REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ Publicația este editată de Ministerul Apărării Naționale, prin Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, membru al Consorțiului Academiilor de Apărare și In- stitutelor pentru Studii de Se- curitate din cadrul Partene- riatului pentru Pace, coordo- nator național al Proiectului de Istorie Paralelă: NATO - Tratatul de la Varșovia COLEGIUL DE REDACȚIE • General-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, directorul Institu- tului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară • Academician DINU C. GIURESCU, Academia Română • Dr. JAN HOFFENAAR, Președintele Comisiei Olandeze de Istorie Militară • Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, London Univer- sity . Colonel (r) dr. PETRE OTU, directorul științific al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară . Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea București • Conferențiar univ. IULIAN FOTA, Academia Națională de Informații . Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc. șt., Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară . Prof. univ. dr. ALESANDRU DUȚU, Universitatea „Spiru Haret” • Prof. univ. dr. MARIA GEORGESCU, Universitatea Pitești . Comandor (r) GHEORGHE VARTIC SUMAR • Istorie medievală - SABINA MADGEARU - Enluminures-temoins: Constantinople face aux attaques dans le Moyen Age tardif (XlIIe-XVe siecles) ...... 1 • Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial - CR1ST1NA CONSTANTIN - Viața cotidiană - o nouă direcție de cercetare în studiul Primului Război Mondial? .................... 9 - ALEXANDRU MADGEARU - Din însemnările zilnice ale unui comandant de companie ........................................................ 37 - PETRE OTU - Cooperarea politico-militară din cadrul coalițiilor beligerante în anii „Marelui Război”. Cazul României................ 43 - MIHAIL DOBRE - Primul Război Mondial și relațiile româno-italiene. Despre acțiunea diplomatică de atunci și gestionarea memoriei diplomatice în prezent.......................................................... 55 - SORIN CR1STESCU - Istoriografia și memorialistica germană despre România în Primul Război Mondial și receptarea ei de către istoriografia românească.......................................................... 62 - MANUEL STĂNESCU - O mărturie inedită despre campania din Transilvania, august - octombrie 1916. Jurnalul locotenentului în rezervă Alexandru Olteanu ........................................... 65 - CERASELA MOLDOVEANU - Contribuția minorităților naționale la Primul Război Mondial (1916-1918). Cazul populației mozaice și al celei musulmane................................................... 71 - ȘERBAN PAVELESCU - Dezbateri și direcții de cercetare ale istoriografiei militare românești referitoare la Primul Război Mondial . 77 - SORIN NEGOITĂ - Problematica Primului Război Mondial în „Revista de Istorie Militară” editată de Centrul pentru istorie și științe sociale al Bundeswehr-ului (4) ......................................... 84 - CARMENRÂJNOVEANU - Romania and the collapse of the Eastern Front in 1917: changing military dynamics and strategic implications ... 90 ♦ Viața științifică - Atelier de film documentar: „Militari evrei în Marele Război” (9 mai 2018) - CERASELA MOLDOVEANU.................................... 101 - „Studiu al câmpului de luptă pentru a identifica teme și lecții pentru a consolida gândirea operațională și tactică. Campania din 1917 din România” Comandamentul Corpului NATO de Reacție Rapidă Turcia - MANUEL STĂNESCU........................................ 102 - Masă rotundă, 7 iunie 2018: „Pacea de la București (24 aprilie/7 mai 1918) și reintrarea României în război (28 octombrie/10 noiembrie 1918)” -ALEXANDRUMADGEARU ...................................... 104 • Revista este inclusă in baza de date a Consiliului Național al Cercetării Științifice in învățământul Superior, fiind evaluată la categoria „C” • Poziția revistei in lista-catalog a publicațiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS ♦ Medieval History - SABINA MADGEARU - Enluminures-temoins: Constantinople face aux attaques dans le Moyen Age tardif (XlIIe-XVe siecles).............................................................. 1 ♦ The Centenary of the Great Union - CR IST IN A CONSTANTIN - Daily Life in World War 1 - A New Area of Research?......... 9 - ALEXANDRU MADGEARU - From the Diary of a Company Commander.......................... 37 - PETRE OTU - Political and Military Cooperation within the Two Belligerent Coalitions during “The Great War” Romania’s Case ............................................................ 43 - MIHAIL DOBRE - The First World War and the Romanian-Italian Relations. Diplomatic Action Then and Diplomatic Memory Now ............................................................ 55 - SORIN CRISTESCU - German Historiography on Romania’s Conduct in the First World War and the Romanian Perception ............................................................... 62 - MANUEL STĂNESCU - An Astonishing Testimony on the Campaign of August-October 1916 in Transylvania. The Diary of Reservist Lieutenant Alexandru Olteanu....................... 65 - CERASELA MOLDOVEANU - The Contribution of National Minorities to the First World War (1916-1918). The Case of Jewish and Muslim Populations .................................... 71 - ȘERBAN FAVELESCU - Debates and Areas of Research in the Romanian Historiography Regarding World War 1................................................................................ 77 - SORIN NEGOITĂ - World War 1 in the “Review of Military History” Published by the Center for Military History and Social Sciences of the Bundeswehr (4)............................. 84 - CARMEN RÂJNOVEANU - Romania and the Collapse of the Eastern Front in 1917: Changing Military Dynamics and Strategic Implications...................................... 90 ♦ Scientific Life - Documentary Film Workshop: “Jewish Soldiers in the Great War” (May 9, 2018) - CERASELA MOLDOVEANU..................................................................... 101 - “Battle Study 2018. Themes and Lessons for Consolidating Tactical and Operațional Thinking. The Campaign of 1917 in Romania” NATO Rapid Deployable Corps Turkey - MANUEL STĂNESCU.... 102 - Round Table, June 7, 2018: “The Treaty of Bucharest (April 24 / May 7,1918) and Romania’s Re-entry into War (October 28 / November 10,1918)” - ALEXANDRU MADGEARU............................ 