod român, va întrece, zic, chiar Domnia marelui Ștefan. Ea a împlinit aspirațiunile trecutului și a deschis larg calea pentru viitoarea mărire a neamului românesc. In aceste sentimente, și, pătrunși de vie recunoștință către Acela, căruia Va fost dat de Pronie să continue REVISTA PĂDURILOR 151 epoca renașterei naționale, începută la 1821 și afirmată puternic la 1859, urăm dur Majestății Sale Regelui și M. S. Reginei viată lungă, ca să poată conduce mai departe, cât de departe, destinele poporului român, A- celeași urări să le facem pentru întreaga Familie Re- gală și pentru Dinastia Română care să dăinuească peste veacuri, tot mai mândră și mai glorioasă! Domnilor și Scumpi Colegi, Trec acum la programul stabilit pentru adunarea generală de fată. Întâiul punct, după cuvântarea mea, este; expu- nerea activității și situației financiare a societății. Am deci plăcerea a vă comunica, că în anul trecut comi- tetul a ținut mai multe ședințe, în care s'a ocupat, între altele, cu pregătirea pentru imprimat a lucrării d-lui Silvicultor I. /ăuoianu „Monografia Ocolului Silvic Tazlău“, căruia i se dasc unul din premiile de 750 lei, înființate de Ministerul Domeniilor, pe când sc află în fruntea lui d-l Al. Constantinescu. In decursul acelorași ședințe am admis mai mulți membrii noi; am grăbit publicarea lucrării „Drumuri și Construcțiuni”, care ar fi foarte de dorit pentru d-l Saegiu să apară cât mai curând, deoarece ține de mai mulți ani, iar nesfârșirea ar însemna perderea cheltuelilor ce a făcut până acum societatea noastră cu publicarea ei. Am acordat 100 lei ca ajutor unui elev dela Școala de Sil- vicultură dela Brănești și am organizat conferințele din acest an, cari sau ținut în zilele dc 30 Martie și 6 Aprilie. Subiectele conferințelor vă sunt cunoscute din revistă. Am mai dăruit elevilor Școalei de Silvicultură dela Brănești 40 exemplare, reprezentând o mică parte din lucrarea d-lui Prof. Saegiu despre drumuri apărută 152 REVISTA PĂDURILOR până acum, și, in sfârșit, am organizat adunarea gene- rală. Deosebit, biuroul societății s'a îndeletnicit cu cele- lalte chestiuni mărunte, iar in unire cu comitetul de redacție, a urmat publicarea revistei. Numărul pe Maiu e în lucru. In ce privește situația bănească am onoarea a vă comunica, pe scurt, — căci raportul amănunțit îl va citi d-l Secretar Golcscu,—că în cursul anului expirat s'au încasat peste tot 4,052 lei 5 bani, adică cu 1184 lei 95 bani mai puțin decât sc prevăzuse în buget. Diferența provine dela laxa de înscriere, din vânzarea cărților și cu deosebire dela abonamente și colizațiuni, deși biuroul a stăruit neîncetat pe lângă membrii rămași în urmă să grăbească achitarea datoriei. Invitațiuni de plată s’au făcut, atât prin interveniri personale, cât și prin „Casa Pădurilor”, al cărei Administrator, d-l Cudalbii, a avut bunătatea să dea chiar o circulară oficială. Sunt mâhnit că au răspuns prea puțini, deși am spus-o în atâtea rânduri și o repet, că fiecare membru e dator să-și împlinească față de societate, atât datoria morală, cât și cea materială, căci o societate fără mij- loace nu poate progresa. Dureros este că între cei cari figurează cu sume mai mari sunt chiar unii cu situa- țiuni înalte in serviciul Statului! Din suma de 5100 lei, prevăzute în buget, s'a chel- tuit numai 3698 lei 30 bani, făcându-se economie la: di- ferite imprimate, chellueli extraordinare, ajutoare etc. Astfel, excedentul din anul trecut a fost de 353 lei 75 bani, care împreună soldul din 1911—1912, ne dă un numerar în casă de 450 lei 65 bani. Aceștia, adăogați la averea în efecte, care este de 22,100 lei nominal, ne dă un capital de 22,550 lei, afară de 3,297 lei datoriți de membrii pentru cotizații și abonamente, atât din trecut, REVISTA PĂDURILOR 153 cât și pe anul 1912. După cum vedeți datoria e foarte mare* cu toate că în trecut am fost siliți să ștergem mai mulți, membrii, potrivit art. 13 din statute. Articolul in chestiune sună: „Membrii activi, cari n'au achitat cotizația lor la „societate, in timp de 6 luni, Comitetul arc facultatea „după o înștiințare în scris, ce le va adresa Președintele, „de a-i declara ca încetând de a face parte din socie- „late“, Comitetul na făcut însă uz de facultatea, ce-i dă, decât in cazuri mult mai grave. Aceasta nu însemnează însă că trebue să se continue și mai târziu astfel. Iar personal, vă declar că sunt hotărât să las altora condu- cerea, dacă va mai dăinui această stare dc lucruri. De 27 de ani mă ostenesc pentru societatea „Progresul Silvic** și înțelegeți că nu pot urma mai departe, dacă nu sunt ajutat și dacă nu văd că fiecare își face datoria, mai cu seamă că scopul societății e în bună parte și pentru binele membrilor. Domnilor și Scumpi colegi, Ca în toți anii, am prevăzut și acum în ordinea de zi a adun ărei noastre, pe lângă chestiunile privitoare la societate, și câteva probleme silvice. Acestea sunt: 1) Plantațiunile executate în țară, în special de Stat", de d-l Silvicultor-Șef Teodor Spirescu, care va arăta suprafețele, speciile întrebuințate, proporția reușitei și costul la hectar al plantațiunilor, însămânțărilor și împăduririlor executate până la 1902 de Stat și de par- ticulari. Dc asemenea despre: numărul pueților produși în pep nierile Statului, modul întrebuințărei lor, planta- ți unite din Bărăgan, din regiunea podgoriilor și din re- giunea muntoasă. In expunerea sa d-l Spirescu va ana- liza natural plantațiunile și împăduririle din toate pune- 154 REVISTA PĂDURILOR lele de vedere, întemeindu-se pe observați uni și lipsuri constatate. 2) „Organizarea învățământului silvic superior" de d-l Inspector General Petre Antonescu, care ne va expune, cu compelința d-sale cunoscută,: bazele constituirei în- vățământului silvic în diferite State ale Europei; fazele prin care a trecut; necesitatea unei reforme care să asi- gure practicei forestiere o bază științifică serioasă; orga- nizarea acestui învățământ la noi ; îmbunătățirile de cari se simte trebuință, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic, și măsurile ce se impune pentru ca silvicu- torii-funcționari să-și poată aprofunda și lărgi cunoș- tințele profesionale și să poală con'ribui astfel temeinic la propășirea silviculturei naționale. 3) „Suprafețele exploatate ras și regenerarea lor” de d-l Silvicultor-Șef Daniel Klein, care va face istoricul acestor tăeri, va arăta pe unde au fost aplicate cum și rezultatele dobândite. Toate trei chestiunile sunt, și însemnate și de actua- litate, asfel în cât sper că vor fi ascultate de toți, iar discuțiile ce se vor încinge, vor lumina nedumeririle cc se vor ivi. Domnitor și Scumpi colegi, 4$ fi dorit să închei u cu aceasta expunerea mea. Din nenorocire riam fost scutiți nici anul trecut de perderi în sânul nostru. Cel dîntâiu, care ne-a părăsit, a fost colegul V. Bacruban, silvicultor-Șef, pierit pe neaș- teptate în tragicul incendiu al vaporului „Regina Elisa- beta”, și întfovârstă relativ tânără. A urmat apoi; Petre Cernălescu, silvicultor-șef decedat în Decemvrie 1912. REVISTA PĂDURILOR 155 FMe odihna ușoară, iar amintirea vie in inimele colegilor și a noastră, cari i-am avut printre noi. Am sfârșit! După aceasta, d-1 secretar casier V. Golescu dă citire si- tuație: financiare a societăței pe anul expirat 1912—1913 în ur- mătorul cuprins: Domnilor Membri, Autorizat dc comitetul central de administrație, am onoare a vă expune situația financiară a societăței pe anul 1912-1913. La inccputul anului Societatea avea un fond în efecte publice de 22.100 lei și numerar lei 96,90, adică în total lei 22.196,90. Din trecut și pe anul budgetar 1912 1913 erau de încasat in exer- cițiul expirat dela membri 5.353 lei, iar dela abonați 748 lei, în total deci dc Iei 6.101. Din cauză de decese, ștergeri de membri pentru neplata datoriilor și refuz de a mai primi revista, această sumă se reduce la : Pentru membrii.......................Lei 5.175 » abonați.........................» 620 Total ... Lei 5.795 Din această sumă s'a încasat: Dela membrii.........................Lei 2.260 » abonați..........................» 238 Total ... Lei 2.498 Au rămas datori: Membrii cu...........................Lei 2.915 Abonații cu............................ > 382 Total ce mai este de incasat . . . Lei 3.297 In acest an au plătit complect cotizațiile și abonamentul 105 mem- bri din 217, rămânând în armă cu plata 112, iar dintre abonați 17 din 34 nu sunt la curent, Cei 112 membri cari nu sunt la curent datorează: Pe exercițiul expirat.....................Lei 1.712 Pe trecut................................... > 1.203 Total . . . Lei 2.915 Cei abonați datorează : Pe exercițiul expirat...........................Ixsi 186 Pe trecut.................................» 196 Total . . . Lei 382 156_____________________REVISTA PĂDURILOR____________________________ Insasări PlriU.tr Efectuata Cupoane.........................................I 027 1.027.25 Taxe de înscrieri................................. 40 10,— Vânzarea cărților................................. 70 16,— Cotizațiuni.................................... 1.300 803,—• Abonamente......................................2.300 1.685.— Subvenția Ministerul Domeniilor.................. 500 500,— Anunciu la revista pădurilor....................... - 10 80 5.237 4.032,05 Cheltueli Imprimarea revistei....................... 1.700 1.699.15 Diferite imprimate......................... 250 111,50 Expedierea revistei........................ 200 195.— Abonamente și cumpărare dc cărți .... 200 122,65 Remiza încasatorului....................... 250 173,80 Indemnizarea Secretarului.................. 960 480,— Cheltueli extraordinare...................• . 300 9^20 Ajutoare de studii, etc........................ 600 220,— Imprimarea monografiei ocolului Tazlău . 600 1.047,90 Mobilier........................................ 40 - ■ 5.100 4.146, W Excedent din anul trecut................... 96,90 încasări........................................ 4.052,05 4.148,95 Cheltueli ................................4146.20 Rămas în casă la 30 Aprilie.................. 2.75 La 1 Maiu 1913, Societatea are un capital în efecte de lei 22.100 și în numerar de 2 lei, 75 bani. In total, efecte și numerar, 22.102 lei, 75 bani. Comitetul găsind în regulă aceste cheltueli le-a aprobat și totodată m’a autorizat ale expune d-voastră împreună cu proectul de buget întocmit pentru anul 1913 1914, cu rugă- minte pe deoparte ale aproba și d-voastră iar pe dc altă parte a-mi da cuvenita descărcare de gestiunea financiară a expira- tului an 1912—1913. In ce privește bugetul pentru anul 1913—1914 veniturile s’au stabilit ținând seamă de încasările medii și numărul mem- brilor, iar cheltuelilc după cum sc arată în proiectul de budget ----------------------------- REVISTA PĂDURILOR 157 Speciile silvice străine la jKălini In primăvara anului 1908 s’au trimis la domeniul Mălini din partea societăței „Progresul silvic” mai multe feluri dc se- mințe și puieți de esențe silvice spre a se observa modul de reușită în această localitate. Relativ la ele comunicăm următoarele : Atât semințele cât și puieții trimiși au fost cultivați în pepiniera din ocolul silvic Poiana Doamnei, situată la o alti- tudine de 700 m. I) Semințele varietăților de brazi, sămănate la 19 Aprilie 1908, au răsărit în general foarte rău, pentrucă procentul de germinație al semințelor primite era foarte redus. Astfel: a) Din Abies Nordmanniana au răsărit numai câteva fire; puieții eșiți au fost ținuți parte sub umbră, parte în plină lumină. Vegetația înecată; la sfârșitul toamnei primului an puieții aveau numai 2—4 cm. tulpină cotiledonată, dar o rădăcină pi- votantă relativ puternică, 5 — 12 cm. lungime. In primăvara 1909 au fost rcpicați și se găsesc și azi în locul derepicare având la o vârstă de 5 ani împliniți 0,20—0,30 m. înălțime. Deși diferența c mică, se pare însă că acei ținuți până azi sub umbră, sunt cevâ mai puternici, și au un frunziș de un verde mai închis și mai abundent decât acei cultivați la lumină. b) Abies balsamea a răsărit tot așâ de slab ca precedentul. A fost cultivat sub umbră. Vegetează mai încet decât precedentul. In toamna primului an avea 1 —2 cm. tulpină și 3 cm. rădăcină pivotantă. Rcpicat la 1909 are astăzi la 5 ani: 0,10—0,25 m. înălțime, c) Abies siberica a răsărit numai 15 fire, Pucții ținuți sub adăpost au o creștere extrem de lentă. La sfârșitul toamnei anului întâi aveau o tulpită de 1 cm. și pivot lipsit aproape complect de mustăți dc 2 cin. lungime. Azi se află rcpicați și au la 5 ani abiâ 0,05—0,08 m. înălțime. 158 REVISTA PĂDURILOR d) Abies concolor nu a răsărit nici un fir. e) Pseudotsuga Douglasii a răsărit 3O°/o; (în încercări cu semință cumpărată de Administrația Domeniului Coroanei în anii preccdenți au obținut totdeauna cel puțin 7O°/o germinate). A fost cultivată la lumină. Vegetează repede și puternic; în toamna anului prim aveâ 5—13 cm. tulpină cu mici rămurele și 8 —15 cm. rădăcină fas- ciculată cu mustăți numeroase. După 2 ani, în primăvara 1910, vârfurile firelor, cari nu fuseseră acoperite de zăpadă erau uscate, pișcate fiind de ger. Perderea s’a reparat ușor din numeroșii muguri laterali și vârful s’a refăcut. Insă în iarna trecută 1913, la o vârstă dc 4 1 ani, aproape toată creșterea terminală din anul 1912, neacoperită de zăpadă, a înghețat din nou, la o temperatură minimă de 25°. Se notează că in acelaș frig, al(i puiefi de Pseudotsuga Don- glasii, de o vârstă de 9 ani, pe cari îi avem în pepinieră și în grădina locuinței, nu au suferit de loc. Acești din urmă sunt puieții trimiși de „Progresul Silvic” odată cu semințele; au creșterea frumoasă și următoarele di- mensiuni (la o vârstă dc 9 ani): 1 l,50m. tulpină, iar creșterea anului trecut 0,40 m. /) Picea Silkacnsis a răsărit 10°/0. Ținut la început în plină lumină, după 2 3 săptămâni a pierit jumătate din can- titatea răsărită, restul a fost umbrit. Crește încet, plăpând în primul an; toamna puieții aveau 1—3cm. tulpină și rădăcină slabă 2—4 cm. lungime. Repicat în anul 1909 și ținut în lu- mină a luat din an în an c creștere mai viguroasă; îndată însă ce a ieșit deasupra zăpezei, vârfurile rămase neacoperite au înghețat. Același luciu s’a întâmplat și cu puieții de această specie primiți dela Progresul Silvic cari deși aveau o vârstă de 9 ani în iarna 1913, totuși le-au înghețat vârfurile. Astfel, am fost silit să arunc majoritatea puieților de Picea Sitkaensis cari la 9 ani aveau o înălțime de 1—1,60 m., creșterea anului precedent fiind dc 0,60 m. Am conservat, fără mari speranțe însă, câtevă exemplare, la cari vârful deși fără cetină și cu aparență veștedă, totuși manifesta în primăvara prezentă o tendință de-ași desvolta mugurii. g) Pinus rigida a răsărit bine. Cultivat în descoperiș corn- REVISTA pădurilor 159 plect aveâ la sfârșitul primei toamne 5 cm. tulpină. 7 cm. ră- dăcină cu multe mustăți. Crește repede și în anul prezent, la 5 ani etate are 0,80 m. înălțime, creșterea anului trecut fiind de 0,20 m. Numai, nu înțeleg pentru ce a fost botezat rigida, când tulpina și ramurile lui sunt tocmai contrar numelui : foarte moi și mlădioase? /i) Cedrus Libani, au răsărit vreo câteva fire, cari însă în prima iarnă următoarea au pierit. i) Cupressus Lawsoniana. A răsărit binișor, 9°/0. Compa- rativ cu micimea seminței, puieții au vegetat destul de repede în primul an, având toamna 2—8cm. tulpină și 2—8 cm. ră- dăcină fasciculată. In iarna trecută 1913 părțile neacoperite de zăpadă au înghețat însă la toți, și s’au uscat. II) Puieții trimiși, dela o pepinieră din Ungaria, au ajuns în stare rea, fiind despachetați la vamă; din această cauză au fost ținuți la soare timp de 24 ore cu rădăcinele în apă; grație acestei precauțiuni și îngrijii ilor ulterioare, s’au prins di ntr’ânșii o bună parte. a) Abies Nordmanniana la 9 ani împliniți are 0,40 m. înăl- țime și creșterea anului precedent 0,10 m. b) Pinus strobus nu a fost pus sub observație specială, dc oarece în localitate s’a cultivat și anterior cu o foarte bună reușită. Astfel avem copaci de 13 ani crescuți în localitate, cari după ce au trecut prin criza a două transplantări, dintre cari ultima la 8 ani, totuși au atins o înălțime de 8,50 m. având un aspect foarte viguros și frumos. c) Picta rigida. Puieții trimiși cu această etichetă au fost de pin sylvestru. d) Pseudolsuga Douglasii și e) Picta Silkaensis au fost amintite la seminfe. f) Thuga orientalis. Din 30 bucăți au mai rămas două. Aceste au la 8 ani etate 0,70 —0,90m. înălțime. g) Juniperus virginiana are la 8 ani vârstă 0,80—1 m. înălțime, creșterea anului trecut a fost de 0,30 m. h) Picta alba americana prosperează bine în localitate; la 8 ani împliniți are 0,80—1,20 m. înălțime, creșterea din anul trecut fiind de 0,40 m. 160 REVISTA PĂDURILOR i) Picea pungens crește încet, mai încet ca molidul nostru. La 9 ani etate are 0.30 —0,60 m. creșterea anului prece- dent = 0,15 m. j) Larix leplolepis a reușit până acum foarte bine; crește chiar mai viguros și mai repede decât larix europeea. I.a vârsta de 8 ani are 2,50—3,50 m. înălțime, creșterea anului trecut fiind de 1 m. In rezumat dintre speciile exotice încercate până acum la Mălini s’au demonstrat că nu pot suportă rigoarea climei de fel: Cedrus Libani, Picea Silkaensis și Cupressus Laiosoniana; apoi că Pseudolsuga Donglasii în prima tinerețe — până la 5 ani —, descoperită aflându-sc nu poate suj>ortâ un frig de —20°; Dar mai bătrână rezistă chiar la— 25°. Dintre celelalte specii citate, cari merg mai mult sau mai puțin bine, o mențiune specială de bună reușită merită Pinus Strobus și Larix leptolepis. A. Precup Silvicultor -------------------------- CULEGERI DE CUVINTE VECHI, ÎNTREBUINȚATE IN HOTĂRNICIA MOȘIILOR ȘI PĂDURILOR A Adict = învoială, legătură. Adeprenare = tovărășie. Agonisită = avere, stare, muncă. Agru = pământ. Anafora = cerere, raport, petițiunc. Analogie = proporție (matematică). Apelație = apel, cerere de rejudccare a unui proces la o instanță superioară. Arman = loc unde este aria unei moșii. Avaet = taxă. B Baștină = moșie moștenită din moși strămoși. Bez = și, pe deasupra, în plus. 1) Unele din aceste cuvinte sunt strânse din actele, planele ți documen- tele vechi, cc am citit și transcris cu d-nii elevi, din secția superioară, după slova cirilică, la cursul de hotărnicii, Iar altele sunt extrase din adnotările fă- cute Codului Caragca dc d-1 Ion Paladc (1907). REVISTA PĂDURILOR 161 Biv = fost, ex. Blagoslovenie = autorizațiune, binecuvântare. Blogodoresc = a da har. Bour = marca Moldovei, pusă pe copaci ca semn de hotar. Budaștină foarte vechiu, de când lumea. C Canon = lege bisericească. Capete = capital, sumă de bani. Catagrafie = registru de transcripțiuni (de obiceiu de imobile). Catastih = registru. Caznă = tortură. Cădere = drept (jus). Cătălău = încetișor. Căzni =• a tortura. Cestvirtă = un sfert. Cheia = trecătoare, strâmtoare. Chezas = garant, fidejusor. Chezășie = garanție, fidejusiune, cauțiune. Chezășuit = cauționat. Chezășui = a garanta, a da cauțiune. Chingă = moșie lungă și îngustă la mijloc. Chivernisi = a guverna, a administra. Cin = slujbă, funcțiune, considerată la noi, în trecutul is- toric, ca un grad dc nobleță, (clasă a parte), cum sunt azi în Rusia, cinovnicii. Ciric = din măsură, de obicei 1/4 stânjen, pogon, etc. Clironomie = moștenire, succesiune. Conac = popas. Coscoave = loc unde se strânge apa. Crainic = comisar domnesc. Creastă = ultimul vârf. Cucura = tolbă, Cumpliciune — sfârșit. Curea = teren lung și îngust. Curmătură — o vale mică ce taie un munte. Cursoare = albia apei. 162 REVISTA pădurilor D Dajde = bir. Dar = donațiune, danie. Dâmb = movilă marc, izolată, pe loc șeș sau între două vălcele. Deavalma = în comun, în indiviziune. Deli “ dosar, Delniță = unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu 45 st. p. Se mai zice Delnită și la o bucată de pământ izolată, care ține de o altă moșie. 1). ex.: piu dela Diochefi este delnită a moșiei Crucea-de-Sus. Deobște = sinonim deavalma. Depoziton = depozit, lucru dat în păstrare. Depreunarie — tovărășie. Desitină = unitate de măsură de suprafață, rusească. Despui = stăpânesc. Devălmășie = indiviziune, comunitate de bunuri, sinonim obștire. Diastimă = soroc, lermcn. Diată = testament. Dosul — partea despre Nord ori Apus a dealului. Dreptăți = drepturi. Dudă = țeavă. tub. Durez = clădesc. E Eretocrizie = arbitraj. Eretocritic = arbitru. Exoflistica = răfuială. Exoprica = parafernă, bunuri extradotale. F Felurime = gen, speță. Foișor = sala de recepție. Fraudă = fășie de pământ răsturnată cu plugul. Fruncea = sprânceană. REVISTA PĂDURILOR 163 G Gint = neam. Giudece = judecător. Glăsuire = acord, învoială. Glie = brazdă groasă dc pământ, cu iarbă. Gloabă = amendă. Grind = un loc ridicat în general lung, în bălți sau os- troave, cc nu sc inundează. Gropuri = aglomerare dc movile. H Haliă = semn, țintă. Haraciu — tribut. Harasladisi = a licita. Harasladismă = licitațiune. Hațaș = poteci prin hățiș. Hărăzire = cesiune. Hățiș = pădure deasă (dc mărăcini). Hereghie = moștenire. Hlămășeală = slăbiciune. Hlisă = p&mânt cleios. Hrisov = decret, document, diplomă. Hrizis = uzufruct. Hliză = o moșie îngustă, căreia in Muntenia i sc zice și fâșiei că. I I = și. lărăbie = loc de arătură, hng și îngust. Imprejmă = față în față. încredințare = garanție. Infurcătură sau înfurcitură (a două părac) = confluența a două pârae. întrebătură = anchetă. înzeclenire = întărire. lotezie = adopțiune, înfiere. Iproci = și celelalte, etc. 164 REVISTA PADURITOR Iscodnic = spion. Ispravnic = prefect de județ. Isprăvnicat = prefecturi de județ. Istovește — sfârșește. Izbrăni = a se scăpa, a achita (o datorie). Izbrănire = achitarea (unei datorii). Iznoavă = din nou, dc ex.: „și cu primirea noastră era să intrăm în de iznoavă judecată, tot la pomenita, cinstită judecă torie“. Izvod = registru. Izvodi = a înregistra, a găsi. Izvodi = a lua naștere ex.:.... „Părâul ce sc izvodește din împreunarea acestor două pârae poartă în jos spre vale nu- mele dc Părâul Sărei...“. J Japșa = o depresiune de teren totdeauna cu apă, cu o formă lungăreață. Jărăbie o măsură veche topografică dc 5 st. p. Jariște = dărâmătură dintr’o zidire arsă. L Lanțul = măsură de 10 stânjeni. Legaton = legat, (la succesiuni). Leș = cadavru. Liman = port, vadul. List = pagină. Liten = pământ moale lipicios. Litră = ciosvârtă, sinonim cu ciric. Luncă = câmpie joasă. M Maiște — timp ploios. Mădular = organ (administrativ, judecătoresc, etc.) Mălăios = țărmuros. Mehtup = scrisoare domnească. Mejdina = despărți tură de hotar, sinonim răzor. Mlaștine = loc cu izvoare care nu seacă. revista pădurilor 165 Moașă = mătușă. Mociorită = mlaștină (cum sc zice de cei din munți). Mocru = pietros. Mofluz = falit. Mofluzi = a da faliment. Moș = unchiu. Mutuic = vamă. N Namea = scrisoare expresă. Năstar = instituțiune, direcțiune. Năstavnic = stareț. Nestrăduitor = nediligent. Nișfea = monedă de 4 lei vechi. O Obârșie = origina unui râu sau a unei văi. Oblăduire = guvernare, cârmuire. Oblâduitor = guvernator, cârmuitor. Obraz = persoană. Obște = vezi : de obște, deavalma. Obștesc = comun, indiviz : bunuri indivize. Obști = a publica, a face cunoscut în general. Obștire — indiviziune, comunitate; sinonim devălmășie. Oceag = cort domnesc. Ocină = parte dc moșie (dc veci). Octac = tovarăș. Odihnit = mulțumit. Ogoiu = liniștesc. Ohavnic = proprietate de veci. Oium = venit, ex.:.... „iar pentru pietrele dc moară să le pețuiască la oiumul mori.... cât oium or face în 14 ani”. Ort = din monedă. Osârdie = silință. Ot = dc lângă, dela. Otaștină = dijmă care se lua din vin. Otnasenie = hotărâre judecătorească (autorizație). 11 166 REVISTA PĂDURILOR P i Pak = și asemenea. Padină = o vale închisă, în câmp sau pădure, fără scurgeri. Panove = locuri nisipoase pe maluri. Paragină = loc sterp unde au fost vii. Paragrafie — prescripțiune. Păsuire = indulgență. Peceltnic = sigiliu. Periusie = sumă, totalitate. Pestese = interzis. Pivă = piua morii. Pliroforisi = a se informa. Pliroforie = explicație cx.:.........,am luat pliroforie din sem- nele acestei moșii”. Plocad = podoabe la cai. Podină = o vale închisă pe câmpie, fără scurgere. Pogodit = nc-ain pogodit = nc-am învoit (tranzacție) de ex. : într’un act din 1837 am găsit următoarea frază : „preju- dccând judecățile și străgănirile ce o să cercăm, pentru sfârșitul ce nu-1 cunoaștem cum va eși, în cea din urmă ne-am pogodil între noi”. Pohoi = torent. Politicesc = civil (proces). Ponor = surpătură de pământ, loc râpos. Ponoslui = a calomnia. Posadnică = întreținută, metresă, țiitoare. Potopi = a inunda, a îneca. Pravet = scop, țintă. Pravilă = lege. Prepuitor = acuzator pe nedrept, năpăstuitor. Prigoni = a se judeca cu cineva. Pripor “ teren pieziș, cu pante repezi. Prisacă = locul unde se cresc albinele. Pronomion = preferință legală, (la succesiuni dc imobile). Protocolit = iscălit, semnat, ex.:.... „condică de nimeni protocotită". Protocol = condică. <■ Protimisis *= drept de preferință (la vânzări de imobile). REVISTA PĂDURILOR 167 Protimisi = a fi preferat, a avea întâietatea. Provalisi = a propune ceva (în judecată). Provlima = propunere ce face obiectul unui proces. R Rajană = teritoriu. Răfui = a achita (o datorie). Răsmiriță = revoluțiune, insurecțiune. Răzor = o potecă printre tarlale. Rechitiș — loc pe lângă apă, unde crește răchita. Robire = servitute, sinonim rubire. Rubă — cârpă. S Șah = parafă (la registre). Seciu = răzor de mărăcini și burueni. Șfoară = o moșie lungă și îngustă. Sforârea = măsurătoarea, în general, a lățimei unei moșii. Sfori = a măsura, a delimita. Siliște = locul unde stau vitele. Sinet = obligațiune, act de proprietate. Sineturi = acte de proprietate. Slemne = culmea dealului Slog = un fel de șanț. Clomn = tinda bisericei. Sloviri ■■ silabe. Soroc = termen. Staniște = loc unde donn vitele. Staroste = președinte de corporație sau breaslă. Stăpânire = autoritate. Sufruncea = sprinceană. T Tacrir = interogator, cercetare, dedarațiunc Ex : ...„prin tacrirul ce l’au dat jăluitori...” . Taler = Tesaur de monumente istorice, condica de crisoave a lui I. G. Caragea Vodă (1815), obștesc zapis de împrumutare 168 REVISTA PĂDURILOR dela Kir G. Sachelarie :...că la această marc trebuință s’au îm- prumutat țara tl. 420000, adică patru sute două zeci de mii lei”. Deci un taler = un leu pechiu. In Germania un thaler (Brunswick, Hamburg, Saxon ia)' = 3 fr. 80. Prusia — 3 fr. 71 (1838). Tesaur de monumente istorice pag. 363... „Iar dela o vreme încoace totdeauna când sc schimba vomicia poliții, li se fac și lor adeverințe nouă, pentru ca să li se ia avaet, care avaet s’a tot înălțat din vornicie în vornicie, până au ajuns acuma dc Ii se ia pentru adeverințe câte un galben de tl. 14...". După acest documnent al lui Caragea din 1817 talerul era echipolent cu un sfanț, căci 1 galben ” 14 sfanț. 1 sfanț = 2 lei vechi, 10 parale. Tesaur dc monumente istorice condica de crisoave a lui I. G. Caragea Vodă ...„adică prețul berbecului sau a oei cu miel țigăi să fie câte ll. 6, prețul berbecului sau a oei cu miel bârsan să fie iarăși câte taleri 6, și țapul sau capra cu iedul să fie câte taleri 5". Tar = greutate. Tarla = diviziuni din terenurile dc cultură. Tăietori de bani = falșifieatori. Tâlc = traducere, interpretare, explicare, înțeles, senz. Troian = grămădirc dc piatră, de pământ sau de zăpadă, Tuin = steag din podoabe dela cai. Tult = monedă a V, dintr’un leu vechiu. T Țiclău = muchia dealului. u Ug = monedă de 20 lei dc aur. Uric = document dc moșie. Usur = dobândă. V Vad = loc pc unde se poate trece un râu Voroavă = sfat. revista pădurilor 169 Văgăună= loc înfundat între două dealuri, loc de scursoare Vârtop = loc plin de gropi mari. Vechil = mandatar. Vechilet = mandat. Vechil de judecată = mandatar pentru reprezentare în in- stanță, (advocat). Vechilet de judecată = mandat pentru reprezentare în instanță. Vel = mare; vel logofăt. Veleat = an. Vinui = a inculpa. Vistierie = tesaur, fisc. Volnic = permis, îngăduit. Z Zapis = înscris, chitanță. Zapodie = un platou deschis, pe deal. Zare = un luminiș. Zapt = seamă, socoteală Ex.: „în zaptul său”=în seama sa. Zăbliță = fereastră. Zălog — amanet. Zălogaș = amanetat. Ex.: „Creditor Zălogaș**. Zălogi = a amaneta, a da gaj. Zălogire = amanetare. Zăticnite = împiedecare, întârziere. D. S. Drămbă Inginer silvic și hotamic Conferențiar pc lângă școală dc silvicultură din brănești --------------OSC-------------- DESPRE FORMA ARBORILOR In articolul întitulat „Recunoașterea lemnelor" apărut în No. din Martie 1913 al „Revistei pădurilor** d-1 Gh. C. lo- nescu, silvicultor, conferențiar de istoria naturală la școala de silvicultură din Brănești susține următoarele: „Arborii crescuți isolați au inele mai largi ca cei crescuți în masiv strâns. 170 REVISTA PĂDURILOR Un arbore izolat prezintă ramuri mai multe și ca conse- cință își formează inel mai lat. Dc aceea, în părțile superioare ale trunchiului (nu însă în mod exclusiv) și în cuprinsul coronamentului arborelui, inelele sunt adesea de 2—3 ori mai groase ca în părțile inferioare, din care cauză tulpina unui arbore izolat în loc să fie conică, va căpăta o formă aproape cilindrică; arborii crescuți în masiv au o tulpină curat conică". Causa acestei inegalități de inele autorul o află în urmă- toarele două motive : „1. Ramurile sunt vecine cu frunzele și prin urmare sunt mai aproape de laboratoriilc substanțelor nutritive. 2. O causă mechanică, de oarece în organele mai tinere coaja este mai elastică ca pe tulpina bătrână. Apoi și acțiunea vântului, care mișcând mereu părțile superioare, mărește elasti- citatea și flexibilitatea scoarței micșorând prin aceasta acțiunea de presiune, pe care aceasta din urmă o exercită asupra cam- biului“. Este fapt, că arborii crescuți isolați produc inele mai largi, tot asemenea și părțile mai tinere ale arborelui (crengile) din causa ca a lari arbori desvoallă ui: coronament mai bogat, iar crengile se află în nemijlocita apropiere a frunzelor, unde se asimilează materiile nutritive. Admit și acțiunea mechanică a vântului asupra desvoltărei inelelor. De aici însă nu urmează, că „tulpina unui arbore isolat în loc să fie conică va căpăta o formă aproape cilindrică; ar- borii crescuți în masiv au o tulpină curat conică". Aceasta constitue o inesactitate, peste care nu se poate trece la ordinea zilei. Căci c notorie d. es. că stejarul isolat deja Ia mică înălțime dela pământ pornește crengi, cari cresc și se desvoltă în detrimentul tulpinei producând o coroană vastă cu ramificări bogate pe când tulpina este redusă la rol secun- dar : dispare în locul unde se începe coroana sau abia se poate urmări în coroană, având în cașul de față o formă eminamente conică și nici de cum „aproape cilindrică" după cum susține autorul. Fenomenul acesta își află explicarea în următoarele: Ramurile, ce emanează din partea inferioară a tulpinei, iși împlinesc în mod strălucit menirea de a nutri acea parte REVISTA PĂDURILOR 171 a tulpinei contribuind astfel la sporirea elementelor lemnoase în direcția tangențială. Și e foarte natural, ca tulpina să fie la bază, în părțile ci inferioare, cu mult mai groasă, decât la cre- ștet, pentnică numai astfel va oferi bază sigură coroanei vaste, de care se lovește vântul cu o putere cu atât mai marc, cu cât e mai estinsă coroana arborelui isolat. Iar acum să cercetăm acel aș stejar crescut în masiv. Ve - cinătatea arborilor ce-1 înconjoară, îi suprimă ramurile ce dau să-i crească deja la mică înălțime dela pământ. Abia la o înălțime considerabilă — uneori peste 20 m. — își desvoltă co- roana foarte redusă în raport cu tulpina, care până la coroană c lipsită de ramuri. Urmarea va fi, că partea superioară a tul- pinci fiind mai aproape dc coroană, locul de asimilațiune a nutrimentului, produce inele mai largi decât partea inferioară unde ajunge mai puțin nutriment, dând astfel tulpinei o formă aproape cilindrică și nici dccum „curat conică** după cum sus- ține iarăși autorul. Apoi arborele acesta — crescut în masiv — nici n’are lipsă dc-a fi resistent împotriva vântului, fiind apărat de arborii din jur—așa în cât și de aici rezultă, că nare nici un rost de-a fi mai gros la bată decât la creștet, cu alte cuvinte „conic**. Intr’adevăr viața de toate zilele ne adeverește în mod eclatant, că arborii crescuți isolați desvoltă o coroană vastă purtată de-o tulpină conică, în vreme ce arbori ca stejarul, fa- gul, bradul, molidul, etc. esclusiv numai crescuți în masiv sunt în stare a produce tulpini drepte lipsite dc ramuri și mai pre- sus dc toate cilindrice servind astfel materia brută atât de pre- țioasă pentru industria lemnului. De aici tendința nestrămutată de-a crește — întru cât sc poale — masive strânse, cari singure sunt chemate de-a ridica și asigura venitul pădurilor. Scmniț 1913. loachim Popovici Ascultător la școala superioară de silvicultură din Selmecbanya Ungaria. 172 REVISTA PĂDURILOR torsiunea școalei forestiere în Julie 1912 ZIUA a 5-a. In zorii zilei am părăsit poziția încântătoare a Mânăstirei Rașca și cu landourile originale ale acestei părți a Moldovei, ne- am transportat spre Ocolul Râșca, a cărui reședință am vizi- tat-o în trecerea noastră spre T.-Neamț. Fiindcă timpul a fost în mare parte ploios și totuș aveam de parcurs un lung itinerariu până la Mănăstirea Neamțului, în această zi nu putem spune că am văzut ceva remarcabil. Am vizitat numai Cetatea Neamțului și pădurea de Gorun cu Mes- teacăn de pe dealul Neamțului. Ceia ce prezintă caracteristic această regiune, și care-ți lo- vește prvirca dc cum ai intrat în ea, este abondența Mestea- cănului (Beiula vcrrucosa și Beiula pubcsccns), care aci înlocuește în mare parte fagul. Prin tuferișc și răriște, pe coastele și crestele dealurilor, acest arbore se conturează prin silueta sa argintie, pr n ramurile sale albe, mlădioase, aplecate de amcntcle și dc foile sale mișcătoare, prezintând în totul un port grațios și pi- toresc. Este dc remarcat la noi în țară faptul, că în Oltenia el este puțin răspândit, formând grupe izolate de mică întindere; de- vine ceva mai abondent în Muntenia, pentru a constitui mai apoi adevărate masive în Moldova. In Oltenia și Muntenia cl arc o talie modestă, pe când în Moldova ajunge gros și măreț, în ciuda fagului care aci rămâne mai jos, fiind redus la indivizi în general scunzi, groși și tortuoși. Aria ce comportă în țara noastră aceste 2 genuri (Beiula și Fagus) sc poate compara, în mod schematic, cu 2 triunghiuri isoscele foarte lunguețe, alipite și în mod invers dispuse : cel care reprezintă întinderea fagului, având bază în Mehedinți (spre Banat) și vârful spre Fălticeni (Suceava), iar celălalt, reprezin- tând extensiunea Mesteacănului, având baza în Suceava și vâr- ful în Oltenia, între Baia-de-Araină și Cloșani. Extensiunea mare a Mesteacănului în aceste regiuni, este datorită naturei acestei esențe, care este rustică, rezistentă Ia REVISTA PĂDURILOR 173 gerurile târzii și prefera climatul continental rece al părților despre Nord-Est, pc care fagul nu-I mai poate suporta. Apoi Mesteacănul are avanhgiul că-și poate reduce perioada de vegetațiune până la 3 luni, care este minimum dc lungime cc poate ea comportă pentru ca un arbore să poată vegeta în această regiune *). Fagul, din contra, nu poate prospera dc cât acolo unde el va avea o perioadă de vegetație mai mare de 5 luni. O altă caracteristică a acestor păduri de Mesteacăn, este faptul că într’ânsele se observă casubarbust foarte comun Juni- perus communis (Icnuperul). ZIUA a 6-a. A fost destinată spre a sc vizita ocolul Mânăstirea-Neamțu, conduși fiind aci dc d-l Dumbravă, șeful regiunei a Xl-a P.-Neamț, de d-1 Subinsp. I. Simionescu, agent dc control și dc <1-1 I. Jianu, șeful ocolului respectiv. Din punct de vedere geologic 2), regiunea cade in terenuri aparținând n iocenului și amine faciesului numit formațiunea saliferă subcarpatică, țx' care Herbich îl numește „Schlicr", și care corespunde cu etajul Helvețian. In Moldova dc Nord, această formațiune este o continuare a formațiunei identice din Austria de Sus, în ambele țări fiind situată imediat d’asupra stratelcr cu Cerilhium margaritaceum și Cerithium plicatum, care reprezintă Burdigalianut. Formațiunea saliferă subcarpatică, formează la noi o zonă care limitoază spre E. (în Moldova) zona flyschului, constituind toate colinele și dealurile cc însoțesc marginea flyschului carpatic din Bucovina și până în valea Dâmbovițci, continuându-se apoi spre W în Oltenia cu mici întreruperi. Se caracterizează printr’un facies marno- argilos, fiind format din marne argiloase cenușii, mai rareori roșcate, în cari se găsesc cuprinse numeroase culcușuri de sare și de gips. Se mai remarcă o gresie micacec cu grăuntele fin și cu diverse nuanțe, conglomerate cu și fără rocc verzi, precum si *) A. Griacbach: La voate re- REVISTA PĂDURILOR 175 duce până la 5 și chiar 1 luni perioada de vegetațiune, frunzele lui putând persista până la un minimum de 2 ,5 C., pe când fagul nu îndeplinește aceste condițiuni *). Comparând acum bradul cu stejarul, constatăm că primul se găsește în zona lui reală de vegetațiune, pe când din contra, stejarul este la limita vegetațiunei sale. In plus, bradul, și în gene- ral toate rezinoasele, împreună cu Mesteacănul, au proprietatea de a-și putea reduce perioada lor de vegetațiune până la mini- mum de 3 luni, având nevoie și de o mai mică intensitate de căl- dură și hm ină spre a o desvolla normal, l ot ca o urmare a si- tuațiunci lor, unul la limita vegetației, altul în zona lui reală, și anii bogați în sămânță sunt foarte rari la stejar și mai abundenți la brad. In modul aresta îmi explic eu părerea,care după mine este destul de justă, pentru cc bradul a început a se instala cu semințiș sub stejar, cu tendința dc a-1 înlocui. Ca esențe de diseminație și arbuști : Acer pseudoplatanus, Fraxinus Ornus, Tilia părui fol ia, Sorbus aucuparia, Alnus in- cana și glulinosa, Salix haslata și Myricaria germanica pe prun- dișul apelor; Crataegus monogyna Acer campcslris, Sambiicus nigra și racemosa, Kluumuis frangula, Cytisus nigricans, Spiraea ulmi folia, hmicera Xylosleum, Daphne Mezereum, spc-cii dc Fosa și Hubus, Salix caprea, Alun, Cireș sălbatec, Malus acerba, puțin carpin, Berberis vidgaris, Clematis reda și vitalba. Un oarecare număr de plante erbacee preferă umbra pădu- rilor, dar numai puține din ele cresc la întuneric, majoritatea staționând pe lisieră și pe stâncile și locurile umede din văi. Crip- togamele vasculare sunt reprezentate prin Phaegopleris dryop- leris, Aspidium aculcalum, Polyslichum Filix-mas, P. spinii- losum, Cyslopleris fragilis, C. sudclica, Scolopendrium offici- nale, Equiselum silualicum, etc. Dintre mușchi putem cita specii de Dichranum, Barbuta, Funaria, Bryum, Mnium, Poly- tricum, Hypnum, etc. Dintre licheni: Usnea barbuta și Usnea longissima, caracteristice prin pletele lor lungi suspendate de ra- murile brazilor, cărora le dă aspectul jalnic și mohorât al cape- telor unor bătrâni sărmani cu pletele cărunte, căzând în dezor- dine ; apoi Cladonia, Evernia, Cetraria, Pelligera, Imbricaria, Sticla, ctc., acoperind stâncile umede și trunchiurile și crăcile arborilor. ’) Grifsclxich: Loco cit., tom, I, pap 122. 176 REVISTA PĂDURILOR Ca specii nemorale subalpine mai caracteristice putem cita : Banunculus lanuginosus, B. acris, B. bulbosus, Helcborus pur- purascens, Aconilum Napcllus, Actaca spicata, Impatiens Noli- tangere, Alchemilla fissa, Senecio Fuchsii, Crepis paludosa, Hie- racium murorum, II. racemosum, Taliei rum aguilegifolium, He- patica Iriloba, Anemone grandis, A. acslivalis, Epilobium grandi- florum, Ep. montan um, Saxifraga Heuffclii, Aegopodium poda- graria, Valeriana sambuci/olia, Teleckia speciosa, Lapsana communis, Symphitum lubcrosum, Alropa Belladona, Veronica urlicae/olia, Salina glulinosa, Fesluca giganlea, F. montana, Lu- zula maxima, L. albida, Bromus racemosus, Glyccria nemoralis, Poa nemoralis etc.—Veratrum album foarte abondent pe pajiștea umedă de la Cerbărie. Ca boli mai comune putem cita cancerile produse ]>c brad și stejar de Trcmatovalsa Malruchoti. De asemenea, gâlmcle cu mătura-vrăjitoarelor de pe brad, a căror cauză, după studiile făcute de d-1 profesor N. lacobescu, nu sc datoresc în mare parte din cașuri ciupercii clasice. Acci- dium elatinum, ci tot lui Tremalovalsa 1). De altfel, cancerele, gâlmele și măturile sunt extrem de răspândite, pe bradul din această regiune. Ca ciuperci parazite mai putem cita jx; Polyporus Har ligii pe brad, jx* alocurea abundent, Hypoxylon coccincum pe anin și fag, Dyatripcllapv: ramurile fagului și gorunului. Tot aci am gă- sit parazit pe brad pe Viscum album. Pe numeroase exemplare de brad se vad gelivuri pronunțate de ordinar situate la S. V. și S. Partea silvică. Ocolul Mănâstirei-Neamțu s’a înființat la anul 1909, dintr’o parte din pădurile ce înconjoară monastirile Neamțu și Secu, având o suprafață în cifră rotundă dc 10.000 hectare. Masivul vizitat de noi pe muntele Pleșea este constituit din brad în amestec cu fag, care însă de ordinar se prezintă în pe- tice pure, fie de brad fie de fag, ocupând fiecare din esențe cam 50% din suprafață. Regimul aplicat aci este codru cu tratamentul codrul gră- dinărit. Exploatarea s’a început în 1901 și vânzarea sc face pe • g) Cancerele dc Tremalovalsa au uneori un facies special; dc altfel după cum s’a arătat, dc găsesc și la Molid și Pin. revista pădurilor 177 număr dc arbori, extrăgându-se cam 10.000 dc arbori anual și dc pc o suprafață cam de 300 hectare, ceeace revine cam la 33 arbori pe hectar. De aci sc vede că aci nu se aplică grădinăritul propriu zis, unde abia sc extrage 1 3 arbori la hectar, ci un sis- tem nenorocit numit „grădinărit concentrai”, care caută a sa- tisface nevoile exploatatorului, nu însă și nevoile culturale ale masivului. Din fericire, în această regiune bradul fiind în zona lui reală de vegetațiune pros|x*ră foarte bine și-și reface întru câtva pier- derile, mulțumită climei favorabili* și mai ales fertilității solului. Totuși codrul grădinărit nu este o modalitate convenabilă pentru acest masiv, dată fiind creșterea inegală a indivizilor în acest sistem, obținându-sc astfel și o mai mică cantitate dc ma- terial și de o calitate, mai inferioară. Ar fi fost convenabil codrul regulat cu tăieri succesive, proccdându-se la regenerarea prin în- sămânțări artificiale sub masiv, acolo unde reușita însămânță- rilor naturale n’ar fi fost satisfăcătoare. Insămânțarea s’ar fi fă- cut fie prin sămânță, fie prin conuri și ramuri cu conuri de brad, cc s’ar fi răspândit prin masiv, cum se practică în uncie cantoane din Elveția. Pe aclocnren s’ar fi pnlnt chiar înființa pepiniere, extravolanle sub masivul dc brad, acolo unde ar fi fost un gol mai marc, plantându-sc apoi pueții în locul înconjurător. In modul acesta s’ar fi putut obține o regenerare satisfăcătoare și un masiv care să dea în viitor un material de o calitate mai superioară. Pe partea despre cerbărie găsim un masiv pur de gorun sub care s’a instalat în mod natural un abondent semințiș de brad, sămânța fiind adusă dc vânt din masivele dc brad situate la NV și V. Aci gorunul este la limita vegetațiunei sale, având o cre- ștere proastă și fiind crăcanos, pe când bradul crește splendid. Se impune deci, după cum natura ne indică, să favorizăm desvoltatea puiezimii dc brad, înlăturând pe acele exemplare dc gorun care prin coronamentele br ar jigni creșterea terminală a pueților dc brad. Am vizitat apoi cerbăria dela ocol, care este instalată într’un parc cu o suprafață cam de 87 ha. S’a înființat în 190*2 și acu’al- mente numără 47 capete, plus puii. Tot dintre ci s’au mai dat curții princiare 24 capete. Cel mai mare dintre ci, „Sârbu”, cu 10 ramificațiuni la coarne, era foarte blând, încât i s’a putut luă fotografia aci alăturată. 178 revista pădurilor Este im început frumos și demn de imitat în cât mai multe lo- curi, de oarece pe lângă frumusețea și atracțiunea pe care o are pentru vizitatori și populație, în modul acesta putem să înmul- țim si la noi acest vânat nobil. ZIUA a 7-l A fost destinată spre a vizită reședința ocolului silvic „Pi- pirig”, de unde apoi trecând peste Pătru-Vodă, să ajungem în satul Călugărenii. Formațiunea geologică în care ca le acest itinerariu este fly- schul paleogen, cunoscut și sub numi va de gresia carpatică su- perioară, caracterizată mai ales prin gresii, uneori silicioase, com- punând pături puternice. In drumul nostru și-a făcut apariția la satul Lingurari (jud. Neamț), unde apare sub forma unei stânci mari alcătuită din strate groase de o gresie silicioasă (vezi foto- grafia 2), cu înclinare de 10° și orientare NE SV. Flyschul paleogen formează în Moldova o bandă largă une- ori de peste 120 km., și care se întinde din județul Suceava și până trece în Muntenia. El este constituit în majoritatea locu- rilor din gresii aci mai friabile, aci mai compacte, la care se mai alătură marne cu fucoide sau șisturi argiloase și mai rareori con- glomerate. De ordinar se găsesc în stratificație discordantă și alternând gresiile cu marnele sau șisturile argiloase. Pe unele locuri se gă- sesc nummulili, brachiopode, impresia: i dc fucoide pe marne, l’ne- ori șisturile argiloase sunt pline cu schelete sau solzi dc pește (straiele cu Melci la). sau alteori „formațiunea menilitică”. In drumul nostru până la Călugăreai, am întâlnit șisturi argiloase foarte puternice, cu o înclini re aproape verticală și cu orientare N S pe Valea Plutonului, în apropiere de fabrica dela „Gura Mihăețului” („straiele dela Și iote” ale lui Paul). Ace- leași straie suni foarte comune pe Valea largului (a rîului Largu), cu orientare NV—SE și cu înclinare aproape nulă (verticale), după cum se vede din fotografia 3. Aceste șisturi negre ardesiane, ca tablele dc scris, erau pe alocurea foarte delitate, prefăcute în foi subțiri și praf, sub acțiunea agenților atmosferici. In satul Călugări ni, se remarcă de orice trecător o stâncă mare formată dintr’un calcar compact cu textură foarte fină REV STA PĂDURILOR 179 aproape de a calcarelor li «grafice. Locuitorii îi zic„Piatra Teiu- lui’ sau „Piatra Dracului” (vezi fotografia 4). Acest colț dc piatră este considerat ca un Ktrppen cretaceu, de sigur prin analogic cu cceace se știe din Bucovina, unde nu se cunosc Klippen ju- rasice, deși analogia este mare din punct de vedere petrografic cu a roci lor jurași ce. Vegetația arboresccn ă instalată pe aceste locuri este alcă- tuită în apropiere de M-iea Neamțului din stejar pur sau în a- mestec cu brad și fag, mai apoi începe a apare și molidul, până ce mai sus găsim aproape molid pur pe ambele versante ale văi- lor. Pe stânci, și uneori ca pâlcuri printre ceilalți arbori, apar mesteacănii caracteristici prin culoarea lor verde-argintie și prin portul lor mlădios. Foarte caracteristic în tot acest parcurs este faptul că |x* o zonă de 300 500 m. ățime, și de ambele părți ale drumului ce urmează văile, locul este despădurit și pasunat excesiv. Aceste suprafațe despădurite si ni delimitări de ale locuitorilor răzeși. Ele odinioară erau împă lurite, dar azi sunt goale și supuse fu- riei de eroziune a apeloi din ploi și din topirea zăpezilor, cari au început a deschide în curmezișul lor ogase adânci. Asemenea locuri sc ntind pe o lungime dc peste 40 km., în tot parcursul cât țin satele. De sigur ca în aceste locuri trebuie 180 revista pădurilor să fi fost întinse suhaturi pentru vite, căci aspectul actual al exem- plarelor ce sc văd ici și colo, cu un port rău și foarte crăcănoasc, ne indică clară flagelul de care au suferit. Mai mult, acolo pe unde pășunatul a început a fi mai puțin abuziv, molidul a început a înainta spre pârâu și în multe, locuri s’a instalat chiar pc palul pârâului Largu. Natura este extrem de darnică n aceste locuri și oprirea pășunatului ar fi suficientă, pentru ca această zonă goală cc se întinde pe o lungime dc zecimi dc km., să sc acopere iarăș cu ma- sive splendide dc molid. Pc la orele 10 a. m. am sosit la reședința ocolului Pipirig, frumos împodobită cu arcuri verzi din cetină și cu alegorii silvice. Ocolul are o suprafață cam de 16.000 Ha., fiind format din pădurile cuprinse în județcl Neamț și din păduiile de jx* Hălăuca din jud. Suceava. Masivele sunt constituite din bnd, molid și fag, proporția dc reșinoasc fiind cam 60%. Posibili atca este stabilită pe su- prafață și este cam dc 33 Ha. în întreg ocolul. Exploatarea se face prin tăieri rase, care ating cam '.0 Ha. anual, obținându-sc 250 300 m. la hectar material industrial. Materialul este ele ca- litate inferioară, dc oarece provine d n masive în stare de gră- dinărit, având, din cauza creșterilor inegale, numeroase ruluri. Cu acest material se alimentează fabrica dela Gura Mihăiețului. Repopularea sc face prin plantați mi de molid. Sc plantează 5000 pueți la hectar, plantațiunea fi ud făcută pc rânduri dis- tanțiate la lm.50 unul dc altul; distanța între pueți este dc Om.60 -Om.7O. Aci au un metod special de a planta, făcând gropile lungăv nețe și în o acceaș groapă puind 2 pueți distanțați la Om.3O— Om.4O unul dc altul, așa că distanța îitrc pueți vine dc Om.6O— Om.7O, deși distanța între centrele gropilor este dc Im. Pueții sc plantează la locul definitiv fie r.crepiceți și în vârstă dc 2 3 ani, fie rcpicați în vârstă de 3 4 ani. Se pr< feră pucții rcpicați de 3—4 ani, fiind mai riguroși și mai înalți, revistă mai bine contra smeu- rișului care este excesiv de abundent și înăbușitor. Apoi pucții mici sufer și de deșosare, cecace contribuc mult la nereușita plan- tațiunei. Pentru repopularea întregei suprafețe tăiate ras, pucții se procură din pepiniera ocolului cu o siprafață dc 1 hectar. REVISTA PĂDURILOR 1X1 Aci aceleași observabilii i se pot face, ca și la Râșca, că prin acest metod dc repopulare \om ajunge să înlocuim masivele noa- stre naturale, actualmente mestecate, cu masive pure de molid, cari vor aveâ să sufere mult dc intemperii, de atacurile insecte- lor cari vor produce adevărate ravagii în ele, cum produce ac- tualmente în masivele pun din Germania. In pepinieră sc vedeau traturi de molizi nerepicați în vârstă dc 3 ani, apoi altele cu molizi nerepicați de 2 ani și câteva strate cu pueți răsăriți chiar anul aceia. In alte tarlale erau pueți dc 3 și 2 ani. In total în această pepinieră, după datele d-lui silvicultor Coșci, ar fi cam 1,010,800 pueți de molid repicați și nerepicați. Udarea pepinierei se face prin o instalație cu conducte, pe o lungime de vr’o 350 m. ș care a costat cam 150 lei. In pepi- nieră sunt 5 guri la care s< adaptează un furtun și se st roiesc straiele. Pucții sunt foarte bine crescuți aci, convenindu-le și terenul și regiunea. Sc observă toti.