UNIVFP Nr. c Nr. dr i. ClosiL z? r— x - % X L: A W66 REVISTA PĂDURILOR r 1 SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" FONDATĂ IN 1886 Și RECUNOSCUTĂ PERSOANĂ MORALĂ PRIN DICRETUL REGAL No. 1630 DELA 28 APRILIE 1904 REVISTA PĂDURILOR Publicată sub îngrijirea comitetului de redacție COMPUS DIN O-Nil : P. ANTONESCU, TH. GALLER1U, N. GH. POPOVICI și MIHAIL TĂNĂSESCU sub prezidenția D-lui I. KALINDERU TOMUL XXL- ANUL 1907 SERIA III. — ANUL I BUCUREȘTI TIPOGRAFIA GUTENBERG, JOSEPH GOBL 20. — Strada Doamnei. — 20 (Biserica Kalindcra) 1907 REVISTA P Â D U R I L O R SERIA III. - ANUL I. PRIVIRE ASUPRA S1LV1CULTUREI NAȚIONALE CU OCAZIUNEA JUBILEULUI DE 40 ANI DE DOMNIE A M. S. REGELUI CAROL I. Cu încheierea anului jubiliar 1906 s’au împlinit și 20 ani, de când s’au pus temeliile Societății Martie 1872, se promulgă Legea pentru •Adminidrația Dome- niilor Statului». 3) Ministrul Finanțelor fiind P. Maorogheni. 4) La 15 Iulie 1875, se promulga Legea pentru organizarea pertonalului REVISTA PĂDURILOR 7 In discursul ce Alteța Sa Serenisimă a ținut în ziua de 15 Iunie 1875, cu ocazia inaugurărei Societăței Geogra- fice, spune : «De se făceau mai timpuriu observări și cercetări, nu s’ar fi prădat atâtea regiuni întregi de pădurile lor și nu am avea așâ de des recolte nefavorabile. Dacă nu se vor opri cu toată energia tăierile de păduri, vom vedea clima noastră în curând periclitată In modul cel mai amenințător. Devastarea pădurilor la munte seacă izvoarele și produce surpări, devas- tarea lor la șes usucă câmpiile și preface pământul roditor fu pustie». O lege de cruțare a pădurilor eră anunțată aproape în fiecare Mesagiu, astfel și în Mesagiul de deschidere a Cor- purilor Legiuitoare din 15 Noemvrie 1878. citim *): «Guvernul Meu de mai mult timp are pregătite proiec- tele de legi pentru cruțarea pădurilor și pentru cxrloatarca minelor. N’am nevoe de a vă desfășură cât este de necesar pentru interesele noastre economice, ca cu o oră mai înainte aceste proiecte să se prefacă in legi pozitive» apoi la 1879’), «aveți inailea D-voastră mai multe proiecte de legi demne de toată binevoitoarea D-voastră cercetare, cele mai impor- tante sunt: proiectele de legi pentru cruțarea pădurilor, pen- tru mine, pentru organizarea administrațiunei domeniilor statului» Ascminea In Mesagiul de la 15 Noemvrie 1880 ’): «Vi se va supune treptat deliberațiunei D-voastră, dife- ritele proiecte de legi pregătite, mai ales proiectul de lege pentru păduri, a cărui mare trebuință este de atâta timp și atât de mult simțită de toată țara»4). In Mesagiul de deschidere al sesiunei din 1881, se anunță: administrației generale a domeniilor fi pădurilor stalului fi a serviciilor depen- dințe. Cadrele corpului silvic prin această lege se fixează : 4 inspectori cu leafă lunari 600—700 lei, afară de indemnizații. 10 subinspcctori » » 300—400 » » » • 30 gărzi generali » » 2(0—250 » » > » 15 » ajutori » > 100 Brigadieri » anuală 600—1000 > Pădurari și caporali » 200—800 » 1) Ministrul Finanțelor fiind C. 4. Hosetti. 2) Ministrul Finanțelor fiind D. A. Slurdza. 3) Ministrul Finanțelor fiind I. C. Brâtianu. 4) La 24 Iunie 1881 se promulgă eCodicele silvic*. 8 REVISTA PĂDURILOR • înființarea Ministerului de Agricultură, Industrie, Comerciu și Domenii» '). Până la 1886, în Mesagii nu so mai menționează nimic de păduri. La 8 Iunie 188.3, se promulgă < Legea pentru lu- crările de amenajare, executare, punere în aplicațiune a dispozițiunilor legei silvice fi creațiunei școalei speciale de silvicultură*). Asemenea se decretează (6 Maiu 1884) îm- părțirea serviciului exterior al pădurilor în 2 inspecții, 21 subinspecții și 47 ocoale; iar după 2 ani (2 Ianuarie 1886) so înmnlțesc ocoalele la 61. In anul 1875, Administrația domeniilor, de abia înfiin- țată, propune aducerea în țaiă a unui silvicultor străin și Ministerul do Finanțe intervenind, pe cale diplomatică, do către guvernul Francez s’a recomandat Bouquet de la Orga, atunci conservator de păduri; iar în anul 1883, ministrul Câmpineanu intervine din nou tot pe lângă guvernul Fran- cez, care recomandă pe d-1 Charles Broillard, fost profesor de amonajament la școala forestieră din Nanry, azi conser- vator la pensie. N. C. Nădejde (Va urma) Inspector silvic ----------------------------------- VALOAREA GÂLMELOR DE NUCI Prin gâlme, ex presiunea populară, se înțelege o ecrescență sub formă do umflătură, mai mare sau mai mică, care se ob- servă pe trunchiurile arborilor bătrâni și mai rareori pe crăci. La majoritatea arborilor, acosto gâlme, constitue o adevă- rată bolă pontru arbore, prozonța lor este un indiciu aproape sigur do decadență a arborelui, atât din punctul de vedere al stărei de vegetație, cât și ca voloare tochnică a lemnului. La arborii de nuc din potrivă, când aceste gâlme sunt sănătoase, produc un lemn cu calități superioare, din cauza apelor (plenuri, desenuri) ce prezintă lemnul, când este debitat. Aceste desenuri» 1) La 6 Martie 1883, se promulgi Legea pentru înființarea Minltlerului Agrieullurei, Indutlriei, Comercialul fi Domeniilor și la 31 Martie. I. C. Câm- pineanu este numit Ministru la acest departament. 2) In baza acestei legi (Art. 4) sau trimis in strelnătate, de către Mi- nister. mai mulți tineri spre a face stadii de silvicultură. K8VISTA PĂDURILOR 9 dispuse în linii ondulate și aproape concentrice, imitează până la un punct oarcare onixurile, ce se observă în unele mine- rale de Quartz. Ele provin din creșterea anormală a lemnului în acel punct, și prin desvoltarea deosebită a razelor mădulare care produc apele. Această particularitate a lemnului de nuc, din gâlmele sănătoase, produce lemnul de o rară frumuseță, calitate pentru care este foarte mult căutat de fabricanții de mobile scumpe, plătindu-1 cu prețuri aproape fabuloase. Cauzele care produc gâlmele nu sunt până azi cunoscute, Se presupune însă a fi condițiunile speciale fiziologice de creș- tere ale arborelui, favorizate de climă și sol, căci asemenea nuci cu gâlme de valoare, până în prezent, s’au găsit mai ales în regiunea muntoasă a țârei, începând cu podgoriclc. Producerea gâlrnclor de nuci, prin lovire, sdrobiro sau în- țepare de către insecte a trunchiului în tinereță, nu par de loc admisibile. Dispozițiunea gâlmelor pe trunchiul arborilor de nuci este cu totul caracteristică, astfel pe când la majoritatea arborilor aceste gâlme se găsesc fixate pe un punct oarecare al trunchiului, sau al crăcilor mai sus sau mai jos, sub forma unei umflături, cu scoarța adânc crăpată, la nuci d;n potrivă gâlma îmbrățișează *1* lla sau chiar întreagă tulpină, dându-i aspectul trunchiului la bază lăbărțat, având aparența că trunchiul ar fi bolnav, deși retidomul scoarței, nu prezintă la exterior mari crăpături, ca să putem bănui așă ceva. Această umflare a trunchiului, chiar când este circulară, nu este peste tot uniformă, ci într’o parte mai pronunțată, ast- fel că trunchiul jos are o secțiune ovală, începând dela supra- fața pământului, cu cât se urcă în sus pe trunchiu scade, și cel mult la 1 m.—1,50 ea dispare cu desăvârșire devenind trun- chiul normal. Partea umflată ccnstitue gâlma propriu zisă de valoare mare când este sănătoasă. Restul trunchiului n’are nici o importanță. Gâlmele de nuci pe părțile mai ridicate de trun- chiu, chiar când sunt sănătoase, n’au mare valoare. Ca să se poată determină valoarea unei gâlme la nuci, se fac sondaje în trunchiu de câtre cumpărători cu burghiuri spe- ciale (Pretzlcr) groase do cel mult 0,01 m. și lungi de 0,40 — 0,50 m., care sunt astfel construite, că scot din lemn un cop de lungimea, care o crede că este suficientă, și după examinarea minuțioasă a cepului se determină valoarea gâlmei. 10 REVISTA PĂDURILOR Această valoare când gâlma este perfect sănătoasă depinde de următoarele împrejurări : 1. Când cepul prezintă vine negre și alburii puțin, atunci gâlma are cea mai mare valoare, căci lemnul va aveâ cele mai frumoase ape, având culoare brună închisă și căpătând un lus- tru frumos. In acelaș timp cantitatea lemnului, este mai mare, stratul de alburn fiind subțire. 2. Când cepul scos prezintă vine roșietice și stratul de al- Fig. 1. irn gros, atunci gâlma nare mare valoare, pe de o parte că .are ape așâ frumoase, iar pe altă parte cantitatea lemnului Kil:zabil est mică. Când gâlma are un aspect sănătos, cumpă- ul se mulțumește a face un singur sondaj, de regulă în partea cea mai umflată, fiind suficient pentru a determină valoarea și x acelaș timp a nu-i deprecia valoarea prin alte sondaje, la care des: zur se opune și proprietarul Când gâlma in parte numai este sănătoasă, atunci se face sondaje atât în părțile sănătoase cât și In > b Lolnave (putrede), spre a se puteâ deduce apoi valoarea Cantitatea lemnului utilizabil dintr’o gâlmă, dacă ea a fost circulara, este maximă; în caz când ea a fost parțială pe trun- RBV1STA PĂDURILOR 11 chiu, nu se folosește decât numai partea respectivă de lemn, căci partea din trunchiu opusă gâlmei, este lemn ordinar. Comerțul gâlmelor a luat azi o mare întindere, aducând frumoase beneficiuri cumpărătorilor și se urmăresc cu înverșu- nare, de cei interesați nucii cu gâlme până în cele mai retrase și ascunse localități din Regiunea muntoasă. Ca să dau un exemplu de valoarea gâlmelor, citez cazul Fig. 2. de vânzarea uuui asemenea nuc din curtea Spitalului Ni fon, Jud. Buzău. Pentru vânzarea acestui nuc s’a ținut licitație la Prefectura Jud. Buzău, în luna Septemvrie 1905 și prețul cel mai mare s’a oferit de d-1 T. Zachila din T Jiu în sumă do lei 2050 asupra căruia s’a și adjudecat definitiv. Pentru acest nuc erau mulți 12 REVISTA PĂDURILOR amatori și de mulși ani îi dădeau roată spre a-1 cumpără, oferind Județului prețuri relativ mici, însă Prefectura a refuzat vânza- rea, de oarece nucul constituiâ o frumoasă podoabă pentru curtea Spitalului. In vara anului 1905, în urma unei furtuni s’a rupt cele mai groase și importante crăci ale coronamentului, astfel că nu mai puteâ servi scopului pentru care erâ oprit și urma a se uscă, deci a perde cu desăvârșire și valoarea sa. Pentru acest motiv s’a scos în vânzare. Nucul aveă etatea de 30) ani și un diametru măsurat pe tulpină de 1.70 m. Gâlma porneă din fața pământului, îmbrăți- șând */s din suprafața trunchiului, pe o înălțime de 1.30, mai sus se află încă 2 mici gâlme izolate de mică valoare. Cumpă- rătorul a retezat din trunchiu gâlma mare și cele 2 mici de mai sus și în această stare brută le-a espediat la Marsilia ca- sei pentru care le cum pâra se Restul materialului rămas din nuc s’a încărcat în 3 căruțe și cumpărătorul l'a vândut în total cu 7 lei unui locuitor. Astfel că negustorul oferise marele preț esclusiv pentru gâlma de jos, și după declarația sa, acele gâlme se prețuiesc bruto la cel puțin 4000 lei. Gâlmele ajunse în fa- brice, fiind încă verzi se debitează în placaje subțire, sub formă de suluri, cu mașini speciale obținându-se dintr’un metru cub dela 100 —300 m. p. de placaj. Rusia și România sunt s.ngurile țări care furnizează fa- bricanților de mobile luxoase, asemenea material, căci numai în aceste țări se găsesc asemenea nuci. Azi a mai rămas sin- gură România, căci după informația acelui cumpărător, Rusia ar fi oprit exportul gâlmolor. La noi în țară cred că azi se mai găsesc un număr restrâns de asemenea nuci, probabil nedesco- periți de amatori și ar fi de dorit ca onor Minister al Domenii- lor să intervie pe cale administrativă, a sfiitul pe proprietarii lor, în mare majoritate săteni, să fie atenți la vânzarea arborilor de nuci, când li se vor face propuneri de vânzare, de către cei interesați Dacă, ar fi posibil a se face o statistică de toți nucii cu gâlme vânduți de săteni și proprietari în necunoștință de valoarea lor reală la asemenea cumpărători, s’ar vedeă, cu multă durere, cât de mari pagube au încercat proprietarii și ce însem- nate beneficiari au realizat cumpărătorii. X K. Sculy. REVISTA PAPURILOR 13 CÂTEVA ANORMlTÂți IN CREȘTEREA SALCÂMULUI') OBSERVATE IN UNGARIA La 1865, lângă orașul Szbadka în Ungaria, po ambele margini ale unei șosele s’au sădit două rânduri de salcâmi. La 1897, având necesitate orașul de bani, a dat în tâiere aceste șiruri de salcâmi pe o întindere de peste 10 klm. liniari. In cursul iernei următoare salcâmii s’au scos cu rădă- cini cu tot, cu toate acestea, în vara viitoare, spre surprin- derea tuturor, șanțurile șoselei erau pline de pueți din ră- dăcini, la care se observa o creștere neregulată. La fig. 1 și 2 vedem două ramuri în zig-zag eșite din unul și acelaș punct. Lamura din fig. 2 am tâiat-o la 1898 OcL 10, adică când aveă o etate de un an. Ea aveă înălțime de 256 cm cu un diametru la suprafața solului de 42 Trunchiul în sine oră regulat și neted. Vârfurile ra- murilor însă erau toate crescute în zig-zag. Se poate vedeă din fig. 2 că până la 50 cm. începând 1) Tradus după Kallivoda Andor. din revista Erdăszeti Lapok pe Octomvrie. 14 REVISTA PĂDURILOR dela vârf ramura este în zig zag, inr restul spre rădăcină regulat. Partea în zig-zag, măsurată la mijloc, are o grosime de 13““. Zig-zagurile sunt abătute din direcția creșterei na- turale spre dreapta și stânga de 40—60° și nu în acelaș plan, ele formează o spirală având la toate ochiurile spini cu forme și dimensiuni neregulate. Acești spini sunt foarte rezistenți projecțiunea lor după o turtire formează o figură care se apropie de cerc pe când la cei normali figura este o elipsă. Dintre spini se ridică puternice cozi de frunze, dintre care, una la stânga, după cum se vede în figură, este re- gulată în creștere. Lungimea acestei cozi este de 282““ și mai mult, dar partea dinspre nod, cu toată seceta de peste 8 ani, are o grosime de 3““. Frunzele sunt late și mari cu forma rotundă de cu- loare verde închis, iar floarea de o culoare lila. In genera), deosebirea eră așă de mare încât se dis- tingea de departe dintre ceilalți salcâmi. Observând mai departe, în toamna anului, viitor am constatat, că lăstarele de un an nu aveau zig-zaguri decât 15—20c“, iar la cele de doi ani zig-zagurile erau mai mici și în fine la cele de trei ani deabiă se vedeau urme. In 1902, sădindu se vii tocmai pe locul observațiunilor mele și puetul făcând prea mare umbră, au fost tăiați când erau de patru ani. In vara anului următor iar au răsărit noui lăstari în acelaș loc, dar zig-zagurile lor deși cu totul identice, erau însă mai puțin pronunțate și diametrul lor deabia ajungeă la 9 Tot după aceste locuri am dat vre o 2000 pueți pentru replantare și am observat că în locul lor au răsărit iar lăs- tari cu zig-zaguri. Acestea chiar și după patru ani și-au menținut crețurile, iar culoarea florilor băteă în roșu alburiu. In fig. 5 vedem o abnormitate în privința spinilor. Intre acești salcâmi am găsit o specie, care are florile roșcate și mlădițele colorate în roșu închis, prevăzute cu o armătură foarte spinoasă. Acest soiu de salcâm, în aceleași condițiuni de sol și poziție, nu crește nici odată și nu este drept ca salcâmul cu REVISTA PĂDURILOR 15 floarea verde alburie, care are mlădițele drepte și netede cu o culoare verde închis și cu spinii foarte mărunți. Unui astfel de salcâm cu floarea roșcată, zis cu drept cuvânt «salcâm de rău soiu», la etatea de 20 ani i s’a tăiat o ramură. împrejurul acestei răni cam mari, în anul ur- mător a crescut foarte vigurof.se mlădițe pline cu spini fe- nomenali de mari. Vezi fig. 5. Intre pozițiunea normală a spinilor și direcția creșterii lor este un unghiu de 80—85°, pe când la acești din urmă unghiul e obtuz de 120—140. Ei sunt crescuți în sens aproape opus și cei mai mulți sunt strâmbi. Projecțiunea lor este de formă elipsoidală lungăreață, dimensiunile sunt afară din cale de mari, majoritatea lor sunt lăți și turtiți. Axa elipsei, în lungime, este de 15—21mm, iar în lățime do 4—9m“, lungimea spinilor între 42—72mm. Această puternică armătură de spini diferă de cea nor- mală de 8—10 ori din care cauză s’ar puteă întrebuința ca și gladița «Robinia horrida» la facerea gardurilor vii. In fig. 6 vedem o neregularitate de fasciație (turtire) și se găsește mai cu seamă la lăstare după 1 2 ani dela tăiere. Exemplul din fig. 6 este tăiat din vârful unui puete de un an. Puetele până la înălțimea de lm20 este regulat, de aci se desparte în două ramuri dintre care una normală, pe când cealaltă după cum se vede în fig. anormală. Tur- tirea este de 90™ lungime pe 24—43mra lățime și este pre- văzută cu spini normali. Se observă că dintre părechile de spini cresc foarte puține coade și frunze și acestea foarte slabe și sărace în frunze. Crăcite eșite din partea turtită sunt cevă mai bogate în frunze, dar rămurolele sunt nedesvoltate din care cauză de regulă se usucă. Este interesantă partea superioară a acestei turtiri care so desparte în patru părți, două din ele sunt regulate și ies în formă cilindrică, iar celelalte sunt late și vârfurile lor se încolăcesc do 1 */♦ ori, una în planul turtirei, iar cealaltă într’un plan perpendicular pe cele d’întâi, aceste din urmă nu se vede în figură. Fig. 3 și 4 ne arată abnormități tăiate după lăstari de frasin de un an etate. Aceștia, deși nu intră în cadrul acestui titlu cu toate acestea le descriem pe scurt 16 REVISTA PĂDURILOR Cel din fig. 3 în formă de lopată și de mărime rară ne atrage atențiunea, este înaltă de 98CM, lată de 31—148mm, culoarea în momentul tăierei este foarte frumoasă de un verzui cu luciu de mătase, are frunzele și ramurile nedes- voltate și din toate ochiurile ies fire așezate paralel cu tur- tirea sa. Fig. 4 ne interesează din cauza formei ce reprezintă. Aceasta este de o grosime de 14,nm după un an de creștere. Până la înălțimea do G4 cm este regulată, aci deod-ată se tur- tește și după o lungime de 18cra turtitura se desparte în două. Aceste despărțituri se încrucișează și se învârtesc de p/8 și 1’/* on» terminându-se în forma arătată în figură. Partea turtită cu învârtiturile ei, ne dau o lungime de GO” și o lățime de 28—197m“. Coloritul este identic ca la cel precedent ’). Tradus de Gr. Popescu. ----------------------------------- I. ȘTEFANESCU CHIRȚOIU In seara de 21 Decemvrie 1906, o telegramă îmi anunță încetarea din viață a Inspectorului silvic I. Slefănescu Chirțoiu, șeful regiunei V Pioești, iar la ora 10 seara, un coleg din Pioești, venind la București, îmi confirmă această tristă știre. Pentru mine a fost adevărată lovitură de trăsnet moartea lui Chirțoiu, căci cu 3 zile mai înainte — Luni, 18 Decemvrie — fusese la Minister, stătusem mult de vorbă cu el și nimic nu mă îndroptățeă sil cred, ca sfârșitul său va fi așâ curând; mai mult chiar, îmi spuse că Marți sau Mercur! va veni din nou la București în afaceri de serviciu. Cu ocazia întâlnirei, istorisi ndu*’mi o afacere personală, pentru care pâreă foarte năcăjit, îi atrăsesem atenție că n’ar trebui să se obosească prea mult. La București n’a mai venit, iar în ziua de 20 a lucrat la biurou, apoi a plecat la via sa, de unde s’a întors seara 1) A se mi nea anormități atât ia lăstarii de salcâm, cât și la cei de frasin, se observa Zilnic și prin pădurile noastre. In muzăul Socie- tăței se găsesc mai multe exemplare, cari au fost studiate chiar de d-1 Profesor N. lacobescu. (Vezi «Revista Pădurilor», 1905, pag. 298 • REVISTA PĂDURILOR 17 obosit; asemenea în ziua de 21, dimineața a fost la biurou apoi a plecat la vie, de unde la ora 5 p. m. a fost adus în agonie și după câteva minute încetă din viață! O boală crudă îl minâ, o mică imprudență, pe lângă o răceală contractată, au pus sfârșit zilelor lui Chirțoiu. Născut la 3 Maiu 1855 în satul Brabeți din corn. Lăcu- steni, jud. Dolj, dintr'o familie modestă; după terminarea cursului primar și liceal la Craiova, veni la București, unde a trecut bacalaureatul în anul 1878. Tendința sa către stu- 3 Mai 1885. — 21 Decemvrie 1906. diul na turei îl făcu să se înscrie la facultatea de științe naturale, pe care o absolvi în anul 1881. Fiind student în anul I, suplini la catedra de științele naturale dela semi- narul central, pe titularul profesor, care eră bolnav, până la 1 Septemvrie 1879. La această dată intră ca copist, apoi verificator la Casa de depuneri și consemnațiuni, unde func- ționă până la 1 Octomvrie 1882. In anul 1882, pe de o parte solicită la Ministerul de 2 18 REVISTA PĂDURILOR Instrucție o catedră, și este numit pe ziua de 1 Septemvrie suplinitor la Catedra do științele naturale dela Seminarul centrai; iar pe de altă parte se prezintă la concurs pentru o bursă la Școala de silvicultură din Nancy, și reușind împreună cu regretatul Stfttescu și actualii Inspectori silvici D. Papinian și C. J. lonescu, pleacă în Franța. In anul 1884 se reîntoarce în țară, și, nefiind locuri vacante în corp, este numit mai întâiu în o comisie de amenajament; iar pe ziua de 1 Maiu 1885 este primit în corpul silvic, cu gradul de gard general cl. I. Dela numirea lui, ca nici un alt silvicultor, Chirțoiu și-a făcut o carieră la Ploești, ca șef de ocol, șef de circum- scripție și șef de regiune: trecând prin toate gradele ierar- hiei până la gradul de Inspector silvic cl. II. Această împrejurare a și făcut ca să fie atât de cunos- cut și să se bucure do multe simpatii la Ploești. In 1905 a fost numit și membru în consiliul teclinic. Om bun și drept, blând cu acei co lucrau sub ordinele sale, Chirțoiu eră și un destins camarad. In diferite ocaziuni a luptat și el pentru corpul, din care făceă parte și în anul 1900, cu ocazia votărei legei de organizare a Ministerului de domenii, când s’a dat o lovi- tură așă do mare gradelor superioare din corp, reducându- li-se lefurile într’un mod simțitor, Chirțoiu a luptat cu multă inimă. îmi aduc aminte că, după stăruințele lui, pro- punându-se un amendament la Senat de către un ales al Prahovei pentru sporirea lefurilor la Inspectorii silvici, după o discuție destul de aprinsă, Ministrul însuși, recunoscând dreptatea, majoritatea eră pentru amendament, pe când opoziția susțineă lefurile din legea propusă, ceia-ce a făcut pe propunătorul amendamentului să’l retragă. Asemeni și în alto ocaziuni el a fost alături de acei ce doresc binele corpului silvicultorilor! Prin moartea lui Ion St. Chirțoiu. în puterea vârstei când puteâ încă să lupte, rămâne un mare gol în corp, și acei ce l’au cunoscut, vor păstră o frumoasă amintire despre el. N. C. Nădejde. înmormântarea regretatului inspector silvic I. St. Chir- țoiu, membru în Consiliul technic al pădurilor, s’a făcut în ziua de 23 Decemvrie la Ploești. REVISTA PĂTURILOR 19 La înmormântare a asistat foarte multă lume din Plo- ești, precum și mulți agenți din Administrația centrală și toți agenții regiunei V silvice. S au depus mai multe coroane din partea Serviciului central, a societății «Progresul Silvic», a agenților superiori și inferiori din regiunea V, precum și alte coroane și jerbe de flori din partea prietenilor. Serviciul divin s’a oficiat la biserica Sf. Gheorghe, iar în urmă cortegiul a pornit la cimitirul Viișoara. La trecerea cortegiului prin fața reședinței Regiunei silvice, d-1 Inspector silvic Petre Antonescu, a ținut urmă- toarea cuvântare din partea agenților silvici din Minister: întristată asistență! Știrea trecerei în eternitate a mult simpaticului loan Ștefănescu Chirțoiu, a produs în cercul numeroșilor săi cu- noscuți și prieteni, o impresiune cu atât mai profundă, mai dureroasă, cu cât aflându se în deplină vigoare a forțelor sale fizice și intelectuale, nimeni nu se așteptă la un des- nodământ așă de fatal. Ministerul Domeniilor perde printr’însul unul dintre cei mai destoinici, mai pricepuți, mai zeloși, mai credincioși sluj- bași ai săi ; Societatea «Progresul silvic» din care făceă parte încă dela întemeiarea sa, pe unul dintre cei mai meritoși membrii ai săi. Corpul silvicultorilor statului în care prin munca, prin activitatea, prin calitățile sale firești, cucerise o înaltă situa- ațiune, pe un distins și bun camarad. Bătrâna sa mamă, inconsolabila sa soție, cei patru dră- gălași copii ai săi, pe fiul model, pe soțul iubit, pe bunul și neprețuitul lor părinte, de iubirea căruia nu se vor mai puteă bucura de aci înainte. Ce joc al destinului ! In loc de bucuria sf. Sărbători, în ajunul cărora ne aflăm, în căminul familiei regretatului defunct, a intrat pentru tot- deauna doliul, nemărginita durere, pentru care cu greu se pot găsi cuvinte de mângâiere. Vieața sa este plină de fapte, de exemple frumoase. Prin capitalul său de cunoștințe, prin afabilitatea carac- terului său, prin blândețea manierilor sale, prin tactul și condescendența ce știâ să păstreze față cu cei cu cari atri- buțiunile funcțiune! sale ’l puneau în contact, a adus însem- nate servicii statului în timp de mai bine de 21 de ani, de când el a intrat în corpul silvic. Aceste calități, cari arareori se găsesc! întrunite la una și aceiași persoană, fac ca golul ce el lasă să fie și mai mult •jo REVISTA PĂDURILOR simțit și ca regretele tutulor acelora cari au avut prilejui să le aprecieze să fie și mai vii și mai unanime. Schițând trecutul acestui conștiincios silvicultor ori și cine se poate convinge că cel care ne-a părăsit și-a dat toată silința, a făcut sacrificii de tot felul, pentru ca printr’o instrucțiune solidă să poată fi folositor țării sale. loan Ștefănescu Chirțoiu s’a născut în comuna Lăcus- teni, din județul Dolj, în ziua de 3 Mai 1855. A terminat liceul în Craiova și în 1878 a obținut diploma de bacalaureat In 1881 el absolvi facultatea de științe, secția naturalelor, dela universitatea din București. Dela 1 Octomvrie 1878 și până la 1 Septemvrie 1879, a îndeplinit funcțiunea de profesor suplinitor la seminarul centra), iar de atunci și până la 1 Octomvrie 1882, el primi însărcinarea de verificator la Casa de Depuneri. Dar atari funcțiuni administrative nu exercită asupră-i nici o atracțiune, vocațiunea sa fiind studiul științelor na- turale aplicate la păduri, pentru cari de atunci el simțeâ o deosebită predilecțiune. Prezintânduse la concursul pentru obținerea de burse spre a urma cursurile școalei superioare de păduri din Nancy și reușind, în anul 1884 obținu diploma de absolvire a ace- stei școli. Inapoindu-se în țară, fa primit pe ziua de 1 Mai 1885 în serviciul silvic al statulu cu gradul de silvicultor cl. I. Meritele sale punându-sa în evidență în toate ocaziunile, în timp de 15 ani el trecu prin diferitele grade ierarhice până ce, pe ziua de 1 Aprilie 1899, fu numit inspector silvic cl. II, iar acum 2 ani ca membru în consiliul technic al pă- durilor, o distincțiune cu totul meritată. Și atunci, când prin luminele sale, prin experiența sa îndelungată, puteâ să aducă cele mai mari servicii pădurilor, o neîndurată soartă ’l răpește din mijlocul familiei sale, așă de greu atinsă. Șeful Regiunei a V-a silvice, care știuse să-și câștige stima și simpatia subalternilor săi, Amicul bun și devotat, Silvicultorul care a dirijat importantele lucrări de con- solidare și de împădurirea munților Piscul Cânelui și Fruntea lui Văsii din valea Prahovei, care iubia atât de mult Ploeștii încât nici odată nu a vrut să se despărțească de el și unde lasă atâtea justificate regrete. Nu mai este între noi, s’a stins pentru vecinicie. Noi, camarazii tăi, prietenii și admiratorii vieței tale plină de virtuți, cari ne găsim adunați în jurul mormântului tău în momentul de a se închide pentru totdeauna, care ne-ai lăsat neperitoare amintiri, am venit să’ți zicem supremul adio! Provedința să dea putere mamei, soției și copilașilor tăi. REVISTA PĂDURILOR 21 pe care atât de mult i-ai iubit și de care atât de greu te-ai despărțit, ca să poată suportă teribila lovitură care i-a isbit atât de crud, atât de neașteptat. Fieți țărâna ușoară ! Tot aci d-1 silvicultor George Crăciunescu, în numele agenților Regiunei V, pronunță următorul discurs: întristată adunare. Viu din partea silvicultorilor Regiunei a V-a silvică Ploești, ca să spun ultimile cuvinte acelui ce numai este, cuvinte de admirațiune și omagiu, cuvinte de respect și recunoștință, fostului nostru șef, regre- tatul Inspector silvic Ștefănescu-Chirțoiu, acela care a pus muncă, inte- ligență, devotament, tot sufletul, inima sa, timp de aproape 23 de ani în serviciul silvicultura! românești și sub a cărui direcție am fost ini- țiați și stimulați, spre a corespunde nienirei noastre frumoase, — paza și cultura codrilor. Sunt dintre agenții cei mai noi aî acestei Regiunei, dar am avut fericirea ca începutul carierei mele de silvicultor, acum aproape 9 ani, să’l fac sub ordinile și în atmosfera, ce reeșă din povețele duiosului și mult regretatului Ștefănescu-Chirțoiu, pe atunci Sub-inspector la Regiu- nea dela Hrănești. L’am cunoscut și ca elev. Ertm în ajunul examenului pentru obținerea diplomei de silvicultor, — în primăvara anului 1898, — când corpul silvic al statului a primit o lovitură tot așă de mare ca acum prin moartea Inspectorului Pietraru. Atât de mult mersese vestea des- pre marea bunătate a regretatului Chirțoiu, că noi elevi, care nu înce- pusem a’l cunoaște din serviciu, ’i-o știam din spusele altora, și 'mi aduc aminte că în clipele acestea, când unul dintre noi, venind în sala de studii și ne aduce vestea că Chirțoiu a fost numit președintele coinisiunei de examinare, în locul decedatului Pietraru, fețele noastre ale tuturor, îngrijorate până aci, — ca înaintea unui examen, de care depindea viitorul nostru, se înseninară ca prin farmec. «Eu nu mă tem de moarte, ca de vecinicia ei» ; — a zis unul din marii noștri scriitori. In adevăr, este groaznică vecinicia morței. In curând bulgări reci, vor acoperi pentra totdeauna pe acelă care a fost Inspectorul silvic Ștefănescu-Chirțoiu, dar figura lui însuflețită, plină de bine și de entusiasm,—eri, neînsuflețită,— azi,—ne spune, că țărina rece poate să’l acopere, moartea poate să- l învăluiască în giulgiul ei de vecinicie, dar ceea ce nu va putea nici pământul ascunde, nici moar- tea învălui, este amintirea, pentru noi și toți câți l’au cunoscut, a nemărginitei lui bunătăți, frumoaselor lui fapte, dragostea lui pentru silvicultură și silvicultori. Adânci rădăcini au prins toate acestea în mintea și în sufletele noastre, pe care nimic nu le va puteă distruge, iar viața lui Ștefănescu- Chirțoiu va rămâne pentru noi o carte de preț. îndurerată familie, mare și nețărmurită îți este durerea, căci V) REVISTA PĂDURILOR pierderea-’i ireparabilă. Nu am venit să vă aducem cuvinte de măngâ- ere. căci nu e mintea omenească în stare să le conceapă în triste fatale împrejurări ca acestea. Am venit, să aducem prinosul nostru de recu- noștință și ultimul salut, bunului și iubitului D-voastră soț, părinte iu; dar și al nostru părinte, căci ca un părinte ne-a fost, și deci dure- rea D-voastră este și durerea noastră. Ceeace vă putem spune, e numai că plângerile și durerea ne sunt unite. La cimitir d-1 Inspector silvic N. C. Nădejde, din par- tea societății Progresul silvic», prin următoarele cuvinte zice ultimul rămas bun, înainte de închiderea mormântului regretatului Inspector silvic I. St. Chirțoiu: întristată adunare, însărcinat de d-1 Președinte al societății •Progresul silvic*, îmi îndeplinesc o tristă datorie, ca in numele membrilor acestei societăți, să dau ultimul rămas bun unui membru nestrămutat al ei, în acelaș timp camarad neprețuit și demn de durerea ce ne-a deșteptat la toți moartea lui așâ de neașteptată. A fost într'adevăr o lovitură de trăsnet vestea morței lui Ion SL Chirțoiu, când cu 3 zile înainte îl revăzusem, stătusem mult de vorbă cu el, om în toată firea... Astfel sunt aceste lovituri ale soartei, că nici cuvinte de mângâiere nu găsim pentru ele! Inteligență vie, harnic, perfectă corectitudine în toate relațiuniie sale și neîntrecută râvnă în îndeplinirea numeroaselor sale sarcini, decedatul Chirițoiu eră un soț ți părinte model, un conștiincios func- ționar și bun prieten. Fire blândă, dar tăcută, modest, binevoitor al tuturor acelora, cari recurgeau la dânsul, eră mulțumit când făceă bine și nu refuză nimănui sfatul lui, totdeauna dat din inimă bună și cumpănit. Prieten și martor al activilăței lui de aproape 20 ani, am fost în măsură de a’i cunoaște calitățile și simt golul ce’l lasă moartea lui. Va fi greu pentru corpul silvic a numai aveâ pe camaradul bun, pentru stat pe funcționarul conștiincios, dar mai cu seamă va fi greu pentru familia îndurerată, care pierde pe stâlpul ei puternic, pe omul de bine în toată puterea cuvântnlui. Amintirea lui să no fie vecinică! ------------------------------------------------ UNIVERSITATEA SĂSEASCĂ Sibiiu, sfârșitul lui Dec. v. Intre instituțiunile culturale clin țară, așâ numita uni- versitate săsească cu sediul în Sibiiu, este din cele mai bogate. Mulțumită însemnatelor privilegii, acordate Sașilor REVISTA PĂDURILOR 23 din partea diferiților regi ai Ungariei, ei și au știut adună comori mari, pe cari le folosesc pentru întărirea temeliilor de existentă a neamului lor. Intre bogățiile acestea o parte de frunte o formează pădurile seculare de brad în estenaiune de peste 30 mii jugăre ; în desișul cărora n’au străbătut până acuma decât păsările; iar prin poenile, ce le împrej- muesc, nu s’au auzit, decât murmurul păraelor și sunetul doinelor ciobanilor noștri mărgineni, întrerupte uneori de sgomotul turmelor, cari le pasc belșugul ierburilor grase. Deși hrisoavele prime, prin cari regele Andreiu II, dă națiunii săsești multe posesiuni, amintesc, că acolo să fie folosite dimpreună cu Vlahii, totuși Sașii culti și cu le- gături puternice, au știut asigură venitul acelora esclusiv pentru ei. Ziarele ni-au adus anul acesta știrea, că lemnul din pădurile numite a celor șapte județe, s’a vândut cu condi- țiunea de-a fi exploatat în curs de 40 ani cu prețul de 10 milioane, având universitatea a se îngriji de plantarea trep- tată a terenului tuns cu brădet nou tot din suma amintită, pe care aveă a o primi tot în curs de ani 40. — Cum pă- durea se vânduse din mână liberă, guvernul a anulat târgul și a cerut licitație publică, care a avut un rezultat uimitor. S’a oferit numai pentru o parte mai mare din acele păduri (nu pentru toată ca mai nainte) 18 milioane coroane, plătibile în 25 ani și având întreprinzătorul, iar nu proprietarul, a face plantarea cea nouă. Acest târg favorabil va fi probabil aprobat din partea guvernului ungar; dar fiind societatea esploatatoare o so- cietate italiană și fiind lemnele mai ușor de dus în spre România, pe apa Lotrului, auzim, că îi se va pune drept condiție, ca exploatarea pădurilor să se facă exclusiv prin Ungaria, ceea-ce ar mări mult regia societății cu taxele, ce le-ar puteă pune statul român pentru lemnele, cari ar trebui să treacă preste pământul românesc. In treacăt observăm că prețul bradului s’a ridicat anii din urmă atât de mult prin faptul, că în urmă tulburărilor interne din Rusia — colosalele ei păduri nu se pot esploata; și astfel e lipsă mare de brad. Pădurile celor șapte județe le-au considerat Sașii de proprietate săsească, pe temeiul actelor de danie dela re- 24 REVISTA PĂDURILOR gele Matia I Venitul lor l’au folosit numai Sașii până la 1876. La 1876 s’a schimbat situațiunea. Guvernul lui Coloman Tisza crează articolul delege XII din 1876,pe temeiul căruia proprietarii acestor păduri devin toți locuitorii din fundul regiu de odinioară ; iar hotărârile aduse de reprezentanții acestor proprietari, numai atunci au valoare de drept, dacă sunt aprobate și din partea guvernului țării. Aceasta este chestiunea, care pe noi Românii ne inte- resează mai deaproape și care va trebui să ne intereseze și mai mult în viitor. Este știut, că reprezentanții comunelor de pe fostul fond regesc, întruniți în Noembre a. c. la Sibiiu, au hotărît că din venitul anual al acestei păduri de peste 800.000 cor. să deă o parte pentru crearea unui fond pentru trebuințele din viitor și din partea rămasă să deă Sașilor 60% pentru trebuințele culturale, 20% Ungurilor din fondul regesc și 20% Românilor ; și anume bisericei gr. or. române din Ar- deal 64.000 cor. și celei gr. cat. 6.000, în total 70.000 coroane. Și aici s’a validitat adevărul vorbei Românului: ^cine împarte parte-și face». Cum în reprezentanța universității săsești astăzi sunt numai 2 deputați români, d-1 Dr. Aurel Vlad și d l Dr. Liviu Lem^ny, ei n’au putut mijloc! mai mult Lor trebue să le fim mulțumitori pentru serviciile bune, ce ni le fac și în acea corporațiune; dar locuitorii români din fostul pământ săsesc trebue să se declare nemulțumiți cu această împărțeală. Românii formează azi majoritatea1) locuitorilor din comunele interesate; deci lor li se cuvin cele 60 /0 chiar și numai pe laza art. de lege XII din 1876. Dar chiar și din alte considerente ar trebui să se deă Ro- mânilor sumă mai mare. Ei sunt înapoiați — nu din vina lor — în cele culturale. Râvnă au mare de a se cultiva; dar n’au 'putința, căci și’n singuraticele comune tot Sașii au pus mâna pe cele mai însemnate isvoare de venit. Deci intere- sul patriei reclamă, că cel mai tare lipsit să fie și mai mult ajutorat ca astfel tot mult sfi se lumineze și tot mai bune servicii să poată aduce țării. Am crezut de bine a atrage luarea aminte a Românilor 1) Publicarea unei statistice exacte se impune cât mai curând. REVISTA PĂSURILOR 25 interesați asupra acestui lucru, îndemnându-i, ca — fie pe calea celor 2 reprezentanți ai lor, fie pe altă cale — să-și apere dreptul lor, întemeiat în lege, înaintând înaltului gu- vern o jalbă bine motivată ’)• < Lupta* ---------------4&O-------------- EXPUNERE DE MOTIVE I-* PROIECTUL DEBUDGET AL CHELTUELILOR MINISTERULUI AGRICULTUREI, INDUSTRIEI, COMERȚULUI §1 DOMENIILOR PE EXERCIȚIUL 1907 1908 SERVICIUL PĂDURILOR La personal sc cerc un spor de 24.025 lei, care se explică astfel: înainte de punerea în aplicare a legci de organizare a mi- nisterului din 6 Aprilie 1900, inspectorii silvici erau de trei clase retribuiți: cei de clasa I cu 700 lei leafă și 200 lei spesc, lunar ; cei de clasa II cu G00 lei leafă și 200 spese; iar cei de clasa III cu 500 lei leafă și 200 spesc. Prin legea din G Aprilie 1900, pe de o parte, s’au suprimat inspectorii de clasa III, iar pe de alta, leafa celor de clasa I s’a redus dela 700 la G00, menținându-li-se spesele, de 200 lei lunar, iar a celor de clasa II dela 600 la 450 lei leafă și dela 200 la 150 lei spese. Prin aplicarea apoi a redu- cerilor proporționale din 1901, retribuțiunile inspectorilor silvici» cari pentru motive de economie, se redusese dejă prin legea de organizare, au fost reduse a doua oară, ajungând astfel, la cei de clasa I dela 700 leafă și 200 spese, cât erau înainte de 1900, la 476 leafă și 160 spese; iar ale celor de clasa II, dela 600 leafă și 200 spese, la 375 leafă și 150 spese. In vcdcrc, dar, că acești funcționari ai Statului au suferit două reduceri consecutive, pe când ceialți nu au fost atinși de cât odată prin reducerile generale din 1901, am crezut că este drept ca prin proiectul de budget al exercițiului viilor să se aplice și lor 1) După ultimele știri, guvernul a aprobat vânzarea, câtre Socie- tatea italo-ungară, dar cu condiția că transportul materialelor să se facă numai spre Transilvania, iar nu prin Valea Lotrului prin România. 2». REVISTA PAPURILOR o singură reducere, adică numai cea proporțională aplicată tuturor celoralți, și de aceea le-am aplicat această din urmă reducere nu asupra salariilor dejă reduse prin legea de organizare, ci asupra celor, cu cari erau retribuiți Înainte de lege. Prin această măsură, aplicată dejă, de altfel, și la cele categorii de funcționari cari s’au găsit in aceași situațiune, salariile inspectorilor de clasa I au fost sporite dela 476 la 560 lei lunar, iar celor de clasa II dela 375 la 475 lei, iar ca spese sau prevăzut la toți 1G0 lei lunar, ceeace reclamă un spor de 10.944 lei. Deosebit de aceasta, am adăugat doi silvicultori clasa II, numărul actual nefiind de ajuns față cu trebuințele serviciului (lei 4.392); am trecut 100 pădurari In plus și am scăzut 50 de conliniști (lei 13.000); am prevăzut câte 45 lei lunar diurne celor trei brigadieri silvici atașați la regiunea din Constanța, unde viața fiind mai scumpă, nu pot face față tre- buințelor numai cu micul salariu ce au (lei 1.G20) și am făcut o mică adăugire de 10 lei la leală și 50 lei Ia spese lunar inspectorului general însărcinat cu conducerea serviciului. Toate acestea din urmă sporuri se urcă la 19.732 lei; In schimb, s’a redus G.G24 lei dela spesele silvicultorilor șefi și silvi- cultorilor, prin rotunjirea lor la 140 lei pentru cei d'lntâi și Ia 80 lei lunar pentru cei de al doilea, astfel că sporul rămâne de 13 108 lei, care, împreună cu lei 10.944 sporul dela inspectori, însumează in total 24.052 lei, cum am arătat mai sus. Trebue să ținem seamă, însă, că dacă am prevăzut acest mic adaus la personal, In schimb venitul pădurilor Statului a dat un spor însemnat asupra eslimațiunilor ; așâ, numai In acești din urmă doi ani, 1905—1906 pânăla 18 Octombre, sporul realizat asupra evaluărilor a fost de 5.095.041 lei în total, iar asupra estimațiunilor de 823.337 lei anual. La material, pe de o parte, s’au făcut iniei adause la unele din alocațiunile cari sau dovedit neîndestulătoare, adause cari în •otal se urcă la 23.500 lei; iar pe de alta s’a suprimat cu totul alocațiunea de 110.000 lei dela art. 113, fondul de 2°/© pentru cultura și punerea în valoare a pădurilor, întru cât, pe baza legei din 23 Decembre 190G, prin care acest fond a fost sporit dela 2 la 5* o s’a întocmit un budget special al fondului pe suma de 300.000 le care reprezintă prelevările de 5n/o, prevăzute de lege la venitul brut al pădurilor, evaluat pentru exercițiul viitor la 6.000.000 lei. Cheltuielile de material se prezintă, dar, cu un scăzământ de 86.500 lei REVISTA PĂDURILOR 27 § 1. Personal') Pe trecnl s i a o Se propune = ’ NUMIREA FUMCJIUNILOR UO | Lei - 10.00C 50C > — Cumpărare de instrumente topografice și silvice pentru serviciul contrai și exterior, cum: ciocane silvice, com- pasuri topografice, forestiere, corturi pentru lucrători, puști, cartușe și diverse unelte, etc., precum și reparatul celor existente 5 00! — 2.000 Pentru muzeul silvic, mobilier, expoziții și fotografii. Subvenția societății „Progresul silvic", pentru studiile, publieațiunile și lucrările ce face în interesul economiei forestiere 1.500 — 1.500 500 — 500 Premii pentru distrugerea insectelor și fiarelor vătămă- toare, materiale și unelte pentru distrugere, faceri do vânători oficiale, parcuri pontru înmulțirea vânatului util, etc. 4.000 2.000 Pentru întâmpinarea cheltuelilor cu «lată do lucrători, nutriment, etc, la stingerea incenliilor din pădurile Statului . ... . . 4.000 4.000 Ajutoare pentru învățământul silvic, misiuni în țară și în străinătate, dolcgațiuni și diverse lucrări în interesul economiei forestiere . 1.500 1.50O Indemnizații, cheltueli de transport pentru agenții silvici mutați în interes de serviciu, delegați în serviciul central și ca agonți de control la regiuni, spese și cheltueli do transport pentru anchete, escursiuni, in- specțiuni, etc. Plata permiselor permanente și certificatele de călătorie po C. F. Ii și vapoare pontru personalul silvic. 12.000 12.000 14.000 14.000 — Fondul do 2*/o prevăzut de legea din 16 Mai 1900 la venitul brut al pădurilor do lei 5.500 000 pentru lucră- rile de amenajarea pădurilor, ridicarea lor în nian, po- rimetrarea și stal pui rea lor, lucrările culturale la pă- duri, etc., conform budgetului special al acestui fond — 110.000 — b) Pentru regiunile silvice Furnituri de cancelarie și divers© cheltueli mărunte pen- tru cancelariile color zece regiuni, materiale pentru d'wmn, imprimate, etc. ... 3.000 3.000 Mobilier de cancelarie și repararea celui existent 1.000 500 Lumina'ul și încălzitul cancelariilor, cum și cumpărarea obiect'lor trebuitoare : ca lămpi, topoiro, ferăstrae, etc. 1.000 1000 Plata chiriei cancelariilor, precum și câte 500 lei ca in- demnizare de locuință șefilor de regiuni 16.500 16.000 De reportat . . . 777000 -178.500 REVISTA PĂDURILOR 29 Natura Serviciilor și a Chellueliior CREDITE CeraU I* Acordate J* 1906-1907 Lei |H | Lei |B. 77.000 — 178.500 — 2.500 1.500 2.500 1.500 — 5.000 — 5.000 1.500 1.5» — 1.000 —. 1.000 — 30.000 15.000 — 3.000 — 3.000 121.500 2U8.U0O — — 1 86.600 Report . . . c) Zbn/ru ocoalele silvice Furnituri de cancelarie și diverse cheltueli mărunte pen- tru cancelariilor ocoalelor silvice, material de desemn, imprimate, etc. • . Mobilier de cancelaria și repararea celui existent. . Plata chiriei cancelariilor ocoalalor silvice cari n’au caso construite de Stat Luminatul șt încălzitul cancelariilor, cum și cumpărarea obiectelor trebuitoare ca : lămpi, ferăstrae, topoare, etc. Cumi>ărarea do luntri pentru paza zăv»»aielor și ostroa- velor, cum și repararea celor existente. Repararea și întreținerea caselor forestiere construite Sonlru șotii do ocoale, brigadieri și pădurari ; construiri o atenanse la casele existente, împrejmuirea lor și construirea do noui case Ajutoare și recompense agonților silvici inferiori (briga- dieri și pădurari) pentru ani îndelungați do serviciu, pentru infirmități căpătate în timpul și din cauza ser- viciului, premii în natură (instrumente, vite, îmbrăcă- minte, semințe do planto agricole), ctlor ce se disting în serviciul prin lucrări de ordine silvică și gospo- dărie agricolă . . Totalul materialului . . EXPUNERE DE MOTIVE La proiectul de budget al fondului special de 5%, pentru plantațlunl, cultura șl punerea In valoare a pădurilor Statului pe exercițiul 1907—1908 Prin ari. 1 al legii sancționată cu decretul regal No. 4.316 din 18 Decemvrie 1906 și promulgată prin Monitorul Oficial No. 215 din 23 Decemvrie 1906 s’a sporit la 5°/0 fondul de 2*»/©, înfi- ințat prin legea din 16 Mai 1900 pentru plantațiuni, cultura și punerea in valoare a pădurilor Statului. Potrivit legii In cestiune, proiectul de budget al veniturilor și chellueliior fondului de 5% pentru exercițiul 1907 1908 s’a întocmit cu următoarele modificări, față de bddgelul 1n cursal fondului de 2%. a) La venituri Veniturile fondului de 5°/0 s’au evaluat pentru exercițiul 1907—1908 la suma de 300.000 lei, calculate asupra venitului brut 30 REVISTA PĂnURH.OR de 6.000.000 lei, la cât s’au evaluat veniturile pădurilor. Față, dar, cu budgetul în curs, la venituri avem un spor de 190.000 lei. b) La cheltueli Cheltuelile acestui fond sau fixat tot la suma de 300.000 lei, prevăzută la venituri, cu următoarele modificări asupra bud- getului în curs: La personal se cere suma de lei 20.268, adică cu lei 8.844 mai mult decât în budgetul actial, provenind din urcarea dela 100 la 141 lei lunara retribuțiunii desemnatorului-caligrafic și din adăugi- rea unui impiegat clasa IV, țiitor de registre și a 5 brigadieri silvici clasa I, precum și prin Înființarea a 7 pădurari permanenți la pe- piniere. In urma sporirii fondului dela 2 la 5°/0, putându-se dâ o mai mare extensiune împăduririi nisipurilor și bărăganelor, a fost nevoiă să se prevadă acești 5 brigadieri în plus, pentru supraveghierea lucrărilor noi de plantare, ce se vor face la Soveja, Mușa, Lucaceșli și în bărăganul lalomiței, cum și să se înființeze cei 7 pădurar- permanenți pentru pepinierile existente și celor ce se vor mai în- ființa în acele localități. Impiegatul clasa IV s’a prevăzut pentru verificarea actelor justificative ale sumelor ce se *or ordonanță și pentru ținerea în regulă și la curent a registrelor de gestiune ale fondului. De asemenea a trebuit să se sporească dela 100 la 141 le lunar salariul desemnatorului-caligrafic, fiind imposibil, cu salariul de 100 lei, să se găsească un desemnator care să îndeplinească! toate condițiunile cerule. La material se cere un spor de lei 181.156, din cari: Lei 10.000 la arL 3, conslrucțiuni, reparațiuni și întrețineri de drumuri și poteci, în vederea necesității ce se simte, pe de o parte, de a se continua lucrările de șoseluire dejă începute, iar pe de alta, de a se începe noi lucrări de asemenea natură la pădurile a căror siluațiune economică ar fi avantajoasă și a căror exploa- tare nu se poate face astăzi din lipsa căilor de comunicație ; Lei 9.000 la art. 4, conslrucțiuni, reparațiuni și întrețineri de poduri și podețe, fiind nevoie să se construească un pod peste apa Prahovei, care să lege pădurea Statului Piscul-Câinelui cu șoseaua Ploiești-Predeal; actualmente această pădure neavând nici un acces la șosea, din care cauză nici nu se poate pune în exploatare, deși a trecut dejă termenul de exploatabilitate; I«ei 6.000 dela art. 5, conslrucțiuni și reparațiuni de cantoane, REVISTA PĂDURILOR 31 atenanse și Împrejmuiri, de oarece armând să se înființeze noi pe- piniere și centre de plantațiuni, este nevoie să se construească și cantoanele necesare brigadierilor și pădurarilor Însărcinați cu paza si conducerea lucrărilor; Lei 40.000 la art. G (fost 7), întreținerea și mărirea pepinierilor existente, recoltărei și cumpărări de semințe, spor justificat prin faptul că se va dă o mai mare extensiune actualelor pepinierei, spre a produce stocul de pueți necesari plantațiunilor ; Lei 90.000 la art. 7 (fost 8), diverse lucrări de împăduririi întreținerea lor, etc., de oarece în viitoarea campanie de lucru se va plantă toate porțiunile de pădure exploatate în mod ras, și se va dă o mai mare extensiune împăduririlor nisipurilor sburătoare și terenurilor din bărăgane, cari în trecut au suferit din cauza insuficienții fondurilor budgetare ; Lei 10.000 la art. 8 (fost 9), întocmirea și aplicarea amenaja- menlelor, în vederea necesității ce se simte de a se întocmi pe o scară mai întinsă amcnajamentele pădurilor ce urmează să se deâ în exploatare; Lei 10.000 la art. 9 (fost 10), diverse lucrări culturale la principalele masive forestiere, spre a se puleă da o mai mare extensiune lucrărilor de asemenea natură atât de necesare culturii pădurilor; Lei 2.000 Ia art. 10 (fost 11), imprimate, registre, spese de cancelarie, etc., în vedere că în campania viitoare având să se deă o mai mare extensiune tuturor lucrărilor specificate în legea acestui fond, va fi nevoie și de mai multe imprimate, registre, furnituri de cancelarie, etc.; Ix»i 9.156 la art. 11 (fost 12). cheltueli neprevăzute și fond pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare, sumă rămasă disponibilă în urma alocațiunilor dela articolele precedente, și necesară pentru deschiderea de credite suplimentare la articolele, ale căror alocațiuni se vor dovedi neîndestulătoare în cursul exer- cițiului și de credite extraordinare pentru lucrările ce, eventual, budget nu se vor fi prevăzut în proiectul. Toate aceste sporuri se urcă la suma de 186.156 lei; s’a suprimat însă alocațiunea de 5.000 lei, prevăzută în bugetul actual la art. 6, lucrări de fixarea coastelor cu ziduri de susținere, etc. așă că sporul materialului rămâne de lei 181.156. Ministrul ascult., industr., comerț, ți domen^ I. N. Lahovari. 32 REVISTA PĂDURILOR PROIECT pentru veniturile șl cheltuellle fondului special de 5 % pentru plantațlunl, NATURA VENITURILOR Evaluările Suma ce urmează să se prelevez?, conform art. 1 din legea dela 23 Decemvrie 1906, (decret No. 4.316 din 18 Decem- vrie, „Monitor" No. 215 din 23 Decemvrie 1906), din ve- nitul brut al tuturor vânzărilor de lemne din pădurile Statului, socotit a 5%, la suma de 6.000.000 lei prevăzută ca venit al pădurilor pe exercițiul 1907—1908 .................... 300.000 300.000 Acest proiect de buget se prezintă în total, atât la venituri. Ministrul agriculturd, Industriei, corn, și dom., I. N. LâHOVARI REVISTA PĂDURILOR 33 DE BUGET - «ura șl punerea in valoare a pădurilor Statului, pe exercițiul 1907—1908. ÎIWIIV f NATURA CHELTUELILOR S RETRIBUȚIUNI TOTAL LUNARE Lei Diurne' Spese ANUALE Ui B. L. |B. Ui |R. —— 1 1 1 1 1 1 • 1 1 1 1 — — | 'o । c» w »o । /=D» W însă avem din definițiune : 40 REVISTA PĂDURILOR /t= ridicăm la pătrat /■’=£ (2). Din cele 2 egalități avem : f-f? Dar când noi plecăm dela o ecuațiune îngăduită (iar nu adevărată), putem oare stabili o relațiune matematică precisă între elementele acelei ecuațiuni ? Cred că nu, iar pentru convingerea intimă, autorul nu are decât să facă încercare cu arborii și va vedeâ rezultatul. Ion Simionescu Silvioiltor. ----------------050----------------- COMERȚUL LEMNULUI In Austro-Ungaria. La 9 Octomvrie a avut loc la Agram vânzarea lemnelor de stejar situate pe teritoriile Zupanj, Vrbanj, Nemc, Morovi și Jamina. Această vânzare In 32 loturi, cuprinde în total 13,710 stejari, 230 frazini, 1,463 ulmi și 1,211 fagi și alte soiuri pe prețul tota de 3.277.056 coroane. Numai un singur lot nu s'a vândut; cele 11 loturi vândute, cari au fost evaluate la 3.129.284 coroane, au produs 4.337.501 coroane, adică o urcare de 38.6°/0 la prețul evaluat. lată acum detaliile pe lot. Primul lot evaluat la 261.822 coroane, a fost adjudecat socie- tăței de exploatări de lemn (Holzexploitation Gesellschaft) la Pesta pentru suma de 416.999 coroane. Al doilea lot, evaluat la 272.045 coroane, adjudecat d-lor Adolf Heim și I. M. Eckert, din Wurzburg pentru suma de 439.900 coroane. Al treilea lot, evaluat la 244.439 coroane, adjudecat la din Budapesta, pen.ru 239.400 coroane. ♦ In aceiași zi s’a făcut Ia Agram vânzarea copacilor de alt soiu decât cel de stejar, care cuprindeă In 10 loturi 1.787 frasini, 6.374 ulmi și 14.082 fagi și diferite pe suma totală de 474.327 coroane. Un lot a rămas nevândut; cele 7 loturi vândute au produs 687.567 coroane, — adică o urcare de 213 249 coroane sau 31°/o la prețurile evaluate. ----------------»«>------------- DIN LITERATURA STRĂINĂ întrebuințarea runiegAturei (rumegușului, tărâței, făinci) de ferestreu. — Adcscaori rumegătura de ferăstreu se consideră ca o cantitate neglijabilă. Cu toate acestea industria modernă i-a găsit următoarele întrebuințări: a) Amestecată cu reșină (aceasta servind ca materie cleioasă) spre a aprinde focul. b) Ca combustibil propriu zis, în care scop este nevoie de anumite grătare. c) Ca așternut pentru vite în grajduri și coșare, având pro- prietatea de a absorbi lichidele și așa fiind procură un gunoiu de bună calitate. Nu se poate insă utiliză în acest scop rumegușul provenit din lemne de rcșinoasc. d) Din tărâța de ferestreu amestecată cu magnezie sau albu- mină se poate obține un material de construcție rezistent. 42 REVISTA PĂDURILOR ✓) Dacă se amestecă cu var de curând stins se produce un mortar excelent. f) Din părți egale de nisip, de argilă și rumegătură de fe- restreu, se poate face cărămizi ușoare și rezistente în acclaș timp, foarte proprii pentru construcțiunea pereților dintre camere sau pentru pardosit magaziile de grâne. Un nou procedeu pentru a face lemnul iaconibustibil.— D. C. I. Hexamer dela institutul Franklin a descris un procedeu pen- tru a face incombustibil lemnul sau obiectele lucrate din lemn. Ele se usucă mai intâiu complect, după care se așează într’un recipient metalic închis cu un dublu acoperiș în care pot cir- culă aburii. Temperatura nu trebue să treacă decât puțin peste 100®. Se face apoi vidul și se introduce o soluțiune de silicat de potasă sau sticlă solubilă, care se introduce în porii lemnului cu ajutorul unei presiuni de 10 atmosfere, menținută timp de 3 ore. Succesul atârnă mai cu seamă de estraqiunea prealabilă și perfectă a sevei și a aerului din năuntrul lemnului. Silicea, în stare insolubilă, se precipită în pori cu ajutorul unei soluțiuni de clorhy- drat de amoniac. Această silice gelatinoasă are un efect de pre- zervațiunc foarte apreciabil. Procedeul în chestiune este puțin costisitor. Sunt însă cazuri când cheltuiala este o chestie secundară. Astfel cu prilejul eveni- mentelor recente s’a recunoscut necesitatea absolută de a se face in- combustibil toate părțile de lemn aparținând suprastructurei vaselor de războiu. întrebuințarea tnlpinelor de bumbac la fabricați unea hârtiei. — Până acum sau încercat o mulțime de materii pentru a înlocui pasta de lemn care, după cum se știe, este așă de mult utilizată in fabricațiunea hârtiei, fără un rezultat apreciabil din punctul de vedere al rentabilităței. Americanii, ale căror păduri devastate au atras atențiunea cer- curilor conducătoare, 'și dau silințe pentru a găsi o altă substanță care să înlocuească cu succes lemnul. După știrile din urmă se pare că ei se găsesc pe o cale bună, Materia vegetală care formează obiectul experiențelor lor sunt tul- pinclc sau cocenii ce rămân după recoltarea fructului bumbacului, cari astăzi n'au absolut nici o valoare, deși cantitatea lor se soco- tește la milioane de tone. REVISTA PACURILOR 43 S’a constatat în adevăr că din liberul tulpinilor în chestiune sc poate fabrica o hârtie netedă, moale și rezistentă in acelaș timp, Mijloc contra carierei lemnului. — Pagubele pricinuite lemnelor lucrate, mobilelor, etc., de către insecte prin găurile ce fac sunt mari pentru că pe de o parte le micșorează soliditatea, iar pe de alta pentru că lasă de dorit din punctul de vedere estetic. Sunt multe mijloacele preconizate pentru a preveni atari pa- gube, dar până acum nici unul n’a răspuns așteptărilor. D. Emil Meer, inspector silvic, multă vreme atașat la stațiunea de experiențe forestiere din Nancy, cunoscut în lumea forestieră prin numeroasele sale comunicațiuni la Academia de științe din Paris, a rezolvat această chestiune in mod definitiv. Acest învățat a constatat că părțile lemnului cari nu coprind amidon, cum de exemplu este duramenul sau inima lemnului, nu sunt expuse la cariare, pentru cuvântul că insectele nu găsesc ami- donul care le servește ca nutriment. Analizând praful sau rămășițele ce cad din găurile făcute de insecte, el s’a încredințat că aceste foarte mici particule de lemn, sunt cu desăvârșire lipsite de amidon, pe câtă vreme albumul ne- atacat încă conținea această substanță cu care se nutresc insectele, larvele lor, etc. Și de oarece albumul, sau partea viețuitoare a lemnului care învecineștc coaja, conține amidon, rezultă că dacă nu voim ca lem- nele lucrate sau nelucrate să fie expuse la cariare, să îndepărtăm mai întâi această porțiune, care este foarte aparentă la unele specii ca la stejar, ulm, etc. Pentru că însă nu totdeauna e ușor a face aceasta, d-1 Meer, prin numeroase experiențe a dovedit, că putem face să dispară amidonul din album sau albeața lemnului descojind, arborii desti- nați a fi tăiați cu câteva luni mei înainte de doborâre. Sau mai practic să deslipim primăvara o porțiune de coajă în forma unui inel lat de câțiva centimetrii, dela partea superioară a trunchiurilor având grijă de a rupe lăstarii în caz dacă s’ar pro- duce din josul inelului de scoarță descojită. Cu chipul acesta tăind toamna trunchiurile în chestiune nu vor cuprinde amidon și prin urmare lemnul nu va mai fi atacat de insecte. Un arbore anthropofag. — Un ofițer englez care a călă- 44 REVISTA PĂDURILOR torit în Madagascar, însoțit de mai mulți indigeni, scrie urmă- toarele: «Inchipuiți-vă un imens ananas, în vârful căruia se află 8 foi lungi și foarte groase cari atârnă nemișcate spre pământ Vârful trunchiului este scobit în forma unui pahar de șampanie conținând un lichid viscos, dulce ca mierea, îmbătător și adormitor. Pe mar- ginea scobiturei in chestiune se află un buchet de lăstari pletoși cu vârfurile ascuțite și tari ca ferul, d'asupra cărora se află ase- menea 6 lăstari de culoare albă ridicați drept în sus și cari se agită, se încolăcesc ca niște vipere. In timpul unei explorațiur.i am întâlnit unul din acești arbori pe care sălbaticii Nicodos ’i iau drept zei, cari cer să li se facă sacrificii. Ei '1 întonjurară îndată dănțuind în mod destrăbălat, și cu strigăte și cântări jalnice spre a potoli mânia zeului. Cu lovituri de lance ei siliră o fernee a se sul în acest ar- bore și a se așeză în vârf printre lăstari cari se mișcară imediat in jurul ci. Tisk! Tise! îi strigă oamenii (bea! bea!). Desperarea eră zugrăvită pe figura sa. Ea se resemnă în fine, băii lichidul viscos și se ridică cu o furie sălbatică. De odată arborele întreg se însufleți și lăstarii săi albi, strânseră ca niște șerpi flămânzi capul, gâtul și brațele nenorocitei temei, iar ceilalți lăstari ’i acoperiri corpul. Foile mari se ridică, se apropiă, se strânse și îndată un lichid amestecat cu sânge se zări picurând la baza arborelui. Oamenii atunci 'alergară și cu vasele, cu mâinele, adunară această băutură grozavă pe care o înghiți cu plăcere. începu atunci o orgie hidoasă: convulsiuni, delir, pe urmă un somn de plumb culcă la pământ întreaga hordă». Experiențe făcute in Belgia. — Exploatarea crângurilor pentru obținerea coajei de tăbăcit. 1° Nu trebue să se prescrie tăetura circulară la baza trunchiurilor. 2’ Toate tulpinele să se taie din fața pământului și să se nete- zească bine. 3° Să nu se oblige antreprenorii de parchete ca să taie arborii imediat după descojirea lor în picioare. 4° Să se prescrie doborârea trunchiurilor în termen de cel mult 20 zile după descojire. REVISTA PĂDURILOR 45 5° Să se fixeze până la 20 Iunie st. n. termenul pentru ex- ploatarea crângurilor destinate pentru obținerea coajei de tăbăcit. Observațiuni asupra diferitelor moduri de însă mândri practicate în pepinieră. — Pinul silvestru semănat până la 1 Maiu. st. n. a dat cele mai bune rezultate. Distribuirea semințelor se face mai lesne cu scândura bavareză dublă. Când ele răsar saltă in sus pământul și dacă coaja prinsă nu se rupe, atunci cu o mică greblă sau prin puțină udare se desprind micele plante. Dacă lucrarea se face într’un sol nu destul de bine sbicit, se întâmplă adesea ca pământul să adereze în intervalul triunghiular dintre perechile de lăți aflători din distanță în distanță pe partea inferioară a scândurei bavareze, astlel că imprimarea celor 2 șănțulețe nu se face tocmai bine. Se poate evită acest inconvenient lăsând un mic interval între cei doi lăți, precum și în pardoseala scândurei în locurile cores- punzătoare. Influența adâncimei asupra reușitei însămânțărilor.— Semințele specielor rușinoase nu trebue să se acopere prea mult. Un strat de 0,20 m. grosime pare a fi în Belgia un maximum. I.a 0,03 m. rezultatul este dejă foarte rău. Câte nesuccese, când se face însămânțări pe toată suprafața, sunt datorite unui acoperiș exagerat al semințelor de pin silvestru, mai cu seamă atunci când, după ce s’a răspândit sămânța, se sapă poteci, late, depărtate de 4—5 metri, pentru a se arunca pământul pe răzoareI Semințele de melez, de pin austriac, de pin de Cor- sica, de pin Weymuth, trebuesc mai puțin acoperite ca cele de pin silvestru. Tot asemenea și cu sămânța de mesteacăn și de anin. Bradul are trebuință de un strat gros ca de 0,03 m. In fine cu cât sămânța este mai mare cu atât are nevoe de mai multă umiditate pentru germinațiune și prin urmare de a fi mai mult acoperită. Frasinul, fagul și carpenul necesită un strat de 0,035 m. și chiar de 0,04 m. Stejarul de 0,05 m. și chiar de 0,06 m. în so- lurile nisipoase. Depărtarea poeților de pin silvestra în răzoarele de răsădit (de rcpicat). — Esperiența a fost făcută cu pin silvestru de diferite proveniențe. (Flandra, Campine, Riga, pădurea de Ha 46 REVISTA PĂDURILOR guenau, Elveția și Scoția). Rezultatele au fost identice in toate cazurile. Se poate deci conchide că distanța de 20X15 (20 cm. între linii și 15 cm. între plante) este exagerată. Pueții dc pini nu au o creștere dreaptă și nu pot să acopere solul care atunci este cu mult mai espus a se usca și a fi năpădit de burueni. Distanța minimă de 8X5 cm. a dat plante bine condiționate. Cu ocaziunea însă a ultimei examinări, foile dela bază începuse să se îngălbenească, pe când acest fapt n'a fost constatat în cele- 1’alte răzoare. Depărtarea de 10X5 cm. s’a părut cea mai convenabilă din punctul de vedere al regularităței, al vegetațiunci tutulor puieților și al acoperișului solului. Afară de aceasta, această distanță per- mite repedea numărătoare a plantelor (200 pe metru pătrat, 20,000 pe ar). Aceste concluziuni n’au desigur toată valoarea lor decât pentru condițiunile în cari s’a operat (sol nisipo-argilos) și pentru plante cu mari creșteri: 0,14 n. până la 0,15 m. înălțime, ceea ce în Belgia este extra-ordinar pentru pueți de pini silvestri de 2 ani și anume un an în răzoarele dc semănat și unul în cele de resădit. Influența retezărei râdăcinelor. — In mod teoretic tăierea rădăcinelor este un rău pentru că se ocazionează răni pe cari ve- getalul trebue să le vindece; făcută însă în pepinieră la pueți foarte tineri, cicatricele se închid repede și efectul defavorabil din punctul de vedere al vegetație: este aproape nul. Primăvara retezarea rădăcinelor s’a practicat la toți pinii sil- vestri de repicat, afară de 2003 cari au fost lăsați intacți. Vegeta- țiunea în ambele cazuri a fost foarte satisfăcătoare și nici o deo- sebire nu s’a putut nota în dcsvoltarea lor. Nu tot astfel a fost cu aparatul rădăcinelor. Acesta la plantele retezate nu avu decât o lungime medie de 0,17 m., pe când la celelalte de 0,37 m. Pe dc altă parte la cele dintâiu radicelele (mustățile) erau mai nume- roase și mai dese lângă coletul rădăcinei. Este evident că plantele înzestrate astfel cu radicele abun- dente și constituite destul de aproape dc suprafața solului sunt mult mai lesne de scos și plantat și că reușita lor prezintă mai multe garanții dc succes. Transplantarea fiind așh dar mai ușoară prinderea va fi mai asigurată. Aceleași observațiuni urmează a se face și asupra pueților REVISTA PĂDURILOR 47 dc stejar cari trebue să stea mai mulți ani in pepinieră și al căror pivot a fost retezat la diferite lungimi. înrâurirea diferitelor materii întrebuințate ca pAturft l>entru protegiarea pueților în râzoarele din pepinierft cu însăniânțișuri de un an și cu plante repicate—Foile moarte, mușchiul, paiele și tericiul au fost experimentate pe diversele ră- zoare cu însămânțișuri și cu plante reșinoase repicate. Aceste materii dispuse in straturi subțiri între linii, servesc ca adăpost în contra razelor prea arzătoare ale soarelui și mențin so- lul intr'o mai bună stare de frescheță. Ele micșorează asemenea loviturile picăturilor ploilor toren- țiale și împedică suprafața soiului de a se bătători, de a se întări prea mult, formând acea coaje atât de vătămătoare vegetațiunei. Ele constituesc afară de aceasta un obstacol contra desvol- tărei buruenilor. In rezumat substanțele mai sus menționate mențin solul mai jilav, mai afânat și mai curat, iar din punctul de vedere economic, ele procură avantajul de a împuțina plivitul și prășitul printre rânduri. In general in răzoarele cu plante resădite, (repicate), mușchiul a produs cel mai bun efect, după aceea foile moarte, paiele și în fine tericiul. In cele de semănat, din potrivă, mușchiul pare că excrcitează o rea influență. Linicle cu pueți au fost mai puțin regulate ca în celelalte părți, întretăiate uneori cu locuri goale ca și cum ține- rile semințișuri ar fi fost înăbușite. Paiele și tericiul din potrivă au exercitat o acțiune favorabilă. Paiele a căror întrebuințare este foarte practică și repede trebuesc fixate pe pământ cu mici țerușe de lemn in formă dc cârlige, sau cu orice alt mod căci altfel vântul îndepărtează câte odată o oarecare cantitate, le așează peste liniele semănate sau le împrăștie în pepinieră. Afară dc aceste mijloace se întrebuințează câte o dată crăci de arbori cari se înfig pe una sau cele două laturi ale răzoarelor pentru a feri ținerile plante de rajelc prea arzătoare ale soarelui. Oarccari semințișuri aparținând specielor dc umbră, destul dc delicate în prima lor tinerețe, ca bradul, fagul etc., se arată foarte recunoscătoare de aceste îngrijiri. Pentru alte specii însă aceste preocupațiuni sunt mai mult vătămătoare ca utile, afară nu- mai când primăverilc sunt uscate și în timpul zilelor celor mai calde ale verei. 48 REVISTA PĂDURILOR Făcând comparațiune cu răzoarele vecine neadăpostite sau acoperite numai cu paie, s'a constatat că ramurile de molid înalte cam de 0,5 m. înfipte in timpul întregului sezon în partea de Est și de Vest a unei tarlale de pin silvestru având o lățime de 1,5 m. a produs un efect rău asupra vcgetațiunei, lipsindu-le întru câtva aerul și lumina. Rezultatul a fost aproape același în răzoarele de molid și de melez protejate în același chip. Trebue totuși luat în considerare că primăvara în care s'a făcut aceste experiențe a fost ploioasă și prin urmare contrară adă- posturilor. Efectul deplorabil al acestora a fost sporit prin urmare din cauza acestor circumstanțe climaterice. Conclnziune. 0 stațiune de cercetări forestiere în Ro mânia. — O stațiune centrală de cercetări forestiere, al cărui per- sonal să se ocupe exclusiv cu atari chestiuni de o mare însemnătate din punctul de vedere al practicei propriu zise, care să coordoneze în mod metodic rezultatele observațiunilor făcute asupra specielor forestiere puse în condițiuni de creștere deosebite, răspunde unei necesități adânc simțite. Prin concluziunile hotărâtoare ce sar puteă trage cu acest prilej, sar cunoaște cu preciziure cele mai corespunzătoare metoade de întrebuințat când este vorba de împăduriri, de exemplu, de apli- cări de tratamente, ori de rezolvarea problemelor de mare interes pentru economia noastră forestieră. înființarea unei asemenea stațiuni de experimentațiune cu ra- mificațiuni în întreaga țară ar aveh, numai încape îndoială, drept efect nemijlocit sistematizarea procedeurilor practicate adeseori fără discernământ, sar înceta cu lucrările definitive pe scară mare cari conduc la cheltueli disproporționate, comparativ cu rezultatele ob- ținute și s'ar pune la dispozițiunea proprietarilor de păduri și sil- vicultorilor profesioniști mijloace de procedare sigure spre a puteă ajunge relativ repede la reconstituirea masivelor brăcuite, sau rui- nate cu desăvârșire prin cxploarări dezordonate. In veacul în care trăim știința este farul care luminează calea ori cărei întreprinderi omenești de oare-care însemnătate socială sau economică, în materie de silvicultură rolul său este precum- pănitor, ea trebue să călăuzească deci necurmat pașii celor indrituiți. Petre Antonescu. REVISTA PACURILOR 49 PĂDURILE IN BULGARIA Pădurile în Bulgaria, reprezintă după recensământul oficial, o suprafață totală de 3.041,324 hectare. Din acestea aparțin : Statului................................... 902.816,6 hect. Comunelor.............................. . 1.565.242 » Particularilor....................... ... 519.636,9 » Școalelor, bisericilor, moscheelor și altor instituțiuni religioase 53.628,9 » In total.......... 3.041.324,9 hect. Statul posedă deci un sfert din suprafața totală a pădu- rilor, comunele o jumătate, și restul aparține particularilor sau instituțiunilor religioase. Pădurile Statului bulgar sunt situate în regiunile mun- toase ale Hemusuhii, Rodopes și Rilo. Pădurile proprietăților private se întind în general pe câmpii. Ele sunt prea mult devastate. De aci putem vedea, că în Bulgaria nu există proprietari mari, excepționând unul sau doui. Comparând pădurile cu suprafața totală a Principatului, ele ocupă 30 la sută din teritoriul Bulgariei, e deci mai bo- gată în păduri decât Ungaria, Slavonia și Croația unite; cu 3 la sută în raport cu Elveția ; cu 1 la sută mai bogată ca Germania ; cu 8 la sută ca Italia și România ; cu 13 la sută ca Spania ; cu 14 la sulă ca Franța și Grecia ; cu 25 ori ca Portugalia. Ea este din contră de 3 ori mai săracă decât Austria, Suedia și Norvegia. Din punct de vedere al populației, care e de 3.744.283 locuitori, după ultimul recensământ, vine aproape câte un hectar de fiecare locuitor. După înălțimea arborilor, pădurile se repartizează astfel: 1.060.463 hectare au arborii mai inalți ca înălțimea obiș- nuită; 1.480.662 hectare au arborii mai mici. Aproape un sfert din prima categorie e compusă din coniferi. Forța productivă a unor păduri cu arbori seculari, ca- litatea excelentă, densitatea normală, obținută pe an de fie- care hectar, e de 3.05 m. c. 4 50 REVISTA PĂDURILOR Acea a unei păduri de 20 de ani, 2.45 m. c. Acea a unei păduri centenare (arbori inalți flexibili), de 5.69 m. c. Acea a unei păduri de 20 ani (arbori mici și flexibili), de 4.15 m. c. Aceste cifre, reduse la densitatea 0.5 luată ca medie pen- tru toate pădurile, dau următorul rezultat: Energia productivă a unei păduri centenare (arbori înalți și tari) pe hectar și pe an, e de 1.50 in. c. Acea a unei păduri de 20 ani (mică) 1.22 m. c. Aceea a unei păduri înalte cu arbori flexibili, 2.84 m. c. Aceea a unei păduri halte de 20 ani (arbori mici și fle- xibili) 2.07 m. c. Bogățiile forestiere din Bulgaria sunt evaluate la 600 milioane lei. Bulgaria posedă toate speciile din cele două clase de plante : Latifere și Conifere. Cele din prima clasa țin primul rând prin abondența lor. Speciile cari sunt obiectul unei culturi speciale, sunt: Stejarul (quercus peduncukta q. sessiliflora q. cerris); fagul (fagus sylvatica); frasinul obișnuit (frasinus excelsior); ulmul (ulmus campestris); platinul (acer platanoides) ; carpenul; teiul (tilia grandifolia); salcia (salix caprea); plopul (popu- lus tremula); printre conifere Pinul se găsește în abundență. Pădurile Principatului sunt tot atât de bogate In arbuști de toate speciile, anume: Aluns viridis, berberis vulgaris, cerasus chamaecera- sus, c. mas, daphne mesereum hedena helix, ligustrum vul- gare, lonicera, rus colinus, roșa, saiim, viscum album și altele. Plantarea pădurilor a fost și este încă foarte primitivă. Cu toate acestea, in unele localități, precum Varna, Pro- vadia, Anhiola, Aitos, Burgas, Pechtera și mai multe altele, se găsesc plantații de specii rari. Se văd pădurici stufoase și în bună stare, compuse din stejari măreți, pini și molizi. Arborii sunt Inalți, rotunzi și netezi. Aceste specii superioare sunt rare in alte regiuni, unde nu se întâlnesc decât izolați în mici insule neînsemnate și rari. Frumoasele păduri dese sunt păstrate în regiunile de- părtate și destul de dificile. Când ele vor fi legate cu princi- REVISTA PADVRILOR 51 palele căi de transport modern, fără îndoială că vor deveni obiectul unei antreprize bănoase. In ceeace privește calitățile lemnului, e important de constatat că sunt superioare plantelor exotice. Lemnele bulgare se deosibesc prin numeroasele lor cer- curi anuale, frumoasele lor colori vii, bogata lor structură și flexibilitatea lor. Ele posedă toate calitățile cari fac lemnul flexibil, durabil și folositor în toate industriile. L’Industrie Roumaine -ase- Șențuirea perimetrelor pădurilor Statului de către arendași Onor. Minister al Domeniilor, prin articolul adițional la cel cu No. 87, din condițiunile do arendare a moșiilor pe pe- riodul cu începere dela 23 Aprilie 1902, a prevăzut lăudabila măsură, ca : Arendașii să înconjoare cu șanț toate terenurile de perimetru afectate pădurilor. Nici că se putea o măsură mai bună ca aceasta în in- teresul pădurilor, dar până în prezent nici un arendaș nu a îndeplinit această condițiune. Se va îndeplini această condițiune, sau nu? Este în- trebarea ce-și pune fiecare arendaș, văzându-se neurmărit și obligat, lipsind în acelaș timp și o sancțiune a numitului articol și cestiunile de detalii, ca dimensiiie șanțului, etc. După subscrisul, cestiunea nu poate dă naștere la dis- cuții și pretenții serioase din partea arendașilor, când această obligație, se poate aduce la îndeplinire prin averti- zarea lor, de a se conformă condițiilor și a construi șanțu- rile potrivit dimensiilor obișnuite la aceste construiri, ce se cunosc de toată lumea și în special dela antreprenorii pă- durilor, cărora li se specifică dimensiiie șanțurilor de perimetre. Mai toți arendașii au fost și sunt și antreprenori de păduri și știu cum trebue construit un șanț de perimetru. Se mai pune întrebarea: Se poate obligă arenda pi a 52 REVISTA PĂDURILOR face șanț la munte și podgorie și dacă la munte și podgorii ei sunt în imposibilitate a execută aceste condiții, urmează a se scuti și cei dela câmpie, dispoziția fiind generală ? Aceasta este o chestiune care are nevoie de discuție și după mine se poate face șanț perimetral și la munte, căci sunt multe locuri, unde liniile de perimetru au puțină în- clinare,— unele se găsesc pe frumoase platouri, culmi de dealuri, — și chiar de se găsesc pe locuri cu mari înclinări aci se poate face șanț în formă de tălpigi (întrerupt). Astfel do șanțuri se văd la pădurea Fântânele, Bacău și scopul construirei lor este pe deplin ajuns: s’a pus capăt la orce tentativă de încălcări,— hotarul bine asigurat,—creie- rea de drumuri prin pădure — care înlesnesc mult comiterea delictelor silvice, — nu se mai fac. Utilitatea șanțului pe perimetru pădurilor fiind recunoscută și el putându-se face de arendași, credem că ar fi timpul să se constrângă arendașii la construire. Constrângerea li s’ar puteâ face prin un avertisment de rezilierea contractelor, dacă la un anumit timp (desigur un timp de câteva luni pentru proporțiunea de șanț cuvenit a-1 construi pentru anii expirați), nu dau gata șanțul datorit anual și proporțional cu întinderea, ce au do construit, so- cotit pe întregul period ; căci, șanțul nu li se poate admite a-1 construi, sau a-1 predă construit la sfârșitul periodului. Mulți din arendași pot renunță la garanție Ia finitul perio- dului, valoarea șanțului de construit la unele păduri în- trecând pe aceea a garanției, sau ajung de fac procese statului. Reziliindu-se contractele, statul poate a-și ajunge sco- pul, arendându-se moșiile tot cu aceeaș condiție. Și desigur că se vor obține poate și prețuri la arenzi mai mari, în raport cu cele din trecut; actualmente concurând și obștiilo sătești prin băncile populare, a luă în arendă moșiile, con- form legii de curând votate, al căreia ideal binefăcător s’ar realiză mai curând decât se așteaptă. N. lonescu Silvicultor, Gara Strcjefti. ---------------- REVISTA PADJRILOR 53 COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Temperatura solului în păduri. In «Agronomia» de C. Kamann, care a apărut, în a doua ediție, sunt multe observațiuni interesante privitoare la temperatura pă- mântului in păduri și la câmp. Se știe, că temperatura atmosferică prezintă numai mici deo- sebiri între păduri și terenurile deschise. Nu tot așă e însă cu temperatura solului. In locurile neacoperite, pământul înmagazinează peste zi o mare cantitate de căldura, care scade în cursul nopții până aproape la nivelul celei atmosferice. In masive, înmagazinarca e împiedecată de coronamentele arborilor și nefiind compensată prin evaporațiunea mai redusă de peste noapte, dă loc la diferențe relativ însemnate, mai cu seamă la temperaturi maxime și minime. In zilele pica calde temperatura solului neacoperit e mult mai ri- dicată, iar în cele friguroase mult mai scăzută decât a pământului din păduri. Această deosebire e mai pronunțată în stratul dela su- prafață decât în cele adânci. In medie anuală temperatura pământului din păduri este: sub pini cu 0.8°, sub fagi cu 1° și sub molizi cu 1.3° mai scăzută decât în locurile deschise. Comparând aceste diferențe cu răcirea mijlocie a solului, cu latitudinea geografică și cu depărtarea dela mare, rezultă pentru Germania, că împădurirea câmpului influen- țează asupra solului tot atât, cât s’ar schimba temperatura lui, dacă sar află cu mult mai spre nord vest. Pentru ilustrare autorul dă o Inrtă, din care se poate vedeă cu ajutorul scărei ce o însoțește, că temperatura terenurilor des- chise, care cad în latitudinea Breslau—KOln, dacă sar împăduri cu pini, ar scădeâ ia nivelul celei care se poate întâlni abiă la 210 km. mai la nord. împăduririle cu fag scad și mai mult tem- peratura, cam până la nivelul celei dela 265 km., iar cele cu pini până la peste 300 km. spre nord. Schubert, la care se referă Ramann, în lucrarea sa, zice că vara și la începutul toamnei pământu. din păduri e mai rece decât Ia câmp deschis. Proporția medie lunară la adâncimi de 60—120 cm. este de 2.7° sub pini, de 3° sub molizi și de 3.2° sub fagi. Iarna solul din păduri c întrădevăr cevh mai cald, dar această deosebire c cu mult mai mică decât cea de peste vară, care pre- ponderează la mediile anuale. Fiindcă temperatura de peste iarnă 54 REVIST* PĂDURILOR e mai ridicată nici înghețul nu poate pătrunde atât de adânc în solul din păduri ca în cele dela câmp. Pinii influențează cei mai mult asupra acestei adâncimi, nicșo rând-o cu 13 cm., fagii cu 9 cm., iar molizii numai cu 2 cm. De remarcat sunt apoi schimbările de temperatură care la pământul din păduri sunt mai neînsemnate. Această împrejurare împreună cu umiditatea care e aproape con- stantă, favorizează atât creșterea florei mici cât și a animalelor. Necesitatea reformei învățământului forestier în Prusia. Intr’un articol din revista germană «Forstwissenschaftlichcs Centralblatt» (1906), profesonil Dr. Martin, fost profesor la Aca- demia forestieră din Eberswalde, critică, sub titlul de mai sus, ac- tuala stare a învățământului silvic superior din Prusia, arătând principalele motive cari l’au determinat a trece ca profesor la Aca- demia forestieră saxonă din Tharandt. Extragem din critica d-lui Dr. Martin următoarele: 1. In Prusia este în vigoare sistemul școlilor speciale de sil- vicultură snb conducerea unui director. D. Martin se declară ad- versar acestui sistem, pledând pentru atașarea instrucțiune! silvice la Universitate '). Asemenea nu aprobă instrucțiunile decretate în 1903 asupra duratei studiului academic forestier. Aceasta pentrucă timpul de 2 ani pentru studiere în academiile forestiere este prea scurt în raport cu marele număr de studii. Studentul nu are posibilitatea de a audia toate cursurile, nici nu-și poate asimilă în acel scurt timp materia abondentă, ce se va predă, în așa mod cum ar fi necesar, indispensabil, pentru viitoarea sa vocațiunc sau misiune. In realitate el nu ascultă decât numai o parte a cursurilor și se prepară pentru examen cu ajutorul altor fel de mijloace, ce nu pot aveă de urmare, decât numai cunoștințe superficiale. Faptul că studentul urmează ulterior cursuri suplimentare la Universitate timp de un an (cum e în Prusia), nu trcbuc luat in considerație ; dealtmintrelea acest an în realitate se întrebuințează numai puțin pentru studii înalte. In Bavaria, Saxonia, Wttrtenbcrg, Baden, Uessa și Austria, durata anilor de studiu este mult mai lungă. 