104 ♦ Responsabil de număr: PETRE OTU . ALEXANDRU VOICU - redactor ♦ ION MIHAIU - coperta • ELENA LEMNARU - tehnoredactare computerizată Adresa redacției: strada Constantin Miile nr. 6, cod 010142, București, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88 B 0000/20.12.2018 Istorie medievala ENLUMINURESTEMOINS: CONSTANTINOPLE FACE AUX ATTAQUES DANS LE MOYEN AGE TARDIF (XHIEXVE SIECLES) SABINA MADGEARU * Abstract The current study is intended as a presentation cf military techniques cf assault and de- fence from the end cf the thirteenth to theffteenth centuries, with the castle-city cf Constan- tinople as a case study. I have not chosen Constantinople at random since its conquest put face to face the Latin West and the Greek Orient, but also Christendom against Muslims, intertwining thus the military and spiritual/religious facets cf medieval war. The primary sources are visual consisting cffour illuminations cf illuminated manuscripts cf thefollow- ing chronicles: Guillaume de Tyr - Historia, Sebastien Mamerot - Les Passages d’Oultremer, Johannes de Columna - Mare Historiarum, Jean Chartier - Chronique de Charles Vil). In terms cf methodology, I will use a two-tier comparison: a) between the visual sources b) visual sources v. textual sources. The selection criteriafor the visual sources werefirstly and obviously those related to space and time (namely to represent Constantinople and fall into the chosen time frame), then thefact that such sources should be included in historiographical works and contain as many military details as possible. Keywords: Constantinople, Byzantium, bellum, illumination, illuminated manuscript, chronicle, medieval historiography, attack, defence, military technique, crusade, medieval waifare Cette etude permettra de decouvrir les fa- cettes du bellum medieval exposees devant et derriere les murs de Constantinople pendant la quatrieme croisade et au XVe siecle. Plus pre- cisement, les episodes de guerre impliquent les deux conquetes de Constantinople, la pre- miere au cours de la quatrieme croisade qui a marque le debut du declin de la ville-château et la derniere etant sa chute finale qui a finale- ment change son identite. * Prof. Colegiul Național „Mihai Eminescu” București. ■ Revista de istorie militară ■-------------------- 1. Nature et description des sources 1.1 Sources visuelles Figure Episode Siecle Titre d’ouvrage Manuscrit, Folio Enlumineur 1. Flotte italienne gardant Byzantium (1461) XVe siecle vers 1474-1475 Sebastien Mamerot, Les Passages d'Oultremer BnF Franțais 5594, fol. 274v http://visualiseur.bnf.fr/ VisualiseurîDestination =Mandr ago re&O=07200027 &E=564&I=44374 &M=imageseule Jean Colombe 2. Siege de Byzantium (339 av. J.-C.) XVe siecle 1447-1455 Johannes de Columna, Mare Historiarum BnF Latin 4915, fol. 83 http://visualiseur.bnf.fr/Visu aliseur?Destination=Mandra gore&O=07839863&E= 1&I= 64006&M=imageseule Maître de Jouvenel 3. Siege de Constantinople (1204) Fin XlIIe siecle Guillaume de Tyr, Historia (et continuation) BnF Franțais 2628, fol. 293v http://visualiseur.bnf.fr/Visu aliseur?Destination=Mandra gore&O=07849965&E= 1&I= 41991&M=imageseule Saint Jean dAcre 4. Siege de Constantinople (1453) 15th about 1470-1480 Jean Chartier, Chronique de Charles VII BnF Franțais 2691, fol. CCXLVIv http://visualiseur.bnf.fr/Visu Philippe de Mazerolles (maître du aliseur?Destination=Mandra Froissart de gore&O=07841452&E= 1&I= Philippe de 42603&M=imageseule Commynes) Le choix de ce type de source est motive par la numerisation croissante des manuscrits me- dievaux qui met en valeur la maîtrise artistique de ces miniatures, d’un cote. II serait dommage de ne pas compter sur Ies sources recemment rendues disponibles qui sont d’ailleurs tres bel- les et nourrissent notre gout artistique. Je re- connais donc appartenir ă la recente tendance des historiens adoptant un objet d’etude qui avait ete attribue aux historiens de l’art.1 De l’autre cote, il y a un grand nombre des margi- nalia ă partir du milieu du XHIe siecle qui pei- gnent des scenes guerrieres qui alimentaient le gout du publique de cette epoque-lă pour le jeu aux armes et pour la culture chevaleresque.2 Par consequent, ce type de source est repre- sentatif pour l’esprit de l’epoque et egalement pour le type de livre, livre d’histoire, qui inclut Ies illustrations. Ces livres d’histoire sont en meme temps des livres de memoire, le premier memorial des croisades par exemple.3 Enfin, une iconographie serielle proposee par Jerome Baschet - donc une iconographie de bellum en ce cas - soulignera l’epaisseur historique et la complexite de ce phenomene.4 1.2. Brevepresentation des manuscrits BnF Ms Franqais 2628 est l’un des plus de 50 manuscrits existants traduits en francais de 1‘Historia Rerum dans partibus transmariis ges- tarum, ecrite en latin, egalement connue sous le nom Historia Ierosolymitana de Guillaume de Tyr, archeveque de Tyr, ă la demande de son patron, le roi Amaury. Fait interessant, Ies codices latins n’ont pas ete ornes par un cycle de miniatures, mais Ies codices francais ont be- neficie de l’attraction des enluminures qui Ies rendait d’autant plus populaires. C’est l’un des ----------■ Revista de istorie militară ■--- Flotte italienne gardant Byzantium (1461) huit manuscrits produits par Ies scribes occi- dentaux dans la capitale d Acre.5 BnF Ms Latin 4915 est intitule Mare His- toriarum ab orbe condito ad annum Christi 1250 et a ete ecrit en latin par Johannes de Columna au milieu du XVe siecle en France de l’Ouest (peut-etre Angers) sur demande de Guillaume Jouvenel des Ursins. II est venu ă etre connu sous le nom de Mare Historiarium (Mer des Histoires) pour court. L’enlumineur est reste anonyme ă ce jour, c’est pourquoi Ies specialistes se referent ă lui comme maître de Jouvenel. L’ecrivain est le descendant dune ce- lebre familie italienne, ami de Petrarque, et un dominicain qui a vecu dans la premiere moitie du XlVe siecle ă Rome. Sa longue histoire uni- verselle se termine au milieu du XHIe siecle en raison de la mort de l’auteur. Ms latin 4915 est le seul richement enlumine (plus de 800 enlu- minures) sur Ies trois existants (Vatican, Vat. lat. 4963 et BnF, latin 4914 and 4915). ---■ Revista de istorie militară ■--------- BnF Ms Franțais 5594 est Les Passages d’Outremer (les expeditions ă outremer) de Sebastien Mamerot que les editeurs Taschen ont tres pensivement intitule une «chronique des croisades» car cela est en verite ce qui est cense etre - un recit des croisades ecrit ă la demande de Louis de Laval. Orne de 66 enlu- minures aussi grandes qu’une page signees par Jean Colombe, le manuscrit contient aussi des lettres enluminees et histories. BnF Ms Franțais 2691 est le manuscrit de la Chronique de Charles VII ecrite en fran- cais (bien que commencee en latin) par Jean Chartier, le frere du renomme poete Alain Chartier. II est ne ă Bayeux au debut du XVe siecle, sa familie normande etant bien eprou- vee par les conflits avec les anglais. Dejă en no- vembre 1437 il est nomme historiographe en titre du royaume par Charles VIL6 1.3. Sources textuelles Les images sont plus convaincantes mais elles seulement soulignent le texte, ce que l’auteur a voulu dire. Le texte explique l’image, et c’est pour cela que l’on a besoin d’un recours aux textes. J’ai choisi encore le temoignage d’un fide oculata, le chevalier Robert de Clari, qui semble avoir ete au milieu des evenements qu’il raconte, et de Geoffroy de Villehardouin, toujours un temoin, mais ă un autre niveau. 