ș oarecari atacuri de Melolontha vul- garis, care pe alocurea gol sc răzoare întregi. De aci ne-am continuat drumul spre muntele Pătru-Vodă, unde am luat masa improvizată de d-nii colegi silvicultori Coșei și Iftodor, la limita dintre ocoalele Pipirig și Golu. Seara rămâ- nem în satul Călugăreiu, un le am fost primiți cu mult entuziasm de notabilitățile comunei, olerindu-ni-se o masă bogată în localul școalei. ZIUA a 8-a In dimineața acestei zile am plecat cu plutele pe Bistrița dela Călugăreai spre Răpciuni. Am sosit aci pc la orele 10 a. m., unde am fost întâmpinați de d-nii sub-inspector Borș și silvicultor balon, precum și de d-l Sih cultor Zaharov, administratorul prin- cipelui Sturza. Ni s’a dat c masă la una din cantinele dc aci și apoi cu trenul societății d( exploatare am fost transportați la Schitul Durău, unde am nas peste noapte, odihnindu-nc mai mult în această zi, în scopu de a li mai bine pregătiți la urcarea Ceahlăului. ZIUA a 9-a In această zi s’a hotărit a se sui Ceahlăul pe la Durău și a ne scoborî ajM)i la Bistra. 12 182 REVISTA PĂDURILOR Datele adunate în această zi suni foarte numeroase .și pre- țioase din toate punctele de vedere. Formațiunea geologică. Ceahlău constitue, împreună cu numeroasele sale ramificațiuni, un masiv montan considerabil, așezat într’un patrulater mărginii de c irsul Bistriței, de afluenții ei Bistricioara și Bicazul și de linia de frontieră apuseană a Mol- dovei și pârâul Pântecu. Prin întinderea ce are și prin culmea sa înaltă, el predomină pe toți munții din Moldova, înfățișindu-ne o priveliște sălbatică, măreață și impunătoare (vezi fotografia 5). Culmea sa pietroasă, Pionul, constitu-* un platou sau poliță al- pină cu o suprafață neregulată, prezentând numeroase piscuri și șolduri stâncoase abrupte, având în d recția N S o lungime de aproximativ 6 km. și o lățime care variază între 1 2 km. Cel mai înalt pisc este vârful Ocolașului-Mare, care atinge 1911 m. Masivul principal al Ceahlăului se ridică din fundamentul de flisch cretaceu cenomanian J), care oc ipă o zonă dirigeată din valea pârâului Bicaz spre malul drept al Bistriței, până în dreptul Buhalniței. Partea de Est a Ceahlăului, dela limita acestei zone, aparține flișului eoccn. Limita stratigrafică între aceste 2 zone ar fi o linie pornită ceva mai sus de Gura-Hangului și trecând mai spre apus de bâtea Verdelui, prin mijlocul piciorului Baiu- lui la pârâul Secului, până la Izvorul muntelui și spre Bicaz. In ultima zonă sc remarcă gresii grosolane, șist uri marnoasc vinete, moi și cu impresiuni de fucoi le, calcare silicioase și j>e alocurea gresii quarțitice și șisturi negre tari. Zona dc fliș cretacic, dela linia ce trătarăm, începe prin gresii alburii și în foi groase cu strate argilon arnoase printre ele. Aceste strate sc succed până aproa|>e de clir ele abrupte ale masivului central, de unde începe seria straielor cretacice superioare con- stituită din gresii grosolane și conglomerate poligene cu blocuri foarte mari, având o stratificație aproape orizontală sau cu ușoare ondulații (vezi fotografia 6). Un punct însemnat în constituția geologică a Ceahlăului este prezența stâncilor de calcare cu caprotiie constituind klippen cari se observă pe piciorul Sihastrului, pe Piatra-cu apă-rece, la Po- ‘) Paul II considera ca ncocomian (Geologic der Bukowina in JahrbQch der K. K. Gadogischen Rfichsanstall 1S7G, XXVI Bând, p. 509): „Von hier setzen sie („die neocoincn Gcbilde**) auf das inoldauischc Gcbict, wo sic wieder ani CachJeu und in dem Thalc der gohlenen B stritz bel Repcsun beobachten wurden“. REVISTA PĂDURILOR ____________ 1e Ceahlău vine ceva mai sus de cursul Bistricicarei. Limita superioară a Ier variază între 1700 m. în partea sep- tentrională și 1450 m. în cea meridională. La limită ele se ter- mină prin tuferișc și pâlci ri de Jnepi (Pinus pumilio) și dc ie- nujM'ri pitici (Junipenis nona). In constituția lor ia cea mai mare parte molidul (Picea ex- celsa) și bradul (Adies pec inala); caracteristic că bradul este în 184 revista pădurilor proporție mai mică și mai mult spre partea inferioară a zonei. Ele formează un masiv care contractează cu vecinele sale prin aspectul său monoton, întunecos și de un verde-închis. Diseminate mai rar se întâlnește melezul sau zada (Larix sibirica), zis pe alocurea și Crin, care este mai frequent pe Ceahlău la „Polița cu crini”; urmează apoi tisa (Taxus baccata) ca indi- vizi rari. Țin mai mult limita superioară a zonei. Sub adăpostul arborilor mai sus citați se remarcă și arbuștii și subarbuștii următori : Atragene alpina, Conicera Xylosl um, Sambucus racemosa, Ribes yrossularia, R. pelraeum, Daphne Mezereum, Spiraea ul- mi/olia, etc. Ca specii erbacee subalpine, mai principale putem cita : Trolius europacus, Parnasia palustris, Hyperi cum mon- tanum, Alchemilla vulgaris, Meum mutcliina, Amica montana, Hicracium, Phyteuma orbicularis, Cern pan ula pseudolanceolata, Myosotis alpestris, Pedicularis ețaltcta, Veralrum I^belianum, Caret digitala, Scsleria coendata, etc. Dintre speciile de umbra sau nemtrale ca mai comune : lia- nunculus carpaticus, Actaea spicala, Dentaria glandulosa, Impa- tiens Xolitangere, Oxalis acelosella, Valeriana montana, Scnecio umbrosus, Campanula abietina, Symphytum cordatum, Carex glauca, mai multe ferige și musebi, etc. 3) Zona alpină sau superioară. - Considerând puțina întin- dere a culmii Ceahlăului și altitudinea lui ce nu trece de 2.000 m., regiunea alpină a acestui munte prezintă o suprafață relativ restrânsă. Aci vegetația erbacee predomincază, pe când vegetația lemnoasă este foarte redusă în populația sa, consistând numai în mici grupări individuale și pipernicite, între cari figurează : Pinus Puinilio și luniperus nana, î npreună cu Salix retușa, Alnus viridis, Cotoneaster integerrime, Vaccinium myrlillus și V. Vilis-ldaea; ici și colo se văd și exemplare răslcțc de molift, și uneori și lorice, cari sunt crescut» pipernicite și au corona- mentul foarte redus în partea de N. E. de unde bate vântul pre- dominant. Acolo unde culmile sunt expuse furiei vântului, jnepenii și icnuperii sunt crescuți lipit dc sol, dcătuind o rețea deasă la suprafața solului, prin care este imposibil de a pătrunde. Ca specii erbacee alpine mai comune cităm : Ranunculus montanus, Helianlhemun rupi/ragum, Viola alpina, REVISTA PĂDURILOR 185 Silene ucaulis, Polygala austriaca, Gypsophila petica; Alcchemilla alpina, Dryas octopetala, Gei m montanum, Lcontopodium alpinum, Achillca Schurii, Gentiana acaulis, Pedicularis verticillala, Thy- mus marginalus, Pinguicul i alpina, Soldanelta montana; Carex alrala, Phleum alpinum, Poa alpina, Festuca supina, Xardus stricta, care ocupă o mare suprafață în gol, etc. O bună paiie a golului mai ales la expozițiile nordice și prin văile săpate la suprafață platoului, totul era acoperit cu o pa- jiște extrem de deasă de V tccinium, pe alocurea constituind tur- bării dc munte superioare (Hochmoore) foarte întinse în asociație cu Polylricum iuniperinum ca mușchiu, cu lichenii Cladonia ran- giferina și Slereocaulon, apoi cu gramince ca Festuca, Poa, Nar- dus; apoi Luzula și alte pante ca Leontodon, Hieracium, Cam- panula montana, V erai rum. Existența unei turbieie se remarcă lesne prin elasticitatea solului, atunci când cineva calcă pe el, precum și prin frequența izvoarelor ce îmbibă vegetația groasă, având o scurgere foarte înceată. Masivul aparține domeniului Hangii al prințului Sturdza și are o suprafață de vre-o 60.000 hectare, din care 30.000 este numai pădure. Este un masiv în stare de codru grădinărit, fiind alcătuit de un amestec dc molift cu brad și mai jos fag. Posibi- litatea de exploatare este .'00 ha anual: extracțiunea se face lu- ând până la arborele cu diametral n iniin care poate fi utilizată în industrie. In modul acesta se practică mai n uit o tăiere rasă deghizată, dc oarece printr i.n astfel de procedeu se scot toți ar horii de viitor, lăsându-ne numai niște prăjini rău formate,strâmbe și expuse a fi îndoite și rupte dc vânturi și de greutatea zăpezii. De la Toaca și Panaghia am ținut drumul spre valea Bi- striței coborând pe la «coliba lui Oanu» pe un povârniș foarte abrupt, pe care l-am scoborât cu multa dificultate. Noroc că ploaia n’a începui dc cât când eram deja în vale, totuși când am sosit la stația Decauvilluhii, eram completamenta uzi. D-l Diaconescu, directorul societăței dc exploatare forestiera ne a pus la dispoziție decauvilul, care ne a condus la cantina de la Bistra, unde ne oferise masa. Ani fost primiți aci de d-1 can- tinier Pavel Chihaia cu vi i fiert cu zahăr și scorțișoară, care ne a reconformat în câteva minute, apoi ne așteaptă a masă copioasă. înainte de a se înopta urcam cu funicularul mun- tele din fața cantinei, spre a merge la Tarcău. Gh. lonescu. • • • npng • • • W»«ld UrtBRti. . . BaarejMilCTt uzjina . . Târgwițlt • • Ghțti . . . GtaHti . ■ feurjii. . . Heeșli . . . w •-’T: • I i ■ f i . . IMDB-Snerin Shehaia. . . Calafat- . . . [raion . . . ? r cz - > c 2 1 1 _ 8£8g te -1 — ce — 8g£ UIS SCO §g 27*| 330 |OI> 2S*> » 0 p *4 -• tc 0 C’ © © c» 70 140 85 110 te © £: O Kg Altitudine Cn e. Qi O» O> cn CI , *' . « | “0 00 © cc'00 cc V- -. e» - '0 fu j. to a © e. a cn o© 1 1 y cc 6țS £‘oc *- . *■ Ut p 1 r’P © te © S 0 I (.3 Preș, atm 3 Înv J“ P P P P P . 0 te te < w - c. PPPPPp^o,© © © c 0 © ►-©jc — — ce 0 ce e-c< a ©'te © : r P P p P r“ P P bo oe '© 00'© © © O ~ ttjloru +++ 0 0 0 1 + + + + + + + + + + 4- + + P ®.''.O.OO c I •— — •e © — ce © © © © '© "ci Vt ' ■©"© 1 + © © + 4-+ + + + + + 1 ©o©«-©| ©©©_© 1 C3te«*-te 1 ©©Mte Dif. fald ‘■‘de norni c 5 c 0 0 ifc o © o« te © wu - - Ii >©_c.^^ Cn bc'te'© Oi© a a ©c-< ©'ci * i ci a b o cte oMax. abs. I u ■- ».« 25 27 27,W, B gim ESSE s ÎS B E E'b a te © £ m Data 1 I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 P J- .P J- -T* P P P p P P _ ci cc > "c< '© c c oc c-Tu © 1 1 1 1 1 1 A ,wj- « © te te -e cete '© 1 '4. 1 'te 1 te © Ct’© 1 1 P.- ce ci 1 1 1 1 p .*• r* c-' c» '© c 1 1 te w C1 © ’Min ibs — — te — te te 17 17 17 17 17l 1.2 c •— H- -1 *.1 *.J Xâ M *1 v Data «gSS — 23g»-XS3 09 61 52 64 51 O £ 09 M gs O 4* O C> IC G? M 4» IC I —Unc. rtltiti s— ailorit jU jU jU A. «J te ce pw^pp w ce ce cn pp cep te u ce © te Cn * cc e- »j ~j — te ~— ce ~o \j te te ce ►* ce ce © CO ~1 te ce ce ce je> bo te m Tu 7— te =5 Md. m,|l 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 — a. te 1 1 ►- 1 1 1 1 1 1 1 - 1 1 - *— <2 = 1 1 J 1 1 1 1 1 1 1 mMI1|| 11111111*11111 — 1 1 1 1 1 1 1 1 te 1 - । 1 i 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I n c 1 1 - 1 _te te ' - w - - - । । J.I MC 1 1 te *. — cn © te te c. — a 5 “ P tt Z “ v> p .. 2 2 z z y sw ibo OSI ■"I 190 100 100 ’"r V.L7. 76 105 120 172 0 *J 0 a 0 Se GT to O O ro >1 0 , £ 3 Altitudine PPP 1 - — c i 1 S” *• cw — © | ce te *e 50 ce «'©- a *• f 5’P.« G2_©_© 60,8 58,6 1 56,1 . Cn © C, . 1 PPP | e- a 00 1 ^3 Preș atm «3 la — te © O Cn Ca ©O Ca Cei»' - . 4-0,6 27.0 > - 19,0 4-0,2 19.8 4-0,4 22,0 4-1,0 20,5 - 23,7 4-0,7 25.0 1 - 24,6 Dif. fata - dc norm. îfMax abs g Data 3 0 = a u n SJ a ȘooOsl^ SEEESEgggg 30 30 30 30 30 30 30 7 29 30 25 tej C1- ' ' £ ‘ 1 • I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 II PP- - - PPPPPPPPP WWCe e. © © © o — —S2P P^P © © © © © te'— bei ©‘ca© te o 'caV> te'c a ca 1 1 1 1 P2“PP 0 © © Ci I I '©£ «Min abs 1 2 1 1 13 3 11 1 w5 te te - - — *1 7"i 7Î — Cn •- ■'> te te g Data ce e- e- ce e- ~ -■ o-- - U te — JC — I — — — te & „ «i* «*» 8» r <■ ■ ' hW- «jl. i«_____? te—s •—- CA C/i fr _ ^ m< ** Vânt i£ dominant revista pădurilor 187 INFORMATIUNI D. silvicultor-șef cl. I, ( . Dumbravă, c desărcinat din funcția de șef al regi unei XI silvică Piatra-Neamțu și e transferat ca agent de control la regiunea I silvică Iași. D. silvicultor-șef cl. I, Vlad Lacinscki, agent dc control la regiunea I Iași, se numești șef al regiunei a XI silvică Piatra Neamțu. Aceste transferări s’au făcut pe ziua dc 1 Maiu. * * D. silvicultor-șef cl. I. N. Frincu, pc lângă însărcinarea dată în lucrările de consol darea terenurilor petrolifere din jud. Prahova, cu începere de h 1 Mai va îndeplini și funcțiunea dc agent de control în regiunea V silvică Ploești. -----------*>20---------- Criza pădurilor in Romaiia și mijloacele de combatere1) Premiu în valoare de 1.500 lei. 1. Se va face o schi are istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (statul, Domeniul Coroanei, stabilimentele publice și de utilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cit posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 1) Programul lucrArei premiate de <1-1 C. DiMfscu. 188 TEVISTA PĂDURILOR 3. Se va enumâră cauzele cari au contribuit la micșo- rarea forțelor și producțiune și la reducerea patrimoniului fo- restier al țărei și prin ce anume s’a manifestat consecințele lor. 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru regulamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor sbuiătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitud nea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. 6. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Martie 1914. Nota. Manuscriptele se tor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză Fau motlo, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodus; deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, în care se va află închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dac» lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise rnrat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei luo ări în manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic*. Autorul premiat va fi obligat ca înlr'un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerul! de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiatc vor fi res ituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu nuinch lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea r -zultatuhii, vor rămâne pro- ridetatea societăței. REVl TA PĂDURILOR 189 Premiul Dim. A Sturza In va oare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinde: 1° Din trecut pânăla 1860. 2° Dela 1860 -1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod silivic). 4) Caro va fi rolul ji activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele de mai sus, cu privire la chestiuni în legătură cu regula- mentarea exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodtsă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se v afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului aco dat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ers malul de poliție și paza pădurilor să se conformeze în totul instrucțiunilor primite dela oficiile silvice, și să raporteze imediat toate delictele și contravențiunilc comise la legea silvică și regulam* ntul ei, sau la alte legi, la dispozițiile amcnanjamentelor definitive sau la cele ale regulamentelor pro- vizorii de exploatare, cum și toate pagubele provocate de acci- dentele elementare, iar la az cârd asemenea rapoarte nu le vor puteâ face personal să le aducă la cunoștința oficiilor silvice prin proprietarii respectivi, în cazuri urgente (de ex. incendiuri dc păduri etc.), imediat, iar celelalte cazuri în termen dc 15 zile dela constatarea lor, și la caz când aceste organe de pază nu sc conformează să ceară amendarea lor pe cale disciplinară conform cu dispozițiunile legii; Vor declara de asemenea dacă înțeleg să facă transacțiunile cu dcliquenții silvici, proprietarii însuși, sau autoriză pentru a- cestc oficiile silvice, ocolul sau inspectoratul silviu. 8) Proprietarii de pădjri sunt obligați să îngrijească de mij- loacele de transport pentru agenții silvici delegați pentru efec- tuarea de lucrări în coprinsul pădurilor lor, de asemenea să pună la dispoziția delegatului si vie locuințe cuviincioase* în apropiere dc localitatea unde este chemat să efectueze lucrările; în caz când proprietarii nu s’ar xmfonnâ, agenții silvici sunt autori- zați să angajeze mijloacele de transport și locuință în contul proprietarilor, iar conturile respective le va înainta oficiului sil- vic respectiv pentru a se uâ măsuri de împlinirea sumelor da- torite dela proprietarii responsabili căt.e oficiul silvic, iar nu di- rect în mâinile agenților silvici delegați cu efectuarea lucrărilor. Un regulament dcsvoltat determină în toate privințele ra- porturile între organele s Ivicc ji proprietarii pădurilor luate sub administrarea statuhn, în conformitate cu prevederile co- dului silvic din 1897 și al celui cin 1898, care completează pe cel precedent. (Art. de legi XXXI și XIX). Pentru a ne da seamă de statul |>ersonalului silvic superior, însărcinat cu efectuarea lucrărilor tecnice silvice, dăm mai jos tabloul statistic dela finele anului financiar 1910. REVISTA PĂDURILOR 19& sf* S 22 * Articolul din budget | Total gencnl . . . 'ua stațiunea ne experiențe ioresu< re țvo Personalul medical Personalul oficiilor auxiliare silvice . . - Detașați In comisiunea dc studii pentru regiunea de munte Z Detașați în conisiunca de studii p. secuime Detașați In administrația domeniului fis- « cal Dcliblat c Detașați la inspectoratul pentru rclmpă- £ durirca caretului — La șc. sup. de inginerie de mine și fores. La inspectoratele silvice (D .i La pădurile comunale, ele. (II) .... x La școalclc dc p&duraii (11) La pădurile statului din reg. Ungar (IV) F La pădurile statului din Croația și S!a- vonia (V) SPELI rl CAR EA SERVICIILOR 1 •u 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 to । »-»►— Cl. | Cl. Numărul oa i 1 1 1 1 1 o» îC I —> ** -p agenților împărțlț conform legii d — 1 1 1 1 1 4- W fO CO «MW — VII Q K o 1 - 1 -- - 1 g guS" VIII i | 13 1 - «o to-O gco^co z Q i în clase de sala lin 1893 s 1 1 1 - 1 cc o 1 1 -al । 9 91 % o», a 6 Gl SQ 1 Cl. 1 Cl. X XI 1 1 1 1 1 1 1 4- 1 « 1 CD O * 1 Knt-lri fAri drept dc pânde — 1 O tc CO li" funcțio- nărilor Numărul total al TABLOU No. 1 de numărul, gradul și distribuția personalului silvic superior din serviciul silvic al statului din regalul Ungar dimpreună cu provinciile Slavonia și Croația, conform bugetului pe anul 1909 BEVI >TA PAeIRIIOR__ 197 c ’C ’c ‘o »- C c 4 t 3 c X 7 3 a = -î ol c ca H -£ E a »c c a t: "a <•> C — ” • ~ — — A «a VV< M V pădurile Statului și comunale, etc. socotite pe an OBSERV AȚ1UNI 1 Locuința servită tn natură, de a- scm< nea lemnele socotit 42 pană S "•> »ter', apoi Incul de hran7 cotit dela 5 până la lOhec. date In natură nu dau loc la d«spăgubiri bănești decât In proporție cu min. dc suprafețe sau cantitate ce nu se poate servi In natură. Lefurile sunt stabilite prin legea din 1893, iar indem pers, cele alte sunt sl»b. prin leg. din 1904 si 19061 5 Q p O 3 n r 3 £ 3 C rt C pensionarilor statului la locuință In natură sau indem. bân. In raport cu durata pensiunci până la deces. Pentru familiile func.fmpovărale cu eonii mai multi de 1. s’a stabilit 1 un ajutor de câte 1 *vicultor silvicultor silvicultor silvicul or silvicultor inspector ' ;eX " a 11 CLI șefei II șefei. I silvic Coroane Coroane Coroane Coroane Coroase Coroane Coroane Cor. 1 c c U s 5 s s c 0 e. € | l 1 : 1 5 i । c G 1 I f £ CC 1 I § $ g ** c c c g g c 1 j • ! • r > > — 100 100 100 150 150 200 4C0 1 240 — 240 280 300 360 420 1000 1 6 7 7 8 10 13 IC 21 .1 — 200 200 300 400 600 800 2000 | 0.40 0.40 0.40 0.40 0.40 0.50 0.50 OM a la pensiune se face cu 4*/t din salar după 10 ani de serviciu apoi anual cu 2 >gă se servește după 3,5 ani complect serviți, funcționarul poate fi scoși la pmsa*.* 4—7 ani, cu drept la gradație cum se prevede n.ai sus la cas de înaintare după s 7* M T3 « i ș c CAi salut iilor și a celorlalte indem Ș c Salar anual . . z = g s ei c = Indemnis. de loc I îndemni?, pentn Inron «In Indemnis. pentru lemne . . . uiurne pen. de hgații In vom. Gradație c ncien. Indem. p trans soc. pc klm. . Regulare; Pensiunea Intres In intervale de 19* REVISTA PĂDURILOR In acest tablou sunt coprinsc toate autoritățile silvice din regatul vecin, cum și numărul agenților silvici cu gradele și cla- sele dr serviciu, iar din tabloul secund, se va cunoaște salariile și cele alte Indemnități bănești sau în natură de care se împăr- tășesc agenții silvici. Va urma. August 1913. I. Guguianu. -----------«BO------------- MBni la [omeiuul si induslria lemnului In starea actuală de desvoltarc treptată a școalei de Sil- vicultură, pc lângă alte multe îmbunătățiri ce sc aduc zilnic, se impune și o complectare a unor din cursuri și înființarea poate încă a unor noi catedre. Având în vedere că rolul nostru ca silvicultori nu este nu- mai dc a cultiva pădurile, dar și de a le precupeți, întocmai ca și agricultorul care’și cultivă ogorul să i, în mod rațional pentru a produce cât mai mult și apoi a-și desface produsele pc piață cu prețuri avantagiase, zic având îi vedere aceste, se impune să cunoaștem, încă de pe băncile șc< alei, comerțul și industria lemnului, în mod mai aprofundat, paralel cu studiul taxațiunei pădurilor. Astăzi când statul și-a luat un rol serios de a cumpără pă- duri particulare, fie dela Casa Rurală fie direct dela particulari, pentru a-și mai reîntregi domeniul forestier, cu atât mai mult se impune și în mod serios să se dea toată atenția și desvoltarea necesară estimațiunei și comcrciabibtății pădurilor. Pe de altă parte n -alți din absolvenții școalei, diri jind poate în- tr’un viitor apropiat și pădurile altoi instituțiuni decât Statul, sau a unor întreprinderi etc., vor aveâ un rol direct în materia de comerțul lemnului, și deci trebuie a ne gândi ca de pc băn- cile școalei să profesăm cunoștințele necesare, cât mai largi pc acest teren. Astfel că odată cu cultura pădurilor, să se predea și comer- țul și industria lemnului. Dacă din școală s’ar da destulă atenție desvoltării acestui studiu, dc sigur că în mulți din noi s’ ir infiltra spiritul dc între- prindere — am aveâ ocazia să vedei i în fruntea diferitelor în- REV STA PĂDURILOR 199 treprinderi pădurărești absolvenți din țară, care fără discuție, ar exploatâ pădurile mai cu multă pricepere și prudență decât atâția străini, care vin dc sc îmbogățesc din aceiace mai avem agonisit de veacuri. E și o chestie de sent ment și mândrie națională, de a vedea în fruntea întreprinderilor forestiere, cât mai mulți români căci e destul de dureros a se petrece astăzi și sub ochii noștri când noi producem și tăiem din aceeace avem agonisit cu atâta trudă, și totuși numai străinii avizi, câștigă de pe urma acestor comori, atât de prețioase istăzi pentru noi, dar tot pe atât de duioase mâine când s’ar mpuținâ și n’or mai fi. Dacă am avea specialiști Români și entuziaști, nu am mai aveâ de înregistrat prive iștele aceste jalnice, ce se desfășoară sub ochii noștri zilnic, câni țăranii constituiți în obștii, cer mereu Casei Pădurilor, ca să nu se mai dea pădurile străinilor care’i speculează atât de barbar ci să li se deâ direct lor și chiar cu prețuri egale. Străinii cari ne cunoșteau marfa, cunoșteau prețurile de desfacere și cerințele pieței generale, au cumpărat și pe alocurea, continue a cumpără pădurile pc prețuri dc nimic, le-au exploa- tat și le mai exploatează încă, pentrucă după ce’și vor ajunge scopul, să ne lase tot nouă de luci u în urma lor, adică, reîmpădu- rireacât mai grabnică și p? scară mare, dacă mai dorim a aveâ pă- duri și în viitor. In special marea majoritate a exploatărilor din Moldova atât mari cât și mici, sunt pe mâna streinilor și evreilor. Din toate acestea ar trebui să tragem învățăminte mai ales acum în timpuri grele, când oricum conștiința națională s’a re- deșteptat mai mult ca oricând. Avem și noi capitaluri românești și s'ar fi putut înjgheba mari întreprinderi forestiere, pur românești, ca și alte întreprin- deri similare. Dar nc-au lipsit oamenii specialiști și cu spirit de între- prindere unor astfel de hmrări; astfel că celor mai mulți din ca- pitaliști români, li-e frică să-și angajeze capitalurile lor în între- priliderele forestiere, și de aceia se explică, că marile exploatări sunt pe mâna societăților străine și a străinilor. în mare majo- ritate a evreilor. E dureros să vezi ci directori dc fabrici și întreprinderi forestiere numai străini, î i special evrei și aceștia numai cu idei superficiale de comerțul 1 mmului, câștigate și aceste cunoștințe 200 REVISTA PĂDURILOR cele mai adesea ori numai din practici zilei, în loc ca aceste lo- curi și întreprinderi să fie ale noastre. (ireșala cea mare și de neiertat, a fost că nu ni s’a dat chiar d< pe băncile școalei noțiuni de corner ui lemnului și importanța sa în mod aprofundat, căci dc sigur s'ar fi găsit mulți din noi. cu spirit dc întreprindere și comercial ca i să sc fi angajat in marile, i ntreprinderi forestiere. Un început în acest sens, îl avem la Administrațiile Dom. Coroanei, unde se exploatează în rege, unde silvicultorul c și un agent cultivator ai pă durei și producător j>c piață a materia- lului lemnos. Și idealul ar fi tocmai acesta, căci nu s’ar mai da loc la a- tâlea și atâtea ddicte cauzate din ignoranța lucrătorilor și con- ducerea slabă a lucrărilor la tăiere, mai ales acum când și statul a început pe ici pc colo a exploata în regie. Ceva îmbucurător pentru neam și ți ră și chiar demn dc laudă, cu toate micile defecte ce sc semnalează, ici, colo, c că decâlva timp obșliile țărănești, au luat și iau ncă în exploatare păduri, fie dela stal, fie dela particulari, pc care Ic exploatează ci direct fără amesticui străinilor. Ori, aceștia când sunt constitui ți în marc, le trebue condu- cători speciali, ceeacc dc multe ori cu greu îi găsește. Și dacă admitem că ici, colo, o masă dc săteni caută și înjghe- bează o exploatare pădurărească, pentru cc oare nu am admite ca și capitaliștii români să înjghebeze și ei la fel exploatări și indus trii forestiere pur romă ncșli in marc și să fie pusă sub conducerea directă a specialiștilor romani. Dar ne mai întrebăm, și cu drept cuvânt, găsi-vom noi spe- cialiști români care să sc priceapă la exploatarea în marc a pă- duri lor ? Iată o întrebare la care nu putem da un răspuns precis. Cauza ? Cauza residă în aceia că suntem îndrumați mai mult pe calea oficialităței și a culturci propriu zise a pădurilor. De aceea sc explică că particularii aleargă pentru condu- cerea în întreprinderile lor la străini, de aceea vedem multe pă- duri particulare conduse încă de specialiști străini. Adică, e oare o mândrie pentru nc i să ne conducă și exploa- tez; străinii avutul nostru național? revista pădurilor 201 Au fost pe la începu ul anului 1908 primiți mulți Silvicul- tori români în diferite întreprindeți industriale forestiere și ad- ministrații particularo și S‘ credea că c un început sănătos p. li- tru purificarea străinilor, dar «Stejarul» 1 anom. fost P. și E. Goeta & Co. » «Union» în București . » «Argeș» > rom. p. indusliia forest. » forestiera «Lotru- . . » p. expl.de păduri Tișița » pentru industria și co- erțul lemnului «Tarcău» . . anom. «Vrancea» a p: P3 g n 3 p: jate întreprinderile silv ’ și în alte reviste spee s g •— 8 t< CP -1 Sgl — jc co cc c© Oiști CAPIT Acțiuni ice romi ialc. | 6.000. i 1 1 ihi ii aluî Oblig; xr • 00 §1 c? 1 i 1.648.000 1.479 69 620 7.689 Fondurile de rezervă • acțiuni 2.517.783 1 198,176 28.388 1.776.749 3.095 273.815' 237.560 n; r - J uuneiiciui net , cari își 19 837 1 1 1 1 1 1 1 1 Pcrdcri i publ 8 g -> _ 4; C5 CP CP _ jc to co o tc cc e ro cc ' > -j ic Iiuoi zăi ică li >.063 3171 5.528 cp o- ț£ cc U c < s w ~ e> 4- CC C". *. IC J— o cc CC W CC CO kl CC Q C c. ’l 'C <î> OC ic. 4" CP 4^ O O țurile în co o cp o CO o 1 103.369 3590.942 8.619.045 408.755 405.624 704.041 118.621 C « ET o „Monitt CP w 'cp * Si cr 1 •“ •“ t — cc CC _© -1 W §5 fe g 2 «o w ;c CP <0 S g c» S 4~ O0 CD >». O’ CO Totalul activului și pasivul jrul Ofi- Bilanțurile societăților forestiere pe acțiuni in 1907—1908. Tabloul ce urmează cuprinde cifrele principale scoase din bilanțurile sccietăților forestiere pe acțiuni pe 1907 sau 1907—1908. Tabloul acesta arată adică, rezultatele gestiunei ultimului an social HEV1STA PĂDURILOR 203 Cxcursia Școalei forestiere în julie 1912 Zilele de 10. 11 și 12 Au fost destinate spre a vizita exploatările din ocolul silvic Tarcău, precum și lucrările de împădurire ce s’au efectuat și se efectuează jx* o scară întinsă. Din punct de vedere geologic, regiunea Tarcăului aparține terțiarului eogen (cocen și oligocen), care, dealtmintcri, constitui o bună parte din Carpații muntoși, întinzându-sc ca o bandă con- tinuă, largă uneori dc peste 120 km., din jud. Suceava și până la apa Dâmboviței. Roccle ce’l cons iluesc sunt în genere ace- leaș pretutindeni, de reguli gresii, alternând cu marne sau șisturi argiloase, rareori conglomerate. Se divid? în două etaje cc pot fi lesne urmărite : 1) e ocenul superior, reprezentat prinlr’o gresie, numită „gresie carpatică”, care aci este dură, cam silicioasă, cu textura lină, zisa și „gresie de Tare, u” (în întrebuințările ce i-se dă) în alternanță cu marne cu impresiuni dc fucoide. 2) Oligocen ul este reprezentat prin șisturi argiloase, cu silexul roșcat numit „n.enilită”, «le unde și numirea de „șisturi meni- litice”, d'asupra cărora și mai ales în alternanță cu cari sc gă- sesc adesea gresii mai fări i icioase și silicioase. Pc valea Tarcăului, înc i narea st rate lor variază între 46° și 60° și cu orientarea vestică. Uneori gresia ia o mare desvoltare, având o grosime de 1 2 m., alteori se reduce la pături dc 10—30 cm., iar argilele își iau revanșa, ajungând la o grosime dc 1—3 m. Pe valea Brateșului îiclinarea straielor este sudveslică și în mediu cam 22°, fiind ahătuit oligoccnul din o alternanță de gresii mai friabile, conglomerate și șisturi. Masivele păduroase ca i acoper această formațiune sunt con- stituite din rezinoasc. Ca esență principală n masiv este molidul, care pe valea Tarcăului formează cam 7i % din masiv, restul fiind alcătuit din Brad și esențe foioase dc liseminație, ca : Acer pseudoplalanus, Popul us tremula și P. alba. Betula vcrrucosa, Fagus silvatica, Ul- mus montana, Belula pubcscens fi. carpatica, Tilia părui folia; iai pe văile umede și pc malul apelor, Alnus incana, Salix fragilis. Salix alba. Ca arbuști putci > cita : Sorbus aucuparia, Salix caprea, 204 revista pădurilor Clemalis vitalba, C. reda, Roșa dumals, Ribes alpinum, R. pe- iraeum, Sambucus racemosa, Juni pe rus comnumis, Pinus montana, Spiraca ulmifolia. Ca plante herbacee mai comune : Thalidrum aquilegi/olium, Ranunculus carpaticus, R. montanus, 1’. acris, Trolius europaeus, Heleborus purpurascens, Aconitum Na tellus, Chelidonium majus, Cardamine pratensis, Impaticns Nolitcngere, Genista oligospcrma, G. tindoria foarte comune prin trierile rase, ca și Medicago saliva și Melilotus of/ici nai is; Vicia sepium, Vicia silvalica, V. cracca, Lalhyruspratensisformează adevăr; ic desișuri prin plantații,unda •solul c ceva mai umed; apoi Spiraca Aruncus, S. ulmaria, Gaeum montanum sunt de asemenea frecuent •. Iau o mai marc desvol- tare pe locurile despădurite diversele sp cii de Rubusca : R. idaeus, R. cacsius, R. hirsutus, R. saxatilis, < tc. Nu mai puțin vătămător este Epilobium cu speciile Epilo- bium montanum, E. augusti/otium și E. grandiflorum. Se mai remarcă Knaulia arvensis, Valeriana of/icinalis, V, montana, Eupatorium cannabinum, Pclasiles officinalisșx P. album. Erigcron alpinus, Solidago Virga aura-, prin locurile umede foarte abundentă Tclckia spreiosa, precum și Scnccio Fuchsii, S. rupcslris, S. nemorensis, Lapsana communis, Polygonum Bistorta, P. viviparum, P. persicaria, Juncus ef usus, J. conglomeratus, Lu- zula pilosa, L. albida, L. maxima, Scirpus compressus, Carex sil- valica, C. /lava, C. montana, C. vulpi na. Abundent este și Vaccinium Mydillus, V. Vilis Idaea. Dintre gramineele mai con une prin plantațiile efectuate pu- tem cită: Alcpecurus pratensis,Phlcum pratense, Agroslis alba, A. vulgaris, Calamagroslis Epigeios, ('. arundinacca, Scsleria coe- rulaea, Aira caespitosa, A. flexuosa, Avcna planiculmis, A vena pubcscens, Poa annua, P oa alpina, p <>a violacea, p oa nemoralis, 1>. trivialis, p. pratensis, Dachjlis glomcrata, Cynosurus cristalus, Festuca ovina, F. pseudovina, F. rubra, F. pilosa, F. gigantea; Bromus slerilis, Br. ereclus, Br. comn ulalus, Br. squarrosus, Lo- lium perenne, Nardus stricta mai la gjl. Ca Filicincc : Polypodium vulgate, Phegopleris Dryopleris, Aspidium aculcatum, Polyslichum Fi ix-mas, Asplcnium Tricho- mane, A. Ruta-mucaria, Scolopcndrium vulgare. Dintre Equisetaree : Equisetum irvensc, E. siivalicum și E. hycmale. Dintre liliacee trebue remarcai Verralrum album (Stirigoaie)» revista PĂDURILOR 205 care este o planta otrăvitoare și comună prin poieni și plantații. Bădăcina de stirigoaic și omag (Aconitum Napellus) sc fierbe și sc obține o zeamă cc sc întrebuințează cu succes de țărani contra căpușei și râiei. Vitele, vițeii și oile, să sc lege însă la gură spre a nu sc linge. La Tarcău Pinus silvestris nu se remarcă decât rareori, pe cât timp în apropiere de Piatra-Ncamț, în direcția Pângăra- ților, întâlnim masive de p n de toată frumusețea. Ele sunt sau pure, sau în amestec cu fagul sau gorunul. De obicciu se găsește pur pe versantele expuse la Sud și Vest. In masivele din pădurea Tarcău se aplică regimul Codrului cu modalitatea dc tratament „tăiere rasă”. Exploatarea se face de societățile Letca și Tarcău, cari au cumpărat dela Stai, 10.834 hectare, din cari 6.000 hectare scut destinate a se exploata în periodul 1893 1933 și 4831 hectare destinate a se exploata în periodul 1902 1922. Anual ar trebui să sc t lie ras 392 hectare, dar dc obiceiu a- ceastă cifră variază între 300 și 7'K) hectare, în contract fiind prevăzută clauza ca exploatatorul să poată tăia anticipat într’un an și suprafața totală, sau < parte din suprafața, ce vine în rând de exploatare anul următor. Exploatatorul își poate alege ori unde vrea locul de tăiere și se extrage în mediu cam 120.000 de mc. anual. Lemnele exploatate sc transportă pc apa Tarcăului și văile secundare până la Bistrița, unde sc leagă în plute și sunt trimise spre Galați. Fiindcă apele de munte sunt caracterizate prin un debit puțin constant, pentru a înlesni atât transportul lemnelor pe apaTarcăului, cât și al plutelor pe Bistrița, s’a construit pc apa Tarcăului un iaz mare numi „Elena”. Aci se acumulează o mare cantitate de apă, căreia apoi dându-i drumul pc un anumit nu- măr dc stăvilare, ridică nivelul apei din cursul de jos al Tarcăului și acel al Bistriței. laicul a ost construit pc la 1905 de fosta so- cietate Goetz, având o capacitate totală dc 500.000 mc. și 6 guri mari pe unde sc poate da < ru i ul apei. Dacă s’ar da drumul la toate gurile, lacul fiind plin, s’ar ridică nivelul Bistriței până la 1 m., ceeace ar produce inu idații în vale. Dc aceea nu se adună in lac mai mult dc 180.000 nc. apă, cărora dându-le drumul, ri- dică nivelul Bistriței cu până la 0.50 m. Temelia lui este pusă pe stâncă rezistentă și este alcătuită din grinzi patrate foarte sănă- toase. 206 revista pădurilor Pentru a se împăduri suprafețele desgolite prin tăierile rase. Statul a luat măsuri de a ie regenera pe calc artificială și anume prin plantațiuni. Localitățile în caii sc fac plantaț unile aparțin regiunei mun- toase și sunt cuprinse între altitudinea de 1000 și 1400 m.; ele făcându-se în genere cu puieți de molid, specia spontanee care se găsește în condițiuni excelente d< vegetațiune în această re- giune. In mod excepțional se plantează și Pin silvestru și Larice, și numai acolo unde terenul și expoziția convine exigențelor a- cestor specii. Ar fi de dorit ca în stațiunile mai de jos (sub 1000 m.) să se planteze și brad și fag. Mai josse poate chiar introduce brad prin însămânțarc sub masivele rărite de fag. Plantațiunile se fac cu puieți nerepicați și repicați, și anume ultimii în vârstă de 4 ani; repicatul ăcându-se o singură dată la doui ani și plantându-se la locul definitiv în primăvara anului al 4-lea. Se plantează între 2000și 400< puieți la hectar, ceeace vine între 11 și ’2 din suprafața parchetului exploatat ras, restul fiind acoperit de buturugile rămase, de ârfuri, precum și de puieți preexiste nți. Pentru a-și procură puieții necesari. Statul a înființat aci 5 pepiniere și anume : pepiniera voh ntă „Brateș”, pepiniera vo- lantă „Bobeica”, pepiniera volantă „Negruți”, pepiniera centrală „Marcu” și pepiniera volantă „Tarcău”. Pepiniera Praleș. Are o suprafață cam de 5000 mp., din care 350 mp. erau ocupați de semănături, puieții având vârstele de 1, 2 și 4 ani și constituind un total de vr<»o 750.000 puieți. Cei mai în vârstă sufereau din cauză că erau prea deși și crescuseră plăpânzi. Repicajurile ocupau o suprafața de vreo 4450 mp., remar- cându-se puieții repicați în 1911 de 3 ani și puieți de doi ani re- picați în 1912, făcând un total cam de 390.000. Esența preconizată este aproap< numai molidul, căci este în regiunea lui proprie de vegetație și n stare spontanee tot el for- mează aproape pur masivele din aceste părți. Pepiniera centrala „Marcu” are o suprafață dc circa 2 hec- tare, din care 3000 mp. erau acoperiți cu semănături de molid, iar restul 15.000 mp. cu repicaje dc icceaș esență. In semănături sc observau puține strate cu puieți dc brad semânați în 1909, precum și strate dc molid semănate în 1910, 1911 și 1912. To- talul puiuților de pe această suprafață este cam dc 4.400.000. REVISTA PĂDURILOR 207 Bcpicajele ocupă o suprafață dc circa 15.000 mp., pc cari sc altă un stoc dc 1.800.000 puieți cu vârstele dc 2, 3 și 4 ani. S’a remar- cat că puieții sufere pe alocurea din cauza umidității excesive, și în locurile pietroase suferă dc diloroză. In multe părți semănă- turile dc molid sunt slabe din cauza deșosării, dc oarece terenul este foarte argilos și puieții mici sunt desrădăcinați prin deșosare, uscându-se apoi. In unele părți din pepinieră sc observau și puieți mai bătrâni, proveniți din aceia cari rămân uneori neplantați din cauza lipsei brațelor de muncă. Acești puieți îmbătrâniți în pepinieră au o prindere mai nesigură și lucrările dc scoatere și plantare costă mai scump. Ar trebui ca acești puieți sa se mai rărească pe răzor, scoțân- du-sc într’o altă tarla, pen ru ca astfel cei rămași să se poată des- voltâ mai robuști. Pepiniera „Bbeiea” are o suprafață de circa 6500 mp., din care 1750 mp. erau ocupați cu semănături dc brad efectuate în 1909, dc Pin silvestru din 909, idem larice din 1909 și dc molid făcute în anii 1908. 1909, 910 și 1911. cu un total de puieți de 1.900.000. Bcpicajele ocupa o suprafață de 4500 mp., remarcân- du-se stratc cu puieți dc molid respicați în anii 1909, 1910 și 1911. (u un total dc circa 521.0'10 puieți. Pepiniera „Negruți”, ot rezuma astfel: Semănătura s’a făcut c i molid, în majoritate, și a costal 5 lei pentiu un strat dc 20 mp., la care dacă mai adăogăm și costul seminței, care intră cam 750 grame la această suprafață (soco- tind în mediu cu 3 lei kgr. dc sămânță), cheltuel’Ie sc ridică la 7 Ici 25 bani. Dacă mai adăogăm încă în mediu 3 lei, cheltuelile REVISTA PĂDURILOR 203 1--- făcute cu întreținerea strateloi semănite pe timp de 2 ani, revine la 10 lei 25 bani. Pe suprafața de 20 mp. se obține în mediu cam 24.000 puieți, ceeace revine la 0 lei, 43 mia de puieți de 2 ani ne- repicați. Repicajul costă citea 4 Iei, 50 mia de puieți, la care mai adăo- gând și întreținerea puieților în pepinieiă încî în timp de 2 ani, în mediu 2 lei, revine Ia 6 Iei, 50 mia de puieți repicați în vârstă de 4 ani în momentul plantării la locul definitiv. Costul lucrărilor de împădurire n vine în mediu la 83 lei hec- tarul, fără a se cuprinde aci și costul puiețiloi. Reușita este mulțumitoare, cu singura observațiune c? în foarte multe locuri ierburile sunt extrem d; abundente înăbușind puicții. De obiectat faptul că prin repopularea cu o singură esență vor naște masive pure cari voi aveâ să sufere foarte mult din cauza iniluențelor atmosferice, mai ales d n partea atacului vehement a unor insecte, ca Li paris Monacha, care produce adevărate ra- vagii în pădurile pure de rezinoase cin Germania. Prin creiarea de masive pure, vom cădea în acceaș greșală în care a căzut Ger- mania și care sestrăduește și face mar sacrificii actualamente spre a-și creiâ masive amestecate și a înlătură peiicolele cari amenință masivele pure. Ziua 13-a Ziua de 13 Iulie a fost destinată spr? a vizită castelul și do- meniile păduroase ale principelui Ghica-Comăncști. S’a în- ceput cu vizitarea castelului, care este situat în apropiciea gării Comănești. Panopliile interesai te și laic din inteuorul cas- telului, exemplarele alese și cliiai rare dc animale împăiate, arme ș: obiecte de artă, au atras, și cu drept cuvânl,admirația tutulor. Am avut în acelaș timp ocaziunea de a vedea în realitate, multe lucruri și animale pe cari Ic cunoșteam numai din descrieri. D-nul Ghica în persoană, cu bunăvoința sa caracteristică, ne-a condus în toate camcrile, dându-ne în acelaș timp și toate explicațiunile necesare. Tot sub conducerea D-niei sale, am vizita* și frumosul parc- ai castelului, de unde apoi ne-a concus în masivele păduroase. Regiune? vizita1 ă aparține formațiunei terțiare și anume, mai jos, „formațiunei salifere subcarpatice", care este o continuare REVISTA PĂDURILOR 209 a „Schiorului'* din Aushia-dc-sus; iar mai sus la Oligocen. Co- măncșlii este situat cam în apropiere de marginea de separație a flyschului dc salifer. Dacă avem însă în vedere cercetările mai noi făcute de Tcisscyre ș complectate în urmă prin observările deduse din sondagii, r*zu tă că această limită nu este cea adevă- ral?» ci că flyschul a încălecat peste salifer sub forma dc pânze cc-l acoperă pc distanțe dc kilometri. In sensul acestei conc opțiuni a tectonicei Carpaților, llyschul oligocenic ar fi alcătuit din pături cari încalecă peste formațiuni mai noi, în cazul dc lață ieste inioccn. Această încălecare s’a fă- cut prin mișcări post sar inatice, zona flyschului fiind împinsă peste saliferu! neacoperit. Boccie caracteristice flișului oligocen sunt aci gresii silicioase cam dure, cu aspect roșcat sau gălbui și în alternanță cu marne de diferite nuanțe și șisturi argiloase. Săli ferul sau Helvețianul este formal în mare parte din marne argiloase cenușii sau vinete, și în mai puține locuri roșcate, șistoase, foarte friabile, uneori sunt cloritoase prezentând un aspect verzui, se delită lesne sub influența apc>, terenul fiind spălat și săpat lesne de micile scur- sori de pe coastă. Boca înmuiată de apă curge la vale și sc depune la poalele versantului. In alternanți cu marnele și șisturile argiloase pc alo- carea, se găsesc gresii silicioase foarte friabile, uneori micacec dc o colorațiune gălbue și când sunt cloriloasc de culoare verzue. Sub influența apei de ploaie, acolo unde suprafața lor este des- coperită, ele sc mănâncă și prezintă un aspect concreționat. De ordinar sunt foarte cutate și culele înclinate în medic dc vre-o 40° (pe Valea Șupanului) și în direcție estică, sunt dese- ori între rupte de falii. In această regiune piedomină rczinoasclc și dintre ele bradul, care aci sc găsește în st; țiunca sa reală dc vegetațiune; se re- marcă apoi molidul, care aci este ceva mai în regres, dc oarece stațiunea este mai inferi iară (altit. 450 m.). Caracteristice pentru această regiune sunt masivele pure sau în amestec, alcătuite din Pin silvestru spontaneu. Aci pinul are o creștere splendidă» atingând dimensiuni remarcabile și cu un trunchiu diipt ca o lumânare și lipsit dc crăci. Dintic esențele foioase mai răspândite, în părțile inferioare este gorunul și fagul în am?stcc cu rczinoasclc. Ca esențe de diseminație : Acer pseudo- platanus și A. plalancides, Acer campestre, Beiula verrucosa, Car- 210 REVISTA PĂDUR LOR pinus betulus, Fraxinus excelsior și Fr. ornus, Populus alba, P. tremula, P. nigra, Tilia parui/olia, Ubnus montana; pe locurile mai um de și pe cursul pârâuiilor Alms glutinosa și Alnus in- cana, Salix fragilis. S. alba, Frangula vulgaris, Salix alba și S. purpurea. Dintre subarbuști putem cită pe : Clematis uitalba, C. reda, Cralacgus monogyna, Cytisus nigricans, Cornus mas, C. sanguinea, Corylus aucllana, Liguslrum vulgare, Lonicera nigra, Ribes petraeum, Roșa canina, Rubin fruticosus, Salix caprea, Sambucus nigra, S. racemosa, Sorbus auuparia, Spiraca ulmifolia, Vaccinium, etc Pe prundișuri Hippophae rhamurides, Miricaria germanica și Salix purpurea. Pc trunchiurile de Brad sc observiu cancere ide ntice ca cele dela M-rea Neamț, și produse tet de c specie de Trematc valsa. De aci se vede că aceasta boală este caracteristică masivelor pure de brad, sau acolo unde bradul forme »ză esența predominantă. Masivele de molid sunt ferite de ea, de oarece molidul re- zistă și învinge myceliul ciupi rcii prin marca cantitate dc rezină cu care își impregnează rănile. I.a fel și pinul, care de asemenea nu sufere deloc în aceste părți de atacul ciupercii. Pe crăcilc brazilor și uneori și pe alt molizilor, se găsesc mă- turi și tumefacțiuni, despre cari s’a mai vorbit. Pe valea Șupanului, la o altitudine dc circa 40° m., am re marcat o plantație bine reușită de 1 inus silvestris pe locurile mai bune, și Pinus austriaca pc ceh mai rele. Ac icra înainte gel și râpe improductive cari sc întindeau pc o suprafață cam de 50 hectare, care se arenda pentiu pășune u 30 Ici anual, cecace rc- v:ne la 0 Ici, 70 hectarul. S’au întrebuințat puii ți de pin de 2 ani rcpicați și s’au plan- tat în gropi de Om. 30-0m.30 și 1a distanță de lm.50 pe rânduri și în re puieți. Acum au vâista de 8 ani ș> plantația aproape s’a îm heiat. Lemnul obținut se susține că este bun, vânzându-se cu 2—3 lei mai scump ca mc. dc brad. In specii 1, pc locurile sărace ș* rele lemnul arc creșteri foarte înguste, are o nuanță rcyacă și o va- loare îndoită. Pc unde coastele erau nisipoase și uscate, s’au fă- cut încercări cu salcâmul, iar jk; undi locurile erau mai umede, cu frasinul. Rezultatele sunt satisfăcătoare. Masivi le înconjurătoare junt alcătuite din un amestec de REVISTA PĂDURILOR 211 Pin silvestru spontaneu, molid, brad și fag. Sub ele înc?puse a sc instala în mod natural 1 iadul. Existența bradului ca puierime sub masiv sc explică prin aceea că cl sc găsește ai în stațiunea sa reală dc vegetațiune, pe câtă vreme a molidului este mult mai sus. Existența molidu- lui mare acum, sc explici p.in pășuna'ul abuziv din trecut, el rezistând mai tine ca bradul. Sus la „Fundul Lun inci" am parcurs la început un codru în care prcdom’nâ bradul apoJ el s’a împuținai fiind înlocuit dc pin și molid. Aci nu sc fac decât extracțiuni de arbori și anume numai în scopul de a faverizâ fructificația, precum și dc a dă lu- mină semințișui ilor, ce sc instalează sub masiv. Aceste semințișuri sunt alcătuite mai mult din brac, es< nță care, după cât se vede, este destinată să înlocuiască în mare parte și în mod natural pc cele existente. In treacăt, s’a vizitat și pădurea „Loloaia", unde s’au remar- cat populări naturale de b ad. Tot aci, pe pârâu! Ciistoiul, se ob- serva fixată o alunecare dc teren. Se împădurise prin plantații amestecate de pin, anin, frasin american, etc. Dintre toate, a ui- mii reușise mai bine. Caracteristic că și aci sc instalase în mod natural bradul și aproa xj copleșise esențele plantate arti- ficial. La poiana „Pricup” se remarcă un semințiș de brad, molid și pin, care se ridicase considerabil și unde se impunea numai decât a se face tăcrea definitivă. Ea se va practică în mod gră- dinărit, adică sc vor extrage arbori ici și colea, spre a da puic- ților lumina necesară, procedându-sc astfel până la extracțiunea definitivă a arborilor bătrâni. .