ANUL 1901 REVISTA PĂDURILOR ORGANUL SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC" Publicată snb îngrijirea Mite» ile redacție COMPUS DIN D-Nil : Dr. GR ANTIPA, P. ANTONESCU, C. BROȘTEANU și N. GH. P0P0V1CI sub prezidenția D-lui I- KALINDERU T O M'U LXV Prețul abonamentului este de 12 Ici pe an. Pentru membrii societății și pentru școlari, prețul se reduce la 10 lei pc an. BUCUREȘTI TIPOGRAFIA GUTENBERG. J0S1-PH GOBI. 20, Strada Doamnei, — 20 (liuerica Kalindcm) 1901 SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC' FONDAT* IN 1886 * i W h‘ REVISTA PĂDURILOR PnNicată soli Îngrijirea comitetului ăe redacție COMPUS DJN D-Nll: Dr. GR ANT1PA, P. ANTONESCU, C. BROȘTEANU și N. GH. POPOVICl sub prezidenția D-luI I. KALINDERU TOMUL XV.- ANUL 1901 SERIA II. - ANUL V BUCUREȘTI TIPOGRAFIA GUTENBERCLJOSEWI GOBL 20, — Strada Doamnei, »— 20' (Biserica Kilindciii) | | IV RJL PuHiwl.^G | B A rr V REVISTA P Ă D LII IL O R SERIA II. — ANUL V. 0 PRIVIRE RETROSPECTIVA Asupra lucrărilor mal Importante cu privire la păduri, din anul 1900. Anul 1900 este fără. îndoială unul din cel mal rodnici în lucrările silvice, mal rodnic nu numai din ultimul deceniO, dar pot zice cel mal rodnic de la crearea corpului silvic. In adevăr, în acest an avem de înregistrat: recrearea fondului de din venitul brut al pădurilor., legea de orr/a- nizare a Ministerului Domeniilor, imprimarea unei statistici a pădurilor Statului, a unei hărți silvice, a unor notițe asupra pădurilor țârei, a unei hărți a ostroavelor Dunărei — această din urmă lucrare de și pornită dintr’un punct cu lotul altul de cit silvic, de către Ministerul de resbel, efectuarea el este de mare folos și pentru administrația pădurilor. Mal trebue să adăogăm înainte de a studia ceva mal detaliat lucrările de mal sus, că participarea serviciului silvic al Statului la Expozițiunea din Paris, ’l-a atras două mari premii, luate pentru: lucrările scrise și pentru dife- rite materiale, ceea-ce de sigur conslilue o mare cinste pentru corpul silvic al Stalului. De asemenea Administrația Domeniilor Coroanei, pentru frumoasele obiecte de resort i 2 REVISTA PĂDURILOR silvic expuse în pavilionul Romîn, a obținui 2 mari pre- miurl pentru păduri. Se trecem acum în revistă fie-care din aceste lucrări: I. Legea de 2^ Se știe că sub impulziunea unul fericit cujpnt și avindu-se in vedere fluctuațiunile prea mari bugetare din țara noastră pe de o parte, iar pe de alta cunoscindu-se că o bună gospodărie pădurească este imposibil a se face în asemenea condițiunY, că lucrările silvice pentru a da rezultate satisfăcătoare, trebue să aibă o continuitate, că continuitate nu se poate avea în asemenea operațiuni, cind intr'un an se dă mijloace bănești necesare iar în altul nu; pentru a se subveni la toate aceste nevoi, prin legea din 17 Mal 1892 s’a creat fondul de 2°/0 pentru cultura și punerea în valoare a pădurilor Stalului. Această lege însă a fost desființate in anul 1896 prin legea din 23 Martie iar în anul trecut s’a reînființat fondul prin legea promulgată în 12 Mal 1900, spre binele pădurilor Stalului. 11. Legea de organizare a Ministerului Domeniilor de la 1 Aprilie, 1900, a căutat să împlinească o lacună mare, ce se simțea în gestiunea diferitelor ramuri de acti- vitate pendinte de acest departament, și ca atare atinge și pădurile. In ceea-ce ne privește pe noi ca corp, ne-a lăsat această lege ca și mal nainle, dacă nu mal răâ, căci prin ea s’aii micșorat salariile unor grade, salarii cărora de la 1864 pînă astă-zl nu li s’a adus nici o îmbunătățire, pe cînd în toate cele-l’alte administrații ca: corpul lechnic al Minis- terului lucrărilor publice, magistratura, telegraf și poșta, ar- mata, Regie ele. ele., salariile vechi s’aii sporit la unele servicii chiar cu 5O°/o față cu salariile dinainte de 1875. O singură portiță s’a lăsat serviciului silvic și aceasta este ari. 49, prin care ni se recunoaște dreptul la o organizare specială ca corp. Dar, cînd aceasta va putea lua ființă?! 111. Statistica pădurilor Statului, este o lucrare tot de alît merit pentru corpul silvic, pe cil era de necesară pentru REVISTA PĂDURILOR 3 administrație, este prima lucrare de acest fel făcută pînă astă-zl în țara noastră. încercări de a se aduna note statis- tice asupra pădurilor Statului, s’au făcut in mal multe rînduri, nid-odată insă ele nu aG luat ființă. Ea are avantajul de a înlesni foarte mult pe agențl în cercetări silvice de ori-ce resort, de a le permite să găsească imediat ori-ce comparații ar voi să facă între masivele pădu- roase din diferitele județe etc., de a putea în fine să preci- seze de ce întinderi, de ce fel de masive se compune dome- niul păduros al Statului. Pentru efectuarea acestei lucrări, s’au cercetat și cules date după toate planurile pădurilor existente la Minister, ast-fel că suprafețele trecute în text, sint cele mal precise posibile. Trebue să se știe că aproape jumătate din pădurile Stalului, actualmente nu aft planuri, deci pentru acestea, suprafețele sint aproximative; însă pe cil posibil mal apro- piate de adevăr, căci la determinarea lor, aii participat în prima linie șefii de ocoale, a căror cunoștințe asupra masi- velor din ocoalele lor, nu se poate pune la îndoială. Această lucrare, care nu este perfectă ca cifre, și nici că putea fi ast-fel, față de materialul de care se dispunea, împlinește o mare lacună pentru administrația pădurilor. Se sperăm că încetul cu încetul Stalul va lua măsuri pentru ridicarea in plan și a pădurilor ce nu aO astă-zl planuri și că prin urmare o a doua ediție a acestei statistici va putea satisface și firile cele mal pretențioase. IV. Notice sur Ies furelsdu Royaume de Roumaine, Această broșură scrisă în franțuzește a fost făcută in vederea participărel României la Expoziția de la 1900 din Paris. Cu această lucrare Ministerul a voit se prezinte în concertul națiunilor expozante, pe terenul silvic, starea pădurilor țărel. Ea coprinde 3 părți distincte: a) Textul în care se tratează despre administrarea pă- durilor la diferitele categorii de proprietari, organisarea cor- 4 REVISTA PĂDURILOR pulul silvic al Statului, legislațiunl silvice, nomenclatura esențelor pădureștl și asociațiunea lor în formațiunea masi- velor, de păduri, pepiniere etc^ în fine este o descriere pe cît posftil de reslrînsă dar întocmită ast-fel în cit orî-ce străin de țara Românească, care ar dori să se ocupe de pădurile noastre cu ușurință se găsească toate datele principale necesare. b) Inlr’o serie de 24 hărții diagrame s’a căutat a se reprezenta în mod grafic și toarte ușor de urmărit, pădurile țărel privite din toate punctele de vedere. în mod special și comparativ pentru Stat, stabilimente publice, Domeniul Coroanei și proprietarii particulari, cum și din punctul de vedere al regimului silvic. Aceste planșe sînt de multă utilitate, căci ele înlesnesc stabilirea termenilor de comparație. c) Pentru ca să se poală pune mal ușor sub ochii străinilor starea pădurilor noastre printr’o serie de 12 foto- grafii, s’a căutat a se reprezenta cite-va din masivele noastre forestiere mal de importanță, planlațiunile de salcim de pe nisipurile sburătoăre, cum și mijloacele de transport mal principale din păduri, uzitate la noi în țară. Această lucrare a fost mult apreciată la Congresul in- ternațional de silvicultură ținu, la Paris in luna Iunie 1900, cum și la Expoziție, unde a lăcul parte din grupa IX clasa 49 și împreună cu harta pădurilor țărel au adus corpului silvic al Stalului recompensa unul mare premiu. 5. Harta pădurilor Regatului României. Această harlă, redactată pe scara 1:200.000, reprezintă înh’un exemplar pădurile țărel pe categorii de proprietari: Stat, stabilimente publice, comune, Domeniul Coroanei și particulari; iar in altul pădurile țărel pe categorii de esențe: reșinoase pure sau în majoritate, reșinoase cu fag, predominind fagul, esențe amestecate (fag, stejar, carpin ele.), stejar pur sad predo- minant, specii albe (salce, plop, etc.) și salcîm. Pentru întocmirea acestei hărți, comisiunea însărcinată de Minister, s'a servit pină la PloeșO, de planșele Inslilu- REVISTA PACURILOR 5 tulul Geografic al Armatei după ultima ridicare, iar de la Ploeștl pînă la Severin după harta Statului major Austriac din 1859, pusă pe cit posibil la curent de către serviciul silvic al Statului Această hartă întocmită în perfect acord cu statistica pădurilor, este prima hartă silvică a României, in care se arată pe lingă fixarea conturului pădurilor pe natură de proprietari, și determinarea zonelor de vegetaliune a diferi- telor esențe. Ea este de natură a facilita inult studiul proprietății forestiere, cum și a da o idee clară de cum este repartizat în țara noastră acest fel de avuție; din ea ușor se poale vedea părțile mult împădurite cit și acelea unde pădurile lipsesc și ar trebui create. VI. Harta Ostrouvelor. O mare lacună prezintă cunoaș- terea prin scripte a ostroavelor Dunărene care aparțin țărel. Această lacună a fost insă împlinită printr’o ediție a hărțel acestor ostroave, întocmită pe scara V55500» în toamna anului 1900. Această lucrare concepută mal mult din punct de vedere strategic, și al stabilirel fruntariei ’șl are o mare importanță și pentru noi pădurarii, mal întil pentru că măsurătoarea ostroavelor făcută de către serviciul marinei noastre militare ne dă o idee mal preciză de întinderea lor, apoi prin stabilirea pozițiunil lor, ne înlesnește mult alcă- tuirea seriilor de exploatare. Această lucrare se compune din harta Dunărei și a coas- telor, pe care sînt așezate ostroavele între diferitele pichete și dintr’un mic text care începe cu istoricul asupra fruntariei despre Bulgaria; apoi face descrierea fie-cărul ostrov. La această lucrare a colaborat și colegul nostru D-l Inspector I. P. Chihaia, pentru partea silvică, ca representat al Minisleriulul Domeniilor. Lucrările de mal sus reprezintă oare cum partea Iile- 6 REVISTA PĂDURILOR rară cu aplicațiunl practice, dar nu de mat puțin interes sînt însă lucrările pentru vinzările extra-ordinare de păduri făcute în vederea crizei în care a căzut finanțele țărel. Aceste lucrări aii fost executate de agenții cel mal des- toinici și după indicațiunile inspectorilor silvici. Ca rezultat al acestor lucrări, avem scoaterea în vînzare a 465 mii arbori de stejar, raparlisațl in 28 păduri și pe o suprafață ca de 33.629 hectare ceea ce ne dă în mijlocie 13 arbori de extras pe hectar. In ziua de 15 Ianuarie 1901, s’a ținut deja o licitație pentru vînzarea a aproape jumătate din numărul total al arborilor repartisațl pe 12 păduri, a cărui rezultat a fost vînzarea unul număr de aproape 95 mii în 9 păduri, care pentru unele ca Neloțil-Trivalea. a atins prețu de 40 lei pe arbore. Acestea sînt lucrările mal importante silvice, saă cu atingere la păduri, cari s’au efectal în anul 1900, și ar fi de dorit ca lucrări mal de seamă cu privire la păduri, să avem fericirea a înregistra în fie-care an, căci numai în felul acesta putem să ne impunem ca corp și să sperăm la o situație mal bună. Mihail Tănăsescu. LIBERTATEA DE ACȚIUNE ÎN SILVICULTURĂ Do la un timp încoace, chestiunile economice pasio- nează omenirea și mai ales pc acei cari au în mîinl condu- cerea destinelor diverselor State. Criza ce bîntuie aproape toată Europa și mal ales țara noastră, a deșteptat și în oamenii ce prezidează sau sînt chemați a presida la destinele ei, atențiunea către chestiunile economice, care, fie zis în treacăt, pînă acum cu motiv sau fără motiv, nu prea ’i-a interesat. Este un semn îmbucurător și datori suntem să i relevăm cu satisfacție și mulțumire. Este în REVISTA PĂDURILOR 7 deobșto constatat că după starea economică a unei țări, se cîntăreșto puterea ei și se pot face deducțiunl asupra rolului ce în viitor este chemată a juca în concertul Sta- telor civilisato. Nesiguranța noastră din trecut, lupta cu elementele străine, munca desvoltată din partea a tot ce țara avea mai de valoare ca oameni, pentru cîștigarea noatîrnărel noastre politice, — au făcut ca chestiunile de ordine internă și mai ales cele economice, să fie lăsate pe al doilea plan. Do sigur do aproape o jumătate de secol, s’au realisat în Romînia progrese uimitoare. Pe terenul instrucțiunii publice, și mal ales în învățămîntul secundar, universitar și special superior, ne putem compara cu multe State din occidentul Europei, care lucrează de secole pentru acestea. Pe terenul desvoitărel și înmulțire! mijloacelor de transport pentru scurgerea mal repede și mai lesnicioacă a produselor solului nostru către centrele de consumație și piețele do export, am făcut do asemenea un pas însemnat Asemenea progrese am realisat și în mijloacele do apărare ale țărel, în siguranța publică internă etc. Nu tot ast-fel stau însă lucrurile cînd. esto vorba de sporirea producțiuni! și mal ales do îmbunătățirea produ- selor, cum și do punerea în valoare și exploatare a produ- selor așa ziso naturale: mino și păduri. Pe această cale mal nu am făcut progrese, sau ca să fim mal optimiști, vom zice că am făcut prea slabe pro- grese în raport cu timpul. Prcocupațiuni de altă ordine, justificate în parte, după cum am arătat mai sus, ne-au sustras și atențiunea și acti- vitatea noastră națională do la acoa ordine do lucrări, căror le putem zice lucrări pentru desvoltarea noastră economică. Astă-zl însă, cînd situațiunea noastră politică, grație oamenilor mari și buni patrioțT, cari au condus destinele Romîniei, este asigurată, cînd ilustra, aermpa și înțeleaptă dinastie întemeiată de iubitul și marele nostru Rege Carol J, are în puternicele el mîini destinele Romîniei și cînd ast-fel no-a dispărut grija stărel noastre ca Stat de sine stă- tător și cînd avem o greutate în concertul Statelor Europei și avem asigurată existența noastră națională. Astă-zl zic, trebuie să no preocupăm mal mult și pot 8 REVISTA PĂDURILOR zic© chiar exclusiv de situațiunca noastră internă; să no dosvoltăm forțele de producțiune, să îmbunătățim produsele teritoriului nostru, să punem în valoare și să exploatăm în mod înțelept produsele naționale alo solului: mino și păduri. Căci numai ast-fol și numai prin propriolo noastre pro- duse vom putea deveni reelmente bogațl. In nenumărate rînduri și din diverse puncte de vedere, s’a vorbit desime păduri în coloanele acestei reviste. S’a scri^oespre rolul ce ele au din punct do vedero al interesului general prin influența bine-făcătoaro ce exercită asupra climei, asupra regimului apelor, asupra higienei publice, asupra bunei stări a populațiunil, asupra menținerii terenurilor surpătoare, erosive și mișcătoare, etc. S’a vorbit despre influența ce au asupra producțiunii agricole, despre veniturile ce clăti acum și vor da în viitor țărel în general și Statului în special, și din toate aceste considerațiunl s’a dedus că ele sunt un bun natural și că constituesc o bogăție națională, a cărei existență, bună conservare, rațională îngrijire, înțeleaptă și științifică ex- ploatare, contribue acum și va contribui în viitor la buna stare a Romîniei din toate punctele do vedero. Ca consecință dar a rolurilor multiple ce ele joacă și sunt chemate a juca în desvoltaroa Romîniei ca și a ori- cărui alt Stat, atît prin existența lor cît și prin produsele lor, legiuitorii noștri, în bine făcătoarea lor prevedere, ca rezultat al convingere! despre importanța pădurilor, au impus proprietarilor do păduri, prin diverse articole din Codul silvic, restricțiuni asupra dreptului de a uza și de a exploata proprietățile lor forestiere. Ast-fol dar și pentru motivele mai sus expuse s’a instituit în mod legal și in Romînia, ca și în toate cele-l’alte State, un regim silvic. Codul silvic romîn institue în Romînia două nuanțe saii categorii de regim silvic: I. Regimul silvic absolut și generic, aplicat tuturor pădurilor care aparțin proprietarilor cu caracter perpetuâ (Stat, comune, stabilimente publice etc.), ori-caro ar fi situația proprietăților lor, la munte sau la cîmp, la podgorie sau la baltă (arh 3 din Codul silvic). In privința pădurilor acestor proprietari, Codul silvic impune restricțiuni nu numai REVISTA PĂDURILOR 9 în ceea ce privește conservarea proprietății împădurite, dar și în ceea-ce privește modul exploatărel, natura produselor și cantitatea ce trebue să producă pădurile etc. Deci aceste păduri trebue să se cultive, îngrijească și exploateze după un amenajament (art. 4). II. Regimul silvic excepțional aplicat numai în anu- mite împrejurări, cînd pădurile aparținînd altor proprietari de cît cei enumerați mai sus și anume particularilor, s’ar găsi situate ast-fel în cît fie existența și conservarea lor, fie modul lor de îngrijire, exploatare și cultură, ar avea o înrîurire sau o influență asupra interesului obștesc, cu alte cuvinte ele ar fi chemate să joace un rol de interes public. Aci legiuitorul a stabilit două modalități bine definite prin art. 11 și 13 Codul silvic- a) Cînd pădurile proprietarilor, particulari, sunt ast-fel situate (pe terenuri surpătoare, erosive, mișcătoare, la fron- taria țărel, etc), în cît existența și conservarea lor sunt necesarii interesului public, ori-care ar fi esențele din care sunt constituite, sau care le vor constitui în viitor, ele nu pot fi defrișate (art. 13) saîî desființate. b) Cînd însă pădurile proprietarilor particulari ar fi ast-fel situate în cît interesul obștesc ar fi influențai nu numai de existența și conservarea lor, dar și de modul exploatărei, culturel și îngrijirel lor, deci do natura esențelor ce le con- stitue, do modul regenerărei lor, do vîrsta la care vor fi exploatate, de natura produselor lor etc., atunci nu numai existența și conservarea lor o impune legiuitorul, dar și modul de .exploatare și de cultură (art. 11). Deci aceste păduri sunt supuse regimului silvic și în ceea-ce privește amenajamentul, cu alte cuvinte ele nu se pot exploata de cît conform art. 4 din Codul silvic, ca și pădurile supuse regi- mului silvic conform art. 3 și anume după un amenajament făcut de o comisiune specială, compusă din trei a gen ți silvici, direcți ai Statului și aprobat prin Decret Regesc. Dar ce este un amenajament ? Amenajamentul constitue arta de a reglementa trata- mentul și exploatarea pădurilor (Broillard, pag. 21). El este o lucrare care are drept scop de a reglementa exploatarea unei păduri ast-fel în cît ca să dea proprietarului el prin IO REVISTA PODURILOR exploatare o producțiune (venit) continuă și constantă — (Tassy, pag. XIX). Deci amenajainentul unei păduri este o lucrare com- plexă, care pune în aplicare pentru toate pădurile în general și pentru fie-care în special, cunoștințele do cultură silvică și do economie politică. EI este sintetisarea tuturor cunoști in țelor do economie forestieră cu privire fie-care pădure. Dacă în alcătuirea amenajamentulul sunt puse în știința silvică reguli fixe, apoi acestea nu formează do cît princi- piile pe caro trebue să le avem ca baze în ori-ce lucrare. Silvicultura care are a face cu produsele naturale ale solului și care este o știință de aplicație, basată între altele și pe fenomenele naturel, este influențată în practică do o mulțime de împrejurări do ordin social economic, financiar și mal ales vegetativ (cultural) etc. Pornind dar do la aceasta constatare no tăgăduită de nimeni, rcsultă în mod clar, fie-care pădure trebue sa’șl aibă diagnosticul și tratamentul el, căci fie-care, ca ori-ce produs al naturel represintă o individualitate propie și vie- țuitoare (Broillard, pag. 318). Deci amenajamehtele, dacă, ca cadru general pot fi identice, ele însă ca alcătuire specială nu pot fi de cît indi- viduale pentru fie care pădure sau serie do pădure. Ele diferă dar de la o pădure la alta, după cum și pădurile diferă una de alta, avînd fie-care ceva propriu și particular, după cum fie-care om aro ceva propriu și par- ticular al Iul, caro ’l distinge de cel-l’alțl oameni. Deci este o eroare a crede că putem face amenanja- mente identice. Un amonagist trebue să fio convins mal dinainte, că în alcătuirea unul amonajament trebue să se conforme condi- țiunilor speciale proprii fie cărei păduri. (Broillard. pag. 319). In silvicultură spiritul do sistemă, ideile preconcepute și alcătuirile tipice sunt periculoase și acel ce se conduc de ele uită, că pădurea este o individualitate, caro față cu împre- jurările în care se află și care ’î sunt proprii, reclamă un tra- tament și o cultură proprio el. Esto dar o greșală a crede, că o pădure este aceea ce mi se pare îndată ce am văzut’o și că o putem asemăna REVISTA PAl>VRn.GR I I cu o alta pe care am studiat’o ; nu!! fiecare pădure are ceva propriu și particular al ei, pe care ceva nu’l putem aprecia și constata do cit după ce am studiat’o din toate punctele de vedere. Sistemele, sau mal bine zis calapoadele în cestiuno do tratament, cultură și exploatare a pădurilor, sau cu alte vorbo în cestiuno do amenajamonte, refuză do a ceda exi- gentelor diverse, care sunt proprii fie-cărci păduri și ast fel în silvicultură ele nu’șl au locul. Amonajamentcle bune sunt acelea, caro so alcătuesc pe baza studiului pădurilor și caro sunt proprii fie-cărci păduri potrivit caracterului ei special. Cea-ce am zis în privința amenajam elitelor, se aplică fără tăgăduială și studiilor sumare, despre caro vorbește art 6 modificat diu Cod și pe baza căror se exploatează și se vor exploata pădurile supuse regimului silvic, conform art. 3 și 11, pînă ce vor pufea fi amenajate conform pres- cripțiunilor art 4 din Cod ăl Silvic. Căci ce sunt în adevăr Studiile sumare pentru anumite porțiuni din păduri destinate a se exploata în cursul a anu- mite periode, de cit un fel do reglemente do exploatare și cultură pentru porțiuni din păduri po un timp anumit (period), sau cu alto cuvinte amenajamente sumare, pro- vizorii și parțiale. Dacă dar vom judeca atît după spiritul articolului 4, caro prevede modul cum so vor exploata pădurile supuse regimului silvic și cum vor fi întocmite comisiunile do ame- najare și dacă vom aprecia conținutul art. 6 modificat, lesne vom putea deduce că în spiritul legiuitorului a fost, — și nici nu putea fi alt fel, - idea do a face din fic-caro ame- najamont sau studiu sumar o lucrare proprie fie-cărci păduri sau porțiuni de pădure. Mal mult, vedem că fie-care amenajameut sau studiu sumar trebuo să fie admis sau aprobat de consiliu technic, pentru mai multă garanție (arL G și 30) că ele s’au întocmit potrivit sciințel silvice și cerințelor culturalo și economico ale fie-cărei păduri sau porțiune de pădure. Deci chiar legiuitorul nostru în materie silvică, de acord de alt-fel cu știința silvică și cu preceptele somităților silvice, cari pentru noi trebuo să facă lege, exclude cu desăvirșire 12 REVISTA PĂDURILOR școala sistemelor sau calapoadelor aplicabile tuturor pădu- rilor, ca fiind ruginită și vătămătoare unei înțelepte exploa- tări, unei bune culturi și unul științific tratament. Se pot lesne constata resultatele obținute în Franța prin aplicarea generică a matodel tire-et aire, comform fai- moasei ordonanțe a lui Colbort (1669) pădurilor do foioase ori care ar fi fost esențele ce le constituiau, amestecul lor, vîrsta și situația mash Jtor; și se pot ușor aprecia efectele produse în Romînia prin aplicarea fără distincțiune, — în unele locuri chiar și la păduri do resinoase în timp do mai mulțl ani al tăorilor cu rezerve. Regenerarea naturală incomplectă, disparițiunea esen- țelor do elită și mal alos a stejarului din ținerile masive formate posterior aproape osdusiv din lăstar; invasiunea în ținerile masive a esențelor fără valoare ca : plop, mes- teacăn, salcie, etc. și regenerarea aproape complectă a în- tregol suprafețe numai în asemenea esențe, și deci în defi- nitiv, deprecierea valoarel fondului păduresc au fost efectele sistemelor saîî calapoadelor aplicate după ordine, iar nu po- trivit stârci fie-cărei păduri atît din punct de vedere cultural cît și din punct do vedere economic. Nu pot termina mai bine aceste cîte-va rîndurl do cît roproducînd următoarele cuvinte alo savantului forestier frances Ch Broillard, autoritatea cea mal netăgăduită în ces- tiuno de amenajarea pădurilor: * Cest mente le danycr des sistcmcs qui porte ă recommandcr de ne pas chcreher en aminagement une solul ion parfailc, ideal insaisissable Libertatea de acțiune dar in Silvicultură, iar nu încă- tușare in sisteme sau calapoade ordonate și impuse. N. G. Popovici Icirpdor Silvic Membru tn Consiliul Tectonic al Pâdurilor AZOTUL ȘI VEGETAȚIA FORESTIERA Gestiunea azotului, care a fost și este așa de mult discutată de chimișlT și agronomi și departe de a Pi epuizată, merită a Pi in special privită din punctul de vedere al pădurcl, pentru că față cu durata și cerințele esențelor forestiere, față cu starea acoperită a REVISTA PĂDURILOR «3 solului, cu lipsa de cultură și alte împrejurări, transformările chi- mice și biologice sint adese-ort altele de cit cele petrecute in cimp liber. Azotul este un element tot atit de trebuincios arborilor din păduri ca și plantelor agricole. In adevăr: in constituția diverselor materii proteice, pleci nd de la protoplasmă, care formează corpul viețuitor al celulei vege- talului, pină la combinațiile cele mal esențiale ale organismului animal, fibrind, albumină, caseină, etc. și cart sini punctul de plecare al ori cărei organiza(iun\ intră Azotul unit cu Cai bonul și apă (Hidrogenul și Oxigenul). Prin faptul că vegetalele — printr’un mecanism a cărui func- ționare ne scapă încă complect — scot din sorgințl exclusiv anor- ganice (Azotul gazos, amoniacul, azotațl etc.) azotul pe care-l tran- sformă in țesături, in albumină, caseină, gluten vegetal, natura refu- zlnd in mod absolut — animalelor facultatea de a fixa direct aceste principii minerale, animalele depind absolut de vegetale, cart sint ast-fel mijlocitorul intre regnul mineral și animal; ele închid cercul misterios al vicțd. De aci se vede dar interesul cc trebue să depună agricultorul si umanitatea relativ la originea și asimilația azotului. După cifrele forestierilor bavarez! din studiul asupra unei păduri de fag dim Haye ’) — pădurea absoarbe anual și pe hectar 45—55 kgr. azot, pe care trebue să-l găsească și să 1 scoală de unde-va, pentru a nu se micșora ast-fel producția și arborii să-ș1 manifeste simplomelc de inanițic azotică. Dacă de asemenea observăm că pădurcl nu isc dă niciodată îngrășăminte, și, cu toate perderilc de azot datorite rădiuăre! lein- nilor exploatate, și descompunerilor chimice, viața vegetală se reproduce incit finit și solul forestier in loc de a se sărăci in azot —se îmbogățește ; deci sintem conduși la a gindi că trebue să existe Ciștigurt, cart vin să compenseze pierderile. Dacă daltă parte facem o paralelă intre cauzele de cîșlig și perdere do azot combinat in cultura forestieră, se ajunge in rezumat a următoarele rezultate : In definitiv pierderile (te azot se d doresc cauzelor: una foarte importantă, care rezultă din ridicarea rccolM prin exploatare, cifrindu-se la 20 kgr. pe an și hectar; alta ce rezultă din întoarcerea I) Font und Jagdzeitung, 1899. 14 REVISTA PĂDURILOR in atmosferă sub formă de gaz liber a unei părți din azotul organic in timpul multiplelor transformări ce inceară in sol, materia organică. Cauzele de ciștig de azot sint următoarele: Azotul combinat provenit din atmosferă și apele meteorice, de care de alt fel n’avem a ne preocupa aci, fiind-că pădurile nu nitrifiează și nitrațil sint forma esențială sub care este asimilat azotul. A doua cauză de.^știg ar consta in materiile azotate cari sint date fie-care an solului sub formă de resturi vegetale; aceasta de alt fel este o simplă restituire, chiar neintegrală, fiind-că o parte însemnată din principiile azotate emigrează in lemn inainte de căderea foilor, ba, mal mult, o parte din azotul organic este degajată in atmosferă prin transformările ce sufer materiile azotate. Dacă n’am avea d« cil aceste cauze reparatoare, pădurile ar merge constant sărăcinduse in azot, ceea ce nu este; sa ti ar trebui ca cantitatea de azot scoasă din aer și apele meteorice, să fie superioară cantităților pierdute prin exportația lemnelor, ceca-cc nu poate fi. Dar mal putem avea o a treia cauză de ciștig: In urma celebrelor experiențe ale D-lor Hellriogel și Wdfarth se știe că leguminoasele asimilează direct azotul gazos din atmosferă. Cum solurile forestiere abundează in leguminoase, mal ales solurile mai sărace, solurile silicioase, ele ar complecta ceca-cc lipsește cu azotul elementar din atmosferă. Insă după d. Henry avem o cauză mal importantă și mai generală : fixarea azotului atmosferic de foile moarte. D. Henry a ajuns la această concluzie in studiul făcut asupra foii de stejari tineri și carpen ’), in cari a determinat de la început azotul total. După aceea a pus cantități determinate de fol in cutii de dimen- siuni anumite, acoperite pe fund unele cu plăci de calcar, altele cu gresie, și suspendate la aer liber, urmărind: 1) a studia repeziciunea de descompunere a foilor de diverse esențe după natura substra- tului (calcar sau gresie) și 2) a cerceta modificările calitative și cantitative ale materiilor minerale și organice piuă la transformarea lor in humus și in special modificările suferite de materiile azotate. Dinsul găsește ciștig absolut cfectulnd analize după unu șl J) Revue des eau* el foitts, 1897. REVISTA PĂDURILOR 15 doul ani, pentru fol de stejar 0,400% pe calcar și 0,112% pe gre- sie, in medic, 0,256^10 ciștig absolut de azot; iar pentru fol de carpen găsește 0,538% pe calcar și 0,780% pe gresic, in mediu 0,68'^. ăștig absolut de azot. Acest ciștig de azot este foarte important, fiind-că se ridică chiar in acest din urmă cas la jumătate saii la două treimi din totalul primitiv de azot conținut in fol, înainte de a fi supuse expe- rienței, 1,108% in foile de stejar și 0,947% în foile de carpen , el reprezintă, admițind că solul pădurii primește in fie-care toamnă 3300 kgr. fol moarte pe hectar, un total de 22.4 kgr. azot pentru foile de carpen și 13,2 kgr. azot pentru toile de stejar: adică aproape quanlumul de azot absorbit prin fabricația lemnului. Prin urmare cauza principală de sărăcire in azot a solurilor forestiere se găsește imediat compensată prin activitatea ce pun foile moarte a acapara azotul atmosferic. Acest fapt capital arată clar una din cauze, poale principate, in toate cazurile cea mal gene- rală, pentru care cultura foresteră a fost lot-d’a-una considerată ca esențial ameliorantă, ca singura care poate să acumuleze destule materii nutritive pentru a permite, după oarc-carc timp, a face cultură agricolă pe solurile cele mal sărace. Ast fel deci, dacă lucrurile se petrec in natură ca in încer- cările executate, cele 3300 kgr. fol moarte primite anual de un hectar, conțin in momentul căderd lor 1 % azot sau 33 kgr. azot saii 206 kgr. materii azotate. Dupi un an cele 3300 kgr. fol moarte s’afi redus la 2610 kgr. cu 2°/., azot in medie, cea ce echivalează cu 53 kgr. azot saii 331 kgr. materii azotate pe hectar. Deci clșligul de azot pe hectar se ridică la 20 kgr. corespunzător unul ingrășămînt de 125 kgr. materii azotate. Cum este stabilit astă zi că descompunerea foilor moarte (humi- ficațiunea) este datorită esențial microorganismelor și cum această descompunere este foarte activă și presupune intervenirca a miriade de microbi, de aci s'a pornit idea de a studia acțiunea lor. Expe- riența a avut fericitul rezultat de a constata că, pentru acești microbi,—cari, chimicește vorbind, sint mase de protoplasmă, ma- terie azotată -sini unii cari aii prețioasă facultate ca și bacteriile din rădăcinile leguminoaselor, de a îmbogăți in azot locuințele lor, foile, in timpul descompunerilor. Această îmbogățire in azot, ne-o arată in mod evident rezultatele citate, conslatindu-se un ciștig de azot, care n’a putut interveni de cit din fixarea azotului liber (gazos) din atmosferă prin intervenirca microorganismelor. 16 REVISTA PĂDURILOR Iată deci cum pătura moartă a pădurilor, care este așa de importantă prin rolul fisic și chimic ce joacă, mal îndeplinește această remarcabilă captare de azot, pusă pentru prima oară în evidență de d-l. Henry. Ilie Păunescu Cîrcea ProfcsOT-Chirchl -----------------♦----------------- GALERUCA XANTHOMELAENA In anul 1899, care a fost așa de favorabil desvoltărel insec- telor, am avut ocazia a observa o insectă caracteristică pentru Sudul și Sud-Estul Europei și după cum ini se pare, aproape necu- noscută încă la noi. E adevărat că nu prezintă o importanță prac- tică marc, dar lotuși poate deveni supărătoare în pepinieră și în grădini. Galeruca xanthomelaena e un coleopotcr și anume face parte din grupul Chry.somelidclor, care din punctul de vedere biologic este bine caracterizat prin atacul excuziv al Inilor. Atențiunea a fost deșteptată prin vestejirea frunzelor ulmului de pe cilc-va răzoare din pepiniera Cernica și, de oare ce fenomenul nu se prezintă de cit exclusiv prin răzoare semănate cu ulm, explicațiunca Iul prin căderea de mană, adoptată fără nici o ezitare de către lucrătorii din pepinieră, nu mc puica satisface. Examinlnd foile mal cu dea- mănuntul și mai cu seamă pe acelea, care nu se uscase încă, le-am găsit perforate prinlr’o mulțime de găuri de dimensiuni diferite, izolate sati in comunicație unele cu altele, ast-fel că adese ori limbul lor era redus la jumătate și mal bine. Vcșlejirea complectă a foilor, care de altmintrelea a fost urmată imediat de o reînverzi re, am constatal'o numai in pepinieră ; prin boschetele din grădina școalcl și in pădure perforarea frun- zelor n a fost urmată de uscarea lor, fapt ce ml explic printr’aceea că arborii fiind mal mari și mal numeroși, atacul n a lost așa de concentrat. Cu toate astea și foile arborilor adulțî păreau n nu mal funcționa regulat, căci mulțl indivizi și aii reconstituit cel puțin in parte aparatul foliaceb chiar in cursul verif, ceia-cc constiluc un fapt anormal. Dar cine era făptuitorul? 0 larvă mică, negricioasă, de apro- ximativ 8 mm. lungime ce se plimba și rodea pe fața inferioară a frunzelor. REVISTA PAPURILOR ' 7 Forma el caracteristică iml indică numai de cil că am a face cu un chrysomelid. Pe de altă parte faptul că insecta se găsea pe ulm și exclusiv numai pe ulm, tacilită determinarea el ca Galeruca xanthomelacna saă chrysomele carcharias. Apanțiunea mai pe urmă a insectei perfectă care’șl depune ouele pe fața inferioară a frunzelor și contribue și ea la distrugerea frunzelor, a unui coleopter de aproximativ 5 mm. lungime, de o culoare galbenă cu desemnuri negre, confirma această determinare. Insecta perfectă îmi era cunoscută deja; o observasem de mal mult, dar ne prinzind’o asupra faptului, în flagrant delict, nul dădusem nici o importanță, cnziid că face parte din acea pleiadă aproape nenumărată de ființe mici din clasa insectelor, care pentru noi forestierii nu prezintă nici ui interes. Acum insă recunoscind in Galeruca xanthomelacna aceiași insectă care, cu ocazia unei marcări cu elevii brigadieri in pădurea Cernica, o intilniscm în iarna antlul 1898/09 grămădită in mii și mii de exemplare, sub scoarța putrezindă a arborilor uscațl în picioare și pe care o observasem și aiurea printre crăpăturile zidu- rilor, am avut satisfacția a rectifica o afirmare ce se găsește in toate uvragele de entomologia forestieră, cum că nu sc știe încă, in ce stare această insectă iernează, in stare de insectă perfectă sad in stare de crisalidă. Pentru laliludinele noastre s'ar putea considera ca un fapt stabilit și pe care l’am comunicat și vechiului meu profesor Nistche, directorul institutului zoologic al academiei forestiere de h Tha- rand și autorul in colaborare cu Judeich al uvragiulul cehii mal important de entomologie forestieră ce posedăm, că acest chryso- melid iernează in stare de insectă perfectă. Negreșit pentru a afirma in mod absolut asemenea fapte o constatare izolată nu e dc ajuns, ci ar trebui o serie de observat tuni cari să se coroboreze una pe alta. S’ar putea prea bine ca in mod excepțional iernarea să se fi făcut in stare dc insectă perfectă dc oare ce și iarna 1898/99 a fost excepțional de dulce. Iarna trecută 1899/900 făcind invcstigațiunl in acest sens n’am reușit a descoperi insecta, dar aceasta pentru cuvinlul că nici materialul propriu pentru iemare nu se mal găsea n locurile unde a urmat cerce- tările. Generațiunea insectei este multiplă și a fnst probabil triplă in timpul vcrel anului 1899. Atacul s’a prelungit in tot timpul perioadei de vegetațiune și am putut aduna insecte perfecte și larve din luna Martie și pină tirziu in Septembrie. Cum am spus mal sus l8 REVISTA PAPURILOR am descoperit insectea și vătămările iul in pepiniera ocolului Cer- nica, mal tirzifi am făcut aceeași constatare la Comana și Țigănești cu alte cuvinte in regiunea de citnpie. I.a podgorii și in regiunea muntoasă din contră n'am putut găsi nici o urmă de această speciă a familii Clirysomelidelor. Măsuri de combatere nu sint cunoscute; cel mult sar putea recomanda, pentru a asigura o desvoltare priincioasă a pucților din pepinieră, adunarea larvelor și gindacilor dimineața cînd sini mal grtf>a ie. P. Grunau. DESPRE ESCURS1UNILE FORESTIERE întrunirile silvicultorilor pe care societatea «Progresul silvio le provoacă la București, de cîte două ori pe an, în mărețul salon al Domeniului Coroanei, sînt de o netăgă- duită importanță, iar schimbul de idei folositoare, conferin- țele și discuțiile științifice ce au loc, între oamenii meseriei, sînt alîtea motive cari trebue să facă ca aceste adunări să fie menite a aduce cele mal reale servicii artei silvice romîne. Acesta este un fapt constatat prea de mult timp, și toate breslele, toți oamenii cari au îmbrățișat o aceiași carieră, și-au constituit în tot-d’a-una societăți, care le va permite acele întruniri, cît mai dese și cît mai fructuoase. In țările mal bătrîne în civilizație, aceste societăți adu- nate în diferite congrese, sînt de o putere uimitoare. Mijloacele lor de acțiune sînt de două categorii, cari s’ar putea numi, cu oare care bună voință, teoretice și prac- tice. Discuțiile din întruniri, conferințele și expunerile după înălțimea tribunei, ar fi mijloacele teoretice. Teoriile cele mal savante pot fi combătute, puse față în față, ori susținute în frase frumoase, țesute din meșteșiugite argumente, dar toate acestea vor cîștiga enorm de mult dacă exemplele practice le vor putea ilustra. Iată pentru ce partea practică, și aci ca și ori unde, este cu deosebire cerută. Și din acest punct de privire se simte o adevărată lipsă, în congresele silvice din Rominia. REVISTA l' 'URILOR *9 Ar fi necesar ca congresele silvicultorilor să se termine de cîte ori timpul permite, prin excursiuni forestiere, făcute în diverse puncte ale țărel, care ar presenta oare-caro importanță din punctul de vedere al silviculturei. Aceste escursiunl, cari acum cîțl-va ani erau mal dese, mal ușor de realizat, dar cari acum au fost date uitărel ar trebui reînviate, căci ele sînt do o importanță capitală. Se luăm un exemplu : Un silvicultor a făcut în ocolul său niște plantațiunl. A împădurit fio mal multe goluri cari îf întrerupeau în mod păgubitor masivele, fio niște terenuri defrișate și expuse mîncăturilor, ori niște nisipuri sburătoare, trist început de pustiiri. Plantațiile cart au fost începute de mai mulți ani, au fost continuate, după cum resursele financiare aii permis, în fie ce an, redînduso ast-fel pădure!, vechia ei putere. Și aceste fapte, cu adevărat frumoase, au să piardă mult, are să captiveze puțin, prea puțin, cînd vor fi expuse în cuvinte goale, în vre-o adunare silvică. Insă totul se schimbă, dacă un congres s’ar abate din calea lui spre acele păduri. Frumosul cadru al naturel, în care acele lucrări ar fi arătate, va influența mult asupra impresiunil făcute. Ideia caro va domina va fi prea bino însuflețită de lupta acelor silvicultori co o duc de ani do zile, voind a recăpăta, pentru pădurea lor iubită, locurile pierdute, și fie-ce gol împădurit, fie-ce puet crescut plin de viață și de vigoare, va fi o victorie cîștigată și salutată de toți cu multă dragoste. Atunci acele lucrări vor lua alte proporțiunl; plantațiile făcute de acum 15 ani, și care acum reușite, formează deja o mică pădure, nu va fi de cît o podoabă a amorului propriu silvic: toți silvicultorii cu sufletul bun, va simți o nespusă mulțumire privind tineri arbori. O emulație prea logică va întări în inima fie-căruia dorul de a face și ol așa ceva sau o satisfacere morală intimă, îi va recompensa gîndul său, amintindu șl că și dînsul a repurtat ast-fel de victorii. Și sînt multe aceste categorii de lucrări, plantații de goluri și pocni, plantații de văl, torenți ori nisipuri sburătoare. De asemenea pepinierile ar fi interesant do a fi vizitate. Aci s’ar vedea bunele rezultate date de munca depusă de sil- 20 REVISTA PAPURILOR vicultorl doritori pentru prosperarea pădureț. S’ar vedea în acelaș timp, cum multe lucrări începute, sub cele mai fericite auspicii, au rămas în suspensie, din cauză că lipsesc fondurile necesare, se va constata în acest mod de visu, cită pagubă ^>oate produce o economie budgetară. Plîngerile pe care cine-va le-ar face în acest sens ar avea mai puțin efect, de cit însuși faptul, văzut la lumina zilei: toți s’ar convinge și mai mult de durerile reale și ideia unei comune acțiuni pentru salvarea lucrărilor, ce sunt ame- nințate a fi distruse, ar putea prinde fericite rădăcini. Apoi, vizitarea unei păduri mari, importante, din punc- tul de vedere atît cultural cît și al valoare! comerciale ce ea represintă, examinarea măsurilor cari s’aă luat sau cari sunt a se lua pentru exploatarea acelor bogății, precum și pentru conservarea lor, va forma de sigur, un punct prețios din programul unei escursiuni silvice... Vom avea, în regiunile munților și a dealurilor une-ori, ocazia de a aprecia, nenorocitele mîncături de pămînt, to- rențl desfrînațl, cari, adevărat clement distrugător, nimicește totul în calea sa... Va lăsa o impresie adîncă și dureroasă, tutulor asis- tenților contemplarea unei văl ripoase, din ce în ce tărgin- duse, și pe malurile cărora copacii sînt resturnațl și rupți de viiturile apelor ucigătoare, și undo printr’o condamna- bilă neîngrijire, mîna omului nu vino cîtușl de puțin în ajutorul sărmanei păduri, caro va fi distrusă atît dînsa cît și locurile din calea torentului. Asemenea se va putea înțelege în ce măsură a contri- buit la acele nenorociri, pășunatul abusiv, defrișările din trecut etc. Și toate acestea la un loc vor forma frumoase și sugestive ilustrațiuni practice ale diverselor teorii susținute. In drumul nostru am întîlni mîndri brazi și fagi doborîțl de bătrîncțo sau de vînturi, cari stau și putrezesc încet-încet, în fundul văilor, unde, printre florile plăpîndc și delicate, ce cresc în veșnica umbră, domnește fiorii morțel, caro fac ca acele mii și mii de lei să se piardă fără nici un folos. Sau, în alto localități inimile noastre ar fi înviorate de lucrările fericite alo vre-unui silvicultor, fericit el însuși de circomstanțele ce l’au putut seconda în avîntul său. REVISTA PĂDURILOR 21 Și do acolo, după acolo locuri, cîmp al luptei, fio dintre ruine, dărîmăturl do arbori și de stîncl, pepiniori și lucrări părăsite, saii din mijlocul trofeelor cîștigate, plantații reușite, drumuri de exploatare deschise, sau răzoare vioae pline de puețl veseli de lumină, ar fi frumos să se vorbească, să se expună faptele, încurajatoare sau triste, victori sau sîngeroase pierderi. Și oratorul nu va avea trebuință spre anunțarea biruinței de cît de puține vorbe, cari vor avea magica putere de a entusiasma mal mult pe auditori de cît cele mal savante fraze, spuse după înălțimea unei tribune. Și iară-șl, un gest ar fi destul ca să se arate dezastru, ca să înfioare sufletul, ca să facă durerea negrei morți ce totul coprinde, să fie adîncă, sguduitoare. In fața acelor inamici, ascunși și puternici, noi ne vom simți prea mici, fiind singuri și o imperioasă necesitate ne va dicta stringerea rîndurilor! Consfătuirile ce vor urma atunci vor fi mult mal interoFanto și hotărî rile luate, vor fi adevărata expresie a nevoilor întîmpinate.... Apoi în mijlocul pădurilor, silvicultorul va deveni în adevăr omul meseriei, și atunci va vedea mal puțin de interesele personale și mal mult de cele generale : entusi- asmul care va domni în adunare va fi maf sincer, iar lupta de idei va fi mai puțin stearpă! Ar trebui numai voință și totul s’ar realisa, căci cele mai fericite speranțe ar surîde, iar mijloacele de îndeplinire in tot-d’a-una se vor găsi. S’ar putea, de asemenea, ca în programul ezeursiunei silvice să fie înscrisă și visitarea harnicilor noștri colegi dc la Domeniul Coroanei. CHe înalte învățături, pilde frumoase nu s’ar putea lua din acele tărîmuri, unde se lucrează cu alîta spor și unde forțele, dc parte de a fi cheltuite zadarnic și împrăștia!e fără nici un rost, sînt unit conduse de o inteligență atât de superioară. Cît de rentabilă nu ar fi o ast-fel de excursiune! Pentru ce nu se fac ele oare? Eu cred că toți silvicultorii cari într’adevăr sîmt rom în ește, și îșl înțelege care trebue să le fe menirea lor, nu s’ar da în lături de la un prea REVISTA PĂDURILOR mic sacrificiu bănesc, ce s’ar cere pentru organizarea acestor preumblări într’adevăr științifice ? Și, cînd împrejurările nu s’ar opune, s’ar putea trece chiar frontiera. Dincolo de Carpați, imediat ce începi a co- borî pe versanțil opuși ai munților, se presintă o deosebire prea bătătoare la ochiu de modul cum Ungurii și Austriecii tratează pădurile lor, această podoabă cu adevărat scumpă și de care noi, de multe ori, sîntem nedemni de a o avea. Cîte centre do exploatare forestieră, cîto stabilimente mărețe do dobit al lemnului, instalate la gurile pădurilor, nu s’ar putea admira la acel străini ? Și cu ce bogată colec- ție de fapte, do bunuri, de idei folositoare și interesante, nu am putea noi reveni îndărăt în țara noastră ? Și cine știe, dacă acea ambiție, care instinctiv s’ar nașto între membrii congresului, n’ar folosi mai mult cauzei sfinte, de cît acolo aplauso de salon, de ia care, odată am avut strania sen- sație, că ar fi condescendente, fără suflet, și uitate în ziua următoare ? Cînd eram încă pe băncile școalei, auzeam, cu o nes- pusă bucurie, din cînd în cînd vorbindu-se de niște astfel de escursiunl, că se fac sau au să se facă. Șeful regiune! a V silvică de atunci, d-1 inspector silvic N. G. Popovid, înființase un fel de maiurl silvice : 1. Maiu serbătoritîn comun de către silvicultorii din regiune. Aceasta era o măsură pe atît de bună, pe cît era de necesară, căci prin unire se face puterea și niciodată simpla etichetă a unui salon nu va sirînge legăturile colegiale caro trebue să existe între noi. Intro marinari, cari sînt mărginiți do bordurile vasului lor se stabilește o unire puternică, instinctivă, și pe care numai valurile măre! Io poato rupe, răpindu-i în adîncul ei. Tot ast-fel, întro silvicultorii francezi, elvețieni ori ger- mani, do exemplu, există o colegialitate frățească ! Și cum să nu se formeze dînsa ? Toți aceia cari, isolațl întro arborii pădure! veșnice lucrează în imensitatea singuratică a codrilor sub umbra bolților verzui alo copacilor, servind întreaga lor viață, cu ardoare, o aceiași zeiță încîntătdare, trebue să so iubească întro dînșii. Și dacă, din cînd în cînd vom merg© în acele templc-păduri, unde, conduși do preotul respectiv, în sfinte REVISTA PĂDURILOR 23 procesiuni, vom adora altarele sacre, atunci legăturile breslei se vor stabili tot mai puternice, mal folositoare și mai prielnice. Deci ar trebui încercată organizarea din nou și pe baze solide, a acelor escursiuni și maiuri silvice. De multe ori s’a putut observa că mici animositățl, reserve, priviri seci, îșl aveau, cîteo-dată ființă la diversele întruniri ale silvicultorilor de la «Progresul Silvic». Am zis mici rezerve, dar trebue să subliniam acesta, saă să adăogăm un alt indiciu al indeferentei: multe lip- suri și puțin interes. Cițl membri al noștri, frați de meserie, refuză de a veni odată pe an, cel puțin, la București, în saloanele Domeniului Coroanei, spre a fi cu toții strînșl la un loc, spre a ne vedea, a ne cunoaște și a ne iubi? Inima omenească îșl are secretele el! Totuși, sînt convins că acele escursiuni silvice sau acele 1 Maiu silvice, vor încorona cu un fericit succes munca oamenilor de bine cari conduc «Progresul silvic». Pădurea este prea frumoasa, prea bogata do viață și de iubire și pajiștele smălțuite de flori, pe cari le leagănă dulci zefiri al crepusculului, sînt înfiorate de o armonie prea gingașă pentru ca sufletele noastre să nu fie răpite și ele de mreaja fermecătoarei unirii Și, în urmă, după cum zice genialul poet italian Gabriel D’Anunzio, trebue să mal adăogăm că : ♦ Se învinge, în înfrățirea unei mese, mai ușor al oame- nilor suflet, și strălucitor diadem de lumini spirtosul vin încinge pe frunți... — Escursiunile ferestiere trebue să existe pentru «Pro- gresul Silvic». Virgiliu Stoicescu Silvicultor 24 REVISTA PĂDURILOR PROIECT DE LEGE PENTRU ORGANIZAREA CORPULUI FORESTIER I. Expunere de motive. 0 mare parte a avuției noastre naționale, se administrează astă-zl sub autorizarea Ministerului de Domenii, de către o scrie de luncționarl numiți silvicultori. Cultura, exploatarea și administrarea pădurilor Statului, ame- najarea pădurilor particulare, poliția silvică a vînăloarel și a pădu- rilor, administrarea moșiilor nearendate, a ecaretelor, a carierilor, etc. și in general toată gospodăria Ministerului de Domenii este in sarcina acestor organe, și grație elementelor active și inteligente din care se compun, am putut constata că rezultatul acestei gospo- dării a mers regulat in progresiune crescindă. Putem să ne felici- tăm căci in fie-care an avem de înregistrat excedente însemnate asu- pra venitului pădurilor; chiar și in anii din urma; cu toate că chcl- tudile serviciului nu excede nicl-odată l/h din venitul lor. Acestor organe se cere muncă îndoită: pe REVISTA PĂDURILOR Destituirea in acest caz se pronunță direct prin Decret Ilegal. Art. 20. Afară de destituire, inginerul poale li supus la pedepse disciplinare: a) Cînd dă probe de negligență și incapacitate; b) Cind lipsește de la cuviință in raporturile lor reciproce sari cu particularii; c) Cind compromite printr'un fapt al sări demnitatea corpului. Aceste pedepse sint : a) Prevenirea ; b) Mustrare; c) Suspandarea pe timp limitat; d) Disponsibilitatea; e) Distituirea. Suspendarea nu poale li nici mal mică de I"» z le, nici mal mare de trei luni; ea poate fi pronunțată cu oprirea totală alelei sau numai cu ’/? din leală. Art. 21.— Distituirea, disponsibilitatea nelimitată și revocarea se pronunță prin Decret regal de Ministerul Domeniilor, numai pe baza unul raport și numai după cc a luat avizul unanim al con- siliului de inspectori. Cel dislituițl sa îi revocați nu mal pot fi reprimiți in cadrele inginerilor forestieri. Art. 23. Dreptul la pensiuni nu se intrerup prin suspendare, dacă inginerul achită regulat, reținerile conform le gel pensiilor și calculată pentru întreg onorarul. Ari. 23 — Eșirea din cadre se tace: a) Prin revocare; b) Prin demisiona; c) Prin trecere la pensiuni Ari 24. — llevocarea se va tace conform ari. 21 dc mal sus Inginerul demisionat nu poale părăsi serviciul de cit după notificarea acceptării demisiuncl Sc trece la pensiuni de oficifi : a) Inginerii forestieri ordinari la virsti de .VI ani: b) Inginerii șefi și Inspectori la vlrsla dc ani; c) Cel cari aii împlinit 3U ani de serviciii. Art. 25.— Trecerea la pensiuni se face prin Decret Ilegal. REVISTA PĂDURILOR 3 I CAP. V. Cadrele corpului forestier Art. 26 - Cadrele corpului forestier sc compun : a) Cadrul serviciului ordinar ; b) Cadrul serviciului detașat; c) Cadrul dc neactivilate Art. 27. — Cadrul serviciului ordinar coprinde pe inginerii fo- resfierT din serviciile pendinte direct de Ministerul Domeniilor. Art. 28. — Cadrul serviciilor detașate coprinde pe inginerii silvici detașați, cart conduc servicii pe lingă alte autorități inde- pendente de Ministerul Domeniilor. Ari. 29 Cadrul de neactivilate coprinde pe toți inginerii forestieri eșițl din activitate. Art. 30.—Efectivul cadrului, serviciul ordinar, se fixează ast-fel: Numărul Inspectorilor de cl. I nu va fi mai mare de din numărul inspectorilor cl II. Numărul inspectorilor cl. II nu poate trece peste din numărul inginerilor șefi de cl. I, al acestora nu poate fi mal mare de cil al celor deci. II; al inginerilor șefi de cl. II va fi cel mult y din efectivul inginerilor ordinari de cl. I, acestea pină la a celor de cl. II, iar acel dc cl. II nu pot trece peste «/, din efectivul gradelor. Art. 31. — Nimeni nu va putea li trecut «lin cadrul ordinar în cel detașat tăia consimțimintul său. CAP. VI. Onorariile. Ari. 32. — Onorariile cadrului ordinar se fixează ast-fel: Inspector general cl. 1....................Lei |unar 850 » » II . . . . » >750 Inginer șef forestier » I............ > 600 » • * >H..............» » 500 » ordinar » » 1.............. » 350 • » »H................... «300 • III.............. » 250 ♦ stagiar » > I...........» > 200 Ș2 REVISTA PĂDURILOR Ari. 33. Afară dc onorariile fixate mal sus, inginerii fores- tieri, cori nu aii locale proprii ale Statului primesc o sumă anuală ce se va stabili prin regulament, ca indemnizare de chirie și dc chcltuell de birouri, de indemnisărl de transport, chcltuell de ins- pccțiune și alte chcltuell provenite din serviciO. Art. 34. — Pentru permutări făcute din motive disciplinare nu se acordă nici o indemnizare. Art. 35. — Inginerii silvici al Statului, vor purta in anchete și cercetări o uniformă ce se va stabili prin regulament. TITLUL II. Despre brigadieri și pădurari. Art. 36. — Brigadierii silvici se vor recruta din școalele de brigadieri și de agricultură practice; pină la cnm plec tarea cadrelor și in cas de lipsă se vor putea recruta din alte persoane, după trecerea unul examen, avlnd cel puțin 4 clase primare. Art. 37. — Brigadierii sint de trci clase și nimeni nu va putea intra in serviciul de brigadier dc cil in clasa Ill-a. Art. 38. — Pentru a trece de la III la II va trebui un stagiu de cel puțin G ani, de clasa H-a la clasa I va trebui un stagii! de cel puțin 8 ani. Art. 39. — Brigadierii nu pol fi destituițl sat! permutați de cil de către Direcțiune după avizul motivat al șefilor de regiuni și anume : in caz dc vițiurî, dc refuz dc servicii!, abateri de la dalorip, incapacitate sat! infirmitate vădită, caz de insubordonanță către șefi și cind se fac pasibili dc orl-cc alte delicte prevăzute de Codul penal și forestier. Ari. 40. — Pădurarii vor fi recrutați dintre oameni cu știință dc carto, preferindu-se foștii militari cu bune purtări. El sc numesc de șefii de regiuni după recomandarea șefului de ocol. Pină la complectarea cadrelor pădurarilor cu știință de carte, se vor putea recruta și din cel fără carte. Art. 41. — Pădurarii sint de trei clase. Art. 42. — Nimeni nu va ocupa postul de pădurar de gradul clasa III, dc cit dacă va avea 25 ani împliniți. Art. 43. Pentru a trece din clasa III la clasa II se cerc un stagii! de cel puțin 8 ani, iar dc la clasa II la l-a ccl puțin IO ani. REVISTA PĂDURILOR 33 Art. 44 — Pădurarii și brigadierii nu pot face comerț cu lemne, sau circiuml fie direct safi indirect; precum nici a avea altă ocupațiune sau funcțiune ce I ar distrage de la serviciO. Art. 90. - Pădurarii datoresc supunerea șefilor săi imcdiațl pentru orl-ce obiect relativ la servi citi. Ari. 91. — Ei sint scutiți de paza de zi și de noapte in sat. Ari. 92. — Ei nu pot fi urmăriți în justiție pentru fapte rela- tive la funcțiunile lor, de cit cu autorizarea Direcțiunii. Ari. 93.— Salariile brigadierilor și pădurarilor se fixează după cum urmează: Brigadier cl. 1..............................120 » cl. 11.............................100 » ci.ni.............................. 70 Pădurarii cl. I.............................. 30 cl. II.............................. 25 cl.lll...............................20 Ari. 94. — Afară de aceasta pădurarilor și brigadierilor li se va mal acorda spre cultură cile 5 hectare de fio-care; in cazul acesta el este oprit de a inal lua cu arendă alte terenuri pe proprie- tăți streine; i se va permite insă a și ține in pădure vitele necesare gospodăriei sale. Ari. 95. — Pădurarii și brigadierii vor purta in permanență o uniformă ce sc va stabili prin regulament. BIBLIOG-RAFIE Un eveniment important s’a produs d* curind in literatura franceză specială. D-l L. Boppe, fost director și profesor de silvicultură la școala forestieră superioară din Nancy, ale cărui scrieri slut atit de mult apreciate și așteptate in tot-d’a-una ca nerăbdare de spîcidijtil din întreaga Europă, luînd i-șl, de astă-dită, ca calaborator po Dl Ant. Jolyet, inspector ajutor și actualmente profesor la aceiași școală, a dat publicației cursul predat elevilor săi de edinioară, printre cari ain avut onoarea a me număra și eO, sub o formă insă mal couc'ză, spre a se putea mal bine vulgariza tn cercu- 3 34 REVISTA PĂDURILOR propi ietarilor de păduri particularo, al funcționarilor iu serviciul diferitelor adm m ist rațiuni publice etc. Iu același timp a profitat de ocaziuce de a Introduce, mnl|u- mită ultimelor descoperiri făcute in domeniul sciințelor referitoare, modificările necesare și de a le face cunoscut cu același talent ai sâtt de expunere desăvîrșit, cu aceiași măiestrie și îngrijire minu- țioasă In construi ți unea frazelor, care indică, de la prima vedere, pe adevăratul artist al condeiului. In această nouă operă a bătrinulul admirator și fervent par- tizan al pădurilor de origină spontanee, distingem din nott pe adversarul declarat al repopulărilor aitificidlc ridicate la rangul unei adevărate sisteme de exploatare, cu toate acestea pare că un oare-care revirement s’a produs și pare că doctrinarul obstinat de altă-dată a mal perdut din excluzivismul sătt exagerat, fapt co se datoie;te, poate, influenței bine-lăcătoare a coasociaiului sătt de astă-zl, loztd sătt elev, și un eminent licențiit in șoiințe naturale de la facultatea din Nancy. In ade'ăr, cine ar fi indrăsnit să crează că U-l Boppe va permite vr’o dată fă se strecoare sub iscălitura sa un capitol a parte asupra necesități!, in materie de împăduriri, de a se esperi- menta și chiar utiliza oare-catl specii exotice și mal puțin ca D-sa să se servească de cuvintele: «Noi vrem să facem cunoscut cititorului că admitem toate «tentativele, toate esperimentele — mal intît in mic — cu privire «la împăduriri; că departe de a adopta formula foioaselor cu orice «preț, noi sintem, partizani al introducere! in mod rațional al reși- «noaselor in acele păduri in care atitea goluri, atltea pocni se eter- «nisează in sterilitatea lor primitivă, pe care de mult le-ar fi populat «și utilizat frugalul conifer». Așa fiind, încă o dată se adeverește axioma că legea pro- gresului nu permite adoptarea in știință de teorii cu caracterul absolutului, căci in atare cas timpul devine cel mal aprig refor- mator, se însărcinează el să restoarne credințele eronate datorite in mare parte lipsei noastre de a putea pătrunde in toate tainele ce țin de domeniul natur... Una din cele mal recente și mal grandioase victorii ale științei, de oare-ce s’a putut determina adevărata cauză a fertalitățil indi- finite a solurilor forestiere, se datorește profesorului Henry de la școala din Nancy, de unde in Franța pornește mal in tot-d'a-una conform principiilor conservate printr’o icdelungată tradițiune, REVISTA PAPURILOR 35 toate noile mișcări cari din punctul de vedere al propășire! uni- versale distinge de atit timp școala franceză în materie de economie forestieră. In noua publicațiune și anume în aiticolul: Robii chimic al păturii moartft acidul fosforic și polcso, azotul, găsim explicată pe scurt*) această cauză care de at ta timp a alcătuit, pentru ce! mal scrutători invățațî, un simplu punct de inteiogațiune, o între- bare ncdeskgi-tă, s'a dovedit că se datorește numai presei) țel pe solurile pădureșt! al stratului de frunze uscate și căzute pe jos, iormîr.d un mediu favorabil pentru fixarea miriadelor de micro- organisme cari, intre alte proprietăți, aO și facultatea de a absorbi azotul liber din atmosferă trebuitor constituire! protoplasmel și viețel br organice. Cătățimea de azot ast-lel fixată după constatările d-lu! Henry, experimentind intr’un masiv in vlrstă de 20 an! tratate in cring compus, se urcă pe fie-care an la importanta țilră de 43 kgr. pe hectar, indiferent de compozițiunea mineralogică a solului, ceea-ce echivalează cu 6000 kgr. de îngrășăminte animale. In raport cu tratatul de silvicultură4al d-lul Boppe, apărut in anul 1889, găsim că s’a dat o mal mare desvoltare capitolului despre protecția pădurilor in contra daunelor cauzate de om, de către animale, de către vegetale și de către agenții meteorici. Noua scrieie, la care ne referim, purtind titlul de Lts forits, tratat practic de silvicultură, pe care fam văzut expus și in vitri- nele ziarului «L lndependance roumaine», vinzindu-se cu prețul de 8 lei, coprinde in total 8 capitole principale cu 488 padini și anume : In primul capitol se vorbește despre părțile constitutive ale arborelui, forma și modul săO do reproducțiune; In cel de al ll lea despre monografia principalelor esențe; In capitolul al lll-lea se studiează acțiunea reciprocă a arbo- rilor intre diușii, asupra solului și modul de evoluțiune al arbo- retelor; In cel de al IV-lea se coprinde clasiticațiunca obicinuită a terenurilor forestiere și influența ce exercitează pădurile asupra climei unei localități; In capitolul al V lea se tratează despre diferitele operațiuni •) Cine va vrea să aprofundeze studiul acestei chestiuni, n are de cit să citească numărul din Revue des Eaux ei Forfts din annl 1897, pagina C41 și următoarele. REVISTA PĂDURILOR 3£ culturale, modul lor de execuțiune și noțiuni sumare de amena- jament; Intrai Vl-lea ni se face cunoscut diferitele modalități de tratament. In cel de ai Vll-lea se arată modul cum se face exploatarea și protecțiunea pădurilor; fn fiue In capitolul al \ 111-lea se studiează difeiitele feluri de repo- pulări artificiale, procedările întrebuințate cfnd este vorba despre restaurarea munților degradați, despre fixarea dunelor maritime și continentale. Din punctul de vedere intuitiv prezintă un adevărat avantaj publicațiuneaa In chestiune, pentru că textul este ilustrat cu 95 prea frumoase photogravurl, cu aj itorul căror se face înțelesul diverselor subiecte tratat) și mal înlesnicios. Pentru excelentele sale calități, o r comandăm tutu lor, dar mai cu seamă acelor cititori cari dintr’o cauză oare-care nu șl-a procurat încă tratatul de silvicultură al d lui Boppe din 1889. Petre Antonescu ♦ ♦ * Harta ostroavelor. Sin tem informați că de curind, s’a depus Ministerului Agr. Ind. Corn, și Domeniilor o importantă lucrare asupra ostroavelor ce se aflu in șanaM Dunării pentru distanța de la ostiov (Dobrogea) până la Gura Văel (frontuia jud. Mehedinți) Această lucrare este datorită D-Iul fon P. Chihaia, inspector silvic și membru in consiliul technic al pădurilor ca delegat al Ministerului Agr. lud. Corn, și Domeniilor și D-luI Cesar Boerescu, Locoeuentcom.indor de marină militară, ca delegat al Ministerului de r&bol care consista in: 1. O hirtă compusă «lin 24 planșe pe scara ’^cc a șana- lului Dunărei pentru parcursul mal sus indicat pe care sint figu- rate toate ostioavele din Dunăre raportate la chilometragiu) Dunării; 2. Mal multe planșe speciale pe scara ';iOooo In care sînt figu- rate cu toate d talii'e, ostroavele Dunărei pentru parcursul mal sut indicat, din care 45 aparțin Regatului romin ; 3. Un memoriu foarte detaliat și documentat asupra istori- cului situației, stărel, numelui ostroavelor, conținlnd un tab'oO foarte REVISTA PĂDURILOR 37 important in care te indică: numele din trecut al fie-cărul ostrov, numele ce poartă acum, suprafața exactă a fiecăruia după ridic?rea In plan topografică, ce comisiunea mal sus vorbită a făcut fie cărui ostrov; suprafața după documentele Ministerului de domenii etc.; și 4. Un raport al D-lul Inspector silvic Chihaia ca rezultat ai dekgațiunil speciale, adresat Onor. Minister de Agr. Ind. Com. ș* Domenii, prin care intre altele relevă multe chestiuni importante cu privire la: paza și poliția silvică a ostroavelor, suprafața lor reală in raport cu suprafețele date prin h rtă și statistica pădurilor, exploatarea și vînzarea lor spre exploatare etc. Clte un exemplar identic din lucrările indicate la No. 1,2 și 3 saii depus și onor. Ministere de Resbel și Externe. Nu ne vom ocupa de importanța acestei lucrări din punct de vedere general, ea este netăgăduită avind in vedere cit va servi acum și in viitor pentru tranșarea litigiilor de frontarie cu statele vecine. Vom insista însă puțin asupra ei din punctul de vedere al importanței ce are și ce este chemată a avea mal ales pentru stat din punctul de vedere silvic, ca proprietar a aproape tuturor os- troavelor din partea stlugă a Dunării. Multe ostroave, care există, după importanța, minuțioasă, con- știincioasă și exacta lucrare a D lor Lt. comandor C. Boerescu și Inspector silvic Ion !’. Chihaia, nu se văd figmind nici in harta silvică, nici in statistica pădurilor, iar altele care ad existat și despre care bătrînil din populația mărginașe a Dunărei ișl aduc aminte cu greutate chiar, ah dispărut de mult. Apoi multe ostroave poartă în realitate alte numiri de cit cele menționate in lucrările vorbite (hartă și statistică), — și aproape toate In realitate ah alte suprafețe de cit cele menționate in acele luciărl; iar pentru unele suprafața reală este chiar pină la încincit mal mare. Din toate aceste considcrante ușor sc pcatc vedea de ce netăgă- duită imporlanfă este mai ales pertru Stat, ca proprietar dc păduri frumoasa lucrare a D-lor Ion P. Chihaia și Ccsar Boerescu. Statul știind suprafețele ce aii ostroavele, va face vînzarea lor spre exploatare în cunoștință de ceea-ce vinde, se va putea face reala lor estimație, se va putea distribui personalul de poliție și pază a lor potrivit importanței ce ah ca suprafață și so va putea alcătui o mal înțeleaptă întocmire a seriilor de exploatare etc. Iu definitiv constatăm cu satisfacție că lucrarea in cestiuue Ș8 REVISTA PĂDURILOR va fi, Intre altele, pentru Ministeru' Agr. Ind. Com. și Domeniilor un document prețios, și de o foar:e mare utilitate pentru stat. Suntem convinși ca Dl Inspector silvic Ion P. Ckikaia nu seva opri aci și că lucrarea sa va fi complectată și prin un studiu din punct de vedere silvic al os troacei or. N. G. Popovici. Inapeetor silvic Membru in consiliu! technic ni pAdurilor. PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZAREA MINISTERULUI AGRICULTUREI, INDUSTRIEI SI COMERCIDLUI (Urmare') Va să z0 Ici metru cub. 5. Căpriorii, lungi de 4, 8, și chiar 10 m., laț! de 10—14 cm. groși de la 12—16 cm., sc vind cu 28—30 lei metru cub. 6 Grinzile, lungi dc la 4—10 metri, la o dimensiune in lățime și grosime dc la 18—30 cm., se vind eu 3o—34 lei metru cub. 7. Șipcile, lungi dc la 2 5 metri, late d j 2, 4, 6, 8 cm., groase de 5, 6, 8 și 10 cm., se vind cu 26—80 Ici metru cub. 8. Prăjinile pentru schele, lungi de 10 metri, groase la ca- pătul ccl gros de 14, 16 și 18 cm., iar la cei subțire de 3—1 cm., in diametru, se vinde cu 0'6—0 7 lei bucata. 9. Idem la capătul cel gros -le la 18 — 25 cm., maximum cu 1—3 lei una. 10. Tinichelele de sumă, lungi de 3 metri, late de 12,14 cm. și groase de 2 cm, cu 15 lei suta. 11. Tinichele de sumă, lungi de 3,5 metri, late dc 12, 14 cm. și groase de 2 cm , cu 17 Ici suta. Tinichelele sc vind cu perechea numite capele. 12. Scindările zise de rind, cu o lungime de 3 m. late. 15,18 cm. și groase dc 2, 5 cm., sc vind cu 28—30 lei sula. 13. Scindurile zise de rind cu o lungime de 3'5 m., late de 15—18 cm., și groase de 2,5—3 cm., se vind cu 35 lei suta. Toate acestea provenite din lemn de molid și prețurile soco- tite: încărcat materialul în vagon gara Cimpu-Lung. 14. Uluca de fag, numită dc topor, adică despicată cu toporul» 56 REVISTA PĂDURILOR lungă de 1%, (6 palme), lată de 10—13 cm., se vinde suta de bucăți cu 3—4 lei. 15. Uluca de fag, avînd o lungime de lm*,75 sc vinde cu lei. 16. Uluca de fereslrău, lungă de l"’# Ș> 2*'- (de 6, 7 și 8 palme) lată de 12, 14, și 16 cm., se vinde cu 4, 5 și 6 lei sula dc bucăți. 17. Sctndurile.de fag, lungi de 3—5 m., late de 20—lOcm., groase de 3- Gem., cu 16—18 Ici m. c. 18. Șifa, avînd o lungime de 50—60 cm., late de 10—12 cm. groase de 2—3 mm., cu 3—4 lei mia. 19. Și ța, avînd o lungime de 60—80 cm., late de 10 — 12 cm. groase de 4—5 mm., cu 5—6 Ici mia. 20. Doagele de molid, lungi de 10—60 cm , late de 10 —12cm., groase de 2 cm., cu 1,5 -2 lei sula. Asemenea date culese din diferitele cenlrurl de consumație ale țărel inh resind in de aproape pe comersanțil de lemne, pc antre- prenori, comisiuDile de ameuajamenl pc agenții silvici cu prilejul punerel in exploatare a pădurilor, pe proprietari etc., nu ar trebui să lipsească din nici un număr al acestei reviste, cu atit mal mult cu cit rubrica «Comercial lemnelor» ce o reînființăm astă-zl nu este o inovațiunc de oare-ce a existat deja, sint clțl-va ani de atunci, și țoală lumea era de acord n-’î recunoaște însemnătatea sa practică Facem dar un călduros apel la toți abon iții noștri!, dc ori ce specialitate ar ti. și în particular la D-uil silvicultori, aparțiiiind di- verselor adminislrațiuul publice și private, ca să trimită fie-care de la reședințele in cari se găsesc «Revistei pădurilor» asemenea date, ceea-ce este foarte ușor de obținui, vizilind depozitele de lemne destinate vînzăril in diversele centre de populațiune mari și mic, spre a sc da la timp pnbii ii Iii, cu rugămintea de a nota și ziua cind s’a întocmit lista de prețuri, pentru că acestea, după cum sc știe, sini foarte mult expuse llucluațiumlor comcreiulul. Cu această ocaziune, sc va putea recunoaște și determina numi- rile techniec și populare uzitate in diversele calități, in ce privește obicinuitele moduri de a sc debila lemnele. Petre Antonescu. REVISTA PAPURILOR 57 COMUNICĂRI ȘI_FAPTE DIVERSE Silvicultura romînă la expoziția din 1900 In un studiu asupra silvicultură la expoziția din Paris, prezentat societății agricultorilor din Franța, d. Bouquet do la Gryc, spune următoarele relative la țara noastră: «Produsele forestiere ale Romîniel expuse în palatul pădurilor constau în scînduri și bucăți do stejar dc un prea frumos aspect; probele do scînduri și grinzi de brad și molift, sînt de asemenea de o foarte bană calitate. . Romînia era altă-dată mult mal împădurită de cît o azi. loan Brălianu, unul din fondatorii Romîniel actuale, îmi spunea, că în 1843, din Giurgiu pînă la București nu oșeal din păduri; iar eu cînd am trecut în 1875 din Giurgiu la București, n’am văzut do cit pămînturl arate. După notița publicată cu prilejul acestei expozițiunl pădurile din Romînia azi sînt de 2.591.700 hectare, din car, 1.087.000 hectare sînt «ale Statului, 45.000 aparțin Domeniului Coroanei, <58.800 Eforiilor spitalelor și 11.000 hectare co- munelor. Esențele frunzoase sînt cele din Europa centrală. Ste- jarul gîrnița (Q. Conferta), special regiunilor Balcanilor formează în unele cîmpif masiv uri importante. La București e o școală da agricultură și la B rănești e o școală forestieră, a căror planuri și vederi figurează la expozițiuno cu lucrările elevilor acestor două școli. E de observat în pavilionul regal, consacrat Domeniului Coroanei, un album de fol și fructe do esențe forestiere ; scînduri dc lemn de resonanță, provenind do la acest do- meniu, un model de uscătorie de lemn o pentru chibrituri și diferite obiecte». Și Bonquat de la Gray își încheo ast-fel examenul său asupra silviculturii romînești: «Se vede că regele Carol a moștenit gustul pentru pă- duri de la principii familiei Hohenzollern, din caro a eșit; îngrijirile ce dă celor ce a creat în jurul reședinței Sale de vară din Sinaia, e proba evidentă». < Amicul Agricultorului*. Tradițiunilc Academiei forestiere de la Schemnitz (Ungaria). Liniștiții locuitori aî orașului Schemnitz sini adesea specta- tori bucuroși la frumoasele serbăf, ce sburdalnicii viitori pădurari continuă a face in fie-care an, pcrpetuîni ast-fel sfintele tradiții ale școalei. 58 REVISTA PĂDURILOR Un amestec de națiuni ca și țara însăși, fie-care cu aspirațiunl diferite, cari însă în momentele de expansiune ale intimei petreceri se obicinuesc a se iubi, crede și ajuta. Se poate vedea in amestecul acesta pestriț pe țanțoșul Ungur imbrațișindu se cu mindrul Bomîn cu gălăgiosul Ceh., boem sau Slovac și cu noastimpftratul Union. Crezi că este «înfrățirea națiunilor- toastind cu toții pentru prospe- ritatea generală. E o petrecere dulce, dosinteresală, in mijlocul cărei planează curata inimă a pădurarului. Academia înființată la 1866 a avut elevii cei mal distinși pe fii unor inalți demnitari dm Japonia și Persia, cari doreaâ cultura europeană și cari, plecați în țara lor, duceaâ aceste frumoase datine ce leagă pe studenți și «'ace ca viața să le fie așa de frumoasă și aducerile aminte dulci. Academicianii dm anul II și III poartă numirea de arme iar Cei din ultimul an veterani. Pe aceștia tradiția ii obligă că deja la 1 Octombrie să fie prezenți în sălile academiei și să primească pe cei sosiți și înscriși în anul 1. Noii veniți sint intimpinați de firme și de veterani, fără cea mai mică ceremonie cu cuvintul servus colega și sînt găzduiți in primele seri la cile unul din cei vechi cari au grija să le înlesnească cunoștințe in oraș, etc. A doua zi chiar de la înscrierea lor la Academie tinerii sînt botezați balict și poftiți la sediul societății Academielor unde sînt înscriși ca membri și se procede la alegerea baticului de onoare, Baticul de onoare este un novice care necunoscind tradițile Acade- miei este povățuit să prepare un discurs de recepțiune pentru di- rectorul ministerului de domenii care se spune că va veni a doua-zi să viziteze Academia, și că el» ca tineri destinați carierei silvice se pun sub patronagiul luî etc... A doua-zi cu toții prezenți în sala Academiei se prezintă travestit servitorul prim, căruia baticul de onoare emoționat se grăbește să’î ureze bună venire... Urmează apoi risete și glume destule. Baticul de onoare e dus pe sus ia restaurantul comun, unde îl îmbată bine șî seara tirziâ il culcă în covată și împodobit cu fiori îl duc cu mare alaiu la locuință. La o săptămină după aceasta se dă un bal la sediul societății, unde președintele Academiei prezintă pe elevi profesorilor lor viitori și publicului azistent (notabilitățile orașului) Elevii ciocnesc la rind fie-care cu profesorii și fac cunoștință personal. La cile-va zile după aceasta se face introducerea balicilor de la secția de mine, in minele REVISTA PĂDURILOR 59 unde mai tîrzitt o să experieze. Se adună cu toții la cercul Aca- demicilor și la orele 7 pornesc in corpuri avînd fie-care cile un permis de intrare, cintind marșul minerilor care sună ast-fel: Noroc, noroc, așa e viața de miner, el dărîmă, surpă ca și vintul ca și norii. Nu după avuții mu bat eu, eă doresc fala de miner, inima mea inimă de rnonlanisl, să petrecem viața plăcută și liniștită in adîncimile păininlulul. Forestierii intonează și ei marșul lor: Sini forestier, locuința-'ml este liniștita pădure unde, numai blinde căprioare și păsărele am tovarăși. Uit sgomolul lumei, iubesc adevărat, fugăresc cerbi sglobă pe întinsele păduri, urmăresc sprintene capre pe virfurile de stîncă, împușc vulturul pe stîncile pleșuve și rața pe întinsul lac. Președintele secției minerilor ajunși în mine;se oprește și cu voce puternică se adresează la toți cu Gliik au/, apoi ii plimbă pe balici prin mine, dindu-le explicații fugitiv, se înapoiază la cercul tinerime!, unde se dă serata de /ai, unde fie-care are voe să bea și să mănince fără a scoale un cu vini afară de aceia cari a ti peto verbum. La orele 12 se face botezul balicilor, dindu-se fie-căruia un nume, po care trebue să’l poarte între colegi. In mijlocul sălel se nlinde o piele de miner văcsuită bine, primul balic ce vroește să se boteze trece pesle pielea întinsă, aci președintele societății și cu dirigintele seratei (ales) îl toarnă bere po cap și ii dad numele hotărit, ast-fel se perindă cu toți pînă se termină, apoi urmează petrecerea intimă pînă dimineața. Multă originalitate, cînd un academician îșî schimbă locuința ; el trebue să anunțe po colegii Id cu o zi mai înainte și el sint datori sâ-i care tot bagajul la noua locuință ; sub nici un motiv nu’i esle permis să ia trăsură sau hamal ; o tradiție care întărește senti- mentul solidarității eslo faptul că, dacă un academician sc înbol- năvește președintele proscrie pa acela caro trebue să’l îngrijească mai de aproape. Disciplina se menține foarte bine aplicind pedepse pecuniare recidivișlilor ; iar după repetări sau gravitatea faptului sînt esclușî din societatea studenților, de către juriul de onoare. Cind moartea răpește pe un academician, atunci colegii îl petrec pină la mormint, cu următorul ceremonial: Mortul e adus și așezat în sala de lectură a bibliotecei de la academie, 8 sludenți fac garda care se schimbă la 2 ore. La înmormintare iau parte profesorii și sludenții toți. Dacă cel mort o forestier, garda o fac 6o REVISTA pA.DURH.OR forestierii, la mineri din contră. Cortegiul pornește din curtea aca- demiei de obicei la 4 ore. înainte merg minerii cu făclii și koh mețe (lelinărașe de mine), apoi cosciugul purtat de elevi și muzică. La morininl nu se țin discursuri. Vălul negru, care acoperă steagul societății, sa aruncă în mormint. Li tnapoore toți vin în ordine cu făcliile aprinse pînă la poarta orașului, unde le depun și le ard, și merg împreuna la cercul tinerime!, unde se face aș i zisul trauer silamander. Toți iad loc in jurul mesei cu cile un pahar de bere înainte; președintele provoacă tăcere, ordonă stingerea luminărilor și in timpul acesta se aud sunetul toacei minelor zisă clopacka. La un semnal încetează sunarea toacei și președintele releveazl calitățile decedatului. Toți ciocnesc paharele dc masă, b^ad barea și apoi sparg paharele. Nimeni in acea seară n’are voe să frecventeze vr’un loc public. Viitorii absolvenți incepind din luna M irtie se zic vaUlanțl și îșl aleg un președinte provizoriu, care poartă ca semn distinctiv o panglică, care are inscripția : se departă firma bălrînă mai departe, mal departe. O-zeQ cu voi, camarazii mei. După examenul de absolvire, vau ianții dad petrecerea sărutului de adio. La academie unde sint slrinși valetanțiî ca să’și ia adio de la profesori, so țin dis- cursuri de despărțire, apoi pleacă in cercul studenților. Directorul academiei, urmat de valelanțî cite 4 în rînd, și aceștia urmați de colegii tineri, in frunte muzica cînlă mirșul vabdanțdor. Ast-fel sosesc la cerc, unde sa dă balul de adio și intre profesori se mai invită și cunoscuțil din oraș. La quadrilul II la figura 6 se sting jumătate din lumini, se comandă plimbarea cu marșul vale fanților și acuma se pot întrezări perechi luîndu-și adio și lacrămile strălucind, șoapte încete și chigr sărutări furișe. A doua zi cei caii pleacă sint întovărășiți la gară de colegii lor rămași. Studenții academiei formează așa zisa Slein Grube, comună închipuita cu toți notabilii și amploiații ei și dau in fie care an vesela serbare a cinei parcului, care constă din aceia că se îngrașă un porc dăruit de un consilier silvic, și la un timp hoUril de consiliul comunal se taie porcul, se plimbă cu pompă mare în oraș și apoi se petrece intim în circiuma comunei. Gh D. Belineobt Silvicul lo r-ajutor la Dom. Cor. Bkaz REVISTA PĂDURILOR 6l INFORMAȚIUNI Comitetul de administrație al societății * Progresul silvic» în ședința de la 15 Decembrie 1900 a hotărît să se țină 3 conferințe, în zilele do 17 Februarie, 10 și 17 Martie a. c Subiectele ce se vor trata sînt: 1. In ziua de 17 Februarie a. c., D l C. Propteau t/, avocat, va vorbi despre: Salinele noastre. 