2. Methodologie et question de recherche Mon point de depart dans l’etude actuelle est d’etablir la relevance documentaire des images dans le corpus d’etude, une demarche qui implique le recours â la comparaison (en comparant les representations de bellum dans le corpus selectionne d’images avec d’autres types de sources textuelles ou decouvertes ar- cheologiques ou autres). En d’autres termes, je m’interesse ă la mesure dans laquelle les ima- ges en question sont une representation fidele de la guerre. Selon cette approche, toutes les images choisies ont une fonction referentielle.7 II reste a voir si on peut reveler d’autres buts auxquels ces miniatures servaient encore â leur temps. 3. L’attaque et les attaquants Attaquer un grand château-complexe ou Château-ville comme Constantinople, entoure par l’eau sur deux de ses cotes, au XHIe siecle a ete une tâche enorme. La renommee8 et la vue de la fortification remplie coeur des croises avec de la peur et de la reticence â agir. Constantino- ple a ensuite ete considere comme la «tete du monde” et le commencement de l’Orient ou le paradis terrestre a ete dit d’etre situe. D’ailleurs, Constantinople est plein de merveilles.9 Considerons d’abord l’attaque contre Constantinople, representee â la Figure 3, une enluminure du XlIIe siecle de YHistoria de Guillaume de Tyre. La figure favorise la nar- Siege de Constantinople (1204) ration car elle se compose de deux panneaux verticaux, le superieur montrant l’attaque ter- restre, et le bas une attaque navale. La strategie de guerre habituelle lors de l’at- taque terrestre comprendrait les etapes suivan- tes: l’arrivee des troupes legerement armees, la construction de palissades pour proteger les positions, creuser des tranchees, construire des tours de siege, saper les murs de l’ennemi.10 Aucun de ces derniers n’est montre dans le registre superieur de la figure 3, nous ne pou- vons voir que deux tentes, l’une apres l’autre. Devant la tente au premier plan se trouvent deux soldats portant l’armure occidentale ha- bituelle du XlIIe siecle: les casques et l’armure â cremailleres ou â chaînes. Le registre inferieur de la Figure 3 montre une attaque navale avec un bateau (probable- ment une galere de combat) sans vente mais une rame et des soldats assis en elle tandis que d’autres soldats (boarders) traversent au-des- sus d’un pont improvise (compose des mâts soutenant les ventes qui est pourquoi le ba- teau n’a pas de ventes)11 vers l’une des tours de Constantinople. Les assiegeants navals seraient tres probablement des Venitiens.12 4. Des defences et defenceurs L’une des defenses qui empeche l’entree des croises dans le port de Constantinople est une chaîne mentionnee par la Clari et representee dans une autre enluminure.13 La chaîne est at- tachee au château-ville et â la tour Galatha.14 Les tours de Constantinople etaient tres hautes et au-dessus des etages de pierre d’autres eta- ges etaient construits en bois, et tous les etages etaient pleins de soldats pendant l’attaque des croises. Une agression spontanee a lieu lorsque l’un des bateaux est jete par la maree dans l’une des tours et un venitien est jete dans la tour et massacre par les soldats lâ-bas (anglais, da- nois15 et grecs, on ne peut pas les differencier dans la Figure 3). Une deuxieme fois, le mou- vement est repete et un autre soldat atterrit â genoux ă l’interieur de la meme tour; l’histoire et son auteur a commis son nom â la memoire eternelle-Andre de Durboise, probablement une reminiscence de l’ancienne facon romaine de celebrei’ le premier attaquant qui reussit â escaler les murs.16 II parvient ă efirayer les de- -----------■ Revista de istorie militară ■-- fenseurs et est suivi par d’autres attaquants.17 La Figure 1 montre une certaine similitude â la Figure 3 dans la mesure ou elle a egale- ment deux parties montrant deux episodes. Folio 274v est le dernier des Passages de Ma- merot dechirant sur le fond du château-ville de Constantinople deux sujets soigneusement choisis: a) dans la pârtie superieure, on peut voir Louis de Laval, le patron de Mamerot, che- vauchant sur un cheval blanc tandis que tout le reste autour de lui est rendu dans des couleurs sombres, une technique destinee â l’avant-plan du commanditaire du livre, refletant ainsi le premier folio qui represente la presentation du livre au meme Louis de Laval; b) la pârtie infe- rieure de folio 274v ne se concentre sur aucune chose, on voit Constantinople ă gauche, deux des huit galeres laissees par les Genois et les Venitiens pour la protection sont sur la droite. L’intervalle temporel est de 1461, apres que Boucicaut est retourne en France laissant Constantinople â la protection du Seigneur de Châteaumorand. Nous pouvons voir les deux bateaux18 sans voiles, mais avec des mâts preș de la rive sur laquelle les soldats en uniforme sont aux aguets entre les navires et le mur de la viile conquise: trois sur la rive preș de l’eau, un groupe de cinq sur un chemin qui semble mener â la viile. Montrer des defenses ou des soldats faisant leur montre dans des temps paisibles n’est pas tres spectaculaire et nous ne pouvons meme pas distinguer les armes des soldats, â l’exception de quelques lances. Ce que l’enluminure ne parvient pas ă trans- mettre est le fait que la flotte italienne garde les murs de Constantinople contre ses propres habitants affames, un couple des figures qui apparaissent sur le cote gauche descendent des murs â la reddition aux Turcs. La pârtie supe- rieure montre une revolte des Genois contre le souverain franțais de la viile, qui, bien que destine â etre represente comme Constantino- ple a ete identifle comme etant en fait Genes, dont le gouverneur etait Louis de Laval.19 Re- marquablement, derriere la silhouette montee de Louis de Laval on peut voir une cathedrale gothique avec une rosace, une caracteristique qui est egalement presente et plus visible dans la Figure 4. Les deux Figures 1 et 3 sont des repre- sentations ideales des croises et la declaration ----■ Revista de istorie militară ■------------- Siege de Constantinople (1453) sur 1’ Historia de Guillaume de Tyre - â savoir qu’elle n’etait pas seulement destinee â flatter une dynastie mais plus susceptible de presen- ter «un portrait favorable de l’Est Latin»20 - est egalement valable au sujet de ces deux enlumi- nures. Les attaquants peuvent porter l’armure conventionnelle et les armes de leur temps, mais ces soldats laîcs sont designes comme des pelerins ou des anges.21 La Figure 4 precede en temps la Figure 1 car elle donne une vue sur la conquete de 1453 de Constantinople par les Ottomans qui sont ă l’echelle des murs. Nous voyons beaucoup d’armes, mais la plupart d’entre elles sont cel- les des siecles passes: arcs et fleches, arbaletes, et lances. En ce qui concerne les armes des Ot- tomans, elles peuvent avoir ete importees de Constantinople et d’Europe malgre une inter- diction papale.22 Cela aurait justifie les rumeurs de trahison jete ă Constantinople.23 5. Histoire militaire en cadre Bien que representant une scene de siege de l’histoire ancienne, la Figure 2 ressemble â la Figure 1 du point de vue du style, d’autant plus que la premiere a ete peinte par un maître franțais. Le siege de Byzance de 339 av. J.