ANUL 1902 REVISTA PĂDURILOR ORGANUL SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC" Publicată sub îngrijirea comitetului de redacție COMPUS DIN D-Nil ; Dr. GR. ANTIPA, P. ANTONESCU, C. BROȘTEANU și N. GH. POPOVICI sub prezidenția D-lul I. KALINDERU TOMUL XVI Prețul abonamentului este de 12 lei pe an. Penlru membrii snciclA|iT și penlru școlari, prețul se reduce la l(i lei pe an. BUCUREȘTI tipografia GUTENBERG, JOSEPII GORJ. 20, — Strada Doamnei, — 20 (Bherica Kalinleni) 1902 L SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC FONDATA IN 1886 c ,-p = -----. - ~ 3/^ i i m irpr î "lasit. ? • REVISTA PĂDURILOR Publicată sub îngrijirea comitetului de redacție COMPUS DIN D-Kll I Dr. GR. ANT1PA, P. ANTONESCU, C. BROȘTEANU și N. GH. POPOVICÎ sub prezidenția D-lul I. KALINDERU TOMUL XVI. — ANUL 1902 SERIA II. — ANUL VI. BUCUREȘTI TIPOGRAFIA GUTENBERG, jdȘEPBF GpBL 20,— Strada Doamnei*-fr 20 i;j pp (Biserica Kalindcro ) | H 1902 I C / REVISTA P Ă D U R I L O R SERIA II. —AXUL VI. TORENȚII IN ROMÂNIA Cu prilejul conferinței ce am ținut în ziua de 11 Martie a. tr., la societatea «Progresul silvic» și a publicațiunilor ce au avut loc în această Revistă, am dovedit cu țifre că regimul apelor Insă mult de dorit în această țară, că rîurile noastre au un debit nespus do variabil, iar caracterul lor, absolut torențial, nu se poate contesta de nimeni. Am afirmat, de asemenea, sprijinit pe fapte reale ob- servate, că principala cauză a acestor fenomene naturale so datorește, în prima linie, tăerel nesocotite a pădurilor din regiunile acele mal cu osebire unde menținerea lor se im- punea cu tot dinadinsul. Am demonstrat, mai departe că, dacă inundațiunile la noi so repetă așa do des, în ultimul deceniu abia la 4—5 ani, dacă daunele pricinuite so cifrează cu zecile de milioane, cum s’a întîmplat în primăvara anului 1897 cînd, după datele publicate de Ministerul Domeniilor prin Monitorul Oficial, No. 171 din 31 Octombre același an, s’au urcat la 39.721.20G lei și 102 victime omenești, nu trebue căutat o altă osplicarc» de cît în împrejurarea că torențil, foarte numeroși, deja, în regiunea colinelor și a munților, transportă și depun în văi saii în cîmpie, precum și în albiile diferitelor cursuri de apă, cantități enorme de materii provenite din subsolul terenu- rilor pe cari le brăzdează sub forma rîpelor adîncl, provo- cînd necontenita schimbare a mătcilor celor mal multe din 1 2 REVISTA PA DURILOR rîurile noastre, înălțarea și lărgirea albielor lor primitive, din care cauză ușor rezultă revărsările apelor în timpul ploilor repezi și prelungite. Exemplul cel mai isbitor în această privință ’l oferă valea Buzăului, valea Prahovei, valea Topologulul etc., ca să nu menționez de cît cîte-va. unde torenții sînt așa de nu- meroși, în cît se găsesc unul lingă altul. In această din urmă localitate toate pămînturile agri- cole cultivabile, foarte friabile prin composițiunea lor mine- ralogică, sînt amenințate a fi, în scurt timp, potmolite prin prundișurile inproductive, tîrîte de diferitele pîrae ce se varsă în apa Topologulul, altă dată absolut inofensive, astă zi, însă, transformate în torențl pustiitori. Cit privesce pămînturile perdute definitiv pentru agri- cultură, din pricina acestor torențl, am constatat în toamna anului 1898 că întinderea lor trece peste 2400 hectare. Locuitorii din comunele rurale Bălceștil și StoicenI, sînt cei mai bîntuiți de acest flagel înfricoșat. Aceasta este așa de adevărat, în cît în anul 1893, din suma de 13.000 lei dată județului Argeș din fondul pentru inundați, 6000 lei s’au distribuit numai sătenilor din StoicenI, ale căror recolte fusese complect distruse de înecăciunl, iar proprii birul moșiei BălceștI, d-l N. Mandrea, președinte de secțiune la înalta Curte de casație, văzînd proporțiunea ce amenința să ia rîul, a fost acela care a cerut Ministerului de Domenii întocmirea unei comisiunl de specialiști, cari, mergînd pe teren, să studieze cauzele formațiunii torenților și să propună măsurile cuvenite de îndreptare. Studiul s’a făcut, măsuri corespunzătoare s’au reco- mandat. remîne numai a se pune în practică cît de curînd, căci timp de perdut nu mai este. Spre a se putea însă păși în aplicațiune, este absolută nevoie de votarea unei legi, avînd de scop corecțiunea to- renților și împădurirea bazinului lor de recepțiune. Asemenea legi există deja în Franța încă de la 28 Iulie 1860, în Austria de la 30 Iunie 1884, în Italia de la 1 Martie 1888, în Elveția de la 21 Iulie 1871, pînă și în Croația de la 30,Octombre 1895. Necesitatea și utilitatea lucrărilor de asemenea natură s’a dovedit încă de mult REVISTA PĂDURILOR 3 In Austria, de pildă, în urma celei mai mari cantități de ploaie căzuta în timpul veacului trecut, care a avut loc în Septembre 1899, s’a constatat pînă la evidență că toate lucrările executate în localitățile cele mal atinse do aceste creșteri extraordinare dc ape, cum au fost împrejurimile stațiunilor balneare și climaterice ca Ischl, Anssee și Gmun- don, au rezistat furiei apelor, înlăturînd primejdia unei ade- vărate calamități publice Așa fiind, actualmente toată lumea este do acord, gu- vern și Camere legiuitoare, do a so da unor atari lucrări technice, pe viitor cea mal maro extensiune. In același timp, s’a mal făcut o experiență de o maro însemnătate practică, pe care este bine să o cunoaștem și anume că canalizările de rîuri făcute, sau proiectate a se efectua, fie pentru a servi ca mijloc de transport, fie pentru irigațiuni etc., nu pot produce un efect. în adevăr util, de cît după ce s’a corectat, mai întîi, torenți! aflători în bazinul lor hydrologic. Altfel procedînd, prin înființări dc diguri avînd dc scop rectificarea și ștrand or ar ca albiei acelor cursuri dc apă, în cari continuă a sc depune materiile Urile de pi- ruete torențiale, afluenți ai Zor,—după cum s’a propus și la noi de cîți-va ingineri, — pericolul inundațiunilor devine și mai iminent și așa fiind, ar fi cea mai mare greșeală de a întreprinde atari lucrări hydrotechmce, pînă ce nu am isbutit să vindecăm răul încă de la origina lui. Am arătat mal sus că, una din cauzele principale ale formațiunii torenților, la no*, este despăduririle practicate fără spirit do discernămînt. In această privință, în Muntenia s’a mers mult mal departe ca în Moldova. In adevăr, suind piscurile munților înalțl din județele Mehedinți, Gorj, Vîlcea, Argeș, Dîmbovița, Prahova, Buzău etc. de unde poți avea o întinsă privire în orizontul depăr- tat, nu ți va fi greu de a te încredința că în locul masive- lor de reșinoase de odinioară, nu se mal zăresc do cît ne- mărginite goluri, din mijlocul cărora pornesc, de ordinar, o mulțime do torenți. Pădurile, cu prea puține excepțiuni, sunt localizate actualmente în locurile aproape inaccesibile, prăpăstioase, 4 REVISTA PĂDURILOR unde puținii brazi și molizi, cari au mal rămas, sînt căutațl neîncetat de securea distrugătoare, spre a fi transformați în șită (draniță, șindrilă) mal cu osebire, singurul soiu de ma- terial ce poate fi, do și cu multe greutăți, cărat de oameni în sarcini din adîncimele văilor și povîrnișul coastelor pînă la coamele munților, iar de aci. pe cărări înguste și întorto- chiate, pe spinarea cailor lor mici, dar robuștl, pînă la depărtatele sate și centre do consumațiune de la poalele Carpaților. Străbătînd aceste păduri, voi observa, afară de aceasta numeroși arbori prozintînd crestături adînci în lemn, ciopli- turi cari, de obiceid, provoacă mai curînd sau mai tîrziu, în mod fatal uscarea lor, făcute de cumpărători spre a se încredința dacă molizii și brazii în chestiune se pot despica ușor, de oare-ce pentru dînșii numai arborii cari posed această din urmă calitate technică, au oare-care valoare. Te convingi, asemenea, cu înlesnire, că multe păduri ale locuitorilor moșneni s’au distrus cu desăvîrșire, sau sînt pe calo do a fi nimicite, prin faptul tăerei crăcilor și vîrfu- rilor arborilor, spre a se da iarna frunzar caprelor, mai cu osebire. Și dacă vrei să stabilești o plină de învățăminte com- parațiune, nu ai do cît să urci crostole și plaiurile munților din preajma văei Cama, ce formează po oaro-caro lungime hotarul țărei între județul Mehedinți și Austro-Ungaria, do exemplu. Ce trist spectacol ’ți oferă mai toate pădurile aflate pe teritoriul comunelor Isverna, Cioșani etc. dincolo de Baia de Aramă! Pe ici și colea abia mai zărești cîto un ciolpan, cîte un trunchiu do arbore, stingher, luptînd cu vijeliele în mijlocul unul cîmp arid de sterilitate, în care baza mineralogică, sub forma unor stînci albe, calcaroase și numeroase crăpături, apar, pe alocurea, Ia suprafață. In multe părți, din cauza disparițiunil totală a pămîntulul vegetal, instalați unea vege- tațiunii a devenit, aici, aproape o imposibilitate reală. , Și cu toate acestea, de la înălțimea la caro to afli tu, observator imparțial, dacă arunci o privire dincolo de hotarul țărei, peste rîul Cerna, din fundul văei cu acelaș nume, vel putea constata, cu inima strînsă de durere, cum vecinii noștri! REVISTA PĂDURILOR 5 de sub administrațiunea maghiară, știu să prețuiască cum se cuvine tezaurele neperitoare ce zac în masivele forestiere, sistematice exploatate. Cît sîntem de stricători, de necunoscători de interesele noastre cele mai vitale; cît de puțin știm noi să prețuim bunurile cu care natura ne a înzestrat cu atîta profusiune! O altă cauză principală a distrucțiunii pădurilor și a formațiunii torenților, este reaua aplicare a lege! rurale de la 1864. In loc a se da noilor împroprietăriți pămînturl bune de cultură, în loc de a se exclude din calculul suprafeței moșielor unde urma a se face delimitarea locuitorilor, după cum a fost textul precis al legei, și intențiunea nemuritorului Kogălniceanu, toate tufărișurile, toate porțiunile de pădure brăcuite din imediata apropiere a satelor, din regiunea mun- ților și a colinelor, aflate adese-ori pe coaste repezi, s’au cuprins în pogoanele legiuite ale sătenilor, materialul lemnos, cuvenindu-se proprietarilor. Prin extracțiunea din părnînt a tulpindor, spre a se transforma în terenuri agricole cultivabile, prin introducere la pășiune de prea multe vite la unitatea de suprafață, tere- nurile în chestiune și-au perdut repede fertilitatea lor ini- țială, datorită vegetațiunii forestiere și consistenței lor na- turale, ast fel că prin acțiunea mecanică a apelor din ploi, sau din alte precipitațiuni atmosferice, aii fost supuse sur- părilor, prăbușirilor, alunecărilor de straturi superficiale, ori subterane, au fost brăzdate de ogase, la început, cari cu în- cetul s’au prefăcut în rîpe adîncl, în torenți impetuoșt Nu este datoria noastră, în împrejurările despre care vorbim, să reparăm greșelele trecute făcute poate inconștient? Nu este oare timpul venit ca prin măsuri urgente și judițios luate să combatem relele semnalate și să prevenim, pe viitor, repetirea procedărilor cari au dat naștere toren- ților, una din cele mai însemnate cauze a inundațiunilor periodice, cari pricinuesc pagube considerabile economiei generale a țărel? Răspunsul nu poate fi, în tot cazul, de cît afirmativ. Petre Antonescu. ♦>-4* 6 REVISTA PĂDURILOR PĂDURILE STATUII DE LA CHEIA, MUNȚII BABEȘUL, BALABAN Șl ROȘUL DIN JUDEȚUL PRAHOVA I. Clima și solul. Clima —Pădurile de la Cheia sint situate in clima aspră carac- teristică regiunii muntoase. Aci verile sint mai scurte, insă destul de călduroase; iar iernile lungi și geroase. Zăpezile cad iarna in straiuri loarte groase, de obiceiu prin Octombre și nu se topesc de cil pe la Finele lui Aprilie. Vinlurile insă sini puțin violente, din cauză că aceste masive sînt adăpostite aproape de toate părțile de culmele munților încon- jurători, afară de partea de Nord și Nord-Vest, unde vinlurile nu întilnesc în calea lor serioase obstacole. In acestă regiune cultura porumbului, secării, griului, orzului, ovăzului, a pomilor roditori și a viței de vie, dispare și nu crește de cit cartoful și varza, din cauză că aceste plante aQ un sezon de vegetație scurt; ce!e-l-alte plante agricole de și cresc, însă n’aîi timpul și căldura necesară spre a se coace. La Cheia, ne găsim în regiunea fagului, bradului și a molidului, așa că aceste specii silvice vegetează destul de bine și ajung dimen- siunile și longivilatea de care ele sînt succeptibile. Solul. — Solul pe care sînt instalate pădurile de pe munții Babeș și Roșu aparține grupei secundare și terțiare. Grupa secundară este reprezinlată prin sistemul jurasic și cretos. Sistemul jurasic este compus din calcare albicioase, aproape compacte, iar cel cretos format mai ales din marne și argduri de diferite culori, din gresii și argile, conglomerate, toate aceste roci ușor desagregabile. Grupa terțiară reprezinlată prin iniocen, care este compus din terenuri provenite din desagregarea rocelor ca: argila plastică,argi- hirî nisipoase, a micașislului, etc. Toate aceste roce, în decursul vremurilor și sub influența acțiunii continue a aerului, a variațiunilor de temperatură și alter- nanțelor Succesive de uscăciune și umiditate, s'a îi alterat puțin cile puțin, du la suprafață către interior, s’a ii desagregat și au căzut în sfârămâturi și pulbere, dînd ast-fel naștere unui teren fertil destul REVISTA PĂDURILOR 7 de profund, capabil prin urmare, a putea servi ca suport pentru plante și în acelaș timp a putea nutri în belșug cu elementele ce conține speciile silvice ce s’a putut instala. Aceasta îngroșare continua a patureî vegetale se datoreste acțiunii încete dar perpetua a acestor agenți atmosferici, precum și resturilor vegetale ce cad în fie-care an din arbori: ca frunze, ramuri, fructe, etc. cari in aparență, par’că nu ad nici o înriurire, dar cari in realitate și cu timpul au produs modificări însemnate. fn rezumat, păminlul po care sînt instalate masivele in cestiune este inaî mult nisip-argilos îresc și îerlil. Pe unele locuri, mai ales pe valea Cheiei precum și pe valea Berci, unde pantele sint excesiv de repezi, rocele apar la suprafață și solul este superficial. In cele-l-alte părți însă, în general solul este destul de profund. IE. Starea actuală a arboretelor. La Cheia, Statul posedă întinse masive compuse în cea mai mare parte din tag curat in amestec cu fnarte puțin brad și molid și cile va specii: ca paltin de munte, ulmi de munte, etc. Aceste masive sînt instalate pe munții Babeș, Balaban, Roșu, Bralocea și Gropșoarele. Descripțiunea ce va urma se referă numai la masivele de pe munții Babeș, Balaban și Roșul. Muntele Babeș, cu o altitudine maximă de l700m d’asupra nivelului Mărci Negre, are forma unei potcoave, și este despărțit de muntele Balaban prin părîul Teleajăn, iar de muntele Bralocea prin părîul Babeș. Vegetațiunea silvică se ridică pe acest munte pină la altitu- dinea de f500m ; iar de aci in sus se întinde golul Babeșului, acoperit cu o vegetație arbuslivă, compusă din fenuper, Rododendron Vaccinum myrtilis, Vaccinum Vilis idaensese și alte erbacee compuse în mare parte din plante aparținînd familiilor graminee și papilionacee, cari formează admirabilele pășiunî, nutrind numeroasele turme de ol ce transformă produsele vegetale în lapte, brînză ele. Muntele Balaban, cu o altitudine absolută maximă de 1400m>. Acest munte este complect acoperit de pădure. Muntele Balaban face parte din muntele Roșu. Muntele Boșiu este despărțit de Babeș, Bralocea și Tigăile, 8 REVISTA PĂDURILOR prin părîul Teleajănul, care mai spre obărșie poartă numele de valea Berel; iar de munții Gropșoarele și Zăganul prin păriul Timpa. Vegetațiunea silvică se ridică pe muntele Roșu pină la alti- tudinea de 1750®* Golul acestui munte este de asemenea acoperit cu aceiași vegetație arbustivă și erf)acee. Un îapt caracteristic ce se observă în acești munți și de sigur poate chiar în toți munții noștri, este că vegetațiunea silvică se ridică la altitudini cu mult mai mari la expoziția de Nord, a ace- luiași munte ca la cea de Sud, unde această vegetație se scoboară mult mai jos. Lucrul acesta s’ar explica cam în modul următor: La expoziția de Sud, lumina și căldura este cu mult mai întinsă, prin urmare vegetațiunea erboasă mult mai bogată și timpurie, de calitate superioară foarte căutată, de vite din cauza gustului ei plăcut. Ciobanii, înainte de votarea legei silvice și oprirei pășunatului în pădurile Statului, aii dat foc pădurilor, începînd de la gol în jos de pe această expoziție, cu scopul de a lărgi locul de pășunat. I,a exposiția de Nord am zis că vegetațiunea păduroasă se găsește cu mult mai sus, lucrul se explică prin aceia, că aci lumina, cade in mai mică cantitate, așa că ajunge la suprafața sub forma de lumină difusă; atmosfera e maî umedă și mai răcoroasă ca la expoziția precedentă, vegetația erbacee e deci mai tărzie, mai puțin bogată și de calitate mai inferioară, prin urmare mai puțin căutată de vite. Toate acestea justifică pentru ce ciobanii n’au căutat a lărgi locurile de pășunat și pe expozițiile de Nord, și pentru ce pădurile se urcă aici la altitudini mai mari. Repartiția speciilor pe muntele Babeș. — Fiind influențate de felul expozițiilor acestui munte, de natura solului, precum și de altitudine, speciile ce populează acest munte sint ast-fel repartizate: PJecînd din valea Teleajănului, alt. 1000—1100% către golul Babeșului și la expozițiile de Nord, Nord-Est și Vest, unde terenul este fresc și fertil, ori-care va fi natura sa mineralogică, întîlnim bradul destui de numeros însă în amestec cu fagul. Această zonă se întinde pe o lățime aproximativ de 200 metri. Mergînd de jos în sus, bradul este destul de numeros, începe însă din ce în ce să se împuțineze pînă ce dispare aproape cu devâvîrșire, fiind înlocuit cu molidul; însă acesta numai pe versantul Nord Nord-Estic al văii Teleajenulu». Re cele alte versante ale muntelui Babeș molidul lipsește REVISTA PĂDURILOR 9 aproape cu desăvîrșire și masivele sînt formale esclusiv numai din fag curat, care merge pînă la limita vegelațiunii forestiere în aceasta localitate. De asemenea se mai găsește bradul respîndit printre fag pe culmea ce pornește din vîrful Babeșului către fabrica de pasta de hArtie ce se găsește instalata in valea Teleajănului ocupind, de pre- ferința, expoziția de Nord, Nord-Est precum și cea de Nord-Vest. Starea de desvoltare. — In general vorbind, masivul ce popu- lează muntele Babeș, se găsește in stare de codru batrfn neregulat. In adevăr, majoritatea arborilor masivului, au trecut deja peste vîrsta cind ei ar fi dat maximum de material lemnos și cel mai u(il în genere; ti au depășit așa numita maturitate economică» fapt ce se constată prin etatea lor, care deja trece peste 150 ani, ajungînd unii pină la 250—300 ani. Așa fiind, la mulțî arbori lemnul lor au intrat in descompunere. Un alt fapt, caro arată, după părerea mea, că aă trecut de vîrsta cînd ei ar fi dat maximum de producțiune utilă, este că cu lot temperamentul delicat al fagului, arborii ad inceput deja a so rări ici-colea și sub masiv aproape in toate părțile, se găsește deja instalat un somințiș, in unele părți destul de complect. Arboretul se găsește în o stare bună de vegetație, ceea ce pro- bează înălțimea ce o prezintă arborii (majoritatea 20—30 metri). Cu toate acestea, există o zonă superioară, către limita vegelațiunii forestiere, unde arboretul so găsește in o stare de vegetație puțin activă, din cauza asprime! climei. Aci arborii aâ fusurile scurte noduroase și strimbe. In ceea ce privește vîrstele, ele se găsesc peste lot amestecate. In unele părți însă majoritatea dimensiunilor mari predominind, în- făcișează aspectul quasi codrurilor regulate. Sub arboretul de brad pe unde se găsește instalat, prezintă starea de deșiș și mai ales pe cea de prăjiniș, care de alt-fel acopere întinderi destul de mari în formă de buchete, având în genere o vegetație puțin satisfăcătoare din cauza acțiunii copleșitoare a aco- perișului abundent de fag. Aproape întreg sub-arboretul de fag, brad și mai ales cel de molid, reclamă de urgent tăeri de degajare, spre a profita de in- fluența bine-făcătoare a himinei, atît de folositoare desvoltărei lor organice. De cînd aparțin Stalului, în acesle păduri nu s’a făcut aproape nici o exploatare regulată. Acum 8 ani, s’aii extras încă de către IO REVISTA PAPURILOR un anteprenor, după versantul Nord Nord-Est și Estic al Babeșului, mai mulțl brazi vlnduți, cari trecuse termenul lor de exploatabilitate, foarte groși dar în același timp scorburoșî, plini de viciu și defecte și cari nu numai nu pnteaâ servi la regenerațiunea naturală, din cauza că la o vîrstă prea bAtrinA mai toată semința lor este in- ferlilâ, dar prin acoperișul lor împiedicau creșterea poeților de brazi deja instalați. . In general putem zice că, in ce privește pădurea de pe muntele Babeș, se găsește în s’are aproape vergină, ea este populata în mare majoritate numai cu fag, specie de puțină valoare în această localitate, unde căile de comunicație lipsesc aproape cu desăvîrșire, iar locurile de desfacere sint puțin numeroase in raport cu marea cantitate de material lemnos existent. Rezultă de aci câ se impune de urgență transformarea acestor păduri fără valoare în masive, cari prin compoziția lor să aducă Cele mai mari foloase bănești proprietarului respectiv. Deja din descripția solului, climei, regiunii, precum și a spe- ciilor existente ce acoper muntele Babeș, se potae prevedea felul, speciilor ce sînt chemate a constitui masivele ce dorim a instala. Pădurile de pe muntele Roșu.— Am spus deja că muntele Roșu se desparte de Babeș și Bralocea prin pîrîul Teleajăn (către obirșie numit valea Benei), iar de Gropșoarele și Zăganul prin pîrîul Timpa. Muntele Roșu prezintă în general trei expoziții: l-a Nord Nord-Veslicâ către valea Bereî. A 2-a către Vest și Sud-Vest spre valea Teleajănulul în dreptul porțiunii ce poartă numele de Cheia, si a 3 a expoziție către Sud, Sud-Est spre cătunul Cheia. Repartiția speciilor. — Speciile ce formează masivele de pe munții Roșu și Balaban sînt fagul, cari formează masive curate bradul e puțin reprezintat, molidul de asemenea, exceptînd insă o mică porțiune pe versantul Nord Nord-Veslic al muntelui Roșu, unde molidul formează masiv curat. Aproape pe tot versantul Vestic și Sud-Vestic al muntelu Balaban. speciile sînt repartizate ast-fel : Găsim jos către Teleajăn, brad și puțin molid amestecat cu fag, cel d’intii relativ în proporție destul de mare, ocupind pozițiu- nile unde terenul este fresc, mai sus găsim molidul in mică pro- porție, ocupind coastele cele mai prăpăstioase pină pe la mijlocul versantului muntelui Balaban, unde începe să dispară și el rămî- REVISTA PĂDURILOR I I nind un masiv curat da fag. Cu toate acestea, fagul il găsim chiar căire Teleajăn in amestec intim cu aceste specii, insă in mai mică proporție. Versantul Sud Sud-Estic ocupA cea mai mare întindere a muntelui Roșu. Pe acest versant se găsesc culmi principale ce por- nesc din virful muntelui și merg pină către satul Cheia; din aceste culmi principale, pornesc alte culmi secundare perpendiculare pe cele d’inlii. In general vorbind, acest versant este populat aproape numai cu fag curat, cu toate acestea, pe coastele Nord-Vestice ale, culmilor principale precum și pe cele Nordice ale culmilor secun- dare, găsim bradul instalat, insă tot in amestec cu fagul. Se observă cu toate acestea, că in aceste părți bradul are tendințe de a se instala cu ușurință. In adevăr, sub masivul do fag găsim numeroși pueți de brad, proveniți din săinința a cilor-va seminceri imprăștiați ce spintecă cu virtarile lor desul masiv de fag, căutind a proba că el mai tirziă, dacă mina omului de meserie va interveni, poate ajunge să stăpinească aceste locuri. Versantul Nord Nord- Vest. -Pornind cine-va pe piriiil valea Berci in spre obirșia sa și privind spre dreapta lui, ochiul intîl- nește la început un masiv curat de fag; cu cit înaintează insa, fagul începe să dispară po nesimțite și privirea intilnește un amestec de fag și molid, iar de la atitudinea de 1400 metri, găsim un masiv curat de molid, care se ridică pină la limita vegetațiunii silvice — 1750 metri, adică pînă în creasta muntelui Roșu; iar de aci in spre expoziția de Sud se întinde golul acestui munte. Dm cele expuse pină aci, rezultă că aproaae toți munții de la Cheia sint acoperiți aproape exclusiv numai cu masive de fag curat. Starea de desvoltare. — In ceea-ce privește starea de desvoltare a arboretelor ce populează muntele Roșu, pot zice că ele prezintă aproape aceleași dimensiuni ca și masivele de pe muntele Babeș. De notat este că pe valea Berei, 11 ani in urmă, s’aii exploatat cîte-va parchete, exlrăgindu-se un număr oare-care de arbori, in locul cărora terenul s’a insâmințat complect, insă aproape numai cu pueți de fag. Mai există vre-o cîte-va parchete tăiate de curind, ce au un cap așezat pe culmea ce pleacă din muntele Roșu, conlinuîndu-se spre Balaban. Aceste parchete s’au destinat exploatării, fiind situate in locu- rile unde materialul s’a putut scoate mai cu înlesnire. «2 REVISTA PUDURILOR Ne praclicîndu-se nici o îngrijire culturala, după exploatare, s’a instalat un sub-arboret, de fag curat, care prin creșterea lui repede, mai ales in tinerețe, precum și prin acoperișul luî des a înăbușit cu o desăvîrșire puțini pueți de brad și molid ce se instalase ia început. IU. Căi de comunicație și locuri de desfacere. Importanta căilor de comunicație —Caile de comunicație înlr’o localitate oare-care joacă un rol loarte important din punct de ve- dere al înlesnirei desfacerei și a transportului produselor materia- ului lemnos. S’a zis cu drept cuvint că 'drumurile sint arterele unui Stat, adecă numai prin ele oamenii și produsele se pot duce de la o localitate la alta, numai prin ele mișcarea și viața se transmit din năuntru unei țări la periferia ei . Popoarele inteligente aă ințeles repede importanța ce pot avea drumurile, în desvoltarea diverselor isvoare de bogăție și penlru prosperitatea lor economică. Penlru acest cuvint rețelele căilor de comunicație, s’au sporit tot-d’a-una proporțional cu progresele civi- lizațiunei la toate popoarele înaintate in cultură. Dacă ne referim la drumurile forestiere, vom observa că în- ființarea lor in diferite State se dalorește progresului, ce a făcut silvicultura și desvoltarea ecenomiei forestiere. Silvicultura fiind o știință modernă, înființarea drumurilor forestiere este de o dată re- lativ recentă. Cei vecin tăiau pădurile fără nici o regulă și n'aveau metode de tratament bine chibzuite, in raport cu necesitățile pădurel. Ei extrăgeau materialul pe unde puteau și cum puteau și cerințele lor fiind relativ puțin însemnate, consumațiunea lemnului nu era așa de considerabilă ca astăzi. De aceia timpurilor vechi corespund pe- rioada pădurilor virgine seculare. Pe măsură insă ce omenirea a înaintat in cultură și in civihzațiune, condițiunile de trai s’au ame- liorat și cu ele consumațiunea lemnului s'a sporit. Penlru satisfacerea acesluî spor de consumațiune, a trebuit ca să se realizeze progrese în exploatare și să se stabilească reguli precise de tratament, potrivite cu cerințele culturale ale pădurilor, cu un cuvint să se pună bazele unei adevărate științe pădurești, cari constilue azi silvicultura. RBVISTA PĂDURILOR IJ Lipsa aproape complecta a drumurilor in regiunea păduroasă de munte a țârei noastre, a avut de efect ca exploatările să fie foarte reslrinse și să aibă loc numai in locurile de unde se putea estrage materialul cu înlesnire cu ajutorul căilor naturale, ast-fel că aceste păduri se găsesc astă-zi aproape in stare virgină. Statul a pierdut și va pierde venituri considerabile din cauza imposibilității de exploatat. Masivele se găsesc în stare naturală, ele pierd chiar din valoarea lor prin faptul că neexploalindu-le șliințificește, speciile năpăditoare, fără valoare, tind a’și mări proporția în raport cu spe- ciile prețioase. Așa că din cauza lipsei căilor de comunicație, Stalul păgu- bește, masivele pierd din calitatea lor. Avem exemple destule în Statele înaintate in silvicultură, cum e Germania de ex., care apreciind avantajele reale ce derivă din stabilirea unor rețele de căi forestiere, a construit drumuri nume- roase, cari deservesc mai toate părțile pădure*, așa că s’a putut recunoaște ce mare influență aii mijloacele de transport asupra în- lesnire! desfacere! produselor lemnoase. Cu acest prilej s’a constatat că cheltuelele construirii drumurilor, se amortizează în foarte scurt timp, grație sporirei ce rezultă din ridicarea prețului lemnului. Numai cu chipul acesta construcția drumurilor forestiere a hiat o desvoltăre din ce in ce mai mare. Așa fiind, să arătăm acum cari sînt drumurile aflătoare astă-zi în ființă la Cheia. fn această localitate o șosea ce leagă Ploeșli! cu Cheia și cu frontiera, trecind prin Vâlenl-de-Munte, Isvoarele, Mânecii Pămintenii Mănecii-UngurenT, Monăslirea Susana și alte comune așezate pe valea Teleajănuluf. De la Ploeșli la Monăslirea Susana șoseaua se găsește in bună stare, iar de aci la frontieră, este mai mult o cale naturală, căruia totuși i se dă oare-care îngrijire. Cu toate acestea din sus de Valea Berei spre frontieră pe o distanță de peste 3 kilometri, acest drum este transformat, in o șosea care este foarte practicabilă. Plecind de la cătunul Cheia, in spre Valea Berei există de asemenea o bucală din acest drum transformat în șosea, care urcă pe muntele Balaban. In general vorbind, această cale de comunicație înlesnește foarte mult transportul materialului lemnos de la Cheia spre centrele de consumațiune. Un alt drum în această localitate nu există. Locuri de desfaceri sînt satele : Mânecii-Ungureni, Pămînlenî» 14 REVISTA PÂDURILOR Valea Largă, la distanța aproximativ de 20 kilometri, salul Isvoa- rele la distanța de 27 kilometri, Vâlenii-de-Munte, Gara Poiana la distanța de 45 kilometri, orașul Ploeșli la distanța de 70 kilometri și in fine cîte-va sate intre isvoarele și Vâlenii-de-Munte. Cum vedem, debușeuri pentru desfacerea materialului exislft și sint sigur, ca aceste centre de consumațiune sint destul de su- ficiente pentru desfacerea materialului, ce ar rezulta din exploatarea sistematica a pădurilor Stalului de 1a Cheia. IV. Propunerile de ameliorare a masivelor actuale. Pentru a putea ajunge mai cu înlesnire și mai in scurt timp la ameliorarea masivelor, propun ca pădurile de la Cheia sa se imparta in 2 seni de exploatare. Pruna serie, sâ o formeze muntele Babeș, iar a doua, muntele Boșu. Țmind seamă ca solul pe care sint instalate pădurile in cestiune, este de calitate deslul de bună, că în cea mai mare parte, avem expoziții foarte favorabile creșterei speciilor reșinoase, apoi că aceste specii se găsesc in cea mai mare parte in regiunea lor naturală, că violurile violente și periculoase in această localitate nu sint de temut, cel mai periculos e vintul de Nord-Vest insă acesta numai in părțile superioare, ale coastelor crivățul suflă aci foarte rar și e de puțină intensitate, — că in cea mai mare parte masivele sint adăpostite de munți înconjură lori, Zâganul la Est, Tigăile mari și mici la Nord Nord-Est, la Nord-Vesl de munții Bralocea, la Vest munții Bobu mare și mic și culmea Babeșului. Avind in vedere, că in cea mai mare parte a anului ploile cad destul de abundent, prin urmare atmosfera este deslul de umedă, deci proprie creșlerei speciilor reșinoase; Considerind că fagul in această localitate, din cauza abundenței lui și din cauza greutăților și chelluelilor considerabile de transport, are o valoare foarte mică, apoi ca la Cheia se găsește deja instalată o fabricâ a D lui Penchas pentru pastă de lemne, necesară la labn- cațiunea hirliei și care, conform legei incurajăreî industriei naționale, mai dispune de un termen de 75 ani, această fabrică ’și procură asiăzi lemnul de molid necesar din L’ngaria cu mari greutăți, din cauză că nu se găsește în localitate; REVISTA PĂDURILOR >5 Considerînd cfi dacă ar dispune de material suficient, tre- buincios acestei industrii, fabrica in chestiune sar menține mult timp, ea ar cousuma cantități destul de mari, și alit Statul cit și fabricantul ar fi mai profilați ca aMA-zi. In vedere cA actualmente și chiar in viitor, acest lei de masive (aproape numai fag curat) sint aproape fârA valoare, propunem cA este necesar, alit din punctul de vedere cultural, cit mai aels din cel economic, a le transforma in masive amestecate, compuse de brad, de molid și de fag, aceasta inlr’o proporțiune secundară. Penlru ajungerea acestui scop, negreșit, Statul trebue sA facă oare- cari sacrificii bănești și să dispună de un numAr suficient de agenți, bine inslruiți și pricepeți in această meserie, posedind deja practica atit de necesară in acesle operațiuni delicate. lată care sint părerile mele penlru realizarea scopului propus : SA se aplice ambelor seni regimul codrului cu tratamentul codru regulat, ca fiind cel mai favorabil trata meni penlru transfor- marea actualelor masive in păduri cu viitor. Se va exclude, bine înțeles, porțiunile acele cari fiind in situațiunl dificile, reclama codrul grădinărit. SA se procedeze de urgență și treptat, la extrac- țiunea fagului bun de lucru. Acestei exlracțiuni să i se dea caracterul unei tăeri secundare. In locurile iernase deschise prin exiracțiunea fagului și unde pueții de fag lipsesc să se introducă prinsemănare directă și plantațiunl in grupuri insă molidul și bradul. Pueții de fag în stare lincezindă, ce se vor găsi in locurile deschise prin exiracțiunea fagului, să se recepeze și in locul lor să se introducă lol în grupuri speciile reșinoase menționate, insă aci numai prin plantațiuni. La introducerea acestor specii să se aibă in vedere mai ales cerințele lor culturale. După una ^au mai multe tăeri secundare se va face tăerea definitivă, fără a ține seamă dacă s'a instalat ori nu insămențișuri pe cale naturală, de oare-ee toate locurile goale se vor repopula artificial. Pentru înlesnirea transportului materialului din pădure, spre cătunul Cheia, să se construiască următoarele șosele forestiere: 1. 0 șosea pornind din valea Berei, din șoseaua Clieia-Fron- tierA și să se continue pe valea Teleajănuluf in sus, până la masivul de molid; 2. O alt A șosea de la cătunul Cheia pe valea Timpei, in sus pînă aproape de obirșie ; t6 REVISTA PAPURILOR 3. Sft se construiască o altă șosea pe pîrîul Babeș în sus, pînă la Frontieră; 4. Să se înființeze un ferestrău în valea Berei pe apa Telea- jănuluî, altul la Cheia, lingă fabrica de pastă de lemn și un al treilea fereslrău pe valea Timpeî. Atit înființarea șoselelor, cît și a Ieresiraelor menționate, sînt de mare utilitate și costul construcției lor e puțin costisitor și se poale amortiza in scuri timp. In adevăr, șoseaua pe valea Teleajănului și a Timpeî, se va construi cu multă înlesnire, căci pantele sint mici, utilizindu-se drumurile naturale, ce există deja și pe unde se face transportul astă zi cu căruțele chiar, ast fel cA nu se dă' naștere la mari săpă- turi, iar materialul necesar la construcția șoselelor se găsește în mare abundență. Șoseaua pe valea pîrîuhiî Babeș la frontieră, reclamă ce e drept, cheltueli mai mari, căci aci dificultățile de construcțiune sînt mal serioase, în schimb însă existența ei este foarte impor- tantă. Șoseaua de pe valea Timpeî, va deservi cea mai mare parte din pădurile muntelui Roșu, cea de pe valea Bere! va înlesni trans- portul materialului după versantul Nord Nord Est al muntelui Roșu precum și toate pădurile de pe munții Bralocea și Tigăile, — iar șoseaua pe valea Babeșului la Frontieră va servi la transportul materialului lemnos de pe versantul Nordic al Babeșului, precum și o parte din masivele muntelui Bralocea. După cum vedem — prin construcția acestor 3 șosele se fac accesibile, chiar și masivele cele mai depărtate din munții in cestiune — așa că construcția lor oferă serioase avantaje și înființarea lor este destul de justificată. înființarea Ieresiraelor în locurile indicate, oferă avantajele de a debita pe loc materialul, ast-fel că ei se transportă mai cu înlesnire și mai economic spre centrele de consumațiune. Mai propun ca să se instaleze un jilip din valea Berei pe valea Teleajănului pină la Cheia, pe unde să se scurgă materialul debilal de ferestrftul dm valea Berei la cătunul Cheia. Toate aceste instalațiunî propuse, execulindu-se, necesilează negreșit cheltueli simțitoare, insă ele sar amortiza în timp destul de scurt, căci ar face să se exploateze ș scoală cantități enorme de material ce posedă aceste masive. Statul ar profita mult și in același timp masivele s'ar putea ameliora mai cu înlesnire. REVISTA PĂDURILOR I? V. 0 privire asupra pădurilor particulare de Ia Cheia. Pădurile particulare din această localitate se găsesc in o stare cu totul ruinată, din cauza lăcomiei oamenilor și lipsei lor de prevedere pentru viitor. Ele sini compuse aproape exclusiv numai din lag in stare de codru bătrin. încă din timpurile depărtate, eî aii extras fără nici o regula din pădurile lor, arborii necesari trebuințelor lor cas- nice, adică pentru facerea caselor, și a altor dependințe, pentru facerea șindrilei de acoperiș, ele. Aceste extracțiuni le făceau din locurile cele mai accesibile. Aslă-zi cind trebuințele lor ad devenit mai numeroase, cînd lemnul a căpătat o valoare industrială mai mare, au înființat ferestrae, ulilizind ca forță motrice apa Telesiănulm. Ei sau năpustit cu furie asupra pădurilor, extrăgînd fără nici o regulă, tot materialul bun de seînduri, uluci, ele., pe care Iu desface cu înlesnire la satul Isvoarele, Vălenii-de-Munte ele. Cum am zis, ei încep tăerea ast-fel: extrag tot materialul bun de lucru, ’l retează în trunchiuri a căror lungime variază, cu mate- rialul ce voiește a obține prin debit. Virfurile, crăcile și chiar trun- chiurile, ce se constată că nu sint bune de debitat le lasă pe loc. In urma acestor extracțiuni, în pădure nu mai rămîn de cit cîți-va arbori bătrîni scorburoși și inapți pentru a putea produce sămînță bună și sănătoasă, și cițl-va arbori tineri, cari sint foarte rari și ici colea cile un mic grup de sub-arborel brăcuit din cauza pășunatului abuziv. Pășunalul e liber în ori și ce timp, chiar în porțiunile de curînd exploatate. Un alt motiv, intre altele, care a contribuit în mod simțitor la ruinarea și defrișarea pădurilor particulare in această regiune muntoasă, este faptul că populațiunea rurală, neavind altă ocupa- țiune de cit pădurea și creșterea vitelor, negreșit că a căutat ca prin aceste ocupațiuni să’și agonisească tot ce este trebuincios exi- stenței sale. La noî din nefericire mai mult ca ori unde se distruge tot, în timp scurt, fără a se gîndi cine-va ce va rezulta din aceste exploa- tări anti-sciințifice și rutinare. Va veni timpul, de sigur, cind proprietarii particulari vor vedea și aprecia răul, atunci va fi însă prea lîrziO. 2 l8 REVISTA PĂDURILOR Ast—îel fiind lucrurile, negreșit regenerarea naturală a unor asemenea păduri este cu lotul compromisă. Pădurile particulare din această regiune vor dispărea sigur, intr’un viitor apropiat, genera- țiunile viitoare vor fi lipsite de materialul ce zilnic le este trebuincios. Dar nu acesta va fi răul cel mai mare, altul va fi cel mai important și anume: In unna despăduririi munților, apele căzînd pe suprafața te- renului nu intîmpină un obstacol, pantele fiind mari, terenul fiind ușor măcinabil, apele vor face eroziuni. In adevăr fiind despădurile, și aceste coaste mai ales fiind for- male din nisipuri argiloase, amestecate cu blocuri de gresie, șisturi, fiind cu alte vorbe niște păminturi friabile, ce lunecă cu înlesnire, apoi apele meteorice sint mai abundente și pantele mult mai re- pezi de cît la podgorie, in consecință cantitatea de apă este mai mare și forța vi de eroziune mai intensă, prin urmare formațiunea torenților și consecințele lor distructoare sint inevitabile. Dacă exploatările acestea iraționale, mai ales in aceste regiuni muntoase se vor continua fără a se lua vre-o măsură pentru în- dreptarea râului, să fim siguri, că aceste păduri particulare vor dispărea, după cum pădurile particulare de la cîmpie ad dispărut în cea mai mare parte, iar consecințele răului se vor reslringe tot asupra proprietarilor ce le posed. Rău! fiind deja cunoscut, ar trebui luate serioase măsuri penlru a'l combate. Deja prin legea silvică din 1881 s'a hotărit, intre altele, ca toate pădurile situate pe vîrfurile și coastele munților și mai ales acele de fruntarie sînt supuse regimului silvic și prin urmare, ele nu numai că nu se pol defrișa, dar nici nu se pot exploata de cit după un amenajament întocmit de specialiști, care să garanteze regenerarea lor naturală și să asigure prin urmare exi- stența lor continue în aceste situațiuni. Legiuitorul recunoscînd influența bine-făcăloare, ce exercită pădurile în economia generală a țărei, a votat legea sus-menționată. De și spiritul ei a fost cel expus, însă această lege n a putut fi aplicată riguros și pretutindeni din cauza lipsei de persoane, ast-fel că consecințele se resimt, de oare-ce în cea mai mare parte din regiunea muntoasă a țârei, pădurile particulare sînt aproape cu desăvîrșire distruse. M. G. lonescu. Silvicultor d- II- REVISTA PĂDURILOR 19 JURISPRUDENȚA SILVICA TRIBUNALUL JUDEȚULUI PRAHOVA, SECȚIUNEA II Sentința corccționaJA No. 1356. Audiența din 29 Noembre 1901 D-l Al. Al. Dumitrescu, președinte, » Ar. Alexandrescu, membru de ședință, > N. iconomu, procuror. Astă-zl s'ati presentat inculpatii: Ștefan D. Greceanu, Gg. Toma Voinea, Niculae N. Badu, loniță și Vasile Petre Diboș, asistați de D-l avocat C. Broșteanu; partea reclamantă, Dl avocat al StatuluT, și martorii citați, anume: Stan Georgescu, N. Dobrescu, Badu Mcșlerică, Niță Bolan și Ion Mureșiu. Procedura îndeplinită. După citirea actelor din dosar, s’au ascultat martorii, sub prestare de jurământ, conform art. 153 pr. pen., ale căror depuneri sad consemnat separat, după care: D-l avocat al Statului a expus faptul, susținind că, in luna Decembre 1900, s’aii găsit locuitorii Gg. Toma Voinea, Niculae N. Badu, loniță și Vasile Petre Diboș, de către agentul Statului, tirind cu tanjelcle trase de bol, mal multe lemne tăiate din pădurea Sta- tului, Isvoarele, la punctul numit Virful tăeturel, cărora lăclndu-li-se întrebare, aiî răspuns că el aii fost trimiși de D-l St. Greceanu, și că alțl oameni le-aii tăiat: după care, făcindu-se cercetări, sah dresai adele aliate la dosar, mărturisind chiar D-l Greceanu faptul, apoi presentind mal multe acte, adaogă că, din hotărnicia de la 11 Iulie 1754, reese că munții și pădurile au rămas a se stăpini de-a valma, și numai livezile de fin s ad împărțit, după cererea chiar a moșnenilor Isvorani, cari in urină, o parte dintrinșil, fac danie schitului Crasna, care s a fondat in anul 1828, mal mulțl stlnjcnl din moșia Isvoarele, și in urmă, secularizindu-se, s’aii luat de Stat în stăpînire; la anul 1875, moșnenii Isvorani dau petiție să le hotăr- nicească și împartă moșia Isvoarele, la care chiamă și pe Ștefan Greceanu, ca cumpărător in Isvoan, și in care sc spune că Statul e codevălmaș cu partea din Isvoore a schitului Crasna, că D-l 20 REVISTA PĂDURILOR Greceanu nare să tae lemne pentru trebuințele casei, in baza art. 8'» din regulamentul Codului silvic, căci acest articol nu vorbește de cit de pădurile ce se stăpinesc separat, iar nu in indiviziune, și invocind alin. 3, art. 3, 11 și 14 Ccdul silvic, a cerut a sc condamna inculpați! la amenda și despăgubirile civile prevăzute in actul de esti- mație aliat la dosar. D-l procuror a cerul aplicația ari. 19 Codul silvic. D-l avocat Broșteanu a făcut apărarea, susținind că, in art. 85 din regulamentul Codului silvic, se prevede că, pină se vor putea amenaja pădurile particulare supuse regimului silvic, proprietarii pot lua lemne pentru trebuințele casei, și că chiar acest Tribunal, secția I, a achitat pe C. Ilomoriceanu de un delict silvic, după cum c in specie, iar Statul a uzat atît de apel cil și de recurs, și înalta Curte de casație, secția II, prin decizia No. 324 din 1897, a respins recursul pentru motivele citate in acea decisiune, pe care o prezintă in copie legalizată; că D-l avocat al Stalului nu a dovedit starea de indiviziune cu actele de care se servă, căci hotărnicia invocată nu e făcută de D-l Greceanu, ci numai l-a pus și pe dinsul acolo alțl moșneni, prin urmare, nu se poale imputa D-lul Greceanu că a comis un delict ordinar, și daci a dat ordin să se tae lemne din pădurea sa, aceasta a fost pentru trebuințele sale casnice, făcind și clădire; cere dar achitarea, atît a D-lul Greceanu, cit și a celor- l’alțl inculpați. , Tribunalul, Avînd in vedere că Ștefan D. Greceanu, Gg. Toma Voinea, Niculae N. Radu, loniță și Vasile Petre Diboș, sini dațl judecățel pentru faptul prevăzut și penat de art. 19 Colul silvic; Ascullind pe părți și pe D-i procuror in concluziunile puse; Avind in vedere că, din procesele-verbale aflate la dosar, se constată că agenții Stalului, in ziua de 17 Decembre 1900, mergind in inspecția pădurel Isvoarele, la punctul numit Virful tăeturel, aii găsit pe inculpațil Gg. Toma Voinea, Niculae N. Radu, loniță și Vasile Petre Diboș, tirind cu bol un număr de patru brazi ; că acel arbori fuseseră tăiațl din ordinul D Iul Ștefan Greceanu, și că dinșil numai ii căraii la domiciliu! acestuia; că, prin aceiași pădure, s’aii mai găsit arbori tăiațl, in număr de 200, a cărora grosime și cir- comferință se descrie anume in actul de eslimație aliat la dosar; REVISTA PĂDURILOR 21 Avind in vedere că la înfățișarea din 19 Aprilie 1901, Tri- bunalul a admis ca parlea reclamantă să dovedească că pădurea Isvoarele, de unde s’a tăiat și ridicat lemnele, se stăpânesce de Stat in indiviziune cu inculpatul Greceanu, iar la înfățișarea dc la 27 Scptembre 1901, Tribunalul a admis proba cu martori, cerută de inculpatul Greceanu, a dovedi că lemnele ce a tăiat craii pentru trebuințele casnice, iar nu pentru vinzare; Avind in vedere că, in ce privește starea de indiviziune, ea nu se stabilește in mod suficient cu privire chiar la punctul de unde s'aii tăiat arborii aratațl; Avind in vedere pe de altă parte că din depunerile marto- rilor audiațl astă-zl de Tribunal, se constată că lemnele ce s'aO tăiat, au fost penlru trebuințele casnice ale piritulul Greceanu; Văzind și dispozițiunile art. 35 din regulamentul pentru punerea in aplicare a Codului silvic. Pentru aceste motive, redactate dc d-l judecător Alexandrescu, In virtutea legel, hotărăște: Achită pe Ștefan D Greceanu, major, proprietar din comuna București, Gg. Toma Voinea, Nicolae N. Radu lomță, ambii din comuna; Isvoarele și Vasile Petre Diboș din comuna Maneciu, pă- mintenl, de ori-ce penalitate și despăgubiri civile în acest proces. Sentința este supusă apelului. Dată și citită in ședință publică, astă-zl la 29 Noembre 1901, in Ploeștl. (s.) Al. Al. Dumitrescu (s.) Ar. Alexandrescu. (s) p. Grefier, Al. Cioceanu. Cesliunea dc drept la care s’au redus desbaterile înaintea Tribunalului Prahova, secția 11, era de a ști: dacă art. 14 C. silvic se aplică proprietarului unei păduri supuse regimului silvic, care ar fi tăiat lemne pentru trebuințele casnice din acea pădure, mai înainte de a fi cerut și obținut amenajamentul. Credem că, Tribunalul adoptind concluziunile noastre, conforme de all-mintrelea cu jurisprudența stabilită de instanțele noastre judecătorești și ho- tărind că, in conformitate cu art. 35 din regulamentul pentru punerea in aplicare a Codului silvic, proprietarii cari se găsesc in aceste cazuri nu sini pasibili de pedepsele edictate de art. 4 din Codul 22 REVISTA PĂDURILOR silvic a făcut o justă aplicare a principiilor de drept in această materie. Față de textul categoric al art. 85 din regulamentul de punere in aplicare al C. silvic, credem că nici o discuție serioasă nu poate fi; de aceea ar fi bine ca ori de cile ori un proprietar al unei păduri supuse regimului silvic și neamenajate ar putea dovedi că a luat lemne numai pentru trebuințele casnice iar nu pentru speculă, agenții silvici să se abție de a mal dresa acte de constatare de delicte silvice in contra lor. Trebue să nu se uite că principiul admis de C. silvic actual este că pădurile particulare nu se găsesc sub con- trolul agenților silvic! al Stalului de cit in limitele prevăzute de C. silvic, in afară de aceste limite și cazuri anume indicate, libertate absolută pentru proprietarii particulari dc a conserva sau distruge pădurile lor. Altă cestiune este de a se ști dacă Codicele silvic este sau nu pedect, dacă principiul admis de dînsul este sau nu criticabil, din punct de vedere al interesului general, dacă prevede anume toate cazurile ce ar fi trebuit reglementate, sau dacă din contră nu se constată lacune regretabile: toate acestea pol face obiectul unor studii legislative, fac obiectul unor memorii foarte utile pentru a fi consultate cu ocaziunea inodiflcărel Codului silvic actual, nu vor putea insă nicl-odală să motiveze dresarea unor procese-verbale de delicte silvice in contra unor persoane pentru cazuri neprevăzute de lege, in afară chiar din lege. Să nu uităm că, in materie de legi ce ediclă penalități și știrbiri de drepturi, nu se pot intinde textele pe cale de analogie. De aceea in loc de încercări inutile de a schimba o stare de lucruri pe căi greșite, este mal bine ca ori de cite ori s'ar constata fapte sau procedări cari, după părerea unora s’ar părea greșite, să se aducă fără intirziere la cunoștința celor in drept, pentru ca, după studii amănunțite, să se poată lua măsuri grabnice și legale de îndreptare. Procedindu-se ast-fel, s'ar pune bazele unor lucrări pregătitoare legislative de mare valoare, care lucrări, ar contribui in marc parte să nu mai avem la noi in (ară exemplul unor legi traduse in mod greșit, din legi străine rău înțelese și admise la noi fără mult rost. C. B. U. _______________________ REVISTA PĂDURILOR 2J COMERCIUL LEMNELOR Revista externă pe 6 luni 1901 *). Suedia. — Focul a distrus pe la finele lunei Iulie suprafețe întinse din pădurile Suediei, cauzînd pagube considerabile proprieta- rilor mari și mici. In districtul Gefle, în apropierea Gorndaleei, a fost incendiată într’o singură zi o suprafață păduroasă de 190 km. pâlrați. In provincia Jemlland pădurile ardeau săptămîni întregi; pentru localizarea locului se aducea și armata, insă in zadar. Incen- diile cari ati domnit aproape vara întreagă în pădurile din Suedia, au preparat solul pentru viitoare calamități și mai mari, și ati micșorat mijloacele de transport pe apă, din care cauză e și foarte ridicat prețul transportului pe apă. Actuala situație a pieței de export este, dacă se poate spune, chiar fără nici o șansă. Cererile sînt reduse la minimum posibil, ofertele multe și piețele posedă mari deposite de materiale vechi. Anii ceî cinci din urmă (1896—1900) au fost în deosebi in favoarea comerțului lemnos suedez, ast-fel că mari întreprinderi erati angajate, cari 'și bazati operațiile numai pe credit; însă criza financiară de care nu a scăpat nici Suedia, vine și pune in conster- nație pe noii întreprinzători, cererile încetaseră deja și prețurile cari arătati o scădere încă din iama anului 1900, sînt reduse în 1901 la 40 °/0 sub prețurile corespunzătoare din anii trecuți. Pentru a se menține însă și acest preț ridicol, marile fabrici au fost nevoile să micșoreze producțiunea cu 50 °j0. Germania. — Desele corespondențe din diferitele părți ale Germaniei semnalează o stagnare aproape generală a comerciuluf lemnos. Importul e foarte mic, comparativ cu anii trecuți și nimic nu vine să confirme șanse de urcarea importului. Exploatatorii ruși și galițieni sînt nevoițl să micșoreze simțitor prețurile și cu risicuri mari și muncă multă abia reușesc să-și desfacă in Germania pro- dusele lemnoase. In Germania de Nord prețurile sînt coborite cu 14®/0 sub cele din anii trecuți, de și in timpul din urmă cheltuolile de trans- port pe apă sînt mai mici in urma curățirii canalului Bromberg. 0 urcare a prețurilor e foarte puțin probabilă, pentru timp apro- piat mai ales. Oare-cari cereri ale unor noi întreprinzători sint prezentate vînzălorilor, insă in condiții aproape neacceptabile pentru •) No. 35. Lesopr. Veslnik. 24 ______ REVISTA IADURILOR cei din urmă. In provincia Reinului piețele penlru comercial lemnos sînt de neinvidiat. Ullimile falimente ale marelor bănci din Germania au adus dezastru și multor construcții și lucrări începute. Din Aecliafenburg se vestește o liniște complectă, cererile sînt nule, în Bavaria nici o acțiune. Criza a adus căderea multor firme mari de cherestea, cari aveau in deposite cantități enorme de lemnărie luată pe prețurile mari din trecut In primele trei luni ale anului 1901, Germania a importat material 17.658.798 m. kv. în sumă de 81.000.000 de mărci. Austria. — Cifrele oficiale arată comerciul AusIro-Ungariei pe semestrul I al anului 1901, în modul următor, in comparație cu anul 1900. 1900 m. kv. cerotnc Lemn brut 389.822 «82.385 > construcții . 551.203 2.0c«.003 1501 m. kv. coroane 331.578 «65.708 f 971.642 2.731.596 { Import » deb. ferestr. 256.560 1.182.939 29.3.723 1.006.541 ( 1900 m. kv. coroane Lemn brut .... 953.554 2.627.027 > construcții . 10.773.104 53.2.34.701 1901 m. kv. coroane 1016.018 2.636.686 ( 11.025.853 52.948.972 Export » deb. ferestr. 7.171.858 55.809.562 6.602.918 48.551.986 1 In luna Iunie 1901 exportul lemnului de construcție s'a mărit cu 4338 vagoane iar al lemnului debitat in ferestrae s'a micșorat cu 3474 vagoane. Cifra totală a exportului, în semestrul I al anului 1901, este mai mică cu 3654 vagoane pe suma de 8.460.194 coroane, compa- rativ cu anul 1900. O ameliorare a situației nu e de prevăzut. Ziarul , ............ 2,000 4.10 Lileni 26 REVISTA PĂDURILOR La 9 Ianuarie s’a ținut la Direcția poștelor licitație pentru aprovizionarea cu: 1728 stîlpi ă 7 m. lungime; 1377 ă 8 m.; 1087 Hm.; 310 A 10 m.; 272 A 12 m. și 44 A 14 m. Ofertele pri- mite sint: Melinte Dracinescu. 1500 â 7 m. cu 3 fr. 25 bucala, la Bâbenî; Gh. Nanu, 100 A 7 m. cu 8 Ir. 15, 500 A 8 m. cu 3 fr. 75, 100 â 9 m. cu 6 Ir. 40, 35 A 10 m. cu 10 fr. 50, 30 A 12 m. cu 17 fr. și 20 A 14 m. cu 25 fr. la Schitu Golești; Ion Socec, 1000 A 7 m. cu 3 fr. la Puîeștî, 600 A 7 m. cu 2 fr. 75 la Căiuți, 400 A 8 m. cu 3 fr. 50 și 400 A 9 m. cu 4 fr. 50 la Căiuți; Vasile Slefănescu, 181 A 7 m. cu 4 fr. 50 la Calafat; 150 A 8 m. cu 5 Ir. 20 la Ostrov, 704 A 7 m. cu 5 fr. la Brăila, 400 A 8 m. cu 6 fr. la Brăila, 150 â 9 m. cu 7 Ir. 40 la Brăila și 30 A 7 m. cu 5 Ir. 40 la Galați; Gh. Anghelescu, 1500 A 7 m. cu 3 Ir. 35 la Găeșli și 228 A 7 m. cu 3 Ir. 70 la Tilu ; N. ZV. Ghiha, 1728 A 7 m. cu 3 Ir. 35 la Nucet, 1000 A 8 m. cu 3 îr 80 la Conțeștî, 500 A 9 m. cu 7 fr. la Ciocănești, 200 A 10 m. cu 9 fr., 50 A 12 m. cu 12 Ir, 44 ă 14 m. cu 16 fr. Ia Ciocănești; V Husănescu 1728 A 7 m. cu 3 fr. 95, 1377 â 8 m. cu 4 fr. 95, 500 A 9 m. cu 6 Ir. la Titu. D-l Arnold Spychiger din Elveția a oferit stîlpi telegrafici injectați cu sulfat de cupru cum se întrebuințează în Franța și in alte țâri. Oferta nu a fost primită pe de o parte din cauza prețului prea ridicat, pe de altă parte din cauză că cerea ca recepția să se facă în Elveția. * La 21 Ianuarie s'a ținut la direcția C. F. R. licitație pentru furnizarea de traverse speciale și anume 242 m. c. pentru divizia I, și 290 m. c. pentru divizia III. Ofertele primite sint: B. 1. Treifeld cu 45 Ir. 50 bani m. c. pentru divizia I și 48 fr. pentru divizia III, Huși; C. N. Vasiliu cu 50 fr. m. c. pentru ambele divizii la Roman, Cărbunești și Filiașî, cu un rabat de 1% dacă i se acordă întreaga furnitură; 1. Dumitrescu cu 50 fr. m. c. pentru ambele diviziuni la Strehaia și Filiașî, însă n’a depus garanția; Er. Kunlze cu 51 fr. 45 ambele diviziuni la Tg.-Jitt; Cari Schlesinger pentru divizia III 50 m. c. cu 50 îr. și 240 m. c. cu 68 fr, la Roșiori, pentru div. i, pozițiunele9—14 cu 48 îr. și restul cu 68 fr. la Arcești; B. Moscovici, divizia III 54 fr. la Todireni; frații lancu și Similovicl divizia III cu 52 fr. 95 la Ruginoasa și Hălăucești; D. Stamalopol ambele diviziuni cu 53 îr. la Romula Vlădulenî, Balș și Filiașî; Anton Zenide, divizia IU cu 54 îr. la 27 REVISTA PĂDURILOR M&lfisaru; 1 Sițfler și Max Vecsler, ambele diviziuni cu 19 îr. la Liteni și Botoșani; Stelian Sloenescu penlru o parle din furnitură cu 50 îr. 50 la Brazi și Ploeștl. -------------------------------------- INFORMAȚIUNI Anul acesta se vor ține trei conferințe, după următorul program : In ziua de 9 Martie a. c., D-l A. Laz arian, inginer silvic, va trata următorul subiect: Nici o cultură fără pădure, nici o pădure fără cultură. In ziua de 16 Martie a. c., D-l P. Grunau, silvicultor- șef, va vorbi despre : Necesitatea modificărei disposițiunilor penale ale codului silvic. In ziua do 23 Martie a. c., D-l Ilie Păuncscu-Cîrcea, profesor, va vorbi Despre diferitele metode întrebuințate pentru conservarea lemnelor, în special metodele chimice. Conferințele se vor ține în zilele indicate, la orele 9 seara, la sediul Societățel (localul Ad-ției Domeniului Co- roanei, str. Știrbei-Vodă No. 3). Viezuri de păduri spre exploatare. — Pînă la 1 Ia- nuarie s’au ținut de serviciul silvic 4 licitațiuni, al căror rezultat a fost: Data licitației Ko. pădurilor Suma totală de vlnzare Suma de încasat 1901—1902 licita teîvtndute Lei E. Ld B. Scria I Iunie—Iulie. . Seria II Septemvrie . . Scria III Noemvrie . . Scria IV Decemvrie .. . 218 293* 293* 192 21 76 99 12 340.427 1.479.106 1.530.432 243.540 * 49 94.155 496.814 430.496 62.646 19 82 22 47 • din cart 96 puse din nou in vlnzara. • id. “C. Total Tarcău 1 208 1 3.593.507 1.655.711 29 87 1.084 112 82.785 70 60 • Soma dc încasat anual este a 20* parte din mtoa totală dc vlnzare, care insX poate varia. Total 209 5 249.219 16 1 666.898 30 28 REVISTA PAPURILOR Adecă s’au vîndut 209 păduri din 391 cîte au fost scoase în vînzare, așa că au rămas nevîndute încă 182 păduri. * A • Prin tabloul de mai jos se pdte vedea sumele acordate de Stat ca avantaje, fabricelor de cherestea ce se bucură de avantajele legei industriale, în comparație cu sumele totale acordate pentru toate fabricele. AVANTAJELE ACORDATE ANUAL Avantaje acordate oda ti pentru tot-d'a-una Scutiri de impozita reduceri C. F. R. Scutiri de taxe vamale Prime dc încurajare Total • Lei |B. Lei |B Lei |B Lei |B. Lei |B Le! |B. TOATE FABRICELE 1.637.849,94| 772.537,07| 5.791.899,75| 2.906.737;68;i 1.109.024M4| 1.755.697,20 CHERESTEA 268.136,38; 37.725 85| 349.181!-1 — |-| 655.093|23 69.310;— ♦ • • Licitații dc păduri. — Un număr de 236 păduri ale Statului formînd seria V, se vor licita precum urmează: 1. La 12 Februarie, 47 păduri la Slatina, Bacău, Constanța. 2. » 14 60 » Pitești și Bîrlad. 3. » 16 » 89 » » Buzău Craiova și Iași. 4. > 17 > 40 > » București. • • • Licitații pentru aprovizionări de lemne pe anul 1902 190:1: 1. La 18 Februarie la Comandamentul corp. II (București) pentru 6.786.000 kgr. lemne de foc. 2. La 20 Februarie la Comandamentul corp. III (Galați) pentru 15.247.131 kgr. lemne de foc. 3. La 20 Februarie la Comandamentul corp. I (Craiova) pentru 9.351.400 kgr. lemne de foc. • * La 22 Februarie se vor ține licitații pentru arendarea moșiilor Statului pe un period de 10 ani, începător de la 23 Aprilie 1903. • • D-l llie Păunescu, profesor definitiv la școala specială de silvicultură de la Brănești a fost numit membru în comisia REVISTA PĂDURILOR 29 permanentă a școalelor pendinte de Min. Domeniilor, în locul D-lul P. Antonescu, demisionat. • • D-l Al. Mărculescu, fost inspector silvic cl. II, a fost numit șef de biurou cl. I în administrația centrală, direcția agriculturel. • • La sfîrșitul lui Februarie va apare Călăuza silvicul- torului, un volum de aproape 400 pagini. Prețul 3 lei. ♦ * * Proiect de budget pentru 1902 1903 Serviciul pădurilor § 1. Per tonal £ i RETRIBUȚIUNl JiUMIREA JONCȚIUNILOR MENSUALE ANUALE • U'i | Giîd’lJ Diurne I Sfee i Lei |B Lei B 1 liIbj UllB-l Lei B. 3 6 7 9 18 4G 61 4 1 1 6 6 1 12 22 100 10 200 100 200 100 9oo 500 Inspector cl. I 0 » II Silvicultori șefi cl. I .... . » II. . . . » • III . . . cl. I . ► II asistenți .. Archivar. Impiegat cl. 11 Impiegați » IV Copiști. . Desemnator (impiegat cl. IV) Brigadieri cl. I > II • . III Cameriști la regiuni. . . Pâdurari șefi cl. I^p. paza pădur. » III la reșed. oc. • UI p.paza padur. Confiniști . .... Sj»ese «le transport jrentru 29 silvicultorl-șefi atașați la re- giuni Idem pentru 100 șefi de ocoale Totalul j>ers. serv. 476 375 351 : 12 272 227 183 141 272 183 114 95 114 77 62 48 - 11 t r n 11! 1111 ti 1111111 iii 1 1 । H 1 1 1 1 i 1 1 1 1 i 1 । ! 1 1 1 1 III ^-1 IJ LU.'.I 1 l LLLL JJJLLL1 UJ । U îlla^WWJÎS: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 r 1mT i n 111 m 111 । i i i s mi 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 83 „UJ : li' ii i । i । i । ' 1 i i » 1J JJ_1 1 22.860 36.072 29.484 33 (• h 58.752 125.301 133.956 G.768 3.26-1 2.196 8.208 6.840 1.368 13.248 20.328 57.G00 3.600 72.000 30.000 48.000 18.000 162.000 50.000 49.068 102 000 1094.612 III 1 1 1 1 1 i 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 •) L'nul dintre inspectorii cl. I eaO 11 va fi însărcinat, prin delegație <‘aUi o ministru, cu conducerea «/viciului. 30 REVISTA PĂDURILOR § 2. Material CREDITE Natura Serviciilor și a Chcltudilor Unite . Arordate i* r.O2 1903 ui Ir.!1 r* 1901-1902 ui Ir. Spcsc dc cancelarie, registre, imprimate, material l>entru desemn, cheltucli mărunte, etc. Furnituri do cancelarie și diverse cheltucli mărunte pentru cancelariile celor 10 regiuni silvice. . . Mobilier dc cancelarie și repararea celui existent pentru cele 10 legiuni sil \ ic.- ............. Luminatul și încălzitul cancelariilor celor 10 regiuni silvice. • • • . • . Plata chiriilor cancelariilor celor 10 regiuni silvice Furnituri de cancelarie și diverse cheltucli mărunte pentru cancelariile color 100 ocoale silvice . . Luminatul și încălzitul cancelariilor ocoalelor silvice Mobilier de cancelarie și repararea celui existent pentru serviciul central . . . Cheltucli de telegraf, telefon, postă și instalațiunilc necesare Chiria cancelariilor a 23 ocoale silvice, cari n’au case pentru cancelarie construite do Stat Cumpărare de instrumente topografice și silvice pen- tru serviciul central și exterior, cum : instrumente topografice, ciocane silvice, table pentru oprirea vinatului, pusei, cartușe, sigilii, insigne, eoni pasc forestiere, etc. și repararea celor existente. Cumpărare de luntrii pentru paza ORtroavdor și ză- voaielor și repararea celor existente. . . . Repararea și întreținerea caselor forestiere, construite pentru șefii de ocoale, brigadieri și pădurari; con- struire de atenanse la casele existente, construcțiunl do noul case forestiere și împrejmuirea celor con- struite . .................................. Muzăul silvic . . ..................... Indemnizații, cheltucli de transport și deplasare pentru agenții silvici mutați în interes de serviciu, spese și cheltucli de transport pentru inspecțiuni și dele- gațiuni în serviciul pădurilor . Plata permiselor permanente și certificatelor de călă- torie pc C. F. R. pentru personalul silvic înființarea unei stațiuni de ex|»erimentație forestieră, cumpărarea instrumentelor și furniturilor necesare pentru funcționarea ei. ... Subvenția societățel «Progresul silvic-», pentru studiile, publicațiunile și lucrările ce face in interesul econo- miei forestiere...................... . - . Premii pentru distrugerea insectelor și fiarelor vătă- mătoare, material și unelte pentru distrugere, faceri de vînători oficiale, etc...................... Totalul materialului . . - 8.000 - 2.500 2.5Ooj I 1.500 — 12.000 — 2.500-L 1.500 — i 70nq 1.600 -| 5.000 - 3.000 — 500—; 16000 — 2.500 — 5.000 2.000 — 500 — 10.000,-1 1.000 500 — 8.000 — 15.000 — — 2.000 — 500 — 1.000 78.800 '“ITT 26.500 REVISTA PĂDURILOR 31 Următoarele avansări, numiri și mutări s’au făcut în corpul silvic pînă la 1 Februarie a. c.: Prin decisia de la 22 Decembrie 1901. D-nu Th. Trifanescu, David Petrecu și Petre Grigoriu aii fost primiți în serviciul silvic cu gradul dc silvicultori asistenți, pe ziua de 1 Ianuarie și numiți ca șefi ai ocoa- lelor silvice Tarcău, Ciucurova și Constanța. D l silv. șef cl. III D. Toncscu Zâne, atașat la regiunea VII (Pitești) a fost mutat la regiunea VIII (Slatina), în locul D-lui silv. șef cl. II Gh. Popescu, care a fost mutat la regiunea VII. D-l silvicultor cl. 1 Th. Spirescu, a fost înaintat pe ziua de 20 Ianuarie a. c. la gradul de silvicultor șef cl. III in locul D-lul Er. Gheorghiu trecut în serviciul Eforiei așezămintelor Brîncovenești; D-l silvicultor cl. II I). Dedu, a fost înaintat silvicultor cl. I. D-l P. Daneov, fost silvicultor cl. II, a fost reprimit cu acelaș grad în locul vacant. • * Pînă la 1 Februarie a. c., aă plătit cotizațiile și abonamentele po anul 1901, următoarele persoane: Membrii: Adolph Chr., Angelin Al., Antipa Gr., Antonia Gh., Bro- șteanu C., Brote V., Busuioc V., Candale Al., Cartianu Th., Chihaia I P., Dobrescu D., Gallcriu Th., Georgescu N. (Sinaia), Gheorghiu Ernest, Manoloscu C. ÎL, Moldoveana I., Munteanu V., Orcscu C. Al., Patrulius I)., Popovici N. G.» Rozescu I., Saegiu N„ Virnav V., Gruniâzcscu II, Neagoe B. D., Belinschi Gh. D., Candiani I. A., Armășescu C., Precup A., Popescu I., Codrescu C. Gh., Marinescu N.; adică in total 63 din 195. Abonați: General Gh. Mânu, Săvuicu Gh, Sturza D., general War- tiadi; adică 13 din 66. -----------o-------------- ERATA In No. din Decemvrie pag- 3W, In loc de «Sapient» uc cileareâ „Sapfcw*. CLIMA ANULUI 1901 st. n. la București-Filaret Anul 1901 la București Filaret a fost aproape lot atît de călduros ca și un an normal. El a fost caracterizat printr’o căldură simțitoare a lunilor Martie și Decemvrie, a căror temperaturi mijlocii au întrecut normalele respective cu două și cinci grade și printr’o temperatură mai rece a lunilor Ianuarie, Iulie și August. Acest an a început din prima sa zi cu un frig simțitor și zăpadă multă și viscole care aii înzăpădit liniile ferate și cele-l’alte căi dc comu- nicațiunc. Perioda cea mal friguroasă a avut loc dc la 1 la 18 Ianuarie, ineralură absolută 35°.O a fost la 31 Iulie. In 1896 am avut 4O*.8 în August. Perioda cea mai călduroasă a fost de la 24 Iulie la 2 August. Zile de vară au fost 109 ca și intr'un an normal; c?a din urmă de vară a fost la 7 Octomvrie și la 2 Noemvrie prima zi de îngheț. Precipitațiunile atmosferice din cursul acestui an au fost mai abon dente ca de obiceiu; cantitatea totală 682 mm. fiind cu aproape 100 mm mai marc ca normala. Februarie, August și Octomvrie au fost excesiv de ploioase, Aprilie, Maiu și Iulie secetoase, iar în restul lunilor s’a adunat cantități de ploae cari diferă prea puțin de valorile normale. In August cantitatea dc apă adunată întrece pe toate cîte s’au obținut în această lună de la 1864 pînă acum. Am avut în total 138 zile de precipitațiunl atmosferice, dintre acestea în 21 a nins. Grosimea totală a stratului dc zăpadă ce a căzut la București a fost 138 cm., ea a acoperit solul în 58 (Jile. Ceața a fost foarte frecuentâ în Ianuarie, prima decadă din Februarie și mal ales in Decemvrie, cînd într’unclc zile ea a fost excesiv dc deasă. In total aii fost 69 zile cu ceață ca și ’n anul trecut; într’un an normal nu sînt de cit 40. Soarele a strălucit în total 2250 ore ; cu 28 ore mal mult ca într’un an normal. In luna lui Septemvrie el a strălucit mult mai puțin ca de obiceiu, pc cind in Noemvrie el a strălucit mai mult ca în toți anii dc cînd se fac observațiuni heliografice la București; tocmai contrariu de ce a avut loc anul trecuL In cursul anului am avut 95 zile senine, 138 noroaso și 132 acoperite. Intre fenomenele mai rari ce s’au observat în cursul acestui an putem cita: ploaia cu pămlnt nisipos din ziua de 21 Martie, halo solar din dimineața de 8 Maiu, ploile dc gindaci din lunile Iulie și August și eclipsa solară din dimineața de 11 Noemvrie. In cursul anului acesta s’au simțit Ia București patru cutremure de pămînt: la 31 Martie 9®- 12«- a. m. a avut loc un cutremur dc o intensitate destul de mare dar mai ales lung, avînd durata dc 59«- în aceiași z.i la 1®- 30n»- p. m. s’a simțit un al doilea cutremur foarte slab și de scurtă durată, la 2 Aprilie 6" 58m- p. m. și la 28 Septemvrie 8"- 11"' p. m. aii avut loc cutremure de pămînt de asemenea foarte slabe. Producțiunea cerealelor în anul acesta a fost satisfăcătoare, cu deosebire in privința cantității, calitatea și coloarea fiind puțin alterată, din cauza deselor ploi ce au avut loc în epoca lor dc maturitate. Fructele au fost în general puține, din cauza brumei ce a căzut în Aprilie pe timpul înflorire! precum și din causa prea multor omizi ce s’au semnalat în cursul acestei primăveri. Viile au produs excesiv de puțin și de calitate proastă, din cauză că au fost atacate de mană. Pinoțolo au produs foarte mult, ele au fost cosite de dcuă și chiar de trei ori. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBERG, Joseph Gbbl, Bucurescî. REVSSTA PĂTURILOR 33 CONFERINȚELE SILVICE1) Domnilor șl scumpi colegi, întruniți astă-zi la C( a d’intii din conferin- țele noastre din anul curent, țiu a ve mulțumi înainte de toate pentru graba cu care ați venit, si in deosebi colegilor conferențiari, Domnii Lazurian, Grunau și Păunescu, pentru bună- voința și munca ce au pus pentru a ne întreține. Subiectele ce vor trata fiind din cele mai in teresante și mai actuale, acum cind toți au ochii îndreptați asupra silvicul tun l și agricul- turel țârei noastre, nu ntc indoesc că vor avea toată atențiunea D-v. și că. conferința de astă- seară va fi un îndemn mai mult pentru a ne aduna și la cele-l-alte două în număr mult niai mare. Amintind incă, că sint 9 ani de cind ținem conferințe, in care timp am avut satisfacțiunea a vedea societatea noastră apropiindu-se tot mal mult de țintă: exploatarea rațională a pădurilor și Uhbrățișată tot cu mai multă căl- dură de cei dornici pentru binele scumpei noastre patrii, dau cuvintul colegului D-l. Lazurian. -------------------—----------- 1) Aceasta cuvîntare a fost rostiti la societatea noastră, în ziua de 9 Martie a. c. de D-l 1. Kalinderu, Președintele societății, cu ocazia des- chiderel conferințelor din acest an. 3 34 REVISTA PĂDURILOR „NICI 0 CULTURA FARA PĂDURE, NICI 0 PĂDURE FARA CULTURA*1 Pentru a pune mai mult în evidență rolul important pe care pădurile ’l-au în rostul na turei și în economia națională a popoarelor, am ales ca subiect pentru actuala conferință deviza pusă pe emblema calendarului forestier a lui Fromme din Viena : •Nici o cultură fără pădure, nici o pădure fără cultură*. La prima vedere, această deviză s’ar părea paradoxală și imposibilă, dacă considerăm că pădurile sînt un product spontaneu al na turei sau, după cum zice Romînul, că pădu- rile le-a făcut D-zeu, și că tocmai progresul și cultura sînt inimicii cei mai mari ai pădurilor; fiind-că, după cum zice Buf fon, cu cît o țară este locuită de timp mai îndelungat, cu atîta e mai săracă în păduri și apă... Dar aprofundînd mai mult chestiunea, pe care ne-am propus a o trata, ne vom convinge că o cultură rațională și durabilă nu poate exista fără concursul bine făcător al pădurilor, precum nici pădurile nu mai pot prospera și corespunde scopului pentru care se susțin fără o cultură sistematică. Să analizăm dar prima parte a acestei devize : •Nici o cultură, fără pădure . Este fapt incontestabil că o localitate ca să poată fi populată și accesibilă unei culturi mai intensive, trebue înainte de toate să aibă o climă suportabilă și un pămînt fructifer; prin urmare clima și solul sînt factorii principali de la cari depinde stabilirea și desvoltarea unei culturi durabile. Sub numirea de climă înțelegem starea mediă a atmos- ferei la un punct oare-care al globului, sub influența feno- menelor meteorologice. Clima este literală, continentală și locală. Primele fiind în genere mai constante, vom avea în vedere mai mult clima locală, care adese ori se estindo asupra unor întregi ținuturi sau țărișoare. Unii autori ca Presser, Liebich, Blanqui etc., susțin că pădurile au o deosebită influență asupra climei și se silesc REVISTA PĂDURILOR 3$ a demonstra această aserțiune cu diferite exemple istorice și de actualitate. Alții însă ca Sargent, Brandis, Geyer, Engler, Lorenz de Liburnau etc., contestă pădurilor ori ce influență sau, in cazul cel mai favorabil, o reduce la un minimum foarte modest. In special Engler afirmă că clima e un factor de la care depinde vegetația arborilor și a pădurilor și care le imprimează nuanțele cele mai fine. Prin urmare, cine susține că pădurea are vre-o influență deosebită asupra climei unui ținut, acela ia efectul drept cauză. Dacă luăm însă în considerare că, cu cît fenomenele metereologice se succed într’un mod mai puțin brusc și fără de a atinge estremele, cu atîta și clima este mai dulce și mai favorabilă sănătății și progresului economic al unei regiuni, o însemnătate climaterică nu se poate contesta pădurilor; căci ele calmează extremele dc temperatură. Intr’o localitate păduroasă iernele sînt mai dulci și verile mai răcoroase. Ele măresc gradul de umiditate al aerului și al pămîntuhii și procură adăpost contra vînturilor rele .și vehemente, slăbin- du le în mod mecanic. Intru cît privește influența pădurilor asupra căderilor meteorice, de la cari depinde în mare parte fertilitatea unui ținut, chestiunea e foarte controversată și pînă acuma nu s’a putut lămuri în mod definitiv nici din scrierile geografilor, a naturaliștilor sau din datele obținute pînă ’n prezent la diferite stațiuni forestiere meteorologice. Cauza poate să fie și modul de instalațiune al stațiunilor. Mai toate fiind așezate în interiorul masivelor sau într'o apropriere relativă de ele, stau mal mult sau mai puțin sub influența atmosferică a pădurilor, de aceia deose- birile nu s’au putut remarca în mod complect. S’a constatat însă că există o diferență între temperatura din pădure și cea de cîmp, care în timpul vere! se poate urca pînă la 8°; de asemenea că se urmează o continuă mișcare în vir- tutea lege! de difusiune a straturilor de aer din pădure, săturate de vapori de apă foarte fini, în straturile de aer din cîmp. Această tendință de echilibrare a aerului provoacă curenții ce sunt cu atîta mai pronunțați cu cît e mal mare 36 REVISTA PĂDURILOR diferența între do cîmp. Dacă vom la etatea de 115 temperatura aerului din pădure și acelui admite cu Ebermayer, că o pădure de fag ani secretează pe fie-care hectar zilnic cîte 26.000 litri de apă în vapori foarte fini, trebue să recu- noaștem în mod logic că procesul de difusiune al aerului de pădure mai umed în cel de cîmp mai uscat, nu poate rămîne fără efect salutar asupra frechenței și asupra can- tității căderilor meteorice. In consecință, acest efect va fi cu atît mal favorabil cu cît e mai mare întinderea pădurilor și mai rațională repartiția lor pe suprafața pămîntuluî. Cel puțin nu so poate nega și o tristă experiență ne demonstră, că prin devastarea pădurilor se provoacă înrău- tățirea climei, uscarea pămîntuluî și sterilitatea lui, plus că ținuturi întregi sunt expuse inundărel și pustiirel. Istoria antichitățel ne reamintește de luncile mănoase alo Eufratului și alo Tigrului, unde azi abia se mal găsește o vegetație de stepă. Asia mică și Grecia, odinioară așa do avute în păduri și isvoare, azi sunt seci și pline de praf. Livezile grase ale Palestinei, unde pășteau renumiții tauri al lui Basan, au dispărut odată cu distrugerea pădurilor do stejar ce populau munții de cari amintește Isaia; iar în locul lor azi un teren sărăcăcios abia mai astîmpără foamea caprelor, unicul animal domestic al economiei proletare. Sicilia, grînarul Romei, azi e sterilă. Blanqui scrie în «Journal des Economistes că, grație despăduririlor, în curînd se va intrepuno un deșert între Piemont și Provence. In Campagna di Roma, au dispărut orașe, vile și grădini împreună cu pădurile. De altă parte, în delta Nilului, înainte de împăduririle făcute de Mehmed Aii și de Ibrahim Pașa, abia dacă erau cîte 5 zile ploaie pe an; acum, după executarea acelor plan- tațiuni, revin în termen mediu cîte 50 zile de ploaie pe fie care an. Dar întru cît privește influența despăduririlor asupra căderilor meteorice, Quito și Peru ne prezintă un contrast remarcabil. Pe coasta vestică a Perului, ce e despădurită, vegetația e săracă și puținele ploi cad numai iarna, pe cînd în munții din Quito find bine populați, adese-ori vara cerul e înourat și plouă abundent. REVISTA PĂDURILOR 37 In tot cazul, este un trist adevăr istoric că, de cîte ori mina omului a atins în mod neîndemînatec imperiul pădu- rilor, au urmat goluri și deșerturi inconsolabile! O influență incontestabilă exercită pădurile asupra re- gimului apelor, prin facultatea de absorbțiune și retonțiune a căderilor meteorice, prin împiedicarea mecanică a scurgerel lor și prin diminuarea spălare! și a transportului de prund, pietriș, pămînt etc. S’a observat că cantitatea de apă a rîurilor și a fluviilor a scăzut și scade în continuu prin devastarea pădurilor și multe fabrici, avizate la forța motrice a apelor, cum sînt fe- răstraele etc., trebue să înceteze saii, în cel mai favorabil caz, să’și reducă debitul, fiind-că apele seacă în mare parte a anului. Se poate susține cu drept cuvînt că toate țările cari n’au știut proteja pădurile, sufer de această calamitate într’un grad mal mare saii mai mic. Pentru ca să ne explicăm acest fenomen destul de dăunător pentru avuția națională a unei țări, vom arunca o scurtă privire asupra formațiunii și disparițiunîi isvoarelor. Isvoarele se produc de apele meteorice cari, p&trunzînd în pămînt, dau de un strat impermeabil, pe lîngă care se scurg pînă ce iarăși es la suprafață, bine înțeles, în punctele ce sînt mal aproape de acest strat, distanța calculată în direcțiune verticală. Intru cît privește formarea isvoarelor și abudența lor, aceasta depinde de compoziția solului, adică de permeabili- tatea straturilor, de configurația lui și de poziția geografică. Dar cu cît pierderea la suprafață este mal mică, bună oară ca în păduri, cu atîta izvoarele so alimentează mal regulat și mai abundent Prin urmare și în acest caz pădurea are rolul el destul de important și do multe ori aproape decisiv, cu deosebire în pozițiile mai joase ce sînt pînă la o înălțime absolută de 800 m.; căci de la această înălțime în sus, că- derile meteorice fiind destul de dese, evaporația mică și timpul de vegetație redus, influența vegetați unii ce acoperă solul, se manifestă mai mult asupra pozițiilor stincoase și asupra înclin ați unilor mai mart Aci pădurile opresc în mod mecanic scurgerea repede a ploilor și a zăpezilor și le rețin pentru alimentarea treptată a isvoarelor. 38 REVISTA PĂDURILOR In păduri, omăturilo se topesc mal încet și ploia ce cade, parte se evaporează prin frunze și parte se absoarbe cu încetul de fol și de mușchiu, înlăturîndu-se cu acest mod inundațiile spontanee; iar prisosul apel se conduce în pămînt, care este humos și mobil, pentru a servi la între- ținerea vegetației și la alimentarea pîraelor, pe cînd după coastele golașe apa se scurge repede în vale, formînd mii de scursuri cc so măresc din an în an. Cu cît muntele este mai repede cu atîta și scurgerea se accelerează și spală totul în calea sa. Pîraole și rîurile se umflă, ies din albia lor și inundă agril după șes, umplendu-I cu nisip și pietriș și lăsînd mizeria și peirea în urma lor. După cum vedem, pădurile sunt un roservoriu pentru isvoaro, pîrae, rîurl etc., ele favorizează scurgerea lină și regulată a apelor, garantează rîurilor un debit egal și apără contra inundațiilor; ceea-ce are o mare influență asupra desvoltăril industriei, a economiei agricole, a comerciulul prin înlesnirea navigației și, în fine, asupra faptului ca un ținut se poată fi locuit și se poată atinge un grad mal maro de prosperitate economică. Intr’un cuvînt, putem zice că pădurile sînt isvoarolo de bogăție directe și indirecte ale popoarelor. Dacă luăm în considerație posibilitatea ca un ținut să fio locuit și se dosvoalto un progres economic, trebue să recunoaștem că adese-ori regiunile cele mai fertile sînt mal mult amenințate de inundațiunl și potmoliri, cînd pădurile se devastează la sorgintea lor. In asemenea cazuri nenoro- cite, aceste ținuturi trebuo să lupte cu mari sacrificii, pentru a’șl asigura existența; trebue să construiască diguri înalte și puternice, pentru a opri valurile turbate ale apelor. Dar și aceste apărătoare destul do scumpe abia dacă pot dura cîțl-va ani, căci torențil cară în continuu prund și nisip și’și ridică albia. Ca contrast, rîurile ce curg dintr’o regiune împădurită nicl-odată nu vin cu o vehemență așa perico- loasă, nici aduc cu sino atîta pietriș și nisip ca celo ce’și iau originea din localități dospădurite. După cum am indicat deja mai sus, cînd am tratat do influența pădurilor asupra regimului apelor, protecțiunea pădurilor se bazează în prima linie pe facultatea do absorb- țiune și retențiuno a căderilor meteorice. O parte din ploaia REVISTA PĂDURILOR 39 și zăpada ce cade în decursul anului, nu ajunge la părnînt și, după Ebermayer, în termen mediu, cam 20% se reține și evaporează de coroana arborilor. Din cele 80°/0 cari ajung la părnînt, parte se reține de pătura de foi sau de mușchii ce acoperă solul, parte iarăși se evaporează sau se scurge; însă evaporarea în pădure este cu 64% mai mică ca în locurile libere, fiind-că pămîntul din pădure e mal rece și curenții de aer mal slabi. Evaporația în interiorul pădurii so evaluează în ter- men mediu cu 10°/©; dar totalul evaporațiunilor se poate taxa cu 3Oo/o. După Ebermayer, pădurea consumă cam 55 °/0 din căderile meteorice, din cari scăzînd cele 30 °/0 pierdute prin evaporație, mal rămîn aproximativ vr’o 25°/0 pentru tre- buințele vegetației. Restul de 45% se conduce în interiorul pămîntuluî și formează rezervoriul pentru vegetație și pentru alimentarea izvoarelor. In liniea a doua, pădurile împiedică în mod mecanic scurgerea repede a apelor prin nenumăratele obstacole po caro natura le-a așternut în Calea lor, cum sînt foile, muș- chiul, surcelele, crăcile, arborii căzuțl etc., iar prin consi- stența pronunțată a solului, străbătut de milioane de rădăcini, ’1 apără contra spălării și minării cauzate de ploi mari; de aceea în pădure eroziunile nicl-odată nu pot lua formele și întinderile prăpăstioase ca în cîmpul deschis, nici se for- mează atîtoa scursuri saă se transpoartă la vale subsolul de pietriș, pentru a umple și îneca câmpiile. Dintre toți acești factori, rolul cel mal important și adese-orl decisiv ’l are acoperămîntul vegetal al solului și în special mușchiul din pădurile reșinoase. Din cercetările lui Gorvig asupra facultății mușchiului de a reține apa, rezultă că mușchiul uscat poate absorbi într’o minută de 6 ori atîta apă cît o greutatea sa. Canti- tatea de apă a unei păture de mușchiu corespunde unul strat do apă înalt de 4'/» milimetri și în pădure, undo acești mușchi se desvoltă în mod abundent, stratul de apă so poate calcula la un centimetru înălțime. Insă, pe lîngă facultatea de absorbțiune a tigelor de mușchiu, trebue să mai luăm în considerație capilaritatea lor precum și proprietatea pămîn- tuhii vegetal de a suge apa în continuu. Cu acest mod, solul 40 REVISTA PĂDURILOR împădurit și bine acoperit poate absorbi un strat de apă de 2—3 centimetri, iar o milă pătrată do pădure poate reține 1 t'^ milion de m. cub! do apă. In fine, so p6te conchide la următoarele : In unele cazuri o diferință do 20—30 m. cu bl de apă po secundă, po o suprafață do o milă pătrată, decide dacă o ploae maro poate fi sau nu dezastruoasă. O suprafață nudă va produce cu 55.000 secunde, adecă cu 15 ore, mai curînd acele 20—30 m. cubi de apă, de cit una împădurită. Și, dacă considerăm că mai adese ori apele cele mari sunt do scurtă durată, trebue să se recunoască în mod incontestabil, că la munte pădurile exercită o acțiune salutară. Drept ihistrațiune, vom aminti că, înainte de devastarea pădurilor, valea Saonoi din Franța abia după o ploaie de 9 zile se umfla și devenia amenințătoare, pe cînd în presinto, după 9 ore de ploaie, apa so revarsă și inundoază culturile d imprejur. Dar, pentru ca să putem aprecia într’un mod mai com- plect aceste calități inerente pădurilor, grație cărora se întreține alimentarea regulată a izvoarelor și repartiția apelor și cari atenuiază și abat pericolele provocate de ploi mari, do lavine ctc.; vom enumera aci cîto va dato do descrierea călătoriilor făcute do Francisc Miler, fost inginer al Căilor ferate bavareze. In aceste descrieri numitul autor depingo cu culorile cele mai posomorite nenorocirile produse prin devastările pădurilor și arată cum văile fertile ca Lechs, Iilor, a Rhonului superior, Isar, Inn, ale Dunărei superioare etc. sînt într un așa do maro grad amenințate do torenții do munte, co dau în ole, în cît existența lor e într’un continuu pericol. Albiile naturale alo acestor torenți sînt părăsite în mare parte, cro- indu*se mereu noul scurgeri, pe undo mai ’nainte erau livezi și agri. Noile albii iarăși se umplu cu prund și nisip și so ridică adoso-ori mai sus do cît țărmurii, pentru a se revărsa apoi po livezi și semănături, căutindu-și alto scurgeri. In valea Fresina, Tolf etc. din Tiro), țărmurii torenților sînt cu G 10 metri mai ’nalți do cît localitățile dimprejur. So susține că în Tirol aproape 1,3 parte din terenul propriu culturel agricole, s'a nimicit în decursei secolului trecut și a devenit infertil din cauza torenților de munte. Cine va urmări acești torenți pină la sorgintea lor și va observa cu atențiune do- REVISTA PĂDURILOR 41 vastările ce s'a urmat în ultimele decenii și cine va cunoaște împrejurările sub cari s’aii comis, acela se va convinge că aceste văl odinioară fructifere, se vor transforma nu peste mult timp în niște mări de nisip și pietriș; iar locuitorii vor fi siliți să le părăsească. In special muntenii vor ajunge, prin devastarea pădurilor, la rolul de simpli proletari și, fără pădure sau alte mijloace de cîștig, vor cădea fatalminte în sarcina Statului. Ca specimen caracteristic, trebue să mal amintesc că, in multe planuri și acte de delimitare, am observat pîrae cu o lățime de 5—10 metri, cari n’au fost scăzute din supra- fața delimitată. Astă-zl aceste pîrae, în urma distrugerel pădurilor și surpării terenurilor, au o albie de 40 80 metri, plină de prund și nisip, în care o mică scursură de apă se pierde printre pietre. O altă calamitate, provenită în mare parte tot din de- vastarea pădurilor, dar nu mal puțin dezastruoasă pentru progresul economic și cultural, sînt nisipurile sburătoare. Depozitele de nisip d’împrejurul rîurilor maî mari, cu deo- sebire cele de lingă țărmuri! mărilor, liniștite în decursul timpului sub influența bine făcătoare a naturei, s’au pus din noii în mișcare, grație ignoranței și lăcomiei oamenilor. Pă- durile ce fixau aceste nisipuri, s’au tăiat fără socoteală, iar terenul s’a arat și s’a deschis pășunăril. Consecința fatală nu putea să întîrzie. Stratul vegetal, format în decursul secolilor prin vegetația stabilită, a fost consumat în scurt timp, rămîind la suprafață nisipul cel fin, pe care vînturile '1 spulberă fără îndurare, acoperind cîmpiileși satele d’împrejur. Sute dc mii de hectare în părțile maritime ale Franței de Vest N.