UNI7 r ~ C  ANUL XI Nr. ” ' B3EVISTA 1/ NUAKIE 1896. PAHUFIl-OH , & 0 repede privire asupra anului 1895 din punct de vedere silvic Logic și natural este, ca la sferșitul unul an, sO ne a- runcăm puțin privirea înapoi, spre a ne da seama de starea lucrurilor sOvârșite, căci această stare de lucruri, pe de o parte ne pote da mesura de a aprecia valoarea resultatelor obținute in raport cu trebuințele zilnice, iar pe de altă parte ne pote îndruma cu socoteala in o noua campanie de lucru, a anului care începe. Mal mult de cât in orl-cc ramură, in ramura pădurilor, unde lucrările prin natura lor se continuă de la un an la altul, ase- menea bilanț, ori cât de resumativ ar fi, este un bun și ne- cesar povețuitor asupra modulul nostru de lucru, căci mal ales la păduri quidquid a^is, prudenter agas el res- pire fuies. Se privim deci, in scurt, din punctul nostru de vedere, asupra anului care a expirat. Mal antal, anul 1895 ne a găsit in o crisă destul de simțitârc în privința venzărel lemnelor de foc, care crisă resulta in mod natural din starea generala de sărăcie în care căzuse țeara, în urma anilor rU de mal înainte. Și anume, din causa suferinței agriculturel atât in produc- țiune cât și in prețuri, lumea căutând la păduri o resursă de venit, s’a dat loc la exploatațiunl mal mari de cât cerințele consumațiunel, care causă sa mai agravat prin 2 REVISTA PĂDURILOR împrejurări ca: îndulcirea crnilor 93- 94 și 94—95 de la noi, concurența cărbunilor de' păment, ctc. Către fi- nele anului 1895, precum am prevedut, situațiunea s’a mai îmbunătățit, după cum s’au atenuat și căușele care produsese această crisă; nu este mal puțin adevărat însă, ca pădurile au suferit, micșorându-se valoarea lor, și chiar an rămas nevendute unele din ele, la Stat și Eforie, in raport cu prevederile. La Eforie ce e drept, acest rcsul- tat a provenit și din causa unor împrejurări nenorocite de administrație, după cum am arătat la timp. Din experința anului trecut rcsulki învățăminte pentru viitor, asupra cărora am insistat de la început, și anume ca: in asemenea ocasiiml este bine a se restringe cxploa- tațiunile la păduri pe cât c cu putință, rcservîndu-sc la rigoare pentru doul-trel ani chiar posibilitățile dictate de amenajamente. Apoi, proprietari mari ca Statul și Efo- riile, spre a asigura tot-d’a-una valoarea pădurilor în contra unor ast-fel de împrejurări eventuale viitoare, trebuc să tindă a crește pădurile lor la verste mal înaintate, ca ast-fel să poată obține lemne de mari dimensil (a căror valdrc nu este atât de supusă Huctuațiunilor), iar nu lemne subțiri de foc cari se găsesc și la alți proprietari mal mici. Trebuc, după cum am mal dis, să ne inspi- răm de avisul societățel agricultorilor din Franța, lun- gind revoluțiunile crângurilor cari nu se pot converti in codrurl. In anul trecut s’a promulgat legea înființare! de cai J erate de interes local și din inițiativa privată. Această lege de și nu a dat și poate nu va da așa curend re- sultatcle așteptate, avend în vedere mal ales spiritul în- dărătnic de la noi, ea însă este o lege necesară pentru viitor, și credem că va putea contribui cu timpul să ri- dice valoarea unor păduri retrase și inaccesibile, prin REVISTA PĂDURILOR 3 creațiunea drumurilor de exploatare, cari ne lipsesc in marc parte. Alta lege insă, care era așteptată dc atâta amar de vreme dc silvicultori și care era cât p’aci se* ’șl vadă lu- mina anul trecut, legea îtnbiuiaiâlirci codului silvic și a organisârei corpului silvic, a avortat încă odată, remă- nând ca și mal înainte tot in stare de desiderat. In a- dcvCr, fostul ministru al domeniclor pregătise un proiect dc cod silvic și altul de organisarea serviciului, cari pro- iecte mersese până la Camera, adică până aproape de ul- tima* etapă a făurirel lor. In aceste proictc erau multe disposițil bune, dar sc găseau și lacune cari aO fost sem- nalate atât prin aceasta Revistă cât prin discuțiunilc ur- mate la Societatea noastră. Fie-câ ministrul s’a pătruns în urmă dc aceste lipsuri, fie din causa împrejurărilor politice, aceste proiecte au fost părăsite. Dc altmintrelea, in archiva Ministerului Domeniclor, se găsesc deposite considerabile dc asemenea proiecte făcute sub diferiți mi- niștri și din mai mulțl ani, cari au remas tot proiecte și până astă-dl. Parc că c un făcut, sO nu putem reuși o data în această încercare. Și cu toate acestea este o ccs- tiune imperioasa și urgentă, asupra căreia suntem datori a stărui din toate puterile sa se rcaliscze, mal ales în fața evenimentelor din urmă cari amenință serviciul silvic. Școala dc silvicultură înființata acum doul ani, a mers cum a putut anul trecut; ca însă nu va putea merge multă vreme, fără a fi refomată in organisațiunea e! conform cerințelor serviciului silvic. La înființarea ci a predomnit o idee bună, insa această idee a fost refl tra- dusă și aplicată, așa că in realitate, în loc se sc facă din o școală bunișoară alte doue mai bune, s a stricat o școală bunișoara creându-sc alte doue mal rele. Pare ca la în- ființarea lor n’ar fi fost consultați oameni speciali, nici cercetate împrejurările cari sar în ochi. Și intre alte viții, 4 REVISTA PARURILOR mal principale sunt: lipsa dc debușeu care omoară o școală— mal ales când e vorba să se mal reducă ser- viciul silvic și din acea ce era —, insuficiența programe- lor și condițiilor de admitere ale elevilor, și insuficiență pro- gramelor și condițiilor de admitere ale profesorilor. Dar vom vorbi despre aceasta cestiune in un articol special viitor. In anul trecut, ca și in anul 1894, s’aO dat misiuni speciale la patru agcnțl silvici, avend dc scop a se studia in mod practic diverse cestiun! silvice, pe lângă diferite servicii din Germania, Austria sad Franța. Asemenea misiuni sunt foarte interesante, nu doară că vom putea aplica noi tot aceea ce se vede în alte părți, unde se cheltuesc sume colosale, pe când la noi nu sc cheltucște aproape nimic, dar chiar numai pentru fortificarea agen- ților noștri, cari tot-d'a-una pot găsi si învăța câte ceva pentru meseria lor, spre a propune la trebuință în țeara lor. Unei asemenea misiuni datorăm comunicația ce ni s’a făcut asupra Diferitelor sisteme de amenajament și in special metoda austriaca, care am publicat’o în a- ceastă Revistă ca o lucrare literară a anului expirat, și care se va mai continua și anul acesta ') De asemenea, ca lucrare literară originala, care o parte s’a publicat anul trecut iar alta parte va urma a sc pu- blica, este între alte, Pădurile Dobrogei, asupra cărora sc cunoștea prea puțin 2). Asemenea studii speciale, chiar pe județe, după cum este cel relativ la județul Doroboi, sunt foarte interesante pentru cunoscința noastră, și nu putem îndestul felicita pe autorii lor, și recomanda și altor camarazi, a urma pe aceeași cale dc cercetări relative la țara noastră 8). Cu ocasiunea exposiție! cooperatorilor, care a avut loc la București, pădurile cu industriile lor au fost represen- 1) Lucrare de P. Antonescu. 2) » » P. Grigorescu. S) • o « E. Apostoleecu. REVISTA PĂDURILOR 5 tate, și anume numai ale Ad-țiel Domenielor Coroanei. Din cele vvzutc la asta exposiție, asupra cărora am pu- blicat o dare de scamă in Revista noastră, s’a constatat cu satisf acțiune, că la această Ad-ție s’a făcut progrese frumoase in silvicultura și in industriile sale derivate, car! progrese, au avut și au o înrîurire fericita asupra prosperitățel generale. Trebuc sC ținem socoteala însă, că pentru obținerea unor ast-fel de resultate, a contri- buit la acea Ad-ție, mal ântâl stabilitatea, căci acclaș harnic administrator și aceiași agențl silvici au remas de la început, apoi mărirea personalului treptat cu înmul- țirea naturală a trebuințelor, și in fine felul administra- ției ca și in regie. Trecând la societatea noastră, am constatat cu bucurie un interes din ce in ce mai mare din partea silviculto- rilor, pentru cestiunile cari ’l interesează. Și această sa- tisfacțiune am avut’o personal cu atât mal mult, cu cât știu prin câte greutăți am trecut la început pentru înfiin- țarea acestei societăți și cât de mare era scepticismul pe acea vreme. Pe la începutul anului trecut, au avut loc la societate ca și în anii precedențl, trei interesante conferințe silvice, cari s’au publicat și în aceasta Revista. La adunarea ge- nerală s’a discutat cu viu interes de către silvicultori, a- ceașl ccstiune arzătore a Codului silvic și a organisărei corpului silvic, asupra careia societatea a luat deciși unea se facă din partea el proiecte sad memorii, cu cari se contribucască la resolvarea acestei cestiunl. Apoi, s’a pus în discuțiune cestiunea restabilire/ bradului iu făgeturile din care tinde se dispară, remănând a se urma cu cer- cetarea acestei cestiunl. Deja tot în anul trecut s'a pu- blicat un studiu în astă privință ’). In fine, la adunarea generală trecută s’a sporit premiul Ad-țiel Domenielor 1) Lucrare de N. B. Daniilescu. 6 REVISTA PĂDURILOR Coroanei, fixându-se la 2000 lei, pentru lucrarea Nonien- claturci silvice pusă la concurs pentru 1 Marte 1896, corectându-se în acclaș timp și condițiunilc acestui concurs. Lăsând la o parte societatea silvică și mișcarea literara care s’a observat printre silvicultori, anul trecut nu a fost un an fericit pentru păduri. Și aceea ce e mal trist este ca acest an se sfârșește in condițiunl și mal desola- toare pentru viitor. Cad, în adevOr, in urma schimbărel guvernului, noul ministru al domeniclor, ar fi proiectat reducerea mai multor agențl silvici, ca mOsură de eco- nomie bugetară. Lăsând la o parte «că posiția agentilor silvici nu este o simplă funcțiune administrativă, ci o meserie câștigată in urma unul îndelungat timp de studii și muncă, dar, pentru binele pădurilor am dori ca o ase- menea disposițiunc sC nu se realisezc, căci cadrele ser- viciului silvic sunt deja prea restrinse, spre a putea co- respunde tutulur trebuințelor și spre a putea ridica tot mal mult valoarea și venitul acestor păduri. înțelegem să se înlocucască acele persoane, cari s’ar constata că și-ao călcat datoria lor, dar nu înțelegem se se re- ducă posturile, spre a se desorganisa serviciul, prin o mesură bugetară. Se sperăm că asemenea precedent nu se va crea, chiar in paguba proprielor noastre interese. G. Stătescu. —•—* — METOADA ACTUALA AUSTRIACA In anul 1872, inființAndu-se în Austria Ministerul dc Domenii, pădurile trecură în resortul acestui departament, care fu promotorul unei ere noul de importante reforme economice. Prin acest fapt, precum și prin împrejurarea că sciințele forestiere în ultimul timp îndeplinise mari progrese, că îmbunătățirea condi- țiunilor dc economie generală a ț^rei luase un avem însemnat, se REVISTA PĂDURILOR 7 simți nevoie de a se pune noi basc științifice, de a se efectua no- tabile modificațiuni în practica amenajamentelor din trecut. Așa fiind, în 1873, spre a sc introduce uniformitatea indispensa- bila în asemenea lucrări, se întocmi noul instrucțiuni privitdre la amenajaree pădurilor Statului. In aplicațiune se dovedi 6rc-carl lacune, pentru a căror înlăturare și mai cu seamă spre a sc evita pe viitor greșite interpretări, admi- nistrațiunea forestieră trimise, în mai multe rcndurl, consecutiv, di- feritelor sale organe, sub forma de circulari, notite explicative refe- ritârc la diversele cașuri ivite. Aceste disposițiuni ministeriale, reunite într’un text, aii dat naș- tere «instrucțiunilor pentru hotărnicirea, împetrirca, măsurătoarea și amenajarea pădurilor Statului și ale fondului religios» din 1878 cari sunt și astăzi în vigoare. Negreșit și aceste din urmă ah avut trebuință de 6rc-carl între- giri, de mici complectati, lesne dc explicat de altminteri prin origina lor recentă. In anuarul Ministerului de Agricultură din 1895 sc coprind in- strucțiunile în chestiune cu tote ameliorațiunilc ce treptat li s’au adus. In cele ce urmează, vom resuma părțile lor principale și ne vom sili ca printr’o justă interpretare, ajutat de cunoscințele tcchnice ce am câștigat, participând la diversele lucrări pe teren și cele dc biuroCi în comisiunea dc amenajament dc pc lângă Direcțiunea forestieră din Gmunden, să dăm cuvenitele deslușiri asupra metddel despre care vorbim, să risipim ori-ce nedomirirc în ce privcscc exacta sa practicare. Spre acest finit credem necesar a împărți studiul nostru în urmă- târele 3 divisiuni principale : 1) Lucrări pregâlitâre ; 2) » executate pe teren ; 3) » de bi 11 roii ejectuate la reședință. Mai înainte dc a intra în materie, trebuie să spunem că în urma nouei organisațiuni a serviciului silvic, fie-care din cele 7 Direcțiun forestiere din Austria, exclusiv Ungaria, coprinde o despărțire zis5 secțiunea amenajerilor «Forstbctri ebseinrichtungs-Abthcilung». In direcțiunea din Gmunden, comisiunea dc amenajement este compusă de un sub-inspcctor silvic (Forstmeister) și douî șefi dc ocoale (Forstverwaker). Aceștia formează cadrele permanente ale comisiunei, adică nu pot fi întrebuințați de cât în lucrări tcchnice dc amenajament, pc când 8 REVISTA PĂDURILOR restul personalului ce complcctează secțiunea amenajărilor, precum doui asistenți (Forstasistenten) și 6 elevi forestieri (Forsteleven), dintre care 4 aD depus examenul de Stat, iar 2 cari ad terminat în anul trecut cursurile școalel de silvicultura din Viena,— pot fi tri- miși, în cas dc trebuință, și în serviciul exterior, pentru un timp oare-care, de către Directorul general respectiv. Comisiunca in chestiune dispune afară dc aceasta de un local al sM propriii cu 6 camere și anume: 1) Una în care se află biuroul subinspectorului, șeful comisiunei dc amenajament; 2) Una în care sc află biuroul șefilor dc ocoale, dintre care unul este însărcinat și cu redactarea proectului de amenajament; 3) Una în care sc află cabinetul dc lucru al asistenților și al celor 4 elevi; 4) Una în care sc află cabinetul de lucru al celor 2 elevi prac- ticanți ; 5) Una în care se află cabinetul dc lucru al desenatorului, a unul brigadier și a 2 candidați de brigadieri, caii sunt atașați secțiunei dc amenajament; 6) Una care s’a transformat în cameră obscură pentru trebuințele fotografiei propriii zise, saU celei aplicată în serviciul ingineriei «Fo- togrametria», ocupațiune obligatoare pentru membri comisiunei. 1) LUCRĂRI PREGĂTITOARE A) Programul de lucru. Șeful comisiunei de amenajament este îndatorat a întocmi, înainte de 31 Martie al fic-cărui an, programul lucrărilor ce vor forma obiectul viitoarei campanii dc lucru. Cu acest prilej face și o scurtă recapitulațiune asupra operațiu- nilor deja executate în cursul anului expirat, stăruie asupra dificul- tăților întâmpinate: un timp nefavorabil de exemplu și justifică tot dc odata necesitatea lucrărilor proiectate pentru care alătură cuve- nitul devis al chcltuclilor. Ast-fcl în programul stanilit pentru campania dc lucru a anului 1894 s’a propus de a se aduce la îndeplinire: 1) Amenajarea definitivă a Ocolului Aussec. 2) Rcvisuirea periodica a an.cuajamentului Ocolului Gosau. Intre motivele invocate în favoarea acestei propuneri figurează: 1 agent silvic șef dc ocol (Forstver- waltcr) cl. X pentru........................5 > 2 agențl silvici asistenți cl. XI pentru 5 » 2 » » elevi forestieri » 5 > a 312 lei =1092 lei » 264 »—1320 ® » 216 » =1080 » » 144 » — 1440 » » 120 » = 1 200 n Dc transportat . . 6132 lei (In cursul anului s’a mai trimis de Minister încă 4 elevi, dintre 1) In Austria toii cei ce primesc un salariu de la stat, afară de personalul in- ferior, sunt imparțițl in ce privesce leafa, in XI clase. 10 REVISTA PĂDURILOR cari 2 aO depus examenul dc Stat în același an, iar 2 nu și-aO ter- minat încă anul de practică.) Transport . . 613 2 lei Spese de transport pentru personalul comisiunei . . . 200 » » » transportul instrumentelor............... 50 > Plata lucrătorilor....................................................6000 j> Onorarul desenatorului planurilor ocolului Aussec . . 400 j» Total . . 12782 » 2) Pentru măsurătoare și noi semne de hotar .... 1000 » 5) » cumpărarea de planuri cadastrale....... 300 » 4) » reparațiuni și cumpărări de instrumente . . 300 » 5) » diferite cheltueli neprevăzute......... 120 » Totalul chcltuclilor estraordinare . 14502 » b) Cheltueli ordinare 2) lifecluarea unei revi suiri periodice în Ocolul Gosau Diurna inclusiv un spor de 15 % la leafă. a) Pentru șeful comisiunei...............1 lună .... 272 Ici b) » un asistent........................5 luni . ă 140 . 700 » Cheltueli dc drum................................................160 » Plata lucrătorilor..............................................2000 > Transportul insti umentelor...................................... 30 » 7) Regularea hotarelor, deschiderea liniilor de amenaja- ment după propunerea șefului dc ccol respectiv....................2880 > Totalul chcltuclilor ordinare . 6040 » c) Cheltueli din budgetul Direcțiunei a) Onorariul desenatorului pentru 7 luni ă 120 lei.. . . 840 lei b) Pentru scrierea pe curat a amcnajamentului .... 400 » c) Onorar pentru controlul registrelor în dilerile oc6le. 260 » d) Plata personalului ausiliar atașat comisiunei (brigadi- erul și 2 candidați) . . •.............................. 860 » e) Pentru imprimate.....................................300 > f) x> procurarea de obiecte pentru scris și desenat . 180 » g) » legatul amenajamentelcr........................180 » Total . . . 3020 » REVISTA PĂDURILOR 11 RECAPITULARE a) Chcltuelilc estraordinare...............................14502 lei b) » ordinare.....................................6040 » c) » din budgetul Direcțiune!........................... 3020 » 23562 lei Gmunden, 29 Martie 189i. Șeful Comisiunei (ss) los Xeidlcr Programul lucrărilor însoțit de devis se trimete spre a sc discuta de către o comisiune fnrmatâ de Directorul general forestier (Ober- forstrath) și dc agenții de inspecțiunc, (Forstrath) in care șeful co- misiunei arc rolul dc referent. Despre resultatul deliberărel se dresează un proces-verbal, care însoțit de actele dc mai sus, sc înaintează spre dccisiune Ministeru- lui dc Agricultură. Ministerul încuviințează, or reduce sumele prevestite, saO face o- biecțiunilc ce crede dc cuviință. După aprobare, Direcțiunea înștiințează pe de o parte șeful oco- lului de amenajat, cu invitațiune dc a lua măsurile cuvenite pentru începerea lucrărilor, iar pe de alta se adresează serviciului dc ca- sierie (Steneramt) cel mal apropiat, invitându-1 de a pune la dispo- sițiunea comisiunei sumele necesari până la concurența creditului deschis dc Minister. Retribuțiunea și o încasează personalul direct dc la casierie, celc- l’alte sume insă și în special pentru plata lucrătorilor se face liste septămânalc, care dupe ce se visează dc către șeful de ocol local se achită dc către casier. După terminarea operațiunilor pe teren șeful dc ocol respectiv este obligat a face un tablou despre toate chcltuelilc efectuate în timpul campaniei dc lucru, care însoțit dc cuvenitele acte justifica- tive, sc înaintează Direcțiune!. B) Regular ea hotarelor. Conform menționatelor instrucțiuni trebue, în principiu, ca pădurile destinate a sc amenaja să lie mai dinainte hotărnicite, să aibă ocolnice întocmite în regulă și confirmate dc tribunal, așa ca să nu sc mai poată da nașcere la contestațiuni în această privință. Această sarcină intră în atribuțiunea șefului dc ocol respectiv. Ca regulă principala de observat sc recomandă a sc pune capăt, prin bună învoială, neînțelegerilor cu vecinii și a sc evita, pc cât este cu putință, procesele ce daO nascere la pierderi de timp și de multe ori la chcltueli zadarnice. 12 REVISTA PĂDURILOR In acest scop silvicultorul local pe basa documentelor vechi ce posedă, a hrisoavelor, a planurilor cadastrale și a aretărilor marto- rilor, demni de încredere, caută, vestind pe proprietarul limitrof, sâ stabilească și să fixeze limitetele in mod definitiv prin semne dc hotare. Dacă prin buna înțelegere nu se poate ajunge la un resultat fa- vorabil și dacă interesul Statului cere a se grăbi cu hotărnicirea se deschide proces. Mai înainte însă se încunosciințează advocatul Sta- tului (Finanz procuratot) și se așteaptă avisul s£0. Cu toatea acestea în timpul acțiune! ori până nu s’a pronunțat sentința definitivă, dacă partea adversă convine de a sc stinge di- ferendul prin bună învoială, șeful de ocol poate, cu reserva apro- bărei autorităților superioare, să încheie cuvenitul act de împăcăciune. Cu prilejul regularei hotarelor se are în tot-d’a-una ca țintă de a sc da pădurilor, ca limite, linii drepte și cât sc poate dc lungi, ceea ce se ob- ține fie prin cumpărări parțiale fie prin schimburi în natură, iar spre a se desființa înfundăturile (enclavcs) dc prin păduri, cari se știe, îngreunează serviciul de pază și împedică esploatările, sc oferă dc administrațiunea forestieră de a sc da celor în drept, ca compensațiune, parcele iso- late de păduri de ex. saO porțiuni dc teren cultivabil în afară însă de perimetrul masivelor. In tot cașul, Statul ’și reservă dreptul de a beneficia de drumurile absolut trebuitoare pentru transportul lemnelor în centrele existente dc consumațiune. Pentru determinarea limitelor se are drept normă de a se așeza, în fie-care colț, câte un semn dc hotar, care după localități poate să consiste din pietre cioplite înfipte până la oare-care adâncime in păment, stâlpi de lemn, movile dc pământ, grămezi de pietre, șan- țuri întregi, sau întrerupte. In alegerea acestor semne de hotar sc ține socoteala dc a nu se face chckucli dispropoi ținate și a sc dobândi în același timp puncte fixe anevoie de deteriorat. Daca limitele sunt formate din linii drepte și lungi se pune la fie-care 300 metri, cel mult, câte un asemenea semn, ast-fel ca să se poată vedea însă, de la unul la altul, cu înlesnire. Cea d’ântâi grijă a personalului silvic este ca odată 'î.aic defi- nitiv limitele, să se întrețină în bună stare și să se curețe de ar- buști etc. toate liniele dc hotar intre 2 masive vecine. Spre a dovedi activitatea des voi tată și marea importanță ce sc pune în Austria pe o corespun^ctoare regulare a hotarelor, a cărei REVISTA PĂDURIILOR 13 utilitate nu sc poate de nimeni tăgădui, vom spnne că de la 1873 până la 1891 s’au fixat limitele pădurilor Statului în suprafață de 718.970 hectare pe o lungime da 11424 kilometri costând 3.66 bani, în termen mediu, metrul liniar, pe câta vreme pădurilor aparținfi- toare deferitelor fonduri, — dintre care cel religios din Bucovina este cel mai însemnat, — în întindere de 313.124 hectare, li s’a re- gulat hotarele pe o lungime de 2864 kilometri, cheltuindu*sc câte 5,72 centime de metrul liniar. In total, așa dar, împecrirea a 1.032094 hectare pădure, pe o lun- gime totală de 14289 chilometri, a costat 581500 lei, adică 4.06 bani metru, în termen mijlociu. In această sumă sc coprinde și prețul împrejmuire! complecte a pădurel «Panovic» de lânpă Gorz, precum și un gard cu fire me- talice în Bucovina, care, acest din urmă, a costat singur 33,2 bani metrul curent. Dupe cum am arctac, acest soiu de operațiuni se săvârșesc de către șefii de ocoale, totuși când reclamă timp prea îndelungat, din causa importanței lucrărel, saQ când e vorba dc cașuri urgente, ase- menea însărcinări se încredințează inginerilor hotărnici. Jn alte părți,—cum de esemplu în Ocolul Aussee—ridicarea în plan a hotarelor s’a tăcut de către comisiunea de amenajament. In ce privesce însă tratativele cu vecinii și alcătuirea dc ocolnicc s’a făcut de către șeful dc ocol respectiv. Petre Antonescu. ■---------O --------- jumuiui uow Industria lemnoasă, delicte și defrișări, vânaturile, plante erboase. Industria lemnoasă. Industria lemnoasă trebue să ocupe mai mult pe particulari, de oare-ce statul cu formele de care e îngrădit, nu poate întreprinde asemenea lucrări. Tot ceea ce poate face e ca sa vegheze și se regulamrn- teze ca aceasta specialitate sa se desvolte tn libertate, în- lăturând din calea sa piedicele ce o țin pe Ioc. Din acest 1) A se ședea «Revista Pădurilor» pe luna Septembrie 1895. 1 i REVISTA PĂDURILOR punct de vedere el are o influența considerabilă, ținend legate in mâna sa toate condițiunile de care depinde a- cest progres. Negustorie inse nu poale face si e destul a aminti fiascul esploatărilor in regie de la pădurile Gura- Motrulm, Radesci și Seaca-Oplașani. Căușele care impedica pe stat d’a se ocupa serios cu industria lemnoasă liind numeroase și bine cunoscute, ma dispensez a le mal des- crie, cu atât mai mult, cu cât suntem in neputința d<‘ a le inlatura sau ameliora. Proprietarii particulari sunt chemați la această frumoasă munca căci, ei sc impun nu numai prin superioritatea produselor, dar inca și prin libertatea muncei și transac- țiilor. In judelui Dorohoi insă, această industrie, mult timp va fi numai o dorință stinsa poate pentru tot-de-auna, de oare-ce produsele lemnoase de valoare s'ati epuisat in în- trebuințări nepotrivite și ceia ce a remas nu mai poale susține cu avantagiu aceasta ramura dc producțiune. Asta-zi in acest județ abia mal găsim in pădurile Pomârla și Ihuhsci material bun dc construcții, iar ceh-l’alte nu mai pot da de cât lemne de foc. Ca consecința lemnele de construcție sunt deja destul de scumpe, fapt ce depăr- tează pe antreprenori, dupe cum deja s’a întâmplat cu construirea liniei ferate Dorohoi-Jași când, iiepulăndu-se găsi lemnul îndestulător pentru diverse construcțiurd, cu prețuri avantagioa.se, antreprenorul Albert l'olzer și pro- cura materialul din pădurea Roșia județul Gorjiu, adu- când piesele fasonate și negreșit că in frumoasele păduri muntoase prețurile fiind cu mult mal reduse, pot susține cu avantagiu și spesele de transport. In trecut aii fost și in județul Dorohoi oare-cari În- cercări industriale dar ele presate de starea economica înapoiata in care ne allam, au dispărut în scurt timp, fiind tot așa de nefericite ca și încercările statului. Așa în pădurea Oroftiana proprietatea D-lui Valerian Cumtul se instalase 2 ferestrae care tăia diferite piese cum: scânduri de brad, doage, piese de mobile, de parchete etc. care parte se esportau prin portul Galați și calea fe- rată, in străinătate, parte se consumau in localitate. Rc- sultatul inse a fost ca antreprenorul Vojen a perdut veri-o 50,000 lei si inpreună cu el s’a ruinat și pădurea. Căușele REVISTA PĂDURILOR 15 nereușitei sunt: a) lipsa de lucratori speciali și neputința de a’I găsi in țara noastră căci, antreprenorul de și con- venise a preda fabrice! de mobile Craus din Stutgart 74 m. c. dar intrând in lucrare a vadut că pe lângă ca transportul unui vagon 1 costa 400 lei dar ce erea mai r&u, piesele nu ereaii bine alese și lucrate așa că multe se refusau la predare; b) cheltuelele de transport ridi- cate, costând un in. c. de lemne aduse din pădure la fe- restrae 5 lei și de acolo pana in gara Dorohoi alțl 5 lei; — c) ca nu toți arborii cumpărați întruneau calitățile lem- nului de lucru, așa ca mulțl ne putând da dc cât câte- va piese, restul erea vândut ca lemn de foc cu un preț inferior cumpărare); — di costul lucrului prea ridicat si lipsa de abilitate a lucrătorilor; — e) lipsa de fabrici lem- noase in țara care sa concure la ridicarea va lord lem- nului de lucru. Aceste cause pot li întâlnite mai pretu- tindeni și ele esplica in deajuns de ce noi nu avem o in- dustrie lemnoasa desvoltala. Pe lângă aceasta au mai fost și alte încercări indus- triale frumoase, pe care le dăm aci după Revista Pădu- rilor din 4892, pagina 339, fiind destuldeesact publicate: «Cea mai însemnata csploatațiune de pădure pentru fa- bricațiunea doagelor și butoaelor este in comuna lar- nanca din județul Dorohoi a d-lui I. 1». M. Caii ani, cu un capital de aproape */2 milion de franci, care întrebu- ințează 200 lucrători și produce, până la 4000 doage pe zi. Produsele le trimite in țara și peste fruntarii, in Austria cele mai multe. Tot in aceasta comuna este și dogăria d-lor Ion și Gh. Bordeanu care lucrează până la 2000 de puțini, cofe, cin- bere, pe an. Esploatare însemnata de pădure mal este și aceia a d-lul M. Fischer de la Pomerla, tot din județul Dorohoi, care întrebuințează 100 de lucratori și desface pe an ;>00 stân- jeni lemne de foc, 20,000 de doge și 12000 — I.>000 tra- verse pentru drumul de for.» Ereaii in adever, dar azi aceste industrii sunt cu totul degenerate și lucratorii puțini câți se mai găsesc abia și duc zilele. Asta-țh pe o scara foarte mica sc conslruesc la pădu- 1« REVISTA PĂDURILOR rele Pomerla, Iludesci, Herța și llorhdceni din Dorohoi, traverse de linii ferate, piese do poduri, doage, scânduri de stejar, uhice, șindrila etc. care parte se consumă pe loc, parte trec in alte orașe din țara. După resistența fibrelor lemnoase, ulmul e întrebuințai mai mult pentru construcția butucilor de roate, coso- roabe la casa și obezi la căruța, frasinul la coșuri de căruțe țdraghine), osii, spițe de roate, scaune, dulapuri etc., — fagul la ciolane de roate, cosoroabe, căpriori etc., — stejarul are insă cea mai mare întrebuințare căci din el sc fac piesele cele mai importante atât in desfaceri in- dustriale cât și in construcțiunl de case, coșare, hambare etc. Lemnele de lucru se vând cu stânjenul și cu arborele. Stanjinul costa 80—150 lei după calitate și localitate, iar ar- borde costa 2—15 lei după dimensie și calitate, calcu* lându-se prețul dupe grosimea in rirconferența in palme domnesci și costând palma 1—2 lei. Consumațiunea cea mai mare c a lemnului de foc și după calculele noastre, pentru îndestularea populațiunei se necesită anual la 35,000 stânjeni. Prețul lemnului de foc variază foarte mult: spre Prut unde e lipsă de pă- duri se vinde stânjenii cu 80—100 lei la tăetură, — in Dorohoi, stație mi jlocie, stânjenii după esența costa 38—50 in oraș,— înspre granița Bucovinei unde localitățile sunt mai împădurite costa 20—25 lei la tăetură. Delicte si defrișări. In genere vorbind, pădurile parti- culare au fost mai cruțate de delicte de cât pădurile sta- tului, fie-ca proprietarii le observau mai de aproape, fie- câ făcea â învoell convenabile cu locuitorii, așa ca impa- cându-se starea lor economică, delictele erați oare-cum evitate. Cel mai mare distrugător al pădurilor particulare n’au fost deliquenții, ci însuși proprietarii căci, aceste pă- duri neliind supuse nici unei restricțiuni aii fost defrișate cu multa râvna, obiceiii ce se practica și azi pe o scara întinsă mai la toate aceste păduri, afara de ceh- supuse regimului silvic care sunt foarte puține la număr. Pădurile monastiresci din județul Dorohoi au fost ob- servate puțin mai de aproape In urma legei din 1843, care lege pe lângă represiunea tăerilor abusive, regula și modul lor de exploatare (tire et aire), dând însă dreptul REVISTA PĂDURILOR 17 locuitorilor de a lua uscături și tăia lemne din crânguri pentru foc. Aceasta din urma disposiție fu fatala pentru păduri de oare-ce lăsa o poarta deschisa abusurilor, și din nenorocire ea se consfinți mai in urma și prin legea •lin 1864 așa ca până la 1879, termenul concesiune!, lo- cuitorii se duceau cu toporul in pădure ca cum s’ar duce cu cofa la apă. La anul 1862 cu ocasia contopire) Minis- terelor, se înființa și in Moldova un corp silvic. Acest servicii! insă puțin considerat și sdruncinat in mersul săi! de ministrul C. Teii, reînființat mai in urma dc A. Odobescu, merse cu atâta șovăire in cât delic- tele creau in floarea lor. E cert că din causa acestor slă- biciuni pădurile statului aii suferit foarte mult căci, atât arendașii cât și egumenii din trecut dispuneau de ele ca de proprietatea lor. l otuși pe atunci suprafețele păduroase fiind destul dc întinse și populațiunc puțină, aceste abu- suri nu se remarcau așa pe mult — de când insă defri- șările ’șî desfășură lupta în contra pădurilor cu mai multa putere și cercui suprafețele, de când populați unea s’a mai imulțit o data cu nevoile casnice, delictele se inve- derară mai mult și nici paza nici asprimea codului penal nu le putură atenua. In special in județul Dorohoi pădurile de pe frontiera Bucovinei: Bălinesci, Zamostea, Zvoriscea, Mitocu și A- dâncata, ereaii bântuite nu numai de locuitorii noștri, dar încă și de cei din satele Bucovinei care veneau in bande armate, luând lemne fara nici o frica; fapt ce de alt-fel se întâmplă une-ori chiar a să ’șl reinceapa aceeași ocupație. Astă-gl inse numcrul lor s’a mal împuținat căci, nu numai că statul aplica cu toată severitatea legea, dar încă și proprietarii pe lângă obli- gațiile legale, țin acum foarte mult la proiecția vânatului de pe locurile lor. Intre speciile de vânaturi găsim: 20 REVISTA PĂDURILOR Epurile (Lepus timidus) traesce In păduri mai mult iarna și causează multa stricăciune lăstarelor. Lupul (Caniș lupus) trăesce mai mult prin stuharii și prin pădurile din câmp; nu sunt insa așa de numeroși. Bursucul (Meles) se găsesee prin toate pădurile mari din județul Dorohoi. Vidra (Lulra) se găsesee in malurile Prutului de la 0- roftiana. Caprele și porcii selbatecf se găsesc numai in pădurile Zvoriscea, Zamostea și lanțul pădurilor din Buda-mare unde trec din pădurile Bucovinei, — asemenea se mal gă- sesc in pădurile Suhareu și Oroftiana, dar puține. Vulpea se găsesee pretutindeni,, distrugând epurii și paserile. Jderul (Mustela) e cel mai rar vânat și abia .se remarcă prin pădurilor de pe frontiera Bucovinei. Ar fi foarte nimerit daca statul ar lua disposițiun) ca sa se localizeze in paduvea Zamostea caprele, obicinuitul acelaș tratament ca și in Bucovina căci, aceșt vânat e cel mai scump al pădurilor noastre. Liante erboase. Acestea sunt destul de numeroase și variate. Cunoascerea lor e importantă de oare-ce sunt nedespărțite de păduri și silvicultorul le intâlnesce la fie- care pas. Multe din ele aii proprietăți medecinale, altele ne indica natura terenului vegetal. Din putregaiul pădurilor resar apoi diferiți bureți din care unii sunt comestibili. In pădurile județului Dorohoi am remarcat următoarele vegelațiuni erboase Clocotici (Staphilea pinata) Sudârea calului (Ononis arvensis) Barba-ursulul (Equisetum arvense) Earba tatiu (Symphytum oHicinale) Iarba marc (Inula hclcnium) Sulcina (Mclilotus officinalis) Alior (Euphorbia helioscopia) Cinci degete (Potentila reptans) Sovarv (Origanum vulgare) Strigoe (Veratrum album) Pojarniță (Hipcricum perforatum) Feriga (Polisticum felix) Nalba marc (Althea oficinalis) Pochidnic (Asarum europeum) Șovar (Thipha latifolia) Drob (Genista tinctoria) Podbal (Alisma plantago) . Cimbru (Saturcia hortensis) Pătlagină (Plantago lanccolată) Angelica (Angelica sylvestris) Crăpusnic (Cirsium olcraceum) Șopărlaiță (Veronica orchidca) Captalan (Potasites (officinalis) Iarbă neagră (Calluna Vulgaris) REVISTA PĂDURILOR 21 Smeoae (Libanotis montana) Scai voinicesc (Dipsacus silvestris) Iarbă roșie (Bidcns cernua) Gălbindc (Calcndula arvensis) Cukușn vaccl (Hicracium pilloscla) Brânca porcului (Scrofular ia nodosa) Otrățel (Onosma arenarium) Somnordsă (Ccmithc minor) Pulmcnaria (Puhnonaria officinalis) Sponci (Verbina officinalis) Dumbravnic(Mclittismelisophilum) Galbiniță (Galcobdolon lutcum) Ti măi ța (Ajuga reptans) Cioboțica cucu.(Primula officinalis) C6da cocoș. (Poligonatum vulgare) Cresta cocoș.(Echinocloa crus-galli) Nagară (Stipa pcnnata) Nigcluta (Nigela arvensis) Luminos (Clematis rccta) Ruta (Talictrum aquilcgifolium) Iarba tâlharului (Actca spicata) Turija mare (Agrimonia eupatona) Scrăntitâre (Potentila argentea) Ciumdicâ (Galega oficinalis) Unghia găi (Astragalusglyciphilos) Drobip (Genista tinctoria) Cosor (Ccratofil demersum) Rostopastc (Chelidonum majus) Slăbănog (Impatiens nolitangcr) Iarba grasă (Potulaca Oleraceea) Calce (Trolius palustris) Orbanțoică (Actca spicata) Iarba cocoș. (Adonis aestivolis) Obsigă (Brachipodum silvaticum) Năvalnic (Scolopcndrum officina- Turită albă (Isopi rum talictoridcs) rum) Iarbă roșie (Thlaspo arvensc) Dintre bureți se găsesc : Gâlbiori (Agaricus aurantiacus) Țigani (Agaricus nivens) Hribi (Bolctus edulis) Chijoști (Agaricus coccincns) Sbârciogi (Morchela esculcnta) NicorcțI (Agaricus cochlcatus) Bureți dc stejar (Bolctus sanguineus) Bureți de mcstccân (Agaricus bc- tulmis). Asemenea sc mai găsesc prin unele păduri, dintre bureți: Opin- ticil, Hulubițc, IuțanI, Lutani, Drclc, Buretele pucios și Bureții jx>- penci;—iar dintre plantele erboase: Brcbănog, Dreț, Curcubețica, Cărligățica, Hrinosa, Samnasa, Dediță, Dracoica, l erea-pămcntului, Cotușnic ctc. Acestea sunt cunoscințele noastre asupra pădurilor din județul Dorohoi. Sunt județe mult mai bogate in păduri in cari ase- menea studii ar fi de cel mai mare interes. Statului ’I incumba datoria de a cunoasce de aproape pădurile țârei și a lua masuri ca căderea economiei fo- restiere să nu fie așa de mare dupe cum o prevetlem. El. Apostolescu. 22 REVISTA PĂDURILOR PĂDURILE DOBROGElO Sistemul de exploatare convenabil pădurilor Statului din Dobrogea Nevoile de a se exploata podurile după necesitățile prezentului.— Incidentele unei călătorii la Bași-Punar, jud. Tulcea. Pisionomia topică a împrejurimilor.— O puternică causă a evnujrațiunilor. Am văzut Ca statul este marele proprietar al pădurilor din Dobrogea si ca, până in present,— și va'trece multă vreme inca —este singur debitant de lemne, si dar, ni- menea nu’i poate disputa piața dc desfacere a produselor sale forestiere. Am mai văzul că pădurile sunt deteriorate. Știm ca datoria orî-cărul proprietar va fi de a le re- genera prin o metodă oare-care. Spre acest scop, cine mar putea opri pe mine, in prevederea unor câștiguri eventuale mai mari, să nu le inchid, de ex., pentru câțl-va ani, cu un cerc de fier? Dar statul, care este mal intâiu și mai intâiu de toate părintele intrege) familii dobrogene, și apoi proprietar de păduri, poate el să priveze, pentru o zi măcar, pe fii sei minori și majori, de acest articol de primă necesitate? Nu dispar oare aci interesele strimte ale proprietarului in acele ale obștei? Și oare, trebuințele presantului n’au primat si nu primează tot-deauna pe a- cele ale viitorului? Ge c mal interesant pentru Stat : miseria după unele poale ale Carpaților, mai ales in Moldova de jos, sau câți-va copaci mai mult? Căci totuși, nu c adevărat, ca numai din causa disparițiune) sau deteriorare! pădurilor e atâta miserie grămădită acolo de doua trei decenii, de când s’a luat dreptul locuitorilor la uscături. Ast-fel fiind, Statul, nu numai ca nu’șl poate închide cu murii Chinei pădurile sale de aci, (Iar, sub pedepsa de invasiunea lemnelor streine, nu poate pune nici tacse protectoare, si cu atâta mai puțin insuportabile Deja ar- f) D'aid Începe Partea II a studiului Pădurile Dubrmjet. X sc vedea Partea I in numcrile trecute al Revistei. REVISTA PĂDURILOR * 23 mata și autoritățile după litoralul marei, cele din Ostrov, Cernavoda, și poate din toate orașele, nu se aprovisioneaza de la Stat, ceea ce este o paguba foarte însemnata. Dar, acest fond colosal, de 115 mii hectare de pădure, trebue să producă un venit! Știința silvica in va ța a nu se ta ia in pădure dc cât equivalentul creșterilor anuale, scoțând diulr’insul cel mai mare .venit posibil. Statul, ca ființa morală și neperitoarc, este ținut prin escelența a observa aceasta regula, pe de o parte, iar pe de alta, nu poate, și nu i-ar fi per- mis Statului, nici a fi paricimonios, dând numai cutare ori cutare categorie do lemne, nici a lacomi prin o risipa prea mare, sub pedeapsa de a se sdrmicina odata întreaga economie silvica a acestei provincii. Prevederea cea mai limpezită, discernământul cel mai mi- nuțios trebue sa premeargă alcătuirea baseler de admi- nistrarea și conservarea pădurilor dobrogene. Interesele politico-cconomice, primează pe cele culturalo și financiare de o cam data. Silvicultorul este ținut a fi pătruns bine pe cele dintâiiî, .și in urma să ’și aleaga un sistem oare-ca re de exploatare, ce s’ar putea mal ușor îmbina cu nevoile zilei. Experiența de zece ani probează cu prisos ca mesurile in afara de aceasta prevedere, n’au putut prinde rădăcini. Stabilit fiind, ca: Stalul e dator să 'șl exploateze pădu- rile, și incă nu după cum ar dori, ci după cum împreju- rările ii impun, să vedem care ar fi tratamentul cel mai propriu condițiunilor locale. Vom începe prin a reinprospâta in memoria cetitorului fisionomia topografica a unei părți din totalitea întinde- rilor introducâtoare in adevăratele păduri, adăugând că, ceea ce zicem despre una, putem zice despre toate im- prejurimile, ce, ca niște prefețe in cărțile metodice, iți da mesura importanței și icoana întregului conținut ce ai sa explorezi. însoțeam, împreuna cu un agent local, pe mi vânător de căprioare spre Bași-Punar, jud. Tulcea. Eșind din satul Beidaut, apucăm pe unul din drumurile ce duce acolo. La câte-va zeci de metri, un cârd de capre din Caildere, rodea un tuferiș ce nu era mal înalt de cât ele: mai 24 REVISTA PA DURILOR înainte, cireada de vite albe ale Beidautului printre tar- lalele împestrițate de pâlcuri si răzoare de tuferiș; mai în sus, pe vale, niște târle de oi in siliștele Testimeluhu: in dreapta o grupă de bivoli din Eschi-Baba, frecân- du-se de ciolpanii și tăciunarii hărăziți de la Cerchezi; mai in sus, in stânga, pe niște întinsuri tufoase, foste tar- lale, fânețe și păsciuni, in spre Agi Omor, câte-va turme de oi ce nu se puteau vedea din iarba și frunzișul lăs- tarului crescut in urma parjolurilor din toamna trecuta. Nu mal merge, trebue sa mă opresc, să dau pe a- ceștl delicuenți in judecată, zise zelosul agent. Pentru ce, întrerupse vânătorul, care era un proprietar dc păduri de peste Dunăre? — Nu vedeți că strică pădurea? Care pădure?... -— Zece lei de bivol, zece lei de capră și doi lei de oaie, amenda, așteaptă pe bieții ne norociți; căci pădurea avea, pe lângă ciolpani, și tuferiș tiner in versta mai mica de zece am. Care pădure?! Curios! După socoteală, se parca că mergeam de patru ore prin păduri... Ajunși pe scapă tul dealului, întâlnim, eșind din prăpastia adâncită, un biet ortodocs creștin, cu vr’o trei brațe de vreascuri într’o căruță. — Decenal tăiat de deasupra dealului, sa poți încărca că- ruaț mai bine? — Îmi trebuia bilet «iscălit» (vizat) și nu se dati de cât dc vale, la sat, unde am așteptat pe «bragader» două zile, până sa vie dc la alt «pachet*, respunse omul. — Dar fără bilet? — Pentru casă, facem cum putem. Ce ar mai fi când am plăti și pentru case, păcatele nostre? Aceste, cu ce voiu mai putea acața pe drum, le duc la târg. Pentru case, mal scăpăm, când vine bragaderu la revisie, cu co- toarele biletelor ce păstrăm. Omul nostru era dintr’un sat, unde numai in bătătură casei nu craii lemne ca cele ce ducea în căruța. Cred a fi zugrăvit, prin aceasta istorisire, trasurile cele mal adeverate ale topografiei pădurilor, cu întregul me- canism de gospodăria lor in Dobrogea. Care-’i pădurea? Daca noi silvicultorii nu o cunoaștem, REVISTA PĂDURILOR unde începe și unde se sfârșește, cum are s’o cunoască vulgul, ca să se apere de ea? Dacă e vorba, ca toate in- tinsurile, de poște întregi, presărate pe ici colea cu tuferiș, mărăcine! și ciolpani in depericiune, una din două : ori refacem pădurile, după cum erau înainte de venirea Bulgarilor, Tătarilor și Cerchezilor, desființând satele din interiorul acestor tuferișuri, ori distrugem aceste «pete negre» de pădure, și menținem satele. Cerceteze-se, pentru ce emigrează populaținnea mai numai din păduri, mai numai din plasa Silistra-Nvită, și se va vedea, ca causa sunt numai brigadierii și guardienii silvici, ce văd in orl-ce mătăcinei o pădure, de unde curg procesele de delicte și contravenții la pășunat. N’am avut nici alta data; știm ca nu avem nici acuma autoritatea necesară, spre a face sa treacă observațiile noastre cu destul succes. Erte-ni-se dar, ca punem ces- tiunea ast-fel de asta dată. Necesitatea și modul delimitărei tuferișurilor in vederea trebuinței de locuri pentru cultura, fănețe și pâsciuni.- Păsciunile in păduri. Fără a Înțelege o amenagiare in forma, ci cel mult ca lucrare pregătitoare, mstiluindu-se câte o comisiune in fie-care plasa, unde să lie representate toate interesele, nu numai cele strict silvice — s’ar putea fixa prin semne, deschizendu-se o linie Îngustă ca cea dintre pichetele de la Dunăre de ex., conturul padinilor hotărâte spre con- servare. Aceasta s’ar face cu cea mai mare ușurința și relativ in scurt timp. Nu se cer de-o-cam-dată nici șanțuri, nici garduri co- stisitoare, ci numai o bariera competinței agenții < .și un hotar până unde s’ar putea întinde păsciunarib*. ii| așa cas, brigadierii și guardienii de pază, respunze «»• de starea interioară a perimetrelor, s’ar preumbla p.* linie, încrucișând cele nenumerate drumuri ce duc m păduri, in loc să scotocească gunoaiele prin sate pentru a des- coperi delictele. Nu mai insistăm asupra ufilităței delimitărei, fiind cu- noscută ca prima lucrarea unui amenagiator; insistăm insă asupra oportunii (iței, căci cu actualul număr de silvicul- 23 REVISTA PĂDURILOR tori, lucrarea sar putea termina foarte iute, chiar in cursul acestei erni. Necesitatea acestei măsuri este așa de sim- țită, ca înșiși Turcii au prevezut-o și prescris’o. Ca na 6 aplicat mesura, noi n’ar trebui să ’i imitam in aceasta a lor negligență. Aplicațiunea ar fi foarte lesnicioasa. Punctele stabilite de comisiune, n’ar fi nici o treaba mare, deschiderea chiar a unei linii, căci de sigur nu are a se tâia in carne vie. Afara de guardicni, s’ar găsi destui oameni sa muncească pe un preț plătit chiar cu lemne. Deosebirea da* a pădurilor destinate conservarei de cele ce nu se mai pot regenera, e prima lucrare ce trebue în- treprinsă. Odata conturul tras, suntem stăpâni absolviți in inte- riorul perimetrdor. Putem deschide parchete ori câte și ori unde, și a le exploata cum am crede mai de cuviința ; destul numai să căutăm a satisface, pe cât e cu putința, toate trebuințele ce populațiunea are, se înțelege ne-per- zendu-sc din vedere lemnele de lucru. in afara peri met relor ar li condițiunele păsciunatuhil ce ne ar mai putea interesa: dacă anume pășiunatul poate fi lăsat liber, peste tot în aceste bracuri abandonate defri- serilor, sau să fie /imitat pe o întindere oare-care; căci totuși va mai trebui mult timp, până când aceste starpi- turi de terene sa poata fi transformate in locuri de hrana. Aceasta cești u ne s’ar putea deslega numai la fața lo- cuim, intre silvicultori si administrație, neputend fi regle- mentată mal dinainte prin nici o proporție de numărul vitelor la hectar, fertilitatea întinderilor diferind una de alta pe fie-care costiș sau muscel. Ori-ce s’ar ^lice, ori cât de detestabil ar fi păsciunatul, din nenorocire trebue să i facem încă pe alocarea parte larga chiar in păduri. O telegramă de la Ostrov primita in Aprilie anul trecut, ne-a dovedit ca până și in Do- brogea trebue sa transigl câte odata cu prescripțiunile codicelui nostru silvic. Daca in alte direcțiuni Dobrogeanul e bănuitor, codaciu, in cele economice nu e de loc derj. Din plugurile de lemn trase de 12—44 bol, singurele in us la venirea Ro- mânilor, n’am mai văzul acum unul, măcar pentru muzeu. REVISTA PĂDURILOR 27 Grâul, secara de toamna, necunoscute până la venirea Românilor, de cât de 3 4 sate nemțeșl; păpușoiul, ce pare ca nici nu are nume in limba bulgara, sunt cultivate astăzi și de Talan. Glii rea, răpi ța și altele, sunt aseminea importațiuni românești. Păringa, ca planta furageră, e singura cunoscuta până acum și cultivata, dar in mic de tot. Nu intră in capul țăranului, — și el are dreptate — de ce ar mai ara atâta nalreț artificial, cât t-ar trebui pentru toate vitele sale de renta și dc muncă, când din- colo de brasda sa, câmpuri întinse cu erburi se perd fără a li folosite. Turcul, ca și raiaua turcească, a învățat a rezista cu nsignațiune ori cărei slrimtorah. Când are dreptate, el o așteapta cu încredere in aiș-alah» ; și timpul i-o aduce. Anul acesta de ex. nu știm sa li reclamat din foștii su- puși otomani, contra laxelor grele puse pe fanuri, si cu toate aceste turcul e sigur, că taxele vor li simțitor re- duse in anul viilor. «Numai de-ar da D-zeă sa se facă, zice el». Permită-ni-sc această digresiune. Am facut-o numai in scopul dc a putea avea un punct de plecare in părerea ce am, că na sosit incă in Dobrogea epoca nutrețurilor artificiale și dar: in economia ei silvica, va trebui să se ție o ponderoasă socoteală de păsciunile si fânețele necesare sa- telor din interiorul si dup# marginea pădurilor. La aceasta contribue de sigur foarte mult reaua imparțire a terenu- rilor recunoscute cu țapii și celor vindute in urma, numai in două divisiuni, împreună cu faptul că, la mare parte din săteni nu li s’a dat mal mult ca zece Jiectare, din cari nu știi ce sa cultivi și ce să lași pentru fă nea ța saii islaz, solul fiind peste tot de o fertilitate mijlocie. Ne silim a face să reiasă «lin cele ce preced, ca statul, și ca ocrotitor al intereselor generale și ca proprietar al fondurilor, este linul a se îngriji de necesitățile locuito- rilor după vasta sa moșie Dobrogea. Aceasta sub pedeapsa de a ’și vedea odata câmpurile ințelenile, pădurile aban- donate sălbăticiune!, fără perspectiva de a o putea repo- pula cu alt! locuitori, aduși din alte părți; iar dânsul (proprietarul) ruinat prin zilnice scăderi ale veniturilor sale. 2* REVISTA PĂDURILOR Aceste clise, sâ vedem in numărul viitor, care ar fi sistemul ce ar conveni mai bine Statului, survenind cu mâna plina la toate trebuințele ce locuitorii au de păduri. P. Grigorescu. COMUNICAȚII Șl FAPTE DIVERSE Microbii țtavagiuhil de lemn. — S’a acusat paragini dc lemn că se lasă a sc pătrunde dc microbi variajl, servind ast-fel ca un focar de cultură microbiană. Unii chiar l’a bănuit că a contribuit să res- pândcască la Paris germenii influenței la 1889. Cercetările d. Miquel arată — după cum citim în Revue Scienti- Ckjuc — că pavelele dc lemn nu sunt așa dc vinovate după cum ar crede partisanii altor pavage. D. Miquel a operat în modul următor, pentru căutarea pătrun- dercî microbilor in paralele de lemn: un dccigram dc ră^âtură (târîță) dc lemn, este pus într’o gaură practicată în pavea, cu aju- torul unui instrument stcrilisat; se diluează aceasta ră^ătură în 100 c. c. dc apă stcrilisată și se seamănă pe gelatină nutritivă. Numărul coloniilor sC numeră după 30 Zile dc inoculare la temperatura dc 20—22 grade. Pentru paragiu nou dc pin reșinat, proba de ră^ătură la 3 cen- timetre de profunzime dă 650 bacterii pentru un gram pc ră^ătură, adecă mai puțin dc o bacterie pc miligram. Pentru paragiu nofi de pin nereșinat, la 5 centimctre numărul bacteriilor este de 1080. Pa- velele noui nu conțin așa dar de cât un numer foarte restrîns dc microbi. Pentru pavele vechi, dc 6, 8 saD 9 ani, d. Miquel a operat dc asemenea, cu deosebire că se ridica mai ântâi stratul dc lemn su- perficial de 1 — 2 milimetre, care era încrustat dc pământ safi pe- triș. Ast-fel în pavele dc pin dc Landcs, puse în 1887 pc strada Faubourg-Saint-Honord, un gram de răsură dc lemn la suprafață conținea 1.400.000 bacterii; la 5 centimctre dc profunzime, nu craQ dc cât 4.200 bacterii. In pavele dc pinus picca, puse în 1889 pc strada Saint-Lazarc și pc strada Romei, 5*30 găsit 1004000 bacterii REVISTA PAPURI LOB ‘29 in râZâtura superficială și 500 numai pentru un gram dc răZâtură, dc la 2 cemimetre dc profunzime. Pavelele stradei Marbeuf, puse in 1886, au dat 1365000 bacterii pe gram de făcătură la suprafață, 4200 la 2 ccntimetrc, și 3100 la 5 cemimetre dc profunZimc. Aceste rcsultatc probează că pavelele dc lemn nu sg lasă a fi pătrunse dc microbi; că acești microbi remân aderenți la stratul superficial supus rostogolitului de trăsuri, unde sc găsesc dc la un milion la un milion și jumState pc uu gram și jumetatc dc răZâtură. Sg adaogă că noroiul stradelor Parisului uscat la temperatura dc 30 — 35 grade, acusă o medic dc 4c —50 miliânc bacterii pc gram dc noroiu pulberisat. **< Cele mai mari păduri din lume. — Cave este cea mai marc pă- dure din lume? Gestiunea a fost pusă la ultimul congres al Aso- ciațiunci americane pentru înaintarea sciințclor, și un membru a rgspuns citând pădurile cari sc întind la nord dc Saint-Laurent tn provinciile Qulbcc și Ontario, și cari au 2700 kilometre dc lărgime de la est la vest și iooo kilometre de lărgime dc la nord la sud. Sc parc însă, după cum vedem în Revue Scientijiquc, ca există păduri și mai întinse, în mai multe părți ale globului și anume: în valea Amazonului unde pădurile acoper o regiune dc cel puțin 3300 kilometre dc lungime pc 2000 kilometre de lărgime; în cen- trul Africcî unde exploatatorii semnalează existența regiunilor fo- restiere cari nu aO mai puțin de 4800 kilometre dc lungime nord- sud, iat lărgimea de și incomplect cunoscută, este tot atât de enormă. Siberia coprinde dc asemenea păduri foarte întinse, formate mai ales de conifere, atât dc apropiate unele dc altele, că mersul prin aceste păduri este dificil. Acești arbori deși și înalți opresc lumina sorelui arctic, și vînătorul care arc nenorocirea dc a nu însemna drumul seu, rischcază de a muri de frig sa Ci dc foame, înainte de a sc putea regăsi în mijlocul acestor arbori toți la un fel. ♦ * • Din Nortuegia la Spit^berg pe barcă. — D. Ch. Rabot a comunicat SocietățeT de geografic, voiajul absolut extraordinar, făcut în timpul verci 1893, dc doui norvegian! și un matelot, din Norvegia la Spzit- berg in barcă. Din spitzberg plecând înapoi, după o fericită campanie dc vânătoare, ajun-seseiă aproape de capul Nord, când o furtună intâm- plăndu-se, i-r împins în plină mare. Nenorociți! au remas mai multe Zile a» REVISTA PĂDURILOR între viață și moarte, $i în urmă s’a& reîntors la Spitzberg. Ei fură apoi blocați de ghețoae și constrînș! a ierna în acea parte de pământ. Cei doui norvegianl nu aveau de loc provisiuni. Refugia)! în casa din capul Thordsen, reușiră a trăi din produsele vtnatulul lor, și, după privațiuni teribile, reveniră veara viitoare în Norvegia. Acest voiaj este de sigur una din aventurile maritime cele mai extraor- dinare ale timpului. D. Rabot a relatat faptele după narațiunea au- tentică a acestor îndrăsneți marinari. INFORMAȚIUNI • lata programa conferințelor silvice, cari se vor ține amil acesta la societatea noastră (localul Ad-țicl Domc- niclor Coroanei, str. Știrbey-Vodă No. 3): La 27 Ianuarie 1896 — Organisarea serviciului silvic, dc N. R. Danilcscu; La 3 Februarie 1896 — Proprielatca forestierii și drep- turile cari decurg din tr'dnsa (delicte și pășunal), de I). Rusescu; La 10 Februarie 1896 — Studiu comparativ asupra pă- durilor din Austria, dc P. Antonescu. Aceste conferințe se vor ține în dilelc indicate, la o- relc 8 ’/s scara. Domnii membri al socictățcl sunt rugați a lua parte. Publicul este admis. * * * Sutcm informați că la Ministerul Domeniclor s’ar fi luat mesuri a se reduce din buget mal ’mulți agențl sil- vici, sub motiv de economii. Nu putem îndestul recomanda d-lul ministru al do- meniclor se nu facă această greșeală, căci cadrele servi- ciului silvic sunt deja destul dc rcstrînse în ra- REVISTA PĂDURILOR 31 port cu trebuințele pădurilor, ast-fel că personalul ar trebui augmentat iar nu redus. Și, sc știe că veniturile pădurilor aO crescut și cresc proporțional cu înmulțirea personalului, așa că reducerea Iul n’ar corespunde in rea- litate la o adevciată economic. Apoi trebuc a sc mal ști, că agenții silvici nu sunt niște simpli funcționari administrativi, ci sunt niște oa- meni cari și-au făcut o cariera din meseria lor. Cu drept cuvcnt deci, svonul de mal sus a îngrijit pe toți silvicultorii, căci, după ce înaintările le vin foarte greO, după cum serviciul este întogmit astă-dl, mai sunt amenințați a remânc și pe din afară. * * * Inspectorii silvici întrunindu-se, au remis d-lul ministru al domenielor un a vis, asupra reducerilor bugetare care se proiectează. * * * I). 1. M. Stocnescu guard, general silvic, absolvent al scoale! din Nancy, a încetat din viață, dupe o lungă și dureroasă boală. Serviciul silvic perde cu dânsul un tânăr dc va- loare și un lucrător dc inimă. La înmormântare i s’a oferit o coroană din partea so- cietățci, purtând inscripția el, de oare-ce Stocnescu era membru al acestei societăți. * * * D. Emanoil S. Dcmetrescu, fost sub-inspector silvic, absolvent al școalel din Nancy a încetat asemenea din viață, la Spitalul Brâncovcncsc. Inmormcntarea a avut loc pe la io Ianuarie trecut. Silvicultorii regreta într’ânsul pe un vechiu camarad, activ și inteligent. s.â «a = J C H^hh *ț & ypș "*> «- s f I STAȚIUNI 88888888*8 ^§§S881S8 Atitudine rn. îe^sB^O! g^^ȘS^g (Bblc — oo-^iewio Presiunea atmos- feric medio la O m. m. LUJ4UUw O ~. - 4-lî CC »■* 1‘UaLLpJ>p a lo io — w©-- — -•© Medio TEM PI X k 01 © u c io Minima absol. |o9 VI] 5S238S8S&S (’mczealâ relativa medie % ma Decern £ ^mL£’zi^^'z 3 9 3 < C/>*y 3 << B Direcția dorninântd 1 VOntclI OSS983888! fcggsîâagSSS Pluviometru (apt fi zâpadA) 1 in. m. SJ- 5. et» © «1 C* O — 0 <0 o ** & ce — f io © © «o ~j o c Ploaie >10 in. m. ZJpadâ Qr. — -> •> .IVtC W Lw W -a«jo-J*^cio© «>x 1 ®« Ceața Z »C C* O W 10 1 IO *J V — IJU 1 «o© 1 1 1 Vtnt tare s c: r* 111111111 1 1111111111 FurtunA ZILE 888888-^1 - ©8o©8S©oo© Solul acoperit cu lâpadA s SC w • VC CC I £ c»9 C*3 o. -J Senin ■O»-J ©IO £-»S x «> © © e. Sosoc* Norose KitO lO •* •* l'J •* IO 1-5 »* ssâgssesssB — A ac K rga nisa rea servi- riiilui silvic». I. Kalinderu ORGANISAREA SERVICIULUI SILVIC^ Domnule ministru, Domnule președinte, Onorați domni și stimați colegi, 1. Introducere.—Mulțî dintre d-voastră. mai ales cum mc știți profes »r în materie silvică, probabil că vt așteptați sc n;â presint c’un discurs bine pregătit ca conținut, ca formă, și expus după toate rigidele artei retorice. (’) Conferință ținuta la societatea «Progresul silvic* in ziua de 27 Ianuarie |K!W». ItKVJSlW PĂDURILOR X. Așteptarea aceasta este îndreptățită. Din nefericire insă mC v$J silit se declar numai de cât că sunt cu totul lipsit de darul clocințel și să vc fac dc la început scuzele mele dacă expunerea nu va răspunde pe deplin așteptărilor d-voastră, dacă nu voiO fi la înălțimea temei ce am ales, și mai cu seamă dacă nu va compensa răbdarea d’a mc asculta pe care vâ rog să mi-o acordați. 2. Necesitatea organisăril serviciului silvic fală cu rolul pădu- rilor In economia naturii fi tn economia națională. — Două feluri de frase in materie economică aii devenit banale în timpurile din urmă în România, după cum știți cu toții. Aceste sunt i) că Ro- mânia este o țară eminamente agricolă, și 2) că pădurile ah o mare influență asupra climei și a conservării isvoarelor. Pentru a nu cădea în același păcat mS voia feri d’a intra în des- vohări lungi asupra istoricului, nici a importanței pădurilor. Vc rog totuși să-mi permiteți a arăta numai în două vorbe importanta pă- durilor, pentru că atât mai convinși să ne dăm scama de necesitatea organisăril serviciului însărcinat cu conservarea aceste» ramure a bo- găției naționale. Jat’o: a) In economia naturii pădurile joacă un mare rol prin însușirile ce au. Așa, copacii curăță aerul atmosferic absorbind prisosul de acid carbonic pe care îl exală oamenii și animalele și degajă oxigenul. Cu modul acesta pădurea menține echilibrul între cele două cle- mente ale acrului. Pădurile contribuesc la formarea rouei și a pluoii prin vaporii ce degajă frunzele, moderând arșițele verii, iar prin umbrișul lor îm- pedică evaporația apel din păment și asigură menținerea isvoarelor. Prin acoperișul ce formează coroanele arborilor sc împedică ra- diațiunca căldurii din pement când nu este învelit dc zăpadă și mo- derează ast-fcl gerul esccsiv al iernei. Vara și primă-vara opresc scurgerea prea repede a ploilor torențiale evitând inundațiile și for- marea turenților. Prin obstacolul ce oferă pădurea, satele și câmpiile cultivate din apropierea ior sunt adăpostite dc vânturi și dc secetă. In fine prin rețeaua ce fac rădăcinile copacilor in păment, pădu- rea împedică surparea țermilor, a coastelor piezișe și spulberarea ni- sipurilor mișcătoare. Am făgăduit se nu intru în detalii. Mc mărginesc deci în a vâ ruga să bine voiți a crede că toate aceste avantagil ale pădurii aii RKVISTA PĂDURILOR cșit astâ-zl din domeniul generalităților, al afirmărilor vage, ci sunt demonstrate cu date statistice scoase din cele 29 stațiuni de expe- riențe și cercetări forestiere (') ce poseda Germania, Franța, Aus- tria și Elveția. b) Din puni de vedere al economiei naționale, locurile cari din causa sărăciei pămtniulul sad a povârnișului coastelor nu se pot folosi la nici un fel de cultură, aduc totuși un venit proprietarului daca sunt acoperite dc pădure. Pădurea ne dă lemnul dc ’ncălzit, pentru construcții, pentru in- dustria și meseriile care lucrează lemnul. Dacă reflectăm numai un moment la întrebuințarea lui ne încre- dințăm dc grabă că nu este zi din viața noastră în care să nu fo- losim lemnul intr’un chip oare-care. Trăsura, trenul sad corabia cu care călătorim sunt vcchicnlc in a căror fabricație a intrat lemnul. Mâncăm la mese de lemn. Bucatele sau gătit la ioc dc lemne. Bem vinul, berea și licorile conservate in vase dc lemn. C’un cuveni lemnul este un material de consumație zilnică tot așa dc indispen- sabil omului ca și pâinea, sarea și apa, ca acrul și lumina ; și dacă-i uităm prea adese ori importanța este tocmai din causa obiclnuinței și a frccuentci sale întrebuințări; In resumat dară : aer curat, conservarea isvoarelor, abundența ploilor și paza dc secete îndelungate, moderația căldurilor vara și a gerului esccsiv în timpul iernei, adăpost contra vânturilor violente, menținerea coastelor, evitarea înecurilor și a năpădirii nisipurilor, punerea în valoare a pământurilor sărace și producția materiei lemnoase atât dc indispensabilă industriei naționale, sunt tot atâtea condițiuni care influențează în bine asupra climei, a sănătății oamenilor și animalelor și contribucsc în cea mai mare mesură la buna stare a populați unei. Acestea fiind marele foloase ale padinii în economia naturi și în economia naționala, cred că nu mai este nevoie sc ine străduesc d’a arăta necesitatea unei bune organisârî a serviciului însărcinat cu conservarea acestei ramure de bogăție a statului; și mc dispensez cu atât mai ușurc ca unul din colegii noștri!, dl. sub-inspcctor Pa- (’) llandbuch dor ForstwisMDScliaft. I Bând Kondlicho Produklions leherc I țMg. REVISTA PĂDURILOR 37 pini anu, într’o coferință ținută anul trecut tot in acest loc, (*) a demonstrat necesitatea organisăril corpului silvic mai bine de cât nași putea s’o fac cO. 3. Resolvirea ce'tiunel dc princip: dacă Statul trebue se adopte saă nu exploatările în regie la pădurile sale?— Nc întrebam in această privință: cuvincsc oare, este compatibil cu interesul general ca statul să facă exploatări în regie le pădtrilc sale? Gestiunea se practică în două moduri deosebite. Este principiul frances și prin- cipiul german. a) Farncezul și-a zis crsoanclor juridice sub administrația Statului, in acest cas Eforiile și Epitropiilc vor vorbi cu Ministen 1 domcniclor direct sau prin Ministerul de interne și de instrucție, iar silvicultorul își va putea face projcctrie dc exploatare în consciinț. și nejenat, fără a se gândi la proprietar, ci numai la interesele și starea pădurii. • n * * 5. Masele organisalieî. — .Ministerul de care trebue st depindă pădurile. Divisiunea serviciului— Țincnd scamă dc sfatul cu minte pc care l’a recomandat guvernului d. Bouquet de la Grye când a fost la noi, anume că «en Roumanie la sylvicukure ne doit circ ni franțaise ni allemandc. II est esscnticl qu’cllc reste roumaine. et potir ^ela il faut crcer et s’en servir d’un personncl exclusive- KEVLSTA 1'AhCKlLOK H meni național» sC trecem l.i modul dc organisarc pc care îl socotim noi cel mai potrivit cu moravurile noastre, cu circumstanțele cli- matice, topografice și economice ale țârii, cu puterile noastre finan- ciare, și în fine cu organisația generală a regatului. In organisajia ce preconisăm ne-am condus de principiul că: cea mai bună și mai expeditivă este acea mai simplă, dar să nu lip- sească însă nici unul din organele indispensabile. Vine acum, în mod natural, a treia ccstiunc de princip de a căreia rcsolvirc depinde asemenea buna reușită a organisării acestui servicii), anume: dc care Minister este mai bine sc atârne pădurile ? In multe state ele depind și astă-^i dc Ministerul de interne, în- tr’altclc de finanțe și chiar dc Ministerul cultelor. I.a noi cestiunea aceasta este tranșată, și este bine așa cum sc află la Ministerul agri- cultifrii. Aci este locul lot cel mal firesc, căci acest Minister avend un caracter economic și cultural, se speră că va face in fie-care an câte ceva pentru conservarea și îmbunătățirea pădurilor. Cel puțin acesta este scopul pentru care s’afl scos pretutindeni dc sub Minis- terul dc finanțe și s’afi trecut la agricultură ; și dacă la noi nu s’a făcut până acum nimic pentru promovarea silvicuhurci naționale, trebuc să sperăm că sc va face în viitor. Serviciul silvic se împarte tu doue mari ramuri: serviciul centra! satt dc direcțiune și serviciul exterior din județe safl dc cxccuțiune. Legea dc organisarc trebuc să enunțe și gradele serviciului cum și clasele fie-cărui grad, aceste din urmă nefiind prevestite dc co- dicele silvic. Mai nainte d’a trece la atribuțiile fie-cărci ramure și grad al ser- viciului, sc resumăm ideile emise până aci. Iată resumatul : t) Pădurile supuse regimului silvic și prev^ute în art. 3 al co- dicclui silvic sâ fie administrate în viitor dc un corp silvic unic, organisat înti’o direcțiune a pădurilor, caic va fi pendinte dc Mi- * nistcrul domenielor. 2) Pentru produsele de mică importanță cunoscute in silvicultură sub numirea de produse secundare, produse intermediare și produse accesorii sau accidentale, direcțiunea pădurilor este autorisata a tace exploatări în regie, distribuind veniturile proprietarilor căror aparțin pădurile. Exploatări dc produse principale în regie nu sc pot face insa de cât în pădurile Statului sub titlu dc încercare, avend dc scop să in- troducă sisteme mai perfecționate dc tăiere sau fasonarea unor pro- duse neusitate în țară. REVISTA PĂDURILOR ;) întreg corpul silvic va fi remunerat de Ministerul domeniclor dupe statul anexat legii pentru organisarea serviciului silvic, iar per- soanele juridice și particularii cari sunt In devălmășie cu statul safi cu ver-una din persoanele juridice supuse regimului silvic vor res- punde Statului chcltuclilc dc administrație proporțional cn suprafața pădurilor ce posedă. 4) Taxa cheltuielilor du plătit Statului se va fixa de consiliul de miniștrii pe hectarul dc pădure pusă și nepusă în exploatare, și sc ••a promulga cu decret regal la intervaluri dc ) Agenții inferiori sunt însărcinați cu protecția și poliția pădu- rilor și cuprind pc : brigadierii silvici, dc trei clase, și pădurarii, dc trei clase. 6) Personalul corpului silvic se împarte in două servicinri, anume : u) Serviciul central saft de direcțiune, insarcinat cu dirigerea ad- ministrațiunci. Pc lângă serviciul central va funcționa un consilia dc adminis- trație, și o comisiunc dc discipliră. b) Serviciul exterior saft dc gestiune, însărcinat cu executarea lu- crărilor de administrație, dc exploatare, cu protecția și poliția pă- durilor. * * • 6. Organisana serviciului cer t ral.—Secliilc.—/Il ril miile direc- iuuel }i ale secțiilor.—Consiliul de. adui/nisl rație.