2. In ziua do 10 Martie a. C, D-l. Inginer A”. Saegiu, pro- fesor la școala do silvicultură, va trata despre Transportul în gospodăria forestieră. 3. In ziua de 17 Martie a. c., D-l M. Tănăscscu, Inspector silvic, va face O dare dc scamă asupra lucrărilor Con- greșului internațional de silvicultură din 1900, de la Paris. Conferințele se vor ține în zilele indicate, la orele 8‘/g seara, la sediul societății, în localul Administrației Donc- niulul Coroanei, str. Știrbey-Vodă No. 3. » ♦ « Proiect de budget pentru 1901—1902 Serviciul silvic I Personal 4 5 NUMIREA FUNCȚIUNILOR BETBIBUȚIUNI MENSUALE leii Cntm l.l II Lei B. UI. ANUALE lilcrtt i| Sftse II 8 7 16 44 67 4 30 35 67 23 100 Inspectori cl. I.................... > >11.................... Consilier silvic, angajat cu con- tract ............................. Silvicultori șefi cl. I............. > > >11................. > > » IU................ > cl. 1 ........... > > II................... asistent*.............. Brigadieri cl. I.................... > > II................... » > III.................. Spese de transport pentru 23 sil- vicultorl-șelt atașați la regiuni s*0 detașați in central, cu atri- buțiunl in exterior . . . dem pentru loO țel! dc ocoale . Plata pădurarilor și confmiștilor . Totalul pers, silvic. . • ut |n. 38.400* 36.000'— 80 63 50 ton 150 300 250 200 150 41.400 l08.0Ov — 495.000 — —‘KK> 10.800 — 88.400 29.4u0 — 57.600 _ 132.000 __ lG"400 — 7.200 - 28.800 — 27J0i 40.200 — 1.251.«00 — 62 REVISTA PĂDURILOR s I X. 5 71 72 73 74 II Material NATURA SERVICIILOR Șl A CHELTUELILOR CREDIT E Cerute I looi - wz Acordate V® 1»X>—1901 Lei Lei ț B. Cumpărare și reparare do instrumente și unelte pentru servicii! precum: instrumente topografice, ciocane, compase, insigne, pusei, cartușe, tăblii© de vinătoare, sigilii, etc 4.000 4.000 — Chirii de localuri pentru regiunile silvice, luminat, încălzit, spese dc cancelarie, mobilier, impri- mate, registre, cheltuell mărunte, etc. . * . Cumpărare și reparare de luntri pentru paza pă- durilor din ostroave .... . ... 14.500 14.520 500 500 — Chirii pentru 25 șefi de ocoale silvice, cărora nu li s • dă de Stat casc pentru cancelarie . 5.000 — Pentru înființarea unul muzeO și unei biblioteci sil- vice, abonamente la reviste forestiere și știin- țificc 1 500 Totalul materialului . . . 25.500^ 19.020J— Suma încasată pînă Ia 30 Noembre 1900 din vînzarea pă- durilor Stalului în comptul exercițiului 1900—1901 este de lei 3345410 b. 55, prevederile budgetare fiind de lei 6.000.000. Vinzări dc păduri spre exploatare. — In cursul lunel Ianuarie și parte din Februarie s au ținut de serviciul pădu- rilor 5 licitațiuni (la 22 Ianuarie nu s’au presentat concu- renți), a căror resultat este: DATA UCITAJIE1 9 Ianuarie .... 15 > ... 1 Februarie . . . Total . . . 21 Decembre . . . Licitațiile anterioare Total . . . No. păduri- lor vtndutc Suma totala de vluzare Suraa de încasat In an. 1900-1901 Lei | B. Lei B. 12 212.427 59 52345'63 9 ' >2.367.660 24 1.500.000 8 249.50373 98.368 89 29 2.839 591 56 1.650.914 52 14 305.509 68 114.883 17 173 3.865.497 94 1.006.3002 216 5.009.599 18 2.772.102 51 Rezultatul aceetel licitatii cum acut dupA •parifiu RevU- U1 pe Decembre. 1) Această suiau este minimă, de oare ce vînzarea pădurilor de la 15 Ianuarie fiind făcută pe arbore, suma totală sc va stabili, după ce se va face inventariarca tuturor arborilor și se va ști exact numărul arborilor ee antreprenorul arc a plăti. REVISTA PĂDURILOR 63 Adecă s’afi vîndut 207 păduri din 427 cîto aii fost scoase în vinzare în mod ordinar și 9 păduri din 28 scoase în vînzare în mod extraordinar. Așa că au rămas nevîn- dute încă 239 păduri. D-l Al. Theodorescu, fost silvicultor clasa I, a fost pri- mit în corpul silvic cu același grad, în locul lui A’. Măce- larii, decedat Următoarele mutări s’au făcut în serviciul silvic pînă In Februarie : D-l / foroncanu, șeful ocolului Rorleștl (Neamțu) a fost mutat la ocolul Sovcja (Tutun). D-l N. Gcorgetcu, șeful ocolului Sovcja a fost mulat la ocolul Perișor (Dolj). D-l Al. Theodorcscu, a fost numit șef al ocolului Macin (Tulcca). D-l An. Dumbrăveanu, șeful ocolului Măcin, a fost mutat la ocolul Burlești. Pînă la 10 Februarie a. c. au plătit cotizațiile și abonamentele pe anul 1900, următoarele persoane: Membrii: Adolph Chr., Bcraru V., Busuioc V., Demetrescu Aurel, Eleuterescu I. C.» Gcogcseu C., Grunau P., loncscu N., losof D., Mano- lescu C. R., Muntcanu V., Patrulius D., Popovici Lupa N., Popovici K. G., Protopopcscu I., Saegiu N., Tănăscscu M., Țâpîrdea Vîniav V., adică 55 din 171 membrii. Abonați: Albu N., Comăneanu P., Gcorgcscu C. P.» Micșuncscu Gr., Șangcorzan I., Școala de Agricultură de la Herăstrău, Societatea anonimă fostă Goetz, Rămniceanu I., adică 2G din 58 abonați. 64 REVISTA PĂDURILOR CLIMA LUNEI IANUARIE 1901 st. n. La București—Fllarot Luna Ianuarie a fost caracterizată printr’un timp foarte friguros, închis și cu zăpadă abondentă, care s’a menținut în tot cursul lunci. O lună Ianuarie așa friguroara n’a mai avut Ioc aci din 1893 și 1894. Mijlocia lunară (FO, este cu 3*1 m ii scăzută ca normală. De la 1857 și pînă în prezent, în 5 ani luna Ianuarie a fost mai friguroasă, în 1893 temperatura sa mijlocie a ajuns la 10*6. încă din prima zi a lunci, timpul a început a se răci repede, la 2 și la 3 ger simțitor și cu ninsoare abon- dontă, iar la 4 termometrul atinge cea mal coborîtă valoare din cursul lunci 24'0; următoarele 4 zile mai puțin geroase și cu ninsoare^ la 6 zăpadă abondentă și viscol. De la 9 pînă Ia 21 îngheț pcnnaennt și ger simțitor; la 10,11 și 15 termometrul s’a coborit respectiv la —22'2, —20 4 și —17“2. Do Ia 22 la finele lunci timpul a fost mult mai puțin rece cu des- gheț în cursul zilei. Ultimele 3 zile ale lunci sînt cele mal puțin frigu- roase. In general luna aceasta a început cu un timp foarte geros și cu ninsoare și s’a terminat cu o temperatură moderată. Cea mai ridicată temperatură din cursul lunci a fost d-6€0 la 29, iar cea mai coborîtă —24'0 la 4. In Ianuarie 1888 temperatura minimă fusese —30'5 la 4; cea maximă a ajuns la +14°2 la 31 Ianuarie 1898. Perioada cea mal friguroasă din cursul lunci a fost dc la 2 la 1G, a cărei mijlocie (—1’1'7) este cu 6 '6 mai friguroasă ca cea normală. Mijlociile zilnice în această perioadă au fost cuprinse între —C"2 la 9 și 17*8 la 10. Totc zilele din cursul lunci au fost cu îngheț dintr’înselc 19 de iarnă; de obicciu sînt cîte 29 și 16 asemeni zile. Cerul a fost în cea mai mare parte acoperit; au fost 6 zile senine 6 noruaso și 17 aco- perite. Soarele s’a arătat în 17 zile și a strălucit pe o durată totală de 75 oro, normala fiind do 7G orc. Presiunea atmosferică mijlocie 759,9 mm. este cu aproape 3 mm. mai înaltă cc normala, la 8 și 1a 9 au avut loc cele mal înalte valori iar la 29 cele mai coborîto. Direcțiunea dominantă a vîntuhu a fost aceia a Austrului (V. și SV), care a bătut aproape neîntrerupt în ulti- mele 2 decade. Crivățul (NE) a suflat în prima decadă. In scara de 1, în dimineața dc 2 și la 6 a fost viscol. Zăpada a căzut în 7 zile (2, 3, 5, 6, 7, 8 și 18), iar puțină ploaie la 28 și 30. Cantitatea totală dc apă a a fost «Ic 51 mm., normala fiind 44 mm. Aproape toată apa este prove- nită din zăpadă. Grosimea totală a stratului dc zăpadă este 76 cm. toată căzută în prima decadă. Solul a fost acoperit de zăpadă în tot cursul lunci, afară dc la 1; grosimea zilnică a păturei de zăpadă a fost coprinsâ între 64 cm. la 8 și 15 cm. la 31. Ceață s’a observat în 19 zile chiciura în 13, brumă în 12 și halo lunar la 23 și 29. Zăpada din cursul acestei luni u protejat foarte bine semănăturile dc toamnă, contra ge- rului ce a fost. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBEKG, Joseph GObl, strada Ddmneî, 20. — București. REVISTA PĂDURILOR 6$ CONFERINȚELE SILVICE’) Domnilor și scumpi colegi, Adunați pentru a asculta cea d" iutii clin conferințele societății noastre din anul curent, ve salut și ve mulțumesc călduros pentru graba și bunarvoința cu cure ați venit. Sunt opt ani, de cînd se țin la societatea „Progresul silvic" In fie-care an conferințe, și am văzut cu mulțumire sufletească osteneala, ce s’a pus de toți pentru a face ca societatea noastră să fie la înălțimea ei și să se arate demnă și recunoscătoare pentru Tnalta ocrotire, pe care ne-o acordă prea, grațios M. S. Regele. Nu me indoesc că societatea noastră va fi și în viitor imbrăți șal ă cu aceeași căldură, și că' va face progresele, la cari ne așteptăm cu toții. Sperind încă, Domnilor și scumpi colegi, că apreciind, cu in tot-d'a-una, însemnătatea acestor conferințe, nu veți lipsi a ve aduna și la cele-l’alte două de la 10 și 17 Martie, dau cuvîntul d-lui C. Broșteanu, valorosul nostru coleg, care va, vorbi despre Salinele noastre, o cestiune pc cit de științifică, pe atît de inte- resantă și folositoare din punctul de vedere economic, mal ales în timpurile grele de azi. 1) Această cuvintare a fost rostită la societate* noi'.tră, în ziua de 17 Februarie a. c. d-î d. l. Kalindru, Președintele societății, cu ocazia deschiderel conferințelor din acest an. 5 66 REVISTA PAPURILOR TRANSPORTUL ÎN GOSPODĂRIA FORESTIERA ') Domnilor, Prilegiul,ce mi se oferă da vorbi astă seară înaintea D-v., ’l datoresc onorabilului nostru Președinte, D-l Ion Kalinderu, distinsul și neobositul administrator al Domeniului Coroanei, care a acceptat bucuros și cu măgulitoare apreciațiune pentru mine, propunerea colegului meu de la școală, D-l Petre Anto- nescu, membrul în comitetul Societății, d’a mă înscrie printre conferințiaril acestei sesiuni. Țin dar, în primul loc. să exprim deplina mea grati- tudine D-lui administrator al Domeniului Coroanei, pentru bine-voitoarea sa apreciare, cu atît mal scumpă pentru mine, cu cît vine din partea unul om de valoarea D-sale. Să nu ve pară curios, Domnilor, că un Inginer de mine, străin de specialitatea D-v., vine să vă întreție despre tran- sport in gospodăria forestieră. Acum cîți-va ani anume în 1894 am devenit, prin concurs, titularul catedrei de drumuri, construcțiunl fores- tiere și herăstraie la școala specială de silvicultură de la Brănești. Am fost dar condus să me ocup de aproape, între altele, și de cunoașterea amănunțită a tutulor căilor de comunicație, mijloacelor și instalațiunilor de transport uti- lizate în exploatările forestiere. Comparîndu-le cu acelea întrebuințate în exploatarea minelor, am găsit între ele o asemănare isbitoare, cu deosebire numai că cele forestiere sînt incomparabil mult mai lesne de executat. Dacă n’ar fi de cît faptul că lucrătorul în pădure muncește la lumina zilei, în plin aer și la largul lui, pe cînd minarul lucrează în întunericul profunzime! pămîntuhiT, luminat artificial de multc-ori insuficient, în aer confinat premenit prin venti- latoare care totu-și nu’l apără de exploziuni formidabile de gaze hydrocarburate și în galerii uneori așa de strimte, în cît abia sc poate mișca, ar fi prea de ajuns ca să se vadă lămurit comoditatea de care se bucura lucrătorul de 1) Conferință ținută la societatea «Progresul silvic» în seara de 10 Martie a. c. REVISTA PODURILOR 67 la zi și enorma dificultate ce întâmpină lucrătorul din pro- funzime, chiar cînd presupunem că amîndoY au să execute același gen de lucrări. Un drum șinuit cu cale îngustă, un plan înclinat automotor cu simplu ori dublu efect, un jilip. se întrebuințează atît în exploatarea pădurilor cît și în exploatarea minelor, dar în păduri ele se pot construi mult mai lesne de cît în interiorul minelor. Ese din cadrul subiectului ce ’ml-am propus să tratez înaintea D v., o comparațiune între exploatările minerale și forestiere, aceste fiice gemene ale industriei extractive; o asemenea comparațiune ar putea forma subiectul unei alte» conferințe și mi’l reserv pentru o viitoare sesiune. Am sem- nalat numai în treacăt această apropriere, pentru ca să vă puteți explica prezența mea înaintea D-v. cu acest subiect Pentru că, după cum spusei, în transporturile fores- tiere se utilizează căi de comunicații, mijloace și instalațium de transport identice cu acelea întrebuințate în exploatarea substanțelor minerale utile, aflate în scoarța solidă a glo- bului, — negreșit cu oare-cari modificări cerute de trebu- ințele pădurei, de pozițiunea și de natura materialului lem- nos destinat a fi transportat, studiile mele s’au mărginit mai cu seamă asupra acestor modificări, căci dispozitivele întrebuințate și construcția lor ’mi-erau suficient cunoscute In întreprinderea acestor studii, am avut nevoie de oare- cari noțiuni de silvicultură și amenajament, care ’mî-au fest date, la început, de neuitatul meu amic Theodor Pietrarii, care a ilustrat atît școala cît și corpul silvic, iar mai po urmă de D-nii Pavel Grunau și Petre Antonescu, silvicultori distinși, profesori ai școalei, cari in tot-d’a-una cu multă bnnă-voință ’ml au dat lămuririle necesare în cestiuni de domeniu forestier ; pentru aceasta sînt dator a le exprima aci cole mai vii mulțumiri. In fine, cercul cunoștințelor mele l’am mărit prin numeroase excursiunl și vizite de păduri importante, făcute singur sau împreună cu școala și prin consultarea uvragelor germane asupra construcțiunilor și transporturilor forestiere, datorite lui Forster, Gayer, Lizius Dotzel, Kunnebaum, Schuberg și alții, din cari am cules o mulțime de date practice ș economice de netăgăduită importanță. Transportul, Domnilor, - cupă cum știți , este problema 68 REVISTA PĂDURILOR cea mal do căpetenie, de a cărei soluțiune satisfăcătoare depinde reușita tutui or întreprinderilor omenești, cari au de scop producerea, circulația și consumația utilităților. In cheltuelite de producțiune, costul transportului represintă unc-ori aproape toată valoarea mărfii sau obiectului util. Este dar de tot interesul ca să tindem tot-d’a-una la reducerea cit mai mult a clieltuelilor do transport, iar Ia acest rezultat nu se poate ajunge do cît prin ameliorarea și desvoltarea necontenită a căilor de comunicație, a mijloacelor și insta- lațiunilor de transport. Numai prin înlesnirea, multiplicitatea și repeziciunea transporturilor se pot obține beneficii re- muneratorii în toate ramurile de producțiune. De aceia și în gospodăria forestieră. Gestiunea transportului materialului lemnos și a produselor accesorii, este una dpi cele mai importante. Dacă lemnul doborît într’o pădure nu s’ar putea scoate sau transporta do cît cu mari greutăți și prin urmare dacă aceste operațiuni ar provoca cheltuelf exagerate, costul de producțiune ar întrece valoarea sa comercială obișnuită, ast fel că sau s’ar vinde cu pagubă, sau, mai sigur, nu s’ar vinde de loc; cu alto cuvinte pădurea n’ar fi exploatabilă de și din punct do vedero silvic poate fi ajunsă la termenul do exploalabilitate adoptat. Așa dar, po lingă considerațiunile speciale de silvicultură, ce trebuesc avute în vedere la determinarea exploalabilității unei păduri, joacă un rol tot atît de important existența sau absența căilor de comunicație. Numai cînd există asemenea câf, cum sînt: șoselilo, drumurile de for și cursurile de apă plutibile sau navigabile, pădurile pot fi cu folos exploatate, căci materialul lemnos se poate atunci transporta pînă în centrele cele mai depărtate de desfacere și consumațiune și poate găsi debușeuri din ce în ce mal numeroase. Cum s’ar fi putut exploata importantele păduri do pe valea Bistriței, din județul Neamțu, ca Bicazul și Ața alo Dome- niului Coroanei, Tarcăul și Hangul, dacă rîul Bistrița n’ar fi fost plutibil și dacă n’ar fi existat șoseaua națională Piatra-PrisăcanI, pe care se transportă tot lemnul de reso- nanță ? Co ar fi devenit pădurile și împreună cu ele, excelentele materiale de construcțiune din valea Prahovei, dacă n’ar fi existat calea ferată Bucureștl-Predeal ? Cum s’ar fi putut aduce în comerț lemnele pădurilor seculare REVISTA PĂDURILOR 69 do po valea Lotrului, din județul Vilcea, dacă Oltul n’ar fi fost plutibil ? Toate aceste imense bogății ar fi rămas po loc și n’ar fi putut profita consumațiuneT, dacă căile de comunicațiuno ar fi lipsit Puterea dc productivitate a unei țâri se sporește în raport direct cu extensiunea rețelei căilor de comunicațiune. De aceia națiunile, cari au înțeles din vreme importanța fenomenelor economice, au dat continuă desvoltăre acestei rețele și au putut păși mai de timpuriii pe calea progresului și civilizați unei. Noi am rămas și în această privință, ca în multe altele mal îndărătul popoarelor din occidentul și din centrul bătrînel Europe. Pe cînd în Franța, Anglia, Germania și Austria, secolul al XVIII-lea pste secolul drumurilor șose- luite, iar secolul ce s’a încheiat ac um, acel al drumurilor de fer, noi am întreprins în acest din urmă secol, toate lucrările pentru înființarea aproape simulană atît a șoselelor, cît și a drumurilor șinuite. Totuși rețeaua căilor noastre de comunicațiune este foarte incompletă și mai avem încă mult de făcut, dar ceia ce s’a executat a absorbit într’un interval relativ scurt, un capital considerabil, mai presus do puterile noastre și acest fapt n’a contribuit puțin la ciiza financiară decari suferim acum. Data foarte recentă a existenței noastre ca Stat liber, explică, în cît-va, întîrzierea în care ne găsim și justifică po deplin năzuința noastră d’a ajunge cît se poate mal repede la nivelul condițiunilor eco- nomice ale celor-l-alte popoare, mult mai vechi ca noi. Dar, să reviu la subiect Din momentul ce o pădure se găsește exploatabilă sub toate raporturile și se decide tăerea ei după regulile artei, se procedează Ia studiul projectărei drumurilor, mijloa- celor și instalațiunilor do transport, prin care se va aduce materialul lemnos de la locurile de doborîre pînă la calea publică do comunicație, pe care se va face transportul mai depărtat. Acest din urmă transport se poate face pe uscat sau pe apă. Rețeaua drumurilor ce urmează a se deschide în pădure este bino a so studia mai ’nainte do amenajamentul ei saîi cel puțin o dată cu ol, iar în parcelarul de gestiune este indispensabil să se țină necontenit seamă de dirccțiunilo ce trobuesc date drumurilor și instalațiunilor do transport, 70 REVISTA PĂDURILOR tinzînd a se contopi, pe cît posibil, liniile de diviziune ale acestui parcelar cu acelea ale rețelei căilor de transport. Nu trebue să împingem pînă la absurd o asemenea contopire, de exemplu, să adoptăm ca traseu pentru un drum șoseluit o linie a parcelarului de gestiune care ar avea pante sau rampe prea pronunțate, ce nu convin unul ast-fel de drum. Se fac, negreșit, concesiuni de o parte și de alta pentru realizarea contopirel și nu ezităm a o negligea cu desăvîrșire în punctele unde ea este cu totul imposibilă. Acestea sînt tot d’a-una puncte singulare saii excepționale, căci în majori- tatea cazurilor, chiar la munte, sau în teren cu totul acci- dentat, este mal tot-d’auna posibilă cel puțin o contopire parțială. Nu mal insist asupra avantagiilor ce resultă din contopirea ambelor rețele,—ce de sigur vi sînt cunoscute, cel mal principal este acela, că nu se sacrifică suprafețe deo- sebite de pădure pentru liniile parcelarului și traseurile drumurilor. Rețeaua căilor de transport mai coprinde și alte direc- țiuni cu totul distincte de ale parcelarului de gestiune. Este esențial, in adevăr, ca drumurile se pătrundă în pădure pînă în apropierea locurilor, de doborîre sau ca obîrșiile instala* țiunilor de transport să se poată muta treptat cu înaintarea tăerilor. Materialul expediat pe aceste ultime ramificațiunl se adună și se transportă pe drumuri și instalațiunl din ce în ce mai importante, ale căror traseuri se confundă în mare parte cu liniile de diviziune ale parcelarului de gestiune și în fine toată această rețea se leagă cu calea publică de comu- nicație, po care se va face transportul lemnelor, pînă în centrele cele mal depărtate de desfacere și consumațiune Incontestabil că în studiul rețelei căilor de transport, care convine mai bine pentru o pădure saii pentru un com- plex de păduri, silvicultorul joacă un rol foarte important, căci el este în măsură să cunoască mai bine ca orl-cine tre- buințele fondului ce are să administreze, să exploateze și să amelioreze. Silvicultorului incumbă datoria de a hotărî ce drumuri, mijloace saii instalațiunl do transport trebuesc înființate și utilizate, precum și de a stabili direcțiunile lor principale pentru ca să se poată obține rezultatele cele mai satisfăcătoare atît din punct de vedere cultural cît și comercial. Acest rol ’l are silvicultorul nu numai pentru REVISTA PĂDURILOR 71 drumuri, dar pentru toate construcțiunile necesare la o ex- ploatare de păduri. Do aceia silvicultorul urmează să cunoască toate metoadele și dispozitivele de transport ce se pot între- buința și, în general, toate construcțiunile, ce pot fi făcute, în anumite împrejurări, pentru ca să se dobîndească cele mai multe foloase. Pentru aceasta silvicultorul trebuo să știe și să poată aprecia repede avantagelo și inconvenientele fio-cării metoade do transport, după împrejurările în care se află, după condițiunilc do teren și după felul materialului ce are să realiseze. Tot ast fel trebue să cunoască felul construcțiunilor color mai convenabile, ce sînt de făcut, fio pentru înlesnirea exploatațiunel, fio pentru ameliorarea con- dițiunilor economice ale pădure!. In ce privește întocmirea proiectelor și executarea lucrărilor technice necesare în exploatările forestiere impor- tante, nu so mai poate pretinde silvicultorului cunoștințe prea aprofundate în știința și arta construcțiunilor, cu atît mai mult că în societatea modernă tot progresul săvîrșit nu se datorește de cît principiului diviziune! muncei și nu mai este posibil asta-zl ca un singur individ, ori-cît de inteli- gent și bine dotat ar fi, să accumuleze în mintea sa sume- denia de cunoștințe, cari fac obiectul altor specialități. Pentru proiectarea și executarea drumurilor sau con- strucțiunilor ce se pot întrebuința în exploatarea pădurilor, se preconisează trei sisteme: In primul sistem se susține ca toate drumurile și con- strucțiunile de care se simte nevoie în exploatările forestiere, să fio proiectate și executate de silvicultori. Intr’un al doilea sistem se recomandă ca toate lucră- rile technice necesare să so proiecteze și să so execute de specialiști, ingineri sau architecți, după programe întocmite do silvicultori. In fine, în al treilea sistem toate aceste lucrări se proiectează și so execută numai de ingineri sau architecți specializați și cari prin urmare, sînt în măsură să cunoască felul și natura construcțiunilor cari convin exploatărilor forestiere. Primul sistem are numai avantagiul de a realiza o economie in cheltuelite de exploatare, căci dacă silvicultorul poate să proiecteze și să execute singur lucrările de cari REVISTA PĂDURILOR simte nevoie, nu se mal recurge la aducerea în localitate a unui inginer sau architect, care de multe-orî trebuie plătit destul de scump. Acest sistem este însă imposibil de practicat» în mod absolut, pentru că reclamă de la silvicultor cunoș- tințe prea aprofundate în arta și știința construcțiunilor, cu- noștințe de inginerie și architectură, cari nu se pot nicî-odată dobîndi într’o școală de silvicultură, ori-cît do superioară ar fi și unde, prin natura lucrurilor, trebue tot-d’a-una să se dea mai mare extensiune studiilor speciale de silvi- cultură. Pentru întocmirea proiectelor do lucrări technice, se cer cunoștințe întinse de mathomaticl superioare și de statică grafică, ca să se poată calcula rezistența diferitelor piese ce compun o construcțiune, ast-fel că autorul proiectului trebuie să fie foarte familiarizat cu metoadele analizei infi- nitezimale și cu determinarea grafică a forțelor ce lucrează asupra diferitelor piese, pentru ca să fixeze cu precisiune dimensiunile tutulor elementelor componente și să asigure o soliditate potrivită construcțiunil proiectate. Din punct de vedere economic, acest sistem este în flagrantă opozițiune cu principiul diviziune! muncel, pe care știm că este bazată toată propășirea extra ordinară a civi- lizațiunel moderne. A susține, în mod absolut, că construo- ți unii© forestier© trebuesc proiectate și executate de silvicul- tori, este tot una cu a susține că theatrele trebuesc cons- truite do autorii dramatici sau de actori, bisericile do popi, spitalele de doctori și așa mai departe, dacă toți aceștia ar fi urmat un curs do construcțiuni. Rolul silvicultorului este destul de important ca propunător al construcțiunilor nece- sare și ca alcătuitor priceput al programelor acestor cons- trucțiuni, pentru ca să se mal amestece prea mult în bucă- tăria constructorului. Acest sistem n’a fost nicăirl adoptat. Pentru motive de economie so poate totuși cere, pe ici pe colea, silvicultorului să proiectez© și să execute construcțiunil© mal simple d© care are nevoie, do și chiar aceasta constituie pentru el o sarcină împovărătoare care’I răpește un timp prețios, p© caro Far utiliza mult mai bino în lucrări de specialitatea sa. In al doilea sistem, lucrările technice necesare în exploa- tările forestiere so projectează și se execută do ingineri sau architecți, după programe întocmite do silvicultori. REVISTA P/tDURILOR 73 Acesta este sistemul genoralmento adoptat mai în toate țările și este destul do rațional pentru că lasă pe fie-care să facă ceea-ce se pricepe. Dar pentru a întocmi programul bine chibzuit al unei construcțiunl, este nevoe ca silvicultorul se poseadă principiile generale alo artei și științei de a construi și de aceia so predă un curs de construcțiunl în toate școalelo de silvicultură. Acest sistem s’a practicat cu mult succes de administrațiunea Domeniului Coroanei pentru toate construcțiunile nocesareîn exploatările sale, fie forestiere, fio agricole, și aceste construcțiunl fac cu drept cuvînt fala acestei importante administrațiunl. Toate projectele ce le vedeți expuse în această sală, nu sînt do cît opera acestui sistem. In al treilea și ultimul sistem, construcțiunile necesare exploatărilor forestiere so proiectează și sc execută do un serviciu technic special, compus din Ingineri și Architocțl specializați în asemenea construcțiunl. Acest sistem este mal cu deosebire practicat în Austria. In administrațiunea forestieră austriacă toate construcțiunile mal importante se proiectează și se execută de serviciul technic special, iar lucrările de importanță mal mică, cari so proiectează une- ori de silvicultori, nu se execută pînă ce proiectele n’au fost examinate, verificate sau modificate de serviciul technic special. Acesta este, după mine, sistemul cel mal rațional, pentru că asigură o executare mal perfectă a lucrărilor, ca opere do specialiști, și nu permite să se execute chiar lucrările de mică importanță pînă ce proiectele n’au fost prealabil și serios controlate. Ajung acum, Domnilor, la clasificarea transporturilor forestiere și cu aceasta voi termina. Aceste transporturi se împart în două mari clase: I. Transportul pe uscat și H. » > apă. I. Transportul pe uscat. Coprinde două faze: A) Scoaterea lemnelor; și B) Transportul propriu-zis. 74 _______________ RIVISTA I ADURILOR A) Scoaterea lemnelor, pe cari unii — cum este Forster o mai numesc și transport la distanțe mici, are de scop adunarea și scoaterea lemnelor do la locurile de doborîre pînă la obîrșiile drumurilor sau instalațiunilor de transport. Această operațiune se poate face fie utilizîndu-se numai forța musculară a oamenilor, fie întrebuințîndu-se animale de tracțiune sau de povară. Distingem dar: a) Scoaterea lemnelor prin ajutorul oamenilor; și b) Scoaterea lemnelor prin ajutorul animalelor. a) Scoaterea lemnelor prin ajutorul oamenilor, coprinde: 1. Caratul lemnelor cu mîinilc, cu largile sau cu spinarea. *e întrebuințează numai în cazuri excepționale, pentru lemne de dimensiuni mici și pînă la distanțe de cel mult 40m; pentru că e prea scump; 2. Scoaterea lemnelor cu sapine sau cu topoare prin rostogolire. Este avantagioasă cînd pantele sunt repezi, terenul neted, sănătos, tare, dar fără să fie stîncos; 3. Scoaterea lemnelor cu săniuțe (tirlii) sau cu roabe. Necesitează pante mai dulci, și lemne de dimensiuni mici. b) Scoaterea lemnelor prin ajutorul animalelor se poate face: o) Prin animale de tracțiune (dc jug sau de ham)\ și i?) Prin animale de povară a) Scoaterea lemnelor prin animale de tracțiune, co- prinde trei modalități : 1. Tirirca. Lemnele se tîrăsc direct pe pămînt, fiind trase cu tînjala. Se aplică numai pentru bușteni lungi și grei, cojiți, și în localități unde există cărări în pădure sau drumuri neîmpietrito cu pante repezi și fără rampe; 2. Scmi-tirirea. Lemnele se așează cu capătul lor ante- rior pe o osie cu două roate mici sau pe o mică tîrlie; iar la cel-l-alt capăt se tîrăsc direct pc pămînt. Convine mat mult pentru lemne lungi și grele, cojite sau ne cojite, pe că- rări sau drumuri neîmpietrito, cu pante si rampe mat dulci 3. Căratul. Lemnele se așează la amîndouă capetele lor pe cîte o osie cu două roate mici sau pe niște tărliuțe, iar la partea anterioară se înjugă sau se înhamă animalele de tracțiune. Nu se poate aplica de cît pe drumuri mal mult sau mal puțin îngrijite. REVISTA PAPURILOR 75 3) Scoaterea lemnelor prin animale de povară. Se între- buințează numai în pădurile de munte, prăpăstioase, unde nu sînt de cît poteci, adesea și ele foarte strimte și pericu* loase. Convine pentru lemne de dimensiuni mici, ca șița, șindrila sau dranița, dar în unele localități (în jud. Muscel) se scot prin acest mijloc și bușteni de 4 6 in. lungime. B) Transportul propriu-zis. Coprinde toate drumurile mijloacele și instalațiunile de transport, din interiorul și exteriorul pădurei, prin care lemnele se expediază pînă la căile publice de comunicațiund sau pînă la cursurile de ap’ă plntibile, pe cari se pot duce apoi pînă în centrele cele mai depărtate de desfacere și consumațiune. Ele se pot grupa în : a) Drumuri dc alunecare; b) » propriu-zise; c) » acrianc sau funiculare ; d) Drumuri șinuite -, și e) Plane înclinate automotoare. a) Drumurile de alunecare sînt acelea în cari lemnele alunecă singure în virtutea componentei greutății lor, para- lelă cu drumul, a cărei valoare întrece produsul componentei normale, prin coeficientul de frecare. Printre ele distingem • 1. Alunecălorile naturale, cunoscute de Austriac! sub numele de *Erdgefâhrte , cum sînt vâlcelele, povîrnișurile lavinele saii cărările făcute in urma zăpezilor prăbușite din munte, cutele, rupturile de teren și ori-ce depresiuni sau sghiaburl naturale, a căror pantă, direcțiune și natură de sol permit alunecarea lemnelor în dimensiunile realizate. Pentru înlesnirea transportului se facoare-cari ameliorațiuni rectificări și consolidări, dar totuși nu se poate împiedica, ca ele să se transforme în torenți. Asemenea alunecători, căptușite cu lemne, sînt foarte întrebuințate în pădurile do munte din țara noastră, ca Tarcăul, Hangul, și altele. 2. J Slipurile de pa mini. pe cari Austriecii le numesc Riestfcge sau , sînt niște șgiaburi de pămînt artificiale, căptușite pe a locui ea cu lemne și cari în unele împrejurări pot fi întrebuințate și ca drumuri de șlit. Ele sînt foarte întrebuințate în Austria și Germania, po cind la noi nu sînt de loc cunoscute, de și sînt foarte rentabile. REVISTA PĂDURILOR 3. Jilipurile de lemn, cunoscute în Austria sub numele de llolzritscti sînt niște șghiaburi sau canale formate din lemne rotunde, parțial cioplite și une-orî chiar ecarisate, reunite împreună in formă semicilindrică concavă. In jude* țul Muscel sînt cunoscute sub numele de iscări b) Drumurile propriu zise coprind drumurile de șlit, drumurile de scoatere, drumurile secundare, principale și șoselele forestiere, pe cari transportul lemnelor se face cu săniile sau cu căruțele, întrebuințîndu-se pentru tracțiune forța musculară a oamenilor sau animalelor. Dintre pădurile cele mai bine înzestrate cu drumuri șoseluito este pădurea Fîntînele din jud. Bacău, a Principesei Lucia de Schonburg- Waldenburg, unde pentru o suprafață păduroasă de 6000 hec- tare sînt construite șosele în lungime de peste 65 kiiometre c) Drumurile aeriane sau funicularele, sînt mijloace de transport exclusiv întrebuințate în terenuri prea acci- dentate și prăpăstioase, la munte, pentru transportul lem- nelor, peste o vale adîncă cu coaste abrupte sau foarte înclinate și undo alt mijloc dc transport este imposibil. Printre acestea distingem funicularele simple sau de sîrmă, funicularele cu cablu, cu simplu sau dublu efect și funicu- l irelo sistem Panz, care permit încrucișarea vehiculelor pe același cablu în orice punct al distanței, dintre cele două stațiuni, iar nu numai în mijlocul acestei distanțe cum este absolut necesar la toate ccle-Falto funiculare. In țară Ia noi funcționa mai acum cîțl-va ani un funicular aerian cu o lungime de aproape 17 km., pornind din muntele Salanele proprietatea unor moșneni din Gorj și ducînd peste frun- tarii lemnele exploatate în pădurile acestor moșneni. d) Drumurile șinuite întrebuințate în exploatările fo- restiere, sînt drumuri artificiale pe cari, pentru micșorarea coeficientului de învîrtire al roatelor vehiculelor, se așează două rîndurl de grinzi de lemn sau șine metalice paralelă, peste cari au să circule aceste vehicule. Se caută de prefe- rință ca vehiculele încărcate să poată merge la vale, în virtutea componentei greutății lor, paralelă cu drumul, iaa vehiculele goale, se urcă la deal prin oameni, animale sau tracțiune de locomotivă. e) Planele înclinate automotoare, sînt tot niște drumuri șinuite, a căror pantă este însă prea mare ca să permită, REVISTA PĂDURILOR 77 fără pericol, lăsarea liberă la vale a vehiculelor încărcate, ast-fel că devine necesar a le modera iuțeala, ținîndu-le legate prin ajutorul unui cablu. Existenta acestui cablu a făcut ca ele să fie numite une-ori, în mod impropriu, drumuri funiculare de și acestea din urmă implică neapărat o circulațiune aeriană. Cablul pentru moderarea iuțolel ser- vește și la urcarea la deal a vehiculelor goale, are cel puțin o lungime egală cu planul înclinat și se învîrtește pe un sistem de scripeți așezati la stația superioară, într’un plan parale) cu drumul. Cu chipul acesta înclinația devenind indiferentă, se poate tot-d’a-una adopta ca traseu drumul cel mai scurt, adică o linie do cea mai maro pantă. Planele înclinate automotoare sînt cu simplu sau dublu efect și fio-caro din ole au mal multe variante. Unul din celo ma principale ce putem cita, este acela din pădurea Mălini a Domeniului Coroanei, cu calo dublă de W ,500'n- lungime. II. Transportul pe apă. In acest transport distingem : A) Transportul lemnelor libere', .și B) » » legale in plute. A) Transportul lemnelor libere se poate face în : a) Cursuri dc. ape naturale', și b) UI ticuri sau canale. a) Transportul lemnelor libere în cursuri de ape na- turale se face lăsînd lemnele să plutească slobod pînă la destinație, undo se prind prin ajutorul unor construcțiuni speciale numite grătare, greble sau părcanii. Unul din celo mal importante este acela co se face pe apa Lotrului, din jud. Vilcea, pînă la Brozoiu. Asupra cursului de apă se fac oarc-carl lucrări do ameliorare sau do consolidare a malurilor, iar cînd apa lipsește so fac barage sau opusturî pentru colectarea ei în cantitate suficientă. b) Transportul lemnelor prin ulucurî sau canale, con- sistă în construcția unul uluc de lemn, caro nu este alt- ceva do cît un jilip dc lemne cioplite cu rosturi înfundate, în cari so lasă să curgă apa pe caro plutesc lemnele des- tinate pentru transport. Unul din cele mal principale cc 78 REVISTA PĂDURILOR există în țara noastră, este acela care se află pe Domeniul Coroanei Bicaz din județul Neamț, pe care se aduc lemne exploatate în Ungaria pînă la schela Bicaz de pe malul drept al Bistriței. El are o lungime de 32k“*, cu o derivație de 18kro, adică în total 50k,,v și construcția lui, făcută de antreprenorul Jagamuzzi, a costat suma de 120 mii lei. Se fac și ulucurl în debleu de lemn sau de piatră. B) Transportul lemnelor legate în plute este cunos- cut din timpurile cele mal vechi și constitue un mijloc de transport lesnicios și economic, prin ajutorul căruia lemnele se pot duce pină în centrele cele mal depărtate de consuma- țiune, aflate pe malurile cursului de apă plutibil. Transportul lemnelor pe apă, prin plutire, prezintă însă inconveniente grave pentru calitatea lemnului și prin urmare nu se poate aplica la lemne cu valoare prea mare. Acestea sînt, Domnilor, în puține cuvinte, toate căile do comunicații, mijloacele și instalațiunilo do transport între- buințate în exploatarea pădurilor. Dc la alegerea lor nemerită și potrivită cu împrejurările în cari ne aflăm și de la com- binațiunea lor rațională va depinde tot succesul între- prindere!. Do altminteri, nu trebuie nicl-odată să se piardă din vedere că o bună instalație de transport mai trebuie să satisfacă și următoarele trei condițiunl: 1. Să nu provoace cheltuieli exagerate pentru cons- trucție, 'întreținere și exploatare și să se poală amortisa cît se poate de repede; 2. Să permită transportul materialului lemnos în for- mele și dimensiunile cerute pentru consumațiune, fără să cauzeze pierderi simțitoare în calitatea și cantitatea lemnelor ; și în fine 3. Să nu aducă nici o vătămare solului păduresc. Cînd toate aceste condițiunl vor fi împlinite, cînd se va stabili o dependență logică și armonioasă între toate arterele de transport și o legătură convenabilă a acestora cu căile publice de comunicație, ast fel ca lemnele, dc la doborîrea lor în pădure, pînă la uzinile de elaborare indu- strială și de aci pînă în centrele cele mal depărtate dc con- sumațiune se ajungă, fără ca costul transportului să împo- REVISTA PĂDURILOR 79 văreze exagerat cheltuelile lor de producțiune, se poate zice că gospodăria forestieră se face cu chibzuință și ma- turitate. N. Saegiu Inginer dc mine. Profesor la Școala s|x-cial& dc silvicultură. PUTEREA DE LÂSTÂR1RE DIN TULPINĂ Depinde de epoca tăerei arborilor și ea variează întru cît-va pentru fie-care esență după climă, sol și alte împrejurări. — Stud u — In țările, unde se lucrează mal de mult timp în ramura silvică și unde prin experimentațiune s’a ajuns a se stabili multe legi in chestiunea culturel și exploatărel științifice a pădurilor, oamenii de știință s’au preocupat nlre altele și de chestiunea ^epocei la care este mal bine a se tăia arborii, pentru ca tulpinele lor să producă apoi cel mal viguroșl și mai numeroși lăstari». Și cînd ne preocupăm de această chestiune, de sigur sîntem bine convinși, că cititorii noștri ne vor înțelege cu ușurință, că voim a vorbi despre puterea de lăstare a tul- pinelor din masivele supuse regimului cring, în care regenerarea este bazată pe lăstari. Se știe, că in toate cursurile relative la cultura și exploatarea pădurilor, se consiliază ca tăerea arborilor, în pădurile a căror regenerare este bazată pe lăstari, să se facă cu clt-va timp mal înainte ca seva să înceapă a circula și că în practică tăerea se face în restimpul de la căderea frunzelor, sau încetarea vegetației și pînă la cil-va timp înaintea deschiderel mugurilor sau începerea vegetației, satî cu alte cuvinte în timpul iernel. Dar oameni, care se ocupă de știința pădurilor, a le căror legi nu s’aft pulul și nu se pol stabili de cît prin experimentațiune. au căutal încă să aprofundeze chestiunea *epocel la care este mal bine a se tăia arborii, pentru ca tulpinele lor să pro- ducă cit mal numeroși și mal mguroșl lăstari». In So REVISTA PĂDURILOR acest scop domnii: M. Bartet, la stațiunea de experimenta» țiune a școalel forestiere din Nancy (Franța) și R. Harlig la stațiunea de experimenlațiune din Miinchen (Germania), aQ întreprins îndelungate și minuțioase studii și observațiunl asupra acestei chestiuni, ale căror rezultate aii fost publicate in Annales de la Science agronomi([ue franșaise ; Comptes rendus de l Academie des Sciences; Revue des Faux et Forels și Forstlich-naturwissenschafluhe Zeitscrift. Față cu importanța ce merită chestiunea pentru silvicultori și proprietarii de păduri, sintem convinși că le facem un netăgăduit servicii! expunînd in resumat resultatcle impor- tantelor și documentatelor lucrări ale savanților forestieri: francez și german. Experiențele întreprinse la Miinchen sa& făcut într un masiv de codru în lipsa unul masiv de cring și ele aQ consistat în tăerea mal multor arbori de esență stejar, de diverse virale, doborîndu-se arborii din 15 in 15 zile în res- limpul de la 2 Mal pînă la 6 Decembrie 1893. lată cum rezumă savantul german experiențele sale: «S'a ales întrun popul omeni de codru cu o virstă de 50—60 ani. care fusese lămurit cu cuți-va ani mai înainte, mai mulțl arbori cu un diametru mijlociu de O'"14 la înălțimea de F‘30 de la pămînt, care s'au tăiat la o înălțime de 0"'07 de la pămînt la diferite epoce ale anului 1893 și anume: 2 Maiu, 17 Maiu, 6 Iunie, 21 Iunie. 4 Iulie, 20 Iulie, 5 August, 19 August, 5 Septembrie 30 Septembrie și 6 Decembrie.» Pe tulpinele provenind din tăerile făcute la primele 5 date, crescură chiar in acelaș an numeroși lăstari din mugurii proventivl, care pe tulpinele de la 2 și 17 Mai ti atinseră chiar in anul lăerel înălțimea de 0'" 30; pe cele de la 6 și 21 lume, 0r'20 înălțime iar pe cele provenind din tăerea de la 4 Iulie lăstarii abia avură 0"’ 10 înălțime. Pe tulpinele provenind însă din tăerea făcută la 20 Iulie, se desvoltară în toamna aceluiași an numeroși muguri proventivl foarte bine conslituițl, dar el nu au dat lăstari și in timpul ernel au degerat și apoi aO cădut; iar tulpinele provenind din tăerile făcute la 5 și 19 August, 5 și 30 Septembrie cum și 6 Decembrie, au rămas inerte in anul tăerl, adică nu au produs de loc lăstari. REVISTA PĂDURILOR Si In primă-vara anului viilor (1894) tăercl lăstarii din tulpinele arborilor tăiațl Ia 2 și 17 Maia și la G Iunie au eșit cu toiul sănătoși și vig u roși din iarnă (țesătura fiind complect lemnificată dc cu toamna anului 1893), pe cind cel proveniț) din tulpinele cu dala de 21 Iunie și 4 Iulie din causă că ati intrat in iarnă nelemnificațl) au fost găsiți complect degerați până la bază, dec) sau considerat ca pierduți. Lăstarii din tulpinele rezultate prin lăerile făcute la 2 MaiO, 17 MaiCi, G Iunie, 21 Iunie și 4 Iulie, atinseră în Septembre 1894, adică in anul al 2-lea de la lăere, aproape 1"’ înălțime. Tot aceiași înălțime avură și lăstarii, cart s’a ti desvollat pc tulpinele provenind din tăerile de la 30 Septembre și G Decembre 1893, cu alte cuvinte acești lăstari afi atins înlrun an aceleași dimensiuni ca lăstarii crescuți în doul an\ pe tulpinele din arbori tăiațl de la 2 Maitl—4 Iulie. Pe tulpinele insă din lăerile de la 20 Iulie și 19 August, crescură numai în anul al 2-lea niște lăstari foarte slabi, iar pe tulpinele din tăerile de la o August și 5 Septembre, nu se produseră de loc. lăstar). Resuită dar, în mod evident, din experiențele savan- tului german că: I. Numai pe tulpinele provenind din tăerea făcută pină la cel mult jumălatele lunci Iunie, se produc chiar în același an lăstari puternici și in stare de a suporta gerurile iernel viitoare; II. Din tulpinele arborilor tăiațl în rest impui de la jumătatea Iul Iunie pînă la jumătatea Iul Iulie, ies lăstarii slabi, cari nefiind în dc ajuns de lemnificațl degeră în parte sau în total in iarna viitoare; III. Tulpinele provenind din tăerl făcute după 15 Iunie, nu dau lăstari în anul tăerei, ci în anul al 2-lea. * * * Experiențele întreprinse la stațiunea forestieră din Nancy de către d-l M. Barlcl intr’un masiv de codru la Spessart înlrun masiv de cring-compus, la pădurea llaye, au dat 6 82 REVISTA PĂDURILOR____________________ resultate aproape identice cu acelea obținute de savantul R. Ilartig; iar cile-va nepotriviri ce s’au constatat, consistă în aceea că: I. Pe când tulpinele provenind din arborii tăiațl la Mmichen la 20 Iulie și începutul Iul August nu au produs de loc lăstari în anul tăerel. *1^ din tulpinele provenind din arborii tăiațl la aceiași dată la Nancy au dat lăstari, iar din tulpinele tăerilor făcute la începutul Iul Augustau dat de asemenea lăstar in anul tăerel. ÎL Numai tulpinele provenind din arborii tăiațl după sfirșitul Iul August rămin inerte in anul tăerel, adică nu produc lăstari; cu alte cuvinte la Nancy starea de inerție a tulpinelor în ceea ce privește pro- ducerea de lăstari, este cu o lună mal tardivă ca la Miinchen. * * « In definitiv, din experiențele întreprinse de cel douî învățațl forestieri, rezultă date precise, care pol fi considerate ca legi, in ceea ce privește influența, ce o are epoca lă- erel arborilor asupra facullățcl și pulerel de lastărie a tulpinelor in masivele a căror regenerare este hotărîlă a se face prin lăstari, cari se pol resuma în următoarele articole: 1. Puterea de lastărie a tulpinelor este cu atît mal mare cu cît acele tulpini provin din arbori tăiațl la o epocă mal depărtată de epoca cind seva este mal abundentă în trunchiul și coronamentul arborilor, adică cînd e mal puțină reservă de sevă in tulpină și rădă- cini. (Iu alte cuvinte tulpinele arborilor tăiațl în rcslimpul de la 1 Septembrie și pină Ia 1 MaiO, au cea mal mare putere de lastărie; 2. Lăstarii dațl din tulpini se desvoltă cu atât mal repede și cresc cu atît mal puternici și mal ri- guroși. cu cit tulpinele, din care șl au luat naștere provin din arbori tăiațl la o epocă mal apropiată de epoca sevei ascendente sau descendente, adică mal aproape de l—lo Aprilie saH de l—lo Septembrie; 3. Tulpinele provenind din arbori tăiațl la o REVISTA PĂDURILOR $3 epocă apropiată (înainte sau după) de epoca sevei ascendente, dau lăstari puternici chiar in anul taerei, care pot indura gerul iernel fără a suferi vătămări; 4. Tulpinele provenind din arbori tăiațl la o epocă apropiată (înainte sau după) de epoca sevei descendente sau dau foarte puțini lăstari, cari pier in tot d'a-una de ger in iarnă, sau dau lăstari viguroșl numai in al doilea an. 5. Lăstarii din tulpini au o creștere, cu ații mai repede și sînt cu atit mal viguroșl, cu cît tulpinele provin din arbori tăiațl la o epocă mal apropiată de epoca sevei descendente și creșterea lor dintrun an este aprăpe egală cu creșterea din doul ani a lăstarilor produși de tulpini, provenind din arbori tăiațl in apropiere de epoca sevei ascendente’, 6 Tulpinele provenind din arbori tăiațl în timpul dintre epoca sevei ascendente și a sevei descendente, adică vara în timpul căldurilor mari, sau iarna în timpul gerurilor puternice, sau dau puțini și slabi lăstari, sau nu lăstăresc de loc și se usucă; 7. Epoca fixă, la care este mal bine a tăia arborii in masivsle destinate a se regenera prin lăstari, este supusă la anumite variațiuni, care depind de natura esențelor, de situația masivelor, de altitudinea, configura- ția și natura solului, de climă și mal ales de gradul de umiditate, atit al solului cît și al atmosferei etc, cunoscut fiind-că toate aceste elemente influențează asupra mersului vegetațiunil și deci asupra epocclor, la care începe și înce- tează vegetația și prin urmare asupra momentului, în care tulpinele și radăcinele sînt mal bogate în materii alimentare de reservă necesari) desvollăril și nutrițiunil lăstarilor. In definitiv există o lege fisiologică relativă la nutrițiunea plantelor, din care se deduce epoca, in care tulpina este mal bogată in materii nutritive, dar care insă în natură îșl are nuanțele sau mal bine zis variațiunele el in raport cu agenții exterior), care intru cit-va îl modifică datele. * * * Dacă dar, după cum resuită din documentatele experiențe și studii ale distinșilor forestieri: R. llarlig și M Barlet 84 REVISTA PĂDURILOR sint anumite epoci, cînd este mal bine a tăia ai bor! în masivele destinate a se regenera prin lăstari, pentru ca tulpinele să poată produce cel mal abundenți și mal viguroșl lăstari, apoi lot dinșil ne arată că aceste epoce sud intru cit-va influențate și devin oarecum variabile, în raport cu agenții exteriori: climă, sol, humiditate, căldură frig și depind și de natura esențelor. ExperimentațiunI dar și studii trebuesc întreprinse in fie-care țară sau mal bine zis în fie care regiune din țară și asupra tutulor esențelor, ce se reproduc prin lăstari, in scopul mal sus indicat In Romînia, unde fie zis în treacăt, chestiunile de expe- rimenlațiune in cultura pădurilor, au fost și sînt încă, din diverse împrejurări, despre care vom vorbi cu altă ocaziune, lăsate uitărel, nu s’a preocupat sau mal bine zis nu s’a ocupat nimeni de cesliunea relativă la epoca cind este mal bine a se tăia arbori in masivele destinate a se regenera prin lăstari, pentru ca tulpinele să poală produce cel mal numeroși și viguroșl lăstari. Credem că a sosit timpul ca să ne Îndeletnicim și noi cu lucrări de asemenea natură de all-fel prea folositoare prin rezultatele sau învățămintele ce putem avea și care trebuesc aduse la cunoșliința nu numai a silvicultorilor dar și a tutulor proprietarilor de păduri, care se interesează acum sau se vor inieiesa mal ales in viilor de buna exploa- tare și cultură a pădurilor lor. Asemenea lucrări, care de și nu cer pentru efectuarea lor cine știe ce muncă sad prea înaltă știință, nu pol li întreprinse de fie-cine, de oare-ce înainte de toate ele reclama o libertate de acțiune, o continuitate de lucru și o cer- cetare neîntreruptă și la date fixe a rezultatelor. Deci pentru întreprinderea unor asemenea lucrări și a altor utile în știință, relativă la exploatarea și cultura pădu- rilor, Irebuește însărcinată o anumită persoană care pe lingă condițiunile de mal sus, să fie în măsură și prin felul ocupațiunilor de a fi maf in curent cu ceea-ce se scrie sau se lucrează aiurea în materie silvică. Necesitatea dar a inființărel unei stațiuni sau a unul institut de studiu și experimentațiune in silvi- cultură, nu credem că se mal poate discuta. REVISTA PĂDURILOR 85 Asemenea stațiuni sau institute există aproape în toate țările mal înaintate în cultura pădurilor saO în acelea care doresc a realiza progrese în această ramură a aclivitățel omenești, — și roadele ce ele diu sînt de un folos netă- găduit. Di ce oare nu am imita și noi acele țări? A imita binele și a'l practica, sîntem convinși că însemnează a dori progresul și a lucra pentru realizarea Iul. In interesul țărel dar în general, al pădur.lor în special și pentru prestigiul corpului silvic să eșim cît mai iute din perioada de rutină și de nepăsare in care ne invîrlim de atita amar de vremeL. Nici mijloacele și nici elementele de lucru nu ne lip- sesc. Cu un dram de bună voință și cu un pic de entusiasm să scuturăm nepăsarea și să gonim pesi- mismul, care din păcate sa cam infiltrat in tineretul nostru și convinși sîntem că- vom merge spre progres. înființarea unei stațiuni de experimentațiunea forestieră pe lingă școala silvică de la Brăneșll și sub conducerea profesorului de științe silvice de la acea școah, cu mijloace ori cit de modeste la început, sîntem convinși că este ceva care se poate realiza. Noi o cerem și sîntem pe deplini încredințați că la această cerere a noastră se asociază toți silvicultorii și oamenii de bine, care doresc progresul nostru silvic și deci o direcțiune mal technică și mal științifică în administrația și gospodăria noastră silvică Vom reveni. „ „ _ N. G PopovicI In«p»clor flldr. Membra In consiliul Icclmie al polurilor. ȘCOALA SPECIALĂ DE SILVICULTURĂ DE LA BRĂNEȘTl Absolvenții școalci de la Hrănești, vor fi supuși, pentru a fi admiși in corp, la un examen înaintea unul juriu, conform unui program stabilit dinainte. Ast-îel este redactat art. 5 al proectuluj de lege pentru orga- nizarea corpului silvic, pe care D-l silvicultor-șef, D Boiarolu, la publicat in numărul trecut al Revistei pădurilor Prin cele ce voi scrie mai jos, nu am intenția de a atinge 86 REVISTA PĂDURILOR succeplibililalea vre-unei persoane, căci sint convins, c& merginJ pe această cale, nu voift putea să atrag simpatia nimănui pentruaceaslă școală, ai cărei absolvenți, s’aG lăudat de multe ori prin lucrările lor. Domnul Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, care știe să aprecieze meritele acelora ce le a îi, a dat un Irumos cimp de activitate absolvenților școalei de la Hrănești și de unde pină acum ciți-va ani nu aducea pentru Administrația sa, in mare parte de cît silvicultori romini din străinătate, de Ia prima promoție a acestei școli, privirile sale iubitoare pentru bunul mers al serviciului și pentru instituțiile romineșli, aii fost îndreptate acolo. Silvicultorii recrutați ast-lel s’aii distins și recompensa munceî și priceperei depuse a fost deplină, căci situația lor sini sigur că este invidiată. La noi in această Administrație, silvicultura a început să'șî capete mai de mult încă bazele ei raționale, inherente unei culturi civilizate. Ast-îel rărilurile, ce fac numai visul pădurilor din restul țăreî, aă început să se aplice; curățirile despre cari rar se aude vorbindu-se in alte părți se fac pe unde trebue; amenajamenlele in Tine se lucrează la ele și se aplică pe unde sînt făcute, așa că in ciți-va ani nu se va găsi nici un colț de pădure nereglementat. Plantațiuni întinse, construcțiuni, triangulațil, ridicări de tot felul de planuri, studii, o activitate neobișnuită poate în Rominia se desfășoară pe Domeniul Coroanei- și acei care lucrează (voi spune-o cu mândrie, căci fac parte dintre ei) sînt absolvenții școalei speciale de silvicultură de la Hrănești, sub conducerea șefilor lor. Pe acest domenid pădurile fără planuri bine chibzuite nu se vor vinde nicî-odală în bloc, ele nu vor fi dale nicî-odată fără regula ca pășune vitelor, pentru că cu un zel deosebit și cu sfințenie mare toți lucram pentru îndeplinirea datorielor către pădure, căreia ’i-am închinat activitatea întregei noastre viețe. Un alt proecl de lege, altă dală publicit tot în această revistă —vis pierdut pentru îmbunătățirea soarlei corpului silvic—spunea că școala de silvicultură trebue să se permute de la Hrănești la Pitești. Pentru ce? Mai multe păduri frumoase sînt acolo,mis’ar opune. Păduri pentru experiență se găsesc și la Hrănești destule, care de și în adevăr nu sint in stare tocmai bună, dar lotuși pot servi profesorului pentru a arăta urmările unor rele tratamente aplicate și pentru ași face cursurile obișnuite. Dar pe lîngă aceasta elevii cu profesorii lor fac escursiunl ins- tructive in toată țara, unde ei învață a lucra singuri, ceea ce vor trebui să pue în practică mai tîrziă, cînd vor părăsi băncile școalei. Ce cusur are deci școala de la Hrănești ? Cusurul residă acolo că lumea nu o cunoaște, cusurul stă acolo, că în prea puține locuri se vede în această țară o mișcare pentru o aplicare sinceră a artei silvice, și că tânărul absolvent nu’și poate urmări in practică în lol-d’a-una direcțiunea dată de așezăminlul de cultură de la Hrănești. In o țară civilizată, dacă o școală nu îndeplinește condițiunile, pentru a da oameni buni in o breslă oare-care, breslașii se adună REVISTA PĂDURILOR S? vorbesc, se sfătuesc, scriu, fac tot ce poate pentru a schimba starea de lucruri pe care ei no văd bună. Dar iubesc in tot-d’a-una singura lor școala și sint solidari pentru a o susține. Acele rezerve intrun corp de ingineri nu pot să aibă loc, căci oamenii cari cu adevărat, și-ah ciștigat prin cultură indepen- dența minței știu a 'și-o păstra și pe aceea a caracterului și desvăluesc răul unde*l găsesc, căutind al remedia iar nu al menține, consfiin- țindu’l prin legi. Școala de la Brănești așa cum este, îndeplinește (oale tre- buințele prezente ale țărel. Nu se simte nevoe de mai multe cunoștințe de matemaleci aplicate pentru ca să se Iacă amenajamente, acum cind e deplin dovedit că introducerea unor riguroase calcule in asemenea studii este o greșală. Științele învățate la Brănești sini prea suficiente pentru exe- cutarea de drumuri și poduri forestiere, ele ajung asemenea pentru facerea planurilor architectorale trebuincioase, precum și a planurilor topografice de întindere cit de mari, se învață prea mult chiar după cil se cere in practică, pentru stingerea torenților. Art. 3 al proiectului D-lul Boiarolu, propune in acelaș timp a se numi un juriă pentru examinarea acestor absolvenți, ca să poată fi admiși in corp. D-sa sint sigur că a uitat, că acest juriu funcțio- nează și acum în țară și că este format din însuși profesorii școak î speciale de la Hrănești, conform kgei de organizare a acestei școli- Legea pe care D-sa o propune in scop de a face bine corpului, din care face parte și țftrei, cred că ar fi mult mai dreaptă dacă ar bine-voi să schimbe ari. 5 ast-fel: Absolvenții școalelor din străinătate vor fi supuși pentru a fi admiși în corp, la un examen înaintea uni jurii conform unui program stabilit dinainte. I A. Candiani Sitvk ultcr-ajutor. Dom. G.roar.il PROIECT DE LEGE PENTRU REORGAWZIREA MINISTERULUI KGRICULTUREI, INDUSTRIEI Șl COMERCIULUI (Urm&re') Vedeți dar un număr destul dc însemnat de moșii, lăsind a o parte pe cele cari au păduri și s’ar putea vinde numai partea de cîmpie, și pădurile să treacă la serviciul silvic, și acelea cari sar putea vinde ca bunuri mici, rămiic acelea cari sînt în indiviziune, acelea care au procese de hotărnicii, și încă toate acelea destinate pentru împăduriri precum și moșiile care după legea D-lul Carp ah sub-sol minier, el bine aceste moșii nu se pot vinde. 1) Vezi N-rele precedente. bS REVISTA PA DURILOR Dar în acclaș timp ele nu pot fi nici transformate imediat în vederea scopului pentru care sunt reservate, nu se pot împăduri numai dc cit, nu se pot desvoltă cxploatațiunl minieri, și in oil-ce caz, această exploatațiune mineră ia numai o parte din suprafața moșiei, iar partea cea-l-altă rămîne neîntrebuințată. Nu se pot vinde nici moșiile în indiviziune; sînt procese care durează de citc 50—60 ani și chiar ioo ani în administrațiunea aceasta. Va sc zică, vedeți că pe lingă cauzele dc ordine economică saii financiară, despre care am vorbit, este incă o cauză extremă care împiedică vînzarea acestor bunuri și pe care Statul trebue să le păstreze. Atunci ce să facă Statul ? Se vîndă pe acelea pentru care Statul are proces dc hotare saii care «sint în indiviziune, sc vîndă din acestea numai partea a cărei stăpînirc nu este contestată, iar partea cea-l'allă sc tămină în posesiunea Statului pînă cînd se va tranșa contestația, aceasta ar fi a parcela moșiile Statului și a rămîne în mijlocul celor cari sc împroprietăresc cu peticuțe de moșii, care ar fi un vecinie motiv dc ceartă, o preocupare șî pierdere mai marc din punct dc vedere fiscal, dc cit dacă s'ar rezerva pe seama Statului. Va să zică, Statul trebue să rămină și posesor de domenii și de fapt cl rămîne: căci pe lingă domeniul acesta propriu zis, do- meniul agricol, de fapt rămîne și posesor și al unu! domcniO re- zervat prin legea dc vinzare a buuurilur Statului, poscsoi dc domenii minerale, posesor al pădurilor, bălților cari se găsesc pe domeniile lui, cari sînt proprietăți ale Statului. Va să zică, Statul prin faptul rezervării fie numai a unei surse, cum s:nt de exemplu minele, apele minerale, fie cum snt, parțial, domeniile pe cari nu le poate vinde, este în același timp un posesor de domenii, și în diferite ramuri dc producțiune economică, cl este chemat ccl dinții să aplice cele mal bune măsuri de exploatare și să devină nu numai un mijloc de îndemn la o exploatare, conform unor principii teoretice cari s’ar da de către X, Y, Z, sau dupe oarc-carc norme ce sînt luate din diferite tratate științifice din alte țări. Ci domeniile sale să fie tot atitea cîmpurl de experiență, care să încerce și să controleze măsurile luate și să le dea formele cele mal proprii, cele mal potrivite condițiunilor speciale din țara romî- nească. Căci, D lor, ccca-cc îngreunează aplicarea dispozițiunilor eco- nomice, ceea-ce fac ca legiuirile economice, să fie mal grele, este că trebue să poarte cașetul particular al țării. Ele trebue să derive din condițiunl economice speciale ale țării, și trebucsc să se resimtă și în tariful vamal, și în legile de producțiune economică saii zoo- technică, sau minieră. Ast fel toate aceste măsuri nu pot fi identice cu cele din țările străine. Căci măsurile din țările străine nu pot aduce exact desvoltarca necesară, condițiunile unde s nt făcute și experimentate acele dispozițiunl, nefiind identice cu ale țărel noastre. Dc aceea zic că aceste dispozițiunl cari s ar putea lua, fie pe baza experiențelor unul alt Stat, fie pe baza teoriilor date în diferite tratate, trebucsc controlate prin o aplicare technică, conștientă și REVISTA PĂDURILOR S9 ntinsă, ca să ne dea putința dc a judeca rezultatele, și ca să se poată adapta la nevoile tărel noastre, și se poată indica reformele de introdus in raport cu condițiunile speciale dc producțiune și con- sumațiune in țara noastră. De aci decurge, după cum vedeți, un al douilea principiil în alcătuirea unei asemenea legi, că dacă trebue să existe, în organizarea Ministerului domeniilor o separațiune intre Ministerul domeniilor, ca îngrijitor și propulsor al intrcgel avuții naționale, și intre Ministerul domeniilor ca îngrijitor al averel spe- ciale, particulare a Statului; nu trebue însă ca această separațiune să fie așa dc departe împinsă, in cît să nu fie nici o legătură între aceste două direcțiuni. Că, prin urmare, dc și Statul trebue să aibă în vedere desvoltarca avuției naționale, prin legile și regula- mentele generale ce le ia in această privință, însă prin domeniile sale, el nu se poate pune in condițiunile speciale, in cari sc pune producătorul din punctul dc vedere fiscal, ci el trebue să fie exemplu propulsorul și controlatorul dispozițiunilor luate pentru dezvoltarea și întărirea intregcl economii naționale. In comitetul deiegaților am discutat acostă cestiune, dar am rămas la părerea, D lor, că aceste două fețe ale Ministerului să fie distincte ; cu cred că trebue unite, și rog pc D-l Ministru și peD-nif membrii al comitetului, să binc-voiască a primi amendamentele cc voiu avea onoare să propun la discuțiunca pc articole. Pe de altă parte, un al treilea principiu care derivă din aceste consîderațiunT, este că diversele ramuri de producțiune economică fiind in realitate ramuri technice, cari pe lingă cunoștințele de ordine economică, de ordine administrativă fiscală, ctc, reclamă cu- noștințe technice speciale, fie din punctul dc vedere agricol pentru agricultură, fie din punctul dc vedere technic pentru mine, sau silvic pentru păduri, hidrografic și zoologic pentru pescării, o sumă în- treagă de bogății cari reclamă diverse cunoștințe technice. El bine, cînd organizăm Ministerul domeniilor din punctul de vedere al dcsvoltăril producțiunil noastre economice, atunci trebue să ne gîndim că aceste diverse ramuri de producțiune să fie orga- nizat, așa în cit cunoștințele technice pentru fie care dm ele să’șl găsească în serviciul respectiv' răspunsul necesar. Și aceasta nu numai în serviciul din acea parte din Minister, care arc in vedere, cum spune proiectul de lege, numai îngrijirea averel noastre națio- nale, ci și din cca-Taltă parte care arc in vedere administrațiunea bunurilor speciale ale Statului, căci nu se poate face administrațiune model care să încuragicze producțiunea noastră națională, în dife- ritele ramuri de producțiune din bunurile Statului, dacă nu va fi condus dc oameni speciali și cu cunoștințe in această cestiune. De aci resuită că din punct de vedere general principiul care trebue să domine organizațiunca Ministerului domeniilor trebue să fie o separațiune potrivită între Ministerul de domenii, ca admi- nistrator al bunurilor sale particulare și între Ministerul domeniilor ca îngrijitor al dcsvoltăril economiei generale a țârei. Așa că aceste două ramuri pc categorii dc producțiune și cunoștințe technice, să 90 REVISTA PĂDURILOR se raporteze una la alta, adică una să fie controlatoarca celei lalte așa ca să fie o dependință oare care intre ele, după specialitatea dc producțiune și cunoștințe tehnice pe cari ele reclamă. Al doilea, că din punctul de vedere administrativ trebue să se tindă la separarea părțel dc administrație pură, care sc poate intruni într'un serviciu pentru toate bunurile Statului. Administrațiunea pură, intiu cit este ccstiune dc lucruri, de persoane, poate admite oare-care descentralisate în această direcțiune și o grupare, dacă voițf, în acest sens al administrațiunil bunurilor. Statului se poate face, fiind-că este o cestiune comună care, reclamă aceleași cunoștințe și care are același obiect administrativ și fiscal. Insă in cît privește administrațiunea technică și lucrările technice, acestea trebuesc despărțite pe specialități și centralizate, iar nu descentralizate, fiind-că măsurile technice menite a produce o îmbunătățire în producțiune, nu trebuesc fi luate dc orl-cinc, ci luate de agcnțl speciali; prin urmare, centralizare pc specialități. O descentralizare limitată se poate da și in serviciile technice, întru cit se poate acorda oare-care inițiativă technică agenților speciali regionali, sub controlul însă a serviciului central de care depinde. Iată, D-lor, cari sînt principiile cari trebuesc să conducă la facerea unul proiect de lege dc organizare al Ministerului de do- menii, destinat să întreacă și să dcsvolte avuția națională. Intru cit privește principiul pur, in expunerea de motive a actualului proiect de lege, de separare complectă a serviciilor desti- nate a sc ocupa cu întreaga noastră avuție națională și intre serviciul ce va administra averea Statului, el nu este nou. Pentru cine studiază organizarea Ministerului dc domenii va vedea că așa a fost dc la început După expunerea de motive s’ar părea că acest amestec de atribuțiunl de a lua măsuri generale și in același timp t’c a administra averea Statului, a împiedicat a se da o mal mare și mal bună desvoltare economiei neționale. Nu, serviciul agricol al industriei și comerciulul erau pur și simplu organizate numai pentru a îngriji de desvoltarea și mersul progresiv ai avuției naționale, fie din punctul dc vedere al producțiunil, fie din punctul dc vedere al debușcurilor, fie din punctul dc vedere al mijloacelor dc transport, etc., pentru a asigura pe baze temeinice avuția națio- nală, serviciul statistic există, serviciul silvic, domenia! erau separate. Numai serviciul dc mine și serviciul pescăriilor singure ic întruneau pe amindouă. Și tocmai aceste două servicii, de și cu atribuționale amestecate, aâ dat rcsultatele cele mal bune. Iar administrația domenială separată și serviciul agriculturel separat, nu au dat rezultate faimoase. Cred, D-lor, că din toate aceste considerațiunl, s’ar fi putut găsi o mal bună modalitate ca să sc organizeze Ministerul domeniilor, așa în cit să împace principiile absolut necescre despre care vam vorbit Adică principiul dc separațiune, și in acclaș timp de legătură între cele două direcții de activitate ale Ministerului, așa în cit să concure prin ambele aceste fețe dc activitate pentru desolvarea REVISTA PĂDURILOR 91 avuției naționale. De aceea am ținut să fac aceste obsevațiunl ca să depărtez ideea că această separațiune na existat; a existat și cu toate acestea n’a făcut nimic. Acestea fiind principiile generale, cari cred că sînt absolut necesare pentru organizarea Ministerului de domenii, cred că urmarea lor firească in judecarea actualului proiect dc reoganisarea o înțe- kgețl fie care. Ast-fel, prima obiccțiune ce voiam să o fac asupra acestei reforme, este, D lor, însăși diviziunea ce se face in admini- strațiunea centrala a Ministerului de domenii. Voci: Sunt șease ore. — Ședința se ridică la 6 orc după amiazî, anunțîndu-se cca următoare pe a doua zi 17 Februarie. (Va urma). COMERȚUL LEMNELOR Numiri de măsuri întrebuințate de comercianții străini în comerțul materialelor lemnoase. De cind comerțul materialelor lemnoase din pădurile din țara noastră a luat o așa mare dcsvoltarc, majoritatea acestor lemne se dau pentru export; iar cumpărătorii străini cînd voesc a cumpăra aceste lemne, — parte din ci arată dimensiunile cc el doresc in alte măsuri de cît sistemul metric. Cred nimerit a da aci diferitele numiri de măsuri întrebuințate, puse în concordanță cu sistemul metric uzitat la noi. 1. Măsuri Engleze. ___________Șcurlate_ In Inch — omO254O Ft Foot=l2 In =o''30479 ( măsuri de lungime. Yd Yard 3 Ft=»om9i438 J Cubic inch =on''000016 » foot =oroJo283i5 » yard=om:i7645i3 măsuri dc volum. Altă măsură dc lungime : 1 picior englez =om3O4S saii on’3o5. 2. Măsuri Germane. Cu toate că în 1872 s’a adoptat sistemul metric, totuși se mal întrebuințează sistemul vcchiO dc măsuri și dc aceia de multe ori sc cer lemne după dimensiile următoare : Linie..........................=on’oo2iS Zoll=i2 Linie.................=o'”O26i5 Fuss=i2 Zoii.................=on,3i385 Pas............................=o,n7532 5 92 REVISTA PĂDURILOR Fadcn=6 Fuss............= im883i2 Ruthe=i2 Fuss...........—3^76624 Sistemul metric poartă urtătoarelc numiri in Germania : Stab=metru.................Strich—milimetri Neuzoll=centimctri .... Kette=dccametru 3. Austro-Ungaria. Aceleași măsuri sc întrebuințează și de către cumpărătorii din Austro-Ungaria, variind numai ca mărimi față de metru, ast-fel : Linie......................—0^002195 Zoi=i2 Linie ..............— o,no 26340 FuSS^12 Zoi ...............=O™3t6o8[ Pa»........................=om75^593 Klafter=6 Fuss.............= 1 ">896484 Aune.......................=0^7792— Faust=4 Zoii ..............=ow 10504 4 Olanda. Idem cumpărătorii din Olanda. Aci se întrebuințează sistemul metric cu următoarele numiri; E!=metru. Palm, Duin, Streep=diviziuni!e metrului Cubicke cl=metru cub. Visse=Ster Măsuri vechi de lungime : Pied du Rhin............• . —0^31382 » d'Amsterdam . . . . . .=0’28306 5 Italia. Măsurile după care se cer lemnele în Italia, sînt sistemul metric adoptat din 1859. 6. Belgia. Măsurile belgiene sînt ca și cele franceze, uzitînd sistemul metric. Th T. Codreanu. INFORMAȚIUNI Domnul B. N Missir, avocat, a fost numit la 14 Fe- bruarie a. c., ministru al AgricultureT, Industriei, Comerciuluf și Domeniilor în locul d-luî A’. Filipcscu, demisionat. D-l Missir, ca vecinii parlamentar a luat parte la discuțiuni REVISTA PĂDURILOR 93 însemnate, de natură economică, așa în cît vino cu o bună pregătire în capul departamentului economiei naționale, a cărui importanță așa do maro o și mai hotărîtoaro în timpuri do criză. Prima lucrare do interes general ce a avut do îndeplinit a fost alcătuirea unul budget, caro să satisfacă de o potrivă nevoia do economii, și trebuințele desvoltărel producțiunil țărel. Constatam cu bucurie că noul ministru, căruia îi urăm să îndeplinească o lungă perioadă do lucru și do reforme, poartă interes silviculturel, ceia ce a arătat, printre alte fapte si onorînd cu prezența sa conferința ținută la societatea noastră în ziua de 17 Martie a. c. * • * D-l C. Răicoianu, fost secretar general la Ministerul Do- meniilor, a fost numit secretar-general în locul d-lul Ingin. Insp. cl. II X X Herjcu-, demisionat, caro a fost numit se- cretar-general al Ministerului de lucrări publice. • ♦ • Conferințele silvice anunțate s’ati ținut la societatea Progresul silvic în zilele do 17 Februarie, 10 și 17 Martie și au prezentat un deosebit interes prin subiectele importante ce au tratat d-nii conferențiari. Dintre persoanele ce au asistat la aceste conferințe, cităm po d-l P. Missir, Ministrul Domeniilor, d-l C. Lecca deputat, N. Cezianu, C. Alimănișteanu, Gh. Nicoloanu, întreg comitetul do administrație al societăț I, elevii școalef do la BrăneștI, agenții Statului aflați în capitală, precum și o parte din provincie și mal multe alto persoane din Bucu- rești și provincie. • • • Suma încasată piuă la 31 Ianuarie a. c. din vînzarea uădurilor Statului în comptul exercițiului 1900 1901, este do îel 4.385.985 bani 98, prevederile budgetare fiind de 5.000.000. « o * Următoarele mutări s’au făcut în corpul silvic pînă Ia 1 Aprilie a. c. D-l An. Dumbrăvtanu, șeful ocululul BorieștI (Ncamțu) a fost mutat la ocolul CCicști (Dîmbovița). D-l I. G. Prolopopescu șeful ocdulul Gucșli a fost mutat la ocolul Rorlcxti. * • • Anul acesta a absolvit școala specială de silvicultură, următorii 10 elevi, formînd a IV-a promoțiune. 1. Stamatescu Ion diplomă. 2. Grigoraș Th. » 3. Colțescu St. » 4. Mateescu N. » 94 REVISTA PĂDURILOR «5. Merica V. diplomă (j. Negrescu Ctin certificat 7. Negoescu Em. » 8. Risdorffer Leopold 9. Chirițescu Mihail 10. Vaideanu Victor Proiect de budget pe 1931—1932 §. 1. Personalul jqilWlPi «iindud ♦S * 1 NUMIREA FUNCȚIUNILOR RETRIBUȚIUNI MENSUALE ANUALE lefi tiiine SK1 e Lei B. tx>I B. Jxl Ld B. Șef dc serviciQ ’) — - — 3 Inspectori cl. 1 476 — — 169 — 22.850 — G » ■ 11 375 — — 126 — 36.072 — 1 Consilier silvic angajat cu contract, 4.500 po 5 luni ’) —. 20(1 — — — — G Silvicultorl-șefl cl. 1 351 — — — 25.272 — 8 » . » II 312 — — 29.952 17 > III 272 — 55.488 1I9.85G — 44 > dl 227 —- CU » >11 181 . - — 131.760 — 4 asistenți 111 — — — — 6.7G8 no Brigadieri cl. 1 77 — — 27.720 — 85 > > II 62 — 26 010, — 67 > III . . . 48 — — — 38.592 — Spese do transport pentru 23 silv.-șefi 38.916 atașați la regiuni —— •— 141 - Idem pentru 100 șefi do ocoale . — — — 85 — 102.300 Plata pădur. și confinișlilor . . . — — — —. 41.'..4 72 — 1.081.26S — > serviciului . Arhiva. 3.264 1 Archivar 272 — —. 2.196 4.101 2 ‘>80 — 1 Impiegat clasa II 181 — — — 8 Impiogaț! • IV 111 — — -■ — — 1 392 2 Copiști » - 95 58 2 — — 13.210 - • Total . . . — - — - 1.094 504 — I) Func(iui'<-n tk «le serviciA se va In lcjtlini dc tiu inspector silvic dosi l saO II, prin ddcTa|iunc dalii de Minitdm. 2) («ulrndul expiră la 1 Scplembra IfOl. REVISTA PĂDURILOR 95 §. 