-V. și S. V. și în părțile nordice ale Germaniei, fără a mai aminti de alte țări, au fost astupate de nisip și oamenii au trebuit să’șl părăsească vechile locuințe, pentru a se retrage mai în interiorul țărel. Dar nu mal departe, chiar la noi în țară n’am fost scutiți de această tristă experiență. In Romanațl, Dolj și Severin, nisipurile se întind mereu în paguba tere- nului agricol și amenință populația mărginașă, dacă nu se vor lua grabnice măsuri, pentru a le fixa din nou. Pentru complectarea importanței pădurilor în rostul naturei, nu putem trece cu vederea acțiunea lor higienică asupra ținuturilor și asupra organizmulu! omenesc. 42 REVISTA PĂDURILOR In genere se știe că aerul de pădure, saturat de oxigen și liber de acid carbonic, e balsamic, profumat și exercită o acțiune bine-făcătoare și întremantă asupra organismelor. Oare, cine nu se simte impresionat în mod special văzînd arborii seculari cu diferitele nuanțe do colori, cu variațiunile de umbră și lumină, și cîtă liniște nu varsă el în sufletul suferind! . . . Se zice că pădurile sînt o fabrică de oxigen. Aerul de pădure e curat, adică nu conține microbi și în această privință se apropie de aerul de munte și de cel maritim. Din observările lui Miguol, făcute între anii 1881 și 1885, rezultă că aerul din centrul Parisului conține pe metru pătrat în termen mediu, cam 3910 bacterii, cel din parcul Montsouris însă numai 455. Prin urmare, dacă aerul într’un parc al Parisului poate fi așa de curat și lipsit de bacterii, cu cît mai curat și mal igienic trebuie să fie el în pădure? Insă, pentru a judeca gradul igienic al aerului, al apei și al pămîntuluî, pe lingă microbii inofensivi, trebue să se considere cantitatea celor patogeni. Lipsa acestora și în vederea curenților de aer ce continuu vin din pădure, sta- țiunile de cură se așează cu predilecție în apropierea pădu- rilor, pe coastele sudice și sud-vestice ce sînt mai ridicate și mai adăpostite. Din cercetările făcute, rezultă că și natura solului joacă un rol destul de însemnat în înmulțirea și răspîndirea bacte- riilor pathologice; căci microbii boalelor, răspîndițl prin circulația oamenilor, se dezvoltă în mare cantitate, dacă se găsesc în condițiuni de teren și de climă favorabile. In urmă, uscîndu-se coaja pămîntuluî, acești microbi se respîndesc în aer prin ajutorul vinturilor și sînt introduși în organizmul omenesc prin respirație. Pămînturile improprii pentru dez- voltarea microbilor rămîn imunde. Pentru ca bacteriile ce sînt niște ciuperci, să se poată dezvolta, le trebue un părnînt vegetal și gras, cum este pă- mîntul agricol, grădinele și cu deosebire pămîntul satelor și al orașelor, plin de gunoi, de fecale și de urină; pe cînd cel de pădure fiind mal steril și acru, nu prezintă condițiunl favorabile pentru dezvoltarea acestor ciuperci. Pe lîngă aceasta, bacteriile pathogene mai au lipsă de o continuă REVISTA PĂDURILOR 43 umiditate a solului, care trebue să conțină apă în stare fluidă în spațiurile sale capilare, ceea ce nici în pădure nici pe stepe nu se găsește de cît numai în pămînturile indicate mai sus. De aceia pînă acum în pădure nu s’a găsit bacterii pathologice; prin urinare, din punctul de vedere higienic, se poate afirma că pămîntul de pădure e curat. Unde pă- mîntul e curat, este și aer curat și apă curată. Așa se explică și importanța plantațiunilor de arbori în orașe. Ea nu consistă numai în purificarea aerului, prin absorbirea diferitelor gaze, ci mai mult în purificarea tere- nului și imundarea lui; căci arborii prin rădăcinele lor adîncl, pe de o parte drenează terenul, iar po de altă parte absorb materiile animale și vegetale, intrate în stare de descompu- nere, pentru a so nutri. Cu acest mod terenul so curăță și, prin formarea unei pajiști sau a unei pături de foi, se oprește uscarea și pulverizarea stratului superior, caro ar conține bacterii și răspîndirea lor în aer. S’a observat că și față de holeră pădurile sînt un mijloc de apărare eficace. Do asemenea se compoartă pădurile față de frigurile galbene. In Virginia și Caroiina s’a constatat că pînă ce locurile băltoase sînt populate* cu păduri, nu pre- zintă pericole pentru europeni; dar îndată ce pădurile se taie, acele locuri devin nesănătoase. In mlaștinolo toscane s’au plantat, din ordinul autori- tăților, cîte 3 4 rîndurl de plopi, pentru a opri curentele de aer din ținuturile malarico, și au dat bune rezultate. So poate afirma cu drept cuvint că multe localități nesănătoase, s’au îndreptat prin plantațiunl și au devenit mal accesibile culturel. Și acum, dacă vom privi în jurul nostru, ori unde și în ori-ce condițiune socială ne am găsi, vedem că aproape toate obiectele indispensabile existenței și culturel sînt făcute din lemn sau col puțin în combinație cu lomnul. De la construc- țiunile cele mal mari pînă la lucrurile colo mal fine, leinnnl e nelipsit. Ca combustibil, alină cerința cea mal elementară și, în acelaș timp, concură la progresul general prin puterea calorică ce dezvoltă; iar ca lemn do lucru, do construcție etc. satisface trebuințele casnice, economice, publice etc. și alimentează industria și comerciul, mărind avuția națională. Do și geniul uman tindo neîncetat a înlocui materialul 44 REVISTA PĂDURILOR lemnos cu diferite metale, minerale etc., putem afirma cu conștiința liniștită că cu cît va progresa mai mult cultura cu atît și trebuințele lemnoase vor crește, fiind că există un raport direct între cultură și pădure. Din celo descrise mai sus, cu privire la influența pădu- rilor asupra climei, asupra căderilor meteorice și asupra apelor etc., rezultă în mod natural că pădurile mal exercită și o altă influență indirectă asupra productivității economiei agricole, menite do asemenea a satisface celo mai importante necesități ale omului. Ele ridică cantitatea și calitatea recoltelor și, după cer- cetările făcute de Beguerel, le apără contra grindine!. Pe baza datelor statistice ale societăților de asigurare, acest autor a compus o hartă a zonelor bătute mal des de grin- dină și a constatat că pădurile, apără localitățile d’împrejurul lor contra grindine!. Acțiunea se explică că pădurile produc în atmosferă o mișcare do vîrtej, prin care norii se împrăștie înainte de a se descărca. Incontestabil insă că cultura pamintului este inimicul cel mal declarat al pădurilor. Pădurile trebuesc să se retragă cu cit populația so înmulțește și cu cît crește buna starea el prin industrii etc.; deși tocmai acestea măresc în continuu pretențiunile asupra pădurilor. Presser zice că ar fi o muncă de prisos de a calcula, cîtă suprafață trebuo să fie populată cu pădure și cîtă se aparțină agriculturel. In tot cazul însă, cele mai favorabile împrejurări pentru cultura pămîntulul se' găsesc acolo unde există un raport just între arătură, livadă și pădure și unde munții nici-odată nu se desgolcsc. Cînd raportul dintre silvicultură și agricultură este, distrus, agricultura suferă în prima linie. In munți ea scade repede, pe cînd în văl desființarea ei e o chestie de cîte-va decenii. Prin urmare, ca pretențiune absolut necesară în economia naturei, pentru ca pămîntul să fie mai ferlil și maî accesibil oamenilor, se impune păstrarea pădurilor, cu deosebire la munte, pe coastele repezi și pe nisipurile sburătoare și re- partizarea lor în mod proporțional. REVISTA PĂDURILOR 45 Acum să trecem la partea doua a temei propuse: ^Nici o pădure fără cultură». Sub influența bine-făcătoare și liniștită a naturel și în decursul secolilor, vegetația arborescentă s’a desvoltat în mod natural și abundent, intinzîndu-se aproape pe toată supra- fața globului. Dar, treptat cu înmulțirea populației și a progresului, pădurile s’au rărit și, în fine, au trebuit să cedeze locul agriculturel și să se retragă în pozițiile mai rele și mai puțin accesibile. Astă-zi, în țările mai culte, din falnicele complexe seculari, ce odinioară populau șesurilo și colinele^ abia mai sînt ici colea cîte-va rămășițe mai mult sau mai puțin defectuoase sau niște exemplare izolate, cari ca adovă- rațl martori ai veacurilor, atestă splendoarea trecută. Doară în munții îndepărtați și sălbatici a mai scăpat această măreață operă a naturel, dar și aici numai pentru scurt timp; căci lipsa și lăcomia omului o urmărește neîncetat și, pe zice trece, inventează la mijloace, pentru a o distruge. Față cu înmulțirea continuă a populațiunilor și cu pre- tențiunile crescînde asupra solului, nici că e mirare, dacă pădurile ca mai puțin rentabile, nu pot susține concurența și fatalmente, trebue să dispară înaintea plugului și a sapei. Cum însă lemnul constitue un obiect indispensabil pentru societate și pentru progresul ei, iar pădurile sînt un regulator al circumstanțelor climaterice etc., prin urmare de asemenea influențează în mod indirect asupra bunel stări și a progresului economic al populațiunilor, s’a căutat a se împăca aceste două antiteze prin concursul cui turei și dintr’o practică destul de empirică, s’a dezvoltat silvicultura, bazată pe cercetări și analize științifice și practice. La începutul constituire! statelor actuale și pînă tîrziu în evul mediu, populațiunea fiind rară și pădurile abundente, ele erați privite ca un lucru comun, fie-care era liber să’șl taie lemnele de lipsă, să scoată și să transforme pădurea în loc de cultură. Această practică s’a urmat cu prea puține restricțiunl și după constituirea societății actuale. Populația rurală avea dreptul să’șl ia lemnele necesare pentru trebuințele casei din pădurea seniorilor, precum și să’șl pască vitele în pădure. D’aci originea servituților. Tocmai mal tîrziu, în evul nou, cînd pădurile în urma 46 REVISTA PĂDURILOR răsboaiclor, a incendiilor și altor calamități elementare, au început să se rărească, apar în Franța și în Germania primele măsuri, luate de guverne pentru conservarea lor. Dar și aceste măsuri privesc mal mult modul de exploatare. Abia pe la finele secolului al XVIII lea și la începutul secolului trecut, so simte lipsa unei exploatări și culturi mai raționale a pădurilor. Cu deosebire în urma devastărilor enorme provocate în Franța prin decretul revoluti unii de la 29 Septembrie 1791, care stabilește libertatea absolută in ce privește dispunerea do bunuri. Grație acestui decret, s au devastat în decurs de 12 ani, mai bine de jumătate din pă- durile franceze. In Germania, specialiști distinși ca Hoyer, Cotta, Burck- hardt, Gayer, Preselor, etc. au pus bazele silviculturei mo- derne și aii îndrumat-o po calea progresului. Lemnele cîștigînd din zi în zi un preț tot mai mare, prin perfecționarea și înmulțirea progresivă a mijloacelor de transport pe uscat și po apă, precum și prin nenumăratele trebuințe create do societatea modernă, so înțelege de sine că cultura lemnului a devenit mai rentabilă și în consecința mai perfectă. Și apoi, față cu cultura intensivă a cerealelor și cu scumpătatea terenurilor, numai inaugurarea unei culturi rațională și perfecționate mai poate salva pădurile existent© și satisface trebuințele societății. In înțelesul propriu zis, silvicultura se ocupă cu înfiin- țarea, creșterea și îngrijirea arborilor și a masivelor ; dar, în termeni generali, ea tinde să producă cea inal maro can- titate și cea mai superioară calitate do lomn posibilă, po o unitate de suprafață la o etate oare care a pădurel. Ea pre- tinde în mod necondiționat un masiv complect și o îngrijire rațională, făcută în vederea scopului și a naturei speciilor ce se cultivă. In consecință pădurile noastre ce sînt în mare parte rărite, prin delicte anterioare, prin nenumărate extrac- țiuni pentru trebuințele private și publice, prin incedil și pășunării necontrolate, presărate cu poeni și goluri, trobuesc înainte de toate închise pășunării, care nu poate de cît strica; iar golurile și poonile complectate prin plantațiunl, pentru ca pe viitor producțiunea lemnoasă a solului să fie complectă. Da, starea actuală a pădurilor noastre, moștenită din tim- puri de restriște și de ignoranță, trebue transformată conform REVISTA PĂDURILOR 47 regulilor Bilviculturei, pentru ca pădurile ca ori și ce bun material, să poată corespunde scopului economic și financiar. Dar, pentru ca să se poată favoriza creșterea cantitativă și calitativă a arborilor, trebue să se studieze facultatea de dezvoltare inerentă speciilor ce se cultivă precum și mediul sau condițiunile de vegetație în care se găsesc aceste specii. O deosebită atențiune se va consacra stațiunii, adică împrejurărilor de fertilitate ale stațiunilor, cum sînt natura subsolului, compoziția și calitățile fizice ale solului, poziția și expoziția terenului etc., toate în raport cu speciile fixate în ele, sau în vederea celor ce sînt a se cultiva. De asemenea so va avea în vedere spațiul ce trebue să ocupe fie-care arbore față de altul, adică posibilitatea relativă de a se dezvolta conform naturei sale și a scopului economic sau tcchnic, pentru care se cultivă. Ea trebue ajutată prin distribuțiunea luminai în mod suficient, treptat și la timp. Aceasta se execută prin tăierile de curățire și lămurire, me- nite în acelaș timp a recolta o masă lemnoasă ce se pierde. In ce atinge exploatarea materialului lemnos și rege- nerarea pădurilor, o silvicultură rațională va aplica sistemele de exploatare și tratamentele cele mai convenabile pentru împrejurările economice și financiare în care se găsesc; iar prin regularea exploatării, adică prin amenajament, va tinde să stabilească o stare normală, cu o serie de etăți alterna- tive normali, prin urmare cu o creștere normală, a cărei scop principal culminează într’o producțiune strictă și suc- cesivă anuală ce corespunde creștere! anuale a pădurel, asi- gurînd în acelaș timp regenerarea naturală sau artificială, după cum vor cere împrejurările locale și cele financiare ale proprietarului. După cum vedem, silvicultura modernă, bazată pe expe- riențe practice și cercetări științifice, prevede toate măsurile necesari pentru înființarea, regenerarea, creșterea și exploa- tarea arborilor singurateci și în asociațiune, cu un cuvînt pentru perpetuarea pădurilor în conformitate cu interesele economice și financiare ale omenirel. Ea asigură rentabilitatea solului, în special al celui impropriu agriculturei, cum sînt o mulțime de rîpe, de locuri sterile și părăsite din cauza unei culturi excesive, a nisipurilor aride și sburătoare, a coastelor repetji și pietroase, a munților sălbatici etc. cari, 48 REVISTA PĂDURILOR private de scutul bine-făcător al pădurilor și lăsate în voia naturei, ușor se vor transforma în niște cuiburi de calamitate și mizerie pentru omenire, pe cînd, dacă s’ar popula, pot să devină isvoare de bogăție și de fericire. In fine, numai cultura rațională și sistematică ,a pădu- rilor poate îndrepta defectul inerent lemnului de a se recolta la perioade adese-orl seculari, pe cînd cele-l’alte producte ale solului, se recoltează mai în fie care an. Numai ea le poate asigura existența și prosperitatea în viitor, apărîndu-le contra incuriei și lăcomiei omenești. De aceia trebue să ne pătrundem de aceste adevăruri și să în- drumăm pădurile noastre spre o cultură sistematică și ra- țională. Acum, după ce am studiat rolul important pe care pă- durile ’l-au pentru cultură și vice-versa, cred că ar fi momentul să aruncăm o scurtă privire asupra stârci pădurilor noastre, în special a celor de la munte, apoi să tragem concluzii pentru viitor. Poate că nici o țară, sau mai adevărat nici un popor nu poale fi mai interesant și mai obligat la păstrarea și cultura pădurilor, precum este poporul romîn; fiind-că în codrii falnici ai Carpaților a scăpat și s’a reconstituit nația romînească. Ari legionarul roman, obosit de luptă contra barbarilor ce veniau ca și locuste pe agril semănați, a găsit repaos și scut natural. Secoli de-arîndul Carpații au adă- postit și închiegat rămășițele colonilor lui Traian contra invasiunilor cotropitoare, pentru ca la urmă să le reverse ca pe niște unde cristaline pe cimpiile mînoaso ale Daciei. Aci s’a format acea admirabilă unitate de limbă, credință și obiceiuri cari caracterizează poporul romîn mal pre sus ca toate. In fine, putem să zicem că existăm grație acestor for- tărețe naturale și că pînă astă-zi populația din munți constitue fondul de rezervă al elementului romîn. Nu mai puțin însă din punct de vedere ecomomic, Ro- mînia ca țară agricolă prin excelență, are cel mal mare interes pentru conservarea și cultura pădurilor sale. După datele statistice publicate de Ministerul Domeniilor la 1900, sub numirea de ■ Xo/ices sur Ies ferits de Royuuuw de Rouniaine^ 21°/# din suprafața totală a țârei este populată cu păduri, adică cam 2,777,048 hectare, în cari intră pădurile REVISTA PĂDURILOR 49 particularo cu o întindere de 1,492,841 hectare, restul aparține Statului și instituțiunilor dc bine-facere. Tot prin această publicațiune so mal arată că din pădu- rile particulare cam 8O°/o sînt concentrate în brîul munților Carpațî, începînd de la Mehedinți și pînă la Suceava, adecă în cele 12 județe do munte, cari păduri în majoritatea lor absolută sînt ale moșnenilor sau răzeșilor. Cred că o lucru do prisos, să mal amintesc do gospo- dăria silvică, pc care o practică Statul și Instituțiunile de bine-facere în pozițiile muntoase și care gospodărie lasă foarte mult de dorit, poate din lipsa mijloacelor și a perso- nalului ; dar această economie asigură cel puțin perpetuarea vegetației forestiere, de și mai inferioară celei precedente. Nu pot insă trece cu vederea devastările ne mai pome- nite ce se urmează în pădurile moștenilor pe o scară foarte întinsă, fără întrerupere și fără nici o grijă și cari amenință cu peire văile și șosurile. După ce acești nenorociți ’șl-au distrus pădurile de brad ce erau mai accesibile, prin o rapacitate fără margini; iar pe rele situate în poziții mal neaccesibilo prin foc, pentru a le transforma în munți de pășune; au început să estirpe și pădurile de fag co sint înfundate în pozițiile cele mal rele și mal sălbatice. Procedura lor e simplă, dar e sistematică. Toamna și iarna căprarii, adică păstorii caprelor, culcă la pămînt întinse suprafețe de păduri de fag, pentru a nutri caprele cu mugurii arborilor; vara pasc lăstarele, în timp ce lemnele tăiate sc usucă, iar toamna incendiază lemnele uscate. Cu acest mod se distrug mii do hectare de pădure, fără ca cine-va să ’f oprească în această operațiune vandalică. Ce e drept, codicele silvic prin art 3, 4, 7, 11, 12 și 13 pune stavilă despădurirel munților și a colinelor, dar mai mult în mod ideal, de ochii lume! ; pentru că lipsește per- sonalul necesar să le supravegheze și mijloacele eficace să execute dispozițiunile acestor articol!. Personalul silvic al Statului, deja insuficient pentru trebuințele lui și rău retribuit, nu dispune nici dc timp nici de mijloace pecuniare, pentru ca să supravegheze aceste păduri în mod regulat. In Carpațî, sunt zone întregi unde Statul n’are nici un 4 50 REVISTA PĂDURILOR petec de pădure, prin urmare silvicultorul n’ar© nici un interes să le viziteze, ba ar trebui să cheltuiască din punga sa destul de modestă și de redusă, pentru ca să le inspec- teze de formă; căci de fapt, după plecarea lui, moștenii fac ceea ce vocsc și pădurile rămîn tot la discrețiunea lor absolută. Urmările funeste ale acestor devastări nu vor întîrzia. Deja se aud din partea agricultorilor plîngeri despre înrăutățirea climei, despre secete și inundațiuni neașteptate etc. Dacă însă cino-va călătorește cu tronul pe sub coama munților, de la Mehedinți la Suceava, poate admira dealurile golașe și aride precum și albiile rîurilor cu lățimi de sute dc metri, pline de prund și nisip, avînd tendința de a se lăți tot mai mult în paguba terenului de cultură. Dar numai cînd va intra înlăuntrul acestor munți, își va putea da seama de enormele stricăciuni și devastări ce se urmează în sinul lor de zeci do ani neîntrerupt. Acum de curînd a apărut o altă plagă nu mai puțin periculoasă și care do asemenea amenință cu poiro rosturile do păduri de brad, cari au scăpat de lăcomia și rapacitatea moștenilor. Sînt marii speculanți cari, după ce aii distrus pădurile Germaniei, ale Austro-Ungariei etc. au sosit la noi. Prima lor năzuință este să unească într’o singură mînă zeci de mii de hectare, pentru a le tăia fără scrupul și a le pune valoare. Pe cînd proprietarul tot sc mai gîndește la viitor, speculantul trăiește numai pentru prezent, pentru cîștigul momentan și idealul lui este iuțeala cu care poate distruge. Cu cuvinte frumușele, cu bănișori sunători și cu fel de fel de ademeniri, acești speculanți cumpără pădurile moște- nilor, cu concursul samsarilor, pentru a le tăia în scurt timp, lăsind dealurile goale și triste. N’aveți do cît să treceți în munții Buzăului saii a Gor- julul etc., pentru a vedea soarta ce se prepară acestei țări. Dar, pînă mai e timp, să so ia măsuri serioase, pentru a se pune o stavilă reală acestor devastări barbara Sentințele romane rem suam cuiquc neglijare licet și qui jure suo utilur, nemincm lacdil, de presinte nu mai pot avea nici-o valoare, cu atîta mai puțin la păduri ; căci la pă- duri cîștigul momentan trebue subordonat interesului public REVISTA PĂDURILOR 51 pentru a nu se cauza răii altor mii de oameni. Ș'apol cînd odată s’a risipit moștenirea strămoșească, cu greu se mai pune la loc, dacă se mai pune. Exemplu avem Francia. Statul, ca reprezentant al intereselor generale, trebue în prima linie, să ia măsuri eficace pentru ocrotirea pădu- rilor, să nu se mărginească la ceea ce a făcut pînă acuma mai mult dc ochii lumcl. Trebuesc măsuri preventive și represive. Dar, înainte de toate ar fi necesar, să se facă cît mai curînd o anchetă serioasă asupra stărei actuale a pădurilor ce populează munții și colinele, pentru ca să ne putem da seama de mărimea răului, iar în urmă să se regulamenteze folosința acestor fel de păduri de către moșteni și proprie- tarii particulari, atît în ce privește exploatarea lor cît și pășunea, sub îngrijirea și supravegherea personalului silvic al Statului. Pentru acest scqp trebue neapărat, să se înfiin- țeze un deosebit corp dc politic silvică, însărcinat a con- trola exacta aplicare a arL 3, 4, 7, 11, 12 și 13 din codicele silvic, precum și a altor măsuri ce se vor găsi că sunt ne- cesare, după cum am scris deja în No. 4 al Revistei silvice din anul 1888. Din nenorocire, de cîte ori corpul silvic a cerut cîte ceva în interesul pădurilor, sau că se prezintă vr’o ocazie de discuție despre trebuințele pădurilor, se aude fraza ste- reotipă: «Ei, asta-i! au mai rămas pădurile, par’că n’am avea alte trebuințe mal urgente- ! De sigur că pînă vor domni asemenea idei economice, cu greu se poate spera ceva de la oamenii noștri. Cu toate acestea e timpul suprem, să rupem odată cu vechiul obiceiu de a considera pădurile ca o vacă grasă și lăptoasă pe care fie-cine se simte dator numai s’o mulgă, fără a se mal gîndi că, fără îngrijirea cuvenită, mîine poi- mîine poate să înțarce sau să’șl dea ortul popii. Cum că și cu mijloace restrînse se poate face ceva cînd este bună-voință, voiu aduci- ca exemplu Eforia Spitalelor Civile din București, al cărei funcționar am deosebita onoare să fiu. După o suprafață păduroasă cam de 44,000 hectare, răspîndită în 17 județe, cu deosebire în munți, Eforia are din -exploatarea lemnelor un venit anual mediu de 300,000 52 REVISTA PĂDURILOR lei. Din acest venit se cheltuiesc pentru cultură, adică afară de administrație și de pază, cam lO’/o. Se întrețin : 10 pe- piniere silvice stabilite pentru cultura diferitelor specii de arbori, cu deosebire rășinoase, în întindere de la pînă la 2‘/» hectare; la Brebii o grădină drept școală pentru creșterea pomilor fructiferi și a altor specii mai nobile și la Tekerghiol un parc. De vre-o 8 ani încoace sau executat vre-o 20 plantațiunl mai mari pe moșiile de cimp lipsite de păduri și pe coastele munților expuse surpărilor, cari se întrețin și so complectoază în fie care an. Intr’acestea putem cita înființarea unei păduri de salcâm în întindere de vre-o 500 hectare, pe moșia Bordeiul Verde, alta do vre-o 125 hectare pc moșia Perișori), ambele pe Bă- răgan în jud. Brăila; alta de 75 hectare' pe moșia Ziliștea Zorească de lîngă Buzău; mal departe complectarea golu- rilor și a poenilor din păduri și replantarea cu reșinoase a 150 hectare pădure de fag, ce s’a exploatat pe muntele Furnica din Prahova, în mod ras. Plus că aproape pe toate moșiile Eforiei, s’au plantat câte 5 10 hectare nuci și duzi. Dar și aci s’ar putea face mai mult Și acum, dacă rezumăm faptele și concluziunile ce am dezvoltat mal sus, vedem că pădurile reprezintă un fond do existență și do prosperitate națională, și ca atare, tre- buesc considerate de oamenii noștri!, pe cari meritul și o soartă mai norocoasă ’i-a pus în fruntea acestui Stat pentru ca să’l conducă pe calea gloriei morale și a prosperității materialo. Mi se va răspunde însă și nu fără oare-care aparență de dreptate, că lipsa și criza cea maro de bani, nu permit© să se mai facă cheltuell pentru păduri. Ei bine, atunci dar să se știe că economiile pe cari le realizăm prin abando- narea pădurilor, se vor răsbuna amar. Ele se pot compara numai cu împrumuturile momentane alo minorilor risipitori. Ca și ei scomptăm și compromitem viitorul țărel de sute de milioane pentru un mizerabil câștig de câte-va zeci de mii de lei anual. In special pentru țara noastră conservarea și cultura pădurilor, nu e numai o chestiune economică, ci o chestiune de viață deja foarte acută, care merită să’i consacrăm toată REVISTA PĂDURILOR 53 solicitudinea; de aceea ca romăn și ca silvicultor, 'mi țin de cea mai sacră datorie, să atrag atențiunea celor com- petenți și a marelui public interesat, asupra pericolului ce ne amenință și cu riscul de £ rămîne ca și Casandra, să strig după datina străbună: Videant Consules și Ifannibal ante port as. Alexandru S. Lazurian Inginer silvic ți hotarele. CE ÎNSEMNEAZĂ «STATORNICIREA HOTARELOR» ? Citirea articolului „Statornicirea hotarelor0, publicat de D-l P. Antonescu în numărul pe Octombrie al acestei Reviste, m’a de- terminat să rezumez cîte-va observațiunî critice, apărute în numărul pe Noembrie, prin care 'mi propuneam a dovedi: I . Nepotrivirea ce există între subiectul tralal de D-l Anto- nescu și titlul ales ; II .— Greșita sa părere asupra consecințelor cadastrului în privința transmitere! dreptului de proprietate ; III . - Necesitatea păstrărei liotarelor după vechia slăpinire și după arătarea martorilor ; IV .— Inconvenientele propunerii de a se hotărnici moșiile și pădurile Statului prin agenții serviciului silvic. In răspunsul pe care mi'l dă, apărut în numărul pe Decembrie, D-l Antonescu se îndoește dacă am isbutit să demonstrez propozi- țiunile mele și me trimite în judecata cititorului imparțial. In general, sentința acestui judecător este foarte greu de cu- noscut, iar dacă ar fi să me iau după numeroasele apreciațiuni bine-voitoare ce am primit, atît în scris cît și verbal, aș putea zice că această sentință ’mi este foarte favorabilă. Primesc dar cu încredere această judecată. In prealabil, constat cu regret că cu toată sincera declarațiune ce am făcut în precedentul meu articol, că voiQ întreprinde o dis- cuțiune cu totul obiectivă și „fără nici o intenfiune rău voitoare0, D-l Antonescu găsește o aluziune transparentă în ultima frază a articolului meh, care se referă la a IV-a propozițiune ce ’mi-am propus să dovedesc și care nu e pusă la linie, după cum o repro- 54 REVISTA PĂDURILOR duce D-sa. Se vede că este tot adevărată „istoria țiganului cu musca pe căciulă", din poveste. Răspunsul D-lui Antonescu la observațiunile mele critice începe printro introducere in materie, asupra căreia trebue să me opresc. D-l Antonescu zice: „Cine a cilii cu atențiune articolul meu, s'a putut convinge, „cu înlesnire, că prin statornicirea hotarelor nu am înțeles numai „faptul hotărnicire^ proprietăților Statului; căci pentru ca Umilele „lor să nu mal poală fi, pe viitor, supuse schimbărilor eventuale, „ca să nu mal fie cu putință orl-ce conlestațiunl ulterioare în „această privință, ca ele să fie stabilite în mod permanent, cu o „singură vorbă „statornicite", se cere mal întîiu ca hotărnicia „în cestiune să fie confirmată de Tribunal, să rămînă defini- tivă, operațiune care durează une-orl 30, 40 și 50 ani, . . . „când numai se poate procede la punerea sau așezarea semne- „lor definitive de hotar, și numai după sfîrșirea acestei din ..urmă lucrări, poate fi vorba despre o statornicire a hota- „relor". Foarte clară explicațiune! Vă rog citiți cu atențiune! Mai citiți încă o dată! de și D l Antonescu spune că se poate pricepe cu în- lesnire această kilometrică frază! Dar să citim și împreună, să vedem dacă reușim să înțelegem ce este „statornicirea hotarelor" ? Cînd spui că prin statornicirea hotarelor nu înțelegi numai faptul hotărnicire! proprietăților Statului, ne lași să credem că mai înțelegi incă și alt-ceva. Și pe acest alt-ceva nu ni’l spui. Ne mai spui apoi, cum și este, că se cere mai întîiă ca ho- tărnicia să fie confirmată de instanțele judecătorești (de Tribunal, Curtea de Apel și Curtea de Casație, iar nu numai de Tribunal), să rămînă definitivă și numai după aceasta se poate procede la punerea sau așezarea semnelor definitive de hotar. De acord! dar concluziunea „și numai după sfîrșirea acestei din urmă lucrării poate fi vorba despre o statornicire a hotarelor*, ce rost are? Cum? După ce hotărnicia a fost confirmată și executată, mai poate fi vorba de o altă operațiune numită „statornicirea hotarelor*? Nu mai înțeleg nimic și aveam foarte multă dreptate să susțin că acest neologism provoacă dezordine, incertitudine și perlurbațiuno chiar în spiritul autorului. Cît pentru inconvenientul că unele procese de hotărnicii durează de 30, 40 sau 50 anî, nu trebue să uite D-l Antonescu că ele sînt începute sub imperiul Regulamentului organic sad Codului REVISTA PĂDURILOR 55 lui Caragea, iar nu potrivit dispozițiunilor actualului Regulament de hotărnicii. Și chiar așa de ar fi. apoi numai procesele de hotăr- nicii așteaptă atiți amari de ani pentru rezolvarea lor ? D-l Antonescu ne dă o ideie mai clară despre ce a înțeles prin neologismul statornicirea hotarelor, in următoarele rinduri: „Alte ori, ca să ajungem la acelaș rezultat, nici că e nevoe „de vre-o hotărnicie; inchipuiți-ve 2 proprietăți ale Stalului „vecine, cari se arendează separat. In cazul acesta penlru „sta- tornicirea' limitelor și despre urgența acestei operațiuni nimeni „nu se îndoiește, n’avem de cât să procedăm la fixarea lor, „în mod durabil, prin semne distinctive de hotar -. Prin urmare prin „statornicirea* limitelor înțelege D-l Anto- nescu „fixarea lor, in mod durabil, prin semne distinctive de hotar*. Tot acest lucru l’am înțeles și ed cind am zis că me așteptam să citesc, sub acest titlu, descrierea diferitelor sisteme de hotare, dispozitive și construcțiuni, cari de caii mai ingenioase, întrebuințate pentru fixarea pe fața pămîntulul a semnelor despărțitoare intre proprietăți, iar nu despre importanța hotărniciilor. Am spus și repet că, cu acest înțeles, „statornicirea hotarelor* este un neologism în materie de hotărnicie, căci această operațiune este definită de titlul VI al Regulamentului de hotărnicii, unde poartă numele de „punerea sau așezarea semnelor și hotarelor definitive* și că nu este permis nimănui, nici chiar unui scriitor popular — cum pretinde a fi D-l Antonescu — de a schimba cuvintele consacrate de lege. Procesul de intenții ce mi se face că eO „am vrut să înțeleg* prin „statornicirea hotarelor* numai utilitatea facere! hotărniciilor la moșiile Statului, nu este la locul lui înlr’o asemenea desbalere, mai ales după declarațiunea mea că voiu întreprinde această discuțiune fără nici o intențiune răâ voitoare. Ed am făcut toate hipotezele posibile asupra înțelesului acestui nenorocit neologism și nu e vina mea dacă nu i pot găsi nici o semnificare. Am combătut și voiu combate propunerea D-lui Antonescu da se înscrie în noul budget o sumă oare-care, fie cit de modestă, penlru hotărnicia moșiilor și pădurilor Statului, pentru că este tendențioasă In adevăr, această propunere, unită cu aceia ca operațiunile de ho- tărnicie ale proprietăților Stalului să se facă de agenții silvici, reclamă indubitabil ca suma alocată să fie pusă la dispoziția secției silvice, ast-fel că corpul Inginerilor hotărnici ai Ministerului n’ar mai avea nici o rațiune de a fi, sar putea suprima, saii cel mai puțin ar trebui atașat la secția silvică. Contra acestei propuneri m’am ridicat 5$ REVISTA PĂDURILOR și am conchis că este mai preferabil, pentru interesul general, ca fie-care să'și vadă bine de treaba cu care este deprins și in care se pricepe. Am mai zis că in strimtorarea financiară in care ne găsim nu este oportun a solicita înscrieri de noui cheltueli in budgetul Statului și chiar preopinentul meii găsește argumentul decisiv, dar adaogă: ,,Esle de notorietate publică că cheltuelite, așa zise productive, „când sini întrebuințate cu spirit de discernămînt, aii tocmai „darul de a face să dispară asemenea fenomene trecătoare prin „îmbunătățirea condițiunilor economice, prin spărirea forțelor de „producțiune ale țărel, prin mărirea veniturilor Statului14. Adică cum, onorabile? Cheltuolile necesare pentru hotărnicia unei moșii sad păduri, sint productive? Crezi poate că o proprietate hotărnicită este la adăpost de ori-ce încălcări și pretențiuni din partea vecinilor și că cheltuiala devine productivă prin faptul că dispensează de procesele inherente hotarelor incerte? Te înșeli! Cine poale opri pe vecinii unei proprietăți hotărnicite de a face noi în- călcări sad de a și exercita alte pretențiuni înaintea instanțelor jude- cătorești, mai ales cind acești vecini sint rău nărăvițl ? 0 hotărnicie nu scutește tol-d a-una de procese cu vecinii asupra hotarelor. In tot cazul este temerarii a susține că hotărniciile sporesc forțele de producțiune ale țărel sad măresc veniturile Statului. Utilitatea hotărniciilor este de ordine morală, iar nu mate- rială, căci este întemeiată pe noțiunea de dreptate. Nu trebue să stăpinească fie-care de cit dreptul său și nimeni nu se poate îmbogăți in paguba altuia. Importanța hotărniciilor este, prin urmare, incontestabilă, dar nu găsesc nici de cum oportun a se înscrie acum in budgetul Statului o sumă, fie cît de modestă, care să fie pusă la dispoziția secției silvice pentru asemenea operațiuni. Combat tendința, iar nu propunerea însăși, cu atit mai mult că în timpuri prospere, ca conducător al serviciului de hotărnicii, cu ocaziunea întocmire! budgetelor, am solicitat și obținut a se menține sumele înscrise in budgetele anterioare pentru hotărnicii. De all-minteri, tot- d’a-una budgetele Ministerului, pină la începutul actualei crize, ad prevăzut cheltueli pentru hotărnicii și este de mirat cum D-l Anto- nescu ignorează acest lucru, cind în primul săd articol zice: „Printre diferitele capitole (de sigur vrea să zică articole) „ale budgetului Ministerului de Domenii, nu ’mi aduc aminte să „fi văzul înscrisa cînd va vre o sumă avînd ca destinațiune spe- „dală statornicirea limitelor, fixarea lor in mod durabil prin REVISTA PĂDURILOR 57 „semne distinctive de hotar, punerea cu un cuvînt a proprie- Jăților Stalului in afară de încălcările periodice ale vecinilor, „cu tendințe rău făcătoare". Animat de cele mai bune intențiuni, am lăsat nerelevată, în precedentul med articol, această eclipsă totală in memoria D-îui Antonescu, care uită, căci nu se poate să nu cunoască nici chiar budgetul Ministerului în care funcționează de peste 20 ani. Dacă D l Antonescu s’ar fi scoborit la diviziunea comptabilității și ar fi consultat colecțiunea budgetelor, ar fi fost dispensat de această penibilă mărturisire a slăbiciunii memoriei sale. Este drept că în nici unul din budgete nu va găsi D-l Antonescu alocată vre-o sumă pentru „statornicirea hotarelor", dar va găsi în toate sume desti- nate pentru hotărnicii. Ajungem acum la punctele în discuțiune: 1. Am zis că prin „statornicire" de hotare, nu se poale „înțelege alt-ceva de cît operațiunea care are drept scop de a „îngropa hotarele în părnînt in mod statornic sau fix, adică „lucrarea constructivă care trebuește executată pentru ca aceste „hotare să fie ast fel așezate, în căi să nu se mal poală stră- „mulau. D-l Antonescu este nedumerit, și incă în mod superlativ, fiind-că am spus că se îngroapă în părnînt „hotarele", în loc să zic „semnele de hotare" și crede că fac o „regretabilă confu- ziune" între un hotar și un semn de hotar, ceea-ce zice D-lui nu e acelaș lucru. Tocmai aci se inșală. Semn de hotar, punct de hotar, sau, pe scurt, hotar, sunt expresiuni absolut sinonime, cari au aceiași semnificațiune și chiar legea (R. H.) le întrebuințează indiferent una pentru alta. In adevăr, ultimul aliniat al art. 30 din Regula- mentul hotărniciilor, care se ocupă cu executarea, zice categoric: „Din momentul acestei adeveriri, cartea de hotărnicie ră- „mîne învestită cu tăria unul act public autentic și semnele „de hotare așezate se vor socoti semne de hotare definitive „avînd toate consecințele hotarelor de asemenea natură". Mai departe in R. H. găsim că art. 31 și 32 încep ast fel: „Art. 31. — Cînd vor mijloci neînțelegeri între toți vecinii, „atunci punerea hotarelor definitive .... elc.“. „Art. 32. Chemarea părților pentru așezarea hotarelor „definitive.... etc.“. Prin urmare, după lege, hotar și semn de hotar este acelaș $S REVISTA P/KDURILOR lucru și un principie elementar de drept ne învață că acolo unde legea nu distinge, noi nu putem distinge. Nu poate exista con- fuziune între două expresiuni sinonime. Legea ne spune că aceste hotare se pun. se așează. Dar să vedem cine din noi confundă ? D-l Antonescu se hazardează a da definițiunea unui hotar și zice: „Dar, după cum știe toată lumea (cu desăvîrșire profană „în ale hotărniciilor, adaog eu), printr’un hotar nu se înțelege „alt-ceva de cît o linie geometrică, despărțitoare între două „proprietăți vecine. el nu reprezintă, cu alte vorbe, ceva mate- „rial și așa fiind, nu se poate îngropa hi pămînt*. Și ca să dea mai multă aparență de exactitate deîinițiunii sale, ne pune această întrebare: „Cui ’l-ar putea trece, în adevăr, prin minte ca să în- „groape în pămînt un pîrîă, o creastă de deal, o culme, un „fund de vale, un drum public sou privat, o linie deschisă printre „2 păduri vecine, etc., cari, fie-care din ele, servesc, de obiceiu, „ca hotare între proprietăți ?“ Din două lucruri unul: Ori hotarul este c linie geometrică, despărțitoare între două proprietăți vecine și ca atare nu reprezintă ceva material, ori pirîul, creasta de deal, culmea, fundul de vale, drumul și linia deschisă între două păduri vecine, sînt lucruri ne- materiale, ideale? Din această dilemă nu se poate eși. Las la o parte că linia geometrică n’are de cit o singură dimensiune, pe cînd un pîriu, un drum, o linie între păduri, aO cel puțin două dimensiuni. Apoi dacă D-l Antonescu, mai riguros de cît legea, nu permite a se confunda hotarul cj semnul de hotar, de ce con- fundă hotarul cu linia de hotar sau cu linia despărțitoare, cum o numește destul de explicit Regulamentul de hotărnicii? (A se vedea art. 16, 30, etc.). Repet încă odată principiul elementar de drept, că atunci cind legea consacră o expresiune, sîntem datori s’o întrebuințăm și nicăeri Regulamentul hotărniciilor nu înțelege prin hotar o linie despărțitoare Pentru mai multă claritate, iacă definițiunea technică a ho- tarului : Hotarul este un semn, natural saii artificial, aflat sau așezat pe o linie despărțitoare dintre două proprietăți vecine^ dar mal adesea la extremitățile el. Hotarele naturale se mai numesc „firești", se întîlnesc mai REVISTA PĂDURILOR 59 rar și sint constituite din bouri saii copaci însemnați, măguri, etc. pe cînd cele artificiale, mult mai numeroase, sînt formate din pietre îngropate in pămînt, movili, moșoroaie, stîlpi de lemn saO de fer, etc. Hotarul este dar un punct 'material, cu anumite dimensiuni, iar nu un punct geometric fără nici o dimensiune, și linia despăr- țitoare este linia concretă (dreaptă, frinlă, sinuoasă sau curbă) care unește două asemenea hotare. Piraiele, crestele de deal, thalwegurilc» drumurile etc., pot fi linii despărțitoare dar nici-odată hotare sau semne de hotare. După cum in Geometrie nu se poate confunda un punct cu o linie, tot ast-fel și în hotărnicie, hotarul și linia despăr- țitoare sînt doua noțiuni cu totul diferite. Dar, D-l Antonescu nu se mulțumește a da hotarului o defini- țiune de fantasie, ci critică chiar Regulamentul de hotărnicii pentru că „nu s'a avut grija a se da cuvintelor adevărata lor semnifi- „care". Se revoltă mai ales asupra Titlului VI care se ocupă cu ,punerea saii așezarea semnelor și hotarelor definitive", cînd strigă sus și tare : „Semnele da, dar hotarele nici nu se pun, nici nu se așează, .d se stabilesc, se fixează, se statornicesc". Păcat că acest sentențios strigăt este lipsit de orl-ce autoritate! Căci ce autoritate poate avea D-sa in materie de hotărnicie, cind nici hotarnic nu e? Și pentru că ’i place, pentru trebuința cauzei, să ordone, neîntemeiat pe nimic, că hotarele „se stabilesc, se fixează, se statornicesc", conchide numai de cît: „lată dar că acest din urmi cuvin!, vechiu în limba romi- „nească, nu numai că nu este un „neologism , dar exprimă și „mal bine ideia conținută in menționatul Regulament". După noțiunile cele mai elementare de filozofie, concluziunea este o propozițiune consequentă altor propozițiuni, enunciate mai nainte, numite „premise", din cari ea se deduce printr'un simplu raționament. Premisele concluziunii D-lui Antonescu nu pot fi de cît că eu confund hotarul cu semnul de hotar și că în Regulamentul de ho- tărnicii nu s’a avut grija a se da cuvintelor adevărata lor semnificare. Și pe aceste singure premise se întemeiază onorabilul mei) preo- pinent pentru a conchide că „statornicirea hotarelor nu este un neologism. Vede ori-cine că nu există nici o legătură între premise și conclusiune și că, in asemenea condițiunl, discuțiunea dintre noi este o zadarnică pierdere de timp. 60 REVISTA PĂDURILOR Eu am susținut că, de oare ce Regulamentul hotărniciilor nu întrebuințează nicăeri cuvîntul „statornicire- de hotare, această expresiune este un „neologism , căci într o cestiune care derivă de la lege nu ne este permis a întrebuința alte cuvinte de cît acelea, pe cari legea le consacră. Și fiind-câ D-l Antonescu nu poate dărima acest raționament riguros, crede că evită dificultatea cînd zice* „ Dar chiar dacă (statornic rea hotarelor) ar fi un neologism „în materie de hotărnicie o simplă presupunere — întreb; de „cind acest exclusivism ? ( ine me poale împiedica pe mine, seriilor, „a ml exprima cugetarea, ast-fd după cum ml vine la socoteală, „să întrebuințez, nu cuvinte străine, radicalisme, ci vorbe curat „romîneșll, într’o cestiune care interesează nu numai pe cărturari, „pe proprietarul cu o cultură aleasă, dar și pe săteanul de rind „și inlro Revistă care nu intră numai în mîinele Inginerilor „hotărnicit ale avocaților, ori a celor cari sînt în curent cu toți „termenii technici de care se servește Regulamentul de hotărnicii ?u La această întrebare am de răspuns următoarele: Mai întii nu poate fi o simplă presupunere că statornicirea hotarelor este un neologism în materie de hotărnicie, cînd am do- vediCo printr’un raționament riguros și cînd în combatere nu există nici o legătură intre premise și concluziune. Apoi prohibițiunea neologismului nu este exclusivism. Eie-care specialitate are termenii ei proprii cari nu se pot schimba după bunul nostru plac, fără a da loc la dezordine, confuziune sad per- turbațiuue. Nu pot zice, de pildă, Pădurărie in loc de Silvicultură, și de și primul cuvînt este mai vechio în limba romînească de cit cel d ai doilea, totuși ar fi un curat neologism, căci nimeni n’ar în- țelege că vreau să vorbesc de Silvicultură, după cum prin „Stator- nicirea hotarelor" nimeni, nici chiar D-l Antonescu, nu înțelege dacă este vorba de „hotărnicie" sau de „punerea sau așezarea hotarelor". Iar dacă aș vorbi de un fapt prevăzut în Codul silvic, ’mi-ar fi riguros interzis să întrebuințez alte cuvinte, fie chiar mai romîneșli, de cît acelea prevăzute in acest Cod. Dacă continuăm a răspunde mai departe întrebării pusă de D-l Antonescu, ’l putem asigura că nici un scriitor nu poate fi îm- piedicat de a'șl exprima cugetarea cum ’l vine la socoteală și cum se pricepe, insă in cazul cind această socoteală nu însemnează cla- ritate, ci obscuritate și confuziune, ori cine este îndreptățit a cere socoteală scriitorului. Negreșit, cuvîntul „statornicire" nu este nici radicalism, nici Iranțuzism, de și bulgarism sau slavonism, cu radical REVISTA PĂDURILOR 6l latin, intrat foarte de demult în limba noastră, dar cu toate acestea „statornicirea hotarelor" este și rămîne, în materie de hotărnicie, un neologism fără nici un înțeles. Mărturisesc apoi că efi am mai multă stimă pentru „Revista Pădurilor" și o consider ca singurul organ technic în care se tra- tează cestiunile științifice de silvicultură sau cari aii un raport oare-care cu interesele pădurilor, iar nu ca o Revistă populară de- stinată să intre chiar în mîinile țăranului celui mai incult. Dar chiar așa de ar fi, meritul scriitorului popular este de a face să înțeleagă toată lumea termenii technici întrebuințați in specialitatea din care face parte subiectul tratat, fără a schimonisi sad înlocui acești termeni cu alții necunoscuți în știință. D-l Antonescu mai adaogă: „Aș pricepe intru dt-va o atare „pretențiune (de a întrebuința numai termenii technici prevăzuți in „Regulamentul de hotărnicie), când aș fi fost însărcinat cu alcă- tuirea unul act cu caracter juridic, destinat a fi prezinlal înaintea „unei instanțe judecătorești. In cazul nostru de față n’a fost „vorba de loc de așa ceva. după cit știu". Auziți, după cil știu ?! Știm foarte bine cu toții că n’a fost de Ioc vorba de așa ceva, căci nu puteam presupune nici odată că D-ta aî putea fi însărcinat cu întocmirea unui act de hotărnicie sau executare de hotărnicie, cînd nici hotarnic nu ești. Și adică cum? La redactarea unor asemenea acte sîntem ținuți să întrebuințăm termenii technici consacrați, iar cînd scriem articole în Reviste, fie chiar populare, putem schimonisi sau înlocui acești termeni cu alții ? D-zeu să înțeleagă ! Aceasta este penlru mine iarăși o dilemă. In fine, D-l Antonescu ne explică că a întrebuințat de prefi- rință cuvîntul de „împetruire" in loc de „împetrire" fiind că „i s'a „părut că cel dinliiu corespunde mal bine noțiunii de a se fixa „limitele prin pietre de hotar, puse, negreșit din distanță in „distanță, de cil cel d'al doilea, care se întrebuințează mal mult „la împietrirea unei șosele, unei strade, ele. de cît tind se tra- tează despre un hotar". Nu putem judeca cu „mi se pare"! Este tot împietrire și una și alta, după cam este tot plantație, aceia care se face înlr’o po- iană, inir’un loc despădurit, etc., sau pe marginile unei șosele. Nu putem numi pe una plantație și pe cea-l-allă „plăntuire" sau alt fel. D-l Antonescu sfîrșește prin a declara că, dacă s’a înșelat, „face amendă onorabilă", dar adaogă lotuși : „că o asemenea gilceavă 62 REVISTA PĂDURILOR „de cuvinte ar fi mal bine la locul său, între 2 reputațl etimo- „logișlt, intre 2 filologi consumați sau 2 profesori de literatură „romină, de cit intre un silvicultor și un inginer de mine și „hotarnic". Ori te-aî înșelat, ori nu te-ai înșelat? Ori Iaci amenda onorabilă, ori nu Iaci ? Este însă cert că ccrecțiunea vorbirei nu este numai apanagiul etimologiștilor, filologilor saii profesorilor de literatură romină, ci ori-ce om care se pretinde cu oare-care cultură, este dator ca mai ’nainle de toate să cunoască bine limba ce vorbește și scrie. II. D-l Antonescu începe primul său articol asupra „stator- nicirii hotarelor"t ast-fel: „Faptul caracteristic ce face atît de bună impresiune, de „alt minteri, ori cărui a avut prilegiul să viziteze una din (ările „cu adevărat civilizate (ca cum ar fi și țâri cu neadevărul „civilizate) este însemnătatea ce se dă pretutindeni slabilirel, în „mod permanent, a limitelor proprietăților particulare, ale Sta- lului, ale diferitelor diviziuni teritoriale, precum și celor de „frontieră ale țărer. „Fie-care șl cunoaște în mod precis, acolo de unde se începe „și unde se sfirșeșle domeniul său". „Și întocmirea cadastrului, în cele mal multe din aceste „țări, privilegiate sub acest raport, a pus bazele unei siguranțe „absolute, în ce privește dreptul de proprietate al locuitorilor „respectivi". „Transmiterea acestor drepturi de la o persoană la alta „se poate face cu cea mai mare ușurință; fără a fi nevoie „de complexitatea de formalități, pentru a căror îndeplinire „se simte ne apărat trebuință de intervenirea omului de legi ,,în țara romînească". Ea am susținut și susțin că această credință este cu desăvîr- șire neîntemeiată, căci, in timpurile moderne, cadastrul a fost în- ființat pentru prima oară in Frarța, prin legea din 31 Iulie 1821 și că, dupâ această lege, „cadastrul este un registru public, in „care se înscrie detaliat cantitatea, calitatea și valoarea pro- „prietă(ilor imobiliare aflate pe o întindere oare-care a terilo- „riulur. Cadastrul se întocmește in scopul de a determina, deslușit si precis, venitul impozabil al tutulor bunurilor fonciare, pentru ca fie-care contribuabil să ’și poată face socoteala si sâ nu fie impus la o cotă contributivă superioară venitului său real. După ce am arătat cele trei serii de operațiuni necesare la REVISTA PĂDURILOR 63 întocmirea cadastrului și am reamintit că în toate legislațiunile mo- derne există „acțiunea posesorie* și „acțiunea in revendicare \ independente de prezența sau absența cadastrului, am conchis că chiar în țările cadastrale dreptul de proprietate nu este așezat pe o bază mai sigură ca în cele fără cadastru și că transmiterea acestui drept se face, acolo ca și la nci, cu aceleași formalități, fiind ne- apărată nevoie de intervenția omului de legi care să examineze dacă actele de proprietate sint bune, dacă nu sint minori in cauză, dacă imobilul nu este dotai și așa mai departe. Avantagiul incontestabil al cadastrului am zis că este de a permite o aplicare mai justă a imposibilul fonciar, iar nici de cum de a așeza dreptul de pro- prietate pe o bază mai sigură sau de a simplifica formalitățile pentru transmiterea acestui drept. La toate acestea D-l Antonescu găsește de cuviință să’mi răspundă că din definițiunea ce dau cadastrului, din expunerea seriilor de operațiuni necesare la întocmirea lui, rezultă in mod neindoelnic, că nu sînt in curent cu această cestiune, căci nu aș fi dat de exemplu Franța, care se găsește și astă-zi sub regimul cadastrului fiscal, in puterea legei din 13 Septembre 1807, iar nu de la 31 Iulie 1821, cum am spus eti. D-l Antonescu mai scrie: „ Cu începere de la 2 Iulie 1858, cadastrul are și alte sco- curi de cât repartizarea în mod equilabil a impozitului fonciar „și așa fiind, el servește ca un instrument excelent de pro- «prietate ș? credit*. „Dacă ar fi citit on. meu amic și coleg, importantele lucrări, „tratând despre acest subiect, ale D-lui General C. 1. Brătianu, „directorul institutului geografic al armatei, de sigur cd s'ar fi „ferit a pune discuțiunea pe acest teren și a fi așa de categoric „în afirmările saleu. După ce ne spune că inspirat de aceste lucrări, a scris asupra cadastrului un articol și în jurnalul „Adevărul", adaogă: „Nu mal insist, așa dar, asupra acestui punct, fiind încre- dințat că d-l Saegiu ’șl va recunoaște greșala in care se afiă^. „ Cu Iote acestea, din spirit de imitație, voi da, ca și D-sa definițiunea cuvînlulul _cadastru- în înțelesul, însă, modern al cuvîntulur : „Totalitatea ace'or operațiuni cari au de scop a asigura așezarea cu equitate a impozitului fonciar, precum și legitimarea „juridică, tot de odată, a proprietății imobiliare, constitue în 64 REVISTA PĂDURILOR „sine regimul cadastral fonciar, spre deosebire de regimul „anterior cunoscut sub numele de regimul cadastral fiscal . Chiar cu riscul de a fi cam lung, am reprodus textual atât cuvintele mele, cât și ale preopinentului mefi, ca să se poala lesne controla cum denaturează Dl Antonescu spusele mele, procedînd mai mult ca un avocat fără nici un fel de scrupule, de cit ca un otn de știință, tot-d’a-una de bună credință. Definițiunea cadastrului, din articolul med, nu este a mea proprie, ci este dată de legea franceză din 31 Iulie 1821, adică este definițiunea legală a cuvintuluf, de oare-ce am spus lămurit că „după această lege" cadastrul este.... etc. (Vezi mai sus). Apoi zici că din „spirit de imitație, vel da ca și mine defi- nițiunea cadastrului, insă in înțelesul modern al cuvîntului" și reproduci definițiunea „regimului cadastral" dată de D-l General Brătianu, ca și cum ar fi formulată de D-ta. Ciudat proceded. Nu eu am dat definițiunea cadastrului, de care m'am servit, ci legea din 31 Iulie 1821; nu D-ta dai definițiunea regimului cadastral, ci D-l General Brătianu. Să vedem acum cine este mai in curent din noi amîndoi, cu această cestiune? Este o nuanță de diferență între cadastru și regim cadastral, pe care a sesizat-o D-l General Brătianu, dar pe care D-l Antonescu n’o pricepe, căci confundă aceste două noțiuni. D-I General Brătianu nu putea schimba definițiunea cadastrului admisă de toți autorii și legislatorii. In adevăr, iacă ce înțeleg prin cadastru diferiți! autori: „Cadastre. — Aulrefois, registre qui servait â l'assiette des „tailles reelles. Aujourd'hui, registre public dans lequel soni reia- „tees la quantiti et la valeur de biensfonds. L'arpenlage el V^ca- „luation des propridles imposables" *). „Cadastre. Registre public eoni enunț la quantilt, la qualite „et l'eshmalion des terres de chaque commune, d une province, „d un ktat"^. ,,Cadastre. — (Du bas latin capitastrum, contenance), en- „semble des op^rations par lesquelles on recherche la contenance „des biens fonds d'un pays el Ies revenus qu'ils produisent, dans „le but delablir l'impot foncier el de le repartir convenablement" »). 1) Li Urc, D-re de la langue hanțaise, t I, pag. 449. 2) Lavcaux, Nouveau D-re de la langue franțaise, t. I, pag. 283. 3) Bouillet, D-re universel des Sciences, des lellres et des arts, pag. 230. REVISTA PĂDURILOR 6$ „Cadastre. — Le cadastre est un registre public dans lequel ,la quantite, la qualit6 et la valeur des biens-fonds compris dans „une certaine 6tendue du territoire sont marqitees en d^tail. Ce „nom se donne encore â la serie d’opârations qui ont potir objet „l’âlablissement de ce registre". „Enfin, Ies plaintes et Ies dificultes devinrent telles que, en ,1807, le gouvernemenl se vit obligi de consid6rer lout ce qui avait 616 fait comme non avenu. On sacrifia 15.000 plâns de masses, ,5 ans de travaux el plus de 20 millions de d6penses pour revenir .au systeme du cadastre parcellaire, adopte par l’assemb!6e natio- _nale, qui consiste a lever le plan de chaque parcelle de terre, et „ă lui donner une estimalion d'aprds le prix moyen des autres pro- „pri6t6s de rnOme nature silu6es dans le m6me pays. La confeclion „du cadastre marcha d'abord avec lenteur, el c’esl seulement « „parlir de la loi du 31 Juillel 1821 qu’elle ful pouss6e avec une .aclivite 6gale ă son importance......... „Maintenant, il nous parail ulile de dire quelques mots de la „maniere dont il est proc6d6 & la confeclion du cadastre, afin de „faire mieux compreodre son ulilite pour la r6partition de la con- „tribution fonciere. Ce grand travail se parlage nalurellement en Jrois sMes d’opdrations : „1. La premiere consiste uniquement en travaux o art, qui „sont 6xecut6s par des g6omctres. On commence par dflimiter ,le terriloire communal, puis on le divise par seclions, et l’on pro- „cede ă la triangulalion des lerrains compris dans Ies limites de „la commune. Enfin l’on termine par Varpentage et le levi du plan „de chaque parcelle, c’est-ă-dire de toute porlion de terre distincte „des lerres voisines, soit par la d>ff6rence des propri6taires, soit par „la diff6rence des cui Iureș.... „2. Lorsqu’on a ainsi 6tabli la configuration et la contenance „de toutes Ies parcelîes comprises dans une commune, il s’agit „d'arriver ă l'tvalualion du revenii net de chacune d’elles. On „d6signe sous le nom d’expertise l’ensemble des opOralions ex6cu- „(6es â cet effe’, et qui sont la classificalion des lerres, leur eva- „lualion el la rtparlilion individuelle.... „3. Mais tous Ies travaux accomplis pour la confeclion du „cadastre deviendraienl inuliles au boul d'un petit nombre d’ann6es, „si l’on n’avail soin de le mainlenir sans cesse au courant des mu- „talions dans la propri6te des parcelles, des changements des cul- 5 66 REVISTA PĂDURILOR „ture, el des diverses modifications qu’Gprouvent Ies objets impo- „sables, l'orsqu’elles soni de nalure ă moliver une rtduclion perma- „nenente ou temporaire dans le chiffre assignc pour base â la „rCparlition..“ '). Mo opresc aci cu aceste citațiuni care dovedesc pînă la evi- dență că definițiunea cadastrului reprodusă în articolul meu, este recunoscută de toată lumea științifică. Tot asemenea cele trei serii de operațiuni necesare la întocmirea cadastrului, nu sînt de cît acelea pe care le-am arătat eO. Dacă sînt înșelat saă dacă me aflu în greșală in această privință, — cum zice D-l Antonescu—apoi me găsesc ast-Iel în numeroasă și distinsă companie. Cunosc scrierea D-lui General Brătianu asupra cadastrului, și încă cu mult mai înainte de a o cunoaște D-l Antonescu. Este» incontestabil, o lucrare meritorie, care prezintă însă inconvenientul de a fi neaplicabilă în țara noastră, căci necesilează o schimbare radicală a Codului nostru civil și a Constiluțiunii. Apoi, după cum am spus, definițiunea pe care o reproduce D-l Antonescu este a regimului cadastral iar nu a cadastrului, și chiar dacă D-l General Brătianu ar fi schimbat definițiunea cadastrului, n aș fi fost de loc obligat să adopt definițiunea sa, cind savanți cu mai multă autori- tate admit o altă definițiune. D.ică a fi în curent cu Gestiunea însemnează a te ține numai la o lucrare izolată, în care concepțiunea cadastrului este înfățișată sub o formă cu totul particulară, sui generis și a nesocoti păre- rile savanților ca LilirC, Laveaux, Bouillel, Camille Flamtnarion, etc. apoi, de sigur, D-l Antonescu este mai în curent de cît mine. Am dat ca exemplu Franța fiind-cĂ cu această țară avem comunitate de rasă, de cultură și de obiceiuri și fiind-că mai ales Jegislațiunea noastră civilă este copiată după cea franceză. Este de mintea omului că nu puteam lua ca exemplu țările teutonice, anglo- saxone sau slave, nici Patagonia saă China. Pentru a dovedi greșita sa părere asupra consecințelor cada- dastrului, în ce privește transmiterea dreptului de proprietate, am zis că, de oare-ce în toate legislațiunile moderne există acțiunea posesorie și acțiunea in revendicare, pe cari prescnța sau absența cadastrului nu le suprimă, chiar în țările cadastrale pot avea loc procese de hotare între proprietăți vecine, că transmiterea dreptului de proprietate prin vinzare se face cu aceleași formalități ca la noi >) Camille Flammaiion, D-re Encydopfdique univcnd, t. 2, pg. 14 și 15. REVISTA PĂDURILOR ^7 și că chiar acolo este neapărată nevoie de intervenția omului de legi care să examineze dacă actele de proprietate sunt bune, dacă nu suni minori in cauză, dacă imobilul nu este dotai, etc. Fiind-cA nu poate răspunde nimic la această serioasă obiecțiune, Dl Antonescu recurge la invectiva că nu aș Ii in curent cu cesliunea cadastrului. Procedeul poale fi comod dar scoboară discuțiunea pe un termen prea înjositor. Mai spune D-l Antonescu că „cu începere de la 2 Iulie 1858, „cadastrul are și alte scopuri de cil repartizarea in mod equitabil „a imposilului fonciar și așa fiind el servește ca un instrument „excelent de proprietate și credit*. Nu pol ști ce însemnează această dată de 2 Iulie 1858, căci D-l Antonescu nu ne spune nimic asupra ei, și este foarte posibil să însemneze ceva în vre-o țară care n’are nici in clin nici in minecA cu țara rominească. Este însă imposibil să poală fi cadastrul un instrument excelent de proprietate și credit Auriți instrument de proprietate?! Nici chiar la figurat nu se poate întrebuința o asemenea metaforă. III. Necesitatea păstrării hotarelor după vechia slăpinire și după arătarea martorilor. In articolul meu am arătat că alegerea hotarelor după arătarea martorilor bătrinl și după vechia slâpinire, derivă de la lege și nu ne pune în condițiune de inferioritate față de țările cu cadastru saii cu civilizițiune mai veche. Ca să demonstrez acest lucru, am reamintit că în Codul nostru civil, copiat după cel francez, există dobindirea proprietății prin prescripțiunea de 30 ani, iar că art. 9 al. c și d din Regulamentul hotărniciilor ne impune explicit obligațiunea d a ține tot d'a-una seaina de posesiunea urmată neîntrerupt un timp de 30 ani, că in fine, in lipsă de acte sau documente, ari. 9 al. h din acelaș Regulament ne obligă a primi ori-ce mijloace se vor produce de părți și proba testimonială face parte din aceste mijloace admise de lege. Această stare de lucrurî, bună saii rea, nu discutăm, este în- temeiată pe Codul nostru civil, copiat după cel francez și fiind-că dobîndirea proprietății poate rezulta din posesiunea neîntreruptă de 30 ani, dovedilă prin martori, ca și la Francezi, nu se poale susține că procedarea este primitivi și de natură să pună înlr’o lumină mai puțin favorabilă starea noastră generală de propășire, cum afirmă D l Antonescu în primul săii articol. Ne găsim, sub acest raport, în aceiași situațiune ca și Franța, a cărei civilizațiune este 68 REVISTA PĂDURILOR cea mal înaintată și ca mal toate Statele Europei a căror legizlațiune civilă este bazată pe principiile dreptului roman. Iacă cum răspunde D-l Antonescu : „D-l Saegiu, se vede, este satisfăcut de actuala slare de „lucruri, negăsind nici de cum răii, cînd, în marea majoritate „a cazurilor, nu avem, cu ocaziunea alegerii hotarelor, alte „elemente de convingere, alte mijloace de invesligațiune, de cît „arătarea martorilor bătrinl". Regret, inai înlii, că trebuie să protestez contra acestei con- cluziuni pe care D-l Antonescu ’mi-o aruncă în spinare. Am reprodus înadins spusele inele pentru ca să se vadă lămurit cum denatu- rează preopinentul meu sensul lor și de ce spirit este animat în discuțiuno. Dar să admitem că din tot ce am spus se poale trage această fa'șă concluziune. Uită, de sigur, D-l Antonescu că în fața celor ce legea ordonă n’avein cuvînt a fi saQ nu satisfăcuți, sad a găsi rele dispozițiunile eî, căci dura lex sed lex. Re lingă aceasta nu este nici de cum exact că cu ocaziunea alegerii hotarelor, în marea majoritate a cazurilor, sintem nevoiți să ne conducem numai după arătarea martorilor, căci, din contra, asemenea cazuri sînt foarte rare și cele de mai multe ori găsim tot-d’a-una acte, plane sau documente vechi din cari ne putem face covingerea. Cînd nu ești hotarnic, cind n ai asistat nici-odală la facerea unei hotăr- nicii și afirmi în mod așa de categoric că în majoritatea cazu- rilor alegerea hotarelor se întemeiează numai po arătarea marto- rilor, este, de sigur, a face o afirmațiune cu totul gratuită și ne conformă cu realitatea. Acum care din noi amîndoi se amestecă înlr’un menagiu străin ? Voiîi mai reveni asupra acestei îndrăsnețe întrebări a preopinentului, raeă care merge și mai departe, căci zice : „Eu merg chiar și mal departe, jăctnd aici declarațiune „formală că ași privi ca un act de cea mal mare însemnătate „socială pentru (ara noastră, faptul de a scăpa, prinlr un mijloc „saii altul, proprietatea imobiliară rurală din starea actuală „de absolută nesiguranță, de putința ca hotarele să fie expuse, „necurmat, încălcărilor din partea vecinilor răii nărăvițl și de „eventualitatea nesfirșitelor acțiuni posesorii și de revendicare „datorite, cea mai mare parte, arătărilor acelor martori bătrîni, „interesați și de rea credință". Apoi adaogă : „Este adevărat că o posesiune neîntreruptă de 30 ani „conduce la cîșligarea dreptului de proprietate. Dar tocmai REVISTA PODURILOR ^9 „această probă este greii de făcut, știut fiind cu cită înlesnire „se pol găsi martori de porunceală in țara rom^nea8câ^,. Adică cum? Proba posesiunii neîntreruptă de 30 ani este greii de făcut, fiind-că se pot găsi cu mare înlesnire martori de porunceală în țara rominească? Apoi tocmai contrariul rezultă. Acel care invoacă această posesiune este ținut s o dovedească prin martori, iar dacă aceștia se pot găsi foarte lesne de porunceală, este evident că probarea nu poate întîmpina nici o dificultate. Dar D-l Antonescu scrie una și gîndește alta. De sigur că nu se aștepta la această riguroasă interpretare, de oare-ce în intențiunea sa a fost să ne spuie că pentru dovedirea ur.ei asemenea posesiuni se admite, de regulă, martori propuși de ambele părți împricinate și că una din părți poate recurge la martori mincinoși sau cumpărați. Legea penală prevede însă pedepse deslul de aspre pentru martorii min- cinoși și pentru persoanele cari vor îndemna pe alții la mărturii mincinoase, ast-fel că asemenea martori nu se pot găsi cu înlesnirea pe care ’și-o imaginează D-l Antonescu. Depunerile tutulor marto- rilor sînt apoi examinate și analizate de justiție și ar fi să ne facem o ideie prea urîlă de magistrat ura noastră, dacă am admite că nu poate distinge între depunerle martorilor de bună și de rea credință. D-l Antonescu ar privi ca un act de cea mai mare însemnătate socială pentru țara noastră, faptul de a scăpa prinlr’un mijloc sau altul, proprietatea imobiliară rurală de încălcări din partea vecinilor rău nărăviți și de eventualitatea nesfirșilelor acțiuni pose- sorii și de revendicare, datorite arătărilor martorilor bălrini intere- sați și de rea credință. Dar care să fie acest mijloc saii altul? Să schimbăm Codul nostru civil ? Să avem cadastru ? Ar îi fost interesant să cunoaștem mijlocul preconizat de D-l Antonescu, dar probabil că n are nici unul căci l’ar fi precizat. Pentru a împiedica dobîndirea proprietății prin prescripțiunea de 30 ani, sprijinită pe proba testimonială, ar trebui o schimbare radicală a legislațiunil n6slre civile și de sigur nu la acest mijloc s’a gîndit D-l Antonescu pentru realizarea idealului săd, căci trebue să 'șl dea seama că o asemenea schimbare este imposibilă, de oare-ce prescripțiunea tridecienală, întemeiată pe „usucapiuneau Romanilor și admisă în I6le legislațiunile moderne, cu toate că în unele cazuri rare poale favoriza jaful și reaua credință, este lotuși singurul REVISTA PAPURILOR 70 mijloc da așeza proprietatea pe baze inatacabile, punînd capăt unor discuțiunl cari, fără dînsa, n'ar mai avea sfîrșit. Nici cadastrul, în înțelesul propriii al cuvîntuluî, nu este mijlocul d’a feri hotarele proprietăților imobiliare rurale de încălcări din partea vecinilor rău nărăviți și do eventualitatea acțiunilor posesorii saii de revendicare datorite, cum zice D-l Antonescu, arătărilor marto- rilor bătrînî interesați și de rea credință, fiind-că chiar hotarele unei moșii hotărnicite saii cadastrale pot fi încălcate de vecinii rău nărăviți, T6le aceste încălcări și străgănirile în justiție asupra hotarelor, s’ar împuțina foarte mult dacă oamenii ar fi mai conscienți de drepturile și datoriile lor, dacă n’ar mai fi așa de rău nărăviți și de rea credință. Mijlocul pentru realizarea idealului D-lui Antonescu nu 'I putem găsi dar de cît în lupta ce cu toții sîntem datori să întreprindem pentru ame- liorarea moralității poporului acestei țări. Da! Sînt foarte mulțî rău nărăviți sau de rea credință și dacă faptul este în cît-va scuzabil pentru populațiunea incultă, este cu desăvîrșire reprobabil penlru clasa prelinsă cultă și conducătoare a maselor. Cind n’ar mai exista în societelea noastră oameni care să ’și vîndă conștiința, vorba și con- deiul, cînd loțî am lucra după dreapta judecată, fără pasiune, respectînd legile în ființă și drepturile fie-căruia, fără să ținem seamă de alte considerațiuni meschine, și cînd am avea toți curagiul de a stigmatiza pe ori-cine s’ar abate din această cale, de sigur că s’ar îr.puțina foarte mult oamenii rău nărăviți și de rea credință, iar hotarele proprietăților n’ar mai fi expuse la așa dese încălcări din partea vecinilor devenițl mai conșlienți de drepturile lor și ale altora. Nu fac de cît să menționez despre această soluțiune pe care o las în reflecțiunea preopinentului med. In fine, fiind-că D-l Antonescu. in primul seu articol, susținea că alegerea hotarelor după vechea stăpînire și după arătarea mar- torilor este un procedeîi primitiv, care nu pune înlr’o lumină favorabilă starea noastră generală de propășire, am formulat această simplă întrebare : „De oare-ce la întocmirea cadastrului se respectă vechia „stăpînire de 30 ani și fiind că proba cu martori este admisă .de dreptul civil, în ce starea noastră generală de propășire se „află așezată într'o lumină mal puțin favorabilă ca în alte țări ?u Este fdrle clar că dobîndirea proprietății prin posesiunea continuă de 30 de ani, dovedită prin martor», fiind admisă de legea noastră, după cum este și în țările cu civilizațiune mal înaintată— REVISTA PĂDURILOR /! și aceasta o recunoaște chiar D-l Antonescu — nu se poate susține că procedeul este primitiv sad că sîntem, în această privință, mai înapoiați ca alte popoare. Eram încredințat că la această întrebare nu se poate răspunde, dar se vede că m’am înșelat, căci D-l Antonescu zice: „Ba bine că nu/ Și încă foarte vșoru. «Se ține compt, cei drept, cu acest prilej, de vechia „stăpînire, insă delimitarea legală a proprietăților, in virtutea „unei legi cadastrale speciale (ca cum ar putea exista și lege „cadastrală nespecială', se poate face mal repede de către co- „misiunl, sindicate sau delegați din partea proprietarilor, cu „puteri nelimitate, sau avînd un rol de conciliațiune al intere- „selor în joc, de a cerceta prealabil la fața locului, posesiunea „și adele de proprietate, sindical presidat de un magistral, de- „legal al juridicțiunit respective, asistat de primarul local, sau „de un delegat al acestuia și ajutat de un inginer însărcinat „cu partea tectonică a operațiunilor de delimitare, — judecătorul „de ocol respectiv avînd a face descinderile locale în caz de tre- buință, în locul membrilor tribunalului ca astă zi, și a statua, „in consecință, de prioritate și de urgența, după cum propune „autorul «Cadastrului Romîniel.............e/c/. Această frasă kilometrică și cu totul lipsită de stil, nu este un răspuns la întrebarea mea. Nu găsesc înlr’însa nici un argument în sprijinul afirmațiunii că noi ne-am găsi într’o situațiune inferioară fiind-că procedăm la alegerea hotarelor după vechia stăpînire și după arătarea martorilor. IV. Facerea hotărniciilor la moșiile și pădurile Statului de către agenții silvici, prezintă mal multe inconveniente și nici un avantagiu. Me întreabă D l Antonescu de ce zic mal multe inconve- niente in Ioc de numai inconveniente. întrebarea este, de sigur, răii venită din partea unui scriitor cu specialitatea frazelor kilome- trice și lipsite de stil. Dar să admitem că ar fi îndreptățit să o facă. Este oare vre-o greșală de construcție gramaticală? De sgur că nu. Din contră, fraza are un stil mai colorat. Și cu toate acestea D-l Antonescu nu se sfiește să repete întrebarea, D-lui care scrie: „Utilitatea hotărniciei proprietăților Stalului, de nimeni „nu e contestată, aceasta es'e un țapi pe deplin stabilit. Dacă „este așa, cine oare urmează a fi însărcinați cu facerea lor?“. Pronumele lor la plural, întrebuințat în locul hotărniciei la singular- 72 REVISTA PĂDURILOR In lumea asta sînt oameni cari ved paiele neexistente din ochii altora și nu ved bîrnele reale din ochii lor. Fiind-că am arătat că toți silvicultorii se pJîng, cu drept cuvînt, că sînt peste măsură împovărați și distrași de la lucrările specialității lor, de afaceri domeniale, cari le răpesc un timp prețios, ast-fel că n’ar mai fi nemerit a’i însărcina și cu facerea hotărniciilor la moșiile și pădurilor Stalului, D-l Antonescu me întreabă de ce me amestec într’un menagid străin? Este cunoscut că de organizarea serviciilor publice are dreptul a se ocupa ori-ce cetățean contribuabil. Lăsînd dar la o parte caii lalea mea de profesor la școala de silvicultură și de fost mult timp funcționar technic al Ministerului, în care siluațiune am avut ocazie să cunosc de aproape doleanțele silvicultorilor ca și slabul ajutor ce pot da serviciului de hotărnicii, tocmai din cauza multiplelor însărcinări ce ati, ’mi fac o datore de simplu cetățean cînd critic o propunere de supra-împovărare a agenților silvici și departe de a me amesteca într’un menagiu străin, nu me ocup de cît de un menagiU comun, căci menagiul Stalului esle al nostru tutulor. Intr’un menagiu străin se amestecă, de sigur, D-l Antonescu, care fără să fie hotarnic saii să fi asistat vre-odată la facerea unei hotărnicii, critică Regulamentul hotărniciilor pe care n’a putut avea ocaziune nici odată să ’I aplice și creează încă, în materie de hotăr- nicie, neologisme fără nici un înțeles ca „statornicirea hotarelor". Dintre multele inconveniente ce prezintă propunerea D-Iui Antonescu de a se hotărnici proprietățile Stalului de călre agenții silvici, am menționai pe cele două mai principale: Supra-impovă- rarea agenților și lipsa de timp suficient. Asupra celui d’inlîiă D l Antonescu adaogă că: „nimeni nu „susține, că in schimb, in cas de trebuință, să fie scutiți (silui- „culturii) de o parte măcar, dacă nu se poale de toate afacerile „domeniale". Rezultă dar că și sub acest raport propunerea D-lui Antonescu esle tendențioasă, căci reclamă pentru silvicultori lucrările de hotăr- nicii ca să aibă prilejul de a se debarasa, in schimb, de alte afaceri domeniale, dacă nu chiar de toate. Asupra lipsei de timp a agentului ordinar nu ne spune nimic și modifică propunerea anterioară cu o abilitate cusută cu ață albă, căci zice: ..Care ar fi răul, ca in materie de păduri, de pildă, între „cei 3 agenți silvici necesari, dupâ lege, pentru alcătuirea unei REVISTA PĂDURILOR 73 „comisiuni de amenajament, unul să fie și hotarnic, care pe Ungă „o parte din îndatoririle sale de specialitate să aibă și sarcina „da îndeplini formalitățile referitoare la hotărnicie? Clei dacă „aceasta din urmă necesită o desvoltare neîntreruptă de activitate „de mal multe săptămâni și chiar luni, când se tratează de „întinderi mari, pentru amenajarea unul complex păduros se „cere, de ordinar, o campanie întreagă de lucru a unul an și „chiar a mai multor ani consecutivi". Va să zică D-l Antonescu ’și modifică acum propunerea, căci susține că nu agentul ordinar ci unul din cei 3 agenți ai comisiunilor de amenajament să fie însărcinat cu hotărnicia. Apoi aceasta este propunerea D-lale din primul articol ? Dacă inconvenientul lipsei de timp a agentului ordinar nu este un inconvenient, de ce-’țl modifici propunerea ? Și mai vrei altă dovaJâ ? Dar chiar propunerea ast-fel modificată este inadmisibilă, căci este contrarie Codului silvic care, prin art. 4, cere explicit ca amenajamentul să fie întocmii de cel puțin 3 agenți In spiritul și litera legei este lămurit că toți 3 acești agenți urmează să se ocupe numai de amenajament, nu și de all-ceva, dar se vede că și D-l Antonescu face parte din aceia cari cred că legile se alcătuiesc în țara rominească penlru ca să fie călcâie. Fără să ’și dea seama de încurcătura în care ’i-a pus mal sus menționatele două principale inconveniente ale facere! hotărniciilor de către agenții silvici, forțîndu-l chiar a ’și modifica propunerea sa primitivă, D-l Antonescu dorește a vedea specificate, „spre a le „cunoaște și a le examina rind pe rind, fie-care din inconve- nientele,— dacă sunt —, facere! hotărniciilor de către agenții ..serviciului silvic" (de ce nu de către unul din agenții comisiunilor de amenajament ?). Find-că țiu să satisfac dorința preopinentului meu, pe lingă principalele două inconveniente sus menționate, mai semnalez că această propunere este contrarie principiului economic al diviziunii muncei pe care esle bazată toată propășirea societăților moderne, că agenții silvici, chiar hotărnici, vor fi lipsiți de experiența nece- sară, datorită îndreptării activității individuale in aceiași constantă direcțiune și că propunerea nare nici un sens pe cită vreme in Ministerul Domeniilor există un servicii special de hotărnicii. Dacă personalul acestui din urmă servicii! esle prea resirins. n are Mini- sterul de cât să ’l sporească, dar esle inadmisibil ca două servicii să aibă a face aceleași lucrări. In ce privește hipotesa că aș preconisa facerea hotărniciilor 74 REVISTA PĂDURILOR prin ingineri contractanțî, serviciul proprietății fQnciare, actualii ingineri-hotarnicî ai Statului și foarte mulți silvicultori, cunosc in de-ajuns campania ce am întreprins în contra acelora caii nu ’și-au executat lucrările în mod conștiincios. Cu toate acestea, sistemul efectuării lucrărilor de hotărnicii prin ingineri contractanțî este cel mai bun, cu condițiune însă ca veri- ficatorii să aibă conștiință de datoria lor. Cadastrul francez a fost săvîrșit numai prin ingineri contractanțî și a costat, împreună cu lucrările fiscale necesare, suma de 160 milioane pentru suprafața totală a Franței de 51.577.720 hectare, adică aproximativ 30 franci de hectar, pe cînd planul orașului București, efectuat de Statul-Major, fără să fie cadastral, a costat aproape 800.000 lei pentru o supra- față de 5.600 hectare, adică peste 110 lei de hectar. Aceste cifre au destulă elocință și ori-ce alt comentar devine inutil. Cred a fi dovedit cu prisosință propozițiunile mele, deja sufi- cient dovedite în primul meu articol. Pentru D-l Antonescu este însă posibil să nu fie nici chiar acum dovedite căci, „il riy a pire sourd que celui qui ne veut pas entendre". Discuțiunea nu merită a fi mai mult prelungită. Ori-ce va replica D-l Antonescu, eîi nu voiu mai răspunde. N. Saegiu INSTITUTUL GEOGRAFIC AL ARMATEI i. Observatorul astronomic din București. întro diferitele instituțiunl publice cari s’au distins pînă acum, po calea faptelor pozitive și producătoare de utilități, trebue să punem, în primul rang, institutul geografic al ar- matei, condus cu atîta competință și devotament, aproape de la data înființărel sale, de D l general C. I. Brătianu, directorul său și în acelaș timp sub-șeful Marelui Stat-Major și membru corespondent al Academiei romîne. însoțit de stagiarii silvici al școalei do silvicultură din București, precum și de mai mulți tineri silvicultori absolvenți REVISTA PĂDURILOR 75 al acestei școale, conform programului stabilit de către D-I General —care cu multă tragere de inimă a răspuns afirmativ la intervenirea făcută- am vizitat în zilele de 10 și 11 De- cembre a. tr., toate lucrările executate de acest institut, lu- crări de o netăgăduită valoare. Nu voiu vorbi în cele cc urmează, de cît despre cele observate în prima zi, rezervîndu mi dreptul de a reveni» în continuare, într’un număr viitor. Potrivit înțelegere! avute, la ora 8‘/2 a. m., ne-am aflat cu toții, la Observatorul astronomic, situat în «Dealul Piscului», de unde se desfășoară o măreață priveliște asupra Capitalei și unde eram adăsta ți de D-l Maior Th. Rîmniceanu, șeful serviciului de astronomie, și de D-l Căpitan Verbiceanu, șeful biuroulul nivelmentului de precizie, însărcinați a ne da expli- cațiunile necesare. Observatorul în chestiune a fost înființat în anul 1895, în scopul de a se determina, în mod precis, pozițiunile geo- grafice ale diverselor stațiuni geodesice, aparținînd trian- gulațiunh efectuate cu prilejul întocmire! chartei țărei, de a controla longitudinea inițială a Bucureștilor, și în noua desfășurare adoptată, să so poată lua ca origină, meridianul trecînd prin acest observator. Incredinținduse institutului geografic lucrarea geome- trică a planului Bucureștilor, în urma cărei împrejurări s’a putut dispune de mai multe mijloace, a luat ființă Observatorul, astronomic din Dealul Piscului, de a cărui existență, din nefericire, puțini au cunoștință, atît do mare este indiferen- tismul nostru, cînd este vorba de lucruri bune și folositoare. Și de și relativ într’un scurt interval, s’a înregistrat, totuși» la activul său, operațiuni de multă însemnătate științifică. Făcîndu-se întrebuințare de cele mai riguroase metode, s’a putut, în adevăr, efectua determinări directe de latitudini și de azimuturl, s’a procedat asemenea la stabilirea diferințe! de longitudine între Observatorul din București și extremitatea de Est, a bazei centrale - în lungime totală de 9420m06 care a servit ca «lăture de plecare» pentru triangulațiunea punctelor de 1 iul ordin, etc. Iar cu concursul distinșilor profesori Helniert, Dr. Al- brecht și Dr. Borass, din serviciul geodesic german, s’a putut lega astronomicește Capitala Romîniei cu Potsdam, care REVISTA PĂDURILOR 7^ formează, după cum so știe, centrul joncțiunilor geografice ale lume!. Cu acest prilej, spre a sc putea verifica și stabili o dreaptă comparațiune între calculele făcute și rezultatele obținute, s’a convenit do către acești învățațl, precum și de D-nii Maior Rîmniceanu și Căpitan Toroceanu, distinși ofițeri, cari s’au specializat în chestiuni de Astronomie la Observatorul astronomic din Paris și în serviciul geografic al armatei franceze, a se proceda după metode, cu instrumente și po căi cu totul diferite. Rezultatele dobtndite la București și la Potsdam do către personalul ambelor observatoare, în care funcționa cîte o secțiune do 2 operatori germani și 2 romînl, n’au diferit între ele, eu toatea acestea, de cît cu 0,006 dintr’o secundă. Pavilionul construit anume în scopul observațiunef astrelor în timpul nopțeY, a costat peste 45,000 lei; iar va- loarea instrumentelor întrebuințate, colo mal perfecționate cunoscute pînă astă-zl, troc peste 30,000 kl. Obsorvațiunile astronomice se fac cu ajutorul unui cerc meridian din fabrica Gauttier (Paris), care, spre o dăsăvîrșită stabilitate, s’a așezat po un pilaștrii de basalt artificial, avind o înălțime totală de 2 metri, din cari lm20 este introdus în pămînt Partea esențială a acestui cerc, este eclimetrul care permite citirea directă a distanțelor zenitale pînă la 1" și prin apreciere până la 0",l. In scopul acesta el este în- zestrat cu 4 microscoape distanțate de 90° și prevăzute fie-care cu cîte un . Pentru determinarea latitudine! locale, este nevoe a se face o mulțime de vize asupra astrelor cu o mărime apar- ținînd categoriilor de la 0—6 și a căror distanță zenitală să nu depășească peste 30°, spre a se evita cu chipul acesta, pocît se poate, diferențele de refracțiune datorite impurității atmosferei etc. Pe lîngă cercul meridian în chestiune, am mal observat 3 cronometre», dintre care 2 din fabrica Dont (Paris), unul arătînd orele siderale, cel-l’alt orele mijloci!, iar col d’al treilea cronometru din fabrica Leroy, tot sideral, însă cu un întrerupător electric, permițînd ast-fel imprimarea secundelor pe banda de hîrtio a unui -------------- SERBAREA POMILOR SAU SERBARE ȘCOLARĂ Cultul arborilor cucerește pe zi cc merge mii mulțl adoratori. Toată lumea începe să înțeleagă că arborele esle și trebue să ră- mină un tovarăș de vecie pentru om, de aceea in toate părțile se predică cultul și conservarea pomilor de orl-ce fel. 0 revistă străină ne povestește cum s'a inaugurat prima sărbătoare a pomilor, intr’un sat, dc către preotul, învățătorul și proprietarul salului: In una din zilele Iul Oclombre, elevii școalel primare din salul , in număr de 165, In frunte cu învățătorul, preotul și proprietarul, au serbat așa zisa «ziua plantării pomilor*. Toți elevii au fost adunați la locul destinat a ti plantat, care era deja pregătit. Serbarea începe prin sfințirea apel de preot, care stropește cu apa sfințită pucțil de plantat, apoi adresează mulțimel și in special elevilor următoarea cuvintarc: Iubiți copil! Știți bine pentru ce ne-am adunat aci, să facem plantații, o lucrare plăcută Iul D-zcfl. De aceia am și început cu ruga către El, să ne ajute in această lucrare. Știți din primele pagini ale istorici sacre, că D-zctî făcind pc om, l'a așezat in raiti, in acea minunată grădină și ’l-a poruncit s’o îngrijească; deci a planta copăcel e voia lui D-zeii, să ne facem dar și noi raifi pe pămint Drept să vespun, dc mult timp am părăsit voia stăpînulul nostru, căci nu numai că n’am îngrijit de grădina ce ne-a incredințat'o, dar cu o furie mare am nimicit pădurile, grădinile și livezile pustiile, cimitirele goale și drumurile Iară pic de umbră pentru călătorul ostenit. Din un rău instinct, mal mult de distrugere de cit dc trebuință, frumoa- sele păduri de cari abia poveștile ne spun caii fost, numai sînt și ca pentru orl-ce faptă rea, neplăcută stăpînulul nostru, ne primim deja pedeapsa. Simțim ncindcslularea lemnului, secetele mari, dără- REVISTA PĂDURILOR 79 mările dealurilor. Lemnul se scumpește, nu ne mal putem face case mari, grajduri și toate cele ale gospodărel de cit cu greO. Ce esle de făcut? tinde vom ajunge urmind tot așa ? Trebue să părăsim, dragi copil, barbarul obiceiu d’a rupe, tăia, fura ori unde întîlnim un copac tinăr, bătrin, de pădure sati grădină. Să ve învățațl a îngriji de arbori și a 1 feri de aceia cari le lac răO. Penlru a ve pregăti pe voi toți spre acest lucru frumos, se fac aceste serbări in toată țara; să vedeți fie-care cit de frumos exemplu esle să plantați cîte un copăcel (puel) cu miinele voastre, să i îngrijiți mal Urziti și cil de bine o să ve pară cind il veți vedea că Irăește, il veți iubi sciind că voi ’LațI dat viața. Acuma veți face această lucrare sub conducerea dascălilor voștri!, și miine, cind veți fi mari, faceți aceasta la casele voastre, in grădinile, livezile și țarinile ce aveți. După preot, învățătorul explică copiilor mersul operațiune!, spunînd: Să ne apucăm de lucru copil; și cu Doamne ajută, să plan- tăm toți acești copăcel. Gropile pregătite deja, așteaptă să luăm planta frumos, să o punem in groapă și so acoperim cu pămintul moșo- roit alături; vedeți, nu e lucru greu, insă și aci e un meșteșug, să pul planta ast fel ca ca să trăiască, să crească, iar nu să moară să se usuce. De aceia ve spun in vorbe puține cum Irăește planta, ce-1 priește și de ce se teme. Vedeți acest copăcel, are o rădăcină prin care Irăește, ea il dă hrană din pămînt, deci planta trebue pusă in pămînt cu băgare dc scamă, rădăcinile să nu fie uscate, tăiate, jupuite. Vedem ca să le ferim de uscăciune, le-am pus in o lădiță cu pămînt, cele-lalte sint acoperite cu mușchiti umed. Nu grămădiți radicelele cind puneți planta în groapă, umblaț! bine cu ele, îndată se îmbol- năvesc; cind puneți pămintul, apăsați-l puțin pe radicele ca să ade- reze, căci de pămînt tocmai au nevoe ca să le dea apoi hrana pentru a crește, frunzele sînt tot alit de folositoare penlru plantă ca și rădăcina. Prin frunze respiră aerul care il trebue; să păziți a nu jupui nici coaja arborelui, de oare-ce și ea șl are partea folo- sitoare penlru nutrițiunea plantei. Primul an, arborii vor avea nevoe de a fi udați, mal ales dacă toamna și vara vor fi secetoase. Cind veți veni la udat, să mărunțițl pămintul din jurul plantei. E bine să gunoim pămintul, fiind-că gunoiul conține elemente mal hrănitoare și păstrează umiditate. Dragi copil, să nu credeți pe unii răutăcioși, caii ve spun că la ce bun să plantați voi arbori, cînd nici nu veți trăi alit să-l vedeți mari. Știți ce a zis Mintuitorul nostru Christos: Să ve trudiți nu numai pentru voi ci și penlru al voștri. Plantațiile 8o RBVXSTA PĂDURILOR ce veți face pe țarinele voastre, vor rămine rudelor și copiilor voștri. Anul viitor vom planta cimitirul satului, aducindu-ne ast-fe| incă odată aminte de morțil noștri. Proprietarul, bunul părinte al satului, îndeamnă pe copil la muncă prin următoarele vorbe: Copil, invățațl să iubiți frumosul, să iubiți nalura, pădurile visătoare, dumbrăvile șoptltoare, livezile verzi, cu toate animalele ce le locuesc, căci pe lingă frumosul din ele, avem folos, folos mare și mult. Iubiți pădurea, că ca ne dă lemnul, ne dă viață. In leagăn de lemn va cintat mamele voastre cintece să ve adoarmă, in căsuța de lemn v’ațl născut, el ve încălzește, cu căruța de lemn ve transpor- tați de la un loc la altul, in sicriO de lemn părăsim pămîntul. Și noi ne purtăm atit de răti cu pădurea! Tăiem copacii cind nu trebue și cit nu ne trebue, sîntem viteji cu un neputincios. Și cit e de bun acest martir, căci și atunci cind te duci să-I el viața, el ți dă umbră răcoritoare. Obiclnuiți-ve, dragi copil, să iubiți natura cu toate ce o împo- dobesc, intre care e și lemnul. Apoi proprietarul Y, mal rccilcază cite-va versuri improvizate: «Tovarășului omului». Copiii recitează: «Pădurea», «TăcrCâ pădurii» și «Bradul» etc., și îndată s'a procedat la plantatul ă 400 dc puețl dc brad și molid, de cîte 3—4 ani. Copiii au lucrat foarte însuflețiți. La finele lucrării, s’a servit copiilor masă, oferită dc pro- prietarul Y. Anul acesta vom avea plăcerea să asistăm la atari serbări și in țară la noi, cind, cred, se va începe cei puțin a se inblinzi acel răi făcători inconștienți, cari ’șl fac o sălbatică plăcere din a rupe, tăia, smulge plantațiile, pc cari Statul le face cu destule sacrificii, pe marginile șoselelor. Un exemplu este pe șoseaua Piatra-N.