2. In Prusia se observă, în general, lipsa influenței profeso- rilor titrați asupra examenului aspiranților la serviciul silvic al Sta- 1) Conf. învățământul silvic superior, in special «tarea sa actuală in Prusia. Lipsea, B. G. Teubner, 1897. REVISTA PĂDURILOR 55 tului. La întâiul examen, examinatorii pentru materiile de ordine pur forestieră sunt consilierii silvici; în științele fundamentale și auxiliare examinează — cu puține cxcepțiuni — reprezentanții res- pectivelor studii universitare, școalelor politehnice, etc, cari nu sunt în curent cu instrucțiunea profesională forestieră. 3. I’ozițiunea profesorilor dc științe silvice, în raport cu direc- torii academiilor forestiere nu este conformă și convenabilă, căci profesorul se găsește — între altele față dc director, prea mult pe planul al doilea. Pentru înlăturarea acestor stări defectuoase, d. Martin pro- pune următoarele măsuri dc reforme: Durata instrucțiune! academice trebue prelungită. Examenul dc științe fundamentale trebue să preccdeze studiilor principale sau de profesiune, iar profesorilor titrați trebue să se permită o coope- rare directă la examene. Aceste cereri sau pretențiuni sunt independente dc chestiunea că se vor menține Academiile forestiere sau că învățământul silvic se va atașă universităților. In Saxonia ele sau realizat dejă în ca- drul Academiei forestiere, căci durata cursurilor la această Aca- demie este de 6 semestre (3 ani), cărora însă precedează un an de studii la Universitate. Există și un prim examen, și examenele se țin exclusiv de către reprezintații învățământului silvic. Sistemul directorial s’a înlocuit în Saxonia cu rectoratul electiv. Examinarea proprietăților technice ale lemnului. (După deriziunile luate dc a 4-a adunare a asociațiunei internaționale pentru examinarea materialelor, la Bruxelles în anul 1906). Cu ocaziunea congresului dela Breslau din anul 1898 a so- cietăței institutelor germane pentru experimentări forestiere, s’a decis între altele, de a se propune președinților asociațiunci ger- mane și celei internaționale pentru examinarea materialelor, luarea din nou în desbatere a chestiunii examinărei sau încercărei mate- rialelor lemnoase. Aceasta pe motiv că instrucțiunile respective asupra rezistenței unor materiale nu păreau executabile. Ca urmare acestei propuneri, d-I prof. de Tetmajer, preșe- dintele asociațiunci internaționale însărcinase o comisiunc sub pre- ședinția d-lui prof. dr. Schwappach pentru întocmirea unui nou plan de lucru relativ la examinarea proprietăților tehnice a lemnului. Acestei comisiuni aparțineau pe lângă profesorul Wykander din Gothenburg (Suedia) ca vicepreședinte, următorii d-ni: prof. 5G REVISTA PĂDURILOR Rudeloff (Gross-Lichtcrfcldc, Berlin), prof. dr. baron de Tubcu, (MUnchen), Consilierul de Curte Friedrich (Mariabrunn, Austria), prof. SchQle (ZUrich), Inspectorul de ape și păduri 1 luffcl (Nancy). Inginerii: Droyjinin, Lebedensky și Vclikoff și prof. Morosoff(St. Pe- tcrsburg), profesor Ferrier 'Bristol) și prof. Roth (Michigan, America). Proiectul acelui nou plan de lucru, elaborat de către rapor- torul comisiunci d. prof. Rudeloff în unire cu d. dr. Schwappach, s’a prezintat atât membrilor comisiunei cât și asociațiunei interna- ționale pentru experimentări forestiere cu ocaziunea adunărei ace- steia în 1900 la Berna, pentru a-și da avizul. Din diferite motive însă, acest proiect s’a depus abiă în 1904 adunărei asociațiunei internaționale pentru examinarea materialelor. Comisiunca ajunsese de acord aproape asupra tuturor punctelor, încât mai rămăsese de a supune dcciziunei congresului internațional numai chestiunea fixărci gradului de umiditate normală a corpului de încercare, Ia 10 sau 15% Al 4-lea congres internațional, pentru examinarea materialelor delegase cu deliberarea asupra planului de lucru relativ la exami- narea materialelor lemnoase, pe o secțiune, numită C, al acelui congres. Propuneri referitoare la plan nu s’au făcut; singur d. Hatt, dela departamentul silvic al Statelor-Unite Americane, înaintase un scurt raport asupra examinării materialelor lemnoase, în care între altele se menționează în deosebi, că la acel departament con- statările respective se fac asupra pieselor de lemn cu volum cât de marc posibil. Comisiunca dc mai sus propuse sccțiunci C. prin d-nii dr. Schwappach și consilierul dc Curte Fricdrich, următoarele deci- ziuni, ce urmau să fie recomandate Congresului: 1. Propunerile lăcutc în referatul d-lui profesor Rudeloff se vor primi, fixAndu-sc gradul sau volumul normal dc umiditate la 15%. 2. Metoda propusă dc d-1 Hatt nu sc va luă în considerație fiind prea nesigură. 3. Mctoada examinărei durabilitățci lemnului, prin dccompo- zițiunc cu ajutorul buretclui de casă sau prin alte modalități, arc ncvoe dc a fi studiată mai pe arg. 4. Examinarea tăriei lemnului, după metoda Billwiller, parc a fi dc valoare și merită deosebită considcrațiunc pentru încercă- rile viitoare. 5. Sc recomandă ca aceste experiențe asupra materialelor să REVISTA PĂDURILOR 57 sc facă in mod sistematic și în proporiuni mai mari, asupra lemnului. Aceste propuneri sau adoptat atât de către secțiunea C, în ședința dela 5 Septemvrie n. cât și de către congres în ședința dela 6 Septemvrie n. 1906 cu unanimitate. Zeiltchrifl fur Forai tind Jftgdwesen. Nona în Galiția. In anul expirat 1906, Nona (Psilcra inonacha), s’a ivit în mod mai mult sau mai puțin intensiv în unele din localitățile situate pe frontiera austro-germană. In deosebi însă invadase în masse mari pădurile apar- ținând domeniului Rudarozaniecka din Galiția, proprietatea baronului II. Wattmann. In aceste păduri s’a observat în zilele de 14 și 15 Iulie, apariția acelei insecte în stoluri mai mari, cari veneau din masivele păduroase vecine ale imperiului rusesc. Din întinderea păduroasă de zece mii ju- ghere a acelui domeniu, Nona a contagiat o suprafață ca de 4000 ju- ghere. Măsurile ce s’au luat imediat de către oficiul silvic respectiv pentru combaterea și distrugerea insectei, au constat în prinderea fluturilor. In intervalul dela 15 Iulie — 6 August s’au prins și distrus în total 350.000 bucăți. Din această cantitate 75'/o erau femele, cari toate nu-și depuse- seră încă ouăle. Combaterea a fost favorizată do timpul ploios, în urma căruia majoritatea femelelor sc așezase jos pe partea inferioară a trunchiurilor, putându-se astfel prinde cu înlesnire. Punctul de culminațiune al invaziei a fost ziua dc 23 Iulie. Da această singură dată s’au prins peste 65000 fe- mele. Afară de măsurile de combatere sus menționate, s’a mai întrebuințat și aprinderea de focuri, în număr de 30 în timpul nopții, prin care mijloc s’au mai distrus o mulțime de fluturi, marea majoritate însă de sex bărbătesc. Pe la finele lui Noemvrie, invazia scăzuse în mod simțitor. S’a constatat, că în acea regiune Nona preferase mai mult masivele de pini cum și că cele mai multe exemplare s’au prins pe trunchii pinilor bătrâni, iar nu pe molizi. Această invazie a Nonei este cu atât mai surprinzătoare, cu cât din constatările anilor din urmă nu rezultase existența ei în acele regiuni din Galiția. Oexler. Forsl A Jagd Zeilung. Salcâmul. Salcâmul este, în Franța, singurul arbore care nu este inferior stejarului, ba chiar superior prin : 1. Creșterea repede; 2. Rezistența la degerare; 3. Lipsa de alburn și 4. Ușurința dc a se vinde mai scump. Lemnul de salcâm este foarte sănătos, greu, nu se distruge de cari și scade puțin prin uscăciune. Rotăria îl caută foarte mult, fiind foarte flexibil. In comerț, metrul cub de salcâm se vinde până la 70 lei (5-«K pe când stejarul cu 40—50 lei. 58 REVISTA PĂDURILOR Dacă sunt de împădurit terenuri cari convin salcâmului, spune F. Caquet, adică terenuri ușoare, sănătoase și permeabile, este de pre- ferat salcâmul, la orce altă specie. Un hectar de plantat costă 100 lei (70 valoarea plantelor și 30 cheltuelile de plantat); iar după 15 ani, un hectar dă 500 lei venit net In o pădure de crâng, unde din diferite cauze poenile sunt nume- roase, cea mai bună gospodărie este a se planta aceste pocni cu sal- câm. Iată cum Caquet a procedat: In o pădure de 50 h. a. de crâng având 15 ani, se aflau 10 ha. poeni. Pădurea s’a tăiat in 1888—89 și în Decemvrie 1889, parchetul era complect gol. Pădurea este pe un teren argilo-nisipos, pe unele locuri dominând argila, pe altele cuarțu.. Buruenile nu lipsesc. Terenul fiind impermeabil, pe unele locuri, apa staționează neavând scurgere, deci vegetația aproape nulă. In vara 1889 s’a dat foc, având grijă să nu se aprindă lăstarul, apoi s’au tras șanțurile de scurgerea apelor, absolut indispensabile. S’au făcut 10.000 in. șanț a lei 0,075 metrul, apoi s’au plantat în poeni 100.000 pueți de stejar, mesteacăn și salcâm, in modul următor: pe vetrile focurilor s’au plantat salcâmi, căci este singura specie care dă lăstarii din rădăcină după foc. de asemenea pe locurile aride la dis- tanța de 1 m. 40. In părțile argiloase, sau argilo-nisipoase umede, s’au plantat un rând stejar și un rând mesteacăn. Plantatul a costat 400 Iei care adaus la 750 lei deschiderea șan- țurilor face 1150 Ici. La această sumă adăugându-se 750 lei valoarea plantelor precum și 100 lei plantarea cu rășinoase a liniilor de aproape 3 k. m. avem 2000 lei pentru replantarea a 50 hectare, sau 40 lei hec- tarul. Dacă la această sumă mai adăugim cheltuelile focului și alte ne- prevăzute să ajunge la suma de 50 lei hectarul. In general plantațiunile de toamnă sunt de preferat, cu toate acestea pentru salcâm s’ar părea că primăvara ar fi mai de preferat după T. T. G. N. C. N. ---------------- BIBLIOGRAFIE Usanțele comerțului de lemne din Ungaria. Asociațiunea națională a negustorilor și industriașilor de lemne din Ungaria, cu sediul In Budapesta, a publicat zilele trecute un volum cuprinzând usanțele comerțului de lemne din Ungaria. Valo- roasa lucrare, rodul unei munci Îndelungate și intensive, cuprinde Intr’o expunere clară, atât dispozițiile generale, precum și usanțele speciale privitoare la fiecare fel de lemne, pe care le Întâlnim In comerț. Biuroul Asociațiunci de mai sus, a impus aceste usanțe, REVISTA PACURILOR 59 uzitate In comerțul de lemne din țara vecină, aprobărei comitetului bursei din capitala Ungariei. I zanțele comerțului de lemne au o deosebită importanță pentru operațiunile Bursei dc lemne din Budapesta mai ales, și sunt des- tinate a servi trebuințelor vieței practice. Ele au fost primite de cercurile interesate In modul cel mai călduros. Deocamdată ele au apărut numai In limba maghiară, dar co- mitetul asociațiunei respective văzând importanța lor și pentru lumea străină a dispus publicarea lor și In limba germană. Studii asupra culturei nucului și castanului alimentar în pădure. Acum câtva timp, Ministerul agriculturii din Austria, a invitat pe șefii de regiuni să dcâ o mai mare atențiune cu llurei nucului și casta- nului, al căror lemn e tot mai căutat pentru mobile. Rezultatele dobân- dite până in prezent sunt foarte satisfăcătoare. In legătură cu aceasta, Consilierul silvic Emil Bobmerle, a publicat în nemțește, o broșură interesantă, întitulată *S tudii despre cultura nu cului și a castanului alimentar in pădure*. Pe lângă datele statistice culese pentru toată Austria și observa- țiunile proprii făcute in mai multe localități, autorul se ocupă amănunțit de terenurile mai proprii, de creșterea și de rentabilitatea acestor arbori. Dă totdeodată indicațiuni prețioase privitoare la proprietățile tehnice ale lemnului de nuc și de castan, susținând cu tărie introducerea lor pe suprafețe cât mai mari. Broșura e de 54 pagini, cu 6 ilustrațiuni și costă 1.60 cor. Compendiul foioaselor. In editura librăriei G. Fischer din lena (Germania) a apărut l-iul volum (1904—1906) al Compendiului foioaselor de D. Cainillo Carol Schneider. Această lucrare este o caracterizare a speciilor și formelor de arbori angiospermi ce se găsesc în Europa centrală în plantațiuni libere naturale sau artificiale, exclusiv Bainbuseelor și Cacteele. Volumul I (de 808 pag. cu 460 ilustrațiuni în text) coprinde foioasele începând cu Salicaceele până la Tomacee, inclusiv, așa dar majoritatea familiilor cari sunt de importanță și interes pentru silvicultor. Marele număr de ilustrațiuni bune și scurta caracterizare a speciilor contribucsc ca lucrarea să fie un prețios ajutor pentru amicii pădurilor. Compendiul este totodată un însemnat progres cu privire la știința dendologică, mai ales prin o descriere clară a genurilor sau speciilor dificile. Autorul a rezolvat chestiunea fatală a nomcncla turei. în modul că a adoptat pe acea decretată prin deciziunile conferinței de nomenclatură din 1905 dela Viena. Zcitschritfl fur Forst-und Jagdwcsen. 60 REVISTA PĂDURILOR PENTRU EXPLOATATORII DE PĂDURI Serviciul central de măsuri și greutăți, publică cele ce urmează cu privire la tăerea in pădure a lemnelor de foc și la vânzarea lor: Punându-se in vederea exploatatorilor de păduri pentru lemne de foc, precum și vânzătorilor de asemenea lemne, art. 216, 211 șl 212 din regulamentul pentru aplicarea sistemului metric de măsuri și greutăți, în care se prescrie că, afară de cazul prevăzut la ultimul aliniat al art. 212, lemnele de foc care se vând pe volum (ster, decaster, dublu ster) trebuesc să aibă lungimea numai de un metru sau de doui metri (cu o toleranță numai in plus de cel mult 10 centimetri) li sc aduce la cunoș- tință că termenul acordat de art. 309 din acelaș regulament, dc la care nu se mai pot vinde pe volum lemne de foc cu alte lungimi, decât cele prescrise, să încheie la 7 August 1907, când se împlinește anul dela data publicărei regulamentului în chestiune. Tăciea în pădure a lemnelor de foc pe lungime de un stânjen sau alta afară de cele prescrise, și așezarea și vânzarea lor în stânjeni jumătăți, sferturi de stânjeni sau alte măsuri neprevăzute de lege și regu, lament, constituind chiar acum o infracțiune de lege și regulament exploatatorii de păduri cari nu respectă aceste dispozițiuni, sunt încu, noștiințați că sunt pasibili dc pedepsele prescrise de lege. Se mai aduce la cunoștința publicului cumpărător și al vânză- torilor că, în alcătuirea unui ster, dubluster sau decaster, lemnele trebuesc strâns așezate unele lângă altele, ca să rămână cât mai puține goluri între lemne, care se așează cu capetele groase alternativ într’o parte și alta a măsurei, astfel că înălțimea în fața și spatele ci să fie aceeași și egală cu un metru la ster și dubluster și de 2 metri la decaster. Art. 212 din regulament aralî anume care sunt toate dimensiu- nile sterului, dublustcrului și a decastcrului. -------- II Vlil-lea ongr» internațional de agricultură ;i siivituitură din Viena dela 21 la 25 Maiu 1907 inclusiv, stil nou In luna Maiu so va țino la Viena al VUI-lea congres in- ternațional pentru agricultură și silvicultură și cu această oca- zie vor aveă loc un mare număr do vizite și excursiuni, cari se rapoartă la diferite ramuri ale congresului. Unele din ele se vor face în timpul lucrărilor congresului, altele la sfâr- șitul lui și iată în ce chip a fost stabilit programul de către comitetul organizator, pentru fiecare grupare. învățământ: Vizită la stabilimentul de cercetări și ex- periențe al școalei superioare imperiale-regale do agricul- tură din Gross-Enzorsdorf. Experiențe și cercetări: Vizite la stațiunile agronomice imperiale-regale. REVISTA PĂDURILOR 61 Cultura terenurilor mlăștinoase: Excursiuni la mlaș- tinele din Laibach, la exploatarea rovinelor din Admont, Leopoldskron, precum și la acele din Biermos și Ibm din ducatul Salsburg. Cultura și desvoltarea plantelor: Excursiuni pe do- meniile familiei imperiale-regale, la Orth, Esslingen și Gb- ding, pe domeniile contelui Piatli din Loosdorf aproape de Mistelbachi și pe acelea ale arhiducelui Frederic a Ung., Altenburg. Construcția de mașini agricole; Vizite la stațiuni de experiențe și de cercetări pentru mașini agricole la Gross- Enzersdorf, precum și la fabricile d-lor Claiton și Schuttle* worth și a d-lor Hofherr și Schrantz. Exploatațiune agricolă: Excursiuni pe domeniile prin- țului Liechtenstein la Kromau in Nora via. Creșterea vitelor mari și mici: Vizite la stațiunile do creșterea vitelor la Ung.-Alttenburg, la «Lăptăria vieneză». la . • • a Din 192 păduri licitate pentru exploatare în ziua de 15 Decemvrie 1906, a’au adjudecat provizoriu 64 păduri, din cari s’au confirmat 9. ♦ ♦ • Consiliul de miniștrii nu a aprobat rezultatul licitației dela 15 Decemvrie pentru vânzarea a 310.104 arbori rășinoși și 114.350 foioș din pădurea Tazlău, seria III, jud. Neamț. * * « Din 30 păduri licitate, pentru exploatare, în ziua de 10 Ianuarie a. c., s’au adjudecat provizoriu 24 păduri, din cari s’au confirmat 6 ; iar din 183 păduri, licitate în ziua de 27 Ianuarie, s’au adjudecat pro- vizoriu 63 păduri, din cari s’au confirmat 5. * * * La 24 Fevruarie se vor ține licitații la Iași, Ploești, București Pitești, Craiova, Tulcea și Constanța, pentru vânzarea spre exploatare a 22 păduri, «Monitorul Oficial» No. 238.907. Până la 15 Fevruarie a. c. s’au făcut următoarele înaintări, numiri și mutări în serviciul silvic: D-l inspector silvic cl. II D. Papinian a fost numit membru în consiliul technic în locul inspectorului silvic I. St. Chirțoiu, decedat; D I inspector silvic cl II George Nicolam șeful regiunei VIII R.-Vâlcea, a fost mutat la regiunea V Ploești, iar cu conducerea re- giunei VIII a fost însărcinat d-l silvicultor șef cl. I Nestor Măcelaru; 64 REVISTA PĂDURILOR D-1 silvicultor șef cl. I Corneliu Isopescu a fost înaintat inspector silvic cl. II; D-1 silvicultor șef cl. II Matheiu Șerbâncscu a fost înaintat silvi- cultor șef cl. I în locul d-Iui Corneliu Isopescu ; D-1 silvicultor șef cl. HI Emil Mihătescu agent de control la re- giunea IX Craiova, a fost înaintat silvicultor șef cl. II; D-1 silvicultor cl. I lacob Antonia, agent de control la regiunea V Ploești, a fost înaintat silvicultor șef cl. III; D-1 silvicultor cl. II Radu Plăpceanu, a fost înaintat silvicul, tor c). I; D-1 silvicultor asistent I. Corei, a fost înaintat silvicultor cl. II. * ♦ Până la 31 Ianuarie au achitat complect cotizațiile și abonamentul, următorii: Membrii: Angelin Al., Ant^nescu Aurelia, Antoniu Gh , Beghenau Victor, Beraru Virgiliu, Bosie N. C., Botez C., Budu C. N., Cernetz Gh. Demetrescu Gh., Gcorgescu C. P., Georgescu Cesar, Ghimicescu I., Go- stovici AL, Grigoraș Th., Macovei N. C., Mavrodineanu Aurel, Mirică V., Negoescu Ein. S, Pușcaru N., Tămășanu Th., Costcscu Ștefan, Cră- ciunescu Gh., Crișan Gr., Dedu D., Frâncu N., Ghincraru I, Bacubran V., Băicoianu C., Boiarolu D., Candale AL, Chivule seu Th„ Cincu N. Demetrescu St. Vergu, Gheorghiu Ernest, Guguianu I., Harșan Victor Pop, Jormescu C., Lachovary Emil N., La zur ian AL, Leontopol V., Mi- hail N. Dinu. Patrulius D., Păunescu Ilie, Petrescu Marin, Pirnog P. Robescu C- F, Schina Gh. C., Sculy X. K., Vaidianu V. I., Simionescu I., Codrescu Gh., Colțescu C., Davidescu Florian, Kaiinderu Ion, Panai- tescu C., Popovici I, Stainatescu I. SL, Luchian AL, adică în total 110 din 211 membrii. Abonați: Administrația Domeniului Coroanei, Avramidi și Sotiriu, Brigada A. D. C. Bușteni, idem Gherghița, Brigada silvică Cervenia, Brigada silvică Dăbuleni, Brigada silvică Gângiova, Dimoftachi Ilie, Golescu B. A., Isopescu Corneliu, Maxim P., Rășcanu Th., Trifănescu Th., General Wartiadi, Zweifel et C-ie, Stoicoscu Virgiliu, Mureșanu Aron, adică 28 din 54 abonați. ♦ ♦ » ♦ 7 NICOLAE ZADARICEANU Mare proprietar, membru activ al Societăței * Progresul silvic»; după o scurtă suferință, a încetat din viață în ziua de 4 Fevruarie a. c. la locuința sa din Calea Victoriei. ----------------m»-------------------- Tip. GUTENBERG Joseph Gobl, str. Ddmnci, 20. REVISTA PĂDURILOR 65 ACADEMIA ROMANA Cuvântarea pronunțată la deschiderea sesiunei de către d-l Președinte Jon Xalinderu Onorafi Colegi, In ședința dela 23 Martie 1904, ați binevoit a-mi face cinstea să mă alegeți Președinte al Academiei. Hotărât la început, să declin răspunderea ce-mi im- puneă generozitatea Domniilor-Voastre, din cauza multelor sarcini ce apăsau asupra mea, am primit totuș, asigurându-vă că voiu pune toată dragostea și toată căldura, pentru a fi vrednic de încrederea ce-mi arătați Știam cât este de grea această misiune, dar eram în- credințat că-mi va fi ușurată tot de Domniile-Voastre, prin un concurs unanim și cu atât mai eficace, cu cât se înte- meia pe o armonie mai desăvârșită între noi. Primind dar Pres’denția în această speranță, sunt fe- ricit că vă pot exprimă astăzi mulțumirele mele călduroase, pentru sprijinul ce mi-ați dat, grație căruia s’au putut intro- duce unele schimbări spre mai bine în vieața și funcționarea inslituțiunei noastre. In sesiunea de acum se înplinesc trei ani d’atunci și urmează să alegem un nou Președinte, potrivit statutelor, care prevăd la art. 15, că un membru nu poate fi reales pentru această demnitate mai mult de trei ani consecutivi. înainte de a procede la lucrări dați-mi voie, Onorați Colegi, să vă arăt chestiunele care ne-au preocupat mai mult în acest interval de timp. Intâiu, am căutat să înmulțim ședințele publice, în care luăm contact cu lumea da afară, tot așă publicațiunile cari alcătuesc partea cea mai însemnată a activității Aca- demiei. întrucât am isbutit se vede din Anale, care înregis- trează în anul prim și al douilea, un număr destul de mare de ședințe publice. In urmă ele s’au împuținat, scăzând mai 5 GG REVISTA PÂDUR1LOR ales comunicările colegilor noștri corespondenți, cari sunt mai aproape de noi și pot colaboră într’o măsură mai mare la ajungerea scopului Academiei: Cultura limbii române, a Istoriei naționale, a științelor și a frumoaselor arte. De altă parte nu toți colegii noștri ne-au transmis textul comunicărilor. Unii ne-au dat numai rezumate de multeori foarte scurte, așă cum sunt publicate în «Monitorul Oficial». La unele din ședințe, puține la număr și mai cu seamă la cele publice, au asistat și câțiva din colegii dela Iași, în urma măsurei ce se luase de a li se înlesni venirea la Bu- curești. Am propus această înlesnire, atât în dorința de a ne vedeă mai des și de a ne chibzui asupra diferitelor ches- tiuni, cât și pentru a se puteă lucră cât mai mult în sec- țiuni. In interesul Academiei, să sperăm că această partici- pare va fi pe viitor cât mai vie. Fac asemenea urări și pentru participarea în număr mare a colegilor noștri ono- rari și corespondenți. In acest scop s’a luat chiar dispo- ziția de ai invită la toate ședințele publice prin adrese personale. In aceeaș dorință de a se desvoltă autoritatea morală a instituțiunei noastre, ziceam acum doui ani, că ar fi bine ca persoanele străine de Academie, să poată nu numai să publice lucrări în Anale, ci să facă și cetire în ședințele pu- blice. Mai ziceam că în acest chip s’ar înlesni multor tineri savanți prilejul de a se face cunoscuți și mai cu seamă de a se devotă studiului lor, iar Academia ar puteă să-i apre- cieze mai bine în vederea alegerii de membrii. Regulamentul s’a modificat în acest sens, dar cu regret n’am avut până acum asemenea cetiri. S’a mai schimbat regulamentul în privința împărțirei și acordărei premiilor, care chiar în această sesiune se vor decerne după nouile dispozițiuni. Această prefacere ni s’a părut mai grabnică, pentru a puteă dă secțiunilor o auto- nomie care să ofere deplină garanție scrierilor. Am fi dorit să mai introducem o modificare, de natură a ne permite să dăm, nu numai premii și burse, ci și aju- toare pentru studii și diferite cercetări speciale, începute de REVISTA PĂDURILOR 67 persoane competente, dar cari nu pot fi isprăvite din lipsă de mijloace. Aceasta nu s’a putut face, fiindcă mai toate fondurile au o destinație anumită, dela care nu ne putem abate, căci ar însemnă să călcăm voința generoșilor testa- tori. Avem însă fondul fericitului Adamachi, al cărui testa- ment mi se pare, că nu se opune la o astfel de schimbare, în ce privește științele. Ar fi de dorit ca comisiunea acestui fond, care urmă să se ocupe de această modificare în anul trecut, s’o examineze și s’o pună în sesiunea de față plenului spre deliberare. A mai fost vorba de tipărirea într’o limbă străină, în cea franceză, a unui rezumat al lucrărilor Academiei, fie într’un buletin special fie în broșuri. Fiindcă nu s’a putut găsi fondurile necesare pentru scoaterea unui buletin regulat, ne-am mărginit la publicarea rapoartelor dhii Se- cretar- General, care a îngăduit străinilor să cunoască ac- tivitatea noastră. Mulți, din cei cărora s’au trimis, au răs- puns de primire, apreciind, în oarecare cunoștință de cauză f.ința și lucrările Academiei noastre. Asemenea s’au pu- blicat în unele reviste și ziare străine, Dări de Seamă și articole de informațiuni. «Journal des Savanta» din Paris spune chiar că datorează infcrmațiunile sale acestor ra- poarte traduse. Să sperăm că vom putea publică în curând un buletin regulat, căci Academia numără ca membrii onorari și cores- pondenți mulți bărbați eminenți, cari nu ne cunosc limba, dar față de care avem nu numai datoria, ci și interesul de a-i ține în curent cu activitatea noastră. Alte instituțiuni și Societăți de științe au astfel de buletine. De exemplu la noi Societatea de știință din Bucu- rești și Universitatea din Iași. Despre cea dintâiu am vorbit acum doi ani, iar în Analele celei din urmă se publică, în franțuzește, nu numai lucrări ale profesorilor Facultăței de științe, ci și a celor cari au trecut printr’însa. însemnătatea lor a făcut ca buletinul să fie prețuit în străinătate și chiar să se ceară, de reviste speciale, voiă de a reproduce unele articole. îmi permit asemenea a aminti dorința ce am avut cu toții, ca biblioteca să fie deschisă și seara, spre a puteă fi cercetată de cât mai mulți. Dela trecerea bibliotecei statului REVISTA PĂDURILOR la Academie, biblioteca noastră a rămas singură în București la dispoziția publicului, fără deosebire Atât înainte cât și după fuziune, s’a făcut totul pentru păstrarea cărților în bune condițiuni și pentru mulțumirea cetitorilor. Din neno- rocire nu s’a putut deschide și seara, de oarece după cum am constatat cu mâhnire, localul, cu sistemul lui de luminat și încălzit, nu prezentă destule garanții de siguranță, iar pentru mărirea construcției, sau pentru clădirea altei noi, ne am lovit de aceiași greutate: lipsa de fonduri. In discursul dela deschiderea sesiunei din anul trecut, gândindu-mă la locul întins din jurul Academiei, dedeam expresiune urărei ca între multe opere care vor aminti jubileul de 40 ani de Domnie a M. S. Regelui, să fie și un măreț edificiu, ridicat de stat, pentru biblioteca noastră. N’am avut fericirea să vedem împlinită această dorință, dar să nădăjduim că față cu trebuința ce se simte tot mai mult, și când împrejurările vor permite, înaltul guvern se va gândi la realizarea ei. Să mai sperăm că d-l Ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor va binevoi să revină asupra subvenției ce ne-a dat pentru «Publicațiunile Hurmuzachi * care la început,'în 1899, eră de 33.000 de lei, iar de atunci a fost scăzută la 10.000 do lei; mai puțin de a treia parte. Suma fiind mică cu regret am fost siliți să restrângem publicațiunea, deși documentele sunt adunate și stau gata de tipar. Tot în acest răstimp am propus o lucrare despre starea actuală a Românilor din Macedonia, studiată din toate punctele de vedere. In schița de program ce mi-am permis a citi anul trecut, când am oferit suma de 4000 de lei in acest scop, ziceam că lucrarea ya trebui să cuprinză și istoricul lor în secolul al 19-lea, cum și o analogie a scriitorilor străini, care s’au ocupat de dânșii. Am adăugat că rămâne Academiei, să delege un cunoscător și să întrunească programul definitiv, după care să urmeze. Până acum nu s’a putut face programul și nu s’a prezentat nici o propunere, dar cred că nu va întârzia, și sper că acest studiu, va aduce totdeodată, multe lumini privitoare la formarea limbei și la Istoria neamului românesc. Nădăjduiesc asemenea că Academia se va ocupă de această chestiune, și va chibzul și asupra altor mijloace pentru aducerea’ei la îndeplinire cât mai curând. REVISTA PACURILOR 69 S’a lucrat cu sârguință la Dicționarul Limbei române, Comisiunea vă va prezentă o fasciculă definitivă, și a avut grijea ca întocmirea dicționarului să fie cât de întreagă, cu un număr de citațiuni bine alese, însă limitat, după dorința M. S. Regelui care așteaptă cu nerăbdare, ca această lucrare să fie pusă cât mai neîntârziat în mâna tuturor. In ce privește ortografia Academiei am făcut tot ce am putut pentru adaptarea ei ce către cărturari. Astfel am obținut dela Ministerul de Culte partea de căpitenie, adică introducerea ei obligatorie în școale, iar frații de peste hotare, etimologiști pronunțați, s’au grăbit a o primi și a o răspândi. Am intervenit și la celelalte autorități și aci, la ziare la reviste și mai toți au pus-o în aplicare, uni cu oarecare schimbări, afară de «Monitorul Oficial», deși am mijlocit în mai multe rânduri. Am deasemenea plăcerea a vă comunică, că colecțiunea noastră de documente s’a îmbogățit mult în vremea din urmă. Pe lângă cele primite în dar, s‘au procurat din țară un număr foarte însemnat de acte, între care hârtii parti- culare, autografii, diferite scrisori, tipărituri, acte publice oficiale originale, de netăgăduită valoare pentru Istoria Renașterei României, în deosebi pentru epoca din nainte de 11 Februarie 1866. împreună cu d l Sturdza și cu d-1 Bianu, colegul nostru am fost la Constantinopole, unde am cumpărat o colecțiune de documente, tot privitoare la studiul Istoriei noastre na- ționale. Acestea se raportă la trecutul nostru dintre anii 1371 până la 1865 și sunt: multe berate, scrisori de ale Demnilor, poeme, discursuri, inscripțiuni pe morminte, rapoarte de ale Comisarilor trimiși în principate, acte relative la navigațiune, la comerciu, la veniturile și cheltuelele țărei. In sfârșit un material pentru Istoria noastră, prețios nu numai din punct de vedere politic ci și economic și cultural. Cercetarea men- talității, și a relațiunilor economice cu celelalte popoare, e de mare însemnătate, căci în lipsa unor scrieri speciale ele ne arată firea străbunilor noștri, și ne explică multe întâm- plări și fapte din Istoria noastră. In ce privește bunurile Academiei, Delegațiunea a făcut Onorați Colegi, tot ce a putut pentru îmbunătățirea lor, în marginele posibilității. Astfel: s’a ridicat în plan pădurea 70 REVISTA PĂDURILOR Roșiori și pădurea Perișor dela Țigănești, care s’a dat de curând în exploatare ; s’a înființat numeroase pepiniere și s’au făcut mai multe plantațiuni, în poeni și mai ales pe hotarele pădurilor, care s’au fixat prin șanțuri. S’a făcut o moară cu turbină pe moșia Măgurele Oteteleșanu; s’a con- struit și reparat case do Ad-ție, cantoane silvice, magazii, pătule și alte ecarete. Asemenea s’a măsurat moșia dela Măgurele-Oteteleșanu și s’a arendat locuitorilor în parcele. S’a studiat de aproape starea economică a sătenilor de pe celelalte moșii, în vederea unei arendări care să ocrotească munca locuitorilor. In baza acestor studii, am prevăzut apoi, ca arendașii să fio obligați a dă sătenilor un sfert din moșie ca pământ de arătură și islaz, în apropierea satului. Plata să se facă în bani, iar pentru cei cari nu vor puteă, s’a hotărît câtă și ce fel de muncă să facă de fiecare ectar. Pentru muncile executate în plus am stabilit acelaș preț caro nu va puteă fi scăzut in nici un caz, cum nu va puteă scumpi nici pământul co va dă peste suprafața do un sfert din moșie. Am mai pus con- dițiune arendașului, să oblige pe locuitori a cultivă cânepă in, plante de nutreț, leguminoase, cartofi, cum și să gunoiască locurile și să observe cu stricteță alternarea în culturi. Ca măsură moralizatoare i am cerut să nu învoiască pe săteni cari trăiesc în concubinagiu. Până acum nu s’a arendat nici o moșie în aceste con- dițiuni, de oarece contractele sunt încă în vigoare. Se vor pune însă foarte curând în aplicare, dacă nu va fi cu putință să căutăm moșiile în regie, sau să le dăm d’a dreptul la locuitoii. Am fost îndemnați la această îngrădire de interesul ce trebue să poarte sătenilor Academia, care, e și națională cum și de urcarea arenzilor. In timpul din urmă acestea au crescut peste măsură, și no-au dat de gândit, căci scumpirea lor nu eră tocmai îndreptățită do o îmbunătățire a cul- turei pământului, care să permită o creștere proporțio- nală a producțiunei, nici de introducerea unor noi venite accesorii. De altcum, suntem în drept a reglementă raporturile economice dintre arendaș și muncitorii locali precum e drept să intervină și Statul în transacțiunile dintre cetățeni, când REVISTA PĂSURILOR 71 acestea ating interesele lui, sau când tind la asuprirea celor slabi. Mai pe sus de libertatea transacțiunilor, care e un drept, isvorît din Codul civil, este, Onorați Colegi, dreptul sfânt al egalității, al existenții, fiecăruia ca om, fără care nu se poate închipui nimic durabil. Am luat măsurile ce am arătat, fără a atinge însă in- teresele proprietății, care e tot atât de trebuincioasă. In timpul de față evohițiunea universală tinde tot atât de mult la îmbunătățirea traiului clasei muncitoare, ca și la întărirea ideei proprietății. Protecțiunea muncei s’a legiferat în Statele de Apus. Acolo s’au ocupat întâiu de lucrătorii industriali, fiind cei mai numeroși, dar de curând se studiază aplicarea ei și la muncitori agricoli. O asemenea intervenire din partea Sta- tului, pentru stârpirea abuzurilor și regularea regimului muncei, s’a făcut și la noi, în măsură mai mică, în ce privește lucrătorii din fabrici și ateliere. Aceeaș solicitudine o merită de sigur muncitorii noștri agricoii, cari sunt în număr covârșitor, mai cu seamă că suferă mult și de lipsă de cultură. In ultimele decenii s’a făcut, ce e drept, mult pentru lu- minarea lor, dar suntem departe de acel minim de cultură, care e indispensabil orcărei bunăstări și progres! De aceia Academia, pe lângă condițiunilede care am vorbit, s’a ocupat de instrucțiunea și moralizarea locuitorilor de pe moșiile sale. A reparat și înfrumusețat bisericele din Măgurele, Olteni, Călmățui, Otetelișu, și a contribuit la desvoltarea lor cu materia] și cărți didactice. Am fost adânc mâhniți că cu toate această grije, Aca- demia deși n’a suferit de cât perderi mici; n’a fost scutită de o mișcare între locuitori. Instigați fără îndoială de alții, s’au dedat la devastări, ca la Olteni, unde au jefuit conacul ar- zând și distrugând mobilierul și bătând crunt pe arendaș și administratorul său; la Călmățui, unde a fost asemenea o mică răsvratire. Academia a mai dat tot concursul său preoților și în- vățătorilor, care sunt cei mai în măsură să lucreze la lumi- narea țăranilor noștrii. E de datoria noastră să le stăm în- tr’ajutor și să le dăm toate mijloacele pentru a’și împlini chemarea, căci trăind între săteni, dânșii sunt sfătuitorii lor 72 REVISTA PĂDURILOR cei mai de aproape. De la povețele ce le vor dă atârnă în parte isbânda spre binele țârei și ale neamului întreg. Fiind apoi mai toți oameni tineri, eșiți din școli cu cunoștințe în- destulătoare — cum ziceam în cuvântarea ce am rostit anul trecut la Congresul Corpului didactic înțeleg că nu trebue deșteptate în popor închipuiri primejdioase, speranțe ce nu se vor împlini, dar care pot ajunge să i îndrepte pe căi greșite. Lumină dar, cât de multă lumină poporului, spre a ștî cum să trăiască și să folosească puterea și darul ce-i a dat natura. Lumină, căci mai pe sus de robia banului și a pă- mântului lumea suferă de robia neștiinței, și numai lumina poate îrbunătățî și păstră cu adevărat bunăstarea omului Pentru personalul Academiei, am propus înființarea unei casse de pensiuni și chiar se fac rețineri de trei ani. S’a în- tocmit și un regulament, care urmează să’I luăm în delibe- rare în această sesiune, spre a se puteă pune în aplicare. Au mai fost și alte lucrări, despre care J)-I Secretar General va face obișnuitul raport. înainte de a sfârși mai îngăduiți, Onorați Colegi, a vă comunică că la recepțiunea dela Palat, cu ocazia jubileului, Academia a fost primită luând parte toți Membrii ei. Mândrii de o Domnie atât de îndelungată, cum n’a avut țara de multă vreme, am serbat această aniversare și printr’o ședință solemnă, în ziua de 12 Mai 190G. In tot deauna Academia a luat parte vie la tot ce pri- vește Dinastia, Țara și Neamul nostru. Ea a fost din tot sufletul alăturea de națiune, când M. S. Regele, înaltul ei Protector, a avut să îndure pierderi în Augusta sa Familie și când a fost suferind. Acum e adânc mâhnită de năpasta ce s’a abătut asupra țârei prin mișcarea dela sate. Deă Domnul ca această dureroasă încercare să treacă curând, și urmările ei, cari vor fi destul de grele, să fie șterse cât mai repede printr’o muncă încordată și unită a tuturor. Deă Domnul ca țara să iasă regenerată, întinerită, din această sângeroasă frământare între fii ei, pentru binele tuturor Românilor. REVISTA PĂTURILOR 73 AL VH1-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL nR AGRICULTURĂ ȘI SILVICULTURĂ DELA VIENA însemnătatea acestui congres, al cărui principal scop este de a se face cunoscut progresele realizate în ultimul timp în diferitele ramuri de producțiune agricolă și forestieră, nu poate fi pusă de nimeni la îndoială. Și pentrucă anul acesta el se va ține în capitala impe- riului vecin, nu prea depărtată de țara noastră, iar pe de alta pentru că de către comitetele secțiunilor respective s’au luat măsurile cuvenite ca chestiunile ce se vor trată să prezinte un interes de actualitate, atât din punctul de vedere practic cât și științific, suntem încredințați că Ministerul de Domenii, diferitele așezăminte publice de binefacere și societățile noastre agricole, — după pilda societății «Progresul Silvic», și a Admi- nistrațiunei Domeniului Coroanei, — nu vor lipsi de a trimite câte unul sau mai mulți reprezentanți, ca să participe la in- structivele ședințe ale congresului, precum și la numeroasele excursiuni proiectate. Marii noștri proprietari, în special, cari vor să se convingă de vhu cât de mari sacrificii se fac aiurea în folosul agricul- turii și silviculturii naționale și ce mare rol social îndeplinește această clasă în mijlocul populațiunii rurale în care trăiește în tot cursul anului, n’au decât să rupă odată cu deprinderea de a nu trece frontiera decât în toiul verii, când e vorba dc o vi- legiatură având de scop distracțiele, și să consacre, dc astădată o săptămână sau două cel mult, pentru ca, dimpreună cu cei- lalți membrii ai congresului, să viziteze câteva din întinsele domenii austriace. Bunul exemplu al faptelor săvârșite de alții pe terenul ameliorațiunilor fonciare,ar aveâ, desigur, un efect salutar asupra acelora cari mult pot face pentru ridicarea stării economice a acestei țări și pentru îmbunătățirea traiului țăranului român. Președintele de onoare al congresului, este consilierul intim contele Ferdinand Buquoy, fostul ministru de agricultură, iar președinte activ principele Carol Auerspcrg. 74 REVISTA PĂDURILOR Numărul secțiunilor constituite sunt 11, și anume: l-a secțiune. Economia politică (sindicate, credit personal și hipotecar, degrevarea pământurilor de datorii, statistica agrară, înrîurirea căilor de comunicație și condițiunilor comerciale asu- pra agriculturii și silviculturii stabilirea internațională a pre- țului produselor agricole și forestiere). A 2-a secțiune. învățământul agricol și silvic. Stațiunile de experiență inclusiv cele relativ la turbării. Cultura turliei. A 3-a secțiune. Agricultura și plantațiunile. Instrumentele agricole și mașinele. Organizația și conducerea exploatării. A 4 a secțiune. Zootechnia inclusiv chestiuni veterinare (creșterea animalelor bovine și economia alpină, creșterea cailor, a vitelor mărunte, a pasărilor, albinelor și producțiunea mă- tasei). A 5-a secțiune. Ameliorațiuni fonciare agricole și fore- stiere (irigațiuni și drenaj. Hidraulica agricolă și forestieră, operațiuni agrare. Corecțiuni de torenți și do lavine — ava- lanșe, — prăbușiri de zăpadă rostogolită). 6-a secțiune. Industrii agricole și forestiere (fabricațiunea zachărului, a spirtului, a amidonului, a uleiului și a malțului. Industrializarea lemnului). A 7-a secțiune. Măsuri de protecție pentru plantele agri- cole și forestiere (boalele plantelor, insecte vătămătoare și com- baterea lor. Ocrotirea animalelor folositoare, distrugătoare de insecte). A S-a secțiune. Economia forestieră. A 9 a secțiune. Piscicultura A 10-a secțiune. Viti și vinicultura. A 11-a secțiune. Pomicultura, legumicultura și grădinicul- tura. Industrializarea fructelor și a legumelor. Chestiunile de silvicultuiă, după cum relatează revista Centralblatl fur dos gesamte Forstwesen, după care reproducem detaliile de mai la vale, se tratează și în secțiunile 1, 2, 5, 6 și 7, cu toate acestea după ce se constituise secțiunea fores- tieră, din considerațiuni practice s’a alcătuit secțiuni separate referitoare la stațiuni de experimentațiune, la industrii forestiere și la protecție, astfel că acum referate forestiere nu se mai pot face decât în secțiunile l-a, a 2-a (învățământ) și în a 5-a (ame- liorațiuni fonciare). Chestiunile însă de interes pur forestier se va trată numai în secțiunea a 8-a. REVISTA PÂIXJRIIOR 75 Comitetul însărcinat cu lucrările pregătitoare relative la această din urmă secțiune se compune din d nii: L. Dimitz, șef de secțiune, președinte; A. R. cavaler de Guttenborg, consilier silvic și profesor, vicepreședinte și delegat al societăței fore- stiere din Ti rol și Voralberg; d-1 cavaler de Lorenz-Liburnau, silvicultor șef și dr. Walter Sedhczek, șef de ocol în serviciul Statului, ca secretar. Mai departe: d-nii Wilhelm baron de Berg, întâiul vicc-președinte al societății forestiere imperiale din Aus- tria; Ludwig baron de Berg, mare proprietar în Graz, delegatul societăței forestiere din Istria și Camiolia; Emil Bohmerle, consilier silvic; inginerul Carol Bohmerle, consilier silvic la stațiunea de experiențe forestiere; dr. A. Cieslar, profesor la școala superioară pentru cultura solului din Viena; G. Eisenmenger, director al bunurilor și redactor al revistei Oeaterr. Forat und Jagdzeitung; H. Friedl, consilier silvic superior în Ministerul do agricultură; I. Friedrich, consilier de curte și directorul institutului de cer- cetări forestiere; A Heidler, consilier ministerial și președinte al departamentului forestier pentru administrarea proprietăților Statului și ale Fondului; M. Hrdlieza, silvicultor șei și direc- tor al bunurilor din Strassnitz, delegatul societăței forestiere dinNoravia și Silezia; dr. Arthur Lemisch, deputat în Reichsrath, delegatul societăței forestiere din Carintia ; lulius Marchet, profe- sor la școala superioară din Viena pentru cultura solului; Theodor Micklitz, directorul bunurilor aparținând Fondului; Carol Pe- traschek, consilier al curței și președintele biuroului pentru Bosnia și Herzegovina; I. Pichier, consilier forestier, delegat al societăței forestiere din Bucovina; R. Rieder, consilier superior forestier, delegat al societăței forestiere din Carintia; I. Singerr consilier comercial, delegatul societăței producătorilor, comer- cianților și industriașilor de lemne; K. Strzemcha, consilier su- perior; dr. I. Trubrig, consilier silvic; I. Wachtl, profesor la școala sui>erioară pentru cultura pământului din Viena; profe- sorul F. Wang, consilier silvic superior în ministerul de agricul- tură, delegatul societăței forestiere din Austria de jos; I. Wiehl, consilier superior pe domeniele principelui Liechtenstein, dele- gatul societăței forestiere din Boemia; A. Wiltsch, consilier su- perior silvic în ministerul de agricultură; Prințul liugo dela și la Windischgrătz, mare proprietar, delegatul societăței fore- stiere din Istria și Camiolia. 76 REVISTA PĂDURILOR La început, se proiectase ca din secțiunea a 8-a să se facă mai multe subdiviziuni, s’a renunțat însă la aceasta de către comitetul respectiv în scopul de a se concentra forțele disponibile și a puteă luă parte la discuțiune toate părțile interesate. Pe de altă parte s’a întocmit programul de lucru, astfel ca să se poată discută toate referatele cam în timp de 20 ore (6—7 ședințe). Iată programul în chestiune, referitor la secțiunea a 8-a despre care ne ocupăm: 1. Infiin(area și întreținerea masivelor in scopul obținerei unei mai mari creșteri in volum și al unui lemn de mai buna calitate. Referenți: Anton Bakesch, silvicultor șef pe proprietățile contelui Czernich Hohenelbe, Boemia; /br/on cavaler de Gut- tenberg, consilier de curte și profesor la școala superioară pen- tru cultura pământului din Viena; G. lluffel, inspector forestier și profesor la școala națională superioară de păduri din Nancy, Franța; Hermann Deuss, consilier superior și director al școalei superioare de păduri din Măhrisch-Weisskirchen, Moravia; dr. Adam Schwappach, profesor la Academia forestieră din Ebers- walde lângă Berlin. 2. lmpor(an{a varietăților climaterice in silvicultură. lieferenți: dr. Adolph Cieslar, profesor la școala superioară țrentru cultura solului din Viena; A Engler, profesor la școala politechnică din Zurich Elveția; dr. 11. Mayr, profesor de eco- nomie forestieră la Universitatea din Miinchen. 3. Utilitatea împăduririi locurilor improductive. Mijloace pentru favorizarea lor. lieferenți: Pardă, inspector forestier în Beauvais (Oise) fost profesor la școala de silvicultură din Barres ; Oltavio Perona, profesor de economia forestieră la institutul forestier din Val- iombrosa, Italia; Konrad Hubbia, consilier forestier în Laibach ; Wissotzky, revisor de păduri în serviciul Statului din Rusia și profesor la institutul forestier din St. Petersburg. 4. Studierea de către stațiunile de experinienlalie forestiera relativ la transportul lemnelor și la construcțiuni. Referenți: Julius Marchet profesor la școala superioară pentru cultura pământului din Viena; Malhey, inspector forestier în Dijon, Franța; Dr. Ulrich Mașter, consilier național, silvicultor șef al orașului Zurich, Elveția. REVISTA PĂDURILOR 77 5. Masuri de luat in contra daunelor pricinuite masivelor forestiere de către fumul provenit din uzine. Referenți: Ludvig Dimilz, șef de secțiune; Carol Hcuss, consilier silvic forestier și consilier ministerial în Dessau Ger- mania; Dr. H. Wislicenus, profesor la academia forestieră din Tharandt, Germania. G. Ce măsuri sunt de recomandat ca să se înlăture și să se țărmurească pagubele pricinuite pădurilor de către insecte. Referenți: Dr. A. Echstein, profesor la academia forestieră în Eberswalde lângă Berlin; Henry, profesor la școala națională superioară de păduri din Nancy, Franța; Franz Keslercanck, profesor de silvicultură la universitatea Franz loscf din Agram. 7. Noi scopuri și metode In alcătuirea amenajamentelor. Referenți: Adolf cavaler de Guttenberg; G. Huffel, inspector silvic și profesor la școala forestieră din Nancy; Bichard Ko- pezky, consilier forestier la direcția de păduri din Gmunden ; Dr. Hermann Slolzer, inspector general silvic și director al școalei forestiere în Eisenach, Germania. 8. Bazele unui just impozit asupra pădurilor. Referenți: Dr. losef cavaler de Baucr, consilier superior financiar ; Max. Endrcs, profesor la universitatea din Miinchen 9. Masuri legislative relative la protejarea peisajelor și la întreținerea monumentelor naturale. Referenți: Dr. II. Convenz, profesor și directorul muzeului național din Danzig, Germania; L. Daubrte, director general de ape și păduri, secretar de stat în ministerul de agricultură din Paris; Ludvig Dimilz; Xaver Sicfert, consilier silvic su- perior din Baden și profesor la școala superioară tcchnică din Karlsruhe. 10. Comerțul european șî influența construcțiunei căilor de comunicație pe apă asupra lui. Referenți: Dr. Gunnar Anderson, docent la institutul suedez din Djursholm lângă Stockholm ; Leopold Hufnagl, director central al bunurilor prințului Carol Auerspcrg din Wlaschim, Boemia; Dr. Fr. Jentsch, profesor la academia fo- restieră din Miinden, Ilanovra, Germania ; lulius Marchcl; Mathcy, inspector forestier din Dijon, Franța. 11. O înțelegere internațională referitoare la fixarea uni- lăței de măsură, la sortarea și aflarea volumului lemnelor dc lucru. 78 REVISTA PĂDURILOR Referenti: Wilhelm Elmann, silvicultor șef și profesor la institutul forestier din Stockholm ; Dr. Bahl, consilier ministe- rial și silvic din Col mar, Alsacia; Dr. H. Martin, silvicultor șef și profesor la academia forestieră din Eberswalde de lângă Berlin Carol Teglas, consilier forestier și profesor în Schemnitz (Selmec bănya) Ungaria. 12. întrebuințarea lemnului de fag in industria chimica, considerațiuni technice și comerciale. Referenți: Dr. Ihrmann Kahlenberg, chimist ; Gregor Bencze, consilier silvic superior și profesor în Schemnitz (Ungaria). Afară de aceasta în prezența tutulor membrilor congresului și al secțiunilor se va ține 2 conferințe cu subiecte forestiere, dintre care una în limba franceză și alta în limba germană. D-nul consilier de curte și profesor de Guttenberg, profesorul Dr. Conwentz și Dr. Kahlemberg în 2 seri ale săptămânei în care se va ține congresul referitor la punctele No. 9 și 12 din program vor execută mai multe proiecțiuni luminoase. Fiecare participant la congres are dreptul de a face comuni- cări la fiecare punct al programului, cari după putință, se vor •tipări și discută. Referatele se vor pune la dispozițiunea membrilor câteva săptămâni înainte de ziua fixată pentru deschiderea congresului. Escursiunile vor aveâ de obiect: visita stațiunei de cercetări forestiere din Mariabrunn (o jumătate de zi), la locurile de ex- periențe de la Troppberg din ccolul Purkersdorf (o zi întreagă), vizitarea pădurei Grazten de pe domeniul cu același nume pro- prietatea contelui Carol Buquoy din Boemia (o zi întreagă); o călătorie In Karstul austriac (4—6 zile). Afară de aceasta, secțiunea economiei forestiere va parti- cipă la excursiunile, din mai multe regiuni bântuite de torenți ce se vor întreprinde de secțiunea a 5-a. Petre Antonescu. REVISTA PĂDURILOR 79 IN CHESTIUNEA TARIFELOR DE CUBAG1U «Revista Pădurilor» pe luna Octomvrie anul trecut publica, sub semnătură D-lui Inspector Silvic M. Tânăsescu, un articol intitulat: •Chestiunea tarifelor de cubagiu» Prin acel articol, se relevează lipsa unui tarif general de cubagiu, întocmit după date culese de la principalele specii silvice, cc vegetează la noi în țară și schițează, in general, un plan de lucru pentru reali- zarea acestui tarif. Silvicultorii și exploatatorii de păduri, precum și diferite alte persoane care vin sa’și recreeze spiritul In liniștea padurei, au ocaziunea: cei intâiu prin profesiunea lor, iar cei din urmă prin atracțiunea către pădure, să admire adeseori, trun- chiuri de arbori lipsite de crac până la înălțimi amețitoare. In asemenea împrejurări se naște dorința, curiositatea chiar, de a ști cât cubsază, ce volum are, cutare sau cutare arbore. Silvicultorii rutinați și exploatatorii versați in ale pădurei apreciază volumul cu o oarecare aproximație, dar cei nefa- miliarizați cu aseminea estimări din vedere fac aprecieri care de multe ori sunt prea departe dc adevăr. In asemenea ocaziuni un tarif de cubagiu, care să poarta cu ușurință in buzunar, este un prețios auxiliar și servește de bună scoală celor nedeprinși cu asemenea aprecieri. Dar, necesitatea unui tarif general decubagiu luată numai din acest punct de vedere n’ar fi așa simțită. Rolul de căpetenie al unui atare tarif este cu mult mai insamnat pentru că, el ne ușurează de muncă și cheltuială, lasându-ne timpul disponibil, ori de câte ori este nevoie de a găsi massa lemnoasă a unui număr oarecare de arbori sau a unui populament. La noi, pentru operațiuni dc cubagiu se întrebuințează tarife franceze sau germane, ori se întocmește câte un tarif de cubagiu local bazat pe cubagiul exact al unui număr res- trâns de arbori după cum se obișnuește cu ocazia amenajerei diferitelor păduri. Tarifele străine de și sunt bazate pe cubagiu! unui destul de mare număr de arbori, dar cum știm, că volumul unui arbore depinde de o mulțime de factori și circumstanțe, este de așteptat ca rezultatele ce ne dau, când ele se aplică la noi 80 REVISTA PĂDURILOR să fie mai depărtate de realitate decât în regiunea sau țara pentru care s’au întocmit. Dacă ne raportăm Ia prețul materialului lemnos în piețele de desfacere sau la locul producțiunei, observăm că în unele localități prețul lemnului brut s’a dublat față de prețul ce se obținea acum 6—7 ani, și In general prețul materialului lemnos s’a ridicat față de prețul de Înainte. Astfel stând lucrurile este timpul a ne interesa de alcătuirea unui tarif general de cubagiu pentru țara noastră. întocmirea acestui tarif de cubagiu cere însă: timp de lucru, muncă conștiincioasă și răbdare; alt cum lucrarea poate fi fără interes sau nu poate luă ființă. Uniformitatea în proce- deuri este de asemenea o condiție esențială și neutru acest scop sc cere, mai ales când lucrarea se face în colaborare, să se urmeze un plan comun. Lucrarea este destul de migăloasă și pentru a se termină este nevoe de cel puțin ani de zile; din acest punct de vedere este bine a depune ceva răbdare pentru a realiză o operă care să suporte orice verificare și să fie preferită dc taxator ca o icoană fidelă de volume de arbori. In materie de cubagiu ne-am ocupat și noi cu întocmirea unui tarif de cubagiu pentru molid. Datele trebuitoare la alcă- tuirea acestui tarif le-am cules odată cu amenajarea pădurilor dc pe Domeniul Coroanei Borca și Sabașa-Fărcașa din județul Suceava. Cu această ocaziune am doborât aproape 1000 arbori de esență molid și i-am cubat prin procedeul științific, consi- derând trunchiul secționat din metru în metru până la 7 centimetrii diametru; de crăci, așchii și restul Irunchiulu sub 7 c. m. diametru nu m’am ocupat in cubagiu fiindcă acest material n’are valoare acolo și deosebit de asta mi-ar fi răpit mult timp. Arboiii de mai sus s’au doborât in piețele de experiență ce am făcut In diferite siluaținni pe toată întinderea păduroasă a Domeniului de peste 20000 h-are și din coordonarea dalelor culese am alcătuit două târfe pe care găsesc oportun să le public, spre a sc putea face comparațiuni aplicându-1 la arbori dc esență molid din deosebite regiuni ale țărei. Tariful No. 1 dă volumul lemnului plin; iar tariful No. 2 volumul lemnului de lucru. Ambele dau volumul în funcțiune de diametru la 1 m. 30 de la sol și de înălțimea totală a arborelui. REVISTA PĂDURILOR 81 Lemn plin e considerat volumul arborelui, curățit de crăci, până la 7 cm. diametru; iar lemnul de lucru, volumul arborelui până la 15 cm. diametru din care s’a scăzut volumul scoarței, după cum se uzitează în localitate. In general, tarifele coprind datele de mai sus pentru arbori de esență molid cu diametre dc la 20 cm. până la 70 cm., din centimetru în centimetru și dc aci și până la 1 metru diametru din 10 în 10 cm ; lungimile sunt dale din doi în doi metri începând dc la 14 metri și mergând până la 46 metri după lungimile ce s’au constatat la diferiți arbori doborîți. De sigur că volumele ce ne dă acest tarif nu pot fi considerate de cât pentru localitatea, în care s’a stabilit, dar cred că s’ar putea întrebuința și pentru alte regiuni al țârei atunci când ne mulțumim a avea volumul arborilor și cu o aproximație mai mică. De altfel subsemnatul l’am comparat cu tarife întocmite, cu ocazia amenajărilor, pentru molid din altă regiune a țârei precum și cu tarife străine și nu am constatat diferențe prea mari. Incheiu acest articol cu speranță că nu va trece mult ca să se pue în lucrare tariful general de cubagiu, pentru a Inplini o necesitate de multă vreme simțită și pentru a răspunde la atâtea probleme forestiere nestudiate încă la noi. Ștefan Colțescu. Silvicultor ajutor al Domeniului Ceroasei. « 82 REVISTA PĂDURILOR Tarif de cubagiu pentru molid 1N0. 11) înălțimea totala a arborilor în metrii 14 16 18 20 88 24 26 28 30 82 84 36 38 40 42 44 VOLUMUL IN DECIMETRI CU Bl 20 i ; 229 249 276 300 322 345 368 21 251 273 304 329 354 379 405 22 275'299332 360 387 415 443 23 299 325 862 392 422 452 482| 24 316 353'392 425 457 491 524; 25 - 382 425 459 495 532 566 26 — 408 456 495 533 578 609 27 - 441 490 532 574 615 656 28 - 472 524 551 616 660 702 29 — 505 560 610 658 705 752 30 596 651 702 763 803 31 636 693 747 802 853 32 674 736 794 851 1'05 33 716 780 841 901 960 34 - -758 824 890 954 1.015 35 — _ — 871 942 1.009 1.072 36 •— — — 918 994 1.062 1.132 87 — —. — 967 1.0-17 1.119 1.191 38 —— 1.016 1.100 1.178 1253 39 — — 1.067 1.156 1.235 1.316 40 — 1.174 1.296 1.381 41 — — — 1.269 1.356 1.448 42 * — — 1.328 1.419 1.512 43 — — — — 1.389 1.481 1.582 44 _ _ — — 1.451 1.547 1.652 45 — — — — 1.614 1.720 46 — — — — — 1.683 1.793 47 — — _ — — 1.753 1.867 48 — — — — — 1.824 1.947 49 — 1.896 2.020 197 436 477. 519 565' 510 657 706 756 809 860 919 603 654 757 866' 922 982 975 1.042 1.334 1.105' 1.093' 1.168 1.155 1.232 1519 1.301 1.277| 1.371 1.349 1.439 1.418 1.508 1.484 1.586 1.552 1.665 1.625 1.728 lj695 1.808 1.770 1.884 1.843 1.960 1.917 2.039 1.996 2.123 2.0671 2.204 2.154 2.285 — — — — — 697 734 — — —— 750 790 — — — — — 8071 818 — — — — 864 908 — — — — ' 923 — — — — 984 1.035 1.096 1.144 — — 1.048 1.1(0 1.165' 1.216 — — 1.111 1.170 1.239 1.292 1 — — 1.179 1.241 1.314 1.371 — — 1.246 1.311 1.388 1.449 — — 1.314 1.383 1.465 1.528 — — 1.387 1.457 1.542 1.609 — — — 1.462 1.531 1.621 1.691 — — — 1.536 1.607 1.702 1.780 — — — 1.609 1.689 1.789 1.865 — — — 1.688 1.768 1.872 1.952 2.050 2.132 — 1.766 1.849 1.958 2.041 2.1442.229 1.844 1.931 2.045 2.137 2.244 2.327 1.928 2.014 2.133 2.229 2.335 2.428 2.009 2.104 2.227 2.322 2.432 2.528 2.091 2.189 2.319 2.409 2.538 2.631 2.750 2175 2.282 2.417 2.513 2.632 2.736 2.851 2.265 2.371 2.510 2.617 2.741 2.849 2.969 2.351 2.460 2.605 2.716 2.851 2.956 3.089 2.437 2 551 2.702.2.816 2.956 3.065 3.202 1) Tariful No. 1 di volumul lemnului plia Lemn plin e considerat volumul trunchiului pini la gros mea de 7 cm. in diametru. REVISTA PATURILOR 83 (NO 1) * 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 80 90 100 ÎNĂLȚIMEA TOTALA A ARBORILOR ÎN METRI 26 28 30 32 36 38 40 42 44 46 VOLUMUL ÎN DECIMETRI C U B I 2.098 2.232 2.368 i ............2.451 2.177 2.310, 2.258 2.396' 2 535 । । I I 2.525 2.643 2.799 2.917 3.063 3.183 3.326 2.614 2.736 2.896 2.998 3.162 3.304 3.442 2.704 2.837 3.004 3.123 3.280 8.407 ~ — ______I____________________1______ 2.258 2.396 2 535 2.704 2.837 3.004 3.123 3.280 8.407 3.560 2.334 2.476 2.621 2.795 2.925 3.097 3.227 3.388 3.511 3.677 2.417 2.558 2.707 2.848 3.022 3.198 8.383 3.481 3.635 3.799 ..............................o,,* nnr. .... - V . . . w 2.630 2.793 2.980 3.118 3.301 3.439 3.611 3.751 3.560 2.630 2.793 2.980 3.118 3.301 3.439 3.611 3.751 3.920 2.730 2.881 3.073 3.215 3.404 3.537 3.704 3.847 4.031 2.815 2.970 3.168 3.305 3.499 3.646 3.817 3.976 4.154 2.907 3.059 3.268 3.395 3.595 3.7M 3.931 4.083 4.254 2.993 3.181 3.359 3.494 3.700 3.854 4.046 4.191 4.354 I 3.091 3.231 3.447 3.585 3.796 3.953 4.140 4.310 4.478 3.183 3.332 3.544 3.686 3.903 4.053 4.243 4.418 4.603 3.271 3.414- 3.642 3.777 3.999 4.164 4.871 4.527 4.729 3.360 3.497 3.720 3 868 4.096' 4.252 4.463 4.686 4.841 3.459 3.580 3.819 3.959 4.192'4.352 4.555 4.742 4.954 — 3.663 3.907 4.061 4.300 4.451 4.672 4.850 5.051 — 8.756 4.006 4.164 4.409 4.550 4.762 4.957 5.163 4.662 3.893 5.064 5.274 4.747 ................ ~ 3.839 4.095 4.255 4.505 3.922 4.183 4.358 4.615 4.018 4.283 4.449 4.711 4.845 4.762 4.957 5.163 4.982 5.186 5.400 5.085 5.292 5.528 I 5.203 5.398 5.585 6.332 6.586 6.856 7.634 7.962 8.285 8.922 9.269 9.641 5.806 7.075 8.603 9.971 84 REVISTA PĂDURILOR Tarif de cubagiu pentru molid (NO. 2 o te ca . li 1 a.31 M ui ÎNĂLȚIMEA totala a arborilor in metri 14 16 18 20 22 24 26 28 80 82 84 36 88 40 42 44 VOLUMUL IN DECIMETRI C U B I 20 141 176 179 21 168 195 198 22 170 200 205 28 190 210 211 24 196 240 300 25 — 250 322 26 — 268 350 27 — 315 884 28 — 350 420 29 — 400 450 30 — — 470 81 — — 495 32 — 530 33 — 562 34 — •XX» 35 — — — 36 — — — 37 — — — 38 — — — 39 — — — 40 — — — 41 — — — 42 — — — 43 — — — 44 — — — 45 — — — 46 — — — 47 — — — & — — — 49 — — 188 201 230 288 320 344 198 205 250 298 855 377 208 270 315 390 425 218 253 300 352 425 450 250 297 340 389 465 485 380 426 500 520 550 590 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 — 1 1 1 1 1 1 890 400 440 477 500 545 600 680 — — — — 416 427 450 475 536 580 630 770 — — — — — 450 480 510 525 570 640 700 775 — — — — — 500 535 580 605 649 700 790 850 — — — — — 520 570 620 672 721 780 826 880 925 984 — — — 548 600 655 698 760 809 865 920 980 1.042 — — — 594 652 712 772 830 890 958 1.022 1.082 1.140 — — — 624 690 754 810 875 935 998 1.062 1.116 1.180 — — — 662 720 785 846 908 984 1.060 1.125 1.194 1.250 — — — 694 770 828 882 962 1.045 1.126 1.200 1.280 1.342 — — — 780 8<»2 866 935 1.016 1.098 1.160 1.230 1.815 1.382 — — — 770 856 928 998 1.076 1.168 1.195 1.265 1.355 1.125 — — — 810 892 970 1.045 1 135 1.225 1.230 1.300 1.372 1.425 — — — 855 945 1.030 1.110 1.208 1.248 1.928 1.350 1.450 1.526 — — — — 990 1.090 1.175 1.280 1.382 1.484 1.564 1.644 1.742 1.824 1.920 — 1.040 1.126 1.218 1.318 1.425 1.536 1.619 1.728 1.818 1.916 2.001 — —- 1.090 1.181 1.274 1.384 1.487 1.563 1.650 1.750 1.842 1.946 2.029 1.135 1.227 1.328 1.441 1.542 1.646 1.732 1.846 1.942 2.0482.141 — — 1.182 1.278 1.383 1.501 1.615 1.740 1.835 1.958 2.053 2.153 2.249 — —— 1.331 1.437 1.560 1.677 1.808 1.938 2.061 2.151 2.280 2.373 3.492 1.386 1.496 1.620 1.742 1.878 1.985 2.120 2.216 2.335 2.439 2.554 — — 1.443 1.557 1.686 1.813 1.955 2.062 2.201 2.308 2.432 2.540 2.660 1.503 1.636 1.756 1.893 2.040 2.149 2.294 2.405 2.540 2.645 2.778 — — 1.565 1.689 1 1.823 1.954 2.106 2.220| 2.340 ... 2.580 2.700 2.820 1 1 1 Tarifai No. •, dA volumul lemnului de lucru. - Lemn do lucru o considerat volumul trunchiului pici, la 15 cm. diametru (hr* ocoarți. REVISTA PĂDURILOR 85 ii P 50 51 52 53 M 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 80 90 100 (NO. 2) ÎNĂLȚIMEA TOTALA A ARBORILOR ÎN METRI 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 — V O L U M U L I N D E C I METRI CU B I 1.756 1.890 2.026 1 2.183 2.301 2.457 2.575 2.721 2.841 2.984 — 1.822 1.955 2.096 2.257 2.379 2.539 2.641 2.805 2.947 3.085 — — 1.891 2.029 2.168 2.337 2.470 2.637 2.756 2.913 3.040,3.193 — — 1.962 2.104 2.249 2.423 2.553 2.725 2.855 3016 3.139 3.305 — — 2.032 2.173 2.322 2.463 2.637 2.813 2.948 3.096 3.250 3.414 — — 2.254 2.417 2.604 2.742 2.925 3 063 3.235 3.375 3.544 — — 2.329 2.479 2.671 2.813 3.002 3.135 3.302 3.445 3.629 — — 2.406 2.561 2.759 2.896 3.090 3.237 3.408 3.567 3.745 — — 2.482 2.634 2.834 2.966 3.166 3.325 3.502 3.654 3.825 — — 2.576 2.764 2.942 3.077 3.283 3.437 3.629 3.774 3.937 — — 2.646 2.786 3.002 3.140 3.351 3.528 3.715 3.885 4.053 — — — 2.716 2.855 3.078 3.219 3.436 3.586 3.786 3.951 4.136 — — — 2.788 2.931 3.159 3.294 3.516 3.681 3.888 4.044 4.246 — — 2.857 2.994 3.217 3.365 3.593 3.749 3.960 4.131 4.338 — — — 2.917 3.038 3.277 3.417 3.650 3.810 4.013 4.200 4.412 — — — — 3.160 3.404 3.554 3.793 3.944 4.165 4.343 4.544 — — — — 3.285 3.535 3.693 3.933 4.074 4.286 4.477 4.683 — — — — 3.413 3.669 3.829 4.079 4.236 4.467 4.638 4.848 — — — — 3.543 3.804 3.979, 4.236 4.368 4.603 4.807 5.021 — — — — 3.675 3.940 4.106 4.368 4.502 4 742 4.949 5.185 — — — — — — — — — 4.842 5.037 5.224 5.445 — — — — — — — — 5.066 5.268| 5.504] 5.660 — — — — — — — — 6.107 6.369 6.628 6.882 — 7.137 7.315 7.712 7.976 — 86 REVISTA PĂDURILOR Bugetul administrației pădurilor Statului din Prusia pe 1907 Proiectul de buget pe 1907 a serviciului silvic prusian pre- vede la cheltueli, pe lângă diferite îmbunătățiri, o urcare a lefurilor personalului, îndeosebi a celui inferior însărcinat cu paza pădurilor. Aceasta ca urmare a stăruințelor depuse de societatea funcționarilor silvici prusieni și în baza justului principiu, că cu urcarea venitu- rilor pădurărești să se îmbunătățească treptat și soartea acelor, cari prin neobosita lor muncă contribuesc, în mod firesc, mult la acea urcare. Din cuvântarea ministrului de finanțe von Rheinbaben, ținută cu ocaziunea depunerei proiectului pe biroul adunărei deputaților în ședința dela 8 Ianuarie 1907, reproducem următoarele date intere- sante: După încheierea definitivă a compturilor respective și supra- verificarea lor s'a constatat la venituri pentru anul financiar 1905 un plus de 14,4 Milioane Mărci peste prevederile bugetare (exceden- tul total bugetar 49.966.900 mărci). Acest plus se datorește îndeo- sebi (aptului, că lemnul de lucru se cerea mai mult pe piață. Pentru anul financiar 1906 se așteaptă un plus de 9.5 milioane mărci la venituri, (excedentul bugetar 54.326.000 mărci). Proiectul de buget pe 1907 prevede, în conformitate cu proce- deul din legea pensiunilor militare, aplicată în întregul imperiu german, și pentru funcționarii civili urcarea dela ,blco sau */* din leafa a minimului pensiunei, la ivl& sau */s după 10 ani dc servi- ciu îndepliniți. Totdeodată se propune și urcarea minimului de pensiuni pentru văduve și alte îmbunătățiri cu privire la existența familiilor funcționarilor decedați. Asemenea sc prevede în buget o sumă considerabilă cu menirea de ajutoare a pensionarilor săraci, a vă- duvelor și orfanilor. I. Venituri. Venitul net din vânzări de lemne eră: în anul 1904 de.................................108.485.923 mărci > > 1905 ..................................... 108.841.397 » Total de 217.327.320 mărci în termen mediu dar pentru un an de . . 108.663.660 » Bugetul pe 1905 prevedea venituri din lemne în suma de..................................... 93.000.000 mărci Idem pe 1906 ............................. .... 98.000.000 > Idem pe 1907 prevede........................... 104.000.000 > REVISTA PA3UR1LOR 87 Venitul net al anului 1905 se repartizează astfel: Din vânzări de lemne de lucru ................ 86.177.670 mărci > > . » > foc...................... 22.663.727 » După media anilor 1904 și 1905 s’au încasat din produse accesorii 5.351.000 mărci anual. La această sumă se mai adaugă 43.000 mărci provenind din arendarea terenurilor dc hrană ale sil- vicultorilor, șefi de ocoale așa că bugetul pe 1907 prevede ca veni- turilor din produse accesorii suma de 5.394.000 mărci. Silvicul- torii cărora li se va luă terenurile dc hrană vor primi în schimb un plus de îndemnizări, plus ce sc prevede în buget la titlul chel- tuclilor. In total bugetul prevede la venituri suma de 111.150.000 mărci, după cum arată următorul tablou: Venituri din vânzări de lemne..................... 104.000.000 mărci » > produse accesorii............«... 5.394.000 » > » vânătoare.................................. 478.000 » » > extracțiune de turbă ... ... 179.000 > » > grădini zologice............................ 20.800 » » » contribuia la salarierea personalului . 827.600 » » » restituiri de avansuri..................... 150.000 » » a școlilor forestiere................................ 100.600 » Total: 111.150.000 mărci II. Cheltueli. a) Cheltueli permanente. Inființându-sc din nou 2 consilieri ai guvernului și 2 consilieri silvici, posturi devenite necesare din cauza creșterei afacerilor prin cumpărări dc păduri și terenuri neproductive, s’a prevăzut în buget un plus dc cheltueli la lefuri. Inspectorii silvici (Oberforstmeister) vor primi pe viitor, în cali- tatea lor de șefi dc secțiuni (biurouri), în mod uniform un supli- ment dc 900 mărci anual, care va fi luat în considerația la acor- darea pensiei. La titlul salariilor silvicultori.or sunt trecute 869 posturi de silvicultori, între cari 105 fără ocoale. S’au înființat, în urma achizițiunei de păduri și terenuri, 3 noui posturi de silvicultori șefi de ocoale și s’au desființat 17 posturi de silvicultori fără ocoale, constatate ca fiind inutile. Pentru 2 brigadieri silvici, administratori de păduri ale monasti- riior, s’au urcat salariile în total cu 500 mărci (la 1500 resp. la 2300 anual) și suplimentul dc leafă cu câte 150 mărci anual. Pentru salarierea brigadierilor silvici (Rcvierfdrstcr) și pădura- rilor cl. I. (Fdrstcr), cheltuelile pe 1907 s’au evaluat la 8.151.995 mărci, cu un plus de 1.160.105 mărci față de bugetul anului 1906. Intre cele 4533 posturi de pădurari cl. I s’au prevăzut 600 noui 88 REVISTA PĂDURILOR posturi de ași ziși pădurari cl. I ambulanți, înființate în mod provizor pe lângă silvicultorii șefi de ocoale, pentru acei aspiranți la func- țiuni silvice, cari au cel puțin cinci ani de serviciu împliniți. In schimb s’au desființat posturile de pădurari auxiliari. Lefurile brigadierilor silvici și pădurarilor cl. I se vor urca la 1400—2100 mărci, ale gardienilor definitivi la 900 mărci, iar supli- mentul de leafă pentru brigadieri se stabilește la 450 mărci anual. S’au înființat din nou un post de brigadier silvic și 4 posturi de pădurari cl. I. Pentru aceste 5 noui posturi și pentru un post transformat de brigadier sc prevede un plus la cheltueli de 900 mărci, ca supli- mente dc lefuri 600 mărci, ca suplimente la ținerea dc cai pentru 8 brigadieri și 6 pădurari cl. I cum și ca adaus la acest supliment pentru 1 brigadier un plus de 2.600 mărci. Pentru o mai lesnicioasă și mai eftină executare a lucrărilor de amenajament se vor întrebuință la lucrările de natură mecanică supraveghietori auxiliari silvici, cărora li sc va dă până la împli- nirea a 10 ani de serviciu o leafă de 100 mărci lunar. Suplimentul de scumpire a traiului pentru supraveghictorii auxiliari silvici s’a urcat la 10 mărci (dela 3 mărci) pe lună. Un capitol nou în buget este acela, prin care sc prevede pentru toți acei agenți inferiori ca supraveghietori auxiliari silvici, pădurari cl. II, supreveghietori dc dune, gardieni silvici și gardieni al lucrărilor accesorii, cari sunt obligați a aveă uniformă, un supli- ment pentru îmbrăcăminte dc 30 mărci pc an. In urma creșterei afacer lor financiare prin exploatări mai intensive și prin achizițiuni de terehuri sc prevede ca bonificațiuni (remize) pentru încasări, remunerațiuni și îndemnizări dc serviciu pentru casierii și perceptorii silvici, cu titlu provizoriu, un plus în buget dc 5.000 mărci și ca îndemnizări dc serviciu pentru casierii silvici definitivi un spor de 1.500 mărci. Fondul dc ajutoare a agenților eșiți din serviciu, dc pen- siuni și ajutor pentru văduve și orfanii agenților, s'a urcat dela 194 000 la 200.000 mărci. Pentru ajutorarea acelor persoane, cari deși ne având calitatea de funcționari, se găsesc sau au stat in serviciul silvic, cum și a familiilor lor se prevede in buget 20.000 mărci mai mult ca în anul precedent. Indemnizările de serviciu pentru silvicultori sporesc cu 97250 mărci. Ca îndemnizări se vor plăti până la 3.900 mărci. S'a constatat că suma în realitate necesară pentru plata îndemnizărilor este în termen mediu de 2.475 mărci. Sc calculează că aceste îndemnizări urcate se vor plăti cu începere dela 1 Octombrie 1907 la 250 silvicultori. Din excedentul acslora se vor plăti în parte salariile bugetare a brigadierilor și pădararilor ce n'au ponturi de pază, și cari sunt întrebuințați ca copiști atașați silvicultorilor. In cazul când silvicultorul dă brigadierului sau pădurarului fără pont de pază, întreținerea, în acest caz acela va primi 24 mărci lunar din salariul fixat pentru brigadierii sau pădurarii, cari n'au ponturi de REVISTA PĂDURILOR 89 pază, sau cu alte cuvinte silvicultorul va primi totalul sumei fixate ca îndemnizare. Prin acest procedeu se va face o economie de 40.000 mărci Ia lefurile brigadierilor și pădurarilor fără ponturi de pază și astfel comptul titlului respectiv din buget se prezintă cu un spor dc numai 69.610 mărci. Pentru doborâre, fasonare și transportul lemnului, sc prevede un plus de 660.000 mărci față dc anul 1906. Iar pentru plantații și culturi forestiere aceiași sumă că în anul precedent adică 5.250.500 mărci. Casc de serviciu pentru silvicultori sunt 708, cu 4 mai mult ca în 1906, iar cele pentru brigadieri și pădurari cl. I sunt în număr de 3763, cu 46 mai multe ca în anul precedent. Din motive dc simplificare a bugetului leafa directorului academiei forestiere dela Monden s'a urcat dela 7.500 mărci la 8.300 mărci pe an, aceiași sumă ce o primește și directorul aca- demiei forestiere din Eberswaldc. La titlul școlilor dc pădurari se prevede un spor de 1.500 mărci pentru un nou post bugetar dc învățător (conferențiar). b) Cheltueli extraordinare Degajarea obligațiunilor cc există în sarcina fiscului forestier prezintă un minus la cheltueli de 40.000 mărci față dc bugetul anului 1906, aceasta ca urmare a împuținării treptate a servituțelor forestiere. Pentru cumpărarea dc terenuri forestiere și amenajarea lor se prevede ca în 1906 suma dc 400.000 mărci. Pentru activarea construirci dc noui casc de serviciu cu dependințe pentru silvicultori și pădurari, casc cc mai lipsesc, sc afectează fondului dc con- strucțiuni forestiere ca supliment un plus dc 100.000 mărci față de bugetul anului 1906, în total dar 900.000 mărci. Pentru mutarea unei școli de pădurari în altă localitate se prevede o cheltucală unică dc 95.000 mărci, și 110.000 mărci ca prima rată din suma cu care administrația silvică contribuc la construirea unui dig de apărare. 90 REVISTA PĂDURILOR O 2 M cn 2 H i—< <: REVISTA PĂDURILOR 91 BOTANICA FORESTIERA Obscrvațiuiii asupra maladiilor arborilor. (Urmare 4, *) Maladiile telului. — In 1905 am publicat în «Revista Pădurilor* (pag. 304—308), niște detalii complimentare asupra maladiei cancerului acestui Flf. 15. arbore, așă de răspândit în pădurile noastre de câmp. Cercetările asupra ciupercii ce cauzează cancerul, au fost consemnate în 1906 în Complex rcndus dc VAcademic des Sciences, Paris, 29 Ia- nuarie, pag. 289 și următ. ’). Ea a fost descrisă ca gen și specie nouă Trematovalsa Matruchoti, dedicată d-lui L. Matruchot, micolog francez, profesor la școala normală superioară. Noul gen își explică etimologia prin transiția ce face dela genul Trematcsphaeria dintre Amphisphaeriacec la Pseudovalsa din familia Mclanconideelor, mai ales prezintă un caracter comun cu primi din Ff. 16. aceste două familii faptul că.peritecele pot deveni din profunde superficiale 1) Vexi «Kev. Râd.» din l!