—Coul • olul ser- viciului exterior. — In capul întregului serviciu sc află directorul pădurilor care depinde direct de Minister. Directorul are neapărată trebuință dc un secretar cu gradul dc sub-inspector sau guard ge- neral. In alegerea directorului Ministrul trebue să aibă mâna norocoasă, REVISTA PĂDURILOR 43 cad trebuc să-i lase acestuia mare latitudine, libertate deplină dc acțiune, dar în schimb să caute a pune mâna pe bărbatul cu cu- noscințe, cu vederi clare și mai ales statornice, harnic și persistent până la încăpățânare în lupta contra miilor de influențe ce vor veni din afară asupra pădurilor și a agenților cari le apară. C’un cuvânt directorul trebuc să fie în toate privințele adevăratul «fortem ac tenaccm propositi viram» a lui Horațiu. * » Atribuțiile direcțiune} pădurilor la noi nu pot fi altele de cât acclca-șl pe care le găsim în regulamentele franceze, germane, și a tutulor statelor care au gospodăria silvică deja organisatâ. In primul loc direcția trebuc să la măsurile necesarii pentru con- servarea pudurilor supuse regimului silvic, apoi regenerați.! și cx- ploat.Oea sistematica a acestor pădu I cum și altor bunuri încorpo- rate saU anexate la serviciul silvic. Imediat în al duoilca plan trebuc să sc ocupe dc organisarea serviciului, de projectarea legilor și redactarea regulamentelor, instrucțiilor și ordinelor circulare referitorc la mersul regulat și spornic al serviciului. Sc vor schița apoi atribuțiile tcchnice. începând cu acele mai principale și scoborând treptat până la acele care nu mai |M>t in- brâca oare-cum un caracter genera) și permanent. Așa: In ce privesce exploatarea padinilor, direcția participă la con- ducerea părții technicc a exploatării prin faptul că legea ii reserva ci dreptul d’a examina și da aproba sau modifica planurile periodice dc tăiere, încheierea de contracte și altele. Ea trebuc sc prepare budgetele anuale de venituri și chcltueli, luvnd masurile trebuinciâsc pentru rcalisarca lor. înțelegem Insa că direcția se facă aci o lucrare analitică pe ocd'.c. pe inspectorate și apoi pc categorie dc proprietari: stat, eforii, biserici etc. Sc să scie cât venit aduc Statului pădurile din ocolul cutare și ce cheltuieli sc fac pentru înbunătățiri, cu personalul, etc. Numai ast-fel va putea să vadă limpede directorul, ministerul și în fine camera, unde tre- buc să acorde cheltuieli si dc unde sc poate face reduceri. Gestiunile privitoare la amenajarea pădurilor, cum : mâsurâtârea; rotunjirea și complectarea pcrimetrelor; fixarea și împetruiren hota- râlor pentru a eși o-dată din incertitudinea în care ne aflăm astă- di: taxarea venitului; elaborarea caietelor dc amenajment, apoi a- piicarea lor pe teren, verificarea și revisuirea lor. împădurirea ochiurilor și a imctselor poieni de care sini pline li REVISTA PA DURILOR pădurile noastre, și ale Statului și ale Eforiilor. Aceste goluri se ară. sc pășuncază și sc cosesc astâ-^I, lărgindu-se din an iu an tot mai mult și contribuind ast-fel la îngustarea domeniului împădurit. A- ceastă stare dc lucruri trebue să înceteze cât mai ingrabă, căci nu terenul arabil este acela care lipsesce pe moșiile mari, ci pădurea. Sunt in regiunea dc câmpie moșii de câte 3000 și chiar 4000 și 5000 hectare dc întindere pc care nu sc mai află mei 100 hectare pădure de codru. In strâmtoarea în care ne aflăm cu agricultura, suntem siliți sc începem cât mai in graba o agricultură mai rațio- nală, un sistem mai intensiv cu vite, să facem construcțiile trebuin- cioase moșiei, și atunci nu găsim lemnul necesar. înființarea clădirilor necesarii pentru personalul de administrație și dc pază, cum și acele dc punere în valoare și de transport a produselor păduresci pe apă și pc uscat.’ Rcgularea apelor dulci care trec prin păduri și cestiunea toren- ților la munte. I hiatul. Ținerea comptabililatil pentru controlarea veniturilor și a chcl- tuelilor din păduri. Strângerea datelor statistice relative la producția, mișcarea și con- sumația diferitelor categorii dc produse lemnoase, și în fine: Gestiunile privitoare la literatura silvic 1, titlurile aspiranților, admiterea, înaintările, disciplina, eșirca din corpul silvic, și în line tot ce primcsce promovarea și interesele silvicultură naționale. Secția administrativă și controlul superior al serviciului exte- rior. Pentru a face fața celor dc mai sus trebuesc neapărat două secțiuni în serviciul central, una marc, cea mai importantă numita «secția administrativă 1» care va lucra toate cestiunilc privitârc la cultura, poliția și exploatarea pădurilor, și o a doua secție însăr- cinata numai cu «lucrările dc amenajare, construcții și statistică sil- vică». In capiii sccților trebue să stea agenții cu gradul cel mai înalt după director, ca sâ aibă și experiența și autoritatea necesară. Acest grad ne lipsescc astCiJI și trebue creiat prin legea de organisare. Este acela dc conservator in Franța, sab consilier silvic în statele germane. Noi să’-l numim «inspector general». Numirea nu im- portă. In fruntea secției administrativ» va sta sub directorul, bărbat des- toinic sub tdte raporturile ca și directorul pc care î-l va înlocui KEVISTA PĂDURILOR V» de drept în cas de absență. Apoi t6te afacerile secției sc vor dis- tribui în mod egal la patru sau cinci birouri, dacă sc vor adminis- tra de Stat și pădurile persânelor juridice. Birourile vor li conduse ne-care de un inspector general având câte un ajutor cu gradul de sub inspector s’au guard general. Aci am dori însă o inovație in modul dc lucrare, anume lucră- rile care sc dau unui biurou se nu fie pe natură de afaceri, cum s’a urmat până acum (sistemul hanccs), ci din potrivă fie-care bi- rou se resolvc t6te cestiunile administrative după un anumit teritoriu cum ar li dc exemplu din cuprinsul a trei inspectorate, dacă numi- tul total al inspectoratelor va tî de 15 și aceia al biurourilor de 5 (sistemul german). Cu alte cuvinte nu voim a obține, cum sc practică acum, câte un agent forte numai in cești uni dc personal poliție, altul forte numai în exploatări sau în repopulări artificiale etc., ci dorim ca fic-care din șefii acelor cinci birouri din secția administrativă să fie de o potrivă de versat in totc cestiunile curat administrative. UI.imul sistem arc mai midie a vânt agii, anume: o) Când un șef sc retrage saG sc avanseză, sc găscscc mai cu în- lesnire altul care să-1 înlocuească cu același suces in lucrare. b) El permite că cu cheltueli mai mici în personal și bani, ser- viciul central sc poată face și controlul superior al serviciului ex- terior, lucru atât de folositor dar cu totul neglijat la noi, căci nu- nui prin acest control sc leagă cele doue serviciuri și se ține bine in evidență starea și mersul lucrărilor d’a fără, pădurile, cari sunt ținta finală a serviciului. In legea de orga nisa re trebue prevăzut categoric că cei patru sau cinci inspectori generali, șefii biurourilor din secția administrativă, simt obligați să visiteze la fața locului, cel puțin o-dată pe an, tote ocolele din inspectoratele afectate biroului respectiv, pentru a sc în- credința de visu despre starea pădurilor, a cancelarielor, si mersul lucrărilor pe teren. Accea-și îndatorire socotesc că e bine se să pună expres prin lege și sub-dircctorului, șeful secției administrative, și chiar directorului, d’a eși la pădure din timp în timp, osebțit de cașurile uigentecare ar reclama numai dc cât presența lor la fața locului. Cu modul acesta toți agenții fiind controlați, de la pădurar până la director, mi se pare mie că s’ar obține un control serios și eficace. Ca cestiune de echitate în repartiția muncii, cred că n’ar fi reit W HEV.M A PADVRIUm dacă cci patru sad cinci inspectori generali, șefi de birou, ar schimba birourile a tour de r«U după fie-care period de trei saO patru ani. * ♦ • Secția amenajărilor, construcții și statistica silvica. Pentru a- ceasta secție trebuesec un alt șef cu gradul de inspector general, a- deca dc rang egal cn șefii dc birou din secția administrativă. Aceasta va conduce toate lucrările atât pe teren cât și In cance- larie. El trebue să aibă toată latitudinea d’a întrebuința personalul secției cum va crede mai nimerit, în cursul campaniei dc lucru pe teren. Redactarea projcctelor să se facă numai în birourile direcți- une! și nici de cum în altă p?rte, fixându-se orele de cancelarie cum sc obicinucsce în cclc-i-akc administrații unde sc lucrează pro? jecte și studii. Cantitatea lucrului săvârșit se va judeca la finele a- nulul când șeful secției va presinta lucrările. Personalul acestei secții varieză necesarmente, nu cu trebuințele căci aceste sunt colosale aproape toate pădurile fiind de amenajat, dar cu cea ce i-se cere se facă mal urgent și cu mijloacele în bani și personal ce i se vor pune la disposițic. Agenții ce i se vor da ca ajutoare vor avea gradul de sub-ins- pectori ca șefi ai studiilor dc construcții și a comisiunilor dc amena- jare, apoi guarzi generali cât dc muiți, și încă mai mulțl asistenți practicanțl. Intre agenții acestei secții trebue să fie negreșit câți-va agenți rccunoscuți de buni topogrâfi și câți-va desenatori. Agenții de administrație din serviciul exterior vor fi obligați a da celor din secția amenajărilor tot concursul și deslușirile dc care a- ccstia au trebuință, cât timp lucrează la pădurile din circumscripțilc ce ci administrează. Consiliul d. administrație.— Actualul consiliu technic sc să des- fințeze. Comisiile și consiliile fără nici o răspundere n’ad prea dat la noi roade mari. In locul sCd se să prevadă un consiliu dc admi- nistrație format din capii celor douC secții și șefii birourilor din sec- ția administrativă, adecă din sub-director și toți agenții centrali cu grad dc inspector general, sub președința ordinară a directorului. Ministrul sau secretarul general a) ministrului vor presida consi- liul când vor crede dc cuvmțâ. Consiliul se va convoca din inițiativa directorului, a ministrului ori secretarului general, sau la cererea unuia din șefii secțiunilor sad a birourilor din secția administrativă ori dc câte ori sc ivesc REVISTA PĂDURILOR •7 cestiunl grele în care nu-i dă mâna se ca singur respunderca, saC unde arc trebuință de concursul colegilor sgî. Alcătuirea budgetului anual, cestiunile de înaintare și aplicarea de pedepse dc la permutare in sus, se fie negreșit supuse la avisul con- siliului dc administrație. Actualul consiliu technic,așa cum funcționează în presinte, este trans- format dc fapt tntr’un consiliu de inspectori, dar n’are ființă legala. Să i-se rccunâscă acesta prin legea dc organisare. Cu modul acesta vom avea un consiliu practic și expeditiv. El va fi convocat staule pede, fiind la îndemâna ministrului și a di- rcctorelui; lucrează o jumătate oră, un ceas, doue, cât cere tre- buința în fine, și apoi se desparte trecând fie-carc la afacerile sale — Dacă pc lângă aceste organe, vom alcătui și o cornisiune pen- au afacerile disciplinare precum și împiegații necesari la archivă, registratură, copiștii apoi servitorii necesari, avem tot ce trebucscc în serviciul central. (Va urma) N. Fț. Danilescu w- ANTRACIT IN ROMÂNIA liste vorba dc descoperirea unul .strat puternic dc an- tracit, in județul Gorj. Până la alte iiiformațium mai complecte și mai positive, dam uimatorelu notițe publi- cate de diarul rjndei>nulanre Roumaiue: I) . H. II. Slade a făcut, de mai bine dc don) ani, niște explorațiun) minuțios» in județul Gorj, și a descoperit la Sclielea un puternic strat dc mi cărbune de o calitate cu totul extraordinara. Stratul de cărbune de care c vorba, are o grosime u- nica in huropa si este lormat de un antracit de o calitate tara scanian. Prima galerie a minei este săpata in un strat de antracit care are mai mult de 3 im tre înălțime pe 0 lărgime de mai bine de 200 metro: atât pereții la- terali cât si plafondul și podeala acestei prime galerii, sunt lormate de cărbune. Xuinero.se galerii la vr’o 200 metre de la galeria principala, s’au sa pal in l6tc din-c- ținnile, .și rcsidtatul acestei străpungeri a lost ca s’au ob- REVISTA PĂDURII OR ținut pe (ie-care \ii 20 30 tone de antracit de o calitate escelenta. D. Slade ar li format asemenea mi sindicat, compus lin mari capitaliști englezi, pentru a putea începe exploa- tarea pe o scara mare. Până acum eram obicinuit! cu cărbune de Petroșani, care nu este alt-ceva dc cât un lignit superior ce da o norma pulbere și lot atât fum. și care degajeaza un miros insuportabil. Apoi, am ars briquete de Serbia, cari de altmintren in timpul șoșonului cald, se transformau m pulbere și in timpul sesonulm dc ploi, in pastă. Apoi am ars așa pistil cărbune de Cardiff] Dar este Cardiff și CardifT, și deslidem comercianții din strei nat ate, cari ne au vândut cărbune de Cardiff, se tagâduească ca ei nu ne-au vândut in realitate decât un amestec de diferite calități de Cardiff, și că Ad-ția drumurilor de f<*r un a ars tol- % aceea ce e important tn uncie operațiuni de fonderie. Cenușa (1,70 “ c) sc afla in o cantitate mai mică dc cât în unele antracituri englezești; după evaporațiunea umidităței ea este cxpulsaiâ și, când cărbunele este încălzit la alb, în un spaciu închis, gazul conținut nu mai este dc cât dc 1,25 %, părțile cărbunelui ne arătând nici o schimbare apa- rentă și gazul extras neposedând nici o calitate inflamabilă. Analisa I apă..................>,90 °/9 sulf................0,15 % cenușe....................1,70 % materie volatilă . 1,25 % cărbune . . . .91, 0;„ 100 (Ss) Cbas-Tookey F.C.S., F.I.C. mai nainte la Ilong-Kong, la monetari» Majcstățcl Sale Britanice și la monctăria imperiala Ja- ponezâ. Antracitul nostru este înzestrai, se pare, de un caloric însemnat și pe lona, el da pmpoi țiunile urniahn e ca car- i tine «le încălzit și durata de căldură: .'i0 REViSTA PĂDURILOR i tonă dc cărbune național = 2‘/2 tone dc cok. i ’/2 tonă dc cărbune național .5 tone de lemne. Trebtie sa sperăm, in întorsul finanțelor nostre, ca an- tracitul național va înlocui cât de cu re ud cărbunii streini Pădurile nostre vor putea atunci sa dea nu numai lemne de foc, dar lemne de mari dimensii și prin urmare de o valore mal mare. Enormele dn*ltneh de cari am vorbit mai sus ar trece reptile in domeniul neantului si le-am vedea si dispăru tu: din colonele raporturilor bugetare anuale. Atunci ymn putea striga din Iota inima: Trăiască România industriala. METODA ACTUALĂ AUSTRIACĂ' cf Proiectul fixarei pe teren al cadrului amenajamentului Cea d’ântâiâ operațiune premergâtâre altor lucrări referitore la .1- menajarea unei păduri după metoda austriacă, este proiectarea ca- drului definitiv al csploatațiunilor viitore, determinarea punctelor a- numc pc unde vor trece liniele dc amenajament ce despart 2 dis- tricte (Abthcilungcn), a . i» h. 2 succesiuni de tăieri, ori 2 serii dc csploatarc (Bc:ricbsclassc). Mai înainte de a continua studiul nostru, credem de cuviință a intra în orc-cari amănunte asupra acestor din urmă denumiri pre- cum și a arfita cari sunt principiale generale după care se conduce amenajistul austriac. Ocolul. — Unitatea tcchnicâ în metoda despre care ne preocupau* o formează Oroltil, sau suprafața pădurosa ce aparține unui ace- luiași proprietar și sc administrează dc către un singur agent uv gestiune. , . 1 El pâlc fi format dc un singur complex păduresc, sau de ma: multe. Condițiunea esențială este insă ca să se alte in apropiere, ori, ce. puțin, să nu fie pica depărtate unele de altele Când pădurea este dc întindere marc, sc împarte în mai multe oculc. , . . . Suprafața acestei unități tcchnice variază, negreșit, dnpa imn es- ploatațiunile sunt mai mult, sau mai puțin intensive; după cum j) A «• xedea numirile trecute ale Hecitlei PtiUHrihif. ItEVISTA PADChlLOB M condițiunilc economice sunt mai mult, saft mai puțin prospere. Așa Jc ex. întinderea unui ocol va fi mal marc în Alpii din Salzkam- mergut, ori in Carpații bucovineni și mai mic în Boemia care trece între țerilc unde pădurile pioduc cel mai marc venit anual net la unitatea de suprafața în Austria. Distribuțiunca pădurilor în ocolc este o chestiune, care stă în corelațiunc cu organisațiunca propriu Jisă a serv teiului și a cărei resolvarc incumba autorităților supei iorc. Cu iote acestea amenajistul, cu p ilcjul studielor făcute in loca- litate, convingându-se despre oj'ortt naica de a sc trece unele por- țiuni de pădure dintr’nn ocol în altul, cari ar fi, în cașul acesta, mai bine condiționate sub raportul supravcghiarci și a lacilitățci transportului, pâlc formula propuneri în acest sens. Din punctul de vedere a! pazei masivele, ce compun un ocol, se împart în cantdnc încredințate unui agent silvic inferior, unui bri- gadier (Porster). Sericlc dc exploatare. — Din acel al amcnajaincntului însă pă- durile, mai cu seamă când au o suprafață mare, se deosibcsc, după •ât națiunea în care se aila, după natura esențelor ce le populează, după modul de tratament și revoluțiunea cc urmează a Ii sc apiica, Jupă felul servituților ce inpovăreazâ proprietatea, după considera- țiuni comerciale cum de ex. existența unor centre de consumațiune inponante ere în serii de espicai are (Hatricbsciassc}. In fie-carc scrie dc exploatare trebuc să existe deferitele clase de verste corespunzătore revoluținnei adoptata, fara ca aceste categorii Jc etăți să ac succeadă în mod regulat, după cum sc cere dc pilda, fn metoda francesă. Afară de acesta, pc când în acest din urmă sistem se imput ca considcrațiune principala ca fie-carc set ic sa fit formată de un singur masiv neîntrerupt, după metoda germană pote să fie constituita și dc porțiuni de păduri, cari nu ar fi imediat vecine. In tot cașul o scrie de exploatare este destinată a forma pe viitor o pădure normală, cu clase de verste normale .și cu o posibilitate a sa propria. In cc privesce suprafața lor nu sc pdtc da cifre precise; totuși minimum atârna dc la întinderea t.ieri lor anuale. Așa fiind înțe- Icgem ușor ca cu cât revoluțiunea este mai lungă, cu atât seria de exploatare va fi mai marc și vice-vcrsa. Modul dc tratament aseme- nea arc o influență decisiva in acesta privință, așa de ex. în codrul grădinărit vor fi mai mici dc cât când utilisăm tăierile rase-, mai mici în crângul simplu, sau compus, de cât în regimul codrului. Cea mai marc suprafață cc li sc pote da coincidă cu întinderea unui ocol. Amenajistul trebuie sa cumpănească bine circumstanțele interne și esteridre ale unei păduri, când este vorba de formațiunea serielor în ccstiunc. Tot ce putem zice este că in general întin- derea lor este mult mai marc, dc cât se admite de șcdla Irancesa dc ex. nu sunt rare sericlc dc 1500, 2i\’O hectare și chiar peste a- c^stă din urma cifra. .2 HEV1STA PADCRlLon Am arCtat deja că in sistemul german nu se caută a se obține o succesiune regulată a claselor dc verstă, că aceste din urma sc h - cot esc ca fiind in stare normală, dacă sunt repartisate în diferite puncte ale pădureî, cu condițiunc însă ca arboretele să fie ast-fel grupate in cât să nu lim siliți, pentru o bună ordine a taerilor, să exploatăm masive prea tinere, saQ pica bătrâne. Cu alte cuvinte al- ternarea claselor de etăți, după cum o lunga experiență a dovedit, fiind bine tâcâtore din punctul de vedere al higenei pădureî, al evi- tare! diferitelor calamități ce amenință masivele dc munte, mai cu scamă reșindselc și In special cele pouulatc cu molid cum de yx. devastațiunca din partea insectelor' iuccuie a vcntutilor perie losc etc. formează ținta amenajistuluî. Afară dc aceasta am v&Jut că din punctul de vedere cultural nu se recomandă ca tăierile anuale să tic prea mari, pe altă parte că nu este bine să revenim cu exploatare în lic-care an în aceiași loc, ci după trecerea 6r«>cărui interval, pentru ca sa procurăm o- dihnă atât dc utila masivelor și să putem sa îndeplinim una din reguiele fundamentale și anume de a im continua cu Iderile Inlr’un punct ore-care până ce n’am reușit sâ repopulam suprafețele deja exploatate, operațiune care în Salz-Katnmergut, în serielc tratate in taiere rasă, nu sc începe dc cât după trecerea a 2 ani. Așa fiind, în loc ca tăcrile anuale sa se urmeze de la un singur loc, dc la o margine a pădureî și să se tuccedezc, in fie-care an, uncie lângă altele, peste t6ta întinderea mici scrii dc exploatare, saC cel puțin pc o suprafață întinsă, cum se întâmplă în medoda fran- ccsâ, — sa desccntraliseaza în mai multe părți, sa începe dc ex. daca întinderea anuală dc exploatat s’a calculat a fi dc t j hectare, din trei puncte diferite, ast-fel că în fie-carc din acestea vom tăia câte , hectare Am spus insă că exploatările în codrul regulat nu tre- buie să se succcdczc în același loc, in fie-carc an, și în tot timpul unei revoiuțiuni, cum s’ar face, dc pildă, într’un crâng simplu saC compus, ci a se continua în mod intermitent. Vom avea trebuință prin urmare ca în anii următori cele t > hectare sa ic recoltăm din alte puncte ale pădureî. Sub serii sail Succesiuni e procura putința de a aduce la îndeplinire planul ideal menționat. tdicâ stabilirea de succesiuni de tăerl permanente (Bltcibcndc Hic- bszugc) cu cele mai mici sacrifici», liind data gruparea ne corc- pundatorc a claselor dc verste existente. Cu acest prilej, din com- .'inațiunile ingenioase cc știe a face sc dovedesce, dc alt minte:;. ptitudindc profesionale deosebite ale specialistului. In formațiunea diferitelor subscrii se dă cea mai marc atențiune atât vânturilor dominante din localitate, cât și celor dc front, câu- ând ca exploatările atât în sucesiunilc dc tâcri permanente, cât și n cele temporare sa sc urmeze in tot-d'auna într’o direcțiune contrara unor asemenea curenți acrianl. Linii izolat ore. Spre a sc putea da tâcrei porțiunile dc păduri oxplotabilc, a căror distribuțitme, in diversele subscrii, este dc fârtc multe ori din cele mai caprițioasc, sc face us dc așa numitele lini) isolătoare (Loshicbc) cari, in pădurile dc molid, sunt absolut indis- pensabilc, afară numai dacă acestea sunt tratate in ccdiul grădină!it. Aceste linii afi de scop ca să prccuic puterea icsiscnță nece- sarâ acelor masive cari uremaza a fi exploatate iIXuTa altora. It» -u i-* ■«>', sc deschide intre ele, cu 20 sau 30 ani înainte sc începe tăcrca, câte o linie dc 10- 20 metii lățime O — arborctcle destinate a remânc intacte vor avea timpul sâ sc >bicinuiască cu intempcriclc, se vor constitui pc marginea dc pc lângă inia în chestiune populamcntc bine înrădăcinate, cu un aparat foli- aceu mai dcsvohat.cu diametre mal în proporțiunccu înălțimea arbori- lor, ast-fel ca sâ pota resista în contra vânturilor, la cari vor fi ne- apărat expuse, în urma exploatatei masivului vecin ce Ic servea ca scut dc apărare. Pentru ca asemenea linii isolâtorc să |6tâ procura maximum de efect util sc ccrc ca arborctelc sâ nu fi trecut încă ț este epoca cehi escerl, să fie, cu alte vorbc/tinerc .căci numai ast-fel pot, în scurt timp, să sc adapteze noilor condițiuni create. Cu tote acestea am avut ocasiunca sâ constat, câ pot da bune resnhate și atuncîxând ele servesc a despărți masive ceva mai înaintate în versta. Spre a se micșora dre-cum sacrificiile cc suntem ținuți a face în timpul primei rcvoluținnl, în interesul obținere! unor asemenea grupuri dc arborctc, adică succesiunile dc tăieri permanentele obici- nucsce a sc practica lămuriri energice în arborctelc destinate a veni i; curs de exploatare înainte dc fi atins vârsta oxploatabilitățcî, în scopul ca printr’o ere sec re viguroasă să se compenseze întru cât-\a perderile ia cari suntem supuși prin atari tâcri anticipate pc când acele masive, cari, liind deja bătrâne, prin o pica îndelungata adăs- tar» ar intra în dcțpcriciune sc prescrie a sc practica, în mod pre .isoriu, bine înțeles, cstracțiuni de arbori sub forma grădinărită. Petre Antonescu. lîEVISTA PADCBILOK 55 PĂDURILE DOBROGElO Sistemul de exploatare convenabil pădurilor Statului din Dobrogea E rploutarea arboretului din afara perimelrclor. huzurea. 1‘-'vn despre propricttil.cn forestieră privata. Arendarea. E>- ploalurcu bracurilor direct de shd si uranluipiir acestui sistem, ''ansele ne reușitei rrplo ilari in reus. Aci cumpanindn și bine interesele, n’ar ramânea sta- lului aha alternativa dc cât : sau sa le \ânza, saii sa le \ploah‘ze in regie in chipul arabil pana acum, adecă dâmlu-se cumpăratul ului o complectă libertate a’și laia ori-cesi oricum vocșce, materialul din loialul acestor bracuri, tăia in prisose^ cu condiție, sâ nu treci dincolo de linia peri- metrilor rezervate și sunt sigur ca cești unea acestor re- inâșițe s’ar resolva in folosul și mulțumirea ambelor părți, vâudatore și consumatori'. S’a practicat de administrația oltomana acest sistem multa vreme. înaintea aducere! silvicultorilor streini, pen- tru unele categorii de lemne, si pe atunci padui ele l esei - vale se cnalilicau «Xullamc» și craii podoaba orientului. L’am practicat și noi aici in primii trei am. fără nici uu prejudiciu pentru stal, până la unificarea preturilor și permisiunea de a se tăia ștejeret pentru acclas preț ca și pentru uscaturi, și tara nici o plângere «Im partea locui- REVISTA PĂDURILOR lorilor, până la scumpirea unor sortimente peste măsură, si obligațiunea dc a le tain mimai din parchete. Daca lisionomia pădurilor de asladl nu se polrivesce pe alocarea de loc eu acea de acum țiece ani, aceasta este gratie 11,1,1 supunere) poporului dobrogean și unor masuri încuie înțelepte. de cât mijloacele de represiune întrebuințate, Nolh Kennt Kein Gebut dice germanul; ceea ce va sa dica ca nevoea nu vrea sa știe de porunci, saft nevoia te dure unde nu li e voia. Daca astarli pe colnicele din dreapta și stânga șoselei ce apuca dm Babadag spre Sud, ciolpanii ce n’aveau acum dece ani, ca coroană de ver- deața, de cât cuiburi de vâsc, nu sc mai ved acum «lin <» petecite fură nînner dupe moșii de a le stalului, până m ■lin âO cătune: verificarea aridunlor, /•inelelor și pașunilo,- de pe. aceste moșii; recensimcnlul vitelor: paza băl Iilor si du furiilor: administrarea carierelor: constatarea si pri •'igherea bunurilor mărunte, ca case, vii, grajduri, si fj le fel de bunuri a mii de emigrați,--când să sc muî ocupe j de plantații, politia silvică, diferite lucruri leidnme si pc d’asupra și de exploatarea pădurilor in regie ce mi- REVISTA PĂDURILOR mai pentru un singur centrii reclama o suma de per- soane ? E cu putința ca un singur om sa făcu cum » ciute. ceea ce peste Dunăre fac sule do oameni la mo- șiile și pădurile cantate in regie? (Jad, atâta se strâng, daca vom lua omeni mimai d» la $—5 moșii dc ah.- statului. Personal am verificat in vara acesta numai parcele | putea convinge la fața locului din doue vorbe, ca nu r in interesul seu sa deschidă parcln-kie pentru toate lem- nele cei trebue iu inima padurcl: dai cu stalul, țoala lumea scie ca nu este așa. In afacerile statului numai autoritățile decid și ele tr< - burse ferite de a avea sorta lui Aves^om, trebuind multa munca până sa le convingi de adever. Ceea ce voi ii sa zc și sa conchid este: sa se facă, peri- metrul pădurilor de rezervat pc seama slutului liberând a-'..- bracurile rămase din perimetru tacrilm pentru lemne in foc. prin exploatare directă de stat, păsciundor și funeL - tor, iar pădurile din interiorul perimtlrelor închise prinț r o linie* sau alte semne să fie afectate expiaturilor ret/ulale. potrivit cu necesitățile ce se simte de lemne dc lucru și natura proprietarului, ori-cc sistem sar întrebuința. P. Grigorescu COMUNICAȚII Șl FAPTE DIVERSE Ciitrc d-nii membrii ai societăței «Progresul silvic». In urma deciși unei consiliului central de administrație din ședința dc la 21 februarie 1896, și conform statutelor societăței, d-nii membrii al societăței sunt convocațl în adunarea generală. in zilele de 28, 29 și 50 Martie 1896 orele 8 seara, în localul Administrației Domeniului Co- roanei, unde este sediul societăței. Ordinea zilei va fi următoarea: 1) Raportul de expunerea activităței și situațiuncl fi- nanciare a societăței; 2) Prcsentarea bugetului pe anul viitor 1896 97; 3) Alegerea comisiunci dc verificarea acestor situațiuni: \) Desbatcrca următoarelor ccstiunl, remase din anul trecut: a) Restabilirea bradului în lageturilc din care tinde sa dispară; b) Diferite sisteme pentru repopularea coastelor la di- ferite exposiții; cl Punerea în valoare industrială a lemnului de fag; |) Cercetarea raportului comisiunci întogmită dc con- siliul de administrație, pentru decernarea premiului Ad- 02 KEVIbTA PAhVKIl.Oi: ______ ministrațici Domeniclor Coroanei, dc 2000 lei, celei mal bune lucrări asupra Vocabularului silvic; 5) Aproba ca raportului comisiunei dc verificarea si- tuației financiare; 6) Alegerea noului consiliu dc administrație. Se face cunoscut d-lor membrii, ca Ministerul Domeniclor a binevoit a aproba cu No. . . . un congediu de j zile dc la 27 la 31 Marte inclusiv pentru d-nil membrii silvicultori al Statului,.sprea a putea veni la adunare. Președinte: 1. Kalinderu Boala vițel americane.— Dupe cum citim in Revite Scienlifiipe, d. Newton B. Pierce a adresat departamentului agriculturel din Statcle-Unite, o notă asupra boalci din California, una dintre «.ele mai redutabile boale ale viței, de oarc-cc ca parc tot așa de gravi daca nu mai gravă dc cât teribila filoxeră. Iată resu matul comunicațiunci sale : Boala din California este cea mai redutabilă din boalclc cari ataca viile coastelor Pacificului; ea a prăpădit deja mai mult dc 12.000 hectare de vii, din cele mai bogate și mai productive. Prima sa aparițiune datcaza, după cât permit datele actuale, din anul 1884: in 1885 mai mulți ce pi erată distruși și în 1886, vii foarte întinse din împrejurimile Anheim (Ca- lifornia) se u.‘cau; toata această regiune a fost despopuiata de vițe și rfiid este actualmente la 80 kilometre dc la punctul scit dc ori- gine, distrugând o valoare de mai bine dc too milioane franci. La început, boala din California se manifestă, dc la reînceperea vc- getațiuncl, prin mici pete galbene pc parenchimul frunzelor intra ncrvnrele principale ; aceste pete se măresc și adesea se reunesc în zone gălbinii ai căror centru e ocupat dc țesătură mai mult sa fi mai puțin mortificate. Mai târziu, o banda dc țesătură brună mortificată, mărginită dc toate părțile de o zonă galbenă, coprinde tot paren- chimul, afară dc vecinătatea ncrvurclor principale care rămân singure înconjurate dc o linie dc țesătură vie. In urmă, frunzele cad și porțiunile ram urci inegresc și mor. Anul următor, lâstarelc sunt scurte; colorațiunca frunzelor in priinâ-vara rămine adesea normală și nu se alterează de cât m»l târziii prin pete cari apar în timpul caidurilor de vara, dar căderea lor este prematură și mortificarea ramurilor are loc ca mai înainte. In primă-vara anului al rcilea, vița atacata nu mai da lăstare, sah aceste ramuri vegetează numai pana în prima vară și mor. Une-orî vegetațiunca se prelungește pana iu al cinceh a an de la aparițiunca boalci. Rădăcinile sunt atacate în acclaș timp cu frunzele și sc mortifica progresiv prin putrezire. Boala din California, a cărei natura adevărată este inca necunos- cută. parc a avea o desvoharc sporadică la început și progresează în urmă cu o virulență din ce în ce mai intensă pana la prăpădirca complectă a viei. II EV.ST A PADLR1L0H «» Unii ccpi sunt atacați mai mult saO mai puțin repede, dar nici unui până acum nu s’a găsit cu totul resistent. Se parc demonstrat: t) că bnrurclc provenind din ccpi bolnavi dc și susceptibile a se înrădăcina, poartă germenul râului, și că ti- nerele plante cari provin din ele sunt cu atât mai atinse cu cât tulpina care lea produs sc află in un grad mai înaintat de boală ; 2) că afecțiunea a perdut din virulența sa. Altă data viile create, in locuri contaminate, cu butnrc provenind din regiuni îndemne, eraft îndată atacate și mureați repede, pe când acum ast-fel dc rcplar- uțiuni par viguroase și sănătoase. Boala din California, cu toate observațiuniic unor viticultori, pare încă cu totul necunoscută in Europa; ea nu poate cu toate acestea sâ nu preocupe vechiul continent, care a primit din America cele mai grave din numeroasele boalc cari prăpădesc vița, altă dată atât dc robustă, INFORMAȚIUNI Adunarea generala a socictațel noastre, va a\ea loc anul acesta în zilele de 28, 29 și 50 Martie viitor. Gt și in trecut, d-nil membrii de afara vor avea prețul redus pe drumurile de fer, iar d-nil membrii silvicultori al statului vor avea și un congediu de 5 zile. A se vedea convocarea, cu ordinea zilei, la rubrica Comunicațit și /able diverse. * ■L # # Conferințele silvice, ținute anul acesta la societate, au fost frecuentate dc un numeros și inteligent public, intre care citam pe: d. G. I). Paladi ministru al domenilor. d. G Gltuneanu secretar general al Ministerului domeniilor,d. general Mânu, Vârnav fostul director al domeniilor, d. baron B. Belii, d. Cosmescu, d. Cesianu, toți d-nil inspectori silvici și o mare parte din membrii cornului silvic, etc., etc. Conferințele au fost presidate de d. I. Kalinderu. pre- sidentul societățel. * * .* 1) . I. M Romniceanu a fost din nou numit director general al Eforiei Spitalelor Civile, iar d. G. Stătescu a lost numit inginer silvic șef. post pe căre i ocupase mal înainte. i S CC >utiuti4 »|u»do»v « 5 7 A « H X li 9 12 ii 17 IC. n 13 3 | 1!» 19 22 1 MOJON Cl 11 CI H CI II 01 SI g nju»s X ■» Ct o a a O 59 V- r- W- w- •• — — i- r- O Z c g: 3 țpvdf» li» IjJMfvav |mos :i 1 1 1 UI 1<» 2 IC ic IC IC w II l w • ăl »JU| JU^A X 1 vi «3 vpwJyz •ui *ui o I < »|i:O| ixlm tuiouioi Ani,! । ———f— - țiuwu| ■ NW W Culm S W sw N N W NE N N K Clin» X N SW xw NW Clini • OlfMUI țAI)V|»J 1 !' W»ÎU|| |:p!-:î7S7%.<.- •|0k'|V yimuiiv c: ”777i t ■ i i >< •|owiv "xew o. »|I»K - ii h l ri iri OK ru W (i'i »s’î ■»!‘7 777”?**" *11* -UI -III ’ ®i ofr*»»1 ®i»j -soim»- t»uii!«oj,! ^5=3^5^55: UI nuipuiiiv ANUL XI. MARTIE t896. REVISTA PĂDUWWR —— GESTIUNEA REDUCEREl SERVICIULUI SILVIC AL STATULUI • Cea mal serioasa și mal îngrijitoare cestiunc, pentru corpul silvic și pentru păduri, a fost fără înduoială în dilclc din urmă, cești unea reducere! parțiale a serviciului silvic al statului, prin bugetul anului 11S96—97. Din primele dile ale venire! sale la departamentul dome- niilor, ministrul actual, proiectase reducerea prin buget a vr’o 30 agent! silvici, de diferite grade și clase, ca măsuri — sc dicea de economic în chcltuclilc statului. La în- ceput, lucrul considerat ca o glumă, se vezu in urma, ca este cu totul adcvCral, cad bugetul Ministerului Dome- niilor alcătuindu-se, treccnd prin consiliul de miniștri și depunându-sc chiar ne biroul Camerei, el prevedea in adever reducerea serviciului silvic. Respândindu-sc vestea despre această măsură, care atingea grav viitorul serviciului silvic, toată lumea inte- resată sc puse in mișcare: inspectorii silvici in mal multe rcndurl adresând memorii ministrului și intervenind la cei in drept spre a justifica nelcgitimitatea mcsurel proiectate, silvicultori de diferite grade interesându-se de soarta ce ’l aștepta pe el și serviciul lor, iar Revista Pudurilor semnalând cașul și atrăgând atențiunea celor în drept asupra unei greșeli dăunătoare, in realitate atât pentru păduri — fie ca venit fie ca lucrări — cât și pentru corpul silvic. REVISTA PĂDIIULOR Și în adevOr, cercetând mal dc aproape ccstiunea, nu găsim nici un motiv care să justifice o asemenea mesură, din contră găsim multe motive, care cer nu numai men- ținerea serviciului silvic, dar augmentarea Iul și stabilirea Iul definitiva din punct de vedere al organisațiunel. Mal ântâl se constată cu cifre, că cu cât serviciul s’a mărit treptat, cu atât venitul pădurilor s’a urcat, și e natural ca dacă acest servicii! s’ar reduce, micșorându-se venitul pădurilor, economia propusă în bugetul dc chel- tucll, nu numai că ar fi ilusoric, dar s’ar transforma în realitate în o pagubă mal mare la venituri. Din contră, cadrele serviciului silvic ar trebui câțl-va ani tot aug- mentate, căci ele sunt prea restrânse, .și cu atât mal re- strânse, cu cât șefii de ocoale, pe o întindere destul de marc în ocoalele lor, fac o mulțime dc alte treburi spre a le mal putea remâne timp suficient pentru pădurăria propriu disă. Și numai atunci pădurile și țara vor profita realmente, când agenții silvici vor fî în numer ast-fel, ca fie-carc să aibă a îngriji și face adeverate lucrări cultu- rale numai la una sau doue păduri după întindere—. Exemple avem destule în alte țări, le avem în Austro- Ungaria, le avem m țara la Administrația Domeniilor Coroanei, le avem chiar în serviciul statului, relativ cu acea ce era altă dată. Să presupunem însă, că pentru moment rațiuni dc stat cer, ca măcar dc s’ar micșora venitul pădurilor, trebuc cu orl-cc preț se facem economii serioase in chcltuell. Și chiar așa sc credea la început, anume că trebuc a se economisi cel puțin 500.000 lei din bugetul Ministerului Domenielor. In realitate nici acest motiv nu sc poate aduce, căci bugetul dc chcltuell sc făcuse cu o economic numai dc 30.000 lei, adică sc redusese din chcltuelilc ser- viciul silvic care este mal productiv și sc adăogasc la alte servicii mal puțini productive, ca cel filoxeric și al căutare! REVISTA PĂDURILOR 67 moșiilor in regie. In special la acest din urmă serviciu — al căutărel moșiilor în regie—, in care se pot numi oameni numai prin recomandați! de nume, adăogirea fon- dului de întreținere ni se pare mal puțin necesară dc cât reducerea acelui dc la serviciul silvic. Și in realitate, avend în vedere împrejurările prin cari a trecut agricultura la noi. cu seceta și lipsa dc prc.url, poate ar fi mal nemerit a se admite la nevoe o oarc-care micșorare a arendilor de la moșii, spre a reveni la un preț mai normal, de cât a face statul și pc negustorul de moșii, și a ’și pune in- grijitQd risipitori, fără ocupație și fără cunoscințc de agri- cultura. Statul, prin menirea lui, poate și c bine să faca la unele moșii, ferme cu cultură rațională, unde agricul- torii și arendașii să vadă exemple dc imitat, iar nu să-l înlocuiască făcendu-se singur exploatator, și pdte in con- diții mal rele cu niște administratori provisoril și nepre- gătițl. Dar aceasta e altă cestiunc. Din cele dc mal sus se vede, că nici economii, nici alte avantagii nu se pot realisa cu reducerile proiectate în serviciul silvic. In schimb insa pc lângă ca sc desconsi- deră interesul pădurilor și mal cu seamă venitul lor, des- organisându-se serviciul și din ce era, sc atinge dureros corpul silvicultorilor. Și un asemenea precedent creat, fără motive scriose, de ce nu am admite că mâine va putea veni alt ministru, care să suprime cu totul serviciul silvic, iar pădurile să sc taie precum s’au tăiat în vechime ? Căci, lăsând la o parte că s’ar distruge șcdla dc silvicul- tură prin mOsurilc dc mal sus, posițiunea silvicultorilor existențl—din cari unii au zeci dc ani dc slujbă, familii grele, hârțuell de tot felul ca tot-d*auna și viitor deja foarte mărginit,-—posițiunea silvicultorilor dic, ar li expusă cu desăvârșire intâmplărcl. Și este nedrept, căci silvicul- torii nu sunt simpli funcționari administrativi, spre a sc putea premeni la fie-care schimbare de guvern, ci sunt 68 REVISTA PĂDURILOR oameni dc meserii, oameni cu o cariera câștigată cu studii, slujba și timp, anume pregătiți pentru păduri. El nu au altă chemare. Sc pdte Înțelege ușor deci, descurajarea care a pătruns prin rândurile lor, la vestea că 30 din- tr’cnșil vor fi reduși. Am înțelege, după cum am mal dis, să sc constate cei rcl și incapabili, spre a sc înlocui, dar nu a sc suprima posturile din buget in detrimentul serviciului întreg atât dc necesar. Se vede că considerațiunilc dc mal sus, destul de legi- time, ar li pătruns in ideile ministrului și ale comisiunei bugetare, de oarc-cc, în ultimul moment aflăm, că s’ar ii revenit asupre rcduceriloi proiectate. N’am avea in deajuns cuvinte a felicita din toată inima, atât comisia bugetară cât și pe d. G. D. Palade, mi- nistrul domenielor. de a li revenit asupra unei măsuri atât de aspră. Mai bine să ne caim de a li remas în ser- viciu unele persoane neapte, cari la rigoare se pot înlocui., de cât să regretăm că am stricat serviciul și am adus cu aceasta o mulțime de reale neajunsuri. Insă, dacă va trece aceasta furtună silvică, trebuc să ne hotărim cu orl-cc preț a stabili odată prin lege cadrele serviciului silvic și posiția silvicultorilor. G. Stătescu. REVISTA PĂDURII OR METODA ACTUALA AUSTRIACA0' e) Proiectul fixarei pe teren al cadrului amenajamentuhu. (Urmare) Districtul (Abthcilung), unitatea dc divisiune a unei serii dc ex- ploatare, este o porțiune de pădure homogenă în ce privescc ele- mentele fixe de producțiunc, clima și solul, destinată a fi exploatată în timpul unei perioade, dupe ce clasele dc verstă normale sc vor fi reaiisat. Această definițiune, ce nu sc găscscc m nici un tratat german privitor la amenajarea pădurilor, credem că răspunde, în modul cel mai nemerit, scopului crcațiuneî unor asemenea districte. Am revenit de la ideca primă exprimată în studiul asupra pădu- rilor din Salz-Kammcrgut, dc a sc traduce cuventul «Abthcilung» prin acel dc divisiune de amenajament, spre a nu se da nasccre la confusiuni regretabile, de oare-ce atât scria dc exploatare (Betricbs- classc) cât și succesiunile de tăieri (l licbsziigc) nu sunt. în definitiv, dc cât divisuni mai mari de amenajament ale unui ocol silvic. Am preferit numirea de district, pentru cuventul că ludeich, în opera sa deja citată într’unul din capitolele precedente, ne spune la pag. 275, că în Prusia se dă acest nume la «Abthcilungen», cari n’afl formă regulată, pe când cele delimitate prin linii drepte se chiamă rlagcu»; iar G. Hcyer ne arată că în Hanovra, Hcssa-Nasau, precum și în marele ducat Hcssa, în Badcn, Wurtcmbcrg și Ba- varia, nu se face nici o distinqiunc între «lageu» și «Districte» ci ambele se numesc tot «Abtheilungcn.» împărțirea unei scrii de exploatare șart a succesiunilor dc tăieri în districte, arc cea mai mare importanță în sistemul de amenaja- ment despre care vorbim Pentru acest cuvânt delimitarea lor pc fața pământului, precede ori ce operațiune pc teren in metoda aus- triacă. Scopul lor este a facilita orientarea în pădure, pentru că putem precisa cu ușurință fie-care punct al ci; masivele, prin deschiderea liniilor, cât se poate dc drepte, (schneissen) ce le delimitează, devin mult mai accesibile; iar incendiurilc pot fi circumscrise și stinse 1) A se vedea numeri le trecute ale Revistei Pădurilor. 70 revistă pădurilor mal cu înlesnire, transportul lemnelor până la drumurile existente este mai favorisat, suntem în stare a introduce, regula și controlul în explontapuni; stabilind în mod permanent, cadrele amenajamen- tulul suntem dispensați dc ridicări în plan cu ocasiunca revisuirei posibili țâței, câștigăm puncte fixe pentru rcalisarea tâcrilor anuale, cu un cuvânt confusiunea dispare, și buna ordine sc întemeiată pentru tot-d’a-una. Suprafața unui district depinde dupe cum exploatațiunile sunt mai mult, snO mai puțin intensive. Ast-fel în Ocolul Oflensc în seria de exploatare < A» în întindere de 1505, 66 ba, din cele 36 districte ce coprinde, cel inaî mic, este de 19.06 hectare, iar cel mai mare de 57.94 ha. Atârnă însă mult și de la configurația terenului. Ten- dința modernă este a sc face ceva mai mici, (udeich recomandă a li se da 18 ha întindere, cu toate acestea în pădurile cu mari su- pratețe d că sunt prea multe, presintă neajunsuri. Instrucțiunile ministeriale prescrie a se da districtelor, pe cât po- sibil, forma unui drepcunghiu în care cele 2 dimensiuni, lățimea și lungimea, sâ fie in proporțiune ca 1 la 2, iar mai departe ca în exploatațiunile intensive, latura cea lungă a dreptunghiului, nu trebuc să treacă peste 1000 metri, pc câtă vreme, în cele extensive poate să atingă și 1200 metri, dc unde urmează că în primul cas, maximul suprafeței unui district va fi i.oooX50o=500.ooo'r*K sau 50 hectare, iar în cei d’al doilea 1200X^00=72 hectare. Lungimea districtului corespunde cu lățimea unei subscrii sau unei succesiuni dc tăieri, pe când suma lățimilor districtelor ne represintă lungimea sa. Așa fiind sc înțelege dc la sine, că latura cea lungă a unul dis- trict este îndreptată dc regulă, în contra vântului dominant, pc când cea îngustă în contra celui de flanc saâ lateral. Dacă împărțirea unei păduri, în districte drept unghiulare este cu putință în terenurile șese sau puțin ondulate, nu tot ast-fel se în- tâmplă în regiunile de munte, unde adesc-ori configuraiiunca solului ne silcsce a adopta forma unui triunghiO. Afară dc aceasta, trebue să profităm, pe cât putem, de limitele naturale de care dispunem. Districtele sc numerotai cu cifre arabe. Parcelele (Muterabtheilungcn) sunt porțiuni dc păduri aflătoare în districte, cari presintă diferințe sub raportul modulul dc tratament cc li s’a aplicat, al naturel și amestecului esențelor, al verstei medie a arboretelor. al calitățci solului, al consistenței și al nccesităței de a sc împăduri, etc. REVISTA PĂDURILOR 71 Atât serielc dc exploatare când sunt mai multe întfun ocol și se succedcază cât și subsericle sc separa prin linii somiere, cărora li sc dă o lățime de 8 metri. Negreșit este preferabil a utilisa limitele naturale, ori a crea drumuri de exploatare, aceste condițiuni însă nu sc pot realisa în tot-d’a-una, din care causă suntem ncvoițî a ne servi de limite artificiale, dc linii somiere. Ele servesc pc de o parte a procura arboretelor vecine, posibilitatea de a-și forma, o margine cu putere dc resistență în contra vânturilor și dc a procura succe- siunilor de tăieri, independința trcbuitoaie. Cu toate acestea in pă- durile nu prea tinere sc recomandă a nu se deschide de la început pe lățimea de 8 metri, căci se poate întâmpla ca vânturile să prici- nuiască păgubi însemnate, li sc dă așa dar o dimensiune mai mica pentru ca arborctcle imediat vecine, să poată a sc pregăti, in mod treptat, în scopul de a rezista in contra vânturilor. Perpendicular la liniile somiere, vin liniile despărțitoare de districte numite «Schnasseu», cărora li sc dă o lărgime dc 2 metri. Direc- țiunea acestora este, în majoritatea cașurilor, in sensul celei mai mari pante. Cu toate acestea, când relieful terenului nu permite a- ceasta, li sc dă foarte puține cotituri. Liniile dc districte rrr-bne sâ se continue prin sub scria vecina, așa că în dreptul lațimei unul district să nu vina de cât o singură succesiune de tăiere, iar nu 2 sau mai multe, pentru ca în acest din urma cas, nu sc poate înlă- tura pericolele ce rcsultă, din expunerea masivelor la acțiunea vân- turilor, prin faptul exploatare) unul district alăturat în sens trans- versal, nu putem cu alte vorbe, să tragem, folos din o corespunje- toarc alternate a claselor de verste, ori câte precauțiuni am lua în această privință. Trebue asemenea avut în vedere, ca materialul lemnos dimr'un district, să poată li transportat în direcțiunea cea mai favorabilă. Considerațiunea direcțiune! vânturilor este prea importantă, când este vorba dc stabilirea cadrului definitiv al amcnajamcntulul, ca să nu merite toată atențiunea noastră. In acest scop nu este dc ajuns a cunoasce numai care este vântul dominant din localitate, dar și cele de flanc sau laterale. In pădurile de munte unde relieful terenului este așa dc variat, unde direcțiunea vânturilor sc schimbă, așa «jiccnd, la fie-care pas, amenajistul este ținut a întrebuința toate mijloacele, ce i le procură sciința și de a beneficia cu pricepere din informațiunilc culese, căci o grcșalâ co- misă poate avea consecințe desastroase pentru soarta masivelor în chestiune. 72 REVISTA PĂDURILOR Un indiciu positiv ni-i procură dc ordinar, direcțiunea în care aii căZut arborii, răsturnați de vânturi, cu toate acestea nu trebuie să tragem conclusiunî din căzăturile provocate de furtuni, căci acestea n’aO nimic dc constant, și putem să cădem în eroare. Forma carac- teristică ce îmbracă masivele în părțile lor, cele mai expuse curen- ților aerian), portul coramamcntelor arborilor din a semenea situa- țiuni, ne procură atâtea date precise, pentru scopul ce urmărim. Agenți silvici locali, precum și lucrători forestieri daD de regulă, fârte interesante deslușiri în acăstă privință. O dată fixați, asupra diferiților termeni întrebuințați de către a- menajostul austriac, putem reveni asupra primei părți a acestui ca- pitol, relativ la modul de procedare, pentru stabilirea proectului cadrului definitiv al viitârelor exploatați uni într’un ocol dc amenajat. In acest scop Șeful comisiunei dc amenajament, de pc lângă Di- recțiunea forestieră respectivă, întocmește așa numitul brulion al scolulul în chestiune servindu-sc, foi dc planurile vechi existente, ori de cele ridicate de Stat-majorul austriac, prevăzute cu hașurc și curbe de nivel, representând relieful terenului, culmele de dealuri, vârfurile dc munți, icurile, lacurile, văile, terenurile stâncosc, dru- murile, pământurile cukivabilc, poienile, precum și alte detalii tre- buitore. Cu acesta schiță de plan, un membru al comisiunei, dc regulă dintre cel mai experimentați, sc transportă în localitate, unde asis- tat dc personalul silvic local procede la c minuțiâsă recunoștcre a pădureî. Cu acest prilej, ’șl rectifică sau ’și complecteZă brulionul, cu 6re-cari detalii ncprevcZutc și în același timp ridica piramide deasupra punctelor trigonometrice, ce an servit de basă la măsură- târea cadastrului țcrel, sau celei efectuate de institutul geografic mi- litar. Aceste puncte le trece și în schița de plan ce posedă. FI de- termină în unire cu Șeful de Ocol și direcțiunea vânturilor peri- culâsc în diferite puncte ale pădureî, spre a sc cunoștc mersul țâ- rilor anuale. Odată acest determinat, alege masivele cari intră în categoria celor dc protecțiunc, unde producțiunea jocă un rol secundar. Intre acestea sc numeră acelea, cari din causa prea mare! dcclivități a a cdstelor, a composițiunei terenurilor expuse surpăturilor, a exis- tenței lavinelor, a curcnților aerian! locali, fârte impetuoșl, a situa- țiunci lor d’asupra unei câi importante de comunicațiune, a unei șosele saii drum dc fer dc pildă unde menținerea stăreî împădurite REVISTA PĂDURILOR 73 se impune în mod imperios din punctul de vedere al interesului publ ic. Membrul comisiunei separă asemenea și suprafețele pădurâse, a- flătârc în regimele înalte destinate, exploatărilor grădinărite, precum și cele neproductive, terenurile stăncdsc, etc. Pădurile destinate a ti tratate în grădinărit, conform art. 46 din instrucțiuni, sunt cele aflătârc in regim! cu climă aspră precum și acele cari, din causa cestelor repezi a compoîițiunci mineralogice a solului forestier, urniră a li ținute în continuă starea împădurită necesară pentru a-se asigura regenerați unea în masivele ailătoră în situațiumlc inferiârc, pentru apărarea culturilor sau mijlocclor de comunicațiune în contra rostogolire! petrelor, etc. Asemenea masive suiît cu desăvârșire excluse din tăierile rase saD codrul regulat. Se mai recomandă tratarea în mod grădinărit și acelor arborele cari, de și sunt dc mici întinderi, dar sunt absolut trebuitorc spre a produce în mod susținut, materialul lemnos propriu pentru foc, sau construcțiuni necesar stânelor din alpi, locuitorilor cu drepturi de servituți, sati pentru construcțiunca mijloacelor dc transport cum sunt alunecușurile artificiale, ulucurile uscate, sghiaburl, etc. In Salz Kammcrgut separațiunea unor asemenea masive, s’a făcut încă din anii 1877 și 78 de către o comisiune anume însărcinată cu o asemenea lucrare. Așa fiind, membrul comisiunei, aici nu sc ocupă dc cât de proiec- tarea liniilor somiere (Wirtschafts streifen), cc despart diferitele succesiuni dc tăieri și liniilor ce limitează districtele (Schneisseu)în sensul celei mai mari pante, afară numai dacă se întrebuințează fă- șiclc dc teren pe unde aii trecut la vinele (Lawincuzugc), drumurile, etc., ca margini de districte. Dupe terminarea operațiune!, membrul în chestiune, înștiințează Direcțiunea respectivă, care pc dc o parte face cunoscut Ministerului, iar pc de alta ia măsuri pentru examinarea pe teren a proiectului de către o comisiune compusă dc șeful Direcțiune!, sau de repre- scntantul seu, inspectorul silvic în circumscripțiunea căruia intră Ocolul de reglementat exploatațiunile, de un șef dc Ocol vecin cu pădurea, dc șeful comisiunei de amenajament și de către șeful de Ocol local, în care comisiune autorul proiectului figurează ca referent. Cu această ocasiune se formulează și se discută propunerile rela- tive la buna aplicațiune a amenapmcntulu! coprinse în § 40 și 41 din instrucțiuni și anume: 1) Pcrimetrarca pădure!, în scopul că prin cumpărări, ori schim- 71 REVISTA PĂDURILOR buri în natură, să sc poată înzestra cu limite, formând linii drepte și lungi, cu răscumpărarea înfundăturilor; 2) Stingerea ș: regularei diferitelor soiuri dc servituti existente; 3) Modificarea împărțire! vechi a pădure! prin linii dc amenaja- meni, precum și construcțiunile de drumuri ; 4) Alegerea unui altul med de tratament, când este vorba a sc schimba cel din trecut ; 5) Cu noui măsuri culturale având dc scop favorisarea ameste- cului dc esențe, sprijinite pe observațiuni și experiențe locale, pre- cum și cu alte circumstanțe speciale; în tot cazul cu modul cum s’ar putea spori veniturile în bani și materie; 6) Cu modificări în ce priveșce aplicațiunea tăierilor rase, a co- drului regulat, ori celui grămădit, safl dacă este Ioc a sc părăsi cu desăvârșire, ori cel puțin a sc da mai mică importanță unora din aceste soiuri dc tratamente și vicc-vcrsa; 7) Crearea de păduri dc protecțiune; 8) Cu diferitele proccdcuri de populari artificiali și alte mesuri referitoare la întreținerea și îngrijirea masivelor, dar mai cu osebire cu operațiunile dc curățiri și lămuriri; 9) Dacă este bine a se introduce, a sc modifica, sau a se părăsi diversele exploatațiuni dc produse secondate (menu produits); 10) Conservarea, sporirea, sau micșorarea vârstei de cxploatațiune, adoptată în trecut, pentru fie care scrie dc exploatare ; fixarea viitoarei rcvoluțiuni normale a pădurii, precum și a timpului dc compensa- țiune (Ausgicichszcit), safl a revolujiunci transitoric pentru înlătu- rarea celor mai mari abnormitâți ; rt) Planul ideial pentru viitoarea așezare și succesiune a claselor de verste; 12) Planul trecere!, în mod treptat, din starea actuală neregulată a masivelor, la repartisarca și la starea morală a claselor de verste ; 13) Propuneri relativ la practicarea dc linii isolatoarea, la des- chiderea liniilor dc sepa rațiune a districtelor și succesiunilor de tăieri; 14) Mijloacele dc a înlesni desfacerea produselor și a obține prețuri mai ren urne rătoarc. Intre acestea vin în prima linie drumurile fo- restiere ; 15) Construcțiunile anume ce trcbucsc efectuate în deceniul ur- mător, In scopul menționat la No. 14 și pentru înzestrarea perso- nalului de pază și dc gestiune cu casele dc locuințe trebuitoare și cu localuri dc cancelarie pentru acești din urmă; 16) Fixarea posibi li țâței anuale. REVISTA PĂDURILOR 75 Rcsuhaud dcliberărci comisiunei sc consemnează într’un proccs- vcrbal, care sc înaintează dimpreună cu brulionul de către Direc- țiune, spre decisiune, Ministerului. Până la sosirea răspunsului de la MQnster cu aprobarea sau mo- dificarea propunerilor în chestiune, comisiunca dc amenajament sc ocupă cu lucrări dc măsurătoare dctaliclor; iar dupe primirea resul- tatului se începe operațiunile principale pc teren, despre care vom vorbi în capitolul următor. Petre Autonescu. -- t -- • PĂDURILE DOBROGEI Sistemul de exploatare convenabil pădurilor Statului din Dobrogea Exploatarea în pădurile reservate in vederea lemnelor dc lucru. Practica aduală a tăierilor in parchete. Mențiuni di spre industriile lemnoase locale. Trecerea la anlreprisa privată. Dificultățile acestui sistem. Înființarea taxelor maximale. ineficacitatea espioatărei in porțiuni anuale. Inevitabilitatea extragerii lemnelor de lucru in regie. Cen- trele dc exploatare. Formarea depozitelor de lemne și ven- darea lor. • Sa venim acum la pădurile reservate. Nu voiu discuta aci tratamentul ce s’ar cuveni padurillor dobrogene. Avtm alt-ceva de lacul de-o-camdata. Ne vom sili a aduna cât putem mal mult material pro și contra exploatărilor in regie, din punct de vedere special dobro- gean, neingrijindu-ne de loc de larga accepțiune a cuven- tulul exploatări in regie. Nu este nevoie să li urmaiil cino-va acest studiu nici sa al sub ochi bilanțul gestiune!, ori sa Iii special, sau măcar sa li visitat câte-va parchete, ca sa ’ți faci cea mai proasta idee de rezultatul regiei de astajî, daca voiu spune ca tăierea materialului sa tace de cumpărător, fără (•) A se vedea numeri le trecute ale Revistei Pudurilor. 70 REVISTA PĂDURILOR ca agoniilor sâ le stea in putere a constrânge pe cine-va la tăieri metodice. Aceasta, in ce privesce mal ales cul- tura, e detestabil. In msce păduri sdronțuite de decenii, in cari chiar m filele noastre s’au tăiat si sâ taie de 6—7 ani ce să voesce dintr’un arborat de cel puțin 40 specii, de la 1—1000 de ani de verstă, dacă voițl, ce fisionomie poale avea parchetul ia finele anului?... Daca toți arborii, arbuștii și arbori ti de elită dispar, si nimenea nu poate impudica aceasta, râmânend in locu-le firele de esențe fără valoare in picioare; căci nimenea nu poate cor.strânge la radiarea locului, nu este aici o parodie a parchetelor^ sau cum ași mal dice... o amara ironie a teoriei parchetațieî ? Să concretisam: Oamenii vin cu bi- letele in mâna, plătite — nu impoartă unde, - poate-le brigadierul, ori in cele mai multe cașuri guardianul, tă- gădui,— si încă in pădure! — dreptul a alege ce voesce, obligându-I a curați d’a rândul, pc când ei au plătit un anumit fel de material? Sau poate-i constrânge sa ia și lemnele strâmbe, sa ii sa despice — cu dinamită -ciolpanii noduroși de carpen? E posibil, omenește, să ție guardia- nul, măcar cumpănă dreplaței pentru toți? Starea parchetelor, pentru cine au voit sa le vad a, o spune, că acest tratament al pudurilor este o barbarie ; iar dacă am voi sa constrângem pe cumpărători, cari sunt populaținnea întreaga, sa ne dea parchetul curat de ori-ce ciolpani, mărâcinet, de ori-ce esențe albe, moarte, subțiri, tară valoare, de care el n’ar avea trebuința, ar fi o ade- vărată munca silnicită, drept ce Stalul nu poale avea nici intr’un cas. lnspectc^le-se, cutez a țlice, ort-carl din parchetele ex- ploatate in Cei doul din urma ani, si ori cine va conveni ca, continuându-se ast-fel cu câte 1000 hectare pe an. nu va trece mult și vom românea numai cu nisce hățișuri «le șleau, in care rai vei da pesle câte un fir de stejar, și ca dar barbar este acest fel de tratament al pădurilor, intru cât silvicultorului nu-i este și nu-i poate fi permis a impune modalitatea alegerii esențelor și efectuând tăe- rilor. Diferența de prețuri pe esențe și categorii, ce almin- trelea nu mai arc nici o noima, daca exploatarea se face R EV ISTA PAPURILOR 77 in parchete, nu poate impcdica absolut intru nimica ruina la care ducem pădure le. Poate din aceasta grija, mal mult de cât din rezultatele financiare, au cșit abandonarea exploa- tărilor directe și trecerea la astreprisa privată. Dar, causa la toate aceste, sunt mai numai lemnele de foc și de cărbuni (mangal) ce se cer in cantități mari. Am indicat mai sus că acest material să poate procura din bracurile abandonate defrișerilor, și dar nu ne vom ocupa in cele ce urmează de cât de lemnăria dc lucru. Rezumam : este un mare pericol pentru viitorul pădu- rilor sistemul ce se practică astădi, cu metoda usitală tăie- rilor, n’ar mai trebui tolerat nici un ceas. Categoria lemnelor de lucru se găsesc numai in centrele, pădurilor pe cari mat dinainte le-am botezat rezervate, a- dică in perimetrele delimitate, oprite. Și aci avem arbori de toate vânatele, de ia firul her- baciu până la arborii ce nu mai au de cât scoarța s;ma- toasă, inlrați de secole in descrescere și depericiune; ni- caerl insă, ilar absolut nicairl, verste gradate, ce ne-ar putea da numai cu tare ori cutare fel de material. Ce tratament și ce metodă de esplodtare intrebuinta-vom aci*! Spre a satisface, cv?2 Interesele Statului, ca pro- prietar speculant, ca părinte pre'^dutor, ori ca tutor al intereselor generale, sau ca mesuri de cultură, regenerare, apărare, etc? De sigur trebue sa se țină compt de toalr, dar mai presus de toate, c o inimă de car frânt in mijlo- cul drumului, pe care dacă nu o pote înlocui (cranul, la timp, snopit aurii i să negresc și putredesc pe câmp. Dai nu e numai inima carului, din causa căreia carul țera- nnlui ar remânea in drum : e osia, e dricul, e spița, bu- tucul, e lătra, e jugul și tânjala, ce sc rup,—sunt nuelelc și parii, mertecii, furcile și grindile dc coșare, tara de care vitele degera,—sunt aracii, fără de cari viile re mân pa- ragine, — sunt valurile, aripele si colacii de mora de apa și de vânt,— sunt trunchi! de teiu pentru albii si covcți, simt doagele de bnți, etc., etc., pe care dacă nu ți-ar li permis sa le ai, in mijlocul pădurilor unde te-aî alia, iar parchetele ori cât ar ii de mari, nu vor conține tot felul dc material necesar unei provincii, și când in târguri sa îi in alte depozite, nu le-ai găsi, căci înființarea de deposite 7B BKVISTA PâDURILOB nu e permisă in Dobrogca, — in așa cas. spune tu, lecto- rate, care ești onestitatea incarnata, ce al face? Deja industria dogarilor e stinsă cu toata podgoria Sa- licei și Badikd, iar rotarii din Tulcea, ca Solirescu, abia se mal mențin cu lemnăria din Galați. Ce fac acum Nemții și Rusii, lemnari, midii la numer, din Țiganca, Balabancea, G ea ferea, Babadagh, amendonC Slavele, Giu- curova, Atmagea, Bași-Punar și alte sate și orașe, situate aproape de păduri, cu industria lor de rotârie, atăt de inlloritoarc in primii ani de ocupație? Spue Vama de Tulcea; câte căruțe s’au importat pe acolo din Rusia In primii ani și câte succesiv in cei din urma, cu toate că căruțele 0 xi REV.STA PĂDURILOR — 100 chilometre, sa-țl cumperi restul lemnelor trebui- tore cu ocaua din Galatz, căci repet și aci in toata Do- brogea, nici la sate nici la orașe, nu sunt deposilc de lemne,—atunci mențic-se metoda parchetelor anuala, prin vdmjarea lor către antreprenori. De sigur că in ași cas am salvat sciința de tote pei icolde ce o amenință in D«>- brogea. Dar ca cred ca resâncle locale, ce s’ar opune la aceasta, sunt mult mai puternice de cât acele de domen pur silvic și financiar și de aceia închin spre cea lalta probabilitate, că adica: de cât a se simți lipsa de o ca- tegorii* de material, mai posibil este ca se vor scote m ven^lare porțiuni atâl de mari, că,lemnul de foc nu va mai valora mal nimica, daca e vorba ca parchetele sa lie exploatate dupe cum ar trebui, adică arboretul ras din lata pamentulu., după cum prescrie regimul crângului. Apoi aceasta gospodărie cum s’ar numi? Besumam; exploatarea in parchete anuale pentru lem- nele de construcțiuni e imposibilă, cad, sau nu satisface interesele generale sau e prea păgubitoare, chiar in cașul de întreprindere privată. Ceea-ce au îngreuiat și îngreuiază solnțiimea cesthmei pădurilor locale mal mult simt lemnele de foc. Am dat solnțiimea noastră pentru acest material și n’avem a ne mai îngriji de acesta in cele ce urmeda. K vorba cum s’ar putea pune mai la îndemâna lemnele de lucru? Xii’uii aduc, aminte ca locuitorii să ii reclamat vr’o dala, ca ele sunt pica departe, ci numai fiind-ca in par- chetele puse in exploatare, nu se găsesc asemenea lemne Sa scie ca sunt numai doue centre mau dc păduri de unde de regula sa ia lemnăria de lucru de totalitatea cum- părătorilor : Ciucurova și Ta ița, prima in corpul păduri- lor din ocolul Babadag și secunda in ocolul Isaceea. Numească-se acolo doi șr/i de exploatare și ta Parachioi cel d\d treilea, pentru pădurile din Silistra-Nouă, sub di- recțiunea și controlul șefului de circumscripție, cărora >a se dea câte un guard-ajutor, unul sa ii doui brigadieri. J- cest personal, in vederea unor liste anuale, ce ar primi dc la Primari, căulălăre de felul și cantitatea materialul ut dc lucru, de care locuitorii din comună ar avea trebuința in (le-care an, ar avea destul timp să pregalâseă mate- revista pădurilor M5 rialul din o afectație sau (hiar din intrcyinua corpurilor, fumisându’l pe un preț stabilit nun dinainte, opluându- sc sistemului de liliac tratamentul ce se apropie mal mult de ceea-ce se numește in silvicultură țțrădinărit. Să se dica toi regie!? Da. In Dobrogea ea nu esle o afacere dc speculă, cum au pulul li cașul la Gma-Mo- trului, Radești, Seaca, Opîâșam sau Tai caii. Aci casc im- pune prin forța lucrurilor și a împrejurărilor, a căror modificare noi nu o putem întrevedea nici măcar cu lupa Pentru cc? Pentru ca causa residă in faptul ca toate pă- durile simt ale stalului, numai proprietate a lui. N’asi voi sa ne comparam cu Turchia, dar pe cAtă vreme sistemul de proprietate este același, eO cred, ca aceleași ca usc nu pot produce nici in economia silvică de cât aceleași e- fecte, adică de a te- impedica sa lași soarta urnii cap de tara pe mâna unui pumn de negustori. Ceea-ce Turcia, adese-ori atât de strâmtorata financiai mente, n’au încer- cat nici o data; sau n’au putut face in lungimea secole- lor de stăpâni ai acestei ț^ri, nu credem ca c bine a in- cerca noi, cărora atâtea alte mijloace ne stau la dispo- sițe spre administrarea și regenerarea pădurilor. Daca totuși nu sa admite, ca regenerarea pădurilor s’ar putea și fără cooperatiunea unor antreprenori, centrele propuse de noi, spre exploatare in regie nu esc lud de loc posibilitatea vinijarci altor serii sau canton?; din contră, o mesura sa complccteadă prin ce baltă. Facâ-se aceasta esperiență in eficacitatea caria de altmintrelea avem multa încredere. Cel puțin neguțătorul ar sci pe ce baza merge la licitație iar consumatorul ar aprecia, iu vederea ra- porturilor de distanță ce ar ivea să pa ren re, in vederea calitate) materialului, etc., etc., unde i-ar veni mai bine, și s’ar stabili nisce prețuri mai normale dc cât acele ce le-ar fixa el singur, ori de cât acele usilale până acum. Ceea-ce propunem noi nu este un trafic eu debile de lemne in fie-care centru de consumație ori ca stalul să facă pe chiristigiul, rotarul ori dogarul, ci unul sau doue mari deposile de tot felul de h-mne tăiate, curățite, si scoase din pădure la locuri accesibile de oamenii stalu- lui, cari sa fie atâl de bogate in sortimente, pe cât sunt trebuințele de multiple: vreau sa dic, că, dacă cumpă- 86 REVISTA PAPURILOR raiorh reclamă intrun an d. es. o sută de mit demertecl sau un milion de araci, agenții stalului să se aprovisioneze tocmai dc atâta sumă. Cumpărătorii ar plăti bucuroși supraccntimele dc tăiere și fasonare brută in regie in schimbul siguranței caș» găsesc materialul la timp și al economiei dc dile ce ar- gații si Recunoscătorii pădurilor perd in cautarea lui. Câte mii de brațe, așa de scump pe aici, nu s’ar câș- tiga? câte care ar românea nefrânte numai intr’un an? Statul ar putea împinge specula și mai departe de mar- ginea pădurilor, totuși eu nu sunt de aceasta părere. îmi aduc aminte in iarna 1884 — 85, serviciul silvic era însărcinat a procura carantinei din Tulcea 10 stân- jeni lemne. Ele au costat, cumpărate din obor pc timpul când sa dăduse voie la verdețuri, 32 h. slânjenul. lot in acel timp insa și tot pentru asemenea lemne, autoritățile plateau slânjenul, cu — n’aș vrea sa spui un neadever -68 sau 78 franci, unui oarc-care Jurnisor. Vendendu-se lemnele din pădure, cad, cel puțin, 75% din probabilitățile malverasațiunei. Voim să conchidem din cele ce preced: ca lemnăria de lucru și de construcții, nu se poate procura de cât intr'ales dupe o întindere relativ foarte mare, ceea-ce nu o pot face, fara mari pagube și fără pericol pentru vii- torul padurci, de cât agenții Stalului. Terminând cele ce am avut de dis iu privința siste- mului exploatare!, sa venim acum la prețuri. P. Grigorescu. VRABIA ESTE PASARE UTILA Sa știe campania întreprinsă in America in contra vrabie!, și prigonirile din urma ale acestor paseri in Algeria. D. Pelicol, dupe cum citim in Rcvue Scien(i(iguc, ica apăra- rea acestei sermane paseri, care, dupe densul, ar merita din contra protecțiune, pentru numeroasele servicii ce aduce agriculturei. Dăm principalele puncte pe cari se reazimă d. Pelicot, pentru KEVIsTA PADUR’LOR 87 ca lectorii noștri se potă in cunoștință de causa, se condamne sau să disculpe vrabia. D. Pelicot reamintește mal intăiu că vrabia se nutrește mal ales ca insecte: Unturi, omid-, locuste, etc. Ea debarasează așa dar grâul verde de larvele cai i atacă spicele, curăță arborii fruc- tiferi de vermiî cari ’i rod. Si apoi, aceste paseri are tot-d’auna foame, aducând puilor mâncare in cioc cel puțin «le 20 ori pe oră, ceea ce face să se prevadă serviciile ce se aduc holdelor, distrugând mari cantități de insecte vătămătoare. Către sfârșitul epocei de inflorire, când pilcuri de vrăbii se pun pe aiboriî fructiferi ca merii, mulțl cultivatori inteligent! strigă că fructele se vor îngăuri și prăpădi prin loviturile de ciocură. Ei se inșală, căci privind de aproape, vor constata că tocmai aceste paseri servesc la apăi*area fructelor in contra in- sectelor. Fie-care lovitură de cioc ne debarasează de un vrăș- maș, și sunt mulțl pe arborii noștri. Intre alțî vrășmași este in- secta Pirala mtrulul, care depune ouăle in ochiul meiului sau perei, in momentul când fructul începe a sc forma, knv i care iese; pătrunde in Irucl unde se instalează comod.