— PrisăcanI, aproape de Vaduri; o mină criminală a tăiat la rind zeci de brazi plantați in toamnă. O să învățăm să prețuim toate acestea, numai să nu fie prea tirziO. Gh. D. Belinschi. Silvicultor aj. Dom. Coroane! Bicaz *3»------------------- REVISTA PĂDURILOR 81 DECIZIUNEA MINISTERULUI CULTELOR Șl INSTRUCȚIUNE! PUBLICE CU I'RlVlkK LA SĂDIREA POMILOR Ari. 1. Spre a dezvolta și stimula în generațiile tinere gustul și dragostea pentru sădirea pomilor, se institue pentru școalele rurale serbarea «Sădirea Pomilor». Ari. 2. Elevii școalelor rurale, sub conducerea invățătorului vor serba in lie-care an «Sădirea Pomilor» într una din cele trei Joi, înainte de Florii, tot-d’a-una in luna Martie. La serbare vor fi invitați și sătenii. Ari. 3. Serbarea va consta în a se sădi atiți pomi, cile grupe de cite 8 școlari se vor forma cu elevii din ultimele 2 clase. Dacă numărul elevilor din ambele aceste clase va fi mai mic de cit 8, se va sădi numai un singur pom. Art. 4. Sădirea se va face pe locurile libere, propriatatea comunei, pe șoselele și pe locurile aparținind școaleî și bisericei. Ari. 5. Pomii destinați sădire! vor fi in virstă de 4—5 ani, și vor avea trunchiul înalt de 2—3 m., măsurat de la rădăcină și pină unde începe coroana. Art. G. In afară de pomii fructiferi alloți, se vor preferi, pentru sădit, teiO, aguzi (duzi), castani selbaticf și plopi piramidali. Pe drumuri ori șosele pomii se vor planta la oare-care depărtare, de liniile telegrafice sad telefonice, ca să nu fie nevoe a fi tâiațî când se vor dezvolta. Art. 7. In dimineața zilei destinată pentru serbarea «Sădirea Pomilor», elevii școalei, înșirați cile 2, pe clasă, pleacă cintind spre locul ales pentru sădire. Elevii celor din urmă două clase duc cu ei pomi, instrumente pentru săparea groapelor și facerea sădirei și pani necesari sprijinire! pomilor de sădit. Elevii celor-l'alte clase duc fie-care cite ceva : gunoid descompus (băligar putred) și nece- săriile la împrejmuirea pomilor după sădire. Art. 8. La locul de sădire, învățătorul slringe pe elevi in cerc și ține un cuvint de modul raționa! cum trebue sădit ori-ce pom și de îngrijirile ce trebue să i se dea pentru ca munca anului să nu fie zadarnică. Ari. 9. După un repaus de un sfert do oră acordat elevilor, învățătorul măsoară și hotăresce, prin țăruși, locul unde au să se facă gropile. Depărtarea intre gropi va fi de cel puțin 6 m, soco- tindu-se pentru aceasta și mărimea lor care ajung pomii de sădit. Art. 10. Elevii din ultimele 2 clase, împărțiți pe grupe de cile 8 inșî, încep facerea gropilor. Fie-care groapă va fi pătrată și va avea 80 cm, în lărgime și lot atîta adincime. 6 82 REVISTA PĂDURILOR Pămintul școs din groapă se amestecă bine cu gunoiul adus, așa ca să vină cel puțin o parte gunoiu la trei părți pămînt. Ari. 11. In mijlocul fie-cărtî groape se înfige cile un par, căutindu-se, pe cît posibil, ca parii din mai multe groape să vină în linie dreaptă. In groapă se trage alita pămînt, ca pomul așezat in ea să stea cu vre-o 10 cm. mai sus de cum a fost mal înainte în pămînt. Pomul așezat in groapă și lîngă par o ținut de un elev al grupului din clasa cea mai superioară, iar cei-l’alți din grup trag pămînt peste rădăcină, pînă se umple groapa, slringîndu-l d'asupra in formă de căldare. In urmă se face pomului o împrejmuire. Elevii celor-l’alto clase, imp*ițiți tot pe grupe, cari au privit la săparea gropilor, cintă tot timpul cit ține sădirea pomului. Ari. 12. După :—4 săptăm ni de la sădire, intr'o Joi după prînz, învățătorul va merge împreună cu elevii să lege cu teifi pomii de parii lingă cari au fost sădiți. Art. 13. Fie-care învățător va ținea socoteală de felul și nu- mărul pomilor sădiți pe fie-care an, cum și de grupele elevilor in seama cărora s'a d.»t spre îngrijire fie-care pom după sădire. Art. 14. Grupele de elevii din clasele inferioare primesc, spre îngrijire, cile unul din pomii sădiți in ziua serbăreî. Elevii claselor cari au făcut sădirea nu sunt scutiți de îngrijirea pomilor. îngrijirea constă ca timp de 4 ani, în lunile Aprilie pină la Seplembre inclusiv, să plivească buruenile și să sape pămintul in jurul pomului, odată pe fie-care lună, să ’l ude în timp de secetă și să întrețină împrej- muirea în bună stare. Neglijarea acestor lucrări atrage după sine scăderea notei la purtare ia elevii din întregul grup sau la acei cari s’ar sustrage de ia o asemenea îndatorire. Art. 15. Pînă la al 5-lea an de Ia punerea în aplicare a acestei decisium, pomii pentru sădire se vor primi ca dar din partea ori- cărei persoane bine-voitoare, iar de aci înainte se vor lua din pepiniera de pomi care se va înființa pe lingă ori-ce școală ce are pămînt penlru grădină și care se va întreține cu elevii din toate clasele. Ari. 16. La 1 Seplembre ai fie-cărui an se vor înainta Minis- terului, prin revisoratele școlare, tablouri in cari să se arate in mod detailat numărul pomilor sădiți la fie-care școală, felul lor, locurile unde aii fost sădiți și numărul pomilor prinși aflați în ființă, după sădirile din fie care an. Art. 17. Se instilue cinci premii bănesci a 5v lei, ce se vor da anual acelor diriginți de șccll cari se vor dovedi că ad sădit numărul cel mai mare de pomi ți că la școală au pepiniera cea mal mare, mai bine îngrijită și mai bogată in pomi fructiferi altoiți. Premiul se va da din a) IV-lea an de la punerea în aplicare a acestei decisiuni și numai în urma unei constatări din partea serviciului de inspectorat. REVISTA PĂDURILOR *3 Art. 18. Administrațiunile comunale sunt datoare a lua mAsurî ca să nu se facă de oameni saâ animale stricăciuni pomilor sădiți și a proceda, conform legei poliției rurale, pentru delicte de ase- menea natură. INDUSTRIA NOASTRA FORESTIERĂ i. Dacă avem dreptul și datoria de a continua, in limite rezo- nabile, bine înțeles, sacrificiele ce ’și-a impus țara, in ultimul timp, pentru desvoltarca industriei noastre începătoare, in care direcțiune pină și Ungaria vecină ne-a întrecut deja de mult, cu atit mai mare, mal indiscutabilă, mal imperioasă este necesitatea de a face totul ce ne stă in putință spre a asigura viitorul acelor ramuri de industrii pentru cari dispunem cu prisosință de materia prima trebuitoare. In această ordine de idei, industriele cari pot să se alimenteze din producțiunea solului nostru agricol și forestier, trebuie să li sc dea, negreșit, in primul rind, o deosebită precădere. Asupra acestui fapt nu poate să existe nici o îndoială, nici o divergență de păreri. In adevăr, numai atunci agricultura poate să procure maximum de beneficii, cind este înzestrată cu așa uumite'e industrii anexe, cind produsele sale prin fabricațiune, printr’o serie de manipula- țiunl succesive primesc o formă mal avantajoasă, mal in raport cu variatele cerințe ale consumațiune!. Acelaș lucru se poate spune, și incă cu mai mult temeiii chiar, despre producțiunea forestieră. Lemnul este o marfă grea și ca atare chelluclile transportului absorb o mare parte, iar une-ori covirșesc valoarea sa intrinsecă; pe de altă parte spre a satisface diferitele necesități curente, cl urmează a fi transformat in piese fasonate, căci numai cu chipul aceste poate să'și găsească din ce in ce mal multe debușeurl, să ajungă pină in cele mal îndepărtate centre de consumațiune. Sub puternica inriurire a lege! pentru încurajarea industriei noastre naționale s'a înființat, ce ’l drept, o mulțime de usine, avind de scop debitarea lemnului. Aceste așezăminte industriale se aprovizionează cu produsele pădurilor țărel și așa fiind, contribuie a le spori valoarea, deci avuția publică nu poate de cit să crească in proporțiune directă. 84 REVISTA PĂDURILOR Afară dc aceasta, prin existența lor se înlesnește mijloacele de traih a o mulțime dc lucrători romînl, fără ca să fim nevoițl ca altă dată, a fi tributari streinătății cu însemnate sume de bani, după cum ne dovedesc cifrele extrase din «Statistica comerciulul exterior al KominicI». Dar asupra acestor adevăruri economice ’ml rezerv dreptul de a reveni cu alt prilej. De data asta, insă, me mărginesc a vorbi numai despre cele 2 principale fabrici pentru debitarea lemnului și anume: «fabrica Lessel» din strada Plevnel și cea de sub firma ( Bucher și Durrer» din soseaua Basarab No. 27—30, ambele cu reședința in capitală, pc cari le-am vizitat in anul acesta însoțit de elevii stagiari din promofiunca V-a. Fabrica Lessel, care face obiectul acestui articol, datează incă din anul 1874, fiind înființată de către D-l Emil Lessel, care dispune actualmente de o întindere de teren de 3 hectare. Pe această suprafață se află inslalațiunea mașinelor, magaziile pentru păstrat lemnele, clădirele pentru uscatul lor in mod artificial, depozitele de lemne cari pot răminea și in aer liber fără prea mare inconvenient din punctul de vedere al conservațiunil lor, precum și locuința proprietarului și actualului director al exploalărel, D-l L Lessel, inginer i< ecanic, fiul D-lul E. Lessel. Casa cu acelaș nume a fost una din cele d’intiid care a respuns la apelul ministerului dc domenii cu ocaziunea expozițiunil universale din Paris. Obiectele cari au atras in deosebi atențiunea publicului vizi- tator a fost, Intre altele, și prea frumosul cadru in care sînt repre- sintale in secțiune tangențială lemnul principalelor noastre specii» precum și două prea frumoase coloane verticale compuse dintr’o succesiune dc rondele aparținind, așijderea, diferitelor esențe fores- tiere, crescute la noi în țară. într’o formă oval răsucită, unice in felul lor, reamintindu-ne, pină la oare-care punct, dificultățile de construcțiune al cupolelor M-rel Curtea de Argeș, al căror stil architectonic a fost adoptat, după cum știm, și pentru pavilionul nostru de la expozițiunea universală din Paris. Această lucrare de artă, precum și diferitele soiuri de parchete executate in mozaic’din lemn de stejar, de nuc și de frasin, se pot și aslă-zl observa in magazinul din Calea Victoriei No. 101. Materialul lemnos propriii pentru lucru și construcțiunl și-l procură fabrica Lessel, cea mal mire parte, din pădurile Statului in REVISTA PĂDURILOR §5 cari se mal găsesc incă, de și nu intr’o calățime nesflrșilă, după cum șl închipuie mulți profani in asemenea materie, dimensiuni mari excepționale. Din cel peste 8000 arbori groși (copaci) cumpărați in anii trecuti din pădurea Rădeștl, județul Mușcel, am pulul admira trun- chiuri de gorun cu o regularitate și o omogenitate de creștere, ce poate susține ori-care comparațiune, obținindu-se prin debil blănl lungi de 8 metri, late de 50—G0 cm. și cu o grosime de aproape Vn ,08, material care, din cauza rărilății sale, se plătește chiar la noi In țară eu peste 120 lei metrul cub. Așa fiind, înțelegem bine ce tezaur de neprețuite bogății reprezintă pădurile țărel și in special cele de stejar ale Statului, in suprafață de 362,000 hectare >), cari fiind cultivate după principiale moderne ale științei silvice și in vederea producțiune! lemnelor de dimensiuni mari, pot să ne dea, la virsta de 150 ani, o cantitate anuală de cel puțin 1 — 1 */« m. la unitatea de suprafață, lemn propriu pentru lucru și construcțiunl, sati 0,5—0,75 m. c., dacă socotim o reducțiune datorită debilului, do maximum 50°/0« Cile-va rondele din trunchiurile mal sus menționate a făcui o excelentă impresiune streinilor despre calitățile technice ale lemnului cunos- cutelor noastre specii de slejar. Recompensele obținute in 1900 de firma Lessel, la expoziția din Paris, a fost 2 medalii de aur și anume una pentru articole de lemn figurind in grupa 9, clasa 50, relative la produsul exploatărcl și industrielor forestiere și alta pentru obiecte cart aO făcut parte din grupa XU, clasa 66, referitoare la decorațiunl fixe a edificiilor ele. Intre nenumăratele mașini și ferăsiraie mecanice alternative, circulare etc. ținute foaie in cea mai perfectă stare de curățenie și bună funcționare, observate in instalațiunea D-lul Lessel, mi-a atras, in deosebi, atențiunea ingenioasa construcțiune a unei mașini pentru fabricațiunea dopurilor comprimate pentru buțl și butoaie, confec- ționate din teiu și plop, adusă tocmai din BulTalo (America) care lucrează cu o iuțeală uimitoare, mașinele servind pentru făcut îmbinările in coadă de rindunică ce se întrebuințează la alcătuirea Culiclor de lemn, precum și cele pentru bălul cuie de sirmă, pentru fasonarea spițelor de roată de frasin, stejar etc. Această casă dispune de importante depozite de cherestea de stejar, de molid, de brad, ba chiar și de melcz, specie rară in 1) Importanța economică a pădurilor de stejar, 1902, de Petre Antonescu. 86 REVISTA PĂDURILOR Romînia, care se inaT găsește încă in dimensiuni utilizabile în Muntenia, în județul Vilcea și Gorj, dar mal cu seamă in munții din preajma obirșiel Lolrițel. Cu lemn de foc, de girniță și cer, tăiat și dus la domiciliu, face prea Inimoase alăcerl in București, vinzind peste 17 milioane kg. pe fie-care an, in termen mediii. In atelierile sale se fabrică, intre alte variate articole, slăvine (canale) de lemn de prun, imilind pe cel de tisa, butoiașe pentru bere din lemn de stejar precum și butoaie din lemn de fag pentru conservatul uleiurilor minerale, pe care 'I cumpără din pădurile de pe valea Prahovei, consumind, in tot anul, un volum de pină la 2000 m. c. Ceea ce este insă mal inbucurător pentru țara noastră esle încercările serioase ce tac rcprescntanțil autorizați al acestei firme dc a deschide in curînd produselor noastre noul debușeurl in streinătate. Țările unde, după toată probabilitatea, le vor putea exporta in avantajoase condițiunl de desfacere, cu toată existența unei serioase concurențe, cu care cu greii luptă, chiar la noi in țară, industria noastră forestieră, sint In prima linie Turcia, după care urinează Grecia, Sirbia, Bulgaria, precum și întreg litoralul mediteranian al AfriceT de Nord. Intr'un număr viitor voiO vorbi și despre fabrica Bucher & Durrer, care funcționează in Romînia de peste 17 am, foarte inte- resantă din punctul de vedere ce ne preocupă. Petre Antonescu Silvicultor-șcf și profc«oc. II. Industria lemnăriei în România Această industrie a luat de cil-va timp o desvoltare însem- nată in România, datorită inițiativei private și mai cu seamă exploatărilor sistematice întreprinse de administrațiunea Domeniului Coroanei. In urma anchetei economice, făcută în anul 1900 de Minis- terul domeniilor, s’a constatat că fabricile si herăstraele mecanice care funcționează în țara noastră șî se bucură de foloasele lege! industriale, sint în număr de 36 și anume: 1) B. Courant & C-ie (Cosmești); 2) Maxim Tomovici et REVISTA PĂDURILOR 87 Fritz (Monastirea Neamțului); 3) Aceiași (Sihăstria Secului); *1) G. lonescu (Mesteacăn, Neamț); 5) Dornescu și Dinerman (Taslăă); C>) Emil Costinescu (Sinaia); 7) P. și C. Guetz (Galați); 8) Aceiași (Comănești, Bacău); 9) Herman Theiler (Lucăcești, BacăO); 10) A. Turock et C-ie (Prisecanî, Neamț); 11) Același (Ața și Bour, Neamț); 12) Același (Piatra-Neamț); 13) A. Lipa Juster (Negulești, Neamț); 14) Fabrica «Moldova» (Piatra-Neamț); 15) Locatelli și Simon (Agăș, Bdcăâ); 16) Bistrița (A. A. Bădărău, Neamț); 17) Ch. Ephraim Rosen (Dărmănești, Bacău); 18) Guttinan (R.-Vilcea); 19) Același (Brezoiu, Vilcea); 26) Caliopi-Zarvatescu (Brăila); 21) A. Focșaner (Bacă Ci); 22) D. Nicolaă (Giurgiu); 23) L. Predingher (Brăila); 24) Th. Raux (Slatina); 25) G. Eichler (Găinești, Suceava) ; 26) Ace- lași (Suha-Mare, Suceava); 27; P. Warlam și Lamarche (Dorohoifl); 28) Emanuel și A. Bibescu (Corcova, Mehedinți); 29) Mărcii Ficher (Runcu, Dîmbovița); 30) Aron Juster și Agastein (Neamț); 31) losif Bunescu (Moroeni, Dîmbovița); 32) Marcel Bernheim (Robești, Vil- cea); 33) Berliner Holtz-Comptoir (Ceacu, Gorj); 34) U. I. Negro- ponte (Grozești, Bacău); 35) A. .Maxim și D. Gheorghiu (Plătim» Suceava); 36) D. Gostandache (Mireni, Tuto va). Pe lingă acestea, mai există și un mare număr do fabrici și herăstrău mecanice sistematice, care nu se bucură de avantagele legei industriale. Cele 36 fabrici enumărate maî sus, aveați angajat în anul 1900 un capital de 13,896,b»0 lei, din care 6,472,816 lei capital fix în terenuri, construcțiunl și mașini și 7,422,374 lei, in capital rulant. Personalul tecimic și administrativ al acestor fabrice se compu- nea din 580 persoane, in majoritate romini; iar numărul lucrătorilor ocupați a fost de 4,804. Salariile plătite în acelaș an, s’au urcat la suma de 2,367,417 lei. Producțiunea acestor fabrice a fost de 10,645,221 lei, iar forța motrice întrebuințată a fost de 3,216 cai-vaporî și 285 cai hidraulici. In aceste fabrice s’a întrebuințat materii prime de proveniență indigena (lemn de brad, molift, stejar, fag, teiu și mesteacăn) repre- sentînd o valoare de 4,840,431 lei, iar materii prime de proveniență străină (lemn brut de brad și molift importat din Bucovina, cu eondițiune de a fi reexportat în proporție de 8O°/o), in valoare de 1,675,612 lei. Avantagele acordate de Stat acestor fabrici, după legea de încurageare industrială, reprezintă suina de 1,026,879 lei pe an, din 88 RF.V1STA P? DURILOR care 468,618 lei scutiri de vamă, 202,618 lei scutiri de imposite și 355,642 lei reduceri de transport, pe căile ferate romine. Valoarea materialelor cumpărate de aceste fabrici, la instalarea lor, din țară, se urcă la suma de 3,149,470 lei, iar din străinătate la 3,145,316 lei. In total 6.294,839 lei. Cantitățile de lemn brut întrebuințat de herăstraele meca- nice și acelea ale lemnului lucrat in ultimii trei ani, sint acestea : Ixmn brut Izmn lucrat 1898 511,705 m. c. 285,177 in. c. 1899 609,527 > » 350,387 » » 1900 752,890 > » 439,382 > > Din aceste cifre, rezultă că cota procentuală a materialului lucrat, reprezintă 6O°;o din cantitatea lemnului brut întrebuințat. Esle de notat că lemnul de rezonanță pentru instrumente muzicale, funduri do piane,ele., se produce la PrisăcanI și la Bicaz, fasonindu-se in herăstraele D-lui A. Torock & C-ie, la Gftineșli pe Domeniul Coroanei și la Piotun, in herăstraele D-lui A. Maxim. Acest lemn, cel mai solid, se vinde cu 42 lei m. c. brut in pădure. Lemnul penlru funduri de piane se exporlează la Gara-Keus (Saxe-Altenbourg) cu prețul de 3-320 pină la 6.500 lei vagonul, cel de prima calitate lucrat și încleit; ceea ce dovedește că lemnul de molift din România nn este de o calitate inferioară acelui din Bucovina, dnpă cum s’a pretins acum cîți-va ani de unii din agenții noșțri silvici. (Curierul Financiar). PER1METRAREA CU ȘANȚ LA PĂDURILE STATULUI Ca și un om, personalul und serviciu, după epocile prin caro a trecut, — mal mult saă mai puțin critice — ’.șî-a formal și modul de a vedea. Tot asemenea și cu corpul silvic, — dacă am arunca o ochire retrospectivă asupra publicațiunilor, cu privire la păduri.— nu se vede decit pesimism aproape, în ori-ce cestiune abordată în diferite ocaziuni. Lucrul de alt-fel esplicabil, ca corp tinăr, în dorința de a face un pas repede spre progres, in ori-ce cestiunl s’a arătat lot ce ar fi trebuit de făcut, fără ca mijloacele de care dispunem să Fie sufi- ciente, a se executa; iar pădurile primite după secularisare, fără REVISTA PĂDURILOR §9 nici-o lucrare de îndrumare spre o cultura mai raționată, a fost o piedică și mai mare, căci orl-cind a trebuit să se facă ceva, nece- sitînd fonduri prea mari, s’a preferat a se amina, spre a nu se face in definitiv nimic. De aci descurajare în ori-ce pas spre progres și deșiiuzie în toate. Totuși, dacă am judeca, după împrejurările prin care a trecut țara, mal ales in timpii dm urmă, cu criza agricolă, care a sdrun- cinat întreg edificiul nostru economic, în ce privește starea pădurilor, putem fi mai optimiști, și a zice că pe calea perimetrărilor cu șanț s'a făcut ceva, foarte puțin în raport cu ce trebue, — dar tot e ceva — mai ales la cimpie, unde unele trupuri mici s’aii închis, iar altele sint pe cale. Dacă aceste perimelrări s’aii făcut intr’un mod lent și tacit, fără nici-o formă care să stabilească in mod legal hotarele, după cum cu drept cuvînt arată D-l Antonescu, in cesliunea statorniciei hotarelor, — este că s’a mărginit a se face, numai in părțile unde hotarele sint necontestate, cele mai multe spre delimitări, și prea puține, cred, spre particulari, unde nu s’a ridicat nici-o obiecțiune. Cu timpul so va întîmpla însă ca perimetrările, în modul cum ele aii mers pină acum, să întîmpine dificultăți care se impună, dacă nu încetarea, dar cel puțin restriogerea lucrărilor, căci după ce se va determina hotarele fără piedici, rămin încălcările și hotarele contestate. Ast-fel că ar fi mai prudent, cred, ca cu o oră mai ’nainte fixarea limitelor pe calea hotărniciilor, să se înceapă. Azi cind proprietatea a devenit atit de importantă, drepturile ce isvorăsc dintr’însa sini multiple și ca consecința piedicile ce vom intimpina in viitor, dacă nu se stabilește o normă, vor fi și mai mari, căci, în afară de cazurile expuse, se pot naște incidente, care numai pe cale de judecată se pot tranșa. 0 cestiune isvorîtă din perimelrări, care ar merita discuția, este următoarea: Voind a face șanț de perimetru la o pădure a statului, spre un hotar particular, prin movile necontestate, proprie- tarul vecin a oprit facerea șanțului, pe motivul că, dacă voi așeza marginea exterioara a șanțului, pe linia de hotar, cu timpul șanțul dărămmdu-se, în mod indirect, se va schimba linia de hotar, și ca conseciință i se atacă dreptul de proprietate,—cerind pe acest motiv a se lăsa o zonă de limită care să mențină în veci neatinsă linia ideală a hotarului despărțitor, representată prin mijlocul măgurilor. Am căutat, cum cred că fie-care din noi, s’a ocupat înainte 90 REVISTA PĂDURILOR de a așeza un șanț spre proprietățile particulare, — se văd care ar fi limita legală de așezarea unui șanț între proprietăți și n’am găsit in nici o lege, distanța la care trebue așezat spre linia de hotar. In Codul civil se prevede (art. ...) că șanțul intre două pro- prietăți se așează ast-fel ca pămîntul și tăetura, să fie pe proprietatea celui care il construește, ceea-ce corespunde cu practica lucrului de pină azi. E de necontestat însă faptul, că linia hotarului fixată prin marginea exterioară a șanțului, este supusă șchimbărei, — și in basa dreptului de proprietate, vecinul nu'ți dă voie a stabili o servitute,— prin ori-ce mod in proprietatea sa, expunindu-te la prejudicii. Care ar fi dar soluțiunea întru cît, prin nici o lege nu este sancționat dreptul de ați stabili servitutea hotarului prin șanț, spre vecini, conform legei rurale ? Dacă îmi permit a releva această cestiune, sper că, dinii naștere unei discuțiuni, din partea onor, colegi maî expermentațî se va putea aduce lumină, care pentru viilor, va avea o importanță vădită pentru Stal in practica perimetrărei pădurilor cu șanț. R. Plăpceanu Silvicultor. -------------------------------- COMERȚUL LEMNELOR Ua 19 Februarie a. c, a avut loc la direcția C. F. R., o lici- tație pentru furnitura a 110.000 steri lemne de foc. Ofertele fă- cute sînt: NUMELE Cantitatea Prcjul Locul dc predare V. G. Miron . . . 2,1 4.— Moinești Adolf Lak . . . 1,000 4.30 Ștefan-Vodă I. Rosenberg . 4,500 4.40 » » Nine Taler . . . 15,000 4.80 Faraoni Mihail Sosu . . . 6,000 4.70 Azuga M. Grunberg . . . 6,000 4.50 Moinești Frații lancu . . . 5,000 4.48 Litenî > > . . . 9,000 4.50 Dolhasca Emil Hornstein . . . 7.000 4.60 Buhuși > > •••••••• . . . 6,000 4.70 Galben N. Cojescu . . . 6,000 4.90 Comarnic M. Fischer . . . 12,000 4.30 Dorohoid > » • ••••••«. . . . 12,000 4.50 Carasa REVISTA PADURHXJR 9< N U N E L Lupu Jognis.......... » > ................. Angel Lipovicl. . . . M. A. Sigal .... Cari Schiesinger . . . I. P. Comăneanu. . . I. Nadler............ Adina Coslinescu. . Fr. Fischer .... losef Marcovici . . . Catz et Marcus . . . f. Socec............. I. Stern............. M. Haimovici .... S. Sarfinesier .... A. Haimovici .... D. V. Busdugan . . . G. Grunîeld . • - M. I. Danaric .... lacob Spanier .... Al. Giurgca.......... » » ................ I. Donici............ N. G. Demelrescu . . I. Males............... N. Dumitrescu.......... CantiUk* Prețul 1,000 4.75 1,000 8.90 2, 00 4.50 4,000 4.50 2,0(hi 4.20 9,000 4.25 10,000 4.50 2,000 4.60 8,000 4.20 800 1.15 2,000 4.65 500 4.70 000 4.10 1,000 4.40 5,00i' 4.30 4,000 MO 5,000 4.40 ^000 4.15 5,000 4.— 1,900 4.50 5,000 5.— 5,000 4.60 2,400 4.60 3^00 5.30 6,000 4.50 5,1100 5.— Locul dc ptedare BacăQ Moinești V Acu Iești Bucegea Strehaia C.-Argeș Bucegea P.-Neamț Dorohoia VAculeștI Fălticeni Pufești Onești Pașcani HecFLespezi PAșcanI RAcAciuni Baica, Adj ud T.-JiQ LitenT Berheci Radiana Caiuț Leortleni Ruginoasa Severi n Adică s’a oferit 191,200 steri, prețul variind intre lei 3 bani 90 și lei 5. —. INFORMAȚIUNI Conferințele silvice anunțate s’au ținut la societatea 'Progresul silvic» în zilele de 9,16 și 23 Martie a a, conform programului stabilit și sub presidenția D-lui I. Kalinderu Dintre persoanele, ce au asistat la aceste conferințe cităm pe D-l Ii M. Missir, Ministrul agriculturel, industriei, comerciulul și domeniilor, DI C. Băicoianu, secretarul general al acestui Minister, D-nii general Gh. Mânu, Al. Cozmescu, N. Cezianu, C. Alimănișteanu. comitetul de administrație al societățel, elevii școalei de silvicultură de la Brănești și al REVISTA PĂDURILOR 92 școalel de agricultură do la Herăstrău, mai mulțl silvicultori precum și alte persoane din capitală și provincie. ♦ * • Suma încasată pînă la 31 Ianuarie a. c. din vînzarea, pădurilor Statului, în comptul exercițiului 1901 1902 este de lei 4.679.946 bani 94 prevederile budgetare fiind do lei 4.000.000. • * Călăuza silvicultorului apărînd de sub tipar, so va distribui în curînd persoanelor ce au înapoiat listele de subscripție. D-nii agențl cari nu au înapoiat încă aceste liste, sînt rugați să bine voiască a le înapoia cel mai tîrziu pînă la 10 Aprilie a. c., spre a li so trimete numărul dc exemplare ce vor cere. După această dată nu se vor mal putea satisface cererile, de oare ce nu mai sînt disponibile de cît prea puține exemplare. ♦ * » D l P. Dancov, silvicultor cl. II din Ad ția centrală, a demisionat din corpul silvic pe ziua de 1 Aprilie a. c. • ♦ • Următoarele avansări, primiri în corp, numiri și mutări s’au făcut în corpul silvic pe ziua de 1 Aprilie a. c. Avansări: D-l Petre Antonescu, silvicultor-șef cl. I ; d-nil Daniil Klein și P. Grunau, silvioultori-șon cl. II; d-nil Aron Cărpcnișianu, Vasile Vlasie și C. Manoliu, Rilvicultorl-șef! cl. III; d-nii Gr. Pirvulescu, Ion Christascu, Virgiltu Beraru, Gh. An toni u și C. R. Râd u lese u, silvicul- tori cl. I; C. Bosoancă, Gh. Ștefânescu, Nicolae Mateeacu, N. Jianu sil- vicultori cl. II. Primiri in corp: D-nii N. B. Popescu, Ion Ilaleriu și N. I. Ră- duicscu, silvicultori cl. II; Th. Trifănescu, David Petrescu, Teodor Gri- goraș și Vasile Mirică, silvicultori asistenți. Numiri și mutări.— I). inspector silvic cl. II, Dem. Papinian, șeful regiune! Vl-a silvice București, se detașează ca membru permanent la consiliul technic al pădurilor. D. inspector silvic cl. Il-a C. I lonescu, șeful regiune! IX-a silvică Craiova, ca șef al regiune! Vl-a silvice București. D. silvicultor-șef cl. Ia P. Antonescu, din administrația centrală a pădurilor, ca șef al regiune! IX-a silvice Craiova. I). silvicullor-șef cl. IlI-a, Dem. lonescu-Zane, agent de control REVISTA PĂDURILOR 93 la regiunea VUI-a Slatina, ca șef al biuroulul personalului din admi- nistrația centrală a pădurilor. D. silvicultor-șef cl. IlI-a C. Manoliu, șeful ocolului Dolhasca (Su- ceava), ca agent de control la regiunea II-a Bacău. D. silvicultor-șef cl. IILa A. Cârpenișeanu, șeful ocolului Malovăț (Mehedinți), ca agent de control la regiunea IX-a Craiova. D. silvicultor-șef cl. IlI-a V. Vlasie, șeful ocolului Constanța, ca agent de control la regiunea a X-a Constanța. D. silvicultor cl. La D. losof, șeful ocol. Cotineana (Argeș), ca agent de control la regiunea Vil-a Pitești. ’ D. silvicultor cl. I-a I. Stoian, șeful ocolului Lucieni (Dîmbovița), ca agent de control la regiunea VUI-a Slatina. D. silvicultor cl. I-a G. Montanii, șeful ocolului Baloteșli (Putna), ca agent de control la regiunea IV-a Buzău. D. silvicultor cl. I-a Al. Bulgăreanu, șeful ocolului Nucet (Dîm- bovița), ca agent dc control la regiunea X-a Constanța. D. silvicultor cl. I-a Gr. N. Pîrvulescu, șeful ocolului Gruiu (Ilfov), ca secratar al școalci de silvicultură dc la BrăneștI. D. silvicultor cl. I-a A). Luchian, șeful ocolului Ghcrmăncști (Fulciii), ca șef al ocolului Malovăț (Mehedinți). D. silvicultor cl. I-a N. C. Bosnie, de la ocolul Ghimpați (Vlașca), la ocolul Nucet (Dîmbovița). D. silvicultor cl. La N. Velescu, dc la ocolul Ostrov (Constanța), la ocolul Țugurești (Dolj). D silvicultor cl. La V. Busuioc, dc la ocolul Satul-Nou (Tulcca) la ocolul Ghcrmăncști iFălcifi). D. silvicultor cl. ILa Th. Teodorescu, de la ocolul Răchitoasa (Te- cuci), la ocolul Coșula (Botoșani). D. silvicultor cl. ILa H. Grumăzescu, dc la ocolul Coșula (Botoșani), la ocolul Dolhasca «Suceava) D. silvicultor cl. ILa M. Păcescu, do la ocolul Băbcni (Vilcca\ la ocolul Răchitoasa (Tecuci). D. silvicultor cl. ILa I. Droc, dc la ocolul Gogoșu (Dolj), la ocolul Ghimpați (Vlașca'. D. silvicultor cl. ILa Ch. Ciorcianu, dc la ocolul T-Măgurele la ocolul Gogoșu (Dolj). D. silvicultor cl. ILa I. G. PopcRCu,de la ocolul Pucioasa, la ocolul Lucieni (Dîmbovița). D. silvicultor cl. ILa T. Tămășanu, de la ocolul Țugurești (Dolj) la ocolul Haimanalele (Prahova). D. silvicultor cl. ILa D. Danielopo), de la ocolul Haimanalele (Prahova), Ia ocolul Constanța. D. silvicultor cl. H a M. Bădescu, dc la ocolul Florcști (Tutova), la ocolul Cerna (Tulcca) D. silvicultor cl. ILa I. E. Balaban, de la ocolul Casimcea (Tulcca)» la ocolul Gruiu (Ilfov). D. silvicultor cl. ILa Th. Sărățeanu, de la ocolul Cerna (Tulcca), la ocolul Balotcști (Putna). 94 REVISTA PĂDURILOR D. silvicultor cl. Il-a I. Pop Harșan, dc la ocolul Seaca-Optășani (Olt), Ia ocolul Tarcău (Neamțu). D. silvicultor cl. H a C. T. Bădulescu, de la ocolul Hîrșova (Cons- tanța), la ocolul Seaca-Optășani (Olt). D. silvicultor cl. II. D. Nestor, dc la ocolul Babadag (Tulcea), la ocolul Băbeni (Fălciu). D. silv cultor cl. II. N. Jianu, din administrația centrală a pădu- rilor, la ocolul Ostrov (Constanța). Au fost numiți din nou d nil silvicultori cl. Il-a: Ion Ilaleriu, la ocolul Cotmeana (Argeș); N. B. Popescu la ocolul T.-Măgurele și N. I. Kădulescu la ocolul Pucioasa (Dîmbovița), precum și d-nii silvicultori asistenți : Th. Trifânescu la ocolul Floreștl (Tutova) ; Th. Grigoraș și V. Merica in administrația centrală ; L. Risdorfer la ocolul Bahadag ; C. Negrcscu la ocolul Ilârșova; P. Grigoriu kt ocolul Casimcea și M. Christescu la ocolul Satul Nou (Tulcea). D-nii silvicultori cl. Il-a C. N. Bosoancă și G. Stefănescu-Gnnfi din administrația centrală a pădurilor, sînt însărcinați cu triangiilarea, ridicarea în plan și amenajarea pădurilor din ocolul silvic model Mi- hăeștî, Muscel, afectat școalel speciale de silvicultură de la Brănești. ------------«si*------------- CLIMA LUNEI IANUARIE 1902 st. n București-Filaret. Ianuarie 1902, a doua lună din iarnă, a fost caracterizată printr’un timp foarte călduros și foarte puțin bogat în precipitațiuni atmosferice, ast-fel că cu toate că am trecut de mijlocul acestui ano-timp zile de iarnă aproape nu am avut. Mijlocia temperaturel acestor două luni egală cu două grade de și este foarte ridicată, cu toate acestea am mal avut ani in cari această mijlocie a fost egală sau chiar mal mare ca acea de acum, așa în 1887 ca a fost tot de două grade iar în 1873 de două grade și jumătate. Temperatura lunei Ianuarie egală cu un grad, întrece normala cu aproape cinci grade. Dc și diferența este cam mare, cu toate acestea nu este excepțională, temperatura acestei luni ajungînd în 1863, 1873 și 1895 pînă Ia două grade, temperatura lunci Ianuarie a fost mal col»orîtă ca a lunei Decembrie cu două grade; de ordinar diferența este de trei grade. Căldura ce a avut loc în ultimele zile din Decembrie a continuat în prima decadă din Ianuarie și încă cîte-va zile din a doua ; de la 14 încoace începînd zilele de 26 și 27, a fost mai rece. Au fost numai două zile de iarnă po cînd în mod normal sunt 15. Cea mal ridicată tempe- ratură 13'0 a avut loc la 26, iar cea mai coborîtă —8'5 la 16. In 1877, 1881, 1887, 1897 și 1898 temperaturile maxime din această lună au fost chiar mai ridicată ca acum, fiind coprinse între 13°5 și 14‘5. Cantitatea totală de apă 6.5 mm. este cu aproape 30 mm. mal mică ca normala. Au fost 6 zile în cari au căzut cantități apreciabile de apă, în 3 ca a provenit REVISTA PĂDURILOR 95 din ninsoare; la 16 n fost puțin viscoL Solul a fost acoperit în 5 zile cu un strat foarte subțire de zăpadă ; în mod normal el este acoperit în 21. Vîntul dominant a fost austru). Presiunea atmosferică mijlocie 757.3 mm. este aproape egală cu normala. Atmosfera a fost cu 15*/» mai uscata ca de obiceiu. Cerul a fost mal puțin înorat; am avut 9 zile senine, 10 no- roase și 12 acoperite. Soarele a strălucit mult mai mult ca de obiceiu, 115 ore în 25 zile, pe cînd normal el se arată 78 ore în 18 zile; în cei din urmă 1G ani numai în 1899 el a strălucit cu 30 ore mai mult ca acum. Brumă s’a observat în 28 zile, rouă în 7 și ceață în 10. Vegetațiunea a continuat a so desvolta în tot cursul decadei îulîia. rămînînd în cele-l’alte două staționară. La finele acestei luni ea era puțin mai avansată ca la finele lui Decembrie. Clima lunei Fevruarie. Fevruarie 1902, cea din urmă lună aernei, a fost la Bucurcștl-Filaret ca și cele două ce au prccedat’o de asemenea călduroasă. Precipitațiunilc atmosferice aii fost în micii cantitate. Temperatura acestei luni egală cu un grad întrece normala cu două grade și jumătate. In foarte mulți ani Fevruarie a fost mai călduros ca acum, așa în 1859, 1861, 1863, 1861, 1868, 1870 și 1879 temperatura sa a fost coprinsă între trei și zece grade. Cu toate acestea ano-timpul ccse termină cu Fevruarie a fost foarte călduros căci numai într’un singur an, 1863, iarna a fost mai călduroasă ca acum. Temperatura acestei luni este aproape egală cu a lui Ianuarie; de ordinar diferența între tempe- raturile lor este dc trei grade. Perioada cea mai călduroasă a avut loc între 9 și iG. la 11 fiind ziua cea mal caldă, cînd termometrul a atins valoarea maximă lunară 14*0; de la 20 la 21 a fost perioada cea mai friguroasă, minimul avind valoarea 9"1 în ziua de 22, care a fost cea mai rece. Au fost 17 zile de îngheț, dintre cart 3 de iarnă ; în mod normal sunt 23 do îngheț și 8 de iarnă. Cantitatea totală de apă ce s’a recoltat în Fevruarie este pc jumătate cît normala. De la 18G4 încoace au fost 11 ani în cari s’a strîns și mai puțină apă ca ’acum. Au fost 11 zile în cari au căzut cantități apreciabile de apă, în 4 ea a provenit din nin- soare; la 2 și 6 a fost puțin viscol inr la 18 lapoviță. Se poate zice că zăpadă mai că nu am avut, de oaro-eo solul a fost acoperit numai în 2 zile cu un strat foarte subțire de zăpadă; în mod normal cl este acoperit în 16. Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 758* mm. este aproape cu 1 mm. mai ridicată ca normala. Atmosfera a fost cu 10% mai uscată ca de obiceiu. Ceru! mai înorat ca ’n mod normal; aii fost 4 zile senine, 9 noroase și 15 acoperite. Soarele a stră- lucit mai puțin ca de obiceiu, 80 ore în 15 zile în loc de 95 ore în 17 zile. Bruma s’a observat în 8 zile, rouă în 6, ceață în 8 și chiciură intr’una. Vegetațiunea a continuat a se desvolta încet în tot cursul acestei luni, afară de scurtul timp cît a ținut perioada geroasă. Arborii și arbuștii au mugurii foarte desvoltați, unii sînt aproape chiar a sc deschide. Griul este frumos. Rapița de și ’i-a degerat frunzele din cauza gerului 96 REVISTA PĂDURILOR cu toate acestea rădăcinile nefiind atinse sub influența căldurel din ultimele zile a ’nceput a ’i da alte frunze. O constatare ce s’a făcut asupra stârci înaintate in caro se găsea vegetațiunea la 9 Fevruarie 1902, a fost publicată în Buletinul obscrvațiunîlor Meteorologice din Romînia pe Decemvrie 1901. Clima lunei Martie. Prima lună a PrimăvereT, Martie, a fost caracterizată printr’un timp ceva mai călduros și cu precipitațiuni atmosferice în cantitate mal mică ca de obiceiu. Temperatura acestei luni egală cu cinci grade întrece normal cu aproație un grad ; în alți ani a fost mult mal ridicată ca acum, ajungînd pînă la 12'' în 1863. Perioada cea mai friguroasă a lunei a avut loc între 10 și 17, la 14 fiind ziua cea mal răcoroasă ; minima temperaturei din această lună avînd loc la 15, cînd termometrul s’a coborît pînă la — 10°2, la 14 ajungînd numai la — 9^. Trebue să menționăm că aceste valori ale temperaturei sînt mal coborîte ca acelea ce au fost atinse in cursul ernel ce am trecut, în care minima de abia a ajuns la 91. Perioadele cele mai călduroase ale lunei au fost de la 1 la 3 și do la 22 la 28; ziua cea mai caldă a fost cea de ia 21’1 avînd loc ia 2. Nici temperatura maximă nici cea minimă din cursul lunei Martie de caro ne ocupăm nu au fost excepționale, maxima fiind coprinsă în această lună in mai mulțl ani între 23 și 28 grade; iar minima între — 13 și -19 grade. Cantitatea de apă adunată este mai mică cu 13 mm. ca valoarea normală. In 1G ani s’a strins mai puțină apă ca acum. Au fost 14 zile în cari au căzut cantități apreciabile de apă ; în 4 ea a provenit din ninsoare ; într’o singură zi, la G, solul a fost acoperit cu un strat foarte subțire de zăpadă. Vin tul dominant a fost Austrul. Presiunea atmosferică mijlocie 753° mm. este cu aproape un milimetru mal mică ca normala. Atmosfera a fost cu 12*/0 mal uscată ca de obiceiu. Cerul tot atit dc înorat ca obi- cinuit ; au fost 9 zile senine, 10 noroase și 12 acoperite. Soarele a stră- lucit mai mult ca de obiceiu 1G8 ore în 2G zile în loc de 141 ore în 23 zile. Brumă s’a observat în 8 zile, rouă în 9, ceață în 7, tunete și fulgere într’o zi, la 24, halo solar în 4, cel de la 30 foarte pronuțat. In ziua de 11 la 101'- 14m- seara a avut loc un slab cutremur dc pămînt. La 24 Martie s’a văzut fluturi roșii. Vegetațiunea s’a desvoltat mult în cursul acestei luni. Cîmpiile au înverzit, iar unii arbori fructiferi sunt aproape înfloriți. Grînele și rapița sunt frumoase. Tip. GUTENBERG, «Toseph Gobl, București. REVISTA PĂDURILOR 97 NECESITATEA MODIFICAREI DISPOZIȚIUNILOR PENALE ALE CODULUI SILVIC ’) Anul 1881 marchează o epocă în istoria Silviculturel Komînă. In adevăr, d'atuncea datează Codul silvic Romin care stabilește un regim excepțional pentru o parte din pro- prietatea funciară forestieră, un regim excepțional din punctul de vedere administrativ, polițienesc, pena), precum și din punctul de vedere al procedurei. Este în afară de ori-ce îndoială că acest regim a exercitat o influență salutară asupra proprietățel forestiere, dar tot așa de indubitabil este că Codul nostru silvic lasă foarte mult de dorit ca fond și ca formă, că presintă o mulțime de lacune, și cine ar crede-o că păcătuește p’alocurea’prin abundență. Dați-ml voe a demonstra afirmațiunile mele prin cîte-va exemple. Mai întîiti, pentru a da o pildă de lipsă de formă să vedem ce zice articolul 3, a). 3: «Sînt supuse regimului silvic pădurile Statului și ale celor-l’alte persoane juridico cari sînt în coproprietato cu particularii și numai pe cît timp se află în indiviziune». Aceasta de sigur nu poate însemna alt-ceva de cît că, după eșirea din indiviziune, acele păduri ale Statului și alo persoanelor juridice să fie scoase de sub regimul silvic. Dar aceasta a vrut să spue legiuitorul? Nu, tocmai, contrariul; a vrut să spue, că pădurile particularilor cari sint în coproprietate cu pădurile Statului și ale celor-l’alte persoane juridice sînt și ele — în mod excepțional supuse regimului silvic, însă numai pe cît timp se află în indiviziune. Am zis mai departe că Codul silvic presintă părți slabe ca fond. Vreți un exemplu? Să citim articolul 5 care are pretenția de a fi un articol program în privința modului cum trebucsc amenajate pădurile supuse regimului silvic. Iată cum sună acest articol: «Amenageamentelo vor avea în totdeauna în vedere conservarea pădurilor și se vor face conform științei, în vederea circumstanțelor locale . 1) Conferință ținută în ziua de 16 Martie. 7 98 REVISTA PĂDURILOR Citind acest articol m’am întrebat în totdeauna, dacă există vr’un amenagiament în lume — amenagiament în adevăratul sens al cuvîntulul care să nu urmărească con- servarea pădurilor, care să se facă contrar regulelor științei și cari să nu ție coinpt de circumstanțele economice locale. Eîi unul nu cunosc sau nu atribui unei asemenea lucrări numirea de amenagiament și de aceia găsesc că articolul 5, în fond, nu ne spune nimic și este, așa cum e redactat, absolut de prisos. Nu insist asupra lacunelor Codului nostru silvic. Domnia- voastră toți sîntețl convinși de justeța afirmărel mele și de alt fel îmi rezerv a reveni asupra acestui punct mal la vale cînd voiti aborda obiectul ce ’ml-am propus a trata. Sînt dator însă, a întări printr’un exemplu ceea-ce am spus în privința prisosinței și inutilităței unor dispozițiunl. Aci me refer la articolul 18 care garantează planta- țiunilor și semănăturilor de păduri scutire de imposit în curgere de trei-zeci de ani de la data începerei operațiunilor de împădurire. Legiuitorul, de sigur, stipulînd ast-fel, era pătruns de liberalitatea sa și convins că va da printr'acoasta un impuls puternic reîmpăduririlor. Cu toate astea, acest articol este do prisos și absolut inutil, căci avem articolul 5 din legea asupra impositulul funciar mult mai liberal, căci iată co stabilește: «Pădurile în deobște nu sînt supuse impositulul funciar pe cît timp nu sînt puse în exploatare . «Sînt asemenea scutite și locurile unde se va sădi pădure cu toate sădirile, pînă vor începe a fi exploatate*. Domnilor, cum vedeți din aceste exemple, defectele Codului silvic ce am relevat mai sus nu sînt închipuite, ci sînt reale. Exemple de felul celor de mai sus s’ar putea aduce o mulțime. Așa so explică că imediat după aplicarea legiuirel noul silvice se ivesc și criticii© și, dacă răsfoim volumele revistei noastre, găsim o mulțime de articole cari caută a pune în evidență defectuozitatea cutărui sau cutărul articol și a da la lumină lacunele multiple. E do mirare că de la o vreme încoace această mișcare reformatoare a încetat Oare s’a convins lumea forestieră că po nedrept a criticat Codul silvic, că așa cum este corespunde complect necesităților ? REVISTA PĂDURILOR 99 A fost satisfăcută oare prin modificările articolelor 19 și 6 cari au intervenit în anii 1892 și 1896 și crede că acum avem o operă perfectă ? Nu cred, Domnilor ; cred că această încetare de luptă se explică prin un fel de descuragiare a corpului silvic, prin capitularea lui față de indiferentismul opiniunei publice și, văzînd această toropeală care ne-a cuprins, m’am întrebat, dacă n’ar fi util a da un nou impuls cestiunel modificărei Codului silvic, și faptul că onor, nostru Președinte împreună cu comitetul de administrație a găsit cu cale a me înscrie între conferențiarii anului acestuia, lucru pentru care le exprim aci gratitudinea mea, me îndreptățește a crede că această părere a mea nu este izolată, ci este împărtășită și de alții. Domnilor, știți că nu voiu îmbrățișa Gestiunea în tota- litatea ei și că me voiu mărgini a ve întreține numai despre necesitatea modificărei dispozițiunilor penale aleCoduluI silvic. Ml-am impus această restricțiune nu pentru cuvîntul, că aș crede că dispozițiunile administrative, cele polițienești și în fine cele de procedură ar fi ia adăpostul ori-cărei critici, ci pentru simplul motiv că obiectul meu ar fi fost prea vast, dacă aș fi abordat Gestiunea modificărei Codului în întregimea el. Pentru a fi mal bine înțeles în cele ce urmează, să ’mi dațl mal întil voe a spune ce vroiu să înțeleg prin dispo- zițiuni penale. Vroiu să înțeleg prin aceste cuvinte toate acele dispo- zițiunl cari stabilesc pedepse pentru înstrăinarea (directă sau indirectă) de produse forestiere, sau pentru deteriorarea lor, ceea ce adese-orl equivalează cu înstreinare, vrea să zică în general toate acele dispozițiunl ce sînt coprinse în secția Ia, titlul III al Codului silvic, secțiune întitulată . lor, în mod durabil, prin semne distinctive de hotar. Tot acest lucru fam înțeles și eu». După cum vedeți odată înțelege că pentru statornicirea hota- relor trebuesc 3 operațiuni distincte: hotărnicia, punerea semnelor de hotar și in fine, cea din urmă, statornicirea propriii zisă, iar altă- dată numai o singură lucrare: fixarea limitelor prin semne de hotar. D-sa nu face, prin urmare, alt ceva de cit un simplu exer- cițiu de stilistică, în care practică este foarte tare, nu-i vorbă; nu ne amintește mai tirziu despre frazele sale cu un stil inaî colorat? Cine, dar, se poate măsura cu D-sa în această privință ? Eu cel puțin, nu. Departe de mine o atare indr&sneală. Dar a cui esle specialitatea frazelor kilometrice și cu totul lipsite de stil, dacă nu a mea ? Și cînd te gîndeșli că'mi propusesem să concurez, la o viitoare sesiune, spre a obține un premiu la Academie și tocmai pentru merite stilistice! 0, ce crudă decepțiune! In tot cazul mulțumesc cu recunoștință D-lui Saegiu că m’a adus la sentimentul realității, că m’a convins nu intr'una, dar în 11 foi întregi, bob numărat, din nevinovata noastră «Revista pădurilor», despre deșertăciunea aspirațiunilor mele. Dar sâ spicuim mai departe: «Am combătut propunerea D-lui Antonescu d’a se înscrie în noul «budget o sumă oare-care fie cit de modestă, pentru hotărnicia «moșiilor și pădurilor Statului, pentru că este tendențioasă»; iar la pagina următoare 56: «Combat tendința, iar nu propunerea însăși». Și tendința, după D-sa, știți care este ? Dacă s’ar aproba această propunere suma alocată «indubitabil» (de ce nu lărâ îndoială?) va «fi pusă la dispoziția secției silvice, ast-fel că corpul inginerilor hotărnici ai ministerului n’ar mai avea nici o rațiune de a h». D-lui nu numai că vrea sâ se certe cu ori-ce preț cu mine, dar să me învrăjbească și cu personalul inginerilor hotărnici din mini- sterul domeniilor. Mai lirzid veți vedea că nu se mulțumește numai cu atîta, dar vrea chiar sâ mâ iau de păr și cu magistratura țârei. Dar puțintică răbdare, onorabililor! vorba lui Caragiale și a D-lui Saegiu. Nu pierdeți nimic așteptind. Dacă cine-va citește primul meii articol de pe luna Oclombre a. tr., observă că eu am scris: «Ee lingă inginerii hotărnici propriu ziși de pe lingă ministerul «domeniilor, serviciul silvic numără o mulțime de agenți silvici pose- I IO REVISTA PÂDUR1LOR «dînd deja titlul de inginer hotamic, cari ar putea foarte bine și fără «a mai face apel la alte forțe străine, să ducă la bun sfirșit între- «prinderea despre care vorbim*. Rezultă deci că ed n'am cerut desființarea acestui serviciO, sau atașarea Iul la secția silvică, ci pur și simplu că fiind dată experiența trecutului, să nu mai recurgem, după cum vrea D-l Saegiu prin ultimul seti articol, la așa numiții ingineri hotărnici contractanțî, cei mai mulți fără pregătirea necesară. Unde vede D-sa blestemata aceea de tendință ? Dar tocmai această tendință imaginară a fost, pare-mi-se, pricina istoriei cu neologismele cari au amețit capul bieților cititori. Auzi D-ta, cheltuielile făcute în scopul'asigurărei integrităței unei proprietăți, spune D-l Antonescu, că sint din cele productive! «Adică cum, onorabile? .. . Crezi poate că o proprietate hotăr* «nicită este la adăpost de ori-ce încălcări și pretențiuni din partea «vecinilor. Te înșeli! Cine poate opri pe vecinii unei proprietăți «hotărnicite de a face noi încălcări . . . mai ales cînd acești vecini «sunt rău nărdviți?». Atunci dacă este așa după cum spui D-ta, ce atîta vorbă multă, sărăcia omului: hotărniciile nu fac două parale! Și așa fiind de ce să cheltuim noî bani cu lucrări cari nu pot opri pe vecini de a face noi încălcări și de a și exercita alte pretențiuni înaintea instanțelor judecătorești? Iată eâ, cu toate că nu sînt inginer hotamic, cum o declari D-ta ubi et orbi, am maî bună idee despre hotărnicii, căci dacă acestea sînt confirmate de Tribunal (nu zic și de Curtea de Apel și de Casație, pentru că dacă nu este contestată adeverirea, rămine definitivă) și dacă este executată pe fața pămîntuluî, făcindu-se limitele vizibile prin semne de hotar, nu vom avea să ne temem, de cît în cazuri cu lotul excepționale, de încălcări și revendicări din partea vecinilor Și aceasta e mare lucru. Cînd proprietarul, orî-care ar fi el, săteanul de pildă, va fi sigur de limitele proprietății sale, el o va îngriji mai bine, o va cul- tiva, ’i va aduce ameliorațiunile necesare, pentru că știe că lucrează pentru bunul său, pentru sporirea avutului sâd, fără să-i fie teamă că vr’un vecin d’alăluri, Intr’o bună dimineață, o să-î cotropească moșioara luî. Iată dar cum se explică că toate acele cheltueli cari ad drept efect asigurarea proprietăților contra cotropirilor de ori-ce fel, intră în categoria celor productive. REVISTA PĂDURILOR 1 I I Principiile elementare alo Economiei politice ne învață aceasta și așa fiind n’aî dreptul să afirmi: «In tot cazul esle temerar a susține că hotărniciile sporesc forțele de producțiune ale țărei». Dar să venim la chestiunea cea mare, aceea cu «eclipsa totală în memoria D-lui Antonescu», cu «penibila mărturisire a slăbiciunii memoriei sale». Aici e lată de tot! Cum, D-le Antonescu, D-ta care funcționezi de 20 de ani (pardon, 22 ani), în serviciul ministerului de domenii, nu știi măcar ce conțin diferitele articole ale budgetului ? In adever, ce’i mai cunoscut ca budgetul în țara rominească ? pînă și ușierii și cei mai mici slujbași, ba chiar și bursierii de pe la licee, etc., toată suflarea omenească în fine din blagoslovita noastră țară, ’i știe întreg rostul lui și ett in loc de articole bud- getare, am făcut neiertata greșală să le botez capitole! Da, D-le Saegiu, ca ființă budgetivoră ca și D-ta, ’i cunosc prea bine. Dovadă că’i cunosc, esle că în articolul meu (nu articol budgetar) din numărul de pe luna Decembre, am reprodus pe pag. 3C5 vorbele D-lul general Brătianu, pe cari, cu voia D-tale, le cilezdin nod: «Și asemenea știut esle de toți, că deși de la organizarea «ministerului de domenii s’au cheltuit peste 5 milioane lei... numai «cu lucrări de figurarea și hotărnicirea proprietăților Statului . . . «și totuși administrațiunea domeniilor nu are, penlru nici una din «proprielățî, o lucrare în condițiuni îndestulătoare ca . . . hotărnicie «de posesiune». De unde dar era să se cheltuiască cele 5 milioane, dacă nu din bine-cuvinlalele articole (eram să zic capitole) budgelare? Ceea ce am susținut eu însă și stăruesc a susține și astă-zl, pentru că așa este, orî-ce ai zice D-la, nici o sumă nu a fost vr’o dată înscrisă în budget, avînd ca deslinațiune specială, fixarea limitelor în mod durabil și pentru întregul complex al unei pro- prietăți oare-care a Statului, prin semne distinctive de hotar. Aceasta esle cu totul alt ceva. Sumele din budget, în timpul din urmă mai cu seamă, d’abia că erați de ajuns pentru înlîmpinarea cheltuelilor cu prilejul pro- ceselor de hotare cu vecinii, doritori a-și apropria averea Stalului cu ajutorul martorilor bălrîni. Nu te mai alega așa dar de cuvinte isolale, de sfârșituri de I 12 REVISTA PAPURILOR fraze, căci nu toți cititorii acestei reviste suferă ca mine de o eclipsă totală de memorie și așa fiind ’șî-aduc aminte de vorbele fie-căruia dintre noi, trecute in precedentele numere ale Revistei. Să venim acum la hotare și la delinițiunea D-tale, căci a mea, de ce să mai vorbesc? nu plătește nici două cepe degerate. • Hotarul este dar un punct material, cu anumite dimensiuni». Am dori să știm și noî acele anumite dimensiuni. Nu ’i vrea oare să ne spui că un cogi-gogeamite copacul care une-orî servește ca semn de hotar, este un punct material! Și acum nu trebuie să zici vr’o dată că moșia D tale se hotă- răște la Miază-noapte cu pămintul de cultură al lui Stan Păpușă, ci cu punctele materiale cu anumite dimensiuni de pe moșia lui Stan Păpușă. De asemenea să nu care cum-va să îndrăsnești a descrie limi- tele proprietății tale ast-fel: Hotarul despre Răsărit ’l formează pirîul • Neagarea», de oare-ce D-l Saegiu, cu un strigăt sentențios — ca să me servesc și eu de vorbele sale — ne face cunoscut că 2$ «a contat aproape 800 mii lei, adică peste 140 tel hectarul. Aceste •titre au destulă elocință și ori-ce alt comentar devine inutil». Apoi bine, D-le Saegiu, judițioasA este comparațiunea ce faci din punctul de privire al cheltuielilor, intre o lucrare referitoare la o țara întreaga in care se coprind proprietăți imobiliare rurale de întinderi mari, relativ ușor de măsurat, și intre planul unui oraș mare ca Bucureștii, lăcut de sigur in vederea canalizArei, nivelare» slradelor etc. etc.? Nu pun la îndoiala exactitatea sumei de 800 mii lei, cit spui că a costal planul Capitalei, căci așa trebue sa fie, presupun cel puțin; dar dacâ luăm de baza dalele ce ni le dâ D-l general Brătianu in lucrarea sa meritorie, după cum și D-ta o recunoști, la pag. 135, atunci raportul intre cheltuiala făcută in Franța de 30 lei la hectar fața cu 140 lei cit a costat hectarul in București, aceasta din urmă cifra nu este exagerată ’)• In adevăr la § 41, in care D-l general ne spune cît va costa aproximativ lucrarea cadastrului funciar, odată ce posedam o mare parte din harta țârei, se evalueazâ cu 50 lei hectarul penlru ope- rațiunile cadastrale propriu zise la orașe, pe cind la munte numai cu 2 lei, ia cimpie cu 1 leu ele. Vezi dar ce enorma disproperțiune! Dar ajunge alila polologhtc, căci am obosit ca și D-voastră iubiți și nevmovați cititori. Singura mea mingiere, ca și a D-voastre de sigur, sunt ultimele cuvinte cu care ’și încheie D-l Saegiu kilometricul său articol din ultimul număr al Revistei, la care am fost nevoit să răspund lot așa de kilometricește după cum 'mi sini și frazele, de alt-fel: „Discuțiunea nu merită a fi mai mult prelungită ori ce va replica Dl Antonescu. eu nu voiu mal rtspunde". Era și timpul. 1) Luind informațiunl, in ultimul moment, la Institutul geografic ai Ar- matei, D-l Colonel lannescu ’m! a dccl&rat că planul proprio zis al oralului Buc»reșU n’a costat de cit vr’o MU mit lei. Este adevărat iusA că comuna a mat cheltuit o sumă însemnată cu prilejul unul proces neprevăzut cu moște- nitorii proprietarului locului unde s’a construit «Observatorul astronomic din dealul Piscului», dar această cheltuială pc nedrept se pune in sarcina planului. Așa fiind hectarul costă numai 110 1<1, iar nu 140 și aceasta din cauză că lucrarea in chestiune fiind cea d’intil ce se executa la noi in (ară ca ori și care început sa plătit mal scump. Institutul geografic luând actualmente In întreprindere planul orașului Ploeștl, acesta va costa numai 80 lei hectarul. I 26 REVISTA PĂDURILOR In cit ine privește, nu pot mal bine sîirși discuțiunea cu D-l Saegiu, de cît cu ultimele cuvinte ale eruditului D-n general C. I. Brătianu, din «Cadastrul României» pag. 219: «Și dacă contra așteptărei mele, în aceasta arătare a luoruriloi’ ar găsi ceva care să nu-i placă, ’l rog să creadă că nimic nu este făcut cu rea intențiune». Petre Antonescu. COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Către Domnii membrii ai Societăței. In urma deciziunel Consiliului central de administrație, din ședința de la 1 Aprilie a. c., și conform statutelor Socie- tății, D-nii membrii ai Societății au fost convocațl în adu- narea generală, în «filele de 7, 8 și 9 Maiu a. c., orele 8 seara, în localul Administrației Domeniului Coroanei, unde este sediul Societăței. Ordinea zilei va fi următoarea: 1. Raportul de expunerea activității și situațiunii finan- ciare a societății ; 2. Prezentarea budgetului pentru anul viitor 1902—1903; 3. Alegerea ^comisiune! de verificarea compturilor pe anul 1901 1902; 4. Desbaterea următoarelor chestiuni: a) Față cu lipsa complectă de păduri în unele regiuni ale țărel, unde Statul nu este proprietar, în ce mod s’ar putea crea masive păduroase (luarea unei sohtț luni) ; b) Cum s’ar putea realiza mal bine propunerea înfiin- țării unei case de ajutor mutual pentru membrii Societății (amînală) referend D-l M. Tănăscscu; c) Indicațiunl și expuneri asupra localităților, pe unde s’au format eroziuni cu caracter torențial, cauzele și mij- loacele de remediere pentru cele formate și de prevenire pentru cele în formațiune (referend D-l Marin Pelrescu); d) Produsele forestiere față cu viitoarele convențiuni comerciale (referend D l Petre- Antonescu) ; e) Disparițiunea stejarului din pădurile țărei și măsurile ce trebuesc luate pentru cruțarea lui (referend D-l N. G. Popovici) ; 5. Vizitarea Institutului Botanic (Cotroceni) și a fabri- ce! Bucher și Durer. REVISTA PACURILOR 127 6. Aprobarea raportului Comisiune! de verificarea situa- ției financiare pe anul 1901—1902; și 7. Alegerea Comitetului central de Administrație. Cu această ocasie pentru D-nii membrii din districte, Onor. Direcțiune a C. F. R. a acordat o reducere de 5O°/o la taxele de voiaj; iar pentru Domnii membrii silvicultori ai Statului, Onor. Minister al Domeniilor a acordat un con- gediu de 6 zile, de la G la 11 Maiu inclusiv. INFORMAȚIUNI In ziua de 27 Aprilie ora 10 dim., M. S. Regele a vizitat localul Ministerului Agriculturel, Industriei, Comerciului și Domeniilor, cu care ocazie s’a aranjat în sala din stingă de la intrare o expoziție de produse agricole și industriale. * • * Academia Romînă a premiat lucrarea « Vinătoarca in România a D-lor Dr. S. C. Gheorghiu și Ernest Gheorghiu, lucrare publicată de societatea Progresul silvic . • • < Călăuza Silvicultorului* apărînd, a fost distribuită la toate personele, cari au bine-voit a înapoia listele. Rugăm din nou pe acei ce nu au înapoiat încă listele a le înapoia, iar persoanele cari au primit deja cărțile să bine-voiască a înainta costul lor. ♦ • D l 1 Solacolu, silvicultor cl. I din Ad-ția centrală, a demisionat din Corpul silvic, fiind numit silvicultor la Eforia Spitalelor Civile. * » Pînă la 1 Maiu a. c., au plătit cotizațiile și abonamentele pe anul 1901, următoarele persoane : Membrii: Antonescu P., Dancov P., Demetrescu Gh., Duma I. Th., Eeleuterescu I. C., Georgescu C., Georgescu Cesar, Hcrjeu N. N., Noroiu Al., Păunescu Ilie Cîrcea, Robescu C. F., Săftoiu Gh., Sculy X. K.. Ste- rian P., M. Tănăsescu, Gh. Vlădescu, adecă în total 79 din 195. Abonați: Aliinănișteanu C., Clubul Tinerimea, Constantin Gh., D. Deicâ, Gr. Mânu, Gr. Micșunescu, Th. Rășcanu, Oscar Catargi, Ghiea Gr. DelenI, Ad-ția moșiei Larga, Eforia Spitalelor civile, Gh. Ion, I. Râmiceanu, Sc. de Agricultură de la Herăstrău, Societatea anonimă fostă Goetz, adică 28 din 66. 128 REVISTA PĂDURILOR CLIMA LUNEI APRILIE 1902 st. n. la Bucuroști-Filaret Luna Aprilie 1902 a avut un timp ceva mai rece ca valoarea normala și cu precipitațiuni atmosferice în cantitate obicinuită. Temperatura mijlocie a acestei luni, egală cu zece grade, este mai mică ca normala cu un grad; de la 1857 încoace in cîți-va ani ea a fost mai puțin caldă ca acum așa că la 1875 și 1893 ea se coborîse la 7°. Perioadele cele mai călduroase ale lunei au avut loc do la 2 la 8 și dc la 25 la 28; ziua cea mai caldă a fost aceea de la 6, cînd termometrul a atins valoarea maxima din cursul lunel 23". Perioada cea mai friguroasă o formează ultimele trei zile ale lunei; ziua de 29 fiind cea mai răcoroasă, cu toate acestea temperatura minimă a avut loc la 24, cînd termometrul s’a coborît la 0,7. Temperaturile înscrise în cursul acestei luni sunt co- prinse în limite normale: temperatura maximă s’a ridicat în alti ani pină la 33".0, în 1899 iar minima s’a coborît la—tP.O, in 1882. Au fost 4 zile cu îngheț, de obiceiu sunt 3; zile de vară nici una, pe cînd obicinuit sunt 2. Cantitatea de apă ce s’a adunat, 57 mm., este egală cu valoarea normală. Din 37 de ani de observațiuni udometrice numai în 12 preci- pitațiunile atmosferice au fost in această lună mal multe ca acum, ajungînd în 1888 la 138 mm.; în cebl’alțî ani ele au fost in mai mică can- titate ca acum și une-ori chiar foarte puține, ast-fel in 1865 și in 1891 nu s’a adunat în Aprilie de cît 2 mili iietri de apă. La 22, la 6 orc p. m. ploaia a fost însoțită in oraș cu puțină grindină de mărimea bobului de mazăre, care a durat foarte puțin timp. La 29, în Lunea paștilor, ploaia a fost amestecată cu zăpadă ; a nins binișor, așa că se formase pc alocuri un strat de aproape un centimetru, care s’a topit imediat. Vîntul dominant a fost crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie, 755.0 este cu 2 mm. mai mare ca normala. Atmosfera a fost cu 4” 0 mal uscată și cerul puțin mai înourat sa de obiceiu ; au fost 7 zile senine, 12 noroasc și 11 acoperite. Soarele a strălucit ceva mai mult ca în anii normali, 209 ore în 24 de zile, pe cind in asemenea ani el se arată 184 orc în 26 zile. Rouă s’a observat în 14 zile, brumă în 10, tunete și fulgere în 2, halo-solar în 10. La 3, între 7h- și 8 • dimineața, s’a observat doui Sori falși, la 20 s’a auzit privighetoarea cîntînd. Eclipsa totală lunară dc la 22 nu s’a putut observa de cît spre sfîrșitul său, cerul fiind noros. Vegetațiunea a continuat a sc desvolta în cursul acestei juni, dc și în multe părți sc simțea trebuință de ploaie care n’a venit de cît spre sfîrșitul său. Arborii au înflorit și mare parte au și legat; liliacul stă să înflorească. Arăturile dc primăvară s’au terminat in con- dițiuni favorabile. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBERG Jomph Gobl, str. Domnci, 20. REVISTA PĂDURILOR 129 RESUMATUL Ședințelor adunărei generale a societăței „Progresul silvic", in zilele de 7, 8 și 9 Maiu 1902 Ședința de la 7 Maiu. Ședința so deschide Ia ora 9 seara, sub presidonția D iul Ion Kalindcru. So faco apelul nominal, la caro răspund 87 membrii și conform art. 28 din statute, fiind prozonțl mal mulțl ca 25 membrii, D-l Președinte declară adunarea constituită, după caro ținu următoarea cuvîntare: Domnilor și scumpi Colegi, Deși copleșit încă dc o marc durere, aceea a per- derci muu frate mult iubit, am (inul a presida și in acest an adunarea generala, amintindu-ini sim(imintele, ce a(i bine-voit a’im arata neîntrerupt și dorul de care e călăuzit fie-care din noi, dc a vedea societatea noastră prosperind fără încetare. Sini fericit a vedea ca urmind acelei dorinii ne-am întrunit intr’un număr alit de marc și cred ca sint interpretat tuturora, adăugind că satisfacția aceasta, împărtășită de fie-care din noi, c cu alit mai viii sim- țită, cu cil sîntem in apropierea zilei dc 10 Maiu, care amintește in acest an, un pătrar de veac de la pro- clamarea independentei, dală de cind începe reînvierea (ărei noastre ca Stat in concertul european. La 10 Maiu 1877 s'aii împlinit aspirațiunile unui lung șir de genc- rafiuni patriotice și s'a deschis celor cu iubire de (ară și neam adevăratul cimp de activitate roditoare pentru ridicarea patriei la loc de frunte. Grafie infeleplel cir- muirl a M. S. Regelui și slrăduintilor neîncetate și în- focate ale unei pleiade de bărbați setoșl dc prosperarea 9 130 REVISTA PĂDURILOR țârei in toate direcțiunile, ne aflăm azi departe pe drumul „viitorului de aur", proorocit de Bolintineanu. Inimile ne tresaltă de bucurie, și, minării ca putem privi cu toată încrederea in viitor, trebue să ne arătăm și mai vrednici de trecui și să muncim cu mai multă stăruință la întărirea și consolidarea Komăniei. Trebue să căutăm a ne distinge pc terenul nostru care face parte însemnată din economia națională și sa nu uităm că munca e elementul de căpetenie al ori-cărei des- voltări fie individuale, fie naționale. Domnilor și scumpi Colegi, Trecind acum la alte cestiuni, cari privesc mai de aproape societatea noastră, am plăcerea a ve comunica că Academia romănă, dorind a încuraja stăruințele ce punem cu toții pentru desvoltarea silvi- culturei cu anexele sale, recunoscind ast-fel intram mod măgulitor activitatea noastră de pină acuma, și apreciind meritele colegului nostru D l Emest C. Gheor- ghiu și a D-lui Dr. S. C. Gheorghiu, a acordat o parte din premiul Adamachi lucrărei «Vînătoarea în Ro- mânia», publicată cu cheltuiala și sub auspiciile so- cietaței noastre. Aducindu-ve la cunoștință această dinstincțiune din partea Academiei, nu me indocsc ca veți privi in ca, ca și mine, un îndemn la muncă pe terenul publica- țiunilor și că fie-care din D-v. să ve siliți după puteri a scrie asupra silvicultură și a contribui ast-fel la răspindirea cunoștințelor alil dc folositoare pentru menținerea și desvoltarea unei producțiuni din cele mai de seama. Societatea noastră a făcui lot ce a putut și nu va înceta nici in viitor a da sprijinul necesar lucrărilor REVISTA PĂDURILOR *3* meritorii ce i se vor presenta. Pentru a putea face insă aceasta cu toată isbînda, e neapărat nevoie, ca și D-v. cu topi, să i dafi tot concursul intelectual și mai ales material, ceea ce regret că trebue sa amintesc, plutind regulat cotizațiile și abonamentul. Din expu- nerea ce o va ceti D-l Secretar, veți vedea că și in acest an, au rămas mulți in urmă cu plata, cu toate că ne-am dat toate silințele pentru a le incasa și n’am fost lipsiți dc ajutorul multora din colegi cum c D-l Popovici, șeful serviciului silvic de la Ministerul Do- meniilor. Datoriile rămase a se incasa se ridica la Lei 5878.50 de la membrii și Lei 457 de la abonați. Dacă credeți cum-va că cotizația actuala c prea mare, n’avem decit sa convenim a o reduce, insă sa fie bine înțeles că totul va trebui achitat cu cea mai mare exactitate. Nu c numai chestia dc bani, ci și de timp. Scutiți dc dificultățile de pină acum, de desele scrisori, circulari și interveniri cc am trebuit sa facem, vom consacra acest timp altor interese ale societăței. Fac dar un nou și călduros apel cătră toți cei rămași in urmă cu datoriile lor, ca să se grăbească sa le achite, nescăpind din vedere, ca societatea a făcut cheltueli și arc angajamente bănești dc ținut. In anul acesla a tipărit o nouă scriere «Călăuza Silviculto- rului», pe care o cunoașteți și care e menita a aduce reale foloase, celor cari se ocupă cu silvicultura. Lu- crarea, cu toate oslenelele noastre și a mancei, mai ales a colegului Neagoe, poate să ai ba ure-un defect, inerent de alt fel oricărui început: acesta se va în- drepta insa la edițiunile din anii viitori. In ce privește acum, Domnilor și scumpi colegi, activitatea comitetului și a mea, am făcui tot ce am pulul, pentru a aduce la îndeplinire hotăririle luate in adunarea precedenta. Și daca am fost lipsiți poate 132 REVISTA PĂDURILOR de plăcerea sufletească de a corespunde tuturor aștep- tărilor și dorințelor, lucrul se esplică pe de o parte prin vîrsta mea înaintată, iar pe de alta prin nume- roasele ocupațiuni și durerea de care sint încercat de mai bine de 7 luni. Acestea pot să fie scuze penii u mine, insă nu c mal puțin adevărat, că primind să fiu în capul acestei societăți, in am sprijinit în marc parte și pe încredințarea și asigurarea ce ’mi-ați dat de a me susține și a-mi înlesni chemarea. Amintesc aceasta pentru a ve atrage atențiunea, ca mai mulțl dintre D-v. au dat uitărei societatea. Abia dacă ’și-au plătit cotizațiile și abonamentul, ne cum să se mai gindească a lucra și în altă direcțiune. E dureroasă aceasta con- statare și o fac cu ferma speranță ca va înceta, spre binele societâței, al țârei. De regretai sint și discuțiunile urmate in timpul din urmă in Revista noastră, cărora a lipsit obiecti- vitatea și cordialitatea ce trebue să existe in ori-ce discuțiune științifică. Pentru a înlătură asemenea ne- înțelegeri, am luat masuri ca să nu se mai publice nimic in revistă fără a visul comitet uhu. Ve spun toate acestea, Domnilor și scumpi colegi, pentru că înlăturarea lor e in interesul societâței. care nu poale prospera daca nu e unire, armonie. înainte de a încheia, țiu să ve mai aduc la cu- noștința ca o nobila persoană, D-na Turnescu, care ne-a dat un însemnai ajutor bănesc anual, e suferindă de o boala grea de mai bine de doi ani. Exprimind aci urări pentru grabnica-i însănătoșire in numele D-v. al tuturora și al meu, adaug că cotizația dinsci de 300 lei pe 100011001 și 1001 >1002, se va achita in curînd de generosul fiu al donatoarei, care ne-a declarat aceasta printr’o scrisoare, ce se află la archiuă. De asemenea D-l Ministru al Domeniilor, care mc REVISTA PĂDURILOR 133 onorează cu amiciția sa, a bine voii a înscrie in bud- getul acelui departament o subvenție de 500 lei, fapt care trebue să ne bucure și să ne îndemne la muncă și mai stăruitoare. Exprimind toată recunoștința noastră D-lul Mi- nistru pentru această bună-voința, încheia rugindu-vc a uni glasul D-v cu al meu și a striga din toată inima: Să trăiască Romania! Să trăiască M. S. Regele și M. S. Regina! Să trăiască A A L.L. Regale și augusta lor Fa- milie ! D-l N. G. Popovici, luînd cuvîntul, în numele mem- brilor adunati în Congres, roagă pe D-l Președinte să pri- mească condoleanțele lor. pentru durerea ce’l copleșește prin pierderea prea iubitului său frate, savantul Dr. Nicolac Ka- lindem. La acestea D-l Președinte mulțumește pentru senti- mentele a dunărei, cari știindu-lo sincere, îi aduc putină ali- nare, de care are atîta trebuință. Apoi D-l N. C. Nădejde, delegatul Comitetului de administrație, citește raportul de expunerea activităței și situației financiare a societății pe anul expirat 1901—1902 și a proiectului de budget pe anul viitor 1902—1903, în următorul cuprins: Domnilor Membrii, Autorizat dc Comitetul central de administrație, întruniți în a XVI adunare generală, am onoarea a vc expune situația financiară și activitatea societății noastre pe anul expirat 1901—1902. In intîiul loc țin a reaminti, cu părere dc rău, că în cursul anului trecut, societatea noastră a pierdut dintre Președinții de onoare pe Anastase Slolojeanu, fost în mai multe rînduri Ministru la Domenii și unul din bărbații noștri politici de frunte; iar dintre membrii activi pc C. A. Diaconescu, silvicultor cl. I, din serviciul Statului, un vechiu elev al școalei de la Herăstrău. »34 REVISTA IADURILOR Domnilor Membrii, In cele ce urmează, voi ii arăta care este situația financiară a societă(ii noastre la 1 Maiu a. c. Venituri-. La începutul anului 1901—1902, societatea avea un fond în efecte publice de lei 13.500 și în numerar lei 713 bani 25, adică în total un capital de lei 14.213 bani 25. In cursul anului s’au încasat următoarele sume : 1. Din taxe de înscrieri .....................Lei 180.— 2. Din vînzarea Revistei (1 volum)............ » 6.— 3. Din vînzarea a 99 Ex. » Vînătoarca in R. » 442. 4. * » 193 Ex. » Călăuza silvicul t. • 579.— 5. Din cotizațiuni............................... » 1485.— 6. Din abonamente.......................... . . • 1949.— 7. Cupoanele efectelor........................... • 660.— 8. Donațiunea D-nel Elena Dr. Turnescu .... » 300.— 9. Subvenția Ministerului de Domenii .... - 500. Total . » 6101.-- La începutul anului, societatea avea de incasat lei 9962, din cari 9050 lei de la membrii și 912 lei de la abonați. Din această sumă s’a incasat lei 3434, așa că pînă la 1 Maiu 1902, mai avem de încasat lei 6335 bani 50, pe trecut, de oare-ce lei 192 bani 50 se datorează de per- soane ce au murit în cursul anului. Fac dar aceiași constatare ca și în anul trecut, că nici anul acesta nu s’a încasat cel puțin suma prevăzută în budget, așa că datoria mem- brilor și abonaților către societate a crescut, în loc să scadă. Numărul membrilor a fost de 195, iar dc la 1 Ianuarie este de 200. Din numărul total de membrii aii plătit complect cotizația și abo- namentul 79, au plătit parte din datorii 63, iar restul de 53 nu au plătit nimic. Cheltueli. In cursul anului expirat s’au făcut următoarele chel- tuelf: 1. Imprimarea Revistei (eventual supliment) . . Lei 1260.— 2. Diferite imprimate ................. • . . » 150.25 3. Pentru expediarea Revistei (mărci, serviciu etc.) 133.25 4. Abonamente la diferite Reviste............. » 23-70 5. Remise încasatorului . ...................... 258.55 6. Indemnisarea secretarului-casier............» ’ 960.— 7. Cheltueli extraordinare și furnituri.......... 288.15 8. Pentru tipărirea Călăuza Silvicultorului • • 2359.70 9. Tipărirea cărțoi Vînătoarca in Rominia • . * 6G1.60 10. Pentru tipărirea Vocabularului Silvic . . • • » Total . . . • 6779.20 Adică în total s’a cheltuit Lei 6779 bani 20. Din suma încasată în cursul anului 1901—1902 și excedentul din anul 1900 -1901 de...................................Lei 6814.55 Scăzîndu-se cheltuclile de.......................... » 6779.20 Rămine un excedent în numerar de..................” 35.35 REVISTA PĂDURILOR «35 iar capitalul în efecte publice este de lei 13.500, deci, fondul disponibil al societății în acest moment este de lei 13.535 bani 35, în numerar și efecte publice. Cheltuelile și în anul acesta au fost mari, din causa că din fondul societății s’au plătit lei 3705 bani 30 pentru tipărirea diferitelor lucrări publicate sau ce sunt a sc publica sub auspiciile societății. In acești din urmă 2 ani suma angajați de societate in acest scop este de lei 7253 bani 60, din care s’aă plătit lei 5205 bani 30, așa că mai este de plată lei 2048 bani 30. Aceste cheltucli pe care Comitetul contrai de administrație le-a găsit în regulă, le-a aprobat și ne-a delegat a le expune D-voastre, împreună cu proiectul do budget întocmit pentru anul viitor 1902- 1903, cu rugăminte, pc de-o parte a le aproba și D-voastre, iar pe de altă parte a-mi da cuvenita descărcare de gestiunea financiară a expiratului an 1901-1902. Comitetul în dorința ce are ca treptat și pc măsură cc mijloacele bănești îi permit, să realizeze toate cele prevăzute în statute cu privire la scopul societățel, în budgetul propus pentru anul 1902—1903, a pre- văzut suma dc 300 lei pentru premii, ce se vor acorda acelora ce so vor distinge cu colaborarea lor la Revistă și 700 pentru excursiuni și misiuni științifice în țară și străinătate. Domnilor Membrii, Venind la a 2-a parte a expuncrel dc față, adecă la relevarea în trăsuri generale a activităței noastre, cu toate silințele Comitetului și în special a neobositului nostru Președinte D-l Ion Kalindcru, constat și de astă-dată o oare-care indiferenți. în ceea ce privește colaborarea la Revista pădurilor. In cursul anului expirat, Comitetul s’a întrunit în mai multe rîndurl penlru rezolvarea afacerilor curente, ocupindu-se în special de lucrările destinate a se tipări sub auspiciile Societățel. Dintre acestea Vocabularul silvic din care urma să se tipărească o broșură (primele litere), s’a amînat publicarea lui, dc oare-ce după avizul întregului Co- mitet, lucrarea mai trebue revăzută și în multe părți refăcută și prin aceasta nu înțelegem a contesta meritele autorului acestei lucrări, colegul nostru D-l Er. Gheorghiu. Dacă această lucrare de mare importanță pentru silvicultori nu ’și-a luat încă ființa, o alta nu de mai puțină importanță, după multe greutăți a apărut și azi se află în mînele fie- căruia din D-voastre. Aceasta este Călăuza silvicul torului, prelucrată de D-l silvicultor B. Ncagoe, care s’a trudit mult cu această lucrare, iar respectatul nostru Președinte, făcînd observațiile sale și arătind unele părți cari urinau a fi complectau;, a pus toată bună voință ca lucrarea să apară cit se poate mal curînd. Cele 3 conferințe obicinuite, s’au ținut și anul acesta, tratîndu-se subiecte originare și importante. «Revista pădurilor- a apărut legulat sub conducerea Comitetului de redacție, publicînd diferite articole și dări de seamă cu privire la 13^ REVISTA PĂDURILOR silvicultură. Revista s'a trimes gratuit la mai multe persoane marcante din țară și străinătate, unor administrațiuni publice și organe de publi- citate, precum și elevilor de la școalele de agricultură și silvicultură din țară. Asemenea Revista se trimite gratuit la mal multe societăți ale fraților de peste hotare. Domnilor Membrii, înainte de a sfîrși, în numele Comitetului central de administrație țin a ve reaminti că .societatea intră în al 17-lea an al existenței sale și că in tot acest timp a avut sprijinul bine-voitor a multora din omenii noștri marcanți, între cari actualul Min. al Domeniilor, D-l B. M. Missir, membru de onoare al societăței, care atît în anul trecut, cît și anul acesta, a bine-voit a lua parte la conferințele noaste. Mai mult chiar, D-sa în budgetul ex. în curs, pentru a da o probă că se ocupă de mersul so- cietățci, a prevăzut suma de lei 500, pentru care Comitetul ’i-a adresat o scrisoare de mulțumire. De asemenea cu multă plăcere ve aduc la cunoștință că D-l N. Turnescu, fiul D-nei Elena Dr. Turnescu, a cărei generozitate ve este cunoscută, prin o scrisoare de la 15 Aprilie a. c. comunică D-lui Preșe- dinte că va respecta voința mamei D-sale și va continua a contribui cu suma de 300 de lei pe an, la societatea Progresul Silvic». Cred a fi interpretul D-v. al tulurur aducînd cu această ocazie, mulțumirile noastre D-lui Turnescu. Terminînd această scurtă dare de scamă, în numele Comitetului central dc administrație, doresc societățci noastre viitorul cel mai fru- mos, pentru ajungerea scopului cc cu toții urmărim. PROIECT DE BUDGET PE ANUL 1902 1903 VENITURI: ui 1. Venitul cupoanelor de la 13.500 .......... 