>05, Decemvrie. 2) Noncvon chmxpigKon parările, Trematovilia Matruchot', coimohZ le rhancre du Tilleul. 92 REVISTA PĂDURILOR După această din urmă publicațiune, observațiunile mele ulte- rioare m’au făcut să bănuesc că ciuperca despre care am vorbit în «Rev. Păd.», 1905, pag. 307, rând. 24 și urm. nu e altceva decât tot o formă a speciei cancerului. Cceace am luat drept Exosporium Tiliae, ar fi atunci forma Coryneum a genului Trcmatovalsa. Peritecele amin- tite ar semăna perfect cu ale genului Vaharia, însă sporii afară de cu- loare (sunt hialini) pot fi considerați ca la fel cu cei de Trematavaba căci am observat și la această din urmă spori divizați numai în două celule. Ciuperca noastră ar fi ded o Mclanconidee. Fig. 15 arată un trunchiu tânăr de tei (TUia tomentosa) cu o mul- țime de cancere. E demn de observat faptul găsirei în toamna trecută, F ig- M. de către d-l Drăcea, elev în Școala de Silvicultură, a unui cancer ascuns cu totul sub coaje, așa că numai în- tâmplarea a făcut să fie descoperit. Părăsitul s’a introdus printr’un mu- gure dormitor și a săpat lemnul la întuneric. Maladiile stejarului. — Am vorbit despre tumorile negre ale stejarului, maladie tot așă de comună ca și can- cerul teilor și cunoscută tutulor d-lor Silvicultori Faptul coincidenții pe acelaș trunchiu a tumorilor cu fruc- tificațiile de Bulgaria polymorpha m’au făcut să bănuesc la început că ar puteă să existe oarecare relațiune între ele,cu toate că mi se păreă curios ca o ciupercă discomycetă să prezinte formele caracteristice ale fumagi- nei (Cladosporium, Torula, Conio- thecium, fig. 14, A și B, etc. ceacoper tumorile, mature. Semănând însă spo- rii de Bulgaria pe de oparte, pe de alta sporii de fumagine, pe agar-agar, gelatină și bulion, am constatat că sunt două ciuperci deosebite : cea dintâiu ne dă prin cultură forma Botrytis caracteristică Discomycetelor vecine cu Pezizeele de ex., pecând cea d’a doua dă în mod constant forma Penicillium. Rezumatul observațiunilor asupra tumorilor stejarilor, fu publicat tot în Compta rendus 1907 pag. 582—584 *). 1) Veii «R«v. PM » 1*5, Decemvrie, pr- 4*3-430. S) Sur MM pMnoment de preudomeirphose vegetale analogul <1 la pirudomorpkote dej minerau^. REVISTA PĂDURILOR 93 De acî voiu reproduce câteva părți mai interesante, cari vor com- plecta cele scrise în «Revista Pădurilor». «Tocmai în anul trecut, îmi putui dă socoteală de structura ace- stor tumori, găsind alături de tumori, unde analiza microscopică nu re- levă decât prezența unică a unor filamente myceliane groase, galbene sau brune, ghemuite într’un stroma de psoudoparenchym, altele cari aveau aceeaș structură ca scoarța arborelui. Tumoarea netransformată eră un fel de tubercul de dimensiunea unei nuci, purtată de o ramură mult mai subțire ca ea, ca o gală,de Cynips O secțiune transversală ne arată lame de rhytidom identice cu aieloa ale scoarței normale, numai că erau dispuse în evantai sau mai bine în stratificațiune discordantă pe liberul secundar neanexat care păstră poziția sa normală. O secțiune asemenea într’o tumoare transformată ne arată aceiași diviziune în lame, alternativ întunecate și deschise, cari pe secțiunea transversală sau ra- dială pleacă din profunzime și diverg în evantai către periferie, pe când pe secțiunea tangen- țială dau un aspect încă și mai pestriț: pe un fond deschis se văd linii întunecate de hașuri brune ra- diind către centrul tu- morei; aceste linii sunt tăiate de strii concentrice clare. In mijloc se vede o re- giune formată de dun- gi negre cuneiforme pe un fund albicios >); această regiune se continuă până în ini- ma arborelui în pu- tregaiul lemnului. • Explicația acestei stranii structuri a unui stroma compa- rabil cu o fructifica- țiune de Polypor sau l8- de Xylariee este, după părerea mea, următoarea: Ciuperca, care este un părăsit de răni, după ce a pătruns prin tăietura unei ramuri sau prin- tr’un mugure dormitor rănit, s’a substituit puțin câte puțin țesutului tumorei pe care o consider ca o umflătură cicatricială pe care scoarța a format-o împrejurul locului infectat. Ea lucrează cu filamente de grosime și colori foarte diferite, după regiunile ce trebue să înlocu- 1) Acest aspect se poate binițor Înțelege, examinând Gg. 13 pag- isSdin «Rev. Pad », 19Cft. Sâmburii cei negri din C tneemnati cu n.n. «unt Urii negre rupte, iar lacunele sunt provenite din uscarea tumorei. 1)4 REVISTA PĂDURILOR iască. Dacă, do ex. e o regiune clară ca pluta moale sau pachetele de celule pietroase, va întrebuința filamente foarte fine (1—diametru), aproape hialine dând naștere prin anastomosa lor unei rețele inextrica- bile, parcursă de filamente mai groase (61 în mediu) și de un galben mai închis ; dacă din contra trebue să reproducă o zonă foarte închisă, ca pluta tare sau oarecari părți ah liberului moale, va întrebuința hyphe de un brun negru și cu peretele foarte gros (până la 12> diametru). In sfârșit, dacă e vorba de o nuanță intermediară, vom avea o înpletire . « . . . . Căutând să cultiv sporii tumorei sau myceliul ei, am obținut totdeauna aceleaș culturi ca și pentru fructifica- țiile ce se găsesc pe ramurile moarte ale aceloraș arbori >). Acestea sunt peritecele unei ciuperci necunoscute care, după părerea mea trebue să fie incor- porată genului Trematovalsa și trebuind să facă parte din familia Mclanconidcelor. Lucru curios, aceste peritece sunt pre- cedate de spori formați pe cale endogenă în celule mame având valoarea unor asce. Aceste pyc- nide aparțin cu siguranță ciu- percii peritecelor adevărate. • Propun, pentrn acest fe- noment, de substituțiune a unui organism vegetal unui țesut vegetal, cu conservarea volumului, formei și aspectului acestuia din urmă, numele de pseudomorfoză sau epigenie vegetală. • L’am găsit realizat până acum pe Quercus Cerris, pedunculata și confcrta și într’un mod incomplect pe un trunchiu bătrân de molid (JY- cea excelsa*), din Carpați și pe ramuri tinere de salcie (Sălii vitellina I) Mici puncte Obscnând bine gârm câ sunt mii multe puncte grupate Impreunâ î) Ace»l exemplar mi a'a adu» de titre elevii stagiari dela Tarcâu In Februarie 1906. E numai o bucali djntr'un trunchiu «roe. Lemiul prezinți duramenul putrezit tn modul uimitor ; inelele anuale »unl perforate, prezentând in mod exagerat aspectul inelului por©» de stejar. In afara pitici atacate, se otlâ o zonâ de protecție violacee limitând albumul. REVISTA PĂDURILOR 95 și fragili»). Pe părțile moarte ale ramurilor vii cu tumori de salcie, am găsit peritecele unui Fencstella, precedate de pycnide cu spori endo- geni, dar ale căror relațiuni reciproce mi sunt necunoscute». Partea putredă a lemnului este după tăierea arborelui atacată de insecte care o distrug, prefăcând-o într’o pull>ere neagră ca drojdia de cafea, cam în felul cum rod furnicile. Insecta de care e vorba e însă un coleopter. Astfel fig. 16 și 17 ne arată secțiunea longitudinală a unui lemn de tăiat, iar fig. 18 acelaș în secțiune transversală. Astfel se pre- zintă foarte multe lemne aduse în București pentru foc. Mai e de observat că alte coleoptere dis- trug cu desăvârșire tumorile negre tot după tăiarea și uscarea lemnului, reducând astfel ciuperca într’o masă brună de rumegătură; așa cevă se întâmplă și cu marile ciuperci basidiomycetc cum sunt bureții de copac. Fig. 19 no arată aspectul coajei da stejar podunculat dela Snagov despre care s’a vorbit în «Rev. Păd.- 1905, p. 430 în notă. Această scoarță e acoperită de insecte și de depozitul negru al ciupercii. Mijloace de combatere a maladiei tumorilor stejarului. — Depreciind colosal lemnul arbo- rilor bătrâni, pe care-1 reduce în stare de iască, se impune luarea de măsuri preventive și de combatere. Aceste măsuri le vom luă având în vedere următoarele observațiuni: 1° Tumoarea coincide totdeauna cu locul unde a fost o ramură ruptă sau mugure sdrelit, acolo se acumulează apă care stag- nând, formează cel mai bun mediu pentru cultura ciupercii. Astfel d-1 Rapoțcscu, stagiar silvic, observă la Malu-spart două tumori una d’asupra alteia, fiecare având lemnul putrezit d’asupra și dedesubt. Intre cele două putregaiuri există însă lemn sănătos. 2° Maladia se propagă prin sporii tumorei to. și ai fructificațiilor de pe ramurile moarte. 31 Pedunculatul chiar dacă prezintă începuturi de tumori pseudo- morfice, ciuperca însă n’am văzut-o până acum atacând rău lemnul. Gârnița încă e rar atacată. Consiliem dar următoarele mijloace: 1) Cu ocazia tăierilor și elagagelor, se va observă modul cum să se facă tăierea ramurilor, precum și doborîrea arborilor, cu să nu sdrelească scoarța celor rămași vii. 2) Tăierea tumorilor când se poate, exploatarea de preferință a arborilor cu tumori și arderea ramurilor moarte cu puntișoare negre. 3) înlocuirea în localitățile atacate, pe cât se poate a Cerului prin pedunculat or dacă nu, cel puțin prin Gârniță. REVISTA PĂDURILOR Maladiile Mărului. — Multe din boalele arborilor fructiferi sunt în legătură cu reaua compoziție a solului și cu împrejurările atmosferice La Brănești, în primăvara trecută, D-l Droc, șeful ocolului, îmi atrase atenția asupra unor meri acoperiți de cancere. Aceste cancere erau roase la suprafață de insecte și apoi acoperite de depozitul de fumagint (fig. 20). Până acum nu cunosc natura acestei ciuperci; în orce caz, cancerul cred că trebue atribuit gerului. O altă maladie ce mi s’a semnalat în jud. Romanați, fu Păduchele jânoa (Schizoneura lanigera Hausm.) lesne de cunoscut după învelișul lânos cenușiu ce acoperă ramurile și cancere de diferite mărimi. Am re- comandat >) curățirea ramurilor și cancerilor frecându-le cu o perie și ungerea locului cu o alifie constând din 1 parte grăsime de cal, 1 parte catran, 3 părți alcool și câteva boabe de sare. Pentru lemnul bătrân se adaugă încă'/4 parte acid fenic impur. E bine să se deâ și gunoi mult la rădăcină. N. lacobescu. —-«W-------------------- COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE In urma deciziunii consiliului central de administrație dela 22 Martie a. c. și conform statutelor, d-nii membrii ai societății au fost convocați în adunare generală, în zilele de 7, 8 și 9 Maiu a. c., orele 8*/t seara, în localul Administrației Domeniului Co- roanei, unde este sediul societății. Ordinea zilei va fi următoarea: 1. Cuvântarea dc deschidere a d-lui Președinte ; 2. Raportul de expunerea activității și situațiunii financiare a societății ; 3. Prezentarea budgetului pentru anul 1907—1908; 4. Alegerea comisiunii pentru verificarea compturilor pe anul 1906—1907 ; 5. Desbaterca următoarelor chestiuni : a) Regenerarea pădurilor de stejar. Critica crângului compus aplicat în pădurile noastre (continuare). b) Dintre esențele exotice, cari sunt acelea cari sar putea introduce cu folos la noi, în formarea de păduri (continuare); c) Pădurile comunale și în devălmășie ale Transilvaniei și țărilor vecine, locuite dc Români, referend d-l Profesor Gcorge Maior. 6. Aprobarea raportului comisiunii dc verificarea gestiunii financiare. * 1) Sonuer A RthrU- PflanMnuchutx. REVISTA PĂDURILOR 97 Relativ la injectarea traverselor. După revista «Wochenschrift (Or Bahnmeister» durata (de în- trebuințare) traverselor neinjectate pentru căile ferate este de 12—15 ani pentru cele de stejar, de 2—3 ani pentru cele de fag și de 5—7 ani pentru cele de pin sau molid. Prin injectare cu chlorură de zinc (Zn Cl,) sc obține o durată medic de 16 ani pentru traversele dc stejar, de 5—8 ani pentru cele de fag și de 7—12 ani pentru cele de pin sau molid. Traversele dc stejar preparate după proccdeurile așă zise combinate durează 18—20 ani, cele dc fag 14—16 ani, iar cele de pin sau molid 13—15 ani. Durata traverselor dc stejar gudronate este de 25 ani, a celor dc fag dc 30-35 ani și a celor dc pin sau molid de 18-20 ani. Având în vedere cifrele de mai sus, este foarte natural ca întrebuințarea traverselor de fag gudronate să merite o deosebită considerațiune. Diverse administrații de căi ferate au obținut dejă cu ele rezultate foarte bune. Traversele de fag gudronate se pre- feră în deosebi în tuneluri lungi. Ele au înlocuit pe cele de fier in tunelurile Gotthard și Arlberg In noul tunel Simplon, cel mai lung — s’au întrebuințat ca 20 mii de traverse de fag gu- dronate. C. P. H. -------------- BIBLIOGRAFIE Proprietățile și altitudinea forestieră a principalelor specii lemnoase, ce se găsesc în Germania. Lucrarea aceasta a domnului Dr. Richard Hess, complect pre- lucrată în ediția a lll-a, arc menirea unui manual pentru studenți, silvicultori și proprietari de păduri. Partea întâia a acestei lucrări servește tot odată ca introdu- cere și tratează în mod general diversele formațiuni ale pădurilor și repartizarea speciilor lemnoase după diferitele lor proprietăți. In a doua parte, mai voluminoasă, sunt descrise proprietățile unui număr dc 80 specii lemnoase. Diferitele specii sunt tratate după unul și acelaș plan pentru fiecare, cu deosebirea că despre spe- ciile ce sunt mai importante pentru silvicultori, sc vorbește mai pe larg. Divizarea în specii lemnoase indigene și străine, parc a nu fi convenabilă. 7 98 REVISTA PĂDURILOR Indicațiunile asupra altitudine! diverselor specii, sunt bazate pe observațiuni făcute în diferite stațiuni, sunt deci și ele diferite, ceeace este un inconvenient. Autorul tratează în lucrarea sa despre 22 proprietăți diverse pentru fiecare spcciă, chiar și în cazul când vreuna din proprietăți nu are nici o importanță sau nu se poate constată cu siguranță pentru specia respectivă. Așă de pildă se notează pentru fiecare facultatea de ameliorare a solului, adică, după cum afirmă Hess, facultatea de a redă solului o cantitate considerabilă de resturi de plante, producând prin aceasta c îmbogățire a solului cu substanțe nutritive vegetale și minerale. Această proprietate însă se poate observă, după părerea d-lui Dr. Kienitz, numai cu puțină siguranță mai mult acolo, unde speciile d2 arbori se găsesc pure, în masive sau în buchete. Așă se spune despre plopul tremurător (Populus tremula), că facultatea sa de ameliorare a sclului e foarte mică. Or, după cum ne spune Kienitz, cazurile când solul este complect acoperit de frunzele căzute din coronamentul plopilor, așă încât o vegetațiune sub acei arbori este aproape imposibilă, sunt dese, în deosebi prin- tre buchetele de Populus tremula din estul Germaniei. După afirmările autorului, facultatea dc ameliorare a solului cu specia Robinia, ar fi asemenea foarte mică și solul ar deveni sărac sub masivele ei pure. Kienitz însă ne comunică, că dintre speciile lemnoase, cultivate în Germania, nu există o alta, care să amelioreze mai degrabă solul în sensul de mai sus, ca specia Robinia. Și se poate observă lesne că sărăcirea solului, — care după autorul lucrărei survine foarte repede — nu se întâmplă In masive mai bătrâne de 60 ani. Autorul mai afirmă că fertilitatea în masivele pure de pin ar suferi după al 40-lea an. Lu:rul acesta ar fi foarte trist, dacă s'ar adeveri. După Zcittchrift fur Forst und Jagdwesen * ♦ ♦ Tabele pentru determinarea principalelor plante lemnoase a pădurilor germane și a câtorvâ plante străine cultivate în Germania. Sub titlul de mai sus a apărut în editura J. Neumann din Neudamm, o lucrare datorită silvicultorului E. Hermann, lucrare ce conține 5 tabele pentru determinarea plantelor lemnoase ger- REVISTA PĂDURILOR 99 mane și a unui număr de plante exotice, după frunzele, mugurii, lemnul și semințele lor. întâia și a doua tabelă servește pentru determinarea foioaselor cu frunze căzătoare, după frunzele și mugurii lor; a treia pentru determinarea foioaselor cu frunze per- zistente, a rășinoaselor dc proveniență germană și a unui marc număr dc proveniență străină, după frunzele și acele lor; a patra și cincea pentru determinarea semințelor forestiere și a lemnului. Prin aceste tabele se poate determină o plantă lemnoasă fără flori și fructe, repede și în mod sigur; astfel ele sunt pentru înce- pătorul în silvicultură și de multe ori și pentru cel mai versat un prețios ajutor. Dispozițiunca materiei este practică, diagnozele sunt precise și fără detaliuri secondare, iar nomenclatura favorizează numirile latine cele mai uzitate da silvicultorii și botaniștii mai vechi. Această carte va fi un ajutor binevenit pentru mulți silvicul- tori, mai ales pentru determinarea plantelor lemnoase exotice, ce se cultivă în timpul din urmă în măsură mai mare, având în vedere și eftinătatea ei, căci costă numai 2.40 mărci. C. P. H. --------------M2O-------------- INFORMAȚIUNI Comitetul central al Societăței «Progresul silvic», în ședința dela 22 Martie a. c., a delegat pe d-l Inspector silvic Petre Antonescu, a o reprezenlâ la Congresul de agricultură și silvicultură, ce se va ține la Viena în zilele de 8 Maiu și următoarele. * * • In comptul exercițiului 1906—1907, până la 28 Februarie a. c., s’au incasat Lei 5.615.432 hani 12, prevederile budge- tare fiind de 5.500.000 Lei. * * * Din 22 păduri licitate, pentru exploatare, în ziua de 24 Februarie a. c., s’au adjudecat provisoriu 13 păduri, din cari s’a confirmat una. * * * La 26 Martie s’au ținut licitații la Iași, Bacău, Bârlad, Buzău, Ploești, București, Pitești, R.-Vâlcea, Craiova, Con- 1*M)REVISTA PĂDURILOR stanța și Tulcea, pentru vânzarea spre exploatare a 201 pă- duri, Monitorul Oficial No. 274 907, din cari s’au adjudicat provizoriu 51 păduri. ♦ * * Până la 1 Aprilie a. c., s’au făcut următoarele înaintări, numiri și mutări în serviciul silvic: D-1 silvicultor asistent I. Nicolau Grigoraș a fost înaintat silvi- cultor cl. II și numit șef al ocolului Ghermănești (Fălciu); D-1 silvicultor cl. II Cotul ant in Ghcorghc, c\\n Administrația cen- trală, a fost numit șef al ocolului Vaduri (Neamț); D-1 silvicultor cl. II I). Danielopot, șeful ocolului Ghimpați (Vlașca) a fost mutat la ocolul Horezu (Vâlcea); D-1 silvicultor cl. I Anastase Dumbrăveanu, șeful ocolului Horezu, a fost mutat la ocolul Țigănia-Drăgănești (Teleorman); D-1 silvicultor cl. II 37. Popescu, șeful ocolului Țigănia-Drăgă- nești, a fost mutat la ocolul Adâncată (Dorohoi); D-1 silvicultor cl. II Florea Voicu, șeful ocolului Adâncată a fost, mutat la ocolul Comana (Vlașca); D-1 silvicultor cl. I Ferdinand Zahatof, șeful ocolului Comana, a fost mutat la ocolul Ghimpați (Vlașca). D-nii G. Năstăsescu și lloria Laxdr, absolvenți ai scoalei speciale dc silvicultură dela Brănești, au fost primiți în corpul silvic, ca silvi- cultori asistenți și au fost numiți cel întâia în Administrația centrală și al doilea ca secretar la școah superioară de silvicultură. ♦ ♦ * Conform, art. 13 modificat din statute, comitetul a declarat că ne- făcând parte din societate, pentru neplata cotizațiunilor și abonamen- telor pe mai mulți ani, pe următorii membri și abonați: Bantas V., Belinschi Oh., Codreanu I. G. Jomir, Corodeanu I-, Cratero O vid iu, Moțuno Gh, Rusescu D. R., Antoniu lacob, Epitropia sf. Spiridon (Iași) Filipescu Gh., Manoliu C., Bămniceanu I. și Tașcă Fr. ♦ * * Până la 31 Martie au achitat complect cotizațiile și abonamentele următorii: Membrii. — Alimănișteanu C. N, Angelescu D., Armașescu C. Bolu Olimpiu, Broșteanu C., Candiani I. A , Deinetrescu Olteanu St, Dumitrescu Th, Eleuterescu I. C., Georgeacu N., Golgoteanu Gh. I., lacobescu N., Ivănescu I. D, Manea Belu, Marcovici D. St, Mărculescu Al., Marinescu N, Papinian D. Popescu I., Popovici Gh, Precup. A., Rizescu D., Saegiu N., Șomănescu Sava, Velescu N, Drăgan D. Mihaib adecă în total 136 din 211 membri. Abonati- — Popescu B. X., Opran C., Popescu Gh. I, adică în total 31 din 54 abonați. ----------------«r------------------- Tip- GUTENBERG, Joseph Gobl, Bucurcscl. REVISTA PĂDURILOR 101 ACADEMIA ROMANA Cuvântarea pronunțată la deschiderea sesiunei de către d-l președinte Jon Kalinderu Onorati Colegi, E prima dată când suntem chemati a proclama premiile în ședință publică solemnă. Aceasta o facem potrivit art 17 din noul regulament care prevede că odată cu proclamarea premiilor acordate, să se citească în ședință și rapoartele speciale asupra tuturor operilor premiate. Proclamarea premiilor în acest mod nu e o inovațiune căci a existat și în vechile dispozițiuni. Ea ființează de multă vreme Ia instituțiile analoage din alte părți, și are de scop ca să dea o solemnitate decernării recompenselor și un imbold mai mult la isbândă mai departe. Aflându-mă la sfârșitul misiunei mele de președinte, simt în momentele acestea un sentiment de regret ca să nu zic de tristeță, sentimentul despărțire! de o sarcină scumpă inimei, și pe care ’l-au simțit toți colegii ce au avut parte să ocupe scaunul prezidențial în această incintă. Am însă mângâerea că mi-a fost dat să prezidez în anul jubilar, în care țara întreagă s’a bucurat de împlinirea a 40 ani de domnie fericită și rodnică a M. S. Regelui. La aceste serbări naționale, Academia a luat parte cu toată însuflețirea ce i-o da sentimentele sale pentru Suveran și dinastie, într’un an când împlinea și ea patru decenii de activitate pe ogorul culturei române. Asemenea mă bucur că pot prezidâ ședința de azi, și că trei ani dearândul am avut onoarea să conduc întrunirile și lucrările Academiei, care e călăuzită numai de dorința de a servi cât mai bine patria. In acest răstimp am avut fericitul prilej să pot pătrunde toată activitatea noastră, atât de variată și privitoare la în- treaga viață românească: literară, științifică și artistică. Am mai putut să mă încredințez mai mult decât o puteam face s 102 REVISTA PĂDURILOR ca simplu membru, că Academia contribue atât de direct, la progresul nostru cultural cât și indirect, prin premiile ce acordă în fiecare an, ca și prin publicarea în anale sau în cărți deosebite a lucrărilor erudiților și tinerilor noștri talentați. Prin exemplul ce dă, prin tendința ce caută să imprime unei munci intelectuale îndreptată numai spre adevăr, spre frumos și spre tot ce este folositor, Academia pune temelia desvoltării noastre viitoare și’și face din plin chemarea ei. Astfel îndrumată și susținută fără șovăire, activitatea noastră corespunde năzuinței naționale și dorinței generoșilor testatori și donatori, care ne-au lăsat avutul lor pentru înăl- țarea literelor și științelor române. Ea corespunde neîndoios și intențiunilor înaltului nostru Protector și Președinte onorar, M. S. Regelui, care ne-a în- vrednicit în nenumărate rânduri cu sprijinul său și ne-a cinstit fără încetare cu colaborarea și cu luminatele Sale îndemnuri. Pentru înalta bună voință la care ne a făcut părtași, îmi permit a transmite Majestăței Sale adânca noastră recu- noștință, împreună cu urările cele mai vii, ca Pronia să reverse încă mulți, mulți ani binefacerile sale asupra M. Sale Regelui, asupra M. S. Reginei, asupra întregei noastre Familii Domni- toare ! In ziua când proclamăm premiile care provin în inare parte din daruri, cuvine-se să ne purtăm gândul către bine- făcătorii care le-au urzit către aceia care pătrunși de datoriile lor, ca oameni și ca buni români, au închinat parte sau poate chiar tot rodul muncei lor Academiei Române, cea dintâi și mai înaltă instituție de cultură română! Fie-le dar memoria bine cuvântată acum și totdeauna! Fie ca cei din timpul de față, ca și cei viitori, să se încăl. zească de nobilele lor sentimente. _____Iar ca vrednică recunoștință, fie ca cei care primesc premiile să le privească mai mult ca un îndemn la continuarea studiilor, cu și mai multă dragoste de adevăr și de lumină, spre mărirea țării, spre desăvârșirea binelui general! Asemenea fac urări ca cei laureați să servească altora de pildă, iar cei care n’au putut isbutl, să nu se descurajeze, căci o neisbândă poate învioră puterile tot atât de mult ca și o victorie. REVISTA PACURILOR 103 Onorați Colegi, înainte de a trece la enunțarea premiilor țin să amintesc că decernarea lor s a făcut pentru întâia dată conform dis- pozițiunilor din noul regulament. După acestea premiile He- liade-Rădulescu, Lazăr și Adamachi se acordă deadreptul de către secțiile respective, iar celelalte de Plen, care votează asupra lucrărilor propuse do secțiuni. In anul acesta am încuviințat următoarele premii: 1. «Premiul Heliade Rădulescu de 5000 lei» pentru o scriere de literatură sau de filologie, care se va judeca mai meritorie dintre cele publicate de la 1 Noembrie 1904 până la 31 Octombrie 1906. 2. «Premiul Adamachi, de 5000 lei divizibil», pontru scrieri istorice, economice, juridice, filosofice, apărute de la 1 Noembrie 1905 până la 31 Oct. 1906. 3. «Premiul Asociațiunei Craiovene pentru desvoltarea învățământului public, de 1500 lei», destinat celei mai bune cărți didactice în limba română, dintre cele tipărite de la 1 Noombrie 1902 până la 31 Oct. 1906. A mai fost premiul Năsturel de 4000 lei pentru orce carte scrisă în limba română, cu conținut de orce natură, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate de la 1 Noembrie 1905 până la 31 Octombrie 1906. La acest premiu s’au prezentat 38 scrieri, care s’a dis- tribuit spre cercetare secțiunilor, după cuprinsul lor. Fiecare secțiune a recomandat apoi plenului câte o operă, care a gfisit-o mai meritorie, dar la votare n’a întrunit nici una majoritatea de voturi prevăzută de statute, așă că premiul a trebuit să se capitalizeze. Am fost cel dintâiu care am regretat aceasta foarte mult, și pentru ca pe viitor Academia să nu se mai găsească într’o asemenea situațiune, Plenul a schimbat regulamentul în sensul că s’a instituit o comisiune specială, compusă din câte 4 membrii de fiecare secțiune care să examineze lu- crările și să decidă atât asupra premiului Năsturel cât și al Asociațiunei Craiovene. In acest chip s’a luat plenului hotărîrea definitivă și s’a dat comisiunii, care fiind alcătuită dintr’un număr mai 104 REVISTA PĂDURILOR mic de membrii, e în măsură să cunoască mai deaproape valoarea cărților prezintate. Iată acum și numărul operilor intrate la celelalte premii și numele celei căreia s’a dat fiecăruia din ele. La premiul Heliade Rădulescu, au concurat 1G scrieri dintre care secțiunea literară a ales pe ^Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache Lateinisches Ele- ment» de dr. Sextil Pușcariu, profesor la Universitatea din Cernăuți. In acest Dicționar etimologic al limbei române, care tratează despre elementul latin, cu considerațiuni la toate limbile romanice, se ține seama de etimologiile meritosului invațat Cihac, publicate acum 37 ani, precum și de îndrep- tările ce li s’au adus de filologii cari i-au urmat. Lucrarea e întocmită după noile progrese făcute de știința filologiei romanice, și în special al celei românești. Ea ne înfățișează pe autor ca specialist așă după cum e privit de fruntașul de azi al fiolgiei romanice, colegul nostru onorar d-l W. Meyer-Liibke, ca și ceilalți romaniști d-nii H. Schuhard, M. Bartoli, G. Weigand, Sandfeld Jensen, cari au publicat recensiuni elogioase asupra operei ce am premiat. înainte d. Pușcariu s’a ocupat serios de etimologia ro- mână, luminând origina multor cuvinte din limba noastră; iar de un timp încoace s’a ridicat în regiunile înalte ale studiilor filologiei romanice. Aceasta a făcut pe Academie să’l aleagă acum doi ani membru corespondent și de curând să decurgă la d-sa pentru întocmirea Marelui Dicționar al Limbei Române. Secțiunea literară având în vedere valoarea operei prezentate cât și de calitățile științifice ale d-lui Pușcariu, dela care așteptăm și alte lucrări de seamă, i-a acordat acest premiu. Premiul Adamachi, divizibil s’a decernat precum ur- mează : 2000 de lei d Iui Pompiliu Eliade pentru Ilistoire de VEsprit public en Roumanie au dix-neuvibme sibcle. Tome premier: Eoccupation turque et Ies premiers princcs in- digenes, 1821-1828. 1000 de lei d-lui dr. M. Câmpeanu pentru <încercarea de psichologie militară, individuală și colectivă». REVISTA PACURILOR 105 1000 do lei d-lui Vespasian Erbiceanu pentru < Tendințe noi in drept, studii de drept civil și penab. 500 de lei d-lui I). F. Caian, pentru •Istoricul orașului Focșani*. 500 de lei d-lui Stoica Nioolaescu pentru • Documentele slavo-române cu privire la relațiile țârei românești și Moldovei cu Ardealul în secolul XV și XVI». Lucrarea d-lui Eliade, Hisloire de VEsprit public en Roumanie au dix-neuvicme silele* tomul întâiu prezentat la premiu, se ocupă de spiritul public în țara noastră în epoca dela 1821 la 1828. Autorul înțelegând sub acest termen viața publică in- telectuală, morală, cum și literatura a studiat negreșit pe lângă influența franceză—despre care scrisese înainte o lu- crare tot așa de meritorie—și influențele: grecească, rusească și austriacă care a contribuit după timpuri la formarea spiritului public la noi. In prima parte se ocupă cu situațiunea generală a țărei ca siguranță înăuntru, epidemii și cu Domniile lui Gr. Ghica în Muntenia și a lui Ion Sturdza în Moldova pe care le pune chiar paralel, arătând cu deosebire de alți istorici că Ion Sturdza, nu eră din vechea familie moldovenească și că a fost un domnitor mult mai bun de cât se admite în genere. Tratează apoi despre venirea turcilor, despre domina- țiunea Consulului rusesc în principate, despre partidele politice și rezumă epoca dela 1821—1828 din punct de ve- dere al ideilor, ca pe una din cele mai agitate și cel puțin tot atât de interesantă că a Domniilor fanariote. Despre Regulamentul Organic zice că el conține dorinți adesea formulate de români. In partea Il-a înfățișează pe boerul Const Radovici de Golești ca tip de român de transițiune, analizând relațiunea lui de călătorie. Vorbește apoi despre tinerii care au făcut studii în apus, iar capitolul din urmă e consacrat limbei și literaturei noastre. Ca concluzie, autorul zice cl în România secolul 18-lea este istoria unei boli grave, iar al 19-lea al unei convale- scențe încete. Aceasta rămâne însă să se vază mai târziu, de oarece 106 REVISTA PĂDURILOR e o concluzie a lucrării întregi, nu numai a materiei din primul volum. In așteptarea ca d-1 Eliade, care e profesor universitar și desvoltă o activitate literară deosebită, să deă și celelate tomuri din lucrarea ce și-a propus să scrie, Academia i-a decernat cea mai mare parte din premiu. încercarea de psicologie militară a Dlui D-r. M. Câm- penu, e în felul ei cevă nou, și caută să răspândească în cer- curile militare noțiunile de psicologie în vederea aplicărei lor. Autorul, pătruns de necesitatea științei psicologiei în armată, face mai întâiu o expunere a celor trei clase de fenomene spirituale, după psicologii mai noi. Asemenea tra- tează într’un capitol deosebit psicologia mulțimei care e mai apropiată de aceia a armatei, tot după scriitori mai în- semnați. In partea proprie a studiului său d-1 Câmpeanu se ocupă întâi de psicologia militarului individual, din toate punctele de vedere, apoi la aceia a mulțimei, a armatei, observând dela început, că mulțimea armatei se deosibește de mulțimea întâmplătoare. In această din urmă unirea sentimentelor se face în mod fulgerător, prin sugestie, și dispare tot atât de iute, pe când în armată se produce mai încet, prin puterea obiceiului și a tradițiunei. După o privire istorică asupra armatei deosebitelor popoare, autorul analizează apoi înrâurirea ce au asupra trupei naționalitatea, religia și mai ales factorul de căpetenie al sufletului militar, elementul moral. Această lucrare a apărut întâiu în franțuzește cu o prefață a marelui psicolog Th. Ribot, care relevează mai cu seamă înprejurarea că e cea dîntâiu operă pe acest tărâm. De atunci ea a fost tradusă în limbile germană, rusească, bulgară și sârbească, fiind apreciată în chipul cel mai favorabil de ziarele și publicațiunile periodice militare streine. La ediția prezentată, cea dintâi în limba română, preș chimbată și complectă mai ales în părțile din urmă, a colaborat și mult instruitul tânăr, d-nul Căpitan A. D. Sturdza fiul prea respectatului nostru secretargeneral d-nul Dimitrie A. Sturdza Lucrarea , de d. Stoica Nicolaescu. In lungile discuțiuni ce au avut loc între membrii secțiunei istorice, s’a pus în evidență și mai mult însușirile și foloasele acestei lucrări, care vine să îndeplinească un gol în publi- cațiunile noastre de documente. După cum știți, Onorați Colegi, cea mai mare parte a documentelor noastre cu interes adevărat istoric, zac împrăștiate prin archivele și bibliotecile streine. A scoate la lumină textele slavone, a le copia cum se cade, a le traduce, a pune multă îngrijire în editarea lor și a le însoți de adnotațiuni și de știri interesante, culese în documentele inedite din archivele statului și în biblioteca Academiei, nu este lucru eșă de ușor, și desigur pentru asemene studii istorice se cer cunoștințe speciale și osebită râvnă. Când astfel de publicsțiuni se fac din proprie inițiativă cu.... proprii mijloace și se tipăresc cu cheltuiala însăși a acelui ce le dă la lumină le-a tradus și le-a adunat Academia cu atât mai mult nu poate rămâne indiferentă. Iată de ce ea încurajează silințile tânărului d. Stoica Nicolaescu, nu atât pentru aceia ce a făcut cât mai vârtos pentru ce are în viitor să facă încă și mai bine. Aproape 120 de documente slavone sunt conținute în publicațiunea aceasta și alcătuesc o frumoasă colecțiune pentru cunoa- șterea vechilor relațiuni politico și comerciale ale țărilor române cu cetățile săsești: Brașovul, Sibiul și Bistrița. Suma de 500 lei din premiul Adamachi, ,o știu este departe de a acoperi sacrificiile bănești ale d-lui Nicolaescu. Dar nu de o recompensă în bani poate fi acum vorba, ci de o distincțiune venită din partea celei mai înalte instituțiuni cul- turale, care se bucură când poate onoră munca și sârguința tinerimei noastre studioase, indemnând-o astfel la lucru mai departe. (Lapremiul Asociațiunei Craiovene pentrudesvoltarca învățământului public, dc 1500 lei», s’au prezentat 36 de cărți. Potrivit regulamentului, plenul Academiei ascultând ra- poartele secțiunilor, s’a oprit asupra scrierilor: «Manual de istoria universală pentru cl. Il-a secundară. REVISTA PĂDURILOR 109 Manual de istoria universală pentru cl. IlI-a secundară și Manual de istoria universală pentru cl. V-a liceală> de d-nii I. Clinciu și M. Dumitrescu, doi membri distinși ai învăță- mântului nostru secundar. Amândoi sunt foști elevi ai fa- cultății noastre de litere, iar d. Dumitrescu a făcut și studii istorice speciale la Paris și Londra. Toate trei manualele, întocmite după programa în vi- goare, sunt aprobate de ministerul instrucțiunii publice, pe baza rapoartelor comisiunilor speciale care le-a cercetat Ele se disting printr’un stil ușor și curgător care ia elevului prima greutate a înțelegerii materiei, și prin o alegere foarte nimerită a amănuntelor povestite ca să nu îngreuieze memoria elevilor cu nume și data nefolositoare. Istoria publică e sobru expusă ; partea geografică e în genere bine utilizată, iar fenomenele sociale de căpetenie sunt îngrijit tratate. împreună cu obiceiurile și instituțiile fiecărei epoce, cu punctele do asemănare și de diferențiare între ele, indicând puntea de trecere dela viața de ori la cea de azi. In acest chip se ascute mintea școlarilor și îi intere- sează la cercetarea și aprecierea cazurilor diferitelor eveni- mente istorice. Manualele mai scot în evidență principiul, pe cât de elementar pe atât de fundamental, că totul se schimbă pe nesimțite și că prefacerile ce societatea încearcă dealungul veacurilor, alcătuesc în genere progresul vieței omenești. In sfârșit, istoria noastră națională este potrivit așezată în cadrul istoriei generale. D-nii Clinciu și Dumitrescu arată în capitole deosebite înrîurirea întâmplărilor cu caracter universal asupra desvoltării și traiului poporului românesc cum și serviciile ce acesta a adus croștinității prin necurmate lupte cu Somi-Luna. In rezumat operele premiate sunt din cele care înve- derează mai bine progresul ce am făcut în timpul din urmă și care prin natura lor ne dau totdeodată speranța că pe viitor vom aveâ lucrări și mai prețioase. Aș fi dorit să pot sfârși cu aceasta cuvântarea mea do azi, dar dela sesiunea trecută până acum, Academia a su- ferit un mare gol între membrii ei Intr’un timp atât de scurt a pierdut trei membrii activi, unul corespondent și altul onorar proclamat abiă do un an. 110 RBVISTA PĂDURILOR îmi fac o pioasă datorie de a reaminti că cel dintâi care ne-a părăsit a fost colegul Florian Porcius, care s’a stins în vârstă înaintată după ce și-a servit cu credință neamul, ca profesor și mai târziu ca funcționar superior administrativ. Atras de frumusețele naturii, el s’a dedat de tânăr studiului Botanic, cercetând mai ales Flora Transilvaniei și publicând mai multe lucrări, care au fost apreciate foarte favorabil de specialiști. Mai târziu a colaborat la Flora Do- brogei a neuitatului nostru coleg Dr. Brânză. A urmat apoi Vicențiu Babeș, decedat în etate de 86 ani, care a făcut parte din instituția noastră încă dela în- temeierea ei. Defunctul a fost magistrat 22 de ani, a fost ziarist și publicist apreciat și mai pre sus de toate un aprig apărător al intereselor Românilor din Imperiul vecin. In calitate de reprezentant al părților bănățene a apărat cauza națională în Parlamentul Ungar, prin vorbiri bine documentate. Ase- menea a făcut parte din sinoadele și congresele bisericei din Ungaria, desfășurând o activitate fără preget, pentru școală și biserică. Pentru Academie el aveâ o mare afecțiune, și până acum vreo șase ani veniâ regulat la sesiunile noastre ge- nerale. Ii plăceâ nu numai să iă parte activă la lucrări, ci să se întrețină și cu fruntașii noștri politici și literați despre toate chestiunile la ordinea zilei. Acum câtevă zile am fost suprinși de altă veste, aceea a încetărei din vieață a colegului Simeon FI. Marian, caro țineă asemenea să vie la fiecare sesiune căci eră din aceia cari căutau să fie cât mai des în contact cu noi, ca și cu poporul, ale cărui obiceiuri și tradiții le-a publicat în nu- meroase volume. înainte de deschiderea sesiunei mi-a scris că nu va puteă veni, fiind puțin indispus. Nu regretă atâta boala de care suferea, cât regretă lipsa lui de la lucrările noastre, așă că am fost dureros mișcați când am auzit trecerea la cele de veci a lui, pe care’l știam plin de sănătate și de tărie. Defunctul a fost paroh în mai multe comune din Bu- covina, iar în urmă profesor la liceul din Suceava. Am mai avut durerea să pierdem un coleg corespon- dent, pe d. Dim. Aug. Laurian, un fruntaș între publiciști REVISTA PĂDURILOR 111 și profesori, și pe Marcelin BerthMot, una din gloriile mari alo științei francezo, membru onorar. Amintirea tuturor va dăinui în inima noastră! Ea va supraviețui veșnic printre români, căci au lucrat cu dragoste aleasă la înălțarea lor! Dau acum cuvântul d-lor raportori, pentru a citi rapoar- tele asupra cărților premiate, și felicit pe fiecare laureat pontru isbânda câștigată. Mulțumirea noastră e mare, când din locul înalt în care ne aflăm ca drepți judecători, răsplătim munca și talontul și chemăm gonorațiunile tinere laluptă nobilă, po câmpul cel frumos al științei și literaturoi naționale! ----------------««•---------------- REGIMUL SILVIC Influența și utilitatea pădurilor este aproape de toți cuno- scută, ba, unii, chiar exagerează această influență. Că pădurile mențin coastele; că prin repartizarea uni- formă a apelor impudică formarea torenților și prin aceasta sc oprește devastarea câmpiilor; că influențează clima locală prin menținerea umidităței și a cursului regulat al apelor și In fine, că ele sunt un isvor de bogăție pentru țară, toate r- ceste sunt fapte certe și cunoscute. Că pădurile influențează clima generală a unei țări; lucrul este dubios și ne probat până acum, ba din contră, toți mctcorologiști sunt de părere—și cu drept cuvânt — că clima generală a unei țări nu poate fi influențată de cât de direc- țiunea și violența curenților, direcțiune și violență, ce au rămas aproape constante de sutimi de ani. Dacă coloana curenților ar avea o Înălțime de 20, 50 sau 100 de metri, de sigur că prin pâduri-obstacole, acești curenți s’ar putea frânge sau Îndulci; dar pe cât timp este știut că aceste coloane au Înălțimi enorme, influența pădurilor, ca obstacole, este minimă, după cum s’a constatat și cu ocaziunea studiilor Întreprinse in Bărăgan In 190G de către d-1 Murat, Directorul Institutului Meteorologic din țară, studii și date care de sigur vor apăreâ In curând In publicitate. In ce privește influența constantă și intensivă a pădurilor 112 REVISTA PĂDURILOR asupra regimului ploilor, lucrul este iarăși dubios căci, dacă în adevăr pădurile ar constitui un mijloc neîndoios contra secetei, în acest caz desigur ar urmă ca în timpurile sece- toase să avem ploi și mai regulate și mai abondente în regi- unile păduroase. Ori, acest lucru nu s’a adeverit nici în anul 1899 și nici în anul 1904, ani mari de secetă. Cu toate acestea, pădurile având o influență capitală asu- pra climei locale cât și asupra economiei generale a țărei, după cum am arătat mai sus, menținerea, cultivarea și spo- rirea lor se impune. In acest scop, legiuitorul prin Codul silvic a luat măsuri înțelepte atât în ce privește conservarea cât și înmulțirea pădurilor. In adevăr, după ce prin art. 3 din C. S. cnumără pădu- rile stalului, bisericelor de mir și stabilimentelor publice supuse regimului silvic, prin art. 4 prescrie că toate pădurile supuse regimului silvic nu se vor putea exploata decât în baza unui amenajamenl; iar prin art. 5 hotărăște că amenajamentele vor avea în vedere conservarea pădurilor. Pentru pădurile particulare situate la munte și podgorie, legiuitorul prin art. 11 prescrie, că ele nu se vor putea exploata fără amenajamenl; iar prin art. 13 interzice defrișarea pă- durilor necesare pentru protejarea malurilor și a zăgazurilor, sau a pământurilor în contra ruperilor și mâncăturilor mari și a năpezirei nisipurilor; cât și protejarea pădurilor necesare pentru apărarea teritoriului în părțile de fruntarie și a orașelor. In fine, ca ultimă precauțiune, legiuitorul prin aliniatul ultim de sub articolul 5 prescrie repopularea terenurilor des- pădurile. După cum se vede din articolele citate mai sus, legiui- torul a prevăzut toate cazurile, impuind reguli și restricțiuni certe și folositoare binelui obștesc. Ceia ce a scăpat însă din vedere legiuitorul, a fosl ces- tiunca capitală: aplicarea. Legea noastră silvică trebuia complectată cu alte legi organice, după cum s’a făcut în Franța, dela care am copiat legea noastră. Nimeni însă nu s’a întrebat la noi cum și eu cine se va aduce la îndeplinire înțeleptele dispozițiuni gene- rale ce coprinde I Impunerea de o dată în sarcina unui corp silvic desor- REVISTA PĂDURILOR 113 ganizat și cu totul insuficient ca număr, administrarea, ame- najarea și exploatarea a peste două milioane hectare de pă- dure (statul posedă 1.085.035 hectare, iar pădurile supuse regimului silvic Însumează 1.058.835 hectare), a fost o mare greșeală, care mai curând sau mai târziu, trebuia desigur să dea un complect fiasco. Că legea silvică era neaplicabilă s’a văzut dela început, de oarece comisiunile dc amenajament întocmite în 1881 nu puteau, — cu riscul de a descor.iplecla chiar serviciul de ad- ministrație, — amenaja la stat decât cel mult 15.000 hectare anual (eră dar necesar 70 ani pentru amenajarea a 1.085.035 hectare păduri ale stalului), așâ că trebuia ori a se încetă cu exploatările — de oarece nici o exploatare nu se putea face fără amenajament, — ori a se călcă art. 6 din codul silvic. Statul, cât și ceilalți proprietari nepulând renunța la venitu pădurilor, s’a amânat aplicarea art. 6, la început prin legi in- termitente și provizorii și mai în urmă, In anul 1896, prin modificarea complectă a acestui articol in sensul ca amena- jamenlele să se facă •treptat în limitele mijloacelor de care dispune», iar nu în termenul de 15 ani cum prescrie legea. Ori, fiind bine cunoscut faptul că numai prin amenaja- mente bine chibzuite se poate speră la bune exploatări, este lesne de Înțeles rezultatele obținute prin studii sumare și intermitente I La Stat, prin măsurile luate și instrucțiunile date și apli- cate cu severitate, pădurile sau exploatat — cu puține ex- cepțiuni — în mod regulat și conform cerințelor culturale ale masivelor. Dovadă despre aceasta afirmare face frumoasele păduri actuale ale statului. In ce privește studiile sumare și chiar amenajamentele pentru pădurile particulare și a altor stabilimente de utilitate publică, acestea se face pe fugă și dese ori ele nu satisfac cerințele culturale ale masivelor, de oarece silvicultorii sta- tului nu pot face față lucrărilor urgente reclamate de cele peste un milion hectare proprietatea statului, ne cum să se ocupe cu succes de alte un milion hectare păduri particulare supuse regimului silvic. Din datele aflate la Ministerul Domeniilor rezultă că până acum sunt amenajate 110.487 beci, păduri alertatului, 73.407 hectare păduri proprietatea stab.limentelor publice și 363367. hectare proprietăți particulare supuse regimului silvic. 114 REVISTA PĂDURILOR Din aceste date se poate vedea ce s’a făcut — și Dum- nezeu știe cum s’a făcut — și ceace mai avem încă de făcut. O altă cestiune, tot atât de importantă ca întocmirea amenajamentelor, este și aplicarea lor. A face amenajamente și a nu le aplică este a pierde timpul și banii zadarnic, lucru ce s’a și întâmplat la noi. La stat, cele mai multe amenajamente nu s’au putut aplica atât din cauza lipsei de fonduri (altă dată mai nimic și altă dată numai 110.000 lei, din care majoritatea din ei pentru plantări) cât și din cauza nevinderii la timp a posi- bilităților fixate prin amenajamente. Legea comptabililății ne permițând vânzări decât lici- tative și nici căutarea în regie a pădurilor nevândute ; iar pe de altă parte ne având fonduri pentru îmbunătățiri, cea mai mare parte din amenajamente au rămas neaplicate. La particulari, lucrul este și mai grav, de oarece apli- carea amenajamentelor se face tocmai de cei interesați, fără un control sever și zilnic din partea silvicultorilor statului căci, după cum am arătat mai sus—, silvicultorii statului sunt în imposibilitate de a face față cerințelor urgente și multiple impuse lor de către serviciul silvic, domenial, etc. din Minister. Darea în judecată a contravenienților la legea silvică temporiscază sau oprește câte odată răul, dar nu-1 previne. Pe de altă parte, proprietarii știind că păduri exploa- tabile nu vor aveâ decât peste 80—120 ani, și avizi incon- știenți pentru folosința imediată a fondului, contribuesc cu perseverență la complecta distrugere a pădurilor prin incendii brăcuiri și pășunări abuzive. Ceace este și mai trist, este faptul că unii proprietari, moșneni, au vândut pădurile lor pe prețuri de nimic, așa că cu timpul vor rămâne și săraci și fără păduri. In ce privește plantarea terenurilor despădurite, după cum prevede aliniatul ultim dc sub art. 5 din codul silvic, nici nu a putut fi vorbă, de oarece Constituția nu prevede exproprieri In scop de împăduriri. Din prescrierea singură a acestui articole din lege, se poale vedeâ și mai bine — ca exemplu — că legiuitorul a uitat cum se va face aplicarea ei. Despre plantațiunile făcute în țară, la stat și cei alți REVISTA PĂDURILOR 115 proprietari de păduri supuse regimului silVic, mă voiu ocupă mai târziu. Din cele descrise mai sus sc poate vedea cum o lege bună, și legea noastră silvică este bună orce s’ar zice, nu poate dă rezultate satisfăcătoare din cauza lipsei de mijloace pentru aplicare. Acum după ce am arătat răul, naște Întrebarea care sunt mijloacele de Îndreptare? După părerea mea, singurile mijloace dc Îndreptare se pot rezumă In următoarele patru puncte : a) Lege pentru organizare și sporirea imediată a perso- nalului silvic al statului. Fără un corp bine organizat și conștient de menirea lui nimic bun nu se poate așteptă și totul va merge, aproape la Întâmplare și după circumstanțe. Sporirea corpului silvic al statului este de prima nece- sitate, de oarece cu cei 147 de silvicultori astăzi în ființă, nu se poate face absolut față cerințelor culturale a peste 2 mi- lioane hectare dc păduri ce le sunt șncredințalc spre admi- nistrare. In Franța, pentru aproape aceiași suprafață păduroasă cât posedă statul român, sunt peste 700 silvicultori. Sporul necesar pentru Înmulțirea personalului silvic nu poale trece de 120 mii lei, și s’ar putea lesne acoperi fie prin mijloace bugetare, fie prin o taxă dc 50 bani asupra veni- tului brut al pădurilor supuse regimului silvic. b) Lege pentru exploatare In regie a câteva păduri prin cipale de câmpie și podgorie, conform a menajamentelor În- tocmite sau care sc vor întocmi. Prin această lege pe de o parte s’ar pune capăt pierde- rilor de bani și timp Încercate astăzi prin neaplicarea amc- najamentelor, iar pe de altă parte s’ar valoriza frumoasele păduri ce are statul, Îndrumând in același timp și personalul său la lucrări culturale și economice. c) Lege pentru cumpărarea pădurilor dela moșneni, fie dinpreună cu fondul, fie numai pentru exploatare pe termene lungi și cu condițiune de a le retroceda bine și normal constituite. Dc sigur că va fi necesar a se rezervă un perimetru în- 116 REVISTA PĂDURILOR destulător pentru trebuințele proprietarilor pentru lemn de foc și pășune, perimetrul ce se va alege numai din terenuri, ncsurpate sau neexpuse surpării. Prin această lege pe lângă că s’ar împedicâ devastarea a peste 400 mii hectare pădure de munte și podgorii, dar s’ar pune și stavilă speculatorilor de a cumpăra pe nimic— dese or cu 10—15 lei hectarul — păduri de mare valoare, sărăcindu-se astfel o populațiune întreagă și expunând câm- piile țării la mari dezastre, ce sigur vor surveni in urma for- mării torenților la munți. d) Revizuirea Constituției în sensul de a se putea face exproprieri și in interesul împăduririlor, și anume a tere- nurilor surpate sau supuse surpării. Dacă această revizuire nu s’ar putea face, in acest caz să se întocmească o lege și pentru cumpărarea imediată cel puțin a unora din aceste terenuri, adică a celor mai expuse, fără care ele vor deveni jalea și sărăcia țării. Nu trebue uitat că aceste terenuri expuse torenților în- sumează peste 11.000 hectare numai in 10 județe. Acestea sunt măsurile ce trebuesc luate pentru complec* tarea legii noastre silvice, măsuri urgente și în interesul ge- neral al țării, de oarece contrariu, mai târziu va trebui să cheltuim sute de milioane, cu rezultate mai puțin satisfă- cătoare insă. Th. Galleriu -------------------------------------- Excursiunea SociEtăței forestiere din Bucovina in România Cu prilejul exposițiunei naționale române din anul trecut, un grup nu tocmai numeros de silvicultori, câțiva însoțiți de doamne făcând parte din societatea forestieră din Bucovina, au avut feri- cita inspirație de a întreprinde o excursiune în România, nu numai în scopul dea visitâ încântătoarea exposițiedin câmpul Filare- tului, dar în acelaș timp de a-și dă seama prin descinderi pe teren despre activitatea colegilor din tânărul regat, din punctul de vedere al lucrărilor silvice executate și despre frumusețile naturale ale câtorva localități din țara noastră. REVISTA PĂDURILOR 117 Ne-am făcut o plăcută datorie de a priiml, cu brațele des- chise și cu inima plină de bucurie, pe represintanții silviculturei bucovinene, printre cari erau mulți români, având cunoștința de frumoasele rezultate obținute prin destoinicia, dragostea de me- serie și abnegațiunea lor în administrația și, putem zice, cultura model a pădurilor până mai eri vergine din provincia vecină, cunoscută la noi sub numele de «dulcea Bucovină». Interesanta secțiune forestieră a fondului religionar ortodox din Bucovina, care a făcut parte din cochetul și în acelaș timp impozantul pavilion austriac din menționata expozițiune, ne-a dat o do- vadă strălucită despre progresele realizate de către o admini- strație conscientă despre rolul economic și social ce-1 îndepli- nesc pădurile, când sunt bine îngrijite și rațional exploatate. Am avut însă un regret, și nu mă pot reține de a-1 măr- turisi aici, și anume că printr’o schimbare a hotărîrei inițiale luate de a veni un mare număr de membrii ai menționatei societăți în România, și din cauza încrcdințărei ce, la un moment dat, am avut că s’a renunțat definitiv la excursiunea proectată, nu s’a putut luă la timp toate măsurile pentru o și mai bună și mai în- suflețită primire decât acea ce s’a făcut în grabă și pe nepre- gătite scumpilor noștri amphitrioni. Este interesant a cunoaște ce anume impresiune a dus cu dânșii la înapoiere în patrie. In acest scop reproduc în extenso darea de seamă despre excursiunea în chestiune, publicată în No. 10 și 11 a. c. din revista • Oeslereichische Font u. Jagd Zeilung»: «Cu ocaziunea expozițiunii jubilare din București, Socie- tatea forestieră din Bucovina, în ziua de 10 Octombre 1906, întreprinse o excursiune pentru 12 zile în România. După iti- nerariul făcut de către d-1 inspector silvic Nădejde, și sub con- ducerea sa și a d-lui silvicultor-șef Pretorianu, menționata ex- cursiune începu din Burdujeni, trecu prin Ploești, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Azuga, în pădurile regale din Predeal, de unde se înapoiă prin Ploești la București, apoi de aci prin Cernavodă, Constanța, Brăila, Galați, Iași, înapoi la Burdujeni. Pentru că ar fi prea mult ca să facem o descriere amă- nunțită asupra a tot ce s’a oferit demn de interes pentru aten- țiunea excursioniștilor în tot timpul voiajului, în cele ce ur- mează, voiu stărui numai asupra acelor fapte, cari, din punctul de vedere forestier, merită a fi semnalate. In această privință a 118 REVISTA PĂDURILOR România, în ultimii ani, a făcut însemnate progrese Atât sil- vicultura ca atare cât și industria forestieră, stau dejă pe o temelie economică rațională și sub conducerea unui corp silvic, compus din specialiști foarte capabili, conștienți de scopul ur- mărit, se găsesc într’o continuă și progresivă desvoltare. Ex- ploatarea produselor principale ține primul loc, cu toate acestea și celor secundare li se dă atențiunea cuvenită. Pentru punerea în valoare a speciilor și categoriilor de material mai puțin proprii pentru export, în special rășinoa- sele de dimensiuni mai mici și resturile dela fabricile de che- restea precum și lemnul de fag, s’au luat cele mai largi măsuri pentru întrebuințarea lor în fabricațiunea hârtiei și celulozei, a mobilelor și a traverselor de căi ferate injectate cu materii an- tiseptice. 1 ‘rima stațiune de repaus a fost Ploeștii, unde, cele câtevă ore de oprire, le-am întrebuințat pentm vizitarea cu deamănuntul a uzinei pentru injectat traversele de drum de fier, construită sunt acum mai mulți ani. Impregnarea traverselor de fag se face cu clorur de zinc, în trebui nțându-se sistemul prin vid și presiune. Prețul unei traverse ce fag costă, loco-uzină, 1,50 lei, iar producția anuală este de 50—60.000 traverse. încercările făcute de c. f. r. cu traverse de fag injectate, au dat până acum rezultate mulțumitoare. Dela Pioești pornirăm cu drumul de fer prin valea Prahovei prin Câmpina la Sinaia Pe coastele repezi ale acestei văi, prin care curge apa Pra- hovei, într’o pitorească variațiune de noi vederi, observarăm plantațiuni în rânduri de molid în etate de 15 ani foarte reușite și pe lângă Câmpina înaltele vârfuri ale numeroaselor sonde parte izolate, parte formând grupe. Ajunși în Sinaia, aceasta reședință de vară ale familielor de boeri români, înzestrată cu toate da- rurile firești, vizitarăm castelul Regal și pe cel al Prințului moștenitor numite Peleș și Pelișor, precum și mănăstirea foarte bogată în vechi tezaure bisericești și în opere de arte, iar spre seară vizitarăm pădurea, în formă de parc, tratată în codru grădinărit compusă în majoritate de brad și fag, iar la altitudini mai mari de molid care se află la poalele munților Vârful cu dor (2006 m.), Piatra arsă (2010 m)., Jepii mici (2148 m)., și REVISTA PĂDURILOR 119 Caraimanul (2497 m.) cu stânci la înălțimi amețitoare și de forme bizare. înainte de amurgul serii, am mai avut ocaziunea a vedea o pepinieră în intindere de 10 arii foarte bine îngrijită servind pentru producțiunea puieților necesari complectărei golurilor din masivele Sinaiei. A doua zi excursioniștii plecară cu trăsurile dela Sinaia la Bușteni, unde vizitarăm fabrica de hârtie și de celuloză apar- ținând unei societăți pe acțiuni. Sub conducerea directorului fa- bricei, am fost duși prin toate locurile, unde avurăm ocaziunea a observă toate diferitele faze de fabricațiune ale hârtiei. Cantitatea de lemne de care are trebuință această fabrică în fiecare an, se urcă la 20.000 m.c., prețul unui m.c., loco fa- brică revenind la o lei. Se întrebuințează numai lemn de brad și molid de dimensiuni mici, așă numitul lemn din rărituri, ce rezultă din exploatările ulterioare în pachetele în curs și vr’o 5000 m.c. resturi ce se obține cu ocaziunea debitului buștenilor în scânduri dela 2 ferestrae aflătoare în Azuga, costând câte 12 lei metru cub. Aceste resturi trebue să aibe o grosime de cel puțin 3 c.m. și o lungime de 40. Cu această ocaziune aflarăm asemenea faptul, în tot cazul interesant, că un ferestrău cu trei gatere, fiecare cu mai multe pânze de ferestrău, și un gater pentru îndreptarea marginelor scândurilor produc anual 3700 m.c. de atari rămășițe lemnoase. Dintr'un m.c. lemne se obține 200 kgr. celuloză în valoare de 24 lei. Prețul hârtiei ce rezultă dintr’un mc. de lemne sau resturi de lemne este cam de 84 lei. Din cauza acțiunei vătămă- toare a vaporilor de acid sulfuric, întrebuințat la fabricațiunea celulozei, aceasta nu sc produce In sat; ci în pădure la o dis- tanță destul de mare, de unde este transportată pe o linie de drum de fier locală până la fabrica de hârtie. Dividendele ce se acordă acționarilor se urcă în mediu la 10 vl.. După vizitarea fabricei de hârtie, însoțiți fiind de d-l ad- ministrator Mack, plecarăm pe o linie de drum de fier având o lungime cam de 20k.m. prin Azuga și valea Limb&șelului la Ketivoiu, unde actualmente se află centrul de exploatare al pă- durei Regale Predeal. Cei 2 versanți cu pantă repede a acestor văi, cu toată alti- 120 REVISTA PĂDURILOR tudinea însemnată de peste 1000 m. sunt populați numai cu ma- sive de fag, compuse din arbori în majoritate cu trunchiurile scurte și conice, consecința devastațiunei pădurilor de răși- noase cari au avut loc în timpul dominațiunei turcești și a to- talei lipse de reîmpăduriri. In susul văii fagul dispare încetul cu încetul ca să cedeze locul, la o altitudine cam de 1300 m., masivelor curate de molid. Pe cei 2 versanți ai văei principale a muntelui Retivoiu, unde se află adevărata exploatare, se succed suprafețe tinere și unele mai bătrâne de tăieri rase prezintAnd cunoscutul aspect al Codrului cu tăieri rase ce se practica în general mai înainte în pădurile virgine. Reîmpădurirea suprafețelor tăiete ras se face în mod arti- ficial prin plantațiuni în cantitate mai mică și prin însămănțări pe zăpadă. Această afirmare nu corespunde adevărului, împădurirea se face numai prin însămânțări artificiale în rânduri, primăvara și numai în locuri rămase neîm păduri le se plantează puețit scoși din semănăturile prea des răsărite (nota trad.), după ce mai întăiu s’au dat foc, în scopul curățirei locului, resturilor exploatărei. Cheltuiala reîmpădurirei, în baza contractului de vânzare, se face de cumpărătorul pădurei, care este obligat a restitui su- prafețele exploatate complect repopulate. Această metodă de reîmpădurire, pare a dă aci rezultate bune, repopulările de pe suprafețele vizitate de noi mai cu seamă pot fi considerate ca foarte reușite. Inapoiați la Azuga, vizitarăm fabrica de mobile de aici, sistem Thonet In această fabrică se produce mai mult mobile din lemn de fag încovoiat, după aceia diverse mobile moderne și în fine roți de trăsuri. Cantitatea anuală de lemn întrebuințat se urcă la 2500 m. c. lemn de fag, din care 55%, adică 1375 m. c. reprezintă resturile ce se pierde prin fabricațiune. Un m. c. lemn de fag, loco fabrică, costă 5—6 lei; capita- lul de exploatațiune fructifică cu un procent de 6%. După vizitarea fabricei . Semnat, G. S. Simțim o mare satisfacție morală că membrii societății fo- restiere din Bucovina au putut duce cu dânșii atari frumoase amintiri de țara noastră și de condițiunile forestiere ale României. împrejurările nu ne permit deocamdată a răspunde ama- bilei invitațiuni a colegilor noștri din imperiul vecin și amic, socotim totuș ca o datorie de politeță, de a înapoia cât mai curând vizita colegilor noștrii, de cari cu drag ne amintim, și aceasta cu atât mai mult cu cât știm mai dinainte că multe lucruri interesante, din toate punctele de vedere dar mai cu seamă din cel silvic, vom aveâ ocaziunea să constatăm în Bucovina unde silvicultura a făcut atâtea progrese, grație științei, zelului și devotamentului unor funcționari conștiincioși. Petre Antonescu REVISTA PĂDURILOR 123 O VESTE BUNA Este cunoscut de mulți faptul că silvicultorii Statului sunt cei mai oropsiți dintre specialiștii din țară, atât din punctul de vedere material, cât și cel moral, de oarece ei sunt cei mai rău retribuiți și în sarcina lor s’a pus deseori fapte nedrepte. Că uscături vor fi și în acest serviciu ca și în altele mai vechi ca al nostru, nu mă îndoiesc. Dar în majoritatea cazurilor, acuzațiunile contra acestui serviciu se datoresc interesaților și speculanților, cari văd pretențiunile lor nesatisfăcute. O dovadă însă strălucită că personalul silvic este con- știent de datoria și menirea lui, s’a făcut acum cu ocazia marilor nenorociri dela sate, de oarece nici un locuitor nu a atacat nici pe silvicultori și nici casele lor, deși acest per- sonal este în luptă neîncetată cu toți și toate, pentru apă- rarea proprietății. Pretutindeni agenții silvici au căutat în tot timpul a liniști pe săteni și a-i îndrumă pe calea legală. Acest fapt, îmbucurător pentru noi, putea-va servi oare ca o îndrumare la dreptate ? Theodor Galleriu -------------------------------- DIN LITERATURA STRĂINĂ Ascensiunea apei în arbori (de J. y. Ewart-Londra) Eră admis în mod tacit altădată că, pentru a explică ascen- siunea sevei, este destul a probă existența unor forțe capabile de a contrabalansa o coloană de apă egală cu înălțimea arborelui. Cu toate acestea, problema este mai mult de ordin dynamic de cât static, căci ne trebuie a descoperi forțe nu numai capabile de a susține coloanele licide, dar mai mult de a le mișca în tuburi foarte mici, dăndu-le în acelaș timp o viteză care variază de la câțiva centimetri până la 6 metri pe oră. James și mai târziu Strassburger 124 REVISTA PĂDURILOR au demonstrat că, pentru a face să treacă apa prin trunchiul unui rășinos cu o viteză corespunzătoare transpirațiunei, e nevoie dc presiunea unei coloane licidc cu o lungime dc multe ori mai mare ca acea a trunchiului. Autorul, în experiențele făcute, după ce a determinat numărul vaselor și diametrul lor mediu, ținând seama dc vâscozitatea apei, de cantitatea ce trece pe secundă prin vase și de rapiditatea treceri, a ajuns la următoarele concluziuni: Viteza apei în vase este direct proporțională cu presiunea și cu pătratul razei tuburilor; invers proporțională cu lungimea tu- burilor și văscozitatea licidului; vasele mari opun deci mai puțină rezistență circulațiunci dc cât vasele mai numeroase dar mai mici, având aceaș suprafață totală pentru secțiunea internă. Gradul de vâscozitate depinde într'o mare măsură de temperatură; aceasta constituie dar un factor important în rcgularea mersului sevi, vâs- cozitatea și rezistența micșorându-sc printr’o ridicare a temperaturei. Rezistența totală opusă mișcărei licidului, în tulpinele verticale ale plantelor cu transpirațiunc activă, corespunde unei coloane de apă având, pentru arbuști și arbori mici, de 6—33 ori și, pentru arbori, de 5—7 ori înălțimea trunchiului. Rezultă că, în arborii cei mai înalți, presiunile totale necesitate pentru a menține o trans- pirație activă pot echivala cu 100 atmosfere. Absorbțiunea osmo- tică maximă exercitată de frunze nu parc a trece peste 2—3 at- mosfere : într'un ulm de 18 metri, care a servit pentru experimen- tarea acestei cestiuni, rezistența la mișcarea apei eră de 10—12 atmosfere. Pare deci că curentul ascendent nu poate să fie menținut de cât printr’o acțiune elevatoare pentru care celulele vii sunt in- dispensabile. Autorul admite ipoteza că celulele de parenchim lem- nos, prin excrețiunea și reabsorbțiunea materiilor dizolvate, fac să intre în joc în vase tensiuni superficiale a căror intensitate combi- nată ocazionează ascensiunea sevei. ('Bulletir. de la Sociali forestiere de Belgique) * * * Noua aplicațiune a turbei și a produselor forestiere. Dacă turba este întrebuințată pentru fabricarea diverselor țesături, cartoane, precum și pentru prepararea unor gaze speciale, REVISTA PĂDURILOR 125 s’a căutat, ca din turbă să se obțină în acelaș timp și un bun material pentru combustibil. Doctorul De Schwerin supunând turba, care la început conțincă 85 — 9O°/o apă, la curenți electrice destul de puternici, a obținut un produs numai cu 15% apă, prezentând aspectul lignitului și pe care l a numit osmon. Acest produs conservă o mare fragilitate și se consumă repede, puterea calorifică însă a osmonului fiind mult mai mare ca a lemnului, egalizând pe cea a lignitului. Are avantajul de a fi și un combustibil foarte economic. Cel mai recent produs obținut din celuloza lemnului este o substanță numită viscosă, care găsește din zi în zi o mai mare aplicațiunc. Astfel tratând viscosa cu o soluțiunc amoniacală se obține o substanță plastică, numită viscoid, și care servește pentru fabricațiunea unei serii dc obiecte pentrul uzul comun. Un alt produs obținut din viscosă, prin tratarea cu acid acetic este cunoscut sub numele de celubsotetracctat, care are asemenea un preț destul de ridicat. Prin procedeul lui Roth, care consistă în acțiunea lentă a acizilor minerali asupra celulozei, combinată cu o presiune potrivită și o ridicare de temperatură, cărora urmează o oxidațiune puternică prin ozon, se obține din 100 kgr. rumegătură de lemn 15—17 litri de alcool de 80%. Prin procedeuri puțin diferite se poate obține zachăruldin lemn al cărui calități sunt surprinzătoare. Pasta de lemn a început să se întrebuințeze pentru dușumele în apartamente, fiind destul de rezistentă, putându-se polci și lustrui bine, înlăturând în acelaș timp și inconvenientul dușumelelor de scânduri printre care se poate acumula adesea o mare cantitate de praf. Ea mai poate servi, după întrebuințările făcute în Germania, ca un bun izolator în construcțiuni. Se poate obține asemenea din pasta de lemn obiecte fine, precum figurine, decorațiuni superbe pentru teatru, etc. Cil Legno-Mil ano). 126 REVISTA PĂDURILOR Cubagiul populamentului principal în piețele de experiență. Procedeul întrebuințat de asociațiunea stațiunilor de experiență germane pentru a cuba populavuntul principal din piețele de expe- riență și care nu este aplicabil de cât arboretelor regulate, se bazează in mod esențial pe noțiunea arborelui mediu din populamcnt; este deci indispensabil de a preciză bine ce se înțelege prin această expresiune înainte de a expune teoria procedeului. Să considerăm un arboret regulat compus din N arbori. Prin definiție, arborele mediu va trebui să fie astfel ca înmulțindu-i volumul prin N să obținem volumul total V al arboretului. Grosimea (diametru sau circonferință) arborelui mediu să determină ușor. In adevăr, toate trunchiurile arboretului fiind repartizate, după diametrul lor în diverse categorii du da, d3 etc., vom însemnă prin nu Kt etc. numărul arborilor din categoriile succesive și prin Sț, st, St etc. supra- fața lor terieră, prin j suprafața terieră a arborelui mediu și 6" supra- fața tcricră e populamentului întreg. Cum arboretul este regulat se poate admite că trunchiurile tutulor categoriilor precum și a arborelui mediu au acciaș înălțime II și acelaș coeficient dc formă F. Atunci volumul total al arboretului se prezintă sub forma: V = s, I IFnj + Sj HFn2 S3 HFn3 -f-... etc. dar prin definiție avein : deci V = s IIFN s N = s, nx 4- s2 r.3 -}- s3 n3 -f- etc... = S de unde S s~ N deci, suprafața terieră $ a arborelui mediu se obține împărțind su- prafața terieră a întregului populament prin numărul arborilor din acest populament. Odată $ cunoscut, se poate ușor deduce diametrul corespon- dent, fie prin calcul, fie prin table speciale. Aceasta fixat, este ușor a se dă seama despre modul de cubaj adoptat de stațiunile germane. In adevăr, fie V„ V2, V3, V«, V3 volumele a 5 clase de grosimi în care sunt repartizați arborii po- pulamcntului, coprinzând în acelaș timp fiecare clasă acelaș număr RKVJSTA PĂDURILOR 127 dc arbori T = ---• Să însemnăm cu Sb S*, S3, S4, S5 suprafețele 5 tericrc ale acestor clase. Pentru fiecare clasă se calculează diametrul arborelui mediu, S adică diametrul corespunzător suprafeței pentru prima clasă, la S2 T pentru a 2-a clasă etc., și pentru fiecare clasă se taie un acclaș număr t de arbori dc încercare. Să însemnăm cu : vlt v , v3, v4, v5 volumele celor t arbori tăiați și cu Si Sg, s3, s4, s3 suprafețele tericrc ale acestor arbori. Prin definiție avem pentru clasele succesive: V, _v. T. v, - Ti V, -T; V. - ?T; V. = deci y V — V, 4- V, + V3 + V4 -f- V4 — (v, 4- vg 4- v3 4- v* + v5) X y ori, din cela ce am zis despre arborele mediu, rezultă că, S, S, sa_Sa. % Șș. s4 S4. = t - J ; T T’ t T’ t T’ t T dc unde T Si Sa _ S3 __ Si =Si Sg 4- Sa 4- S* + Sa t = si “* sa ~ s3 S| S! 4- s8 4- s3 -p s* 4- s& și prin urmare S1 4-Sa 4~ Sa+Ș* + Sa V ^(v^Vg 4“V« + V* + X Sj 4- sa -f- S3 4- s* 4- Sft cecacc sc poate serie V = vX~ dacă v reprezintă suma volumelor, z suma suprafețelor terierc a tutulor arborilor dc experiență luați din populamcnt. Pentru determinarea volumului lemnului plin, Vp șt a lemnului mărunt Vm al populamentului, formula devine s Vp = vp X y și Vm = Vm T* (AnnaU. de ta agrono^ue). g Silvicultor. — 128 RBVISTA PĂDURILOR COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE In urma dcciziunii consiliului central de administrație dela 22 Martie a. c. și conform statutelor, d-nii membrii ai societății au fost convocați în adunare generală, în zilele dc 7, 8 și 9 Maiu a. c., orele 8 */a seara, în localul Ateneului, Sala mică — intrarea prin str. Poșta Veche. Ordinea zilei va fi următoarea: 1. Cuvântarea dc deschidere a d-lui Președinte; 2. Raportul dc expunerea activității și situațiunii financiare a societății ; 3. Prezentarea budgetului pentru anul 1907—1908 ; 4. Alegerea comisiunii pentru verificarea compturilor pe anul 1906—1907 ; 5. Dcsbatcrca următoarelor chestiuni : a) Regenerarea pădurilor dc stejar. Critica crângului compus aplicat în pădurile noastre (continuare). b) Dintre esențele exotice, cari sunt acelea cari s’ar puteă introduce cu folos la noi, în formarea dc păduri (continuare); c) Pădurile comunale și în devălmășie ale Transilvaniei și țărilor vecine, locuite dc Români, referend d-l Profesor George Maior* 6. Aprobarea raportului comisiunii dc verificarea gestiunii financiare. * * * Recolta semințelor forestiere în anul 1906 I. Rușinoase. Pinus Sylveslris. Recolta conurilor dc pin a fost în Germania foarte slabă. Din această camă prețul seminței de pin de prove- niență germană s’a urcat foarte mult. In unele regiuni recoltarea conurilor eră oprită dc către autoritățile silvice. Perspectivele pentru anul 1907 asemenea nu sun: bune. In Austria și Belgia recolta seminței dc pin pare a fi insuficientă. Picta Excelsa. Molidul a produs numai în unele regiuni ger- mane conuri în cantități mai mari. Calitatea lor însă diferă mult, în majoritate ca este mediocră, bună numai în Pădurea neagră (WQrttcmbcrg). Calitatea seminței este bună, dar prețul ci, îndeosebi celei provenită din Pădurea neagră, moderat. Larix Europata. (Lance). Recolta conurilor în Tirol slabă, REVISTA PĂDURILOR 129 în Germania mediocră. încercările asupra puterei germinative a se- minței au dat rezultate foarte bune. Prețul normal. Pinus Strobus. Pin Wcymouth. A dat o mică recoltă, din care cauză prețul urcat. Puterea de germinare e satisfăcătoare. Abics Pectinata. Brad alb. Recolta complect compromisă. Can- titatea recoltată este atât de mică și prețurile atât de urcate, încât nu este de recomandat a se proceda anul acesta la însemânțări cu brad. Pinus Austriaca. Pin austriac. Această esență a produs anul acesta mai puțină sămânță, ca în anul precedent. Pinus Corsica. Pin corsican și Pinus Maritima. Pin maritim. Au dat o recoltă de sămânță în cantitate suficientă acoperirei ne- voilor. Prețul sămânței acestor esențe cum și al majorităței celor de proveniență străină, se menține normal, acela a esenței Pinus Banksiana se va puteă scădeă. Pinus Cembra. Recolta acestei esențe rășinoase este complect compromisă. II. Foiotse. Quercus Pedunculata. Stejar pcdunculat Recolta ghindei bună. Puterea germinatoare 90—95%. Prețul moderat, jumătatea celui din anul precedent. Quercus Robur. Această esență nu se găsește în calitate pură, ci amestecată mai mult sau mai puțin cu stejarul pcdunculat. Quercus Rubra. A dat o recoltă mai mică ca în anul prece- dent, însă dc calitate superioară. Prețul s’a urcat cu ceva peste cel notat în toamna anului 1905. Cu privire la iernatul și transportul ghindei părerile diferitelor semințerii și firme dc export germane sunt divergente. Pe când acele dintre ele, cari posed proprii instalațiuni pentru conservarea în timp de iarnă a ghindei, sfătucsc ca comandcle să sc facă pri- măvară, celelalte din contră insistă atât pentru comandă și transport țn timpul toamnei, cât și pentru conservarea ghindei peste iarnă în localitatea și locul distinației, motivând aceasta prin faptul că cu transporturile în timp de primăvară nu se poate evită o uscare relativ înaintată și astfel și germinațiunea și ca urmare acesteia stri- carea ghindei în timpul transportului, lucruri ce nu ar fi în inte- resul autorităților forestiere. Fagus Sylvatica. Fagul a produs mai pretutindenea cevă 130 REVISTA PĂDURILOR sămânță (jir); cu toate aceste recolta considerată ca compromisă. Astfel și prețul jirului s’a urcat în mod considerabil. Recolta seminței celorlalte foioase ca : Acer Platanoides (Paltin de câmp) și Acer Pseudoplatanus (Paltin de Munte), satisfac cerințele. Betida Alba (Mesteacănul) a dat o recoltă mică dar de calitate și putere germinatoare bună. Alunus Glutmosa. (Anin negru) și Alunns Incana (Anin Alb) și Robinia Pseudoacacia (Salcâm) au dat o recoltă suficientă. Crataegus Oxyacantha a produs puțină sămânță. Nu s’a recoltat de loc sămânță de : Fraxinus Excelsior (Frasin comun) și Carpinus Betulus (Carpen). Cele două specii tciu: Itlia Grandifolia și Parvifolia au produs foarte mici cantități dc sămânță; asemenea Ubnus Campestris (Ulm dc câmp), Ulex Europatus și Spartium Scopariuni (Drob). (După rapoartele semințeriilor Conrad Appel și Heinrich Kcller Sohn din Dannstadt). C. P. H. -----------------K-jr- Reducerile tăcute în budgetul pt 1907-1908 al Serviciului pădurilor ■) în baza legei sancționată cu decretul Regal No. 1364, din 15 Martie 1907 § 1. Personal. Reducere Silvicultori cl. II................................................ 4.392 Pădurari cl. III ................................................. 13.000 Diurna pentru 3 brigadierbsilvia, atașați ca copiști și țiitori de registre la cancelaria regiur.ei X Constanța..................... 1.620 Total . . . 19.012 § 2. Material. a) Cheltueli generali pentru întregul serviciu. Reducere Spese de cancelarie, registre, condici, imprimate, publicațiuni, material pentru desemn, sigilii, insigne, table, cheltueli mă- runte, etc. . .... ........................ 2000 Mobilier dc cancelarie și repararea celui existent................... 500 Cumpărare de instrumente topografice și silvice pentru serviciul central și exterior, cum: ciocane silvice, compasuri topogra- fice, forestiere, corturi pentru lucrători, puști, cartușe și di- verse unelte, etc, precum și reparatul celor existente . . . 2.000 De reportat. . . 4.500 1) Proiectul de budget s'a publicat In „Revista Pădurilor" pe Ia- nuarie și Februarie REVISTA PĂDURILOR 131 Report . . 4.500 Pentru muzeul silvic, mobilier, expoziții și fotografii ... . 500 Premii pentru distrugerea insectelor și fiarelor vătămătoare, materiale și unelte pentru distrugere, faceri de vânători ofi- ciale, parcuri pentru înmulțirea vânatului util, etc........... 2.000 Pentru întâmpinarea cheltuelilor cu plată de lucrători, nutri- ment, etc., la stingerea incendiilor din pădurile statului . . . 2.000 Ajutoare pentru învățământul silvic, misiuni în țară și în străi- nătate, delegaținni și diverse lucrări în interesul economiei forestiere.................................................... 1.500 b) Pentru regiunile silvice. Mobilier de cancelarie și repararea eelui existent............... 500 c) pentru octalele silvice. Repararea și întreținerea caselor forestiere construite pentru șefii de ocoale, brigadieri și pădurari; construiri de atenanse la casele existente, împrejmuirea lor și construirea de noi case 16.000 Ajutoare și recompense agenților silvici inferiori (brigadieri și pădurari) pentru ani îndelungați de serviciu, pentru infirmi- • tăți căpătate în timpul și din cauza serviciului, premii în na- tură (instrumente, vite, îmbrăcăminte, semințe de plante agri- cole), celor ce se disting în serviciul prin lucrări de ordine silvică și gospodărie agricolă.................................... 500 Total . 27.500 Budgetul fondului de 5°/<, Construcțiuni, reparațiuni, și întrețineri de poduri și poteci . 10.000 Construcțiuni, reparațiuni și întrețineri de poduri și podețe . . 5.000 Construcțiuni de cantoane, împrejmairi și atenanse............. 6.000 întreținerea și mărirea pepenierelor existente, recoltări și cum- părări de șemințe.............................................. 15.000 întocmirea și aplicarea amenajamentelor....................... 10.000 Diverse lucrări culturale la principalele masive forestiere . . . 5.000 Total . . . 51.000 Budgetul fondului pentru împădurirea terenurilor comunale din Dobrogea Construcțiuni și reparațiuni de drumuri și împietruirea lor, la perimetrele destinate a fi împădurite......................... 