• Demnă de remarcat este șoseaua construită pe Valea Șu- panului, la care s’a pus o bază alcătuită din bolovani mari de piatră, urmând apoi pietre din ce în ce mai mici și sus un strat gros de nisip, apoi pietriș și în fine iarăș un strat de nisip. O ast- fel de construcție a infraslructurei are avantagiul că șoseaua pre- zintă un drenajiu bun, după ploile cele mai torențiale neexistând noroiu. A costat în med u 4 lei, 50 metrul liniar Deși această construcție prezintă acun avantagii, cred însă că în curând va surveni și inconveniente, căci prin degradarea suprafeței vor a- pare blocurile de piatră din infrastructură și vor fi un inconve- nient permanent pentru circulația vehiculelor; apoi întreținerea va fi costisitoare, mai ales în regiunile unde formațiunile mar- 212 REVISTA PÂDUR LOR noase și argiloase predomină și unde surparea talazurilor malui lui și șoselei sunt inevitabile. La trecerea peste Valea Șupanului eră în construcțiunc un pod cu o deschidere de peste 21 m. Se făceâ din bârne sprijinite pc 2 căsoaie în lături pe maluri. Grin- zile se alegeau dc molid și brad și cano nu aveau lungimea nece- sară și grosime suficientă la capăt, sc înodau două trunchiuri puindu-se prin capătul gros în contact și fixându-sc prin legătur- dc metal. Scoborârea s’a făcut la gara Asăi, de unde apoi ne-am în- tors la Comănești. Demn dc remarcat este faptul că în gară se găsea un stoc remarcabil de. lemne depozitate și cari nu puteau fi expediate la locuiile de consumație d n cauza lipsei dc vagoane, utilizate în marc proporție la transportul cerealelor. Și această lipsă de vagoane este prin urinare un factor important al scum- pirei lemnelor pe piață. Ziua 14-a A fost destinată pentru a vizita proprietățile pădvroase ale Principelui dc Schoenburg, situate pe lazh.ul-Sărat. Din punct de vedere geologic, această regiune aparține pân?. în apropiere dc Procăcești la '.formații nea sah/era subcarpatică", caracterizată și aici tot prin marne șsloase și friabile precum și sistu’i argiloase nisipoase, în alternanță cu gresii fărămi- cioase și de regulă micacec. Dela Procăcești Valea Tazlăului-Sărat sc îngustează mult și pe ambele ei maluii se observă alloiimcnte dc ‘liș caii sc con- tinuă spre obârșia râului. Acest fliș este npiezcntat prin o alternanță de șisturi, mai ia i ca cele din salifer, cu greșit, care dc asemenea se vede foarte bine că nu mai iste friabilă, din conliă uneori e așa de rezis- ten ă încât sc poate utiliza în constru ții. Acest fiiȘ, după toate probabilitățile, aparține Oligocenului. Lipsa fosilelor însă îl face de-a nu-i puteâ fixâ precis vârsta lui geologică. Stratclc sunt în- clinate la E sub un unghiu în mediu d 800 până la 85°. Aci ne găsim tot în regiunea brac ului, caic fo.meaza esența plinei pală a acestor masive. întâlnim frecuent și pinul silvestru, care are creșteri frumoase și dă un lemn de valoare. Molidul și fagul, de asemenea sc găsește frecue it prin masive, precum și celelalte esențe de diseminație cari caracterizează regiunea dc vegetațiune a bradului. REVISTA PĂDURILOR 213 Pe brad se remarcă aceleași boli (cancere, tumori și mături) ca și la Comănești. Din punct de vedere silvic, s’a remarcat un masiv natural de pin silvestru instalat sub un masiv existent de mesteacăn. Sămânța a provemit dela exemplarele de pini situate la partea superioară. In existența acestui masiv de pin, creat în mod na- tural, avem un exemplu \iu de însemânțare dela vârful munte- lui spre bază; de aceea se recomandă lăsarea semincerilor spre vârfuri. In urmă a început a sc extrage mesteacănul, dându-se astfel lumină suficientă t: nărului arboret de pin. In împrejurime s’a re narcat o pădure cam de 1200 hectare, unde sunt făcute numeroase lucrări de repopulare. Această por- țiune s’a dat în primirea d-lui Adolf la 1879, fiind însă încă aren- dată unui evreu din Moiiești, care extrăgeâ bradul dc valoare și-I debita în scânduri la in mic gater situat pc apa Tazl; ului- Sărat. In acelaș timp pășunatul cu vite mari și oi sc cxercilâ pe o scară întinsă. S’a luptat mult până ce a oprit pășunatul și s’a îndepărtat ovreiul, după care s’a procedat apoi la repe’ckâ repo- pulare a locurilor goale dc pe lângă malul Tazlăului, prin plan- tațiuni dc molid și brad i i amestec. Poenile din masiv s’au re- populat după oprirea pășu natului, parte natural prin brad, parte artificial prin molid și brad. Spre obârșia pârâulu Tazlaul-Sărat, la poiana de pc ,,/c- rneș", se observă un masi\ de frasin instalat în mod natural sub mesteacăn și carpin, din câteva exemplare răslețe dc frasin. Ac- tualmente frasinii au între 5 și 10 cm. în diametru. Pentru a se pune în valoare lemnul de brad și fag, s’a în- ființat și o fabrică dc butoaie în 1906 1907. Rezultatele la în- ceput au fost puț'n favorabile, căci mașinile nu prea erau per- fecționate, dar mai în ur nă perfecț'onându-se mult, fabrica a luat un mare avânt. Masivele de fag și brad, cari înainte nu pro- duceau aproape nici un vc nit, de oarece lemnul dc lucru sc vin- dea cu 0 lei 50 mc. și sten I de lemn de foc cu 0 Ici 30 din cauza lipsei dc desfacere, aduc sctualmente un venit net de 30.000— 40.000 lei. Pentru transportul lemnelor groase, s’a făcut un drum în curmezișul căruia s’au pus traverse rotunde, ceva cam scobite la mijloc, și la distanță de 1 m. unul dc altul. Lemnele trase cu tânjala, cu boii, alunecă lesne peste traversele rotunde. Lemnu 214 REVISTA PĂDUR LOR utilizat la facerea traverselor este Anin il care predomină pe albia râului Tazlăul-Sărat și n’are mai nici o valoare. In drumul nostru spre Moinești, un trecut și prin pădurea l.ucă cești, în care predomină bradul ș în care am remarcat ex- celente însămânțări naturale de brad. Deși se pășunează în mod abuziv, totuș natura este nemăsurat de darnică și puiczimea de brad abundă pretutindeni, având o creștere viguroasă. Ne a con- dus silvicultorul Brătescu. Ziua 15-a Pentru ziua de 15 Iulie se hotărî vizitarea domeniilor pă- duroase ale principelui Știrbey, situate î i apropiere deDărmănești. Din punct de vedere geologic, regiunea aparține tot salife- rului, fiind caracterizată printro gresie aci s:licioasă, aci calca- roasă, mai mult sau mai puțin dură, în alternanță cu marne fra- gile și șis‘uii marnoase divers colorat? sau cu șisturi argiloase foioase. In unele locuri șis*utile aigiloase copi i uzând cărbune s’au ars în foc, s’au transformat într’un fel de cărămidă și serveau la împietrirea drumurilor. Spun că este i n material foarte bun, de oarece prin ardere devine destul de pi ros și absoarbe umezeala. Ca esențe, speciale, alcătuind masive, se remarcă gorunul, care formează masiv pur în junii castelului princiar, aj>oi pinul silvestru, în amestec cu gorunul. Ambilor le merge cam rău în această regiune de oarece solul c.te mțierficial. Fagul de ase- menea este destul de răspândii, for nu nd masive în amestec cu bradul, care aci se găsește în regiunea sa pn prie de vegetațiune. Sc mai remarcă molidul, precum ș’ esențele dc diseminație caracteristice regiune» și indicate la localitățile descrise mai sus din apropierea Dărmăneștiloi. Pe gorun și fag am remarcat tumori identice cu cele de j»e cer la câmp. Pe brad numeroase cancere, gâlme și mături pro- duse de Trcmatovalsa. încă un indiciu deci, că ambele boli sunt generale în masivele din țara noastei. Ca plante herbacee am notat: Thalictrum aq lilcgi/olium și Th. angusti/olium, Ranunculus repens y glabralus, R. lanuginosus, R. acris, Aconilum Napcllus, Adea spicata, Cardaminepratensis, C. hirsuta, Dentaria glandulosa, Impa iens Nolilangere, Lythrum salicaria, Sedum maximum, Tri/olium repens, Aslragalus gigei- revista pădurilor 215 phylos, Vicia segetalis, Sp'raea ulmaria, Oenolhera biennis, As- irantia major, lleradeum sphondilium, Sambucus ebulus, Dipsacus Fullonum, D. lacinialus, Valeriana officinalis, V. sambucifolia, Eupatorium cannabinum, Pdasites officinalis, P. albuș, Tcleckia speciosa, Senecio erucaefohus, S. Fuchsii, Lappa tomentosa, di- verse specii de Carduus și de Centaurea, Symphylum, Anchusa, Atropa Belladona, foarte răspândită prin plantații, Solanum ni- grum, Salvia glutinosa, Luzula albida, L. maxima; Carex silva- tica, C. montana, C. vid pi na; Agrest is alba; A. vulgaris, Cala- magrostis Epigeios, Koeleria cristala, Poa alpina, Poa nemoralis, Poa trivialis, Poa pratensis, Dadiylis glomerulo, Festuca ovina, F. pseudovina, Bromus sterihs, Bromus secalinus, Bromus mollis, Bromus tedorum, Agropijrum repens, ctc. (Va urma) INFORMATIUNI Copie după scrisoarea d-lui Ministru de Război adresată d-lui administrator al Cassei Pădurilor. Cu adâncă mulțumire am luat act dc adresa D-v. No. 32530 din 1013, prin care îmi faceți cunoscut că dc către Corpul silvic, brigadieri, pădurari și funcționarii Cassei Pădurilor, s'a adunat suma dc 0081 lei și 30 ban , pentru care a(i înaintat Ministerului și recipisa No. 04073 a C< sci dc depuneri, în scopul cumpărărei de vase de război. Autorizat dc Majcslaba Sa Regele, vă rog, D-lc Administra- tor, să primifi din partea nea și a armatei, expresiunea sentimen- elor noastre dc adâncă mulțumire și recunoștință și să transmiteri tceleași sentimente și Corpi, lui silvic, brigadieri, pădurari și func- ionarii Casei Pădurilor, jeniru această Inimoasă și patriotică aptă. Primiți, vă rog, D-lc Administrator, încredințarea perfectei mele considerațiuni. Ministru de Război, General de Divizie (ss) C. Hârjeu. * 216 revista pădufilor Anul acesta se vor primi, pc lângă cei 6 lucrători existenți, încă 4 fii de pădurari în vârstă dela 16 18 ani, cari sub condu- cerea grădinarului Școalei su|)erioare de silvicultură din Brănești, vor fi inițiați timp de 3 ani în toate lucrările de pomicultură, le- gumicultură, floricultură, pe pin ieri, etc., spre a puteâ fi astfel utilizați pentru înfrumusețarea reședințelor ocoalelor silvice și pentru răspândirea în populațiunea rurală a cunoștințelor refe- ritoare la cultura zarzavaturilor și a arborilor fructiferi. * ♦ ♦ Guvernul ungar, conform, legilor n vigoare, dispune actual- mente de un fond global de 7.379. 743 lei destinat pentru cumpă- rări de păduri. Până acum s’au cumpărat 57.391- hectare pădure, din care în timpul recent 2.343 hectare cu prețul de 1.974.576 ki, ceeace revine la 842 Ici, 75 b. hectarul. Din această din urmă suprafață, 840 hectare s’au parcelat la mici proprietari, iar restul face porte din domeniul silvic al Statului. ♦ * * Concursul de admitere în Școala superioară de silvicultură din Brănești, care, conform publicați anei din Monitorul Oficial No. 108 din 14 August, trebuiâ să se ină în ziua de 20 Septem- brie a. c., din cauza epidemiei dc holeră s’a amânat pentru ziua dc 7 Octombrie a. c. înscrierile se vor prezintă Ia direcțiunea Școalei până în ziua de 6 Octombrie inclusiv. ♦ ♦ ♦ 1) . Th. Cudalbii, administratorul Cassei pădurilor, a decis ca 11 elevi stagiari cari din cauza mol ilizărei, nu au putut fi tri- miși, pe timp de 6 luni, în Bucovina jx ntru lucrări practice fores- tiere, după cum se proiectase, să fie itașați în acelaș scop la 4 din cele mai înseninate domenii forestiere din Moldova, unde se face o cultură sistematică de păduri Numiții stagiari cari, conform p evederilor budgetare, vor primi, |>e tot timpul cât vor fi ocupați cu asemenea lucrări, câte 150 lei lunar, plus cheltuelile de transport, au și plecat Ia noua lor destinaț iu ne. ♦ REVISTA PĂDURILOR 217 Examenele de fine de an la Școala superioară de silvicultură dela Brănești, cari din cauza mobilizării nu s’au putut termină în luna Iunie, sc vor ține în ziua de 7 Octombrie a. c. și urmă- toarele. * ♦ * Condifiuni dc admitere / entru Școala dc brigadieri silvici dela Brănești. In ziua de 7 Octombrie a. c. se va ține în localul școalei con- cursul pentru ocuparea a 5 locuri vacante. Candidații trebue să prezinte până la 6 Octombrie inclusiv : 1) Un certificat de naționalitate; 2) Un extract dc naștere; 3) Un certificat de absolvirea școalei primare ; 4) Să probeze că au satisfăcut legei dc recrutare; 5) Un certificat dc bu lă purtare; Se vor primi fără concurs, îieă îndeplinind și condițiunile de mai sus : a) Absolvenții a 4 clase gimnaziale ; b) Actualii brigadieri din serviciul Statului cari au o ve- chime dc cel puțin 3 ani. Cei admiși sunt obligați a-și procură echipamentul după mo- delul adoptat dc școală, precum și materialul didactic necesar. Durata cursurilor este dc un an. Materiile asupra căror? se va ține concursul vor fi : Citirea, scrierea, aritmetica, geometria elementară, geografia României și gramatica, du )ă programul școalelor primare. * * Condifiunile de admitea in școala specială de silvicultură dela Brănești. In ziua de 7 Octombrie a. c. sc va ține în localul școalei con- cursul pentru ocuparea a 20 locuri vacante. Candidații trebue să prezinte până la 6 Octombrie inclusiv : a) Un certificat de na, io nai i late ; b) Un extract de naștere; c) Diploma dc absolvirea liceului modern sau real; 218 REVISTA PĂDURILOR (I) Un act dc angajament prin care, cei admiși ca bursieri, se obligă a servi Statului cel puțin 6 ani; e) Un act dc angajament prin circ, cei admiși ca solvenți, sc obligă a plăti Statului taxa de solvență de 500 lei și costul în- treținerei lor de 500 lei, anual în două rate : 250 lei la intrarea în școală și 250 lei la 15 Februarie anul următor. Atât bursierii cât și solvcnții sunt datori a-și procură uni- forma de marc ținută, uniforma de mică ținută pentru iarnă; iar la 1 Mai al anului următor uniforma dc vară, după modelul adoptat dc școală; plus materialul didactic, rechizite de scris și desen. Primilor doi clasificați, din cei reușiți ca bursieri, li sc va procură din fondurile școalei echipam ntul și materialul didactic necesar. Durata cursurilor este de trei an , după care elevii vor face un stagiu de 1% ani destinat lucrări or practice dc aplicațiunc. Concursul va consistă din probe scrise și orale din anato- mia și fiziologia vegetală, din fizică si din chimia minerală, iar din matematici aritmetica, geometria plană și în spațiu, algebra superioară și trigonometria. ♦ X * Prin Decretul Regal No. 4.516. D-l Const. Mihăcscu, actual silvicultor cl. I, s< înain’ează la gradu de silvicultor șef <1. III,în kcul lui Ion C.istcscu decedat. D-I Const. Marinase u, actual silv cultor cl. II, se înaintează la gradul dc silvicultor cl. I, în locul d-lui C. Mihăcscu, înaintat. D-l Nicolae Bogdan, actual silxicultor asistent, sc înain tcază la gradul de silvicultor clasa II în locul d-lui Constantin Mannescu, înaintai. Aceste înaintări sc fac pc ziua dc 15 Iunie 1913. In luna Iunie 1913 a încetat di » viață silvicultorul-șef I. Cristescu, fost șef al ocolului Trivalea, vechiu membru al soc. „Progresul Silvic”. Cristescu a murit în floarea vârstei. Bun camarad, funcționar vrednic, pierderea timpurie a lui I. Cristescu lasă regrete unanime. CLIMA LUNEI IULIE 1913 1UCUJU1OP g WfA w NW W 1 ' 3 IC os * t ? 1 ■ m 1 1 ( b- ( |t»tkir |X © r- । c© । k-k । et o « 11' » । cm x o M ’r — «- cm ei ei t* —• — © CO »- CO — — kT© CM-^ 111 • _L_ ' 11” 1 i i 1 l | l 1111 _ 11 । r O. t- « 111 X X x © co x 1 J-LLLLJJ U 1 l i i i i i i 1111111 11 IW M* J»| 1 o cm © o x x © © .-“-■© x © 00 ~ co «r ©' © «r ©‘ ©' © ©' ©’ © © © x « ©_ «r ei >m cm co x_ ©* © X ©' © © •* i ©' © «ir»: n«n * '00 CM «r © © © 3 S? 2 °2 *2 ,o ‘•'î o i- i © x x. © © r- © i' © © © .0 © t' r- TM O Cl BJBQ £ C- C- Ci 7 <- O O V C-. CICiOGCOCOCOCOCiOoaocC © © O ©. © © © X © C-* X* 2 sqB x»wă £• uuou ap - f VlBj JIU * ©©O £88 e x ei I — 1 1 i x ce x o^uo m >m ei •» cc no ei eî II i 1 1 1 . 1 f- ), •«K'W £ 19 8 |20.7 .21 3 । o « m e, c - i- ei c o m c e, cm i- e. •? A§.^ 8 FI gs c 2 8 2 2 i 2 * 1: 2 CM t' © X TH X CM X r- x_ r- © ei r- © x x x r? r- .n B| E »| w)V saJd E ei 1'8 । X M CM © no CM -e © iO % nM >e Mp CM X •*. -.© © *r x o © 8 S ? - Ș $ 1 = = = »u|piWlV EJ_ — » — m — ei cm co«- ^ © © © © © © © ©cM©o©©eixxx COC. X — — — — k-k z 2 < ~ Vî hi • • . . ~ J» £ a • )UCU|U1OP s Iuva > z. r /. a. ZZ^ | hBî -ws=^ 3 | u II ♦ ~ m i' wo 61 _ cm r- - m cm n 1 © -r co -e co © ©' 1 © © © ✓ 1- CM CM ©_ X. x ©' co 1 eo © 1 © ©' -? Ir. 1 68 96 68 r- © © © 1 — ©©©©©(-©©(-. 1 r- © © © 1 © © 1 © x © © © © 1 — © 1 © © © C SQC u •• Bjca * u|W» 7.4 1.3 7.6 11 10.5 1.1! 6 0 11 2-=-:88-=-= =i- — x © C .0 »• C © © T »-• CM , © © r- c ei" 5» ©’ ©‘ x ©' © ci r»* © 1 © ** w ? J CM j- ; - - - X © © © 3» . X_CM C © © I —< ©* i c © ai 1 a . BJC(1 - 1 « 1 *1 © © oo © x © c © © © © © © © O© © — O X © © ** W 1 O © o c, -e^ «©©©© © © © © o © © C> | Cl © 1 © Cl Cl ©-©oo->o © ©5o 5 vqc W S. uuou op .1 E Vlcj l!U ei ei x ® r» ei x x ->j x m ei 1 1 1 1 £J S = r5” I ?! 5? O* 00 © ’!•' cm co co co M co rt co x ci ei . : cm ei ei 1 « «« । -. । - | . * oo V - 1 © ÎM CM • M> 1 CM 1 — CM 1 W o; ci 1 cm III । 1 II III | 2 © ’-■ 1 © 2 1 CM x eo CM X X KM CO CO co k-< x ~t .zi' । «■kr x. 04 ei CO* 1 o? 3M* 1 oi Ol — i 1 1 II III i " rx* M * ©_©_o© r- x o x © ©©eoxxo©«©r» © ^ ©'© o i © © © x x" x’ ©' oo © «r | cm" x -. «r eo 01 — i- © = = 2 cm*8 *828 • । °l S n I W|B WJd = 1 n© $ ■ sS's । s ș li | «tqpniniV E2 360 210 70 140 © © © © © n .oo©oo©o©© / © * - o © -^ C © 2- $ © 00 5 CM ȘggîSfîSSSJg STAȚIUNI 1 «■șȘ-ă stsî • 1 1 ■«> 2 • ‘ : 1 • • • ’ • 'ga* • ■ Ia • • • • iiiiîiiloișIiiMîfsfâiio 220 REVISTA PĂDURILOR Criza pădurilor în Romania si mi loacele de combatere1) Premiu în valoare d< 1.500 lei. 1. Se va face o schițare istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (s atul, Domeniul Coroanei, stabilimentele publice și de utilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cât posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 3. Se va enumAră cauzele cari au contribuit la micșo rarea forțelor și producțiune și la reducerea patrimoniului fo- restier al țârei și prin ce anume s’a nanifestat consecințele lor. 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru reguiamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor sburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. 6 Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Martie 1914. Nota. — Manuscriptele se vor prezentă până Ia 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviz;! sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodi să deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, in care se va află îi chis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și di ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca intr’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu nunele lor, manuscriptele nerecla mate în timp de un an dela pronunțare i rezultatului, vor rămâne pro- ridetatea societăței. 1) Programul Incrărei premiate de d-1 C. Dissescu. REVISTA PĂDURILOR 221 Premiul Dim. A. Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinue: 1° Din trecut pânăk 1860. 2'Dela 1860—1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod silivic). 4) Car© va fi rolul și activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele de mai sus, cu privire k chestiuni în legătură cu regula- inenlarea exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume dc autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic sc va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu xor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în -vrcetarc. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript sc va nu- măra autorului numai după o- lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuclile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi o digat ci» într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute dc Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla' mate în timp dc un an dela >ronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. 222 revista pădurilor Premiul D-lui N. Cesianu In valoare de >00 lei Studiul arbuștilor dm România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în țară) clima, situația, expoziția, so ul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale i lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie p^imă cât și industrializată. NOTA. - Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motlo, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă leviza sau motto din fruntea manuscriptului, in care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dică lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scris • curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvii». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la ca icelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. AUGUST -SEPTEMBRIE NECROLOG Trecerea la eternitate a celui care a fost Teodor Galeriu a produs în cercul silvicultorilor români o sguduitoare impre- siune. Uimirea tuturor a f >st mare, pentrucă nimic nu lăsa să se întrevază un desnodământ fatal așa de repede. In timpul din urmă sc îngrija, cc-i drept, mai mult dc starea sănătății sale, dar nimeni nu credea că stejarul robust, care atâta vreme a reziști t vijel iilor, va fi răpus^de nemiloasa soartă. Ca funcționar public Teodor Galeriu a fost icoana vie a 224 revista pădurilor activităței; el nu știa cc este odihna nu cruța nici o osteneală fizică, când, în calitate dc inspector, trebuia să urce și să co- boare coastele prăpăstioase ale munților, spre a descoperi delic- tele, ori pentru a executa o lucrare echnică cu care era în- sărcinat. Ploile, drumurile rele, mijloacele dc locomoțiune primitive, nimic nu-l oprea atunci când trebuii să-și îndeplinească da- toria. El nu umbla după o popularitate efemeră, nu căuta să ‘și facă prozeliți tolerând faptele reprobabile ale partizanilor, dar nici nu le exagera proporțiile, persecutând pe cei cari nu știuse, ori nu aveau talentul insinuării. El nu căuta decât ade- vărul, din care cauză, de cei cari căzuse în vină, era judecat cu severitate. începând de la guard ajutor cl a înaintat repede prin toate gradele ierarhiei silvice până la cel de inspector general cl. I, fiind însărcinat și cu controlul general. Numit în diferite rânduri ca șef al serviciului silvic cu atri- buțiuni dc director, a fost mâna dreaptă a miniștrilor de do- menii dc a căror încredere s’a bucurat. Numeroasele decorațiuni naționale și străine, cc i s’a de- cernat, ne dovedesc cât dc bine au lost apreciate scrvicielc, ce el a adus pădurilor țărei. In consiliul tcchnic al pădurilor, din care peste 30 dc ani a făcut parte, era considerat ca mi ițea cea mai ageră și în chestiunile grele era așteptat de ceilalți colegi spre a-și da avizul ca unul care, grație bogatei sale experiențe, știa să găsească mai întotdeauna cea mai bună soluțiune. Era dușman al vorbăriei, al frazelor, al discursurilor, în schimb dosarele serviciului silvic sunt pline dc rapoartele sale luminoase, în cari se evidențiază cu loștințe profesionale solide si cea mai sinceră dorință de a se îndrepta relele pe alocurea constatate. El este autorul formularului „Studiu de perimetrare" care a servit de bază la cunoașterea în amănunțime a stărci fisice, economice și administrative a pădurilor țării, lucrare la care a ținut așa de mult și care este aproa »e terminată. Acest „Studiu dc perimetrare** va rămâne ca o operă du- rabilă a lui Galeria și-l va întrebuii țâ, fără îndoială, și alții când necesitatea va cere. Ca inspector școlar el sc convinsese că absolvenții școalei REVISTA PĂDURILOR 225 de silvicultură dc la Brănești sunt niște elemente bine pregă- tite și așa fiind această tânără instituțiune merită și mai mult a fi încurajată pe viitor. El împărtăși părerea că, pentru a i se dă avântul trebuin- cios, urmează neapărat să fie transferată în capitala țărei, unde studenții forestieri, vor puteâ beneficia dc avantajul unui mare centru cultural, iar profesor i vor fi în măsură de a-și consacra tot timpul în interesul învățământului, ne mai deplasându-se ca astăzi, în fiecare zi, la distanță dc peste 20 km. Cu o instrucție teoretică aprofundată, combinată cu exer- ciții practice în timpul anilor de studiu, cu câțiva ani de prac- tică propriu zisă la 2 sau 3 păduri cedate școalei și o mai bună remuneraliune a silvicultorilor, la începutul carierei lor cu deo- sebire, Teodor Galeriu avea credința că se va săvârși mari pro- grese, școala noastră națională de silvicultură putând deveni un centru de atracțiune penln studenții din țările balcanice. Cel care, cu durerea în inimă, scrie aceste rânduri, a avut nenumărate ocaziuni să coi state câtă silință și-a dat cl ca să se stingă resentimentele și prin o colaborare unanimă să se ridice sus, cât se ponte de sus, prestigiul și considerațiunea ce merită, dat fiind rolul important social și economic ce este menit să îndeplinească în organizmul stalului român, corpul technic al pădurilor. (.a membru activ în cc nsiliul de administrație al societății „Progresul silvic“ și în comitetul de redacție al „Revistei Pă- durilor*' prin participarea regulată la ședințele sale, prin discu- țiunile la care a luat parte și-a dat obolul pentru înflorirea acestei societăți, a cărei ex stență a trecut dc un pătrar de veac, condusă cu atâta tact și vrednicie de președintele său Ion Kalinderu, iar prin publicarea de articole instructive în „Revista pădurilor44, el a contribuit, pe cât i-a fost posibil, la vulgarizarea științei silvice, pentm care merită recunoștința noast'ă a tutulor. Amintirea frumoaselor sale fapte, ca om și ca specialist, munca desvoltată în interesul public în lunga sa carieră, dela care nu a dezertat, chiar atunci când în mod legal avea dreptul să o facă, renunțând astfel la o liniște recreatoare de care avea atâta trebuință, prin probitatea, spiritul dc dreptate și modul conștiincios cum și-a îndepl nil datoria cel care nu mai este, poate sluji ca pildă tinerelor generațiuni de silvicultori. 226 REVISTA PĂDURILOR Iar nouă, celor mai bătrâni, plecarea sa pentru vecinicie ne spune că toiul este trecător pc acest pământ ! O lacrimă caldă, deci, pc mormfntul dc curând închis ai bunului și neprețuitului meu prieten, care și-a iubit meseria, niciodată nu a clefelil-o, și care, până la ultima suflare, a sperat necurmat că în curând va sos: și zile bune pentru corpul silvic al Stalului, atât dc mult încercat și pe nedrept hulii de cei cari nu-I cunoaște destul dc bine, sa i care fac aceasta dintr'un interes momentan, sau din rea credi iță. Petre Antonescu. ---- Terminologia întrebuințată a plutăria lemnelor pe Bistrița. Primăvara, odată cu florile și cu păsărelele, începe și piu-, tăritul și ține până când gerul împediră pc oameni de a mai lucra prin apă. Lemnul este dus dc cu vreme îi ^chelele de pc malul apei și așezat în stive. Stivele se așează pe mâzgari ca să nu stea lemnele piva mult în contact cu pământul și să se deprecieze astfel cali- tatea. Din stive lemnul se vollează și șibează la baltă și apoi în- cepe sortarea și așezarea lemnelor pentru legare. In apă lemnele sunt întoarse toate cu capătul cel sub ire la deal, care se pune in chingă. După cc s’au întors astfel, lemnele sunt așezate pe un mâzgar prevăzut în partea dela vale cu un caia și la deal cu o pană, între care se strâng lemnele, ca să se poată pune în chingă. După aranjare se face mărgelătura cu sau fără mărgică. In mărgelătură se așează chinga cioplite, se potrivește bine ca cio- plitura să se alipească dealungul în regei mărgelături. De obi- ceiu sc pun două chingi la lemenle i lari, se pun și trei până la cinci chingi chiar. Odată chinga așezată, se fixează lemn le prin cuie de brad, de fag sau dc mesteacăn. Cuiele se ixează in găurile tăcute cu sfredelii! în chinga și în lemnul de si b chingă astfel : se face în- lâiu gaura cu sfredelii), apoi cuiul dc forma pat rată mai adeseori, în secție transversală, se udă cu apă, se aplică deasupra găurei și se bate cu un maiu. până străbate lemnul ce se coase astfel de chingă. Cuele se așează mai multe odată, așâ că fixarea tuturor lemnelor se face aproape deodată. Oda tă legat lemnul în chingă, sc pune coardă cu ruda și gân^ REVISTA PĂDURILOR 227 jarilc ei, legale prin poinotgc și etic de argclelc căpătâiului, ală- turând astfel lemnele și la elalt capăt al lor, impedeeând desTa- cerea plutei în cazuri de pesiuni prea mari ale apei. Căpătâiului astfel terminal i se pune jugul fixat eu resteelc sale de chingi, străbătut pi in mijlocul său de cuiul pentru cârmă sau furlăul, în jurul căruia se învârtește cârma cu condeiul bine cioplit și potrivit la cântând lui și cu baza sau lopata bine așezată. Jugul se pune numai la bazar de care se leagă numai prin gânjuri bune cărărui. Cu rarul se eagă de buzar prin două gân- juri groase fixate pe două lemne mai groase, alăturate sau des- părțite între ele cu unul sau două lemne, prin poinoage înclinate spre fruntea bazarului și cu • apropiate de poinoage și buzarul de cu rar prin acelaș dispozitiv, poinoagele fiind bătute în chingă cu înclinația spre dosul cur irului, iar cuele chiar pe lemne îndă- rătul chingei sau pe ching . Îndărătul căpătâiului din urmă se pune un jug simplu numit 'ulcică, așezat pe lemnul din mijlocul căpătâiului. Un poinog mai puternic în care se introduce o bu- cată de lemn găurită și deasupra lemnului cârma construită la fel ca cea din față. Plula este gala. Plutașul se aprovizionează de unul sau doi pari sau manele, un lenchi cu ciocârlie sau cioancâ. prevăzută cu gânju ciocârliei, una funie dc metal și fuiac. Dacă pluta stă mai mult la mal. atunci sc leagă dc cazic sau de (cruș, cu olgoanc prevăzi le cu cange, care se fixează dc plută in locul pentru cange și cu tălimarc. Când pluta este corn pi să din lemne egale, se chiamă plută model. Pentru ușurința alcgcrei lemnelor plutele se fac din butuci ne egali, legându-se de lemnele din ciungă mânjii prin gânjuri. Plute model se fac astăzi aproape numai din (nichiuri, lefuri, mu- chcri. juleri, gruizi .și gliile. înainte se făceau și din galioane, ca- targele, Irinchifi, racle, raci a (e și catarguri. La pluta terminală se măsoa ă lemn cu lemn cu compasul forestier de metal și cu metrul alergător, începând din stânga spre dreapta cu numărul coreul il lemnului, se înseamnă mijlocul lem- nului cu o cioplitură, pe care se scrie lungimea în metri și gro- simea în centimetri. Pc chinga din față se sc ic numărul plutei, se bale apoi marca vânzătorului și cumpărătorului, in două locuri, lângă cajiete, pe fiecare lemn. Măsurătoarea se scrie in carnete liniate special, se face un control dc predălor și primilor la fiecare plută și sc sem- nează, apoi cu un aviz special se liberează plula plutașilor, cari singuri sau cu câte un ajute r o plutăresc până la schelele de des- cărcate, cei mai buni punându-se cârmaci și ajutoarele dălcăuși. Cârmaciul trebuc să cunoască drumul bine. După ce-și pune lângă el un sărcicr, pe care își așează zechila, pune mâna pe cârmă și c veșnic atent să ducă pluta pe șipotu! apei, să o ferească de nahlapi și de scruntari, să vadă dubele și alte semne cont>en(ionalc, să observe închisorile, ca să o poată opri la timp de va fi nevoie. 22X REVISTA PĂDURILOR REVISTA PĂDURILOR 229 230 REVISTA PĂDURILOR Dălcăușul privind în urma, dă semnul dc doliarca plutei, in caz când este ajunsa dc alta mai grea. Noaptea opresc in șchelelc speciale, în dalii mai adeseori sau in rotirile apei, în malul opus, unde e apa liniștita. In șchela dc destinație plutașul doliazâ, dălcăușul sare la mal, prinde șpranga aruncata de cârmaci după ce a fost prinsa dc poinogul balul in chinga bazarului și cu cârmaciul, care a sărit și el, o prinde de un cazic. Pluta sc ii toarce astfel cu buzarul la deal. Dragomanul șchclei confruntă pluta cu avizul și dă dreptu- rile plutașilor. A. Terminologia 1. Așezarea lemnelor. Aranjarea lemnelor cu căpătui cel subțire la deal peste mâz- ga nil prevăzut la vale cu un cuiu și la deal cu o pană. 2. Argea. Lemnul care mărginește pluta lateral. 3. Ața de sucii. Inelul dc sfoară de cânepă sau de tei, care sc introduce in dcspicălura părței groase a nuelii de sucit și care ajută la sucitul nuelii. 4. Aviz. Nota dc măsurătoarea plutei cu care plutașul predă pluta. B. 1. Halta. Apa curgătoare in care se face legarea lemnelor în plute. 2. Baterea cu ciocanul. Marcarea tuturor lemnelor cu marca predătoruiui și a primitorului pc chingă și pe fiecare lemn in două locuri, egal distanțate dc chingă. 3. Berechețel Brighețel. 4. Boc. Lemne legate în boc. Legătoarea mânzilor la plu- tele model. O sârmă împletită îi străbate jm* toți ia capătul cel subțire și lot această sârmă îi leagă de plută. Se uzitează in Bu- covina pe pâraele repezi. 5. Brighețel. Un băț scurt de 10—50 cm. și gros dc 3 1 cm., care servă Ia sucitul nuelelor. 6. Bazar. Căpătâiul dinainte al plutei. C. 1. Cange Cârlig mare dc fer adoptat la nude din ca|>etele șprângei și care ține pluta de locul pentru cange. 2. Cântarul lemnului Cumpăna lemnului. 3. Căpătâiu. Pluta din o singură bucată. REVISTA PĂDURILOR 231 1. Cârmii. l’n condeiu ioplit la capele, găuritla cumpănă lui pievazut cu o lopata de scândura la capătul care vine în apă. lo- pată așezată pe un plan pei pendicular la planul ce trece prin cen- trul său dc suspcnsiune. și care servă la cârmuit pluta. 5. Carnetul de predări e. Carnetul pe care se semnează mă- surătoarea lemnăriei de predător. fi. Carnetul de primire Carnetul pe care se semnează măsu- rătoarea lemnăriei de primitor. 7. Cârmaci. Plutașul dinainte și cel mai destoinic. 8. Catarg. Lemn rotund 28 30 M3 lungime. 40 cm. grosime la mijlocul lemnului. Se leagă I la plută. 9. Catargcl. Lemn rotund 20 m. lungime, 15 cm. grosime a mijloc. Sc leagă 5 la pluta. 10. Căulii Luntre. Căpătâiu de I 5 lemne, care servă la transportul oamenilor sau greutăților de pe un mal pe altul al apei. 11. Ca:ic. Țăruș puternic Fixat pc mal bun, de care se leagă pluta cu temeiu. 12. Chinga. Lemn rotund, cojit sau necojit, gros de 15 22 cm. și lung de 4 5 m., care servă la cusut lemnele în plută. 13. Chinga cioplită. Chinga bună de pus în plută cioplită pe jumătatea, care vine aplicată peste mărgelătură. I 1. Cioancă Țenchin. 15. Ciocârlie. îndoituri îngroșată a rădăcinei rămasă la țen- chi, de care se adaptează un gânj cu care se fixează țenchin de țăruș sau cazic. 10. Ciuhă. Lemn convențional al plutașilor, care arată și- potul apei. E o prăjină cu un șomoiog de pac legal în vâri și fixată pe mal. I 17. Clupa Compasul forestier. Este de fer, deviza! in cm., servește la măsurarea diai ictrelor. IX. ('oardă. Dispozitivul de lemne și gânjuri sau numai di gânjuri de nuele. care servă la prins lemnele din plută la capătu opus cehii din chingă. Coarda ține toate lemnele plutei la un loc, îmjH’decând astfel desfacerea lor. ('.oarda se compune adeseori din rudă și gânjuri. 19. Compasul. Metru alergător de forma unui compas, cu care se măsoară lungimea lemnelor. 20. Condeiu. I n lemn rotund, cojit sau necojit, lung de 7 9 iu., gros la capătul cel gros de 12 10 cm., care cioplit rotund la unul din capete, și lat li celall, servă de cârmă, după ce i se pune și lopată. 21. Cuiu. Cuiu de lem i, rotund mai adeseori în muchi, care servă fie la fixarea chingelor, fie la a gânjilor. Cuelc se fac din lemn, dc molid, de brad, dc fag sau de mesteacăn. 22. Cuiu prin cârmă FurlSu. 23. Cumpăna lemnului. Punctul său de suspcnsiune. 24. Curar. Căpătâiul din urmă al plutei. 232 revista pădurilor hemsta pădurilor 233 ni Ki*; 331 REVISTA PĂDURILOR I). 1. Dălcăuș. Pin Lașul din mina plutei. 2. Doliarea plutei. încet iniiea mersului plutei, când este a- junsă dc alta mai grea din urma. 3. Dulie. O parte a râului unde panta e mica, deci scurgerea înceată. 1. Dragoman dc șchcle. Mai marele legatarilor și al plutașilor. K I. /-'ălcică. Jugul foarte redus de pc căpătâiul din urma al plutei. 2. Farbă. Văpseaua cc servit la na rea rea cu ciocanul. 3. Frunlar Buzar. 1. Fruntea Plutei. Partea dinainte a plutei. 5. Funie dc sârmă. Funie cc servă dc prins pluta la mal. 6. Furlău. Cuiu prin cârmă. Poinog prin cârmă. Cuiu puter- nic de fag mai des, care străbate jugul prin mijlocul său, pe care se mânuește cârma. (i. 1. Gulion. Lemn rotund 30 m. lungime, 60 cm. grosime la mijloc sc leagă 3 la plută. 2. Gânj. Nuca de alun sau de molid, încălzită în foc și su- cită după un dispozitiv special, de legători, care să poale îndoi, înodâ, suci cu altele la un loc, formând legături practice între diferitele piese ale plutei. Pentru sucitul nudelor se bate în pă- mânt un par lung de 2 2 5 in. și gros de 10 Li cin. La 15—20 cm. dela pământ are o gaură făcută cu sfrcdelul și la 1.5 m. dela pământ altă gaură, la fel făcută pe un plan perpendicular |>e al celei dc jos. Nuiaua despicată, puțin la capătul cel gros, se în- călzește, se arde la flacăra focului, se introduce cu capătul ce! subțire în deschizătura de jos, unde se înțepenește cu un băț ro- tund. In despicătura nudei se introduce un inel de sfoară de câ- nepă sau dc teiu. numită zăbrea, în caic inel se introduce un bri- ghețel, cu ajutorul căruia se sucește în continuu nuiaua fixată în par. sucind-o tot odată și în nejurul parului. Nuiaua ajunsă la deschizătura de deasupra parului este fixată printr'un băț ca și cel dc jos. Nuiaua rămâne așâ sucită până sc sucesc 5—6 nuele și toate se iau odată jos. Cândsc formează gânjuri, sc desfac de aici. 3. Gânju ciocârliei. Gânjul ce se adoptează la ciocârlie. 4. Ghilă. Ixmn rotund dc 17 m. lungime, 28—32 cm. gro- sime la mijlocul lemnului. Sc leagă 22 la plută. 5. Grindă. Umin rotund 15 in. lungime, 21—27 cm. grosime la mijlocul lemnului. Sc leagă 32 la plută. revista pădurilor 335 I. 1. Iapa. Lemn in chingă ele care se leagă mânzul. 2. Încărcătură. Lemnele încărcate pe plută, în general năpo și lemnele prea groase. 3. închisoare. Oprirea plutelor și grămădirea lor așâ că sc împedică trecerea altor plute. închisoarea se face din cauza scrun- tarilor unde plula rămâne dc mdteori pe grind, alta lângă ea și așâ mai departe; sc mai face și în vremea puhoaelor. J. 1. Jucamăt. îngrămădire de lemne lângă poduri sau în grin- duri produse de puhoaele mari dc apă, care iau lemnele dela ma- luri, plute întregi, pe cari le rupe și le grămădesc dae peste gră- madă. 2. Jugul. Dispozitivul de forma unui jug care, prin cuiul din mijlocul său, servă la mânuirea cârmei. .Jugul de pe buzar este complect format din rostea și jug, la mijlocul său având furlăul sau cuiul pentru cârmă. Jugul este fixat prin resteele sale și une- ori și prin furlău. între chingi, la mijlocul plutei. Jugul se face din lemn dc brad. Jugul din urmă se face de cele mai multeori dintr’un singur poinog puternic, în care ca să se ridice puțin cârma dela lemnele plutei, se alătură o bucală de lemn găurit la mijloc. 3. Juler. Ixmn rotund mai lung dc 9 m., de 16—20 cm. gro- sime la mijlocul lemnului. Se leagă 100 la plută. L. 1. iMnj. Șir. 2. Leafă. Lopată. 3. Isgălor. Lucrătorul care se ocupă cu legarea lemnelor in plute. 4. Legare. Acțiunea de construire a unei plute. 5. l^găloare. Partea din lemn pe care să coasă chinga și care nu intră în cubajul plutei. 6. legătura cu gânjuri. Este simplă și compusă. a) Simplă să face numai prin ajutorul unui cui și opus lui un poinog. In gaura tăcută cu sfredclul să introduce un capăt al nudelor care să sucesc, legând un poinog al altor lemne, în formă de inel. b) . Compusă și de oparte și de alta să fixează gânjurile cu câte un cui de câte un poinog. 7. Lemn volta!. Lemn mișcat prin voltare. 8. Legător. Constructorul plutei. 9. Lemn in chingă. lemnul din plută legal în chingă. 10. Lemn de metru. Buluci dela 32 cm. grosime în sus. ÎL Lcț. Lemn dela 9 m. în sus lungime, 5 10 cm. grosime. Să leagă 300 la plută. Cioplit pe 2 muchi. 336 revista pădurilor 12. Loc pentru sfrcdel. Tăctura ce se face cu toporul, dc for- ma unei piramizi dreptunghiulare, trunchiate, unde să găurește lemnul ca să sc introducă cucle. 13. Lopata. Leafa, scândura de 2.5 3m. lungime 20—25 cm. lățime și 3 cm. grosime, care fixată la capătul condeiului dela vale, cu cuc de fer, sau dc lemn, oblic pe direcțiunea acestuia, sen ă de cârmă la plută. M. 1. Maiu. Ciocan marc de lemn de fag, cu coada tot de fag, care servă la baterea cuelor, penelor sau poinoagelor. 2. Mucher. Iernii dela 9 m. în sus lungime, 11 15 cm. gro- sime, cioplit pc două muchi. Se leagă 72 la plută. 3. Manelă — Par. 1. Mân:. Lemn legat prin gânjuri sau sârmă dc lemnul în chingă. 5. Mărgelătură. Cioplitura cc sc face pc jumătatea de dea- supra a lemnelor așezate pentru legare, pc o lățime de 20 -50 cm., peste care sc aplică chinga cioplită spre coasere. 6. Mărgică. Bucată dc lemn de înălțimea mărgelăturei, lă- sată la unele lemne, ca să se poată fixă mai bine chinga de lemnele ce le coase. 7. Măsurătoarea lemnului. După ce s’a dat lungimea lemnu- lui cu metru, sc înseninează jumătatea cu cretă neagră sau al- bastră și în locul acela se măsoară și diametru. Lungimea și gro- simea sc scriu chiar pe lemn, după care se scrie în carnete. Lemnele din plută se numerotează începând din stânga bazarului conti- nuând cu al doilea căpătâiu, apoi încărcătura. Când căpătâiul are și mânzi, atunci sc măsoară toate lemnele întâiu din chingă, în ordinea spusă, apoi mânzii în aceeași ordine. 8. Mâzgari. Lemne rotunde curățate de coaje, care servesc fie la așezarea lemnelor în stive, fie la voltatul lemnelor pe ele, fie la legatul lemnelor în plute. 9. Mâzgar pentru legal. Un mâzgar așezat cu un capăt pe uscat și cu cclalt în apă, cu o direcțiune oblică la deal, pe care se așează lemnele de legat în plută, prevăzut la vale cu un cuiu puternic fix și la deal i se bate o pană la ncvoe, care cu cuiul dela vale fixează lemnele până se coase chinga. 1. Nahlap. Bolovani mari lângă cari apa face valuri, cari se văd la suprafață și cari sunt periculoși pentru plută. Valul for- mat lângă chingă, când pluta grea este mânată de șuvoiul apei mai iute decât curge apa în partea ei superioară. 2. Năboi. Grămezi mari de zăpadă înghețată, curg pe Bis- trița când e ger marc. revista pădurilor 337 3. Xăpoi. Lemn de dos, lemn greu. 4. .Vtimarul Plutei. Număr care se înseamnă |>e chinga bu- zarului. O. 1. Oprirea Plutei la locul dc destinație. La locul de desti- nație se formează un curs de apă lină, natural sau artificial. Dăl- căușul sare la mal, prinde șpranga care leagă un poinog al bu- zarului, pe care i-o aruncă cârmaciul, amândoi apoi o prind de cazic. 2. Otgon. Funie groasă de teiu, senă tot la prins pluta. P. 1. Pană. Cuiu paralelipipedic ascuțit, lat la unul din capete, care servă fie la strâns lemnele pc mâzgar, fie la strâns gânjurile. Se introduce în despică tura lemnului făcută cu toporul, pe când cuiul în gaură făcută cu sfredelul. Se face din lemn de brad sau de molid. 2. Păli mar. Funie formată din două otgoane sucite. 3. Par Manelă, servesc la ridicarea plutei. 4. Peptene = Poent, servă ca și mărgică. 5. Pihlă, rudă, la un cap cu gânjuri, servă ca un țenchi marc. 6. Pluta. O alcătuire de lemne egale sau neegale, rotunde cioplite sau fasonate, așezate regulat sau neregulat, și destinate a fi transportate prin plutărie. 7. Pluta Model. Plută din lemne de aceeaș lungime. 8. Plută de măsură. Plută model cu lemne de aceeaș grosime. 9. Plutărie. Acțiunea de a piu țări. 10. Poent. Legat în poenturi sau în peptene. Dispozitivul de cuc bătute în mărgelătură din afară de chingă, cu înclinația spre plută sau în lemn deasupra chingei cu înclinația spre apă, care servă de a fixa mai bine lemnele groase în chingă. Se aplică rar. 11. Poinog prin cârmă furlău. 12. Poinog. Cuiu de lemn de brad, sau de fag puternic, care jumătate sc împlântă în lemn, și jumătate rămâne afară, servind a prinde lemnele sau pluta întreagă cu gânjuri de nuele sau cu șprăngi, otgoane, ciocârlii, etc. 13. Predator. Omul care predă lemnăria, însărcinatul vân- zătorului. 14. Primitor. Omul care primește lemnăria, însărcinatul cum- părătorului. 15. Puhoiu. Viitură marc de apă, care produce pagube co- losale uneori negustorilor de lemne. H. 1. Paelă. Lemn rotund 22 m. lungime, 37 cm. grosime la mijloc. La plută 13 bucăți. 238 REVISTA PĂDURILOR 2. Rădufă. Ixunn rotund 11 m. lungime, 20 cm. grosime la mijloc. La plută 54 bucăți. 3. Resteu. Stinghia care fixează un capăt al jugului, se face din lemn de brad. 1. Rudă. l’n lemn rotund, cojit de 4— Om. lungime, 12 22 cm. grosime, care prin gânjurile cc le arc la capele, se leagă prin poinoage și cuc de argclele căpătâiului. S. 1. Sălcier. Un țeruș cu pană fixat pc plută'Jângă plutaș, așâ că ajunge la el fără să părăsească cârma pc care își pune plutașul zechila. 2. Schelă, Locul de depozitare al lemnăriei. 3. Schelă dc descărcare. Schela de destinație al plutelor. 4. Scruntari. Grinduri de nisip aduse dc apă. 5. Șiba. Mișcarea lemnului prin alunecare. 6. Șiba înainte. Și barca pe toată lungimea lemnului. 7. Șiba la dreapta sau la stânga. Șibarea cu un capăt al lem- nului, celalt rămânând pe loc. 8. Ș7po/i// apei. Scursoarea principală a apei. 9. $7r, lanț mai mult de două căpătâc, legate unul după altul. 10. Sortarea lemnelor. Alegerea lemnelor proprii pentru o plută. 11. Șprangă. Funie de sârmă sau de cânepă, prevăzută la un capăt cu o cange, iar la celalt cu un inel mare. 12. Stivă. Grămada dc lemne așezate paralel între ele. Dimen- siunile lemnelor nu importă. Lemnele sunt așezate pe mâzgari ca să nu vie prea de aproape și prea mult în contact cu pământul si să sc deprecieze astfel calitatea lemnelor. T. 1. Țăruș. Lemn mic băgat în pământ la mal, de care se leagă pluta pentru puțin timp. 2. Țenchi. Arbore de molid sau de brad, tăiat cu rădăcină cu tot, care servă ca legătoare prin gânju ce să formează la ca- pătul ce) subțire și prin gânjul ce se adoptează la ciocârlie. 3. Trinchit. I.emn rotund. 26 m. lungime, 40 cm. grosime la mijloc. Se leagă 7 la plută. 4. Țuiac. Țăruș ascuțit, care servă la prins pluta la mal dc plutaș cu ajutorul ciocârliei. Țenchiul s’a fixat prin gânjul său de un pionog bătut pe extremitatea unuia din lemnele curarului, plutașul cu țuiacul legat de ciocârlie sprijină în pământ și dacă găsește loc bun, pluta sc oprește, dacă nu aleargă la cârmă până găsește alt loc bun dc oprit. 5. Țvic. Lemn rotund, dc plută, 5 7 cm. grosime, până la 8 m. lungime, se leagă 300 la plută. REVISTA PĂDURILOR 239 V. Volta. Mișcarea lemnului prin învârtirea lui în jurul axei. Mișcarea se face fie prin ajutorul brațelor, fie prin ajutorul țapi- nilor. Z. 1. Zăbrea. Ață de sucit. 