660.— 2. Din taxe de înscrieri........................ 100.— 3. Din vînzarea cărților....................... 2500.- 4. Din cotizațiuni............................. 1240.— 5. Din abonamente.............................. 2600.— 6. Donațiunea D-nei Elena Dr. Turnescu....... 300.— Total . . . 7400. REVISTA PĂDURILOR <37 CHELTUELI: ui 1. Imprimarea Revistei (eventual supliment).................. 1400.— 2. Diferite imprimate....................................... 200.— 3. Expedierea Revistei (mărci, serviciu, etc.)................ 200.— 4. Abonamente la Reviste și cumpărări de cărți............... 200.— 5. Remize încasatorului ...................................... 300.— 6. Indemnizarea secretarului ................................. 960.— 7. Cheltueli extra-ordinare și furnituri . ... ... 300.— 8. D-lui B. Neagoc, ca indemnisație pentru Călăuza Silvi- cultorului ................................................... 200.— 9. 4 premii pentru acel cc se vor distinge mai mult la cola- borarea Revistei (2 de cîte 100 lei și 2 cîte 50 lei) . . 300.— 10. Ajutor pentru escursiunl și misiuni științifice in tară și străinătate................................................... 700.— 11. Datorii la tipografiile J. Gobl și M inerva pentru tipărirea Vinătoarcf și Călăuza.......................................2018.30 Total . . . 6808.30 REC APITUL AȚIE: UI încasări............................... 7400.— Cheltueli.............................. 6808.30 Excedent probabil. . . 591.70 care adaus la capitalul existent de.........13535.35 avem “Î4Î27.05 care va fi capitalul probabil al societății la sfirșitul anului 1902 1903. Președinte, I. Kalinderu. Secretar-casier, N C. Nădejde. Văzut, verificat și admis de comisia de verificare astă-zl 8 Maiu, 1902. Dem. lonescu-Zane, C. J. Ion eseu și D. Boiarolu. După care se alege comisiunea pentru verificarea ges- tiunii financiare a societății, care se compune din D-nil: C. lonescu, D. Boiarolu și Dcm. lonescu-Zane. (Va urma) ---------«—Er----------- I38 REVISTA PĂDURILOR NECESITATEA MODIFICARE! DISPOZIȚIUNILOR PENALE ALE CODULUI SILVIC *) (Urmare) Să’mi dați voo acum a ve desvoltă programul după care— socot—ar trebui regulată o eventuală modificare a acestor dispozițiunl. Pentru a da discuțiunei noastre o basă temeinică, cred că trebue mai întîiu să no dăm seama, pentru ce oare s’a legiferat în materia penală forestieră; pentru ce s’a creat un delict silvic special, și trebue să no lămurim asupra ces- tiunoi, dacă legiuitorul a vrut ca delictul comis în pădurile supuse regimului silvic să fio considerat ca o infracțiune mai gravă de cît delictul ordinar, sau, din contră, dacă a înțeles să’l sustragă jurisdicțiunei prea severe și prea greoaie a dreptului comun. Dacă Domnilor, pentru a no lumina asupra acestui punct, examinăm expunerea do motive cari însoțea acu 21 do ani proectul Codului silvic și vedem din acea lucrare că scopul lege! este garantarea mai eficace a conservărei și pazei pădurilor, atunci am putea credo că, conservarea și paza pădurilor fiind socotite ca insuficient garantate prin legile existente și simțindu-so nevoie do o altă loge mai eficace, o natural a conchide că logea cea nouă, pentru a ’și ajunge scopul, de sigur că nu putea să fio mai blîndă de cît cea veche, recunoscută insuficientă. Domnilor, o asemenea concluzie ar fi prea pripită. In adevăr, dacă citim mai departe acea expunere do motive, găsim următorul pasagiu: «Aceste reguli do procedură simplă și expeditivă sînt menite a garanta nu numai paza și conservarea pădurilor de devastațiunile do tot soiul la cari sînt expuse astă-zl, dar de a veni chiar în apărarea color căzuți în vină, pentru a nu fi expuși să ’și facă două soiuri do pedepse». Legiuitorul vrea să înțeleagă prin aceste din urmă 1) Conferință ținută în ziua de 16 Martie. Vezi Revista Pădurilor pe luna Aprilie. REVISTA PĂDURILOR 139 cuvinte cum so exprimă singur, trăgăniroa neevitabilă ce se aduce în judecarea delicuenților, timpul pierdut, cheltueli cu drumuri și cu avocati, cari—citez textual— întrec cu mult pedeapsa ce merită faptul lor. Vrea să zică, Domnilor, legiuitorul silvic a fost condus do ideia că paza și conservarea pădurilor avea novoo, pentru a fi eficace, de o procedură mai simplă și mai expeditivă, mai apropiată mediului în caro se comit delictele silvice și deci acosta a fost motivul specialisăroi legislațiunei, iar nici de cum blîndețoa dispozițiunilor penale ale dreptului comun. La cestiunea pe care am pus-o mai ’nainte, dacă delictul silvic trebuo considerat mai grav do cît delictul ordinar, nu găsim un răspuns direct în expunerea do motive, însă cu- vintele citate mai sus, cum că pedeapsa agravată prin tră- gănire, pierdere dc timp etc., întrece cu mult pedeapsa ce merită faptul delicuenților silvici, denotă pentru mine cel puțin — o blîndețe oare care în aprecierea gravităței delic- telor silvice. Domnilor, dacă ținem compt de acest adevăr ca legile nu so octroyoază opiniunei publice, ci, din contră, o consacră, dacă este incontestabil că opiniunea publică taxează infrac- țiunile la legile penale ce au do obiect proprietatea forestieră mult mal puțin sever de cît altele prezentînd același caracter penal, și aceasta pentru cuvîntul că nu este pe deplin pătrunsă de dreptul do proprietate particulară asupra pădurilor, ci le consideră mal mult ca o proprietate comună a tuturor, D-lor, dacă no prezentăm bine aceste adevăruri, atunci bănuiala care poate s’a născut și în D-voastră ascultînd citațiunea do mai sus, cum că legiuitorul apreciază mai blînd delictul silvic, do cît acel ordinar, devine aproape o certitudine. Și dacă, pentru a no conving© și mai bine, comparăm dispozițiunile dreptului comun cu acele ale Codului silvic, atunci o îndoială nu mai poate exista asupra intențiunei legiuitorului. In ade- văr, art 30$) al. 2 al Codului penal prevede închisoare do la 3 luni pînă la 2 ani și o amendă de la 50—500 lei pentru acela care va fi furat sau va fi cercat să fure lemne tăiat© sau nu, din pădure, iar sancțiunea articolului 19 al Codului silvic consistă numai în amendă, adică în pedeapsa cea mai puțin gravă, în ori-ce caz cea mai puțin infamantă din cele 140 REVISTA PĂDURILOR trei care se practică în dreptul comun pentru pedepsirea infracțiunilor de ori-ce fel. Un delicuent care a tăiat un stejar de 10 decimetri în circomferință, admițînd cazul cel mai favorabil, și făcînd abstracție de circumstanțe atenuante, va fi pedepsit după art. 309 din Codul penal cu 3 luni închisoare și cu 50 lei amendă, iar după Codul silvic îșl va ispăși păcatele printr’o amendă de 18 lei. Domnilor, am vrut să stabilesc și cred că am stabilit: 1) Că dispozițiunile penale alo Codului silvic își datoresc existența convingere! că procedura ordinară nu este potrivită pentru constatarea și urmărirea furtului'de produse foresti- ere, și 2) Că asemenea furturi sunt mai blînd apreciate de legiuitor, de cît furtul ordinar. Din aceste 2 premise, putem să tragem mai multe con- cluziuni ce ne vor călăuzi în alcătuirea dispozițiunilor penale relative la furt de produse forestiere. Vom conchide întîiu că regulile de procedură simplă și expeditivă și totalitatea dispozițiunilor speciale penale tre- buesc aplicate tuturor pădurilor în genere, iar nici de cum unor anumite masive, celor supuse regimului silvic. In adevăr, constatarea și urmărirea furtului de produse forestiere nu este de acea mai grea sau mai ușoară că pă- durea este supusă sau nu regimului silvic, ci pentru faptul că se comite în pădure, în mijlocul codrilor, departe do cen- trele populate, în împrejurări în care procedura ordinară este prea lentă. Mi s’ar putea obiecta că fie-care proprietar are posibi- litatea de a se bucura de dispozițiunile excepționale ale Codului silvic, de oare-ce n’are de cît să ceară, conform art 17, supunerea sub regimul silvic a pădure! sale. Domnilor, răspund că aceasta este o slabă mîngîiere, căci, pentru a avea avantagiul a putea constata mai cu în- lesnire un furt de lemne, îmi vinde libertatea, trebue să fac cheltueli pentru amenagearca pădurei și, în fine, trebue să tai pădurea ast-fel cum poate nu este conform cu interesele mele. De aceea, nu știu, dacă mulți proprietari au profitat pînă acuma de acest articol 17, pentru a pune pădurile lor la adăpostul delictelor silvice. Conchid mai departe că pedeapsa pentru furtul de REVISTA PĂDURILOR h» lemne trebue să fie uniformă, indiferent dacă pădurea este supusă regimului silvic sau nu. Am văzut mal sus că furtul de lemne este apreciat mal blînd de opiniunea publică? fiind-că are drept obiect arbori crescuți în pădure, o pro- prietate cu caracter de comunitate după concepția curentă a cuvîntulul. De ce atunci să pedepsim pe delicuentul de mai sus care este prins într’o pădure nesupusă regimului silvic cu închisoare și cu amendă, și pe acelaș delicuent, dacă a fost destul de dibaciu a intra într’o pădure a Statului, numai cu 18 lei?! Aș fi înțeles să fim mal severi cu acel delicuențl cari atacă averea statului, dar n’are nici un înțeles să pedepsim mai grav delictul în contra proprietățel particulare și mai puțin grav acel în contra proprietățel statului sau a altor persoane juridice. In fine, Domnilor, de oare-ce am explicat aprecierea mai blîndă a furtului de lemne prin împrejurarea că masele mari consideră pădurea mai mult ca un bun comun, ajungem la o a treia concluziune, foarte logică, anume că furtul de lemne tăiate și fasonate trebue mai sever pedepsit de cît furtul de lemne în picioare sau de lemne doborîte sad rupte de vlnt. In adevăr, în cazul unui furt de lemne tăiate și fasonate nu mai putem să invocăm, pentru a motiva blîndețea apre- ciere! delictului silvic, concepțiunea eronată a publicului asupra dreptului de proprietate forestieră. Aci se schimbă lucrurile. Proprietarul, caro tae și fasonează lemnele, adică mun- cește pentru a și le însuși, capătă, printr’aceasta, chiar în mintea cea mal confuză, un titlu definitiv de proprietate, titlu care i se discuta pînă atuncea, căci mulțimea este, în mod inconștient, partizană a acelei teorii care bazează dreptul de proprietate pe muncă, pe sforțare fizică saii intelec- tuală. Domnilor, avem deci trei puncte stabilite. 1. Procedura excepțională trebue să se aplice pentru constatarea și urmărirea a ori-cărui furt de produse fores- tiere, indiferent de natura proprietarului; 2. Sistemul de pedeapsă trebue să fie acelaș pentru 142 REVISTA PĂDURILOR toate infracțiunile ce au drept obiect înstrăinarea de produse forestiere; 3. Furtul de produse forestiere recoltate și fasonate trebue considerat ca furt ordinar și pedepsit după dreptul comun. Din discuțiunea urmată pînă acuma mai rezultă însă alte două puncte, și anume întiiti că numai acele fapte vor trebui să cadă sub previziunile dispozițiunilor excepționale cari se petrec în pădure și al doilea acele cari au drept obiect înstreinare de produse forestiere. Această concluziune e așa de naturală că poate ve veți mira că mă opresc asupra oi. Trebue să o fac, fiind-că Codul silvic în actuala sa formă nu o respectă și stipulează în art. 22 și asupra faptului delictos consistînd în smulgerea plan- tațiunilor de pe marginea unei șosele, sau dintr’o pepinieră. Trec acuma, Domnilor, la sistemul de pedepse cari, după expunerile mele anterioare, prezintă părți slabe și trebue modificat. Cred că D-voastre sîntețl do acord cu mine că, în sine, principiul de a aplica în cazurile de furt de produse fores- tiere amenda drept pedeapsă este bun și aceasta pentru cuvîntul că o ast-fel de pedeapsă este mai dureros simțită de acei ce de regulă comit delicte silvice, de cît cîte-va zile de închisoare polițienească sau corecțională. Tot așa o să conveniți că ideia de a grada amenda după valoarea obiectului furat este justă. Pentru a nu cădea însă în aceiași eroare ca legiuitorul din 1881, trebue să renunțăm cu desăvîrșire la întocmirea unui tarif general de amendă, la alcătuirea căruia natural că nu se poate ține compt de varietatea de factori ce determină valoarea unei piese de lemne, ci — întocmai cum s’a procedat și în alte țări — trebue să ne mulțumim a stabili prin lege că amenda va fi un multiplu variabil al valorei efectivă a lemnelor tăiate în delict. Și să nu credeți că un asemenea sistem ar deschide calea procedurilor arbitrare, căci, negreșit, determinarea va- loarel în fie-care caz în parte n’o să lăsăm la bunul plac al agentului silvic, ci valoarea se va determina bazat pe nisce tarife de valori regionale și nu întrebuințez acest cuvint în sensul regiunilor administrative—tarife ce s’ar întocmi REVISTA PĂDURILOR 143 în acest scop și s’ar revizui periodic pentru a corespunde stăreî efectivă a lucrărilor. Vrea să zică, în loc do un tarif general, vre-o zece, două-zeci, sau trel-zed de tarife parțiale ?! Par’că ve aud întrebîndu-me cu mirare, dacă aceasta este reforma pe caro ve-o propui ? Da, Domnilor, aceasta, și iată cum o susțin. Un tarif uniform, de rigiditatea aceluia anexat actua- lului Cod, un tarif general pentru întreaga țară Romînească este un non-sens, ceva închipuit, un tarif regional din con- tră caro prin felul întocmirei lui ține și va putea ține compt de toate împrejurările de care depinde valoarea unui lemn un asemenea tarif singur ar fi rațional și în acelaș timp real. Nu putem zice că în țara Romînească un stejar de anumite dimensiuni are cutare valoare, dar putem foarte bine zice că în centrul MărgirenI, de exemplu, și în altele asemenea un stejar de cutare dimensiuni și bun de lucru, un stejar sănătos, situat într’o anumită pozițiune, are o va- loare determinată. Negreșit, prin adoptarea unui asemenea sistem nu vom avea valoarea absolut exactă a arborilor, dar de sigur nu vom ajunge la absurdități de felul acelora semnalate mai sus, adică nu vom calcula drept valoare a unei namilă de brad putrigăios, situat într’o fundătură de pîrîu, în creerul munților, lei 38 și tot aceiași sumă pentru un nuc, bun pen- tru placage, situat în marginea unei sosele. Domnilor, menționez numai în treacăt că existența unor asemenea tarife regionale ar înlesni foarte mult și ar pune pe o bază mai solidă evaluarea pădurilor scoase în vînzaro și ar simplifica mai cu seamă mecanismul destul de greoiu al vînzărel produselor accesorii. In fine, Domnilor, prin faptul că adoptăm drept amendă nu un multiplu determinat al valorel efectivă, ci un multi- plu variabil în oare-care limite, prin faptul că luăm amendel caracterul de rigiditate pe care îl are astă-zl, vom pune pe judecător în poziție a aprecia împrejurările particulare ale fie-cărui delict, a judeca în adevăratul sens al cuvîntului, și a varia pedeapsa conform cu circumstanțele în care s’a comis delictul. Insă, pentru ca să păstrăm întreagă eficacitatea dispo- 144 REVISTA PĂDURILOR zițiunel penale preconizată, trebue să luăm garanții prin lege chiar, ca nu cum-va, prin interpretări, să se denatureze intenția legiuitorului și să se dicteze, prin aplicarea art. 60 al Codului penal, în locul amendel, reprezentind un multi- plu al valorel, una care n’ar fi do cît un sub-multiplu al acelei valori și încă un sub-multiplu minim. Pentru acest cuvint propui lucru la care de sigur v’ați așteptat — ca art. 60 din Codul penal să fie declarat inaplicabil în materie do furt de produs© forestiere. Acesta este sistemul de pedeapsă ce ’mi pare mal po- trivit pentru furtul de lemne, vrea să zică pentru furtul pro- dusului principal al pădurilor. In ce privește produsele accesorii, aplicarea aceluiași sistem ar fi nepractică sau chiar imposibilă, căci ar da naș- tere la multiplicarea pînă la infinit a tarifelor de valori pre- conizate. De aceia, în ce privește aceste produse, și ca atare ași înclina a considera chiar lemne mărunte și uscate căzute pe jos, ași fi do părere a adopta și pe viitor aceleași pedepse care sînt prevăzute actualmente do Cod prin art. 23, 24 și 27, dacă nu cum-vs, în vederea valoarel mici co prezintă în general, ar părea justificat a face o distincțiune princi- pială între faptul înstreinărel lemnelor și acel al înstreinărel produselor accesorii și a considera pe acesta din urmă mal mult ca o contravențiune în contra bunel reguli și ordine, de cît ca un furt. Do fapt, nu șt in, dacă conștient sau inconștient, legiuito- rul din 1881 face această distincțiune, căci în art. 24 și 27 vorbește de contravenienti și do contravenitori, iar nici do cum de delicuențl. Domnilor, ar putea să mi so reproșeze că prin propu- neri de asemenea natură slăbesc respectul proprietățel, ar putea să creadă cine-va că găsesc bine fondate ideile ace- lora caro contestă pînă la un punct oare care dreptul de proprietate exclusivă deținătorilor do fonduri forestiere, și me grăbesc a protesta cu toată energia în contra unei ase- menea tîlmăcirl a cuvintelor mele. Ceea-ce am constatat adineaurea este un fapt regre- tabil, dar un fapt cu caro trebue să comptăm. Este foarte adevărat că interesul consolidare! proprietă- REVISTA PĂDURILOR 145 țel forestiere cere ca să înceteze diferențierea între dreptul de proprietar funciar rural sau urban și acel al proprieta- rului funciar forestier, dar cred că, spre acest sfîrșit, inal important este a se aplica în mod consecuent, rapid și fără șovăire dispozițiunl chiar relativ blînde, de cît a decreta sancțiuni excesive prin legea specială cari rămîn literă moartă tocmai din cauza severității lor. Așa, de exemplu, ași fi absolut de părere, a dresa pro- cese-verbale de contravonțiune tuturor acelora cari, cu scop speculativ, ar intra, fără autorizație, în pădurea altuia, pen- tru a strînge fragi, mure, ciuperci sau alte produse de ase- menea natură, și sînt convins că o amendă, chiar minimă, aplicată consecuent, va contribui mult mai mult a deștepta respectul proprietățel forestiere în masele mari, do cît cali- ficarea acestui fapt ca delict. In această ordine de idei, dacă am ajunge la o nouă redactare a Codului silvic, cred că ar fi bine a sc desființa articolul 44 actual, care admite transacțiunl chiar asupra amendel de care s’a făcut cine-va pasibil prin comiterea unui delict silvic. Dacă nu mo înșel, motivul cel maî puternic ce se aduce în sprijinul acestei idei este faptul că, grație posibilitățel unei transacțiunl asupra pedepsei chiar, administrația nu se expune șanselor incerte unei judecăți și încasează, dacă nu suma întreagă, cel puțin jumătatea sau mal bine a amendeî meritate. Dacă considerațiuni de felul acesta sînt perfect logice, nu e mal puțin adevărat că nu sînt moralizatoare. Po- sibilitatea de a transige asupra faptului penal — lucru ne admis în dreptul comun — încuragiază pînă la un punct oare-care la comiterea delictelor. Mai ușor îmi vine a cădea la învoeală cu cel vătămat, de cît a apare înaintea barei justiției, a me expune la ri- goarea legei. In loc de a deștepta respectul proprietăței, dreptul do a transige asupra delictelor silvice slăbește acest sentiment și, ast-fel fiind, dacă am menține acest articol 44, nu numul că nu am contribui la stîrpirea delictelor silvice, ci din con- tră — după simțul meu — am da prilej la sporirea numă- rului lor. Domnilor, transacțiunea, ca să zic așa, esto un fel de 10 I46 REVISTA PĂDURILOR ____ comutare de pedeapsă, de care profită cei cu dare do mînă, cei cari preferă plata benevolă și imediată a amenzel re- dusă incertitudinel unui proces penal, care, ori-ce s’ar zice, nu contribue la ridicarea prestigiului celui acuzat. Dar mai avem o altă comutare de pedeapsă, care nu este rezultatul unei tocmeli între delicuentul chiabur și între agentul silvic -- căci, la urma urmei, ce este transacțiunea de cît aceasta ci care so impune delicuentulul mai sărac, delicuontului insolvabil. Și în privința articolului 40 care tratează cazul insol- vabilităței aș fi de părere a se modifica actuala redactare a Codului. In adevăr, găsesc că ar fi bine a se stabili prin lege chiar echivalentul unei zi de închisoare corccțtonală sau polițienească în caz de insolvabilitate. Și aci legiuitorul nostru n’a fost consecințe de loc. Pe do o parte sustrage aprecierei judecătorului în mod abso- lut fixarea amcndel bănești și îl conatrînge la aplicarea pe- depsei tarifari*, iar pe de altă parte îl lasă latitudinea cea mai largă cînd este vorba de a se transforma amenda în închisoare. Și fiind-că, dacă nu mc înșel, ceea-ce caracterizează pe judecătorii noștri este blîndețea prea mare în aprecierea gravității furtului do produse forestiere, aș crede că stabi- lirea unui raport întro amendă și închisoare ar fi mijlocul cel mal nemerit pentru a preveni o indulgență prea crești- nească, o prea mare compătimire pentru aproapele său. Dar, Domnilor, transformarea trebue să aibă loc neapă- rat în amenda bănească? N’am putea să utilizăm po deli- cuenții insolvabili mai bine impunîndu-Je zile de lucru în interesul culturei și îngrijirel pădurilor? Știu prea bine că calitatea muncel silită lasă de dorit, însă, în vederea lipsei de brațe și de mijloace de care se resimtă întreaga noastră gospodărie silvică, cred că propu- nerea de a transforma amenda bănească în zile de lucru merită a fi luată în considerație. D-lor, în expunerile mele de pînă aci am avut în ve- dere delictul comis in circumstanțe astfel în cît la apre- cierea lui puteam să admitem concepțiunea curentă a gra- vității faptului, puteam să fim mal indulgențl la fixarea pedepsei, mărginindu-ne a dicta pur și simplu amende bă- REVISTA PĂDURILOR £47 neștf, cari, poate, vor ustura po condamnat și cari, în ori-ce caz, ’I vor lumina mai bine de cît ori-ce altă pedeapsă asupra dreptului de proprietate forestieră, dar cari nu au caracterul infamant al închisorii corecționale. Sînt însă cazuri, cînd circumstanțele în cari s’a comis delictul înlătură ori-ce scuză, cînd aprecierea mai blîndă n’ar fi motivată prin nici un considerent, cînd împrejură- rile speciale ale faptului penal sînt grave, și în toate aceste cazuri aș propune, pe lîngă dublarea amenzel maximă, și aplicarea pedepsei de închisoare corccțională, determinînd, prin lege chiar, limita minimală și maximală. D-lor, un delicuent care intră în pădurea altuia, pentru a tăia lemne, și caro ia toate măsurile do precauțiuno pentru a dejuca descoperirea și urmărirea faptei sale, acest deli- cuent dă proba cea mai evidentă că este absolut pătruns de inegalitatea ce comite, și, în asemenea caz, la aprecierea faptului și la fixarea pedepsei nu mai poate fi vorba de circumstanțele atenuante despre care v’am vorbit mai sus și cari justifică pînă la un punct oere-care blîndețea din partea legiuitorului, ci trebue aplicate măsuri riguroase, potrivite cu perversitatea făptuitorului. Așa socot că toți aceia ce intră deghizați în pădure, sau cari refuză a’și declara numele și domiciliul, cînd sînt prinși asupra faptului, sau cari dau un nume falș, sau acei cari comit delictul în timpul nopțoi, sau sărbătoarea cînd presupun că nu vor fi derangiați, sau cari comit delictul cu ferăstrăul care nu răsună așa de departe ca loviturile topo- rului, să fie pasibili de pedepse mai aspre. Tot aceleași pedepse ași aplica acelora cari, cu oca- ziunea săvîrșirel faptului, ar amenința viața agentului de pază sau al căror delict constitue o pagubă excepțional de gravă pentru pădure, precum do exemplu tăeri sau ciopîr- țiri făcute prin plantațiunl, sau în fine acelora cari comit delictul, nu pentru ași procura lemne pentru trebuințele lor proprii, ci în scop de lucru și ciștig. In fine, D-lor, cazul de recidivă va constitui o ultimă circumstanță agravantă întocmai ca în actuala lege, cu deo- sebire numai că aș face o diferență între recidiva întîia și cele următoare, admițînd pentru acestea din urmă întoc- mai ca în unele legiuiri germane — maximul de închisoare 148 REVISTA PĂDURILOR corecțională dictată pentru cazul de circumstanțe agra- vante. In adevăr, trebue să facem o distincțiune între acel pe cari o primă pedeapsă nu îi corigează și acei cari sint absolut incorigibili, cari sînt pungași de meserie. Cu această cestiune am atins și cea-l-altă despre cari îmi mal rămîno a vorbi, anume cestiunea lacunelor ce so găsesc pretutindeni în Codul silvic și cu deosebire în partea consacrată dispozițiunilor penale. In adevăr, dacă examinăm dispozițiunile art. 29 ale Codului actual care tratează despre circumstanțele agra- vante, atunci ne surprinde sobrietatea legiuitorului. S’a mulțumit a considera ca asemenea circumstanțe faptul recidivei, acela al comiterel delictului în'timpul nopțel sau cu ajutorul forăstrăuhil și a trecut cu vederea întreaga serie de fapte, poate incomplectă încă, ce am extras din diversele legiuiri străine și cari de sigur trebue să îngreu- neze situați unea delicuentulul. Dar, D-lor, sînt cestiunl cari le lasă legiuitorul cu totul nerezolvate, împregiurare care are drept consecință că unele fapte penale rămîn absolut nepedepsite. Așa, de exemplu, nu stipulează nimic în privința pres- cripțiunei infracțiunilor forestiere și a pedepselor aplicato- Codul silvic nu conține nici o dispozițiune relativă la provocare, la tentativă, la complicitate și la participare. Tăi- nuitorii și delicuențil minori pot lucra în toată liniștea, căci nici un articol din lege nu ’i amenință pentru faptele lor. Me aștept la o obiecțiune. Mi se va spune că pentru toate aceste cazuri și altele do asemenea natură avem art. 46, care prevede aplicarea dispozițiunilor dreptului comun în cazurile neprevăzute de lege. D-lor, această trimitere la dreptul comun, o fi fost co- modă pentru legiuitor, dar practică, ași zice mal mult, rațio- nală n’a fost. In «Curierul judiciar am avut ocazie a demonstra că, grație acestui articol, două delicte silvice, caro prezintă do alt-fel absolut același caracter do penalitate, se vor prescrie prin termene diferite și — lucru ce este contrar tutulor prin- cipiilor - că un delict mal grav se va prescri eventual printr’un termen mai scurt, de cît un delict mai puțin grav. REVISTA PAPURILOR I49 Ve voiti cita acum un alt exemplu caro dovedește că art 46 este absolut inaplicabil — în unele cazuri — în ma- terie de delict silvic. Art 48 al Codului penal spune că complicele se va pedepsi cu un grad mai jos de cît autorul principal. Me întreb, D lor, care va fi pedeapsa unui individ, complice cu un delicuent silvic, căruia s’a aplicat o amendă de 25 lei ? Merg mai departe. Art. 54 prevede că tăinuitorii se vor pedepsi cu închisoare corecțională pînă la 2 ani. Inchi- puiți-ve acuma un deliquent silvic care a tăiat vre-o 10 stejari de 3 decimetri în circomferință și ’i-a vîndut unui alt individ care cunoștea proveniența acelui material. Delicuentul însuși se va alege cu o amendă do 33 lei; tăinuitorul se expune la o pedeapsă pînă la 2 ani închisoare corecțională. Mi se pare nedrept aceasta. Ve mai dau încă un exemplu, pentru a ve convinge și mai bine de insuficiența art. 46 al Codului silvic. Să presupunem doi indivizi cari au plecat în pădure pentru a tăia fie-care, în comptul său, cîte un arbore, i nul a și săvîrșit fapta ; cel-l-alt este surprins de guardian în momentul cînd ridica toporul pentru a doborî copacul Cel dintiiu va fi dat judecățel și pedepsit, cel de al doilea scapă fără cea mai mica pedeapsă, căci art. 39 al Co- dului penal spune că tentativa de delict se va pedepsi numai la întîmplările prevăzute prin vre-o dispozițiune spe- cială a legei. Ce reflexiune îșl vor face unul și altul din acești de- licuonți asupra rostului dreptăței în țara Romanească? Pentru aceste cuvinte cred că la o eventuală modifi- care a Codului este necesar a legifera și asupra cazurilor ce am enumărat mai sus. E necesar aceasta pentru cuvîntul că sistemul de pe- depse nu este același în legiuirea specială și în acea comună ceea-ce face inaplicabile dispozițiunile dreptului comun, cel puțin în unele din cazurile menționate, și este necesar pentru motivul că împregiurările excepționale care favori- zează pregătirea și comiterea, iar îngreunează descoperirea delictelor silvice, reclamă dispozițiuni tot excepționale față de faptele semnalate. 150 REVISTA PĂDURILOR D-lor, am ajuns la sfîrșit Sper că am reușit a ve convinge de ceea-ce am sus- ținut la început, anume că Codul nostru silvic este plin de defecte, are foarte multe părți slabe și trebue neapărat mo- dificat. Nu știu, dacă soluțiunile cărora am dat preferință ve satisfac și nu am pretențiunea a crede că programul ce v’am desfășurat să reprezinte ultimul cuvînt în ccstiune. N’am urmărit nimic alt-ceva, de cit a da un nou im- puls cestiuncî modificărei Codului și ași fi prea mulțumit, dacă ’mi-așl fi ajuns scopul. P. A. Grunau. INSTITUTUL GEOGRAFIC AL ARMATEI li. Cadastrul țărel. Cu căldura ce dă convingerea unei acțiuni dc mare însemnă- tate pentru binele țărel sale, D-l general C. 1. Brătianu, directorul Institutului Geografic al Armatei, în cele 3 edițiunl din lucrarea sa asupra Cadastrului Romîniel, cea din urmă purtind data de 1900.- precum și in conferința sa ținută în anul trecut la Academia Romină, al cărui membru corespondent este, asupra însemnătățel chartel țărel pentru stabilirea regimului cadastral în Romînia, pledează in favorul ideel de a se înzestra, fără intirziere, țara noastră cu o atare instituțiune memtă să pioducă efectele cele mal utile în viețuirea noastră modernă. Nimeni, ca D-sa, n'a știut să scoată mai bine in relief, să pună in evidentă relele consecințe ale stărel de absolută nesiguranță în care se află astă-z’, la noi, proprietatea imobiliară rurală din punctul de vedere al unei liniștite posesiuni legale. Iar întru cit mă privește într’un recent articol publicat în Revista Pădurilor din luna Octombrie, vorbind despre foloasele intoc- mirel cadastrului țărel, spuneam că prin înființarea sa transmiterea dreptului de proprietate sub diferitele ei forme, se va putea face cu cea mal mare înlesnire, fără a mal fi nevoe de complexitatea de formalități pentru a căror îndeplinire se simte neapărată trebuință de intervenirca omului de legi in țara rominească. REVISTA PĂDURILOR Noțiunea însă de cadastru a variat în cursul timpurilor. Ast-fel în stabilirea regimului cadastral în Franța, în baza legei de la 15 Septembrie 1807, el nu avea alt scop de cit a se constata în mod precis, întinderea diferitelor proprietăți imobiliare și valoarea lor în raport cu ccea-ce produc. Ase procura, cu alte vorbe, comisiu- nilor însărcinate cu operațiunile de recensămînt pentru impositul fonciar, mijloace de investigațiune mal eficace ca in trecut, o bază reală și în afară de arbitrariul simplei aprecieri personale. In acest sens considerat cadastrul, el nu arc alt rol de cît ca cu prilejul stabilire! impositulul fonciar, să sc țină seamă de o justă repartizare a sarcinclor publice asupra diverșilor contribuabili, de unde și numirea admisă dc regim cadastral fiscal. In timpul din urmă, insă, și anume cu începere de la 2 Iulie 185S, cînd, in urma inițiativei Iul Sir Robert Torrens, a luat naștere in Australia de Sud in baza legei 'Real Property act» așa numitul Act torrens^ care nu este alt-ceva de cît un adevărat Warrant imo biliar^ prin ajutorul căruia putem cunoaște, în tot momentul, situa- țiunea materială și juridică a ori cărui imobil, cuvîntul a luat o altă semnificare, de unde și numirea dc regim cadastral fonciar. El servește la 'legitimarea proprietate! imobiliare^ adied la stabilirea stirel civile a acestei proprietăți in caracterul posesiune^ in natura transmitere! și în felul sarcinilor sale . Cînd calitatea juridică a proprietăților va fi câștigată, când integritatea lor va fi bine asigurată, c nd vom fi in măsură de a putea pune bazele adevăratului credit fonciar, înțelegem bine că vor lua sfîrșit toate acele interminabile procese de revendicare cari au darul de a absorbi cel mal prețios timp al instanțelor noastre judecătorești, va dispare una din cauzele principale de ură, de desbinare, de per- manentă neințelegere intre micii și marii proprietari, producătoare, une-orl, dc adevărate frămîntărl sociale; fie-care atunci, consultînd re- gistrele cadastrale, va ști cu siguranță ce vinde și cc cumpără, tran- sacțiunilc, ipotecile și în fine orf-cc acte referitoare la mobilizarea proprietățel fonciare, se vor putea face cu ușurință, fără a mal fi nevoe, ca astă-zî, ue lungi cercetări prealabile, de cheltueli exorbitante, etc- Cele mal multe țări, ca Anglia, Germania, Elveția, Italia, Austro- Ungaria, în timpul din urmă cu Bosnia și Herzegovina, Belgia și Olanda, ca să nu vorbim dc cît de cele din Europa, incredințîndu-se de avantajele mal sus specificate, s'afi grăbit a adopta regimul ca- dastral australian, cu ajutorul căruia titlurile fonciare poț servi ca un excelent instrument de proprietate și de credit pentru cel in drept. I$2 REVISTA PĂDURILOR Este așa dar de neapărată trebuință ca să imităm și no! un asemenea bun exemplu, cu atît mal mult cu cît despre alcătuirea cadastrului în țara rominească a mal fost și alta dată vorba, și anume, sint acum mal bine dc o jumătate de veac, in cunoscutul Regulament organic și într’un ojis din 1835 al Iul Vodă-Ghica. Acest vcchiu desiderat sc poate aduce azi la îndeplinire, cînd dispunem, pentru o mare întindere a teritoriului nostru, de harta țâre* redactată dc Institutul Geografic al Armatei, care hartă înfățișează un prețios isvor de cunoștințe și de clemente pentru țelul ce voim să urmărim, avîndu-se grija, printr’o înțeleaptă prevedere a primilor co- laboratori, dc a sc figura, încă dc la început, pe lîngă relieful tere- nului, pus în evidentă prin curbe dc nivel, și limitele posesiune! actuale ale diferitelor soiuri de proprietari. Așa fiind, pentru legitimarea acestei posesiuni și determinarea valoare! proprietăților in cestiune, r.u ma! remîne de cit instituirea dc comisiunl de expertiză, în car! pe lîngă delegați al proprietățel rurale, al autoritățel comunale, sau județene respective, să ia parte și cîte un judecător și un inginer. Cu chipul acesta se vor putea stabili, în mod legal, ce! trei factori al regimului cadastral în accepțiunea modernă a cuvintulul, și anume planul^ titlul și rolul cadastral, acesta din urmă servind la clasificarea fiscală și la cunoașterea valoare! solului național. Ast fel procedind, vom fi în măsură dc a săvîrși, într’un timp foarte scurt, dacă nu o operă perfectă, dar îndestulătoare pentru trebuințele momentane cele mal urgente. Și numai mal tîrziu, potrivit cu mijloacele materiale dc car! vom dispune, cu încasarea veniturilor create prin însăși funcționarea regimului cadastral și alimentate cu din sumele cc diversele minis- tere cheltuesc actualmente, cum de exemplu cu operațiuni dc rccen- sămint la fie-care 4 ani, cu hotărnicirea proprietăților Statului, cu personalul necesar pentru susținerea proceselor in diferendele avute cu proprietarii vecini etc., se va putea începe și Ia așezarea defi- nitivă pc teren a cadastrului țărel. Operațiunile technice referitoare se vor executa negreșit, de către personalul administrației militare, care a întocmit și charta țârei. Cu acest din urmă prilej, ca și acum, mulțl, și chiar dintre cel cu mal multă greutate, bărbați dc Stat al țărel, ridicati obiec- țiunl, ’și exprimau îndoiala lor dacă am fi în stare de a duce la bun sfirșit o atare întreprindere de mare însemnătate pentru economia națională. REVISTA PĂDURILOR «53 Și acum, ca și atunci, mulți de și par pătrunși de utilitatea cadastrului țărcî din punct de vedere al progresului agricol, al apă- rărel naționale, al sporire! valorcl proprictățcl imobiliare, astă-zl de- preciată din cauza nesiguranței în transacțiunl, totuși invoacă neapă- rata necesitate a unor cheltueli considerabile pe cari, in situațiunca financiară actuală, nu le putem satisface. Din cele ce precede rezultă însă că această teamă este din cale afară exagerată, că, din potrivă, cu mijloacele de care dis- punem, se poate inaugura începutul lucrărel despre care vorbim și aceasta cu atît mal mult, cu cît astă-zl sume însemnate sînt utilizate în operațiuni ce decurg din faptul necxistcnțel unei posesiuni legale în ce privește marca majoritate a proprietăților noastre rurale și urbane. Dacă începutul despre care facem mențiune va lua ființă, meritul va fi al D-lul general C. I. Brătianu, care, prin graiiî și prin scris nu încetează, un singur moment, a’șl da silința de a convinge pe cel mal recalcitranți, pc cel mal puțin încrezători în forțele vil ale acestei țări, pc acel cari, în totd’a-una cînd se tratează de o mă- reață operă ca în cazul de față, sc ridică, chiar cind sînt absolut neștiutori in cauză, cu o critică violentă șl nedreaptă în contra ini- țiatorilor, adese-orl numai din pricina unul egoism răii povățuitor, numai din cauză că nu el aii fost primii promotori al ideef. Petre Antonescu VIZITA M. S. REGELUI CARUL LA MINISTERUL AGRICULTUREL INDUSTRIEI, C0MERC1ULUI Șl DOMENIILOR Sîmbătă, 27 Aprilie, la orele 10«/2, M. S. Regele, însoțit de D-l locotenent-colonel Georgescu, adjutant regal, a vizitat pentru iniția oară Ministerul agriculturel, industriei, comerciulul și domeniilor. La sosire, M. S. a îost inlîmpinat de D-l ministru R M. Missir, de D-l secretar general C. Băicoianu, de cei trei direclori D-nii C. Alimăniqteanu, V. htrali, Gh. Nicoleanu, de D-l Dr. Gr. Anii pa, inspector general al serviciului pescăriilor, precum și de toți șelii de serviciu. Domnul ministru, a prezentat personalul superior, apoi Suve- 154 REVISTA PĂDURILOR ranul, urmat de persoanele de maî sus, a urcat scara principala ș», după un moment de repaus in cabinetul D-lui ministru, a început vizitarea diferitelor servicii. Cu această ocazie, la picioarele scărei de onoare s’au fixat 2 plăci, una purtind inscripția: „Ministerul agricullurel, industriei, comer- ciulul și domeniilor, *și-a clădit acest palat sub domnia M. S. Regelui Carol 1, 30 Septembrie 1894—30 Aprilie 75.97“ ; iar cea- l’altâ: „M. S. Regele Carol l, a bine-voii a vizita Ministerul agri- cu’lurel. industriei, comercialul și domeniilor, la 27 Aprilie 1902". Timp de 3 ore M. S. a vizitat cu de-amănuntul întreg Ministerul, începind cu serviciul pădurilor. Acest servicii, ocupă partea din stingă a etajului întîiu, unde sînt instalate biurourile și 2 săli mari la etajul al doilea, unde esle consiliul lechnic și sala desinatorilor. începind cu cabinetul D-lui inspector N. G. Popovici, șeful serviciului, a vizitat și celed’alle biurouri, interesîndu-se de lucrările fie-căruia, precum și de diferitele colecțiuni, fotografii, hărți, eșanlilioane de lemne, expuse prin biurouri și caridoare, asupra cărora i s'a dat explicațiuni de D-l șef al servi- ciului. Apoi s’a urcat la etajul al doilea, vizitind cele două săli, iar D-l silvicultor-șef P. Antonescu, șeful biuroulul de studii, a dat Suveranului explicațiuni amănunțite asupra torenților din valea Topologului și a diferitelor diagrame, făcute spre a pune in evidență mersul comerțului lemnului de la 1850 pină la 1900 la export și import. M. S. a dat o deosebită atențiune explicațiunilor ce i s’aîî dat, interesîndu-se și de venitul pădurilor. Apoi a trecut la direcția industriei, comerțului și minelor, unde a vizitat cabinetul D-lui inginer C. Alimămșteanu, directorul celor 3 servicii, care a dat explicațiuni asupra modului funcționarei lor. S’a interesat de aproape do produsele diferitelor industrii, ce erau așezate in sălile acfstei direcțiuni. Fabrica Bucher și Durrer expusese diferite produse ale industriei lemnoase, foarte importante, apoi diferite obiecte din fa bricele Assan (uleiuri și făine), Dobriceanu (ciocolată, cofetărie). Lelea și Schiel (hirlie), He//er-Azuga (pește sărat), Steaua-Romină (derivate din petrol), Chilila și Mărășeștl (zahăr), cleiuri, fosfate, țesături, driluri ele. La serviciul minelor, s’a interesat de harta geologică a țârei și la laboratorul de geologie s’a arătat Suveranului, frumoasele colecțiuni mineralogice, geologice, poleontologice și petrografice, dîndu-i-se explicațiuni amănunțite asupra exploatărilor de petrol. Asemenea, Ia serviciul industiei s’au dat diferite instrucțiuni REVISTA PĂDURILOR 155 asupra fabricilor cari se bucură de avantajele legei pentru încurajarea industriei naționale, prezeniindu-se un tablou de numărul acestor fabrici, de capitalurile întrebuințate și de scutirile ce li s'a acordat; iar la serviciul comercialul» s’au dat explicațiuni asupra diverselor chestiuni privitoare la viața economică a țărei. De aci Suveranul a trecut la serviciul pescăriilor, unde D-l Dr. Gr. Antipa a dat explicațiuni asupra venitului pescăriilor, a expor- tului de pește, precum și a diferitelor lucrări, ce urmează a se executa, de către serviciâ, in delta Dunărei. Trecînd in aripa stingă a acestui etaj, la direcția agricultureî, M. S. a cercetat diferite obiecte expuse, precum pluguri, grape etc. și i s’a prezentat dări de seamă asupra fermelor model ale Statului, a școalelor de agricultură, diferite dale statistice. La serviciul zootechnic se preparase o expoziție de stupi, unelte de apicultura ele., apoi i s’a dat explicațiuni asupra depozitului de armăsari și a oeriei de la Constanța, asupra creșlerel viermilor de mătase și i s’aO prezentat gogoși și mătase. Scoborindu-se la etajul intiiii, a vizitat cabinetul D-lui inginer V. latrali, directorul domeniilor, apoi serviciul arendărilor și al proprietățel funciare, interesîndu se de parcelări și in special de păininlurile din Dobrogea. Terminind cu vizitarea tuturor serviciilor, Suveranul s’a sco- borit in laboratorul de chimie, atașat la direcția industriei, unde i s’aQ prezentat: tablourile diferitelor analize de petrol din fie-care regiune petroliferă: tablouri de diferite benzine, precum și de alte derivate industriale, ce se obțin prin deslilare. In special, M. S. a dat o deosebită atențiune derivatelor cari se pot întrebuința la colorarea diferitelor țesături și a celor întrebuințate ca baze pentru preparări de explosive, asistind chiar la experiențe făcute cu aceste din urmă. Vizita M. S. s’a terminat la muzăh, unde a vizitat cu de-a- mănuntul probele de produse agricole, miniere, și ale difenleler fabrici din țară de țesături, metalurgie, conserve, vinurile Statului, hărți speciale etc. In tot timpul vizitei M. S. n’a lipsit de a întreba pe fie-care funcționar, care I aștepta la locul său, de studiile ce are, de vechimea în serviciă și de atribuțiuni. Sîntem convinși că această Augustă vizită va avea ca efect să stimuleze și mai mult pe funcționarii acestui Minister la o muncă rodnică, mai cu seamă in aceste timpuri cind toate avuțiile țărei, REVISTA PĂDURILOR administrate de Ministerul agriculturel, industriei, comerciulul și domeniilor, trebuesc puse în valoare. La plecare, a avut înalta bună-voință de a permite să fie fotografiat la intrarea Ministerului, în mijlocul funcționarilor așezați în ordinea ierarhică și fericiți că vor avea asl-Iel o dovadă materială de înalta bună-voință și satisfacție a M. S., dovadă care va fi păstrată cu cea mai mîndră amintire în familiile lor, spre știința neamurilor viitoare. Apoi la orele 1 */♦» după ce ’ș’a exprimat înalta Sa mulțumire, și ’șî-a luat rămas bun de la D-l Ministru și personalul superior, s a întors la palat. ----------------o------------------ INFORMAȚIUNI In budgetul pentru exercițiul 1902 1903 al Ministerului de Domenii, prevăzîndu*se suma de lei 500 ca subvenție Societăței Progresul silnic, publicăm adresa No. 25 543 de la 1 Aprilie a. c., către D-l Președinte, precum și răspunsul de mulțumire adresat onor. Minister: Domnule Președinte, Rolul însemnat ce în ultimele vremuri a jucat în progresul silvi* culturei romîne societatea Progresul Silvic, care are onoare a vă avea ca Președinte, și înrîurirea puternică co constatăm cu plăcere că are Revista Piidurilur, jurnalul societăței, cît și conferințele și congresele anuale ale membrilor ci, asupra desvoltărol economiei forestiere în România, sînt acum in deobște cunoscute. Și în dorința de a ne manifesta și noi, cît do mult apreciem roadele activitâței acelei societăți, am profitat de prilejul întocmire! budgetului Ministerului pe exercițiul 1902/1903 și am înscris în cl, la art. 129, o sumă de lei 500, ca subvenție acelei societăți pentru studiile, publicațiunilc și lucrările ce face in interesul economiei forestiere,— fiind convinși că ast-fel, dacă nu sîntem în măsură a i da un prea apreciabil ajutor material, cel puțin îi dăm un sprijin moral. Fă cînd u-no o datorie și o onoare de a vă aduce acestea la cuno- ștință, ve rugăm D-)e Președinte, a primi aci alăturat și ordonanța cu No. 13/902, pentru plata sumei de lei 500. • Primiți, ve rugăm D-le Președinte, asigurarea deosebitei noastre considerațiunl. p. Ministru, C. Bâicoianu. Șeful serviciului Inspector silvic, N. G. Popovici. REVISTA PĂDURILOR 157 Domnule Ministru, In budgetul pc anul 1902/1903, ați bine-voit a prevedea suma de lei 500 (cinci sute), ca subvenție societâței Progresul Silvic, pentru că societatea de la înființarea el a luptat și luptă pentru propășirea silvi- culturel în România. Acest ajutor, fiind acordat grație D.-Voastre, pentru prima oară acestei Societăți, sub-semnatul ca Președinte de la înființarea el, în numele Comitetului de Administrație, ve exprim înalta mea gratitudine. Bine-voiți, ve rog Domnule Ministru, a primi asigurarea respec- tuoasei mele considerațiunl. Președinte, Ion Kalindcru. . Secretar, N. C. Nădejde. • • Comitetul central do Administrație al Societâței, întru- nindu-se în ziua do 17 Maiu a. c., conform art. 1G, *și-a con- stituit biuroul astfel; D-l Ion Kalinderu, președinte, » C. F. Robescu, vice-prcședinte, » A' C. Nădejde, secretar-casier. D-nii Dr. Gr. Antipa, P. Antonescu, C. Broștcanu și A' G. Popovici, vor forma comitetul de redacțiune al Revistei • ♦ * Venitul pădurilor Statului pe exercițiul 1901/1902, pînă la 31 Martie a. c, a fost de Iei 5370284 bani 86. prevederile budgetare fiind de 400.000, față de lei 6.729118 bani 21 înca- sați în exercițiul trecut, tot pînă la această dată. • • • La licitațiile do la 9, 12 și 15 Maiu, s’au adjudecat 8 păduri din 170. In zilele de 9, 12 și 15 Iunie, so vor ține licitații pentru vînzarea a 158 păduri. ♦ ♦ ♦ La 15 Iunie, so va țino licitație la Prefectura Buzău, pentru vînzarea din pădurile Statului Mușa-Mică a unei porțiuni de 1.919 h. a. 5.350 in. p. Plata se va face în 3 rate, iar exploatarea în 16 ani. >58 REVISTA PĂDURILOR La 12 Iulie se va ține licitație la prefectura Buzău, pentru vînzarea a 25.684 arbori rășinoși și 22.187 fagi din pădurea Tazlău. ♦ * • D-l D. Nestor, silvicultor cl. ILa a demisionat din cor- pul silvic al Stalului. * • * Următoarele avansări, primiri în corp, numiri și mutări, s’au făcut în corpul silvic pină la 1 Iunie: D-l Ilic Apostolcscu, fost sub-înspector silvic, se primește în corpul silvic al Statului, cu gradul dc silv. cl. 1, pe ziua depunerii jurămîntuiul, în locul D-lui J. Solacolu demisionat pe ziua de 1 Aprilie 1092 și trecut în serviciul silvic al Eforiei spitalelor civile ; D-nii silvicultori cl. Il-a I. Balaban și N. Elcfl crescură fost avan- sați silvicultori cl. I, în locul d-lul /. Apostolcscu, demisionat și B. D. Kcagoc, decedai; D-nii silvicultori asistenți Vasile Mirică, I. Simionescu și Th. Gri- goraș, au fost numiți silvicultori cl. a Il-a; D-nii C. Ncgrescu, Emanoil Ncgoescu și Florea Voiau, au fost numiți silvicultori asistenți; D-l silvicultor cl. Il-a N. Pușcariu, șeful ocolului Niculițel (Tulcea), a fost mutat la ocolul Tg.-Neamț; D-l silvicultor cl. Il-a D. Georgcscu, șeful ocolului Tg.-Neamț, a fost mutat la ocolul Seaca-Optășani (Olt); D-l silvicultor asistent Em. Negocscn, a fost numit șef al ocolului Nicolițel. D-l silvicultor cl. Il-a P. Simionescu, a fost numit în administrația centrală. • • Următorii D-ni silvicultori-șofi, vor fi trimiși în misie in țară și strcinătate, și anume: D-l silvicultor-șef D. Klein, va merge în Slavonia, pentru a vizita mai multe exploatări mari de păduri; D-l silvicultor-șef .7. Moldoveana, va merge in Tirol, pentru a studia uscătoriilc de semințl, și D-l silvicultor-șef Th Spirescu, va vizita plantațiile din țară. REVISTA PĂDURILOR * 59 Barbu D. Neagoe, silvicultor cl. I, sub-șef de biurou în Admi- nistrația centrală, a încetat din viață la 23 Maiu a. c., după o scurtă suferință. Născut la 16 Februarie 1868, în satul Scrada (Gorj 1, după ce a terminat cursul primar, a făcut școala practică de Agricultură de la Strihareț. Distingîndu-se in această școală, a fost primit ca bursier la școala specială de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, pe care a absolvit’o in anul 1888, clasificat fiind intre cel dintiiu. In acel an, inființindu-se pe lingă școala dc la Herăstrău, cursul dc aplicație silvică. Barbu D. Neagoe, este din prima promoțiune, făcind practica meseriei, căreia sc destinase pe lingă ocoalele Hrănești și Sinaia. La absolvirea anului dc practică, in Decembre 1889. a fost primit în corpul silvic cu gradul de gard ajutor, și la 16 Februarie 1891 a fost numit gard general cl. II, iar la 22 Octombrie 1S99 gard general cl. I; iar funcțiunile ce a ocupat potrivit gradelor din corp, sînt: șef de ocol, aproape tot timpul în Dobrodgca, șef de cance- larie la foasta reg. III silvică și apoi atașat cu serviciul în Ad-ția centrală. In 1898 a obținut titlul de inginer hotarnic. Barbu D. Neagoe a fost un elev silitor și prin sine însuși ’șl-a format cariera; ca agent a fost 'neîntrecut de harnic, dînd probe de o putere dc muncă, cum rar se vede. Ca răsplată a activitâțcl sale de agent al Statului, în urma rcco- mandațiel șefilor săi, cari craii in măsură de a'l cunoaște, in anul 1893 Barbu D. Neagoe a făcut parte dintre agenții trimiși în Bucovina, pentru a vizita pădurile, cu care ocazie a făcut o dare dc seaipă; iar în primăvara anului 1895. a fost trimis în misiune pentru 1 an în Austria, spre a studia corccțiunea torenților. Ca membru al societâțel Progresul silvic» și colaborator al Revistei, Barbu D. Neagoe încă s'a distins, tratind diferite che- stiuni și ocupindu-se in special dc jurisprudența silvică. In ultimii timpi, după o muncă destul de grea, și-a văzut luînd ființă unul din idealurile sale. «Călăuza silvicultorului». opera sa de mal mulțl ani, a apărut sub auspiciile Societâțel * Progresul silvic» și va râm inc posteritățe! ca o bună pildă a hărniciei sale. Inmormîntarea acestui regretat coleg și colaborator, s’a făcut in ziua de 25 Maiu a. c . asistind ia inmormintare D-l ministru al dome- niilor B Al. Alissir, D l sccrctar-gencral C. /. Băicouinu, D-l N. G. l'o- povicl, șeful serviciului pădurilor, dcpunînd fie-care cite o coroană, apoi toți silvicultorii și funcționarii de la serviciul pădurilor. D-l Ion Kalinderu, președintele Societâțel «Progresul silvic, cu multă părere dc rău. fiind în doliu și în acea zi reținut tot dc dohii, a rugat pe D-l C. P. Robescu, vice-preșcdintele Societății, de a reprezenta Societatea, dcpunînd o coroană din partea el. La domiciliul defunctului a ținut o cuvîntare D I C. P. Robescu din partea Societâțel «Progresul silvic», iar la cimitir au vorbit d-nii A’. G. Popovici în numele silvicultorilor și K Stoicescu. 160 REVISTA PĂDURILOR CLIMA LUNEI MAIU 1902 st. n. la București-Filaret Luna Mai» 1902 a avut un timp extraordinar de rece și cu pre cipitațiuni atmosferice destul de abondente. Temperatura lunară egală cu 14 grade, este mal mică ca normala cu ceva mai mult ca două grade. In nici într’un an, de la 1857 încoace, această lună nu a fost așa de rece ; totuși în trei ani, la 1874, 1880 și 1883, ea a fost apropiată de aceea de acum. Zilele cele mai călduroase au fost la 5, 6, 14, 15, 18 și 19; restul relativ reci, cu deosebire cele de la 1 la 4 și de la 22 la 29. Ziua cea mai rece, a fost la 1 ; minimum 3a.O înscriindu-sc la 3, cea mai caldă a fost la 19, cînd termometrul s’a ridicat pînă la 2G'.8, care este temperatura maximă înregistrată în această lună. In ce privește temperaturelc extreme, ele sînt coprinse în limite normale maximum in alți ani atingind valoarea dc 35’.0 în 1872 iar minimum coborîndu-se la r.O în 188G. Zile de vară am avut numai 2; în general sunt 11. Precipitațiunilc atmosferice adunate 78 mm., deși întrece normala cu 12 mm., ele nu aă fost excesiv de multe, căci de la 18G5 încoace, în 11 ani s’au strîns în Maiu cantități de apă cu mult mai mari, ajungînd Ia 173 mm. in 1881. Ceea-ce Insa merita a fl remarcat, este marele număr do zile cu ploaie, 20, pe cînd dc ordinar sunt II ; numai într’un singur an, la 1874, s’a mai repetat acest lucru. Ploi torențiale nu au fost; cea mai abondenta este aceea do la 28, cînd s’a adunat peste noapte 13 mm. do apă. Vinlurile dominante, crivățul și austrul. au bătut aproape în pro- porțium egale. Presiunea atmosferică mijlocie 751.9 mm. este cu 0.7 mm. mai mică ca normala. Atmosfera a fost cu aproape 4°/, mai umedă și cerul mult mai înnourat ca de obiceiu. Aii fost 7 zile senine, 14 noroase și 10 acoperite. Soarele a strălucit mal puțin ca in anii normali : 228 ore în 29 zile, pe cînd în asemenea ani el se arată în timp de 248 ore, în 29 zile. Rouă s’a observat în 19 zile, brumă într’una, curcubeb în 4, lialo-solar în 5, lunete și fulgere în 12 aproape toate de intensitate slabă. Deși timpul a fost răcoros, cu toate acestea, mulțumită ploilor destul de abondente, vegotațiunea s’a desvoltat foarte mult în cursul acestei luni; către sfîrșitul săft, fîncțele începuseră a fi cosite. Rapițaestc aproape a se coace, are însă nevoe de puțină căldură; griul a dat spic și este aproape a înflori; toate cole-ralte cereale sînl frumoase și bine desvoltate. Vița de vio a înfrunzit; fructele sînt abondente. Institutul Meteorologic. Tip. GUTEMBERG Joscph Gobl, str. Domnei, 20. REVISTA DĂURILOR 16l CONSERVAREA LEMNELOR1) Domnule Ministru, Domnule Președinte, Domnilor, Observația și experiența zilnică ne arată și demonstră în mod evident că lemnele odată tăiate din pădure și me voiu referi în special la lemnele destinate pentru lucru și construcțiuni — sînt supuse la diferite cauze de distrugere. Ast-fel, cu toții am putut observa cum lemnele, fie cu coaje sau debitate, cînd sînt lăsate expuse aerului, umezelei și variațiilor de temperatură, se crapă, so îndoesc, so slrîmbă și putrezesc, mai ales cînd sînt îngropat© în părnînt sau scufundate sub apă. De asemenea lemnele sînt atacate de insecte și o serie întreagă de larve ale lor; așa, ca exemplu, voi îi cita Tcrcdo și scoica Pholas, care găuresc și mănîncă lemnele întrebuințate pentru năvl sau construcții de porturi și diguri. Tot ast-fel în clădiri, lemnul este atacat cu deosebire de ciuperci, dintre care cea mai temută este Mendius des- trucus (numită ciuperca do casă) și caro distruge cu desă- vîrșiro lemnele, mai ales în cazul cînd sînt întrebuințate udo ; la început so formează puncte mici albe, care cu timpul se transformă într’un strat mucilaginos sau formează un țesut de vase fine, care anunță începerea distrugere!. Aceste fire se întind apoi, devin din ce în ce mai mari, pătrund chiar prin pereți și nimicesc ast-fel tot ce e lemn într’o clădire, separind în aceiași timp și un licid cu miros neplăcut și caracteristic prezenței sale, și fâcînd ast-fol clădirea impro- prie de locuit, mai ales din punctul de vedere al soliditățel. Mari și numeroase îngrijiri necosită arborii, cînd sînt în viață, pentru a-I faco proprii pentru lemn de lucru și construcțiuni; dar nu mai puțin interesante și numeroase sînt îngrijirile ce trebue să dăm arborilor, o dată ce sînt tăiațl, pentru a-i conserva și a prelungi prin urmare cît so poate mai mult durata lor. 1) Conferință ținută la Societatea «Progresul Silvic» in ziua de23 Martie 1902. li 162 REVISTA PĂDURILOR Gestiunea conservărei lemnelor, caro trebuește privită ca una dintre cesliunile cele nci importante de economie publică, n’a primit încă o soluție completă. Această problemă, capitală pentru un mare număr de industrii, resolvată altă dată în mod incomplet prin simpla uscare a lemnelor, a dat naștere la o mulțime de lucrări, avînd toate de bază impreg- narea lemnelor de conservat cu licide antiseptice. Domnilor, Condus de însemnata importanță a acestei cestiunl și oferindu-mi-se ocazia a răspunde invitației D-lui Administrator al Domeniului Coroanei, Ion Kalinderu, mult stimatul și iubitul nostru Președinte, de a ține o conferință în anul acesta, pentru care me simt dator a-i aduce aci omagiile mele, am onoarea a ve întreține asupra subiectului următor: Diferitele metode întrebuințate pentru conservarea lemnelor. Domnilor, înainte de a arăta prin ce mijloace se pot conserva lemnele, voiu expune în cîte-va cuvinte cari sînt cauzele alterațim lemnului, cunoscînd prin aceasta ce urmează să se combată prin întrebuințarea diferitelor procedee de con- servare. Dacă ne raportăm la compoziția sa, lemnul poate fi considerat ca format din cclvlosă, substanța predominantă caro constitue scheletul vegetalului, din materia organică incrustantă, (vasculosă, cutosă, etc)., abundentă în inima lem- nului, căreia ’i mărește densitatea și duritatea, ambele con- stituind partea lemnoasă propriu zisă, și din substanțe azo- tate în mai mică cantitate, care se găsesc disolvate în sevă împreună cu alto substanțe, diferite după natura vegetalului, ca: reșine, gome, materii zacharoase, coloranțl, tanin, etc., și împreună cu o mică cantitate — relativ — de materii saline. Aproape toate aceste substanțe, afară de minima cantitate de săruri, sunt substanțe fermentescibile, caro intră în acțiune îndată ce se găsesc în condiții favorabile: în contact cu acrul (prin urmare cu oxigenul) și umezeala. REVISTA PĂDURILOR I63 Ast-fel în presența materiei azotate și sub influența acrului și a nmezelei atmosferice iau naștere fermenți, care desvoltîndu-so pe cheltuiala materiei azotate (cestiunl resol- vate azi definitiv în urma studiilor lui Pasteur) atacă celu- losa, producîndu-se ast-fel arderea sa lentă, cu degajare de apă, acid carbonic și în același timp produse amonia- cale, ardere favorizată prin stările alternative de uscăciune și umezeală în care se găsesc lemnele, cînd se produc și crăpături în masa lor pe unde intră aerul și germenii din aer. Această transformare a părților constituante ale lem- nului se poate produce sub diferite aspecte foarte bine ca- racterisate. Așa, fie că acidul carbonic ce ia naștere și produs în abundență favorisează desvoltarea a numeroase specii de ciuperci care se nutresc chiar cu elementele lemnului și produc ruina sa completă; sau. fermentația desvoltată în canalele interne ale lemnului și favorizată prin umezeală distruge fibrele și causează stricăciuni cu atît mai de temut cu cît sînt ascunse și neprevăzute. Afară de aceasta, prezența materiei azotate în celulele țesutului vegetal, mai constitue o cauză de distrugere a lemnului, prin faptul că atrage o mulțime de insecte rylofage cărora le servește de nutriment și care căutînd-o în cavi- tățile lemnului, ’I perforează în toate sensurile și-l distrug adesea cu o iuțeală de necrezut Prin urmare cauzele cele mai principale ale alterației sau distrugere! lemnelor, sînt: putreziciunea și acțiunea insectelor. Prezența și fermentația materiei azotate fiind ast-fel cauza principală a ruinărel lemnului, pentru a-1 conserva și a-I prelungi durata trebue, sau să căutăm a scoate din lemn această materie azotată sau cel puțin a îndepărta toate împrejurările fără de care nu se poate petrece fermentațiunea, saii a lucra, în fine, în mod direct asupra materiei azotate, pentru a o face să intre în combiuațiuni fire și ca atare mesuscoplibile de a fermenta. Putem ajunge la realizarea, în total sau în parte, a acestor două desiderate, întrebuințînd separat sau combinate 164 REVISTA PĂDURILOR unul (lin cele două serii de procedee dc conservare: fizice și chimice ’). Procedeele fizice întrebuințate sînt: 1. Uscarea naturală sau în aer liber și artificială; 2. Carbonizația superficială; și 3. Imersiunea sau cufundarea lemnelor in apă. Prin aceste proceede realizăm punctul de a îndepărta o parte din sevă și în același timp acțiunea aerului și a apel, sub a căror influență se produce fermentați unea. Se știe că, dacă lemnul întrebuințat pentru fabricarea diferitelor obiecte în arte și construcțiuni n’a fost perfect uscat, și se usucă după întrebuințare, atunci — înainte de a fi descompus, — el este supus la diferite schimbări de formă. Ast-fel, prin micșorarea de volum, se scurtează și îngustează, iar urmarea acestui fenomen este că obiectele se desbină. Exemplu cunoscut do toți: ușile și ferestrile nu se închid, plăcile de mese plesnesc, dușumelele și grinzile se crapă etc. Procedeul de a usca lemnele, oferă cel mai bun pre- servativ pentru obiectele destinate a fi păstrate în loc uscat, ca mobilier, parchet etc. și iual ales cînd suprafața lor se acopere cu vopsea, lac sau alt mediu care evită contactul direct cu aerul. Prin uscare so îmbunătățesce deci mult starea lemnului pentru întrebuințarea sa in arte și construcțiuni. Uscarea lemnului mal poate fi considerată și din punctul de vedere al întrebuințărel salo ca combustibil. In adevăr, sub aceiași greutate, lemnul uscat dă o cantitate do căldură mult mai maro de cît lemnul umed, în caro o parte din căl- dura desvoltată, mai ales față cu căldura specifică mare a apel, este întrebuințată a evapora umezeala din lemn. Un punct însemnat de observat este că lemnul uscat la aer, apoi expus din nou umezelei și chiar băgat în apă, nu mal recapătă întocmai proprietățile lemnului verde. Do sigur că, prin uscare, s’a petrecut oare care reacțiuni chimice 1) In general, toate procedeele dc conservare pot fi considerate ca acțiuni fizice ; însă, cum prin injecțiunca a diferite substanțe antiseptice, aceste acțiuni sînt însoțite și dc reacțiuni chimice, am grupat procedeele bazate pe injecțiunca în inasa lemnului a diferite substanțe antiseptice, fie prin infiltrație naturală, prin presiune la aer lil>er sau prin presiune in vas închis, sub numele de proceede chimice. RF.VISTA PĂDURILOR l6j imperfect definite, care au insolubilizat o parte din principiile dizolvate în sevă. Așa se poate explica efectele bune obținute de ex. prin încălzirea lemnelor verzi cu coaje, după care, fiind descojite capătă o calitate și duritate particulară ; de asemenea prin pîrlirea la foc a furcilor și a altor utensile ca juguri, lopeți etc. (mijloc de uscare întrebuințat mult și de țărani), unde în aceste cazuri, afară de uscare, mai avem și impregnarea lemnului cu oare-care principii creozotate. Uscarea lemnului se poate face pe cale naturală sau artificială. Pe cale naturală, lemnele se lasă mai mulțl ani la aer și anume: în primul an la aer liber, expuse vîntului și așe- zate în grămezi, așa ca aerul să poată străbate ușor; în acest timp ploaia și zăpada care cade extrage o mare parte din sucurile lemnului. In anul al douilea, lemnele se pun într’un șopron pentru a le feri de ploaie și zăpadă, fără a împiedica circulația aerului și în anul al treilea se țin într’o magazie ușor încălzită, pentru a termina uscarea. Acest pro- cedru, de și din cauza pierdere! de timp este foarte costisitor, însă este col mal sigur. Lemnele pentru scopuri anumite ca : plăci de rezonanță, pentru piane, tuburi de orgă, etc. se mai supun la o usc are ulterioară, artificială, într’un spațiu încălzit prin vapori sau alte mijloace. Așa în fabrica de piane Pleyel și Wolff, lemnele care au fost supuse la uscare naturală mai mulțl ani, sînt ținute încă în uscătoare, în care se introduce aer cald la temperatura de 25°—30° C. în timp de trei pînă la șease luni. Uscarea lemnului verde, tăiat de curînd, la o temperatură rădicată, este foarte defectuoasă, prin faptul că stratele ex- terioare se usucă mai repede și ’șl micșorează volumul, iar stratele interne neputîndu se usca așa repede, se produce o micșorare de volum inegală și, prin diferințele de tensiune în interior, lemnele se strîmbă și crapă. Uscarea artificială a fost întrebuințată în Anglia și Ame- rica încă de pe la începutul secolului al XVIII-lea, pentru construcții maritime, dar n’a dat rezultate bune. Acest pro- cedeu usucă, fără îndoială, lemnul în cîte-va ore mai mult de cît dacă s’ar usca în aer liber mai multe luni, dar adese- i66 REVISTA PĂDURILOR ori ’i alterează calitatea; în ori-ce caz ’l face foarte higros copie și foarte susceptibil de a se umfla și crăpa la frig. Se evită însă acestea, întrebuințînd carbonizația super- ficială, care pentru anumite scopuri constitue un bun procedeu de conservare și este întrebuințat din timpurile cele mai depărtate. In general, acest procedeu constă în a pirli suprafața lemnului supus la operațiune. Eficacitatea acestui metod consistă în faptul că supra- fețele ast fel încălzite sînt uscate repede și devin mai com- pacte și mai puțin permeabile ; germenii organizați și plantele criptogamice, care pot fi depuse în stratul superficial al lemnului, sînt omorîțl, și ast-fel se împiedică la suprafață ori-ce vitalitate și ori-ce tendință de fermentațiune. Mai mult, la această temperatură rădicată, țesutul lemnos pînă la adîncimea de 2 3mra- este în parte destilat, degajînd materii gudronoase cu proprietăți antiseptice, care impregnează lemnul. Acest sistem de conservare, care mult timp a făcut mari servicii, este departe de a fi perfect; ba chiar aplicat spre exemplu la traversele de drum de fer este foarte de- fectuos. In adevăr, traversele supuse la carbonizație super- ficială se despică cîte-odată pînă în inima lemnului, din cauza inegalități i de temperatură; aceste despicături permit ast-fel aerului și umezelei a pătrunde în partea internă a lemnului, care nu e carbonizată, și prin urmare a-1 distruge. Citez tot aci și procedeul prin imersiune sau cufundarea lemnului în apă dulce sau de marc. Eficacitatea acestui procedeh — întrebuințat în Anglia încă de pe la începutul secolului al XVII-lea — ar consta în faptul că apa dizolvă cea mai mare parte din sevă, care se găsește ast-fel înlocuită prin apă curată care nu e fermen- tescibilă și se evaporează mai ușor ca apa sevei care con- ține diferite substanțe higroscopice; așa că acest procedeu permite de a usca lemnele mai ușor. Experiența a arătat că lemnul de stejar destinat pentru parchet s. ex., care ar trebui uscat în aer liber doui ani, poate fi uscat numai în patru luni, dacă a fost mai întîiu supus la operația imersiunei. Disoluțîa sevei se face mai ușor în apă dulce, de cît în apă sărată ; în schimb însă apa dulce pare a slăbi lemnul REVISTA PĂDURILOR I67 după un timp oare-care, po cînd din contră apa sărată oprește chiar dcsvoltarea putrezire! uscată, dacă aceasta începuse. Să trecem acum la procedeele chimice de conservare. Mijloacele chimice întrebuințate pentru conservarea lem- nelor constau esențial in a introduce in lemn diferite substanțe chimice cu proprietăți antiseptice. Scopul Introducere! acestor substanțe este, sau a elimina pe cît se poate mal complet seva, causa principală a alterați! lemnelor, și luîndu-I locul a presarea lemnele de ori-ce descompunere; sau a alunga din lemn numai partea apoasă a sevei și combinîndu se apoi cu materia azotată ast-fel concentrată, a forma cu aceasta compuși fixî și insolubili, în care stare, sucurile vegetale nu mai pot fi atacate de umiditate și prin urmare nu mai pot da loc la fermentațiune, prima și cea mai esen- țială cauză a putreziciune!. Domnilor Dacă facem o privire retrospectivă, găsim, din timpuri foarte depărtate, prescrise diferite mijloace pentru conser- varea lemnelor. Așa, din timpurile cele mai depărtate, oamenii au întrebuințat în acest scop epocii cu smoală și gudron. Autorii vechi citează obiceiul de a se păstra obiectele de valoare făcute din lemn, aplicîndu-le pe suprafață diferite uleiuri de măsline, cedru, moloz etc. Cine nu știe perfecția la care ajunseseră Egiptenii in prepararea momiilor lor? Din timpurile mai recente, prima idee de a văpsi și impregna lemnele cu diferite ingrediente și uleiuri coapte, se atribue lui Giovanni da Verona, contimporan cu Raphael. Prin acest procedeu însă de a spoi lemnele nu se pro- servă do cît în mod imperfect lemnele, căci cel mai mic accident, care va rădica învoluitoarea protectoare, va lăsa să pătrundă în interior inamicul (umezeala) și de atunci răul va fi și mai grav, pentru că va fi invizibil. De aci so deduce în mod evident că numai impregnând înse-șt fibrele lemnoase cu o substanță capabilă a le sustrage principalelor cauze do alterațiune caro le amenință, se poate ajunge în mod sigur și eficace a conserva lemnele. Acest i68 REVISTA PĂDURILOR fapt, azi incontestabil, a fost recunoscut încă din secolul al XVIII-lea, căci Reed la 1740 și Hales la 1760, propuseră a prelungi durata lemnelor prin imersiunea lor într’o soluție de gudron. Deja de la 1719 Pallas propusese în acest scop a se mineraliza lemnele, tratîndu-le cu o soluție de sulfat de fer, apoi băgîndu-le în apă de var, pentru a precipita sarea și a forma un sulfat de calciu insolubil. Maî tîrziu Carny, observînd în minele de sare de la Dieuze că scîndurile de brad impregnate cu sare, rămăsese în perfectă stare după 25 ani, conchise la posibilitatea de a se conserva lemnele injectîndu-le cu materii saline. Champy conservă lemne verzi, introducîndu-le într’o baie de șeii la temperatura de 130' ; prin această operație seul se introducea în toate canalele fibrelor lemnoase, în locul apei, care era vaporisată prin căldură. In 1830 Kian propuse injecția lemnelor cu sublimat co- rosiv, agent antiseptic care omoară toate insectele preexi- stente în lemn și împiedică ori-ce atac ulterior. După cum vedem dar, Domnilor, problema conservărel lemnelor cere soluția a două dificultăți principale: de a găsi o substanță chimică cu proprietăți antiseptice eficace, apoi de a găsi un mijloc practic și sigur, pentru a introduce aceste substanțe în lemnul supus conservărel. Numărul substanțelor antiseptice întrebuințate este foarte mare; s’a întrebuințat perind diferite săruri metalice, apoi uleiuri vegetale și minerale, dintre care voiu cita, ca mai importante: Biclorura de Mercur sau sublimatul corosiv; Clorura de zinc; Sulfați! de Cupru, Fer, Zinc, Calciu, Magnesiu, Bariu, Aluminiu ; Borax și săruri de sodiu; și Gudroanele. Dintre acestea cele mai întrebuințate pînă azi și caro au dat rezultate remarcabile sînt: Sublimatul corosiv, clo- rura de zinc, sulfatul de cupru și gudroanele cu derivații lor. Iar, în ce privește mijloacele de a introduce aceste sub- stanțe în lemn, acestea după cum vom vedea — se pot grupa în jurul următoarelor: REVISTA PĂDURILOR I69 a) prin infiltrație naturală sau prin deplasare, între- buințate mai ales pentru lemnele încă în picioare, sau do curînd tăiate ; și b) prin presiune în aer liber sau prin presiune in vas închis, ce so aplică cu deosebire lemnelor uscate. Afară do acestea, do cîțl-va ani, so experimentează în Franța cu mult succes metoda lui A. Nodon și A. Erotonneau de a întrebuința electricitatea ca forță fizică pentru a in- troduce în lemn o soluție salină: senilizația lemnelor prin electricitate, metod brevetat în anul 1896, și asupra căruia voiu reveni mal amănunțit. înainte de a arăta și analiza rezultatele căpătate prin întrebuințarea diferitelor metode și a diferitelor substanțe antiseptice, mo voiu opri asupra cîtor-va dintre metodele și substanțele citate — după importanța ce prezintă - fio din punct do vedere sciențific, fio din punctul do vedere practic și al întrebuințăroi și oficacită(oi lor. Asupra impregnăreî cu sulfat de cupru. — Sulfatul de cupru s’a proferat și se preferă chiar azi multor altor sub- stanțe, din cauza oficacităței salo relative și a costului său puțin ridicat. Vederile asupra acțiune! conservatoare a Sul- fatului do cupru în lemn sînt încă foarte divergente. Așa, după Kdnig, celulosa n’ar reține nici urmă de cupru, și că eficacitatea acțiune! acestei sări constă în aceea că dizolvă albumina și o face ast fel mai puțin aptă pentru putrezire. După Welz, conservarea lemnului prin sulfat de cupru se datoreșto faptului că o parte din sarea do cupru so reduc© în cupru motalic, caro închide, așa zicînd, ermetic porii fibrelor lemnoase, produeîndu-se și o carbonizare parțială a lemnului prin acidul sulfuric pus în libertate. Acest autor a constatat do alt-fol acest lucru, găsind cu ocazia deschidoroi unei mine do cupru veche romană, lemne conservate foarte bine, în timp de peste 1800 ani. După Boucherie, în această tratare, contrar părere! lui Konig, celulosa se combină cu o parte din cupru, formind o combinație insolubilă, și după dînsul acestui fapt se dato- roște eficacitatea sulfatului do cupru în conservarea lemnelor. Condițiile unei impregnări eficace cu această substanță, sînt: înlocuirea sucului din lemn printr’o soluție do sulfat REVISTA PĂDURILOR 170 do cupru, care să nu conție mal mult de 5°/o sulfat de fer, care distruge lemnul, afară de stejar, în care, din contră, găsind acidul tanic, formează fanați de fer, substanțe pre» servatoare; lemnul odată impregnat, trebuește perfect uscat înainte de întrebuințare, înlesnind prin aceasta fixarea sărel de cupru. Fără această condiție, impregnarea n are adesea nici un efect. Ast-fel, dacă se întrebuințează traverse injec- tate cu sulfat de cupru, dar neuscate, atunci prin contactul cu ferul, sulfatul de cupru e descompus, dînd cupru metalic și sulfat de fer, care la fie-care presiune esercitată asupra traversei ’l împinge mai adine în lemn, provocînd ast-fel distrugerea lui. (Va urma). Ilie Păunescu-Cîrcea. ---------------------------------- INSTITUTUL GEOGRAFIC AL ARMATEI ui. Charta țărei Intr’unul din numerele precedente, am făcut o scurtă expunere asupra vizitei ce a avut loc in ziua de io Decembre 1901, la ob- servatorul astronomic din București. El a fost înființat, după cum am arătat, în scopul de a se da operațiunilor technice privitoare la deter- minarea pozițiuncl geografice ale stațiunilor geodesice de l-iul ordin, constituind canevasul fundamental al țărel, o maT mare preciziune. Acest canevas, pe care se reazimă întreaga triangulațiune, a servit la alcătuirea chartcl României lucrată de statul-major român. Și deși această operă de mare însemnătate economică, științifică și militară nu este incă terminată, prin faptul insă că s’a dat precă- dere metoadelor celor mal perfecte de execuțiunc, Institutul Geografic al Armatei, reprezintat printr’o pleiadă dc ofițeri distinși, printre cari putem cita, pe lingă cel deja menționați, pc d-nii locotenent-colonel I. Cantea, șeful serviciului geodesic, care a lucrat mal mult timp în Institutul Geografic militar din Viena, d-l maior G. Simionescu, șeful serviciului de topografic; căpitan Coandă, șeful biuroulul geodesic, căpitan Roman, șeful serviciului de chartografie etc., a dobîndit din REVISTA PĂDURILOR 171 partea juriului internațional, cu ocaziunea expozițiuncl universale din Paris (1900), cele mai înalte distincțiunl. In adevăr, pe lingă un mare prcmiO dat numai României, Franței și Rusiei, s'a mal obținut trei medalii de aur și una de argint, iar directorului Institutului, d-lul general C. I. Brătianu, atit de bine secondat de numeroșii săi colaboratori, ’I s’a decernat Legiunea dc onoare în gradul de Comandor. Și nici câ sc putea alt-fcl. Cine a vizitat, după cum am făcut noi în ziua dc 11 Ianuarie a. curent, însoțit dc absolvenții școalei de silvicultură din BrăncștI. atelierele unde sc lucrează charta țărel, aflătoare in localul Comanda- mentului Corp. II dc Armată din str. Știrbey-Vodă, în care domnește pretutindeni o ordine exemplară, nu poate de cit să simtă o ade- vărată mîndrie patriotică și să felicite din toată inima pc promotorii cari a& luat inițiativa întemeiere! unei instituțiunl așa de rodnice, în fecunde rezultate. Din nefericire, vizitatorii sînt așa de rari, în cît, după cum ni s’a spus, pentru prima oară s'a întimplat, de cînd există Institutul Geografic, că un așezămint dc cultură, în care geodesia și topografia ocupă un loc principal in învățămînt, să se ft gîndit că elevii n’au de cît se cîștige luînd cunoștință dc visu despre lucrările ce se execută dc atîta timp în centrul Capitalei, în aceste soiuri de spe- cialități. Faptul acesta, ori-ce s’ar zice, este destul de semnificativ. înainte de a intra în mal multe amănunte, in ce privește starea de lucruri actuală, este bine a arăta că Moldova a fost ridicată în plan în anul 1769 și anume, in timpul rezboiulul ruso-turc, de către statul major general rusesc, pus sub direcțiunea mareșalului general de Baucr. Technica acestei operațiuni a lăsat însă foarte mult de dorit. In 1S55— 56, de către statul-major austriac condus de mare- șalul Fligely, s'a făcut discripțiunea geometrică a Dobrogei și a României de dincoace dc Milcov, în urma unei convențiunl cu guvernul prințului Știrbey, care dăduse voie numitului mareșal să intre in țară prin 4 lanțuri dc triunghiuri, pe bazinul Dunărei, al Oltului, al lalomițcl și al Buzeulul, spre a stabili, printr’un nivelment geodcsic, diferința dc nivel existentă intre marca Neagră și Adriatică. Triangulațiunea ncfiind făcută în mod complect, opera carto- grafică executată cu acest prilej, deși relativ cu destulă îngrijire, nu mal putea fi, totuși, la înălțimea trebuințelor actuale și, așa fiind, 172 REVISTA PĂDURILOR s’a simțit neapărată nevoie de a se proceda la întocmirea chartel țârei, cu prcciziunea mctoadelor moderne. Primele lucrări geodesice fu începute în primă-vara anului 1872, în Moldova, dc către regretatul colonel Capitanovicî, încetat din viață în 1893, al cărui bust de marmură, datorit spontancitățcl camarazilor săi dc arme, ornamentează unul din saloanele Institu- tului despre care vorbim, lucrări întrerupte pc timpul rczboiulul romino-ruso-turc, continuate în Dobrogca in 1880—1883, reînce- pute în Moldova și urmîndu-se, succesiv, pînă aproape dc valea Oltului unde actualmente s'a ajuns cu rețeaua trigonometrică. In cc privește insă ridicările topografice executate pc teren pc scara iliooco metri pentru Dobrogea și pc scara t/20000 m. pentru restul țărel, sînt deja terminate pe o suprafață dc 90,297 km. p., nc mal rămiind, pînă la complectarca definitivă, de cit o întindere dc 42.730 km. p. In stațiunile geodesice de l-iul ordin utilizîndu-sc, pe cît aceasta în fost cu putință, cele cari servi deja și statulul-major austriac în 1855—1856, se obicinucște actualmente a se așeza într’o sticlă cc sc îngroapă în pămint cu vîrful în jos cite un pergament purtînd următoarea inscripțiune: SLB DOMNIA M. S. REGELUI CAROL I s’a pus ACEST SEMNAL GEODESIC DE l-iul ORDIN înălțimea . . . Siiuațiunca . . . Anul . . . luna ... . Operatorul .... Pentru ca operațiunile în chestiune, față cu mijloacele materiale cu totul modeste, disponibile, să nu întîrzie prea mult, s’a admis de la început a sc proceda in modul următor: «1. Triangularea gcodesică a țărel să sc reazime, pentru moment, «pc datele technice dc plecare ale triangulărilor anterioare executate «în țară și în Statele limitrofe, de geografi streini. «2. Ridicările topografice să aibă dc bază această triangulare. «3. Configurațiumlc terenului să se rezime pe nivelmcntul «geodesic. «4. Iar pentru desfășurarea chartcl, s’a adoptat: Proiccțiunca «lui FJamstcedt modificată dc Bonnc, luîndu-se elementele elipsoidului REVISTA PĂDURILOR 1/3 «Iul Bessel și ca meridian de origine acela dc 250 la Est de Paris, «iar ca paralel, baza desfășurărcf, acela de 46'‘-3o'. «5. Și în fine numai cînd charta Regatului va fi ast-fel com- «plectată, să se procedeze la determinări de încheiere. în scopul de «a rezema triangulările precedente pc baze mal sigure. «După aceste principii urmindu-se, s’a ridicat separat Moldova, Dobrogea și o parte din Muntenia, plecînd de la o bază măsurată de ruși, în 1844 în Basarabia, de la una de lingă Brașov în Transil- vania, determinată dc austriacl și una in Dobrogea, cunoscută sub numele de Defeca-Săpata a cărei lungime a fost fixată de austriacl în 1856, întrebuințindu se și de ruși in 1877, s’a putut procedc in conformitate cu stipulațiunile celui de al 5-lea desiderat, și anume: «1 S’au măsurat în țară trei baze; «2. S’a luat baza centrală ca lăture inițială pentru triangu- «larca țârei; «3. S’a luat ca arc al desfășurărel, paralela de 50 grade și ca «meridian de origine acela al Observatorului astronomic din București; «4 S’a adop’at elementele elipsoidului Iul Clarke; «5 S'a trecut la deviziunea ccntisimală a cercului; •6. S’a introdus in compensațiunea poligoanelor metoda mi- «cilor patrate; «7. S’a determinat nivelul mijlociu al mărci Negre la Constanța • și s’a început nivelmcntul geometric menit a înlocui nivelmentul «geografic, ce actualmente servă dc bază pentru figuratul topografic». Stabilindu-se cele trei rețele de puncte geodesice de l-iul, a| 2-lea și de al 3-lea ordin, suprafața de ridicat in plan topograficește după ce s’a împărțit in planșete dc lucru de cîtc IOO km. p, s'a așezat cu cea mal mare esactitatc, pc scara adoptată, punctele de triangulație ce au căzut în porțiunea destinată a fi descrisă geome- triceștc Fie-care din aceste planșete s’a încredințat la cîtc un ofițer topograf. Hirtia fiind o substanță higromctrică, dimensiunile sale sînt expuse la variațiunl Spre a se evita, pe cît posibil, atarl schimbări in timpul și după sfirșitul operațiunilor pe teren, se lipește foaia de desen pe o placă de zinc, care se adaptează la planșetă, după cari se pot detașa cu înlesnire, spre a se păstra minutele topografice originale în archiva Institutului. Nu credem util de a intra în mal multe amănunte, dc oare-ce ar trebui să mărim prea mult cadrul acestui articol. Spre a se putea recruta personalul trebuitor, s'a înființat pe 174 REVISTA PĂDURILOR lingă Institutul Geografic și o școală dc desenatori și gravori, pusă sub direcțiunea d-lul căpitan MinovicI, unde, pe lingă cunoștințe teo retice de fizică, chimie, geografic, geometrie și descriptivă, ce li se predă în cel doi ani cît durează studiile, in după amiaza fie-cărel zile ale săptămine! elevii sint ocupați esclusiv cu diferite lucrări grafice- Am admirat o prea frumoasă exhibițiune dc scrieri și desenurl ale sîrguitonlor elevi, care ’șl pregătesc ast-fel o carieră lucrativă și independentă în același timp. In atelierele dc chartografie tot personalul, în cea mal mare parte strein la început, a fost înlocuit prin absolvenți al școalei in chestiune, așa că astă-zl nu se mal găsește in funcțiune dc cît d-nil Duffrcnoy, șeful biuroului de cartografic; Herbert, șeful atelierului dc gravori și A. Rentz, cartograf; acești doi din urmă sunt aduși dc la Institutul Geografic militar din Viena. Cu toții niște adevărațl artiști, in accepțiunea proprie a cuvîntulul. Am azistat, din intimplare, la o reproducere fotografică a unei planșe, duj>ă charta țărel, lucrată pe scara dc 1/20O0O metri, după ordinele d lui general Brătianu, care și-a propus a desvolta, în curind, la Academia Romină, o conferință asupra luptelor de la Călugărenl. Fotograful, un tînăr practicant, format în atelierele despre care am vorbit, execută cele mal grele lucrări, cu o acurateță și o des- toinicie fără seamăn. înființarea Institutului Geografic al Armatei, sub înaltele auspicii ale M. S. Regelui, răspunde așa dar la o necesitate reală în țara noastră. Grație activitățel directorului său, care, drept amintire dc vizita făcută de absolvenții școalei speciale de silvicultură, cu o deosebită gentileță a dăruit bibliotece! școalei și fie-căruia dintre noi cîte un exemplar din opera sa: ^Cadastrul țârei» și din alte scrieri ale d-sale recente, charta României pe scara dc 1 /600000, o planșe cu împre- jurimile Brăneștilor; mulțumită, in fine, silințelor valoroșilor săi cola- boratori, în frunte cu d-l colonel lannescu, It. colonel I. Cantca, maiorii G. Simionescu, T. Rîmniceanu, căpitan Verbiccanu etc. cari, cu o deosebită bună-voință au consacrat 2 zile consecutive pentru a ne da explicările cuvenite, pentru care fapt le exprim la toți viile mele mulțumiri, am putut să înregistrăm atitea progrese la activul acestei instituțiunl. Institutul Geografic, care a început in condițiunile cele mal modeste, are deschis înainte4 un frumos viitor. Succesele morale repurtate deja, foloasele aduse Statului, jude- țelor, comunelor și particularilor, sub diferite foi mc, deși luptind adese- REVISTA PĂDURILOR >75 ori cu o critică nedreaptă, care descurajează, nu vor întîrzia a fi recunos- cute de toată lumea și atunci se va adeveri încă o dată axioma că mult pot face puținii împreună, cind se consacră unei singure idei, cînd nu au altă țintă de cît propășirea țărel, binele general. Cine semnează aceste rindurl cunoaște, din experiența făcută in 4 campanii dc lucru în regiunea munților din județul Prahova și Muscel, consistind din triangulațiunl forestiere, ridicări topografice de nivelment și amenajarea pădurilor Statului, cite privațiuni au trebuit să suporte, cu cite intemperii atmosferice au avut să lupte cel 250 ofițeri, cari au luat parte în interval de 30 ani, de cind s’a început alcătuirea chartel României, la această monumentală lucrare, ce cu drept cuvint face fală țărel noastre și în care timp nu mai puțin de 18 ofițeri au căzut victima datoriei lor, pentru un țel final, de alt-fcl, așa dc mare, așa dc înălțător. Petre Antonescu. RESUMATUL Ședințelor adunărei generale a societâțel „Progresul $ililc“, in zilele de 7, 8 și 9 Maiu 1902 Ședința de la 7 Maiu. — Urmare ') — D-l I). loncscu-Zane.cavh^ cuvîntul, spune că dacă mulțl nu au achitat datoriile, cauzele sînt multiple, între cari, că în Revistă s’au strecurat oare-cari lucruri nu tocmai obiective. Nu este bine ca chestiunile personale să se videze prin o Revistă științifică. Un fapt înbucurător petrecut în cursul anului acesta a fost vizita M. S. Regelui la Ministerul Domeniilor. A fost un eveniment pentru noi, căci M. S. Regele, după 25 de ani îșl îndreptează privirea spre chestiile economice. Era vădit mulțumit Asupra acestei vizite nu s’a făcut însă o dare de seamă în Revistă. D-l Ion Kalinderu răspunde că dacă acei ce au organizat primirea M. S. Regelui, îșl aduceau aminte că fac parte din 1) Vezi Revista pe luna Maiu a. c. 1/6 REVISTA PĂDURILOR societatea «Progresul silvic> și că această societate are un organ, de sigur că ar fi invitat pe reprezentantul acestui organ, care este și Președintele societâței și ast-fel am fi fost în stare ca, înainte de a se tipări Revista pe Aprilie, să facem o dare de seamă exactă de cele ce s’au petrecut, fiind repre- zentantul acestei Reviste prezent. De altmintrell nlațiunile între Ministerul Agriculturel, Industriei, Comercialul și Do- meniilor și Administrația Domeniului Coroanei, fiind foarte dese, Administratorul acestui domeniu, poate că ar fi avut dreptul să ceară de la colegii săi și în special de la D-l șef al serviciului pădurilor, de a fi prevenit de această vizită și a putea ast-fel să se bucure de frumoasele rezultate obți- nute dc Ministerul Domeniilor. Așa dar, acuzațiunea este nedreaptă și nefundată. In ceea-ce privește însă datoriile membrilor către socie- tate, răspunde că aceste datorii sînt mult mai vechi ca pu- blicarea în Revistă a unor articole cu caracter personal și se miră că se consideră acest incident ca o cauză a neplăței datoriilor. Dl Ar. Macovei. Cuvîntarea părintească ținută de D-l președinte se explică prin înalta sa educație. Lucrurile au fost oare cum așa cum le-a spus D-l Zâne. Avem și noi parte în amărăciuni, căci de multe ori nu toate se știu de cel ce trebue să le știe. Așa eu nu am primit mal mult timp Revista și nu am reclamat D-l D. Klein. In legătură cu cuvîntarea de deschidere am a face o rugăciune. In Congresele noastre, ca oameni practici propunem rezoluțiuni cari se aduc la cunoștința celor în drept Am voi și noi să știm rezultatul ; așa în 1899 s’a propus o soluțiune relativ la plantarea nucilor. După 3 ani Ministerul Cultelor și Instrucției publice înfiin- țează serbarea pomilor și în decursul acestor ani nu a pornit nimic de la Ministerul Domeniilor. Dacă am făcut legătură între Ministere, cauza este că cu toții trebue să se ajute. Amintește aceasta, do oare-ce la ordinea zilei sînt chestiuni importante, asupra cărora se vor lua rezoluțiuni și cari nu trebue să rămâe numai pe hîrtie. D-l I'. Sloicescu spune că este rău că nu s’a făcut o dare de seamă asupra vizite’ M. S. Regelui și să se facă aceasta în numărul pe Maiu. REVISTA PĂDURILOR 177 D-l Ion Kalinderu se miră că se mai revine asupra unei chestiuni, la caro a răspuns, iar Ia colo spuse de D-l Klein răspunde că dezideratele societăței au fost înaintate Ministe- rului, atunci cînd adunarea hotărî ast-fel; dar era mai simplu și mai practic ca înalțil impiegațl al Ministerului, fiind și membrii al societăței și chiar propunătorii unora din aceste chestiuni, să ia în băgare do soamă acele deziderate. In coca ce privește colo spuse de D-l Macoveiu, relativ la noprimirea Revistei, nu merită a so mai vorbi, și acei ce nu primesc Revista fac rău că nu reclamă Președintelui, care ’I va satisface. Ce interes poate avea Comitetul de a nu trimite Revista abonaților și co poato face dînsul dacă împă- rțitorul nu duce Revista și destinatarul nu reclamă. D-l N. G. Popovici, luînd cuvîntul, spune că este o datorie să respundă D-lui Președinte la chestiunea că Ad- ministrația silvică a Statului nu ar face aceea ce i se reco- mandă de societate. Nu a primit nimic în un an de cînd este la Minister. In ceea ce-1 privește, va căuta a aduce la îndeplinire toate moțiunele societăței, căci este unul din inițiatorii societăței și nu va înceta nici un moment do a lucra pentru ea. Iscălitura D-lui Președinte este pentru D-sa o deciziuno. In ceea-ce privește întrebarea D-lul Klein cu nucii, nu cunoaște moțiunea, dar a luat dispoziții ca la fie-care casă să so facă plantații. Relativ la serbarea pomilor nu s’a putut amesteca, do oare-ce Ministerul Instrucției și al Cultelor nu a intervenit la Ministerul Domeniilor. Roagă pe D-l Klein să fie convins de dragostea ce are pentru societate. D-l Ion Kalinderu spune că recunenoaște că Ministerul Domeniilor se ocupă de societate, și ca probă este subvenția do 500 lol acordată în a. c., ceoa-ce înseamnă că societatea esto recunoscută și do guvern. Voiti interveni pentru recu- noașterea societăței ca persoană morală, și dacă pînă în prezent nu am făcut această formă, cauza esto că am voit ca societatea să so desvolto și pe terenul științific so merite această recunoaștere; iar nu să fio obținută prin hatîr și rugăciuni. Ședința se ridică la ora 12 noaptea. 