1.000 Construcțiuni de cantoane, atenanse, magazii de conservat se- mințe, puțuri și întreținerea lor, precum și împrejmuirea cantoanelor................................................... 5.000 împădurirea terenurilor dela perimetrele comasate, complecta rea lipsurilor și întreținerea plantațiunilor.................... 12.000 Pentru întocmirea diverselor planuri economice de comasare, sondage, etc^ și cumpărări de instrumente topografice și silvice - • . ......................................... 1.000 Diverse lucrări culturale ca: recepări de puiețl, curățirea de crăci lacome, de omizi, etc..................1................. 1000 De reportat. . . 20.000 132 REVISTA PĂDURILOR Report . 20.000 Continuarea șanțurilor la perimetrele plantațiunilor, întreținerea celor deja făcute, precum și faceri do garduri vii la aceste perimetre....................... . . ................... 1.500 Restituiri de sumo rău încasate ........................ . . 1.000 Total . . 22.500 RECAPITULAȚIE. Budgetul ordindr, a) Personal ............................. 19.012 b) Material..................... 27.500 Budgetul 6%............................................... 51.000 * plantațiunilor comunale din Dobrogea....................• . 22.500 Total . . . 120.012 ----- BIBLIOGRAFIE Cunoașterea și oultura plantelor folositoare (plante agricole) de N. lacobescu, profesor la școala de silvicultură. 128 pagini, cu figuri, 80 b&nt. Onorată cu subscripțiur.i din partea Casei Școalelor și a Ser- viciului silvic în vederea brigadierilor silvici. In educația silvicultorului nostru, o parte importantă, peste care s’a trecut mult timp cu vederea, trebue să fie și noțiuni cât armis să fie lipsit de cunoștința erburilor de livede și pășuni precum și de modul de a crea și îngriji o pășune. In cărticica de care voim să vorbim, sc coprinde sub forma cea mai simplă și concisă toata cunoștințele de cultură specială a fiecărei plante agricole începând cu cerealele și sfârșind cu nutrețurile, împreună cu caracterele și varietățile fiecărei specii. O inovațiune introdusă de autor este anexarea a două tablouri pentru determinarea principalelor plante furagere din livezi ți pățuni, indicând și calitatea și întrebuin- țarea plantei, precum și pentru determinarea semințelor speciilor despre care s’a tratat in carte. Aceste tablouri vor fi de un folos real D-lor silvicultori punându-i în măsură să determine gramineele și leguminoa- sele întrebuințate mai des la inerbat sau la fixarea coastelor. La sfârșit se dau câteva noțiuni de rotațiuni și asolainente. Recomandăm cartea tuturor D-lor silvicultori, mai ales având în vedere eftinătatea volumului. NB. Autorul ne comunică că cererile i se vor puteă adresă D-sale la domiciliu (Anton Pan, 41». ------------------------------------------------------------- Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, Eucurescl. REVISTA PACURILOR 133 REZUMATUL Ședințelor Adunării generale a Societății „Progresul Silvic" din zilele de 7,8 și 9 Maiu, 1907. Ședința dela 7 Maiu. Ședința se deschide la ora 9x/2 seara, sub președinția D-lui Ion Kalinderu. Se face apelul nominal, la care răspund 55 membri, șl conform art. 25 din Statute, D-l Președinte declară adunarea constituită, după care pronunță următoarea cuvântare: Domnilor și Scumpi colegi, lată-ne intr-uniți in a 21-a adunare generală. Urându-vă bun venit, vă mulțumesc că v’ați grăbit să luați parte la lucrările ce avem de împlinit, atât in folosul societății noastre, cât ți al silviculturii naționale. Vă exprim asemenea bucuria ce simț ori de câte ori mă aflu in mijlocul d-v., ți acum mai mult decât ori când, pentrucă în anul acesta nu ne-am putut întruni, ca de obiceiu, la conferințe. Eu e insă vina Comitetului, care pregătise totul pentru ținerea lor, ți mai puțin a d-v., ci a nenorocirei ce s’a abătut asupra țărci. In împrejurările grele prin cari am trecut, am crezut că e o datorie pentru fiecare din noi, să stea la postul său ți să contribue la păstrarea ți restabilirea Hnițtei. De când am onoarea să fiu președintele societății, am putut să mă încredințez de foloasele ce puteți aduce țărei, nu numai ca silvicultori, ci si ca factori pentru luminarea ți edu- cațiunea poporului. In timpul dc față mai cu scamă, suntem datori cu toții să dăm concurs la vindecarea relelor, dc cari suferă populațiunea rurală, sfătuind pe țărani ți lămurindu-i asupra cauzelor, pentru cari o duc greu, căci nu se poate ascunde că starea lor lasă de dorit în multe privințe. Intre acestea, lipsa de pământ, nu e nici cea dintâi, nici cea mai marc, cel puțin ață cum e înțeleasă de săteni. E drept că unii n’au pământ de loc, iar alții au puțin, io 124 REVISTA PĂDURILOR dar nu se poate admite că, dacă li s’ar dă la toți și în întin- dere îndestulătoare, ar scăpă 'le necazuri ca prin farmec, fiindcă sunt și azi mulți între dânșii, cari au teren de ajuns și tot nu-și pot agonisi traiul cu înlesnire. Dovadă răscoalele recente, în cari s’au văzut oameni cu stare dcdându-se la jafuri ordi- nare și chiar la barbarii. Dovadă țăranii din alte state, dintre cari unii sunt mai lipsiți de pământ decât ai noștri, și lotuși se bucură de o stare mai bună, fiindcă sunt mai luminați. Avem apoi în țară regiuni, unde pământul nu e productiv, unde nu mai poale fi vorba dc această lipsă, ci de alia, de lipsa dc mijloace de existență în genere. Dacă aceasta e plângerea care a fost pusă în frunte, fie de resculați, fie de alții, cauza nu e atât lipsa însăș, cât e credința ce au sătenii: că numai posedând pământ pot fi feri- ciți, cât e mentalitatea lor, de care s’au folosit ațâțătorii rău- voitori. Nu trebue să uităm apoi celelalte circumstanțe, cari îngreuiază traiul țăranilor, dc pildă: scumpirea excesivă a arenzilor, fără să fi fost deplin justificată, prin amendarea solului sau prin o cultură esențial perfecționată; neștiința săte- nilor noștri pentru a lucră pământul bine și a scoate din el tot folosul posibil; indiferenta ce au pentru meserii, și chiar pentru industriile mici și celelalte mijloace dc câștig, cu care s’ar puteă îndeletnici în timpul liber, și în sfârșit lipsa de în- vățălură, de pricepere, economie, prevedere și de ordine în lucrări, ca și în vieața de toate zilele. In cuvântările ce am rostit, anul trecut, la „Congresul corpului didactic11 și la „Congresul dc științe sociale", am atins mai pe larg această chestiune. Față de curentul ce se formase împrejurul chestiunei ță- rănești, am zis chiar că nu trebue deșteptate în popor în- chipuiri primejdioase și speranțe ce nu se vor împlini, dar care vor ajunge să’l desguste de starea lui și să-l îndrepte pe căi greșite. Am mai arătat că trebue combătută cu tărie con- vingerea ce au, că Statul e dator să le deă pământ, pentru a nu compromite însăș acțiunea de îmbunătățirea soartei lor, care nu se poate face odată, ci treptat, pe măsură ce vor fi pregătiți prin alte reforme corespunzătoare. După cum știți, Domnilor și Scumpi Colegi, Statul a îm- proprietărit pe mulți, și presupun că va mai vinde pământ, după trebuință. Nu /toate să se desfacă însă absolut de toate REVISTA PACURILOR 135 moșiile, căci are și el anume nevoi de împlinit. Afară de aceasta, răscoalele au scos în evidență acea ce ziceam atunci, că che- stiunea rurală e complexă, și că până la rezolvirea împro- pictărirei, pe o cale sau alta, sunt alte numeroase lacune, care trebue împlinite pentru u ușura vieața locuitorilor. Printre cele de folos imediat, și deci mai urgente, ar fi întâi o legislațiune pentru ocrotirea muncii agricole și stârpirea abuzurilor pe viilor. In discursul ce am ținut la Academie, la deschiderea se- siunci generale din anul acesta, ziceam că Statul e In drept să intervină, in transacțiunile dintre cetățeni, când ele ating interesele lui sau caldă asuprirea celor slabi. Tot așa are da- toria să apere proprietatea, fiindcă evoluțiunea modernă tinde, deopotrivă, la îmbunătățirea traiului claselor muncitoare, ca și la întărirea ideii proprietății, amândouă fiind egal de folosi- toare țării. In principiu, e adevărat că nimeni nu poate să se amestece in convențiile dintre particulari, întrucât aceștia sunt majori, și au calitatea cerută de legile în ființă. Aceasta se poate aplică, însă numai acolo, unde este oarecare egalitate de aceri și con- diții sociale. In celelalte părți insă, lucrurile se schimbă, și în specialla noi, unde sătenii, suferind de lipsa de mijloace și de robia neșliinței, se găsesc într’o stare relativă de inferioritate față dc patroni. Acest raport devine aproape absolut când e vorba de trusturi, așa că e o datorie pentru Stal, de a asigura mun- citorilor mijloacele necesari pentru existență și pentru împli- nirea chemării lor de cetățeni și de capi de familie, care alcă- iuește elementul primordial al organismului social. De altminteri, prolecțiunca muncii e legiferată de mai mult timp in alte state. 0 asemenea intervenire s’a făcut și la noi, deși in măsură mai mică, in ce privește lucrătorii din fabrici și ateliere, încât c foarte natural să ne ocupăm și de țăranii noștri muncitori agricoli. In Ungaria sau reglementat invoelile agricole și condiți- unile pentru încheierea lor, prin legea din 1898, care admite principiul liberei înțelegeri între părți, în anumite margini și întrucât corespunde celorlalte legi în vigoare. Asemenea cere să sc arate soiul și întinderea productelor, prețul în bani al muncd, cum și al întreținerii pe zi, în caz când patronul se obligă a dă mâncare lucrătorilor. In acest chip ambele părți își pot face 136 REV1SIA PĂDURILOR socoteala ce dau și ce primesc. Interesante sunt apoi dispozi- țiunile pentru rezilierea tocmelei: în caz când muncitorul ame- nință vieața patronului și familiei lui, când îi face pagubă sau când a fost pedepsii pentru delicte și crime, cum și în caz când patronul, sau vreunul din membrii familiei sale, atinge moralul sau aduce pagube muncitorului, când îl nedreptățește, și altele. Apoi, introducerea unei agriculturi raționale, împreună cu ramurile ei, desvoltarea industriilor domestice, îndrumarea și încurajarea sătenilor la meserii și îndreptarea lor către industria mare, care a luat un frumos avânt și cere tot mai multe brațe. Tot în aceeaș ordine e dezvoltarea simțului de economie și propagarea societăților ușoare, ca cele dc consum, cele pentru vânzarea produselor în comun, pentru asigurarea vitelor, pentru cumpărarea de unelte agricole, și altele. însoțirile de acest fel, împreună cu băncile populare, vor ameliora pe deoparte starea economică, iar pe de alta vor des- voltă spiritul de inițiativă, de încredere în puterile proprii, și vor obișnui pe săteni cu sentimentul datoriei și al solidarității. Aceste însușiri sunt condițiuni esențiale pentru arendarea și cumpărarea de moșii, și cu atât mai trebuincioase sătenilor noștri, cu cât ei, afară de dorința de a posedă pământ, n’au nici putere, nici cultura necesară, pentru a lucră pământul și a-l lucră bine, ca să nu fie dobonți de cea d'intâiu recoltă rea. E aci și un principiu elementar, acela. câ pentru a do- bândi un bun, trebuesc atât mijloace materiale — dacă nu în întregime cel puțin în parte — cât și calități, cari să garan- teze stăpânirea și exploatarea lui cu folos. De aceea, la „Con- gresul corpului didactic*, ziceam textual că: „Asociațiunile pentru cumpărarea de moșii, sunt o chestiune gingașe în sta- rea de lucruri de azi, care cere multă chibzuință în tot ce se va proectă sau se va face în privința lor*. Nu intru în amănunte asupra acestor asociațiuni, nici asupra trebuinței unei bănci rurale, care să le înlesnească fon- durile necesare, a unui așezământ întemeiat fără participarea Statului, dar supraveghiat de acesta, după cum există în alte părți și cum sunt și la noi unele instiluțiuni de credit. 0 asemenea bancă ar puteă cumpără și direct moșiile scoase în vânzare, pe cari le-ar dă apoi sătenilor în loturi, după puterea fiecăruia. Țin numai să accentuez, că și într’un caz și înlr’altul. REVISTA PĂDURILOR 137 trebuesc luate garanții pentru plata anuităților, fie prin răs- punderea anticipată a unei părți din preț, fie prin impunerea unor îndatoriri riguroase, în ce privește lucrarea pământului, desfacerea recoltei, și altele. In acest chip sătenii vor fi îndemnați să facă economii, pentru a puteă cumpără pământ, sau sâ-l muncească bine» știut fiind, că adevărata bună stare nu se dobândește decât prin sudoare și chibzuință și că tot așă se și păstrează. Tot deodată s’ar pune bazele înființării proprietății țărănești mij- locii, atât de necesară pentru existența și progresul nostru general. Se mai simte trebuința unei administrații și a unei jus- tiții, care să ocrotească interesele clasei rurale și să-i înles- nească apărarea lor. Amândouă au făcut progrese în ultimul timp, după cum știm cu toții, dar mai au și altele de realizat, în deosebi administrația, care trebue să inspire deplină încre- dere sătenilor. Încredere trebue să inspire și ceilalți agenți ai Statului și factori cui ți, cari vin în contact cu dânșii, cum e medicul, preotul, învățătorul, de oarece țăranul, bănuitor din fire, din cauza vicisitudinilor dintfun trecut mai îndepărtat, e și mai neînduplecat când vede, că cei chemați nu sc interesează serios și din pornire curată și nu se unesc între dânșii. In sfârșit, vine partea cea inai grea, starea culturală și morală. De aceasta trebue ținut seamă in orce timp, căci nici o îmbunătățire, nici o reformă nnpoate isbu'î, dacă nu e pri- cepută, prețuită, și mai ales dacă nu e urmată cu toată tra- gerea de inimă. Nu se poate spune că nu sau adus prefaceri în bine și în această direcțiune. S’au făcut din potrivă multe și se vor mai face, pcnlrucă suntem încă departe de minimul de cul- tură indispensabil orcărei bune stări sau progres. Nu trebue uitat apoi, că regenerarea unui popor nu se poate făptui in câțiva ani; pentru aceasta trebue vreme mai îndelungată de muncă fără preget, îndreptată nu numai asupra culturii prin școală, ci și asupra culturii și educațiunii în vieața de toate zilele, prin cursuri de adulți, șezători, biblioteci și povețe neîncetate. Cu mari greutăți am aplicat aceste mij- loace pe Domeniile Coroanei, și cred că am obținut roade sa- tisfăcătoare, de oarece locuitorii, recunoscători și pătrunși că 138 REVISTA PĂDURILOR le voim binele, nunumai că n’au luat parte la răscoale, dar au stal chiar gata să respingă năvălirile din afară. Incontestabil că am fost ajutat, in genere, nunumai de agenții domeniului, ci și de preoți, învățători și de celelalte persoane culte de pe domenii, și că pentru a dobândi încredere și a puteă isbutl, am făcut înlesniri numeroase și variate, încă dela întemeierea Domeniului Coroanei. Eră însă o datorie de inimă pentru noi, de a ușitră munca sătenilor și de a sport mijloacele lor de câștig, cum trebue să fie, fără îndoială, și pentru proprietari și arendași. In timpul de față mai eu seamă, interesele moșierilor sunt strâns legate de starea sătenilor, atât materială cât și morală. Uneori sunt chiar predominate de acestea, după cum s’a văzut din răscoale, așa că nu poate fi decât spre folosul proprieta- rilor, dacă contribue la luminarea poporului și în special la ușurarea vieții lui. Aceasta o pol face prin învoeli echitabile, prin luarea asupra lor a unor nevoi obștești și prin înființarea de noui venituri, de oarece nu e moșie, la câmp sau la munte pe care, după natura localității, să nu se poată introduce una, sau mai multe industrii, mai ales din cele mici, cari să deă locuitorilor de lucru în timpul liber sau permanent. Asemenea îi pol îndemnă să cultive și alte plante, nu- numai porumb, grâu, ovăz și orz, căci o țărănime luminată, sănătoasă și cu stare, ridică totdeauna valoarea proprietății, prin munca inteligentă și robustă ce-i aduce. In împrejurările actuale, mai e apoi vorba de prefacerea sufletelor, de întărirea caracterului țăranilor, și la aceasta sunt chemați să contribue în deosebi cei cari trăesc în mijlocul lor. Intre aceștia sunteți și cei mai mulți din d-voastră nunumai silvicultori, ci și proprietari, și nu mă îndoesc câ, întorcându-vă acasă, veți arătă poporului amăgirea în care a căzut, răscu- lându-se contra ordinei stabilite. Legea trebue să fie sfântă înaintea tuturora, ca și ideia de proprietate, căci asigură existența Statului și progresul țării întregi. Asemenea trebue știut de toți, că fericirea și mulțumirea sufletească nu se capătă prin jafuri și omoruri, nici prin bo- găția făcută pe această cale, ci prin fapte bune și muncă cinstită. Eimic durabil nu se poate obține prin violență; iar faptele REVISTA PĂDURILOR 139 rele nu pot rămâne nepedepsite, intr’un stat bine organizat. In ce privește despăgubirea pentru stricăciunile ce au su- ferit particularii din cauza răscoalelor, n'avem precedente, nici legislative nici judecătorești. Nu-mi aduc aminte, nici să fie vrenuul, intre scriitorii ce s’au ocupat la noi de asemenea des- păgubiri, care să fi susținut că Statul e răspunzător pentru urmările răscoalelor. Acest principiu al neresponsabilității Stalului, a fost admis totdeauna in Franța. El a fost proclamat de Consiliul de Stal la 25 Iunie 1825, și consacrat in câtva in mod legal, când cu discuțiunea legii dela 5 Aprilie 1884, asupra responsabilității comunelor. Statul are insă o obligație naturală, după părerea multor jurisconsulți, și clasicul Vattel, spune in cartea sa asupra „Dreptului Ginților*, că e aci un fel de datorie naturală in sarcina Statului, o datorie sfânta pentru acela care și cunoaște chemarea, deși nu dă drept la vreo acțiune contra lui. In această ordine de idei a fost votată legea dela 6 Sep- tembrie 1871, care, cu ocazia războiului franco-german, a acordat o indemnizație de 100 mii. de franci județelor și 6 milioane orașului Paris, cum și legea din 7 Aprilie 1873, care a acordat 120 milioane județelor invadate și 140 milioane Parisului. Indemnizația insă ce acordă statul in acest fel e in mod cu totul grațios, și in Franța nu aparține decât puterei legis- lative dreptul de a decide, dacă o indemnizație va fi acordată, iar victimele n'au nici un recurs contencios contra deriziunilor comisiunilor administrative, care fac repartiția indemnizațiilor votate de Parlament. Acum in urmă Germania încă a acordat coloniștilor săi din Africa de sud despăgubiri pentru pierderile suferite din cauza răscoalei indigenilor. Să sperăm dar că aceste idei de echitate se vor pune și la noi in practică. Aceasta va contribui și mai mult la înfrățirea ce trebue să existe intre clasele noastre sociale și va alcătui un indemn pentru toți, de a lucra la rezolvirea chestiunei ță- rănești. Aduceți aminte locuitorilor in mijlocul cărora trăiți, d-lor și scumpi colegi, că avem un Rege Înțelept, care de 41 de ani veghiază la ridicarea țârei; că România s’a inălțat la starea de azi mulțumită părinților noștri, mulțumită celor cari vreme 140 REVISTA PĂDURILOR îndelungată au închinat și închină munca lor binelui comun. Avem o armată care a reînviat gloria străbună în răsboiul pentru independență. Spre mângâierea noastră, ea și-a făcut și acum datoria, orcât de dureroasă a fost, dor e îndoit păcatul celor cari au silit-o la aceasta și cari au făcut ca solda ții să tragă în pă- rinți, frați și rude, tocmai în anul jubdar. Au fost nespus de dureroase momentele prin cari am trecut în Martie. Jalea aruncată în sufletele noastre și rănile lăsate de acele nenorocite revolte, nu se pot șterge decât prin noi înșine, prin o muncă încordată și unită. In sfârșit, s'așteaptă dela d-voastră, mai cu seamă dela cei tineri, cari aveți inimile mai încălzite de iubirea de patrie decât cei în vârstă, să lucrați cu entuziasm la armonizarea inte- reselor, la înfrățirea claselor sociale și la îngrădirea luptelor dintre ele într’o formă umanitară. Peste două zile vom serba iar pe 10 Maiu, ziua de trei ori sfântă, prin însemnatele evenimente ce ne amintește. E cea d’întâiu după împlinirea jubileului dc 40 ani, și dacă nu va fi la înălțimea celei din anul trecut, ca splendoare, ea nu poate să nu ne înalțe sufle'ele și să nu ne învioreze pu- terile pentru munca viitoare. E cea d’întâiu a unei noi perioade în vieața noastră, care va fi, cu atât mai strălucită, cu cât ne vom fi străduit mai midi, uniți în cugete și călăuziți de acelaș ideal național. Aducându-ne aminte de predecesori, să ne gândim în aceste zile și la cei de față, la MM. LL. Regele și Regina, cari au prezidat la redeșteptarea României și să ridicăm rugi, ca Pronia să reverse încă mulți ani harul său asupra Lor, și să ocrotească acum și pururea țara și neamul nostru. Domnilor și Scumpi Colegi, E cam lungă digresiunea ce am făcut. 0 cred însă îndrep'ățilă prin interesul ce purtați, ca buni români, stării țăranilor, clasei care prezintă o deosebită însem- nătate pentru viitorul țârei și al întregului nostru neam. 0 cred justificată prin însuș scopul societății noastre, care e. in primul rând, de a luptă pentru răspândirea științei moderne asupra îngrijirei pădurilor, șl pentru desvollarea industriilor REVISTA PĂDURILOR 141 lemnoase,adică pentru progresul unei însemnate bogății naționale. In adunarea aceasta chiar, pe lângă rezolvirea afacerilor curente ale societății, se vor urmă discuțiunile din anul trecut asupra regenerării pădurilor de stejar și asupra esențelor exo- tice, cari sar putea introduce cu mai mult folos în formațiunea pădurilor. Mai avem apoi comunicarea d-lui prof. dr. Gh. Maior, despre „Pădurile comunale și in devălmășie din Transilvania și celelalte țări vecine locuite dc români". In această conferință, d-l Maior va arătă, după un scurt istoric, care eră starea pădurilor in Transilvania, la desfiin- țarea iobăgiei in 1848, cum și regularea lor în Ungaria, Tran- silvania și Bucovina, prin patenta împărătească diu 1854. Va trată apoi despre supunerea pădurilor regimului silvic și despre trecerea celor județene, comunale și particulare din 42 județe la Administrația Statului, arătând rezultatele acestei măsuri. La urmă ne va dă o statistică a pădurilor comunelor româ- nești, cari sunt destul de întinse și va vorbi despre păduri din punct de vedere cultural și economic. In ce privește activitatea desfășurată de comitetul socie- tății noastre, in cursul anului expirai, o cunoașteți din revistă. Asemenea vă comunic cu plăcere, că starea financiară a so- cietății e destul de satisfăcătoare, după cum veți binevoi a vedea din expunerea amănunțită ce va face colegul nostru, d-l se- cretar Nădejde. Tot din socoteli veți constată, că încasările din colizațiuni și abonamente au mers în anul trecut mai regulat. Astfel, din suma de 7.301 de lei, ce eră de încasat din 1906— 1907, din colizațiuni și abonamente, s’au încasat 4.107 50 bani, rămânând la 30 Aprilie 1907 un rest dc 3.193 lei 50 bani. Mai e de observat că în exercițiul trecut s’au pus la curent cu plata 137 de membri din 211, cel mai mare număr de când există societatea noastră. Capitalul a crescut la 17.000 de lei nominal, dela 16.000, cât eră la sfârșitul anului 190511906. Pentru prețiosul concurs ce ne-au dat la încasări, aduc in numele comitetului vii mulțumiri d-lui inspector-general Galleriu și d-lor șefi de regiuni rugându-i a ni l păstră și pe viilor, în interesul bunului mers al societății. In anul trecut, am avut nenorocirea să pierdem iar câțiva din colegi. Pe silvicultorul Busuioc, care a încetat din vieață după o grea suferință și pe I. St. Chirțoiu, inspector, un dis- 142 REVISTA PĂDURILOR tins camarad și apreciat silvicultor. La înmormântarea acestuia, carea avut loc la Ploești, au luat parte mai mulți din colegii noștri, căci făcea parte de multă vreme din societate. Am mai pierdut pe N. N. Zăddriceanu, mare proprietar, care purtă un viu interes societății noastre. Fie-le memoria eternă ! După o existență de 21 ani, cred că ne putem așteptă la o și mai mare regularitate, ți in deosebi la un concurs cât de vioi din partea tuturor, atât pentru colaborare la revistă cât și la conferințe și la diferitele cest tuni ce se impun societății. In aceste sentimente, declar adunarea generală deschisă. Apoi D-l N. C. Nădejde, delegatul comitetului de Ad- ministrație, dă citire raportului asupra situației financiare a societății pe anul expirat 1906—1907 și a bugetului pe anul viitor 1907—1908, în următorul coprins: Domnilor Membri, Autorizat de comitetul central de Administrație, am onoare a vă expune situația financiară a Societății pe anul 1906—1907. încasări. — La începutul anului societatea avea un fond în efecte publice de lei 16.000 și în numerar lei 895 bani 70, adică în total 16.895 lei 70 bani. In cursul anului s’au încasat următoarele sume: tx»_ 1. Cupoanele dela 16.000 lei....................... 750.— 2. Taxa de înscrieri . . 40.— 3. Vânzarea cărților............................... 240.30 4. Cotizațiuni............. ..................... 1,856.— 5. Abonamente.....................................2,610.50 6. Subvenția Min. de Domenii..................... 500.— Total . . . 5,496.80 Adică în total s’au incasat lei 5496 bani 80. La începutul anului eră de incasat lei 7301, din cari 6309 dela membri și 992 dela abonați. Din această sumă s’au incasat lei 4107 bani 50, așă că la 30 Aprilie 1907, rămâne de incasat, fără abonamentele și cotizațiile pe a. c., lei 3193 bani 50. Comitetul exprimă viile sale mulțumiri D-lui Inspector general Galleriu, D-lor Șefi de Regiuni Isopescu, Boiarolu, Angelin, Nicolau, Papinian și Ștefănescu pentru prețiosul sprijin dat spre a se incasă o bună parte din datorii dela D-nii membrii din serviciul statului, rugându-i tot odată a ne dă acelaș sprijin și la anul viitor, când credem că se vor pune la curent cu plata rămășițelor și acei câțiva agenți, cari mai au datorii către Societate. In anul f.cesta s’au pus la curent cu plata 137 REVISTA PÂDCRILOR 143 membri din 211, adică cel mai mare număr de când există Societatea și numai restul de 71 membrii datorează lei 3200. Cheltueli. — In cursul anului expirat s’au făcut următoarele cheltueli: Lei 1. Imprimarea Revistei......................... 1,526.90 2. Diferite inprimate și lucrări................. 855.34 3. Expedierea Revistei........................... 158.65 4. Abonamente și cărți............................ 24070 5. Remiza încasatorului .......................... 397.— G. Indemnizarea secretarului............................ 960.— 7. Cheltueli extraordinare și furnituri......... 302.5') 8. Ajutor pentru excursiuni și studii............. 800.— 9. Mobilier........................................ 10.- Adică în total s’au cheltuit. . • 5.250.C9 Din suma încasată în anul 1905-1907 de . . . . 6,496.80 la care se adaogă numerarul dela 1 Maiu 1906. 895.70 Avem . . 6,392.50 Scăzându-se cheltuelile............................. 5,250 09 Rămâne în numerar . . ............ . . . 1,142.41 Cumpărându-se un efect de lOOOlei Impr. Corn. Buc. 870.— Rămâne numerar la 1 Maiu 1907 .................... 272.41 Iar capitalul în efecte este de lei.................. 17,000.— deci fondul disponibil al societății ia acest moment este de lei 17.272 bani 41, în efecte și numerar. Aceste cheltuieli, pe cari comitetul central le-a găsit în regulă, le-a aprobat și m’a delegat a le expune D-voastre, împreună cu proiectul de buget întocmit pentru anul viitor 1907 -1908, cu rugăminte, pe de-o parte a le aprobă și D-voastră, iar pe de altă parte a-mi dă cuvenita descăr- care dc gestiunea financiară a expiratului an 1906 -1907. In cceace privește bugetul pentru anul 1907—1908, veniturile s’au stabilit, ținând seamă de încasările medii și numărul membrilor; iar cheltuielile, după cum se arată în alăturatul proiect de buget. Proiect ). Dar presupunând că n’ar fi bun la nit ceva decât să formeze un masiv încheiat, incă aceasta nu c de disprețuit, căci în afară de produse utile, pădurea mai c necesară încă pentru multe rațiuni pe care le cunoaștem: îmbunătățirea solului, oprirea vânturilor și a zăpezei, îmbunătățirea regimului prcdpitațiunilor atmosferice. Acest arbore ne prezintă un exemplu frapant de încotățenire a unei esențe străine. Dar ea nu poate fi singura. Am vorbit altă dată de arborii ce se introduc pe nesimțite în păduri ca Corcodușul (Prunus cerasifera) sau în grădini inculte ca Oțetarul de Japonia (Ailanthw glandulosap, cam lot acolo tinde si Catalpa bignonioides. In Dobrogea Ailantul l*am văzut bine asociat cu Salcâmul în vecinătățile Constanței și dacă frunzișul său exală un miros puțin plăcut, lemnul său poate nu e tocmai așa de disprețuit’) și daeă c vorba de miros, nici Frasinul nostru nu e departe din cauza canaridclor. Și fiindcă citarăm aceste esențe, am mai puteă adăugă: GMitschia, Oțetarul de America (Rhtu typhinus) așă de comun prin vii și devenit subspontaneu împreună cu celalt Oțetar formând dumbrăvi dese în București, dela Șosea până la pădure la Bâneasa-Mogoșoaia, Cytisus Laburnum bun ca subarboret, Prunus scrotina â) devenind adevărat arbore, care s’a comportai excelent în experiențele de plantațiuni la școala noastră dela Brănești, Dudul alb după D-1 Dr. Greccscu, Qucrcus rubra •). Dintre reșinoasc lăsând la o parte pe Pinus Strobus și P. austriaca așă dc prețios în pământurile sărace, s’a mai experimentat la Brănești: Picta pungens*). 1) Vezi «Revin ta Pădurilor» pag. 1005, o figură la conferința asupra : InsemnOlOfii Bota- nicei in tilricnttuni. 2) D-1 inspector Orăacu, jtfal serviciului silvic, mă as gură, c* lemnul acestui arbore uscat devine tare ți se poate lucră foarte bine pentru mobile ca ți telul. 8) Arbore de mărime mijlocie din America dc Nord, cu ramuri la început verzi, mai Urau de un brun roju lucitor, acoperite de ro:d veruror. tâ|i rotunde de coloare mai deschisă; frunze orale, eliptice lunguețe — lauceolate, ascuțit* lurgi 4—10 cm., largi vr'o 3—5 cm., lucitoare de un verde închis pe fata aupcrioarA, de un verde mai desebs |c cea inferioară, marginea cu dint< gtanduloți; pctiole neperoave lungi — 1,5 cm. Fl>ri (Mai, începutul lui Iunie, In raceme, albe, fructe ovale, groase 8—10 mm., de un purpuriu Incbii, gust vinoe amar, cu tămbure neted a*cu|it. 4) Stejar american cu frunze lobate mar., — 25 cm. lungime, —ld lățime, cu coade — A cm. Do obiceio aceste frunze sc roțesc toanna; fructe cu coada foarte scurtA or nulă, având •agată aeperoasă; ghindă — 2,5 cm. lungime, terminată cu un vârf toc-t. 5) Molid cu frunze țepoase (la vărfj, din America dc Nord, frunziș de coloare verde albastră, ra -sasă piramidală, ramuri lungi, nude («Îmbrăcate), nesimetrice; muguri term nali mari cu astei larg m'rănti In afară; conuri cilindrice lungi — 10 cm., largi 8 cm., de un cafeniu deschis, cs »» zâ. s și «ale noastre>. Și știți, Domnilor, că în tim- purile vechi, sub terminul de pădure, nu se înțelegeânumai terenul acoperit cu esențe frunzoase și rășinoase, ci și poienile și pla- iurile lipsite de vegetațiune arbuști vă, cari serveau de pășune, fâneț și loc de hrană, teren de cultură, apoi zona subalpină și alpină, deasupra arboretului, acoperite de cele mai delicioase pășuni alpine, cari nu sunt întru nimic inferioare celor din Alpii Elveției, precum am arătat noi în cartea despre Fitotechnie. Apoi pe acea vreme, și până la venirea căilor ferate, pă- șunea și ghinda sau jirul, erau foloasele principale pe cari le dădeau pădurile la noi, iar sccaterea și folosința lemnului eră tare restrânsă din lipsa de capital și mijloace de transport și de veri ce debușeu, înlăuntru or In afară. Cele mai multe păduri, erau comunale ale județelor, obștești și considerate ca un bun comun, din cari tot natul își puteă tăiă și scoate lemnul necesar. Ele stăteau sub îngrijirea diregătoriilor comunale ori județene. Istoria proprietății la românii de peste munți, este foarte veche, aș puteă zice că datează dela însăș formațiunea popo- rului român. După retragerea legiunilor romane și în decursul migrațiunii ginților, poporul nostru este grămădit în munți, unde el face plugărie, pe înălțimi unde agricultura astăzi nu rentează și nu o putem întinde, cu toată mulțimea brațelor și mașinilor perfecționate, de cari dispunem în timpul modem- Agricultura noastră pe acele plaiuri și dealuri înalte, pe la acele hodăi și case răslețe prin munți, abiă se urcă până la 1000— 1200 metri deasupra nivelului mării, pe când găsim pe mulți munți înalți dela noi, urme indubitabile de agricultură veche dela 1400—1600 metri, până pe la Tămașu Mare (cota 1680 m.) ,care co- incide cu limita extremă a culturei secarei în Alpii Elveției, la Kheto romani. D-11. Turcu, înexcursiunile pe munții țării Bârsei și ai Făgărașului, ne spune: «Formațiunea pământului dela poa- lele Petrei Craiului, cam dela Crăpătură în sus (cota 1428 m.), peste locurile numite: Padina lui Mânu, Chicera, Podul Dan- ciului, Podul lui Lie și altele, adică mai întreaga parte a tere- nului de sub Piatra Craiului, până încolo spre Tâmaș (cota 1682 m.), pe Bârsa în sus, arată In mod neîndoios, că pământul aici in vechime, a fost cultivat și ca arătură. .Sunt adică azi, prin păduri, pe coasta muntelui, foarte multe livezi plane, cu rozoare înalte, ce se formează numai după îndelungată cultivare la ară- turile de pe coaste sau locurile piezișe. Acum pe acele locuri REVISTA PĂDURILOR 167 plane, mărginite de rozoare înalte și împărțite tot în atâtea parcele de arătură, sunt lemne mari de brad, bătrâne și multe urme de tulpine vechi, extirpate de pe aceste locuri de mai înainte, de unde se vede că arăturile de pe aici au încetat de sute de ani, retrăgându-se oamenii îndărăt la șes, la locul co- munei lor>. Alte urme de arsături vechi se pot găsi pe coaste drepte, pe malul Oltului, în Săsime, și dincoace do munți. Este acum întrebarea: Când s’a făcut acolo plugărie, care nu se mai poate face și nici că ar rentă astăzi? Dacă s’ar fi făcut ea pe timpul dominațiunei romano, când țara ajunsese a se numi Dacia felix, ori după aceea? Populațiunea actuală a vechei Dacii se compune aproximativ din vr-o 15 milioane de suflete, din cari 11—12 milioane români și 3—4 milioane nero- mâni-stroini, iar ca să ajungă să fie necesare și acele locuri plane de pe Padina lui Mânu, Chiciora, Podul lui Lie, culturei și hranei omului, ar trebui să fie cel puțin îndoită — deci să crească la 25—30 milioane. Deci o populațiune de 25—30 milioane în Dacia Romană eră mai mult ca suficientă și în stare chiar după re- tragerea legiunilor și cohortelor auxiliare ale Romanilor — a tru- pelor regulate — să se apere singură contra Goților și a ori căror barbari năvălitori și nedisciplinați. Dar dacă Dacia a fost părăsită de legiuni și de o parte din popor — evident că în ea nu fusese atâta populațiune, ca să se poată apără singură. Deci și noi trebue să abandonăm idea că agricultura veche din munții cei înalți s’ar fi fost făcut pe timpul dominațiunei romane, înainte de Aurelian. Ea se va fi făcut mai târziu — în epoca post-romană — în lungul decurs al migrațiunei ginților, unde la șes și în câmpia deschisă năvăleau și se schimbă o hordă după alta, un popor împingeâ și isgoniă pe altul, iar poporul nostru grămădit și apărat do desimea codrilor și ascunsorilcr munților și față de fecundi- tatea lui cea mare, ca să poată tiăl și a-și salvă sieși și alor săi vieața, a trebuit să spargă țelina și să defrișeze pentru loc de hrană tot pământul numai cevă plan și să facă acolo plugărie ale cărei urme se văd și astăzi. In consecință vedem poporul român după încetarea migrațiunei popoarelor descinzând din munți în toate direcțiunile: către sud, est, nord-vest de o potrivă, și cele d’întâiu documente scrise referitoare la proprietate și în- ființarea de stat, la poalele munților. Din contra popoarele năvălitoare în decursul de 800 ani, 168 RBVISTH PĂDURILOR Goții, Avarii, Longobarzii, Hunii și în fine Ungurii și Cumanii pe toate le vedem mai mult la câmp și în șesul deschis unde ’și-au lagârile lor. Avarii au în câmpia planâ castrul lor, Ungurii pleacă din stepele dela gura Donului peste stepele Ucraniei și Galiției și scobor în Ungaria pe la Muncaci, lăsând pe ruteni și români în pace, și trec biruitori în câmpia plană — pe puste și poartă răsboaie crâncene cu germanii, slavii și românii lui Gelu și Menumorot, dar iareși numai în câmpia plană și nu în terenul accidentat, impropriu pontru desfășurarea cavaleriei lor numeroase. Ocuparea muntelui de către români lăsă în parte câmpia deschisă și colinele mai ușor accesibile, și loc disponibil și pentru alții. Castelele și trecătoiile prin munți ocupate și asigurate în potestatea românilor nu împiedică pe regele Ungariei Geiza al II-lea să cheme la 1141 pe sașii aduși dela Rinul de jos și sâ-i așeze în regiunea deluroasă a platoului transilvan dela Orăștie și până la Draos și Baraolt, și să întemeieze cu ei am zice o provincie deosebită— Fundul regiu — compus din 7 județe auto- nome, cari să depindă numai ce autoritatea regelui direct și unde sașii taie și răresc codrii întunecoși, seacă bălți și mlaștine în văile mocirloase ale Târnavelor și fac locuri de cultură din ele. Cu 70 ani mai târziu la 1211 regele Andrei al 11-loa chemă or- dinul teutonic și-l așează în țara Bârsei, cea deșartă de locui- tori (?) iar pe locuitorii de acolo, tot după acelaș document, pe români și secui ’i mută mai departe spre vest și est. Tot acel rege molatec Andrei al II-lea, care a dat aristo- crației drepturile și privilegiile cele mai estinse prin Bula de aur, a dat și sașilor aduși de străbunii săi Geiza al II-lea și Bela al II-lea, privilegiul numit Andreian la 1224, prin care la art- 7 face pe sași părtași composesori și la pădurile Blachilor și ale Bissenilor, iată așă din chiar senin: Iată textul în latinește. «Pretor vero supra dicta, silvam Blacorum et Bissenorum cum aquisusus communes excedendocum predic tis scilicet Blacis et Bissenis eisdem contulimus, ut prefața gaudentes libertate nulii inde servire teneantur», (după Tentsch et Firnhaber). Este întreljarea la cari păduri ale românilor a făcut atunci părtași și pe sașii din nou veniți? Deslegarea acestei chestiuni spinoase și nu încă în destul de deslușită, sașii au știut să o exploateze în favorul lor, în decurs de sute do ani, și nu fără folos. Pe baza ei pretindeau munții și pădurile românești și au REVISTA PĂDURILOR 169 luat cu forța cele dela Siliște și Tălmaci; pe baza ei au recla- mat și obținut în timpul Măriei Theresia ipotecarea întreg do- meniului Făgăraș pe 99 de ani, către Națiunea săsească, din care ei au tras mari foloase, și de unde în bună parte derivă fundațiunile lor cele multe, din cari susțin azi o mulțime de școale săsești. Pădurile românilor din țara Oltului, evident că nu le-a putut da regele pe la 1224 sașilor, când știm că cu 60 ani mai târziu, la 1292, se întâmplă eșirea voevodului Radu Negru dela Făgăraș și trece dincoace de munți, evident nu singur, ci cu mare mulțime de norod după el, și chiar sași, de pută să înte- meieze Principatul Munteniei. Cu atât mai mult ar fi fost românii în stare să-și apere pădurile de cotropirea sașilor venetici, atunci ca și mai târziu. Dar ce foloase aveau să tragă sașii dela ele, când satele lor din coline și dealuri erau înconjurate toate de jur împrejur de vaști codrii seculari, pe cari părinții lor abiâ îi putură rări, și deci nu aveau lipsă de a importă lemnul de construcție și de foc cu mari cheltueli din locuri îndepărtate și și a le duce între dealurile lor, unde și astăzi șoselele împetrite lipsesc? Or poate că aveau dorință după bolovanii și păstrăvii din apele iuți de munte, ce scobor din munții cei înalți ai Făgă- rașului? Aceia puțin folos le-ar f. adus. O mai bună explicare ne va dă însă termenul de Bisseni, vecinii și tovarășii la nevoi ai Romanilor, cari încă sunt des- puiați de păduri în favorul noilor oaspeți — Hospites flandrenses. Bisseni i se mai numiau și Pacinați Pecenegi ung.—Bessenyok sau Bisseni. Ei bine, peste Olt, pe malul drept al lui, există până în ziua de astăzi niște colonii maghiare, cu totul deosebiți de unguri ca și de secui, dar foarte apropiați de români In porturi, datine și obiceiuri. Par a descinde din aceeaș ramură cu cian- găii din Săcele și din Moldova, și se țin de confesiunea augustană — numită în legile vechi ardelene lege săsească. Acești ciangăi deși vorbesc ungurește, dar pronunțarea cuvintelor, este cu totul alta și deosebită de a celorlalți unguri și secui, și ei întrebuin- țează foarte multe cuvinte românești. Deci, în acea jar te a țării pe Ardeal, cum se zice în jargonul transilvan, între Olt și obârșia Târ- navelor, trebuesc a se căută acești români și Bisseni, la a căror păduri a făcut regele Andrei al Il-lea părtași și pe sași. Se vede deci că sașii nu se mulțumiră cu pădurile și pământul dat lor pentru hrană, și vroiau să se mai întindă și la satele românești ce se aflau de mai nainte pe acel teritoriu. 170 REVISTA PĂDURILOR Dar pe români îi vedem ca proprietari de păduri ab antiquo. Peste un veac și jumătate, la 1363, feria sexta ante Domi- nicam Oculi, vice-voevodul Petru al Transilvaniei, dă o diplomă din târgul Hatzeg, lui Ladislau de Zalasd și fiilor săi, prin care li se recunoaște dreptul de chinezi ereditari și de proprietate asupra terenurilor defrișate făcute în chineziatul lor: «More alio- rum kineziorum novae extirpationis densitatis silvarum căpițe, jure keneziatus ipsis et fratribus ipsorum pertinerot». Peste 3 ani numai, la 13(56, într’un proces de încălecare de păduri și hotare, ivit între românii din comuna San Petru și sașii dela Nou dela Bistrița, românii se plâng la rege, că hotarul lor pe care I au posedat și apărat ei cu sângele lor și pă- rinți de părinții lor peste o mic de ani, a fost încălecat do către veneticii sași și luatecu puterea pădurile lor de stejar. Regele luând în de aproape cercetare cazul, a decis, că pădurea aceasta să ră- mână la satul Blachilor, a căruia a fost din vechime, trecută prin multe schimbări și apărată cu sângele lor timp de peste una mie de ani—deci care se raportă până în timpurile romanilor înapoi. Blachos de villa Petri aegre tulisse, ut teritorium suum, ullra miile annos possessum per se et majores suos, multis vi- cibus sanguine redcmptum ut pars illius pro meliori emolumento advenarum Teutonum praedio illis assignato, sylvis praccipue quercinis, pratis item, et agriș suis multo melioribus abundanti adjiceretur; aequum esse invenimus. Sylva haec maneat pencs villam Blachorum, cujus de antiquo fuissc et situs est, et publica notitia demonstrant1). In fostul ducat al Amlașului — scaunele filiale Tălmaci și Seliște, comunele românești do acolo aveau întinse proprietăți de păduri și munți, până la anul 1773. într’un recensământ dela 1723 so zice: «Tempore suo 200 porcos proprios in fagis suis saginarc possunt. Habet, verum est ista sedes Seliste 25 montes. Romanii liberi erau plăiași, castrensi sclopetari, și boeri călări prestau servicii militare la apărarea castelelor și trecătorilor prin munți pentru siguranța țării întregi. Ei își aveau susținerea lor din munții și pădurile lor proprii, și erau considerați do oameni liberi. D-l Nicolae Densușanu în «Istoria revoluțiunei lui Horia», no spune, - că românii din munții apuseni — castrensii din munții Abrudului, pe lângă serviciile militare mai erau obligați, în epoca veche, să 1) Vizsgălod castă. Revoluțiunea sugrumată în sânge românesc,cu jertfirea a peste 4.000 de țărani, ea făcu și pe Camera Transilvaniei să se ocupe cu 17G REVISTA PĂDURILOR soarta țăranilor clăcași care între alții aduse art. XXX de lege De conservatione silvarum, ce se ocupă mai mult cu apărarea de de- vastare a pădurilor în litigiu și în indivisiune, punându-le acestea sub scutul autorităților județene până la rezolvirea proceselor. Iar în cât privește pe clăcași, se raportă la beneficiile acordate lor prin Certa Puncta dela 1769 și hotărăște, că în pădurile ce stau sub supravegherea și controlul .stăpânului mo- șiei, să nu fie permis locuitorilor de atăiă lemne verzi din pi- cioare și nici a face curături fără de permisiunea prealabilă a boierului lor, iar dacă vor cuteză să taie din pădure ori să de- frișeze sau de-a pârjol fără de știrea și învoiala boerului lor, atunci contra acelora să se preceadă fără amânare după legile aflate în vigoare. Atât și nimic mai mult. Tot în aceiași sesiune a camerei eșl la iveală, că multe comune iobage posed din vechime munți, pășuni și păduri proprii, la cari stăpânul moșiei nu are nici un amestec și n.ci dreptul de control și suprave- ghere. Ca să se iâ o măsură decisivă contra acelora, nu s’a luat atunci deși mulți ar fi dorit-o. La anul 1818—1820, se face din ordinele curții imperiale o catagrafie generală pentru rcgularea impositelor—un Urbariu despre drepturile și îndatoririle reciproce dintre proprietate și clăcași, după ce s’au luat toate măsurile necesare ca recensă- mântul să iasă cât mai bine. S’a adus în acest scop trei dis- tinși bărbați de stat din Ungaria, cari să fie fără legături în țară și ei înșiși proprietari de domenii întinse cu mii de clă- cași și oameni cu mare vază și autoritate, deci nesupuși influ- ențelor locale, și cari ca comisari regali aveau să conducă și să supravegheze de aproape conscrierea. Județele erau datoare să le pună organele executorii la dispoziție, cari să lucreze sub supravegherea lor nemijlocită. Mai întâiu aveau să conscrie după fiecare moșie și domeniu In parte, toate satele, cătunele cu sesiunile și toate dependin- țele lor, după situația, poziția locului și calitatea terenului, În- tinderea hotarului, apoi cu privire la avantagii și desavantagii, să asculte la aceste pe boieri și pe funcționarii lor ca și pe țărani în parte, să se dreseze proces-verbal în limba vorbită a Satului, și unde depunerile lor se contrazic să asculte alte mărturii demne de credință, și eventual să procedeze la măsu- rarea terenului cu funia ori lanțul. Apoi să se bage de seamă REVISTA PĂDURILOR 177 ca constitutivele fixate, țăranii să le poseadă și să le folosească în realitate fiu numai pe hârtie, și ei să fie prevăzuți și cu pășune suficientă pentru vitele lor, în a căror folosință ei să fie pe deplin ocrotiți, ca nu cumva printr'un amestec din par- tea streinilor ei să sufere vr’un prejudiciu ori strâmtare. Comisarii regali aveau să și îndrepte privirile asupra unui chestionar compus din 9 puncte, a căror final eră. a) Dacă folosul clăcașilor la lemne din pădurea urbarială este așă de mare încât ei să pcată și vinde, peste trebuința lor ? Pot ei să mai beneficieze și de pădurile allodiale — boerești— cari sunt în afară de hotarul comunei lor? Și în fine au clăcașii dreptul de a cumpără și vinde pământuri de uric? Intre abuzurile, vreo 30 la număr, ce dânșii aveau să le combată și suprime eră și acesta: al 24. Se interzice clăcașilor de a mai face noui islazuri și poieni în pădure fără de învoirea stăpânului moșiei, sub pedeapsa de a-și pierde munca depusă și cu rebonificarea pagubei făcute. 22. Nu este permis de a primi noui coloni pe moșie fără de știrea proprietarului ei. La finele secolului al XVHLlea, islazurile făcute și poienile din păduri erau mărul de ceartă și discordie între boeri și țărani, cari l>ântuiâ pretutindenea, căci odată acelea făcute, boerii căutau să le ia și confișce pe seama lor — sub diverse pretexte. Aceasta în i .nsilvania ca și în Bucovina și în Principate. Pe lângă aceste măsuri din Transilvania, vedem că una din măsurile cele d’întâi de organizare lăuntrică, ce guvernul imperial a luat în Bucovina a fost, de a interzice țăranilor de a mai face islazuri și curături și de a tăiâ pădurile fără de nici o ordine, reducându-i pe ei la beneficiul a 72 care ori sănii de lemne pe an, în pădurile fondului religionar ca și în pădurile particulare, când guvernul luă pădurile mănăstirești în administrația statului și puneâ ba- talioane întregi de armată și muncitori clăcași, să taie, pârjo- lească și curățe tuferișul și mărăcinișurile cele multe din păduri și poieni, pentru a face loc de cultură din ele, și a puteă aduce în bună ordine și comasa pădurile în trupuri regulate, interzi- când cu totul pășunatul în păduri și iernatul vitelor la muguri și la clăile de fân din pădure și munte. Instructive și de mare importanță actuală sunt și măsurile luate de guvernul imperial privitoare la colonizarea Banatului cu nemți și tot felul de adunătură, deși acele au fost luate contra poporului nostru autohton pe acele șesuri și coline. A îndreptat 178 REVISTA PĂDURILOR îndată la început rîurile Begeu și Timiș (pentru plutirea lem- nelor dela Făget în câmpia plană și mlăștinoasă pe la Timișoara și din jos de ea până la Beoicerecul mare), pentru asanarea terenurilor smârcoase și mocirloase de acolo, făcându-le pluti- toare pe ambele pentru scoborîrea și transportul eftin al lem- nului de foc și de construcție din vastele păduri seculare, unde putrezeă fără de nici un folos pentru nimeni, și înlesnirea construirei de case și locuințe igienice în satele noi și vechi la câmp acolo, unde nu erau de loc păduri sau numai păduri de salcie, încât la sosire țăranul șvab și-a găsit casa făcută gata și uneltele trebuincioase. In instrucțiunile de colonizare date la 1772, la art. 37 se zice: Art. 37. Dacă unii dintre coloniști afară de casele ce li s’au făcut de guvern — ar vroi să-și clădească singuri pe spe- sele lor proprii ecaretele necesare de gospodărie: grajduri, șo- proane, șuri pentru încăperea economiei lor, aceia sunt de în- curagiat în intențiunea lor lăudabilă, și să li se deă lemnul necesar gratuit, însă cu condițiune, ca ei singuri să și-l care din pădure. Art. 88. In satele noui să li se indice locul de unde să-și ia lemnul necesar de foc, și dacă nu se găsește în abundență, să ia și stuf Din păduri au voie numai la uscături și lemnul rupt de vânturi, iar nici de cum nu le este permis să doboare copacii verzi din picioare. Dacă au însă lipsă de câteva tulpine ca lemne de construcție, acelea să li se desemneze de către forestierii statului, fără a le luă nici o taxă pentru ele, ori pentru scoaterea țidulei sau verice altă extorsiune. Art. 89. In localitățile unde lemnul de foc se află în de- părtare, acolo să se designeze o bucată de teren comunal care să se înconjoare cu șanțuri și apere de vite de către comuna întreagă, acela apoi să se planteze cu salcâmi, ca cu timpul locuitorii să-și poată produce lemnul necesar de foc pe pământul lor propriu chiar. Art. 90. Afară de aceasta, fiecare gospodar este dator pe lângă pomii roditori să-și planteze în curte și pe stradă în fața casei sale cel puțin 20 plopi sau duzi, după natura terenului, și deosebit de acestea, pentru a-i deprinde pe locuitori cu creșterea vermilor de mătase, ei au să-și planteze fiecare în grădina lui încă câte 12 duzi și să îngrijească de ei ca să crească, și cari tre- buesc inspectați de instructorul agricol și să raporteze asupra lor. REVISTA PACURILOR 179 Iată cum guvernele înțelepte și prevăzătoare în decurs de veacuri au știut să îngrijească de bună starea și progresul țăra- nului muncitor în Banat, Transilvania și Bucovina. Bună starea și progresul ce se vede astăzi acolo sunt rezultatele acelor măsuri. In Transilvania emanciparea și împroprietărirea țăranilor clăcași s’a făcut la anul 1848, cu aceeași deosebire, că acolo i-au lăsat pe clăcași pe aceleași pământuri și aceleași foloase neștir- bite, pe cari le-au avut din moși și strămoși, și la ei nimic nu s’a schimbat, iar(răscumpărarea lor și despăgubirea s’a făcut de către stat la care a contribuit toată lumea — boierul, burghezul ca și țăranul iobagiu și neiobagiu. La dânșii o nouă grevare și subjugare a țăranului cu spesele de despăgubire nu s’a făcut. Totuși adevărata regulare și descurcare a relațiilor vechi urbariale s’a făcut după suprimarea revoluțiunii ungurești prin Patenta împărătească dela 1854 de către niște comisiuni mixte numite judecătorii urbariale, și apoi prin comasările și segregările pădurilor sub guvernul constituțional maghiar de către tribunale, cu secțiuni speciale urbariale, pe la anii 1872—1880. Ele sunt analoage cu cele din Ungaria și Bucovina. Ia anul 1848 s’au găsit în Transilvania 4 categorii de păduri: 1. Păduri allodiale sau pur boierești, cari din timpuri stră- vechi totdeauna au fost în stăpânirea și folosința absolută a proprietarilor, și cari nu erau grevate cu nici un fel de servi- tuți în folosul clăcașilor. 2. Păduri urbariale sau comune, din cari proprietarii din timpuri stă vechi acordau și dedeau clăcașilor lor lemnul de foc și de folos pentru trebuința lor proprie; une ori și pentru vânzare 3. Păduri urbariale, din cari proprietarii dedeau clăcașilor lor pășunea și ghinda fără de nici o taxă, sau numai pășunea gratis, și ghinda pentru o taxă modestă. 4. Păduri comunale, păduri pur sătești, ori păduri pur iobă- gești, unde toate foloasele și veniturile lor, erau din timpuri stră- vechi esclusive numai ale locuitorilor, ale obștei locuitorilor clă- cași și neclăcași din comună, și la cari stăpânul moșiei nu aveâ nici un drept și nici dreptul de control asupra lor. Prin Patenta împărătească dela 1854 chestiunea pădurilor urbariale în devălmășie între proprietari și foști clăcași s’a regulat prin art. 47, 48, 49, 50 și 51 avându-se ca normă că pentru un fost colon sau iobagiu care în comunele înscrise în urbariul dela 1819 în cl. 1 ca posedând 6 jug. proprietate, sau 9 jugere 180 REVISTA PĂDURILOR în a Il-a, ori cele din clasa a III și IV-a cu 11 jugere, să nu li dea mai mult de 6 jugere pădure dar nici mai puțin de 1 juger și jumătate. Și numai acolo unde circonstanțele locale și cu măsura aceasta nu s’ar putea obține foloasele și beneficiile avute, ori unde clăcașii au practicat și dreptul de a vinde lemne, li se poate dă o câtime mai mare de pădure prin excepțiuni, însă nici de cum peste 9 jugere de familie (jugerul cadastral 1600 st. p). Pentru jeleri (lăturalnici și codași) fără de proprietate s'a dat % parte ca pentru un fost colon; pentru preotul satului o câtime egală cât pentru un țăran fruntaș, iar pentru învățător numai pe jumătate atâta. Art. 50. Partea de pădure ce este a se delimita pentru foștii clăcași, se va consideră și trată ca pădure comunală, și se va administrâ de comună sub supravegherea deregătoarelor administrative, după normele ce există, și cele ce se vor publica și d’aci înainte pentru atari păduri. Cu pădurea comunală se vor împreuna și părțile de pădure delimitate pentru preoți și învățători, și câtimea de lemne nece- sară lor li se va dă din partea comunei. Art. 52 Până la regularea definitivă a uzufructului din pădure sau până la separarea părților de pădure, foștii clăcași se vor bucură de acel uzufruct în modul și câtimea, cum Iau avut și exercitat până la 1848, observând numai dispozițiunile cuprinse în regulamentul silvic și de poliția pădurilor. Aseme- nea rămân în deplină valoare și contraprestațiunile ce cad asu- pra clăcașilor; aceste însă sunt cu dreptul de rescumpărare. Art. 53. Fiindcă clădirile ce se găsesc actualmente pe pămân- turile urbariale ale clăcașilor au trecut în deplina lor proprie- tate, ei nu mai pot pretinde d’aci înainte dela foștii lor boieri de a li se dă gratis lemnele de construcții, ori de a li se repară nemestiile și casele. Pe baza acestor legi s'a regulat și segregat proprietatea silvică în Transilvania, Ungaria și Bucovina, dânduse fiecăruia ce este al său și cât i s’a cuvenit. Astăzi pădurile comunale în Transilvania fac 52,34 la sută din totalul pădurilor. Nu vă voiu obosi d-lor cu multe cifre, ele se văd aci în lista de față, în comitatele din Transilvania si Ungaria, locuite de români. In mica Bucovină, pădurile comunale fac 102,901 jugere. In Tran- silvania, sunt însă comune românești, cu zecimi de mii de po- REVISTA PĂDURILOR 181 ■I Ol © 2 2 S ’c o C s o 00 ce x: .n — o o o cj Cl v« Statistica pădurilor Românilor de peste hotare in Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina G p £ 5 & DQ cc r- 00 cc> c © c O ? « -2 CQ ® — o o c g © g E 2 E o O o O-E 5 Mu®

c> ci c t' c> »- e> Ci <•: c> -* o eo — 5 vțuBAițsuv^x Qvuvg mifa] . . 0|^ : 1»1 >' f'::j: .• g°H 2 îS-S > < o w 33 COWAa:Un parcela II. 194 RtVJSfA PĂDURILOR Rezultă că răriturile, conducând la formațiunea unui capital, cu condițiune numai de a li să lăsă timp necesar pentru a-și puteă exercită acțiunea lor, ele vor permite proprietarului să aștepte cu mai puțină ne- răbdare rezultatul dorit. Dacă proprietarul nu arc prea mare nevoe de bani, ele îi vor permite de a mări în mod simțitor capitalul său, sau de a reduce durata necesară cor.stituirei sale: îi va fi destul să între- buințeze valoarea produselor intermediare în plasamente forestiere ase- menea, sau în plasamente de o altă natură. Cifrele obținute în parcelele III și IV, ne conduc la concluziuni comparabile cu cele precedente. In fiecare din parcelele celor două grupe, procentul de formațiune a) valori este superior procentului de producțiune în materie. Aceasta constatare nu trebue să ne surprindă : ea este consecința naturală a pre- țurilor crescânde pe metrul cub, procentul cu care se mărește valoarea fiind egal cu acela cu care se mărește volumul, mărit cu acela cu care crește prețul unităței de volum. (Huffel, Ies Arbree et Ies peuplements forestiere). Ceeace trebue asemenea remarcat, este că mărirea, produsă de rărituri, a procentului de formațiune a valori, nu este decât în relațiune indirectă cu mărirea procentului de producțiune în materie și că cea dintâi poate să difere de a doua in plus sau îu minus. Astfel s’a ob- servat o mărire a procentului de producțiune de 4G% pentru parcela I și de 25% pentru parcela II. Procentul de formațiune, în accleaș parcele, corespunde cifrelor respective de 34% și 27.6%. Ne mai rămâne a face câtevă observațiuni asupra variațiunilor procentului de plasare. Plasarea capitalurilor în pădure aduce în general un procent mai inferior ca al celorlalte întreprinderi. Proprietarul particular se va bu- cura totuși de avantajele incontestabile ce-i le procură acest mod de plasare: siguranță, gestiune ușoară și cel mai adesea o ameliorare progresivă. D. Bartet în primul său studiu asupra masivelor da brad, con- chide că «în exploatările periodice de brad, procentul de plasare se co- boară destul de timpuriu sub 3'/® și că, în mersul său descendent, el atinge această valoare aproape de epoca in care trunchiurile devin pro- prii a fi debitate în scânduri. Cu alte cuvinte pentru a produce lemne de mari dimensiuni pentru fierăstrău, va trebui să ne mulțumim cu un procent de 2% sau chiar 2 pentru pădurile de rășinoase, cel puțin atâta timp cât nu se va găsi un alt tratament mai avantajos pentru ele de cât acela al masivelor regulate și strânse». Concluziunile, ce putem trage din examinarea cifrelor parcelelor II și IV, sunt puțin diferite de cele enunțate mai sus. In parcela II, la 82 ani, procentul de plasare nu este decât de 3.12%; la 92 ani, scade la 3.06%, procentul de plasare periodic nefiind în timpul celor șease ani din urmă, decât de 2.60%. Parcela IV oferă un procer.t ceva mai remunerator. Dela 75 la 84 ani, procentul de plasare scade dda 3 68 la 3.61%, procentul periodic fiind 3%. REVISTA PĂDURILOR 195 Variațiunile procentului de plasare sunt mult diferite în parcelele rărite. El se ridică in loc să se coboare în parcela III dela 75 Ia 84 ani, scăderea fiind foarte mică în parcela I dela 81 la 92 ani. Codrul regulat rărit, acolo unde este posibil, nu pare a corespunde 9.020.812 > > 27.8% Bosnia și Herțegovina » 2.658.100 » » 52.1 % Astfel fiind Austro-Ungaria comparativ cu starea împădu- rită a celorlalte țări din Europa ține locul al 4-lea după: Suedia ... cu un procent de........................49 % Finlanda . . . > » t » .... 46% Rusia de Europa » » > ».............39 % După natura proprietarilor respectivi pădurile din Austria sunt astfel repartizate: 1.056.701 ha. sau 10.8% aparțin Statului și Fondului. 1.368.856 » » 14 % 1.621.044 » > 16.6% 5.720.965 > > 58.6% Total 9.767.566 ha. > 100. » corn., jud., țărilor de coroană și stabil.publ. > bisericelor, sindicate- lor, fideicomiselor. » particularilor. Făcând abstracțiune de pădurile Statului și cele ale Fon- dului, un număr de 2.235 păduri, cu o suprafață totală de 5.302.206 hectare au o întindere mai mare de 500 ha. Cele cari trec de 3000 ha., sunt 276, cu o suprafață totală do 2.4 milioane sau 25% din total, iar cele cu o întindere de peste 10000 ha. însumează o suprafață de 1.4 mii. hect. Austria intră, așă dar, în categoria țărilor în care marea proprietate este foarte bine reprezintată. Dintre particulari, cel mai mare proprietar de păduri în această țară este prințul LichlensUin, care posedă 133.142 ha., după care vine prințul Aclolph loscf Schtuarlzcnberg cu 132.432 ha., și în fino proprietatea privată a M. S. împăratului Frantz loseph și a fondului familiei cu 73.610 ha. Masivele forestiere din Austria sunt constituite din reși- noase cari acoper o suprafață de 59 milioane ha. sau 60%. 0 întindere de 2 mii. ha. sau 21% se află în stare de amestec, predominănd foioasele și 1.8 mii. sau 18% unde acest amestec îl formează foioasele între dânsele. Intre reșinoase molidul dă suprafața cea mai mare (4.8 mii. 200 REVISTA PĂDURILOR hectare sau 44%), aria lui de distribuțiune tntinzAndu*se din câmpie și până la altitudinile cele mai mari. întinderea pădurilor de reșinoase în care predomină pinul silvestru este de 700.000 ha. sau 7%, iar a celor de brad, pin negru austriac, etc. 9°[0. Fagul ocupând 1 mii. ha. reprezintă un procent de 10%, iar pădurile în care predomină stejarul, carpenul sau aceste specii în amestec cu fagul, plopul, ani nul, mesteacănul 9—10%. Molozul rar formează masive cu o întindere do oarecare importanță. El se găsește de ordinar în stare de amestec intim. Pinul cembra do asemenea se află localizat pe suprafețe mici. Ca specii diseminate distingem frasinul, ulmul și paltinul. In părțile de sud ale Austriei, castanul comestibil are o vege- tațiune activă, iar în ultimul timp s’au început încercări pentru naturalizarea oarecăror specii exotice. Dintre diferitele tratamente aplicate pădurilor, codrul cu tăeri localizate este col mai întrebuințat: 5.5 mii. ha. sau 56.3%. după care urmează codrul grădinărit cu 2.8 > > » 28.7%. crângul simplu cu.......................1.2 > » > 12% și, în fine, crângul compus numai cu . . 0.3 » » > 3%. Crângul simplu so aplică mai cu seamă în pădurile din Istria, Gorița și în ținutul Triestului (Kiistenlănder). Până în anul 1900 suprafața pădurilor amenajate, indepen- dent de natura propriotari'.or respectivi, eră de 4.6 milioane hectare. De atunci această întindere a crescut bino înțeles. Producțiunea lor medie s’a evaluat la 3 m.c., la hectar, ceeace pentru întreaga întindere a pădurilor din Austria revine la 29.8 mii. m.c. pe fiecare an. Dat fiind însă diversitatea condițiunilor de climă și sol în care se află aceste situate, nu se va păreâ extraordinar când vom spune că în unele localități, cum de ex. în imediată veci- nătate a Mărei Adriatico și în alto părți, această producțiune este cu mult mai mică. In Dalmația de pildă nu trec peste 1.3 m.c. pe an și pe hectar, variând dela 0.8—8 mc. Din unele masive do molid însă din regiunea muntoasă, aflătoare în foarte bune condițiuni de vegetațiune, se poate ob- ține, la vârsta de 80—100 ani, până la 11 m.c. la unitatea de suprafață. RhVISTA PĂDURILOR 201 Din celo 29.8 mii. m.c., la cât s’a socotit producția totală a menționatelor păduri în anul 1905, s’a exploatat de fapt nu- mai 25.284.000 m.c, dintre care: 14.962.000 m.c. lemn de lucru și 10.322.000 » > » foc. Procentul lemnului de lucru a fost, așă dar, de 59% în termen mediu, iar al lemnului de foc de 41%. După felul speciilor, masivele de foioase a produs 20%, iar cele de rcșinoase 68% lemn de lucru și construcțiuni. Cauza principală pentru care nu s’a putut realiză întreagă posibilitate provine din faptul că, cu toate progresele făcute în materie do mijloace de transport, totuș se mai găsesc păduri unde nu se poate extrage întreaga producțiune a solurilor; cu atât mai mult cu cât lemnul de foc, care figurează în țifra posi- bilității, nu se poate desface în totalitate decât în țările cu o populațiuno mai densă, unde cheltuelile de exploatare și de transport nu covârșesc valoarea lui pe piețele de consumațiune. In Austria, principiul menținere: raportului susținut este riguros păstrat. In această țară este considerat ca cca mai mare greșala adoptarea de lungi revolutjuni normale, cu perioade de exploatare de câțiva ani numai, in schimb insă cu perioade de așteptare apropiind sau chiar depășind un secol, cum a devenit aproape regulă la noi, când c vorba de amenajarea jtăd urilor particulare, chiar când întinderea acestora însumează mai multe mii de hectare. Aceasta practică condamnabila, in contra căreia nu avem destule cuvinte a protestă, a contribuit și contribue inca, din nenorocire, ta ruina pădurilor țară. Artificiul in chestiune, întrebuințai cu prilejul alcătuirilor așa ziselor amenajamente sumare, trebue să înceteze odată, dacă nu vrem sa ne asumam o grea răspundere [ața de viitoarele generații. Dacă la cele 25,5 mii. m. c. material lemnos exploatat din pădurile Austriei in anul 1905, mai adăogăm încă 17 mii. m. c. proveniți din realizarea posibilității masivelor forestiere din Un- garia, obținem un total de 46,7 mii. m. c., adică cevâ mai puțin decât în Germania cu 48,3 mii. m. c., care ține locul al doilea după Rusia de Europa, a cărei producție anuală este evaluată la 198 mii. m. c. 202 REVISTA PĂDURILOR Vânzarea lemnelor proprii pentru lucru se face în general după ce acestea se taie și sc fasonează sub formă de trunchiuri lungi sau de bușteni, în multe cazuri însă și în stare somi indu- strializată, ca scânduri, grinzi, etc. Cât privește prețul de vânzare în 1905, el a variat în Bu- covina dela 6—14 lei m. c. lemnul de lucru cu o grosime în diametru trecând peste 20 cm. și dela 5—9 lei m.c. pentru di- mensiunile mai mici. In Boemia, din potrivă, dela 13,2—40 lei m c. pentru lemnele mai grcase de 20 cm. în diametru și dela 9.5—24 lei pentru cele mai subțiri. Lemnele de foc din specii reșinoase s’au vândut cu 2,5—5,5 lei, iar cele de foioase cu 4—6,5 lei sterul în Bucovina și cu 4,8—12 lei (reșinoase) și 6—13 lei sterul (foioase) în Boemia. I^a data de mai sus se aflau în Austria 750 fabrici de che- restea mișcate cu aburi, 11175 cu apă și 265 fabrici de pastă de lemn. Exportul lemnelor în 1905 a fost de 252,4 mii. coroane (265 inii, lei), pe când importul numai de 15,3 mii. coroane (16 mii. lei). Clientul principal al Austro-Ungariei este Germania, în pri- mul rând, după care urmează imediat Italia. Rusia și România servesc numai ca țări de tranzit. O parte din producțiunea pădurilor din Galiția și Bucovina se transportă în Germania, nu însă în totalitate pe uscat, cu dru- mul de fier, ci pe apă și anume prin porturile Odcsa și Galați, unde materialul lemnos se îmbarchează în vapoare și este condus peste Marea Neagră, Mediterana și Marea Nordului, din cauză că deși distanța este de aproape 5 ori mai mare, transportul totuși costă mult mai eftin. Lemnul de brad, provenit din Austria și anume din Car- niolia, în comerțul internațional este căutat pentru lucrările hidraulice, cel de molid, din pădurile situate în regiunea Alpilor, este reputat pentru straturile sale anuale mărunte, iar cel din Carpați, pentru scândurile foarte late ce se poate obține. Lemnul de molid din pădurea Bdhmerwald si din Bucovina, este cunoscut pentru utilizarea sa ca lemn de rezonanță. Guvernul Austriac, în intervalul dela 1866—1895, a cum- părat 4 mari domenii, în suprafață totală de 180,869 ha. Pădurile Statului cele mai multe se află în Galiția (293.983 REVISTA PĂDURILOR 203 ha.), în Bucovina (228.533 ha.), în ducatul Salzburg (124.271 ha.), în Tirol și Voralberg (117.196 ha ). Aceste păduri (55%) sunt situate la o altitudine de peste 1000 m., 42%, la o altitudine dela 300—1000 m. și 3% Ia șeș. Ele sunt populate cu molid (51%), cu fag (22%), cu brad (16%), cu melez (3%), cu pin silvestru (2%), cu stejar (1%), cu diverse (2 %). Producția lor medie la vârsta exploatabilității, s’a evaluat tot la 3 m.c. la hectar, variând, bine înțeles, după condițiunile de vegetațiuno în care se află. Astfel, când acestea se găsesc la limita vegetațiunii fores- tiere, această producție se coboară la 0,3 m. c. pe an și hectar; iar în condițiuni favorabile se urcă la 8 și 9 m. c., la altitu- dini chiar de 1000—1400 metri. Tratamentele aplicate pădurilor administrate de Stat, sunt: Codrul cu tăierile localizate în proporție de 59%. și anume în țările do coroană, cari fac parte din direcțiunile forestiere, cu reședința în Viena, Gmunden, Salzburg, Innsbruck și Gorz, zise direcțiuni do Vest și de 82,6% îr. cele do Est (Galiția și Bucoina). Crângul simplu și compus, reprezintă un procent do 1%, jn direcțiunile de Vest și de 0,4% în cele do Est; Codrul gră- dinărit do 27% în direcțiunile do Vest și de 16% în colo de Est; Restul de 13% în direcțiunile de Vest și de 17% în cele de Est, îl comploctează așă numitele păduri de protecție. Tratamentului codrul grădinărit i se dă preferință în por- țiunile de pădure aflătoare spre 'imita vegetațiunii forestiere. Operațiunile începute de mult timp în scopul amenajării pădurilor Statului, s’au terminat în ultimul timp. Din tablourile referitoare la distribuțiunea claselor do etăți rezultă că în aceste păduri clasa de vârstă de peste 100 ani reprezintă o proporție de 26% în direcțiunile de Vest, și de 37% în cele de Est, pe când clasa arboretelor tinoro dela 1—20 ani, dau un procent dc 20%, ceeaco se explică prin faptul că în ultimul deceniu s'a căutat a se realiză o parte din exce- dentul materialului lemnos supra-abondent, reprezintat prin ar- boretele bătrâne, fără însă a sa neglijâ principiul raportului susținut. Capitalul do exploatare, creșterea la vârsta exploatabili- tății, și posibilitatea pădurilor Statului, se specifică în următorul tablou, referitor la anul 1905. 204 REVISTA PĂDURILOR Capitalul Creșterea medic la Posibilitatea anuală lemnos mc. oxploata- bilitato Produse principale ha. m. c. •tamdun.K. «Artdr nr. Total In direcțiunile forestiere de Vest 90.503.0CO 1 209.000 3275 1.162.000. 185.000: 80.CO0, 1427.000 • In 146.857.000, 1.917.000i direcțiunile forestiere de Est 5 576! 2.129.000 383.0C0 72.000; 2.654.000 237.360.000| 3.126 0001 In Total 8.851 3361.000 568.000 152.000; 4.081.000 In periodul 1901—1905 inclusiv posibilitatea anualii cal- culatii pentru podurile Statului a fost de 5,327,000 mc.; în rea- litate însă nu s’a exploatat decât 3.310.000 mc., lemnul de lucru în masivele de rășinoase dând un procent de 69 °/0, iar în cele de foioase numai de î0/^ In același quinqueniu s’au practicat tăen do rărituri pe o suprafață do 9.375 ha. pe fiecare an, rezultând 231.000 mc. Venitul net rezultat din exploatarea pădurilor Statului în menționatul period a fost de 5,65 lei la hectar, suprafață pro- ductivă. Sunt insă păduri, cum de ex. cele de pe domeniul Gross- poppen Neunzen din Austria do jos cari în cei cinci ani 1901—1905, au produs un venit net de 47 Iei la hectar. Interesele capitalului întrebuințat pentru punerea în valoare a pădurilor Statului, dela 1874 1905, consistând în construc- țiuni de mijloace do transpoit, în clădiri, ferăstrao, cumpărături de locuri înfundate (enclave), stingeri de servituți, revine la 1,33 lei po an și pe hectar în direcțiunile de Vest și la 1,57 lei pentru celo do Est, ceeaco ne arată co enorme sacrificii în acest sens, s’au făcut de guvernul respectiv. Când oare vom fi în măsură de a constată că s’a început și la noi cu atari cheltueli productive cari sporesc rentabilitatea pădurilor și permit exploatarea lor în mod sistematic? Petre Antonescu. REVISTA PĂDURILOR 205 DESPRE REGIMUL APELOR 0 lege asupra regimului apelor nu avem, deși importanța ei este de toți recunoscută și deși dela 1868, de când Manolache Coslaclie Epureanu eră ministru al lucrărilor publice până astăzi, se anunță de către cei mai însemnați miniștri cari au ocupat acest departament, că vor întocmi un proect de lege. Până la codul Caragea (Partea l-a, cap. II) egiuirile cele vechi, adică pravilele lui Matei Basarab (gla\a CCCIX) ale lui Vasile Lupu, codul Ypsilantc, cap. despre hotărnicii și Regulamentul organic art. 343 — 348 hotărăsc de ape in mod vag. De asemeni și legea din 1835 care a căzut in desuetiludine. Cu introducerea codului civil, in alară de dispozițiile colicei Caragea, această materie atât de importantă este guvernată de câteva articole din codul civil, și pentru interpretarea lor suntem nevoiți să recurgem la doctrina și jurisprudența franceză până la 8 Aprilie 1898, când prin legea asupra regimului apelor, articolele corespunzătoare franceze din codul civil au fost modificate. Din textul art. 476 cod. civil și a art. 19 din Constituție rezultă implicit că riurile nenavigabile și neplutitoare nu aparțin domeniului public. Asupra acestui punct in Franța autorii și jurisprudența sunt de acord ; ei insă nu sc ințelvg asupra punctului dc a se ști. dacă aceste ape sunt res nullius, nesusceplibile deocupațiune, or suscepti- bile de a deveni proprietate privată. Cu alte cuvinte, față de dispozițiile art. 582 cod. civil, care dă oarecare drepturi proprietarilor riverani asupra acestor ape, cestiunca ce se ridică In privința lor este aceia de a se ști care e natura dreptului riveranilor. Este un drept de proprietate or un drept de usogiu ? La noi, Curtea de casație deși a avut ocaziunea de a se pronunță asupra naturei acestui drept, a evitat insă a sc pronunța sau, cum zice regretatul D. Chepabci in voi. I, pag. 232, nu a desfăcut sâmburele. In Franța această cestiune a dat naștere la cinci păreri deosebite. Jurisprudența insă a fost unanim de acord pentru a așeza apele curgătoare nenavigabiie și neplulitoare atât din punctul de vedere al apei cât și al matcei ei, in categoria res nulliu9, adică a lucrurilor cari nu aparțin nimănui și al căror usagiu aparține tutulor. 206 REVISTA PĂDURILOR Este teoria romană, spusă chiar In Matemorfosele lui Ovid: msks cotninunis aquarutn. lată, exempli gratia, câteva din argumentele Curții de casație franceză, care respinge proprietarilor riverani dreptul de proprietate asupra apelor curgătoare nenavigabile și neplutitoare. Curtea de casație se bazează pe art. 644 cod Napoleon (582 român). Acest articol conferă aceluia a cărui proprietate este pe marginea unei ape curgătoare dreptul de a luă apă pentru navigațiunea proprietăților sale, țâră insă de a o abate de tot și, in al doiiea aliniat, aceluia prin al cărui fond trece ii pune îndatorirea de a-i lăsă cursul firesc la eșirea din proprietatea sa și spune că aceste drepturi de us^giu specificate și limitate, exclud dreptul de proprietate, sunt incompatibile cu acest drept. In altă hotărî re, eră vorba de aluviune, Curtea spune că aluviunile sunt atribuite riveranilor de art. 556 (495 român), nu ca proprietari ai mătcei riului, dar ca compensare a daunelor și inconvenientelor care pot să rezulte pentru proprietățile lor din vecinătatea apelor, și dacă art. 557 (496 r.) acordă proprietarului țărmului descoperit, pământurile lăsate de apele curgătoare, când ele se retrag pe nesimțite, este pentru a evită greutățile la cari ar dă loc necontenit reclama- țiunile riveranilor, dacă le-ar fi fost îngăduit ca să dovedească că țărmul nu s’a descoperit decât din cauza năvălirei apei pe țărmul celalt și așă mai înainte 1). Și, In fine că, ari. 644 și 645 (582 și 583 rom.), departe de a dovedi că proprietarii riverani sunt proprietarii apelor și ai mătcei riului, dovedesc tocmai contrariul, fiindcă dreptul dc proprietate conține și dreptul de a uză de lucrul tău in modul cel mai absolut și că din moment ce legea a determinat drepturile proprietarilor mărginași la usagiul apei curgătoare, acest lucru nu ’l-a putut face decât admițând că aceste ape nu pol fi proprietatea lor. In fine, o recentă deciziune din 1 Aprilie 1890 afirmă aceiași părere in termeni foarte preciși. Reproducem principalul considerent: cm. sc va plăti 30 drahme pentru m c. iar pentru cel tre- când peste aceste dimensiuni: 19 drahme. In vechiul tarif general eră prevăzut pentru ambele categorii 19 drahme. ♦ * 0 nouâ lege asupra vânatului în Prusia. Proiectul dc lege asupra vânatului, admis de camera deputa- ților din Prusia, prevede că suprafața terenurilor destinate vânatului nu trebue să fie mai mică de 75 hectare, afară numai când o pro- prietate este, prin situațiunea sa, expusă stricăciunei vânatului, când printr’o împrejmuire durabilă se oprește intrarea vânatului și când nu se poate alipi lângă un teritoriu vecin de vânătoare un teren înfundat (enclavă) mai mic de 75 ha. 226 REVISTA PĂDURILOR Pc de altă parte diviziunea terenurilor cu o suprafață mai marc nu se permite decât dela 250 hectare în sus. * ♦ Uscarea lemnelor. Uscarea lemnelor se poate face mai repede dacă imediat după tăiare ele se dcscojesc și se debitează în diferite categorii de material. Pentru că insă lemnul nu c o substanță omogenă, evapora- rațiunea umedităței nu se face in mod egal, din care cauză se nasc tensiuni diferite cari dau naștere, dc cele mai multeori, la crăpături cari micșorează, iaruneori fac cu neputință, întrebuințarea trunchiu- rilor ca lemne dc lucru. Pentru a evita aceasta, este bine ca să nu sc descojească trun- chiurile imediat după tăiere, care trebue să aibă loc de preferință in timpul când nu circulă seva, ci să se lase întregi, dimpreună cu vârfurile și crăcilc, atâta timp până ce aceste din urină încep să se usuce. Cu modul acesta seva, prin capilaritatc este atrasă, in mod uni- form spre crăci unde, sub influența vântului mai cu seamă, este curând evaporată. Se poate însă cu chipul acesta favoriza invasiunca insectelor și în special a Bostrichizilor cari găsesc un mediu favorabil pentru mul- tiplicarea lor. Procedeul în chestiune sc recomandă dar numai când e vorba de lemne dc lucru aparținând speciclor prețioase și numai în anumite împrejurări. Se poate evită crăparea lemnului și prin descojirea în mod parțial a trunchiurilor, ori lăsând spre ambele lor extremități a câte un inel de coajă. In cazul acesta spre a se evită o prea repede evaporațiune a umidităței lemnului prin secțiunile lor transversale se recomandă a vopsi acestea din urmă cu apă de calce, cu o ccorbă de argilă, etc. Petre Antonescu. REVISTA PĂDURILOR 227 INFORMAȚIUNI Domnul G. Huffel, Inspector și Profesor la Școala na- țională do ape și poduri din Nancy, fiind proclamat membru de onoare a Societății noastre, în ședința dela 9 Maiu a. o a Adunărei generale și d-l Președinte făcându-i cunoscut despre aceasta, d-sa a răspuns prin următoarea scrisoare: Domnule Președinte, Am primit scrisoarea, prin care ați binevoit a"mi co- munică că d-nii membrii ai societății * Progresul silvic*, mi au făcut distinsa favoare de a mă proclamă membru de onoare al Societății. Sunt foarte măgulit de această distincțiune și v'ași fi foarte recunoscător să exprimati sincerile mele mulțu- miri acelora cari mi-au făcut asemenea onoare. In lipsă de alte titluri, adevărata și marea afec- țiune pentru frumoasa dv. țară, pe care am avut deosebita onoare de a o servi în timp de un an, va face din mine un membru devotat al * Progresului silvic-. Mă ocup in deaproape de progresele repezi cari, în materie dc păduri ca și în celelalte ramuri, au ridicat țara d-voastră respec- tată printre cele d'întâiu, demnă de a merge mână în mână cu surorile ei latine. Primiți, vă rog, d-l Președinte, omagiul sentimentelor mele respectuoase și devotate. G. Huffel Inspector ei profesor la țco»la na( onaU dc ape ?i poduri * • * In comptul exercițiului 1906—1907, până Ia 31 Maiu a. c., ca venit al pădurilor, s’au încasat 6.098.374 bani 91, față do 5.898.532 bani 56, încasați în perioada corespunză- toare din exercițiul 1905—1906; iar în comptul exercițiului 1907—1908, până la aceeaș dată, s’au încasat lei 483.126 bani 35; față de 486.215 bani 13 încasați în perioada cores- punzătoare din exercițiul 1905—1906. 