-C. par Philippe II, le roi de Macedonie, semble re- presenter un siege de tout château dans l’Ouest medieval dans les XlIIe-XVe siecles. Les defenses de Constantinople resident dans l’entree porte complexe ayant une struc- ture quadrangulaire flanquee sur chaque coin par des tours carrees ressemblant beaucoup au style de tous les châteaux croises24 qui ont ete eriges en conformite avec le modele (Constan- tinople), avec trois tours rondes en grappe pour remplacer une tour circulaire unique, toutes les tours crenelee, toutes les pierres vi- sibles dans la mațonnerie. L’episode du siege de Byzance de 339 av. J.-C. est destine ă montrer une scene du passe par rapport au present du Johannes de Colum- na. II etait de coutume pour les historiens me- dievaux d’interpoler les episodes de l’histoire ancienne dans leurs recits. De tels episodes devraient souligner la grandeur d’un souverain ou d’une viile. Cependant, ce qui est remar- quable dans la Figure 2 est que l’armure et les armes, le château-cite de Constantinople re- presentes par le Maître de Jouvenel sont celles du XVe siecle. L’explication serait le manque de connaissances des enlumineurs qui etaient ainsi obliges de representer les personnages et les decors ă l’aide de ce qu’ils voyaient tous les jours, avec quelque chose de familier. Cela pourrait etre interprete aussi comme une ac- tualisation du passe.25 Conclusions Pour conclure, apres avoir pris en consi- deration bellum devant les murs de Constan- tinople dans le Moyen Age tardif ă partir des angles tels que l’attaque/defense, armure et ar- mement, assaillants/defenseurs, techniques et strategies d’assaut, constructions de guerre, on peut declarer que les sieges de Constantinople montres dans trois des enluminures choisies ont une certaine pertinence documentaire qui ne peut neanmoins pas etre saisie ă moins que les images soient corroborees avec les tex- tes des manuscrits dont les enluminures font pârtie. Ensuite, il y a toujours la question de la credibilite de ces textes qui valident ou non la pertinence documentaire des enluminures. Un fait qui est remarquable et a besoin de l’attention du chercheur est la composition multiculturelle des armees qui se sont affron- tes dans au moins deux des episodes represen- tes dans les enluminures selectionnees, avec l’accent sur le moment 1204 qui a porte ă l’ini- mitie d’un cote, des croises franțais, italiens et flamands et de l’autre cote des grecs, anglais, danois et tout autre mercenaires que l’armee byzantine ait pu enrole. ----1 6 I------------------------------------- Une autre conclusion moins evidente de cette etude est que l’histoire politique et les droits civils sous-tendent les aspects militai- res soulignes ici. Pas contrairement au Moyen Age, Constantinople est l’une des «patates chaudes» de l’Europe de l’Est. Cependant, bel- lum etait saillant au Moyen Age et, inevitable- ment, Constantinople y est associe dans des enluminures de livres d’histoire ecrits ă l’epo- que, enluminures qui fonctionnaient comme une sorte d’aide-memoire collectif. Abbreviations BnF - Bibliotheque Naționale de France Ms - manuscrit Fol. - folio Fr. - Franțais Lat. - Latin NOTES 1 Schmitt, Jean-Claude. “Images and the histo- rian”, en Bolvig, Axei and Phillip Lindley (ed.), His- tory and Images. Towards a New Iconology. Brepols, 2003, 19 (dorenavant Schmitt, Images). 2 Le milieu du XlIIe siecle marque le passage de l’illustration hagiographique et est le point de debut des illustrations historiographiques; elles sont fre- quentes dans des editions de luxe au long du XlVe siecle pour devenir communes aux XVe siecles. La place des miniatures etait souvent preș de la rubri- que, renforțant ainsi les divisions du livre et egale- ment aidant le lecteur ă s’orienter dans le contenu du livre. Subsidiairement, par le theme et la recurrence, elles ont servi ă un objectif politique, renforțant une certaine ideologie choisie par le commanditaire du livre. Guenee, Bernard. Histoire et culture historique dans l’Occident medieval, Paris, Aubier Montaigne, 1980, 240 (dorenavant Guenee, Histoire). 3 Paul, Nicholas and Suzanne Yeager (ed.). Re- membering the Crusades. Myth, Image and Identity, Baltimore: The John Hopkins University Press, 2012, 1-2 (dorenavant Paul & Yeager, Remembering). 4 Baschet, Jerome. “Pourquoi elaborer des ba- ses de donnees d’images? Propositions pour une iconographie serielle.», en Bolvig, Axei and Phillip Lindley (ed.). History and Images. Towards a New Iconology. Brepols, 2003 (dorenavant Baschet, Ico- nographie serielle). 5 Folda, Jaroslav Thayer. The Illustrations in Ma- nuscripts cf the History cf Outremer by William cf Tyre, The John Hopkins University, PhD 1968, Fine Arts, University Microfilms, A Xerox Company, ■ Revista de istorie militară ■------------ Ann Arbor, Michigan, 1971, iv-v. Voir aussi Folda, Jaroslav, “Commemorating the Fall of Jerusalem: Remembering the first Crusade in Text, Liturgy and Image" en Paul & Yeager, Remembering, 125-145. 6 De Viriville, Vallet (ed.). Chartier, Jean. Chro- nique de Charles VII, Tome I, Paris : P. Jannet, 1858, viii. 7 Schmitt, Images, 20. 8 La conquete d’avril 1204 de Constantinople et la fondation de l’Empire Latin marquerait une pe- riode de declin du grand centre medieval du chris- tianisme oriental qui conduirait finalement ă sa chute definitive en 1453. Ce declin etait d’abord le resultat du siege et du pillage par les Latini avec le feu detruisant de vastes zones de la viile et de son infrastructure. Une telle devastation a provoque la migration massive de la population, par consequent leconomie a retreci. Voir Jacoby, David. Byzan- tium, Latin Remania and the Mediterranean, As- hgate, 2001, Chapter VII Venetian Settlers in Latin Constantinople (1204-1261). Rich or poor?, 181. 9 Robert de Clari, Conquete de Constantinople, edite par P. Lauer, Paris, Champion, 1924. Publie en ligne par la Base de franțais medieval, http:// catalog.bfm-corpus.org/clari. Derniere revision le 2011-07-22, §91. Disponible ă http://txm.ish-lyon.cnrs.fr/bfm/pdf/clari.pdf (8 August 2018). (dorenavant Clari, Conquete) 10 Nicholson, Helen and David Nicolle. God’s Warriors. Crusaders, Saracens and the Battle for Je- rusalem, Osprey Publishing, 2005, 33 (dorenavant Nicholson & Nicolle, God’s Warriors). 