12 >78 REVISTA PĂDURILOR Ședința de la 8 Maiu A doua ședință a avut loc în ziua de 8 Maiu și s’a deschis la ora 9l/s seara, sub prezidenția D-luî Ion Kalinderu, respunzînd la apelul nominal 97 din D-nii membrii. La această ședință au asistat mai multe persoane mar- cante, între cari D-nii B. M. Missir și C. Baicoianu, Ministrul și Secretarul general al Ministerului Agriculturel, Industriei, Comerciulul și Domeniilor, D1 C. Alimănișteanu, inginer de mine, I. Rozescu, prim-efor al Seminarului Nifon, etc. D-l Președinte declară discuția deschisă asupra che- stiunel următoare, pusă la ordinea zilei: Indicațiuni și expu- neri asupra localităților, pe unde s'aii format eroziuni en caracter torențial, cauzele și mijloacele de remediare pentru cele formate și dc prevenire pentru cele în formațiune, dînd cuvîntul D-lul Marin Petrescu. D-l Marin Petrescu: Enunțîndu-sc in programul lucrărilor de astazi chestiunea eroziunilor cu caracter torențial, comitetul a voit să atragă atenția D-v. și mai mult, asupra unei cestiunl atit de vitală pentru economia generală a țărel; a voit să stimuleze și mai mult spiritul D-v. de observație, ca în lungile și desele D-v. parcursuri să notați amă. mințit ori-unde întîlniți eroziuni formate, sau in formație, cu caracter torențial, ast-fol că la anul viitor să avem expuneri și cunoștințe sigure dc intensitatea râului caro ne amenință. Ceștiunea aceasta a torenților s’a deșteptat în mine, mai cu putere după ce acum de curînd, am citit raportul saii studiul făcut de D-l Anto- nescu asupra Văii Topologului și după ce și eu am vizitat această vale. D-sa, prin talentul său de a expune, și prin spiritul său larg de obscr. vațiuni, no dovedește cît s’a devotat acestei chestiuni, pentru care îi cer voie să-i aduc laudele melc. Nu cunosc, dar cred că afară de Valea Topologului — care chiar dacă ar fi singura în categoria descrisă și tot trebuie să ne îngrijească — dar trebuie să fie și alte văl în această categorie — și în acest caz în- grijirea noastră a tutulor, a țărei, a guvernului, a parlamentului, trebuie să constituie o îngrijire care să primeze ori-căroi griji, căci nu trebuie să sc lase ca lucrul să se agraveze, pentru care astă-zi s’ar cerc numai cîte-va sute do mii dc Ici, pentru a limita răul, miine să necesite mi- lioane pentru a-1 remedia. Exemplul acosta ni-1 dă Franța, țara clasică a torenților, cari abia la anul 1861 s’a deșteptat, pentru a face o lege asupra împădurire! coastelor golașe și a împiedica eroziunile și alta la 1864 asupra gazonăril saii înorbArii acelorași coaste. Nu intru in amănunte pe caro D-v. le cunoașteți asupra acestei chestiuni, mai ales că n’aș avea nimic do adăogat, pe lîngă cele scrise REVISTA PĂOURH.OR 179 do Dl Antonescu, dar țin să ve amintesc că la începutul aplicațiunil acestor două legi în Franța, care este cea dinții țară care a luat ini- țiativa, a avut loc primele experiențe și încercări. Metoadele de stin- gerea torenților nu erau fixate; succesul nu era asigurat. Astă-zl au eșit cu toții din perioada încercărilor; azi toți merg cu siguranța și celeri- tatea |>e care o impune grandoarea scopului pc care îl urmăresc. Astă-zl s’a admis do toți, că ori-ce sistem de stingere a torenților consistă în reîmpădurirea și, in unele cazuri, în încrbarca bazinelor do recepție al apelor. Noi, mal cu scamă, nu trebuie să lăsăm ca răul să sc agraveze, precum a& făcut alte țări, cari cheltucsc astă-zi zeci de milioane pentru a drege ceea-ce aii devastat alte generațiuni, și ca ilustrație, vom aminti că numai pînă la 1879 în Franța so perimetrase 211,000 h. reîmpădu- riri și gazonărl cu un deviz dc 118 milioane, executabil în 20 60 ani. Enormitatea cifrelor cari reclamă niște asemeni lucrări, trebuie să ne atragă atenția asupra țărei noastre și mai mult, ca să nu lăsăm și noi ca lucrul să se agraveze. Să sperăm că în urma lucrărcl presentată de D-l Antonescu Mi- nistrului său, se va Iun inițiativa unor ast-fel de lucrări |»o Valea Topo- logului. Pînă atunci să veghem, să deșteptăm opinia publică asupra răului caro ne amenință și să no adunăm materialul necesar din obser- vațiile ce veți face și comunicările cc veți adresa comitetului D-voastre. D-l Petre Antonescu: Tin, D-lor, să esprim gratitudinea mea pentru elogioasele cuvinte și «predările bine-voitoare alo D-lui Marin Petrescu referitoare la lucrarea: «Torenții din Valea Topologuhd•. Socotesc însă că D-sa a exagerat meritele mele, ceea-ce nu’șl poate avea csplicațiuno docit în statornica noastră rclațiuno de amiciție ce ne unește dc alîta timp. Vizitind de curînd Valea Topologulul, nu putea să pledeze docit cu căldură, cum a și făcut înaintea D-voastre, in favoarea cauzei corec- țitmei torenților din această regiune, pentru că impresiunoa sa a fost, de sigur adîncă, puternică, observînd daunele imense pricinuite din cauza lor diverșilor proprietari mari și mici. Nimic, în adevăr, mai întristător decît dindu-nc seama de nepă- sarea culpabila de care ne-am făcut vinovați față cu intensitatea răului ce ne bîntuio, față de pierderile necalculabile ce se pricinueșto țârei din cauza eroziunilor și potmolirilor celor mai fertile suprafețe cultivabilc alo solului național. Mai înainte de a ne gîndi la canalizări dc rîuri, după cum în mod periodic această ideie se ventilează de către unii D-nl ingineri hydro. technici, mai înainte de a proceda la lucrări do irigațiune, do cari aâ atita nevoie holdele noastre arse do arșițele îndelungate ale anilor scce- toșl, trebue să asigurăm bunul regim al apelor prin corocțiunca și stin- gerea torenților, prin consolidarea coastelor desgolitc de vegetațiunca forestieră, prin oprirea în chiar locul dc pornire a însemnatelor cantități de materiale tirîte do furia ai>clor torențiale și așternute colo do mai multe ori, peste mănoasele noastre lunci, sub forma cunoscutelor de D-voastre conuri zise de dejecțiuni, transformîndu-le cu chipul acesta în prundișuri absolut sterile și improductive. REVISTA PĂDURILOR 180 Mie, să ve spun drept, această indiferență generală îmi face efectul unul |)opor care ar aștepta cu brațele încrucișate ca inamicul să treacă frontiera țărel sale, să se instaleze ca la el acasă, să ocupe cea mai bo- gată parte a teritoriului invadat, fără să fie supărat de nimeni, fără să aibă nevoie nici măcar de o singură descărcătură de pușcă! Dacă in Valea Topologului s’a constatat o întindere de peste 2000 hectare cotropite de prundișurile potmolitoare, ori transformate în tere- nuri nestabile, povîrnite, brăzdate de surpături și rîpe adinei, se poate ușor înțelege la ce suprafață considerabilă trebue să se urce această cifră pentru întreaga țară. O anchetă amănunțită în asemenea privință se impune așa dar» după cum am susținut de altminteri și în partea ultimă asupra toren- ților din Valea Topologului, vorbind despre funestele lor consecințe. Odată răul bine constatat, pentru a cunoaște în inod precis valoarea pagubelor, cel puțin locale, cauzate bogăției publice dc către apele to- rențiale, urmează negreșit ca să sc procedeze la studiul amănunțit al tutulor torenților, după normele ce am recomandat, la determinarea fie- cărui perimetru, la stabilirea prețului cuvenit pentru construirea de baraje, avînd de scop transformarea porțiune! dintr’un torent cunoscută sub numirea de canal de scurgere într’o succesiune de trepte și ca con- secință provocarea inălțărei albiei prin depunerea materialelor oprite la spatele fie-cărul stăvilar și așezate după panta de compensațiune cores- punzătoare stărei de torcnțialitate existente, susținerea malurilor prin atîtca puncte de sprijinire, micșorarea forței de tîrîre a apelor în sec- țiunile transversale lărgite și nimicirea forței lor vii prin căderea lor pe radierile construite la picioarele unor asemenea baraje. Operațiunile de soiul acesta, precedă, de obiceiu, lucrările propriu zise pe teren și ne procură elementele trebuitoare pentru întocmirea devizelor referitoare. După cum vedem, prin asemenea construcțiuni precum și prin drenaj uri efectuate în terenurile străbătute dc favoare ascunse, avem nevoie să asigurăm stabilitatea malurilor, consolidarea lor, căci numai în acest din urmă caz, precum și cînd coastele împrejmuitoare vor do- bîndi indinațiunca corespunzătoare talazului lor natural, vom putea fi în măsură a procede la plantațiuni, numai atunci rolul bine-făcător al masivelor forestiere reconstituite, va fi manifest. Cît pentru cauzele cari dau naștere formațiune! torenților, o știți cu toții că ele sint: natura terenului susceptibil de a fi supus eroziu- nilor, acțiunilor climaterice, caracterizate prin căderi de ploi repezi și al>ondentc, în schimb la lungi intervale, distrugerea pădurilor din locu- rile unde existența lor sc impunea cu tot dinadinsul, precum și abuzului pășunatului. Nu este necesitate însă de a intra in discuțiunca lor amănunțită. La noi însă, pe lingă cauzele mai sus enumerate, a contribuit mult și reaua împroprietărire dc la 1864, despre care pe larg se vorbește în studiul mai sus citat, cu care prilej li s’a dat sătenilor drept pogoane legiuite terenurile așezate pe coaste repezi etc. Pădurile cc le acopereau, defrișîndu-se, dc oare-ce materialul REVISTA PĂDURILOR i8r lemnos se cuvenea vechilor proprietari, prin cultivarea unor ast-fel de terenuri mult înclinate și puțin resistente ’și-au pierdut în cîți va ani stabilitatea lor primitivă, ast fel că cele mai neînsemnate depresiuni, pîrîiași sau scursori de ape, s’au transformat astăzi în rîpe prăpă- stioase și în surpături considerabile. Același fenomen petrecindu-se în toată țara, torenți! cu întregul lor cortej de nefaste consecințe, au apărut mai pretutindeni în regiunea dealurilor și a munților. In ceea-ce privește mijloacele necesare dc îndreptare, pc acestea le-am indicat deja în scrierea menționată și așa fiind, spre a nu abuza de paciența D-voastre renunț de a n ai intra în examinarea lor. Mai înainte însă de a termina, mulțumesc D-lui Petrescu Marin, care a fost inițiatorul propunere! ce a se discuta și în anul acesta chestiunea torenților din țara noastră, avînd, din nenorocire, un mare interes de actualitate, și în același timp, dau expresiune speranței că nu va trece, de astă dată, mult timp pînă ce vom inaugura începutul marilor opere de adevărată reconstrucțiune, de vindecarea ranelor de care suferă, această bine-cuvîntată țr.ră. D-l C. lonescu: Cele spuse de D-l P. Antonescu sînt juste și le știm cu toții. Ceea ce însă cred eu că trebue să facem azi este, să atragem atențiunea celor în drept că lu- crările în chestiune trebuesc neapărat începute. Trebue să arătăm cu cifre ce este de făcut și anume: 1. Care sînt suprafețele co se deteriorează; 2. Cam în co chip s’ar stinge torenți!, și 3. Cît vor costa aproximativ lucrările. Acestea sînt chestiunile cari trebuesc discutate, și azi, prin o moțiune ce se va vota, să se expună Ministerului chestiunea, iar Ministerul, va numi o comisiune, care de-o- cam dată să studieze și să fixeze perimetrele po Valea Topo- logului și apoi se vor lua măsurile corespunzătoare. D-l N. G. Popovici, zice că a ascultat cele spuse de D-l P. Antonescu despre Valea Topologului și recunoaște că în adevăr la aceleași cauze, corespund aceleași efecte. Intre cauze s’a spus că este dispădurirca terenurilor în pantă, apoi distrugerea păturel erbacee. La noi, în special reaua împro- prietărire do la 1864, a fost una din cauze, căci dîndu-se la locuitori terenuri în pante acoperite cu pădure, cu timpul pădurea s’a defrișat, transformîndu-se în terenuri arabile sau pășune și ca consecință avem azi torențif. Mai pe toate văile avem scursori, cu carater torențial. D-l Antonescu spune că trebue să intervenim cu lu- 182 REVISTA PĂDURILOR crări de artă, însă nu este așa. Prima lucrare ce trebue să facem este să dispară cauza și o dată cauza dispărută, vom face lucrări do artă. Pe Valea Topologului, de caro no ocupăm în special, țăranul vede că so surpă terenul și cu toate acestea mereu se toacă pădurea și se pășunează. Deci cauzele nu dispar, ci devin intensive. Este dar necesitate inperioasă ca înainte de a începe alte lucrări, să luăm măsuri pentru împiedicarea distrugere! pădurilor și a desființăroi pășunatulul. Azi, după legea în vigoare, putem declara aceste terenuri ca supuse regimului silvic, dar este oare această formalitate do ajuns? Se unește cu părerea D-lui Marin Petrescu, dar chestia tot nu este rezolvată. Fiind că dezastrele celo mai mari sînt pe proprietățile particularo, întrebarea ce trebuo să ni o punem este : care ar fi acțiunea autorități publice? Este posibilitatea do a se face ceva po pioprictățile particularo? Mijloacele și modul de execuțiune sînd secundare, trebue să putem lucr . Deci soluțiunoa acestei chestiuni so reduce de a găsi mijlocul să putem corecta torențil pe proprietățile particulare. D-l D. Klein: Chestiunea oste: indicațiuni și expuneri asupra localităților po undo s’au format eroziuni cu caracter torențial, cauzele și mijloacele de remediare pentru celo for- mate și do prevenire pentru acele în formațiune. Ca agent silvic de la Bacău, îmi fac o datorie de a indica localitățile unde am constatat toronțl: Valea DomoșițeT, de la Ajud în sus, spre Angheloști (Putna); comuna Dealu- Nou (Bacău), undo sînt clăcași și răzeși, s’au despădurit pan- tele repezi și azi dealurile se prăbușesc, iar cu ocazia unei cercetări relativ© la o contestație la regimul silvic, a citit legea la locuitori, le-a arătat că în loc do păduri și pășune, azi nu mal este nimic, dar n’au voit să înțeleagă; comuna Luizi-Căhigăra, undo a fost pentru acelaș scop, torențil apar și azi pe aceste terenuri, nici vitele nu mal găsesc ceva, apoi podețele și diferitele apărători, cari costă sume enorme, dispar; comuna Brătila, unde s’a dat pădure pentru pă- șune, și azi sînt ponoare; pe șoseaua județeană, spre co- muna Grigoreni, terenul se prăbuște. Po Valea Trotușulul, pe malul sting, către «Tăureni, se prăbușesc dealurile și tere- REVISTA PĂDURILOR 183 nurile din șes, bune pentru agricultură, se acoper de ma- terialo aduse do ape. Tenninînd, D-sa spune că a comunicat aceste cîto-va localități, de oaro-ce ast-fel a înțeles D sa chestiunea și pe viitor ar fi do dorit ca propunătorii chestiunilor de discutat la congres, să indice și punctele principale, ca cu toții să știe din ce punct de vedere are să se discute chestiunea. Dl C. Macovei: In această țară distingem 3 regiuni: munte, coline și cîmpie. Ele s’au format în urma cataclis- melor, apoi în urma diferitelor acțiuni, s’au stabilit pantele. Azi se știe că esto o stabilitate după gradul do înclinație, terenurile înerbîndu-se, s’a stabilit și un echilibru. Omul însă nu a respectat aceste legi ale naturel, și, în nesocotința lui, a stricat echilibrul. După un principiu mecanic, un volum de apă produce un efect de putere (turbine, mori, etc.), după același prin- cipiu acțiunea apelor roade terenurile fragile și din locuri productive so transformă în locuri neproductive, producînd torenții. Citează Valea Prahovei și a Slănicului ca văi to- rențiale, apoi Vrancea, caro o dată ora cîntală pentru fru- musețile ei, mai tîrziu s'a pășunat, apoi s’a arat și azi o un deșert. Trebue a se face o statistică, cind se va vedea că pro- porția ce ia despăduririle este îngrijitoare. Ar trebui să se instituo o tutelă asupra pădurilor, cari să nu so exploateze de cît conform științei. Cind vom avea munții acoporițl cu păduri, colinele cu pomi și cîmpul arat, nu poate fi țară mal bogată. D-l Petre Antonescu: Este necesitato do a spune cari sînt părțile unul torent, do oare-ce i so pare că nu a fost înțeles. N’am susținut că în tot-d’a-una lucrările do con- strucția barajelor so fac jos, ci do ordinar asemeni lucrări se fac tocmai în părțile superioare de unde pornesc mate- rialele, adică în basinul do recepție al torenților, apoi defi- nește diferitele părți alo torenților. Este adevărat că pădurile împiedică formația torenților, chiar Surell a recunoscut că acolo unde este pădure nu sînt torenți. O altă cauză a formațiune! torenților este și abuzul do pășunat la munte. In adevăr, mai în toți munții noștri despre 184 REVISTA PĂDURILOR ___ Transilvania pășunează zeci de mii de ol în un singur județ, venite de peste frontieră. Ar trebui făcută o statistică în această privință. Aceasta îmi reamintește starea lucrurilor din Franța, unde pe fie-care an sume considerabile de ol flămînde sosesc din Italia și au fost cauza principală a for- mărei torenților. Din fericire, în această țară din vreme s’au luat precauțiuni. La noi pădurile se distrug, cu toată existența actua- lului Cod silvic. La munte fie-care îșl exersează dreptul său cum îi vine mai bine. Deci modificarea Codului silvic se impune. Chestiunea stingerel torenților este la ordinea zilei și în alte țări, așa consiliul federal din Elveția a prevăzut ca să ajute pe proprietarii particulari cu 7Or7c din cheltueli, apoi a hiat și alte măsuri. In Ungaria la 1900 s’a dat premii 52.000 coroane și în schimbul acestei sume s’aii împădurit 4.000 h. a. Se suspendă ședința pentru 15 minute. D-l Aurel Eliescu: De cîtă-va vreme Societatea * Pro- gresul silvic* este preocupată de chestia torenților. Este naturală această preocupare a societăței și 2 sunt cauzele : mai întâiiî silvicultorul trăiește în mijlocul naturel, merge peste dealuri și văi, ast-fel că de vizu își dă seamă de acești torenți; apoi are o cultură specială și poate vedea relele cc decurg și așa este natural ca el să fie mai preocupat. Chestiunea cum este pusă, indică directiva practică a discuției (citește chestiunea) și prin urmare pe de o parte trebue o statistică descriptivă a stârci lucrurilor, ceea ce sîntem obligați a o face, apoi în ceea ce privește mijloacele, nu încape discuție academică. Demontzey spunea că corec- țiunea torenților este și o știință, deci trebuea practică și teorie. Ideile generale sînt de prisos, căci fie-care torent este a parte. Această chestie nu este lipsită de interes și cauza prin- cipală este cultura intenzivă. Oamenii avînd trebuință de terenuri de cultură din ce în ce mal întinse, aii distrus pă- durile încet, încet și ast-fel s’au produs torenții. Să gonești pe acești oameni de pe locurile lor este greu, deci ce este de făcut pentru stingerea torenților? Ce pot face silvicul- torii? Rolul lor se reduce în studierea cauzelor, iar în ceea-ce REVISTA PĂDURILOR privește stingerea torenților trebue să se intervie cu mă- suri ce nu se pot lua de cît prin intervenirea legiuito- rului. Or, cum legiuitorul este puțin pregătit, trebue ca silvicultorul să supleeze. El trebue să arate: cîțl toronțl sînt, ce suprafață ocupă, ce suprafețe fac el inproductive. Trebue găsit elementul convingător, căci sacrificiile, cc se vor face vor fi pe deplin compensate. Cînd legiuitorul va vedea efectele dezastroase alo torenților, va fi silit a lua măsuri sdrastice. Deci răspunsul practic este: 1. Facerea unei statistici descriptive; 2. Sumele necesare; 3. Suprafețele redate culturel, și 4. Dacă nu se vor face lucrările, cari ar fi consecințele. Cînd se va face această lucrare, va fi o lucrare utilă, de care țara va fi recunoscătoare. D-l Ion Kalinderu : Crede că s’a discutat destul pentru a se da o soluțiune sau a se amîna. Chestiunea aceasta este foarte importantă și deci trebue să so facă o anchetă în toată țara, de răul ce există, anume pe ce văl, pe ce distanțe chilometrice etc. Ceea-ce s’a vorbit nu este de ajuns și dacă chestiunea va veni înaintea Camerilor trebue motivată de societate. Știm că la Ministerul Domeniilor este un serviciu special, care se ocupă de această chestiune, dar cred că cu toții pot ajuta Ministerul a face un proect serios. Nu este destul să constatăm că este un pericol, ci trebuo să se arate întinderea răului; ce s’ar întîmpla dacă nu se vor lua mă- suri ; cu cît se poate estima paguba și dacă nu este infe- rioară sacrificiilor ce se vor face, ci dacă răul este mic nu trebue a se lua măsuri radicale. In urma discuțiunilor urmate, chestia tot nu este destul de clară și în interesul demnitățel și seriozităței socictăței, roagă pe fie-care ca s’o studieze fără a avea ordin, căci fie care este autoritate și trebue cunoscută întreaga situație a țărel. In acest scop propun : ca comitetul să fio autorizat de adunare a face un chestionar, avînd facultatea de a con- sulta, de va fi trebuință și alte persoane. Acest chestionar să fie apoi trimis la fie-care membru al societățel. Adunarea aprobă această propunere, după care ședința se ridică la ora 12'/t noaptea. (Va urma). i86 REVISTA PĂDURILOR COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Bogăția pudurilor din Finlanda’). Pădurile principatului Finlandes ocupă o suprafață de 17 milioane hectare, deci 57% din suprafața totală a țfirii este populată de masive păduroase. Dacă se ține seamă și de suprafața ocupată de rîuri. lacuri etc. caii acoper de asemenea 17% din suprafața totală a Finlandieî, se poale zice cu drept cuvint că pădurile ocupă cea mai mare parte din întindere. Ele formează un puternic isvor de bogăție pentru locuitori, cari in timpii din urmă mai ales au fost surprinși de marile prețuri ce au obținui pe păduri, și penlru Stat una din resursele economice de primul ordin. Acest principat, brăzdat în diferite direcții de cursuri de apă ce pol fi ușor navigabile și presărate cu lacuri, procură cele mal eficace mijloace penlru transportul materialelor lemnoase din cele mai depărtate locuri, le grămădește cu prețuri excepțional de favorabile pe piețele mari de desfacere, puțind ast-fel cu micele chellueli de exploatare ce necesită și prin excelența calității să facă concurența produselor lemnoase din împrejurimile Imperiului. La aceste înlesniri de transport dacă se mai adaugă și desele căderi de ape ce întâlnește exploatatorul dibaciu, caii utilizate ca forță mo- tricw aQ favorizai instalarea multor stabilimente do debitarea lem- nului după trebuințele cerule de comerciu. Exj loitarea se face in condiții bune favorizate de ernile lungi, lucrătorii muncesc cu folos penlru el și patron. Administrația pune mult interes penlru a facilita progresarea industriei forestiere, prin acordarea de concesiuni etc., guvernul are grija deosebită pentru viitorul pădurilor, reglementând cultura lor in mod sistematic. I’e lingă importanța economică, pădurile mari au un rol de- cisiv penlru viitorul Finlandieî și din punct de vedero climateric. Fără puternica perdea conlra vînturilor polare, formată din pădurile seculare, restul Finlandieî ar fi fosl impropriu penlru ori-ce fel de cultură, din punct de vedere higienic pădurile de asemenea au un rol asanalor penlru băiloasa țară a Finlandieî. Singura bogăție fiind pădurile, ele oferă Statului și venituri însemnate pe lingă cele-l’alle avantagil de proiecție contra veniturilor și pentru salubritatea cli- matului. In timpul de la 7o ani încoace, exploatarea făcindu-se mai intensiv, populația se îmbogățește repede, cererile sînt mereu cre- scinde, numcrul fabricelor se înmulțește și prețurile oferite de socie- tățile angajate surprind pe proprietarii de fonduri, păduroase, necrezind că vor obține vr’odalâ valori atât de mari pentru păduri, unde n’ati pus nici o muncă ei. Olanda se aprovisionează cu lemn de aci. Anglia importă mase considerabile de lemn fasonat. 1) No. 45. Lcsapr Vest. REVISTA PĂDURILOR 187 Prin industria lemnului pare a fi reînviat lotul. Proprietarii de păduri, bogați. lucrătorii au câștiguri frumoase și starea materiala a țfirei in general înfloritoare. Gh. D. Belinschi Silvicultor aj. Dcm. Coroanei Sicar. * ♦ t Condițiuni de admitere în școala de silvicultură dela Brănești. a) Secția agenților. Se aduce la cunoștința celor interesați că, in ziua de I Sep- tembrie și următoarele, so va ține concurs pentru admiterea a 14 elevi in școala de silvicultură. Dintre cei admiși, cei 8 primi clasificați vor fi bursieri ai Sta- tului, iar restul solvenți. Spre a fi admiși la concurs, candidați! trebue să îndeplinească următoarele condițiuni: a) Să fie romin! sad naturalizați români; b) Să aibă vârsta de cel puțin 17 ani și cel mult 22 ani, ceea-ce va proba cu actul de naștere; c) Să fie sănătoși, să aibă o constituție robustă, precum și să fio vaccinați. Medicul școalei are să se pronunțe asupra acestor gestiuni după examinarea ce va face candidațdor; d) Sa fi absolvit cursul liceal, presentind in acest scop certi- ficatul școalei respective. Uniforma, îmbrăcămintea, încălțămintea, trusou1, cărți, hîrlie și ori-ce alte necesarii instrucțiune!, se vor procura elevilor bursieri de către direcția școalei, în schimbul sumei du 200 lei in anul d'inliiu și cile 200 lei in anii următori, plătibil! m 4 rate trimestriale ; iar solvenți! afară de această sumă vor mai plăti și taxa de solvență pentru înlreț nere (hrană, luminat, încălzii, etc.) și instrucție, care va fi de 700 lei anual, plătibilă de asemenea in 4 rate trimestriale. Prima rată in ambele cașuri se va achita la direcțiunea școalei înainte de începerea cursurilor. Candidați!, pentru a fi admiși la examen, vor depune odată cu ccrerea de înscriere și o declarație legalisată și semnală de el dacă sînt majori, de părinții sad tutorii lor dacă sini minori, prin care ’șl iad obligațiunea in privința plăților de mai sus, iar bursierii de a servi Statului cel puțin G ani; căc! in cas contrariu vor res- titui Stalului sumele cheltuite. Absolvenții a unul sad mai mulți ani ai facullățeî de științe (matematici, naturale, fisico-chiinice), vor avea dispensa vârstei și vor fi admiși ca bursieri fără examen dacă, numărul lor nu va trece acela de 8; în cas contrar, ei vor fi supuși la concurs. Uniforma și instrucția militară sunt obligatorii in școală. Durata cursurilor școalei este de 4 ani, din cari: primul pre- paratoriu și de practică, al 2-lea și al 3-lea de sludid și al 4-lea 188 REVISTA PĂDURILOR de stagid și aplicațiunl. In acest ultim an, elevii bursieri vor primi o indemnisație de 80 Iei lunar pentru întreținerea lor la ocoalele unde ’și vor face stagid. Cererile de înscriere se vor adresa direcției școalei la Brăneșli, județul Ilfov, cel mult pină la 25 August 1902; ele vor fi semnate de candidați dacă sint majori, de părinți sau tutori dacă sint minori. Maleriele asupra căror se va ține concurs în scris și oral, sînt publicate în Monitorul Oficial No. 56 de la 14 Iunie. b) Secția brigadierilor Se aduce la cunoștința celor interesați că, în ziua de 1 Sep- tembrie și următoarele, se va ține concurs pentru admiterea a 20 elevi in școala de brigadieri. Dintre cei admiși cei înlîid 10 la clasificație, vor fi bursieri, iar restul solvenți. Spre a fi admiși la concurs, candidați! trebue să îndeplinească următoarele condițiunl: a) Să fie romîni sad naturalizați romîni; b) Să aibă vîrsla de cel puțin 23 ani și cel mult 35 ani, ceea ce va proba prin actul de naștere; c) Sa fie sănătoși, să aibă o constituție robustă, precum și să fie vaccinați. Medicul școalei are să se pronunțe asupra acestor cestiunl, după examinarea ce va face candidaților; d) Sâ fi absolvit cursurile unei școale primare urbane sad rurale, probându-se aceasta prin certificatul școalei respective; e) Să fi făcut armata; /) Să se bucure do o bună conduită, ceea ce va proba prin certificat dela autoritatea localilăței unde domiciliază. Brigadierii și pădurarii acum în servicid silvic al Stalului, avînd cel puțin 3 ani de servicii!, vor fi admiși în școală fără con- curs, dacă vor îndeplini toate cele-l-alte condițiunl, ceea ce se va probi prin certificatul șefului ocolului silvic respectiv. Acești din urmă admiși, vor fi de drept bursieri, dacă numărul lor nu va trece acela do 10, în cas contrând și ei vor îi supuși la concurs. Uniforma (îmbrăcămintea, încălțămintea) trusoul, cărțile de studifi, ele., de care ad trebuință în școală, se vor procura elevilor bursieri în schimbul sumei de lei 160 de către direcțiunea școalei, care sumă se va plăti în 4 rate trimestriale de cile 40 lei; iar solvenți! afară de această sumă vor mai plăti și 200 lei anual, pentru întreținerea lor (hrana, luminat, ele.), care se va achita în 4 rate trimestriale de cile 50 lei direcției școalei. Penlru îndeplinirea acestei obligațiuni, candidați! vor anexa la cererea de înscriere o declarație (legalisată) în acest scop. Durata cursurilor școalei esle de un an. REVISTA PĂDURILOR I89 Cererile de înscriere se vor adresa direcției școalei de la Bră- neșli, județul Ilfov, cel mult pinii la 25 August 1902. Materiile asupra cărora se va ține examen înscris și oral, pentru admiterea în școala sunt următoarele: a} Citirea. — Se va da candidatului a ceti o bucată oare-care și se va cere ca cetirea să fie curentă, corectă și expresivă. 6 Scrierea după dictare, se va cere să fie ortografică și caligrafică; c) Matematici. — Operațiunile cu numerile întregi. Fracțiuni decimale și ordinare. Transformarea fracțiunilor decimale in ordi- nare și vice-versa. Măsurile noui (sistemul metric) și vechili. Tran- sformarea măsurilor vechi în noui și vice-versa. Definiția și descrierea figurilor geometrice. Triunghiuri patru- latere, poligoane regulate, cercul. Măsura suprafețelor; d Gramatica. Etimologia; e Geografia Rominiei. Uniforma și instrucția militară sunt obligatorii în școală. COMERCIUL LEMNELOR Raport asupra exportului lemnelor din Odessa în 1898.— Lemne de construcție s’au exportat în străinătate (afară de tranzit) 2.226.000 puduri, evaluate la suma de 1.135.000 ruble, ceea ce constitue o urcare a exportului în comparație cu anul precedent- De asemenea a crescut în mod considerabil și exportul din întregul imperiO. Din Odessa s’au exportat cu preferință grinzi 1.141.000 puduri și anume în Marea Britanie: 1.057.000 puduri. Restul s'a dus in Belgia și în Franța. Afară de grinzi, saii mai exportat scînduri (afară de tranzit) în cantitate de 973.000 puduri, din care In Franța...........................307.000 puduri » Turcia........................... 278.000 » . Egipt............................101.000 > Marea Britanic.....................58.000 » • Belgia............................ 53.000 » Bîme de stejar s’au exportat 113.000 puduri, din cari 130.000 puduri în Marea Britanie, iar restul în Franța, unde s’aîî mai exportat bîme de alte soiuri, în cantitate de 9.000 puduri. După luni, exportul lemnelor s’a repartizat in modul următor: in Ianuarie » Februarie » Martie > Aprilie » MaiO 1898 74.000 puduri 110.000 200.000 248 000 40.000 1897 21.000 puduri 105.000 . 85.000 » 645.000 • 210.000 • >90 REVISTA PAnURIt.OR 1898 Jn Iunie 303.000 puduri » Iulie 350.000 » August 305.0V0 » Sepfombrc 80.000 » • Oclombre 1.000 » Noembre 35.000 * » Decembre 33.000 1897 87.000 puduri 231.000 » 71.000 » 28.000 . 89.000 » 32 000 » 56.000 » Insă trebue observat, că aci e vorba numai de lemnele de construcție expediate din Odessa, adică fftră tranzit, ceea ce repre- zintă cea maî mică parte din exportul general al lemnelor in străinătate. Lemne pentru lucru (doage) s’aO exportat în anul 1898 în cantitate de 440.000 puduri, în valoare de'517.000 ruble. Cea mai mare parte din acest lemn s’a exportat ca de obiceiO in Franța : 393.000 puduri și 42.000 puduri în Anglia. Insă acest export este cu totul neînsemnat în comparație cu exportul doagelor din Auslro-Ungaria (Bosnia), care a ajuns la niște proporțiuni colosale. In total, lemne fără tranzit s’aii exportat peste 2.700.000 puduri. Dar mai mult a trecut prin Odessa tranzit: 6.782.000 puduri. Căile ferate sud-vestice ati exportat In comptul diformilor exportatori din Odessa......................................6.7C®.000 puduri Firma Trabotti a exportat .... 571.000 » Banca rusă pentru comerciul exterior 438.000 » Chevalier..................... 388.000 » Tiparchis......................189.000 » Buvier.........................141.000 . Blank « C-ie.................. 111.000 » Aâ trecut lemne (tranzit) seînduri, brad din Austria în străi- nătate pentru Franța, Olanda și Germania, »n cantitate de 6.782.000 puduri. Deosebit de aceasta, 1.120.000 puduri la Batum, care nu intră în numărul mărfurilor exportate. Bine înțeles că lemne fără tranzit s’aii trimis la Batum, precum și la Novorosik și în alte por- turi ale Mărei Negre și Mărci de Azov. Mai multe lemne s’aii exportat din Odessa și prin cabotagiâ: 1.275.000 puduri. Se aduc lemne la Odessa fără tranzit de la Nipru și parte din porturile Mărci Negre. Prețul lemnului în Odessa a fost foarte urcat, din cauza nume- roaselor construcțiunl ce se Iac necontenit in acest oraș și din cauza nămolirei Nipruluî de sus, de unde se aduc lemne. Afară de lemnele de construcțiune și lucru, se mai aduc în Odessa, prin cabotagiii, lemne pentru încălzit: prin cabotagiii 350.000 REVISTA PĂDURILOR £9* puduri, pe căile ferate pînă la 3.000.000 puduri. Prețul lemnelor de ars din cauza ernei scurte și blinde din anul 1898, a fost moderat: 40—45 ruble stînjenul de lemne de stejar. Valoarea întregului export din Odessa (afară de tranzit) s'a fixat la 81.000.000 ruble, cu tranzit 88.000.000 ruble. Exportul din întregul Imperii) prin granița apuseană, se fixează la 709.000.000 ruble, din care Odessa a exportat 12 '/^/o. Consul General, Mavrojeny «Extras din Hulei inul Min. de Domenii* No. 3 din 1900. ---- Grunau P., silvicultor șef, » Moldoveana luliu, silvicultor șef. * • * D-l silvicultor cl. II C. Rădulescu, a fost mutat de la ocolul Soaca-OptașanI la ocolul Bălienl. ----------------«&•---------------— CLIMA LUNEI IUNIE 1902 st. n. la Bucureștl-Filaret. • Luna Iunie 1902 a avut un timp normal de călduros și cu o can- titate de apă mult mai mică ca do obiceiu, deși ploile au fost destul de numeroase. In multe localități din gară ele au fost însă mult mai fre- cuente șl mai abondente, ceea cc a făcut .mult rău atît dezvoltărei cerealelor cît și lucrărilor agricole, ca secerișul rapiței și prășitul porumbului. Temperatura lunară 20 grade este egală cu normala ; limitele între cari dinsa a variat de la 1857 încoace, sunt 23 grade în 1800 și 1H grade în 1890. Perioada cea mai călduroasă a lunei este coprinsă între 5 și 17, iar cea mai răcoroasă între 18 și 28, ultimile două zile ale lunei fiind iarăși călduroase. Ziua cea mai caldă este aceea de la 30, cind termometrul s’a ridicat la 33 grade ; cea mai răcoroasă la 18, deși tem- peratura minimă 11 grade s’a înscris la 16. Maximum în alți ani a ajuns în Iunie pînă la 38 grade iar minimum s’a observat pînă la 6 grade. Zile de vară am avut 20; in. general sînt 21. Totalul prccipitațiunilor atmosferice 58 mm. este cu 40 mai mic ca cel normal. Numărul zilelor cu ploae 14, întrece insă pe cel obicinuit cu 2. De la 1865, in 18 ani, a plouat în această lună mult mai puțin ca acum ; în 1895 nu s’a strîns dc cît G mm. de apă. La 12 Iunie (Joia moșilor) după o căldură năbușitoarc a urmat către seară o ploae repede cu vijelie și grindină parțială de mărimea alunelor. Ploaia din noaptea de 1G știre 17 a fost torențială. Vintul dominant a fost austru). Presiunea atmosferică mijocie 752 mm. este normală. Atmosfera a fost umedă ca do obiceiu. Am avut 10 zile senine, 13 noroase și 7 acoperite. Soarele a strălucit mai mult ca în anii normali; 301 ore în 30 zile, pc cînd in asemenea ani el se arată numai 2G7 ore in 29 zile. Rouă s’a observat în 21 zile, curcubeuri duble in 2 zile, halo solar in 4, tunete și fulgere în 10, cele de la 16 și 17 avind o intensitate destul de mare. Timpul favorabil din cursul acestei luni a făcut ca vegetațiunca să se dezvolte în mod normal. Griul și orzul au înflorit încă din prima decadă cînd s’a făcut și prima prășilă a porumbului; în către jumătatea lunci s’a secerat rapița. La sfîrșitul săîi griul și orzul era aproape dc maturitate, porumbul s’a prășit a doua oară și este gata a’l da spicul. Vița dc vie a înflorit la sfîrșitul decadei a doua. Lucerna a înflorit și a început a se cosi a doua oară. Cireșile și căpșunelc s’au copt încă din prima decadă, iar în a treia agrișilc, dudele, coacăzele și la finele lunei vișinele. Institutul Metereologio. Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, Bucureaci. REVISTA PĂDURILOR •93 FONDURILE REGîONALE SILVICE Sînt aproape șapte ani de cînd s’au înființat regiunile silvice la stat, cu menirea descentralizărel serviciilor de la centru, așa ca economia forestieră să meargă cu pași gi- gantici către progres, și mal ales ca bun gospodar statul pe de o parte să’șl desfacă produsele la timp pentru a realiza veniturile ce capabil este să dea enormul fond păduros ce are, — iar pe de alta să asigure fondului capitalul capabil a da și pe viitor cam aceleași venituri. Dacă s’a început — mergînd prea încet însă —- a se lucra în prima direcțiune, adică de a se realiza veniturile posibile a da fondul păduros, și aceasta se simte do cîțl-va ani numai,— totu-șl multe venituri zac și se putrezesc în pădurile seculare, maî ales în munte. Deci chestiunea aceasta, după cum se vede, are multă nevoie do liniște, bună voință, tactică, studii și perpetuă meditare asupra progresului rea- lizărol veniturilor, ce statul ’și a propus. Apoi felul între- buințăroi acelor venituri încă are nevoie de aceleași demer- suri ca și al realizărel lor. Cea mai detestabilă tactică în o gospodărie esle cînd o mînă străină vine de ’i aranjează modul de traiu, felul cum se gospodărească și cînd acea mînă nu are nici o le- gătură, nici o durere, nici o tragere de inimă pentru binele gospodăriei. Nu se văd destule exemple?.... Indiferența persona- lului intermediator, aduce totul la stagnațiune, dacă nu la ruină complectă, fondul ce gospodăresc. Contrarul se vede la gospodăriile acelea unde: bună- voința, tactica, meditațiunea perpetuă spro progres, este veșnic în mintea și inima personalului dirijor. Acolo perso- nalul intermediator lucrează cu multă ardoare, caută spre progres, născocește, luptă cu toate elementele, și cu toții merg spre bine. Fondul cîștigă, populația cîștigă, perso- nalul profită, patronul îndoit cîștigă, atît moralicește cît și materialicește. Acest exemplu ’l avem la administrația Domeniilor Coroanei, care condusă de o persoană cu multă bună voință, 13 194 REVISTA PĂDURILOR lucrind cu multă tactică, ardent către progres, nu neglijă nimic pentru stimularea personalului ce’l secondează în atingerea scopului, de care este călăuzit, anume: acela de a ridica valoarea fondurilor ce administrează; a realiza veniturile capabile a da acele fonduri în raport cu forțele de producțiune ale lor; a moraliza populațiunea ce lo- cuește pe acele fonduri, îndrumînd’o către un traiu mal bun» o viață mal economică și o stimulațiune către munca onestă. Și, pentru atingerea acestui scop, a întrebuințat și întrebu- ințează tot ce a putut să deștepte mal bine atențiunea atît a personalului de care se ajută cît și a populațiunel, pentru progresul căreia lucrează. Așa, personalului de care se ajută, pentru a aduce la bune rezultate intențiunile bine-voitoare ale dirijorului lor, nimicnu’ilipsește ca: inteligență, regulatul și plăcutul traiu în raport înzecit cu localitățile în care se găsesc, remune- rațiune bine chibzuită și suficientă, repartiția muncei după gradul și menirea fie-căruia, încurajarea în raport cu me- ritele fie căruia ; nimeni nefiind privat și nimeni în putință a se plînge de neconsiderarea meritului său. Apoi populațiunea este deșteptată prin : exemple, sfa- turi părintești date în adunări publice populare, de care neobositul conducător al Domeniilor Coroanei știe să se împresoare cu multă demnitate, ori de cîte ori vine pe un domeniu, prin teatre populare, săli de lectură științifice, bîlciurl sau expozițiunf de vite, biserică, școală, etc. Un su- venir neuitat mi va fi, impozanta adunare ce urma pe ne întrecutul gospodar, d l Ion Kalinderu, administratorul Do- meniilor Coroanei, ieșind Dumineca de 4 August a. c. de la Biserica din Bicaz, îndreptîndu se către reședința regiei domeniului Bicaz. Acea lume de tineri, majori și bătrîni de ambe sexe, săteni de prin toate cătunile acestui domeniu, înconjura cu veselie pe d-I Administrator, cărora D-sa le împărtășea cu multă bună voință numai povețe bune.... era tot ce poate fi mal impunător. Tot atît de impozantă a fost și adunarea de la orele 3 aceiași zi, cînd prin un teatru popular la Societatea Culturală «Ion Kalenderu» din satul Ciungi de pe Domeniul Bicaz, sătenii ca și publicul cel-l-alt cult ce a asistat în număr foarte mare, au fost foarte mul- țumiți de pildele ce se dădea prin acele spectacole de pe REVISTA PĂDURILOR 195 scena teatrală, unde actorii erau copil de al sătenilor de pe acel Domeniu, cari — o minune — fără jenă ’șl îndeplineau fie-care binișor rolurile ce aveau. Acestea în treacăt, dacă le-am atins, am voit să se vadă cam ce menire ar avea un șef de Regiune silvică din serviciul Statului, și, cîtă diferență este de la unul la altul ?!... Cită diferență este între sub-alternif șefului de Regiune sil- vică de la Stat și subalternii d-lul Administrator al Dome- niului Coroanei ?!_ Cîtă diferență în chiar personalul in- ferior. In afară de inteligența, singură care nu diferă de la personalul Statului la acel al Domeniilor Coroanei, încolo nimic nu este asemănător, și, fără a discuta neasemănările cele-l-alte, îmi permit a analiza numai diferența între modul de a se prezenta publicului o autoritate oficială silvică a Domeniului Coroanei și acea a Statului. Administrația Domeniilor Coroanei, stă în București în un palat cu două etaje. La intrare — de o dată rămîl impre- sionat de o bogăție de colecțiunl fio de domeniul zoologic, botanic, mineralogic de pe domeniile ce are Coroana, fie de domeniul technic a personalului de care dispune, unde ingi- neria și arhitectura se întrec care de care prin tot soiul de planuri aranjate artistic pe pereți, etc. — un minunat muzău. Un mobilier admirabil asortat, deșteaptă atențiunea și im- pune vederel. Totul este aranjat pentru a deștepta gustul și plăcerea pentru muncă. Personal ajutor nicăiri nu lip- sește, bine instruit, corespunzător menirel ce are fie-care. O regiune sivică a Statului — din care, unele au de ad- ministrat o sup rfațăcu mult mal mare de cum sînt întregi Domeniile Coroa. el, cum se prezintă publicului?... Aranjată în un oraș de provincie, stă in o casă de multe ori prea sărăcăcioasă, înfundată în o stradă laterală, din cauză că i se fixează prin budgetul general o chirie prea mică în ra- port cu chiriile ce se plătesc în acel oraș pe case, ce ar putea corespunde cu importanța acestui serviciu. De intri înăuntru, de cîte-va luni se impun tăblițele ce sînt d’a- supra ușilor cu inscripția «Șeful Regiunol», «silvicultori șefi t «Muzău», dar de intri în aceste săli ce ve, ci de la 2—3 luni. Art. 30. — Consiliul technic ar trebui să fie constituit numai din Irel membri. In schimb însă ei trebue să lucreze în mod permanent, de oaie-ce afacerile de resortul competinței lor se prezintă in mod continuă la Minister. In cazul acesta ei, dispunind de mai mult timp, vor fi pași în măsură de a da de fapt cea mai bună directivă che- 212 REVISTA PĂDURILOR sliunilor de technică silvică, vor putea formula cele mai studiate propuneri în acest sens etc., etc. Pe lingă chestiunile prevăzute la No. 1, 2, 3 și 4, Consiliul technic se va mai ocupa cu întocmiri de proecte pentru organizarea și bunul mers al serviciului, cu întocmirea de regulamente de aplica- țiune, cu alcătuirea programului relativ la experimentațiuni forestiere, la îmbunățirea invățămintului nostru profesional silvic, etc. SECȚIUNEA A 11-a. Art. 31. — Acest articol combinat cu No. 4 ar face să se creadă că brigadierii și pădurarii Statului, fiind și ei agenți silvici, pot face parte sad complecta numărul membrilor cari, după lege, pot alcătui o cotnisiune de amenajament. Ori, cu toată siguranța, nu aceasta a fost intențiunea legiuitorului din 1881. Să se facă dar distincțiune între agenții silvici superiori și inferiori. Ar fi bine asemenea ca avansarea agenților silvici din serviciul celor-l’alte ad-țiuni publice, să se facă după aceleași norme ca și ai Statului, condițiunile de admisibilitate fiind identice. Se poate pune obligațiune proprietarilor particulari ca pentru administrarea pădurilor lor, aplicarea amenajamentelor și o bună cul- tură, să angajeze silvicultori roinîni, absolvenți ai unei scoale fo- restiere din țară saO streinătate, cari să fie puși sub controlul Sta- tului în ce privește partea technică și să nu fie plătiți mai puțin ca cei din serviciul acestui din urmă proprietar. Eî vor fi considerați ca agenți detașați, cu dreptul la avansare ca și cei ai Stalului. Dacă un proprietar posedă c porțiune de pădure mal mică de cît aceea ce se va fixa penlru a fi g rată de un singur silvicultor, se va asocia cu un altul saii cu mai mnlți, ori, dacă ii vine mai bine la socoteală, poale face declarațiune că primesce a fi administrată de serviciul silvic al Stalului, contribuind numai la plata silvicultorului respectiv, proporțional cu salariul ce primește acesta și cu întinderea pădure! sale. Art. 32, 33, 34 și 35 bune. Ari 36. — Să se adaoge că vitele și carele cari aii servil la comiterea deliciului, nu se vor restitui deliquenților, de cit după pre- zentarea cu cerere formală la autoritatea care a operat sequestrarea, și numai după încheierea proceselor-verbale de constatare. Aceasta REVISTA PĂDURILOR 213 pentru că adese-orî se întimplă ca acești proprietari, rudenii cu pri- marii, sau în conivență cu ei, după ce ’șî primesc vitele, provoacă întârzierea actelor de constatare. Esle bine a se adăoga un aliniat, saii chiar un articol noii, care sâ pedepsească cu amendă, — el este prevăzut atît în Codul silvic francez cit și cel austriac, — pe acei cari se vor găsi cu instrumente, puțind servi la comiterea delictelor, pe alte drumuri de cil pe cele recunoscute, ce traversează pădurile supuse regimului silvic. Art. 37. — Dacă pădurarul nu știe carte, va putea afirma consta- tarea sa și înainta orî-cârui agent silvic, de un grad superior ca al său, știutor de carte. Ari. 38. — Vitele și carele sequeslrale le va putea restitui și primarului unde s’aii dresat actele de constatare. Restul bun. Ari. 39. — Se va pune în concordanță cu noua lege a orga- nizăreî judecătoriilor de ocoale. Ari. 40. — Bun. Ari. 41. — Perchizițiunile în case să se poală face și de către agenții silvici, însă numai în asistența primarului sau ajutorului său. Ari. 42, Art. 43. — Idem ca la No. 39. La ari. 44, a se înlocui Administrația prin Ministerul Domeniilor. Valorile in bani, ce vor forma obiectul Iransacțiunilor, sâ poală fi transformate pe viilor in zile de muncă. Art. 45. — O parte din amendă să se dea ca recompensă agenților cari au dresat procesele-verbale de delicte silvice, după cum se face în serviciul vămilor. Art. 46. — Bun. Desiderate. 1. Să se prevadă în lege un servicii! special avînd însărcinarea dea controla dacă pădurile stabilimentelor publice și ale particularilor se exploatează conform amenajamentelor, dacă acestea se vor men- ține, pentru pădurile particulare, contrar propunere! ce am făcut mai sus, ori studiilor făcute și aprobate de consiliul technic, saii cu cele-l’alle prescripțiunî ale legei. 2. Sâ se regulamenleze transportul lemnelor pe apă și trecerea lor prin proprietăți străine. 3 Sâ se oblige proprietarii respectivi ca în timp de cel mult 10 ani să împădurească nisipurile sburătoare de pe malurile Dunărei, cari amenință terenurile agricole împrejmuitoare; dacă nu, să se poată face aceasla de Stal, căruia rambursîndu-i-se banii cheltuiți, 214 REVISTA PĂDURILOR cu procentele lor, din rezultatul vînzărei pădurilor în chestiune ajunse la termenul exploatărei, sl restituie terenurile împădurite proprietarilor respectivi. 4. Să se autorizeze Ministerul Domeniilor de a înscrie în bud- getul său, în fie-care an, sumele trebuitoare pentru a despăgubi pe sătenii împroprietăriți în interiorul perimetrului pădurilor, ori cei cari au vii cu embatic, sân cu otașniță în acest perimetru, precum și a da în schimb, dacă proprietarii respectivi preferă aceasta, alte păminluri cultivabile, ori proprii pentru cultura viei pe proprietățile Statului, în afară de coprinsul pădurel. 5. Să se lase la facultatea Ministerului de a-șî spori fondul săti forestier, cînd va crede timpul opurlun și în măsura mijloacelor de care va dispune, prin cumpărarea do păduri particulare situate în regiunea muntoasă sau de podgorie, unde, fiind dată origina geolo- gică și compozițiunea mineralogică a solului, printr o rea exploatare a pădurilor ar fi expus la surpături, la alunecări de straturi, ori a da naștere la multiplicarea torenților și la compromiterea bunului regim al apelor. Același lucru să poată face Statul și în regiunea de cîmpie unde pădurile s’afi nimicit cu desăvîrșire, și unde relele efecte ale distrugere! echilibrului natura), prin faptul disparițiunei lor, se resfrînge în mod direct asupra agricullurei țărei. G. Să se ia măsuri pentru o maî bună distribuțiune a materiei ca cea esislentă actualmente în C. S. unde, unele articole, sînt tre- cute sub titluri cari nu le privesc. 7. Să se consulte legislațiunea forestieră și pe cil posibil cu jurisprudența admisă a diferitelor țări străine, spre a se observa cari anume dispozițiunl s ar potrivi cu deprinderile și circumstanțele noastre economice, politice și sociale și cari prin urmare s’ar putea și la noi adopta fără inconvenient. Petre Antonescu. STUDIU ASVHtA PUNERE! ÎN VALOARE A NISIPURILOR DIN ROMÎNIA Șl C1TE-VA CUVINTE DESPRE PLANTAȚIUNI ÎN GENERE Fără îndoială, chestiunea puaereY in valoare a nisipurilor sbu- rătoare cil și a celor fixe, printr’o vegetație ierboasă, slabă și piper- nicită, prezintă pentru Stat în deosebi, care este proprietarul su- REVISTA PĂDURILOR 21$ prefeței celei mal mari dc nisipuri, un interes capital, atit sub raportul economiei naționale, cit și din punct de vedere bănesc și chiar climateric. Prezența nisipurilor, și mal ales a celor sburătoare, produce o întreită daună pentru țara unde se găsesc, in special pentru pro- prietarii lor și cel vecini cu acele nisipuri, și anume: 1. Ele însăși nu procură nici un venit; calculind că Statul de exemplu, care mal posedă incit ca 10.000 hectare nisipuri sburătoare, pierde anual minimum 10 lei la hectar, încearcă o pagubă de cel puțin 100.000 lei, și vom vedea mal la vale cum se justifică aceasta. 2. Nisipurile mișcătoare, năvălesc neîncetat, sub acțiunea vin- tulul, asupra păminturilor fertile, cultivabile din vecinătatea lor, mal cu scamă asupra celor ce sint situate pe direcțiunea Iul de inna- intare, care la noi este linia ce merge de la Vest spre Est, și ast-fel acoperindu-le cu un strat de nisip, le stcriliscază. 8. Localitățile din întreaga regiune unde sc găsesc nisipu- rile sburătoare, au o climă cu totul neprielnică agriculturel; vara secete mart, incepind de timpuriii, iarna geruri puternice, înghețuri primăvăratice Urzii și tomnatice timpurii, care vatămă așa de mult agriculturel și pădurilor. Nisipurile din Rominia sini de origina diluviană și destul de fertile, pentru a satisface cele mal pretențioase vegetale de pădure. Prin împădurirea lor, în termenul ccl mal scurt posibil, s'ar crea un venit considerabil Statului și celor-l alțl proprietari, pe cind astăzi, nu numai că de ,pe asemeni soluri nu se încasează nimic, dar ele formează o adevărată primejdie pentru păminturilc fertile din jurul lor, pe care năvălindu-le, le stirpesc, pe de altă parte, regiuni Întregi sint expuse la secete îndelungate, la vinturt sbuciu- măloare, și la lipsa de lemn, care este un clement principal in ori-ce gospodărie, atit pentru foc, cit și pentru construcții sari lucru- Țările cari n'au păduri, sînt sărace și puțin locuite, iar regi- mul apelor este aproape nul, din care pricină, nici agricultura nici industriile nu pot progresa. In Rominia. după studiul colegului nostru Zâne, avem ca 28.000 hectare nisipuri sburătoare și anume: ca 25.500 in Muntenia (jud. Romanațl, Dolj și Severin) iar ca 2.500 in delta Dunărei lingă Sa- lina și pe malul Măre! Negre, la sf. Gheorghe. O parte din aceste nisipuri, art fost plantate cu satcim, avînd o reușită minunată, pe suprafață cam 8—10.000 hectare; unele plan- tațiunl, cum sint cele de pe domeniile prințului Al. Știrbei (Pălu- 216 REVISTA PĂDURILOR lele și Dancea), Naglavilu a Epitropiel Madona Dudu din Craiova, Piscu-Tunari și Ciuperceni, ale Statului, și pe domeniile Coroanei Sadova, aii devenit exploatabile d?ja la etate de 10—15 ani, repre- zentind o valoare de 4—600 lei pe hectar, și cu care s'a cheltuit de la înființare abia 40—50 lei, rezultind un profit considerabil pentru proprietarii lor, ceea ce trebue să încurajeze pe toți cel ce posed asemenea soluri, pc care agricultura nu poate reuși, să le îm- pădurească neintirziat, sati să le planteze cu vil, după cum s’au lăcut in cîte-va localități (DabulenI, Călărași, lanca, ele. din jud. RomanațI) unde locuitorii in anii mediocri chiar, obțin pe hectar 150—250 lei venit net. Orl-ce iniirziere de punere in valoare, a .nisipurilor sburătoare esle legată cu mari păgubi, de oare-ce ele se lățesc îngrozitor, pu- stiind cimpiile fertile din drumul lor; ast-fel se constată că, nisi- purile sburătoare. de la Deveselu (Severin), carc pe la 1870 aveau ca 60 hectare, astăzi aii [ieste 2.500; tot ast-fel și cu cclc-i'alle. Cum aii luat naștere nisipurile sburătoare. Deosebim mal întâi Nisipurile sburătoare maritime sau li- torale al 2-lea Nisipurile fluviatde și al 3-lea, Nisipurile conti- nentale interioare, cum sint cele ce formează Stepele Rusiei. Despre aceste din urmă nu voi A vorbi, fiind puțin studiate. Nisipurile maritime sint cele mal întinse, ele se găsesc pe țăr- murile țărilor, de pe lingă Mări și Oceane, in partea despre care suflă violul de la larg și unde malurile fund joase, (plage), vălurile pe timpul furtunilor, depun neîncetat depozite de nisip mărunt, care uscin- du-se repede, e spulberat de violuri și dus in interior, de multe ori la distanțe mari, formînd șiruri lungi de dealuri, ce port nu- mire de dune; cind suprafețele aceslor dune sini colosale, conți- nlnd și bălți sah mlaștini numeroase, provenite prin astuparea unor cursuri de apă, cit și cimpii nisipoase, pc care crește puțină iarbă sălbatecă, iau numire de Lande; aceste lande sint pustiuri triste și tăcute, unde călătorul se îngrozește și rare-ori se poate zări vreo vietate. Asemene nisipuri se găsesc și in Nordul Germaniei, Belgiei, Olandei, Danemarcei, dar mal ales, in Sud-Vestul Franciel, unde formează vestitele lande franceze, din bazinul Gasconiel, Împădurite astăzi in mare parle, cu pin maritim și stejar, dindu-se naștere unul însemnat izvor de bogăție, care aduce cile-va milioane venit anual, și unde altă-dată se găsea acolo un pustiii ingro REVISTA PĂDURILOR 21/ zilor, astă-zl nc putem umbri la adăpostul unor imense păduri de pin, admirind avuțiile ce se extrag, mișcarea și animația ce ne în- conjoară, cil și numeroasele fabrici ce funcționează, produclnd in adincul codrilor, un murmur incîntător. Nisipurile fiuviatile sint mai puțin răspindite, și se găsesc in lungul marilor fluvii, mal ales in bazinul Dunărei, care probabil in epoca preistorică, pe la începutul perioadei actuale, avea un debit incomparabil superior; retrăgindu-se insă apele cu timpul, băncile de nisipuri formate in decursul veacurilor, prin depozite succesive, s au găsit desgolitc, și treptat, fiind lăsate in liniște sub acțiunea natureî, saO inerbat și impăduril, după cum o dovedesc prea bine, rămășițele unor arbori ce sc găsesc îngropate in acele soluri. Nisipurile fiuviatile sint cu mult mal bogate în principii ali- mentare ca cele maritime, și de aceea punerea lor în valoare prin împădurire sat) plantațiunl de vil, este foarte rentabilă, după cum vom vedea mal jos. In adevăr, după cum rezultă din lucrările mari dc împădurire, făcute pe suprafețe de mii de hectare, alit la Stat (Ciuperceni și Piscul Tunari; cit și la particulari, pe domeniile Patulele, Dancea, Maglavitu, DăbulenI și altele, sădirea unui hectar nisip sburător cu salcim, (carc esle specia cc reușește aci mal bine), costă intre 25—40 iei— in care cifră, intră cheltudele de producțiune a pue- ților in pepinieră, cheltuell de întreținere și dc pază. (Jn hectar salcim la etatea de 15 ani, poate reprezenta o va- loare de 400 lei—din care scăzind 25°/0 beneficiul antreprenorului, rămîne net 350 lei, și dacă scădem cheltuiala de producțiune a pădurel in medie 30 lei hectarul, rămine nctto 320 lei, ceea ce formează un venit colosal, pentrun pămînt, care nu producea nici un ban, din contră aducea pagube mari, pusliind și slirpind cim- piile vecine cultivate. Punerea in valoare deci a nisipurilor, fie ele sburătoare saO fixe, printr’o vegetație ierboasă slabă, sc impune, și pe lingă foloasele mari bănești ce putem trage, a\em încă două principale și anume: Oprirea năvălirel nisipului pe păminiurile vecine fertile pe care le sllrpește. și influența asupra climei acelei regiuni, care sc rc- sfringe bine-făcălor asupra agriculturel și igienei localitățel unde sint situate. Ideea mea este, ca Statul care posedă cea mal mare supra- față cu nisipuri, să-și ațintească privirile de-o-cam-dată mal mult 218 REVISTA PĂDURILOR acolo, unde solul nu aduce nici un venit, și depunindu-se toată energia, să se creeze in cel mal scurt timp păduri și planta* țiunT de vil, codind terenul locuitorilor, In schimbul unei plăți con- venabile, sau să sădească însăși podgorii, dc oare-ce pc nisipuri ele nu sint atacate dc filoxeră; in așa mod, s'ar putea in scurt timp, realiza un venit considerabil. Nu trebue insă, a se părăsi și cele-l’alte lucrări dc planta- țiunl necesare pentru întregirea domeniului silvic, de care văd cu plăcere, că se ocupă atit de mult energicul șef al pădurilor l)-l N. Popovici, dc cînd e in capul acelei direcțiuni; dar să'ml fie permis a mărturisi că, cu modul cum s’a procedat in trecut, greQ va isbuti să doblndcască un folos real, dc oare-cc plantațitmilc fiind lucrări speciale, bazate pe experiențe îndelungate, reclamă un personal spe- cial, care să sc ocupe continuu de ele și să aibă răspunderea lor, tn caz dc nereușită. Experiența trecutului, de care ar fi mult de vorbit, față cu rezultatele neînsemnate, și une-ori chiar nule, ce s’a obținut, dove- desc in de-ojuns, că s’a procedat nu tocmai bine ; să ne învățăm din acele încercări ce trebuie să facem, pentru a nu cheltui zadarnic și bani și timp. Să’rnl fie îngăduit a’ml rezuma in cite-va cuvinte vederile mele: 1. Să nu sc facă plantațiunl prea mari de-odată, mal ales pc soluri sălbatece, cum sint cele din Dobrogea și din Bărăgan, prefe- rind a avea puțin și bun, decit mult și răii. 2. Înainte, și după plantațiune, să -menținem solul in stare de cultură cu plante prăsitore, ciți-va ani, pentru a nu se ințelcni, aceasta este cea mai importantă condițiune și secretul mare al plan- tațiunilor. 3. Să avem fonduri la dispoziție pentru toată lucrarea, dc la început și pînă la sfirșit, care să se emită cu mal puține forme și la timpul oportun. 4. Nici o plantație să nu se facă fără un plan general al tu- tulor lucrărilor, întocmit dc o comisie de specialiști. 5. Pentru culturile mal mari 'împăduriri) să nu se întrebuințeze decit la plantat brațe de om, încolo, mobilizarea solului, să se facă cu plugul, sub ori-cc formă de plată (in regie, sau plătind țăranilor). 6. Ori-unde se va hotărî facerea unei plantațiunl mal impor- tante, să se creeze pepiniere fără mari cheltueli, și nici într’un caz să nu aducem puețl dc la distanțe mari și din regiuni cu altă climă, cum s’a procedat in midie cazuri. REVISTA PĂDURILOR 219 7. Să alegem maT bine esențele ce convin localităților, condu- cindu-ne după rezultatele obținute și după experiențele făcute; sint de idee, după observațiunile mele personale, că salcîmul nu este esența cea inal convenabilă pentru Bărăgan și Dobrogea — fiind o specie care cere un pămint ușor, prin urmare a’l planta pe suprafețe mart, in păminturT grele, sălbatice, aproape virgine, încleștate de pir, unde ancvoc se poate lucra solul și unde vinturile fac strică- ciuni enorme, el liind toarte fragil, este o greșeală, dovedită prin numeroasele incercărl nereușite și va trebui csclus definitiv numai atunci, cind experiența bazată pe o practică serioasă, va impune aceasta. 8. Planlațiunile de foioase să se facă de preferință toamna saă primăvara foarte timpuriu, in Februarie chiar, cind timpul o permite, aceasta pentru motivul că secetele încep de vreme la noi primăvara și expun plantațiile a se usca, — iar toamna lucrul costă mult mal cltin și c mal lesnicios. 9. Planlațiunile să se facă mal dese, 1—2m- tntre puiețl cel mult și 2—3m- intre rindurt, pentru a se putea lucra păminlul fie cullivindu-l, fie arindu-l numai; cind puiețil sint deși, aii de unde pieri, nu cum s'a intimplat la multe plantațiunl, unde plantindu-se la 4m depărtare intre rindurt și puiețl, aslă-zl a rămas de toi rart, saii nicl-dc-cum. 10. La puiețil destinați pentru plantațiunea nisipurilor, să nu se recepeze mult pivotul, liind necesar să poată suge apa din adincimc pe vreme de secetă. 11. Pc nisipuri, să se înainteze cu plantațiunea, începind din partea de unde sullă vintul dominant, și continuind după direcția Iul, iar gropile să se facă in momentul plantarei, pentru a avea umezeală dc ajuns, rădăcinile puieților. 12. Tercnele expuse la inundațiunl să se planteze numai cu specii ce rezistă la apă și merg bine, cum e plopul (mal ales), aninul și salcia — pc locuri mal ridicate, ulmul și frasinul, unde nu stag- nează mult apele. într’un număr următor, voiu mal vorbi de chestiunea planta- țiunilor, despre care iml rezerv dreptul a o discuta pc larg in con- ferința viitoare. Er. C. Gheorghiu Inspector silvic ți Domcni»! al Epitropiel AfczAmintelor ErAncovenețU. 220 REVISTA PĂDURILOR CONSERVAREA LEMNELOR1) (urmare 2) Conservabilitatea lemnului mai depinde și do locul unde se întrebuințează. Boucherie găsește că în locurile calca- roase, în tunele s. ex. lemnele impregnate cu sulfat do cupru sunt puțin durabile. Așa într’un tunel calcaros, s’a găsit că după 12 ani un lemn impregnat cu sulfat de cupru nu mai conținea nici urmă de cupru, și că toată sarea de cupru era înlocuită prin carbonat din calciu și oxid hidrat de fer, iar restul lemnului so distrusese ; reacțiuni datorite probabil carbonatului do calciu și acidului carbonic din apă. Presența ferului, a sărurilor ca: clorura do calciO, carbonați de potasiu, sodiu și a acidului carbonic, vatămă și scoate sarea de cupru din lemn, cea-ce face ca lemnele in- jectate cu sulfat de cupru să nu poată fi întrebuințate in construcțiile maritimo. Asupra modului do injecțiune, Boucherie a fost întro cei d’întîiu care aii întrebuințat un mod rațional în acest scop. înainte însă, do a descrie acest procedeu, dați-mi voie, vă rog, să arăt pe scurt diferitele fase ale acestui procedeu, a cărui descoperire a produs mare entusiasm în Franța, așa că la 1856, printr’o lege specială s’a prorogat brevetul Boucherie, cu titlu de recompensă națională. La început Boucherie s’a servit de mișcarea naturală a sevei (do forța sa ascensională) pentru a face ca lichidul întrebuințat, care era pirolignit de fer (acetat feric) să pă- trundă în lemn. Pentru a practica acest sistem de injecțiune, so scufundă arborele tăiat, căruia i s’a mal lăsat încă câte-va crăci, într’un rezervoriu plin cu soluția antiseptică ce voim să in- troducem. Circulația sevei continuînd timp de 15 zile după tăiere, atrăgea substanța preservatdre în toate părțile lemnu- lui. S’a recunoscut apoi că arborele putea fi chiar cioplit 1) Conferință ținută la Societatea «Progresul Silvic- în ziua de 23 Martie 1902. 2) Vezi «Kevista Pădurilor» pe luna Iunie c. REVISTA PĂDURILOR 221 înainte de aplicația procedeului, ceea-ce micșora cantitatea de licid absorbit O altă modificare bazată pe același principiu, constă în a face cu sfredelul găuri la baza arborelui de injectat, cînd se găsește plantat încă în pămînt; licidul preservator se introduce în aceste găuri și ascensiunea sa se face în acest caz repede și în mod complect. Pentru această operație sg poate suprima toate ramu- rile și foile laterale ale arborelui, lăsîndu-I numai la vîrf o tufă de foi care determină ascensiunea. După cît-va timp, în 1841, Boucherie propuse un alt mod do injecțiune bazat pe deplasarea și expulzarea sevei cu ajutorul presiunel hidraulice și al filtrărel liciduhu de injectat. Pentru acest scop, licidul de impregnat (pentru sulfat do cupru se întrebuințează concentrația 1°,,) se pune în două bazinuri așezate la 8 10 metri înălțime, din care prin 2 tuburi laterale și din acestea cu alte tubulețe se intro- duce în lemnele asupra căror se experimentează. Lemnele sunt așezate puțin înclinat, și prevăzute la capăt cu un dis- pozitiv special, a vînd un cerc do cauciuc sau de frînghio peste care se așează și se prinde cu scoabe o scîndură rezistentă în care se introduce tubul cu licid. Aceasta pentru lemnele scurte, iar cele lungi au un asemenea dispozitiv special la mijlo- cul piesei. Ast-fel greutatea liciduluf care cade din rezervoriu împinge înaintea sa apa de vegetație și principiile azotate ce conține (seva), caro se scurge prin urmare prin cea-l-altă extremitate și este înlocuită cu licidul preservator. Operația se socotește terminată cînd din trunchiu, în locul sevei, nu iose de cît soluția salină injectată. Deplasarea sevei prin acest procedeu se face foarte repede. Așa s’a constatat într’o pădure la Compiegno (Franța) că, dintr’un fag care cuba 2,94 m. c. s’a deplasat în 24 oro 3060 litri sevă curată, caro a fost înlocuită cu 3210 litri pirolignit de fer. Această experiență ne permite a stabili raportul dintre partea solidă a lemnului și fluidele care circulă în canalele sorvoase. Pătrunderea licidului în lemn, variază după esența 222 REVISTA PA DURI LOR lemnului. Astfel: plopul și fagul se injectează perfect; lemnele de pin sînt pătrunse mai greu și numai albul se injectează complect și capătă duritatea lemnului perfect; stejarul este cu totul rebel, numai albul se injectează ; dar cum prin aceasta rezistența sa nu este mărită, nu se poate admite cu folos în construcții. Așa că acest procedeu nu este aplicabil lemnelor de stejar și pin întrebuințate în construcții maritime, dar se poate aplica cu succes fagului, caro atunci ar putea înlocui stejarul în multe aplicații, lăsându-1 pe acesta pentru alte destinații mai importante. Domnilor, Acest procedeu de conservare este supus fie în amă- nuntele operației, fie din cauza dispoziției mai mult sau mal puțin favorabilă a stărel moleculare a lemnului, la va- riațiuni care pot face preparațiile incomplecte și asf-fel pot da loc la nemulțumiri. Așa, prezintă avantajul de a se putea aplica ușor în ori-co atolier, fără aparate complicate, încă ni’c desavan tajul că lemnul trebue să fie necioplit, deci așchiile absoarbe o cantitate de cupru care se perde. Afară de aceasta, sarea de cupru este mai scumpă ca clorura de zinc și care produce același efect. Acest pocedeu de injecții mai prezintă un mare incon- venient caro constă în micșorarea rezistenței și elasticități ce produce în lemn. In adevăr, prin alungarea sevei, porii lemnului sînt supuși la o dilatați© forțată, care distruge coesiunea naturală a fibrelor și micșorează ast fel rezistența și elasticitatea lor. Acest efect este cu atît mai simțitor, cu cît lemnele preparate sînt mai ușoare. Mai mult, după contractarea caro urmează acestei umflări, rămîn goluri po unde se pot introduce cu ușurință agenții atmosferei care pot altera compoziția lemnului, fapt care explică de ce lemnele incomplect preparat© prin acest procedeu se dete- riorează repede. O modificare mal importantă a acestui procedeu și dintre cele mai întrebuințate, este procedeul Lege și Fleury- Pironnet. Acest procedeu este mal expeditiv și mai complot ca procedeul Boucherie, dar necesită și aparate mal scumpe. REVISTA PĂDURILOR 223 Aici lemnele se pun într’un recipient metalic și se supune la acțiunea vapoarel de apă,care dilată și înmoaie porii lem- nului ; apoi se face vidul în recipient pentru a scoate cea mal mare parte de aer și gazele conținute în pori, după care se aduce soluția de sulfat de cupru caldă și sub presiune de 12 kgr. Operația terminată, lemnele se scot și se usucă în aer liber. Durata operației diferă după dimensiunile lem- nelor și după esențe ; așa, pentru lemnele de dimensiuni mij- locii și din esențe ca : ulm, fag, mesteacăn, etc. este de 60 -80 ore, admițîndu-se în general că durata preparației variează în raport invers cu pătratul lungimilor și în raport direct cu diametru. După Vesign6, întrebuințînd acest procedeu, albul tu- tulor lemnelor se injectează în mod complet. Iar dintre diferitele esențe: Stejarul e aproape rebel, afară de alb; Ulmul se impregnează mal bine ca stejarul, dar într’un mod incomplet ; Fagul se impregnează bine în toate părțile sale ; Pinul rezistă în mod absolut, afară de alb; Plopul este lemnul care absoarbe cel mal mult licid. Comparat cu procedeul Brocherie, acest proceu prezintă asupra celui d’întîiu mai multe avantaje, așa: Timpul între tăierea lemnului și injectarea sa nu exer- cită o influență simțitoare asupra pătrundere! liciduluî an- tiseptic ; și Lemnele cioplite se prepară tot așa de bine ca și cele cu coaje. impregnarea cu sublimat corosiv sau Kyanisarea lemnului. Bazat pe proprietatea antiseptică foarte puternică a sublimatului corosiv, Kyan a propus în anul 1832 această substanță pentru impregnarea lemnelor și a fost mult timp întrebuințată în Anglia, și se întrebuințează încă și azi în Institutul de impregnare din Baden. In acest procedeu, lemnele destinate pentru impregnare, trebuesc preparate definitiv, pentru ca după impregnare să nu mai fie atinse cu instrumente de fer, de oare-ce metalele reduc sublimatul. 