2. Zechilă. Traista cu mâncare și haina de drum. 3. Zoi. Puhoi, format primăvara cu topirea sloilor. I. Ciupală Silvicultor, Domeniul Coroanei Borca — ------------------ BIBLIOGRAFIE In fascicula I din anul acesta a Buletinului societăței re- gale române de geografie,între celelalte studii de mare însemnă- tate între cari menționăm : Raportul anual al secretarului general al acestei societăți, d-l Sabba Stefănescu, care raport se distinge printr’o documentată expunere a mvestigațiunilor diverșilor în- vățați, în scopul de a face să cunoaștem bine coaja globului pe care locuim, se găsește un studiu semnat dc d-l I. Brăescu, tratând despre : „Măsurătoarea pământului la Românii din ve- chime până la punerea în aplicare a sistemului metric". In acest studiu, care coprinde nu mai puțin de 79 pagini din cele 243 ale Buletinului în chestiune, cu alte vorbe 1/3 parte, ni se vorbește despre diferitele sisteme de măsuri, începând cu sistemul roman, al lui Carol-cel-Mare, despre măsurile agrare din Muntenia și Moldova, despre unitatea dc lungime cunoscută sub numirea de stângenul Șerban-Vodă, (1 m. 966), al lui Con- stantin-Vodă (2 m. 02) pentru Muntenia, despre stânjcnul Mol- dovei (2 m. 23) și despre multiplii și sub-multiplii stânjenului, palmei, etc. Bazat pe experiența sa îndelungată, pc scrierile lui A. Mei- tzen, Watz, Ducange, Varro, loachim Lclevel și pe alte o mul- țime dc documente din țară și străinătate, cu o competință care se pune în evidență dela primele pagini, autorul ne face cuno- scut modul de aprecierea întinderilor și de împărțire a pămân- tului, măsurile de agrimensură în vechime, măsurătoarea pămân- tului pe o singură dimensie, evaluarea întinderilor de pământ 2 340 revista pădurilor la români pe o singură dimensie, măsura pc suprafață, măsură- toarea suprafeței în mod practic, arta geometricească, obiceiuri, legiuiri despre monede, valoarea banilor vechi la diferite epoci, precum și valoarea monedelor străine conform deciziei ministe- riale din 3 Decembrie 1864, și termină studiul în chestiune cu un vocabular de cuvinte străinespeciale hotărniciilor ce se întâl- nesc mai des în scrierile vechi. ,,Cuvântul falca" ne spune d-l Brăescu în capitolul „Măsura pe suprafață” este latinul falx : coasă, unealtă de tăiat iarba; dc unde la început probabil, întindere dc pământ cât se puteă cosi înlr’o zi? într’o dimineață? Spaniolul haz însemnează de asemenea coasă și întindere de pământ-. „Pogon este cuvânt slav, dela slavul gonili— a urmări, adică a înșiră (unități de măsură) una după alta = a măsură. „Ca întindere nu este* nici o relație între ambele măsuri, faleea având 11322 m. p., iar pogonul 5012 m. p. (exact 11321 m. p. 952 și 5011 m. p. 79). Pogonul amintește cu destulă aproximație mă- sura romană heredium de 5057 m. p., faleea pare a fi inspirată de deseatina rusească de 14566 m. p.” Cei cari se ocupă cu lucrări de hotărnicii, cari doresc să cu- noască trecutul artei măsurătoarei pământului in țara noastră, vor câștigă mult citind studiul d-lui Brăescu, care este un cu- noscător profund al chestiunei pe care o tratează. Pentrucă autorul ne dă și originea cuvintelor străine ce se întâlnesc în hotărniciile anterioare introducerii sistemului metric in România, am făcut o mică statistică indicându-ne popoarele cari au lăsat urme de existența lor mai mult sau mai puțin înde- lungată in țara noastră prin termenii întrebuințați în hotărni- ciile vechi. Din cele 431 cuvinte din vocabularul ce ni-l prezintă d-1 Bra- escu, 178 sunt cuvinte turcești 172 „ „ slave 36 „ „ grecești 18 „ „ ungurești 18 „ „ latine 5 „ „ germane 1 este cuvânt tătăresc 3 sunt cuvinte a căror origine nu se cunoaște. Total 131 REVISTA PĂDURILOR 341 Autorul ne mai dă încă 70 cuvinte de monede vechi între- buințate odinioară la noi, de asemenea de origină străină cari, din punctul de vedere istoric, își au însemnătatea lor. Aici este locul a menționa și despre culegerea de cuvinte vechi întrebuințate în hotărinicia moșiilor și pădurilor publicate în anul acesta de d-l Dim. S. Drâmbă, silvicultor, cl. I, inginer- hotarnic și asistent pentru cursurile de drumuri, construcțiuni .și de hotărnicii predate de d-l profesor și inginer N. Saegiu la școala superioară de silvicultură din Brănești. Intre cele 251 cuvinte vechi ce ni le prezintă d-1 Drâmbă, sunt 180 dc care nu se face mențiune în vocabularul d-lui Brăcscu. Intre cele cari se găsesc atât în acest din urmă vocabular, precum și în colecțiunea d-lui Drâmbă, există unei deosebiri de semnificare : Astfel d. Bră seu spune că : Ciosparta, slav - cesvâilă, c ovârtă, ciopârtă, pentru cetvârtă a patra parte. cin, slav - rang, grad, dc unde: dâmb, ung. - colină, deal mic, ridl- câtură. dulm, slav - dâlmă, movilă, colină, delă, Slav « act, dosar, parte. diastimă, grec - spațiu. Interval, dis- tanță. hățuș, slav potecuță, cărărușă In- tre două proprietăți. izvod. slav - urmă, plan, model, ca- talog, listă, cont. Jercblc, slav - măsură dc câmp, bu- cată de pământ mai mult lungă și ngustă. mețdină. lut. - mezuină, loc liber In- tre două arături, semn (hotar) Intre două proprietăți; lat. medium. naind, turc. - sci isoarca ; aht-nam^ - diplomă, contract, tratat de pace, obârșie, slav _ origină, Isvor. ocină, slav - otcină. patrimoniu, pro- prietate moștenită dela părinți. Pc când d, Drâmbă : Cnlvirlâ, iar nu ciosvârtă, însemnează un sfert. cin - slujbă, funcțiune considerată la nni tn I reculul Htnrir ca un grad dc nobleță (clasă a parte) cum sunt azi tn Rusia cinovnicii. dâmb = movilă marc izolată pe loc șes sau Intre două vâlcele. deli a dosar. diastimă a soroc, termen. hățas - poteci prin hățiș. Izvod = registru. Jărăbie a. o măsură veche topogra- fică 5 st. p. mcjdlnă - despărțitură de hotar, si- nonim, răzor. numea = scrisoare espresă. obârșie origina unui râu sau a u- nei văi. ocină n parte dc moșie (de veci). 342 REVISTA PĂDURILOR otașnițâ, slav a otaștină, dljmâ pc vin. otnoșenic, slav ■ adresă emanată de la o autoritate. padină, slav a in genere loc intim, loc deschis; primitiv, loc Jos. pravăț, slav = direcție, regulă. șah, turc - prinț, suveran, paraD, vira; arab: șah = bine, așa este, sinet, turc. = act, chitanță, răvaș, document. tarla, turc. loc sădit, bucată dc pă- mânt cultivat, lan, rând dc parcele. tulu, turc. = coadă de cal, steag de cozi dc ca, pașă cu trei tuluri. ușur, turc. = dijmă, zeciuiala cc plă- teau tătarii pentru locurile ce cul- tivau in Moldova; arab., urs-1/,- dc unde uium zecuială de măcinat. vfirtop, slav hârtop, scorbură, ca- vitate. zăpodie, slav = platou, loc șei pc o Înălțime. zare, slav - licărire dc lumină, lu- mină, culme, vârf. otaștină — dijmă care se lua din vin. otnascnic — hotărâre Judecătorească (autorizație). padină 9 o vale închisă pe câmpie, fără scurgere. praveț = scop, țintă. șah a parafă (la registre). sineturi = acte dc proprietate. turla = diviziuni din terenurile de cultură. tuln = steag din podoabe dela cai usur = dobândă. vfirtop = loc plin dc gropi mari. z.qiodie = un platou deschis, pe deal. zare = un luminiș. Ar fi de dorit ca și ceilalți tineri silvicultori, având titlul dc ingineri-hotarnici și cari au ocaziunea de a cerceta scrieri, pla- nuri, hotărnicii și alte documente vechi, să imiteze bunul exemplu al d-lui Drâmbă. Cunoștințe din măsurătoarea pădurilor. — D-l Dim. S. Drâm- bă, conferențiar la școala de pădurari, la școala de brigadieri sil- vici, și-a tipărit cursul de măsurători ce-1 predă la școala de pădurari cu fondurile ce i s’a pus la dispoziție dc Cassa Pădurilor. Lucrarea conținând 116 pagini, este împărțită în 10 capi- tole și anume : I. Cunoștințe pregătitoare. II. Instrumente pentru măsu- rătoarea lungimilor. — III. Semnalele întrebuințate în măsură- tori.— IV. însemnarea liniilor drepte pe fața pământului.— V. Măsurătoarea lungimelor. VI. Lucrările cari cad în seama pă- durarului.— VII. Semnele de hotar.— VIII. Echerul arpentor (dc măsurătoare).— IX. Măsurătoarea întinderilor câtorva forme mai simple de țarini și ogoare și X. Ceva despre vechile măsuri agrare întrebuințate în țările românești și tâlcuirea i în uni- tăți noui de măsură. REVISTA PĂDURILOR 343 In introducerea ce însoțește textul, autorul, într’un stil cur- gător și popular, pune în evidență foloasele pentru inginerul- silvic, șef de ocol, când dispune ce un ajutor priceput în ale măsurătorilor. Voind a face să fie bine înțelese de auditorul căruia se adre- sează chestiunile ce tratează, autorul intră în cele mai mici amă- nunte servindu-se deunele comparațiuni fericite, având în vedere cunoștințele elementare ale absolvenților claselor pri- mare, cari, în timpul ce trece până la terminarea serviciului mi- litar— condițiune indispensabilă pentru a ocupa un post de pădu- rar—multe dintr’ânsele sunt uitate. Secere deci din partea celor trei conferențiari dela școala de brigadieri, agenți silvici detașați din corp, o răbdare, o stăruință neobosită și în acclaș timp o apti- tudine remarcabilă pentru ca în puținul timp de care dispun elevii din școala dc pădurari —șase luni și anume dela 1 Noembrie și până la 1 Maiu al anului următor — să-și poată asimila noțiunile absolut necesare pentru viitoarea lor carieră. Din acest punct de privire ar fi poate mai corespunzător scopului ca manualele destinate a fi puse la dispozițiunca unor elemente puțin pregătite mai înainte de a intra în școală, să fie cât se poate dc concise, căci mintea elevilor nefiind deprinsă a sintetiza diferitele cunoștințe ce li se profesează, când se între- buințează prea multe pleonasme, cu deosebire, le vine greu de a distinge esențialul de superfluu și deci sc obține un efect contrar decât cel urmărit. După terminarea școalei, însă, când în urma explicărilor re- petate, dar mai cu scamă prin exemple practice și prin exerciții pe teren, sub conducerea acelora cărora li s’a încredințat sarcina de a-i instrui prin pilde apropiate de ideile lor și prin vederi prinse într’adins, după cuin se exprimă autorul, ei vor fi în stare să-și reamintească, recitând în tihnă textele, adevărurile învățate în școală. Manualul, despre care ne ocupăm, va servi, sunt convins, în mai mare măsură chiar, brigadierilor silvici, cărora, fie zis în treacăt, ar trebui, la intrarea lor în școală, să li se ceară nu numai absolvirea învățământului primar, cum sc face astăzi, adică ca și pădurarilor, cu deosebire că la cei dintâiu durata cursurilor este de 1 an în loc de 6 luni, — ci cel puțin câteva clase gim- naziale. Aceasta nu se va putea face însă decât atunci când li se va spori salariele la cel puțin 100—150 lei lunar. 344 REVISTA PĂDURILOR Brigadierii în chestiune, precum și alte persoane în afara de cadrele serviciului silvic, cari vor aveâ nevoie să se inițieze în chestiuni de măsurătoarea terenurilor agricole, iar nu numai a pădurilor, vor găsi în lucrarea despre care ne ocupăm mijlocul de a rezolva cu ușurință multe probleme aparținând domeniului practicei propriu zise. Ceeace ridică valoarea scrierei d-lui Dim. S. Drâmbă sunt numeroasele figuri, bine executate, cele mai multe neîmprumu- tate din cărți străine, după cum se practică de obiceiu, cari ilus- trează textul, (în total 126) adică mai în fiecare pagină câte o figură), ceeace dă putința cititorului de a înțelege cu ușurință diferitele chestiuni relative la geometria aplicată. In capitolul VI, referitor la lucrările cari cad in seama pă- durarului cu prilejul deschiderilor dc linii in pădure, se dă ca exem- plu o linie de parchet lungă ca de 1500 metri, ce ar urma să se deschidă în pădurea Pașnicul între punctul A dela început și între punctul O (în dreptul Budăiului dela mănăstire dela celalt. capăt al liniei, care din cauza desimei pădurei nu se poate vedeâ (fig. 65 din text). „Pentru aceasta, „ne spune autorul** șeful așează ochianul „în punctul A și îndreptându-1 în direcția Budăiului, după so- „cotelile științei lui trimite pe pădurar să intre în pădure cu două „jaloane și, ochind prin ochian, îi face semn cum am văzut la ja- „lonare, cazul I (fig. 42) ca să înfigă vertical un jalon in pădure „în punctul B, cam la 50—60 metri de ochian sau chiar mai puțin. „Dacă din A, nu s’a văzut în B, câțiva oameni cu toporu- „rele doboară arborii cari stau în drum și după aceea pădurarul „pleacă înainte cu celalt jalon încă vreo 50—60 m. în direcția „liniei, aliniându-se cu jalonul B, și cu ochianul și înfige la fel. „după seninele șefului, jalonul vertical în C, tăietorii descurcând „la nevoie linia din B, până în C. De aci înainte, având înfipte „aceste două jaloane în B și C, cari sunt pe direcția liniei cc se „urmărește să se deschidă, linia sc poate duce mai departe sau „de către șef insolit dc pădurar și slujindu-se dc ochian, sau nu- „mai de către pădurar singur, fără a mai ji nevoie de ochian. „Șeful și cu pădurarul duc linia mai departe astfel: „Șeful stă la ochian, iar pădurarul, luând două-trei jaloane „cu el, pleacă pe linie înainte și aliniându-sc cu jaloanele ('. și B. „arată tăietorilor arborii cari cad în linie spre a fi doborâți, apoi REVISTA PĂDURILOR 340 „înfige un al treilea jalon în 1), la o distanța de 50 —60 ni. de C, „după cum îngădue terenul”. „Se continuă astfel până se deschide linia pe o distanță de 2(M) 300 m., unde se fixează punctul E. Din E nu mai merge înainte ca până aici, de oarece zarea pădurei întunecă linia. Atunci șeful, ochind din A cu ochianul, dă ordin oamenilor să culce ja- loanele B, C, I), și făcând semne pădurarul îl mdrumează să în- figă jalonul E exact în linie, căci până aci jaloanele 1) și E erau înfipte în linie din ochi dc către pădurar; or, din ochi nu se poate alinia așâ de bine ca din ochian.”. „Apoi șeful poruncește unui lucrător sau unui alt pădurar să ia ochianul în spinare, după arătările sale; lasă un jalon în A și vine pc linie în E; așează ochianul în locul jalonului E, îl ali- niază cu jalonul din A după știința sa, și ochește înainte pe linie. Pădurarul, care a avut grija ca să se întoarcă și să-și ia jaloanele scoase B, C, I), pleacă înaintea ochianului și înfige în F și G, două jaloane, întocmai după cum le-a înfipt la început în B și C, pe urmă pleacă singur pe linie, dând aceleași îndrumări ca și mai înainte tăetorilor și înfige alte jaloane în II și I, aiiniindu-se din ochi și străbătând iarăș o distanță cam de 300 m. socotită dela E“. „După aceasta, șeful repetă din nou cele ce a făcut în A, adică: ochind cu ochianul, dă ordin să se scoată jaloanele F, G, li și face semn pădurarului ca să înfigă jalonul din 1 în adevărata linie; apoi se schimbă din nou cu ochianul în I și urmează aceeaș lucrare ca și până acum, scoțând linia până la capăt, și dacă s a lucrat cu băgare de scamă, se ajunge în fundul din fața Budăiu- hii sau aproape dc cl‘. „Șeful, când pleacă din E, dă ordin unui lucrător sau lasă în grija unui alt pădurar ca să scoată jalonul din A și să-l înfigă în E, iar în A să bată un țăruș lung și drept, care să rămână afară din pământ mai mult dc jumătate de metru. „De asemenea, după ce pleacă șeful cu ochianul din 1, acel pădurar sau lucrător însărcinat întradius, scoate jalonul din E și-l înfige în 1, iar in E bate un țăruș la fel ca cel din A. „Astfel de țăruși se pun în toate părțile unde a stat ochianul și servă spre a însemnă pe fața pământului mijlocul sau axa li- niei, precum și spre a jalona linia când urmează să o măsurăm cu lanțul pentru aceasta trebuind numai să înfigem câte un ja- lon înapoia fiecărui țăruș. 346 REVISTA PĂDURII-OR Pădurarul lucrează singur astfel. „După cc s’au înfipt, după arătările șefului și cu ajutorul ochianului, cele două jaloane B, C la capătul liniei despre șosea, sau chiar după s’a ce înfipt numai jalonul B, căci în locul ochia- nului în punctul A se poate înfige un jalon, un pădurar destoinic poale duce singur fără șef linia, până la capăt, aliniindu-se din ochi, cu jalonul din urmă și mutându-și treptal-treptat jaloanele de-a lungul liniei, fără a mai fi nevoie de ochian. „Cu chipul acesta, munca se ușurează și când pădurarii sunt bine deprinși și când fiecare lucrător își știe rolul lui, deschiderea liniei merge foarte repede și nu se aude în pădure decât lovitu- rile de topoare și răsunetul prelungit al copacilor cari cad din linie**. Am reprodus textual aproape întreg capitolul VI, spre a sc vedea în câte detalii este nevoit să intre autorul care, în dorința de a fi înțeles de elevii săi, adeseori repetă acelaș lucru de mai multeori. Deși nu toată lumea este de acord cu acest procedeu, totuș judecând după răspunsurile precise date de elevi cu ocaziunea examenului înaintea diferitelor comisiuni școlare și chiar în pre- zență d-lui administrator al Cassci Pădurilor și al fostului mi- nistru Lahovari, cari au făcut școalei deosebita onoare de a o vizita în anul trecut, rezultatul final este bun. Cu acest prilej țin să arăt, bazat pc o lungă activitate în ser- viciu, ca șef de ocol etc., că este mai preferabil să ne servim de 3 jaloane în loc de 2 când trebue să dăm, cu un instrument prevăzut cu o lunetă sau ochian, direcțiunea liniei de deschis. Modul de procedare, care totdeauna ne-a dat bune rezultate este următorul: Se așează primul jalon în punctul cel mai depărtat adică la o distanță care depinde dc situația terenului, dc gradul de lumină, de declivitatca terenului și dc alți mulți factori, la o distanță să zicem de 50 —60 metri când pământul este șes, și cu mult mai mică când el este accidental. Cu ajutorul firului vercal al reticu- luhii se stabilește verticalitatea jalonului, căutând ca finii în chestiune să se proecteze exact prin mijlocul său, al 2-lea jalon îl punem la o depărtare de instrument ca de 40 metri, așezat de asemenea vertical cu ajutorul firului longitudinal al rcl icului și în fine al treilea jalon la o distanță și mai mică, fie de 20 metri, luând aceleași precauțiuni ca în cazul precedent. REVISTA PĂDURILOR 347 Cu ajutorul acestor trei jaloane, de a căror poziție verticală suntem acum bine încredințați, putem prelungi linia la o distanță mai mare de 200 300 metri, fără să mai fie nevoie de a așeza din nou instrumentul, chiar atunci când terenul are suișuri sau coborâșuri, adică când el este accidentat. In alegerea distanței la care treâue așezate primele 3 ja- loage direcționale, ne conducem de considerațiunea ca plimbând ochiul din partea de jos a jalonului și până la partea de sus, ja- loanele trebue să se acopere în întregime, căci în cazul contrar, nu mai avem siguranța în prelungirea liniei, oricât de experimen- tați am fi. Această nesiguranță este manifestă când operăm în locuri șese și cu atât mai muii în cele accidentate, când primul jalon îl așezăm în punctul cel mai apropiat de instrument, iar al doilea la o distanță mai mare sau mai mică la spatele celui dintâiu, mai cu seamă atunci când ne Senini de jaloane făcute de noi în pă- dure, a căror grosime nu poate să fie exact aceeași. O mică deviațiune la dreapta sau la stânga, ne va face cu certitudine să pornim încă dela început într’o direcțiune alta de- cât cca voită, astfel că greșala va fi cu atât mai pronunțată cu cât vom întârzia mai mult de a așeza din nou instrumentul. O bună măsură asemenea este ca în locul fiecărui jalon scos din pământ să batem câte un țăruș și când este vorba de linii separatoare de parchete, să facem cu sapa împrejurul fiecărui țăruș o moviliță. Cu chipul acesta linia, când nu putem să-i dăm dela început lărgimea necesară, devine pc teren mai aparentă, ceeace în anumite împrejurări sc recomandă cu tot dinadinsul. Dacă acum vrem să transformăm linia în chestiune într’un drum sau într’o linie somieră, vom măsură la stânga și la dreapta fiecărui țăruș, perpendicular la axa liniei distanța cuvenită și depărtarea între țăruși fiind mai mică, mărginile drumului sau liniei somiere vor puteâ fi delimitate cu toată precizii!nea do- rită. Nu împărtășim părerea de a ne servi numai de 4—5 sau nu- mai de 3 jaloane, când avem să deschidem o linie de 1500 m. dc pildă, pentru că se perde prea mult timp cu aducerea celui de al treilea jalon— în caz când nu întrebuințăm decât trei pentru spirit de economic din urma celor 2 cari fixează direcțiunea ali- niamentului, cu atât mai mult cu cât, după cum am arătat mai sus, este bine ca întotdeauna trei jaloane să rămână fixate în revista pădurilor 348 pământ pentru ca prelungirea liniei să se poată face în bune con- dițiuni. Cu aceste câteva complectări, de cari autorul ar face bine să țină seamă Ia a doua ediție a scrierei sale, noi nu avem decât cuvinte de laudă pentru cel care prin munca sa a pus la îndemâna elevilor pădurari, o carte pe care oricând o pot consultă cu folos. îndrumări practice pentru hotărnicia moșiilor și pădurilor îndeplinirea formalităților pentru executarea unei hotărnicii este o operațiune complexă și se cere din partea ingineruhii-ho- tarnic o cunoștință precisă a procedurei referitoare, căci o singură greșală în această privință isbește cu nulitate întreaga lucrare și prin urmare cheltuiala făcută, timpul și munca întrebuințată pot fi complect zădărnicite. Mai mult decât atât inginerul in chestiune, în conformi- tate cu ari. 18 din regulamentul hotărniciilor, este răspunzător de toate daunele cauzate din neîndcplinirea procedurei despre care vorbim. Pentru evitarea unei ademenea cventualiuăți d-l silvicultor cl. I, Dim. I. Drâmbă, inginer-hotarnic și asistentul decursuri al d-lui ('.. Miclescu, profesor de matematici și topografie, precum și al d-lui N. Saegiu, profesor de drumuri și construcțmni la școala superioară de silvicultură din Hrănești, care din anul 1908 predă în mod benevol si cursul de hotărnicie la această școală, a avut fericita inspirațiune ca să reunească întrun dosar sub formă de formulare, toate actele ce trebuesc să se facă cu ocaziunea unei hotărnicii, începând dela'petițiunea către tribu- nalul județului unde este situat imobilul de către proprietarul respectiv, । rin care ce e a sc da autorizare inginendui-hotar- nic ce și-l-a ales, și până la formularul actului de executare pe fața pământului semnat dc judecător, de inginer, de grefier și de părțile cari au fost față la lucrare și cari au dat mulțumire. După o introducere premergătoare îndrumărilor în chestiune cu prilejul căreia se menționează și de interesanta conferință ținută elevilor școalei noastre naționale de silvicultură din Brănești, când am avut plăcerea a constată folosul ce-l va trage cei în drept din lucrarea d-sale în caz când va fi dată pubiicităței. d-l Drâmbă explică în părțile sale esențiale regulamentul pentru facerea și KEVISTa PĂDURILOR 319 executarea hotărniciilor, făcâncu-ne in aceia*? timp cunoscut și interpretarea cc sc dă diferitelor articole ale acestui regulament de către diversele tribunale din țară. Astfel, d-sa, în titlul I, Dispozițiuni generale, dă explica- țiuni complecte asupra formalităților ce trebuesc îndeplinite în conformitate cu art. 1, 2 și 3, menționând și despre ari. 2 din co- dul silvic, care dă dreptul agenților silvici a face hotărnicii cu ocazia amenajărei pădurilor . In titlul a) H-lea vorbește despre dispozițiunilc art. 5 și 7, re- lativ la cererile de autorizație făcute de proprietar în diferite ca- zuri ce se prezintă, adică când sunt mai mulți proprietari ai unui imobil, când averea este (loială, când proprietarul este un mi- nor, etc. Despre chemări în diferite faze ale hotărniciei se tratează în art. 8, titlul al II 1-lea. Eornia sub care se fac aceste chemări, cui anume trebuesc adresate, cum se citează o epi tropic a unei biserici, cei puși sub consiliu judiciar, o obște de locuitori foști clăcași, Cassa biscricei pentru pământurile date unei biserici la 1861, o obște de moșneni sau răzeși, etc., modul cum trebue în- deplinite formalitățile este arătat astfel în cât nu se mai poale produce nici o nedumirire. In art. 9 și 10; 13 și 14; 15 și 16, titlul al IV-lea, se fac cu- noscute operațiunile ingincrilor-hotarnici relativ la ridicarea în plan a proprietăței de hotărnicit. In art. 18. titlul V-lea, se dă rclațiuni despre judecarea ho- tărniciilor. iar în ari. 30, 31, 32. 33, 34, și 35 despre executarea hotărniciilor. După dosarul formularelor actelor de procedură relativ la un caz concret și anume la hotărnicia moșiei „Ostratu'*, luată de exemplu, urmează cuvinte întrebuințate în acte, plane și do- cumente vechi necesare la hotărnicia moșiilor și pădurilor și, în fine, legea pentru regularea proprietăței rurale din 1861, înso- țită de un act de măsurătoare. Întreaga lucrare litogra fiată, având numai coperta tipă- rită, conține 127 pagini în formalul jumătăților de coaie. D-l silvicultor Drâmbă poate fi cu drept cuvânt mulțumit că a îndeplinit o operă utilă, care dc sigur va fi consultată nu numai dc ingincrii-hotarnici, ci și dc avocații părților cari se in- teresează a ști cum și dacă toate formalitățile relative la o ho- 350 REVISTA PĂDURILOR tărnicie au fost îndeplinite, această operațiune nefiind numai de natură tcchnică, ci și juridică. D-sa nu uită, cum adeseori fac alții, să menționeze și despre profesorii săi. dc a căror îndelungată experiență a profitat, ceeace denotă din partc-i o mare doză și dc omenie și de bun simț. Petre Antonescu --««>— Legile noastre silvice (Continuare tarele publicate în Rea. Păd. pe lunile Merite fi Iunie— Iulie a. t. Mai înainte dc a trece la examinarea actualelor legi sil- vice, voiu face un scurt rezumat asupra legislațiunci noastre silvice vechi. Măsuri ocrotitoare pentru pădurile noastre s’au luat în Moldova în anul 1843 prin legea referitoare la modul exploa- tărei pădurilor monăstirești; acestă lege stabilește, ca pădurile în cestiune să sc exploateze cu seminceri, după cum prevedea ordonanța din anul 1669 pentru pădurile Franței; In Muntenia, legea din anul 1847, pentru cruțarea pădu- rilor, oprea orice tăcri dc lemne din pădurile monăstirești până la promulgarea unui cod silvic special pentru regulata exploa- tarea materialului lemnos. Aceasta lege fiind necomplcctă, lacunele ci au fost în- dreptate prin așezământul din anul 1851, care sc datorește principelui Știrbei. Știrbei a înființat o administrație specială pentru conservarea, ameliorarea și exploatarea sistematică a pădurilor monăstirești și ale statului, creând opt posturi de sil- vicultori și făcând primele încercări pentru înființarea unei școli dc silvicultură. In anul 1851 principele Știrbei a adus din Franța trei silvicultori dc diferite grade, care pe lângă misiunea de a stu- dia și amenaja pădurile țărei aveau și chemarea dc profesori de silvicultură. Acești silvicultori au întocmit primele amenajamente în țară, care însă, fiind încredințate la 1853, dimpreună cu bi- blioteca cumpărată de stat dela inspectorul Bichcmond cu 3700 lei vechi, scrdarului M. Bâmniccanu, s’au perdut. In urma evenimentelor politice, ce au avut loc în anul revista pădurilor 351 1853 serviciul silvic s’a desființat, lucrurile rămânând moarte până în anul 1885, când s’a înființat pc lângă Ministerul Cul- telor de dincoace de Milcov, un serviciu de silvicultor, care fiind foarte incomplect s’a reorganizat la 1857. Această organizare a durat până la 1860, când printr’un jurnal al Consiliului dc miniștri cu data de 15 Februarie, s’a decis crearea unei direcțiuni silvice în Ministerul Cultelor cum și crearea unei școale dc silvicultură, iar prin decretul din 24 Martie 1860 s’au determinat atribuțiunile impiegaților din di- recția silvică. 14» 1863 s’a pus în aplicare regulamentul și instrucțiile pentru serviciul pădurarilor și brigadierilor silvici. Această organizație creată de Ministerul Cultelor de pc vremuri Arapila Golescu sub imboldul lui Mihalache Râmni- ceanu a durat până la 1864 când a fost desființată de gene- ralul Teii, pădurile rămânând sub regimul de înainte de anul 1857. La 1863 s’a făcut secularizarea averilor monăstirești, care împreună cu pădurile au trecut sub administrația Stalului, Mi- nisterul Cultelor. La 1871 Iunie 18 a intrat în vigoare regulamentul consi- liului tecnic de administrația pădurilor Statului 1 .a anul 1873, Martie 28 gestiunea bunurilor Statului este încredințață, sub controlul Ministerului Financelor, admini- strației domeniilor Statului, compusă din trei persoane, care sub a lor răspundere vor lua toate măsurile de conservare și îmbunătățire a acestor bunuri. Sub această administrație s’a promulgat legea din 15 Iulie anul 1875, pentru organizarea personalului administrației gene- rale a domeniilor și pădurilor Stalului, etc. La această lege găsim și tabloul pentru fixarea cadrelor serviciului pădurilor, din care se poate vedei că salariile de pe acele vremuri cian aproape acelea,i cu cele de astăzi pentru agenții silvici superiori, iar salariile brigadierilor și ale pădu- rarilor erau cu mult mai avantagioase ca astăzi, în raport cu condițiunile dc scumpirea traiului ivite în cursul acestui in- terval de timp. In anul 1875 administrația domeniilor și pădurilor Sta- tului a adus în țară pe conservatorul de păduri frances Bouquet dc la Grye. • 352 revista pădurilor Acest silvicultor între altele a propus și reînființarea școalei speciale de silviculliră, care a luat fii iță întru câtva la 1881 și s’a complectat la 1889 In cursul timpului, pana li anul 1881 Iunie 19 când s’a promulgat codul silvic administ ația păduiilor s’a făcut în con- formitate cu dispozițiunilc codului civil și al regulamentului po- liției rurale. Legea pentru înfiin.a ea administrației domeniilor Statului, prezintă o esențială îmbunătățire a mijloacelor d paza pădu- rilor prin fa tul că reglementează situații ag nțilo" silvici in- Lrior, asigurăndu-le un salar, putem >ic‘ o .ora j I față cu c m- dițiunile de traiu de pc acele I mpuri. Grație dispozițiunilor acestei legi au putui fi pipăite ne- voile serviciului silvic și s’a preparat terenul pentru votarea codului silvic din anul 1X81. Codul silvic din 1881 a fos o î.ic rcarc pentru a se a,unge la asigurarea viitorului pădurilor din țară. Din nefericire însă dispozițiunilc lui nu au avut sancțiune legală suficientă, din care cauză contravențiunile comise la re- gimul silvic au fost mai adeseori scuzate în justiție. Dela 1881 aplicarea codului silvic a învederat au cu an lacunele legislative și după mai multe proecte elaborate în di- ferite timpuri în anul 1909 s’a întocmii și în anul 1910 s’a pro- mulgat actualul cod silvic. (Va urma) I. Gugwami 1013, Noembrif. ____________________________ Cxcursia Școalei forestiere în Julie 1912 (Urmare) Ziua 15-a. Padinile prințului Șlirbey s’au amenajat în anul 1908—1910 de cătr° silvicultorul prusian Schindler. In 1908 1909 s’a făcut lidicarea în plan a domeniului pe scara 1 : 5000. In anul următor s’a procedat la amenajare, divizându-se masivele în distiicte, cari s’au separat între eh uiilizându-se pe cât s’a putut liniile naturale ale reliefului terenului ((oline, pîraie, văi, piscuri, etc.). Odată cu amenajarea păduiii s’a căutat a sc stabili și o rețea convenabilă și sutidentă de drmnuii, căutându sc a se da o pantă REVISTA PĂDURILOR :<3 moderată, care vaiiază între 5^ și 7% și numai arareori până la 10%. Pentru a lega văile secundare cu locul unde este aciuai* mente distileria de lemn, puind astfel în valoare lemnul dt fag, s’a consliuit o cale ferată forestieră, care actualmente se întinde continuu pe văile secundara și o numii? chiar spre frontieră. Dru- murile construite s’au căutat a se întoarce majoritatea din ele pc coi han, făcându-se astfel masivul mai accesibil exploatării. Pentru trasare s’a utilizat dendrometrul „ifose” și ca exe- (ttor a fost silvicultorul Kanl. Pe locurile unde d?bleurile și rambleurile erau supuse la ero- ziune s’au făcut consolidări, cari constau din rețele de lemne ale căror ochiuri s’au înierbat cu gramince. Unde erau săpate fă- gașe, s’a căutat a se temperâ vitesa torenților prin crearea de garduri transversale în parcursul traseului lor, iar la gura lor s’a construit câte un mic basin de piatră. Pentru a se înlesni cât mai mult circulația în păduie, s’au lăsat și poteci pe unde sâ sc poată transportă lemnele exploatate până la drumurile secundare. Modalitatea dc tratament prescrisă pentru masivele bătrâne, alcătuite în mare parte din fag, sunt „trierile rase” urmate apoi dc regenerarea pe cale atf'ficială prin plantații cu mo’id. Pun ții sc obțin în pepiniere volante înființate în diverse părți ale masivului. Aci solul, care este cam sărac, se îngrașă cu un compost format din frunze în amestec cu var. Se așterne un strat de frunze de 10 15 cm. grosime, peste care sc pune un strat subțire, de var, apoi iar un strat de frunze, iar var, etc. După fie- care 3 1 săptămâni, amestecul sc întoarce și după %—1 an este gata. Puieții de molid viguroși se plantează la 2 ani nercpicați, cei slabi se mai re pică și apoi sc plantează. Locurile repopulate cu molid, vizitate în paitc dc noi, pre- zintă o reușită satisfăcătoare, pe unele locuri chiar bună. Suferă însă cam mult din cauza năpădirii buruieniler, cari în tăeiilc rase iau o desvoltare enoi mă. In districtul 99 s’a vizitat un masiv alcătuit din gorun în amestec cu pin silvestru spontaneu. Ambele esențe rău crescute, goiunul în special prezentând un trunchiu scurt și plin dc crăci lacome. Cauza acestei vegetații defavorabile este solul, care aci este superficial. Pinului, la noi în special, nu-i prea merge tocmai bine din cauza solului care nu este destul de mobil. In Germania, unde 354 REVISTA PĂIM RILOR el este instalat pe un soi mobil provenit din dezagregarea gresiei bigarate, creșterea lui este splendidă. In jurul castelului s’a vizitat parcul cu o suprafață dc 220 hectare și masivul alcătuit din esența gorun. Arborii și aci sunt crescuți prost, acoperiți de crăci lacome și cu trunchiul scurt. Silvicultorii prințului susțin că cu timpul masivul se va închide completamente și crăci le se vor usca și cădeâ. Nu cred tocmai justificată această susținere, de oarece masivele de stejar cu vârsta sc răresc; mai n uit, ciom.purilc ră- mase |X‘ trunchiu vor fi tot atâtea părți de intrare pentru para- ziții criptogami. Abondența crăcilor lacome se explică și prin defoliarea aproape completă și des repetată a masivului de către Melolonlha vulgaris. Pe coaste s’au încercat și însemânțări directe cu molid, fă- cute în rigole distanțiate Ia 1,50 2 m. Rezultatele sunt satisfă- cătoare, totuș silvicultorii local, susțin că însemânțarca in cui- buri dă aci rezultate mai bune și este și mai economicoase, în- trebuințându-se numai 8 kgr. de sămânță la hectai. După vizitarea masivului păduros, am fost conduși la „dis- tileria dc lemn”. Aci se pune în valoare mai ales lemnul de fag, obținându-se prin distilare oțet de lemn, alcool metilic, cărbune de lemn și gudron. Lemnul se lasă mai întâiu de sc usucă 1 an de zile, alegân- du-se cel mai subțire, care este n ai bun; să nu putrezească însă. Apoi se taie în bucăți mici de un metru și cel prea gros se des- pică. Aceste bucăți sunt puse în două retorte, caii pot primi fie- care cam. 850 kgr. lemn uscat, și se încălzesc la 100, țiindu-se cel puțin 18 orc. Gazele ies printr’o deschizătură și acele cari distilă se răcesc în un refrigerent. Cele cari nu distilă trec înainte printr’un tub și sunt duse la retorte unde servă la ars. Gazele condensate sunt un amestec dc acid acetic < îdcool nutilic + apă + catran 4- impurități. Condensatul dela refrigerent este prins în niște butoaie mari unde gudronul sc depune la fund și oțetul de lemn brut iese de- asupra. Acest produs se decantează din nou într’un sistem de butoaie și prin presiune este ridicat la o serie dc rezervoare înalte, înfierbântate, unde pyiolignoiul scrcdisolvă, iar catranul rămâne în rezervome. Disliiul este trecut apoi prin apă dc var unde iasă acidul acetic prin formarea dc acetat dc calciu, pc când alcooiul revista pădurilor 355 mctilic, care nu se combină, trece mai departe într’alt vas cu lapte de var, unde se mai curăța de o parte din acidul acetic. Acetatul de calciu se depune la fund, de unde este scos, este încălzit într’un sistem special de tigăi, apa ce cuprinde este în- depărtată și se obține nu acetat dc calciu solid, negru ca pământul de pădure. El sc frărâmă apoi și se pune la uscat într’un cuptor cald, în care sc întoarce din când în când spre a nu se arde. Apoi el sc macină în niște malaxoarc, de unde apoi curge într’un vas cu acid sulfuric, formându-se SO4 Ca 4- acid acetic. Acidul acetic în contact cu vaporii de apă se spală apoi, sc. concentrează și se redistilă din nou (el distila la 120^, pe când al- coolul mctilic la 66°). Esența de oțet obținută se tratează cu per- manganat dc K, pentru a-i înlătura mii oștirile datorite substanțe- lor empireu mat ice. In urmase mai redistilă dc câteva ori prin tu- buri de alamă și în urmă în un răcitor de argint sau pământ (cel de pământ are inconvenientul că se sparge.). I^a început curge esență mai slabă, și în urmă mai concentrată. In comeiț se vinde acid acetic de 80° concentrație, în sticluțe conținând KM) gr. și astfel construite încât nu curge decât picătură cu picătură. Alcoolul mctilic, care nu s’a combinat cu calciu’, este departe de a fi pur. Soluția cuprinde cam 10% alcool mctilic + apă + impurități. Se redistilă din nou în un cazan cu aburi obținân- du-se la început curat, mai apoi mijlociu și în fine coada cu im- purități. Coada servă la denaturat alcoolul, iar mijlocul la ars. Cărbunele dc lemn obținut dela dislilare, sc ține închis în lăzi mari de fier cel puțin 24 ore, căci altminteri se aprinde în con- tact cu aerul. Cu aceasta se termină vizitarea întinsului domeniu al prin- țului Știrbcy. Seara am fost invitați la o masă câmpenească, și destul dc bogată, unde se petreci) până târziu. Furăm, găz- duiți jieste noapte, parte la castelul prințului, parte la silvicul- torii acestuia. Eu am fost găzduit la unul din silvicultori și im- presia pe care mi-a lăsat-o gospodăria lui, felul cum își întreți- nea curtea și atenanțeie, locuința lui, mi-a lăsat urme neșterse. In orice colț al casei lor se respiră ceva forestier; până și pe in- scripțiile dc d’asupia ușei fiecărei camere, puteai citi dragostea pentru pădure și pentru munca organizată, cinstită și desinte- resată : 356 REVISTA pădurilor Im Wald und auf der Heide da sucii’ ich meine Fre ude. Gebrauche deine Krafl Man lebt nur wenn man schaffl. Ziua 16-a Această zi s’a destinat pentru vizitarea masivelor forestiere de pe valea Doftianei, cari aparțin Creditului funciar rural. Sil- vicultor : Otin. Cea mai mare parte din munții ce mărginesc această vale sunt alcătuiți din flysch, care are un facies aproape uniform, fiind foarte cutat, lipsit de fosile și cu stratele în discordanță. De regulă se observă șisturi, cari sunt situate la partea in- ferioară, și apoi gresie ; de ordinar, ele însă se găsesc în alternanjă ceeace este foarte caracteristic pentru această regiune, de oarece un acelaș facies se întâlnește la mai multe nivele. Șisturile sunt dispuse în strate foarte plisate si ondulate și variază : uneori sunt marnoase, cu o culoare roșcată sau albăstrue și se divide în foi înguste (sunt feruginoase); alteori sunt negri- cioase sau cenușii (sunt amfibolice); în unele cazuri sunt mai tari și bogate în calcar, calcarele pe* alocurea luând o dasvoltare mai mare, sunt compacte și aproape litografice. Pc alocurea se văd șisturi argiloase negre (amfibolice), divizibile în foițe sub- țiri, prezentând și lamele sau cristale de gips. Spre obârșia Dof- tianei ni s’a spus că există gips în mai mare proporție și ozokerită. Gresia este silicioasă, foarte fină și fără mică, formând une- ori strate înguste, alteori blocuri mari, mai ales spre obârșaia Dof- tianei. La confluența Doftianei cu Trotușul, pe malul drept al pri- mului râu, pană peste satul Moara, se observă depozita re malea- bile în strate groase de câțiva metri și dispuse aproape ori- zontal, de conglomerate, cari se sprijină pe fli.ș. Ele trec apoi pe malul stâng al Trotușului, luând o mare desvoltare între Cucueți și Larga. Fiindcă nu s’au putut găsi până acum fosile în ele, nu s’a putut determină precis vârsta lor, totuș se afirmă cu sigu- ranță că sunt mai noi ca flișul, de oarece se sprijină pe el și apoi conțin fragmente de fliș, ceeace indică că s’au format posterior. Ca esențe predominante sunt bradul și fagul, mai sus molidul, 357 REVISTA PĂDURILOR apoi esențele dc disemi nație caracteristice regiunei. S’a remar- cat Salix purpurea și Hippophae rhamnoides instalate pe prun- dișul râului. Caracteristică este instalarea mesteacănului pe con- glomeratele dela confluența Doftanei cu Trotușul, care a rămas pipernicit. Spre obârșie s’a spus că există și Tisa (Taxus baccata). Din pădure se exploatează în fiecare an cam 800 hectare, din care se obține maximum 60.C00 mc. lemn de rezinoase. Gro- sul exploatării se face actualmente în „Fundul Doftianei”. Exploa- tarea sc începe primăvara și parchetul mare sc divide în subpar- chete, a căror tăiere, retezare în butuci de 8- 9 m. și transpor- până la uiuc, sc face în antrepriză. Fagul de asemenea se exploat tează tot în antrepriză, fasonându-1 în steri și apoi transportân- du-l la Corcii (jiiip uscat) pe cam este dus până la linia ferată. In masivele de foioase se extrag arborii dela 35 cm. în diametru în sus. jx* câtă vreme la rezinoase sc aplică tăierile rase, rege- nerându-se apoi prin plantații artificiale de molid. Pentru rezi- noase acest sistem este defectuos, de oarece aci nu sc vine cu re- popularea decât peste 5 ani, în care timp se instalează abondent sm.ourișul și rugii, salcia căprcnscăși plopul tremurător, încât plan- tațiile făcute posterior au să sufere mult. Fiindcă ne găsim aci in regiunea proprie bradului, vedem că acesta se instalează în goluri în mod natund și s'ar obține noi masive, dacă nu s’ar pă- șună golul în timpul celor 5 ani, cum se practică dcaltmintcri actualmente. La foioase rezultatele obținute sunt mai satisfăcătoare, dc oarece anii huni de sămânță sunt mai deși și reproducerea mai bună. Pentru a-și procură puieții necesari repopulării parchetelor exploatate, s’au înființat două pepiniere : una la „Piatra Șoi- mului”, cu o suprafață de vre-o2C00 mp., și o alta izolată cu vre-o 300 400 mp. Din ele se obțin numai puieți de molid. Pentru transportul lemnului, s’a construit un jilip de lemn, care a costat, cu materialul rulant, 15 lei metrul curent. Dela capătul lui începe un drum de cale ferată, pe o distanță de 22 km. până la gara Ștefan-Vodă. Pe pârâul Doftana și afluenții lui, Ciungetul și Șandru, se găseau înainte mulți păstrăvi. Din cauza apropierii Slănicului, însă ei s’au împuținat foarte mult acum și pentru a-i înmulți, s’a înființat o piscicultura. 358 revista pădurilor Ouăle s’au adus dela Salzburg. Puii sc* hrănesc primele doua luni dintr’o umflătură ce o au anexată la corp, care nu este decât sacul vilellin. Apoi sunt hrăniți cu emulsiune dc creer. Se pune creerul în un vas și se bate prefăcându-se în o materie lăptoasă (emulsiune), care apoi se aruncă în apă. Mai târziu începe a i-se da ficat tocat la mașină, care se păstrează în un borcan. Cu bucăți dc splină uneori. Ziua 17-a In această ultimă zi am vizitat salinele dela T.-Ocna. In această regiune sc întâlnesc dealuri înalte, aparținând flișului și coline și dealuri mai domoalc, aparținând zonei salifere subcar- patice, ce se pierde spre S. E. Târgul-Ocna sc găsește situat la marginea oligocenă a fli- șului, care și aci a chariat la suprafața saliferului, iar pe malul râului, cum sc vede la Monastirea Răducanu, sunt puternice gre- sii eocene. Linia de contact dintre pătura externă a flișului oligocen și dintre salifer se urmărește pe coasta de V. a pârâului „Gălianu", in direcție aproapeN, S. Dela această linie spre V. până d’asupra salinelor, se întinde o bandă puternică de fliș oligocen, care co- boară dela N. spre S. spre Trotuș. In coasta de V. a dealului,,Fe- țele Târgului”, și în lungul pârâului „Vâlcica” apare o fășie de salifer în care se cuprinde și zăcământul dc sare ce se exploatează la T.-Ocna. Intrarea se face printr'un gang săpat la început în fliș și marne, apoi in masivul de sare, și ai cărui pereți sunt căptușiți cu lemne de susținere cari împiedică surparea pereților lui, mai ales acolo unde gangul este săpat chiar în masivul de sare. Transportul sării din mină se face cu vagonete puse în miș- care cu ajutorul electricității. Cum am sosit în mină am fost isbiți de un miros caracte- ristic de care și dc un aer umed care te pătrunde până la oase. Ești uimit dc bolțile colosale ale pereților ei, precum și de scă- rile învârtite în spirală, făcute din lemn de stejar, cari merg până la plafondul superior al minei. Ele au fost construite, parte lun- trii supravegherea ocnașilor de către soldați, parte pentru ur- carea și scoborârea dela etaj la etaj. Sarea se scoale din masiv în blocuri mari, de către ocnaș 359 REVISTA PĂDURILOR și cu ajutorul ciocanilor. Pai te din blocuri sunt duse la niște ga- tere speciale, unde sunt debitate în bucăți paralelipipedice dc 30/30 cm. și grosime dc 5 cm. O altă parte din bolovani este transportată afară la moară, unde este măcinată. Se extrage în mediu cam 20.000.000 kgr. anual, din care se vinde pentru con- sumația internă cam 18.500.000 kgr. până la 18.000.000 kgr., restul de 1.500.000 kgr. până la 2.000.000 kgr. exportându-se. După vizitarea ocnei, am eșit la suprafața pământului, vi- zitând moara dc măcinat sarea, precum și diferitele ateliere la cari lucrează ocnașii condamnați pe un termen mai scurt. Cu vizitarea ocnei se termină itinerariul excursiunei noastre și după o masă care a durat vr’o șease ore, fiecare începu să se pregătească pentru plecarea spre casă, de oarece dcsconcen- trarea avea ioc chiar în acest oraș și în seara aceleiaș zile. Astfel s’a terminat această lungă excursiune, din care am putut trage multe învățăminte folositoare și în care am petrecut atâtea momente plăcute și recreative. Gh. C. lonescu Silvicultor (Brănești) INFORMATIUNI La licitația ținută in ziua de 2 Septembrie a. c. s’a vândut spre exploatare o porțiune în întindere de 48 hectare 38 arii din plantația de salcâmi Comarova, — cu prețul de lei 411 hectarul. Aceasta este prima plantație din județul Constanța, făcută acum 25 ani de către silvicultorii statului Aricșeanu și Vlasie, azi decedați. « • « In anul acesta stejarul având o fructificație abundentă. Ad- ministrația Casei Pădurilor, prin personalul său silvic, a recoltat o marc cantitate de ghindă, cu care a însemânțat suprafețe în- tinse dc pocni și locuri goale ccprinse în perimetrul pădurilor. » 360 revista pădurilor In ziua de 11 Nocmbrie a. c. se va ține licitații la prefecturile județelor : Iași, Bacău, Tutova, Buzău, Prahova, Argeșiu, Râm- nicu-Vâlcea, Dolj și Tulcea și în localul Ministerului de Domenii pentru vânzarea spre exploatare pe un period cu începere dela 1 Septembrie a. c. a KM) păduri ale Statului. 'o • * 30 Septembrie a. C., închizandu-se anul financiar 1912— 1913, venitul casei Pădurilor a fost de 8.236.166 lei re- partizat astfel : Din exploatări piincipalc................5.512.757 Ici „ „ secundare și accesorii .2.552.282 „ „ „ delicte.......................171.126 „ Prevederile bugetare fiind de 7.000.000 lei, plusul la ve- nituri a fost de 1.236.166 .ei. Numiri și conferiri de Ordine silvicultorilor Statului Ordinul ..Steaua României” In ț/radul dc Cavaler : D-l I). Papinian, Inspector silvic cl. I-a. Ordinul „Coroana României” In gradul de Ofițer : D-nii C. 1. lonescu, Inspector general silvic. „ A. Dragolcanu, Silvicultor șef cl. I-a. „ 41. Gostouici, ’» »» »» „ X. K. Sculy, „ „ „ Gr. N. Pânmlcscu, „ „ n_a G. Crâciunescu. „ >> »» «« REVISTA PĂDURILOR 361 In gradul de Cavaler D-nii D. Klein, Silvicultor șef cl.. I-a. „ Th. Spirescu, „ „ M M „ I. Antonia, „ „ M Il-a. „ N. N. Elejterescu, „ „ M „ „ C. Opran, „ „ M „ „ C. Gheorghe, „ „ „ m.a. „ Gh. Gogulescu, „ „ M „ „ Th. Grigoraș, „ „ „ „ C. Mihăacu, „ ,, „ „ I. Cosei, Silvicultor cl. I-a. „ M. Secărcanu, „ Th. Trifânescu, „ D. Drâmbă, Mutări în corpul silvic In corpul silvic al Stalului, s’au făcut următoarele mișcări: D-l D. R. Rusescu, inspector silvic, este numit șef al ser- viciului împăduririlor din Cassa pădurilor. D-l Cesar Georgcscu, inspector silvic, secretar al Consiliu- lui technic al pădurilor. D-l Teodor Spirescu, silvicultor-șef, sub-șef al serviciului personalului din Administrația centrală a Cassei pădurilor. D-l I. Gr. Voroneanu, silvicultor-șef, sub-director la școala de silvicultură. D-l N. lonescu, silvicultor-șef la Regiunea II-a Bacău, șef al ocolului Măcin, în locul d-lui 1. N. Rapoțescu, numit titular al ocolului Dobrici. D-l V. A. Golcscu. șef al ocolului C.-Lung, în locul d-lui I. Ghica-Anastase, demisionai. D-l I. S. lonescu, dela ocolul Niculițel, șef al ocolului Si- listra. D-l N. C. Teodorescu, dela ocolul Dolhasca, la ocolul Tur- tucaia, iar d-1 silvicullor-asistent I. I. Goga, șef al ocolului Curt- bunar. 