11 «Quant li Griu virrent que li pelerin ne lai- roient mie pour peur d’aus qu’il ne venissent au ri- vage, et il les virrent aprochier d’aus, si se traisent arriere, onques ne les oserent atendre, tant que li estores arriva, et quant il furent arrive, si issirent li chevalier hors des uissiers tot monte ; que li uissier estoient en tele maniere fait que il i avoit wis que on ouvroit bien, si lanchoit on un pont hors, par ou li chevalier pooient issir hors a tere tot monte.» Clari, Conquete, §43. 12 «Et quant les nes et tot li autre vaissel furent mis dedens le port a sauvete, si sanlerent tout li pe- lerin et li Venicien, si prisent consel entr’aus corn- ment il aserroient le vile, et tant qu’il s’acorderent entr’aus que li Franchois l’asserroient par tere et li Venicien par mer.» Clari, Conquete, §44. 13 BnF Franțais 2825, fol. 295. La croisade est une guerre sainte et les soldats s’approchant de Constantinople dans un bateau ne montrent aucu- ne agressivite sur leurs visages, mais douceur tandis que leurs bras tendus semblent soit mendier pour la misericorde soit exprimer cette attitude cupide de l’Occident vers leur objet d’envie et de deșir - Constantinople. Concernant la cupidite de l’Ouest -------■ Revista de istorie militară ■-------------- envers Byzance, voir Gregory, Timothy E. A History cfByzantium, Blackwell Publishing, 2005, 280. 14 «Or estoit li pors de Constantinoble molt bien fremes d’une molt grosse caaine de fer, qui tenoit en le chite et d’autre part du port tenoit a le tour de Galatha.» Clari, Conquete, §43. Faral, Edmond (ed.), Villehardouin, La Conquete de Constantino- ple, Tome I, Paris, Societe d’Edition «Les Belles Let- tres», 1938, §159, 159 (dorenavant Villehardouin/ Faral). 15 Cela pourrait etre une reference directe ă la presence de la garde varegue dans les lignes des de- fenses de Constantinople. Villehardouin confirme la presence des anglais et danois. Villehardouin, § 171 (Faral 173). Dans son chapître, «Ghost of the regiment: Varangian evidences 1204-1453», Sigfus Blondal est principalement preoccupe par la pre- sence varegue apres 1204-1205 s’appuyant sur des preuves telles que trouvees dans une saga et les ves- tiges de certains boucliers. II mentionne egalement en passant un extrait de la meme edition de Robert de Clari sur laquelle je fonde letude en cours. Ledit extrait comprend la reference ă certains anglais, da- nois et d’autres pretres et les clercs priant les latins pour la misericorde et souligne que Clari peut avoir fait une erreur. Quant ă moi, je me demande si l’edi- tion consultee par Sigfus Blondal ou Sigfus Blon- dal lui-meme fait une omission de lepisode que je me refere ici. Voir Sigfus Blondal, The Varangians cf Byzantium. An aspect cf Byzantine military his- tory translated, revised and rewritten by Benedikt S. Benedikz, Cambridge University Press, 1978, 167. Bien qu’il ne s’agisse que d’une entree dans une bro- chure de vulgarisation, le bref texte sur la quatrieme croisade ecrit par Raffaele DAmato merite detre cite puisqu’il est plus instructif et plus proche des sources: “The inglorious Fourth Crusade of 1203-4 saw the capture of Constantinople by the Western crusaders and Venetians and the destruction of the Byzantine imperium. When the Crusaders first ap- peared in front of Constantinople on 24 June 1203 some 6,000 Varangians manned the walls. Soon af- terwards they achieved several Byzantine successes during the siege: Villardouin mentions that they captured two or four knights and brought them in front of Emperor Alexios III Angelos Komnenos. Varangian guardsmen defended a barbican at the landward corner of the walls. On 17 July, when the Crusaders managed to destroy with a battering ram the seawall in the position known as the Apobathra Basileios, they were repulsed by Pisans and by Va- rangians who did great execution with their axes. However, the Venetians scaled the harbour walls and captured 25 towers within an hour; that night the emperor lied the city, and on 18 July the Eunuch in charge of the treasury, Constantine Philoxenites, 1 7 I------------------------------------ backed by some Varangian guardsmen, reinstalled in power the dethroned and blinded Isaac II Ange- los along with his son Alexios IV, who negotiated with the Crusaders and Venetians." DAmato, Raf- faele. Men-at-Arms 459. The Varangian Guard 988- 1453, Osprey Publishing, 10-11. 16 Corona muralis a ete le titre dune ancienne decoration militaire romaine decerne au soldat qui a d’abord grimpe les murs dune viile assiegee ou une forteresse et de placer le drapeau lă-bas. 17 «Et n’avoit mie en tout le navie plus haut de quatre nes ou de chine qu’il peussent avenir as tours, si erent eles hautes ; et tout li estage des tours de fust qui erent faites seur les tours de pierre, dont il i avoit bien chine ou sis ou set, et estoient toutes warnies de serjans qui les tors desfendoient. Et tant i assalirent que le nef le vesque de Sessons s’ahurta a une de ches tors par miracle de Dieu, si comme le mers, qui onques n’est coie, le porta, et seur le pont de chele nef avoit un Venicien et deus chevaliers ar- mes; si comme le nef se fu ahurtee a chele tour, si se prent li Veniciens a pies et a mains au miex qu’il peut, si fait tant qu’il fu ens. Quant il fu ens, et li serjant qui estoient en chel estage, Encles, Danois, et Grius que il i avoit, si wardent, si le voient, se li keurent il sus a haches et as espees, si le decaupe- rent tout. Si comme le mers reporta avant le nef, si se rahurta a chele tour; si comme ele s’i fu rahurtee, si ne fait mais el li uns des deus chevaliers, Andriex de Dureboise avoit a non, si se prent il a pies et as mains a chele breteske et fait tant qu’il se mist ens a genoullons.» Clari, Conquete, §74. Le terme «bre- teske» designe un trăit architectural proeminent d’une tour qui sert ă elargir et ameliorer l’espace de defence. 18 II y a deux types de navires au moyen âge. Ceux dans les enluminures sont probablement le deuxieme type, le type «carvel». Voir Nicholson, Helen. Medieval Waifare. Theory and Practice cf War in Europe. 300-1500, Palgrave Macmillan, 2004,145. Le terme que Clari et Villehardouin utili- sent est “galies” galeres. Clari, Conquete, §37. Ville- hardouin §56 (Faral 59). Pour le transport des che- vaux, on utilisait des navires nommes “huissiers,” qui avaient une porte au-dessus de la Ilottaison, pour l’embarquement des chevaux. Villehardouin, §156 (Faral 157). 19 Mamerot, Sebastien. A Chronicle cf the Cru- sades. The Expeditions to Outremer. An unabridged, annotated edition with a commentary, Taschen, 2016, 732 (dorenavant Mamerot, Passages). 20 Edbury, Peter W. and John Gordon Rowe. William cfTyre. Historian cf the Latin East, Cam- bridge University Press, 1988, 25. 21 Des exemples peuvent etre trouves dans Clari, Conquete, §15, §47. Villehardouin, § 52 (Faral, 55). 22 Nicholson & Nicolle, God’s Warriors, 34. 