(iau-a pe unde vermele a intrat se cicatriseză și h uctul pare senătos ca și maî maî înainte. Odată acolo, vermele nu face de cât să mănânce și să se digereze totul după plac. Tocmai asemenea fructe sunt acele cari se coc mai de timpuriii; și vermele eșind atunci din domiciliul seu, caută altul unde se reproduce și așteaptă acolo până la sfârșitul ierncl pentru a reîncepe manejul sâO. Tot ast- fel se petrece cu Ortalida cireșului. Ei bine, vrăbiile caută tocmai asemenea insecte in merii, perii și cireșii noștri, debarasându-î ast-fel de niște viășmașl peri- culoși. Dacă se admite, după cum dice d. R o y, că o pereche de vrăbi, poate să distrugă in timp de 12 dile (>0 cărăbuși (Melolontha- Hanctaus) fie-care oale li de 25 pe di de pereche safi 6te ea să găsească in fie-care e câmp, care nu line de cât vr’o 30 dile. Considerând 200 boabe pe di, face 6000 boabe; să pu- nem încă 6000 boabe risipite (cari vor servi după seceriș), re- vine in total 12000 boabe consumate de o vrabie. Dacă se So- cotește din experiență 0216 boabe pentru o livră (cifra d-lui Rougier), cele 12000 boabe daii c’am o livră și jumătate de grâu. Este o mare diferență intre această cifra și 40 livre cifra d-lor Bosc și Rougier. Dar sa admitem ca exemplu, că vrabia distruge 200 boabe pe dț in tot anul. 200 inmulțile eu .365 dau numai 730U0 boabe adecă cam 8 livre iar nu 40 livre. Resullatele din Bosc și Rou- gier sunt dar falșe și foarte departe in realitate. Dacă vrem un maximum să socotim 4 livie. Dar ce sunt aceste pretinse pagube, alături de imensa distruc- tiune a cărăbușilor, a omidilor, a larvelor și insectelor diverse vătămătoare? Dacă se socotesc 30 milioane de vrăbii in Franța. Calculând grâul distrus de ele in un an (1 livre de fie-» are eu 23 fr. i(M) kilos), d. Pelicot găsește 22 milioane (le franci. Mul- tiplicând apoi cu titra de 50 milioane cele 1680 omidi distruse in o singură săptămână ș: cei .360 cărăbuși distruși in I2 dile de fie care pereche de vrăbii ale unui cuib cu pui, el găsește un total de 84 bilioane ds omidi in o săptămână și de 16 bi- lioane cărăbuși in 12 dile, pentru toată Franța. Aceste (ifrerc- prcsinld pagube cart se evaluează cu sutele dc milioane; ce sunt ele pe lângă cele 22 milioane citate ? In fața unor ast-fel de tifre la care se mai adaogă numerul insectelor ce fie-care pereche de vrăbii distruge pentru hrana sa; in fața unor epoce prăsitoare in insecte, când toată speranța recoltei pomilor roditori se vede pentru mai mulți ani; in fața pagubelor causate grânelor noastre in ultimii ani de diferite insecte, ce am deveni dacă paserile și mai ales vrabia, dispă- rând, n’ar împlini in fie-care an, imensa destrucțiune a in- sectelor vătămătoare agricullurei, silviculturei și horticultureî ? Dacă mănâncă grâu in timpul recoltei, această proporție este dar cu totul minimă; o slabă compensație pe lângă aceea ce face fientru agricultura noastră. Ln mijloc incă de a scurta a- IM) R EXISTA PXDERILOR cest timp de o lună, este de a se face secerișul repede cu ma- șini agricole, astă-di destul de perfecționate. Si apoi, mare parte din semințele cu cari se nutresc vrăbiile nu sunt ale unor plante folositoare. Trei din patru părți sunt semințe de plante vătămătoare, prin strângerea cărora se de- sinleelează culturile. Omul poate el sa adune toate aceste iele semințe cădute sau aduse de vânturi? Ei bine, vrabia se însăr- cinează gratuit cu plivirea astor semințe sau iei buri vetăme- toare. In definitiv, conchide d. Pelicot, oare nu se plătesc servitorii și oamenii de lucru ? Oare nu se întrebuințează mare parte din recolte la hrana animalelor domestice cari ajuta iu lucrările a- gneole? Ei bine, pentru ce să nu se, hrănească și aceste mii de lucrători puși de Providență a păzi asemema i oculte, care con- stiluesc principala bogăție a cultivatorului? Pentru ca să nu considerăm pe aceste mici vrăbii ca bine făcătorii și aliații mș- trii, cari aduc atâtea servicii agriculturei noastre? S. COMUNCAȚII Șl FAPTE DIVERSE Congresul Internațional de Agricultură din Bruxela.— Al treilea congres internațional dc agricultură, care s’a ținut la Bruxela dc la 9 la 16 Septembrc trecut, a fost foarte interesant, atât prin numi-rul aderenților cât și prin numeroasele chestiuni cari s’aO discutat. Intre numeroase lucrări, iată în scurt acelea relative la păduri (analise sa& conduși uni): Incendii de păduri. Raportul d-lui Crahay; i) Mfisuri a se lua de proprietăți sau administratori dc păduri: a) Ridicarea pc cât este cu putință a materiilor inflamabile (uscături, arbori morți); b) Sta- bilirea unei bune rețele dc drumuri și crearea dc cordoane de foioase ; c) întreținerea îngrijită a lisicrelor și marginilor expuse; d) Ame* stocarea pe cât e cu putință a sptciclor și mai cu seamă a foioaselor cu rcșinoaselc și tine ori săparea de șanțuri de însănătoșire; e) Rc- întârirca supraveghere! în momentele critice; Stabilirea caselor de pădurari și a observatoarelor în locuri bine puse; contribuția la dra- REVISTA PĂDURILOR 01 gostea pentru pădure prin evitarea masurilor dc natură a nemulțumi lumea. 2) Mcsuri a sc lua dc guverne : a) A se invita administrațiunilc publice și drumurile dc fer, sâ curețe dc burucni și unc-ori să des- ierbeze, cel puțin în regiunile expuse, marginele șoselelor, drumu- rilor, drumurilor dc fer, și chiar zona supusă servitutii; b) A se modifica legislajiunilc ast-fel că sâ sc oblige proprietarii sc întrețină lisicre dc păduri contigue; c) A se afișa, chiar pentru pădurile par- ticulare, avisc destinate a pune publicul în pază in contra pericolului de foc; d) A sc acorda recompense onorifice și chiar pecuniare a- celora cari sc devotează pentru stingerea focului in pădure; e) A sc dresa o statistica anuală și complectă asupra incendiilor, indicând pagubele causate după regiunile, spcciele și etatea populamcntclor, spre a sc înlesni ast-fel organisajia asigurare! mutuale saâ diminuarea primelor cerute dc companii. Ridicarea frunzelor din păduri. Raportul d-lor Bcrgcr și Lecart: a) Ridicarea frunzelor din păduri trebuc să fie considerată ca nuisi- bilă vegetațiunci forestiere. In genere, această practică nu este justi- ficată dc trebuințele agriculturci, mai ales dc la întrebuințarea în- grășămintelor chimice, cari permit a sc obține o cantitate dc paie mai considerabilă; b) In pădurile unde ridicarea frunzelor nu sc practică, este bine a nu se lăsa să sc stabilească acest usagiu; c) In regiunile în cari strângerea frunzelor sc practică, este bine a nu sc lovi în obiceiurile populațiunilor prin mCsuri radicale, dar a se a- junge la rcgulamcntarca acestui usagiu periculos, făcând treptat pe gricultori să renunțe la această rea pătura dc frunze. Ăcliuialația arborilor exotici. Raportul d-lui Wcsmad: In pre- sența resultatelor obținute cu câți-va arbori exotic», și cari tind a stabili posibilitatea de a sc naturalisa noui esențe forestiere în zona temperată a Europei, este bine a sc continua încercările, și mai ales a Ic întreprinde pc o scară mai marc, cu speciile următoare : A. Rușinoase: Allis Douglasi; Picea siteheusis; Picea menzicussi > Aliss nordmanniana, grandis, Engtlmanni, balsamea et frascri; Larix japonica safi Icptolcpis; Larix sibcrica; Rctinospora pisifera ; Thuya gigantea. B. Foioase: Qucrcus rubra, palustris, și diverse alte specii din America de Nord; Acer dasycnrpum, saccharinum, macrophyllum I Bctula papyrifera, populifolia; Fraxinus americana și sub speciile ; Juglans nigra, cincrca și sieboldi; Carya amara, alba ct porcina i Cerasus scrotina; Sophora japonica; Liriodcndron tulipifera. 92 REVISTA PĂDURILOR Repopularea cursurilor dc ape prin peștișori. Conclusiunile ra- potrului d-lui Maer: a) Resultatele repopulărilor efectuate pe scară mare prin peștișori dc mai multe luni, -- sunt foarte aleatorii, și acest proccdeti este extrem de scump; d) In presența rcsultatclor satisfăcătoare obținute prin deversarea peștișorilor, avend vitclus a- proape resorbit, este necesar a sc continua acest din urmă sistem, așteptând ca experiențe comparative serioase să demon st re ca primul sistem este mai economic și mai eficace. Al patrulea congres internațional de agricultura sc va ține anul viitor la Buda-Pesta. • ♦ Despăduriri și necesitatea de a retmpâ^uri. — In privința socic- tâței Ies Atnis des Arbres^ d. G. Regclspcrger a publicat în Rcvue Giographique un articol asupra despăduririlor și a ncccsitățci dc rc- împadurirL Est rage m din acest articol, aserțiunea urmetoare: «Sc poate estima ca la 1.200.000 hectare, întinderea regiunilor muntoase ale Franței continentale, cari, acum trei-zeci ani, erau încă Împădurite și cari astăzi nu mal sunt. A treia parte din astă supra- față, adică 400.000 hectare, constituc partea reservau lucrărilor dc utilitate public i, în curs dc csccuțiunc, pusă prin lege în sarcina Sta- tului: Surplusul este de restaurat sau de reconstituit; este loc deci a se face apel într’un mod serios, la inițiativa particulară, pentru opera reîmpădurire). Revue des Eaux el l orcts crede că cifra dc 1.200.000 hect. dată ca representând suprafața despâdurită de vr’o trel-zccl ani în munții Franței, este poate hasardatâ. In tot cașul nu sc cunoaște pc cari basc se razirnă ; dar representând despăduririle rcajisatc dc vr’o 300 ani, în ioc dc 30 ani, ar fi încă 4000 hect. pc an, adică o suprafață mai mare decât estccu putința a se restaura în fie-carc an in mod administrativ. In Franța, tinde se așteaptă totul de la Stat, sunt oare multe șanse dc succes? In Franța nu este inițiativa americanilor din Xcbraska, cari sc dice că au plantat 355 milioane de arbori de vr’o doue-zeci ani. D. comandant Tatin, cerc, pentru restaurarea munților, concursul profesorilor dc agricultură : Trebue, ^icc el în liullctin des Amis des Arbres, a se face o activă propagandă, inteligentă, rațională și practică. Trebue .1 se tace numeroase conferințe pretutindeni, conferințe în cari, Iară a sc ne- glija partea sciințilicâ și technicâ a chestiunei, parte care scapă în genere publicului, să se insiste asupra mijloacelor practice dc reîm- REVISTA PĂDURILOR 93 pădurire, mergând de la simplu la compus; mal întâia a sc consilia și inspira gustul plantațiunei arborilor isolați, care va aduce planta- jiunea în masiv și în line reîmpâdurirca. Profesorii de agricultură par a fi cu deosebire indicați pentru această sarcină. In adcvfir, adaogă Rcvue des Haux ci Fortis, profesorii dc agri- cultură. cșiji din Institutul agronomic, au urechia populațiunilor mai la Îndemână de cât forestierii, și ei primind dc la Institut o înveți- tură silvică, pot face ca acele noțiuni să fructifice din an în an în toată Franța. ♦ • ♦ Pesrdria în Regat'il-Unil.—Găsim în Transport, următoarele lâ- muriri in privința pescăriei din Rcgatul-Unit, împrumutate dinu un raport parlamentar. Produsul total al pescuitului a fost. afară dc scoici sau stridii, dc 713.000 tone, representând o valoare de 170 milioane și jumetate franci în punctele de debarcare. Această producțiune sc repartiscază în modul următor: Englitcra . . 357.000 tone valorând 125 milioane franci Scoția . . . . 313.000 » b 39 » Irlanda . . . 43.000 Împreună . . 713.000 170-5 » n Adaogând valoarea scoicilor și stridiilor, sc ajunge la țifra totală dc 180 milioane franci. Numcrul batelurilor cquipate pentru pescuit era, în 1893, dc 27.20। din cari 8017 în EngHtera, 11.358 în Scoția și 6.515 în Irlanda Equipagelc coprindcaO 124.187 oancni și copii din cari 80.466 ocu- pate în mod permanent. Londra primește direct 58.000 tone pește; ccle-alte porturi prin- cipale dc pescuit sunt : Grimsby CU 84.000 tone Huli . . . • . . 58.000 » Yarmouth .... 28.000 Lowcstofc .... » 30.000 j» ScarborougFi . . . » 14.000 » Milford 12.000 » Transportul peștelui iea o importanță excepțională pentru unele 94 REVISTA PĂDURILOR companii de drum dc fer. Ast-fel Manchester, Shefflcld and Lin- colnshive, cari deservesc Grimsby și Huli n’au transportat mal puțin dc 87.000 tone dc pește. Xorth Eastern a transportat 71.000 tone; Greal Eastern 58.000; Greal Western 41.000, etc. Eecondaihinca florilor prin insecte. — D. II. G. Ilubbard descrie în Insecf Life un noO cas dc fecondajiunea florilor prin insecte. Este vorba dc o specie de Philodendron, prin familia Aroidee- lor, care sc află în Antilc. Prin structura sa, floarea s’ar putea îe- conda direct, dacă organele masculc nu ar ii închise pcrmctic în îndouiturilc spatului, Iccondațiunca sc efectuează prin niște colcop- terc (Macrostola lutca), cari perforează spatul în interiorul căruia femele depune ouăle. Prin eșirea tinerilor insect, tot spatul se de- tașează ast-fel ca polenul cade pc organele femele ale floarci situ- ate mai jos. 'lot interiorul florei este foarte umed, ast-fel ca toate insectele tinere sc acopcr de o pastă polinică pe care o transportă la florile vecine, odată floarea deschisă. Apoi în această deschizătură datorită insectelor mame, spori dc ciuperci sc desvoltcază cari rod spatul distrugându-i pereții, cari în curând sunt atacați și dc larve de muște precum și alte insecte. Iată dar, prin cc împrejurări curioase florile dc Phlodcndron sc pot feconda. INFORMAȚIUNI Suntem informați ca reducerile proiectate in bugetul serviciului silvic al Statului, nu se vor mal face. Felici- tăm pe d. ministru G. D. Palade si comisiunea bugetară dc această fericită disposițiune, pentru binele pădurilor și al veniturilor lor. * * * Camera deputatilor, in ședința de la 7 .Martie 1896, a votat următorul proiect de lege, propus deja dc fostul ministru d. P. P. Carp, și apropriat de actualul ministru d. G. D. Palade- REVISTA PĂDURILOR 95 An. 6 din codul silvic se modifică în coprinderca următoare : ^Ministerul agriculturel, industriei, comcrciului și domeniilor va procede la amenajarea pădurilor supuse regimului silvic în fic-care an, în limitele mijloacelor de cari dispune. Pădurile, cari nu se vor putea amenaja la timp și cari trcbuesc puse în exploatare în vederea etățci masivelor și a circumstanțelor economice locale, se vor exploata dtipC* studii sumare pentru anume porțiuni, făcute de către un singur silvicultor al statului saâ recu- noscut de stat, admise de consiliul tcclmic al pădurilor și aprobate de minister. Exploatarea în acest mod sc va urma pentru fie-carc pădure, până când timpul va permite să fie amenajate în conformitate cu dispo- si ți uni Ic ara. 41. La aceasta lege, d. Marin Petrescu, a propus următorul amendament, care dc asemenea s’a votat: «Ministrul dc agricultura, industrie, domenii și comerciu, va pu- blica prin Monitorul Oficial un tabloii de silvicultorii rccunoscuți dc el, pentru facerea amenajamentclor pădurilor particulare». Aprobând proiectul de lege de mal sus, amendamentul d-lul Marin Petrescu este cu alte vorbe, instituirea cor- pului de ingineri silvici rccunoscuțl de stat, pe care l’au cerut dc atâta vreme, a se înființa prin o lege dc orga- nisare. Felicităm pe colegul nostru, d. Marin Petrescu, dc ini- țiativa ce a luat in Cameră in acest scop. * * M Se aduce la cunoscință celor doritori, ca sc află dc ven^are la Scmințeria Domeniului Coroanei de la Bicaz, jud. Ncamțu, o can- titate de peste 700 kilograme semințe de molid, de cea mai bună calitate, recoltata în cele mai bune condițiuni din țara. Prețul 2 lei $0 bani kilo. Loco. • A se adresa saO direct la d. silvicultor dc la Bicaz, saft la Admi- nistrația Domeniilor Coroanei la București. Coostania Sullna ' Brii la Baxdă Foepnl P:incoțt!-Dr.«gomir. Va îl al lațl Comăndârcțtl Dorobol Turnu-Scverln StrebaU ClIimAnejti Slreharetx Caracal Turnu-.MJgurclo Cimpu-Lung Sinaia București (Fllircti Armlțești STAȚIUNI 3 co <— •—■ • r-* g 5 888§*888w8 c’S^SSslsa Atitudine in. <-♦ O O 3 Q. bli X X Presiunea almo<- fcric medie la 0" in in. o o” CC o* UUUUU ic > » 5c -> — ic i4 «i a ice>ub*^ic^4ic.cc4e Medie w 0.7 00 5.5 01 30 4.0 4.7 4.3 4.4 Fi «ZI l"4 FS cs 00 OK ?0 OL l’1: .Mnx. absol, • >• co • 1 t 1 1. 1 1 1 | • •Cictitso : mLL^LLL-L Minuni ab«cl. cr> «—► C=3 5g«JgiiS82i? 3a!85223SSS:l UmczeaU relativă medio c N N N Calm N X xw NW XW Ga l-n NW W Culm S W SW s w NE Direcția doniinânlA s: ct> —s 7 I 1 :j0 2 in — o« —— — 1 l'lavioinetru iap.i ți zăpadă) in. in. s* =‘ 1 E3 CZJ — 1 1 un — — u 1 1 Crea;-»-*.! O 1 -^1 1 1 -. I'loaic > 1 0 III. IU. ZlpuM 18'Ji'i sf.n. s et> <=> s «C’Wf C‘— IC li IC 1 1 Ceața Qa -t* 7 9«t«to>iaîo 1 axa»n:;iiiwa V6nt tare 11111111 1 1 1 1 1 1 1 1 ! H Furlunâ K X SI 3 7 Ol IV 1 1 I fi Solul acoperit cu zăpadă rr; t’* euaaaou-i e^ccasoouocc Senin •// H »— 12 10 II 14 J 13 • 11 13 Noro«c £ Acoperite ANUL XI. APRILIE și MAIU 1896. HEVISTA PAWIW POBEl II VALOARE A IEHIUII DE PAG prin INTREBUIHTÂREA LUI IN IHOUSTRIA TRAVERSELOR DE DRUM DE FER') Pentru ca o specie de lemn să fie întrebuințată in mod remunerator in comercifl și industrie, trebuc să îndepli- nească mai întâiO trei Condițiuni principale: să fie în cantitate suficientă, să fie dc un preț acceptabil (eftin), și să aibă o calitate superioară cel puțin pentru unele întrebuințări. Lemnul dc fag poate îndeplini cu succes aceste trei condițiuni. Din toate pădurile țCrcî, în suprafață de vr’o 2.000.000 hcct., putem socoti fără exagerație, că aproape jumetate din ele, adcca vr’un 1.000.000 hcct., sunt păduri de fag, și acea ce c încă de observat, este că, aceste păduri, din causa situațiune! lor la posiții dificile și din causa lem- nului lor susceptibil de mal puține întrebuințări, aO remas aproape intacte, cu arbori de mari dimensii, pc câtă vreme, cele alte păduri de resinoasc, de stejar și dc șleau, cari au fost la posiții mal accesibile și ale căror lemne au putut servi la mal multe întrebuințări, aU fost prea exploatate sau brăcuite, având arbori de dimensii mai 1) Conferință ținută la adunarea generală a societățcl silvicultorilor și pro- prietarilor dc păduri Progresul silric, iu ședința do la 29 Martie IS9G, care ședință a fost onorau cu asistența d-lul priin ministru și a d-lul ministru al domenielor. REVISTA PĂDURILOR mici. Deci ca cantitate lemnul de fag respundc cu succes înaintea tutulor celor alte specii. Prețul unul lemn depinde de raritatea Iul, dc între- buințările ce poate avea și de înlesnirea transportului. Lemnul de stejar, care relativ are întrebuințări mal multe și care s’a putut mal ușor exploata, a avut și are o va- I6re mal mare; lemnul resindselor, care dc asemenea are întrebuințări mal multe și care este mal rar, a avut si el și are, in părțile unde s’a putut pătrunde mal cu înlesnire, o valdre rentabilă. Lemnul dc fag însă, care ce c drept respundc la mal puține întrebuințări, care e prea comun și care în multe părți este inaccesibil, nu poate avea de cât o valdre fdrtc scăzută. In acele părți mun- toase, pc unde s’aa mal deschis drumuri de Ier sau șo- sele, tot arc un preț remunerator ; dar în cele mal multe părți n’are aproape nici o valoare. Prin urmare ca preț, lemnul de fag este destul dc eftin, ca să nu zic mai mult de cât trebue. Remânc de văzut dacă lemnul de fag îndeplinește a treia condițiunc, adică dacă arc cel puțin o calitate mal superiora pentru unele întrebuințări dc o importanță mal marc. Căci, pc lângă cftinătate și cantitate suficientă, dacă i vom găsi și o asemenea calitate, și o vom proba, atunci datori suntem ca forestieri a a reia această calitate și a justifica avantagielc ce ar resulta pentru comerțul și industria naționala, din exploatarea lemnului dc fag. Pentru punerea in valdre a pădurilor de fag așa dar, nu s’ar cerc de cât de a sc învedera pe dc o parte ca- litatea superioară a lemnului lor pentru niște întrebuin- țări destul dc importante, iar pc dc alta parte a se da o mal marc impulsiune dcsvoltărci căilor de comunicație în părțile inaccesibile ale munților—cea ce ar resulta dc la sine dacă s’ar vedea că este rentabil.—In această din urmă privință s’au acordat deja și particularilor avantagii prin legea promulgată anul trecut, spre a putea construi drumuri de fer dc interes local. Și pc lângă punerea în valdre a pădurilor de fag, prin exploatarea lor in mod rațional, rărindusc treptat acele masive prea dese, s’ar servi de sigur și un interes ge- neral cultural, căci in asemenea masive rărite, s’ar putea REVISTA PAPURILOR 99 însemința, fie artificial fie natural, resinoasele isgonitc de puterea copleșitoare a acestei specii. Cari sunt dar calitățile lemnului de fag? Toți știm că după structura ce are fagul, lemnul seu este greO, tare, omogen, de culore albicidsă când c tăiat dc curcnd și de culore roșetică când s’a expus la aer ori s’a desicat. El n’are flexibilitate, sc crapă, să diformează, este supus la stricăciune (vermoulure), sc conservă rOu în locuri supuse alternativei dc uscăciune și umiditate ; se lucrează bine însă in tâmplărie și strungăric, are o densitate intre 0.68 și 0.90, și se conservă bine in locuri necontenit umede sau uscate. In genere nu este dar bun dc construcțiunl, este însă bun pentru mobile, căruțăric, tâmplărie, strungăric și alte industrii mici. In țara la noi, ca lemn de lucru, pentru aceste indus- trii, se întrebuințează prea puțin, ast-fel că aceste industrii nu pot contribui în dc ajuns la punerea in valoare a fagului. Pc o scară mică, la Domcnielc Corone), sc lu- crează in ateliere speciale, diferite obiecte casnice si dc lux. In unele părți muntdsc se lucrează din fag dc către țeranl obezi și spițe dc rote, scânduri, șindrile, hambare, lăzi, lopețl, coade de sape, greble, casmalc etc. Pentru încorajarca acestor mici industrii, și mal ales pentru con- fecționarea de mobile cari Ic aducem în marc parte din străinătate, s’ar putea face mal mult atât de guvern cât și de alțl proprietari mari dc păduri ; insă nu asupra acestor industrii vreau să mc opresc spre a putea reuși să conving pc cinc-va dc avantagiele ce ar rcsulta pentru exploatarea și punerea în valoare a fagului. Este o altă industrie, care se practică pe o scară mult mal mare, în care fagul pdtc fi întrebuințat cu marc folos. Este industria traverselor de drum de fer. Ilustrul botanist forestier, A. Mathieu, in excelenta sa carte zice: «Cest l'un des bois qui s’injectcnt Ic plus facilcment et le plus completcment de matieres antisep- tiqucs; ainsi prepare, il fournit dc bonnes traverses dc chcmins dc fer». EI a spus așa cam dc mult timp, sunt vr’o 20—30 ani. Noi putem spune acum, basațl pc ulti- mele experiențe, aplicațiunl și statistici ale diferitelor ad- ministrațiunl de drum de fer din Europa și ale celor mai 1(10 REVISTA PĂDURILOR însemnați practician!, că lemnul dc fag dă nu numai bune, dar chiar cele mal superioare traverse dc drum de fer, cu condiție a fi injectate—care operațiune este și foarte eftină și foarte ușoară, -și cu atât mai superioare cu cât lemnul de fag este eftin și în mare cantitate, mal ales la noi in țară. Direcțiunea drumurilor noastre de fer. a trimis în strei- nătate acum câțl-va ani o comisiune care să sc intereseze de această cestiunc, și care comisiune, după informațiile ce am, a adus un respuns nefavorabil lemnului dc fag. Sunt convins că acest respuns a fost prematur, și spre a dovedi că fagul este specia de viitor pentru confecțio- narea traverselor de drum dc fer, să 'ml dațl voe a vc areta în scurt resultatcle obținute în astă privință. * * * D. A. M. Villon, inginer dc drumuri de fer din Franța, a publicat de curend un studia bine documentat asupra industriei, atât de importantă astă-zl, a traverselor dc drum de fer; iar d. V. Herzcnstcin, inginer al căilor dc comunicație din Rusia și vice-presidcntul comisiunei pentru conservarea lemnelor, a presentat congresului internațional de drumuri dc fer, un raport asupra duratei traverselor dc diferite specii, neinjectate sau injectate după cele din urmă procedeuri. Studiul d-lul Villon este publicat in Reuuc dc chimie induslriellr, iar raportul d-lul Herzen- stein este resumat în Rcvuc generale des chcinitis dc fer. Din aceste publica țiunl sc pot da rclațiunl foarte impor- tante pentru subiectul care ne preocupă. Lungimea totală a drumurilor de fer din lume, era în 1893, de 671.000 kilometre. Distanța traverselor fiind in termen media de om9o, numOrul traverscloi întrebuin- țate poate fi socotit așa dar la vr’o 725 sa ti 730 milioane. Luând u-se ca preț media 4 fr. de fie-carc traversă, re- sulta ca traversele întrebuințate pentru toate drumurile de fer di) la ne, represintă o valoare de aproape trei miliarde. Spcciele întrebjin.ate pentru traverse sunt mai cu seamă: stejarul pinul, aricele și fagul. Toate ad ninistrajunilc prescrie în caietele lor de sar- REVISTA PĂDURILOR 101 cinb ca tăierea lemnelor pentru traverse să sc facă iarna, când seva c staționară ; intru cât privește însă lemnele destinate a fi tratate printr’un procedeu orc-carc dc in- jecțiune, atunci tăierea e mal bine a se face primăvara și vara, dc oare-cc seva la aceste cpocc fiind mal licidă, se poate mal ușor înlocui cu o substanța antiseptică. Experiența a fost făcută in America și sc încearcă și in Rusia. Limitele indicate pentru versta lemnelor sunt cam vage: dc la 70 la 150 ani pentru stejar. Sc crede totuși, că această ceștiune nu pote să aibă marc interes, tra- versele de lemn tenOr comportându-se tot așa dc bine ca și cele alte. Timpul in care se lasă lemnele în pădure, înainte du a sc fasona, este în genere: pentru pin dc la două la șeasc luni, pentru fag de la trei la șeasc luni, pentru stejar de la șcase luni la un an. Fasonarea terminată, traversele sc așcadă in pilc pă- trate și fără scoarță (cu escepție dc traversele dc stejar tăiate iarna). Traversele remân ast-fel aședate în pădure dc la trei luni la un an; insă companiile engleze nu admit această aședarc care ar avea incovcnientul de a încălzi lemnele. Multe administrațiunl nu admit plutirea lemnelor, căci Ic fac mal mol; apele curgătâre insă facilitează pătrun- derea substanțelor antiseptice, cu condiliune expresă ca traversele să fie supuse la o bună dcsicațiunc. Durata traverselor depinde după cum ele sc întrebuin- țează naturale sa ii injectate, și dacă s’ao injectat depinde de eficacitatea procedeului și a substanței antiseptice. In mod general durata medie a traverselor este: Pentru traverse de stejar 6—12 ani cu albeață și 12— 20 ani fără albeață ncinjcctatc, 13—25 ani injectate. Petru traverse dc pin 4 —9 ani ncinjcctatc, 8—18 ani injectate. Pentru traverse de fag 2—5 ani ncinjcctatc, 12—25 ani (și chiar 30 ani) injectate. Prin injectarea lemnelor cu antiseptice sc prelungește deci durata cam in proporliunilc următorc: pentru stejar cu 26 la 100, pentru pin cu joo la 100 și pentru fag 102 REVISTA PĂDURII OR cu 1000 la ioo. Aceste țifre presupun că distrugerea lor naturală sa nu (ic turburată dc alte cause perturbatricc, ca greutăți prea mari, ele. necesitând reinoirea sau con- solidarea pieselor de care sc atașează șinele. Traversele de stejar sc pot întrebuința și neinjectate, mai ales cele fara albeață, iar cele de pin și fag trebucsc injectate înainte d a se întrebuința, căci putrezesc curend. In urma acestora, se pot aprecia cheltuelelc de între- ținere ale traverselor, căci, asigurândulc o durată de 20 ani, este totuși trebuință de o cheltucalâ de 150 milioane pe an, pentru înlocuirea celor căzute în rebut. Sc vede dar interesul ce presintă aceasta chestiune a conservare! traverselor de drum de fer la o lyngă durata. Două condițiunl par neccsaric pentru ca un antiseptic să producă un efect util pentru conservațiunca traver- selor : 1) Starea liquidă a antisepticului in momentul injcc- țiunei ; 2) Un preț acceptabil pertru o operațiune industriala. Sulfatul dc cupru, clorura dc zinc și creosota, respun- zând la această îndouită condițiunc, sunt întrebuințate. Sulfatul de cupru este destul de economic și a fost intre cele d'ântăi substanțe întrebuințate. Aplicat la lag dc compania Paris -Lyon Mediteranea până pe la 1875, el costa 57 centime dc traversă (50.6 centime sulfatul de cupru și 26.4 centime alte cheltueli). Clorura de zinc este foarte întrebuințată in Germania, Austria și Rusia. Creosata este întrebuințată dc mult timp in Englitera, Belgia, Franța, Austria și Portugalia. Creosata are avan- tagiul de a li relativ mai eftină, având în vedere pro- prietățile sale antiseptice. Aplicată la stejar de compania P. L. M., ea costa 90 centime de fie-care traversă ; a- plicată la fag costă 1 fr. 50 dc fic-care traversă. Pentru drumurile dc fer ale Statului frances, sc între- buințează un antiseptic compus din un amestec de creo- sată și dc clorura dc zinc (;i litri dc clorura de zinc și 46 litri creosată la un metru cub de apă). O traversă dc stejar cu albeața absoarbe în termen mediu 5—7 litri dc creosota; o traversă de pin sau fag REVISTA PAPURILOR 103 absoarbe 25 litri dc creosotă1), dar, cum cheltuiala de 25 litri ar li prea mare, nu sc lasă a absorbi dc cât ju- metate, adică 13 kilograme. Din 64 administrațiunl consultate, 44 practică singure injecțiunea traverselor lor: 19 administrațiunl (fraccse, engleze și belgiane) întrebuințează creosota brută, intro- ducând’o în lemne sub presiunea dc 6 12 atmosfere; 16 administrațiunl (austriaco, rusești și olandeze) preferă so- luțiunea de clorură de zinc injectată în vase închise; câte-va administrațiunl întrebuințează amândouă substan- țele (creosota și clorură de Zinc), fie pc rând, fie simul- tanei!; și alte administrațiunl întrebuințează sulfatul de cupru; o linie rusească se mulțumește dc a introduce traversele sale in apa foarte sărată a lacului Baskountchak. Companiile dc Lyon cumpiră o parte din traverse creo- sotate gata și injectează restul in șantierele sale proprii ; ca poate prepara ast-fel 600.000—800.000 traverse. Com- pania de Nord cumpără dc asemenea o parte din tra- verse crcosotate gata și injectează restul in șantierele sale; ca prepară in genere 250.000—300.000 traverse. In fine compania de Est prepară singură lemnele în cele două șantiere ale sale, producând ie-carc pana la 500.000 tra- verse pe an2). După cum sc vede, companiile franceze au adoptat creosota pentru conservarea traverselor lor. Procedeul dc injecțiune este cunoscut, totuși în unele părți s’a mai perfecționat—dupe cum este la atelierul companiei dc Nord de la Villers-Cottcrcts. care injectează pc fie-care di 1000 traverse, -și acest procedeu este încă susceptibil de ameliorațiuni. Este evident că se va putea ridica într'o di durata traverselor la 25 și chiar la 30 ani, fără mari chcltuell. Încercări s’au făcut și se fac atât în Europa cât și America. I). Villon le resumcază, luând ca punt dc comparați tine durata traverselor, spre a servi la apre- cierea valoarel fie-cărel încercări. 1) Traversele av£nd in termen mediu, 2m. i—2m. 6 lungime; 15—16 cenli- metre grosime; și 25 centimctre lărgime. 2) Lămuriri date «le d. Euverte, in lucrarea sa a|»ărută in Revue gemirale des chemins de fer. 104 REVISTA PĂDURILOR Lucrarea sa se referente asupra tutulor proccdcurilo* experimentate și încercate. Daca multe din ele n’aO avut onoarea popularități, aceasta provine din causa costului aplicațiuncl. lati câte-va mal principale: Lemn » j» vulcanisat..................... impregnat cu naftalină . . . . sulfurat (in baie de sulf topit), gudronat în gudron sulfurat. . înmuiat injectat în cu cu cu cu cu cu amestec de resină și sulf . . sulfat dc cupru.......... clorură de zinc.......... acid arsenios...........•. . . clorură de cupru............... Iluorura de cupru . • . . . bicromat de potasă . . . . crcosotat........................... crcosotat cu clorura de ?inc . . crcosotat cu bicromat de potasă . impermeabilisat *).................. mctalisat *)........................ cuprat în mod electric 3) . . . . silicatisat4)..................... petrificat 5) •..................• cimentat 6)......................... smălțuit ’)......................... fără tratament...................... Cea mal lunga durata a fost obținută Durata traverselor de stejar de fag 12 ani IO ani . 12 x> 8 p . IO > IO , IO D 8 12 * 9 t» . 12 > 8 » B » IO 9 «5 11 » B î> IO > . 16 12 18 » 12 » . iS B , t8 » B » ■ >9 a B 9 ■ »4 » IO » • B » 11 » ■ 3C B > . to z » . 20 * B » . 20 j» 12 > . 20 » B » • ? A 3 9 CU lemnul ao » * * * » » » 1) Lemn injectat la cald cu sulfat dc aluminiul» și apoi cu o soluție dc săpun. Sc face săpun dc aluminium impermeabil. 2) Mctabsarva consistă a trata lemnul cu o soluție alcalină, apoi cu o soluție de sullidr.it dc calce, și in fine cu o soluție de acetat de plumb. 3) lemnul cuprat c obținut depunend prin electricitate un strat dc I mili- metru de cupru. 4) Lemn inpregnat de o soluție de silicat de sodă și ajiol înmuiat in o so- luție dc clorură dc calce. 5) Lemn pus in o soluție saturată de carbonat de calo«, in acid carbonic sub presiune de X kilo. Se expune la aer și se rcincc|»e de mal multe ori cu calce; se adaogă puțin cromat de calce. C) Lemn acoperit de pasta de celulosâ lipită cu bicromat și silicat de țiotasâ. 7) Lemn inpregnat de silic.il de plumb, încălzit in urmă pentru a se topi silicatul. REVISTA PĂDURILOR 11)5 perit dc cupru prin electricitate și prealabil injectat cu sulfat dc cupru și bicromat de potasa. Dar acest sistem este scump, și afară de asta, presintă un incovenient. In timp dc ploae sc poate stabili un curent electric slab, in- tre șină și cuprul traversei, care lucru contribue a roade ferul în acel loc. Acest incovenient sc poate remedia prin isolare cu amiant. Lemnul smălțuit este dc asemenea prea scump pentru practică. Procedcurile cari trcbuesc mai mult să atragă aten- țiunea companiilor dc drum dc fer sunt: creosotarca cu saO fără adăogire dc clorură dc cupru, de zinc sau bi- cromat de potasa ; injecțiunea cu bicromat de potasa și pctnlicarea lemnului. Dar creosotarca este cea mai practică. * * * Din lucrările și cercetările d-lul Herzenstein, raportorul congresului internațional de drumuri de fer, resultâ urmă- torclc condușiuni pentru diferite esențe : Stejarul, chiar în stare naturală, dă traverse durabile. Acele dc inimă dc lemn, fără albeață, durează până la 25 ani pe căile principale (Nordul frances); cu albeața ele durează de la 6 la 12 ani pe căile principale. Creo- sotarca stejarului cu albeață, prelungește existența sa pana la 25 și chiar 30 ani. (Estul frances). Clorura dc zinc dă traverselor de stejar cu albeață o durată de la 13 la 25 ani pe căile principale. Pinul presintă o durată mal marc, dacă este injectat. Traversele in stare naturală durează de la 3 la 10 ani (excepționali) ani) pe căile principale. Creosotate durează de la 8 la 25 ani. Preparațiunea cu sulfatul de cupru face să dureze traversa depin dc la 6 la 15 ani pe căile principale: este tot așa cu clorura de zinc. Insă, adăogând la clorură o oare-care cantitate dc crcosotă bruta, cum se practică dc câtă-va vreme de statul francez, sc ridică mult (cam 25%) eficacitatea conservațiunei. Fagul parc esența cea mal apropriată serviciului căilor ferate cu condiliunca formală ca să fie preparat, căci, in stare naturală, durata sa este mal inferioară chiar dc cât 1OG REVISTA PĂDURILOR a pinului (doui ani). Traversele de fag creosotate insă durează pana la 25 an! (câte o-dată 50 ani) pc caile principale. Și simpla sulfatarc da o durata dc 12 ani pe căile principale. Laricclc suportă, în stare naturala, un serviciu dc la 30 la 40 ani (Tilbury Southend, sudul Austriei). In stare naturală traversele se înlocucsc adesea din causa dc putrezire, iar când sunt preparate, mal ales de fag, se înlocucsc mal mult din causa ușurel mecanice. Traversele preparate dând dar un serviciu mult mal du- rabil de cât traversele acelorași esențe in stare naturală, este evident că cea mai mare parte a administrațiunilor manifestă o tendință însemnată pentru întrebuințarea ex- clusiva a lemnelor preparate. Din toate procedeurilc dc conscrvațiune, crcosotarea este acea care mărește mai mult durata traverselor, ori- care ar li esența întrebuințată ; vin apoi sulfatarca și clo- rura dc zinc; dar independent dc acțiunea agenților exte- riori, durata traverselor depinde asemenea mult dc ac- țiunile mecanice la cari ele sunt supuse, dc suprafața care poartă șina, dc natura balastului, etc. Ast-fel, tra- versele de pin tratate cu clorură de zinc, durează 15 ani pc drumurile dc fer olandeze, și șapte ani numai in Rusia (liniile Catherinc Kharhov Nicolaîew), pentru că pc acestea din urmă nu sc întrebuințează șele și balastul de calitate inferioară este adesea argilos. In Estul francez, interpu- nerea sub sine a unor bucali dc pîsla gudronată, ar fi îndouit puterea dc resistență la greutate a traverselor (200.000 trenuri in loc dc 100.000). Raportorul conchide că fagul este lemnul dc viitor pentru traverse, căci traversele de fag costă mal puțin dc cât cele de pin sau stejar și durează mat mult timp; ele sunt mai puțin supuse la dislocarea fibrelor și la tăcrc sub acțiunea sarcinclor. Apoi, fagul se injectează ușor și pădurile compuse dc această esență sc reinoisc mal repede dc cât acelea dc pin și stejar. Cât despre tipul dc traversă cel mal avantagios din puntul de vedere al duratei ser\iciulul și al soliditaței liniei, cele mai multe administrațiunl sunt dc acord a recunoaște că este traverse ccarisată pc cele patru fețe REVISTA PĂDURILOR 107 ale sale. Din singurul punt dc vedere al conscrvațiuncl, raportorul crede totuși ca este mal bine a nu se ecarisa traversa de fag, de oarc-ce acest lemn, ca tote esențele fără inimă (mesteacăn, plop, anin, tcio, arțar, carpin, etc.) pe lângă că este forte omogen, arc straturile sale cele mal resistente la exterior. Cât despre mesurile cele mai avantagioasc pentru mă- rirea rcsistcnțcl traverselor în contra ușurel mecanice, administrațiunele arată între altele: a se mări basa de rcazim a șinelor prin interpunerea unor bucăți dc pîslă gudronată. In resumat, d. Herzcnstein crede că crcosotarca per- mite a da traverselor duratele medii urmatore: Pin crcosotat...................15 ani Stejar » ...... 18 » Fag » ...............20 » Prețul mediu al traverselor (coprinzându-sc și aședarea și crcosotarca lor), ar fi: Traverse dc pin crcosotat . fr. |,>o— 5,20 » de stejar. ...» 5,20—6,25 » dc fag .... » 4.50—5,30 Chckuclilc anuale de traversă s’ar urca ast-fel la maximum : Pentru traverse de pin crcosotat la 21 centime » » stejar ... 25 » » » fag . ... 18 » Cheltueli prea minime în raport cu acelea cari ar re- sulta din întrebuințarea lemnelor in stare naturala. Tra- versele ast-fel preparate nu pier în genere dc putrczeala, ci dc distrugerea mecanică (în dreptul puntelor de rcazim). S’ar putea încă prelungi așa dar durata lor, micșorindu-se intensitatea acestor acțiuni mecanice: saU lărgind supra- fața dc rezim, saâ mărind minierul traverselor. Raportul d-lul Herzcnstein e complectat cu numeroase tablouri, dând durata serviciului traverselor dc diferite esențe dupe principalele linii din Europa, resultatul în- cercărilor efectuate în vederea studierci conservărcl tra- verselor și respunsurile administrațiunilor la un formular •108 REVISTA PĂDURILOR relativ la : debit, provenințe, etate, lucru, tip, preparație mecanică, injecție, mod de așezare, etc. * * * Din cele de mal sus rcsultând că la noi lemnul de fag poate răspunde cu succes la cele trei condițiunl: de a fi in marc cantitate, de a fi foarte eftin și de a avea o ca- litate superioară în industria traverselor de drum dc fer, nu vedem dc ce nu am face apel la pădurile noastre de fag pentru construcțiunea traverselor ncccsarie, când, pe lângă economia ce s’ar rcalisa, s’ar ajuta cultura acelor păduri cu resinosc și s’ar crea pentru țară noul și în- semnate resurse. Și pc lângă avantagielc de mal sus în favoarea fagului, mal sunt și motive de conservare na- țională, a nu se distruge necontenit lemnele dc stejar dc mari dimensiuni, cari sunt ncccsarie pentru alte trebuințe ale țcrel, unde nu sc pot înlocui cu fag. Pentru a justifica și aceste din urmă motive, sc cer- cetăm puțin consumația și cheltucala aproximativă, pentru întreținerea drumurilor noastre de fet. cu traverse de stejar. Lungimea căilor noastre ferate, la începutul anului curent (1896) este: dc 2741 kilometre în exploatare de 320 » în construcție și de 780 » în proiect (studiate) Adică în total 5841 kilometre, cari vor fi in curend toate în exploatare. Dacă considerăm o'"8o distanța obicinuită intre traverse, adecă 1216 traverse pc kilometru, pentru 2741 kilometre în exploatare *trcbuesc 5.333.056 traverse, cari fac (a 5 lei una in termen mediu) 9.999.168 Ici. Considerând durata traverselor de stejar cu albeață (cum se întrebuin- țează) de 6 7 ani, revine consumațiunea anuală pentru intre increa celor 2741 kilometre actualmente în exploa- tare, la 555.509 traverse în valoare dc 1.666.527 kl. Iar în curend, pentru întreținerea a 3841 kilometre, va fi nevoe pc fie-care an de 778.445 traverse in valoare de 2-335-329 kl- Va se zică, va fi trebuință aproape de un REVISTA PĂDURILOR 1(KJ milion traverse pe an (punend și traversele dc garaj) în valoare de trei milioane lei. Pentru găsirea acestui material dc stejar necesar in tot-d’a-una și pe fie-care an, nu ne putem basa și nu ne vom putea adresa de cât la pădurile statului, pentru că numai el poate garanta și in viitor societățc! lemne de stejar de mari dimensiuni. Cel alțl proprietari parti- culari perisabili și-aii epuisat aproape pădurile lor de stejar de mari dimensii, și chiar de acum deja, cel mal mulțl furnisorl dc traverse sunt antreprenori dc păduri de ale statului. El bine, se poate demonstra, că pădurile statului, cu lemne dc stejar dc mari dimensii, abia vor putea fi su- ficiente pentru alte trebuințe ale țcrcl în cari nu sc poate utilisa fagul, și poate cu timpul, cu înmulțirea popula- țiunel și desvoharca civilisațicl, nici pentru acestea nu vor fi suficiente. Pentru ce dar nu am cruța stejarul dc mari dimensii in construcția traverselor, și nu am între- buința fagul care este mult mai mult și mult mal su- perior ? Pădurile stalului, in adever, au o întindere aproxima- tiva dc 800.000 hectare, compuse dc toate esențele, din cari cele mal multe sunt la munte compuse din fag. Nu putem admite a fi păduri de stejar dc cât ccl mult ju- mOtate din ele, adică 400.000 hectare. Din acestea de asemenea, a patra parte pot fi considerate ca păduri dc stejar dc mari dimensii (chiar cu rcscrvcle respândite ale crângurilor), căci stejarul fiind mai accesibil și mal căutat, și putând mal bine lăstări, se exploatează în genere in crâng, atingând ast-fel în marc parte dimensii prea mici. Putem considera adecă ca 100.000 hectare păduri dome- niale dc stejar dc mari dimensii. Spre a se exploata acestea fără sa sc epuiseze, după cum c dator a face statul, trebuc a se lua anualmentc numai creșterea lor sau producția lemnoasă a solului lor. Considerând in termen mediu 3 metre cubl producția lemnoasă anuală de pc fie-carc hectar, resultă că s’ar obține din pădurile statului 300.000 metre cubl dc stejar dc mari dimensii. Scăzând din această țifră cam a treia parte pentru debit, noduri, etc., revine deci la 200.000 metre cubl dc stejar 110 REVISTA PAI TEILOR disponibil pentru toate trebuințele țCrel, tot-d'a-una cres- cendo. Dacă, de un milion traverse avem trebuință pc fie-carc an pentru întreținerea drumurilor noastre dc fer, ce va mai române din 200.000 metre cubl dc stejar, și pentru cele alte trebuințe ale țcrcl ? Resulta învederat, că trebue se încetăm cu o oră mal înainte, a mal pră- pădi stejarul și pentru traverse. In urma celor ce preced, ași conchide la următdrea sol uț iu ne: Avend in vedere că în țară există lemn dc fag în marc cantitate, dc un preț foarte scăzut și de dimensil mari ; Avend în vedere rcsultatclc obținute în alte țcrl în privința întrebuințări lemnului dc fag în industria tra- verselor dc drum de fer, din cari rcsultate se vede că acest lemn fiind injectai cu materii antiseptice (creosota) presinta mai multe avantagil, atât ca (soliditate) durabi- litate cât și ca economie, în raport cu stejarul sau alte esențe; Avend în vedere că prin întrebuințarea lemnului dc fag la noi in țară in industria traverselor s ar ridica va- loarea pădurilor dc fag—cea cc ar fi a sc crea noul re- surse pentru tară—și s’ar servi și un interes cultural pu- tendu-sc mai ușor regenera rcșinosele cari s'ail împu- ținat, pentru binele țOrei; Și considerând că stejarul de mari dimensil, dacă s’ar mal continua a sc întrebuința și pentru traverse, în cu- rend sc va împuțina în cât nu va fi suficient pentru alte trebuințe ale terci, în cari nu se poate înlocui cu fag ; Adunarea generală a societăței «Progresul Silvic» în urma desbaterilor cc au avut loc în ședința sa din 29 Martie 96, recomanda celor în drept lemnul de fag ca cel mal avantagios lemn de întrebuințat în viilor la construcția traverselor de drum dc fer *). G. Stătescu. ------------------------------ 1) Adunarea generală a votat o moțiune ca să se publice această conferință, impreună cu alte dezbateri ce au avut loc, și cari conchid in același fel, și sâ trimeală direcției drumurilor de Ier și altor persoane interesate, spre a lua cu- noștință de aceste rcsultate pentru introducerea fagului in industria traverselor. REVISTA PĂDURILOR 111 METODA ACTUALĂ AUSTRIACĂ" (Urmare) II.—Lucrări executate pe teren. In acestea distingem: a) Operațiuni relative la măsurătoarea pădurci. b) » » » amcnajament. a) Operațiuni relativ la măsurătdre. Plecând dc la marele principiu geodcsic dc a porni în tot-d’a-una, dc la mare spre a ajunge la mic și a obține o basă foarte sigură, când este vorba dc ridicarea în plan a unei păduri se acopere aceasta cu o reția trigonometrică ale cărei puncte sc determină prin aju- torul celei întrebuințate cu ocasiunca taccrcî cadastrului țercl. In acest scop, în Austria, nu s’a făcut întrebuințare dc un singur sistem de axe pentru întregul imperiu, ce fie care țară dc coroană ’și a avut punctul seu Zero, pc unde s’a considerat ca trecend me- ridianul astronomic, precum și perpendiculara sa. Cu prilejul măsurătoarei cadastrului, s’a întrebuințat 4 ordine dc triunghiuri. Cele dc l-a ordine ocupând înălțimile cele mai dominante, pis- curile munților ; iar laturile lor au servit dc basă pentru determi - narea celor de ordine inferioară. Spre a sc putea ridica în plan dctaliclc, a fost nevoie dc o trian- gulațiunc grafică făcută cu planșeta; iar pentru determinarea posi- țiunei fic-cârui punct, trebue să cunoaștem numtrul cotând, zonei și sec{iunet cadastrale în care sc află. In acest scop, paralelele trase la distanță dc 4000 stânjeni vienezi 7,585,956 km. dc la meridian axa absidelor (X) ne indică coloa- nele cc poartă numirea de ontice sau vestice dup€ cum se află la dreapta sati la stânga lui; pe când paralelele la perpendiculara ce trece prin punctul zero al acei coordinatclor. numită și axa ordi- nalelor (Y), distanțate asemenea dc 4000 stânjeni v., ne arată nu- mim! zonelor. Coloanele sc numerotează cu cifre romane, începend 1) A sc vedea nuinerile trecute ale Iteviftei Pădurilor. 112 REVISTA PĂDURILOR cu No. i li dreapta și la stânga meridianului astronomic, iar zonele cu cifre arabe înecând cu No. i dc la aceea aflătoare în partea cea mai dc nord a provinciei unde s’a întreprins măsurătoarea. Prin încrucișarea acestor dou£ direcțiuni dc paralele, se dă naștere la divisiunl cquivalente cu câte o milă pătrată (0.5754642 Mm’). Din fie-care mila pătrată s’a format asemenea 20 mici divisiunl, fie-care conrcspundc cu ceea ce sc chiamă o sec (iu ne cadastrală și anume : laturea milei pătrate paralelă la axa ordinalelor, s’a di- visat în 4 părți dc câte 1000 stj. v. (4000 : 4 1000 stj. v.), pe când laturea paralela la meridian, sau axa absiselor, în 5 părți dc câte 800 stj. (4000 : 5^800 stj. v.) Aceste secțiuni cadastrale în suprafață .dc 800000 stj. □ fie-carc (1000X800. 800000 stj. □) s’aO numerotat cu litere mici latine, înccpcnd dc la Est spre Vest (a, b, c și d) și dc la Nord spre Sud (e, f, g, h, >)• Cunoscând coordinateie unui punct putând, cu cea mal marc ușu- rință, să determinăm posițiunca sa într’una din secțiunile cadastrale in ccstiune. In măsurătoare s’a întrebuințat scara 1" (țol) 40° (stânjini) ceea cc revine la 1 : 2880 și scara 1" -8o° sati 1 : 5760. Așa fiind, în cașul prim dimensiunile unei secțiuni este dc 25 țoii lungime și 20 lățime, saCt 65.85 centimetri lungul și 52.68 cm. latul, dc oare-cc 1" țol . 2.654 cm. Pentru ridicarea în pian a pădurilor, sc întrebuințează triunghiu- rile dc l-iul și al 2-lea ordin, ale căror laturi servesc, de ordinar, ca basc în triangulațiunea forestieră. Numai în cașuri escepționalc și dupC o prealabila încuviințare, se poate proceda la o directă măsurătoare pe teren a unei basc. Dc alt-mintcri nici nu este nevoie, avându-se în vedere preci- siunca recunoscută cu care s’a determinat valoarea unghiurilor din triunghiurile menționate, precum și întreaga lucrare. Afară de aceasta prin faptul utilisârci triangulațiunel cadastrale pentru ridicarea în- plan a masivelor, se realiseaZâ mai multe avantaje, a căror impor- tanță atât în cc privesce economia în timp și în bani, cât și al po- sibilitățci unui control eficace, este lesne dc apreciat. In adever, suntem dispensați dc chcltuelilc însemnate cc necesită măsurătoarea exactă pc teren a unei basc greu dc găsit pretutindeni în condițiuni avantajoase și determinarea cu o precisiune matematică a meridianului astronomic. Câte odată, cum dc ex. pentru ocolul Zinkenbach din Salzkam- REVISTA PA PURILOR 113 i ■ ■ ~ --—— mcrgut, s’a făcut întrebuințare dc triangulațiunea efectuată, în 1SS1, de institutul geografic militar, ceea ce a permis a sc ridica, planu- rile pe scara i : 5000 și 1 : 2000 metri. Se preferă însă cea cadastrala de oare-ce planurile aparținând cadastrului se iab dc basă mal tot-d’auna, când este vorba de regu- larca hotarelor etc., de către autoritățile administrative; pc de altă parte se procură putința unui control util și repede, precum și a cunâș^e situațiunca geografică a fie-cărui punct. Operațiunea triangulațiuncl forestiere se face dc ordinar de către un asistent forestier, în ce privesce măsurătoarea unghiurilor, cât pentru punerea semnalelor el este a utat și de către cei-l’alți mem- brii ai comisiunei. Triangulatorul trebue să sc încredințeze mai înainte dc a ridica piramide d’asupra punctelor trigonometrice cadastrale dacă posițiunea lor reală, corespunde cu datele ce i s’a procurat prin interven- țiunea Ministerului dc la biuroul pentru calculul triangulațiuncl ca- dastrului (Triangulirungs-Calcul bu'cau des Katastcrs) sau de la biuroul triangulațiuncl institutului geografic* militar (Triangulicrungs bureau des R. R. militar geugraphischen Institutcs). In acest scop cunoscând coordinatclc fie-căru! punct al imul triunghiîi, ușor sc poate determina lungimea laturilor precum și valoarea unghiului coprins între ele. In adcvCr, făcând diferința între coordinatclc absolute ale 2 puncte aparținătoare unui triunghiâ obținem coordinatclc relative (Z. x și Z. y), distanțele unui punct la actele auxiliare trecând prin punctul precedent, ori catetele unui triunghiu dreptunghi^ a cărui hypotenusă o formează laturea triunghiului dat. Spre a afla lungimea acestei din urmă n’avcm dc cât să scoatem rădăcina pătrată din pătratele celor doue catete. Cu ocasiunea substracțiuuci ordinalei unui punct din ordinala cdui-Talt, precum și a absisclor, spre a sc dobândi depărtarea am- belor puncte de la sistemul de axe, dupe semnele algebrice cc poartă sc cunoasce în cc anume cadran sc află unghiul azimutul al lăture! triunghiului. Pentru aflarea valoare! acestui unghia redus la primul cadran, sc întrebuințează formula : (Z\ x) I Spre a sc determina lungimea hypotenusei mai sus menționată, sc B EV ISTA PA DUBI LOR 11’» T~ poate face us și de rclațiunea între laturi și sinusurile unghiurilor opuse. In Salzkammergut însă, ș anume cu prilejul triangulațiunei Ocolului Aussee la care am participat, s’a utilisat principiul pita- goric dc mai sus: prima metoadi. Dup€ ce triangulatorul s’a încredințat că resulcatul obținut prin calcul coincide cu cel dobândit prin măsurătoarea directă a unghiu- rilor din acele triunghiuri, destinate a servi dc basă, pentru trian- gulapunca forestieră ; că nici o schimbare a pietrilor cu care dc ordinar sc Gx^lâ pe fața pâmeituluî punctele trigonometrice n’a avut loc, sc ocupă cu ridicarea de piramide, cu punerea dc sem- nale etc. Distingem în general trei feluri de semnale: i) Piramidele proprio i cele moi. sunt tacsate cu mult mai scump dc cât in ori-care centru de esploalarc al terci. Aci trebue sa deschidem o parantesă, esplicând, ca dacă sau putut compara in Tulcea lemne pe 32 ir. stânj., aceasta se datoresce unor împrejurări, ce nu pot și nu trebue sa faca norma. Am amintit acel cas cu aprovizionarea de la Tulcea, poate unic, numai spre a constata deferința de . . . apti- tudini intre unii și alțl servitori ai statului, in afacerea aprovizionărilor. Că prețul de 32 lei nu este cel normal, și ca s’aO speculat asupra împrejurărilor, reesc din faptul ca pe acel timp, slânjenul era tacsat după tarif cu 18 Ici. Pune tăiatul, despicatul și est rasul 6 lei , fac 2 4. Daca REVISTA PAD(!RIU)B 121 transportul unui stânjen de la Cilic-dere, locul de prove- niența, aprocsimativ 25 chilorn. departe de Tulcea, pc locurile cele maî accidentale, a maî costat numai 8 leî, aceasta nu poale constitui o norma de prețuri, căci pe antreprenorul autorităților administrative I ar ti costal de cinci, șease ori 8 lei. Constatată flitul scumpetea mare a lemnelor, sâ vedem acum cari ar fi tacsele convenabile a se pune pe mate- rialul lemnos in pădurile Dobrogei. In lipsa de alte date, ne vom servi de cele ce putem, și de cele ce ne procura memoriul D-lui Țânțhroanu si «R. Pădurilor», spre a stabili prin comparație valoarea lemnului in Dobrogoa. Din cele publicate de D-nu Lâzureanu in No. I a. 1888, s’ar pârea ca cel mai mare preț obținut in țara pentru arbori, a căror grosime medie ar li de 0,55 in diametru, au fost dc 20 25 lei, la pădurea Morunglavul din județul Romanați a Eforiei Spitalelor. Trebue ca aceasta pădure sa fie situata in niscc condițiuni escepțiomd dc favorabile, sari vi o întâmplare extraordinara a survenit, daca sau putut prinde acel preț. Din studiul compotinte al D-lui Tințareanu, fostul director al esploalai ilor de la Priboia, Rad ești și Seaca-Oplașanî, asupra aceluiași subject, noi aflam, ca in perioadele trecute, Onor. Eforie na prins pentru arbori de aceleași dimensiuni și din aceiași pădure, de cât macsimum 6 hi copacul. Nu pot deduce, dar cred ca diametrul de 0,55 din posibilitatea citata de la Morunglav. este acel convenit, dc la înălțimea peptulul, iar nu cel obișnuit in unele părți, de la jumatatea trunchiului. Presupunem cașul fara nici o Întâmplare estraordinară, care sâ li mărit mo- mentan valoarea lemnului, și luam cifra de 20— 25 ca valoare reala in localitate. De ce in Dobrogea un arbore de aceasta dimensiune este tacsat și vendut cu 30 lei ? Daca sunt adevarate cele cc mai spune D-uu Tințareanu, -departe de noi ideia dc a ne Îndoi,—câ particularii aii oferit la Seaca-Optâșani numai 5 lei iar la Priboaia sub 10 lei pentru un arbore dc 0,70 diametru, și «Iaca regiea n’au putut obține din prefacerea lor in piese de lucru de cât 42 leî de individ la Priboaia, și 21 leî și 49 bani 122 REVISTA PĂDURILOR la Seaca-Optășan), ceea ce pare a fi mai mult câștigul muneel lucratorilor,—pentru ce in Dobrogea un aseminea copac ar valora 82 Ici, când avem de fiecare contribuabil aproape 3 hectare pădure? Prin legea regularei propric- taței imobiliare in Dobrogea s’a dat fie-carui cap de fa- milie un hectar pădure, dovada ca e de ajuns producția acestei întinderi spre satisfacere» necesităților gospodăriei rurale de 5—6 stânjeni pe an. Tona de cărbuni costa in Constanta si de sigur și in Salina si dulcea 30 fr., iar lemnele mire 35 și 40 Ici mia ‘le chilograme. Care e rcsonul protecțiunei lemnului când avem de trei ori mai mult de cât ne trebue pe an? Care ar /i valoarea adevărată a lemnului de lucru in Dobrogea ? Pe ce husă am întemeia-o saii am reglator- nici-o, căci numai așa, ticsit din cabinet adlibilum, dupe cum s’a făcut până acum, nu mal merge. Sa luam de basa tariful moștenit de la l'urcl, intocmit de sigur în vederea concurenței streine și practicat atâta timp înaintea noastră. In tariful turcesc. dupd cum am vezut, sa vindea cotul de lemne (0,68) pe groși me i secțiune! pat rate dc la 5 8 rupi saii verșoace (0m,2125 O".3 4) cu 60 bani, ceea ce ar constitui pentru un arbore de 8 rupi grosime, soco- titii dinadins la căpătui cel gros și 25 coti lungime, 15 lei. Acestor dimensiuni ar corespunde un arbore din ca- tegoria acelora ce dupe tariful actual este tacsat cu numai puț in de 4 4 lei adecă categoria de r“,70—1",80 in cir- cumferință ; va sa clică de trei ori mai scump. hm aduc aminte prin anii 1880 81 Administrația Domenilor și Pădurilor Statului a vendut comisiunei Dunărene piloți de 10 —12 metre lungime din pădurea Techelci, cu condiție sa aiba 0,25 in diametru la căpătui cel subțire, in prețul de 7 lei bucala și cu toate acestea furnisorni comisiunei sa plângea ca mai eflin iar fi adus de la Galați, din care causa nu sciu dacă iau estras pe toți câți ii tocmisă, 1000 bucăți. Negreșit tocmeala s’a făcut in deplina cunoscință dc causa a ambelor părți contractante. Nimic nu s’a petrecut de atunci și pana asta-ții in Dobrogea care sa poată motiva aceasta urcare de prețuri. REVISTA PADCRILOR <23 Aceasta urcare de prețuri a fâcut'o numaf șefii con- ducători al pădurilor, cari au credul că numai in acest chip sa pot mari veniturile statului, ceea ce s’a dovedit ca nu este asa. Valoarea lemnului in Dobrogea dup# tariful turcesc, in comparație cu aceea a lemnului din localitățile citate in (ară, fiind dedal de ridicată, poate remanea aceeași pentru viilor, căci nimic până acum, mi ne indrcptălesce a o ridica, din potrivă, sunt multe resoane,—și am spus câte-va din ele,—spre a o micșora, daca nu voim să ornarăm mica industrie lemnoasă locală, și nu voim ca cărbunele de Cardif să ia prelulindenca locul lemnului in combustibil. Departe de noi ideia de a învinovăți de scumpetea lemnelor pe serviciul silvic central, dupe cum nu invino* vațim pe col domeniul de tacsarea unui hectar pârloagă cosita pentru fân cu 20 lei, pe când destundatui ile de (eleniste, semănate cu inul săracilor de pământ, simt tacsale numai cu 6 lei, in oposilie cu in plasatoarea bos- tânarie, care costa asemenea 20 lei hectarul. Aceasta a fost si este treaba a gen ții or delegați, meniți a calea in toate filele pe iarba verde. Am adus aci acest esemplu de actualitate, nu spre a învinovăți pe eine-va, ci numai spre a stabili, ca celor de la centru, ocupați tot-d’a-ima cu expedia rea afacerilor, și neputend cunoasce păsurile și împrejurările lic-carei localități, nu li-se pot pretinde in toate cașurile soiuțiu- nele cele mai nemerite. Dacă lucrurile in Dobrogea au mers si merg așa de refl, de sigur ca nu cei din serviciul central sunt de vina, că au dat aprobarea lor unor proecte atât de ne- chibsuite, ca tacsele și condi ți unele de esploatarea pădu- rilor din Dobrogea. Dar ne-am depărtat prea mult de subject. sa revenim resumând propunerile noastre. Sforțarea noastră de pena aci au tins numai spre a determina sistemul de esploft- tare ce credem noi ca e mal convenabil pădurilor Do- brogd. Dacă motivarea propunerilor a ținut așa de mult, cos- tându-m6 atâta timp, nu e vina mea, ci a acelora cari _____ REVISTA PĂDURILOR n’au studiat Gestiunea la fața locului, ca in urma, prin puterea ce le da autoritatea sa dea o soluțiune cești unei numai in câte-va cuvinte, d. es. sâ țjica : ori-ce sistem (fdople.se, numai sd nu sufere populaliunca de lipsă dc lemne, să nu sâ păgubească proprietatea și să nu se jig- nească interesele generale, ccea-ce ne am încercat a face cu propnnerele ce urinează. Distinsul silvicultor, D-nu T. Petra ru, a dis intr’im loc: «Considcrațiunile financiare pentru pădurile statului fără a fi lăsate cu lotul la o parte, trebuc să cedeze insă primul loc considerațiunilor economice». Cunoscând Dobrogea și relațiunele ei economice silvice, credem ca D-sa arșice: Toate scrupulile sunt pitici, pc lângă scrupulul cel mare al stalului, de a satisface, când are cu ce, trebuințele ge- nerale actuale cu materiale lemnoase, pascium și fânețe, dupe justa lor valoare, când pe aceste lucruri, statul e singurul proprietar, și arc monopolul lor, chiar al fane- lelor și păsciunilor. lata propunerile noastre resumate și recapitulate aci. Pentru lemnele de loc : .Sd se facă perimetrul pădurilor de rezervat pe sănia statului, liberând"-se bracurile remase afară din perimetru tăierelor pentru lemnele de foc. prin esploalarea directa de stat, păsciunilor și fănețclor: iar pădurile din interiorul perimelrelor, închise prinlro linie sau oile semne, să fie afectate csploalarilor regulate, potrivit cu necesitățile ce se simte de lemne de lucru, și natura proprietarului, ori-ce sistem sar întrebuința. Pentru lemnele de lucru și construcțiunl: Esploalarea prin antreprenori fiind periculoasă, iar tăierea lemnelor numai din parchete imposibilă să se aleagă trei centre mari de exploatare in corpul pădurilor, combi- nise o metodă de tratament specială Dobrogeană,numească-se personalul necesar csploatărei in regie, care va pregăti in cursul (ie cărui an, fot materialul brut, ce mal dinainte i-s’ar cerc de populațiune, pe care U va vinde din deposit cu prețul după tarif. Nu ne am întins și asupra metodelor de tratament. Aceasta e treaba silvicultorului aplicator de a'și combina o metoda, din cele cunoscute, care sa fie proprie lo- REVISTA PAUL'IULOR 125 calilahi. Pe noi ce ne interesează, in prima linie, este sa fie in deposil tnt-d’a-una materialul ce s’a cerul, care sâ nu coste mai mult de cât in ori-care parte a terci. Nu eschidem de loc probabilitatea, ca timpul poate aduce și antrepisa privata, când vom fi amcnagiat pă- durile, dar de-o-cam-data, suntem departe de a ne ascepta la nisce rcsultate bune de la acest sistem dc csploatare, intru cât mergem, tara nici o regula. Cu aceasta am încheiat și capitolul propunerilor noastre de îmbunătățire, rugând pe colegii și camarazii mei sâ nu fie tocmai severi cu prima mea încercare, apreciind, că din provincie nu pot eși lucrări perfecte ca din ca- pitală, unde pop avea de fie-care capitol un invețator și de fie-care pagină un critic bine-voitor. Ceea ce spui aci, este resultatul propriilor cunoscinte si observații, culese de pe unde și cum am putut, împreunate cu o dura esperiență de 10 ani. De mult țin să desvelesc carii cc rod sub scoarța eco- nomiei forestiere a Dobrogei. Aceasta e mica mea ne- modeslie de când sunt in serviciul stalului si aceasta nemodestie n’aș li comis-o nici acum, lăsând pe alții mai resptatiți a o face, daca n’as crede că o eră noua nu se va inaugura și pentru pădurile Dobrogei. Timpul va dovedi dacă prevederile noastre se vor realist. Terminând, țih sa mai adaog ca am evitat pe cât am putut terminii proprii din tccnologia forestiera, no îngri- jind atât de formă cât de fond, tocmai ca sa fiii cu în- lesnire înțeles și de acei amici ai silviculturei, a căror vedere nu e preocupata mai mult de formele esterioarc ale unui așeZemânl, cât de utilitatea practica la care el cPnde. p. Grigorescu. Silvicultor. 120 REVISTA PĂDURILOR RESUMATUL ȘEDINȚELOR ADUMREI BEIERALEI SOCIETĂȚEI „PROGRESUL SILVIC" din PILELE DE 28, 29 SI 80 MARTIE 1S9G Ședinla de la 28 Martie 181)8. Ședința sc deschide sub președinta d-lnf C. F. Robe* u, vice- președintele societăței, in lipsa d-lm I. Kahnderu, prezidentul so- cietate!, care însoțea f>e M. M. L. I . Ragele și Regina la Abazzia. In nuna facereî apelului nominal, la care d-nii membrii ni socieiățeî respund in mare majoritate, d. președinte declară a- dunarva consiliu.lă conform slatulclor. O-sa regretând lipsa d-lui președinte I. Kalindern de la adunare, face cun «cm d-lor membrii t a de și absinte, dar cu gândul este de față, dând citire unei telegrame a d-sale trimisa de la Abazzia, pc care adunarea <• primește in aplauze, con cpuiă asl-ld: Binc-voip a primi toate sinccriie melc regrete că nu pot să mc aflu printre voi, cum am avut tot-d’a-una până acum maica plă- cere de a face. \ e rog să transmiteți salutările melc tutulor scum- pilor noștri coleg:. \’O rog asemenea a li interpretul tutulor senti- mentelor mele afectuoase pentru dânși, precum și al urărilor ce fac pentru ca întrunirile tutulor membrilor să întărească și mai mult legăturile noastre și pentru ca resultatclc acelor întruniri sc înalțe valoarea sciințifică a societăței noastre, la care ținem cu toții, din toată inima. (s) /. Kalindern Adunarea primind cu o vum bucurie această telegramă, ex- pediază imediat prezidentului seu la Abazzia. următorul respuns: Societatea forestieră întrunită astă tfi în adunare generală mulțu- mește prețiosului și savantului prezident pentru bună voitoarea aten- țiune acordată lucrărilor sale, chiar din streinătate. Ea ’l roagă dc a primi omagiele considerațiunci celei mai |>erfectc și în același timp dc a comunica M. M. L. L Regelui și Reginei profunda sa gra- titudine, de înalta protecțiune aripată în tot-d’a-una acestei societăți. (ss) Robescu, Stâtescu, Eus'.atiu^ Kihata, Daniilescu, Remuf, Oriscu, Popoviel, Pelraru, Panaitescu, Macovd, Elefterescu, Pârnav, Popeștii, etc. etc. KEVISTA PĂDURILOR 127 Se inii a in ordinea dilei. D. G. St ăt eseu dă citire raportului comitetului asupra acti- vilăț< i .și situațiuneî linanciare a socielăței, pe anul 1895—96, și a bugetului pe 1896—97, in următorul topi ins. Domnilor Membri, In basa autor isari unei dată dc comitetul central dc administrație al societațci noastre și ca delegat al acestui comitet, am onoare a vC face cunoscut activitatea și situați unea financiară a acestei so- cietăți în anul din urmă 1895—96, adică dc la ultima adunare ge- nerală și până acum. Societatea noastră care sc întrunește astă-di în a ^ccea sa adunare generală, a intrat îu al unsprezecelea an ai existenței sale. Ea a continuat a se desvolta și în anul din urma, atât în privința activi- tățcî sale cât și în privința economiilor sale. Din 46 membri fondatori câți erau înscriși la început, adică la 1 Aprilie 1886, astă-^i numcruJ membrilor activi, cari în același timp sunt și abonați la organul s:>cictâțci «Revista Pădurilor», este dc 200, iar numărul abonaților simpli este de t2O, adică în total, membri cu abonați, sunt 320. Constatăm cu adâncă mâhnire că în anul din urmă, încă trei membri silvicultori ai societațci afi dis- părut dintre noi, și anume: St. Xegocscu, I. M. Stoenescu și Em. S. Dcmctrescu, la înmormântarea cărora, societatea a făcut onoru- rile cuvenite. ^punând și câte o coronă cu inscripția ci. Iată situațiunca financiară : I .a sfârșitul anului trecut, 1894—95, societatea avea un fond dc 4000 lei în efecte publice și un esccdent in numerar dc 2264 lei of bani, căci o sumă dc 665 Ici care urma sa sc găsească în plus la acest csccdcnt, fostul casier d. M. Secărcanu, o arată ca prove- nind din rccipisclc liberate unor d-ni membrii, cari nu le-au plătit nici înapoiat și pentru care sumă d. M. Sccarcanu va face, conform închcercl comitetului, un borderob justificativ dc numele acelor d-ni membrii cu sumele ncplatitc. In anul 1895—96, adică de la ultima adunare generală și până acum, s’aO încasat ca venituri următoarele sume : Din cotisațiuni .......................................1095.— Din abonamente la «Revista Pădurilor»..................1554.55 Din taxe dc înscrieri. ................................ 60.- Din donațiuni (dc la d. A. Cosmcscu și de ’a d-na Dr. Turncscu)...............................................400.— Din cupoanele efectelor socielăței (in valoare dc 4000 lei) 185.— Adică s*aă încasat in anul 1895-96 suma totală de . 