362 revista pădurilor Avansări tăcute în corpul silvic al Statului D-l V. Bantaș. actual inspector general silvic cl. II, la gradul inspector general cl. I, în locul decedatului Th. Galleriu. D-l 1). Papinian, actual inspector silvic cl. I, la gradul de inspector general cl. II. D-l B. X. Pretorian, actual inspector cl. II, la gradul de in- spector cl. 1. D-l N. Dragoteanu, actual silvicultor-șef cl. I, la gradul de inspector silvic cl. II. D-l Dem. Borș, actual silvicultor-șef cl. II, la gradul de sil- vicultor-șef cl. I. D-l Ovid Cratere, actual silvicultor-șef cl. III, la gradul de silvicultor-șef cl. II. D-l Coa an Marinescu, actual silvicultor cl. I, la gradul de silvicultor-șef cl. III. D-nii silvicultori clasa II-a I. X. Rapoțescu și R. Căzănescu, au fost înaintați silvicultori cl. l-a. D-nii I. 1. Goga și V. N. Priboianu, absolvenți cu diplomă ai școalei de silvicultură, au fost primiți în Corpul silvic al Sta- tului, cu gradul de silvicultori asistenți. D-l 1. Em. Balaban a fost înaintat silvicultor-șef cl. II în locul d-lui X. C. Bossie, care ocupă locul d-lui Balaban. D-l V. Bantaș. inspector general cl. I, a fost numit membrn în consiliul teehnic al Cassei Pădurilor. )UCU|U10P S IU 9 A S W ® re *z£ ' Z E w z z S * 21 > - . ^Z ' "Z^viz^-Z^ z gzZzK Zile cu n 28 39 M>; 31 — _j_ Ht 1 " l z — - G L l “ s 1 -- *"' ■' - © - ©i - ~ -' - | - - | ~ — f. - ci n । n w © m o । o» । r» f | । ~ 1 1 1 1 ' 1 1 1 w,« 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 * 1 CLIMA LUNEI AUGUST 1913 — ©4 ©i x © - -r x Ci « O •vi* -îl 1WJ * b sqe U|WS - - $ M ~ - 2; £ ~ ~ <2: -'-~ ~~ ~- t\“ț. ®_o x_w © ce o «o o o © o x x x x c ci - o o ci ■- o x x z_ e. © Oi r — ©' oi co x *7 oi o* © o'o x' ©' x'ac oi x x‘© «r* n- 6 w x ® <' x ” ®po a e ci — — © © ei x — — © © t- — — — — — r- — r» t- r» r- — r- r» c i- <' <' •' — ©c ei e« ci oi ©4 oi ©i ei oi m ci ci > ©i x cc • ' t< r- K U K sqe xbwS O £ IUI OU ap - 5 »|oj Jia * ©_©. ‘© c« r— © c — oi c'x — o o r- o o © ts *© x © © © -f ©i o ©_ o © xxxRxxxxx8®MXc?xx«S8x©i8oî©îc588 8886i ct . « >o©^ ©i- — x © © -r r- © oi © x x i'rt© ® oi 1 o 1 --©' I w-*-*-- | ---- I 1 --C4 1 - 1 1 III 1 1 1 1 1 1 1 1 1 III 1 1 1 III "^■h ăj «'•_«© —^oo © •*■_ © r; Ci ©i ©. © ? eî S 5î_8 R ©î Fi S 8 oî 8 £ o X © — »© C — — ei © — x -rX — ©'»'© o o ci ci vi x' r- o- © of r* ci x' x x r- r- — — — — —< — — — — — ... oi Ș» iu|8 Wd E 4 . — ©• © oi ©i r- © x t- o x ©. © x x o ©i 1•© © x o I 1 5 > U । । 5^888 3 s *5^ 1 Sî; auipnmiH E* g§8888^fe z Of S ~ Ș . . “ •« • • a ș £ ca BOX a* aa t— u-r- »A_ •_ • vwii|ujop E 1U?A NW MW sw w w .w sw N w w.xw t.w NE SE 1 W NWN IJUW MEJW NE N — s,SE ; 1 S^N S 3^ Cî •— C0 । । । । । । u* । । । a t CM i 01 1 - । । 1 □ — ■ 1 1 1 1 1 1 IVII 1 ’l ©<©» l . ■* | , | « , , | *"* 1 I M-C. ©1 | O 1 1 w 1 ” 1 . z - >1 ■ 1 '«1 II • 1 1 1 ■ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ~ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 N i i i ; i । i ; ; i i i i i . i i i i i i 1 1 1 1 1 1 1 1 1 !<<■ *5 x x © © e r- o © ci x _ © oii' ©_©• ©*©_ ©* ©. r© »« -r «o' ri o; 1 © "F -© ©» «F «o* © »o ©* ' © « •Zi1 12 o •1.9 ‘3 IX^'U —; rjqu r.Bl i c ci -r t' - - ct , - i' o i' o - - ț M 1© — 1 t' t' i' e t' © t' 1 i' © ■©© t' © t' © © i' । r- t- 1 r" 133 1 04 — 04 1 © t- © 818(1 ® 2S 17 17 2 17 17 ..■' 17 17 17 17 3 2 U) 3 17 2 1 17 17 1 04 18*' 17 1 22 jb sq« uiW* O © O © © ©i » O © O_ O ©i ©. C_ X ©1 «O X_ "F c_ t- x ©‘ r- ©‘ ci — —’ x ci x o ci x x ci »n o 1 -f x w — — —« 1 00 ou L'll — , Ci X c 1 ©‘©'o 1 K 818(1 - x r- 8 ?i oi cî i- 1 c-1' 8 c» t- r- — c» ©• cî 1 5î ©• 1 ©ÎS । — r» r- 1 ©4 s — C — © © © »“ ©1 04 « S »C O O O O F) Ci O ei । ©4 © -F X © - •squ xnw- Cî o ei d o o‘ —■ cf of cj Ol — 04 © © © X © © x x acAnnnn xn x m x n x ©4 ci cî ei ci ci oi '8 32, 31, 31, t — iujou ap.. 1 = vi») Jia © © © — . t'XCi x X . 04 x o_o ©_ -F o, —‘d'oj'ci’ । ©7 — Oi 1 ©4 1 ©4 1 — — 1 0104— 1—04 1 1 | 1 III 1 । II >11 II 1 1 -- 1 1 > 1 1 1 1 H r»|l« * x «î— « O »« CO © r- © — x Ol -r ©_—,x_ f' © r-*x" © x ©'o"©' ©' 1 g 2 2 2 2 — 2 — — 1 2 — 19,3 21,0 20,6 ’ii'i •’i fu UUB sairf E — © a t- x r- r» r» © © o ” A i *3'.; 15$:^ 1 ! 1 > — 7 3 51,1 c‘oț s i <;i t 6 ortațiunc al țărei noastre, coprinde date interesante re- lativ 'a cantitatea mărfurilor scutite «Ic taxe vamale în baza legei pentru încurajarea industriei naționale din 18X7, la cantitatea măr- furilor importate timporar spre a primi o transformare în țară, la cele intrepozitate sau transitate, la activitatea vămilor și miș- carea |x>rturilor, precum și date statistice privitoare la naviga- ț iu nea noastră fluvială și maritimă. Acest rezumat analitic, care nu este alt ceva decât inter- pretarea conștiincioasă a unui bogat material statistic, conți- nând 88 pagini cu 9 grafice și diagrame precum și numeroase ta- blouri, se datorește d-lui Eugen Neculcea, directorul statisticei generale, doctor în științe din Paris (Sorbona) și d-lui N. Popo- vici, licențiat în matematice, șeful biroului comerțului exterior. Statistica propriu zisă umple numai puțin dc 650 pagini, pe lângă care se află atașate alte 9 diagrame precum și două pla- nuri de situație ale dockurilor din Brăila și Galați. Lucrarea în chestiune pe cât este de voluminoasă pe atât este dc bine redijală. Adoptând diviziunea din tariful vamal actualmente in vigoare, autorii au format, la import și la export, patru mari grupe de mărfuri și anume : 368 REVISTA PĂDURILOR La import: Țone_ mii. Lei 1. Animale și produse animale cu 34.8'26 în valoare de 118, 2. Produse ale solului . . . . > ‘263.934 . » » 191 3. « » subsolului . . • 586.488 „ • 138,8 4. - combinate din cele dintâi 3 grupe.......................101.052 • - 120,» Total . . . 986.300 în valoare de 569,- La export: 1. Animale și produse animale cu 25.082 în valoare de 19,4 2. Produse ale solului........4.627.604 • » 625,< 3. „ v subsolului . 734 935 • . 45,7 4. • combinate din cele dintâi 3 grupe..................... 2 659 . » >__1,- Total. . . 5.390.280 în valoare de 691,7 Suma totală a importului și exportului s’a urcat, așa dar, la 1 miliard 261 milioane. (.alegoria XV, din care fac parte lemnele și induși riele de- rivate, produse ale solului, cu 15.026.565 lei la import, cecace reprezintă 2.M%, ocupă, ca rang de importanță, locul al 9-lea, iar la export, cu 25.760.654 lei sau cu 3.?>%, locul al 3-lea, cea- rvlelv și derivatele lor, categoria IX, eu 557.653,135 lei, ocupând la export primul loc. In anul 1909 importul nostru de lemne și industrii derivate a fost numai de 9.763.433 lei, în primii 2 ani el a crescut, deci, cu 5.263,132 lei sau cu 53,„%, iar față cu anul 1910, când s’a ridicat la 10.447.200 lei, cu 4.579.365 lei sau cu 43.8%. O asemenea sporire, într’un interval așa de scurt, trebuie sa ne îngrijească și aceasta cu atât mai mult cu cât nu se dato- rește materiei prime, lemnului în stare brută (rotund), ori semi- fabricat (scânduri, grinzi ele.), ci, în cea mai mare parte, importu- lui de mobile tapisate, sculptate, marchetate, ctc., prevăzute în tariful vamal la ari. 291, iar în repertoriul statistic la no. 698; importului de lucrări de tâmplărie gala, tapițate, sculptate etc., ari. 291 din tarf și 699 din repertoriu și cehii de mobile de bambus și trestii exotice, no 700 din repertoriu; Și cu toate acestea legiuitorul din 1904, cu ocaziunea vo- tărei tarifului general, a luat destule măsuri pentru protejarea industriei fabricațiunci mobilelor. Iată ce spuneam, relativ la modul cum s’a întocmii acest ta- rif, în capitolul : Noul tarif general privitor la lemne și industrii REVISTA PĂDURILOR 369 derivate din lucrarea : „Comerțul și industria lemnului în Ko- mânia” publicata în 1907: „Pe lângă o mai amănunțită specificare a obiectelor de tâm- plărie, după starea lor de pregătire, prin art. 286 294 s’a luat „dispozițiuni ca prin taxe protectoare să se favorizeze industria „mobilelor line. „Astfel pe câtă vreme în vechiul larii pentru mărfurile din „art. 381, din care făceau parte mobilele în chestiune, se preve- „deâ la import 50 Iei pentru suta de kg., actualmente pentru „tâmplăria gata, tapițată, sculptată etc.. în cari intră și mobilele „de bambus și trestii exotice (art. 291), se prevede 80 lei pen- „tru 1(M) kg., iar când aceleaș obiecte sunt combinate cu metale „prețioase (art. 292 150 lei”. ..Aceeași axă se va plăti și pentru obiectele mici de tâmplăric, „cari, sub un volum, dar mai cu scamă sub o greutate mică, nece- „sită un mare grad de industrializare, cum sunt cutiile, casetele, . cadrele, pervazurile etc., (art. 239), cari până acum, după arti- „colclc respective, erau taxate cu 30,50 și 60 lei". „Acclccași obiecte când sunt comb nate cu materii fine, „sunt impuse ca și mai înainte cu 350 lei % de kgr.". „Aș li fost de părere ca pentru aceste produse ale industriei „lemnoase, cu care specialitate se ocupă chiar în București câ- „teva stabilimente industriale, printre cari pot cita casa Buchcr „și Durrcr, ar fi trebuit să șefi sporit vechea taxă la cel puțin 600 „Ici % dc kg., deoarece față cu valoarea unor asemenea obiecte, „drepturi e existente Ia import reprezintă abia câteva procente"1). Cu ocaziunea convențiuni’or comerciale încheiate s’a făcut, însă, importante reduceri față dc taxele prevăzute în tariful gene- ral. Astfel numai se explică cum fabricanții noștrii dc mobile nu pol susține cu succes concurența față cu străinătatea. In ce privește exportul lemnelor și industriclor derivate după ce cu începere d n 1900, cu 12,3 milioane lei, a urmat un mer’ ascendent, atingând în 1905 suma de aproape 23 milioane (exact 22 mii. 962,253) Iei, iar în 1909 enorma cifră de 29,4 milioane, a intrat, de atunci, în perioada declinului, căci în 1911, după cum am arătat mai sus, a fost numai dc 25.760,654 Ici, adică cu 3.684,997 lei mai puțin decât era cu 2 ani înainte : o scădere cu alte cuvinte de 14,3 la %. I) Vezi „Comerțul și industria lemnului in România" dc Petre Anlo« nescu, 1907, pag. C9 și 70. 370 REVISTA pădurilor Această micșorare a exportului lemnului este absolut firească, pcntrucă cea mai mare parte din rezervele de material lemnos, pro- priu pentru lucru și construcțiuni, acumulat în pădurile virgine de reșinoasc d n munții Carpați, precum și în pădurile noastre de stejar din regiunea câmpiei și a colinelor se află pc sfârșite. Este chestie de unul sau două decenii, cel mult, până se vor termină cu desăvârșire, dacă nu vom pune frâu exploatărilor dezordonate de astăzi. Și numai aceia cari nu văd limpede, sau cari se interesează prea puțin dc ziua dc mâine își mai fac încă iluziune, mai cred, cu o candidă naivitate, că suntem o țară bogată în păduri în stare de a ne menține, multă vreme, în rândul statelor exportatoare. Viitorul nu prea depărtat ne rezervă, sunt convins, triste sur- prize și aceasta cu atât mai mult cu cât marii noștrii proprietari de păduri, inclusiv persoanele morale, până acum nu au dat bunul exemplu expioatându-și pădurile cu metodă, pe baza dc amenajamente bine studiate, singurile în stare dc a ne face să distingem venitul din capitalul lemnos, care nu trebuie atacat cu nici un preț, care trebuie să rămână intact pentru trebuințele ge- nerațiunilor viitoare. Sc găsesc, totuși, persoane, cu o înaltă situațiune socială, cari ne având pregătirea necesară și, prin urmare, ne cunoscând im- portanța amenajamentelor susțin mordicus că sunt cu totul inutile. In adevăr ele sunt de folos numai atunci, când sunt făcute cu intențiune de a fi aplicate cu sinceritate, de a fi ținută la cu- rent aducerea lor îndeplinire printr’o comptabilitate riguroasă, când sunt supuse revizuirilor periodice inerente modificărilor condițiunilor culturale, fisice, economice și administrative, ivite în cursul timpului. Prin alcătuirea lor căutând, însă, a săvârși numai o simplă formalitate, iar a 2-a zi să te gândești cum să calci dispozițiunilc lor cele mai esențiale, însemnează pur și simplu a fi lipsit de se- riozitate, ori că nu-ți dai seama dc gravitatea răspundere! ce-ți asumi față de posteritate. Dar să revenim la chestiunea ce ne preocupă în mod special în acest moment. O dată cunoscută cifra globală a importului și exportului, este interesant a ști cari anume State ne au vândut și cari ne au cumpărat lemne și industrii derivate în anul 1911. REVISTA PĂDURILOR 371 In acest scop specificăm mai jos modul cum sc repartizează pe țări cele 15 milioane lei, ce reprezintă totalul importului, și cele 25,7 milioane lei: totalul exportului. Ne-a vândut pentru Ne-a cumpă- rat pentru Austro-Ungaria . . 6.348.545 lei 6.019.340 lei Germania . . . . . 3.070.845 . 159.455 . Franța .... . . 1.501.333 . 1.449.296 . Anglia . . 804.191 . 598 „ Belgia . . 47.527 , H Bulgaria .... . . 38.237 . 2.388.798 . Egiptul . . . . 486 « 3.820.138 . Elveția .... . . 197.349 , 9.782 - Grecia . . 35.804 . 490.157 . Italia . . 620.627 w 1.693.602 . Olanda .... . . 21.609 . 4.697.572 . Rusia . . 208.540 . 187.244 . Serbia . . 84.431 . 4.266 , Spania .... . . 89.109 • 89.000 - Statcle-Unite . . . 119.302 ■ Turcia . . 310.209 . 3.175.502 . Alte țări . . . . . 1.528.421 „ 1.575.904 . Total . . . 15.026.565 lei 25.760.654 lei Observăm așa dar că importul din Franța și Auslro-Unga- ria sc echilibrează aproape cu exportul, iar dintre celelalte țări Germania și Anglia, ne vând foarte mult, în schimb ele ne cumpără prea puțin. Din potrivă noi am vândut lemne pentru sume respectabile : Olandei, Turciei, Bulgariei, Italiei și Egip- tului. In această din urmă țară, cu deosebire, am găsit o exce- lentă piață de desfacere. Cât pentru categoriile de lemne și industrii derivate, ce fac obiectul comerțului nostru de importațiune și exportațiune, a- ceasta se arată în următorul tablou : REVISTA PĂDURILOR de orice fel de lemn, ncvopsii lustruit, necombinat cu alte Doage, funduri, buți și butoai lemn. Drecum si orice alte ob cu rindeau sau cu culitoaia • UlVllllV li ViiiVHV-lU VV) IIVIHUIVUV Doare si funduri neîncheiate d- Doage de stejar lucrate din to străul Traverse dc stejar lucrate cu ferestrăul Lemne de construcție date la r reșinoase notnobnial-A nom«ireal. Alte lemne dc construcție din lucrate cu tonorul sau cu fe Lemne dc construcție de stejar sau cu ferestrăul Scânduri de esențe resinoasc . Lemne de foc Trunchiuri dc brad si de alte s DENCMIBEA MAKEt'KILOK e stejar, lucrate e din altfel de iecte de dogărie l, nedecorat, ne- materii .... Total . . . 5 ' 5 ’ i . 5 ■ r. ipecii reșinoase . lucrate din topor esențe reșinoase restrăul .... por sau cu fere- toporul sau cu indea din esențe 2.124.028 25.138.813 67.255 4.0 >9 577 137.5011 ! 6.457 110.590 92 116.643 1 c a £ ș © © *4 W $ O $ 117.385 801.491 72.323 19.023.92f 194.934 209.972 1.520.010 3.596.544 I Lei Lei I IMPORT EXPORT In 1911 747.692 îi 39.196 5.038 5.974 «o to Eo £ M © » © w 1 4.920 144.032 476.800 Lei IMPORT In 1 Ci 00 23.022 207.514 73.935 370.223 88.771 150.039 773.8 It 703.471 18.847.180 w '5 1 192.683 Lei Z c 912 281 279 278 289 «o ^1 IC țc to IC •^1 *.1 $ ic Alt «lin tarif 1 672 — — 670 669 6926 664 / 662 199 657 (560 Ci O & W .Xo. reperto riului vama» REVISTA PĂDURILOR 373 Din cele 54 articole ale tarifului general și din cele 125 nu- mere din repertoriul nostru vamal, în care s’a subdivizat ca- tegoria XV referitoare la arbori, lemne și industrii derivate, exportul este constituit, aproape în întregime, numai de 7 ar- ticole tarifare și de 11 numere din repertoriul vamal. In adevăr, exportul total al lemnelor și industriclor deri- vate în anul 1911 fiind de 25,760,657 lei, cel prevăzut în tablohil de mai sus și anume 25,1 milioane reprezintă o proporție de 97,e la sută, iar în anul 1910, cu 24,7 milioane lei, 95,8 la %. Din acest tablou rezultă asemenea că ceeace exportăm noi mai mult sunt mărfurile cari fac parte din art. vamale no. 274 și no. 277, și anume trunchiuri de brad, a căror valoare în 1911 s’a urcat la 3.596,544 lei sau la 13,8°/0 din totalul exportului, pre- cum și scânduri de esențe reșinoase, care s’au cifrat la 19.023.926 lei sau la 73,6%, pe când în anul precedent 1910 exportul trun- chiurilor dc reșinoase a fost numai dc 3,2 milioane, iar scându- rile dc 18,s milioane lei. Reunind aceste două principale articole tarifare constatăm că față cu exportul nostru total de lemne, ele ne dau un procent de 87,14%. In ordine de importanță urinează apoi lemnele de construcție de stejar, lucrate din topor sau cu ferestrăul, cu 801.497 lei sau cu 3%, precum și parchetele neîncheiate, nemarcatc, nelustruite cu 596.443 lei sau cu 2,3%. Aceste două <1 n urmă produse marchează o tendință de creștere față cu anul 1910. Acelaș lucru putem spune și despre traversele de stejar lucrate cu toporul sau cu ferăstrăul, de oarce în 1910 am vândut străinătăței pentru 88,771 lei, pe când în 1911 pentru 116.643 lei. In ce privește doagele și fundurile neîncheiate de stejar cu 137.504 lei și doagele, fundurile, buțile și butoaiele din altfel dc lemn cu 4069 lei, față cu exportul din anul 1910 înregistrăm, din potrivă, o scădere. Observăm asemenea că toate mărfurile specificate mai sus, aparțin lemnului brut (in stare rotundă) și semi industrializat. Interesu economiei noastre naționale ar fi tocmai din contră și anume să nu exportăm decât foarte puțină materie primă și foarte multe obiecte industrializate, știut fiind că mâna de o|>eră reprezintă mijloacele de traiu a unei părți însemnate din popu- lațiunea țărei, care, nedispunând de pământ de cultură, neocu- pându-se cu agricultura, se înde etnicește cu diverse meserii. 374 REVISTA pădurilor REVISTA PĂDURILOR 375 $ £ 376 REVISTA PĂDURILOR Restul de 8.330,752 lei pânăla complectarea importului to- tal. care, după cum am arătat, în 1911 a fost de 15 milioane lei, il formează arborii și arbuștii cumpărați din străinătate, vița al- toită și nealtoită în valoare de 1.882,518 lei; extracte, scoarțe, coji, lemne, rădăcini pentru tăbăcărie în valoare de 2.587,513 lei: diverse soiuri de cărbuni de lemn în valoare de 157.637 lei, care și alte vehicule, coșuri împletite de 411.170 lei. Multe din aceste produse nu ar trebui să figureze în categoria lemnelor și industrieior derivate. Examinând datele din tabloul de mai sus, observăm că pe câtă vreme importul nostru în doage de stejar in 1911 s’a redus la 577 lei, față cu un export în valoare de 137.501 Ici, am cum- părat buți și butoaie de lemn de ștejar, cea mai mare parte din Austro-Ungaria, din Franța, Germania și din Turcia, pentru suma de 839.647 Ici, vânzând numai pentru 1.971 lei. Părerea mea este că importul doagelor de stejar, care, in raport cu anul 1910, prezintă un spor de 79.638 Iei, va merge crescând, deoarece față cu taxa de 8 lei, prevăzută în tariful no- stru general pentru importul doagelor de stejar și numai de 10 lei pentru 100 kg. buți și butoaie de lemn de stejar, comerciantii preferă, iar străinilor le convin, să importăm buți și butoaie complecte, sau gata dc a fi încheiate. Mobilele, sub diferite forme, figurează la import pentru o sumă care trece peste 3 milioane lei; printr’o bună organizație sindicală a fabricanților noștrii de lemne, prin perfecționarea mijloacelor de manipulare, prin o mai bună instrucție profesio- nală a lucrătorilor .și o mai corespunzătoare taxare a acestor pro- duse în vederea încurajărei industriei respective, nu ar fi greu să se reducă la minimum importarea mărfurilor din articolul referitor. Timpul încheierei unor noi convențiuni comerciale s’a apro- piat. Nu știm dacă guvernul, și în special Ministerul dc Comerț și dc industrie ori cel de Finance.au început să se preocupe de această chestiune, ceeace cunoaștem însă este faptul că în Austro- Ungaria proprietarii de păduri, silvicultorii, societățile forestiere jMî de o parte, iar pe de alta reprezentanții diverselor industrii lemnoase, discută, își schimbă părerile, fac propuneri prin orga- nele lor de publicitate, unii dorind să se favorizeze exportul lemnelor brute, alții a celor industrializate sau semi-industrializatc. Ar trebui, bunul simț ne spune, să imităm și noi bunul exem- plu al străinilor și ar fi, în toi cazul, necesar să se schimbe no- revista pădurilor 377 menclatura vamală a unor articole, ne mai trecându-se în reper- torii! vamal numere cari, la import, și export nu coprind nici o cifră cum de exemplu no. G33 : Ouercitron în bucăți sau măcinat; no. 634 : Garance în bucăți sau măcinată; no. 654 : lemn de cedru și palisandru; no. 679 : buccele date la strung, sau numere care fi- gurează la import și la export, câți-vâ de a rându', atât ca canti- tăți cât și ca valori numai cu cifre infime, cum de pildă no. 265 din tarif și no. 630 din repertoriul vamal : altoi de arbori, din care în 1911 am importai pentru 278 lei și am exportat numai pentru 14 lei, no. 271 din tarif: Talași dc lemn necumpărând nimic în 1910, iar în 1911 numai pentru 553 lei,, art. 276: Lemn brut de abanos, figurând nun ai cu 223 lei în 1910 și cu 499 lei în 1911 la import, art. 283 : obezi neisprăvite nelucrate, pregătite din gros, din care în 1911 am cumpărat din străinătate mima1 pentru 3 lei, iar cu un an înainte pentru 122 lei și am exportat abia pentru 110 Ici etc.. Atari produse se pot trece, fără nici un inconvenient, în alte articole din tarif similare ca stare de pregătire și ca valoare. In art. 275 din tarif și în no. 652 din repertoriul vamal tex- tul românesc are redacția următoare : Trunchiuri de ulm, pielii- pin, și alți copaci nedenumiți, iar în traducere franceză : Troncs d'ormc, de melezc (pichpin) el d'aulres arbres non dănomiuăes. Și când te gândești că atâta timp s’a menținut o asemenea împerechere ciudată întrunindu-se la un loc trunchiurile de ulm cu cele de melezsaude larice, cârd știut este că nu există absolut nici o asemănare nici ca greutate specifică, nici ca valoare și nici ca întrebuințări teclmicc între lemnul acestor două specii. Ceeace este mai curios este că se susține că melezul este identic cu picipinul, când realitatea este cu totul alta. Picipinul este un pin propriu zis, pe când melezul nu, deși aparțin aceleași fan ilii : abielineelor. Fiecare formează un gen a parte. Picipinul nu crește ca melezul în România ș nici în vre-o altă țară din Europa. Locul său de origine este în partea de Sud a Americei de Nord, și anume Carolina, Georgia, Florida, Ala- bama, etc., din aproprierea golfului de Mexic, unde clima dulce de miază zi îi priește. In comerț se dă numele de picipin lemnului aparținând speciilor al cărui nume botanic este Pinus palustris, pinus rigida, pinus echinata, mai rar celui al speciilor Pinus laeda sau hetero- phylla. Se întrebuințează în marină, în construcțiuni civile, pen- 378 revista pădurilor tiu pavatul st radelor, traverse de drum de fier, etc. In Germa- nia lemnul de picipin (pitschpine) și-a perdut mult din creditul său, mai cu seamă pentru lucrări de tâmplărie. Se expediază în Europa sub formă de grinzi și scânduri, este bogat în reșină și cântărește mai greu ca lemnul de pin silvestru și de melez sau dc larice (larix europaea. L). Când sc întocmesc atari nomenclaturi vamale ar trebui să se consulte și specialiștii, căci altfel ne facem de râsul lumii. Evaluări'e mărfurilor ar trebui, așizdcrea, revizuite și anume la scurte intervale de oarccc în caz contrariatele din comerțul exterior nu ne mai dau o noțiui.e exactă asupra valorei importu- lui și exportului. Prețul lemnului, se știe, că în ultimii ani s’a scumpit mult. Ei bine, scândurile de esențe reșinoase sunt evaluate tot cu 8 lei 1e la Zimnicea. Plecarea din Câmpulung avii loc în noaptea de 28 spre 29 Iunie, cu trenul până la Golești. Afară de distanța Costeșt gara Salcia, restul drumului l’am făcut pe jos, traversând în zilele de 2 și 3 Iulie întinsul bărăgan al Teleormanului dela Băneasa lângă gara Salcia prin Turnu-Măgurele la Siliștioara (Islaz) a- proa|)e de Corabia, pe o căldură înnăbușiloarc și o lipsă aproape completă de apă. Iar în seara de Joi 4 Iulie ne găsiam în bivuac pc malul român al Dunărei, aproape de podul dc pontoane de lângă Corabia, stabilit pentru trecerea armatei. Tăbărâți în mijlocul săl- ciilor zăvoiului, am petrecut acea noapte în cort la 1 metru de- părtare de țărm și la altitudine de 1 metru d’asupra nivelului apei. In stânga noastră, 1a distanță de vr’un kilometru sc vede podul, iar în fața noastră o insulă acoperită dc aceiaș vegetație de sălcii, maschează vederea țermului bulgar. In bura de ploaie cc cădea asupra noastră, contemplam aspectul feeric al podului REVISTA PĂDURILOR 381 lum nat dc reflectoarele dc pe țărmul bulgar, spre a înlesni tre- cerea dc noapte a trupelor, iar din când în când, printre nori se iviau goluri pe unde furișindu-se umina lunci pline, rivaliza cu acțiunea reflectoarelor. Unul după altul, alunecă des vapoarele, lăsând in urma lor pc apă o dungă de curent, care după un in- terval dc timp, când vaporul c departe, sc rezolva în valur cari isbesc cadențat și furios țărmul, producându-ne impresia că ar fi gata să dărâme malul cel șubred și să ne trezim la un moment dat in Dunăre. 5 Iulie. Ne sculăm pc întuneric la 3%» dar trebue să aștep- tăm până la 6 ca să sc scurgă trupele dinantea noastră însoțite de un numeros convoi de căruțe și animale. Cu oarecare emoțiunc și solemnitate ne angajem primii pași pe podul de vase și în 13 minute am pus deja piciorul pc pământul Bulgariei. In locul unde ne aflăm, excepțional malul drept al Dunării e prea puțin ridicat d’asupra nivelului apei *). Pretutindeni cât vezi cu ochii, islazuri întinse; nicăeri câm- puri cu cereale. La orizont departe, se arată dealuri puțin înalte printre cari va trebui să trecem. Inlr’adevăr consultând harta, vele mai apropiate înălțimi ce avem in țață sunt la 8 km. dc Du- năre. Nu departe dc țărm sc văd casele salului Măgura, cu as- pect modest, ca și satele dela noi dc pe marginea Dunărei; cele mai multe case sunt învelite cu coceni, prea puține cu olane, locuitorii pe aci sc ocupă cu pescăria și cu creșterea vitelor și inlr’adevăr observăm oi, boi și bivoli. Pe la 8 dimineața mergem paralel cu Dunărea spre vest, urmând drumul de care cc conduce spre Isker. Câmpul plat a- coperit cu pășune de islaz, e brăzdat în mod curios dc niște ri- gole adânci semănând cu un sistem de drenaj, dar al cărui ade- vărat scop nu l’am putut pricepe. Terenul e constituit de o ar- gilă aluvionară. Pe la 12 din prânz am ajuns in dreptul înălțimi or mici, lângă cari sc află cele două sale purtând numele de Ghighcn și salul Mahala, având case frumoase, învelite cu țigle și olane; căci tre- buc notat că mai nicăeri nu sc vede în Bulgaria sistemul de în- vclitoare cu tablă de fer, atât de nedurabil, neigienic și neestetic. Intre sale, câmpia dela poalele dealurilor e acoperită de un co- ’) A se consultă harta Statului Major austriac 1 : 200.000, bucata Slatina- R aho va. 382 REVISTA PĂDURILOR vor des de scaeți dând florei un caracter ruderal; predomina Centaurea calcitrapa ale cărei flori roșii-mohorâte împrumută peisagiului un facies special. Dealurile nu prezintă pădure, ci numai pășune. Din dreptul satului Mahalâ, părăsim drumul cel mare care duce aci dela al doilea sat Ghighen și ne îndreptăm spre Isker. Un pod de lemn înnalt, deja existent, a fost de curând tăiat la mijloc de indigeni, așâ că trecem râul pe un pod de pontoane, câțiva pași mai în susul apei. De și pe hartă se află indicate două mici masive păduroase pe an bele maluri ale Iskerului, noi n’am întâlnit pădure decât după trecerea râului, pe malul său stâng. E mai mult un tuferiș, având ca esență principală Gorunul, în al doilea rând vine Ulmul, care sc află în marc cantitate în Bulgaria, și apoi cam aceleaș esențe secundare din pădurile noastre de câmp. Pc ici pe colo câte un Dud care parc subspontaneu, după cum se întâmplă la noi cu Corcodușul. Ca etate, pădurea pare mai bătrână ca „Pustnicul" nostru dela Brănești, însă arborii sunt mai rari. Pădurea încetează curând, și noi urmăm drumul dintre râul din stânga noastră și catena de dealuri ce’i flan- chează malul. Pretutindeni câmpul este acoperit cu scaeți, cu Eu- forbii, iar în terenul umed dc lângă apă, Lylhrum salicaria. Spre scară suntem în fața satului Crușoveni, unde trebue să cantonăm. Satul e pe deal, cu aspect regulat, casc bune, mari și confortabile, multe cu două rânduri, învelite numai cu olane și țigle : nicăeri coceni ori șindrilă, căci despre tablă nici nu e de vorbit. Locuitorii sc pretind români; de altfel vorbesc corect și fluent românește, cam cu accentul românilor macedoneni; nu întrebuințează la persoana a doua decât pronumele „tu" și „voi". Totuși nu se poate negă încrucișarea de rasă, căci nasul lungucț și subțire denotă pe slavul, pometele ușor proeminente rasa fi- neză a bulgarului, iar regularitatea trâsurilor, părul și ochii negri, aparțin sângelui român. In orice caz, frumos tip de oameni. 6 Iulie. Ne sculăm noaptea la 3, când d’abia încetase ploaia începută de cu seara, dar nu plecăm decât la 6 dimineața. Ținta noastră era satul Lucovid, situat tot pc Isker. Urmăm lot malul stâng al râului. Peisagiul devine mai variat ca în ziua precedentă. Dealurile peste care trecem prezintă coama rotunzită din care răsar ici și colo mamcloane, dând regiunei un facies orografic asemenea cu al Câmpulungului. In văi încep culturi de porumb, iar prin sate, în curțile locuitorilor, se văd arbori fructiferi și REVISTA_ PODURILOR 383 salcâmi. Satele sunt frumoase, cu uliți regulate, casc înalte și simetrice cu contur pătrat, toate acoperite cu olane. Dela satul Bregari urmăm drumul numai printre dealuri. Pe la 4 după amiază drumul (acesta e însemnat pe hartăca o simplă potecă) ne duce in satul Slauer(, unde linia satului îmi face o impresie bizară. O aliniare de căsuțe ca niște cotețe dc porumbei, dc ziduri, coșare, șire de paie și bordee, alternând în mod neregulat, producând un aspect fantastic de pânză zugrăvită dir decorul unei scene de teatru, ceva care văzul de departe, le face să te gândești la o miniatură de cetate meschină dintr’o imaginație dc Don Quijote. Zidurile sunt, aci de piatră, aci de pământ necopt amestecat cu paie, fasonat într'un fe de cărămidă dc culoare cenușie. Întâlnim numai câ- teva femei cari se lamentează de rechiziționarea vitelor lor și cu cari nu ne putem înțelege decât prin interpreți, ceeace ne face să credem că dela Bregari în jos nu vom mai întâlni pe cineva care să știe românește. Dela Staverț urmăm drumul (însemnat pe hartăca drum adevărat) care ne conduce spre Lucovid, între catena de dea- luri și malul stâng al Iskerului. De și pe harta geologică ce în- soțește cartea voiajului lui Toula, ambele șiruri de dealuri de cele două părți ale Iskerului sunt figurate cu culoarea „terția- rului nou” în mijlocul terenului diluviul și aluvial, n'am puiuț observă încă nimic până la eșireadin Staverț, de oarece terenul erâ pretutindeni acoperit cu sol și înerbat. Dealurile dela sud de sat și caii sunt foarte aproape de râu, mergând paralel cu dân- sul, se prezintă denudate și cu roca-mamă la suprafață, grație erosiunei. La basa acestui sistem de terenuri am observat strate de marnă galbenă și vânătă, constituind un fel dc „Tegel”, iar d’asupra vine un puternic sis em de strate calcare, cari mi’au făcut impresia a fi orizontale și nu prea groase, constituind pe muchea dealului stânci ruinifonne. Aceste calcare sunt într’u- nelc locuri pline de fosile, gasteropozi și bivalve, de mai multe ori numai cu mula negativă or mula internă sau columela la gasteropozi; interiorul animalului dispărând, roca devine foarte poroasă. Când acest calcar este tare, el se întrebuințează la construcțiuni și la garduri de împrejmuire; in alte calcare însă, prin desagrezare, piatra ajunge de se sfărâmă lesne. Din exemplarele luate de mine din puncte destul dc depărtate între ele, se vede că roca e plină de cochilii, între cari predomină CerUhium pictam și un Cardinal (C. obsoletum^), ceace ne indică 381 REVISTA PĂDURILOR etatea Sarmatică a calcarelor. Trebue observat că pc harta d-lui Toula banda îngustă de „terțiar nou” din stânga Iskcrului plecând dela Dunăre sc oprește la sud mult mai sus dc punctul unde se găsește satul Staverț, prin urmare ar trebui încă continuată până la Lucovid și poate chiar mai jos. De asemenea un exemplar de calcar de acciaș consistență ce mi-a ost procurat de d-1 sil- vicultor Belu și provenind dela Strupen (în apropiere de Bre- nița1) prezintă o acumulaț uncdecochili întregi de AnciUarii, de- notând un nivel inferior calcarelor dela Staverț (tortonian). După afirmațiunca d-lui Belu, exempla ui său provine dela o mică adâncime sub nivelul solului. La un moment da dealul se apropie mult de râu. Mi se pare aci că Iskerul este lat cam ca Argeșul nostru, fără a prezintă cursul divagant al acestuia. La început, la eșirea dintre dealuri, malul stâng este neted și ocupat de un prund de petriș, pe când cel drept emai înnaltșicu panta aproape de verticală, pentru ca, la o mică distanță mai spre sud, ambele maluri să devină abrupte, cel din dreapta acoperindu-se de un zăvoi de sălcii. Drumul nos- tru se află pe terasa inferioară a dealului care dom nă malul stâng, a cărui muche e un fel de zid calcar ruiniform, cu facies de „Karst”. Suprafața dealului e goală,ca la noi în județul Constanța, pe alocuri cu iarbă măruntă. Păduri n’am mai întâlnit dela tre- cerea Iskcrului din ziua predecentă. Vede.n culturi de castraveți, pepeni verzi, mei-păsăresc, ovăz, faso e. Flora este acciaș ca în regiunea dc câmpie din România; n’am găsit nici o urmă de amestec al florei mediter- raneane. Pc marginea drumului: Centaure» solstitialis Carduus spinosus Echlum vulgare Mdilotus officinalis Medicago lupulina Cynodon dactylon Digltaria sangulnalls. E aproape 6 ore seara. încep tuferișc de Ulm și ceva Stejar, cu Arțar tătăresc, mărăciniș de Prun spinos cu foaia aspră, mult Păr pădureț și Păducel, Mărul-dulce sălbatec, Curpcn-de-pă- dure : un fel de pădurice dc șleau. Asemenea tuferișc acopere dealurile din stânga drumului nostru. 1) Cam ia jumătate distanță Intre Lucovid și CiumacovU și la 11 km. spre Vest de Iskcr. REVISTA PĂDURILOR 385 Pc la 6% ne oprim la intrarea unui sat mare unde vom can- tona. E Lucovid. Ca detaliu curios, în afara acestui sat, între zăvoiul de sălcii și drum, un foarte mare număr de puțuri cu cumpănă (de altfel n'am văzut decât astfel dc puțuri, întocmai ca și la noi), așezate regulat pc mai multe șiruri. Bănuim că servă pentru udarea gră- dinilor dc zarzavat, cari sunt multe prin partea locului. Satul Lucovid face impresia unui târguleț din Moldova Intrăm pe o uliță dreaptă, lungă și largă ca un bulevard. Primele locuințe surd un fel dc bordee cari proeminează d’asupra pământu- lui ca niște moșoroaie dc termite africane, până la o înălțime de aproape trei metri, coptorite înnăuntru cu compartimente ca rambleu! unei fortificații, (hi cât înnaintăm, urmează case fru- moase. Zidurile dc împrejmuire sunt de cărămidă de pământ nears amestecat cu paie 1). Ca material de construcție e piatra precum și cărămidă adevărată, coaptă în coptor. La extremitatea opusă, această stradă principală sc înfundă, ramificându-se în cinci st rade mai mici cari suie dc ambele părți la deal. Curți vaste pretutindeni, foarte multe coșare dc vite. într’o curte sc află o secerătoarc mecanică, semn că intrăm într’o regiune agricolă, cu toate că până acum n’am văzut pc câmp grâu. Ca observație, oamenii din Lucovid nu știu nici o vorbă ro- mânească, de și cel mai apropiat punct de pe Dunăre nu c decât la 20 km. dc aci. N. lacobescu Rentabilitatea gospodăriei forestiere în pădurile de crâng DE V. N. STINGHE Silvicultor, asistent de cursuri la școala dc silvicultura. Ches iunea rcntabilităței gospodăriei silvice c o chestiune de stal.că forestciă. Privită din punct de vedere pur teoretic, ea a fost discutată pc toate .ețele de reprezentanții autorizați ai științei. In cele cc urmează îmi propun să fac numai o aplica- 1. Gca cc la noi In uncie regiuni se numesc „vârlugi*4. 386 REVISTA PĂDURILOR țiune la un caz concret, la pădurile ocolului Brănești cari au ca- racterstic apropierea de un mare cent u de consumație — Bu- cureștii — și sunt bine deservite de rețeaua drumurilor re- lativ bune — ale județului Ilfov; păduri cari se găsesc așa dar în condițiuni economice dc producțiune favorabile. Dar, deși urmăresc exclusiv explicația, voiu intra într’o mă- sură oarecare și în chestiunile de teorie; o fac cu intenția de a lămuri în unele cazuri termenii și noțiunile, facilitând astfel citi- torului controlul afirmațiunilor din coprinsul articolului. 141 noi elucidarea chestiunilor de acest ordin prezintă și un interes profesional și unu! real. Avem ambiția ca activitatea noastră să fie productivă ; pro- ductivitatea mai mare sau mai mică ixează locul și valoarea sil- vicultorului în economia generală a țărei; discuția rentabilității ne dă o idee de profitul jm* care îl aducem acestei economii. Dacă silvicultura s’a putut impune în țări avansate ca Germania, e că acolo forestierul c pus în măsură, încă de acum 54 de ani (în Saxonia) să arate pe această calc, an cu an. care e rezultatul muncei lui. Interesul real e tot atât de evident. Cifrele sunt elocvente pentru cel cc știe să înțeleagă tâlcul lor. Ele ne permit a formulă concluziuni asupra direcției în care trebuie să se îndrepte atenția și activitatea noastră. Lucrarea de față, referitoare numai la pădurile ocolului Bră- nești, va da prilej a sc trage concluziuni, cari totuși nu sunt sus- ceptibile de generalizare; ea semnalează însă stări dc fapt cari de sigur nu se găsesc numai la acest ocol, ci și în multe altele și de aceea cred că interesul ei e destul dc estins. înainte de a intră în miezul chestiunei țin să precizez modul cum știința economică înțelege cuvintele „rentabil” și „renta- bilitate”. Sunt cuvinte ce sc aud foarte des in vorbirea curentă și fiecare are sensul lor; această precizare va servi totuși pentru a arăta accepția lor în această lucrare. Totodată voi privi mai de aproape și o altă idee indispensabilă acestor discuțiuni, aceea a procentului. Orce produs (noțiune obiectivă care înseamnă cantitatea de bunuri pe care le dă o activitate productivă și care trebue deo- sebită de noțiunea subiectivă venii, arătând câte din acele bunuri stau la dispoziția subiectului), depinde de cei trei factori econo- mici de producțiune : natura, munca și capitalul, fiecare aducând revista PĂDURILOR «7 partea sa aferentă; așa dar natura, care în producțiunca fores- tieră e reprezentată prin sol, va aduce partea solului, capitalul va da dobânzile iar munca, salariul lucrătorilor. ..Fiecare din acești factori de producțiune are o anumită valoare economică. Contribuțiuma lor la obținerea — în silvi- cultură dc pildă. — a lemnului și altor produse forestiere ne apare ca cheltuială sau cost de producțiune *). de care trebue să fie re- compensat producătorul prin produsul obținut (Endres, pai». 8 In general vorbind produsul ret al unuia din ei, adică ceeace rămâne din produsul total după ce se scad cheltuelile de produc- țiunc (partea celorlalți), când constituc venitul cuiva, ia numirea dc rcnlâ.3 ) Se știe că exploata (iu nea forestieră e extensivă fiindcă munca c necesitată numai într’o proporție mică, pc când capitalul care ia parte c foarte mare (capital intensivă). Așa fiind partea cuve- nită muncei va fi și ea mică, reprezentată in cea mai marc parte prin salariile personalului dc administrație și cheltuielile de ex- ploatare și creațiune a masivelor; în cele ce urmează o vom numi totdeauna „chellucii dc administrație” sau „de creearc a masi- velor”. Natura e reprezentată prin sol care aduce proprietarului renta sa. Cum acela e susceptibil de apropiere privată, el are o valoare de schimb (prețul cu care sc poate vinde), fapt pentru care dc multe ori e asimilat unui capital, în care caz renta sa de- vine dobânda acelui capital. In această accepție seva întrebuința și în acest articol cuvintele „capital sol”. Baportul dintre rentă și valoarea de schimb a pământului va fi procentul de funcțio- nare a acestui fel de capital. 1) Un exemplu elementar peniru o nai bună lămurire : Un proprietar lasă să crească pc pământul său pădure. Pâră să ajungă aceasta mare, el trebue să renunțe la arenda pământului pc care o lua an cu an înainte; apoi renunță I; creșterile anuale din pădure și In fine trebue să mai șl plătească munca fia de administrație fie dc cultură. Eăcăndu-sc mare cl se întreabă? Cât l-a co- stat acea pădure? L-a costat sumele dc care s’a privat și acelea pc care k-a debursat; ek constitucsc deci cheltuelile dc producțiune, O tae: produsul total, ceeace va Incasa, trebue să-i răsplătească de toate arenzile nelncasate, creșterile neutilizatc, plățile făcute; prcdusul total deci Ic conține pc toate acestea : partea solului, u capitalului și a muncei in pădure sc găsesc toate înglobate In produsul inal. 2) Dr. M. Endres. Waldwcrtrechnung und forMIichc Statik. Berlin 1911. 3) Vezi Dr. H. Martin Dic forstiiche Statik. 3X8 REVISTA PĂDURILOR Capitalul propriu zis — capital circulant — e reprezentat prin materialul lemnos — rezerva lemnoasă care trebuie să se găsească permanent în picioare într’o pădure care ne dă în fiecare an produsul său. El ne dă dobânzileși poartă în amenaja- ment pentru pădurile normale numirea de „material lemnos nor- mal". In adevăr. în ceeace realizăm anual dintr'o pădure, sc gă- sește și partea capitalului adică dobânda pe anul respectiv. Când un pământ se afectează la un moment dat producțiunei forestiere, până va crește pădurea proprietarul sc privează dc renta anuală pc care i-o aducea mai înainte solul; ca sc capitalizează însă în materialul lemnos care sc adună an cu an. Așa dar în orice pădure rezerva lemnoasă reprezintă dobânzile capitalizate ale capita- lului sol. Raportul între dobânda anuală și capital c procentul cu care funcționează cl și cu care se face capitalizarea. Orce proprietar în genere deci și statul, când își angajează capitalurile sale în vre-o producțiuncși le lasă să funcționeze câtva timp sau lasă ca renta anuală să sc capitalizeze până a o epocă oarecare, c în drept să pretindă ca această funcționare sau capi- talizare să aibă loc cu un procent egal cel puțin cu acela pe care II plătește pentru capitalurile pe care le împrumută. Acest piv- cent, mai mare sau mai mic după cum industria carc-1 aduce e mai riscată sau mai puțin riscată, mai productivă sau mai puțin productivă, are o valoare medic pc care o voi numi procent general. In Germania cl a fost socotit pentru perioada 1907 1910 la 3,8%; la noi, apreciind în mod cu lotul aproximativ după procentul pc care statul român îl plătește pentru obligațiunile sale, cred că l-am puteâ socoti 4.5%. Pentru considerațiuni anumite, în nici o țară insă procentul de. capitalizare (sau de funcționare = procent economic) în pro- ducțiunca forestieră nu e socotit egal cu cel general ci totdeauna mai scăzut. Așa în Germania el c socotit 3% față dc ccl general 3,8%. In primul rând caracterul ci de cea mai s gură dintre pro- ducțiuni, apoi comoditatea exploatării și ușurința administrației, creșterea continuă a produselor în bani, care condiționează o ridicare a valorii proprietății, lungimea timpului dc producțiune sunt atâtea motive care îndreptățesc acest lucru. La noi produc- ț unea forestieră păstrând u-și acest caracter, cred că trebuc să admitem și noi la fel o scădere, dar anume o scădere și mai pro- nunțată, ceeace c natural dat fiind faptul extensivității în care suntem ținuți să lucrăm, jwlrivit împrejurărilor economice, po- REVISTA PĂDURILOR 389 litice și intelectuale din țara noastră. Consecvent acestor consi- derațiuni, în discuțiunile și ca'culele ce urmează, voi luă acest procent — pe care îl voi însenină cu p — cu o valoare relativ mai scăzută față dc cel general decât în Germania și anume 3%. Nu- mai date statistice și un studiu economic general poate să arate întrucât această cifră e justificată; eu mă opresc la ea deși sunt dator să arăt că din punct dc vedere strict financiar nu aș fi în- dreptățit să reduc țifra decât proporțional de vreme ce la noi ca- pitalurile sunt mai scumpe. Ar mai fi ncă un motiv pentru a ma- joră acest procent: statul nostru, cumpărând păduri face calculul estimațiunilor sale servindu-se de 4%; eu voi rămâne cu toate acestea la 3%. Statica fore tieră „știința echilibrului între produs și cheltueli în producțiunea silvică” (Endres) ne lamureșlte de- pendința între cei trei factori de producție și modul cum iau parte, la alcătuirea produsului final. Bazată pe adevărul economic că in spații relativ mici de timp procentul general obiectiv variază foarte puțin și anume variază după oferta mai mare sau mai mică a capitalurilor însă în tot cazul independent de calitățile personale ale producătorului, că procentul forestier de funcționare sau de capitalizare stă în legătură cu procentul general și are astfel ră- dăcini mai depărtate de resursele pădurei, ea consideră procentul forestier totdeauna ca o cantitate constantă, dată de mai înainte, pe care așa dar activitatea gospodarului nu-l poate modifică dar pe care își propune să-l realizeze prin această activitate. Apoi servindu-se de procentul stabilit studiază condițiunile cele mai favorabile pentru producțiunea forestieră și găsește că ele se rea- lizează atunci când creșterea materialului lemnos în pădure, ceeacc cum am arătat însemnează capitalizarea dobânzilor (rentei) solului, sc face utilizând cea mai marc rentă fondară. Dobânzile cari se capitalizează capătă caracterul unor cheltueli de produc- țiune. Cei ce admit acest mod — evident cel mai just de a ju- decă lucrurile, constituesc școala așa numită a rentei solului sau rentei fondare. După această școală, cheltuelile făcute cu munca în pădure fiind minime ele nu pot influența decât puțin venitul proprieta- rului și deci au o mică importanță în discuția rentabilității. Apoi procentul de funcționare (economic) a capitalurilor fiind noțiune obiectivă deci invariabil, capitalul lemnos fiind în esență numai capitalizarea rentei solului cu procentul economic forestier, re- 390 REVISTA PĂDURILOR zultă că proprietarul pădurei urmărind condițiunilc celei mai a- van la joase organizări pentru producție trebuie să urmărească obținerea maximului rentei solului. Sunt însă alții din școala veche a rentei forestiere, cari consi- deră capitalul in producțiunea silvică ca un tot compus din ma- terialul lemnos și sol. și dispensându-se de a ține seamă dc dobân- zile capitalului sol între cheltuelile de producțiune. ajung să ra- porteze unui alt capital, renta pe care o obțin și pc care o numesc forestieră. Chestiunea de a sc ști dacă gospodarul silvic trebue să ur- mărească maximul uneia sau celeilalte din aceste rente, a fost mult discutată, mai ales în Germania unde s’a născut știința sta- ticei. Cei mai iluștrii specialiști sunt astăzi susținătorii rentei solului. Francezii. în a căror literatură s’au introdus aceste ches- tiuni. au adoptat-o și ei. De aceea aici unde încerc să precizez noțiunea rcntabili- lăței și apoi să discut asupra ei, voi aveâ ca punct dc plecare ex- clusiv renta fonciară. l’nul dintre cei mai iluștrii profesori Dr. M. Endres dela Miinchen spune: ea „este aceea care ne dă mă- sura rezultatelor aclivilăței economice aplicată la păduri”, iar ia noi prof. P. Antonescu zice : „Concepția rentei fonciarc dă cheia chestiunilor relative la producțiunea efectivă a pădurilor....’’ 