224 REVISTA PĂDURILOR Procedeul acesta nu reușește de cît cu soluții de o anumită concentrație (după Mayer 6—7 kgr. sublimat la 1000 litrurl), care conținut trebue menținut în tot decursul im- pregnărei; iar aparatele întrebuințate sînt foarte simple și toate construite din lemn. Asupra cantităței de sublimat re- sorbită în lemn, nu se poate fixa precis ca pentru cele-l’alte săruri; în Institutul de impregnare din Baden se calculează la l***- lemn 1 kgr. sublimat Ca antiseptic, această substanță prezintă avantajii foarte mari în conservare, dar costă scump, este periculoasă de manipulat (după Mayer se poate manipula cu ușurință dacă se ia precauțiunile necesare, remănînd ca inconvenient mai grav că atacă și clatină dinții lucrătorilor); și fiind solubilă, dispare repede din lemnele scufundate în apă. Impregnarea cu clorură de zinc sau Burnetizarea lemnelor. (Procedeul Burnelt}. Clorură de zinc a fost întrebuințată mult în Anglia, încă de la anul 1853, la Woohvich ; este mai eftină și mal puțin periculoasă de întrebuințat ca sublimatul corosiv, însă prezintă din. nenorocire un inconvenient serios, fiind foarte higroscopică. In privința pătrundere! acestei substanțe în lemne de diferite esențe (după studii făcute în Germania și publicate de A. Schneidt), examinîndu-se traverse îmbibate cu această substanță, după puțin timp do la îmbibarea lor, s’a observat că numai traversele de fag erau îmbibate în toate părțile, pe cînd la traversele de stejar, îmbibarea nu pătrundea mai adînc ca 2c-m- și la traversele de pin care au două treimi de inimă de lemn, numai albumul e bine îmbibat, pe cînd în inima lemnului se găsește foarte puțină clorură de zinc sau dc loc. Lemnele (în special traverse, asupra cărora s’a expe- rimentat) perd cu ușurință apa ce aii absorbit în timpul im- pregnărei. Așa după experiențele făcute, traverse în greutate de 89k,o kgr. înainte și 133,70 după îmbibare, cu 44,70 kgr. clorură de zinc absorbită, aii perdut după 3 luni, expuse în loc uscat și la aer liber, 33,7 kgr. din greutatea lor. REVISTA PACURILOR 22$ Mai mult, prin evaporarea unei așa mari cantități de apă, se formează în interiorul lemnului traverselor așternute pe calea ferată găuri numeroase care absorb din nou ume- zeala pe timpuri umede. De altă parte clorura de zinc fiind o substanță foarte solubilă în apă și cum nu formează cu substanța lemnului o combinație insolubilă, apa piin evaporare ia cu sine și o parte din clorura de zinc, care se perde încetul cu încetul și în același timp cu dînsa și puterea do înlăturare a pu- trezire! lemnului. De alt-fel tot prin experiență s’a constatat că clorura de zinc absorbită de inima lemnului, este mai puțin spălată de cit acea care se află în alburn. Dintre diferitele esențe, traversele de pin par a rezista mal mult la spălarea clorurel de zinc ; aceasta poate din cauză că reșina ce conțin aceste lemne opune o rezistență mai mare intrărel și eșirel apei, pe cînd traversele de fag injectate cu clorul* de zinc încep a putrezi chiar după 7 sau 8 ani. După Grittner din Buda-Pesta, distrugerea lemnelor îmbibate cu clorură de zinc s’ar datori formărel acidului clorhidric în prezența ferului; după părerea sa lemnul îm- bibat cu clorură de zinc nu trebue să vie în contact cu ferul, propunînd pentru aceasta să se ungă suprafața lor cu păcură și să se întrebuințeze numai crampoane zincate. Să trecem acum, Domnilor, la una dintre metodele cele mai întrebuințate astă zi și care a dat rezultatele cele mai eficace: Impregnarea cu gudroane sau creozotarea lemnului. De foarte mult timp, gudroanele de lemn au fost în- trebuințate pentru conservarea lemnelor, văpsindu-se cu ele s. ex grilaje, lemne întrebuințate în construcția vaselor ma- ritime etc.; așa că incă de la 1756 so făcuse încercări în Anglia și America, în scopul de a injecta sau impregna lem- nele cu gudroane vegetale sau uleiuri extrase din aceste gudroane. Cu introducerea iluminatului cu gaz aerian, preparat prin distilațiunea cărbunilor de părnînt, se obține ca pro- 15 226 REVISTA PÂDURILOR duet secundar de destilațiune un gudron^ care întrunește toate proprietățile gudronului de lemn. Iar, în urma nume- roaselor studii, descoperindu-se în acest gudron de hulie existența fenolului sau acidului carbolic, substanță de o mare putere desinfectantă analoagă creozotulul din lemn și care mult timp a fost chiar luată drept creozot, s’a dat numirea de lemn creozotat lemnului tratat prin produsele extrase din gudronul de huilă. In industria conservărel lemnelor, se înțelege de obiceiu sub numele de creozot, uleiurile grele ce sc obțin prin desti- lațiunea gudroanelor, și care constituesc un product complex ce coprinde numeroase substanțe cu proprietăți fizice și chi- mice foarte diferite, și care se pot separa prin destilațiune în ordinea volatilitățel lor și prin urmare a donsitățel lor ')• In primele aplicațiunl de injecțiune,s’a întrebuințat creo- zotul brut, așa cum so obținea prin simpla destilațiune a gu- droanelor. Mai tîrziu însă, pe bază că corpurile cele mal antiseptice se găsesc în porțiunile cele mai fluide și ușoare, sc consumă în comerț crcozct fluid și ușor, format din pro- duse ce destilă între 183 și 254 grade, fiind și mal ușor de injectat, și lăsînd lemnul după operație mai curat, mal alb și mal puțin îmbîcsit, mai ales în timpul iernei, așa că în acele timpuri toată eficacitatea conservărel prin impregnarea lemnelor cu gudron se atribuia fenolului sau acidului fenic. Experiențe ulterioare făcute asupra unei bucăți de lemn injectate : 1) cu creozot brut, 2) cu creozot căruia s’a adăogat fenol, 3) cu creozot căruia s’a adăogat o proporție oare care de uleiuri grele ce destilă peste 330’ și 4) cu trei porțiuni obținute prin dostilația fie-cărai creozot; apoi lemnele asi fel impregnate au fost introduse și lăsate într’un putrezilor special, s’a constatat că toate rezultatele fără excepție au 1) Dintre aceste numeroase substanțe ce se găsesc în creozot, fe- nolul și Crezolul sînt corpurile cele mai volatile și în același timp cele mai solubile în apă la temperatura ordinară; dupâ aceea vine naftalenul insolubil în apâ rece, căruia i se recunoaște proprietăți antiseptice mai puțin pronunțate ca ale fenolului, dar mal durabile, fiind mai puțin solubilă. După naftalen distila alcaloizii din grupele quinoleinel, apoi antracenul, acridina care este un antiseptic și un germicid energic și la urmă fenantren, carbozol, etc. Toate aceste corpuri volatilizîndu-se la temperaturi ridicate pot avea mare valoare în conservarea lemnelor. REVISTA PODURILOR 22/ fost în favoarea uleiurilor grele și defavorabile fenolului sau acidului fenic. Această anomalie aparentă se explică prin faptul că fenolul, agentul antiseptic cel mai eficace, fiind un corp vo- latil și solubil în apă, devine, pentru a zice ast-fel, absolut ineficace cînd se găsește în prezența apei sau a căldurei care îl volatiliză și prin urmare nu poate fi întrebuințat ca agent folositor în conservarea lemnelor expuse acestor cauze de alterațiune, umezeală și variațiunc de temperatură: cazul traverselor de drum de fier. In traverse preparate cu creozot și examinate după mult timp, nu s’a găsit fenol, dar, din contră naftalena există în mare cantitate. Aceste fapte au dus la concluzia că, din punctul de vedere al conservărei lemnelor, acțiunea preservatoare trebue atribuită mult mai mult bazelor și alcaloidilor de cât aci dulul fenic. Prin urmare, eficacitatea în conservarea lemnelor im- pregnate cu creozot se datorește nu unui singur corp, c tocmai proprietăților complexului de produse ușoare și grele ce se găsesc în creozot, care pe lîngă principiile fenolice antiseptice solubile, conținînd și corpuri mai fixe și dense acestea fiind injectate în masa lemnului, astupă toți porii săi și împedică ast-fel accesul lichidelor disolvante și al gazelor destructoare. Mei sens, care de la 1845 s’a ocupat foarte mult de pro- blema conservărei lemnelor, întrebuințând substanțe organice ca: gudroane, ceruri, uleiuri fine, etc. a făcut foarte interesante observații asupra drumului ce urmează gudronul cînd pă- trunde în lemn prin injecțiune. Ast-fel făcînd experiențe asupra blocuri mici de 0m25 lungime și 5cm grosime și din diferite esențe ca: plop, fag, brad, ulm etc., și după prepa- rație despicîndu-le, a constatat în cele pătrunse complet că gudronul care pătrunde masa lemnoasă urmează perfect contururile și sinuositățile fibrelor longitudinale pe care le umple aproape complet, pe cînd în altele care au fost pă- trunse incomplect, gudronul se găsește acumulat la toate secțiunile, astupînd ast-fel toate golurile prin care poate pă- trunde aerul. Așa că, atunci cînd injecțiunea nu este de cît parțială, ea se face tot-d’a-una în același sens, adică urmează 228 REVISTA PĂDURILOR același drum ca și deteriorarea, și cînd deteriorarea va în- cepe, va trebui prin urmare să treacă maT întîiu pe d’asupra porțiunilor injectate și conservate, înainte de a ajunge la lemnul deteriorat In privința aparatelor și modulul de injecțiune, prima- întrebuințare practică a gudronului a fost realizată prin apa- ratul Bethel, pentru care scop lemnele erau mai întîiu uscate prin foc de cărbuni și apoi introduse imediat într’un cazan plin cu gudron, unde rămînea atîta timp pînă ce lmc a ab- sorbit 160 kgr. gudron. Pentru a obține o impregnare mai complectă, s’a modi- ficat acest procedeu, aplicîndu-se același mijloc ca în apa- ratul Leg6 și ca la burnetisare, adică scoțînd mai întîiu aerul din porii lemnului, — cu deosebire însă, <ă aci încălzirea lemnelor so face în mod uscat cu ajutorul unor serpen- tine așezate pe pereții recipientului, și aceasta din cauză că creozotul conținînd materii uleioase insolubile în apă, dacă s ar pune în contact cu vaporii do apă, aceste sub- stanțe n’ar mai pătrunde așa de bine in lemn — ; după aceea se face vid cu o pompă, apoi se injectează creozotul subțiat prin căldură și sub o presiune de 10 atmosfere. Asupra modului de procedare, cum și din punct do vedere teci inie, s’a propus o mulțime de modificări. Intre altele, citez sistemul Blyte-thermo-carbolizațiune, prin care se injectează creozotul reîncălzit diseminat prin vapori de apă supraîncălziți. Prin acest mijloc, Blyte a ajuns să im- pregneze în mod complect, chiar cu uleiuri grele și dense inimole lemnelor tari ca stejar, pin de Landes, fag roșu etc. Intrebuințîndu-se acest procedeu de impregnare cu creozot și experimentîndu-se indiferent cu blocuri de lemn în coaje, cojite, verzi, uscate și chiar pe cale de deteriorare, s’a constatat că impregnarea nu reușește în acelaș mod pentru toate esențele. Ast fel: Alunul, -mesteacănul, ulmul, fagul, salcia se impreg- nează cu ușurință și în mod perfect; Bradul rezistă la o impregnare complectă, st ratele cen- trale remînînd încă albe; REVISTA PĂDURILOR 229 Stejarul rezistă foarte mult impregnărel; albul se im- pregnează complect, iar în inimă d’abia pătrunde cîțl-va mi- limetri. Cu toate acestea blocurile de ștejar parțial injectate, capătă proprietăți importante și ’și prelungesc foarte mult durata. In privința cantităței de gudron ce pot absorbi lemnele, s’a constatat că variază după esențe și după perfecțiunea rezultatului; lemnele impregnate complect și perfect au absorbit 30—5O°/o din greutatea lor (gudronul socotit uscat în vid la 140 °/o). In practică, în general, nu e nevoie să se atingă aceste proporții, de oare-ce experiențele făcute asupra lemnelor de diferite esențe (ștejar, brad, fag, ulm, plop) au arătat că in- jecțiile puțin profunde, dar făcute la cald, au dat rezultate bune. Un fapt foarte important de observat este că, dacă în acest procedeu de impregnare se întrebuințează cantitatea de uloiu ce poate intra exact în combinație în lemn, atunci nu se schimbă nici culoarea, nici aspectul lemnului; numai lemnul devine mai dens, porii sînt mai strînșl; este mai gras la tăiat și se lustruește mai ușor. Așa că prelun- gind operațiile do impregnare, se poate da lemnului culori închise și uniforme, puțind a-1 înfrumuseța pentru unele aplicațiuni. întrebuințarea acestui procedeu de impregnare prezintă importante avantage. Ast fel între altele: Calitățile lemnului, forța fibrelor, rezistența la tracțiune sînt mărite. Este foarte probabil că, după operația injecției se stabilește în lemn o contracțiune moleculară; dar după cîte-va săptămînl lemnele ast-fel preparate nu mal sufer influența temperaturei, so întăresc la aer și devin inata- cabile de umezeală. Fibrele dorin mai rezistente la torsiune și se observă chiar o creștere simțitoare în rezistență. Prin experiență s’a constatat că lemnul caro a absorbit o cantitate suficientă de creozot (300 kgr. la m. cub) esle inatacabil, pe cînd lemnele injectate s. ex. cu sulfat de cupru și puse în aceleași condițiunl, au fost devorate in puțin timp. 230 REVISTA PĂDURILOR __ _ Afară de acestea, operația impregnărel se face mai repede de cît în orî-care alt procedeu, putînduse face ime- diat asupra lemnelor do curînd tăiate. Lemnele de fag și stejar pot, după ce au fost conve- nabil colorate prin impregnare și după ce mirosul prepa- rațioi a dispărut, să servească chiar pentru fabricarea mobilelor. Și pe lîngă acestea, lemnele ast fel impregnate scoase din uz cum sînt traversele de drum de fer, pot fi întrebuin- țate ca lemne de foc, ceea ce nu se poate face cu cele im- pregnate cu substanțe minerale. Afară do metodele citate, s’a propus o mulțime do alto metode de impregnare. Așa, Vohl propune, pentru conser- varea lemnelor întrebuințate în mine, a se văpsi cu o soluție apoasă do creozot na tron de greutate specifică 1,05 caro so obțin© ca product secundar în fabricația parafinei. Krug s’a servit de aceiași substanță însă ferbind.lemnele în această soluție. Lemnele ast-fel preparate și puse în mine s’au găsit după 5 am intacte, po cînd alto lemne neimpregnate erau distruse deja după 0 luni, cel mult 1 an. O altă metodă so bazează peînfundaroa porilor lemnu- lui prin deposito do săruri, adică asefaco o metalizare saii silieatarc a lemnului. Aceasta constă în a impregna lemnul cu diferite soluții care să urmeze una după alta așa în cît să dea naștere la săruri insolubile în celule, cum o s. ex. apa do var, apoi sulfat de fer, sau soluție de săpun și clorură do calciu etc. Această metodă insă nu se poato aplica în practică, de oare-ce tocmai formarea acestor pre- cipitate nu permite ca lichidele necesare pentru formarea lor să pătrundă în interiorul lemnului. In acest sens s’a propus o mulțime do substanțe și o mulțime de procedee pe caro locul și împrejurările nu-mi permit a le expune. Pe lîngă toate acestea, țin a cita încă un metod, propus do Karitscheff, do a se injecta traversele de drum de fer și lemnele de construcție cu antiseptice obținute cu rezidurile alcaline din uzinele de petrol. După autorul propunere! acestei metode și în urma studiului și experiențelor a o mulțime de chimiști din Rusia REVISTA PĂDURILOR 231 (Bakou), toți acizii organici conținuți în țițeiu (formați prin oxidarea hidrocarburilor) și în rezidurile sale sînt reuniți în depozitul alcalin obținut în timpul rectificăref petrolului prin soda caustică, după tratarea cu acid sulfuric, considc- rînd acest depozit ca un amestec de săruri de sodiu ale acizilor de țițeiit saii acizi na fUnici, ca corespunzând hidro- carburilor din seria naftalenulul. (Va urma) Ilie Păunescu Cîrcea. RESUMATUL Ședințelor adunărel generale a societăței „Progresul silvic11 in zilele de 7, 8 șl 9 Maiu 1902 Ședința de la 9 Maiu. — Urmare ’) D-l Ion Kalinderu, luînd cuvîntul, rezumează discuțiu- nile din ședința precedentă asupra chesliuuel a III, iar în ceea ce privește chestiunea II pusă la ordinea zilei, spune că D-l M. Tănăsescu, delegatul comisiei de 4, aleasă anul trecut, a redactat un proect dc statute, pe care îl va citi azi, Discuția nu va începe azi, ci statutele se vor publica în Revistă, așa că fie-care le va observa și analiza, iac la anul viitor, se vor discuta și, în urma hotărîrel, ce va lua adunarea generală va lua ființă Societatea dc ajutor. Terminînd, D-sa mai spune că Comitetul a hotărît ca cotizația să se reducă de la 12 lei la G lei anual, de oare ce societatea are mijloace suficiente pentru a suporta cheltuelile și chiar a mai capi- taliza o parte din venit. Adunarea aprobă propunerea D-lul Președinte, așa că cu începere din a. c., cotizația membrilor va fi de 6 lei. D-l M. Tănăsescu, avînd cuvîntul, citește: Expunere de motive. Nu mă indoesc că fie-care din D-voastră în aceste vremuri grele, veți aprecia cu atit mal mult importanța creerci unei Casc dc ajutor și împrumut între silvicultori. 1) Vezi Revista pe luna Iunie a. c. 2^2 REVISTA PAPURILOR Eă, Domnilor, ca propunător al crecrei acestei Casc, încurajat foarte mult dc prea iubitul nostru Președinte, cari in multa-i solicitu- dine nu dorește decit propășirea acestei societăți, și care are și meritul acesta dc a menține armonia între membrii societâței, ceea ce cu toții trebuie să dorim, nu am desfide cuvinte pentru a susține mai cu ardoare această idee, atît de importantă o văd și atît de necesară o găsesc. Silvicultorii francezi încă de la începutul secolului trecut (1806) sau gindit la crearea unei asemenea Case, și aii obținut chiar un vot favorabil din partea Consiliului de Stat; în 1867 s'a fondat Casa lor dc ajutor și împrumut, iar la 1872 această societate, care astă-zl este foarte prosperă, a fost recunoscută ca un stabiliment de utilitate publică. Trebue dar, să imităm și iun pe. cel-lalți frați in silvicultură din alte țări, să strînyem rindurilc in mod sincer, să ne organizăm, căci destul 40 trecuți de anb s a strecurat dc la formarea Corpului silvic. Am speranța că nu mă voi ti înșela în aspirațiunile melc. Statutele cc am alcătuit. D-lor,și pe cari le aduc înaintea Domniclor- Voastre, nu sint o operă a mea, vo declar d'înainte, ceea ce revendic pentru mine este ideia, aceste statute sint o compilare din alte statute similare și adoptate pentru starea serviciului nostru; dar cred că Domnia-Voastră nu voiți numai statutele. Domnia-Voastră voiți să aveți o societate dc ajutor și împrumut, cari să miște, care să lucreze, care să ajute. Ei, Domnilor, dar societate de ajutor fără sacrificii din partea membrilor nu se poate crcia, dc aceea se impune și vă rog pe toți să nu puneți nici o dificultate, ca din salariul Domnielor-Voastrc, să defalcați un :Pl0 după cum am prevăzut in art. 11 din statute, din cari 1'1^ să treacă in Casa de ajutor a socictăței, iar 2* „ să formeze capitalul personal a! fie-cănn asociat; deci vedeți că nu vă cerem decit un sacrificiu foarte minim de 2, 8, 4, & și 6 lei pe lună, după rctribu- ți unea fic-cărui funcționar. Pentru ca această Casă să poată funcționa chiar din anul viilor, societatea noastră Progresul Silvic va vărsa odată pentru tot-d’a-una suma dc 5,000 hi (cinci mii lei) din capitalul său, sumă care va fî inalienabilă și care nu va servi decit să alimenteze fondul dc împrumut. Rămîne, Domnilor, numai un lucru, ca fie care să ne obișnuim a ne achita mal bine de datoriile noastre, că dacă luăm un angajament trebue să-l ținem in mod demn, căci alt-fel societate de ajutor nu putem avea. Cum insă nu este timpul a se discuta și vedea in această seară aceste statute, penlru motivul că a discuta nu înseamnă numai a vorbi ci a studia mai intiiă in liniște și îm delete o chestiune, a o aprofunda, și apoi in cunoscință de causă a vorbi, zic, sint de părere ca aceste statute să fie publicate in -Revista Pădurilor-; toți să luăm cuno- ștință de ele și in Congresul din anul viitor să le discutăm și votăm. Îmi exprim chiar dorința ca în anul viilor să vedem societatea Progresul silvic să fie recunoscută ca persoană morală; căci cred că are destulă vechime pentru a aspira la această cinste. REVISTA PĂDURILOR 233 Statutele Casei de ajutor și împrumut a silvicultorilor. CAP. I. Scopul, durata și organizația asociatiunei. Art. 1. — Se institue o asociațiune sub denumirea de casă dc ajutor și împrumut a silvicultorilor, ca anexă la societatea Progresul Silvic-. Scopul cl unic este de a veni in ajutorul membrilor societă|ei, văduvelor și copiilor lor, fie prin împrumuturi, fie prin ajutoare. Art. 2. — Durata acestei asociațiuni este nedeterminată. Art. H. — Membrii ai acestei asociațiuni pot să fie orl-ce agențî silvici pînă la gradul de silvicultori asistenți, cum și elevii școalei de silvicultură de la Hrănești. Membrii sînt fondatorii, activi și onorifici. Membrii fondatori, sînt acei cari au votat statutele acum Ia fon- darea casei de ajutoare și împrumut. Membrii activi, sint acei cari se vor înscrie în urmă, iar membrii onorifici sînt acel cari deși nu sînt silvicultori, dar vor fi adus foloase reale Casei dc ajutor, fie morale fie materiale. Ori-cc membru al socîetăței se poate retrage ori-eînd va voi. adresînd numai o simplă declarație în acest sens Președintelui Consi- liului de Administrație. CAP II. Administrația. Art. 4. — Casa de ajutor și împrumut se administrează de un consiliu de administrație cu sediul în București și compus din nouă membrii, din cari cel puțin doi vor fi din serviciul exterior al Statului. Acest consiliu se compune din: 1 Președinte, 1 Vice-prcședinte, 2 Censori, 1 Casier, 1 Secretar-Comptabil și 3 Consilieri-Suplianți. Acest Consiliu, afară de President, va fi ales din membrii asocia* țiunci, cu vot secret, nominal și cu majoritate de voturi, la adunarea generală a asociaților, ce va avea loc în fie-care an, în luna MaitL Președintele acestui consiliu va fi de drept Președintele socîetăței •Progresul Silvic». Art. o. — Consiliul de administrație este ales numai pe trei ani, iar preinenirea membrilor se va face cu o treime în fie care an și la vechime. Cele d’întâiii două serii ale membrilor ce vor trebui a fi înlocuite, se vor trage la sorți. Un membru care a fost în Consiliul de administrație, nu poate fi 234 REVISTA PODURILOR reales de cît după un termen dc ccl puțin trei ani. Casierul și Secre- tarul-Comptabil insă pot fi rcaleșl totdeauna. Art. G. — Acest consiliu se va întruni ori dc cîte ori va fi con- vocat de Președinte, și de ccl puțin șease ori pe an. El se va socoti ca valabil constituit în atit timp cît numărul mem- brilor nu este redus la mai puțin de șase. CAP. III. Atribuțiunite Consiliului de administrație. Art. 7. - Consiliul dc administrație dispune de fondurile Casei de ajutor și împrumut. El dă ajutoarele și face împrumuturile, regulează și expediază afacerile asociațiunei, și mai ales ia măsurile necesare pentru creșterea și conservarea veniturilor. El supraveghează pe Casier, verificînd situațiunilc prezentate de acesta, precum și gestiunea bănească, dă compt adunărei generale, prezintă bilanțul împreună cu comptul dc profite și pierderi și rămîne responsabil pînă la descărcarea ce ’l se va da de adunarea generală, do toate actele și operațiunile aăvîrșite de dînsul. Priveghează pe Secretarul Comptabil și pe Censori în îndepli- nirea însărcinărilor lor, conform statutelor. Convoacă adunarea generală la timp și ’i supune cestiunile înscrise la ordinea zilei. Ține prin Secretar un registru de procese-verbale pentru toate decisiunile cc se iaă în ședință. Art. X. - Consiliul de administrație, admite ajutoarele sau împru- muturile cu majoritate de voturi, vctul fiind secret, iar țientru ca un vot să fie valid, trebue să pa rticipe la cl cel puțin cinci membrii. In caz de paritate, votul Președintelui este preponderent. Procesele-vcrbale ale ședinței trebue să fie semnate de consilierii participanți. Art. f). — Casierul încasează personal, sau prin mandatari, toate sumele cuvenite societăței, efectuează operațiunile bănești și îndeplinește toate însărcinările prevăzute de statut, el răspunde pentru corectitu- dinea tutulor operațiunilor sale. Prezintă Consiliului de administrație la finele fie cărei două luni, o situațiune dc operațiunile bănești și de sumele aflate disponibile în Casa societăței. La fie-care 2 luni prezintă situația dc toți asociații cari nu ’și-aă achitat cotizațiile pe lunile precedente. El dă compt Consiliului de administrați^ de gestiunea sa la finele exercițiului și nu poate să asiste la deliberările luate asupra acestui obiect. Art. 10. — Secretar ul-C omptabil, îndeplinește lucrările de biurou ale Consiliului dc administrație, redactează și contra-semnează Procc- scle-vcrbale ale ședinței Consiliului ți cea-l’altă corespondență. Execută lucrările de comptabilitatc ce ’l privesc, ține registrul prevăzut de art 13 și răspunde de corectitudinea lui. Art. 11. — Ccnsoril sint obligați să inspecteze, în fie-care lună REVISTA PĂDURILOR 235 cel puțin odată, registrele dc comptabilitatc și do operațiuni bănești efectuate. Rezultatul ’l supun Consiliului do administrație. La finele anului controlează gestiunea bănească a întregului an și calculează, împreună cu Casierul și Secretarul-Comptabil, repartiția profitului rea- lizat de asociație in cursul anului. Art. 12. — In caz dc neregularitate constatată, demisiune, concediu sau boală a Casierului ori a Socretarulnî-Comptabil, Consiliul deleagă pro- vizoriu pe unul din membrii săi cu îndeplinirea acestor funcțiuni. In primele două cazuri, Președintele convoacă Consiliul de Admi- nistrație în termen de 20 zile pentru a proccdc la alegerea unui nou Casier sau Sccretar-Comptabil. Art. 13. — Comptabllitatca sociclățci sc mărginește la ținerea urmă- toarelor registre : a) Un registru dc partizi pentru toți membrii socictățci, in care sc va trece la partida fic-căruia, cotizațiunilc și depunerile voluntare pentru formarea capitalului, cum și profitul ce i sc capitalizează la finele fie-cărui an, după repartizarea dividendelor; sumele retrase în cursul anului, împrumuturile cc contractează, scadența ratelor, cum și liqui- darea lor. b) Registru jurnal dc Casă, în care se vor trece zilnic toate ope- rațiunile, precum încasări din cotisații și alte venituri, sumele împru- mutate societarilor, cheltuolile făcute cu aprobarea Consiliului de admi- nistrație, cumpărările de efecte, etc. c) Un registru cu matcă, din cad sc vor libera chitanțe pentru toate sumele intrate in Casa Societăți i, cu specificațiunc pe fonduri. d) Un registru cu matcă pentru avansurile făcute asociaților, pentru scontăr: și ori-ce alte încasări extra-ordinarc, in care sc vor prevedea și procentele sau beneficiile. c) On-ce alte registre, pe care experiența le ar dovedi necesare. Registrele de la lit. b și d se vor ține de Secretarul-Comptabil, iar cele-l’alte dc Casier. CAP. IV. Fondurile Casei de ajutor și împrumut șl fructificarea lor. Art. 14. Fondurile asociațiui ei se compun : a) Acum la început de un capital de ... . mii lei pc care ’l varsă o dată pentru tot-d’a-una Societatea Progresul Silvic , și cari nu vor servi de cît pentru fondul dc împru unturi ; b) Cotisația obligatorie lunară do 3 7« din salariul real ce primește asociatul; c) Depuneri facultative; d) Taxe de înscriere și c) Donațiuni și ofrande ; f) Venituri diverse. Cotizațiile obligatorii și depunerile voluntare constitucsc fondul de economie al asociaților, iar cele-l’alte constitucsc fondul dc ajutoare și capitalul asociațiunei. 236 REVISTA PĂDURILOR Art. 15. — Taxa de înscriere pentru membrii fondatori se fixează la 3 lei, iar pentru membrii activi va fi de 5 lei. Art. 16. Fructificarea fondurilor asociației se face: a) Prin împrumuturi acordata membrilor săi ; b) Prin împrumuturi pe depozit de efecte public», cari se vor primi în garanție pe cursul zilei mai puțin c) Prin cumpărare de efecte publice de ale Statului sau garantate de Stat, cînd sumele disponibile nu se pot da cu împrumut; ti ) Prin scontare de ordonanțe de plată ale silvicultorilor sau par- ticularilor, cînd fondurile ar permite ast-fel de operațiuni. Art. 17. — împrumutul societarilor se face maximum și numai în caz de strămutare pînă la concurerța lefol ce primește pe o lună, în toate cele-l’alte cazuri îi va fi egală cu maximum total al capitalului personal al fie-cărui membru și al garanților săi. împrumuturile nu pot fi contractate pe o durată mai mare de un an. Nici un noii împrumut nu se poate acorda pînă ce nu s’a achitat cel anterior făcut. Cererile de împrumut se fac înscris către Consiliul de Administrație. Art. 18.— Pentru depunerile voluntare care trec de 100 lei se va servi asociatului depunător procent care se va fixa în fie-care an de Adunarea generală, dar care nu va întrece nici-odată dividendul. Interesele ce se vor plăti de asociat po capital și avansuri asupra lefilor, se fixează la 10 70 și se vor calcula pe luni întregi. Pentru împrumuturile făcute pe depozite de efecte și pentru scon- tările de ordonanțe de plată ale neasociaților, interesul se fixează la 10 7«. Rambursurile sumelor luate cu împrumut de asociat sc fac în una sau mal multe rate lunare, în nici un caz rata lunară nu va fi inferioară sumei de lei 20. Art. 19.— Pentru ori-ce aprobări de încasări, Casierul este dator să dea chitanță dintr’un registru cu matcă. Art. 20. Sumele disponibile din Casa societăței se vor între- buința pentru a cumpăra efecte de alo Statului și garantate de Stat, în nici un caz nu se va putea ține în Casa societății timp mai mult de 30 zile o sumă mai mare de' 1000 lei. Casierul este răspunzător de procentele pierdute pentru ținerea în Casă a unei sumo mai mari fără aprobarea Consiliului de administrație; in acest scop, el este ținut să aducă la cunoștiința Consiliului de admi- nistrație ori de cîte ori ar avea în Casă o sumă disponibilă mai mare de 1000 lei, spre a aviza la cumpărarea de efecte. Cumpărarea de efecte se va face de Casier, asistat de un delegat al Consiliului de administrație, în mod fixat de Consiliul de administrație. Art. 21. — Cotizațiile și depunerile voluntare nu dau drept la profit în lunile în cari s’au depus și s’au retras. Art. 22. — Rezultatul operațiunilor bănești ale asociației se vor repartiza la finele anului, în modul următor: 25pentru alimentarea fondului de ajutoare, — plus 1 /0 din coti- zațiile prevăzute la alin, b art. 14 ; REVISTA PĂDURILOR 237 70 •/«se va distribui societarilor proporțional cu capitalul depus dc fie-carc; 50 0 pentru fonduri dc rezervă. Din cel 7o /c cuvenițl societarilor, Consiliul de administrație va acorda, cu aprobarea Adunărei generale, o gratificație Casierului și Se- cretar ului-Comptabil, proporțională cu operațiunile făcute și beneficiile realizate in cursul anului. Art. 23. — Ajutoarele cc sc dă societarilor sînt: In caz de deces al unul membru fondator sau activ și numai in cazul cind Consiliul de administrație a constatat că acel membru este lipsit de mijloace, va putea acorda, in raport cu fondul disponibil, pină la suma de 300 lei. In caz de pierdere de funcțiune prin suprimare sau deces, sc va acorda suprimatului, văduvei sau copiilor minori, o subvenție pc timp de trei luni, dar care nu va trece de 100 lei lunar; această subvenție va fi in raport cu fondurile disponibile ale Societâței. In primii trei ani dc ia înființarea acestei asociații nu se va acorda nici un fel de ajutor, aceasta in scopul dc a se putea creia fondul necesar dc ajutor. Art. 24. In afară de ajutorul prevăzut mai sus, Consiliul de administrație și ori-care membru influent al societâței, este dator sa ajute pc societarii râmași fără funcțiune, spre a’și putea căpăta o altă ocupațiune, dacă purtarea lor în trecut a fost mulțumitoare și merită să fie sprijiniți. Art. 2». — In caz cind se va crede necesar, Adunarea generală va alcătui un regulament detaliat pentru administrarea interioară a Casei de ajutor. CAP. V. Dispozițiunl generale. Art. 26.— Adunarea generală care este instanță supremă a socic- tăței și alo cărei dispozițiunl sînt obligatorii penru toți membri se întru- nesce regulat în luna Maiu ale fic-cărui an și o dată cu Adunarea gene- rală a Societâței Progresul silvic*. Adunarea generală poate fi convocată și în mod extra-ordinar, cind trebuință va îi; această convocare se va face de Consiliul de ad- ministrație. Art. 27. — Deliberările adunărei vor fi valabile, ori care ar fi nu- mărul membrilor prezențl. Art. 28. — In caz de dizolvare a asociației, valorile de ori-ce natură rămîn disponibile și vor fi afectate la educațiunea agenților sil- vici fără mijloace ; acest fond atunci va trece sub administrarea unei comisiuni, compusă din Ministerul Domeniilor, Directorii Ministerului. Art. 20. — Prezentele statute nu se pot modifica de cît in o Adu- nare generală și cu 2/3 din numărul membrilor prezențl. D-l Președinte întreabă dacă are cine va de făcut vre o observație asupra statutelor citite. 23S REVISTA PĂDURILOR D-l D. lonescu-Zane spune că aceste statute să se pu- blice în Revistă, fără nici o obligație pentru cine-va. D-l Președinte citește chestiunea I, discutată în anul trecut și asupra căreia urmează a se lua o soluție. D-l I. P. Chihaia rosumează cele spuse în anul trecut asupra acestei chestiuni, citind următoarea propunere: Propunere. Față cu lipsa complectă de păduri în unele regiuni sau părți ale țării, unde Statul nu este proprietar, s’ar putea crea masive păduroase, cumpărându-se de Stat de la particulari moșii în scopul acesta și mai cu seamă terenuri mediocre, nisipoase din malurile riurilor și supuse inundațiunilor. Statul ar putea asemenea să reia de la locuitorii împroprietăriți, terenurile neproductive, rîpoase, supuse surpăturilor etc., dându-li-se în schimb, unde posedă locuri mai bune, cu scopul de a împăduri pe cele d’intîiu și a face ast fel bine țârei și locuitorilor in acelaș timp. loan P. Chihaia. D-sa adaogă că această propunere o avea redactată din anul trecut, fără a se gîndi că în anul acesta o să se dis- cute chestia torenților și crede că propunerea sa rezolvă și această mare chestiune a torenților. După o discuțiune la care au luat parte D-nii .V. G. Popovici, C. Al. Orescu, C. Broșteanu, Marin Petrescu, Daniil Klein, rezumînd fie care cele spuse la Adunarea ge- nerală din anul trecut, D-l /. P Chihaia a retras propunerea sa și Adunarea a aprobat soluția propusă de D-l N. G. Po- povici, autorizînd Comitetul a o supune ca desiderat onor. Minister al Domenilor. D-l N. G. Popovici citește : Societatea ■ Progresul silvic», avînd în vedere că sînt < unele regiuni ale țărel, unde Statul nu este proprietar de «păduri și unde crearea de masive forestiere este de o ne- «tăgăduită necesitate, fie pentru a pune în valoare prin «împădurire terenurile neproductive, fie pentru a forma «păduri acolo, unde lipsa lor are o influență păgubitoare «asupra producțiunel țărel, membrii societâțel sînt de părere «ca printr’o lege să se dea Statului putința de a intra în «posesiunea unor asemenea terenuri, ce ar trebui împădurite . D-l D. Klein, cerînd cuvîntul, propune ca pe viitor che- REVISTA PĂDURILOR £39 stiunile ce urmează a se discuta în Adunare generală să fie redactate mal detaliat, așa spre a se evita discuțiunile zadarnice. D-l Președinte roagă Adunarea, că do oare ce data Con- gresului este neschimbată, să r.u se lase numai Comitetului sarcina do a hotărî chestiunile de discutat, ci propunerile să vină și de la alțl membrii și Comitetul să lo pue numai la ordinea zilei. D-l A’. 6’. Popovici este de aceiași părere cu D-l Klein și adaogă că propunătorul unei chestiuni ce urmează a so discuta, să comunice chiar do la început și soluția. D l D. lomseu Zâne, dă citire raportului de verificarea gestiunel financiare a societăței pe anul 1901 1902. Domnule Președinte, Domnilor Membri, Conform votului Domniel-voastre, dat în ședința de la 7 Maiu a. c., sub-scrișii neam întrunit în comisiune în ziua de 8 Maiu și am procedat la verificarea gestiune! financiare a societății pe exercițiul 1901—1902. Din condicile de încasări și alte acte justificative ce ne-a presentat Dl Secretar-Casier, am constatat: A) Venituri. 1. Din taxele de înscriere și din vînzarea cărților: • V inăloarea în Rominia*, și • Călăuza Silvicultorului*, s’a 1x1 B‘ încasat................................................. • • • 1207,— detașîndu-se din registrul voi. No. 1 recipisele cu No. 25 127 inclusiv. Am mai găsit detașate din registru recipisele de la No. 128 145, inclusiv în valoare de Ici 278, cari se află în portofoliul D-lui Secretar pentru încisare. 2. Din abonamente la revistă............................ 1919,— prin recipisele No. 45- 233 inclusiv ; iar recipisele No. 146, 156, 160, 1GG, 181, 188, 194, 195, 196 și 217, le-am găsit anulate. I’e cînd recipisele de la No. 234- 211 inclusiv, le-am găsit detașate în portofoliul D-lui Secretar pentru încasare, în valoare de lei 186 bani 50. 3. Din cotizațiuni, s’a încasat ci recipisele No. 69—213 inclusiv........... . • • ................... 148-», S’au găsit anulate recipisele No. 116, 119, 147, 149 152, 158, 202, 203, 205 și 207. Iar recipisele de la No. 214 223 în valoare dc lei 191, le-ani găsit detașate și în portofoliul D-lui Secretar pentru încasare. _____________ Dc reportat . . . 4611 — 24O REVISTA PODURILOR lei B. Report... 4641,— 4. Din venitul cupoanelor de ^a acțiuni, in valoare de lei 13,500, s’a încasat..................................... 660,— 5. S’a încasat donațiunea D-nci Ei. Turnescu .... 300,— 6. Idem a Ministerului de Domenii..................... 500, 7. Idem din excendentui anului 1900,901............ 713,55 S’a încasat prin urmare în Total . . . 6814,55 B) C h e 1t u e 1 i. LfI R. 1. Imprimarea Revistei........................... 1260,— 2. Diferite imprimate............................... 150,25 3. Pentru expedierea Revistei....................... 133,25 4. Abonamente și cumpăniri de cărți............ 23,70 5. Remisa încasatorului............................. 258,55 6. Indcmnisarca Secretarului......................... 960,— 7. Cheltueli extraordinare și furnituri............. 288,15 8. Tipărire de cărți............................... 3705,30 Adică s’a cheltuit în Total . . 6779,20 Recapitulați e. Lot B. încasări...................... ........................ 6814,55 Cheltueli ............................................... 6779,20 In casă venit neto în numerar.............................. 35,35 Efecte .............................................. 13500, - Capital disponibil.......... 13535,35 Toate cheltuolile aîi fost făcute în prevederile budgetare, afară de tipărirea do cărți, pentru care se aprobase de D-voastre prin budgetul anului trecut suma de lei 3082 bani 60 și s’a cheltuit suma de 3705 lei bani 30, adică s’a cheltuit in plus lei 622 bani 70, cari s’a acoperit din excedentul cc existase din anul financiar lS(0,$01 de lei 713 bani 55 Aceasta fiind situațiunca financiară a anului 1901/1902, în raport cu budgetul aceluiași an aprobat de D-voastre, vă rugăm să bine-voiți a da descărcarea D-lui Secretar-Cas’or N. C. Nădejde Budgetul anului 1902 1903. Luînd în examinare și proectul de budget pe anul 1902.1903, ela- borat de Comitetul nostru, am găsit înscrisă la venit suma Lei B. totală de . . . • . ............... 7400, Iar la cheltueli suma de ■ . . ................... 6808,30 Excedent probabil deci, de .... 591,70 Care adaos la capitalul existent de ............................. 13535,35 Am avea la finele anului financiar 1902/1903 .... 14127,05 ca capital probabil al societății. Comisiunea D-voastre de verificare însă credem că trclue să adaoge la suma capitalului probabil al anului 1902/1903, de lei 14127 bani 05 și suma de lei 500, subvențiune, cc sperăm că ni se va acorda și în anul REVISTA PĂDURILOR 241 acesta de D-l Ministru al Agricultura!, Industriei, Comercialul, și Dome- niilor; așa că, putem conta ca la sfîrșitul anului financiar 1902/1903, societatea noastră să dispue de un capital probabil, nu de 14127 lei 05 bani, cum se prevede în actualul proect dc budget, ci dc 14627 lei 05 bani. In proectul de budget pe anul 19021903 se prevede la art 8 din cap. cheltucli: etroleulul s’a făcut de Stat sacri- ficii bănești cu explorările și exploatările probatorii, iar capitaliștii, din țară și streinâtate, au băgat intr’această industrie un capital inițial evaluat ca la îoo de milioane lei. Rezultatul de pină astă zi este că țara produce vre-o 26.000 vagoane de petroleft pe an, pre- țuind rotund și aproximativ io milioane lei. Pentru industria pescuitului nu s’a fâcut nimic, sau aproape nimic și nu știu dacă totalitatea capitalelor băgate intr’această industrie atinge 5—6 milioane lei. Cu toate acestea pescuitul ne aduce, așa neglijat, așa uitat cum este, vre-o 50 milioane kilograme peșce pe an, evaluate pc puțin la 15 milioane lei, adică odată și jumătate cit ne aduce până acum petroleul Puteți deduce din toată această comparațiune, D-lor, la ce dez- voltare ar ajunge industria pescăritulul, cind s'ar pune într’insa nu IOO milioane cit s’a pus în petroleu, ci a io-a, a 20-a parte din acest capital, 5—6 milioane numai, pentru a se despotmoii canalele de alimentare și de evacuare ale bălților, pentru a se organiza ope- rațiunea vinatulul pcșcelul după sisteme moderne, pentru ca sărătura pentru conservarea peșcclul nostru să se facă la noi, iar nu in Rusia ca acum, și pentru ca comerciu! de exportațiune al peșcclul romîn, să se facă ccl puțin cum se făcea în secolele trecute. Căci D-voastre știți din cronice, D-lor, ce însemnat comerciu făcea în vechime țările romi ne cu peșcelc, pentru că ați citit în descripțiunea Moldove! de Cantemir, cum vencțianil veneaii cu vasele lor la Dunăre să ne aducă sticlăr il și oglinzi, în schimbul peșcelul de la noi; cum Florentinii ne dau stofe de mătase pe peșce, cum Regusanil veneai să ’l cumpere pe bani de aur, și cum Polonii ne aduceau postavuri, săbii, plumb și altele în schimbul peșcelul ce luaii de la noi. Pentru ca străbunii noștri să poată învirti un așa mare co- merciu internațional cu pcșcele, îngrijiaG de buna stare a bălților și făceau din această îngrijire, obiectul solicitudine! Statului. D-l Hajdeu ne citează ast-fel o pravilă din secolul al XI V-lea, care dispunea ca fie-care locuitor mărginaș de baltă să păstreze șeapte zile dc lucru pe an pentru buna oblăduire a bălțel; istoricul Fotino ne arată că in suta a XV’-a un mare stolnic avea in a sa administrațtune bălțile de pescuit, iar Matheiu-Vodă-Basarab orinduise. prin pravilele sale stolnicerl cu însărcinări de a îngriji, ca bălțile să nu se potmolească și să nu li se pricinuiască beteșuguri Turcii chiar, in Dobrogea noastră de astă-zl, aveaO o dregătorie, în cap cu un agă și mal mulți bulibași in scop să îngrijească ca canalurile, prin cari bălțile dobrogene comunica cu Dunărea și cu Marea, să nu se potmolească, așa ca peșcele migrator să poată intra în bălți pentru a'șl depune icrele și a se reproduce. 262 REVISTA PĂDURILOR Pravilele relative la pescuit din secolul al XlV-lea încă aii căzut in desuetudine și, după plecarea turcilor din Dobrogea, n'a mai fost nimeni cari să îngrijească de bălți, așa că canalele ace- stora potmolindu-se, pescuitul într'insele a devenit din an in an mai slab, iar arenda produsă Statului r tanța serviciului pc care D-l Viădescu ’l-a reclamat ca direcțiune. Serviciul pescăriilor sc compune din patru funcționari: un archivar- comptabil, un copist, D-l Antipa și un măturător. Care este motivul, dar ca să luăm un biurofi atît de modest, compus din 3 funcționari și jumătate, să-l facem direcțiune? Este evident că ar fi să crecăm o biurocrație inutilă și să suim lefuri. Serviciul pescăriilor este un serviciu exterior, și întreaga Iul activitate este pe Dunăre; ce menire ar avea atunci o direcțiune centralizatoare de pescării la București ? Ași fi înțeles ca D-l Viădescu să ne fi propus să facem un biurou central 26S REVISTA PĂDURILOR la Tulcea și să punem acolo pe D-l Antipa, ca să privegheze toți peșei! săi, ar fi logic. Dar să facem din D-l Antipa un director la București... D-l M. C. Vlădescu'. N'am propus nimic, D-lc Scorțescu, eG numai am criticat; căci propunerea 'ml-o rezerv la amendament. Dl G. A. Scorțescu: Eu cred, că critica D-voastre trebuia să aibă o concluzie, căci datoria ori-cărel critice este nu de a arăta numai un rău, dar de a arata remediul acestui rău D-l M. C. Vlădescu'. La amendament. D-l G. A. Scorțescu: Critica este ușoară, D-le Vlădescu, clă- direa este mal grea. Vă aștept la amendamente, dar fiind-că ați dat cestiune! o dezvoltare extraordinară și D-l Carp unindu-se cu D-voastre a accentuat lucrul zicînd, că a descoperit pe D-l Antipa, după cum Cristophor Columb a descoperit America, cred că este datoria mea să vă răspund. Același lucru cu serviciul minelor. D-sa a declarat că serviciul s’a desființat și tu mărturisesc câ în fața acestei declarațiunl, am crezut la început că nu cunosc bine legea, ^i am consultat budgetul și am văzut câ serviciul minelor nu numai că nu este desființat, dar este chiar sporit. Dar nu voesc să anticipez asupra răspunsului D-lul Ministru al Domeniilor Veți vedea că și aci D-l Carp a avut intențiunl bune, dar în realitate faptele nu corespund voinței sale. Las dar această parte D-lul Ministru al Domeniilor .și voiu conchide prin cuvintele care le-a rostit D-l Carp. D-sa a afirmat că această țară nu c coaptă pentru a primi o organisațiune a Ministerului Domeniilor. EO cred, după cuvîntarea D-lul Carp rostită azi, ir ani după cc D sa a inaugurat diferitele servicii dc la Ministerul Domeniilor, inaugurare, care făcea ca țara întreagă să pună in D-sa speranțele unul marc reformator destinat a aduce o eră nouă în economia na- țională a țărei, asl cind vine și termină cu această formulă, il putem la 1 în iul nosh u cu triste ță, aplica personal mal cu drept cuvint for- mula D-sale și zice câ azi după ii ani D-l Carp a trecut pe;te maturitate pentru a mal putea administra această țară. S'a răscopt. (Aplauze). Dl Vicepreședinte: D-l Ministru de Domenii are cuvîntul. D-l N. Fleva, Ministru al Domeniilor: D-lor deputațl, ce- stiunca ce e supusă deliberărel D-voastre, c prea importantă pentru ca intro discuțiune generală să amestecăm amănunte și să băgăm la mijloc și cestiunl personale, care nu aii nici un raport cu cestiunea. Dc aceea D-lor, pentru ca să fim în poziție de a vedea dacă proiectul de lege ce se prezintă e admisibil sau nu în bazele lui, ml vor permite onor, deputațl, care aO făcut objecțil de amănunte, să nu răspund la dinsele, pentru că ar fi sâ îngreuiăm discuțiunea. Și apoi D-lor, cred că mă cunoașteți, eu nu sint un presumțios, care să susțin cu ori ce preț, că ceea-ce am adus înaintea D-voastre este tot ce poate să fie mal bun; este tot ce am crezut cu mal bun. (Aplauze). REVISTA PĂ3URILOR 269 Cind D-voastre, veți admite bazele proiectului, dacă la detalii veți propune veri-o îmbunătățire, o voiu primi-o bucuros, dacă mă veți convinge că legea se va face mal bună (Aplauze). Voitt evita, D-lor, și cestiunile personale. De și am fost provocat și îr stare de legitimă apărare; ași avea dreptul să fac și aci ceca-ce am făcut la Senat cu ocaziunea discuțiune! generale a Adresei, totuși, pe cît voiu putea, cestiunea personală o voiu lăsa la o parte. Si apoi nu sintem noi chemati aici ca să luăm, nici eu dc la D-l Carp, nici D-l Carp de la mine, și nici chiar de la D-voastre certificate de bună administrațiune, de oameni capabili. Pentru aceasta este opiniunca generală din țară, sînt faptele fie-căruia, iar nici dc cum voturi cari le-ați da D-voastre. Opinia generală este judecătorul suprem, care e mal sus de aprecierea indi- viduală și chiar colectivă a D-voastre. (Aplauz.e). D-lor, în această discuțiune s’a născut următoarele cestiunl: întîifi, este saO nu trebuință de o cge de organizare, pentru Mini- s erul Domeniilor? A doua cestiune: dacă se recunoaște nevoia acestei organizări, legea ce vi se prezintă și organizarea proiectată este ea rațională, in bazele cl ? Asupra acestor două cestiunl aii vorbit diferiți oratoil, și pare- mi-se, că s’au contrazis întic dînșil asupra primului punct. Onor. D l Carp ne-a zis: Nu trebue nici o lege de organizare. Ministerul Domeniilor, trebue lăsat așa cum sc găsește astăzi, și organizația lui trebue să fie capul ministrului. La această aserțiune, onor. D-l Vlădescu și cu cc! I’alțf ora- tor!. aCi fost din potrivă de părere că Ministerul dc Domenii are absolută trebuință de o organizare. Ba încă unul din el, onor D-l Vlădescu a mers mal departe; ca să dovedească că această orga- nizare este necesară, ne-a făcut un întreg istoric, poate străin dc lege, dar care a fost de mare utilitate, căci v’a descris halul trist in care se găsește această administrațiune, care arc rolul important dc a da direcțiunea educativă a agriculturel, a comcrciulul și a industriei, pe lîngă aceasta mal are și administrațiunea tutulor Domeniilor Sta- tului, D-l Vlădescu a zis — vă voiâ cita propriele D-sa!e cuvinte: «Acest proiect are ceva bun, căc! are o tendință de clasifi- care și de organizare». Va să zică, cred că nu afirm ceva ce nu a fost în intențiunea D-sale, cind ași zice că D-l Vlădescu, recunoaște și necesitatea unei organizări, și meritul acestui proiect de a avea ceva bun. Nu trebue organizațiune, zice D-l Carp, fiind-că organizațiunea trebue să fie in capul ministrului și mal ales — pentru că după D-sa astăzi — a spus-o cu finețe de cuvinte și cu invențiune de termeni în care escelează, s ar găsi la Ministerul Domeniilor un om neexpe- rimentat, un om cu experiență inconștientă, adică care n’are dar se crede că are experiență, și acest om vrînd să organizeze, face mal mult rău, distruge totul. D-lor, ca să vedeți dacă trebue acestui Minister o organiza- 270 REVISTA PĂDURILOR țiune, să ml dațl voe să vă arăt care este starea actuală de lucruri, fiind-că nici unuf din D-voastre nu o cunoașteți dc aproape; răul și vede fie-care, dar cauzele acestui răii nu sînt bine cunoscute. Se știe că s’aO făcut ferme, dar merg rău, s’aii făcut construcțiuni dar n'aii eșit bine; s’au întreprins diferite exploatări și ele nu dau rezultatele așteptate. Și așa mal încolo. Acestea toate ar fi destul pentru ca mintea fie-căruia să se întrebe care e cauza, și examinînd dc aproape, să recunoască numai de cit necesitatea unei organizațiuni. Și nu se poate admite serios ideea D-lul Carp, că organizațiunca trebue să fie în capul minis- trului, fiind că serviciile multiple ale acestui Minister, reprezintă o mașină complexă și cînd s’ar întîmplă ca acel care se află in capul el să deraieze încă, ar trebui să fie ceva care sâ-1 oprească de a duce lucrurile la prăpastie. (Aplauze). Cum este astă-zl, D-lor, administrațiunea domeniilor? Vă voiu arăta după budgetul Statului pe anul 1S99, și veți aprecia dacă un cap orl-cit ar fi de bine organizat și un om ori-cit de mare, cum a zis D-l Viădescu, că este D-l Carp, poate face ceva; și dovada o aveți. D-l Carp orl-cît de mare ar fi, n’a făcut de cit lucruri mici, fiind că după 5 ani cît a stat la acest Minister, ne-a lăsat, cum v'a spus D-l Viădescu, o stare haotică din care pentru predilecțiunea personală a D-lul Viădescu, D-sa n’a scos cu față de cît două ser- vicii, al pescăriilor și al minelor In cele-l’alte ramur’, chiar după D I Viădescu, nu s’a făcut nimic. Acest tablou ar putea fi îndreptat în răii, pentru că nici pes- căriile, nici minele n’aiî dat aceea ce trebuia să dea. Departe de mine, D-lor, ideia de a ataca pe cutare sati cutare persoană din Minister, dar nu primesc să se vină aci și să se facă un tablou negru pentru unii, și să se zică pentru alții că sint luceaferl Tabloul elogios, făcut de D-l Viădescu nu e exact. Și e destul să spun, că la serviciul minelor, unde D-l Vlă- descu ne arată că avem un budget de 1.200.000 lei, vom avea anul acesta un deficit recunoscut pină acum de peste 3OO.OCO. Prin urmare, suma prevăzută in budget este umflată după cum au fost umflate multe cifre în budgetul Statului. Tot așa și la pes- cării. D-l Carp a spus că venitul pescăriilor s'a îndouit. Și aceasta este o aserțiune neexactă. Venitul pescăriilor era acum 5 ani după contracte de 50O.OOO lei aproape, iar anul acesta este de 700000 lei; și nu știm dacă arendîndu-se astă-zl bălțile, nu s’ar ajunge 1a această cifră. Dovadă este că o singură secțiune s’a creat de la 120.000 lei, a ajuns la 170 mii lei, așa in cit nu de la acest venit de 700.000 lei, se poate zice că am avut rezultate splendide. Dar să revenim la cestiune. Cum este astă-zl organizat Mini- sterul de Domenii ? Ieșind la o parte pe ministru și pe secretarul general, avem în administrațiunea centrală patru secțiuni: a vinzărel bunurilor, a proprietâțel funciare și secțiunea silvică; avem două diviziuni: a REVISTA PĂDURILOR 2/ ( agriculturel, industriei și comerciulul și diviziunea comptabilitățef, a ordonanțărel, a personalului și materialului. Avem dar pînă acum șease șefi cari lucrează cu ministrul. Mal avem apoi 5 servicii, cari nu depind de nici una din diviziunile și secțiunile dc mal sus, și al căror șefi trebue asemenea să lucreze cu ministru ; avem serviciu) statisticei și al buletinului, serviciul viticol, serviciul minelor și carierelor și serviciul exploatărei stațiu- nilor balneare, și serviciul pescăriilor. Iată dar în total 11 șefi cari se cred, cari nu depind de nici o direcție și cari sînt toți de capul lor; ca să vă faceți o idee că unele din aceste servicii s’au înființat pentru șefi, iar nu șefii pentru servicii, voii! adăoga că unele din ele nu aii de cit doui sau trei funcționari. Așa, spre exemplu, la serviciul băilor avem un inspector ca șef, și lingă dinsul un ajutor cu 150 lei pc lună și un copist. Acest servicii!, precum vedeți n are, D-lor, nici personalul necesar unul biurou. Și nici nu poate fi alt-fel, căci ce arc a face serviciul stațiu- nilor balneare în Minister ? serviciul acesta este un serviciu exterior care se face in localitate la Govora, și la Că’.imăneștI, aci ar trebui să fie numai un biuroti atașat la un serviciu analog oare-care Serviciul viticol, D-lor, asemenea are un șef, un arhivar și doui copiști. Și notați că serviciul acesta arc cele 14 pepiniere din țară și cari în loc dc a se desființa, după cum auzeam vorb'ndu-sc aui, sc vor face 16 la anul viitor. Căci s'a proiectat o nouă pepinieră în Dolj și una în Covurluiu, pentru ajutorul regiunilor viticole din acele părți. Al 3-lea servicii), de acest fel. este al pescăriilor, și acolo aveți un inspector ca șef, cu un ajutor, un verificator, și un copist. Ce rezultă. D-lor, din toate acestea ? Dacă ar rezulta numai că s'a satisfăcut ambițiunea unei persoane oare-care, răul nu ar fi fost tocmai prea mare. Toți acești șefi, fără servicii) în realitate, nc-ar fi dat ideea acelor principate mici, în care puteai să dai la hotar cu praștia. (Ilaritate). Dacă în realitate, răul este însutit mal mare, pentru că gran- domania cum știți, n'are margini, și fie-care șef a voit să rămie de capul lui, și ast-fel unele servicii aii rămas fără control. Vă dau un exemplu, D-lor, la comptabilitate avem peste 30 de funcționari, însărcinați să facă comptabilitatea întregului Minister. El bine! A venit un principe de aceștia mici, acela de la ser- viciul pescăriilor și a zis: «eu nu vreau ca comptabilitatea serviciului meu să se facă in Minister. Vreau să am la serviciul meu un comp- tabil». Și s'a pus la serviciul pescăriilor un comptabil. Care a fost, D-lor, rezultatul acestei tendințe? Rezultatul este că de la 1S95, dc cînd s'a luat pescăriile în regie, compturile pe cel d’întîiQ 3 ani nu sînt verificate și pe cel 2 ani din urmă compturile nu aă fost încă înaintate la Minister, și 272 REVISTA PĂDURILOR astăzi temnița din Tulcea geme; sînt o mulțime de funcționari cari au recunoscut singuri, că au mincat banii Statului. Cind acesta c rezultatul, cum putem spune, D-lor, că organizațiunea acestui servicii! este bună ? Dar nu e numai atît. D-lor. v’am arătat pînă acum diviziile, secțiile, serviciile cari, toate au bine, rău un căpătiiti. In acest Minister sint însă și servicii fără căpătiib. Să’ml dațl voc să vi le citez. Este biuroul planurilor și documentelor care nu arc nici un sef, și cînd am întrebat de cine depinde? Mi s’a răspuns că nu depinde de nimeni. (Ilaritate'. Și cînd m'am dus acolo, ce am constatat cu ochit mei? Lasă că c un șef de biurou și un ajutor, bietul șef și acela ofticos ca și serviciul lui. (întreruperi). Dar credeți oare că documentele Statului se dau, se iau cu verl-o regulă? Vă înșelați. Nu se trimite măcar o adresă saft o notă de serviciu. Și acest biuroâ atit de important funcționează detașat și abstracție dc toate cclc-l-altc servicii ale Ministerului. Merg mal departe: serviciul advocaturel. Credeți oare că e veri un biurou al contenciosului în Minister, cu toate că Statul arc sute și mii de pro- cese? Nici unul. Există un advocat-inspector însărcinat ca să con- troleze pe cel din județe, dar biuroul lui nu are nici o legătură cu direcțiunea centrală a Ministerului; cl știe ce face, afară dc cazul când sc întimplă ca ministrul să'l vadă și să'l întrebe ce a făcut. Aceasta, bine, rău, pentru procesele din județe; pentru procesele din București, însă nu avem nici un contencios. Avem consiliul de advocațl, cu un secretar. Dar știți ce este secretarul unul consiliu, cind este consilia, pune consiliului cestiunile; dar ca să poți apuca pe cine-va din administrație, pentru ce s’a perdut cutare saâ cutare act; pentru ce s’a amînat fără cuvint un proces, nimic. Un serviciu fără căpătîiO. Cu personalul ingineresc, acei'șl situațiune. Cu personalul ins- pectorilor domeniall. același lucru; inspectorii nu depind de nici un servicii, de nici o direcțiune. Dacă sc întimplă să văd pe podul MogoșoaicI un inspector plimbându-se, trec în carnet atunci, il daîi de lucru. Am făcut foile săptămânale pentru toate serviciile exte- rioare, și mi s'a întîmplat să văd pe ele săptămina întreagă nota următoare: n'am avut nimic de Incru.. Cind am văzut această stare de lucruri, cea d'întîl idee care ’mî-a venit a fost: nu se poate, trebue să se organizeze într’un mod oare-care aceste servicii, nu mal pot să rămîe așa Și cînd m'am gindit să fac organizarea, am cerut să mi se dea lucrările ce aii făcut predccescril în această privință. Mi s’a prezentat o schiță de proiect a lui Păucescu, am mal găsit o schiță a D-luf Misail, fost secretar-general la Minister; dar D-l Carp n’a lăsat nimic? am întrebat. Mi s'a răspuns: știm că a lucrat ceva personal, dar a luat lucrările cu D-sa. Nu se poate mi-am zis ca D-l Carp, să nu se f gîndit la aceasta organizare: și apoi era ceva care I silea să se gîndească; era palatul Ministerului. REVISTA PĂDURILOR 273 D-l Carp a fost, cum v'a spus D-l Viădescu, un ministru marc, și eu voiii adăoga: și cheltuitor, căci măririle cu cheltuială mare se țin. Dacă am face socoteala milioanelor cheltuite dc D-l Carp, nu știu la cc rezultat am ajunge. D-l Carp a făcut, cum știți palatul, și cine vrea să facă un palat Ministerului, se gîndește negreșit la clădirea lui, in raport cu organizarea cc o are în cap, dacă nu pe hîrtic. Am voit dar să văd in ce condițiunl s'a clădit acest palat, și am găsit contractul încheiat cu aihitectul. In acest contract se vorbește la art. 1, de clădirea palatului, conform cu programul adoptat. Am întrebat atunci unde este programul? Nu l'am găsit nicăerl; și ușierul de la cabinetul secretarului general îmi spune: este aci, D-le ministru, l'am adus eii de dincolo cînd ne-am mutat și l'am băfut în perete aci. El bine! Și clădirea și programul cl, sint o protestare vie contra ideii de astă-zl a D lui Carp. Din acel program am văzut, D-lor, că D-l Carp împărțea Mi- nisterul in șease direcțiuni, a căror nomenclatură este trecută aci. Spun acest lucru nu pentru ca să arăt care este organizarea cea mal bună, cea prezentată de noi, saâ aceea dc D-l Carp. D-sa nu s’a pus pe acest teren, ci pentru că D-sa a conchis că nu trebue să facem nici O organizare și pentru că a adăogat, că cu organi- zarea ce o facem, noi distrugem trei servicii. In acel program, o repet, găsesc că D-l Carp făcea 6 direc- țiuni și anume : direcțiunea agriculturii și domeniilor, a comptabili- tățel, a minelor, a comerciulul și industriei, a silvică și a statisticei. Noi facem numai 4, pentru că, între altele trebue să facem și economie. D-l Carp era în epoca de aur, și noi sîntem în epoca dc aramă. Domnia sa administra pe atunci pe cînd robinetul rentei se invirtea cu ușurință, și așa de repede, în cît băgase în capul unor oameni politici ideia: «imprumutați-vă dacă voițl să vă îmbogățiți*. Astă-zî, cum știți, nu ne mal putem să împrumutăm, ci trebue să muncim pentru a putea plăti împrumuturile făcute altă dată fără nici o socoteală. Pe acest teren, înțeleg, D-lor, discuția dacă trebue șease, patru, sau numai trei direcții, dar discuțiune, că nu trebue organizație, aceasta nu poate fi de cît în mintea unul om care nu are in vedere partea obiectivă și că preocupate, o organizație este necesară. Acum vin la al doilea punct, dacă prin proiectul nostru ea e rațional făcută ? E rațională D-lor, fiind-că în administrația centrală a Mini- sterului, după proiectul nostru nu rămine nimeni care să zică, că e dc capul său și fiind-că organizația propusă e bazată pc oarc-care clasificație care reiese din natura și afinitatea serviciilor. Clasificația ce o facem noi coprinde patru direcții; direcția 18 2/4 REVISTA PĂDURILOR secretariatului sati administrativă, numiți-o cum voițl, e partea admi- nistrativă a Ministerului. Noi am numit'o direcția secretariatului. Fiind-că partea aceasta curat administrativă, fie sub direcția secretarului general, numai de amărăciunea că nu se vede satisfăcut îndată de ambițiunile sale personale. In programul D-lul Carp, mal văd, D-lor, cîte-va serviciî-anexc: registratura, conscrvațiunea planurilor, etc. Cind s'a aplicat însă planul definitiv, se vede că autorii acestui program s'au mal gîndit, și direcția agriculturel la un loc cu dome- niile a făcuto alături cu a industriei și comerciulul, pc pianul defi- nitiv și aprobat de primărie această schimbare. De aci recse că eu am dat acestei direcții partea personalului, a comptabilitățel, a registratureî, a statisticei. Nu găsiți oare D-voastre, că este mai'rezonabilă această divi- ziune de c t direcțiunea așa cum a fost pînă acum ? Și cu unele din aceste servicii rasna ? Am venit la alte ramuri de servicii și am zis: avem agricul- tura. industria și comcrciul, cc facem cu aceste trei ramuri ? Să facem trei direcțiuni? In starea în care ne găsim ar fi fost o cheltuială prea mare, poate chiar luxul. Este adevărat că în Franța este un Minister nuinal pentru agri- cultură și altul numai pentru comcrciu, dar acolo aceste ramuri sînt așa desvoltate, in cît trebue să fie la o parte. La noi, insă, mal cu seamă în timpul dc față cînd avem tre- buință de economii, am zis, este rațional ca agricultura să fie sepa- rată de comerciâ și industrie, și am chibzuit să facem o direcție a agriculturel și o alta a comerciulul și industriei. Astăzi acestea formează o singură diviziune cu trei biurouri: unul pentru agricultură, altul pentru comcrciu și altul pentru industrie. Ne-am zis, că nu se poate ca desvoltarea cc urmează să dăm acestor trei ramuri importante, să rămînem în starea în care ne găsim astăzi. Rămînea acum partea relativă la administrarea avere! Statului. Ministerul acesta este și Minister al Domeniilor, adică are sub direc- țiunea sa și proprietățile Statului. Aci D-l Carp, prin programul său, punea secțiunea silvică dc o parte și secțiunea Domeniilor de altă parte; noi am zis și pentru economie și pentru rațiune, că aci trebue să fie o singură direcțiune a Domeniilor și pădurilor Statului. Aceasta este împărțirea făcută dc noi, în acest proiect de lege. Aci au născut obiecțiunl de două naturi. însă mal înainte de a intra in critica lor, să vă arăt împărțirea, sau clasificarea și orga- nizarea serviciilor din diferitele direcțiuni. Toate serviciile cari sînt afine între ele le-am legat, D-lor, îm- preună. Ast-fel serviciul proprictățcl ne-am zis, poate să aibă procese și atunci am făcut legătură între cl și contencios; pepinierile, viti- cultura aCi o legătură cu agricultura și atunci le-am pus la un loc cu agricultura și așa mal departe. REVISTA PĂDURILOR_____ 2/5 Viu acum la obiecțiunl. Onor. D-l Carp a spus că cu aceasta am prăpădit, am desființat unele servicii, și D-sa a mers ma( departe, a zis că am distrus tot Ministerul, înființind acele patru administra- țiunl regionale. (Va urma). ---------------O---------------- COMERCIUL LEMNELOR Din Rusia, prin Kronstadt s'a exportat la începutul navigației o mare cantitate de material fasonat din iarnă; pentru Anglia și pentru Olanda s’a exportat de asemenea prin Roterdam și Am- sterdam. Stabilimentele de cherestea din Kronstadt, au încheiat con- tracte pentru țările următoare, in proporții diferite: Cu Anglia 57°,c O.anda 25%, Germania 9%, Franța 5°/o> Belgia 25% și Danemarca 1 . °lo. Exportul scândurilor se va micșora simțitor din cauza marei cantități de lemn rămas la Jocurile de exploatare, neputind fi scos din pricina timpului nefavorabil din anul acesta. Comerciu! intern are șanse bune, oferte puține și cereri multe ; prețurile se urcă simțitor. * ♦ * Veniturile pădurilor Rusiei Europene pentru două luni. Pentru lunile Ianuarie și Februarie 1902, venitul pădurilor s'a ridicat la 8.018.639 ruble = 21.772.530 lei. In anul 1901 pentru aceste două luni, venitul era de 9.S75.923 ruble, și în 1900 era 8.487.254 ruble. In comparație cu anii trecuți și în aceiași epocă, veniturile sad micșorat cu 1.857.286 ruble. Această diminuare se explică prin lipsa totală ce se resimte printre locuitori și criza generală din imperiul întreg. ♦ * * Importarea materialului lemnos în Anglia, pe timp de la 1 Ianuarie — 1 Maiu 1902. — In intervalul de la i Ianuarie Ia 1 Maiu 1902, Anglia a importat diferite materiale lemnoase în can- titate de 1.373.384 load in comparație cu 1.393.155 1. în anul 1901 și 1.239.083 în anul 1900. Evaluarea totală a acestei canti- tăți de material importat se ridică la suma de 3.005.832 f. lire sterline, contra 3.337.959 f. 1. s. în anul 1901 și 2.954.643 f. I. s. în anul 1900. In comparație cu anii trecuți, rezultă o scădere a importului cu 332.127 f. I. s. 276 REVISTA PĂDURILOR Un tabloă întocmit după țările de unde importa Anglia mate- riale diferite, brute și fasonate, arată cantitatea și prețurile ce au variat la această epocă în anii 1901 și 1902. Ltmn brut din: Cantitatea importată Evaluarea 1901 Wt 1902 Toad. f. 1. r. Rusia 36.112 46.271 79.151 05.718 Suedia ... . 128.600 1*8.744 188.129 168.300 Norvegia .... 124.615 109.765 188.006 140.538 Germania. . . . 63.798 49.771 162.331 125.873 Statele-Unite . . 51.953 .'•3.102 260479 2 57.68O India. ..... 14.259 16.259 177.390 201.132 Canada 5.155 8.803 17.344 11.160 Diferite țări . . . 330.311 3<0.803 340.122 318.483 Total . . . 755.301 748.518 1.412.952 1.318.879 Lemn fasonai din: Rusia 47.355 41.564 120.741 88.975 Suedia 121.056 li 9.534 192.347 344.626 289.916 Norvegia .... 183.793 521.809 497.525 Stalele-Unite . . 157.336 10.957 559.334 463.654 Canada 95.978 98.629 269.313 247.489 Diferite țări . . . 32.33G 31.835 106 181 99.394 Total. . . . 637.854 624.866 1.925.007 1.686.953 In Mal, lemn brut și fasonat: 1.393.155 1.373.384 3.337.959 3.005.832 Afară de aceste, a mai importat diferite produse lemnoase pentru 1.577.315 f. I. s. pentru 1901 și 1.593.968 pentru 1902. Din cifrele comparate rezultă o diminuare pentru Slatele-Unite la 721.334 f. I. s. contra 819.813 din 1901 și de asemenea pentru Canada importul s’a micșorat la 258.667 î. 1. s. contra 287.000 din 1901. Din Peninsula Scandinavică materialul lemnos importat se ridică la 1.245.570 f. 1. s. în 1901 contra 1.096.279 în 1902, cu 12°/o în minus pentru 1902. Importul din Rusia s’a micșorat puțin simțitor. Gh. D. Belinschi Silvicultor aj. Dom. Coroanei Dicaz. ♦ a Cu privire la comerciul lemnelor, reproducem după , Cronica" următoarele : De multă vreme oameni experți, cari cunoșteaâ valoarea bogă- țiilor țăreî noastre, profetisau desvoltarea economică la care trebuia să ajungă într’o zi codrii și câmpiile sălbatice d’acum 50 de ani. Să ne ocupăm numai de lemnărie. REVISTA PĂDURILOR 277 lata ce găsim publicat in Didionnaire universel Ih&mque el pralique du cotnmerce el de la navigalion, la pag. 322 voi. I, ediție din 1859, vorbind despre comercial de lemnărie: „La Moldavie elle-m&ne est venue faire ses offres ; el son „tloignemenl ne sera pas longlemps un obstade aux relalions „commerciales qu'elle provoque, dbs qu’elle aura per/edionn^ ses „voies de communication, etc.a Da, este adevărat, România de maî mulțî ani încă, ’șî-a orga- nizat aproape în mod destul de satisfăcător căile sale de comuni- cațiune pentru ca să poală da comerciului său de export pentru lemnărie o importanță simțitoare. Astăzi lemnăria romină nu atinge numai porturile Turciei, Greciei, Italiei, Franței, Germaniei și Engli- lerei, unde se fac colosale transacțiunl, ci și porturile celor-l-alle continente. Dacă progresul pe care l'a făcut acest coinerciti într'un interval așa de scurt trebuia să ne mîndrească, datori sintem, ca această importanță atât de prețioasă, să știm prin muncă a o conserva ne-allerală. Comerc.ul de lemnărie la noî în țară se face în următoarele două forme : a) Din lemnăria indigenă, și b) Din lemnăria de transit din Austro-Ungaria (Bucovina și Galiția). Comercianti exportatori so aprovizionează din interiorul țârei cu toate speciile de lemnărie indigenă, fasonată saă brută, se apro- vizionează asemenea și cu lemnăria de Bucovina și Galiția. Lemnăria de Bucovina și Galiția care se aduce ca transit, formează pentru exportatorii din portul nostru Galați, o complectare do specii sau cum se numesce în limbagiul poporului și al comercianților, for- mează cișil; așa dar, se face evident că ambele aceste două surse de lemnărie se alimentează una pe alta și se desface împreună, cu alte cuvinte lemnăria indigenă își găsesce debușeurile sale prin con- cursul lemnăriei din Austro-Ungaria și vice-versa. încă din anul 1887, camera de comerciă din Galați, sesizată fiind de D-l ministru al comerciului de a se pronunța asupra unor cestiuni relative la exportul de cherestele, zicea: «Nu se lucrează «în interesul țărei dacă nu se conservă Galațului importanța și «renumele ce și l’a câștigat pe piețele Europei precum și în alte «continente, de primul și cel mai important centru pentru exportul «și comerciul de cherestea». 27S REVISTA PĂDURILOR Guvernul nostru, care a împărtășit aceste vederi economice, prin înlesnirile pe cari le-a acordat, acestui comerciâ, a reușit a face ca într’un interval numai de 15 ani, să avem astăzi în țară în loc de 2—8 fabrici de cherestele cari exista ii in 1887, peste 45 de asemenea fabrici, cari, afară de materialul suficient și abondent putem zice, cu care alimentează întreaga țară, face un export colosal de lemnărie fasonată. Avîntul, pe care într’un interval așa de scurt ’l-a luat ex- portul lemnăriei în țară la noi, se datorește în special și circum- stanței că, portul Galați a fost unicul care a servit și pentru exportul transit al lemnăriei de Bucovina și Galiția, cu drept cuvînt dar putem zice așa după cum am afirmal-o mai* sus că, numai ahmen- lîndu-se una cu alta aceste două izvoare de lemnărie, comerciul nostru de export s’ar putea menține la înălțimea și importanța sa. Este elementar cunoscut, că comercianțil angrosiști din străi- nătate și chiar marii și micii fabricanți, nu se pot considera apro- vizionați în mod regulat de lemnărie fasonată și ne-fasonată, dacă in depozitele lor nu posedă in același timp lemnărie de Bucovina și Galiția, precum și lemnărie din Rominia propriii zisă. Pentru construcțiuni, pentru lucrări publice ca și pentru diverse fabricațiuni, pururea lucrările se fac combinindu-se ambele aceste două naturi de lemnărie. In fața celor ce preced, se face evident că ori-ce piedică, fie ea de ori-ce natură, care ar paraliza mișcarea exportului prin portul Galați a ambelor izvoare de lemnărie, despre caro am vorbit mai sus, este și constitue o pagubă reală pentru comerciul țărel noastre. Nu fără o legitimă îngrijire s’a văzut că onor direcțiune a căilor noastre ferate, de vre-o 2—3 ani pune piedici colosale miș- cărei de transit a lemnăriei din Auslro-Ungaria ; aceasta după noT constitue o pagubă vădită, atît pentru comercid, cît și pentru ve- nitul Statului, care perde transportul a cel puțin 15.000 de vagoane de la Burdujeni la Galați, marfă care actualmente se exporlează prin Odesa. Afară de partidele cele mari cari se exporlă, lemnăria de Bu- covina și de Galiția nu este o marfă care se strecoară numai prin țară pe la noi pentru a fi exportată, ea se negociază chiar; prin urmare, portul nostru Galați este o piață unde se negociază nu numai lemnăria indigenă ci și cea de transit. Mișcați de importanța economică ce reprezintă această cestiune, ne place a crede că guvernul nostru va lua cele mai energice mă- REVISTA PĂDURILOR 279 suri pentru a protege comerciul de lemnărie, făcînd ca transitele cari aft luat calea Odeseî, să revio GalațuluT, sau mai bine zis țârei noastre. Nu pentru 20.000 lei cit pretinde C. F. mai mult peste suma cuvenită cu exportatori!, trebue să sacrificăm un comerciu așa de important al țăreî, și să lăsăm pe drumuri mii de oameni cari îșî găseau munca la descărcarea vagoanelor in port și încărcarea lor in vagoane. Rusia, pentru o distanță de 380 kilometri de la punctul de pornire a măriei și pină la OJesa, percepe o laxă pe căile lerale mult mai mică de cit se percepea de noi de la Burdujenî la Galați, care este o distanță aproape po jumătate. Pierde oare Rusia prin aceasta ceva ? Nu, negreșit, acela care pierde sinlem noi : pentru că dorind ca să avem 20.000 lei mai mult, am pierdut traficul po C. F. care no procura anual peste o jumătate milion, am pierdut importanța comercială, am pierdut in fine mijlocul de existență a unui mare număr de oameni muncitori în portul Galați. „ Cronica a. COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Statistica torenților Domnule Membru, In ședința a 2-a a Adunării generale, ținută în ziua de 8 Maiu a. c, a Societăței Progresul silvic, în urma discuțiunei asupra chestiune! pusă la ordinea zilei: fndicațiuni și ex- puneri asupra localităților, pc unde s'au format eroziuni eu caracter torențial, cauzele și mijloacele de remediare pentru cele formate, și dc prevenire pentru cele in forma- țiune, s’a luat hotărîre, după cum și D-voastră prea bine cunoașteți, de a se autoriza Comitetul, a întocmi în timpul cel mai scurt posibil, un chestionar destinat a servi la facerea unei anchete, în scopul do a se constata importanța daunelor pricinuite țârei de către numeroșii torenți aflători atît în regiunea colinelor cît și a munților propriu ziși. In conformitate cu această deciziune, Comitetul, în ședința din 17 Iulie» a și alcătuit alăturatul chestionar, 2SO REVISTA PĂDURILOR Anexa A. — cuprinzînd principalele cunoștințe, carî ne vor pune în măsură de a no da seama despre intensitatea răului de care suferă întreaga țară, despre consecințele funeste ale torenților. Statistica în această privință, care se va face, sper, cu mult spirit de discernămînt, va fi, grație concursului D voastră luminat, din cele mai interesante, ea ne va înfățișa icoana vie a pagubelor imense ce so ocazionează agriculturel, fun- damentul economiei noastre naționale, prin transformarea în pămînturl sterile, absolut improductive, a celor mai mă- noase, mal fertile locuri de cultură; oa ne va dovedi în același timp, prin cifre indiscutabile, că pYima operațiune ce trebue făcută în interesul asigurărel bunului regim al apelor,— ante-mergătoarea ori cărei întreprinderi, avînd de țintă irigațiunile de pildă, ori canalizarea și rectificarea cursu- rilor rîurilor noastre, este corecțiunea și stingerea toren- ților din valea Topologulul, a Prahovei, a Slănicuiul, a Buzăului, etc. Spre a stimula și mal mult zelul unora din D-voastră, precum și a oferi o mică compensație acelora, cari prin munca, prin priceperea, prin patriotismul lor pus în ser- viciul unei cauze de interes general, vor fi alcătuit cea mai conștiincioasă lucrare, Comitetul a hotărit ca, cu toate puți- nele mijloace de care dispune Societatea, după examinarea răspunsurilor ce se vor primi, să decearnă și un premiu, a cărui importanță se va fixa ulterior. Afară de răspunsurile la chestionarul menționat, sîntețl rugați a complecta și tabloul aci anexat, — Anexa B. destinat a simplifica lucrarea de coordonare și interpretarea datelor statistice referitoare. Rezultatul se va adresa la sediul Societâței Progresul Silvic, din strada Știrbei-Vodă No. 3, cel mult pînă la 1 Aprilie 1903 a. c. Președinte, ION KALINDERU. Anexa A. Chestionar relativ la statistica torenților. 1. Numele cunoscut în localitate al torentului, al ravenului saâ al pirîuluî cu caracter torențial. REVISTA PĂDURILOR 2Sl 2. Pe teritoriul cărei comune saă cătune se află situat, in ce plasă si în ce județ? 3. Este el un torent simplu, cu un singur canal de scurgere, ori un torent compus, adică format din reunirea mai multor ravene, dind ast-fel naștere la un canal de scurgere principal, ramificat în în mai multe altele secundare? 4. Altitudinea absolută — dacă esle posibil — a locului de unde ’șî ia originea torentul, precum și a exlremităței conului său de dejecțiune, sau a punctului unde torentul dă direct într'un rîO, ori înlralt curs de apă, în care se varsă, ori cel puțin diferența de nivel, altitudinea relativă între aceste locuri. Se va putea determina aceasta, servindu-vă sad de charta Slaluluf-inajor romin — unde există deja — prevăzute cu curbe de nivel, ori cu un barometru arenoic saii cu ajutorul unui nivelmenl indirect, cit de repede făcut. 5. Dacă torentul in chestiune esle alcătuit din cele 4 părți ale sale constitutive: a) Bazinul de recepțiune: partea sa superioară, în general în forma unei depresiuni concave unei pîlnii une-ori enorme, pe suprafața căreia se scurg apele de ploi, sad provenite prin topirea zăpezii de primăvară; b) Canalul de scurgere: porțiunea imediat vecină a cărei albie in general foarte îngustă este limitată de maluri foarte încli- nate, de multe ori chiar abrupte; c) Conul de dejecțiune: partea din vale, unde torentul sau ravenul părăsesce regiunea munților ori a dealurilor propriu zise, și panta sa micșorîndu-se, torentul se descarcă și depune mate- rialele (pietre, bolovani, etc.) ce conține; d) Albia de scurgere: porțiunea ce separă exiremitatea conului de dejecțiune de cursul de apă al cărui afluenl este. In cazul contrar, care anume din aceste părți lipsește ? G. Suprafața aproximativă, exprimată in hectare a bazinului de recepțiune, lungimea canalului de scurgere și întinderea porțiune! limitată de proiecțiunea horizontală a liniei formală de partea supe- rioară a malurilor sale directe. — Suprafața conului de dejecțiune — dacă există — în funcțiune de lungimea bazei sale resfirate în vale, asemănindu-se în proiecțiune cu un triunghiă și a înălțimeî sale pe jumătate. — Distanța parcursă de albia de scurgere, — dacă există — și întinderea de pămînt ce ocupă. 2S2 REVISTA PĂDURILOR Aceste date în mod exact nu se pot obține de cit cînd fie- care torent, raven saă pîrîu torențial, va forma obiectul unei mono- grafii, a unui sludiâ special amănunțit, care precede imediat înce- putul lucrărilor de corecțiune, și anume, atunci cînd se fixează perimetrul lor, cind se ridică în plan, nu numai părțile sale con- stitutive, dar și terenurile împrejmuitoare ele.; mulțumită însă obcînuinței d-voastră în lucrări de topografie, va fi ușor a vi le procura asemeni științe prin apreciere din vedere, printr’o simplă măsurătoare cu lanțul saQ panglica metrică pe ici pe colea ; ori servindu-vă de charla noastră forestieră, de aceea a Statului-major rom in sad austriac etc. Dacă vă este cu putință, de și nu este absolut necesar, puteți anexa și cite o schiță de plan a întregei porțiuni brăzdată de torenți. 7. Descrierea generală a torentului, indicind pe scurt, dacă bazinul săii de recepțiune esle împădurit sau nu, inerbat sad nu peste lot locul, dacă baza mineralogică apare pe alocurea la supra- față sub formă de bolovani, de blocuri de slincă etc. Ce pantă medie sau predominantă are terenul în chestiune? Adinei mea canalului de scurgere in raport cu înălțimea malu- rilor. Dacă talazurile acestor maluri sint înerbate, ficsate prin vege- tațiune ahorescenlă, sau din contră prezintă surpături, și in cazul acesta pe ce anume suprafață? Dacă malurile în chestiune sînt ori nu minate de izvoare subterane, din care cauză pămînturile vecine sînt și mai mult supuse pcnoarelor, prăbușirilor. Compozi- țiunea mineralogică și originea geologică a terenurilor străbătute de fie-care torent. Natura pelrografică și dimensiunile minime și ma- xime a materialelor, afară de particulele leroase și de nisipul mărunt — ed mai mult transportate de torenți în epoca creșterei lor maxime. Pînă la ce distanță în stingă și dreapta canalului de scur- gere, se resimte efectele eroziunilor ocazionate de către apele toren- tului? Dacă din cauza acestei nestabilități, scufundări de pămînlurî, s'a pricinuit deja prejudicii proprietarilor respectivi, caselor lor de locuință, etc.? Cum variază declivitalea terenului în canalul de scurgere, pre- cum și la ce cifră se poate socoti panta medie, ori cea predomi- nantă? Volumul prin apreciere al materialelor depuse în conul de dejecțiune. Ce soiuri de plante (dacă sini), cresc actualmente po suprafața acestui cor, și dacă proprietarul locului trage din acestea vre-un profit oare-care? Albia de scurgere — dacă există — urmează direcțiunea celei mai mari pante, ori esle formată din mai multe ramificațiuni ? REVISTA PĂDURILOR 8. Se poate cunoaște data, fie chiar aproximativa, a apari- țiunei torentului în localitate? Care este cauza primei sale forma- țiuni, precum și ce contribue inaî mult ca el sâ ia astâ-zi o dez- voltare din ce in ce mai mare ? 9. Apa în torent sad raven este în conținuți curgătoare ori seaca în cea mai mare parte a anului? 10. Terenul brăzdat de întregul parcurs al unui torent, apar- ține unuia sau mai multor proprietari particulari și in cazul acesta provine dintr’o veche delimitare de la 1864? este el un părnînt moștenesc, ori aparține Statului, Domeniului Coroanei, sau altui sta- biliment public? La ce cifră se poate evalua pagubele suferite de proprietarii respectivi din cauza consecințelor directe și indirecte ale torenților? 11. Prin ce anume fapte concrete se poate pune mai bine în evidență diversele fenomene de torențialitate cu un caracter mai pronunțat cari au avut Ioc? In ce anume an urmările lor au fost mai funeste și cam la cîți ani de interval se reproduc in termen mijlociu ? Cile-va povestiri exacte și amănunțite ale martorilor oculari din localitate, demni de încredere, cari ad asistat la manifestațiunea acestor fenomene, cari aQ văzut începutul intrărei in activitate a torentului, epoca creșterilor maxime precum și daunele cauzate, sînt de multă însemnătate pentru scopul ce-l avem în vedere. 12. Sa întimplat din cauza torenților accidente de persoane, etc. și in ce anume împrejurări? 13. Comunicațiunea publică pe sosele, pe drumuri, ele. este ea adese-ori periclitată? aQ provocat lorenții cînd-va distrugerea podurilor sati a altor lucrări de artă, de pe șosele sati căi ferate și anume cînd și în ce loc ? Măsurile de apărare sau de remediere» pe cari autoritățile în drept obicinuesc a lua în asemenea cazuri, sînt sad nu îndestulătoare și pe ce anume dovezi se sprijină pă- rerea emisă ? 14. Care este cauza de ordine generală care a provocat in localitate sad in regiunea cunoscută de D-voastră, formațiunea torenților? La ce anume cifră se urcă întinderea terenului perdut pentru tot-d'a-una pentru agricultură și ce măsuri de îndreptare sînleți D-voastră de părere a se lua? Răspunsul la acest chestionar, va fi însoțit de un tablofi re- sumativ al științelor cerute, după modelul anexat.— B. 2 84 REVISTA PĂDURILOR No. curent REVISTA PĂDURILOR 2S5 *) Daci vor fi ți alte aoiuri de jaruU, *c va mal deschide atiUa coloane ctte vor 0 dc trcbuin|A OBSERVAȚII 286 REVISTA PĂDURILOR INFORMAȚIUNI După situația tezaurului de la 31 Iulie, încasările fă- cute pînă la această dată din vînzări de lemne în comptul exercițiului 1901—1902, sînt de Lei 5.G05.150 bani 78, față de Lei 7.091.286 bani G2, încasați pînă la aceiași dată în exer- cițiul 1900 1901. In comptul exercițiului 1902 -1903, pînă la aceiași dată, s’au încasat Lei G39.902 bani 49, față de Lei 528.917 bani 99, încasați pînă la aceiași dată în exercițiul 1901—1902. • * In zilele de 9, 12 și 15 Octomvrie, s’au ținut licitații la Craiova, București, Iași, Slatina, Pleoști, Bacău, Pitești, Bu- zău și Bîrlad pentru vînzarea spre tăiere a 228 păduri ale Statului. • ♦ La 15 Octomvrie se va ține licitație pentru arendarea a 238 moșii, rămase nearendate la licitațiile precedente. ♦ • » Dintre pădurile licitate în zilele de 9, 12 și 15 August, s’a confirmat vînzarea a 21 ; iar din cele licitate în zilele de 9, 12 și 15 Septemvrie, s’a confirmat vînzarea a 31 păduri. • ♦ * Domnii silvicultori C. Radul eseu și C. Opran au fost trimiși spre a face școala de silvicultură de la Tharand. • • D l silvicultor David D. Petrescu, a fost admis ca mem- bru al societăței. * • • Următoarele mutări s’au făcut în corpul silvic pînă la 1 Octomvrie: D. L. Rusescu, silvicultor-șef, a fost mutat de la regiunea 6 Bucu- rești la regiunea 8 de Slatina. D. N. Pușcaru, silvicultor cl. II, fost șef al ocolului Cerna, se per- mută la ocolul Tirgu-Neamtu, în locul d-lui D. Georgescu. I) . D. Georgescu, dc la ocolul Tg.-Neamțu, se permută la ocolul Mitreni, în Ilfov, in locul d-lui N. lonescu. I) . K. lonescu, șeful ocolului Nitreni (Ilfov), se transferă la ocolul Slăvești (Teleorman), în locul d-lui I. Guguianu. D. I. Guguianu, de la ocolul Slăvești, trece la ocolul Comana, în locul aflat vacant. I) . M. Bădescu, de la ocolul Cerna, trece la ocolul Țigănia-Dră- gănești (Teleorman), în locul d-lui Opran, trimes în străinătate. Pînă Ia 1 Octomvrie au achitat cotizațiile și abonamentul pentru a. c. următorii membrii și abonați: Membrii: Anania M., Armășeseu C., Bclinschi Gh. I)., Berian A., Bibescu A., Bibescu Em, Boiu Olimpiu, Cartianu Th., Christescu I., Co- drescu Gh., Colțescu St., Cosmescu Al., Crișan Gr., Davidescu FI, Do- brescu D., Kalinderu I., Manolescu C. R, Merenzeller O., Marinescu N., REVISTA PĂDURILOR 2$7 Nădejde N. C., Panaitescu C., Popescu I, Popovici Gh., Precup A.. Săftoiu Gh., Stamatescu I. St., Droc I., lonescuN., Papinian D, Zaharov F.; in total 30 din 200. Abonați: Casa Regală, Administrația Domeniului Coroanei. Bri- gada A. D C. Bușteni, Brigada A. D. C. Gherghița, General Gh. Mânu, Societatea Bour și Ața, Sturdza D., General Vartiadi, Epitropia Sf. Spi- ridon din Iași, în total 9. MIHAIL EUSTATIAD1 Mare proprietar, membru activ al Societâței * Progresul silvic ; după o scurtă suferință, a încetat din viață, în ziua de 13 Septemvii? a. c., 1a proprietatea sa Ciulnița-EustaHadi, din jud. Muscel. Clima lunei Iulie 1902 st. n. la Bucureștî-Filaret Iulie 1902 a avut un timp mult mai răcoros și o cantitate de apă mai mică ca de obiceiO. Temperatura lunară 21 grade, este cu două grade mai mică ca normala. De Ia 1857 încoace, numai în doi ani această lună a fost mai rece ca acum, in 1884 și 1886, cînd temperatura lunară a ajuns numai la 20 grade. Perioada cea mai călduroasă, exceptind primele două zile ale lunei cari au fost foarte călduroase, este coprinsă intre 18 și 23; iar cea mai răcoroasă intre 4 și 8, precum și zilele de 29 și 31». Ziua cea Imai caldă este aceea de la 22, cea mai ridicată temperatură 3G'3. avind xOC în precedenta sa. Ziua cea mai rece a fost aceea de la 4, minimum lemperaturcl inscriindu-se in ziua următoare. Aceste valori extreme ale lemperaturei sint coprinse în limite normale, în alți ani maximum ajun- gînd pînă la 39*,8 in 1882, iar minimum cobortadu*8O la 7 .8 in 1896. Zile de vară am avut 25; în general sînt 28. Totalul precipitațiunilor atmosferice 52 mm. este cu 23 7. mal mic ca cel normal; numărul zilelor cu ploae 8, nediferind de cel obicinuit de cit cu una. De la 1865 încoace, in 13 ani a plouat în această lună mult mai puțin ca acum; în 1891 nu s’au strins de cît 4 mm. de apă. Ploaia din noaptea de la 11 spre 12 a fost torențială și însoțită dc furtună mare. Vintul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 754 mm. este cu 2 mm. mai mare ca normala. Atmosfera a fost cu 5'7. mai uscată ca de obiceiu. Am avut cîte 14 zile senine și miroase și 3 acoperite. Soarele a strălucit mai mult ca în anii normali; 349 ore in 30, pe când în asemenea ani el se arată numai 321 ore în 31 zile. Rouă s’a observat in 20 zile, tunete și fulgere in 5. In cursul acestei luni vegetațiunea și in special porumbul, a cam suferit puțin, din lipsa do ploae. Grînele s’au secerat și început a trecra La sfîrșitul lunei finețele au început a se cosi a doua oară. Caisele, cor- codușele, migdalele, s’au copt în cursul acestei luni. Clima lunei August 1902 st. n. la București-Filaret. Luna August 1902 a avut un timp normal de călduros și puțin mai secetos ca de obiceiu. Temperatura lunară 23" este aproape egală cu normala. De la 1857 încoace, în 10 ani această lună a fost tot atît de călduroasă, in 23 mai rece ca acuin, la 1884 temperatura lunară find abia de 18“ iar in restul anilor mai caldă, la 1860, 1873 și 1890 ea avînd valoarea de 2». Perioa- dele cele mai călduroase ale lunei sint de la 2 la 11, de la 19 la 23 și ultimele 3 zile ale lunei, cari au fost relativ cele mai călduroase; porioa- 288 REVISTA PĂDURILOR dcle cele mai răcoroase sînt formate din restul zilelor, intervalul de la 11 la 19 fiind cu deosebire rece. Ziua cea mai caldă a fost cea dc la 9 cind s’a înscris și temperatura maximă lunară 36'.0, iar cea mai rece la 14, minimum 8*.5 avînd loc a doua zi. Aceste valori extreme ale tempo* raturei, sint coprinse in limite normale în alți ani, maximum ajun- gînd pină la 40" in 1896, iar minimum coborîndu-se la 6".8 in anul trecut. Zile de vară am avut 28; in general sint 27. Totalul precipilațiunilor atmosferice 43 mm. este cu G7o mal mic ca ccl normal; numărul zilelor cu ploae 4, a fost insă pc jumătate de cit cel obicinuit. De la 1864 încoace în 22 ani a plouat in această lună mult mai puțin ca acum ; în 1883 și 1897 abia s’aii strîns cîtc 3 mm. de apă. Ploaia din noaptea dc la 12 la 13 a fost torențială și însoțită dc manifestațiuni electrice Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 754 mm este mai mare cu 0.5 mm. ca normala. Atmosfera a fost cu 2°/. mai uscată ca dc obiceiu. Am avut 2G zile senine, 4 noroasc și 1 aco- perită. Soarele a strălucit mai mult ca în anii normali, 369 ore in 30 zile, pe cind în asemenea ani cl se arată numai 312 orc în 30 zile. Rouă s’a observat in 23 zile; tunete și fulgere în 1. In cursul acestei luni lucrările agricole ’și-au urmat cursul lor in condițiuni favorabile, porumbul sontinuînd a suferi de secetă. Ară- turile și semănăturile dc rapiță a început a sc face. Dintre fructe, pru- nele, merele și perele văratice s’au copt, iar către sfîrșitul lunci nucele și pcrsicele începuse a sc coace. Strugurii de asemenea începuse a se pîrgui. ___________ Clima lunei Septembrie 1902 st. n. la București-Filaret. Vremea din cursul lunci Septembrie 1902 a fost în general normal de călduroasa și mult mai puțin ploioasă ea dc obiceiu. Tcmcratura lunară 17’\3 este aproape egală cu normala. De la 1857 încoace, în 15 ani această lună a fost mult mal rece ca acum; in 1862 mijlocia lunară a temperaturei fiind numai dc 13°.5. Este de remarcat în distribuțiunca temperaturei două perioade bine distinatc in această lună. De la I la 19 a fost o perioadă relativ destul dc călduroasă, iar de la 19 la 29, una relativ foarte rece, ultimilc două zile fiind iarăși căl- călduroase. Cea mai caldă zi a fost la I, temperatura maximă 34<'.O înscriindu-se la 13; cea mai rece la 23, temperatura minimă 0’.8 înscri- indu-sc a doua zi. Aceste valori extreme ale temperaturei sînt coprinse în limite normale; în alți ani maximum a ajuns la 36°.4 în 1894, iar minimum s’a coborît la 0.2 in 1891. Zile dc vară am avut 16, tocmai cîte avem în general. Totalul precipitațiunilor atmosferice 26 mm. este cu 30/, mai mic ca ccl normal; numărul cjilclor cu ploae 5, este mai mic cu 2 ca ccl obicinuit. Dc la 1864 încoace, în 16 ani a plouat în această lună mult mai puțin ca acum; în 1892 nu s’a strîns nici măcar un milimetru dc apă. Ploaia dc la 9 a fost torențiala. Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 758° mm. este cu 2 mm. mai marc ca normala. Atmosfera a fost cu 4 /„ mai uscată ca dc obiceiu. Am avut 17 zile senine, 10 noroasc și 3 aco- perite Soarele a strălucit mai mult ca in anii normali. 281 ore in 29 zile, pe cind în asemenea am cl se arată numai 233 orc în 29 zile. Rouă s'a observat în 23 zile, brumă în 3, tunete și fulgere în 4. Lucrările agricole s’aii continuat în condițiuni favorabile pc alo- curi, făcîndu-sc marc parte din arăturile și semănăturile de toamnă in special dc rapiță. Către sfîrșitul lunci, porumbul începuse a sc culege. Dc asemenea strugurii sînt aproape cu desăvîrșire copți. Institutul Meteorologic. Tip- GUTENBERG, Joscph Gobl, BucurcscL REVISTA PĂDURILOR 289 CONGRESUL AGRICULTORILOR 14, 15 și 16 DECEMBRIE 1902 Apel către proprietarii rurali Cu țoale sforțările individuale făcute de noi, agricultorii, spre a ne ameliora siluațiunea și a obține din munca noastră justa remu- nerație, la care are drept ori-ce muncilor, vedem câ aceste sforțări rămin zadarnice și că din an în an beneficiile sînt mai mici pe cînd greutățile ce ne copleșesc devin mai mari. . Cauza acestei situațiuni dezaslroase pentru noi, agricultorii, se poate atribui în mare parle nepăsărei, sau, mai bine zis, apatiei ce ne-a dominat pină acuma, f&cindu-ne sâ părăsim apărarea intereselor noastre; apatie care a cuprins și pe guvernele noastre, urmind indiferența generală pentru adevăratele interese ale țârei, reprezinlate de agricultură. Se poate oare închipui Romînia fârft agricultură? Nu, și dacă agricultura e temelia avuției țârei, nu e datoria tutulor și, în prima linie, de datoria noastră a agricultorilor sâ ne preocupăm de izvorul nostru de existență, de viitorul iui, spre a'l păstra și împuternici? Și in adevăr, trebue să ne gîndim serios la acest viitor căci nu sîntem de fel organizați pentru lupta economică ce avem de susținut. Concurența străină e fără milft și convențiunile comerciale care bat la ușă ne vor zdrobi cu desăvirșire, ne pregătiți și dezarmați cum sîntem. Pe cind cele-I-alte puteri s nt deja gala de mult, noi, n’avem încă nici o anchetă agricolă serioasă, pe care sâ ne putem sprijini pentru apărarea intereselor noastră. Pe de altă parle, întreaga noastră economie rurală e adine sdruncinată și compromisă prin lipsa aproape totală de măsuri ocroliloare in privința agriculturel. Țoale merg in voia intimplârel: vilele nu le putem vinde de cit cu prețuri derizorii și pe apucate: comerciul cerealelor se face in cele mai defavorabile condițiunl, avînd a suferi pierderi din toate părțile: pierderi cu căile ferate, din pricina unei administrațiuni defectuoase; pierderi cu docurile cari ne pricinuesc mai multă pagubă de cit folos; pierderi cu instiluțiumle menite a veni in ajutorul agriculturel, dar cari in realitate o spe- culează ; pierderi din pricina lipsei unui biurou de inforroațiunl la ministerul agriculturel cari să ne orienteze in vînzarea productelor noastre. 19 290 REVISTA PĂDURILOR Impozitele apasă destul de greii, mai cu seamă asupra noastră agricultorilor și in schimb nu ni se dă de cit foarle puțin. Serviciul medical e aproape nul in comune; poliția rurală asemenea ; și cîte alte multe neajunsuri. O asemenea stare de lucruri nu mai e tolerabilă, și de aceea Societatea Agrară, compusă din proprietari rurali. îngrijită de situa- țiunea din ce in ce mai amenințătoare pentru viitorul agriculturei noastre, ridică glasul, dă strigătul de alarmă, și lace apel la toți plugarii chemindu-i la consfătuire, spre a’și spune și dinșii cuvîntul lor asupra acestor chestiuni de o importanță vitală. Din desbalerile lor in acest Congres vor eși la lumină adevăratele păsuri ale agri- culturei, pe cari le vom supune gjvernului spre a le remedia. Pină acum nicî-o-dată, noi agricultorii n’am fost consultați, nici ascultați, nicî-o-dată nu ne-am consfătuit intre noi, și de aceea interesele noastre au rămas in părăsire. Starea agriculturei noastre e prea critică ca să mai sufere o aminare in rezolvarea chestiunilor ce ne preocupă. Congresul agricol, la care vă convocăm. e prima manifestare a agrarilor romîni. Penlru prima oară agricultura noastră își va vedea apărătorii săi firești întruniți pentru salvarea ei, și urăm ca din acest Congres să nască o eră nouă pentru viitorul agriculturei țărei noastre. Comitetul Socictățol Agrare. Programul Congresului După cum s’a spus mai sus, Societatea Agrară a marilor pro- prietari din Romînia convoacă pe ziua de 14 Decembrie a. c., în Capitala țărei un Congres al agricultorilor romîni. Penlru a face acest Congres cil mai impunător, ca să fie în- tr’adevăr o reprezentanță demnă al agriculturei rominești, a nevoilor eî, și pentru a face ca rezoluțiunile sale să fie ținute în seamă de cei in drept, e necesar ca să ia parte un număr cît mai însemnat de cultivatori și proprietari rurali și de persoane cari să interesează de bunul mers al agriculturei naționale. Societatea Agrară face deci apel la toți proprietarii și cultiva- torii rurali, publiciști economici și la toți acei cari doresc să vadă înflorind principala avuție a țărei noastre, ca să participe la acest Congres, primul Congres al agrarilor romîni. Acei cari vroesc să se înscrie pentru a lua cuvîntul la Congres, pentru a trimite sau a citi un memoriu sau a face vr’o observațiune, REVISTA FĂ PURILOR 291 sînt rugați a înștiința din vreme Societatea agrară printro simplă scrisoare (Calea Victoriei, 55). ♦ • » De pe acuma s’aO fixat liniamentele generale ale Congresului. Congresul va dura trei zile și vor fi ședințe publice: de dimi- neață și după amează. S’a hotărît că se vor trata următoarele chestiuni: Simbătă, 14 Decembrie Dimineața: îmbunătățirea vitelor. Chestiuni veterinare. Re- monta pentru armată. • După ameazl: Convențiunile comerciale. Duminică, 15 Decembrie Dimineața: Legile pentru încurajarea agriculturel în genere și în special: Poliția rurală. Igiena. Reducerea numărului zilelor de sărbători la sate. După ameazl: Protecția agriculturel și a industriilor agricole. Transporturile po căile ferate și celo maritimo. Docurile. Luni, 16 Decembrie Dimineața : Impozitele. Cadastrul. După ameazl : Instituțiunile de credit: Credit agricol. Sin- dicate agricole. Comerciul cerealelor. Camerile do Comerctâ. Proprietarii rurali cari se vor înscrie vor îi considerați do drept ca membri ai Congresului. SILVICULTURA ȘI COMERCIUL In urma îmbunătățire! și înmulțire! căilor de comunicațiune, s’a făcut o schimbare în comerciul de lemne, care înainte se măr- ginea aproape numai la îndestularea trebuințelor locale. Această schimbare, care a transformat în articole de negoț lemnele în can- tități însemnate ce erau privite ca netransportabile, n’a rămas fără o adîncă înrîurire asupra cunoștințelor comerciale, de cari au nece- sitate silvicultorii pentru a putea estima în chip rațional produsele pădurilor. înainte vreme lemnul se vindea în cantități mici, ca ma- terial brut, pe bani gata și numai într’un cerc restrîns, afară de REVISTA PĂDURILOR 292 împrejurimile orașelor mai mari, cari alcătuiau în dt-va o escepțiune. Din această pricină nici pădurile nu se exploatai), de regulă, după principiile de a obține economicește cel mai mare ciștig curat posibil. In aceste împrejurări, ce îngrijire, ce dezvoltare, se putea aștepta de la o știință, care părea inferioară și care avea de scop comerciul produselor silvice și în special al lemnului ? Schimbarea sa făcut, cum am zis mai sus, abia după trans- formarea căilor de comunicație. Greutățile ce se întimpinaii in transportul lemnelor și care împiedicau în primul rind nașterea unui comerciu mai vioiu, au dispărut îndată ce a început a se arăta foloa- sele îmbunătățire! mijloacelor de comunicațiune moderne. înmulțirea populațiunei, flucluațiunea ei progresivă precum și emigrarea in orașe, aQ dat un avînl puternic construcțiunilor, cari formează cel mai de căpetenie debușeu pentru lemne. Civilizarea neîntreruptă a traiului oamenilor, și avintul neînchipuit al industriei au deschis de asemenea un cimp întins întrebuințării lemnelor. Cererea de lemne ast-fel mărită și defrișarea unor păduri pentru a se cîștiga teren pentru alte culturi aii adus cu sine despădurirea multor ținuturi din țările mai bogate in masive păduroase, spre a satisface lipsa de lemne. Acestea au fost împrejurările de frunte cari aO înălțat negoțul de lemne în ultimii 50—60 ani și i-au dat dezvoltarea care o are in timpul de față. E de sine înțeles că in asemenea condițiuni, normele, după cari se conduceau pină atunci silvicultorii la evaluarea comercială a lemnului, au trebuit să sufere și ele o modificare în raport cu schimbarea intervenită în negoțul de lemne. In locui comerciulul mic s'a ivit negoțul mare și în măsura, in care s'au înmulțit treburile, au crescut și cerințele ce se punea ii conducătorilor acestuia in privința spiritului de afaceri și de cuno- șliințe comerciale. Ca urmare a acestor pretențiuni s’a desvoltat o parte însemnată din lumea comercială. Grupul foarte numeros al comercianților de lemne, administrațiunile silvice mai mari aâ recurs la înființarea unor secțiuni comerciale, speciale pentru desfacerea produselor lemnoase, puse sub direcția unor persoane cu cultură comercială, pe cînd silvicultorii au trebuit să se bizue, de regula numai pe talentul lor natural pentru negoț — talent pe care '1 posedau adese-ori, dar care era lipsit, din nenorocire, de pregătire?* de dezvoltarea teoretică necesară. Cum vor putea dar deslega silvicultorii diferitele cesliuni pri- REVISTA PĂDURILOR 293 vitoare la evaluarea raționala a produselor silvice, fără a contra- veni scopului principal economic al ori-cărei exploatări, dacă tocmai in această direcție n’au pregătirea necesară ? Dacă trebue să ție seamă, pină la oare-care punct, chiar in misiunea lor principală, care este plantarea și protegiarea pădurel, de întrebuințarea produselor viitdre, cu cit trebue să aibă ei mal mult in vedere acest scop, cind string produsele lor? Silvicultorul trebue să fie bine orientat in privința tîrgurilor și debușeurilor de lemne celor mai însemnate ; trebue să știe perfect care e starea cea mai avantagioasâ, în care pot fi transportate și vindute lemnele, precum și să cundscă exact taxele de transport pentru diferitele mijloace de comunicațiune. Silvicultorul trebue să aibă mai departe cunoștință de tratatele și convențiunile vamale, de taxele de export și de import și de obiceiurile și uzanțele comerciului cu lemne de pe piețele de desfacere streine. Trebue să aibă cunoștințe cât mai întinse chiar și in ce privește banii, financele, dacă vreau să-și îndeplinească pe deplin și bine, adevărata chemare. Cum își va putea îndeplini însă el datoria și cum va putea corespunde cerințelor acestei științe speciale, dacă nu i s’a dat nici o dată prilegiul, ca pînă acum, a și le însuși în decursul studiilor? In zadar căutăm încă și azi, printre obiectele de studii ale școalelor de silvicultură secundare și superioare, principiile comerciale mai însemnate, fără de cari lînărul silvicultor în practică zilnică va intimpina dificultăți in ceea ce privește evaluarea comercială a lemnelor. Negustorii practici, fără cunoștințe teoretice, încă se resimt destul de greii de lipsa unor școale comerciale, fie publice, fie particu- lare, unde să aibă ocazia a se pregăti cu termeni teoreticești sau a'șî perfecționa și înmulți cunoștințele în branșa lor. Sînt școli speciale pentru multe alte ramuri de comerciii, dar lucru curios, s’a neglijat pînă acum branșa însemnată a negoțului cu lemne, care arată un dever anual de sute de milioane șl la care iau parte mii de inte- resați. Și această lipsă se simte în cercul silvicultorilor mai mult de cit în al industrialilor și comercianților de lemne; se simte cu atit mai mult cu cit concurența în lîrgurile din țară și din streină- tate e mai aprigă. Silvicultorii aâ prin urmare neapărata necesitate de cele mai întinse cunoștințl comerciale, privitoare la negoțul cu lemne, și ar fi timpul să se ia măsuri pentru inițiarea lor în această știință în școalele de silvicultură. Pină atunci, penlru a se remedia măcar 294 REVISTA PĂDURILOR în cît-va această trebuință, care devine maî arzătoare, n'ar fi poate fără folos a se înființa, pe lingă școalele de comorcift publice sau particulare cursuri speciale pentru cei interesați în negoțul cu lemne, pentru tinerii silvicultori și pentru industriașii și comer- cianții de lemne. J. M. Trad. Forat und Jagd-Zeitung». CONSERVAREA LEMNELOR1) (urmare și fine *) In urma experiențelor făcute, s’a probat că acizii de țițeiu și în special sărurile de cupru ale acestor acizi sînt antiseptici foarte puternici, care lucrează nu numai asupra micro-organismelor multicelulare, dar chiar asupra baccililor; și tot aceleași rezultate a dat și încercările făcute asupra organismelor care sînt cauza distrugere! lemnelor. Cum însă sărurile metalice ale acestor acizi erau inso- lubile în apă, ceea ce constituia un mare inconvenient în injecțiune, s’a luat și întrebuințat ca dizolvant ligroina, tot un produs al destilațiune! țițeiului. Acest dizolvant prezintă însă un inconvenient serios de a fi foarte inflamabil, incon- venient care poate fi înlăturat întrebuințînd aparate conve- nabile ; în schimb însă, se evaporează foarte ușor și încercările au arătat, că evaporația sa precum și a celor-l’alte hidro- carburi nu cauzează nici o alterațiune lemnelor. Injecțiunea cu aceste substanțe se face prin procedeul Bethel sub o presiune numai de 4 atmosfere, ligroina fiind perfect dialisabilă. Soluția ligroică do impregnat trebue să conțină aproape 2 % acizi, iar injecția unei traverse ar costa O1 ,50, fie-care traversă cerînd 800 gr. antiseptic. Nu cunosc mai departe rezultatele căpătate prin între- buințarea traverselor injectate în acest mod ; un asemenea metod însă trebue să ne atragă mal ales nouă, în mod serios 1) Conferință ținută la Societatea «Progresul Silvic în ziua de 23 Martie 1902. 2) Vezi «Revista Pădurilor > pe lunile Iulie, August și Septemvrie. REVISTA PĂDURILOR 295 atenția, de oare-ce, după cum voiu arăta mai la vale, la noi se simte imperios nevoia înființărel unei fabrici de impreg- nare— cu deosebire pentru traverse —și ne-am găsi în con- dițiile cele mal favorabile, dacă am putea întrebuința ca substanță antiseptică de impregnare produse din țițeiu, în care sîntem așa de bogațî. Domnilor, Voiu termina expunerea metodelor de impregnare, descriind pe scurt procedeul senilizării lemnelor prin elec- tricitate, procedeu inventat de D-nil Nodon și Bretoneau •)» care au reușit a întrebuința electr ici lat ca pentru a modifica compușii sevei, ajungînd ast-fel, cu ajutorul acestei forțe fizice, a introduce asupra țesutului lemnos o soluție salină convenabilă, care după o uscare repede, asigură lemnului o mare rezistență contra agentilor de putrezire. La Auber- villiers (Franța) funcționează de cîțbva ani o uzină model care se servesce de acest procedeu de a usca lemnele prin senilizare artificială. Exploatarea industrială a acestui procedeu este cît se poate de simplă, dispozitivul experimental conslînd din băl de lemn sau de ciment de 6—12m- lungime, 3™ lărgime și lm adîncime, căptușite cu o lamă de plumb de gro- sime și izolate electric prin porcelan ; iar pe fund sînt așe- zate serpentine de cupru prin care se aduce vaporii de apă necesari pentru încălzirea băiet Lemnele de tratat, curățite de coaje și prevăzute cu două fețe paralele, se grămădesc cît se poate de uniform pe niște funduri mobile ’) acoperite cu o foaie de plumb de 1— S™- grosime, formînd ast-fel primul electrod care se leagă cu un pol al unul dynamo. După aceia fața superioară a lemnelor se acopere cu un al douilea electrod format dintr’o foaie de plumb groasă de lmm , care se găsește în mai multe vase de lemn de dimen- siuni anumite, așa că lamele de plumb unite între ele for- mează un electrod continuu și care se pune în comunicație 1) «Revue dc Chimie industrielle», No. 140 din 1901. 2) Așezarea lemnelor pe funduri se face afară din baie, apoi cu un scripetc se ridică și se aduc d’asupra băiel pentru a fi introduse înăuntru. REVISTA PĂDURILOR cu cel-l’alt pol al dynamului. Baia, ast-fel preparată, se umple cu soluția antiseptică de întrebuințat. La Aubervilliers se întrebuințează pentru senilizarea propriu zisă o soluție de 20 părți sulfat de magnesiu crista- lizat și 80 părți apă încălzită la temperatura dc 35° C. Cu- rentul întrebuințat este de 110 volți, alternîndu-I sensul la fie-care oră sau din 2 în 2 ore; iar durata tratăroî este proporțională cu rezistența electrică a lemnului, care variază după natura și grosimea sa cum și după gradul său de ume- zeală. Ca și la cele-l’alte procedee, operația se face cu atît mal repede și mal complect cu cît lemnele sînt tăiate mai de curînd. Lemnele ast-fel tratate sînt puse într’un șopron unde se țin 8 15 zile pentru a se usca în aer liber, sau, după o primă uscare în aer liber, se țin într’un uscător cu aer cald 2- Bsăptămîni, ridicînd treptat temperatura pînă la 351 40° C. cînd lemnele sînt uscate complet și bune de întrebuințat In privința acțiunilor care se petrec în această tratare, printre cele mal importante, avem de notat: 1. Subinfluența curentului electric și prin ovmosă sarea antiseptică întrebuințată, în cazul de față, sulfatul de magne- ziu pătrunde în lemn și, după cum ne confirmă analiza chimică, elementele acestor săruri se găsesc depuse pe ma- teria fibroasă pînă în inima lemnului. . 2. Acțiunea electrolitică asupra fermenților de descom- punere și putrezire care se găsesc în lemn; și 3. Descompunerea sub acțiunea curentului electric a sărurilor organice din sevă, a materiilor incrustanto din lemn și a sulfatului de magnesiu (în general a sărei anti- septice întrebuințată); prin acest fenomen, sărurile și oxidul metalic se depun și se unesc cu materia fibroasă, precipitare favorizată și de prezența fosfaților ce conține fibra lemnoasă, care se găsește ast-fel acoperită și apărată de acțiunea aerului. Mai mult, prin răsturnarea sensului curentului, acizii care s’au format prin electroliză coagulează albumina, iar sulful și fosforul care însoțește materia azotată formează cu metalul pus în libertate sulfuri și fosfuri care fac această materie azotată improprie pentru viața vegetală și animală. Ast-fel, se formează în masa lemnului compuși minerali noui, stabili și imputrescibill, care împedică cu desăvîrșire REVISTA PĂDURILOR 2Q7 dezvoltarea ulterioară a germenilor, una din cauzele prin- cipale de distrugere a lemnului. Ca avanlagii ale acestui procedeu asupra uscărei în aer liber avem de notat în primul rînd că, prin senilizare, lemnul se contractă și textura sa e ast-fel pătrunsă mal cu greu de aer; afară de asta, cum materiile albuminoide nu mai există, lemnul nu va mai fi supus influenței stărei ho- grometrice a acrului, și se va conserva prin urmare fără alterație, rezistînd la putrezire și acțiunea instanțelor. Pentru a arăta creșterea tenacităței materiei fibroase prin senilizație, s’a făcut experiențe la Paris cu pavage de fag senilizat, și de fag creozotat și s’a constatat, după oare- care timp, că fagul senilizat n’a prezentat nici o alterație datorită putrezire! obicinuite și s’a comportat la uzură cu mai multă rezistență de cît fagul creozotat Pe lîngă acestea, prin senilizare nu se modifică colorația lemnului, ba, ’i mă- rește sonoritatea, ccea-ce ’i dă o deosebită importanță pentru lemnele întrebuințate la fabricațiunea instrumentelor de muzică. De altă parte, acest procedeu nu se aplică numai pentru uscarea repede a lemnului, ci, modificînd condițiile tratărei, permite de a mări una saii alta din calitățile citate după esențe și întrebuințarea ce urmează să aibă lemnul. Ast-fel, senilizînd într’o baie de fosfat și borat de sodiu, se va putea mări duritatea lemnului; senilizînd cu sulfat de zinc se poate da lemnului o rezistență care să-i permită a fi întrebuințat ca și lemnele creozotate la pavaj, traverse etc. Una dintre aplicațiile cele mai importante ale acestei metode este petri ficarea și prin urmare ignifuga țiu. lemnului Toate procedeele întrebuințate în acest scop și dintre caro am menționat cîte-va în paragrafele precedente, sînt bazate fie pe simpla văpsire superficială a lemnului, prin care nu se obține de cît o protecție iluzorie, acest strat dis- părînd foarte repede în contact cu focul; fie prin injecția, sub presiune mare, a diferite soluții saline, dar care prezintă inconvenientul serios de a nu introduce productele ignifuge de cît în partea exterioară a lemnului. Așa că și în această privință, cel mai bun rezultat s'a obținut prin introducerorea sărurilor în lemn cu ajutorul electricităței. 29$ REVISTA PĂDURILOR Operațiile tratărelși aparatele întrebuințate sînt aproape identice cu ale senilizărei propriu zise; numai, cum intro- ducerea sărurilor se face prin osmoză și seva fiind un factor important pentru aceasta, lemnele destinate pentru acest scop trebue să fie verzi și nu prea tari. Făcîndu-se experiențe cu o baie de sulfat de amoniu și borat de amoniă la teinp. de 80° C. și pentru intensități de curent determinate și un timp determinat, s’a constatat că lemnele ast-fel tratate au absorbit săruri care pătrund, până și în inima celulelor, în cantitate de 15—20°/o. Lemnele ast-fel tratate, apoi uscate, devin incombus- tibile. Aceasta se explică prin faptul că sărurile amoniacale, care înconjoară fibrele, supuse căldurei focului, la început se vor topi; apoi căldura crescînd, materia fibroasă se va carboniza încet, iar productele gazoase care vor rezulta prin descompunerea sărurilor amoniacale vor împedica infla- mația productelor combustibile ce provin din calcinația fibrei și ast fel focul se va limita la punctele atacate și nu se va propaga la cele vecine. Pentru a se învedera eficacitatea acestui mijloc de igni- fugație, s’a făcut la Paris în anul 1900, de către Statul major al pompierilor, experiențe foarte demonstrative. După cererea comisiei, inventatorii au construit cîte-va cutii cubice din seînduri ignifuge de brad și plop, de 0m 50 lățime și 0m 26 grosime, iar fundul prevăzut cu cinci găuri pentru circulația aerului. In trei din aceste cutii s’a pus respectiv 1, 2, și 3 kgr. de așchii uscate bine, care înflăcărate au cerut pentru a arde complet, 5, 13 și 30 minute și s’a constatat, după combustie: a) la prima cutie pereții exteriori rămăseseră reci, iar cel interiori se carbonizase sub o grosime de lw“ ; b) la a doua, interiorul cutiei era roșu, dar nici o flacără nu se propaga la suprafața scindărilor; și c) în fine la a treia, interiorul cutiei era incandescent și carbonizat sub o grosime de 5 6mm- iar exteriorul era d’abia cald. Făcîndu-se apoi, comparativ, experiențe cu o cutie de brad netratat (neignifug) și numai cu 1 kgr. de așchii, încer- carea s’a terminat după 3 minute printr’un incendiu care a trebuit stins cu apă. REVISTA PÂDUR1LOR 299 In acest sens s’au făcut o mulțime de alte experiențe care au dat rezultate foarte favorabile acestui procedeu de mineralisare. In fine, D-lor, ar fi foarte important să știm, care dintre atîtea metode este mal preferabilă din punctul de vedere al costului și al durabilitățel lemnului. De și la această între- bare, s’a dat o mulțime de răspunsuri, totuși ele nu se pot generaliza, ceea ce reese clar din momentul ce diferitele insti- tuții do impregnare s’au servit în diferite cazuri și timpuri de diferite metode. Durabilitatea (consorvabilitatoa) lemnului depinde de calitatea esenței lemnului, de starea solului în care se pun, dacă e uscat saii umed, de calitatea subsolului, dar mai impor- tant ca toate do la modul cum s’a făcut impregnarea. Costal depinde de cantitatea și prețul materialului anti- septic absorbit și acesta variază foarte mult după starea lemnului, de oare-ce o calitate de lemn absoarbe mai mult, iar alta mai puțin și după mersul comercial. Faptul că toate aceste cestiunl nu sînt definitiv rezol- vate, face ca — în loc do o singura metodă de hnpegnaro să se întrebuințeze după împrejurări diferite metode din cele expuse. Domnilor, In cele expuse pînă aci am arătat rolul substanțelor antiseptice întrebuințate pentru conservarea lemnelor, dife- ritele metode de impregnare mai importante și mai între- buințate, și eficacitatea impregnărel în raport cu diferitele esențe forestiere. Să vedem acum pe scurt, in cc fază se găsește această mare industrie a conservărei lemnelor în țara noastră. La noi, după cît sînt informat, nu so face în vederea conservărei lemnelor, de cît simpla uscare în aer liber, iar cît despre procedeele chimice de impregnare, acestea n’au căpătat încă loc. Față cu această constatare, se naște natural întrebarea : De ce la noi n’a prins încă rădăcini și nu s’a desvoltat această industrie a conservărei lemnelor? Nu avem noi ne- voe să conservăm și să prelungim durata lemnelor de lucru și construcțiunl? sau, avem în țară atîtea lemne din ori-ce 3©o REVISTA PĂDURILOR fel de care no trebue și în așa cantitate că nu maî este ne- voe a ne gîndi la conservarea și prelungirea duratei lor, putîndule înlocui după plac și în mod mal puțin costisitor? Domnilor, este de netăgăduit că acostă industrie așa de dezvoltată în alte țări și incă de foarte mult timp, ur- mează să capete un loc important și în țara noastră. In adevăr, dintre diferitele esențe forestiere, stejarul este care dă lemnul cel mai bun de lucru și construcțiunl, ba în diferite aplicațiuni, întrebuințarea sa este indispensabilă. Țara noastră trece drept o țară bogată în păduri, și dacă tdte pădurile ar fi constituite numai din esențe de va- loare în vederea lemnului de lucru și construcțiunl, atunci de sigur că n’ar mai fi așa mare nevoe să ne gîndim la pre- lungirea duratei lemnului, operație care necesită cheltueli și toate acestea n’ar servi întru nimic față cu o abundență de lemn așa de mare. Dar, în așa situație ne găsim noi? Răspund că nu. Astă zi pădurile de stejar care ne-au servit atîta timp s’au rărit din ce în ce mai mult; lemnul do stejar devine din ce în ce mal scump — după cum ne va arăta exemplele ce voiu da așa că chiar acest lemn urmează și trebue să fio supus la operațiile de conservare pentru ca prin prelun- girea duratei să amortiseze din costul primitiv prea ridicat. Dar, rolul metodelor chimice de conservare este de a face ca lemnele din esențe puțin valoroase — cum este s. ex. fagul și altele să poată, prin preparația impregnăref, lua locul stejarului, în diferitele sale aplicațiunl, rămînînd între- buințarea sa acolo unde este indispensabilă. Ori, tocmai în acest cas ne găsim noi. Pădurile de ste- jar se răresc, din contra avem foarte multe și frumoase păduri de fag, care nu sînt chemate azi să ne dea de cît lemn de foc. Se înțelege că, pentru ca o industrie să se dezvolte într’o țară, trebue să fie imperios reclamată de necesități importante. In toate Statele, unde această industrie s’a dez- voltat, serviciul maritim și al Căilor Ferate aii fost factorii mai importanți care aii forțat dezvoltarea el. Ei bine, Domnilor, pentru a pune în evidență rolul și eficacitatea mijloacelor chimico de conservare, voiu lua ca exemplu și anume la noi în țară, lemnul întrebuințat ca tra- REVISTA PĂDURILOR 301 verse pentru Căile Ferate, care lemne sînt supuse nu numai distrugere! organice ca toate lemnele de construcție, dar mai sînt supuse la cauze de distrugere de natură mecanică provenite din loviturile și trepidațiunile materialului rulant, cauze care le scurtează în mod considerabil durata. In cele ce urmează mă voiu servi de date relative la exemplul meu scoase din proectul de budget de veniturile și cheltuelile C. F. R. pe anul 1899 și iată ce găsesc: La noi totalitatea traverselor întrebuințate sînt de lemn de ștejar. Prețul traverselor noastre începînd de la 1883 s’a urcat de la 2.50 le! la 3 lei bucata în locul de predare pentru traversele semi-rotunde, iar pentru traversele ecarisate 5.50 lei bucata. De altă parte pentru reînoirea traverselor în uz trebue pe fie-care an 700.000 bucăți. Durata lor maximă fiind abia de 6 ani, prețul anual al unei traverse cumpărată cu 3 lei revine anual la 50 bani bucata; iar pentru cele 4.200.000 bu- căți aflate în linie, cheltuiala anuală revine la 2.100.000 lei. Față cu această mare cantitate de lemn necesară, dacă facem abstracție de preț - și față cu rărirea pădurilor de ștejar, se impune neapărat dezvoltarea industriei conser- vărel traverselor prin mijloace chimice, prin care alte esențe cum este s. ex. fagul să poată lua locul stejarului. Căci, în adevăr, după cum am arătat într'unul din paragrafele pre- cedente, experiențe îndelungate și numeroase făcute de ad- ministrațile Căilor Ferate streine din Germania, Franța, etc., au arătat că prin impregnarea cu creozot, s. ex. lemnul de ștejar îșl prelungesce durata pînă la 25 ani, iar fagul supus acestei impregnări devine și mai durabil pînă la 30 de ani, ajungînd a întrece în calitate chiar traversele de ștejar și prezentînd în acelaș timp o rezistență dovedită astă-zi supe- rioară ștejarului în ce privește uzura și acțiunile dinamice ale căei. Iată dar că, supus preparațiunilor chimice de conser- vare, fagul — privit azi ca un material depreciat, aproape abandonat în toată industria lemnului de construcțiuni, un material fără debușeu comercial, și în fine un material între- buințat numai ca lemn de foc devine prin creozotare un material prețios, aducînd un îndoit folos, pe de o-parte Sta- tului, care și-ar forma un debușeu pentru exploatarea pădu- 302 REVISTA PAPURILOR _______________ rilor de fag, iar Căile Ferate ar avea un material excelent, de durata sigură 30 de ani și foarte eftin. Domnilor, Se poate învedera și mai bine necesitatea înființărel unei asemenea industrii în țara noastră, dacă considerăm foloasele financiare deduse din următoarele date : O traversă scini-rotundă de ștejar cu prețul de trei lei și durată de 6 ani costă anual 0.50 lei. Creozotînd-o, prețul său se ridică la 4.80 lei; avem dar o diferență în costul primitiv al traversei de 1.80 lei, care se va compensa dacă prin creozotare traversa va dura încă 4 ani peste cei 6 cînd era necreozată, adică dacă va dura în total 10 ani. Ori, o traversă de ștejar creozotată durează cu siguranță 25 ani, iar o traversă de fag 30 ani ; plusul de 15 ani cel puțin constitue ast-fel de fapt un beneficii! net care se rea- lizează prin această preparare. Ast-fel costul anual al traverselor impregnate va re- veni pentru: Traversele de ștejar semi-rotunde ■ 0.19 lei bucata ecarizate .... 0.29 » » > fag » • • 0.20 » In starea actuală Căile Forate au nevoe pentru între- ținerea întregei rețele de 6 —700.000 traverse, ceea-ce repre- zintă pentru cele semi-rotunde o valoare de 2.100.000 lei, dacă considerăm că prețul unei traverse se va menține tot la 3 lei bucata, ceea-ce față cv. rărirea pădurilor de stejar nu e realizabil. Dacă acum s’ar întrebuința traverse creozotate și admi- țînd jumătate de stejar cu durata do 25 ani și jumătate de fag cu durata de 30 de ani, atunci după înlocuirea traver- selor actuale și stabilirea regimului normal, numărul de tra- verse necesare întreținere! liniilor va fi în total de 152.000 bucăți cu costul do 823.000 lei. în loc de 700.000 bucăți cu costul de 2.100.000 lei, realizîndu-se ast-fel un beneficiu anual de 1.276.800 lei. In același timp, Domnilor, crearea unei asemenea indu- strii va servi nu numai Căilor Ferate, dar și altor instituții care au absolută nevoo de lemne bune și durabile. REVISTA PĂDURILOR 3O3 Domnilor, Față cu aceste constatări ne am putea iarăși întreba : dacă prin impregnarea cu creczot se obțin așa rezultate excelente și dacă servindu-se de traverse ast-fel preparate se realizează un așa mare beneficiu, cum Căile noastre fe- rate n’aâ introdus și nu s’au servit încă de acest mijloc de conservare ? Aici, Domnilor, mă găsesc în plăcuta poziție de a vă da un răspuns mai favorabil. Gestiunea înființărel unei fa- brici de creozotare s’a pus în studiu încă de mult timp. Așa că astă-zi se găsește perfect studiată din toate punctele de vedere în mîinile distinsului inginer D-l Romulus Baiu- lescu, care cu o extremă bună-voință, ml-a dat foarte im- portante lămuriri asupra stărel acestei cestiunl la noi, pentru care profit de ocazie, a’I aduce mulțumirile mele. Dacă însă nu vedem chiar azi funcționînd o asemenea fabrică, cu toată buna-voința tutulor D-lor Miniștri care s’au succedat la Departamentul Lucrărilor Publice, cauza — fie trecătoare a fost criza financiară din ultimii ani. Față însă cu imensele foloase pe care le poate aduce o asemenea in- stalație și de care cred că cu toții sîntem convinși, eu doresc și cred că în cel mal scurt timp să vedem dezvoltîndu-se și în țara noastră acest important mijloc de conservare, care interesează într'un mod capital un mare număr de industrii. Am zis. Ilie Păune seu Cîrcea. ----------------------- ÎMPUȚINAREA PĂDURILOR Tendința oamenilor a fost in tot-d’a-una micșorarea suprafe- țelor păduroșii. Masivele bătrine, mai ales, in timpul viețeî lor îndelungate, ișî formează un sol de calitate superioară, sol pe care agricultorii dori- tori de ciștigurl ușoare, voesc al acapara in tot-d’a-una. Din această cauză pădurea a găsit necontenit on dușman in agricultură. Oamenii inmulțindu-se și civilizîndu-se, suprafețe întinse de 304 REVISTA PĂDURILOR păduri aQ fost retezate fără cruțare. Ei nu le-au cunoscut importanța de cit mai tîrziu, cind le-au depărtat de pe lingă locuințele lor. Din punct de vedere financiar insă, a fost in tol-d'a-una greu ca cine-va să aștepte atiția ani cit trebue, pină cind puetul să ajungă arbore, mai cu seamă cind virstele în pădure nu sint asl-fel amenajate, ca veniturile să fie constante. Cu toate acestea, cind natura a răspuns la violență prin violență, cind în urma devaslărei pădurilor, ea a adus devastări, s’a început a li se recunoaște importanța, începindu-se a se înțelege rostul lor pe părnînt. Natura, care nesocotește adesea interesele speciei, în vederea unor scopuri mai înalte, putea oare să fie ținută, să protejeze indi- vizii ce lucrau contra cerințelor sale pentru interesele lor bănești?! In părțile de munte, dovada a fost ilustrată cu nenorociri foarte triste. In părțile de cîmpie, de-o-cam-dală se neagă importanța pădurei de către unii, iar acei ce o susțin, nu pot să aducă probe sigure de influența ei asupra climei. Omul de alt fel cu greu înțelege un lucru, pină ce nu‘1 pipăe, pînă ce nu plătește ceva. Din punct de vedere economic însă, importanța pădurilor noastre se accentuiază, din care cauză materialul lemnos se scum- pește în fie-care an, din ce în ce mai mult. In congresul forestier de la Paris, ținut cu ocazia expoziției universale trecute, împuținarea pădurilor în lume a fost chestiune discutată. Ea este foarte îngrijitoare și pentru noi, unde suprafețe întregi se exploatează fără a se observa regulele culturale trebuin- cioase ; unde chiar posibilitatea prevăzută de amenajamente — mă refer la vdlum, — nu se recoltează, pentru că regenerările naturale nu se ajută și în mod artificial; unde arboretul se lasă in voia in- timplărei, de cînd se naște și pînă cînd moare ; unde locul și insectele pot să aducă lot răul posibil. împuținarea pădurilor și necultivarea celor existente, va reduce țara noastră, să importeze din alte țări materialul trebuincios con- strucțiunilor sale. Va fi deci un tribut de plătit, tribul de care se scapă greu, cînd începe a se plăti. Cu toate acestea avem părnînt mult, care nu așteaptă de cil mina inteligentă, care să pue și să’ngrijească puetul; avem pămint pe care agricultura pretențioasa cum este la noî, de a l întrebuința fără compensațiuni, nu’l exploatează cu succes, căci fiind supt de recoltele numeroase extrase, nu poate da de cit niște plante piper- nicite și fără valoare mare comercială. REVISTA PĂDURILOR 305 Sint proprietari, cari au domenii mari în țară, de la dînșiî sar aștepta oare-care inițiativă pentru îndreptare. Ar trebui ca fie-care sași studieze de aproape situația acestor domenii și în amenaja- montele generale, ce sar face, ar putea cu folos să se prevadă, ca suprafețele anuale defrișate de pădure să le deie cultureî agricole iar pămintul sărăcit prin agricultură să’l împădurească. Ar fi o rotațiune a cultureî silvice cu cea agricolă, din care folosite ar eși poate amindouă. Acei ce defrișează o pădure, trebue să aibă în vedere că des- groapă un tezaur, la adunarea căruia nu a contribuit cu nimic, că prin urmare, n’aîi drept să’l risipească și că de această faptă rea devin răspunzători înaintea generațiunilor viitoare. Penlru fie-care arbore, pe care un om cinstit il taie, dacă voeșle să merite mai departe acest nume, este dator să sădească și să îngrijească de creșterea altuia. E drept că împuținarea pădurilor a fost datorită civilizației, dar nu e mai puțin adevărat câ reconstituirea lor și întreținerea celor existente în stare bună, va fi adevăratul semn al civilizației. In special, în țara noastră cultura agricolă fiind foarte exten- sivă, criza ce ar aduce lipsa de material lemnos, va fi un semn trist pentru gospodăria generală, o rană ce ar sta mult timp deschisă pină la vindecare. L A. Candiani Silvicultor-ajutor Dom. Coroanei PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZAREA MINISTERULUI AGRICULTUREI, INDUSTRIEI Șl C0MERC10LUI Urmare') Să vorbesc întîî dc aceste patru administrații exterioare car privesc numai Domeniile. Eu, D-lor. sint gospodar; cine intră in casa mea, modestă, vede oare-care ordine, care nu se poate vedea pretutindeni; eu ca gos- podar m'am întrebat, cum trebue să fac cu averea Statului, pe care am datoria s'o administrez ? 1) Vezi Revista Pădurilor pc lunete Iulie, August si Seplembre, 1*. 1)2. SO 306 REVISTA PĂDURILOR Astăzi se tae pe furiș lemne din pădurea Statului și cînd trece pc acolo un funcționar de la pescării, el zice : asta nu e treaba mea. Astăzi, cind un agent silvic merge să inspecteze un zăvoiti și vede pc cine va că vînează pc furiș peșce, cl zice : nu e treaba mea; așa în cit agenții aceluiași Minister, in loc să se ajute unul pe altul, sau să se controleze, el rămin indiferenți, ba încă de multe ori se fac complici la defraudarea avere! Statului, zicind : lasă-mă tu pe mine la peșce și eu te las la pădure, in cît Ministerul nu are o ad- ministrațiune domenială exterioară și eu nu pot să apuc pe nimeni, care să răspundă de abuzurile, care se fac. Atunci 'ml am zis: pentru ce nu am utiliza noi mal bine ser- viciul silvic, singurul serviciu exterior ce avem astăzi ? D-l Vlădescu a criticat serviciul silvic și a lăudat serviciul pescăriilor. El, D ior, cu organizațiunca de astăzi a pescăriilor, noi am încercat în adevăr a face comerciu de peșce cu străinătatea, însă nu am luat nici o măsură de control și toată partea care se cuvenea Statului din acest comcrciu, a fost furată de Cordea. Iată ce a fost administrațiunea bună a pescăriilor. M’am dus la Galați și am văzut că dc 6 luni nu inspectase nimeni piața de vînzare. și cînd am întrebat pc inspector general, care dirigea ser- viciul, ’ml-a răspuns că el fiind însărcinat cu administrațiunea, n’a putut face și inspecțiunl. Și cind ’l-am spus că nu s'au dat comp- tunle, ’ml-a răspuns că el fiind orr special, nu sc pricepe in compta- bilitate, și ast-fel s’au întîmplat lucruri anormale. S’aii încărcat 3 vapoare cu peșce pentru Berlin, pc cari ger- manii le-au plătit lui Cordea, dar au a frustra și pc pescari și pc Stat, fiind-că pescarilor li s’a dat jumătate din dreptul lor și Sta- tului nu i s’a dat nimic, și nimeni nu s’a interesat să afle cum a eșit acest comerț cu peșcele în străinătate. Atunci m’am gindit să fac, D-lor, ceea-ce face un particular care are domenii întinse, și’șl împarte domeniul în 3-4 secțiuni, în capul cărora pune cîte admini- strator pentru toate, alcătuindu-I ingineri, architecți și tot ce trebue pentru lucrări speciale. Pe această idee am înființat și noi acele 4 regiuni, fără a pro- voca cu aceasta o nouă cheltuială in budgetul Statului. Astăzi avem 7 regiuni silvice, care nu se ocupă de cit dc păduri, și orl-cc ar zice D-l Vlădescu, tot elementul silvic este in Minister acel care ad- ministrează mal bine, și ca dovadă este că administrațiunea pescă- riilor a luat pe agenții cl din serviciul silvic și atunci am zis : de ce să nu luăm acești agenți în număr de aproape 100, și să nu'l utilizăm si la alte servicii. Și din cele 7 regiuni silvice, am făcut acele 4 regiuni admi- nistrative locale. Dacă D-voastre credeți că pentru fie-care serviciu special tre, bue să facem o administrațiune stparată, atunci cu tot peșcele din Dunăre și din Marc n’am putea plăti personalul necesar pentru o asemenea organizație, și ca nu ne-ar da nici un rezultat practic; căci este necesar ca să fie unul care să țină în mînă conducerea REVISTA PĂDURILOR 307 trebilor din localitate, cum este conductorul care ține în mînă toate frincle Vin acum la cele 1’alte obiecții ale onor. D-luT Carp. D-sa. ca să combată legea, a luat cîtc-va exemple spre a le aduce înaintea D-voastre, și naturalmentc că a luat ca exemple unele servicii pe cari le putea pune înainte: serviciul minelor, serviciul vi- ticol și pescăriile. Negreșit, D-sa, nu putea să ia servicii safi lucrări cari n’au isbutit dc loc, neavînd nici o administrație în Ministerul de Domenii, cum sînt de exemplu, cascle-modcl cu cari s'a cheltuit un milion și jumătate, fermele cu cari s’a cheltuit un milion și exploa- tarea lor în trei ani ne-a costat sute mii de lei și cari n’aîi dat nimic pină acum. Dar să lăsăm acestea la o parte, să venim la serviciile puse înante dc D-l Carp, la serviciul minelor, la cel viticol și la serviciul pescăriilor. D-l Carp ne întreabă: pentru ce desființați serviciul viticol ? Căci adaugă D-sa, atașînd acest servicii! la agricultură, unde veți găsi șeful serviciului viticol care să primească a fi sub ordinele altuia ? Onor. D-l Carp, în fapt nu este așa, ci ca dovadă că cunosc și eu puțin oamenii, vă voii! spune că, înainte de a lăuda D-voastră aci pe D-l Nicoleanu, eu ’l-am apreciat și ’l-am spus de mult: D-ta ești destinat să el direcțiunea agriculturel, din care va face parte și serviciul viticol. Dar, D-lor, dacă n'așl fi făcut lucrul acesta, ași fi distrus cu oare serviciul viticol, pentru că ’l-am atașat la agricultură ? Dar bine. onor. D-le Carp, uitați pînă și ceea-ce ați făcut D-voa- stră ? Am aci programul D-lul Carp. El bine, și d-sa a anexat ser- viciul viticol tot la agricultură. El bine, absolut același lucru îl facem și noi, pe temeiul ace- lorași considerațiunl și raționamente, cari de sigur au condus și pe D-l Carp in programul sări. De cit, D-lor, pasiunea, necazul omului, sînt așa de adinei cîte odată în cit uiți une-or! propriile tale acte și te ridici in contra lor, și citc-odată uiți dinadins, numai pentru ca să lovesci pc altul, care crezi că stă în drumul ambițiunel tale. In privința serviciului minelor, D-l Carp zice: desființați servi- ciul minelor pentru că ’I încorporați la o direcțiune oare care. Mal întiiu, încorporarea unul servicifi nu înseamnă desființarea luT. A I Cînd ’i-așl atașa la un serviciu cu care el n’are nici o rela- tiunc, atunci aceasta ar însemna că nu ’l-am plasat bine, dar nici în cazul acesta nu ar însemna că ’l-am desființat. Dar D-voastre cc ați făcut ? In programul primitiv e adevărat că D-l Carp vrea să facă o direcțiune. Ce ? însemnează desființarea unul serviciu, desființarea gloriolcl unul șef, cînd il puni sub o direcțiune oare care ? AdmitcțI D-voastră posibilitatea unul ast fel de argumentații 1 Cum ? legile organice ce sc fac, pentru cutare saO cutare persoană ? Eu, D-lor, cred că o lege organică nu poate avea în vedere dc cit interesul Statului și numai acesta, iar nici de cum interesul persoanelor. 308 REVISTA PAPURILOR Așteptam să văd o critică, rcsemată pe fapte saG considerațiunl obiective și eram gata să răspund ; dar la critice cari nu au bază de cît argumente subiective ca jicnirea amorului propriu al cutărel sau cutărel persoane, și deducțiunea că din cauza acestei jicnirl se va pricinui desființarea serviciurilor, la asemenea critice este greu de răspuns. Legea de față nu se uită la persoane ci n'are în vedere de cît un scop: ordinea și controlul în administrațiunea Ministerului. Gnd toți recunosc că astăzi nu este la Ministerul dc Domenii de cît confuzie și desordinc, ’țl este permisă negreșit critica unul pro- iect, căci nimeni nu poate avea putința de a fi făcut ceva perfect, dar nu ’țl este permis să spunl că țara noastră nu este încă coaptă pentru organizarea unul Minister, cum a zis D-l Carp. Nici o critică însă din cele produse n’a fost argumentată pc fapte și considerațiunl obiective. Toate aii a’vut la bază considerațiunl de persoane, sati cestiunl de amănunte. Critica serioasă însă într’o discuție generală este aceea care îmbrățișează întregul tot, care îmbrățișează principiile fundamentale și consecuentele cc se degajează din ele. D-l Carp a vorbit de serviciul minelor. E adevărat că D-sa voia să facă din el o direcțiune separată. Poate să ajungem cu vre- mea și la aceasta, dupe io ori 15 ani; însă D-sa cînd a făcut, în planul definitiv a încorporat serviciul minelor la direcția industriei și comerciulul. Dl M. C. Viădescu: Și legea minelor făcută in același sens. D-l N Fleva, Ministru al Domen ilor : Noi am dat serviciul minelor la direcția domeniilor; ni se pare aceasta mal rezonabilă. De unde ați luat însă că ’l desființăm ? Cc să mal zic de serviciul pescăriilor ? Acest serviciu era așa de mult considerat dc D-l Carp șj așa de mare importanță ca un serviciu a parte, în cît în planul D-sale nu I dat nici un loc anume și pentru acest mic principe de Monaco nu văd nici un apartament sau odae cît de mică, în marele palat al Ministerului Domeniilor și nici avea de ce să fie, pentru că nici se poate concepe un serviciu de pescărie în administrațiunea centrală a Ministerului. Aci se poate concepe cel mult un biurou pentru centralizarea corespondenței cu administrarea exterioară. Eu vă mărturisesc că dacă ar fi să fac un serviciu separat de pescărie, l'așl face la Galați sau Tulcea, in mijlocul localitățel unde se face regia; iar nu în Capitală. Aceasta a fost și cauza care a dat loc la abuzuri strigătoare. Iată cc aveam de zis, D-lo-r, pentru a vă dovedi că organi- zarea, cc vi sc propune, nu este o organizare din neexperiență ci este o organizare rațională, și dacă voițl ca să rămîc ceva temeinic, nu lăsațl, cum cere D-l Carp la arbitriul ministrului, soarta acestei administrații, căci se va întîmplă ca ceea-ce face unul să desfacă foarte lesne altul. Vă dau un exemplu: D-l Carp făcuse un lucru bun la Minister, o recunosc, serviciul statistic ; ceva incomplcct, dar în sfirșit era ceva, și v’a spus D-l REVISTA PĂDURILOR 3O9 Vlădescu că ace! servicii! făcuse o publicație foarte iuteresantă. El bine ! Cit a trăit D-sa la Minister a trăit și serviciul statistic; îndată însă ce s’a dus, s’a dus și ace) serviciu, nu prin veri-o măsură le- gislativă, ci printr’o simplă trăsătură dc condciu. Succesorul său a desființat acel serviciO. Nu era oare mal bine dacă D-l Carp ar fi organizat printr’o lege ? Aceasta este ccea-ce vă cerem azi, vă cerem ca să puneți niște baze legale acestei administrațiuni menite să facă cel mal mare bine țărel noastre, să ajute agricultura, comerciul și industria pe de o parte, și pc dc o parte să facă o îngrijire pă- rintească în averea Statului, care azi c lăsată la voia întîmplărei și cu care se întimplă lucruri imposibile. Vi s’a întîmplat D-voastre dacă ați avut un proces să vedeți că în zece ani nu puteți căpăta o hotărîre la tribunal ? El bine, Statului i s’a întîmplat un proces însemnat, care de zece ani stă la tribunalul dc I-a instanță și Statul este reclamant. Vi s’a întîmplat D-voastre, ca un expert să ceară 14.000 pentru facerea unei expertize la I-a instanță ? Nouă ni s'a întîmplat. Și am ajuns pînă acolo că alaltă-erl am aflat, și zic am aflat, pentru că dacă ași voi să întreb cum stau procesele nu am pe cine să apuc, că într'un proces dc diviziune ce ’l are Statul ca părtaș in două la o moșie de 10.000 hectare, s’a hotărît că moșia nu sc poate îm- părți în natură. El bine! Vă conjur, puneți un capăt acestei admi- ni st rațiuni destrăbălate ; organizați o-dată acest Minister și fiți siguri că precum o mașină așezată bine și cu șurupurile sbînse poate fi condusă la nevoe și dc un fochist, tot așa organizind acest Minister veți avea în tot-d'a-una control, și atît agricultura, comerciul și indu- stria cit și averea Statului, vor fi bine îngrijite. (Aplauze) Voci’. închiderea discuțiunel. Sc pune la vot închiderea discuțiunel și se admite. -- Sc pune la vot luarea în considerațiune a proectulul de lege și rezultatul scrutinului este cel următor: Votanti.....................71 Majoritate regulamentară . . 46 Bile albe ..................67 Bile negre....................4 D-l Vicc-președințe : Adunarea a luat în considerațiune proiec- tul dc lege. Șed in (i de la 23 Februarie 1900. D. Vice-președinte: Acum la ordinea zilei avem discuțiunea pe articole a proiectului de lege, relativ la reorganizarea Ministe- rului Domeniilor. — Se dă citire art. I și se adoptă fără modificare. — Se dă citire art. 2. D. Vice-președințe'. D-l Vlădescu arc cuvîntul. 3«o REVISTA PĂDURILOR D. M. C. Viădescu: D-lor deputațl, la art. 2 am onoare a pro- pune un amendament. După cum am spus la discuțiunea generală, partea pe care o găsesc slabă din acest proiect de lege, este des- părțirea pe direcțiuni a administrațiuncl Ministerului de Domenii. Am ascultat argumentele aduse in favoarea acestei despărțiri dc către D-l Cucu, de către D-l Scorțescu și dc către Onor, ministru al Domeniilor. Vă mărturisesc că am rămas în convingerea mea. Se face in adevăr o confuziune regretabilă între administra- țiunea Ministerului de Domenii, din punctul de vedere curat admi- nistrativ, și acțiunea dc control și inițiativă technică a diferitelor servicii din acei Minister. Fără îndoială împărtășesc in oare-care măsură această separațiune, și sînt și cu dc părere, că, in cit pri- vește partea administrativă, să fie concentrată intr'un serviciO deosebit, care să aibă sub privegherea sa imediată, toate cestiunile de admi- nistrație pură de pc domeniile Statului, fie ca cestiunî dc venituri, fie ca cestiunî de cheltueli, însă întru cit privește partea technică, din punct dc vedere al inițiativei și al controlului, în acest sens găsesc că nu este necesar ca diferitele servicii din Minister să fie contopite și mal ales înglobate cu serviciile administrative. Din contră, este bine ca ramurele de activitate technică, să fie separate după specialitate, așa în cit serviciile, cari prin natura cestiunilor technice asupra cărora sînt chemate să se rostească, se găsesc cele mal apro- piate, să fie înglobate în aceiași direcțiune D-l Ministru al Dome- niilor a alcătuit acest proiect, pornit fără îndoială din lipsa pe care a constatat-o din punctul dc vedere administrativ, în cestiunile de administrație ale Ministerului. Pînă acum, în adevăr administrația se făcea dc diferiți agențl, în diferite ramuri și necontestat că serviciul silvic, prin agenții săi regionali, prin personalul său exterior, a fost chemat mal cu scamă să facă administrația în toate domeniile, chiar în domenii străine de activitatea lor technică. Silvicultorii au fost agențl administrativi, atît în cestiunî de păduri, cît și in cestiunî de moșii și chiar de pescării. Tocmai din această cauză acest servicii», nu a putut da, ca activitate technică, rezultatele pe cari trebuia să le dea, și aceasta e una din plîngerilc constante aduse de serviciul silvic. D-l Fleva ne spunea că în administrație trebue să aibă un om care să țină tot în mină. Da, necontestat că din punct de vedere administrativ e necesară această concentrare in mina unei persoane, care să fie responsabilă dc întreaga activitate administrativă; dar nu trebue să uităm și acțiunea technică dc studii, de inițiativă, de control, care nu se poate concentra în mina unul om, fiind că nimeni nu e, din punctul acesta de vedere, capabil dc a desvolta o activitate adequată cu necesitățile fie cărei ramuri de serviciu. A face așa cum se prevede în proiect, e a sc da precumpănite covîrșitoare în toată administrația bunurilor Statului, numai cestiunilor pur administrative, cestiunilor fiscale, și a nu se preocupa de loc de cestiunile de ordine technică, cari sînt foarte interesante și foarte necesare de desvoltat pentru mărirea surselor de avuție națională. Găsesc, D-lor, că a se REVISTA PĂDURILOR 3U face azi, mal cu seamă, această con fuziune și că tocmai Statul să dea exemplu acesta rău, adică să arate că în toate ramurile de pro- ducțiune ale avuției sale, nu privește de cit cestiunea pur admini- strativă sari fiscală, găsesc că ar â cel mal dezastruos exemplu. Toate măsurile, cari se vor indica de cele-1 alte servicii, cc se orga- nizează prin această lege, nu vor avea absolut nici un efect, întru cit privește propășirea tchnioil-culturală pe domeniile cclor-l'alțl pro- prietari din țară. Cum voițl D-voastre că proprietatea particulară, că admini- strațiile avuțiilor comunale, județene sau a diferitelor instituțiunl publice din țară, să aplice diversele măsuri indicate de serviciile respective din Ministerul agriculturel, dacă Statul, el însuși, nu le aplică pe proprietățile lui, cari sînt numeroase, sint aproape covîr- șitoare. Dacă am considera numai domeniul forestier și domeniul pis- cicol, care au întinderi colosale, cliiarj și moșiile Statului, cîte aii rămas pină azi, vom constata că proprietatea Statului este foarte însemnată. El bine, avînd această avere, Statul, prin actuala orga- nizare din proiectul dc lege, nu va da nici un exemplu bun. Cred, că aceasta e o mare lipsă dc logică și ne va conduce la rezultate foarte slabe. Dc aceea nu găsesc că ar fi bine să menținem acest principiu. Prin urmare, cu propun un amendament, în care distribuțiunea serviciilor pe direcții, este mal potrivită cu acțiunea lor tehnică- culturală. In această împărțire am căutat să mă țin cît mal aproape dc proiect, ca să nu provoc greutăți budgetare. Cu atît mal mult, cu cît, după cum vedeți constituit budgetul acestui Minister, orga- nizarea prevăzută în acest proiect de lege, se indică că se va aplica chiar anul acești. De aceea am redus numărul direcțiunilor de la 6 cîte ar trebui să fie, și am dat o împărțire care nu mărește numărul direcțiunilor, anume : pe de o parte, sc separă administrația bunurilor Statului, de toate categoriile, într’un serviciu, în acelaș timp ccle-l’altc cate- gorii dc servicii din punctul de vedere technic, se vor grupa pc afinitatea lor technică. Și iată cari sînt acele diviziuni: 1) direcțiunea secretariatului sau direcțiunea administrativă; 2) direcțiunea agriculturel, domeniilor și comcrciuluî; 3) direcțiunea minelor și industriilor; 4) direcțiunea pădurilor și apelor. Să explic cum înțeleg organizarea acestor direcțiuni. Am numit direcțiunea secretariatului, prima direcțiune, ca să fim la fel cum e și in proiect, dc și în realitate această direcțiune ași putca-o desemna cu numele de direcțiune administrativă și ar trebui să fie condusă de un direc:or special. Direcțiunea secretariatului, saii mal bine zis, direcțiunea admi- nistrativă, va avea să se ocupe dc toate ccstiunile cari se reler la administrațiune; fie Ia administrațiunea ipal restrînsă a Ministerului, așa cum o prevede și proiectul de lege dctual, fie la administrațiunea 312 REVISTA PODURILOR generală a bunurilor Statului, prin urmare, la administrațiunea externă. Așa în cit, diviziunea pe servicii în direcțiunea secretariatului, s’ar putea dispune în modul următor: 1) serviciul administrativ și dr comptabilitate, în care ar intra o secțiune funciară, saO a proprie* tățel și technice! relative la ca, pe lîngă care ar funcționa și conten- ciosul; 2) o secțiune administrativă pură și 3) secțiunea de compta- bilitate. Ar fi pc urmă un serviciu dc statistică generală, care s’ar putea divide: 1) in secțiunea demografică, insărciuată cu cestiunile relative la populațiune; 2) secțiunea statistică agricolă, care s’ar ocupa cu toate cestiunile relative la agricultură, cari sînt foarte necesare și cu car! ne găsim foarte înapoiațl; 3) secțiunea statistică industrială și comercială internă și o a patra secțiune : a statisticei comerciale și industriale externe. Aceasta ar fi prima direcțiune. La această direcțiune, am atașat și contenciosul, care după proiectul de lege actual este împărțit la diferitele direcțiuni regionale din județe și o parte numai este lăsat la Minister; iar consiliul de advocațf, cred că, trebue lăsat ca serviciu separat, care ar rămîne dc sine stătător și care ar lucra cu secretarul general, saii cu ministrul. A 2-a direcțiune ce propun este: direcțiunea agriculturel, comer- ciulul și domeniilor. Această direcțiune va cuprinde: 1) serviciul agriculturel. In acest servicii! al agriculturel propun să intre toate secțiunile cari se ocupă cu diferitele ramuri de agricultură pură, adică: l) o secțiune agricolă, care să se ocupe cu agricultura in sens mal restrîns; 2) o secțiune zootehnică, care să se ocupe cu cultura animalelor, și 3) o secțiune a școalclor și institutelor relative la agricultură și zoo- technic. Un al 2-lea servicii! în această direcțiune ar fi un serviciu al viticulturel și al pomiculturcl, care se va ocupa cu aceste două ramuri de producțiune. (Va urma) ---------------------------------- COMERCIUL LEMNELOR Raportul economic al Consulatului general al României la Breslau. Lemnul. — De și comerciul de lemn luase naluralmente o ținută mai liniștită în ultimele luni ale anului vechili, totuși el n'a pierdut prea mult din vioiciunea sa, ce se remarcase mai cu seamă în primăvara trecută. Necesitatea de lemn continuă și va deveni probabil incă mai mare in viilor, căci se poate susține aproape cu siguranță, că in urma stărei favorabile a industriei, dispozițiunea de a construi nu va înceta in curînd. Afară de aceasta, primim din ce in ce mai puțin lemn din Polonia rusească și Galiția. Insă cel mai mare folos din această lipsă de material nu-l trag negustorii de lemn, ci Statul și posesorii particulari de păduri. Totuși nu se poale nega, că Iransacțiunile foarte rapide aduc și cilor-va negustori REVISTA PĂDURILOR 313 de lemn oare-șl-cari avantagiurL Exportul lemnelor Silesiane în Sixonia, Lausilz și Berlin a devenit cu totul neînsemnat. «Extras din Buletinul Min. de Domenii* Nn. 4 din 19CV. * ♦ Raportul economic al consulatului general al Romfiniel din Stuttgart Lemnul. — Gestiunea importului de lemne din Rominia, se discută acum aici în cercurile interesate din toate punctele de vedere mai mult de cit altă-dalfl. De și încă pînă acum nu mi-e cunoscut, că aceste discuții ar li avut vre-un rezultat decisiv, totuși găsesc de cuviință a menționa părerea dominantă care se discută mult în presa interesată, cestiunca fiind atît de importantă pentru ambele țări. După jurnalele speciale, nu e mare animație pentru importul de lemne din Rominia pe o scară mai întinsă. Cauza principală e lipsa de căi de comunicație. Jurnalul «Deutsche Holzinduslrie» zice că in prima linie ar fi de trebuință ca Rominia să fie străbătută de căi de comunicație, pe care s’ar putea transporta lemnele fasonate lesne și fără mare cheltuială, pină la vapoare sad stațiuni a căilor ferate; apoi și tariful transportului ar trebui modificat, ca să poată con- veni importul în Germania. Aceste 2 condițiuni nu par a fi încă îndeplinite. Va depinde deci de deslușirile care le va da guvernul regatului Romîniel comercianților germani, ca aceștia să se decidă a trimete experți la fața locului, aceasta fiind de absolută trebuință. Afară de aceasta ar trebui să se acorde alte condițiuni de exploa- tare de cît acele cunoscute pină acum, ca să nu se nască mai tîrziu diferende intre cumpărători și vinzălori. Dacă prețurile de cumpărare ar fi convenabile și tariful de trans- port moderat, atunci probabil că s’ar importa mai cu seamă multe traverse pentru căile ferate, atit ale Statului cit și pentru cele par- ticulare. Pină acum Germania depinde, în cât privește acest articol de Rusia, Polonia și Galiția. întreaga cultură forestieră din Wiirtemburg are o întindere de vre-o 599.853 ha. Din aceste aparțin 193.571 ha. domeniului Co- roanei și a Statului, 455 ha. la care participează Statul, 177.211 ha. sînt comunale, 7.706 ha. a societăților cooperative, 206.926 ha. proprietăți particulare și 13.984 ha. a diferitelor instituții de bine- facere. In cît privește specia lemnelor, sint 242.724 ha. foioase și 242.727 ha. brădiș. Venitul net al pădurilor Statului pe an și ha. a fost în dife- riți! ani următorul : 3>4 REVISTA PĂDURILOR anii anii 1820 5.7 mărci 1880 26.6 mărci 1830 8.2 90 83.3 » 40 1G.4 • 94 86.9 » 50 11.1 » 95 88.1 GO 82.2 » 90 37.9 • 70 20.2 » 97 42.91 > 75 42.2 » 98 41.42 » Acest rezumat arata câ venitul pădurilor a crescut in ultimul secol într’un mod constant. Acest venit prezintă o urcare conside- rabilă deja pe la anul 1895 pe timpul speculațiunilor de clădiri. Criza agrară din ultimii 10 ani nu a atins de loc cultura forestieră. Urcarea prețurilor a fost cauzată prin desfacerea favorabilă de lemne și prin faptul câ pădurile Wurllembergheze constau maî mult din brădiș. La venitul brut al budgetului Statului, contribuesc pădurile Statului, cu venitul brut de 16%. Cheltuelile totale ale exploatărei și administrației pădurilor Statului au fost de la 1880 incoace 39—51% a venitului brut, sau 22—25 Mk. anual pe hectar. Dar venitul brut absoarbe cheltuelile totale cu atît mai mult la sută, cu cît aceste venituri sînt mai mici. In cele mai multe State germane, cheltuelile de exploatare (salariile personalului silvic, plata muncitorilor, construcția căilor de comunicație, culturile, impozitele) consum cam jumătate din venitul brut. Lemne de foc s’aii importat în Germania din următoarele State’• In mit de tone : St.-UnUc Rusia AusUo-Unț. India 1880 818 C82 103 8 1886 848 715 143 17 1890 1685 1111 291 51 1895 1817 1080 332 115 1896 1440 1812 395 121 1897 1675 1511 457 205 1898 1852 1890 511 271 1899 1864 1098 657 315 Din câniitatea totală a lemnelor sînt 28% lemne tăiate și 72% lemne brute sau despicate de-a lungul. Exportul de lemne al Germaniei dă din ce în ce îndărăt. Articolul principal de export este lemnul brut. Penlru lemne tăiate Franța se prezintă înainte ca un bun consumator, însă de la 1892 încoace acest export s’a redus la jumătate. Cantitățile cele mai mari trec acum în Elveția și Anglia. _ . .. .... > n •» Consul gen. al Romîniel «Extras din Buletinul Mm. de Domenii» No. 7 și 8 din i»oo. benger. REVISTA PĂDURILOR 3J5 COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Decisiunea No. 22.218 din 15 August 1902, asupra împăduririlor. Avînd în vedere că Romînia de și cu o suprafață păduroasă de aproximativ 2 milioane hectare, din carî ca la 91’0.000 hectare proprietate a Statului, ceea-ce reprezintă cam 10°/o din suprafața totală a teritoriului, totuși este o țară săracă în păduri; Considerind câ agricultura ’șî-a întins în continuii domeniul acțiunei sale in detrimentul pădurilor și ast-fel acestea șî-aQ mic- șqrat suprafața prin despăduririle ce sau practicat in țară și care din nenorocire se practică incă; așa câ lipsa pădurilor este serios simțită în unele regiuni ale țârei, in ceea-ce privește influența pădu- rilor asupra cădere! ploilor, asupra acțiunei vînturilor și a celor- lalți agenți atmosferici; Considerind că in Romînia, ca țară agricolă, cu un climat extrem, cu un sol adesea-ori prea mobil și expus fie la surpături, fie la ero- siuni, fie la spulberări, importanța pădurilor esle de netăgăduit nu numai prin foloasele produselor, dar chiar prin însăși existența lor; Maî avînd în vedere că, in unele regiuni ale țârei, cum e la munte și mai ales la podgorie, prin schimbarea culturei unor tere- nuri din forestieră in agricolă, aceste terenuri ad profilat cît-va timp proprietarilor respectivi; iar acum, din cauză că au fost cu lotul improprii culturei agricole, au devenit improduclive, deci per- dule de-o-cam-datft pentru economia noastră națională, nu pot fi puse în valoare de cil prin împădurire; Considerind că lipsa pădurilor în unele regiuni ale țârei a fost de inult simțită, ceea-ce a și motivat, in ceea-ce privește pe Stat cel puțin, reservarea din moșiile sale de cîmp a unor însemnate suprafețe spre a fi împădurite; Considerind câ în păduri sau în perimetrul pădurilor Statului există u însemnată suprafață de poeni sau locuri goale, cari nu pot fi puse în valoare de cit prin împădurire; Mai avînd în vedere câ in unele regiuni ale țârei (regiunea dunăreană) există o suprafață însemnată de nisipuri sburătoare, cari, sub acțiunea puternică a vînturilor, pot deveni un pericol atît pentru satele din prejur, cil și pentru terenurile fertile pe care le-ar putea copleși cu timpul și cA această suprafață esle pierdută penlru bogăția noastră națională, ele fiind improductive; Considerind câ de mai mult timp încă s’a simțit necesitatea 3^ REVISTA PĂDURILOR absolută ca prin împădurire să se fixeze și pună în valoare acele terenuri sburătoare; să se consolideze și pună în valoare terenurile mișcătoare sad improductive din regiunea de munte și podgorie; să se complecteze și să li se redea adevărata lor deslinațiune poe- nilor și locurilor goale din perimetrul pădurilor; cum și să se creeze păduri în acea regiune a țărel, unde lipsa lor este absolut simțită, pe porțiunile reservate în acest scop din diversele moșii ale Stalului; Avînd în vedere că, în scopul mai sus arătat, de mai mult timp s’a acordat serviciului silvic unele fonduri pentru facerea de împăduriri și că in cele din urmă s’a instituit, printr’o lege chiar un fond special, ce se alimentează cu 2% din venitul brut a pădurilor; Considerîod însă, că rezultatul împăduririlor, întreprinse pînă acum, nu a fost în tot-d'a-una în de-ajuns de satisfăcător, fie din cauză că nu s’a lucrat pe baza unui plan de acțiune bine stabilii, fie din cauză că nu s’au ales pentru împăduriri în tot-d’a-una esen- țele cele mai proprii, potrivit circumstanțelor locale, fie din cauză că conducerea și executarea unor asemenea lucrări nu ad fost în tot-d’a-una încredințate unor agenti cu o suficientă practică și pri- cepere în materie, fie în fine din cauză că aceste lucrări aii fost începute pe o scară prea mare, în raport cu mijloacele de cari se dispunea atît bănește cit și ca brațe de muncă și ca personal de conducere; Avînd în vedere că fondului bănesc, de care dispunem și de care vom dispune în viitor prin alimentarea cu 2°/0 din venitul brut al pădurilor, urmează a i se da o întrebuințare înțeleaptă pricepută și profitabilă; Cum și in considera țiu ne că, pentru întrebuințarea și alimen- tarea acestui fond, este nevoe a se stabili budgete anuale de veni- turi și cheltueli, spre a se evita in chipul acesta începerea de lucrări în disproporție cu mijloacele; Avînd în vedere, că pentru a ajunge la aceasta, este necesar a se cunoaște mai întîiu gradul acțiune! serviciului silvic în Gestiu- nea împăduririlor, suprafața de împădurit în total, perioadele în care urmează a se face împădurirea și, prin urmare, suprafața de împădurit anual; • Decidem: 1. Serviciul pădurilor va întocmi, cel mult pînă la 1 Mar- tie 1904: REVISTA PĂDURILOR 3«7 a) Statistica poenilor, locurilor goale din perimetrul pădurilor; 6) Statistica nisipurilor sburătoare sau a terenurilor expuse a deveni sburătoare; c) A terenurilor improduclive: d) A terenurilor mișcătoare și erosive saii a celor expuse a deveni mișcătoare și erosive; e) A terenurilor reservale spre a se împăduri din diversele moșii ale Statului, acolo unde e lipsa de păduri. Stabilind suprafața de împădurit pentru fie-care ocol. 2. Serviciul pădurilor va întocmi, lot pînă Ia 1 Martie 1904, o statistică exactă a lucrărilor de împădurire efectuate pină acum ca indicațiunea precisă : a) A localilăței și suprafeței unde s’a efectuat împădurirea; 6) A esențelor întrebuințate în împădurire; c) A suprafețelor pe cari s’a făcut împădurirea și unde nu sa reușit; d) A costului lucrărilor și într un cas și in altul. 3. Nici o împădurire din noii nu se va întreprinde înainte de a se fi stabilit: a) Suprafața totală de împădurit la fie-care proprietate; b) Perioada împâdurireî totale ; c) Suprafața de împădurit anual; d) Costul total al împâdurireî și costul ce revine pentru fie- care an. Cu alte cuvinte, nici o lucrare de împădurire nu se va face înainte de a se fi întocmit devis de ansamblu pentru împădurire pe fie-ce ocol sad la fie-care proprietate. 4. Nici o împădurire nu se va întreprinde înainte de a se fi hotărit, în urma unui serios studiîî local, natura esențelor de în- trebuințat și modul împâdurireî (prin însemînțare directă sad plan- tațiune). 5. Penlru a se stabili o normă în facerea împăduririlor și pentru a se evita comiterea de greșeli costosiloare, provenind din insuficienta experiență, împăduririle se vor începe pe scară mică în fie-care centru de acțiune; iar suprafața de împădurit anual se va mări progresiv și treptat cu reușita lucrărilor. G. Pentru ca personalul silvic să capele suficientă practică a lucrărilor de împăduriri, fără ca aceasta să se traducă prin pagube in sarcina Statulu', se vor înființa, în prima linie și treptat cu mij- loacele financiare disponibile, mici pepiniere, cu o suprafață de 318 REVISTA PĂDURILOR 5000 m. p., din cari se va introduce în cultura numai un sfert, pe lingâ reședința fie-cărui ocol. 7. Lucrfirile de împăduriri, astăzi începute, în diverse centre ale țârei, se vor limita pentru campania acestui an numai la între- ținerea și compleclarea celor efectuate, cum și la întrebuințarea ptieților din pepinierele existente, in caz cînd aceștia, remănind încă un an în pepiniere, ar pierde putința de 'a fi întrebuințați în mpădurire. 8. Poienile, locurile goale, nisipurile mișcătoare, terenurile rezervate spre împădurit din diverse moșii ale Statului și ori*ce teren rezervat domeniului silvic al Statului, fie spre a îi împădurit, fie spre a servi interesele silvice, se vor administra de acum înainte de către serviciul pădurilor, căci numai ast-fel ele vor putea fi exploatate in așa chip, în cît să fie și preparate pentru împădurire. 9. Veniturile rezultate din exploatarea lor pină la împădurire se vor trece ca venituri ale pădurilor. 10. D. șef al serviciului pădurilor esle însărcinai cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni, prin darea ordinelor circulare relative și prin alcătuirea formularelor și instrucțiunilor ce va necesita lucrarea aci specificată. p. Ministru, C. I. Băicoianu. INFORM AȚIUNI După situația tezaurului de la 31 August, încasările făcute pînă la această dată din vînzări de lemne în comptul exercițiului 1901- 1902, sînt de lei 5.657.744 bani 53 față de lei 7.146.096 bani 22, încasați pînă la aceiași dată în exer- cițiul 1900-1901. In comptul exercițiului 1902 —1903 pînă la aceiași dată s’au încasat lei 2.094.071 bani 98, față de lei 1.638.690, încasați pînă la aceiași dată în exercițiul 1901 1902. * • * In Septembrie s’a înființat o societate culturală cu nu- mele * Codrul ► a elevilor școalei de silvicultură de la BrăneștI. Scopul acelei Societăți este, ca prin conferințe, discu- țiuni, escursiuni etc., să strîngă cît mal mult legăturile de REVISTA PĂDURILOR 3’9 camaraderie între membrii ei, să se ridice nivelul cultural al membrilor societăței. Comitetul a început să organiseze o bibliotecă, și prin coloanele acestei Reviste, face apel la toți autorii, în special silvicultori, să bine voiască a le trimite cîte un exemplar din scrierile lor, și tot o dată mulțumește d-lui profesor Petre Antonescu pentru cărțile ce a donat Societății. Societatea < Progresul Silvic» salută cu căldură înfiin- țarea acestei Societăți și ’i dorește isbîndă. • * La licitația de la 15 Octombrie s’au arendat 27 moșii, iar în zilele de 15 și 16 Noembrie s’aii ținut licitații pentru arendarea a 213 moșii cu începere de la 23 Aprilie 1903. * • * Dintre pădurile licitate în zilele de 9, 12 și 15 Octom- tomvrie s’a confirmat vînzarea a 40. ♦ * In zilele de 9, 12 și 15 Noembrie s’au ținut licitații la Craiova, București, Iași, Tulcea, Slatina, Ploești, Bacău, Pitești, Buzău, Bîrlad și Constanța pentru vînzarea spre exploatare a 65 păduri. • • • Următoarele mutări și numiri s’au făcut în corpul silvic pînă la 15 Noembrie: D-l Inspector silvic D. Papinfan, membru în consiliul technic, n fost numit șef al regiunel a IX, Craiova, în locul d-lui Petre Antonescu, care rămine profesor la școala de la Brănești și șef de biuroii în admi- nistrația centrală a Ministerului Domeniilor. D-l Silvicultor cl. I N. VeJescu, șeful ocolului Țugurești (Dolj), a fost mutat la ocolul Strehaia (Mehedinți). D-l silvicultor cl. II p. Sterian șeful ocolului Strehaia a fost mutat la ocolul Vînju-mare (Mehedinți). D-l Silvicultor cl. II P. Zaharof, șeful ocolului Giurgiu (Vlașca), a fost mutat la ocolul Țugurești. D-nil O. Cratere, M. Secăreanu și Gr. Stamalian, foști silvicul- tori in serviciul Statului, au fost reprimiți, dindu-li-se următoarele însăr- cinări : O. Cratero, atașat la regiunea VI; M. Secăreanu, atașat în mi- nister și Gr. Stamatian, însărcinat cu conducerea ocolului TomeștI (Iași). 320 REVISTA PODURILOR Pînă Ia 1 Noembrie au achitat cotizațiile și abonamentul pentru a. c., următorii membrii și abonați: Membrii: Chihaia I. P., Chivuhscu Th., Gcorgescu Coșar, lonescu Kivu, în total 34 din 200. Abonați: Mack F., în total 9 din 55. CLIMA LUNEI OCTOMBRIE 1902 st. n. LA BUCUREȘTI-FILARET Vremea din cursul lunei Octombrie 1902, a fost în general normal do călduroasă și ceva mai puțin ploioasă ca dq obiceiu. Temperatura lunară Uu.G este normală. De la 1857 încoace, a fost coprinsă între 1G*.5 în 1859 și 7*8 in 1864. Perioadele cele mai răcoroase ale lunei au avut loc de la 5 la 12, dc la 14 la 17 și dc la 24 Ia 28; restul zilelor, formînd perioadele călduroase. Cea mal rece zi. este aceia de la 25, temperatura minimă — 2’.1, avînd Ioc în ziua următoare, iar cea mai caldă la 1. temperatura maximă 25’.5 înscriindu-se la 3. Aceste valori extreme ale temperaturei sînt coprinse în limite normale; în alți am maximum a ajuns la 33t' în 1888 iar minimum s’a coborît la —6”.O în 1886. Zile dc vară am avut numai una; în general sînt 4. Totalul precipitațiunilor atmosferice 34 mm. este numai cu 10' mai mic ca col normal, numărul zilelor cu ploae 12 este însă cu 4 mai mare ca col obicinuit. Cantitatea de apă ce s’a adunat în această lună de la 18G4 încoace a ajuns în 1881 la 121 mm.; în 1873 nu s’a strîns în tot cursul săli nici un milimetru dc apă. Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 757 mm. este cu 1 min. mai mare ca normala. Atmosfera a fost cu 2 / mai uscată ca de obiceiu. Am avut 7 zile senine, 10 noroase și 14 aco- perite, pe cînd în mod normal sînt cîte 11 senine și noroase și 9 aco- perite. Soarele a strălucit mult mai puțin ca în anii normali, 140 orc în 25 zile, pc cînd în asemenea ani cl sc arata 175 orc în 26 zile. Rouă s’a observat în 14 zile, brumă în G și fulgere într’o sin- gură seară. Atît eclipsa dc lună care a avut loc la 17 dimineața cît și aceea de soare de la 31 dimineața nu s’au putut observa din causa timpului nefavorabil. In cursul acestei luni, vegetațiunea arborilor a început să înceteze, foile căzând la majoritatea speciilor. In urma ploilor din prima decadă arăturile și semănăturile de toamnă s’au putut continua in condițiuni favorabile. Griul caro s’a semănat la 11 Octombrie, a răsărit după 8 zile, acum are înălțimea dc 8 centimetri. Rapița care fusese semănată la 20 Septembrie pe un timp secetos a răsărit abia în a doua decadă din aceasta lună; la sfîrșitul său ca fiind destul de mare. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBERG Joscph Gobl, str. Domne i, 20. REVISTA PĂDURILOR 321 CULTURA CASTANULUI') Domnule agent, Vegetația țării noastre este în general abondentă și variată. Intre plantele de cultură, găsim specii, cari altcum iubesc un climat mai meridional; totuși însă aceste plante, de multe ori sufer prin gerurile de iarnă, cu toate că tem- peratura medie anuală a țării noastre nu este inferioară mediei acelor țări, în cari aceste plante se găsesc în mod spontanei!. . Intr’adevăr, o privire asupra harței isothermelor anuale ne arată, că temperatura medie anuală a țării, de aproximativ 4-11° este identică cu cea din nordul Italiei și sudul Franței. Privind harta isothermelor din luna Iulie, linia isolhermică a țării noastre are aproape același curs, tinde însă spre sud. Cu totul diferită o însă linia isolhermică a lunei Ianuarie, care linie ia un curs brusc spre nord, ast-fel în cît merge, în desvoltarea ei, prin nordul Ungariei și trece spre Suedia, a cărei latitudine nordică e cu rotund 20° mai mare decît cea a țării noastre. Clima României e deci variabilă și departe de carac- terul moderat; aceasta explică că multe din plantele și arborii ce cresc, fie în cultură, lie spontanei!, în sudul Franței și în nordul Italiei,—care sînt la aceiași latitudine ca România, — lipsesc în flora noastră agricolă și silvică. Unul din arborii folositori din sudul Franței este castanul alimentar. ^Castanea wesca Gurtn>, care însoțesce acolo și în Italia, vița de vie și aduce mari foloase popu- lațiunei, dîndu-I un aliment care cere puțină cheltuială de producere. Am observat asemenea, în desele vizite ce am făcut la mai multe ferme din streinătate, cît de respîndită o cultura acostui arbore, și în vederea observațiunilor culese împreună cu d-l Olimpiu Boiu, șeful Regiei Domeniului Coroanei Bicaz, am întocmit expunerile de mai jos asupra introducerii castanului pe Domeniile Coroanei. Castanul alimentar se găsește, după cum știți și la noi 1) Aceaslă circulară a fost adresați dc domnul Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei și Președintele Societății «Pro- gresul silvic», tuturor agenților acestei administrațiuni. 