3294.55 In această sumă totală intră și o datorie de 339 lei 25 bani, pc care d. M. Sccăreanu fostul casier, a încasat’o dar pc care n’a vcrsat’o încă în casa socielăței. Pc cât mi-a stat prin putință am stăruit la activarea încasărilor, f28 RRVIsTA PĂDURILOR ■ ■ — r ■ ■■ ■un - - — —• — - — y - — ■ —ar® și am adus o mat bună regulă în ținerea rcgistrclot și a unul con- trol mai serios, cu t6te acestea vG declar, cu regret, că dc și mai puțini ca în trecut, dar mai sunt d-ni membri torte îndărăt cu plata suinelor cc au a respunde, și lucru curios, tocmai a unor d-ni membrii de la cari nu s’ar aștepta cineva. Sperez însă că în viitor, pătrunși mai mult dc dorința—cc sunt sigur că aveți- dc a vedea tânăra noastră societate prosperând, veți da mai multă atențiune părții financiare a societății, ast-fel ca la anul viitor sâ se poată dicc că toți aii venit la curent. Cei cari sunt prea înapoiați cu plata, jx>t plăti treptat în rate mai mici spre a sc pune cât mai curend la curent. Venind la chcltuelilc anului din urma 189)—96, adică dc la ultima adunare generala și până acum, s’aQ cheltuit următoarele sume: Dc. d. M. Sccârcanu pentru imprimarea Revistei pe doue luni, indcmnisarca sa pc trei luni, plus alte chcltuell, după un compt în- soțit de acte justificative................................... 543-75 Pentru imprimarea Revistei pe restul de zece luni . . . 1174.60 Pentru imprimări dc circulari și bilete de drum dc Ier . 73.— Pentru abonamente la ziare sciintificc streine............... 57-— Pentru legarea unor cărți din bibliotecă.................... 16.60 Pentru cumpărarea de corânc la înmormântarea a doui membri....................................................... 61.— Pentru indcmnisarca secretarului casier pe none luni . . 540.— Pentru chcltuell lacxpcdiarca Revistei, a biletelor de drum de Ier și altor circulari (timbre, gumă, ser'iciC. etc.) ; pen- tru corespondență (timbre și cărți poștale); pentru procu- rări de registre, etc........................................ Pentru remisa încasatorului............................. . . 127.50 Adică s’au cheltuit in anul 1895 -96 până acum, în total 2744.75 In raport cu veniturile s’a cheltuit va să zică mai puțin cu 549 lei 80 bani, remânend deci din acest an un csccdent de 549 lei 80 bani, pe lângă care s’a mai adăogit 335 lei 20 bani luați din cscc - demni anului trecut, spre a complecta 885 lei, cu care s’a mai cum - ț erat un bon de 1000 lei, ast-fel câ actualmente, csccdcntiil definitiv iu numerar este dc 1928 lei 85 (în care intra și datoria dc 339 Ici 25 b. de la d. Sex arcanu), pc lângă care societatea arc acum un ca- pital de 5000 lei in efecte publice. Cu alte vorbe fondul disponibil al societății în acest moment este dc 6928 Ici 85 b. în numerar și efecte publice. Aceste chcltucli, pc cari comitetul central le-a găsit în regulă și sub prevederile bugetare de oare- ce .s’a cheltuit cu 925 lei 25 b. sub aceste prevederi, — s’aC aprobat dc dânsul și m’a delegat a le expune dv. împreună cu proiectul de budget cc am întogmit pen- tru exercițiul viitor 1896—97, n.gându-vc pe dc o pane a le a- pn-ba și dv., iar pe dc altă parte a’mi da cuvenita descărcare de gestiunea financiara a expiratului an. REVISTA PĂDURILOR 120 Domnilor Membri, In privința activitâțci societăței, in anul din urma, comitetul dv. și-a dat toate ostenelile a urma mai departe calea trasă de la în- ceput, spre a rCspundc cât mai bine îndatorire! sale și scopului pre- vfcjut de statute. Fără îndoueală că concursul dv. a contribuit a face ca societatea să se afirme pe această cale de progres forestier. Pentru atingerea nâsnințelor societăței, comitetul s’a servit de di- ferite mijloace prevestite la art. 5 din statute. Ast-fcl, s’a urmat cu publicarea regulată a organului societăței «Revista Pădurilor » in care diferite persdne speciale au tratat ces- tiuni interesante, relative la economia noastră silvică, între care men- ționăm: studiul asupra restabilire! bradului în fâgeturilc din care tinde să dispară (de N. R. Danilcscu), care Gestiune, remasa din a- nul trecut, este pusă la ordinea zilei și anul acesta; asemenea stu- diul asupra pădurilor din Dobrogea (dc P. Grigorescu) din punctul dc vedere ai cxploatațiunei; studiul asupra pădurilor din Austria (dc P. Antonescu) din punctul de vedere, al amenajerci lor; studiul pădurilor din jud Dorohoi (dc E. Anostolcscu) din toate punctele dc vedere, etc. Prin mijlocul Revistei, membrii so- cietăței și alte persoane cari sc inscreseazâ, a& fost puși in curent cu diferitele cești uni silvice de li noi din țară și din streinătate. Asemenea, tn scopul respândireî și popularisărci silviculturei, Re- vista s’a trimis gratuit elevilor români de la diferite școlc din țară și streinătate, precum și la alte stabilimente de cultură. Anul acesta ca și în anii trecuțl, s’au organisat conferințe publice cari au avut loc aci, la sediul societăței, și la cari au luat parte d-nii membri ai societăței din capitală și mulți chiar dc afară, pre- cum și diferite persoane distinse cari sc interesează de mersul silvi- culturii, intre cari d. ministru al domeniilor cu d. secretar general al seu, d. fost prin ministru general Mânu, etc. Pentru d-nii mem- brii safi abonați din districte, conferințele s’aâ publicat și sc vor pu- blica prin organul societăței. Subiectele conferințelor au fost: Ges- tiunea organisârei scrviciului-silvic, tratată dc d. N. R. Danilcscu ; cestiunca proprictățci forestiere și a drepturilor cari decurg dintr’ensa tratată dc d. D. Ruscscu; și studiu comparativ asupră pădurilor din Austria, tratat dc d. P. Antonescu. l.a adunarea generală din anul trecut s’a discuta: ccstiunea modi- ficărei codului silvic, asupra căreia ați fost de părere ca o comisi- unc să adune tot ce s’a ț)is și publicat în astă privința, și care co- ordonate să sc publice ca contribuțiune din partea societăței la al- cătuirea unui noO cod silvic, avându-se în vedere proiectul depus in cameră pe acea vreme, dc fostul ministru al domeniilor. Cum unsă acel proiect s’a retras, colaborația comisiunci noastre la acostă operă n’a mai intervenit de o cam dată, avend în vedere de alt- mintrelea că există depuse la Ministerul Domeniilor destule proiecte eșite din rândurile silvicultorilor, precum și destule articole și a vise ale societăței publicate în «Revista Pădurilor». Apoi, modificarea ac- REVISTA PARURILOR tnaiului cod silvic, in uncie puncte vicioase ale sale, este deja por- nita. prin presentarea de către d. ministru actual a unui proiect re- lativ la modificarea art. 6 și la instituirea unul corp de ingineri sil- vici rccunoscuțl de stat, cari să aibă dreptul a face lucrări silvice, care proiect a fost deja votat dc Camera deputajilor.—-Cu toate a- cestea delcgațiunca dată comitetului central, de a contribui ori când necesitatea va cere, pc lângă cei în drept, la alcătuirea unui nou cod silvic cate să cuprindă și basele organisațiunl corpului sil- vic. remânc se înțelege și pc viitor. Ca mișcare științifică înregistrăm trei lucrări relative h Vocabu- larul silvic, care a lost pus la concurs de societate, fiind destinat pentru acesta un premii) dc 2000 Ici dat dc Ad-ția Domeniilor Co- roanei. Aceste lucrări aO fost date în cercetarea unei comisiuni cari dându’și raportul sc&, adunarea sc va pronunța. In fine, comitetul a îngrijit a a vc convoca în această adunare generală ordinară, potrivit statutelor, cu care prilej, pc lângă oca- sia dc a ne revedea și a lua cunoștință dc starea societațci, vom a- vea și ocasia de a desbate mai multe cestiunl remasc de amil trecut și puse acum Ic ordinea zilei, asupra cărora vom lua niște solnțiunl besidcratclc cc s’au exprimat altă dată aci, precum și prin organul societațci, n’au remas precum vedeți tot-d’auna fără folos, ele ’șl găsesc treptat aplicațiunca lor, cu ocasia atât a reorganisăreî servi- ciului silvic cât și a reformare! cui turei și exploatare! pădurilor nos- trc. Miniștrii, foști miniștri și alte persoane interesate, vin în mij- locul nostru, spre a sc inspira de nevoile serviciului și ale păduri- lor, în raport cu știința și cu împrejurările locale. înainte dc a termina, avem plăcerea a vc comunica, după cum ați vC^ut din expunerea situației financiare de mai sus, ca, ca și în trecut, sc găscs persoane generoase, cari vin cu obolul lor a con- tribui la mărirea fondului societăței, și cărora suntem datori a le exprima aci mulțumirile nâstre și a Ic dori mulți imitatori. Ast-fel d-na Dr. Turncscu și anul acesta a donat societății 300 lei, iar d. A. Cosmcscu, marc proprietar, a donat 100 lei. Aceasta fiind în scurt situația financiară și activitatea societațci, comitetul D-voastră, acum, la expirarea mandatului sc&, mulțu- minduvC de încrederea cc i-ați dat, urează societăței și de acum înainte prosperitate și viață lungă. Secrctar-Casicr deiegat al comitetului G. SWescu. REVISTA PĂDURILOR LU SGGIETATJCA «PROGRESUL silvic» Buget de venituri și cheltuell pe anul 1896--97 No^ Clintit VENITURI ■ SUMA Lei B. Nn. curent CHELTUELl SUMA tel B. fin efecte nu-f Un numerar 1 2' Din t^xe de insei Ieri. . SDin colisațiunT. . . . V Din abonamente . . . 5 Din cupone ui Din donaliunea d-ncl 1 >r. । Turmwcu Tolal . . 5000 MB» 100 2500 3500 2O 300 K> 1 2 3 i 5 G 7 • Pentru imprimarea Reviste! (event. cu suplim.). . Pentru diferite imprimate Pentru expedierea Revis- tei și diferite furnituri (mârcJ, hârtie, legat, etc ) Abonamente la ziare sciin- țifice streine .... Remisa încasatorului. . îndemnisarea secrclaruluî- casier Cheltuell ncprev<\lufc . ii r 11 । ’ 8* a s î* fi e! —fi a ‘JMI — i Total . . Esccdent . :cwt» - j|OI73.H5 1 X>(i3 S5 p. Președinte, C. F. Robescu Secretar, (î. Slă/escu. D. G. Stătescu roagă și verbal pe d-nii membri cari sunt înapoi cu plata rotisaliunilor si abonamentelor la Revistă, a achita cât mai curând sumele C3 datorează, chiar in rate maî mic). D-sa comunică apoi adunare! o telegramă și o scrisoare din partea d-lor membri P. Dnmitrescit si P. Antonescu. cari regretă că nu pot fi la adunare și felicită societatea. D. C. F. Robescu, președinte, roagă adunarea a numi o co- misiune pentru verificarea gestiune) financiare a societarei. Se aleg in această comisiune d-nii D. Papinian, V. Pretorian si D. Rusescu. D. C. F. Robescu, președinte, pune in desbaterea adunărei ccsliunea «Restabilire! bradului in făgeturile din cari tinde să dispară». D. A. R. RanUcscu, reamintește d-lor membri scrierea sa asupra acestei cestiunl, publicată in «Revista Pădurilor». După 132 REVISTA PĂDURILOR ce arata temerea, care trebue să preocupa pe toți, despre dis- parițiunea bradului, o specie atât «le esce lentă a pădurilor de munte, in raport cu alte specii, și înlocuirea Iul cu fagul, insis- tând asupra valorel lemnului de bra«l și molift și a importanței cestinnei din pmclul de vedere cultural, d-sa propune ca ex- ploatarea pădurilor de fag să se Iaca in grupe. Arata avanla- gielo ce presintă această metoadă, pentru instalațiunea resino- șilor prin locurile goale iernase in masivele de lag, in urma acestui fel de exploatări. Spune ca streinii s’ari ocupat de această cestiune, intie care un docent de la Academia fores- tieră «lin Viena, și găsește că e cel mai bun sistem de adoptat, pentru protecția bradului și moliftului la noi in țară. înscrie starea câtor*va păduri din’basinul Prahovei, in care bradul si mohllul nu se mal găsesc «le cât in stare de mici plante împrăștiate și pipernicite, concbizând, după cum a tratat cestiunea in «Revista Pădurilor», la adoptarea sistemului de exploatări in grupe a pădurilor de lag. D. .V. G. Popovicl, arată și d sa importanța cestinnei și spune ca modul după care trebue a ne conduce in resoSirea ei trebue să fin economic. Este de părere că in acele masive de munte, in cari bradul și moliftul se găsesc in stare «le puelime, să procedăm la secuirea fagului năbuși t<»r, căci nu rentează tot- d a-una a fi exploatat; iar in acele masive unde bradul a dis- părut, să se extragă treptat lagul și in modul areUl de d. Da- nilescu, cu condiție a se semăna direct resinose sub lag. Roagă adun-nea a vota o soluțiune in acest sens, pentru a li luata ca o regulă generala in astă privință. Se suspendă ședința. I a redeschiderea ședinței, <1. N. G. Popovici «la citire unei moțiuni, prin care se recomandă că in pădurile in cari exista brad dar Unde să dispăru, din causa copleșire! fagului, să se extragă această din urmă esență prin grădinărit sau in pâlcuri, iar iu pădurile in cari bradul a dispărut din aceași causă, să se insemințeze artificial, exlrâgânduse lagul in acelaș mod. Această moțiune este concepută ast-lel : Adunarea generală a societăței Progresul Silvic, ascultând discu- țiunea urmată asupra cești unei «Restabilirea bradului m tageturile din care tinde să dispară» este de părere ca: . I. In pădurile saD porțiunile de păduri în care bradul exista dar tinde sâ dispară, devenind fagul copleșitor, să se menjie pc cat REVISTA PĂDURILOR li» posibil brădeturile existente, pentru a asigura propagarea lui, și prin extraqiunl asupra fagului, făcute prin tâcrc saO secuire sub forma grădinărită sad în pâlcuri, pc de-o-parte să sc împedice fagul dc a deveni copleșitor, iar pc dc alta să sc asigure desvoharca puepmel dc brad. 11. In pădurile saO porțiunile de păduri din care bradul a dis- părut cu totul, să se reintroducă în mod artificial prin insemânțari sub masive și după instalarea semințișului de brad, tot prin mij- loacele arătate la punctul I-iO să se rărească treptat masivele, spre a sc asigura desvoltarea scmințișulul. A’. G. PopovicI, T. G. Pd rarii. D. .V. B. Danilcscu, propune o alia moțiune cam in acelaș sens, pe care o găsește mai scurtă și mai concisă. O. T. G. Pelraru, arată ca ambele moțiuni suni aceleași, insă moțiunea propusa de <1. PopovicI, si semnală și de d-sa, are avantagiul că preciseaza mai lămurit diferitele cașuri ce se pot întâlni. Prin aceasta se lasă apoi un cerc mal larg agen- ților, pc câtă vreme prin cea altă moțiune, care elice a se pre- cede sub titlu de experiențe, va pune o mai mare stavilă in lă- murirea unei cestiunl atât de importantă, și un mare desavan- tagiu in aplicarea insă-și a metodei disă in grupe. D. iV. G. Popovici, mal susține moțiunea propusă de d-sa și din puntul de vedere economic, care nu trebue să se piardă din vedere. D. A’. I{. Danilcscu, menține moțiunea sa, si explica că expe- riența ce a propus in astă privință, nu face a se aștepta timp îndelungat. D. C. Bobescu, președinte, arătând că este pentru mo- țiunea propusă de d. PopovicI, roagă adunarea a decide in acea ședință chiar. Punând u-se la vot se admite moțiunea propusă de d. N. G. PopovicI. Ședința se ridică. Ședința dc la 99 Martie 1896. Ședința se deschide sub președinta d-lui C. F. Bobescu, vice- președinte. I.a această ședință asista și d. prim ministru impreună cu d. ministru al domeniclor. D. C. F. Bobescu, președinte, pune in dezbaterea adunărei cestiunea * Punere! in valoare industrială a lemnului de fag» și da cuvântul d-lul G. Stălescu. REVISTA PAPURILOR I »4 D. G. SI ăl eseu, spune că o specie de lemn, spre a putea avea in mori remunerator o întrebuințare in comerciu) și in- dustria națională, trebue să fie in cantitate suficientă, de un preț acceptabil și de o calitate superioană pentru unele între- buințări importante. D-sa demonstrează că lemnul de fag inde- plinesce cu succes aceste condițiuni, căci sunt păduri imense de fag aproape neatinse și de dimensii mari, că sunt de un preț cu lotul scăzut și că lemnul lor este cel mai superior in con- strucția traverselor de drum de fer, cu condiție a li injectat. In privința calității superioare a lemnului de fag in această in- dustiie, d sa se reazirnă pe diferite statistici. experiențe și apli- cațiuni, ale diferitelor administrații de drum de fer din streină- lale, pe care le expune in detaliu adunăreT, și conchide că in- troducerea lemnului de fag in construcția traverselor drumurilor noastre de fer, ar realisa o economie .și resullale mai bune, ar ci ea nouî resurse pentru țară si ar contribui și la cultura ja- durilor de munte prin instalarea reși nomelor caii au dispărut in mare parte. Și cu atât mai mult găsește d-sa că întrebuințarea fagului in industria traverselor este necesară, cu cât pădurile de stejar de mari dimensii s’au împuținat și trebuesc cruțate pentru alte trebuințe ale lereî, in cari lagul nu se poate folosi. Arată in acest sens cu țifre, că pentru întreținerea căilor noastre feiate trebuind anualmente la un milion traverse . Ședința se deschide sui) președinta d-hii C. F. Bob eseu, vice- 1) D-niT miniștrii, tntreținăndu*sc cu d-niî membri, sau interesat foarte de aproape dc această importantă cestiune. 130 REVISTA PĂDURILOR președinte, care dă cuvînlul d-lui N. G. PopovicI, spre a citi următoarea moțiune: Adunarea generală a socielăței «Progresul Silvic» în urma discu- țiunilor urmate în ședința dc la 29 Martie asupra cestiunc! relativă la «Punerea in valdre industrială a lemnului dc fag» aproba con- clusiunile acestor discuțiuni și este de părere ca pc de-o-parte ele să se publice în «Revista Pădurilor» iar pe de altă parte ca Re- vista ce va conține aceste discuțiuni să se trimeată de comitetul socielăței Direcțiunel Căilor Ferate, atrăgAndul atențiunea asupra importanței întrebuințărcl faguhn injectat în traversele drumurilor de Ier. A'. G. PopovicI, T. G. Pftraru, G. Stălestu. I) . D. Ruscscu găsește că nu e bine a se interveni la Direcția căilor ferate, căci noi nu putem a ne adresa la un cumpărător, ci ca silvicultori ai statului, a ne adresa însuși guvernului spre a pune la disposiția drumurilor de fer fagul necesar la construcția traverselor. D. I), loncscu-Zanc, este de aceașl părere. D. A’. G. PopovicI, susține moțiunea propusă, adăugând că prin admiterea ci, dacă nu se va câștiga imediat ceva, nu se va perde insă nimic. D. G. Slătescu, susține și d-sa moțiunea picând că va ști comitetul in ce mod să o supună Direcției căilor ferate sau altor persoane ii: drept, și ast-fel a nu se inai perde timpul cu prelungirea discuției pe acest teren. D. C. F. Robescu, președinte, nu găsește de asemenea nimic ofensătnr pentru Direcția căilor ferate, admițându-se moțiunea propusa si supunându-se acelei admimstrațiuni, ba este de țiărere Ca această moțiune să se pună și in vederea d-lui ministru al lucrărilor publice, care va decide mai bine in această cestiunc. Se pune la vot moțiunea propusă și sa aprobă de adunare. I). /). Ruscscu, din comisiunea de verificarea gestiune! finan- ciare, dă citire raportului acestei comisiuni in privința gestiune! anului 1895— 96 și in privința proiectului de buget al anului 1896—97. Domnilor membri, Conform voiului Domn ici-voastre da: in ședința dc la 28 Martie 1896, sub-scriși ne-am întrunii în comisiune la 29 Martie și am procedat la verificarea gestiune! financiare pe esercițiul 1895—96. REVISTA PADCRILOR 137 Din condicile de încasări și alte acte justificative cc ne a presintat D-lui Sccretar-Casier, am constatat. I). l.a venituri. J !.. B i) Din taxele dc înscrieri cu recipiselc coprinsc intre No. 195 și 21.; inclusiv, s’au încasat ......... 60,00 2) Din cotisațiuni cu recipiselc cuprinse între No. 1 și 122 inclusiv, s’aQ încasat...................................1095,00 3) Din abonamentele la «Revista Pădurilor», cu reci- piselc coprinse între No. 1 și 174 inclusiv, s’au încasat x554»5> 4) Din donațiuni de la d-l A. Cosmescu și d-na Doctor Turnescu, cu recipiselc No. 18 și 19 inclusiv, s’a& încasat 400,00 5) Din încasarea cupoanelor dc la efectele socictâțci în valofe dc Ici 4,000, s’au încasat........................... 185,00 Adică s’au încasat în anul 1895—96, suma totală dc . 3294,55 11) l.a chel tu eh. L. B. a) Dc D-l M. Secăreanu fostul secretar casier, pentru imprimarea revistei pe doue luni, pentru indemnisarea sa pc trei luni, plus alte cheltueli dupe un compt însoțit dc acte justificative.................................................>43,75 b) Pentru imprimarea Revistei pc Restul dc ^cce luni, conform actelor justificative.....................................1174,60 e) Pentru imprimări dc circulari și bilete dc drum dc fer, conform actelor justificative . . ............................ 73»°° d) Pentru abonamente la ^iare sciințiticc, conform actelor justificative..................................................... 57»°° r) Pentru legarea unor cărți din bibliotecă, conform ac- telor justificative................................................ 16,60 f) Pentru cumpărarea dc coroane la înmormântarea a 2 membri, conform actelor justificative ..................... 6i,co Pentru indemnisarea secretarulul-casicr pc noue luni, conform budgetului................................................. 540,00 h) Pentru cheltueli la espediarea Revistei, a biletelor dc drum dc fer și alte crculări; pentru corespondență; pentru procurări de registre, etc., dupe un comp și acte justificative.................................................... 151,30 i) Pentru remisa încasatorului, dupe acte justificative . 127,50 Adică s‘aQ cheltuit în anul 1895—96, in total .... 2744,75 Toate aceste cheltueli sunt făcute în limitele prevederilor budge- tare, ba mai mult chiar, s’a cheltuit cu lei 925 bani 25 sub aceste prevederi. Scăpând cheltuclile din veniturile încasate, române pc cscrcițiul 1895—96, un eseedent de lei $4% bani 80, care adăugat la osce- I3S REVISTA PAnUIlILOK dentul de lei 2264 bani ), remas din anul trecut 1894—95» ^acc un esccdent total dc Ici 2813 bani 25. Din acest esccdent s'a hiat ki 885, cu care s’a mai cumpărat un bon dc Ici 1000 (scris fonciar urban 5°’n), ast-fel ca actualmente esccdentui definitiv este de lei l<^28 bani 8$ în numerariu. pc lângă care esccdent, societatea, are acum un capital de $000 lei în efecte publice. Cu alte vorbe, /undai disponibil al societăți în acest moment este de lei 6928 bani 8j fu numerar și efecte publice. Ast-fel fiind situațiunea financiară in raport cu budgetul anului 1894 95, suntem dc părere a sc aproba de adunarea generală, și a sc da cuvenita descărcare d-lui G. Stătescu sccrctar-casicr. In ceia-cc privcsce budgetul presintat dc comitet pc esercițiul anului 1896—97, sc prevede la venituri kl 6655 și la cheltueli lei 3590. Insa comisiunea avend în vedere pc dc-o-parte scopul societății, iară pc dc altă parte interesul cc represimă prin rcspîndirca lucră- rilor dc importanță a membrilor ci. a găsit dc cuviința a înscrie 1a cbeltuclilc dc lei 5390 ale exercițiului anului 1896—97, stabilit dc comitetul societăți, un plus de 900 Ici, caic sc repartiscada ast-fel: 1) lei 300/x» pentru publicarea în broșuii a lucrărilor de impor- tanță. 2) Ici 500,00 pentru publicarea anuarului societății. 5) iei ioo,co pentru formarea invcntariuhti avere! societății, a aranjare! bibliotccei și legărci cărților. Așa că chckuelilc totale pc exercițiul anului 1896—97, sunt dc 4290 lei, rcsultăr.d asupra venitului dc lei 6635, un escedent de lei 2yf; care acumulat la fondul disponibil al societății dc ici 6928 bani 85, în efecte și numerar, va presinta la (inele anului 1896—97, un esccdent în numerar fi efecte publice dc lei 9273 bani 8>. Așa dar bugetul pc esercițiul anului 1896—97, fiind bine în- toctnit, suntem de părere 1 se aproba cu modificările introduse. Demnilor membri. Dacă actualmente și tntr’uu timp relativ scurt dispunem deja dc un capital dc Ici 6928 bani 85, aceasta nu o datorăm dc cât D-lui I. Kalinderu. stimatul și iubitul nostru președinte, care cu o adevă- rată îngrijire părintească, o scutesce dc multe și grele cheltueli, între care putem cita: plata chiriei, încălzitul etc. Cu ocasiunca verilicărel gcstiuncl am constata*, o adeverată schim- bare în sistemul ei de conducere. Este destul a menționa că noul sistem permite un control serios și facil pentru a putea aprecia pro- gresele realisatc dc d-1 G. Stătescu noul secretar-casier, pc care so- cietatea arc fericirea dc al poseda. Comisiunea dc verificare. D. Papinian, B. X. Pretorian, I). R. Ruscscu. REVISTA PĂDURILOR i:w D. .V. R. Danilescu, zice că nu trebue si ne întindem prea mult in cheltueli, «lupă cum propune comisia de verificare. I) . V. G. Popovici, se unește eu vederile comisiuneî, de a se încuviința mărirea rheltuehlur, pentru facerea unui anuar silvic și ajutarea im primarei de cărți silvice. D. O. l< mescu-Zanc, gusește bun articolul adaogat de corni** siune pentru facerea anuarului silvie, și mai mult, este de părere a se deschide o listă de subscripție printre membri, spre a se crea un premiu pentru cel mai bun curs de amenajainent. D. I. C. Eleat crescu, se miră dc modul cum se propun ase- m-m noul cheltueli, și este «le părere a nu se aproba articolul adaogat pentru lucrări, căci dc și este frumoasă ideea formărei mini anuar, dar n’a vczul nimic făcut in acest sens, asl-fel că e mai bine a aștepta sa se presinle asemeni lucrări și apoi să dăm sume pentru imprimarea lor. Punându-se la vot propunerea d-lui I. C. Eleulerescu, nu întrunește majoritatea membrilor. Punându-'e la vot raportul comisiunci de verificare împreună cu bugetul modificat (prin ada «girea articolului de rare se vor- besee mai sus) se aprobă de adunare. I). C. AL Orcscu, din comisiunea însărcinată cu cercetarea lucrărilor prosentale asupra Vocabularului Silvic, pentru care Administrația Domenielor Coroanei a instituit un premiu de 2000 lei, dă citire raportului comisiunei in aceasta privință, din care rezultă că s’au presental in termenul i cgulamentar, înainte de I Martie 1806, trei lucrări, purtând ca moto: a) Labor cl honor, b) Localizează sciinlta apropriind'o materiei, și c) Silva este oglinda nalurcl etc, pentru cari comisiunea este de părere a sc decerne premiul de 2000 lei, urmând ca toate aceste lu- crări să devie proprietatea societăței. Comisiunea mai e>lr de părere ca st se aleagă o comisiune de 3 membrii, care să fie însărcinată cu coordonarea materia- lului aflat in cele trei lucrări premiate si să elaboreze un voca- bular silvic definitiv și complect care să se tipărească «a lucrare a societăței Progresul Silvic. Se pune la vot raportul de mai sus și se aproba de adunare. D. Antonescu-Vcruncula, spune că arc și dânsul o lucrare in această privință și roagă a i-se primi de comisiune. dacă i va putea servi in acelaș scop. D. C. AL Orcscu, respunde că poale face aceasta, mai ales 140 REVISTA PĂDURILOR că insășl comisiunea a fost e ambele liste se aleg de adunare prin sculare și ședere. Aceste persoane sunt: 1. Kalinderu, C F, Robescu, P. S. Antonescu-Remuș, M. Petrescu, Ar. Euslalziu, G. Al. Orescu, G. Stătescu, I. P. Chihaia, N. G. Popovici, T. G. Pelraru. Pentru un loc rămas vacant, sunt propuși d-nii N. R. Dani- lescu și V. Popeseu. I) . Â’. /L Danii eseu, declară că abdică in cas de a li ales, și roagă adunarea a alege pe d. V. Popeseu, promițând că și afară din consiliu nu va înceta a lucra cu toată inima. Se procede la vot prin scrutin secret și obține majoritatea d. N. R. Danilescu, care se proclamă ales. D-nii Popovici și Pelraru declarând că nu pol lua parte in comitet, dar că vor lucra cât vor putea pentru societate, roagă adunarea a le piimi demisiunile. D. C. F. Jlobcscu roagă adunarea a nu le primi demisiile și a conta pe d-nii Popovici și Pelraru că vor remâne și vor lucra ca și mai înainte pentru societate. Adunarea nu le primește demisiile. D. T. G. Pelraru, dă citire inel propuneri, semnală de d-sa și de d-nit G. Al. Or&scu, 1. P. Chihaia și N. G. Popovici, de a se aduce mulțumiri d-lor prim-mi nistru și ministru al demo- nilor de interesul ce poartă societățci; precum și d-lor I. Ka- linderu. C. F. Robescu, Gr. Păucescu prezidentul comisiei bu- getare și E. Coslinescu raportorul comisiei bugetare, de con- cursul ce au dat pentru ajutarea serviciului silvic la facerea bugetului acestui serviciu, și a se alege d. E. Coslinescu ca membru de onoare al socielăței. Adunarea primește cu aclamații această propunere. Adunarea, in urma propunercl <1. C. F. Robescu, președinte, REVISTA PĂDURILOR UI aclama pe <1. G. 0. Palade ministru al domenilor, ca membru t produce. Dacă o colonie este slaba, momentul dc a recolta poate veni și trece, fără ca albinele șefie capabile dc a strânge multă miere de și câmpul și gradinele ar fi îmbrăcate cu fiori melifcrc, căci tdte aceste fiori nu țin, până când colonia si sc pâtă întări și odată trecute florile, a trecut și momentul dc recoltă, iar colonia în loc dc a avea un prisos de producție, va trebui nutrită, ca st nu piară de foame. Conducerea unei stupini trebue încredințată unei persoane cu cu- noscințc speciale, care poate manipula până la 300 colonii, având și un ajutor în timpul vereî. Trei sute de colonii, acoperă, prin producțiunca REVISTA PATERILOR 145 lor ori ce cheltueli de instalație și cultură putând da și un beneficiu. Cu cât numărul coloniilor va fi mai mic, cu atât se rentează mai puțin saft dc loc, ținerea unul om special, care sc conducă stupina sad prisaca Pc Domeniile Coroanei dupe inițiativa Domniei-Voastre deja s’a introdus cultura albinelor cu ștubee perfecționate. In special pe Do- meniul Bicaz, stupina înființată în anul acesta, este înzestrată atât cu clădirile necesarii și anume, casă pentru stupar, camere pentru manipulat cu mierea și ceara, atelier pentru confecționarea ștubeelor și un pavilion pentru albine,—(unde pot vara și ierna fără a fi schim- bate din loc),—precum și cu toate aparatele trebuincioase din cele mai perfecționate. Un stupar special îngrijește dc colonii, pe care le-a trecut în ștubee sistem Bcrlcpsch, de oare-ce la înființarea stupa- riei s’a cumpărat albinele în ștubee ordinare de la locuitori. In privința acestei stopării voi avea onoare a vfi înainta o des- cripție specială în care voi arăta și veniturile cc poate produce. De la stupina d-lui Teutsch v’am urmat la fabrica de zahăr de la Bodu. In drum la Ghimbâșel am vC-Jut întinse culturi dc sfe- cle dc zahăr. Pc câmp la plivitul sfeclei erați vrc-0 trei sute de per- soane, copii, femei și bărbați, toți slovaci aduși din nordul Ungă- . riei. Supraveghetorul lucratorilor ne a spus, că copiilor sc plătește pe ’^i 20 crcițari, femeilor 30 creițari și bărbaților 40 creițari, pe lângă care li sc da și mâncare. Aceste prețuri comparativ cum sc plătesce munca la noi în țară, sunt dc tot minime, dar toarte con- venabile culturei. Sc cultiva în socoteala făbricc! 500 până la 600 hectare și încă atâta se mai cultivă dc către locuitori și alți parti- culari. Fabrica dc zahăr cu rafinăriea de la Bodu aparține unei societăți anonime, cu un capital dc trei milioane șase sute mii dc fiorini dupe cum ni s’a dat informațiuni de administratorul fabricci. întrebuințează în timpul funcționarei până la 1000 lucrători pe ^i, lucrând în 24 orc 800000 kilograme sfecle. Ca tete fabricele dc zahăr funcționează trei până la patru luni pe an. Mașina motrice arc o putere ele 800 cai. Administratorul fabrice! ne spunea, că s’ar renta mai bine dacă rafinăriile s’a construi deosebit de fabricele de zahăr și că ar fi a- vantagios ca mai multe fabrici dc zahăr brut să alimenteze o rafi- nărie. Aceasta pentru că fabricele de zahăr brut nu pot funcționa de cât trei luni. Rafinăria a cărei instalație costă foarte mult, ar putea funcționa tot anul, dacă ar fi alimentată de mai multe fabrici REVISTA PĂRERILOR HG ast-fel că instalația sa n’ar a pisa numai pe o singură fabrică, ci s’ar repartisa pc mai multe. Fabrica de la Bodu este o clădire colosală, care pentru a fi vizi- tată numai, cerc o «Ji întreagă. In scurta vizită cc am făcut n’a fost posibil a lua informațiunl îndestulătoare pentru a face o dare de scamă mai amănunțită. Industria zaharină este dc cel mai marc intres să se întemeieze la noi în țară, pentru că contribuc mai mult de cât ori-care alta ia ridicarea agricuhurel, din mai multe puncte dc vedere și anume: i) Se introduce o plantă noue in asolamcnt, care prin cultura cc cere, îmbunătățește pământul, pe care semănând apoi grâu va da o producțiune mai marc. 2) Pc aceeași suprafață sfecla cultivata* dă un beneficiu mult mai mare dc cât grâul și orî-care altă plantă. 3) Rămășițele sfeclelor din cai s’a estras zahărul sunt o hrană substanțială pentru vite. Prin urmare creșterea vitelor atât dc nece- sare la ridicarea agricuhurci, va fi favorisată. 4) Prin introducerea unei noul plante în asolamcnt, sc restrânge cultura celor l’altc, cari dau un beneficiu mai mic. iar pc dc altă parte fiind mai multe plante cultivate, risicul în anii rei este mai mic, căci fiind mai multe plante cultivate, nu dati toate recolte rele. Domnul Dumitru Ccsian inginer dc arte și manufacturi, în scrie- rea sa intitulată ——.— REVISTA PAPURILOR 149 DESVOLTAREA VEGETAȚIUNEI IN 1896 5‘ PREVEDEREA MATURITATE! PLANTELOR SI RECOLTELOR In studiul cc am făcut asupra «Desvokărcî vegetațiunei în Ro- mânia pc anii 1887 — 1895» și care va apare în curând în Analele Institutului Meteorologic, am avut în vedere un îndoit scop: Intâiu dc a putea cundștc diferințelc temperatnrei în diverse localități prin ajutorul observațiunilor fenomenilor de vegetație ca înfrunzirca, în- florirea și coacerea, și, al doilea, punând aceste fenomene în com- parație cu cantitățile elementelor climatice, între cari mai cu scamă temperatura și ploaia, am voit a cundștc care ar fi condițiunile cli- matice care favorizează sau împcdicâ desvoltarea vegetațiunei tn ge- nere și a recoltei cerialelor în special, în ceea cc privește calitatea și cantitatea produselor lor. In scurt, pentru acest din urmă scop, am voit a cctccta cc can- titate dc ploac și căldură maxima și în cc perioadă a vegetației fa- vorizează cea mai marc producție dc ccrialc și, iarăși în care peri- oadă de vegetație excesul sau lipsa simțită de căldură ori dc ploaie reduce cantitatea producției. Sub intâiu! punct de vedere rezultă că, din mai mulțl ani dc ob- servațiune asupra fenomenelor vegetațiuncl sc poate stabili datele mijlocii generale într’o localitate. Că, cunoscând datele mijlocii și avend primele date ale vegetațiunei unui an cc începe, spre ex. anul în care suntem, 1896, și pe care date comparându-le cu mijlociile generale, putem cunoaștea cu câte zile vegetația este în avansare ori îu întîrzicrc. Numărul zilelor care ne arată această stare i-l vom numi diferența de disvoltarea vegetațiunei, în comparație cu mijlocia generală a unui fenomen considerat și care diferență o vom nota cu-f-saO cu după cum va fi dc avansare sau dc întârziere. Luând mijlocia diferențelor cel puțin pentru fenomenul înmugurircl și înfrunzitei unei plante și adunând ori scă^cnd acest numer de zile la datele cc voim a pre- REVISTĂ PA BERILOR !50 vedea, spre ex. înflorirea saii coacerea, vom putea stabili, prin apro- ximație, fazele următoare. înlesnit fiindu-nc acest lucru, prin observajiunilc ce continuii cu- legem la Comîndărești, districtul Botoșani, continuăm și acum lu- crarea începută anul trecut’)• Socot că informațiunile, dc prevederea acestui fel dc fenomene, sunt cu atât mai importante cu cât ele se face mal din timp. Aceasta m’a făcut se daO, cât mai curînd, rezultatele până acum înregistrate asupra mersului vegetațiunei din acest an și sc încerc a prevedea fazele viitoare. Dar, cu toate că fazele viitoare atîrnă de căldura până acum pri- mită și de datele fazelor îndeplinite, dc la care sc numCră zilele și căldura ce le va fi necesară pentru des voi ta re, însă neputând cu- noaște mersul temperaturii în viitor, datele noastre de prevedere nu sunt de cât aproximative, ele chiar pot înainta or întârzia cu una saft cu mai multe zile peste datele ce am anunțat. Așa s’a întîmplat în anul 1895 cînd, dacă datele prev&Jutc de noi s’au îndeplinit pentru unele plante aproape identic, pentru că înflorirea și secerca griului și porumbului datele ce am prevezut au fost întrecute cu câte 4—5 zile mal timpuriei și aceasta din cauza mersului temperaturei care până în Maiu a fost mai rece ca starea mijlocie, iar începând din Iunie mijlocia temperaturei a fost mai ri- dicată cu peste normala. In tabloul dc mai jos am ales un număr dc plante, pentru care s’a notat datele mijlocii generale ale fenomenelor, fazele vegetațiunei pe 1896 îndeplinite până astăzi și numărul zilelor dc întârziere ale fenomenelor acestui an, notind cu cifre mal compacte și însoțite dc semnul întrcbărcl datele care le prevedem pentru fenomenele cc a& a se dcsvolta în viitor. Din tablou se vede că tntîrțierea este tn arest an dc 7—8 fata cu dalele mijlocil-normale, sau aceiaș stare dc întirziarc ctk în anul trecut. Ast fel înflorirea și cursul viei, inspicarca, înflorirea și secerișul griului și porumbului vor fi cu câte 7 zile mai târzia de la datele normale mijlocii, observate în această localitate și tot ast fel să poate observa și pentru cclc-laltc. I) In revista Pădurilor pe 1895 s'a publicat «Dezvoltarea vegetațiunei 1896>. IU.VIM A PĂDURILOR ___ IM Când via va fi înflorită, griul și orzul și porumbul înflorite vom încerca și acum ca comparând aceste fenomene cu cantitățile de căl- dură și ploaie ce vor acumula să putem prevede cantitățile produ- selor la hectar. Constat cu aceasta ocaziune că, în privința acestui studio, cantitățile cc am prcvOzut anul trecut asupra produsului recoltei cerialelor s’afi apropiat cu totul de rezultatele recoltelor obținute1). Pc de altă parte tot-dauna anii târzii aCi fost productivi. Acum, acei ce ar dori să cunoască prevederile asupra fazelor viitoare a vegetațiunel și pentru alte localități în acest an. le pot da în cele ce urmează rezultatele cc am extras din observațiunite asupra segetațiunci, făcută dc d-nii Silvicultori, în numeroase loca- lități, în perioda 1887- —1895 și care le-am utilizat în studiul de care am vorbit la început. Mersul temperaturei anuale în diferitele regiuni ale țârei nu este in aceîaș raport in unele către altele și față cu valorile noimale observate în anume localități. Mai cu scamă primă-vara și vara fre- quenta ploilor într’unelc regiuni mai mult ca în altele tace ca mij- locia temperaturei într’o regiune să fie mai scăzută în valoarea nor- mală, pc când în altă regiune învecinată temperatura își păstrează m.rsul normal sa& e mal ridicată din cnusa lipsei de ploae. Un exem- plu ne va lămuri. In primă-vara 1894 partea Moldovei de sud și toată câmpia Munteniei sufereau dc secetă, mersul temperaturei era mai ridicat de cât valdrea normală și deci și vegetația era îna- intată. In nordul Moldovei și mai cu scamă în munții Sucevei, în luna Maiu, ploile eraG fără întrerupere: la Dorna (Suceava) ah fost 26 dile dc ploaie. Temperatura era mai scăzută ca normala ș: deci vegetația era în întârziere ; la Dorna era cu 15—20 mai în- târziată ca normală. Totuși în general mersul anual al climei în țară presintă un ca- racter identic pentru diverse regiuni, și deci până la un punct, când nu este alt-fcl, se poate deduce mersul vegetați unii din țară după disvoltarea vegetaț iunei dintr’o regiune dată cunoscând diferența sa generală în composiție cu mijlociile foselor de vegetațiune ale altor localități cea cc ne și încer căm a face în rândurile ce urmează. S» aceasta cu atât mai ușor căci în anul de care ne ocupăm, mersul tem- peraturcî, fără excepțiune, a (ost rece în toată țara. Pentru a face prevederi și în alte localități din țară dăm aci diferințele miijlo- ciilor generale ale mai multor localități față de Comîndârcști. I) Studiu publicat in Jurnalul Soc. sentr. A gri sole No. 32 din 11 August 1895» 152 REVISTA PĂDURILOR Ast-fel avem următoarele localități unde vegetația sc disvoltâ mai timpuriâ de cât la Comîndărești și anume: Giurgiu și Oltenița cu 9 dile mai timpuriu. Corabia (Romanați) și Rostu (Dolj) cu 8 dile, Vadastrov (Romanați) și Craiova 7, Pitești, R.-dc-vede 5, Zimnicca, Drâgășanî, Brâila, Asalic (Const.) Mangalia, Răcăciune (Bacău) cu 4 dile. Tecuci, Bucuresci, Strchareț, Tîrgu-Jiu 3, Strchaia și Odo- bești cu 2 dile, Balta Doamnei (Prahova) Slobozia, Viziru (Brăila) Tulcea, CălimăncștI, Văleni-de-Munte odată cu Comîndărești; iar, BuzăO arc 1 zi întârzierea față dc Comîndărești, Dobrovcț (Vaslui) și Pane. Dragomircști 2 d»le, Galbeni și Berla 3, Topești (Gorj) și Dorohoifi 4 M-rea Coșin și Iași 5, Plopana (Tutova) 7, Coșula (Botoșani), Polovracî 8, Cîmpu-I.ung, Bojdănești (Suceava) 9, Herța Pormâla (DorohoiO), Pîngărești (Neamț) și Dobroeni (Neamț) cu 11, Stori-Chiojda (Prah.) și Tîrgti-Neamț 12, Sinaia 14, Broșteni (Suceava) și Bistricidra (Neamț) 17, Dorna (Suceava) 27 dile întâr- diere. Acum voind a ști fazele viitâre ale vegetațiunei, în una din aceste localități și deci în regiunea în care sc află localitatea, spre ex. înflorirea liliacului, salcîmului, teiului, etc., sau secerea grâului sc va cânta iu tabela alăturată pentru Comîndârcscî, datele fenomenelor vegetați- unei în coloana anului 1896 îndeplinite sau prevfdutese va lua apoi și deferința aci mai sus arătată pentru o localitate 6re-care și ur- mărind înapoi atâtea d’lc, cât arăta diferința dacă localitatea arc ve- getația mai timpurie dc cît la Comîndărești ori numărind înainte, dc la data Comînd., atâtea d’lc dacă vegetația localitățci c mai târ- zie ca la Comîndărești, voi afia data fenomenului cc voim a pre- vedea. Spre exemplu vocsc sâ știQ când va înflori teiul la Sinaia în accsț an; când în tabela pentru Comîndărești și găsesc că înflorirea teiu- lui cc sc prevede în acest an va fi la 13 Iulie stil nob; ved că di- ferența generală la Sinaia este dc 14 dile întârdicre față cu Comîn- dârești, voia numCra dar încă 14 d’le înainte dc la 13 Iulie și gă- sesc 27 Iulie st. n. care este data prev^dutâ pentru înflorirea teiului la Sinaia. Caut același lucru pentru Giurgiu și găsesc că Giurgiu are o diferință generală de 9 ^ilc avansare față dc Comîndărești numer 9 dile înapoi dc la 15 Iulie și aflu data dc 4 Iulie st. n. care sc poate iua ca data prevăzută pentru înflorirea teiului la Giurgiu. Și tot ast-fel sc poate urma pentru toate localitățile și toate plantele din tabelă. REVISTA PĂDURII OR cn Sa > ' — » al compacte și cu semnu V. s £ l £ 3 ipoifuu ‘•i «g oa 9681 wl oicq jțdoifțui wg 15 Iunie 25 Iunie 1—1(1 | ““ — 1 — ,15 August 23 Au?. ! - 8 25 Sept. 3 Oct. î - 8 1 Sept. 8 Sept, l - R 20 • 2SSeptî-8 1 Iulie 6 Iulie î - G 2 Oct. » Oct. î - 7 20 Iulie 27 Iulie î— 7 22 Sept. 29 Sept. 7 . - - r CJ <-« t ipoifțiu «1^31(1 31 7 C«-*s0Oî0abe3r*t^i''tt 7 i i i i i i • ■ i — V» ■ g , c o c = urai «i ai*a 3 Maiil O-. «X O. M = âz = — — « > — C S S e » o >“ -r. cî ■' e> e« i- Ol — r- w oi Ol Ol cs *- ipoițllll »)B(] Bl Aprilie MO MaiQ i 5 » 8 . <26 » 21 Aprilie 5 Iulie 1 Maia 15 Iunie 15 . 20 Iulie 22 k. (laoiCun Bl apjîd 1 “ .OlO.C 1" 77 1 |7 1 l f— .•• 1 c-. CT3 GTV >oa 03 S c*3 & 1=3 1 I 1 2 c “ .c •-a bărci (?) suni dale d Inlrunzire » □ ’ 5 Q 1 X 1 X Z) ‘>681 ixi 3lcG ipoifau fqitg l’ăoiHt» — ’i np'jiq — 5 18 Aprilie 2 M.iiil 4-7 10 ■ SOAnriliel — 4 20 m 3 Maitl -930 a ș • -10 1 Maîiî 13 » -3 23 Aprilie 3 u -lO.ll o 5 « 4- 1 Iulie 17 iulie? — 5 — =— « 22 - ’QyJ ■r- 01 ~ i । - x e. — o» MV —• 153 Șeful stațiune! Meteorologice Comîndărești (Botoșani), I. Tițu. 151 REVISTA PĂDURILOR COMUNCAȚII Șl FAPTE DIVERSE Noul industrii lemnoase.—Citim in Praktische Ăfascbinen-Cons- tructeur că o casă din Viena a avut idea dc a înlocui prin așchii dc lemn, pielea sad cureaua întrebuințată până acum pentru fabri- cațiunca geamantanelor, cutiilor dc pălării, cascclor, etc. Încercările fiind complect dc satisfăcătoare, fabricațiunea a fost întreprinsă pe o vastă scară. Sc servește dc așchii dc brad de i metru lungime pe 5 cemimetre lărgime și ’/2 milimetru grosime, tăiate de o ma- șină specială. Pc o formă de fontă sad de lemn, sc întinde un strat dc o substanță decoctivă (ca un mortar), pe care sc lipesc mal multe strate de asemenea așchii, dispuse în cruce, apoi un nou strat dc acea substanță și o altă scrie de strate dc așchii, și în fine iarăși substanța decoctivă. Totul ast-fel obținut constituc o materie prea resistentă care sc poate lucra dupe voe. Soliditatea și elasticitatea sa sunt egale cu ale pelcl sad curelei; greutatea sa și prețul seu sunt inferioare. De asemenea, dupe Scbwei^erisebe Bati^eitung, s’.t brevetat în Elveția un procedcQ permițând dc a sc utilisa fibrele dc lemn in con- strucțiunl în locul petrei. Așchiile prealabil înmuiate în o sohițiunc metalică ca sulfatul dc fer, dc cupru, sublimat, etc., cari le fac an- tiseptice, și uscate apoi convenabil, sunt amestecate cu mortar, și pasta este pusă în forme (muie), în cari sc comprimi și cari permit a’i da forma dorită. Se retrage apoi din formă și sc usucă. Ac&tă materie este ușârâ, pordsă, dură și constituc un isolant din cele mai apreciabile. Ca și lemnul ordinar, sc pote ferestrui, tăia, fixa cu cuc și îngăuri. • ♦ • Expoziție forestiera la Berna.—La Berna, a avut loc, o exposițic forestieră din cele mai însemnate. Până astăzi, m exposițiilc elvețiene, silvicultura fusese complect subordanată agriculturei; pentru prima 6ră anul acesta, ca a afirmat independența sa; pentru prima oră dc asemenea, s’ad găsit torc chestiunile forestiere tratate cu metodă și în un mod complect. Printre obiectele expuse sc admi rad: colecții bogate, amenajamenre, planuri si fotografii, etc., furnisate dc ad-ția forestieră a cantonului Berna; statistice, rcprcsentațiunl grafice, carte și fotografii ale can- tdnclor Zuric, Solcurc, Thurgovie, Vaud și Tessin ; planurile și fo- REVISTA PĂDURILOR 155 tog rafii Ic aparatelor dc transport și biblioteca secțiune! forestiere a departamentului industriei și agr icul turei; o colecție de conuri, ma- terial de înv€{ămînt și experiențe, date dc școla politecnică; colecții dc articole (mărfuri), pepiniera și plântuțe ale forestierilor orașului Berna; partea gcodesicâ cu lucrări remarcabile; măreața colccțiune entonwlogică și patologică a d. d-r Fankhauscr; instrumente, semințe, produse fabricate, etc., date de diferiți fabricanți și comerciant! Totul forma 600 numere reunite in un pavilion forte elegant, in o pepi- nieră și pe un platou inerbat care sc întindea înaintea pavilionului. Acesta exposiție, organisată dc d-r Fankhauscr, a avut cel mal mare succes. F.xposiția s’a închis la 22 Scptcmbre trecut. ♦ * * iluminarea eu gaț clin lemn.—Orașul Deserouto din Canada, este întreg iluminat cu gaz dc lemne in loc de gaz de huilă, după cum citim în Revue seienli/igue. Gazul sc fabrică în recipiente pline dc mătură de lemne, care sc încălzește cu foc tot de lemne. O set ie dc serpentine sc află după recipiente pentru a permite distilarea pro- duselor gazdse. Aceste produse trec apoi în aparate purificătorc ca și pentru gazul dc huilă. Gakca este mai cu sdmâ agentul întrebu- ințat. La eșirca din aparate, gazul posedă o odorc mai puțin desa- greabilâ ca acea a gazului ordinar du iluninat. Sc întrebuințează Zilnic la Deserouto 540 metre cubl dc acest gaz, pentru producerea căruia doufi tone de răzături dc lemne sunt neccsarie. Un om și un băiat sunt de ajuns pentru fabricațiune. Flacăra gazului dă o lumină- de 12—18 luminări. Este avantagios a sc alege lemne reșinoasc. In fine s’a recunoscut că fabricațiunca este mai puțin costisitoare dc cât cu cărbuni. 100 kilo dc cărbuni daG în adever 65 kilo dc cok, pc când accașl cantitate dc lemn produce numai 20 kilo de cărbuni de lemn. Se arc așa dar în primul cas 35 kilo dc materii volatile, pc când din contră 80 kilo în cașul al doilea. Această ar fi poate o mai bună utilisarc a răZăturci de lemn în raport cu acelea cari au fost propuse până acum. * • * Nu ol experiențe asupra acțiune} fertilisanld a sul farului de car- bon.—D-nii Chandon dc Briailles și Monceau, cercetând căușele su- praactivităței vegetațiunei ce se observă în pământurile prealabil tra- tate cu sulfură dc carbon, afi făcut în viile din Champagnc studii asupra bogăției în azot nitrifleat a solului dup6 și înainte de sulfu- rațiunc. Analisc fură făcute la 6 și 22 Decembre 1894, la 19 D- 156 REVISTA PĂDCRILOR nuarie, 14 Mane, 6 MaiO și t8 Iunie 1895. Din resultatcle căpă- tate se poate deduce: 1) Că dacă sulfura de carbon întârziază puțin nitrificațiunea, ea re- începe în urmă cu intensitate; 2) Că sulfura dc carbon favoriscază producțiunea azotului nitric în un păment, în raport cu cantitatea de sulfura cu care a fost in- jectat. Aceste condusiunl concordă parțial cu acelea obținute de curând dc d. Pagnout, dar sunt absolut în dcsacord cu acelea formulate după încercările d. Pcrraud, care a găsit vă: 1) Sulfura de carbon posedă o acțiune antiseptică energică asupra organismelor inferioare; 2) Sulfura de carbon oprește complect fermentați unîle băligarulul și înpedică a se produce nitrificațiunca. Noul experiențe sunt necesare, după cum sc vede, pentru a se elu- cida chestiunea pe cât dc delicată pe atât de importantă a acțiune! fertilisante a sulfurului dc carbon. ♦ • • Cultura pelticului tn Slaiele-Unile.—Garden and Poreti sem- nakză că Hale Orchard Company, a plantat în 1891, aproape de Fort Vallcy, Georgia, mai mult dc o sută mii pcrsici, pe un teren de vr’ 250 hectare. In Aprilc și MaiO trecut, 50 oameni erau ocu- pați în toate filele a ridica fructele dc prisos, ast-fel ca cele cari remăncaâ sc sc p6tă mai bine desvolta. Către 20 Iunie, când matu- ritatea era înplinitâ, în fie-carc nlmnana Strebarctx Caracal Turnu-Mlgurele CAm ou-L ung Sinaia Turnn*S«verln ■ Strehaia i Cdlim.tnnstl STAȚIUNI ga §§5?«8 ^SeJ Atitudine tn. <3 -> w U o -> te b* bo rai t | 1X2 tiu Uwwbw Presiunea atmos- feric medio la O in tn. LU111UU AOO»'lic U illiUlUd. iko^-ia^UUto&l» Medie 1'EMPf 38S32852S8S :-^bocc-cc- 111 LUI 11 i 8^8882882 bbeoocat»» 1 «li 111l1 Sggggggugb Max. atisol. Minitn.1 absol. • ÎKATUKA C«j 3&S8i^r.8SS t)mex«aH relativa mol ic b- <■*» £ V. «c 3 3 Ktn Direcția dotninânU V6n uni r 888828250.5 32 i'luviomctrn (•pă și zApadă) in. m. ^a • Cc e?ao^(.q;owo; »oiocncc>c^wkct-9 PionIo >10 tn. m. ? oucue 1 1 — — 1 .o — 1 1 1 1 1 UpadA 3 — ■•tt u c. e mk -i «1 O 1 Ceata 2 wean^^l 1 Mtb 1 0-10 1 1 1 Vtnt tare LMER — — —-.o—>o —— I •A toao «1 1 1 1 •A —• Furtuni >4 — I i * 1 1 -IC’ — Solul ncojierit 2 CC -ic.*> •• I •*> -IC' cu zâpadA 1 o P3 -j yoo K X «a »• k» n 2! 11 18 17 20 13 13 11 11 Senin — — — Se -* IC •■-“U'.'ceiî-ix Norose ®S S o Ol W 1 OW-JCldO^OICJCa Acoperite institutul Meteorologic Buletinul ObservătiuDilor Meteorologice ANUL XI. IUNIE și IULIE 1896. REVISTA PĂEUWEOE IMELIORAȚU SILVICE IMPUgE EXPLOATĂRILOR DE PĂDURE Națiunea a găsit de cuviință sc seculariseze la anul 1864 bunurile care sc găseau în mâna mănăstirilor. Una mic și una moșii din cclc mai vaste și mal bogate, îm- preună cu pădurile seculare ce sc aflau pc densele, s’au reîntors atunci la lada vistieriei naționale. — Acele moșii sc împart astă-dl pentru împroprietărirea sătenilor lipsiți de păment, iar pădurile sc opresc pc scama statului, cum se cuvine dalminterl se să facă, acest fel dc proprietate avend un caracter sui generis, fiind dovedit ca ele sc gă- sesc mal bine în mâna proprietarilor morali dc cât în a celor particulari. Venitul anual cc statul încasează din păduri sc ridică astă-di la 6 miloane de lei. De la 1864 le-am exploatat neîncetat, dar nu ne-am gândit să facem nici cea ma mică cheltuială in schimb, nu numai pentru ameliorația, dar nici pentru conservarea acestei categorii dc avere națională. Urmând mereu pc această cale; continuând d’a trata pădurea ca o fântână din care proprietarul scoate apă când voesce și câtă voesce, este aprdpe dc mintea omu- lui că vom ajunge sa istovim pădurile. In toată regiunea dc câmpie, pădurile statului sunt deja brăcuite, iar acele de podgorie și de munte au aceiași soartă îndată cc o linie ferată sau o sosea le dă acces. REVISTA PĂDURILOR 162 Suntem informați ca d. George Palladc, actualul mi- nistru al domeniilor, imediat după închiderea corpurilor legiuitoare, va întreprinde o serie dc escursiunl in țeră, pentru a se încredința in persoană de mersul serviciilor și mal ales dc nevoile cc simțesc diferitele serviciuri ale departamentului cc d-sa conduce. Dacă timpul îl va permite sc cerceteze ceva mal amă- nunțit afacerile serviciului silvic, încredințăm pe domini ministru că va întelni lucrări vrednice de laudă, cum este plantația dunelor din Dolj și Mehedinți, pepinierele înfi- ințate mal anii trecuțl pentru împădurirea golurilor, șan- țuri pentru împrejmuirea pădure! etc. Va întâlni însă și multe lipsuri; păduri brăcuite; păduri în care reservele au vârfurile uscate; alte multe și urgente nevoi de cari suferă pădurea; încărcarea peste măsură a agenților sil- vici cu afaceri streine dc serviciul păduresc. Toate acestea resulta din lipsa de mijloace bănesc! și din lipsa unei legi organice care să reglementeze atribuțiile personalului silvic. Silvicultorii români nu-șl fac ilusii asupra dificultăți- lor cu care sc obțin, in regimul parlamentar, fonduri pen- tru amcliorația unor lucrări dc utilitate publica. El țin seamă și dc aceea că silvicultura este o sciință nouă, o specialitate puțin cunoscută, dc și rolul pădurilor este atât de marc; ca alte specialități, puse mai in evidența prin natura lor, an șansa d’a obține ameliorați! mal grabnice și mal mari, dar el nu sc descurajează. Din potriva toc- mai din aceasta pricină stăruiesc din an in an mal mult pe lângă toți titularii care an ocupat acest departament. Aceea-șl stăruință și rugăciune o adresau și actualului titular al domeniilor, d ministru Palladc. Prin buna chibzuială sc găsesc unc-ori musuri dc ace- lea care în aparență, nu sc par grozave, dar care în prac- tică dau roade din cele mal fericite pentru propășirea u- REVISTA PĂDURILOR nel ramuri de admistrație publică. Intre aceste socotim noi că ar fi impunerea de auieliorații silvice în sarcina exploatărilor de pădure. înființarea unei legi în aceasta direcțiune credem că va face pădurilor mai marc serviciu dc cât cererea unul cre- dit pentru păduri ori cât ar fi dc marc. Apoi credite mari s’ar obțin prea greu, sau dc loc, dc la Camera pe timpuri dc strimtoare cum este astă-dl. Nu inventam nimic. Mijlocul acesta se aplică c’un fe- ricit succes în streinatatc. Se poate objecta: dar antreprenorii de parchete vor ține scamă de ameliorațiilc cc le impunețl. și vor scadca pre- țurile 1 Respundem: Las' că scăderea dc preț din partea antreprenorilor nu va fi nici o dată egală cu valoarea ameliorațiel din causa că cl sciu și au la îndemână oamenii lor prin cari exe- cuta aceste lucrări mai ieftin de cât statul, dar osebit de aceasta, ministerul domeniilor, dacă vrea să mențină veniturile din păduri la o țifră anumită, n’are dc cât sc pună in esploatare o întindere mal marc de pădure. lată cum s’ar putea schița legea in cestiunc: Art. i. Ministerul domeniilor este autorisat a preleva și a întrebuința in fie-carc an suma de cinci procente din valârea bruta a încasărilor ce rcsultă din venzarca lem- nului și alte produse silvice din pădurile statului. Art. 2. Suma de prelevat se va calcula și propune mi- nisterului dc către șefii ocoalelor silvice în proporțiunea dc cinci procente din valoarea cstimațiunei brute a fie-cărel vinderi de produse silvice, fie vinci arca făcută la unitatea dc suprafață, metru cubic, steri, pc numCr dc arbori, fie prin anteprenor sau în regie. Propunerile se vor face dc către silvicultori odată cu rapârtclc de scdtcre în licitație a fie-cărei vcndărl. Art. 5. Sumele prelevate asupra vinderilor sc vor în- REVISTA PĂDURILOR 164 trebuința pentru ameliorațiunl forestiere făcute chiar în părțile de pădure exploatate sau altele din aceeași pădure unde sc simte mal mult trebuință, și vor avea dc scop* a) Curățirea de crăci lacome a tutulor rescrvclor unde sc vede trebuința acestei operațiuni. b) împrejmuirea cu .șanț a perimetrului pădurii, fixarea și întreținerea in buna stare a semnelor dc hotare și dc amenajment. c) întreținerea in bună stare a șoselelor impetruite și a drumurilor naturale care scrvcscc pentru scdtcrea mate- rialelor din pădure fără sc reclame ’insă a fi impetruite. d) Furnisarea in natură a lemnelor de foc cc sc cuvin agenților silvici din serviciul exterior. Art. 4. Ameliorațiile propuse dc agentul silvic se vor prețui în bani. Ele sc vor pune sarcina anteprenorilor printre cele-l’altc condiții speciale dc exploatare și se vor publica odată cu acele. Antreprenorii cari nu vor executa sarcinile lucrărilor de amcliorație impuse prin condiții vor răspunde costul lor în bani. îndeplinirea acestei sarcini sc va constata, mal nainte dc liberarea garanției anteprcnoruhil, odată cu recolmentul tăicrel, de către un sub inspector delegat de inspectorul silvic al regiune!, și asistat dc șeful ocolului și preposcul care a supraveghiat lucrările. Art. 5. In registrele dc venituri ale ministerului do- meniilor se va trece nu mai valoare banilor cc varsă an- îeprenoril, iar dc aceea a amelioratilor nu sc va ține sdmă. Sc va ține inse pc ocâle și inspectorate cum și la secția pădurilor din minister, registre speciale dc toate aceste a- meliorațiuni, pentru ca ministerul sc ’șl p6tă da seama orl-când trebuința va cere, dc cheltuielile făcute pentru ameliorația fondului împădurit al statului. Art. 6. Un regulament dc scrviciQ va determina deta- liile și modul dc procedare intru aplicarea acestei legi. REVISTA PĂDURILOR 165 Aceeași rugăciune o facem și membrilor Corpurilor le- giuitâre, domnilor senatori și domnilor deputațl. In chipul acesta se p6tc opri stricarea pădurilor, și găsi mijldcele necesarii pentru conservarea lor fără a împovăra budgetul. InbunaUțirI fără nici un fel de sacrificii nu se pot ob- ține. — Cine vrea scopul trebue se vroiască și mijloacele. N. R. Danilescu. METODA ACTUALĂ AUSTRIACĂ0 Operațiuni relative la măsurătoare. Cu ocasiunea stabilire! semnalelor să ia notă dc toate punctele trigonometrice cadastrale, saQ cele determinate din nou din cari se pot vedea cele d’ânteiu, cca-ce permite a sâ alcătui o lista de punc- tele ce urmează a sc viza din fie-care stațiune dc către triangu- lator. Fie-care punct din rețeaua trigonometrică forestieră să caută a se determina prin vizarea din cel puțin 3 stațiuni principale. Ir. tot cașul sc preferă triunghiurile cât se pdtc mai apropiate de forma equilaterală, și ale căror laturi sunt f6rte lungi. Cu chipul acesta erorile neînlăturabile să reduc în mod simțitor. Să vedem acum modul practic de procedare pentru aflarea valo- rei unghiurilor întrebuințat cu prilejul ridicărci în plan a Ocolului Anssee, la care lucrare am luat parte în campania anului 1894. Mai înainte însă trebue să spunem că instrumentul usitat de co- misiunea de amenajament este marele theodolit repititor cu micros- cop prin mijlocul caruia sâ pote citi direct valoarea unul unghiO, până la 1 secundă, iar cu aproximație chiar părți decimale dintr’o secundă. El consistă dintr'un cerc horizontal împărțit în 360 grade al cărui diametru este de 26 cm dintr’altul vertical de 21 cm în diametru. Di- visiunca ambelor cercuri este făcută pe argint. La extremitățile dia- metrului seQ sc află doue microscoape lungi de formă cilindrică pre- *) A se vedea numerile trecute ale Revistei Pădurilor. 166 REVISTA PADURII-OR v&Jutc, fie care cu câte o rotijă în apropiere dc capătul superior ai microscopului pc unde se vizează, cari permit citirea secundelor și fracțiunilor decimale dintr’o sccurdă. Luneta care posedă un obiectiv în dimensiune dc 45 m. m. mă- resce dc 36 ori și se pote întoarce cap la cap. Dou6 nivele, una pentru axa ochianulul și una pentru alidadă pre- cum și dou€ microscoape mici pentru citirea unghiurilor de depre- siune și dc clcvațiune, complectează instrumentul în chestiune. Teodolitul nu sc fixează prin șurupuri dc stativ ci se reazimă numai prin propria sa greutate pe 3 plăci mici de alamă prevS^ute cu mici proeminențe cari intră în lemnul stativului și ’l opresce de a sc mișca. Teodolitul în chestiune sistem Starke și Kammerer dupe cum am constatat înfăcișează un marc grad de perfecțiune dovedindu-ne că arta mecanică în cc privește construcțiunea instrumentelor gcodesice a făcut un marc progres, el sc poate procura pc prețul de 1000 fiorini de la Firma Neuhofer & Sohn Viena. Să presupunem că ne aflăm îmr’un punt trigonometric, și vrem sâ procedăm ia vizarea semnalelor și măsurarea unghiurilor. Cel d’ântâiâ lucru de făcut este așezarea exactă a axei instrumen- tului pe verticala punctului în chestiune cc formează vârful unghiu- rilor de determinat. Această operațiune este foarte importantă și cerc de regulă mult timp dc 6re-cc locurile alese pentru triangulațiunc, sunt constituite de piscuri de munți, de colțuri ce stânci, unde este foarte cu greCi a se fixa picidrele instrumentului așa de bine in cât, cu totul vân- tul cc s’ar ivi, să nu sufere nici cea mai mică mișcare. Dc multe ori triangulatorul arc trebuință de dile întregi pentru a putea termina cu măsurarea tutulor ungiurilor dintr’un punct tri- gonometric important. In acest scop cei 4—5 oameni cari port instrumentul și acccso- riele sale ah câte un toporaș, o sapă și o daltă. Cu aceasta din urmă, când terenul este stâncos, sc face mici gropițe în peatră pentru ca vârfurile trepiedului să sc p6tă bine fixa. Se caută mai întciO ase da stativului o ditecțiune horizontală spre a se avea mai puțin dc lucru cu nivelarea instrumentului. După-cc această din urmă operațiune s’a terminat, după cc ne am încredin- țat printr’un fir cu plumb că axa instrumentului coincidă în mod perfect cu verticala punctului trigonometric, precum și că tripiedul REVISTA PĂDURILOR 167 este bine fixat, sâ consultă mal înt^iu lista semnalelor vizibile din stațiunea in care ne găsim. Cu ajutorul unui binoclu căutăm să ne încredințăm dacă în acel moment t6tc semnalele să pot vedea, cea cc foarte rar să întâmplă. Cele cari sc zăresc să înscrie în carnetul făcut dupe formularul No. i din instrucțiuni, dupe cum prevede mai jos. FORMULARUL întrebuințai pentru înscrierea unghiurilor cu ocasiunea triangula- țiunti forestiere. Stațiunea Resterhohc Citirea in e <1 i ă Unghiul de de- presiune și de elevațiune Inal. Instr. înalt Semnal M li. Poalțiun^t.Poaițiune Viză la: a Ocbianului 'r 0 • “ L±Jik Stuinmcliivhe L 87 50 IÎ267 50 1—r — - + 2 00 0(1 M 1 2 2Î 2 U M II 2 27 2 16 Total 87 51 KM 54 :<0 87 54375 Pihapperplatte L 1 — 116 10 296! 10 M 1 0 .'4 0 24 | M II Oj 32 0 28 | Total 116 11 0*4296 10 52116 1o| 57 Semnalele vC^ute în cașul acesta concret a fost «Stummelhohe și Pihappcr plane» cari sati și trecut în manual. Pentru a simplifica pc cât se poate esemplul nostru ne servim numai dc aceste 2 semnale- In realitate sunt 20, 30 și chiar mai multe cari sc înscria în car- netul in chestiune, după cât este dc marc numcrul semnalelor cc se disting din stațiunea în care ne aflăm. Operațiunea se începe vizându-se unul din semnale, care sc alege ast-fel în cât să nu avem soarele în față, și să sc poată bine deo- sebi până cc am vizat pc t6tc cele l-altc. In această privință ne a- ranjem ast-fel în cât dimineața să citim unghiurile formate de sem- nalele aflătoare spre apus, iar după prăn^ cele despre răsărit. Nc găsim dc cx. in stațiunea «Resterhohe» și vizând semnalul 168 REVISTA PĂDURILOR «Stummelhdhe» (de recomandat este a sc da la tdte câte un nume) am citit pc cercul horizontal al theodolitului 87° 50' (L.-Iimb) în microscopul No. j, 2' și 21" iar în cel cu No. II 2' 24" spre a se evita ori ce crâre fic-care numcr este înscris ioane aparent pe cele 2 microscoape. îndreptând luneta (ochianul), spre semnalul tPihappcr- plattc» am citi pe limb 1160 și 10’ în microscopul No I.... 0*30, și în cele cu No. II 0’32, tote aceste cifre se scriu cu creionul în dreptul literilor. L, M I și M II dupC cum se vede mal sus. Dupe ce am vizat tote semnalele dc jur împrejur revenim iarăși la cel d’ântâiâ care trebue să ne dea același resultat ca la prima ob- servațiune, sa fi cel puțin o foarte mică diferință Cu modul acesta ne încredințăm dacă s’a mișcat ori nu instrumentul. Tot asemenea procedam și după ce întorcem luneta cap. Ia cap, vizând din nod aceleași semnale. Resultatul se va trece tn coloana a Il-a posițiune a lunetei. Cu chipul acesta sâ ^ice că s’a finit o rotațiunc safi scrie (Satz) și se inse»ie numărul s€h pc margine.', manualului. Dc asemenea foarte important este a sâ însemna în coloana observațiunilor cum a fost timpul în momentul vizarci semnalelor; daca s’a putut distinge bine vil nu, căU dc multe ori să întâmplă, când acrul nu este destul de st ră vector, ori s’a lăsat ciață dc ex., sfise ia un semnal drept altul. Triangulatorul să ocupă numai cu citirea unghiurilor pc când a- jutorul seu, dc regulă câte un lucrător inteligent, sciitor de carte, le trece în carnet, rcpctmdu-lc ai voce tare, spre a sc evita ori-cc greșală. El arc asemenea grijă dc a atrage atențiunea triangulato- rului, dacă, când sc face a doua vizare după întoarcerea lunetei im- prejurul axei sale, citirea unghiurilor cu diferența a 1800 nu cores- punde primelor date. Această procedare arc o mare valârc practică pentru că strecu- rarea erorilor, fie dc citire, fie de scris, se face aprope cu neputință. DupC terminarea fie cărei scrii de vize sâ nivelează din nou theo- dolitul, iar după cele douC prime scrii cari sc consideră ca îndes- tulătoare pentru fixarea posițiunei semnalelor dc pe arbori, sâ înlo- cuește acestea prin altele care, ori că nu s’a putut zări din causa situațiunci lor la prima observațiune, ori că s’a lăsat dinadins mai pe urmă. Ast-fel să continuă lucrarea pană cc punctele principale trigono- metrice sunt determinate prin 5 -6 și chiar mai multe scrii safi ro- tapunT complecte, adică cu luneta în cele 2 posițiuni ale sale. De recomandat este a să întrebuința pentru fie-carc stațiune cătc REVISTA PĂDURILOR 16î> un anume carnet, în tot cașul să nu se uite a se scrie pc copertă numele stațiunilor, când acestea sunt mal multe în același manual. Este bine asemenea ca, dup€ fie-care serie de vize, triangulatorul să revizuiască datele înscrise în ambele posițiuni ale lunetei, in tot 4asul însă trebue a să face adunarea lor în seara zilei când a avut loc operațiunea, sau cel puțin înainte de a pleca din localitate —zi- lele ploioase sunt bine venite pentru acest scop—spre a sc putea co- rija, la trebuință, 6re-cari scăpări din vedere. In cât privește însă calcularea citirelor me^ii și înscrierea lor tn coloana respectivă, aceasta române ca o lucrare de biuroO proprio ^isă. Determinarea înâlțimelor diferitelor semnale trigonometrice este necesară pretutindeni acolo unde nu dispunem de planuri represin- tând relieful terenului. In Austria există planurile ridicate de institutul militar geografic, iar în special în Salzkammergut cele întocmite de Max Wunder- baldingcr, previn te cele d’ântciO cu hașure iar cele din urmă cu curbe de nivel așa că nu mai este nevoe dc o atare operațiune. întrebuințarea thcodolitulul să prescrie dc instrucțiunile referitârc (Art. 3) și pentru ridicarea în plan a limitelor dc hotare precum și pentru liniile de amenajament, pretutindeni acolo unde o dată cu măsurătoarea, urmează a sâ întocmi și cuvenitele ocolnice, unde con- figurațiunea terenului este ast-fel în cât dacă s’ar întrebuința plan- șeta nu s’ar putea aplica alt proccdcQ, dc cât acel cunoscut sub numirea de drumuire, precum și acolo unde nu s’a putut beneficia de trangulațiunca cadastrală și din motive puternice a trebuit sâ se renunțe la stabilirea unei noul rețele trigonometrice. In toate cele-l-altc cașuri însă se pâre recurge și la alte methâde, destul numai ca prin acestea pc lângă economic în timp și în bani sâ se obțină în același timp și resultatc mulțumitoare, să nu se peardă întru’nimic în cc privește exactitatea lucrărei. In Salzkamincrgut theodolitul nu ’șl găsește aplicațiunc de cât pentru stabilirea a cât se pdte de multe puncte trigonometrice, pentru cele-l-alte operațiuni, cum de ex. ridicarea tn plan a dctalielor, a liniilor dc amenajament, a limitelor de hotare chiar, se întrebuin- țează esclusiv, ca instrument topografic, busola al cărui reticul este prevăzut și cu fire micrometrice ast-fel ca să sc p6ta măsura dis- tanțele cu ajutorul stadiei. Aceasta din urmă nu este alt ceva de cât o scândură dc brad ori molid lungă dc 3 saO patru metri și lată ca de 10—15 cm. divi- 470 REVISTA PĂDURILOR sată în centrimetri care se așează vertical la estremitatca unei linii de măsurat. Spre a se putea afla distanțele cu ori ce lunetă astronomică—în care imaginea obiectelor să reproduce invers—posedând pc lengă firele rcticului încă 2 paralele și horizontalc, să face întrebuințare pentru terenurile șese dc formula: D=K L-l-C. în care D»depărtarea horizontală, K și C douc constante, dintre care C si- determină direct și K prin încercări pc teren; L—numS- rul diviziunilor de pc stadie intersectate dc către cele 2 fire micro- metrice. Dacă însă se tratează dc terenuri înclinate, când raza vizuală prin firul dc la mijloc al rcticului nu mal întâlnește, că în cașul prece- dent, în mod perpendicular stadia, ci pieziș, usitâm următoarea for- mulă spre a afla distanța horizontala. D = K L cos8 x -} C cos x I K ( L 4 QQ )] COS1 X termenul ^eotqq represintă cantitatea cc trebue adăogată ori cărei cetiri pc stadie și care pentru constantele K roo și C—o m. 4 este egală: pentru L = iP 250....................4 m. m. > » =25° 400...............5 » > » =40° 500...............6 » Dupe cc am sporit resultatul cctirei făcută pe stadie cu acest adaos și dacă însemnăm cu L' numărul diviziunilor observate pc stadie ast-fc! corijate, espresiunea algebrică dc mai sus sc sim- plifică la: D=K L' Cos1» Distanța D din această din urmă formulă s€ află în mod grafic cu ajutorul așa numitului liniai al calcurilor logaritinice (logarit- mischâr Rcchcnsclucber) care nu lipsescc din biuroul nici unei co- misiuni dc amenajament. Întrebuințând acest mic instrument de o utilitate practică incon- testabilă se pâte determina în același timp și înălțimile diferitelor puncte. Suntem în stare, cu alte vorbe, să resolvăm printHun pro- cedeu grafic formula matematică următdre în care I represintă di- ferența dc nivel căutată: I=(K L cos qo + C) sinx =K L cos x sin a f C sin x =* 2 L K sin 2 x +C sin x REVISTA PĂDURILOR 171 La munte unde câstcle sunt repezi și lungi, unde dificultățile sunt enorme, sfi înțelege de la sine că procedeurile de mesuratdre trebue sâ fie diferite ca în regiunea colinelor mărunte și a șesurilor. In cele d’ântciO situațiuni esperiența a dovedit că o bună triangula- jiune cu numerose semnale, combinată cu o mfcurătâre stadimctrică este singura care pe lângă ca asigură rcsultate satisfăcctdre, dar permite accelerarea lucrărilor în mod estra-ordinar, avantage lesne de apreciat. Esccptând relațiunile multor ingineri topografi caic să rostesc în favârea întrcbuințărcl acestei mctddc, între cari putem cita pe T. Bronnimann, geometrul orașului Berna ’) dar însumi am putut constata că preferindu-se procedeul în chestiune în localitățile de munte- mai cu osebire, câștigăm din tote punctele de vedere. Cu t6te acestea când distanțele sunt mici este bine să ne servim dc o panglică metalică, asemenea este de recomandat ca să dispunem de 2 stadii spre a putea, când sărim câte o stație, până sâ tăcem viza înapoi lucrătorul, care poartă a 2-a stadie, să aibă timpul a se așe^a pc linie înainte; cu modul acesta suntem în stare să mergem cu măsurătoarea relativ foarte repede, ceea-ce nu e puțin lucru, cend știm cât dc redusă este campania de lucru în regiunile dc munte și cât e vremea de schimbătoare în cursul unei singure «Jilc chiar. Condițiunca de căpetenie însă este, spre a sc evita erori, ca sta- dia sâ sc țină pe cât se poate de vertical precum și a nu alege distanțe prea lungi căci în cașul acesta pierdem din exactitate. 