228 REVISTA PĂDURILOR Din pădurile adjudecate în mod provizoriu la 20 Iunie a. c., s’a confirmat vânzarea a 43 păduri. ♦ * Din 25 păduri, pentru vânzarea cărora s’au ținut lici- tații în ziua de 16 Iulie a. c., s’au adjudecat în mod pro- vizoriu 22. • • In ziua de 6 Septemvrie a. c. și următoarele, se va ține concurs de admitere în școala specială de silvicultură dela Brănești. La secția agenților, sunt 9 locuri, din cari 5 bursieri și 4 solvenți. La secția brigadierilor, sunt 20 locuri, din cari 10 bursieri. Condițiunile de admitere sunt publicate în Monitorul Oficial No. 56 din 14 Iunie 1902, și No. 77 din 7 Iulie 1907. • • * Până la 31 Iulie s’au făcut următoarele mutări în corpul silvic al statului : d-1 silvicultor cl. II I. iMpu, șeful ocolului Slăvești (Teleorman) s’a mutat la ocolul Vânju-Mare (Mehedinți); d-1 silvicultor cl. II M. Popescu, șeful ocolului Vânju-Mare, la la ocolul Slăvești; d-1 silvicultor cl. II I) cm. Rizescu, șeful ocolului Malovăț (Mehe- dinți) la ocolul Tismana (Gorj) și d-1 silvicultor asistent I. Ghica Anastase, șeful ocolului Tismana la ocolul Malovăț. • • Pentru aducerea la îndeplinire a programului stabilit de onor, consiliu profesoral al școalei de silvicultură, cu privire la lucrările de aplicație a elevilor stagiari, Ministerul a aprobat ca elevii stagiari silvici din promoțiele XI și XII să fie concentrați cu începere din luna August, la ocolul silvic Țigănești, pentru facerea și întocmirea amenajamen- telor mai multor păduri din acel ocol. * « • S’a admis ca membri activi D-nii: Gh. Popescu Turnu, Gh. Năstăsescu, G. Teodoreanu, Al Blându, N. B. Popescu, 1.1. Sgândar, Dem. Robănescu, Marin Niculescu, B. A. Golescu și Christea Stănculescu. —--------------------------------------------------- Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, Bucuresci. REVISTA PĂDURILOR 229 GRANIȚA INTRE STEPĂ ȘI PĂDURE. Cel© două forme de vegetație din zona temperată, Stepa și Pădurea, sunt într’o continuă luptă de teren, mai ales acolo unde se ating. Pe de o parte studiile geologice și anume cele relativ la pătura pământului cea mai de deasupra, pe de altă parte studiile biologice în legătură cu fauna și flora cuaternară, au stabilit această manifestație vie a naturei ; iur hărțile și descrierile vechi precum și observațiunile specia- liștilor (botaniști și silvicultori) făcute în timpurile de azi în regiunea de contact (acî Tanfiliew are o bună parte) au precizat până la un punct evoiuțiunea acestei lupte, precum și oscilațiunile ce au avut una sau alta din aceste forme de vegetație. Căci azi e bine stabilit, că limita dintre pădure și stepă a suferit în decursul timpurilor cuaternare o deplasare periodică, când spre domeniul pă durei, când spre al stepei; granița între pădure și stepă nu e o linie ci o zonă complexă și care oscilează în mari perioade de timp, pe când în timpuri mai scurte variațiuni se întâmplă numai în cuprinsul acestei zone. La un moment dat zona aceasta se prezintă ca o în- trețesare a stepei cu pădurea, © ceeace s’a numit stepa cu dumbrăvi sau stepa cu pădure (Parkstepe sau Waldsteppe), unde limbi și pâlcuri do pădure pătrund în stepă, iar ochiuri și limbi de stepă so găsesc în pădure. Compararea fenomenelor de vegetație cu anumite fenomene fizico-himice. Lupta aceasta dintre pădure și stepă, caro so face vi- zibilă în decursul timpurilor prin deplasarea graniței, nu o un fenomen simplu și nici un caz izclat în manifestările naturei și a transformărei corpurilor ori a raporturilor dintre corpuri. Invadarea pădlirei în domeniul stepei, sau retragerea ei din zona de contact, sunt fenomen© ce so pot compară cu multe fenomene fizice și himice precizate prin logi, care leagă efectul de cauză. Nu știu, dacă cineva a încercat o compa- rare a fenomenului vegetațiunei, sau a raporturilor dintre formele de vegetație, cu anumite fenomene ce se exprimă prin funcții de anumite variabile. O asemenea comparare nu 16 230 REVISTA PĂDURILOR numai că ne pune fenomenele vegetațiunei într’o lumină nouă, dar ne poate da indicațiuni despre felul cauzelor și circumstanțelor care determină manifestări anumite și cari stabilesc anumite raporturi între formele de vegetație. Raporturile formelor de vegetație, în special dintre stepă și pădure, s’ar puteă compară de ex. cu trecerea unui corp dintr’o stare într’alta (topirea sau fierberea); sau disociația himică *) a unui corp, fenomen dominat de o lege așă, că la fiecare temperatură corespunde un raport anumit între cor- purile rezultate prin disociație, iar o variație de temperatură trage după sine o schimbare a raportului; sau cu starea unui corp ce se prezintă în mai multe faze 2) așă, că la orcare tem- peratură avem iarăș un raport anumit între fazele corpului și o schimbare de temperatură vine în favoarea unei faze 1) Disociația himică. Sulfura de amoniu S(Az HA se formează punând în prezentă hidrogen sulfurat SH, și amoniac Azil,. Dacă în- călzim sulfura de amoniu, o parte din moleculele ei se disociază în SH, și Azil,; se disociază cu atât mai multe molecule cu cât temperatura e mai ridicată și dăm de o temperatură Tcând toate moleculele se diso- ciază, sulfura de amoniu s’a descompus complect în SH, și Azil,. Dacă considerăm o temperatură t inferioară lui T, atunci avem în prezență de ex. m molecule de S(Az și n molecule disociate. La o altă tem- peratură t < t vom avea m' (mai mare ca m) de molecule nedisociate și n* (mai mic ca n) molecule disociate, deci între t și t' s’au reasociat m‘—m molecule de sulfură de amoniu. Invers dacă ridicăm temperatura dela t la t“ atunci găsim numai w" molecule nedisociate (m"cm) și n" disociate (n" ;> n); între t și t" s’au mai disociat m—m" molecule dc sulfură do amoniu. Deci după circumstanțele de temperatură fenomenul merge într’un sens sau într’aitul, ori staționează când temperatura e constantă. 2) Un corp cu două faze. Apa ținută deasupra lui 0° într’un vas se prezintă sub două forme (sau faze): licidă și vapoare. Cu cât temperatura e mai ridicată (dar tot sub 100°) se formează vapori mai mulți; când temperatura scade o parte din vapori se condensează ca licid Efect contrar are presiunea. Ajunge temperatura la 100° sub presiunea de o atmosferă, atunci tot licidul tinde să se transforme'în vapori, dacă mai dăm căldura de vaporizare; nu dăm, fenomenul se oprește; retragem căldură vaporilor formați, ei se condensează. Chiar dacă dăm căldură când suntem la 100°, dar în acehș timp exercităm și o presiune mare asupra vaporilor, apa rămâne tot ca licidă și peste 100°, până la un anumit punct de temperatură, după mărimea presiunei exercitate. Așă dar la orice temperatură cele două faze pot stă împreună, dar o fază sau alta va predomină, va fi în creștere .sau în descreștere, după cum vor fi circumstanțele de temperatură și presiune. REVISTA PĂDURILOR 231 sau alta. Prin aceste comparări am vedea că legi precise regulează mersul fenomenului biologic despre care este vorba. Și în adevăr stepa și pădurea, ce stau față în față într'o anumită regiune, se prezintă ca moleculele disociate, față cu cele nedisociate ale unui corp, sau ca fazele apei la o anumită temperatură. Variația condițiunilor de vegetație (clima, solul etc.) în acea regiune este ca variația de temperatură în fenome- nele fizice de mai sus: va favoriză pe una sau pe alta dintre forme, după circumstanțele și sansu! în care se întâmplă va- riația. Și in lumea biologică domină legea generală, că varia- țiuni asemenea a acelorași circumstanțe, provoacă fenomene asemenea. Dacă considerăm acum contactul a celor două forme de vegetație într’un timp relativ scurt, apoi avem ocaziunea de a constată și în această luptă biologică, întocmai ca în fe- nomenele cu care făcurăm comparația mai sus, un echilibru cinetic ’) al celor două forme de vegetație la contact. Dar pe când fenomenele acestea fizice do mai sus sunt fenomene simple, circumscrise ca origină și efect, cu cauze clare și bine definite și au loc în circumstanțe lesne de des- cris și verificat, nu tot așă este cu fenomenul biologic ce ne preocupă, cu luarea în stăpânire a unui teren de către o formă de vegetație. Aci avem do a face cu vieața, cu lupta pentru vieață a indivizilor sau sumelor de indivizi și feno- menul e foarte complex. Și din această cauză există o mare discuție asupra circumstanțelor care-1 pot provocă, asupra cauzelor care fac ca un anumit loc să fie luat în stăpânire de o anumită formă de vegetație, și mai ales asupra cauzelor ce fac ca o formă de vegetație să iasă din limitele ei. 1) Echilibrul cinetic. In cazul de disociație sau de un corp în două faze, am zis, că dacă temperatura sc menține constantă (furnizând sau luând căldura, după circumstanțe), reacțiunea staționează. In realitate reacțiunca nu încetează, ci în momentul când credem noi că, de cx. di- sociarca sulfurei de amoniu a încetat, nu sc întâmplă altceva decât că unele molecule se disociază, dar în acelaș timp tot atâtea altele sc rea- sociază, ași că raportul * al moleculelor nedisociate către cele disociate rămâne acelaș; în cazul apei în douăfize, când temperatura staționează, se evaporează un număr dc molecule egal cu acela care sc condensează și așă rămâne raportul între licid și vapori acelaș. 232 REVISTA PĂDURILOR Legătura intre climă și vegetație. Toată lumea e de acord azi; în a recunoaște că clima este factorul cel mai important, care face ca o anumită formă do vegetație să iă în stăpânire o anumită regiune. Ceilalți factori cari intervin în vegetație, precum forma terenului, rețeaua hidrografică și apele subterane, natura solului, focul și atacul omului și al animalelor etc., par a aveă o influență cu totul secundară mai ales în regiunea unde o formă de vegetație este întinsă și veche. Un exemplu frumos în sprijinul acestei aserțiuni îl dă topografia pădurei de stejar din Muntenia și Oltenia. Din câmpia Bucureștiului și până în munții Banatului; peste câmpuri orizontale, defilări, podișuri înalte și terase ; în regiuni cu o rețea deasă de ape, ori pe dealuri și depresiunile subcarpatice lipsite de ape; pe ciornoziom degradat, pământ de pădure, ori podzoL... peste tot se întinde—sau se întindeă —pădurea de ștejar. Și dacă cercetăm harta climatologică a acestei regiuni, constatăm o uniformitate pe întreagă această parte. Clima și vegetația merg mână ’n mână. Focul și ani- malele (aci și omul) a distrus pe unele locuri pădurea, dar niciodată, dacă condițiunile de vegetație forestieră erau în putere, pădurea n’a fost înlocuită printr’o vegetație de stepă. Principiul inerției se vede dar și la formele de vegetație ; persistența unei forme de vegetație e întocmai ca statornicia unui corp în repaus etc. în regiunile centrale ale unei forme de vegetație, dacă nu este o variațiune mare și persistentă a climei, nu poate să aibă loc o schimbare a formei de ve- getație prin mijloace trecătoare; iar perioadele de variație ale climei sunt mult mai lungi ca timpul de observare al omenirei. Și chiar de se întâmplă o variație de climă pe un timp îndelungat, schimbarea formei de vegetație începe în- cetul cu încetul dela zona de contact, care în acest fenomen este o zonă importantă, cum spuneam mai sus, întocmai ca la corpuri punctul de topire sau de ferbere. In adevăr vegetația în zona do contact între stepă și pădure e întocmai ca starea apei la 0°; apă licidă și ghiața stau împreună; o retragere mică de căldură face ca apa licidă să se împuțineze și să crească sloii de ghiață; o adăugare de căldură din contră provoacă topirea parțială REVISTA PĂDURILOR 233 a gheței. Tot așă și cu pădurea și stepa la contact: o mică variație, în circumstanțele de până acum normale, determină o predomnire a vegetației forestiere ori a vegetației de stepă. Și dacă această variație a circumstanțelor naturale este în detrimentul vegetațiunei forestiere, focul și atacul animalelor au atunci o influență evidentă. Numai la contact dar retragerea păduroi și înaintarea stepei poate fi favorizată de natura solului, de circumstan- țele hidrografice și de ape subterane, chiar și de focuri și de atacul animalelor. Ramann de altfel a exprimat această sta- tornicie printr’o frumoasă frază : «Pe cât de puțin aceste cauze (focurile și animalele) au pricinuit lipsa pădurei în stepă, tot pe atât pot ele ca intr’o regiune de pădure să aducă o vegetație de stepă permanentă»; dar adaogă că «fără îndoială aci (în zona de contact) marginea poate fi deplasată în detrimentul pădurei» (Bodenkunde, 1905). Exemple în susținerea acestei aserțiuni găsim iarăși în multe părți la contactul stepei cu pădurea: In Ungaria Alfoldul, care pânăla venirea Turcilor eră acoperit de pă- dure, a fost adus în câteva sute de ani prin focuri și tăere la o adevărată stepă; azi este în drum iar spre împădurirei De asemenea cu Vlăsia noastră, care-i gata să dispară ; apo. cu multe regiuni din Rusia și Caucazia, din Spania, Italia de Nord etc., la marginea regiunilor silivestre. Constatându-so în multe locuri la contactul păduroi cu stepa, că pădurea în uncie locuri a pierdut din teren din cauza oamenilor și ani- malelor, au fost unii învățați cari s’au întrebat: dacă nu toată stepa a fost odată acoperită do pădure? Din colo spuse până aci s’a văzut că chestiunea nu poate aveă loc; multe indicii sunt cari arată că pădurea chiar în timpul istoric a înaintat în stepă, iar în timpurile cuatornare ea s’a întins din regiunea pădurilor terțiare peste regiunile vecine cu climă și sol propice. Influența precipitațiunilor atmosferice. Mulți savanți au considerat și consideră încă limita unei forme de vegetație, și în special a pădurei, ca fiind o funcțiune numai a unor elemente climaterice și în special a pre- 234 REVISTA PĂDURILOR cipitațiunilor atmosferice. Ca să nu vorbesc decât de un re- prezentant al acestei ipoteze, voiu aminti pe Prof. Nabokih (dela Odesa), un cap genial în ce privește concepțiile teo- retice și un spirit de observație neobișnuit. Când odată l’am întrebat asupra acestei chestiuni a graniței pădurei, el mi a enunțat formula: «Waldgrenze ist Wassergrenze , granița pădurei este granița apei (meteorice). Cu toate acestea nu este așă de simplu. Dacă această formulă ar fi absolută, atunci multe pro- bleme și-au găsit dintr’o dati soluția lor. Mai întâi pădurile ar trebui să urmeze exact regiunile cu ploi și harta pădu- rilor să corespundă perfect cu harta procipitațiunilor atmos- ferice. Ce ușor ar fi atunci de făcut harta pădurilor! In linii generale faptul o așă, dar avem prea multe abateri. Și apoi cum rămâne cu tundra și flora alpină, care domnește în regiuni cu multe precipitațiuni atmosferice, dar cu o temperatură foarte scăzută. Mai departe conform axiomei ar fi exclusă posibilitatea ca pădurea să aibă o influență asupra climei, fapt ce se poate încă discută și relativ la care găsim multe indicii, că pădurea —natural efect al climei unei regiuni—are un reflex asupra climei și intervine în variația unora din elementele clima- terice ale unei regiuni. Unii autori au dat o mare considerație umidităței (stărei higrometrice) a atmosferei. Faptul ni se pare exagerat, căci vaporii de apă din atmosferă nici odată nu pot înlocui apa care cade pe pământ și care e absolut necesară plantei pentru nutrițiune. Dacă, cum zice II. Mayr, un arbore e periclitat într’o atmosferă, a cărei stare higroscopică nu ajunge 50% în perioada do vegetație, apoi aceasta presupune o climă cu veri secetoase, care în genere nu-i priincioasă pădurei. Dacă arborele ar puteă trage apă do ex., din subsol, atunci uscăciunea atmosferei este compensată; ceeace se în- tâmplă în văi și rîpe, și în special po nisipnri dogoritoare or în depresiunile câmpului stepos. Dacă starea higroscopică o mai mare ca 50% se înțe- lege că atunci ne apropiem mult de timp ploios și deci pro- pice pădurei. Să nu se scape din vedere însă că pădurea are o deosebită influență asupra umidităței aerului. REVISTA PĂDURILOR 235 Influența căldurei sau a temperaturei anuale. Necontestat că precipitațiunea atmosferică este elementul natural cel mai important, care determină o formă de ve- getație într’o regiune, dar nu trebue perdut din vedere că mai sunt și alți factori a căror influență se resimte mai ales la limita formațiunilor. Văzurăm că temperatura intervine în determinarea unei forme de vegetație și în stabilirea gra- niței dintre diferitele forme de vegetație. Am puteă chiar zice, că întocmai ca în desfășurarea fenomenelor fizice de stări de corpuri, avem și pentru vegetația forestieră un punct critic de temperatură1) și de precipitațiuni atmosferice, sub care oricât de mari ar fi precipitațiunile atmosferice, resp. temperatura, pădurea totuși nu se prinde. Căci e cler că vegetația se prezintă sub o anumită formă, de ex. ca pădure sub anumite circumstanțe do pre- cipitațiuni atmosferice și temperatură ; și pentru fiecare tem- peratură avem un joc al precipitațiunilor atmosferice în limita căreia pădurea subsistă ; dar dacă precipitațiunile sunt prea puține, sub un minimum oarecare pădurea nu se poate prinde. Acest minim ar fi un punct critic de precipitațiuni. Nu știu dacă pentru o anumită temperatură ar fi și o 1) Punctul critic. Bioxidul de carbon la temperatura și presiunea ordinară e gazos. Prin răcirfe mare sau presiune mare într’un tub în- chis îl putem liciface, și se constată că sub 31° la orice temperatură putem realiză o presiune care să ne licifacă bioxidul de carbon gazos. Dacă ținem însă tubul cu gaz la o temperatură superioară lui 31° ne c imposibil a realiză o licifiarc oricât de mare ar fi presiunea ce am exer- cită asupra gazului de bioxid de carbon. Să presupunem că gazul se găsește la temperatura de 35’ și sub o presiune colosală; apoi să răcim ircctul cu încetul gazul; Când ajun- gem la 30°9 constatăm că gazul s’a îngroșat și tubul cu gaz nu mai este transparent; răcind la 30°8 tot gazul se transformă in licid ; din contră reîncălzind pânăla 31° vedem că în lob e numai gaz și deloc licid. Acest punct de 30°9 unde acidul carbonic sub presiune nu-i nici gaz dar nici licid se numește punct critic de temperatură. Deasupra punctului critic de temperatură un corp nu poate fi Ihifăcut prin presiune, corpul există numai ca gaz ; sub punctul critic corpul poate fi licifăcut prin presiune, iar după presiune și temperatură putem să’l avem in stare de licid sau gazos, sau sub ambele faze in prezență. De asemenea există o presiune mint-.iă sub care oricât am scădeă temperatura gazul nu se liciface. Acesta-i punctul critic de presiune. 236 REVISTA PĂDURILOR limită superioară de precipitațiuni pentru a aveă pădurea și deasupra căreia pădurea ar fi împedicată. In orce caz dacă un loc e prea umed sau e băltos pădurea nu-1 ia în primire. Și de asemenea pentru o anumită cantitate de preci- pitațiuni atmosferice avem un joc de temperatură care pro- voacă și menține pădurea ; dar dacă temperatura este sub un minimum, pădurea nu poate subsistă în acele condiții de precipitațiuni. Vegetația în zona de contact a pădurei cu tundra și flora alpină se prezintă ca un corp la punctul critic de temperatură : flora alpină ar fi o stare a vegetației (întocmai ca un gaz) deasupra punctului critic; pădurea ar fi o starea vegetaței (resp. vapoarea) sub punctul critic de temperatură, când prin simpla variație a precipitați anilor atmosferice putem aveă polno sau pădure (gaz sau licid). De asemenou vegetația în zona de contact a pădurei cu stepa uscată se prezintă ca un corp la punctul critic de presiune ; iar pădurea ar fi o stare a vegetației deasupra minimului de precipitațiuni atmosfe- rice, pe când stepa ar fi o stare a vegetației sub acest punct critic (ca și un gaz sub punctul critic de presiune), când prin simpla variație de temperatură putem avea stepă ori pădure ’). Exemple pentru ilustrat cele de mai sus găsim chiar in cuprinsul câmpiei noastre. Pe câmpul aproape neted și orizontal întâlnim numeroase mici depresiuni ; în mijlocul stepei uscate ele sunt ca niște insule cu umiditate mai mare și în adevăr, ele poartă mărăcinișuri sau un pâlc de pădure. In mijlocul regiunei de pădure ele sunt prea umede și atunci rămâne o poiană, o băltoagă sau chiar o turbărie. Pe aceeaș izotermă noi găsim stepă uscată, stepă cu tufărișuri, pă- dure și pădure cu poene sau cu mocirle turboase, după 1) Am putea reprezenta chiar grafic variația vegetațiunei în funcție de temperatură și precipitațiuni atmosferice. Curba reprezentativă a limitei pădurei spre stepă ar fi o curbă închisă. Punctul de temperatură critică și presiune critică ar corespunde coordonatelor punctelor extreme ale curbei; spațiul interior curbei ar fi al pădurei (pentru o anumită temperatură există precipitațiuni ce pot provocă pădurea, sau viceversa pentru anume precipitațiuni avem temperaturi la care poate exista pă- durea). Spațiul exterior curbei ar fi al stepei; pădurea e în imposibili- tate de a se prinde. Curba însăși ar însemnă condițiunile sub care și pădurea și stepa ar subsistă, deci limita pădurei sau zona de contact. RBVISTA PĂDURILOR 237 cantitatea procipitațiunilor atmosferice (respectiv umiditatea solului). De asemenea pe suprafețe cu aceleași precipitațiuni, dacă n’avem aceași temperatură întâlnim forme de vegetație deo- sibite; exemplele sunt mai grele de ales căci mersul preci- pitațiunilor atmosferice este mai neregulat ca al temperaturei. Pe lângă temperatură, vântul, umiditatea atmosferei, nebu- lositatea și alte elemente climatologice au influență asupra vegetației, dar nu așă de decisivă ca precipitațiunile. De sigur că și luminei nu numai căldurei, se datorește faptul că limita pădurei pe partea sudică a Carpaților e mai su- perioară ca pe partea nordică. Influența solului. Un alt factor foarte important în vegetație și caro deasemenea contribue a fixă limita unei forme do vegetație este solul sau mai bine zis natura subsolului și a rocei mume. Dar natura solului depinde de circumstanțele climate- rice și deci s’ar păreă că considerarea lui aparte nu are ra- țiune de a fi; totuși într’una și aceeași regiune sub aceleași condițiuni climaterice, solul poate să difere foarte mult dela un punct la altul, din cauza rocei mume, formei terenului, apele subterane etc. Așa dar solul trebue considerat ca un factor aparte, ceeace au și făcut cei cari s’au ocupat de for- mele de vegetație. Ba încă au fost învățați, ca Dokuciaef, Sibirțef, Tanfiliew, Hilgard, Whitney, Ramann ș a. cari, deși au recunoscut și au căutat să documenteze că solul e un produs al climei, au căutat să stabilească în special legătura co există între formele de vegetație și tipurele de soluri, dând în anumite cazuri chiar o importanță mai mare solului ca climei și aceasta e mai ales adevărat în zona de contact. In special studiile agrogeologilor ruși în Europa au arătat că există o strânsă legătară între forma de vegetație și natura solului, iar Hilgard a verificat aceasta pentru Ame- rica. Ramann a desvoltat și precizat legăturile dintre sol și vegetație. Astfel de către mulți cercetători și prin multe lo- curi s’a constatat că pământurile stepei sunt de roce eoliane, de culoare neagră, ciocolată sau castanie, pe când cele de pădure sunt soluri de amestec, cenușii, sure sau brune. Solu- 238 REVISTA PĂDURILOR rilo stepei sunt mai bogate în humus (4—16%) și în săruri al- caline și alcalino-teroase ; solurile de pădure sunt mai sărace în humus și levigate până la mari adâncimi. Tanfiliew în special a demonstrat această mare deosibire între solurile de pădure și stepă și având în vedere concluzia, iarăși nu tocmai absolută, că: «Numai în sol stă cauza lipsei de pă- duri din stepă», a căutat să demonstreze că adevărata cauză e cantitatea cea mare de săruri solubile ce conține solul și subsolul, care săruri ar fi ca niște otrăvuri pentru rădă- cinile plăpânde ale micilor arbuști în primii ani. Whitnty, Kosticef și Ramann au preconizat că cauza lipsei sau nepersistehței vegetației arborescente în stepă e marea capacitate pentru apă ce o are ciornoziomul bogat în humus, și în virtutea căreea solul ar reține, în timpul verei, o maro cantitate de apă pentru sine și care nu e folositoare plantelor. In fond e tot insuficiența precipitațiunilor atmos- ferice ; căci dacă precipitațiunile ar fi mai multe, s’ar spălă sărurile (ceeace se întâmplă acolo unde o un drenaj bun) sau s’ar sătură capacitatea de apă a ciornoziomului și ar rămâne și pentru arbori. Chestiunea aceasta, lipsa de păduri în stepă l) și cauza acestei lipse, e o chestiune complexă asupra căreia vom re- veni vreodată; cât privește pentru moment explicările ce s’au dat, a lui Tanfiliew și a lui Ramann, apoi după cele ce am putut eu vedeă și judecă,cred că Tanfiljew are mai multă dreptate. Și în adevăr el demonstrează, că în stepă unde s’a întins pădurea, solurilor sunt nisipoase și levigate sau este un ciornoziom degradat, care poate fi încă destul do bogat în humus, dar spălat de sărurile solubile până la oare- care adâncime. In special observațiunile la contactul pădurii cu stepa au arătat că pădurea, când are tendința de înaintat în stepă, scoboară pe luncile cu aluviuni lipsite de săruri, intră pe vâlcele și pe râpe unde solul este levigat și apoi se sue pe șes în stepa adevărată. Aceste fenomene le putem verifică, și le-am verificat chiar în multe părți pe Bărăganul nostiu, în Dobrogea, în Moldova de Sud și Oltenia de răsărit Așă dar sunt soluri de stepă cari parcă exclud pădurea 1) Mulți au susținut că toată stepa a fost odată acoperită de pădure, dar s’a stabilit acum că aceasta a fost o erezie. REVISTA PĂDURILOR 239 și nu îngăduie vegetația arborescentă decât în cazuri ex- cepționale (și numai anumite esențe) și mai ales după ce au fost degradate sau anume preparate. Considerând acum vegetația în funcție de precipitațiuni atmosferice, tempera- tură și subsol (mai exact sărurile din sol și subsol) apoi con- statăm că ea se poate compară întocmai cu starea unui corp gazos în funcție de volum, presiune și temperatură. Cineva ar puteă zice că avem un pune: critic relativ la săruri, peste cari orcât de favorabile ar fi circumstanțele climaterice, pă- durea însă nu se poate prinde; dar cazul nu poate există, căci cantitatea de săruri într’un sol e o funcție de condițiu- nile climaterice (după cum volumul unui gaz depinde de temperatură și presiune) și dacă acestea sunt favorabile ve- getației arborescente, sunt deasupra unui minimum, atunci sărurile se spală din so), solul se schimbă și pădurea se întinde peste el. Invazia pădurei in stepă. Și în adevăr cercetările solurilor din Rusia au arătat că pădurea a invadat foarte mult în stepă, ajutată fiind pe de-o parte de o variațiune continuă a climei, variațiune fa- vorabilă pădurei, și pe de altă parte unui principiu de con- servare constatat la pădure că «Pădurea își prepară singură terenul». Aceasta presupune căsohd din ciornoziom se trans- formă, sub influența unei creșteri de umezeală și a unor acizi de fermentația resturilor organice, în sol de pădure; adică pădurea exercită o influență asupra climei și anume o așă influență că provoacă o variațiune princioasă ei. Această variațiune se adaugă variațiunei seculare a climei și această sumă provoacă și regulează oscilațiunile graniței pădurei cu stepa. Studiile amănunțite însă ne arată chiar după mai multe milenii dacă pădurea a fost dela început într’o regiune silivestră sau a invadat într’o regiune de stepă; așă bunăoară Korjinski întâi și apoi Dokuciaef și școala lui și în urmă Tanfiliew, judecând după natura ciornoziomului degradat dela marginea zonei pădurei, a putut reconstitui stepele preistorice, așă cum ele erau înainte de a fi invadate de pădure. Și noi am putut deosebi în Câmpia română zone de pădure preistorică—Pădurea Vlăsiei—din care s’au res- 240 REVISTA PĂDURILOR firat limbi ce au invadat stepa dealungul părților nisipoase până aproape de Dunăre Această invadare a pădurei în stepă nu s’a făcut însă deodată și continuu ; ci foarte cu încetul și cu multe oscilațiuni înainte și înapoi, în care miș- cările do înaintare erau mai mari ca cele de retragere. Judecând însă după un număr oarecare de semne con- statate în pădurile din stepă dela noi și din Rusia, precum și la solurile arabile, se pare că actualmente ne aflăm într’o perioadă de retragere a pădurei. Să fie oare o periodă când clima este defavorabilă pădurei în zona de contact, ori avem o iluzie din cauza stricăciunei oamenilor și animalelor? Studii amănunț te ne lipsesc in această privință și în domeniul meteorologiei și în acela al biologiei. Dr. G. Murgoci Șcfol »«ț unc; agrogcologxe din Institutul («olofic. ----«»- - Legarea drumurilor forestiere intre ele sau rețeaua drumurilor Cine a căpătat odată convingerea că într’o exploatare forestieră regulată este absolută nevoie de drumuri bune, nu se poate mulțumi să cunoască numai construcția lor specială, ci trebuie să știe a le așeză în pozițiunile și direc- țiunile cele mai potrivite pentru a se stabili o legătură conve- nabilă, atât între ele, cât și cu rețeaua căilor publice de comunicație, astfel ca transportul materialului lemnos să se poată face, orcând, lesne, repede și eftin. Direcțiunea cea mai potrivită pentru un drum forestier se determină ținându-se seamă totdeauna do punctul și modul atingerei lui cu un alt drum, care să conducă direct către un loc de desfacere sau consumațiune. Nu e nevoie de argu- mente numeroase pentru a învederă că valoarea diferitelor drumuri, abstracțiune făcând de perfecțiunea lor technică, depinde exclusiv numai de modul cum sunt legate între ele. Numai când această legătură este satisfăcătoare din toate punctele de vedere, adică când drumurile principale se leagă cu drumurile publice, iar drumurile secundare sau laterale, cu pante și direcțiuni potrivite, dau în drumurile principale, REVISTA PĂDURILOR 241 numai atunci aceste căi izolate formează un tot sistematic care poartă numele de rețeaua drumurilor. Numai prin aju- torul ei se poate trage toată utilitatea ce prezintă drumurile ce o compun. Putem spune efi rețeaua este înzestrarea con- venabile și metodică a uneia sau mai multor păduri alătu- rate, cu un sistem potrivit și economic de drumuri necesare Drumurile urmează a fi așezate și legate între ele astfel în cât să se poată pătrunde în toate părțile pădurei sau com- plexului păduros considerat, oroare ar fi situațiunea lor, iar produsele forestiere să poată fi transportate din locurile de doborîre până la târguri sau la piețele de desfacere, pe calea cea mai scurtă, cea mai eftină, cea mai comodă și cea mai sigură, pe orce fel de vreme. Pentru păduri mici izolate este destul, de ordinar, a se puteă merge dintr’o parte a lor până la calea publică cea mai apropiată, la câmpie, pe linia cea mai scurtă, iar la munte, pe linia cea mai puțin costisitoare, care să permită totdeodată circulația vehiculelor încărcate le vale și a vehiculelor goale la deal, înființarea drumurilor în păduri mari sau în complexuri. păduroase mai importante reclamă o deosebită, atențiune, căci în primul loc trebuie să se determine, numărul drumu. rilor necesare, apoi să se fixeze direcțiunea și legătura lor, potrivit cu situațiunea piețelor de desfacere, cu configura- țiunea terenului și cu greutățile de construcție. Pentru un asemenea sistem do drumuri sau pentru proiectarea unei rețele cu caracter determinat este nevoie de o atențiune cu atât mai încordată ca cât localitatea este mai neregulată și mai accidentată, cu cât direcțiunile de desfacere sunt mai numeroase, în fine, cu cât exploatarea este mai importantă și mai complicată. Toți sunt astăzi de acord pentru a recunoaște că de- terminarea drumurilor necesare unui complex păduros dat, atât pentru prezent cât și pentru viitor, este o cestiune fun- damentală ce trebuie studiată odată cu pregătirea planului de exploatațiune rațională. Se poate chiar pretinde ca la în- ființarea drumurilor necesare unei păduri să se înceapă mai întâiu cu stabilirea definitivă a rețelei celei mai avantagioasă, iar construcția fiecărui drum în parte să nu aibă loc decât după ce se va fi stabilit definitiv rețeaua drumurilor. Se întâlnesc în multe păduri, drumuri destul de bine con- 242 REVISTA PĂDURILOR struite din punct de vedere technic, care însă au direc- țiuni greșite și nepotrivite cu trebuințele actuale, fiindcă au fost construite înainte de proiectarea prealabilă a unei rețele sistematice de drumuri. Lipsind prevederea necesară, drumurile astfel croite, au corespuns poate unor trebuințe momentane, care însă s’au schimbat după întocmirea ame- najamentului și nu mai au actualmente nici o legătură po- trivită cu rețeaua drumurilor proiectată odată cu acest amenajament. Prin urmare, mai ’nainte d’a pune în valoare sau d’a exploată un complex păduros important, trebuie să ne dăm seama cât se poate mai bine despre rețeaua dru- murilor necesare, atât pentru prezent, cât și pentru viitor, dacă nu vrem să pierdem în zadar timp, muncă și bani, expunându-ne eventual, și la alte pagube. O însemnată parte de cheltuieli în drumuri nesăbuite se poate înlătură numai prin adoptarea unei rețele potrivită de drumuri. Cău- tarea și proiectarea unei asemenea rețele este una din cele mai importante probleme ale silvicultorilor. Pentru rezolvarea ei este nevoie a se întocmi un plan general pe care să se fixeze ideile fundamentale după care avem a ne călăuzi chiar dela deșchiderea primelor drumuri. Acest plan, înte- meiat pe considerația™ serioase asupra direcțiunilor drumu- rilor principale și laterale, arată felul și compunerea rețelei, modul de construcție al diferitelor drumuri, în fine, timpul și ordinea lor de executare. Pentru întocmirea unui asemenea plan ne putem sluji de copii sau de reproduceri după pla- nele pădurilor, dejă existente, find negreșit preferabile acelea pe care accidentele terenului sunt reprezintate prin curbe de nivel, pe care se figurează rețeaua drumurilor proiectate. Cu modul acesta cei chemați a construi mai târziu diferitele drumuri necesare, antrepenori sau silvicultori, vor aveă după ce să se conducă ca să întocmească proiectele speciale și nu vor mai pierde timpul a căută traseuri de drumuri bune. Dacă însă, în cursul timpului, se schimbă considera- țiunile primordiale care au servit de bază la întocmirea pro- iectului rețelei figurată pe plan, dacă noi târguri dobândesc o importanță netăgăduită ca piețe de desfacere pe care altele o pierd, dacă intervin modificări în suprafețele împădurite sau în împărțirea economică a pădurei printr’un nou ame- najament, cu un cuvânt, dacă trebuințele pădurei sunt mo- REVISTA PĂDURILOR 243 dificate, negreșit că urmează a se introduce ameliorările cuvenite și în rețeaua drumurilor proiectată mai ’nainte, sacrificând totul pentru a ține seama de noile împrejurări. Dar asemenea schimbări sunt cu totul excepționale și în majoritatea cazurilor, dacă rețeaua drumurilor a fost dela început bine studiată, servește multă vreme pentru satisfa- cerea tutulor trebuințelor pădurei sau complexului pă- duros considerat, chiar în cursul mai multor perioade de exploatare. In ce privește construcția diferitelor drumuri coprinse în rețeaua proiectată de planul genera), nu este de loc folo- sitor a o face integral de odată, ci se deșchid numai dru- murile trebuincioase momentan sau pe dată ce lipsa lor este simțită, lăsând ca celelalte să fie construite treptat în cursul perioadelor viitoare. De regulă, nu se procedează nici odată la construcția totalității drumurilor prevăzute în proiectul de rețea și njei că este cu putință a se face aceasta din cauza lipsei de mijloace și chiar de lucrători. Chiar în ipoteza că lucrul ar fi posibil, tendința de a execută imediat în pădure toate drumurile din rețea este o negațiune a progreselor științei și o încătușare a viitorului. în adevăr, în afară de posibilitatea modificărei împrejurărilor și trebuințelor pă- durei, în decursul timpului, care, după cum am arătat mai sus, necesitează oarecare modificări ulterioare în proiectul rețelei, se poate foarte bine întâmplă ca noi mijloace de tran- sport să se inventeze, care fiind preferabile unora din cele prevăzute în rețeaua proiectat?, să trebuiască a fi adoptate. De aceea, odată ce planul unei rețele a fost întocmit și fixat definitiv, se începe a se construi dintr’însul numai drumu rile absolut indispensabile pentru lucrările de exploatare cele mai apropiate sau aflate în curs de executare și care pot fi de folos acestor lucrări. Celelalte drumuri se constru- iesc progresiv, pe măsură ce devin necesare, la început în mod provizoriu, poate numai ca simple poteci de protecție- sau de picior. Procedând astfel, avem avantagiul de a cu- noaște mai bine configurațiunea și natura terenului în di- recțiunea drumurilor de executat, iar în momentul construc ției lor n’avem decât să facem oarecare rectificări, amelio- rări și lărgiri pe traseul acestor poteci pentru a aveă dru- murile necesare. 244 REVISTA PĂDURILOR O altă cestiune importantă co trebuie să no preocup© la fixarea prealabilă a rețelei drumurilor necesare este pre- cizarea pădurilor pentru caro se alcătuește rețeaua. Do re- gulă proprietarul unor păduri do mare întindere, formate din complexuri mai mult sau mai puțin alăturate sau apro- piate, preferă mai totdeauna să așeze o rețea de drumuri peste întreg domeniul său păduros, decât să înzestreze cu o rețea specială fiecare ocol fiecare porțiune pusă în exe- ploatare. Cu chipul acesta se obține un sistem constant și omogen de drumuri mai mari, mai multe puncte do contact comune, o supraveghiaro mai eficace și o mai bună repar- tiție a cheltuielilor de construcție. Mai ales această ultimă considerațiune are o deosebită importanță pentru rentabili- tate și nu trebuie să uităm că orice consrucție în pădure trebuie să fie totdeauna făcută în sensul sporirei acestei ren- tabilități. Aceasta este, de altminterea, limita necesităței do construcție în exploatările forestiere. Dacă un complex de păduri alăturate sau apropiate aparține la mai mulți proprietari, este negreșit, de maro folos ca să so caute a se stabili mai întâiu o înțelegere prealabilă între ei pentru o rețea comună de drumuri. Câhd proton țiu- nilo lor se contariază sau când proprietarii vecini refuză de a participă la cheltuielile necesare pentru proiectarea rețelei, nefiind poate destul do pătrunși de importanța unei asemenea rețele pentru beneficiul exploatațiunei, rămâne celui convins putința de a proiectă rețeaua necesară pentru exploatarea sa proprie. So găsesc unii proprietari de păduri, recalcitranți în ignoranța lor, asupra cărora nici persuasiunea, nici stăruința nu reușesc a-i înduplecă la adoptarea unei rețele de drumuri caro !o-ar aduce beneficii însemnate pentru exploatarea pădurilor co stăpânesc și care nu consimt a contribui la cheltuielile proieclărei unei rețele de drumuri în pădurea lor decât numai după ce văd cu ochii câștigul ce se realizează prin transportul materialului pe drumuri bune și sistematice înființate într’o pădure vecină. N. Saegiu. Inginer dc mine. Profc.-cr. --------------------------------------- REVISTA PĂDURILOR 245 STAREA PĂDURILOR ÎN ITALIA') Introducerea. Pentru ca să vorbim de starea pădurilor țârei noastre cu acea bogăție și exactitate de detalii, ce ar merita importanța cea mare a chestiunei, nu este lucru posibil în marginile în- guste, impuse acestui studiu, și încă mai puțin ușor, având în vedere lipsa unor bune publicațiuni relative la pădurile noastre. Dacă lăsăm la o parte puținele păduri ale Statului, car- au fost declarate inalienabile și puse sub dependința Ministe- rului de Agricultură, Industrie și Comerț și pentru cari Admi* nistrațiunea silvică a putut culege și publică date exacte și detaliate; pentru toate celelalte păduri, asupra cărora Adminis trația nu are nici-o influență, întru căt privește cultura și uzu- fructul lor. cunoștințele ce ea a putut culege sunt cu totul in- suficiente, pentru a ne dă o idee exactă de starea lor actuală și de progresele ce ar fi făcut silvicultura la noi, mai mult chiar că asemenea cercetări sunt cu totul aproximative, și fiind de multe ori date de către însuși proprietarii, sunt chiar inexacte. Dacă cu toate acestea mă încerc să expun pe scurt starea pădurilor Italiei, o fac cu intenția de a face cevâ mai cunos- cută această ramură foarte importantă a producției teritoriale, care nu este, de mulți, destul de bine apreciată, și cu speranța ca și la noi ea să poată cât de curând să-și cucerească locul ce i-se cuvine și pe care de mul; l’a ajuns în alte țări. Voi face acest studiu conducându-mă de publicațiunile oficiale, făcând deosebire între pădurile și terenurile anexate lor în urma legei dela 10 Iunie 1377 și între pădurile inaliena- bile ale Statului. 1) „Sulle oondizioni forestall in Italia*. (Starea pădurilor in Italia}. Monografie trimeasă de Societatea Agricultorilor italieni din Roma Societăței Agricultorilor francezi, cu ccaziunea atic) particularilor, totdeanna cu obligațiunea de reîmpădurire pentru acelea cari erau supuse regimului. Dispozițiunile legei forestiere dela 1877 asupra reîmpădu- ririlor, dela care se spera mult n’a avut din contră nici un rezultat bun pentrucă în 20 de ani de existență nici o singură Societate n’a reușit să se formeze, nici o palmă de teren nu s’a împădurit în modul acesta. Văzându-se atuncia neficacitatea legei sus nu- mite, fu prezentată o lege specială asupra reîmpăduririlor, care în adevăr, a fost aprobată și poartă data de 1 Martie 1888. Principalele sale dispozițiuni scot la lumină următoarele puncte: 1°. Stabilirea terenurilor a căror împădurire e recunoscută ca necesară interesului public, studiul și prepararea proectelor de lucrări în diferite bazinuri din munți; 2°. Constituirea în Societate a proprietarilor cari au terenuri coprinse în perimetrul lucrărilor; 3°. Procedeul de urmat în cazul proprietarilor nesupuși, expro- prierea din partea Statului și executarea lucrărilor pe socoteala sa proprie; 4°. Avantaje acordate Societăților și concursul Statului jn cheltuelile ocazionale; 5°. Normele pentru a asigura conservarea și bunul tratament al pădurilor astfel constituite; 6°. Cazurile în cari, în loc de reîmpădurire, să fie suficientă simpla răsădire naturală, adică consolidarea naturală, oprind cu totul pășunatul. Dar la urmă chiar și această lege nouă, în cari se pusese mari speranțe, nu a produs efectele binefăcătoare ce se așteptau. Pe deoparte aversiunea ce proprietarii de munte au în general pentru orce asociație, pentru orce sindicat, a căror utilitate o înțeleg cu greu, pe câtă vreme ei se tem de sarcini și de pagube ; pe de alta economiile financiare ale Statului și lipsa de mijloace suficiente a făcut ca până acuma aplicațiunea legei să lipsească aproape cu totul. Față de astfel de inconveniente s’a crezut de a reveni cu o altă lege dela 30 Martie 1893, asupra lucrărilor publice, prin care se dispune că. între lucrările obligatoare de a treia categorie, să se facă, de cel interesați renumiți în congres, cu concursul Statului, Provinciilor și Comunelor, pentru sistemati- zarea fluviilor și torenților, când chestiunea apare de utilitate publică să se coprindă și reîmpădurirea bazinurilor de munte, cu condiție ca ea să fi legată și coordinată cu lucrările hidrau- lice. Dar nici această lege n’a dat până acum decât fructe foarte 252 REVISTA PĂDURILOR slabe, și aceasta din motivul cunoscut al absolutei insuficiențe a mijloacelor de care dispune Administrația Statului. B) Partea Statistică — După ce am văzut în trăsuri prin- cipale cele mai importante dlspozițiuni legislative care regu- lează în Italia materia pădurilor, să trecem a examină, tot atât de expeditiv, rezultatele până acum obținute. Din publicațiunile oficiale rezultă că, până în anul 1897, fuseseră supuse regimului silvic următoarele suprafețe: REGIUNI Deasupra zonei castanului Sub zona castanului ImpAdurite ba. Inerbite ha. Goale ha. împădurite Inerbate Goale ha. b.. ha. Piemont ...... 226,633 11,453 101,246 94,386 13,370 5,354 Lombardia .... 209,711 32,173 110,166 109,790 9,'227 5'290 Veneto ..... 271,695 63, .98 65,524 ♦4,076 7,360 6,918 Liguria 74,157 9,542 19,393 77,085 4,044 5,251 Emilia • • 60,011 9,203 8,495 102,182 13,739 16,531 Marche și Umbria. . 113,515 10,J44 14,015 208,455 8,995 4,368 Toscana. . • 32,547 29,730 34,643 51,185 10,405 10,885 Lazio. . 37,074 12,105 6,435 106,078 13,352 5.017 Meridionala adriatica. 204,753 12J45 131,922 83,811 10,632 20,914 » mediterană 299,103 15,418 48,057 225,079 56,662 54,224 Sicilia 29,821 8,038 31,294 30,261 5.654 28,531 Sardinia 16,887 478 1,031 215,662 12,032 32,005 1,575,907 214,527, 572,221 1,348,770 165,472i 195,288 deasupra zonei castanului h. a. «mh . h. a. 1.348,770 Avem deci peste tot: Terenuri supuse regimului inerbate soaie totale 214,527 572,221 ~ 2,362,655 ____________ 165 472_ 195,288 1,709,530^ h.’ a. 2>24,677" 379,999 767,509 4,072,185 In acelaș period de timp fuseseră liberate de regimul impus de legile precedente sau de cei actuală, următoarele terenuri: Terenuri liberate. inerbate_ țoale totale 48,763 109,858 221,296 412,867 850,165 1,933,334_ 461,630 ~460,023 2,154,63o" Se admite în general că între suprafața teritorială și cea acoperită de păduri trebue să existe un oarecare raport, variabil, ImpAd irite deasupra zonei castanului h. a. 62,575 sub zona » h.a. M'0302 h.a. 1,232,977 REVISTA PĂDURILOR 253 în urma condițiunilor hidrografice, climatologice și industriale, dar care n’ar trebui să fie mai mic de 15 până la 20 la %. Acum, dacă Italia din partea climei are nevoe de mai puțin combustibil, consumă, pe dealtă parte mai mult lemn, fiind lipsită de cărbuni și cât despre teritoriu, fiind formată 2/3 din terenuri muntoase și Înclinate, ar trebui să prezinte cel mai mare procent. In această privință, din prospectul care urmează, ni se arată că în puține regiuni asemenea procent este atins, și că în altele unde sub toate raporturile, pădur le ar fi mai necesare, lipsesc foarte mult, și aceasta fără a considera că asupra pădurilor libere li se dă puține atențiune fiind tendința ca să le distrugă. Suprafețe In ectare ft-itstrl terilor aH ImpiduritA in^irtr Piemonte . . . 2,937,800 496,397 16,9 Lombardia . . . 2,431,700 401,753 16,5 Veneto . . . .2,454,800 365,867 14,9 Liguria .... 705,800 306,483 43,4 5* Emilia 2,064,(XX» 253,737 12,3 io .... 1,945,700 386,005 19,8 S Toscana . . . .2,232,400 100,676 4,5 Lazio . . . .1,208,100 242,675 20,1 Meridionale adriatică . - * . . . 3,563,900 384,849 10,8 £ » mediterană . . . . . . .4,132,900 718,499 17,4 * Sicilia .... 2,574,000 104,547 Sardinia . . . .2,407,800 396,166 16,4 Pentru comparație, pun alături statistica principalelor state din Europa1). SupraGU pAdumarl Pro- centul Suprafața pAdurciM Pro- centul Rusia de Europa 191,538,070 88,8 Grecia . . . . 820,000 15,8 Suedia 17,358,172 34.1 Italia .... 4,157,654 14,5 Austro-Ungaria 18,966,011 32,9 Belgia .... 203,(00 6,9 Norvegia . . 7,762,100 31,5 Spania - . 3,133,450 6.2 Germania 18,900,611 25,8 Portugalia . . 471,800 5.1 Turcia de Eur 5,635,530 19,1 Anglia . . . 1,261,872 4.1 Franța 8,397,131 15,9 Danemarca . 185,700 3,4 Pentru buna conservare a pădurilor nu este făiă impor tanță extensiunea acelora pe care le posedă Statul. Dar, chiar sub acest raport, e de relevat marea inferioritate a țărei noastre față de celelalte. La 1876 Statul posedă 150.000 ha. de păduri, după alienarea și colonizarea lui Mcntello și vânzarea altor păduri 1) A. Schwappach. Forstpolitik. Lcipzig. 1894. 254 REVISTA PĂDURILOR mai mici, această suprafață actualmente nu trece de 140.000 ha. din care numai 52.000 ha. declarate inalienabile. Această su- prafață comparată cu suprafața totală a pădurilor noastre, ne dă raporturile următoare: Pentru pădurile Statului în genere 3,4%. (mici). » » > inalienabile numai 1,25% Jn această privință relevam din statistice că procentul pădurilor Statului este de 4,2% în Elveția, 10,7% în Franța, 11,7% în Austria-Ungaria, 12,5% în Norvegia, 19,9% în Suedia, 32,7% în Germania, 60,3% în Rusia, 71,1% în Fi landa, 80% în Grecia și 82,2% în Spania. Nu e de asemenea fără importanță proporția pădurilor de codru în comparație cu crângurile, fiind cunoscută superioritatea celor dintâi atât din partea producțiunei, cât și din acea al utilităței indirecte, Insă, din statisticele oficiale rezultă că su- prafața pădurilor noastre aservite e reprezentată prin : 1,529,277 ha. de codru și 1,395,400 de crâng, ceeace înseamnă că cele dintâi stau față de cele de al doilea în raportul de 100: 92. In Franța din contră contează 76% din întreaga suprafață pă- duroasă codrul, în Hannovra 82 %, în Prusia 94 %, în Saxonia 95%, în Ilessa 97%. Ca o complectare a scurtelor notițe precedente nu va fi inutil de adăogat că suprafața pădurilor aservită este astfel re- partizată : Codrul. rășinoase foioase amestecate ha. 457,681 946,701 124,895 In crânguri tăerca se face la vârsta de: 1—6 ani. 7—12. 13-18.19-24.25-30, 31 și mai mult la ha. 282,379 363,549 436,422 169,659 101,510 41,881 întrucât privește, în fine, producțiunea materială a pădu- durilor avem următoarele date : REVISTA PĂTURILOR 255 © e 3 s CÎ o & fa © s -*1 r> 00 o. S^8 S § §2 8 So' 00 Cl Ol © Ci S§ S Ol 8^8 £2 00 r~ .o *o o © MO oo o o OO 00 fa G1 St^ Ci o 00 O 1.0 MO Ol cc — O’ - 8» W w »' Ol c o Soi MP MO « 00 <0 10 O O 0 0 rt © m a © E oo r- «o cc o a 0J oi r~ mo MO* M"“ —‘ 00 00 Ol Ol —I ?? 3 00 CM CM 8 ~ CC Q O o z 0—< CC o A & o n rt fa o a c « fa 05 o fa o M fa fa s £ MO Svo '© ?J 2 8 S 8 00 MO O 00 CC Sili MO CM Ol 00 CM O ' 2g£ -h r- mo r- co o fa" ci" oi oi CC o ac g «s s «O '© Ol O MO g MO O co MO 5£ Ci C» o m oi 82 — oi Ol S8»S8 v. ,fi MO sgs CM O w «8 E fa rt O a a a g C s Q 0 CC u CQ t- CO of fa •*" 0 fa s « 60 fa fa o fa o w fa fa £ ** o <© o> eo mo oo *0 t" oi a" a" -« oi — 00 MO. O s s & < cm cm r- co o O co mO 00 a £ rt cn s eS ce •s s 2 o © a S a 0 kc p o cinci ani 256 REVISTA PĂDURILOR Avem așă dar în medie anuală 7.526,430 m3 de lemn de lucru, de foc și cărbune, cu un venit de 35.611,837 lei, care pro- ducțiune raportată la suprafața pădurilor aservite, ne reprezintă următoarea producțiune anuală la hectar: Codru Crâng rrțino*w_ toiOMO _ amestecate^ m*. 1,434 2,717 2,290 2,874 Pentru comparațiuni necesare arătăm încă aceeași produc- țiune egalată a pădurilor în alte țări: Codru Cring simplu Crâng compus Media tituror pddurilor Ba varia 4,36 — — Wiirttcmberg 5,50 — — — Ungaria 3,02 — — — Franța 2,91 1,03 4,13 3,18 Germania — — 3,86 Austria — — — 3,00 Cifrele relative la producțiunea italiană, întru cât, după cum am spus mai sus, au fost evaluate cât se poate de aproxi- mativ, dovedesc totuși starea decadentă a pădurilor noastre, pe câtă vreme dacă ele ar fi bine tratate, cu condițiunile noastre speciale de climă, ar trebui să producă mai mult ca în altă parte. Și este în mod particular surprinzător la noi faptul că producțiunea materială o codrului e inferioară acelei a crângului, pe câtă vreme în toate celelalte țări ea îi este superioară; adică dacă în parte depinde de condițiunile noastre de transport cele mai dificile cari nu permit de a udliză tot lemnul, în mare parte provine totuși din nepăsarea în care sunt lăsate pădurile Pentru produsele secundare (coaje, rășină, semințe, fructe erburi, ciuperci, etc), statistica oficială dă un venit anual egalat de 21,936,830 lei, cari, adăogați la producțiunea principală, care după cum s’a văzut, este în anul obicinuit de 35,611,837 lei, dau un total de 57,548,667 lei. Din această sumă ar trebui scăzute, cheltuelile anuale pentru a aveă venitul net. Statistica nu-1 arată, dar pe cale aproximativă și după rezultatele din alte State, se poate reține că cheltuelile anuale sunt cam 50% din venit Mai este încă de observat că în sus numitele produse secundare nu s’a socotit valoarea pășunatului, care la noi pentru multe păduri (prea mult!) e produsul important. Se poate foarte bine reține că valoarea pășunatului corn- REVISTA PĂDURILOR 257 pensează mai mult do jumătate din cheltuelile anuale, reducân- du-le astfel la 25% din venit, sau la suma de 14,387.167 lei, rămâne așă dar un venit net de 43,161,500 lei, care raportorul la suprafața pădurilor aservite regimului, corespunde la un venit anual de 15 lei la ectar. Cât despre bunurile necultivate ale Comunelor, până la finele anului 1898, se știâ că suprafața ocupată de ele eră do 188,402 ha, din care mai mult de 135,822 ha, legea dela 4 Iulie 1874 avusese aproape aplicațiunea sa. In adevăr această suprafață : 19,200 ha, fură împădurite de Comune. 19,360 » » » date culturei libere. 11,178 » » > alienate cu obligațiunea împădurirei. 60,051 j» » » fără » î» 11,338 » » » date în emfiteoză cu obligațiunea înpădurirei. 14,695 » » » » » fără » » 135,822 ha. Rămâne așă dar să se aplice legea la 52,580 ha, din cari sunt de împădurit, fiind aservite regimului . . . 14,412 ha. Sunt propuse regimului și deci presupuse de a se împăduri..................................... 614 ha. 15.026 fia. Apoi printre terenurile dejă răspândite, alienate sau date în embatic cu obligația împădurirei și acelea cari vor trebui încă să se împădurească ca efecte al supunerei la regim, avem un total do 56,742 ha, care afară de mici porțiuni nesuscoptibile da a fi cultivate, se poate speră că în câțiva ani ele vor repre- zentă un adevărat spor al patrimoniului nostru pădurăresc. Foarte rele, pentru a nu zice cu totul negative, fură din contră rezultatele urmărite până acum de dispozițiunile legei silvice asupra reîmpăduririlor, dela acea din 1 Martie 1888 și dela cea posterioară lui 30 Martie 1893, pentru că după cum am spus, nici una din atâtea Societăți ce se sperau nu s’au putut până acum constitui, nici unul din proectele de sistema- tizare a bazinurilor muntoase preparate de Administrația fore- stieră nu s’au executat din partea particularilor. Puținul caro s’a făcut în favoarea reîmpăduririlor s’au făcut până acum în terenurile proprietăței private se datorește în parte inițiatei câtorva provincii, dar în cea mai mare parte aceluia a Statului. La acest lucru e nevoe do amintit că, înainte chiar de publi- 258 REVISTA PĂDURILOR carea legei forestiere actual în vigoare el încercase să dea impuls în acord cu provinciile, instituțiunei Societăților voluntare de reîmpădurire pentru sistematizarea câtorva bazine muntoase, cu scopul de a regulă cursul apelor și de a asigură constituția solului, sub îngrijirea unui Comitet de reîmpădurire și sub di- recțiunea technică a Inspectorului silvic. Cheltuelile trebuiau să fie susținute jumătate de Guvern jumătate de provincii; alocaținnea anuală variâ de obicei între 10 și 20.000 lei. inițiativa Statului răspunseră 13 Provincii, și dacă, din cauza lipsei de mijloace bănești disponibile, nu s’a putut face mai mult, trebue atribuit totuși acestei bune instituțiuni sistema- tizarea acum începută a unui basin muntos, acea bine începută a celorlante, cu rezultate atât de favorabile pentru respectul mo- destelor mijloace, pentru a deșteptă adtnirațiunea generală. Ajung a demonstră următoarele cifre, cari arată situațiunea lucrărilor de reîmpădurire în tot anul 1898 atât în Provinciile cu Comitete subvenționate de Stat, cât și în acele n’au avut Comitete: PROVINCII Supra- fața împă- durită Chel- Oritu’ala « reparterari tuelile oca- zionate prin opere de'a i IA cont ursul Stalului Cu Comitete subvenționate • Fără . 13,275.87 2,812.93 4,255,420 238,127 2,587,287 35,342 1,790,799 43,770 16,088.80 4,493,547 2,622,629 1,834,569 Să se adaoge încă că Statul afară de sus numitul concurs în bani, până la 1898 distribuise gratuit 39,901,770 pueți și 48,503 Kilograme de semințe forestiere. Deci, rezumând, avem că suprafața totală a terenurilor redate pădurei, afară de acelea ale Statului, până la 1898 eră: Bunuri comunale necultivate............................ 50,742 ha. Alte terenuri.......................................... 10,089 ha. 72,831 ha. Deci, dacă ne gândim, că după socotelile făcute de Admi- nistrațiunea forestieră, suprafața terenurilor muntoase a căror împădurire ar fi urgentă, nu e mai mică de 400.000 ha, rezul- tatul obținut până acum nu e mult încurajator; și ar trebui în fine să facă să nască că e o mare utopie în a așteptă de la REVISTA PĂDURILOR 259 Societăți sau Federațiuni răscumpărarea munților noștrii, iar dacă în realitate voim să facem cevă, trebue, după exemplu Austriei și al Franței, ca Statul să-fie pregătit cu mijloacele necesare pentru a întreprinde el însuși asemenea lucrări; fără îndoială că suprafața terenurilor de reîmpădurit nu va face decât să se mărească. ---------------------------------- DIN LITERATURA STREINA Inima roșie la stejar și fag. «Ne servim de această denumire când voim să vorbim despre un viciu foarte frcquent la stejar și la fag, destul de rău definit din punctul dc vedere științific, dar bine cunoscut de negustorii dc lemne, viciu datorit atât solului cât și vârstei, întâlnindu-se mai cu seamă la arborii bătrâni. El nu este câtuși dc puțin faptul unei alterațiuni mycelienc, ci consecința unei acțiuni fizico-chimice. Unii l’au atribuit unei dege- ncrcscențe din cauza bătrâneței, alții infiltrațiunilor ploilor trecând printr’o rană oarecare. In realitate fiecare din aceste cauze contribue la formațiunea inimei roșie, dar în mod diferit. Mai înainte dc toate este incontestabil că solul joacă un mare rol intre cauzele acestei maladii, cecace este un punct principal pentru comerțul lemnelor. In ce privește stejarul, inima roșie nu se ivește decât in terenurile producând un lemn cu straturile anuale mărunte, ca nu se întâlnește nici odată în aluviunile cvatcrnarc și în nisipurile argiloase; este rară in terenurile argiloasc profunde nu tocmai compacte și mai frequentă în pământurile argilo-fcruginoasc. Din potrivă, inima roșie este foarte comună în terenurile superficiale cu un subsol format din lespezi sau filtrant, cum sunt calcarurile crctacec și jurasice, porfirele, gneiss-urile, straturile de petriș, con- glomeratele etc. In pădurile unde inima roșie bântuie cu cea mai mare inten- sitate, proporțiunea stejarilor în grosime dela lm,40 in sus, atinși dc acest viciu, poate oscilă între 20 și 4O°/o. Rare ori se poate distinge maladia la arborii în picioare, dc oarece cei mai viguroși în aparență pot fi viciați dc jos până sus. 2(50 REVISTA PĂDURILOR Cu toate acestea un trunchiu nodoros, plin de escresccnțe, prezin- tând sau care după izolarea sa a fost năpădit de ramuri lacome și care sc lăbărțește aproape de suprafața solului, este un indiciu aproape sigur despre existența inimei roșii. Aceiași teamă trebue să avem când ne găsim în cantoanele de pădure unde aproape toți stejarii au vârfurile sau curonamentele uscate, căci și in cazul acesta proporțiunea arborilor cu inimă roșie este considerabilă. Influența solului asupra ir.imei roșii la fag este asemenea ma- nifestă, din nenorocire rarii autori l) cari s’au ocupat cu această ma- ladie au făcut totdeauna abstracțiune de mijlocul în care se găseau arborii. Ea nu se găsește totuji decât în oarecari păduri, în par- ticular în cele tratate in codru plin și fagii cu creșterile anuale mă- runte cum sunt cei cari au viețuit în gresiele vosgiene (Neufeys, Geradmer Vosges) sau pe platourile calcare din Jura (Bouyailles, Morez, etc.) Fagii cu creșterile anuale mari din șesuri sunt în ge- neral indemni. Am găsit totuși în timpul din urmă inima roșie în parcela 12* din pădurea de Citeaux în argilele feruginoase ale pliocenului, într’un codrișor în conversiune. A. Inima roșie la stejar. Această inimă roșie este caracte- rizată anatomiceștc prin lipsa sarprinzătoare în materie intercelu- lară, toate celelalte elemente ale lemnului, vase, fibre, etc., rămâ- nând absolut normale. Fără a insistă asupra acestor detalii anatomice voiu spune că totul sc întâmplă ca și cum vaiculosa ar fi suferit un fel dc ubni- ficațiune. Și aceasta dă imediat explicațiunca despre toate particu- laritățile ce prezintă inima roșie, mai cu seamă acelea dc a fi lemnul sponjos, plin de apă, colorat in brun roșiatic sau brun cafeniu, de către taninul foarte răspândit în pereții celulelor muriforme ale razelor medulare, în vase și chiar în lumenc-lc fibrelor, tanin care se oxidează spontanei! în interiorul arborelui în prezența unui exces de umiditate. Aceasta explică asemenea pentru ce acest lemn roșu poate rămânea mult timp în arborele din picioare fără să se altereze, și pentru ce, din contră, intră foarte repede în discompunere pe dată ce a fost expus Ia aer. După debit aschiele ce se scot cu rândeaua (talașii) se curbează, se sucesc ca cauciucul. Pe o secțiune proaspăt făcută, lemnul plin cu ape mădulare, pare ca și cum ar fi ceruit sau 1) Inima roșie la fag: d'ArboIsde Jubainville Revue des Eau et Fortcs 1883. Formațiunea duramentului, Emile Mer, Buletinul Ministerului de agri- cultură, 1888. REVISTA PĂDURILOR 261 frecat cu coji de nuci verzi. Uscându-se, el devine mai ușor și, puțin câte puțin, perde din colorațiunea sa închisă; crapă, plesnește în toate sensurile astfel că scândurile așezate în teancuri se recunosc la prima vedere după crăpăturile largi și numeroase cari se for- mează pe secțiune. Spre a se evita, pe cât posibil, formațiunea acestor crăpături teancurile dc scânduri trebue să se așeze la umbră, față peste față neseparându-se prin mici căpătâie de lemn și a le luă din teancuri pe măsura trebuințelor. Lucru remarcabil, acest lemn care crapă și pleșneștc foarte ușor nu se poate despică decât cu mare anevoință. Este ușor dc a se convinge cinevă făcând experiența pe tul- pina unui arbore de curând retezat. Albumul stejarilor cu inima roșie este cu totul asemănător celui al stejarilor obicinuiți, ceeace permite câte odată de a puteă strecura în furniturile societăților căilor ferate câteva traverse atinse de acest vițiu. Pc tăietura proaspătă roșeața apare în mod distinct pc ră- dăcini, și când una măcar din acestea prezintă urme dc roșeață, aceasta se propagă până la crăci. Este dar inutil a curăță o piesă atinsă de roșeață, ci trebuie să ne decidem a o debită astfel după cum se găsește. Inima roșie la stejar nu e câtuși de puțin în legătură cu o rană prin care pot să se scurgă apele de ploi, ea poate să se des- volte și se ivește de ordinar, fără să existe vreo rană, în urma morței unei rădăcini dc exemplu. Cadranura sc observă mai in totdeauna in urma inimei roșie Ceva mai mult, prin golul crăpăturilor de cadranură se începe dcscompozițiunea lemnului, descompozițiune care se traduce mai întâiu prin înlesnirea de a se fărămițl și în urmă prin transformarea în praf a țesăturilor celor mai apropiate de inima roșie. Stejarul cu roșeață este exclus dela orice furnituri, încă verde se face dintr’însul cercuri, iar uscat, podine pentru cocine de porci și tâmplărie ordinară. Acest material se vinde cu cel mult 70 lei m. c. Depreciarea de valoare ce încearcă arborii atinși de acest defect este așă dar dc 35 % în mijlociu. B. Inima roșie la fag. Cu deosebire de inima roșie la stejar, la fag ea nu se întinde în arborele întreg, astfel că bușteanul dela baza trunchiului este uneori sănătos. Sub forma sa cea mai răspândită acest viciu ocupă un cilindru central al cărui diametru poate fi ceva mai mare ca jumătatea ace- 18 262 REVISTA VADURILOR luia al arborelui și a cărui coloare pronunțată pe oarecari straturi anuale devine mai puțin vizibilă pe altele, variănd dela roșu brun ța roșu violet. Într’o secțiune transversală, marginea sa exterioară este neregulată, ondulată ; ca nu urmează niciodată exact zonele concentrice ale creșterilor, ci sc sfârșește de partea lemnului sănătos prin o linie de un brun negricios. Inima in formă de stea a arborelui este dc ordinar mărginită dc o culoare brună în lungul crăpăturci și marginclc acesteia sunt adeseori căptușite cu concrcțiuni calcare. Din punctul de vedere anatomic acest lemn roșu nu sc deo- sibește dc lemnul ordinar și colorațiunea sa este datorită presenței în razele medulare mai cu scamă, a adevărate grămăjioarc dc glo- bule dc tanin, a căror oxidațiune s’a făcut din cauza unui exces dc umiditate. Membranele celulare nefiind alterate, tăria lemnului rămâne totdeauna aceeași și proprietățile fizice ale lemnului nu sunt în mod simțitor modificate ca la stejar. La fag ne găsim, la urma urmei, în prezența unei injccțiuni taniferc naturale și persistente. In ce privește, modul cum s’a făcut injccțiunca, figura 75 din text că o idee. Este vorba negreșit des- pre o pată formată de apele de ploi trecând printr’o rană ocazio- nată prin ruperea unei crăci. Sc va remarcă că, in acest caz, pata în chestiune nu coprinde întreagă inima lemnului, ci forma sa este triangulară. Mai mult de- cât atât, dungile negricioase ale marginci cstcrioarc sunt mai accen- tuate și culoarea generală este mai brună. Dacă dar probat este că apele de ploi trecând printr’o rană făcută în lemn, pot să deă coloarea caracteristică inimei roșie, nu este însă demonstrat că acest defect, generalizat asupra inimei întregi a arborelui, este rezultatul necesar al unei răni. Simpla perdere a unei rădăcini, precum și o mai mică acti- vitate a fenomenelor de plasmolysă in țesăturile celulare poate pro- duce aceleași rezultate. Orcum ar fi, inima roșie a fagului nu trebue privită ca un viciu redhibitoar (care poate anulă o vânzare), ci ca un mic defect. Intr'adevăr, lemnul acesta nu crapă, nu plesnește; uscându-se el își micșorează mai puțin volumul ca lemnul sănătos care il înconjoară, ceeace dă naștere la crăpături dc jur împrejurul marginci inferioare. Afară de aceasta, cl nu se alterează espus la aer și la umiditate, după cum orcine sc poate convinge, ținând lemnul dc fag cu inimă roșie mai mult timp în locurile cclc mai umede. REVISTA PĂDURILOR 263 Din cauza taninului care astupă organele elementare clin care sunt constituite razele medulare, companielc căilor ferate îl refuză, fără temeiu, din furniturile de traverse. Rcsistența la injecțiune este totuși un beneficiu pentru ele. Din experiențele D-lui Quinquet, inginerul liniei P. L. M. din Dijon, rezultă că inima roșie la fag este pătrunsă puțin de substanța antiseptică (uleiul greu dc gudron) și anume cât ține grosimea dungei negre. împrejmuit deci de această substanță, el scapă tutulor cau- zelor de destrucțiunc. Unele companii străine utilizează lemnul de fag cu inima roșie pentru traverse, fără nici o preparație preliminară. Aceasta este per- fect justificat, dat fiind faptul că colorațiunea roșie este rezultatul unei injecțiuni naturale și antiseptice. De obiceiu, fagul cu inima roșie este întrebuințat mai mult în saboterie (fabricațiunca sa hoților, pantofilor de lemn) și pentru fa- bricația lăzilor, cuferelor, cutiilor, etc. Când vor dispare prejudecă- țile al căror obiect pe nedrept este, el va puteă servi pentru toate debitele pentru cari se întrebuințează această esență, afară de scân- duri. Actualmente, lemnul de fag cu inima roșie se vinde cam cu 7.50 lei mai puțin ca cel alb». Am reprodus în întregime art. 1 din capitotul al 111-lea, refe- ritor la maladiele fizice ale arborilor, din scrierea apărută în anul trecut despre exploatațiunea comercială a lemnelor x), pentru ca cititorii acestei reviste, cari cunosc părerile mele asupra acclccașl chestiuni, desvoltatc pentru prima oară cu ocaziunea discuțiunilor urmate întruna din ședințele adunărci generale a societății «Pro- gresul silvic», din luna Maiu 1904, să se convingă că nu erau în adevăr acei dintre colegi, cari bazați pe scrierile franceze, ca Flora forestieră, ediția IV, a lui A. Matineu, revăzută de Flichc (1897), pe cursul de technologie forestieră al lui L. Boppe (1887), pe uvrajul Lcs forcts, dc L. Boppe și A. Jolyet (1901), susțineau că inima roșie la fag reprezintă un început de alterațiune a lemnului. N’a trecut decât relativ puțin timp până când un autor francez a venit să confirme că dreptate aveam când susțineam, cu con- vingere, că măsuradirecției C. F. R. de a refuză traversele de fag cu inima roșie, furnizate de diverși antreprenori, eră nejustificată. 1) Alphonse Mathey, Traili d'exploilation comrnercialc des bois, 1906. Paris, t. I, pag 140—141 inclusiv. 264 REVISTA PĂDURILOR D-I Al. Mathey în expunerea de mai sus, constată că puțini autori s’au ocupat cu inima roșie la fag. D-sa se referă bine înțeles la autorii francezi, la d'Arbois de Jubainville și în special la Emil Mer, pe cari îl citează, și ale cărui păreri le și adoptă. Nu este însă câtuși de puțin în curent cu ultimele lucrări ale D-rului A. B. Franck, E. Hertnann din Germania și ale D-rului I. Tuzson din Ungaria, micologi de o reputațiune europeană, cari au demonstrat că formațiunea inimei roșii la fag se datorește transformărei amidonului și materielor albuminoide din celulele parcnchimului lemnos și ale razelor medulare în gumă lemnoasă, identică cu cea semnalată de Franck la răni, iar vasele se obstruiază cu thylle și picături dc gumă, dând astfel naștere unei zone de protecție care împedică desvoltarca myceliului cryptogamclor cu- noscute sub numele dc Bispora monilioides, Hypoxylon coccineunt și Stereum hirsutum, ctc. După cum am menționat dejă în studiul «lemnul de fag cu sau fără inimă roșie și întrebuințarea lui pentru traverse», publicat în «Revista Pădurilor» din anii trecuți, numai Emil Mer, în 1897, în articolul său : La lunare du chine extras, într’o broșură sepa- rată, din buletinul societății dc științe din Nancy, pe care mi-a trimis-o personal, a susținut că inima roșie provine din cauza oxi- dațiunci taninului din lumenul fibrelor și vaselor, datorit acrului precum și Rob. Hartig în 1901 in scrierea sa Holzuntersuchnngen Altes und Neues. Acest din urmă autor adaogă însă că vasele se astupă cu thylle, pe când Emil Mer și prin urmare Alphonse Mathey nu pomenește nimic despre aceste din urmă. Cercetările mai recente ale lui Hermann și Tuzson au do- vedit că această părere este neexactă. Formațiunea inimei roșie la fag este așă dar, științificește vorbind, un fenomen mult mai complicat decât crede d-1 Mathey. Pe dc altă parte acest autor nu face distincțiune între un un viciu și un defect al lemnelor, sau cel puțin vorbesce despre dânsele în cazul nostru concret cu o adevărată desinvohură, cccacc nu e o bună recomandațiune pentru dânsul. In adevăr, tratând despre inima roșie la stejar și fag, la pag. 140, se exprimă astfel: sub această denumire se înțelege un viciu foarte frequent la stejar și fag, iar la pag. 143: sub forma sa cea mai comună, acest viciu ocupă un cilindru central. După cum vedem inima roșie, după d-1 Mathey, este un viciu. Câtevă rânduri mai departe însă și anume la pagina 144, d-sa afirmă REVISTA PĂDURILOR 265 categoric : «inima roșie la fag nu trebue considerată ca un viciu... ci ca un mic defect (Id-ger defaut). Există totuși o diferență și încă marc între acești 2 termeni. Pe când viciile sunt niște adevărate maladii cari distrug păr- țile atinse ale lemnelor, le alterează, le degradează, defectele au drept consecință o modificațiunc în dispozițiunea normală a țesă- turilor, lemnul însă rămâne complect sănătos. Adevăratele intențiuni ale autorului reiese cu toate acestea din următoarea frază: «inima roșie nu este faptul unei alterațiuni myceliene, ci provine din cauza unei pure acțiuni fizico-chimice». D-sa arc asemenea multă dreptate când afirmă : «Dacă este demonstrat că apele dc ploi trecând prin răni pot dă naștere cu- loarci caracteristice inimei roșie, nu este însă câtuși de puțin do- vedit că acest defect (dc astădată defect, iar nu viciu. Nota Trad.) generalizat în întreaga inimă a lemnului, este rezultatul necesar a unei rane». Această afirmațiune concordă cu vederile mele, contrare dc altminteri cu ale iui d’Arbois de Jubzinvillc, E. Hermannsi, și 1. Tuzson. Iată cc scrieam în această privință în studiul publicat: «Am tăiat fagi relativ tineri din pădurea Dobrovăț (Moldova) «cu coronamente reduse, fără nici o urmă de răni și cu toate «acestea inima roșie nu lipsea, ccntinuându-sc câteodată până la «extremitățile ramurilor». D-l Mathey vorbind de cauzele probabile ale tormaținnei inimei roșie ne spune : «Influența solului asupra inimei roșie la fag este manifestă, ca nu se ivește decât în unele păduri și în particular în cele tratate în codru plin cu soluri sărace, unde straturile lem- noase sunt mici. Cele din regiunea șesurilor, cu soluri mai fertile, cu creșterile mari, sunt în general îndemne.» Această dcclarațiunc trebuie primită cu rezervă. Cu atât mai mult cu cât d-sa revine numai decât asupra celor spuse: «noi am găsit cu toate acestea în timpul din urmă inimă roșie în parcela 122 din pădurea domenială de Citeaux pc argilele feruginoase ale pliocenului, în arborcte în stare de codrișor aflate în conversiune». Observăm așă dar că autorul a avut grija să-și menajeze, pentru orice eventualitate, o mică supapă de siguranță. Nu fără interes este a arătă concluziunile la cari am ajuns in urma cercetărilor făcute în pădurile noastre dc fag, situate in condițiuni diferite dc climă și sol: «Afirmațiunea unora că această zonă dc protecție, inima 266 REVISTA PĂDURILOR roșie a lemnului de fag, ar proveni din cauza unei anumite com- pozițiuni a solului, nu este exactă, constatând tot atât de mulți fagi cu inimă roșie, atât în terenurile argiloasc cât și în cele cal- caroase. Mai mult decât atât, în aceiași porțiune dc teren, am găsit atât fagi cu, cât și fără inimă roșie». Iată cum sc dovedește că nu trebuie crezut fără cercetare tot cceacc sc scrie în streinătate despre chestiuni de știință pură și dc practică propriu zisă chiar din partea autorilor cu o reputație bine stabilită, cum este cazul dc față. * * Viespele fabricând hârtie. Examinând cu un microscop părțile constitutive ale unui cuib dc viespe, constatăm că într’însul sc găsește nunumai pastă dc lemn dar chiar celuloză pură. * * « Exportul lemnelor prin Odesa. Lemne de transit din Austro-Ungaria, s’a expediat în anul 1906 prin Odesa o cantitate dc 50.000 tone pentru Orient și anume pentru Constantinopole, Batum, Smirna, Salonic, ctc. 10.000 tone traverse dc ștejar au fost trimise la Anvcrs. Lemne diverse 28.092 tone, pe când în 1905 nu au fost decât 12.034 tone. Doage 7.423 tone pc când în 1905 numai 1.763 tone. Prețurile ridicate se mențin. ♦ * * Traverse de stejar și fag oferite. Un proprietar oferă prin jurnalul «Timbcr Tradcs Journal», de a vinde o cantitate importantă dc traverse dc stejar predate la un port al Mărci Negre, recepțiunea făcându-sc însă în pădure. Traverse dc ștejar 2,60X25 Xl$ cu 4.35 lei » » » 2,60X26/27X13 • 3.85 » » » fag 2,50/25 X15 ’ 2.60 » După toate probabiitățile trebue să fie vorba despre o ofertă din România. REVISTA PĂDURILOR 267 Influența lunei asupra calitAței lemnului. Cu toate experiențele făcute in Germania dc Burgsdorf și în Eranța dc Duhamcl și Arago, acesta din urmă publicându-și păre- rile într’o notiță din Bureau des longitudes din 1832, d-1 Henri de Parville, cronicarul științific al ziarelor: «Dâbats» și «Corespon- dant» atât de bine cunoscut, rcceschizând discuțiunea, susține că dacă prin experiențele făcute s'a ajuns la un rezultat negativ, aceasta sc datorește faptului că ele au fost făcute In Europa, în zona tem- perată, unde' este obiceiul de a se tăiă lemnele toamna și iarna, când încetează circulațiunca sevei. S ar fi ajuns poate la un rezultat cu totul diferit dacă s’ar fi exper.mentat primăvara sau vara in lu- nile Iunie sau Iulie de pildă. In țările din zona toridă unde vege- tațiunea se continuă fără întrerupere, atari cercetări bine conduse pe lângă un interes teoretic ar aveă și unul practic. Și la noi ca mai la toate popoarele din lume, până și în India, există credința că tăierea lemnelor după cum se face în epoca când luna merge crescând sau când sc află în descreștere are o mare influență asupra calitățci lemnului. D-I de Earville este așa dc convins că luna trebuie să aibă o influență oarecare, încât susține că chiar dacă s’ar putea demonstra, cccacc nu c cazul, că luna, care contribuie așă dc mult la produ- cerea fluxului și refluxului oceanelor, nu ar aveă asupra acestora și asupra curenților atmosferici nici o influență, de aci nu ar urmă însă numai decât că luna nu arc nici o acțiune asupra vegetației. • * * Centurile pftduronse d împrejurul orașelor. In Viena este la ordinea zilei astăzi chestiunea înființărei de masive împrejurul perimetrului său actual, în scopul dc a sc creă noi locuri de promenade și de a se îmbunătăți condițiunile generale de salubritate publică. D-1 Bechmann, întruna din ședințele societății naționale de agricultură, ținută în luna Maiu a. c., a vorbit despre vastul pro- iect al municipalităței vicnezc după care urmează a se crciă o cen- tură păduroasă în suprafață totală de 4400 hectare, costând în total 55 milioane lei, în care intră exproprierile și toate lucrările de artă. Dacă Viena, orașul care dispune dejă în pădurea Wienerwald din apropiere de mari complexe forestiere, ce trebue să spunem noi bucureștenii cari suntem siliți în t mpul verci, vrând, nevrând, să nc 268 R8VISTA PĂDURILOR ducem familiile departe, foarte departe pentru ca să poată respiră, puțin aer curat în timpul căldurilor caniculare ale verei ? Pentru ce oare încă de pe acum, când valoarea terenurilor din preajma Capitalei nu este tocmai mare, nu s’ar studii ideia crca- țiunei unei asemenea centuri împădurite, care pe lângă că ar con- tribui la înfrumusețarea sa, dar în acelaș timp ar îmbunătăți starea hygienică a metropolei românești, știut fiind cât lasă de dorit în su- burbiile depărtate de centru mai cu deosebire și ar deprinde locuitorii mărginași cu plimbările în zilele de sărbătoare prin aer curat, în loc de a frecventă localurile unde de regulă contractează deprinderi rele ? Dc sigur, chestiunea aceasta merită a fi serios studiată d’im- preună cu aceea a secărei bălților pline de păpuriș și trestie, aproape fără de nici o valoare, din jurul Bucureștiului și altor multe orașe ale țărei, cari bălți, isvorui infecțiunilor paludienc, sar puteă transformă în fertile livezi și păduri productive, întrunind frumosul cu utilul. Iată care ar fi rolul municipalităților noastreI Pentru îndeplinirea însă a unor atari operi sănătoase, sc cere din partea edililor, cari se perindează în fruntea ădministrațiunilor comunale, cu o matematică regularitate, la fiecare 3 -4 ani și câte odată la intervale și mai scurte, mai puține promisiuni în anumite momente; în schimb însă mai mult patriotism, mai multă interesare de binele public, mai mult zel și devotament, căci numai astfel satele și comunele noastre urbane ar putea propăși, ar luă aspectul ce se vede pretutindeni acolo, unde o civilizație reală a pătruns in straturile cele mai adânci ale poporului. Petre Antonescu. ------------------O5K---------- FORMULA GENERALA PENTRU CALCULUL AMENZI CUPA 0. S. R. Formula : A = —- dată de d-1 Teodorianu pentru cal- culul amenzii după codul nostru silvic nu este o formulă gene- rală, întrebuințarea ei fiind limitată numai pentru arborii grupați de legiuitor în prima clasă, adică pentru acei arbori pentru cari amenda merge progresiv, în sensal că creșterea e de pentru fiecare dm. de circonferință, urmând ca pentru esențele din claaa Il-a, undo avem tot o progresie, însă cu rația 0lei,05, să recurgem la tariful anexat art. 19 c. s. r. Se poate însă, să i se REVISTA PĂDURILOR 269 dea acestei formule o expresiune în așă fel încât să fie aplica- bilă pentru toate esențele, indiferent de clasa sau categoria din care face parte. Această expresiune este următoarea: A = na -ț-nb (n—2) dedusă precum urmează din formula de mai sus. n(n+8) n*-|-8n n’4-10n—2n 10 ~ 10 “ 10 n 4- 0,1 n2—0,2 n = n -f- nO.l (n—2) = n [1 -f- 0,1 (n—2)] în care dacă înlocuim pe 0,1 și 1 cu literile b și a obținem: A = n [a 4-1. (n—2)J sau încă : A = na 4- nb (n—2) care este o formulă generală, literile având următoarea sem- nificare : A = plata arborelui tăiat in delict după esența și grosime, n = grosimea, adică circonferința exprimată în dm. a = amenda unui dm. de circonferință (1 leu pentru ar- borii clasei .1 și 50 bani pentru cei din clasa Il-a), b = creșterea amenzii, deci rația (10 bani pentru arborii primei clase și 5 bani pentru cei din clasa II). • * * Următoarele două exemple ne vor convinge și mai mult, asupra generalităței acestei formule. Exemplul I. Care va fi amenda unui stejar in circonferințe de 18 dcm. ? Conform tarifului ea este de lei 46.80. La un rezultat identic vom ajunge și în cazul când no vom servi de formula: A = n a 4- n b (n—2) In adevăr, înlocuind literile prin țifre, avem : A = 18 X 1 4-18 4- 0,10 (18—2) = lei 46,80 Exemplul II Care va fi amenda unui plop in circonferința de 18 dm.9 Conform tarifului, amenda este: 23,40. Același rezultat îl vom obțir.e și cu ajutonil formulei de mai sus. In adevăr, înlocuind literile prin țifre, avem: A = 18 X 5,00 4- 18 X 0,05 (18-2) = lei 23,40. 