2. Materialul § i —e 65 66 .67 €8 69 70 NATURA CHELTUEL1L0I CREDITE Omite Acordate P* r« 15OI-I9O2 1950-1901 Ol | B Ui R. Cumpăraie și reparare de instrumente și unelte pentru servicii!, precum: instrumente topografice, ciocane, cornpase. insigne, pusei, cartușe, tăblițe de vinăloare, sigilii, etc . . .......... Chirii dc localuri pentru regiunile silvice, luminat, încălzit, spese de cancelarie, mobilier, impri- mate, registre, chcltuell mărunte, ele. . . Cumpărare și reparare de luntri pentru paza pă- durilor din ostroave ... - . . . Spese de cancelarie, furnituri >/2 * 1880 9 » — » 1890 10 » — > 1895 10 » */2 * 1898 12 > — » Ast-fel dar, ar fi ilusoriti ca să se conteze pe o dimi- nuare a consumațiunil lemnelor în Anglia, cind vedem des- voltîndu-se tot ce constitue progresul economic al unei națiuni. Țările cari aprovisionează Englitera cu lemne, sunt în prima linie Suedia, Rusia și Canada pentru 2/3 din import, iar restul din Norvegia, Statele-Unile, Franța, Germania, etc. Să trecem la Belgia, țară în care industria are o mare desvoltare. Ea a importat în 1898 pentru 102 milioane franci, materiale lemnoase representînd în țifră rotundă 1 milion ^2 m. c. Olanda, țară mal mult comercială de cît industrială, este foarte puțin împădurită, ea importă pentru 18 milioane franci anual. Elveția, care în 1888 aproape îșl satisfăcea nevoile din pădurile sale, în 1898 a importat pentru 114 milioane franci Trecînd la Germania, zice: dacă am considera că pe o suprafață teritorială de 54 milioane hectare, 14 milioane sunt pădure și că mal toate aceste păduri sînt la locuri foarte accesibile, am fi îndreptățiți să credem, că Germania ar trebui să aibă o supra-abondență lemnoasă, dar, de vre-o 30 ani, populațiunea, comerțul și industria Germaniei, a progresat în proporțiunl surprinzătoare. Populațiunea Germaniei crește cu aproape V2 milion locuitori pe an, comerțul săO interior (import și export) afară de metalele prețioase, care în 1875 era de 7*/2 miliarde, în 1888 a atins aproape 11 miliarde. Extracțiunea cărbunilor care in 1883 atingea abia 56 REVISTA PĂDURILOR 105 mii. tone, în 1898 a atins 131 milioane tone, deci constatăm și pentru Germania, aceiași lege ca și pentru Anglia, Belgia, Elveția, că: La orl-ce desvoltare industrială și comer- cială, corespunde un spor a întrebuințării lemnului de lucru. Ast-fel în Germania, în 1888 excedentul importului asupra exportului era de 94 milioane franci, iar în 1898 de 344 milioane franci, pentru un volum de peste 7 milioane m. c. lemn de lucru. In Franța astă-zl, starea producțiunil pădurâse, privită din punctul de vedere al comerțului interior, D-l Mellard o resumă ast-fel: Exces de lemn de foc și lemn de lucru de mici dimensiuni, insuficiența remarcabilă in rușinoase și in stejar de mari dimensiuni. Franța în 1898 a importat pentru 99 milioane franci un volum de 2.336.000 m. c. Danemarca . . . importă pentru 31 milioane anual Spania » > 30 » » Portugalia .... » » 5 > > Italia » » 31 > > Grecia > > 3 » » Bulgaria și Serbia > » 3 » » deci în total suma enormă de 1 miliard 152 milioane, pe cari țările ce enumerarăm mal sus, trebue să cheltuiască anual ca să-și satisfacă insuficiența producțiunil lor lemnoase. Să trecem acum la țările exportatoare. Aceste țări sunt: In prima linie Austr.-Ung. care exp. pentru 199 mii. anual Suedia > » » 198 > Rusia > » » 134 » » Finlanda » » 89 > » Norvegia » » » 47 > > România > • » » 5 > » IO6 REVISTA PĂDURILOR Fiind că și România este una din țările exportatoare, cred necesar a arăta părerea D-lul Mellard asupra acestui export. «Procentul de păduri în România fiind de abia de 14 la 0/°l), această țară este puțin împădurită și dacă avem un excedent de export ca lemn de lucru, aceasta ține la faptul că populația României, este abia de 5 mii. locuitori și ca industrie este în fașă. Acest excedent D-sa îl apreciază la 120 mii m. c. lemn de lucru. D-sa constată că exporturile și importurile sunt foarte variabile în țara noastră, de la un an la altul, ceea-ce indică că pădurile sunt exploatate fără nici o regulă». Aprecieri de alt-fel pe cari trebue cu tot regretul să le recunoaștem și noi Statele-Unite exp. pentru 100 milioane, și Canada » >127 » anual. Din nenorocire, aceste excedente sunt foarte amenințate în Austria, Rusia și Statele-Unite, prin creșterea foarte sim- țitoare a populațiunil și desvoltarca industriilor, iar in Norvegia, prin sărăcirea pădurilor. Nu rămin dar de cît 3 țâri de o oare-care importanță ca export și anume: Suedia, Finlanda și Canada. Or, aceste resurse sunt cu totul insuficiente față cu înmulțirea populațiunil și cu desvoltarca industriei nu numai în Europa și în Statele-Unite, dar chiar în China, în Egipt, care în 1897 a importat lemn de apioape 13 mii., în Transval și Orange, unde abundă minele de tot felul, în Republica Argentina, care în 1898 a importat lemne pentru 26 V2 mii-, Australia etc. Mergem dar către o sărăcie sigură în lemn de lucru, saO cum se exprimă D-l Mellard, on marche vers la disette. Pentru a remedia aceasîă situațiune dezastroasă, ar trebui, recomandă D-l Mellard, ca să se pue frîfi destrucțiunil pădurilor, fie prin măsuri legislative strici aplicate, fie făcînd 1) După ultima statistică din 1900, făcută de serviciul silvic al Statului, procentul acesta este de 21%. REVISTA PĂDURILOR 107 să înțeleagă pe proprietari, că în interesul lor este de a nu exploata de cît ceea ce pădurea produce, de cît materialul exploatabil, adică acela a cărui menținere mal departe nu ar fi de cît o pierdere ca valoare și ca cultură, dar respec- tînd capitalul. Ar trebui de asemenea să se procedeze fără înlirziere la împădurirea terenurilor inculte și a acelora a căror uti- litate specială a încetat de a mal fi remuneratoare. D-l Mellard termină spunînd: Pentru a lua aceste măsuri, timp nu este de pierdut, pădurile bătrine nu se improvizează, trebue un secol saii un secol pentru a obține lemne, ce s’ar putea debita cu folos in ferestrae, și lipsa lemnului de lucru se va simți poale înainte de 50 ani». Această conferință a fost salutată cu vil și unanime aplause, pentru care Congresul a votat felicitări D-luI Mellard. (Va urma) M. T&n&SCSCU. CLIMA SI PĂDURILE In această revistă s’a urmat o discuțiune din cele mal inte- resante, in ce privește influența pădurilor asupra climei. Dintr’o parte sa susținut, cd pînă acum nu sa pulul demonstra in mod ceri, că in condițiuni egale, în părțile din apropierea pădurilor, plouă mal mult de cit in părțile depărtate de dinsele, că adevă- rata expresiune a științei in chestiunea pădurilor asupra ploilor este că pină astă zi nu șlim nimic asupra acestui punct. Din altă parte s’a susținut contrariul, cum că pădurile nu trebuesc socotite ca un factor cu totul neglijabil, in cc prixește inriurirea lor asupra climatului local al unei regiuni oarc-care. De și pare că un armistițiu a intervenit in timpul din urmă intre cel doul campioni principali, cari aă participat la lupta înver- șunată de argumente imocate pro și contra tezei predilecte și in care luptă este locul de a spune, n'a fost nici învinși, nici învin- gători, — totuși trebue să recunoaștem că intențiunea a fost, sc pare, de a se sdruncina din temelii niște credințe împărtășite nu numai de silvicultori interesați in causă, după cum aO fost bănuip, IO8 REVISTA PĂDURILOR ci de un mare număr de specialiști de toate profesiunile, afară poate de meteorologiștl, dar, lucru ciudat, nici aceștia nu sini cu toții de acord in a susține mordicus, că: c dovezi convingătoare nu se pol aduce spre a se proba acțiunea pădureț asupra unuia cel puțin din factorii cari constituesc clima*. Sint in adevăr învățațl cari s’aO ocupat de foarte mult timp și se ocupă încă In mod special cu studii de meteorologie fores- tieră, avind drept țintă, ca, cu ajutorul cifrelor comparative, să dovedească dacă pădurile exercită saă nu vre o influență asupra acelor fenomene meteorologice, cari staO in strinsă legătură cu climatologia unei țări. In această privință in Franța, și in special la stațiunea de cercetări forestiere de pe lingă școala națională de silvicultură din Nancy, incă din anul 1866 s’ah întreprins de către regretatul A. Matineu, ilustrul profesor de științele naturale de la acea școală, o serie de experiențe al căror rcsullal ne îndreptățește a crede că acel cari pledează in favorul pădurilor, nu sint cu totul in afară de adevăr, după cum s’a pretins. Si spre a se preciza mal bine stadiul în care se află această chestiune, care nu interesează numai pe meteorologi și pe silvi- cultori, dar și pe medici, ingineri și alțl profesioniști, daîi mal la vale în traducțiune conferința (l-Iul Iliillel, profesor de științele silvice la sus menționata școală, a cărui autoritate științifică este in deobșle cunoscută, conferință ținută la Belforl în cercul socie- tății dc Franche Compte & Belfort. O facem aceasta cu atit mal virlos, cu cît in coloanele acestei reviste s’a publicat, nu de multă vreme, in scopul negreșit de a se da curs liber tuturor părerilor, chiar diametral opuse, o rccensiunp asupra conferinței profesorului Wang, care încearcă, de și nu rezemat pe dale pozitive, ci numai pe raționamente de ordine speculativă, să tăgăduiască pădurilor vre-o înriurire oare-care asupra agenților meteorici. Să ascultăm pc d-l lliiflel care, trebue să spunem incă de la început, nu stă de ioc la îndoială in a le atribui o acțiune hotă- ritoare asupra climei unei localități. 1. «Pădurile sînt utile omului nu numai prin produsele lemnoase ce il procură. Ele exercită, in concertul forțelor in activitate pe REVISTA PODURILOR IO9 globul nostru locuibil, un rol a cărui importanță nu ar putea scăpa nicT unul observator atenlif. cViața oamenilor este legală de a arborilor și istoria ne arată că defrișările aO precedai adesea decadența și depopularea unei țări. Această observațiune este prea constantă pentru a nu li isbit deja de mult timp spiritele cele mal pătrunzătoare. încă din secolul al XVl-lea găsim in povestirile călătorilor, notițe relative la efectele defrișerilor asupra prosperității țărilor allă-dală bogate și populate. Bulion, inlrun memoriu prezentat Academiei regale in 1739, încearcă ■să coordoneze faptele cunoscute din timpul săti pentru a deduce, de și intr’un mod puțin riguros, acțiunea pădurilor asupra climei și a regimului apelor. In el citim, intre altele, că cu cit o țară defrișează mal mult, cu atît ea devine mal săracă in ape. «Prezența pădurilor este indispensabilă in locurile unde trăesc oamenii. Acesta esle faptul a cărui cxplicațiune ne scapă încă, și, fără îndoială, ne va scăpa tot-d’a-una, căci cine ar putea vre-odată a se lauda că cunoaște rolul tuturor cauzelor, cart, in armonia generală a lume! noastre, lucrează împrejurul nostru? «Relativ la ceslinnea care formează obiectul discuțiunil noastre, s’a căutat a se determina influența pădurel asupra variațiunil tempe- raturel aerului, asupra distribuțiunil și abondențeT ploilor, asupra regimului isvoarclor, și a cursurilor de apă. Chiar asl-fel mărginit, subiectul meii ar fi incă prea vast Nu voiti vorbi nimic despre chestiunea alit de interesantă și incă atit de obscură a rela|iunil ce există intre isvor și pădurea care ’l umbrescc; nici de protec- țiunea pc care pădurea o oferă terenurilor supuse mincăturilor apelor. Mă voiti mulțumi de a rezuma ccea-ce știm aslă-zl despre acțiunea pădurel asupra temperaturel aerului și asupra regimului ploilor. «Savanțl distinși ca Al. dc llumboldt, Boussingault, Becquerel, ati tratat in secolul nostru, despre subiectul ce ne preocupă. Plecind insă de la o epocă cu totul recentă, s’a părăsit, in această materie, metoda teoriilor crg (Silesia) molid 690»- 0°,39 REVISTA PĂDURILOR I I I «Aș prelungi acest tabloO fără a adăoga ceva la certitudinea legel noastre generale; totalul observațiunilor făcute pină azi ne arată, în pădure, o temperatură medie anuală inferioară cu aproape o jumătate grad, aceleia din teren descoperit. «Dar nu numai temperatura medie anuală se micșorează din cauza presențel masivelor păduroase. Dacă comparăm temperaturile medii lunare in pădure și alară din pădure, constatăm că pentru toate lunile anului, indicațiunea medic a termometrulul este mal mică in pădure de cit afară din pădure. Cu toate acestea, și aceasta este faptul ccl mal interesant, acțiunea frigorifică a pădure! este cu mult mal simțitoare vara ca iarna, ast-fel că indicațiunilc extreme sint mal puțin depărtate și deci clima regiunilor împădurite este mal puțin excesivă. «Ast-fel la Nancy, temperatura medie a lunci Iulie este infe- rioară cu 1%14 in pădure, aceleia alară din pădure; pe cind pentru lunile de iarnă, diferența nu este de cit de abia o zecime de grad. «In Bavaria, s’a găsit temperatura medic scoborilă a vcrel cu 2°,04, a ernel numai cu 0°,47; «In Elveția, aceleași cifre sini: 1%M și 0°,51; «In Wiirtenberg: l°,70 Și 0°,30. «Se vede cit dc concordante sint aceste rezultate. «Dacă acum, comparăm temperaturile medii diurne, observăm acest fenomen iteresant: Zilele cele mal calde ale anului cari art o temperatură medic dc 24°,48 la Nancy afară din pădure1) nu pre- zintă mal mult ca 21°,51 adică aproape trei grade mai puțin in pădure. Cit privește ziua cea mal rece a anului, temperatura sa este —5°,12 afară din pădure și dc —4®24 sub masiv. Aci vedem diterința intre temperaturile medii ale zilei celei mal calde și cele mal reci a anului, scăzută cu 4° aproximativ, exact 3°,85 prin acțiunea pre- zenței pădure!. In Prusia, aceiași diferență măsurată la Elcrswald s’a găsit dc 4°,76; in Bavaria de 5°,01, etc. «Dacă in fine observăm oscilațiunilc termometrulul in cursul unei zile, vedem diferența între indicațiunea maximă și minimă a termometrulul in 24 orc, redusă de la 3 la 5 grade după observa- țiunile franceze, confirmate dc cele făcute in Germania. Pădurile modifică temperaturile extreme ale fie-cărcl zile, ridicind pe cele minime, scoborînd pe cele maxime. Acest fapt este extrem dc impor- tant in silvicultură : pe cită vreme primăvara temperatura se sco- li Observațiunilc d-luT Bartet dc la 1878—1888 (11 ani). I 12 REVISTA PĂDURILOR boară adese-ori sub 0°, provocind ast-fel înghiețurt cîtc-odată deza- st roase, este de ajuns adăpostul protector al arborilor mart, pentru a ridica temperatura cu maT multe grade și a înlătura ast-fel un flagel atît de destructor in multe din pădurile noastre. «In rezumat, se poate zice că marile masive păduroase exercit asupra temperaturei medii anuale a aerului o acțiune frigorifică simțitoare, fiind-că această temperatură este diminuată aproape cu o jumătate de grad. MaT mult incă, sub acoperișul masivelor, oscilațiunile temperaturei medii lunare și cu atît mai mult acele ale tem- peraturei medii diurne și în fine variațiunile temperaturei în cursul nnei aceleiași zile, sînt simțitor micșorate. Căldurile mari sînt mai puțin arzătoare, gerurile mai puțin tari în pădure; clima este mai puțin excesivă, mai puțin aspră, de și în termen mediu este ceva mai rece. III. «Dacă este adevărat că vara mai ales, aerul este mai rece in vecinătatea unei păduri mart, este natural să ne gindim că ploile vor fi acolo mal abondente. In adevăr, acestea sint datorite in tot-d'a-una condensării unei părți din apa atmosferică, condensațiune a cărei cauză obișnuită este o scădere de temperatură ’). Obser- vațiunea confirmă dc alt-fcl complect această deducțiune trasă «a priori* din ceea ce noi știm deja asupra influenței pădurilor asupra temperaturei. «înainte dc a expune rezultatele obținute la stațiunea dc experiențe forestiere din Nancy, este necesar a descrie repede dispozitivul inaugurat în 1866 dc Mathieu, pentru experiențele întreprinse in scop dc a limpezi ccstiunea influenței pădurilor asupra regimului ploilor. Voift urma pentru aceasta, aproape textual descrierea făcută dc însuși Mathieu intr’un raport adresat în 1878 șefului administrațiunil pădurilor2). «Trei stațiuni situate in împrejurările Nancyulul ah fost desti- nate observațiunilc- pluviometrice. 1) Safl o micșorare de presiune care do altmintrell provoacă o scădere de temperatură. 2) Raportul Iul Mathieu, sub-sccretaruliiT dc stat, președintele consiliului de administrație al pădurilor, din 25 Februarie 1878. REVISTA PĂDURILOR ”3 «Cea d’intil este instalata în pădurea de la Haye, la locul numit cinq Trandiees», la 8 Km și la vest de Nancy, la o altitudine de aproape 380m și in centrul unul vast masiv păduros de peste 7oOO hectare S’a propus de a se măsura aici cantitatea de apă care cade intr’o regiune păduroasă și de a căuta proporția de apă reținută de coronamentul arborilor, și aceasta pentru a com- para cantitatea de ploae primită de solul pădurel cu aceea ce udă cîmpul vecin cu masivul in chestiune. «Pentru aceasta, două pluviomclre aii fost dispuse: unul in mijlocul pădurel sub un prăjiniș de fag și de carpin, care era in virstă de 40 ani in 186G ; cell’alt, la o mică distanță de precedentul, in mijlocul unul lecen defrișat de mal multe hectare, aparținind caselor forestiere de la *Cinq Trunchi. «Cantitatea de apă pe care o primesce un pluviometru, așezat sub un masiv, poate varia cu pozițiunea instrumentului, după cum el corespunde cu plinul sati golurile frunzișului. Pentru a evita această cauză, care poate da loc la erori, pluviometru din pădure este de formă specială ; ol este prevăzut cu un receptor de dimensiune marc, a cărui suprafață circulară este exact egală cu proccțiunca coronamentului unei prăjini din acel arboret. Tulpina uneia din acestea ’l traversează prin centru, și prin ajutorul unul guleraș care înconjoară tulpina, permite a aduna apa de ploi, care cind cade in marc cantitate se scurge dc-a lungul el. «A doua stațiune, aceea de la Beliefontainc, este situată la 6 Kra la Nord-Vest de Nancy, la o altitudine de aproape 240™. pe marginea masivului păduros in interiorul căruia so allă stațiunea de la t&nq Tranch&s*. Un pluviometru de construcțiune obișnuită, insă dc dimensiuni mari, permite dc a măsura cantitatea de apă ce cade anual pe un sol despădurit, insă din apropiere (la cite-va sule de metri) de un mare masiv forestier. • In fine o a Ireia stațiune este aceea dc la Amance. Pe cind cele două stațiuni precedente sînt forestiere, cea de la Amancc, la 10 Km la Nord-Est de Nancy, la altitudine de 380m este in centrul unei regiuni curat agricolă. Aci s’a instalat un pluviometru in mijlocul unul teren descoperit. «Experiențele începute de Malhiec aii fost continuate de dinsul timp de 11 ani. lată resultatul: «Grosimea păturii de apă primită in teren descoperit, a fost in mediii: 8 114 REVISTA PĂDURILOR La «Cinq Tranchces»................0"%800 » «Bellefonlaine»................0ro-,780 » «Amance»................... . . O"*,652 «Aceste date se aii intre ele ca 109: 97: 81. «Cifrele acestea sint cu atit mal semnicalive cu cil ele sini constante dintfun an la altul; făiă nici o excepție in cursul celor 11 ani, ploaia a fost mal abondentă in centrul pSdurel de cit pe mărginelc sale și mal abundentă pc marginea pădurel de cit in stațiunea agricolă de la A mance. «Expunind aceste rezultate remarcabile, Mathicu emise dorința de a le vedea confirmate de noul experiențe/ Această dorință este azi realizată. «D. Bartet a continuat, timp de 11 ani (1878—1888), obser* vațiunilc profesorului săă Matineu. «lată rezultatele sale: «Grosimea pin zel de apă strînsă anual in teren descoperit: La «Cinq Tranchces».......... 0“-,^00 » «Bellefontaine».................0m->852 » «Amance».........................0"%692 «Aceste numere sc ati inire ele ca: 100, 95, 77. • Nu este deci permis a conchide că pădurile au ca efect de a mări in mod simțitor proporția apelor dc ploaie ce cad întro regiune. «Numeroase experiențe făcute in alte părți, aii confirmat această lege, care se poate considera ca cișligată. «lată una din experiențele care mi se pare interesant a fi citată aci ’)• La Lintzel, in mijlocul cimpiel Luncrbourg (Uanovra) se găsia o vastă întindere de teren, aproape im productiv, care se destină a sc împăduri in 1877. In cel dinții ani, se plantă cile 400 pină la 500 hectare pe an, pe urmă lucrările se inceteniră. • In 1891, 7000—7500 hectare eratt reimpădurite cu pin sil- vestru și ștejar. In această regiune se găsește la Lintzel o stațiune meteorologică; dacă am considera o suprafață circulară de «»00<) hectare, al cărui centru l’ar forma stațiunea, găsim : înainte de >m]4durire : «lupi împădurire : Terenuri cultivate și livezi 12% din întinderea totală 10% {in care intră ți |. « Reamintim că noi avem acolo un pluviometru, care ne per- mite dc a recolta toată apa care a străbătut coronamcntnl unui arbore alit aceia care picură de pe frunze cit și aceia ce se pre- linge pe lingă trunrhiu; un alt pluviometru, cu totul vecin, dar în teren descoperii, permite de a compara cantitatea de apă ce pri- mesce solul umbrit de arbore cu aceia ce primesce terenul gol. S’a constatat, ca medie a 22 ani de obscrvațiunl, că înălțimea plnzel de apă ce udă solul sub acoperișul imediat al arborelui, era inferioară cu 8% aceleia ce cădea imediat alături. Pentru 100 m.m. de apă primită de terenul descoperit, locul acoperit a primit numai 92 m.m. Această pierdere de 8®;© datorită acțiunii acoperișului arborilor, este de alt-fel departe de a compensa supra-creșterea de ploaie pe care o procură prezența pădurel. In adevăr, compa- rațiunea pluviometrulu) descoperii de la danq Tranch&s» și a celui de la stațiunea agricolă din Amance, ne-a arătat ca medie a 22 ani de măsurători că pentru 100 mm. de ploaie in pădure, nu se observă de cit 78 m.m. în cimp: este deci un beneficii! de 22% in favorul pădurel și dacă acoperișul reține 8%, răminc totuși încă un beneficiu de 14% pentru solul forestier acoperit, în raport cu cel agricol. «lată cum se stabilește acest fapt extrem de interesant, că la Nancy, terenurile acoperite de păduri primesc aproape 120 m.m. de apă, mal mult ca terenurile agricole. ii7 REVISTA PĂDURILOR IV. «Pădurilor se mal atribue și alte efecte asupra climei, de cît acele cart se manifestă prin mișcările termometrulul, adică preci- pitațiunile de apă atmosferică saii starea higromclrică a aerului care rezultă din acestea. «Ast-fel adesea s’a lăudat acțiunea protectoare a masivelor pă- duroase contra vinturilor violente; s’a ajuns pină a se pretinde că despăduririle din America ah putut avea o influență asupra regimului vinturilor in Europa occidentală. Aceasta este o exagerațiune evi- dentă; nimic nu ne autoriză să credem că pădurile lucrează all-fel de cit ca obstacol, opunindu-se mecanicesce mișcărilor atmosferice, și ne protejind de cit locurile cu totul in apropiere dc marginale lor. «S’a căutat dc asemenea a se determina ii fluența pădurilor asupra formațiunii grindine!. Observațiunilc făcute pină astă-zl art dat rezultate puțin precise și contradictorii, din care mie nu mi se parc posibil de a deduce nimic posiliv. «In fine, fie-care știm că se atribue pădurilor o acțiune higie- nică, care ar fi datorită degajărcl de ozon și absorbțiunil acidului carbonic, pe care o provoacă vegetațiunea lor. Acestea sini efecte destul dc grert de constatat intr’un mod sigur și nu cunosc nimic care să permită a confirma șart a infirma in această privință părerea comună. «Dacă admitem că oare-care proporțiune de păduri contribue la salubritatea unei regiuni, nu este mal puțin adevărat că împă- durirljprea întinse pot avea un efect contrariu Aceasta este adevărat mai ales in țările calde, unde acoperișul imenselor păduri adăpos- tește și favorisează toate telurile de ape stătătoare și supuse stri- căciunil, fermenlațiunil și descompunerii lente a materiilor vegetale șart minerale, la adăpost dc acțiunea vintulul și a soarelui. «Voirt mărgini aci această discuție astă zi. Ar fi interesant a căuta să tragem consecințe din observațiunilc noastre din punctul de vedere al acțiunii pădurilor asupra alimentațiunil isvoarelor, chestiune atit de adcsea-orl discutată de forestieri și de geologi. «Acest subiect insă ne-ar depărta mult de limitele ce mi le-am impus și deja am abuzai prea mult de răbdarea d-v. și bună-voi- loarea d-v. atențiune». Nu credem asemenea fără folos a reproduce mal la vale ideile împărtășite și de alte persoane asupra aceleiași chestiuni. I 1S REVISTA PAPURILOR In acest scop dăm părerea d-lul E. Henry, actualul profesor de științe naturale de la școala dc silvicultură din Nancy, deja cunoscut în lumea științifică prin recentele sale lucrări asupra lixărel azotului liber din atmosferă dc către microorganismele loca- lizate pe pătura moartă a pădurilor, rare intr’un scurt articol publicat sub titlul de Meteorologie forestieră, în agenda silvicultorului apărută anul acesta in liesan^n, resumează ast-fel cunoștințele actuale in cc privește influența pădurilor asupra climei unei localități. «Principalele cercetări de meteorologie forestieră an fost făcute in franța, unde an fost mal inti! instituite, in Germania, in Austria, in Elveția și in Rusia; ele aii stabilit deja intr’un mod incontes- tabil faptele următoare: 1. Pădurea atrage ploile. Acest fapt a fost demonstrat in Franța prin observațiunile lui Mathieu, Fautral; in Germania ale Iul Ebermaser; in Indii de către Blanlord și in Rusia. In ce anume proporțiune? Aceasta negreșit variază foarte mult. «Voiti spune, zice Ebermayer, că după h> ani de obseva- țiune in șesul pădure! statului Niremberg, înălțimea ploiel a fost in mediti mal mare cu I2°lo ca in câmpiile depărtate do pădure». cin Indii, producțiunea găsită de Blanlord a fost aceiași. La Nancy ea este dc 2O^o. «2. O parte din apa ce cade in pădure este reținută de curonamentul arborilor, ne ajungind la pămînt «După mareșalul Vaillant solul forestier primește c/10 (186G); Becquercl 6/io (1867); Mathieu (1867—1877) 8 pînă la »;l0; Goiiet aux Barres, M/1W>; Fautrat dc la 64—76-1Oo (foioase), 48—Mnoo (pini); Rousscau, (stejari verzi, quercus ilex). Ebcrmaver, (foioase); Buhler, 72 la *»/l00 (foioase), (resinoase). «Așa dar arborii cu fol persistente opresc aproape jumătate din apa meteorică și arborii cu foile caduce numai 1 pină la 3 zecimi. «3. Pădurea micșorează intro largă măsura evaporațiunea solului. O pinză de apă evaporează la aer liber de 2 pină la 3 ori mai mult ca sub arborele din pădure. Solul păduros este mal in tot-d’a-una mal umed la suprafață intr’un teren vecinie descoperit. «4. Zăpada se grămădesc* in mult mal mare cantitate in pădure ca in sol descoperit. Ea sc topesce mal Încet și o mal mică cantitate se perde prin evaperațiune. «Aceasta dar este o causă de mai marc îmbibațiunc pentru solurile forestiere. REVISTA PĂDURILOR "9 «o) Ie coaste curgerea apelor este, pentru a spune as! fel, suprimată de pădure si prin pătura moartă. «In loc de a se precipita apele în thalweg, provocînd creșterile repezi, apa provenind din ploi torențiale și abondenle sau din topirea zăpezilor, îmbibă pătura moartă ne ccdmd-o solului dc cit picătură cu picătură. «6. Din punctul de vedere al lemperaturel, pădurea lucrează ca un regulator. Ea micșorează extremele in zilele cele mal calde, temperatura adese-orl este cu 3° mal mică in pădure, in zilele Friguroase, termometrul se coboară mal puțin in pădure. «Această acțiune a acoperișului este foarte importantă pri- măvara cind ca poate suprima gerurile vătămătoare vegetațiunil. «Alt rezultat: temperatura mediă anuală a aerului este mal mică in pădure dc cit afară din pădure. «7. Pădurea micșorează violența și acțiunea uscăloarc a vînturilor. Aceasta este cauza precum și pentru a mări cantitatea de zăpadă și de ploaie, că Hușii brăzdează ccrnozemul lor cu un cadru de lășil Împădurite. «8. Aerul este mal umed in pădure, d asupra și dedesiiptul coronamentului arborilor, mal cu scamă in timpul sezonului de vegetațiune, din cauza prea mare! transpirațiunl a arborilor. Această transpirațiune produce o răcire a aerului care face să se simplă pină la 1500 metri». Petre Antonescu. O VICTIMA A DATORIEI O bandă do tîlharl compusă din indivizi ziși țigani do lae, au asasinat încă do acum șase luni pe harnicul guar- dian al pădurel statului Cernica anume Dinu Simian. Modul și împrejurările, în care acest devotat funcționar a fost asasinat, s’au publicat în toate ziarele din capitală. Ceea-ce voim însă să relevăm cu prilejul acestei triste împrejurări, este faptul că nu pentru prima dată so întîmplă ca un pădurar al Statului să’și piardă viața, apărînd inte- resele lui, și îndeplinindu-șl cu sfințenie datoria. In nenumărate r înduri, cronica ziaristică, a avut prile- giul să înregistreze cazuri tot așa do triste ca și al nenoro- citului Dinu Simion. 120 REVISTA PĂDURILOR Dinu Simion în revărsatul zorilor, so duse să ’ș! facă inspecția cantonului do pază, cînd în mijlocul pădure! întîl- nește pe niște răi făcători, cari so înapoiau încărcațl do pradă în urma mal multor tîlhăril săvîrșite în împrejurimi și la drumul mare. Dînsul voesce a’i opri, a’I cerceta și a’i da pe mîna justiției, dar nenorocitul este prins de tîlharî și asasinat, tăindu-i-se capul, pe care bandiții îl aruncă în baltă, iar trupul îi este îngropat O cățelușă care ’l însoțea, cade și dînsa victimă a devotamentului către stăpînul său, căci tîlhăril în orbirea și învrăjbirea sufletului lor o împușcă și pe dînsa și o aruncă în baltă, ca să dispară ast-fel ori-ce martor al crimei lor. A casă, soția și copii bietului Dinu Simion, au așteptat mult pe soțul și tatăl lor, dar nimic nu s’a mai auzit de urma lui. Numai după cîtă-va vreme, grație zelului și pricepere! fără de margini a D lul jude-instructor AL Florescu, crinii* nnlil sînt prinși și misterioasa crimă descoperită în toate îngrozitoarele oi detaliuri. Femeia și copii nefericitului pădurar, îngroziți de spaimă și desnădejde, au privit în cabinetul D-luI jude-instructor capul deslipit de corp, al iubitului și unicului lor protector. Cîtă jale pentru dînșil, tot atîtea compătimiri din parte-ne pentru urmașii acelui harnic și cinstit păzitor al averii Statului Un biet sătean este însărcinat cu paza vre-unei păduri sau porțiuni do pădure a Statului pentru umila leafă de 1G lei G5 bani lunar. Pc cît dc mică și neîndestulătoare este această plată pc aii ta sînt de mari responsabilitățile și pericolele servi- ciului dc pădurar. Pădurarul, nu numai că răspunde cu avutul lui personal pentru ori ce prejudicii s’ar aduce pădure!, ce i s’a încre- dințat spre pază, dar ceea-ce este mal grav, dînsul adesc-ori plătește chiar cu viața, modul conștiincios cum îșl îndepli- nește datoriile ce i se impun de acest spinos serviciu. Exemplu — cazul lui Dinu Simion. Adesea-ori pădurarii sînt bătuți, amenințați, schingiuițl maltratați și chiar uciși de delicuenții silvici și alțl făcători de rele care ’și găsesc adăpost în mijlocul codrilor. REVISTA PĂDURILOR 121 Nu arare ori s’au văzut cazuri, unde delicuenți silvici, au pus chiar foc, caselor și avutului pădurarilor, conștiincioși și zeloși do corecta îndeplinire a obligațiunilor serviciului. In schimbul acestor nenumărate pericole, la cari îi expune serviciul; care este recompensa ce acordă Statul pădurarilor săi? Șoase-spre-zece lei lunar și 65 bani plată. Și atîta tot! Nici casă de pensiuni și de ajutor pentru asi- gurarea unui trai modest la bătrînoțe sau în caz de infir- mitate, nici indemnizațiunl pentru pagubele suferite în averea lor. In cazul de față, Dinu Simion moare asasinat în exer- cițiul funcțiunii lui. Kămîne în urma lui o soție săracă și mai mulți copii fără sprijin. Vcni-va Statul în ajutorul lor? Nu putem sci, căci nici o lege nu autoriză pe Ministerul respectiv a face aceasta. Sc poale însă ca D-l Ministru să acorde un mic ajutor bănesc văduvei și copiilor lui Dinu Simion din suma ce este înscrisă în budget pentru ajutor funcționarilor săi. Acest ajutor însă, nu poate nici-odată compensa, cum ar face o lege, răul cauzat unei familii, prin moartea sus- țiitoruhu ei și deci nu poate fi suficient pentru a compensa golul pricinuit, prin pierderea întîmplatâ. Sîntem însă în măsură a anunța cititorilor noștri, că tocmai pentru a umple golul ce există din lipsa unei ase- menea legi, D-l Ministru al agriculturei, industriei și comer- ciulul a elaborat un proiect do lege sub numele de Lege pentru casa dc pensiuni și ajutor pentru pădurarii și bri- gadierii silvici ai Statului*. Această veste, de sigur că va umple de bucurie sufletul acestor bravi și modești paznici ai pădurilor, văzînd că a venit timpul ca și soarta lor atît de precară pînă acum să fie asigurată, și ast-fel vor bine cuvînta pe cei ce s’au gîndit și la ei. Relevînd asasinarea nefericitului Dinu Simion, sperăm că D l Ministru ai domeniilor împins de un generos sentiment va lua deciziunea de a se acorda un ajutor bănesc viager văduvei pădurarului asasinat în exercițiul funcțiunii sale, și va grăbi transformarea în lege a proectului cea întocmit pentru casa de pensiuni și ajutor a brigadierilor și pădu- rarilor. 122 REVISTA PAPURILOR Recompensa devotamentului în îndeplinirea datoriei a luî Dinu Simion acordată do Ministerul agriculturei, indus trie! și comercialul, urmașilor lui, va servi ca exemplu. Ea va întări sentimentul datoriei și va constitui un puternic îmbold către munca cinstită. Terminind, zic din adincul sufletului ^fie-i țarina ușoară lui Dinu Simion ■, care 'și a găsit moartea sub umbra sfintă a codrului, care dc aii tea ori 'la adăpostit dc arșița soarelui și 'l-a ferii dc puterea viscolului. Dem. lonescu-Zane Silvic ultor-țcf Secretar al coiMiliuiul-teconic al pădurilor. BIBLIOGRAFIE VINATOAREA IN ROMANIA t>E D-l ERNE^TGHORGHIC sub-inspector silvic, șl Dr. S. GHEORGHIU (Tipografia «Gutenbcrg», Joseph G<5bl, București). Zilele trecute a apărut o scriere interesantă, -mai ales pentru Confrații în S-ft Hul>crtus. Afară ele bogăția materialului ce conține și despre care voiu da mai la vale cîtc-va deslușiri, acest tratat este o adevărată enciclopedie, de oare-ce n’a rămas nimic nestudiat, Ast-fel pc lingă o prea frumoasă prefață, care împodobește lucrarea, datorită savantului nostru Dr. C. I. Istrati, profesor universitar și fost Ministru, mai conține o terminologic complectă, creațiunc nouă, cît și unele părți ca protecția și prăsila vi natului, care n’au mai fost tratate la noi. Modul cum este concepută, arangiamentul materiei și abundența prețioaselor detalii cc cuprinde, ii dă o valoare reală. Pe lingă acestea, cele 200 și mai bine de ilustrațiuni lucrate în Berlin, dau o plăcere și un estetic atracțios și deosebit vederii. Lucrarea conține 20 părți, unele mai bogate ca altele, ast-fel le voiu lua |>e rînd în studiu superficial, dc oare-ce a intra în amănunte ar fi prea lung, începind eu: Partea I. Care descrie )>e larg toate fasele prin care a trecut vinătoarca din epoca primitivă pînă în zilele noastre în majoritatea statelor din Europa cît și în Asia. Purica II. Conține terminologia vînătoarei în Romînia, care este o frumoasă colecțiunc a tutulor termenilor dc vînătoarc, întrebuințați la noi. REVISTA PĂDURILOR 123 Partea III. Cuprinde clasificarea zoologică, și descrierea animalelor cari formează subiectul vînă loarei în România, conținînd indi- cațiunl precise asupra caracterelor principale ale acestor animale ca: forma și coloarea, locul unde viețuesc și undo se găsesc, hrana lor obicinuita, reproducția și alte detailii atit de necesare celui ce voiesce a exercita vînătoarca cu bună reușită. Partea IV. Tratează despre armele de vînat din anticitate pînă în zilele noastre, descriindu-sc toate sistemele existente de puști dc vînat, fie cu plumb mărunt, fie cu glonț. Studiază construcțiunea țevilor puștei și diferitele cause pentru care pot crăpa sau smunci, despre bătaia lor, despre modul de a alege și a lua măsura unei puști de vînat, despre munițiuni, despre încărcătură, despre • modul cum trebue să se încarce diferitele puști, despre tragerea cu pușca în vînat, despre curățirea și întreținerea armelor dc vînătoare etc., etc. Partea F. Se ocupă numai cu cinele de vînătoare, începînd cu istoricul și origina cînilor, pînă la studiul cel mai amănunțit al tutulor raselor cînilor dc vînătoare; tratează pe larg despre cotețul și nutriția lor, despre prăsila, dresarea și boalde cînilor, conținînd și indicațiunca tutulor mijloacelor și medicamentelor cu care le putem combate. Partea VI. Ne arată care sînt metodele de vînătoare în România între- buințate fie la animalele cu păr, fie la cele cu pene, iar la urmă ca accesoriu, se descriu și diferitele sisteme de vînătoare între- buințate în țările din Occidentul Europei, și care cu timpul pol fi introduse și generalizate în România. Partea VII. Tratează despre vînătoarca la mlaștină, despre rasa cînelul cea mai bună la asemenea vînătoare, despre îmbrăcămintea vînă- torului și alte detailii importante. Partea VIII. Se ocupă cu vînătoarca do baltă, arătînd mijloacele cele mal practice la această vînătoare, fie cu barca fie cu colanul I.ayinan (American). Partea IX. Studiază în detail vînătoarca pe uscat, dindu-se vinătorului o mulțime de povețe prețioase. Partea X. Tratează despre exterminarea fiarelor stricătoare : lup, rîș, vulpe, jder, etc., etc., prin otravă, prin curse și prin vînătoare. Partea XI. Cuprinde toate aparatele întrebuințate pentru strigat vînatul: fluierașe, lipitori de tot felul etc. Partea XII. Conține descrierea aparatelor trebuitoare orî-cărul vînâtor, atît pentru puștile ce se încarcă pe la fund, cît și pentru cele pe la gură (cu capsă). Partea XIII. Ne arată în extenso care este adevărata teorie a tirului la vînat, fie cu arma cu glonț, fie cu încărcătură de plumb mărunt Partea XIV. Descrie care sînt accidentele ce se pot ivi la vînătoare și cum putem a le evita, mijloacele de a le combate, cînd am căzut victima vre-unul accident. Partea AV. Dă o seric do povețe prețioase vinătorului, pe care trebuie, să ie cunoască și sâ le aibe în vedere pururea. 124 REVISTA PĂDURILOR Partea XVI. Tratează despre îmbrăcămintea vînătoruhil iarna și vara la baltă saii pe uscat, conținlnd și o scrie de noțiuni importante asupra higienei vînătorulul. Partea XVII. Se ocupă cu prăsila (înmulțirea) și îngrijirea vînatulul, atît în parcuri cît și în liber. Partea XVIII. Studicază protecția vînatulul cu păr și pene, în vederea înmulțire) cehii util și distrugere! celui vătămător. Partea XIX. Cuprinde o serie de rețete alese pentru preparația vînatuhii cu păr și cu pene în diferite moduri la noi. Partea XX. Conține comentarii asupra logei poliției vînatuhii. Legea poliției vînatuhii. Regulamentul de aplicație al legei poliției vîna- tulul. Modificările pe care autorii Ic cred necesare a se aduce la legea vînatulul. Și un tablou în colori de epoccle cînd vînătoarea este oprită sau liberă. Din cele mai sus expuse^ se poate observa și deduce că lucrarea despre care vorbesc, este un morument pentru Romîni, în arta cine- getică, și am o mare bucurie că s’a găsit și la noi oameni cari să depuic atîta pasiune și rîvnă pentru a scoate la lumină o operă de valoare pentru toți acei în corpul cărora bate o inimă de vînător saii cari iubesc această nobilă distracț unc, fie și ca vînători de dumenică. Autorilor acestei opere le aduc sincerile mele felicitări, ca fost vico-proșodinto al Societății vîn&torilor din București, și sînt eigur că după cum sînt bine cunoscuți în toată țara, ci vor primi aceleași feli- citări din partea fraților în Sf. Humbertus. Iar fraților mei în Sf. Humbertus le recomand cu căldură a-șî procura această merituoasă operă, care le va fi cea mai utilă și va face podoabă bibliotccel lor. Criatu G. Cuțiana INFORMATIUNI Către D-nii membrii ai Societăței * Progresul silvic . In urina deciziunel consiliului central do administrație din ședința de la 30 Martie a. c. și conform statutelor Socie- tăței; adunarea generală, va avea loc în zilele de 7, 8 și 9 Maiu a. c., orele 8 seara, în localul Administrației Do- meniului Coroanei, unde este sediul Societăței. Ordinea zilei va fi următoarea : 1. Raportul de expunerea activității și situațiunii finan- ciare a societății; 2. Prezentarea budgetului pentru anul viitor 1901 1902; REVISTA PĂDURILOR «25 3. Alegerea comisiunil de verificarea compturilor pe anul 1900 1901 ; 4. Desbateroa următoarelor chestiuni: a) Cum s’ar putea realiza mal bine propunerea înfiin- țării unei case de ajutor mutual pentru membrii Societății (aminată) ; b) Care ar fi mijloacele cele mal practice de plantarea terenurilor rezervate pentru regalarea peri metrilor pădurilor, precum și a terenurilor rezervate din unele moșii vîndute pentru creare de păduri (luarea unei soluțiuni) ; c) Față cu lipsa complectă dc păduri în unele regiuni ale țărel, unde Statul nu este proprietar, în ce mod s’ar putea crea masive păduroase (continuare) ; d) Mijloacele de a se spori durata lemnului de con- strucție și industrie ; 5. Escursiuni forestiere pe Domeniul Coroanei Cocioc și pădurile de la CăldărușanI și vizitarea Institutului Botanic, a Muzeului de Zoologie și a fabricclor Lessel și Bucher A: Durer. 6. Aprobarea raportului Comisiunil de verificarea situa- ției financiare. Programul va fi următorul: 1. In ziua de 7 la ora 8 seara se va deschide adunarea discutînduse chestiunile 1,2, 3 și începerea discuțiunii asupra chestiunilor de la No. 4; 2. In ziua de 8 Escursiunea (plecarea cu trenul dimi- neața la ora 8) și întoarcerea seara în oraș. 3. In ziua de 9 de la ora 9—12 vizitarea fabricclor Lessel și Bucher ; de Ia 3 6 vizitarea Muzeului de Zoologie și a Institutului Botanic, iar seara va continua discuția asupra chestiunilor de la No. 4. Sc face cunoscut cu această ocasic, că pentru domnii membrii din districte, onor, direcțiune C. F. R. a acordat o reducere dc 50% la taxele de voiaj ; iar pentru Domnii membrii silvicultori ai Statului, onor Minister al Domeniilor a acordat un congediu de 6 zile do la G pînă la 11 Maiu inclusiv, spre a putea veni la adunare ♦ ♦ A Prin decretul regal No. 1430 de la 1 Aprilie 1901, ’D 1 Inspector silvic cl. II I. P. Chihaia a fost avansat la cl. I 126 REVISTA PĂDURILOR și D-l K Bantaș, șeful serviciului pădurilor, a fost numit Inspector silvic cl. II. * ♦ ♦ Prin decizia No. 3G512, D-l Inspector silvic iV. G. Popo- • viei, a fost delegat să îndeplinească funcțiunea de șef al serviciului pădurilor în locul D-lui Inspector silvic V. Bantaș care a fost numit șeful regiunii I, Iași. * • • In budgetul pe exercițiul 1901—1902, prevăzîndu-se mai puțin 7 silvicultori cl. II, pe ziua dc 1 Aprilie aii fost puși în disponibilitate pentru suprimare do funcțiuni urmă- torii silvicultori cl. II: Comăneanu ('. R, Dancov P. C., Georgescu D., Lupu L, Popescu N. B., Rădulescu N. I. și Țăpîrdea I. C. * ♦ D-l Georgescu D., pus în disponibilitate pentru supri- mare de funcțiune, a fost reprimit în corpul silvic cu gradul de silvicultor-asistent, în locul vacant. • • Drcisiunea ministerială No. Bdârj, de la 11 Aprilie 1901. Noi, Ministrul AgricultureT, Industriei, etc. Avînd în vedere prevederile budgetului Ministerului pe anul 1901 902, în care s’a suprimat funcțiunea do șef al serviciului pădurilor, remănînd ca această funcțiune să so îndeplinească de un inspector silvic cl. I sau cl. II ; Avînd in vedere decisiunea noastră No. 34,938 din 10 Aprilie 1901, prin care D-l Inspector silvic cl. II, V. Bantaș, a fost delegat să îndeplinească funcțiunea do șef al servi- ciului pădurilor numai pînă la 15 Aprilie inclusiv, iar de la 1G Aprilie D-sa este trecut ca Șef al regiunii I silvice Iași; Decidem: Art. [. D-l Inspector silvic cl. II, N. G. Popo viei, se însărcinează, cu începere do la 16 Aprilie 1901, cu condu- cerea serviciului silvic, avînd dreptul să resolve și expe- dieze toate lucrările privitoare la păduri, în marginile legilor, regulamentelor și decisiunilor ministeriale, precum și să REVISTA PAPURILOR 127 controleze întregul serviciu exterior și să semneze ca șef de serviciu, corespondența cu serviciile exteridre. Numirile și permutările în personalul silvic se vor face însă numai cu aprobarea noastră. Art. II.— D-l Secretar-general este însărcinat cu exe- cutarea decisiunii de față. Dată astă-zi, 14 Aprilie 1901. Ministru, (ss.) B. M. Missir. • Pînă la 20 Aprilie a. c. au plătit cotisația și abonamentele i»c anul 1900 următoarele persoane: Membrii. Dancov P., DumitrescuSt. Vcrgu, Gheorghiu Ernest, Pău- nescu Jlie, Theodorescu AL, Stoicescu Vergiliu, adecă 7G din 171 membrii. Abonati. Biblioteca Min. Domeniilor, Direcția Moșiei Larga, Ghica Gr. Dclcni, Ilic Niculcscu Dorobanții, Lascar V., Pitschak I., Popescu I. G, adecă 38 din 58 abonați. CLIMA LUNEI MARTIE 1901 st. n. La București-Filarct Luna Martie a fost foarte călduroasă și destul de priincioasă semă- năturilor de toamnă ca și lucrărilor de primăvară ale solului agricol. Deși precipitațiunilc atmosferice au fost rare și in puțină cantitate totuși solul a fost destul dc umed de apa căzută în luna precedentă. Temperatura ci lunară 6'.6 este cu 2^.3 mai ridicată ca valoarea sa normală; din ultimii 20 de ani numai in 1847, Martie a fost puțin mai călduros ca acum. Căldura simțitoare a format o perioadă destul dc lungă (de la 12 la 22), in care interval nu avut loc și legendarele zile alo babelor cu un timp admirabil dc frumos și călduros, care a fost între- rupt printr’o răcire a temperaturii de la 23 la 27. De la această dată înainte temperatura s’a încălzit din noii; luna Martie s’a terminat cu timp călduros și deschis. Perioada răcoroasă a ocupat decada întîl, ale cărei primele trei zile aii fost friguroase continuind ast-fel perioada friguroasă din Februarie. In prima zi a lunci, înghețul s’a menținut toată ziua, iar a doua zi ter- mometrul s’a coborît la 12*41 care este cea mai joasă temperatură din cursul lunei. In zilele dc 1 și 3 termometrul s’a coborît respectiv la —1P.9 și S'.S. Cea mal ridicată temperatură a fost 22.0 la 18. Termo- metrul a mal trecut peste 20 grade și în zilele de 19 și 20. Pe decade temperatura a avut mijlociile : 0*.6,10 .4 și 8°.5, normalele fiind 1% l'.O și G*.8. 128 REVISTA PĂDURILOR Cerul a fost puțin mai noros ca dc obicei. Soarele a strălucit 157 ore în 27 dc zile. Dc obicei cl strălucește 141 orc în Martie. Presiunea atmosferică a avut variațiunl însemnate la începutul și la sfîrșitul ultimei decade. La 21 Martie barometrul s’a coborît la 732 2, care este cca mai coborită presiune constatată în Martie, dc cînd sc fac Ia București observațiuni de presiune atmosferică. Mijlocia lunară a presiunii a fost 752’3 cu 1.4 mai coborită ca normala. Crivățul și Austral au fost vînturile dominante în această lună și au bătut cam în proporție egală. Un vînt furtunos de la W a fost la 22. Vînt tare a mai bătut la 5, 6, 9, 11, 13,22 și 2C. Precipitațiunilc atmosferice au fost puține. La 4 și mai ales la 11 a plouat mult. Cantitatea totală dc apă a fost 24.5 milimetri în 8 zile. De obiceiu plouă în Martie cam 47 milimetri dc apă. Fulgi de zăpadă a căzut în prima zi a lunei. Stratul de zăpadă căzut în Februarie a acoperit solul și în primele 6 zile din Martie. Ceața s’a observat în 9 zile. In noaptea dc 9 spre'10 un imens nor roșiatic s’a întins d’asupra orașului Palcrmo (Italia). La 11, între orele C și 7 dimineața, o roșață foarte pronunțată s’a observat la București în spre E.; ea sc întindea pînă aproape de zenit și a durat o jumătate de oră. In ziua dc 21 la începutul ploaie! abondente ce a căzut atunci, primele picături a& fost amestecate cu un nisip pămîntos care lăsau pată pe haine. In ziua de 31 s’a simțit la București și în mai toată țara 2 cutre- mure de pămînt : primul la 9 orc 12 minute dimineața timp oficial, a fost tăricel și a făcut și oare-care stricăciuni unclor clădiri. Durata sa a fost de 59 secunde. Al doilea cutremur foarte slab și cu o durată foarte scurtă, s’a simțit la 1 oră 30 minute și 28 secunde p. m. Vegetațiunca a început a mișca în ultima decadă din Martie. Intre 20 și 27 ah înmugurit agrișul, alunul, arțarul, castanul sălbatec, coacăzul, lemnul cîincsc, liliacul, salba moale, salba rîioasă, socul. Cornul a înflorit între 21 și 21. Ghioceii aii înflorit la 4 Martie, Viorelele la 10, micșunelc la 18, zambilele la 25. La 14 s’au observat primii fluturi sburînd în aer și gîndaciî Karpalus pcncus alcrgînd pe pămînt. Cintecul broascel și brotăccluiuf la IC Martie. Prima trecere a cocorilor (sosirea) la 17 Martie. Sosirea rînduuelelor Ia 29 Martie. Institutul meteorologic. Tip. Gt’TENBERG, Joceph Goto), strada Doamnei, 20. — București. REVISTA PĂDURILOR 129 RESUMATUL Ședințelor adunărel generale a societății „Progresul Silvic" In zilele de 7, 8 și 9 Maiu 1901. Ședința de la 7 Maiti. Ședința se deschide la ora 9 scara, sub preșidenția D-Iul I. Kalinderu. Se face apelul nominal, la care răspund 109 membrii și, conform art. 28 din statute, fiind prezenți mai mulți ca 25 membrii, D-l Președinte declară adunarea constituită, după care pronunță următorul discurs: Domnule Ministru, Domnilor si scumpi colegi, hdruiu(i in a lo-a adunare generală a sociclă(ii noastre, ne salut, D-lor și scumpi colegi, și ne urez buna venire. Am deosebita salisfac(iune de a constata ca sunteți numeroși astă-zl: datorim aceasta, precum știti, bună- voinici D-lui B. Misir, Ministrul agriculturei, industriei, comercialul și domeniilor, care a dat congediile nece- sare. Presența D-sale printre noi, care ne onorează pe toți, imi este mie personal cu atit mai plăcută, cu cit pot spune că am vechi și dragi legături de amicHie cu D-sa, cu care nu pol uita că am colaborai in dife- rite ocasiuni. Sini convins că interpretez bine sentimentele D-voa- stre, mulțumind D-lui Ministru Missir pentru onoarea ce face societății noastre. Nu mc indoesc ca di scaii unde noastre temeinice vor da roade bine-făcăloarc. In fala crizei generale insă, trebue să ne gindim acum, mai mult de cit ori cind, la exploatarea sistematica a întinselor noastre 9 130 REVISTA PĂDURILOR păduri, cari formează o parte însemnată a bogățiilor lărci noastre .>7 cari tratate in chip rațional alcătuesc un isvor nesecat de venituri. Proccdind la lucrări, să nu uităm, I) lor și scumpi colegi, că discuți unite noastre și activitatea noastră vor fi de folos, nu numai Stalului, ci și particularilor proprietari de păduri, și ca ne îndeplinim ast-fel și o datorie de oameni bum și iubitori de semenii lor, dc omenire. Pentru ca, după cum zicedm inlPo circulara adresată agentilor noștri, omul trebue să fie bun și sa iubească viata și pe cei ce trăese. Iubirea insă, D-lor și scumpi colegi, nu trebue confundată cu bună voința pasivă; nu c de ajuns numai sa iubim, in toc de a uri, ci trebue să fim și fură încetare activi și să ne arătăm prin fapte iubirea de oameni, cuci numai așa c iubirea cea adevărată. Silvicultorii, pe lingă misiunea lor principală, in care au de aplicat învățăturile științei și prcscripțiunitc legilor silvice, sini și agentii executivi al Stalului pentru o mulțime de cești uni de proprietate. îndeplinind cu exactitateaceste atribuțiuni, cian adesea ocasiunc, prin povețe luminate, prin explicațiunl date cu răbdare locuitorilor, sa dea dovada de acea iubire. După sf ieșirea lucrărilor veți putea, D-lor și scumpi colegi, sa luați puric la serbarea zilei dc 10 Maia, care ne amintește alilca fapte mărețe. Dintre dalele memora- bile ale trecutului nostru, aceasta este cea mai însemnata, pentru ca întrunește început ul și sfirșilid luptelor aprige, ce au dus penlru neam și (ara o generație in veci neuitată și un domnilor inldepl și iubit de supușii sui. La 10 Maia 1866, Principele Carot, chemai la tronul țârei noastre, a intrat in București; la 10 Maiu 1877 sa proclamat independența, iar la 10 Maia 1881 Bominia, înălțată la rangul de Begat, a pus pe capul REVISTA PĂDURILOR *3* Regelui ci Coroana de ofeL făurită dintr un Iun stropii cu singclc vitejilor noștri, din luptele de pc cimpiile dc peste Dunăre. Sini mihnit că și in anul acesta societatea noastră a avut durerea să piardă doi din membrii ci, baronul Barba Deliu, fost Ministru de culte, și silvicultorul Nicolae Măcelării. Cel dini iiu, membru fondator, ne-a dat neîncetat concursul sau și a fost told'a-una alai urca de noi in societate. In numărul revistei noastre din Iulie trecut, sa scris mai dc aproape despre acest scump coleg, la a căruia inmorminlarc societatea a asistat prin o delegaliune. Al doilea, N. Măcelarii, absolvent al școatei dc la Herăstrău, era vechili funcționar la Slut și și-a făcui cu munca sa nepregelată o posific și o calc temeinică de propășire. Memoria acestor doi colegi ne va /i tot- (Ca-una scumpă, pentru ca ’i-am văzut la munca stator- nică și ’i-am avut alăturea dc noi. In ce privește starea materială a societății, colegul nostru, D-l secretar Nădejde, ve va cili darea de seama pc anul financiar trecut și veți vedea intre altele că mai avem, deși nu atitea ca in trecut, sume însemnate ncincasate din colisații și abonamente la Revista. Dac dar și de riadul acesta un apel călduros la D-v. și rog pe colegii cari aii rămas in urma cu plata sa se grăbească a o face cil mai curind in interesul propașirei societății noastre. Cu acestea, declar adunarea generală deschisa. Apoi Dl A’. C. Nădejde, delegatul Comitetului de administrație, citește raportul do expunerea activității și situației financiare a societății pe anul expirat 19oG 1901 și a budgetului pe anul viitor 1901 -1902, în următorul cuprins: REVISTA PĂDURILOR Domnule Ministru, Domnilor Membrii, Intrunindu-ne în a XV adunare generală, autorizat fiind dc Comi- telui central de administrație, am onoarea a ve expune situația finan- ciară și activitatea societății noastre po anul expirat 1900—11*01. Țin în întiiul loc a reaminti, cu părere de rău, că în cursul anului trecut, societatea noastră a pierdut dintre membrii activi pe Baron Bărbii Bcllu, membru fondator al societății. Baron B. Bcllu tic la în- ființarea societății nu a lipsit aproape nici de la o adunare generală; asemenea nici de la conferințe și tot-d’a-una a urmărit cu interes lucrările noastre, fiind și generos pentru această societate. De asemenea a mai încetat din viață Nicolae Măcelarii, silvicultor cl. I, din serviciul Sta- tului, un vechiu elev al școalei de la Herăstrău și membru activ a) societății de la înființarea el. Domnilor Membrii, Voifi începe această expunere prin a ve arăta care este situația financiară a societății noastre la 1 Maiu a. c. Venituri: La începutul anului 1900—1901, societatea avea un fond în efecte publice de lei 13.500 și în numerar lei 1005 bani 55, adică în total un capital do lei 14.505 bani 55. In cursul anului s’au încasat următoarele sume : 1. Din taxe de înscrieri și vînzarea Revistei. • Lei 45.— 2. Din vînzarea cărții Vînătoarca în Rominia » 155.— 3. Din cotizațiuni.............................. 1577.— 4. Din abonamente..............................> 2035.50 5. Cupoanele efectelor.........................» GGO.— G. Don ați unea D-nei Elena Turnescu.............. 300,— Total. • . . 4772.50 La începutul anului, după cum so poate vedea din registre, societatea avea dc încasat lei 0488, din care 8480 tei de la membrii și 004 lei de la abonați. Mi-am dat toate silințele a incasa cît se poate mal mult și în mai multe rîndurî am adresat scrisori D-lor membrii și abonați, aducîndu-le aminte sumele ce datorează. O bună parte au răspuns la scrisori aclutînd datoriile în total sau în parte, însă majo- ritatea nu au răspuns nici într'un fel. Declar însă că încasările au mers mai binișor ca în anul trecut Din suma dc lei 9483 s’au încasat 3590, așa că pînă la 1 Ianuarie 1901 mai avem de încasat lei 5893. Deci nici anul acesta nu s’a încasat toată suma prevăzută în budget, așa câ datoria membrilor și a abonaților către societate a crescut, în loc să scadă. Numărul membrilor a fost de 172^ din cari scăzîndu-sc 2 inorțl, urmează că numărul membrilor a fost de 17(\ iar de la 1 Ianuarie este REVISTA PĂDURILOR 133 174. Cu regret fac aceiași constatare ca și în anul trecut, adică mulți silvicultori din serviciul Statului nu sînt încă membrii. Din 172 membrii, au plătit complect cotizația și abonamentul 76, aii plătit parte din datorii 37, iar restul dc 59 nu aii plătit nimic. Chdhtfli. In cursul anului expirat s’aii făcut următoarele chcltueli : 1 Imprimarea Revistei (eventual supliment) . Lei 1387.35 2. Difciite imprimate • ...................... 188.— 3. Pentru expediarea Revistei (mărci,serviciu etc.). » 103.50 4. Abonamente la diferite Reviste . ............ C0.85 5. Remiza încasatorului .........................• 132.80 C. Indcmnizarea secretândui-casier............» 960.— 7. Chcltueli extraordinare și furnituri........» 382.30 8. Tipărirea cărții Vinâtoarca în Romînia ...» 1500.— 9 Indcmnizarea dată D-lul M. Tănăsescu • . . • » -150. - Total . . . Lei 5064.80 Adică în total s’a cheltuit Lei 5064 bani 80. Aceste chcltueli sînt făcute în limitele prevederilor budgetare și încă sub aceste prevederi, realizîndu-se o economie de Lei 1295 bani 20. Din suma încasată în cursul anului și excedentul din anul 1899/900 de . . . ..........................• . . Lei 5778.05 Scăzindu-se cheltuolile de................................. > 5061.80 Răinîne un excedent în numerar de..........................Lei 713.25 iar capitalul în efecte publice este de Lei 13.500, cu alto vorbe fondul disponibil al societății in acest moment este de Lei 11.213 b. 25 in numerar și efecte publice. Cheltuolile anul acesta au fost mal mari, din cauză că din fondul societății s’afi plătit 1500 Ici pentru tipărirea cărții PZndZonrro în Romînia, dar sperăm că această sumă s’o încasăm treptat din vînzarea cărții, căci avem 900 ex. dc vînzarc și pînă în prezent nu s’a vîndut de cît 31 ex. din care 30 cx. au fost cumpărate de către Ad-ția Dome- niului Coroanei pentru bibliotecile înființate la diferite Domenii. De fapt dar Societatea a plătit pînă acum 1315 Ici și mal este dc plătit încă 1582 Ici 60 bani. Aceste chcltueli, pc care Comitetul central dc ad-ție le-a găsit în regulă și sub prevederile budgetare, le-a aprobat și ne-a delegat a le expune D-v., împreună cu procctul de budget întocmit pentru anul viitor 1900- 1901, cu rugăminte, pe dc o parte a le aproba și D-voastră, iar pc de altă parte a’mi da cuvenita descărcare do gestiunea financiară a expiratului an 1900—1901. Domnilor Membrii, Venind la a 2-a parte a expunerii de față, adică la relevarea în trăsături generale a activității societății noastre, cu toate că în ceca-cc privesce încasările s’a arătat mal mult interes societății dc către unii din D-nil membrii, totuși nu s’a dat destul sprijin moral și nici chiar material, cu toate silințele Comitetului și a mult stimatului nostru Pro- 134 REVISTA PĂDURILOR ședințe, D-l I. Kalinderu, caro în tot-d’a-una a arătat cea mai mare dragoste pentru prosperarca societății • Progresul silvic». In cursul anului expirat, Comitetul s’a întrunit în mai multe rîn- durl și în afară dc rezolvarea afacerilor curente, a hotărit tipărirea cărții • Vinătoarea în Romînia*. Această carte, în baza unei convențiunl făcute cu autorul, D-l Ernest Gheorghiu, a devenit proprietatea societății și s’a tipărit în 1000 exemplare, din cari 50 exemplare s’au dat D-luI Gheorghiu, conform convențiunii făcute, 31 ex. s’au vîndut, 10 ex. s’au distribuit la diferite reviste și jurnale ; iar cele-l’alte exemplare în număr de 869 sînt in deposit și 40 ex. sint distribuite la diferiți librari spre vînzare. Asemenea • Vocabularul silvic* este complect redactat, s’a stabilit formatul și în cursul anului se va începe tipărirea lui De oarc-cc va fi voluminos, se va tipări în mai mulți ani consecutivi în fascicule, în care scop s’a prevăzut în budget lei 1000 (una mie). După cum ve este cunoscut, și anul acesta s’au ținut la societatea noastră 3 conferințe, tratînd subiecte originale și de marc importanță. Două din aceste conferințe s’au publicat deja in Revistă. ■ Revista pădurilor*, organul societății, a apărut regulat sub con- ducerea Comitetului de redacție, publicînd diferite articole științifice și dări de seamă. Conform datinei întemeiate, Revista s’a trimis gratuit la mai multe persono marcante din țară și străinătate, cari se ocupă de silvicultură, unor administrațiuni publice și organe de publicitate, precum și elevilor do la școalolc de agric. și silv. din țară. Asemenea, Revista sc trimite gratuit la mai multe societăți ale fraților de peste hotare. Domnilor Membrii, înainte de a sfîrși, în numele Comitetului central de ad-ție, țin a ve reaminti că societatea intră în al 16-lea an al existenței sale și că în tot acest timp a avut sprijinul binc-voitor a multora din omenii noștri marcanți, între cari actualul Min. al domeniilor, D-l B. N. Missir, care a bine-voit a lua parte la una din conferințele noastre și a dat semne că se ocupă de mersul societății, onorînd și această ședință cu presența sa, pentru caro, profit de ocazia ce se presintă, spre a’i aduce mulțu- mirile noastre. Terminînd această scurtă dare dc seamă, exprim sentimentul întregului Comitet central de ad-ție, dorind societății noastre viitorul cel mai frumos și sperând că, fie-care din noi sc va convinge cît bine va reeși, dovotindu-se cu tot dinainsul scopului urmărit de ca. Secretar-casier, N. C. Nădejde. REVISTA PĂDURILOR 135 PROIECT DE BUDGET PE ANUL 1901—1902 VENITURI ld 1. Venitul cupoanelor de la 13.500............ <^50 2. Din taxe de înscrieri .............. . . . 100 3. Din vînzarea Revistei și Vînătoarca în Rominia • 1000 4. Din cotizațiuni............................ 2200 5. Din abonamente................................ 2840 Total . . 6800 6. Donațiunea D-ncI Dr. Elena Turnescu . . . . 300 Total . . 7100 CHELTUELI 1. Imprimarea Revistei (eventual supliment) . . . 1400 2 Diferite imprimate.......................... 200 3. Pentru expediarca Revistei (mărci» serviciu etc.) . 200 4. Abonament la Reviste și cumpărări de cărți . . . 200 5. Remisa încasatorului . ................ 300 6. Indemnizarea secretarulul-casicr........... 960 7. Cheltueli extraordinare și furnituri....... 300 8. Pentru tipărirea anuarului ................ 500 9. Tipărirea cărții Vînătoarca în Rominia . ... 1582.60 10. Pentru tipărirea Vocabularului silvic.......1000 Total . . . 6G42.6O RECAPITULAȚIE _ui_____________________________________ încasări ................................ 7100. Cheltueli....................................6642.60 Excedent . . 457.40 care adaus la capitalul disponibil de lei . . 14213.25 avem 14G70.65 caro va fi capitalul probabil al societății la sfîrșitul anului 1901 1902. Președ i n te, Secreta r-casicr, I. Kalinderu. N. c. Nădejde. Admis de comisia de verificare, aslă-zi 9 Maiu 1901 C. Panaitcacn, D. R. Ruscscu, Dcm. lonescU'Zane. După care so alego comisiunea pentru verificarea ges- tiunii financiaro a societății, care se compune din D-nii: C. Panaifescu, D. R. Rusescu și D. lonescurZane. O’a urma). 136 REVISTA PĂDURILOR DARE DE SEAMA ASUPRA LUCRĂRILOR CONGRESULUI INTERNATIONAL DE SILVICULTURA DIN 1900 DE LA PARIS1) (u B 11 A II E ’) După cuvîntarea D-luI Mellard, Congresul a procedat la formarea biurourilor pe secțiuni, conform programului și a-nume: Secț. I, ocupindu-se cu Economia silvică; >11, » » Influența pădurilor asupra menținerei pământului, regimului apelor și fenomenelor meteorologice; » III, ocupindu-se cu : Aplicarea științelor la silvi- cultură (Matematica, Fisica, Himia, Științele Naturale, etc.) Eu am făcut parte din secția l-a, ca una ce mă interesa mal mult. Zilele de 5, 6 și 7 Iunie, au fosl întrebuințate în lucrări pe secțiuni, unde s’aO discutat diferitele chestiuni, propuse prin programul de mult publicat. Dacă ar trebui ca să resum toate discuțiunile urmate asupra celor 21 de chestiuni ce au fost supuse discuțiunil Congresului, mă tem că voiu trece peste limitele unei dări de seamă. Me voiu mărgini de aceia a arăta numai concluziunile, adică toate desideratele exprimate de Congres și cari s’aG votat în secțiuni unite în după-amiaza zilei de 7 Iunie, când președintele Congresului declară de la început că nu pune la vot de cil chestiunile cu caracter internațional. Penlru Secțiunea l-a: 1) Conferință ținută în ziua de I? Martie a. c 2) Vezi Revista Pădurilor, pe luna Aprilie c. REVISTA PĂDURILOR 137 Prima chestiune: Tratamentul pădurilor de brad și transformarea în brădeturi a crîng urilor în rea stare din regiunile muntoase I-ul desiderat admis este acela al D-lul Meer, care sună: Se vor păstra cu ocasiunea exploatărilor, brazii din sub-etaj, cari vor fi viguroșl, iar aceia cari vor fi rupțl saii deteriorați, se vor înlocui cu plantații de molift. Al 11-lea desiderat al D-lul Huilei : Chestiunea de a aplica cel mai bun tratament la brădeturi este incă obscură; nici grădinăritul ast-fel precum Va preconizat Loventz și Farade, nici codru regulat nu au corespuns în de-ajuns experiențelor. Metoda D lui Mellard presintă marele avantaj de a pe mite conservarea bogățiilor existente, fără a pre- judeca câtuși de puțin asupra stârci ideale, către care ar conveni să ne îndrumăm. Iacă basele tratamentului preconisat de D-l Mellard; D-sa argumentînd zice: «Scopul orl-cărul silvicultor este, fie că ar trata pădurea in codru regulat ori grădinărit, de a înlocui pădurea imbătrînilă, prin masive tinere și de a face ast-fel în cit arborii de orl-ce virstă ar fi, să fie puși în cele mal bune condițiunl de a vegeta. Orl-ce amenajament rațional, trebue să aibă ca basă acest principiu: A exploata arborii cei groși și a lăsa să crească pe cei tineri. Operațiunile se pot efectua, fie în mod concentrat, așezînd tăerile una lingă alta, fie în mod sărit și pe supra- fețe mici, depărtate unele de altele. In primul cas obținem gradațiunea de virstă, iar în cel-l'alt se face numai exirac- țiunl de arbori pe ici pe colea. In 1-ul cas avem codru regulat teoretic, iar în cel de al 2-lea grădinăritul teo- retic. De fapt în practică nu găsim de cit nuanțe inter- mediare, apropiindu-se mal mult saQ mal puțin de un tip ori de cel 1’alL REVISTA PĂDURILOR I38 D-sa mal zice: trebue să ne mulțumim cu ceea ce există, să luăm pădurile așa cum le găsim, să le tratăm așa cum sînt, iar nu cum ar trebui să fie; arborii nu sînt cantități matematice ci sint ființe vil, luptind unii în contra altora și în același timp și in contra altor viețuitoare ca: insecte, ciuperci; de aceea în ceea ce privesce tratamentul lor, dacă nu putem pune reguli științifice, dar cel puțin să le aplicăm reguli practice: 1. Să se renunțe dar la prevederile basate pe ter- mene lungi de 150 și 200 de ani, să limităm prevederile la termene scurte de 20, 25 și 30 de ani, timp în care s’ar prevede cu mal multă siguranță ceea ce trebue să operăm. 2. Cind pădurea este situată pe platouri, la adăpost de accindente meteorice și cînd populamentele sint gene- ralmente regulate, fără inconvenient sar putea aplica codru regulat, în toate cele-l’alte cașuri grădinăritul. 3. Ori care are fi metoda adoptată, trebue în aplicație să ne ferim de idei sistematice (calapoade). Dacă alegem metoda regulată, de ex.: nu trebue în scopul de a regu- lariza numai de cit masivele, să sacrificăm oare-carl clase de virste cu vegetațiune frumoasă; nu trebue să esităm de a extrage arborii peste măsură de bătrînl ori unde i-am găsi, chiar dacă din aceasta ar rezulta o neregulare a vîrstelor, cum de asemenea nu trebue să exploatăm arborii cari nu au atins toată valoarea lor economică, pentru că, de ex, ar forma un pălc deo- sebit inbfun masiv mal tînăr. Trebue să ne ferim a deschide prea mult masivele, din contra să căutăm a regenera masivul jardinind. Dacă am adoptat metoda grădinăritului, nu trebue pentru motivul de a conduce la starea de jar dina j să întrerupem masivele regulate și cu o bună vegetațiune Trebue să ne ocupăm de regenerare, efectuind tderile ______________________REVISTA PĂDURILOR I 39 pe suprafețe mici (temperamentul bradului pretindu se foarte bine la această operațiune), tăerl de însămințare, secundare și definitive, adică să degojem tinerii puețl, să rărim masivele prea strînse, să extragem prăjinele fără viitor, și nu trebue să uităm că operațiile ade vărat folositoare, sînt acelea, cari se fac in vederea de a ajuta arborii de elită, destinați a atinge termenul exploatabilitățil 4. In fine că am fi ales ca tratament codru regulai ori grădinărit, trebue mal înainte de a determina posi- bilitatea sâ ne dăm bine seamă de puterea productivă a pădurii. Dacă pădurea este normal constituită, să ridicăm anual producțiunea sa, iar dacă este săracă, să exploa- tăm mal puțin pentru a ameliora capitalul In ceea ce privește producțiunea anuală, cel mal bun mijloc de a o determina, este de a compara între ele Inventarele generale ale materialelor, făcute la dis- tanță de cîțl-va ani (10—15). Aceste inventare au marele avantaj de a ne da noțiunea cea mal exactă asupra composițiunil masi- velor și a bogăției lor relative. Tot ceea ce am zis mal sus, adaugă D-l Mellard, nu esle de cît bun simț, nu am avut pretenția de a face ști- ință înaltă. Silvicultura nu poate să lupte ca știință cu Matematica, Fizica, etc. și termină ast-fel: „Mais si nous ne pouvons pas etre des savant s nous m^mes. tachons de laiser aux savants qui vien- dront apr^s nous, des forâls en bon etat et bien rem- plies, — avec leur grande sience, ils en feront ce qu'il voudronl“. Am făcut această digresiune, căci trebuia să explic in ce consistă metoda de tratament la brădetur), preconizată de D-l Mellard. 140 REVIS TA FĂ DURILOR A l(-a chestiune: Consecințele fiziologice și culturale ale rărilurilor (eclaircie) Iacă conclusiunile D-lul Boppe, Director onorar al scoale! de silvicultură din Nancy, admise de Congres. Rărilurile trebue mai înainte de toate să fie folo- sitoare, ele trebue să fie, nici sistematice, nici mate- matice. Aceste concluziun! ati fost propuse în urma unul raport ce D-l Boppe a făcut asupra lucrărel, presentală de D-l Broillard și întitulată: Despre rezultatul răriturilor. Pentru ca să facă această chestiune mal palpabilă, D-l Broillard studiază mal InttiG acțiunea masivului asupra calități! lemnului la două esențe din cele mal importante: la stejar și molift. Cind creșterile stejarului sînt mici din cauza ma- sivului strins, lemnul lui este poros, ușor și puțin rezistent, pe cită vreme, cu cît creșterile sînt mai mari, cu atît lemnul lui este mal tare și mal nervos La molift lucrurile se petrec cu totul din contra. Arborele crescut in masiv, strins cu vegetațiune lentă, dă un lemn dens, elastic, de l-a calitate; crescut in masiv rar, dă un lemn grosier, de mediocră calitate. Din aceste exemple, concluziunile sint ușor de tras în ceea ce privește felul rărilurilor de aplicat. hi rezumat D-l Boppe conchide ast-fel : Si la qualile du bois est fonction de lespace menage a l'arbre, le bois lui m^me est Toeuvre du temps dont Vhistoire est l i mage- Iacă și concluziunile D-lul Broillard : Înainte de toate ori-care ar fi popidamentuL răritura este o afacere de oportunitate și nicăerl răritura nu trebue să fie sistematica sau matematică. Răritura este o operațiune culturală, acela care nu sar simți destul de tare a o face, ar fi mal bine să se abție, de cit a o face rea. REVISTA PĂDURILOR 141 A IlI-a chestiune: Utilitatea cultivării pămîntulul in parcelele ce urmează a se regenera. Desideralul D-lul Charlmagne: Este bine mal ales in pădurile de stejar, de a veni in ajutorul naturel, săpind terenul in mod superficial, combinat cu sa u fără semănătură de ghindă. Asupra acestei chestiuni s’a presentat o broșură, scrisă de D-l Prouvet, Inspector la pensie: Regenerarea prin plantațiune a tăerilor in codru. Iată și conciuziunile D-lul raportor Charlmagne, asupra acestei lucrări: Instrumentele inventate de D-l Prouvet, pentru a faci- lita repopularea tăerilor în codru pe cale de plantațiune, sint excelente pentru complectările de efectuat în lăerile de regenerare și pentru replanlările codrurilor cu masive rui- nate; dar acolo unde regenerarea naturală este posibilă, convine a se da preferință acestei din urmă, care garantează mal bine solul și este mal economicoasă. A IV-a chestiune: Tratamentul cringului compus in vederea măririi producfiunil lemnului de lucru Asupra acestei chestiuni, care de alt-fel ne interesează și pe noi foarte de aproape, D l Valhier, Inspector la Tulusa, a presentat o lucrare, în care arată că interesul ce se poartă astă-zl crîngulul compus, trebue să fie numai în vederea producțiunil lemnului de lucru, pentru care scop revoluțiunea adoptată trebue să fie de la 30 la 40 de ani, pentru a se putea obține tineri (baliveau) viguroșl, înalțl și pentru a se favoriza producțiunea semințișurilor naturale. Rezervarea pentru o revoluție de 30 ani, admisă, trebue să se facă ast fel: A se rezerva 2/5 din volumul maxi- mum presupus, avînd grije ca să se rezerveze un girbov (vieille ecorce) pentru 2 bătrinl (ancien) și 4 mijloci (mo- deme). Lucrările de ameliorare ar consista in dega- jarea tinerilor lăstare de viitor, rărind tinerii (bali- 142 REVISTA PĂDURILOR _____________ veau) cițl-va ani înaintea Merii și in emondarea crăcilor lacome, chiar din primul anal recolmentului. Această lucrare, zice D-l raportor Bruynd, arată in mod foarte clar drumul cc trebue urmat în tratamentul crîn- gulul compus. D-l Hiiffel spune că nu trebue a se precisa după cum propune D-l Valhier, proporția reservelor ce trebuesc oprite. Ar fi mal bine dacă s’ar zice că trebue a se reserva numai arbori sănătoși și dc viitor. Dl Riinacher presinlă un memoria asupra aceleași chestiuni, tinzind să demonstreze că în cringurile compuse în prdslă stare, este mal bine a se introduce în sub-etaj reșinoase, brad și molift prin plantațiune, obținindu-se ast-fel o producțiune apreciabilă de lemn de lucru. Afară de aceasta se mal obține procedind ast-fel și un alt resullat: adică stejarul se stabilește in mod spon- tanei sub reșinoase. In fine asupra acestei chestiuni sad propus următoa- rele concluziunl de D nil Hiiffel și Riinacher care s’au votat de Congres. Ori de cile ori în pădurile tratate în crîng compus, în care elementele unei bune rezervări (bali- vage) ar lipsi, plantați unite de stejar nu dau rezultate bune, se poate ajunge in mod indirect însă la reintro- ducerea stejarului, planii nd reșinoase sub forma de buchete, de desubtul cărora stejarul apare in mod spon- tanei obținînd în acelaș timp produse avantagioase. A V-a chestiune este: Deficitul sau excedentul pro- ducțiunii lemnoase in diferitele regiuni ale globului. Studiul importurilor și exporturilor de lemne. Această chestiune s’a tratat, după cum am vorbit mal sus, cu foarte multă compelință de către D-l Mellard și asupra el s’a admis propunerea următoare făcută de D-l Daubr6e și Felet, care s’a adoptat de Congres în unanimitate. Trebue a se stabili o înțelegere internațională pen- REVISTA PAPURILOR 143 tru a protege pădurile în contra distrugerilor și a asigura ast-fel aprovisionarea industriilor cu lemn de lucru. A se publica statistici rezumate, din cari să reiasă bogăția forestieră și consumațiunea lemnului în fie- care țară. Chestiunea a VI privește numai Franța și nu s’a pus la vot. A VH-a chestiune. Examenul general din punctul de vedere al populamentelor forestiere, a esențelor exotice, aclimatizate saii naturalizate. Avem propunerea D-lul Parde, admisă de Congres. 1. Sâ se facă în pădure, pe suprafețe mici în dife- ritele regiuni, în stațiuni diverse și pe toate terenurile, geologicește vorbind. încercări de împăduriri cu prin- cipalele esențe forestiere exotice. Rezultatele bune sati rele să fie înregistrate și cen- tralisate cu atențiune, cari apoi să fie publicate și aduse la cunoștiința silvicultorilor. A 2-a propunere a D-lor Sar6 și Visard : In ccea-ce privește expedierea plant lor și arbuștilor forestieri, tarifele drumurilor de fer și timpul de expediere să fie redus. Zilele de transbordare să fie suprimate, ast fel ca să fie posibile schimburile internaționale de plante. A VllI-a chestiune. Stațiuni de cercetări și expe- riențe silvice Asupra acestei chestiuni Congresul a dat votul urmă- tor: după propunerea D-lor Riinacher Bouvet și Jobez, să se creeze noul stațiuni de cercetări forestiere, aceste stațiuni să intre în rdațiunl unele cu altele, publicînd dări de seamă asupra lucrărilor efectuate. (Va urma). M. Tănăssescu. 