1) Die Kataster-Vermessung Bern, pag- 1DR. 172 REVISTA PĂDURILOR Pentru înscrierea diferitelor date se întrebuințează carnete dc for- matul busunarului; în unele direcțiuni forestiere carnetele sunt pre- vC^utc cu scoarțe solide de carton și pânză, in tot cașul contecțio- nate dintr’o foarte bună hârtie și divisate în 2 părți. Pe o pagină este trecut formularul dc mal sus, iar pagina din față este reservată pentru facerea croquiului. întreținerea în bună stare a carnetului, desemnarea croquiului în modul cel mai descifrabil și cel mai îngrijit, formează una din prin- cipalele datorii ale inginerului forestier amenajist. Faptul se csplica dc altminteri, in mod firesc, când știm că aceste manuale se păs- trează timp îndelungat în archiva Direcțiune! spre a sc consulta în cas de trebuință. Petre Antonescu. INSECTE PUSTIITOARE IN BRADETURILE ZERNEȘTILOR Nu cred a fi fără interes pentru forestierii din statul român, re- lațiunile dc mai la vale, deși cașul descris s’a întemplat în Austro- Ungaria, căci din comitetul Făgăraș și până în România nu este decât un pas și c cunoscut lucru, că în contra pericolelor naturale nu există graniță. Branul și Zerneștii sunt situați tocmai lângă ho- tarul țCrei românești și ușor sc poate întâmpla, că dușmanul, cc a^i bântue acest ținut să treacă Bucegi și să invadeze și în România. In anul trecut 189$, așa dc mare a fost fructificația perelor dc brad în brâdcturilc comitetului Făgăraș, în cât în multe locuri ra- murile molidului (abics cxcelsa) și bradului alb (abies pectinata)‘se rupcaQ sub povara perelor. Cu deosebire în brâdcturilc dintre Bu- cegi și Piatra Craiului, atât de bogată a fost rodirea bravilor în a- nul trecut, în cât prin Iunie și Iulie ochiul se deprinsese a vedea vcrful vecinie verde al bravilor, în coloare galbină-brunetă dc mul- țimea perelor. De oare-ce însă rodirea din partea sud-ostică a pă- durei să părea cu mult mai abundantă, dc cât dc pc pârtie contra- rie, iar coloarea roșictică dc pe bradul alb sc estindca tot mai tare de la verf în jos, am presupus, că acea nu poate fi starea naturală și eșind la fața locului prin mijlocul lui Iunie, mC apucai a studia și cerceta mai cu deamănuntul causa rodircî îmbelșugată a bravilor. REVISTA PĂDURILOR 173 Atunci aflai trista realitate, că nu numai perele îngălbinesc îna- inte de vreme, ci și frunzele dc la vârful bradului și-afi per- dut tot clorophilul (coloarea verde). Erah atacate de insecte. Ia prima vedere m6 gândii la fluturele «Liparis monacha», dar nu a fost acela ci vermii de «Grapbolila proxitnana, Grapholita nigri- cana jt Reținea margarotana* au causat îngâlbinirca perelor și ce- tinci. Mai înainte de a trece la descrierea cașului și a posițiunei, am crezut necesar amintirea celor arătate mai sus, pentru atragerea a- tenpunel streinilor colegi forestieri, ca preumblându-se prin pădurile dc brad pe timpul rodirci, să nu-și uite și dc Grapholita proximana și consorțil. Pădurea în ccstiime,—ce sc estindc tn lățime geografică ostiei dc la 42^56'53" până la 43’0'5 lz, iar în lățimea nordică dc la 45°3i‘ 15“ până la 42*32*48" și arc înălțimea dc la 800 până la 1376 m. peste nivelul mărci, formând o proprietate în mărime dc 841 jugarc - este proprietatea bisericci și școalci române gr. or. din Zerncști și este situată pc muntele «Măgura», care scestindcîn direcțiune nord vestică, ca un brâO, până la muntele Pâtra-Craiului, dc care sc des- parte numai prin șerpuitorul pârâu numit întrunirea sihicultorilor de la Eisenach. REVISTA PĂDURILOR 1^ wțgr - ■ ■ ■ . ■ __________1 . ■■ ■ ■■ ■?■_■ ■ _■ _ - - ~ Mi-se va objecta p6te că guardul general Ia noi nu se p<5te com- para cu șefii de ocâle din Germania. Faptul este adevărat, dar nici starea generală a țcrel nu se găsesee la înălțimea celei din Germania Acest fapt nu trebue să ne impedice d’a avea ca țintă organisarea ocolului silvic din Germania, dar actualmente, la început, pe lângă lărgirea atribujiunilor șefilor de ocole, necesitate este ca ei să fie îndrumați în principalele lucrări tehnice de inspectori direct sau prin ajutoarele lor, sub-inspectori. Din această causă, o dcscentralisare, pe inspecții, se impune în ser- viciul exterior, cum vom vedea mai departe. Fie-care șef dc ocol va ține o cancelarie în regula, însă afacerile scrise să fie mărginite la strictul necesar reclamat de serviciu. El are trebuință dc un servitor și de un scriitor care poate fi un aspirant la posturile dc brigadier. Sâ facem cel puțin atât pentru ocol cât sacrifică românii din Austro-Ungaria pentru pădurile lor. *) România nu este mal săracă de cât Românii de dincolo. Nu mai vorbesc dc atribuțile speciale ale șefilor dc ocoale. Ele se sciO. Pe lângă acele dc astă-^i, trebue obligați a ține registre de comptabilitate în materie, și bani, și se adune datele necesarii pentru alcătuirea statisticei silvice. In tot cașul ministerul trebue să le re- glementeze, prin instrucții detaliate atribuțiile până la cele mai mici amănunte, căci cum am ^is la început, eu ved în șeful de ocol a- agentul care trebue sâ instruească or-ce afacere; dela el trebue sâ plece totul fără se mai aștepte a fi îndemnat mereii de sus, afara doar de unele cașuri rare în serviciu, și dc începători, care aO încă trebuință în primii ani de concursul și sfaturile inspec- torului, care ic va și primi prin intermediul sub-inspectorilor. Fie-care șef de ocol va face anual budgetul de cheltuieli și ve- nituri a ocolului SCO și-l va înainta inspectorului. Ocoalele trebue se aibă limite bine definite, însă întinderea lor va varia cu relieful terenului, cu înlesnirile dc comunicație și cu numârul pădurilor puse în exploatare. Față cu întinderea pădurilor ce are statul și cu trebuințele de a^i ale serviciului silvic, nc-ar trebui cel puțin 120 ocoale, rămâ- nând apoi ca ele să fie dedublate, micșorate treptat cu desvolta- rea ce va lua exploatarea pădurilor și lucrările dc artă forestieră, .c’un cuvânt se devină tot mal mici cu cât silvicultura va deveni mai intensivă. ’) Vedi Gazeta Transilvaniei No. 21/96. 182 REVISTA PĂDURILOR De acea este bine ca numărul scâlelor să nu se fixeze prin lege, ci se să lase în grija ministerului d’a le prevedea în fie-care an prin budget. ♦ * Organele de protecție și poliție silvică. —Pădurarii și brigadierii silvici — Puține am dc ale aciculare dințate, are o creștere forte înceată avend fructele ca si V. album insa de o co- lore galbue, variind câte o data. Parasiteaza numai pe Pinul silvestru. 2) . Genul Lorantus cu specia Lorantus europaeus, ca și V. album are o creștere forte ramurosă, in stare normala atinge cu marc greutate o etate de 25 de ani, are o co- roană rotunda, ajungând pana la 1 metru in diametru, coaja ramurilor este gri închis. Foile pețiolate, la verfceva mai late de cât ale V. alb îngustându-se către pețiol, a- vând o culoare verde închisă, in timpul ierncl cad (foi caduce). înflorește in forma de racem pe la finele lunel 188 REVISTA PĂDURILOR Aprilie și la începutul lunel Maiu, boabele rotunde, avend aceeași mărime ca și ale V. alb de o coloare alb galben. Parași teaza pe Stejarul pedunculat și gărniță și foarte rar pe Stejarul cer și Casta nea vesca. Este răspândit a- proape in tot centrul Europei, d’asemenea fam observat si Ia noi. Ambii acești părăsiți fructifică forte abundent și ajunge forte repede in stare matură, fructificând deja in al 5-lea an ; in timpul toamnei când fructele sunt incâ pe ramuri, par acoperite cu mărgele. Carnea fructelor fiind foarte li- picioasa se întrebuințează pentru prepararea cleiului de prins pasări. Jnfecțiunea pomilor. Fructele acestor părăsiți sunt foarte cantate de păsări și mai cu deosebire de pasarea Coco- șa nil (Turdus viscivorus), care ne causează indirect un mare reii atât in gradinele cu pomi cât și in păduri: prin aceia ca consumând fructele lor, ale căror semințe fiind înconjurate dc carnea lipicioasa, calând asupra ramuri- lor se lipesc de ele, și pe dată ce timpul favorabil so- sește incep de a incolți, infigându-și râdacinele in coaja tânăra a ramurilor, pătrunzând până in stratul cambial, de unde începe de a se ramifica neatingând insa partea lemnoasa. Pătrunderea rădăcinilor este posibila numai in părțile unde coaja fiind încă neteda, peridermul nu este prea tare desvoltat. Acești părăsiți pătrunZend cu rădăcinile până in stratul cambial al ramurilor incep De asemenea Dr. Fridrich *) in opul său de Ornyto- loghie elice despre cocoșaru: «Lipicioasele semințe ale Vescului le varsă in cocolușe pe cioc. Toamna târziii chiar și iarna se poate observa adesea din găinațul de pe ramuri, atârnând ațe lungi de această substanța cleioasă, având mare asemănare cu casele păiejenilor. Din carnea fructelor «ie Vesc se pre- para cleiul de prins păsări; ast-fel că un proverb al bă- trânilor noștri tfice: Turdus sibi ipsi inalum cacat, (Co- soșarul ’și plantează singur nenorocirea sa)». Așa dar trebuește ca și noi sa numărăm pe cocoșaru ca q pasare vătămătoare pădurilor. Semânța arborilor atacați de acești părăsiți nu trebueșce întrebuințată pen- tru semănat, căci produc niște fructe Idrte pipernicite ale căror semințe au un procent foarte mic de germinație. Mijloacele de combaterea acestor părăsiți sunt urmă- toarele: tăerea ramurilor atacate, sau tăerea arborilor in cazul când sunt copleșiți; renunțarea la tratamentul crân- gului compus, in localitățile unde Lorantus europaeus bân- tue, căci s'a observat că reservele sunt cele mai d’ânteî atacate de acest părăsit. Un asemenea exemplu se poate vedea și la noi într una din pădurile statului, care se afla in apropriere de Târgoviște, al cărui nume ’mi-a scăpat din vedere, care pădure este tratata in crâng compus, unde cea mai mare parte din reserve erau copleșite de părăsitul Lorantus, observând aceasta deja in anul 1894 luna Februarie, cu o ocasie trecând de la Pioești la Târ- goviște. (Infecțiunea mai inleiu a reservelor provine din cauza ca cocoșari au de obicei ca după ce s’au saturat, stau mai mult pe copaci cei mai inalți, care sunt reser- vele, transportând sămânța acestor părăsiți, lâsându-le pe ramuri, in modul arătat mai sus). Menținerea pădurilor in crâng închis este iaiși un mijloc do combatere, de oare-ce acești sub-arbuștl sunt plante de lumina, și revisuirea padurel in fie-care primâ-vara, pentru a estrage 1a timp arbori infectați. Grigore PârvuJescu. Candidat forestier in scot» din Ascliaflcnburg. (Rayern). ----------------------- •) Naturgeschicte der Deutschen V<’>geln \on E. Fridrich. U90 REVISTA PĂDURILOR 0 EXCURSIUNE IN TRANSILVANIA (Urmare) Tot în această di ani vizitat, conduși de șeful de cultură al școalei, lăptăria din Feldiora. Ca construcție este foarte simplă, o cameră marc lipita între casa de locuință și alte dependințe. Este pavată cu cărămidă și prev^ută cu canalurl cimentate de scurgere. In această cameră se află așezate toate aparatele, vasele și me- sele pc care se lucrează. Mai important era separatorul cu putinei de Holstein, prin care se alege smântână'din lapte proaspăt și se preface în unt de calitate superioară pentru masă. După cum ni s’a dat informații acest unt se desface în România mai mult la Sinaia, •cu un florin și 20 creicari chilogramul. Cu laptele rCmas după sc- parațiunca smântânei, hrănesce porci și o parte ’l vinde. Tor lap- tele, care este de șapte sute până la opt sute litri pe dit. Alt-fcl prundul ar trebui schimbat des, ceea ce ar fi greu și costisitor. Duol oameni pot să îngrijească de doue sute porci. Porcii care sc afla în cocina în numer de peste una sută erau foarte grași și frumoși. La 26 Mai plecând cu trăsura din Brașov spre Predeal, am putut observa pădurea comunei Brașov, care se vede destul de bine în- treținută, dar in care printr’o esploatarc vițioasă din trecut, cssen- țele foioase aO înlocuit în mare parte esscnțele reșinoase, după cum s’a întâmplat în cele mai multe părți și la noi în țară. In apropiere de Timeș am întâlnit un pădurar al comunei Brșov, pe care între bându-1 ne a dat următdrele informațiunl. Pentru a fi numit pâdurai defniriv, trebue sâ facă practică trei REVISTA PĂDURILOR 201 ani și s£ depună apoi essamen, dup5 care este numit pădurar clasa III cu t8 florini pe lună. Pădurarii de clasa a Il-a au 22 florini, pe lună și cci de clasa I aQ 35 florini pe lună. Ne a mai relatat că loji guardieni aii dreptul de pensie. Fondul casei pensiunilor se ali- mentdză parte cu reținerile ce li se fac din leafă și parte cu înca- sările ce se fac din delictele silvice comise. Am observat la dânsul un ciocan practic purtând numârul canto- nului și destinat pentru amarca delictele. Asemenea un sac de pan^ă Impermeabilă foarte practic prin ușurință și comoditatea de a’l purta. Gentele de piele cu care sunt prev&Juțl guardieni silvici dc la domeniurile Coroanei de și sunt solide și presentabile, dar pentru localitățile de munte nu sunt practice. Sunt prea grele, ast-fel ca ar fi de dorit sâ se înlocuiască cu un fel dc saci impermeabili și soliei’in sensul celor ce am vă^ut, prevestiți și cu curele ca să poată fi purtațl în spate întocmai ca ranița soldatului. Acesta este un lucru esențial pentru guardieni silvici din munte, care afi foarte adesea de parcurs distanțe lungi pe locuri foarte accidentale cu pante mari mai cu seamă că cantoancle de munte sunt și mai mari ca cele de ■câmp. Din cele espuse de guardianul comunei Brașov se poate ușor în- țclcgc, pentru ce această comună poate recruta guardieni buni cu șciință de carte, care sS depună și esamen. Avantagiile^ce aO gu- ardicnii silvici ca leafă cât și dreptul de pensiune, atrage oameni buni, fiind că știu că intrând în acest post ’și are esistența asigu- rată. In aceste condițiuni se p6te pretinde cât de mult de la un guardian silvic și interesul său este ca sc ’și dea toată silința pentru a satisface cerințelor serviciului. In această privință Administrația Domeniului Coroanei a făcut multe inovațiuni folositoare, ast-fel că recrutarea personalului se face din persoane presentând toate garanțiile și devin ast-fel per- manente în serviciu. Din lipsa de timp, nu am putut visita nici o pădure în Transil- vania, care se esploatcază mai sistematic saO unde sunt mstalațiunl forestiere deosebite. De și dorința Domniei Voastre Domnule Ad- ministrator era ca sc mergem prin St. George la Covasna spre a vi- sita una din cele mal mari esploatârl de păduri reșinoase din Tran- silvania, dar trebuind prea mult timp pentru aceasta a-ți renunțat. Trecând în România am visitat școala dela Predeal apoi cea dela Bușteni. Prima idee a fost de a compara aceste școli cu cele ce am vizitat în Transilvania. In adevăr în Transilvania cu deosebire în 202 REVISTA PĂDURILOR țara Oltului și Ardeal, toate școalele sunt clădiri bune și mart cu mai mulți învățători fie-carc făcând ast-fel bună impresiune. Dar pe domeniile Coroanei pe lângă că clădirile sunt frumoase sunt și bine înzestrate, pot Z* ' (la 16 Aprilie 1896) Oare cari împrejurări au făcut ca subscrisul înainte de inaugura- rea deschidere! se visite^ această esposițiune, pc când încă nu era aranjată pe deplin, spre a lua cunoscință mai ales de partea silvică de care mc preocupam. La pavilionul silvic mi s’a dat dc către agenții silvici ai serviciului Ungar, tot concursui spre a visita în detaliu tot acea cc mc inte- resa. Bogăția alegerea, și diversitatea obiectelor și produselor silvice, dc vCnat și pescuit, ’ml au atras cu deosebire admirațiunca. Aceasta cu atât mai mult cu cât dupe lungi și numeroase călătorii făcute în Apil Austriei și în Carpați, și dupe visitarea bogatelor musee imperiale din Viena, am putut vedea încă multe lucruri de care eram strein. De aceea voiu încerca a espune pe scurt partea acestei csposițiunl referitârc la silvicultură. Pentru detalii se poate servi cine-va la esposițiune de broșura ce se va tipări în 300 file în lim- REVM'A IADURILOR 20Tv ---- 1 — — —ț bele: Ungară, Germană și Franceză, dupe dispositiunea luată de Mi- nisterul de agricultură ungar. Esposițiunca este așezată în raionul orașului Pesta, într’un vechiu. și mare parc, ce a fost donat comunei Pesta de un graf bogat.. Locul destinat părței silvice ocupă o suprafață de câte-va mii dc metri patrați in afară de partea pe care este clădit pavilionul silvic cu dependința sa. Această considerabila suprafață este ocupată cu trunchiuri dc arbori forestieri fasonați și nefasonați, atingând până la cele mai cestrem dimensiuni, apoi scândurării, dogarii, etc. Pavilionul silvic este construit ca o villă în stil elvețian, cu două etage, având și o altă dependență cu un singur etaj, fiind unite a- mândouâ printr’o galerie. In ctagiul dc sus al pavilionului se co- prind obiectele espuse dc Academia silvică din Schcmnitz, și de cele cinci școalc de brigadieri cc arc Ungaria, apoi lucrări de amenagia- mente cu planurile lor, diferite reliefuri cum și obiectele privitoare la vânat. In ctagiul dc jos (parter), sunt espuse instrumentele ce servesc la esploatațiunea pădurilor, plantațiuni forestiere etc. Tot acolo sunt espuse lucrări în miniatură ca: drumuri forestiere, pe- piniere, plantațiuni, toate fabricatele obținute din lemn în diferite forme, vânat preparat representând cșantiloane rare și foarte ciu- date în mărime naturală. In dependința dc alături a pavillionulul principal sunt diferite scându- rârii, dogarii, butoac, buți etc., câte-va planuri în relief și un admirabil kioșc, ale căruia fie-carc din cele opt fețe ce arc sunt îmbrăcate cu plăci de diferite lemne în colori naturale și care a costat o sumă însemnată; singur acest kioșc ar merita o descriere specială și mai amănunțită. In fața pavillionulul principal sunt plantați în păment arbori cu diferite maladii, abnormități, și forme, (arbori cangrenoșl, găunoși, gemeni, împleticiți, strâmbi etc); tot în fața pavilionului principal însă dc ambele sale părți, sunt plantați în pământ doue trunchiuri dc molift cc aQ lungimi estraordirtare. Acolo sc mai găsesee o tul- pină dc ștejar pedunculat în formă eliptică, ce are aproape 2 m. 50 in sensul diametrului axei celei mari iar seratele sale anuale aii mai mult de câte un centimetru dc grosime fie-carc, acca-ce probează că cl a fost produs într’un sol foarte fertil. In etagiul de jos al pavillionulul principal mai sunt representate în miniatură: nisipuri sburătoare (dune) deja fixate prin plantațiuni dc salcâm și pin silvestru, apoi modul cum se execută plantațiunile și repiquările, transporturile din pădure ale materialurilor lemnose. REVISTA PĂDURILOR 206 drumuri forestiere, uscătoare pentru semințe forestiere, mal multe sisteme de grătare pentru a opri lemnele aduse prin plutire, nu- merâsc sisteme de stăvilare, fie-care construite în lemn și care mal de care mai practice și mal ingenioase, o colibă construită în lemn pentru tăetori, de lemne, mal multe casc {crănesci construite în lemn; oprirea plutelor la un grătar unde apa sc strecoară iar gra- ticlc (zăbrelele) sunt proptite cu nisce tripiede spre a nu se rfisturna prin isbirea sau greutatea plutelor, un stăvilar cu trei deschi^utori cc se ridică fie-care separat dupe trebuințe, o fabrică dc cherestea, etc; apoi sunt expuse părăsite forestiere ca vgsc, iască etc, o- biectc fabricate din lemn ca rCsboae dc țesut, roabe, albii, co- \cți (postăvi), linguri, coșuri împletite, cufcre, giamantanc și coșuri dc voiagiu în deosebite sisteme, coșuri pentru cărbuni, alte coșuri pline chiar cu cărbuni de lemn, lopeți de fag, coveți pentru site și ciure dc cernut, putinee, donițe, sandal!, blide, șindrile; mașine dc lemn pentru sdrobirca (măcinarea) cartofilor întrebuințați ia facerea pâine!; plosci, butoac, greble dc lemn, juguri, sănii, bastoane, do- nițe i'cntru conservatul brânzeturilor, câpâțini de roate, spițe, obaji, toporisci, grape, diferite forme de celuloid pentru fabricarea hârtiei, sticle cu oțet fabricat din lemn, nuele dc împletit, vâsle pentru luntri, plute de transport, rotărie, butoac, lemne dc paltin, pentru fabricare de vioare, un tăvălug cu acccsoricle sale pentru baterea pământului la rfizoarelc (straturile) de semenat, esantiloane pentru lemne dc corăbii (tălpi, catarguri ctc.); deosebite construcțiuni fores- tiere numai în lemn; în magazin pentru conservarea hranei tăeto- rilor dc lemne; o locuință pentru un învcțCtor sătesc; grămezi și dcspicaturi de lemne pentru cărbuni; o scară dc sticlă; drumuri forestiere, vagonete cu roluri (Rolwăgcn), drumuri dc fer funicu- larc, drumuri forestiere dc lemn, de fer, plute etc. pentru trans- portul lemnelor ; executarea dc plantațiunl și transporturi dc mate- rialuri lemnoase în miniatură ; deosebite feluri dc încălțăminte mobile cu colți pentru a înlesni urcarea în munți, sfredele, și în sfârșit toate instrumentele necesare unui forestier. Vînatul era representat prin paseri și animale sălbatice de di- verse genuri și specii. Dintre paseri mai importante eraO espuse: vulturi, ulii, fasanl, dropii, cocori, potărnichii, porumbei selbatici, cocoși mari dc munte (tetrao urcgalus), sturzi, cărstei, gâsce și rațe selbatice, năgâț (vanellus cristatus); vulturul pescilor (pescar) pe marginea unei ape căutându-și hrana, vulturi și ulii nutrinduse dintr’un stârv dc cerb (representațiune magistrală). Animalele cc constituc REVISTA PĂDURILOR 207 vânatul atât folositor cât și nefolositor eraO representate prin: mis- treți, căprioare, capre negre, un epure căZut în cursă, un mistreț fdrte «nare representat râmând în pădure, o damă (cervus damă), cerbul comun, râși (felis linx), pisici sălbatice, un lup cu gura în- fiptă in spinarea unui căprior (care are spinarea încovoiată și gura întoarsă către lup), un dihor [(jder) Mu sleia martes)] în spinarea unei căprioare presupusă încă vie pe care a apucat-o cu gura dc ceată și căreia ’i suge sângele fără ca ca sâ se poată apăra de un inimic atât de teribil și de mic în proporție cu mărimea ei, un cas- tor pc marginea unui isvor între stâncile unor munți ce ocupa mij- locul pavilionului în parter, câți-va urși cenușii (dc Carpați); etc. Primitor la vânat se mai observă : câini dc vânat de diferite rase, bogate colecții de curse, undițe, mreje, lațuri, capcane ctc. Dintre instrumentele care interesează mai mult silvicultura, am observat între altele cu multă satisfacțiune un nod sistem dc busolă forestieră, care fiind foarte mobilă pc punctele unde era atașată la tripied, printr’o greutate așezată de desubt care făcea parte inte- grantă cu dânsa, întregul instrument revenea singur și aproape ins- tancu în posiție perfect orizontală, lucru ce să putea verifica prin nivelele ce avea d’asupra. Asemenea am vâZut acolo și tachigraful-planimetru sistem Scble- singen a căruia întrebuințare detaliată o voia descrie în darea dc scamă a studiului dc torenți în Austria, cu care am fost însărcinat dc onor Minister al Domenielor și care va apare separat. Silvicultura va fi asemenea bine representată prin diferite erborisa- țiuni și colecte de faselc prin care trec arborii în timpul duratei lor. In general părendu-mi-sc prea interesant de visitat, cu deosebire partea silvică, care este bine representată la această esposiție, nu în- târZii» dc a o recomanda celor doritori de a cunoaște progresele rea- lisate de alte țCri în materie de silvicultură și ramurile dependințe de ea, dc unde proprietarul dc păduri, comerciantul de lemne și silvicultorul maî cu deosebire, va trage multe învCțCmintc utile. B. D. Neagoe. Silvicultor. 208 REVISTA PĂDURILOR INFLUENȚA PĂDURILOR asupra CLIMEI Șl ECONOMIEI IN GENERE D. John Nisbet, din serviciul forestier al Indiei a pu- blicat de curend o broșura, in care tratează despre in- fluența pădurilor din puntul de vedere al climei și al eco- nomiei generale. Autorul s’a inspirat de lucrările publi- cate de la 1873 pana la 1893 de către Ebermayer, Ma- thien, Bartet, Weber, Libern.au, Wolny, Mutrich, Fernow etc. Lucrarea sa presentând un interes deosebit, s6 re- sumăm pentru lectorii noștri puntele principale. Acțiunea pădurilor asupra temperaturei aerului, asupra temperaturei solului, asupra gradului umidităței atmosferei, asupra precipitare! vaporilor de apa, asupra evaporare! umiditaței solului, asupra alimentărel isvorelor și men- ținerel terenurilor in panta, asupra condițiilor higienice ale aerului, asupra fertilităței terenurilor vecine de păduri si condițiunilor economice ale solului in genere, acestea sunt cestiunile studiate in broșura. Temperatura aerului este mal rece in pădure de cât in teren descoperit: diferența este maxima vara, ea este din contră mai mică iarna. In pădure e mai rece ^iua și mai cald noaptea de cât in câmpie. Unele esențe, după desimea frunzișului, exercita mal multa influența de cât altele. In timpul verei, pădurile de fag au mai multă acțiune decât cele dc brad; dar, după căderea frunzelor asta acțiune devine egală cu a pădurilor de pin si pe jumătate de acea a pădurilor de brad. Temperatura solului in pădure este mai rece ea in plin aer; diferințele sunt mal mari vara și mai mici iarna. Ebermayer a recunoscut că aceste diferințe variază după anotimpuri, dar aproape tot anul, stratele superioare ale revista Pădurilor 209 solului In plin aer sunt mai calde după amiazY de cât dimineața, pe când in pădure aceste variațiunl sunt foarte slabe. Umiditatea relativa medie anuală a aerului este in pă- dure de 3^2 ,a 10% mat mare ca la câmpie. Aceasta diferența variază mult după epoca anului, este mai mare vara și toamna, și mai mică iarna și primăvara. In raport cu temperatura lor mai scăzuta, cu umidi- tatea relativa mai mare, cu pedica ce fac vânturilor, pă- durile condensează vaporii de apa in atmosferă; influența lor este* mai însemnată la înălțimi și la munte, de cât la câmpie sau la marginea marei. Se admite totuși că ploile sunt mai abundente în vecinătatea marilor masive de păduri. Pădurile conservă in soi o mare cantitate de apa din ploi si topirea zăpezilor. Prin pătrunderea lor in stratele profunde ale subsolului, aceste ape întrețin isvoarele și mențin constanta umiditatea solului. Escesul ploaei asupra evaporațiuneY se mărește cu altitudinea. In pădurile de munte, remâne in sol cam 90% din apa de ploae, eva- porându-se numai 10%. Acoperemântul solului, sub arbori exercită o influență considerabila asupra evaporați unei. Un strat de foi moarte saii humus reduce evaporațiunea cu jumătate sau și mai mult în raport cu aceea din aerul liber. Pădurile înmagazinează apele de ploi, le impedică de a forma lorențe și a tiri pământul pe coaste. Când se defrișează pe mari întinderi pădurile, mai ales in regiunile tropicale, frigurile nu întârzie a se declara, si din contră, in țările nesănătoase, reimpăduririie au micșorat insalubritatea. După Endres și Fernow, pădurile sunt un obstacol la mersul unor boale ca cholera și fri- gurile galbene. Din puntul de vedere al agriculturei, un anotimp uscat este mult mai preferabil unuia cu temperatura joasă sau 210 REVISTA PĂDURILOR cu ploi escesive. Un anotimp umed poate produce recolte abundente; calitatea in genere este insa inferioară. Din timpurile romanilor s’a recunoscut ca tăierile prea mari făcute in masivele păduroase, au adus schimbări regretabile în conditiunile nsice ale Italiei compromițând starea populațiunilor. Că destrucțiunea vechilor păduri ale Marcl-Bretanil și ale Irlandei, unde nu se mal găsesc păduri de cât 3,8% din suprafața totala, n’au fost urmate de schimbări cli- materice desastroase ca in Lande, Siria, Asia mica, Grecia, Rusia și unele părți ale Indiei, aceasta se datorește po- sițiel insulare, umiditățel climei, și vecinătățel bine-facetoare a ramurel curentului maritim Gulf-Stream care uda coas- tele Engliterel de vest și miaza zi. Mai de curând, in secolul nostru, societatea de agricultură din Marsilia facea aceașl constatare in urma devastărilor operate fără mă- sură in păduri după revoluțiunea din 1789. «Iernile sunt mai friguroase; verile mal calde; ploile binelacetoare ale primăverci și ale toamnei mult mal rari. Rîul Huveaune se mărește la cea mal mica ploae, degradând malurile și inundând bogatele pășuni, pe când in timp de nouă luni ale anului seacă cu totul din causa disparițiunei riulețelor care ’l alimentează». Profesorul Geffeken atribue aceleași cause foametea din Rusia din 1892. «Causa principala a lipsei actuale este seceta care s’a întâmplat în primăvara trecută și la începutul verel; aceasta lipsa de ploi este datorita in mare parte devastare! pădurilor. Guvernul a promulgat prea târziu o lege pentru protecțiunea pădu- rilor. Devastarea care a durat 20 ani n’a epuisat numai un isvor de bogăție; ea a avut și alte consecințe fu- neste»... ('ihe Speaker din G Ianuarie 1893). Corespondentul special al ziarului limes (art. asupra foametei în Rusia din 18 Aprilie 1893) confirmă aceasta opiniune. «Am parcurat o mare parte a provinciilor in REVISTA PĂDURILOR 211 care foametea a bântuit; pretutindeni am isbit de acelaș tablou. Pretutindeni aceași incurie extravaganta. S’au do- bori! la păment pădurile; nu s’a ocupat nimeni de cursul apelor; clima a fost zăpăcită». Majorul Law, atașat co- mercial al ambasadei Engliterei ia St. Petersburg, scria in raportul sini asupra agricul turei provinciilor din sud- estul Rusiei {limes 17 Sept. 1892): «Se zice ca aceasta gigantica ferma naturala (regiunea pământurilor negre) era in vechime înconjurata de păduri cari serveau in acelaș timp se o adăpostească de vânturile desertului și se mărească umezeala climei. Aceste păduri nu mai exista acum și regiunea pământurilor negre este adesea bătută de vânturi devastatoare venite din stepe și foarte adesea calcinate de uscăciunile prelungite. Vinturile desertului acumulează zapada in mormane enorme in timpul ernei : este isvorul toreniilor destructori de primăvară. Vara, aceleași vânturi sunt atât de violente că in timp de câte-va ore veștejise grâul; când sunt încărcate de nisip, lovesc solul de o sterilitate complectă». Toți scriitorii care aii tratat de curend cosii unea, sunt de acord asupra căușelor principale a fometeî din Rusia. Un articol forte documentat din IMimburyh Hevicw (Ia- nuarie 1893, p. 17—19) resumează opiniunile cele mai autorisate in speță, și conchide că râul provine din dis- trugerea pădurilor, și ca legea prin care guvernul a in- terzis exploatarea desordonată a pădurilor a venit prea târziii, și că reîmpădurirea este singurul remediu al si- tuațiunei. Este ușor de demonstrat că exploatarea prea repede și pc suprafețe prea mari are urmări perniciose asupra fer- tilitățci pășunilor și asupra sănatăței animalelor, pe lângă că este prejudiciabilă fertililăței terenurilor in care se cultivă cereale. D. Prost, consilier al guvernământului de Burma, a declarat net in raportul sâu anual din 1884, 212 Revista pădurilor ca după avisul seu, unele bdle de cari vitele au suferit in districtele Prome și Thayetmyo, trebue a fi atribuite disparițiunei prea repede și prea mari a pădurilor, tur- mele găsindu-se cu chipul acesta private de umbra și a- dapost, pe lângă hrana necesara, în timpul anotimpului cald. Din causa lipsei pădurilor, multe localități sufer de se- cetă uneori, pe când alte ori devin prada inundațiunilor. La 23 Augus 1893, Times primea din Calcutta aceasta depeșe: «Inundațiunile la Tipperah sunt din cele mai se- riâse și din cele mai întinse din câte s’aii vezut. Popu- lațiunile sunt cu lotul sărăcite. Este temere că o epide- mie se va ivi când apele se vor retrage». O săptămână mai târziii se citea in Daily^News din 2 Septembre 1893: «Calcutta, vineri seara. O inundație cum nu s’a mai ve- zut s’a întâmplat la Behar: sute de mile pătrate sunt a- coperite de ape. Jumătatea orașelor Mozaffurpur și Dai b- hanga, un mare numer de sate aii fost înecate. Linia fe- rată a fost ruptă in patru locuri. Recoltele de grâu sunt complect distruse. Omenii și animalele sunt bolnavi. Mii de indivizi sunt fără adăpost. Aii fost de asemenea inundații la Tipperah, la Dacca și in alte regiuni din estul Benga- lului, unde fâmetea este iminentă». Aceste inundații in- spăimântătdre au fost datorite ploilor anormale unite cu topirea zăpezilor căzute de cu iarnă în regiunea Hima- laya. Aceste doue elemente, ploia și topirea zăpezilor, nu se pot combate de cât conservând mai mult sau mai pu- țin păduri de protecție, in zonele situate aprope de sor- gințile cursurilor de ape, spre a întârzia și regula scur- gerea ploilor care se varsă in fluvii. In fine, spre a se obține, din puntul de vedere econo- mic, t6te bine facerile cari se pot trage din păduri, ma- masivele reservate trebue să fie distribuite pe cât posibil de egal în totă suprafața unei țâri. Acolo unde popula- REVISTA PĂDURILOR 213 țiu nea este rara, unde exista încă păduri primitive, sc |>dte lua ușor mesurile nccesaric, fără a se aduce atingeri aparente intereselor comunităților. In locurile unde pe- ricolul fdmeteii p6te sâ se presinte dintr’o zi in tr’alta, ar fi loc să se cerceteze dacă nu trebuc a se expropria pă- mânturile cele mal ridicate și mai sarace, și a se împă- duri aceste terenuri, in scop d’a se ameliora pentru vii- tor condițiunile climaterice ale țerei. In resumat fârte strâns, cam acestea sunt puntele des- voltale de d. lohn Nisbet in broșura sa, care sunt inve- verata cu o mulțime de exemple și experienți practice. La rândul nostru am insistat de la început și in tot dauna asupra influenței bine făc^tore a pădurilor, atră- gând atențiunea celor in drept in special asupra pădu- rilor din România, unde clima de asemenea este fdrte ingratii, și unde culturile sunt bântuite fdrte adesea ori când de seceta când de inundații. In acest scop, pornirea generală a silvicultorilor, in privința pădurilor întinse ale țerei sa fie numai către co- dru cu insemințiri naturale, căci prin acest fel do regim, oh cari ar fi tratamentele Iul, se păstrează mal bine ve- getațiunea continuă pe suprafețe mari, fără a mal con- sidera cele alte avantagii ce țara va trage in mod in- contestabil din asl-lel de exploatări. G. S. COMUNICAȚII Șl FAPTE DIVERSE D. guard general I. V. Mitchievid, persistând încă a crede câ am refusat să*i publicăm un articol în această Revistă, socotim câ nu e de prisos a mai declara că comitetul de redacție pri- mește bucuros diferite articole de publicat, și le primește pentru în- REVISTA PADUKILOK 214 corajarca scriitorilor chiar când ele ar fi oare cum mai slabe, cu condițiunc ca sâ lipsească personalitățile, fiind bine înțeles, precum sc vede scris și pe coperta Revistei, că autorii sunt răspunzători de ideile cc emit. D. guard-general D. loncscu Zâne, trimițCndunc un articol, care avea oarc-cari ascuțișuri, i-Pam publicat numai dupe cc d-sa a consimțit sâ renunțe la aceste ascuțișuri, fără ca comitetul de redacție să ’și însușească prin aceasta părerile sale, dc care era sin- gur răspunzător. D. Mitchicvici trimițândune la rândul său un articol (răspuns d-lui Zâne) care avea ascuțișuri și mai mari, Pam rugat să renunțe și d-sa la ele, căci în așa fel și cu orc-cari mici modifi- cări, articolul devenea și mai interesant. Pentru că insă d-sa nu a consimțit, nici nu ne a trimis asupra cestiunc! un ah articol după cum făgăduise, cu regret nu am putut a’l satisface. Sunt în adevăr unele articole care nu se pot publica, dar al d-lui Mitchievid se putea publica cu folos, dacă nu avea acele vărfuri. In acest mod procedând, am crezut și‘credem noi că e mai co- rect, mai demn și mai serios pentru organul socielăței, și mai ales pentru reputația d-lui Mitchicvici. G. S. Congres forestier. — Dupe cum citim in H eviți diS Ldtix ei Fortis la 15, 16 și 17 Iulie trecut, societatea forestieră de Franche» Comtă et Bellort, a ținut al cincclca congres tn Haut-Rhin. Patru conferințe, interesante excursiunl și un banchet, au reunit în aceste trei zile, 70 membri veniți din t6tc colțurile ținutului și din alte părți De astă dată, atențiunea a fost îndreptată mai mult asupra pă- durilor particulare, și mai ales asupra pădurilor d-lor Vicilard, cari posedă un superb domeniu forestier, administrat ast-fel, că poate servi dc exemplu atât celor alți particulari cât și comunelor. El este situat pe drumul care duce la Ballon d’Alsace. Bradul a devenit aci o varietate, și cu drept cuvânt sc întreabă lumea acolo, dacă mai există în Franța la proprietarii particulari sentimentul economiei, care a făcut bogăția și onoarea țcrei lor. Padurca Roscmont a d-lor Vicilard însă, care este ceva rar astăzi, posedă un material supra-abondem dc mare valdre. Drumuri fores- tiere perfecte, case dc pădurar confortabile, nimic nu lipsește acestui frumos brădet. Nu sc cerc de cât puțin material pc an; dar, în urma unui ciclon din 1892, care a doborît 13300 m. c. pc 160 hect. s’au oprit tăerile și cu toată pcrdcrca suferită, proprietarii au între- buințat banii scoși din ast desastru, pentru construcțiunca unei case REVISTA PĂDURILOR 215 forestiere și a unul drum. Pădurea întreagă împărțită în trei serii ocupă 847 h. din care 279 h. de crâng compus. Rețeaua drumuri- lor în aceste trei scrii este de 10 kilometre. Tot așa de frumos, însă in alt gen, este crângul lor compus de la Saint-Andrc, pe 190. h. Revoluția primitivă era de 20 ani, acum este de 27 ani, și mâine va fi dc 30 ani. încă un frumos exemplu dc imitat. Subiectele tratate dc conferențiari au fost următoarele: 1) Bradul din Balon, dc Colomb. 2) Historia geologică a local ităței din punct dc vedere forestier, de Rolland. 3) Stejarul de Iunie, dc Giiardoni. 4)Influcnța pădurilor asupra climei, dc Huffel Adunarea generală a decis ca reuniunea din 1895 să aibă loc în Doubs, la Pontarlier. Apărarea lemnelor contra insectelor. In o comunicație recenta către Academia dc sciințc, d. Mcr a afirmat că, contrariu opiniuni- lor respândite, este substanța amilacee care atrage insectele. Prin urmare, pentru a face lemnele neatacabilc dc insecte (dc vermou- lurc), este destul a le debarasa de amidonul cc coprind, saO decor- ticând arborele în piciâre mai multe luni înaintea tăcrci, saO prac- ticcnd o incisiune circulară d’asupra părții trunchiului destinată a da lemne de lucru, av^nd grija d’a ridica mugurii sau lăstarii cari s’ar dcsvolta dc dcsubtul incisiunci. Gațelte des Compagnes reamintind aceste consilii, face cunoscut câ există la Școala forestieră din Nancy o probă experimentală : s’a adunat bile dc stejari cojiți și exploatați la accași epocă și în același canton dc pădure. Dc patru ani, bilele debarasate dc amidonul lor nu presintă în albumul lor nici o urmă dc vennulură, dc și se află în contact cu bile a căror materie a- milaccc a remas în lemn și cari prin urmare au albumul lor devo- rat în întregime dc insecte. .*♦ Reproduci!unea stacojilor (racilor de mare).— D. Hcrrick publică în Scintific American o scrie dc note interesante asupra biologiei stacoiului (homard). Extragem partea relativă la numcrul ouClor și la modul dc rcproducțiunc: 216 REVISTA PĂDURILOR După lucrările comisiunei dc piscicultura din Statele Unite, cari sc referă la 4645 stacoji in mărime dc la o.m. 20 la o.m. 47, sc parc câ în primii ani ai vigoarci sexuale este o lege generală dc fecondațiunc, care poate fi exprimată ast-fel: numărul ouClor pro- dus dc femele la fie care period dc rcproducțiunc variază după ter- menii unei progresiun» geometrice, pe câtă vreme lungimea staco- jilor productori variază după termenii unei progresiuni aritmetice. Această lege ar conduce la resultatclc urm&dre: Lungimea în centimctre 20 25 30 35 40 45. Numărul ouelor . . 5000 10000 20000 40000 80000 160000 Observațiunilc arată că legea este esactă până la o a patra scrie; de aci înainte este descreștere în vigoarea reproducpuneL Ccl mai marc num£r de ouă înregistrate la No. Men’s Land, la 9 Iunie 1894, a fost de 97440 purtate de un stacoj dsis, intermediar între stejar și castan. Se găsește o specie a acestui gen în California și în Oregon, purtând 21M REVISTA PĂDURILOR numele dc Castanopsis chrysopfntlo. Scoarța a acestui arbore este forte bogată în tanin, dupe cum se poate vedea compărând analisclc următore: Castanopsis (scoarță)... 42,72 apă, 18, 92 tanin > (lemn)............... 9>75 > 3, 67 Qucrqusdcnsiflora(sc6rță) loji > 16, 12 Artrya virginiana (scârță) 20,41 7» 6, 49 Arborele Castanopsis chrysopbiUih fără a uscat, ;,7occnu§e » 0,72 > » 1,46 » > 8,47 » forma padini în Cali- fornia, este totuși destul dc frccucnt, crescând la marc înălțime. S’ar părea avantagios a sc desvolta cultura acestui arbore pentru prepa- rațiunca industrială a taninului. ♦ * • ./lsocial iu nea forestieră americană. — Asociațiunca forestieră a- mericană a ținut congresul siu estival la Springficld, la 4 Scptcm- bre trecut, sub președința d-lui Appcleton. Gestiuni relative la conservarea și utilisarca rațională a bogățiilor forestiere, au făcut obiectul unei lungi și interesante discuțiuni, ai re s’a terminat prin votarea unei scrii dc rcsoluțiuni, tinzând a sc ob- ține generalisarea masurilor preventive luate deja de unele state, pen- tru a sc impcdica distrugerea pădurilor. ♦ • Consiliu superior de piscicultura în Cranta. Diferite societăți regionale franccse de piscicultura cari sunt actualmente mai mult dc 150—au creat la Paris consiliul superior național dc piscicultura, care Ic va servi a rcalisa mai bine scopul cc ’sl propun: a asigura in teritoriul lor respectiv repopularea cursurilor dc ape, protejind peștele și înlesnindu-i mijloacele d’a sc reproduce. REVISTA PĂDURILOR 219 INFORM AȚIUNI I) . Baron B. Bclu, membru al societății noastre, a donat și anul acesta ca și în anii trccuțl, 200 lei, pentru mari rea fondului societățel. * * * I) . Al. Pop, silvicultor în serviciul Eforiei Spitalelor Civile, a fost admis membru al societățel noastre. # * * Conform votului exprimat dc adunarea generală, dc a sc comunica Direcțiune! generale a drumurilor dc fer, conferința care a avut loc la societate în privința intro- ducere! fagului în industria traverselor de drum dc fer, precum și resultatul desbaterilor adunare! asupra acestei cestiunl, consiliul central de administrație, înaintând acelei Direcțiuni o adresă, însoțită de «Revista Pădurilor» care coprindca ccstiunea dc mal sus împreuna cu desbaterile adunării in astă privință, d. A. Saligny, directorul general al drumurilor de fer, a respuns președintelui societății prin următoarea scrisoare: Domnule Președinte, îndeplinesc o plăcută datorie mulțumindu-vC dc scrisorca Domnici- voastre din Mal curgctor și de cele două numere din «Re- vista Pădurilor* cc-ați bine-voit a’ml trimite. Am luat cunoștință de conferința ținută la Societatea de sub lu- minata Domniei-voastre conducere. Chestiunea are negreșit însem- 220 REVISTA PĂDURILOR nâtatc, dar nu este necunoscută administrațiunei noastre de căi ferate, și e privită oare-cum ca specială inginerilor dc căi ferate. Și noi o avem de mai multă vreme în vedere ; ea a fost cu dc-amanuntul cercetată în mai t6te congresele de căi ferate ce s’au ținut de câțf-va ani încoace. Insu-mi am luat parte la două din acele con- grese,— la Londra și la St. Petcrsburg, o urmăresc de aproape din toamna trecută și’n curând vom începe a face încercări. Totuși, preocuparea Societățel «Progresul Silvic* dc isbânda unor asemenea încercări, de care se ocupă de mult timp administrațiunea căilor noastre ferate și inginerii sei, va fi acestora negreșit spre ajutor. PriimițI, v£ rog, Domnule Președinte, încredințarea prea deose- bitei melc considerațiunl* A. Șaligny. * * * D. Emil Costinescu, fiind proclamat membru dc onoare al societățel noastre in ultima adunare generala, și con- siliul central dc administrație, făcendu’i cunoscut despre aceasta, d-sa a respuns prcsidentului societățel prin urmă- toarea scrisoare : Domnule Președinte, Am primit cu recunoștință comunicarea ce bine-voiți a'rni face că adunarea generală a Societățel «Progresul Silvic» m’a proclamat ca membru de on6rc. Dacă nici una din cestiunile economice cc pot interesa țara noastră nu m’a lăsat nepăsător, tot ce se atinge de păduri și împădurire mi-a inspirat în special ccl mai vio interest Sunt adânc convins ca dc la tratarea în mod sciințific a pădurilor noastre și de la o împădurire rațională a regiunilor lipsite de această bine-făcătoare și rodnică podoabă a pămtntului, depinde în mare REVISTA PĂDURILOR ‘22< parte prosperitatea și bună starea generală, la cari toți au dreptul sf aspire. Voi fi fericit ori dc câtc-ori voiD avea ocasiunea se contribuesc câtuși de puțin la întărirea acestei frumoase opere, pentru care D-v6stră în special, Domnule Președinte, ați făcut deja atât de mult. Esprim încă o-dată mulțumirile melc membrilor Societății «Pro- gresul Silvio și vc rog. Domnule Președinte, sâ binc-voiți a primi încredințarea deosebitei melc considerațiunl. E. Costineseu. * * * * Consiliul profesoral al Academiei forestiere din Tha- randt, adresându-se la toți elevii și prietenii regretatului F. Judeich, rugându-I se contribue la facerea unul mo- nument acestui ilustru forestier, s’a adresat și la colegul nostru d. sub-inspector P. Grunau, fost elev al Iul Judeich. D. Grunau adresându-se la rându-1 seu la mal mulți ca- marazi și profesori, a putut complecta următoarea lista de subscripție, însumând ast-fel 152 lei, pe cari i-a trimis Academiei din Tharandt: La C. Al. Orescu, inspector silvic.......................10 T. Galleriu, inspector silvic..........................10 1. P. Cbibaia, inspector silvic.........................10 N. G. Popovici, inspector silvic..............................10 N. C. Maeovei, ispcctor silvic.......................10 T. G. Petraru, inspector silvic.......................15 lobann Pitschak, consilier silvic.............................«o N. R. Danilescu, profesor, inspector silvic...................10 De reportat ... 8$ 222 REVISTA PĂDURILOR Transport... 85 Pavel A. Grunau, sub-inspeaor silvic...............20 C. Isopescu, sub-inspector silvic....................... $ Gcorge N. Nicolau, sub-inspector silvic.............. 5 Xenofont Sculy, guard general........................... 5 N. Georgescu, guard genera!............................. 5 Simion Pop. inginer silvic.............................. 5 N. O. Popovici-Lupa, profesor...........................io N. Saegiu, profesor, inginer de mine................10 N. N................................................ . 2 • Total ... 152 * * * Mișcări în serviciul silvic al statului : D. P. Pirnog, fost guard genera), s’a reprimit in ser- viciul silvic al statului cu gradul dc guard general. 1). Brote, absolvent al unei șc61e dc silvicultură din Austro-Ungaria, s’a primit in serviciul silvic al statului cu gradul de guard general cl. II în locul d-lul I. lo- nescu depărtat. Mișcări în serviciul silvic al Eforiei Spitalelor civile: D. S. Pop șeful circonscripțicl IV (Prahova) demisio- nând, d. I. Sangeorzan șeful circonscripțicl V (R. Sărat) s’a permutat în locul seu. oiuodoov mc*»» | fSJ*0 ” w« ? Jg £ o*ojo)<> «5;c«sa*-sa$ r’ ei oo o o « w l~ I 1 11111- 1-,1 111 <=> Q_> R MmiFz 1111111111 1 11 111111 1 5© Ci s 'III 'III o i 3 c. a i • ■ • h" oe c. kî C- «o “•—- «=3 ,=J J ■ui -ui (cpndv? fl yi») rufouioi Anh| 8SE9ETSSSS Si ?3BO8S«5S£ s c^> A. O c 1 > țiuvuiwip Mioojța - • 8 6 XS. E SK X Calm S X xw ~s 2 < 01 fOlll yAi|C|0J nrezown SSS-SS8S€3KS 8 ssswsss^e C= 2; E=3 o a io* a STAȚIUNI Turnu-Sevcrin Strchaia CAIlmânegti Stroharetz Caracal Turna*Mlgurcie Clmpu-Lung SinaL Bucurojtt <• 9 C S35ȘXp C — M V G v, 6wSk£q.> ! i»î> Comandârejtl j Dorohoi H gh^ES aâ *ab "g - ? — « Turnu-Scveriu Strebaii Cilimăncștl Strcharctz Caracal Turnu-Migure Cim|>u-Lung București (Fiii Armifegti STAȚIUNI JKC< 3 ’ fe888888»8 3a88s88^saj Atitudine* tn. s&ssiș^gâ o*^aioQao'oi> IC ic ic IC Î*t» o wt» o Presiune» atmos- feric medio la 0° m. tn. i«G*®*»wt>aoue » H •- a « - k| c, w o Medic w —* T" 2s8S^88882& Ub»fccci»b ■»&*&* «28882333 t» tn w a v» c*‘o 3 *• Max. absol. • ERATURA C° $>©»e!*^**K Wf*C« ic *>L© ■«.’ c««ftbbuwoo Minimă absol. asssssassa 838£82»S«8 Umezeală relativi medic % » Szz^zP^ 9 PJ <4’Z Direcția dominantă < o D a r M. Cc 252SÎ5SS552 SS8Sx3S3S« Pluviometru <0|ă și zăpadă) in. m. »©?Gocc>^>-uac 10 m. tn. Că și 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I I 1 I 1 1 I 1 ZA |adâ 11111-1 -O- ~l11 1 1 1 1 ~l Coața §i § <0rw« 0010 Mă* COCO*» Vent tare PI c: r-1 C. O ►O *1 3i Ci 00 C* W CC -J-l 1 cno -4 1 IC CC A* Furtună N s 111 1 1 11 111 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Solul acoperit cu zăpadă Si w o o c a a *--i -1 — o ” w wooaw*i Senin R 17 8 12 20 18 16 15 11 9 12 58552233752! Notom z» .-rtrt.. l Acoperite j — c . •• w -i ic W Iv W ca o 65 O f s 1 ANUL XI. AUGUST 1896. REVISTA ȘCOALA DE SILVICULTURA Făgăduind a reveni asupra școalel de silvicultură, ne îndeplinim acum această făgăduință, mal ales că este vorba din nou la Ministerul Domeniclor despre reorgani- sarea învOțamcniukn profesional. Să ne fie permis insă a spune de la început că, cu organisările la păduri, fie în invețăment, fie în serviciu, am ajuns aproape dc poveste, căci tot reorganisându-ne ni se parc că ne desorganisăm. Și, în aceasta privința, o spunem drept, doul factori aU contribuit tot-d’a-una: temperamentul nostru prea pripit .și oare care egoism politic. In adcvOr, la noi, o instituțiune ori cât dc utilă ar fi, după ce s’a înființat, în genere nu se îmbunătățește treptat în părțile sale constatate defectuoase, folosindu-se dc ex- periențele zilnice, spre a se perfecționa ast-fel și cores- punde cu timpul cât mal bine scopului pentru care s’a creat, ci pentru motiv că nu este bună, in care motiv intervine mai cu seamă egoismul politic, sc desființează de tot; dacă să mal reînființează, ca se organiscază în mod pripit cu defecte și mal mari. De necontestat că fie-carc in mesură de a crea asemeni instituțiunl, este convins că lucrează bine, cu toate acestea, cu maniera de a des- ființa un lucru făcut dc alții, pentru a’l reface in urmă, fără să îmbunătățesc! pe cel carc’l aveam, este sigur că 220 REVISTA PĂDURILOR nu vom putea merge pc cea mal bună cale, ci vom cheltui de prisos învertindu-ne în un cerc vicios. Așa s’a întâmplat cu școala dc silvicultură. Mal înainte vreme și la diferite epoce a fost o școală de silvicultură sau cel puțin dc agricultură și silvicultura, dar nici o dată o asemenea școală, o dată înființată, nu s’a menținut spre a se îmbunătăți necontenit în raport cu progresele timpului. Din contră ca s’a desființat periodic, și când s’a reînființat, prin organisarea ce i-s’a dat a mers mal mult îndărăt de cât înainte ca în alte țOrl. Așa, la 1851 se înliință o școală dc silvicultura cu trei cur- suri speciale, sub conducerea a trei profesori silvicultori francezi, care dură numai până in anul 1855 când sc desființa. La 1860 sc rein ființă școala de silvicultură cu aceleași cursuri, sub conducerea unor profesor! speciali români, care dura până în anul 1864 când sc suprimă. La 1884 se reînființa școala speciala de silvicultură cu mal multe cursuri și cu profesori mal toți silvicultori români, care se desființa la 1886. Dc la aceasta epoca si până la 1894, ținu loc școala dc agricultură de la Fe- rest răii care deveni școală cu cursuri mixte, dc agricultură și silvicultură și pe lângă care se mal adăoga un an dc practică specială silvică, pentru acel clc\i cari sc des- tinau serviciului silvic. La 1894 sc înființa iarăși școala dc silvicultură, la BrăncștI, care există și astă-zl. Dar această școala în loc să se fi îmbunătățit în cursul atâtor prcmcnirl, ea a dat înapoi mal mult dc cum era înainte, în orl-ce epocă am consideia-o, fie chiar în epoca sa primitivă. Și defectele principale ale acestei școli se pot reduce la cinci: lipsa unul dcbușcO sigur pentru absolvenții școalel, posițiunea nepotrivită a școalel, insuficiența programului și condițiunilor de admitere ale elevilor, insuficiența progra- mului și condițiunilor de admitere ale profesorilor și chiar in- REVISTA PĂDURILOR 227 suficiența programului de invcțamint al școalel. Să jus- tificăm in mod imparțial și fără ocol aceste motive, ui- tându-ne drept numai la interesul școalel. Când s’a reînființat aceasta școală, dc sigur ca s’a găsit necesară pentru pregătirea suficientă atât in numer cât și in calitate a agenților destinați să cultive și să adminis- treze in mod mal rațional pădurile țărel supuse regimului silvic. Și pentru că așa era, noi am fost intre cel d'ântel cari am aplaudat la reînființarea el; insă ne făceam so- coteala ca școala amcliorându-sc în urmă in sens mal silvic și scoțend chiar câte-va promopunl,—cari în tot cașul vor fi fost necesarie la mărirea personalului in raport cu trebuințele pădurilor,—in acclaș timp cadrele servi- ciului augmentându-se vor fi fixate prin lege, ast-fel că mal târzia să se stabilească o rotațiunc ca la armată și ca la școala din Nancy, intre promoțiile cari vor ieși din școală și seriile de silvicultori cari vor trece conform legel pensiilor la retragere. Dar cadrele serviciului silvic nu numai că nu sc stabilesc mărindu-sc și fixându-se o data pentru tot-d’auna după cum cerc trebuința, din contră, precum am vOzut,sunt tendințe la Minister și poate vor fi și in viitor a sc reduce și din personalul existent, în cât nici cel in- trațl deja in corpul silvic nu sunt siguri de situația lor. In acest cas școala nu arc debușeu asigurat, elevii buni nu vor îndrăsni se vie, și câte-va promoții vremelnice și slabe cari vor ieși, vor fi primite cu d’a sila, ca o sarcină in serviciu, sau nu vor fi poate dc loc primite din causa lipsei de locuri. O asemenea școală fără debușeu moare dc inaniție, și până să moară ca devine o risipă in bu- getul statului, căci pentru doue-trcl locuri pc an cari s’ar găsi în serviciul statului, mal de grabă s’ar trimete câte doul tineri la vr’o școală din străinătate, unde s’ar prepara și mal bine și cu cari s’ar cheltui și mai puțin. Și vorba aceasta am spus*o și pentru școala dc ugricul- REVISTA PĂDURILOR 22H tură dc la FcrestreO : dacă nu i sc va crea un debușeu sigur măcar pentru un numer limitat de elevi, ea va peri sau va fi o sarcină pentru bugetul statului, măcar ca suntem in o țară eminamente agricolă. Și ca probă de aceasta este a spune că, acum vr’o patru ani, când școala de la FerustrăU era și de agricultură și de silvicultură, mal veniau elevi, in speranța că unii 'șl vor găsi loc in serviciul silvic al statului, mal in urmă insa, când ramase numai de agricultură fără perspectiva dc a mal produce și silvicultori, se găseau in o clasă numai doul elevi. Dacă unul din trânși ar fi fost bol fi a v și cel alt ar fi fost de serviciu la fermă, profesorul avea numai bănci goale înaintea sa. In așa fel nu este oare o cheltuiala zadarnică cu întreținerea unei școli, care are un paragraf respectabil în bugetul țCrcl? De sigur ca da. El bine, pentru aceste motive școalclc noastre speciale, chiar cea de silvicultură, nu are un debușcâ asigurat și prin urmare 1 constituc primul defect fondamental. Apoi școala de silvicultura reînființată din nou, s’a instalat la BrăneștI (Ilfov) la o posițiune din cele mal ncncmcrite. Idea care a predominat la alegerea acestei loca- lități a fost ca școala sa fie la pădure pentru mai bună practică a elevilor. Dar idea nu este buna după noi nici ca princip, cu atât mal puțin avend în vedere împrejurările locale. In adevCr, o școală bună nu poate sa fie instalată de cât numai in oraș, unde și profesori buni, cari să poată veni mal des la școală, să găsesc mal ușor; unde și mate- rialul didactic și alte stabilimente dc cultură sunt mal accesibile; unde pentru trebuința școalel se poate face chiar mal ușor o grădină botanică, un muscu și o bi- bliotecă ; dc unde pentru trebuința practicei sa poate duce din oraș la pădure tot de atâtea ori și tot cu aceași în- lesnire ca și de la BrăneștI; și în fine unde și întreținerea și serviciul școalel se poate face mal ușor. Căci dacă sc REVISTA PĂDURILOR 229 duce cinc-va la BrăneșV, va ține curs tot între patru păreți ca și la București, și dacă este vorba d’a merge în pădure de douc-trel ori pc lună, și In alte luni nici atât, apot tot așa de bine va putea merge din Bucureșcl ca și dc la Brăncștl. Așa este și in alte țerl, cu școalc de acestea și mal vechi și mal superioare. Dar să ad- mitem că ideea de a fi școala dc silvicultura la pădure ar fi accptabilă. S’a ținut oare seama in cașul nostru dc toate împrejurările cari au o mare influență asupra școalcl ? Cacl dacă s’ar fi ținut scama ccl puțin ca școala să fie instalată la o pădure care să merite o importanță prin felul și calitatea spcciclor ce o compun și a lucrărilor practice cari sc fac, dacă ar fi fost lângă o gară, la un loc sănătos și adăpostit, și unde profesorii să fi fost in- ternați chiar în localul școalel (dar mai bine plătiți spre a se fi putut găsi și ocupa numai cu școala), treburile tot ar mal fi mers. Dar nici una din condițiunilc dc mai sus nu s’au observat: școala este situata lângă o pădure proastă dc cer după cum sunt mal toate pădurile din județul Ilfov, lângă o balta stătătoare care vara devine infectioasă, la un loc expus grivățulul bărăganului care iarna trece și prin două rânduri de geamuri și la o dis- tanță bunișoară de gară sa ii cantonul ccl mal apropiat. Din astă din urmă causa este o adeverată belea cu trans- portul profesorilor: el fiind la discreția drumului de fer trebuie să plece noaptea din București (mal ales iarna) și se sc întoarcă tot noaptea ; să aștepte drumul dc fer la cantonul cel mal apropiat, în timp de iarnă și sub cerul liber, de multe ori ceasuri întregi, precum și sO faca drumul până la școală pe jos, noaptea și în timp de de iarnă. Spre a economisi un drum atât de greu și pe- riculos, fie-care profesor e silit a'șl face orele de cursuri cât sc poate mal apropiate și la timpuri chiar nepotrivite, cea cc nu c didactic, apoi în restul scptamâncl a nu mai 2.'