270 REVISTA PĂDURILOR Singura greutate ar mai fi, în ceeace privește calculul amenzei: cunoașterea clasei din care face parte fiecare esență. Pentru acest motiv și în scopul de a se puteă memoră mult mai ușor clasa, am căutat și găsit 5 cuvinte, formate din ini- țialele esențelor ce aparțin primei clase, cu care, in urmă, am alcătuit următoarea frază : •Judecă, Ștefane, un carpin și un brad frumos, cât poate să prețuiască?» mult mai ușoară de ținut minte ca fiecare esență în parte. Ja -r (decă) = Jugaștrii Ste fa + n 4- (e) = stejari, fagul, nucul C -f- ar 4- pin = Cireș, arțar, pin, Carpin brad — brad fr 4- u 4" mo + s = frasin, ulm, molid, sorb. Toate celelalte esențe necoprinsc în aceste cuvinte aparțin clasei II. In modul acesta, fiind cunoscute atât formula cât și clasa din care face parte esența, ușor putem calculă amenda, fără a mai recurge la tarifele art. 19. M. G. Georgescu Stagiar Silvic — Biancțti. ----------------a»---------------- BIBLIOGRAFIE COMERȚUL ȘI INDUSTRIA LEMNULUI IN ROMÂNIA In tabela comerțului nostru exterior, la export, lemnele și industria lemnoasă ocupă al doilea loc, imediat după cereale. Un studiu asupra acestei categorii de marfă c deci în totdeauna inte- resant. S’a scris mult asupra comerțului cu lemne și derivate ce-1 face România, dar cel mai dc seamă studiu e fără îndoială acel datorit d-lui Petre Antonescu, inspector silvic și profesor la școala dc silvicultură dela Brăncști. D-sa a publicat de curând acel studiu, care se ocupă cu co- merțul și industria lemnului în România, dela 1850 până la înce- putul anului 1906. In lucrarea d-sale, d. Antonescu arată care c importanța pro- ducțiunii forestiere și ce regulamentare sc impune; dă cifre exacte și date pozitive asupra pădurilor noastre, face istoricul politicei REVISTA PĂDURILOR 271 noastre vamale, arată importanța tarifului vamal general în vigoare asupra lemnelor și industriei derivate, dă cele mai numeroase și certe date asupra comerțului lemnelor și industriilor lemnoase în România inzistând asupra importanței comerțului lemnelor cu di- ferite țări. D. Antonescu sc mai ocupă în lucrarea d-sale cu intrepozi- tele și tranzitul lemnelor și termină propunând o serie de măsuri cc sunt de luat pentru favorizarea comerțului și industriei lemnului în România. Ne vom folosi de studiul d-lui Antonescu spre a arătă ce import și export de lemne a avut România dela 1850 încoace, căci numai dela acel an posedăm date statistice cu caracter oficial. Lipsesc totuși date pentru anii 1853, 1854, 1869 și 1870. Din tabelele statistice publicate dc d. Antonescu în această privință, constatăm că dela 1850—1859 inclusiv nu se știe pentru cc valori am importat lemne și derivate, pentru că lipsesc datele necesare. Dela 1861 —1868 România a importat lemne și derivate pen- tru 9.050.603 lei, ceva mai mult decAt 3 la sută din importul total al lemnelor, socotit dela 1861—1905 inclusiv, import care a fost de 275.601.907 lei. Dela 1870—1879 cifra importului s’a urcat la 65.489.641 lei, ceeace revine pentru fiecare an în medic la 6.721.071 lei. In cei zece ani următori, dela 1880 1889, importul dc lemne a atins importanta cifră dc 125.232 826 lei, sau în termen mijlociu câte 12.523.283 lei pc an. In deceniul 1890—1899 importul dc lemne și industrii de- rivate s’a coborât la aproape jumătate, fiind numai dc 64.377.515 ei sau anual în medic 6.437.751 lei. Scăderea aceasta se vădește și mai mult în cei șase ani din urmă 1900 1905 inclusiv. In acest timp România a importat lemne și derivate numai pentru 16.451.322 lei sau câte 2.741.887 lei pc an. In ce privește cantitățile dc lemne și derivate cc s’au impor- tat, lipsesc datele până la 1880. Dela acest an până la 1889 s’au importat 1.196687 tone sau în medie 116.696 tone pe an. Dela 1890—1899 s’au importat 319.794 tone sau 31.997 tone anual, iar dela 1900—1905, 55.757 tone. Cel mai mare import în valori, dela 1850 încoace, a fost în anul 1877, când a atins cifra de 19 milioane lei. 272 RBVISTA PĂDURILOR In ultimii 25 ani, dela 1831—1905, totalul importului în can- tități a fost dc 1.405.495 tone și în valori de 193.351.504 lei. Să vedem acum pentru cc sume am exportat lemne și deri- vate dela 1850—1905. Dela 1850—1859 exportul a fost de 1.279.918 lei. Exportul acesta privește însă numai Muntenia. Dela 1860—1869 exportul de lemne a fost de 16.584.724 lei; dela 1870—1879 exportul a fost de 21.865.620 Ici, față de 60.489.641 lei cât a fost importul din aceeași epocă. Dela 1880 —1889 exportul a fost de 55.258.445 lei, pe când importul era cu peste 70 milioane lei mai mare. In deceniul următor: 1890—1899 exportul a scăzut la 48.965.224 lei, fiind mai mic cu 15.000.000 lei decât importul din epoca co- respunzătoare. In ultimii șase ani însă, dela 1900—1905, exportul sc urcă simțitor atingând cilra dc 119.382.221 sau 19.897.036 lei anual Aceasta e cea mai marc medic cc s’a înregistrat în comerțul ex- terior cu lemne, dela 1850—1906. In total dela 1850—1905 s’au exportat lemne pentru 263 milioane 936.152 lei. Cantitatea lemnelor și industriilor derivate exportate dela 1880-1889 a fost de 851.743 tone ; dela 1890—1899 de 733.498 tone și dela 1900—1905, dc 1.993.488 tone. Dela 1880—1905 ex- portul a fost dc 3.601.730 tone. Cea mai marc cantitate de lemne s’a exportat în anii 1883 și 1885, câte 128.000 tone ; în 1899, 150.679 tone și în 1904, 419.726 tone. Comparând importul cu exportul dc lemne, facem aceste constatări: dela 1861—1871 inclusiv exportul a întrecut importul cu sume ce au variat anual dela 28.305 lei cum a fost în 1863 și până la 2 053.680 lei în 1868. Dela 1872—1895, din contră importul a întrecut exportul cu 361.648 lei în 1895 și cu 17.345.257 lei în 1877, diferența cea mai mare. Dela I896—1905, numai in 1898 exportul e mai mic ca im- portul și anume cu 889.672 lei în 1897, cu 20.223.989 lei în 1903 și cu 19.721.777 lei în 1905. Totalizând valorile dela import și export dela 1850—1905, cu excepții anii 1853, 1854, 1869 și 1870, constatăm că exportul a fost cu 11.165.735 Ici mai mare ca im- portul. REVISTA PĂDURILOR 273 In scrierea d-lui inspector silvic P. Antonescu, asupra co- merțului și industriei lemnului in România, mai găsim următoarele date privitoare la dezvoltarea ce a luat industria lemnului la noi: In anii 1901—902 erau in România 54 ferăstrae mari și 778 mici cari întrebuințau 8,153 lucrători. Dacă Ia acest număr de ferăstrae se adaogă și atelierele de strungărie, rotărie, sculptură, tapițerie, etc., numărul stabilimentelor mari și mici, in care se lucrează lemnul, se ridică la 12,794 cu un personal dc 26.195 oameni. • Acești lucrători, după naționalitate, sunt 77.8 la sută români, 13.5 străini și 8.7 fără protecție străină. In fabricele de cherestea, în atelierele dc rotărie și în cele pentru construcția căruțelor de lemn, meseriașii români sunt cei mai numeroși. Cea mai mare parte din stabilimentele în cari se lucrează lemnul s’au inființat în cursul celor din urmă zece ani. Capitalul investit în așezămintelc ce aparțin mărci industrii a lemnului și a mobilierului eră socotit la 14.529,588 lei reprezin- tând aproape 6 la sută din totalul general de 247.389.000 lei. Valoarea combustibilului întrebuințat în industria lemnului a fost socotită la 54.000 lei. Această cifră mică sc explică prin faptul că fabricele dc cherestea utilizează rumegătură de ferăstrău și alte resturi, drept combustibil. Materiile prime întrebuințate anual în industria marc a lem- nului și mobilierului au fost evaluate la 10.350.000 lei. Din aceste materii prime, 91 la sută fuseseră procurate din țară și numai 9 la sută din străinătate. Numai fabricele de cherestea au întrebuințat materii prime pentru o valoare de 9.500.000 lei. Producțiunea medie a fabricelor de cherestea a fost în anul 1901 —1902 de 15.900.000 lei, iar producțiunea totală a industriei lemnului a fost de 18.300.000 lei. In industria mare a lemnului personalul întrebuințat a fost de 7.104. Dintre aceste persoane, 352 erau în serviciul administrativ 148 erau șefi de ateliere, 153 ucenici și 6.451 lucrători. Români erau 74 la sută, străini 23 și fără protecție străină 3 la sută. Industria mică și mijlocie a fost reprezintată prin 11.944 sta- bilimente de meseriași, iar ferăstraele mici și jogoarcle prin 778' In industria mică a lemnului și mobilierului personalul între- buințat a fost de 15.306 oameni, dintre cari 76 la sută români, 11 străini și 13 fără protecție. 274 RRVISTA PÂ DURILOR Actualmente fabricele de cherestea, intrând în categoria indus- triei mari încurajată de Stat sunt în număr dc 77, dintre cari 22 s’au înființat dela 1902 încoace. Pentru instalarea unei fabrici de che- restea sc fac cheltueli foarte însemnate, ceeace înseamnă că e con- siderabilă suma întrebuințată pentru construirea celor 22 noui fabrice. Aceste fabrice sunt: 5 în jud. Neamț, 4 în Bacău, 4 în Pra- hova, și câte una in Dâmbovița, Gorj, Argeș, Ilfov, R.-Sărat, Putna, Tecuci, Vaslui și Suceava. In industria mare a cherestelei sc întrebuințează o forță mo- trice de 4.398 cai vapori, generatorii având o suprafață dc încăl- zire de 485.9 m. p. Capitalul fix și circulant investit c socotit la 31.174.825 Ici venind imediat după capitalul întrebuințat în industria zahărului care c de 33.548.286 lei. In industria tâmplărici mecanice mai e utilizat un capital dc 4.168.220 Ici ; sau în total, în industria lemnului și a mobilierului e investit un capital de 35 342.546 lei, adică aproape a zecea parte din totalul capitalului dc 355.921.723 lei, întrebuințat in prezent în industria mare. Personalul și lucrătorii ocupați în industria mare a lemnului și mobilierului sunt în număr de 5.953, dintre cari 5.223 români, 652 străini și 78 fără protecție străină. Salariile anuale cc sc plătesc acestui personal se ridică la suma de 7.647 257 lei. Cei 502 funcționari administrativi primesc 1.103.296 lei, iar lucrătorii în număr dc 5.451, primesc 6.544.060 lei. Valoarea producțiunei pentru cherestea c de 15.332.120 lei sau de 383.053 Ici in medic pentru fiecare fabrică. Din aceasta sc consumă în țară pentru 4.897.007 lei sau 32 la sută și pentru 10.425.113 Ici sau 68 la sută, se exportă. (Să nu se uite însă că aci e vorba numai dc fabricele dc cherestea cari sc bucură de avantajele legei dc încurajarea industriei naționale, iar prețurile sunt socotite loco-fabrică. Nota D-lui A. P.). Producțiunea fabricclor de parchete, tâmplărie mecanică și mobile dc lucru, e anual in va oare dc 1.971.478 lei sau în medic dc 273.925 Ici pentru fiecare fabrică. Din această producție sc con- sumă in țară pentru 1.003.532 lei sau 52.3 la sută și sc exportă pentru 913.946 Ici sau 47.7 la sută. Economia națională arc un folos anual de 8.136.773 Ici de pc urma fabricclor de cherestea și mobile. (Bursa). ----------------- REVISTA PĂDURILOR 275 COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Vizita D-lui profesor G. Tanfiliew în România. Cu ocaziunea Congresului internațional do petrol din București, a venit în țară și geobotanistul G. Tanfiliew, profesor de geografie fizică la Universitatea din Odesa, unul dintre cei mai bine cunoscători ai stepei din Rusia meridională și Siberia, colaboratorul lui Dokucinef și Sibirțef la harta solurilor Rusiei ctc. Dintre gcobotunișlii do azi D-l Tanfiliew o acela care prin lucrările sale deșteaptă un deosebit interes la noi, căci stepa din ținuturile noastre este continuarea spre V a stepei rusești, și se în(elege că faptele stabilite acolo se pot aplică ia noi, con- cluziile operei lui ne privesc direct. Opera acestui botanist o cu atât mai do folos nouă, cu cât ea nu s’a mărginit in cadrul pur al teoriei, ci savantul naturalist, studiind formele terenului, solul, vegetația și clima, a atins și chestiuni do ordin practic, ce în timpul din urmă se agită și a noi, cumdccx.: împădurirea stepei, formarea turbăriilor, secarea mo- cirlelor, revenirea secetei etc. Cunoșteam lucrărilo D-lui Tanfiliew do mult, de când am început să mă ocup de chestiunea solurilor arabile, dar mai ales do când, prin colaborarea ce am legat cu D-l Silvicultor-Șcf I). llusescu, am ajuns să mă interesez de chestiunea împădurirei Bărăganului. Anul acesta, cu ocazia unei călătorii dc studii în Rusia meridională, am făcut cunoștința țiersonală renumitului botanist, ț»o cât de savant pe atât do amabil și îndatoritor. Din conversațiile ce am avut atunci am priceput că D l Tanfiliew, care a străbătut stepa dela lacul Baical până în Basarabia, totuși nu avusese ocaziunea până acum să viziteze țara și stepa noastră ; fusese în Bulgaria, unde se continuă stepa noastră, fiind întretăiată numai do Dunăre ; fusese in Galiția unde sunt numai câteva petice de stepă în regiunea pădurilor, dar nu văzuse nici Do- brogoa, continuarea podișului bulgar, și nici nordul Moldovei, undo regăsim limbi și petece do stepă între dealuri împădurite. Și atunci l'am invitat să vio la noi, să vadă o sumedenie de probleme geologice și geo- grafice ce nu so prezintă în Rusia, dar mai ales să ia notă do identitatea stepei noastre cu a Rusiei și dc generalizarea cc făcusem cu (după lu- crările salo, sau inspirat do ele), asupra problemelor ce privesc stepa și pădurea. In timpul excursiunilor ce am făcut împreună în regiunea pădurilor din colinele Olteniei, în aceea a pădurei de câmpie și in stepa propriu zisă (Bărăganul), am avut ocaziunea să desbatem multe chesti- uni și probleme ale agrogeologiei și geografiei botanice. îmi propun a schița aci unele din aceste probleme, și chiar în această broșură citi torul va găsi una, anume variația graniței formelor de vegetație, in special a pădurei. * ♦ * G. M. M. 276 REVISTA PĂDURILOR Ședința camerei deputaților Discuțiunea proiectului pentru modificarea legei din 10 Martie 1907, prin care s'a împărțit excendentul exercițiului 1905 — 1906. D. loan Lahovary. D-lor deputați, între creditele anulate la ministerul de Domenii este și un mic credit de 20.000 lei, pentru care vă cer grație ; suma este mică, chestiunea este mare. S’au făcut reduceri de peste un milion și jumătate, nu fac obiecțiune ; dar aci este vorba de a sc face experiențe sistematice în vederea rezolvărei pe cale științifică a unei mari probleme : — influența pe care o are pădurile la câmp, nu la munte (pentru munte chestiunea este lămurită), asupra hidrometriei. In anul trecut s’au făcut o serie de experiențe; din alte puncte de vedere, s’a studiat influența pădurilor asupra puterii vân- turilor : in ce măsură masivele păduroase slăbesc puterea lor ; aceste experiențe le-am făcut în Bărăgan, unde adeseori violența vânturilor constituie un adevărat flagel și rezultatele au fost consemnate în- tr’un raport care a fost comunicat și Academiei române ; tot atât de interesantă este și a doua chestiune. Chestiunea este de a se ști dacă este sau nu loc de a se luă mă- suri legislative, cum sc cere de o marc parte din corpul silvic, de a se împiedica defrișarea mai înainte a pădurilor de la câmp. Această chestiune este d-lor, din cele mai grave și e în legă- tură și cu chestiunea țărănească. Evident este că, în măsură ce sc defrișează pădurile la câmp, se întinde suprafața cultivabilă care este la dispozițiunea țăranilor și față cu înmulțirea populațiunei, știți că adeseori țăranii se plâng că nu li se dă pământ cultivabil îndestul de către proprietari și arendași — față cu desvoltarea populațiunei rurale este evident că întinderea suprafeței cultivabile este un bine și ași putea zice un fel de supapă de siguranță ; pe de altă parte, dacă ar fi ade- vărat că defrișările, care s’au făcut In un mod foarte larg la câmp, ar avea o influență nefastă asupra țării, evident este că ar trebui atunci să luăm măsuri proibitive. Ei bine, aci m’am aflat, — d-lor, în fața a două păreri contradictorii: pe de o parte Institutul Meteo- rologic, bazat pe observațiunile făcute, pretindea că prezența sau lipsa pădurilor la câmp n’are vreo influență sensibilă asupra can- tităței de apă care cade în fiecare an, în diferitele părți ale țărei, pe când este lucru incontestabil f REVISTA PĂDURILOR 277 regimului apelor la munte prezența sau lipsa pădurilor are o influ- ență predominantă: pe de altă parte, corpul silvic pretindea din contră că trebuiă neapărat să se iâ măsuri de păstrare și cru- țare a pădurilor și la câmp, adică împiedicând defrișarea. In fața acestor păreri contradictorii, instituisem d lor, cum făcusem In privința chestiunei celeilalte, niște experiențe sistematice cari trebuia să se facă în masivul păduros dela Cocioc, In Ilfov și care nu costă decât 20.000 lei. Cred chestiunea destul de importantă ca să rog pe d. ministru de finanțe, apărătorul înfocat — și nu eu îl voiu blama — al finan- țelor noastre ca să restabilească acest mic credit de 20.000 lei. Atât am de zis. D. E. Costinescu, ministru de finanțe. D-lor, am anulat, între multe cheltueli, și pe această, fiindcă o considerăm destinată la o curată speculațiune științifică fâră rezultate practice imediate și pentrucă nu credem că este momentul să ne aruncăm în cheltuel* de asemenea natură. Vedeți la ce trebue să ne conducă aceste studii—dacă părerea Institutului Meteorologic ar fi prevalat — la distrugerea tuturor pădu- rilor dela câmp, ca să fie mai mult pământ cullivabil. Cine In țara aceasta nu este de părere că la câmpie sun1 prea puține păduri, că județul Ialomița, de exemplu, este lipsit cu desăvârșire de păduri; cuminte este oare să ne apucăm să cheltuim bani, pentru ca să dovedim că pădurile ce mai sunt la câmp trebuie să fie distruse ? Cred că în siluațiunea în care ne aflăm nu este timpul de a aruncă bani, fie și în sume mici pentru un studiu care trebue să ne ducă la o asemenea concluz une. Păduri sunt prea puține la noi, replantări am făcut în toate părțile și eu cred că ele trebuie să se urmeze mult și în câmpii, precum în Bărăgan, în Vlașca, în Teleorman, și în alte părți unde sunt prea puține. Cred că pentru probleme cu rezultate negative nu trebue să cheltuim nici o sumă, orcât de mică ar fi ea. Iată pentru ce vă rog a lăsă proiectul de lege astfel precum l-am propus (aplauze). ♦ • Extragerea arborilor atacați de Trametes pini în masivele de pin. In decursul desbaterilor adunărei din Iunie 1905 a societăței forestiere din Pomerania o interesantă discuțiune a urmat propu- 278 REVISTA PĂDURILOR nerilor profesorului Dr. MOller-Eberswalde, relativ la extragerea pi- nilor contagiați de Trametes. Reproducem In următoarele, parte din acea discuțiune: Inspec- torul silvic Witte comunică advnărei, că In ocolul silvic Torgslow sunt atacate sau periclitate de către Trametes 2330 ha. = 55% din întinderea păduroasă totală de 4259 ha. Admițând, In baza cercetărilor profesorului Dr. Mdller, o rotațiune de 3 ani, ar urmă că 1n acel ocol să se constate arborii cu Tramenes pe o suprafață de 777 ha. anual. Masivele, ce erau mai mult contagiate, se găsesc în jurul localităței Torgslow și In ele se poate vedeă'In mod evident efectul funest al cârligelor învoiților la uscături din trecut. Witte este de părere ca să nu se înceapă întâiu cu curățirea masivelor mai mult atacate, ci crede că ar fi mai bine să se cu- rățe în primul rând masivele cde mai tinere, In cari a apărut acea ciupercă parazitară, pentru a înlătura răul deja în stadiul său primar. In masivele tinere, de 50—80 ani, este suficient a se tăia toți ar- borii contagiați de Tramenes inclusiv trunchii cu vârfurile uscate prin oecidium pini. In masivele mai bătrâne de 80 ani nu se poate proceda în acelaș mod, ci trebue să se evite răriturile prea mari produse de tăeri. Pentru acest motiv în astfel de masive curățirea se va face prin detașarea consoalelor ciupercei și aplicare de substanțe anti- septice pe urmele detașărei. Inspectorul silvic Duesberg crede că răriturile, făcute In masive prin extragerea pinilor atacați de Trametes, nu sunt de natură gravă, de vreme ce ele ar formă astfel începutul unei regenerări na- turale. Inspectorul general silvic von VarendorlT-Steltin observă că e surprinzător faptul, că se găsesc încă trunchi sănătoși, deși aerul conține miliarde de spori de ciuperci. Ar urmă așă dar, ca un sin- gur trunchiu atacat să fie suficient pentru a contagiă pe ceilalți. Trebue dar să existe anumite condițiuni sub cari se poate întâm- plă contagierea. Dacă în pădurile învecinate nu se combate Trametes, contagierea se va propagă din aceste. Este de părere a se extrage arborii atacați în mod energic și pe o scară întinsă, pentru a-i putea utiliza încă înainte de a se strică și mai mult a’și pierde din valoarea lor. Prevenirea contagierei prin detașarea consoalelor i se pare foarte problematică. Profesorul Dr. Muller, în răspunsul său, arată că orce boală REVISTA PĂDURILOR 279 provocată de ciuperci, presupune o deosebită dispozițiune a indi- vidului respectiv. Trametes găsește condițiunile necesare desvoltării ei, Îndată ce inima unei tulpine este liber expusă aerului și deci accesibilă contagiului. Milioane de spori se pierd, până ce unul singur își găsește locul favorabil de Incuibare. Dar și 1n acest caz, transformarea sporei 1n myceliu, încă nu este asigurată. Dacă acea parte a lemnului s’a uscat dejă prea mult, sau dacă ea este protejată de un strat de rășină, germina- țiunea sporei nu se produce. Desvoltarea sporei lui Trametes este afară de aceasta foarte înceată și prejudiciată de către alte micro- organisme, ca d. p. mucilagii, a căror desvoltare este mult mai re- pede. Astfel marele număr de spori, e foarte necesar pentru a asi- gură desvoltarea unui număr restrâns. Prin înlăturarea consecuentă a consoalelor, putem face ca Trametes să devină o ciupercă rară. Și chiar cu privire la Trametes, avem șanse sigure de răușită. Inspectorul general silvic von Varendorff, este de părere, că ciuperca atacă cu predilecție masivele mai tinere. Dovadă că ma- joritatea consoalelor s’au găsit jos pe tulpini, unde în tinerețea ma- sivelor se găsesc In număr suficient crăci, cari formează locuri de invadare. Extragerea necondiționată a tuturor tulpinelor atacate, în deosebi in masivele tinere, se mpune deci de urgență. In replica sa, profesorul dr. Moller arată că contagiarea are loc abiâ cu 15—20 ani înainte de apariția consoalelor. Trametes negăsindu-se aproape deloc în masive mai tinere de 60 ani, ur- mează deci că contagierea se produce cel mai de timpuriu începând cu al 40-lea an. Pericolul cel mai mare de contagiere, se mani- festează abia în masivele mai bătrâne de 60 ani. In tulpini bătrâne, myecliul se răspândește succesiv în toată inima de sus până jos. El crește din inimă și prin crăci In afară, formând astfel consoale. Aceste sunt consoalele secundare, de cari s’au găsit dejă până la 35 bucăți pe o singură tulpină. Ele se află așezate pe arbore în toate direcțiunile, pe când consoalele primare apar numai pe partea ves- tică a tulpinelor. Duț&Zeitschrift fur Forst und Jagdicesen. * ♦ ♦ Bradul alb (Abies pectinata) ca protector al isvoarelor. Cu ocaziunea unor plantări în pădurea comunei Markirch (Alsația), s’a constatat că debitul isvoarelor se micșorează în mod simțitor acolo, unde se găsesc plantate masive mari de molizi ti neri. S’a observat chiar, că pe astfel de terenuri, isvoarele de multe 280 REVISTA PĂDURILOR ori au secat cu desăvârșire, pe când în plantațiile de brad alb, sursele de apă și-au păstrat debitul lor natural. Consiliul comu- nal al orașului Markirch, având In vedere necesitățile economice ale viitoarelor generațiuni, cum și procurarea cantităței indispen- sabile de apă pentru populație și industrie, a hotărit de a preferi pe viitor la facerea plantațiilor bradul alb și a întrebuința molidul numai acolo, unde este de prevăzut că bradul alb nu va prospera. • * ♦ Revoluțiurea aninului. Cu ocaziunea a 32 adunare a societăței forestiere marchio- neze în Driesen (28—30 Maiu 1906) d-nii silvicultor Dr. Bertog Berlin și inspectorul silvic Dr. Kienitz-Chorin au tratat următoarea che- stiune: Cu ce revoluțiune trebue să se exploateze masivele de anin și cum se vor complectă golurile în regenerări? Ambii au fost de acord în a remarcă valoarea aninului ca lemn de lucru, valoare ce s’a urcat mai ales în ultimii ani. Revoluțiunea, după acești domni, este condiționată pe deoparte de urcarea valoarei arborilor groși, câtă vreme aceștia nu sunt de- preciați în urmă unui procent mare de putreziciune, pe de altă parte de facultatea tulpinelor de a lăstărl. Nu se poate fixă o limită de revoluțiune din cauza raport jrilor (relațiunilor) variabile a ma- sivelor. In general este de recomandat a re voi uți unei de 60 ani când avem de a face cu cea mai bună clasă de fertilitate. In unele cazuri speciale se poate adoptă o revoluțiune mai mare, iar in cazul când clasa de fertilitate este mai mică, o revoluțiune mai mică. Interesantă este constatarea făcută de d-l dr. Bertog asupra procentului de putrezire. Acesta este după cercetările făcute de d-sa, de 1—20% în anul al 40, de 5—30% în anul al 50, de 1—65% In anul al 65 și de 30—90% în anul al 80. Pentru regenerarea masivelor de anin d-1 Kienitz recomandă următorul procedeu practicat de d-sa: Iarna, când parchetele sunt mai accesibile, se vor presără golurile între tulpine cu nisip, for- mându-se astfel un strat favorabil pentru germinarea seminței ce cade din arbori. După Zeilschrifl fur Forstund Jagdwesen. * ♦ * De ce mijloace dispune silvicultorul pentru conservarea frescheței solului păduros ? Chestiunea de mai sus a fost tratată de către inspectorul silvic Gensert-Jăgerhof, în adunarea societății forestiere din Pomerania» ținută la SwinemUnde, în zilele de 22—24 Iunie 1905. REVISTA PĂDURILOR 281 Numitul afirmă, că deși nivelul apelor formează o chestiune esențială In cultura generală a solului unei țări, totuș și silvicul- torul poate aveă In mic, un rol folositor In această privință. Pentru conservarea frescheței solului păduros, se va procede la facerea 1n mod sistematic de șanțuri orizontale — ținând compt de rețeaua drumurilor — și 1n unire cu acele la irigarea pantelor, prin înclinările bazei șanțurilor (după cum recomandă consilierul silvic Kaiser). Astfel de șanțuri de apărare, de infiltrare și de regenerare, au dat cele mai bune rezultate In munții împăduriți de pe versan tele fluviului Haardl. Drenarea și împădurirea turbierelor din munți, s’a abandonat iarăș In timpurile mai recente. Și pe șesuri de multe ori s’a abuzat prea mult cu drenările, abuzuri ce au avut ca urmare o coborîre a stratului apelor subterane. Drenarea deci nu este reccmandabilă, ea se va înlocui cu șanțuri (cisterne). Pe alocurea este util a se înființa bazinuri (la- curi) pentru cultura peștelui. In toate operațiunile de silvicultură, conservarea apelor în pădure, este absolut necesară. In această privință, regenerarea na- turală este mai preferabilă tăeriior rase. Acolo unde acestea nu se pot evită, plantarea trebue să urmeze imediat tăierii Prin diminuarea (scăderea) frescheței solului, foioasele se îm- puținează. Este necesar a se păstră fagul printre masivele de ră- șinoase, cel puțin în măsură de amestec. Menținerea cuverturei în stare propice, este de cea mai mare importanță pentru reținerea apelor și conservarea frescheței solului. Contrar, straturi mai mult sau mai puțin dese de mușchi, ase- menea îmbrăcarea solului în măsură mai mare cu bruyere și vaxinee, nu sunt favorabile. După ZeUschrift fur Forst und Jagdwesen. 4 * ♦ Din deciziunile consiliului technic german al pădurilor. In ședințele consiliului technic al pădurilor din Germania ținute la Danzig In zilele de 18—20 August 1906, sub președinția D-lui von SlQnzner-Berlin, s’au fixat zilele de 3—8 Septemvrie 1907 ca termen pentru a 8-a adunare generală a societăței forestiere ger- mane și s'a propus orașul Strasbirg ca localitate unde va aveă loc acea adunare. Ca obiecte de discuțiune s’au propus următoarele : 2.82 REVISTA PĂDURILOR 1. De cari experiențe dispunem la transformarea crângului compus 1n codru ? 2. Despre organizarea Învățământului silvic superior. Adunarea a 7-a generală a primit aceste propuneri. In decursul discuțiunei asupra rezoluțiunei prezintate in adu- narea generală dela Darmstadt de către D-nii von Salisch și Dr. Walther, rezoluțiune care sună astfel : «Ministerele respective ale statelor germane, sunt rugate a luâ In considerație înființarea la școlile superioare, a cursurilor speciale de estetica pădurilor, ra- portorul dr. von FUrsl, consilier silvic superior, atacând rezolu- țiunea, roagă consiliul technic a nu o aprobă. Raportorul motivează propunerea sa In următoarele: studenții sunt dejă prea întăreați cu lecțiuni din diferitele cursuri, iar profesorilor nu se poate cere să țină cursuri independente asupra unui domeniu, pe care ei Însăși nu-1 posed destul de suficient. I)jpă concepția raportorului ajunge ca cu ocaziunea cursurilor de silvicultură și a escursiunilor să se atragă deosebita atențiune a studenților asupra necesităței cultivărei esteticei pădurilor astfel cum s'a întâmplat și până acum. Consiliul technic In urma acestor motive a decis refuzarea rezoluțiunei v. Salisch-Wallher, primind în schimb propunerea for- mulată de consiliul silvic d-lor V.’appe, modificată astfel: «Este de recomandat ca cultivarea esteticei pădurilor să fie predată In cursuri academice la școliie superioare forestiere». A 7-a adunare generală a aprobat cu mare majoritate de voturi acest aviz al consiliului technic al pădurilor. In urma unei conferințe ținută In aceiași ședință de către d-nii dr. Kienitz-Chorin și dr. phil. Schott-Aschaflenburg, asupra «importanței bunelor semințe și plante forestiere și procurarea lor», consiliul technic a aprobat următoarea rezoluțiune: «Este necesar să se deâ In exploatarea pădurilor mai multă atențiune ca până acum chestiun.lor selecțiunei, să se excludă rasele străine improprii a speciilor indigene dela Întrebuințarea lor în Germania, și procurarea semințelor indigene să se facă pe cât posibil din masivele cele mai bune. Această rezoluțiune s’a primit In unanimitate de către a 7-a adunare generală a societăței forestiere germane. Din Zcibchrift fur Forst und Jagdwesen. REVISTA PĂDURILOR 283 SOLURILE ARABILE ZONALE IN ROMÂNIA’) După topirea ghețarilor și după formarea și depunerea loos- sului, a domnit pe câmpia română și pe podișul moldovean o climă temperată, continentală, cu anumite perioade de ploaie (40—60 cm. pe an), cu ierni grele și veri foarte călduroase, cari au provocat pe câmpiile întinse și pe podișurile acoperite de loess, formarea unui sol bogat în săruri și a unei vegetațiuni cu ca- racterul celei de deșert. Puțin câte puțin stopa, lipsită de pă- duri, dar cu o vegetație ierboasă, luxuriantă, a luat în stăpâ- nire câmpia română și colinele mici. Sub influența acestei vege- tațiuni și a climei, când mai dulce, când mai umedă, solul eolian (adus de vânturi și depus din atmosferă) s’a transformat într’un pământ negru caracteristic (ciornoziom), conținând dela 4—12% humus (resturi organice în descompunere). Pe unele locuri, condițiunile geofizice și climaterice, au continuat a favoriză formarea solurilor eoliane: loess, nisipuri sbuiătoare (dune) etc., sau a solurilor de stepe uscate (soluri albicioase sărace în. humă). Aceasta a avut mai ales loc dea- lungul țărmului mării, în deltă, în anume bălți și pe marginea câmpiei spre valea Dunării, în districtele Doljiu, Roman ați, Ialo- mița, Brăila, etc. Pădurea care domnea'.în epoca terțiară și în epoca cuater- nară, pe regiunea munților și a colinelor, și care nu se puteă să se aclimatizeze în câmpiile stepoase, pentrucă clima și solul, bogat în humus și în săruri, nu-i erau favorabile 8), s’a scoborît și a înaintat cu timpul în câmpie, dealungul văilor aluvionate, s’a strecurat prin ogașele și râpele alăturate, pe unde sărurile fuseseră spălate din sol, și mai apoi s’a întins chiar pe câmpia nisipoasă sau argilo-nisipoasă, invadând stepa virgină prin limbi și bande silivestre. 1) într’o scurtă descriere a României, publicată cu ocaziunea Congre- sului do Petrol din București, s’a dat și o schiță de formațiunile geologice și de solurile arabile din România, datorită d-lui G. Murgoci, șehil secțiunii agrogeologice dela Institutul geologic £1 Țării. Notița despre soluri dându-ne o ideie despre modul cum s’au format solurile arabile dela noi, o de un interes special pentru cititorii acestei reviste, și ne facem o datorie de a o reproduce aci In românește. 2) Vezi articolul asupra Pădurii și Stepei. 284 REVISTA PA durilor Sub influența pădurii, ciornoziomu) s’a modificat; solul negru al stepei a devenit roșcat sau brun, pe unele locuri chiar sur închis, ceeace s’a întâmplat în Oltenia de sud, în regiunea dintre Argeș și Ialomița, în Dobrogca de nord și în Moldova de sud. Așă s’a întâmplat pentru ca astăzi să întâlnim pe o mare parte a câmpiei, aceleași pământuri adevărate de pădure, ca pe colinele Olteniei, Munteniei și Moldovei, cu mari și multe petice, deoparte de ciornoziom, de alta de podzol (pământ sur de pă- dure de conifere). Stepa cu ciornoziom caracteristic n’a perzistat decât în anumite părți ale Moldovei de nord (Dorohoi), pe Bărăgan (câmpia dintre Șiret și Mostiștea), în sudul Dobrogei, în districtele Romanați, Teleorman și vestul Vlascei (câmpia Burnas). In regiunea Bărăganului s’a născut cu timpul, la limita zonei dunelor preistorice cu aceea a loessului, niște soluri bogate în săruri alcaline (carbonați, sulfați, clorure, etc.), iar în depre- siuni s’au adunat ape sărate, constituind lacuri cari identifică stepa României cu aceea a Rusiei meridionale. In regiunile invadate de pădure, depresiunile sunt acoperite de un sol nisipos alb sau sur deschis (podzol-nl Rusiei centrale și Bleisandul Germaniei), iar depresiunile mai adânci sunt stă- pânite de ape dulci, cu o vegetație acuatică bogată și caracte- ristică. De asemenea, depresiunile subcarpatice, platourile și terasele mai ridicate ale Olteniei, Munteniei și Moldovei, sunt acoperite cu soluri nisipoasesau pietroase (prundul vechiu), cari nu conțin decât puțin humus, dar cu un subsol bogat în con- crețiuni feruginoase, în fine scluri identice cu podzol-u\ ru- sesc și Blcisand-u\ nemțesc. Afară de acestea, în regiunea co- linelor și munților Olteniei, Munteniei, a Dobrogei și a Moldovei, întâlnim soluri coluviale (de surpare sau de transport la mică distanță), precum și soluri schelete (în cari predomină roca mumă din fundament) și cari aduc o influență a formațiunilor geolo- gice asupra solului arabil. Vom mai adăogă încă, că în regiunea munților, în zănoa- gele vechilor ghețari, se găsesc turbării însemnate; iar în băl- țile co caracteriză văile joase ah rîurilor mari, întâlnim imense terenuri de aluviuni și mocirlele cari nu așteaptă decât de a fi drenate, pentru a fi puse în valoare și date agriculturii. REVISTA PĂDURILOR 285 De asemenea în ghidul V publicat pentru oscursia Congresiștilor la Constanța, găsim o descriere a Câmpiei Române și a Bălței Dunărei făcută do D-l G. Murgoci. După o vedere generală asupra Reliefului câmpiei cu interesantele Lacuri sărate, so intră în descrierea geologică a câmpiei, la a cărei cunoaștere a contribuit mult și numeroasele sondagii (cercetări de puțuri) făcute de D-l Silvicultor-Șef D. Rusescu cu ocaziunea studierei Bărăga- nului în vederea împădurirei lui. Se arată cu această ocaziune constituția Bărăganului și a regiunei dintre București și Dunăre, sc descrie terasele și balta Dunărei și so aruncă o ochire asupra aluviunilor, loessului și so- lului arabil din această regiune, din care extragem cele ce urmează: Aluviunile Dunărei sunt foa/te fine: nisipuri fine și argile nisipoase (pe unele locuri un loess de baltă); acele ale râurilor din apusul câmpiei sunt mai grosolane și numai râurile din stepă aduc elemente fine. După structura geologică a Bărăganului, după repartiția dunelor și a loessului și după epocele do for- marea loessului rezultă că acesta este un produs de remaniere ai aluviunilor Dunărei și afluenților săi din câmpie prin factori eolieni x). In bancurile do loess se constată intercalațiuni de o terra roasa sau o argilă humoasă cafenie; acest depozit reprezintă un sol corespunzând unui anumit timp din epoca cuaternară, când prin aceste părți clima, forma terenului și natura rocelor per- miteau formarea unui sol cu humus. Aceste bande de terra rosse nu sunt sincronice și nu corespund la anumite epoce geologice din cuaternar, căci pedeoparte eh nu sunt continui și la acelaș nivel peste tot, pe de altă parte ele lipsesc sau sunt foarte reduse In jărțile N. ale Bărăganului, |>e când în părțile sudice înre- gistrăm 2—3 bande. Clima și natura rocelor câmpiei au fost propice stepei ce a luat în stăpânire această regiune și a îmbrăcat-o cu vegetația sa luxuriantă de primăvară. Dar regiunea centrală, parcursă de numeroase cursuri de apă, a fost invadată de pădure, care vine din dealuri spre Dunăre și întretae stepa, legând zona colinelor împădurite a României cu aceea a Bulgariei din N.E. Aceasta-i faimoasa Vlăsia, azi tăiată și distrusă aproape cu totul, și din care numai la N. do București, au rămas câteva pilcuri mai mari. 1) Adică aluviunile uscate din albia râurilor au fost spulberate de vânturi, purtate în atmosferă de diferiți curcnți la diferite distanțe și depuși apoi în momente mai dc liniște. 286 R8VISFA PĂDURILOR Un sol castaniu sau un ciornoziom ciocolat de stepă, pe unele locuri un adevărat ciornoziom, acoperă azi tot Bărăganul; pe cănd porțiunea dintre Mostiștea până la Glavacioc, arată un sol bun roșcat, sol de pădure veche de stejar, cu pete sure sau sure-brune de podzol. Din cauza rîurilor cu văi largi aluvionate, cari brăzdează câmpia, din cauza solurilor nisipoase din apropierea rîurilor și din cauza schimbării climei, pădurea din regiunea colinelor și din Vlașca s’a întins pe câmpie dealungul lalomiței, Mostiștei, Buzăului, etc. Câteva petece au ajuns chiar până la Borcca și Dunăre. Prin variația climei și invazia pădurii, natura solului din câmpia stepoasă de asemenea a variat: din ciornoziom ciocolat a devenit, în partea de vest a Bărăganului, un sol de pădure bun roșcat, pe când pe marginea câmpiei, către valea Dunării și a lalomiței, unde se depun încă produse eoliane — nisipuri sburătoare și loess — continuă de a domni un sol de stepă uscată sau chiar nisipuri sburătoare. ----------------------------- ACCIDENTUL DIN PADUREA TARCAU ’) Iubite Domnule Șcrbănescu, La Adunarea Generală a Membrilor Societăței «Progresul silvic» din anul 1906, v’am confiat o listă purtând No. 1, din acelea cu cari se adunau bani pentru facerea unui monument la cimitirul (Biserica) din comuna Buhalnița, pădurarilor: Tudor Pistca, Constantin Cojoc și lo- cuitorului Dumitru Obreja, omorâri prin căderea unui fag secular în mo- mentul când subscrisul și alți colegi ne aflam în pădurea Tarcău. Pe acea listă in care figuram în frunte cu subscripția de 20 lei și se termină cu suma de treizeci lei oferiți — prin stăruința mea — de Clubul Tinerimei din București — unde am onoarea de a fi membru — pe acea listă zic, s’a subscris la citata adunare generală câțiva membrii iar suma adunată mi s’a dat dc d-voastră. Motivul care mă face să scriu aceste rânduri este următorul: In anul trecut — puțin timp după aceia adunarea generală — am plecat spre Carlsbad pentru căutarea sănătăței și în drumul spre acea localitate — 1) «Revista Ridurilor, din 1S0C, p. 14J. REVISTA PACURILOR 287 adică în gara Praga — mi s’a furat din buzunarul hainei — portofoliul, în care pc lângă 1000 lei și alte hârtii se afli și sus citata listă de subscripție. Pentru a fi în regulă cu vărsarea sumei încasate în mâinile dom- nului N. Nădejde pe care Fam rugat eu însu-mi a primi toți banii des- tinați scopului suscitat, am confiatadjutorului d-voastră domnului silvi- cultor N. Elefterescu lista No. 30, — singura ce mai aveam netrimisă— rugându-1 a face ca la adunarea generală din anul curent din 1907 să subscrie din nou domnii silvicultori, cari se subscrisescră pe lista pierdută indicând sumele vărsate; rezultatul a fost că afară dc subscrisul (cu 20 lei) șl de domnul N. Francii, G. Nicolau și I. Christescu (cari subscrisese 1 leu 10 lei și 1 leu) ceilalți nu-și aduc aminte exact sumele vărsate, spunând fiecare că nu știu dacă a dat 3 sau 4 lei, 2 sau 1 leu etc. Față cu dificultățile sus citate ; față cu consiliul ce mi-ați dat și mai ales față cu afirmațiunca d-v. că vă aduceți exact aminte de suma totală ce mi-ați înmânat, vă rog să binevoiți a răspunde chiar pe aceasta, ce sumă mi-ați dat atunci, pe caic adăopând-o la acea de 20 lei, subscrisă de mine, plus 30 Ici subscriși de Clubul Tinerimei, plus 4 lei, trimeși de d-1 silvicultor Guivelca, la care rămăsese lista în ziua a treia a adunărei generale, toate aceste sume zic, să le înmânezi d-lui N. Nădejde spre a le pune la un loc cu acelea ce s’au adunat și se vor mai adună pentru ridicarea unui monument la mormântul alcclor trei victime ale datoriei. Primește te rog iubite domnule Șerbănescu și cu această ocaziune o prietenoasă strângere de mână. Ion P. Chihaia. București 25 Maiu, 1907. Mult Stimate Domnule Chihaia, Văzând conținutul prezentei scrisori, am onoarea a vă comunica ca acea listă ini-a fost încredințată de d-voastră, că am adunat cinci-zeci și șease lei, dela diferiți silvicultori și lista împreună cu suma adunată, Vi s’a remis D*voastre. Cu tot respectul, Math. Șerbănescu. 1 Iunie, 1907. Iubite Domnule Nădejde. In vederea celor arătate în partea de sus a presentei, vă înmâ- nez suma de lei 110 adunată cu lista No. I ce am avut și care se află pierdută, rugându-vă a pune această sumă alături de aceea adunată până în prezent pentru scopul arătat mai sus. Tot cu această ocaziune, vă mai rog a da publicităței prin «Revista 288 REVISTA PĂDURILOR Pădurilor>, cele cuprinse în aceste trei scrisori reunite pe aceeași coală spre regulă. Dacă vă rog a dă publicităței cele de mai sus, aceasta o facem mai întâiu, cum zic, ca regulă, și afară de aceasta pentru a arătă tot spre regulă, că s’au trimis liste de subscripție la următoarele persoane: înmânate: Lista No. 1 d-lu Ion P. Chihaia > » > 2 > N. C. Macovei » > » 4 > I. Jomir Codreanu > > > 9 Al. Angelin prin N. Manolescu » > » 12 » N. D. Ștefănescu » > » 13 » M. Anania » » > 14 » Danii Klein » > » 15 » V. Merica > > » 19 » Th. Tamașanu » » » 27 > G. Ștefănescu > » > 28 » C. Opran > » * 29 > N. C. Nădejde > » > 3 > V. Bantaș > » » 5 > C. Isopescu • » G » D. Boiarolu > » » 7 » C. I. lonescu » » > 8 > I. St. Chirțoiu » > > 10 > G. Nicolau > > > 11 » D. Papinianu > » > 16 » G. Antoniu > > > 17 > I. Ghimicescu > > > 18 > Armă șes cu (Bicaz) > » » 20 > N. Pușcariu • > » 21 > Cerneț a » » 22 » Borș > > > 23 > Grigoraș (M-rea Cașinul) » » > 24 > Budu Caloianu a > > 25 > C. Botez » » » 26 > V. Berariu și a rugă pe toți d-nii Colegi suscitați cari nu a înapoiat încă listele să bine voiască să umple acele listele cu oricât de mici sume s’ar oferi și a le înaintă împreună cu banii încasați d-voastră (d-lui Inspector N. C. Nădejde subșeful serviciului silvic la București). Ar mai fi de dorit și aceasta o voi face in curând prin scrisori adresate colegilor mei ca să facă și pe brigadieri și mai ales pe pădu- rari a vărsă (și subscrie) fiecare câte cevă de la 0,30 bani în jos pentru monumentul camarazilor lor mai sus arătați. Mai profit tot de această ocaziune și tot ca regulă de a vă mai înmână și suma de lei șasesprezece, ce mi s’a trimis prin mandatul poștal, de d-l silvicultor Cerneț, împreună cu lista No. 21, caro din REVISTA PĂDURILOR 289 eroare s’a trimis pe adresa subsemnatului, rugându-vâ să îmi liberați o chitanță pentru ambele sume adunate de mine și de d-1 Cerneț, pentru a o aveă la dosărașul acestei cestiuni, jnde am lista cu numele persoa- nelor cărora le-am trimis listele, recipiselc scrisorilor recomandate, etc., a căror cheltuială făcută și care o voiu mai face, se va consideră tot ca donațiune din parte-mi în folosul acelui monument Iar dacă întâmplător s’ar fi găsit la Praga — și aceasta voie cercetă anul acesta (mergând spre Carlsbad), portofoliul pierdut împreună cu suma, ce roi s’a furat, promit a patra parte tot în folosul acelui monument, plus o sumă înzecită pentru fiecare leu ce s’ar găsi subscrisă în plus peste aceea arătată de D-l Matheiu Șerbănescu, și care după cât îmi aduc aminte este exactă. In dorința de a vedea adunându-se o sumă inai măricică spre a se ridică un splendid monument, la a căruia inaugurare să asiste într’o zi de sărbătoare toți silvicultorii, brigadierii și pădurarii delegați (câte unul) din toate ocoalele, te rog Iubite Domnule Nădejde a primi și cu acesată ocaziune o prietenească strângere de mână. Ion P. Chlhala. București 5 Iunie, t907. Suma cc sa adunai până în prezent este de 'ei 666 bani 20 cu următoarele liste: Lista No. 1, prin d-l I. P. Chihaia - . . Lei 110.— • » 5 » » Corneliu bopescu • • . » 52- . » 12 » » N. D. Ștefănescu . . . . 34.90 » . 14 > » Daniil Klein . . . . » 30.— . . 15 » » K Merita . . 210.— » . 16 • » Gh. Antoniu . . ... » 100.— . » 17 » » I. Ghimicescu . . . 12 — » . 19 » » Th. Tămășanu . 15.- • . 21 » » Oh. Cerneț. - • • » 16 — » . 22 » » Dini. Borș . 5.80 » . 23 > » Th. Grigoraș .... . . 60.50 . » 24 » » C. N. Budu total . . • 20.- . . 666.20 Această sumă este depusă spre fructificare la Societatea funcțio- narilor Ministerului Agriculturci, Industriei, Comerțului și Domeniilor cu chitanțele No. 3217 și 679,907. N. C. N. ------------------------------------------- 290 REVISTA PĂDURILOR INFORMAȚIUNI In comptul exercițiului 1906—1907. până la 31 Iulie a. c., ca venit al pădurilor, s’au încasat lei 6.146.776 bani 55 iar în comptul exercițiului 1907-1908, până la aceiași dată s’au încasat lei 1.278.356 bani 23. • * Din 22 păduri adjudecate în mod provizoriu la licitație de la 16 Iulie a. c. s’a confirmat vânzarea a 7 păduri. • • Din 170 păduri licitate în ziua de 11 Septembrie a. c. s’au adjudecat în mod provizoriu 70, din cari s’a confirmat vânzarea a 23 păduri. • • • La 6 Noemvrie se vor ține licitații la Iași, Bacău, Bârlad Buzău, Pioești, București, Pitești, R. Vâlcea, Craiova, Con- stanța și Tulcea pentru vârzarea spre exploatare a 161 păduri. • * Pânăla 1 Octombre s’au făcut următoarele numiri și mutări, în corpul silvic: D-1 Nicolae G. Popotici se numește în locul vacant de Inspector silvic cl I și membru în consiliul technic al pădu- rilor, însărcinându-se cu îndeplinirea funcțiunei de Director al școalei speciale de silvicultură dela Brănești, în locul D-1 P. A. Grunau, demisionat și care va continuă a’și exercită funcțiunile sale de profesor la această școală; D-1 Silvicultor șef cl III Th. Spirescu, agent de control la Regiunea VII silvic, să însărcinează, sub controlul și con- ducerea directorului, cu administrația interioară a școalei de silvicultură specială dela Brănești, cum și conducerea și dirijarea elevilor și stagiarilor în lucrările practice și de aplicație; REVISTA PĂDURILOR 291 D-l Silvicultor asistent Gk Stamatescu se detașează ca conferențiar la secția brigadierilor dela școala specială de silvicultură din Brănești, îndeplinind și funcțiunea de secretar-contabil al acelei școale în locul D-lui Lazăr Horia demisionat Următorii absolvenți ai Școalei speciale de silvicultură au abținut locuri de silvicultori pe la diferite societăți și particulari: D-nii Horia Lazăr și Ion Botescu la proprietatea Brus- turoasa (Bacău) a principilor Știrbey; D-l Ion Seceleanu la pădurea Mălini (Suceava) ex- ploatată de firma Gustav Eihler; D-l Gh. Teodorescu și Ion Andreianu silvicultori ajutori la Domeniul Coroanei Borca și Dobrovăț; D-nii Andrei Boldescu și Dem. Pretorian la societatea anonimă «Lotru». D-l Ștefan Mantea la pădurea Albești (Argeș) exploa- tată de societatea «Stejarul». D-l M. P. Florescu la pădurea Doftana (Bacău) în serviciul Creditului Rural. Este îmbucurător că atât particularii, cât și societățile proprietare sau exploatatoare de păduri au început să ia în serviciul lor, dintre tinerii silvicultori absolvenți ai școalei speciale de silvicultură, pentru administrarea și conducerea exploatărei pădurilor. D-l Silvicultor cl. I Virgiliu Beraru șeful ocolului Lu- căcești (Bacău) a demisionat dir. serviciul statului, pe ziua de 1 Noembrie. La al doilea concurs de admitere în școala specială de silvicultură dela Bronești, ce s’a ținut în zilele de 15—18 Octombrie a. c. au mai fost admiși ca bursieri următorii candidați: Vasiliu M. Gheorghe, Ion N. Iftodor, Theodorescu 292 REVISTA PĂDURILOR G. Nicolae și Demetrescu G. Emanoil; iar ca solvent Arsenie I. Gheorghe. Către D-nii membrii. Ni se comunică din Cernăuți că in primăvara 1908, cu ocazia jubileului de 60 ani de domnie a M. S. împă- ratului Austriei, se va ține la Cernăuți o adunare a reuni- unei silvicultorilor, cu care ocazie se vor face și excursiuni. Acei din D-nii membrii ai Societăței * Progresul silvic* cari doresc a luă parte la aceste excursiuni, sunt rugați a anunța până la 1 Decemvrie, pentruca din timp să luăm înțelegere cu comitetul din Cernăuți în privința parlici- părei noastre la această Adunare. Cele mai bune seminți forestiere GHINDA SLAVONA PLANTE DIN GHINDĂ Șl DE SPECII REȘIN0ASE Precum .și toate celelalte plante de pădure, cartofe de semănat Oferă In cantități mari și calitate Îngrijită. cu prețuri eftine Instituția Kleng și școalele forestiere ale lui adalbert FARAG6 Ferww al arta Imperiile si Rejale In ZÂUEtEHSZEC ---= PREȚURI CURENTE LA CERERE =— Tip. GUTENBERG Jâetiph I I. Bmurcscl. REVISTA PĂDURILOR 293 CONGRESUL ABSOLVENȚILOR ȘCOALELOR OE AGRICULTURĂ *) Domnilor, Ați binevoit a mă alege între președinții de onoare ai acestui congres. Vă sunt adânc recunoscător pentru cinstea ce mi-ați arătat, și m’am grăbit să viu cu atât mai mult, cu cât lucră- rile d-voastră privesc agricultura, care de aproape 24 ani alcătuește partea de căpetenie a îndeletnicirilor mele. Agricultura e temelia economică a mai tuturor statelor, și mai cu seamă a statului nostru, așă că progresul ei e progresul țărei întregi. De aceea nu pot fi studii și sârguinți mai vrednice de atențiunea și sprijinul general, decât cele închinate acestei frumoase activități. Marele orator al Romei Cicero spune că : «Nihil melius, «nilul homine libro dignius, quam agricultura». Am văzut apoi cu vie plăcere că v’ați gândit și la îm- bunătățirea soartei țăranilor, din punct de vedere economic. Această chestiune, complexă, e cea mai arzătoare la or- dinea zilei și stă în strânsă legătură cu agricultura. In alte ocaziuni am arătat că numai unii din sătenii noștri suferă de lipsa de pământ. Mai toți suferă însă de lipsa de învă- țătură, de economie și de ordine în lucrări, ca și în viață în genere. Despre învățătură, ziceam la «Congresul Corpului Didactic» din 1906, că țăranilor le trebue cât mai multă lumină, căci numai când vor aveă lumină, vor ști cum să folosească puterea și darul, ce le-a dat natura și să se bu- cure de bunurile sale. Tot atunci am expus, în mod sumar, măsurile mai ur- gente, ce ar trebui luate pentru îndreptarea lucrurilor, fără a fi cătuș de puțin opus desvoltărei împroprietărire! locui, torilor în viitor. In cuvântarea ce am rostit primăvara tre- cută la Congresul silvic, am atins mai pe larg acest punct, arătând tot deodată că dreptul de proprietate e sfânt. Plecând dela părerea că statul nu poate să se desfacă 1) Cuvântare* rostită de d-l Ion Kalindcru, președintele do onoare al Congresului absolventilor țoalelor dc agricultură, în ședința de des- chidere dela 14 Octomvrie a. c. 20 294 REVISTA PĂDURILOR de toate moșiile sale, căci are anume nevoi de împlinit, m’am oprit și la înființarea unei bănci rurale, cum se zice, adică a unui institut pentru înlesnirea creditului țăranilor. In ve- derea convingerei ce au însă țăranii noștrii, că statul e dator să le deâ pământ și chiar proprietarii mari, după cum s’a văzut în nenorocitele răscoale, spuneam că așezământul acesta să fie întemeiat fără participarea stalului, dar sub supravegherea acestuia, așă cum sunt și la nbi unele instituții de credit sau cel mult cu ajutorul statului și tot sub supravegherea lui. O astfel de bancă va înlesni capitalul trebuincios ob- știilor și ar puteă să cumpere și direct moșiile scoase în vânzare, pentru a le dă apoi sătenilor în loturi. Repet că și într’un caz și într’altul, trebuesc luate garanții pentru plata anuităților, fie prin răspunderea anticipată a unei părți din preț, fie prin impunerea unor îndatoriri riguroasa în ce privește lucrarea pământului, desfacerea recoltei și altele. In acest chip, pe de oparta s’ar îndemnă țăranii la muncă și economie, iar pe de alta s’ar pune bazele naturale ale proprietății mijlocii, atât de necesară pentru existența și progresul nostru general. Tot banca ar puteă împedică apoi fărămirea micei proprietăți, înlesnind unuia din moștenitori răscumpărarea averei părintești dela ceilalți. In provinciile poloneze ale Prusiei, dacă nu mă înșel, sunt asemenea bănci, care s’au înființat pentru a înlesni coloniștilor germani cumpărarea de pământ Mai adaog că o instituție de credit întocmită, cum zi- sei, n’ar fi de folos numai locuitorilor ci și marilor pro- prietari. Aceia, cari ar voi să scape de greutățile ce apasă asupra moșiilor, ar puteă vinde o parte locuitorilor prin in- termediul băncii, rămânând cu o parte mai mică, mai liberi sau cu mijloace mai multe și prin urmare în stare să le caute mai bine. Acum aș dori să v’adresez numai câteva cuvinte despre partea ce puteți luădv.ca agricultori, la îmbunătățirea soartei țăranilor, și în special a agriculturei lor. Și vă voiu spune acestea, nunumai din observațiuni, ci și din convingerea, ce mi-am format de când sunt în capul Administrației Do- meniului Coroanei, că sătenii noștrii, chiar dacă vor aveă pământ cât cer, tot nu vor fi la adăpost, din pricină că nu lucrează bine și că în timpul liber nu. se îndeletnicesc de REVISTA PĂDURILOR 295 loc sau preâ puțin cu industriile domestice. Mai sunt de sigur și alte cauze, cum o de pildă credința ce au, că lor nu le e dat, sau nu li se cade să-și câștige traiul decât făcând agri- cultură. In acest răstimp am mai avut satisfacția să văz atât în agricultura Domeniului Coroanei, cât și în a locuitorilor, roadele muncii desfășurate de absolvenții școalelor de agri- cultură aflători în serviciul acestei Administrațiuni. Pot zice chiar, că aceste roade sunt mai mari în ce privește îmbu- nătățirea stării țăranilor, decât în ce privește agricultura Domeniului, căci tot ce am făcut pe Domenii, am făcut în vederea locuitorilor. Am fost călăuzit întru aceasta de înalta dorință a M. S. Regelui, cât și de datoria ce are fiecare de a contribui la sporirea puterilor țârei. Azi, când chestiunea țărănească este în examinare,— și fac urări ca să fie rezolvată cât mai curând, — datoria aceasta e și mai vie. Ea e îndoită, întreită, dacă vreți, de oarece în împrejurările actuale, orcât ar face statul, îndrep- tarea nu va puteă fi destul de trainică și de repede, dacă nu-i vor stă într’ajutor toți factorii luminați, în special pro- prietarii și toți cari trăesc în contact sau în mijlocul sătenilor. Intre aceștia d-voastră sunteți printre cei d’intâi. Mai mult, sunteți primii în ce privește îmbunătățirea agriculturii, fiindcă aveți și autoritatea competinții și posibilitatea exem- plelor. înrâurirea d-voastră va fi mai puternică când veți aveă pământ și mijloace pentru a face agricultură pe soco- teala proprie, căci sunt convins că exploatările d-voastră vor constitui adevărate ferme model. Ingăduiți-mi însă să observ, că dacă pentru introdu- cerea agriculturei raționale pe moșiile mari, nu se cere decât cunoștinți speciale și mijloacele necesari, nu e tot așă cu ameliorarea agriculturii țărănești. Aci aveți de luptat cu multe piedici, și în prima linie cu credința sătenilor, că bu- năstarea lor atârnă numai de întinderea pământului ce au. Or, în realitate lucrurile nu stau tocmai astfel, căci știți că și cei cari dispun de teren îndestulător so plâng că n’at» cu ce trăi. Am băgat apoi de seamă că mulți dintr’înșii fug de 296 RBV1STA FÂDURH.OR cultura intensivă, care cere o muncă îngrijită și migăloasă, singura care mărește producțiunea pământului. Pentru a isbutî se impune dar să căutati a înlătură aceste credințe, ceeace veți puteă obține, cunoscând firea să- tenilor, scoborându-vă la nivelul minții lor în toate povețile ce le veți dă și neîncercând nici o îmbunătățire decât cu mijloacele ce le stau lor la îndemână. Țăranii noștrii sunt apoi neîncrezători și nu imitează decât ceeace văd cu ochii și ce le poate fi de folos imediat Astfel, permiteți a mai adăogă, că dacă voiți ca ostenelele d-voastră să nu fie zadarnice, va trebui să procedați treptat dela mic la mare și totdeauna cu îndreptările a căror roade sunt mai timpurii. Mai sunt și alte greutăți, dar orcât ar fi de mari și nume- roase, nu pot întrece puterile d-voastră, mai ales a celor tineri, care aveți de sigur și toată râvna de a fi folositori patriei. In tot ce veți face, firul conducător să fie însă intro- ducerea culturei intensive, pentrucă săteanul să poată smulge pământului cât mai multe roade, cu cheltueli cât mai mici. E neîndoios că această schimbare nu se poate face do odată, și nici atât de curând, fără școlile necesare. Avem și acum școale speciale. Cursuri de agricultură se predau și azi în unele licee, în seminarii și școlile primare. învăță- mântul agricol e însă departe de a fi destul de generali- zat în raport cu întinderea agriculturei, care e bogăția cea mai mare a țârei noastre. El nu e nici atât do desvoltat pentru ca sătenii noștri să poată aveă acel minimum do cultură ne- cesar orcărei bunestări și progres. Dar până la reforma învățământului, caro se impune, și pentru împlinirea căreia fac cele mai bune urări, până la înființarea numărului trebuincios de școale și răspândirea agriculturei în țară în acest fel, cum și prin profesorii am- bulanți, bine calificați și geloși de chemarea lor, silințele d-v. vor fi din cele mai prețioase. Ele vor servi la pregă- tirea spiritelor, cum am făcut pe unele Domenii, pe caro voiu înființă cât de curând școale elementare rurale agricole, cu cursuri do scurtă durată. In acestea so vor dă absolvenților școlilor primare noțiuni generale teoretice tinzând la cultura intensivă, la creșterea vitelor și alte cunoștințe po care să le poată aplică cu înlesnire în lucrf ’e și viața lor. REVISTA PĂDURILOR 297 Asemenea instituții, care sunt numeroase în alte părți, pe moșiile particulare, și chiar în țările în care agricultura, nu e ramura principală de producțiune — scot nu numai mici agricultori, ci și muncitori agricoli speciali, care sunt căutați pentru munca lor iscusită și pentru conducerea di- feritelor lucrări într’un chip mai priceput. Dar aceste școli vor contribui nu numai la introducerea și generalizarea cul- turei intensive. Ele vor fi în acelaș timp un mijloc puternic pentru împiedicarea proletariatului intelectual, care la noi, deși nu arată încă pericol, nu trebue să uităm că așă cum se prezintă, nu va întârzia să fie. Nu înțeleg câtuș de puțin o stăvilire a elementului rural pentru studiile înalte, dar nu e bine nici să luăm din sat toate firile bune. Multe din acestea se îndreaptă la orașe, pentrucă agricultura primitivă ce se face azi nu le oferă interes, nici atracție. Când agricultura se va transformă pe bazo sistematice, când industriile agricole, ca și celelalte, vor luă un avânt mare, ca în alte țări, atunci va încetă și goana după funcțiunile publice și profesiunile libere. Atunci mulți tineri se vor îndreptă către agricultură, industrie, comerț, întărind puterile noastre economice și sociale. In legătură cu schimbarea sistemului de cultură știți apoi că stă creșterea vitelor și introducerea micilor industrii agricole, care constitue nu numai un venit, ci și un mijloc de moralizare. înțeleg prin acesto industrii agricole, cum și prin cele domestice, pe acelea care se exercită în timpul liber de peste an și pot reține pe săteni dela vițiuri sau alte încli- nări vătămătoare. Ele sunt tot odată un minunat îndemnla o în- grijire și lucrare mai bună a câmpului, căci în general oamenii cărora le place să nu-și piardă vremea în zadar, dau tot- deauna o mai mare atenție îndeletnicirii lor principale. Mai sunt meseriile și în sfârșit o mulțime de alte mij- loace de existență sau de sporirea venitului în mod cinstit. Dar totul atârnă de aflarea celor mai potrivite, după localități, de tragerea de inimă și de râvna ce veți pune. înainte de a sfârși, fac Domnilor cele mai bune urări pentru viitorul societății dv. și pentru realizarea scopulut ei, care e și al agriculturei noastre naționale. Fac urări pentru viitorul dv. personal, spre a vă puteă strădui cât mai muli și mai bine pentru progresul țărănimei, al patriei. 298 REVISTA PĂDURILOR CONDIȚIUNILE FIZICE Șl FORESTIERE ALE ROMÂNIEI Climatul României. — România are o climă continentală cu oscilațiuni termometrice între 4-43° și — 36° C. Verile sunt foarte călduroase, iar iernile Ia rândul lor foarte friguroase; în Dobrogea însă, aceste din urmă, sunt mai puțin aspre. Ghețari actualmente în România nu există, din cauză că temperatura medie anuală în munții noștri cei mai înalți nu se coboară sub 0°, cu toate acestea la altitudinele mari pe alo- curi și anume pe dosuri, zăpada acumulată în depresiuni, de mai mulți metri grosime, nu are timpul a se topi cu desăvârșire in sezonul verii, astfel că în anotimpul respectiv noui straturi so așterne peste cea căzută în iarna precedentă. Primă verile sunt scurte și trecerile brusce dela iarnă la vară sunt fenomene obișnuite. Iernile sunt lungi, iar numărul zilelor în care solul este acoperit cu zăpadă s’a constatat a fi de 47 pe an în termen mediu. In perioada 1891—1898 grosimea stratului de zăpadă a variat dela 29 cm. în anul 1898, la 1G2 cm. în 1895 ’). Verile sunt adeseori secetoase, din care cauză producțiunea lemnoasă, a pădurilor de câmpie, mai ales, se reduce atunci la o minimă cantitate. Perioada do 15 ani (1884—1898) a fost formată din 3 ani foarte ploioși: 1886, 1893 și 1897; din 5 ani ploioși: 1884, 1885, 1888, 1890 și 1895; dintr’un an foarte se- cetos: 1894 și de 7 ani secetoși: 1887, 1889, 1891, 1892, 1896 și 1898 *). Temperatura medie anuală în Moldova este de 8.4° C.; în Oltenia de 9.5°; în Muntenia 10°5; iar în Dobrogea de 10.5°. Astfel se explică pentru ce în Dobrogea întâlnim câteva specii forestiere cari aparțin florei mediteraniene. Cantitatea medie anuală a precipitațiunilor atmosferice în România este de 605 mm. și anume: în Dobrogea cade în ter- men mediu pe fiecare an 508 mm., in Moldova 554 mm., în România de dincoace de Olt 616 mm., iar în Oltenia 752 mm. 1) St C. Hepites: Rdgimo pluviometrique do Roumanio, 1900 pag. 72. 2) St. C. Hepites: Rdgime pluviometrique de Roumanie, 1900, pag. 27. REVISTA PĂDURILOR 299 Abondența acestor precipitațiuni în diferitele localități din aceste 3 sub-diviziuni ale țării este influențată de altitudine în prima linie, și de orientațiunea munților față cu direcțiunea cu- renților aeriani încărcați cu vapori de apă. Ne convingem despre aceasta dacă comparăm harta regi- mului pluviometric în România. Pe câtă vreme în regiunea munților înalți, de ordinar îm- brăcați cu păduri de rășinoase, pure sau în amestec cu fag, can- titatea anuală medie a precipitațiunilor atmosferice trece peste 900 mm., cu cât ne apropiem mai mult de șesul Dunărei în Mun- tenia, de Prut în Moldova și de Marea Neagră în Dobrogea, cu atât suprafața solului primește mai puțină apă. In această din urmă zonă precipitațiunile atmosferice, după datele institutului nostru meteorologic, nu trece de 400 mm. anual în termen mijlociu, și în unii ani excepționali, cum de pildă a fost anul 1896, în Dobrogea n’a căzut mai mult de 200 mm. In tot cazul s’a constatat că mai mult de x/3 parte din teritoriul României primește anual 500—600 mm. apă. In țara noastră cătățimea cea mai maro de ploaie vara și anume...................... 203 mm. sau 33% după care urmează primăvara cu 163 » » 27 » toamna » 131 » > 22» iarna > 111 » > 18 > Total 608 mm. sau 100% cade rt Faptul acesta ar păreâ la prima vedere neverosimil, în realitate însă ploile deși vara cad la intervale mai mari, și du- rata lor este mai scurtă, în schimb ele sunt mai repezi și mai abondente, ceeace explică pentru ce cursul râurilor noastre au. în general, un caracter torențial pronunțat Menținerea permanentă a pădurilor pe coastele înclinate ale dealurilor și munților noștri, acolo mai cu seamă unde sunt expuse eroziunilor din cauza puținei rezistențe a solului și a bazei mineralogice, se impune așă dar în mod imperios. Vânturile.— Crivățul este vântul ale cărui efecte asupra pădurilor în România, sunt mai mult simțite. Iuțeala sa maximă trece de 25 m. pe secundă. Primăvara provoacă așă numitele înghețuri târzii, foarte prejudiciabile vegetațiunii și în special fructificațiunii, iar toamna înghețurile precoce, cari împedică, 300 REVISTA PĂDURILOR Tn unele situațiuni, lignificarea complectă a lujerilor anuali. De ordinar el micșorează temperatura aerului favorizând astfel căderea ploilor și a celorlalte precipitațiuni atmosferice. Direc- țiunea sa este dela KN.E. Austrul, cu o iuțeală maximă de 22—25 metri pe secundă, este mai cald, el bate dela V.S.V., iar băltărețul dela S.E. In cea mai mare parte a Românii Crivățul este vântul cel mai de temut pentru masivele forestiere, de oarece provoacă multe că zături de arbori. Atari efecte pernicioase se datoresc și Austru- lui care, adeseori, dă naștere la vijelii. Constitnțiunea geologică a României. — Din punctul de vedere geologic, după studiele specialiștilor noștri, distingem trei regiuni, și anume: 1. Regiunea munților, formată dintr’o zonă discontinuă de șisturi cristaline, aflătoare în Muntenia, între apa Ialomița și Porțile de fer, iar în Moldova, în partea sa Nord-vestică de- spre Bucovina, din roce eruptive: granit, porfir, diorit etc., din conglomerate cenomaniene și din calcare jurasice (masivul Bu- cegiu și Piatra Craiului), din straturi groase de calcar cristalin (munții Cernei), din gresii-senoniene și eocenice (Munții Lotrului), din gresii carpatice eocenice din așă numitul fliș. care contribue la formațiunea munților Buzăului și marei majorități a celor din Moldova. Această regiune se mărginește pe de o parte cu frontiera Austro-Ungară, iar pe de alta cu o linie, care plecând dela Vâr- ciorova se cotește spre Baia-de-Aramă, trece pe la Tismana, Bumbeștii-de-Jii pe la Nord de Horez, Călimănești, Câmpu-Lung, Pucioasa, Câmpina, Vălenii-de-Munte, pe la Vest de Odobești, T.-Ocna, Piatra-Neamța și pe la Apus de Fălticeni. 2. Regiunea colinelor sau a dealurilor constituite în general din terenuri terțiare, bogate în argilă, marne mai mult sau mai puțin friabile, din conglomerate, gresii, sare, lignit și petrol. 3. Regiunea câmpiei sau a șesurilor care cuprinde toată terasa diluviană a Munteniei, aflătoare între Dunăre și o linie sinuoasă, care plecând dela Ostrovul mare din județul Mehedinți, apucă pe lângă Craiova, trece pe la Slatina, Ploești, Buzău, RâmnicuLSărat Focșani, ajunge în lunca Șiretului, de unde tra- versând partea meridională a Moldovei se continuă în Rusia prin Sudul Basarabiei până la Nistru etc. REVISTA PĂDURILOR 301 Terenurile din această regiune s’au format în timpul erei quaternare. Ele sunt acoperite la suprafață de un strat de pământ negru cu o adâncime ce nu trece peste un metru, asemănător cei nozemului sau ciornoziomului din Rusia, renumit prin fertili- tatea sa escepțională, mai cu seamă în restul Munteniei dela Ploești în sus în Moldova de jos și în Dobrogea, iar subsolul este format din loess, care pe unele locuri atinge o grosime de mai mulți metri, după care succede straturi alternative de nisip, petriș și argilă. Formațiunea quaternară acoperă și o mare parte din dea- lurile mărunte din Moldova, în mijlocul căreia se ridică câteva insule de terenuri terțiare. Aluviunile moderne provenite din revărsarea rîurilor cu un caracter torențial, provocând dese inundațiuni, acoperă întinderi destul de mari în România. In categoria lor intră și partea Dobrogei cunoscută sub numirea de Delta Dunărei, formată din cele 3 brațe ale sale: Sulina, Chilia și Sf. Gheorghe. Din punctul de vedere orografic, Dobrogea face parte din regiunea colinelor, formațiunea sa geologică însă este cu totul di- ferită de a celor din România de dincoace de Dunăre, prezintând multă analogie cu natura terenurilor din Crimea și Caucaz. In această provincie transdanubiană întâlnim mai toate formațiunile dela cele primare și până la cele quaternare. Șisturile cristaline provenite ca și cele din Carpați din metamorfozarea sedimentelor paleozoice, precum și rocele erup- tive cum de ex. granitul (carierele dela Măcin) porfirul dela Taița sunt bine reprezentate. In Dobrogea, gresia carpatică eocenă sau flișul nu există, în schimb însă găsim calcarurile roșii și cenușii triazice, pe cari nu le întâlnim decât în unele puncte din Moldova de Nord-Vest. Relieful solului. — Lanțul Carpaților români are forma mai mult sau mai puțin a unui arc de cerc, al cărui centru ar fi în Transilvania și a cărei convexitate este alcătuită de munții Buzăului și ai Vrancei. Porțiunea care se întinde dela frontiera Bucovinei până la apa Dâmboviței, poartă numirea de Carpații orientali, iar cea coprinsă între acest rîu și până la Porțile-de-Fer, de Carpații meridionali. Munții Moldovei sunt mai puțin înalți ca cei din Muntenia. Culmele lor sunt mai netede și mai ondulate. Coas- 302 REVISTA PĂDURILOR tele lor mai puțin prăpăstioase. Sunt mai bine îmbrăcați cu păduri. Ei nu înfățișează acel aspect sălbatec, acele piscuri înalte, golașe, acea formă impozantă, majesioasă, acel caracter emina- mente alpin ca munții Bârsei și ai Bucegiului, cari se urcă în altitudine până la 2510 m. (vârful Omului), ca Piatra Craiului, din județul Muscel (2241 m.), ca munții Făgărașului cu Negoiul din Argeș (2540 m.), ca masivul Parîngului cu piscul Mândra (2529 m.) ca munții Ezerului cu cele 2 vârfuri ale sale Ezerul și Păpușă, trecând peste 2400 m. înălțime d’asupra nivelului mărci. Ultimele grupe sunt cunoscute sub numele de Alpii Tran- silvaniei. In Moldova singurul masiv al Ceahlăului ^cu stânca Panaghia, la poalele căreia curge apa Bistrița, se ridică la alti- tudinea de 1907 rnetri. Munții Buzăului, ale căror creste sunt alcătuite din con- glomerate mai vechi ca Hișul, localizat în părțile de jos ale principalelor lor ramificațiuni, prezintă un caracter intermediar între aspectul sălbatic al Carpaților meridionali și înfățișarea monotonă a celor orientali. Din aceste șiruri de munți, a căror direcțiune este mai mult sau mai puțin paralelă cu frontiera noastră despre Tran- silvania, pornesc diverse culmi, unele principale, altele secun- dare, dând astfel naștere așa numiților munți mijlocii din cari la rândul lor pleacă nenumărate ramificațiuni din ce în ce mai mărunte până ce so sfârșesc în Muntenia, în șesul din terasa Dunăreană, iar în Moldova trecând frontiera și întinzându-se în Rusia până la mari distanțe. Dincolo de rîul Oltul, munții propriu ziși sunt despărțiți de regiunea colinelor prin așă numita depresiune subcarpatină. care se observă bine în împrejurimile localităților Tismana, Runcu, Târgu-Jiu, Bumbești, Novaci, Polovraci, Horez din jude- țele Gorj și Vâlcea. Pe când așa dar în România de dincoace de Milcov relieful terenului se aseamănă cu acel al unui amfiteatru, în Moldova dealurile mărunte, separate prin luncile Șiretului, ale Prutului, ale Trotușului, cari acoperă cea mai mare parte din suprafața sa maschează oarecum o atare înfățișare. In Dobregea, din punctul de vedere fizic, putem distinge 2 regiuni principale: a) a dealurilor mari fără ca înălțimea lor să treacă de RBVISTA PĂDURILOR WA 500 metri, pe caro lo întâlnim în partea sa do Nord-Vest mai cu seamă în preajma Măcinulni, și b) a dealurilor mărunte, cu o altitudine mai mică de 200 metri, aflătoare în partea de Sud a acestei provincii, încorporată la patria mumă în urma răsboiului independenței din 1877. Sistemul hydrograflc.