144 REVISTA PÂDURILOR ZIUA POMILOR SAU O SERBARE ȘCOLARĂ înregistrăm cu o vie mulțumire, știrea că D-l ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice, motivat de o adresă a D-lui Ministru de Interne, a dispus prin un ordin circular, ce a dat Directorilor tuturor școalelor primare și urbane din țară, ca în fie-care an să se serbeze de către aceste școli, ca și în Italia, o zi numită Ziua pomilor, în care zi fie-care elev este obligat a planta cîte un arbore: fie fructifer, fie de ornament, fio de pădure. Această dispozițiune care în Italia se datorește D-lul Bacceli Ministru școalelor, Ia noi a fost sugerată D-hiI Ministru do Interne de veneratul academician, neobositul și in veci li nărui și entusiaslul patriot V. A. Urechiă. Ideile mari, pornirile frumoase și măsurile utile, de sigur nu pot isvorî de cît din inimele și creerii oamenilor de elită. Ar fi imposibil să despărțim numele Iul V. A. Urechiă de actele importante săvîrșite și ce se vor mai săvîrși pentru propășirea neamului romînesc și pentru inobilirea senti- mentelor (iilor Romîniel. Pc noi idea unei serbări școlare sub numele de < Ziua pomilor și realizarea acestei idei prin dispozițiunea cir- culară luată de D-l Ministru al școalelor, ne umple de bucurie dini r'un îndoit punct de vedere: Ca Uomini și ca silvicultori. Romînul, din cauze pe care nu le cercetăm, nu iubește pădurea și nu are cultul arborilor. Este trist, dar este așa. Și cînd ne gîndim cîte foloase aduce societății în general și individului în special pădurea și arborii, o legitimă bucurie no umple sufletul văzînd că măsuri se iau, spre a se schimba firea romînului și a face să se desrădăcineze din inima lui acel resentiment sau por- nire roa-voitoare față cu pădurea și arborii. Cînd vedem că, romînul în deobște și țăranul romîn în particular, nu plantează păduri sau arbori, nici chiar pe terenurile improductivo ce posedă și din care nu trage nici un folos; Cînd constatăm că din contra, din porniri naturale, ol REVISTA PĂDURILOR <45 este vrăjmaș al pădurilor și al arborilor, căutînd prin toate mijloacele a contribui la distrugerea lor; Și cînd, fie care din noi nu arare-ori, a avut ocaziunea de a constata prin el însuși cum țăranul romin distruge adesea fără nici un profit, ci numai din rea deprindere arbori plantați pe marginea șoselelor, care lui în prima linie îl vor servi mai mult, fie pentru a îi indica direcția drumului în timpul iernei pe viscol sau înzăpădirl, fie pentru a’l umbri în timpul verei în toiul căldurilor tropicale și a’l feri de arșița ucigătoare a soarelui etc. Cînd, vedem și constatăm zic, toate aceste porniri rele ©le firet romînuhii, — nu putem do cît să simțim o covîr- șitoare mulțumire sufletească și să lăudăm din adîncul inimel pe acei cari au sugerat în Romînia idea plantărei de pomi ca o serbare școlară, — cum și pe aceia cari au trans- format în fapt această idee așa do frumoasă și de utilă. Inadevăr, ce poate fi mai frumos și mai mulțumitor pentru om, de cît a crea ; și cc este în definitiv o plantațiune daca nu o creațiune ? Mai mult, din ea col ce a făcut’onu cere și nu poate pretinde roade Imediate, deci el lucrează pentru viilor, pentru urmași și ast-fel lucrarea lui devine mai no- bilă, fiind lipsită de egoismul profitului personal și imediat. Ce serbare școlară poate fi pentru elevi mai plăcută mal instructivă, mal folositoare și mai înălțătoare de cît acea în care ei sub conducerea apostolului lor, vor merge în grădina școalel, în cimitir la mormintele scumpe ale stră- moșilor lor, în curtea bisericeî, locașul sfînt în care imploră bine-cuvîntaroa a-tot puternicului creator etc., unde fie-care elev va planta un pom, caro apoi crescut, îngrijit do dînsul, udat, săpat, curățit etc. va stabili o legătură neporitoare între el și acel individ vegetal și în cele din urmă între ele și locul pe care crește și se desvoltă sub privirile lui interesate, acea creațiune a lui. Este știut că dc nimic nu se atașează mai mult omul, de cit de ceea-cc a creat și a crescut. Apoi ajunși la bătrinoțe și el și pomul ce a plantat, cîte aduceri aminte plăcute nu îl vor deștepta acesta. Cit de bine va impresiona vederea și do cîte netăgă- duite foloase, mal ales higienice, se vor bucura, cu deosebire satele noastre, cînd în ele vom găsi o grădină a școalel, un io 146 REVISTA VADURILOR cimitir, o curte a bisericei, o piață publică, un teren impro- ductiv bine și complect plantat cu arbori fructiferi, cu arbori do ornament, cu arbori de pădure etc. Ar fi multe de zis și do scris în această ordine do idei, — dar cadrul aceste reviste no impune să ne oprim aci. In definitiv, prin acest mod dc a lucra, pe lîngă avan* tagole mai sus expuse, vom reuși a produce o schimbare în aplicațiunilo romînului și mai ales ale săteanului, — în ceea-co privește pădurile și arborii. Obișnuindu-se incă din copilărie cu lucrările de plan* tanțiuni, el va căpăta treptat deprindere in facerea lor, va prinde drag de arbori și deci de păduri și ast-fel nu va mai fi un vrășmaș al lor, cum este astă-zi. Mai mult, apreciind utilitatea lor, do sigur cu timpul din propria lor inițiativă sătenii vor pune în valoare prin plantațiuni terenurile improductive (rîpe, mlaștini, surpături etc.), și vor înfrumuseța curțile și grădinile locuințelor lor, prin arbori ce vor ști și vor avea drag a planta, și ast fel ’și vor însănătoși satele, schimbînd starea lor higionică. Sînt așa de numeroase avantagelo ce vor decurge din această măsură utilă și frumoasă, în cît sintem convinși că absolut nimeni nu se va găsi, care să le conteste. Deci cu toții Romînl cu dor de progresul scumpei noastre țări, datori sîntem ca fie-care în cercul activității noastre să lucrăm din resputeri, pentru ca această măsură să prindă rădăcini. Noi silvicultorii, avem pentru realizarea idealului urmărit dc D-l Ministru al Instrucțiunii publice, și o datorie și un scop. Ca Romînl avem datorie do a da tot ajutorul nostru pentru realizarea unei măsuri așa do utilă și frumoase; iar ca silvicultori trebue să urmărim scopul dc a face ca dragostea pentru conservarea și cultura pădu- rilor să capete cit mai mulți și mai fervenți partizani. Să dăm dar din inimă tot prinosul muncoi și cuno- ștințelor noastre, inițiatorilor și propagatorilor serbărei șco- lare numită Ziua pomilor, căci ast-fel ne facem datoria către țară și lucrăm la propășirea frumoasei și scumpei noastre meserii. Vom reveni. N. G. Popovici ln«pe5 metrul pătrat (?!). Lemnul dc brad ori dc fag (?) se plă- tea cu 43 lei. «in Dobrogea, guvernul și capitaliștii olandezi și englezi lucrează la uscarea mlaștinilor și la împădurirea terenurilor goale. Plantațiunile de la Piscul, dc exemplu, localitate pc care țăranii au trebuit să o părăsească din cauza dunelor năpăditoarc, sc întind astă-zl pe 10.000 hectare. «Țăranii, din fericire, urmează după mijloacele de cari dispun, exemplul guvernului. «Sub ministerul D-lul Carp, s’a întreprins lucrări de împădurire în delta Dunărei. S’a transformat cele 4 sate mizerabile cc sc găseau aici și s’au creat alte 6 cu casc de locuință pentru coloniști. In luna Martie 1900, s’a mal adăogat la acest număr satele: Regele Carol și un altul lîngă Tulcca. Noul sat Carmo-Syba (poate că Carmen-Sylva. M Tr.) socotește deja too familii. Guvernul compteazâ încă pe aproape 100.000 coloniști, venind de la munte și din Tran- silvania. El vor fi întrebuințați Ia uscarea mlaștinilor. «Consulul Austro-Ungar din București face foarte bine să sc observe, în raportul său din Decembrie 1899, pădurile situate la mari depărtări, nu sînt exploatate de loc. In cc privește Statul, numai 725 din pădurile sale sînt exploatate, pc cînd numărul lor este de 1120». Ar fi fost de dorit ca D-l Benger, să sc fi adresat unul specialist cunoscător al împrejurărilor noastre fores- tiere, care ’l-ar fi putut da toate deslușirile necesare, pentru ca lucrarea sa să nu coprindă inexactitățile puse dc noi în evidență, prin semnele trecute în micile parenteze dc mal sus. Cu chipul acesta opera D-sale ar fi putut fi conside- rată cu adevărat desăvîrșită. Credința mea cu toate acestea este că o marc parte din greșelile semnalate trebuie a sc atribui traducătorului, D-lul Filiiti, necunoscător, poate, al termenilor technicl forestieri. Dacă ași fi avut la dispoziție textul german, m’așl fi putut convinge despre realitate, descoperind pe adevăratul vinovat. Petre Antonescu. 166 REVISTA PĂDURILOR MUZEELE SILVICE Casele de reședință ale ocoalelor silvice, create spre a face cît mai durabile și mai strînse legăturile, cari trebuesc să existe între pădure și acei care’i conduc destinele ei, urmează, cu drept cuvint, a li considerate ca un Iei de loc sfint al pădurel, de oare ce aci toate interesele ei vin a-și pleda căușele și a cere dreptate. Iar prin intermediul acelui tribunal numit cancelaria ocolului, lotul rămîne a se îndrepta pe calea cea bună. Cu toate acestea, sînt prea rare cașurile cînd o ast-fel de cancelarie, atît de specială represintă, nu numai penlru un strein, dar chiar penlru un silvi- cultor adevărat, aspectul pe care dînsa ar trebui să-l aibă. Nici odată o odae în care se află o masă și dulapuri pline de hirlie scrisă și nescrisă, nu va putea, cîtuși de puțin, evoca ideia Ini- moaselor bogății ale căror nume zac în dosarele prăfuite și fără de viață. Sint unele ocoale silvice din țară, ale căror cancelarii, sin- gurul colț consacrat pădurel, știut fiind că cele-l’alle camere sînt ocupate de silvicultor, se aseamănă, în mod întristător, cu cance- laria ultimului comisariat de poliție. Acela care, din diverse împre- jurări, s’ar găsi intre cei patru pereți goi și albi, din nimic nu va putea cel puțin să bănuiască că la doi pași de dînsul, imenșii codri își întind coama lor verde, iar iniile de stejari, bătrini și maesloși, îșl Iremură frunzișul lor delicat la adierea zefirilor I Este o prăpastie, este un deșert fără de margini, care des- parte adesea-ori casa pădurel de însuși pădurea. Și atunci nu avem dreptul să ne întrebăm intru cil poate să fie de apropriat pădurel, silvicultorul care locuește in acea casă ? * • * Această indiferență saii mai bine zis acest gol, nu poate să fie împlinit de cit prin înființarea museelor silvice la fie-care casă de reședință. A poseda inlr’o cancelarie sau mai bine zis intr'un biuroă special asemenea colecțiuni, menite a scoale în relief fie-care din bogățiile ce ne sini încredințate, este lot ce poate fi mai nemerit și mai frumos; un biurou silvic va avea aspectul cel mai potrivit, cind acolo vom găsi esantilioanele diverselor produse pădurârești, care, pe de o parte servesc a arăta ori cui ceea ce pădurile noastre pot produce, iar pe de altă parte, vor ajuta la inobilirea și la REVISTA PĂDURILOR ^7 îndrumarea carierei noastre silvice spre adevărata el înăl(ime. Folosul real pe care muzeele silvice îl vor aduce pădurilor, este de netăgăduit ; ele vor scoate la iveală forțele productive ale solului forestier, ii va clasa și ordona avuțiile și vor da adevărata valoare pieselor de preț. Apoi spiritul de ordine și de bun gust care va domni in acele muzee, va face cea mai fericita impresiune, atit asupra specialiștilor, cît și asupra celdr-l’alți visilatori; ei vor păstra» o amintire plăcută și de pădure, și de însăși meseria silvicultorului. Crearea acestor musee silvice, un fel de adunare represenlalivă a forțelor productive ale pădurilor din ocol, avînd toată importanța pentru noi, vom încerca ca să schițăm, în limitele permise de cadrul unui simplu articol, cum s’ar putea alcătui aceste muzee de către fie ce șef de ocol conștiincios de a lui datorie. * ♦ * Muzeele silvice sînt formate din ceea ce pădurea produce, din ceea ce există safi din ceea ce ia parte la traiul arboretelor și poate înfățișa adevărata slare de lucruri, care se află in masivele păduroase. Cimpul nostru de activitate, de și s’ar părea că se află mărginit in hotarele pădurilor, este prea vast ; munca silvicultorului adesea-orî este împărțită intr’o mulțime de direcțiuni, în timp ce o mulțime de circumstanțe hotărăsc soarta rezultatelor. Cum s’ar putea face însă ca aceste rezultate, să se găsească colectate și înregistrate cu îngrijire, și, pe cît mijloacele ar permite, să fie împrejmuite de suficiente indicațiuni cari, în mod vădit, să indice și circumstanțele înconjurătoare ? Pentru ce un om care își iubește cariera sa de silvicultor s'ar mărgini să noteze în carnetul să fi dimensiunile unor arbori din pădure, luate cu ocaziunea unei marcări, cînd prea ușor ar fi de a face, ca pe lingă hîrliile oficiale cari vor rămine prin dosare, să se afle in cancelarie și cîte-va secțiuni, potrivit tăiate din acei arbori ? Parchetul marcat a fost dat in exploatare ; securea va doborî maestoșii arbori unii după alții și în curînd generația lor se va stinge. Unde va rămine o urmă despre dînșii pe care s’o poală vedea ori-cine; unde va fi istoria acelor viețe stinse, a acelor bogății pe care s’o poată înțelege toată lumea ? Secțiunile de trunchiuri luate din acea pădure vor fi niște adevărați martori. Bunul silvicultor va însemna pe fie-care data lăerii și atunci din spre coajă spre centru vom cili în anualele straiuri istoria unui întreg secol. Acolo se va vedea care a fost l6«S REVISTA PĂDURILOR producția lemnoasa în deosebiți ani și in deosebite puncte ale tere- nului, vom înțelege influența particulară pe care o anumită situa- țhme sau circonstanță a exercitata asupra arborelui și din acele secțiuni, cărți in care trecutul este înscris cu nepărtinire, omul științei va deduce legi pentru viitor. Atunci, cind vom vedea că acele trunchiuri tăiate sînt niște isvoare pe atît de prețioase cit și de frumoase pentru noi, de sigur că le vom așeza după speță, după etate, după localitate saO după specialele indicațiunî pe cari ni le furnisează. In acest mod cancelaria noastră care înainte era atît de goală, acum va Ii populată cu respectați soli ai pădurii, tot-d’a-una gata de a răspunde la un semn de întrebare, la care hirtiile și dosarele vor rămine mute și Iară viață, de oare-ce viața pădurilor noastre este evocată numai do acele secțiuni de lemne bine tăiate, siste- matic aranjate și care vor forma primul imbold al nostru și prima pagină din marele registru, numit muzeul silvic. In despărțămintul secțiunilor de trunchiuri saG al eșantilioa- nelor nu vor intra, de sigur, numai arbori de valoare comercială, numai acei bătrini care numără zecimi de ani in straturile lor anuale, ci vor fi do asemenea secțiuni din trunchiuri de arbori mai tineri, de arbore! sad arbuști, de subarbușli și plante agățătoare ori tiritoare, în fine din tot ceea ce ar putea representa lumea vege- tală care formează complexurile pâduroase din diversele localități. Țoale aceste eșanlilioane just clasate și etichetate vor alcătui o adunare reprezentativă a indivizilor vegetali, ce compun pădu- rile de a căror soartă trebue să ne interesăm. Lupta pentru exis- tență care animează acea lume, produsele și efectele ce dinsa a deter- minat, nu vor fi de cil prea interesante și instructive și cu cit vom îmbogăți colecțiile noastre cu piese caracteristice, cu atît muzeul nostru silvic va fi mai prețios. Clima, și mai cu deosebire clima locală, joacă un rol hotărilor în creșterea și desvollarea masivelor; de aceea va fi foarte nemerit să culegem eșantilioane care să documenteze influența pe care acea climă a avul’o în anumite localități și timpuri, asupra diverșilor indivizi. Nu se pot uita nici imensele rele pe cari le cauzează insec- tele sad stricăciunile datorite omului, neamic pădurilor. Aceste trunchiuri și secțiuni colectate și aranjate cu toată dragostea, vor forma de-a-pururi icoana credincioasă a pădurilor din care ad fost luate și vor constitui despărțămintul patologic al vege- tațiunii forestiere. REVISTA PODURILOR I69 Mul in urina, cind aceste colecțiuni sc vor îmbogăți, silvicul- torul căulînd să’șî explice mai bina unele fenomene vegetale petre- cute inir’o anumita localitate păduroasA din eșanlilioanele ce le are colectate din acea parte, va înțelege cit de folos ’i-ar fi dacA ar găsi consemnate intPun tratat special descrierea diverselor localități de unde acele secțiuni au fost aduse., și de sigur că va începe a face un fel de geografie silvică a ocolului săli, în care se va afla pe lingă o hartă generală a ocolului și deosebite capitole speciale, tra- tind fie ce pădure din diversele puncte de privire care ar putea interesa pe cine-va. Această carte. Album geografic al țărilor unde aă trăit și trăesc arborelele ocolului, va înavuți în mod fericit micul nostru muzăd. Alte albume și colecțiunl vor putea să însoțească pe cele de sus și anume : Albumele de colecțiuni botanice ca : muguri, frunze, inflorescențe sau fructe ale diverselor specii forestiere din ocol ele. Oare să fie atît de greii a face aceste colecțiuni care pe lingă meritul de a fi necesare unui muzeâ silvic, mai au și farmecul lor particular, pe care ori-ce om iubitor al pădurii il simte in sufletul săii cînd râsîoeșle paginele unor asemenea albumurî saii colecții ? Tot asemenea putem alcătui colecțiuni mineralogice, geologice, Cu roce și minerale cari formează terenul unde cresc pădurile ce le îngrijim. La despArțâmintele indiciile mai sus, se va adăoga și o sec- țiune zoologică, care va coprinde colecțiuni de diverse animale ce trăesc in masivele pâduroase, și dacă, pentru făurirea colecției de animale vertebrate se cere puțină bună voință saii pasiune vină- torească, calități de alt-fel inerente forestierului, in schimb este prea lesne a culege diverși gindaci, viermi, larve sau ouă de insecte cari atacă arbori saii trăesc în detrimentul pădurilor. Iar in serile ploioase, sau in orele cind singurătatea pare a ne copleși spiritul cu melancolia ei bolnavă, determinarea, așezarea cu ordine și sistematizarea obiectelor colectate va fi in tot-d’a-una o distracție plăcută, instructivă și utilă. Penlru o mai clară expunere a faplelor, dad mai jos și un fel de mic ghid, după care s’ar putea urma, în alcătuirea primelor colecțiuni pentru un muzeu silvic: Acest muzeu va coprinde, in linii generale trei divisiunl, care la rindul lor se pol sub divide fie-care in mal wulle secțiuni. Iată aceste împărțiri, după care de alt-fel sîntem informați că s'a început a se lucra la unele Regiuni silvice din țară: 170 REVISTA FA DURI LOR I. Un muzeu sau despărțămint silvic propriu zis, coprin- zînd 3 secțiuni: a) Botanica siloicd, b) Lucrările silvice, c) In- dustria lemnoasă și produsele pădurilor ; 2. Un muzeu sau despărțămint Geologic-Mineralogic cu 3 secțiuni : a) Mineralogia, b) Geologia, c) Paleontologia ; 3. Un muzeu sau despărțdmtnl Zoologic-Entomologie cu 2 secțiuni: a) Zoologia și b) Entomologia. Muzeul sau despărțămîntul silvic coprinde: 1. Eșantilioane de trunchiuri, secțiuni-transversale de arbori, arborei, arbuști, sub arbușli-și plante agățătoare și tiritoare și ori-ce specie lemnoasă care crește in pădurile ocolului. Aceste eșantilione vor fi în număr de 7, pentru fie care speță avînd 0.1 ocm- grosime, iar diametrul variabil de la cel mai mare care se găsește în pădu- rile ocolului pină la cel mai mic, spre a se putea forma niște pile conice trunchiate. Toate vor avea partea din afară sau acea aco- perită de scoarță, în stare naturală; iar din cele două fețe, de sus și de jos, una va fi bine netezită pe tăetură, ast-fel în cit să se poată distinge bine, creșterile anuale și modul de constituire al lemnului. Piesele cu numărul 3 și 5, începând numerotația de jos, vor avea cîte o tăetură în formă de sector, care va merge de la periferie pînă la măduva arborelului (centrul piesei); aceasta spre a se putea crea o vedere în stinsul longitudinal. 2. Eșantilioane de trunchiuri saC ramuri de diferite specii de arbori, cari sînt afectate de maladii, vicii sau defecte. Aceste piese vor avea dimensiuni variabile, însă atit în cil să poală cuprinde toată porțiunea de lemn care prez ntă interes din punctul de vedere al teratologici silvice. Eșantilioanele din această sub-secțiune vor fi grupate în 4 divizii: a) Eșantilioane cu creșteri naturale anormale saă neobișnuite, curioase, etc. b) Eșantilioane cu vicii provenite din accidente climaterice ele.; c) Eșantilioane cu defecle sau boale cauzale de om; d) Eșantilioane cu boale, defecle și vicii cauzale de insecte sau alte viețuitoare; 3. Colecțiunile Botanice silvice : a) Geografia silvică a oco- ului, descrierea pădurilor din ocol, a populamentelor, esențe, ele.; b) Un tîibloâ de ramuri (muguri) ale diverselor specii forestiere REVISTA PĂDURILOR 17 l care cresc in pădurile ocolului, conținînd două părți: intr'una vor fi eșanlilioane luate în luna Noembre, după căderea frunzelor, iar cea- laltă va conține eșanlilioane cu muguri, colectate in lunile Februarie și Martie, cel puțin cu 15 zile înainte de deschiderea mugurilor; c) Un tablou de frunzele tipice ale tutulor speciilor și varie- tăților lemnoase care cresc în pădurile ocolului, colectate de ase- menea in dublu exemplar; unul îndată dubă apariția frunzelor și altul cînd frunzele sint complect desvoltate ; d) Un tablod de inflorescențele tipice ale tutulor speciilor, sau varietăților silvice din ocol. Fie-care specie va li representată prin cite unul sad două eșantilioane, după cum florile sînt hermafrodite, monoice sau dioice; e) O colecțiune de fructele diferitelor specii sau varietăți silvice colectate in vase de >/♦ de litru și cu puțin înainte de disemina- țiunea naturală a lor ; f) O colecțiune de pueți din sămînță a tutulor speciilor lem- noase, cari cresc in pădurile ocolului; 4. Secțiunea industriilor silvice, coprinzînd colecțiuni din pro- dusele pădurilor lucrate, și anume diversele piese de lemn, coaje, fructe etc., întrebuințate in industrie ; 5. Secțiunea lucrărilor silvice, coprinzînd o sumară descriere a slărei pădurilor din ocol, privite din punctul de vedere cultural; lucrările culturale efectuate sau cari trebuesc efectuate, pepiniere, împăduriri, construcții (album) silvice, personalul administrativ ele. Muzeul Geologic și Mineralogic. 1. Secțiunea Geologică care va coprinde: a) Mostre din toate rocile sau straturile de teren, care se pot obține cu ocaziunea diverselor săpături care se fac pe la ocoalele silvice; b) Fosile de animale șt vegetale de prin diferite perioade geo- logice. 2. Secțiunea Mineralogică care va coprinde eșanlilioane de diferite minerale caracteristice diverselor terenuri. Muzeul Zoologic și Entomologie. 1. Secțiunea Zoologică coprinde toate speciile de animale și păserî ce cresc în păduri; 2. Secțiunea Enlotnologică, care va coprinde toate speciile REVISTA PĂDURILOR 172 de insecte cari trăesc prin păduri sad pi in păminl și ape, și aduc stricăciuni masivelor păduroase sau in general tululor plantelor silvice, aflate in ori-ce stadiu de desvoltare. ♦ * * In afară de aceste colecțiuni, cari formează partea principală a muzeului nostru, mai putem înscrie în programul complectei alcătuiri a muzeului, și anume sub calificativul de simple deside* rate, încă două sad trei capitole, relative la albume, tablouri sta- tistice, diagrame, colecțiuni fotografice, monografii ele., toate prea prețioase documente, pe care un fericit iubitor al pădurei, dispu- nind de timp și de mijloace, va căuta să și le făurească, împodo- bind cu dînsele muzeul silvic al ocolului. Vom încerca să schițăm în puține rîndurî cum s’ar putea lucra în această direcțiune: I. Colecțiuni fotografice. — Dacă silvicultorul posedă un aparat fotografic, obiect devenit acum indispensabil și la indemina tululor, atunci se vor putea face colecțiuni însemnate și prețioase de vederi pitorești, de peisaje, cari vor da o imagine cil mai vie a diverselor localități importante și specifice din ocol, ilustrindu-se ast-fel Geo- grafia silvica deja alcătuită: Se va face o serie întreagă de vederi, reprezentind diversele stadii ale lucrărilor silvice în curs de executare, cum ar fi de ex.: stingerea lorenților, lucrări de împăduriri, pepeniere, planta țiuni și altele. Se va fotografia arbori cari ar prezenta un deosebit interes, fie din cauza frumoasei creșteri, fie din cauza situațiilor particulare, fie din cauza însăși a viciilor cari ’i-a diformat. Se va putea face o importantă colecțiune de fotografii, reprezentind deosebite con- Blrucțiuni din ocol, canioane de păduri, brigadieri, casa de reșe- dință ; terestraie, canale, poduri, etc. De asemenea se poale face un tablou complect al personalu- lui silvic din ocol. 2. Diagrame și tablouri statistice. — Observațiunile meteo- rologice pe cari forestierul le face cu ușurință prin ajutorul unui termometru, barometru și pluviometru, instrumente cari nu trebue să lipsească unui specialist, pot să fie in mod rațional înregistrate în tablouri septâmînale, lunare și anuale Presiunea atmosferică, temperatura, împreună cu indicațiuni suficiente ale direcțiunii, forței și intenzitățiî vinturilor, a canti- tății de apă căzute în localitate, a stârci cerului, ele. vor fi îndes- I REVISTA PĂDURILOR 173 tulftloare dale spre a ni se permite să figurăm în mod grafic, prin ajutorul coordonatelor, diagramele tempcratureî, presiunii, ele., medii septămînale, lunare sau anuale. Aceste documente vor fi utile pentru explicarea diverselor influențe, pe care clima le va fi avut in cursul acelui an, asupra vegttațiumi in general și a celei silvice în special. Mersul evolutiv al vieței vegetale, creșterile anuale saii gene- rale ale arborilor, producția lemnoasă pe hectar, din diversele centre păduroase, vor putea fi cu mult folos figurate in mod grafic, prin ajutorul diagramelor. Tot în această secțiune ’șî-ar găsi locul lor tablourile de ordin economic, prețuri-curento a minei de lucru în localitate, după timp, după lucrări; costul transportului materialelor pe kilometru, modi- ficat pentru fie-care centru păduros, gură de exploatare sau centru de desfacere. Viabilitatea ocolului din punct de vedere al interese- lor silvice și cade de comunicație cari ar fi necesare a se face pentru punerea in valoare a diverselor masive, pentru poliția pădureț ferirea de incendii, ele. Prețul materialelor lemnoase, de diverse calități și specii, va- riațiunile ce aceste valori suferă dn causa depărlărei centrelor de desfacere, a lipsei sa ii abondanței 75 Mai lirziu, cînd fie care regiune silvică și fie-care ocol silvic din țară îșî va avea muzeul său silvic, răsplata oslenelelor depuse penlru crearea acestor auxiliare va fi desăvîrșită. Pină atunci insă ar trebui ca fie ce silvicultor, chiar din a sa proprie inițiativă, cînd cea superioară lipsește sau înlîrzie, să înceapă a'șl fnobili casa ir» care locuește prin diversele colecțiuni silvice, căutind a stringe și a și înavuți muzeul seu propriu, după cum mijloacele, timpul și împrejurările vor per- mite. Une-ori va fi îericit ; alle-ori afacerile vor părea că stagnează, nimeni să nu se descurajeze, ci si lucreze lot înainte, cu multă ardoare, cu multă sîrguințâ, și mai ales să nu se mal considere hplul că relsovind toate hîrtiile din cancelarie sau fiind la curent, sarcina silvicultorului este îndeplinită ! Pădurea îl așteaptă în lol-d'a una cu o comoară de nuol cunoștințe, pe care el trebue să le culeagă, să le înțeleagă, să și le însuflețească- Să lăsăm de-o-cam-dată pe seama Statului alte lucrări mal importante, și noi, silvicultorii, să începem a slrînge, a Clădi piesă cu piesă, încet și sigur, aceste muzee silvice cari vor fi mîndria noastră pentru toi da-una. Cind vom fi destul de preparați, cind bogatele colecțiuni sil- vice vor fi alcătuite, atunci putea-vom oferi acest prisos al muncei noastre, luat din muzeele regionale și ale ocoalelor silvice pentru înființarea unui muzău silvic general al întregei noastre țări. Acel muzeă suprem, al pădurilor Romîniel, va fi unelta cea mal desăvîrșită cu care se va putea lucra la ridicarea valoarei pădurilor noastre, la îmbunătățirea soartel lor, la înflo- rirea generală a silvicullurei romlne, și la punerea în relief, dm punct de vedere comercial, a bogățiilor noastre forestiere. Insă, pînă la atingerea acestui ideal, pînă la crearea acestui muzeâ silvic al țărei, care va arăta atît streinilor cit și nouă, gradul de cultură, de civilizație și de bogăție silvică la care am ajuns, trebue să se aducă la împlinire o datorie ce incumbă fie-căruia din șefii ocoalelor silvice în special și fie-cărui silvicultor romîn in general; și anume de a iubi pădurea, de a o îngriji, și de a o înțelege cil mal mult, cît mai de aproape, și prin urmare de a se înființa, in mod temeinic, aceste mult dorite muzee silvice, mîndria și gloria unul silvicultor! Virgiliu Stoicescu Silvicultor. i/6 REVISTA PAPURILOR UN BRAV PADURAR SAU LUPTA CU O URSOAICĂ Citim în jurnalele Epoca și Depeșa, de la 10 Februarie, 1901, următoarele: «Săteanca Maranda Stan, din satul Ilîrja județul laș», dueîndu-se spre casa pădurarului I. Iftimie, așezată în vecinătatea pădure!, a fost întîmpinată de o ur- soaică însoțită de douî pui. Săteanca văzîndu-se în pericol, s’a suit binișor într’un brad. Ursoaica auzind sgomot, s’a repezit la copac și urlînd îngrozitor, l’a luat în brațe căutînd a l scoate din rădăcină*. -Pădurarul 1. Iftimie auzind țipetele și urletele ce veneau din spre pădure, ’șl a încărcat pușca, a luat și o bardă și iuțindu-și pasul, s’a coborît în vale, să vadă cee? «Priveliștea era fioroasă ; pădurea clocotea de urletele ursoaicei și de țipetele desnădăjduite ale bietei sătence. ora, de sigur, contribuc în mure parte la fău- rirea acelor sentimente. Și al doilea, pentru a spune celor în drept, că fapta nobila, bravura legendară a lui I. Iftimie, nu trebue lă- sată nerecompcnsală. O medalie pentru curagiu, o recom- pensă de altă natură etc. — nu doar că pot constitui recom- pense mal mari și mai valoroase de cît acelea pe care le are omul prin mulțumirea sufletească pe care o resimte cînd și-a făcut datoria, sau a săvîrșit o faptă bună; dar recom- pensele sau recunoașterea în public prin semne exterioare din partea societății a actelor de bravură, a faptelor bune, a acțiunilor mobile etc. sînt un mijloc puternic pentru a îndemna sau stimula și pe alții la săvîrșirea lor. Nu putem lăsa în tăcere nici acțiunea frumoasă și demnă dc un apostol al Domnului nostru lisus Christos, Băvîrșită de preotul satului Ilîrja, prin predica ce a ținut în sf. Biserică, lăudind fapta Iul I. Iftimie; — Preotul a fost la înălțimea misiunii sale. A îndemna la fapte bune și a 12 178 REVISTA PĂDURILOR da ca exemplu, pe cel ce le sfivîrșesc, este a merge pe calea binelui arătată nouă de Mîntuitorul omeniri. Terminînd, ne simțim fericiți că ne-a fost dată oca- siunea de a vorbi de un erou; căci un erou este bravul pădurar I. Iftimie. Cititori! inspirați-vă din fapta lui I. Iftimie și nu veți avea mîndrie mai mare ca aceea pe care de sigur o are el, căci este un brav și o mulțumire sufletească mal desăvîrșită ca aceea pe care o resimte el, căci cu pericolul viețel lui a salvat pe acea a aproapelui lui. N. G. P. ALEGEREA POȘTEI DE VÎNAT Șl DESPRE PATUL PUȘTEI IN SPECIAL Una din condițiunile cele mei importante la alegerea armei de vînat, este, ca să se ia bine la ochi, adică ca lungimea stratului să fie ast-fel, in cit cind e dusă la umăr, să se potrivească repede și bine, fiind in proporții de dimensii cu brațele vinătorului; se reco- mandă tol-d'a-una mai bine un strat ceva mai scurt de cil prea lung. Mai multe împrejurări dictează in alegerea pustei de vînătoare, și anume: cu cit gitul vinătorului e mai scurt și brațele mai scurte, trebuie negreșit și palul puștei să fie lot ast-fel. In termeni mediii patul unei puști de vînătoare, pentru un om cu brațe lungi și sta- tura înnaltă, trebuie să aibă Om-40, iar pentru persoane scurte Om.34, pentru cele de mijloc Om.36, măsură luată intre cucoașe și capătul stratului. A doua condițiune esențială de observat este, ca stratul să fie construit dinlr'un lemn vinjos și uscat, cum e nucul, stejarul saO ulmul, în sensul lungime! fibrelor, iar inclinațiune» lui să fie potri- vită, căci de aceasta condițiune depinde luarea comodă la ochi a puștei, și gradul ei de smucilură cînd tragem focul, căci este lucru știut că, cu cil direcția straiului e mai apropiată de cea a țevilor, smucitura va fi mai puternică. Curbălura palului, joacă deci un rol important, ea trebuie să fie asl fel, ca să permită a fi dusă pușca cu înlesnire și comod la ochi, neutralizînd svîcnilura armei, adăugind că gitul stratului să fie destul de subțire, pentru a putea fi cuprius ușor cu mîna;stra- REVISTA PADLRILOR <79 turile moderne, care sînt cele mai comode și mai elegante, se fac in formă de pistol. Ca deviză in alegerea unei puști, să avem: „4 nu se cum- păra fără a fi încercată mal futil*, și să nu ne bucurăm la puștile prea efline. Despre cauzele care pot produce crfiparea țevilor unei puști. lată care sint principalele: 1. încărcătura prea mare; 2. Cind dmlr’o împrejurare oare-care, s’ar astupa gura țevilor •complect, fie cu păinînt, cu zăpadă, ele., cind mai rămîne un spațiu liber nu crapă, de cil in cașuri excepționale; 3. Din causa unei încărcături greșite, și anume: Cînd bura nu este bine așezată pe iarbă, rAmiind un loc gol, sad cînd din in- tîmplare glonțul n’a fost bine așezat pe bură; in asemenea cazuri iată ce se inlimplA : comunicația aerului interior, fiind cu desAvir- șire întreruptă cu cel exterior, cel dinții, sub presiunea enormă a gozunlor pulbere! aprinse, apasă cu o putere mare asupra burei de pe iarbă, și prin urmare asupra aerului rămas captiv intre pral și bură, sad intre bură și glonț, alurci se produce, sub efectul resis- tenț»*i marî ce întimpină aerul spre a eși, o dilatare instantanee colosală a acelui aer, care neputind învinge obstacolul din fața lui, exercită o enormă presiune laterală, asupra păreților interiori ai țevei, care crapă de sigur, dacA n’are o soliditate suficient A; 4. 0 țeavA mai poale crăpa și cînd dăm foc, și ținem gura ei în apă. Afară de cașurile enumerate mai sus, dacă s’a inlimplat să crape o pușcă, de sigur c’a fost rAC fabricate țevile, sau metalul de rea calitate. Despre cauzele pentru care smucește o pușcă. Ori-care ar fi pușca, sub efectul exploziunii instantanee a ierbei aprinse, produce o smucilurA oare-care, mai mult saii mai puțin .puternică, după împrejurări, și anume : 1. Cînd țeava n’are același calibru peste tot; 2. Cînd pușca e prea ușoară sau prea scurtă; 3. Cind nu stringem in de-ajuns stratul la umăr; 4. Cind încărcătura e prea mare; 180 REVISTA FAdVRII.OR 5. Cind propor(ia între iarbă și plumb nu este bine combinată; 6. Cind culasa e prea scurtă, 7. Cind patul n’are curbătura convenabilă și e prea drept; 8. Cind dopul (furtuiala) de pe iarbă e prea tare bătut (la poștele cu capsă) Despre bătaia diferitelor’ țevi. Un lucru bine stabilit este, că cu cit o țeavă e maî lungă, (fără a trece o limită) cu atît bătaia puștei e maî mare; acest fapt s’a dovedit la tunuri, demonstrindu-se practic că, din două lunuri în- cărcate cu aceiași cantitate și calitate de iarbă, metalul și fabrica- țiunea țevilor fiind aceiași, tunul cel lung a avut o bătaie superioară celui scurt si aceasta pentru motivul că iuțeala inițială a fost supe- rioară la cel 1-iO; tot ast-fel se adeverește prin bălaia unei puști „canardiere", care are țeava mult maî lungă ca pușca ordinară de vinal (aproape 3m) și care are o bălaie cu toiul superioară, per- mițind a pune de 2, 3 și de 4 ori mai mare încărcătura, ca la pușca de vinat, fără ca să smucească, căci e cu mult mai grea. Cil privește gradul de pătrundere a plumbului, reparlizuția luT, și depărtarea la cure ucide vinului, rezultă din numeroasele încer- cări ce s’a făcut de specialiști, cu puști de bună calitate și bine fa- bricate, că toate au aceiași bătaie, cînd sini la fel încărcate, afară de cele chocke bored, la care bătaia cil și perforațiunea sini cu mult superioare ca la poștele ordinare, aceasta datorită modulul de găurire a țevilor, care sînt maî strimte la gură. Din experiențele făcute, se poale hotărî că: 1. 0 țeavă bale mai departe, cu cit e mal lungă ; 2. Cu cît cantitatea și calitatea ierbel e mal superioară ; 3. Cu cît bura e mal elastică, mal bine adaptată la calibrul puștei, avînd grosime suficientă și ceva unsoare, care reține ga- zurile mai bine; 4. Cu cît plumbul e mal mare; ast-fel puștile duc mai de- parte ca alicele, și acestea maî departe ca ploaia; 5. Cu cît proporția între calibrul țevei și lungimea el este maî convenabilă ; 6. Cu cît interiorul țevei e mai luciu. (Va urma) Ernest C. Gheorghiu. REVISTA PĂDURILOR 181 PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZAREA MINBTEROLOI AGRICULTCREL INDUSTRIE! SI COMERCIOLOI ♦ (Urmare’) O a doua direcțiune de activitate, cu care s’a ocupat acest scrviciO, a fost cestiunca popularei bălților și rîurilor noastre, și care c una din cele mal însemnate chemări ale acestui scrviciG. In adevăr, acest serviciu nu constitue o administrație pur fiscală, care să se gîndească la exploatarea bălților într’un mod normal și să caute să constitue din ele o sursă normală și continuă de bogăție, ci acest serviciu trebue să caute a mări această sursă, de a crea prin repopulări o sursă întreagă de avuție, așa cum suprafața apelor de la noi o permite. Știți că în această privință ședeam foarte răii, din cauza exploatărcl ncștiințificc, barbare, care s’a făcut pentru peștele nostru. Pe lingă măsurile de poliție a peștelui, pe care Ic-a introdus acest serviciu, a luat măsuri de a prepara însămințarca și popula- rea rîurilor nepopulate, și a creat un stabiliment central de pisci- cultură la Tarcău, în scopul dc a repopula piraele de munte cu păstrăvi, lostrițe, etc. Știh că direcția serviciului a făcut acest stabi- liment, apoi a făcut un raport pe care ’l-a înaintat Ministrului și prin care a cerut fondul necesar pentru a face acest stabiliment să funcționeze, și a arătat cum se poate face punerea lui în stare de funcționare. Pină acum însă raportul șefului serviciului a rămas fără nici un răspuns din partea Ministrului, și pașii necesari pentru repo- pulare nu sah făcut, nici nu sînt nici pe cale de a se face. In același timp s’a ocupat serviciul pescăriilor cu repopularea diferitelor bălți din județul Covurluf, Constanța și Tulcea, cu raci, un aliment foate prețios și foarte căutat și o bună sursă dc venit. A făcut în primăvara trecută ast-fel de repopulări și sper că le va face și pe viitor. In cît privește exportul s’a ocupat de cestiunile cele mal însemnate, care pină acum nici nu sc discutau, anume dc a crea debușeuri, de a se pune în legătură cu diferiți comercianți dc pește ; de a se face publicațiunl în străinătate, relative la pescăriile noastre, in scopul dc a atrage cumpărători și a mări exportul ; studii rela- tive la prețurile peștelui pe diferite piețe străine ; studii relative la mijloacele de transport. în legătură cu căile ferate și numeroase intervențiun! pentru regularca circulațiunii trenurilor dc pește intre GalațI-Brăila și IțcanI-Predeal, precum și la modificarea tarifelor de transport; studiul formei de vagoane construite special pentru trans- 0 Veri numărul pc Maiu. 182 REVISTA PĂDURILOR portarea peștelui, din care s’aii și comandat 8 vagoane pentru export; construirea de bard și șlepuri cu circulațiunc dc apă pentru expor- tul peștilor vil. Toate acestea sînt cestiunl de o mare importanță și care sint destinate dc a da o mare desvoltăre avuției noastre, in ceea-ce privește peștele. In același timp s’a ocupat și cu prepararea peștelui, cu indu- stria peștelui, cu măsurile cele mal bune pentru prepararea și con- servarea peștelui. S’a ocupat cu studiarea sărcl și a cahtăițl de sare de la noi din țară și cu prețul el, pentru a înlesni prepararea peștelui sărat, pentru ca pe de o parte să formeze o nouă sursă de plasare a cantității mari de pește ce se scoate din bălțile Statului, iar pe dc alta pentru a constitui un aliment in mare cantitate, prețios și eftin, pentru populațiunea noastră rurală Ar fi dc dorit ca acest aliment să și-l procure populația rurală in mare cantitate și eftin. In fine, s’a ocupat cu studiarea technică, dc construcțiunl, sair reparări a bălților noastre, care sînt prin situația lor, prin consti- tuția lor, prin suprafața lor, destinate să devină cele mal frumoase pepiniere de desvoltare pentru pește. Așa sint studiile care Ic-a întreprins asupra lacului zis Razim. Știți că acest lac are o supra- fața dc 80 dc mii dc hectare. Din cauza Dunăvățuluf, care abmen- tează din Dunăre acest lac este împotmolit și peștele, care con- stitue un articol de export insemr.at din acest lac, începe să dispară. De asemenea Gura-Portița, prin care cl corespunde cu marea, începe să se închidă Așa că, de unde era un loc care avea o apă salmastră, mal mult dulce și prezintă condițiunile cele mal bune pentru desvol- tarea peștelui de marc, a devenit un lac închis cu un grad dc apă sărată foarte pronunțat, așa că va dispare peștele din cl, dacă va rămine în această stare. D. /’■ Carp: Razimul era destinat pentru chcfall, care se închid in apă puțin sărată, cum este acest lac D I M C. Vlădescu: Da, un lac ca Razimul cu o suprafață așa de întinsă și cu apa sa gradat salmastră de la Gura-Portițct spre Dunăvăț. este cei mal bun lac pentru cultura peștilor marini, ca morunul. < hcfalii. etc . care pun oulc lor in ape sahnastre Pentru aceea serviciul piscicol s’a ocupat să deschidă Dunăvățul pentru a da apă dulce în lac. cum trebue să deschidă și Gura-Portițcl, pentru ca peștii din mare să aibă acces în Razim, unde să’ș! depună oulc, și unde sâ'șl facă cultura lor. Tot acest serviciu s’a ocupat și a luat măsuri pentru repopu- larea lacului Sud-Ghiol ; pentru a înființa un heleșteu model la Laza pentru cultura crapului; pentru a aduna materialul necesar la alcă tuirca convențiilor comerciale relative la pește, pentru facerea une- statist'ce generale a pescăriilor din țară, etc. Iată cestiunl dc mare interes pentru țara noastră, pentru caret btatul nu a cheltuit mal nimic și care au adus foarte mari venituri. REVISTA PĂDURILOR 183 după cum v'am spus, prin câte-va cifre pe cari le-am dat asupra veniturilor dale de acest servicii și asupra creșterel exportului care il produce. Și dacă este așa, mă întreb: pentru ce aceste servicii sc desființează sau sc înglobează cu alte servicii care au alte scopuri, care au chemare.! să se ocupe de alte surse de economii naționale. Cred că acest amestec al serviciului pescăriilor, in serviciul zootechnic, unde alături cu cultura vitelor mari, vitelor cornute, alături de cultura cailor, se mal introduce cultura peștilor, sericicultura, apicultura, tot atitea cestiunl absolut diverse unele de altele, care nu aii nici o asemănare, a căror technică este cu totul deosebită, ale căror puncte de vedere ale arangiărel și amenagiărel lor sînt diferite, nu vor putea produce nici un rezultat satisfăcător. Sînt sigur, și am convincțiunea, că prin accstă amalgamare nu are să rezulte o desvoltare, ci un regres. Va fi imposibil să se găsească oamenii speciali care să poată conduce un ast-fel dc serviciu și dacă în detaliu ca personal exterior se va putea găsi persoane mal nult saîi mal puțin competente; însă șef al serviciului zootechnic, un om care se cunoască toate aceste cestiunl, și să facă față la tot, din acest punct de vedere cred că nu se va găsi. Și in definitiv, D-lor, chiar dacă presupun că s’ar găsi, care este necesitatea dc a îngloba un serviciu, care prin el singur existent de foarte puțin timp, a dat rezultate foarte frumoase, și este destinat, dacă 1 sc va da concursul necesar și fondurile nece- sare, să ia o desvoltare însemnată și să formeze o sursă de bogăție foarte marc pentru țara noastră, care este necesitatea ca acest serviciu să nu fie lăsat ca serviciu separat ? Numai ast-fel prin specializare prin cunoașterea numai a acelor cestiunl care se referă la aceste servicii, s’ar găsi oameni, care să fie continuii ocupați in aceiași direcțiune Cu chipul acesta va putea să'.șl dea seama in diferite momente de ceea ce le-au scăpat din vedere, de măsurile ce trebuesc să ia, fie de ordine polițienească, fie de ordine tehnică, fie dc ordine comer- cială. Fiind că este incontestabil că chiar un om specialist, cită vreme nu face o experiență mal lungă intr’un serviciO, ocupîndu-se din punctul dc vedere al exploatațiunif și din punctul de vedere al comerciulul, nu poate să’șf dea wama în primul moment de toate nevoile. Experimentând, va putea vedea din ce în ce lipsurile, fie relativ la comerciii, și în acest caz se va preocupa cu deschiderea de debușeurl mal mari și stabilesc relațiunl mal numeroase, cu centrele de care avem nevoe, fie din punctul de vedere al exploa- tării și va putea atunci amplifica și îmbunătăți măsurile luate. Trec acum la serviciul viticol, ca să fiii mal conform cu diviziunea, care este aci în proiect. Serviciul viticol. D-lor, este iarăși un serviciu care este creat propriu zis de la 1S8S, c:nd era D-l Petre Carp Ministru de domenii. De atunci s’a început pentru prima oară in țară la noi să se ia măsuri mal serioase in vederea asigurării viticulturel in diferitele podgorii atacate dc filoxeră. I §4 REVISTA PĂDURILOR Mal înainte de a se face legea și serviciul filoxerei, era o comisiune la Ministerul domeniilor, care sc ocupa de cestiunea filoxcrică fără nici o cunoștință de cauză. El bine, acest serviciu viticol a dcsvoltat oare care activitate, însă nu o găsesc condusă așa dc bine precis și cu temeinice studii prealabile ca in serviciul pescăriilor. După darea dc scamă a acestui serviciti, tipărită numai in limba franceză și făcută pentru expozițiunca de la Paris, se vede că acest servicii! s’a ocupat cu diferite cestiunl referitoare la această ramură Așa a studiat, și aci ii fac laude serviciului, mal întîiu toate varietă- țile dc vițe americane care pot fi cultivate la noi. Mal ’nainte insă sa ocupat cu cestiunile relative la luptă contra filoxerei, pe care ar fi putut să o negligeze dc la început, fiind-că nu putea da nici un rezultat. Experiența făcută in alte State pină atunci, era suficientă să dovedească acest fapt. Dc alt fel nici la noi nu a dat nici un rezultat. Așa se vede din darea dc seamă că în unele podgorii, cum este spre exemplu Odobești. în 1890 s’a stins filoxera pe o supra- față de 0,5256 m2; dar la 1X96 adică după 6 ani, ah fost semna- late în aceiași regiune focare mari de filoxeră, ceea-ce dovedește că măsurile de poliție satt dc constatare a centrelor filoxerate au lăsat mult de dorit. Alt fel în centre unde filoxera era extirpată nu s’ar fi constatat de odată întinderi mari filoxerate. In alte județe, precum Mehedinți, Buzău, D mbovița, etc, lupta contra filoxerei a încetat de la început, chiar de la 1890. Semna- lez acest fapt care dovedește oare-care lipsuri în direcția acestui serviciu, că în unele locuri lupta continua, fără rezultat, în altele era părăsită și se recomandă cultura vițelor americane. In realitate, din darea dc seamă a serviciului reese că întinderea flagelului era cu mult mal repede dc cit mijloacele dc distiucțiune a părăsitului. De altminterea veracitatea acestui fapt sc cunoștea destul din studiile făcute în alte țări asupra acestui flagel ș> pe care le cunosc, pentru că grație prieteniei personale ce aveam cu repauzatul doctor Brînză, întîiul director al acestui serviciti, am studiat diferitele legis- lațiunl asupra filoxerei din ale țări, le-am tradus și mu te din ele formează anexe ale raportului doctorului Brînză. Așa dur lupta contra filoxerei n’a dat nici un rezultat, pentru că ne găsim astă-zl cu aproape 62 mii hectare de vil distruse de filoxeră. Insă in același timp s’a început a doua parte a activității serviciului filoxeric, cestiunca dc a lupta în contra distrucțiunil prin plantare de viță americană, după cum dovedise experiențele făcute în sudul Franciel. Ef bine, în această privință trebue să recunosc că serviciul viticol *șl-a făcut datoria ; a luat vițele din străinătate, le-a experimentat, a căutat să vadă care varietate convine mal bine climei și solului nostru; a găsit după multe experiențe făcute în pepiniere și in viile particularilor, care sînt varietățile cele mal bune, care pot fi plantate în țara noastră. Credeam, D-lor, și am afirmat in rindul trecut, că nu sc adu- REVISTA PĂDURILOR (85 nașe la acest serviciO varietățile de viță care existau la noi în țară mal 'naintc dc ivirea flagelului, și care în parte există și astă-zl unde podgoriile sint indemne. După informațiunilc luate in urmă și după cît se vede in darea de seamă s’au colectat în parte din vițele noastre indigene cele mal renumite. Această cestiune e foarte importantă, căci vițele noastre sunt varietăți proprii, rezultate din achmatarea diverselor varietăți sudice soft orientale, introduse in timpii istorici. Din aceste vițe indigene se altoesc pe vițele americane Cestiunea în^ă a afini- tății altoilor și a raportului lor de producțiune cu clima și solul, abia de 2—3 ani au început sluciile necesare. Așa este expus in darea de seamă Recunosc, D le Scorțescu, fle-căruia ceea-ce tace, căci e6 nu discut dc cît cu absolută bună credință. Eu dau meritul cui se cuvine, după cum iarăși trebue să recunosc fle-căruia ceea-ce nu face, atunci cînd este obligat ca să facă. Acest serviciu, pe lingă aceste rezultate bune, a căutat să reconstitue și podgoriile noastre; aci însă trebue să recunosc că rezultatele au fost cam slabe, fiind-că din ede 62.000 hectare, care aii fost distruse dc filoxeră pînă la 1899, nu s’au putut replanta de cît 1 231 hectare, ceca ce înseamnă prin urmare, că aproape 6( 000 hectare sunt complect pierdute Cauza care a făcut ca aceste recon- stituiri să meargă așa dc încet, este, mal întit f>od\r\ călătoria sa prin Moldova și Valachia, însoțind pe Macaric patriarhul Antiohulul, spune că în țară sunt multe locurl.de unde se scoate sare; 1777, M Carray «Histoire dc la Moldavie et dc la Valachic, dedice ă Monseigneur Louis dc Rohan, eve- quc dc Strasbourg », găsim date statistice importante, ast-fel in anul 1755, arată că s’au extras din ocnele Tclega, Oc- nele Mari Vilcca, Slănic 25 milioane oca, sc ocupă aseme- nea dc ocnele dc la Tîrgul-Ocncl, Moldova; 1781, Prânz fos. Snltzer «Gcschihte des transalpinischcn Dacicns das ist: der Walachci, Moldau, und Bassarabien», raport foarte detaliat, conservă amintirea despre vechi exploatațiunl dc ocne pă- răsite la Picineaga în Buzău, la Rîmnicul-Sărat, Tirgoviște etc.; '787, dc Pcyssonel. «'haite surle commerce de la mer noire», arată că sarea ce să scoate în marc cantitate din ocnele țârei, să exporta pc Dunăre și Marc la Constan- tinopolc si în celc-faltc provincii ale Imp. Otoman; /8^y Jules de Ha^eineistery «Mcmoire sur le commerce des porls de la Nouvcllc Russic», conține date statistice asupra prețului sărci în porturile dc export ale Dunărei; f8joy . bia- lole Peni ido f/y «Voyagc dans la Russie meridionale et la Oimce par la Ilongric, la Valachic et la Moldavie»; consi- REVISTA PAPURILOR 199 dcrațiiml generale asupra exploatărilor de ocne, 1842 și Cornițele Mihalie /«Descrierea sinoptica a mi- neralelor din munții Moldovei; Relația către cinstitul Stat Administrativ al Moldovei*; aceste doua rapoarte sunt cu atît mal importante cu cit autorul lor nu s'a mărginit sa ne dea numai o relație fidelă și amănunțita asupra stână ex- ploatării ocnelor in acea epocă, ci ne arată cari sunt mij- loacele cari se impun pentru a da o mai mare desvoltare acestui însemnat izvor dc bogăție. Pe lingă acestea, operile istoricilor noștri ne păstrează date prețioase asupra exploatărcl ocnelor: 17 il>, Ik Cânte- mir «Descrierea Moldovei- ; iSo6y Fra(ii 1 unusli Istoria I ărei Românești; M. Cogâlnieeann, «1 listoirc de la \ alachic, et Moldavic , d-nil Hasdeu, Xenopol, Drechia, D. A. Stur- dza, Tocilcscu, I lurmuzaki, Codrescu etc. Date amănunțite asupra exploatării ocnelor in trecut găsim in două monografii! datorite Prințului Nicolac Șuțu și D-lui Ghibancscu, asupra ocnelor Tîrgu-Ocna Moldova. Lucrarea cea mal complectă și mal recentă este studiul D-luI l- l. Dianu, asupra salinelor, din punct de vedere tecnic al exploatării. Nu am menționat aci nici Hrisoavele Domnilor nici Anaforak lc Divanurilor, nici hotărîrilc Obșteștilor .Adunări, precum nici raporturi oficiale emanate dc la dregătorii dc pc vreme și nici textele dc legi cari sc referă la ocne, de oarc-ce in ele putem găsi nu atît științe asupra exploatării ocnelor ci mal mult oglinda lidelă, dovezi indiscutabile asu- pra principiilor dc drept cari au cirmuit după vremuri ra- porturile dc drepturi asupra ocnelor; cest iu ne cc reservăm la finele studiului nostru. Modul și sistemele de exploatare a ocnelor au urmat calea dezvoltării economice a țărel în decursul secolelor. Rudimentară la început, consistlnd în ruperea de blocuri, bolovani, din stînccle dc sare cc sc ofereau în multe locur 200 REVISTA PĂDURILOR descoperite chiar dc pămînt, locuitorilor, ajunge la o mare perfecțiune pc timpul cuccrircl romane. In Transilvania sc găsesc încă și azi urmele unor vechi exploatări la Thorda și Maroș-l yvar. Sistemul roman crea grin galerii de ex- ploatare. In / alahia nu ni s’a ti păstrat urmele unor galerii de exploatare de pc timpul Romanilor, cu toate acestea, nu putem invoca lipsa conservării unor atari galerii, ca o dovadă dc nccxploatarc a salinelor în acea epocă. Trebue să știm că în Valahia sînt multe urme dc vechi exploatări, epoca exploatărcl lor însă nu sc poale precisa dc oare-ce abundentele curente de apă subterane ce există la noi în sub-sol, au inundat exploatările, distrugind forma lor pri- mitivă. In Moldova, la TrotușI și (irozcștl, sau păstrat amin- tirea unor străvechi galerii dc exploatare numite de popor chioarce. Credem că putem să atribuim acelor exploatări origina romană, dc oarc-cc vedem că cu timpul sc aban- donă acest sistem practicat de romani, ne mal ajungînd la noi de cît suvenirul său. I)ovczile scrise din cpoccle precedente secolului al XlX-lca, nu ne reamintesc de cît sistemul dc exploatare în formă dc clopot sau conuri, mai mult sau mal puțin regu- late, care se lărgeau cu cît exploatarea sărel sc continuă in adincimc, pină cînd atingeau un diametru de 50 sau 60 metri, după care părețil lor deveneau verticali. Ele comu- nicau cu exteriorul prin două sau patru puțuri, servind atît pentru estrucțiune cît și pentru circulațiunea lucrătorilor, care se făcea prin mijlocul unei scrii de scări cu cuc de lemne, sus- pendată intr'unul din aceste puțuri. Cînd exploatarea sărel nu sc mal putea continua în una din aceste ocne, tic din cauza abundenței apelor, fie din aceea că extracțiunea care se făcea cu caii, devenea prea costisitoare in vederea adincimc! prea mari, tic din alte cauze, era abandonată și se des- chidea o altă ocnă alăturea, producîndu-sc cu modul acesta REVISTA PĂDURILOR 201 scria de vechi exploatațiunl, ce sc observa în mare număr, în apropiere dc salinele actuale. Ultimul sistem, actuala metoadă de exploatare urmată în salinele noastre, este aceea prin x/z7// și galerii. Intro- dusă mai întîiu la Ocnclc-Marl de Cari Eaîth, un inginer austriac în anul 1846. In Austria s’a conservat sistemul roman prin galerii, perfecționîndu-se din ce în ce maî mult. Vedem ast-fel că după secole se revine iarăși din noii la sistema romană, a cărei urme ni le-a conservat tradițiunca. Nu putem să insistăm asupra organizării lucrării oc- nelor, vom reaminti numai că în această privință exista o deosebire între Valachia și Moldova, dacă nu in ceea-ce pri- vești modul de exploatare, care în ambele țări a fost aproape identică, dar relativ la lucrătorii cc se îndeletnicesc cu lu- crarea ocnelor. In / alachia^ din cele maî vechi timpuri, dc cind tradiția și dovezile scrise ne vorbesc de exploatarea ocnelor, găsim că lucrarea ocnelor se face dc locuitorii băștinași ai țărel, cari sc găseaî așezați in prcjurul ocnelor, cari din timpuri imemoriale din tată in fiu lucrau la ocne, ocupindu-se tot-de-o-dată cu munca cimpulul, a livezilor dc pomi și creșterea vitelor; afară de acești locuitori, pc care ii vedem in secolele din urmă făcînd claca cc datorau pro- prietarului de moșii cu ocne in tăerea unui număr de bo- lovani dc sare, mal lucrau la ocne: țiganii robi, intilnim dc aceștia la Ocnele-Marl din Vîlcca. La Slănic ot Sud Saak, nu au lucrat dc cit locuitorii Slăniccni; in tine mai lucrau în ocne și condamnațil la munca silnică. Dintre aceștia unii pc timp mărginit, alții pc viață. Vedem ast-fel pc Domnie cerind din cînd catastișc pe numele și semnele lor și dind porunci să se pue la scutcală catastișcle, ca nu cum-va să putrezească și cu ele să putrezească și să fie uitați în ocnă și codamnațl la vini mal mici. In Moldova, în primele timpuri, se ocupau cu lucrarea ocnelor tot locuitorii din satele din prcjurul vechilor ocne părăsite dc la Trotuș 202 REVISTA PĂDURILOR și (Iroze.ștl. Intr’adcvâr tradiția ne păstrează amintirea oca- lașilor dc Trotuș, cari lucrau ocnele pc scama lor. La finele secolului al Wl-lca, dhd probabil Domnul și-a re* servat monopolul exploatării ocnelor, sc vede ca la refuzul aceMor locuitori al țârei de a continua exploatarea pentru Domnie, Domnul s’a văzut nevoit să deschidă ocnă nouă, pe moșia domnească din apropiere, unde cu timpul s’a for- mat Tirgul-Ocna, aducînd pentru exploatarea acestor ocne lucrători unguri, cari cu timpul s’au romanizat, purtind insă vechia organizare ungară, numele lor de șangâl, formind corporația rufetașilor de ocnă, avînd ca șef care multă vreme a avut singur marc autoritate politicească și judecă- torească peste din.șil pc biraul dc ocnă. Domnii in decursul vrcmel le-au accordat o mulțime dc privilcgiurl și scutiri. Afară dc această corporație ce sc mal menține și azi, lucrau in ocne ca și in \ alachia țigani robi și condamnați la muncă silnică. I .ucrătorii ocnelor sc împart in mal multe categorii, ast-fel: ciocânașil numiți șanguil in Moldova, adevărațil mi- nieri cari despică stlncilc dc sare și sparg bolovanii, lătu- rașii, curtenii, guraril, Mrălmn(arit, herghelegiii, glodașii, Jeraril, feștilarii, meșterii lemnari d\ pietrarii. Plata muncii acestor lucrători s’a făcut din cele mai vechi timpuri, după lucrul cc trebuiau să facă într'un anumit timp, după nu- mărul bolovanilor de sare tăiațl și căniți dc dinșil; cu tim- pul, pentru anume categorii dintre el, s’a introdus sistemul plâțcl unei simbrii lunare. Cînd putem vedea lucrarea ocnelor dc azi, cu greu ne putem închipui starea de altă dată a acestor exploatări. In vechii timpi, sarea sc scotea din ocnă în burdufuri de piele dc bivol cu crivacc cu cal; azi mașine puternice și perfecționate ridică sarea, căi ferate și funiculare duc dc la gura ocnei bolovanii dc sare la magaziile dc deposite. Altă dată luminatul ocnelor se făcea cu ajutorul unor cioburi dc REVISTA PĂDURILOR 20$ • pămint, in care ardeau niște feștile fumcgîndc in seu. azi lumina electrica dau galeriilor de exploatare a ocnelor as- pectul unor palate dc cristal, din lumea poveștilor. Progresul imens al industriei mecanice au transformat într'atîta aspectul ocnelor, în cît azi nu li sc mal pot compara nici chiar usinelc construite in modul cel mal perfect și in care utilul și luxul cel mal marc sa nu ti fost menajate. Prințul Xicolae Șutu, în » Notițe statistice asupra Moldovei , 1850, iată cum ne des- crie impresiunea cc i-au făcut ocnele: «Nimica nu e mai curios la văzut dc cit privirea unei ocne din uspa sau din cerul ocnei. A vedea acea mulțime reflectata dc feștile aprinse, înșirate una mal sus dc alta, după rîndurile stratu- rilor dc sare, a privi acel ceriu întunecos și preserat dc stele artificiale, a auzi zgomotul acel din tartar, cc I face ciocănit ura și care ’țl amintește sunetul ce’l va li făcut Schila și Caribda, c o sensațic și o uimire cc se poate numai vedea, dar nu și descrie». Daca pc timpul acela o ocna în lucrare se putea compara cu iadul, azi cu toate că nu putem așeza paradisul într’o ocna, nu este mal puțin adevărat că lucrarea ocnelor nu este din cele mal grele și mal supărătoare. De aceea vedem că locuitorii SlăniccnI au cerut să nu sc mal introducă in ocnă condamnați la muncă silnică, cee-cc a și făcut pc Direcția Penitenciarelor să sc gindcască în mod serios să renunțe cu totul dc a mai afecta la lucrări în ocne pe osîndițl. Administrarea și perceperea venitului ocnelor. In această privință urmează să distingem două fasc. Cea dinții începe in momentul îndepărtat dc cind locuitorii au început să cunoască întrebuințarea sărcl și să exploateze ocnele și merge pină la înființarea monopolului exploatării ocnelor. In această perioadă, ocnele sc exploatează dc proprietari pc moșiile lor, prin oamenii și în folosul lor, vinzind sarea la vadurile dinprejur, sau încă transportind-o la schclilc Dunărei pentru 204 REVISTA PĂDURILOR < xport. A doua perioadă, din momentul înființărcl mono- polului < xploatărel ocnelor dc Domnie pînă în zilele noastre. In această perioadă, Domnia în urmă Statul trage partea sa din venitul ocnelor fie direct fie prin slujbașii săi, în capul cărora sc găsea cămărașul dc ocnă, căutind ocnele în credință adică in re^ie, fie arendînd ocnele către alte persoane. Arendașii ocnelor, luară cu timpul numele de cămărașl. Trebue observat, că în ambele sit națiuni, locui- torii ocnelor nu se schimbau, întreaga, organizație răminca, nu varia de cît modul dc percepere al venitului ocnelor. CămărașiI ocnelor erau obligați să păzească ponturile, adică condițiclc contractelor de exploatare a ocnelor, prin- tre acestea : plata câștiurilor dc arendă; plata dijmei din toată sarea extrasă, ce era obligată Domnia, să dea pro- prietarilor dc moșii cu ocne; darea în natură a milelor de sare, acordate dc Domni, la diferite fețe particularo. Pre- țul sărcl pentru consumațiunea internă, la început fixat de Domni, fu in urmă lăsat liber. Exploatarea s’a început din cele mal vechi timpuri. Țările Romane in trecut, exportau sarea în Bulgaria, Im- pcriul Otoman, Moravia, Polonia, Rusia etc., in timpii din urmă, mimai in Serbia, Bulgaria și Rusia. Bolovanii de sare se cărau cu carcle’la diferite schele ale I lunarei. I .ocuitoril e rau obligați ca drept podvoade, să facă aceste cărăruii. Iși |>oatc lesne cinova închipui greutățile, fără nume la cari' puteau fi expuși p<; vremuri grele, cărări desfundate, ape vărsate, dc drumuri nu sc poate vorbi, de cât dc pu- țin timp încoace. Domnii au organizat aceste cărăturl, în inten sul ex- ploatării ocnelor, numeroase documente le reglementează. Cu înființarea căilor ferate, starea de mal nainte sc trans- formă, sarea este dusă de la gura ocnei in vagoane, la di- feritele deposite. Prețul sărel pentru export, sc formează după împrejurări. REVISTA PĂDURILOR 20$ Am menționat milele de sare. Domnii printre privilegiile și scutirile de tot felul, acordau o cantitate oare-care dc bolovani, sau oca de sare, drept milă de sare, unora și al- tora. Printre aceștia : Monastirelc, bisericcle, in secolul din urmă unele școli, bocril și slujbașii, gazdele bourilor ce mergeau cu trebi la Țarigrad etc. Mila sc acorda de Domn ca un har, ca un dar, nu ca un drept pentru cel cc o primea. Documentele ne vorbesc dc sârâritul .Munților, acesta crea un impozit special, cc se plătea de locuitorii din prc- jurul munților dc sare, și de cetele dc moșneni, proprie- tari ai locurilor cu sare, in schimbul dreptului ce li se con- serva de a lua pentru trebuințele lor, sarea necesară. Plata o făceau in bani, in natură, sau erau îndatorați a păzi la rindul lor locurile cu sare, ca nu alțl locuitori să extragă sare și să vîndă in altă parte. Vrîncenil se. bucură și azi de acest drept. țVa urma) C Broșteanu Avocat RESUMATUL Ședințelor adunlrei genera'e a societății „Progresul Silvic" In zi’ele de 7, 8 și 9 Maiu 1901. Ședința de la 7 Maiu. (Urmare1) Prima chestiune pusă la ordinea zilei este: ('um sar putea rtaUza mai bine propuntrea înființării unei case de ajutor mutual pentru membrii Societății. P-l Af. Tânăsescu, care trebuia să expue această ches- tiune lipsind, s’a amînat discuția pentru o altă ședință. Dl Președinte citește a 2a chestiune: Care ar fi wip I) Vezi numărul pe Maia. 206 REVISTA PĂDURILOR (oaech ceh mai practice de plantarea terenurilor rezervate pentru refularea pcrimetrelor pădurilor, precum și a (ere- nurilor rezervate din unde moșii vîndulc, pentru creare de puduri. D-l /. P. Chihaia luînd cnvîntul, spune că față cu dis- cuția urmată anul trecut, are puțin de ad tus D-sa se întreabă : do ce s’a căutat a se da soluție acestei chestiuni de Socie- tatea noastră? Lucrul este foarte explicabil, de oare ce de către membrii Societății adunați în congres se poate discuta mai cu folos, puțind vorbi orl-cinc fie silvicultori s iu cunos- cători ai acestei chestiuni. Apoi în scurt arată mijloacele cum crede că s’ar putea planta aceste terenuri și anume: 1) Pentru poenile din perimetru sau să se dea în cultură la locuitori în mod gratuit.cn condițiune ca în anul ce pre- cede plantarea să se cultive o plantă primitoare, iar după plantare să se cultive terenul atît cît va fi posibil pentru a întreține plantaniația; sau plantația să se facă plătindu-se în natură, d. e. do a lua uscături sau iarbă din pădure. 2) Pentru terenurile mari să so arendeze mai mulți ani. banii să se capitalizeze și din acest fond să se facă plan- tațiile. In acest sens D sa citește următoarea propunere'. Terenurile rezervate pentru regulare» pcrimetrelor pădurilor și acelea rezervate din uncie moșii vîudutc dc veci, se pot împăduri în mod mai practic și prin urmare mai puțin costisitor, în felului următor: După facerea unor planuri și devisc generale, de persoane eoni* petinto, cari au fost încercați în asemenea lucrări, să se dea fie în mod gratuit fie cu prețuri mici, spre a fi cultivate unul sau mai mulțl ani după felul solului, urmînd însă ca în anul ce precede, plantația să sc cultive cu plante prășitoarc. Cultura plantelor prâșitoarc se va continua sub pucți cît va fi posibil, obținindu-se prin acest mod economia prașilei — în general foarte costisitoare care se va face de cultivator pentru planta prăsi- toare cultivată de el. Lucrarea generală ncputîndu-so face adesea toată, se pot întocmi devise speciale după cele generale, pentru a se executa plantația, potrivit mijloacelor de care se dispune, adică în periode mai scurte. Plantarea unor asemenea terenuri se poate face și prin munca în natura, dîndu-se dreptul la uscături, iarbă și alte produse, în schimbul zilelor dc lucru, la împădurit. Suprafețele cele mari se vor arenda, cu condițiunea ca banii să se depună la Casa de Economii, în scopul bine precizat, pentru împădurirea terenulu îarendat. REVISTA PĂDURILOR 207 Toate locurile ce urinează a fi împădurite, să fie șăntuite, unde permite situațiunea terenului. Dl N. G. Popovici, spune că asupra acestei chestiuni a vorbit mai în detaliu anul trecut, împlrțini chestiunea în două: 1) Compleclu,rca masiv clor ce aii goluri; 2) Creare dc masive noi prin rezervări a porțiuni de moșii pentru acest scop. In ceea ce privește prima part“, știm că în păduri se găsesc pocni și locuri goale, urmări a exploatărilor rele, a incendiilor, a pășunatulul etc. Aceste locuri goale n’ar trebui să existe decît pentru diferite instalațiunl, pentru depozite, pepiniere, locuri dc hrană a personalului, iar toate celc-l-alte trebuesc împădurite. Actualmente toate aceste locuri goale se arendează, iar venitul se trece în budgetul ordinar, în loc să se constitue un fond, din care apoi să se planteze locurile goale disponibile. Diferă în păreri de D-l Chihaia, de oare ce după sistemele propuse de D-sa nu se poate avea un fond nici măcar pentru instrumente, seminți etc., lucruri absolut indispensabile pentru a începe o plantație. Apoi acest fond va servi și pentru întreținerea plantațiilor acolo unde terenul nu are destulă valoare, ci dîndu-l în ‘cultură să fie suficient pentru a întreține o plantație. Crede însă și D-sa că în multe localități terenul are destulă valoare ea să se găsească dmenl să’l cultive în așa mod ca să nu sc inai facă cheltueli cu în reținerea plantațiunilor. Relativ la terenurile rezervate din moșii pentru împă- duriri, sunt județe ca Ialomița, Brăila, unde se simte grozav urgența de a începe aceste împăduriri. Venitul acestor terene se trece azi în budgetul ordinar, fără a seina vre-o măsură de împădurire și D-sa este de părere că din acest venit să se difalcheze o porțiune, d. o. 10 % pentru constituirea unui fond- Soluțiunea cea mal sigură este să nu alergăm după expediente, să creăm fondul, să no gîndim în < îțl ani s’ar putea face plantație și să facem o lucrare care să aibă un caracter definitiv. In acest sens D-sa va propune o moțiune după ce se va termina discuția. D-l D. Jonescu Zâne, luînd cuvîntul, spune că nu înțe- lege să so stabilească norme în chestii de plantații, do 2O«S REVISTA PĂDURILOR oare-ce localitatea indică modul de plantație. In Dobrogea s’a făcut greșală, de oare ce s’au făcut plantațiunl după tipuri, cari nu convin localităților. Crede că măsurile propuse de D-l Popovici sunt bune. în ceea ce privește fondul sase lase la latitudinea Ministerului. Nu este de părere a se fixa 10“. din venit pentru crearea fondului, ci sumele să varieze după localități. Dacă azi nu avem plantațiunT în Dobrogea, deși s’a cheltuit mulți bani, cauza este, după cum am spus, că s’a urmat anume tipuri de plantare și apoi nu s’a dat fonduri la timp. Cu toate că s’a cheltuit suine enorme de Stat pentru plantațiunl nu avem altele decît acele de la CiupercenI și Piscu-Tunarl. D l N. G. Popovici, răspunde D-lui lonescu Zâne că i se pare că chestie este rău pusă de D-sa. Nu este vorba de partea technică» ci de mijloacele necesare. Or, penlru a avea mijloacele, este necesar a se capitaliza ceva, de aceea D-sa a propus 10 ',’o. In ceea ce privește că unele lucrări n’au reușit, cauza este că au fost legate de budget și tocmai pentru aceasta cere instituirea unui fond special. D 1 Marin Pclrescu, spune că deși nu este pregătit, a cerut cuvîntul spre a și exprima mirarea sa că o chestie așa de simplă și fără nici un caracter științific se pune în dis- cuția unui congres, că dacă D-sa ar fi asistat la întrunirea Comitetului, s’ar fi opus ca o ast-fel de chestiune să se pue la ordinea zile). D-nii A”. G. Popovici și D. Rusescu, întrerup. Dl Marin Pclrescu, spune un proverb: „Femeia care nu voeștc să facă pine, cerne toată ziua". Așa este și cu plantațiile golurilor din păduri» s’au atașat pi ea multe te- renuri la păduri spre a nu fi posibilitate să se planteze Acum se cer mijloace Or, mijloace au fost și sunt, d. o. fondul special cu care s’au făcut plantațiile în nisipuri și bărăgan, apoi fondul de aproape 1.000.000 Iei pentru plan- tațiile comunale din Dobrogea. încă plantații nu avem și tot so mai caută mijloace. D nil Chihaia și Popovici spun să dăm terenurile plantate în cultură, or în așa mod se plantează prunii, iar nu pădurea, caie trebue plantată cit mai dt s. D-l A. Eliescu, cerînd cuvîntul spune că s’a dat naș- tere la o ceartă de vorbe din cauza modului cum este REVISTA PĂTURILOR 209 redactată chestiunea. D sa prin mijloace înțelege nu numai procedeul de urmat, adică partea technică ci și partea ma- terială, adică fondurile, din carî să se facă asemenea lucrări. In cea-ce privește perimetrările la stat, D sa crede să s’au făcut destul de drept și mal în tot-d’a-una in folosul agri- cultorului, adică nu s’au atașat la păduri de cît terenurile absolut necesare pentru regularea perimetrilor. Dacă pînă în prezent nu s’a făcut mal nimic în ceea-ce privește plan, tarea acestor perimetre, cauza este lipsa de stabilitate a personalului silvic. Un exemplu vrednic de imitat este Ad- ministrația Domeniului Coroanei, care are pădurile perime- trato și unde s’au făcut lucrări de silvicultori cu acelea$1 cunoștințe ca și cel de la stat, din cauză că este stabilitatea în personal și deci continuitatea in lucrări. Sînt și la stat începuturi de asemeni lucrări, dar de abia începute, au fost părăsite pentru a se începe în altă parte și aceasta numai din cauza lipsei de continuitate. D-sa termină spunînd că prima grijă a societății tre- bue să fie de a se da culturei pădurilor o stabilitate, or pentru aceasta trebue a se da stabilitate acelora ce sînt chemați a se ocupa cu cultura pădurilor. Trebue dar o lege specială de organizare și acela care va hărăzi țârei o ase- mene lege, va face o operă salutară. D-l N. C. Macovci, la cele spuse de D-l Iliescu, adaugă că țara noastră era o dată acoperită cu păduri, de și pe atunci nu erați silvicultori și curentul era să se defrișeze. Străbunii nojtri nu eraii silvicultori, cu toate acestea au știut să mențină o proporție între domeniul agricol și cel silvic. Azi silvicultorii fac de toate, numai silvicultură nu fac și din această cauză la stat s’a făcut prea puțin și în ceea-ce privește plantația acestor terenuri. Părerea D-lul Popovici este bună, căci pentru ori ce lucrare trebue bani, însă fiind că azi este mare lipsă de numerar, D-sa crede că asemeni lucrări s’ar putea face cu plata în natură. D-l G. Golgoteanu zice că ar fi voit să răspundă D-lui Marin Petrescu, însă la cele spuse de D-l Elioscu are puțin de adaus: 1. Terenurile adause la păduri, fiind poeni, era natural să fie rezervate pentru ca curind sau mai tîrziu să li se dea adevărata destinație. 