<0 REVISTA PĂDURILOR putea da pe la școală. Această renduială fiind cu totul nepractica, treburile nu se pot face serios și cu tragere de inimă, cea ce constituc școalci un mare defect. Pe lângă acestea, programul și condițiunilc dc admi- tere ale elevilor în șcâlă, sui t insuficiente. Sc cerc in a- dever elevilor la intrarea lor in școală, patru clase gim- nasiale și un an dc asistență la unul din ocoalele silvice. Când el sunt prea puțini sc pot primi chiar d’a dreptul in școala, când sunt mal mulți sunt puși la un concurs ele- mentar in limitele cunoscințdor a patru clase gimnasiale. El bine, mal ântăl sunt prea puține patru clase pentru aplicarea cunoștințelor necesarii unul inginer forestier, și pe urmă, din causa obligațiunel acelei asistențe, chiar din elevi cu patru clase gimnasiale nu se vor putea găsi cel mal buni. Căci, in asemenea împrejurări, sunt rari pă- rinții cari să consimtă a angaja pe fii lor cel buni sa întrerupă liceul pentru a face un an de asistența, fara ca st fie siguri de intrarea lor in școală, sau sc găsesc rari băcțl buni cari se primească a se expune sc peardă un an in cașul când nu ar putea intra în școală ; iar dacă am admite ca după lege asemenea candidați s’ar primi fără concurs, in cașul când ar fi prea puțini, atunci s’ar putea strccora și mal slabi, găsind un asii in această școală, întocmai după cum elevii slabfșl găseau asii la școala militară pc timpul rCsboiulul. $i apoi, la ce bun aceasta asistență de un an la un șef dc ocol, când se știe ca vr’o treabă marc în practica silvică nu poate să facă, de cât poate cel mult ca copist. Dacă în Germania —dc unde s’a luat această modă asistența băcților înainte d’a intra în școala s’o ncmeri, la noi această asistență obligătoarc devine o pedică în alegerea bunilor elevi. După împrejurările de la noi, avem convingerea că ar fi fost mult mai bine dacă in loc de acea asistența nesigura și nefolositoare, se cerca candidaților cel puțin șcapte clase REVISTA PĂDURILOR 231 gimnasialc și un concurs mal serios, în care cas se putea face fără îndoiala o alegere mal buna, iar după absolvirea școalel de silvicultură, se putea pune și doul și trei ani de practica ca stagierl. Xol suntem de principiul că omul face trebile iar nu trebilc pe om, care principiu aplicat la cașul nostru s’ar putea enunța: ca elevii și profesorii buni ridica o șcdlă iar nu șcdla va putea ridica niște elevi și profesori cari nu i-sc potrivesc. Acum ies din licee mii dc absolvenți și sute de bacalaureațl pe fie-carc an, din cari s’ar pntea recruta buni elevi forestieri, dacă Ic am asi- gura o posiție onorabilă și nu i-am pune alături dc alții mal inferiori. Deja la 1860, adică cu 36 ani in urma, când școala de silvicultură era in primele sale fase, și tot se cerca candidaților șapte clase gimnasialc. Chiar și acuma în urmă, înainte dc înființarea actualei școalc dc silvi- cultură, după ce elevii trecea patru clase gimnasialc plus trei ani al școalel dc agricultură și silvicultură dc la Fe- rCslrău, adecă in total șoapte clase cu cunoștințe mai speciale, sc alegeau din ci cel mal buni pentru a intra in școala (anul) dc aplicație silvică. Ei bine, s’a stricat a- ecasta școală, pentru motive că producea forestieri slabi, și s’a organisat actuala școala, care in realitate este și mal inferioară, cad dc necontestat, anul dc asistență dc acum nu poate fi egal cu școala de trei ani dc la Fe- restrău. Cu alte vorbe s’a stricat o școală mal cftină și mal bunișoară, pentru a sc face doue școale mai scumpe și mal rele, ast-fel că, în loc se mergem înainte, spre a corespunde mal bine trebuințelor după experiențele făcute în timp dc atâția ani, am mers înapoi ca racii. Această chibzuiala constitue dc sigur un alt defect al școalel dc silvicultură. Dc asemenea, in privința programului și condițiunilor dc admitere ale profesorilor este și mal marc nepotrivire. Se pot recruta profesorii pentru diferite obiecte speciale 232 REVISTA PĂDURILOR dintre persoane cari nu numai că nu sunt silvicultori, dar cari nici nu aU urmat măcar un curs de silvicultură, și aceasta pe calea unor concursuri de moda veche, ca și pentru licee, cari in genere sunt niște surprise (după cum se știe), neintrând dc multe ori nici în jurii persoane speciale spre a’șl da seama de misiunea lor, nici în pro- grame cestiunl speciale. Dintre actualii profesori titulari al școalcl de silvicultură numai trei parenisc sunt silvi- cultori, ccl-alți aproape toți sunt profesori de licee. Cum vreți dar sc iasă din școală ingineri silvici, când pro- fesorul lor pe care nici într’un chip nu’l putem învino- văți—nu este nici inginer nici silvicultor ? Atunci mal bine elevii sc duceau la licee să facă silvicultura, fără a sc mai face o nouă școală cu noi cheltueli. Dacă însă s’a înființat o școală de silvicultură, noi am înțeles ca profesorii să fie aleși dintre silvicultori, specialisându-sc fie-care în materia respectivă, pentru ca toate obiectele, din diferite punte dc vedere, si se propună în sensul ca- rierei silvice. Și acești profesori se fie suficient plătiți, spre a se ocupa exclusiv numai cu școala. Așa este la școala forestiera din Nancy și la alte scoale din străină- tate, așa este la noi la școala de poduri și șosele, și așa a fost chiar la școala noastră dc silvicultură încă la prima ei înființare (la 1851) După atâta timp dc expe- riență și după atâtea exemple, noi mergem și aci înapoi, adică ca la noi la nimeni. Fără a intra în detalii, acest lucru este atât dc învederat. mal ales acum când toate ramurile sc spccialisează prin școli speciale, in cât nu mal insistăm asupra Iul. In fine, chiar programul învcțămcntulul școalcl dc sil- vicultură, după cum a fost reaicătuit, este insuficient, căci, pc lângă alte lacune, în loc sc sc dea o mal mare importanță materiilor speciale, după cum a fost scopul REVISTA PÂ1 URILOR 233 la crearea acestei școale, din contră ele s'aQ ma! rcstrîns In adcvcr toate materiile dc economic forestiera (silvi- cultura, amcnajamcntul, etc.), car) trebuiau să se com- pună din doue catedre cu do) profesori, după cum este la ori și cc școală care însemnează ceva, după cum este la școala forestiera din Nancv, după cum era la fosta școală de silvicultură și chiar la fosta școală de agri- cultură și silvicultura, ele s’aC rcstrîns la o singură ca- tedra cu un singur profesor. S’a stricat fosta școala de agricultură și silvicultură, care avea aceste importante catedre separate, pe motiv că nu era prea specială silvi- cultorilor, și cu scop de a se face alta mal specială, iar în realitate s’au rcstrîns și aceste catedre în una sin- gură, la care încă s’a mai adăogat și alte materii. In așa fel nici nu este timp material de ajuns, a se face dc un singur profesor toate aceste materii cu aplicațiile lor, în timp de doui ani, în cari trebuie a intra si cxcursiunl și vacanțe, afară numai dacă se vor face resumativ cum nu sc cade in o școală speciala, a cărei existența era recla- mata. In definitiv, luând in seama numai motivele de ma) sus, resultâ ca școala de silvicultură este defectuoasă și prin urmare necorespunzătoare scopului pentru care a fost înființată. De acea, una din doue: ori sc o refor- mam după o lege mal rațională, spre a corespunde ne- cesităților pădurilor și pădurarilor, cri sa ne lipsim de ea, spre a nu mal încărca bugetul fără folos. Și în acest din urmă cas, muh ma) economic și mal folositor poate ar fi, a sc trimite pe fie-carc an câte doul-trcl tineri la școalclc din străinătate, in care mod acel tineri absol- venți ar am ba rasa și mal puțin ad-ția la plasarea lor. Și ca probă că chiar ad-ția a recunoscut ca legea or- ganisărcl acestei școale nu e aplicabila, este ca a fost 23 i REVISTA PĂDURILOR deja silita de acum a numi director o persoană specială, afară din profesorii titular!, și bine a făcut. Sc dea D-zeO se fie alt-fd, nu precum vedem noi, dar vom trăi și vom vedea. G. Stătescu. METODA ACTUALĂ AUSTRIACĂ’’ 6) Operațiuni relative la amenajament. Prima operațiune cu care se începe lucrarea de amenajament pro- priii zisă, este fixarea pc teren a liniiior cc despart districtele, cu- noscute sub numirea dc cSchncisscn», precum și a celor somiere (Whtschaflsstrcifcn) separând succesiunile dc tăieri (Hicbszugc) și seriele dc exploatare (Betricbsclasse) Pentru cele d’entâi servesc, ca puncte dc reper, semnalele ce s’au pus în vîrful arborilor cu oca- siunca triangulațiuncl. Modul de procedare este următorul: la estremitatea din vale a unei linii, saft la oare care distanță, ast-fel ca să putem zări sem- nalul diu capătul șefi din deal și in același timp să nc aflăm în pre- lungirea liniei, nc așezăm cu o busolă și citim unghiul azimutal. O dată acesta efectuat putem deschide cu cea mai mare ușurința linia în chestiune. Cu acest prilej amenajistul arc facultatea de a introduce mici mor dificărl proiectului primitiv în cas dacă sc convinge că acesta nu corespunde în mod exact cu situațiunca topografică terenului. Totuși dacă sc simte necesitatea de schimbări importante, el este dator, mai înainte de a proccde în o asemenea lucrare, să adaste decisiu- nea autorităților superioare asupra propunere! motivate cc urmează a face în această privință. Tot asemenea sc proccdc și cu linielc somiere când configurațiunea solului forestier permite. Sc întâmplă însă, adese ori, ca aceste linii nu păstrează o direcțiune dreaptă în toată întinderea lor; că nu posedam semnale la fie-care cotitură, sau și dacă s’a realism aceasta situațiunca orograncă locală nu permite ca să determinăm ca mai sus direcțiunea diferitelor linii dc deschis adică cu ajutorul azimu- 1) A se vedea numeri Ic trecute ale Revistei Pădurilor. REVISTA PĂDURILOR 235 tului aliat în modul practic mcnțicnat. In cașul acesta suntem nevoiti a precede la ridicarea in plan a liniilor, plecând de la un capăt ai lor și ajungând pe calea cea mai dreaptă, sau mal ușor dc mtsurat, la punctul dc destinațiune. Prin raportarea datelor ast-fel dobândite, prin însemnarea pc plan a linielor de deschis, putem afla valoarea unghiului azimutal dc care avem trebuință. După stabilirea primelor 3 jaloane, deschiderea lor se lasă, dc regulă, în sarcina brigadierului saO a unui lucrător experimentat cari fiind obicinuiti cu asemenea lucrări, pot să le continue, cu toata precisiunea cerută, până la punctul unde trebuiesc să ajungă. Iu acest scop câți-va oameni sunt întrebuințați la tăcrea arborilor, iar cel care arc drept ocupațiunc exclusivă prelungirea linielor în chestipnc dispune dc jalone, nu din cele fasonate din pădure, cari rare ori îndeplinesc condițiunile trebuitoare pentru operațiuni cerend oare care exactitate, ci din cele bine lucrate, colorate pe distanțe dc 50 cm. cu roșiu și alb spre a sc putea distinge cu înlesnire, subțiri și prevăzute cu un verf de fer pentru buna lor fixare în condițiunile desavantagioase cum sunt de ex. terenurile stâncoase. Cât pentru necesitatea de a li se da o direcțiune absolut verticală, s6 întrebuințează un fir cu plumb dc care se servesce cel în drept. Cu ocasiunea deschidere! unor esemenca linii, se bate țtrușe din distanță în distanță ast-fei potrivite, în cât să se poată vedea unul dc la altul. In locul acestor țârușc mal târziu sc pun pietre zise dc siguranță (Sichcreitssteinc) caii aQ dc scop a asigura stabilitatea lucrare:. Cu toate acestea, dc multe ori, cemisiunea de amenajament, în timpul campaniei, nu sc preocupă dc cât de așezarea pietrelor în chestiune mimai în punctele cele mai principale cum dc cx. la ex- tremitatea linielor. Restul precum și deschiderea linielor de districte până la lățimea dc 2 metri și a celor somiere în lărgimea prescrisă dc amenajament cade în sarcina șefului de ocol respectiv. O dată cadrul amcnajamentului fixat pc teren putem proccdc la studiul parcelar după cc am numerotat pe plan toate districtele bine înțeles. Amenajistul după ce si-a format pc hârtie dc calc o schija re- feritoare la districtul dc studiat, care schijă o atașează la carnetul seG, și nu coprinde alt-ceva dc cât limitele formate, ’I traversează în toate direcțiunile spre a se convinge dacă are de a face cu un po- pulamcnt uniform, saâ cu arborete dc verste diferite. In localitățile muntoase spre o mal bună orientare se recomanda REVISTA PĂDURILOR 230 W====* a alege unul sau mai multe puncte înalte din care sâ sc poată vedea masivul aflător între liniile dc amenajament cc’l mărginesc, fără însă a trage condusiuni definitive relativ la consistența arboretelor, sau la proporțiunca in care diferitele esențe ce le compun sunt a- mcstecatc: procedare întrebuințată de unii operatori mai puțin scru- puloși, dar care conduce de multe ori la triste desamâgirl. Sâ presupunem într’un cas special (districtul No. 22 din cantonul Ausscc) că forestierul în chestiune a constatat câ districtul coprinde o porțiune de pădure dc curând esploatată, un prăjiniș, un codrișor, un masiv în stare de codru și în fine o poiană. Ast-fel fiind ccl d’ântâi lucru dc făcut este a proceda la separa- țiunea unor asemenea populamcnte și anume numai atunci când di- ferențele nu sunt tocmai isbitoarc, așa că sc poată da nascerc la îndoieli. Separațiunea masivelor sc sâvărșcșcc, fie prin batere dc țăruși în colțurile principale, fie faccnd cioplituri, ori însemnând arborii cu vopsea. Sc preferă pc cât jvosibil limitele naturale. Tot asemenea se poate zice de poiana aflătoare lângă pășunile alpine și prăjinișul precum și dc acest din urmă față dc masivul în stare de codru și codrișor. Ast-fel procedând sâ dă nașcere la 5 parcele și constituite anume dc un arboret în stare de codru, de un codrișor, dc un prăjiniș, de o suprafață dc pădure exploatată, și dc o poiană. Toate aceste parcele s’aO însemnat cu literile mici ale alfabetului latin, în mod provisoriu îusă, dc oare-cc cu prilejul ridicării lor în plan dovedindu-sc că unele din ele afi o suprafață mai mică de 0.6 ha, conform § 26 al 8 din instrucțiuni să desființează atașându-se la cele imediat vecine. In caractcrisaica parcelelor prin litere se păstrează ordinea co- respunzătoare mersului tăcrilor. Terminând cu această operațiune amenajistul proccdc la descri- erea parcelară. In acest scop el sc ser veste dc carnete întocmite după formularul dc mai jos Credem dc prisos a intra in multe detalii relativ la datele de cules pentru împlinirea diverselor coloane. Titlurile lor sunt în dcajuns spre a cunoaște în ce direcțiune trebuie îndreptată aten- țiunea noastră. Vom stărui numai asupra acelor puncte cari, după socotința noastră stan în strânsă corclațiunc cu scopul acestui studiu. REVISTA PĂDURILOR ‘2.37- In prima coloana sc trece numărul districtului și litera cu care s’a înseninat pe plan parcela. In a 2-a starea superficială a solului, composițiunca sa minerala, proprietățile fisicc, basa mineralogică, formațiunea geologică, altitu- dinea, gradul de dcclivitate, cxposițiunca, dacă se găscscc într’o s'.tuațiunc adăpostită, ori espusă vânturilor etc. In coloana a j-a natura esențelor repartiția lor, stare de masiv precum și de vegetațiune; dacă există ori nu un sub arboret și daca se poate compta că va fi în posițiunc dc a contribui la complectate a regenerați unei, ori la constituirea viitoarelor popula mente; dacă di- feritele specii sunt amestecate în mod confus, ori în formă de grupe mari, ori dc buchete. Proporțiunea amestecului sc determină di;i vedere, adică numărând arborii de diverse esențe cc acopcr o su- prafață oarc-carc și se esprima prin fracțiuni dintr’un întreg dc cx. Molid 0.7; Brad 0.2; Mclcz 0.1. Speciile secondate, ori cele prea puțin represintate sc menționează numai. înălțimea medic pentru fie-care din esențele principale asemenea trebuie specificată. Vârsta in arborctelc provenite prin repopulări artificiale, cum sunt cele tratate în tăerca rasă, este foarte lesne de aflat. In adcv£i, n’avcm de cât să numărăm rodurile unui arbore taiat cât se poate mai a- proape de pământ și aparținând dimensiunilor mijlocii, ori celor mari, pentru ca să se poată distinge mai cu ușurință crcscerilc anuale. Nu trebue să alegem din cel prea groși pentru că sc poate Întâmpla REVISTA PĂDURILOR 23X ca aceștia sâ nu aibă o aceiași verstă cu restul arboretului, ci să fi provenit dintr’un semențiș preexistent, de care dupe cum am arătat in cursul precedentelor mele rapoarte, se beneficiază chiar în tăerile rase într’o oare-care mesură. In masivele regenerate pe cale naturală cum sunt cele tratate in codru regulat sau grădinărit, spre a cunoascc adevărata lor vârstă cea cc este foarte important pentru determinarea volumului creș- ccrilor lemnoase până la epoca csploatabilităței, nu mai putem să ne mulțumim cu o atare simplă procedare. In cașul acesta, trebuc să aflăm vârsta lor medie, cc sc admite a fi egală cu etatea cc o poseda un arboret dc o singură verstă al cărui volum ar fi cquivnlcnt cu acel ce presintă astă-zi un masiv dc etăți multiple. Așa fiind ccl mai practic mijloc ar fi, dacă dispunem dc bune table dc producțiune, să observăm cc verstă corespunde pentru con- sistența plină (Voilc Hcstockung) și unitatea de suprafață volumului pe hectar al unui populamcnt dc diverse verste. Acest procedeO însă conduce la erori. Pentru acest motiv se re- comandă apiicațiunca formulei: r V< + V2 4- Y3 -fr- W- ci. m. — Vj j V2 Cr. in. Cr. in. Cr. tn. Cr. tn. publicată dc Smalian în 1840 și cc ('ari llcgcr în 1841 în care: Cr. in. = creșterea medie a unui masiv cr. m. = creșterea medie a diferitelor categorii dc di- mensiuni sad vârste, determinată prin arbori de probă. V=Volumul diferitelor categorii dc dimensiuni saQ vârste. In pădurile grădinărite prin faptul că arborii dc temperament de- licat cum sunt bradul și fagul mai cu osebire, trăcsc mult timp, in tinerețe, in stare dominată, și este foarte cu greO, din causa rodurilor excesiv de mici, a alia versta lor phisică, afară de aceasta pentru motivul că aceasta din urmă etate n’arc nici o importanță pentru amenajist, sc consideră numai versta arborilor de când aceștia aO scăpat de sub acoperișul cc’l țineați înăbușiți, la care se mai adaogă minierul anilor trebuitori unui arbore care ar fi crescut fără a fi fost dominat, până la dimensiunea dc unde să începe rodurile încrunte. In tot cașul trebuie să ținem socoteală dacă s’a practicat ori nu tâcri de lămuriri, căci prin aceasta dobândim verste medii diferite. Când însă ne găsim în presența unor masive dc etăți nu prea REVISTA PĂDURILOR 239 diferite putem să dobândim resultate mulțumitoare făcând mijlocia aritmetică a anilor găsiți prin numerătoarca rodurilor la cât se poate de multe tulpini, aparținătoare categoriilor de dimensiuni existente. In pădurile dc munte unde se caută simplificarea lucrărilor, unde nu se tinde la o prea marc exactitate, sC întrebuințează cel din urmă procedeu și pentru arborctclc dc vârste multiple cum sunt cele aflătoare în stare grădinărită. In cașul acesta se esprimă pro- porțiunca claselor dc etăți, dc regulă în numCr de 3, prin raportul lor la unitatea de suprafață. Așa dc cx. în ocolul Offcnsee, districtul No. 1, parcela c. având caracterul grădinărit s’a înscris următoarele date în studiul parcelar referitor: Molidul ocupă 0.8, iar fagul 0.2. din suprafață. In ce privcscc categoriile principale dc verste și dimensiuni sunt: 0.5 din întinderea parcelei o ocupă arborii dc mari dimensiuni în etate de 120—150 ani. 0.3 din întinderea parcelei o ocupă arborii de dimensiuni medii in etate dc 40—70 ani. 0.2 din întinderea parcelei o ocupă arborii dc dimensiuni mici în etate dc 5—20-anL Trebuie să menționăm spre a nu sc da loc la interpretațiuni greșite că arborii în chestiune nu sunt repartisați pe indicatele su- prafețe în mod regulat ci confus amestecați. Pentru a se putea în- tocmi îusa tabloul claselor de verste despre care vom vorbi la timp, a fost necesitate de a se presupune ca existând prima condițiune. Așa fiind vârsta medie a celei d’ântâi categorii dc dimensiuni va 120-150 270 , . _ . . 404-70 110 fl = ~ 2 — 135 am, a celei de a doua=—— = 2 -= 55 ani și in fine a celei din urma va fi egala cu: =% 14.5 sad 15 ani în cifră rotundă. P. Antonescu. INFLUENTA PĂDURILOR ASUPRA CADEREI GRINDINEI Multe persoane, între care mctcorologiști dc profesiune, credeau cum că pădurile exercită o influență bine făcătoare asupra furtu- nilor însoțite de grindină, având de efect atât de a opri și devia mersul lor, cât și dc a micșora grosimea bucăților de grindină, trans- formând chiar aceste periculose fenomene meteorologice în simple 240 REVISTA PĂDURILOR ploi, dc multe ori necesarie. Dar această acțiune a pădurilor, nu erea iu de ajuns de probată. Dc la un rând dc vreme această cestiune cercetându-se dc aprâpe in mai multe țeri, credem interesant a da în resumat rcsukatele ob- ținute in această privință, asupra cărora D-nu C. Claudot publică un studiu amenunțit1). Deja în 1865, Bccqucrel a presentat Academiei dc sciințc din Paris un Memoriu asupra cartei furtunilor cu grindină din departa- mentele Loiret și Loir-ct-Cher, care coprinde interesante observa- țiunl. Aceste observațiunl insă sunt relative numai la furtunile re- gulate, adecă la acelea cari par a reveni în mod periodic, negli- jându-sc acelea zise neregulate, al căror mers capricios scapă ori cărei clasilicațiuni, și cari dc și foarte păgubitoare dar din fericire sc întâmplă foarte rar. Din acest memoria rcsultă că, in urma unor observațiuni făcute în curs de 18 ani. Bcaucc (Beoția) a fost dc multe ori atacată dc grindină prin furtunile cari formai un fel de cerc în jurul pădureî dc Orleans și că această pădure ar f: proteja cantonclc Lorns și Bcllegradc, situate în ’napoi la nord-estul ma- sivului. Dc asemenea pădurea dc Montargis parc a fi ținut tot-d’auna adăpost cantinelor 1 crriSres, Courtenay și Châtcau-Rcnard, firte rar bătute de grindină. In line, pe când arondismentul Blois a fost des încercat dc grindină, vecinătățile pădurilor de Marchcnoir și de Boulogne aii fost ferite. In 1886, acclaș autor a presentat Academici un Memoria asupra zonelor furtunilor cu grindină din departamentul Seine-ct-Marne, din care resultă că arondiscmcntcle Melun și Fontaineblcau par a fi preservate dc grindină din causa pădureî cu acclaș nume. In acelaș an, în un Memoriu asupra zonelor furtunilor cu grin- dină în departamentul Bas-Rhin, Bccqucrel ajunge la aceleași con- dusiuni, adecă câ: pădurile nu opresc in mod brusc furtunile cu grindină, că mărginelc pădurilor din spre vântul acestor fui tuni sunt unc oii atinse, dar că aceste furtuni pătrunzând în pădure peru încetul cu încetul din intensitatea lor, în cât locurile situate dincolo dc păduri sunt în genere preservate. Ilustrul savant atribuc această fericită influența a masivelor pădu- roasc, la doue causc. Mai întciu pădurile oprind masele dc aer cari transportă nourii, rcsultă o scurgere sau o schimbare dc direcție a acrului d’alungul pădurilor: vitesa maselor acrianc și a nourilor I) Rovuc des Eaux ct Eorcts, studiu e cercetări fârtc minuțioase și pe docu- mente, relative la grindină încă dc pc la 1820. Iată cele mai interesante din aceste observațiuni: «Grindinelc sunt nule sad forte rari pe culturile înconjurate dc păduri mari. Pămenturilc învecinate de păduri înalte (futaie) nu sunt atinse dc grindină, măcar că topografia solului ar fi favorabilă furtunilor. Este de observat că pădurile fac cu atât mai bine oficiul dc paratoncre cu cât arborii sunt mai înalți și mai situați ia vestul pă- mânturilor, adecă dc partea vîntuluî care aduce furtuni. Pentru a se cita un fapt forte semnificativ, printre multe altele, in susținerea celor ce preced, este a spune ca nu sc află în archivclc departa- mentale nici o notiță cum câ cercul Voitcur să fi fost atins dc grindină mal înainte dc 1830, pe când dc la această epocă, t6 fur- tuni aO prăpădit mai mult sa Ci maî puțin concavitatca al căreia centru este Voitcur1). Maî înaintea acestei epoce însă, părțile ridicate ale cercului Voitcur craO complect acoperite dc păduri înalte, mai ales la sud-vest (pe munteie Lavigny) pe când de la această epocă, pă- durile sau dus. Dc la disparațiunca marilor păduri datează deci a- parațiunca grindinelor forte frecuente și f6rtc intensei». Printre lucrările din alte țCri, relative la aceeași ccstiune, sc gă- .sesc doue fârtc importante: Un memoriu al doctorului Kfinzer din Prusia, care tratează despre influența pădurilor asupra mersului fur- tunilor în Marienwerder, și care memoriu a fost presentat la 1879 Societățel dc Botanică și Zoologie din Prusia occidentală; și o lu- crare a inspectorului forestier Rinikcr din Elveția, care tratează despre căderile grindine! și raportul lor cu starea superficială și îm- pădurită a solului în cantonul Argovic, și care lucrare a fost pu- blicată în 1881. 1) Voiteur este una din vignobilcle cele mal importante din Jura. *242 REVISTA PĂDURILOR Doctorul Kunzer în memoriul seu ajunge la conclusia câ nu Vis- tula ci numai distribuțiunea pădurilor de pe înălțimelc laterale ale acestui fluviu mai ales a pădurilor reșinoase. aii influențat la mersul furtunilor iu Marienwcrder. Inspectorul Rinikcr, ccntralisând observațiunilc personalului fores- tier, ajunge la mai multe condușii, din cari cele mai importante, în scurt, sunt: t) câ grindina vine mai des în partea sudică a can- tonului și anume acolo unde este mai puțin împădurită; 2) că fur- tunile cu grindini vin mai cu scamă dc la sud-vest, dc la vest și de la nord-vest; 3) ca aceste furtuni nu se formezi în câmpie dc cât când, după o serie dc zile calde, nourii trec peste înălțimi goale sau puțin împădurite, și apoi suni opriți dc vOnturi contrarie d’asupra văilor profunde și calde; 4) câ nici odată grindina nu provine din furtuni cari aCi trecut peste păduri dc brad pline și situate pe înăl- țimi, din contră, furtuna din 28 Iulie 1872, a încetat dc a arunca grindină, când a trecut peste pădurea dc I.enzhard, și grindina n’a reînceput dc câi când condițiunile dc la puntul 3 au fost din nou înde- plinite; alte păduri înalte in tot cașul opresc, micșorează sau deviază asemenea furtuni; 5) Zonele de grindină încep la câtc-va sute de metri dc localitatea care sc găsesee în condițiunile arctate la puntul 3 în direcțiunea vîntulul, și în lărgime proporțională cu lărgimea zonelor despădurire; 6) Crângurile tinere cu populamcntc neregulate, nu sunt suficiente a opri un nour deja format, din contra pădurile dc brad chiar înguste, constituesc singure excelente baricri; etatea bră- dcturilor capabile a împedeca furtuni cu grindină nu s’a putut fixa în mod sigur, dar altitudinea lor exercită în genere o influență sc* ridsă. Crângurile compuse situate la înălțimi, avend numerdse rc- serve și abundente lăstare, par deja a presenta la 5—6 ani, o pro- tecție contra formațiune! furtunilor cu grindină. Rinikcr termină lucrarea sa, arătând câ teoria se acordă cu ex- periența spre a ne consilia sC reîmpădurim înălțimile, evitând cu totul tăerile rase în aceste locuri, dacă vrem să oprim în viitor că- derea grindine!. Spre a ne face o idee dc pagubele produse în Franța din causa grindine! și de indemnisârilc cc statul p6tc si acorde celor loviți dc acest flagel, atât sub formă de ajutdre cât și sub formă dc scutire de imposite, este a arCta după statisticele anuale agricole, câ în cinci ani (1884—1888), perderile admise pentru scutire de imposite au fost de 483.550.511 franci iar Ministerul Finanțelor a acordat scutire dc imposite in valorc numai dc 6.494.727 franci, și perderile ad- REVISTĂ PĂDURILOR 243 mise pentru ajutore au fost de 115.377.651 franci iar Ministerul Agriculture! a acordat ajutore in valdre numai de 6.303.879 franci. Cu alte vorbe, în termen medio, perdcrilc admise pe fie-care an pentru scutire de imposite se urcă la 96.710.102 franci pe când scutirile acordate sunt dc 1.298.945 franci, iar perdcrilc admise pc fie care an pentru ajutoare se urcă la 23.075.530 franci pe când ajutdrele acordate sunt de 1.260.776 franci, cea cc revine că, cei lovtțl de grindină, pe lângă 6re-carc despăgubiri acoperite de so- cietăți de asigurare, primesc indemnisări dc la stat numai 2, 4% din perdcrilc cc au suferit. In fața unor asemenea, desastre, de care agricultura este lovită în fie-care an, lumea cu drept cuveni ’și-a îndreptat atențiuea asupra pădurilor, a căror acțiune bine-fâcăt6rc era deja de mult reputată în astă privință, căutând sfi’și dea seama dacă în adexer este csact, că grație arborilor (mai ales cei reșinoși) s’ar opera între nouri și sol numerose combinațiuni electrice, capabile de a degaja o sumă destul dc mare dc căldură, spre a împedeca atmosfera să sc răcească până la gradul d’a forma grindină. Dorința legitimă a agricultori- lor din Franța, de a li fixați asupra acectui punct a făcut pe un membru al Parlamentului sâ ceară (în ședința camerei din 17 No- embre 1891) miniștrilor dc instrucție și agricultură să pună serios în studia cestiunca influenței pădurilor asupra grindine), căci în cas când această influență ar fi demonstrată, opera reîmpăduririlor ar fi cu toul ușurată. Pentru a sc conforma dorinței camerei, ministrul instrucțiune!, prin mijlocirea biuroului central meteorologic, a trimis comisiunilor meteorologice departamentale o circulară prin care le invită a îns- crie în programul lor această importantă problemă. In acclaș scop directorul general al pădurilor, a însărcinat stațiunea de cercetări dc pe lângă școala forestieră din Nancy, de a instala în mai multe de- partamente posturi dc observațiunc confiate brigadierilor. Ast-fel 49 brigadieri, convenabil depărtați unul de altul in două departamente aO fost desemnați a complecta un cestionar, de câte ori va cădea grindina. Centralisându-sc t6tc aceste observațiuni, făcute în timp dc patru ani, sc dovedește influența binc-iăcăt6re a pădurilor în privința că- dere! grindine!, și anume că pădurile, fără a opri brusc căderea el, protejează regiunile cultivate din dosul lor, micșorînd mult inten- sitatea flagelului. Și este de notat că aceste observațiuni au fost fă- cute la regiuni dc câmpie, la altitudini dc 200—400 metri, adecă 2H REVISTA PĂDURILOR acolo unde furtunile n’aik putut fi influențate de accidentele solului, ci nutnai de păduri. Dc curând chiar, D-nu Duchaussoy, studiind zonele de grindină în departamentul Somme de la t86i până la 1890, constată că can- toanclc Nouvion, Rue și Crecy aQ lost protejate fără indocală dc pădurea Cr6cy, singurul masiv important al departamentului. Dacă pădurile aduc servicii în această privință este dc dorit a sc face o clasificare a departamentelor încercate mai mult dc grin- dină, ca ast-fel st se știe unde acțiunea foiestierulul pentru împă- duriri si fie mai serioasă. Și în această privință în Franța, tot bri- gadierii însărcinați deja cu observațiile meteorologice, aO fost de- semnați sc consemnele rcsultatul sumar al constatărilor lor, după fie- care cădere de grindină, complectând un cestionar trimis de stațiunea de cercetări*). Din rcsumatul cercetărilor dc mai sus rcsultă că pădurile au fără îndoueală o acțiune protectoare. Totuși sc crede câ o simplă per- dea dc arbori nu ar putea proteje suficient pământurile cultivate, ci numai un masiv păduros de oare-care întindere. Șî apoi, în lo- calități accidentate, factorul orografic intervine spre a modifica fac- torul forestier. Asemenea cercetări sunt interesante și pentru România, unde grin- dina tace pagube colosale agricultorilor, pe timpul marilor călduri, cu atât mai mult, cu cât agricultura este principala producțiune a țerei. Și observațiunilc s’ar putea face tot prin agenții silvici, însăr- cinați anume cu acestea, cari vor complecta niște ccstionarc trimise de Ministerul Domenielor. 1) lată in scurt, ca specimen, ceslionarut dresat de stațiunea de cercetări dc la școala Forestieră : I) Ora incepercl și sfârșiret grindine!; 2) Direcția generală a furtunei cu grindină; 3, Furtuna cu grindină a traversat sau ocolit un masiv păduros? 4) Numele ți descrierea acestui masiv. Altitudinea păr țel lovite sad ocolite —o s s O Institutul Meteorologic Buletinul ObsemtillDilOr MetCOrOlOgiCC iwciwri (Hhron ANUL XI. SEPTEMBRE 1896. REVISTA PĂDURILOR CASA DE AJUTOR A PĂDURARILOR Nu trebuc sa uitam ca pădurarii noștri, adi sunt con- sidejați, pe aceiași treapta ca cei din alte părți. Supenoii lor a sciut sa le insufle prestigiul și demnitatea de agenți ai stalului, a sciut sa aleagă agenții inferiorii cari caut cu demnitate sâ ’isecundede in administrarea, cultivarea și Îngrijirea pădurilor tarei. Mici escepțiun; nu pot sa fie luate in sema cad asemenea excepții^ se ved in tdtc ramurile, in tote țările. Majoritatea, sau mai bine zis, to- talitatea pădurarilor noștri sunt adi la înălțimea posițiel ce trebue sâ ocupe. Când avem fericirea sa vedem pe acești agenți la ln- demena nâstra, cari ne secundeațlă cu tragere de inima urmează ca noi, superiori lor, să ne gândim, la instruirea, la ajutorul și la stabilitatea lor. Agenților superiori, li se impune datoria se Iaca cursuri practice pădurarilor din circonscripția lor, in cari sa le arate, pe lângă datoriile technice și cele sociale sâ ’i învețe teoriele silvice, și sa le arate avantagele ce decurg din prestigiul si demnitatea lor. Noi superiori lor, suntem datori se insuflam inferiorilor noștrii spiritul de corp, se le arătăm avantagele ce decurg din solidaritatea ce urmează se existe Intre noi, de la pădurar până la Inspector generai. Ca sa strângem mai mult și mai tare frăția dintre S5« REVISTA PADCBILOR noi, urmeaija se legăm cu dibăcie interesele comune, urmează se facem ca agenti silvici se poala, la trebuința, sa se ajute mutual, prin sacrificiu comun ne apreciabile, in acest scop cred ca este bine se ne gândim la cons- tituirea unei CW de ajutor intre silvicultori. Se căutăm ca fie care din noi se contribuim cu micul nostru obol, in mcsma și in proporția cu mijloacele și salariul nostru, ca pădurarul, brigadierul, agentul superior sylvic se con- tribuiasca lunar, cu e mica suma ; de exemplu cu 1 ia suta pe an «lin salariul ce are, cu aceste sume sa se con- sliliie o casa de ajutor, care sa fructifice sub conducerea mim comitet. Sumele resultale se poala servi ca ajutor, celor ce vor cădea m ncvoe ca premimi pentru cei ce vor lucra. Se folosim «le norocul ce Societatea silvicultorilor a avut, când a ales ca președinte al el pe D. I. Kahmdern, care in toate ocasiele a sprijinit, a Încurajat, a îndemnat, a luptat chiar ca Societatea silvică sa prospere ca sa se faca cunoscuta și sa se mențină iu starea in care ne găsim. Am emis, aceasta ideie, am dat semnalul; române ca acei dintre noi cari vor simți ca mine, sc ’și dea oste- neala se mă ajute, se ine complecteze, se lucreze in scopul d’a ajunge la rea li sa rea acestor idei. Nu am intrat in amănunte, in mersul operațiunilor cu cari au sa se ocupe casa de ajutor a pădurarilor, ideea emisa, daca va găsi resunet in corpul sylvic al nostru, ea poate sa fie tradusa in proect regulat, la care se e- laborede o comisiune menita sa facă statutele, să precisele punctele cari vor constitui basa societățel — Acestea dupe ce vor li supuse comitetului societățel sylvice, se iaca obiectul discuțiunel la una din adunările generale ce societate ține in fie care an. Daca vom avea norocul ca aceasta idee sa se realiseije REVISTA PAbCKILOK societatea noastră va căpăta dese ajutoare, fie de la pro- pietar) de padini, fie de la exploatatori, fie de la cel ce au dorința de a face binele, oii unde și oii cui. Se nu uităm ca asemenea societăți nu suntem noi cei d'ănleiu cari le constituim, ele «sista in tarile din occi- dentul Europei, iu franța, Germania și Austria sunt deja de mult, constituite. Ungaria mai ani treciiți a întreprins și dânsa constituirea unor ass.imem case de ajutor intre pădurari. Se imitam pe cel mai activi ca noi in bine, sc ne fo- losim de esemplul ce ne din, ca se avem dreptul sa ne punem iii lindul, și pe aceiași linie cu dânși. Am emis uleia, complectați-o și realisați-o, de o credeți utila. Psar. ORGANISAREA SERVICIULUI SILVIC11 9 — Sporirea personalului și reglementarea remunerațiilor.— l'eniltd pădurilor a crescut lot-d'auna și în tâlc statele în raport cu sporirea cheltuielilor. Legea dc organisarc trebue se reglementele în modul cel mal deslușit și remunerațiile agenților. Tinerii aspiranți la această fru- mdsă dar grea cariera, trebue sc scie viitorul care ti așteaptă. Ți- ntnd seamă de toate circumstanțele noastre economice și sociale, de greutățile profesiune! în raport cu celc-l-alte servicii ale statului ca militarii, inginerii, magistrații, corpul didactic și alți funcționari ad- ministrativi, găsim că remunerațiile din tabloul aci anexat este alcă- tuit cu dreptate. Pentru agenții dc administrație, aceste remunerații sunt aprope identice cu lelile astă-^l în ființa. O mica înbunătâpre s’a făcut numai la pădurari. Ea sc impune negreșit, dacă vrem se avem guardicni cu cunoscința dc carte. 1) A se vedea Revista Pădurilor pc luna Iunie și iulie. Ce f uzi, c^uzne și incemnisafiete cuvenite așențiCcz 1 GRADELE FUNCȚIUNE! Spese pe Iu n ă de călătorie Permis dc liber percurs pe C. F. K. Indemnisațic de locuință pe an <») I. Agenții «Crv,, siului central afarâ de mcc Directorelr Sub-dir. șeful secț. adin. 1000 Ln. 900 • 3 « 25L £|g 22 » trans- igența. rea cu Inspector general. . . . MM » țiu M. «IV • 4^^ Sub-ins|»eclor clasa 1 * • II • III 500 • 450 » 40U » a. o o j 12 » $ S “ a spesele trenul, pă justil oud luni. Guard general > i :fâo • (Ic cu du . . II » » III : Inspector gen. șef. serv. sub-iuspectorl Leala gradului » - - - B ” • • 3 • Acute diurne se vor plati pen-, tru fle-e»rc <11 de lucru pc te-1 ; ren. |! onfica si de uais- ireiu dt- siubsra cie jutl- 5 •c 1 Guardl generali Asistenți » Se hi b spesele pin ca i luenia hei ai Icaiin. Leafa luni. III. scrvicitiltii ■—— ■■■ ■—- ■■ Inspector clasa 1 » » II Sub>ins|ieclori 700 Ln. C00 » Leafa gradului * 230 Ln. pc lună1 200 • Permis ptr-1 soiaUeiiUr peicms ci-1 pec.r.R iu wiimuis- pecvut res- Rcnie. ’) âL Guard! generali » 2(i, 140, 160 Ll. (0 — Asistenții (4) Aspiranții de brigadier fserllLIn caneel. ine di, și despăgubire dc chcltuelilc tăcute cu transportul la venire și intorcure. 2) Diurnele dc 120, 140 sau 160 Ln. pc lună se dau șefilor de:oc6le nu după clasa gradului ci după întinderea și situația o- cdldor ce admnistredâ. 3; Brigadierii și pădurarii primesc diurni și indemnizații dc transport cu trenul CI III. la ducere și intdrecre numai pentru di- lele când sunt citați la tribunale in causa delictelor. — Diurn* va fi de 3 Ln. pe di pentru pădurari și de 4 Ln. pe di pentru brigadieri. — Pentru dilele cari le nopbMâ pe drum sau la tribunal diurnele vor fi de i și de 6 Ln. D Asistenții cari suplinesc pe șefii de o- cdle primesc*/, din dreptul la lemnele dc foc ale acestora. 5) Tot! agenți de ori ce grad și clasă, Cari vor avea locuința dc la stat, nu pri- mesc indemnizație d<- locuință. 4 hectare 32 Steri lemne lari Silii 24 Steri lemne mol. 3 hectare 2i Steri lemne tari «aii 18 Steri lemne mol. 262 REVISTA PĂDURILOR Sporind puțin personalul ca să ajungem până la țifra ce am ar6t.it mai sus, descărcându-1 de iote atribuțiunilc streine serviciului silvic și plâtindu-1 cu lefile, diurnele și indcmnisațiilc preconisate în ta- blou, subsemnatul are cea mai profundă convingere că venitul din pădurile Statului va cresce imediat și în mod simțitor. Aceasta s’a petrecut tot-d’auna și în tote Statele civilisate când a fost vorba de păduri. Consiliul inspectorilor silvici a probat’o d’altmintcri cu date statistice. Cu ocasia alcătuire! proiectului dc budget pc 1895—96 al secțiune! silvice, d. Ministru al domeniilor a cerut sg ’i-se dove- d&câ întru cât plângerile silvicultorilor Români sunt întemeiate ? Cu țifre, și în mod comparativ cu alte State sg ’i se probeze starea personalului silvic, veniturile și cheltuclile de la păduri, și în fine dacă sporind cheltuielile cu personal și lucruri dc ameliorațic, vor spori și veniturile din păduri în aceeași proporțiune ? In conformitate cu ordinul d-lui Ministru, inspectorii silvici a& stabilit în ședința din 18 Ianuarie 1896 următârcle trei puncte, și anume : a) Insuficiența numărului agentilor silvici ai Statului față cu nu - uterul ce exista în alte teri. Numgrul agentilor silvici ai Statului Român, este prea mic fața dc întinderea pădurilor cc are a administra. Acest lucru sc învede- rează ușor prin următorul tablou: STATUI. întinderea pădurilor administrate nau controlate de servi- ciul statului । Numărul agen- tilor speciali 3- fară de briga- jdierl și |>ădurarl întinderea pă- ' «lurosă pentru un agent Franci a 3.006,726 hect. 8oi 3653 hect. Prusia 2.696,082 » IO91 2471 » Bavaria 936,677 » 929 1007 » Saxon ia 173.981 * 165 955 ” Badeu 90,157 D I I I 812 » Wurtembcrg . . . 383,809 » 207 1854 » Austria 95 5.346 » 396 2412 » 1 Bucovina .... 232,086 » 64 3609 » România .... 1,300,000 » 15* 8510 » Din acest tiblou vedem că pentru o aceeași întindere de pădure. REVISTA P\DURILOR 263 numcrnl agcnților silvici în cclc-1-altc țcri față dc acela al Statului Român este dc : In Franci» dc 2. 6 °/0 mai mare » Saxoni» » 9. —u/0 » » > Bavaria k 8. 5 % » * » WOrtcmberg 4. 6 °/0 » x Prusia dc 3- 4 °/o * » I» Austria 3- 5 7» » x> T> Baden IO. — °/0 1» > Bucovina t> 2. 6 % » Cu toate câ aceste țări lucrează de mal mult timp de cât noi pentru păduri; cu t6te câ în acele țeri, cea mai marc parte din lu- crările dc ridicare în plan, amenajare, ameliorare, punere în va- loare a pădurilor, sunt terminate, pc când la noi, abia unele din ele s’au început. Dacă comparația o facem mai ales cu Bucovina, țeră locuită în majoritate de Români, unde fondul Rcligionar constituit în mare parte dc păduri, este proprietatea lui exclusivă, resulta în mod evi- dent ca, la noi numCrul agcnților este foarte mic (aproape1/, față cu întinderea pâdtirdsâ ce arc a administra. b) Sporirea veniturilor prin adaosul treptat de cheltueli. In această privință un esemplu f6rte convingător ni’l dă bud- getul dc venituri și cheltueli al Wurtcmbergului unde găsim: Anii Venituri Cheltueli Venit neto 00 cc 00 cc 00 0 oc-a MMM M Vj 4.033,852 m. f. 7.244,501 » 11.376,401 » 8.612,657 » 11.291,230 K 2.184,405 m. f. 3.425,728 » 4240, S33 > 4.260,828 » 4 » 879,447 m. 3.818,773 . » 7.135,668 » 4J5J»«25 » 6.520,399 » Observând acest tablou vedem că, în 1872 venitul este mult ma- mare de cât în 1882. Aceasta din causa că în 1872, cycloni puter- nici aO doborât la păment mari întinderi pădurâse, ast-fel că a tre- buit să se pună în vânzare cantități dc materiale cu mult mai mari dc cât posibilitatea anuală, ceea ce a produs un spor extraordinar de venituri pentru acel an. Din acelaș tablou vedem că, de și în 1882 venitul este aproape de 3.000,000 mărci mai mic de cât in 1872, totuși nimeni nu s’a gândit .. micșora chcltuelele, ci din contră, ele au fost chiar sporite. Lăsând la o parte anul 1872 care constituc un cas extra-ordinar. 2(»$ It EVISTA PADl’RILOK constatăm câ în Wurtcnbcrg, dc la 1855 până la 1892, chekuclile aO mers treptat marindu-se așa că, tn ultimul an, a ajuns aproape sâ se îndoeascâ, iar venitul net în acclaș interval, s’a sporit continuu așa câ a devenit aprâpe dc 4 ori maî marc. Acclaș lucru ’l observăm nu numai tn budgetul pădurilor tutulor statelor, dar chiar in budgetul pădurilor ndstre. care este departe de a fj ccl normal. In adever in budgetele pădurilor noastre pc ul- timii 10 ani găsim. Anii Cheltueli Venit net loial Venit net pe hectar Venit brut 1886/87 471.400 lei 1.228,600 lei 1,37 lei 1.700,000 lei 1887/88 507.400 » 1.57>»251 > . <>75 > 2.082,651 > 1888/89 559.400 » 2.696,163 r 2,99 > 3.255,563 > 1889/90 607.200 i» 2.592,800 » 2,77 * 3.200,000 > 1890/91 658.400 » 2.761,600 » 3,06 » 3.400,000 > 189! /92 635.800 » 2.764,200 » 3,06 » 3.400,000 » 1892/95 637.000 » 5.213,000 * 3.57 - 3.850,000 > I895/94 743.500 » 3.825,500 » 4,24 » 4.567,000 » 1894/95 747.100 » 3-s37.5 3O > 4.26 » 4.584,630 » Din acest tablou sc v ede câ la 0 sporire dc cheltueli de nici */? corespunde o mărire dc venituri nete aproape întreită, sporire care se d atorescc numai înmulțirei personalului, care fără chiar o organi- sarc potrivită și fără mijloace dc punere în valâre a ajuns sâ o producă. Dacă comparăm chcltuelilc încă din anul 1881, făcute cu perso- nalul, când ele erați dc 268,600 Ici, cu cele de a«Ji, care sunt da 756,500 Ici, vedem că, în acest interval de 15 ani numCrul agen- ților silvici, nu numai câ nu s’a redus, dar ei s’a mărit încontinuO în fie-carc an, în avantagiul nu numai al amcliorârci fondului pa- durăresc, dar chiar al veniturilor. c) Micimea cheltuelelor serviciului nostru silvic în raport cu ve- niturile, fața de cMtuelile serviciilor silvice străine, — ne pro- bează țifrcle din următorul tablou: Statul Venituri Cheltueli Cheltueli la®/, din venitul net Algeria 996,598 fr. 3.184,100 3 <8% Ausn ia 4-997.5 3° A- 3.982,810 7^'lc Rusia 20.078,639 ruble IO.6l8,o66 527o Francii 27.811,084 fr. 1 3.180,020 Wurtemberg 11.291,230 m. f. 4.7^>93I 42% Bucovina (fondul religionar) 820,000 fi. 400.000 4°7o Saxonia 11,061.164 m. f. 4-13’.324 377a România 4,584,630 lei 747,100 REVISTA PAPURILOR 203 In adevgr comparând cheltueala la sută din venitul brut cc fic-caic Stat face pentru păduri, vedem câ România cheltucscc 16% adică mai puțin de % dc cât Sacsonia unde lucrările dc punere in va- loare sunt aproape complect terminate. Vedem apoi câ jerilc cari aii început mai târdiO a întreprinde marile lucrări dc punere în va- loare a pădurilor, ca Rusia și Austria, cheltucsc, până la 78% din venitul brut, adică aproape de 5 ori mai mult de cât România, cun- sumend dupC cum sc vede, mai tot venitul pădurilor, pentru ame- liorarea lor. Tot de aci se arată cum, o instituțiune rcligiosă ca acea care po- sedă pădurile din Bucovina, al cărui scop nu este în prima linie sa- tisfacerea interesului general, cheltucscc 4C°/0 din venitul brut |>entru cultura și administrarea pădurilor adecă, aprâpe de 3 ori mai mult de cât statul Român. In fine vedem cum Francia, dând importanța meritată pădurilor, își impune pentru o simpla colonie- (Algeria), sacrificiul enorm dc a cheltui dc trei ori mai mult de cât venitul lor brut. Și o face pentru ci consideră această cheltuială ca o plasare cc va da în viitor un venit sigur și remunerator. 10. Dej relele organizației actuale. Încercările făcute în trecut fintru organisarea serviciului și causa nereușitei lor. Defectele organisațici actuale sunt numeroase, d..r cea mai de căpetenie din care decurg iote ccle-l’altc este tocmai lipsa umel legi saO măcar a unui regu- lament dc organisație a serviciului. In lips» de disposițiT reglemen- tare, clare și precise, a ținut locul numai budgetele anuale, cari prevedcati un personal oarc-carc în mod cu lotul empiric nestudiat, neproporționat că trebuințele, iar material dc ioc, saii aproape csccptional numai pentru unele trebuințe mai urgente. Tot din causa lipsei unei legi dc organisarc care se fixeze atri- buțiile silvicultorilor, se vede un fapt ciudat care s’a perpetuat mereu dela sccularisarea pădurilor și care dăinuesec și astă-^I» anume: aproape toate secțiile și divisiunilc din administarația centrală a mi- nisterului daO ordine silvicultorilor. Ei trebue se caute în regie mo- șiile rămase nc arendate, și une ori sunt câte două sa& trei aseme- nea moșii într’un singur ocol, pe scama unui agent, pe când în realitate o singură moșie ar avea nevoie de duoi agenți domeniali pentru a se căuta în regie și în bune coudițiuni. 266 BEVISTA PADUBILOB Agenți silvici s’au ocupat și de măsurătoarea și rescumpCrarea viilor, cu cmbaticurl. Ei au fost și sunt încă auxiliari serviciului minelot, carierelor și apelor minerale; daii concursul la parcelerca, verificarea și v^n- «Jarca moșiilor în loturi; — afacerile pur domeniale din Dobrogea sunt numai în atribuțiile lor. C’un cuveni, acești funcționari ai Sta- tului, așa numiți cgcnțl silvici aO fost și sunt în realitate nisce a- gențl universali. S’ar realisa ast-fel vorba glumeață a regretatului nostru artist Iulian «Noa, câ-s tare minunat lucru este; Românii aO găsit mijloc d’a face toate lucrările unui minister de agricultură, dc industrie, de comerț și dc domenii c’un singur fel dc agenți» dacă n’ar fi adagiul care ne aduce aminte «qui trop embrasse, mal 6- treint». Din această causă efectul muncei silvicultorilor nu este destul dc vedit; este prea imprăsciat avend prea multe de făcut nu pot mulțumi pe nimeni. S’ah găsit dupe vremuri, bărbați prcvC^âtori cari ah băgat de scama ca aceasta miscuitate dc atribuții este păgubitoare inte- reselor Statului și aii încercat se organisme serviciul silvic încă pe timpul fostei administrații a Domenielor Statului. Pe la 1875 aveam prea puțini forestieri specialiști și experimentați. Nc-am adresat deci Franței ca sâ ne trimită d’acolo un forestier cu autoritate, care sC nc organisme serviciul. Ne-a trimis pc d-l. Bouquct dc la Grye, conservator dc păduri, care după cc a studiat starea pădurilor, a depus un raport despre ceea cc trebuia sc facem atunci. Raportul s’a imprimat și s’a uitat Nu s’a făcut nimic. După Jccc ani, pc la 1883 după înființarea Ministerului de domenii cerem tot din Franța alt forestier, în același scop. Ni-sc trimite d. Charles Broilliard, forestier distins și eminamente practic, profesor la școala forestieră din Nancy, bărbat cu destulă autoritate pentru a fi ascultat în propunerile ce va face. Studiată raporturile noastre silvice cu dc amănuntul și depune un raport mal voluminos de modul cum avem sc procedam. A rimas și acest raport în archiva Ministerului și nu s’a făcut nimic; în schimb însă intervalele d’a nc adresa mereu la străini devin mai scurte, căci câți-va ani mai în urmă pe la 1888 ne adresăm pentru a treia oară în Franța sfi ne trimită un forestier REVISTA PADCRILOR 21.7 care sc ne ajute în organisarca serviciului silvic. Ne trimite atunci pe tânărul <1. G. Huffel, care dupe un an de studii depune și D- sa un raport mai gros ca cele precedente, o carte, care s’a tradus în românesce și s’a imprimat, dar dc făcut ceva tot nu s’a făcut. Ei bine domnilor, este un dicton german pe care vc rog se-mi dați voia a-1 cita, și care zice «etnmal ist keinmal, zweimal ist einmal. drcimal aber ist schon zuviel» pc românesce: odată este nicl-odată, de doue ori este odată, dar de trei ori este deja prea mult. Ce st (Jicem acum, cum s£-’l calificăm când același lucru in- fructuosse petrece și a patra oară? și el totuși s’a întcmplnt. In anul 1892 se cere pentru a patra oară un forestier străin, care sc ne ajute în organisarca serviciului silvic, de astă dată din Austria. Ne vine și'acesta; ni s’a trimis Onor, domn Pitschak, consilier silvic din Bucovina. La August trecut s’au împlinit deja trei ani dc când este în țară; un nou contract pc alt period de trei ani sa încheiat cu D-sa, și cc vedem? Nimic și iarăși nimic; nici codicile silvice nu s’a complectat sau modificat, nici serviciul nu t.’a organizat. • * • Și daca nc întrebăm acuma care este causa acestor încercări w reușite, răspunsul este ușurc: causa nu residă la străinii pe care ’i am consultat; este la noi înșine. Sunt dotiS causc principale cari nc-au reținut și cari ne țin și astăzi pe loc. Prima consistă tn schimbările prea dese a ministrului de la departamentul dome- niilor. Cred a nu exagera întru nimic afirmând câ acest minister este fără îndoială cel mai complicat, mai complicat și de cât Kesboiul; căci, dacă in acest din urmă sunt opt direcțiuni, administrația se în- lesnește mult prin faptul că fie-care direcțiune este condusă de un colonel specialist în armă. In ministerul domeniilor din potrivă se găsesc împreunate la unele divisii specialitâțilile cele mai variate, iar considerat în totalul s£0 acest minister îmbrățișară intriga acti- vitate a e conomicl naționale. OrI-carui ministru, cât de harnic să fie ’i trebuescc cel puțin un an de zile, până ce prinde bine lirele ad- ministrației, și când le-a prins combinațiile politice ’l silesc adesea - ori să’șl pârâsescă portofoliul. Cu asemenea schimbări dese agricultura, pădurile, comerțul, etc. c’un cuveni interesele economice nu pot șă prospere. A doua causă principală este apoi și lipsa dc cunoscințe econo- 208 REVISTA PĂDURILOR mice în general și în special ia funcționarii cari se află în capul serviciilor dc natură economică, iar obârșia aceștuia credem noi că residă în modul cum este organisată facultatea nostră dc drept. Dreptul este știința cea mai generală și mai răspândită. Acesta este adevf-rat. In Statele tinere mai cu semâ, unde lipsesc școlelc tech- nicc mai înalte, șefii aprâpe la tâte serviciile sc rccrutâjă dintre dmenil cari au studiat dreptul, o inteligență agera, vederi clare, ac- tivitatea susținută și un caracter ferm sunt calități prețiose, dar ele nu sunt suficiente pentru a deslega pană în cele mai mici amănunte problemele dc 6r-ce specialitate dc care șeful ser- viciului este cu totul strein. Bine ar fi deci ca absolvenții scâlcl de drept, cari aspiră și se cred a pți a ocupa funcțiuni de altă specia- litate sc aibă măcar cunoscințeie generale iu specialitatea care se abate mult dc la dreptul propriu ărți o- cupa suprafețe destul de mart, amenințând existența pădure! vecine, care in mare parte era ruinată prin acești lorențî, cum si amenințarea fabricilor de plumb ce erau pe valea principală. Trebuc menționat ca multe din aceste fabrici cari erau mai direct espuse ’și făcuse pe spesele lor ziduri de apărare, din care causă in fața unora d’într’ânsele se formase mari răpi surpă- cidse in dauna Statului ca proprietar riveran. Proectnl de detaliu pentru Notsclibach a fost pregătit in anul 1887, iar punerea lui in executare a început d’abia in anul 1894. Costul lucrărilor dupe devis se urca la suma totală de 42.000 fi., valoare austriacă. Lucrările de corecțiune consista in barage de lemn și de pia- tră, cunette, Sickerschlitze (un sistem de canaturi subterane pentru scurgerea apelor) șanțuri de irigațiuni, împletituri, im- păduriri Leilwerke (diguri submersibile pentru schimbarea direcțiune! apelor), etc. In aceasta localitate am participat de la început și până la finit la executarea diferitelor lucrări de corecțiune, pentru a lua cunosciință de întreaga manipulațiune și executare a lu- crărilor de asemenea natura. In principiu, la executarea lucrărilor de corecțiune a toren- ților nu se pot da regiile fixe, ci împrejurările locale dictează REVISTA PĂDURILOR 273 modul și locul unde diferitele lucrări trebuesc executate; așa de ex. baragele de piatră sunt executate din distantă in distantă, unde se necesita o mai mare resistență, unde râpile sunt mai surpăcioase, unde se găsesc locuri mai sigure pentru existenta Inr (ca cestiune de basă mineralogică) și in același timp mai avanlagioasă din puntul de vedere al execut^rel, căci se caută in tot-deauna a se face un haragiu mare la partea inferioară a unei râpe, in scop de a o fixa, caulându-se in acclaș timp ca valea se lie pe cât se poale mai ingustă, spre a nu se necesita și cheltueli mari. Asemenea «Iacă valea presinlă de ambele sale pârli saii numai de o parte o basă mineralogică stâneoasa, sau in lipsa acesteia se presiiile un loc rât mai uscat, care se a- sigure ‘existența, baragiului și in fine dacă in apropiere se gă- sesce materialul necesar pentru construire, căci dacă una din aceste condițiuni ar li nesatisfăcuta, lotul s’ar reduce la impo- sibil, ori lucrarea ce s’ar efectua nu ar oferi nici o siguranță. (land este lipsă de material petros se recurge la cel lemnos care pole cu succes să ’l înlocuiască, bine înțeles că existența sa va li de scurtă durată, cu toate că clielluelile de construire sunt aproape egale pentru lucrările executate cu fie-care din aceste d6ue materiala. Acesta s’a probat prin experiență și calcul. Lucrările in lemn, de și de scurtă durată, totuși dau bune servicii, până ce râpile surpăcioase imediat vecine sunt fiixale definitiv prin plantațiunl, când scopul fiind atins, prin ploi și topirea zăpezilor nu se mai aduce mult material teros, ci apele se scurg aproape limpezi» fiind că ele nu aii timpul să fie ab- sorbite de pământ in mare cantitate, deci ele alunecă peste pămenlul ce este fixat prin rădăcinele plantelor cu cari s’a împădurii și inerbat acel loc, așa că de la acea dala, o dată cu căderea in ruina a baragelor in lemn, existența lor nu mai e alâl de indispensabilă ca la început și deci atunci se va pre- cede la repararea lor numai acolo unde se va mai crede necesar. La Nolschbach baragiele in piatră erau construite numai in părțile cele mai surpăciose ale păraelor și cu cât pâraele se a- propiau mai mult de îmbucătura lor, baragele devenea foarte rari căci panta se domolea, ba inc a sc găseau numai barage in lemn, iar intre acestea din distanță in distanța se găsea câte un mic obslacol formal de o traversă de lemn, aședat trans- versal pe fundul pârăului, ale cărui capete craii fixate in malu- rile vecine, iar in partea sea din susul pârăului era pavat cam ‘27 i REVISTA PAPURILOR <>e */8 metru cu petri mari. lemnul acesta (Sohlengurten) ce servă de obstacol avea de scop de a impedica apa spre a nu se scurge repede, cu care ocasia ar li putut lace mâncaturi adân- cind pârâul in dauna baragiului superior. Se menlionedâ că obstacolele acestea se fac și in piatră pre- cum am avut ocasia de a vedea la torent! de la Meran in Sud- tirol și la Allenmark in Salzburg etc, pentru cari cu ocas’a descriere! torenților de ia Meran voiu da detalii mai amă- nunțite. Pe alocurea pereți vecini sau cdstele pârâului Nutsch, erau zidiți in mod loarle simplu cu peatra scosa «lin curățirea al- biei stMe. Ut bae timpul marilor cresceri de ape, târăsc cu sine blocuri ce ajung une-ori chiar la considerabilul volum «le 70-80 m. c. precum mi s’a pro- bat in fața locului la lorcnții «le la Mulbach (comuna Niedersill in Pinsgau). Pentru a se pune capei acestor mâncaturi ce cresc ne in ce lat, se fixează basa râpilor prin ziduri de peatră, sau prin alte lucrări lâcute in lemn, sub diferite forme cari toate aii de scop a separa basa cdslei de cursul apei. Lucrări dc fixarea coastelor') îndată ce fundul vaci saii mai bine dis matca (bunului principal s’a fixat, se procede la fixrea râpelor imediat vecine. Cam in general răpi le presintă la partea lor superioară o bol- Fig. 1. titură ce este susținută prin rădăcinile arborilor imediat vecini, ce incă se mai mențin dupe cum se observă in figura No. I, caie represintă o vale in secțino transversale cu am- bele răpi surpăciose. Aci păr- țile superioare cari se mențin sunt indicate in figură prin lilerile «, b, c, și f, g, h., iar 1) Innainte de a se trata lucrările de fixare a coastelor trebuia a se descrie lucrările de fixarea fundului văilor (matca) insă s’a intervenit ordinea prin intercalarea acestui articol. BEVISTA PA DI BII OK râpile surpăcioase sunt representate prin părțile c, d, și e, f, hașurate. Când matca acestei văi a lost deja fixata, se procede și la fixarea terenului celor doue râpi, se lae părțile de teren a, b, c, și A» <7, h-, cari se imprăscie peste coastă către partea de jos, așa in cât se da nascere la suprafețe regulate a, d, și e, h. Se întâmplă cate odată că chiar dupe domolirea acestor por- țiuni superidre, răpite presintă conturnațiuni in sensul a, d, fie una sau mai multe conturnațiuni. In acest cas se procede la baterea a mai multe grupe de piloti de câte 5—6, din distanță in distanță, pe pârâiașele formale de acele conturnațiuni, iar pe fundurile acelor pârâiașe și in părțile ce separă grupurile de piloți men- ționați se așează crăci si resturi de arbori ce se întrebuințează la lucru, iar peste acele crăci se aruncă pământ spre a se po- trivi in sens înclinat pe cât jjosibil terenul râpei in chestiune. Dupe ce terenul s’a potrivit in sensul pantei, se procede la facerea gardurilor și impleturilor, cari sunt destinate a manține solul provizoriu, până când plantațiunile ce se vor face acolo se ’l fixele definitiv, când prin urmare prezența gardurilor nu va mai fi indispensabilă. O râpă ast-fel fixată cu garduri este representată in Gigurile No. 2 și 3, v&Jută pe d’asupra cât și ii profil longitudinal prin A. B; pari au de la 8—10 c. m. in diametru, mai in general provenițî din despicături de pin și molid, iar lungimea lor este de la !"*♦ 30 până la l"1- 50, fiind bătuți cam la 30 c. m departe unul de altul pe linia gardului. Fig. 2 Profil longitudinal (scara 1/100) 276 REVISTA PĂDURILOR iar gardurile sunt depărtate intre ele cam de 4 metri, conside- rându-se panta ca redusă la orizont. Intre ddue garduri se planteadă trei rânduri de pueți in sensul transversal râpei, acea ce revine la depărtarea de 2 metri intre rândurile de pueți, «Iacii ’i am considera in pantă redusă la orizont. z z Fie. 3 vederea pe d'asupra. Scara 1m —100 Pentru facerea gardurilor se deschide mai intâiu câte o săpă- tură transversală pe Iotă lățimea coastei, incepându-se lu- crarea din sus in josul ei care săpătură este ca o mică că- rare, pe care d’abia pol umbla lucrători. Când terenul este prea compact, pe locul nude s’a deschis această cărare, alunei cu ajutorul unei bare de Ier ascuțite la un capăt, se fac găurile un le se vor infime parii gardului, bălându-se la trebuință cu un maiu de lemn in capul barei de fer, spre a se introduce la adâncimea necesară, lucrare care se repetă și la pari de lemn spre a ’• fixa bine in sol. împletirea se face cu ramuri de mo- lift «le pin ele. necurățile «le ramurele și frunte inlrebuin- țâudu-se ori cât de grose, numai se polă permite îndoirea la facerea împletiturilor. Dupe terminarea gardurilor cu impletitul se potrivesce incă odată terenul pe partea superioră a lor și se lasă in această stare până in primă vera viildre, când urme^ă a se procede la plantațiune, cu care ocasiune se vor face numai rândurile ne- cesare de gropi, intre spațiurile ce separă d6ue garduri conse- cutive, dacă plantația se face cu pueți de diverse specii, iar dacă se va face numai cu butași de salcie, aceștia se vor planta cu ajutorul unui plantator simplu, care se înfige in păment in sens oblic, iar in gaura lăsată de el, se introduce butașul de salcie, bălându-se bine pământul împrejurul sân spre a ’I fixa și a asigura ast-fel reușita. REVISTA PĂDURILOR Când la plantația acestor răpi se intrebuint/dâ pueți de sal- cia, de plop și de anin, ei sunt aduși de prin prundișurile pârae- lor vecine, Iară se mai fie produși în pepiniere speciale, afara de cașul când pentru rele d’ntâiu ddiie specii necesitându-se cantități considerabile de butași și pentru mai mulți ani succesivi din causa lucrărilor mari ce se ntreprmd. (cașul de la Kirch- schlag in Austria de jos, pe care ’I voi ti descrie )a locul seu) a- tunci se fac școie de butași dupe sistemul descris in uvragiul «Trăite pralique du reboisâment el du gazonnemcnl des mon- langnes par P. Demon Izey 1882 pag. 270 -273». Câte-o-dată sa întâmplă, ca răpite, unde se fac plantațiunile cu ajutorul gardurilor împletite, se fie forte lungi, așa ca se o- Cele mai principale proprietăți ale lemnului de Fag. Un metru cub de lemn de fag de la 7 c.m. In sus in diametru cânta reșce (dupe Gayer) : verde apropo 980 kilogr. uscat » 710 » după datele lui Baur câtar sce un metru cub de fag in etate de 90 de ani tâeate in Ianuarie: verde despicat bucățile (de la periferie) cu coje 970 kg. » din mijloc (inima) 878 » nedespicat .........................9d5 » •) Traducere după P. von Alton, consilier al Pădurilor din Prusi i. REVISTA PĂDURILOR •279 (despicat. [buCS‘P CU c6je 687 uscate la aer liber ’ I » din mijloc 734 » l nedespicate............... 666 » Lemnul uscat la aer liber conține încă 13% apa, pe când același lemn de curând taeat, după Gayer conține aproape 45% din greutatea lui. După R. Hartig, in vegetație fagul conține cea mai mare cantitate de apă pe la sfârșitul lunelor Decembrie si Iulie și mai puțina in lunelc Mai și Octombrie. Acele substanțe albumioase bogate in Azot, cari se alia desol- vate in apa a căror descompunere, devine de multe ori foarte vătămătoare lemnului de fag, sunt pe lângă ami- donul ce mai conțin, de oare care importanța, atât in contra atacului de către ciuperci cât și a insectelor; a căror presență pare ca atrag pe acești inimici. Fagul aparține in tinerețe de așa numitele lemne de al- bum (Splintholzbăuinen), la cari nu se observa nici o de- osebiri? intre duramen și album, iar ca arbore mai bătrân se desparte din aceasta grupă făcând parte acelea ale căror duramen este mult mai sărac in seva decât album (Reifholzbăumen). In vârste mai înaintate arata foarte adesea o culoare roșie bruneta a duramenulul, ocasionala probabil din causa produselor ce se afla in putrezire, cauzată de rana vre-unei ramuri rupte, considerându-se ca un «duramen falș», pe când de către alți se considera ca un arbore cu duramen. Radele medulare, cari servă ca legătură lemnului plecând din centru la periferie, foarte necesari pentru calitatea lemnului, parte din ele sunt foarte groase și aparente iar parte foarte subțiri și fine Greutatea specifica a substanței lemnoase pure este de 1,56 pe când aceași pentru lemnul verde de 0,98, iar pentru lemnul uscat la aer liber mijlocia este de 0,71 de unde urmea^a sa ’I clasificam printre lemnele «grele». REVISTA PĂDURILOR 280 Este cunoscut ca lemnul fiind iu versta rnai înaintat si uscat este mai tare de cât cel de curând tăeat; lemnul verde de fag sc Încreadă mult mai ușor de cât cel uscat. In genere ’l putem număra printre lemnele tari și in stare verde printr’acelea cari se despica mai ușor. Este insa foarte puțin elastic, supus insa la fiert cu vapori de apa 'i se in a reșce elasticitatea foarte mult. Tăria lemnului in secție transversala (Schecrfestigkeit) adeca, măsura pentru forța ce serva a deplasa fibele lemnoase, sa fi resistența iu contra rupere! in direcția transversala esle cea mai marc dintre toate lemnele grmane, (dupe Karmarsch resistența in direcția ‘transversala la fag= 776, stejar = 722, reșinose = 491), resistența la supor- tarea de greutăți esle mica, reeșind aceasta de la pavatul slradelor cu bucăți de fag. Lemnul de fag lașa ca umiditatea sa troaca foarte ușor (nici decum bun pentru facerea doagelor scade forte mult la uscare (reducendu-și volum cu 13,5%), in direcția tangen- țiala scade de două ori mai ta re de cât in cea radiala; urmând «lin aceasta causa mare înclinare la crâpatși strâmbat in cașul când se usucă prea repede; deasemenea el absoarbe apa recăpatându-și volumul sau primitiv. De cel mai mare interes este durata și întrebuințarea lemnului pentru un scop oare care. Stricăciunea lem- nului urmeada de mulle-ori, din causa crăpăturilor, a ve- getației ciupercilor și din causa insectelor; in contra celor doue din urma s’a arătat lemnul fagului foarte sensibil, de si la întrebuințarea în stare uscata sau sub apa este de o durata foarte mare. De către insecte pare a fi cautat mai mult, când este taeat in vara și întrebuințat fără nici o măsura de pre- servare precum și când s’ar afla într’un deposit; pe când spre ex. din multele mobile unelte și instrumente făcute din lemn de tag, nu arata nici o mânca tura de carii REVISTA PA OCHILOR 2X| întrcbuințându-se insă pe păment, se populeada numai decât de insecte. In scurt putem Lemne dc foc..........................504 » » Lemne pentru usine..................... 4 > » Consumațiunca totală atinge cam 680 milioane steri și sc prevede câ pădurile Statclor-Unite nu după mult timp vor fi insuficiente, REVISTA PĂDURILOR 2*3 —- w ■ - — —-<-7—^ -- : rvînreu- * avend in vedere enorma consumațiune, mai ales cu modul de ex- ploatare actual și neprevederea popubfiunilor. Asemenea pcrderca anuală cu incendiile dc păduri este evaluată la mai mult de 60 milioane franci, și .nea această țifrâ a fost întrecuta in ci|i va ani. In 1894 dc esemplu, asta jifra a fost atinsă numai dc singurele state Minncsau și Wisconsiu. ♦ • • Trăsnetul și arbori',. 1). Cari Millcr semnalează o dată mai mult în Himmel tind Erde predikcjiunca cc pare a arăta trăsnetul pentru unii arbori. Resultă din statisticele făcute în timp dc 11 ani in te- ritorul forestier Lippe-Dctmold că trăsnetul a lovit 56 stejari, 3 safi 4 p«niN 20 bra^i, și nici un fag. dc și șeapte părți din Zccc de fag. • * * Distrugeri de păduri hi Franța prin insecte xilo/age. D. Levrcur semnalează mari devastări ocasionate în pădurea Belldmc (Orne) dc către insecta xilofagă hylesinus saii myclophagus piniperda, care ataca masivele dc pin silvestru. Acest mic colcopter se introduce în tulpinele ultimelor ramilicajiuni tinere, pc cari le pcrforcaZ-i lon- gitudinal urmând canalul modular. Ramura sc detașează in urmă și cade dc vent. Insecta se dcsvoltă cu atât mai repede cu cât are dc a face cu indiviZi bolnavi, sub scoarța cărora larvele sale se dcs- voltă mai lesne de cât |>c arbori sănătoși. Mai multe pinereturl ac- tualmente sunt pline dc ramuri ast-fel distruse. ♦ ♦ Un arbore gigantic. S’a instalat în parcul care înconjoară Minis- terul dc agricultura dc la Washington, un cșantilon din acei ar- bori mari de California, numit Sc’quoia. Acest cșantilon este o parte din trunchiu, care a fost tăiat și acuș la Washington, spre a fi pus ca un turn în acel parc. Interiorul a fost parțial scobit, spre a forma doui etaje, cu o scară înnăuntru. \îrfu! a fost coronat cu un acoperiș ascuțit, câte-va ferestre aQ fost practicate, și edificiul arc ast-fel 12—15 metre dc înălțime. Crconferința trunchiului este dc 24 metri, iar diametrul seu dc 8 metri. Cele mal mari profunzimi cunoscute ale oceanului: Sondajele cele mai profunde cunoscute până a^tâ-Ji erau acele obținute in 1874, REVISTA PĂDURILOR 281 aproape dc Japonia, dc câne Tuscarara, și cari cran dc 8514 metri. D. Whartcn dă în Natnre noul descoperiri în aceasta privință, a- nunțând că Pettguin făcând trei sondage în Pacific, între insulele Kermacc și insulele Amis, c găsit prolun^'ml dc 9428 metri. ♦ * ♦ Valoarea unul câine. Un câine sainl-bernarâ născut în februarie 189$, a fost dc cmînd vindut la Birmingham, la licitație. Animalul fusese pus in veiujarc cu 5300 franci, dar mai mulți amatori pre- sentându-sc și concurând la licitație, tânărul câine, care este se dice din cei mai frumoși ai rasei sale, a fost adjudecat asupra unui a- inator din Manchestcr cu prețul dc 12000 franci! INFORMAflUNI D-nul guard g-1 I. Cornățeanu de la ocolul T.~Măgurele este permutat ca șef al ocolului Sinesci din Jud. Iași in locul d-lui guard adjutor I. Lupu transferat la ocolul Turnu- Magurele (in locul celui de intâiu); d-nul guard g-1 D-trie Rusescu de la ocolul Comana este numit șeful ocolului Dăesci-Băboesci din județul Argeș in Jocul d-lui guard g-1 N. Țapărdea, transferat la ocolul Comana in locul d-lui Ru- sescu și d-nul Pirnog din administrația Centrală este trecut ca șef al ocolului Bărcănești din județul Olt în locul d-lui P. Dumitrescu, trecut in locul d lui Pirnog. * ♦ La șcâla specială de silvicultură dc la Brănesci, pc anul școlar 1896 — 97, s’aO admis în secția elevilor următorii candidați!: 1. Precup Alexandru, 2. Ccrbulcscu I. S., 3. Bosoancă Constantin, 4. Marincscu Nicolae, 5. Trifanescu Teodor, 6. Stefănescu Gheorghe, 7. Popescu Nicolaic, 8. Sabo Vilhclm, 9. Anastasescu I D., 10. Mi- hailcscu Ion, ti Vaideanu Victor, 12. Dumo Ion, 13. Nicoleanu Ion, 14. Popescu Haralamb, 15. Stăncscu Constantin, 16. Mina Ar- tenie, 17. Zinculescu Const., din cari, cei d’ăntâl opt ca bursieri, și cei alți ca solvenți. Iar în secția brigadierilor s’aO admis : 1. Bcclcanu Gheorghe, 2. Budianu Grigore, 3. Constantin Ion, 4. Cristescu Ion, 5. Crivilescu N., 6. Gologan I. G., 7. Marincscu I., 8. Podosu Ion, 9. Râdulcscu D. și 10. Stăncscu Badea. HEVISTA PADUK1L0K 285 In fine elevii absolvenți cari ah trecut ca stagiari sunt: i. Bucur Dionisie, 2. Codreanu T. Teodor, 3. Craciuncscu A. Gh., 4. Dcmetrcscu Oltcanu Stei., 5. Georgescu P. Constantin, 6. Gcor- gescu Dimitrie 7. Gheorghc Constantin, 8. Grumozescu Haralambic, 9. Negocscu Stei. Aurelio, 10. Opran Constantin, 11. Pctrcscu Mi- hail și Popescu Gh. Ion. ♦ *. Tabloul de silvicultorii recunoscuti 6oaiccuio feric medio la 0° in m. — teci-iwcob' —o! — a w U ta S ta -i — c» S£S8S8SbS88 cwisbn4>bisbo Max. alnol. mv • c'oxcieoo NE N NW W.K Calm N NW NW NW NW < a • •" Direcția dominantă I VCntul I » Pluviomotru (apă fi zăpadă) m. in. Qs «O <0-1-JOC X-J^vuu Ploaie > 10 in. m. Că • <3 1111111111 11 f 11111 11 ZApa S7 r-. r-, “ao>a<,m Furtună SC 1 1 1 1 1 I | | | | 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Solul acoperit ca zăpadă X c PC 21 ia 17 23 t e i ■ 12 li Senin • • w W”'-O W No roze •“*••**-<^0^0 0 w c. c» — ac. •> ta -* 11 1 —KW 1 | | w| - Acoperite institutul Meteorologic BuleîiflDl Obsemtiiuu'lor Meteorologice ANUL XI. OCTOMBRE <896. KtVISTA PĂSURILOR — UN PERICOL NAȚIONAL raft DESPĂDURIREA MUNȚILOR Să știe cât au suferit pădurile noastre in trecut, din causa lăcomiei oamenilor și a lipsei lor de prevedere pentru viitor. Lăsând la o parte excesul delictelor și abusul pășuna- tulul, aceste păduri au suferit mal întciu prin tăerilc dc- sordonate ale călugărilor și apoi prin atacul neomenos ce li-s’a făcut de către diferiți exploatatori și speculatori. In special reșindsele aii fost în mare parte prăpădite dc toporul nemilostiv al acestor exploatatori. Dar această, stare de lucruri provenea fără îndoială, din faptul că nu sc luase încă destule mCsurl pentru apărarea pădurilor nici se constituise un corp silvic pentru ameliorarea lor. Paguba ce sc aducea pădurilor, resimț induse însă tot mal mult in tara, iar rCsboiul îndreptat în contra lor amenințând a se perpetua și gcncralisa, statul a găsit cu calc sc ia mCsurl mal serioase- pentru a sc opune acestor dcvastațiunl : călugării aO fost isgonip, iar în poulva exploatărilor abusive și a atâtor atingeri aduse pădurilor, s’a făcut legea silvică din 1881. Prin această lege, după cum SC știe, s’a hotărât intre altele, că t6tc pădurile situate pc vârfurile și coastele munților, și mal ales acelea dc fruntarie, sunt supuse regimului silvic, și ca atarl ele nu numai că nu sc pot ‘’I*» REVISTA PĂDURILOR defrișa, dar nici nu sc pot exploata fără o sistemă, fără un plan dc amenajament, care se garanteze regeneratiunca lor naturală și prin urmare existența lor perpetuă în acele posițiuni. Și aceste mcsurl legale s’au luat, de sigur, pentru că s’a recunoscut: mai inteio că materialul lemnos trebue economisit tutulor generați uni lor viitoare și prin urmare a nu se priva nici o dată țara de un element atât de indispensabil, și al douilea că influența binc- făcctâre a pădurilor asupra atâtor servicii publice, trebue păstrată in tot-d’a-una și prin urmare a nu sc sărăci nici odată țara prin distrugerea lor. Dar, dacă acesta a fost scopul celor cari au făcut legea silvică, in realitate acest sccp n’a fost nici o dată atins, mai ales intru cât c vorba de pădurile particulare situate pc verfurile munților, cari au continuat a li atacate de oameni ca și mai înainte. Și se nu sc creadă că noi suntem pentru restricțiuni prea mari in potriva proprie- tarilor acestor păduri, din contră, suntem pentru îngă- duirea cea mai largă a exploatărilor lor, cu condițiune a nu sc distruge pădurile lor, lucru care este nu numai în interesul țercl dar și al lor propriu. Principiul înscris in lege, dc a sc exploata sistematic și prin urmare a nu sc distruge pădurile particularilor din munți, sc putea aplica forte ușor, spre binele tutulor, dacă mesurile luate in astă privință, se puneau pc o calc mal practică. Dar, atât prin textul aceleiași legi cât mai ales prin re- gulamentul el de aplicație, acest principiu a fost îngră- dit dc dificultăți inutile și apoi statul n’a vrut să facă ni- mica in astă privință, de și era în drept și putea să faca mult. Așa, în loc să cc ceară mal puțin dar să se facă ceva, s’a cerut prea mult dar nu s’a făcut nimic pentru respectarea acestui principiu, adică pentru punerea unei stavile cxploatațiunilor abusive. KEVISTA PADVEULoR 291 In adcvOr, o dată ce sc înscrisese în lege, ca pădurile particulare din regiunea munților sunt supuse regimului silvic, nu mal era nevoe a se pune și condițiunca, că fie- care pădure supusă acestui regim, trebuc să fie și publi- cată în Moliilor; ci trcbuca pur și simplu a sc fixa li- mita inferidră a munților, d'asupra cărei limite ori ce pă- dure era de drept supusa acelui regim. Dacă s’a pus insă prin lege și acostă condiție dc Moliilor, atunci statul tre- buca să publice din acclaș an al dccretărel legel, și o dată pentru tot-d’auna, t6tc pădurile cari sunt situate în munți și prin urmare supuse regimului silvic, — lucru care era forte ușor dc făcut —, și în urmă trcbuca să supravegheze numai ca acele păduri să sc exploateze dupC o sistemă 6rc-care. Și, acest din urmă lucru se putea îndeplini fără a se opri lumea dc la exploatări și fără a se cerc alte amenajamente, de cât numai a sc impune în condițiile dc exploatare (ce puteau fi aprobate de Minis- ter) ca să se taie numai arborii groși dc la o dimcnsic in sus, care in realitate aO și o valdrc mal rentabilă, iar sub arboretul a sc reserva și îngriji pentru regencrația viitâre (•). Statul însă nu a făcut n ai nimic, lăsând lucrurile a- prdpc baltă sau dacă a făcut ceva, atunci când s’a deșteptat ori i s’a denunțat, a făcut in un mod incomplcct și fără se păstreze a cea și normă. Căci unele păduri situate sub pd- lele munților au fost puse (prin Moliilor) la regimul sil- vic pc când altele situate in vârful munților nu aO fost puse la acest regim, saO din mal multe păduri aflate în aceleași condițiuni unele au fost puse la regimul silvic iar altele au fost uitate. Și apoi, pentru acele numite a fi supuse regimului silvic, statul cerca la exploatare prea mult, pentru ca în realitate să închidă ochii și să sc mul- 1) Pădurile din inunțî, fiind de la naturi in o stare drc-care dc grădioArit, aveaâ artorî de tote verstele și prin urmare un subarbarct. 