1). Cu privire, la renta solului, trebue să facem distincțiune între, cele două aspecte sub cari ea ni se poate înfățișă. Cea percepută cu produs efectiv al gospodăriei și pe care o voiu numi renta oblinuiă sau electivii a solului trebue deosebită de ceia pe care ar trebui să o obținem ca produs al capitalului pe care îl re- prezintă solul (determinat de prețul cu care sc vinde pământul valoarea de schimb) și pe care o vom denumi renta urmărită sau absolută (în ambele cazuri presupunând bineînțeles unul și acelaș procent de funcționare). Cea din urmă e o noțiune absolută și cu caracter obiectiv, căci prețul pământului c supus la variațiuni foarte mici pentru perioade mici —, și nu poate fi influențată de priceperea și activitatea pos| odaruhti; cea dintâiu are carac- ter subiectiv, căci calitățile conducătorului gospodăriei sc resimt asupra ei; e apoi o noțiune relativă, căci ea poale fi mare în sine și să nu-1 mulțumească, el fiind totdeauna înclinat să o compare, cu renta absolută (Endres). In producțiunea forestieră obținem — 1) P. Antonescu. Cur» dc amenajament 1901 ■. REVISTA PĂDURILOR 391 cum ani spus numai renta efectivă; ea constitue pentru noi produsul; renta absolută nu o realizăm, ea servește ca termen de comparație și primește caracterul unor cheltueli de produc- țiune, de care voim să ne despăgubim când realizăm renta efec- tivă. Dacă diferența între cuantumul acestor două feluri de rentă a solului va fi pozitivă, adică dacă renta efectivă depășește renta urmărită sau absolută, gospodăria funcționează cu un profit care o beneficiul antreprenorului. Sunt însă aceste două cantități egale sau cea din urmă întrece pe cea dintâiu, atunci avem un echilibru respectiv o pierdere. \ceasta încă nu ne dă măsura rezultatelor activității gos- podărești, căci suma pe care o ți Trează beneficiul antreprenoru- lui, oricât de mare ar fi în mod absolut, în mod relativ va fi mică dacă ea va fi raportată la un capital prea mare. Divizând însă renta efectivă a solului prin valoarea de schimb a lui într’un moment dat, dividen ceeace aduce un capital care lucrează efectiv în acel moment în pădure, prin cifra maximă a valoarei pc care ar trebui să o atingă acest capital când gospo- dăria ar fi condusă cel mai bine și obținem un raport pe care îl voiu însemna cu P. îl voiu numi procent dc fructificare și care c procentul cu care fructifică în realitate capitalul angajat în a- ceastă produc țiu ne. renta efectivă a solii'ui ----------------------;----- P valoarea lui de schimb Insist asupra diferenței dintre procentul forestier de fruc- tificare și cel de funcționare sau economic. Primul e o noțiune subiectivă, fiind susceptibilă de variațiuni datorite capacității gospodarului, cel de a) doilea are caracter obiectiv, rămânând acelaș, orcare ar fi calitățile și pricefierea acelui gospodar. Cele expuse mai sus, cu privire la procentul dc fructificare, se referă la cazul cel mai simplu în exploatarea forestieră, cazul tăerei periodice a întregei păduri, în care caz toată renta capi- talizată a solului se realizează la un moment dat, unde deci ca- pitalul e reprezentat aproape numai prin sol. Când însă e vorba de exploatare anuală, unde o parte din rentă se capitalizează cu caracter permanent spre a formă materialul lemnos normal, pe de o parte rentele capitalizate pentru permanență (valoarea a- 392 revista pădurilor celui material lemnos normal) trebuesc și ele adunate capitalu- lui, mărind astfel numitorul fracțiunei care ne dă valoarea lui P, pe de altă parte numărătorul trebue și el mărit prin aceea că pu- nem aci renta solului și a capitalului lemnos la un loc .adică renta pădurei întregi. renta efectivă a pădurei i\ p — _____ 1 Valoarea de schimb a solului -f- rentele capitalizate Ținând seamă de toate cele arătate până aci, pot enunță acum criteriul științific-economic pentru a judecă rentabil tatca gospodăriei forestiere. Presupunând că procentul de fructificare c mai mare decât procentul de capitalizare (= economic) (P>p), ca e rentabilă și antreprenorul (respectiv proprietarul) realizează un profil ( P-p). Dacă P=p avem o stare de echilibru de pe urma căreia, nefiind un beneficiu al antreprenorului (P p 0), producțiunea nu se poate numi rentabilă. In tine, în cazul când Pc Izvorul cel 3 400 revista pădurilor mare. își continuă drumul prin Lunca-Băii, la satul Tarnița, unde sc unește cu pârâul Brebina, aruncându-se în Motru la satul Apa- Neagră (corn. Negoești). Intre aceste ape ce curg pe văile Găina, Turcului șiTarniței se ridică dealurile Dumbrăvița, Ogncle, Mun- tele și Ponoarele. Geologia regională.— In jurul orășelului Baia-de-Aramă se găsesc numai calcare mezozoice, cari sunt considerate ca jurasice. Aspectul lor este aproape litografic, sunt tari și de multeori pre- zintă și vine albe, I>a Nord se întinde până la o linie ce trece cam pe la Poiana-Bonceiși Șeptureni (vezi schița geologică I și II), de Schița No. I. unde apoi sub forma unui golf ce vine despre NV. pătrunde printre șisturile cristaline între satele Cracul-Muntelui și Șeptureni, con- tinuându-se spre Furca-Babanului. In apropiere de Cracul-Mun- telui se observă foarte bine cum calcarele sunt așezate în strati- ficație discordantă cu șisturile. Spre V și SV calcarele se întind până în apropiere de Valea Tărniței și Jeton, alcătuind aproape în întregime masivul Ponoarelor, unde calcarul prezintă pe alo- curea un aspect negricios. Domnul Mrazec consideră aceste calcare ca pe niște lame de charriagge (alunecare) rămase la suprafața șisturilor cristaline, dintr’un înveliș care le acoperea completamente. Mai exactă însă pare susținerea lui Uhlig, care le consideră ca „Klippen”, adică ca niște insule rămase din masivele calcare prin rezistența opusă de ele Ia eroziune. REVISTA PĂDURILOR 401 Aceste insule prezintă multă analogie cu cele observate anul acesta în Bulgaria în masivul calcar dela Pesterna, din regiunea calcară a \ idului la Oglen, masive fără relația ne cu șisturile cris- !aline cari sunt departe în muinți Balcani. înclinarea și direcția straielor variază. Astfel d’asupraorășe- hilui Baia ele au o înclinare de 22° în direcția No. 46°. Pe Valea (tainei, la cam 30m. de Bulba-Chioșcului, stratele calcare au o înclinare de 41° în direcția No. 22°; la Peștera-Mică (|>e malul stâng al părâului Bulba) înclinarea este dc 16° în direcția No. 126°. Schița No. II. Aceste calcare sunt însoțite ici și colo de serpentine (pe valea Ocnelor), lucru care nu trebue să ne mire, fiindcă serpenlinele din Bucovina sunt date de Paul (Geologia Bucovinei) ca triasice, iar Kinne arată că peridotitelc (înțelegând și serpentinele) ajung până în Cretaccu. Importante pentru această regiune sunt fenomclele de Karst observate și anume : captările de ape, criptele (peșterile), doli- nele, lacurile naturale din munți, eroziunile, etc. t’n frumos și tipic exemplu, dc rău captat în parcursul său, este Bulba, care dispare la Jeton sub masivul calcar al Ponoarclor, merge pe sub munți mai mulți km. și apare tocmai în valea Găinei (Dealul Muntelui) la vre-o 20 m. dc Pcștcra-Mare. Călăuza noastră 402 REVISTA PĂDIJRITOR ne spuneâ că se poate intra prin Peștera-inare și poți merge pe râul Bulba până în apropiere de Ponoare, unde cripta se strim- tcază simțitor și nu-ți mai este posibil de a continuă drumul. In pereții călcări ai văii Găinei se găsesc numeroase cripte săpate dc apă în masa călcării. Din ele 2 sunt mai remarcabile : Peștera-mică cu o deschidere de 0,70 lățime și 3 in. înălțime și Peștera-Marc cu o deschidere de 12 in. j>c 9m. Tavanul ei este fnnnat de un masiv calcar cu o grosime de cam 20 m., iar jos sc observă un depozit abondent de argilă și nisipuri aduse dc ape. In interiorul acestei jieșteri sc văd slabe formațiuni dc sta- lactite. Formațiunea acestor peșteri se explică prin pătrunderea apei încărcate cu COt printre crăpăturile rocelor calcare, unde acțiunea ei dizolvantă s’a exercitat 4" intens. Carbonatai neutru dc calciu este transformat în bicarbonat și în modul acesta este transportat cu apa pânăla contactul cu atmosfera unde e’ se trans- formă din nou în CO3 ca neutru, dând naștere la stalactite și sta- lagmite. In mijlocul munților călcări din catena Pnnoandor se observă un lac destul de întins numit „Jdonul" și care nu este decât o do- lină. El are un curs E-V, luând naștere printr’un filet subțire din padina „Jghibina”, care sc lărgește mai la vale și formează lacul, dispărând apoi sub masivul calcar spre a se vărsă în Bulba. Pri- măvara și pe timp ploios, Zetonul capătă un debit considerabil fiind alimentat pe lângă isvoarele permanente și de apă prove- nită din ploi și topirea zăpezii. In apropiere dc Zeton se observă „Punica naturală de piatră” care este restul din tavanul unei mari peșteri, prăbușite în rest, după cum sc vede foarte bine pe fundul Gropcidin dosul podului. In partea de SE sc observă vechia gură dc intrare a peșterii, având cam 9 m. înălțime pe 10 m, lățime, întregul pod natural măsurat de jos și pânăla partea superioară a arcadei având cam 20 m. înălțime. Straiele calcare cc formează arcada podului au o grosime nlre 0,50 și 1 m.. fiind înclinate sub un unghiu de 15° în direcția No. 50. In partea de NV a peșterii prăbușite se observă o nouă gură de intrare, care este însă cu mult mai mică. Călăuza noastră spunea că a intrat pe aci, încă cu un tovarăș, pe la ora 12 ziua și au cșit la Zeton tocmai seara, ceeace probează că grota este foarte si nu- REVISTA PĂDURILOR 40.3 oasă pe sub ca le na calcară a Ponoarelor, de oarece între ea și Zeton nu este o distanța mai mare de 300 m. Cu ocaziunca parcurgerei regi unei calcare s’au vizitat și cup- toarele de var din valea Pârâuhii, unde se obține un var de o cali- tate superioară, dată fiind calitatea calcarelor din aceste părți. Ca rezultat al dezagregărei calcarelor este un sol argilos bogat in calce și de culoare roșcată, care se observă foarte des in această regiune fie la baza stâncilor, fie pe coaste. In geologie acest sol provenit din descompunerea calcsrclor se numește „terra rossa". Dela Poiana-Boncei și satul Șeptureni spre Nord, precum și dela Cracul-Muntelui și Zeton (de pe malul stâng al văii Turcu- lui) spre NV. apar șisturile crislcline (vezi harta geologică). In sus dc Poiana-Boncei se observă fi Iade, cari de ordinar sunt de- puse în strate puternice și au o culoare verzue, iar pe alocurea roșcată (din cauza dezagregării). I/ingă mina veche austriacă se găsesc și șisturi serpentinoase. In apropiere de aceeași mină se găsește o lentilă de cărbuni de pământ, apărută la suprafață în malul mai mic raven; lățimea stratului este de 0,30 m., picr- zându-se în lături sub șisturi. l.a contactul cu acest strat cărbunos se găsesc fi ade impregnate cu cărbune, moi, negricioase. Printre filade deseori sc observă și silexuri, cari uneori prezintă varietatea sanguină. In această formațiune geologică, caracteristice sunt minele de calco-pirilâ cu gangă silicioasă, cari s’au exploatat de Austriaci. Mai însemnate sunt : Mina-veche a cărui exploatare s’a făcut printr'un puț aproape orizontal de vre-o 30 m. lungime și cu o deschidere de 4/4 m. Transportul mineralului se făcea cu vagonete până în valea Pârâuhii, unde el eră tratat spre a obține cu fapt pe care-1 mărtu- risește grămada enormă de zgură existentă și acum în acest loc. Actualmente mina s’a prăbușit și numai se exploatează din cauza unui izvor de apă care a invadat-o. In apropiere dc ea (lot pe dealul Ogneîor) se găsește mina lui Dumilrescu cu o lungime de peste 1(X> m. și cu intrarea de 4/4 m. dar care de asemenea este în părăsire. Spre Valea Turcului șisturile cristaline sunt reprezentate prin jilade negricioase și prin corneane, având de regulă o strati- ficațiunc foarte Uexuoasă; prin dezagregare dau un sol roșcat (bogat in oxizi de fier) foarte caracteristic și care se găsește în 404 REVISTA PĂDURILOR abondență jx- făgașele torențiale. In apropiere de satul Cracul- Muntelui sunt însoțite și de șisturi serpcntinoase. Asupra etății acestor șisturi sunt diverse păreri : I)-l Mrazd divide șisturile cristaline din Oltenia în 2 serii : 1°) Seria ante- carbonică (mai sigur anlemezozoică) având o grupă superioară paleozoică (roce filitoase, clovitoșiste, șisturi argilo-cărbunoase). 2°) Seria inezozoică în care pune corneanele verzi și amfibo- litclc din sinclinalul Latoriței. Această clasificațiune nu pare a fi tocmai exactă, de oarece în regiunea vizitată de noi se găsesc filade foarte apropiate de șisturile argiloase, debitate în plăci subțiri și cari au exact apa- rența unui flysch, afară dc prezența mineralului talcoid. Do asemeni nu putem înțelege dc ce pune corneanele verzi mai noi ca rocclc filitoase, de oarece și ele sunt tot filite. Mai exactă este clasificațiunea mult mai veche (18X4) a Iu B. von Închei/ (Geotektonische Skizze dor Wesl lichen I lălfte des ungarisch-rummănisch Grenz-Gebirges Eiild. Kozl. '1'. XI pag. 116—121), care studiind Valea-Oltului divide șisturile cristaline în 2 scrii : 1°) Xoce cristaline (gueiss, granit, de sigur și micașiste propriu-zisc). 2°) Chloriloșiste (cu toate rarele verzi), șist. ru Horneblcndâ șist grafilice (mai bine cărbunoase). Scria 11-a poate fi considerate (după el) în regiunea Oltului ș a Parângului ca primară. După concluziunile trase din excursiunea făcută, d-l profesor lacobcscu consderă straiele de filade cu aparența dc flysch din Poiana-Boncei ca perino-carbonifere, după cum ne indică existența lentilei dc cărbuni dc pământ, precum și prezența mineralelor de Cu (dc și Cu este pus și în terenurile primitive). In partea dc SE a orășelului Baia (pe dreapta șoselei cc duce spre T.-Jiu apare Tortonianul, care este reprezentat la început prin niște conglomerate foarte măcinabile și foarte dezagregate la suprafață, dând o arenă abondentă. Ele se continuă spre satul Tarnița, luând o foarte mare des- voltare în dreptul podului de peste Apa-Neagră, unde muntele este format din straie foarte puternice de conglomerate polygene (fragmente de micașist, șist verde, silcxalc) ele. înclinate sub un unghiu dc 22° în direcție No. 14°. Sunt alcătuite din pietricele mici amestecate cu bolovani mai mari, cari uneori au dimensiunea unui cap dc om și mai mult chiar. Conține numeroase fosile cari sc găsesc mai mult sub forma dc var alb fărimicios, ori ca muie. REVISTA PODURILOR 405 Sunt mai ales columele de gasteropozi, cochilii de Cardium etc. Contrariu conglomeratelor observate până la Tarnița, acestea sunt foarte tari și dezagregarea lor nu s’a putut face decât grație apei încărcată cu anhidridă-carbonică (CO2) care a disolvat cal- carul fosilelor. Asupra Tortonianului dela Apa-Neagră domnul Sabba Șlc- făncscu (pag. 107 în „Etudes sur Ies terrains tertiaires de Bou- manie”) menționează : „In județul Mehedinți conglomeratele terțiare formează un lanț de masive alungite, cari de pe malul Dunărei se prelungesc spre NE pânăla satul Padeșiu, situat la li mita dintre Gorj și Mehedinți. Unul din aceste masive este situa între satele Apa-Neagră și Negoești și e traversat de râulMotru". Domnul Sabba Ștefănescu studiind Tortonianul dela Bahna găsește statificația următoare : Nisipuri și pietrișuri fArft fosile Marnele cu Ostraea Cochlear Culcai ui dela Corciiia Șisturile cristaline In calcarul dela Curchia, Grigorc Ștefănescu distinge 3 hori- zonturi petrografice : 1°) Orizontul superior (c) reprezentat prin- tr’un calcar argilos, cloritos, cenușiu sau verzui, alternând cu gresii calcare sau marne. Forma lui este foarte bogată dar aproape toate fosilele sunt în stare de inulă (Cerithium, Turitella, Mitra Turbo, etc). 2°) Orizontul mediu (b) reprezentat printr’un calcar cu gră- unțe mici, compact, rezistent, puțin durabil la lucrat, din care cauză este întrebuințat ca piatră de construcție. 3°) Orizontul inferior (a) cuprinzând fragmente ș blocuri de șisturi cristaline. Noi n'am găsit la Apa-Neagră (masiv nestudiat de d-l Sabba Ștefănescu) decât orizontul inferior al calcarului dela Curchia re- prezentat printr’un facies de conglomerate. La Apa-Neagră aceste conglomerate iau o desvoltare foarte mare, formând tot malul, 406 REVISTA PĂDURILOR jk» când cevâ mai la Est dc Tarnița — pc colinele din stânga dru- mului nostru se observă alternanța marnelor inferioare cu aceste conglomerate. Conglomeratele de aci sunt polygene, fiind alcătuite din frag- mente de naturi și dimensiuni foarte diferite (dela oul dc porumbel pânăla un cap de om). Faptul că unele fragmente sunt rotunjite, iar altele colțuroase, denotă un curs dc apă torențial, curgând dela N spre S și urmând + direcțiunea Motrului. In acest torent s’au depus și fosile, după cum arată numeroasele mu c de gaste- ropozi (Buccinium, Turitella etc.), cele mai mite reprezentate numai prin columele, mai rar cochilii întregi; de remarcat că multe din cochilii au rămas sub forma unui depozit văros care la atingere cade în pulbere. Vegetația. In apropiere de T.-.Jiu se remarcă Quercus pedun- adata în amestec cu Q. conferta și Q. cerris; dar ultimul mai rar. Cevâ mai departe, în apropiere de satul Pânza, apare și Q. sessi- liflora, care d’aci înainte predomină. Pe văile mai umede sc vede Carpinus bclulus. Cu ele se găsesc în amestec toate esențele carac- teristice regi unei dealurilor, foarte comun fiind Vibumum Iaiu- tana. Pe marginea pâraelor Poputus alba, Populus mgra, P. Iremula, Salix vilcllina, S. alba S. fragilis, S. purpurea, Alnus glulinosa și Alnus incana, foarte abondente mai ales pe valea Peșteanei și a Motrului. In jurul Băii-de-Aramă se remarcă Gorunul în amestec cu fagul. Dc regulă aceste esențe ocupă pure versantele, fagul pe cel nordic și gorunul pe cel sudic ; iar pe podișuri există un amestec confuz de ambele esențe. Această dispozițiune este tipică pe valea Găinei, Poiana-Boncei, Cracul-Muntelui etc. Ca esențe dc diseminație am remarcat pe : Tilia parvifolia, T. argentea, T. intermedia, Aeer campeslris, A. plalonoides, A. pseudoplalanus, Praxinus excelsior și I'r. ornus, Sorbus lerminalis, S. aucuparia, Ulmus campestris, Carpinus bclulus; pe lângă ape Alnusglulinosa, A. incana (formând zăvoaie pure pe valea Găinei) S. alba, S. purpurea și S. fragilis. Dintre arbuști : Sambucus nigra, Cralhacgus monohyna, Cr. pentagyny, Evonymus uerrucosus, Ev. europaeus, Vibumum Ixmlana, Cornus mas, C. sanguinea, Ligus- Irum vulgare, Spiraca ulmi folia, l Iedera helix, Kosa canina, So- lanum Dulcamara, Vilis labrusca ctc. Caracteristic acestei regiuni, și în special părții Olteniei despre Banat, este Syringa vulgaris (Liliacul), care reprezintă un rest al florei climei meridionale. REVISTA PĂDURILOR 407 Pe conglomeratele tortoniane vegetația este reprezentata în majoritate prin Mesteacăn (Betula-albă), in amestec slab cu fagul. Dintre plantele erbacee caracteristică, pentru poienele și lo- curile goale din aceste părți, este feriga „Pteris aquilina” (Pana Vânătorului) care acopere singură în întregime toate poenile, ajungând uneori până la 1 m. înălțime. Este deci o plantă vătă- mătoare pentru însămânțări și plantații, deoarece prin numărul ei colosal de indivizi copleșește pc tinerele plante. Caracteristică este și instalația vegetației pe stâncile calcare, rădăcinele lor introducându-se printre crăpăturile unde-și găsesc hrana în „lena rossa" format prin dezagregarea rocei. In multe locuri rădăcinele au lăsat formele lor imprimată la suprafața stâncei. Maladii. In aceste masive am observat tumori, produse de ciuperca Sferiaceae Tremaloualsa, pe fagi și goruni. Pe crăcile moarte de gorun și căzute jos se găsesc Iructificații de Dialhry- pclta și Dialhrype. Cancere nu s’au văzul de loc. Pe stejarul pedunculat și mai ales jm* Gorun am observat tufe foarte abondente de htranlhus europcans (Vase-dc-stejar). mai ales pe arborii ciolpăniți. Pe asemenea indivizi schinguiți am observat până la 19 tute de Loranthus. După arbori am remarcat sburând în diferite locuri pe Turdus viscivorus (cocoșarul) care se hrănește cu fruc- tele văscului. răspândindu-l în acelaș timp și pe arborii sănătoși. O cauză a răspândirei mare a văscului aci, este și metoada de ex- ploatare aleasă, care consistă în a ciolpani arborii (a le tăia crăcile după trunchiu) în scopul de a obține frunzarepentru vite, căci pe rănile făcute parafitul se instalează cu ușurință atunci când se- mințele lui sunt aduse de Cocoșai. O altă condiție a instalării văscului este ca arborii să fie rari, masivul formând un fel de dumbravă; arborii izolați fiind în special mai preferiți. In coro- nament se instalează mai ales pe crăcile exterioare și spre vârful arborelui, unde se observă lesne sub forma unor tufe sferice de culoare verde-închisă. Foarte abondent |>e la satele Pânza și Pcștișanii. Pe fag, și mai sus pe brad se găsește Viscum album, dar este cu mult mai puțin abondent primul. 408 REVISTA PĂDURILOR Tratamentele aplicate pădurilor. Dela T.-Jiu și până în apropiere de comuna Peștișanii de o parte și alta a șoselei se observă numeroase păduri particulare, a căror exploatare este la dreptul vorbind detestabilă, de oarece prin mijloacele de exploatare aplicate urmăresc mai mult scopul de a distruge masivele păduroasc. Caracteristice sunt : 1) Ciolpănirea. Când parcurgi drumul dintre T.-Jiu și Tismana ești impresionat cu totul deosebit de nu- meroși arbori curățați de jos până sus dc crăci și lăsați în forma unor prăjini, cărora dc obiceiu li-se retează și vârful dela o oare- care înălțime. Frunzișul rezultat se utilizează ca frunzare pentru oi și mai ales pentru capre. Numeroși sunt asemenea arbori în dreptul satelor Pânza și Peștișanii, unde întregi grupuri de pădure sunt exploatate în modul acesta rudimentar și dăunător calității lemnului. In anii următori, aceste prăjini se acoperă de jos până sus cu ramuri lacome, prezentând un aspect cu lotul particular. După 2—3 ani trunchiurile sunt curățate din nou de crăci și așâ tot mereu, până când arborele este slăbit complectamente și sc usucă. La uscarea lui, contribue întrucât-vâ și tufele abondente de Loranthus europaeus care se instalează cu ușurință pe rănile făcute prin ciolpănire. Dar, mai mult, chiar dacă arborele nu se usucă, ca consecință a dezvoltărei ramurilor lacome și a mugu- rilor preventivi și adventivi, nasc pe trunchiu gâlme foarte nume- roase cari depreciază completamente calitatea lemnului. Aceeaș metodă de exploatare se aplică și micilor zăvoaie de anini și plopi formate pe n marginea apelor. 2) Exploatarea în scaun. Caracteristică este aci exploatarea gorunului și a stejarului pcdunculat în scaun, metod identic cu cel aplicat și în Bulgaria în pădurile din apropiere de Dunăre, precum și pe la Turski-Isvor. Acest metod consistă în a reteza trunchiurile arborilor cu o grosime de Om.,50 Im., în diametru la o înălțime de 2—3 m. dela sol. Din tulpina lăsată nasc numeroși lăstari, dintre care apoi extrage pc cei mai rău formați, utilizându-i ca frunzare, iar pe cei mai bine formați îi lasă să se dcsvolte câțiva ani, după care îi ciolpănește tot în scopul de a obține frunzare. Arborii astfel ex- ploatați capătă înfățișarea unor adevărate candelabre. De sigur, că exploatarea aceasta o fac iarna, când zăpada cade mare și proprietarii particulari (moșnenii) nu se mai obosesc REVISTA PĂDURILOR 409 dc a înlătura zăpada și a tăia dc jos, ci sc mulțumesc de a reteză trunchiul dela fața zăpezii. In multe locuri însă exploatarea se face chiar toamna în scaun, în scopul de a obține crăci mai multe, care Ic dau frunzare. Trunchiul arborilor astfel schinguiți, se umple de crăci la- come, devine noduros, se scorburcază (deoarece la partea supe- rioară vâna este mai mare și nu sc mai poate cicatriza complet) și în cele din urmă fineștc prin a sc usca. Numeroase trunchiuri astfel exploatate se observă uscate ici și colo, înfățișându-ne as- pectul unor cadavre mutilate. 3) Cercuirea. Dar proprietarii particulari dc aci în majori- tatea cazurilor, nu se mărginesc numai la aceste procedee de ex- ploatare barbară, ci trec și mai departe, cercuind trunchiul ar- borilor și făcându-i să se usuce în picioare, ceeacc ne probează îndestul de clar numeroșii arbori uscați în picioare și la cari se observă încă urma cercuirei în jurul trunchiului. Pădurile Statului sunt într’o stare cu mult mai bună, ca con- secință a faptului că sunt mai cruțate și exploatate în mod mai rațional. Cele mai multe sunt în stadiul dc prăjinișuri și codrișor. Exploatarea se face sau tăind ras. și apoi însămânțând sau plan- tând pe cale a* tificială, sau prin extracțiunc dc arbori, mai ales pc coaste unde protecțiunea solului se impune. In jurul orășelului Baia-dc-Aramă se găsesc pădurile d-lui Veraescu, a căror exploatare sc mai face ales prin extracțiune dc ar- bori. Aci arborii destinați a sc scoate sunt numerotați cu un număr curent scris pe trunchiu cu vopsea albă. Numerotarea s’a făcut in sensul curbelor de nivel, numărul fiind scris în partea despre deal. Caracteristică este existența pe muntele Cloșanilor a unui masiv pur dc frasin a căror grosime este între Om.,50—Im., în dia- metru. Deoarece ninsese și vremea eră contra, n’am putut vizită și acest masiv care prezintă mult interes, dat fiind faptul că fra- sinul este o esență de diseminație. Tismana. După domnul Simioncscu, Tismana este cuprinsă într’o in- sulă calcară, care împreună cu alte 2 insule (Schela și Dobrița) sc leagă prin insulițe mai mici dc marele masiv calcaros, care în- cepând dela Baia-dc-Aramă și Balta sc îngustează până atinge Dunărea în apropiere dc Vâreiorova. Aceste date nu concordă 410 revista pădurilor cu harta d-lui Grigore Ștefănescu, care pune Tisinana împreună cu masivul Broștenilor într’o mare insulă calcară care cuprinde și Baia. Este dar un punct de cercetat, dacă urmând în linie +• dreaptă drumul N Baia S Gorlcștii Sohodolu, (regiune evi- dent calcară) M-rea 'lismana, nu există soluțiuni de continui- tate. Cum treci satul Tisinana mergând spre M-rc coastele muntoase încep a se apropia in valea Tismanei și se văd formate din calcare. Aceeași formațiune se continuă pc munteleZăbodina, dc d’asupra reședinței Ocolului silvic, (partea despre m-te), pre- cum și pe muntele Coasta-M-rci, dc |>e malul drept al râului Tis- mana. Muntele Coasta-Mânăstirei — care se continuă spre vârf cu dealul Pocruia este alcătuit dintr'un perete uriaș dc calcar (având 2< M > 250m. înălțime), în care sc vede săpată la vre-o 60 m. o peșteră in care se zice că a trăit ca schimnic Sfântul Nicodem, ale cărui moaște și veștminte se găsesc la mănăstire. La baza |m^ retelui muntos sc observă o altă peșteră cu mult mai spațioasă : Prin ea curge o apă limpede ca cristalul, care apoi trece prin curtea mânăstirei și formează o cascadă manifică, a cărui apă se asvârlă în Valea 'Tismanei din înălțimea platoului calcar pe care se află așezată mănăstirea. Stratclc calcare cc formează Zăpodina, Mârșelca și Erou ii au o înclinare de 12° in direcția N 1829; la Coasta-Mânăstirei stratclc prezintă o înclinare de 259 in direcția N 270. In apropiere dc peșterca din josul Coastci-M-rei, se observă un bloc* de calcar foarte silicios, precum și un alt bloc de traverlin alb, poros, cu tuburi și arborizațiuni coraloide. in genere calcarele sunt lithografice și identice cu cele dela Baia. Partea de Est a culmilor Zăpodina, Mârșelca și Eronii în- cepând chiar de pe creastă este formată din gresii și quarlzile foarte dure. Vegetația. In jurul Mânăstirei 'lismana, masivele sunt for- mate din gorun in amestec cu țag. Gorunul preferă mai ales pla- tourile și coastele cu expoziția sudică, pc când fagul sc întâlnește mai mult pc coastele cu expoziție nordică și nord-estică. Ca esențe de diseminație se remarcă : Acer platanoides, A. pseudoplatanus, A. compestris, Faxinus ornus (al cărui frunziș devine toamna roșu ca sângele) Tilia parvifolia, T. intermedia REVISTA PĂDURILOR 111 T. tomentosa, Populus I temuta (care formează pâlcuri pc marginea poienelor), Carpinus betulus, Sorbus torminalis, Cralhaegus mo- nogyna, Cr. pentagyna, Corylus aoetlama. Ligustrum imlgare, Sambucus nigra etc. Caracteristica vegetați unei din aceasta regiune o formează 2 esențe : Syringa vulgaris (Liliacul) și Cadanca mea (Castanul bun), care reprezintă aci un rest al florei Mediteranee, care în timpii geologici se întindea cu mult mai sus decât limita ei actuală. Și una și alta sunt crescute aci în mod spontaneu. Susținerea unora, cum că castanii ar fi cultivați în aceste locuri de călugări nu este exactă. Motivele pe care mă înteineez sunt următoarele : 1) Castanii atât ca pâlcuri pure, cât și în amestec cu celelalte esențe nu apar decât pe gresii. Faptul acesta concordă perfect cu cerințele castanului, care este o esență esențialmente silicicolă, nepriindu-i de loc terenurile calcar? și refuzând chiar de a crește pe un sol cu mai mult de 4% calcar. Ii convin de minune terenurile profunde și fresce rezultate din dezagregarea sișturilor și gresiilor. 2) Se găsește în multe Incuri amestecat neregulat in masiv împreună cu gorunul și fagul și prezintă dimensiuni respecta- bile (de Om.,50 — Im. în diametru). In locurile unde s’a tăiat ras a lăstărit abundent. 3) Existența lui nu se mărginește numai aci, ci se găsesc, numeroase exemplare bătrâne și |x? muntele Cioclovina, la Bo- roșteni și Glogova, precum și la Mănăstirea Polovraci. 4) Este un arbore de clima Mediteranee a cărui limită nor- dică de vegetație nu se știe precis, de oarece s’a introdus în cul- tură în multe locuri. După Griesebach (voi. I pag. 1X4) limita lui culturală nordică ar fi o linie care plecând din Anglia, traver- sează Harzul (Blakenburg), Saxa (Dresda) și Ungaria (Pesta), linie care este 4- paralelă cu aceea a fagului In apropiere de această linie, după Griesebach, fructul lui nu ajunge la maturitate. La Tismana, fructele castanilor ajung la maturitate în cur- sul lunci Octomvric (exemplu anul curent pc la 2 și 3 Oct.), dar nu au mărimea celor fin zona reală de vegetație. Totuși ele sunt căutate și chiar sc vând în comerț, fiind cedate de către Stat pentru suma de *200 lei anual. Sunt tot așa dc gustoase, ca și cas- tanele din comerț. 412 REVISTA PĂDURILOR Arborii totuși cam suferă când iernile sunt friguroase și mai ales de gerurile târzii. Din cele expuse mai sus reese că cu siguranță castanul este o esență spontanee în aceste părți ale Olteniei, și anume un rest al florei Mediteranee *). Demnă de remarcat este și creșterea colosală a unu' exem- plar de Hedera hdix, care are un trunchiu dc peste 20 cm. în diametru, întinzându-se și ramificându-se apoi enorm, încât a- copere cu un tapet de frunziș verde, o mare suprafață din pere- tele calcar al Coaslei-M-rei. Pentru goluri — ca și la Baia-de-Aramă este caracteris- tică fer ga Pleris aguilina, care invadează poenile și plantațiile. Maladii. Sunt identice cu cele observate la Baia-de-Aramă. l umoarea produsă de ciuperca Trematovalsa pe fag și gorun. Fructificați! de Dialhrype și Dialhrypdla pe ramurile moarte ale acelorași esențe. Silvicultura. Arboretele sunt în stare de Codrișor, pe alo- curea și în stare de prăjiniș. Exploatarea consistă mai mult în extracțiune de arbori. Căile de comunicațiune sunt bune, mai ales șoseaua Tismana-Târgul-Jiu, lotuși distanța este prea mare (30 km. de T.-Jiu), ceeace ridică mult prețul lemnului. Am văzut și o plantație de molid, jos la poalele Mânăstirei Tismana, totuși creșterea și reușita ei este mediocră. Sus, pc E- voni, se află o plantație de castani, făcută în apropiere dc pâl- curile de castani, spontanei a cărui reușită este mediocră. Cu aceasta se încheie observațiunilc făcute la Tismana și Baia. Țiu să aduc viile mele mulțumiri d-lui Florescu, adminis- tratorul la Baia-de-Aramă al d-lui Vernescu, pentru înlesnirile ce ne-a făcut, precum și d-lui Popescu Alexandru șeful ocolului silvic Tismana. Gh. C. lonescu Silvicultor. I) In privința castanilor comestibili, d-1 I. Calindcru, Președintele Socie- tAțel Progresul Silvic, a atras încâ din anul 1902 atențiunea agentilor de pe Domeniile Coroanei, prin circulara din 12 Noernbric, diindu-lc instrucțiuni și îndrumări pentru introducerea și cultura acelui prețios arbore pe Domeniile Coroanei, dând ca exemplu masivele dc castani dela Tismana. revista papurilor 413 jNoi mijloace pentru transportul lemnelor Datorită evoluției technicii forestiere, după toate probabi- litățile, ni se impune în curând noi mijloace pentru transportul lemnelor. O problema dc actualitate și de care suntem alarmați e scum- pirea traiului. Unul din articolele care ’și are partea sa contribu- livă la îngreunarea existenței celor mai mulți, acelor mai nevoiași în special, este lemnul întrebuințat fie pentru combustibil, fie pentru industrie și construcțiuni. Pentru ieftenirea lemnelor este nevoie în primul rând să sc. micșoreze cheltu elile de producțiunc, ceeace nu se poate realiza decât adoptându-se noi mijloace de transport și anume mai ef- tine și mai repezi ca cele actuale, știut fiind că atât transpotul cu carul, cât și cel pe căile ferate costă scump. In adevăr, cei care se ocupă cu chestiuni economice știu că lemnul este o marfă grea și așâ fiind, cea mai mare parte din va- loarea sa, o absoarbe cheltuielile ce transport din pădure pânăla locurile dc depozit, așezate dc ordinar pe lângă un drum șoseluil și dc aci pânăla cea mai apropiată gară sau loc de desfacere. Pentru transportul din pădure mijloacele cele mai obicinuite uzitate actualmente sunt : jilipurilc, funicularele, pianele încli- nate, drumurile forestiere, etc. Cât pentru transportul dela locurile de depozit și pânăla stațiunile dc drum de fier sau până ia un principal Ioc de consumațiune nu s’ar puteâ găsi alte mij- loace de transport și anume care să coste mai puțin? Iată întrebarea la care mă voiu încercă să răspund prin cele cc urmează : In acest scop mă voi ocupa : I) dc transportul pc uscat și II) de transportul pc apă. Ceeace m’a făcut să tratez despre chestiunea ce formează obiectul prezentului articol, și în special despre transportul pe apă, este o convorbire avută cu D-l Profesor dc Matematici C. Miclescu, dela școala superioară de Silvicultmă, cari și-a expri- mat părerea că ar trebui și noi să utilizăm apele din râuri, să re- gulăm cursurile apelor, cc străbat țara, transformându-le astfel în canale regulate, suficiente de largi și adânci, pc care să se poată transportă mici vase încărcate cu lemne ctc., în felul cum sc prac- tică în multe părți în străinătate, iar pe de altă parte au fost ins- revista pădurilor pirat dc darea de seamă a d-lui Profesor Dr. G. Maior, dela școala de agricultură dela Herăstrău, asupra conferinței d-lui Al. Davi- descu, inginer inspector gl., relativ la Irigațiunile din România, conferință ținută la societatea Geografică Română în Martie 1913, și publicată în revista „România Agricolă", in care confe- rinței sunt atinse multe chestiuni interesante între care și trans- portul lemnelor pc canale dc apă. Astfel fiind voi expune chestiunile pe rând. I. Ușurarea transportului pe uscat Multe păduri sunt situate la distanțe mari față de stațiunile de căi ferate și de locurile de desfacere. Așa de exemplu pădurile din jurul Mânăstirei Neamțului, ale Pipirigului, etc., ale căror produse trebuiesc duse cu căruțele la gara Pașcani. Pădurile dela Mălin, Găinești etc., din Suceava, ale căror produse trebuiesc transportate la Gara Fălticeni. Pădurile de pe valea Asăului, la gara Comăneșli sau Asău. Pădurile de pe valea Bistriței : Bicaz, Tarcău, Vaduri etc., la gara Piatra Neamț Pădurile din Muscel (Bahna Rusului, Slănic, Berevoești, la gările Stâlpeni sau Schitu Golești, suind și coborând cu carul atâtea văi și dealuri (mușcele) etc., ca să nu menționez decât câteva masive mai importante. Afară de distanța mare la care se găsesc pădurile de locurile de desfacere și prin urmare de scumpe*tea cheltuelelor transpor- tului însuși, din cauza vieței grele, a împuținării pășunelor a lipsei de brațe, dc vite puternice și viguroase, sc mai adaogă însă și specula neomenoasă a muncei locuitorilor de către Streini, în Moldova în sjwcial evreii cari ruinează atât pe țărani, cât și pc proprietarii de păduri. Un exemplu drastic de scumpetea transportului lemnelor cu carul, este faptul că cu ocaziunea liberărei de lemne de foc funcționarilor din Ministerul Domeniilor, fie gratuit (silviculto- rilor), sau cu preț redus (celorlalți funcționari), anul trecut pen- tru transportul unui decaster lemnele de loc s’au plătit 35—40 lei dela pădurea Brânzeasca până în București, iar anul acesta de la pădurea Lipia-Bojdani 60 lei, ceeace revine la 10 lei mia de kgr. Așa fiind întreb : Nu ar fi oare timpul să introducem și noi REVISTA pădurilor 115 automobilele pentru transportul lemnelor, dela pădurea pânăla gara cea mai apropiată sau chiar pânăla locurile de desfacere, mai ales acolo unde dispunem de șosele bune și de poduri resis- lente? Eu cred că da. Un început în acest sens l'am văzut practicat în județul Muscel, și anume: In comuna Berevoești există o pădure a Statului numită Stârminoasa, situată la 13-14 km., departe de gară Schitu Golești. Din această pădure se extrage fagul bătrân și atacat și se faso- nează în lemne de foc. Altă dală acestea se transportau cu carul dela marginea pădurii pânăla gara Schitu-Golcști, plătindu-se dc antreprenor 7 Ici pentru mia de kgr. (adică 70 lei de vagon). Exploatarea pădurei în chestiune nerenlând, antreprenorul s’a gândit la introducerea automobilelor pentru transportul lem- nelor. In acest scop pentru încercare, a angajat un automobil spe- cial cu care ocaziune a realizat următoarele patru avantaje: o) Transportul a o mie kgr. lemne de foc s’a redus la 5 lei adică la 50 dc lei vagonul, de unde e o economie de 20 lei la vagon. b) Transportul se face direct dela pădure la gara S âlpeni. deci o scurtare, de distanță față cu cea pe (’.. E. B. (Schitu-Go- lești-Stâlpeni). c) Transportul sc face foarte repede. 3 curse pc zi (cu dus și întors) putându-se astfel satisface în mod prompt cerințele pieței. d) Antreprenorul nu mai e supus la neplăceri ca : lipsă dc căruțe, și cărăuși, încetineala în transport, sustrageri de lemne Un alt exemplu : La pădurea statului din Corbișori, pendinte de ocolul Domnești, cantonul Poiana-Stânei, s’a dat spre exploa- tare fagul, din care se fac lopeți, ulucă, furci, și în mare majori- tate lemne dc foc. Tot materialul se scurge pe valea Stanicului, în salul Slănic. până unde transportul se face cu carul, valea fiind foarte strâmtă și anevoioasă. Dc aci din salul Slănic, existând șosea, urmează ca lemnele să fie transportate cu căruțele pânăla gara Slâlpeni, Clucereasa, ori Schitul-Golești. La pr mele două gări distanța e prea mare cu toate ca există sosea : afară dc aceasta pentru a se transporta la ultima gară (Schitu-Golcști) trebuie urcate I dealuri și coborîtc 4 văi, deci un mare inconvenient. Pentru a scăpa dc aceste neajunsuri, antreprenorul respectiv. 116 REVISTA PÂDURH OR sa decis a’și transportă lemnele cu automobilul realizând, ca și. in cazul precedent, aceleeași avantaje. Date fiind frumoasele rezultate obținute de niște antre- prenori relativi mici, nu ar fi bine oare să se generalizeze trans- portul pe uscat dela păduri până la gările mai apropiate sau până ia centrele de desfacere, cu ajutorul automobile or bine înțeles acolo unde dispunem de șosele solide și poduri resistente ? Introducându-se acest nou nod de transport, sunt sigur că s'ar iefteni lemnele cu 20—30 Ici de vagon, ceeace reprezintă o sumă frumușică. Ar fi bine deci ca atari exemple răslcțe să se multiplice cât mai mult și cât mai curând. Antreprenorii de păduri întrebuințând asemenea vechicule, afară de beneficiile ce ar trezultâ pentru consumatori, prin faptul ieftenirei acestui articol atât de necesar în economia domestică, ci vor puteâ amortiza valoarea relativ în foarte scurt timp. n. Transportul pe apă Aceasta chestiune prezintă o importanfti capitală, dar pentru realizarea ei ne trebuie oameni hcMrâ(i și mai presus dc toate ca- pitaluri și de dorit capitaluri românești. Profitând după cum am spus mai sus dc ideile expuse în con- ferință d-lui Al. Davidescu, relativ la chestia irigatiunilor în Bo- mânia, m’am gândit ce enorme avantaje s’ar obține in cc pri- pește transportul lemnelor din podurile noastre dară s’ar realiză proiectul d-lui Davidescu de o extremă însemnătate atât din punctul de vedere al intereselor agricullurei cât și ale econo- mici forestiere, ale țărei. De altfel ogorul și pădurea au fost și trebuie să fie strâns legale, nepi:tându-se exista unul fără altul. Spre mai bună înțelegere a celor desvoltate de d-1. Inginer Inspector (îl. Davidescu in interesanta sa conferință reproducem mai jos recensia făcută de 1). Dr. G. Maior cu atât mai mult cu cât coprinde fragmente foarte interesante și pentru noi Silvi- cultorii. I). Al. Davidescu, inginer inspector general a publicat în line in revista „itomânia agricola' interesanta conferință cc ți- nuse la societatea geografică română, în Martie 1913, asupra irigațiunilor din Bomânia, și pentru care îi suntem recunoscători REVISTA PĂDURILOR ' 417 •nai cu scamă pentru dalele culese asupra irigațiunilor din dife- rite țări, intensitatea acelora din adânca anticitate până în ziua .le astăzi. Neapărat că după citirea preambulului d-sale, asupra impor- anței irigațiunilor, toată lumea dela noi și mai cu seamă cea lela câmp va zice, bravo ’. iată cc ne trebue, apă dc udat contra secetelor Determinabile de vară. Dar căutând mai deaproape asupra raporturilor, noastre specifice, vom zice și noi cu Goclhc : „Dic Botschafl hor ich vohl dlcin mir fehll der Glaube. Aud solia, dar îmi lipsește credința". Pare că proprietarii și arendașii noștri marii noștri cultiva- tori nu au văzut și până acum efectele udatului, practicate -le bulgari pe moșiile lor chiar, și altul are 3—4 mașini de aburi pentru trecrat și pc timpul secetei când nu treeră le-ar fi pulul oarle ușor întrebuința la scos ș ridicat apa din râu, pentru iri- gatul fânețelor culturilor de lot telul și totuși nici unul nu a fă- ul-o, dar ei au lăsat să decadă zăgazurile și canalele făcute de >ulgari. De sigur că un agronom și un profesor de agricultură poate i din principiu contra introduccrei irigațiunilor în țară, ca un nijloc eminent de desvoltare a agriculturei, și mărirea produc- iunei țărei. Dar întrebarea este, oare numai aceste ne lipsește? n vesti rea a 400 lei de hectar pentru irigațiuni, când pe vastele noșii dc multe ori nu ai dc unde să lai un prcdel, sau o coadă le sapă, o codiriște de biciu și n ai de unde să-ți pui capul la adă- »ost dc arșița soarelui și dc ploaie, ci productele, vite, unelte, țin toate afară sub cerul liber, expuse tuturor intemperiilor *i gerului cumplitului crivăț ! Marii noștri proprietari și arendași ni au ajuns acolo să aibă adăpost hambare cel puțin pentru । >4 parte din producte nu au grajduri închise pentru vi- tele bovine vaci și bo de muncă, ci cel mult pentru 3 4 cai ic trăsură și alta nimic și aceste cu deosebire din lipsa loială le material dc construcție in partea câmpului. Apoi este lucru în dcob.te cunoscut, că pentru grâu nu prea tvem lipsa de irigat chiar la câmp, deoarece grânele noastre, de ••biceiu își termină vegelaț unea, înainte de a intră seceta : în Ia omița la 1 Iulie de ordinar sc începe treerșul în Mo (Iova ibiâ începe secerișul și lot așa de des comprom te recolta se- •eta ca și cumplitul crivăț de amă. 'lot așa la orz și ovăz iar 418 REVISTA PĂDURILOR pentru ovăz nu avcin brațele necesare de muncă, și am propaga tare paludismul, pe care azi nu-l putem combate îndeajuns. I^săm la o parte deocamdată lipsa unui canal dela Adj ud până deasupra Bucureștilor la Bolintin, care să facă porturi du- nărene, Focșani, Râmnicu, Buzăul, Mizilul, Ploești, ar Bucureștii |M>rt de mare, cu apa ridicată la 50 m. înălțime. Întâi că ar costă prea mult, și a doua, că toate apele vizate de d-sa a le împreuna sunt ape. sărale și deci improprii pentru irigațiune : Trotușul. Putna, Râmna, Râmnicul, Buzăul, etc., iar luarea apei din Șiret, nc-ar face să pierdem unica arteră dc plutire, ce avem astăzi. Apele în județele Ialomița, Buzău, Brăila, Râmnic abundează dc sărături. In anul 1910 am văzut Balta Amară pe jumătate secată și acoperită cu o frumoasă pânză albă de sare, părea a fi zăpadă în toiul verei, și toate încercările noastre dc a combate sărăturile prin mijloace tcchnice și chimice, nu au reușit. După părerea specialiștilor, acele afloramcnte de sare și magnezie provin din adâncime și ele sunt foarte numeroase, și prin canale adânci se vor scoate și mai multe la suprafață. De apele intoxicate cu țiței dela sonde să nu mai vorbim. Deci deocamdată de apele provenite din acea parte a țârei cu greu ar putea servi la irigațiunea de mult dorită, iar canalul vizat ar servi cel mult la transportul de mărfuri, iar a luă apa din Șiret ar fi a diminua unica arteră de plutire ce avem. Insă oare nu s’ar găsi alte cursuri de apă de utilizat. în a- celaș scop și cu mai puține spese? Evident că s’ar găsi. Avem ape importante din cele mai mari, cari nu conțin apă sărată și pc cari un singur deal le desparte Oltul si Argeșul, cari s'ar putea combina de minune. Când săpăm tunelul hvor de 6 klm., lungime de o importanță pur locală Moreni-Sinaia oare săparea unui tunel sau tăierea acelui deal despărți or de ape de 6 7 ma- ximum 10 kilometri lungime caie să împreune O.tul cu Argeșul și mai dc vale cu Râul Doamnei. Dâmbovița. etc., să constitue o piedecă așa de mare?! și cari toate să servească la plutire și navigațiunc făcând pe spatele lor bogățiile regi unei munților în câmpia plană tocmai unde se simte mai mare lipsă de ele. încercările repețite de a face Oltul navigabil au dovedit că cl nu poate fi navigabil din cauza curentului său prea repede atât în munți cât și la câmp. Oltui se găsește la R .-Vâlcea cam la 243 in. la Slatina la 187 m. iai la T.-Măgurele la 120 m. deci REVISTA PĂDURILOR 419 distant» de 150 klm. are o cădere de circa 120 ni. sau 1 %. Prin conducerea lui pe albia Topologului și prin un tunel îm- preunându-1 cu Argeșul și dându-le la amândouă un curs mai întins și mai regulat 147 klm., pânăla București și 136 klm. la Călărași — 200 klm. i-ar da o cădere de 0,5 m. dpe klm. deci un < urs mult mai lin. Perdcrca mare de apă prin evaporațiune s’ar compensa totdeauna prin un alt curs de apă, așa că i s’ar asigura plutirea și navigibilitatca pentru o mare parte a anului. In prima linie el are să servească la transportul a tot felul ele Ferdinand, Principele de Wied, Principele Carol, Colonel Râmniceanu, Dr. Antipa, Lt.-Colonel Mânu, Al. Darvari, Dr. Coslinescu, subinspectorul silvic Bcghcnau și silvicultorul Iva- novici. Rezultatul vânătoarei a fost : 1 lup și o vulpe împușcați de A. S. R. Principele Ferdinand ; 2 urși împușcați de d-l Lt.-Colonel Mânu; și 1 lup împușcat dc d-l Al. Darvari. Vânătoarea a fost condusă de d-l sul>-inspcctor Bcghcnau. Probabil că s’ar fi împușcat și mistreți, cari sunt foarte mulți prin părțile locului, dar n’au eșit în bătae din cauza lupilor. Cantonamentul a avut loc în castelul princiar de vânătoare dela Bahna-Rusului. Astfel că sub poalele munților Muscelului a găzduit câteva nopți și viitorul Principe al Albaniei, ducând cu sine o frumoasă amintire dc pitorescul și bogăția plaiurilor și munților noștri. M. P F. KEVISTA PADUKILQK 423 Clima lunei Noemvrie 1913 la București-Filaret In luna Noemvrie 1913, timpul la București a fost în gene- ral foarte frumos, ceva mai cald ca de obiceiu și cu precipitațiuni atmosferice mult mai puține decât cad in mod normal. Temperatura lunara, 6°.5, cu toate că este cu două grade mai ridicată de cât valoarea normală, totuși în intervalul dela 1871 încoace am avut 7 ani în cari luna Noemvrie a fost și mai caldă ca acum; excepțional de caldă a fost însă cea din 1872 a cărei temperatură a fost egală cu 8®.5. Dacă examinăm mersul zilnic al tempreaturei din luna Noemvrie de care ne ocupăm, vedem că, afară de zilele dela 24 la 29 cari au fost puțin mai fri- guroase ca de obiceiu, toate celelalte au fost mai calde și mai cu deosebire cele dela 1 la 10 și dela 13 la 18 ale căror temperaturi au fost cu 2° la 9° mai ridicate decât normalele corespunzătoare, temperatura cea mai ridicată din cursul lunei, 20°,2, a avut loc în ziua de 7, iar cea mai coborâtă, 4°.0, la 22. Aceste tempera- turi extreme sunt cuprinse in limite normale, căci în intervalul «lela 1877 încoace termometrul a variat în Noemvrie între 26°.8 in 1883 și 18°.7 în 1888. Am avut 11 zile cu îngheț și nici una de iarnă *); de obiceiu sunt în această lună 11 zile din prima «alegorie și 2 din cea de a doua. Cantitatea Iota ă a precipitațiunilor atmosferice, 20 mm., « sie cu peste 50% mai mică decât aceea cc sc adună de obiceiu in Noemvrie. Cu toate acestea, dela 1864 încoace de când sc fac observațiuni udometrice în această localitate, în 15 ani canti- tățile totale ale precipitațiunilor atmosferice din luna Noemvrie au fost și mai mici ca acum; cu deosebire lipsite dc apă au fosl cele din anii 1889. 1894, 1897 și 1898 in cari nu au căzut decât între 1 și 2 mm. Cantități apreciabile dc apă au căzut în 8 zile; într’una la 28, apa a provenit din ninsoare care albise binișor pământul dar care supt influența temperaturii nu tocmai cobo- râtă, s’a topit repede. In timpul ploii din ziua de 8 a tunat și ful- gerat ca în timpul verei; dc asemenea în ziua dc 15 s’a putut observă fulgere destul de vii în direcțiunea vest. ’) Sc Intdcgc prin zile «Ic lamă acelea ll» cari termometrul se menține nc- intrerupt supt 0°. 471 REVISTA PĂDURILOR Presiunea atmosferică lunară, 757 mm., a fost normală Coloana barometrică a avut in cursul acestei luni o variația n de 25 mm., între 742 mm., în ziua dc 8 și 767 mm., la 21. Vântul dominant a fost Austral (WSW) care a suflat în pro- |K>rțiunc de peste 50% din numărul total de observațiuni. In 2 zile, la 9 și 16, a bătut vânt tare atingând de mai multe ori iu- țeala dc aproape 12 m pe secundă. Umezeala aerului a fost cu 4% mai mică ca în general, li dimineața zilei de 22, timpul unei cețe deasă, umezeala relativă ajunsese la punctul dc saturațiune. Cerul mai puțin înorat ca de obiceiu. Repartizate după gradul de înorare, au fost 9 zile senine, 10 noroase, și 11 acope- rite; în mod normal sunt în această lună respectiv X, 8 și 14 de asemenea zile. Soarele s’a ară.al în 23 dc zile pe o durată totală de 143 de ore ; de obiceiu el strălucește 103 orc în 20 de zile. Deh 1885 încoace, numai în anii 1886, 1897. 