14 210 REVISTA PĂDURILOR 2. Că cu mijloacele de care s’a dispus s’au făcut multe lucrări bune și D-sa a obținut rezultate frumoase atît prin însămînțări cît și prin plantări, dind locurile la țărani. Așa la Ciuperceni s’au plantat poenl cu frasin la 1"' 50, iar între rînduri a cultivat plante prășitoare dînd locurile la țărani și azi plantele au 2m Asemene a făcut însămînțări directe de salcîm și au reușit de minune. Sînt atîtea mijloace prac- tice pentru a reuși, în cît toate propunerile făcute sînt bune. Dl A. G. Popovici, adaugă că pentru ori-ce împădu- rire, pe lîngă muncă, trebue și oare-cari furnituri, precum semințe, instrumente, etc. cari nu se pot procura de cît cu bani, deci este absolut necesar un fond. In ceea ce privește rechizitorul pe cît do aspru, po atît de nedrept făcut de D-l M. Petrescu corpului silvic, voiu respunde că D-sa ar fi putut spune acestea acum 15 ani, cînd nu se făcea nimic în chestia plantațiunilor, iar nu azi cînd sînt efectuate atîtea lucrări mari. Chiar dacă s’au făcut oare-cari greșeli nu putem fi acuzați, căci n’a depins de noi, ci de împrejurări, și corpul silvic n’a avut mijloace de a lucra. D-sa termină spunînd că vorbește cu o practică de 18 ani, iar nu de silvicultor improvizat. D-l Marin Petrescu spune că a cerut cuvîntul fără a avea intenția să facă chestie personală. Ține a releva în fața adunării că n’a acuzat pe nimeni, și dacă este cine-va vinovat, trebue căutat sus. D-sa personal n’a păcătuit că n’a făcut, de oare ce nu a fost însărcinat a face, și mai rău este pentru acei ce au fost însărcinați și n’au făcut. Termină, regretînd că i s’a făcut chestie personală. D-l D. I. Zâne avînd cuvîntul, întreabă dacă această chestie este de actualitate saîî mal poate aștepta. In primul caz capitalizarea a 10 /o din venituri nu este suficient, iar dacă este vorba ca lucrările să înceapă mai tîrziu, atunci fondul ar fi suficient. Respunde și D-sa D-lui Marin Petrescu, spunînd că facem prea maro caz de terenurile adause la păduri și trebue să se știe că acestea s’au făcut în interes general, iar nici do cum din un interes ca să avem terenuri. Do o cam dată s’ar putea amîna plantarea acestor terenuri, fiind mal urgentă plantarea nisipurilor, a litoralului etc. Constată și d-sa că REVISTA PĂDURILOR 21 I multe lucrări sînt compromise din cauza lipsei de conti- nuitate. D-l Petre Antonescu, spune că este necesar a se planta poenile și nimeni nu poate contesta aceasta. Aceste poene sînt locuri de refugiu pentru delicuențl și este bine să fio împădurite; asemeni împădurirea lor are și un alt interes, de a crea arborete bune. Pentru o bună reușită, trebue să nu ne întindem prea mult și să procedăm cu sistemă. Răspunde și D-sa d-lul Petrescu că a fost nedrept față do corpul silvic, cînd știut este că sînt mii de pogoane plan- tate cu 25 fr. pogonul în nisipuri; că mai sînt și alto centre precum Sinaia, unde so pot vedea lucrări cari fac onoare corpului silvic. Sînt cauze organice cari pun piedică, după cum foarte bine a spus D-l Elirscu, și ar fi bine ca D-l Ma- rin Petrescu să ne dea ajutor. S’au făcut greșeli la stat, cum s’au făcut și în alte părț’, dar cu toate acestea s’au făcut lucrări mari și la noi față de fondurile disponibile. D-l Marin Petrescu cere cuvîntul pentru a da oare cari explicațiunl, spunînd că nu înțelege această revoltă sufle- tească și regretă că n’a fost înțeles. N’a acuzat pc nimeni» ci a întrebat ce se discută ? Modul sau mijloacele ? D sa știe că bani au fost și sînt, deci nu mai încap© discuție, apoi cum să so facă plantațiile fie-caro știe, deci după D-sa, fără a acuza po nimeni, vițiul este în partea administrativă. D l C. A. Or eseu spune că fondul disponibil este comunal. D l I. Mitchievici, cerînd cuvîntul, spune că se critică unele plantațiunl cari n’au răușit. Ar trebui să so știe de cine sînt făcuto acele plantațiunl. A plantat cu mina D-salo și concursul D-lor Patrulius și Orescu 9000 hectare cu banii statului și anume 5000 la CiupercinI și 4000 în Ialomița, pentru cari a cheltuit 180,000 lei. Nenorocirea a fost că 2000 h a. în Ialomița n’au răușit din cauză că în anul 1897 nu s’a dat mijloace la timp, spre a face reparațiile necesare. Dacă s’ar fi urmat cu sistemă in plantațiune, azi am avea multe păduri de salcîm. Apoi s’a cheltuit prea mult pentru pepiniere. D-sa este de părere ca pe o scară întinsă să so introducă munca animală in plantări și mai puțină muncă să se facă cu oameni, acesta fiind sistemul cel mai economic. Apoi tre- buo negreșit a socrea un serviciu special pentru plantațiunl 212 REVISTA PĂDURILOR Discuția se închide și se suspendă ședința pentru 10 minute. La redeschidere, D-l A’. G. Popovid, dă citire urmă- toarei moțiuni care se votează în unanimitate: Moțiuno Pentru împădurirea terenurilor rezervate în acest scop din moșiile vîndute cum și celor destinate a se vinde ; pentru împădurirea poenilor și locurilor goale din perimetrul pădurilor să se constitue un fond de 25% din venitul lor brut. Acest fond constituit se va întrebuința anual pentru împăduriri în proporție de 75%, restul de 25“'O trebuind a constitui un fond de rezervă. Pentru lucrările de creare și pentru lucrările de întreținere, acolo unde posibil este, să se poată ceda produse in natură sau să se facă lucrările prin munca sătenilor, în schimbul folosinței terenurilor. Ședința se ridică la ora 12 noaptea. Ședința de la 8 Maiu. A doua ședință a avut loc în ziua de 8 Maiu și g’a deschis la ora 9*i seara, sub președenția D-lul I. Kalinderu, răspunzînd la apelul nominal 100 din D-nil membrii. Apoi D-l Președinte declară discuția deschisă asupra următoarei chestiuni: Față cu lipsa complectă de păduri in unele regiuni ale țârei, unde statul nu este proprietar, in ce mod s’ar putea crea masive păduroase. D l D. A’, Rusescu, cerînd cuvîntul în chestie prealabilă, spune că înainte de a începe discuția, ar trebui să se cla- rifice redacția. D-l Președinte este de părere a se începe discuția, mal cu seamă că discuția asupra acestei chestiuni este în con- tinuare. D-l J. P. Chihaia, spune că D-sa este care a propus această chestiune în comitet, ca să se discute cu ocazia Con. grosului și i-a fost sugerată de D-l Ștefan Gane, care cu- noaște perfect Moldova de sus, unde sînt terenuri complect despădurite și statul nu este proprietar, ca în Baragan etc. Cu ocazia discuției din anul trecut, a arătat pe hartă cftt este despădurită această regiune și i se pare că chestia este destul de clar pusă, cu toate că și anul trecut s’a spus acelaș lucru- REVISTA PAPURILOR 213 Această chestie este foarte importantă și sînt chiar străini cari doresc a ști soluția ce se va da. D-sa a formulat atunci o propunere, fiind contra exproprierilor, cari s’au propus cu ocazia discuției din anul trecut Iată propunerea din anul trecut: Propunere Față cu lipsa complectă dc păduri în unele regiuni alo țârii, unde Statul nu este proprietar, subscrișil sîntem de părere de a se transmite Onor Minister al Domeniilor opiniunea admisă de adunarea generală a Societății Progresul Silvic» în ședința de astăzi și anume: Dc a sc veni cît mai în grabă cu un proiect de lege prin rare să se permită Statului dc a cumpăra de la particulari moșii din asemenea regiuni desp«ăduritc spre a le împăduri, puțind fi autorizat să facă și schimb cu proprietarii, dîndu-lc terenuri in localitățile cc nu sînt lipsite dc păduri, în schimbul acelora din părțile cu totul despădurite. D-sa adăogă că aceasta este propunerea ce a făcut și anul trecut, adecă Statul să cumpere moșii, însă vede că este foarte dificil, de oare-ce s’ar cere mal mult de cît face. De aceea prezintă propunerea următoare: Propunere Față cu lipsa complectă de păduri în unele regiuni sau părți nlc țărei, unde statul nu este proprietar, s’ar putea creea masive păduroase, cumpărîndu-sc dc stat de la particulari moșii, in scopul acesta și mai cu scamă terenuri mediocre, nisipoase din malurile rîurilor și supuse inundațiunilor, în cazul cînd nu s’ar oferi spre vînzare cele bune. Statul ar putea asemenea să reia de la locuitorii împroprietăriți terenurile neproductive, rîpoase, supuse surpăturilor, etc., dîndu-lc in schimb, undo posedă, locuri mai bune, în scopul de a împăduri pe cele d’întiiu și a face bine țârei și locuitorilor in același timp. Supune Adunării 2 propuneri, adecă cumpărare de te- renuri inproductive și schimb, urmînd ca societatea, după ce va discuta chestiunea, să dea soluția ce va crede. D-l A'. C. Popovici, avînd cuvîntul, spune că în anul trecut cînd a văzut puse la ordinea zilei această chestiune, s’a bucurat și s’a bucurat din 2 puncte de vedere: mai întîi ca silvicultor, văzînd că este vorba de creare de masive, acolo unde nu sînt, cu alte vorbe avem convingerea că țara nu este destul de bogată în păduri și apoi că o parte din tere- 214 REVISTA PĂDURILOR nurile arabile trebuesc redate pădurel. Se întreabă dacă este oportună această chestiune ? Răspunde da. Din datele ce avem, știm că pădurile ocupă abia și apoi nu sînt uniform repartizate, așa că trebue să creem masive forestiere. Pădu- rile ce avem azi nu sînt suficiente nici pentru trebuințele țărel. întrebarea este: cum am putea ajunge să creem păduri acolo unde lipsa este simțită ? Natural plantînd păduri, dar trebue să știm dacă avem terenuri. Incontestabil că cele d’întîi păduri trebuesc create acolo unde terenurile date la alte culturi, au ajuns un pericol. împăduririle acestea con- stitue și vor constitui pentru proprietari un plasament, adecă proprietarul îșl asigură un venit. înainte de a discuta chestiunea în fond, trebue a justi- fica de ce în anumite terenuri este necesar a se crea păduri, cu alte cuvinte se naște întrebarea ce rol au pădurile în o țară? Sînt ele așa de importante că se impune creațiunea lor? Răspunsul este afirmativ, căci este constatat că pădurile au un rol, afară de produse și anume consolidează terenu- rile și prin arborii ce le formăză constitue un fel de rege- nerator al climei, dînd oxigen. Mal mult chiar, ele sînt de interes obștesc prin natura produselor lor și contribue la ameliorarea bunului trai al populației. Așa se și explică că domeniul păduros se află în minele statului. Apoi nu trebue să uităm că ele constitue și un bun plasament, mai cu seamă pentru unele terenuri (mlaștine, nisipuri etc.). Prin urmare și din punctul de vedere al interesului particular, este impor- tant să se împădurească. Aceste zise, să revenim la chestiunea: cum am putea crea masive in unele regiuni ? Chestiunea trebue pusă din 3 puncte de vedere : juri- dic, financiar și tcchnic. Cînd statul este proprietar, procedarea este simplă, căci statul ca proprietar poate face orl-ce. In cazul cînd asemeni terenuri aparțin altor proprietari particulari sau terenuri delimitate locuitorilor, cum procedăm? Ce mijloace avem ca să dispară acest rău general? Putem noi să obligăm pe proprietari să împădurescă ? Ce facem în acest caz ? In Austria s’a încercat împădurirea forțată. In Franța s’au dat ajutoare dar nu s’a reușit și atunci s’a decretat REVISTA PAPURILOR 215 exproprierea (crearea de perimetre). D-sa crede că din punct de vedere juridic nu se poate rezolva chestiunea de cât prin expropiere. Schimbul este bun în cazul cînd este consim- țimîntul reciproc. Din punct de vedere financiar, chestia este mai lesne, căcî statul ar da mijloacele necesare, potrivit necesităților- Pentru partea technică, rezolvarea chestiunii este și mal ușoară. Termină spunînd că după D-sa partea cea mal grea este intrarea statului în posesia acestor terenuri, cari și azi se despăduresc fără stavilă. Aceasta este chestia și dorește a se lua o soluție în această privință. D-l A. Eliescu. Colegul nostru D-l II. Rusescu, cu drept cuvînt a ridicat o chestie prealabilă, de oare ce așa cum este redactată chestiunea asupra fie-cărui punct ar trebui să se ia o soluțiune, ceea ce este greii de făcut, timpul fiind scurt. D-l N. G. Popovid arătînd importanța chestiunii, voește a-I da o soluție, discutând chestia din 3 puncte de vedere, care ele însuși sînt dificultăți. Privind chestia în generalitatea ei, D-sa o consideră tot în cadrul culturei pădurilor, a bunului regim forestier în țară, deci nici această chestiune nu se va rezolva pînă ce continuitatea lucrărilor nu va fi asigurată. Această chestiune prezintă o mare importanță, și este foarte regretabil că din multe părți ale țărei nu avem reprezentanți spre a asista la discuție. Dacă o considerăm și noi din cele 3 puncte de vedere, partea financiară nu se rezolvă de noi, partea tech- nică este cunoscută, iar partea juridică va veni de la sine. Ceea ce s'ar putea rezolvi cu efect practic, este să se stabi- lească dacă este necesar să se facă aceste împăduriri și unde ? In adevăr este nevoe de creare de păduri pentru două necesități: regulatorul climateric, căci s’a luat de la pămînt tot, fără a se da nimic înapoi, apoi disproporția între cul- turi și păduri. Așa d. e. despădurirea liniei paralele cu Mil- covul> a făcut că azi nu mal este nici un obstacol la vînturile deN. șiN. E. și județe ca Buzău, Brăila, Ialomița, sufer din cauza tăerei pădurilor. Aceasta este o temă, asupra căreia se poate lua o soluție. Să se constate care a fost influența tăerei acestor păduri și găsindu-se cauza, se va găsi soluția. (Va urma). 2l6 REVISTA PĂDURILOR DARE DE SEAMA ASUPRA LUCRĂRILOR CONGRESULUI INTERNATIONAL DE SILVICULTURA OIN1900 DE LA PARIS ') (u R M \ K E *) Pe lingă chestiunile coprinse în program, în secțiunea l-a, cu asentimentul Congresiștilor, s’a mal fâcut două co- municări: Una în ziua de mercurt. 6 lume 1901, de către D-l Petraschek, fiul D Iul Carol Petraschek. consilier de Stat și director al pădurilor și apelor din Bosnia și Herțegovina, care a dat lectură unei broșuri intitulate „Dezvoltarea Sil- vicuUurei in Bosnia și Herțegovina". D-sa face mal înlîiu un scurt istoric al stării pădurilor sub administrația turcească, arâtind devastările și tâerile neregulate din acele vremuri. Arată după aceia cum ordinea a început să se stabilească îndată ce Austro-Ungaria. în 1878. a pus stăpînire pe această țară. Pădurile din Bosnia și Herțegovina au o suprafață mal mare de2l/2 milione hectare, representind aproape 50°/o din suprafața totală a țârei; iar din acest domeniO forestier, Statul singur posedă ceva mal mult de 2 milioane hectare, restul răminînd particularilor. D-l Petraschek împarte pădurile din Bosnia și Herțego- vina în două categorii: Cringunle (menus taillis) cari ocupă mal mult de 1 /2 milion de hectare; și codrurile îmbălrinile, cart conțin mart cantități de arbori groși. Crîngurile sînt compuse din fag, stejar și alunul, care predomină, aceasta pentru Bosnia; iar în Herțegovina. carpenul, enuperul și llex (Houx). I> Conferință ținută In ziua dc 17 Martie a. c. 2) Vezi Revista Pădurilor, pe lunile Aprilie si Maia c. REVISTA PĂDURILOR 217 Aceste crîngurl sint lăsate mal mult pentru pășune, tinzindu-se a le transforma în crîngurl compuse. In pădurile de codru, sub formă de masive curate sau în amestec și după importanța lor ca număr, se găsesc următoarele esențe: fagul, bradul, gorunul și stejarul pedun- culat, moliftul, pinul alb și pinul austriac. Fagul și răși- noasele in pădurile virgine ating dimensiuni de la 5u—70 ' înălțime și grosimi în dimiametru de la lm—1'80 cu o virstă care variază între 160 și peste 400 ani. Aci se aplică trei sisteme de exploatare: sau exploa- tarea se face în regie, fasonîndu-se și transportindu-sc materialele de administrație, sau se vinde la antreprenori lemnul rotund tăiat, saO se vinde lemnul în picioare. Cel dinții exploatați au fost gorunii de mari dimensiuni, cari s’au fasonat în doage și exportat în Franța,—rășinoa- sele sau exploatat mal cu încetul din causa lipsei mijloa- celor de transport, cu toate acestea astă zl se exportează pe an aproape 10.000 de vagoane scîndurl în: Franța, Italia, Algeria, Tunisia, Indiile Orientale și China. Fagul a luat de asemenea o întrebuințare foarte mare, pe lingă că se întrebuințează pentru fabricarea cărbunelui necesar industriei minere moderne a țărel, pentru fabricarea oțelului, alcoolului methylic, apoi se întrebuințează foarte mult ca lemn de foc. De asemenea prepararea fagului ca lemn de lucru, ia din zi în zi proporțiunl mal mari. în- lesnirea cu care fagul se crapă ’l face apt pentru dogăna ușoară. Drumurile de fer in Bosnia și llerțegovina între- buințează exclusiv numai traverse de fag, mumifiate; fagul mumiGat se întrebuințează și în construcțiunile navale și in țările tropicale, de oare-ce el nu este atacat nici de Teredo- Navalis nici de Termite. D-l Petraschek zice că exploatarea pădurilor ce conținea arbori seculari, se impunea cu atît mal mult, cu cil pe zi ce treceau, el ’șl perdeau din va- 218 REVISTA PĂDURILOR loare; dar dacă pădurile bătrine dispăreați, administrația avea toată grija de a le înlocui prin altele tinere. Stejarul și fagul aa fost regenerați în mod natural, iar reșinoasele în mod artificial. Golurile din păduri și crîngu- rile rărite, se caută a se planta treptat, pe cît e posibil; iar cringurile cu o oare-care importanță, sunt transformate în crîngurl compuse;—încheind, D-sa spune că pădurile joacă un rol preponderent în viața economică a Bosniei și Her- țegovinel, a lucra pentru desvoltarea silviculturel în această țară, trebue să fie una din grijile de cea mal mare impor- tanță, pentru administrația Austro Ungară. Secțiunea a votat în unanimitate mulțumiri D iul Pe- traschek In ședința de la 7 Iunie, am avut plăcuta ocaziune de a face și ea o comunicare Congresului, relativ la starea pădurilor din Rominia. Cind am arălal cum se găsește re- partizată proprietatea păduroasă între diferiți proprietari; cari sint esențele ce compun masivele după importanța lor; cari sînt sistemele de exploatare, întrebuințate la noi, în- tr’un cuvînt am făcut un rezumat al textului < Notices sur Ies Forets du Royaume de Roumanie. lucrare săvirșită de mine din ordinul Ministerului de domenii, pentru expo- zițiunea din 1900 de la Paris, și pe cart posedind’o toți silvicultorii din țară, nu găsesc necesar a o mal resuma aci. Această comunicare s’a publicat cu mulțumiri in darea de seamă detaliată a Congresului. După cum am arătat mal sus, eO am luat parte la lucrările secțiunii I a Congresului; totuși pentru a fi mal complect, voiQ căuta să fac o dare de seama și asupra chestiunilor tratate în cele-l’alte două secțiuni, servindu-mă de publicațiunea franceză, din care am extras părțile mal importante. In secțiunea II-a s’aa propus opt chestiuni: Prima: Me- teorologia forestieră, asupra căreia D-I Jolyet, însărcinat REVISTA PJ PURILOR _______________219 să facă cursul de silvicultură la școala din Nancy a depus un raport, in care arată că în 1867 D-l Mathieu, sub-di- reclorul acelei școale, a făcut primele observațiunl de me- teorologie comparată: agricolă și forestieră. Observațiunile au continuat a se face, fâră întrerupere pînă la finele anului 1899, de către stațiunea de experiență forestieră. Din ele s’au dedus influența ce are pădurea asupra: 1 ) Temperaturei aerului; 2) Precipităciunilor at- mosferice; 3) Grindinei; 4) Evaporațiel solurilor pă- duroase. 1 In ceea ce privește influența ce au pădurile asupra temperaturii aerului. D l Claudot, în 1897, o resumă ast-fel: a) Apropriere între maxima și minima lunară ; b) Scăderea temperaturii mijlocie in mod simțitor in timpul lunilor celor mai călduroase; c) Influență foarte mică in celeilalte luni; d) Scăderea ușoară a temperaturei pentru întregul an, resultind din aceea că pădurea lucrează intr’un mod mal intens asupra maximei ca să o coboare de cît asupra minimei pentru ca să o facă să se urce. Concordanța acestor observațiunl, cu rezultatele obți- nute în Franța de către D-l Fautrat, și in diferitele sta- țiuni ale Bavariel, Prusiei, Sileziel etc., permit a considera această cestiune ca rezolvată. 2. Influența pădurii asupra precipitațiunilor at- mosferice. Aci două puncte par dovedite: a) Pădurea mărește importanța acestor precipitațiuni; ast-fel: înălțimile apel din pici într’o poiană din pădurea Haye (aproape de Nancy) între marginea de răsărit a pă- durel și o regiune agricolă vecină, sunt între ele ca nume- rile 100, 97 și 77; b) Frunzișul arborilor foioșl interceptează, vara aproape 8% din această apă, dar cum pădurea primește un plus 220 REVISTA PĂDURILOR de 22 % în raport cu cîmpul agricol vecin, avem încă un beneficiu de 14% în avantagiul solului păduresc. 3. Căderea grindinei. In urma observațiunilor făcute între anii 1882 și 1895 s a conchis că pădurea are o influență reală și fericita asu- pra căderel grindinei, dar, că această cestiune trebueșle încă urmărită pentru a se ajunge la rezultate mal precise. 4. Evaporațiunea solului păduresc. Asupra aces'el cestiunl dezideratele par a fi cele mal numeroase. Experien- țele D Iul Mathieu, stabilesc că evaporațiunea unei plnze de apă este cu mult mal mică în pădure de cit in cimp liber și că înlr’o pădure de foioase, proporția care este de aproape 1 la 2 în sezonul rece, devine de 1 la 4 in se- zonul cald,—numai în luna Aprilie, înainte de desfacerea frunzelor, evaporațiunea sub pădure întrece cantitatea de apă. provenită din ploi. Acestea sînt dale precise dar in- suficiente și cesliunea aceasta penlru a fi rezolvată are încă nevoe de noul experimentați! și observațiunl continue In urma citirii raportului D-lul Jolyet, cuvîntul a fost dat D-lul Ilanry, profesor la școala forestieră din Nancy, penlru a face o comunicare relativă la: Influența pădu- rilor asupra apelor subterane in regiunile de cimp. Aceasta face obiectul celei a doua chestiuni a programului. D-sa zice că trebue mal intil să se precizeze cesliunea; că în discuțiune nu este de cil influența ce ad pădurile in regiunile de cimpie, asupra solurilor identice, prin compo- zițiunea lor mineralogică, permeabilitatea lor și felul de a curge al apelor subterane. Ea este de sigur deosebita de ceea ce este în regiunile muntoase; ast-fel este de necon- testat astăzi că pădurile de munte favorizează în general producțiunea izvoarelor — sini nenumărate exemplele de izvoare cari au dispărut după tăerea sau distrugerea pădurel și cari au apărut cu reînființarea el; — arată apoi dife- rința înlre munții împăduriți al Franței, unde izvoarele abundă REVISTA PĂDURILOR 221 și între regiunile cari sînt situate pe coasta Adriaticel și o parte a Nediteranel și cart sînt cunoscute prin uscăciunea lor. D-sa vorbește apoi despre umeditatea solului forestier și a cimpiel. La cimpie apa care nu se evaporează, intră în pămtnt; o parte este reținută de părticelele de părnînt sau de humus sub formă de apă de imbibație, o alta este absorbită de rădăcini pentru trebuințele nutrițiunil și transpirații, iar ce mal rămine se scurge în profunzime, pentru a alimenta apele subterane. După observațiunilc făcute, apa care ajunge la părnînt, într’o pădure foioasă este aproape de aceeași grosime ca și aceea pe care o primește cîmpul vecin, căci după observa- țiumle făcute la Nancy în timp de 30 ani (1867 — 1895), daca cad 15 centim. de apă mal mult deasupra pădurel, după aceleași observațiunl, ajung la părnînt 15 centim. mal puțin, fiind reținută sati evaporată prin frunzișul pădurel. Cum pe de altă parte, evaporațiunea sub pădure (fără ca cu toate acestea să se poată da țifre) este mal mică de cit evaporațiunea în cîmp deschis, ar urma ca în condițiunl egale, soiul pădurii se conțină mal multă apă de cît acela al cîmpulul vecin. OH .se prezintă in mod constant tocmai contrariul in timpul perioadei de vegetație și dacă se consideră o secțiune de pămint in grosime de 5 6 metri. După aceasta D-l Ifanry. face o expunere a observa- țiunilor celebrului profesor din Munich, Ebermayer care de 30 ani se ocupă cu această cestiune, conchizind că după rezultatele obținute de dînsul, solul forestier la 40 și 80 centimetri, este tot anul ceva mal uscat de cît cîmpul înve- cinat la aceiași adincime, — cel puțin pe tot timpul pe- rioadei de activă vegetație a pădurii, de exemplu. în primul secol; — trece apoi la observațiunile făcute de Ruși in parcul școalei de silvicultură din St. Pelersburg, sub direcțiunea 222 REVISTA PĂDURILOR profesorului Koslytcheff și care a ajuns la concluziunea că: influența uscătoare a pădurel este evidentă, și cu atit mal mare, cu cît masivul este mal în vîrstă cel puțin pînă la 50 ani, — vîrsta maximă a populamentelor unde a fost făcută observațiunea. A constatat că în pădure umeditatea superioară a pămîntulul pînă la adincimea de 10—20 cenlim. este mal mare de cît în cimp, dar în schimb straturile inferioare sînt mal puțin umede în pădure de cit în cimpie, rezultă dar din cercetările făcute in Germania. Austria și Rusia, zice D-l Hanry, că zonele superficiale ale solului forestier sint mal umede de cit acelea ale cîmpiel, dacă zonele pro- funde sint mal uscate. Trece apoi la apele de infiltrație, printre încercările de a se determina apa de infiltrație în pămînturile acoperite cu păduri și cele goale, citează numai pe cele ale Stațiunii Centrale 1 (elvețiene de experimenlăr). Iacă concluziunile celor 36 luni de experiență: 1. In cei 3 ani sa infiltrat in pămint in mijlocie 58°/n din apele provenind din precipilațiunile atmos- ferice ; 2. Iarna aproape toata apa a trecut in lyzimetri, vara din contră nu se infiltrează in pămintul gol de cit 60 °/0 din apa ploilor ; 3. Tericiul, calcarul și argila lasă 71 din apa ploilor in pămint, sub formă de apă de infiltrație, iar nisipul 4. Cind pămintul este acoperit cu iarbă, fag, sau molift, cantitatea apel de infiltrație este in mod sim- țitor micșorată. Se infiltrează 33% aproape mal puțin de cit in pămînturile despădurite. Aceste experiențe s’aO făcut de către D-l Buheler, care a operat asupra a două serii de cile 8 cutii cu pamint. avind fie care cîle 2 m. p. și 1' 20 de profunziune. REVISTA PĂDURILOR 223 Un al treilea mijloc pentru a și da seamă de influența vegeta țiu nil asupra apelor solului, este de a determina pe suprafețe, mari plane, avînd un sol, un sub-sol și un climat identic variațiunile nivelului apelor subterane și de a se vedea dacă aceste variațiunl în cașul cînd ar exista, au oare-care raport cu felul culturilor superficiale. Din cercetările făcute în Rusia, alil în părțile de Sud, cit și in cele de Nord, rezultă: Că in toate pădurile stu- diind primul plan, apele subterane se găsește mal jos de cit în câmpiile învecinate, — variind în mijlocie cu 10 metri. In rezumat ne găsim, zice d-l Hanry, in fața a 3 fapte concordante foarte clar demonstrate și legale In mod strins: 1. Solul forestier este mai uscat, cu toate că conține mal multă umezeală la suprafață; 2. Mal puțină cantitate de apă se infiltrează in solurile inerbate sau împădurite de cit în solurile goale: 3. Coborirea nivelului apelor subterane în pădure este cile odată la mal mult de 10 metri, sub nivelul apelor subterane din stepele cultivate sati inerbate. «Pină la proba contrarie, ziceam în 1898, s’ar părea că poate să se afirme că în regiunea de cîmpie, în mod general, pădurea contribue mal puțin la alimentarea apelor subterane de cît cimpul gol, sau orl-ce altă cultură, aceasta a fost verificată pentru țările septentrionale cu slabă evapo- rație (Rusia și Germania). Ar fi interesant ca să se știe cum s’ar petrece lucru- rile și in țările tropicale, unde evaporația este așa de activă în terenul descoperit. Dupâ noile cercetări rusești, această concluzie este exactă pentru toată Rusia; dar intr’o chestiune unde joacă un așa mare rol. înălțimea și dislribuțiunea ploilor, tem- peratura, vînturile și maî ales evaporația, toate elemente 224 REVISTA PĂDURILOR atit de variabile chiar pe acelaș ioc, D-sa se păzește de a o aplica și Franței, înainte de a avea date cu cifre positive. Cu toate acestea departe de a se crede, după cum fac unii, că chiar dacă concluziile provizorii ce enunțarăm s’ar generalisa, pădurea ar fi prin aceea privată de una din aureolele sale; mi se pare din contră, că acțiunea sa bine- făcătoare ca creatoare de ploi, reese cu mal multă putere; pentru aceasta nu avem de cit să ne fixăm atențiunea asupra următoarelor puncte, cu desâvjrșire indiscutabile și concluziunea se va impune de la sine. 1. Că pădurile atrag ploile; 2. Că pădurea are o putere de transpirație con- siderabilă ; 3. Că nivelul apelor subterane este mai jos in solul pădurei; 4. Umeditatea este mult mai mare in solul forestier de cît in solul agricol, in zona superficială. Dl Hanry termină importanta sa comunicare, zicînd: Omul datorește foarte mult pădurei, pentru că ea singură știe să corijeze acțiunea brutală a curenților aerianl, se repartizeze in mod mai echitabil ploile pe continente, să mărească intensitatea lor, și să procure ast-fel omului singurul mijloc pe care il poate avea la dispoziție și de care începe a uza, pentru a readuce din ce in ce mal mult prin împăduriri progresive, zona deserturilor. D-l Servier, proprietar in Paris, face apoi o comuni- care asupra fenomenelor hydrologice, consecutive plantațiunl coniferelor, și din care reese, intre altele, că re.șinoasele îndepărtează grindina. Asupra primei și a doua chestiuni unite, Congresul a emis părerea următdre: Că ar fi de dorit ca acțiunea pădurilor asupra isvorelor și a grindinel să fie studiate în stațiunile REVISTA PACURILOR 225 forestiere, ast-fel ca chestiunea să poată fi reluată in viitorul Congres internațional, și că, prin urmare, aceste stațiuni forestiere, meteorologice, foarte puțin numeroase, mai ales in Franța, să fie înmulțite. Se dă apoi cuvîntul D-lul Kuss, inspector de păduri la Paris, asupra restaurațiunii munților și corecțiunii torenților, care face obiectul celei de a 3-a chestiuni din program. D-sa vorbește despre primele legiferări făcute în Franța, arătind și pe cele care sint in vigoare a^I; la urma urmelor, zice D-sa, revenim tot-d’a-una la principiile stabilite de Surell in studiul său asupra torenților din Alpi, adică: 1. Presența unei păduri pe un sol împiedică forma- țiunea torenților; 2. Defrișarea unei păduri lasă pămîntul prada torenților; 3. Reînființarea pădurilor aduce stingerea torenților; 4. Căderea pădurilor îndoește violența torenților; poale face chiar să *1 facă să reapari. Creațiunea de păduri, zice D-nul Kuss, in bazinurile de recepțiune constitue astâ-zl în Franța punctul cel mal delicat al chestiunii restaurării munților, căci ea atinge viața pastorală. Asupra acestei chestiuni s’a propus următorul amen- dament, de către d-rul Kuss și care a fost votat: „Să se facă un raport pentru viitorul Congres asupra ches- tiunii de a se căuta cel mai bun mijloc pradic, ca- pabil de a menține in fundul făgașurilor, produsul desagregării șisturilor liasice, cunoscute sub numele de pămînt negru și in general al tutulor rocelor care se transformă repede in praf. Ca urmare a unul raport făcut de D nul Fabre asupra landelor și pădurilor plantate pe platourile din depar- tamentul llautes Pyrdnees, s’a propus și votat următorul amendament: 15 226 RESVTTA PĂDURILOR Congresul internațional de silvicultură, emite păre- rea de a întinde lucrările de reimpădurire in terenu- rile sau landele unde regularisarea cursurilor de apă a devenit necesară, din punct de vedere general. A patra chestiune din program este : Lucrări de pro- legiune contra avalanșelor și măsuri de apărare in contra pagubelor cauzate proprietăților inferioare, de apele provenind din ghețare. D-l Mougin, sub-inspector de păduri in Franța, luînd cuvîntul. vorbește despre catastrofa de la SL-Gervais. ară- tind cum in noaptea de 12 Iulie 1892, în volum de 100.000m- de apă, precipitîndu-se de la o înălțime mare, atrage în drumul el tot ce intiinește: blocuri de piatră colosale, lemne, pămînt, atingind un volum de un 1 milion de m. c. se svirle în valea Arve și distruge 11 case, stabilimentul de băl de 1a St.-Gervais, făcind să piară sub nămolul adus, 150 de persoane. După mal multe discuțiunl între D-l Mugen și Kiiss, se propune următoarele concluziunl, care se votează de Congres. De a se supune la controlul Statului pădurile par- ticulare din munți, tuferișurile pășunatul în păduri, in vederea prevenirii avalanșelor, de a se organiza în fie- care țară un servicii!, de observare a ghețarilor in scopul de a preveni catastrofele, și de a încunoștiința serviciile interesate asupra mișcării și formațiunii ghețarilor. Se ascultă apoi comunicarea D-lul Coaz inspector fe- deral la Berna, asupra statisticei avalanșelor, apoi D-sa prezintă un raport al D-lul Burcii, inspector federal de lucrări publice, asupra lucrărilor executate în Elveția, penlru a îm- piedica scurgerea repede a apelor din ghețari și îmbucâlă- țirea ghețarilor. A V-a chestiune este : ameliorațiunl pastorale, că- șeril; reglementarea pășunahdul. REVISTA PĂDURILOR 227 Dl Cardot inspector de păduri, dă lectură raportului său : degradațiunea păminturilor in munți. Consecințele și căușele. Arată legislaturile din Germania, Austria, Elveția asupra acestei cestiunl, trece apoi la legislațiunea Franței, vorbind despre înființarea in 1897 a serviciului de amelio- rațiunl pastorale de pe lingă Direcția pădurilor Statului. Acest servicid reslrîns pentru un moment, are de scop de a în- curagia și ajuta prin subvenții sau numai prin consilii planuri de lucru sau amenajamenle făcute gratuit județelor, comu- nelor, particularilor, în vederea reslaurărel punere! în valoare și amenajerel pășunelor degradate sad sărăcite. Este o lucrare foarte importantă și care s’ar pulea aplica in Franța la o suprafață de 6.226.819 hect, cari prin statistica din 1872 sint clasate sub denumirea de: Locuri sterile, islazuri, terenuri stincoase, munți goi, mlaștini și al căror venit este nul sad foarte mic. Ori aceste terenuri pentru mal mult de 3 părți din suprafața lor sînt susceptibile de o punere în valoare re- muneratoare, prin ameliorațiunea erburilor în locurile șese; prin plantații forestiere in locurile slîncoase sau în pantă re- pede sau prin lucrări mixte, pastorale și forestiere. Ca concluziune a lucrărel sale, D-l Cardot propune următorul amendament, care se votează de Congres: Ca la fie-care din națiunile reprezentate, să se stu- dieze o legislațiune pastorală sau dacă ea există, prin- tr'o aplicație cit mai întinsă, să se obție efectul maximum; Apoi să se studieze mijloacele de a o complecta sau perfecționa ; Că pe de altă parte să se ia ori ce măsură admi- nistrativă sau financiară, pentru a se asigura recon- stituirea, punerea in valoare și exploatare cu folos a tutulor terenurilor publice, aparținind la colectivități: Stat, provincie, triburi, comune, sesiuni de comune și stabilimente publice; 228 REVISTA PĂDURILOR Că in fine, in vederea importanței acestor două che- stiuni, să se facă un raport pentru viitorul Congres, asu- pra dispozițiunilor legislative adoptate și a măsurilor luate de către diferitele state. A Vl-a chestiune este următoarea: Apărarea contra eroziunilor oceanului, drumuri de exploatare in pădu- rile din dune. Această cestiune a fost tratată cu multă competință de către D-l Violette sub inspector de păduri în Franța, care a depus următorul amendament, ce s’a votat de Congres: In vederea determinării bazelor unei metode ra- ționale de întreținere a dunelor Morale, amenințate de apă, se vor efectua nivelmente de cea mal mare precizie și cit mal curind, și cari se vor repeta la in- tervale regulate pentru a determina importanța scobo- riril sau ridicării acestei părți a terenului. Nivelul mijlociii al oceanului. după datele mareografilor va constitui planul de comparație. Apoi d-l Kuss, face o dare de seamă asupra comuni- cării d-lui Bargrnan din Miinich și a cărei concluziunl sini: Pădurea trebue să fie pusă sub protecțiunea tutulor. Se dă cuvîntul apoi D-lul Puige J. Valls, inginer șef de păduri in Spania, cari prezintă un rezumat asupra lu- crării d-lul Ricordo Codorniu. intitulată: „Apuntes Reia- tivos a la Repoblation farestai de la Sierra de Espuna", în care arată lucrările pentru corecțiunea torenților efectuate intr’o parte a Spaniei. Urmează propunerea D-lul Doloncle, președintele societății silvicultorilor din Franța și Colonii, care nu este de mal puțină importanță, pentru a se vedea cit de îngrijiți sint oamenii in alte țări de soarta pădurilor. Iacă dezideratul emis și aprobat: Ca un invățămint silvical să fie introdus în școa- lele normale și primare din toate țările, ca prinlr'o companie de conferințe și de anunțuri publice diferi- REVISTA PĂDURILOR 229 tele țâri, provincii și comune să combată fără preget prejudițiile poporului contra restaurării terenurilor in munți și corecțiunl torenților ; Ca să se dea anual prime naționale și chiar in- ternaționale particularilor cari s'ar fi distins prin con- cursul lor la restaurea munților. Urinează apoi raportul d-lul Delasaseinge, inspector silvic la Bordeaux, asupra celei de a VIH-a chestiuni: „Apă- rarea contra incendiilor". D-sa vorbește despre incendiile din Franța, și in spe- cial în acele părți unde ele se intimplă pe o scară mare, cum este în : Maures et Esterel și în Landele Gasconiel. Vorbesce despre legislația franceză relativă la incendii, despre înființarea personalului de privighere plătit de Stat și care ’șl exercită acțiunea, nu numai asupra pădurilor Statului, dar asupra tutulor pădurilor din acele regiuni; acest personal veghează ca prescripțiunile ari. esențial din legea din 1893, relativ la aprinderea focurilor, să fie aplicat cu strictețe. Pădurarul face lumeurl dese in pădure, și ocupă puncte înalte pentru supraveghere, el avizează autoritățile superioare, îndată ce s’ar fi ivit incendiu ; se transportă la fața locului și organizează stingerea. D-l Delassasseigne face o mică statistică asupra incendiilor intlmplate de la 1870— 1900, arălind pe ani suprafețele arse, cari se cifrează cu mii de hectare și cu milioane de franci, ca în anul 1899, cind incendiile s’aU întins pe o suprafață de 12.433 hectare, aducînd o pagubă de 1.387.000 franci, arată apoi cauzele incendiilor cari se pot clasifica ast-fel: 1. Imprudența vînălorilor, a fumătorilor și a lucrăto- rilor întrebuințați în exploatările agricole și forestiere; 2. Aprinderea buruenilor (ca sistem de stirpirea lor); 3. Reaua supraveghere; 4. Inslalațiunl de cărbunăril în rele condițiunl, b. Locomotivele drumurilor de fer; 230 REVISTA PĂDURILOR 6. Artificiile date în zilele de sărbătoare la țară sau în tîrgușoare; 7. Trăsnete. Arată apoi măsurile preventive luate de administrația pădurilor, pentru pădurile Statului, și cari sînt următoarele: 1. Deschiderea în interiorul pădurel și pe perimetru a unor ulițl (parefeQ) avînd toate aproape 10 m. lărgime, si- tuate în general la 1 km. de distanță, curățite de arbori, și perfect măturate; 2. Creiarea de deposite pe lingă casele pădurarilor, de scule speciale pentru stingerea focului; 3. Obligațiunea pentru antreprenor, de a avea în locuri anume desemnate scule pentru stingerea focului; 4. Punerea la intrarea în pădure a unei table pe care este scris că este oprit de a fuma ; 5. Supraveghere specială în timpul căldurilor; 6. Curățirea buruenilor pe fie-care parte a drumului; 7. Instalațiunl de linii telefonice, care să lege casele pădurarilor cu biurourile de poștă și telegraf, cele mal apropiate. Se depune apoi concluziunile cari se confirmă prin votul Congresului, în coprinderea următoare : Congresul Internațional de Silvicultură emite pă- rerea că autoritățile publice a diferitelor State, să ia fără intireiere, in ceea-ce le privesc, măsurile necesare pentru a pune capăt in marginile posibilului, incen- diilor cari distrug bogățiile forestiere. Ultima chestiune din program tratată în secțiunea H-a este: Punerea in valoare prin inpădurire a terenurilor inculte și a celor epuisate. Această chestiune a fost tra- tată de Dl Leddet, sub-inspector de păduri în Administrația Centrală franceză. D sa zice că împădurirea este cea mal puternică pîrghie, de care ne putem servi, pentru a îmbu- REVISTA PĂDURILOR 231 nătăți soarta localităților desmoștenite, și de a readuce bo- găția și prosperitatea în acelea in care neprevederea omului și furia elementelor, au adus ruina. In Franța sunt exemple fdrle doveditoare. Ast-fel avem în Sologne terenuri cari, grație numai împăduririlor executate în cea de a doua ju- mătate a secolului trecut, s’a pulul transforma din terenuri inculte și mlaștini, în superbe păduri de pini, — climatul său altă dată plin de friguri să ameliorat, — populațiunea slabă și rară din vremuri a crescut și s’a fortificat. D-sa propune un mijloc economic pentru împădurirea terenurilor calcaroase din provincia" Champagne. lată-l: Să se samene direct la hectar ca 10 kilogr. pin Austriac, după aceea să se grăpeze terenul suficient pentru ca sămînța să fie bine acoperită. D-sa zice că se poate amesteca 2 kilogr. pin Silvestru la 8 kilogr. pin Austriac — in felul acesta obținîndu-se un amestec de esențe, cari in tol-d’a-una și din toate punctele de vedere, este mal avantagios. Cheltuială la hectar ar fi de 57 lei. D-l Crahay, inspector de păduri in Belgia, arată că după o practică de 8 ani a acestui sistem, in terenuri ana- loage, a abandonat insemințănle, înlocuindu-le cu plantațiunl directe, dar avînd grije ca să protejeze piciorul plantei cu pietre late, și dupâ ce mal înlil a mobilizat bine terenul. In secțiunea Il-a pe lingă chestiunile coprinse în program, mal multe propuneri aO fost făcute, lată propunerea făcută de d-l Crahay, delegatul Belgiei, relativă la protecțiunea arbo- rilor, prin mijlocirea societăților particulare și a instrucțiunii ce ar urma să se dea in școlile primare. D-sa zice că din punct de vedere internațional,s’ar putea emite următorul aviz: 1. Că agenții silvici să se pună in relațiunl cu publicul, pentru a’l lumina și a’l face să înțeleagă uti- litatea și importanța pădurilor și a reimpăduririi tere- nurilor inculte; 232 REVISTA PĂDURILOR 2. De a se da prin aceiași agenți, conferințe sau convorbiri familiare destinate a atinge același scop și a da consultațiuni de natură a lămuri pe particulari, și pe administratorii bunurilor colective, asupra modului celui mal rațional, de a trata pădurile, sau de a împă- duri terenurile improdudive; sau de a face plantațiunl izolate, sau pe marginea terenurilor agricole. D I Deloncle, luind cuvîntul, arata curentul care s’a declarat printre membrii secțiunii a ll-a în favoarea stabi- lirel unei sărbători a arborelui, în care scop D sa face următoarea propunere : Să se creeze în fie-care țară, in a doua Dumi- nică a lunei Octombre, o sărbătoare a arborelui, la fel cu cea din Statele-Unite și care va fi consacrată, de către elevii școalelor pentru a planta arbori. Mal mulțl membri al Congresului sint de părere a nu se impune aceiași dată penlru aceasta sărbătoare, iar repre- zentantul Greciei, motivează că se poale ca în Grecia sărbă- toarea arborelui, să nu producA nici un rezultat, pe cită vreme sar găsi un alt mijloc, de a desvoltă în copil iubirea naturii. D-sa spune ca în Grecia silvicultorii sunt socotiți în- tocmai cum erați socotiți medicii in Evul Mediii, el treceau de vrăjitori; deci sîntem obligați, de a merge in mod pro- gresiv, cu vulgarizarea științei forestiere, pentru care mo- tive nu este de părere a se impune in mod general, săr- bătoarea arborelui. In urina acestor discuțiunl, se admite propunerea în redactarea următoare: Să se creeze in fie-care țară, o sărbătoare a arbo- relui la fel cu cea care există în Statele-Unite și care va fi consacrată de elevii școalelor, plantând arbori; saii că diferitele State, să caute prin tote mijlocele po- sibile de a populariza și vulgariza știința pădurilor Trecem acum la lucrările secțiunii a lll-a. REVISTA PĂDURILOR 233 In această secțiune s’au propus 5 cesliunl prin program. Le voi trece pe rind, arătind lucrările prezentate și deside- ratele emise. Primul care a luat cuvînlul a fost D-l Pages, judecător la Tribunalul de comerț din Paris. D-sa vorbește despre alcool, susținind întrebuințarea melihlenulul, ca denaturant oficial al alcoolului în diferitele țări ale Europei, in care se întrebuințează astă-zl. Se știe că pentru fabricarea melihlenulul din lemn, în Franța sint 40 de fabrici cart întrebuințează ca lucrători în fabrică, in pădure, căruțași, etc. mal mult de 100.000 oameni. Desființarea deci a melihlenulul, ar fi dar o ruină a mal multor departamente din Franța. Propunerea D-lul Pages de a se păstra metihlenul ca denaturant al alcoolului, este adoptată de Congres. D-l Adrian din Blamont (Franța) a prezentat o broșură cu titlul: * Bareme-forestier*. D-sa a publicat această lucrare, în scopul de a propaga întrebuințarea generală a sistemului metric, in ceea ce privește lemnul, căulind în felul acesta să răspunză la prima chestiune a programului care este: Unificarea internațională a măsurilor de cubagiu pentru lemnele de lucru, forma geometrică a trunchiurilor de arbori, procedee de cubaj. Pentru rezolvarea chestiunii No 4 din program: Sol păduros și hărți botanico-forestiere. sînt 5 avize dale. Primul este al D-lul Wanscherenbeck, sivicultor din Olanda, cart prin raportul să$, arală cum s’au făcut defrișări în Olanda pe o scară foarte întinsă, și cum astă-zl se luptă pe calea replantărilor. D-l Demorlaine, ținînd compt de propunerile D-lul Wanscherenbeck, absent de la Congres, depune următorul amendament care se votează de Congres: Secțiunea recu- noaște utilitatea de a se analiza solurile forestiere, ca termen de comparație, intre terenurile despădurite și 234 REVISTA PĂDURILOR cele împădurite, și ca metodă de propagandă in fa- voarea plantării terenurilor despudurite din greșeală In legătură cu această cestiune, este și raportul D-lul GufTroy. Inginer agronom, care dă lectură memoriului său, asupra influenței ingrășemintei pepineriilor, din punct de vedere al desvoltărel și al resistențel esențelor păduroase. D-sa spune că daca secolul XIX, din punct de vedere agricol se poate numi secolul îngrășămintelor, nu este tot a.șa în silvicultură, unde sîntem încă în perioada încer- cărilor. D sa arată în mod documentat că îngrășămintea întrebuințată în pepinere permite de a obține : I. O maî frumoasă reușită a semănăturilor în înălțime și în vigoare; II. O perdere la sută maî slabă; III. O maî bună reușită in plantare; IV. O desvoltare maî bună și maî repede în viața plantelor, de oare-ce începutul vegetagiuniî, influențează foarte mult asupra viețeî întregi a plantelor. D-sa recomandă îngrășemintele fosfotate, azotate și potasice, emițind părerea cA Administrația Pădurilor urmind exemplu dat pentru plantele agricole de către Administrația Agriculturel, să înmulțească prin agenții săi, creuțiunea timpurilor de experiență, care ar permite să stabilim, cele mai bune formule de îngrășeminte de adoptat, după esențe și teren. Aceasta constitue cel de al Illea aviz votat de Congres. Tot D-l GufTroy, dă lectură' memoriului său. asupra hărților botanico-forestiere. D-sa arată că flora forestieră franceză, este împărțită intre 10 familii: Oleacee, Acerinee, Tiliacee, Rozacee, Leguminoase, Terebentacee, Ebenacee, Ulmacee, Amentacee și Conifere. Secțiunea emite, cel de al III lea aviz, în această ces- tiune, în cuprinderea următoare: Administrația forestieră se facă prin agenții săi, REVISTA PĂSURILOR 235 o hartă botanico-forestieră, indicând limitele divise- lor esențe, ast-fel ca să se poată facilita proprietarilor, reîmpădurirea terenurilor lor ; afară de aceasta secțiunea se pronunță in favoa- rea modului de a reprezenta regiunile ocupate de diferiții arbori, prin culori, cu indicațiunea prin puncte, a stațiunilor, unde esența este numai naturalizată. A! IV-lea aviz este următorul: Să se dreseze o hartă orografică, indicind densi- tatea pădurilor, in diferitele regiuni, și repartiția fur- tunelor cu grindină, ast-fel ca să se poată deduce influența pădurilor, asupra acestui fenomen; Acest al IV-lea aviz, după propunerea D-lul Benardeau, a fost contopit cu un alt aviz, al secțiunii a Il-a, propus de D-l Hanry și Jolyet, sub redactarea următoare: Ar fi de dorit ca acțiunea pădurilor asupra isvoa- relor și asupra grindinei, să fie studiată in stațiunile forestiere, și să se dreseze hărți orografice. cari să indice densitatea pădurilor, ast fel că chestiunea să pontă fi reluată in viitorul Congres internațional, și că prin urmare, numărul stațiunilor forestiere meteorolo- gice. foarte rare mai ales in Franța, să fie mărit. A V-a părere emisă, tot pentru resolvarea chestiunii No. 4, este acea a D-lul Thezard, chimist, în coprinderea următoare: I. Unificarea internațională a metoadelor de ana- liză a solurilot' și plantelor ; II. întrebuințarea apei tari, ca mijloc de a ataca, in analiza solurilor', 111. Reducerea la otita la mie, a materiilor uscate, in analiza plantelor. Se mal prezintă, un raport făcut asupra memoriului D-lul Martin, relativ la utilizarea rumegăturel de lemn, pentru developarea clișeurilor fotografice, și a fotografiilor 236 REVISTA PĂDURILOR făcute pe hârtie sensibilizată cu bicromat de polasă, apoi D-l Marion, membru al societății de agricultură din Franța, propune un amendament, asupra pagubelor produse de vise, copacilor și asupra tratărel Iul. D-l Grimblot, conservator de păduri în retragere, dă citire memoriului săti, asupra trufelor și truficulturel, lucrare complecta și de care cu succes, se pot folosi cel ce ar dori s& studieze această cestiune. Se dă cetire memoriului D-lul Flahault asupra limitelor superioare de vegetațiune forestieră în Franța. A V-a chestiune din program este relativă la ameliora- ți unea transporturilor in pădure, comunicațiune ce era să fie desvollală de D-l Thiery, profesor la Școala forestieră din Nancy. In lipsa D-sale, D-l Demorlaine, arată în trăsuri generale lucrarea eminentului profesor care coprinde următoarele puncte : Mijloacele as’ăzl întrebuințate pentru transportul lem- nelor ; Necesitatea suprimării asvirliril și tîrîril lemnelor la munte; avantagiul de a substitui acestui mod, transportul prin cable aeriane, — cazurile in cari cablurile pot cu succes să fie întrebuințate; înlocuirea la munte a drumurilor împelrite prin căi ferate înguste, în cari să dea canaturile și drumurile De- cauville. Asupra acestei lucrări, se emite următorul aviz: Serviciul silvic să ia măsurile necesare, pentru desvoltarea prin toate mijloacele posibile și îmbunătățirea transporturilor in pădure, luând inițiativa creațiunil transporturilor cu cale ferată, alături cu drumurile împelrite, a căror întreținere devine din zi in zi mai costisitoare și mal dificilă. In fine ultima lucrare, căreia i se dă cetire, este a D-lul REVISTA PĂDURILOR 237 Iloudant, directorul fabricel de hirtie a D-lul D’Arblay, Asupra desvoltărel luate in secolul al XlXlea, de industria hirliel; lucrare foarte complectă și interesantă pentru cel ce se ocupă cu fabricarea hîrtieT. Cu aceasta se termină și lucrările secțiunii a Hf-a. Cit de importante și cit de multe aO fost lucrările ce s’au discutat in Congresul de silvicultură și pe cari abia le-am atins in cele ce am arătat mal sus, cred că cu ușurință specialistul ’șl va da bine seama, și recomand colegilor mei, cari ar dori sâ se ocupe mal in detalia cu vre-una din chestiunile tratate in Congres, să ’șl procure textul complect, căci loale aceste lucrări au fost publicate in broșuri separate. Înainte de a se inchide ultima ședință, D-l Daubree, președintele Congresului in secțiuni unite, a pus chestiunea următoare : Congresul Internațional de Silvicultură, dedarin- du se permanent, 'șl păstrează el o independentă abso- lută și va continua să șl fixeze in toată libertatea epocele cind trebue să se întrunească sau să se fuzio- neze cu marele Congres de agricultură, in care să for- meze secțiunea de silvicultură ? dar pe lingă care ca acea in schimb numeroase avantage materiale și pe- cuniare. In urma unor discuțiunl foarte aprinse, cu 61 bile pentru și 50 contra, s’a votat fuziunea, însărcinindu se D-l Daubrde ca să intre in tratative cu președintele Congresului de Agricultură, D-l Neline, dar să caute a păstra silvicul- torilor o independență pe cit posibil mal largă. Congresul se declară apoi închis in ziua de 7 Iunie. In ziua de 8 Iunie, după ameaz, am vizitat in frunte, cu președintele Congresului, expozițiunile forestiere din Pa- vilionul International al pădurilor, vînatulul și pescuitului, unde rlnd pe rind am parcurs secțiunile diferitelor națiuni, Incepînd cu secțiunea forestieră franceză. Aci, cu un gust 23S REVISTĂ PĂDURILOR și o fineță caracteristică, acestui popor, am găsit reprezen- tate și așezate tot ceea ce putea fi cu interes ia păduri. Secțiuni de lemne așezate ca cărțile în bibliotecă, semințe de tot felul, fotografii de plantațiunl și corecțiunl de torenți, trei mari panoplii de lemne așezate după aplicațiunea lor, două diorame de lucrările de rtimpădurirea munților, din care cu ușurință se putea vedea rezultatul bine-făcător al pădurii asupra rîpelor rupte și prăpăstioase. Prezentarea s’a făcut de D-l inspector Thyl, anume. însărcinat cu secțiunea forestieră. Aci ni s’au mal arătat diferitele aparate întrebuin- țate in piscicultura la Francezi. Am trecut apoi la Rusia, unde o colecțiune de eșan- tiloane lemnoase din cele mal bogate ne-a arătat flora fore- stieră rusească,—am examinat instrumentele întrebuințate la replanlările din stepe, hărți și fotografii arătati cu pri- sosință starea și repartizarea pădurilor în Rusia, de ase- menea învățămînlul silvic în Rusia era reprezentat prin programul școalei de silvicultură, prin diferite cursuri tăcute la școală, prin lucrări de ale elevilor etc. Aci am fost con- duși de către D l Kem, directorul Institutului forestier din St. Petersburg. De aci am trecut la Austria și Ungaria, care aveați fie-care cile o secțiune separată, — am observat o foarte frumoasă hartă colorată a pădurilor din Ungaria, lucrată în relief de un silvicultor; — diferite miniaturi de opuslurl, drumuri aeriane; slitarl, canaluri. etc., ele., arălaO în mod clar mijloacele de transport, întrebuințate in pădure și pină la arterele principale de comunicație in acea țară; fotografii, studii, broșuri, arătati cu prisosință gradul înaintat al silvi- culturel in Austria și Ungaria. De remarcat este societatea silvicultorilor din Ungaria, al cărei sediu in Buda-Pesta, este înlr’un frumos palat, proprietatea societății, care mal dispune și de un fond de peste 700.000 coroane. Fără îndoială că o societate așa de bine stabilită este oglinda REVISTA PĂDURILOR 239 unul corp solidar și bine format, care ar putea să ne ser- vească de exemplu. Am trecut apoi la secțiunea Canadei, această țară a lemnului, căci cele mal mari exporturi de aci se fac astăzi, și unde printr’o serie de esantilioane de o frumusețe rară, se putea vedea calitatea lemnelor, ce produce această țară; printr’o serie de fotografii se arăta flora forestieră care este representală prin mal bine de 200 varietăți; printr’o serie de fotografii in culori frumos încadrate, se putea vedea portul arborilor, Horea și semînța lor; aci nu găsim studii, miniaturi, reliefuri, hărți etc., în schimb însă găsim trun- chiuri, blănl tăiate în toate direcțiunile razei, găsim oglinda industriei pădureștl din acea țară. Ca interpret sincer, trebue să mărturisesc și aci. că secțiunea silvică românească, a fost fără reprezentant ofi- cial. de ș; știam că țara avea un delegat a-nnme pentru păduri la Paris, — pe cit mi-a fost posibil, deși fără auto- rizațiune oficială, am atras atențiunea Președintelui și a congresiștilor, asupra avuțiilor păduroase din țara noastră, arălindu-le eșantilioanele ce erah expuse, deși fără o etiche- tare sistematica și rațională, — servind de cicerone; în secțiunea noastră aveam un material foarte bogat acumulat, material trimis de Stat și de diferitele fabrici de cherestea din țară. — un frumos trunchiu de stejar de vre-o 3 m. 50 cm., debitat in fol subțiri pentru placajl și expus de U-nul Lessel din București, făcea admirațiunea tutulor, — de ase- menea doagele expuse de l)-nul Schlesinger din gorunul de RădeșU. atrăgeau atențiunea oamenilor specialiști; fabrica Giietz din Galați, expusese frumoase esantilioane de jaluzele, blănl etc., de rășinoase, cari prin țesutul fin al lemnului, și prin îngustimea creșterilor anuale, făcea se reiasă cali- tatea superioară a moliftului din țara noastră. In fine ma- terial bogat aveam, dar lipsa de ordine și pricepere, a făcut ca ele să fie așezate pel-mel, căutind a se cultiva și aicea 240 REVISTA PĂDURILOR partea aranjamentului artistic. In acelaș compartiment cu lemnele, eraîi expuse pe un trunchiu de iiege, de un blănar din București, cîte-va animale selbatice împăiate din țară, ceea-ce a făcut să se crează dc către vizitatori că la noi în țară ar fi existind stejarul pentru plută; chiar eu am fost întrebat de către un negustor francez, dacă în țara noastră se găsesc întinse păduri cu acest arbore. Am vizitat apoi secțiunea Danemarcei, Statele-Unile, Suedia și Norvegia, Japonia, unde am observat lucruri de cel mal mare interes. Părăsind palatul pădurilor, am trecut in pavilionul Rusiei Asiatice, unde, condus de D-nul Joi, dele- gatul apanajelor Imperiale, ’l-arn visitat în detaliu. Aci vînă- loarea era mal bine reprezentată de cit pădurile, cari se mărginea la o serie redusă de rondele de arbori, in schimb foarte frumoase și bogate piei de animale selbatice din țările gîacia’e;—am remarcat, între altele, un prea frumos bou sălbatic împănat (biso-gonasuss) animal foarte rar și in Rusia, și care a fost împușcat la vinalbrea din 1898, de chiar Țarul Nicolae al 11-lea;—ni s’a spus că din acest fel de animale nu mal există de cât vre-o 2U0 exemplare, care sînt rezervate numai pentru vinălorile împărătești, — D l Joi a procurat congresișlilor o surpriză plăcută, căci introducîndu-I intr’un salonaș, le-a oferit o gustare din excelentele vinuri, produse in viile împărătești, din mijlocul pădurilor Caucazie). Natural, aceasta eșea din cadrul pădu- rilor, dar cum eram obosiți, după atita umblet, toți ne-am găsit toarte dispuși a toasta și a aprecia aceste vinuri ascunse ale Rusiei. După aceea am vizitat pavilionul Indnlor Engleze, unde am admirat frumoasele exemplare de lemn de Tuya, precum și splendidele sculpturi, făcute în acest lemn. In fine, ziua de 9 Iunie și cea din urmă a Congre- sului a fost destinată unei excursiunl afară din Paris, la pădurea Fontainebleau; unul din briliantele ce împodobesc REVISTA PĂDURILOR 241 coroana Parisului. Am plecat 82 congresișll, mal mult de jumătate streini, și împreuna cu Directorul General al pă- durilor din Franța, — la gara Fontaineblau, unde fie-care congresist a primit o harta a pădurii, și un text copiin- zînd descrierea el, am pornit in brecurl mari, pentru vizi- tarea pădurii; — și cu ce plăcere priveam pe la diferitele răscruci ale șoselelor pădurii, pe pădurarii francezi in uni- formă, și cu biciclete,— mă glndeam, cind Doamne vre o dată și pădurile din țara mea, vor ajunge să fie apreciate în adevărata lor valoare și cil va mal trebui oare ca ser- viciul nostru silvic, să atingă treapta la care se găsește astă-zl, serviciul forestier francez. Pădurea Fontaineblau are aproape 17.000 hectare și ocupă ca întindere numărul 2 în Franța; dintr’un singur corp, ea este foarte interesantă prin varietatea populamen- telor ce o compun, — cuprinzind: 9 serii de codru cu foioase, 3 serii de codru cu reșinoase, 5 seni de grădinărit, 3 serii de cring compus și 1 serie artistică; în total 21 seni. La ora 1, am dejunat în pădure, la Franchard, sub un cort, unde o nouă și delicată surpriză aștepta pe congre- siștl. In fundul cortului se afla equisonul Fontaineblau-Iul, împrejurul căruia, sub forma unei panoplii, se găseați aran- jate toate drapelele națiunilor cari aveau reprezentanți Ia Congres. Nu am cuvinte să’ml exprim bucuria mea, ce’ml cu- prinse inima, când examinînd acele drapele, zării și trico- lorul României în masa aceia de steaguri. Ca la toate mesele, discursurile au curs cu profuziunea cu care curgea și șampania. Cordialitatea cea mal strînsă se observa printre mem- bri Congresului, ca și cum toți ar fi fost frați. In adevăr, erau membrii aceleași familii, erați toți frați în silvicultură;— numai armonia poate să facă puterea unul corp constituit, și numai prin ajutorul și bunurile ce acest corp admini- 16 242 REVISTA PĂDURILOR slrează, poate să dea roadele de care e capabil; armonia și disciplina ce domnește în corpul forestier francez, poate să ne servească și nouă drept pildă. Cu acest prinz sa închis Congresul Internațional de Silvicultură, primul de acest fel ținut pînă acum în Franța, și la al cărui suvenir, inima ’ml palpită în totdeauna. M. Tănăssescu Inspector silvic. O SERBARE FORESTIERA Am o deosebita plăcere a comunica colegilor mei, rezul- tatul unei din cele mai plăcute festivități oficiale, la care am asistat a. c., organizată de D-l 1. Cristescu, silvicultor, șeful ocolului silvic Horezu, districtul Vîlcea, in onoarea vetera- nului pădurar Mihăilă Popescu din comuna Vaideni, căruia Ministerul Domeniilor, pentru vrednicia și cinstea, cu care a servit peste 30 ani, ’i-a acordat o pensiune. Sub un nuc maiestos, situat pc o colina plina de ver- deață, unde mii de Hon umpleau văzduhul cu un parfum îmbătător, și de unde ochiul sc pierdea intr'un orizont de- părtat, cuprinzind nenumărate boschete de arbori risipite cu o neregulari late pitorească, prin pajiștele înflorite, ce împo- dobesc văile Vaidenilor ; iar pîraicle argintii ca niște mari balauri, șerpuiesc incolăcindu-se prin fermecătoarele vâlcele, cc cobor din munte spre valea largă a 1 (orezului, se întindea o masă rustică încărcată cu tot felul dc merinde ; pădurarii ocolului, așezați in două rîndun milităreșle, dădeau un aspect plăcut spectacolului, la care locuitorii din satele vecine veniră sa ia parte, ca la o sărbătoare aleasa, în haine fru- mos lucrate cu fluturi și alliță, cu atât mat mult, cu cât moș Mihăilă c cunoscut tuturor ca om de inimă, cinstit, și un marc vinător dc urși, despre care țăranii povestesc felurite legende, avind la pasivul saii peste 35 urși împușcați. Cu acest prilej, pentru a da un imbold cclor-Calți pădu- rari aflați de fală, am crezut oportun și cuviincios a le line _ REVISTA PĂDURILOR 243 și o micii cuvintarc, pc care o dau mai la vale ; apoi așc- zindu-ne la masii cu moș Mihăilă și toți invitații, doamne și domni veniți din vecinătăți, am ridicat pahare pentru D-l Ministru al Domeniilor, pentru șeful serviciului silvic și pentru toți D-nii șefi de regiune. Inutil de adâogal, câ sârbiitoarea a fost piva frumoasa, iar hora largă și bătuta aprinsă, invirtita la umbra nucului, pină la ora 5 p. m., aii dat o vietate plăcută pctrccerci despre care sc va vorbi multă vreme cu drag in acele me- leaguri, nu atit pentru plăcerea ce ne-a dat, cil pentru scopul ei, servind ca pildă pădurarilor in viitor. Cuvîntarea rostită cu ocazia acelei serbări: Onorată adunare, Sint fericit,.ca vechili șef al acestui ocol silvic, care este unul din cele mal importante din țară, prin bogăția masivelor lui pădurose, că pol astă-zl să iau parte 1a o sărbătoare rară și atît de frumoasă, orga- nizată cu atita gust și pricepere de către D-l șef al ocolului 1. Cristescu în onoarea unuia dintre cel mal aleși slujbași ai Statului, pădurarul veteran Popescu Mihăilă din comuna Vaideni, plasa Horezu, districtul R.-Vîlcea, vestit plăieș și vînător de urși. In adevăr, D-l silvicultor Cristescu, care face parte din elita silvi- cultorilor romini, motivat de o circulară ministerială, pentru recompen. sarea pădurarilor vechi și destoinici, recomandînd călduros pe unicul cel mai vechili și mal meri tos pădurar •moș Mihuilă*, cum ii ziceam cu drag acum 13 ani, pe cînd giram acest ocol, Ministerul prin înalta sa solicitudine de a răsplăti credința și destoinicia slujbașilor săi, după avizul D-lui șef al serviciului, care dispune că pădurarul Popescu Nihăilă, servitor credincios de peste 30 ani în slujba Statului, să i se acorde o pensie pentru vrednicia, cinstea și vechimea serviciului său; iar cu prilejul trecerei la pensiune a acestui pădurar model, să i se facă un ceremonia), la care să ia parte tot personalul silvic din acest ocol spre a’i sărbători cum se cuvine unui ast-fel «le slujbaș, care în timp de peste un pătrar de veac a servit Statul cu zel și cinste, și care poate să treacă ca exemplu tuturor pădurarilor Statului. Sub-semnatul sub-inspector silvic, de și nu fac parte «lin această inspecție, totuși aflându-mă în căutarea sănătății la băile Govora, cînd am auzit vorbindu-se despre acea solemnitate și mai ales aceasta făcută în cinstea bătrînulul și vechiului incit pădurar, «moș Nihăilă», n*am putut opri pornirea inimei mele, de a fi părtaș la o așa zi frumoasă și mă văd astă-zi cu multă bucurie în fața lui și în fața voastră pădurari, îi strîng mina și vă îndemn să’l aveți pururea dc pildă, spre a merita și căpăta la rîndul vostru, onoarea și răsplata ț>e care stăpânirea noastră știe a o da cehii ce e vrednic și cinstit slujbaș! 244 REVISTA pAhUTILOR Să trăiești, Moș Mihăilă, mulțl ani și să j»ovâțuiești pe camarazii tăi de serviciu, pe cari îi părăsești astă-zi, ca și ei sâ fie demni de tine; incă odată mulțl ani Moș Mihăilă. Ernest Gheorghiu, Silvicultor- jcf PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZARE! MINISTERULUI AGRICULTOREI. INDUSTRIEI Șl C0MERC1DLUI Urmare1) Se prepară la serviciul dc mine plăci dc marmoră lustruită, care va figura ia expoziția din Paris. Sint sigur că străinii vor recu- noaște calitatea maimorel noastre și o vor prefera poate alteia din alte părți. In orl-ce cas însă vom avea pentru trebuințele interne marmora noastră. 'l ot prin acest serviciu s’a mal descoperit minereuri dc fer și cupru in Dobrogea, și sc explorează din punct de vedere minier, Baia-dc-fer, Nedeiul. Valea-Rudăreasa, Cungetul, Siliștea, Valea-lul- Stan, Valeă-Băeșilor, din județele Mehedinți și Vâlcea; Făgețelu’, Valca-jocilor, Valea-luI-Vintilă, Valea-Bâdeancă, din Muscel ; Valca- Purcelulul, Argintăria, din Rămnicu-Sărat și o parte din Suceava. Asupra tutulor acestora, serviciul de mine a publicat în buletinul serviciului, studii dc mare valoare. Din aceste studii rcsultă date certe asupra acestor diferite surse minerale de bo- găție subterană in ț^ră la noi. Și din punctul dc vedere geo- logic, știu că se prepară în acest scrviciO o hartă geologică, care va fi o hartă mal bună de cît toate care s'ati publicat pină acum, fiind că prin colaborarea atitor geologi, și din țară și din străinătate, multe lucruri necunoscute s’au aflat și s’au în- dreptat multe din erorile strecurate in hărțile geologice anterioare. Ast-fel, D-lor, și din punctul de vedere al activității științifice și din punctul dc vedere al descopcrircl materiei prime industriale, acest serviciu ’șla dat osteneala, fiind că numai pe această temă, pc tema de studii și explorări miniere, a putut să-șf desvoltc acti- vitatea în acest servicifi. Tot pe lingă acest serviciu există un laborator dc analize chimice, și insist asupra acestui punct, fiind că am văzut că era tendința de a se desființa acest laborator dc pc lingă serviciul de mine, de către comitetul delegați lor. 1) Vezi numărul pe Iunie. REVISTA PĂDURILOR 245 Cînd s'a întrunit comitetul dclegaților și am avut onoare să iaâ parte ca deputat în deliberare, am atins această cestiunc impor- tantă a laboratorului de cercetări chimice dc pe lingă serviciul dc mine. Dacă sc ia laboratorul acestui serviciu și dacă sc trece, cum ne spunea atunci D-l ministru, și cum există și in budget, pe lingă alte laboratoril, cum este laboratoiul de chimie de la Universitate, de la facultatea de științe, cum este laboratorul de la Școala de poduri și șosele, serviciul minelor este pus in imposibilitate de a mal da rezultate satisfăcătoare. Incontestabil că laboratoriile, despre cari am vorbit, sînt laboratoril bune, conduse de oameni speciali; dacă se ia insă acest lalx>rator de la serviciul de mine, serviciul de mine va fi cu miinile trunchiate; i se va lua primul instrument de' cunoștințl al activității sale din punctul de vedere minier: fiind că inginerii minieri nu pot să cunoască ceea ce găsesc, in diferitele explorări, printr’o analiză superficială, ci trebue se aibă analiza chi- mică a minereului. Acele specimene trebue analizate în labora- torul de chimie și daca ele se trimit la laboratoril străine, cari aii altă menire, cari au alte lucrări dc făcut, cari se ocupă în altă direcțiune, aceste analize au să fie întîrziate și cînd explorările mi- niere vor lua o desvoltare mal mare, cum trebue să o ia, va face imposibilă orf-cc activitate, orice cunoștințl. Atunci ve întreb: care ar mal fi rostul acestui serviciu de mine, care nu știe ce găsește in studiile pc cari Ic face în țară. Nu ne putem plinge dc acest laborator, că a fost un laborator care nu a tăcut nimic; am aci o listă de analizele pe cari le a făcut. In acest laborator s’aC analizat: mine reușite de cupru și fer de la Altantepe din Dobrogea; quarțurile aurifere de la Scliște (R -Vîlcea); quarțurile aurifere din Valca-luî-Stan (R Vrilcea) , pyr- rhotinul dc la Ciungata ; minereuri le de la Piriul-Lazulul; minereu- rile de la Mălaia, minereurile de cupru de la Carapelit; minercurile de cupru și fer de la Lozova și de la Amzalar; minereurile de blendă dt la BădenI din Muscel ; minereurije de cupru de la Câșla, Giaferca și Balabancea, din Dobrogea; minereurile de fer de la Acpunar ; quarțitcle cu pirite de la Vaiea-Carpenulul; quarțite cu minereuri dc la Valea-CălineștI și de la OlăneștI, quarțite cu pirită de la Lespezi (Valea Câlineștilor) și BerislăveștI din Argeș; argilele de la Defeca, marmorile de la Bujor, calcarul de la Docupiol din Dobrogea. In fine, analiza tecnologică-științifică a principalelor puțini de petro lefi din toată țara. D-lor, această din urmă analiză este foarte însemnată. Analiză petroleuluf s’a făcut și in alte laboratoare, însă laboratorul dc pc lingă serviciul de mine a dat, D-lor, niște rezultate foarte intere- sante, pc cari le cunosc, dar pc cari nu le pot divulga, nefiind publicate. Aceste rezultate însemnate, după complectarea lor și în privința analisărel petrolcurilor din alte surse și origini, dacă se vor învedera cum se bănucsce, ca proprii pctroleulul nostru, va devine o sursă de bogăție, și o ramură de industrie, care va avea o valoare neînchipuită pentru țara noastră. 246 REVISTA rADUkILOR Rog pe D-l ministru sA bine-voiască a merge sA studieze acel laborator. D. IV. Fleva, ministru al Domeniilor: Am fost. D. M. C. Vlădescu: De ce dar ii desființați ? O voce: Nu, am revenit. D. M. C Vlădescu; Atît mai bine. D. P. p. Carp: Sc desființează, luațl budgetul și veți vedea cA se desființează. O voce: Sc anexează la alt serviciâ. D. M. C. Vlădescu: Acest laborator trebue sA Stea la ser- viciul minelor, cu atît mal mult, cu cit acest serviciO prin activi- tatea lui științifică este un serviciu model, destinat a avea o foarte marc desvoltare. și sînt fericit sA ved că Cm serviciu, Încă de la începutul creațiunil Iul, merge pe baze solide și va da rezultate frumoase în viitor. In cc plivește budgetul anual, am aci un tablou în acest sens, ca să vedeți că și din acest punct de vedere, a dat rezultate foarte bune. Tabloul începe de la anul 1893- 1894. In acel an veniturile sînt de 494000lei, iar chcltuclile de 330.160,pe cind la 1899—1900 veniturile sint dc 1 410.000. iar cheltuelile sint de 763.860 lei. D. N. Fleva, ministru al Domeniilor: Nu s’a încasat dc cît 500.000 lei. D. M. C. Vlădescu: Nu știu cc poate da un exercițiu în curs, dar, cAcI anul 1898—1899 in cari s’au încasat 850.000 lei, și s’a cheltuit 576.570 Ici, adică un spor dc aproape 300.000 lei, și in plus toate aceste rezultate din punctul dc vedere științific și tecnic, plus rezultatul mal însemnat al întrebuințarel petroleulul și lignitu lui la căile ferate, și, prin urmare, reducerea chcltuclilor de exploa terc ale acestei însemnate rețele economice. Dacă căile ferate răminea și anul acesta să consume numai cărbuni din străinătate, era o nenorocire cu scumpetea de astăzi a cărbunilor. Dacă nu aveam combustibilul nostru cftin cu 7 50 lei tona, dat aci pe loc, căile ferate ar fi avut o situațiune foarte grea. Acestea sint, cred, avantagil mult mal mari pentru exploatarea acestui scrviciti, cum sînt căile ferate, dc cit o diferență de cite-va mii de lei in sporul de venituri. Deci și din punctul de vedere financiar, acest serviciu a dat bune rezultate. Dacă este așa. vreau să întreb de ce este acest serviciu des- ființat ca serviciu aparte, și înglobat cu alte servicii deosebite în administrațiunile domenialc ? Se spune prin proiectul de lege, că in direcția domenială este un serviciu aparte, serviciul dc mine. Vom vedea, îndată ce voiă analiza mal in dctaliîî această direcție cum c organisată în articolul următor, dacă c așa saO nu. Căci, D-lor, voiu găsi după cum voiu avea onoarea să arat, că e un principiu foarte neexplicabil dacă e un principiu care desparte acest «A organisare in partea cl centrală și partea el periferică, și ii voifi găsi tocmai contrariu principiului REVISTA PĂDURILOR 247 pe care 1 am pus în urma desvoltăre! părțel întîiu, din cuvîntarea mea și pe care am avut onoarea s'o desvolt în ședința trecuta. Mal înainte de a intra în discuțiunea serviciului de mine, așa cum e înglobat in direcția domenială, dați-mi voe, D-lor, să discut O primă cestiune. Ma întreb: pentru ce i se ia acestui serviciu calitatea de a conduce el singur intriga cestiune minieră din țară, fie că minele sînt pe domeniul Statului, fie că s'ar găsi pe proprietățile particulare ? Vedeți că la serviciul industrial s’a pus un consilii! de mine, care natural arc să dea, știu și eu, concesiunile dc mine. Intențiunea probabilă a autorului lege! a fost, ca serviciul dc mțpc, rezervat numai cu serviciu exclusiv pc fondurile Statului, să nu impieteze prin acțiunea iul asupra intereselor, cari le are pro- prietarii particulari de mine. Și pentru aceea sc crează un consilii» de mine, care c înglobat prin art. 13 la serviciul industriei și nu are o defimțiune mal precisă. Acest consiliu dc mine ar avea chemarea ca să conducă toate cestiunile de inine, fie ele privitoare la serviciul dc mine, propriii dis, din direcția domeniilor, fie cestiunile miniere cari ar privi moșiile particulare. Aș mal înțelege destinația acestui consiliu dc mine, ca un fel dc consilii superior, care ar decide în ultim resort cestiunile dc la serviciul dc mine, precum și cestiunl dc ale particularilor, cari s’ar adresa lui. M’așI întreba, acum din cine se compune, din cine aveți să constituițl acest consilii! dc mine ? El trebue să fie. negreșit, con- stituit din oameni speciali Un consilii! dc mine trebue să fie compus din oameni tcchnicl, dacă cl c chemat in ultim rezort să răspundă la toate cestiunile relative la această branșe de industrie, dc la ser- viciul dc mine, care face parte din domeniul Statului, sau la cestiu- nile de mine de pe moșiile particulare. De unde îl luațl ? Intențiunea legiuitorului ar fi, că consiliul dc mine, trebue să fie constituit dc persoane diferite de acelea dc la serviciul de mine și încă din oamenii technicl cu mal multă expe- riență, și cu o deplină cunoștință, a ccstiunilor miniere din țara noastră. Pe dc altă parte, voițl ca să aveți un servieta propriii, adică tcchnic dc mine, in direcțiune domenială, căci aci nu mal e cestiune ca la domeniile Statului, dc bunuri, cari aii să se vindă ci după cum se prevede prin legea vinzărcl bunurilor a D-lul Carp, minele sînt rezervate pentru Stat. Prin urmare, intențiunea e de a rămîne Statul ca proprietar al minelor și al tutulor industriilor relative la mine. Deci, cum veți găsi oameni necesari? Ori voițl să păstrați oameni mal puțin piice- puțl, pentru ca să ’l băgați in consiliul dc mine, ingineri mal slabi, și în serviciul dc mine să băgați pc cel mal buni. Aceasta dificultate cu greii o puteți înlătura. Dar afară de aceasta, admițînd că sar găsi și s’ar organiza în modul acesta, care este rațiunea de a se desmembra acest serviciu ? 