292 REVISTA PADLRII.OR țumcască cu nimic. In fine, regulamentul dc aplicare al legcl silvice, a venit și el pentru ca să introducă in causa încurcături și mal mari, de natură a face din lege o li- teră mârtă, iar din activitatea statului cea mai complecta desinteresare. Din tâte masurile de mai sus, a resullat: că pc dc o parte unele păduri particulare din munți nici până astă-di nu au fost supuse regimului silvic, iar pe de altă parte că cele mai multe păduri din munți, fie supuse regimu- lui silv fie încă nesupuse acestui regim, a căror tăerl se găseați rentabile, aU continuat și continuă a sc distruge, ca și pc timpul când nu exista legea silvică. Cele cc preced sC le ilustrăm cu fapte care se petrec astă-di în munții noștri, fapte dc natură a atrage scridsa atențiune a guvernului și în modul cel mai grabnic. Intre pădurile mai mari, mal frumosc și mai dc va- 16rc din țeară, care în mare parte scăpase virgine din perinda barbară, erau dc bună seamă și pădurile de rc- șindsc din munții jiid.^HuzeU. Acum însă, în periâda ci- vilisată, le-a fost dat șc ’și peardă o dată cu virginitatea și capul lor. In adever, un mare și bogat antreprenor, dar strein și dc țeară și dc neam '), după ce a prăpădit cu totul prin foc și topor mal multe păduri din munții Transil- vaniei, situate d’a lungul văilor cari se prelungesc din va- lea Bisca, a pătruns și in țeara românească prin valea Bisca, cominuându-și mal departe opera sa dc destruc- țiune, in cât. in doul-trcl ani, a distrus aprdpe complect rcșindscle din munții Giurgiu și Mușa al județului Buzcu 2), și după informațiile cc avem, acum este gata a trece si in munții Vranccl din județul Putna, fără ca să inter- 1) haxiiLUorn din Buda Pesta 2) Munții Giurgiu și Koriiu sunt proprietatea d-luTGfipikm Al.d'loanidis, iar mun- tele Mușa este proprietatea d-luî M. Ghermani. REVISTA PĂDURILOR vie cine-va să oprcscă pe acești vandali de a mal dcs- păduri munții noștri. Lucrul fiind de cea mal marc impotanță și gravitate, nc permitem a insista cu dre cari detalii: Munții Giurgiu și Korîiu, în întindere dc vr’o 10000 pogdne, acopcrițl aprdpe numai cu păduri seculare dc molift, in valdrc estimată dc ccl puțin trei milione si ju- metate, constitucsc vârfurile Carpaților în județul BuzcU și in acclaș timp frontiera țerei despre Transilvania; el formează coste mari și să mărginesc cu ape curgătdrc. Existența pădurilor de pe acești munți fiind dar absolut trcbuincidsa, ele urmau să fie supuse regimului silvic spre a sc exploata cu îngrijire. Statul lasă insă aceste păduri aprdpe 14 ani fără să Ic supună prin Nunilor regimului silvic. In tdmna afTOhil r^9Ț, proprietarul vinde aceste păduri d-lul Da vid Horn pe un preț derisoriu (37000^ lei), cu condiție insă a sc exploata în mod sistematic și anume a se tăia numai arborii mal groși dc o m. 25 dia- metru, într’un timp dc 25 ani și în ordine de parcelare anuale sau bisanualc. La 1894 ’șl aduce aminte și statul dc acești munți, și-1 publică prin Mointor câ ^supuși re- gimului silvic, fără a sc interesa insă dc exploatarea lor. Iar antreprenorul, neținend scamă nici dc condițiile dc ex- ploatare de mal sus, nici de regim silvic, distruge cu de- săvârșire deja numai în doul ani, prin topor și foc, a- prâpe tâte pădurile de molift din Giurgiu, fără sa mal re- mână nici sub arboret, nici semințiș, nici nimic alt ceva, de cât un pământ nud și prăjit în mare parte dc multele incendii cari au avut loc. Și, dupC cum a gătit iotă valea prelungită a Bîsccl, dupe cum a gătit în Buzcu munții Giurgiu și munții Mușa, tot așa va găti în doul trei ani și munții Korîiu din Buzcu, spre a trece cu vandalismul în jud. Putna, unde ni sc afirma că acclaș antreprenor ar fi cumperat de la moșnenii Vrânceni și pădurile reși- 29i REVISTA PĂDURILOR Râse din munții Vrancel, în întinderea de 60000 pogâne pe preț dc 120000 lei, adică cu 2 lei pogonul în loc de 5 lei arborele! Târgul s’ar ii făcut, precum auzim, um- blând cu traista cu bani pc la moșnenii devălmașl și plă- tind la unul mal mult, la altul mal puțin, dupe cum era mal tare sau mal mâlc în păr, până i-a făcut sc sub- scrie toți contractul dc vendare. Ne întrebăm, pâtc ore statul să stea cu mâinile în sin, asistând la despădurirea munților noștri, când avem o lege care spune că Iote pădurile din munți sunt supuse regimului silvic, și ca atarl trebue să sc exploateze cu bă- gare dc seamă? Pâlc el sase desintereseze intr’atât în cât să nu ica mCsurl spre a sc asigura regencrația acestor păduri supuse regimului silvic? Negreșit ca nu. Dacă a- vem o lege care oprește distrugerea unor asemenea pă- duri, statul trebue să inter vie a se asigura regencrația lor. Chiar dică contractele de venzare s’ar fi făcut mal înainte dc a fi supuse regimului silvic, și chiar dacă s’ar fi scris în contracte ca antreprenorul să distrugă totul (cea cc nu este cașul) statul tot trebue să ica mcsurl a sc garanta regencrația, căci dacă ar aștepta să expire acele contracte, o dată cu ele ar expira pentru tot d’auna și pădurile, nerămânend supuse regimului sil- vic dc cât numai pămcntul negru cu burucnile dc pe el. Cine păgubește nu sunt proprietari cari pot merge la judecată să ’și reclame dreptul lor, ci sunt generațiile viitârc și țeara, dc care statul e dator să îngrijească, căci prin despădurirea treptată a munților, mâne ne vom po- meni tributari străinâtățel pentru un clement indispen- sabil viețcl ca Icmjiul, iar țeara va fi expusă consecin- țelor naturale dar înfricoșate ale acestor despăduriri. Ne facem datoria deci a semnala atențiune! guvernului cele ce preced, cu încrederea că va lua cele mal seriâse mcsurl în contra despădurirel munților, care constituc un pericol național. G S. REVISTA PAIRILOR 295 Pădurile din FăgărașiQ și zăpada din iarna trecută (1895) In numărul din Iunie-Iulie al ziarului «Revista Pădurilor» am arătat aparițiunea unul dușman al pădurilor, nou pe terenul științelor silvice, care cutrccrâ in vai a și tdmna anului trecut o marc parte din pădurile de brad alb din munții comit, făgăraș!. Către finele tomnei însă, un nou dușman atacă pădurile acestui comitat — zăpada — care produse mari daune. Ninsorile timpurii, cad în genere cam des pe șirurile sud-vesticc ale Carpaților, în munții mai înalți ca aBuccci», «Pcatra Craiului» și pe uncie vârfuri și platouri din «Munții Făgârașiulul». Cu tdta căldura verilor zăpada dc multe ori nu sC topește și nu c raritate a vedea prin August vârfurile munților încărunțite de zăpadă. Acesta sâ întâmplă însă numai peste limita dc vegetați une și nu produce marc stricăciune în arborii din păduri, căci jncapcnul și moliftul, deja degenerați în tufa, — cari sunt rcprcsentanțil cei mai superiori al pădurilor — sg supun cu bărbăție greutății zăpezii. Cu totul alt efect aQ avut ninsorile timpurii din anul trecut. La 17 Octombre a. t. pc la amead*» după niște d’lc senine și fru- m6se de tomnă, s’afl ridicat dc o-dată dela resărit niște nori grei și negri cari aG adus o plâc torențială, la început curata, mai tărjifi amestecată cu ghiațâ și apoi cu fulgi dc zăpada. Iar din spre nord- vest a început a sufla crivCțul cel rece, care asvîrlea și îngheța plâia cu zăpada dc obiecte. A doua ji dc dimineță o mania alba de zăpadă acoperea mai întrega «Tară Bârscl și a Oltului». Doue d*le a ținut ninsorca și în 19 Oct. deja zăpada ajungea până deasupra genunchilor, care însă în decurs dc o sâptămină s’a și topit, afara dc pe vârfurile munților și dc prin gropi și văi. Frunzele arborilor erau pc vremea aceea încă pc ramuiI; și numai frunzele de mesteacăn începuse a în- gălbeni și ici colea cele dc fag înroși, pe când aninul, stejarul, salcia, avcaQ încă cor6r.dc vcrdl și întregi. Până și frunzele pinului încă nu ’și pcrduscră culârea verde. Pc timpul ninsord, atât în gradinele cu pomi cât și în păduri, să audeau dese schîrțâiturl și trăsnituri, ca și cum s’ar aud» sgomotul unor împușcături, îndepărtate. Fra furtuna, care sâ lupta cu arborii, iar sgomotul venea de la ruptura ramurilor și crengilor dc zăpadă cari s’ab observat atât la foiose cât și la rcșindsc, în cantități enorme. Pc un teritoriu dc circa 60000 jug. pe care s’aft făcut cercetări, ^!>n REVISTA PĂDURILOR s’a constatat cum câ daunele cele mai mari le-au suferit aninii de pe lingă rîurl, apoi aO suferit molifpl și in fine pinul. Mult aO suferit și pomii. Sâ vedem aceste daune causate de zăpadă pc rînd, după anumi- tele specii de arborii a) Aninul (Alnus). Douc feluri dc anini se găsesc în comitatul făgărașului: Aninul roșiu (Alnus incana) și Aninul alb (Alnus glutinosa). Aninul alb crește prin văi și locuri băltesc, formând mici codri, și urcându-se până la 400—700 metri. Aninul roșu ’l mai mult risipit printre alți arbori, in locuri umbrâse și umede, urctndu-sc până la 800 metri. Aprâpc 30% din aninul alb că^u pradă zăpezii. Arborii și tufele aveați un ast-fel dc aspect ca și holdele dc bucate în urma unei grindine torențiale. Scoși din rădăcină satî rupți de pe la mijloc, zăceați aninii unii peste aljiî la pământ și abia sâ mai găsea câte unul, care să nu fi avut cel puțin crengile sad ramurile rupte. A- ninul roșiu însă, fiind risipit printre cei l’alți arbori mai soliei, intru cât-va a fost mai scutit; unde însă a stat singuratic a avut aceeași s6rtă ca și aninul alb. b) Salcia (Salix). Este representată în aceste ținuturi prin Salcia albă (Salix alba) și Rechita (Salix viminalis) și Salcia căprescâ (Salix caprca). Salcia alba și rechita sc găsesc și prin păduri, dar cu deosebire tdte speciile se află dclungul riurilor și păraelor. Să cxploatâză prin retezarea ramurilor iarna, cati dau cel mai bun nu- treț pentru vite cornute, iar ramurile mai subțiri să folosesc la îngră- direa gardurilor și împletirea coșurilor. După anin salcia a suferit cele mai mari daune din partea ză- pc^ii. 25% din ramuri aO căzut prada acestui dușman : trunchiurile in cea mai marc parte aO remas întregi și neatinse. r) Mesteacănul. In comitatul făgărașului sc află numai un iei de mesteacăn : Betula alba, care ocupă în multe locuri cdste întregi dc pădure, dar se găsește și risipit printre alți arbori. El este arbo- rele dominant al locurilor de pâșiunit. Și acestui arbore i-a stricat mult zăpada, căci peste 22% aQ cădut jertfă zăpezii. Deși mesteacănul este fdrtc mlădios totuși nu s’a pu- tut opune acestui dușman și după încetarea ninsorii mcstacănul avea aceeași privire ca și aninul. d) Pinul 'silvestru *) (Pinus sil vest ris) în masse mari compacte, 1) Poporul brâncii îl numește «zadă». De alt-fel tote numirile folosite sunt sc6sc din gura poporului. 1RRVISTA PĂDURILOR 297 nu se află nicăirl în comitatul Făgărașului, ci numai în societatea altor arborii. Ca plantat de mână omcndscă să află câte-va exem- plare în Bran și în comuna «Poiana mirului» precum și prin ți- nutul Brașovului. Nici un arbore nu a suferit așa dc mari daune ca pinul silve- stru. In Bran (unde sc află puțin pin silvestru amestecat cu mo- lift), pinul silvestru în urma vijeliei a fost rupt în douC- de pc la mijloc și resturnat la păment, iar ramurile sub greutatea zăpezii fură desbinate de tulpină și aruncate jos; 20% căzu pradă acestui desastru. e) Stejarul. Se află pc delurile ș: văile «Pcrșanilor» și pc «Valea Oltului» în 3 specii: aștejar» (Qucrcurs pcdunculata) - «gorun» (Quercurs sessi li flora) și «cer» — (Qucrcus ccrris), unde să cul- tivă atât în masive curate cât și amestecat cu alți arbori în crân- guri, cu scop de a câștiga din câjea lor material pentru argăsirc. Sc află apoi în comunele Țințari, Poiana Mc*ruhn și Mândra, pre- cum și în acele părți ale comitatului Brașov cari se mărginesc cu comitatul Făgăraș!. Stejarul ocupă cam 6% din teritorul împădurii al comit. Făgăraș!. T6te trei felurile de stejar a& fost deopotrivă pustiite dc zăpadă. In urma greutății zăpezii coroanele puternice dar lățite ale stejarilor s’au diformat cu totul, ramurile până la 30 c.m. grosime au fost rupte, iar trunchiurile bifurcate ah fost desbinate până la pimânt și aruncate jos. In multe locuri s’au aflat trunchiuri rupte dc pe la mijloc și răsturnate la păment. Pagubele se urcă la IO*/0. /) ] ugastrul (arțariu, paltin) este representat prin doue specii : Acer platanoides și Acer campestrc. Sc află risipit printre alte foiâsc. Sc urcă până la înălțimi de 800—1200 m. dar sc găsește și prin văi și pc coline, atât singuratic, cât și în grupe. In aceștia zăpada a causat daune mai ales in ramurc; apropc 8% a fost nimiciți. f) Ulmul (Ulmus campcstris) și h) Frasinul (Fraxinus cxcclsior) se găsesc întocmai ca și jugas- trul risipiți prin fundul văilor, ridicându-se câte odată și până la polelc zonei gorunului și fagului. Pagubele causatc dc zăpadă coincid cu cele ale jugastrului, cu de- osebire că la acești arbori numai ramurelc au fost rupte. i) Plopul este representat prin Populus alba și Populus tremula, risipiți prime fagi. In urma creșterii repezi, plopul adese-oti de- vine stricăcios, că împedică pe cei-lalți arborii în creștere. 298 REVISTA PĂDURILOR Fiind mal înalt ca fagul, ramurile lui în urma greutății zăpezii s’au lăsat în jos rc) Pinul (Larix curopca). Câte-va exemplare s’au plantat arti- ficial prin parcurile din Bran; se găsește însă tn măsură mai marc în patria sa, pe vârful Bucecilor în teritoriul României (muntele Bătrina 1800—2000 m.). Din aceste puține exemplare dc la Bran s’a putut ușor cunoștc influența zăpezii timpurie asupra pinului. Deși ramurile erați încă cu frunzele pc ele, totuși zăpada nu i-a putut face nici o strică- ciune, și pe când pinul silvestru, cu care dc odată fusese plantat, a fost nimicit în modul ccl mai barbar, pinul (laricelc) nu a su- ferit nici cca mai mică stricăciune, căci ramurile Iul mol și mlă- diâsc sC aplecați către trunchiO și zăpada aluneca jos. 7) Jneapcnul (Pinus pumilio s. Pinus Mughus). Deși zăpada nu a causat nici un fel de stricăciune acestui arbore, totuși nu’l pot lăsa afară din cadrul acestei expuneri, având înaintea ochilor în- semnătatea lui în științele silvice. Mc mărginesc aici a da numai câte-va date. Pc Buccd, Pcatra Craiului și Munții Făgărașului, la înălțimi mari unde moliftul a degenerat în tufă, unde arborii mai nobili nu sâ’ mai pot dcsvolta, aprdpc dc marginile superiorc ale vegetați unei jneapcnul este chemat a ocupa locul, suindu-sc până la înălțimi dc peste 2200 m. Pc partea vestică a Bucecilor el formează păduri seculare, avînd 20—25 cm. grosime și 15—20 m. lungime, dar întinși pc suprafața pământului. Ramurile lui cari încă ajung dimen- siuni însemnate se împletesc unele cu altele, formând ast-fel stra- turi, prin cari nu pâte străbate picior dc om și cari împedecă că- derea lavinelor și curgerea torentelor. In proporțiunl mai mici sc mai găsesc în comitatul Făgăraș! și Scorușul (Sorbus aucuparia), Teiul (Tilia grandi. și parvifolia), Fragarui saii Dudul (Morus), și Nucul (Juglans regia). Și aceștia afi suferit mari daune, dar dc ore-cc sc află iu numer fârte mic, mat mult prin grădini, nu li-s’a dat marc importanță. Dintre pomi: Prunii (Primus domestica), Merii (Pirus malus), Perii (Pirus comunis). Cerești (Primus cerasus) etc. încă au micrit 300 REVISTA PĂDURILOR mult dc greutatea zăpezii, așa că pc ci îi putem pune într’un șir cu aninul și pinul silvestru. La pâlc le Pictrii Craiului st află și câte-va Tise (Taxus baccata), cari însă au fost scutite dc ruperile zăpezii. Dintre tufe mai mult au suferit :Alunul (Corilus avcllana : ), apoi Omul (Cornus mas), Sângeriii ( Cornus sanguinca), ctc. Acestea sunt daunele causate de zăpada timpurie din anul trecut, in diferitele specii de arbori. Să cercetăm acum și căușele. La începutul acestui articol am ^is că frunzele încă nu căzuse dc pe arbori și ast-fel zăpada a avut o basă mai marc, pc care s’a a- șezat cu tâtă greutatea ei, in contra căreia neputendu-se lupta elas- ticitatea ramurilor au fost silite a se desbina. Acesta insă sâ p6tc admite numai la foiosc și la pin, iar nu și la celelalte rtsinâse. Deci în altă direcțiune trebue căutată starea lucrului. Vântul ce sufla pe timpul plâcî, era așa dc rece că fie care pică- tură de plâc, ce cădea pe frunze siti ramuri, îngheța formând ast- fel un strat din cc în ce mai gros, de care si- alipeați și frunzele și ra- murelc vecine. Schimbându-se plâia în zăpadă, acesta în căderea ci s’a oprit pe straturile înghețate dc frunze și ramuri. Așa dar tâtă zăpada c ^utâ d’asupra unul arberc, s’a oprit pe ramuri. Cu tâtă soliditatea și cinstit icitatea ramurikr, totuși greutatea cea marc a ză- pezii a învins. Luând în considerare gradul de resistență al diferitelor soiuri dc arbori, aflăm, că (cu escepțiunea pinului) arborii, cari pretind ma- ximul luminci și aâ corâncle mai lățite și mai rari au fost mai tare expuși pericolului de cât ccl-i’alți. Pentru cc? Nu e greu de csplicat. Pc când la arboiii, cari sufer umbra, ra- murile formeză cu trunchiul un unghiu ascuțit și corânele lor sunt mai bogate în ramuri și frunze, la arborii, cc pretind lumina, ra- murile formeză cu trunchiul un uaghiu de aprâpe 90° și corâncle sunt fârtc rari. Deci [K timpul ninsorii ramurile celor dintâiu sa apropiau mai mult saO mai puțin către trunchiu și zăpada alunece pe lângă ele în jos. Contrarul s’a observat la ceilalți arbori, pe a căror ramuri s’a așezat massa intrigă dc zăpadă a cărei greutate a causat ruperile. Ba cc e mal mult: la cei dinteiO chiar rimurile între sine si ajutaD, rezimându-sc unele pe altele, pe când la arbo- rii cc pretind lumina, acesta era imposibil. Dc aci putem deduce următârclc legi de marc important în studiul despre cultivarea pă- durilor. a) Cu cât ramurile unui arbore si apropie mai tare de posițiunea REVISTA PĂDURILOR 301 normală, cu atât arborele c mal tare supus pericolelor naturale. b) Dintre arborii amintiți maT sus cu escepțiunca pinului (larix- europca) aceia sunt mai expuși, cari pretind maximul lumincl. c) Zapada mai mult strică la acei arbori, cari stafi singuratici și nu formăză misive închise. In timpul din urmă în Austro-Ungaria domnește aceea mânie între silvicultori câ mal în tot locul, unde este vorba dc împăduri, saii reîmpădurit să aplice pinul silvestru, motivând acesta prin faptul câ e mat ușor de plantat și cultivat. Acostă procedură însă nu e corectă. Trebue sâ sc știe, câ nici un arbore nu este așa supus pc- ricolelor naturale și atacurilor de insecte, ca pinul silv. Și nici odată nu oferă pinul silvestru acel folos industrial și comercial ca d. c. molu- tul saft bradul alb, cari forte bine s’ar desvolta și cultiva ca și pi- nul silvestru. Cunoscând mai dc aprâpe natura pinului silvestru putem da ur- mătârclc regiile. a) Plantarea pinului silvestru să folosdscă numai în locuri năsi- p6sc, căci el este cel mai favorabil arbore pentru împădurirea ni- sipurilor sburatârc. (Tocmai acest serviciu il 'îndeplinește dintre fo- dsc acațnl (salcâmul). (Robinia pseudoaccacia). b) Dc 6rc cc folosul material ce’l oferă este mic în comparație cu al altor arbori mai nobili, pinul silvestru să sC planteze și în lo- curi nc năsip6;c, dar numai acolo unde nu punem marc valdre pc prețul lemnului, ci avem în vedere numai împădurirea acelui terilor. c) Pinul silvestru să si planteze nnmal c.i arbore dc transiție.’) d) In parcuri și grădini și promenade unde avem în vedere ca arborii plantați să crdscă repede, pinul silvestru nu este de lăsat a- (ară, dar, avend în vedere câ procurarea și cultivarea lui este tot așa de scumpă, ca a pinului neted (Pinus strobus) de aceea este dc preferit acest din urmă, căci arc un esterior mai frumos și crește mai iute dc cât ori care alt reșinos. Și silvicultorii germani aii restrâns acum aplicarea pinului silvestru nclolosindu’l dc cât acolo unde alt arbore nu sc pdtc planta cu Locurile petrdse prăpădi iose, rîp«>ot planta «Ic odată cu o specie mal nobilă. Dacii voim a avea in aceste locuri o pădure «le arbori mal prețioșl, atunci plantăm mal intuia arbori, cari suferă Iute vicesiludinelc sorții: ca meslacănl, plopi, pini sil voștri, sălcii etc, După cc acești arbori s’a desvoltal și cu umbra lor se pol scuti puișori mat nobili, atunci printre ci plantăm molift, brad alb, stejar, carpen etc. Pentru ca insă arl>oril de transiție (mesteacănul etc.) să nu năbușcscâ pe cel nobili încetul cu încetul ii depărtăm, folosindu'l ca lemn dc foc. 3'^' BEVISI \ PADUHILOK succes. Cât pentru înpădurirea locurilor stâncâsc sC folosește pinul austriac (Pinus austriaca) care oferă același serviciu ca și pinul silvestru și arc aceleași însușiri. Comunicat după datele forestierului din cercul Bran ului de loan Ionică Student silvicultor. ÎNCERCĂRI Șl EXPERIENȚE ASUPRA LEMNULUI DE FAG1) (Urmare) # Încercări făcute pentru îmbunătățirea lemnului de fag. Aceste încercări aii fost îndreptate spre a mări durata lemnului, de a înlătură crăpatul și deformarea. Litera- tura silvică precum și cea technică, conține încă de la început și până in present relativ foite multe mijloce, pe care le voiu expune mal la urmă, și ie recomand mal departe ln basa experiențelor ce s’au făcut, și faia a critica valorea lor. Este mult mai bine să arătăm pe scurt pe cele mai principale dintre ele, mai cu deosebire ca ele se afla in aplicare. Uscatul arborilor din picioare. Înțelegem prin acesta, jupuitul unui inel de coaje în primă-vără sau văra la un arbore din picidre. Arborele inverjeșce, de și circulația sevei esle între- rupta, el înverzește în mal mulți ani d’a rândul dacă arborele este mai bătrân, după localitate, după cum i- nelul este mai lat sau îngust, precum și dupe timpul când s’a făcut inelarea (s’aii observat arbori cari au înverzit șease ani d'arendul). Pe dată ce activitatea vaselor lem- noase încetează, cu formațiunea sevei viața arborelui in- (') A sc vedea Kcvista Pădurilor de pe luna Septembrc. REVISTA PĂDURILOR 303 cetea^ă, lemnul se usucă cu deosebire albumul câștiga in tărie și greutate. Deja du Hamei du Monceau arata in opul seu «Des- pre tâeatul pădurilor» tradus in limba germană de C. C-OI- hafen von Scbolenbach intendentul pădurilor orașului Nurnberg, că el a cercetat acest mijloc cunoscut deja de Romani. El a făcut încercarea cu stejarul in 1738 in modul următor: 1) a depărtat la un arbore un inel lat de 30 de cm. de coaje cu album și 0,015 metri din duramen. 2) a depărtat un inel lat de 60 cm. de coaje in tim- pul vegetației. 3) a depărtat coaja până la primele ramuri. Resultatul a fost că arborii tratați ca in No. 1 s’au uscat in primul an, cei tratați ca în No. 2 in primul și al doilea au, iar cei tratați ca sub No. 3 cel mai sub- țiri in primul iar cei mai groși in al doilea an. Arborii supuși acestor din urmă doue încercări, s’au aretat «forte tari la tăeat» și forte uscați, iar cei tratați dupe prima încercare, aprâpe nu se deosibeaii, de cei cari erau taeți și uscați după metoda obicinuita și numai partea des- pre buturugă a presentat, calitățile lemnelor tratate dupe cele din urmă două metode. Aceste Încercări se referă și la fag, pare insă indo- elnic din causa mare! sensibilități, în contra factorilor distrugători; ca să ajungem la ridicarea duratei, metoda 1. singura pare a avea, in urma mai multor încercări, o valâre, de 6re ce acesta usucă lemnul mai repede. Din cele din urmă încercări făcute în pădurile Prus- siei, despre care voiti vorbi mai departe, aii resultat câ la un fag, căruia s’a depărtat un inel de c6je lat de 30 c.m. în Aprilie 1864, s’a uscat tocmai in anul 1869, lem- nul era insă (din causa prea multei șederi in piciore) din 3Ui REVISTA PĂDURILOR centru la periferie așa de putred că numai erea propriu ca lemn de lucru. Uscatul arborelui tăeat Aci este de înțeles tâeatuj arborelui în timpul primă- verel, mai ’naintc sau dupe apariția frunzelor. Arborele, fără a i-se depărta ramurile, se lasă nelucrat până ce .foile apărute se vor usca. Chiar și aceasta metddă de a Îmbunătăți calitățile lemnului de fag, nu este Încă nouă. In «Instrucția pentru cunoașterea și îmbunătățirea lem- nelor dc lucru» publicată de inspectorul silvic prusian Jester deja din anul 1815, arata ca in Schvaben este un procedeu, ca lemnele de luci u sa se usuce foarte tare, care sunt asemenea celor de mai sus. El timpul când frunzele a păruse, și l’ar fi debitat dupe cei frunzele s’au uscat cu totul, de și acesta nu este cu si- guranța demonstrat. De asemenea și fumul sobelor, care in lipsa de coșuri afuma grinzile podind, influențează foarte mult la con- servarea lor. Este cunoscut că in districtul iUntcIn și in principatul Lippeschen in multe din construcțiile orașe - or și satelor s’a întrebuințat foarte mult lemnul de fag. caro s'a găsit încă până adf in buna stare, dupe cum se crede numai din causa afumatului. Ca fumul se întrebuințează chiar intenționat pentru ri- dicarea duratei lemnului do fag, s’a arătat deja de către consilierul silvic prusian F. A. L. de la Burgsdorf in o- pul seu «Despre cele mai bune specii lemndse» (Partea I, Fagul, Berlin 1783). El Z^®* fumul este un mijloc sigur a face același lemnu fdrte durabil și al preserva in contra distrugere! de către insecte». Printr’aceia ca golurile din țesătura lemnului sunt afumate și corpul, lemnos este inbălsamat de o potrivă, de unde resultă a- meraciunea acestor empireumatice uleiuri și împreuna cu acestea sărurile caii stau in legătură impedecă putreZirea, precum și stabilirea insectelor. Jester a recomandat afumatul și pârlitul lemnelor de lucru ca un mijloc fdrte bun pentru trunchiurile de o grosime mijlocie și a bucăților mici de lemn de lucru. Lemnul se preserva de umiditate care iniesneșce putreZi- rea Ini huindu’l de a o absorbi din noii, precum și de a mal crăpa. Impregnarea lemnului Pentru a mari durata precum și inbunătățirea cali- tăților technice ale lemnului, s’a experimentat inca dc mult, înbibându’l pe cale artificiala, într’un mod mal mult sau mai puțin complect, cu substanțe care să im- pedece putreZirea. :«>'t REVISTA PĂDURILOR Pole ca au ajuns la acesta idee, observând câ in na- tura se găsesc lemne fosile, care in contact cu substanțe organice ’și păstrează încă structura si sunt așa de tari ca le poți numi cu drept cuveni «impclrile». Despre a- cesta a atras atenția D-l. F. A. L. de la Burgsdorf in scrierile sale mai sus citate (publicate in 1873, pag. 343). Acesta arata, că lemnul venind in contact cu apa să- rata caro pâlrun^end in interiorul lui ’i este 16rte văta- met6re, din causa ca absorbind umezeala din aer, este supus continuii la umflare si scădere. Acest procedeii de sărat lemnul, pare câ ar avea mi resultat favorabil pentru- ca in Eichsfeld lemnele de fag întrebuințate la construcții inca din secolul al 17-lea s’aii găsit in al 60-lea an ai aces- tui secol încă in bună stare. Casa părintelui din Lengenfeld a cărui construcție fă- cută in 1611, a fost constatată de cairo architecți, si au găsit numai lemne de fag de 17-24cm- grosime forte lan și fara a fi mâncate de insecte. Din impulsiunea prințului Bismark, s’a constatat dupe comturile vechil ale bisericei despre construcția acestei case: câ lucratorii constructori aii offerit impregnatul, a- ducend sarea cu care au sărat lemnele; daca iu adevăr sus numitul lemnu de fag, a fost preparat in modul a- cesta este fără îndoiala inlr’un mod hi potctic constatat. Nnoi cercetări s’au făcui in registratura orașului Erfurt unde s’a găsit, un memoriu al Architcctulu) Angermann din Lingou (Uannovra) de la 1 Ianuarie 1770, prin care arata că lemnul se cufunda iu apă sărata și clor amoniu (Sal- miac) 24 de orc, pentru a’l preserva in contra putredi- lei și vermilor. Tote cărțile apărute mal târziu coprindeah diferite idei pentru metodele u< . cori și în soluriie calcare puținumede. REVISTA PARURILOR 313 Ulmul (Ulmus). Origina: Europa, A da și America. Arbore d’a- liniament prin excelență, rustic, și cu atât mai înalt cu cât se află in un sol mai profund și substanțial. Printre speciile de ulmi ale- gem : Ulmul comun (Uhnus campestris) cel mai cunoscut, și Ulmul de America (Ulmus americana) cu un aspect mai ornamental și mai înalt. Ulmii se dcsvoltă aprdpe în tdtc solurile și la tAte exposiți- unile, temându-sc numai dc esccsul uscăciune). Plopu\ (Populos). Origina: Europa, Asia, Africa, America Ar- bore de diferite mărim). De preferit speciile următârc: Plopul alb (Populus alba), Plopul de Elveția (Populus virginiana), Plopul de Canada (Populus canadcnsis), Plopul de Italia (Populus fastigiaca). Platanul (Platanus) originar din Asia și America. Arbore prea frumos și marc, cu frunzele largi și sedrța nudă și neteda. Speciile cunoscute: Platanus occident alis și Platanus orienlalis. Platanii sunt rustici și se pot bine transplanta chiar la o etate înaintată, su- portând și clagaj. Salcâmul (Kobinia pseudo-acacia). Origina: America. Rusticitatea lui cunoscuta. Teiul (Tilia) originar din Europa, Asia, America. încă unul din cel mai buni arbori d’aliniamentc, cu frunte frumâsc și cu flori mi- rositâre. Merge ori și unde. Printre speciile bune cităm: Tilia Eu- ropea cu frunte largi, Tilia platyplilla cu frunze mai largi și pă- r6sc, Tilia argentta u frunte colorate ver^i d’asupra și acoperite cu pCr albicios dc desubt. S. Stndiu asupra corecțiuneT torenților în Austria (18S5-96) ANEXĂ LA FRAGMENTUL P) Înainte de a continua darea de scama a observațiunilor și studiilor întreprinse cu privire la corecliunea torenților, cred necesar a insista puțin asupra înțelesului câtor-va espiesiunî și asupra claMficaliumior torenților dale de cei mai celebri autori penii u ca ast-fel espunerea ce va urma se fie mai bine înțe- leagă: apoi in considerațiune că in Austria .serviciului de corecțiune a lorenlilor ’i suni încredințate și lucrările in contra A sc vedea Revista păd. p<: Sept. a. c. ,{Ii REVISTA PĂDURILOR lawinelor1) și lucrările de impedecarea progresiune! mm-enelor, pe cari le voiu espnne la darea de seamă a escursiunelor din Tiiol, voiu arata sensul sub care se înțeleg de agenții silvici aî serviciului torenților din Austria: lawine'e, morenele si formațiunea lor. «Un turent ’) este un curs de apă temporară, in care apa se «concentrează in urma marilor ploi și nrimes e in raport cu masa «și cu panta malcei o forța vie considerabilă. Trăsură caracte- «ristica a torenților este proprietatea ce ei posedă, de a reuni «intr'un singur val (talaZ) toată apa căzută in interval de un «timp dre-care pe un spațiu destul de întins. Această proprietate «residă in con figura ți un ea solului și ast-fel partea principală a «unui torent, acea care ’î da dreptul de a ti este basenul «le re- «cepțiune, grație căruia se opereadă •concentrarea apelor de «ploae». Lavine9) (Schneeslurlz germ., avalanche fr.) Se înțelege prin lawine niște grămedi de zăpadă de formă sferică cari se precipită din vârfurile și dupe custele munților prin rostogolire, către fundul văilor mărinduși volumul și distrugând totul ce întâlnesc in calea lor in timpul precipitărei. Ele se formeaZă •lupe căderea de zapedi mari, cind venind câte un vânt cald in regulă generală despre Sud (pentru regiunile alpine) inmde zăpada care ne mal putându-se menține, prin propia ci greutate se precipită prin rostogolire către fundul văilor și in această rostogolire dărâmă și ruineaZă totul ce inlâlnesce in calea ei (păduri, locuințe omenesc! etc '. In Alp! nu este rar a vedea chiar dupe câte 70 —80 ani locul pe unde s’au precipitat aceste lawine prin drumul ce ’șl au deschis prin păduri, dezrădăcinând arbori pe unde aii trecut, pe urma cărora in multe cașuri nu s’au mai putut instala pă- dure din diferite împrejurări. Moreno (Morâne germ, moiaine fr.). fn Austria in espre- siunea cea maf usilală sc înțelege sub numele de moren: pre- cipitarea unui ghețar (acea ce geologi înțeleg progresiunea saii mersul ghețarului) din părțile înalte ale unui munte către văile 1) La cari a participat și subscrisul la Schmittcnbach lângă Zeii am See (in Salzburg și carT sc vor reproduce :n miniatură pentru esposiția dc la 1900 din Paris). 2) A. de Lapparcnt 1883. Trăită dc Geologic. 3) Ilupfi implicațiile date dc agenți silvici de la serviciul de corect iu ne a torcuțiior din Ausli ia. revista pădurilor 315 profunde învecinate. Prin alunecarea lui inorenul dezrădăcinează arbori și pune in mișcare blocuri colosale de peatră, cari la rândul lor izbind p? altele le pun in mișcare și daii ast-fel nascere la o masă conlusă de blocuri petrose și bucăți enorme de ghtață cari precipitânduse nimicesc totul ce Întâlnesc. Modul cum se produc ghețar de munte și precipitarea lor este ui maiorul: Za|»edile ce cad in fie-care iarnă de câte 5—6 metri grosime pe verhnile Al pilor, sunt spulberate de vânturi violente iu văile munților, unde sunt amestecate cu blocuri de peatră ce cad prin îngheț din coastele lor, unde această masă conlusă de zăpadă, petre etc., este coagulată prin ingliet, atin- gând de multe ori grosimi de sute de metri. Iarna gerurile liind fdrle mari, ghiața ’și măresce volumul in interior și produce mar* spărturi la suprafață, caii spărturi merg transversal din- tr’un munte până in ccl alt, peste mijlocul acelui platou de ghiața, iar profunZimea acestor spărturi eăcios, unde am v^ut mcă din 1889 torenți in formațiune. Dacă nu se vor lua mesuri de stingerea lor, nu este mirare se ia in viitor proporțiuni mai mari și se devie mai periculoși de cât in present. Nu trebuesc uitate chelludile considerabile cc face direcția C. F. R. pentru repararea căei ferate Ploeșli-Sinaia, care se deteriorează anual prin efectul desastros al torenților. De asemenea inilțuca [iodului C. F. R. de peste riul Argeș, este efectul depunere! materialurilor, caii au făcut se crească matca riulul Argeș, tist fel că amenință deb udarea apel peste [iodul cel .veehiu, din atenta causa direcția C F. R. a fost învoita a construi un alf pod mult mal înalt, dar se poale ușa- presu- pune că dup£ câți va am, va fi nevoe de construirea unul alt pod și mai in dl, căci creșterea inalcel Argeșului încă se con • linuă, «Iaca nu se vor lua mămrl d j corețiuuea torenților in munți și regularea cursului seu. Acea ce se întâmplă la podul Argeșului, sc întâmplă in toi& lungimea cursului șeii și in acelaș timp cu Iote riurile din Ro- mânia. Tot astfel se p6te presupune că in cursul lungime! Ier REVISTA PĂDURILOR 317 ele ’și vor schimba singure maleole creându’șlaltele noul, când cele vechi, se vor umple cu material. Din depunerile apelor, se formează deltele fluviilor și pentru a se putea continua navigația se necesita cheltueli enorme de curățirea albiei lor; iar schimbarea matcei pitirilor aduce inun- dați unea culturilor și a locurilor vecine. Intr'a ceasta residă necesitatea dc a sc înființa un serviciu de corecțiunea torenților in România, pentru a fixa terenurile surpăcioase in munți, iar apelor atât ordinare cât și extraor- dinare a li sc da o curgere regulată țâră a transporta cu dânsei e material, și a provoca inundațiunl ori schimbarea cur- surilor, cari toate aduc cu densele numai pagube. (Va urina) B. D. Neagoe. COMUNICAȚII Șl FAPTE DIVERSE Pepiniere și plantațiuniî în [arii.—D-nu consilier silvic lohann Pitschak, atașat la sesviciul silvic al Statului, fiiud însărcinat dc Mi- nisterul Domcneclor a primi de la D-nul inspector silvic C. Al. O- rCscu, pepinierile și plantațiile de pc moșiile statului: Domeniul Brăila (Lacul Sărat) BcrteștI, Cidru Radu-Vodă și Colța, spre a Ic preda șefului ocolului silvic Brăila, a presentat Mnistcrului un raport, despre starea acestor pepiniere și plantațiunl, cu mesurile necesare a sc lua în privința lor. Masurile propuse de D-nu Pitchak pentru fie-care cas special, fiind cestiunl culturale dc detaliu: ca repicâri, prășirl, rcccpări, etc., ex- tragem din raportul d-sale numai următdrele notițe relative la si- tuațiunca acestor pepiniere și plantații: A. Lacul Sărat a) Pepinerele. La Lacul Sărat se află două pepiniere. i) O pepinieră veche în întindere dc 8 pogâne, care a fost în- ființată în anul 1893 conține pueți dc salcâm din rădăcini, fără valdre pentru plantațiunl directe. 2) Uă pepineră nouă în întindere dc 10 pogâne înființată în anul 1895, din care o parte din pueți s’au scos și plantat la locul defi- nitiv, iar restul se mai pdte planta. In aedsta din urmă pepinieră s’a încercat a se semăna pin silves- 318 REVISTA PADURLOR tru și tciu, dar această încerctre nu a reușit bine, căci pui |ii sunt slabi și peste iarnă sc pâte să piară. b) Plantaiiunilc de hi Lacul Sărai. Din anul 1895 s’aO executat de către D-l Guard g-l. I. Mitchicwicl plantațiunea a 1300 pogâne și anume: In anul 1893 s’aiî plantat 400 pogâne la distanța de către 3 metri intre rânduri, iar în anul 1894 s’a plantat 900 pogâne la distanța dc câte 4 metri între rânduri. Aceste plantațiuni s’aO re- parat până în present. Ele sunt in stare mulțumitârc dc și lipsesc 15 2o*/«. Afara de aceasta, in prima-vara anului 1896 au fost plan- tate pe lângă șoseaua Lacul Sărat, o suprafață de 18 pogâne, cu pucți dc prin silvestrei în vârste de 3 ani cari au reușit fârtc bine Deosebit dc acesta exista la Lacul Sărat plantațiuni executate cu mult mai înainte, din cari, parte sunt mai bine reușite iar parte mai puțin. B. BertescI La Burtesci aâ fost plantate cu salcâm 1000 pogâne in anul 1895 și reparate in anul 1896. Executarea lor. safl făcut de d-l Guard g-l. I. Mitchicwicl. Plantațiunilc s’aO făcut la 4 nutri distanță, sta- rea lor este mulțumitârc, lipsind cam 20%. C. CI6ra .1) Pepiniera. Aceasta pepinieră a fost înGnțată în anul 1891, a- vînd și în present pucți de salcâm din rădăcina și câți va pucți bă- trâni de pin silvestru și dc ulm. b) Planialiimilc de la Cidra. La Ciora s’a plantat în total 1000 pogâne în salcâm de către d-l. Guard g-l. I. Mitchicwicl, din care 600 pogâne în anul 1891 și 400 pogâne în anii 1892 și 1893, car» plantațiuni s’au reparat până în present. Starea lor este mulțumitâre de și lipsesc până la 20%. D. Colt a • Plantaiiunilc. In anul 1894 aQ fost plantate cu salcâm 500 po- gâne de către Dl. Guard g-l. I. Mitchicwicl și care s’au reparat până în present. Plantațiunea este bună, avend lipsă până la 30%- ♦ * * In urma celor mai sus espuse d. Pitschak propune Ministerului a se face precum am zis, âre-cari lucrări de întreținere (de la 1 Oc- tombre 1896 până la 1 Oct. 1896), tic căror cheltueli se urcă dupe de- vis la suma dc 13029 Ici. REVISTA PĂDURILOR 319 1NF0RMAȚIUNI înalta curte de casațiune a fos chemată se se pronunțe asupra cestinnei dc a sC ști, dacă particularii proprietari de păduri din regiunea munților sunt obligați dc drept, prin simplul efect al lege] silvice, a sc conforma regalelor stabilite pentru amenajarea și tăcrca acestor păduri ; sau dacă, conform regulamentului dc punere în aplicare a a- cestel legi, pădurile particulare nu pot fi supuse regimului silvic, dc cât după ce proprietarii au fost înștiințați despre aceasta prin un avis al prefccturel dat pe basa condusi- unilor unei comisiunl, confirmate dc minister. înalta curte, presidată de d. C. Skina, primul president, după cc a ascultat conduși unilc d-lul procuror Sarațcanu care era dc părere a sc admite a doua soluțiunc, apoi conclusiunile d-iul procuror general Filits care era de părere a sc admite prima solutiune, a tranșat cestiunca în susul conclusiunilor luate de d. procuror Sarațcanu. Așa dar, această decișiune a stabilit că propictaril dc păduri din regiunea munților, nu vor li pasibili dc amen- zile prevedute dc lege, de cât după primirea unul avis din partea prefectului prin care sc-i înștiințede câ pădu- rile lor sunt clasate in categoria pădurilor supuse regi- mului silvic conform regulamentului. * * * Consiliul de ad-ție al societăței noastre, a hotCrit con- form statutelor, a sc ține la sediul el și în iarna aceasta ca și în anii precedențl, trei conferim) silvice, în primele trei sâmbete ale lunci Fcbruare, adică la i, 8 și 15 Fe- bruarie 1897. Sc face dar cunoscut d-lor membri al so- cietățci, cari doresc a ține conferința, că înscrierile d-lor sc primesc la societate până la 20 Decembre viitor, ară- tând în acelașiu timp și subiectele conferințelor, spre a se putea fixa programul. i! I 5 * 1 Turnu-Severin Strebaia CJUmAneftl StrcharcU Caracal Turnu-MAgurele Câmpu>Ljng Sinaia Pucurcjtl (Filiret) Armifețll STAȚIUNI 88881 Atitudine m. Presiunea atmo<- -j—.0 toc* «aigass- ss — oc U — — io k> -a feric medie la O m m. H ?3| e x ® x e. w x * ® •>!© -c t.' 3 x © • ic naSLbcj o** Medl« țfWU UljUUWU.I șatsssss- ixii ou->L"'- e>» Mas. ataol. 5 & * — a * d «rUn-WO'C.-l X- nueaobvut'O -IO4>O^XOA 4*0 &UUwst-;.* Minimi abtcl. | eO VII ^8S2Bsaas« zS UmcxeaM relativ., medio —a ^tia Sepiei Z« o-.. «Z^Z* ^R H n,T-tr * Direcția dominantA »s Pluviotnctru (a|d și tApadA) ș- II ci in. m 1896 Ploaie > tO tn. m. 11111 1 1 1 1 1 11111111 11 ZApadA ȘS W 1 1 1 | I te .0-1 1 1 —•• wl Ceața ’Z r- kîmrirAis/T 1 r . — 1 ^»*W •* 1 VOnt tare IVK! >• U^tOfO | -1 -1 1 -1 1 1 .0.0 1 ■ -- Furtună ZILE 11111 1 1 1 1 1 1111111111 Solul acoperit cu t&padi ș 3: eo-jJi. LI W to 91 a LI H 91 ZI XI 91 « W w Senin •A M M f* - ** — o®oooow —■ «O» Norose w •• rw v« — bi printre ele nici om nici animal. Lemn de șneapăn alâla si așa mare, ca in acești munți, nu se alia nici in Petra Cra- iului și nici in munții Făgărașului. I: KVISTA PĂDURILOR SW Cu privire la partea botanică, ce se referă la acest arbore, șneapannl e dotat de la natură cu rădăcină principală, care stră- bate adânc in pământ si ajunge grosime considerabilă, pentru a-șl asigura esistența in pământ: eră rădăcinile laterale incă sunt destul de bine desvoltate și in un număr mărișor. Deja din acdslă descriere a rădăcineT ne putem forma o ideiă despre folosul, ce-il oferă șneaj anul, căci ori-cât de mare ar fi furia elementelor naturale, ce se descarcă pe aceste locuri, totuși nu sunt in stare al desrădăcina așa ușor. Dela suprafața pământu- lui in sus să ridică trunchiul, care in urma posiliei vitrege și a împrejurărilor critice, in cari se desvdltă, nu ajunge la înăl- țimi mai mari ca un stat de om, și totă dezvoltarea lui constă numai in grosime, care inse tot dm căușele mai sus amintite abia ajunge la 20 cm Cdja șneafănuhil ajunge la o grosime de 8— 10 m/m, este de coldre ndgră deschisă cu rădicaturi și afun- dături, car: ’i dau la pipăit un simț neplăcut și sgărielor, și la arborii mai bâtrâni se leapădă epiderma in table mai mici. Tot de acestă coldre sunt și crengile, cari deși nu ajung o grosime mai însemnată, dar cu atât mal tare sc desvollâ in lungime, ceea ce ajută împletirea lor unele cu altele, cari apoi cu prin- dând in sine și cele-l’alte plante, cc cresc in societatea șneapă- nuhil, lormeda acel strat impenetrabil, care este in stare a im- pedeca intimatele destrugătore și nimicilore ale naturei. Pe ramuri sunt aședate frondele (acele), cari sunt de coldre verde închisă, stau câte 2 la un loc și iii o lungime de 5—7 cm. Ele trăesc mai mult! ani și la creștem ’și iau începutul din mugurii ce cresc pe nilâdilele cele scurte din anul trecut — carasteris- lica genului Pinus. Deja in etate de 15—20 ani este in stare a produce semințe capabile a germina, ceea ce alți bradi numai la o etate mai îndelungată ajung, și acdsta e causa spuriroi lui atât de considerabilă. Prin Mai, Iunie i sc desvollâ Horea, care e de coldre venală roșiatică, și in care să pot observa sold! sterpi, cari, cu cât Horea se dezvoltă mai tare spre cocere, cu atât se scut teză, așa incât la fructul copt acești soldi sunt forte mici, pe când soldii, cari cuprind in sine seinența, au in raport cu cei dintâi o des voi tare mai mare. Doi ani se cer pentru edeerea semânței, care e de coldre în- chisă. După cocere sămânța ’și pâstrdză numai un an facultatea de încolți re. La 2—3 săptămâni după semănare ese din pământ cu 4—7 frundnlile, cari abia semenă cu frundele de mai târdiu REVISTA RADERILOR ale șneapănului. Sămânța se desvdltă in așa numitei' pere de brad, caii la șneapan ajung lungimea de 3 4 cm. și sunt de o colore suria. Soldii către vâri se îngroașă .și lorm^jâ așa nu- mitul «scul». Sneapănul ajunge etatea de 150- 200 ani; dar cu tote ca are o etate așa lunga, nu ajunge dimensiuni așa inarî, ca cel-l’alll arbori, ceea ce ușor ne o putem esplica din formațiunea lem- nului. Știm, ca pe vtMul inimilor la acele înălțimi considerabile de 1500'»- in sus abia prin Mai se topește zăpada și deci șnea- panul numai de atunci iși începe cursul vegetativ. Vara trece iute si deja cu incepului tomnei, rerimln-se clima in mod sim- țitor, sneapănul e silit a-și încheia creșterea, și așa lui nu-i re- mâne pentru desvollare decât un perind I6rle scurt eriența ne arată contrai iul. Și daca șneapnu1 nu a lest m mod sim- țitor atacat de gândaci, acesta se |x)le esplica din doue puncte de vederi; I) Până in «.lina de adi sneapănul a fost un arbore puțin băgat in seamă și a rare ori a formal objeclul cercetărilor din REVISTA PĂDURILOR 335 partea scrutătorilor nalurei. 2) Însuși siluațiunea acestui arbore e o causă principală, ca nu a losl studiat mai de amdnunlul până acum. Comoditatea, care predamineză pe om și greutățile, cu cari sd înlîlnește cutezătorul scrutător la sludiarea acestui arbore, acolo la locul siluuliuneî sale, încă ne esplicâ causa celor mai sus amintite. Germanii «usc, la cari sciințele silvice sunt mai bine desvol- tate ’și au aruncat privirea și asupra acestui arbore, și conform num articol apărut in anul 1884. ne aduce la cunoștința apa- rința unui dușman al șneipăuuiiu in vermcle Gastmpaclia pini. Anume acest inimic r6de acele șneapănului și lipsindn’l asl-lel de organele de viețuire ușor pole trage după sine nimicirea lui totală. Gaslropacba pini se ține de Lepidoptere. Aceasta c dușmanul cel mai ne inpăcat al pădurilor de brad : eu deosebire ataca pinul silvestru, in genere inse nu cruță nici un brad afară de bradul alb. In cele mai multe cașuri, nude se ivește, nimicește tot și numai atunci putem incă spera, câ arborii atacați se mai apuce dacă cel puțin ’/i din coronă de frunde a arborelui a remas incă nealacală. Cu deosebire iubesce părțile sudice și locurile maî uscate și obvine mai des in arboret de 60—80 ani. De aici apoi se estinde in Iote părțile învecinate, unde atacă atât arborii bătrâni cât și cei tineri, lăsândui cu totul fără ace. In cele arătate mai sus ne-am convins despre natura și în- semnătatea șneapănului, și am câștigat convingerea, ca «natura est maior rerum»: ea a aședat cu adevărata înțelepciune Iote lucrurile la locul lor și le-a dat lor organe de viețuire cores- punddtore împrejurărilor in cari trăesc. Besumend deci incă odată cele arătate mai sus recse, i â șnea- pănul este «le o însemnătate incontestabilă in cultivarea pădu- rilor pentru că: I) el este singurul arbore, ce ocupă verlnrile pleșuve ale munților, 2) el este singurul aperător natural al straturilor inferiore, 3) lipsa lui aduce cu sine nimicirile și pustiirile causale de torenți și hviuc, 4) cl este acel mediu im- portant care mijlocesce desvoltaiea arborilor maî nobili de prin zonele inferiore lui și in line 5} micul folos industrial ce oferă incă nu e de desprețuit. Urmează deci, ca silvicultorul se ia in apărare și acest arbore, care in forte multe locuri e privit ca o plantă nefolositori; și aeoio unde cl lipsește, inse presanta lui e de o necesitate im- perativă, sd aibă in vedere cultivarea luî. Valeriu P. Bociat. REVISTA PADURIIXJR ASUPRA PAVAGELOR DE LEMNE D. Petschc, inginer ai orașului Paris, a dat de curend la socie- tatea inginerilor din Franța un interesant raport asupra pavagiuluf dc lemn. S’a formulat, dicc dânsul, în contra acestui pavagiO mai multe critice din punctul de vedere hygicnic, și anume : i) Lemnul produce prin uscăciune o pulbere fină compusă din fibre pulberisate, care este atrasă în atmosferă și dc acolo în căile res- piratore; 2) Lemnul devenind în fie-carc zi mal spongios, absârbe liquidele răspândite la suprafața sa, adecă pc lângă apa de p!6ie, și apele de la casc și bucătării, urina cailor și in genere tdtc impuritățile stra- delor. Aceste liquide, introduse în porii lemnului, introduc și ma- teriile putrcscibilc cari servesc de vehicule. Apoi aceste materii im- pure pătrund incă prin spațiurile lemnelor până la beton unde sc lisează constituind focare pestilențiale. Iată ce s’a țfis fără a sc proba vre o data aceste alegațiuni. La Londra sunt peste 2000000 m. de pavag iu în lemn; la Paris c’am 1000.000; ia Sidney mai mult dc 20 kilometre. In Englitcra toți inginerii constată că plângerile aduse contra acestui pavagiu n’aU fost nici o dată justificate de cât prin reaua construcție și neîngri- jirca curățeniei. La Paris, impresiunca technicianilor este aceeași și cartierele cu pavagifi în lemn sunt tot așa de sănătdsc ca și cele alte bine spălat dc două saO dc trei ori pe săptămână, bine măturat, dcsinfectat dc dou€ sad de trei ori pe zi la stațiunile de tră- suri, și omnibuse pavagiul în lemn nu degajeză miros și riveranii nu sufer nimic. La Sidney, în 1894, d. Mac Smith, bacteriologist, a- rCta că în urma cercetărilor sale, nu a găsit nici un organism patogen. Dr. Miqud, șeful serviciului micrografic de la Paris, procedând la cercetări minuțiâse în 1895 a ajuns la condușii analoge, pe caii d. Pctsche le resumă ast-fel: Pavelele de lemn nu se Impregnează de microrganismc după cum s’a susținut; betonul de asemenea nu numai că nu sc impregnează dar constitue un obstacol contra mi- crobilor organismelor din sub sol. Singură suprafața pavelelor este murdărită ca și la ori-cc șosea expusă defecțiunilor animalelor și necurcțeniel publice. Spălaturile cu apă multă, nu numai că nu sunt dc temut, pentru câ ele nu introduc în lemn nici o bacterie, dar din HKVISTA PADUIULOK :«7 contră sunt folositârc, pentru câ inpufmcază murdăria superficiala și ridică cca mai marc parte de norofa cari ar putea coprinde germeni. întrebuințarea lemnelor tari exotice, introduse de cât-va timp la Paris, vor da resultatc și mai bune. T6te aceste lemne sunt im- pregnate de oleim esențiale, dc teșinâ saO tanin, materii antisep- tice cari sunt pe atât favorabile ccnscrvârci lemnelor pe cât sunt contrarie desvoltărci micro-organismclor. Mai mult, aceste lemne, dacă vor conține puse in lucru cantități dc umiditate (20-30%) comparabile lemnelor moi (tendres) și vor absorbi ast-fel 8—15% de apă, sunt inse mult mai puțin sensibile căușelor de imbibațiunc accidqnalc; ploile scurte și stropirile nu mărcscc în mod apreciabil umiditatea, trebue o immersiune de apă de trei zile pentru a da o absorbtiunc dc 2 %! Șoselele constituite cu aceste lemne sc usucă prin urmare mult mai iute. Ast-fel de pavagic vor putrezi puțin saâ de loc și vor trebui a ii usitatc în stradele strimte și refl aeri- site, unde pavagclc cu lemne indigene datt semne dc putrezire după câți-va ani. Frica de microbi este o bolâ a sfârșitului secolului nostru (lin de sicclc). Ea va da totuși un bun rcsultat, dacă înmulțește spălaturile și generalisiză măsurile de curățenie. S. Studiu asupra corecțiuneT torenților in Austria (1895-96) (Urmare) D-l Surell1) in studii asupra torenților Alpilor înalț! împarte cursurile apelor din munții Alpi în patru clase: riuri, riuri torențiale, lorcnți și pârac, și deGnesce ast-fel caracterul fie- cărei clasa: Illurilc curg in viii largi, au un volum destul de mare de apă șt crescerî prelungite; panta lor constantă |>e o mare lun- gime nu întrece 15 milimetrii pe tnetru; trăsura lor distinctiva este de a se lăți pe o matcă întinsă, prea largă și in care ele nu ocupă nici odată de cât o p'ea mică porțiune. Riurilc torențiale formeadă alluenți principali ai riurilor, vă- I) Dupe DeuiontzeL Trăite de reboieanent sur Ies montagnes. REVISTA PĂDURILOR ile lor suni inai puțin lungi și mai înguste, variațiunile pantei lor sunt prea rapide, volumul lor de apa este mai puțin consi- derabil, ele se întind puțin sau nici dc cum ca urmare a așe- dărei lor și panta lor nu întrece nici odaia (» centimetri pe metru. Torcnti curg in vai forte scurte, câte odaia chiar in simple depresiuni, crescerile lor sunt scurte și aprope tot-d’auna subite, panta lor întrece G centimetri pe metru, pe cea mai mare lun- gime a cursului lor: ia variadă prea repede și nu scade dede- subt dc 2 centimetri pe metru: ei au o proprietate cu lotul specială: ei rod pămentnl în munți și ’I depun in vai, intin- dânduse in urmă peste aceste deposite; această proprietate for- mala prinlr’un triplu fapt nu se iulălnesce in nici una din cele doue clase precedente și procura un caracter Iurte distinctiv. Parade au un mic volum de apă, un parcurs puțin prelungii fie ea ele curg pe pante dulci, fie ca malurile și maica lor ar li solide; ele nu strică in munl: prin iudeii, nu transportă ma- terialuri și pentru aceasta nu depun: ele procură de cele mai multe ori cascade. Se înțelege ușor că se pole avea un curs de apă, care se nu aparțină riguros la nici una din cele patru clase și că in intin- derea cursului lor se nu manifeste de cât caractere mixte re- sultatc din tuși unea a două clase vecine. La aceste patru ciase D-l Dcmmilzei mai adaogă : Papa (ravin) care nu este de cât un diminutiv al torentului si funcționează într’un mod identic; in stare isolala ea presinla începutul unui torent; iu stare de ailuent râpa devine auxiliară la mărimea unui torent. Iu acest din urmă cas se disting ra- pile in principale, secundare, terțiare ele., dupe tângui ce o- cupă in ramilicațiunile unui torent dai. Un torent in activitate este atâl timp căt el (uncționeadă, conform detinițiunei precedente, adecă atât timp cal el rude iu sus și transportă in jas, saii mai bine care transport material de tul felul. Un torent stins este acela care dupe o perindă de aclivitale mai mult sau mai puțin lungă, se găsesce in urma ciicumslan- țelor speciale, in stare a nu mai transporta inaterialuri și a avea cresceri mai lungi, mai puțin subite, mai puțin voluminose și trecând ast-fel in stare de pârău. Corecțiunea unui torent sau unei râpe este operațiunea care REVISTA PĂDURILOR :tK> arc de scop: 1) de a da prin lucrări speciale mal cei sau malu- rilor <» stabilitate, ast-fel ca se fie ferite de roderî și altele de a primi și conserva vegetați unea forestieră; 2) 6te găsi o văgăună, care p6te fi mai vătămătore de cât torenți celor alte două categorii espuse, de unde urmedă că această clasificațiune nu pote procura spiritului altă ideiâ de cât aceea a lormei care afecteadă felul torentului dat. B. D. Neagoe. HEVISTA PAbiniLOn HI COMUNICAȚII Șl FAPTE DIVERSE Nisiptirî sbnrătbre și păduri din Dobrogea. — Relativ la nisipu- rile sburătorc și pădurea Statului Letca din jud. Tulcea și relativ la pădurea Statului (uiraorman din acclaș județ estragem următd- rele din un raport al d-lui Pitschak, presentat Ministerului în luna trecută: Pădurea Letca este situată între gurile Dunărei, malul Mărci Negre și brațele Sulina și Chilia ale Dunărei ocupând o supra-fața dc 4000 hectare aproximativ, și pădurea Caraorman situată spre sud dc portul Sulina, între Marca Neagra și brațele Sf. Ghcorghc și Sulina ale Dunărei, ocupând o suprafață aproximativă dc 2000 hectare păduri, care ediniorâ au fost seculare, oferă tabloul unei îngrozitâre devastațiuni, pentru că pe o supra-fața marc cu arbori isolați și depărtați unul de altul, parte uscați și parte în dcpericiunc, se atlâ grupuri mari și mici de masive ale fostelor păduri. Mulți din arborii isolați, cum și grupurile de masive sunt mai mult saii mai puțin îngropați în nisip sburător, și din această causa îneci mai scurt timp simt expuși a se usca, li grupele dc masive rămase, te- renul este acoperit in parte cu iarbă și în parte cu subarborctul di- feritelor specii lemnâsc. Iu părțile mai rari sc găsesc coline de nisip înlănțuite, dela care nisipul se răspândește și mai departe. Speciile lemnosc, care sunt în masive și in răriștîsunt următârcle: Stejar, b’rasin, Ulm, Plop, lei, Anin și Salcie. In ambele păduri se găsesc urmele pepenicrelor făcute in anii pre- ccdenți, dar care mai târziu aO fost desființate. Starea actuală dc degradare a acestor păduri, provine parte din distrugerea făcută in timpul rcsbcltlui româno-ruso-rurc (1877/78) și în mai marc parte din pășunarer. abusivă. Prin tăerea neregulată din timpul rcsbclului, masivele, parte s’a 0 rărit prea mult, parte s’aO distrus cu totul, așa ca prin pășunarca abusivă s’aG ruinat lăstari și prin călcarea vitelor cu piciorclc, rămășițele stratului erbos destru- gându-se, nisipul fârte fin s’a descoperit și mișcat de vânturi, de- venind sburător și copleșind terenurile. Aceste innisiparL cu timpul s’au întins atât dc mult în cât actualmente amenința a acoperi sa- tele: Caraorman și Satul-Nofi, care sunt situate la marginea acestor localități nisipdsc. Din causă că aprâpe iote suprafețele situate între gurile Dunărei în întindere dc peste too.Ooo hect. sunt bâltose și cu prea puțin REVISTA PA DURILOR 342 păment de cultură, ar fi în interesul comunelor și al Statului dc a. se scăpa aceste terenuri dc pustiirea cc le așteaptă- și în consecință a sc face următârcle : t) Oprirea pășunatului atât pc terenurile descoperite dc iarbă cât și pc acelea unde înerbarca c fârte slabă. 2) Trecerea vitelor prin aceste suprafețe sc fie asemenea cu de- săvârșire oprita. j) Tâerea și transportarea lemnelor pc atari suprafețe sS fie per- misă numai în timpul ernei când nisipul este înghețat. 4) Înființarea chiar din primăvara viitdre în ambele păduri a câtc-o pepenieră pentru producerea din semințe a pucților de salcâm și dud cum și a butașilor dc plop și salcie, iar pentru fixarea nisi- purilor mai dificile dc stabilit, producerea dc butași din Licium (sălciorâ). Iu scopul de a produce plantt țc cu cheltueli minime pucții nu sc vor mai rcpica, ci va fi destul ca în tâmna anului întâiu a sc rcccpa din fața pâmcntulni in șcdla dc semănat unde sc vor lăsa a se dcsvoha încă un an, dupe care sc vor scdtc și planta ia locul definitiv. Pentru anul 1897/98 este necesar a sc prevedea în budget pentru fie-care pepenieră câte 3000 Ici s’ab în total suma dc Ici 6000. 5) Extragerea și vîn^arca tuturor arborilor uscați și deperisanți, care nu ajută la fixarea terenului și cari se perd fără nici un profit. 6) l accrca plantațiunilor se va face imediat dupe ce pneții vor fi devenit apți pentru a putea fi transplantați la locul definitiv, căci pucții aduși din alte pepiniere ar urca prea mult chcltuclcle de transport. Plantațiunile odată începute se vor continua Iară întrerupere până la definitiva împădurire a suprafețelor. 7) Încercări cu merbări pentru a fixa mai mult terenul. 8) Recrutarea unui personal apt și mai bine plătit, pentru ca nu- mai ast-lc! sc pâre pretinde un serviciu așa dupe cum trebuințele reclamă. Sporirea salariului este necesitată de aceea că în asemenea locuri pustii, viața este forte scumpă. . * • industria forestictă și veniturile [sadurilor iu Rusia.— De câți- va ani guvernul rus se preocupa mult cu dcsvoltarca și ameliorarea cailor sale dc comunicațiunc, și, de și rețeaua drumurilor dc fer este încă incomplccti, formează totuși cu canalele și rîurile navi- gabile, mijldcc cari permit astâ-zi dc a sc exploata ăvantagios in cn- REVISTA PWURILOi: 3 43 ■w scle bogății ale acestei țCri. După fimber Tradcs Journal este in- dustria forestieră care profita de această situațiune. Există, in adever, în guvcrnămîntele Kovno, Minsck, Kasan, Podolia, Volhynie, Khonrsk, etc, și in Caucasia imense întinderi dc păduri in cari sc găsește cea mai mare parte din esențele întrebuințate in industrie : stejar, brad, anin, mesteacăn, plop, tcifi, frasin, etc., dar md ales ștejar. Mai multe casc iranccsc și germane exploatează deja păduri în Rusia și obțin rcsultatc foarte satisiacctorc. Credem că această mișcare sc va desvolta, căci pădurile de stejar din Croația și Slavonia sunt apropc epuisate și ștcjarul din Rusia nu cedează în nimic stejarului din Austria. Cât despre ștcjarul dc America, se știe că este inferior c- senței europene, asc-lel că nu va putea face o concurență serioasă. Rusia așa dar, în un viilor foarte apropiat, va alimenta principalele piețe «de lemne. In Rusii prin urmare casele cele mari voi trebui în viitor st caute aprovisionările lor, cel puțin in ceea cc privește stejarul. In timpul celor din urmă zece ani, veniturile administrațmnei pă- durilor în Rusia aO crescut în mod considerabil. Ele eraO dc 13.933.927 ruble în 1885 (1 rublă -- 2 fr. 66) In 1895 c^c 311 irec“l 20 milioane ruble; în 1891 s’a încasat 26 milioane ruble, și in fine în 1895 țifra veniturilor a trecut de 50 milionc ruble. Aceste creș- teri succesive sunt datorite tăerilor mai considerabile tăcute in imen- sele păduri ale statului. Pădurile statului rusesc copiind, se zice, numai in Europa vr’o 300.000.000 hectare. • * Un concurs.— Societatea forestieră din Belgia deschide un con- curs asupra insectelor utile și vătămat ore pădurilor belgiene. Me- morielc redijate în franțuzește sub o forma simplă și metodică, vor trebui să sc adreseze secretarului sncictâțti până la Martc 1898. In premiu dc 5000 tr. este destinat autorului celui mai bun uvragiu. Buletinul societâțcî dc pc luna Martc 1896, relatează tote condițiile concursului. * * ♦ 0 exposiiie. — O exposiție sc va deschide la Kiew (Rusia) din Iulie până în Octombre 1897. Ea va coprinde trei secțiuni: agricolă, industrială și industrie manufacturieră rurală. Secțiunea agricolă va coprinde: 1) cultura câmpurilor, 2) horticultura, grădini potagere și vii. ți silvicultură, 4) creșterea vitelor, 5) apicultura,sericicultura și piscicultura, 6) îngrășăminte, 7) mașini și instrumente agricole. REVISTA PARURILOR :h» Produsele streine vor li admise a concura numai în secția agricolă. Stejarii rusești și austriac! vor fi de sigur mai bine rcprcscntanțl la Kiew, care este capitala regiune! stejarului în Rusia. * • * Comercial românesc de lemne.—Oustcrrcichisce l-'orst und lagd. Zeitung în No. 18 din a. c., publica urmâtârcle: Raportul anului 1895. Cele cinci i’erestrae cu abur aflâtdrc în Brăila care sunt întocmite pentru fasonarea în total a 100000— j 20.000 m. c. de lemn pc an, din causa deosebitelor greutăți au lucrat numai în parte și fără rcsultate favorabile. In anul trecut au fost tăiate aproximativ numai 20.00 m. c. lemn din Moldova, cea mai marc parte brad! și 5000—6000 in. c. lemn dc molift, primit din Bucovina. Prodticpunile în cea mai marc parte ai; • găsit desfacere aici în țeirâ; esportați nu fost numii în Bulgaria cam țoo m. c. Prețul dc vcndarc al lemnului dc construcție aii variat între 28—32 franci pc m. c. Giurgiu (raportul anului 1895). Cu tâte că guvernul statului român, s’a vc^ut nevoit în ultimul an a lua mesuri contra tâcrilor dc pă- duri fără planuri și chiar proprietarii pădurilor private au fost cons- trânși a cruța masivele lor dc păduri, totuși nu pOtc li vorba de o regulată economic silvică basată pe sistematice împăduri i i cu atât mai puțin cu cât regenerarea masivelor pâdurdsc sc face numai din lăs- tari și din resturile tacturilor de păduri (rădăcini și tulpini) cari remân după tăcri. Bălțile Dunărei (zavâclc) sunt populate mai mul1 cu sălcii palide (jaunc pâlc) și pc aici pe colea cu masive dc mes- teacăn (?) și dc anin, pc când în părțile mai dc sus, cari nu a- parjin de ocolul acestui consulat, se întâmplă a se găsi și masive tinere formate din păduri dc stejar, cari produc în general numai lemn de foc. Prețul lemnelor în anul raportat, a oscilat pentru sălcii între 20 și 24 franci, pentru stejar între 45 — 53 franci pc stânjen. (2 m. c. ?). Pentru construcții sc primcsce lemnul din regiunile pă- durosc de nord ale icrei. In luna Noembrc pădurile au suferit mult prin ruperi dc zăpadă. I'crcstrcul cu aburi dc aici, au produs cam 12.000 m. c. marfă, care în cea mai marc parte aO fost desfăcută în interiorul țcre». Acest stabiliment fasonează csccpțional lemn dc brad care sc primcsce din regiunile pâdurose dc nord ale țerci, și care sc aduce prin plutire pc vechile riuri și pc Dunăre. Metrul cub dc mărfuri dc brad a fost vândut cam cu 45 franci. * * * BEV1STA PĂDURILOR 343 Pan dc telegraf de hârtie —Este ultima invențiunc pc care ne o oferă industria hârtiei. Pentru a sc da pastei consistența necesară, se adaogă borax, sare și alte substanțe, și presa hvdrauhcă ’i da forma de cilindru găunos in nâuntru. Sc parc că acești pari dc hârtie sunt cu mult preferabili parilor dc lemn, pentru câ nu numai ca sunt mai ușori, dar pentru câ rc- sistența lor la influențele atmosferice este mult mai considerabila. • *« Pavagiu de plută»—S’a încercat la Vicna și la Londra un nou sistem dc pavagiu basat pe întrebuințarea pavelelor formate din plută granulată amestecată cu asfalt sad cu ori cc altă materie a- glutinantă. Acest pavagiO sc deosebește, precum sc parc, prin curețema sa, durata sa și elasticitatea sa. Xu’i nici o dată alunecos șt rcmânc absolut inodor nc fiind absorbant. Blocurile sunt puse în gudron pe o fondațiunc de beton dc 0 gr. i j grosime. Pavagiul la mergerea trăsurilor dă un rulment ușor și fără sgo- mot; la Londra s’a constatat ca ușura în o strada nu fusese decât dc 3 milimetrc în doui ani. • • • Câte chibrituri se consumă tn b'uropa'C- Un amator dc statistica a publicat, asupra consumațiuncî chibriturilor in Europa, calculele următdre: Dacă sc admite că fie-carc european întrebuințeza pc ^i 7 chibrituri în termen mediu, resultă ca consumațiunca totala este dc 2 miliarde dc chibrituri pc zi, sau dc 730 miliarde pe an pentru continentul nostru. Dacă s’ar pune aceste chibrituri cap 1a cap, s’ar obține o linie in lungime de peste 36 miliarde metre, 6000 chi- brituri cântărind 1 kilogram, cantitatea totală dc lemn întrebuințată zilnic pentru fabricațiunc 1 chibriturilor în Europa este prin urmare de 300,000 kilograme. Trebue pc an 400,000 metre cubi dc lemn de plop pentru a ajunge la fabricaț unea chibriturilor în Europa. Am putea insa observa la această statistica, că este forte îndouios a sc admite ca fie-carc întrebuințează 7 chibrituri pe di. fot așa dc bine s’ar putea zice că sc întrebuințează dc fie-carc 3 sad । pc di. Apoi nu trebue de cât 50000 liectarc teren pentru a produce 400,000 m. c. de plop. In fine sc lac chibrituri și din alte lemne, și c probabil că sc vor face din cc îi cc mai mult fără a sc între- buința lemnul dc plop. 3W, REVISTA PĂDURILOR Influența pldi el asupra formei frunzelor. — Lucrarea foarte in- tctercsaniâ a iui Stahl (Kegenfall und Jilutlgestalt) a atras aten- țiunea asupra modificațiunilor cc sufer frunzele plantelor când ele sunt expuse la mari ploi. Observațiunilc afi fost făcute in grădinile din Buitenz.org, la lava, și privesc prin urmare vegetatiunea tropi- cală. Ele stabilesc faptul că, sub acțiunea ploiei, virfurile și dința- turile frunzelor sc lungesc și sc subțicazâ; că frunzele iaQ adesea o posițiune de suspensiunc verticală; câ nervurele se schimbă in mici sghinburi prin cari apa se scurge ușor; și in fine, câ disposițiunca perilor pe frunze și ramuri comribuc a împrăștia picăturile dc apă. Necesitatea dc a descărca frunzele de greutatea umiditâțcL dc a di- rija apa către lădâcini debarasându-sc vârful plantelor, dc a scăpa frunzele de algi și licheni, de a usca repede suprafața frunzelor spre a favorisa transpirați unea: acestea simt motivele după Stahl, cari explică in parte particularitățile morfologice ale frunzelor bătute dc ploac. Caracterul distinctiv al frunzelor expuse scsoanclor ploioase este lungirea vârfurilor lor, și această formă nu aparține numai plantelor tropicale, ca aparține dc asemenea plantelor cari tracsc in nisip și primesc pulberea apeide marc, plantelor munților și platourilor înalte cari absorb multă rouă, și în tine plantelor din zonele temperate unde prccipitațiunca este considerabilă. Jungner, ale cărui cercetări în astă privință sunt foarte utile, a publicat o lucrare care coprinde noul și interesante observațiuni. ('iei el ierre da partea cca mai originală relativă la influența ce exer- cită pulberea dc apă a cataractelor asupra plantclo»- cari cresc dc desubtul sau alături dc căderile apei Diferența formei frunzelor în stare normală și expuse puiberei de apă, este remarcabilă. In a- ccastă din urmă condițiunc peni obicinuiti ai frunzelor dispar, pen- tru că ci tind a păstra prea mult timp umiditatea. Partea experimentală a lucrului este cea mai importantă, căci sc demonstrează cum sc poate modifica in seră forma frunzelor, cx- punendu-lc la o cădere regulată dc apă sau la o pulbere de apă artificală. Formele caracteristice datorite ploiei și puiberei dc apă se des voi ti ast-fel la un marc numSr dc plante. Tote experiențele citate de Jungner sunt probe notabile în fa- voarea ideilor moderne asupra fenomenelor dc adoptațiune, idei cari se vor dcsvoha cu aceași largețe și siguranță prin studiul morfo- logici plantelor, ca și prin ori-ce altă ramură a științei. UKVISTA PAUCHILUll 317 »■ ■■ ■ ■—.r J — — rtgclafiunca în raport cu aeraiiuuea soiului. — Cu privire la plantațiunile promenadelor din Paris, d. Louis Mangin a tăcut in- teresante cercetări asupra vegetațiunei in raport cu aerațiunea so- lului. Autorul a găsit ca soiurile bitum mate prevestite cu grile sunt pre- ferabile din puntul dc vedere al acrațiunel lor, și că stropirea saO udarea prin cuvcte situate la rădăcina arborilor, micșorează permea- bilitatea pământului. In multe locuri, aerațiunea este i isuiicientă. In aceste regiuni pro- porțitinea acidului carbonic este dc ordinar 4—5 p. 100. ca atinge adesea 8—10 p. 100; proporțiunca oxigenului oscilă intre 14—15 p. ioc», ca descinde chiar la 10 și 6 p. 100. Viciarca atmosferei solului in unele locuri din Paris este ca și cum acele soluri ar li foarte mult bălcgârâse sau impregnate de o marc cantitate dc materii organice. Fondor la Klausenburg și Smo- Icnsky la Munich, operând in cimitire, în vecinătatea mormintelor sad în soluri impregnate de murdării mcnagerc. n'aO obținut, în mod exccptionel, de cât 10 -14 p. 100 dc acid carbonic. Influența toxică a acidului carbonic asupra vegetațiunei, face să sc creadă că defectul de aerațiune a solului este unul din factorii im- portanți ai perirci arborilor plantați pc drumuri. Acest defect, causat prin slaba permeabilitate a solului, atrage cu el dificultatea, dacă nu imposibilitatea d’a asigura în sol circulațiunca apei neccsaric vegetațiunei. Arborii plantați in un sol puțin permeabil sunt, precum seștiede akmintreli, expuși sc poară de asfixie sau prin putrezirea rădicinilor. In resumat, impermeabilitatea solului, la un mare numer de plan- tații dc aliniament, este o causa importantă și prea neglijată până acum, a perirci arborilor, căci ca atrage, pe lângă defectul dc ac- rațiunc și defectul dc insuficiența c rculațiunci apei. SIMIOtWHC — Aib u if orașului Paris. Tratat de plantații de aliniament si ornament iu orașe și pe drumuri dc A. Charguerand. In 8 XV 333 p. 60 cu .333 gravare. Paris, lib. I. Rothscluld. 