—Dunărea oste marele colector al apelor co se scurg din numeroasele rîuri, cari își trag obârșia din lanțul Carpaților români, or izvorăsc din țările vecine cum esto cazul cu Prutul, care pornește din Galiția, cu Bistrița și Șiretul din Bucovina, cu Jiul din bazinul Petroșanilor, cu Oltul din Transilvania, ca să nu cităm decât pe cele mai principale. De fapt puține țări sunt inai privilegiate, din punctul de vedere al abondenței rîurilor, ca România. Unele din aceste ape sunt întrebuințate la transportul lemnelor prin plutire, cum do ex. sunt: Bistrița, Trotușul, Șiretul și Prutul în Moldova; Oltul și cu aflucntul său principal Lotrul în România de dincolo de Olt, în preajma căruia se găsesc încă inlinse și prea frumoase păduri de rășinoase. Singurul curs de apă navigabil este Dunărea, care formează limita țârei noastre despre Serbia și Bulgaria cu începere dela Vărciorova și până în dreptul Silistrei, iar de aci și până la con- fluența Prutului ea scaldă și de o parte și de alta numai pământ românesc. Dela Reni și până la Vâlcov, prin brațul său cel mai despre Nord, Dunărea desparte Dobrogea de Basarabia. După cum so știe, pentru asigurarea liberei navigațiuni pe această mare arteră do comunicațiune precum și spre a se între- prinde toate lucrările necesare pentru adâncirea și despotmolirea brațului Sulina s’a instituit, în urma tratatului dela Berlin din 1878, așă numita Comisiune Europeană Dunăreană, a cărei reșe- dință este în Galați. Dobrogea dispune de prea puține ape curgătoare și cele câteva existente, atât din punctul de vedere al debitului cât și al utilizărei lor industriale sunt de foarte mică importanță. (Va urmă). Petre Antonescu 30-1 REVISTA PĂDURILOR STAREA PĂDURILOR ÎN ITALIA1) - 11. Pădurile inalienabile ale Statului. In Italia pădurile, cari sunt proprietate a Statului, sunt îm- părțite în două părți, din care una este în dependință directă do Ministerul de Finanțe, care le administrează cu personalul său propriu și le poate aliena orcând, alta depinde do Minis- terul Agriculturei care administrează cu un personal forestier administrativ și acestea a fost declarate inalienabile, prin legea de 20 Iunie, 1871. Această lege dispune, ca pădurile declarate inalienabile să fie destinate numai culturii pădurărești și că nu pot fi nici odată defrișate și date altoi culturi; ordonă, afară de asta, că ele să fio exploatate după un plan economic propus de Inspectorul silvic și aprobat de Minister conform cu părerea Consiliului technic forestier. Scopul principal al acestei legi eră, de a scăpă de distru- gere, declarându-le inalienabile, câteva păduri reputate ca nece- sare trebuințelor Statului; apoi punându-le la dependența per- sonalului technic administrativ și făcându-le să fie cultivate după principiile moderne ale unei silvicultori raționale, tre- buiau să servească de model și colorlați proprietari. Prin legea dela 1871 fuseseră declarate inalienabile 21 pă- duri cu o suprafață totală de 30,624 ha.; în urmă, acest număr a fost modificat adăogând alte păduri și scoțând din ol altoie cari fuseseră atunci declarate inalienabile; printre acestea din urmă voiu reaminti pădurea Montello cu 5936 ha., caro acum se poate consideră ca aproape cu totul distrusă și destinată, prin sistema colonizărei, altor culturi. Ultima statistică, publicată la 1892 și care corespunde puțin încă cu starea actuală, arată, afară de Montello, ca inalienabile următoarele 18 păduri : 1) Vezi Revista Ridurilor din August — Septembrie, 1907. REVISTA PĂDURILOR 305 Nnminil NUMELE PÂDUREI Anal Inear* nu f'M d^Urat* la.ll.ntVH» SUPRAFAȚA TOTAL Ha. jAduroană lin. cultivau Ha. livede și pArunc Ha. mculUvaU Ha. 1 Ssmadida (Bdinno) 1871 461.9800 — 1,127.3050 1,589.2850 2 Cznsigllo (Trtvlsr. Udlne) . . » 5,416.3923 — 1,037.9793 — 6,454.3716 3 Fntua (MattonD > 185.6800 — 30.0200 12.2570 227.9570 4 BoscelnLj» (Firea») .... » 2,944.4760 7.0000 566.2783 8,517./543 5 VaUcmbrosa .... > 1,146.0800 - 7.5000 — 1,453.5800 6 Cimaldolt (Arau) » 1,342.7939 39.6900 59.6200 1,442.1039 7 FoIltUa (Grossdo, Pisa/ . . > 9,881.3751 1,302.5576 71.1300 42 6573 11,297.7200 8 CiCibona i Genova) Tabornc (Reatvenlo) > 243.7802 1.0637 — — 244.8439 9 » 531.2900 - - 109.1098 82.4500 640.3998 10 Gallipoli-Gceaalo (Poleaiai.. > 2,780.3500 334.5835 913.4165 4,110.8000 11 Rom iPzlmnc) » 1,948.1300 39.0000 105.0000 2,092.1300 12 Sila (Csseaza) 2,891.5000 - 358.5000 3,250.0000 18 Baiu (Sassan) 1886 1,333.3180 450.1820 22.5000 1,606.0000 14 Aida (sassan) » 904.6755 0.0800 173.9200 1,078.6755 15 Bono ^2D) » 1,373.9191 0.0800 25.9450 — 1,399.9441 16 Battlda (Samsari) » 535.7906 — 19.3750 — 555,1656 17 Untra-laudeu .le . » 1,891.50 0 111.4640 — 2,002.9690 18 Selltfraieill (CagMan).... > G.HU.OOOO 3.000.000 — — 9,1-13.0000 42,056.0357 4,756.8288 2,808.1578 i 2,485.6774 52,196.6997 1 Suprafața păduroasă este astfel repartizată: Brazi Pini și Melez Stejarii Fagul Castanul . . Pădure amestecată Ha. . . Codru Crâng Total 2,851 3523 2,837.8805 5,00 .9626 5,447.22OO 414.6949 13,217.2792 1,036.10'0 1,544.6649 132.2200 9.540.6613 2,851.3523 2,837.8805 6,040.0626 6,991.8849 676.9149 22,758.9405 29,802.3895 12,253.6462 42,056.0357 Avem deci următoarele raporturi centezimale: După regim. După specii lemnoase /codru . . . 70,86 din întreaga supraf. pădur. (crâng.........29,14 » » » brazi . • • 6,78 » » » pini și melez . 6,75 » • > stejar .... 14,86 » * * fag............16,62 » ■ » castan .... 1,37 » • * păduri amestec. 54,12 » » » Pentru a puteă aprcciă avantajele ce au derivat pentru sus numitele păduri dela trecerea lor sub Administrația fores- tieră, ar trebui să comparăm starea de atunci cu cea actuală; dar, pe lăngă că nu ar fi cu putință in limitele înguste ale ace- 306 RRVISTA PĂDURILOR stei monografii, apoi lipsește și unul din cei doi termeni de com- parație, adică starea, în care se găseau aceste păduri la 1871. Vom puteă totuși să no facem o idee din următoarele cuvinte, pe cari le iau din darea de seamă dela 1880: «Nu mai vorbim «de părăsirea caselor anexate pădurilor, nici do reaua stare sau «de lipsa drumurilor necesare pent ru transportul lemnelor; acestea «sunt inconveniente cari dispar față cu dezordinea și cu nepă- «sarea care, într’o lungă seric dc ani s’au arătat față de unele «păduri, dezordine și nepăsare ce nu puteau, încetă, ci din «contra creșteau, când vechii proprietari văzură apropiată ziua «când lucrurile administrate de ei să fie trecute în mâinele al- «tora. De aici tăorile exagerate trecând cu mult peste posibi- «litatea pădurei, do aici tăerile de întrerupere a conzistonței «lor, deschizând drumuri largi vântului, compromitcau existența «întregei păduri; de aci vătămările ce aduseră tinerei genera- «țiuni trunchiurile părăsite, de aci numeroase goluri so mani- « fes tară în codrii noștri cari nu mai sunt respectate de erbivo- «rele rătăcitoare». Această scurtă dar complectă descriere a părăsirei în caro se află atunci cea mai maro din pădurile inalienabile conține în același timp programul lucrărilor mai urgente ce trebuii să le execute Administrația silvică pentru a obține o oarecare înbu- nătățire, care să permită apoi studiul și aplicațiunea regulelor din planurile economice prescrise do lege. Lucrările de efectuat erau: 1. Dupe ce se ridicase cu mare precizie planul fiecărei păduri, să so rectifice hotarele lor schimbate prin uzurpațiuni noi și vechi și stabilind petrele de hotare; • 2. Să-și facă un criteriu de sarcinele existente în fiecare pădure în particular, cari sunt servituțile de pășunat, de uti- lizarea lemnelor, arendașii și altoie, pentru a recunoaște cari din aceste sarcini sunt legitime, cari nu; 3. Să ordoneze planuri provizorii de administrație silvică pentru a curățl pădurile de arborii căzuți de bătrânețe și de lemnul părăsit, a converti pădurile tratate în crâng în păduri de codru, prin ajutorul însămânțărei naturale cu lăsare de re- zerve și semincori. 4. Să sc restrângă gradat suprafața terenurilor date pășu- natului și culturoi agricole; 5. Să constitue depozitele do semințe necesare repopulă- rilor succesive; REVISTA PĂDURILOR 307 6. Să restaureze casele de administrație și de pază, apoi drumurile, și să se facă studii pentru construcțiunea de noi case și noi drumuri, acolo unde sunt necesare în interesele eco- nomiei silvice; 7. Să se prepare elementele necesare acolo unde pădurile erau pănă atunci susceptibile, pentru a stabili planurile de ame- najament și taxațiunea după o normă stabilă pentru utilizarea pădurilor însăși. Să vedem acum pe scurt cum Administrațiunea silvică a corespuns acestui prim stadiu, care se poate zice preparatorii!, al gestiunei sale. 1. Operațiuni topografice. — In anul trecerei pădurilor declarate inalienabile la Administrațiunea silvică, pentru unele din ele (Provinciile Meridionale și Sicilia) hărțile existente erau cu totul imposibil de utilizat, pentrucă erau niște schițe diforme sau niște simple hârtii demonstrative absolut insuficiente pentru a cunoaște suprafața exactă a terenurilor reprezentate de ele, și pentru a-le recunoaște sau — la nevoe — ale retifică hotarele. Pentru aceasta eră deci necesară facerea de noi hărți, după ce sc făcuseră ridicările topografice. Dar chiar pentru acele păduri (ca cele din Toscana și Veneto) pentru cari existau hărți și planuri mai exacte, provenind din cadastru, s’a recunoscut totuși necesitatea de a le verifică și rectifică, în sensul ca, pe de o parte, nu totdeauna tot terenul coprins într’un plan fusese cedat de Domeniu, și pe de altă parte, s’a născut nevoia de a adaogă, pentru a aveă un complex mai unit și mai regulat, terenurile goale cari la început fuseseră excluse. Așă, de exemplu, supra- fața pădurei Camaldoli se găsi prin acest mod redusă dela 5000 la 1442 ha, pe câtă vreme din contră acea dela Vallombrosa dela 1212 trecă la 1453 ha. Aceste lucrări de măsurări și rectificări a suprafețelor, exe- cutate pe deplin de ofițerii forestieri, se poate consideră acum ca și îndeplinite, și rămân numai, de rezolvit, câtevă chestiuni dc contestații de proprietate înainte de a procede la hotărnicirea definitivă a pădurilor domeniale cu semne de peatră. 2. Drepturile de uz. — Nici o proprietate poate, nu este așă de grevată de așă multe și variate drepturi de uz ca cea forestieră, deci nu puteau să fie de loc scutite nici pădurile Statului, cari chiar din diferite motive, erau mai grevate decât altele. Administrațiunea, care aveă însărcinarea de a le mai 308 REVISTA PĂDURILOR îmbunătăți și a Ic reduce la starea normală, nu puteă de sigur să tolereze mai mult asemenea servituți, cari sunt în paguba pădurilor și un grav obstaco Ipentru sistematizarea lor regulată, de acea s’a propus și s’a aprobat prin legea dela 1 Noemvrie 1875 care dă putere Administrațiunei de a le liberă de ele, sau, pe cale excepțională, când e vorba de servituți colective indis- pensabile subsistenței unei populațiuni, să le reguleze exercițiul. Acum, din relațiunea oficială prezintată Camerei la 1880. rezultă că drepturile de uz fură închiriate în aproape toate pă- durile inalienabile, unele din ele legal constituite, altele exercitate în mod abuziv; din aceași reiațiune rezultă apoi că puține din ele putură să fie liberate, deci pentru cea mai mare parte lucrul este încă foarte departe de soluțiune, atât dc multe și de grave sunt dificultățile întâlnite, atât dc multe și exagerate erau pretențiile înfățișate ale uzuarilor. 3. Planuri economice. — Când pădurile trecură la Admi- nistrațiunea forestieră foarte puține erau acelea cari sc aflau în astfel de condițiuni să poită fi studiate și să ii se aplice imediat un plan regulat economic. Astfel pentru pădurea do brazi dela Vallombrosa primul plan a putut fi făcut până la 1875, apoi urmară la 1885 și 1895 revizuirile periodice; ase- menea pentru pădurile Somadida, Fontana, Ficuzza și în pădurea de brazi dela Boscolungo, exploatările anuale sunt regulate dc planuri speciale. Pentru toate celelalte din cauza relei stări în cari se găseau, Administrația trebui să sc mul urnească de a face planuri provizorii, mai mult de administrație pădurească decât adevărate și regulate exploatări, atât pentru a le curățl de arborii vechi și deperisanți și să deă celor viguroși o mai re- gulată distribuțiune procurând în acelaș timp și îngrijind dc a dă impuls și de a favorizâ reproducerea pădurei prin însămân- țarc naturală. Deși sistema tăerilor rase trebui să fie prefarată tăerilor succesive, totuși numai în pădurea de brazi dela Vallombrosa și la Somadida și mai târziu în acelea dela Camaldoli și Bos- colungo se pută aplică în întregime sau parțial tăerea rasă. Eră apoi foarte greu, că în astfel de condițiuni nu puteă nimeni să sc gândească la o adevărată și proprie rotațiune a tăerilor, însă acestea trebuiau mai ales să se reguleze după starea vegetativă a plantelor și după cererile comerțului. Cât despre crânguri se înțepă transformarea lor în cod u. REVISTA PACURILOR 309 fie rezervând la fiecare tăere cei mai frumoși seminceri în pro- porție cam de 250—300 la ectar, fie suspendând cu totul tâerile periodice. Dacă cu toate astea suprafața crângurilor măsoară actualmente încă 12,254 ha. sau 25,14% din întreaga suprafață păduroasă, aceasta depinde de mai multe motive. înainte de toate aceste transformări sunt operațiuni cari nu se pot face în câțivă ani, ci trebuesc să fie încete și gradate, pentru a nu aduce* grave perturbațiuni în condițiunile de vânzare și consum. In al doilea loc șease păduri importante măsurând peste tot cam 12.000 ha, fiind trecute Administrațiunii tocmai la 1886 pentru ele conversiunea în codru nici nu s’a putut încă începe. In fino e de observat că, dacă în majoritatea cazurilor, fiind vorba de pădurile Statului, trebue să dăm preferință codrului, în cazuri speciale însă chiar și forma de crâng prezintă avan- tagiile sale și poate fi conservată cu multă utilitate bănească, fiind foarte rentabile, cu atât mai mult cu cât acum nu se mai face acel mare consum de leșine de dimensiuni mari ca la 1871 și din care producțiuno s’a inspirat legea. 4. împăduriri. Pe când prin tăerilo de curățire, se în- grijea a se tăiă din păduri indivizii lemnoși cari cădeau, cu creștere mică sau nulă și să se obțină reproducerea pădurei. trebuia să se mai gândească afară de asta și să completeze go- lurile vaste pe cari reaua cârmuire, pășunatul, incendiile, para- ziții le lăsaseră și a căror Însămânțate naturală nu eră posibilă, precum și să restitue, după textul legei, cultivărei pădurărești acele terenuri, cari fiind odată împădurite, trecuseră apoi din mână în mână; sau prin abuz, sau prin concesiune timporară a proprietarilor fuseseră transformate în câmpii și pășune. Ase- menea operațiuni nu se puteau face totuși în câțiva ani, fie pentrucă trebuiă înainte de toate să îngrijască locul necesar plantând esențe forestiere, precum și de a nu turbură vechile obiceiuri și condițiuni economice cu suprimarea bruscă a pă- șunatului și a culturei agricole. Dar unde lucrul nu prezintă obstacole, se începti numai de cât la împădurire semănând și plantând. Astfel la Vallombrosa care, ca reședință a Institutului Regal Forestier, trecuse la Ministerul Agriculturci dela 1869, asemenea lucrări se putură începe din chiar acelaș an, trans. formând în frumoase și mândre păduri de brazi, pin și fag vechile moșii dela Șambuco, Metato Casetta și Antilago și vastele pășuni dela Secchieta și Consuma împădurind mai mult de 200 21 310 REVISTA PĂDURILOR ha, în câțiva ani. Ceace s’a făcut la Vallombrosa s’a repetat la Camaldoli, la Boscolungo la Ficuzza, la Cansiglio și apoi în toate celelalte păduri domcniale. Suprafața care prin acest mod fu- sese restituită cultivărei pădurilor eră la 1892 (după ultima pu- blicațiune oficială), de 4976 ha. și acea a pepinierilor (la 1898) aproape 53 ha. capabile a furnizâ anual cam 6 milioane de pueți, dintre cari, după cum am văzut; o bună parte din ei pută să fio acum distribuite gratis particularilor. 5. Case, drumuri, opusturi. — Abiă se făcuse secularizarea pădurilor și Administrațiunea forestieră trebui să se preocupe serios de restaurarea urgentă reclamată de cea mai mare parte din construcțiuni și drumuri, și să studieze în acelaș timp con- strucțiunca altor case și altor drumuri, devenite necesarii acestea din trebuința unei supravegheri mai active, și din absoluta lor insuficiență, aceasta fiind cauza principală că venitul unor păduri inalienabile este foarte mic sau nul, sau chiar negativ; e de ajuns să spunem că, din cauza lipsei mijloacelor de transport, laricele, care la Taranto se plătește 40 sau 50 lei metrul cub, la Sila putrezește pe loc saa se vinde cu 3 lei, și încă este singurul individ cel mai frumos. Neputând totuși, din caaza scurtimei spațiului, a enumeră aici toate restaurările, transformările și noile construcțiuni de case, drumuri, opusturi, etc.. executate de Administrația fores- tieră, cu ajutorul ofițerilor săi silvici, și voind să dau mai bine o idee de activitatea sa și sib acest raport, voiu transcrie aci sumele distribuite și cheltuelile pentru sus numitele titluri până la 1892: întreținere ți Conitructiuni re»taur&n noi ToUl Dela 1871 la 1879 ............ 123,608 351,603 475,211 » 1880 • 1885 ................ 128,484 258,718 382,202 . 1886 » 1892 ................ 188,055__ 219,405 407,460 440,147 824,726 1,264,873 sau peste tot 1.264.873 la o cheltuială totală de 9.457.241 lei, ceeace face 13,37%. 6. Produse și cheltueli. — Ca o completare a scurtelor schițe precedente, cred că e util de a face să urmeze câteva date relative la venitul adus de pădurile inalienabile din anu- în cari au fost puse sub dependența Administrațiunei Regale forestiere până la sfârșitul lai Iunie 1892: REVISTA PĂDURILOR 311 Anii A - s 2 2 & -3 £ 1 Venituri Cheltueli Doblnz. ?i amortizarea cheltuelilor •xtraordin. Suma cheltueli- lor Ordinare Extra- ordinare 1871 până la fin. 1879 87,187 4,250,549 2,684,703 962,835 48,144 2,732,847 1880 la Iunie 1885 . . 36,305 3,129,222 2,124,958 471,332 23,567 2,148,525 1885 (Iul.) la Iun. 1892 47,856 4,363,414 2,697,325 516,089 25,804 2,723,129 In calculul venitului net este de trebuință ca să conside- răm, că cheltuelile extraordinare, fiind pentru cea mai mare parte întrebuințate în noi cultivațiuni, în restaurări și construc. țiuni noi de drumuri, case, etc., sau în înzestrarea lor cu mobile, instrumente, etc., nu trebue considerată ca o adevărată cheltu- ială anuală, ci ca o adăogare de capitaluri în profitul valorei pădurești, de acea nu trebue să se scadă totul din venit pentru a aveă venitul net, dar trebue numai să mai punem în contul cheltuelilor anuale dobânzile și, cel mult, o cotă de amortizare- Fiind vorba de capitalul pădurăresc, care după cum se știe fructifică cu o modestă dobândă, și dau produse cu o durată foarte lungă, pentru care în cheltuelile ordinare este dejă socotită cheltuiala de întreținere, nu va fi prea puțin dacă din dobânzi și cotă de amortizare am luă 5°/a Astfel se obțin sumele indicate în ultimile două coloane ale prospectului precedent și următor: Anii Venitul net periodic anual la ectar 1871-79 1,517,702 189,713 5.10 1880-85 980,697 178,309 4.91 1886- 92 1,640,285 234,326 4.90 Micșorarea de venit care ar părea că există dela un period la altul nu e de cât aparentă. In adevăr mai este de notat că printre suprafețele păduroase indicate in penultimul tablou sunt cuprinse pe lângă altele și terenurile de cultură nouă cari fiind împădurite figurează în numitul tablou, însă ele trebucsc excluse din calculul venitului pentrucă, nedând încă nici un venit, pro- cură în schimb foarte multe cheltueli. Asemenea suprafață eră dc 3453 ha. pânăla 1885 și de 4970 pânăla 1892. Scâzându-le din suprafața totală, rămâne ca 312 REVISTA PĂDURILOR bază pentru calculul venitului, 32,852 ha. pentru periodul II și 42,880 pentru al III-lea, cărora corespunde venituri nete de 5,4$ lei și 5,46 lei, Venitul totuși a mers crescând cu cevâ dela un period la altul și aceasta cu toate că, pe de o parte, prețul lemnului a mers destul de bine scăzând prin concurența externă și cererea mai mică, și pe de altă parte a mers gradat isprăvindu-se pre- viziunea de asortimente mai vechi și mai bine plătite pe cari le aveam la început; Încă e de notat că în urma transformatei crângurilor în codrii, utilizările anuale pentru multe din ele au mers aproape încetând. Fără îndoială venitul sus numit nu e mare lucru și suntem încă foarte departe de vremea când pădurile ordonate și bine cultivate pot dă adevăratul venit al lor și cari în mod efectiv dau câtevă din însăși pădurile domeniale care la timpul trecerei sub Administrațiuno se găseau în condițiuni mai bune decât celelalte; după cum o probează următoarele cifre, pentru periodul dela Iulie 1885 până la Iunie 1892, în care din suprafața pădu- roasă nu s’a sustras de loc acea a noilor cultivațiuni. Păduri Suprafața paduroasâ Venit Cheltueli ord nare și dobânda 57, d n cheltui), extraordio. \\e nitul net periodic anual la ha. Gallipoli . . . 2,780 317,175 157,493 159,682 22,812 8,2 Cadibona. 244 48398 32,918 15,380 2,197 9,0 Vallombrosa . . . 1,446 379322 257,537 121,785 17,398 12.0 Bottida .... 536 57,670 11,539 46,131 6,590 12,3 Bultei . • • 1,133 291322 66,039 225,183 32,169 28,4 Fontana . . • 186 82,867 86,661 46,206 6,601 35,5 Somadida .... 462 192387 18,709 173,678 24,811 53,7 Să dăm pentru comparație venitul anual al pădurilor în câtevă State străine, unde cultura silvică a progresat foarte mult și vânzarea lemnelor este foarte mult facilitată de nume- roase și comode mijloace de transport și de mai bune condițiuni orografice ale însuși pădurilor, situate cea mai mare parte la câmpie, dar mai ales unde impozitele sunt mult mai mici ca la noi *). 1) Lovey, Handbuch der Forttwusenachaft, 1888, I, I, pag. 91. REVISTA PĂDURILOR 313 Prusia dela 1850 la 1881 dc Lei 6,25 la 13,75 Bavaria • • » » » 12,50 • 31,25 WOrttemberg . . » » » 15,00 > 52,50 Baden . . » > * 16,25 • 45,00 Saxonia .... » > > 22,50 » 63,75 Hessa » » • 13,75 * 35,00 Braunschweig • • » » • 12,50 » 26,25 Alsacia-Lorena . . dela 1872 la 1881 > 21,25 » 30,00 Dacă ținem socoteală că periodul trecut până acum a fost un period de preparațiune și de mari cheltueli, de al cărui fruct ne vom bucură în viitor; că asemenea period pentru unele pă- duri nici nu a început încă și că pentru celelalte (acelea decla- rate inalienabile la 1886), abiă s’a început, Administrați unea poate să fie satisfăcută de murea sa și țara veselă de a fi încredințat în măinile sale și a fi salvat din ruină puținele res- turi din vechiul și vestitul nostru patrimoniu pădurăresc. Astfel fură puse sub dependența sa pădurile particulare și mai ales acele comunale a căror conservare este de utilitate publică, după cum se practică în aproape toate celelalte State moderne, nu mai puțin liberale și geloase păzitoare a dreptului sfânt de proprietate.! Vallombrosa, Mai 1900. Prof. V. Perona. -«o-------------- NECESITATEA EXPLOATĂRII IN REGIE A PĂDURILOR SITUATE IN REGIUNEA MUNTOASA Influen(a pădurilor de munte asupra regimului apelor, asupra prăvăiirei straielor superficiale ale terenului și asupra formărei torenților este un fapt, ce nu se poate contesta. In exploatarea lor trebue să fim deci cu foarte mare luare aminte, pentru ca să nu fim expuși vreunuia din peri- colele menționate mai sus. Din nenorocire însă, tocmai acest fel de păduri sunt ex- ploatate în modul cel mai neglijent. Sistemul nenorocit de a dâ pădurile în antrepriză, dacă pentru pădurile de câmp este dăunător ; pentru cele de munte practicarea lui constitue o adevărată crimă silvică, căci de obiceiu antreprenorii fiind persoane cu totul lipsite de cuno- șlinți forestiere, chiar dacă ar avea bunăvoință — ceeace nu 314 REVISTA PĂDURILOR e de crezut — tot nu ar putea face nimic in interesul menți* nerei și prosperărei pădurei. Ohiecțiunea, că prin contract ii putem obligă a se con- forma prescripțiunilor științei, este neîntemeiată, căci succin- tele condițiuni ale unui contract, nu pot coprinde toate regulele, ce trebuesc observate, cu ocaziunea exploatărei pădurilor dc munte, de oarece acestea nu sunt absolute și fixe, ci varia- bile : după natura solului, după esență, după expozițiune, după declivilate, etc. Pădurile de munte trebuesc înconjurate de atâtea variate și minuțioase îngrijiri, încât numai ochiul unui specialist cu multă practică și dotat cu mult spirit de descernământ le poate observa. Cu ocaziunea unei excursiuni, ce am făcut în vara anului curent, am avut neplăcerea să constat că se comit unele gre- șeli chiar în păduri conduse de specialiști. Am văzul porțiuni de pădure situate pe terenuri cu pante repezi, exploatate așă după cum recomandă știința, adică apli- cându-se grădinăritul. Cu toate acestea, după trecere de câtva timp numai, nici un arbore nu a mai rămas în picioare; s’ar putea zice că s’a practicat o adevărată tăere rasă. Din această cauză proprietarul respectiv a avut de suferit mari pagube materiale, căci în iarna anului trecut, căzând zăpadă în can- titate extraordinar de mare, aceasta prin acțiunea căldurei din primăvară s’a topit la suprafață. Apa rezultată din topire fiind mai grea a căzut la fund și subminând baza zăpezei a produs prăbușirea ei în fundul văii și a distrus cu desăvârșire jilipul, ce se găsea instalat acolo. Greșala, ce s’a făcut a consistat în faptul, că s'a aplicat pur și simplu teoria generală, fără a se studia circum- stanțele speciale, în care sc găsea porțiunea de pădure In chestiune. Nu s’a avut in vedere că ea eră constituită aproape exclusiv din Molid, esență cu înrădăcinare superficială și cu ocaziunea exploatărei s’a extras prea mulți arbori din acela$ loc, s’a făcut goluri în masiv și ca consecința s’a produs do- bori rea arborilor rămași în picioare. Dacă s’ar fi procedat mai cu prudență, extrăgându-se arborii la oarecare distanță unul de altul și nici odată mai mult ca doui din acelaș loc; dacă s’ar fi lăsat lulpinelc mai înalte, în fine dacă nu s’ar li extras fagii, pentru a-i între» buințâ la construcțiunea jilipului, nu s’ar fi întâmplat dezastrul REVISTA PĂDURILOR 315 menționat, care în definitiv e fârâ importanță față cu pericolul ce prezintă desgolirea solului pe pante repezi. Am mai observat la aceiaș pădure, care este constituită eminamente din molid, că se declarase o luptă înverșunată contra fagului, ce s’a instalat pe ici pe colo izolat sau în grupuri; ciungirea lui pe toată linia eră cuvântul de ordine. M’a surprins această tendință, pentru că pădurile curate de molid, dacă sunt foarte frumoase ca aspect, dacă încântă ochiul și delectează privirea; din punct de vedere pur silvic, ele nu sunt de loc recomandabile, știut fiind că aceste păduri suferă dese răsturnări din partea vântului și mari devastațiuni din partea insectelor. Apariția și invaziunea Boslrichizilor în pădurea mențio- nată în primăvara anului curent, ne probează până la evidență veracitatea celor spuse mai sus. Și pentru prevenirea acestor deteriorări nu e alt mijloc decât de a transformă masivele pure de Molid în masive ames- tecate cu Brad, Fag, Paltin, etc., căci In atare caz, esențele cu înrădăcinare superficială ca Molidul, găsesc adăpostul din partea celor cu rădăcini profunde ca Bradul și Fagul. Din cele expuse se poate vedeă câte greșeli se comit In uncie împrejurări chiar de către specialiști. Ce ne putem aș- teptă dar dela un antreprenor? Fie el chiar supraveghiat de silvicultor, cum se practică de obicei atât la Stat, cât și la particulari. Torenții, cari transportând cantități mari de petriș și de- punându-le pc terenuri cultivabile, reduce in mod simțitor suprafața productivă a solului, cari in furia lor nu cruță nimic: șoselele, căi ferate, poduri, locuințe și nu arare ori provoacă chiar victime omenești; in fine inundațiile, de care aproape periodic suferă România, nu sunt decât rezultatul tăerci ne- chibzuite a pădurilor in regiunea, in care se impunea. Singurul mijloc preventiv, pentru înlăturarea pericolului rezultat din exploatări iraționale, cel puțin pentru viitor, este exploatarea în regie și numai dc către specialiști a tuturor pădurilor dc munte, a celor situate in regiunea colinelor înalte și a celor din regiunea de șes, situată pe soluri mobile prin natura lor, pe terenuri nisipoase. Gh. Teodorescu. Si!» eultor la Domeniu Coroanei Dorea. 316 REVISTA PĂDURILOR COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Un mic joc forestier. din «Buletin trimestriel dc la Soci^l6 forestiere dc Franche Compld ct Belfort» No. 2, 1907. In timpul lunilor lungi de iarnă, când zăpada, acoperind Car- pații, face pădurile cu totul inaccesibile, forestierii fanatici sunt nevoiți să discute asupra formei ideale a grădinăritului normal, împrejurul focului dc pe vatră. M’am gândit că ar fi interesant să dau acestor discuțiuni abstracte un obiect concret, constituind pe o placă diferitele tipuri de populamente. Iată cc mi-am închipuit, pentru a dă un corp acestei idei. Un pătrat de plută de laturea 0m,50 ar reprezentâ un hectar pe scara J acesta ar fi solul pădurei noastre; aici am înfige, pentru a reprezentâ arborii, tulpini de oțel ascuțite și acoperite de câte un con de carton verde, care dă o iluzie suficientă. Scara ar fi de altfel riguros observată, înălțimile ar fi deduse din analizele tulpinilor, ramurile ar fi presupuse că ocupă a 3-a parte din înăl- țimea trunchiului și s’ar admite că diametrul coronamentului este de 12 ori mai mare ca acela al tulpinei. Astfel arborele dc 0m,G0 grosime și 30m înălțime ar figura sub dimensiunile: Diametrul tulpinei 0m,003 Diametrul coronamentului 0m,036 înălțimea arborelui 0m,15 Arborele de 0m,20 grosime va fi reprezentat prinlr’un ac de 0m,001 diametru și de 0m,06 înălțime. Acestea sunt dimensiuni foarte ușor de mânuit și cuprind în total un spațiu relativ restrâns. Dacă cinevă ar avei o colccțiune suficientă de diverse cate- gorii, variind din 5 în 5 centimetri, între 0m,20 și 0ra,G0 (de 9 ca- tegorii) i-ar fi ușor să reprezinte toate tipurile de populamente. dela părișul înalt până la codru' bătrân, fără a uită că masivul e grădinărit sau boschetele cu amenajamente bavareze. In scara adoptată, un arbore ar fi reprezentat prinlr’un pătrat de laturea 0m,05 și ai puteă să-ți dai seama de numărul arborilor pe hectar. REVISTA PĂDURILOR 317 După ce am înțepa la Întâmplare, pe placa noastră de plută, 400 tulpini de toate dimensiunile, am constitui un codru mai mult sau mai puțin grădinărit, în care am puteă gustă din plăcerea unui marcaj, fără a părăsi vatra, lucru ce are farmecul lui când crivățul urlă afară. Dacă am vreâ să avem un tablou mai complect, am puteă reprezenta desișurile prin firișoare de mușchiu și am distinge arborii vătămați printr'un Înveliș de hârtie colorată. S’ar realiză astfel o imagine destul de apropiată de realitate, care ți-ar permite să discuți până la urmă asupra momentului ce ar fi să scoți cutare sau cutare arbore. Obligațiunea de a-ți justifică alegerea și de a nu dâ un arbore la tăere decât după un examen serios, constitue un excelent exer- cițiu, și practicându-1 Iți dai socoteala din ce In ce mai bine că tăerea unei păduri nu este pur și simplu o operațiune care constă în a doborâ arborii așă cum o cioară doboară nucile. Ar puteă spune Insă, unii oameni scrupuloși, că coronamen- tele arborilor nu-s conice, că înălțimele nu-s totdeauna proporțio- nale cu diametrele și că pădurea noastră, In odae, se depărtează prea mult de natură. Acestora le spun numai acest lucru: un ofi- țer dela școala de războiu, care se joacă cu soldații de plumb pe o hartă de stat major nu e și mai depărtat încă de condițiile unei lupte adevărate? Și cu toate acestea e lucru recunoscut că acest joc își are utilitatea lui la formarea viitorilor strategi. Militarii au jocul lor, Comunelor și stabilimentelor publice 38000 > > particularilor Total 213,577 sau 36°/0 din suprafața departamentului în chestiune, ceeace revine la 49 arii pentru un locuitor. Speciile ce Ic populează sunt ui mătoarclc : Fagul ocupând........................................60,000 hectare Bradul > 59,000 * Gorunul și ștejarul pcdunculat................... 45,000 » Carpenul.............................................18,000 » Pinul silvestru ... 16,000 » Molidul .... ................ 11,000 » Diverse frasin, arțar, plop tremurător, mestea- I căn, fructiferi, pinul lordului Weymuth 4,577 » Total 213,577 * Volumul arborilor doborâți dc vânturi în 1906 a fost de 64,952 m. c. producând un venit dc 1,269.380 lei. Exploatările regulate din pădurile Statului, ale comunelor și stabilimentelor publice, supuse regimului silvic, au produs 659,450 m. c. în valoare de 9,096,017 lei. Se notează că aici se înțelege, ca unitate dc volum, metrul cub fixat de amenajament, în care intră lemnul provenit din trunchiuri, crăcile și ramurile arborilor. Producția medie obținută la hectar a fost, așă dar, de 3mc,75O, iar venitul de 55,95 lei. Prețul de vânzare al lemnelor în 1906, față cu 1905, a fost cu 13% mai mare în regiunea de munte (17.74 lei), unde predomină reșinoasele, și de 30 0 la câmpie, unde se găsesc numai foioasele (11,96 lei m. c.) Metrul cub lemn de lucru (brad rotund) s’a vândut, loco în pădure, cu 30 lei. ♦ * * RF.VlSTA PĂDURILOR 31^ Convențiunea comerciala cu Franța In vederea convențiunei comerciale Franco-Română publicată în Monitorul Oficial din 19 Iulie (1 August) 1907, care convcnțiune a intrat în vigoare după 10 zile dela data ratificărei sale, care a avut loc la Paris pe ziua dc 10/23 Iulie 1907, pentru următoarele materiale lemnoase sc va plăti, la importarea lor în Franța, aceste taxe: Art. 128 ex Lemne comune: Lemne despicate sau tăiate cu ferestrăul, în gro- sime dc 8omm și mai mult (a)..................i leu Lemne despicate sau tăiate cu ferestrăul, în gro- sime mai mică dc 8o’am dar maimarede 35mm (a) 1.25 Lemne tăiate cu ferestrăul, în grosime de 35rom' și mai puțin (a)..................................175 ♦ * * Societatea anonimă, forestieră, mai înainte Goetz et C-nie Exercițiul anului financiar al socictăței anonime forestiere, mar înainte C. și P. Goetz et C-nie, se sfârșește în ziua de 30 Aprilie. In anul financiar 1906 s‘a distribuit acționarilor un dividend de 45 lei de acțiune sau 9%. pe când în 1905 numai 40 lei, ceea ce revine la un procent de 8°/0. * » ♦ Japonia ca concurentă pe piețele comerciale ale Europei In săptămânile trecute a sosit la Antwerpcn al 3-lea transport cu lemne de ștejar ferestruit din Japonia. Debitul lor în scânduri este bine făcut și deși materialul lemnos nu este destul de uscat» totuș un lucru este sigur și anume că pe lângă diferite lemne tari, provenind din Australia, va trebui să se compteze, de aci înainte, cu concurența lemnului de stejar din Japonia pe principalele piețe comerciale ale Europei. Situațiunea generală a piețelor în chestiune este favorabilă pentru încercările făcute de către exportatorii japonezi. In adevăr, în ultimii 2 ani, prețul lemnului rotund s'a urcat cam cu 70—80%, iar al celor fasonate cu 30—40%. Este prin urmare posibil, mai cu scamă având în vedere efti- nătatea transportului pe apă, ca importul lemnului de stejar dinja- 320 REVISTA PĂDURILOR ponia să fie rentabil, dacă se dovedește — și aceasta este prima condițiune — că calitatea lemnelor ește bună. Ne aducem aminte, ce i drept, că, acum vreo io ani, când prețul lemnului de pin silvestru se urcase în mod extraordinar, s'a adus în târgurile europene pinul american (Pitchpin), care din cauza eftinătăței navlului costa mai puțin ca cel d’întâiu. Această concurență nu se putu susține cu toate acestea mult timp, de oarece în curând se dovedi că calitatea sa este mai puțin bună ca a pinului silvestru de proveniență rusească. Prea marea cerere a lemnului de stejar a fost deasemenea cauza că, la ultimele licitațiuni, în Comitatul așa numitei granițe militare pentru exploatarea pădurilor de stejar din Ungaria, s'a plătit prețuri exorbitante. O altă consecință a fost că, în loc de traverse de stejar, a început să se întrebuințeze, din ce în ce mai mult, lemnul de fag impregnat cu substanțe antiseptice. Dacă aceste din urmă încercări vor da și dc aci înainte re- zultate bune, se va obține prețuri bune și pentru lemnul de fag care, mai până deunăzi crâ considerat ca o esență secundară cu o mică valoare comercială. * ♦ * Măsuri pentru înlesnirea transportului lemnelor. Spre a înlesni transportul lemnelor, direcția C. F. R. a des- ființat taxa dc 5 lei de vagon, numită taxă de joncțiune, între gara de Nord și gara dela Obor. _ ♦ • * Fabricele de cherestea în Austria In Austria, după Anuarul statistic, referitor la anul 1905, pu- blicat de Ministerul dc Agricultu-ă respectiv, se află 750 fabrici de cherestea, având ca motor aburul și U.175 fcrestrac cu apă. * ♦ * 0 academie forestieră în Englitera. Guvernul englez a hotărît a cumpăra în comitatul Argyll, o proprietate, având o suprafață de 12.530 acre, spre a o transforma intr'o pădure a Statului și a institui acolo o academie forestieră REVISTA PĂDURILOR 321 Eftinirea transportului lemnelor pe C. F. R. Consiliul superior al comerțului, a aprobat micșorarea taxelor de transport pe C. F. R. pentru lemnele dc lucru, cari trec in tranzit pentru export, pe liniile spre Galați, Brăila și Constanța. * * * Prețul lemnului de frasin creț la Viena Lemnul de paltin creț, dacă este alb, frumos și de dimensiuni mari, se poale vinde la Viena, până la 125 lei m. c. și chiar mai mult. Se recomandă însă a sc lăsa în stare rotundă, în trunchiuri dc cel puțin 4 metri lungime. * « ♦ Transportul rămășițelor de lemne Direcțiunea generală a drumurilor dc fier, a luat următoarele măsuri: «) Rămășițele de cherestea, dc orce soiu de lemne, afară dc molid și brad propriu pentru foc sau pentru pastă de lemn, cu o lungime dc ccl mult un metru ; b} Rămășițele dc molid și brad proprii pentru toc sau pastă de lemn, dc o lungime dc ccl mult un metru, în formă de legături cu sârmă, vor fi taxate în traficul local, după tariful XII. dacă expe- ditorul dă, odată pentru totdeauna, sau pentru fiecare scrisoare de trăsură, o declarațiune redijatâ în următorii termeni: «Garantez pentru orice consecință, în caz când încărcătura «din vagon ar luâ foc, fie în timpul transportului, fie pc timpul «depozitului, în gările de predare sau de destinațiune». Observațiune. Ixmnăria indicată mai sus, trebue să fie compusă numai din căzături, piese cu suprafațe neregulate și laturi tăiate astfel încât ea să nu poată fi întrebuințată decât ca combustibil, sau pentru a fi transformată in pastă de lemn. In acest din urmă caz, transportul trebuie să fie adresat unei fabrice de hârtie. ♦ ♦ * Sporirea lefurilor funcționarilor în Ungaria. In proiectul de buget pe 1928, s’a prevăzut sporirea lefilor funcționarilor din Ungaria, cu suma de 25 milioane lei. Guvernul res- pectiv justifică aceasta prin scumpirea obiectelor de prima necesitate. Când oare va veni rândul și funcționarilor români cari speră 322 REVISTA PĂDURILOR într'una de pe timpul reducerilor bugetare proectate pentru un timp numai dc 4 ani, ca să se revie cel puțin la starea lucrurilor dinainte de cunoscuta criză financiară ? In tot cazul, ar trebui să se țină mai mult seamă că aceia a căror soartă este lăsată la discreția bărbaților de Stat cari conduc destinele acestei țări, au dat dovadă în aceste împrejurări de mult patriotism, de spirit de ordine, de disciplină și mai cu scamă de multă răbdare. Petre Antonescu -------------- INFORMAȚIUNI Domnii membrii ai societăței, cari doresc a se înscrie să țină conferințe în cursul lunei Martie 1908, sunt rugați a comunică comitetului subiectul conferinței, cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1908. ♦ • • Din 1G1 păduri licitate în ziua de 6 Noemvrie a. c. s’au adjudecat în mod provizoriu 81 păduri. ♦ * In comptul exercițiului 190G 1907, până la 30 Sep- temvrie a. c., ca venit al pădurilor s’au încasat lei 6.289.111 bani 24; iar în comptul exercițiului 1907 — 908, până la aceiași dată s’au încasat lei 3.284.028 bani 19. • • Ministerul Domeniilor, prin circulara No. 74.400 din 3 Octombre 1907, a autorizat pe șefii regiunilor silvice, ca să arendeze prin bună învoială și pe termen dela 1 — 5 ani inclusiv, vânatul din coprinsul regiunilor ce conduc, după estimațiunile trecute la pădurile și moșiile statului, din cele nevândute și publicat în «Monitorul Oficial» No. 39 din 20 Maiu 1907 și cu condițiunile speciale din acele publicațiuni. ♦ * ♦ Până la 15 Noembrie a. c, s’au făcut în corpul silvic al statului următoarele înaintări, numiri și mutări REVISTA PĂDURILOR 323 D-1 silvicultor cl II Petre Cemătescu a fost înaintat silvicultor cl. I în locul d-lui Virgiliu Beraru demisionat; D-1 silvicultor asistent K I. Vaidianu, a fost înaintat silvicultor cl. II în locul d-lui Petre Cemătescu înaintat; D-1 IIar alambic Grumăzescu, fost silvicultor cl. II, a fost repri- mit în corpul silvic, cu gradul de silvicultor cl. II în locul d-lui Al. Blându destituit; D-nii Ștefan Constantinescu și Ștefan Predescu, absolvenți ai școalei speciale de silvicultură, au fost primiți în corpul silvic cu gradul de silvicultori asistenți; D-1 inspector silvic cl. II Gh. Nicolau, șeful regiunei V Pioești a fost mutat la regiunea VII Pitești; D-1 silvicultor șef cl. I Al. At.gelin, șeful regiunei VII Pitești, a fost mutat ia regiunea V; D-1 silvicultor șef cl. III M. Auaniu, agent de control la regiunea II Bacău, a fost mutat la regiunea I Iași; D-1 silvicultor șef cl. III Gh. Montanti, agent de control la re- giunea IV Buzău, a fost mutat ia regiunea III Bârlad; D-1 silvicultor șef cl. III Ap. Demetrcscu, agent de control la re- giunea VI București, a fost mutat la regiunea VII; D-1 silvicultor șef cl. III N. ȚSpârdea, agent de control la regi- unea VIII R. Vâlcea, a fost mutat la regiunea IX Craiova D-1 silvicultor cl. I Al. Luchian, agent de control la regiunea IX, a fost mutat la regiunea VIII ; D-1 silvicultor cl. I C. R. Rădulescu, agent de control la regiunea X Constanța, a fost mutat la regiunea IV; D-1 silvicultor cl. I Ștefan Niculescu, a fost numit agent de con- trol la regiunea X; D-1 silvicultor asistent G. Popescu-Pioești, a fost numit șef al ocolului Tulcea; D-1 silvicultor cl. II Risdorffer, șeful ocolului Cernavoda (Con- stanța), a fost mutat la ocolul Cerna (Tulcea). D-1 silvicultor cl. II Ovidiu Cratcra, atașat la școala specială, de silvicultură, a fost numit șef al ccoluiui Cernavoda; D-1 silvicultor cl. II Constantin Gheorghe, șeful ocolului Adân- cată (Dorohoi), a fost mutat la școala specială de silvicultură; D l silvicultor cl. II V. Mericâ, șeful ocolului Regina Elisabeta, a fost mutat la ocolul Adâncată ; D-1 silvicultor cl. II V. I. Vaidianu, șeful ocolului Soveja (Putna) a fost mutat la ocolul Lucăcești (Bacău). D-1 silvicultor asistent Marin Niculescu, șeful ocolului Seaca- Optășani (Olt), a fost mutat la ocolul Soveja; D-1 silvicultor cl. II I. Coșei, dela administrația domenială din Dobrogea, a fost numit șef al ocolului Seaca-Optășani; D-1 silvicultor cl. II Haralambie Grumăzescu, a fost numit șef al ocolului Regina F.lisabeta. 324 REVISTA PĂDURILOR Până Ia 1 Noemvrie a. c. au achitat complect cotizația și abona- mentul următorii membrii și abonați: Membrii. Antonescu Petre, Demetrescu Gh., Elefterescu N. N. Gallcriu Th., Mărculescu Al., Marenzeller Ollivier, Moldovcanu luliu, Negrescu C., Nădejde N. C., Pop Octavian, Pretorian V., Solacolu I.» Ștefănescu Gh., Tănăsescu M., Teodorescu Al., Robănescu Dim., Sgândăr I. I., Stănescu Stan, Nicolau Gh., D. lonescu Zâne, I. Christescu, George Crăciunescu, Dim. Dedu, N. Franca, I. Ghineraru Em. S. Negoescu, M. Păcescu, și I. G. Popescu, adecă în total 28 din 21C membrii. Abonati. Lochian Victor, Stoi?escu Virgiliu, adecă 2 din 40 abonați Cele mai bune seminți forestiere GHINDA SLAVONA PLANTE DIN GHINDĂ Șl DE SPECII REȘINOASE Precum și toate celelalte plante de pădure, cartofe de semănat Oferă In cantități mari și calilale Ingrijilă, cu prețuri efline Instituția Kleng și poalele forestiere ale lui adalbert faragO Fimiar al rerța Inpenâe p Regale In ZAUIHESZEG --= PREȚURI CURENTE LA CERERE =— Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, Bucurescî. REVISTA PĂDURILOR _______325 ELMAN DESPRE IMPORTANȚA ANALIZEI CHIMICE A SOLULUI IN SILVICULTURA (Tradus din limba rusă de D-l T. Poruclc sub redacția D-lui O. Murgocl) Scopul acestei lucrări e de a lămuri, pe cât posibil, în pri- mul rând: valoarea practică a aprecierei solurilor din păduri, din punct de vedere al analizei mecanice și chimice; și apoi» în ce anume cazuri și cu câte foloase practice putem să recurgem la analiza chimică, când voim să știm influența com pozițiunei chimice a solului asupra creșterei plantațiunilor. In știința silviculturei există puține lucrări, cari să se ocupe în special ,cu studiul acestei chestiuni. Dintre acestea avem analizele solului făcute de Schiitze'), Weber8), apoi cercetările lui Ramann3), iar în literatura rusă articolele lui Cravcinschi *). De când s’a dovedit, că plantele au nevoe de o serie de substanțe minerale nutritive, lumea a început să se inte- reseze de analiza chimică a solurilor ca de un mijloc, cu ajutorul căruia se poate judecă asupra fertilităței cutărui sau cutărui sol. Dar la început, neștiindu-se exact ce anume poate dă o asemenea analiză și în ce limite ea este compe- tinte, se pretindea prea mult acestei analize; de aceea aș- teptările oamenilor au fost amăgite; a urmat apoi o deziluzie și la urmă s’a declarat analiza chimică ca lipsită de valoare în silvicultură. Astfel stăteau lucrurile până nu de mult, când s’a început cultivarea solurilor mlăștinoase și nisipoase, când tot odată s’au făcut și numeroase cercetări asupra compozi- ției chimice a solurilor; aceste cercetări au arătat că anali- zele chimice au folosul și rostul lor și pot fi chiar foarte utile silviculturei; de atunci a început pe încetul să se lă- murească valoarea reală a analizei chimice a solurilor, dar s'a văzut totodată că nu se poale pretinde mult dela ea. 1) Zeitschrift fur Font-und Jajd-Wesen, 1869 (I B) p. 500, 1871 (III B) p. 367, 1874 (VI B) p. 183. 2) Fontliche Blâtter, p. 183. 3) Die Waldtlreu. 4) „.ItcH'ii 1879, v. VII, VII, I, XII și 1880 v. VII. 22 326 REVISTA PĂDURILOR Insă, dcș} azi c recunoscut că compoziția chimică a solurilor dc păduri face parte dintre acei factori, a căror influență asupra creșterei plantelor e incontestabilă, totuși încă există afirmațiuni cum că în silvicultură totul depinde de condițiunile fizice favorizatoare ale solului. Nu mai e îndoială, că anumite structuri fizice ale solului influențează în mod hotărâtor asupra fertilității lui (în ce privește pomii); dar nu se poate tăgădui, că dezvoltarea plantelor nu este determinată numai de penetrabilitatea solului pentru: aer. apă etc.; plantele trebue să aibă la dispoziția lor un ma- terial nutritiv îndestulător, și numai în prezența acestui material proprietățile fizice ale solului pot aveă valoare, Evident că sunt soluri, cari chiar în prezența proprie- tăților fizice favorabile, nu pot fi întrebuințate pentru cultura pomilor din cauza lipsei sărurilor trebuincioase plantei. E de cea mai mare importanță de a determină cazu- rile : când au valoare preponderentă proprietățile fizice, și când cele chimice. Greul constă în aceea, ca în fiecare caz particular să te orientezi în încurcătura diferitelor condițiuni ale solului, cari condițiuni determină fertilitatea solului. Foarte adeseaori nu € nevoe să recurgem la analiza chimică, căci și fără ea sunt clare cauzele cutăror sau cu- tăror abateri dela dezvoltarea normală a plantelor. Așă sunt cazurile tuturor extremităților posibile, tuturor ano- maliilor climaterice: cazurile din starea umidităței, co- hesiunei, adâncimei solului, etc. Umiditatea mare, adâncimea mică a solului, duritatea prea mare, precum și cohesiunea mare — toate acestea sunt factori, a căror influență se manifestă puternic în starea plan- tațiunilor. Când însă influența defavorabilă a factorilor sus arătați nu se manifestă așâ de tare, atunci influența compo- zițiunei chimice a solului poate să fie mascată prin totali- tatea celorlalte condițiuni ale solului; în acest caz separarea influenței compozițiunei chimice a solului devine anevoioasă, de oarece reaua creștere a plantelor se poate atribui atât lipsei de substanțe nutritive, cât și condițiunilor fizice defavorabile. Dar sunt cazuri, când dinainte se poate prevedea, că creșterea plantei se va determină de compozițiunea chi- mică a solului; aceasta e cazul solului exclusiv de bogat în săruri solubile, precum și cazul solului prea sărac în REVISTA PĂDURILOR 327 ele. In primul caz vom aveă a face cu sărături, iar în al doilea cu nisipuri. Deci, cu cât solul e mai aproape de tipul solurilor sărate sau nisipoase, cu atât va fi mai rațional să ne servim de analiza chimică și în compozițiunea chimică a solului să căutăm cauzele, cari influențează starea plan- tațiunilor. Toată marea infinitate do soluri, intermediare între cele sterile și cele fertile, formează acea regiune, undo analiza chimică are o valoare secundară în silvicultură. Bine înțeles că această delimitare nu trebue și nici nu poate să fie absolută, de oarece se elimină posibilitatea apli- cărei folositoare a analizei chimico în unole cazuri, de ex. în cazul solurilor argiloase. Valoarea analizei chimice a solurilor sărate din punct do vedere al silviculturei. — Să râturile rusești *) se împart din punct do vedere al originei sale în două grupe: 1) să- râturile sterile din depresiunea Aralo-caspienă și din Turches- tan (deci din regiunea solurilor ce tipul pustietăților-stopoase sau eoliano-losoide); câte odată acestea sunt acoperite cu o vegetațiune caracteristică ierboasă; 2) sărăturilo (și lacurile sărate) răspândite ca niște petece în zona ciornoziomului. Marea răspândire a celor din grupa doua, precum și influența, care o au ele asupra vegetațiunei, ne face să ne oprim mai detaliat asupra lor. 1. Secțiunea verticală a solurilor sărate arată (după Sibirțcv): A) Orizontul superior (1—3dm.) negru, cenușiu închis ori cenușiu ; când omogen, când pătruns do o pulbere albicioasă. B) Orizontul cenușiu deschis sau albicios, gros de 1 3 dm. C) Subsol, argilă brună ori roșcată compactă și vîscoasă *). Suprafața săriturilor, mai ales după ploae se acoperă cu o crustă sau o făină silicioasă de culoare albă și cu cristale de diferite săruri. Cantitatea de humus ce coprinde (în orizontul A) e în genere mai mică ca 8°/»- Apa din sărături iă o culoare brună din cauza humatilor alcalini. Solubilitatea humusului ajunge */» în orizontul A, și '/„ în orizontul B (de 2-3 ori mai mult ca în ciornoziom). Această circumstanță, care are rațiunea de a fi în umiditatea mai frecuentă și mai îndelungă a sărătu- rilor din regiunea stepei *), le apropie de solurile de tipul podzol, ceeace explică și culoarea albicioasă a orizontului inferior și prezența făinei silicioase a crustelor. (N. R.) 1) LectiuniU lui Sibirțcr, pag. 476 și Leu soles arable dela Rusie. 2) O secțiune asemenea, dar cu soluri fără săruri, arată încă lăculcțele și do- liile mocirloase din regiunea pădurilor pe antestepă, ceeace probează că intr’un scurt trecut ele erau Încă sărături, ori țineau apă sărată ca si depresiunile din răsăritul Bărăganului. 3) A doliilor și mocirlelor din regiunea antestepei. 328 REVISTA PĂDURILOR Sărăturile și solurile sărate so caracterizează prin pre- zența combinațiunilor ca: NaCl, SO4Na2, SO4Ca, SO4Mg, SO4K8. Din carbonați are importanță numai COsNa2, care aflfindu-se în sol în cantități mai mari (3—5%) face un mediu alcalin, și când o umed dă solului o viscozitate și im- permeabilitate oarecare, iar când o uscat îi dă soliditate și proprietatea do a crăpă în direcțiuni verticale (Sibirțev l) Ghilhard*). Dăm ca exemplu analizele solurilor câtorva să- rături din Rusia : Pădurea Șipov din guvern. Voronej’): NaCl . . . .0,0247» SO4Mg . . .0,1149 I CO,Ca . . . 1,1610 SO*K, . . . .0,0654 SO4Ca . . . 0,3235 | CO,Na, . ■ • 0,1957 Sărătura4) din județul Săritura din rîpa Cogilnic jud. Horoleț: Crernenciug: Apă . ... 1,96% Extrtctul (cu HC1 1W Humus . . . 1,74 K^O................0,115 Na,O................0,332 Ejtraclu! cu ap& : CaO.................8,01 ALO, 4- Fe,O, . . 0,008 MgO...............0,66 CaO.............0,215 Fe,0...............0,96 MgO. ■ • .0,085 CO,...............5,78 Na,0 f- K,0 . . . 3,360 P,O,...............0,085 CI.............. 2,360 SO, urme SO,............. 0,203 NaCl ......... 0,03 CO,Ca...........13,036 Cum se știe pomii sunt foarte sensibili pentru gradul de sărățime al solului. După cum a arătat Glinca pentru guvernământul Poltava6) și Tanfiliev6) (pentru pădurea Neagră din guv. Cherson, păd. Hrenov și Șipov din guv. Voronej, regiunea Velico-Anadol din guv. Ecaterinoslav etc). solurile sărate, ce se găsesc în păduri, îți atrag atențiunea prin aceea că pomii de pe ele sunt mici și schiloziți : trun- chiurile sunt ciuntite, acoperite cu lichene, vârfurile li se usucă și toți pomii au un aspect abătut, trist, bolnav. Observațiunile făcute asupra distribuțiunei pomilor și arbuștilor7) prin lunci, ne arată, că pomii fug de acele lo- 1) Lucrările expedițiunei trimisă de departamentul pădurilor sub direcția lui Docuceaev în 1894, v. 3, pag. 61. 2) Wolny, Forschungen, Bd. XVI, p. 147. 3) Lucr. erp. D. P. 1894, v. I: * Limitele pădurilor in sudul Rusiei», Tanfiliev, pag. 77. 4) Glinca. Material pentru aprecierea pământurilor din guv. Poltava, pag. 290. 5) Ibid. pag. 222. 6 ?i 7) Tanfiliev: «Limitele pădurilor in sudul Rusiei». REVISTA PĂDURILOR 329 curi undo solul o sărat, și cresc mai aproape de rîu, unde, din cauza depunerei nisipurilor în timpul primăverei, se creiază condițiuni mai favorabile pentru înlăturarea săru- rilor prin disolvaroa lor în apele curgătoare. Rolul analizei chimice, aplicată la solurile sărate, va constă deci în determinarea gradului de sărățime al lor și, prin urmare, în determinarea capacităței lor do a se sădi po olo pomi. Aci nu putem să nu relevăm și chestiunea nere- zolvată despre cauzele lipsei pădurilor în sudul Rusiei (asemenea în Bărăgan și în psrtoa stepoasă a Dobrogei, N.R.): unii cred că ar fi de vină numai condițiunile climaterice; iar alții, că condițiunile defavorabile fizico alo ciornoziomului (după Ramann ar fi marea capacitate do apă a humusului N.R.) și a subsolului. Ni se pare că părerea lui Tanfiliev ‘) e mai verosimilă; el spune că pomii nu pot suportă abun- dența în săruri a ciornoziomului. Deci după această părere unele soluri ar fi proa sărate pentru pomi. Cât do bogat în substanțe nutritive o ciornoziomul în comparație cu solurile de păduri so poate vodeă comparând analizele date mai jos: Solul de sub fag din Germania ; după Weber. HCl rece con- centrat Solul de păduri din nordul guv. Smolenrc; dupA Costlctv HCl ferbinto’}. Ciornoziom din Velico-Anadol dupftZcmeatccrv schi. HCl fer. binte4). Ciornoziom d n stepa stâncoasA lAn^â Hrenov. Dup* Sibirțev. HCl ferbinte Ciornoziom din guvernământul NijniNovgorod după Costl«». HCl ferb o te *). AI,O, 1,4855 I 8,166 5,71 6,59 Fe.O, (i,5585 j 4»” 5,587 3,47 4,06 K,0 0,0256 0,20 0,736 (•,53 1,(X> Na.O 0,0175 0,04 0,232 0,049 0,17 Cab 0,0098 0,22 1,627 0,39 1,68 MgO 0,0800 0,33 1,503 0,60 1,10 Pt04 0,0597 0,12 0,148 0,23 0,25 SO, 0,0022 0,01 — 0,092 0,02 Determină ri separate: Apă higroscopică . . . 2,325 1,79 8,621 7,00 —- Humus 7,585 — 7,501 10,10 10,76 1) loc. cit. 2) Forstlichcr Hiat fer, 1876, s. 373. 3) Agricultura și silvicultura în Rusia (Expoziția din Chicago), pag. 44. 4) Lucrările expediției. D. P. 1894, v. 3, • Velico-Anadol», pag. 11. 5) Ibidem (analizele chimice suplimentare), pag. 55. 6) Ibidem pag. 28. 330 REVISTA PĂDURILOR Valoarea analizei chimice a solurilor nisipoase din punctul de vedere al silviculturei. — Cum am spus mai sus, analiza chimică a solurilor nisipoase poate să ne fio utilă din punctul de vedere al silviculturii. Aceasta se explică prin aceia, că nicăori nu găsim așă de des cazuri do sărăcie în substanțe nutritive, ca printre solurile nisipoase caracteristice; cu alto cuvinte nicăieri nu se pune așă în evidență compo- ziția chimica, ca la solurile nisipoase, unde proprietățile fizice trec în al doilea plan. In silvicultură există o părere, că orce sol al pădurilor are acelaș depozit de substanțe minerale nutritive, suficiente pontru îndestularea nevoilor pomilor. Deși pentru soluri în general aceasta e exact, însă în minoritatea cazurilor, caro minoritate e constituită de solurile nisipoase, această părere nu so justifică. Ramann1), explicând rolul analizei chimice a solului spune că la solurile mlăștinoase și turboase compoziția chimică în marea majoritate constitue factorul decizi v în privința fertilităței solului. Cât privește solurile nisipoase, cari au valoare în silvicultură, apoi și la ele procentul sărurilor solubile în acizi e în legătură cu fertilitatea; e de notat că aceasta cu deosebire se observă la nisipurile diluvialo. Dacă vom luă acuma solurile argiloase vom vedeă că asupra fertilităței lor nu mai influențează compoziția chimică, ci proprietățile lor fizice, cari favorizează creș- terea plantelor, pe când compoziția chimică no arată numai gradul do bogăție al solului în săruri solubile. Și e natural să fie așă: solurile argiloase în majoritatea cazurilor au îndepozitate în ele cantități suficiente de materii nutri- tive, pe când nu e rar cazul că proprietățile lor fizico (coeziunea, penetrabilitatea pentru aer și apă, capabilitatea de a evaporă, etc.) sunt defavorabile creșterei plantelor. Așă dar, pe cât a fost posibil noi am determinat acele limite, în cari analiza chimică ar puteă să ne deă câte vă date asupra acelei legături, care nici vorbă că există între compoziția chimică a solului și rodnicia lui. Să notăm aci că mijloacele oferite de analiza chimică, 1) Dic Waldstreu, p. 49. Zeitschrifl fur F. u. J. IE, 1898, p. 9—10 REVISTA PĂDURILOR 331 sunt încă destul de mărginite : metoadelo, de cari ea se servește, sunt imperfecte și nu ne dau garanția că datele ei corespund complect cu starea reală a substanțelor nutri- tive a solului, precum și cu cantitatea acestor substanțe, cari în timpul dat so prezintă sub o formă ușor digerabilă do către plante. Pe baza analizei chimice noi putem numai să no facem o idee aproximativă despre compozițiunea chimică a solului, dar noi nu știm principalul: nici forma» sub care substanțele nutritive sunt ușor digerabile (absor- bite) de către rădăcinele plantelor, nici nevoia, pe care o are fiecare plantă de substanțele principale, nici minimul care poate mulțumi planta. Aceasta-i partea întunecoasă a chestiunei; ea so ex- plică prin insuficiența lucrărilor, făcute în această direc- țiune. E do așteptat că cu cât se vor acumulă mai multe analize chimice ale solurilor do păduri; cu cât compararea acestor analize cu studiul creșterei, cari date să se obțină după o aceiași metodă aleasă pentru înlesnirea comparărei rezultatelor; în fine, cu cât cercetările asupra nevoei, caro are fiecare specie de plante în substanțe nutritive, cu atât încurcătura do azi precum și chestiunea nerezolvată vor începe să cedeze lucidităței. Să ne raportăm acum la analizele făcute asupra solu- rilor de păduri și pe baza materialului adunat să căutăm să facem concluziunile posibile. Cele mai cunoscute analize a solurilor aparțin lui Schiitze și Weberx). Analizele făcute do mine asupra solurilor din regiunea silvică Arensburg pot deasemenea să prezinte un oarecare interes. întâi să no oprim asupra chestiunei: cât de mare e nevoia în substanțe nutritive, pe caro o sufer copacii ? Acidul fosforic e o substanță, de care copacii nu prea au nevoe în comparație cu alte substanțe, ca calciul, potasiul și acidul silicic. Această nevoe se arată chiar prea mică, dacă vom • compara-o cu nevoia de P2O6, pe care o au plantele agricole. Astfel grânele2) de pe unitatea de suprafață absorb ac. fosforic de 7—8 ori mai mult ca pomii. Nevoia de alcalii e 1) Vezi I. c., pag. 1. 2) Zeitschrifl f. F. u. J. 18€9 (Bd. I), p. 505. 332 RRVISTA PĂDURILOR mult mai maro, mai ales în K; Na o absorbit de pomi în cantități minimale și aproape n’aro nici o valoare în nutri- țiunea lor. In schimb calciul so consumă de pomi în canti- tăți așă de mari, încât această substanță trebue pusă în rândul întâi după importanța oi. Marea novoe de calco și mica nevoe de alcali doosibcște pomii de cereale, cum con- chide Weber') pe baza cercetărilor lui Ebermayer. Cât privește nevoia în substanțe nutritive a fiecărei specii de pom, aceasta se poate vedeă din cercetările lui Sebreder1), adunate în tabloul de mai jos: De pe un hectar do sol de pădure se consumă în ki- lograme la o consumație medie : Pinul Bradul Fagul Mesteacănul Potasiu 2,Oi* 4,08 7,16 2,19 Calce ... . . 7,68 10,24 22,25 3,77 Magnezie 1,44 1,98 5,75 1,65 Ac. fosforic ... 1.12 1,63 4,23 1,13 Ac. sulfuric 0,22 0,68 0,33 0,09 Ac. silicic 0,53 5,04 3,74 0,87 Total. . . 13,08 23,65 43,46 11,78 După co am făcut cunoștință cu nevoia ce o au în substanțe nutritive speciele de pomi, să căutăm acuma să lămurim, cât de mari sunt depozitele acestor substanțe în solurile nisipoase. Analizele solurilor de păduri de Schiitze. — Schiitze e un partizan convins al ideei, că condițiunile chimico favorabile ale solului prezintă condițiunea sine qua non a fertilităței solului; și aceasta nu numai în agricultură ci și în silvi- cultură. Insă analiza solului totuși nu poate să no deă date clare și precise în direcțiunea dorită. « Dacă noi dorim să scoa- tem din ea rezultate practice, apoi trebue», spune Schiitze, «să comparăm datele analizei chimice cu datele privitoare la rodnicia solului luat în cercetare, și astfel să lămurim legătura ce există între compozițiunea chimică a solului și fortilitatea ei». In această direcțiune au și fost studiate de el solurile 1) Forstlichc Rlâtter, 1876, p. 327. 2) Tharander, fontliches Jahrbuch (supplomcntheft), 1878, p. 110 și 127 ; 4 Heft, 1874, p. 270. REVISTA PĂDURILOR 333 do păduri; solurile, cu cari a operat el, au fost nisipoase (aluviu), având aproximativ aceleași proprietăți fizice, dar de diferite clase (ca calitate), stabilite după creșterea massei plantațiunei de pini; mediele obținute de el sunt adunate în tabloul de mai jos. La 100 părți de sol uscat se află substanțe solubile în HCl fierbinte (clocotind): Cl. I CI. II Cl. II/III Cl. III Cl. IV Cl. V P,O5 . • 0,0501 0,0569 0,0464 0,0388 0,0299 0,0296 CaO . . 1,8876 0,1622 0,1224 0,0963 0,0270 0,0453 MgO . . 0,0484 0,0716 0,0981 0,0800 0,0505 0,0438 K,0 • 0,0457 0,0632 0,1235 0,0392 0,02-11 0,0215 Na,Ot 0,0129 0,0065 Dctcri 0,0097 ni nări sej 0,0029 >arale 0,0016 0,0031 Humus 0,892 ' 0,555 | 1,401 1,825 1,524 1,429 Studiind tabloul său, Schutze a găsit că procentul mai mare sau mai mic al P2O6 și CaO se află în strânsă și imediată legătură cu împărțirea solurilor, studiate de el, în diferite clase do calitate (bunătate). Astfel cu cât solul e ra- portat la o clasă mai superioară (avându-se în vedere creș- terea massei do pomi de po sol), cu atât el e mai bogat în aceste substanțe și vice-versa. In privința altor substanțe nutritive, Schutze n’a observat această legătură. Despre procentul do MgO în particular Schutze presu- pune că această substanță se află în solurile date în astfel de cantități, încât ele întrec nevoia, ce o are pinul, și de aceia conținutul lui MgO nu poate influență rodnicia solului. Procentul alcalilor, din contra — o foarte mic, mai ales Na; însă ultimul, cum se știe, nu e din acele elemente, cari au o valoare esențială în nutrițiunea plantelor; chiar și cenușa lemnului do pin e foarte săracă în Na ; de aceia, doșî Na se află în cercetările lui Schutze în cantități foarte mici, dar el nu poato fi un factor hotărîtor în chestia fertilităței. Așă dar noi vedem că nici Mg, nici alcaliile în cazul nostru n’au vreo valoare; dar dacă noi vom luă în consi- derație și faptul că pentru toate solurile condițiunile fizice sunt egale, ceiace elimină influența acestor factori, atunci nu ne rămâne decât să conchidem cu Schutze, că cauza dife- renței de bunătate a solurilor analizate depinde numai de 334 REVISTA PAPURILOR P2O# Și CaO și că în general compozițiunea chimică a in- fluențat asupra productivității solurilor nisipoase din pă- durile studiate. Analiza nisipurilor din dunele mărci de Nord. — Un mare interes prezintă pentru noi analiza nisipurilor din dunele insulei Zilt (marea de Nord), analize făcute de Schiitze '). Pentru analiză s’au luat 4 probe din diferite locuri (A, B, C, D). B și D sunt cu totul lipsite de orice vegeta- țiune; nisipul A e acoperit mai mult cu Erica mtlgaris, iar nisipul C cu Arundo arenaria. Rezultatele obținute le dăm în tabela do mai jos. In 100 părți de nisip uscat s’au găsit substanțe solubile în IIC1 fierbinte: A B c D AI,O,. • 0,1256 0,0576 0,5043 0,3908 Fe,O, 0,2684 0,1169 0,2339 0,1329 K,0 0,0060 0,0027 0,0038 0,0036 Na,O (>,0044 0,0023 0,0027 0,0100 CaO . . . 0,0224 0,0214 0,0394 0,0474 MgO 0,0119 0,0067 0,0095 0,0103 p.0, 0,0024 0,0023 0,0030 0,0017 so, 0,(049 0,0026 0,0024 0,0060 Nisipurile studiate pot servi de exemplu do acea să- răcie în substanțe nutritive esențiale, care so poate consideră ca apropiată de limită în chestiunea; dacă astfel de nisi- puri pot fi sădite cu pomi. Mai ales sunt frapante aci canti- tățile minimale de ac. fosforic (0,0017%—0,0030) și alcali (0,0050% - 0,013G); pe când chiar cele mai sărace nisipuri mobile [în guv. Voronej2) și la gurile Niprului3)] conțin P2O:, dela 0,01% la 0,02 chiar și mai mult, iar alcali dela 0,03% Ia 0,10. Multe rezultate interesante ar puteă da cultivarea unor anumite specii de pomi (de ex. pinul) pe nisipuri, analoage celor studiate de Șiîtze, care cultivare să se facă paralel cu cercetările chimice privitoare la compoziția solului și cu cercetările asupra creșterei plantațiunei. Analiza solurilor de păduri făcută de către Weber 4). 1) Zdtschrifl fur Forst u. Jajd Wcscn (Bd. VI), 1874, S. 183. 2) Vezi mai departe pag. 336. 3) Coslîcev. Agricultura și silvicultura in Rusia (Expoz. din Chi- cago), pag. 40. 4) Forstliche BlăUcr, 1876, I. 370. REVISTA PĂDURILOR 335 Weber a studiat 4 soluri diferite; toate au fost argilo-nisipoase și prezintă un produs al alterațiunei gresiei pestrițe. Două din ele (I și II) au fost sub o plantațiune mixtă de stejar și fag, iar celelalte două (III și IV) sub pin; solul III a fost acoperit cu o verdeață caracteristică do Calluna Vub garis și Vaccinium Myrtillus și a fost mult epuizat Datele obținute so află în tabela do mai jos: In 100 părți do sol uscat s’au găsit substanțe, solubile în HC1 concentrat la rece: I II III IV Stratul superior Spațiul radii i- ni lor Stratul superior Spațiul rid ari- nilor Stratul ■uprior Spațiul rădăci- nilor A1»O 1,4855 1,9230 1,12 O 1,5266 0,9555 2,1344 0,4941 FeiO, 0,5585 1,4660 0,9489 0,7844 0,5200 0,6900 0,8016 K»O 0,0256 0,0711 0,0350 0,0277 0,0179 0,0377 0,0178 NatO 00175 0,0490 0,i >242 0,0250 0,0144 0,0186 0,0079 CaO 0,0098 0,0187 0,0073 0,<»148 0,0080 0,0098 0,0099 MgO 0,0800 0,1520 0,0189 0,0300 0,0140 0,0547 0,0299 P,O, 0,0597 0,0639 0,0412 0,01 57 0,0140 0,0342 0,0123 SO, 0,0022 0,0165 0,0812 0,(194 0,0057 0,0480 0,0111 Determinări separate Apă higroscopică 2,825 2,120 3,125 2,017 1,302 1,725 1,675 Humus . . 7,585 3,706 10,765 3,510 5,510 2,785 3,175 Solurile studiate do Weber, cum se vede, se deosibesc printr’un procent mic do calce, caro în cazul dat o în can- tități minimale. Pe baza cercetărilor asupra novoei ce o are stejarul în substanțe nutritive, Weber credo că abundența calcci o foarto necesară creșterei stejarului; do aceea, crede Weber, și stejarul creștoă încet po solurile I și II1)- do- centul ac. fosforic cade dela clasă la clasă în acelaș mod ca și KaO și Na2O; în general solurile I și II (stejar-fag), sunt mai bogate ca III și IV (pin) în substanțe nutritive. Ultimile două, după părerea lui Weber nu mai sunt bune pontru resădirea stejarului și fagului: III, cum s’a spus și mai sus, mulțumită îndelungatei întrebuințări al așternutului, sărăciroi în humus și secărei în general. Colalt (IV), din cauză că fiind aco- perit un timp îndelungat cu pomi foarte rari, și-a perdut humusul și s’a devitrificat, perzând celelalte substanțe nutri- 1) L. c. pag. 311. 336 REVISTA PĂDURILOR tive sub influența ploilor. Altfel ar fi greu de explicat să- răcia solurilor III și IV, cu atât mai mult, că înainte ele nutreau plantațiuni do fag și stejar, ca și solurile I și II. Ca comparare să dăm câteva analizo a nisipurilor ru- sești, regretând că nu posedăm date asupra productivitățoi lor ca soluri păduroase. XMp compact dela purile Ni- prutul După Coattwc *) — NO p mob! tot de acoio, dup* Coaitcev Idem S a p din j. Cobeleachi (Guv. Polava) după Glinca HCl cald. 10 >/.’) Ni« p mobil din ruv. Vomnej. j. Bo(rucear. - 75 —80 cm. Solurile: Fără așternut.... Cu așternut.... 8,66 9,32 4^ 3,87 4,04 3,49 4,04 3,27 1) Ramann. Die Waldstreu, p. 78. 2) •Die Waldstreu», p. 70. REVISTA PĂDURILOR 339 Influența ridicărei așternutului asupra solurilor argi- loase. Cu totul alt ceva se observă la solurile argiloase. Vreo schimbare în compoziția chimică nu s’a putut constată chiar după 20 de ani de ridicări de așternut. Aceasta se explică : 1) prin procesul substanțelor nutritive și 2) prin condițiunile cu totul alte de porozitate pentru umezeala atmosferică, de capacitate de umezeală și de capilaritate. Pe când solul nisipos e perfect permeabil pe toată grosimea sa pentru umezeala atmosferică; din contră în solul argilos mișcarea ei o mult împodicată și se face numai prin canalele și crăpăturile ce se formează în sol sub influența rădăcinilor și a viermilor de ploae, precum și din cauza schimbării volumului solului la umezirea sau uscarea lui. Din cauza marei avidități pentru apă, umezeala din aer aproape în întregime este absorbită de straturile superioare a solului argilos și numai o mică parte a ei trece în adâncimi; afară de aceasta, umezeala reținută în straturile superioare, so evaporă mai iute, evaporațiunea fiind ajutată și de capila- ritatea solurilor argiloase. Cât de mare e aviditatea solului argilos pentru ape so poate vodcă din aceia că G00 m. m. de apă atmosferică sunt absorbite de un strat argilos de 7 — 8 metri adâncime, po când solul nisipos poate să absoarbă aceiași cantitate de apă având grosimea de 21—30 metri. Din cele expuse reese că sărăcirea solurilor argiloase deși are loc, dar în cantități atât do mici, încât nu mai poate fi apreciată prin analiza chimică și astfel utilizarea așternutului de păduri în cazul solurilor argiloase nu dă rezultate triste, ca la solurile nisipoase. Acelaș lucru se poate spune și despre proprietățile fizice ale solurilor argiloase supuse îndelungatei înlăturări de așternut Aceste soluri conținând mai multe săruri solubile, chiar dacă se întâmplă pierderi prin spălări cu apele atmosferice, aceste pierderi sunt mici față de depozitul total din sol, și ceoace rămâne o suficient pentru a nu distruge condițiunile favorabile. La urmă trebue să remarcăm că din rezultatele cerce- tărilor lui Ramann asupra influenței ridicărei așternutului din păduri, reiese foarte clar și importanța analizei chimice a solului pentru silvicultură. Analizele făcute de autor solurilor nisipoase din pă- 340 REVISTA PĂDURILOR duri. Autorul a analizat 2 probe de soluri din regiunea sil- vică Arensburg de pe insula Ezel1). Șeful regiunei silvice, tri- mițându-mi acele soluri, îmi scrie că solul I din toate punctele do vedere o favorabil creșterei pomilor de păduri (probabil pin); solul II din contra o puțin favorabil acestei creșteri și coreă multe sădiri suplimentare. Alto cunoștințe despre aceste soluri, spre părerea mea do rău, u’am putut obține. Ambele soluri se aseamănă foarte mult unul cu altul; au câto un strat do humus bine delimitat (o mai gros în I); după el urmează un nisip mărunt, puțin colorat cu substanțe organice (mai ales în IJ). Pentru amândouă s’a făcut analiza cu IIC1 (soluție 10%) ferbându-so timp do 10 ore pe o bae de apă ; asemenea s’au determinat părțile componente. Rezultatele sunt date în tabloul de mai jos: % . •/. I 11 1 1 11 Apă higroscopică . . 2,64 2,02 K,0 0,013 0,009 0,012 0,008 0,039 0,043 0,014 0,021 In solul uscat: Perderi la calcinare . 5,472 2,91 Na,O CaO MgO Substanțe minerale . 94,528 97,009 SiO, 0,839 0,663 Humus 3,418 1,707 0,078 P,O, 0,028 0,020 Azot 0,152 SO, 0,005. 0,003 CO, 0,058 0,W0 Suma subst zeolitice 2,173 1,722 Apa de constituție . 2,059 1,284 Nisipul 91,055 94,112 Substanțe zeolitice: Al,O, *0,417 0,332 Argila Suma subst. minerale Puterea de absorp- 1,182 1,165 94,41 96,999 Fe,O, *0,748 O.58S țiune după Knop . «l« Analiza ne arată că solul II e inferior lui I din toate punctele de vedere, fiind mai puțin devitrificat și cu un procent mai mic de substanțe .'organice. In solul I pier- derea la calcinare e aproape de 2 ori mai maro ; puterea do absorbțiune e de asemenea mult mai mare ; afară do CaO și MgO el e mai bogat în substanțe, solubile în HCl (10%) fierbinte, ceeace la suma totală a substanțelor zeoli- lice se exprimă prin o diferență de 0,45% Do oarece în cazul nostru nu se poate indică nici o substanță nutritivă, care aflându-se în cantități exclusiv minimale să poată explică diferența solurilor din punctul do vedere al silviculturei, de aceia trebue să conchidem că aci are valoare superioiitatea 1) Pe marea Baltică. REVISTA PACURILOR 341 generală a solului I asupra lui II, caro superioritate se ma- nifestă atât chjmicește, cât și mecanicește. In general ambele soluri trebue să le punem în grupa solurilor sărace în substanțe nutritive, și ca să arătăm aceasta n’avem decât să comparăm datele analizelor noastre cu re- zultatele obținute de Schiitze *) și deGalunov 2) (guv. Voronej jud. Bogucear). I 11 IV V 1 1 11 Solurile din rrpiunea CImcI* de bunătate Nisipurile mobile silvic* Arensburg dupe SchQtze din guv Voronej K,0 - ... Na-O. . . . J 0,025 0,017 0,026 0,025 0,1109 0,0767 CaO . . . 0,089 0,043 0,027 0,045 0,026 3,024 MgO 0,014 0,021 0,051 0,04-4 0,019 0,016 0,016 P.O« 0,028 0,020 0,029 (',024 0,020 So vedo clar că aceste soluri sunt foarte apropiate unele, do altele prin compoziția lor chimică. Analiza mecanică a solurilor din Arensburg, făcută după metoda Fadeev-Wiliams, asemenea confirmă presupunerea noastră despre sărăcia lor: amândouă soluri au un schelet foarte grosolan, luând aproape 90 °/0; ele sunt și foarte să- race în părți argiloase fixe, cum se vede din datele analize» mecanice : Mărimea părticelelor _c /• I 11 Nisip mare Dela 3mn>- în sus . . . 11,85 18,54 Nisip —-—. Dela 3—1 mm- > 1 — 0,5 mm > 0,5—0,25mm- • • 10,47 46,12 19,99 10,89 44,13 17,28 Suim. . . . 88,47 90,84 Praf Dela 0,25—0.01 . . . 0,01—0,005 » 0,005—0,0015 6,23 3,78 0,63 4,92 8,42 0,43 Suma.. . Mai puțin de 0,0015 . . (prin diferență) 10,64 0,89 8,77 0,49 Total . . . 100,00 100,00 1) Vezi pag. 333. 2) » . 336. 23 342 REVISTA PĂDURILOR La urmă îmi permit să relevez aci legătura dintre com- pozițiunea chimică și fizică a solului, pe cât această legătură se vede din analizele mele și ale lui Schiitze. Cu căt solul e mai bogat în substanțe argiloase fine, cu atât el e mai bogat și în substanțe nutritive și în spe- cial în săruri solubile, și cu atât e mai mare puterea lui de absorbțiune; viceversa : scheletul grosolan denotă prezența calităților contrarii. Astfel solul II pe baza numai analizei mecanice se poate clasifică ca sărac față de I, care e mai bogat în părți pământoase cu 2,4%. ceeace se și confirmă prin analiza chimică; acelaș lucru arată și nisipurile de dune, analizate de Schiitze. Cu ceosebire so vede aceasta la ni- sipurile A și B. lată și analiza lor mecanică : Mărimea părticelelor A B Nisip mare și. mic Mai mare de 2 mm-. . . Dela 2 la l«m. » 1 » 0/*““-. . . . * 0,5 la 0,25mm.. . . 0,0 0,2 5,4 82,4 10,7 60,9 19,4 8,8 Praf și noroi Suma . . Mai puțin de 0,25 mm. , 88,0 12,1 99,8 0,6 Comparând datele analizelor mecanică și chimică (vezi pag. 334) pentru solurile A și B, vedem că mărimea grăun- țelor dela solul B într’un mare grad a influențat asupra cantităței substanțelor zeolitice solubile în acizi. Aceste exemple sunt suficiente spre a ne convinge cât de important este de a face odată cu analiza mecanică și cea chimică. In general, cu cât fiecare cercetare va fi mai dez- voltată din mai multe puncte de vedere și cu cât se va ține seama de mai multe influențe streine posibile, cu atât se vor obține rezultate mai definitive și mai sigure; și aceasta e cu atât mai important într’o chestiune, ca influența solului în general și a compozițiunei chimice a lui asupra creș- terei plantelor, care chestiune e atât de complicată și încă obscură. REVISTA PĂDURILOR 343 CONDIȚIUNILE FIZICE Șl FORESTIERE ALE ROMÂNIEI (Urmare). Flora forestieră a României. — Speciei© caro intră în compozițiunea pădurilor din România, sub formă do arbori sau arbuști, sunt, cu puțin© excepțiuni, identice cu colo aparținând Horei forestiere a Europei centrale. Elo aparțin celor 2 grup© principal©: rășinoasolor și fo- ioaselor. Cel© d’întâiu le întâlnim în mod spontaneu în pădurile din regiunea muntoasă și anume până la altitudinea maximă de 1800 metri, de und© vegetațiunea lemnoasă, până la 1800 metri, so continuă de ordinar prin coniferele Pinus Pumilio (Haenke) pinul pitic și Juniperus nana (Wild) ienuperile, iar din grupa foioaselor prin Rh. myrlifolium (Grec). Bujor de munte, trandafiraș de munte, prin, Alnus viridis (DC) liliac de munte, aninași, care însoțește, până la 1800 in., pinul pitic din regiu- nea pășunelor alpine, al cărui port caracteristic, consistând dintr'un trunchiu scurt, ramifica: dela bază și foarte elastic îi permite de a rezistă vânturilor violente, ce rareori contenesc pe piscurile și culmele principale ale Carpaților. 0 si>ecio rară din Abietinaee, aparținând florei Europei orientale, de oarece nu se întâlnește decât în peninsula balca- nică, în Crimea și Caucazia occidentală este Pinus laricio Pallasiana (Endl.) aflător pe stâncile abrupte de calcar jurasic din munții Mehedințului și anume pe valea Țvșnei din fața Cernei de pe frontiera Banatuluil). Iată cari sunt coniferile cari cresc spontaneu în țara noastră: Larix europaca (DC) larice, melez (vulgar = zad, zadă, zadră so găsește mai mult în formă de grupe sau do pâlcuri, decât alcătuind masive de o însemnătate oarecare și anume în jude- țul Prahova pe culmele cele mai înalt© ale muntelui Zăgann (1700 m.) în munții Bucegi (Furnica, Caraiman), pe vârful Cea- hlăului etc. După d-1 dr. Grecescu, specia de larice aflătoare în aceste situațiuni ar fi Larix sibirica (Ledeb), iar nu Larix cu- ropaea, care ar fi o esență forestieră introdusă în România pe cale artificială. Noi nu suntem de această părere și nici bota- 1) Dr. D. Grecescu: Conspectul Florei României, 189’, pag. 539. 