24S REVISTA PĂDURILOR Daca ve temeți de impietarea pe care serviciul de mine ar avea asupra minelor particulare și de neaplicarea corectă a legel, pentru că exista o lege a minelor, și daca nu este bună ințeleg să o modificam. Dar dacă credeți că serviciul nu ar aplica-o cu aceeași măsură si pentru particulari și pentru Stat, și ar căuta să facă oare-care prevaricațiunl paiticulorilor in folosul Statului, pentru cc nu introduceți consiliu) superior de mine la serviciul minelor? Și dc ce să ’l băgați în alte servicii, unde toate cestiunile technicc relative la toate celc-l'altc ramuri de activitate, sînt cu desăvirșire depărtate și străine? Unde se cere cu totul alte cunoștințe de tech- nică, de cît dc mine? Satt dacă găsiți că există o afinitate întru cit este technică și la industrie și la mine pe ici pe colea, nu înțeleg, pentru cc nu ați înglobat aceste două sefvicil. Ar fi cel puțin o direcțiune a industriei și a minelor mal apropiată, mal omogenă, mal capabilă de a cunoaște toate măsurile bune cc trebue să le ia, și toate ameliorațiunile ce trebue să le aducă acestor ramuri de activitate publică. Dar că nu este numai atît cu serviciul de mine și că prin rostul organizării drccțnml dcmcmale nu se dă put nța serviciului dc mire ca să dea roadele necesare, și tot ccea-ce trebue sa facă pentru industra minieră la r.ol in tară aceasta pot să o dovedesc anahzînd constituirea însăși a direcțiune! domeniale. Voci. Sint 6 ore; continuarea pe mine. — Ședința se ridică și cea viitoare se anunță pe A dotlA zi, 19 Februarie. Ședința dc la 1$ Februarie 1900 D. Vict'PrețfdinU: Acum la ordinea zilei urmează discuțiunea generală asupra prorei tulul dc lege, relativ la organizarea Ministe- rului de Domenii. D. Vlădescu are cuvîntul D. M. C. Vifdescu : D-lor deputațl, am arătat ieri, care c orga- nizația cc sc dă prin actualul proiect dc lege serviciului dc mine, și am constatat că această organizare, care divide serviciul de mine la doua direcții deosebite, la direcția industriala pe de o parte, și la direcția domenială pe dc altă parte, e conform cu principiul pus in expunerea de motive a proiectului dc lege dc a separa cele doua feluri de atribuțiuni ale Ministerului de Domenii. Pentru acest motiv se institui-, pentru prima oară prin acest proiect, un consiliu de mine, adică o autoritate superioara de care să depindă cele doua ramuri de activitate ale serviciului de mine. D-lor, am căutat să văd dacă o organizație similară se mal găsește în alte părți și nu am găsit nicăerl o organizare a servi- ciului de mine, împărțit in aceste două ramuri de activitate, cum se face prin proiectul dc față al D-lul Ministru al Domeniilor. In alte țări serviciul de mine e un serviciu de sine stătător, adică un servicii aparte, care nu are să îngrijească dc cât numai REVISTA PĂDURILOR 249 de cestiunile referitoare la mine, și depinde natural de o autoritate superioară, de un Minister care e sau Ministerul Industriei, sau Mi- nisterul de Interne. In țările germane, adică in Prusia, Bavaria, Saxonia și Austria, acest servicii» e constituit, cu mid diferințe, cam în acelaș mod. Ast-fel serviciul dc mine in aceste țâri coprinde un serviciu infe- rior constituit dintr'un administrator departamental, ccea-ce se nu- mește un Revierbeamtc. Acesta e un agent in general direct, care hotărăște asupra cestiunilor relative la mine, într'o anume limită dc competință. Sint cestiunl cari sunt desemnate prin legi sau regula- mente respective și care sc tranșează de acest agent regional. Gestiunile mal complexe, cari reclamă oare-carl cunoștințe mal aprofundate sat» vedere mal generală, sint raportate la ceea-ce se numește Oberbcrgbeamtc, adică servicii» superior dc mine, care e constituit din mal multe persoane, e pluralitate de persoane, aceasta decide in ultima instanță. Ministerul numai jxmtru cazuri foarte com- plexe este consultat de Oberbergbcamte sat» primește apeluri. Insă ministrul arc numai o autoritate de consilii», de sfătuire, pe care o dă la cerere acestui serviciu superior de mine. lata, D-lor, cum este in țările germane. Cum după acelaș prin- cipii» e și in Statele-Unite, unde serviciul dc mine depinde dc Mi- nisterul de Interne și coprinde două secțiuni: una technică cu un survezer general care din inițiativă și autoritatea sa, face operațiuni technice, prin ingincrl delegațf, și altă secție administrativa sau de vînzărl. care este împărțită pe districte, cu un administrator și un casier in fie-care district. In Anglia serviciul de mine e organisat pc inspecțiuni și per- sonalul inspccțiunilor ia hotărîri și le aplică. In Franța personala! serviciului dc mine nu este un agent direct, ci este un agent de control și observare, care raportează serviciului superior și acesta prin prefecți, și aparatul administrativ devine agent direct. Ast-fel, D-lor, peste tot serviciul de mine este organizat ca serviciu aparte. Și este natural să fie așa. Avînd a se ocupa cu o anume specialitate tehnică, trebue să i se dea putința de a poseda ansamblul cestiunilor, fie din punctul de vedere ai măsurilor luate sau de luat, fie din punctul de vedere al desvoltărel pc care trebue Să o dea acestei specialități. Numai în aceste condițiunl serviciul dc mine poate să găsească calea mal bună și să indice măsurile ce trebuesc luate, ca să asigure desvoltarea acestei ramure de avuții naționale. La noi. insă, se institue două servicii. Am arătat în ședința precedentă, cari sînt defectele acestui mod de organizare Să'ml permiteți să revin asupra acestui punct și mal ales asupra afirmațiunil, care am fâcut'o ieri la început, că chiar dacă am admite ca bun principiul pe care l’a pus proiectul dc lege, dc a se separa în două ramurile de activitate a Ministerului Dome- niilor. încă din acest punct dc vedere proiectul dc lege nu distribue 2 50 REVISTA PĂDURILOR în mod consecuent diferitele servicii, de la direcția agriculturel și industriei și acelea dc la direcția domenială. In adevăr, numai la mine se constitue un consiliu de mine superior, care să hotărască pentru cele două ramuri de activitate, fie pentru masurile de luat in ceea-ce privește minele particulare fie pentru industria minieră a Statului. La celc-l-alte servicii date direcției agriculturel, precum serviciul de pescărie, de silvicultură, nu găsim nimic identic. Este adevărat că la serviciul agriculturel și zootechniei se indică printre preocupările pe cari trebue să le aibă aceste două servicii și cestiunile relative la aceste doua categorii de activitate; însă nu se prevede nimic cum vor funcționa aceste două servicii și cum vor funcționa cele l-alte identice, cari sint trecute la direc- țiunea domeniilor. Ce legătură ar fi, de exemplu, între personalul care se va ocupa în serviciul agronomic dc păduri și împăduriri, și intre ser- viciul silvic de la secțiunea domenială ? Acest personal silvic de la serviciul agronomic, după proiectul dc lege, arc să indice măsurile generale de păstrare și amenagiarea pădurilor particulare sau a altor instituțiunl și autorități de cit Statul. Intru cit însă serviciul agronomic este desemnat prin lege să aibă în vedere desvoltarca intrege! avuții naționale, el este chemat să ia măsurile generale din acest punct dc vedere și să le aplice de o potrivă și la Stat și la paiticular. Dc aceea în serviciul indus- triilor se crează. întru cît privesce minele, un consiliu dc mine Dar cînd și în direcția domenială sc găsesc servicii similare, avînd atri- buțiunl identice numai pentru proprietatea Statului, întreb ce legătură are să fie între aceste servicii dc la direcțiunea domenială și intre serviciile similare de la direcțiunea agricolă ? Vor indica aceste dm urmă măsurile ce trebuesc să Ic ia și cele-l-alte servicii dc la direc- țiunea domenială pe moșiile Statului ? In acest caz se subordonează Serviciile de la direcțiunea domenială altor servicii de la direcțiunea agriculturel. Așa în direcțiunea domenială sc prevede personalul care să se ocupe de domeniile Statului, fie cultivindu-le, fie arcndindu-lc. In același timp in serviciul agronomic se prevăd, între altele, diferite ocupațiunl și studii relative la îmbunătățirea agricolă. Aci sc vor lua toate măsurile, se vor da toate instrucțiunile și se vor face toate regulamentele, cari sînt destinate să aducă prosperarea agri- culturel. Cc legătură se găsesce intre acest servicii! agricol și serviciul de exploatare și administrațiune, din direcțiunea domenială, pentru moșiile Statului ? Arc să dea acest serviciu deslușirile și are să pună cl condițiunile cum să se arendeze sau să tacă planuri dc exploatare agricolă ? /XtuncI aceasta revine a subordona un servicid din o drrecțiune unul alt servicii! din altă direcțiune și prin lege nu sc spune nimic în această privință. Din acest punct de vedere, proiectul dc lege nu este deci con- secuent, fiind că ar fi trebuit să faceți un consilid agricol, un con- REVISTA PADURlLCR 25I silifi de pescărie, un consiliu dc silvicultură, precum ați creat un consiliu de mine. Crearea unor ast-fel de consilii, cari să dirigă cele două ramuri dc activitate ale Ministerului dc Domenii, adică economia națională și administrarea avere! Statului, ar fi dat cel puțin legel. pc lingă consecința aplicărei principiului pus în expunerea dc motive, o apa- rență de îngrijire technică in exploatarea și administrarea bunurilor Statului. Mal înainte de a trece, D-lor, la examinarea dirccțiuncl dome- niale in părțile cf detaliate, și mal cu seamă în partea care arată cum este constituit serviciul exterior al acestei direcțiuni, dați-ml voc să vă vorbesc ceva și despre serviciul silvic, imobilizat cu totul in această direcțiune. Și aci, D-lor, mi sc parc că nu s’a luat in băgare de scamă experiența care s’a făcut cu acest servicii! ce datează dc mal bine dc 35 de ani, fără să fi putut produce rezultatele la cari cu drept nc-ain fi așteptat De și cu un personal aproape suficient, acest serviciu de abia acum a dat o statistică generală a pădurilor pe cari le posedă Statul, in întinderea suprafeței și a studiilor făcute de acest scrviciO. In legea de organisare a Ministerului de domenii, agriculturcl. industriei și comerciulul. avind în vedere și acest ser- viciu, ar fi trebuit să se prevadă o organizare specială a serviciului silvic, întru cât defectele actualei sale organizări sint dovedite prin experiența trecutului. In adevăr, actuala organizație a acestui serviciu face imposibilă sau foarte slabă activitatea sa tcchnică-culturală Prin organizare» cc i se dă în actualul proiect dc lege, i se împedică insă complect și acostă puțină activitate, după cum sper să ve conving imediat D-lor, serviciul silvic pînă astă-zl n a făcut in marc parte de cit poliție silvică și administrație silvică,dar foarte puțină activitate culturală. Așa, de exemplu, din totalul dc 1,122 păduri, pc cari le arc Statul, nu sînt amenagiate de cit 56, adică sînt amenagiațe numai 9°/0. Vedeți, prin urmare, cit de puțină activitate culturala pentru exploatarea sistematică, regulată a pădurilor. Căci nu se poate să se exploateze pădurile sistematic, după cum ar cerc sistemele culturale azi stabilite în exploatarea pădurilor, de cit numai dacă există un plan de amenagiament. Ce să mal vorbesc, D-lor, dc planuri culturale, cînd sint încă 400 de păduri ale Statului fără nici un plan dc hotărnicie. In același timp, dacă veți cerceta care a fost activtiatca acestui serviciu, din punctul dc vedere ai repopulării, al îmbunătățirilor, precum punerea în valoare a diferitelor regiuni, a complcctărel, cură- țircl diferitelor masive păduroase sau al înlocuirel esențelor lem- noase de mică valoare prin altele mal valoroase, ale îmbunătățire! și facilitărcl transporturilor, etc, veți vedea că este nulă, că este aproape zero. Ast-fel numai in 1892, cînd era mi sc pare ministru iarăși D-l Petre Carp, s’a prevăzut prin legea de la 17 Maiu punerea in valoare 252 REVISTA PĂDURILOR a pădurilor Statului; însă această lege in 1896, Martie în 23, a fost desființată. Prin această lege se adunase aproape 225.000 lei, această sumă fiind destinată pentru punerea în valoare a pădurilor. Acest fond a fost însă întrebuințat ast fel: 40,000 lei s’aO dat pentru băile de la Govora, și numai 13,244 lei și 80 bani s’aO dat pentru facerea de drumuri la muntele din Sinaia; restul sînt rămași la Casa de depuneri. Dacă veți căuta acum activitatea relativă la exploatarea pădu - rilor Statului, veți vedea că este foarte slabă. Din statistica publi- cată acum de către serviciul silvic, pentru expoziția din Paris, reese că venitul net pe an .și pe hectar al pădurilor Statului este de 2 lei și 30 bani; pe cind in alte țări, este venitul de’2O. 25. minimum 18 lei de hectar Așa în Francia, venitul net pe hectar este în medie 20 lei; în Bavaria. în 1892, hectarul de teren forestier a produs 16 mărci, 47 pfenigi, iar hectarul de pădure 18 mărci. 38 pfenigi. Vedeți, prin urmare, o diferință colosală, care rezultă dintr'o activitate râh dirigiată, dintr'o atențiune răii dată exploatare! cultu- rale a pădurilor Statului nostru Dar nu numai din punctul acesta de vedere stăm răii Chiar din punctul de vedere al suprafeței pădurilor stăm rău Nu e multă vr< me de cînd treceam dc cea mal bogată tară dc păduri. Din causa insă a unei exploatări barbare, a unei distrugeri fdrte mar! a pădu- rilor din țară, am ajuns să ne găsim mal jos cu această sursă de bogăție, de cit alte țări cari au activitatea lor îndreptată către alte izvoare de bogăție. Ve citez proportiunea suprafeței păduroasc în raport cu suprafața țărel lacîte-va țări mai principale și în țara noastră. n Ger- mania 2 5,7°/o în Ungaria dc 28'’. 0. iar la noi în țară de •Adică mal puțin de cît chiar in Belgia. Vedeți diferință enormă între noi și Ungaria. Acesta c resul- tatul unei acțiuni lipsită dc ori ce direcțiune economică culturală a exploatârel pădurilor noastre. Această exploatare se face rău, nu numai la particulari, dar chiar in serviciile publice, in serviciile pă- durilor cari aparțin eforiilor, comunelor, județelor, diferitelor asocia- țiunl de Stat, cum și in pădurile Statului Așa găsesc păduri de ale Statului cari sc exploatează răii în raport cu esența care le constitue. Sint, spre exemplu, păduri dc stejar care, din causă de menagia- rnent de persoane, se exploatează in crîngurl sah în grădinărit con- centrat. Aceste sisteme dc exploatare pentru stejar, nu pot da de cit rcsultate rele și pădurile exploatate in acest mod suferă și cu vremea se distrug. Ef bine, cînd ast-fel de resultate le găsim în serviciul silvic, era natural sâ ne întrebăm cari sint căușele; dacă ie găsim in per- sonal, să-l schimbăm ; dacă le găsim în organizațiunea serviciului, să o modifică. Principala causă, după mine, care a făcut ca serviciul silvic să nu dea rezultate bune, pe cari le-ar fi putut da, este organizarea sa. REVISTA PĂDURILOR 253 Pină la 1896 serviciul silvic era mal mult un serviciu dc admi- nistrațiune fiscală și de poliție, și foarte centralizat. Diferite lucrări din diferite regiuni, pentru mici cestiunl de poliție sati administra» țiune, trebuiau să aștepte mult și să treacă printro filieră întreagă pină să se deslege, și pc urmă să treacă prin aceiași filieră pină să ajungă spre executară la șeful de ocol. Ve etl că aceasta intirzia cumplit lucrările și făcea să se piardă dese-orl produsele accesorii ale pădurilor, cum sint, de exemplu, lemnele cari cad. Pină cînd se împlinea filiera întreagă, arborul că- zut, care se punea in vinzare, putrezea. (Va urina). COMERȚUL LEMNELOR Importul și exportul lemnelor pe anii 1897 1899 Cu privire la importul și exportul lemnului și a diferitelor industrii derivate, extragem urmâi6rele date din «Comerțul exte- rior al României» pe anii 1897, 1898 și 1899. 1897............ 1898............ 1899............ Total . . . IMPORT EXPORT TONE L.> B. TONE LM 16.990 5.737.464 108.768 0.627.136 16.368 5.368.079 — 85.841 4 966.49! — 18.785 4.244.8»! — 150.6S0 8.114.372 — 52.143 15.350.434 345.2’9 19.707.999 — In tabloul ce urinează se arată valoarea acestor produse la import și export pentru 4 State din 19, cu cari România a avut relațiuni comerciale in anii 1897, 1898 și 1899. iHtnLprh . Germania. . Anglia . . . Belgia . . . IMPORT EXPORT 1897 1898 1899 Total 1897 1897 1898 Total Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei Lei 3.022.400 1.196.205 674.374 17.8 B 3.087.010 1.149.223 140.231 2.197.430 995.275 1.4.1GS 32.309 8 301.840 3 340.703 958.773 110.103 2.738.133 30.880 18.630 2.054 1.980.041 90.532 14.792 1.192 3.763.625 47.072 9.893 151.124 8.481.799 167 984 43.315 154 370 4.910.812 4.431.425 3.369.182 12.71 1.419 2.789.197 2 086.55713.971.714 8.817.468 254 REVISTA PĂDURILOR Dopuri presate (sist. american) Preț-curent al fabricel E. Lessel No. Diametrul do- pului la ca- pul gros Normale Găurite 1 mm 45 Lei H,20 Lei 16,20 II » 48 > 15,85 . 17,85 III » 54 > 19,— » 21,— IV > CO » 22,85 » 24,85 V > 05 » 25,55 » 27,50 VI » 71 » 28,75 » 30,75 VII » 75 » 31,15 • » 33,15 Prețurile se înțeleg pentru LI 00 bucăți, predate franco la do- micilii saii gara de Nord, Bncureștî, exclusiv ambalagiă, pentru care se percepe câte 50 bani de sac. Penlru sacii înapoiați franco și in stare buna, in termen de 30 (Jile de la dala facturei, se restilue 50 bani de bucata. Aceste dopuri, cu mașini speciale americane, din lemn de I a calitate. fără nici un defect și preparat in mod special spre a ob- ține o densitate absoluta și o elasticitate suficienta, intrec, in ceea ce privește calitatea lemnului, lucrarea și mai cu deosebire presarea exacta, ori-ce fabricat introdus in țară din America, Germania și Bosnia. ----—-------- INFORMAȚIUNI Venitul pădurilor Statului po exercițiul 1900 1901, pînă la 31 Maiu a. c. a fost de lei 7C03.428 bani 9. adecă un ex- cedent de 2.003.428 bani 8 peste prevederile budgetare. • * Până la 31 Maiu a. c. s’a incasat ca venit al pădurilor Statului lei 98.448 bani G7. Din 216 păduri ale Statului scoase în vînzare pentru exploatare, formînd prima serie, s’a vîndut 17 pentru o va- loare totală de lei 243.549 bani 24; iar rata anuală pentru anul 1901—1902 este de lei 63.741 bani 50. * * * Din 178.700 steri lemne de foc oferiți la direcția C. F. R. la licitația de la 2 Iulie a. c., s’a aprobat furnizarea a 54.400 steri asupra a 10 ofertatorf, pentru suma dc 226.050 lei, adică pe un preț mediu de 4 lei 15 bani sterul. REVISTA PĂDURILOR 255 ♦ » ♦ La 1 Octombro stil nou se va ține licitație la direcția C. F. R. pentru furnizarea cu 387.000 steri lemne de foc. ♦ ♦ * D-l F. C. Mwnteanu, profesor și fost director al școalei de agricultură do la Herăstrău, a fost numit director al ace- leiași școli pe ziua do 20 August • • D-l Th. Rașcanu, inginer silvic și hotarnic, a fost nu- mit inspector general silvic pe lingă Eforia Sf. Spiridon din Iași. ♦ * • Următoarele numiri și mutări s’aii făc it în corpul silvic : D-l Th. Spircant, fost gard general silvic, a fost reprimit cu gra- dul de silvicultor cl. II pe ziua de 10 August, în locul lui Victor Brote, demisionat. D-l A’. C. Macovci, fost inspector silvic cl. II, a fost reprimit în corpul silvic cu acelaș grad și numit sub-șef al serviciului silvic. D-l Th. Spirescu, silvicultor cl. II, a fost înaintat silvicultor cl I în locul D-lul I. G. loncxcu, destituit. D-l I Lupa, silvicultor asistent, a fost avansat silvicultor cl. II. D-l C. Bosoancă, a fost primit în corpul silvic cu gradul do sil- vicultor asistent D-l D. Georgacu, silvicultor asistent, a fost avansat silvicultor cl. II în locul lui T. G. Prolopopcscu, destituit. D-l N. Mateescii a fost primit în corpul silvic cu gradul de sil vi cultor asistent. D-l I. Duma, silvicultor asistent, a fost numit șef al ocolului Bcrzunț. D-l Carpenișanu A., șeful ocolului Tismana, a fost mutat la ocolul T.-Severin, în locul D-lui 7. Lupu, care este mutat la ocolul Tismana. ♦ « • Pînă la 1 Septembre a. c., au plătit cotizațiile și abonamentele pe anul 1901. următoarele pe rsoane : Membrii. Anania M., Berarii V., Boiu Olimpiu, Bucur Dionisie, Crăciuncscu Gh., Christescu I., Crișan Gr., Davidescu FI., Eustatide M., Kalinderu I. M are n zel lor O, Nădejde N. C., Oneanu A., Panaitescu C., Popovici Gh., Teodorescu Al , Valsamachi A., Albu N. N., Berian A., Cernetz Gh., Colțescu St, Stamatescu I. St., adecă in total 23 din 188. Abonați: M. S. Regele, Administrația Domeniului Coroanei, Bri- găzile A. D. C. de la Bușteni și Gherghița, Campcrt M., Cezianu N, Școala comunală Ciulnița-Eustatiade, Societatea Bour și Ața, adecă în total 8 din 66. 256 REVISTA PĂDURILOR CLIMA LUNEI IUNIE 1901 st. n. București Filaret. Clima lunei Iunie a fost caracterizată printr’un timp ploios și călduros. Cantitatea de ploaie 113 mm. nu a fost excesiv de marc de oarc-ce a trecut numai cu 15 mm. valoarea normală. Ea a fost obținută într’un foarte marc număr de zile de ploaie. Temperatura mijlocie este cu un grad și ceva mai ridicată ca normala. Perioada cea mai căldu- roasă a fost către jumătatea lunei, cînd in cîte va zile termometrul a trecut puțin peste 30°. Vintul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferici’» a fost aproape egala cu normala, totuși de- presiunea localisată asupra țărei noastre causează dese ploi abundente. Ploaie a căzut în 19 zile. Manifestațiuni electrice in 23. Ele au fost foarte tari in unele zile. Grindina de la 25 a fost rară ; mărimea ci a variat de la aceea a boabelor dc mazăre pînă la aceea a unui oii de bibilică. Ea a fost mai abundentă și mai mare în partea NE a orașului Filaret ca n’a trecut mărimea alunei. Cerul mai inorat ca dc obicei»». Soarele a strălucit cu 30 dc ore mai puțin ca valoarea normală. Rouă s’a observat in 12 zile; halo solar in 4 și curcubeul în 5. Starea semănăturilor suferă din causa ploilor prea dese ; griul și secara s’au copt însă nu so poate secera din această cauză. Grindina do la 25 nu a făcut multe stricăciuni. Luna Iulie Clima lunci Iulie a fost caracterizată în primele sale două decade printr’un timp răcoros și relativ ploios, ’ar în ultima decadă printr’un timp secetos și foarte călduros. Cantitatea totală de ploae 37 milimetri este mai mică de cît jumătetea valoare! normale. Temperatura mijlocie este cu aproape un grad mai mică ca normala ; ultima decadă însă, a fost cu 2".5 mai călduroasă ca de obiceiiî. Cea mai călduroasă zi a fost cea din urmă a lunei cînd termometrul s’a ridicat la 35°.0; cea mai ri’ dicată temperatură înregistrată în cursul acestei luni a fost 39'.8 în 1882- Vinturilo dominante au fost de la E și NE. Presiunea atmosferică a fost aproape egală cu normala. Ploae a căzut în 13 zile, toate in cele d’întii două decade. Mani- festațiuni electrice în 10 zile, toate de intensitate slabă. Cerul a fost mai înorat ca de obiceiO. Soarele a strălucit cu 45 de ore mai puțin ca va- loarea normală. Rouă s’a observat in 25 de zile ; halo solar în 2 și cur- cubeîi în 3. Starea semănăturilor este satisfăcătoare. Secerișul a fost împedicat în primele două decade din causa ploilor dese; în ultima decadă el s’a executat în foarte bune condițiunl. Institutul meteorologic. REVISTA PĂDURILOR 2$7 EXPOZIȚIA DE PISCICULTURA DE LA SALZBURG DIN 1900 In Juna Scptembrc 1900, D-l Administrator al Domeniului Coroanei, /. Kalinderu, Președintele so- cietății «Progresul silvic», însoțit de mai mulO agenti ai acestei Administra|iuni, a vizitat mai multe domenii și herghelii din Banat și Transilvania, precum și Expo- ziția dc piscicultura dc la Salzburg. Asemenea a vi- zitat mai multe stabilimente pentru creșterea peșcelui din acest ținut și a însărcinat pc unul din agenții săf, anume Olimpiu Boiu, a’i face un studiu asupra celor văzute la Salzburg. D-l O. Boiu a adresat acest studiu, sub forma de raport, D-lui Administrator al Domeniului Coroa- nei, pc care ne grăbim a’i publica: Dumnulc . Idin ini strat or, Dc la înființarea Domeniului Coroanei, înalta Domnie!- Voastre nâzuințA a fost, de a introduce și desvolta pc acest Domeniu toate ramurile producțiunel primitive, cari depind de agricultura și silvicultura rațională și a influența ast-fel asupra altor mari proprietari din țară, cari de multe ori se mulțumesc a continua gospodăria extensivă, crezită din moșl-strămoșl, fără a-I mal da vr’o direcțiune nouă, și fără a ține scamă de marile progrese și de multilateralitatea obținute in ultimele două decenii de știința agricola și fo- restieră. Ast-fel Domeniul Coroanei astă-zl este acela, care pc lingă partea economică a desvoltat o mare activitate culturală, adoptind multe inovațiuni experimentate în străină- tate, și Indemnînd nu numai prin cuvinte, ci prin exemplu 17 REVISTA PĂDURILOR Ș5Ș viu și pc alții a imita cclc introduse aici......«Exempla trahunt». Amintesc numai pe scurt înființarea fermelor model, a lăptăricl dc la Periș, introducerea culturci de plante fura- gere, a hameiului, a cînepcl, atelierele de fringherie, stupă- riile sistematice, morăria sistematică, marile industrii fores- tiere dc la Mălini și Bicaz, fabricele de rezonanță tot acolo, semințăria sistematică și multe alte, caii formează pictrilc din cari s’a edificat marca clădire, dq care c strins legat numele Domniei-Voastre și care sub pavilionul Administra- ției Domeniului Coroanei e menită a forma un durabil mo- nument glorioasei noastre dinastii. Intre ocupațiunilc primitive ale omului, pescăria c una din cele mal vechi, și țara noastră posedă în rîurilc și bălțile sale, — cari sigur că ocupă 4°/0 din totalitatea suprafeței — și astă-zl un nesecat isvor dc hrană. Insă apele reclamă și ele gospodăria lor particulară, dacă nu voim ca veniturile cc ne au dat in trecut să sleiască, după cum s’au văzut triste exemple în multe părți, și din nefericire și la noi. Mai mare însemnătate arc pescăria noastră națională atunci cînd con- statăm că țăranul romîn consumă de 6^/2 ori mal mult peșce dc cît francezul sau germanul; romînul consumă pe cap și an 20 kgr. peșce iar francezul numai ț kgr. Producțiunea brută anuală a pescăriilor noastre c estimată dc D-l Antipa la cel puțin 1 (X) milioane kgr. cu o valoare dc 40 milioane lei, ast-fel, în cît, zice Dr. Antipa în studiul său asupra pescăriilor din Romînia:........«cu siguranță că după agri- cultură ca ocupă locul cel mal principal, căci nu mal avem alte ramuri dc producție în țară, care să ne dea o pro- ducție brută dc 40 milioane lei anual. Pădurile, sarea, pe- trolcul etc. vin cu mult în urma pescăriilor». I )in punct de vedere al economiei noastre naționale, c în adevăr surprinzător a documenta prin cifre autentice coca cc D-nul Antipa susține in frasa finală citată aici. REVISTA PĂDURILOR 259 Iată cifrele privitoare la păduri după «Notices sur Ies forvts du Royaaume dc Roumanie, Bucarcst, 19(X) , pag. 25 și 39. Romînia arc 2,774,048 ha. pădure din cari 1,085,033 ha. proprietate a Statului. Media celor din urmă zece ani (1889 și 1899) pentru pădurile Statului, a dat un venit brut dc 3.65 lei pe an și hectar. Considerind această cifră valabilă pentru totalitatea pădurilor, venitul lor brut ar fi deci de 10,125,275 lei. Comparind această cifră cu cele 40 milioane cari reprezintă producțiunea brută a pescăriilor, credem a fi scos în relief in cel mai convingător mod imensa însemnătate a pescăriilor pentru țara noastră. In țările de apus, gospodăria bălților produce însemnate venituri și marii proprietari au știut să utilizeze bălțile, lacu- rile, iazurile precum și cursurile rîurilor lor, spre a le popula cu o mulțime de peșcl, cari la rîndul lor dau săracului și bogatului hrană sănătoasă și delicioasă. Principele Schwar- zenberg posedă la Witingau in Bohemia, iazuri de peșec in întindere de 5000 hect., cari deja din secolul al XV, cînd au fost create de D-nu dc Roscnbcrg, au fost amenajate și cari au fost imitate dc mulțl mari proprietari din Austria, căror apoi au urmat micii proprietari și țăranii, ast-fel in cît astă-zl piscicultura a devenit cu totul populară. In China, creșterea intensivă a crapului se practică dc sute, ba dc mii de ani; pentru Chinez crapul a devenit animal domestic. Corpurile legiuitoare a tuturor Statelor din apus, aii creat legi pentru protccțiunca peșcilor și gospodăria rațio- nală a apelor; și la noi s’a creat o lege care începe deja a da roade satisfăcătoare. Convenții cu Statele învecinate cu privire la un procedeu uniform in protccțiunca peșcilor din apele comune, sint rezultatul cel mal recent a năzuin- ților noastre, cari nc vor asigura și pentru viitor bogățiile naturale ce țara a avut in trecut. Deja exportul nostru de ?6o REVISTA PĂDURILOR pcșcc, favorizat prin tarifele înadins scăzute a C. K R., începe dc la 1897 încoace a se ridica și importul a scădea, fenomene cari ne servesc spre laudă. Este aci locul a aminti, că din nefericire la noi și pes- căriile, pe lingă alte ramuri ale producțiunil primitive, decad din cc în cc mal mult, cu toate că se știe că țara noastră era pină nu de mult fumisorul dc pcșcc, ca și dc griu, cel mal însemnat în Orient și exporta și în țările occidentale; astă-zl am ajuns a importa dc cinci orj mal mult pcșcc dc cît exportăm. Acestea sint rezultatele exploatării rapace cc s’a m uiat nu numai în agricultură CÎ și in pescării. Xum m a nu cugeta, că vinarca continuă a pcșcclul va conduce la exterminarea sa, dc care fatalmente sintem amenințați1). Domeniul Coroanei asemenea posedă bălți, lacuri și iazuri și cursuri dc apă, cari abundente ca in întreaga țară, ar putea fi exploatate in mod intensiv. Dar erau dc regulat mat înainte multe chestiuni mai importante. Acum după cc cele mai mari lucrări sînt terminate, în viul interes cc aveți pentru progresul țârii noastre, ați binc-voit, Domnule Administrator, a mă însărcina să mă ocup dc întrebarea, în cc mod și unde pc Dom< niul Coroanei s’ar putea da mai marc atențiune creșterii pcșcclul, și ce am putea face in această direcțiune, in special pentru regiunile «Ic munte, patria păstrăvului, cel mal valoros intre peșcii noștri. Pentru a-mi înlesni studiul cc voiu a face, nu v’ațl pregetat a bine-voi să mă conduceți personal la expoziția internațională de pescărie, care în anul acesta a avut loc la Salzburg (Austria), și unde am avut ocazie a lua informații visu, atît prin inselc-șl obiectele expuse cît și prin contact direct cu specialiștii din Austria, și prin vizitarea mal multor stabilimente pentru creșterea pcșcclul. I) A sc vedea Dr. Gr. An tipa: Studiu asupra pescăriilor din Rominia,. București, 1895. REVISTA PĂDURILOR 26l In cele următoare, respectuos îmi permit deci a depune raportul meu: Expoziția din Salzburg a fost deschisă dc la 2 la 10 Septembrie 1900 și coprindea următoarei» secții: SECȚIA 1. Anima'e acuaticc. a) Vil și împăiate, conservate în alcool, tablouri; b) Uscate, sărate, afumau, pulberizatc, in tinichele, etc. SECȚIA II. • a) Ustensile dc pescărie dc tot felul, întrebuințate de diferitele popoare, in original și în modele; b) Luntri, căule, vase pentru pescăria maritimă și cea pe lacuri, modele dc la toate popoarele; c) Mașini și ustensile pentru prepararea materialului brut. SECȚIA UI. Prăsirea artificială a animalelor acuatice. a) Celulele dc incubație în funcționare. Instalații și ustensile pentru reproducerea artificială a peșcilor, racilor și scoicelor. Vase pentru transportul icrelor fructificate și a progeniturd; b) .Modele și tablouri dc piscine celebre; c) Modele și tablouri reprezentind măsurile pentru pro- tecția animalelor acuaticc (ca scări pentru pcșcl etc.); d) Acuarii dc tot felul; e) Istoria desvoltăril stridiilor, somonilor, clupcidelor, racilor etc. în diferite stadii dc etate. SECȚIA IV. Ustensile pentru conservarea și transportul de animale acuaticc proaspete; originale și modele. 262 REVISTA PĂDURILOR SECȚIA V. Ustensile pentru macerarea, prepararea și conservarea produselor pescăriilor prin «scarc, sărate, afumare etc., pentru comcrciu (modele dc uscătoril) și pentru întrebuin- țare casnică, (cazane și farfurii pentru pcșcl, etc.). SECȚIA VI. Modele de locuințe și costume de pescari, ustensile dc pescari, cari nu intră în ccle-l'altc secții. SECȚIA VII. Analiza apelor cu privire la condițiile dc viață a peș- cilor, cercetări lîsico-chimicc. Analiza subsolului, probe dc subsol, cercetări bota- nice, plante acuaticc în raport cu pescăriile, colecții dc plante caracteristice, turbării etc. Cercetări faunistice (micro- organisme preparate in spirt), alte preparate, mijloace și aparate pentru studiul celor dc sus. SECȚIA VIII. Istoria pescăriei. I stensile dc pescari în original și imitațiunl din timpu- rile cele mal vechi și pină astă-zl, modele, planșe, docu- mente, sigilii, embleme a vechilor asociații dc pescari etc. SECȚIA IX. Literatură, statistică și tablouri de întinderea geografică a peșcilor. Vedem din cele dc mal sus că programa expoziției a fost din cele mai variate și după părerea unanimă a spe- REVISTA PĂDURILOR 263 cialiștilor, expoziția de la Salzburg a ocupat un prim loc intre toate de pînă acum, atît ca întindere cit și ca valoare a obiectelor expuse. Intre toate secțiile, necontestat însă, secția a treia, grupul acuarilor, a întrecut prin varietatea și calitatea sa și cele mal pretențioase așteptări. Erau mal bine de două sute acuaril cu fel de fel dc peșcl vil, crapi, păstrăvi, țipart, știucă, lostriță, somon de mare și dc lacuri, păstrăvi americani, lipanul (T. himalus, vescilifcr și vulgaris), în fine toți peșcil nobili aveau basinurile lor de sticlă, în cari se puteau ob- serva eminent dc bine. Ba și mica faună acuatică avea repre- zentanți numeroși și pe lingă peșcil nobili erau expuși și peșcl dc puțină valoare, hrana celor nobili, in toate formele, și stadiile vicțel lor. Din materialul de peșcl expus se putea cunoaște ma- rca îngrijire ce actualmente piscicuhoril pun în creșterea protejaților lor, și uniformitatea în mărime și forme a gru- purilor de peșcl dc ace iași etate, părea a ti fala exposan- ților, tocmai cum crescătorul dc vite e mindru a ’șl arăta turma sa, în care e greu a osebi un individ dc altul. I.a acest rezultat nu sc poate ajunge dc cit prin o prea îngri- jită sclccțiune a părinților, principiu care și în pisciculturii se impune cu aceiași greutate ca și la creșterea ori și căror animale, și care denotă că creșterea pcșcclul e deja o ști- ință aprofondată, care prin munca practicianului, ajutată dc scrutările minuțioase ale savantului naturalist, a ajuns acolo unde se află astă-zl. Cele mai multe bazinur! erau ocupate dc păstrăvi și bastarzii săi, și în cele mai diferite stadii ale vicțcl, dc la icre, pînă la indivizii dc greutăți anormale; aproape toți acești peșcl erau prăsiți și crescuți în pescăriile sistematice din AlpI. Ca curiozitate amintesc și un morun conservat dc mă- rime extraordinară, expus dc firma Wcinrcb din Brăila și 264 REVISTA IADURILOR care atrăgea multă lume; așa «Iar și Romînia a fost repre- zentată la expoziția din Salzburg. Cclc-l-alte secții necontestat că aveau și ele obiecte remarcabile, dar ele formau mal mult obiectul studiului spe- cialistului, care se ocupă dc detalii. Am aflat multe inovațiunT practice aplicate la porțl de iazuri, la celule dc incubațiune, la înmulțirea artificială a hranei naturale a peșcilor, o literatură bogată, o mulțime dc planuri; modele și fotografii de pescării sistematice, în- ființate în timpul din urmă, după cerințele moderne ale ști- ințil și practicei. I ’n mare număr dc asociații de pescari și piscicultorT au expus statutele și publicațiunilc lor, din care se pute a cunoaște o puternică tendință dc a duce spre pro- speram acest ram al producțiunel primitive. Lucrări științifice nu lipseau. Stațiunile biologice între- ținute de Stat și dc societăți, ne arătau activitatea lor prin analize chimice, mecanice și biologice a apelor, celor mai principale lacuri și rîurt, mijloace pentru înmulțirea hranei naturale a peșcilor, combaterea animalelor dăunătoare pes- căriei; in fine o însemnată lucrare a directorului de pescării din Salzburg, D-l Kolman, care lucrase o hartă ictiologică a provinciei Salzburg, în care ne arată toate apele și spe- ciile dc peșei cc le populează, toate stabilimentele pentru creșterea peșcilor, asociațiile dc pescari, in scurt totul cc arc vro importanță pentru producțiunea și comcrciul cu peșce din acea provincie. Luind cunoștință de cele ce ne oferea expoziția, mai rămase a vodca unele instalații pentru crescerca păstrăvului și exploatarea lor. Am ales in acest scop două: una modestă a unul țăran, înființată și exploatată cu economic, și una a unul marc proprietar, unde nu mal jucau rol sume mici, fiind intenția a crea ceva demn dc numele proprietarului. Instalația amintită mal întîiu sc află la 1 ’farr-Wcrfcn la depărtare de l oră de Salzburg cu acceleratul, și e pro- REVISTA PĂDURILOR 265 prictatca locuitorului Perwcin Vulgo Kcndler, care în imediata apropiere a casei sale arc niscc isvoarc puternice cu apă cristalină și rece. Condițiile fiind date, Perwcin sapă, ajutat fiind și de configurația terenului, opt bazinurl nccgalc, le despărți prin diguri bune și îșl formă ast-fel lacuri pentru prăsirea și crcsccrea păstrăvului. Toate opt bazinurilc au o suprafață ca dc 1.5 ha. Pro- ducțiunca anuală dc păstrăvi o ca de 150 kgr. carne de păstrăvi, obținind un venit brut de 750 coroane anual; un comersant dc peșei din Salzburg 1 cumpără producțiunea întreagă, plătindu-i cîte 5.00 coroane pc kgr. la piscină. Din acest venit brut, e a sc scădea plata pescarului a 60 coroane lunar = 720 coroane și c a se plăti hrana peșcilor, mal cu scamă carne de cal, ast-lel in cit socotimI negustorește, nu numai că nu rămîne nici un venit net, dar instalația c pasivă. Sistemul dc hrănirca păstrăvului cu carne macerată nu c tocmai cel agreat în ultimul timp, și pc lingă inconve- nientul că ast-fel dc hrană strică calitatea păstrăvului, dindu-i un gust vulgar, mai trebue amintit și acela, că nu se poate aplica de cît in ținuturi cu populația deasă, unde se află regulat și in cantități suficiente carne de cal morțl, care arc avantagiul a fi foarte eftină (20 dc bani dc kgr.). In general 1 kgr. dc hrană moartă (carne, conserve do pcșcl ordinari, etc.), oferită păstrăvului, va înmulți greutatea lui cu 0.1 0.15 kgr.. după împrejurări. Din aceste cifre îșl poale face cineva calculul, dacă creșterea păstrăvului cu hrana moartă îl mai este rentabilă sau nu. Deși pentru moment deci instalația ar părea neren- tabilă, totuși proprietarul ci speră că prin o mat marc pro- ducțiune in viitor, să ia și un venit mal marc. Strict luat, |X'scarul plătit cu 720 coroane anual mal arc timp a sc ocupa și cu alte lucruri in gospodăria stăpinului său, așa în cît veniturile și chcltuelilc sc vor echilibra actualmente. 266 REVISTA PAPURILOR Așa modestă cum se prezintă instalația țăranului Perwien a cărei cost e aproximativ 2(XX) lei, ea totuși face o impresie din cele mal plăcute, și c demn dc toată lauda țăranul caro caută dezvoltarea gospodăriei sale pc toate căile. I )-l Pervcin nu c singurul țăran care in ținutul Salzburguhil se ocupă cu prăsirea și crescerca păstrăvului, ci după cum am avut ocazie a ne convinge la expoziție, ast-fel de țărani sint deja cu sutele, dovadă că piscicultura c productivă și rentabilă, căci alt-cum țăranul deștept din AlpI ar aban- dona foarte iute un rău al gospodăriei sale, care nu ’l-ar ti alt-ceva dc cît o sarcină grea. Veniturile acestor pescării mici, in mod evident nu pot ti mari, dar dacă nu curge, totuși pică, după proverbul nostru din bătrini. Cu totul altă impresiune nc face pescăria dc la Puch- hc im, stația de drum de fer Attuang între Salzburg și Linz, pescărie aflătoare pe Domeniul A S. K. Infantulul Don Alfonso dc Bourbon y Austria-Este. Nu e instalație veche cea de la Puchhcim, ast-fel in cit directorul Domenial dc acolo D-l Alois Wcedcr a putut aplica sistemele cele mai noi si mal apreciate. D-l A. Wcedcr e președintele aso- ciațiuncl piscicultorilor din ținutul Vocklabruck, c om dis- tins în ale pisciculturel, și ca autorul unul foarte bun tratat de piscicultura •), se bucură dc buna reputație. In mijlocul unul îneîntător parc sc află 36 lacuri de forme și suprafețe diferite, despărțite prin puternice diguri alimentate dc un vesel pîrîu de munte cu undele curate. Intre lacuri ici col< a boschete cochete de flori, grupuri de arbori, locuințe pentru pescari, basinurl închise pentru peșcil prinși și gata de transport, ici colea cîte un mic chioșc, totul aranjat cu compctință și gust. Principala tendință a stabilimentului c prăsirea și creșterea păstrăvului, iar în a 1) «Dcr Fischzuchtcr» von Alois Wcedcr, Puchhelm (Ab-Acst.), 1900. RIVISTA PĂDURILOR 267 doua linie creșterea crapului. Partea cea mal mare a peș- cilor ajungînd mărimea cerută dc comcrciu se vinde pc loc, o altă parte se distribne în apele curgătoare ale Dome- niului, pentru a le popula cu peșcl nobili; pcscil expuși în aceste ape, dcsvoltîndu-sc în libertate și în condiții avanta- gioasc, sînt foarte riguroși și prinzîndu-1 pe timpul fructifi- cării lor, cl furnizează icrele pentru înmulțirea pc cale arti- ficială a peșcilor din iazuri. Ast-fol făcindu-se o seleețiune riguroasă a părinților, D-l Wcedcr a parvenit a avea o rasă dc peșcl cari cresc iute și sc îngrașă relativ repede. Suprafața tuturor lacurilor c dc aproximativ 20 dc hect. și beneficiul net realizat anual ca 2000 dc coroane, deci 100 dc coroane pc ha., un rezultat care considerîn- du-sc marile chcltueli dc instalație, nu sc poate numi dc cît destul de modest. D-l Weeder c unul din acel piscicultori cari condamnă principiul hranei moarte. Piscicultorul arc datoria, zice Wcedcr, să studieze con- dițiunile naturale în care trăeștc pcșcele, și arc datoria a imita aceste condiții în stabilimentele sale; numai în acest caz vom parveni a gospodări cconomiccștc. Xu este permis, zice d-l Weeder, a ține în bazin uri mici peșcl mulțl, căci el sînt expuși in acest caz la o mulțime dc boalc. Hrana naturală a pcșcelul este planctonul din apă, pc lîngă care miile dc insecte cu larvele lor, apoi niște mici cru- stacee, complcctcază lista dc bucate a peșcilor (sub cuvîntul «plancton» se înțeleg toate acele microorganisme din apă, cari cu ochiul liber aproape nu sc pot distinge). Pentru aceea nu vom hrăni pcșcil noștri nici cu came macerată, nici cu cereale nici cu conserve preparate anume în acest scop, dc cît numai în cazuri csccpționalc; vom crea însă în lacu- rile noastre condiții avantagioase pentm înmulțirea planc- tonului, a insectelor și a crustaccelor. O lungă polemică a avut loc între piscicultori asupra 268 REVISTA PĂDURILOR principiului hranei moarte și a celei vii, cari sînt identice cu piscicultura concentrată și extensivă. In caz cind dăm hrana moartă, putem crește în bazinuri miel mulțl peșei, dar calitatea camei sale suferă ast-fel, în cît o depreciază; în caz cind voim a imita natura, avem nevoe de bazinuri mari, sîntem insă mai siguri dc succes și mai independenți dc localitate. Aproape ori și unde sc pot crea condiții sa- tisfăcătoare pentru înmulțirea planctonului, a insectelor și crustaceclor; dar nu ori și unde putem avea regulat pe prețuri potrivite hrană moartă. Aceste principii le a adoptat d-l Wceder pentru pisci- cultura cc conduce. Kle au fost studiate și propagate pe scară mai în- tinsă la 1867 dc l)-l Joscf Susta, directorul Domeniului Witingau, proprietatea principelui Schwarzenbcrg, domeniu care are iazuri în întindere dc peste 5000 dc ha., după cum amintesc deja în alt loc. De atunci și pină astă-zl s’a experimentat, s’a încercat, și acum sîntem in măsură a susține cu siguranță că prin- cipiile lui Susta sînt singurele pc cari ne putem baza, voind a face o piscicultură rațională *). D-l Wceder, studiind și apreciind chestia, a stabilit deci la Puchcim o piscicultură extensivă, în care peșcele e avizat ași căuta singur hrana sa dc plancton și insecte, și mimai prin excepție c hrănit cu hrană moartă în timpuri și împrejurări anumite. Penlru aceasta lacurile dc la Puchcim sint populate cu peșei relativ puțini, căci nu s’a descoperit pînă acum încă vre-o rețetă pentru înmulțirea concentrată a micro- organismelor din apă. Chcltuelilc dc instalație la Puchcim. după cit ne spunea 1) Vezi: Joscf Susta, bic Ernâhrung der Karpfcn (Stcltin, Hcrke & Lc- bcling). REVISTA PATURILOR 269 D-l Weeder, au fost in sumă rotundă dc 4O.OOU Ici, venitul net actualmente fiind dc 2100 lcI = (2000 coroane) îl putem numi foarte modest. Dar și această instalație fiind încă nouă, promite pentru viitor un beneficiu mal marc; ast-fel in cît va da o rentă mulțumitoare, după afirmările D-lul director Wcedcr. Se naște acum întrebarea dacă după instalațiile cele două cc am vizitat mai există și. piscine cari sînt rentabile? căci am văzut că, atît piscina țăranului Pcrwcin, cît și aceea a domeniului Pucheim, nu dau dc cit o prea modestă rentă. Răspunsul c afirmativ; da, sînt și piscine cari sc bu- cură dc bune beneficii, și una din acestea este aceea a D-lui I lans Kottl la Redl-Zipf, in Austria superioară. înainte cu 30 de ani, D-l Kottl avea o prea modestă căsuță, trăind ca un simplu pescar, astă-zl instalația sa de piscic.ultură emulează cu ori și care, și D-l Kottl e om avut. Tot in acest caz sc mal află și alțl piscicultorl, cari s’au devotat cu trup cu suflet chemării lor și sc ocupă personal numai cu piscicultura. Dovadă de rentabilitate sint numeroasele piscine cari există în țările occidentale și a căror număr crește încon- tinuu. Așa la 1895 stabilimente de piscicultura existau in Germania 140, in Austria 70, in Hclvcția 21, in Rusia 10’). Țăranul caro pc lingă altele mai instalează și o mică piscină, nu se poate dedica cu totul numai cl, și nu are nici cunoștiințclc necesare, marele proprietar face instalații prea luxoase, și deși agenții săi au cunoștiințclc necesare, totuși instalația la urma urmelor c în mina pescarilor mani- pulanțl, cari neavind dc multe ori inten sul cc ar fi de dorit, nu lucrează cu aceiași ardoare ca piscicultorul dc profe- siune, care știe că ori-ce beneficiu va realiza c al său 1) A se vedea Dr. Gr. An tipa : «Studii asupra pescăriilor din România». București, 1895, pag. 18. 270 REVISTA PĂDURILOR propriu, nu al altuia. Onoare cxccpțiunilor, dar in multe cazuri marele proprietar nu poate realiza ast-fel de beneficii ca piscicultorul de profesie. Depinde foarte mult piscicul- tura dc pescării cari manipulează și chiar pc lingă cel mai dc aproape control al administrației piscinei, rezultatele totuși nu sint satisfăcătoare din cauza personalului inferior, care e forte greu dc recrutat chiar și in țări in cari pis- cicultura alt-cum a ajuns la frumoasă desvoltare. întreaga literatură germană, care pc terenul piscicultura! c deja foarte bogată, constată unanim că piscicultura e una din ramurile cele mal rentabile ale producțiunil primitive. D-l Paul Vogel, autorul unul manual de piscicultură, foarte voluminos (349 paginc) și mult apreciat, secretar al asociațiunel piscicultorilor din Germania, redactor al unei re- viste piscicole, etc., in cartea sa « Ausfdhrlichcs Lchrbuch der Teichwirthschafh Bautzcn, 1898, pune următoarele chestii: 1. IC bine ca agricultorul să exploateze și piscicultura sau nu ? 2. Este rațional și din punct dc vedere agricol reco- mandabil, a afecta pisciculturcl terenuri propice pentru instalarea dc iazuri, chiar și soluri dc prima calitate ? și 3) Circumstanțele actualmente favorabile piscicultura! sînt numai trecătoare sau este sigură perspectivă că neîn- trerupt circumstanțele vor fi favorabile, că va fi desfacerea suficientă și prețurile încontinuu ferme și bune ? Arătîndu-ne enormele cantități dc pcșcc ce popula- țiunea germană e în măsură a consuma, arătîndu-ne venitu- rile actuale ale piscicultorilor și basîndu-sc pc părerile multor distinși mari proprietari dc domenii, cari exploatează pis- cine, ajunge la concluziunea că: instalarea de lacuri pentru creșterea crapului e actualmente cel mal rentabil ram ai exploatării solului și că creșterea păstrăvului va fi și atunci încă rentabilă, dacă prețul său ar scădea cu 66 °/0 față dc cel actual. REVISTA PĂDURILOR 27 t Notăm insă imediat că D-l Vogcl vorbește numai de circumstanțele din Germania propriu zisă, fără a vroi sâ facă vr’o regulă generală. Să reținem și prețul de 1.20 1.60 lei pe care il realizează marele piscicultor german loco lacuri, pentru un kgr. crap, cifre cc ne dă tot D-l \ ogcl la pag. 14 a sus citatului op. La hala dc peșcl in Berlin crapul sc vinde en gros cu 1.75—2 lei. \’om avea nevoc mal încolo de aceste cifre. Prețul crapului vindut in orașe la comcrcianțil dc peșce, ajunge în Germania pînă la 2.50 lei pe kgr. Sint două cauze principale, dice D-l Vogcl, în alte locuri, din cari rezultă stagnațiunca pisciculturel germane: 1. Gustul publicului consumator. Pe cînd la peșcl de mare s’a obicinuit lumea a’i cumpăra tot uciși; tot această lume privește pescil din lacuri, dacă sînt uciși, ca depre- ciați și nu vrocște să plătească dc cît prețuri foarte scăzute. E deci de datoria tuturor piscicultorilor a se opune acestui capriciu, care nu c motivat dc ajuns, fiind-că pcșcele ucis la lac, ambalat bine și transportat urgent, arc gust ca și cel cumpărat viu și ucis in urmă la bucătărie; 2. Administrația Căilor J''cratc care nu oferă destule garanții pentru transportul peșcelui viu și care prin politica sa tarifară aduce mari daune pisciculturel indigene; peșcil transportați vii sufăr foarte mult și pier de multe ori înainte d a fi ajuns la locul destinați unei. Prin multă insistență asociațiile dc piscicultori germane au parvenit a obține unele concesiuni de la direcția Căilor Ferate, dar nesuficiente încă pentru garantarea deplina a intereselor lor. Sînt atitea șicane la care e expus din partea funcționarilor Căilor Ferate, piscicultorul care transportă peșce viu, în cît mulțl renunță la această operațiune și vind pescele mal bucuros cu prețuri cit de puține chiar la piscină, trecînd ast-fel cel mai marc ciștig în mina comer- ciantului, care știe a sc apăra cu multă dibăcie în contra ori 272 REVISTA PĂDURILOR și căror șicane, căror c expus piscicultorul, mal puțin versat in ale comcrciuluL După cc am văzut cum stau lucrurile in Austria și Germania, să cercetăm cum stau și in țară la noi. Singura piscină sistematică, după cit sîntem informați, c aceea a d-lul Mandrea, la Sinaia. Scopul el este prăsirea și creșterea păstrăvului. Sub-semnalul am vizitat această instalație și am avut onoarea a fi fost condus de D-l Mandrea personal, care, in modul cel mal afabil, ’mi-a dat toate explicările. D-l Mandrea a instalat lingă vila D-sale, la Sinaia, pe un loc foarte strimt, vre-o cinci miel bazinuri betonate și cimentate, cari sc alimentează de un pîrîu, pentru a cărui apă D-l Mandrea plătește anual eforiei spitalelor, a cărui proprietate c piriul, lei ltX)O, pentru dreptul de ași ali- menta piscina cu apa lui. Pe lingă bazinuri, sc află instalată o clădire care con- ține o cameră foarte sistematcă, aranjată pentru celulele de incubațiune a icrelor de păstrăvi fecundate și locuința pescarului, adus din Salzburg și plătit cu 80 lei lunar. O ghețărie pentru conservarea cărnct dc cal, hrana principală a păstrăvilor D-hiI Mandrea, complectcază instalațiile, a căror chcltucll s’au ridicat la rotund lei 20,000. Sistemul adoptat aici e deci piscicultura concentrată, dindu-sc peșcilor hrana moartă, sistem care în un centru ca Sinaia, unde sc află cu ușurință și cu preț potrivit carne de cal, c admisibil și practicabil, împreunat însă cu incon- venientul unei mortalități mari a păstrăvului, împrejurări* dc care și piscina D-lul Mandrea a suferit in anii trecuțl. Ce privește calitatea că mei păstrăvului dc la Sinaia, nu ne putem pronunța, constatăm insă că la aparență pcșcil D-lul Mandrea sînt foarte frumoși, de la cel mal miel pînă la cel mal mari. 0. Boiul /Va urma). Șeful Regiei Domeniului Coroanl Bica*- REVISTA PĂDURILOR 273 REVIZUIREA LEGE! ASUPRA POLIȚIEI VIRATULUI Comisiunea instituită de onor. Minister al Domeniilor pentru a revizui legea poliției vînatulul, luind in studiu memoriul relativ la chestiunea Vinâloarei in llomînia adresai onor. Minister de Domenii, de D-nul liheorgiu și avînd cunoștință deplină asupra acestei importante chestiuni, a alcătuit un proiect de lege și un merporiO, pe care le rezumăm in cele ce urmează. Este de netăgăduit că Rominia este săracă actual in vînat folositor, pe cind altă-dată trecea dc bogată ; cauzele principale a disparil tunel vlnatulul util cu păr și cu pene sint două: a) braco- nagiul, b) inmullirea peste wăsurd a fiarelor slricâloaret ceea-ce prevede memoriul in chestiune; aceste cauze fiind generale, nu pot li combătute prin măsuri restrinse și dubioase. Măsurile cele mal eficace sint: I) Modificarea legei poliției vinețiului, care este nepotrivită cu țara noastră, întru ce privește cpocclc dc permisie și oprire a vlnătoarel și alte multe articole, care nu fac dc cit daună și con- fuziune in aplicarea el. II) Introducerea unei taxe anumite pentru carie deținătoare, prin care mijloc avem unica posibilitate a infrina braconagiul, la țară mal ales, unde țăranii nu respectă cu toată rigoarea legea, nici cpocele de reproducție, grație cărora și cu concursul lupilor și vulpilor înmulțite peste măsură, s’a stirpit vinatul util, pe o scară atit de întinsă. Pe lingă săracia generală in vînat la noi, mal există și un all flagel, care e cu mult mal mare și care astă-zi trece aproape neob- servat dc către stăpinire, lovind avuția națională și in special pe țăran; acesta produce enormele păgubi ce sc urcă la sute de mii de Ici anual, dacă nu la un un milion, produs in vilele domestice de către lupi mal ales, cari invadind in haite numeroase din Rusia, măresc neîncetat conligentul celor locali, aducind cu dinșil groaza (căci atacă și pe om) și sărăcia; in adevăr, nu e cătună, nu c sal sau stină, să nu sufere anual păgubi însemnate, prin răpiri și sfi- șierl de animale domestice pină in bătătura casei, chiar, ziua marc; de s’ar face o stasistică in toată țara, sintem siguri, că cel ce conduc destinele el, s’ar speria și s’ar întreba, cum pină astă-zl nu sa dat alarma, nu s’a luat nici o măsură?.... Credem line și oportun 18 274 REVISTA PACURILOR ca onor. Minister pentru a se putea încredința p in țilrc de starea lucrurilor, «4 ordone facerea acestei statistici, care dc all-ftl nu presinlă nici o greutate, și aceasta numai pentru ultimul an 1900. III) Dc oare ce nu există nici un mijloc mat bun pentru dis- trugerea fiarelor stricătoare de cit otrava (afară d-că Stalul ar incasa din taxele cărților de vinătoare, ele., o sumă destul de considerabilă trebue să formeze un fond pentru scopul urmării, care este ctearea unul isvor de bogăție pentru Stat, căci in occidentul Europei fie care țară: Germania, franța, Austria, tic., încasează peste lo.oi’<>.00<> lei din acest articol, țări cart acum 40—50 ani crah și mai sărace in vinat ca l'ominia, iar in al doilea rind, va veni în ajutorul populațiune! rurale, căci Iul îl imeumbă datoria dc a ocroti avuția. Dclailclc organizărel acestui servicii! se vor indica mal pe urmă. IV) Pentru a înrădăcina iubirea de breasla pădurăriel și de vinăloare in inimele elevilor ce ies anual din șcdla silvică de la hrănești, și din care Statul, Goroana și particularii iaii in serviciul lor pe acești tineri specialiști, cart sini meniți și trebuesc a cunoaște in detail nu numai teoretic aria vinătoani ci și practic, cum și modul de a pune otrăvite, de a așeza curse, ele., etc.. după cum are loc. o instrucție specială și Îngrijită in această privință mal ales in Germania, unde ori ce silvicultor trebue să fie și bun vinător, credem că trebue introdus in școala Statului de silvicultură de la hrănești și chiar in cea de agricultură de la Ibrăslrău, un cuis dc vînătoare complect. \) Să sc instruiască autoritățile comunale, jandarmeria rurală și poliția din întreagă țară, asupra modului cum să se facă bună pază, cum să se urmărească și să sc constate delictele de vină- toare, etc., cu timpul adunindu-sc fonduri prin mijloacele sus cnu- mărate, să se înființeze un serviciu dc pază al vinătoarel și al ppscuirel, care să fie special însărcinai cu reprimarea delicucnților, mal ales la țară, unde numărul braconierilor este mare, iar auto- ritățile comunale închid adesea ochii, spre a nu sc pune răii cu braconierii, alegătorii lor. REVISTA PĂDURILOR 2/$ In fine, mal sint o serie dc mijloace la disposiție, care sc vor expune, dacă propunerile noastre vor li bine apreciate și bine primite. Rezumatul nouei legi de vînătoare. 1. Se ridică dreptul populației rurale de a mal vina individual chiar pc pămiiilurilc lor, după cum e in Franța, Germania, Austria etc.; terenurile aceste se vor uni fbrmind complexe (întregi trupuri) de cel puțin 150 beci., care va forma un teriloriO de vînătoare, și care va li scos in arendă de către primar din ofieiii, cu eondițiune că acele ogoare să se țic unul de altul lanț, fără întrerupere, iar suma încasată se va repartiza locuitorilor in drept proporțional cu funciarul ce plătește fie care. Țăranii vinălorl din acea comună saii din cele limitrofe pot lua in arendă acele terenuri, dacă voesc a vina ’). 2. Pe tcrenele unde sini forlilicaliiml și depozite sad insta- lațiunl de explosibile, vinătoarca este interzisă fără autorizarea Minis- terului de resbel. 3. Orl-cine vocște a vina, chiar proprietarul pe moșia Iul, va plăti o taxă dc 18 lei anual, din cari 12 lei vor reveni Stalului iar 6 comunelor respective, din care, fond, sc va incepe stirpirea tiarelor stricătoare prin toate mijloacele, mal ales prin otravă, și se va înființa un serviciu special numit a Serviciul lupăriel»\ avind numai această menire de a distruge pc orl-ce cale animalele stricătoare. Vlnătorul va primi in schimbul acelei sume o cartă dc vînătoare, pe care trebue să o poarte tot-d’a-una la vinat asupra Iul'). 4. Epocile cind vlnătoarea va fi oprită sint: Cerbul (mascul) dc la 1 Oct. la 15 lume. Ciula (femela) și vițelul lemel lot anul, cel masculi de la etatea de 2 ani cind capătă coarne. Capra neagră, sex femei, tot anul; țapul, de la 15 Oct. la 15 Iulie. Capra roșie, sex femei, lot anul; țapul, de la 1 Ianuarie la 15 Mal; iedul de la ambele specii (mascul) de la nascere la 15 Oct. acelaș an. lepurile de la 1 Ianuarie la 15 August. Dropia de la 1 Martie la 15 August. 1) Scopul acestei inovathml este de a sllrpi braconagiul. 2) Scopul pentru care s’a propus ca și comunele să aibă o |»rle din aceste taxe este, penlru a le pune iu interes. 27^ REVISTA PĂDURILOR Cucopd mare de munte iți cel de mesteacăn de la 1 Mal la 30 August. Irunca de la 15 l'ebruaiie la 15 August. Poltrnichea, sitarul, gtsca, rața, toate speciile de becatine, HșHo, fundacut, kbăda, prepelița, cdrstelul, poruntbielul, turturica, ele. GMele, rațete și porumbeii sălbateci cind vin in cirduri pe timpul pasagiulul, pot li vinate. Animalele stricătoare cu păr și cu pene tot anul pol fi vinate prin orl-ce mijloace, chiar noaptea este permis aceasta. I inarca sau prinderea dropiilor pe poleiu absolut, interzisă J inăloarea cu ogarul la iepuri șt dropii, idem. V inăloarea polârnichei pe zăpadă, idem. \ inăloarea prin recolte netăiate idem (fără consimțiminlul proprietarului). 5. Ciini de cinat vagabonzi (cart vincază singuri) dacă r.u vor putea li prinși să fie uciși fără nici o răspundere, cind se gă- sesc pe proprietate străină. fi. Vinatul să se confiate in gări, ia poștă, in hale, in magazine și pe stradă cind uu c legitimat printr'un bilet de proveniențe, vizat și de primăria respectivă ; dc asemenea in epoca de oprire, cum și in cazul cind cel ce vincază nu ace carte, fiind supuși la amendă, conform legii. 7. Să se permită facerea de vînătorl oficiale numai la animale stricătoare, cind sint inlr’o localitate și numai in presența unui agent silvic, iar vinătorilc aceste să nu se mai facă de clacă ca in trecut, ci numai cu milițieni ca gonaci și vinătoril cel mal buni din co- munele vecine; cel ce refuză a merge, să fie amendat cu 5 lei prima dată, 10 lei a doua oară, iar banii să se Încaseze, fără jude- cată, dc perceptor sau jandarmi, și in caz dc refuz arestat și pedepsit a 5 lei ziua de arest. La vinătorilc oficiale să fie permis a se ucide ori-ce animal stricător prevăzut prin lege: aceste vinătort se vor face mai ales pc timp de zăpadă proaspătă, și numai după ce canionul de pădure unde se țin fiarele va ii înconjurat de 2 vinătort, spre a ști cu siguranță unde se țin ele. Vinătorilc oficiale vor ti organizate mili- lăreștc. 8. Se instilue premii din fondul ce se va aduna și anume pentru ris, lup, vulpe și mistreț; aceste premii sint prevăzute prin lege și nu se dau de cil pcrsoanclor*particulnre, escluzindu-se agenții silvici și ce) cc sint indatorați cu paza vlnatulul, cart vor primi REVISTA PĂDURILOR 277 gralificațiunl mal mici, de oare-ce el sînt plălip «Ic Stat a păzi vi na tu'. 9. Se vor organiza pădurari lupar), din cel actuali dc In fie-care pădure, unul cel mal bun vinător sa ii cel mal inteligent și harnic (cind n’ar li vlnălnr) cari vor li ocupați dc la Octombire la Martie, numai cu punerea năzilor otrăvite și capcanelor; cl vor primi pe lingă leafă o gratificațic de 5 Ici de lup, 2 lei de vulpe, 10 lei de rîs și 5 lei de mistreț, plus pielea (și carnea mistreților), aceasta pentru a’l pune in interes să cxccu'e conștiincios otrăvirea și să nu ascundă pieile. S’a prevăzut prin regulament și mijloace de a nu da loc la abuzuri. 10. Jandarmeria va căpăta gratificațiune, cit și ori cine ar denun|a și proba un delict dc vinătoarc, primind pe jumătate valoarea amenzel din procesele condamnate ; jandarmii vor lacc Duminicile și sărbătorite inspecție prin comunele respective pe la domiciliul vinătorilor cunoscuti, cerind a se justifica cel ce ar li lipsă de la domiciliu cu pușca și clinele; cel ce nu vor dovedi, vor fi dațl in judecată, in acelaș timp cl vor căuta a descoperi, dacă in acea zi n*a fost la vinătoarc, puind cu concursul primarului și șefului dc garnizoană, strajă la casele lor și la porțile jitărief. II. Vinătoarea cu copoi va li permisă; se va plăti o taxă pc cap dc ciinc și pentru prcpelicar; aceste taxe vor fi de 12 lei pentru copoii! și G lei pentru prcpelicar. pc un an. 12. Se va permite confiscarea armei in cazuri dc flagrant delict, și in cas dc opunere, deliciientul va plăti amendă 100 lei: de asemenea perchiziția domiciliară va fi permisă in presența pri- marului, in comuna rurală și cu poliția in cele urbane- aceasta numai in cazuri cscepționale de o bănuială evidentă și recentă dc oare care importanță. 13. Delictele de vinătoarc sc vor judeca dc judecătoriile de pace in prima instanță cu drept de apel la tribunalul respectiv, a cărui hotărire este definitivă și aceasta in termen de 10 zile maxim — iar încasările se vor face ccl mult In termen de 15 zile dc la pronunțarea sentinței. In line, orl-ce alte măsuri cari ar avea importanță in vederea slirpire) braconagiulul și fiarelor sălbatice, vor fi bine primite. 2/8 REVISTA PĂDURILOR PROIECT DE LEGE PENTRU REORGANIZAREA MINISTERULUI AGRICULTUREI, INDUSTRIEI Șl C0MERCIULU1 Urmare1) In 1896 s’a început oare care descentralizare în acest servicii. S’a constituit ceea-ce sc numește regiuni silvice saft inspectorate, cari sînt conduse de inspectori silvici, adică de persoanele cele mal com- petinte prin cultura și experiența cc o au ca’să conducă o regiune silvică. Pe lîngă aceștia sînt atașați subinspcctorf, un fel de con- silieri silvici, Eorstrath cum se numesc în Austria, destinați ca să controleze și supravegheze activitatea șefilor de ocoale, cari în cele din urmă sînt agenții administrației Așa în cit din acest punct dc vedere putem zice, că s’a făcut o îndrumare spre progres în orga- nizarea serviciului silvic. Dacă astăzi acest serviciu se găsește într’o situațiune mal bună și dacă azi avem și o măsurătoare a întregel suprafețe păduroasc și o hartă a pădurilor Statului, care va figura la cxpozițiunca de la Paris, se datoreste tocmai acestui fapt, că sub-inspectorif silvici, cari erai» ocupați mal ’nainte ca agențl administrativi, sînt lăsațl pc lingă inspectori ca servicii dc control și de lucrare technică. Dacă rezultatele nu sînt și mal bune, este tocmai pentru că in administrația centrală a Ministerului, serviciul silvic este așa de răii organizat, în cît este antipodul organizației sale exterioare. Secțiunea silvică este cu dcsăvîrșire centralizată în biurourilc admini- strative ; ea nu face alt-ceva dc cît treabă biurocratică: rezolvă hirtiile cari îl vin din serviciile exterioare, așa în cit partea cea mal bună din personalul silvic, care in tot-d’a-una este concentrată in administrațiunea centrală, este depărtată dc la ocupațiunea sa naturală, care ar trebui să i sc dea, adică supraveghiarea și controlul condi- țiunilor de cultură și de exploatare a pădurilor și studiile technice relative la ele. Era natural, din cauza acestei organizațiunl rele, să sc gîndcască legiuitorul cum ar putea s’o facă mal bună și cum ar putea îndrepta această situațiune, pentru ca să dea toată elasticitatea necesară acestui serviciu și să facă ca difcrițil agențl speciali, care și prin studii și prin activitatea lor, dau dovezi de cunoștințe technice și de aptitudini în exploatarea silvică, să fie puși în acest sens să lucreze, iar nu să fie deturnați ca șefi dc biuroii. Am informațiunl precise în acest sens, și cred că și D-l Ministru al Domeniilor, care de sigur s'a interesat și a cerut observațiunile necesare asupra diferitelor servicii, sc va fi convins despre aceasta ca și mine. Pe de altă parte, o a doua cauză, care a făcut ca acest 1) Vezi numărul pe Iulie și August. REVISTA PAPURILOR 2/9 serviciu să meargă răft, este că s’a ocupat mat mult dc partea fiscală, a căutat să se ocupe mat mult dc budget, ca venituri și cit mal puțin ca chcltueli. Din acest punct dc vedere exista o deosebire colosală, intre ceca-cc se dă la rol și între cee-ce sc dă în alte părți, pentru lucrările culturale ale pădurilor. In serviciul silvic la noi, mal toată suma este ocupată cu agenții silvici și foarte puțin este trecut pentru exploatarea sistematică sau pentru lucrări dc cultură. Suma totaiă care sc dă este foarte slabă, foarte redusă, in rajxrrt cu ceca-cc se face in alte părți. Așa în Francia unde lucrările cultu- rale sînt începute dc multă vreme, unde, prin urmare activitatea technică a acestui serviciu s'a desvoltat foarte mult, sc chcltuește aproape pe jumătate din venit pentiu cultura pădurilor Statului, și anume : 13.700.000 Ici, dintr'un budget de 28400.000 lei. In Austria se chcltuește 3|j din venit, adică: 4.150.000, fiorini din 5 300000 fiorini venit. Această cheltuială marc, pe care o face Austria, băgind 3 pătrimi din venit în cultura pădurilor, se explică prin faptul că lucrările tehnicc-culturale-forcstiere sînt in Austria încă în plină epocă dc desvoltare. In Bucovina se chcltuește 52% din venit; în Prusia 47 54% din venit; in Saxonia, Wurtembcrg și Baden se cheltuește 33 pînă la 44%; în Alsacia-Lorena 42 — 55% din venit. La noi însă, din 4600.000 lei se chcltuește 1.273.160 Ici, adică % din venit Vedeți dar, în ce proporție redusă sînt la noi cheltuolile de punere în valoare dc exploatare, dc lucrare technică-uulturală a pădu- rilor noastre. D-lor, din această cauză rezultatele serviciului silvic sint slabe. Aceasta însă nu probează că persoanele cari conduc aceste servicii sint vinovate. Persoanele cari conduc aceste servicii sînt persoane cunoscute de mulțl din noi, ca foarte instruițl și valoroși, și cu tra- gere dc inimă pentru a putea pune in valoare pădurile noastre. Mulțl din serviciul silvic au scris, a& făcut studii și publicațiunl in acest sens. El țin o mulțime de conferințe, cari sînt publicate în revista Progresul silvic. Aceste conferințe și studii sînt citite la societatea silvică, care este pusă sub președința d-lul I. Kalindcru. In aceste stu- dii se arată lipsurile dc care suferă acest ScrviciO și dorința cum ar trebui să se facă mal bine organizația sa, pentru ca ast-fel lucrările culturale dc punerea în valoare a pădurilor să dea rezultatele dorite. Dar, D-lor, lăsînd la o parte alte cestiunl destul de numeroase din acest serviciu, a cărui stare am expus’o pînă acum, trec la direc- țiunea dominială, în cari sînt înglobate toate serviciile despre care v’am vorbit pînă acum. Să vedem cum le organizează și cum se încuragiază munca culturală în toate aceste ramuri dc avuție națională. Toate aceste servicii, adică serviciul minelor, agriculturel — întru cît privcsce domeniile Statului—pisciculturel, silvic, sînt intiunite, prin actualul proiect de lege, într'o singură direcțiune. Direcțiunea domenială, ast fel constituită, nu poate fi o direcțiune administrativă în adevăratul cl scop, adică o administrațiune tcehnică-culturală, mal 28c RESVITA PăDURII.OR cu seamă în aceste ramuri technice diverse. Ea va f) o administra- țiune pur fiscală. Căci este, D-lor, imposibil să se găsească un om, care făcut șef al acestei direcțiuni, să poată face față la toate cerințele tcchnicc-culturale și administrative, ale unei ast-fel de direcțiuni. Ast- fel nu sc va putea găsi o persoană ca să poată conduce într'un mod demn și eficace o asemenea direcțiune. Este în adevăr imposi- bil ca o persoană orl-cît de instruită ar fi. să poată avea cunoscințe technice așa de diverse, precum le pretinde rezolvarea ccstiunilor de mine, de păduri, agricole, de apă și pescării, de la această direcțiune. Nu va fi posibil a se găsi o asemenea persoană gata a rezol- va atît de diverse cestiunT, nici prin experiența sa& practica abso- lut necesară pe care trebue să o aibă în toate aceste ramuri. Căci, D-lor, numai prin practica pc care o posedă-un șef poate fi în stare să dea dc îndată o bună soluțiunc cestiune! și să îndrepteze un răii. Si atunci mă întreb: la ce sc reduce o asemenea direcțiune ? Se reduce la o persoană care să pună numai rezoluțiunl fantastice, sah la un simplu administrator fiscal, care va semna rczoluțiunile puse dc alte pesoane, subalternii săi, și nimic mai mult. Afară de aceasta, dacă trecem mal departe și examinăm această administrațiune în partea sa exterioară, găsim acolo ceva foarte caracteristic, găsim o inovație, care pentru prima oară este pusă intr’un proiect de lege. In nici una din țările Europei nu găsim o asemenea organizație. Găsim serviciul exterior împărțit în patru re- giuni, le văd aci enumerate: la Craiova, la Galați, la Ploeștl și Iași. Cum s’au ales aceste regiuni, din ce considerațiunl, care este întin- derea lor, pentru ce motive s’aîi ales cele 4 orașe, citate ca reșe- dință a directorilor regionali, aceasta nu ni se spune. Cred că nu ni sc spune, pentru că nu s’a făcut nimic, nu s’a cercetat nimic, intru cît privesc delimitarea acestor regiuni și ale- gerea reședințelor lor. Eu scifi însă că reședința unei administrații regionale, trebue să se aleagă în conformitate cel puțin de punctul de vedere administrativ, cu importanța regiune!, cu greutatea admi- nistrației, fiind că nu toate regiunile sînt identice. Sint regiuni unde din cauza proprietăților Statului mal nu neroase, din cauza variați- unc! solului, fie în suprafață, fie în profunzime, reclamă mal multe cestiun! de rezolvit, și aceste regiuni pot să fie mal mici, iar altele mal mari, dupe desvoltarca specială a domeniilor Statului în deferite părți. Nu știu pc cc principiti s’a împărțit aceste regiuni pentru ca să se corespundă reședinței administrative regionale, afară numai dacă nu s’a avut în vedere diviziunea obicinuită, fie din punctul de vedere militar, fie din punctul de vedere al instrucției publice Singura deosebire ce constat în această privință, c că comi- tetul delegaților a schimbat reședința dc la București, cum era în proiectul de lege, la Ploeștl Această schimbare nu știu dacă comi- tetul delegaților ar fi făcut-o, avînd oarlcarl considerațiunl în vedere. Dacă a făcut-o in urma unei analize a acestei alegeri de circumscripție. Poate că s’a găsit că e bine să se facă această schimbare, fiind că REVISTA PĂDURILOR 2S I regiunea aceea c mal bogată în mine, știO și cO, saii în păduri. Dc aceea poate reședința s'a găsit că e mal bine să fie la Ploeștt. Cu toate acestea nu ni se explică delimitarea acestei regiuni, întru cât convine cu centrul ales, și ași dori să am aceste explicațiunf. Acești directori regionali au fie care administrația întreagă pentru toate ccstiunile cari se referă Ia cele trei categorii de ser- vicii, cari vi le-am enumărat mal îaainte, adică toate ccstiunile de mine, toate ccstiunile de păduri, toate ccstiunile de moșii și de pescărie. Toate au să intre in compentința acestui șef dc administrație regională. Știți, D-lor, aceștia îmi face în realitate iinprcsiunca unor mici ministcriașl, deci patru șefi dc regiuni, patru miniștrii mal mici în patru părți ale țărei, cari s’ar ocupa cu cestiunl pentru cari acum sc ocupă Ministerul central. Apoi, după ce in direcția generală din Ministerul dc domenii, cu greu se va găsi o persoană care să aibă compentința necesară pentru a putea da impulsiunea trebuincioasă, cin punctul dc vedere technic, cultural și al cerințelor timpului în diversele ramuri ce cad în competența sa. apoi credeți că avem să găsim alțl patru șefi în aceste patru regiuni cari să poată să aibă totalitatea acestor cunoscințe ? Dar aceste diviziuni merg treptat hind-că de la diviziunile regionale de administrație mergem la diviziunile dc ocoale. Ocoalele sînt ultima diviziune administrativă ale acestor direcții. Eic-care șef de regiune are un număr oare-care de ocoale, rit e de marc acest număr, aceasta nu se arată nici in expunerea de motive, nici în verlun tablou alăturat, pentru ca să ne putem da scama cum se face aceste diviziuni, și care e posibilitatea din punctul dc vedere pur administrativ sau polițienesc, ca să se poată face această administrație. Cu toate acestea șefii de ocoale sînt chemați iarăși să se ocupe cu toate cestiunilc globale care depinde de direc- țiunea domenială. Cine e după lege șeful ocolului ? Art 26 zice: 'Administrația ocolului domcnial se încredințează unul silvicultor sau unui inginer de mine, după natura și importanța mal mare a bunurilor din acel ocol». Apoi, bine, D-lor, un silvicultor care poate să fie cel mal valoros om. cel inal capabil inginer silvic, fie din punctul de vedere al studiilor sale anterioare, fie din punctul dc vedere al activitățef, care a dcsvoltat-o în cariera sa, in această țară, in cunoștința nevoi- lor silvice, îl credeți capabil de a conduce în același timp toate cerințele serviciului de mine, prin urmare, a industriei miniere, toate cerințele serviciului dc agricultură, cari depinde de regiunea Iul. adică toate ccstiunile dependințe de prosperarc agricolă, de cultură a vite- lor, de sericicultură, de apicultură, îl credeți capabil dc a putea să se ocupe în același timp cu pescăriile și apele, adică dc toate ccsti- unile cari sc raportează la ape ? Și la ape am spus, în partea întâiu a discursului meu, că avem o foarte mare întindere de inundațiunl, și asupra căreia trebue să se facă studii, cari nu s’aii făcut, pentru 2S2 REVISTA PĂDURILOR ca să se vadă cum s’ar putea deseca această întindere saQ să fie pusă în valoare prin altă cultură, dc exemplu, de peșcl. Credeți dar D-voastră că un silvicultor va putea în același timp să se ocupe cu o așa de mare diversitate de cestiunl technice, și să mal facă și administrațiune și poliție ? Credeți că veți găsi un om capabil de a întruni condițiunilc necesare, pentru ca sâ dea o impulsiunc temeinică, așa în cît să |>oată sâ producă o desvoltare a serviciilor și ramurilor dc produc- țiune, în regiunea pe care o administrează, cînd un șef dc ocol va fi un silvicultor ? Un silvicultor nu se poate considera că are toată experiența și cultura necesară, ca să fie o persoană dc la care să depindă directa administrare, din punctul dc vedere al minelor, ai agricultureT, al zootehnici, al pescăriilor. Atunci la cc se reduce, în definitiv, acești șefi dc ocoale, ast-fel cum se prevede în proiectul dc lege. Sc vor reduce la simplii șefi de biroO, cari vor iscăli fără să examineze hîrtiile cari le vor veni și care sau vor fi rezolvate de alte persoane subalterni, ce se vor atașa pc lîngâ cl, siO pe care va pune șeful de ocol singur, o rezoluțiune cum if va conveni dupe rutină, dupe obiceiuri, fără absolut nici un studiîi și pricepere in îndrumarea și rezolvarea lor. Dar mal mult dc cit atît, șeful de ocol, căruia îl încredințați întreaga administrare a ocolului, din cauza activitățcl numeroase și așa de diversă pe care ’l-o dațl, nu va putea nicl-odată să facă un control serios, nu va putea controla pc teren, nu se va putea duce să vadă cum să execută diferite planuri de exploatare, dc punere în valoare, nu va putea controla nimic serios Controlul este absolut ciudat atît din punctul de vedere tcchnic cit și din punctul dc vedere fiscal. Așa în cit, in cele din urmă din această organizațiune, D-lor deputațl, vedeți că reesc o agravare a greutăților și a relelor cari erau pînă astă-zl, în unele din serviciile Ministerului Domeniilor și care împcdica. făcea dificilă o exploatare regulată și punere în valoare ale diferitelor producțiunl ale țărel. Și D-voastră faceți condițiunea aceasta mal grea ; concentrați o pură administrațiune în mina unor oameni, cari nu au să poată avea chemarea necesară, pentru diferitele lucrări pe cari ic dațl tocmai ca să impedice și mal mult această desvoltare. Din contră, eu credeam că D-l Eleva, care este după cum știți, un foarte marc iubitor al descentralizărcl administrative, va căuta să descentralizeze serviciile din Ministerul Domeniilor. într'un mod așa in cît să fie o adevărată descentralizare, iar nu o descentralizare de formă, nu o descentralizare a biurourilor. In realitate descentralizarea care s’a făcut aici este o descen- tralizare a biurourilor din Minister, in loc ca biurourile să existe in Ministerul dc la București, Ic mutați la PlocștI, la Craiova, la Galați, și de acolo le mutați în diferite regiuni mal mici unde vor fi reșe- dințele șefilor dc ocoale. Este un fel de descentralizare care trebuia făcută pc specialități și din punctul dc vedere al acțiune! culturale, pc care trebue să o aibă diferiți agcnțl în ramura aceasta de producțiune a Statului. Există, spre exemplu, în Austria serviciul silvic descentralizat, și REVISTA PĂDURILOR 2$$ coprinde veri o 12 direcțiuni administrative regionale, dar acelea sint numai silvice și au agenții lor, cari sc conduc de șefii de ocol din direcțiunea lor, numai din punctul lor de vedere, iar șefii de ocol aâ acțiune și răspundere directă, inițiativă în anume limită dc lucrări ce trebue să facă in ocolul lor, așa în cit libertatea, elasti- citatea îcchnică, de a studia și aplica oarc-carl măsuri technice o au, fiind că aii și timp și competință Numai în cestiun! mai grele, unde se cere o răspundere mal mare sa ii o experiență mal marc, fac apel la un șef superior, cum este, de exemplu. în Austria, unde fac apel la cotroloril silvici. In sensul acesta înțeleg să se facă o descentralizare, fiind că aceasta este nevoia dc care suferă acest serviciu. A fost și prea este mare centralizarea biurocratică, căci toate cestiunile cari se pot tranșa fdrte ușor, trebue să treacă printr’o lungă filieră pentru ca să iasă din Minister, împedicindu-se ast fel mersul afacere! care poate că cere o resolvare urgentă. Așa dar o descentralizare pe servicii, pe unitate de specialități technice, dindu-se agentului un cerc de inițiativă dc a face el, prin răspunderea Iul, anumite lucrări, sub controlul agentului mal superior, și numai în cestiunl mat grave să alieze la șefii regionali. Numai în cazul acesta s'ar putea numi o descentralizare reală și atunci diferitele servicii vor produce rezul- tatele, la cari sintem in drept să ne așteptăm. Cu modul insă dc constituire prevăzut dc lege, prin înglobarea administrativă a tutulor serveiilor, nu vor da nici un rezultat, ba poate vor da rezultate mal rele. Dc aceea cred că din acest punct dc vedere D-l ministru de Domenii va conveni să primească modifică- rile necesare, pentru a înzestra țara cu o legislațiune bună și utilă. Trec acum la direcțiunea, așa zisă, a secretariatului pe care o voifi atinge în câtc-va cuvinte. Această direcțiune, pc care o văd în primul rind în proiect, pare a fi luată de la francezi, unde, afară de cabinetul ministrului, este diviziunea secretariatului și a compta- bilitățel. De această diviziune țin biurourilc secretariatului, persona- lului central, ajutor, material, comptabilitatc și casa. Printr’o deciziune ministerială — căci așa este în Erancia intru cit privește organizarea biurourilor — ministrul actual a desființat, acum în urmă, această diviziune. La noi se înființează acum. Prin proiectul de lege direcția secretariatului va coprinde ser- viciul administrativ și de comptabilitatc, serviciul statisticei generale și inspectoratul N’am nimic de zis contra aceste! direcțiuni; dacă secretarul general, care c chemat să înlocuiască pe ministru, să conducă întreg Ministerul și, prin urmare, toate direcțiunile cari fac parte din Mi- nister, vrea să rezerve pentru sine și un serviciu a-parte și să se pună la același nivel cu ccM’alț! directori; e o cestiune de apreciere, pe care nu vocsc să o discut. (Va urma). REVISTA PĂDURILOR 284____________ COMUNICĂRI SI FAPTE DIVERSE Pădurile din Siberia. Eslrag părțile mal interesante din «Notele unui silvicultor» asupra pădurilor uin Siberia, cari departe d’a li seculari, sini din contră pustii de cenușe și resturi. «Inlimplarea face — zice excursionislul silvicultor—să pierd aici acceieratu’, ce pleacă din Moscova pentru Siberia direct, renunțind ast-fel la o călătorie comodă; în schimb insă cu trenul obicinuit pol să stau la fie-care gară 2—3 ore, în care timp pot face studii super- ficiale asupra pădurilor din vecinătate. Abia pășiam pe pâmintul Siberiei, cînd încep să-mi pierd din iluziile ce-mi formasem de fabuloasele păduri din Rusia Asiatică. Noi silvicultorii Rusiei europene sinlem absolut eronat informați despre existența pădurilor virgine în Siberia, pline de fiare sălbatice și prin cari nici pasăre, nici soarele nu străbate. Povești. E foarte adevărat, suprafețe păduroase foarte întinse, pămînl necultivat, insă nu păduri în înțelesul strict al cuvînluluî; focul, dușmanul cel mai mare, exterminatorul imenselor bogății naturale, a nimicit și continuă a nimici ce a mai rămas din faimoasele păduri de altă dată, apoi nemilosul locuitor siberian, care pentru o vargă tae, doboară un copac la pămint. In drumul meii din Ural spre centrul Siberiei, se vedea de la linia de fier și pînă la orizont o Cîmpie de foc și fum, noaptea e un tabloh grandios cum trenul înaintează în mijlocul unui lac de foc, și inima silvicultorului plînge la nepăsarea celor cari lasă prada focului mistuitor atîtea bogății clădite de veacuri. Ziua fumul e așa de dos, că sale întregi zac in întuneric. Incendiile in păduri toamna și primăvara sînt periodice, iar vara permanente. Prevenirea incendiilor e imposibilă, căci întinderea ocoalelor forestiere e așa de mare, în cil pază nu se mai știe dacă se face sad nu. Inlimplarea face să mă intilnesc cu un silvicultor care mergea la o pădure ce ardea deja de 2 săplămînî și el pri- mise veste la 12 zile după isbucnirea focului; bătrinul silvicultor făcuse deja cu trenul 100 km. și pînă la pădure trebuia să mai facă 140 km. și distanța aceasta colosală, nu o putea străbate de cil călare pe drumuri........impracticabile. Focul în timpul acesta REVISTA PĂDURILOR 2S5 își urmează drumul minat de vini și dacă intervine vr'un obstacol natural care-l oprește, bine, alt-lel, merge pină da dc cimp. Silvicultorului nu-î râmîne de cil să ridice in plan porțiunile incendiate și să evalueze pagubele cauzale; de urmărirea autorilor nici vorba nu e, întiiti că e foarte greii și al doilea din spirit de umanitate!! autorii nu sini dațl pe mina legilor care sini prea aspre. Acest bălrîn silvicultor (care trăeșle de 20 ani in Siberia), îmi spune că nu cunoaște pădure din ocol care să nu fi ars de 2 sau 3 ori. Dacă s’ar fi organizat de la început măsuri de proiecția acestor bogății, generațiile viitoare ar fi fost recunoscătoare, astă zi pădu- rile sînt compromise, ori-ce regenerare dificilă și imposibilă chiar. Nu mai vorbesc de pădurile din vecinătatea căilor ferate, căci aceste nici nu mai există de loc. Exploatarea sălbatică pentru trebuințele construcțiilor pc de o parte, focul și nepăsarea celor in drept de alta, ah grăbit de o potrivă decretarea suprimărei acestor bogății mari. Lipsa lemnului de foc se simte deja pe liniile de fier și in centrele maî populate stinjenul cubic se vinde cu 12 ruble. Acestea sint oare faimoasele păduri din Siberia t Gh. D. Belinschi Sik. njul bun». Coroanei Bicaz. INFORMAȚIUNI Venitul pădurilor Statului pe exercițiul 1900 1901, pînă la 31 Iulie a. c., a fost de lei 7 091.286 bani 6?, adecă un exce- dent dc 2.091.286 bani 62 peste prevederile budgetare. A A Pînă la 31 Iulie a. c., s’a încasat ca venit al pădurilor Statului în comptul exercițiului 1901—1902 suma do lei 528.917 bani 99. w * * Din 293 păduri scoase în vînzaro și formînd seria 2-a, s’au adjudecat 76 și anume : In ziua de 3 Sept. 14 păduri din 40 la Craiova » 5 » 10 > > 50 în diferite orașe » 7 > 14 > >57 Focșani » 10 » 11 » » 51 Iași » 12 » 27 » >93 București. ♦ • * Licitații de păduri. Un număr de 296 păduri alo Sta- tului, formînd seria 3-a se va licita, precum urmează: 286 REVISTA PĂDURILOR 1. La 10 Noembre, 35 păduri Craiova, 40 Buzeu și 23 Iași. 2. La 12 Noembre, 20 păduri Slatina, 42 Bacău, 7 Tuicea și 4 Constanta. 