318 REVISTA PĂDURILOR Această carte, scrisă sub auspiciile prefecturci de Sena, se re- comandă prin valoarea autorului seu și prin sorgintea de unde s’a scos toate documentele relative. Coprinde iu resumat reguli de inslalaliune, cultură, tăere, elagaje, întreținere, înlocuire, des* fundarc și plantare. Studiu! solului și dispozițiile preliminare la plantare fac obiectul primelor capitole. Plantațiunile pe drumuri au mai multă importantă «le eâ* plantațiile in orașe. Și mai im- portant este capitolul relativ la plantarea arborilor fructiferi pe drumuri, caro se uzitează in centrul, estul, vestul și nordul Franței, și anume merii, perii, cireșii, prunii, nucii, castanii, ele. (’n mer «le 20 ani poate «la 20 duble decalitre de mere, un pfer 10 duble și un cireș 70 kilograme fructe. S’ar putea evalua pentru Franța la o producțiune anuală de 300 milione franci. Notă asupra mstalațiunei șeoleî forestiere din N.mcy, de Cb. Guyol, Nancy. — Doue hypotese geologice. Formațiunea huilei; Deluviul și Perinda glacială; de II. de Fle*^, impr. du Journal de Clermont. — Rolele plantelor agricole și ale arborilor fructiferi și fo- restieri causa te de părăsite vegetale; de Ed. Prillieux.T. I in 8, XVI— 425 pag. cu figuri. Mesnil, imprim. Firmin-Didot el Co. Paris (1895). INFORMAȚIUNI D-l P. S. Aurelian, fost ministru, vechii! profesor Ia școla de agricultură de la Ferestreii și distins economist, fiind numit prim-ministru, a luat departamentul agricul- turei, industriei, comerciiilui și domenielor. Salutam cu bucurie venirea d-sale la acest Minister, cu increderea de a’l vedea lucrând in mod competinte la niște ramuri, cari au făcui obiectul principal al lunge! sale cariere, ri- dicând u’l la cea mai înaltă treapta sociala. Se sperăm prin urmare câ și pădurile vor profita «le aceasta excep- ționala ocasiune. REVISTA PMnaui.OK •H9 I). Ion Ionică, elev silvicultor de la Schemnitz (Aus- tro-Ungaria) a fost admis membru al societățel «Progresul silvic.» * * * D. inspector silvic I. P. Chihaia, pentru a avea o de- cisiune mai clară si mai categorica in privința modului de a proceda asupra obiectelor sequestrale la constatarea unul delict, a făcut Ministerului următoarea întrebare: «In cașul când deliquentul a fost achitat, care este pro- ceduLea cu totul legala lata cu lemnele și cu ori-ce alt corp al delictului scquestrat? Este drept ca ele să se res- titue deliqaentulul achitat, sau sa se vlnză in folosul Sta- tului?» La care întrebare Ministerul, după ce a consultat și consiliul advocatilor, a respuns că: «ln cașul de mai sus corpurile dc delict urmează să se înapoieze incul- patilor achitați.» * * * Mișcări in corpul silvic: I). sub-:nspector M. Tanasescu de la inspecția V Pitesci a trecut la inspecția VII Bucuresci, in locul d-lui sub- inspector N. Mi noi eseu care a trecut in locul șeii. I). guard general I. Slaicn din serviciul central a fost mutat la ocolul Bă reunești (Olt) in locul d-hn guard-ge- neral P. Pirnog care a fost trecut in locul seu la ser- viciul central; d. guard-genernl I). Danielopol de la o- colul Piscu (Dolj) a fost, mutat la ocolul Conmna in locul d-lui guard-gcueral N. Boss ie curea fost trecut provizoriu in serviciul central; d. guard-gcueral I. Mitchicviri dela Buzeîi a fost mutat, la ocolul Piscu (Dolj); d. A. Ehiislu guard-gene ral a fost Însărcinat cu funcțiunea de șef de cancelarie Ia Inspecția VII, in locul d-lul guard-generai Gogulescu care a fost însărcinat cu conducerea lucrărilor elevilor stagiari. * * * HEVISTA PaDUIULOR I) . sub-inspector P. Grunau a fost însărcinat se facil cursul dc topografie la școala de silvicultură, in locul d-lui profesor Mici eseu, care a remas se Iaca numai partea curat matematică. Consiliul de ad-lie al societăței noastre, a hotarit con- form statutelor, a sc (ine la sediul el și in iarna aceasta ca și anii precedcnțb trei conferințe silvice, in primele trei s;1mibele ale lunci Februarie, adeca la 1, 8 și 15 Fe- bruarie 1897. Se face dar cunoscut,d-lor membri ai so- cietaței, cari doresc a ține conferințe, ca Înscrierile d-lor sc primesc la societate până la 20 Decembre viitor, ară- tând in acelaș titrp și subiectele conferințelor, spre a se putea fixa programul. Administrațiunea Dominiului Coronei a înființat pe do- meniul Bicaz o uscatorie sistematica, încălzită cu aer cald, pentru furnisarea semințelor de reșinoase și in special de molid, care este essența cea mai de valoare in pădurile de munte din țara. Ma) nainte de a se inlimța aceasta uscatorie Adminis- trația Domeniului Coroane! era tributara streinataței pen- tru semințe de reșinoase ce întrebuința in pepiniere și alte insămențârl. Acum pe lingă ca indestulcază trebuin- țele sale are disponibila anu acesta o cantitate de 400 — 500 kilograme semență de molid care se pote vinde in ori-ce cantități. Pentru cantități dela dece chilo in sus se fiice rabat de 10%. Doritorii se pot adressa pentru ori-ce informații la sil- vicultorul Domeniului Coronei Bicaz. REVISTA PADURLOR 351 E K yV T .X In «Revista 1 ’ndurilor» dc pc luna Octombre, strccurându-sc mai multe erori, sc rectifică ast-lei : La pag. ‘290 rând. 20 si 27, in loc de rând din cap a se considera rând continuu. La pag. 298 rund. 19 în ioc de parcelare a se citi: parcele » 297 11 și 12 • Quercurs o Quercus 310 8 * Charguerand » Chargueraud » 311 17 o Faxinus o Fraxinus * 311 18 » Querques » Quercus > 3J| 20 » Querqutas peduncula • Quercus pcdunculata • 311 21 d A le ies » Abien » 310 18 « Mardthal • Moltlial » 310 19 Kunten • Kârnlcn » 318 5 v Către v Oile • 318 II • prin xikcsIreT ■ pin silvestru * 318 :w , până la l Oct, I8UG * până Li 1 Oct. 1897 • U|!l 10 d in sasul » in sensul ANUL XI. DECEMBRE 1896. REVISTA PÂEWI10E ->«4- JURISPRUDENȚA Curtea de Casație Secția II ia ședința de la 4 Noembre 1896 â avut ocasiunea d’a se ocupa de o chestiune dc drept forestier. Era în discuțiunc, a se ști. cari sunt condițiunile sau formalitățile ce trcbucsc îndeplinite pentru ca pădurile particularilor să fie considerate ca supuse regimului silvic. Știm că dupe legea noastră silvică, pădurile particu- larilor, numai in mod excepțional sunt puse sub regimul silvic; in regulă generală, ele nu sunt supuse la nici p rcstricțiune, proprietarul poate să le cultive, să le ame- nageze, să le exploateze or-cum ar voi. să Ic ddri chiar — aceasta o spune in mod lămurit art. 17 al Co- dului silvic, disposițiune care in diferite rânduri a fost criticată in ședințele generale ale Societățel Progresului Silvic. După legea actuala, pădurile particulare nu pot fi su- puse regimului silvic, de cât când sunt situate pe vîrful și coastele. munților și când, fiind situate in regiunile muntoase, pol servi ca ^parare a căilor ferate și a șose- lelor. — Aceste păduri nu pot fi nici defrișiate nici ex- ploatate de cât conform Codului silvic. Mal c o categoric de păduri particulare, cari sunt su- puse regimului silvic, numai in cc privește defrișiarea. a) Acestea sunt pădurile necesare pentru protejarea 354 __________HEVISTA PADUIULOR___________________ zăgazurilor și a malurilor, pentru a împiedica ruperea și mâncaturile mari de pămâr.t sau ncpădirea nisipurilor. b) Pentru menținerea cursului regulat al apelor și con- servarea isvoarelor. Disposițiunc atât de vagă și nedeterminată, in cât fie dis in treacăt, numai ca singură ar fi suficienta ca se se pună toate pădurile particulare sub regimul silvic, cel pu- țin in ce privește defrișiarea. c) ln fine pădurile necesare pentru apărarea țerel in părțile de fruntarii și orașe, ce s’ar desemna de Minis- terul de Resbel. Dupe aceste categorii de păduri dc ale particularilor, supuse regimului silvic ln mod obligator, cele d’ân- tel in ce privește amenagiarea și defrișiarea. cele-altc numai în cc privește defrișiarea, pădurile particulare pot fi supuse regimului silvic, numai facultativ, adică dupe dorința exprimata a particulailor dupe formele prevCdute de art. 17 al. 2 și următor. Aceasta pentru ca proprietarul si beneficieze dc pada pădureț sale și protecțiunea sa prin regimul special penal al acestor păduri când vor fi atacate dc ddicuențl. Atât Codul silvic din 19 Iunie 1881 cât și regulamentul acestui Cod din 16 Aprilie 1885, pentru punerea pădu- rilor particulare sub regimu silvic, intrând în vre-una din categoriile ce am arCtat, prevede niște proceduri in urma cărora, se poate dice că aceste păduri încep a fi supuse regimului silvic. Insă și aci ca în multe alte părți ale acestei legiuiri silvice, din nefericire, saO mal bine dis din repezeala cu care se fac tot-de-una legile noastre, nu s’a cumpănit bine toate situațiunile ce se pot presenta, ca se fie bine lămurit în lege și regulament și să se știe cu precisiune când se poate dice că o pădure particulară începe cu regimul silvic. REVISTA PALORILOR 355 Așa pc de-o-parte art. 15 și 16 din legea silvică și art. 7 din regulament spun, că consiliul tcchnic al do- meniilor dreseadă un tablou de toate pădurile particulare supuse regimului silvic, acest tablou sc publică în Mo- nitorul Oficial și daca partea nu face nici o contestațiune la Ministerul Domenelor, acele păduri fără vr’o altă for- malitate sunt definitiv supuse regimului silvic. Iar daca sc va face vr’o contestație la tabloul publicat în Mo- nitor, Administrația Domenelor Statului, va face o an- chetă, examinând motivele contestațiune! și dând o dccisiunc, aceasta decisiunc va trebui supusă aprobărcl Consiliului de Miniștri. Prin urmare degajem doue hypotesc, pc cari le punem noi în evidență, căci legea Ic cam încurcă: Prima hypotesă, pădurile particulare publicate în Moni- torul Oficial si pentru care în timp de 6 luni nu s’a făcut nici o contestație, acestea fără altă formalitate sunt și remân definitiv supuse regimului silvic; și a doua bypoțesă când s’a făcut contestația, pădurea c supusă regimului silvic, numai dupe respingerea contestații prin o dccisiunc a Ministerului Domenelor aprobată de Consiliul de Mi- niștrii. lata dar doue situațiun! netede. Cea ce complica acum lucrurile e art. 11 din regu- lament, care mal adaoga «că aceste decisului se .vor aduce la cunoștința părților atât prin Monitorul Oficial cât și m parte fic-cănu proprietar prin intermediul prcfeclurei ju- dețului, când i-se va pune în vedere și suma cc trebuc sc respundă proprietarul Ministerului pentru ancheta făcută și modul dc achitare a acestei sume». Dc care dccisiunc c vorba, a fi comunicată proprie- tarului prin prefectură? Neapărat dc decisiunea consiliului tcchnic in cas când există contestațiune; aceasta ar avea un înțeles, ca să știe REVISTA PĂDURILOR 356 proprietarul ce resultat a obținut contestația sa—însă art. 11 din regulament, în ordinea în care spune să se facă această comunicare administrativă, ar fi dupe aprobarea decișiunei consiliului technic de către Consiliul de Miniștri, lucru aprdpc inutil acum, căci tot e terminat, dupe apro- barea Consiliului de Miniștri, decisiunea consiliului technic e întărită și pădurea particularului dc la aceasta dată, e supusă regimului silvic în mod irevocabil — prin urmare la ce mai servă acum această comunicare? Ar ii fost de înțeles, in un sistem de legislațiune, această comunicare prin prefectura a tabloului consiliului technic, pentru ca proprietarul să facă in termen dc 6 luni contestațiunc, dar legea e clară n’a făcut st curgă acest termen dc la comunicarea tabloului prin prefectura ci dc la publicarea prin Monitorul Oficial (vedl art. 7 din regulament și art. 16 din lege). Prin urmare aceasta comunicare nu este o condițiune a punere) pădurilor particularilor sub regimul silvic, ci o mesură administrativă pentru a înștiința pc proprietar ca pădurea sa s’a pus sub regimul silvic și că nu’l mal re- mânc nici o împotrivire dc făcut; în realitate aceasta comunicare vizeadâ alt-ceva, dupe cum o spune chiar art. 11, e spre a comunica proprietarului, suma cc trebue sa achite pentru ancheta cc s’a ordonat dc Minister pentru a sc verifica dacă c fundata contcstațiunea ce s’a făcut și modul ‘cum sc va achita această sumă. In resumat cred că Curtea de Casație face o eroare când spune că legea cere sa sc comunice prin prefectură tabloul consiliului technic proprietarilor a căror păduri urmeada a fi supuse regimului silvic, căci art 15 și 16 ai lege! silvice și art. 7 din regulament, nu ordona aceasta formalitate și fiind-că art. 11 din regulament, spune ca cea ce trebue comunicat, nu e acest tabloO, ci decisiunea REVISTA PAPURILOR_____________________ 357 consiliului tecfmic, care presupune o contcstațiunc făcuta de proprietar. In ori-ce cas trebue se fi fost o contcstațiunc și în speța ce s’a prcsentat înaintea Curții de Casație n a fost făcută nici o contestație, că recurentul a lăsat să treacă cele 6 luni de la publicarea prin Monitorul Oficial și prin urinare pădurea sa era definitiv pusă sub regimul silvic. Recunosc că în fața confusiunel acestor texte de lege, pentru care nc-am încercat să le dăm puțină lumină, de- cisiunca Curții dc Casație e explicabilă. Daca Curtea de Casație va persista în jurisprudența sa atunci condusia practică, forțând textele de legi cc am vedut, e aceasta: Trebue sC se știe că termenul dc 6 luni pentru con- testațiunea cc vocsc proprietarii să facă la tabloul dresat dc consiliul tcchnic prevedut dc art. 15, nu curge de la pu- blicarea in Monitorul Oficial, cum o spune art. 16 al kgcl și art. 7 din regulament, ci dupe comunicarea acestui tablou prin prefectura județului proprietarului pădureț cum dice art. 11 din regulament. A. EuMatziu. lată și decisiunea Curțel dc Casație in chestiune: Curtea deliberând, Asupra mijlocuhiî de casare invocat: «Violarea art. 11 din Regul. cod. silvic complectătoi art. 15 din cod. silvic și omisiune esențială. «Nu este suficient ca decisiunea consiliului tcchnic, prin caic o pădure particulară se supune regimului silvic să fie publicată în Monitorul Oficial cum prescrie articolul 15 din codul silvic ca zisa decisiune să se fi dat în cunoștința fle-cărei părți in parte. Atare formalitate nefiind îndeplinită, și cel puțin nefiind dovedită înde- plinirea ei de către avocatul statului în instanță, evident că avem dreptul a ne prevala de acest mijloc sulcvat la instanța de tbnd, pentru a susține că recurenții nu puteați fi condamnați, ca pasibili REVISTA PĂDURILOR dc contravenția art. 14 din cod. silvic, fără a sc fi violat art. 14 din cod. silvic. Ba chiar se face de onor. Curte dc apel o omisiune esențială, ne pronunțându-se asupra acestui mijloc principal dc apă- rare, care resolvă chestiunea tn favoarea recurentilor». Avend în vedere că prin decisiunea Curții de ape! din București asupra recursului se declară că, pădurea ce recurenții au exploatat este supusă regimului silvic atât prin lege conform art. 11 legea silvică fiind situată la munte cât și conform tabloului publicat în Monitorul Oficial din 6 Martie 1884; Considerând că în virtutea art. 3 sunt dc drept supuse regimului silvic pădurile domeniului statului și a comunelor, ale stabilimen- telor publice, ale comunităților și bisericilor dc mir și ale cclor- l’altc persoane juridice cari sunt în coproprietare cu particularii; Că pădurile particularilor se supun regimului silvic dacă ele sunt în condițiile prevăzute dc art. 11, 12 și 13 legea silvică și dacă tabloul ce are a sc forma dc administrația domeniilor în privința pădurilor particularilor cc afi a fi supuse regimului silvic sc va pu- blica în Monitorul Oficial conform art. 15 legii silvice și dacă acest tablofl se comunică proprietarului respectiv interesat precum prescrie art. 11 al regulamentului legii silvice; Considerând că pădurea recurenților nu poate fi considerată supusă regimului silvic prin lege precum afirmă Curtea de apel, dacă nu sc constată câ este din categoria pădurilor art. 3 legii silvice ; Că așa fiind ca sâ se poată zice și declara, câ pădurea recuren- ților e pusă sub regimul silvic dc administrația publică, trebuc ca tabloul prescris de art. 15 legea silvică, nu nvtuai să se publice prin Monitorul Oficial precum prescrie art. 15 legea silvică, ci câ acel tabloO să >e aducă la cunoștința proprietarului interesat prin inter- mediul prefccturci județului, precum prescrie art. it al regula- mentului legii silvice ; Considerând câ formalitatea încunoștiințărvi prescrisă dc regula- ment c tocmai spre a deștepta pc proprietarul interesat alt-fel de cât nu s’ar fi putut prin simplă publicare a tabloului prin Monitorul Oficial; Considerând că proprietarul dc păduri interesat sc poate intemeia pe acea disposiție a art. 11 din regulament și a susține că întru cât nu i s’a comunicat tabloul în forma prescrisă, pădurea lui nu sc poate considera supusă regimului silvic, întciO, fiind-că regula- mentul sub raportul formei c valid fiind făcut de puterea esecutiva conf. art. 93 paragraful 8 din constituție, și al doilea, fiind-că for- REVISTA PĂDURILOR :O9 nulitatea comunicărci prescrisă de regulament deși nu adus la dis- posițiilc din legea silvică, ca fiind în folosul particularilor, poate fi invocată dc aceștia contra administrației publice, de la care provine acel regulament ; Considerând că Curtea dc apel declarând pădurea rccurenților supusă regimului silvic fiind-ca tabloul s’a publicat prin Monitorul Oficial, fără a constata dacă tabloul s’a adus la cunoștință, conform regulamentului la legea silvică, prin aceasta Cui tea a violat art. 11 din regulament, a cărui ncrcspcctarc este un motiv de casare, ca și neobservarea unei disposții dintr’o lege propriii zisă, și de aceea decisia arc a fi casată; Considerând că în cât privește pe Ion B. Chircă și Dumitru Scarlat, constatăndu -se din actele de decese aflate la dosar ca ei sunt încetați din viață, acțiunea publică urmează a fi declarată stinsă in privința lor; Pentru aceste motive, Curtea casează. -----------<»- -»—<•> Fondul de H și ameliorarea pădurilor Statului Statul, pe măsură cc împarte ia locuitori terenurile cultivabile de pe diferitele sale moșii, ’și micșorezi treptat domeniul sCO rural și când toate moșiile vor fi parcelate, mica avere sigură cc ’i va ra- mîne și pe care în tot momentul Statul ca persâna, ’și j>oate baza creditul săO în afară și în năuntru, este fondul pădurcsc. Acest domeniu, care are o importanță egal de marc, atk din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere economic social, de la 1864 de când a devenit avere a Statului, mai nu a primit nici o îmbunătățire serioasă culturală, ci toate ameliorările ce s’aO mai făcut la diferite epoce, au fost pur administrative, cu privire la înmulțirea personalului, — îmbunătățiri de alt-fel foarte necesare căci fără personal nu se poate face cuhnia, — insă făcute fără o normă, fără o țintă către care sâ tindă, — cum de alt-fel s’ar fi cerut unui servieta ce arc ființa regulată prin lege dc mai bine de 30 ani. Ziceam de la sccularisarc până în present nici o îmbunătățire serioasă culturală nu s’a făcut și atunci, pădurile mai bine situate sc exploatau pc parchete ue Crâng compus, și astăzi se tace tot ast-fel dar pe o scară mai marc, — nici atunci cum nici acum, silvicultorul nu a tost pus în măsură să înlesnească cu nimic eco- 360 REVISTA PĂDURILOR nomia acestor exploatări. — și aceasta pentru câ nici atunci cum nici acum, nu avem fonduri necesari. In adever ca sâ se poată face îmbunătățiri unul domeniu dc peste 80000 hectare, trebucsc sume în- semnate, și se cunoaște dificultatea la formarea bugetelor, că nu se pot aloca noi cheltueli, fie ele cât dc mici, — dc și aceasta nu ar trebui să se aplice bugetului pădurilor, unde or ce cheltueală se traduce prin sporiri de venituri cu dc 3 și 4 ori mai mult dc căt cheltuelilc. Cu toate acestea constatam câ articolul din buget pentru imeliorarca fondului păduresc este și astăzi aproape acelaș ca și acum 10 dacă nu 20 dc ani în urmă. Obscrvându-sc dar dificultatea de a avea fonduri de ameliorare necesare prin buget, într’un moment fericit și în urma consiliilor subinspectoruiui sylvic G. Buflei (astă- zi profesor de amenajament la Școala forestieră din Nancy care a preveni chiar in raportul săO dc misie la pagina 63) d. P. P. Carp atunci Ministru al Domcnielor. judecând matur și cunoscând bine greutățile de a se aloca noi cheltueli în buget, în anul 1892 a trecut prin parlament, Legea pentru crearea la depuneri, a fon- dului de punere în valoare pădurilor Stalului, care sc forma din reținerea dc 2u/o din venitul pădurilor (’); idcca a fost înțeleaptă, iar legea a fost primită cu entusiasm de tot sylvicultorul romîn, sciind câ aci stă toată speranța îmbunătățire! pădurilor. Într’un interval numai dc 4 ani s a strâns la casa dc depuneri suma dc 221300 Ici fără ca să sc resimtă bugetul Ministerului și fără să sc sporească cu nimic cheltuelilc. Sylvicultorii asccptara ca fondul să fie ceva mai mare și să sc apuce apoi dc lucrări dc ame- liorări importante, în special îmbunătățirea mijloacelor de transport, cari stau în strîsă legătură cu ridicarea valoret pădurilor, — căci personalul sylvic a! Stalului, vechia de peste arii, nu se poate măguli că a construit o sosea în pădure, sau ccl puțin să fi soseluit o linie somieră din multele ce sunt deschise prin păduri;—în adevăr ni s’a impus uniforme cu grade multe și brodate, dar tot pe par- chete exploatăm și astăzi, și tot pe unde poate ca și acum 30 ani, antreprenorul ’și deschide drumuri pentru a ’și scoate materialul cumpărat. Scopul crcărcl fondului dc 2% era ameliorarea pădurilor, iar pentru noi, când avem personal special tcchnic și instruit cum este serviciul (1) Această lege a fost prcscnlatâ In parlemenl p«‘ când Dl. Al. Lahovari era Ministru al Domeniilor și a s’a votat fiind Ministru Dl. P. P. Carp. Veiî legea din 17 Mal 1802. REVISTA PA PORILOR Ml sylvic. al Statului, prin ameliorare nu înțelegem de cât amenaja* mente și aplicarea lor complectă, însoțită de construcții de drumuri și alte mijloace de transport, cari sâ tindă la apropierea materialelor lemnoase de centrele de consumațiunc. /I menaja meniul este cheia gospodăriei, regulatorul venitului, asigu- rarea viitorului pădurel. Astăzi noi exploatăm fără amenajamente, afară dc mici și excepționale cazuri, in baza unor studii sumare la a căror întocmire se procedează cam ast-fel : sub inspectorul fi țeful de ocql împreună, trec ia o pădure, se plimbă prin ea, o observă,apreciară din ochi întinderea loială, căci nu are plan, sau }i de. esle mise prea scie unde este, fi ’șl gice: pădurea X are ca hecj. deci pe revoluția de yo ani ar face jo parchete a io hcct. parchetul, se mal hotărefte a se opri ro rezerve la hectar, și gata regulatorul exploatărel este stabilit.—Iată la ce se rezumă toată sciința sylvică astăzi în România în marc majoritate a cazurilor. - Se fac parchete, sc vînd pe perioade dc mai mulțl ani, și la sfârșit sc observă că pădurea avea too hect or 500 în loc de 300. Aceasta însă nu ar fi nimic, — dar se dă o importanță foarte mică, cireș- ii unei de regenerare, ea se lasă la voia întâmplărcl, crească burueni or tei Sâfi alun io locul unei păduri de stejar, nimeni nu sc ocupă și nimeni nu poate sa ’mi arate o lucrare de ameliorare efectuata într’un parchet din miile de parchete cc s’au tăiat în pădurile noastre de câmp și coline de la 1866 până în present. In felul acesta este incontestabil ca pădurile pe cari Ic am primit frumoase la scculari- sare și în cari am așezat parchete, în marc parte le vom da degra- date generațiunilor viitoare, rământnd lor sarcina dc a le ameliora. Dc cc oare le noi nu se aplică tratamentele în sensul strict al cuvîntuluî și în mod sciințific ? Pentru că este imposibil când nu avem amenajamente. — Or amenajamente nu avem căci nu avem fon- duri cu cc să le facem și să le aplicam în sensul prescripțiunilor. deci serviciul de anunajerl se reclamă în mod necesar a fi înființat pe bage, solide și sislemlice, cu un plan de lucru bine stabilit care să tindă într’un interval determinat la amenajarea tutulor pădurilor, iar nu ca astâ-zi când totul este dat uitărci, în ce privește amena- jamcntclc. Iu ce țară unde un serviciu special și tcchnic sylvic este înființat dc peste 30 ani, nu funcționează un .serviciu dc amenajeri ? La noi nu funcționează pentru că nu sunt fonduri ca sâ sc aplice amena- jamcntcle cc s’ar face (a sc face texte dc amenajamente pentru a se pune la cartdne, este a munci fâiă folos, mai nemerit este a nu sc REVISTA PĂDURILOR face, cel puțin nu se chekuește zadarnic). căci ele ar cerc construiri de drumuri, dc poteci, de sosele, de diferite mijloace de transport și exploatare, toate costând bani, iar cheltueli nc putându-se prevedea la buget, căci ar cere sporiri însemnate, ele nu se pot face, pe câta vreme cu fondul de 2% creat, noi puteam să avem sume dis- ponibile, sigure, puteam sa începem lucrări însemnate, și să le ve- dem terminate, iar nu întrerupte pe la jumătatea executare!, or deabia începute, când dintr’o considerațiune sau alta, prin bugetul nou s’ar micșora, or s’ar tăia dc tot, articolul care ar privi fundul de a- meliorarc. Strins legate de amenajment sunt mijloacele dc transport, cad a- menajment cu prcscripțiuni multe și necesare, rămâne literă moartă, când nu avem drumuri de scoatere; ast-fel sunt pădurile noastre dc munte in mare parte, cari astă-zi ca și sute dc ani in urmă, nu dau nici un venit, unde brazi seculari, drepți și frumoși, în loc de a li exploatați cad și putrezesc, iar pădurea se perpetua de secole, fără ca Statul să’I poată lua rodul, căci nu poate ajunge la el. In adevăr exploatări la munte nu se pot face, de cât cu cheltueli mari, dar tot d’una rentabile, căci se scie că astă-zi de la ultimul sat pe o vale, în spre munte, d. e. valea Dâmbovițci or valea D6mnei, dc la Nucșoara (jud Muscel), până în munți al Statului de pe frontieră, nu poci merge dc cât pc potecă, sunt 30 kilom dc parcurs și trebue 2 zile dc drum. Este incontestabil că o aseme- nea pădure Iară mijloace dc transport este imposibil de exploatat, • or aceste ameliorări cer^unc numeroase, cari probabil nu se vor putea aloca nici odata în buget, dar cari sc strângeau treptat și sigur prin legea de mal sus. Sunt alte păduri, în regiunea de podgorie, unde transportul nu se poate face din cauza noroaclor mari, dc cât vara pc secetă și iarna pe înghețat, în plus că terenul fiind foarte accidentat drumurile na- turale dc cari se servește antreprenorul, au pante și de 25°, așa că o căruță încărcată numai cu tm5 lemne, nu o poate ridica cu 4 boi toate considerați uni cari fac pe cumpărător, se ofere prețuri mici față cu calitatea materialului, dar potrivite față cu dificultatea dc transport. Deci dacă și aci șoselele ar fi, transportul ar fi ușor și în- lesnirea lui s’ar traduce prin ridicarea valoare! pădure!, fată cu ce este astă-zi. Nu trebue sa se creadă, că a avea saii a nu avea șosele în pă- dure este acelaș lucru, și că pădurea rămâne cu accașî valoare-, ar fi o erezie, valoarea unul fond se mărește întreit și împătrit cu REVISTA PĂDURILOR 363 înlesnirea mijloacelor de transport. De ce oare tm3 lemn dc lucru stejar în Franța, Germania, Austria costă 100 și 200 lei când la noi costă numai 10 sa Ci 20 Ici. De sigur pentru câ pc lângă indus- tria care *1 cerc, cl se transportă ușor din pădure la debuscuri. De ce în Salzkamergut or în Bavaria iraS lemn dc lucru brut molift în pădure costă 20 — 25 Ici când la noi .abia se poate estima cu 2 Ici și la locuri bune de scos (căci sunt și părți unde nu arc nici o valorc astă-zi). Pentru câ acolo transportul se face ușor, pentru câ sunt combinate rîsveaguri, sosele, canale, opusturl ctc. cari fac ca transportul până la debușeu să coste numai 2 lei și mai puțin pe m3, când la noi costă în mijlocie în pădurile din polclc munților 6—10 lei până la ferestraclc cele mai apropiate. Dar Austria ca și Franța or Germania aO cheltuit multe sute dc milioane până cc sâ aducă rețeaua drumurilor, în centrele păduroase, la așa grad dc desvoltarc și perfecțiune. Austria chiar astă-zi dintr’un venit brut rotund dc 5 milioane florini chcltucștc 4 milioane cu îmbunătățirea fon- dului, din cari personalul este ce) mai mic articol, deci se mulțu- mește cu un venit net de */&. Bavaria dintr’un venit rotund de 36 milioane mărci chcituește cu îmbunătățirea fondului și administrația 22 milioane deci se mulțumește cu un venit net numai de ‘/2; și cu toate astea serviciul sylvic bavarez, lucrează de mai bine de jumătate secol la prosperarea pădurilor sale. Franța care lucrează la îmbunătățirea fondului păduresc dc mai bine de 80 ani, astă-zi dintr’un buget de 27 milioane franci, chcltucștc 13, deci se mul- țumește cu un venit net de aproape — Noi însă dintr’un venit de vre-o 5 milioane ne mulțumim să cheltuim cu personalul */5 iar ca venit net cu 4/s adică in - vers de Austriac!, cari dc vre o 26 ani, lucrează cu multă hărnicie, făcând progrese mari în ameliorarea fondului păduresc; — și tocmai fiind că facem invers dc cea cc face Austria, do- vedim înapocrc în gospodărie, căci ne mulțumim tocmai ca niște arendași vitregi, să tragem venit dc pe unde sc poate fără cheltuiala. Acesta este tabloul trist, ce se menține la noi de peste 39 ani; ex- ploatăm în așa ^is Crâng-compus, lăsând la hectar 80—roo ar- bori, numiți rezerve, niște nenorocite individe menite să se usuce după câtă-va vreme, încărcate de crăci lacome, ca unora ce nu li se daă nici o îngrijire,— iar ca regenerare de multe ori înregistram, tn urma unor masive frumoase de stejar adevărată ruină, teiul, plopul, ulmul, alunul, luând locul stejarului, Or aucas 1 este orc gospodărie sylvică? Și dc ce la noi se face așa gospodărie systcma- REVISTA PADCRII.OR ticâ? Pentru că nu avem pcsonal ? Un personal sylvic național in- struit avem deja formal, toi de elemente viguroase, cari cu arddre așteaptă să fie puse ;i conduse la lucru, lăsând la o parte biuro- crația zadarnică și angajindu-se fn lucrări tehnice, in adevărata gospodărie, care ca rezultat pe lângă ameliorarea fondului în sensul transportului și exploatarel, va aduce și ameliorarea în sensul ve- nitului,— că de unde astă-zi când exploatăm numai păduri dc câmp și coline, avem un venit dc 5 milioane, atunci când vom exploata sistematic munții venitul de la 5 sc va ridica la 15 milioane cu- noscut fiind, cantitatea și calitatea materialelor acumulate în pădurile noastre dc munte. Noi astâ-zi din punct dc vedere cultural, nu avem nici cel puțin o pădure în țara în care să fie aplicat un tratament, în mod. ra- țional sciințific, dc și suntem corp constituit de 30 dc ani. Dar care este cauza ? Ha nu rezidă dc cât în lipsa dc fonduri, căci cheltueli dc ame- liorare sunt greu dc prevăzut,— venituri cât mal multe s'ar putea — dar nu cheltueli, ș: cum am spera sâ sc treacă asemenea sume în buget, când la formarea bugetului în Minister, sc fac dis- cuții, sc ridică furtuni pentru sume infime de 5, 6 mii lei ? — Cc ar fi, când ar trebui sâ se treacă sute de mii, precum cerc exploatarea pă- durilor? Du acea, ușor sc poate vedea, cât dc înțeleaptă a fost legea cu formarea fondului de punerea în valoare a pădurilor, con- stituit de 2% din venitul lor, — și când s’a creat aceasta lege s’a cunoscut bine moravurile țârei noastic.— sc scia de asemenea, că numai atunci s’ar putea întreprinde lucrări adevărate serioase și de folos în vastul domen păduros al statului, când am avea un fond sigur și disponibil, căci numai așa materialele lemnoase ale munților noștri cari putrezesc dc veacuri, s’ar fi putu: apropia dc centrele de consutnațiune, și dupe ele minele mai cu ușurință s’ar fi explorat dând venituri însemnate statului. — Par pe ce considcrațiuni econo- mice, în baza căror nevoi bugetare nu putem sci, că nu dc mult, prin legea din 18 Martie 1896 s’a desființat fondul dc 2% al cărui rc- ztdtat dupe noi nu îl vedem dc cât în sporirea veniturilor dome- niale cu 60 mii lei cea cc pentru un buget dc 280 milioane cât este al țârei noastre, este tocmai ca uă picătură de apă în marc; — dar care pentru serviciul pădurilor era dc cea mai mare importanța căci în ci era speranța silvicultorului român, dc a îmbunătăți fondul cc administrează dc 30 ani ca or ce arendaș fără a face nici o cultură rațională.—Sâ nădăjduim totuși că d-l Aurclian actualul Ministru REVISTA PĂDURILOR : chme în 1894 și dc 1.695.416 drachme în 1895- Cantitatea lemnelor consumate, în statistica de mat sus, repres lemnele lucrate. Dar, tăierea, exploatarea și fasonarea lemnelor în “ se avea dar vo- construcție, cea Grecia dah o perdcrc de vr’o 50 p. i. Pentru a lumul real, trebuc a dubla cantitățile lemnelor dc ce da resultatul următor pentru anul 1895: Lemne de construcții și de foc,...................... Le acestea a se mai adaoga lemnele necesare la confecționarea haracilor viilor ordinate în întindere 295 853 m. c dc 50.000 hectare, pc an............................ 3° 000 c* Și pentru ha rac ii necesari viilor cari produc stafide pc ai................................................... ^-o00 m' c A se mai adăoga temenele dc foc cari nu sunt supuse la un drept. Volumul, în raport cu popula- țiunea Statului dc 420.000 familii, sc estimează ia 2.100. :n. c. Sc ajunge ast-fel la totalul dc......................2.485.853 in. c. lemne cari se consumă anualmente în Grecia, fără a sc socoti can- titatea destul de considerabilă de derâm.uuri și de lemne din de- licte, nici cantitatea lemnelor de construcții ce legea dă gratis lo- cuitorilor orașelor cari au în vecinătatea lor o pădure domanilâ. Care este acum producția anuala medic a pădurilor și este ca în proporție cu consumațiunea anuală? 1 ara îndoială, nu este cu putință ca producția pădurilor să ajungă la această consumație. Nu sunt pă- duri dese și regulate; sunt întinderi acoperite cu arbori de diferite vârste, cu mari pocni, fără drumuri saO alte mijloace de transport. Pădurile nu sunt supuse unui regim capabil să asigure exploatarea economică a lemnelor. In această situație, producția anuala a pă- durilor Greciei nu se pote ridica d asupra unui metru cub și jmnC- tate saQ ccl mult doui metri cubi pe hectar. Sc ajunge ast-fel la conclusia ca în Grecia sc chchucștc o parte din capitalul însuși la pădurilor pentru a sc subveni trebuințelor consumațiunci. Cât costă pe stat administra,tiunca forestieră ? După bugetul anului 1896, chcltuelilc Ministerului de finanțe, în cca cc privește aceasta administrație se ridică la 126.780 drachme. Țcara c împărțită în 2J districte forestiere. Personalul serviciului acestor departamente co- (1) Una drachtnă- un leu. BEViSIA PADUBILOlt prinde un șef de district, 52 gir^i șefi și 298 ganji. Eeste insufi- cient nu numai ca numer, dar mai cu scan.â din causa incapa- citățci personalului. Căci tot acest personal este luat din jandarmerie, adica ofițeri, sub-ofițeri și jandarmi împlinesc funcțiuni de forestieri. Prin urmare este o poliție dc pâduii, iar nu o administrație pro- priu ^isâ. Și această poliție, cu solda militară a personalului, costă pe Stat 281.780 drachmc. Ast-fel se chcltueștc 0,5 drachmc pc hectar și se obține un produs anual de 2,03 drachmc pe hectar. Rolul administrațiunel pădurilor Statului este supravegherea tac- turilor, umbrirea delictelor silvice, și în genere, conservarea și ges- tiunea păduriloi domam.de. Delimitările și bornagcle, în privința cărora s’a votat o lege din anul 1888, și amcnagcarca și exploa- tarea technică a pădurilor sunt lucrări cari nu sc pot executa fără un personal .special. Pentru pădurile private, după cum sunt pădurile comunale și în genere pădurile particularilor, gestiunea este lăsată absolut la voința proprietarilor; căci administrația e obligata a da un permis dc tă- iere în urma crerei scrise a proprietarilor. Totuși sunt câtc-va res- tricțiuni în gestiunea pădurilor private, latăic: 1) Administrația arc un drept dc supraveghere asupra pădurilor private; 2) Adminis- trația arc dreptul pana la o limiti oare-carc a taia in pădurile pri- vate arbori pentru trebuințele mar nei și pentru alte trebuințe publici, plătind proprietarilor prețul lemnelor tăiate din care s’a scăzut taxa dc tăiere; 3) pâșunatul și defrișarea sunt oprite in pădurile, chiar private, car* au fost arse dc mai puțin dc zece ani ; sc potc opri pâ- șunatul și in pădurile aflate in stare dc rcproducțiunc ; 4) pentru pădurile delimitate, alicnațiunea bunurilor enclavate este obligatorie; și 5) proprietarii dc păduri cu o întindere superioară dc 500 hec- are sunt obligați dc a primi un gard forestier. Legislațiunea forestieră a Greciei arc multe lacune și defecte, nu numai în cea ce privește gestiunea pădurilor particulare mai alea a pădurilor dc protecție, asupra cărora nu s’au luat până acum nici o mesurâ cu privire la restaurarea și reîmpădurirea terenurilor degradate. Și totuși în Grecia, țearâ acoperită dc munți și revine, necesitatea unei serioase îngrijiri dc pădurile de protecție sc semințe foarte mult. Din fericire pădurile domaniale coprind cea mai marc parte a pădurilor Greciei. Dacă am încerca să dăm țifre despre întinderea pădurilor doma* nialc și private, am da ceva arbitar, statistica nu c încă complectă în astă privință. Dar pădurile particularilor și acelea ale comunelor, REVISTA PĂDURILOR :r>9 în lipsâ dc o gestiune regulată și conformă exigenților exploatațiunci economice, sunt supuse la o tăiere nemilostivă, după cum autorul dovedește aceasta cu țifre. Dar cestiunca pădurilor a atras atențiunea guvernului și a socic- tăței; chiar în ultimele ședințe Camera s’a ocupat cu examinarea a trei procctc dc legi, cari sc referă la rcorganisarca Administrației forestiere și la introducerea unei gestiuni scințificc la păduri. Pentru a termina, d. Cofinas, expune în scurt basele acestor pro- iecte de legi, din care unul a și fost adoptat. După această lege sc va obține o schimbare în personalul subaltern al administrațiunci forestiere; jandarmii și sub-ofițerii dc jandarmi vor reveni la cor- purile lor și vor fi înlocuiți cu gar^i forestieri eșiți din o școală secondară specială fondată la Vytina. După doui ani dc studii, elevii acestei școale vor trece un examen, care Ic va permite sc intre în serviciu. Sc înțelege că nu e cu putință a sc obține dc o-dau sub- stituțiunea gărzilor forestieri dc astâ-dL având in vedere câ numârul gărzilor eșiți din această școală nu va fi mai mare de 25 pc an Dar în cinci sau șcase ani sc va reînoi complect personalul gărzilor și gărzilor șefi. Dificultatea este pentru formarea personalului cu cunoscința sci- ințifice, adică pentru formarea forestierilor, cari se înlocueascâ ofițerii dc jandarmi în direcțiunea districte.or forestiere. Pentru acest scop, — <}ice d. Cofinas— nu este dc cât un mijloc: a sc trimite la o școală forestieră din streinătate un înmer convenabil dc tineri pre- gătiți anume pentru aceste studii. Va li permis dar guvernului, con- form proiectului dc lege, a trimite în streinătate cu cheltucala Sta- tului, șcase tineri cari poseda diploma dc inginer, spre a studia sciința forestieră. Acești tineri vor putea urma cursurile școalci din Nancy, dacă Franța ar bine-voi sCî primească. Un al treilea proiect sc referă la conservarea și proteția pădurilor Iu acest proiect se găcsc disposițiuni cari supun la un regim fores- tier și la o gestiune tcchnică pădurile domanialc, comunale și ale stabilimentelor publice. Un capitol special tratează dc păduri de pro- tecție și dc reîmpăduriri. In fine proiectul dc lege coprinde codul forestier penal, adica disposițiunile relative la delictele silvice și urmărirea lor. Codul forestier francs este basa acestui proiect, dc și ajutorul altor codice forestiere europene nu este înlăturat. Așa dar, dc acum înainte, grecii sc vor ocupa serios a introduce exploatarea tcchnică în pădurile lor, expuse până acum la atâtea cause de distrugere. Și sperăm — zice d. Cofinas încheând articolul 370 REVISTA PĂDURILOR sâu — că nu vom întârzia a vedea resultatde amenajamentelor asi- gurând existența și ameiiorapunea acestor păduri. S. Studii asupra qaturalisațiunel plantelor în ițustria Germania este țara care a înțeles cea d’ântuiu importanța metodei experimentale în silvicultură; a fost cea d’ânttiu < nc a dcsvoltat, prin nenumăratele sale stațiuni dc esperiențe forestiere un deosebit interes spre a se ajunge la un rcsultat practic cu privire la natu- ralisațiunea specielor lemnoase streine. încercări dc asemenea natură, s’a făcut -după nm ușor se p6tc presupune -exclusiv cu esențe forestiere cari, îi ! lor dc ori- gină, presintă cele mai multe calități și sub rapc • ! ci cumstanțelor climatice, al formațiune! geologice și composiț'n .i mineralogice a solului, viețuire! dacă nu in condițiunl identice, dar cel puțin si- milare cu ale localitățcl, unde urmau a fi naturalisatc. Și deși până in momentul de față suma cunoștințelor dobândite n’aO putut încă fi verificate și confirmate prin curgerea unui timp destul de îndelungat, totuși silințele desvohate și sacrificiele mate- riale făcute au adus deja servicii apreciabile științei și practicei fo- restiere. Austria, una din țCrile cele mai bogate în păduri din Europa,— 9,677,445 hectare,—căreia exportațiunea produselor lemnoase ’i pro- cura venituri însemnate1) nu putea sta indeferentă fața dc exem- plul dat de lumea sciințifică din imperiul vecin. In adevăr, fostul șef al Stațiune! dc esperiențe forestiere din Ma- riabrum baronul dc Sckcndorff-Gudcnt, a fost însărcinat a lua con- respun^ctoarelc disposițiuni pentru atingerea scopului propus. Prin ordinul circular instructiv, ce s’a trimis în anul 1882 atât agcnților silvici din serviciul Statului, cât și proprietarilor particu- lari, cari printr’o exploatațiune rațională dc păduri probase aptitu- dini speciale pentru asemenea studii,—regretatul om de știință se exprima in modul urmelor : «Asemenea încercări dc naturalisațiune vor trebui să aibă de țintă 1) A se citi studiul meii asupra Situați unei Economiei forestiere in Austria, broșura de 42 padini, 1896. REVISTA PĂDURILOR 371 «mai cu osebire plantele cari prin calitatea substanței lemnoase, prin «resistența cc oferă agenților destructori ca vînatul, insectele, crip- «togamclc, agenții meteorici, ori in fine cari prin produsele lor ac- «ccsorii, vor putea mări venitul pădurilor, fată insă să fie nevoie a «sc aduce modificarea amcnajamentclor, acolo unde acestea sunt în «curs de aplicare. «Negreșit—adaogă el —nu sc va face încercări cu atari specii «lemndse, cari nu vor fi dat probe dc rusticitate vădită». Primele experiențe efectuate în diferite localități din Austria n’au fost încoronate de succes. Așa fiind, în anul 1S86, s’a găsit de cu- viință a sc mai înființa în pădurea Wienerwald și anume în Ocolul Neutualdfgg o pepinieră centrală în întindere dc 8 hectare 3400 tn. p. Dih această pepinieră s’a scos plantele ce s’aft trimis, spre culti- vare, în câte-va localități păduroasc aflătoare în fie-care din cele 7 Direcțiuni forestiere, în care se află împărțit, din punctul de ve- dere al organisațiunel serviciului silvic, teritoriul austriac. După datele culese dc către D-nul consilier silvic O. v. Salvadori din administrația centrală, reiese câ în intervalul de 5 ani, adică de la 1888—1893, s’a distribuit pentru experiențe, un numer destul dc Wâre dc puețî, cari s’a fi și plantat tn ținuturi deosebite, bine înțeles ca climă, ca sol, etc. Resultatul acestor plantațiuni a variat după diversele regiuni, tn tot cașul însă si p6tc a specios a, Pinus rigida, r sitehensis, » strobus, » paroliniana fi » pi nea. Aceste doue din urina esențe destinate a sc experimenta numai în Istria au fost nimicite din causa gerului escesiv cc a avut loc in anul plantarei, iar din spcciclc cari aO dat procentul cel maF ridicat de reușită in Galiția au fost pinus rigida cu 76% și pinus strobus cu 71%. Recapitulând resultatul general al încercărilor făcute în perioada dc 5 ani mai sus vorbită, observam câ din 357050 fire plantate abia aO reușit 168406 sau 47 la sută în cifra rotundă. Causa primordială carcia sc datorcscc perderilc suferite a fos prea mare depărtare de la locul dc producțiune al plantelor până la ccl dc transpiantațiunc. Este recunoscut, cc-i drept, câ oii câte precauțiuni s’ar lua mai nici o dată nu sc poate păstra nevătămate micele rad iede ale ve- getalelor, de la care atârnă tot succesul dorit, când ele sunt des- tinate a suferi lungi transporturi și mai cu seamă când nu putem dispune, până la toate locurile dc destinațiunc, dc mijloace repezi de comunicațiunc. Spre a se evita pc viitor, neajunsurile mai sus semnalate. Minis- terul dc Agricultură, luând avisul oamenilor speciali, a decis a sc înființa, cu începere din anul 1893. pepiniere pentru producțiunea plantelor streine în acele localități chiar unde trebuia a sc face studii dc naturalisare. Pentru acest sfârșit s’a ales în pidurca Wicncrwald 2 ocoale sil- vice, unul aflator in legiunea colinelor—Ocolul Presbaum—și altul tn a munților—Ocolul Grossrcifling.— In Galiția dc către Direcțiunea silvică din Lemberg s’a deter- minat pentru asemenea încercări tot 2 ocoale, pe când în cele l’ake Direcțiuni numai câte unul cu reserva ca la cas de trebuință să sc înmulțească aceste locuri dc cxpcrimcntațiunc. In Bucovina însă, unde și astâ-^i exploatațiunea forestieră intră în REVISTA PĂDURILOR 373 categoria celor extensive s’a renunțat, dc o cam dată, la asemenea întreprinderi sciințifice. Semințele trebuitoare se procura actualmente dc la locul de ori- gina prin intermediul stațiune! din Mariabrunn, care se înțelege dc la sine, ia toate masurile cuvenite pentru ca ele sâ nu lase absolut nimic de dorit sub raportul puritâței și facultățci germinative. Nu se poate prevedea daca, dc astă-datâ, sc va putea dobândi efecte mai conrespun^Ctoarc așteptărilor comparativ cu cele realisatc de la 1882 și pană în anul 1895, totuși un lucru este absolut sigur că șefii de ocoale respectivi cărora, de ordinar li se încredințează conducerea unor atari încercări dc nat ural isațiune au înrîurirea cea mai directă asupra reușitei experimentați unei. Iq adever de la zelul lor, dc la îngrijirea și intclegcnța cc des- vohă, de la spiritul lor de observațiunc, de la stăruința în fine, per- sonală, dc a răspunde intențiunci celor cari au inaugurat asemenea studii, atârnă isbânda ori zădărnicirea ori căror silințe depuse în o asemenea direcțiune. Din observațiunile făcute în timpul cxcursiunilor întreprinse în diverse localități, cu ocasiunea misiune! melc dc studii forestiere în Austria din 1894—95, pot afirma, fără teamă de contrazicere, că o bună parte din agenții silvici din această țară consideră cu drept ori fără drept atari experiențe ca niște spcculațiuni sciințifice cari nici o dată nu pot conduce la rcsultate de oarc-care valoare practică pentru cultura mare forestieră. Și pentru acest motiv, cei mai mulți primesc cu neplăcere, ba chiar cu oarc-care aversiune ast-fel dc însărcinări și așa fiind nu dcsvokă toată buna-voință și activitatea cerută. Acestei causc inițiale sc poate așa dar atribui faptul că multe din plantațiunile executate n’au respins așteptărilor. Nu mai puțin a contribuit la nesuccesul înregistrat până în timpul din urmă și împrejurarea că șefii de ocoale în Austria, ca și la noi ba poate într’o proporțiunc și mai marc, sunt nevoiți a consacra prea mult timp lucrărilor de cancelarie, ast-fel că deși dispun, în schimb dc brigadieri relativ bine instruițl, devotați meseriei lor, totuși acestora nu li se poate pretinde destulă competință pentru a garanta buna crcscere a unor plante streine ale căror existențe culturale nu le cunosc precum și a înregistra toate fcnomclc dc vegetațiune cc s’ar manifesta în timpul dcsvoltărei lor organice. Cu prilejul cxcursiunci ce am făcut, în Z>lu de 2 Iunie 1894, în pădurea Wicnerwald unde în anii 1893 sc înființase o pepinieră în 37 4 REVISTA PĂDURILOR întindere de 1250 m. p., am constatat că răzoareie ce fusese semă- nate cu esențele caria alba și caria amarii erau cu desăvârșire goale: nici un fir nu răsărise; în cele cu juglans nigra se vedeaO câte-va plântuțe cu un aspect însă gâlbinicios, iar în cele cu quercus rubra deși nu tocmai complecte, dar în cot cașul mal bine represintate. Intr’una din tarlale era semănate și câte-va răzoare cu frasin și paltin dc munte; succesul era absolut mulțumitor: creșcerea vigu- roasă, coloarea foilor de un frumos verde închis, indicii destul dc evi- dente ca aceste din urmă esențe, se aflat! in adeverata lor stațiune naturală. Tot în acest ocol s’a făcut în anul 1893 și plantațiuni definitive cu quercus rubra,,în verstă de 4 ani, trimise de șeful stațiune! dc experiențe de la Mariabrun. Ni s’a spus că causa pentru care nu isbiftisc se datora împreju- rărci ca rădăcincle suferise cu ocasiunea transportului. In primăvara anului 1894 s’a efectuat no! plantațiuni și anume pc o suprafață numai dc 600 m. p. însă cu fire în versta numai de 2 ani. Dc astă-dată succesul a fost asigurat, majoritatea plantelor s'a prins. De remarcat este câ mai toate esențele streine dar maî vârtos querqus rubra sunt foarte mult expuse vîntulul. Cerbii, căprioarele și alte feluri dc vînat cc abundă, de alt-minterl în pădurea Wicnerwald devorează cu predileețiune foile acestor plante. In ocolul Prcsbaum în anul 1891 s’a mai plantat și un numer dc 1600 de Abies Duglasil în etate de 2 ani. Numârându-sc, drept control, în toamna anului 1893 s’a mai găsit 1100 csemplarc. In momentul visitărei nâstre al acestor plantațiuni ele aveau o prea frumdsă vegetațiune, iar în tocurile unde prin situațiunca lor craO puțin mai adăpostite în contra intcmperielor atmosferice atră- geaCi cu deosebire atențiunea prin frumosul lor port și prin cres- cerea în înălțime excepțională din anul precedent. După experiențele făcute în Germania și în Scoția, resultă că această esență produce un lemn dacă nu mai bun dar ccl puțin de aceiași calitate ca al bradului și molidului din continentul nostru, atinge mari dimensiuni și crcscc, în bune condițiuni, până la 1000 metri altitudine în termen mediu. Pământurile firtscc, bogate în humus, nisipâse. ori de composi- 375 REVISTA PĂDURILOR tiune mineralogică nisipo-argil6se sunt acelea ce priiesc mai bine acestei specii îcmnâsc. In cc privesce temperamentul sW, intră în categoria esențelor de lumină, deci suntem pc calea unei noi cuceriri pentru silvicultura europeana, un nou mijloc pentru a reconstitui masivele deteriorate, de a repopula poienile și golurile cari cu drept cuveni desonereazâ pădurile. Această specie lemnoasa, a cărei proveniență este America de Nord, s’a dovedit că resistă foarte bine în contra gerurilor excesive. In adevC-r, cu toată asprimea iernei din 1879/^0 nu s’a putut cons- tata, în cele 2 jeri, nici cea mai mică perdere. Intre esențele cc se considera deja ca naturalisatc in Austria este și pinus strobus, care s’a introdus dc alt -minieri în Europa cam de 1 $0 ‘ani. Lemnul seu din punctul dc vedere tcchnic nu egateaza pc al bra- dului ori al molidului, ce-i drept, dar aceea cc’l lipscscc în calitate câștigă iu volum primr’o creștere din cele mai active. Prima condițiune dc inferioritate o mai compensează acostă spcciă și prin alte ale sale însușiri cari în anumite împrejurări, pot pro- cura servicii reale silvicultorului. In mijlocul masivelor in mod diseminat, ori formând grupe, sati buchete, pinus strobus produce un trunchifi aproape cilindric, drept și până la o marc înălțime lipsit dc craci, ceea ce-I dă o prea fru- mosă înfățișare. Cine a avut prilejul să visiteze pavilionul forestier de la exposi- țiunea universală francesă din anul 1889, unde figurați mai multe trunchiuri provenite din vasta și celebra pădure Fontaincbleau din preajma Parisului, ii poate reaminti calitățile incontestabile ale pi- nului lordului Weymmh Aceste calități cresc cu atât mai mult în însemnătate cu cât specia despre care vorbim atinge o vârstă mai înaintată pentru cuvîntul că stratul de alburn comparativ cu lemnul tare duramenul sati inima lemnului, represintă o mai mică proporțiunc. Această esență resistă, afară dc aceasta ată1 gerurilor excepționale și căldurilor canicul irt ale verct cât și ierburilor vătămătoare și încă din cca maî li.pc: tinerețe; poate pe de altă parte, să ’și cicatri- seze repede i.. uic pricinuite dc diverse soiuri dc vânat precum și a îmbuna iți relativ în scurtă vreme solurile sărăcite prin exploatări abusive. Cmc poate desprețui atâtea remarcabile calități ? 376 REVISTA PARURILOR Dacă pbius strobus, sau pinul lordului Weymuth, până acum nul vedem represintat de cât aproape exclusiv în pateuri și grădini de ormament, aceasta sc datoresce tmprejurârei că exploatațiunea fo- icsticră în condițiunile economice actuale, are ca țel producțiunea lemnului cu cele mai multe proprietăți industriale. Dacă acesta este scopul silvicultorului contimporan fapt ce de alt- minteri nu se poate cătu-șl dc puțin contesta,—liberi însă suntem să punem urmctoarclc întrebări. Nu există destule masive compuse din esențe cu mult mai puține însușiri ca cele doue din urmă specii lemnoase ? Nu sunt imense suprafețe păduroase, în diversele regiuni ale țOrci, cari printr’o irațională și empirică exploatare nu mai pot produce de cât abia lemnul pentru foc și un procent foarte redus ca lemn de lucru și construcțiuni? Nu sc găsesce adesea-ori forestierul în ast-fel dc situațiuni excep- ționale în cât cea mai neînsemnată, în aparența specia lemnoasă ’i poate procura servicii utile dc cea mal mare importanță? I ară să recomandăm introducerea la noi a unor ast-fel dc esențe în cultura mare foiestierâ, fiind in principia în contra ori căror im- portațiuni streine dc asemenea natură—totuși nu credem inutil a stărui ca sa se facă experiențe pc o scara fie ori-cât de mică și dove- dindu-sc ca bune pentru clima noastră, sa le întrebuințăm acolo unde trebuința se va simți neapărată. Să nu uităm un singur moment că unor asemenea inofensive și puțin costisitoare încercări la început datorim noi naturaiisarea a o mulțime de arbori fructiferi cari aâ adus beneficii imense agrutil- turel și naturaiisarea salcâmului—Robinia pseudo acacia—care ne a permis deja să-1 utilisăm în rcplantarea celor mai sterile soluri și în special pentru fixarea nisipurilor sburătoarc aflătoare în multe puncte ale litoralului țcrei despre Dunăre și Marea Neagră. Petre Antonescu. COMUNICAȚII ȘI_FAPTE DIVERSE Serviciii de cercetări și consul talii forestiere în Belgia.—Nu este fără interes a se cunoasce în România, circulara de mai jos a mi- nistrului dc agricultură din Belgia, Lion de Bruyn, în privința^unui serviciu de cercetări și consultațiunl în materie forestieră. «Noul regulament organic al personalului apelor și pădurilor din REVISTA PĂDURILOR 377 Iunie 1896, înserat în Moniteur b'lge din 1 Iulie 1896, a decis ins- tituirea unui serviciD special de cercetări și consuhațiuni în materie forestieră. Acest noO scrviciO, a cărui organisație a fost confiată d. Crahay, sub inspector dc păduri la Bruxelles, arc ca misiune principală de a stabili, în un mod regulat și metodic, experiențe de silvicultură, și de a da lămuririle și indicațiunilc ncccsaric pentru tratarea rațională a pădurilor sati împădurirea terenurilor incu(te. «Cred că nu este fără folos să atrag atențiunea asupra bine fa- cerilor cc pot trage din această irstituțiune administrațiunilc publice și particularii proprietari de păduri. în fața crisei agricole și a ne- cesi căței din cc în ce mai învederată a sc pune în valoare prin îm- păduriri imensa întindere a terenurilor neproductive, silvicultura câștiga pc fie-care G»-— 380 REVISTA PĂDURILOR INFORM AȚIUNI Din diferite împrejurări—cari se vor explica la adunarea generală—consiliul de administrație al societățel noastre, a amânat pentru altă data, conferințele cari fusese anun- țate a sc ține in luna b'ebruario 1897. * * * D. Gabriel Crama, silvicultor, s’a admis ca membru al societățel noasire. * * * D. guard general silvic cl. 1 Golgoteanu, a fost înaintat la gradul dc sub-inspector silvic cl. III. * * * Tablou de silvicultorii recunoscuti dc Ministerul Domenielor pentru ridicarea în plan și amenajarea pădurilor particulare, în conformitate cu dispozițiile lege! promulgată la 18 Martie 1896, prin care s’a modificat art. 6 din Codul Silvic, care tablou a fost publicat în «Monitorul Oficial» No. 210 din 19 Decembre 1896 (ca supliment la ccl publicat în «Monitorul» No. 126 din 7 Septcmbrc 1896): 1) Anastasiadc N. M., liber, Buzcu. 2) Bartolomcfl I. G., inginer hotarnic al statului, București. 3) Cordea N. G., inginer hotarnic al Statului, București. 4) Comâneanu P. C., inginer silvic al Eforiei Spitalelor, Bcrislă- veștl (Argeș). 5) Duma Th., liber, Craiova. 6) Eleuterescu C. 1., inginer silvic al Eforiei Spitalelor, București 7) Gcorgescu C., inginer ai Academiei, București. 8) lonescu Justinian, inginer silvic al Eforiei Spitalelor, Măxineni (R.-Sărat). 9) Iliescu M. Aurel, liber, Craiova. 10) Lazurcanu L. Al., inginer hotarnic al Eforiei Spitalelor, Bu- curești. 11) Nichita B., liber, Târgoviște. 12) Orghidan A., liber, Iași. REVISTA PĂDURILOR :«1 13) Pop AL, inginer silvic a! Eforiei Spitalelor, Morunglav (Ro- manațl). 14) Stătescu George, inginer silvic șef al Eforiei Spitalelor, Bu- curesci. 15) Sângcorzan I., inginer silvic al Eforiei Spitalelor, Sinaia. 16) Stainatian Gr., liber, Iași, 17) Rășcan D. Teodor, liber Iași. 18) Rusu I. V., inginer la Primărie, Bucuresci. 19) Rădulcscu I. G., liber, T-Sevcrin. 20) Vcruncula V. Ani.» liber, Craiova. ♦ ♦ Ad-ția Domeniilor Coroanei înființând la domeniu! Bicaz (Ncamțu) o Oscâtorie sistematică, pentru prepararea semințelor de reșinoase și în special dc molift, pc lângă îndestularea trebuințelor sale, mai are disponibilă anul acesta o cantitate de 400—500 kilograme sc- mînțâ de molift, care se poate vinde amatorilor, cu prețul numai de 2 lei kilogramul. Doritorii se pot adresa pentru ori ce informații la Ad-ția Dome- nielor Coroanei Bucuresci, saO la silvicultorul Domeniului Coroanei Bicaz (Neamțu). - i——-------------------- In «Revista Pădurilor» din luna tr-xuU s’a publicat un articol intitulat «Comparațiune intre șevalete de silviculturii romane cu cele din străinătate» semnat cu inițialele B. I). N. In acest articol, după ce jutorul arata organi- sația școlelor de silvicultură din diferite ț£rl față cu școala de silvicultură de la BrănescI, ajunge la concluzia că. această din urmă școală fiind cu totul infe- rioară, urinează a se reorganisa, spre a produce adevărațl silvicultori iar uu brigadieri d'ai Buhemiei. Dc și școala de la Brăncșll lasă mult de dorit, precum s’a arătat altă daLl in paginelc acestei Reviste, cu toate auslea, ultima apreciare, in modul cum e exprimată, fiind nesxactă și atingând pe nedrept amorul propriu al tinerilor elevi din această școală, ținem a declari, că ea s’a introdus de autor in ultimul moment tară știrea și coniumțimântul comitetului de redacție. G. S. TABLA DE MATERII (ANUL XI, 1896; STUDII ȘI DIFERITE rĂRTICOLE Pagina 0 repede privire asupra anului 1895 din punt de vedere silvic, d<- G. Stăvscu........................................ Meloada actuală austriacă, «Ic Petro Antonescu................ Pădurile județului Dorohoi, de El. Apostolescu................ Pădurile Dobrogei, de P. Grigorescu........................... Conferințe silvice, «le I. Kalinderu.......................... Organ isarea serviciului silvic, dc N. H. D.mikscu . . . . Antracit in România..................................* . . . Gestiunea reducere! serviciului silvic al Statului, de G. StăUscu..................................................... Vrabia este pasare utilă, de S................................ Punerea in valon* e a lemnului «le fag prin întrebuințarea lui in industria traverselor dc drum d<* fer, de G. Slătescu . Resumalul ședinpdor adunărei generale a soctctățel ♦Pro- gresul Silvice (I89G)......................................... O excursiunc in Transilvania, «ie El. Davidescu............... 1 6,50,69,111,1 22J.5,75.t1« 33 34.179,26» 47 65 «ți 97 126 141,190 Desvoltarea vegetațiunei in 1896 și prevederea maturității plantelor și recoltelor, de I. Ț.tu ........................... 1 Ameliorați! silvice impuse exploatărilor de păduri*, de X. R Daniilescu............................,..................... Insecte pustiitoare in brâdeturile Zerneștilor, di* I. Ionică . 172 Despre Viscum album și Lorantus europeus, de Gr. Pâr- vulescu........................ ............................ Silviculture și ramurclc sale I« expoziția milenară din Duda Pesta, de B. D. Ncagoe......................................................... 204 Influența pădurilor asupra climei și economiei in genere, o Studii asupra naturaliftațînneT plantelor in Austria, de P. Antonescu................................................................... 370 COMUNICATIV NI ȘI FAPTE DIVERSE Microbii pavagiulul de lemn ; Cele maî mari păduri din lume; Din Norvegia la Spilzberg pe barcă............................ 28—29 Către d-nil membrii ai societăței; Boala viței americane. . 61—62 Congresul internațional de agricultură «lin Bruxela; Des- păduriri și necesitatea do a n-împăduri; Pescăria in Re- gatul Unit; Fecondația (lorilor prin insecte.................. 90- 94 Noul industrii lemnoase; Exposiție forestieră la Perna; Ilu- minat ea cu gaz din lemn; Noui experiențe asupra acți- unei fertilisante a sulfurulul de carbon; Cultura perMcoluI în Statcle-Unite................................................ 154 156 Congres forestier: Apărarea lemnelor contra insectelor ; Be- producțiunca stacojilor; Profunzimea oceanelor; Etatea arborilor; Un nou arbore tanifer; Asociație forestieră a- inericană ; Consiliul superior de pisciculturii in Franța . 211—218 Expositia dc silvicultură din Geneva; Societatea centrală fo- restieră din Belgia ; Cărți de recomandat pentru biblioteca silvicultorului; Semințăril de recomandat pentru silvi- cultori ................................................................. 240-253 Organisarca forestieră a cantonului Berna; Pădurile Sta- tclor-Unite; Trăsnetul și arborii-; Distrugeri dc păduri in Franța prin insecte; Un arbore gigantic; Cele mal mari profunzimi cunoscute ale Oceanelor; Valorea unui câine. 281—284 Pepiniere și plantațiuni în țară. ............................................. 317 Nisipuri sburâtoare și păduri din Dobrogea; Industrie fo- restieră și veniturile pădurilor in Rusia ; Un concurs; O exposiție; Coinerciul românesc de lemne; Pari dc tele- graf «le hârtie; PaTagiu de plută; Câte chibrituri sc con- sumă in Europa; Influența ploiel asupra formei frunzelor; Vegetațiunea in raport cu aerațiunea solului................................ 311—347 Buletin bibliografic . . *................................................... 347 Serviciul de cercetări și consultațiunl forestiere in Belgia; Istorie narată dc arbori.................................................. 376—377 Buletin bibliografic . . . . ,................................................. 378 , r . , ( 30,63.91,157,219 Informix.......................................................{ 25 4,284,319..348 _ , . , , . ( 32.64,96,160.223 JJuleliniu observat tunilor meteorologice......................<224256 288 320 352 0 cr o •* fJWWP 3 —*o"~±=g & £.8^85 7 — £ 3 •t 1HW ~~ £« ă 2 «5 " â y j, o »—*•———■■■ . ■ - STAȚIUNI Institutul 1 ăS§§588SSo Atitudine tn. c* CD O T$U 1 M«4CC. aass^săg? Presiunea atmos- feric medio la O» tn. m. • 2. o «o o v> IA »A î 1 0£ F9 VA n «A OA ca Medie TRMPIU o 3828SS82S}? Max- h wa io c- ioolste is a >•» ©1» — ©»»*• v r-; 1 1 1 1 i 1 1 1 1 1 1 LLlLllili “o“»îc. Liijo-O-'-yc - — 9 — Minimi absol. o9 VU > C=3 ©E> S" c«O©c'©Uc^cSiaU ssassjass^s aagassssas (îm «scaii relativi medio ’/u R t—ZJ Direcția dominanți 1 VAntul r i. • CxJ ©E» •~S —a sa!838saâaB Phi viometrti § (apă și Upadâ) ■n. m. X Cc S3 •—3 aOC.J-OOO*-*-*' Ploaie >10 •4 4- » -J -J ir IO C*> -* U ZApadA s o •TS cz> o" Ceața e^’ f*T> - .w . N jocoa"~ic”cooo-*c. w 2 1 10 10 1 4 6 1 Vint tare JMARL 1 1 1 1 1 ! 1 1 1 » 1 1 1 1 1~l 1 1 I Furtuni L ZILE a a P (i^>0©0»0 1 w 1 »• •o io c' c«i- e*vic Solul acoperit LOR r » 5? cu zApadâ A ew-i-uuHoj. | Senin SJ eo-i^io-jXecO'^ ©•3»'4V«-JVQ-