23 Harris, Jonathan. “Collusion with the Infidel as a Pretext for Western Military Action Against Byzantium (1180-1204)” in Sarah Lambert and Helen Nicholson (ed.), Languages cfLove and Hate: Cor,flict, Communication, and Identity in the Me- dieval Mediterranean, International Medieval Re- search, 15 (Turnhout: Brepols, 2012), 99-117. 24 Boas, Adrian). CrusaderAchaeology. The Mate- rial Culture cfthe Latin East. Routledge, 1999. p. 80- 90. Voir aussi Molin, Kristian, Unknown Crusader Castles, Cambridge University Press, 2001, pour une description detaillee d’une grande pârtie des châteaux croises, incluant les plâns de sol. DeVries, Kelly and Robert Douglas Smith, Medieval Military Technology, University of Toronto Press, 2012 dedie le chapitre 9 aux Châteaux en Pierre dans lequel on peut trouver une pârtie sur les châteaux croises (ă partir de la page 233), qui discute leur fonctions, leurs types et les meilleurs exemples. 25 Guenee, Histoire, 240. ■| 8 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial VIAȚA COTIDIANĂ - O NOUĂ DIRECȚIE DE CERCETARE ÎN STUDIUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL? CRISTINA CONSTANTIN * Abstract This paper focuses the cften overlooked aspects in historiography, namely the daily Lfe during wartime. Behind the dry figures andfacts that historians tend tofocus on, there were countless real lives affected by the war. While apparently less spectacular than discussing ma- jor victorios or dcfeats or the evolution cf thefrontlines, there can be no real understanding cf World War 1 - and cf war, in general - without having a pictare cf the individual tfforts and individual dramas cf the people involved. The paper below sheds some light unto the daily lives cf the Romanian soldiers and cfficers during World War 1, the text being accompanied by an impressive number cf rare photographs. Keywords: Romania, World War 1, daily lfe Cu ocazia celei de-a doua ediții a Congresu- lui Național al Istoricilor Români, manifestare desfășurată la Iași, în perioada 29 august - 1 septembrie 2018, Institutul pentru Studii Po- litice de Apărare și Istorie Militară și Comisia Română de Istorie Militară au organizat masa rotunda cu tema: Studiul Primului Război Mondial la Centenar. Noi direcții de cercetare, inerții, controverse. Cu acest prilej a fost punctată ca o posibilă și interesantă direcție de cercetare, cea legată de aspectele de viață cotidiană în vreme de război. în sprijinul acestei idei am prezentat un demers cultural inițiat de Muzeul Militar National „Regele Ferdinand I”, în contextul manifestărilor dedicate Centenarului Primu- lui Război Mondial, intitulat „Viața cotidiană în Primul Război Mondial”, demers care s-a concretizat într-o expoziție pe această temă și un catalog bilingv, român-englez. în cadrul expoziției, pe lângă echipamentele comple- te pentru trupă (inclusiv articole de folosință personală: aparate de ras, lame de ras, oglinzi, pieptene, gamele, tigăi, tacâmuri etc), specifice unor țări participante la acest conflict, intrate în patrimoniul muzeului în anii imediat următori încheierii războiului, au fost etalate piese care au aparținut unor personalități marcante, cum * Șef secție, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” ■ ■ Revista de istorie militară ■-------------------- ar fi: regele Ferdinand, regina Maria, mareșalul August von Mackensen, mareșalul Alexandru Averescu, mareșalul Constantin Prezan, genera- lul Henri Berthelot, generalul Ion Dragalina, ge- neralul Constantin Christescu, generalul Henri Cihoski, generalul David Praporgescu, generalul Eremia Grigorescu, Ecaterina Teodoroiu ș.a.1 Lucrări de artă din patrimoniul muzeului ale unor artiști care s-au aflat pe front, o serie de documente: scrisori, jurnale, cărți poștale, afișe, proclamații, etc., precum și un bogat fond imagistic, în mare parte având la bază clișeele de patrimoniu realizate în timpul războiului, au completat tematica expoziției. Documentarea necesară abordării aces- tui subiect, viața cotidiană în timpul Primu- lui Război Mondial a dus la realizarea unor mici studii prezentate în cadrul catalogului expoziției, care evidențiază principalele aspec- te ale tematicii: modul de locuire, hrană, igienă și îngrijire personală, petrecerea timpului liber, sărbători. Trebuie menționat faptul că acest subiect se află din ce în ce mai mult și în atenția specialiștilor din alte țări, pe măsură ce acce- sul on-line la sursele documentare a devenit facil. De altfel, tot mai multe instituții muzeale care păstrează în colecțiile lor documente fie că sunt scrisori, cărți poștale sau jurnale, re- feritoare la Marele Război, încearcă să le facă accesibile în mediul virtual, studiul comparativ fiind astfel încurajat. în privința modului de locuire2, memoriile și jurnalele contemporanilor epocii, scrisori- le și cărțile poștale de pe front și din spatele frontului, dispozițiile emise de autorități atât în zona ocupată, cât și cea liberă au relevat o serie de aspecte care se regăsesc și în surse- le documentare referitoare la frontul de vest, cum ar fi: - diminuarea spațiului de locuit din cauza atacurilor aeriene inamice, care, pe lângă dau- nele materiale și pierderi de vieți omenești au provocat și distrugeri de locuințe; - dificultățile autorităților din anumite zone în asigurarea unor condiții decente de trai din cauza execedentului de populație; - viața grea din tranșee determinată de vremea nefavorabilă; Interiorul unui dormitor pentru ofițeri într-un spital, 1917 ■] io |---------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Cameră pentru ofițeri Interiorul unui dormitor pentru trupă într-un spital, 1917 ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------- Interiorul unui dormitor pentru trupă într-un spital, 1917 Postul de comandă al Diviziei a XIII-a și locuința generalului Traian Moșoiu £ 12]---------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Locuința medicului șef al Spitalului de evacuare nr. 7 Soldați în tranșee, 1917 ■ Revista de istorie militară ■------------------------- Soldați în tranșee, 1917 Locuințe afectate de atacurile inamice pe frontul din Moldova, 1917 -------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Bivuac la Păltiniș Adăposturi pentru trupă, 1917 ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------^15^ Biserica din Movilița după atacurile inamice Șir de case din Târgu-Ocna după atacurile inamice --------------------------------■ Revista de istorie militară ■ - schimbarea destinației unor clădiri în funcție de necesitățile frontului (de pildă școlile din apropierea frontului deveneau adăposturi pentru trupe sau punct de prim-ajutor, etc.). O altă componentă importantă a vieții co- tidiene a fost asigurarea hranei zilnice, care a devenit o provocare în timpul Primului Război Mondial. Evoluția evenimentelor pe frontul românesc a determinat creșterea prețurilor la alimente și alte produse de strictă necesitate, dar și lipsa acestora. Autoritățile au încercat să mențină situația sub control prin emiterea unor dispoziții3 privind anumite