3. La 14 Noembre, 23 păduri Pitești și 41 Bîrlad. 4. La 17 Noembre, 28 păduri București. 5. La 12 Decembrie, I pădure la Bacău. 6. La 14 Decembrie, 2 păduri la Pitești. * * • La 1 Octombrie a, c., s’a ținut la direcția C, F. R. o licitație pentru aprovizionarea cu 387.000 steri lemne de foc. Ofertele primite sînt următoarele: NUMELE 1. Horovitz et Spigel .... 2. Saie Drincr 3. I. et S. Sarfinister .... 4. • » .... 5. M. Ștefânesco 6. M. Segal et Moscovici . . 7. 11. Ficher 8. » ► 1» . M. I. Dănărico 10. Gh. DonicI 11. 1. I Iordan 12. Lupu-Nadler 13. M. Gredingcr 14. A. Focshaner 15. I. Simion 16. A. I. Doiciu 17. M. Bank 18. I. Mihailidi 19. C. Santa 20. Arghiriade 21. Goetz ct Co 22. I. Schileru 23. C. Dumitrcaco 24. I. Simian 25. Focshaner 26. 1. Socec 27. > » 28. losub Mâlos 29. Al. Giurgca 30. Andrian si Roșu 31. Pândele Anghelcscu . . . 32. Grunfeld 33. . Adecă s’a oferit 200.100 4 bani 45 sterul. * Cantitatea Steri 2.400 5.000 3.000 4.500 3.500 5.000 20.000 6.000 6.000 5.000 1.000 5.000 1.000 6.000 5.000 11.000 5 (KM» 15.000 6.000 20.000 6.000 12.000 2.000 5.000 10.0U0 3.000 1.000 1.200 5.000 1.500 11.000 1.000 6.000 200.100 steri, pe * Pre LH | 4 4 4 4 5 4 4 1 4 4 4 4 4 4 4 4 3 4 5 4 4 4 3 4 4 4 4 4 5 4 4 4 UI ul n. 40 50 30 10 35 15 60 20 30 50 50 50 25 40 25 45 75 48 50 30 20 95 40 70 50 50 50 20 15 60 50 1 P Stația de predare Dolhnsca Buccgca Lespezi Pașcani Albești Vâculcștî Bîlca Zavidcni T.-Jiu Câiuți T.* Frumos Bucegea Rosnov BuhușI Govora PodolenI Dorohol Lotru Buh uși Sinaia 11 ie-Radu Cârbuncști Fi boș ti J,otrii BuhușI Pufcștî Câiuți Ruginoasa BerhecI Crețcști StilpenI Ureche ști Bîlca reț mediu de lei REVISTA PĂDURILOR 2S7 Următoarele avansări, numiri și mutări s’au făcut în corpul silvic : D-l A*. C. Boxie, silvicultor cl. II, a fost înaintat silvicultor cl. I, în locul lui C. Diaconexau, decodat. D-l Aurel S. Negocscu, silvicultor asistent, a fost înaintat silvicultor cl. II în locul D-lul N. C. Basic. D-l Mibail Anemia, silvicultor cl. I, a fost înaintat silvioultor-șcf cl. III, in locul D-lui C. Bancherii. D-l D. Borș, silvicultor cl. II, a fost înaintat silvicultor cl. I, în locul D-lui M. Anemia. D-l I. Duma, silvicultor asistent, a fost înaintat silvicultor cl. II. în locul D-lui D. Borș. D-l Gh. St eftin eseu și A’. Jianu se primesc in corpul silvic al Statului cu gradul do silvicultori asistenți. D-l I. Corodcanu, șeful ocolului silvic Dobrina (Fălciu), a fost mutat la ocolul Tecuciu. D-l I. Duma, șeful ocolului Berzunf (Bacău) a fost mutat la ocolul Topolog (Argeș), și D-l Budu Catoianu din Administrația centralii, a fost numit șef al ocolului Berzunț. ♦ * * In primele zile ale lunei Septembrie a încetat din viață silvicultorul C. Diaconescu, șeful ocolului Tecuciu. Trimitem condoleanțe]© noastre întristatei familii a acestui camarad. -------------------------------------------------- CLIMA LUNEI AUGUST, 1901 st. n. LA BUCUREȘTI-FILARET Clima lunei August 1901 a fost caracterizata printr’un timp excesiv de ploios și răcoros; prima decadă a fost călduroasă și excesiv de ploioasă, a doua mai călduroasă și foarte puțin ploioasă, iar a treia rece și secetoasă. Temperatura mijlocie lunară este cu un grad mai mică ca normala. Cea mai călduroasă zi a fost cea d’intîiu a lunei, cînd termo- metrul a ajuns la 33 0; în alți ani temperatura maximă din această lună a ajuns pînă la 10 5. Cea mai răcoroasă zi din cursul lunci a fost cea de la sfirșitul său, cînd termometrul s’a coborît la C K, care este cea mal rece temperatură înregistrată în această lună do cînd se fac la Bu- curești observațiuni tormometrice. Cantitatea totală de ploae 177 mm. care întrece cu 132 mm. normala, este cea mai mare din cîte au fost 2SS REVISTA PĂDURILOR obținute în cursul acestei luni la București do la 18G4 pînă acum. Aproape întreaga cantitate a căzut în prima decadă. Vinlul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică a fost aproape egală cu normala. Ploae a căzut în 9 zile, din caro 7 în prima decadă; in zilele de 3, 4 și 17 ea a fost torențială. Manifcstațiuni electrice s’au înregistrat in 15 zile; cele dc la 2, 3 și 23 au avut o intensitate mai mare Cerul a fost mai înorat ca de obicei u. Soarele a strălucit cu 20 orc maî puțin ca normal. Rouă s’a observat în 23 zile; curcubeti în 6. Araturile pentru semănăturile de toamnă au inceput in această lună, în care s’aii copt merele, perele, pepenii, coarnele și parte din prune. La sfîrșitul lunei strugurii încep a se pîrgui. Luna Septembrie Luna Septembrie a avut un timp obicinuit de călduros și de ploios. In prima sa jumătate au fost mai iutii cîtc-va zile calde; apoi s’a răco- rit binișor după care a urmat o perioadă de ploi mici. In a doua jumă- tate timpul a fost frumos, ceva mai călduros și secetos. Temperatura lunară 17’2 diferește puțin dc normala. Ziua cea mai călduroasă a fost la 2, cind termometrul a ajuns la 28"8, cea mai ridi- cată valoare din cursul lunci. Temperatura cea mai coborită 7'8 s’a înregistrat la 1. Mijlociile zilnice ale temperaturei au variat puțin, ele ai fost coprinsc intre 26’J la 2 și 13°2 la 9; acele pc decade sînt res- pectiv 17 ”2, 17*6 și 1(T9. Zile dc vară s’au notat 9; pe jumătate din nu- mărul obicinuit. Precipitațiuni atmosferice apreciabile aii căzut în 10 zile din primele două decade. Cantitatea totala de apa 40 mm. este egală cu normala; cea mal marc parte din ea 31 mm. a căzut la 5 cînd a avut loc o ploae repede cu puternice manifcstațiuni electrice și vînt tare. Presiunea atmosferică mijlocie 756’ mm. este aproape aceiași cu nor- mala. Cerul a fost senin în 9 zile, noros în 14 și acoperit în 7. Soarele a strălucit în toate zilele afară de o singură zi la 13, pe o durată totală dc 177 orc, cu 56 orc mai puțin ca normala. Dc la 1885 de cînd so fac observațiuni heliografice la București, numai in 1889 soarele a strălucit mai puțin ca acum în Septembrie Vintul dominant Crivățul, a bătut destul dc tare în 6 zile, Fulgere depărtate s’au observat în 6 seri; rouă in 21 de zile; ceața la 16 dimineața și coroană solară la 19. In seara de 23 la 8 orc și 11 minute timp oficial, s’a simțit un slab cutremur de pămînt. S’aii copt prunele, nucile, perfdcile, strugurii și parte din gutui. Fructele castanului sălbatic aii căzut în parte. Porumbul s’a copt și este gata «le cules. Frunzele arborilor și ale pomilor roditori aii început a se îngălbeni și chiar a cădea. La 24 mulțl fluturi albi ; la 29 s’a văzut cocorii trecînd spre S. Institutul Meteorologic. Tip. GUTENBERG, Joscph Gobl, BucurescL khma r urilor 26’9 STATORNICI R EA 1 IOTA RELOR Faptul caracteristic ce face alit de buna impresiune, de altminteri, orl-cărul a avut prilejul să viziteze una din țările cu adevărat civilizate, este însemnătatea ce se dă pretutindeni slabilirel, in mod permanent, a limitelor pro- prietăților particulare, ale Stalului, ale diferitelor diviziuni teritoriale, precum și celor de frontieră ale țârei. Fie care ’șl cunoaște in mod precis, acolo, de unde se incepe și unde se sfirșeșle domeniul seh. Și întocmirea cadastrului, in cele mal multe din aceste țirl, priviligiate sub acest raport, a pus bazele unei sigu- ranțe absolute, în ce privește dreptul de proprietate ai locuitorilor respectivi. Transmiterea acestor drepturi de la o persoană la alta se poale face cu cea mal mare ușurință, fără a fi nevoie de complexitatea de formalități, pentru a căror indeplin're se simte neapărată trebuință de intervenirca omului de legi in țara romineascâ. Nu stă in inlențiunea mea de a discuta acum asupra avantajelor intocmirel cadastrului țărel, lucrare costisitoare care cere timp îndelungat, ce-1 drept, dar alit de bine-facâ- toare dintr’o mulțime de puncte de vedere. Ținta mea esle de a reîmprospăta aminlirel celor puși in capul treburilor țărel, că nu numai nu am săvirșit iacă, dar nict măcar nu sin- tem pe cale a îndeplini ceea ce se chiamă esercitarea primei datorii a unul bun și priceput gospodar. Dacă voițl să ve convingeți de adevăr, nu aveți de cit să întreprindeți o mică anchetă, să vă dațl osteneala de a culege datele statistice necesire, nu tocmai grea de dobindit, referitoare la proprietățile din județul în care ve găsiți. Rezultatul acestei invesligațiunl va li, ve pol asigura, trista 19 290 REVISTA PĂDURILOR constatare ce veți face că puține proprietăți ’și au hotarele lor statornicite, recunoscute in mod legal, ast-fel ca să nu mal fie cu putință ori-ce conleslațiunl ulterioare. Marea lor majoritate, din potrivă, sînt nehotărnicite, limitele bunurilor în chestiune n’aO nimic de stabil, și se păstrează și astă-zl numai pe baza tradiționalei «vechel stăpinirl , pe arătarea martorilor bătrînl, procedări primitive cari, trebuie să mărturisim, nu sînt in slare de a pune într o lumină favorabilă starea noastfă generală de propășire. Dar veți mal face. în același timp incă o constatare, că in această privință nu se poale aduce învinuire numai proprietarilor particulari cari, în definitiv, pot face ce vor voi, neavind a da socoteală nimănui de acțiunile lor bune sau rele; Stalul chiar,— care la noi alcăluește cel mal mare proprietar, puțind tine recordul și in alte țâil, și așa fiind, este djtor a da bunul exemplu,— nu s’a ilustrat de cit de prea puțin timp prinir’o gospodărie mal occidentală, mal rațională. Cele mal multe moșii insă și păduri, sini și actual- mente in aceeași stare de nesiguranță a hotarelor ca și in momentul secularizârel averilor monastireștl. Prinlre diferitele capitole ale budgetului Ministerului de Domenii, nu’ml aduc a-minte să fi văzut înscisă cînd-va vr’o sumă avînd ca destinațiune specială statornicirea limi- telor, fixarea lor în mod durabil prin semne distinctive de hotar, punerea cu un cuvînt a proprietăților Statului in afară de încălcările periodice ale vecinilor, cu tendințe reO-fâcă- loare. Și cu toate acestea, o asemenea cheltuială ar fi una din cele mal bine justificate. Cu privire la păduri, este de toată însemnătatea, ca înainte de a se procede la amenajarea lor, limitele să nu mal fie supuse srhimbârilor eventuale, pentru că alt-fel se poale face iluzoriu, in anumite circumstanțe, tot mecanismul planului de exploatare. REVISTA PĂDURILOR £9 1 Despre acest adevăr elementar fiind pătrunși vecinii noștri austriacl, de pildă, au început deja de mult la împe- truirea hotarelor și el, cart numai risipitori al banului public nu sint, au cheltuit în acest scop numai de la 1873—1891, după cum rezultă din darea de seamă quasi-oficială publi- cată in «Schindier’s Monographie», o sumă de 581,500 lei, care a servit la fixarea limitelor pădurilor pe o lungime de 14,289 km., ceea-ce revine la 4 bani OG/ioo dc fie-care metru liniar. Ar fi timpul si se ia și la noi asemenea măsuri fo- lositoare. Personalul trebuitor care să poală procede atît la ridi- carea in plan a proprietăților Statului, multe din ele din nefericire nemăsurate încă, cil și la îndeplinirea tuturor for- malităților legale pentru hotărnicii, îl avem. Pe lingă inginerii h ilarnicl propriu ziși de pe lingă Ministerul domeniilor, serviciul silvic numără o mulțime de agențl silvici, posedind deja titlul de hotărnici, cart ar putea foarte bine și fără a mal face apel la alte forțe străine, să ducă la bun sfirșit întreprinderea despre care vorbim, pu- n ndu-se cu chipul acesta, prima piatră fundamentală a unei viitoare raționale gospodării forestiere. Actualul D-l ministru al domeniilor, însufleții de cele mal bune dorințe cu privire la o înțeleaptă administrare a proprietăților Statului, sini încredințai că nu va lipsi ca, cu prilejul alcătuirel proeclulul de budget pentru exercițiul viilor, să prevadă suma necesară, fie chiar cit de minimă, de o camdatâ, pentru a se putea inaugura un început de la care sintem in tot dreptul a adăsta cele mal îmbucurătoare con- secințe. Petre Antonescu. 292 REVISTA PĂDURILOR EXPOZIȚIA DE PISCICULTURĂ DE LA SALZBURG DIN 1900 U X N A. R K ') Din cîte piscine am văzut vr’o dată,— și numărul lor nu e mic, aceea a D-lui Mandrea e cea mai concentrată, și sînt de părere că D-sa prea a voit să forțeze natura. Ba- zinurilc D-salc, vrînd-nevrind, provoacă ^spectatorului idea ciorbei de peșcc. Principiile generale ale agricultorului trebucsc menți- nute și în piscicultură; unul din aceste principii fundamen- tale c: A nu ținea prea multe vite la grajd». l’e cit de lăudabilă c inițiativa și spiritul de antrepriză a D-lul Mandrea, totuși credem că va fi nevoit a abandona sistemul actual; idee cc a emis și D sa, spunindu ne că va instala niște lacuri mal mari la o moșie a D-sale, răminind ca acele lacuri să le alimenteze ulterior cu peșcc prăsit in bazinurilc d< la Sinaia. Dc re ntabilitate nu sc mal poate discuta actualmente, chcltuelilc mart pentru instalație, plata pescarului, căscinrilc pentru concesiunea apel ce alimentează bazinurilc, toate contribuc ca D-l Mandrea să se mulțumească pentru pre- zent cu efectul moral al instalației sale; ’șl-a ciștigat insă un frumos merit, prin introducerea unui nou ram de pro- ducții* in țară. IC dc datoria subsemnatului de a vorbi dc greutățile cc D-l Mandrea arc cu desfacerea, care c neregulată și puțin satisfăcătoare, cu tot felul de greutăți cc-I cauzează transportul păstrăvului viu dc la Sinaia la București, cu toate că distanța dc parcurs c relativ foarte mică. Alte greutăți, ne spunea D-l Mandrea, opune publicul I) Vezi numărul pe Septembrie. 293 REVISTA PĂDURILOR consumator care c foarte pretențios și nu vocștc a plăti în țară aceleași prețuri, cari în străinătate le plătește bucuros, lăudind spiritul de antrepriză al străinului care știe sâ satis- facă prin produsele sale toate dorințele. Crapul și păstrăvul sint peșcil cari se caută mal mult și cari sînt tipurile cele mal cunoscute pc toate piețile Europei, crapul ca importantă hrană pentru |>opor și clasa de mijloc, păstrăvul ca delicatesă pentru masa bogatului. Dau deci, un tablou comparativ a prețurilor acestor peșcl la halele următoarelor principale centre de consumație, după buletinele din Ianuarie 1901: CENTRU s P E c I A Crap mare Crap m i c Păs t r ă v ). curent de consumație Ucis Viu 3 R E Ț Ucis U L P E Viii K 1 L C Ucis GRAI Viu VI 1. E 1 LEI LEI LE 1 L E I 1. E 1 1 Berlin. . . — — 120—1.40 1.40—1.80 Nu s a vândut 2 Vicna . . . 2.10 2.00 1.25 1.90 8.40 10.53 3 Pesta . . . 0.45—0 95 1.10-1 60 020-0.35 0.85 1.05 — 10.50-13.60 4 București . 0.45-0.60 O.3O-O.4O ■ 5— 10.- 5.— 15.— XJI. Prețul la Păstrăv foarte variabil, nctiind nici oferta, nici cererea constantă; în tot cazul, fiind oferta regulată, s’ar arta și consumatori pc prețuri potrivite. Să analizăm puțin aceste prețuri: 1. Crapul arc preț la Berlin și \ icna, puțin preț la Pesta și București. Urmarea firească: Creșterea crapului în Germania și Austria e rentabilă, in Ungaria și Rominia nu, fiind-că riurile și bălțile produc în mod natural și fără cheltueli atit, în cit pot alimenta întreaga populație cu crap, pe prețuri absolut scăzute. 294 REVISTA PĂDURILOR 2. Păstrăvul arc preț ori și unde și cultura lui ori și unde poate deveni rentabila, — dacă circumstanțele sint favorabile instalărcl unei piscine economice. Putem trage concluzia din prezentul studiu, că pentru prosperarca unei piscine in primul rind sint necesare con- diții favorabile în cc privește apa, apoi c necesar a fi in apropierea centrului dc consumație sau cel puțin a ti legat prin drum dc fer cu acele centre, pentru garantarea unul urgent și sigur transport. ** I ’ndc aceste condiții nu sint date, piscicultura rațională nu poate renta. Ca concluzii finale pentru Domeniul Coroanei, îmi permit deci a supune. a) Pentru domeniile dc cîmp cc cunosc: Dobroveț și Cocioc, ar fi bine că lacurile existente deja să sc curețe și să sc observe cu multă stricteță epocile de cruțare, deter- minate de lege, să sc aducă unele ameliorați tini puțin costi- sitoare acestor lacuri, să li se reguleze perimetrele, să sc gunoiască, ele., pentru a promova înmulțirea hranei peșcilor. Nu sînt insă dc părere a face instalații costisitoare, tcmîndu- mă că nu vor renta. Totul deci ce se recomandă pentru lacurile de la domeniile dc cîmp cc cunosc, e: exploatarea lor rațională, fără a face mari schimbări în fond. Pentru Cocioc, eventual și pentru DobrovCț, cu cen- trul dc consumație lași, ar fi a se mal studia metodul cum s’ar putea transporta crap viu la BucurcscI, respective la lași, lucru pc care nu’l cred prea greu dc ajuns. Crapul viu ar avea și la noi, scos în comerț, probabil prețuri destul de bune., b) Pentru domeniile dc munte Mălini, Boreca și Bicaz, circumstanțele naturale pentru creșterea păstrăvului ar ti foarte favorabile, insă depărtarea de la centrele dc consu- mațiune fiind foarte mari, și localitățile nefiind legate nicț prin drum dc fer, nu s’ar putea scoate în vînzarc dc cit REVISTA PĂDURILOR 29$ păstrăv afumat, care după cum sc știe nu obține prețul de cit pe jumătate, față dc păstrăvul proaspăt; iar fiind ncvoițt a vinde cu prețul jumătate, rentabilitatea cu siguranță nu s’ar mal putea ajunge. In special pentru domeniul Bicaz, «lat fiind un bun eleșteu, totuși, nu pentru interese comerciale, ci numai pentru a avea ceva păstrăvi in cazuri de trebuință, sc recomandă a curăți și diviza in mal multe bazinuri acest eleșteu, care e mălit cu totul, și nu inal produce hrana necesară peșcilor. Această curățire, împreună cu curățirea ciotelor, ce sc află in număr marc în fundul iazului, și cu repararea cana- lurilor de alimentare și scurgere, cum și nivelarea și plan- tațiunea cc ar fi a sc crea în jurul iazului, pentru a da între- gului niște cadre mal plăcute, s’ar urca la aproximativ 3—4000 lei cheltuială, leacul ast-fel curățit și regulat, ar fi propriu pentru creșterea de păstrăv, care ar putea fi produs in cantități destul de mari, pentru a putea mulțumi trebu- ințele onor. Administrații, a cărei interes e a pune in evi- dență mult variatele produse ale Domeniului. Alte 3 —4000 dc lei ar trebui să se cheltuiască cu construcția unei locuințe a pescarului, care ar trebui plătit cu 60—80 lei lunar, și ar garanta o producțiune dc păs- trăvi, care în cazul cel mal bun ar putea fi dc vr’o l(M) kgr. cu valoare aproximativă de lei 500, liind-că nu putem pune kgr. mal mult ca 5 lei, aici pe loc. Cu aceste jertfe am putea deci face ceva aici, fără tendință dc a crea ceva rentabil. încetul cu încetul producțiunea dc peșcc ar putea fi și mal marc, ast-fel că ar acoperi col puțin chcltuelilc curente. Ah-cum stă cazul cu Bușteni, unde centrele dc consu- mație sint apropiate, unde zilnic circulă mulțime de trenuri, și unde o piscină sistematică, bine condusă și exploatată, ținînd compt a nu cheltui prea mult cu instalarea el, care 296 REVISTA PĂDURILOR s’ar putea face cu oare-carl economii, și unde nu mă îndoesc că s’ar putea realiza și un venit, care în tot cazul ar aco- peri cel puțin cheltuolile și ar amortiza capitalul de insta- lațiunc. Prin aceste concluzii generale la cart am ajuns, pe baza cercetărilor și studiilor cc am făcut, nu voiu a zice, Domnule Administrator, că înființarea dc piscine nu ar însemna un marc progres și pentru Domeniul Coroanei și profitul moral ce am avea, poate echilibra în tot cazul și cheltuolile dc instalare și exploatarea unei asemenea piscine; dar din punct dc vedere al rentabilități numai la Bușteni și Cocioc s’ar putea face ceva, și ași crede opor- tun chiar a trece la studiile parțiale cc ar li a sc face pentru aceste două localități. Cred asemenea că n’ar fi rău a cere și avizul unor oameni speciali cu totul, cart ar trebui aduși in localitățile respective și întru cart D-l Kollman, directorul pescăriilor Statului din Salzburg, ar fi unul pe care l’ațl putea lua în vedere, ca pe unul cc sc bucură dc bun renume, nu numai ca teoretician, ci ca piscicultor practic, și consultat de cel mal mulțl mart proprietari, do- ritori d’a înființa piscine. Nu pot încheia, Domnule Administrator, fără a vă ruga ca să binc-voițl a priimi și cu această ocaziunc adîn- cul meu sentiment dc mulțumită și recunoștință, pentru că mi-ațl dat ocazie atît prin voiajul {la Salzburg cît și la Do- meniile Cocioc și Bușteni, a-ml lărgi și aprofonda cunoștința și in ramura pisciculturel, asigurîndu-vă că la orl-ce mo- ment dat, voiu fi gata a pune aceste cunoștințe tot în in- teresul Onor. AdministrațiunI. Binc-voițl, vă rog, Domnule Administrator, a priimi asi- gurarea profundului meu respect. 0. Boiul Șeful Regiei Domeniului Coroanei Ricaz. REVISTA PĂDURILOR 297 INFLUENȚA LUNEl ASUPRA VEGETAȚIUNEl FORESTIERE Această cestiune a făcut mult sgomot altă dală, și chiar astă-zl. in cercul oamenilor specialiști, npiniunile sint împărțite. Forestierii cei mal abili, divergează asupra cestiune! de influența cc poate exersa epoca lunară asupra doborlrel lemnelor in pădure, totuși, atit părerile celor cari susțin afirmativul, cit și a celor cc susțin contrarul sint puțin fundate. Credința populară e că lemnele dohorile in timpul creștere! Junei, adică de la lună nouă pină la lună plină, nu se pol conserva, fiind atacate de verml, de putrezire umedă san uscată. Printre artiștii și lucrătorii cari întrebuințează lemnul, credința efectelor lunci eslc mal mult ca generală, insă nu este tot atit de bine fundată: — pentru dinșil ori ce lemn care se strică a fost tăiat in lună rea. In urma experiențelor făcute, putem reduce intru cit-va mal la o justă valoare părerile emise cu privire la influența, ce se presupune că o arc luna asupra vegetațiunel și in special a celei forestiere. Dacă pornim dc la simplul raționament științific, vom putea admite împreună cu astronomii și fizicienii că luna exercită un efect oare care asupra pămintulul, fie prin perturbațiunile ce Ic imprimă orbitei noastre planetare, fie că ocazionează fluxul și refluxul apelor marine, fie prin o mișcare analoagj produsă asupra atmosferei, după cum probează observațiunilc barometrice. Nu putem admite insă, cu aceiași ușurință, influența lunci asupra vegetațiune! și in special asupra celei forestiere. Primul care abordează acesstă cestiune este Arago, care in un articol foarte interesant, plin de adevăruri, atinge părțile subtile ale acestei cestiunl cu o libertate in adevăr demnă unul savant ’)• El încurajează, prin exemplul săfi, pe acel cari nu se pol adăposli sub o așea mare reputație a aborda cestiunca pe o cale experimentală. De alt-fel, ar fi fost în primul loc, de datoria școalelor fore- stiere a aborda cestiunea stabilind adevărul, căci dacă această influență era intru cit-va fundată, ar fi urmat ca lemnele tăindu-se 1) Arago. L'influcnce dc la Iu ne sur la vegetalion. Annuairedu Bureau dos Longitudes, 1833- 29S REVISTA PĂDURILOR la hazard, jumătate din ele după toate probalitățilc să fie supuse la o cauză constantă de alterare. Lucrurile din fericire nu sc petrec ast-lel; chestiunea insă in sine are totuși și un simbure de adevăr. Unul din oamenii iluștri care s’a ocupat mult cu phisiologia vegetală, Duhamcl, nu a înconjurat a cerceta adevărul acest* 1 opi- niunl. El pentru pruna dală abordează cesliunea pe calc experimentală și cu toată insuficienta acestor experiențe pentru conducerea la rezolvarea acestei probleme in mod dtânitiv, totuși trebue să I cităm ca un exemplu de urmat și ca o noțiune utilă. Duhamel nu a inbrățișat cesliunea in țoală generalitatea cazului, el s’a mărginit a cerceta dacă pentru a ti bune lemnele trebucsc daborile in timpul creșterel lunei, ceea ce va se zică după ce luna a trecut de primul pătrar ’). UI a început prin a examina efectul ano-limpulul asupra tăerel lemnelor și a conchis că alit iaina ca și vara, primă-vara ca și toamna, lemnele se bucură de aceleași caractere și forțe, numai să fie aduse la accl.ișl punct dc uscare. Acest punct lămurit, experimentează asupra unor bucăți dc stejar de un egal volum, unele tăiate in timpul creșterel lunei, altele in timpul descreșlerel lunei. lată rezultatele obținute: l-a Experiență. — Lemne tăiate in Decembrie; Kc n timpul creșterii lunci................................... 80.901 In timpul descreșterii lunei................................. 78.392 Diferența . . . 2.569 2-a Experiența. Lemne tăiate in Ianuarie: In timpul creșterii Junei................................... 80.915 In timpul descreșterii tunel.......................................77.554 Diferența • . . 8.3GÎ 3-a Experiență. Lemne tăiate in Februarie: In timpul creșterii lunei.................................... 80.319 In timpul descreșterii lunci.................................. £9^948 Diferența • . . 10.371 l-a Experiență. — Lemne tăiate iu Nocmbrie: In timpul creșterii tunel.................................... 80089 In timpul descreșterii lunei.................................. 75.194 Diferența . . . 4.895 1) Ex ploile lion des bois, t. I, p. 374 și urmare. REVISTA PAPURILOR 299 ast-fel că sub un volum egal lemnul de stejar a cintărit cam aceeași gnutate cind a fost tăiat in timpul creșterci lunei; dar greutatea Iul a diferit mult, cind a lost tăiat in timpul descreștere! lunei, din Noembre pină la Februarie. El a ajuns maximul de greu- tate in Ianuarie și minimul in Februarie in anul cind s'a făcut experiența. Duhamel a avut grija dc a zice, că nu putem presupune că cele 4 tăerl s’a tăcui in (impuri egal defavorabile. Dacă experiențe noi s’ar fi făcut pe o scară mal intinsă și cari ar fi confirmat cu aceeași constantă faptul, dindu-se la lumină, ar fi fost locul ca se ținem mare compt in vegetație de influența lunară in timpul celor două perioade dc revoluție. A doua serie de experiențe a luT Duhamel a avut loc asupra unor crăci de stejar de egal volum. După ce s’a cintărit, el le expunea acțiune) aerului timp dc 4 ani sub șoproane, după care timp el examina starea in care se găseau. lată mersul experiențelor: l-a Experiența. Lemne doliorite in In timpul dcscreșterel tunet: Greutatea la tăere............ Greutatea după 4 ani . . . Perdero .... In timpul creșterci lunci: Greutatea la tăere ...... Greutatea după 4 ani ... . Perdere .... Decembrie : Kițojr. Starea ețantioanelor . 19.889 1) alburn stricat . 15.357 2) Idem . 4.482 3) destul de bun. . 19.824 I) album bun . 15.663 2) alburii stricat • 4.101 2-a Experiența. Lemne doborite in Ianuarie : In timpul descreșterii lunei Greutatea la tăere.......................19.473 Greutatea după 4 ani.....................14.317 Perderea . . . ~£155 In timpul creșterii lunei: Greutatea la tăere.............. 20.436 Greutatea după 4 ani.......................14.929 Perderea . . . ‘5^07' 1) Alburn găurit 2) Alburn mincatdevcrml 3) Fără alburn 1) Alburn bun 2) Idem 3) Fără alburn 300 REVISTA PĂDURILOR 3 a Experiență. Lemne doborite in Februarie: In timpul descreșterii lunel: Greutatea la tîiere.............. Greutatea dii|â 4 ani................... I’crdcrea . . . In timpul creșterii lunel: Greutatea la lăvre...................... Greutatea după 4 ani.................... Pcrdcrca . . . — 4-a Experiență. h-mne doborite in In timpul descreșterii lunel : Greutatea la tfier •.................... Greutatea diifO 4 ani ... Pcrdcrca . . . In timpul creșterii lunci. Greutatea la lacre...................... Greutatea după 4 ani .... Pcrdcrca . . . Kilun. | Starea cșanti» ncbir 17.942 ') l-' iiiti bun 14 318 2) Album găunoșit 024 3) Idem 19.855 l) Alburn bun 14.502 2) Idem 5.35$ 3) Idem • Noembrie : 18.738 1) Album găunos 13.951 2) Fără alburii 4.787 3) Album In stare pullc cari le-am semnalat din punctul de vedere al economiei naționale, multe vor fi pe viitor îndepărtate. Văd că in serviciul agronomic se vor face statistice, se vor face tarife de transport și tarife vamale, se vor organiza muzee. M zcclc dc producțiune sînt foarte necesare, și văd cu plăcere cum D-l ministru actual a însărcinat pe un distins funcționar al să&, D-l Moroianu, ca să facă studii asupra muzeelor comerciale, cari sînt foarte întinse în Germania, Austria și chiar în Bulgaria. Ele sint cele mal puternice mijloace de plasare, de găsire de debușeurl pentru producțiunea noastră națională. Tot asemenea văd că se face și anchete comerciale, cari sint atit de necesare. In această privință observăm că lipsesce din proiectul dc lege ceea-ce se numesce coinisarlexperțl, cum sînt in Franța, destul, și cari sint însărcinați să meargă în străinătate, pentru plasarea măr- furilor, și pentru a vedea cum sc vînd și cum se produc. Cred că ar fi bine să se prevadă ast-fel dc comisarf-cxperțl. Pentru a vedea cit e de necesară această instituție, ași putea să vă citez numai un singur fapt, ccea-cc s'a petrecut cu societatea elvețiană, care se stabilise la Severin, cu menire de a da acestui tîrg nenorocit un marc avînt Știți ce s’a întimplat cu acea societate. Ea prepara conserve alimentare pc cari le vindea in Elveția. In același timp vindea con- serve din carne americană șl le dedea drept producție romînească. Pc piețele din Elveția carnea românească avea un preț mult mal marc de cit cea americană. Așa carnea de porc americană se vindea cu 90 lei suta de kgr, iar cai nea dc porc romînească se plătea cu 126 lei suta dc kgr. Vedeți, prin urmare, 36 de lei diferență, și deci ii convenea numitei societăți să treacă produsele sale de carne americană sub numele de carne romînească. Despre acest fapt nimeni dc la noi nu a știut. Pînă cînd a venit tot vinzătorl din Berna, și constatind că 3oS revista pădurilor preparatele cc li se vindea drept carne de porc romînească, erați dc porc american, aii intentat proces socictățcl. Numai cu ocazia acestui proces s’a aflat și la noi despre ac- țiunea socictățel dc la Sevei in. Cu această ocazie s’a aflat că acea societate a continuat a le vinde preparate dc came de porc americană, sub nume de porc romînesc, chiar după cc a încetat dc a mal funcționa la noi în țară. Ei bine, acestea toate sînt prcjudiciabilc avuției și desvoltărel noastre economice. De aceea, cred că și în partea aceasta comercială trebue să sc prevadă oameni și anchete, cari să meargă în străi- nătate ca să vadă cum se conduc și se plasează produsele noastre. Aceste ^nchetc sînt foarte necesare, ca să vadă dacă nu se plasează sub numele nostru produse străine și vice-vcrsa. De aceea, zic că bine face D-l ministru că prevede atribuțiunl noul dirccțiunel agricole și comerciale. Ele însă trebue să fie complectate cu anchetele comer- ciale și în străinătate, nu numai la noi in țară. Ași dori mal departe ca această diviziune, între serviciile cari privesc dcsvoltarea economiei naționale în general și acelea cari administrează bunurile Statului, să nu fie prea departe împinsă, ci să sc combine, cum am zis, pc categorii de specialități technice. Ast-fel, în cit, de și trebue sâ existe oare-care separare între ele, să fie insă însumate într'o autoritate superioară care să le facă a sc ajuta reciproc. Experiența făcută de unii să poată mări și lumina activitatea cclor-l’altc servicii. Eiind-că, după cum am zis, Statul este chemat cel dintiiă să le aplice, poporul nostru este încă înapoiat și mulțl chiar din stratul cult privesc cu ironie dispozițiunilc care se iau după știința modernă pentru diferitele exploatări a surselor dc bogăție. Dc aceea găsesc că partea de organizare a direcțiune! domcniale este foarte slabă și foarte rău distribuită în proiectul de lege și trebue neapărat refor- mată și desfăcută. Acestea sînt concluziunile la cari am ajuns prin această analiză care am făcut-o proiectului dc lege prezentat de D-l ministru al domeniilor. (Aplause). V’am reținut prea mult, D-lor deputațl, și ve cer scuzele mele pentru această lungă expunere. Am făcut-o însă numai din cauză că este prea importantă această cestiuno și prea de actualitate, din cauza situațiuncl grele financiară în care sc găsește țara noastră, ca să trecem cu ușurință peste ea. Cu atît mal mult cu cit este o cestiune dc viitor și dc bază solidă a Statului nostru, și a întregului edificiu social. M'am întins prea mult ca să atrag atențiunea D-lul ministru sâ binc-voiască să fie foarte binc-voitor și sâ primească toate amendamentele cari sc vor propune pentru ameliorarea legel. Rog de asemenea pe comitetul delegațiior să nu se opună la primirea îndreptărilor cc sc vor propune. Pentru a termina, rog onor. Cameră să ’ml permită a’I face astâ-zl o indiscrețiune: Cînd nc-am întrunit în sesiunea extraordinară din Iunie pentru prima oară, D-l Filipescu m’â întrebat cam cc părere am despre această Cameră. Dc sigur, această întrebare a pornit din faptul că in marea cl majoritate, R&V1STA PĂDURILOR________ __________3O9 acostă Cameră sc compune din elemente cad pentru prima oara intră în ea și care este chemată pentru prima oară să’șl depună munca și activitatea, pentru legiferarea diferitelor ramuri dc activitate ale țârei. Cu această ocaziune ’ml-am spus părerea mea pe care o voiu spune și D-voastre, acum cînd jumătate din ea este realizată. I-am spus D-lul Filipescu atunci, că această Cameră, în care a intrat elemente culte foarte numeroase, reprezintă un grad de desvoltare parlamentară mal superior, căci dînsa este formată din elemente tinere, cari reprezintă forțele viitoare ale partidului conservator și întreg stat-major al par- tidului conservator. D. A*. Corid te seu : Se cunoaște că nu citești «Voința». D. M. C. Vlădescu: Dacă ași citi «Voința», ar trebui să citesc Camera liberală, și aceasta nu voesc s’o fac astă-zl. D. C. Rădulescu: Dar votăm ori nu votăm legea ? D. M. C. Vlădescu: Veți face cum veți voi. Va fi foarte ușor, am zis guvernului, întru cit privește ccs- tiunca politică. In această privință nu are să se teamă. Am mal zis că guvernul să nu se teamă nici dc cestiunea financiară, căci Camera aceasta va fi foarte culantă, pentru că înțe- lege nevoile țărel, înțelege ce va să zică o bună administrație și legiferare. Ve spun aceasta acuma, căci ați dat dovadă că este așa și mi s’a dat dreptate în această privință. Ați fost incontestabil, și acest lucru ’l-ati spus diferiți miniștrii după banca ministerială, Camera cu care se fălește, și arc dreptate. Rar s’a văzut o Cameră așa de gentilă, așa dc culantă. In cestiunl de discuțiunl politice, ascultă cu cea mal mare răbdare, dind exemplu unul Parlament adevărat prin demnitatea și răbdarea sa. Ea s’a distins încă prin înlesnirea ce se face tutulor mijloacelor fiscale și budget are, tutulor măsurilor financiare de imposit propuse și care se propun, precum și relativ la reducerile chclluelilor cari se fac astă-zl prin comisiunea budgetarâ. Am mal spus încă un lucru: că această Cameră va fi foarte dificilă, întru cît privește ccstiunile dc organizare. Am spus aceasta și am încă convingerea, că această Cameră va fi mal dificilă, în ccca-ce privește ccstiunile de organizare, pentru că cestiunile dc organizare nu privesc momentul, ci trebucsc mal ales să aibă în vedere consolidarea și întărirea viitorului acestei țări, în diferitele ramuri de activitate. O Cameră conștiincioasă va ști și va căuta să introducă reformele necesare, acolo unde diferi- tele autorități, chemate, prin pozițiunca lor. să dea o organizare, au greșit, n’au văzut bine, n’au fost destul dc informați, n’au avut toate cele trebuincioase. O Cameră tînără și cu grije pentru viitorul țărel, care este și al lor, va ști să impună o organizară temeinică a tu- tulor serviciilor, a căror organizare va fi adusă în discuțiune. Am încă convingerea că și de astă-dată nu mă înșel. Cred că veți ve- dea conștiincios și luminați deplini, veți face o organizațiune așa dc bună, așa dc luminată, in cît să bine-meritațl de la patrie. (Aplausc). (Va urma). 3io REVISTA PĂDURILOR COMERȚUL LEMNELOR La 12 Octombrie a. c, s'a ținut la direcția C. F. R. o licitație pentru aprovizionarea cu 300.000 traverse normale principale de stejar și 120.000 traverse secundare. Ofertele primite sînt urmă- toarele : N U M E CANTITATEA PHEȚUL STAȚIA DE PREDARE ru.spli «fundare rina pale Kcnditi Ixî I B.| Ld H 1. 1). CostcsHi. . | 5,01 W 3,000 2‘io 1 05 IWibătcdi N. Zurncr .... . . . . 3,0(0 3,00: r 294 1 (>8 StrejesH Frcrcs lancu ct 1. ȘmilovicI 23,000 7,000 3 101 1 10 Pașcani G. Thcodorini . . •1 4,0.0 3'10 — —, B&bcni 1. I. Simian . . . ll.< 0 3!10 1 25 Cornet, K.-Vâlcca C. Antoniu .... 4,000 4,0(0 315 1 25 Stil peni N. N. Ghijă . . . • • • • « 6,000 4,1 <»:» 3- 1 20 Nucet Eforia Crcjulcscu 30,060 40,000 3’10 1 10 Filiași si Cirbuneștf N. Popescu . . . • ■ • • • 4,fW0 2,800' 3(6 1 20 Cluccrcasa T. G. Visarion . . • • • • . 4,21 KM 1,200 308 1 12 Plopeni M. Hausknclit . . • • 26,(00! 3,000 1 10 Strehaia, Arccsti T. Stcfăncscu . . • • • . • • 20,000| 3,0(0 2:85 - 80 Podolcni II. Hacken .... 19,500 3 15 — Munteni si PufeștI I Braniski . . . . 12,0(0 — — 1 20 Bibești G. Staar . . • ■ . 18,000 10,000 3- 1 1G Lcordeni Th. leschek ct Co. • . • . . 21,509 3- — Strehaia Ilauskncht frcrcs . . • • . . 17,( (X) — 3 15 — — Mătâsari și 1). Grunbcrg * — 35,(0» 1 15 Filiașî E. și A. Bibcscu . • • • • • a»,000 6,000 3 15 1 15 Strehaia N. 1. Arscncscu . 3,(03 2 95 1 - K.-Vâlcea T. G. Itainof. • • • • • y,0oo — 3 10 MogașOaia Cur! Sclilcsingcr . 109,800 48,180 3;— — 85 (,(XM 1 - Filiașî M. Antonescu . . 1,< co — — Doiccsti M. 1). Barasch . 2,400 4,(MO 1 2( Ungheni Siglcr și Vcxlcr . • . • • . 26,500 13,000 10-5 Fălticeni, Berheci Juster șl Naclit • • • • • 6,(KW (,<00 3 10. 1 11 Buginoasa Ernsl Kuntzc . . . 25,000 — 2 85 Tg.-Jiu loau Bltci .... 2,00» — 3 10 “ —- llălăuccști 1. Spanicr . . . 18,((W 4,6:0 305 11( Hu?I I. Guttesman . . . • • • • . 4,0(0 2 90 — II Dorohoi H. Veisman . . . • • • • • 5,800 — 3 — — Buhâcști C. N. Vasiliu . . . • • - • 15,000 3 — — • Filiașî 1. llerdan . . . . • • • • • — 20,0(0 — — — 9( Tg.-Frumos 1.. V. Veisman. . 6,000 3 1(1 — —_ Pașcani 1. Marcovici . . . 7,oix> 3!- Burdujcoî 1. Soccc . . . . 3,0! X» 7,00:1 3- 11( Pufești T. Duimtrcscu • . • • • • • 5,009 10,O(< 2 90 1 IO EiliasI, Strehaia Tranq>orl. . . i 544,500 278,280! | REVISTA PĂDURILOR 3 I I N U M ELE CANTITATEA | PREȚIX STATIA DE PREDARE țrnnph|»c~rd»ft pnnapk seosrxw Kcport . . . 544.500' 2B.280 -1- I. M. Buchman 2,9(0 — 2 95 — — Podul lloia H. Dcrmer . . 9,3IX> - 3 — — — HâEiuccsti 1. Soichcr . • • •••••• ă/EO - 3 20 — P—Xcamtu A. LupovicI . l/KX» - 3 — — — Vâculcști Falticencr . . • •••••• 1,900 — 3 15 — — 1.a rga A. Șorcc . • •••••• 2,0.X) — 3'— —— — Pașcani B. Schlcihcr 2,500 — 3 — — Vâculcști L. Cotnino . . 1,500 — 315 — Fălticeni H. Beischcr . 5,000 — 2 85 — — Huși A. Fischman . • •••••• 2,000 — »>) — — Buccgca G.» Anghel eseu 750 1,300 578.950 279,580 1 20 GăcșH Adecă s’a oferit 578,950 traverse pc prețul mediii de Lei 3,03 și 279,580 traverse secundare pc prețul mediu de Lef 1,11. • ♦ La 5 Nocmbrie stil nou a. c, s’a ținut la direcția C. F. R. o licitație pentru aprovisionarca cu 235.000 steri lemne dc foc. Ofer- tele primite sînt următoarele: NUMELE CANTITATEA PBEȚUL STATIA DE PREDARE Lei | B. I. G. Lahovari 26,000 3 Go K.-Vălcca T. Dumitrcscu 40,000 3 (iO Tg.-.liu N. Arscncscu 2,700 3 70 B.-Vâlcea î. Mlhallidi 10,00(1 3 75 Lotru I). N. Sima In 10,030 8 92 Lotru T. D. Ccstcscu 2,000 4 Bărbătești Marcel Bcrnhcim .... 4,()OO 4 — Cornctu E. Hauskneht 4,000 4 20 Tg.-.liu F. Fichcr 9,000 4 25 Dorohol M. Fichcr 15,(MM» 4 25 Dorohoi P. H. Mărcii 2,000 4 W» Copăcioasa G. Moroianu 3,000 4 30 BibeștI M. 1. Dănăric . ... 8,000 4 30 Tg.-.liu 1. C. Schileru ...... 4,(00 4 3 No. 47 din a. c., scrie: «La 2 Septembrie a. c. a avut loc frumoasa serbare a plan- ației de arbori la Crasno Selo. Au luat parte în total vr’o 2000 de suflete, venițî din Petersburg, între cari elevi și eleve de la 15 gim- nasii și licee și 35 de școli primare, și diferite alte școli private. Poeții de plantat aâ fost oferiți gratuit de direcția pădurilor, iar gropile eraO preparate de soldați. Societatea Imperială de Horlicullură, a contribuit cu lei 700 și comuna Petersburg cu 1500. Copiii aii petrecut distrindu se și in tot timpul lucrării a domnit multă viață*. Gh. D. Belinschi Silv-ajut. Dom. Coroanei Bkaz. ------------€ &---------------- BIBLIOGRAFIE In anul 1896, D-l Ewald Wollny, distinsul profesor de agicul- tură al UniversitățeT din Miinich, a scos la lumină un important uvragiO întitulat: «Descompozițiunea materiilor organice și formele humusului în raporturile lor cu agricultura». Această scriere de mare valoare a fost tradusă din limba ger- mană în cea franceză, anul acesta, de D l Ed. 1 Icnry, învățatul pro- I) No. 37 din « Lcsoprontițlcnil Vtstrikf. REVISTA PĂDURILOR 3<3 fcsor al școolcl de agricultură Mathieu Donibasle și al școalel fores- tiere dc la Nancy. Distinsul mcO camarad Ed. Henry ’ml-a trimis acest uvragiu pe care examinîndu-1 am văzut ce gol umple în literatura agricolă și forestieră. In cele 650 pagine (cu numeroase figuri) ale acestei cărți, autorul a expus in mod sistematic—cum singur spune, — rezultatul propriilor sale cercetări cum și ale altor agronomi, în privința proce- selor de descompozițiune a materiilor organice și asupra produselor solide cc rezultă, adică a humusurilor și a deduce de acolo prin- cipiile, pc care trebue să se reazeme o exploatațiune agricolă sau forestieră, pentru a ajunge la un tratament și o utilizare rațională a acestor materii organice produse și întrebuințate in așa marc can- titate «le agricultură și dc silvicultură. In scopul de a trata bine cestiunea atît in interesul științei cît și al practicei și dc a deștepta interesul tutulor în toate direc- țiunile, autorul nu a desvoltat numai cercetările făcute în domeniul chimiei, ci și în acelea, care din punctul de vedere al bactcorologiel, phisiologiel și fisicel servesc a caracteriza reacțiunile în cestiune. Acest uvragiu dă toate indicațiunile pentru cultura solului, higienă, geologie și economie rurală. Scrierea este precedată dc o prefață a celui mal marc chimist- agronom (în viață) al Franciel D 1 L. Grandeau, inspectorul generai al stațiunilor agronomice din acea țară. D-l Grandeau, după ce arată că înainte dc 1840, pămintul era considerat aproape ca un simplu suport al plantelor, dindu-se mal multă atențiune numai îngrășămintelor, cc se aduceau prin gunoire sau cantitățcl dc materii organice ce se depuneau pe locurile dc cultură. După ce arată lumina ce s’a revărsat in lume prin desco- peririle lui J. de Liebig, în privința nutrițiunel minerale a plantelor, intră în examinarea acestui important uvragiu al lui Wollny. Învățatul francez, care se prea entusiasmează de ori ce scriere, oare-cum utilă chiar, descrie cu deosebite elogii cartea lui Wollny. Elogiile aduse acestui scriitor ‘ml-aii reamintit acelea mult mal mari ce aducea de pe catedră lui Liebeg, vorbind de descoperirile sus citate, elogii ce entusiasmaă toți elevii săi, într’o epocă cu totul recentă după rcsbchil din 1870, cînd francezii urau tot cc era german. D-l Grandeau, în afară de darul scrierilor științifice, cu totul supe- rioare, are și pe acela al frumoasei cuvîntărl. Entusiasmîndu-se singur pentru oamenii mari, mișcă pe auditor cînd vorbește dc un Liebeg, dc un Pastcur sau de un altul de felul acestora. A face descrierea acestei cărți pe larg, este a obosi pe cititori. Pentru prima oară, toate datele științifice in privința relațiu- nilor dintre îngrășămintele agricole (gunoiO, pae, etc.), sau forestiere (pădurea dc frunze moarte) și sol, sînt reunite in corp dc doctrină și întemeiate pc experiențe făcute de un om superior, care citează și pe distinșii autori străini. Această carte ast-fel cum este alcătuită va fi de mare folos 3 «4 REVISTA PODURILOR pentru toți acel ce fac experiențe pe solurile agricole saîi forestiere asupra îngrășămintelor. Pentru a nu merge mal departe cu aceste descrieri, este sufi- cient a spune că un învățat francez ca Henry a consacrat destul timp pentru a traduce o carte de 650 pagine și că o celebritate ca D-nul Grandeau face elogii mari autorului, adăugind în același timp că scrierea Iul Wollny a fost îmbogățită cu alte lucrări per- sonale ale Iul Henry în toate direcțiunile și mal cu seamă in ccs- tiunea formațiune! humusului din păduri, lucrări ce aă dus departe și numele lui Henry, căci craii necunoscute pînă ce aQ fost date la lumina lumel forestiere de acest distins elev și profesor al școalel de la Nancy, ast-fel că în totalitatea lui acest uvragiu este de marc utilitate pentru toți agricultorii și silvicultori! lumel și mal cu seamă intr'o țară ca a noastră, unde nc-am deprins a zice, imitîndu-se pe alții cc sînt și staO mult mal sus de cît noi, că este o țară emina- mente agricolă. Ded ast fel stind lucrurile, îmi permit a recomanda în mod sincer, patriotic și desinteresat această scriere tuturor agri- cultorilor intcligențl și doritoritori dc progres, dc a cumpăra această importantă și utilă lucrare, adresindu-se la editorii Berger-Levrault et Co.. la Paris. Ruc des Beauex-arts No. 5. (Costul cărțcl este 1 5 lei). Nu pot termina această scurtă dare dc scamă fără a face cu- noscut cititorilor, că autorul acestei cărți, distinsul profesor Wollny, care a avut numai fericirea de a vedea corecturile edițiunef franceze, care va trece cu siguranță cartea sa fructul a 20 dc ani dc expe- riență — în multele părți ale lumel, a murit în ziua dc S Ianuarie anul acesta, în puterea vitste! — ca om dc științe — căci era născut la 20 Martie 1S46 la Berlin, (numai cîtc-va zile departe de laboratorul său), lăsînd, cum zice D-l Grandeau, vil regrete printre cel ce l'aă cunoscut și recunoștința durabilă a tuturor, pentru valoarea sa morală, știința sa și devotamentul său pentru agricultură. Ion P. Chihaia ln»l«x-tor si'vic Membru ia consiliul tcchnic ui fitilurilor. ----------------. . .X»--------------- I N F 0 R M A Ț I U N I Cu ocazia avansării D-lui W. 6'. Popovici la gradul onorific de inspector silvic cl. 1, mal mulțl membrii al cor- pului silvie au ținut să’șl manifeste simpatia, ce au pentru colegul lor, printr’un banchet pe care i l’au oferit. Cu această ocazie s’au ridicat mai multe toasturi pentru Maiestățile Lor, pentru Altețele Lor Regale, pentru D-l I. Kalinderu, preșe- dintele Societății «Progresul Silvic», cum și pentru prospe- ritatea corpului silvic. REVISTA PĂDURILOR 3«5 Venitul pădurilor Statului pe exercițiul 1900- 1901, pînă la 31 August a. c., a fost de lei 7.146 096 bani 22, adică un excedent de 2.116.096 bani 22, peste prevederile budgetare. ♦ ♦ • Pînă Ia 31 August a. c, s’a încasat ca venit al pădu- rilor Statului în comptul exercițiului 1901 -1902 suma de lei 1.638.690. Vinzări dc păduri spre exploatare. Pînă la 1 Noem- brie s’au ținut de serviciul silvic 2 licitațiunf, a căror rezultat este : Data licitației No. pădurilor Scana totala de vinzare Suma de încasat In anul 1901—1902 Observațiuui licitate vlnduto Lei B. Le! B. Seria I 21C 17 213.549 21 63.741 50 » H 296 76 1.479.106 55 49G.814 82 Din cart 199 din ierni l si 9» puie din ncii in vinzaro 93 1.722.G55 79 560.556 32 Adică s’au vîndut 93 păduri, pentru suma de lei 1.722.655 bani 79, iar rata anului 1901 1902, este de lei 560.556 bani 32. • * • împărțirea țărei in regiuni și ocoale silvice. — Prin decretul regal No. 3215 din 1901, se aprobă împărțirea teri- toriului țărei în 10 regiuni silvice, cuprinzînd fie-care regiune ocoalele precum urmează: Regiunea Ia Iași, cu reședința în Iași, compusă din ocoalele silvice: 1) Adîncata, cu reședința in Adîncata (Dorohoiu). 2) Coșula, cu reședința în Coșula (Botoșani). 3) Sinești, cu reședința în Sinești (Iași). 4) Ciurea, cu reședința în Ciurea (lași). 5) Tomești, cu reședința TomoștI (Iași). 6) Dolhasca, cu reședința Dolhasca (Suceava). 7) Rișca, cu reședința Monastirea-Rișca (Suceava). 8) Roman, cu reședința Roman (Roman). Regiunea 2-a Bacău, cu reședința în Bacă&, compusă din ocoa- lele silvice : 1) Pipirig, cu reședința în Pipirig (Neamțu). 2) Neamțu, cu reședința in Tg.-Noamțu (Neamțu). 3) Vă rate cu, cu reședința în Monastirea-Văratocu (Neamțu). 316 RESVITA PĂDURILOR 4) TarcAfi, cu reședința în Tarcau (Neamțu). 5) Vaduri, cu reședința în Vaduri (Neamțu). 6) Calu-Iapa, cu reședința în Calu-lapa (Neamțu). 7) LucAccști cu reședința în LucAccști (Bacăft). 8) Cașin, cu reședința în Monăstirca-Cașin (BacAu). 9) Valca-Rca, ca reședința Valea-Rea (Bacău). 10) Traian, cu reședința în Traian (BacAu). Regiunea 3-a Birhid, cu reședința în Bîrlad, compusa din ocoa- lele silvice: 1) Fistici, cu reședința în Fislîcl (Vasluiu). 2) CrețeștI, cu reședința in Crețeștibde-Jos (FAlciu). 3) GhermAnești, cu reședința în Ghemiăneștl (FAlciu). 4) Odaia-BursucanI, cu reședința în Odaia-Bursucaid (Tutova). 5) Florcști, cu reședința în Florcști (Tutovn), 6) Furccni, cu reședința in Furceni (Tecucift). 7) Răchitoasa, cu reședința în Răchitoasa (Tecuci fi). 8) TuluceștI, cu reședința TuluceștI (Covurlul). Regiunea 4-a Buzăut cu reședința în Buzău, compusă din ocoa- lele silvice: 1) Rimnicu-Sărat, cu reședința în Rîmnicu-Sărat (Rîmnicu-Sărat). 2) Focșani, cu reședința în Focșani (Putna). 3) Bolotești, cu reședința in Bolotești (Putna). 4) Sovcja, cu reședința în Soveja (Putna). 5) Brăila, cu reședința în Brăila (Brăila). C) Buzău, cu reședința în Buzău (BuzAu). 7) Vintilă-Vodă, cu reședința în Vinti!A-Vod:V (Buzău). 8) Tisau, cu reședința în TisAu (BuzAu). 9) Cislău, cu reședința în TislAA (Buzău). Regiunea 5-a Ploești, cu reședința în Ploeștl, compusa din ocoa- lele silvice : 1) Vcrbila, cu reședința în Vcrbila (Prahova). 2) Vălenii-do-Munte, cu reședința în Vălenii-dc-Muntc (Prahova). 3) Păuleștî, cu reședința în PăuleștI (Prahova). 4) Sinaia, cu reședința în Sinaia (Prahova). 5) Haimanale, cu reședința în Haimanale (Prahova). C) Nucet, cu reședința în Nucet, (Dîmbovița). 7) Butoi u, cu reședința în Butoiîi (Dîmbovița). 8) Tîrgoviște, cu reședința în Tîrgoviște (Dîmbovița). 9) LucienI, cu reședința în Lucieni (Dîmbovița). 10) Pucioasa, cu reședința în Pucioasa (Dîmbovița). Regiunea 6-a București, cu reședința în București, compusă din ocoalele silvice : 1) Slobozia, cu reședința in Slobozia (Ialomița). 2) Cadina, cu reședința în Caersoanc: Membrii-. Boiarolu D., Cosmcscu Al, lonescu Kivu, loncscu N., Macovei K. C., Nicolau G., Papinian D., Stoiccscu V., Pîrvuloscu Gr. adică in total 31 din 195. Abonați: Mack Fr., adecă în total 9 din CG. —■--------_____“<♦------------ CLIMA LUNEI OCTOMBRIE 1901 ST. N. BUCUREȘTI-FILARET Clima lunei Octombrie a fost caracterizată printr’un timp obișnuit de călduros și foarte ploios. Temperaturile mijlocii pc decade au avut valori normale ; în prima și ultima decadă a plouat puțin, în a doua excesiv de mult. Temperatura lunară 11*6 diferă foarte puțin de normala. Ziua cea mai călduroasă a fost la 7, cînd termometru! a ajuns la 27*7, care este cea mai ridicată temperatură din cursul acestei luni. Ziua cea mai răco- roasă a fost la 2G; minimul absolut al temperaturei 2"G a avut loc în ziua precedentă. Mijlociile zilnice ale temperaturei au avut mersul normal, afară de cîtc-va zile de la mijlocul lunci. A fost o singură zi de vară la 7; obișnuit sint 4. Precipitațiuni atmosferice apreciabile au căzut în 12 zile, cite 3 in prima și ultima decadă și G în decada a doua. Canti- tatea totală dc apă 78-8 mm. întrece cu 40.2 mm. valoarea normală; in noaptea de la 10 la 11 s’a adunat 52.1 mm. dintr’o ploaie abondentă care a durat neîntrerupt 11 ore, firul însoțită dc vînt puternic. Dc cînd sc fac observațiuni pluviometrice la București, numai de două ori în Octombrie la 1881 și 1887 s’a adunat o cantitate mai mare de ploaie ca acum. Vîntul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmosferică mijlocie 757.8 mm. întrece cu 1.5 mm. valoarea normală. Cerul senin și noros în cîtc G zile, acoperit in 19. Soarele a strălucit in 21 zile pe o durată totală dc 113 ore, cu G3 ore mai puțin ca normala. Cerul a fost mult mal puțin înoral ca «Ic obiceiu. Rouă s’a observat în 17 zile; in ziua dc 8 la 4<»rv30m p. ui. s’n observat un curcubcii dublu foarte frumos ; fulgere depărtate in 2 zile; ceață în 3. Vegeta țin nea arborilor, arbuștilor și pomilor roditori a început sâ înceteze. Foile au căzut la majoritatea speciilor. Rapița și griul, care au fost semănate la Filarctjla 5 și 17, au răsărit la 13 și 28. Institutul Metereologic. ----------&------------------- ?ip. GUTENBERG Joscph Gobl, str. Domnct, 20. REVISTA PÂDUR1LOR 321 CE ÎNSEMNEAZĂ STATORNICIREA HOTARELOR ? Sub titlul •Statornicirea hotarelor ce poartă arti- colul publicat de D-l Petre Antonescu in ultimul număr al revistei (pe Octombre a. c.). me așteptam să citesc descrierea diferitelor sisteme de hotare, dispozitive și construcțiunl, cari de cari rnal ingenioase, Întrebuințate pentru fixarea pe fața pămîntulul a semnelor despărțitoare între proprietăți. Am fost foarte mirat că D-l P. Antonescu tratează sub acest titlu despre necesitatea, incontestabilă, de sigur, ca toate moșiile și pădurile, mal ales ale Statului, să fie hotărnicite. ’MI propun deci să dovedesc: 1. Nepotrivirea ce există intre subiectul tratat de D-l Antonescu și titlul ales; 2. Greșita sa părere asupra consecințelor cadastrului in privința Iransmiterel drepturilor de proprietate; 3. Necesitatea păstrărel hotarelor după vechia stăpînire și după arătarea martorilor; 4. Inconvenientele propunerii de a se hotărnici moșiile și pădurile Statului prin agenții serviciului silvic. De la început sint dator să declar că voi întreprinde o discuțiune cu lotul obiectivă și fără nici o intențiune rău- voitoare. Doresc ca legăturile de prietenie să rămiie neclintite, orl-carl ar fi deosebirile noastre de vederi in diferite cestiunl. „Amiens Plato, seci magis amica verilas". 1. Prin cuvîntul „statornicire" de hotare, nu se poate înțelege alt-ceva de cit operațiunea, care are drept scop da îngropa hotarele in pămint, in mod statornic sau fix, adică lucrarea constructivă care trebueșle executată penlru ca aceste hotare să fie ast-fel așezate in cit să nu se mal poată strămuta. Statornicirea hotarelor nu însemnează „hotărnicie* și 21 322 REVISTA PĂDURILOR despre importanța acestei operațiuni tratează articolul D-lul Antonescu. Alegerea și determinarea hotarelor s’a chemat tot- d’a-una in limba romînească «hotărnicie» și acest termen, întrebuințat in toate legiuirile vechi ale Munteniei și Moldovei, este astă-zl consacrat prin Regulamentul de hotărnicii, cu putere de lege, mal ales în urma modificărilor introduse în Codul de procedură civilă de D-l C. Dissescu, fostul Ministru al .Justiției și savantul profesor al Facultătel noastre de Drept. Nicăerl Regulamentul hotărniciilor nu întrebuințează expresiunea „statornicire* de hotare și prin urmare acest cuvint este un „neologism*. Se știe că în fie-care specialitate sint cuvinte cu înțelsul lor propriu, cari nu se pot schimba după bunul nostru plac, fără a da loc la dezordine, incertitudine sau perlurbațiunl. Dacă în limbagiul ordinar introducerea cuvintelor noi nu este tolerabilă de cît pentru definirea faptelor sad trebuințelor necunoscute mal ’nainte, tot asemenea și in limbagiul special nu se pot întrebuința expresiunl noi de cil pentru idei, metoade sau invențiunl noi. Ast-fel, de exemplu, in limbagiul technic se pot boteza cu vorbe noi, numai descoperirile noi, mașinile noi, ele. Relativ la introducerea neologismelor înlro limbă, Voltaire a zis: „Pourqoi etnter une expression qui rest d’asage pour en introduire une autre qui dit „prâciscment la măme chose? Un mot nouveau n'est „pardonnable que quand il est absolument necessaire“. Și cuvinlul „statornicire* de hotare n’are nici meritul de a semnifica același lucru cu vechia vorbă de „hotărnicie*; departe de a fi absolut necesar, nu e nici măcar necesar, ast-fel că trebuie considerat cu desăvirșire inadmisibil. Ca dovadă că neologismul provoacă tot-d’a-una con- fusiune in spirit, este faptul că chiar D-l Antonescu, după ce arată însemnătatea hotărniciilor, ne dă ca exemplu pe Austriac! cari „aii început deja de mult la împetruirea (de ce nu impetrirea*?) hotarelor* și au cheltuit o sumă REVISTA PĂDURILOR 323 de peste o jumătate milion de lei pentru „fixarea limitelor pudurilor" pe o lungime de 14.289 km. Dar ce relațiune există intre importanța hotărniciilor, din punctul de vedere al interesului general, sau chiar special forestier și cheltuelite necesare pentru Impetrirea hotarelor, șențuirea pădurilor sau așezarea orl-căror altor semne de hotare definitive? Pe cine poate convinge acest exemplu că. orl-ce proporție păstrată, în Austria sînt mal multe moșii sa.O păduri hotărnicite de cit la noi? Pentru ca să ni se demonstreze acest fapt, era necesar să ni se arate, care este in Austria și care la noi, raportul între numărul proprietăților hotărnicite către numărul celor neholâ micite, pe aceiași întindere de teritoriu. Prin exemplul dat, chiar autorul neologismului confundă „statornicirea hotarelor" cu „punerea sau așezarea sem- nelor și hotarelor definitive", despre care se ocupă titlul VI al Regulamentului de hotărnicii relativ la „Executarea hotărniciilor". Dar această lucrare, tot-d a-una posterioară unei hotărnicii confirmată de instanțele judecătorești, este o operațiune mixtă, technică și juridică în același timp, care are drept scop d’a așeza pe fața pămînlulul semnele sati hotarele definitive ale proprietății hotărnicite, după găsirea cu cale a justiției. Nu se poate susține, în fine, că prin neologismul „statornicirea de hotare" s’a înțeles atît „hotămicica" cil și „punerea sau așezarea semnelor și hotarelor defi- nitive", pentru că într’o lucrare cu caracter juridic sîntem obligați să întrebuințăm numai cuvintele consacrate de lege. If. Este cu desăvîrșire neîntemeiată credința, că existența cadastrului așează dreptul de proprietate pe o bază de sigu- ranță absolută și că înlesnește transmiterea acestui drept de la o persoană la alta, fără să fie nevoie de complexitatea de formalități, pentru a căror îndeplinire este neapărată trebuință de intervenirea omului de legi. 324 REVISTA PAPURILOR In timpurile moderne cadastrul a fost înființat pentru prima oară in Franța, prin legea din 31 Iulie 1821 și mal pe urmă a fost introdus in cele-l’alte State din Occidentul și centrul Europei. După această lege „cadastrul este un registru public, in care se înscrie detaliat cantitatea, calitatea și valoarea proprietăților imobiliare aflate pe o întindere oare-care a teritoriului*. Scopul cadastrului este de a determina, deslușit și precis, venitul imposabil al tutulor bunurilor fonciare, pentru ca fie care contribuabil să’șl poată face socoteala și să nu lie impus la o cotă contri- butivă superioară venitului său real. întocmirea cadastrului reclamă trei serii de operațiuni: 1. Lucrările dc artă executate de geometrii (Ingineri* hotărnici). Se face mal intil triangulația teritoriului unei co- mune, apoi se ridica in plan cu toate delaliiie și se calcu- lează suprafața fie cărei „parcele* sau porțiuni de teren, deosebită una de alta, fie prin diferința proprietarilor, (ie prin natura culturilor. Limitele sau hotarele parcelelor dife- riților proprietari se determină respecțindu-se cu riguro- citate vechea stăpinire arătată în comun acord de vecini; iar in cas de neînțelegere, se însemnează locurile aflate in prigonire, răminind ca diferendul să se rezolve de instan- țele judecătorești; 2. Expertiza parcelelor coprinde lucrările de clasificare, de evaluare și de repartiție individuală, prin cari se deter- mină venitul net al (ie-cărel parcele și după care se întoc- mește rolul; 3. Ținerea la curent a cadastrului cu mutațiunile pro- prietății parcelelor, cu schimbările de cultură și cu toate cele-l’alte modificări ale obiectului imposabil, cari reclamă o reducere permanenta sau timporală a cotei contributive, înscrisă in rol. Pentru încălcări saă locuri și bunuri in prigonire, există in toate legislațiunile moderne „acțiunea posesorie* și „acțiu- REVISTA PĂDURILOR 325 nea in revendicare". Prezența sad absența cadastrului nu suprimă nici una din aceste acțiuni. Și dacă ast-fel stau lucrurile, pe ce bază mal sigură este așezat dreptul de pro- prietate în țările cadastrale de cît in cele fără cadastru? Acolo ca și la noi, transmiterea dreptului de proprietate prin vinzare se face cu aceleași formali lăți și este neapărată nevoie de intervenția omului de legi care să examineze dacă actele de proprietate sint bune, dacă nu sint minori in cauză, dacă imobilul nu este dotai și așa mal departe. Avantagiul incontestabil al cadastrului este de a permite o aplicare mal justă a impozitului fonciar iar nici de cum de a așeza dreptul de proprietate pe o bază mal sigură sad de a simplifica formalitățile pentru transmiterea acestui drept. III. Alegerea hotarelor după arătarea martorilor bătrinl și după vechia slăpinire, derivă de la lege și nu ne pune în condițiunl de inferioritate fală de țările cu cadastru sau cu civilizațiune mal veche. In adevăr, în Codul nostru civil copiat după cel francez, există dobîndirea proprietății prin prescripțiunea de 30 ani, iar art. 9 al. c și cl din Regulamentul hotărniciilor ne impune explicit obligațiunea d’a ține tot-d’a-una seama de posesiunea urmată neîntrerupt un timp de 30 de ani. In lipsă de acte sad documente, ari 9 al. h din același Regulament ne obligă a primi orl-ce mijloace incredințătoare ce se vor produce de părți și proba testimonială face parte din aceste mijloace admise de lege. Apoi dacă chiar la întocmirea unul cadastru se respectă vechia slăpinire de 30 de ani și dacă proba cu martori este admisă de dreptul comun, in ce? starea noastră gene- rală de propășire se află așezată intr’o lumină mal puțin favorabila ca in alte țări ? Mi se pare că întrebarea mea nu poate avea răspuns. IV. Facerea hotărniciilor la moșiile și pădurile Sfatului, 326 RESV1TA PĂDURILOR de către agenții serviciului silvic, prezintă mal multe incon- veniente și nici un avantagiti. Incontestabil că foarte mulțl silvicultori, mal ales acel cari posedă titlul de Inginerl-hotarnicT, sînt in măsură să facă o hotărnicie. Dar silvicultorul nu va avea nicl-odată timpul suficient să se ocupe cu asemenea lucrări pentru cart se cere de multe ort, cînd întinderile sînt importante, o desvoltare neîntreruptă de activitate în decurs de maî multe săptămînl și chiar luni, atit pe .teren cit și in cabi- net. Toți silvicultorii se pling, cu drept cuvînt, că sint peste măsură de ocupați și distrași de la lucrările specialității lor, de afacerile domeniale, cart le consumă un timp foarte prețios și mal vrem să’l însărcinăm și cu facerea hotărniciilor la moșiile și pădurile Statului! Mărginit la lucrările de silvicultură propriu-zise, servi- ciul silvic are foarte multe de făcut ca să se mal împovăreze și cu hotărniciile, iar în criza financiară prin care ne sbatem nu este oportun să solicităm înscrieri de noi cheltuell in budgetul Statului. Este mult mal profitabil pentru interesul general ca fie care să’șl vadă bine de treaba, cu care este deprins și în care se pricepe. N. Saegiu. -------------tt*----------- ROMANIA IN 1900 Inlr’unul din nu meri le trecute ale acestei reviste, vorbind despre scrierea d-hu G. Benger, consul general al Rom&niel în Ger- mania, am arătat că inlr’unul din capitolele referitoare la starea economiei noastre forestiere, în edițiunea franceză s’a strecuuat ci te-va erori grosolane, cari ’mi da dreptul se presupun că ele provin din cauza relei traducțiunî făcută de D-l I. Filitti. In timpul din urmă procurîndu-mî textul german, nu cred fără folos a pune pe cetitori în cunoștință cu adevăratele vederi ale autorului, cu chipul acesta fie-care va fi în stare a stabili o dreaptă comparațiune și în același REVISTA PĂDURILOR 327 timp a și da seama cum streinii, cura de ex. este cașul cu consulul general Austro-Ungar din București, de care se face mențiune in text, se ocupă cu studiul amănunțit al țârei noastre din punctul de vedere al resurselor de bogăție ce posedă: «Suprafața pftduroasă a țârei este inferioară in raport cu media normală și aceasta mai cu seamă in largele șesuri ale Moldovei și Munteniei unde arare-ori se mai găsesc masive forestiere de oare- care importanță; întinsa regiune a Bărăganului insă și o mare parte a Dobrogei sunt cu totul despădurite. Ori-cum ar fi, Romănia se deosebește de cele-l’alte state vecine prin faptul că mai posedă incă o însemnată suprafață pftduroasă, ast-fel că —1’/* milioane hectare sau â ’/u parte dm întinderea totală a Regatului, se află acoperită cu păduri Caracterul pădurilor din regiunea muntoasă propriu zisă il determină molidul, fagul și aninul verde, iar in conlra-forturile lor molidul (1). La cîmpie predomină stejarul pedunculat și cerul, iar în locurile smîrcoase aninul lipicios (aninul negru); lemnul așa de mult prețuit și căutat de către fabricanții de mobile și de doage *i procură Quercus conferta, care atinge o înălțime de 30—40 m., pe cînd frasinul pină la 30 m., ulmul de cirap pină la 35 m. înălțime și o grosime de 1,5 m. in diametru. Carpații și Alpii transilvăneni sunt populați cu brazi, melezi, molizi, ienuperi, și mesteacăn!; iar pe vîrfurile inalte ale munților din Oltenia și Moldova de Est se găsește și tisa. Acolo unde securea n’a pătruns incă, pădurea virgină este greu de străbătut din causa arborilor doboriți de cfttre vinturi, in parte deja putreziți, aflători printre înalții molizi. Sus dc tot, la altitudini mari, alternează stinci goale acoperite cu jneapeni ori cu ienuperi mărunți. Tot aci se află și pășunele alpine, al căror domenii! întins tinde a înainta din ce in ce in pădurea de reșinoase, dm care causă vitele fac mari stricăciuni tinerilor însemințișuri. Pe alocurea, coaste întregi sunt acoperite cu ierburi alpine și burueni și numai rare-ori se poate observa o limita climaterică bine determinată între foioase și reșinoase. 1) Dacă socotim și terenurile acoperite numai cu crânguri, Itifărișutl și mărăcineturî, (Waldgestrupp), această suprafață trece peste 2 milioane h. a Din această sumă aparține Stalului peste 1 milioane h. a., producind un venit anual de 3’/i milioane lei. REVISTA PĂDURILOR 328 Mari complexe de păduri de fag acoperă regiunea colinelor, unde se găsește asemenea per* și meri pădureți, precum și nucul, moșmonul, etc., iar in unele localități din Oltenia întîlnim și castanul. Șesurile sunt populate cu arborete compuse de diferite specii de arțar, de carpen, ulm, salcîm, păduceî și porumbari, iar în ostroa- vele Dunărei, precum și pe marginele bălților si a riurilor diverse soiuri de sălcii, plopi, anini și tamarix. In întreg Orientul și Sudul Europei, pădurile se exploatează in modul cei mai neomenos. Acelaș lucru a avut loc și in Romănia, din cauză că lemnul nu avea nici o valoare. O schimbare provocă 2 mari evenimehte și anume. Seculari* zațiunea bunurilor mon&slireștl în anul 1868(1) cind Statul dobindi peste 1 milion h. a. păduri, precum și înmulțirea drumurilor de fer și a industriei lemnoase. Din aceste împrejurări lemnul cîșligă din ce in ce valoare, iar cultura pădurilor deveni tot mai sistematică. Se întrebuința mai intiiu pe Domeniile Coroanei funcționari cu instrucțiune aleasă, după aceea și Statul își recrută un bun per- sonal trebuitor, iar pădurile particulare fu supuse la oare-care control. Din această causă, precum și prin practicarea la 1886 a exploatărilor in regie, se caută a se pune o stavilă devastațiunei de pă luri de pînă atunci. Este încă mult de îndreptat. In anul 1882 — 1891 se afla 82 pă luri particulare cu 98.836 hectare și 53 păduri ale Statului cu 75.558 hectare, cu alte vorbe cam 10%’0 din întinderea totală, bine cultivate. colea respîndile printre livezi și alte feluri de culturi agricole t REVISTA PĂDURILOR 329 precum și cringurl mărunte, reamintesc bogăția (ie altă dată, astă-zl cu desăvîrșire perduld. Din contra, pădurile din regiunea muntoasă, departe de căile de comunicație, nu fură de loc exploatate, din cauza lemerei de chdludl. Dacă Statul pină in acest moment și-a păstrat bine cele 1120 păduri ale sale, din cari numai 725 in exploatare, cele ale proprietarilor particulari lasă chiar aslă-zl foarte mul', de dorit. Cazurile nu sint rare cind pentru sume ridicole se vind păduri pe 30 ani, din cari negustorii și intermediarii obțin încă ctștigurl disproporționate. Pentru specufațiunea capitalistă, pădurile din Carpații României formează un obiect de atracțiune ademenitor, ea ’șl găsește un joc liber și in ce privește proprietarii particulari cărora le lipsește capitalul. Cauzele cari pun piedică unei gospodării forestiere raționale, sînt ignoranța în materie de silvicultură, lipsa de forestieri practici și inslruiți, micul lor salahQ și răul lor tratament, insuficienta su- praveghere a pădurilor particulare de către personalul silvic al Statului, etc. Acolo unde mai pînă de-ună-zi se aflaO masive de toată fru- musețea, nu se mai văd astă-zî de cît pășuni fără valoare, terenuri agricole slabe, inproduclive ori păduri exploatate, sa& tratate fără nici o regulă, cari abia mai merită acest nume. Actualmente între proprietarii particulari abia se găsesc zece care și exploatează pădurile lor în mod sistematic, pe cind restul lasă să fie distruse de către antreprenori fără nici un scrupul, sad de către funcționari ncspecialisli. Prețurile lemnelor sînt pe alocurea în România așa de favorabile, in cît pădurea rentează de sigur mai mult de cit pășunile rele, ori păminturile de cultură istovite; din această cauză putem recomanda proprietarilor, cînd vreau să tran- sforme suprafețele păduroase in terenuri agricole (și aceasta in unele cazuri poate fi justificat), sâ se consulte mai intîiâ cu unul, ori mal bine cu mai mulțl silvicultori practici. Importul și exportul cu lemne de tot felul se urcă, socotit in tone, la: Importul _Exp<>riul__ 1888 ............. 156.750 .... 111.740 1997 ................. 560 ... . 50.690 330 REVISTA PĂDURILOR Ee lingă aceasta trebue să avem în vedere că pînă la anul 1886, importul lemnului din Auslro-Ungaria era liber. In acest an se înființă o taxă vamală, care sili pe comercianții austro-ungari ca să nu mai reflecteze de cit asupra transituiuî. Debușeurî existente pentru materialul lemnos sînt cele ce urmează : In anul 1898 Romănia a exportat in : Bulgaria......................... 10.683 tone Turcia.......................... 9.025 » Rusia.................... ... 8 309 » Auslro-Ungaria.................. 7 602 > Italia............................ 4.903 » Franța............................ 3.687 > Olanda............................ 3.309 . Grecia............................ 1.897 » Egipt............................... 997 » Belgia............................... 58 • In Rusia se exporlează, maî cu seamă pentru Balum, lăzi nece- sare la expediatul petroleuluî, în Austro-Ungaria doage, trunchiuri de nuc și stejar. Turcia și Bulgaria importă lemne transportate prin plutire. Despre importanța înpăduririlor, din punctul de vedere clima- tologic, am vorbit cu altă ocaziune. In ce privește regiunile despădurite ale Dobrogei și ale întinsului Bărăgan, unde se întrebuințează ca combustibil coceni de porumb saii bălegar de vile uscat și amestecat cu paeelc., ar profila foarte mult prin înființarea de masive forestiere, cind s’ar suplini lipsa așa do simțită a lemnelor. Nu rămine nici o îndoială că gospodăria forestieră in asemenea ținuturi ar fi foarte rentabilă pentru marii proprietari și că prin inpădurirea parțială a districtelor puțin populate, mai cu osebire, cum sînt Ialomița, Brăila, Covurlui, Constanța, s'ar face cu putință o exploatare mai intensivă a restului din terenurile agricole existente. încercărilor de înp&durirl făcute, le stau în cale ca și in Italia, Istria, dreptul la lemne și la pășunat(l) al populațiunilor sărace, cari nu au alte mijloace de subsistență. Industria lemnoasă se desvoltă din ce în ce, în acest scop există 34 școli model, în care se învață lucrul lemnului* In ultimele decenii s’aiî înființat 42 fabrici de cherestea, 6 pentru parchete și o societate pe acțiuni pentru debitarea lemnului REVISTA PĂDURILOR 33 I (cu un capital de 8 milioane lei); aceasta din urmă in Comăneștî (Bacăâ). Materialul lemnos de brad și molid ’i produce în cea mai mare parte Moldova și anume Piatra din județul Neamț, Tirgu-Ocna și Sterești. In Oltenia lemnele de brad din districtul Vilcea a& o mare importanță; aici se lucrează îutr’adev&r pe fie-care an ca 100 mii m. c. In iernele fără multă zăpadă, cari produc scăderea nivelului apelor rîurilor, se ivește adesea o lipsă de lemne, de oare-ce acestea nu pot fi transportate cu plutele din munți. Debilul lemnelor de stejar se face întrun chip și mai puțin rațional, de către mici fereslrae (5—6 la număr) la care se recurge din causa eflinătățiî materialului brut. Traversele de drum de fer, doagele și lemnul de construcțiunl se lucrează cu ferestraele de mină. Prețul lemnelor de stejar a variat in anul 1898 după calitate între 50 și 70 lei pe metrul pătrat (!) lemnul de brad și de molid a ajuns pînă la 43 lei. Rezultate mai bune ca măsurile luate pentru conservarea masivelor bătrine s'a obținut in urma silințelor guvernului pentru a se reînpăduri dealurile Dobrogei și nisipurile mișcătoare, in cari s'a cultivat in bune condițiunî și diferite soiuri de viță. Cele mai escelente roade s’a obținut in așa numitul Piscul; în anul 1883 a fost părăsită această localitate de către țărani, penlru că casele lor de locuință erau amenințate a fi năpădite de nisip. Actualmente plantațiunile făcute, — o apărare și in același timp constilue o podoabă a localilățeî— au o întindere de peste 10 mii hectare. Din fericire sătenii imitează bunul exemplu al Stalului și au înființai singuri pepiniere și mici masive. In același timp guvernul face încercări de a cultiva și coloniza delta Dunărei, allă-dală renumită ca o regiune bogată in cereale și care sub dominațiunea turcească a fost transformată într un pustiă de papură și trestie. Deja pe cînd D-l P. Carp era ministru de do- menii, s'a căutat a se drena și face cultivabilft această deltă. In ultimii 2 anî cele 4 sale vechi de pescari existente art fost aduse înlr’o stare mai bună și s’a înființat alte 9 sate cu case frumușele, destinate penlru coloniști. Două altele noi, intre cari marele sat «Regele Carol», nu departe de Tulcea, a fost inaugurală înființarea lor în 1900. Pentru popularea acestor comune rurale sau anunțat deja 60 familii, pe cînd comuna rurală, de curînd inaugurală, «Carmen Sylva», numără deja 100 familii. De oare-ce emigranților li se dă și locuri de cultură, se crede că se va forma un curent 332 REVISTA PĂDURILOR de coloniști din regiunile de munte ale României mai puțin fertile precum și din Transilvania. Guvernul comptează pe un număr de 100 mii coloniști și proiectează a se înființa încă 50 sale în delta Dunărei. 