1898 și 1901, acest astru a strălucit in Noemvrie și mai mult ca acum. In 2 zile s’a notat rouă, în 12 brumă, iar în 5 ceață deasă. Observatorul astronomic și Meteorologic. -------------OS**---------------- INFORMATIUNI Prin decizia Ministerială No. 51.019, din 17 Oclomvrie 1913 s’a desființat actualul ocol silvic Gogoșriu (Dolj), pc ziua dc ’ Noemvrie. Pădurile acestui ocol se repartizează precum urmează 1) Pădurea Cetățuia în suprafață de 113 ha. 23 arii, trece sui administrarea ocolului silvic Perișor: 2) pădurea Seaca, în su- prafață de 2.003 ha. 58 arii; Știubeiu, în suprafață de 460 ha.. 92 arii și Gogoși u, în suprafață de 1.514 ha., 41 arii, trec sub ad- ministrarea ocolului silvic Bucovăț; 3) pădurile Titu, în supra- față dc 273 ha; Argetoaia, în suprafață dc 292 ha, 20 arii și Piri’ în suprafață de 766 ha., trec sub administrarea ocolului silvic Butoești. REVISTA PĂDURILOR 125 Prin decizia Ministerială No. 49.461 din 1913, d-1 Silvicul- tor cl. I Horia Lazăr se numește pe ziua dc 8 Octomvrie 1913, in funcțiunea dc agent dc control provizoriu, în cadrilatcr. * • * In ședința dela 19 Octomvrie a. c., Comitetul Societății „Progresul Silvic” primind demisiunca d-lui V. A. Golcscu, din funcțiunea de casier-secretar, în unanimitate dc voturi a ales în locu-i pe d-l V. I. Theodorcscu, inspector silvic, membru în comitetul de administrație. ♦ * * I)-l Th. Trifănescu, actual silvicultor cl. I, a fost avansat la gradul de silvicultor-șef cl. III, in locul d-lui N. C. Bossic, de- misionat. S’a svonit și chiar s’a publicat dc unele ziare, că d-l Th. Cu- dalbii, administratorul Casei Pădurilor ar fi dimisionat din înalta funcțiune ce ocupă. Acest svon neîntemeiat, se dcsminle. ♦ ♦ In primele luni ale anului viitor 1914, vor aveâ loc la socie- tatea „Progresul Silvic” obișnuitele conferințe. D-nii membri ai societății doritori de a ține conferințe, sunt rugați să comunice* din timp la sediul societății subiectul conferinței cc voeștc a-1 trata. « ♦ l)-l silvicultor cl. I, Stan Stăncscu, șeful ocolului Giurgiu, a obținut un congediu de un an, spre a merge în Franța și a ur- mări lucrările de aplicarea amemjamenlelor și construcția dru- murilor forestiere. Pc timpul congediului va primi leafa și diurna gradului. * ♦ ♦ Elevii stagiari ai școalei superioare de silvicultură dela Bră- nești — ultima promoție, — în număr de 11 au fost trimiși în 126 REVISTA PĂDURILOR Cadrilatei", ca sub conducerea șefilor de ocoale silvice să peri- metreze toate pădurile, separându-se astfel domeniu) silvic de cel agricol. * « ♦ D-l H e Dimoftache, șeful ocolului silvic Crețcșt;, a fost per- mutat, după a sa cerere, ca șef al ocolului silvic Giurgiu. * ♦ « D-l inspector general silvic V. Bantaș membru în consi- liul technic al pădurilor, a fost delegat și în controlul și ins- pectarea școalei superioare de silvicultură. ♦ * * Personalul comisiunllor de amenajarea pădurilor Statului din complexele Mihăești (Muscel). Tudora (Botoșani). Dolhasca (Suceava) și Căiuț (Bacău), terminând lucrările pc teren, s’a reîntors la București spre a redacta lucrările la cabinet în cur- sul iernei. ♦ * * De asemenea personalul comisiunilor de ridicare în plan a pădurilor Statului din complexele : Berevoești (Muscel), Topana (Argeș), Tutana (Olt), Dolhasca (Suceava) și Ocnița (Dâmbo- vița), terminând campania de lucrări pe teren, s’a reîntors la București, începând lucrările de desen și calculele necesare de cabinet, pentru efectuarea planurilor respective necesare în campania viitoare amenajiștilor. ♦ * « Din cauza insuficienței localului Casei pădurilor din Minis- rerul Domeniilor, serviciul ridicărilor în plan, serviciul amena- jărilor pădurilor Statului, și biuroul Cadrilaterului, s’au mutat în (.alea Victoriei, în casele. Rosenthal, vis-a-vis dc Palatul Re- 427 ___________________REVISTA PĂDURILOR gal, adică în acelaș local cu o Acâdcmie dc înalte studii Comerciale. ♦ ♦ * D-l silvicultor Solomon din administrația Domeniului Co- roanei, a fost avansat șef dc regie al Domeniului Dobrovăț (Vaslui). * « « D-nii silvicultori: Victor I. Văidianu, Mircea Manoilcscu și Ștefan Mantea au fost avansați silvicultori cl. I pe ziua de 1 Noemvrie a, c. D-l silvicultor cl I. V. 1. Golescu, șeful ocolului silvic, Câmpu-Lung a demisionat din corpul silvic al Stalului. ♦ « 4 Administrația Casei Pădurilor, a cerut deschiderea unui credit dc 29250 lei pentru punerea în aplicare a legei din 1912, în ce privește salarul silvicultorilor Statului. Să știe că prin acea lege se sporise leafa silvicultorilor a- sistenți cu 25 lei lunar, iar silvicultorilor de cl. II și 1 cu câte 50 lei lunar. Silvicultorilor șefi de și Ii se sporește salarul cu 50 lei, dar li se reduce diurna cu aceiași sumă. 128 revista pădurilor Criza pădurilor in Romania și mijloacele de combatere1) Premiu în valcare de 1.500 lei. 1. Se va face o schițare istorică asupra originei pro- prietăței forestiere în România (statul, Domeniul Coroanei, stabilimentele publice și de utilitate publică, răzeși sau moșneni, etc.). 2. Se va arătă pe cât posibil va fi mai exact suprafața acestor păduri pe natură de proprietar. 3. Se va enumără cauzele cari au contribuit la micșo- rarea forțelor și producțiune ji la reducerea patrimoniului fo- restier al țărei și prin ce anume s’a manifestat consecințele lor. 4. Se va face propuneri amănunțite pentru prevenirea acestora, pentru regulamentarea exploatărilor în pădurile aparținând diferitelor naturi de proprietari și pentru spo- rirea fondului nostru forestier prin împădurirea poenilor și a locurilor goale, a nisipurilor sburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. G. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Martie 1914. Nota. — Manuscriptele se vor prezentă până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviza sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, j>e care va fi reprodusă deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, în care se va află închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografie Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvie». Autorul premiat va fi obligat ca intr'un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, in caz contrariu va perde valoarea premiului acordat Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor «ere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- ridetatca societăței. 1) Programul lucrărei premiate de d-l C. Dissacu. revista pădurilor 429 Premiul Dim. A. Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară, la noi Lucrarea va cuprinde : 1° Din trecut pânăla 1860. 2' Dela 1860—1881 (când s’a promulgat primul cod silvic). 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod si li vie). 4) Caro va fi rolul și activitatea lui în viitor 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele .le mai sus, cu privire la chestiuni în legătură cu regula- mentarca exploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA.- Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 'Ară nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de in plic sigilat, pe care va fi reproduși deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- nara autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- uclile Societăței «Progresul Silvic». Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în az contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor •ere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. 430 REVISTA PĂDURILOR Premiul D-lui N. Cesianu In valoare de 500 lei Studiul arbuștilor din România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în țară) clima, situația, expoziția, solul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale a lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie primă cât și industrializată. NOTA.— Manuscriptele se vor prezenta până la I Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motlo. ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, in care sc va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil șl cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- uelilc Socictăței «Progresul Silvic». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic» prin deschiderea plicului eu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro prielnica societăței. -a»- DECEMBRE NECROLOG Prin munca ce a desvoltat in diferitele ramuri dc activi- tate publică, prin calitățile sale firești, prin dragostea sa de tot ce e â drept, bun și frumos Ion Kalinderu, devenise persona- litatea cea mai populară, cea mai iubită și cea mai respectată în diversele noastre strate sociale. Moartea sa, care a lăsat un gol in viața noastră publică, o deplânge țara întreagă, dela îrălț mea Tronului și pânăla cel mai umil sătean. Membrii societății „Progresul silvic“ și-au perdut |>e ve- neratul lor președinte, care, timp de peste 28 ani, a luptat cu (apta și cu cuvântul pentru propășirea silvicuilurei și economiei generale a țării; ei sunt. dar. cei mai loviți prin această crudă și neprevăzută încercare. Din toate cuvântările sale, pronunțate cu prilejui deschi- dere! ședințelor adunării generale a silvicultorilor, ținute, con- form statutelor in preajma lui 10 Mai, zi mare de sărbătoare națională, se desprinde, in mod luminos, câte o pildă, câte un învățământ, in legătură directă CU evenimentele mari ale tim- pului, precum și adânca sa convingere că progresul economic al țării noastre stă in strânsă relațiune cu cultura și exploa- tarea rațională a pădurilor; că aceste bunuri naturale repre- zintă o avuție considerabilă, cart, bine utilizată, este menită a asigura proprietarilor respectivi venituri din ce iu ce mai mari, iar sătenilor ocupați cu lucrul in pădure, precum și meseriași- lor, a căror îndeletnicire principală, sau exclusivă, este faso- narea și industrializarea lemnului, le procură mijloace de traiu îndestulătoare. Atelieiile și micele industrii casnice depe doine n iele (Co- roanei, pe care Ic-a întemeiat in scopul sporirei venitului să- tenilor. slujind ca imbold pentru alte inițiative particulare, ne dau cea mai strălucită dovadă despre credința, ce ilustrul de- funct avea, că pădurile, pe lângă ro ul lor binefăcător asupra 132 ȚEVI STA PADURILOB regimului apelor, asupra sănătății publice, asupra consolidării coastelor, asupra înfrumusețării localităților, etc., sunt, în acelaș timp, niște admirabili factori de producțiune. Cine dintre noi nu-și aduce aminte cum Ion Kalinderu. împovărat de grijele constante ale ocupațiunilor sale zilnice și, in anii din urmă, de greutatea bătrânețelor sale, stâ, totuși, ne- clintit ca un stejar verde, pe care vijeliile vremurilor păreau că nu-l vor puteâ dobori niciodată, in mijlocul membrilor so- cietății „Progresul silvic** conducând desbaterile, luând parte la discuțiuni, propunând subiecte noui de tratat și intervenind, atunci când trebuia, pentru ca cei neexperimentați să nu de- pășească limita urbanității cuvenite între adevărați oameni de știință? Cine nu-și reamintește cum în ședințele comitetului socie- tății, făcând apel la cea mai completă armonie, la bunăvoință tuturor, ne făcea să înt ezărim orizonturi din ce în ce mai largi m mersul evolutiv al societății „Progresul silvic**; cu ce stă- ruință eram îndemnati ca printr’o propagandă activă să câșt găm noi aderenți astfel ca cu timpul toț proprietarii de păduri să facă parte din această societate, căreia, el. marele dispărut. îi prezicea un splendid viitor? Cultul arborelui era sădit iu inima, in sufletul sau, și acest cult eră cultul dc admi rațiune și de recunoștința pentru păduri, protectoarele văilor, păzitoarele izvoarelor, regulatoarele cursurilor apelor; eră cultul de admirațiune și de recunoștință pentru arborii cari ne înveselesc vederea, cari *purifică aerul și din produsul că- rora ne construim și ne încălzim locuințele. Ion Kalinderu s’a născut în București la 28 Decembre 1840, și încă de tânăr, prin sârguinlă la învățătură, prin sobrietate in moravuri și sentimente generoase, își puse în evidență bu- nele sale însușiri, datorite, in parte, unei educațiuni solide. Studiele și le-a făcut în țară și în străinătate, obținând, la Paris, titlul de doctor in științele juridice, ceeace pe atunci eră apanajul numai a câtor-va privilegiați. Și-a început cariera în magistratură fiind numit ca pro- curor pe lângă Tribunalul Ilfov, in care funcțiune s’a distins m curând și prin înaintări succesive, trecând prin diferitele grade ierarhice, ajunse consilier la înalta Curte de Casație. Și atât de marc ’i-a fost iubirea, singura sa iubire, pentru nobila profesiune de magistrat, încât ultima-i dorință a REVISTA p\durilor 433 losl ca rămas țele sale pământești să fie învestmântate și în- humate cu mantie de purpură, hermină și baretă : reminiscență al unui trecut îndepărtat. Demisionând din magistratură a fost numit mai întâiu membru și după aceea președintele consiliului de administrație a' C. F. IC, instituțiune care a beneficiat mult dc cultura, te- nacita ea și energia recunoscută a lui Ion Kalinderu. In 1X76—1X79 a ocupat pcstul de administrator al dome- niilor și pădurilor Statului, unde se evidențiă, în mod deosebit, talentul său de excelent organizator. In 1XX3, ca reprezentant al guvernului român, a dus la bun sfârșit chestiunea rescumpărărei căilor ferate construite de consorțiul Strussbe g, însărcinare de mare importanță, dat fiind situațiunea financiară și politică a țării noastre pe atunci, pe care el o îndeplini cu o desăvârșită competință și complectă dezinteresare. Fiind vorba de sute de milioane lei, dacă în viața sa nu ar ii adus Statului decât acest serviciu și totuș recunoștința țării i ar fi ost asigurată. Când s’a realizat împrumutul din 1X99, împuternicitul gu- vernului român, a fost însă toi Ion Kalinderu. Și oridecâteor se simțea nevoie, de un om care, nefăcând parte dintr’un partid politic, să concretizeze pc lângă o cinste exemplară, destoinicie, pricepere și o netăgăduită imparțialitate, gândul tntulor erâ îndreptat, în mod instinctiv, spre ilustrul defunct. Academia română, timp de feste 20 ani, nu a avut un membru mai credincios datoriilor sale, mai nelipsit dela întru- nirile acestui înalt așezământ dc cultură națională, mai darnic, ca Ion Kalinderu. Sentimentelor sale filantropice se datoreze înființarea azi- lului Oteteleșcanu, unde fetele sărace primesc o educațiune să- nătoasă, o îndrumare practică pentru a deveni niște bune mame de familie. De Sf. sărbători ale Crăciunului, ale Paștclui, de Anul nou, era așteptat acolo, ca un înger binefăcător, și-și făceâ o plă- cere deosebită a distribui daruri de care toată lumea erâ mul- țumită. Profitând apoi de asenunea festivități, el Ic predica în- totdeauna morala, îndeplinirea conștiincioasă a datoriei și crer dința în religia strămoșească. 434 REVISTA PĂDURILOR In analele Academiei Române, timpul cât Ion Kalinderu a condus, ca președinte, destinele acestei instituțiuni, se socotește ca cel mai rodnic în frumoase rezultate pentru propășirea cul- turei și științei românești. Ateneul Român a găsit în regretatul dispărut un spriji- nitor convins, iar ('omisiunea Monumente’or Istorice, a realizat, sub președinția sa, atâtea opere utile încât istoria nepărtini- toare va vorbi despre dânsul cu mari elogii. Sentimentul estetic eră la dânsul așâ de desvoltat. încât nimeni nu știa mai bine ca el să facă alegerea pânzelor și a statuielor cari împodobesc astăzi, distribuite cu o deosebită simetric, muzeul său. casa noua, cum se exprima defunctul, din strada Renașterei, care coprinde o bogată colecțiune de lucrări de artă, dc documente și de amintiri istorice, dc foarte man* valoare pentru întreg neamul românesc. Societatea Regală de Geografie, pc timpii vice-președinției sale, și-a îmbunătățit starea materială, iar .Buletinul*' organul de publicațiune al acestei societăți, a devenit’ una din revistele periodice cele mai bine apreciate din țară. Ca președinte al societăței „Crucea Roșie", a adus, in tim- pul acțiunei militare din anul acesta n Bulgaria, servicii imense in combaterea holerei. El a pus, în adevăr, la dispozitiunea su- ferinzilor un personal medical numeros și pregătit cu tot mate- r aiul necesar, scăpând astfel dela chinuri și dela o moarte si- gură multe ființe omenești, și contribuind apoi la stingerea acestei teribile epidemii. Cu toată vârsta sa înaintată (73 ani), el a ținut, cu orice preț, să însoțiască in persoană, ambulanțele militare, să orga- nizeze buna lor funcționare, ncținând câtuș dc puțin seamă d< pericolul la care era expus prin contactul cu holcricii. Societatea „Steaua” și revista cea mai populară .din țar' „Albina”, cari au contribuit la vulgarizarea știin ei și a noțiu- ni or de bună gospodărie în populațiunea noastră rurală, sau bucurat, mult timp, de experiența lui Ion Kalinderu. grație că ruia au ajuns la un mare grad de desvoltarc. El a fost un marc cărturar, dovadă numărul insvmnat d scrieri ce a publicat, cu lot puținul său timp liber pentiu •• asemenea îndeletnicire. Intre acestea pol cita : I) „De la noii relroactivite des lois”; 2) „Es ai sur le* REVISTA PĂDURILOR 435 sources du Droit Romain”; 3) „De la compâtence des Trib, dans tonte contestation relative aux biens mobiliers qu'un Etat etranger peut poss^der en Prusse”; 4) „Droit Pretoriei) et R6- nonses des Prudents. Această din urmă operă este consultată și astăzi de cei în drept, nefiind încă apărută o alta care să trateze cu atâta com- netință despre acest subiect din această cauză până in tim- pul din urmă i se trimitea regulat de librăria editoare din Pai s suma cuvenită pentru dreptul său de autor. 5) „Etude sur le regime inimic. Romain'*; 6) „Notice ju- id que sur un testament**: 7) „Patrie, Education et Travail”; x) „Discotirs prononce le 23 juin (6 juillet) 1901 â l'occasion lela distribution des Prix du Lycee franțais a Bucarest* ; X) „Notiță asupra societăților prin acțiuni după codul general ie comerciu german”; 9) „Memoriu asupra transferărei scau- mlui societăței acționarilor căilor ferate din Berlin la Bucu- rești”; 10) „Consiliu! impara Iilor la Roma și la Constantino- pol”; II) „Studiu asupra celor XII Tabule" ; 12) Moștenirea tronului României"; 13) „Viața municipală la Pompei"; 14) „Obsvrvațiuni în procesul cu moștenitorii I. Otclclișnnu* ; lă) „Doi antagoniști romani": 16) Episcopul Melchisedec" și altele, mi total 28, dintre cari, cea din urmă, poartă titlul de „îndru- mări dale agenților Domeniului Coroanei", voi. II, 1901 1909. In afară dc aceasta, din inițiativa ilustrului defunct, a luat ființă „Biblioteca populară a Administrațiunei Domeniului Co- roanei", in care, cu începere din 1899, s’au publicat până azi 17 broșuri cu cuprins variat și dc mare folos obștesc cu pri- vire la agricultură și industriei? anexe la zootechnie, la silvi- cii tură, etc., scrise de cci mai de seamă ai noștri specialiști. Fiecare din aceste scrieri este însoțită de o prefață întoc- mită do fostul Administrator al Domeniului Coroane . Cea din urmă scriere din biblioteca menționată, datorită d-lui \. Filip, eminentul nos'ru medic veterinar și profesor, conține „Povețe p ntru creșterea pasărilor de curte in gospodă- ncle rurale". In prefața acestei broșuri, datată din 9 Iunie 1913 și cea din urmă a lui Ion Kalinderu iată cât dc simplu și frumos își face singur bilanțul hmgei sale activități în ogorul culture naționale : ..Suni de peste 17 ani ui slujba țârei și deși am întâmpinai 436 REVISTA PĂDURILOR „multe greutăți in puținul ce ani putut face, n'a stabil insă in „mine nici sentimentul datoriei, nici dorința de a fi folositor. Pot „zice mai degrabă că ele s'au inețil, căci numai prin conștiința „datoriei și prin răbdare se învinge orce piedică și numai munca „este aceea care mână pe cameni și rațiuni înainte ! „Iar apropierea sfârșitului amintind mai viu scopul vieței, „care e de a cinsti munca și economia, dc a iubi binele și de a „propovădui fapla cea bună, fiecare trebue să se străduiască a „împlini căi mai mult din ceeace i-a mai rămas de făcui, sau „mai poale săvârși**. Ce simbolice cuvinte și cât zugrăvesc dc bine mentalitatea marelui dispărut, vecinie preocupat nu de ceeace lucrase până atunci „de puținul ce am putut face“ cum se exprima el, cu o sublimă modestie, dar de ceeace va trebui să mai facă in viitoi, bătrânul de 73 ani, în apropierea sfârșitului, pe care pare că îl presimțeă, deși eră în plină vigoare, a minței și a sănătăței în momentul când scriea prefața în chestiune! Muncă și iar muncă : munca necontenită, fără sfârșit, închi- nată propășirei țărei sale, a fost singurul program al vieței sale, unica sa lozincă ! Când i se dădeâ, sau pruncă o însărcinare onorifică, obi- ceiul său eră să se intereseze de cele mai mici amănunte, în- credințat fiind că numai astfel se poate obține succesul, isbânda dorită. Și succesul, isbânda, eră pretutindeni acolo unde se află Ion Kalinderu. Toți admirau autoritatea, distmețiunea și tactul cu care el conducea desbaterile. Astfel se explică pentru ce atâtea societăți științifice și de cultură națională țineau să-l aibă de președinte. Ca președinte al societăței „Progresul silvic** dispusese ca in totdeauna să i se refere ce anume articole s au pr mit spre publicare, cc anume conțin și dacă întrânscle nu s’a strecurat vre o aluziune care ar puteâ stinge susceptibilități justificate. El dorcă să lase colaboratorilor „Revisiei Pădurilor" com- plectă libertate în a-și exprima părerile, cu condițiune, insă, de a nu părăsi câtuși de puțin terenul obiectivităței științifice. Prin o asemenea cenzură, după cum în mod impropriu se exprimă unii. Ion Ka inderu a reușit să împedice licențele de limbaj, cari ar fi putut da naștere la animozități, și să ridice REVISTA PĂDURILOR 437 la înălțimea cerută nivelul discuți uni lor atât în vorbă cât și în scrieri. Meritele lui Ion Kalinderu. în toată plenitudinea lor, sc pot judecă, însă, în lucrările sale ca Administrator al Domeniului Coroanei, înființat din inițiativă parlamentară în 1884 și care. Domeniu consistă din 12 proprietăți în întindere totală de 129.721 hectare, cuprinzând : Pământ agricol ............................... 49.156.82 hectare Păduri......................................... 80,264,65 „ Total . . . 129.721.47 hectare Pentru punerea lor în valoare, până la finele lui 1909, se chelluise, după datele statistice ce posedăm, pentru construc- țiuni necesare domeniilor, o sumă de . ... 8.859.481. lei Pentru biserici, școale, primării .... 2.349.041,27 „ Total . : . 11.208.522.27 lei Pentru cumpărări in sco|Md ameliorărei raselor de vite.................................1.092.702.— lei Pentru pluguri de aburi *i alte mașini agricole........................................ 2.191.032.— „ 3.283.734.- lei Pe domeniul Șegarcea din județul Dolj a înființat o her- ghelie mare pentru producțiunea cailor de muncă, de călărie și trăsură, iar pe alte domenii, fazanerii, instalațiuni pentru cre- șterea păsărilor, etc. Pe lângă alte industrii ca lăptăria, olăria, frângheria, țiglăria, ctc., el a introdus fabricațiunea parche- telor și altele. A elierele de ferărie, rotărie, dogărie în cari fii locuitorilor se primesc și învață, pentru a deveni la timp buni meșteșugari, sunt conduse de absolvenți ai școalelor de meserii din țară. A introdus, asemenea, pe diferitele domenii : albină ritul, pomăntul, cultura cartofilor, a lintei, a tutunului, etc. A înființat 5 societăți pentru consum, 3 pentru procu- rare și vânzare de produse, 4 pentru cultura zarzavatului și 9 de cumpătare. C apitalul social vărsat la băncile populare de pe domeniele Coroanei era la Decembrie 1908 de lei 609.298, bani 51. A căutat a îmbunătăți alimentarea sătenilor printr’o hrană mai substanțială, a construit cuptoare de pâine, a împărțit Io- I3X REVISTA PĂDURILOR cititorilor în mod gratuit semințe de legume, a încurajat cre- șterea vacilor cu lapte, a făcut lucrări de arneliorațiuni ca iri- gațiuni, secări de bălți, îmbunătățind astfel condițiile dc higicnă a localităților, a impus locuitorilor învoiți pe domenii a-și planta grădinelc cu pomi fructiferi, a ține în ograda caselor lor «le locuință cea mai complectă curățenie și bună ordine. In anul 1901 a introdus petrecerile școlare, șezătorile și teatrul sătesc, cari au dat excelente rezultate. Concubinajul a scăzut în mod simțitor. A înființat biblioteci, cursuri de adulți. societăți cul- turale, muzee etc. Prin asem nea măsuri si altele, pentru care nu avem timpul și nici nu este aici locul a le enumera pe toate, s’a ajuns la sporirea populațiunei de pc domenii dela 33972, după cum era in 1X81, la 52017 suflete în IMS. ceeace reprezintă un procent de cr lere d‘ 65* la îmbunătăți a ras lor de vite ale țăranilor, la multiplicarea mijloacelor lor dc traiu și ia sporirea numărului celor cu știință de carte In acest din urmă scop a clădii din nou 3 • localuri p.o- prii p ntru școale după ultimele cerințe pedagogice, cu num - roase atenanse pentru locuințele învățătorilor, etc.. astfel că p? când în 1881 urm iu la școală numai 571 bieți și 126 fete din sal I depc domenii, în anul școlar 1907 —I IKK numerul lor a cn scut la *2175 băeți și 1016 fete. Afară de aceasla toate domeniile au planuri economice, cari înlesnesc slibilirea asolainenlel >r raționale; diviziunile mari, sau tarlalele de teren, sunt despărțite prin alee cu pomi roditori. Pentru apărarea oamenilor și a vitelor lor de intem- perii. in timpul muncii câmpului, pe proprietățile mari, s au con- struit adăposturi cu puțuri și ad'pători p nlru vile în apropiere. Pădurile depe dom niile Coroanei sunt toate ammajate. Pentru exploatarea lor, mii cu seamî a c lor dela munte, în condițiuni avantajoase de rentabilitate, a construit numeroase mijloace de transport: sosele, canaluri. căi ferate; a înființat fabrici dc cherestea, de lemn de rezonanță, ateliere pentru industrii lemnoase* etc. I.a Mălini există o fabrică de mobile și de jucării de lemn pentru copii. Pentru întărirea simțului religios, a construit noi biserici și capei . a restaurat e le existente, a dat premii și ajutoare REVISTA PĂDURILOR 439 personalului, în valoare totală, in timp numai dc 6 ani și anume dela 1902—1908, de 196.839 lei. Recunoștința țără uimei față cu binefacerile primite și îngri- jirile date lor și familiilor lor sub diferite forme, s’a manifestat in timpul răscoalelor din 1907, când nici unul dindomeniile Co- roanei n'a losl atins, deși toate satele vecine din județul Dolj erau răsculate, iar in unele din transele sau petrecut cele mai sângeroase drame. (land se va tace istoricul amclioiațmnilor agricole și fores- tiere de pe domeniile Coroanei în ultimii 28 ani. se va constata atunci, « e mult bine poate tace in țara aceasta un om energic și insufle'il de iubirea de neam, cum a fost ilustrul defunct care și-a întrerupt, Dumnezeu a voit-o, imensul său progra n de lucru examinat și aprobat în întregime de marele nostru Suveran. Ion Kalinderu a încetat din viață în ziua del2 Decembrie la ora 2* p. m. și a fost imn orinântal. in mod provizoriu. în cavoul familiei dela cimitirul Belu. in ziua de II Decembrie curent, până ce rămășițele sale pimântețti vor putea fi trans- portate la moșia sa Greci din județul Oltul. In ziua — UHUBI — Dela satul Lucovid la Todoriteni pe Panega’’ Duminică 7 Iulie. Plecam la 9*2 dimineața în direcția sud. Dela Lucovid urmam șoseaua comunala ce merge paralel cu Is- kerul. în stânga apei. Râul curge aci printr’o câmpie plană; cursul său e foarte șerpui t și prezintă numeroase brațe; despre malul drept se vede la o mică distanță paralel cu dânsul o ca- Unia principala in satul Staverf. (Vezi numărul preced, pag. 881) Desen după o scliițâ a mea de d-l I. Eloreacu. tcnă dr dealuri mai innallc, s ugarele evidente ; din contră în stânga e un șes întins, mărginit cam la 5 km. de înălțimi mici, rnlicăndu-se pe nesimțite și brăzdate de vâlcele transversale. Câmpia prin care trecem e la început acoperită cu pajiște; pe la 10 traversăm un lan dc grâu copt, în mijlocul căruia se văd ici și colo tarlale cu mături, pentru a.face loc apoi unui nou islaz. Puțurile sunt dese, puțin adânci și dau apă rece și limpede. Pe la 12 34 întâlnim un sat mare, Glaua, după care vin iar lanuri dc grâu și porumb, l/i orizont se zărește spre dreapta noastră un sat (probabil lenița) înconjurat de dealuri verzi. Urmează din nou islaz, până la Coi nari, sat mare în care era hotărît să cantonăm. In curțile sătenilor se găsesc puțuri și arbori fructi- feri, in special pruni. Sosind noui ordine insă, după oarecare haltă și pe o căldură mare, plecăm innainte, oprindu-ne la ora 4 în câmp și în soare 1) A se vedea numărul precedent al Revistei, pe Oct.-Noembrc In care rog să w următoarea rectificare : la pag. 380 rAndul 24 sc va citi In loc Stathțp reda. Saluta silvestris. 7 hymus urpillutu, l’apaver llhoeas cu florile sale roșii, t.omposcc . Cithorium Intybus. Senecta Jacobaca, Achlllea mltleloUum uneori pudominanta. — Tartixacum o//ici nule, Cmaphalium dioieum; — Gypso- pht/lta mu caria. I olrutillct urgentei. Medicago ta putina, Erodium ciculanum Com oh'ulus arvenais. <» pătlagină (Flan'ago media) dc talie mică, Galtum tv- rum. Ahpsurn ineanum, Sitymbrium oi/tcinule, specii «Ic Vcrbaseum. Uumex Scabiosc, etc. 2) La Buhuși, Pașcani, Moine li. 3) După cum c și in Dobrogca, cs. la Constanța. REVISTA PĂDURILOR 451 iindcS având bolta dc zid, nu arc ncvoc dc o protecție mai so- lidă. Aceste biserici bulgărești sunt edificii mari, cum nu găsim nul le în orașele noastre și au un aspect architectonic special, s’ar puteâ zice bulgăresc : intre alte particularități au cupolele mțin înnaltc și in forma unei ciuperci franjate pc margini. In Ciumacovți se află și cel mai mare depozit dc vinuri din regiu- ica de nord a Iskerului, posedând o pivniță vastă; din nenoro- •ire trupele trecute înaintea noastră (corpul I și IV) au consu- mat tot ce a fost bun, rămânând pentru noi ceva care părea nai mult un fel dc braga foarte diluată și cu oarecare aromă și de ■in. E posibil ea această calitate inferioară a vinului, după cum un întâlnii des in Bulgaria, să nu fie decât o consecință a răs- loiului. Obiceiul orientalilor c a lăsă vița nesprijinită pe araci; leavând in acest an cine să o îngrijească, ciorchinii rămași pe oăinântul umed, au mucegăit, sau cum sc zice în limbagiul de lodgorie „au luat miros de pământ' . Mergând spre râu pe strada principală, dai la stânga peste irimărie cu inscripția obicinuită : OBIHIIHCKO VIIPAMEHIIE C. UOMAKOBII.il De altfel, fie autoritate, fie simplă prăvălie, își are in satele bulgare inscripția sau firma ei in regulă. Primul braț al râuhi re se întâlnește, avea un pod care fiind stricat de locuitori, tre- buc să trecem |>este o punte de lemn, căci brațul nu e larg. Al loilea braț este Iskerul propriu zis, peste care se află un pod de ier Irumos. \ci venim regulat cu oamenii ca să se scalde și să-și spele echipamentul. Malul Iskerului e ocupat dc un zăvoiu rar dc sălcii și plopi. In nisipul prundului am găsit pe lângă flora obicinuită1) foarte nuli Poala-Maichci-Prccistei (Santolina chainaccyparissus) pă- ând spontaneu. iar in pajiștea cu iarbă mare și deasă de d’a- ■uipra zăvoiului am găsit o specie de Vicia cu flori mari, de un s iolet negricios (V. serralifolia Jacq.). Iskerul cară numeros pie- riș format din bolovani măricei colțoroși, ce îi umple fundul, tăind mioarele scăldătorilor. semn că ne aflăm in cursul mediu al 1) Isma dc băltii (Mrnlhn Pulcyium), Anth- mm mulriant, Hmivx muriți mus . anthium spint^um. 452 revista pădurilor râului. Această albie presintă pc deoparte adâncimi mari lângă țărm, pc dc alta vaduri pe unde poți trece ușor dela un mal la cel opus. Aproape de podul de fer se găsește stăvilar cu o cădere dc apă. Compoziția geologică, judecând după pietrele de pe șosea, trebue să fie schimbată și într’adevăr harta geologică a lui Toula ne arată punctele unde se găsește salul Ciumacovți și satele vecine Lcpița și Suhatce la limi.a terenurilor diluviale cu cre- taceul, deși la Ciumacovți n’am putut însă găsi surpături de maluri unde să-mi fac idee de visu, terenul fiind o terasă dilu- vială. Piatra de șosea este aci un calcar sacharoid alb-cenușiu cu textură foarte fină, fără urmă dr fosile. 10 Iulie. Innainte de amiază executăm o temă tactică cu inimic figurat, în împrejurimile satului Lcpița, ceeace îmi per- mite a cunoaște puțin regiunea dealurilor dela Sud-Vestul b - vuacului dela Ciumacovți. La 5 dimineața suntem gata dr ple- care. Luăm cursul râulețului Gubarska bora, afhient pe stânga al Iskerului, având direcția E. V. Ne îndreptăm deci spre V.; pc la 6*4 trecem prin micul sat Lepi(a, așezat în stânga zisului râu- leț ; sat sărac, coprinzând cu toate acestea unele case bune, toate învelite cu olane. La stânga drumului este dealul pietros, în sur- pătura căruia am găsit aceiaș piatră calcară cu care e pavată șoseaua dela Ciumacovți. Sunt de sigur calcare coraligene disol- vate ulterior foimațiunei lor și cari cristalizând (printr’un fe- nomen de diagenesă) au perdul orice urmă de fosile, Toula con- sideră toate aceste calcare mesozoice, ce formează o bandă în- tinsă spre V. în basinul Vidului și Osmei până la Marea Neagră, ca cretacec; e posibil însă să fie în parte jurasice, și poate chiar triasice. La 7 fără dăm peste un nou sat așezat în dreapta râule- țului și lăsându-se la stânga pe coasta dealului, Suhalce. Se ob- servă atât pc drum cât și pe coastă silexuri in mare cantitate, unele albicioase, altele sanguine. Trecem de sal și o luăm la dreapta drumului și pc coastă, cam spre sud; întâlnim pădure cu stejari (Cer și Gârniță, având frunzele atacate de Erysiphc), (Im, Jugastru, Arțar-tătăresc, Păr. Pădurea prezintă pocni mari, întrunelc s’a plantat porumb. Urcăm o coastă pe un platou întins, gol; se vede mult Hellebor (spânz) și pe alocuri plantat porumb : e o pădure defrișată, cu buturugi în fața pământului La mici distanțe se găsesc r - REVISTA PĂDURILOR 153 mase ca resturi ale pădurei tufe de mărăcini diseminate, apar- ținând unui Păducel cu foaia mică l) sau de lăstar dc Cer cu foaia mare și cu sinuosități profunde. Traversând platoul spre a execută mișcarea de înconjurare dăm și juste un câmp de grâu copt. Această mișcare înconjurătoare ne duce peste dealuri și vâlcele, printre porumb și o pădure propriu zisă unde iepurii fug printre noi; apoi ajungem în stânga satului Lepița, prin care ne întoarcem iarăș |>e drumul ce duce la Ciumacovți, ju* unde am venit. La 12% suntem înna|)oi in tabără. • 11 Iulie. Marș pe Isker in jos până la Cewenbregt a|joi pe lângă râul Panega la Lucoinl și până in satul lileosniciouo. Dimineața la 6L„ regimentul jiărăseșle marea tabără dela Ciumacovți. punându-se in marș, cu destinația primitivă ora- șul Lucovit, pe Panega. După cc traversăm satul Ciumacovți, trecem podul de fer de |>esle Isker și luăm .drumul cel mare, bine indicat pc hartă. Cum eșim din sat. observăm la stânga o catcnă de dealuri, cari venind dela E. ]»aralel cu Iskerul, de d asupra salului și perpendicular |>e direcția drumului, se încovoaie s|>rc S. ca să ajungă paralel cu drumul. La începui avem această catenă de deal la stânga noastră; ea prezintă o terasă de ero- siune cu peretele abrupt, unde stratificația calcarului mesozoic e foarte evidentă. La un moment dat. drumul colește spre X. E. Începe o adevărată șosea așternută’ cu piatră, |>e care cobo- râm spre orașul Cervenbreg. I neori planurile de stralificație ale pietrei calcare a|)ar la suprafață; roca este identică cu cea deja descrisă. Orașul CeriHnbrcg (HEPBEn^BP^F] ), ca și gara iui, e așezat pe stânga râului Panega, afluent al Iskerului. pcocoamă de deal și intr'o terasă diluvială E cel mai mare centru cc am în- tâlnit până acum; are aspectul oriental al orașelor dobrogene; prăvălii destule; strade așternute cu macadam. Locuitori se văd prea puțini (sunt ascunși?). I )da gară, edificiu frumos și solid cu două caturi, înaintea căreia se*află înțejxnite pe șine mai multe vagoane de pasageri și de marfă (firele telegrafice sunt tăiate), șoseaua conduce imediat in oraș. Nu facem decât o scurtă haltă lângă gară, apoi traversăm orașul și eșim urcând o coastă puțin înclinată, luând drumul cel mai scurt (cel mare din stânga) ce duce la Lucovit. )) Asupra florei forestiere din Bulgaria voi vorbi mai departe. 154 revista pădurilor La 8 dimineața am traversat deja o pădure, în care timp se încearcă să plouă și noi ne oprim puțin. Terenul e mereu o terasă dihivială, pe alocuri acoperit cu culturi, dar in cea mai mare, parte izlaz. Calculăm că avem încă vr’o 7 km. până la Lucovit. Lrmează arături, câmp cu porumb și grâu și arbori isolați. apoi intrăm din nou într’o regiune ce |x* hartă e indicată ca pădure. In realitate drumul nostru duce printr’un tuferișcompus din tufe ra- mificate chiar din fața pământului, in mijlocul cărora, ici și colo reservc de Cer și Gârniță. Pc alocurea din solul diluvial al pă- durci răsare din pământ roca calcară nudă, formând pe malu- rile dărâmate prin erosiune, un fel de zid natural. După pădure urmează noui culturi, porumb, și printre el, castraveți. Când mai sunt 2 km. până in noul oraș, am ieșit definitiv din pădure *). Lângă podul de piatră dc peste Panega, in dreapta drumului, un mal tăiat vertical de piatră calcară. cam desagregat la supra- față și acoperit cu un sol care nu are decât vr’o jumătate metru profunzime. lată innainlea noastră orașul Lucoint (bulgarii pronunță : Liieuvit) situat pe țermul drept al Pa negei. Ca să intrăm întrîn- sui ne lăsăm in jos pc o vale cu sol diluvial și flancată de dealuri de ambele părți. Orașul e situat chiar în această vale. Case mari, edificii publice destul de impunătoare 2). unii au observat și niște ruine romane. \m văzul ca și la Ciumacovți o biserică învelită cu tablă. La 11 orc înaintea prânzului, am părăsit orașul și urcăm un povârniș dulce până la muchea dealului, aproa|x* de locul indicat prin cota 228. Aci roca calcară apare la suprafața șoselei, al cărui șanț c săpat in stânca debitată în plăci neregulate. Ne oprim pentru o oră lângă podul de piatră de peste Panega, la vr’o 3 km., dc Lucovit. Aci râul nu are decât vr’o 2 m. lățime, cel mult. In acest loc drumul principal ce merge pe lângă râu, îl încrucișează. La dreapta se ridică d’asupra drumului mici în- nălțimi calcare (cât o casă mai înnoită dc oraș) in formă de zid 1) Pc hartă este Indicată pădure continuă pe un parcurs dc 5 km. dc la N I S; din cccace am observat rtcw insă că această pădure prezintă multe pocni foarte vaste. 2) Afa e marele edificiu al unui|alal (administrativ?) situat In marginea pe unde cșim din oraș, pc deal. apro;q>c dc drumul ce conduce la Orhanc (bulg. I' \i E, cit. Orane. In ortografie austriacă Orhanjc). REVISTA PĂDURILOR 455 le cetate și având panta verticală. Calcarul c debitai in plachete >aralelipi|H*dice. Ince|M' a burnița. După o haltă de I 12 oră plecăm. E 1 ’2 după amiazi. Plouă uni trebue. La dreapta drumului (mergem pe șoseaua princi- >ală. având râul in stânga noastră), deal înnall ca un munte și â|xis. aco|H*ril dc pădure de foiaase (șleau), pe care n’o indică tarla. \colo unde malul c dărâmai, prăpăstios, roca ce apare la suprafață e o gresie foarte tenace cu aspect bigarat sau cenu- șie, cu fluturași dc mică scânteetori. debitată in plachete, unele destul de subțiri. neavând decât vr’un cm. grosime. Suntem in zona nyschului (probabil cretaceu) a cărei limită nordică o •ndică harta lui loula, ceva mai sus dc salul Pehoveni, spre care mergem. Observ iu pădure t ini, Jugaștrii și chiar Dud. La 2*4 traversăm satul Pctroveni. Casele, ca și biserica, sunt «coperite cu lesjxzi mari de piatră : e dc remarcat coincidența tceslui fel de invehtoare cu repartizarea geologică a flyschului. Cele mai multe case suni cu două caturi : cel de jos de piatră, iar cel de sus dc paiantă deasă cu aliceală. La 3 am ajuns în dreptul satului Hh-osnicioi>o sau Blcosni- evo. O luăm pc marginea dc vest, lăsând salul spre stânga și separat de noi prin Panega. In fața noastră munțișori destul de nnalți (harta indică cola 297) formând catene tăiate de văi trans- versale, perpendiculare (mai mult sau mai puțin) pe direcția râu- lui. dintre cari catene îngustate in fața noastră în defileu ’) își lace loc Panega, având șoseaua ce duce spre sud, |>e malul său stâng. (.atena din dreapta râului care poartă numele de Cdava ’anega și are direcția XV -SE, prezintă pe muche cola 297 ; te coasta despre Nord a vi se află așezat satul Bleosniciovo. >e dealul opus dinspre Vest harta indica cola 369. Acesle dea- luri suni formale numai din piatră; deși nu am pulul merge până la dânșii, lotus aspectul erâ de calcar debitat la suprafață in blocuri paralelipipedice, și cam așâ se poate înțelege și din inspccțiunea harței lui loula: banda de flysch ce taie in două zona calcarelor cretacee și care sc întinde spre E, până aproape de marc, sc îngustează mult ini re Isker și Vid. iar satul Petro- \ cui c pus dc l oula cam la jumătate distanță in sensul lățimei D Acest defileu, foorte important 4 i» punct dc vedere strategic, ar ” lentul $a (ic fotograhnt. 456 REVISTA PĂDURILOR bandei; probabil că dealurile «lela («lava Panega sunt la limita celor două formațiuni, sau mai bine zis faciese geologice. Batalionul nostru e așezat in avanlpost, pentru apărarea defileului de o eventuală surprindere dinspre sud. O companie e trimisă să deâ posturile mici pe cele două culmi ale defileului, iar grosul batalionului rămâne ca gardă-mare într’un fel de in- sulă mică,situată între malul stâng al râului și un braț al său, pe care îl poli sări cu destulă ușurință și pe care curge o apă plină de noroi. Panega nu e mai lată aci dc vr’o 10 metri; o traversezi pe o punte bizară compusă din lespezi toarte groase de piatră (gresie tare) și lungi de 2 3 metri, așezate cap la cap și spriji- nite pe picioare tot de aceiaș piatră. Dincolo, pc malul drept, e o moară de apă, în fața căreia sescaldă un cârd de gâște. De cealaltă parte trecând micul braț este șoseaua, lângă care se află câteva case, cu exterior înșelător, căci sub aparența unui edificiu vechili cum se văd numai în țările civilizate, se ascunde o locuință pri- mitivă unde se recunoaște lipsa completă de spirit de impărțialu a odăilor și de confort. Nu apucasem să lei minăm cu facerea corturilor, și mce|»c o ploaie torențială, care nu ține mult Siliți de necesitatea mân- cărei, căci e ora mesei de scară, plec împreună cu un tovarăș *) și doi soldați de ordonanță în sat urcând mereu la deal. I lița e pa- vată cu dale de piatră, iar casele cari au câte două caturi, sunt in sistem turcesc 2). Cei doi soldați de ordonanță au tăcut deja recu- noaștere pe când ploua; ei ne conduc cu un aer misterios la un bulgar care știe românește și unde au pus la cale Irigerea unui purcel Bulgarul nostru e un omuleț scund și musculos, de vr’o cincizeci de ani, îmbrăcat în costumul național al țăranilor bul- gari, ca zarzavagii noștri. Intrăm in curte pe sub un fel de gang; în fundul curței e bucătăria, unde oamenii noștri se apucă să pregătească mâncarea ; noi ne suim pe o scară dc lemn la eta- jul de sus La capătul scărei e un fel de tindă, având scândurile dușumelei cc formează bolta gangului așa de rare, încât sc ză- rește jos. Suntem introduși la dreapta într’o odaie care dă la drum, 1) D-l Marcu Georgcscu, agronom,—fost elev al ucu la școala dc .igricui- turâ dela HcrAstrAu șl actualmente în serviciul Regiei tutunurilor, cu care a Împărțit in această campanie multe necazuri dur și oare cari momente «Ic pl*- c««r, ți care a căutat pe cât a putut sâ-mi fie util in colecționai ile nule. 2) Au mult A asemănare cu casele vechi dela tonstanțn. «EVISTA PĂDURILOR 157 cu ferestre mari, ca în toată Bulgaria. Ca mobilier, un pat de fer cu saltea și cearceaf, o masă de lemn dc brad la perete și câteva scaune. Bulgarul e foarte prietenos, ne aduce cafele și țuică, în- treținându-ne foarte amical despre o apropiată pace și despre civilizația bulgărească. Când se aduce purcelul *) și mămăliga, începe a sc întunecă. Mâncăm pe fugă, căci în campanie nimeni nu știe cât are să rămâie într’un bivuac sau cantonament; cine poate prevede o eventuală alarmă? Eșim cu regret, cugetând la imposibilitatea unui dormit pe pat în casă și făcând comparație cu cortul din mlaștina noastră. Cârciumile satului sunt vizitate cu teamă de soldați, de-abia li se poate seni câte ceva băutură ; aproape la orice ceri, ți sc răspunde „Xema" (nu mai e). Noap- tea n’a mai plouat. 12 Iulie. Petrecem întreaga dimineață in mocirlă. O adevă- rată infecție : miroase îngrozitor a dejecțiuni umane și cavaline, căci înnaintea noastră, poposise aci un detașament dc cavalerie E pe la 10%; timpul e frumos, scarele arde. Xici un semn de plecare. In tabără, unii se odihnesc or stau de vorbă curățin- du-și armele, alții pregătesc mâncarea. Pe o moviliță d'asupra brațului de râu se taie carnea, mai dincolo se prepară mămă- liga depe sistemul bulgar („caciamac”), care se taie în bucăți mari cât o pâine, și se împarte, la oameni, căci pâine nu mai e. Se vorbește că țarul Bulgariei ar fi propus României pacea, că s’ar fi încheiat armistițiu cu sârbii și grecii și că în curând ne vom întoarce. Pe la 2 după amiazi părăsim bivuacul pe o ploaie toren- țială, o adevărată ruptură dc nor. Mergem înapoi spre Petro- veni; soldații se bucură crezând că ne întoarcem in țară pe la Lucovit : astfel ei nu mai bagă in seamă apa cc cade cu furie peste dânșii udându-i, cu toate glugile improvizate din foaia de cort individuală. Când ajungem in sat la Petrovcni, ploaia cc turna cu găleata ne răsbeșlc; fiecare fuge să se adăpostească unde poale prin casele satului, deja ocupate de alte trupe. Mă sui la etajul dc sus al unei casc neterminate, unde, pe o prispă de pridvor fără parapet, stau oamenii claie peste grămadă in paie. Pe la 5 ploaia aproape a încetat și sc dă ordin de plecare. Deocamdată urmăm acelaș drum pc unde am venit, până la I) L’am plOtil 5 franci. 458 K EV ISTA PĂDURILOR puntea de piatra dc peste Panega ’). De aci însă entusiasinul trupei începe să scadă și iată pentru cc. Aproape de puntea de piatră e un |»d de lemn, lung ca de 38-39 pași, lățimea râu- lui. frecând acest pod, în loc să luăm drumul cel mare ce duce la Lucovit, ne angajăm d a dreptul pe câmp, peste miriștea dc grâu din dreapta în direcția SE. Mers greu și anevoios, care insă nu c nimic pe lângă ce ne așteaptă mai departe. începem să ur- căm la deal prin noroiul clisos și adânc, pe alocuri prin apă, in mod penibil. Coasta dealului (|M‘ muche c indicată cota 269) începând dela puntea de peste Panega, e acoperită de deposit diluviul foarte gros. E încă lumină, când după ce am intrat în șoseaua comunală ce vine dela Lucovit, ajungem la Todoriceni, sat cu deosebire sărac. Linia satului e prefăcută de apa ploei înlr un depozit de noroi, in care ne îngropăm până la glesnă 2). Din fericire acum vom cantona in sat. Avem o gazdă care pricepe românește, un anume moș Tudor, al cărui fiu a murit în războiul cu turcii. Căsuța bătrânului are două caturi. Sus locuește familia într’o promiscuitate de vile. Ea sc compune din șeful moș ludor, o bă- trână infirmă, două femei tinere, un băiat adolescent și câțiva copii. Cu toată repulsiunea ce ne inspiră lipsa de curățenie, nu avem timp să ne mai gândim la așa ceva, când ne simțim uzi până la cămașe. La vatra care se vede în prima odae ce servă de tindă arde un foc bun, (Tasupra căruia atârnă tingirea în care bolborosește mămăliga „caciamac”, iar dc jurimprejur ni se frig puii și ni se pregătește azimă la țest. Cu o nespusă plă- cere ne așezăm, 3) după ce ne-am uscat la foc, împrejurul unei mescioare scunde cu In i picioare, gustând hrana delicioasă — la care moș 'l udor a mai adăogat câțiva castraveți verzi. Noap- î) In acest drum am incruciș.it un numeros convoi i alicii- cari vor mai urma nu c locul sil Intru aici; pentru orcc deslușire sA se vadă : pro/. /’. Antoimcu. Curs de amenajament UM»9. B. Xragoe. (.Alăuza silvicultorului. Huilei. Economic forestiere Tonic II. I Lehr. Waldwcrtrcrhnung und Statik in l.orcy'sches llandb. d. Funt- wissenschaft. și in special Dr. M. Etidrrs, op. cil. 160 REVISTA PĂDURILOR In adevăr la numărător avem prodiucțiunea bruia a pădurei în fiecare an, minus cheltuielile (deci renta anuală) iar la numitor valoarea de schimb a solului plus valoarea materialului lemnos normal (reprezentând după cele arătate dobânzile capita- lizate ale capitalului sol). Având |»c Rn, pe c și g și trebuind să avem și pe Aa în sta- tistică care există la ocol, .luând pe V din informațiuni, rămân a determină valoarea lui N. Aici intervine un nou calcul care se face după una din forinelcle : (V (. c)(l,opn 1) Aa(i?op“ * I)... ’ 0, op " <' ’ G> (2) ((i este capitalul care funcționând cu procentul p dă o rentă g anuală g, adică G , - 0, op sau V+GHl-j-^Aqd , ,) + 6^5 -"(v + tt) (3) ') Ambele sunt date |>cntru a controla materialul lemnos nor- mal care va trebui să existe cândva într’o pădure ce pentru un mo- ment nu e normală adică în care nu sunt întrunite in acclaștimp cele trei condițiuni: creștere normală, gradație normală de vârste suprafețe egale. Ele presupun însă condiția ca cel puțin unul din aceste 3 elemente să existe în pădure, anume creșterea nor- mală ; utilizarea lor e subordenată realizării acestei condițiuni. In prima N c calculat ca Nk adică în funcțiune de cheltuelile de instalare și cultură (c) și singurul element care caracterizează masivul e A. In speță pădurile fiind dc crâng și cheltuelile de instalare neexistând, cum apoi la noi nu se fac lucrări de reîn- tinerire, cum mai departe operațiuni culturale de sărituri sau cu- 1) O formulă simplificată c.i dc < x. aceia a cameraltaxațiiinci austrlace p N = Rn nu c utilizabilă; chiar In inaxivclc cu creștere nonnaiă până la perioada culminapund creșterii medii dă rezultate in u mari, căci determinarea valorii materialelor necxploatabilc ii func|iuue de cele exploatabile nu sc poate face prin simplă calculare «le medii ci prin v-compi arc. REVISTA PAbl'KILOH 46! râțiri care au loc în masive tineri cum sunt ale noastre și chiar dacă se efectuează, produsul lor e neînsemnat, c și k se va scoate din calcul și atunci formula devine : » ,„v - G) care în aparență e comodă și care s ar părea că înlătură greutățile ce Ic întâmpinăm în cea dc a doua, dar a o aplică înseamnă să ne angajăm pe calea explicațiunilor pi r matematice și lucrând asupra unor valori cari n’au nimic comun cu elementele fizice de pro- ducțiune, de care depinde și cu care variază felul masivului să avem pretenția a determina însă-și valoarea acestui masiv. Cea dc a doua calculează pe X ca Na adică în funcțiune de ..valoarea de producție" (numită și „de așteptare") a masivului. Pentru a o putea întrebuința v absolută nevoe să avem pe Rn va- loarea tăcrilor de regenerare făcute într’o pădure cu creștere nor- mală și la vârsta n (anii revoluției). Cât privește faptul că lipsind valori ixHitru A el trebue scos și aici din formulă, care devine ast-fcl : = (!