alimente, prin organizarea unor cantine destinate celor în ne- voie, iar regina Maria, ceilalți membri ai fami- liei regale, soțiile unor politicieni sau militari de marcă, s. a. s-au implicat în acțiuni de ca- ritate. în prima linie a frontului hrana ajungea mai greu, în funcție de derularea activităților inamicului, cantitățile erau reglementate prin regulamente militare, iar în multe cazuri conta și amprenta personală a cadrelor militare aflate la conducere, care prin inițiative personale că- utau să îmbunătățească situația militarilor din subordine, cel mai cunoscut exemplu fiind ge- neralul Traian Moșoiu, despre care regina Maria avea numai cuvinte de laudă în acest sens. Igiena și îngrijirea medicală au avut un rol important în timpul Marelui Război. Pe lângă răniții de pe front, bolile care au făcut ravagii atât printre civili, cât și printre militari, cum ar fi tifosul exantematic, au creat dificultăți. Spi- talele făceau față cu greu situației, dar cu aju- torul misiunilor Crucii Roșii engleze, franceze, americane, rusești și italiene a putut fi ținută sub control. Lipsa unor materiale, precum să- punul sau pânză, a dus la decizia autorităților de a interzice exportul lor. Efortul feminin de sprijinire a activității de asistență medicală și îngrijire a fost consistent nu numai la nivelul de elitelor, soțiile unor politicieni, militari ur- mând exemplul reginei Maria, fiind recompen- sat prin acordarea Ordinului Crucea Regina Maria, creat special în acest sens. Referitor la modalități de petrecere a tim- pului liber, aniversări și alte sărbători, memo- Transportul alimentelor pe front, 1917 ------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Masa trupei, 1917 Distribuirea hranei la cartierul Diviziei a X-a Distribuirea hranei într-un spital, 1917 ■ Revista de istorie militară ■------------------------------- Intrarea la cantina dr. Santonny, 1917 Cantina Crucii Roșii Americane, 1917 ----------------------------■ Revista de istorie militară ■ Interiorul unei manutanțe Frământarea pâinii la manutanța Bacău ■ Revista de istorie militară ■-------------------------- Soldat mâncând în tranșee, Valea Stareței, mai 1917 Așteptând masa -------------------■ Revista de istorie militară ■ rialistica vremii oferă detalii inedite. Se pot menționa următoarele: mersul la biserică du- minica, la cumpărături, la cinema sau la spec- tacole, vizite la rude sau prieteni, scrisori către cei apropiați, vizite în spitale pentru a le aduce răniților mici bucurii. Copiii se jucau de-a răz- boiul, luau lecții de pian, mergeau să se vacci- neze, erau duși la cofetărie, mergeau cu colin- dul. Darurile primite de cei care își aniversau zilele de naștere sunt aparte și cel mai bun exemplu este cel al reginei Maria, care, cu oca- zia împlinirii vârstei de 42 de ani, nota: „Iași, Luni 16/29 octombrie 1917 / A 42 aniversare a mea.... Darurile primite erau cam ciudate. Ileana mi-a adus patru boboci de rață și copiii mei cei mari mi-au dat un porc enorm! Toate astea pentru cantinele mele de prin sate...”4 Realitățile războiului își pun amprenta asupra acestor activități practicate în timpul liber. în zona ocupată, în Ploiești, de exemplu, populația civilă avea interdicție în a circula pe străzi după ora 10 seara, iar la cinematografe oamenii puteau rămâne doar până la orele 8.30 seara. Toate celelalte localuri publice, restau- rante etc. puteau fi deschise doar până la ora 7.00 seara. Mărturii de epocă menționează marca- rea unor sărbători precum 10 mai - Ziua Națională sau Bobotează și If. Nicolae, iar marile sărbători religioase Paștele și Crăciu- nul au o semnificație deosebită pentru cei din zona ocupată, pentru cei din prima linie și pentru cei din spatele frontului. în București, Crăciunul însemna între altele tăierea de către autoritățile de ocupație a 500 de brazi din Par- cul Carol, în 1916, cu amenințarea că dacă nu ajungeau urma să se facă același lucru și în alte grădini, dar și pregătirea pachetelor cu nuci, mere, covrigi și tutun pentru răniții din spi- tale de către doamnele din elita bucureșteană rămase în oraș. La Iași, în 1917, regina Maria se străduia să facă mici bucurii și prizonierilor germani și austrieci, dar și membrilor misiuni- lor aliate în România. Regina nota în amintiri- le sale: „Fetele mele au înjghebat un mic pom de Crăciun și au dat un ceai pentru francezii care au lucrat alături de ele în spital. Rugarăm pe Enescu să ne cânte, ceea ce și făcu, executând în chip dumnezeiesc bucățile care ne plăceau mai mult. După masă avurăm o mică petrecere și oferirăm englezilor lucruri bune de mâncare ----■ Revista de istorie militară ■---------- și un Plum-pudding mult prețuit de toți.”5 Co- lindele tradiționale aduceau o notă de norma- litate, dar și nostalgia vremurilor dinainte de începerea războiului. Tot regina Maria nota: „Peste zi a sosit de la Păunești generalul Peta- lă6 cu 5 băieți aduși de la cantina mea «Prin- cipele Mircea». Veniseră să ne cânte colinde de Crăciun. Adusese cu el și doi țărani bătrâni din același sat. Le-am dat la toți mâncare din belșug, le-am dat și vorbe bune și i-am tri- mis acasă încărcați cu daruri. Fiindcă e ajunul Anului Nou vine tot felul de lume să ne cânte colinde și vicleimuri. înainte de amiază a venit corul de la aviație și după masă lorga cu corul teatrului. lorga compusese niște urări de Anul Nou, în formă de poezie populară, care au fost recitate de Nottara, cel mai mare actor al nos- tru.... Anul Nou a fost întâmpinat de sunetele celei mai minunate muzici cântate de Enescu7 în casa Marucăi8”9 în zona ocupată speranța ve- nirii unor vremuri mai bune își făcea prezența timid în gândurile oamenilor. Elena Negrescu consemna: „31 decembrie 1917/ Sunt orele 11 și 30 și bieții copilași, care vor să serbeze și ei cu noi revelionul, se luptă cu somnul. Așteptăm fiecare în camerele noastre cu mica noastră familie să se facă 12, să încheiem acest an nenorocit și să deschidem calea noului an cu un pahar de vin și o bucățică de tort. Poate să fie un an mai bun și mai fericit pentru noi și pentru țară... la ușa din față se aude un cor divin pe care îl privesc ca un bun augur. lor- dache a venit să-mi spună că este corul lice- ului, pe care îl voi chema în casă să le dau o bucățică de cozonac cu stafide și nuci și vin.”10 Chiar dacă mărturiile scrise sunt mai bogate în privința relatării acestor momente importante din viața oamenilor, fie și în vreme de război, cele imagistice sunt mai rare. Muzeul Militar Național are privilegiul de a păstra în patri- moniul său și câteva imagini cu soldați români cântând colinde tradiționale, participând la tă- ierea porcului de Crăciun sau decorând un tort improvizat în Ajun de Anul Nou. Paștele, o sărbătoarecuprofundesemnificații în lumea ortodoxă, o sărbătoare a renașterii a fost de asemenea marcată în stil tradițional, cu cozonaci și ouă roșii. în 1918 regina a partici- pat la slujba de Vinerea Mare la Onești, iar la cea