21 322 REVISTA PĂDURILOR în țară, în apropierea mînăstirei Tismana formează un masiv păduros, și cum știm că el întovărășește via, sîntem pe deplin în drept a ne pune întrebarea dacă nu l’am putea introduce în coline și la cîmpie. In sudul Austriei, castanul formează pe domeniul Mokritz din Carniolia un masiv de 2—300 hectare întin- dere. a cărui vegetațiune e foarte bună; în sudul Tirolulul castanul dă recolte îmbelșugate și știm că mare parte din castanele ce ajung în comcrciu au originea lor în acele regiuni. După autorul Wcssely, în aceste regiuni castanul so ridică la o atitudine de asupra nivelului mării chiar pînă la 900 m. și se găsesce în toate expozițiile versantelor. Bota- nicul Bechstein caracteriză castanul ca îndurînd gerurile, și într’adevăr, se pare, că el are o mare aptitudine de aco- modare. Rezistă foarte bine în Austria, Boemia și Moravia, în sudul Angliei și în nordul Germaniei și chiar în sudul Sue- diei, știință pentru noi de mare importanță, de oare-ce am văzut că isotherma din Ianuarie a țării noastre este aceiași ca cea din sudul Suediei. Cerințele castanului către sol sînt de asemenea modeste; în tot cazul însă, principala lui ce- rință e un sol profund, de oare-ce pivotul său o format tocmai ca al stejarului. Castanului îl priesce de preferință un sol fresc; nu-I convine însă umezeala; se zice asemenea că nu i-ar prii nici solul calcaros. Cu privire la acest din urmă fenomen autorul german Gayer zice că el se reduce mai cu seamă la acea împrejurare, că solul calcaros de regulă nu e profund. Se-știe din contra că solurile silicioase convin foarte bine castanului și că în Germania, tratat în crîng, el vegetează în condițiuni bune, chiar în soluri nisipoase destul de sărace. Pe Domeniul Coroanei Sadova, după cum știți, am ajuns a fixa nisipurile sburătoare pe o suprafață mal mare de 1000 ha. prin plantațiuni de salcîm, cari merg foarte bine. Nu am putea oare încerca a introduce acolo castanul ? Solul și clima credem, că ar favoriza plantarea casta- nului chiar și pe domeniul Mălini, în părțile de jos, și cu atît mai mult la domeniul Dobrovăț, care e situat în coline; apoi pe toate domeniile de cîmp, după cele ce premerg, el ar trebui nu numai să reziste, ci chiar să dea roade bune. REVISTA PAbURltOR 323 Creșterea Castanului, după cum cunoașteți, se face de regulă din semințe. Do mare însemnătate este de a alege pentru semănat semințe mari, bine desvoltate, și a le scuti contra șoaricelor, cari devin foarte periculoși pentru ele. Micile plante cresc încet la început și sufer de ger la noi în țară, după cum am constatat în unele încercări făcute pînă acum, așa în cît vor trebui poate întrebuințate mijloace pentru a lo ajuta puțin în această primă perioadă a etății lor. Mai tîrziu desvoltarea lor e repede și arborele crescînd normal ajunge etatea do peste 100 ani și dimensiuni extra- ordinare; așa «Castagno di cento ca valii» de la Aetna are un diametru de 15 metri și ocupă așa zicînd cel întîl loc între arborii uriași. Castanul se întrebuințează și ca arbore de alee; după botanistul Leunis, la 1860, sc găseau pe străzile Parisului peste 150.000 castani. Nu mal puțin important e și în cali- tatea sa de arbore de pădure, propriu a forma masive întrgel a căror masă lemnoasă la etatea de 70 ani, după cercetările consilierului silvic Dimitz din Viena, ajunge la 300 450 m8 de hectar în masivele din Carnlolia. Tratat în crîng, în o rotație de 5 ani, castanul dă 25—45 mJ la hectar; deci creș- terea sa anuală e de 5—9 m3 pe hectar. Să vedem acum, d-le agent, ce anume calități are ca- stanul și ce ne face să dorim introducerea lui la noi. Trunchiul castanului ne dă un lemn foarte rezistent și frumos, apreciat de strungari și de stoleri, fiind-că primește foarte bine lustruirea, lacul și ori-ce coloare. Lemnul lui se deosibește cu greu de cel al stejarului, din care cauză con- structorul și dogarul îl apreciază mult. Ca lemn de construcție, durata sa e mai mare ca a stejarului și suportă greutăți mai mari de cît stejarul. In Franța s’au găsit case și biserici construite din lemn de castan, a căror bîrne după cîte-va veacuri — așa zice botanicul Bechstein erau cu totul intacte. Chiar lemnul din rădăcini e foarte propriu pentru strungărie. Fructele castanului, numite castane, sînt bine cunoscute. Prin altoirea castanului, aceste fructe devin mal mari și mai gustoase de cît cele cari se găsesc în comerciu și cari provin aproape toate de la castani nealtoiți. Preparate prin fierbere sau prăjindu-se ele sînt foarte gustoase și se pot întrebuința 324 REVISTA PODURILOR ca chocolată sau cafea. In patria lui din țările de sud, ca Corsica, în unele părți ale Portugaliei, Spaniei și Italiei, fruc- tele castanului sînt aproape singura hrană a locuitorilor, din care el știu găti făină, pîne și un fel de mămăligă. Se mai face scrobeală și praf pentru toaletă (pudră). Recolta fructelor aproape tot-d’a-una e abundentă, și fructele mal mici, cari nu se pot scoate în comerciu, sînt o bună hrană pentru porci și cerbi. Din frunza castanului se extrag diferite culori; scoarța lui, carbonizată, dă un luciu negru ; în fine, în timpul din urmă aceasta se întrebuințează mult în tăbăcărie, și pe scară întinsă, pentru extragerea acidului gallic, care la rîndul său servă în industriile de colori și corneli. In țară e mare nevoe de materii tanante, dovadă că importul acestora a crescut mult în ultimii 20 de ani. Ast fel importul materiilor tanante de tot felul, care se ridica la 1884—1886 la 1.704.396 kgr. în mijlociu, este acum, după criză, de 3.568.720 kg. (media anilor 1899 1901), după ce a fost în anul 1898, adică înainte de criză, de 5.127,752 kilo- grame. Importul normal o deci acum de vr’o 5,.'4 milioane de kg., adică de 3 ori mal mare ca acum 18 ani. In deosebi întrebuințarea pentru extragerea acidului gallic, pare a deveni un pericol pentru castanii din insula Corsica, căci nu mai puțin de 3 mari fabrici s’au stabilit acolo, decimînd puținele masive cari mal există. Tratat în crîng, castanul dă, afară de scoarța sa pre- țioasă, foarte buni pari pentru vie și devine prin aceasta folositor viei, căci după cum spuneam mai sus, o întovără- șește în regiunile el. Cred că aceste expuneri, sînt de ajuns pentru ca d-v. să dațl toată-atențiunea acestui arbore atît de puțin cunoscut pînă acum la noi în țară, și doresc ca acolo unde clima și solul sînt priincioase desvoltării lui, să începeți chiar de pe acum încercări cu acest arbore, și după ce vă veți convinge că isbutește, veți continua a-1 introduce pe o scară mai în- tinsă, ținîndu-mă în curent cu rezultatele ce veți obține. Nu trebue, d-le agent, să ne scape din vedere de a introduce în cultura noastră ori ce soiu de plante, mai cu seamă din acelea cari aduc foloase populațiune! de la țară cu puține cheltueli de producțiune. ____ REVISTA PĂDURILOR 32$ Cer de la d-v., a pune o fermă voință în executarea celor coprinse mal sus și nu uitați că un filosof al Romei a dis. că •soarta ajută pe cei cu voință, dar trădează pe cei îndărătnici*. Administrator, Ion Kalinderu. O CHESTIE PArASITA Chestia plantațiilor, ca ccl mal eficace mijloc contra inzăpcziril liniilor drumului de fer, este o chestie veche și mult discutată. Cam în cuvintele acestea sc exprimă autorul unul articol dintro revistă rusă dc silvicultură, vorbind de linia transiberiană și indicind mijloacele de a o teri de înzăpedire. Pe lingă multele mijloace practicate și indicate, pentru a nu impedica regulata circulare a trenurilor, ast-fel ca zăpada să nu constitue o piedică, totuși și azi cazurile nu sint rare cind trenul stă înfundat ciasurl și zile întregi chiar. Inzăpedirea trenurilor, de și nu are caracterul de catastrofă cu urmări grozave, cu toate acestea considerind pagubele ce suteră pc o parte administrația căilor ferate, pc dc altă parte interesele întriziate ale călătorilor, intirzierl și transporturi de mărfuri cu destinații și desfaceri urgente, cauzează pagube prea însemnate pentru părțile interesate. Un exemplu grav citează autorul, cu foametea cea mare din Rusia in anul 1901, cînd din cauza liniilor înfundate, guvernăminte întregi periau de foame, dc și vagoanele cu alimente așteptat! in zadar la gări și pe cîmp, să li sc deschidă drumul pentru o zi sau două și apoi să stea înfundate iarăși săptăminl întregi. Este de nediscutat neajunsul capital ce ar resuită pentru un tren militar înfundat in timp de campanie. Intirzieren unul transport de trupe sat! de muniții, provizii, mal ales cind nu există alt mijloc de comunicație. Care ar fi folosul pentru un transport de trupe, care in loc să ajungă pe cimpul de operații cu forțele virgine, să lucreze la desfundarea liniei ca să-și poată urma drumul. Nesosirea la timp, fie a trupei, fie a muniției pe cimpul de războiti, poate decide soarta victoriei unei armate. E un cas de «forță majoră» și este destul pentru a astupa gurile acelora, cari vor să cârtească contra imper- fecțiel mijloacelor de comunicație, o scuză de alt-fel nu greii de REVISTA PĂDURILOR 32£ găsit spune autorul, dar tot in detrimentul nostru, și scuza spune el la care nu am fi ncvoițl să alergăm dacă am li luat din timp mă- suri să avem zone de apărarea liniilor dc zăpadă prin garduri vii. Intre diferitele sisteme de garduri de apărare, cu care s’a experimentat, autorul, prin cifre, dovedesce că gardurile de plantații pc lingă că aduc cele mal bune servicii dar sint și cele mal puțin costisitoare. Pentru ilustrarea faptului, autorul se servesce dc broșura Inginerului ToMnschi, care demonstrează că un gard permanent de lemn cu înălțimi variabile de la: 5 ars. înalt, costă 1650 ruble km. 7 » > » 2310 » 9 > » 2970 »’ 12 » • 3960 . durata acestor garduri este de 6 ani, și repararea și întreținerea lor necesită anual ’/33 din costul total. Gardurile inginerului Puparcv, cu pari dc lemn, costă ruble 275 km., durata 3 ani cu mai mari cheltuell de Întreținere; aceleași garduri cu stilpl din șine de Ier 1900—2000 ruble km., cu o du- rată de 21 ani ’/2 și cu mici cheltuell dc întreținere; iar gardurile vil formate din plantații, variază intre 20—365 ruble km. și 110 -834 cu minime cheltuell dc întreținere și durată veclnică. Pc linia ferată transiberiană se poate vedea mal bine ca ori-unde eficacitatea întrebuințării gardurilor vil contra viscolelor. Alt fel, sc întreabă autorul, cc ar fi trebuit să se facă pentru desfundarea trenurilor prin acele locuri unde brațele lipsesc și sa- tele sunt la distanțe mari de tot unele de altele. Foloasele gardu- rilor vil sint netăgăduite, cind ele sint făcute cu pricepere și in mod rațional. Pe locurile sterpe și aride, pc locurile supuse la ero- ziuni, ele aO roluri bine-cuvintate. Autorul regretă că hotăririle congresului C. F. din 1892 n’ati fost aplicate nici astăzi in cc pri- vește plantațiile, pc lingă liniile ferate. Altă dată, cind căile ferate erați in mimelc companiilor concesionate, devisa cărora era venit și iar venit și apoi «apreș nous le driuge», era permis să se negli- jeze această chestiune; azi insă cind proprietarul cel mare, este Stalul, trebue să se ia măsuri. Să aibă specialiști, silvicultori, cari să întocmească planuri și devise detaliate de stingerea și impedi- carea dc formare de torenți pe lîngă liniile ferate, de plantații pentru apărări, vil etc. etc.; și numai atunci se va putea șterge titlul din budget «curtifirea zăpezile REVISTA PĂDURILOR 327 După datele inginerului Tolvitschi, s'a cheltuit pentru cură- țirea zăpezii, în I ani pentru o distanță de: 763 km. 891.504 ruble 283 » 303.685 780 » 789.876 » 503 » 503.721 » 198 • 134.765 508 » 334.414 In definitiv s'a cheltuit pentru 8.500 km. 5.042.063 ruble in 4 ani, media pe an ar fi 1.260.000 ruble și pe km. 150 ruble, sume cu cari s’ar construi in zeci de aci incă o bună rețea de căi ferate. • Cit se cheltuește la noi sub titlul acesta ? Gh. D. Beliuschi 8Hvkultor*ajutor Dom. Cotoancl Bicaz. RAPORTUL ECONOMIC AL CONSULULUI ROMiN DE LA ATENA PF. AiNUL 4900 Lemne de construcție. — In prima linie vin produsele de lemn și păduri; în adevăr în cifra do 605.486 fr. represintînd importul total al Romîniei în Grecia, acest articol el singur se urcă la 460 579 fr., din care 439.462 pentru lemnul de construcție 20.468 lemn de construcție navală și 649 pentru cărbune de lemn. In decursul anului 1899 importul lemnelor romîne in Grecia a lost de 515.708, rezultă deci pentru 1900 o diminuare de 55.129 îr. In privința importanței țărei de proveniență, Romînia ocupă rangul al 4-lea pentru produsele de lemn și forestiere. Austria ocupă primul rang cu 5.590.705 îr., vin apoi: Germania cu 2.560.579 îr. și Turcia cu 1.138.311. Printre deosebitele categorii de lemn, din cari se compune importul acestui articol, Romînia nu figurează de cît pentru lemnul de construcție navală și cărbuni de lemn. Totalul importului în Grecia al lemnului de construcție (în general lemn de brad și molift), tăiat cu ferăstrăul sau crăpat, esle de fr. 4.239.810, acela al importului de bîrne și de brad și molift esle de 1.731.200, acela al importului lemnului de construcție navală (brad și molift in general) esle de îr. 459,756, în fine acela al importului cărbunilor este de 234.999. 328 REVISTA PĂDURILOR Asupra totalului acestor 3 categorii, Rominia ocupă al doilea rang pentru lemnul de construcție cu o cifră de 388.362, imediat după Austria cu 8.104.084 și înaintea Turciei cu 352.858. Pentru importul grinzilor și al tălpilor, Rominia este de ase- menea a doua țară cu o cifră de 51.100, după Austria, care el representată cu 1.632.400 și înaintea Italiei 26.600. Pentru importul lemnului de construcție navală, Rominia ocupă al treilea rang, cu o cifră de 20.468 Ir. după Austria (cu 304.182) și Turcia (cu 99.244) și înaintea Rusiei (cu 4.300). In fine pentru importul cărbunilor de lemn Rominia ocupă iarăși rangul al treilea, represenlat cu suma derisorie de Ir. 649, după Turcia (cu Ir. 216.392) și Rusia (Tr. 15.958) (vezi tobloul C, relativ la diferitele categorii de lemn]. Am fost obligați să urmăm această clasificațiune, care figu- rează pe buletinele publicate de Ministerul de finance și care e motivată prin inegalitatea tarifului vamal, fie-care din aceste cate- gorii fiind impusă la o taxă diferită. Comerțul de import de lemne fiind, după cum rezultă din tabloul precedent, din acelea de care Grecia are mare necesitate, este evident că de la semnarea convențiunei comerciale, Rominia este chemată să găsească in țara aceasta unul din principalele ei debușeuri; iată de ce nu putem în de-ajuns a atrage atențiunea pro- ducătorilor romini asupra avantajelor ce le-ar putea trage, studiind tabloul detailat, relativ la acest articol. Afară de cele două categorii de lemn, menționate mai sus, adecă lemnele de construcție navală și grinzile și tălpile pentru edificii, din cari s’au făcut deja comenzi importante la case din Galați, a început a se comanda în Roinînia lemn de tei și de frasin pentru mobile, precum și de stejar pentru timplărie și parchete. E de remarcat, că dacă pentru anumite categorii de lemn Rominia n’ar putea lupta în mod. avantajos contra unor anumite state, cum de exemplu-contra Austriei, pentru lemnul de Carintia și de Stiria, cari sînt de o substanță mai gr6să și mai uleioasă și care vin din Triest, pentru altele din contră, Rominia poate con- cura cu ori-care țară. In această categorie sînt următoarele soiuri de lemn: lemnul rotund de brad și de molift în trunchiuri (din care Germania a mporlat în 1900 pentru 2.559.180 fr.) lemnul de stejar, de castan, de ulm, lemnul lucrat pentru cutiile de expediat struguri, lemnul de doage și de timplărie. REVISTA PĂDURILOR .V9 într’o minuțiâsă anchetă ce arn făcut'o printre neguțătorii de lemne din Pireâ, am constatat că una din cele maî importante case de comerciii din Galați ar îi fericită să rupă convențiunea ce o are făcută cu casa Popper din Budapesta, prin care cele două case se angajează să mențină aceleași prețuri, ceea ce de sigur că e păgubitor pentru produsele romîne. Aceasta era cu atît maî de regretat, că Romînia, posedînd lemn de excelentă calitate poate a susține în mod avantajos concurența contra Austriei. Lemnul de Piatră de pildă, așa de cunoscut in Grecia, atît pentru calitatea luî, cît și pentru modicitatea lui, nu admite credem, nici o rivali- tate posibilă. • Sub raportul mijloacelor de transport, cel pe care neguțătorii din Pireu il preferă, este acela cu corăbiile (vasele cu pinză), care are dublu avantaj de a îi maî eftin și de a preserva mai bine marfa contra ori-cărei avarii, cu atît mai mult, că căpitanii acestor corăbii îșî iau asupră-Ie spesele de încărcare și de descărcare. Dăm aici un tablou al producțiune! pădurilor din Grecia pe 1897, 1898 și 1899 inclusiv. M. c. Lemn de construcție . . . 54.505 » > » navală. 182 » pentru unelte și mașini. 755 Cărbuni, ocale.... 12.503.157 Var, quinlale........ 395.250 Alto materii, ocale .... 897.799 M. c.jsos_ 84.936 936 1.642 16.912.219 760.402 1.228.709 M. c. ISO» 70.524 no 2.244 13.945.795 807.048 832.230 TABELA A Comerciul exterior al Greciei. Mărfuri importate în decursul ultimilor 4 ani. Unitari 1900 Lemn în general 1899 | 1898 ' 1897 CantiUțî 1 Val. Lei CantiUțî | VaL Lei | CantiUțî | Val. Lei | CantiUțî | Val. Lei N. I | 120,2111«<, io o ai 82,6)0) 0 m coc 89.21,1 77A079R 3Î/.903) Ocale ; 10,013,623/ WW1 12,111.487/ 9,141,698 14,526.331/ '-709-726! 7,234,770/ 2,618’S&6 330 REVISTA PĂDURILOR TABELA B. Mișcarea comercialul specia! între Rominia si Grecia in decursul anului 1900. Import Lemne de construcție . - fr. 439,462.— » > » navalâ. > 20,468.— Cârbunî de lemn . ... » 649.— Ir. 460,579.— TABELA C. Importul in Grecia de produse de lemn și forestiere, in 1900. Lemne de ars : 'iurcia.....................fr. 32,6*0.— Alte țâri........................... » 1,121,— fr. Cărbuni de lemn: Turcia............................fr. 216,392.— Rusia............................... » 15,958.— Rominia........................... » 649.— Alte țări......................... . > 2,000.— fr. Lemne de construcție navală de brad și molift în general: Austria............................fr. 304,182.— Turcia.................................. 99,244.— Rominia................................. 20,468.— Rusia............................... » 4,300.— italia.............................. » 344.— Alte țări.............................. 31,218. fr. Bîme și grinzi de brad și de molift: Turcia.............................îr. 26,100.— Austria................................. 22,400.— Italia .................................. 23,000.— fr. Butuci de brad și de molift: Turcia......................fr. 1,430.— Austria............................... 130.— Alte țări............................» 8,125.— fr. Lemn de stejar: Austria....................fr. fr. 33,781. 234,999.- - 459,756.- - 71,500.— 9,685.— 3,720.- REVISTA PĂDURILOR 33» Lemne de construcție. Tot felul de leinn de construcție de ferestr&d sad tAiat de brad etc.: Austria..........................fr. 8,104,084.— Rominia...........................» 388,362.— Turcia........................... » 352,858.— Italia . . .... > 162,626.— Rusia............................ » 100,018.— Danemarca.........................» <34,652.— Francia...........................» 21,586.— Alte țari.........................» 75,624 — Ir. Birne și grinzi de brad și molift : . Austria.....................fr. 1,632.400.— Rominia...........................» 51,100.— Italia............................» 26,500.— Rusia.............................» 10,500.— Danemarca.........................» 6,500. Turcia............................» 2,900.— Alte țari........................ »______1.300.— fr. 4.230,810.- 1,731,200.— BuV-J de brad și de molift: Germania.....................fr. 2,559,180.— Belgia..............................» 262,145.— Turcia...........................• 36,400. Austria.............................» 7,215.— fr. 2,864,940.— Lemne de stejar: Austria...................fr. 167,530.— Turcia.................... » 1.320. Rusia........................... 550.— Alte țâri..................» 6,930.— fr. 176,330.— Lemn de castan, de ulm și altele: Turcia..................fr. 86,100.— Austria...................* 24,300.- Rusia...................... 4.900.— fr. BucâțI de lemn lucrate pentru lăzi: 115,300.— Francia...................fr. 13,663.- Englilera................» 6,337.— Italia...................» 5,775.— Austria..................• 5,392.— Turcia...................» 1,589.— Alte țfiri...............»244 fr. 33,000.— REVISTA PĂDURILOR 332 Lemne de fag: Italia. • • Austria. • Turcia • • îr. 11,100.— » 9,100.— > 910.— 21,100.— Lemne de doage și cercuri da tot felul și de toate grosimele: Italia. * Turcia . Austria. Francia Alte țări îr. 52,119.— > 7,502.— » 5,266.— » 927.— > 372.— îr. 66.186.— Cherestea de tot îelul și de toate grosimile: Austria.................fr. 202,532.— Turcia....................> 118,289.- Italia...................’ 29,228.— Rusia................... * 11,481.— Francia................. • 2,411 — îr. 363,941.— Lemne de îag în general: Austria.................îr. 93,744.— Turcia................ » 39,518.— Italia................ » 3,299.— Rusia............• • . » 1,258.— Alte țâri.............» 4,318.— fr. 142,132.— Lemne de tîmplărie: nuci,abanos, acajou. etc.: Turcia.....................îr. 111.642.'— Rusia.......................... 13,576. Francia....................... 9,133.— Austria..................... » 4,220.— Anglia...................... > 4,|9|.— Statc4e-Unite............. » 2,749.— Italia...................... » 1,469.— Germania...................... 259.— 147,239.— Lemn ordinar, preparat pentru tîmplfirie: Turcia...........................fr. 3,457.— Austria........................... » 2,466.— Alte țAri......................... » 399,— fr. 6,322.— REVISTA PĂDURILOR 335 Lemne de tîmplftrie în planșe pentru placaje: Francia..........................fr. 2,115.— Austria............................» 2,024.— Germania...........................» 1,140.— Alte țari..........................» 803.— îr. 5,582.— HecapiMațiune: Austria. . . . . . . :r. 5,590,705.— Germania . • • • • » 2,560,579.— Turcia . . • • • • » 1,138,311 — Rominia . . . • • • • > 460,579.— Italia • • • • > 315,460.— Belgia .... • • • . > 262,145.— • Rusia • • • • » 162,541.— Francia. . . . • • • • > 49,835.— Danemarca . . • • • • > 41,152.— Z nglia .... • » 10,528.— Statele-Unile. . • . . . > 2,749.— Alte țari . . . . . . > 1,131,949.— Total. . T fr. 10,726,533.— Exlras din Buletinul Min. dc Domenii No. 5 și O din 1901. PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZAREA MINISTERULUI AGRICOL», INDUSTRIEI §1 COMERCIULUI Urmare1) In fine, al 3-lea serviciu ar fi serviciul domeniilor, care s’ar ocupa cu studiarea exploatărei și planurilor de exploatare agricolă, cu facerea condițiunilor din contracte de arendare, precum și cu modul întrebuințare! în regie, din punctul dc vedere al exploatărei culturale, pentru domeniile Statului. Al 4-lea și ultimul serviciu dc la această direcțiune ar fi ser- viciul comerciulu)t care se va ocupa cu diferitele date statistice și alte măsuri relative ia comerciii. A 3-a direcțiune ce propun este direcțiunea minelor și industriei. Direcțiunea minelor și industriei ar coprinde: 1) serviciul indu- striei și al instrucțiunel technice ; 2} serviciul exploatărei și al controlului minier; 3) serviciul studiilor și explorărilor miniere și, în fine, al pa- trulea serviciu, ar fi serviciul apelor minerale și al stațiunilor balneare. ! 1) Vezi Hcvkla Pădurilor pc luna Octombrc, 1902. 3 34 REVISTA PĂDURILOR Toate aceste servicii formează un ansamblu. Toate reclamă aceleași cunoștințe technice, și deci se pot uni sub aceiași direcțiune. A 4 a direcțiune ce propun este direcțiunea pădurilor ți apelor. Această direcțiune ar avea două servicii: i) serviciul silvic, care se va ocupa de toate cestiunile de păduri, nu numai ale Statului, ci și ale particularilor, societăților, sau instituțiunilor particulare, despre cari acest proiect nu vorbește nimic, dar asupra cărora trebue să ne gîndim. Așa in alte părți, în Austria, acest serviciu face planurile și exploatările și pentru instituțiunile particulare. La noi pădurile particulare s’au distrus și aii lăsat în locul lor dealuri ce sc denu- dează din cauza croziu.iilor, sati se surpă de ape. Un efect rău foarte mare pe care 'I provoacă această distrugere a pădurilor este și asupra vegetațiunel și asupra producțiuncl agricole. Toate aceste cestiunî trebue să intre în activitatea serviciului silvic, atit din punctul de vedere tcchnic, cît și al controlului technic. Al 2-lea serviciO de la această direcțiune ar fi serviciul piscicol ți hydrografic, care se va ocupa cu piscicultura in genere și cu punerea în valoare a acestor imense suprafețe de inundațiune din țară. Această suprafață de inundațiune este dc 5 ori cît suprafața apel. După cum am spus, suprafața bălților este de S00.000 hectare, așa că suprafața de inundațiune este dc 4.000000 hectare, cari se pot întrebuința, fie pentru cultură piscicolă, fie pentru alte culturi, ce s’ar indica ca posibile în urma studiilor și lucrărilor corespunzătoare. Aceasta este diviziunea generală pe care o cred bună și din punctul de vedere fiscal și din punctul de vedere al activitățel technice, al impulsiuncl, al controlului tcchnic. Cu o ast-fel de divi- ziune cred că, Ministerul agriculturel va putea desvolta o activitate rodnică și cu bune rezultate. Sînt convins că asemenea lege ar rămine mal multă vreme ca o lege bună. Ea va dura, căci cu greu o va schimba alt ministru, dc oare-ce rezultatele el vor fi absolut bune; iar serviciile se vor putea organiza și desvolta cu marc elasticitate. Alt-fel, așa cum este în actualul proiect de lege, sînt convins că rezultatele ce sc vor obține, vor fi slabe sau rele și legea va fi efemeră. Dc aceea rog și pe D-l Ministru al Domeniilor și pe onor Cameră, să bine-voiască a admite acest amendament, care este semnat dc numărul regulamentar de deputațl. (Aplauze). Iată cum este redactat amendamentul cc propun: Art 2 din proiectul de lege pentru organizarea Ministerului Agriculturel, Industriei și Comerciulul, sc modifică precum urmează: Art. 2. Administrația Ministerului sc împarte în: 1. Direcția secretariatului, 2. Direcția agriculturel, comerciulul și domeniilor; 3. Direcția minelor și industriei; 4. Direcția pădurilor și apelor. M. Viădescu, B. Gănescu, losef T. Oroveanu, K. Cosăcescu, Căprescu, A. Prossu, G. Ghibănescu, R. Rădutescu. REVISTA PĂDURILOR 335 D. Președinte: D-l Cucu are cuvîntul. D. N. Cucu St : Chipul cuin onor. D-l Vlădescu propune a se grupa, pe direcțiuni, diversele servicii ale Ministerului, a cărui organizare o discutăm, este, D-lor, in contradicțiune cu separațiunea caracteristică cc exista intre cele două feluri de atribute ale lui: atribute ce are de a lua măsuri generale pentru ca agricultura, industria și comerciul țărel să fie îndrumate pe calea progresului și atributele de un caracter cu totul special, de a îngriji de exploatarea proprietăților private ale Statului. După cum Statul este dator să îngrijească de siguranța publică, să dea învățâmîntul, să asigure sănătate publică, să împartă justiția, etc., tot asemenea incumbă Statului datoria de a face tot ce este necesar pentru ca agricultura țârei, industria și comerciul el să se desvolte, chiar dacă cl, Statul, nu face, pentru interesul său propriu, agricultură, industrie ori comerciu. Aceasta nu poate fi contestat. Sînt însă țări de organizațiune a Stătu ui cari voesc ca Statul să fie proprietar cît mal mare, să facă socialism de Stat. D-l M. C. Vlădescu: In ce am vorbit efi nu e aceasta. D-l N. Cucu St. : Nu am zis-o, dar fac teoria generală. ... Statul să ia in mina sa cit mal mult din proprietate și să o exploateze cum ar crede mal bine pentru interesele națiune!, iar folosul natural, să-l raporteze poporului pe cale de reducere dc im- pozite. Statul nostru nu se găsește ncl în cea d’intîih din aceste si- tuațiunl de a fi pur și simplu diriguitorul agriculturel, industriei și comerciului, fără ca el însuși să aibă proprietăți agricole sau indu- striale, nici nu știu că aspiră la sistemul de a deveni proprietar cît mal mare, de a cumpăra moșii și de a face comerciu pe comptul națiune!. Statul la noi se găsește, incidental și transitoriu în situațiunea de proprietar, prin faptul că a secularizat moșiile monăstircștl, pc cari le exploatează pînă va putea să le reverse in națiune, pe calea de vînzare. D-l M. C. Vlădescu: Dar cu minele, dar cu bălțile, dar cu pădurile ? D-l N. Cucu St.: Voiii respunde la toate. Statui se găsește a fi proprietar temporar a unor moșii, a unor păduri... D-l M. C. Vlădescu: A pădurilor nu. D-l N. Cucu St. : .... luate în stăpînire de la monăstiri prin legea sccularizărel. Ce trebue să facă Statul cu aceste averi ? Negreșit că urmează a le exploata, ca un bun proprietar, pentru a trage din aceste pro- prietăți maximum de beneficii, pînă se va desface dc ele. Și operațiunea aceasta de desfacere se urmează constant, căci din cele peste 2.000 moșii, ce avea Statul, astăzi nu sînt de cît vre-o 460 de cari, potrivit legilor în ființă, încetul cu încetul Statul urmează să se despartă, pentru a nu-I rămîne de exploatat, pe cale 336 REVISTA PAPURILOR dc regie, arendări sau concesionări, de cit apele, pădurile, minele cunoscute și stabilimentele balneare. Autorul proiectului de organizare ce discutăm, dindu-șt bine seama, D-lor, de caracterul deosebit al atributelor actuale, ale Mi- nisterului Agriculturel, Industriei, Comerciulul și Domeniilor,— atribute permanente și de caracter genera, și atribute timporaie și de ca- racter privat — a grupat in trei direcțiuni serviciile, raportindu-se la atributele permanente și într’o a patra direcțiune, deosebită, ser- viciile cu atribute ce privesc proprietatea, modificabilă, a Statului. Și este logic să fie așa; mal întiiCi pentru că este în firea lu- crurilor să nu se amestice lucrurile de caracteristice deosebite; al doilea, pentru că, chiar de la creațiunea Ministerului, proprietățile Statului afi fost puse sub o direcțiune : acea a * domeniilor și pădu- rilor Statului», deosebită dc cele-l-altc servicii ale Ministerului și numai după creațiunea de noi servicii, ca acela al minelor, pescă- riilor și viticol, s'a produs amestecul și confuziunea de astăzi. Mal este și o altă considerj.țiune. D-lor, de ordine practică, care militează in favoarea grupărcl, într’o direcțiune deosebită, a serviciilor dc exploatări a bunurilor private ale Statului. Se poate întimpla ca să sc găsească avantagiu și din punctul de vedere al cheltuelilor, și din acela technic saă comercial, ca minele Statului, ca pescăriile Statului, să se exploateze de direcțiunea regiilor Sta- tului. pentru că e& nu văd pentru ce adică minele dc sare s’ar ex- ploata dc regie, iar cele de petroleG saîi de lignit, de către domenii', pentru ce tutunurile să se exploateze de regie, iar pescăriile dc domenii, etc., etc. Dacă și cind vom recunoaște avantagiul unei atari centralizări exploatațiunilor Statului, cu înlocuirea proiectului dc lege cc discutăm, deslipirea de la Minister a unuia sau a mal multor servicii domenialc, se va putea face cu o mal mare ușurință, fără vre-o dezorganizare, sau modificare a serviciilor cu caracter perma- nent și general al Ministerului. Din toate punctele dc vedere, dar, și acela al legicei, și acela al spccializărcl funcționarilor, și acela al modificabilitățel admini- strative a exploatărei proprietăților Statului, este avantagiâ ca gru- parea serviciilor cu atribute generale privitoare la agricultură, n- dustrie și comerciu, să sc facă deosebit de serviciile cărora le incumba sarcina exploatărei domeniului privat al Statului, așa cum o prevede proiectul. D-l Viădescu este de altă părere și, prin amendamentul D-sale, de .și admite tot patru direcțiuni in Minister, insă grupează serviciile în direcțiuni după altă normă de cît aceea a servilitudincl dc desti- națiune a acestor servicii. Ast fel, D-sa admite, cum o face și proiectul, o direcțiune de secretariat și in această direcțiune așează administrațiunea propriii zisă, comptabilitatea și statistica. Mal alipește însă tot aci și con- tenciosul. Aceasta mi se parc că este nepotrivit, și iată pen- tru ce:...... D-l Af. C. Viădescu: Contenciosul doresc să fie deosebit. REVISTA PĂDURILOR 337 D-I N. Cucu St. : In arest caz ce caută contenciosul în di- recțiunea secretariatului? Pentru că contenciosul domeniilor derivă originar din daraverile Statului de a fi proprietar, de a exploata proprietăți. D-l B. Gănescu: Consiliul advocaților are alte atribuțiunl, mult mal numeroase. D-l N. Cucu St.: Este adevărat că consiliul advocaților, in- cidental. .. D-l C. Vlădescu: Nu incidental, ci prin legea organică. D-l N. Cucu St :... arc și îndatorirea: dă avize în diferite circumstanțe, însă, după cunoștința mea, consiliul advocaților a fost expres creat pentru daraverile la cari dau loc bunurile Statului, do- vadă de aceasta fiind că consiliul advocaților făcea parte din admi- nistrația dc odinioară a domeniilor și pădurilor Statului, administrațiune care se ocupa numai de proprietățile Statului. Și dacă mal în urmă s’a dat consiliului dc advocațf și alte atribute, de pildă aceea de a’șl da avisul în cutare sau cutare ce- stiunc, este că guvernul avînd grupat la domenii un colegiu dc ad- vocațl însemnați, s'a adresat la acest colegiu ca să-și dea părerea, in diferite ocaziunl. Susțin însă că instituțiunea contenciosului Statului, n'a avut dc origină de cit faptul de a posede, al Statului. Ori, aceasta fiind stabilit, dacă colegiul advocaților se rapor- tează la proprietățile Statului, negreșit că locul lui este la direc- țiunea domenială, pentru care a fost creat, iar nici de cum la direc- țiunea secretariatului. (întreruperi). Aștept, D-lc Vlădescu, ca să spuneți ce aveți de zis, atunci cînd veți lua cuvîntul In a doua direcțiune, ce creează amendamentul D-luT Vlădescu, se face o confuziune, sau cel puțin o inconsecință, tot atît . » II. . » III. . . clasa I .... ’ II • • asistenți .... Archivar. • Impiegat clasa II Impiegati » IV’ Copiști Desemnator (impiegat cl. IV). Brigadieri clasa I > > III. .... Camcriști la regiuni .... Pădurari șefi > clasa I » » II .. ... » » III la reședința ocoalelor. .... Pădurari clasa III ConfiniștI Spese de transport pentru 29 silvicultorl*șen atașați la regiuni .... Idem pentru 100 silvicultori, șefi de ocoale 476 476 375 375 351 312 272 227 183 141 272 1S3 111 95 114 77 G2 48 •— 1 ! 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 । । 1 1 1 I । 1 । । । I । । । । । । 1 । 1 1 IM 1 । 1 1 Ml 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ! ■ 1 1 1 1 । 1 _i 11 i 1 1111 111 1 1 Hsaissaa as00 i i 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 II IU III 118 1 » s S 111 1 1 1 . 111111 11111 1 ' III 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 । 1 7.620 22.860 36.072 29.484 33.696 58.752 125.304 133.956 6.768 3.264 2.196 8.208 G.840 1.368 13.248 20.328 57.600 3.G00 72.000 30.000 33.860 18.000 162.000 50.000 49.068 102.000 IJJJ_LLLLLIJ UJ i_J Totalul person. serviciului. 1.087.592 REVISTA PĂDURILOR 345 CREDITE Naluia Serviciilor și a Chclhiolilor Cerute I* 1903 -19C4 Acordate Pc 1902 —190 B l el | B. Tel | B. 7.000 1 7.000 1.000 700 — 4.000 1.500 3.000 1.000 500 — 500 2.500 2.000 1.000 — 1.000 2.000 — 4.000 7 000 — | 15.000 15.000 38.500 37.200 2.060 2.000 2.500 2.500 1.000 11.000 1.500 11.000 10.000 17.500 Ș 2. Material a) Cheltueli generale pentru Întregul serviri il Spese de cancelarie, registre, condici, imprimate pu- blicațiuni, material pentru desemn, sigilii, insignil, table, cheltueli mărunte etc. . . Mobilier de cancelarie și repararea celui existent, etc. Cumpărare dc instrumente topografice și silvice pentru întreg serviciul (central și exterior), cum: ciocane silvice, compasuri topografice, forestiere, corturi pentru lucrări, pusei, cartușe și diverse unelte, etc., precum și reparatul celor existente Pentru museul silvic, mobilier, obiecte de expus etc. Subvenția societâțel - Progresul silvic» pentru studiile, publicațiunile și lucrările ce face în interesul eco- nomici forestiere .... . . Pentru stațiuni de experimentație forestieră, crearea unor centre de exploatare silvicii cu scop cultural, cum și cumpărarea instrumentelor și furniturilor nec< sare pentru funcționarea lor Premii pentru distrugerea insectelor și fiarelor vătă- mătoare, material și unelte pentru distrugere, faceri dc vinătorl oficiale, parcuri pentru înmulțirea vina- tutui util, etc. Ajutoare pentru învățămîntul silvic, misiuni în țară și în streinâtatc, delagațiunl și diverse lucrări în interesul economici forestiere Indemnisații, chcltueli dc transport pentru agenții silvici mutați in interes dc serviciu, spcsc și chel- tucli de transport pentru anchete, escursiuni, in- । «țiunl, etc. . . ... Plata permiselor permanente și certificatelor de călă- torie pe C. F. R. și pe vapoare pentru personalul serviciului................................. ... Lucrările de aincnagiarea pădurilor, ridicarea lor în plan, |>erimctrarea și stîlpuirea lor, lucrările cultu- rale la păduri, pentru construirea dc drumuri, pentru împăduriri și corecții! nea torenților, cum și orl-ce lucrări de îmbunătățire și punere în valoare a pădurilor, sc vor plăti din fondul dc 2% în limi- tele budgetului special al acelui fond. Totalul materialului . . . b) Peptru regiunile silvice Furnituri dc cancelarie și diverse chcltueli mărunte pentru cancelariile celor 10 regiuni, material pentru desemn, imprimate Mobilier de cancelarie și repararea celui existent Luminatul și încălzitul cancelariilor, cum și cumpă- rarea obiectelor trebuitoare: lămpi, topoare, fe pe 190»—IfM 1901-190» IM 15 Ir1 II c) Pentru ocoalele silvice Furnituri dc cancelarie și diverse cheltueli mărunte pentru cancelariile ocoalelor silvice, material dc de- semn, imprimate etc. . . ... Mobilier dc cancelarie și repararea cehii existent Plata chiriei cancelariilor ocoalelor silvice, cari n’au Case construite de Stat . . ........... Luminatul și încălzitul cancelariilor, cum și cumpă- rarea obiectelor trebuitoare ca : lămpi, ferăstrae, to- poare etc. ... • . . Cumpărare de luntrii pentru paza zăvoaelor și ostroa- veior, cum și repararea celor existente. . Repararea și întreținerea caselor forestiere, construite pentru șefii de ocoale, brigadieri și pădurari: (76 case pentru șefii de ocoale și 790 case pentru bri- gadieri și pădurari), construire dc atenanse la casele existente, împrejmuirea lor și construirea de nuol case pentru șefii de ocoale, brigadieri și pădurari. Ajutoare și recomticnse agenților silvici inferiori (pă- durari și brigadieri) pentru anii îndelungați de ser- viciu, pentru infirmități căpătate în timpul și din cauza serviciului, premii in natura, (instrumente, vito, îmbrăcăminte, semințe de plante agricole) celor ce se disting în serviciu prin lucrări de ordine silvică și gospodărie :r ricolă.......................... Total pentru ocoalele silvice . • • Total general al materialului serviciului . . . 2.500 — 1.500 — 5.000 — 1.500j— 1.000 — I 9.000 3.000 23.500 78.(100 2.500 5.000 1.500 500 8.500 3.000 — 21.000 75.700|— COMERCIUL LEMNELOR Pădurile României. — Sub titlul acesta o Revistă forestieră, rusă, publică următoarele: «Suprafața păduroasă ocupă din suprafața totală a țărel. După natura proprietarilor: Statul posedă 2.712.500 aer., 175.000 aer. Domeniul Coroanei, 315.000 instituții publice și comunale și 3.732.000 proprietăți particulare. Speciile cele mai principale cari populează pădurile Romîniel sînt: fag, stejar brad, molid, leiu, ulm și frasin. Pădurile Statului se găsesc în stare bună și sint exploatate rațional și reglementat. Pădurile populației rurale sint exploatate barbar de lot. Alară de mici cantități, mare parte din produsele pădurilor țărel sînt exportate. Exportul se face ‘n mare parte prin Galați, unde operează câle-va firme streine. REVISTA PAPURILOR 347 După relațiile date de v.-consulul englez Lidell, exportul pro- duselor păduroase prin portul Galaților, a luat un avint mare, odată cu micșorarea tarifului căilor ferate pentru cherestea și aceasta a făcut ca Galațul să primească azi toate produsele, cari altâ-dată se exportau prin Odesa. întreaga cantitate de materii lemnoase expor- tate prin Galați in anul 1901, se urcă la 3)8.957 tone, repartisat ast-fel, după țările importatoare: # In Rusia....................61.278 » Olanda................. 58.573 > Turcia..................41.298 » Franța..................34.12» » Italia................. 26.282 » Bulgaria............... 24.223 • Belgia................. 20.839 » Africa..................20.214 » Grecia..................16.542 » Germania.................7.616 » Anglia...................7.565 » Ispania..................0.399 Din cantitățile exportate prin Galați numai 25 ®|0 sint produ- sele pădurilor Rominiei propriă zise, rostul compuse din transite mărfuri aduse din Transilvania, Galiția și Bucovina. Cea mai mare parte din produsele exportate in Rusia, sint luate pentru confec- ționarea lăzilor de petrol la Batum. Anul trecut Belgia a importat o cantitate mare de traverse de ștejar pentru căile ferate din Congo. Industria forestieră în timpul celor 20 ani a progresat în mod simțitor. In anul 1900 în România eraă 36 ferestrae mecanice, cea mai mare parte instalate în părțile păduroase din jud. Neamțu. Capitalul inițial al acestor fabrici era în 1900 de 13.896.190 fr. și produsele erau evaluate Ia 10.611.221 fr. Amploiații în mare parte romîni, erau în număr de 580 cu cunoștințe technice și 5000 lucrători, cu salarii de peste 2 50-0.000 fr. Afară de aceste stabi- limente mari, lemnul se mai debitează in o mulțime alte iniei fabrici» cari nu se bucură de avantagiile de scutire pentru încuragiarea industriei naționale. Gh. D. Belinski. * • • Tîrgul de lemne din Fraga. — In trimestrul trecut construc- țiunile au continuat a fi ceva mai animate. Pe lingă efectele împre- jurărilor de care am vorbit mai înainte, precum: concurența tra- verselor de fier și a depositelor vechi de lemn brut, ce le avea unele firme din Bohemia, s’a mai simțit însă și influența pricinuită 348 REVISTA PĂDURILOR de-o-parte din proprietarii mici de fereslrae din Bohemia și din Moravia, cari art vindut foarte eftin, adesea cu orî-ce preț, împe- decind ast-fel o urcare a prețurilor. Către sfirșit au crescut în cit-va prețurile lemnului brut, din cauza împuținării tăerilor, ast-fel că s’a putut semnala o schimbare anormală, de oare-ce cu toate că pre- țurile materialului brut erau în urcare, cele al lemnelor fasonat, de și de calitatea a doua, erau in scădere. Trad. Font und Jagt Zeii ung. % COMUNICĂRI ȘI FAPTE DIVERSE Nou metod pentru utilizarea tărîțelor și remășițelor de lemn. — In timpul din urmă se caută in industriile lemnoase a se utiliza cu folos atît pe cale chimică cît și mecanică, procentul mai mult sad mai puțin însemnat al diferitelor resturi ce rămîn de la lemn. Există deja mai multe procedeurî, unele mai mult, altele mai puțin complicate, prin care se transformă aceste resturi in brichete penlru încălzit, în materii eterice saii gudron, făcîndu-le utile agriculturei și industriei. Cel mai intensiv mijloc se practică însă de o vreme încoace în Suedia, unde talajii, tărița și cele-l’alle resturi se pulve- risează pe cale mecanică, se usucă și se presază în formă de bri- chete cu ajutorul preselor hidraulice. Brichetele ast-fel obținute se distilează apoi în niște cilindre de fier închise, iar vaporii se conduc prin țevi in formă de spirală la alte întrebuințări. Analizîndu-se resturile de lemn ast-fel tratate, s’a constatat că ele s’au prefăcut în cărbuni do lemn de cea mai bună calitate, cari se pot folosi excelent la încălzit din cauza marei puteri calo- rifice. Gudronul obținut în același timp e ușor și conține creozot. De asemenea acelalul de calce, un alt produs, care se datorește neutralizării și care se întrebuințează la fabricarea acidului acetic. Pe lingă acesleaso mai obține alcoolul melUic, caro se întrebuințează la fabricarea culorilor de anilină și fabricațiunea formal inei, un desinfectant foarte prețios. Rentabillatea acestui proceded e cu atît mai mare cu cit resturile vor fi în cantități mai însemnate și de calitate mai bună. REVISTA pădurilor 349 Coloarea lemnului de nuc vechiu. — In unele industrii, în cari se întrebuințează trunchiurile și scîndurile de nuc, coloarea lemnului încă are o mare importanță. Fiind-că nu se poate avea de cît rar cantitatea trebuincioasă de material de coloarea și structura unei singure etăți, se caută de un timp încoace a se obține pe cale artificială. Procedeul care a isbutit mai mai bine și mai durabil e care tratează lemnul cu acid pyrogalic și care constă in ungerea materialului cu o soluțiune de 5—10% în apă sad alcool. După ce lemnul a supt soluțiunea și s'a uscat, se unge din nou, insă cu un amestec egal de amoniac cu apă. • Sistemul acesta e foarte simplu și mai recomandabil de cît cel obicinuit cu un suc sau extract de nuc. Pentru nuanțele mai închise se repetă operația de atîtea ori, cit e de trebuință. Trad. For st und Jagt Zeilung. • * * Industria forestieră în Japonia1). — Industria forestieră in general ocupă un însemnat loc între diferitele alte industrii japo- neze și în fie-care an se semnalează progrese simțitoare in această ramură. Pentru a și putea cine-va da seamă, cît de puțin, de bunul mers al industriei lemnoase in Japonia, ii este de ajuns să treacă pe orî-care linie ferată spre a se convinge de visu că la distanțe mici chiar, aci fabrica de hirlie (din lemn), stabilimente perfecțio- nate debitind lemnul după trebuințele comerciului, dincolo fabrici de mobile, etc., etc. Pe linia Tokal se inlilnesc cele mai perfecțio- nate mașini pentru debitarea și transformarea lemnului, mai ales orașele (tot după această linie) Sindzuni și Hamamadu sînt la înăl- țimea reputației pentru fabricarea diferitelor produse lemnoase lă- cuite pentru orașul Sindzuni; iar in cel de al doilea este un mare atelier și singurul la înălțimea unui adevărat stabiliment de instru- mente muzicale din lemn, pianine, ele. In orașele Osaka și Kobe găsesc mulțime de lucrători ocupație in fabricele de bețe pentru chibrite, nu numai pentru consumația internă ci și pentru export, aprovisionind țările învecinate, concurind în mod serios produ- sele"de atare natură europene și americane chiar. In tot interiorul țării industria lemnoasă e în floare și pros- peră continuu. Pădurile Japoniei sînt exploatate rațional și posedă incă masive de frumusețe rară, in împrejurimile provinciei Kiolo 1) Lesop. V, No. 4C. 350 REVISTA PĂDURILOR sini frumoase păduri de bambus, cari dau material brut și pentru industrie pentru 1 milion iewe *) pe an. Exportul în anul 1901 a diferitelor materiale lemnoase a atins țilra de 18.772.000 iene. Lemne brute pentru linii ferate 480.000 iene Seînduri pentru cutii de cialfi .... 270.000 » Diferite obiecte de lemn lăcuite .... 990.000 » Lemne pentru bețe de chibrite .... 180.000 » Chibrite ... .7. » Diferite obiecte de jucărie.................. 530.000 » Cutii pentru chibrile și petrol...............10O.000 » Rambus brut.................................. 380.000 » Diferite produse din bambus ..*... 530.000 » Camfor.....................................:;.97o.ooo » Unt de camfor................................ 230.000 > Obiecte de lemn pentru țesâiorie. . . 170.000 » Kventaillcs de lemn.................................. 790.000 » Felinarașe...................................... II 0.000 » Și alte multe obiecte, jucării, vase de lemn, trăsuri, etc., piuă ia concurența sumei de mai sus. Produsele păduroaseaduc Japoniei un însemnat venit, și Stalul își conservă bine fondul, căci exploatările se fac in mod reglementat și după studii serioase. Esle de observat că produsele de lemn lăcuite (lustruite) în ami trecuți se exportau în mari cantități, export care descrește simțitor, mai ales pentru Europa, din cauza mulțimelur de fabrici germane cari fac o concurență sdrobiloare produselor japoneze, prin buna calitate a produsele lor; căci in timpul din urmă Japo- nezii bazați pe reputația deja stabilită a bunelor lor produse, nu mai dădeau mare intereres la fabricatele noui. Gh D. Belinschi Silvicultor Dom. Coroanei Bicaz INFORM AȚIUNI La 22 Noembre, s’a primit demisia d-lui P. S. Aurelian, Ministrul Agriculturel. Industriei, Comerciulul și Domeniilor și în locul său, M. S. Regele a bine-voit a numi pe d-l C. I. Stoicescu, atunci Ministru al Lucrărilor publice. Noul ministru al Domeniilor, o o personalitate politică prea cunoscută, pentru ca să avem nevoe de a-1 mai prezenta cititorilor acestei 1) ienul japonez valorează 5 le) 2$. REVISTA PÂDURII.CR 35* Reviste. D-sa vine în capul departamentului așa de vast și de variat al Domeniilor, cu multă putere și dorință de lucru și sperăm că în special silvicultura se va bucura de aten- țiunea și de sprijinul său, mal cu seamă fiind mare pro- prietar și exploatînd o mare parte din moșiile și pădurile sale în regie și foarte sistematic. * * * Venitul pădurilor Statului pe exercițiul 1901—1902, care s’a închis la 30 Septembre a. c., a fost de lei 5,6'^, 767 bani 53, prevedeiile budgetare find de lei 4,000,000, așa că pădurile au dat un excedent de lei 1,(ift8,767 bani 53. Toate cheltuelile prevăzute în budgetul anului 1901 —1902 privitoare la serviciul silvic, au fost de lei 1,16'2,732 fără școala de silvicultură și anume: retribuția personalului lei 1,088,432, iar Ui 74,300 sînt cheltuelile prevăzute pentru materiale. Dacă admitem că întreaga sumă prevăzută în budget s’a cheltuit, venitul net al pădurilor Statului pe exercițiul 1901 — 1902 a fost de lei 4 536.035 bani 53, ceia ce ar face lei 4 bani 18 pe an și pe hectar ; iar cheltuelile sînt de lei 1 bani 07. * • • In comptul exercițiului 1902 —1903 pînă la aceiași dată s’au încasat lei 2,698,512 bani 30, față do lei 2,492y314 bani 95, încasați pe exercițiul 1901 1902. • Dintre pădurile licitate în zilele de 9, 12 și 15 Noembrie s’a confirmat pînă la 1 Decembrie vînzarea a 14. ♦ * * In zilele de 9, 12 și 15 Decembrie se vor ține licitații la Craiova, București, Iași, Tulcea, Slatina, Plocști, Bacău, Pitești, Buzău, Bîrlad și Constanța, pentru vînzarea spre exploatare a 229 păduri. • ♦ • In ziua de «/2I Ianuarie 1903, se va ține licitație la di- recția generală C. F. IL (gara de Nord) București, pentru furnisarea traverselor speciale în 12 loturi și anume: m. c. m. c. Divizia I lotul No. I, 165.851 lotul No. II, 163.696 » II » » I, 129.113 > > II, 126 808 > III * > I, 193939 > » II, 194.855 » IV » > I, 185.311 > > II, 183.133 > V » » I, 165X84 » > II, 165.209 » VI » » I. 188.377 » II, 187.142 352 REVISTA PĂDURILOR Traversele se vor preda în una din stațiile C. F. R. în termen de cel mult 5 luni, do la data contractului. Conditiunile se pot vedea la serviciul central de între- ținere București, precum și la biurourile diviziilor de între- ținere (Craiova, Pitești, București, Buzău, Galați și Iași. • • Pînă la 1 Decembre aii achitat cotizațiile și abonamentul pentru a c, următorii membrii și abonați: Membrii; Munteanu V. C., Tănăsescu M., Valsamachi A., Vîrnav V. C, în total 38 din 197. ---------------•€&--------------- CLIMA LUNEI NOEMBRIE 1902 st. n. LA BUCUREȘTI-FILARET Luna Noembrie 1992, a fost caracterizată printr’un timp mult mai rece și mult mai puțin ploios ca do obiceiO. Temperatura lunară 1°.3, este cu trei grade mal mică ca normala. De la 1857 încoace a fost coprinsă între 11 ”.4 in 1870 și —2'.3 in 1862. Perioadele mai călduroase ale lunci sint de Ia 1 la 5 și dc la 9 la 11 ; restul zilelor au fost toate mai reci cu deosebire acelea de la 18 la 27, cari au constituit o perioadă foarte friguroasă. Cea mai călduroasă zi este aceea dc la 2, temperatura maximă 13*.7 avînd loc la 4, iar cea mai rece la 18, cînd s’a înscris și temperatura minimă din aceasta lună —11 .8. Aceste valon extreme ale temperaturii deși au fost mult mai coborite ca acele din anul trecut, cu toate acestea ele sînt coprinse în limite normate: în alți ani maximum a uns la 2G°,8 în 1883, iar mini- mum s’a colmrît la —18v.7 la 1888. Zile do îngheț am avut 20 iar de iarnă 5; in general sînt 13 de îngheț și 2 «le iarnă. Totalul precipitatiunilor atmosferice 13 mm. este cu 69°/0 mai mic ca col normal. De la 1864 încoace au fost 6 ani în cari s’a strîns în Noembrie mai puțină apă ca acum. In total aii fost 4 zile în cari s’a adunat cantități apreciabile de apă ; in 2 din ele la 27 și 29 a fost zăpadă. In alte 4 zue aii căzut numai fulgi. De obiceiu în această lună sint 8 zile cu cantități apreciabile de apă. dintre cari 2 provenită din zăpadă. Solul a fost acoperit cu un strat foarte subțire dc zăpadă pe timp de 3 zile; in general el rămîne acoperit 4. Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică 760.4 mm. este cu 2 mm. mai mare ca normala. Atmosfera a fost cu 12w/« mai uscată. Am avut 7 zile senine, 5 noroase și 18 acoperite, pe cînd in mod normal avem cîte 8 senine și noroase și I I acoperite. Soarele a strălucit mult mai puțin ca în anii normali, 76 ore in 16 zile, pe cînd in ase- menea ani, el se arată 100 ore în 20 zile. De la 1880 încoace numai in 2 ani cl a strălucit mai puțin ca acum. Rouă s’a observat in 4 zile, brumă in 10, într’una chiciură și în 5 ceață. , . .... In primele zile ale acestei luni vegetațiunea arborilor și arbuștilor a încetat cu totul, iar frunzele au căzut la toate speciile. Griul și rapița a continuat a se desvoltă încet. Gerul «lin ultima jumătate a lunci a făcut ca foile rapițel să degere; griul n’a suferit nimic. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBERG, Joscph Gbbl, Bucuruscl. REVISTA PĂDURILOR 353 CONGRESUL AGRICULTORILOR PĂDURILE I. A fost un eveniment mare Congresul marilor pro- prietari rurali, ținut în zilele de 14,15 și 16 Decemvrie 1902, și cu toate că nici o chestiune din program nu era referi- toare la păduri, totuși «discursul de deschidere* se ocupă de- păduri și împăduriri. Esto un început foarte înbucurător, că marii proprietari rurall, po lîngă numeroasele preocupări ce au, privitoare la agricultură, aii început a se gîndi și la păduri. Pină acum chestiuni do asemenea natură nu s’au dis- cutat, aproape docît întro specialiști și mai cu seamă cu ocazia Congreselor societăței «Progresul silvic» și prin co- loanele acestei Reviste, așa că afirmațiunile și constatările, ce D-l președinte al Societăței Agraro, Ștefan D. Greceanu, le faco în discursul său do deschidere, mă înputornicosc de a afirma că este un începui îmbucurător și do mare im- portanță pentru silvicultură și deci pentru țară. Fără a mal discuta colo afirmate prin acest discurs, po cari lo reproducem mai la vale și cari sînt crude adevăruri, voiu adăogi un singur lucru, că: mai cu seamă, în ceea-ce privește Muntenia, dacă se face o comparație întro harta lucrată de Austriac! la 1856, harta lucrată de Statul-major romîn do la 1894 încoace și starea lucrurilor do azi, vom vedea că pe acolo, unde mai existau păduri chiar la 1894, azi nu mai sint. Putem afirma, fără exagerație, că păduri particulare în regiunea cîmpiol. aproape nu mai sînt și de, frișarea lor continuă cu o repeziciune extraordinară. Nu voiu intra în detalii, voiu aminti numai marilor proprietari ca răul ar fi putut înceta de acum 10 ani, dacă în anul 1893 ar fi dat concursul lor să so voteze legea propusă de d-l P. P. Carp, atunci ministru ai Agriculturel, Industriei, Comerciulul și Domeniilor, care prin art. 1, 2, 3 și 4 punea barieră defrișărel și pustierei pădurilor particulare. Pornirea fie-căruî proprietar în parte poate să fie seu 23 354 REVISTA PĂDURILOR zată pînă la oare-care punct, dar nu și a totalitățel proprie- tarilor. Ca unul ce am cutrcerat aproape întreaga țară, am avut ocazie eă vorbesc de maî multe ori cu proprietari mari, unii foarte înaintați în vîrstă, cari nu se jenau a’mi spune cA dc multe ori pădurea 'l-a scăpat de sărăcie. Unii îmi spuneau toate amănuntele unor greutăți ale vieței, cînd numai sacrificînd o porțiune de pădure puteau face față ce- rințelor momentului. Toți afirmă că mijloacele nu le mai permit a face sacrificii pentru pădure, ba din contră le convine tot-d’a-una a defrișa pădurea tăiată, sau a nu mai exercita nici o supraveghere, ceea-ce este mai rentabil. Mulțl recunosc, dar cu oare-care jenă, că poate, dacă exista o lege specială și pentru pădurile particulare, ar fi fost mai bine! A trebuit să vină o catastrofă ca acea din 1899, ca marii proprietari să se gîndească, nu numai la înbunătâțirea agriculturel dar, grație entusiasmulul a cîtor-va din ei, să se producă curente favorabile pentru toate ramurile de pro- ducțiune, în legătură cu agricultura și deci și pentru păduri. Fie ca acest entusiasm și această încordare a condu- cătorilor Societăței Agrare să aibă răsunet și se convingă pe toți agricultorii țărel și proprietari, că numai uniți și cu dor de muncă pot realiza o îmbunătățire în economia na- țională a țărel. In cele ce urmează reproducem din discursul de des- chidere părțile privitoare la păduri: Romînia, deși prin clima oi moderată și prin pozițiunea topogra- fică, ar fi putut de mult timp să aibă o agricultură rațională și perfec- ționată, în realitate nu o are! Ea nu ’și-a cunoscut dc multă vreme, puterea ei productivă și nici vrc-o experiența veche prin cultura pă- mîntului nu a avut nevoie a face. Noi eram păstori de vite mai mult de cît plugari și muncitori de pămînt. Dacă s’a schimbat acest lucru, el este mai dc curînd venit, de cînd Dunărea noastră și vapoarele ne-au cerut grine se exportăm. Țara noastră a avut tot-d’a-una pămintul ei bogat și roditor; ea era o țară de aluviune, ca o luncă fără sfîrșit (avînd numai in Bărăganul partea cea mai josnică și fără ape, a întregei acestei lunci). Și numai acolo nu aveam noi pădure pe suprafața țărel; dar întregul rest al pămîntului nostru era păduros și pentru acest motiv s’a și fost numit din veacuri Silvania, adică țară păduroasă, iar peste munte dincolo s'a numit Transilvania, adică peste pădure. Ceea-ce caracterizează inai cu osebire faptele făcute de noi, de cînd am început să facem serios agricultură, adică de cînd am văzut că e bine să devenim plugari, a fost dorința cîștigului și a îmbogițirei noastre cît mai curînd. REVISTA PĂDURILOR Insă tot din timpul acela s’a început și greșelile cari au produs una după alta, nevoile de cari suferim acum. Nu nc-am gîndit de loc la viitor. Am înlocuit pădurile cu arături, am desființat suprafața țârii în așa fel, in cât de la baltă pănă la poalele munților, astă-zl pădurile au devenit o raritate! Copiii satelor noastre, neplimbați încă pe la munți, nici mai știu să cunoască acum frunza, nici lemnul de tufă, toiu, jugastru, ulm, frasin, ctc., cari creșteau odinioară în vetrele satelor lor! Am făcut cîmpie lucie peste tot! Dar tocmai astăzi vedem că ar trebui să căutăm să reîmpădurim din loc in loc, unde e lipsă prea mare, căci cu toate căile de comuni- cație ce am creat, lipsa de păduri este păgubitoare, este regretabilă pentru agricultură. Vă rog să nu credeți că voesc a acuza Statul saii pe vre o parte de proprietari, căci eît alt-ceva doresc: este ca să fie auzit glasul So- cietății noastre, și înțeles scopul și tendința noastră, ca să ne unim cu mare și cu mic, cu guvern și proprietari, ca sâ aducem remediu unde se va mai putea, să nu mai trăim fără grijă și prevedere, dacă ne iubim țara. Statui deci trebue să dea acest exemplu începînd cu repararea acestei prime greșeli la noi, da a nu mai tăia la cimp pădurile sale. Domnilor, Am vorbit dc una din greșeli și nevoi, dar să venim și la altele tot așa de grave. Ce ne-a rămas noua în locul pudurilor? Ne-a rămas frumoasa și bogata cîmpie ! Privind-o de la loc înalt, de la creasta munților, de la dealurile de mai jos, țara noastră numai este astăzi Silvania, ci este o întinsă ma e fără talazuri, plină de soare, dar și plină de producte de tot soiul. In loc de un mic număr de proprietari nedibacl pe la anul 1830, am dat, mai tîrziu, țăranului nostru din tot tocul, proprietate să cultive, cl care e muncitor și priceput, pentru a l face independent și pentru ca să progreseze agricultura. Apoi în altă parte D-l Greceanu spune: Nu avem nici măcar începuturi de mici și locale cadaxtre, pe comune sau pe județe, a proprietățilcr, nici a celor mari, nici a celor mici, ori ale Statului; nu avem nici reț/ularea cursurilor rîurilor noa- stre prin cîmpie și prin lunci ; nici pe aceea a torenților prin văile munților, ba încă ni se amenință surparea coastelor muntoase prin tâ- crea neregulată și neinfrînată a pădurilor; chiar pe crestele Carpaților bradul l'am redus la minimum, chiar fagul, lemnul cel mai necăutat chiar aceluia ’i-a sosit ceasul ultim și s’a luat la tupor, el, care după obiceiu se lasă a trăi pe maluri și coaste de munți, pentru ca să le sprijine și să le apere de dărîmftrl, și el acum se taie fără milă, și ma- lurile munților nesprijinite se scoboară neîncetat in albiile apelor, în cit toate văile mici și mari sînt amenințate de a deveni stăvilare rîuri- lor, umflindu-le și apoi Impingîndu-le de a sc vărsa și de a îneca lun- cile, dc a muta cursurile apelor pe toată zona cimpiei și pină la Dunăre. 3$6 REVISTA PĂDURILOR Trebue dar și aci să fie sever observate legile de a nu se despăduri munții fără regulă, nici de Stat, nici de proprietari, nici de moșneni, și penalitățile să fie aplicate riguros. II. Dintre toți oratorii și conferențiarii, cari în timp de 3 zile au desvoltat diferite chestiuni, citind Memorii foarte do- cumentate și de mare importanță, D-l Pariano (Constanța) a vorbit despre plantațiunele din Dobrogea. D sa a citit un Memoriu, prezentînd Congresului doleanțele dobrogenilor, și un capitol al acestui Memoriu este intitulat Plantațiuni, în următoarea cuprindere: Plantațiunt. Domnii mei, după pățaniile cu pămîntul, voiu trece la acelea cu plantațiunile. Ori-ciț> dintre D-voastră ați fost prin Dobrogea, de sigur că privirea v’a fost izbită în mod neplăcut de goliciunea cimpiilor. Ca agricultori, știți asemenea de ce folos sînt pădurile in higiena animală și vegetală. Ele, nu numai că desfată traiul și domolesc intensitatea revoluțiunilor atmosferice; dar îucă printr’insele se pot exploata și toate acele terenuri necultivabile, de cari Dobrogea este bogată. Situațiunca excepțională a Dobrogei, între două ape mari, reclamă mai mult de cît ori unde existența pădurilor. Nimănuia dintre noi nu a scăpat din vedere această lipsă de păduri; dar toți am pus crczămînt pe legea de organizare a Dobrogei, care ne făgăduia formal înpădurirea imediată a tuturor satelor noastre, socotite a cîte un hectar pe fie-care locuitor. După acea lege Ministerul di* Domenii era obligat să execute aceste lucrări prin agenții săi silvici și să procure semințele forestiere. Dar iarăși nimic.! Au trecut 25 ani de atunci, lefuri multe, cheltueli mari va fi plătit Statul, dar din toate acele zmicele plantate pînă astăzi în 3—4 pepiniere fără importanță, nu poate aduna nici măcar 100 200 do stînjenl de lemne? De plantațiuni comunale nici vorbă este. S’au început una tocmai la frontiera Bulgariei, unde nici onevoe nu era, dar și acolo rădăcinelc puse estimp, le-au înăbușit buruienile anul următor, și așa s’au desființat și aceea. Pentru toți acei ce nu-șl dati seamă îndestul de situațiunca exepțională de păgubitoare, în care este pusă agricultura noastră prin această lipsă dc păduri, indiferența serviciului silvic, ar spori pur și simplu numărul acelor alte și de tot felul cu cari toate serviciile rega- lează interesele naționale; dar pentru noi, a căror singură speranță de ocrotire a recoltelor se rcazimă numai pe aceste plantațiuni comunale, făgăduite de cătră vînzătorul pământurilor noastre, ea constituie cel mai marc dezastru, ce Statul putea să pricinuiască agriculturel din Dobrogea. Acolo unde, după cum știți vinturile și secetele sînt mai dese, în loc ca Statul să obvieze la aceste inconveniente climaterice, chiar și dacă REVISTA PACURILOR 357 nu ș’ar fi hiat asemeni obligațiuni; ei din contră a închiriat și închi- riază dc acum 25 de ani de zile j»e bani în folosul său, toate acele pămînturl în suină dc zeci de inii da hectare, ce erau anume și irevo- cabil destinate dc lege pentru plantațiunl, fără să țină nici o scamă că un cîștig dc așa natură, privează viața animală și vegetală de adăpo- sturile și umezeala ce’i sînt atît de necesarii. iar concluzia celor de mat sus este următoarea: Ministerul de Domenii sâ procedeze imediat la împădurirea tutu» ror terenurile comunale destinate numen pentru aceasta; ori să restitne județului toate sumele încasate de dînsul din închirierea pe 25 de ani a acelor păminturi, pentru ca cu ateiști bani județul să efccluiască cit mai yrabnic numitele plantațiunl comunale. • Nu este locul și nici în căderea mea do a mă ocupa de plantațiunele din Dobrogoa. Am reprodus numai ca simplu cronicar cele de mai sus, ca cititorii Revistei să poată lua cunoștință, mai cu seamă că în Memoriul ce Comitetul so- cietăței agrare a prezintat onor. Minister al Agriculturel, Industriei, Comerciulul și Domeniilor la pagina 28, citim : Asemenea, s'a recunoscut nevoia plantațiunilor comunale, luin- du-se măsuri de. către Stal de a se accelera olari plantațiunl. Totuși, cu toate sumele adunate pentru plantațiuni, s'a făcut foarte puțin lucru pină acum in această direcțiune. Cele reproduse mai sus, — cari mal toate au fost discu- tate amănunțit de silvicultori, fie în conferințe, fio în articole publicate în coloanele acestei Reviste, — constituind un ade- vărat program, ce Societatea Agrară îșl propune, în ceea-ce privește pădurile, pe noi specialiștii ne bucură și urînd conducătorilor putere de muncă, spre a obține mereu suc- cese, ca acel obținut în acest prim congres agrar, le dorim isbînda cea mal desăvîrșită, pentru fericirea acestei mă- noa8e N. C. Nădejde. " ■ 11 ■" — EXTRACT DIN STUDIUL PĂDURILOR EPITROPIEÎ AȘEZĂMINTELOR BRÎNCOVENEȘTl In urma studiului gencrai făcut asupra tutulor pădurilor casei, s’a putut constata cu mihnirc, că toate fără excepție, sini ruinate și numai cu o cheltuială însemnată, cu o muncă încordată și sus- 358 REVISTA PĂDURILOR ținută lung timp, se va putea ajunge la repararea răului, la o re- constituire a masivelor, căci peste 50®/0 sînt degradate. Pădurea representind un capital, trebue să fie ast-fel com- pusă, pentru ca să dea un venit constant și proporțional cu puterea dc producțiune a solului. Pină in anul 1902, cind s a înființat serviciul silvic al Epitro- pici, domeniul agricol era unit cu cel al pădurilor, arendașii uzau de ele, pășunindu-lc după plac, in unele cazuri chiar tăindu-le și ca consecință starea lor deplorabilă. Unele din păduri, de și s’aO ridicat in plan și s au amenagiat lotuși, alit planurile cit și amenagiamenlele, lasă mult de dorit, fiind saii greșite sau răii concepute. Fără să mal intru in detaliile lor, voi ii cila amenagiamenlu pădurel Mătăsaru din jud. Dîmbovița, în suprafață de pesle 800 hectare pădurc bătrină de stejar, căruia apliclndu-i-se regimul „cring compus" cu 10 rezerve (sic! ..) pe hectar, sa transformat intr’un tufăriș alit de rar, in cit din 800 hectare, abia 300 mai sint cu pădure și aceasta in ce stare !... fiind lăstarul pășunat neîntrerupt. Cil privește administrația și paza lor. pentru a și putea ori cine face o idee, de cele urmate in trecut, voiu adăoga, la cele spuse mal sus, cazul unei păduri din Dolj, aproape de 300 hectare, tăiată fără ca Epitropia să fi știut ceva, și pSdurarul fiind de rea credință. Descrierea si situația pădurilor. Așczămintele Brincoveneșt), posedă 13 păduri, din care 4 de stejar, 3 de șleaii și fi de luncă (zăvoaie). Suprafața lor aproximativă, de oare-cc n’au planuri majoritate din ele, este de 3300 hectare, din care: Stejar 2486 hectare, șleafi 128 hectare, zăvoiD 686 hectare; — toate sc găsesc exploatate aproape radical, ast-fel că veniturile lor actuale, sint neînsemnate, și cu alit mal răO, cu cit din neprevedere nu s a ținut socoteală că Epitropia fiind o instituție neperitoare și de bine-facere, avea și are nevoie de un venit constant, pentru intimpinarea chelluelilor anuale, lipsind o ast-fel de o sumă destul de mare, — mal cu seamă acum, cînd trebuie să facă adevărate sacrificii, pentru reconstituirea pădurilor. Acesle 13 păduri sint răspindile in toată Muntenia și anume : In Ilfov.........................2 (Gurbăneșli și Manolaclie) » Dîmbovița.....................2 (Crovu și Mătăsaru) REVISTA PĂDURILOR 359 In Muscel...........................1 (Bădcșll-Gorganu) » Teleorman.........................2 (Peril-Riioșl și Cervenia) » Dolj.....................2 (Gingiova și Măceșul) » Romanațl.................2 (Dăbulenii și Stocneștil) » Vlașca...................1 (Găujanl) » Ialomița................ 1 (Sărățenl) Total.................18 păduri in 8 județe. Ochire asupra masurilor generale luate in anul OM)2. Organizarea serviciului. Pentru ca un serviciu, să poată da roade bune, trebuie să aibă o organizație convenabilă și să fie constituit din clemente des- toinice și înde ajuns la număr, ca să poată face față cerințelor Iul. Epitropia printre altele, avînd in vedere reconstituirea masi- velor păduroase, pentru ca să poată avea un venit constant și pe cit posibil de ridicat, avea nevoe de un personal apt. Serviciul silvic astă-zl, s’a constituit după cum urmează: Brigăzile silvice. Toate pădurile formează 4 brigăzi, sub conducerea a 4 bri- gadieri, avînd sediul fie-care brigadier, la cile una din cele mal importante păduri și anume: I) Brigada Gingiova, 2) brigada DâbuUnl. 3) brigada Cervenia și 4) brigada Mălăsaru. In același timp domeniul silvic s’a deosebit cu totul de cel agricol, fapt prevăzut prin noile contracte de la 1903—1913. 1) Personalul silvic. Și la Epitropie, cum era In vechime la stat, personalul silvic se compunea din oameni cu totul neapțl pentru acest serviciu, trebuind inlocuițl aproape toți gardienii cu oameni tineri, știind carte, aleși dintre foștii militari gradați, iar brigadierii, din cei mal buni cșițl din școala de la Brăncștl. Aceștia din urmă, sînt plătiți cu una sută lei lunar, 3 hectare loc dc hrană, lemne pentru foc, locuință și diurnă 3 lei pe zi cind se deplasează la alte păduri, iar gardienii 20 lei pe lună, 3 hectare părnînt pentru hrană, uscătură pentru foc și locuință. Atit pentru brigadieri cit și pentru pădurari, s’a construit in mare parte in a. c. cantoane solide și comode, dc zid, costind peste G000 Ici unul — luindu-se toate măsurile a se imprejmui și planta terenul destinat pentru grădina cu arbori fructiferi, altoi dc diferite specii, pentru cari s au făcut gropî din toamnă. Pe lingă fie-care canton s’a înființat și cite o pepinieră volantă 360 REVISTA PĂDURILOR destinată pentru a procura puețil necesari pentru planlațiunile vii- toare a poenilor, golurilor și simosităților conturului pădurilor, pină in linia dc perimetrare. Fie-care brigadier și gardian ah primit cite o condică de ser- viciu ca și la stat, in care se înscrie toate ordinile ce li se dă cu ocazia inspccțiunilor, fiind obligați a raporta la finele fie-cărei luni despre executarea lor. Tot personalul sa uniformat pc socoteala Epitropiel, primind și cile o geantă dc piele, un corn dc vinătoarc și alte obiecte necesare serviciului. Brigadierii sint însărcinați cu susținerea proceselor de delicte silvice pe la autorități; ei aii in păstrare, •cite un ciocan silvic triunghiular, cu care marchează arborii tăiațl in delict, fiind obligați la lic-care trei luni, a face cel puțin o inspecțiune pădurilor și moșiilor casei. Pentru ași cunoaște mal bine îndatoririle, s’a Rîcut un regu- lament de atrihuțiunl, pc care trebue să-l execute întocmai. Printre atribuțiunile brigadierilor, este și cea dc a ține lici- tații pe la comunele ruralc, pentru diferite materiale, in care scop s’a alcătuit un regulament, căruia el trebue să se conformeze. 2. Perimetrarea pădurilor fiind importantă și urgentă, dc oare-ce la 23 Aprilie 1903 intră in vigoare nouile contracte de arendare, pe periodul de zece ani 1903—1918, spre a se înlătura conlhctele cu arendașii și pentru a stabili in mod definitiv conturul pădurilor pc cit posibil dc rectilinii, sa procedat la fixarea perime- trelor, execut! nd lucrările pe teren, pe care linii sa și început facerea șanțului perimetral in dimensil 1 ,00 la gură, lro,20 adine, Om,80 la fund. Aceste șanțuri, se lucrează in schimbul materialelor rezultate prin curățirea masivelor de uscătură, cedindu-se un car pentru 16 m liniari. 3. Ridicarea pădurilor in plan, fiind o chestiune de căpe- tenie, absolut indispensabilă la amenagerea lor, și la executarea lucrărilor mal importante, s'a măsurat vara trecută deja citc-va, lucrare ce se va continua in anul viitor, pină la terminare. 4. Studiul general al masivelor. Pentru a cunoaște starea actuală a tutulor pădurilor casei, și de lucrările ce se cer pe viilor, s’a studiat fie-care pădure in parte, iar observațiunile și propunerile făcute, s ah consemnat Intr’un memorih. 5. Hotărnicia moșiilor și pădurilor. .Multe din proprietățile REVISTA PĂDURILOR Epilropiel, eraO încălcate de vecini; unele de și măsurate, totuși naveaO fixate semnale de hotare; anul acesta, in urma constatărilor ce s aO tăcut, s ad executat mal multe hotărnicii, respingindu*se și încălcările găsite. G. Lucrări de punere în exploatare și amenageamente: Din cauza exploatărilor nechibsuite și lăcomiei, s au sleit mal toate veniturile pădurilor casei, căci s’aii tăiat suprafețe prea mari, proporțional cu posibilitatea lor. Pe de altă parte, pădurile de luncă (zăvoaiele), s’au exploatat numai in vederea lemnului de foc, obținindu-se un venit relativ cu mult inferior, celui ce s ar fi putut extrage prin exploatarea lor, pentru nuele și pari, care materiale in localitățile acele, este plătii foarte scump și mult căutat. Pentru a mări venitul pădurilor, s'a amenagiat toate zăvoaiele devenite exploatalibile, in vederea producțiune! de nu?le, adoptind o revoluție de 5 ani, ast-fel că venitul lor se va împătri de oare-ce vor putea fi tăiate dc 4—5 ori — In intervalul unul revo- luții de 20 ani, cum se admisese in trecui, pentru lemne de foc. Amenageamenlcle vechi, urmează a se revizui și modifica conform slărel și circumstanțelor actuale, treptat cu ridicarea pă- durilor in plan. Modilicindu-se estimațiile vechi ale pădurilor scoase in vinzare, s’a obținut la licitație îndoită valoare ca in Irecut pe hectar. 7. Una din lucrările principale ce se impune, pc lingă plan- tarea nisipurilor sburătoare și ficse din Dolj și Romanațl, este re- constituirea masivelor ruinate; in acest scop, la pădurile perimen- trale. s’a începui deja mobilizarea terenurilor destinate a fi inse- mințate și plantate cu stejar și alte specii de valoare, chiar in anul viilor. Sistemul adoptat este cel experimentat la Slat ca mai bun, semănlnd sau plantlnd la distanță dc 3 metri intre rinduri, ca să se poată tace in intervalul lor cultură de plante prăsitoare ciți-va ani, pină ce se va asigura reușita deplină a lucrărel; intre cuiburi saO puețl, se va menține distanța de l“,50 pulindu-se lesne rări mal Urziți dacă va fi nevoe. La fie-care pădure de stejar, se vor crește in pepiniere puețil necesari de plantat, acolo unde insemințarea sau plantațiunile n’ar reuși bine; iar la zăvoie, s’aii dispus incă din astă toamnă,crearea unor pepiniere tot volante, puțin costisitoare (arate, nu desfundate) 362 REVISTA PACURILOR in care sc vor crește din butași, specii convenabile cu rădăcini, pentru locurile unde n’ar răuși butașii inlipțl direct fără rădăcini. 8. In astă toamnă saii Început lămurirea pădurilor, in care există o cantitate considerabilă de uscătură și mulțl arbori depe- nsanțl, vicioșl, etc: acest material se perdea in trecut saii se fura; el s a fasonat de locuitori in grămezi de cîte un car, cu obligațiune de a plăti 4 lei carul, făcind șanț pe perimetru, a (>,25 bani metru liniar, in dimcnsiilc arătate mai sus, adică pentru un car uscătură IG metri liniari de șanț, sau 4 zile de lucru, a 1 leO ziua. încă din primă-vara anului 1902 s a început curățirea masi- velor tinere in stare de nueliș; curățirea mărăcinilor, dc care sint pline toate pădurile casei și exiracțiunea ciob lor uscate sterpe, cedindu-le tot pe lucrări de șanț și zile de lucru; aceste folositoare operațiuni se continuă in prezent. 9. Toate rezervele deteriorate, uscate sau deperisante, saii extras spre a nu se pierde cu totul valoarea lor, iar cele rămase sau curățat de furi. 10. Printre alte chestiuni importante, Epitropia avind pe unul din domeniile sale «DăbulenI» (Județul RomanațI) o podgorie însem- nată de peste 10o0 pogoane, plantată dc locuitori, pe nisipurile Dăbulenilor, și stăpinite pină acum cu embatic de peste 2500 lo- cuitori, fără insă a se cunoaște precis, nici numele tutulor celor ce le slăpinesc, nici suprafața viilor, s'a stabilit perimetrele defi- nitive, spre a nu se mal lăți in mod neregulat, cu noul ocupațiunl, pină ce nu vor fi sădite cu vii și terenurile virane dintre ele, care vor fi fertile, iar cele sterpe vor fi plantate cu salclml. Cultivarea viei pe nisipurile din Rominia, este o chestiune destul de importantă, atit prin venitul mare ce aduce cultivatorilor (pină la 200 lei pe pogon netto) cit și prin ușurința cu care se prinde și vegetează pe acele terenuri mobile, unde agricultura nu dă de cit roade proaste, dind naștere la formațiuni de noul focare de nisipuri sburătoare; via oloagă reușește și ficsează admirabil nisipurile: pogonul din viele Dăbulenilor, produce un venit de 20 Ici arendă anuală Epilropiel, iar mărirea intinderel suprafețelor plantate ar fi foarte recomandabilă pentru dinsa cit și pentru popu- lațiune mărindu-se o ramură de produție a țărel, care trebue cu atit mal mult iucurageală, cu cit filoxera pare a nu ataca via pe aceste soluri. 11. Hotarele moșiclor Epilropiel, aii Jost expuse la dese în- călcări, după cum s'a constatat. Pentru a Înlătura acest inconvenient REVISTA PĂDURILOR 3^3 pe viitor, urmează să se facă plantațiunl in tot lungul lor, după cum s’a făcut pe unele domenii ale Coroanei. 12. Pentru a putea stabili planul general al mersului plan- tațiunil lor in viilor pe nisipurile sburătoare, dc la Dăbulenl și Măceș, cit și pe nisipurile cart, de și sint inerbate, dar sint expuse a deveni mobile, din cauza pășunatulul, ce se exercită, a trebuit să se Iacă in vara aceasta și măsurătoarea lor, aproape 2500 hectare din care plantate sint peste 800 hectare. Tot o dală s’a rectificat și perimetrele plantapumlor executate, cu multă răușilă și abilitate . Comitetul delegaților a respins in unanimitate acest amendament. Al doilea amendament este propus dc D l Dobrescu, în coprinsul următor: < La art. 2 propunem să sc adauge un al 5-lea aliniat și anume: «5. Direcțiunea minelor». Comitetul delegaților a respins în unanimitate și acest amen- dament. Se pune la vot amendamentele D-lul Vlădescu și se respinge. Asemenea se respinge și amendamentul D-lul Dobrescu. Se pune la vot art. 2 și sc adoptă fără modificare. Se dă citire art. 3. D I Președinte • D-l Vlădescu are cuvîntul. D-l M. C. Vlădescu : Am luat cuvîntul ca să fac o declarațiune. Articolul 2 ce s’a votat de Cameră, coprinzînd întreaga eco- nomie a acestui proiect de lege, și amendamentul propus de mine, fiind respins de comitetul delegaților și de Camera, angajamentul ce 1 luasem în discuțiunea generală de a propune diferite amendamente la acest proiect de lege nu mal poate avea ființă; deci, declar că mâ găsesc degajat de a mal depune alte amendamente la acest proiect de lege. Dl Președinte: D-l Cucu are cuvîntul. D-l N. Cucu St.: D-lor, la acest articol este un aliniat care ași dori să fie discutat de cel competințl in drept, anume dacă secre- tarul care ține locul ministrului poate să rezolve cestiunl in afară dc acele cari sînt hotărite prin regulamente saO legi a fi rezolvate dc ministru. După cît știu, dar nu pot pune mare temeiu pe acestea, căci nu cunosc destul de bine legea rcsponsabilitâțcl ministeriale, secre- tarul-general nu poate să înlocuiască pe ministru in orl-ce afacere, că aceasta ar fi o atingere a acestei legi. Această lămurire ași dori să mi se dea, ca nu cum va redac- țiunea aliniatului sâ nu fie în concordanță cu legislațiunea noastră. D l G. C. Dobrescu : D-lor, mi se pare că ceea-ce a făcut comitetul delegaților este ca să creeze incă un ministru pc lîngă ministrul de fapt. Căci iată ce zice aliniatul 2 dc sub art. 3 : » » Decemvrie. • ♦ • In zilele de 9, 12 și 15 Ianuarie s’au ținut licitații la Craiova, București, Tulcea, Slatina, Ploești, Bacău și Pitești pentru vînzarea a 236 păduri. • • • La licitația de la 15 și 18 Noemvrie s’au arendat 8 moșii din 213; iar la 15 Ianuarie s’aii ținut licitații pentru arendarea a 204 moșii. • • La 22 Februarie, se va ține licitație pentru arendarea a 35 moșii ale Statului pentru periodul începător la 23 Aprilie 1904. • * * La 12 Februarie se va ține licitație la Direcția generală a Regiei Calea Victoriei, 127 pentru aprovizionarea cu 240.000 kgr. lemne de stejar pentru București, 480.000 kgr. pentru Iași și 3100 m. c. pentru salinele: Ocnele mari, Tg.-Ocna și Slănic. * * La 14 Februarie se vor ține licitații la Comandamentele garnizoanelor: Craiova, Slatina, Turnu-Severin, Calafat, R.-Vîlcea, Caracal și Tg.-Jiti, pentru aprovizionarea cu 11.854.600 kgr. lemne de foc. • • D l I. Protopopescu,tost silvicultor în serviciul Statului, prin decizie ministerială, a fost reprimit, însărcinîndu-se cu conducerea ocolului Seaca-Optășani (Olt), iar D-l M. Secă- reanu a fost numit șef al ocolului Cerna (Tulcea). ♦ • • Societatea * Codrul a elevilor silvicultori, aduce cele mat vii mul- țumiri D-lui silvicultor Gr. Crișan, Șeful Regiei Domeniului Coroanei Gherghița (Prahova), care a dăruit Societăței suma de lei 40. • » * 3Ș2 REVISTA PĂDURILOR Pină ia 31 Decembrie 1902, aii achitat cotizațiile și abonamentul pentru acest an, următorii membrii și abonați: Membrii: Adolph Christian, Angelin AL, Busuioc V., Galleriu Th., Georgescu N. (Sinaia), Grumazescu IL, Macovel N. C., Popovici N. G-, Stcrian P, David D. Petrescu., in total 48 din 197. Abonați: Rașcanu Th, Sangeorjan I , Societatea anonimă fores- tiera fosta Goctz, în total 13 din 55. CLIMA LUNEI DECEMBRIE 1903 st. n. La București Filaret Luna Decembrie 1902, a fost caracterizata, printr’un timp foarte geros și zăpadă abondentă care a cazul în prima decadă. Temperatura lunara 5^ este cu patru grade mai mică ca nor- mala. Au mai fost însă am în cari această lună a fost și mai friguroasă ca acum; ast-fel, do la 1857 de cind sc fac observațiuni tcrmometrice la București, această lună in 1864 și 1865 a avut drept temperaturi mijlocii -6°2 și 7*7. Temperatura decadei a doua 9'.’>, cînd a avut loc gerul cel maî pronunțat, este cu opt grade și jumătate mai coborită ca valoarea sa normală..In perioada cea mai friguroasă care a avut loc de la 4 la 26, zilele de 19, 20 și 21 au fost ceva mai puțin friguroase și cu desgheț slab în cursul zilei. Zilele de 13 și 11 aii fost cele mai geroase, cu temperaturile mijlocii zilnice lî“.8și 18’.7; temperaturile minime coborîndu-se respectiv la -20'4 și 23 8. Această din urmă temperatură este cea mai coborită din această lună la București în ultimii 25 de ani dc cînd se înregistrează aci temperaturile extreme zilnice. Ziua cea mai puțin friguroasă a fost la 28. Temperatura maxima absolută din cursul lunei f 7*.l a avut loc la 30. Toate zilele au fost cu îngheț afară de două, la 3 și 28. Zile dc iarnă aii fost 18. In mijlociu într’un an sunt 23 zile de îngheț, din cari 9 de iarnă. In anul 1889 aft fost în Decembrie 27 zile dc iarnă. Cantitatea totala de apă 57.6 mm. din cari 56 mm. proveniți din ploea și zăpada căzută în prima (decadă, este cu 7 mm. mai mare ca normala. Zăpada de la 5 și 6 a fost însoțită de viscol; el a fost puternic la 5, cînd circulațiuma trenurilor a fost întreruptă în cea mai mare parte a țârei. Grosimea totală a stratului de zăpadă 49 c.m.; in ultima zi a lunei solul mai era acoperit de zăpadă pe o grosime de 15 c.m. In 1885 căzuse in această lună 106 c.m. zăpadă. La 18 și 19 polei slab. Vîntul dominant a fost cel de la Sud (Austral), el a suflat tare in 5 zile. Presiunea atmos- ferică mijlocie 757.5 mm. este egală cu normala. Cerul a fost tot atît de înoral ca de obiceiu ; am avut 7 zile senine, 8 noroasc și 16 acoperite. Soarele a strălucit 68 ore în 18 zile; cu o oră mai mult ca în anii nor- mali Bruma s’a observat în 4 zile, chiciura în 13 și ceață în 11. In cîte-va din ele ceața a fost foarte deasă, mai ales in diminețile dc la 1,10 și 20 cînd nu sc putea vedea la o distanță dc cîțl-va pași. Asemenea cețe s’au mai semnalat in serile de 7 și 19 Decembrie ale anului 1901. Institutul Meteorologic. ----------------mR*----------------- REVISTA PĂDURILOR 3$3 TABLA DE MATERII CONȚINUTE IN VOLUMUL XVI, ANUL 1902 AL „REVISTEI PĂDURILOR" C Cadastrul țărei, de P. Antonescu.............................. 150 Ce însemnează ^statornicirea hotarelor, dc K. Saegiu......... 53 Clima anului ................................................ 31 lunilor Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noembrie și Decembrie. .9^ 128, 160, 122, 287, 320, 352, 382 Congresul agricultorilor (circulară).......................... 289 > » și pădurile, de N. C. Nădejde............. 353 Comerciul lemnelor .................. 23, 90, 189, 275, 312, 346 și 374 Comunicări și fapte diverse . ........... 126, 186. 279, 315, 348, 377 Conferințe silvice (discurs de descindere), de Ion Kalinderu. • • Conservarea lemnelor (conferință), dc Ilie Păunescu-Cîrcea 161, 220, 294 Cultura castanului (circulară), de Ion Kalinderu.............. 321 D Deriziunea Min. Cultelor fi Instrucțiuni publice, cu privire la sădirea pomilor............................................. 81 E Extract din studiul pădurilor Epilropiel Așezămintelor Brineo- venești, de Ernest C. Gheorgiu............................. 357 F Fondurile regionale, de M. Anania............................. 193 H Harta țărel, de P. Antonescu ................................. 170 1 Industria noastră forestieră, de P. Antonescu.................. 83 Industria lemnăriei in Romînia, după'Curierul Financiar ■ • • 86 Inform afiuni................... 27, 91, 127, 156, 191, 286, 318, 350, 380 împuținarea pădurilor, de I. A. Candiani...................... 303 3^4 REVISTA PĂDURILOR J Jurisprudcnță zilvică, de C. B. U.............................. 19 N Necesitatea modificărei dispozițiunilor penale ale C. S. (confe- rință), de P. A. Grunau.....................................97, 138 Necrolog. Bărbii D. Neagoe, Mihail Eustatiadi............... 158, 287 Nici o cultură fără pădureț nici o pădure fără mătură (confe- rință), de Al. Lazurian..................................... 34 O Observatorul astronomic din București de P. Antonescu .... 74 Observațiuni asupra C. S. de P. Antonescu..................... 205 O chestie părăsită de Gh. D. Bclinschi........................ 325 P Pădurile de la Cheia, de M. G. lonescu .................. . 6 Perimctrarea cu șanț la pădurile Statului de R. Plopceanu . . 88 Proiect dc lege pentru reorganizarea Ministerului Agriculturel, Industriei, Comerciulul și Domeniilor .... 245, 305, 333, 365 Proiectul de Budget a! Ministendut dc Domenii pe ex. 1903 1904 . 344 R Raportul economic al consulului Romîn de la Alena pe anul 11)00 • 327 Rezumatul ședinților adunărei generale a Soc. * Progresul sil- vic» .....................•.............................129, 175, 231 S Serbarea pomilor sau serbarea școlară, de Gh. D. BelinSchi . . 78 Silvicultura și comerciul (traducere)......................... 291 Statornicirea hotarelor, de Petre Antonescu................... 107 Stejarul, de I. A. Candiani................................... 3G4 Studiu asupra punere! in valoare a nisipurilor sburătoare, de Er. Gheorghiu..................................................... 214 T Torenți'i in Rominia, de Petre Antonescu........................ 1 V Vizita M S. Regelui Carol la Ministerul Agricultură, Industriei, ComerciuItâjfi Domeniilor . . 7............................ 153 -h-4------------— Tip. GUTENBERG, Joseph Gobl, Bucuresci. LUCRĂRILE FORESTIERE PUBLICATE ÎN LIMBA ROMÎNĂ STUDII Antenrrea R< mai P. S. — Studia asupra reguldor dc exploatarea pudurilor............5.— » Notifc economice a«npra tiierel pMurlor din țari...................................X— » Pădurile de munte ți câmpie, 1S15 .............................................................................. • Cercetarea cauzelor fi rcmcdiulnl lunecărilor și depunerilor din ba0 ihiruleacu T.— Gslechivtr.ul silvicultorului. 18W............................... .• ?• “ » Cestiunl «ic jddurf, l»o.................................................4.— > «tnpâduriroa nisipurilor «ie pe domeniul Maglavitu» .....................4. - Urm. !onr»cii-Zr...........2.— Kraest C. Rheorchiu. Stirpirea fiarei.ir stricătoare și braconajului In România.....2.— Lasurlana Al. — Scmânarca ți plantarea pAdunlor, 1889............................ . — Marotei 5. C. — Ochire asupra pAdurilor Moldovei.....................................- .— Munteanu T. C. — Lumina și silvicul tura, 18b?..................................... StAtoMu Q. - Istoria vlnAtoard și malurilor d< npliial in România in pnviuia vlnatulul, 188 > PAdunlc Stalului ți nlc vtabilimcnklir publice, ................................................................ ranaacvru M. A. — Despre regimul silvic și apicama iul...........................—. * Paralel din punctul do vedere silvic Intre Austria ți Rcmân*a......................— » PAjunatut In pădurile Statului............................................. . Dare de scomA asupra lucrări!or_ «ongrcsutul internațional «ie tdviculturA din 1900 de ta Paris......................................................—. t»odor»«cu r. — Inpâdurirca și exploatarea pădurilor Statului din Dobrogea, 1893 . . -. Bem. lonexcu-Z.sae. — Despre starea fizică a jadurilor noastre, 1893................— Tip. GUTBNBERG, Joseph Cobi, str. Doamnei, 20. - București.