(„+ X + G)(1- + Lucrul nu mai are acele mari inconveniente căci rămâne un factor Rn, care să caracterizeze m; sivul. Creșterile rum am spus nefiind normale. Rn realizat în pădurile ocolului Brănești și care va intră în calcul la numără- torul formulei (1) care dă pe P. nu va mai putea intră și în expre- sia care ne dă pe Na. căci aici nu mai ne referim ia ceeace este în pădure ci la ceeace ar trebui să fie de îndată ce zicem „valoarea materialului lemnos normal". Neavându-1 în natură |>e acest R, pc care pentru distinc- țiune de celălalt il voi însemna cu IV, il voi luă din tabla de pro- ducțiune. In ceeace privește aceste table, deși am văzut mulți silvi- cultori români pătrunși de necesitatea și foloasele lor nu cu- nosc publicate in România decât unele în „Călăuza silvicultorului de B. Ncagoe, luate din tablele germane care sunt inutilizabile la noi in țară și altele in amenajamenlul pădurei Pașnicul. făcut in 1904 de prof. Grunau, care le-a luat din tablele ungurești, mo- dificând unele valori, în urma unui control in pădure în timp de vre-o 3 I ani; dar și acestea, pentru ca să fie perfect utilizabile 462 RIAISIA PADUIULOB în cazul nostru, trebuia să fi fost si de alunei încoace în continui controlate, revăzute, și puse mai bine în concordanță cu ceeace e la noi; de altfel, cum mijloacele de control au fost modeste, ele sunt și puțin detaliate, conținând date numai pentru un mimă restrâns de esențe, acele ale pădurei Pusnicul, și numai pentri vârsta din 5 în 5 ani. Dat fiind însă faptul că Pusnicul se găsește în mijlocul pădurilor ocolului Brănești și are aceleași esențe ș condițiuni de vegetație mă voi servi de ele, f. când inlerpolați ca sa aflu valorile corespunzătoare vârstelor intermediare, netre- cule in table. întrucât însă acelea sunt întocmite mimai pentru produc- țiunea în materie nu și in bani, ca să calculăm valoarea bănească a lui Rn e nevoe dc date asupra prețurilor, dale pe care in zadai le căutăm în statistica ocolului. Exploatările primitive dela noi făcute pe suprafață, totdeauna prin antreprenori cari n’au idee sau nu se folosesc dc principiul sortării materialelor, care nu poartă o contabilitate regulată sau dacă o poartă nuocomimică silvicul- torului au pus de sigur pe agenții silvici in imposibilitate să a- dune astfel de cifre statistice. După cc, in cele cc preced, am expus in mod sumar formulele dc care mă voi servi in calcul, voi discuta elementele pe care k voi introduce in acele formule Ele se pot vedea în tabloul următor : PADI REA Suprafața impâdurilâ “•'P9 Regim. 1 Revoluție 1 | Serii I H. inW i? trr f» 1 nrlMtit rfeto | 1 Itimul an al exploatărei Suprafața parchetului anual Prețul obținut la Hectar Brânești Cucu Wrtica Tai^u 131,4;; 12,33 crâng compus ■_ 1 19 1911-1912 4.3014 vt.|,90 1 Mijlocul. . 3 1.21J — crânr «'lupus 25 1 16 I9O9—191U 6 9S37 674,00 II Sg&riata . PavArca 299,58 crâng compus 1' 1 15 1910—1911 27.2512 700 00 I Pasărea . '■29 "3 124,3" ciâng compus 2 ■ 1 20 1909 1910 '■1 9C03 i 01.90 11 Maicilor . — crâng compus 23 1 11 1911 1912 I3.o4eo 575,1<-i Kuricu . . . Creata Noua I7\77 108.88 6,97 39,00 crâng compus, ciâng wmplu 2- i1 12 1912-191'. 5.1244 179 >,20 13"0,00 l.âldăraru. . 0 0(l| crâng simplu 1911-1912 10,6"::.. Zăvoiul Anim 79 crâng simplu 1 Tâmâdâu . . Plumbuita . 52. 7 lU,9o 3,10 crâng simplu crâng compus 23 2’. 1 — — — — Dângvni . . 2,00 < rang simplu 2.. 1 Vadu Anei . Baba Clrra . 24^34 17,12 crâng simplu crâng simplu ?’■ !> 10 hi sa lâial ii mit Iii 8BI dli uraâ Gustilele . . 2M ;• • ■ crâng simplu ’/ • 1 12 1909- 1910, 15.5431 660,31» Smețti \oanla 4: 50,0" crâng simplu . II 1 20 1912- 1913 23 • O?! 594,50! Podul Fihmin. Cucteu Fnaqui 228 7^ 288,90 6.0 14,17 crâng simplu crâng simplu 25 !• 20 1910-1911 8,1872 1037.25 _______________ BEVISTA PÂDLHB.OB 163 Examinându-1, ne isbește în primul rând faptul nepotrivirei între revoluțiune și timpul real de exploatare totdeauna mai scurt. Pot fi mai multe explicațiuni. Se poate ca la început să se fi aș- teptat un număr de ani până arboretele care trebue să fi avut cam aceeași etate |>e întreaga întindere a pădurei — au ajuns vârsta exploatării fixată prin amenajament sau studiu de punere în exploatare, iar în urmă s’a tăiat |>e an un parchet ceva mai S mare decât ; probabil nu e acesta cazul nostru. Altă expli- n cațiune e că pădurea s’a exploatat mai repede fiind dela început cel puțin in parte, mai bătrână decât anii din revoluție; acesta pare a fi fost cazul de cele mai multe ori. Așa fiind în calcule trebue să iau pen cel puțin egal cu revoluția în lipsă de dată certă asupra vârstei reale pc care a avut-o pădurea la tăere; cu modul acesta dacă greșesc, greșala va fi în plus, voi obține rezultate ceva mai mari pentru P pe cât e in realitate, căci pun la numără- tor în formulă Rn corespunzător unui n mai marc decât cel ce intră în expresia lui N dela numitor. De asemenea sc poate să sc fi exploatat — în urma insistenței vreunui antreprenor și arborcte mai tinere decât vârsta fixată, după sistemul așa ziselor „exploa- tări prin anticipație*'. In cazul acesta luând vârsta exploatări egală cu anii revoluției, rezultatele în calcul, |>entru P vor fi ceva mai mici decât ar trebui să fie. Orcum însă influența pc care o vor aveâ asupra rezultatelor aceste 2cauze de erori nu c prea mare. Un fapt de constatare : consecința acestui mers neregulat cu tăcrile e că in unele păduri, terminându-sc exploatarea ulti- mului parchet în 1911, ca n’a reînceput in parchetul No. 1 în a doua revoluție, căci după trecerea cele dintâi silvicultorul nu mai găsește arborete de vârstă exploatabilă. Al doilea fapt care ni se remarcă din examinarea tabloului este inegalitatea parchetului anual, de ex. la Pasărea : S S = 629.03 h. a., n — 25, = 24,76 h.a. pe când in realitate el a n r fost și 61,96 h.a. Orcât s ar fi făcut sacrificii de posibilitate, lucrul prea e afară din cale ! Inegalitatea parchetului aduce dificultăți și cauze de erori in calcul; in ce mod am căutat să înlăturăm în limitele posibilității — acele erori, se va vedea mai târziu. Trecând mai departe la prețul obținui |>e h. a. vedem că el oscilează cam în jurul aceleeași sume, 6 —700 lei. In general se pare că concurența n’a fost destul de serioasă la licitație căci la 3 464 REVISTA PADUZII.OR podul Pitarului, s’a realizat 1037, 25 lei la h. a. țifră care repre- zintă mai de aproape valoarea comercială a arboretului. La Căl- dăram și la Creața nouă s’a obținut 1360 lei și 1790, 20 lei; aceasta nu înseninează că cumpărătorul a pierdut; desigur aici masivul a fost mult mai bătrân decât anii revoluției. Pentru aceste 2 pă- duri calculul bazat pe n = 25 ani va fi eronat și rezultatul pentru P va fi mult mai mare decât ar trebui să fie ; neavând însă alte țifre, mă voi folosi de cele de care dispun ; valorile pe care le voi obține nu ne vor da idee dc ceeace e în realitate dar vom aveâ icoana di ficultăților și greșelilor dc care ne expun datele nereale luate din statistica rău întocmită. Trec acum la efectuarea calculului pe care il împart în 2 : intâiu obțin pe N care intră apoi în formula lui P. Ca baze am ci- frele din tablele dc producțiune și anume, dat fiindcă îmi lipsește cu desăvârșire mijlocul de a aprecia bonitatea, voiu lua cifra me- die adică cea dată pentru calitatea 2-a de sol; apoi : în 100 m. c. sunt 89 lemn plin. 11 crăci (după cubaje făcute de mine cu elevii școlii); Coeficientul dc așezare 1,60; pentru crăci majorat cu 31%; decasteru) de lemne 100 lei în apropierea București ului, <80 lei la depărtare mai marc ; Dublu ster de crăci (căruța) <8 lei în apropriere de Bucu- rești. 6 lei la depărtare mai marc Fon nulă : N-(Hn V + G) (1 , (V ^G) Dispozitivul : Hrănești Cucii : n 20; producția la h. (din table) 82 m.c. din care 73 lemn plin. 9 crăci. 73“-° X coef. de așez. = 73 X 1,6 11,6.8 â KM) lei = 1168 lei 9 X coef. de așez. = 9 X 2.0 = 18**" & 4 lei = 72 lei Bn 1240 Ici \ 1200 ); g l-am obținut din diviziunea lefurilor pe care le plătește statul anual pentru aersonalul de administrație și ges- tiune, prin suprafața loială a pădurilor din ocol 12960 1227 3.065; REVISTA PĂDURILOR 165 X-(1240+ 1200 + 100) (1 20.(1200 +- 100); N 11788. Produsul rărit urilor în pădurea normală, dacă nu s’a pus în calcul c că a fost considerat ca fiind neînsemnat la vârsta pe care o au arboretele; s’ar fi complicat astfel munca fără un folos real. l-aptul că unele păduri sunt tratate în crâng compus înseamnă sâ introducem în socoteli un factor nou n' egal cu revoluția re- zervelor ; de aci oarecare complicare. Dar aceasta s ar face numai când sar exploata sistematic și o parte din rezerve cari astfel prin valoarea lor să augmenteze țifra lui Rn. Cum la noi ele se re- zervă regulat dar nu sc exploatează regulat, nu aduce nimic nou in formulă faptul lăsării lor. Valorile Ini N nbțiimte pr calea indicată și ixmini celelalte păduri, se văd în tabloul următor : TABLOU No. 2. Produși» ha. ,^n*uIu| m. c. lemn plin m. c. crăci Stenii lemn plin Sterul crăci ’ . M. “8 s Hrănești Cucu . 20 73 9 10 4 1200 100 1240 ■w 11788 Ccrnica Tâng. . — — — — . — — — I Mijlocul . . . 25 95,2 23.5 10 4 1200 100 16°7 17919 II Sgârial» . . 18 65,3 8 10 4 1200 100 1110 9746 Pasărea . . . — — — — — — — 1 Pasărea . . . 25 95,2 23,5 10 1 1200 100 1607 17919 II Maici . . . 2» 95,2 23,5 10 4 1200 100 1607 17919 Crtaja Noua . 25 95,2 23,5 9 . 3,5 1000 100 1535 18383 Căldăraru . . 25 95,2 2’,5 10 4 1200 100 1607 17919 G os ti lele . . . 25 95,2 23,5 9 3,5 12>O 100 1535 1G765 Sincșli Voanlc 30 117,5 14,5 8 3 1000 iot» 1591 19714 Podul Pitaru . 25 95 2 23.5 8 3 1000 100 1359 15188 P ii scot din formula indicată : Rn 4- Aa 4- .... + Aq - (c + ng) nV + Nk 466 REVISTA PĂDURILOR Dar rărituri nu se fac în pădurile noastre de crâng; ceeace găsim în „registrul produselor secundare” dela ocol, ca crăci, nuele, etc., în general nu sunt realizate pe această cale ci pc cale de tăieri principale; și cele puține care sunt în adevăr răritun sunt făcute nu cu scop cultural ci pentru a satisface vre-o solici- tare din partea vre-unui amator de material; ele nu sunt făcute sistematizat pe toată suprafața împădurită, iar în registru sunt atât de rudimentar arătate că nu poți ști vârsta pădurei în care s’au făcut, suprafața, locul, etc. Am preferat de aceea să scot din calcul cele câteva țifre pe care le găsesc în acel registru, de și — dacă ele provin în adevăr din rărit uri — faptul va aduce după sine o micșorare — de altfel fără multă importanță — a valorii lui P. C de asemenea nu se va introduce în formula căci fiind crân- guri care se regenerează din lăstari nu avem cheltueli de instalare a masivului; ar puteă intră însă aici cheltuielile de plantațiuni. făcute pentru a împlini goluri, dacă le-am găsi trecute undeva în scriptele ocolului, calculate pentru fiecare pădure și pe fiecare an. Nu le găsim și pentrucă sunt relativ foarte mici, fără eroare mare la eliminări din calcul, această aducând după sine o mărire a cifrei lui P. De altfel excluderea lui A aducând o micșorare șt excluderea lui c o mărire a rezultatului, vom aveâ o valoare, oare cum compensată pentru P. In cazul acesta formula devine : P = Rn — ng nV -f- Xk x 100 Dispozitivul dc calcul va fi: Hrănești Cucu : Rn=661,90 (tabloul V=1200; Nk=11788 (tabloul 2) 1); n=20; g=3; 661.90 - 20 X 3 20 X 1200 - 11788 X 100= 1.68 Valorile lui P la celelalte păduri sunt arătate în tabloul ce urmează : REVISTA PĂDURILOR 167 TABLOU No. 3. PĂDUREA n Rn (real) 6 V N P Cucu Brănești . . 20 6®1,9 3 1200 11788 1,68 CcmicaTAng . . . — — — — — — I Mijlocul . . . . 25 67L - ■< 1200 17919 1,25 11 SgAriata . . . 18 70),— 3 1200 9746 2,06 Pasărea — —- — 1 Pasărea .... 26 601,90 3 12 0 17919 1,10 Maici 23 575,10 3 1200 17919 1,04 Creața Nouă . . . 25 1790,20 3 1000 18383 3,95 Căldăraru .... 25 1360. 3 1200 17919 2,68 Gostlide .... 25 <■>60,30 3 1200 16765 1,25 Suicști Voantc . . 30 591,50 3 1000 19744 1,01 Podul Pitoni . . . 25 1037,25 3 1000 15188 2,14 Cum am arătat — din cauza dificultăților de a aduna cifre statistice — datele obținute nu sunt perfect exact; totuși — a- fară de cazul pădurilor Creața nouă și Căldăraru, ele nu se depăr- tează de realitate decât cu puțin relativ. Faptul că modestul pro- dus al răriturilor nu a intrat in calculul, nici acela al produselor accesorii, tot atât de mic (vânătoarea dă cam 1 leu j>e h. a. anual), faptul că costul planlațiunilor a fost și el eliminat din formulă nu trage după sine decât o mică diminuare a țifrelor. Mult mai multă însemnătate a avut factorul n, care atunci când a fost luat eu o valoare eronată — anume in minus —, ne-a dat cifre inexacte anume în plus, — ca în cazul celor două păduri arătate. O creș- tere importantă și aproape constantă a valorii lui Pa adus-o pe de o parte admiterea pe toată lin a a cifrei calitative 2 pentru sol, când de sigur de multe ori solul e dc cea mai bună calitate, de cea mai mare fertilitate. O ultimă observație asupra calcu'ului: formula lui P c în- tocmită pentru a sc introduce în ca valoarea parchetului anual la numărător și toți ceilalți factori de asemenea se referă la par- chetul anual : în felul acesta Nk este valoarea materialului lemnos și n ■ V aceea a solului întregei păduri. Eu am făcut socoteala pen- tru unitatea de suprafață ceeace inatematiceștc vorbind e tot una, însă numai pentru cazul, când parchetul anual ar fi exact (su- prafața pădurii divizată prin numărul anilor din revoluție). In pădurile ocolului Brănești nu există acest lucru. Dar tocmai din cauza aceasta, reducând calculele la unitate ceeace revine la a admite o pădure de n h. a. suprafață cu parchet anual dc 1 h. a. a rănii valoare e prețul |>e h. a. rezultat la licitație — rezultatul 468 Revista pădurilor e mai exact și procedeul mai simplu decât dacă le-ași fi efectuat pentru parchetul anual real, căci atunci ar fi trebuit multiplicat V dela numitor cu un factor altul decât n și care ar fi reprezentat raportul dintre suprafața pădurii și aceea a ultimului parchet. De asemenea, in acelaș sens ar fi trebuit modificată și formula lui Nk. Cu obținerea valorilor lui 1‘ se termină calculul rentabili- tății gospodăriei noastre forestiere in crânguri. Din el se poate vedea că procentul dc fructificare in pădurile ocolului Brănești e mult sub cifra procentului economic forestier, care cum am arătat trebue luat egal cu 3%. Așa fiind gospodăria nu c renta- bilă. Și să se noteze că dacă in urma unei socoteli făcute cu date mai multe și mai precise s’ar obține alte valori pentru P, ele ar fi de sigur mai scăzute ceva (la fracțiunile de bani). Nu va scăpă nimănui importanța conchiziunilor ce se pot trage din aceste țifre, cu privire la activitatea ce trebuește des- voltată de aci în colo la păduri în sensul cult urci și administrației în general, mai ales că de sigur sub raportul rentabilității ocolul Brănești nu va sta cel mai rău. Nu îmi propun să trag eu și acum acele conduziuni. Nu mă pot opri totuși dc a arăta că țifrele ne dau certificat de răi gos- podari. Statul, pentru sumele cele împrumută, plătește dobânzi de o valoare mult mai mare decât valoarea venitului pe care îl arc dc la păduri, unde sunt angajate o bună parte din capitaluri sale. Imobilizându-și-le în producțiunea forestieră și încredințân- du-ni-le nouă silvicultorilor spre administrare, cl pierde și nu-i va fi ușor să întrevadă timpul când fără a realiza profil nu va mai aveâ pagubă. Așa încât se impune ca paralel cu alte multe și variate forme ale activității silvice, să se înceapă cât mai grabnic și să se con- tinue susținut și o acțiune serioasă pentru o reală ameliorare și o judicioasă exploatare a fondului nostru forestier. V. N. Stinghe BEVISTA PĂDURILOR 169 Măsuri de ordin practic și gospodăresc pentru reparația și conservarea instrumentelor topografice. In momentele actuale de frământare și de organizare din ce în ce în spre mai bine a gospodăriei forestiere naționale, se impun multe reforme atât la centru cât și in exterior. Pentru toate acestea e de datoria fiecăruia din noi, care sc ocupă și urmărește in deaproape acest progres, să contribui- în toate direcțiile adivităței cu icei și fapte spre a atrage atenția acelor puși in înmiea organizației asupra mior lacune și lipsuri cefpoale ar fi de complectat. (» lac aceasta bazat pe considera- țiunca că o idee isolată dar bine susținută și pornită dela unul dintre noi s;. aibă efectele dorite. Astfel fiind și cu atât mai mult cu cât ne găsim in ajunul întocmirei budgetului pentru 1914 915. m’am hotărât să pro- pun sub forma aceasta de articol dc revistă, una din necesită- țile imperioase de ordin pur gospodăresc în interesul casei pădu- rilor. Fiind de câțiva ani detașaț la serviciul de ridicări în plan al casei pădurilor, neapărat că toți am căpătat multe cunoștinți atât de ordin practic cât și teoretic, grație amabilităței și drago- stei ce ne-o arată actualul șef al serviciului de ridicări. Pătrun- zând în mod lot mai intim în v ața acestui serviciu, pe deoparte «lin cauza desvollărei sale relative de până acum, pe deoparte a grijei și preocupației zilei dc mâine, când vom fi nevoiți să ne dcsvollăm și m’ai mult, căci laboratorul dc lucru c foarte vast, zic, între altele multe se impure pc lângă o sistemă in lucrări și o chibzuială în ce privește modul in care astăzi sc fac diferitele n-parațium și xerificări ale instrumentelor topografice, cum și reccpționarea și conservarea lor. Avem 120 ocoale silvice dotate cu instrumente to|>ogralive și accesoriile lor; avem 11 regiuni silvice dc asemeni înzestrate cu alte scrii de instrumente lopcgralice, avem a școala superioară de silvicultură un muzeu întreg de instrumente; avem la ser- viciul ridicărilor atâtea instrumente de precizie și de valoare, ultima creațiune a științei, fără să mai vorbesc și dr instrumen- tele, ce aparțin serviciului de hotărnicie «lin Direcția moșiilor. Ne aflăm deci în fața unui mare număr de instrumente topo- grafice, cari mai de cari mai variate. ■ 470 REVISTA PĂDURILOR Trec* repede peste atâtea diversități de instrumente, cari implică și diverse metoade de ridicări și de cari mă voi ocupă cu altă ocazie și mă opresc numai asupra cestiunei referitoare la reparația celor actuale. I. In fiecare an din cauza uzărei, vechi mei, intemperiilor, accidentelor neprevăzute etc., o sumă dc instrumente, sunt tri- mise din toate părțile țărei spre a fi reparate la București. Lă- sând la o parte faptul că micele reparațiuni trebue să se execute de fiecare operator în parte, Ministerul neapărat că dispune repararea acestor instrumente la unul din puținele ateliere, ce se află în Capitală, dând de multe ori sume însemnate pentru efectuarea acestor reparațiuni. Ateliere sjieciale și de încredere nu prea avem în București în felul celor din străinătate, unde pe lângă fiecare casă marc de instrumente optice și topografice, există persoane compc- tinte (titrați și specialiști). Astfel că la noi neexistând un astfel ca să zic așâ de laborator special și de încredere pentru reparații delicate, suntem forțați volens nolens a ne mulțumi și cu aceste mici ateliere existente in București, restrânse și aceste la număr. Ele nefiind conduse de oameni s|wciali, nu arare ori instrumentele trimise spre re^ pa rație, ne vin aproape în același stadiu ca mai înainte de tri- mitere, prezentând doar mici ștersături, curățihiri etc., ceeace arată ochiului observatorului, că au trecut prin mâna repara- torului. Afară de acestea nu se prea recepționează și nu se prea ve- rifică cu minuțiozitate piesă cu piesă de către ani noștri, nici chiar la centru, căci ne-au lipsit oamenii speciali unor astfel de operațiuni, și așâ fiind nu arare ori am văzut cazul, că s’au în- tors multe instrumente la ocoale, dacă nu mai defectoase, dar în orice caz lot în aceiași stare ca la început. Dacă mai punem la socoteală tardivitatea și lipsa de Cu- lanță cu care suntem serviți — , căci am văzut la multe ocoale instrumente trimise spre reparație și nici după 6 luni n’au mai fost reexpediate ocolului; iată deci câte lucrări au suferit și su- făr poate încă din această cauză. Dacă mai ținem compt și dc prețurile exagerate, uneori pentru niște reparațiuni de altfel REVISTA PĂDURILOR 171 foarte dc puțină valoare, apoi înțelegem foarte bine la câte ne- plăceri suntem expuși. Mi-aduc aminte cu mâhnire din Mai 1913 când se dăduse spre reparație unei case din București niște ins- trumente topografice de ale Casei pădurilor. După reparație trebuiau de sigur recepționate și Casa pădurilor a delegat pc d-l inginer șef al serviciului ridicărilor cu verificarea lor, la care ve- rificarc l'am secondat. Cc surprir.și am fost, când la unul din instrumente firele rcticularc erau atât de deranjate, că eră im- posibil a sc face o citire precisă, cu toate că trecuse prin repara- ție. Cc sc făcea oare respeclix ul coleg, care aveâ nefericirea, să lucreze c’un asemenea instrument; la câte decepții nu se ex- punea dacă nu se verifică și corecta la centru cu minuțiositale. Xm dat numai acest unic exemplu din o mare mulțime altele, ce ar trebui să menționez. Xstfel stând lucrurile în această ordine de idei, sc impune a sc găsi o altă soluție mai echitabilă și mai avantajoasă pentru noi. Reflectând în deaproape asupra acestei cestiuni, am ajuns la soluția, că ar fi necesar să se înființeze de Ministerul Domeniilor un mic atelier special pentru reparația instrumentelor to|x>gra- ficc în felul celui co există pe lângă școala națională dc poduri și sosele. pus sub conducerea și controlul serviciului de ridicări, mai ales acum când avem destule elemente de valoare și astfel )>e lângă că vom aveâ o alianță în executarea lucrărilor de tot felul dar și încredere asupra exactitățci execuției lor. Tot pe lângă arest atelier ar trebui să se atașeze și un con- servator al tuturor instrumentelor topografice care astăzi stau ri- sipite prin diferite părți in Minister. Ar fi deci un început serios dc gospodărie interioară la centru le altfel foarte necesară. Sin- gura greutate pare a fi în găsirea persoanei; ne vom mulțumi la început cu unul mai modest, caic să fie pus sub controlul ser- viciului nostru și treptat, treptat ne vom putea formă persoana, de care avem nevoe. Cu această modalitate am realiza o econo- nie și n acelaș timp nam fi expuși la neplăcerile ce le înregis- trăm alâl de des cu reparațiile atât din punct de vedere technic cât și ca cost. Xstfel că aici am puteâ face: reparațiunile, veri- ficarea și recepția instrumentelor noui comandate, cum și con- servarea lor având totul la îndemână. II. Uniformizarea atât a instrumentelor cât și a metodei de ridi- cări cc c mai moderne și precise, e una din chestiile de ordin prin- 472 REVISTA PĂDURILOR cipal, care necesită a fi desbătută chiar înlr'un congres. Deocan - dată însă în legătură cu aceste noțiuni, voi aborda chestia posc- dărei așa cum este astăzi a instrumentelor topografice. De toți se știe că la fiecare ocol, regiune etc., există diferite instrumente topografice, în majoritatea cazurilor unele poate mai defectoase ca altele și chiar neutilizabile pentru operatori încercați. Așa că nu arare ori suntem puși ni poziție a compta neexactilatea ridicărilor planurilor în neseriositatea instrumen- telor. Sunt multe instrumente prea vechi, cari merită a fi scoase din uz și deci a le înlocui cu a lele moderne și precise, ( ăror ins- trumente ar trebui să le dăm precădere și să le generalizăm, iară e o chestie de discuție științifică bazată pe argumentele, ce le vom dezvoltă înlr'un alt articol viitor. Pentru un moment să presupunem, că ne-am decis pentru un fel sau altul din atâtea instrunente. Ei bine, nu e de ajuns numai atât ; trebue ca pe viitor să facem oricum pe orice operator să depindă dc instru- mentul său. adică cutare instiumenl cu No. \. y, z, să nu mai figureze în inventarul cutărui sau cutărui ocol, regiuni ele., ci să figureze în inventarul personal al fiecărui operator. Astfel că odată intrat în corp, să-i încredințăm instrumentele topo- grafice necesare, încărcând inventarul său pcisonal cu aceste instrumente și accesorii, și așa fiind orice coleg chiar permutân- du-se dela un ocol la altul ele., volens notens. să fie obligat a-și luâ cu sine și instrumentele sale topografice. Deci aceste ins- trumente să fie legale de numele colegilor, iar nu de a ocoalelor, regiunelor. serviciului ele. Așâ dar stabilindu-se această noimă, desigur că fiecare va căută să-și conserve instrumentele sale cu adevărată dragoste și pietate și cu toată atențiunea, ce se cuvine a li se da, purtându-le aceiași grijă, pe care vânătorul o arc pentru arma sa. De atâta siguranță cred că se bucură toți dintre noi si deci se va realiză un început serios de gospodărie. Afară de aceasta fiecare coleg având instrumentele sale, va li cel mai in măsură a le cunoaște defectele decât un altul permutat dela alt ocol sau serviciu; și aceasta cu atât mai mult, cu cât c știut graba, cu care se face predarea averei fiecărui Ocol și mai ales când se a- junge la instrumentele topografice, se procedează cu prea mare ușurință, din care cauză se strecoară multe și multe........cari in urmă dau loc la neplăceri. Dar prin această modalitate judicioasă, pe lângă că am evita REVISTA PADI R1L0B 173 atâtea neplăceri, dar vom aveâ cea mai sigură soluție de păstra- rea instrumentelor, exactitatea și conștiențiozitatea lucrărilor pe teren. Mai mult se vor simți legați de instrumentele încredin- țate pe seama lor personală, decât pe seama Ocolului și le \or păstră și îngriji mai cu drag, mai ales când in ele s’ar oglindi trecutul atâtor lucrări din urmă. De aceea propun ca odată stabilit felul instrumentelor dc preciziune, cu care ar trebui dotat corpul nostru technic. să le încredințăm personal colegilor, iar nu oficiilor, aceasta fiind singura soluțiune pentru buna Ier conservare și ca consecința logică având deci siguranță m exactitatea lucrării* r. ce se vot execută cu e e. Mihail P. Florescu Inginer silvic ni Statului învățământul silvic la Universitatea din Miinchen «fc Silvicultorul M. D. Orâcea Printre mult frământatele chestiuni in lumea forestieră germană : silvicultori, profesori universitari și de școli speciale în numeroasele reviste de specialitate cu congresele parțiale sau generale, câteodată in lumea politică și în parlament este și chestia învățământului silvic și îndeosebi chestia educației și instrucției teoretice și practice a agenților silvici superiori. Lu- mea silvică germană, a înțeles de timpuriu că punctele de sprijin în promovarea chestiunilor de economie forestieră îl formează in primul rând învățământul silvic și în cea mai largă accpțiune a cuvântului : creearea unei teorii a technicei silvice prin înfiin- țarea de stațiuni de experimentație forestiere, creearea unor baze largi pentru politica forestieră prin cercetări statistice de tot felul, crearea de profesori silvici, organizarea învățământului silvic de toate gradele, creearea de ocoale silvice model la care tânărul absolvent al cursurilor teoretice să învețe a deveni și un practician, înainte de a i se încredința conducerea unei gospo- dării silvice, in sfârșit creearea tuturor mijloacelor, prin care să se menție in silvicultorul matur, rătăcit in cine știe ce munte, perpetu contact cu știința și cu cercetările mai noi în speciali- 471 REVISTA PĂDURILOR taica sa și al feri astfel dc „țărănizarc” și a-i feri creerul dc o „osificare intelectuală” cum obișnueștc a sc pronunța prof. dr. Indrcs. N ci un agent al statului nu c expus a comite mai multe „prostii în tăcere” ca agentul silvic insuficient pregătit. Gre- șala directorului dc bancă se vede curând la închecrea socote- lilor, un pod greșit sc surpă a doua zi, o operație medicală nedi- bace omoară pacientul. Greșelile silvicultorului rămân multă vreme înmormântate în inima pădurei și când sc descoperă a- cestc greșeli, c de obicei prea târziu jienlru a îndreptă răul. Pentru a fi ferit dc nepricepere și dc greșeli, silvicultorul are nevoe dc o instrucție serioasă dela început. Aceasta o ne- eisită și modul lui de a trăi izolat. Starea dc izolare in care mese- ria lui îl forțează să trăiască, c o sabie cu două tăișuri pentru su- fletul și pentru puterea dc muncă intelectuală a silvicultorului Pc un pseudoinstruit, singurătatea îl va țărăniză curând de lot. pentru cel cu o cultură superioară însă, singurătatea va constitui în foarte multe cazuri un mediu liniștit, prielnic ob- servației, ccrcetărei și creerei intelectuale. Primul nu va avea pc cc să-și clădcasc activitatea sa intelectuală ulterioară, nu va putea să sc perfecționeze și „osificarea” intelectuală îl va amenință încă din anii cei mai tineri ai carierei sale. Nenumăratele străduințe pc care le-a făcut corpul silvicul- torilor germani pentru ridicarea nivelului său intelectual și pen- tru propășirea și reorganizarea învățământului silvic, au avut ca consecință bogăția uimitoare a literaturei germane, silvice, starea înfloritoare a gospodăriei lor forestiere și însfârșit ceiace poate năzui un corp silvic mai mult : curajul de a-și publică senin până in fir socotelile anuale ale veniturilor și chcltuelilor, ale venitului net pc an și j>c ha, curaj pc care nu-l au camarazii lor de meserie din statele înconjurătoare, sau dacă îl au, prezintă cifra cari nu vorbesc de o gospoderie silvică nu tocmai înflori- toare. Și să sc noteze că cu mici excepțiuni, silvicultura germană nu mai trăește pc socoteala pădurilor virgine moștenite din tre- cut. Se exploatează astăzi păduri de peste 100 de ani în cari se văd rândurile semănăturei. Că învățământul silvic c punctul de reazim pentru propă- șirea economici forestierei nu mai e dc discutat : prosperitatea accsteca din urmă este o funcțiune a celei dintâi. REVISTA PĂDURILOR 175 Pasul cel mai de seamă în chestiunea organizărei învăță- mântului silvic se face atunci când acesta capătă o definițiunc. Cât timp silvicultorul e o noțiune vagă cu un coprins nedefinit, nu se poate înjgheba un învățământ silvic, care să corespundă cerințelor timpului. Cât timp nu se cunoaște precis, clar, ținta instrucțiunei silvice, nu se pot găsi căile care duc la aceasta. Că- lătorul, în căutarea unei ținte necunoscute, bate numeroase drumuri cotite și perzând mereu din vedere scopul drumului său se încarcă în ca e cu tot felul de lucruri nefolositoare, care dela un timp îl împiedică de a se mai mișcă din loc. Mai de seamă decât mult vânturată chestiune : „Academia, (școala specială izolată) sau universitate? Pare a fi deocamdată și pentru viitorul apropiat chestiunea clasificărei învățământului silvic in sine, zice profesorul Martin în 1908, în Germania, unde chestia orga- nizărei învățământului silvic se cercetează și se reface de mai bine de cincizeci de ani. Citatul de mai sus l-am adus spre a arătă încă odată necisitatea primordială a definiției învățământului silvic și greutățile pe care le întâmpină această definițiunc. Vom încercă de a espune aci un mod de a concepe silvicultorul și învă- țământul silvic fără a aveâ pretențiunea de a fi lămurit chestiu- nea, care e cu mult mai complexă decât ar puteâ apărea la prima vedere. Pădurea constitue pentru societate un isvor dc bogăție; câte odată e singurul instrument prin care se pun în valoare, se fac sau se păstrează productive regiuni întregi. Felurite sunt fo- loasele pe care pădurea ni-le dă prin însăși existența ei, dar func- ția ci principală este de a face posibilă sau dc a produce chiar anumite materii, cari servesc pentru satisfacerea nevoilor ome- nești. Pădurea e deci un factor al vieței omenești și ca atare un o- biect asupra căruia trebuc să se îndrepte atențiunea și să se exer- cite acțiunea societăței. Să considerăm pădurile dintrun întreg ținut sau țară și să vedem în ce fel proprietarul sau statul, în general, — prin agenții săi speciali își exercită activitatea sa asupra pădurei, pentru a face ca aceasta să-și poată împlini [icrmancnt rostul ei în eco- nomia nat urci și in economia națională. Putem ușor distinge că această activitate poartă un îndoit caracter: a) Un caracter technic; b) Un caracter economic administrativ. Technica silnică (Forstevirtscliaft) se numește acea acti- REVISTA PAIH’RÎLOR 476 vitale a omului, care întrebuințează pădurea ca mijloc dc produ- cere a unor bogății; ea naște când omul caută șă-si pună în ser- viciul său puterile naturale care cond ționează existența și dez- voltarea pădurei și când caută a-și apropia produsele acesteia. Pădurea e deci un. mijloc, ci nu scop al teclmicianului silvic, unde botanistul vede planta, technicianul silvie vede păilure. INFORMAȚIUNI In anul acesta au fost admiși in anul 1 al școalei superioare de silvicultură dela Brănești, următorii 17 bacalauriați : 1) Clime Gheorghe; 2) Marinescu Ion; 3) Aldulescu Aurel; 4) Giuncu Vasile; Cominovici Menelas; 6) Petrescu Vasile; 7) Roșcscu Pake; 8) Caraminu Ion; 9) Cernescn Xicolae; 10) Popescu N. I). C. (Sinaia); 11) Popescu Gavril; 12) Oprișan Octav; 13) Da- videscu N.; 14) Grecu Horia; 15) Stefano|>ol Alexandru; 16) Șerbănescu X.; 17) Vasiliu Constantin. Actualele regiuni silvice s’au grupat in cinci Inspectorate generale și anume : I. Regiunile silvice : Iași, Bacău și Pialra-Xeamțu, sub controlu D-lui Inspector general V. Bantașiu. II. Regiunile silvice : Bârlad și Buzău, sub controlul D-lui Inspector general C. I. lonescu. 111. Regiunile silvice: Ploești ș Pitești sub controlul d-lui Inspector general silvic N. C. Nădejde. IV. Regiunile silvice: București și Constanța, sub con- trolul D-lui Inspecto general Dem. Papinian. V. Regiunile silvice : Râm nicu-Vâlcea și Craiova sub con- trolul D-lui Inspector silvic cl. I, B. X. Preț oria n. • Comitetul societăței ,,Progresul silvic” în ședința sa dela 22 X-brie 1913 în unanimitate de voturi, a ales Președinte al societăței pe d-1 Alexandru Constantinescu, fost ministru, în locul ilustrului și regretatului defunct I. Kalinderu. ♦ \u fost admiși membri activi ai societăței „Progresul silvic” REVISTA PĂDURILOR 177 D-nii : Alexandru Conslanlinescu fost ministru. Stei ian Cămă- rășescu sivicultor șef în Administrația centrala a Casei Pădu- rilor; Gh. I). BeVnschi șeful ocolului Soveja. Gh. Coslca șeful ocolului silvic Bololeșli, Marcu Adam, I. P. Diaconescu, V. hăncscu și Vasile Mârzea silvicultori din serviciul Eforiei Spi- talelor Civile. ♦ D-l silvicultor Gh. Teodoreanu. care fusese permutat in Administrația Casei Pădurilor, a rămas pe loc ca șef al ocolului silvie Hrănești. * D-l Bărbii Șlirbcv, a fost numit Administrator al Domeniului Coroanei. D-l Administrator al Casei Pădurilor, lucrează la proeclul de budget pe exercițiul 191 I 1915. Este vorba ca in acel proect să se prevadă salariile per- sonalului si'vie in conformitate cu prevederile din noul proect al legei de organizarea corpului silvic. Prin acel proect situația personalului silvie se in bună lățește în mod vădit. ♦ Personalul Casei Pădurilor a luat vacanță in vederea săr- bătorilor Crăciunului dela 21 Decembrie 1913 până la 8 Ianu- arie 1914. * S’a aprobat sporul de salar cuvenit silvicultorilor de cl. I, 11 și asistenți eu începere dela 1 Octombrie 1913 în spiritul legei d n 1912. Până la Aprilie, acest spor îl vor primi direct dda centru, lunar. întrucât pentru simplificarea formalităților se necesită a se face statele dc sporuri la centru. « D-lui Elcuterescu, din serviciul Eforiei, i s a conferit gradul de Inspector silvic, potrivit ari. 56 din Codul silvic. * D-l Dem. lonescu-Zane șeful Regiunei silvice Ploești. a fost numit inspector silvic de control, având autorizația e care o cultivă și îiu>rijâ singur in mod foarte, rațional — dând exemple și altora — ; iar ca răsplata, pentru munca rodnică ce a depus, membrii juriului pentru decernarea premiiloi la diferite expoziții și la cea dm 1906, i-a acordat un premiu și două medalii de aur. Prin moartea lui Alexandru Theodorescu, societatea „Pro- gresul silvic” pierde jie un membru al său și ca semn ai dragostei și amintirii ce-i vom păstra depun în numele socictăței o coroană ; rugând pc a tot puternicul ca să-1 aibă sub paza sa, să-i facă ță- râna ușoară și memoria eternă”. IM) REVISTA PĂDURILOR De pădurile confirmate in urma | No. corent | NUMIREA PĂDURE! JUDKȚUL Suprafața scoasă in vânzare H m. p 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 2a 26 27 28 29 31 31 32 38 34 Brănești Zăvoiul Lunea Vetriyoaia Vicolcni, trupul Copăceana Teleșli, sena StAnislăvești Rădești, cantonul Valea NbnAstirci MAcArAu Zăvoiul Vadul Porcului Zăvoiul Argeșul Berzunțu-Poiana-Bisericani trupul Poiana, seria 1, afectat UI, cantonul Preluca . PrăjeșU-Muntencasca, seria Tisa Silvestri . U rum bei, sena Lrumbei Orna, sena Mangina Bozianca-Giurgeni, trupul Bozianca .... Zăvoiul Robeasca-Mosești Tigoiu Dedulejti, seria 1 Tigoiu Zamostea, sena 11 Zăvoaelc Zăvoiul Ghioldum Ciofrești Zăvoiul Fundul Vornicului Sărata Bugheni Snhărău, afectați» 1 Pârjolu Câmpeni, scria Cernu Dolj ești Cracaoani. scria 1 Cracâul Alb Orgutova * Zăvoiul Pătroaia, trupul Broaaca din stânga Agilului Pădurea de baltă, sc na Polelu Țigânia-Drăgănești, seria III CAprăriilo cu Pârlilisa cantonul Manciu Punghina. seria I Bucovățu-Lcanina, trupul Bucovățu . . . Trusești-Gorbânești Scheiu-Vest Neagro, afeclația I Gorj .... » . . . . Fâlciu . . . Argeș . . . Muscel. . . Vlașca . . . » • • • Bacău . . . Tulcea . . . • • • • Roman . . R.-Sărat . . • • Dorohoi . . Iași .... Tecuci . . . Romanați. . Buzău . . . Dorohoi . . Bacău . . . Roman . . . Neamțu . . Mehedinți. . Dămbovița . Romanați. . Teleorman . Mehedinți. . Dolj .... Botoșani . . Dămbovița . Prahova . . 3519 arbori 21 93u0 27 1722 25 9193 16 3500 2250 arbori 45 4300 1U 0500 14 5000 110 5590 12 22-.0 92 9(4)0 75 1000 21 <1472 2b 7739 25 1600 1U8 8uoo 33 1000 156 1873 35 21 3492 599 arbori 18 3000 9 790o 3672 arbori 100 1300 66 9300 150 2U00 38 4O0O 100 - 132 7000 30 4500 163 9871 47 2154 Pădurile confirmate de onoi Consiliul de Miniștri II Lucăcești, seria II Tazlău-Sărat cantoanele j Zeme^u și Pelrosu........................... 2| Milaru-Picătura, trupul Miltru............. Bacău . . Mehedinți. 24522 arbori 46 5400 REVISTA PACURILOR 481 licitației dela 11 Noemvrie 1913 I EST! MÂȚI A . Pe hectar In bloc LEI B LEI B. Prețul resultat licitație L EI a NI MELE ADJUDECATORULl 1 383 1565 164 298 115 41 475 698 652 1661 132 897 1688, 485 875! 1153, 46181 75 45 95 47 95 75 29 25 71 35 80 25 m । II ii iJLu . iili.o g ' 55 îi LLȘ r S 58 S Sîiî 6861 637 141520 9051 1625 7260 24604 21214 12618 175 451 136 81 650 3212 1110 11101 HO» 19140 85525 2260 40. «5 201 203'.’ 5309 84336 139245: 160000 1532 1060 1607 2200 5555. 5125 $ •• i 'II l i 1 1 i : â | g * | S 1 i 5 G A. Calotescu (1 D. M. Boiangiu D. Voinov Avram Faerstein N. T. Mihail Petre D. Stoica S. G. Păunescu G. Gr. Damian Z. G. Dobrescu Petre Gh. Polțcr Herman Ifrim M. M. Pantazi și M. ^Unicei M. M. Pantazi și M. Stănicel ÎX'iter Abramovici I. Constantinescu Societ. Coop. -Stejarul» G. RAileanu W. D. Barasch C Dimilriu 7. Teodoaiu Leon MorArescu Tb. Popovici Societ. Coop. «Liniștea . Kohos Eisenstein 7. Gocârteanu M. Zamfirescu M. Tudor și Ion Stancu Croveanu I»rgu Mineccu Gh. lovițoiu I. Ciochia A. Demetrescu b'lias Șapira Gh. Manolescu și fiu P. M. lonescu in urma licitației dela 2 Decemvrie 1913 -------ian 26 61 3112j—„ 221(100 «ea -! IGHnther Prinț a locurilor goale, a nisipurilor sburătoare, a terenurilor ne- productive, etc. 5) Se lasă candidatului latitudinea de a desvolta și a întocmi materia cum va crede mai nemerit. 6. Termenul prezentărei manuscriselor va fi până la 1 Martie 1914. Nota. Manuscriptele se vor prezentă până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite 1) Programul lucrârei premiate de d-l C. Diwtcu HEV1STA PĂDURILOR 488 de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din frun- tea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiată. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografie Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări in manuscript se va nu- mără autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel- tuelile Societăței «Progresul Silvic*. Autorul premiat va fi obligat ca într’un termen de trei luni să introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și’și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic- prin deschiderea plicului cu numele lor. manuscriptele neroda- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- ridetatea societăței. Premiul Dim. A Sturza In valoare de lei 750 Silvicultorul, ca factor de progres silvic și economic în țară la noi Lucrarea va cuprinde: 1° Din trecut pânăla 1860. 2' Dela 1860 1881 (când s’a promulgat primul cod silvic)- 3) Dela 1881 până în prezent (promulgarea noului cod silivic). 4) Caro va fi rolul și activitatea lui în viitor. 5) Cari sunt lucrările de seamă publicate în intervalele de mai sus, cu privire la chestiuni in legătură cu regula- mentarea cxploatărei pădurilor și buna lor conservare. NOTA. Manuscriptele se vor prezenta până la I Martie 1914 fără nume de atitor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului. în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiata. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil șl cu ortografia Academiei nu vor fi huite în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări in num- v su- mara autorului numai după ce lucrare* premiala ■ • ' •- • • < -1- tuelile Societăței «Progresul Silvi . Autorul premiat va ' ’.v » 484 revista pădurilor introducă micile modificări ce vor fi cerute de Comitetul Societăței, în caz contrariu va perde valoarea premiului acordat. Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vnr cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței • Progresul Silvic», prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. Premiul D-lui N. Cesianu In valoare de 500 lei Studiul arbuștilor din România 1) Monografia arbuștilor (aria lor de distribuțiune în țară) clima, situația, expoziția, solul, epoca de înflorire și fructificație, temperament, creștere, etc. 2) întrebuințările industriale a lemnuui, coajei, fructe, frunze și rădăcini, la diferite etăți, precum și rolul lor din punct de vedere silvic. 3) Cultura arbuștilor a căror exploatare ar putea de- veni rentabilă inclusiv cultura răchitei. 4) Comerțul interior și exterior, referitor la produsele acestor arbuști, atât ca materie primă cât și industrializată. NO l’A.— Manuscriptele se vor prezenta până la 1 Martie 1914 fără nume de autor, purtând o deviză sau motto, ele vor fi însoțite de un plic sigilat, pe care va fi reprodusă deviza sau motto din fruntea manuscriptului, în care se va afla închis numele autorului. Acest plic se va deschide numai dacă lucrarea va fi premiata. Manuscriptele care nu vor fi scrise curat, lizibil și cu ortografia Academiei nu vor fi luate în cercetare. Valoarea premiului acordat unei lucrări în manuscript se va nu- măra autorului numai după ce lucrarea premiată va fi tipărită cu chel uelile Societăței • Progresul Silvic». Manuscriptele nepremiate vor fi restituite autorilor, cari le vor cere și-și vor dovedi proprietatea la cancelaria Societăței «Progresul Silvic* prin deschiderea plicului cu numele lor, manuscriptele nerecla- mate în timp de un an dela pronunțarea rezultatului, vor rămâne pro- prietatea societăței. TABLA DE MATERII CONȚINUTE IN VOLUMUL XXVII ANUL 1913 AL „REVISTEI PĂDURILOR" PM>D* Amendarea terenurilor tarate, de C. Ai. Crescu.......................130-138 R Bibliografie: Hegimul pădurilor in Komunia, de Guotan Denize . 22 21 Bibliografiie: Cu privire la măsurători fi terminologie, de P. An- tonescu ................................................................. 339 350 Buia-de-Aramă fi împrejurimile, de G. lonescu.................... 399—412 Clima iu Ianuarie pe 1913, Obs. Meteorologic.................... 23 26 Congresul forestier internațional din Paris, d«- P. Antonescu . . 42 53 Conferințele silvice. Cuvântarea d-.ui Președinte I. Kalinderu . . 73—74 Cu ocazia punerei în discuțiune a reorganizând învățământului silvic superior, de N. Jacobesou.................................123—ir* Clima lui Marlf. Inst Meteorologic.............................. Culegeri de cuvinte vechi întrebuințate la hotărnicia moșiilor fi pădurilor de D. 8. DrimbA...................•.....................I- »— Clima lunei Aprilie. Inst. Meteorologic.............................. '*• Contribuții la comerțul fi industria lemnului. do M. P. Elorescu 1 _ i. Clima lui Iulie. Inst. Meteorologic................................. 21<> » „ August „ „ ......................... 362 Comerțul exterior al llomuniei de P. Antonescu . •.............. " 379 Clima lui Noembrie. Instit Meteorologic.............................1—424 D Din trecutul pădurilor noastre, de Ion S ZAvoianu........... 33 34 Despădurirea munților, de G. Teoiorescu........................ >3—57 Despre forma aibonlor. de loacbin Popovici . •................169—117 l«(i REVISTA PĂDURILOR E Excursia școalei forestiere din Iulie de Gh. louvscu Uf 21, 3'» 42, 172 1»5, 203 215. 3»2 3.r»0 Exploatările iu regie, do G. Crăciunewu............................|o9 123 I /nvujdmdn/Kl silvic, do M Drace a.......................... .... 473 47 3,2, «»?, 393 M Măsuri de ordin practic, de W. I’. Floresou........................469 473 N .Vevoi economice, du 1. A Candiani............................... 1 9 Necrologul lui Huria C. Tălășescu, de G. V Luțesou................. 67 70 Necrologul lui Th. Galeriu, do P. Antonescu....................... 224 -226 Necrologul lui I. Kalinderu, de P. Antonescu.......................431 —W Noi nujloace pentru transportul lemnelor. du U. P Ftorvoeu . . 413 122 O O dispoziție nelogică in Codul silvie. de Olimpiu Boiu........... >i »S iibscro«{ii fi impresii dm Hulgaria ct ucaziu campanierdin vara anului Uliii, de N. lacobescu.............................3:2 — 33», <49 4».’ O vânătoare princmrâ in munfli Muscdulut, de M l lorf^cu . 122 R llevisle fi brofuri, de K. P...................................... -,0 07 Itecunoațterea lemnelor, dc G I louuscu ..................." 91 103 fiezu,autul yrdiu(eluf udnnârri general-- a t-ocielațu P^Mrwul silvic'*, dia zilele. 7, 8 II Mai UI 1:1, de K P. . F............I |O l'Hi Itrnlabililatea gospo7 160 T Tenninologiu m trebuia (a Iu la plvluriu lemnelor Hisirih-, dc I. ( iupală....................................................... 226 239 U Un p-is spre progresul sdoicullurei. de 'I P Horescn 133 140