344 REVISTA PĂDURILOR niștii din regatul ungar vecin nu semnalează pc larix sibirica In flora lor forestieră referitoare la munții Carpați, ce le aparține. Pinus cembra (L.) chin : pe Jepii-Mari în Bucegi (Prahova) în puține exemplare însă, l-am găsit însă și în muntele Be- revoiescu mic din județul Muscel. Un camarad mi-a afirmat că s’ar afla și în pădurile de pe munții județului Argeș, nu departe de muntele Negoiul. N’am fost pus încă în măsuiă de a verifică această informațiune. Picea excelsa (Link) molid, molift, brad roșu, formând ma- sive pure până la o altitudine maximă de 1800 m. sau ameste- cate cu brad și fag în mod intim sau în jâlcuri la o înălțime mai puțin însemnată. In Moldova limita sa inferioară de vegetațiune se începe dela 450 m. (valea Uzului, județul Bacău), dela 590 m. (munții din jurul Sovejei, județul Putea) pe când în Carpații meridio- nali el apare la o înălțime dc 900—1600 m. și chiar mai mult pe alocurea. Pe cale de plantațiune s’a introdus, cu toate acestea, la altitudini cu mult mai miei și anume până în regiunea co- linelor inferioare și chiar în șesuri cari, bine înțeles, nu cores- pund stațiunei sale firești. Abies pcclinala (DC), brad, brad alb, sihlă, constituind ma- sive în amestec cu molid, dar inai cu seamă cu fag în regiu- nea muntoasă. Pinus silvestris (L.) pin, chifăr (kiefer, în limba germană, se observă pe versanții munților din preajma văilor Trotușului) ale Oituzului, a Slănicului, stațiune balneară din Moldova, tot- deauna însă sub formă de mici pâlcuri sau de exemplare sin- guratice și ar.urne prin locurile pietroase. In România de dincoace de Milcov, l-am întâlnit în munții din județul Muscel, pe valea Jiului (defileul Lainici), pe valea Oltului dela Cozia în sus etc. Pinus montana (Du Roi) sau P. Nughus (Jacq.) cu varie- tățile sale: Pinus pumilio (Haenke) popular: pinul, pinul pitic, jep, jip, jnep, gneapăn (Grectscu) și Pinus obliqua (Saut) sau vliginosa (Neum). Acesta din urmă se distinge de primul prin faptul că trun- chiul său, deși nu crește așă do înalt, este însă drept, ramurile sale nu încep dela bază și nici nu se târăsc aproape de pământ ca la Pinus pumilio, căruia i so mai zice și pinul târâtor. luniperus communis. (L.) lenupcr, lunipcr, Jnepen, Juni- REVISTA PĂDURILOR 345 er, Cetenâ, Archisi (Grecescu) se află în general la poalele munților. luniperus nana (Wild). lenuper pitic, jnepen, se află la altitudinile cele mai mari și anume în regiunea alpină unde se termină vegetația forestieră. luniperus sabina (L). Sabină, cetină de negi (Grecescu). Taxus baccata (L) popular tisă, actualmente foarte rar. Exemplare de oarecare dimensiune nu se întâlnesc decât în mod excepțional și anume în locurile cele mai inaccesibile. L’am găsit în munții Oticului (Muscel). Intre speciale naturalizate mai principale dintre reșinoase putem cită pe Pinus austriaca (Hoess) întrebuințat la repopu- larea locurilor goale de prin păduri și la împădurirea terenu- rilor puțin fertile și calcaroase. Pinus strobus, considerat mai mult ca arbore de ornament, din care cauză se plantează mai mult prin parcuri și grădini. Speciele foioase cari cresc în mod spontaneu sunt: Fagul (Fagus silvatica L.) ocupând, în regiunea colinelor, dosurile sau coastele nordice ale văilor, unde atmosfera este relativ mai umedă. In Moldova, cum de exemplu în pădurea Dobrovăț a Domeniului Coroanei și în Poeni, proprietatea par- ticulară a M. S. Regelui, se coboară până la o altitudine de 300 —400 m. alcătuind pe platouri și pe coastele dealurilor ma- sive aproape pure, iar în pădurea Fântânelele din județul Bacău fagul ajunge până aproape de 200 m. înălțime d’asupra nive- lului mării. In regiunea colinelor superioare și anume cam dela 500 m. altitudine în sus, fagul intră din ce în ce în mai mare propor- țiune în compozițiunea masivelor, formând în multe părți din regiunea muntoasă masive curate Spre limita inferioară a ariei sale de distribuțiune el se află amestecat cu gorunul, iar cu bradul și cu molidul până la altitudinile de circa (1100—1250 m.). In Dobrogea această esență lipsește aproape cu desăvâr- șire, tot asemenea și rășinoasele cari în această parte a Româ- niei nu cresc în mod spontaneu, ci numai introduse pe ici și colea în mod artificial. Mesteacănul; reprezentat prin speciele Betula verucosa (Ehrh) și Betula pubescens (Ehrh) apare în Muntenia în re- giunea colinelor, cum de ex. în apropiere de Curtea de Argeș, iar în depresiunea sub-carpantină din Oltenia l’am găsit în pă- 346 REVISTA PĂDURILOR_______________________ durea Statului Dumbrava do For. In multe părți din Româ- nia do dincoace de Milcov el se urcă până în regiunea bra- dului și a molidului (Munții Mușuroaele Mari și Mici din ju- dețul Muscel). In Moldova îl aflăm atât în regiunea colinelor mărunte precum și în șesuri (pădurea Salcea, județul Dorohoiu) cât și la o altitudine de peste 1100 m. (pădurea Tarcău, județul Neamț). Paltinul de munte (Acer pseudo-platanus, L.) specie răs- pândită In mod singuratic în masivele din regiunea muntoasă până în zona de vegetație a fagului, bradului și chiar a moli- dului, unde în tinerețe prin viguroasa sa creștere devine câte odată copleșitor. Nu arareori întâlnim exemplare cu o grosime în diametru de 40—50 cm. la înălțimea pieptului și de 25—30 m. înălțime. Acer platanoidcs (L.) arțar cu vârfurile ascuțite, paltin de câmp, arțar: în regiunea do câmpie și a colinelor. Acer campestre (L.) jugastru. Acer tartaricum (L.) arțar tătăresc, gladș, verigar, artere din regiunea mediteraniană, inuă în amestec cu stejarul pedun- oulat, cu gârnița, cu cerul, cu ulmul și frasinul alcătuind îm- preună așă numitele păduri do șleau din unele părți ale regiunei șesuri lor. Carpenul (Carpinus betulus (L.). In România apare do re- gulă cam po la 500 metri altitudine. Se coboară însă și în șe- suri, unde găsește oarecare frescheță în sol, contribuind astfel la constituirea masivelor din această regiune. Carpinus duinensis (Scop.) sau Carpinut orientalis (Lam.) Cărpiniță, Sfineac, l'am găsit pe coastele d’a lungul Dunărei din județul Mehedinți între Gura Văei și Vârciorova, ceeace ne in- dică că această localitate împrumută din caracterele regiunei occidentale mediteraniene. Șlejarul: acesta este numele ce se dă în general diferitelor specii aparținând genului Quercus. In România se găsesc următoarele 4 specii principale: Quercus se ssiliflora (Salisb.) sau gorunul care, pe dealurile mărunte, ocupă expozițiunile nordice și cu cât altitudinea se mărește, cu atât cedează locul fagului, rezervându și platourile și coastele expuse spre Sud și Vest. La vârsta de 120—150 ani atinge, în masiv, dimensiuni de 40—50 cm. in diametru la înăl- țimea pieptului și o înălțime de peste 30 metri. Lemnul său, REVISTA PĂDURILOR 347 mai cu seamă cel provenind din județele Argeș, Muscel, Olt și în general din Oltenia, este foarte apreciat pentru tâmplărie în special. Ca calitate el a fost clasat de către cumpărătorii streini, cu ocaziunea vânzărilor extraordinare din 1901 a 4G.000 stejari din pădurile Statului, ca ținând locul imediat după cel provenit din Croația și Slavonia, recunoscut ca cel mai bun lemn de industrie. După d-1 Dr. Grecescu, eminentul nostru botanist, ar mai există varietățile : Quercus aurea, (Wiesb.), Quercus sesiliflora varietas lejophyla (Borb.) și Q. Welandii (Wierzb ), cari însă nu au nici o importanță din punctul de vedere forestier. Quercus peduuculata (Ehrh.) șlodun, stejar propriu zis, ste- jar pedunculat, tufan, care nu trebuie confundat cu gorunul, după cum se face în unele din cele mai de seamă tratate de botanică de la noi, populează în general pădurile din regiunea de câmpie, luncile râurilor, depresiunile și văile din regiunea colinelor, unde solul este profund, umed și fertil. Când arbori trec de 45 cm. în diam etru la 1 m. 20 dela pământ, lemnul său este foarte căutat pentru doage și construcțiuni. Quercus conferta (Kit) sau Ilungarica (Ilubeny) popular gâmiță în Muntenia și gârneață în Moldova. Această specie de stejar se află de asemenea răspândită în regiunea șesurilor și a dealurilor mărunte. In această din urmă situațiune ea ocupă expozițiunile calde: vestice, sudice sau sud-vestice. Lemnul său de excelentă calitate este foarte apreciat în in- dustria mobilelor, precum și pentru doage, parchete, etc. Gârnița pentru a atinge aceleași dimensiuni ca gorunul și stejarul pedunculat are nevoie, din cauza creșterilor sale anuale mai mici, de un timp mai îndelungat. Straturile sale anuale sunt uneori așă de puțin desvoltate încât, spre a le puteă distinge, trebue să recurgem la lupă. Quercus cerris (L.) sau cerul se găsește în Muntenia, Ol- tenia și Dobrogea în câmpie și dealurile mărunte, formând ma- sive curate, dar mai cu seamă în amestec cu gârnița. In jude- țele din Moldova această specie de stejar lipsește. Quercus pubescens (Wild), pe care unii din botaniștii noștri îl confundă cu popularul : tufă, tufă albă, tufă râioasă, nu există în România. Aceste denumiri corespund, după părerea mea, speciei de stejar pedunculat crescut în mod pipernicit în masivele din re- 348 REVISTA PĂDURILOR giunea șesurilor cari, odinioară, au avut să sufere din cauza in- cendielor, delictelor și abuzului pășunatului. Tilia par vi folia (Ehrh.) sau Tilia microphilla (Vent) teiu cu foaia mică, teiu pucios. Tilia grandifolia (Ehrh.) vulgar = teiu cu foaia mare. Tilia albă (W.) sau Tilia argentca (Desf.) teiu alb. Se află răspândit în pădurile de câmpie și în cele dc pe dealurile nu tocmai înalte din Muntenia, Moldova și din Dobrogea mai ales. Din cauza viguroasei vegetațiuni a acestei specii și a pro- prietăței sale de a dă lăstari din rădăcină puternici, este pri- vită ca copleșitoare și așă fiind silvicultorul îi face un răsboiu de exterminare. Sunt exemple însă când, la licitațiunile ținute pentru vânzarea pădurilor de teiu cu arbori de dimensiuni mari și cu trunchiuri drepte, s’au obținut pe hectar prețuri tot atât de ridicate ca și pentru cele de stejar. Frasinus excelsior (L.) frasin, populează pădurile de luncă din regiunea de câmpie. îl întâlnim de obicciu acolo unde crește ulmul și stejarul pedunculat, adică în solurile fresce și fertile. Uneori el so urcă și în regiunea colinelor și chiar în cea mon- tană. Când lemnul său prezintă ondulațiuni, i se dă numirea de frasin creț în care caz este foarte căutat pentru mobile de lux, întrebuințându-se mai mult ca placaj. Frasinus ornus (L.) moșdreanul sau frasinul de munte nu atinge decât mici dimensiuni. Frasinus oxyphylla (M. Bieb.) frasinul cu foaia ascuțită (pădurea Letea din Dobrogea). Ulmus campestris (L.) ulm de câmp cu varietatea Ulmus suberosa (Ehrh.) ulm râios; Ulmus montana, ulmul de munte și Ulmus effusa (ulm, velniș, vânji) în locurile umede mai ales. Ulmus montana sau ulmul cu foaia mare, după cum numele ne indică, se urcă până în regiunea de munte. Sorbul terminalis (Crantz.) sorb, în regiunea dealurilor și a câmpiei pe alocurea. Sorbus aucuparia (Lin.) șerbul păsăresc, îl găsim la munte la altitudini superioare. Sorbus domestica (Lin.) scorușul, la podgorii mai ales. Lemnul său de oricare dimensiuni, este foarte căutat de sculp- tori, strungari, armurieri, etc. Sorbutharia, (Crantz.) sorbul alb, îl întâlnim la munte în terenurile calcaroase cu deosebire. REVISTA PĂDURILOR 349 Pirus eommunis, (Lin.). Părul pădureț, și Malus acerba, (Merat). Mărul pădureț se găsește amestecat prin unele masive în stare de răriște de pe dealuri. Lemnul lor, mai cu seamă al prunului, este foarte apre- ciat pentru oarecari industrii, cari necesită un lemn cu o țesă- tură omogenă. Alnus glutinosa (Gaertn.) anin, anin negru, arin, anin lipicios, aninul de câmp, preferă locurile de pe marginea râu- rilor, unde, în unire cu salcea și plopul, formează așă numi- tele zăvoaie. Se ridică pănă la poalele regiunei muntoase, unde cedează locul aninului alb sau cenușiu alnus incana (Willd.). Alnus viridis (DC) liliacul de munte, aninași, după cum am spus dejă, îl găsim până la înălțimea unde se termină ve- getațiunea forestieră. Populus alba (L.) plop alb, Populus canescens (Smith), plop cenușiu. Populus tremula (L.) plop tremurător, Populus nigra (L.) pluta cu varietatea Populus pyramidalis (Spach) sau P. italica (Auct.) Acesta din urmă se întrebuințează mai mult pentru for- marea de alee pe lângă drumuri și prin parcuri. Menționatele specii de plop le găsim în regiunea de câmpie Salix alba (L.) salcie, singura specie care atinge dimen. siunile unui arbore, celelalte ca Salix purpurea (L.) răchită ro- șie; Salix rubra (Heuds) richită; Salix incana (Schrank) mlaje; Salix tinerea (L.), zălog etc., intră în categoria arbuștilor, unele dintr’însele fiind întrebuințate în industria împletiturii coșurilor. Salix caprea (L) iov, din sauza creșterei salo repezi în tinerețe, a frunzișului său dens, este privită ca o specie cople- șitoare. Cu ocaziunea practicărei de operațiuni culturale se caută a se stârpi din pădurile din regiunea muntoasă, unde această specie se instalează așă de ușor în urma exploatărilor. Selix reliculata (L.), Salix retușa (L.) și Salix herbacca (L.) se urcă până aproape de vârfurile celor mai înalți munți ai noștri. Intre plantele naturalizate aparținând foioaselor, între cele mai cunoscute putem cită : Castanea vesca (Gaerth.) castanul cu fructe mici comestibile, care alcâtuește mici pâlcuri de pădure în împrejurul mănăstirilor Tismana și Polovraci. După toată 350 REVISTA PĂDURILOR probabilitatea, castanii sunt introduși acolo pe cale artificială, dc către călugări. Robinia pseudo-acacia (L.) salcâm, dafin, întrebuințat pen- tru fixarea dunelor de nisip de pe marginea Dunărei și Mărei Negre, pentru consolidarea talazurilor căilor ferate, pentru reîm- pădurirea Bărăganului etc. Robinia inermis (DC.) R umbraculifera, (DC) salcâm ro- tund, salcâm altoit. Robinia hispida (L) și Robinia viscosa, salcâm roșu: varietăți ale R. Pseudo-acacia (L.) cari se întâl- nesc numai prin parcuri și grădinele orașelor. Ailanthus glandulosus, ailant, arbore puturos. Din cauza creșterei sale repezi a fost de asemenea întrebuințat pe alocu- rea pentru reîmpădurirea locurilor improductivc. Caragana arborescens (Lam. și C. frutescens (Auct). Gle- dilschia Iriacanlhos glădiță sau platică, care deși cu o creștere viguroasă nu este însă utilizată decât pentru formarea de alee, pentru garduri vii, prin parcuri, ca și Aesculus hyppocastanum (L.) castan sălbatec, l'auwlonia imperialis, Bignonia Catalpa, Lcriodendron tulipifera, etc. In regiunea colinelor înalte și a munților propriu ziși între arbuști cităm după Grecescu pe: Sambucus racemosa (L.) socul roșu, Lonicera xylosteum, L. leyophila (A. Kem) Lonicera nigra (L) Ribes grosularia (L.) Ribes alpinum (L.) Ribes petraeum (Wulf.) Salin daph- noides (Vili). Da pline mezereum (L.); Evonymus lalifolius (Scop); Lonicera xylosteum (L.); Cylisus nigricans (L.); Rhamnus tinc- toria (W. et. Kit). R. Lrangula (L.), crușei, crâșci, crășiei, pa- țachină; Roza arvensis (Huds): Cotoneasler intergerima (Medik) Coloneaster nigra (Vahlberg); Spiroea ulmifoba (Scop) cu va- rietatea banalica (lanca) Spiroea aruncus L. numai în Moldova și Spiraea ulmaria (L.) Vaccinium Myrtillus (L.) afin ; Vacci- nium uliginosum și K Vilis Idaea (L.) cocazar, merișor de munte, smârdar; îl găsim prin regiunea pășunilor alpine ; Salin Reichardti (A. Kern); Salin silesiaca, (WilcL). Salin rubra (Huds); Salin viminalis (L. și Miricaria germanica (Desv.). Ta- marișcă, Cătină roșie. In regiunea dealurilor întâlnim pe: Ramnus calhartica (L.) verigar, parul ciutei, spinul cer- bului ; Coryllus avclana (L.) alun; Coryllus lubulosa (Weld.) și Coryllus colurna (L.) aceste din urmă numai în județul Mehedinți REVISTA PĂDURILOR 351 și anume în apropiere de Vârciorova; Crataegus pentagyna (Wet kit) și Cr.monogyna (Jach). Comus mas (L.) corn; Comus san- guinca (L) sânger; Sambucus nigra (L.) soc.; Vibumum Opulus (L.) călin; Staphyllea penala, clocotici, Evonymus verrucosus. Scop) salbă râioasă; Cytisus leucanthus și C. clongalus (W și Ret) drob; Vibur num lanlana (L.) dârmox ; Liguslrum vul- gare (L.) lemn câinesc; Clcmalis Vitalba (L.) curpen. Periploca greca în Dobrogea; Bhus Cotinus (L.) scumpie; Bhus typhina, oțetar: Licium barbarum (L.) cătină de garduri; Solanum Dul- camara (L.) jarnă, vița evreilor, zârnă. Intre arbuștii spinoși distingem: Primus spinosa (L.), porumbarul, Hippophae rhamnoides (L.) cătină, cătina albă; Bosa canina (L.) măcieș, Berberis vul- garis (L.) dracilă, macieșul epuresc; Paliurus aculeatus (Lam). Acesta din urmă formând dese tufărișuri în Dobrogea. Jasminum frulicans (L.) și Pyrus eleagnifolia (Pali), cari aparțin florei mediteraniene, în Dobrogea. Intre plante părăsite: Viscum album și Loranlhus euro- paeus, (L.) vâsc. Compozițiunea arboretelor. — Speciile de mai sus în cele 3 regiuni naturale în cari, din punctul de vedere orografic, poate fi împărțit teritoriul României : regiunea muntoasă, a colinelor zisă și a podgoriilor sau a dealurilor, a câmpiei sau a șesurilor, formează masive pure sau amestecate. Cea dintâiu regiune, adică a munților, caro se începe cam dela 700 sau 800 m. până la 1700 sau 1800 m. altitudine, este populată cu fag, brad și molid. Acesta din urmă spre limita sa superioară de vegetațiune constituo masive curate. Dacă ne coborîm însă mai jos, întâlnim de ordinar bradul, căruia îi convine expozițiunile nordice, asociindu-se când cu molidul, când cu fagul. Dar pe când bradul nu părăsește situațiunile sale predilecte, pe fag îl găsim când pe coastele nordice ale munților când pe cele sudice. In cazul acesta din urmă, ca și cum ar căută înadins frescheța atmosferică, de care nu se poate dispensă, el se urcă cu una sau chiar cu două sute metri In altitu- dine, unde, do regulă, formează singur masivele sau în ames- tec cu molidul. Masive curate de fag în România întâlnim do ordinar spre partea mijlocie a ariei sale de distribuțiune, adică cam 352 R8V1STA PĂDURILOR între 700 —900 metri înălțime deasupra nivelului mării în Mun- tenia și cam cu 200—300 mai puțin în Moldova. Spre limita sa inferioară de vegetațiune, el sc asociază cu gorunul, carpenul etc. In regiunea de munte întinderi destul de însemnate sunt populate cu mesteacăn, acolo mai cu seamă unde, dintr’o cauză oarecare rășinoasele au dispărut prin exploatări dezordonate. In județele Buzău, Prahova și Bacău, în multe locuri culmele cele mai înalte ale munților sunt populate cu fag curat și numai scoborând coastele dăm peste molid și brad. In regiunea colinelor, coprinsă cam între 200 și 700 m., fagul ocupă partea superioară a acestei zone de vegetațiune, iar mai jos, cam pe la 400—500 m., se ivește gorunul, care populează expozițiunile sudice, platourile, fie singur sau în amestec cu fagul, coastele nordice fiind ocupate de această din urmă specie. Mai jos însă, în spre zona dealurilor mărunte, gorunul ocupă situațiunile nordice pe când pe coastele expuse spre Sud și Vest el este înlocuit de gâmiță și cer, iar pe văile umede și răco- roase, sau în imediata lor apropiere, de stejarul pedunculat Pădurile din regiunea șesurilor sunt compuse de stejar pe- dunculat, de gâmiță, în stare pură sau amestecate între dân- sele, precum și cu jugastru, cu arțarul tătăresc, cu ulmul, fra- sinul, plopul etc., fiecare bine înțeles în solurile ce le convin. Sub numele de pădure de șleau se înțelege acele masive unde amestecul între stejar pcdunculat, cer, gâmiță, teiu, ju- gastru, arțar tătăresc, ulm și frasin este așa de intim, încât este foarte cu greu, dacă nu imposibil, a stabili proporțiunea în care ele sunt asociate. In Dobrogea pădurile, afară de reșinoase cari lipsesc, sunt compuse, afară de mici esceptii, ca și masivele din România de dincoace de Dunăre. Ele au fost rău tratate în timpul dominațiunei turcești, din care cauză actualmente predomină exemplarele rău conformate. Arbori din cari să se poată obține lemn de lucru și construc* țiuni, cari acum 30 de ani se găseau încă în pădurile dinpre- jurul orașului Babadag, Isaccea etc., au dispărut aproape cu desăvârșire. Petre Antonescx REVISTA PADCRILOR 353 COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE 0 nouă metodă, de injectare a lemnului Această metodă de injectare, se datorește d-lui Wolmann, diri- gintele stațiunei pentru injectarea lemnului dela Idaweiche (Silezia prusiană). Acest procedeu brevetat face parte, după natura substanțelor de injectare, din procedeurile prin săruri metalice, iar după modul de impregnare, din cele prin acțiune pneumatică, cari, profesate pentru întâia dată de către Briant, s’au constatat a fi cele mai bune, găsind cea mai largă aplicare. Procedeul lui Wolmann este următorul. Lemnul este introdus într’un cazan ermetic închis, în care se produce un vid de cel puțin 65 cm., estrăgându-i-se astfel aproape toată cantitatea de aer, ce se găsește distribuită într’insul. Vidul are ca urmare absorbiiea leșiei de injectare, deja de mai înainte încălzită, compusă din soluțiuni de oxid salin de fier (vitriol marțial) și sulfat de aluminiu, adăogându-li-se oțet de lemn sau acid acetic și acetat de amoniu In anumite porțiuni de amestec. Pentru a mări pe deoparte efectul antiseptic al acestor pro- duse chimice, iar pe de altă parte pentru a preveni pe cât posibil atacarea lemnului de către buretele de casă (Meriulus lacrimans), se mai adaugă ia soluțiunile de mai sus o cantitate corespunzătoare de acid boric. In leșia astfel preparată lemnul se fierbe timp de 2—4 ore—ținându-se seamă de esența, natura și calitatea sa — la o temperatură de 100—105° C. Temperatura aceasta este suficientă pentru a distruge ciupercile parazitare și myceliul sau sporii lor, ce se găsesc în galeriile lemnului; nu este însă atât de ridicată, pentru a influența in mod dăunător asupra structurei, rezistenței și elaslicităței lui. Oxidul salin de fier și sulfatul de aluminiu, se combină cu lemnul in așă mod, încât se precipită pe pereții celulari a acestuia, dizolvându-se foarte greu prin apă. Din cauza proprietăților anti- septice ale acestor săruri lemnul tste complect preservat contra putrefacțiunei. Acidul boric asemenea produce combinațiuni, cari numai foarte greu se dizolvă în apă. Pentru obținerea unei complecte impregnări a lemnului cu menționata leșie și pentru a paraliză rezistența ce opun pereții 354 REVISTA PĂDURILOR celulari intrărei ei, injectarea în lemn se face cu o presiune idrau- licft de 5 atmosfere. Lemnul astfel injectat — după ce s’a scos din cazan — se depozitează la aer liber (cel de construcțiuni și cel fa- sonat în scânduri, în magazii acoperite) timp de 6—8 săptămâni. Aceasta pentru a se obține rezultate cât se poate de bune și pentru a dă lemnului timpul necesar de a se combină cu substanțele chimice. Adăogând la leșie acetatul de amoniu, inventatorul a voit prin aceasta să remedieze un inconvenient al procedeurilor prin săruri metalice, anume acela a distrugerei fibrelor lemnului prin aciduri eliminate. Este știut că adăogând unei soluțiuni de săruri metalice sarea unui slab acid organic — în care caz sărurile rămân împreună disolvale fără a formă precipitațiuni constante — acidul mineral (acidul sulfuric) eliminat, se nentralisează și pierde astfel proprietățile distrugătoare. Acidul acetic, în acelaș timp eliminat, nu este stricăcios lemnului; de altmintrelea el e volatil și se eva- porează In scurt timp. După diferitele experiențe acest mijloc de injectare pro- duce un efect antiseptic în mare măsură. încercări făcute în această privință de d. dr. W. Niqula, profesor la academia fore- stieră din Eisenach, au avut de rezultat constatări interesante. In două cazuri hyphele Glamentoase a burclelui de casă, ce se găseau in mare cantitate pe o bucată Je lemn, au crescut peste o a doua bucată de lemn, preparată după metoda lui Wolmann și care erâ așezată imediat lângă prima, până ce au ajuns la o a treia bucală de lemn, atacând-o și pătrunzând în ea după 10 zile pe când cea din mijloc, impregnată, a rămas neatinsă de ele. Substanța impregnată se dis’ribue în mod uniform în întregul corp al lemnului, iniră deci și în inimă (duramen), ceeace constilue unul dintre marile avan t agii al metoadei Wolmann. Dacă colorăm cu ferrocyanură secțiunea transversală a unui trunchiu injectat sau cu acid idrochloric (murialic), constatăm că colorarea — în primul caz roșie, în al douilea albastră — este pe fiecare punct al secțiunei uniform intensivă. Uniforma distribuire cantitativă a sub- stanței injectate s’a constatat asemenea și prin procedeul chimico- analitic. Metoada de injectare a lui Wolman, nu influențează în mod defavorabil proprietățile technice al lemnului; ea mărește din con- tră gradul tăriei și înlesnește lustruirea lui. Culoarea naturală a lemnului se alterează numai puțin. Prin tratamente corespunză- REVISTA PĂDURILOR 355 toare,— ce precedează injectărei,— cum d. p. prin imersiune (cu aburi), se pot obține foarte frumoase nuanțe. Metoada Wolmann are, față de metoadele impregnărei prin gudronate, avantagiul, că lemnul injectat după acea metoadă arde foarte greu ; pericolul de incendiare este astfel aproape complect exclus. Costul de injectare al unui metru cub este după indicațiunile casei August MOller SOhne, de 5—10 coroane austriace. Dacă avem în vedere că costul injectărei unei traverse de cale ferată cu ZnCla este de 0.60 coroane *) și deci, admițând 0,1 m.c. ca volum a| ei, de 6 coroane pentru metrul cub de lemn, iar a injectărei cu chlorură de zinc și gudron de 4.80 cor. și a gudronărei simple de 10 cor. pentru m. c., rezultă că costul injectărei după metoada Wolmann — considerând și avantagiile ce ne oferă — este In raport cu alte metoade, dacă nu mai eftin, cel puțin egal. Cât pentru întrebuințarea practică a noului mijloc de injec- tarea lemnului, s’au făcut dejă în anul 1901—după cum comunică d. dr. Dans Kiesenfeld dela insti.utul de chimie al Universilăței Breslau — încercări de către administrația poștelor imperiale ger- mane cu stâlpi de telegraf. In urma decisiunei acestei autorități, adoptarea metoade5 Wolmann pentru injectarea stâlpilor de tele- graf al întregului imperiu german va depinde de bunele rezultate ale acelor încercări. Este de prevăzut că noua metoadă, pe lângă aplicarea ei la căile ferate și telegraf, va mai aveă un mare viitor în deosebi la căptușelile galeriilor de mine unde lemnul nu durează decât un an în termen mediu; dar de multeori el putrezește dejă după 5—8 luni. Metoada Wolmann îi asigură aceluiaș lemn o durată garan- tată de trei ani. Afară de acestei lemnul impregnat după noul procedeu, prezintă și garanții bune în cazuri de incendiu, neluând foc decât foarte greu. O atare proprietate trebue considerată ca foarte prețioasă pentru siguranța ucrărilor în mine. încercări făcute In Ianuarie 1904 în mina «Ferdinand» a so- cietăței pe acțiuni de mine și turnătorii din Kattowitz cu lemne rotunde de diferite esențe au avut, la scoaterea lor din mină după 2*/4 ani, de rezultat următoarele: 1) După tabela respectivă din «Technologia chimico-forcstieră» a consi- lierului de curte SchwackWfcr. 356 REVISTA PĂDURILOR 1. Pinul neinjectat putrezise pe întreaga suprafață a secți- une! transversale și pierduse complect proprietățile de rezistență 2. Stejarul fiert în gudron putrezise asemenea pe o adâncime de 5 cm. 3. Molidul impregnat cu săruri metalice după metoda breve- tată Wolmann se prezintă perfect de sănătos și nu pierduse nimic, din rezistența sa. Pentru lemnele de construcțiuni pe uscat și in apă, pentru pavagii și traverse, noua metodă este cât se poate de recomanda- bilă, având mai ales în vedere că lemnul păstrează intact proprie- tățile sale technice, arde foarte greu și nu răspândește nici un fel miros. Invențiunea lui Wolmann va aveă o importanță și mai mare dacă se va reuși de a impregnă inima roșie a fagului, ceeace e foarte probabil în urma încercărilor făcute până acum; căci în acest caz fagul ar deveni un ccncurent de temut pe piața traver- selor și lemnelor dc construcțiuni miniere. (După Oestcr. Vierteljahresschrift fur Forstwescn). C. P. Hârsan. -----------------osc»- INFORMAȚIUNI Din 81 păduri adjudecate în mod provizoriu ia licitația de la 6 Noemvrie a. c. s’a confirmat vânzarea a 31 păduri. ♦ * * La 3 Ianuarie 1908 se vor ține licitații la Iași, Bacău, Bârlad, Buzău, Ploești, București, Pitești, IL-Vâlcea, Craiova, Constanța și Tulcea pentru vânzarea spre exploatare a 121 păduri. De asemenea la 15 Ianuarie se vor ține licitații în aceleași centre pentru vânzarea spre exploatare a 57 păduri. ♦ 4 * D-l Inginer hotarnic N. Sacgiu, profesor la școala specială de sil- vicultură a fost numit Inginer hotarnic al Eforiei Spitalelor civile. ♦ * * Dl Ion Zăvoianu absolvent d școalei speciale de sivicultură a fost numit silvicultor în Administrația Domeniului Coroanei, cu serviciul la Borca. -----------------O»------------------- Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, București. REVISTA PAdVRII.OR 357 APARIȚIA BOSTRICHIZILOR IN PĂDURILE DE PE DOMENIUL COROANEI BORCA IN PRIMAVARA ANULUI 1907 Cauzele. — Observațiuni. — Măsuri de combatere. In totdeauna există în pădure un număr oarecare de insecte, cari trăesc pe esențele ce compun populamentul. In împrejurări normale, importanța lor în gospodăria silvică e aproape neînsemnată. Câte odată însă, numărul lor devine extraordinar de mare, într’un timp relativ scurt In acest caz, înmulțirea lor e îngrijitoare și fără întârziere trebuesc luate măsuri de combatere. Acest fapt s’a observat pe Domeniul Coroanei Borca, unde în primăvara anului curents’au ivit Bostrichizii, într’un număr destul de considerabil. Pe acest Domeniu, uniformi- tatea masivelor, eminamente constituite de molid, au oferit un mediu prielnic pentru instalarea lor, pe de altă parte, sistemele rele de exploatare din trecut, un fel de grădinărit concentrat, care a dat naștere la goluri în masiv și la do- borîri de vânt, au ușurat mult instalarea acestei insecte. Iarna lungă și friguroasă din acest an, urmată fără tranziție de o căldură excesivă, care la rândul ei a fost în- treruptă de un ger neobișnuit, a contribuit iarăș mult la starea de lâncezire a pădurii, stare ideală pentru instalarea Bostrichizilor. O ultimă cauză a înmulțirii acestor insecte și în fața căruia suntem aproape cu totul desarmați, este vecinătatea proprietăților păduroase particulare, unde prin exploatări iraționale, se urmează numai sporiri de venituri, fără a se ține seamă și de îngrijiri culturale, croind astfel medii fa- vorabile instalării Bostrichi'.ilor, de unde apoi emigrează pe Domeniul Borca. Dacă în acest an n’am avut de înregistrat un adevărat 1) Această lucrare este rezultatul observațiunilor făcute de d-l sil- vicultor I. C. Popescu, în colaborare cu d-nii silvicultori-ajutori Emil Blimel și Gh. Teodorescu, din servicijl Administrației Domeniului Co- roanei. 24 358 REVISTA PĂDURILOR dezastru, aceasta se datorește pe deoparte naturii, care, prin ploi abundente și la timp, a înviorat vegetația, iar pe de alta, grabnicelor măsuri de combatere ce s’au luat. Pe viitor, ca măsură preventivă, nu se mai aplică decât tăieri rase, și acolo unde, din cauza pantelor abrupte, sun- tem novoiți a recurge la grădinărit, se procedează cu multă prudență. Dintre Bostrichizii cari s’au observat, au fost mai ales: Tomicus typographus, T. amitinus T. calchographus. Tomicus typographus este o insectă de 5 mm. lungime, de o culoare ce variază dela gălbuiu deschis până la cenu- șiu și chiar negru. Pe corp prezintă peri de culoare galbenă, de asemenea antenele și picioarele sunt colorate în gălbuiu roșietic. Partea posterioară a corpului, e punctată cu puncte mici. Elitrele sunt dungate și comprimate în partea abdo- minală, iar la extremități sunt prevăzute cu 4 dinți, dintre care cel mai de sus e cel mai mic, iar cel de al treilea e cel mai mare. Tomicus amitinus se aseamănă mult cu Tomicus typo- graphus, dar se poate deosebi de acesta prin aceea că e mai mic, mai strălucitor și partea centrală a crestăturii eli- trelor are aparența de a fi brunată, nu neagră, ca la Tomi- cus typographus. Tomicus calchographus e o insectă de 2 mm. lungime, de un luciu unsuros, foarte puțin acoperită cu peri, toracele e de culoare închisă, iar restul corpului do o culoare roșie- tică brun. Reproducțiunea acestor gândaci e simplă, dublă și chiar triplă; ea depinde de temperatură, altitudine și expoziție. Acești factori au o influență covârșitoare asupra generației Bostrichizilor. Așa, pe când în altitudini nu tocmai mari, (600- 800 m.) sau chiar mai sus, dar în expozițiuni sudice insecta poate aveă 3 generații, în altitudini mai mari (1000 — 1200 m.), ea nu se poate reproduce decât o singură dată. Mai mult chiar, pe acelaș versant se poate întâmplă ca generațiunea Bostrichizilor, jos să fie dublă, iar sus triplă. Primul sbor nupțial, după observațiunile noastre, a avut loc pe la jumătatea lunei Maiu, iar al doilea și-a făcut apa- riția pe la 13 Iulie. REVISTA PĂDURILOR 359 Studii însă asupra biografiei Bostrichizilor în timpul primului sbor nupțial, nu s’a putut face, de oarece serviciul instituit în acest scop, nu s’a înființat decât ulterior. Pentru al doilea sbor însă, avem date certe, cari ne pun în măsură de a cunoaște cu suficiență biografia acestor insecte. Astfel, după observațiunile făcute, durata desvoltării insectei, începând dela ou și până la insecta perfectă, a fost de 46—47 zile și anume: Al doilea sbor nupțial a început la 12 Iulie și a durat până la 21 Iulie. Durata intrărei insectelor în arbore a fost de 12 zile. Dela depunerea ouălelor și până la eșirea larvelor, a trecut 18 zile. Transformarea larvei în ninfă a avut loc după 8 zile. Transformarea ninfoi în insectă perfectă s’a săvârșit după 8 zile. Insecta perfectă a părăsit arborele după 4—5 zile. Aceste date însă, nu pot fi considerate ca absolut fixe și invariabile, căci durata desvoltării insectei variază nu numai dela o localitate la aha, dar chiar și pentru aceeaș localitate, se schimbă după temparatură, altitudine și expoziție. O dovadă palpabilă de cele spuse mai sus, ne o dă tot observațiunile făcute de sus menționatul serviciu, asupra Nordică Sudică arborilor situați în diferitele expozițiuni: a) Intrarea insectelor s’a continuat ... 14 zile b) Starea de ou a durat ................. 12 > c) > » larvă a durat.............8 > d) » » crysalidă a durat.........9 » e) Insecta perfectă a părăsit arbor, după 9 » a) Intrarea insectelor s’a continuat . . 8 zile b) Starea de ou a durat ...................8 » c) » » larvă a durat...........— d) > » crysalidă a durat.........6 > e) Insecta perfectă a părăsit arbor, după 9 » a) Intrarea insectelor s’a continuat ... 13 zile b) Starea de ou a durat.................10 > c) » > larvă a durat...............10 » d) > > crysalidă a durat.............5 » e) Timpul când insecta a părăsit arborele a fost după........................8 » o UJ Vestică?. 360 REVISTA PĂDURILOR Din observațiunile făcute, s’a constatat că, masivele si- tuate pe expozițiunea Nord-Nord-Vest, a fost mai puțin ata- cate și insecta, pentru a se des voltă, a necesitat un timp mai îndelungat, nesemnalându-se apariția ei în părțile superioare ale acestor expozițiuni, sau cel mult atacul limitându-se la câte un arbor izolat și totdeauna bolnav. Cu totul altfel se prezintă aspectul atacului în expozi- țiunea S.—SE., căci acî desvoltarea insectelor a fost mai repede și mai intensă și atacul nu s’a mărginit numai asu- pra arborilor căzuți, ciungi ori zdreliți, după cum se observă la expozițiunea N N-V, dar s!a întins și asupra arborilor vi- guroși și în picioare. In urma sborului nupțial și după ce gândacul și-a găsit materialul convenabil pentru depunerea ouălelor, începe apoi a săpă orificiul de intrare, prin care pătrunde în scoarța arborelui. Dedesubtul acestui orificiu, masculul își construește o mică concavi ta te, unde se împerechează cu una singură sau cu mai multe femele. Acestea pornind de aci, își face fiecare câte o galerie la limită, între scoarță și lemn, depunându-și ouăle acolo. In acest scop, își sapă doalungul galeriei niște gropițe și în fiecare din ele depune un ou. Galeria mumă la T. typographus, e formată dintr’un braț lung cam de 12 cm. sau chiar din două brațe verticale unde se observă pe lângă orificiul de intrare mai multe, orificii de răsuflare. Larvele își construesc galeriile perpendicular Ia galeria insectei mume, sau chiar sinuoase, pe cari le astupă cu tărâță de lemn. Galeriile lui T. amitinus, având mai multe brațe, so apropie de forma stelată. Galeriile larvelor sunt mai scurte și se lățesc imediat foarte tare. Galeriile mume ale lui T. calchographus au formă de stea, iar galeriile larvelor lui sunt relativ scurte și dese. Larva, către sfârșitul stadiului de desvoltare, își con- struește un leagăn, unde se transformă în nimfă. In fine, gândacul ajuns în stare de insectă perfectă, pără- sește imediat leagănul printr’un orificiu rotund, ce și-1 sapă în scoarță și ernează sub crăpăturile coajei, sau chiar în mușchiu. REVISTA PĂDURILOR 3G1 Tomicus typographus și T. amitinus, atacă arborii mai bătrâni, în vârstă de 80—100 fini, și anume : partea inferi- oară a trunchiului, pe când părțile subțiri alo arborilor și prăjinișurile sunt atacate do T. calchographus. După observațiunile noastre, se pare că T. typographus și T. calchographus sunt nedespărțite, căci nu s’a observat aproape nici un arbore care să fie atacat numai de T. typo- graphus, fără să nu se găsească instalat pe el și T. cahho- graphus, și dacă se observă pe un arbore numai T. calcho- graphus, putem fi siguri că după un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, se va instalâ și T. typographus; cu alte cuvinte, T. calchographus este totdeauna premergător lui T. typographus. Aceste insecte de obiceiu atacă izolat și numai arbori maladivi. Când însă, din cauza vântului ori a greutăței ză- pezei, se întâmplă doborîri de pâlcuri întregi, ori dacă ma- sivul suferise anterior de atacul Nonei, atacul Bostrichizilor are loc în grup și înmulțindu-se peste măsură, pot invadă chiar și masivele sănătoase. Efectul atacului de primăvară a produs vestejirea ace- lor, căci în acest caz acele nu mai pot beneficii de seva ascendentă. Atacul de vară, având de efect stagnarea sevei descendente, a produs mai ales căderea coajei, iar în unele locuri s’a produs chiar uscarea definitivă a arborilor. Ca să ne dăm seama de pericolul ce prezintă aparițiu- noa acestor insecte, am mai făcut un mic calcul, din care reese numărul enorm de mare, la care poate ajunge poste- ritatea lor. S’a constatat că în termen mediu, o pereche de gândaci depune 30—100 ouă. Numărul galeriilor găsite pe mai mulți arbori de gro- sime de 30 cm. diametru, socotind numărul ouălelor depuse în galerii și făcând media, am ajuns la concluziunea că nu- mai insecta T. typographus poate depune 120.000—150000 ouă pe un singur arbore. Aceasta pentru o singură gene- rație ; și dacă ne gândim că reproducțiunea poate fi dublă și chiar triplă, ajungem la o cifră de care ne îngrozim. De aci se poate vedeâ pericolul la care ne expunem și cât de mult trebuesc blamați acei proprietari de păduri cari din motive de economie sau alte considerațiuni, obser- 362 REVISTK PĂDURILOR vând apariția acestor gândaci, nu iau nici o măsură în con- secință. Ca măsură de exterminare, s’a întrebuințat tăierea ar- borilor dejă atacați, cojirea lor și arderea coajei acolo unde nu a fost pericolul de incendiu; ori numai cojirea lor și întoarsă coaja cu partea internă către soare, acolo unde prima măsură nu s’ar fi putut aplică. Ca măsură preventivă și în acelaș timp și de combatere, s’a întrebuințat și așă numiții arbori opritori, sau arbori cursă. Pentru aceasta am întrebuințat lemne, ce le-am găsit doborîte de vânt sau zăpadă, dar ani tăiat și arbori într’a- dins din picioare, preferind pe aceia cari prezentau o ve- getațiune lâncedă, arbori bolnavi, strâmbi și cu creșteri anor- male. Ei s’au tăiat în Jocurile preferate de aceste insecte, adică în părțile expuse acțiunei directe a soarelui, la mar- ginea masivelor și a poenilor, pe expozițiuni sudice, pe so- luri uscate. După doborîre, arborii opritori au fost curățiți de crăci, aceasta în vedere ca uscarea lor să se facă mai încet și prin urmare, să poată servi timp mai îndelungat, ca arbori opritori. îndată ce am observat că primele larve sunt aproape gata a trece în stare de nimfă, am procedat la cojirea ar- borilor și la arderea coajei. Cojirea s’a făcut pe cât a fost posibil pe timp răcoros sau ploios, aceasta pentru motivul că gândacii sunt atunci mai greoi și mai leneși. Pentru prinderea insectei T. calchographus, am între- buințat mănunchiuri de cetină, cari după ce au fost infec- tate, s’au strâns grămadă și în locuri convenabile și li s’au dat foc. In fine, s’a procedat la curățirea pădurei de materialul infectabil, punându-se în vânzare toți arborii doborîți de vânt, de zăpadă, ori zdreliți cu ocazia exploatărei anterioare. De asemenea, ca măsură preventivă contra instalărei insectei T. calchographus, am hotărît ca condeiele și chin- gile, ce se întrebuințează îr. număr foarte mare la plutărie, să se recolteze numai din arbori tineri, cari din diferite îm- prejurări, sunt pe cale de a se uscâ. In fine, s’au luat măsuri ca materialul mărunt ce ră- mâne în urma exploatărilor ca vârfuri, cetină, etc, să nu REVISTA PĂDURILOR 363 mai fie împrăștiate, ci să so adune în grămezi și să li se deă foc acolo, unde nu o pericol de incendiu, iar când acesta e de temut, vârfurile și crăcite să so taio cât se poate de mărunt, aceasta pentru a acceleră uscarea și prin urmare a înlătură pericolul instalărei insectelor. Cu ocazia distrugerii Bostrichizilor, s’a întrebuințai ca arbori opritori, s’a doborît și curățit de coajă arbori deja infectati. Arbori opritori Arbori dej A infectați La ocolul Borca : 300 648 » > Neagra: 220 240 » » Sabasa-Farcașa: 370 880 890 1.788 Acestea au fost observatiunile culese relativ la biografia Bostrichizilor și măsurile luate pentru nimicirea lor. Rămâne ca la anul viitor să continuăm cu măsurile luate, lucru ce ne va fi cu atât mai ușor, cu cât în prezent, pentru regiunea noastră, avem date certe despre sborul nup- țial, și deci știm cu siguranță timpul când trebue să tăiem arborii opritori, lucru care are o însemnătate capitală, când e vorba de combaterea acestor insecte. 1901, Borca. -------------------------- PĂDURILE ȘI CULTURA LOR IN CURSUL SECOLULUI AL XlX-lea ’). (Traducere). Ce distanță între cultura primitivă a pădurilor păstrate de strămoșii demni de toată lauda și între acea știință a culturei pădurilor de astăzi și cea viitoare ! Cu regret, trebue să-mi permit de astădată, să vorbesc amănunțit * Pădurile și cultura lor» e o chestiune, ce pri- mează înaintea tuturor altora, și de aceea doresc să arunc o privire, înainte de toate, asupra stării pădurilor din mica 1) Forse und Forstwirtschaft an der Wciule des neunzesnten Jahrhunderts von Ludurig DimiU. Hofbuchiiandhirg Wilhelm Frick in Wien. 364 REVISTA PĂDURILOR planetă, unde ne plimbăm ți apoi să arăt cât de demult și-a făcut apariția, ceeace numim astăzi Cultura pădurilor. Suprafața terestră știută a pământului este de 135 mii. km.a. Că din cele 5 continente, Europa cu 30% procent de împădurire, stă în frunte. In statistici de tot felul, suntem destul de bogați. Suprafața citată pentru un fel de cultură, este variabilă numai la Est și Sud-Est In ce privește celelalte continente, se pune Asia, Africa și Australia cu un procent păduros de 20%, în timp ce Americei i se atribue un procent de 21 % Tradusă aceasta într’o formă tabelară, se obține urmă- torul tablou : Numele Continentelor Suprafața do- Uli Kq.> Suprafața pi- doroasa Km.1 Procent de Împădurire Popnlația ln ailioue Suprafața pida- rcisi pentru an locuitor Ha Europa . 9.900.000 3.000.000 30 350 0,85 Asia . . . 44.800.000 8.960.000 *20 830 1,00 Africa . . . 30.900.000 6.180.000 20 *200 3,00 America . . 41.000.000 8.610.000 21 120 7,00 Australia ■ • 8.870.000 1.774 000 20 6 35,00 Total . 135.470.000 28.5*24.000 21 1505 2,00 Las să vorbească deocamdată aceste cifre. Se însumează pentru suprafața terestră totală a pământului 28.500.000 km* pădure sau cevă mai mult ca 21 % procent înainte de toate să privim Asia, căci pa pământul ei a fost leagănul omenirei și să lăsăm întâietatea țării noastre de origină. Amintesc că m’am bazat în cele ce urmează mai ales, pe spusele călătorului german Heinrich Semler *). în- dată ce voiu utiliză alte izvoare, voiu aminti la locul lor. Câteva date sigure, în ce privește suprafață păduroasă în Statele asiatice, ne stau la îndemână numai pentru Si- beria de Vest, Indiile Britanice, Japonia și Cochinchina. Dacă am luâ în mână o bună hartă a Asiei, cu raportul dintre regiunea muntoasă și șesă și am privi întinderea pădurilor din țările de mai sus, am găsi aproximativ pentru această regiune, un procent de împădurire de 20%. 1) Heinrich Semler: Tropische und nordamcrikaniache Wald- wirthschaft und Holzkunde. REVISTA PĂDURILOR 365 Ceeace cuprinde Rusia asiatică, sunt regiunile cele mai cunoscute în privința pădurilor, Siberia de Vest și Caucazia. Siberia de Vest are o suprafață păduroasă în cifră ro- tundă, după datele oficiale, de 80 000.000 ha. Totuș Semler susține că jumătate din această suprafață trebue scăzută, ca fiind acoperită cu tufărișuri fără valoare, mlaștini și lo- curi de pășune. Și aceasta pare de crezut, când se iâ în considerație situația geografică a Siberiei și pășunatul nomad al locuitorilor săi. Pădurile Statului din Siberia de Vest ocupă 13.000.000 ha., din care Guse1) scoate 2.700.000 ha. deja măsurate și amenajate, din izvoare originale rusești. Aceste circumstanțe ne autoriză orșicum a caracteriza pădurile Statului rusesc din Siberia de Vest, ca punct de plecare pentru dezvoltarea forestieră din nordul Asiei. In partea de Sud-Vest, Caucazia, ne reprezintă acelaș punct, dacă se poate vorbi de un punct, unde e vorba de o suprafață păduroasă, care după spuse diferite, se însu- mează la cel puțin 5.000.000 ha., poate chiar 7.000.000 ha. Caucazia posedă întinse domenii forestiere, cari au progresat prin măsurile luate, în vederea unei culturi raționale. Desigur că și exploatarea are față de cultura pădurilor aceeaș întâ- ietate în această regiune muntoasă foarte interesantă din punct de vedere forestier. Forestierul Kessler*) relevează cu laude aranjamentul domeniilor Borschom, ale marelui prinț Alexandru, descrie însă în culori posomorâte starea generală. Codrii adevărați nu se găsesc decât în regiunea râului Kuban și afluenlului său. Izolarea a fost păzitoarea unor asemenea comori. «Chiar astăzi zice Semler — se slăvește mult acele Haine Grussiens din mitologie și astfel după câțiva ani în regiunile păduroase din Transcaucazia, suprafața se umpKi de tufărișuri deschise, unde ocată creșteau păduri întinse, frumoase și dese. Străvechea cultură nomadă și moderna exploatare, con- duce în bună înțelegere barca unui as’fel de viitor. Siberia de Est, este foarte puțin cunoscută, nici nu se 1) Central blatt fur das geaammle Forstwesen. December 1887. 2) » » » » » luli, November und December 1883. 366 REVISTA PĂDURILOR vorbește de cifre pozitive, în ce privește suprafața păduroasă. Pare a fi bogată în păduri regiunea Amurului, căci un gu- vernator rusesc raportă guvernului, că între 1853—1885, s’a devastat prin foc o suprafață păduroasă de 18.500.000 ha.'), Siberia de Sud- Vest poartă caracterul predominant al Asiei de Sud-Vest, este săracă în păduri. Dealungul malului persan al mării Caspice, se întinde ce-i drept o oază de pădure, numai că ea nu-și poate în- tinde binefacerile peste regiunile vecine, sărace în păduri, pentru că mlaștini nepenetrabile îngreuiază transportul lem- nului. Asia minoră are numai resturi de păduri, unde se lasă în părăsire rase bune de capre. Cedrii prețioși de Liban, au dispărut până și din mica dumbravă, pusă sub ocrotirea unei monastiri de Maroniți. In insula Cipru, Englezii mai păstrează din anticitate câteva relicve păduroase. S’a între- prins culturi întinse cu arborele australian de gumă, dar nu răușește. Cultura lui a degenerat într’o manie, cevă ase- mănător cu ceeeace se întâmplă la noi, cu plantația moli- dului și pinului. Arabia, Mesopotamia, Belucistan, Afga- nistan, Khiwa și Bucara, sunt regiuni sărace în păduri. Bucara ar fi avut acum 100 ani păduri întinse. Astăzi e o stepă unde se răsfață nisipul pustiei. In Tibet și Tartaria ne spune Semler, nu numai că nu sunt păduri, dar nici arbori. Din contră, în Nord-Estul Asiei, Mandschuria și jumătatea Coreii, sunt încă păduri compacte de foioase și rășinoase. China pare a nu posedă prisos de păduri. La Nord nu prea se știe. La Sud-Vest și în insula Fonnoza și Hai- nan, nu prea se laudă cu păduri întinse. In mijloc, imperiul posedă mult lemn de abanos, santal și arborele de camfor Foametea din a doua jumătate a anului 70, a învăluit și chestiunea pădurilor, căci un consul englez ordonă defrișă- rile pe a sa răspundere, pentru creșterea recoltelor nerău- șite; imperiul de mijloc nici până astăzi nu s’a învrednicit a utiliză silvicultori, inspectori silvici (Forstinspections-com- misăre), sau alte asemenea leacuri. In Cochinchina, care posedă aproape 800.000 ha. pă- li Centralblatt fur das Gesanunte Forftwesen. August 1883, Mai 1888. REVISTA PACURILOR 367 dure (13% procent), francezii au introdus ordinea, au schim- bat lucrurile. Și aceasta în scurt timp, căci nu de mult dom- nește în acest ținut un belșug de păduri1). Mari tezaure păduroase posedă încă Ilimalaya. Pe po- vârnișurile estice se găsesc codri deși, până pe vârfurile cari la noi sunt acoperite cu ghețari. Povârnișurile vestice sunt mai puțin bogate, predominând rășinoasele. Prin mij- locul acestui munte uriaș, se găsesc pretutindeni mari masive păduroase, pe aici se găsește împreună cu alte specii și mo- destul nostru prieten, castanuEporcesc (Rosskastanie). O pace adâncă și primitivă caractoriză aceste ținuturi, unde n’a pă- truns încă focul nomadului. Exploatarea este departe de fundul Himalay-oi. In partea sudică a Himalay-ei, aproape de țărm, apare înaintea ochilor Indiile britanice. Privitor la India estică, mă bazez pe cartea2) apărută de curând în englezește, a cărei autor, astăzi profesor la școala forestieră engleză dela Coopers Hill, a adus servicii timp de 20 ani, ca silvicultor în India. Este Dr. Wilhelm Schlich, silvicultor din Hessa. Indiile britanice, coprind în cifră rotundă 3.800.000 km.2, din care 2.400.000 km.2 sunt posesiunea directă a en- glezilor, iar 1.400.000 km.2 sub protectoratul celorlalte state, întreaga regiune cuprinde 25% procent, sau 95.000.000 ha. pădure, cam cât Europa, fără Rusia. Pădurile Statului din Indiile britanice ocupă o suprafață de 28.000.000 ha.; celelalte sunt păduri particulare, cărora le lipsește până acum supravegherea regulată și intensă a Statului. Numai în privința incendiilor dezastroase se pro- cedează cu asprime. Do o sută do ani, hindușii cultivă orez și meiu po terenurile despădurito, prin foc, și soamănă pă- mântul ars, fără a-1 mai munci în urmă. Alfa și omega pen- tru conservarea pădurilor aici, o formează lupta spre limi- tarea cel puțin și regularea acestor culturi, pe terenurile despădurito prin foc (Brandculturen). In pădurile Statului, englezii în scurt timp au procedat în mod destul do sisto- 1) Centralblatt fur das Geaammtc Foraiweaen, Novcmber, 1880. 2) A. Manual of forestry by Wiliiam Schlich, Ph. Dr. Bradbury Ainew ct C-ie. 368 REVISTA PĂDURILOR matic. Acest popor, care în patria lor distrugeă și ultima rămășiță de pădure, a realizat prin luptă protejarea pădu- rilor în Ost-India. Cultura de orez și meiu este întovărășită în forma ei regulată de cultura lemnului de Teck. S’au întreprins în- cercări în scop de a întovărăși cultura vaniliei cu culturile forestiere. Sub principii hinduși și chiar mai târziu, sub compania Ostindică, a devenit la ordinea zilei întinderea terenului de cultură, ca consecință a devastării, lipsită de rațiune, a pă- durilor. Guvernul colonial se opune cu energie acestei acțiuni. In anul 1850, Asociația, engleză din Edinburg numi o comisiune care să studieze influența distrugerii pădurei tropicale. Ceeace botaniștii englezi au pledat în această chestiune, dejă de mult, afirmă într’un chip hotărîtor raportul acestei comisiuni, «că chiar» — cum scrie Semler — «într’o țară tropicală, pădurile sunt necesare, spre a împiedecă varia- țiunile periculoase de temperatură și menținerea umidi- tății aerului și pământului, și dispariția pădurilor din India va fi egală cu distrugerea culturilor». In anul 1855, guvernul institui un fel de administrație forestieră. Ambele prezidenții întrețineau fiecare câte un sil- vicultor. După revoluția dela 1857, se institui un inspector general silvic, iar în 1864 o lege regulă întinderea pădurilor Statului și rezervatul (Straatsrcservat) speciilor lemnoase prețioase. Se trimit tineri din Anglia în institutele forestiere germano, mai târziu aproape exclusiv la Nancy, care se poate indică cu mândrie că a perfecționat majoritatea forestierilor din India. Astăzi Anglia posedă la Coopers Hill, cum am raportat în alt loc, o școală proprie de inginerie pentru serviciul din India, pe terenul lucrărilor publice, telegrafia și silvicultura. Școlarii institutului forestier fac tot timpul anului mari excursiuni, vizitând și imperiul austriac. Profesorul Brandie ne-a făcut cinste, repetând Direcțiune! pădurilor Statului a alege ca școli pentru studii și institutele noastre. Astăzi s’a perfecționat complect organizarea forestieră din Indiile britanice. S’a format 15 mari diviziuni adminis- trative, cari sunt împărțite in regiuni, cercuri și districte. REVISTA PĂDURILOR 369 Primii funcționari ai regiunilor administrative și regiunilor au un rol supraveghetor, funcționarii cercurilor și distric- telor au rolul executiv. Supravegherea se află toată în mâna persoanelor aduse în India, organele do executare se recru- tează din populațiunea indigenă. Pentru acest scop, s’a în- ființat în nordul Indiei, aproape do Hiinalay a, un fel de școală inferioară de silvicultură ; în ultimul timp, s’au în- ființat cursuri pentru funcționarii inferiori (Forstwarte). în- tocmai ca la noi. E o consecință fatală, că Hindușii) calm, nu frecventează bucuros acesto școli și odată perfecționați, văd paradisul din cancelarie și dela biurou. Acțiunea principală este — exceptând Burma engleză și Ceylon — dresarea planurilor și catalogarea pădurilor neexploatate și exploatate. Păduri neexploatate se găsesc la Stat și so administrează cu unicul scop de a se conservă și desvoltă un izvor de bogăție națională. In Ceylon s’a făcut o lege pentru protecția pădurilor, care supune sub supraveghere pădurile satelor; există și un tarif pentru delictele de pășunat. Pentru o capră se plă- tește 7a Rupie (o rupio este aproape un florin), pentru ele- fant 10 Rupie. In o altă categorie de păduri, neoxploatato, so proce- dează mai indulgent, so mărginește la protecția mai ales a speciilor lemnoase prețioase. O a treia categorie, o formează așă numitele planta- țiuni, deșert împădurit, la care s au întrebuințat mari sume de bani. Pădurile amenajate din India britanică, se disting prin mari izvoare de bogăție și adăpostesc comori prețioase de lemn de Teck. Veniturile pădurilor Statului s’au însumat în mediu dela 1864 —18G7 la 1.250.000 florini, dela 1$82 —1887 în medie mai mult ca 4.500.000 florini. Dr. Schlich relevă mai ales importanța pădurilor in- diene, în întreținerea izvoarelor. Culturile irigate erau în pericol, prin despădurirea urmată. Tot el afișează și influența mecanică a apelor în munții inaiți și se declară partizan al preceptelor lui Pressler și Gayer, de a căror ideale econo- mice stă încă departe pădurile indo britanice. In India britanică, ne am deprins a cunoaște acum în afară de Europa, o stațiune importantă de cultură fores- 370 REVISTA PĂDURILOR tieră și ea este regiunea de desvoltare a științei pădurilor în Asia. Mă transport acum în părțile sudice exterioare pămân- tului asiatic. Aici domnește un adevărat Crosus al pădurilor de primul rang, principele lohore. Bucuria lui este că ju- mătatea insulei Malakka ș: codrii ce se găsesc în interior, sunt încă inaccesibili. Din contră, pe țărmul mării lohore, posedă cele mai mari ferestrae de apă din Asia, de aici se exportă lemn până în Australia, deși acest continent posedă 35 ha. pădure pentru fiecare cap de locuitor. De aci se vede că cele mai mari comori forestiere ră- mân moarte, fără o bună comunicație și chiar bogăția fo- restieră de litoral întrece orce concurență, cu ajutorul trans- portului pe apă. In aceeaș situațiune favorabilă sunt și insulele Sunda. Exploatarea serioasă urmată și cunoașterea prețului ridicat al producțiunii lemnoase, a hotărît guvernul olandez să ur- meze exemplul Englezilor. In raportul1) congresului inter- național de silvicultură, ținut la Haga, Dr. Max von Pros- kowetz, a îndemnat guvernul olandez să înființeze la insti. tutui olandez agricol din Wageningen, un curs de cultura pădurilor din colonii, care să țină 2 ani și care s’a realizat după un plan superior. Și în Indiile olandeze, progresul s’a realizat prin con- servarea pădurilor Statului și prin împăduriri energice. Pă- durile mărețe din Archipelagul malayes, cari sunt unice prin bogăția esențelor, ar trebui conservate cel puțin în parte. Starea pădurilor Japoniei — numai aceasta a dat naș- tere instituțiunilor salo bune — este cunoscută exact; impe- riul dispune peste 12.691.758 ha. pădure, aproape 30°/o pro- cent din suprafața totală. Din acestea, după Ussdle*), 6.368.000 ha. sunt păduri do ale Sta'.ului și 6324.000 ha. păduri par- ticulare. întinsul domeniu forestier al Statului, datează dela confiscarea domeniilor feudalilor Japonezi, dela acea teribilă lovitură agrară de Stat, care a ridicat imperiul printr’o lo- vitură ordonată și l-a așezat pe o bază solidă. 1) Dr. Max. Ritter von Proscowctz: Der internaționale landwirt- schaftliche Congres» in Haag, 1891. 2) L. Ussele : A travers le Japon. Paris, I. Rothschild. REVISTA PĂDURILOR 371 De curând se știe a se prețul pădurea în Japonia. A devenit național, ca acela care ar doborî arbori să fie ex- pulzat, după ce a plantat un anumit număr. Cea dintâi lege forestieră, datează din timpul vechilor feudali. Dejă la finele secolului al XVI-lea, Japonia trimise ti- neri să învețe în institutele forestiere din Europa; între altele și la Academia forestieră din Mariabrunn. Acei tineri au fost fondatorii instituțiilor japoneze de astăzi. Japonia modernă a înființat în Tokio o instituție forestieră, unde se învață botanica, silvicultura, chimia, topografia, administrația forestieră ș. a. m. d. și se întrețin grădini botanice întinse. Există o lege forestieră severă și s’a organizat serviciul forestier Țara este din punctul de vedere forestier — anexă a organizării politice—împărțită în 44 de districte, admi- nistrate fiecare de câte un silvicultor. In o parte din pădu- rile Statului, se află o diviziune locală modernă, ordine în tăieri, pepiniere și plantațiuni bine întreținute. Japonia este, în ce privește întinderea pădurilor, a treia; în ce privește vechimea lor însă, este poate cea mai veche stațiune de cultură forestieră din Asia; căci aici s’a desvoltat oarecum evident, o cultură forestieră națională și curând a creiat in- stituțiuni după modelul celor din Europa. Africa. Aici găsim alte condiții. întâi de toate m’aș în- doi asupra existenței unui procent de 20% împădurire. Mi se pare că întinsa și dubla fâșie a deșertului, caracterul pre- dominant al Savanelor dela Est, cum și întreaga configu- rație a continentului african, nu oferă spațiul pentru o în- semnată suprafață forestieră. Să începem cu nordul. Muntele Atlas este încă acoperit cu păduri mărețe, compuse din stejari și cedrii prețioși. In Algeria, francezii au fondat o cultură forestieră regulată, întreprinzând împăduriri pe o scară mare. Demontzey, glo- riosul și cunoscutul fondator al corecțiunii torenților și îm- pădurirei din Hautes-Alpes, și-a început ucenicia în Algeria. Suprafața pădurilor algeriene se dă de Sember ca 1.939.590 ha., din care 1.863.000 ha. aparținând Statului In altă parte, această suprafață este trecută cu 2.785.000 ha.; ar fi cam 9% procent. Spusele variabile sunt poate conse- cința că o bună parte din terenul forestier algerian, nu con- 372 REVISTA PĂDURILOR ține decât tufărișuri (broussailles) și ele intră în acea su- prafață, care nici n’ar trebui socotită. Conservatorul de pă- duri din Oran, A. Mathieu, căruia îi datorim o monografie minunată a pădurilor provinciei Oran x), cifrează suprafața pădurilor pentru această provincie la 1.283.503 ha., din care totuș 46% procent cade în categoria tufărișurilor. Intre altele, este destul sil constatăm că Algeria este stațiunea de cultură forestieră cea mai importantă din con- tinentul african, cu prețioșii stejari de Alep, stejarul plută și pinul maritim. Egiptul n’are păduri, asemenea întinsa regiune Sudan nu pare a fi bogată, iar munții Abisiniei lasă să se presu- pună. Ținuturile Uniunei germane est-africane și basinul Congului au pretutindeni păduri de țărm exuberante, nu par a aveă codrii întinși. Stanley a descris (inului Congo ca bogat în codrii, numai că el a făcut aceasta sub impresia poisagelor care îi desfășură regiunile litorale. Semler se îndoește de autenticitatea acestor descrieri, găsește confirmată părerea, într’un raport in care șeful cul- turilor dela Borna, Mbhnkemeyer*) publică despre ținuturile Congului de jos. Descrie această țară în interior, departe de țărm, stâncoasă și goală, unde ploaia cea mai teribilă nu găsește să răpească nici un grăunte de pământ, un pustiu întins cu puține oaze. Țărmul vestic al Africei tropicale, este neîntrerupt îm- pădurit, cât de departe se întind în interior, nu se cunoaște. Africa de Sud are puține păduri, câteva tufărișuri în inte- rior și o porțiune pe țărmul Natal-ului și țării Cap-ului. Pădurea literală dintre Tafeibai și Algabrai, 150 km. aproape lungime, este restul unui codru care odinioară se întindeă mult în interior. In colonia Cap, nevoia unor apostoli s’a simțit; în orașul Cap, corăbiile norvegiene descarcă scânduri. S’a ordonata se aduce silvicultori, cari veghează acum ca nimeni să nu taie ar- bori fără permisiune. Guvernul întreprinse mari plantațiuni, premiă împăduririle și oferi particularilor din pepinierile pro- prii, stocuri depueți eftini. Și aici se protejă arborele de gumă. 1) A. Mathieu: Lee forcts de la Province d’Oran. Alger. 2) «Die Natur», 1888. REVISTA PĂDURILOR 373 Pădurile din insula Mauriciu s’au devastat mult pe marginea mării. Acum lemnul se importă; s’a ordonat îm- pădurirea de asemenea cu arborele gumă. In insula Rodriguez și SI. Elena, nu preă îi merge bine pădurei și Madagascar are puține. In Africa, țara Cap și insnla Mauriciu, se consideră ca stațiuni de cultură forestieră de a II-a și a IlI-a mână (Va urmă) Tradus de St. Caraman ------------------------------------- Relafiunea ie există intre coeficientul ds formă si coeficientul de descreștere Precedentele 2 articole, publicate sub acest titlu, sunt cu- noscute cred, cititorilor acestei reviste, cari din cele ce urmează, se pot convinge cât de râu inspirat a fost d-1 Simionescu, pro- ducând în secundul articol din lunile Ianuarie—Februarie a. c. critica relațiunei dintre coeficientul de formă și cel de descreș- tere, stabilită în primul articol în luna Decembre 1906. Spre acest scop, voiu semnală toate inutilități le, neoxacti- tățile și contradicțiile din care este alcătuită în întregime cri- tica colegului meu și din a căror cauză nu rezultă aceea ce d-sa dorește. • Dacă autorul articolului ar fi dat dela început definiți- unea celor 2 coeficienți (?) atunci desigur că nu ar mai fi făcut greșelile pe cari le-a expus în articolul său» — zice d-1 Simio- nescu,— adică, dă drept cauză a greșelilor, lipsa de definiție. Spre a se convinge de enormitatea neexactităței ce afirmă, rog pe onor, critic a reciti articolul meu și a binevoi să vază că el coprinde 2 părți distincte, intitulate deosebit, cu litere corsive: 1. Definiția coeficienților ; 2. Stabilirea relației. Continuând, d-sa cade într’o imediată contradicție, când după ce reproduce definiția ce am dat coeficientului do descreș- tere, așa precum a ințelos’o, afirmă: «Ei bine, nu aceasta este definițiunea coeficientului de descreștere». Mai departe, colegul meu zice: «La rezultatul ajuns de d-1 Teodoreanu, so puteă ajunge pe o calo mai simplă, nu așă de complicată, ca cea expusă de d-sa». 21 374 REVISTA PĂDURILOR Oare astfel crede că a demonstrat falșitatea relației, recu- noscând că și din cele ce d-sa cunoaște, se ajunge la acelaș rezultat (?). Nu. desigur și în acest caz, afirmația este inutilă. Să vedem însă întrucât este exactă. Dacă H este înălțimea reală și Hr înălțimea redusă; » D » diametrul real și Dr diametrul redus, f, fiind coeficientul de formă și coeficientul de descreștere. După mine: a) Egalitatea de plecare “D’Hr= 4-Dr’H 4 4 înlocuind în ambii membrii ai egalitâței, elementele re- duse în funcțiunile de cele reale și coeficienți, avem : b) £D8Hf=4D8f8H '4 4 reducând factorii simili, avem : c) f^2. După d-l Simionescu: a) Egalitatea de plecare: 4D2Hr = -* Dr HI 4 4 înlocuind în primul mem- bru al egalitâței înălțimea re- dusă în funcțiune de cea reală și coeficientul de formă, avem : b) 4-D‘Hf—4-Dr 2H ' 4 4 reducând factorii simili avem : c) D2 f = Dr 8 sau : Dr 8 6X4 sau 7 X 8 mm. țin detaliu a 8, io și 20 într’o legătură^ s’au vândut cu 35—38 lei m. c. Marfa exportată, în cea mai mare parte, a fost de bună calitate. Cea întrebuințată în țară, constă din 3 calități. Di- mensiunile pentru scânduri sunt: 2—6 m. lungime. 12-28 mm. gro- sime și 10 30 lățime, dulapii 2 6 m. lungime, 10—30 mm lățime și 38 — 68 cm. grosime, lății 2-6 m. lungime, 50X20—60X40 mm. grosime. Grinzile 4— 15 m. lungime, 70 X 5° mm. până la 30 X 25 cm grosime. Prețul este socotit pe m. c.: Calitatea I 33—45 lei, calitatea a Il-a 29—36, a lil a 25 - 34, după dimensiuni. Traversele de stejar, tăiate cu ferăstrăul de mână, întrebuințate mai cu scamă pentru căile ferate, sunt de 3 calități, și anume : câte și 4 laturile tăiate, lungi dc 2,60 m , groase 30 X 15 cu 5 lei bucata, traversele normale, semi-rotundc, lungi de 2,60 m, 28 X *4 cm. grosime cu 4 lei și traversele secundare, având lungimea de 2 25 m., 26 X *3 cm. grosime, cu 3 lei bucata. Traversele dc fag dc toate dimensiunile, sc plătesc cu 1 leu mai puțin bucata. Fabricați unea mobililor. Importul mobilelor din Viena, Buda- l’csta și din fabricile germane, dm cauza însemnătăței din ce in ce crescânde a fabricațiunei indigene, se micșorează in mod vizibil, la aceasta contribuie și tariful vamal ridicat. In Iași sc ocupă actualmente trei fabrici mari cu producțiunea mobilelor. Fiecare dmtr'inselc dispune dc un personal dc lucrători dela 60— So inși, și anume: tâmplari, strungari, xylografi, lucrători dc marmoră, tapițeri, etc, și produc mobile pentru camere dc dor- mit, sufragerii, biurouri și saloane, consistând din mobile masive sau în placaj în culori mate sau naturale, secession sau Rokoko, potrivit cu gustului fiecăruia, precum și mobile tapisate, dela calitățile cele mai cftine până la cele mai scumpe. Afară dc aceasta, pentru aceste fabrici mai lucrează cam la 40 ateliere dc tâmplari, de oarece în încăperile disponibile de abia că sunt de ajuns pentru mărfurile de desfacere zilnice, nu sunt însă îndes.ulâtoare pentru un număr mai marc dc lucrători. Articole dc placaj sc importă numai din Viena, plăcile brute dc marmoră și geamurile de oglinzi din Belgia, stofele de mobile dm Germania și Franța, scaunele de pie c se aduc dm Viena gata, sau numai pielea pentru scaunele fabricate aici Industria mobilelor din Iași produce atâta marfă, că poate aproviziona cele mai multe orașe din Moldova și concurează nu numai cu fabricile din București, în ce privește conveniența prețului, dar reduc mult și importul mobi- lelor fabricate din străinătate. Atelierele de tâmplăric. cari în Iași sunt peste too, dintre cari unele întrebuințează 10—15 lucrători, pc lângă lucrări de con- 384 REVISTA PĂDURILOR strucțiuni produc și mobile, cele mai multe de calitate ușoară, care se comandă pe socoteală praprie, parte de clientela privată, parte, după cum am menționat, de fabricile aflătoare în această cir- cumscripție consulară, ceeace face ca concurența să fie și mai mare. Fabrica de scaune din Iași, care întrebuințează 120—130 lu- crători și lucrătoare, produce dc câțiva ani scaune cu șezuturi dc trestie și scânduri, divanuri, nicscioarc, fotoliuri, mese de scris, gar- deroabe, astfel că cu ajutorul tarifului vamal protccționist, s'a redus desfacerea in această regiune a fabricatelor austriacc. Dc oarece această fabrică nu poate încă să acopere trebuințele locale, se simte o lipsă în acest articol, care a scumpit prețul dela 5.50 scaunul la 8 lei. Pentru fabricațiunea scaunelor austriacc și ungare ar fi venit dar timpul, prin oferte convenabile, să se recuce- rească terenul pierdut, Menționata fabrică pentru scaune produce și parchete pentru pardoseli, face bune afaceri. Șezuturi pentru scaune se aduc mai mult din Viena, însă și din Germania, cele de calitate mijlocie din Rusia. Industria împletitnlui cașurilor. Această ramură de industrie este reprezentată printr’o mică fabrică în Iași și alta în Botoșani; cea dintâi produce în cea mai mare parte împletituri pentru căruțe, iar cca din urmă coșulețe, ambele însă dc o execuție simplă, dar destul dc solidă, materia primă procurându-și-o din țară. Mărfurile mai fine, ca coșuri de voiaj, dc trestie, coșuri pentru hârtie, legume, pâine și pentru spălat, coșulețe pentru dame și alte obiecte de lues, se aduc din Viena. Acestea sc plătesc bine și se bucură dc o bună desfacere. Atelierele pentru fabricațiunea cuferelor sunt numeroase în Iași, produc cufcre pentru case sau pentru voiaj din scânduri și carton pentru consumația locală și pentru cca din provincie. Aceste cuferc acoperite cu pânză și piele, văpsite și lăcuite, făcute în mod primitiv, se vînd cu prețuri așa de mici, că importul acestui articol din Austro Ungaria abia că ar putea renta. Cuie de lemn pentru cismari de toate mărimele și dimensiunile domină în piețeb de aici produsele austriace. Concurența germană, nu a putut face multe pagube debușcului austriac ; din potrivă impor- tului austriac sc pune mari obstacole de către produsele fabricei din Piatra, care furnizează o marfă destul de bună pe prețul de 75 pânăla 80 centime de kg, pe când produsele sircine se vând cu 1.40—1.60 lei. Petre Antonescu ---------------- REVISTA PĂDURILOR 385 TABLA DE MATERII CONȚINUTE IN VOLUMUL XXI, ANUL 1907 AL „REVISTEI PĂDURILOR" A Academia Româna, Cuvântări pronunțate la deschiderea și închiderea sesiunei 1907, de Ion Kalinderu.....................................65 și 101 Accidentul din pădurea Tarcău.................................... .... 286 Al VlII-lca Congres internațional de agricultură și silvicultură din Viena (program)......................................................... 60 Apariția Bostrichizilor pe domeniul Borca de I. C. Popescu în colaborare 357 Idem, idem, de Petre Antonescu.................................73, 14 și 197 Ascensiunea apei în arbori de brad, de I. S. Z......................... 312 B Botanica forestieră, de N. lacob^scu.................................... 91 Bradul alb ca protector al izvoarelor.................................. 279 Budgetul administrației pădurilor Statului din Prusia pe 1907 .... 86 și 220 C Cea mai mare fabrică de cherestea din Europa, trad. de P. A. ... 317 Centrele păduroase dimprejurul orașelor, trad. dc P. A................. 267 Comerțul lemnelor în Austro-Ungaria..................................... 40 Comerțul șt industria lemnului în România (Bibliografic) după «Bursa» 270 Comerțul lemnului dc stejar in Ungaria, trad. dc P. Antonescu . . 375 Compendiul foioaselor................................................... 59 Condițiunile fizico și forestiere ale Româniii, de P. Antonescu . 298 și 343 Congresul absolvenților școalelor de agricultură (cuvântare) dc I. Ka- linderu ......................................................... 293 Convențiuni comerciale, de P. A........................................ 223 Convențiunea comercială cu Franța, de P. A............................. 319 Creștere excentrică, trad. de V. Mihalescu............................. 162 Cum sunt plătiți funcționarii din serviciul prințului A. J. Schwarzcn- berg, trad. de P. A.............................................. 221 Cubajul populamentului principal în piețele de experiențe, traducere de I. S. Z........................................................ 126 Cunoașterea și cultura plantelor folositoare (bibliografie)............ 132 Cursuri relativ la comerțul lemnelor, trad. dc P. A.................... 224 Câteva anormități în creșterea salcâmului observate în Ungaria, trad. de Gr. Popescu.......................................................... 13 38G REVISTA PĂDURILOR Despre importanța analizei chimice a solului in silvicultură, traducere de T. Porucic.............................................................. 325 Despre regimul apelor, de G. Malefici.................................. 205 Depărtarea pucților de pin silvestru In răzoarelc dc răsădit (repicat) . . 45 Din deriziunile consiliului technic german al pădurilor................ 281 Doage de stejar, trad. de P. A....................................... 222 E Examinarea proprietăților technicc ale lemnului................• . 55 Excursiunea Societății forestiere din Bucovina în România, trad. de P. Antonescu.................................................. 116 Experiențe făcute in Belgia........................................ 44 Exportul lemnelor prin Odesa, trad. de P. A......................... 266 Extragerea arborilor atacați dc Trametes pini, în masivele de pin . . 277 Formula generală pentru calculul amenzei, din C. S., de M. G. Geor gescu .............................................................. 268 G Granița Intre stepă și pădure, de G. Murgoci.......................... 229 I In chestiunea tarifelor de cubagiu, de Ștefan Colțcscu................. 79 Industria casnică în Rusia, trad. de P. A............................ 224 Influen[a adâncimei asupra răușilci Insămânțărilor..................... 45 Influenta rate:erei rădăcinelor........................................ 46 Influenta lunei asupra calității lemnului, trad. dc P. A.............. 267 Informații...................... rag 62, 99, 168, 195, 227, 290, 322 și 356 Inima roșie la stejar și fag, trad. de P. Antonescu .................. 259 înrâurirea diferitelor materii Întrebuințate ca pătură pentru protejarea pucților In pepiniere .................................................. 47 Întrebuințarea rumegătorii dc ferăst-ău................................ 41 Întrebuințarea tulpinelor de bumbac la fabricațiunea hârtiei........ 42 J Japonia ca concurentă pe piețele comerciale ale Europe1, traducere dc P. A............................................................ 319 Jurisprudența silvică........................................... If2 REVISTA PĂDURILOR_____________________$$7 I— Lacune in învățământul silvic, trad. de C. P. II........................ 215 Legarea drumurilor forestiere intre ele sau rețeaua drumurilor, de A. Saegiu.................................................................. 240 M Mijloc contra carierei lemnului.......................................... 43 Mijloc pentru conservarea umezclei solulii............................. 280 N Necesitatea reformării învățământului forestier în Prusia............... 9^ Necesitatea exploatării în regie a pădurilor situate in regiunea mun- toasă, de Gh. Teodorescu........................................ 313 Nona în Galiția . . ............................................ 57 Noua aplicafiune a turbei și a produselor forestiere, de I. S. Z. . . . 124 Noul tarif vamal in Grecia, trad. de P. A............................... 225 O Observa(iuni asupra diferitelor moduri de însămânțări practicate în pe- piniere ........................................................... 45 O nouă lege asupra vânatului în Prusia, trad. dc P. A................ 225 O nouă metodă de injectare a lemnului, trad. dc V. P. II............ 353 O veste butul, de Th. Galleriu........................................ 123 P Pădurile în Bulgaria, după «L’Industrie roumainc»........................ 49 Pădurile din departamentul Vosgilor, trad. de P. A...................... 318 Pădurile și cultura lor in cursul secolului XIX de Dimitz, trad. de Caraman................................................................. 363 Privire asupra silviculturei naționale, cu ocazia jubileului de 40 ani de domnie a II. S. Regelui, de N. C. Nădejde........................... 1 Proprietățile și altitudinea forestieră a principalelor lemnoase ce se gă- ses^u Germania, trad. de C. II..................................... 9' Proiectul budget pe 1907 1908 ...................................... 25 și 130 R Rapoartele consulatelor austriace asupra condițiunilor noastre fores- tiere, din 1906, trad. de P. Antonescu................................ Răriturile In pădurile dc rășinoase, trad. de Ion S. Zavoianu .... 191 Recolta semințelor forestiere in anul 1906, trad. de C. P. II............ 1^ Regimul silvie, de Th. Galleriu....................................... Relativ la injectarea traverselor, trad. de C. P. II.................. 388 REVISTA PĂDURILOR —— Relafiunea cc există între coeficientul de formă și coeficientul de des- creștere, de Ion Stmionescu și Gh. Teodoreanu.......................38 și 3/3 Revolu{iunea aninului.................................................. 280 Rezumatul ședințelor Adunării generale a Societății «Progresul Silvic», din zilele de 7, 8 și 9 Mii 1907, de N. C. N................. 133, 165 și 209 S Salcâmul................................................................ 37 Ședința Camerei pentru modificarea legci din 10 Martie 1907 (Exce- dentul) ......................................................... 276 Solurile arabile zonale tn România, ie G. M. M.......................... 283 Sporirea lefurilor funcționarilor In Ungaria, trad. de P. A............ 321 Starea pădurilor in Italia, de V. Perona, trad. de A. N. lonescu . . 245 și 301 Ștefănescu I. Chir{oiu (necrolog), de A'. C. ti...................... Studii asupra culturei nucului și castanului alimentar In pădure . • • 59 Xenjuirea perimetrelor pădurilor Stalului de eătre arendași, de N. lonescu................................................................. 31 T Temperatura solului In pădure........................................ Traverse de stejar și fag oferite...................................... 266 U Un arbore antropofag ................................................ Un mic joc forestier, trad. de V. C. Mih.............................. 316 Un nou procedeu pentru a face lemnul încombustibil................... Universitatea săsească din * Lupta".................................. Uzanțele comerțului de lemne în Ungaria (Bibliografie).................. 38 V Valoarea gâlmelor de nuci, de X. K. Sculey .......................... Variațiuni în forma molidului, trad. de V. Mihalescu.................• 161 Viespele fabricând hârtie, trad. de P. A............................... 266 Vizita d-lui prof. G. Tanfiliev în Romlnia, de G. M. M................. 275 Vânzări dc păduri în Serbia, trad. de P. A............................. 224 -------------------- Tip. GUTENBERG Joseph Gobl, str. Ddmnei, 20.