0 dată cu repopularea sa se va procede și la uscarea bălților și a smîrcurilor, iar plugul va fi in stare sâ restrîngă domeniu) pădurilor actuale de papură și de trestie». După cum observăm, există o deosebire notabilă între cele ce ne-a făcut să citim D-l Fihlti și între ceea ce afirmă D-l Renger prin scrierea sa. Sint unele fapte, cu toate acestea, cari nu corespund nici de astă-dată, cu realitatea. Ast fel fiind, sîntem în drept a susține că pe cită vreme autorul în chestiune a fost foarte conștiincios, cînd a fost vorba de cele-l’alte ramuri de activitate publică și de pro- ducțiune ale țârei, în materie de economie forestieră însă, a dat dovadă de puțină coinpetință și lucrul actsta se explică numai prin împrejurarea că D-l Benger nu a știut, poate, undo să se adreseze spre a obține cele mai exacte cunoștințe în această privință. Petre Antonescu. -----------------M»----------------- întrunirea agenților domeniilor coroanei LA DOMENIUL GHERGHITA Conform deciz.iunil D-lul i. Kalinderu, administratorul Domeniului Coroanei, anul acesta s’a ținut prima întrunire a agenților Domeniului Coroanei la Domeniul Gherghița, in scopul de a se discuta diferi- tele chestiuni privitoare la agricultură și silvicultură și anume che- stiuni relative la creșterea vitelor, la îmbunătățirea culturilor, dc a și comunica reciproc progresele obținute de fie-care agent io diferite direcțiuni și a se decide asupra îmbunătățirilor ce sint încă de introdus pe Domeniul Coroanei în folosul săi» și al locuitorilor. Întrunirea a fost prezidată dc către însuși D-l administrator al Domeniului Coroanei, care a sosit la Gherghița cu o zi mal înainte de întrunire, adică la 1 Decembrie. In dimineața zilei de 2 Decembrie, Duminică, D-l administra- tor, împreună cu D-nii agențl, aii luat parte la serviciul divin. După eșirca din biserică, D-sa a deschis lucrările întrunirii REVISTA PĂDURILOR 333 prin puține cuvinte, îndemniod pe D-nil agențl să-șl depună toate silințele ca prin ideile dezvoltate in aceste Întruniri și bine aplicate de fie-care încercui sâii de activitate, să corespundă pe deplin înaltei D-sale dorințe de a vedea tot mal mult progre^nd, pe terenul econo- mic, atit Domeniile Coroanei cu locuitorii săi, cît și țara întreagă, care poate găsi in aceste Domenii bune exemple dc imitat. In aceeiași zi și înainte dc prtnz, s’a vizitat via plantată eu viță americană altoită, crama și pivnița sistematic construite, slu- păria precum și pepiniera de pomi roditori de 8 pogoane suprafață și in care se produc pomi roditori atit pentru plantațiile făcute in moșie cit și pentru locuitori, la cari li se dau fără plată. După amiază, s’a vizitat secțiunea Gherghița, pe care se alia situată ferma domeniului, înzestrată cu magazii, pătule, remize pentru mașine, uscător de hameiii, moara cu aburi, locuințe pentru impie- gațl, un grajd mare de bol, un grajd de vaci, și un grajd pentru tauri și tinerel ; apoi porcăria de prăsită, porcăria de creștere cu 3 secțiuni și porcăria de îngrășat, in care se allă deja gata ingră- șațl 90 rimă lori. Printre vite se crește rasa moldovenească curată, pentru for- marea boilor de muncă și rasa locală încrucișată cu taurii de Algau, pentru lapte, in care scop este și o mică lăptăric cu mașină de smintind, centrifugă, și alte aparate pentru fabricai untul. In scopul de a se obiclnui și țăranii cu fabricarea curată a untului și cu îngrijirea mal bună a vilelor, administrația are înfiin- țată la această fermă o școală in care sc primesc cile 6 băețl de țărani pe timp de li luni, de la 1 Octombrie pină la 1 Maiu, și in care timp acești elevi lucrează atit in lăptărie cit și in grajduri la vite. In acest timp li se plătește și cile 1.*» Ici lunar, iar după terminarea acestor 6 luni, fie-care se reîntoarce pe la casele lor spre a aplica cunoștințele căpătate in fermă. Ca porci se crește rasa mangalița. S’au mal vizitai perdelele plantate pentru protecție contra vinturilor, plantația dc 16 pogoane de pini și molift la Estul fermei, precum și plantațiunilc in alee făcute pe toate drumurile și liniile economice din moșie, din care deja in mare parte s’aii făcut cu pomi roditori. Domeniul posedă peste kilometri drumuri și linii eco- nomice plantate. In ziua dc 3 Decembrie s’a vizitat secțiunea Balta Doamnei, pădurea Gherghița și pepiniera silvică. In pădure s'a examinat modul exploatărilor și diferitele opt- 334 REVISTA PAPURILOR rațiuni culturale ; iar după prinz s'a vizitat secțiunea a treia a Domeniului, zisă «Sudiți», precum și școala și biserica din acest sat. in serile zilelor de 2, 3 și in ziua de 4 Decembre, s’au urmat diferite discuțiunl asupra chestiunilor din programul deja stabilit de mal înainte, care a fost următorul : I. Determinarea raselor dc vite ce urmează a se introduce pe diferitele domenii; 2. Discuțiunl asupra diferitelor soiuri de pomi roditori și «Ic ornament de introdus pe diferitele domenii și alternarea lor pe dru- murile și liniile economice din interiorul moșiilor; 3. Discuțiunea asolamentelor introduse pe Domeniul Gherghița; 4. Discuțiunl asupra diferitelor soiuri de semințe de cereale și alte plante ce trebuesc introduse cu preferință; 5. Discuțiunl asupra exploatărilor și diferitelor operațiuni cul- turale de urmat in pădurile Gherghița și Cocioc in timpul pină la facerea amcnajamentelor: 0. Discuțiunl asupra unificării comptabilitățif la toate dome- niile și trecerea de la partidă simplă la partida dublă. 7. Discuțiunl asupra necesității dc a se construi intr’un punct central un antrepozit sifi pivniță centrală sistematică, in care să se concentreze toate vinurile și fructele de pe Domeniul Coroanei, desti- nate vinzărel. In acest caz ar renta numirea unul vinicultor și conservator de fructe speciale; 8. O conferință ținută de D-l comptabil Medianu, asupra excur- siunil făcută de către D-l administrator la mal multe domenii din l ngaria, in vara anului 1901 însoțit fiind de către D-l inginer Oneanu, D-nil șefi de regie Davidescu, Popovicl-Sadova și de D-l Medianu. Luindu-se in discuțiune diferitele chestiuni din program și după mal multe desbateri, s’a stabilit următoarele concluziunl: I .— In ceea ce privește primul punct, avindu-se in vedere rezul- tatele satisfăcătoare obținute in ultimii ani la Domeniul Gherghița cu rosa «le vite moldovenească, pentru formarea boilor de muncă, s'a stabilit ca această rasă să sc introducă și la Domeniile Șegarcea, Sadova și Ihișețu ; iar ca vite de lapte la Cocioc să sc continue cu rasa Algau curată, la Gherghița să se continue cu încrucișarea rasol locale cu taurii de Algau, la Dobrovăț rasa curată Pinzgau, iar la domeniile de munte încrucișări ale rasei Algau cu rasa locală; rasa Algau reușește bine in țara noastră după cum s'a putut constata la lăptăria Pcriș. II . — In principiu, s’a stabilit că la toate domeniile, drumurile REVISTA PĂDURILOR 335 și liniile economice să se planteze cu pomi roditori ; iar unde aceștia nu reușesc, să se planteze cu arbori de ornament. In ceea ce privește felul pomilor, s’a ales de preferință merii și perii cari se pot alterna, observindu-se insă ca pe același drum să fie soiuri a căror fructe să ajungă la maturitate la aceiași epocă a anului și preferindu-se acelea cu fructe tomnatice. In măsură mal mică să se planteze caișl și cireși pe unele linii din apropierea fermelor -, iar șoselele și drumurile principale să sc planteze cu nuci comuni. Pe lingă apropierea satelor se va planta cu preferință duzi in «copul de a se înlesni locuitorii cu frunza necesară la creșterea viermilor de mătase. Ca arbori de ornament de plantat, acolo unde pomii roditori nu reușesc sati pe unele șosele prea mult umblate, s’a ales in prima linie salcâmul, apoi teiul, Acer Negundo, castanul, ulmul și plopul piramidal, toți crescuți in pepiniere, iar nu luati din pădure. III .— In ceea ce privește modul de cultură și asolamentele introduse pe Domeniul Gherghița, s'a stabilit că la noi in tară nu se poate admite de-o-cam-dată de cit tot sistemul de cultură exten- siv, bazat pe ogor sterp, iar numai pc intinderi mici și in apropi- erea fermelor se poale face o cultură intensivă cu gunoirc. S'a găsit bune asolamentele aplicate la Domeniul Gherghița și anume asolamentul de 7 ani, cu următoarea rotațiune: i) ogor, 2) răpită, 3) grlO, t) porumb, 5) cereale dc primăvară, 6) porumb timpuriii și 7) griu; de asemenea asolamentul de 9 ani: 1) ogor, 2) griu, 3) rapiță, 4) griO, 5) porumb, 6) borceag nutreț, 7) griu, Sj porumb și 9) cereale de primăvară. Ca asolament intensiv s’a găsit, practic asolamentul de 4 ani, aplicat cu rotați unea.* 1) cinepă gunoită 2) sfeclă, 3) borceag nutreț și 4) griO. Pentru ameliorarea terenurilor s a stabilit : ca la toate dome- niile să se dea o mal mare întindere nutrețului de borceag, de asemenea să se introducă și plugurile cu aburi cari vor îmbună- tăți mult terenurile sărăcite prin cultură și murdare, precum și a celor cu subsol impermeabil. IV .— Relativ la semințe s’a admis a sc da preferință porum- burilor mal grele, precum este porumbul roșu și Alciut, deja intro- duse și experimentate la Domeniul Gherghița. Să se prefere pe lingă griîi bălan și griul moldovenesc (roșu), care după 6 ani de cultură la Gherghița a dat bune rezultate, fiind rezistent, productiv și nu cade nici-odată. 336 REVISTA PĂDURILOR V .— In ceea cc privește exploatările pădurilor de cimp in general, să sc tindă la introducerea rcgimuluFcodru. Pină la formarea amenajamentelor insă, să se continue a se extrage arbori numai din etajul dominat sub formă de rărituri, ast-fel precum sc urmează acum In seria Lacu Anei din pădurea Gherghița. VI .— Pentru a se adopta comptabilitatea in partidă dublă, pentru toate domeniile, s'a stabilit a se ține in exercițiul viitor 1902/903 la Domeniul Gherghița, pe lingă comptabilitatea actuală și compla- bihtatea in partidă dublă, spre a se putea stabili in mod evident, dacă rezultatele obținute prin camptabilitalea dublă ar tace să fie preferită in locul celei in partidă simplă, ținuta pină acum la Dome- niile Coroanei. VII .— S’a stabilit inliințarca unei pivnițe mari centrale și a unul stabiliment dc conservat fructe la Periș, pc Domeniul Cocioc, unde să sc aducă toate vinurile și fructele destinate vinzărcl dc la celc-lallc domenii, și să fie dale sub îngrijirea unul specialist. VIII . — In seara zilei dc 3 Decembrie, D-l Medianu, in localul societății culturale C. A. Koseti și in fața unul numeros public, compus și din capii comunei și din țărani, ’șl-a dcsvollat conferința sa relativă la excursiiinca lăcută de către D-l administrator la mal multe domenii din Ungaria, in vara 1901, însoțit fiind de către D-l inginer Oneanu, D-nil șefi dc regie Davidescu și Popovicl-Sadova și de către D-l Medianu. D-l conferențiar a arătat mal Iutii pc scurt importanța și folosul acestor excursiuni, atît pentru progresul Domeniului Coroanei cil și pentru locuitori. Intrind in subiectul conferinței, D-sa a descris mal intil Do- meniul Zumbolga, proprietatea contelui Cekonicl, in suprafață de 52,000 pogoane, situată in Banat; posedă 21 ferme, creștere mare de vite, două herghelii de cal, 2 pluguri cu aburi, peste 1000 boi de muncă, instalații solide și alte îmbunătățiri, cari denotă o bună și vechie exploatație agricolă. Herghelia Kișber a Statului, unde sc produc cal de rasa pur singe englez, și numără peste 600 capete. Do aici se împart în țară la depozite reproductort. Dc mare importanță este și exploa- tnția agricolă care are plug cu aburi, culturi intensive și foarte multe vite, ast-fel că vine cile 250 kgr. carne la pogon. Herghelia de la Babobw, care produce cal de pur singe arab și care este aproape dc herghelia Kișber. REVISTA PĂDURILOR 337 După aceia D-l Medianu a descris Domeniul Statului Godold, situat pe linia B.-Pesta Lemberg, unde a remarcat mult școala de stupărie și găinărie pentru care Statul unguresc, ca și pentru cele- l'alle îmbunătățiri agricole, sacrifică mult și lucrează cu multă rivnă. Descriind starea țăranului din Ungaria, arată că este mal bună ca a țăranului nostru, pe care D-l conleren(iar îl îndeamnă a culti- va mai bine păminlul și a da o mal bună îngrijire vitelor, mal ales că administrația Domeniului Coroanei le pune la dispoziție lauri și armăsari in mori gratuit și de a înzestra satele cu școale ast-fel de bune, cum n a văzut in satele ungurești vizitate. • După terminarea desbaterilor întrunire!, D-l șei de regie Boiu, in numele colegilor săi, a exprimat D-lui Administrator mulțu- miri respectuoase și recunoștința pc cam agenții o aii față de D-sa, care a înlesnit această întrunire alit dc folositoare pentru dinșil, asigurindu I solemn că vor căuta ca cunoștințele dobindile și cu această ocaziune să le utilizeze, tot în folosul și spre progresul Do- meniilor, a căror îngrijire le este încredințată. On. -------------«e—=•>----------- RESUMATUL Ședințelor adunărei generale a societății „Progresul Silvic", In zilele de 7, 8 șl 9 Maiu 1901. Ședința de îa 8 Maiu. (Urmare1) Un al doilea caz pot cita accidentele pe linia ferată Ploești-Predeal, o linie a cărei întreținere costă sume enorme ceia ce s’ar putea evita prin înpădurirl. Apoi o altă nece- sitate, după D-sa, este cultura terenurilor in productive, precum, sînt nisipurile po malurile Dunărei, în Dobrogea și chiar unele terenuri de podgorie. încheind, D-sa spune că pusă chestiunea din punct de vedere general, nu vede o soluție fie că s’ar expropia, fio că s’ar cumpăra ; dacă însă s’ar constata cele arătate do 1) Vezi numerile pe Maia, Iulie și August. 22 33 REVISTA PAPURILOR D sa maî sus, soluțiunils ar fi lesne de găsit pentru fie-care regiune în parte. Numai ast-fel s’ar putea face ceva efectiv. D-l. /. MiMticvici spune că a făcut destulă experiență cu plantațiunelo și D-sa crede că chiar particularii ar în- treprinde asemeni lucrări dacă ar fi îndemnați. Citează mai multe plantațiunl făcute de particulari și chiar de locuitori și s’ar maî găsi și alții, însă pentru aceasta trebue să se creeze un serviciu special. D-l P. Antonescu. Din cele spuse de D l Eliescu ar reeși că D-sa nu cunoaște că corpul silvic în mai multe rînduri a arătat efectele dezastroase alo torenților. Sînt 2 ani de cînd Ministerul Domeniilor a însărcinat o comisiune, care să cerceteze cauzele dezastrelor de pe valea Topolog și a propune mijloacele de remediare. Am făcut parte din această comisie și am depus o lucrare documentală, arătînd cu cifre că relele sînt mari și în 1893 guvernul a venit chiar în ajutorul populațiune!. Din suma de 13.000 lei acor- dată, ca ajutoare din fondul inundaților pentru jud. Argeș, s’a dat 7000 lei numai pentru Valea TopologuluL In acea lucrare a arătat că răul este organic și amenință, fără a i se da atențiune și cosecințele sînt inundațiile care se repetă mereu. In 1897 Ministerul de Interne a făcut o statistică, din care reese că pagubele au fost de 40 milioane, 1(X) oameni morțl și mal multe vite. Aceste date s’au înregistrat și publicat, dar atîta tot, căci lumea a rămas indiferentă. Am stăruit a so lua măsuri și col întîiu lucru ar fi, fost să se procedeze la corecțiunea torenților din Stoiceni, unde Statul mai are terenuri do cultură și poate deci procede la facerea acestor lucrări. Din nefericire nu s’a dat urmare acestei cereri, speră însă că in curînd va înregistra începutul unor lucrări, a căror efecte se vor resfrînge asupra Eco- nomiei naționale. Chestia este inportantă și nu ’mi explic ca D-l Eliescu să nu fi cunoscut că corpul silvic s’a manifestat și în această direcțiune și nu este vina hu că nu s’a pus în practică. In ceea ce privește chestia în sine a înpădurirei locu- rilor neproductive, crede că este absolut necesar a se com- plecta înpădnrirea nisipurilor, înainte de a se croa alte centre înpădurite, apoi a complecta golurile din munții ju- dețelor Argeș și Muscel. Aci este locul ca Min. Domeniilor REVISTA PĂDURILOR 339 să’șl exercite influența sa mai întîiu pe proprietățile ce’i aparțin și poate în urmă și particularii, dîndu se premii, ar imita exemplul Statului. D-l 1. P. Chihaia spune că a ascultat toate cuvîntările, dar toți sînt răutăcioși, că n’au voit să’l scoată din încur- cătură. D-sa a precizat, vorbind de județele din Moldova, iar nu de nisipuri și nici de corecțiunea torenților de pe Valea Topologuluî. DațI dar c soluțiune chestiunii, puse de mine așa de clar, ori cum ar fi ea, căci este momentul a se da o asemine soluțiune. D-l A. EU eseu spune că a priceput chestia și soluția cerută de 1)1 Chihaia este dată de Codul silvic, ca consiliul technic să supună acele terenuri regimului silvic. Este ade- vărat că particularii s’ar opune și în lege nu este sancțiune, dar atunci să se complectoze legea. I sc pare că ast-fel cum este pusă chestia de D l Chihaia nu i se poate găsi o soluție practică de adunare, de oare ce nu este competentă față de dificultățile ce se presintă. Se pot face constatări științifice, dar atîta tot, căci mal întîiu trebue rezolvate chestia finan- ciară și juridică. D-l C. F. Robescu. Asist de 15 ani la discuția chestiu- nilor silvice, cu ocazia Congresului, și mai cu seamă de cîți-va ani se constată un progres în modul cum se discută. In multe congrese se desbat chestiuni în mod foarte serios, și din aceste discuțiuni so nasc legile. Chestia înpăduririlor este foarte importantă, însă să nu intrăm in prea multe detalii. Să nu credem că vor fi piedici, do oare-ce înpăduririle so impun și exemplu avem celelalte țări unde despăduririle s’au făcut pe o scară mare. La noi sînt începuturi destul de serioase, un pas mare s’a făcut cu Codul silvic, deși au fost multe rezistenți și a tre- buit să se facă transacțil cu particularii. La cîmp însă s’a despădurit și ast-fel s’a născut chestia înpăduririlor. D-l Chihaia a arătat un punct al chestiunii generale. Este o chestie știută și știm ce avem de făcut, însă ne tre- bue terenul. Azi nu putem face drumuri fără terenuri, apoi cum o să facem înpădurirl. Deci trebue să ne gîndim la modul cum să avem aceste terenuri. Nu este trebuință do exproprieri, ci să se cumpere asesto terenuri. In Germania Bisrnark a cumpărat moșii spre a da la germani. 340 REVISTA PĂDURILOR _____ Clima locală se modifică prin ori-ce forme de plantații» d. e. Lombardia. Și la noi Ministerul ar putea da pueți la țărani să planteze între locuri și această măsură răspîn- dindu-se s’ar aduce o ameliorare. Este foarte adevărat că Ministerul ar putea să cumpere și unele domenii, dar situația economică actuală nu permite. Terminind, spune că desbaterile vor rămîne importante și fără a se lua o soluție și ceea-ce ar fi de dorit din partea noastră este că regimul silvic să se întinză și la timp. D-l A’. G. Popovici. In urma celor spuse do Dl Robescu are puțin de adaus spre a răspunde D-lui Eliescu. Chestia este bine și simplu pusă și toți au răspuns bine, însă cum să înpădurim cînd nu avem terenul? Să devenim proprie- tari, asta este partea grea. Mai răspunde D-l Eliescu că deși nu noi făurim legile, însă sîntem în măsură a spune în ce mod s’ar rezolva. După ce mai vorbesc D-nii I. Milchievici^x B. D. Ncagoe se amînă discuția, ridicîndu-se ședința la ora 12 noaptea. Ședința de la 9 Maiu. A treia ședință a avut loc în ziua de 9 Maift și s’a des- chis la ora 9 •/_ seara, sub președinția D-lul I. Kalcndcru, răspunzînd la apelul nominal 106 din D-nii membrii. Apoi D-l Președinte declară discuția deschisă asupra chestiunel pusă ieri la ordinea zilei, dînd cuvîntul D-lui Broșteanu. D l C. Broșteanu. Am ascultat cu toții discuțiunea che- stiunii puse, atît din punct de vedere technic, cît și din punct de vedere juridic. Eu cred că, față de modul cum s’a discutat și față de legile ce avem, putem da Statului mijloacele de a înpăduri. Prima părere a fost că Statul față de art. 19 din Con- stituție este cu totul dezarmat și a doua părere se reazemă pe art. 15 din Codul silvic. Ambele aceste păreri nu dau soluția. Constituția are menirea de a declara principii hotărî te. iar în partea finală se spune că se vor întocmi diferite legi, între cari la No. 7 spune că se va vota legea privitoare la păduri. S’a întocmit legea de la 1881, care atunci făcea față necesităților și dacă REVISTA PĂDURILOR 341 la 1881 nu s’au supus regimului silvic pădurile de la cîmp, se poate face acum. Prin un articol adițional la Codul silvic, să se prevadă ca o parte din proprietățile particulare să se înpădurească și de nu poate Statul să ia terenul din folosință, îl va planta dînd o indemnizație proprietarului. D-l I. Milchierici, citește următoarea soluțiuno: La ccstiunea că: • față cu lipsa complectă de păduri în unele regiuni ale țârei, unde Statul nu este proprietar, în cc mod s’ar creia masive păduroase*. Soluțiunea este: . Statul fiind cel mai marc proprietar, arc datoria în interes general, să planteze mal întîiu însuși în moșiile sale dc cîmp și munte, toate nisipurile mobile, bălțile în care stagnează apa depusă din ploi; 15®|. din terenurile arabile situate în localitățile unde nu sînt păduri și toate acele ondulațiunl de terene unde prin crupțiune de ploi și zăpezi mari s’ar crede un pericol sau păgubi costisitoare. Pentru care lucrări să se decreteze serviciuri dc plantațiunl regio- nale, separate dc administrația ocoalelor silvice, a cărora agenți să fie obligați a fi și dascălii de plantațiunl la proprietarii particulari. Și cînd Statul ne mai avînd ce mai planta în moșiile sale, atunci să ia măsuri pentru plantarea unor asemenea terene de la proprietarii, îndărătnici, fie pentru utilitate publică, fie prin transacțiuni, răscum- părări, etc. D-l D. Pajduian, luînd cuvîntul, spune că soluția nu răspunde la chestiune, de oare-ce se ocupă de terenele Statului. D-l D. lonescu Zâne, dă citire raportului de verificare gestiune! financiare pe anul 1900 1901: PROCES-VEBBAL Anul 1001, luna AI a iii, ziua 0. Doinii iile Președinte, Domnilor Membri, Conform votului D-v., dat în ședința de la 7 Mal a. c., sub-scrișil ne am întrunit în comisiune în ziua dc 9 Maiu și am procedat la veri- carea gestiune) financiare a societății pc exercițiul 190'* 1901. Din condicele dc încasări și alte acte justificative, cc ne-a pre- sentat D-l Sccrctar-Casier, am constatat: 342 REVISTA PĂDURILOR A) La venituri: 1. Din taxele de înscriere și vînzarea cărțoi «Vină- toarea ■, registrul voi. No. 1, cu recipisele coprinse între ____L1—!L No. 14-24 inclusiv, s’a incasat__________________________________ 200,— 2. Din cotizațiune, cu recipisele coprinse între No. 727—800 și de la 1 -68, excluzînd sumele din recipisele No. 753, 777, 792, 794. 797 și 10, 11, 14 și 60 anulate, s’a incasat. 1.577,— 3. Din abonamente la Revista Pădurilor, cu recipisele No. 1034- 1388 și 1—44, afară de suinele, prevăzute în reci- pisele 1038, 1070, 1085, 1095, 1097, 1125, 1127, 1130, 1133, 1148 și 15, 24, 27 și 28 anulate, s’a incasat.................... 2.035,50 4. Din donațiuni de la D-na Elena Turnescu, cu reci- pisa No. 26, s’a incasat......................*................ 300,— 5. Dc la cupoanele efectelor societății, în valoare nomi- nală de lei 13.500, s’a încasat................................ 660,— Adică s’a incasat în total in anul 1900.901, suma de . 4.772,50 S’a incasat prin urmare cu lei 987 bani 50 mai puțin de cât pre- vederile budgetare, provenite din cotizațiuni și abonamente. D) La cheltueli: ___Lei B. 1. Pentru imprimarea Revistei............................................ 1.387,35 2. » diferite imprimate............................ 188,— 3. expedierea Revistei și diferite furnituri . . 103,50 4. » almnamente la reviste......................... 60,85 5. Remisa încasatorului.............................................. 132,80 6. Indemnisarea secretarului......................................... 1*60,— 7. Cheltueli extraordinare, furnituri................................. 382,— 8. Imprimarea cărței Vînătoarca în Rominia .... 1.500,- 9. Indemnizarea, dată D-lui M. Tanascscu.............................. 350,— Total . . . 5.064,50 Toate aceste cheltueli sînt făcute in limitele prevederilor budge* tare, chcltuindu-se mai puțin lei 1.295 bani 50, proveniți de la netipă- rirea anuarului și de la casa de fer care n’a fost cumpărată. Dacă din sumele incasate do lei 4.772,50, plus excedentul din anul trecut de 1005 lei 55 bani, se scad cheltuelele făcute în sumă de 5.064 Iei 50 bani, remîne ca excedent de vărsat 713 lei 55 bani pe exercițiul 190(>;901. Această sumă, unindu-se cu fondul ce so compune din efecte publice, garantate de Stat, găsim eă averea societății este dc lei 14.213 bani 55, de care dispune actualmente. Aceasta fiind situațiunca financiară a societății în raport cu budgetul anului 1900—1901, sîntem de părere a se aproba de D-voastre și a sc da descărcarea D-lul Secretar-casier N. C. Nădejde. In ceea-ce privește budgetul presentat de comitet pe exercițiul 1901 1902. se prevede ia venituri suma de tei 7.1OO, și la cheltueli suma de lei 6G42 bani (X), ceea-ce ar da un excedent de lei 457 bani 50. Acest budget ’l-am găsit bine întocmit și ve rugăm să’l aprobați. REVISTA PĂDURILOR 343 Domnilor Membri, Situațiunea financiară a societății fiind puțin mulțumitore, «lin cauza întârzierilor în încasările abonamentelor la revistă și a cotiza* țiunilor; ve rugăm pe cel prezcnțl să bine-voiți a achita datoriele cc cu toți avem pentru societatea noastră. Prosperitatea financiară a societății, este prosperitatea el, în fapte și acțiuni; faptele și acțiunile ei sc resfrîng în bine asupra numelui și reputațiunii meseriei ca braslă constituită in Stat. Să dăm dar cu toții cu inima deschisă, obolul nostru societății noastre, și la timp, pentru ca să culegem roadele, Ia cari ne așteptăm, și pentru ca să fim folositori țărei. Sînt 15 ani, do cînd există această societate și numai cu puțin mâi mult entusiasm din partea membrilor ei, am fi putut să fim mult mai departe ca azi. Trebue să constatăm cu mulțumire insă, că dacă azi suntem ceea ce suntem și ne place a crede că societatea noastră este una din cele bine constituite, faptul se datorează numai nețărmu- ritei dragoste pentru silvicultură națională a mult iubitului, patriotului, savantului și vrednicului nostru Președinte. Domnilor Membri, Să ne dea voe D-l loan Kalinderu, ca pentru a 15-a oară, de cind există societatea, să’I depunem omagiile noastre «le recunoștință pentru modul sîrguitor și pentru lupta ce a depus în învingerea dificultăților, ca să ne conducă societatea ast-fel, ca cu toată apatia, de care in spe- cial în ultimii 2 ani noi am dat dovadă, totuși D-sa să nu so obosească și să conducă înainte carul acestui greoiti convoiu. Dce-i D-zcu zile multe încă de aci înnainte pentru binele socie- tății și corporațiunii noastre și pentru binele țărei în general. Comisiunea D-v. mai constată cu mare satisfacțiune participarea în anul acesta la adunarea generală aproape a întregului corp silvic al Statului, și aceasta grație înaltei autorizațiunl a D-lui Ministru al Agri- culturel B. Misir, care, pe lingă concediul acordat și invitațiunilor per- sonale, date de serviciul respectiv D-lor membri ai societății din cor- pul silvic, a mai acordat și bilete dc liberă circulație pc C. F. R., lucru ce pentru prima dată s’a făcut și care constitue o puternică încurajare pentru noi. De aceea, D-lor, ve rugăm, ca cu toții să mulțumim D-lui Ministru care nu numai că ne-a făcut aceste înlesniri, dar a bine-voit a onora societatea cu presența sa, dînd cea mai mare atențiune și punînd un interes vădit la toate discuțiunile urmate. Nu putem termina acest raport, D-lor membri, fără a nu vă ruga ca cu toții, recunoscători pentru înalta solicitudine, ce iubiți! noștri Suverani poartă societății, să zicem : Trăiască MM. Lor Regele și Regina, trăiască AA. Lor Regale Principele-moștcnitor Ferdinand și Principesa Maria, trăiască Altețele Lor Regale, micul Principe Carol și Principesele Elisabeta și Maria. f C. Panaite^cu. Kenbril Conisicnil de verificare: ! C- H. litueacn, V I>im. lonescu-Zanc. 344 REVISTA PAPURILOR D-l Președinte I. Kalinderu, spune că are deplină con- vingere că Societatea va merge înainte, căci este legală de existența Domeniului Coroanei. Corporația va prospera dacă va fi armonie și dacă conducătorii vor administra cu duhul blîndețel. Mulțumește pentru osteneala ce ’șl-a dat comisia și dacă este ceva care nu a mulțumit, urmează ca la alegerea vii- toare să se înlocuiască unii membrii din comitet. După o pauză de 20 minute, mai urmează o mică di- scuțiune între Dnil Broșteanu, Marinzeller și P. Antonescu, asupra chestiunel discutate la începutul ședinței, apoi D-l I. Kalindcru, luînd cuvîntul, spune că de oare-ce este vorba dc finanțe, chestiunea să se cerceteze din nou pînă la anul viitor, cînd se va mai discuta. Apoi propune a se amîna pentru anul viitor discuția asupra chestiunii: Mijloacele dc a se spori durata lemnului d< construcție și industrie, de oare-ce ora este înaintată și trebue a se discuta prima chestiune pusă la ordinea zilei pentru care dă cuvîntul D-lui M. Tănăsescu. D-l M. Tănăsescu, enunțînd chestiunea, spune că de acum» 2 ani D-sa s’a gîndit că ar fi bine să discutăm cum s’ar putea înființa o casă de ajutor mutual pentru membrii societății. Societatea noastră are ființa de 15 ani, că s’a muncit ea să ajungem unde sîntem și este timpul să avem aspirațiuni mai mari. Pe lingă discuțiunile științifice, cred că trebue să ne ocupăm și de noi, pentru a putea obține un ajutor în cazuri grele, precum boală, mutare, redu- ceri, etc. Mai mult ca nici odată simt necesitatea înființărel acestei case, față de reducerile din lefurile funcționarilor și mai cu seamă că nici pînă în prezent noi silvicultorii nu am fost grozav do bine plătiți. Apoi cred că ar fi nemerit ca această casă să nu fie numai de ajutor ci și cooperativă. Pentru ca această casă să ia ființă, trebuo un fond și constituirea lui este foarte grea în starea actuală de lucruri, de aceea cred că ar fi lesne ca Societatea < Progresul silvic» să no vină în ajutor, dînd o parte din capitalul ei, d. e. plusul peste 10.000 lei, apoi fondul casei să se alimenteze din depuneri lunare de cîte 5 lei de către membrii. Chestiunea mi se pare foarte inportantă și propunerea ce am de făcut este ca să se numească o comisiune care REVISTA PĂDURILOR 345 să se ocupe și la anul viitor să depună un proiect de sta- tute, care să so voteze de adunare. D-l Al. Bulyăreanu, spune că și societatea noastră, ca multe altele, se ocupă de lucruri abstracte, mereu se emit idei și nu se face nici un progres, de aceia ar fi bine să ne ocupăm și de părțile practice și atunci de sigur, în societate» pe lingă funcționari se vor înscrie și proprietari. Ideia creărei unei case de ajutor este foarte bună, dar nu văd mijloacele cum s’ar putea realiza, căci o societate trebue să îndeplinească 3 condițiuni: 1) membrii mulți; 2) alte resurse de cît cotizațiile; și 3) să aibă și sucursale; or aceste condițiuni nu îndoplinesce societatea noastră și face rezerve dacă va da rezultatele dorite. Pentru a avea în realitate o casă de ajutor, trebue a se găsi și alto resurse, precum sindicatele, apoi societatea să facă și alte operațiuni. D-l D. loncscuXanc, crede că chestia cum s’a pus este în afară de cadrele societății, căci nici un articol nu o prevede. Apoi chestia este prea delicată și nu avem nici mijloacele. D l / Kalindeni. Chestiunea în adevăr este în afară de statute, dar propunerea este bună și bine-venită. împăr- tășește părerea D-lul Tănăsescu, de a se numi o comisiune compusă din D-nil M, Tânăsessu, C. Broșleanu, I. P. Chihaia și A’. Gh. Popovicc, care pînă la anul viitor să alcătuiască statutele și atunci vom pune bazele societății. Cît pentru fonduri, nimic nu ne înpiedecă să înscriem în budget o sumă ca ajutor. Societatea are de incasat peste 9000 lei, pe cari îl putem destina ca fond al casei de ajutor, dar trebue D-v toți să vă puneți în curent cu plățile. Forma propusă de D-l Bulgăreanu este prea compli- cată și nu in proporții cu societatea noastră. înainte de a termina, ve fac următoarele propuneri: 1. In budgetul actual al societății s’a prevăzut Lei 500 pentru un anuar, propun a se numi o comisiune compusă din D-nii N. Saegiu, D. Papinian, Petre Antonescu, V. Icre- lor ian, P. Grunau, D. Rusescu și B. D. Neagoc, care să se ocupe de redactarea acelui anuar. 2. Fac apel la D-nil ce ’și-au hiat sarcina de a trimite 346 REVISTA PĂDURILOR scrieri pentru Revistă, ca să nu uite însărcinarea ce ’și-au luat și ’i rog sâ vină mai des pe la societate. Apoi Adunarea, după propunerea D-lor Ă Kalinderu și Gr. Antipa, aclamă ca membru onorific al societății pe D-l Ii. N. Missir, Ministrul Agriculturel, Industriei, Corner- ciului și Domeniilor. După care D-l Președinte închide ședința la ora 12' > noaptea, urînd bună călătorie membrilor prezențl și mulțu- mindu-le că au asistat în număr așa de mare la toate șe- dințele. Notă.— Conform programului stabilit în ziua dc 8 MaiQ, membrii societății au făcut o oxcursiuno la domeniul coroanei Cocioc, precum și la pădurile Cocioc și Snagov; iar în ziua de 9 au vizitat dimineața muzeul zoologic de sub direcția D-lul Gr. Antipa și după amiază fabrica Lessel. ASUPRA REV1ZU1RE1 LEGE1 POLIȚIEI VÎNATULUI Cu mare plăcere am citit un articol din Revista Pădurilor din luna Septembrie a. c, asupra materiei sus indicată. Fiind inte- resat a înmulți pc cil se poate vinatul pc moșia Fintinelele, ’ml permit a pune in vedere prin aceste rindurl, încă o calamitate de care suferă mal ales înmulțirea căprioarelor sălbatice, și care, după opiniunea mea, trebue combătută in primul rang prin disposițiunl legale. Sc observă, in adevăr, că in fie-care primăvară se prind în pădure o mulțime de ezl (pul de căprioară), cari se vind in orașe spre a li domesticiți și satisface ast-fel plăcerea cumpărătorilor. Adese-orT se intimplă insă ca el sc moară din cauza relei lor întrețineri. Cel ce se îndeletnicesc cu asemenea fapte, sint mal ales țăranii cari, pretextind că umblă după bureți ori uscături, in realitate cl se introduc In pădure cu intențiunea de a prinde ezl. Am constatat in lie-care an, in luna Iul Iunie mal cu seamă, o mulțime de asemenea ezl, in special in orașul BacăO, care nu pot fi prinși aiurea, de cit numai pe moșia Fintinele, unde se allă deja un marc număr de căprioare selbatice. Eli cred așa dar, că pentru combaterea acestor fapte, foarte vătămătoare inmulțirel căprioarelor, trebue a se prevedea, in noua REVISTA PĂDURILOR _________________________347 lege proectală, pedepsele cele mat riguroase și nu numai pentru acela care prinde ezit, dar și penlru acela care I cumpără. Tot in acest mod trebue procedat și cind cine-va vinde saii cumpără vinat îm- pușcat in timpul oprit. Afară dc aceasta, va li foarte folositoare disposițiunea admini- strativă, ca in luna Iunie să lie oprit in păduri cu cea mal mare strictefă slringerea bureților, fructelor de pădure, sau uscăturilor. ‘Ml mal permit a atrage atențiunea celor in drept asupra execu- tărel dispozițiunilor legale in privința poliției vînatulul. Această rxecuțiunc a fost pină acum foarte slabă, adică in cele mal multe localități nimeni nu s’a conformai dispozițiunilor acestor legi. Alit autoritățile publice cit și proprietarii nu le-au îndeplinit cum se cade. Așa fiind, modificările propuse prin sus zisul articol «lin Revista Pădurilor din luna Septembrie, sint foarte bune. De dorit ar li insă ca de astă-dală să se ea cele mal serioase măsuri pentru esacta executare a acestei legi, căci alt fel ca rămîne o literă moartă și nu sc ajunge nici o dată la scopul dorit. Adolph ȘcMib Icutlor. Flntinelele, Koembrie 1901 COMUNICĂRI Șl FAPTE DIVERSE Să. cruțăm pădurile. Sub titlul acesta ziarul Sibirtskaia Jizu (No. 137) face un apel desperat la toți locuitorii din Siberia să cruțe pădurile, spunînd intre altele următoarele de unde ar putea trage lecție ori-care, dintre cei ce văd in pădure un dar a lui D-zeU, lăsat nouă să ne folosim de el după voe. Foametea din anii treceți a atras atenția multora nu numai, din cauza întindere! mari ce ocupa ci și mulțimea de popor ce a îndurat lipsa sub formele cele mal grozave. De mult in Siberia noi singuri ne-am preparat lovitura, încetul cu încetul alunecăm pe panta cea rea fără să ne dăm semă. De cîți-va ani însă vedem cu toții și încă cu ochi mari cum cimpiile și livezile noastre suferă de lipsă de umezeală, deja de ani plugarul din Tom vede bine că riurile mari ca Ob și Tom împreună cu surioarele lor Inea și altele mai micuțe, încep a seca din ce in ce mai mult. 348 REVISTA PÂDVKIIOR Multe pirae mici din valea Tom și multe lacuri ati secat cu desăvirșire. Și această secare progresivă a apelor nu se esplicâ alt-îel de cit printr'o barbară și nechibzuită exterminare a pădurilor. Nu mulți ani înainte frumosul rîu Tom inunda cu apele sale cimpiile din împrejur și azi abia rar ’și mai atinge matca veche- Nu de mult sute de sate erau împresurate de păduri frumoase șj acuma slaîi în mijlocul dropiilor seci; presărate alocurea cu cîte un butuc ars de foc. In două-zecl de ani pare că un uragan a distrus frumoasele păduri din valea Tomului. Nu știm și me tem să prevăd ce ne așteaptă, dacă și în viilor vom fi așa de răi cu pădurile din Siberia, ce va ajunge agricultura abia eșită din fașe ? Regimul silvic cu legile luî de protecția pădurilor a venit prea tîrziQ, cind ele nu mai sînt, cind apele au secat, și cimpiile sint pustiite. Oare trebue să mai așteptăm legi care să ne oprească a nimici pădurile ? noi nu ne dăm seama că peirea lor e peirea noastră ? Termină spunind....... Cruțați pădurile, de ele depinde viitorul țărei noastre. Gh. D Belinschi Silv.-ajuL Dom. Coroanei Birar. o ♦ Bibliografia și Notițe meteorologice. Clima și pădurile, pag. 107 119 din Revista Pădurilor, anul XV, este titlul unui articol care coprinde, în traducere, o conferință ce un silvicultor frances a făcut asupra acestui subiect la Belfort și apoi, lot in traducere, din Agenda Silvicultorului, cite-va indicațiuni asupra influenței pădurilor asupra climei. Ar fi foarte multe de spus atît asupra entusiasmului ce reiese din conferință cit și mai cu seamă asupra celor stabilite «deja in mod incontestabil» și trecute in Agenda Silvicultorului. Multe din aceste lucruri considerate incontestabile le găsim noi, ca și alți meteorologiști, din contră, foarte contesta- bile. O probă despre aceasta se găsește în cartea a cărui titlu urmează: Schreiber, Dr. Faul. Die Einwirkung des Waldes au/ Klima und Willerung, pag. 85—204 și 3 chărți din Tharander /orslli- ches labrbuch Bd. 49. In mal bine de 100 de pagini, învățatul director al Institutului Meteorologic al Saxoniei demonstrează urmă- oarele trei proposițiuni, pe care le-a enunciat inir’o conferință ce REVISTA PĂDURILOR 349 a făcut la Zwickau la a 42 întrunire a Societățel saxonă de silvicul- tori, asupra subiectului Die Metorologie in der Fcrsbvisstnschafl; 1. Influența pădure! asupra temperatureî aerului este așa de mică in cât in practică ea se poate negligea ; 2. Umezeala aerului in pădure diferește așa de puțin do aceia din cimpul liber, in cit toate preceptele basate pe dinsa nu se pot susține; 3. In ceea-ce privește frecuența și cantitatea precipilațiunilor, pădurea nu poate esercita de cit o influența neînsemnată. Aci nu este vorba de chestiunea privitoare la influența ce are pădurea asupra modului de absorbire al precipitațiuneî de către suprafața, solului și asupra circulațiunei apei. Nu este nici o îndoială că ploile au o însemnată influență asupra economiei apelor după cum ele cad pe un teren gol saă pe un teren acoperit cu vegeta- țiune. H. --------------«=&---------------- BIBLIOGRAFIE Călăuza silvicultorului pe anul 1902. Una din lacunele cele mal mari ce se simțea în servi- ciul silvic Romîn, era lipsa unui uvrajiu portativ, care să cuprindă un rezumat de tot ce știința forestieră are mai im- portant: tarife complecte de cubagiul lemnelor sub toate for- mele etc. la care să se adaoge legile cele mai indispensabile, de cari agentul silvic are zilnic necesitate, ca Codul silvio adnotat cu jurisprudența Curțel de Casație, legea poliției vînatulul, a pescuitului și regulamentele de aplicarea lor etc. Pentru complectarea acestei lacune, Societatea Progresul silvic, la Adunarea generală ținută la Maiu a. e, a luat mă- suri, prin numirea unei comisiunl, care să se ocupe în special cu redactarea și compunerea numitei lucrări, care să so tipărească sub auspiciile sale. Anunțăm de cititorii acestei reviste că lucrarea în costiune s’a dat deja la tipar și va apare în curînd, sub numele de Călăuza silvicultorului pe 1902^, avînd următorul conținut: Cap. I Calendarul în genere. II. Calendar de afaceri. III. Calendarul silvic, agricol și dc vînătoare. » IV. Statistica pădurilor. » V. Comerțul lemnelor. 3JO REVISTA PĂDURILOR Cap. VI. Formule și tabele ele calcul. VII. Masuri și greutăți în genere. VIII. Măsuri și greutăți silvice. IX. Cubajul lemnelor dobori te. X. Cubajul lemnelor în picioare. XI. Calcularea debitului lemnelor rotunde. XII. Pierderi provenite din debitare. XIII. FerăRtrac. XIV. Cîtc-va proprietăți technice ale lemnelor. XV. Pepiniere, însâmînțărl și plantări. XVI. Tăierea și transportarea lemnelor. XVII. Construcțiunea drumurilor forestiere. XVIII. Construcțiuni hidraulice. XIX. Produse secundare și accesorii. XX. Diverse procedeuri de conservarea lemnelor. XXI. Din legislația necesară silvicultorului. » XXII. Diverse. COMERȚUL LEMNELOR. 1. Cît lemn importă Anglia. In timpul de la 1 Ianuarie și pină in August a c., Anglia a importat material lemnos brut, debitat 5.976.467 load contra 5.753.691 din 1900 și 5.631.209 load din 1899 (1 load = 50 cubic fort, și uri cubic fort = o m-’ 283.15). Suma totală de prețuri a malcrialu- rilor inportate să ridică la 14.715.433 funt de lire sterline in anul 1901, la 11.639.833 funt in 1900 și 12.930.857 in 1899. In com- parație cu anii doi din urmă, importul s'a urcat cu 75.599 funt de lire sterline, nrcindu-se importul produselor fasonate și micșorln- duse simțitor importul materialului rotund (brut). După cantitatea ce importă din diferite țări s'a format urmă- torul tabloii: Lemn brut din: W» Lwid. 1D01 I9M> 10H Rusia 849.334 361.273 645.472 C89.49V Suedia 326.989 844.707 482.541 487.486 Norvegia. . . . 24.41G — 226.889 341.935 318.342 Germania . . . 179.092 — 167.273 472.104 459.234 Statele-Unite . . 119.158 — 117.766 577.137 580.974 India BriL . . . 41.806 — 25.920 520.959 312.109 Canada 58.300 — 54.614 .311.680 302.753 Diferite State . . 713.883 — 603.888 759.687 610.311 Total . . . Z.OO3.878 — 1.902.330 4.111.510 3.7ev.oyy Produse fasonate din; Rusia 891.943 1.122267 2.505.138 2.831.438 Suedia 1.010.897 1.061.463 2.629.519 2.656.242 Norvegia. . . . 348.667 — 341.187 967.127 973.921 Statele-unite . . 514.16C — 459.306 1.717.437 1.508.135 Canada. .... 897. «G0 — 973.846 2.415.625 2.594.953 Diferite • 80.974 — 116.095 293.697 .7' 3.749.813 4.074337 10.528.319 10.934.734 REVISTA PĂDURILOR 35 । 2. In total materialele brute, debitate etc. sunt: in 1900, 5.753.691. 1900, 14.639.834. „ 1901, 5.976.467. Cu preturile totale 1901, 14.715.433. Cifrele vorbesc de la sine, in loc de comentarii pentru fie-care Stătu exportativ. 2. Cât lemn a exportat Rusia în timp de 4 luni 1 Ianuarie - 1 Mairt 1901. In Germania, bârne de molid și brad in anul 1900, pentru suma de 781.000 ruble, in 1901, 911.000 ruble. Scîndurârie 1000 Ml In Germania pentru 292,000 ruble 291.000 ruble • Anglia 268.000 n 754.000 a » Olanda » 126.000 » 21I.C00 » » Franța > 149.000 > 257.000 O Belgia » C 5.000 » 88.000 • 3. Importul lemnului în Germania în anul 1899 Se ridică la suma de 9.141.698 fr. in conparație cu anul 1898 când a fost de 7.709.726, deci in anul 1899 importul s'a mărit cu 18%. In anii din urmă importul materialului lemnos a crescut simțitor In Grecia, ast-fel in anul 1892 importa abea de 3.315.000 fr. și lorma abea 3% din importul total, pc când in anii din urmă furnisa 7%. Gh. D. Belinschi. Silv -ajut Dom. Coroanei Bkax. ----------------•€»--------------- INFORMAȚIUNI Venitul pădurilor Statului pe exercițiul 1900 1901, care s’a închis la 30 Septembrie a. c., a fost de Lei 7.205 997 bani 3Gt fată de prevederile budget are, cari au fost de Lei 5.000.000. pădurile au dat un excedent de Lei 2 205.997 bani 36. Toate cheltuelile prevăzute în budgetul anului 1900 1901 privitoare la serviciul silvic, au fost de Lei 1 906.520 și anume retribuțiunea personalului superior, al arhivei, briga- dierilor și pădurarilor Lei 1.28*7.500. iar Lei 19.020 (\\) sînt cheltuelile diverse, precum : instrumente, furnituri, chirii etc- Dacă admitem că întreaga sumă prevăzută în budget s’a cheltuit, venitul net al pădurilor Statului pe exercițiu 1900—1901 a fost de Lei 5 899.477 bani 36, ceea ce ar face 352 REVISTA PADUIRI.OR Lei 5 bani 40 pe an și pe hectar; iar cheltuielile sînt de Lei 1 bani 20. * • Pînă la 30 Septembrie a. c., s’a incasat ca venit al pă- durilor Statului în comptul exercițiului 1901 1902, suma do Lei 2.268.672 bani 85. ♦ • * Au fost admiși ca membrii activi al Societățel • Progresul silvic» D-nil Colțescu St., Stamatescu I. St., Marinescu N., Cod re seu C. Gh. Popescu I., Precup A., Armășescu C., Candiani I. A., Bolînschi Gh. D. ♦ • * Dintre pădurile licitate în cursul lunel Noemvrie, s’a aprobat vînzarea a 99 păduri din 293. Asemenea s’a aprobat vînzarea pădurei Tarcăîi, adju- decîndu-se asupra D-lui Emil Costinescu, pentru Societatea do exploatare *Tarcău*. CLIMA LUNEI NOEMVRIE 1901 st. n. La Bucuresci—Filaret. Clima lunel Noemvrie a fost caractcrisată printr’un timp mai rece ca do Obicei u și mult mai pnțin ploios Decada a doua a fost cea mai c&lduroasâ, iar intiia ceva mai ploioasă. Temperatura lunară 3'5 este aproape cu un grad mai mica cu normala. Ziua cea mai călduroasa a fost la 16, cind termometrul a ajuns la 20"9, care este temperatura maximă a lunel; cea mai răcoroasă la 30, cînd s’a înregistrat și temperatura minimă a lunel, ia 5*9. Perioadele mai călduroase din cursul lunci au fost dc la 8 la 10, de la 13 la 19 și do la 21 la 24; restul zilelor au fost reci, cu deosebire cele de la 24 la finele lunci. Zile de îngheț 19; nici una de iarnă. De ordinar în No- cmvre sunt 13 zile de înghețat și 2 de iarnă. Cantitatea totală do apă 14 2 mm. este cu 27.7 mm mai mică ca normala. De la 1804 încoace au fost 8 ani in care s’a adunat in Noemvrie mai puțină apă ca acum. In total au fost 6 zile în care aii căzut cantități apreciabile de apă, în 3 din ele 1,27 .și 28 a fost zăpadă amestecată cu ploaie, la 26 numai zăpadă dar in mică cantitate. Vintul dominant a fost Crivățul. Presiunea atmos- forică mijlocie 757 7 mm. este cu jumătate mm. mai coborîtă ca normala Cerul mult mai puțin înorat ca de obiceifi; au fost 13 zile senine, 12 noroase și 5 acoperite. Soarele a strălucit in 26 zile po o durată totală do 178 oro, cu 78 orc mai mult ca normal. Două s’a observat în 9 zile, brumă in 21 și ceață în 1. In prima decadă din cursul acestei luni vegetațiunca arbuști vă a încetat. Frunzele la toți arl>orii, arbuști și pomi roditori, au căzut ca totul pînă către jumătatea lunei. Griul și rapița au continuat a vegeta și a se desvolta in perioadele călduroase ale lunei. Institutul Meteorologic. & REVISTA PĂDURILOR 353 CE ÎNSEMNEAZĂ STATORNICIREA HOTARELOR? (răspuns) Sub acest titlu, amicul meu și coleg, d-l N. Saegiu, a crezut de cuviință să publice, in No. pe luna trecută, un articol prin care ’și a propus a dovedi: 1. Nepotrivirea ce există intre subiectul tratat de mine în No. de pe Oclombre al acestei reviste și titlul ales de «Statornicirea hotarelor»; 2. Greșita mea părere asupra consecințelor cada- strului in privința transmiterii dreptului de proprietate ; 3. Necesitatea păstrării hotarelor după vechia stă- pânire și după arătarea martorilor; și în fine 4. Inconvenientele propunerii de a se hotărnici moșiile și pădurile Statului prin agenții serviciului silvic. Zic, ’șl-a propus a dovedi, cît pentru faptul dacă a isbutit, ori nu, să facă aceasta, incumbă cititorului imparțial dreptul să judece și să hotărască. De același spirit de prietenie, de care declară d-sa că a fost animat cînd a întreprins discuțiunea în cestiune, me voiu călăuzi și eti în răspunsul ce, negreșit, eram dator a l da, spre a risipi ort și ce confuziune, a împiedica o greșită interpretare a cuvintelor ce am întrebuințat, ca ast-fel să nu se mal poată da loc, dragă Doamne, la dezor- dine, incertitudine sau perturbațiunl. Și, spre a păstra un teren de obiectivitate și mal senină ca cea făgăduită de d-sa. voiti lăsa nerelevată tran- sparenta aluziune care reiese din ultima frază cu care șl încheie articolul: „Este mult mal profitabil pentru interesul general ca fie-care să’șl vază bine de treaba cu care este deprins și in care se pricepe". 23 354 REVISTA PĂDURILOR Asupra veracității acestei afirmațiunl, cîte fapte inte- resante nu s’ar putea povesti, ce*! drept, despre rostul lucru- rilor in țara rominească!, deosebirea fundamentala insă este că în specie nu se poate susține, cu temeiu, că eQ. ori onorabilul meu adversar de controversă, nu ne-am văzut, vre o dată, bine, de treaba ca care am fost deprinși și în care ne pricepem. Dacă sînt reguli, de ce nu ar exista și excepțiunl? „Mă așteptam, zice d-sa, că sub titlul „Statorni- cirea hotarelor*, ce poartă articolul publicat de dl Petre Antonescu.... să citesc descrierea diferitelor sis- teme de hotare, dispozitive și construcțiunl, cari de cari mai ingenioase, întrebuințate penlru fixarea pe fața pămîntulul a semnelor despărțitoare intre pro- prietăți” . Rețineți bine aceasta, căci vom avea trebuință mal tirziu: „diferite sisteme de hotare, dispozitive, etc.. .. întrebuințate pentru fixarea pe fața pămîntulul a sem- nelor despărțitoare între proprietăți". „Am fost foarte mirat — continuă d-sa — că d-l P. Antonescu tratează sub acest titlu despre necesitatea, incontestabilă, de sigur, ca toate moșiele și pădurile, mal ales ale Statului, să fie hotărnicite". Cine a citit cu atențiune articolul meu, s’a putut con- vinge, cu înlesnire, că prin statornicirea hotarelor nu am înțeles numai faptul hotărnicirii proprietăților Statului, căci pentru ca limitele lor să nu mal poată fi, pe viitor, supuse schimbărilor eventuale, ca să nu mal fie cu putință orl-ce contestațiunl ulterioare in această privință, ca ele să fie stabilite în mod permanent, cu o singură vorbă, stator ni- cile, să cere mal întiiti ca hotărnicia in cestiune să fie confirmată de Tribunal, să rămînă definitivă, operațiune care durează une-orl 30, 40 și 50 ani, — exemplu: Dome- niul Coroanei Șegarcea, din județul Dolj, etc. cînd numai REVISTA PĂDURILOR 355 se poate procede la punerea, sau așezarea semnelor defini- tive de hotar, și numai după sfirșirea acestei din urmă lucrări, poate fi vorba despre o statornicire a hotarelor. Alte-orI, ca să ajungem la același rezultat, nici că e nevoie de vre-o hotărnicie: închipuiți-ve 2 proprietăți ale Statului vecine, cari se arendează separat. In cazul acesta pentru statornicirea limitelor și despre urgența acestei ope- rațiuni niminl nu se indoește, n’avem de cil să procedăm la fixarea lor, în mod durabil, prin semne distinctive de hotar. Dar să admitem, pentru moment, hipoteza că eu m’așl fi referit numai la utilitatea hotărnicirel proprietăților Sta- tului, după cum a vrut să înțeleagă d-l Saegiu, se naște insă in mod firesc întrebarea, pentru ce face. — dacă d-sa afirma că necesitatea acestor hotărnicii este de sigur, incon- testabilă,—o așa de crincenă opozițiune propunerii ce am formulat de a se trece in budgetul exercițiului 1902 —1903 o sumă fie chiar cil de minimă, de-o-cam-dală ? Vedeți ce modestă a fost cererea mea. Și penlru ca o asemenea cerere să fie anihilată, să fie neutralizată cu desăvirșire, ’șl ia in ajutor un argument deci- siv in aceste vremuri triste, invoacă spectrul crizei financiare, cu toate că este de notorietate publică că chelluelile, așa zise productive, cind sint întrebuințate cu spirit de discer- nămînt, au tocmai darul de a face să dispară asemenea fenomene trecătoare prin înbunălățirea condițiunilor econo- mice, prin sporirea forțelor de producțiune ale țârei, prin mărirea veniturilor Statului. Așa fiind, asemenea Împotriviri, cari, in cazul nostru concret, ’șl iaO originea înlr'o simplă reslălmăcire de cuvinte, cari n’au nimic da face cu fondul chestiunii, pe mine nu mă descurajază cilușl de puțin, și așa fiind, nu voiu înceta a'ml face datoria, a suna mereu clopotul, pentru o cauză bună, la urechiă celor in drept, a deștepta opinia publică asupra intereselor sale cele mal vitale, mal primordiale, chiar 3 $6 REVISTA PĂDURILOR______________________ atunci cînd sînt aproape convins că nu mă voiu bucura de un rezultat practic imediat. Să procedăm însă cu sistemă, să adoptăm aceiași clasi- ficațiune, aceiași ordine de succesiune a materiei ca și cea admisă de d l Saegiu. Să începem prin urmare cu punctul No. 1, prin care șl propune să dovedească 'nepotrivirea ce există între subiectul, tratat de dl Antonescu și titlul ales». I. «Prin cuvîntul «Statornicire» de hotare — zice «d-sa nu se poate înțelege alt ceva de cit operațiunea 'care are drept scop de a îngropa hotarele în pămint «in mod statornic sah fix, adică lucrarea constructivă «care trebue^ te executată pentru ca aceste hotare să fie ^ast fel așezate, in cît să nu se mal poată strămuta». Mărturisesc că după citirea acestor rîndurl, m’am găsit într’o mare nedomerire. ’Mi am zis: ori eQ nu am înțeles nimic, ori că s’a strecurat o eroare de tipar. Și spre a mă convinge de adevăr, a trebuit sâ merg la redacția acestei reviste, unde observind manuscriptul, m’am încredințat că nu există nici o greșeală. Nedomerirea mea. a crescut, deci, in grad superlativ. Cum, adică, cuvîntul de statornicire să însemneze ope- rațiunea d’a îngropa hotarele în pămint? Dar, după cum știe toată lumea, printr’un hotar nu se înțelege alt-ceva de cât o linie geometrică, despărțitoare în- tre două proprietăți vecine, el nu represinlă, cu alte vorbe, ceva material și așa fiind nu se poate îngropa în pămint. Cui ’l-ar putea trece, în adevăr, prin minte ca să în- groape în pămînt un pîriu, o creastă de deal, o culme, un fund de vale, un drum public sad privat, o linie deschisă printre 2 păduri vecine ele. cari, fie-care din ele, servesc, de obiceiu, ca hotare între proprietăți? Evident, aici nu poate fi de cil o regretabilă confuziune intre un hotar și semne de hotar, ceea-ce nu este același lucru. ______________________REVISTA PAPURILOR__________________ 3'7 Și această confuziune este cu atît mal regretabilă cu cit chiar în 'Regulamentul de hotărnicii cu putere de lege, mai ales în urma modificărilor introduse in Codul de procedură civila de d-l C. Dissescu, fostul ministru de justiție și savantul profesor al facultății noastre de drept», nu s’a avut grija a se da cuvintelor adevărata lor semnificare. Regulamentul in chestiune, în adevăr, relativ la 'Execu- tarea hotărniciilor», se ocupă Ia titlul Vl-lea, după cum ne spune d-l Saegiu, cu 'punerea sau așezare asemnelor și hotarelor definitive». Semnele da, dar hotarele nici nu se pun, nici nu se așează, ci se stabilesc, se fixează, se statornicesc. lată dar că acest din urmă cuvint, vechio in limba rominească, nu numai că nu es’e un 'neologism» dar exprimă și mal bine ideea conținută in menționatul regu- lament Dar chiar dacă ar fi un neologism în materie de hotărnicie — o simplă presupunere — întreb : de cind acest exclusivism ? Cine mă poale impedica pe mine, scriitor, a ml exprima cugetarea, ast-fel după cum îmi vine la soco- teală, să întrebuințez, nu cuvinte streine, radicalisme, ci vorbe curat romînescl, înlr’o chestiune care interesează nu numai pe cărturari, pe proprietarul cu o cultură aleasă, dar și pe săteanul de rind și înlr’o revistă care nu intră numai în mîinele inginerilor hotărnici, ale advocaților, ori a celor cari sînt în curent cu toți termenii technicl de care se servește Regulamentul de hotărnicii ? Ași pricepe întru cU-va o atare prelențiune, cînd ași fi fost Însărcinat cu alcătuirea unul act cu caracter juridic, destinat a fi prezintat înaintea unei instanțe judecătorești. In cașul nostru de față n’a fost vorba de loc de așa ceva, după cît știu. Ca să nu dau o prea mare desvoltare acestei discu- 35$ REVISTA PADVIRLOR țiunl, me voiu mărgini numai a răspunde, pentru ce am dat preferință cuvintulul de impetruire celei de împetrire. Mi s’a părut mie că cel dintiiu corespunde mal bine noțiunii de a se fixa limitele prin pietre de hotar, puse, negreșit, din distanță în distanță, de cit cel de al doilea, care se între- buințează mal mult la impetrirea unei șosele, unei strade, etc. de cit cind se tratează despre un hotar. Dacă m’am înșelat, iacă că fac amendă onorabilă. Ori- cum ar fi, o asemenea gilceavă de cuvinte, ar fi mal bine la locul său, ’ml zic eO, intre 2 reputațl etimologiștl, intre 2 filologi consumați, sau 2 profesori de literatura rominâ, de cil intre un silvicultor și un inginer de mine și holarnic. II. Greșita mea părere asupra consecințelor cada- strului in privința transmiterii dreptului de proprietate. «Este cu desăvirșire neîntemeiată credința — scrie d-l «Saegiu — că existența cadastrului așează dreptul de pro- «prietale pe o bază de siguranță absolută și că înlesnește «transmiterea acestui drept de la o persoană la alta, fără «să fie nevoe de complexitatea de formalități, pentru a căror «îndeplinire este neapărată trebuință de intervenirea omului «de legi», după cum am afirmat eu. Din definiliunea ce dă cadastrului, cu acest prilej, din expunerea seriilor de operațiuni cari reclamă a sa întocmire, rezultă, în mod neîndoielnic, că d-sa nu este in curent cu această chestiune, căci nu ne-ar fi dat ca exemplu Franța, care se găsește și astăzi sub regimul cadastrului fiscal, în puterea legel de la 15 Septembre 1807, iar nu de la 31 Iulie 1821. Cu începere de la 2 Iulie 1858, cadastrul are și alte scopuri de cît repartizarea in mod echitabil, a impositulul fonciar și așa fiind, el servește ca un instrument excelent de proprietate și credit. Dacă ar fi citit onor. meO amic și coleg importantele lucrări, tratînd despre acest subiect, ale d-lul general C. I. REVISTA PĂDURILOR 359 Brătianu, directorul institutului geografic al armatei, de sigur că s’ar fi ferit a pune discuțiunea pe acest teren, și a fi așa de categoric în afirmările sale. Un articol al meu asupra acestei chestiuni, inspirat de menționatele scrieri, s’a publicat in No. din 3 1. c. al zia- rului Adevărul, pe care spre edificarea celor in drept, ’l reproduc și in această revistă. Nu mal insist, așa dar, asupra acestui punct, fiind încredințat că d-l Saegiu ’șl va recunoaște greșeala în care se află. Cu toate acestea, din spirit de imitație, voiu da, ca și d-sa, definițiunea cuvinlulul cadastru in înțelesul, însă, modern al cuvinlulul: „Totalitatea acelor operațiuni cari au de scop a „asigura așezarea cu echitate a impositulul fonciar, „precum și legitimarea juridică, tot-de-o-dată, a pro- prietății imobiliare, constitue in sine regimul cada- „strai /onciar, spre deosebire de regimul anterior cuno- scut sub numele de regimul cadastral fiscal". Și spre a împrăștia orl-ce îndoială asupra calității cada" strulul de a înlesni transmiterea dreptului de proprietate de la o persoană la alta, nu cred fără de folos, de a reproduce din conferința: „însemnătatea chartel țărel pentru sta- bilirea regimului cadastral in România", ținută de d-l general Brătianu la Academia romînă, textul următor: «Așa, în ce privește succesiunea, transmiterile și sar- * cinele proprietății imobiliare, interesațil se adresează la «magistratul competinte, nu cum se face la noi, aproape «numai pentru a legaliza semnăturile interesanților, ci și «pentru a ’I expune: convențiunea intervenită între părți și «pentru a presenta cercetării sale actele justificative. Magi- «stratul presidă la redacțiunea actului convențional, și ’I «dă ast fel un caracter, de o dală, și autentic și legal > «actul convențional, prin îngrijirea magistratului, este apoi 3^o REVISTA PĂDURILOR < transcris întocmai într’un registru public, cunoscut sub «numirea de Cartea fondară sau Cartea proprietății < imobiliare, și numai în urma îndeplinirii acestei forma- lități, care constilue ceea ce se numește intabidațiunea, ♦ se operează stabilirea dreptului transcris in persoana ♦ noului proprietar, ori dreptul de hipotecă in persoana ♦ noului creditor>. Socotesc, așa dar, a fi dovedit, in destul, că am avut deplină dreptate cind am rostit cuvintele reproduse la înce- putul acestui paragraf. III. Necesitatea păstrării hotarelor după vechia stă- pinire și după arătarea martorilor. D-l Saegiu, se vede, este satisfăcut de actuala stare de lucruri, negăsind nici de cum râu, cind, în marea majoritate a cazurilor, nu avem, cu ocaziunea alegerii hotarelor, alte elemente de convingere, alte mijloace de investigațiune, de cit arătarea martorilor bătrinl. D-sa, ca vechiu și distins inginer hotamic, și ca con- ducător multă vreme al serviciului hotărniciilor din minis- terul domeniilor, are, numai încape vorbă, multă experiență in această privință. Să ’ml dea, cu toate acestea, și mie voe ca să nu împăr- tășesc acest chip al d-sale de a vedea lucrurile. Eu merg chiar și mal departe, fâclnd aici declarațiune formală că ași privi ca un act de cea mal mare însemnă- tate socială pentru țara noastră, faptul de a scăpa, printr’un mijloc sati altul, proprietatea imobiliară rurală din starea actuală de absolută nesiguranță, de putința ca hotarele să fie expuse, necurmat. încălcărilor din partea vecinilor răQ nărăvițl și de eventualitatea nesfârșitelor acțiuni posesorii și de revendicare datorite, cea mal mare parte, arătărilor acelor martori bătrinl. interesați și de rea credință. Este adevărat că o posesiune neîntreruptă de 30 ani conduce la cîștigarea dreptului de proprietate. Dar tocmai REVISTA PĂDURILOR 361 această probă este greCi de făcut, știut fiind cu cită înles- nire se poate găsi martori de poruncealâ în țara romînească Cum. colegul meu, n’are cunoștință de procesele per- dute de Stat numai din cauză că părțile adverse aă fost mal dibace în recrutarea martorilor necesari cu ajutorul sumelor de bani distribuite, fără nici un scrupul, la dreapta și la stînga, fapte reprobabile, bine înțeles și ca atarl incompatibile pentru o persoană morală? «Dar, dice d-sa, de oare-ce la întocmirea cadastrului «se respectă vechia stăpînire de 30 ani și dacă proba cu «martori este admisă de dreptul civil, în ce starea noastră «generală de propășire se află așezată într’o lumină mal «puțin favorabilă ca in alte țări? Mi se pare că întrebarea ♦ nu poate avea răspuns» 1 Ba bine că nu! Și incă foarte ușor. Se ține compt, ce-l drept, cu acest prilej, de vechia stăpînire, însă delimitarea legală a proprietăților, in virtutea unei legi cadastrale speciale, se poate face mal repede de către comisiunl, sindicale saO delegați din partea proprie- tarilor, cu puteri nelimitate, sau avînd un rol de conci- liațiune al intereselor în joc, de a cerceta prealabil la fața locului, posesiunea și actele de proprietate, sindicat presidat de un magistrat, delegat al juridicțiunil respective, asistat de primarul local, sau de un delegat al acestuia și ajutat de un inginer însărcinat cu partea technică a operațiunilor de delimitare,—judecătorul de ocol respectiv avînd a face descinderile locale în cas de trebuință, in locul membrilor Tribunalului ca astă-zl și a statua în consecință de prioritate și de urgență, după cum propune autorul «Cadastrului Romîniel» la pag. 56—62 și 87—90, ediția Hl-a, 1900, sau după principiul stabilit prin art. 4 și 5 din legea de la 17 Martie 1898, pentru revizuirea cadastrului Franciel. Ca să caracterizăm starea deplorabilă a proprietății imobiliare în Rominia, nu pot face mal bine de cit a re- 362 REVISTA PĂDURILOR produce aici cile-Va pline de adevăr și elocinte pasage din deja menționata conferință. «Urmărirea din oficiâ, a parchetului și o penalitate «severă ocrotesc proprietatea mobiliară*, susține cu drept cuvint d-l general. «Din potrivă, proprietatea imobiliară se «găsește expusă la cotropirea și rapacitatea cu deosebire «a vecinilor, contra cărora nu este nici un alt mijloc de «represiune, de cit acțiunea civilă. «Dar această acțiune este tol-d’a-una scumpă, cu mul- «țime de formalități trăgănitoare și adesea-orl cu totul de- «zarmală față cu lipsa unei delimitări cadastrale stabile «legale a proprietății imobiliare*. Și mal departe: «Rostul proprietății rurale mal în toată țara, se găsește «Intr’un conținuți flux și reflux de cotropiri și revendicări «nenorocite: flux și reflux, cari aruncă nesiguranța în toată «proprietatea rurală și aduc lot felul de nemulțumiri, ba «adesea-orl chiar sfirșilurl funeste intre vecini și acte de «vandalism, ca: răscoalele țărănești din anii 1888 și 1889, «uneltiri criminale, cari cu drept-cuvint au îngrijit națiunea «și ati amenințat să sdruncine temelia salutară a regimului ♦ inaugurat prin legea de împroprietărire a sătenilor! «Trebueșle oare să înfăcișez aci tabloul acelor sume colo- «sale ce anual proprietarii rurali cheltuesc în zadar cu pro- «cese de cotropiri megieșe? «Să desfășor aci acel tablofi lugubru de omorurile ce «continuu se săvîrșesc la țară pentru neînțelegeri de pămin- «turl? Să arăt că însăși hotărîrile justiției adese-orl remtn «liberă moartă, că marii proprietari, adese-orl nevoi țl sini «să renunțe a reintra în posesiunea pămîntulul cotropit, «fiind-că sătenii cotropitori ’I amenință cu moartea, saâ că «’I va ruina dindu-le foc livezilor și avutului lor? «Me opresc aci, domnilor și prea stimați colegi — se «adresează d-sa membrilor Academiei — căci cu ori cîte REVISTA PĂDURILOR 363 REVSTA PA DUR LOR legi. Eu cred că este așa concepută în cît nu sc poate îndrepta șt cit pentru mine nu voiG prezintă absolut nici un amendament și nici o modificare, căci numai o transformare radicală poate să ne scape din încurcătura în care are să ne vîre organizația Ministerului Do- meniilor. Și acum, D-lor, me întreb: pentru ce toate acestea ? Să ve spun pentru ce toate acestea: ca să justifice trecerea D-luf Fleva din par- tidul liberal în partidul conservator (Apluze). D-l Fleva este acela care a sdrobit lanțurile făurite de Lascăr Catargi, și cu mina Iul puternică, desrobind poporul romin, a aruncat lanțurile sfărimatc la picioarele Iul. De-o-dată însă el se duce la acel cari făuriseră acele lanțuri și el ajuta pentru a le făuri din nou. Acest lucru merita o explicare; că partidul libera) nu corespunde cu menirea lui, o știu, și tot-d'a- una am susținul’o, dar că a trebuit 30 de ani D-lul Fleva ca să înțeleagă acest lucru este mal greu de explicat. Atunci trebuia o explicare și explicarea a dat'o, s’a încercat să o dea singur D-l Fleva. D-sa a zis: pentru talentul meu, pentru munca mea, nu am găsit absolut nici un loc in sinul partidului liberal, și eram în pozi- țiunea că ori să părăsesc partidul liberal, ori să rămîn nedovedit acestei țâri ce mare administrator sint eu și ce servicii pot face celor cari vor face apel la mine. A făcut D-l Filipescu și D-l Fleva a răspuns la acest apel zicîndu-și: se pierde un caracter, dar sc cîștigă un mare admini- strator. Ei bine, D-l Fleva față cu această lege, trebue să o spun: văd că țara a pierdut un caracter, dar să afirm că nu a cîștigat in schimb un mare administrator. (Aplauze). (Va urma). ------------«T—=&■-------------- REVISTA PODURILOR 377 •5 3 - s E cc Ol Cl c© ei i - — x r. ?ici- x lUgBDII £ E «riiwrji a - irufunK E |rJ[W:iK । ? t E a '.ruțucH § ei H E c3 £ 6 S-s ce* l iZ Q) Cl aoiwoioirt .^5 I lg I I I cic5 cc 2^ »- iCSCI » X C) »c o cc cc a o o >c । ei CC <»,.« ** O -< O tt « O îi 211 - ** -C-CKOC.l'r-CI'S Cl— I co CC —• « c> £ E । li £ •- ci •■ .■ I — cc —> £ [ufl? v E rutacN CC s M Păcescu Silvicultor. £ a Ol CQ CI § £cS 2 I £ la MWg E M 1.205 9.194 59 — — 368 933 Dulapi, dușumele, seînduri . . > 1.576 — 1.148 — 2.976 368 9.34 Nude, bete, h araci, laturi, pari . . . » 947 — 10 10 — 368 935 șindrilă, silă . 936 Alte lemne dc constructiunc > 22 — — — — 368 » 13.767 — 52 — 1.174 370 9:18 Doage dc stejar » 852 111 — — — 376 949 LucriirI comune dc dulgher .... * 1 — — 376 954 Alto lucrări comune dc lemn .... » 68 1 — — 380a 968 Mobile dc lemn încovoiat » «1 — — — :380a 969 Alte mobile nctapițatc .... » 28 — 1 — — 374 945 .Trestie ordinară Snopi — — — Tabloul Principalele mărfuri exportate după vămi in primul semestru Ianuarie—30 Cifre Iunie) DENUMIREA MĂRFURILOR 2 ca ca 184 185 288 368 368 368 368 376 3» ta 460 462 743 932 933 9:36 938 951 968 Coji pentru tu bă cir ie.................. Scunipic ................................. Tciu topit........................... Butuci de corăbii, buluinaci, sistorî pen- tru mori, traverse, stllpl, gliile, tălpi tălpile și tălpoaic ..................... Dulapi, dușumele, seînduri............... Alte lemne dc construcție................ Doage dc stejar........................... Lucrări comune dc lemn altele de cât lucrările comune dc dulgher, dc do- gar, dc radar sad dc rotar................ Mobile «le lemn înmvnint . Kgr. Tone 209 12.518 137 70 983 2.029 528 82 30 4.82 fi 40 S 5 3 2 c a 2 1 - e 15 3 3 * 3 6 <3 REVISTA PĂDURILOR 379 LEMNELOR FINANCELOR BRULUI ȘI ÎNREGISTRAREI STATISTICEI No. 1 provisorii de deslinațiune fi in comparațiune cu cele exportate tn perioada corespunzătoare a anului 1900 Francia « E 6 Grecia 3 5 Rusia Turcia 5 3 Totalul «etncttruluf 1 ÎMI Totului *riT tui 1901 .n o» x — । 1111 । 11 11 111 । 1 M Q 1 1 1 1 1 1 1 1 1 £ 1 1 1 1 1 1 1 -2 3 H । -1 iii mo-k. | 324 894 680 266 * 6 Cl i Bir 8 ia । is r11i^’m ~ 8 S « *— 8 | III l§ 1 1” I I 1 I0«Wi B mu- a Vadului s 1 1 t 1 1 1 i 1 1 -1 1 (III 603 nză 9 E £ -2 1 Turna- Severin a » o ci w »s — a •* x —1-« "m r- •“ r- c xi “ . S — — > 55 â* a s 1 14.095 42.8:18 11.557 528 1.059 825 442 26.759 495 46 10.387 195 511 53 11 81 696.195 1900 Totalul MnwttUulu! 1 1901 III "l 1 11 । _ ££*£ । । । £ ^.5 52.240 12.086 11 1 1 -1 III | «ț II 1 Șl 1 III 10.331 10 "1C 67 IC II II- III fiCO 1 9 15 II 1 - £ III J 1 1 1 1 III 54.080 ‘ 12.860 15.452 15 368 41.181 > 15.897 8^15 110 380 REVISTA PĂDURILOR La 18 Noembrie 1901, s’a ținut la direcția C. F. R. licitație pentru aprovizionarea a 7 diviziuni din serviciul de întreținere, cu traverse speciale de la 1 Aprilie 1902—1 Aprilie 1903. Ofertele primite sint: lacob Spanier, div. V, de la 267 la 30G m. c. a 48 Ir. m. c. la Huși; B. L Fraifeld, div. IV, 20<> m. c. a 48 fr. la Huși; T. Ște- fănescu, div. IV, 400 m. c. a 50 fr. la Podoleni; Carol Schlesinger, div. II, 259 la 915 m. c. a 50 Ir. la Bălăci, div. VI, 248 la 850 in. c. a 52 Ir. 50 la Burdujenî; Th. Codreanu, div. I, 340 la 362 m. c. a 56 Ir. la Strehaia saO Butoeștî: I. Siegler și Max Vechsler, div. III, 671 la 682 m. c. a 54 fr. la Botoșani, div. IV, 400 m. c. a 55 fr. la Liteni; div. V, 267 in c. a 56 fr. la Berhecî; T. Dumi- trescu, div. 1, 59 fr. la Strehaia; Frații lancti și Smilovici, div. IV. 50 fr. la Ruginoasa, div. V, 51 fr. 95 la Valea-Seaca, div. VI, 51 fr. la Ruginoasa si Pașcani; C. N. Vasiliu. div. I, 93 in. c. a 55 fr. la Filiașî. div. II, 23 m. c. a 53 fr. la Filiașî, div. III, 114 m. c. a 52 fr. la Filiașî, div. IV, 20 m <*. a 52 Ir. la Roman, div. V, 15 in. c. a 52 fr. la Roman, div. VI, 60 m. c. a 54 fr. la Roman. La 1 1 Decembrie s'a ținut licitație la aceiași direcțiune pen- tru aprovizionarea a 81.000 traverse normale principale. Ofertele primite sini: NUMELE Cantitatea Pre|ul Stafia e acea a lunci Noemvrie. Este de notat că luna Noemvrie 1901 a fost mai rece ca de obiceiu. Perioada cea mai călduroasă a lunei dc care no ocupăm a fost între 19 și 28; căldura ajungînd maximum de intensitate in zilele de pe 22 și 23. cînd a atins valoarea de lă^O. Această temporatwrfi, caro este cea mai ridicată din cursul lunei nu este cu toate acestea excepțională, căci am mai avut în alți ani zile în această lună în cari temperatura maximă a fost mult mai ridicată ca con dc acum, așa la 21 Decemvrie 1880 ea a ajuns la ICAS. Perioada cea mai friguroasă a fost între I și 8, minimum temperatura! 7 .6 avîud loc la 7. Can- titatea totală de apă 25.1 mm este pc jumătate cît normala. De la 1804 încoace au fost 7 ani, în cari s’a strîns mai puțină apă ca p.cum. Alt fost 15 zile cu cantități apreciabile dc apă, la 5 ea a provenit din puțina zăpadă ce a căzut iar la 29 din lapovița. Fulgi dc zapadă au mai căzut 1a 12 și 22. Vintui dominant a fost Austru). Presiunea atmosferică mij- locie 753.6 mm. este cu patru milimetri mal coborîtă ca normala. Atmo- sfera a fost mai uscată ca de obiceiii. Cerul a fost mai puțin înnorat: am avut 6 zile senine, 13 noroase și 12 acoperite. Poarele a strălucit mult timp, 99 ore in 23 zile; de ordinar el se arată numai 67 ore în 15 zile. In 1898 și 1900 el a strălucit in această lună și mai mult ca acum. Rouă s’a observat în 7 zile, brumă în 15 și ceață în 16. In cîte-va din ele ceața a fost foarte deasă mal cu seamă din serile de 7‘și 19, cind nu se putea vedea la o distanță de 3 1 metri. Asemenea cețe s’au mai semnalat în zilele de 11 și 16 Ianuarie 1895 și in cele dc 7 și 10 Ianuarie 1899. Vegetațiunea erboasă a continuat a sc des volta mult. In a doua jumătate a lunei s’au văzut ghiocei înfloriți și alte flori primă văratice. .Mugurii la liliac, lemn cîinesc etc. s’au dcsvoltat foarte mult, iar cei floriferi dc la corn, sînt aproape a se deschide. Institutul Meteorologic. ERATA In No din Nvanibrir 961, In loc . & — Studio asupra ngoktor dc exploatarea pădurilor......................5.— » Notițe economice asupra Uierel pădurîor din |arâ..............................•............3.— » ridurile du munte ți câmpie, 1875 ..........................................................t— » Cercetarea cauzelor ți rcmcdiulul tnnerurilcr ți depunerilor din basinul Prahovei. 1887.............................................- • ..................S.— • Regulatorul de exploatare al pădure] Urjuioaw-Muțita........................ 8.— ăatoaevca Petre. — Tratamentul dc grădinărit r apheatmoca sa In Itominia........................ CkiniMCa T. — Catccbho-.ul silvicultorului, 18S> ........................................... » 8»............................................................... ... L— • «li.pddutirca nisipurilor de pe domeniul Magiavitu»...........................4.— £>eai. lonesca-Zaac. — Piood dc lege pentru orpuiisarea corpului aiMe a! Suriului . . . —. - Eleatervreu 1. f. — Pădurile noastre................................................... 1.W Gheorghiu C. Kraest. — Studio asupra |4 iurilo- ciihA țf. Spiridon din lațl...................... Ubcorghiu C. Eraest ți Dr f. Gheorfhlv.— VMUo*Mlta llvmlmu, tratat cmido|.itulul in Romina............................. • -...................— iKOpcvca t. Ikndnnxtria, tradusă după Cncmer A. de Cidleubtru.................................— Lszuriaau Al. Studiu asupra crețlcrci ari orilor ți marivelur lemnoase......................—8.— Nădejde N. C. - Memoria asupra rcstourărci ți tunretvArtl terenurilor din munții «Firmei» cu 11 planțe N. XanolcM-s. — Zi;-zagari forestiere............................................................ B. D. KMgM. — Talcb •' pet I .rl, arangicte d< Ș'!n>u|ilcr In Austria................................................*•— Uboțcauu Kn. Diviziunea suprafețelor plai prin o paralelă In 0 dreaptă dala . . . . — » Deafarcrra matrrudulul lemnrw din pAtmili Statalul. . . . . ..... .. — .— > Critica generală a sisU-mvIor ik urilor..........................2.— Petrescu Marin. — Slnditl asupra citov-va c ■ tiunl de econcmir rurală din IM'rogca • •—•— Basereu D. R. — E*pl I dc ameliora|ie ale pădurilor.t.— krMBt <’• Gheorxhis. — Stirparea tiarelor strică oare ți braconajului In Romînia.2.-' lazuriana Al. — ScmAuarea ți plantarea pădurilor, 1889....................... Xaenvcl N. C. — Ochire asupra {rtdiirilor Mchlccl............................— Maatcana V. C. — Lumina ți Mlvicultura, 1889.................................... Stătesca <«. — Istoria vinAti-artl ți mă-urilor de ajlicat In Komlnla in privința vlnalalul, 1889 • jadurile Statului ți ala atol din : b-i j • 1 h. . IX-t ............ HniNaM A. — Dcspto r-fimul silvic ți apliiarea Iul........................... • Paralel din puiuțul de vedere silvic intre Ai I ’ mlnij........- * FAțunatul In pMwflC Statului................................... .— . Dan- dc senină asupra lucrărilor ccngresutui internațional dc silvicultură din 1900 dc la Paris......... .. ..........................—. — Teodore seu T. N. — InpAdurima ți exploatarea iodurilor Stalului din Dol-rogca, 1893 . . . Dcm. lt i> |8M....................— Tip- GUTENBERG, Joseph Gvbl, str. Doamnei, 20. — Bucuroșii