de Paști la Coțofenești. în stilul său carac- teristic, regina a descris modul în care a decurs --------------------------------------1 23 |-- 26 - Baia Regimentului 4 Argeș, 1917 Baia Diviziei 3, Mușinoaiele, 1917 ----------------------------■ Revista de istorie militară ■ Spălarea rufelor pe front ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------^25^ Etuva de scoatere a rufelor Baie individuală ■ Revista de istorie militară ■ Baie comună Sala de pansamente ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------^27^ Sală de operații Post de prim-ajutor, Valea Cașin, 1917 ---------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Sala de electroterapie Laborator bacteriologic al spitalului nr. 4 ■ Revista de istorie militară ■--------------------------------- Soldați în repaus pe Valea Cașinului, 1917 Repaus în tranșee, Răcoasa, martie 1917 -----------------------------------■ Revista de istorie militară ■ •J**' Artileriști jucând popice Prizonieri români din armata austro-ungară jucând hora ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------ Cântând la vioară în prima linie Regina Maria citind unui rănit -------------------------■ Revista de istorie militară ■ Tăierea porcului, Focșani, decembrie 1916 Obicei românesc specific sărbătorilor de iarnă pe front - Jocul de-a ursul ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------- Cu colindul de Anul Nou În ajun de Anul Nou - decorarea unui tort ■ Revista de istorie militară ■ sărbătoarea Paștelui: „Coțofenești, Sâmbătă 21 aprilie/4 mai 1918 / Greutatea a fost să rămâ- nem treze pentru marea slujbă de la 12 noap- tea. Mi era teamă că dacă apuc să adorm, nu voi mai avea curajul să-mi fac datoria. Deși ațipisem puțin, izbutii să-mi adun puterile și să-mi fac intrarea în biserică tocmai când bă- tea ora 12 luând astfel parte la slujba învierii, înconjurată de un mare număr de țărani și sol- dați. N-am avut răbdarea să stau cât timp a ținut slujba, care e nesfârșit de lungă mai ales la sat, și de aceea mă dusei să mă odihnesc în va- gon, iar la ora 2 mă întorsei la biserică însoțită numai de Ballif, căci Lisabetha era prea obo- sită ca să ia parte la masa militară organizată de Paști. Masa, pusă nu departe de biserică, a fost foarte bună și frumos orânduită sub stelele cerești. Erau întinse două rânduri de mese; una mare pătrată rezervată ofițerilor și ceva mai în- colo, un pătrat și mai mare pentru toți soldații, care veniseră din diferite regimente ale arma- tei a doua. Făcui înconjurul tuturor soldaților și ciocnii ouă cu ei după datina românească. Ei erau încântați...”11 Chiar dacă timpul liber în vremea Marelui Război a însemnat în mare măsură timp dedi- cat procurării celor necesare traiului, hranei, asigurării cu lemne necesare încălzirii etc, pentru toți oamenii fie că erau în prima li- nie, în zona ocupată sau în spatele frontului, momentele dedicate sufletului prin păstrarea unor obiceiuri anterioare, legate de relațiile cu cei dragi s.a, au însemnat o ancorare în norma- litate pentru a se detașa de ororile războiului. Punctând aceste teme majore specifice conceptului de viață cotidiană prin trimiterea la informațiile oferite de memorialistica vremii și diversele documente, s.a. de epocă se pot creiona nuanțele care însoțesc tușele principa- le ale acestui tablou care a fost Marele Război. Dacă evenimentele principale, personalitățile ale acestui eveniment istoric sunt bine cunos- cute, pentru detalii încă putem descoperi lu- cruri noi prin intermediul unor jurnale, scri- sori și alte documente de epocă, care până acum au constituit doar obiecte de muzeu în cadrul unor expoziții sau colecții. Prin urmare, studiul aceastei teme cu- prinzătoare, viața cotidiană în Primul Război Mondial, poate fi o direcție de cercetare care să ofere celor care au în atenție acest eveniment ----■ Revista de istorie militară ■--------------- major din istoria omenirii perspective și abor- dări noi. Episoadele de viață cotidiană la nivel micro, la nivel individual pot evolua și pot ex- plica decizii, acțiuni, fenomene la nivel macro, de comunitate. Din acest punct de vedere, cer- cetarea acestui subiect poate aduce în atenția specialiștilor o notă de inedit care să ne facă pe noi toți să înțelegem mai bine mecanismele și culisele evoluției acestui eveniment major, Primul Război Mondial. Bibliografie selectivă Maria, Regina României, Povestea vieții mele, voi. III, ed. I-a, Editura „Adevărul” S.A., București Scrisoare către generalul loan Dragalina din par- tea soției sale, Elena, și a uneia dintre fiice, Viorica (11 septembrie 1916) - Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 1307 Arhivele Militare Române, Fond Memorii Bă- trâni, dosar 119/1909 Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Casa Regală, dosar nr. 43/1918 Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 250 Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Manuscrise” nr. inv. MSS 784 I.G. Duca, Memorii, voi. III, Ed. Machiavelli, București, 1994 Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine amintiri din vremea celor de ieri, Ed. Humanitas, București, 1992, voi. III/5 Filip Lucian lorga, Un cântec de lebădă. Vlăsta- re boierești în primul Război Mondial, Ed. Corint, București, 2016 Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918, Ed. Vremea, București, 2017 Marcel Fontaine, Jurnal de război. Misiune în România - noiembrie 1916-apriliel918 - cu foto- grafiile autorului; Cuvânt înainte de Alain Legoux (legatarul testamentar al lui Marcel Fontaine); In- troducere de Daniel Cain; Traducere din franceză și postfață de Micaela Ghițescu, Editura Humanitas, București, 2016 Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 1051 Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 1058 Mareșal Alexandru Averescu, Notițe zilnice din războiu (1916-1918), București, Editura „Cultura Națională” (1935) Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 391 -----------------------------------------1 35 |---- Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Scrisori” nr. inv. S 325 Monitorul Oastei no. 21, 2 februarie 1918 Monitorul Oastei no. 154, 8 decembrie 1917 Elena Negrescu, Descrierea războiului de o re- fugiată. Notele unei românce care a Sbferit pentru țara ei. Jurnal de război. 1916-1918, Ed. Detectiv, București, 2006 Pia Alimănișteanu, Însemnări din timpul ocu- pației germane (1916-1918), ed. a doua revizuită, prefață de Dinu Zamfirescu, Ed. Corint, 2017 Colecția „Clișee” Fondul Documentar al M.M.N. Colecția „Fotografii” Fondul Documentar al M.M.N. Colecția „Diverse II” Fondul Documentar al M.M.N. Colecția „Periodice” Fondul Documentar al M.M.N. NOTE 1 Imaginile reprezentând obiecte din patrimo- niul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” care au aparținut acestor personalități, etalate în ca- drul expoziției, se regăsesc în catalogul menționat. 2 între lucrările care fac referiri la acest aspect amintim: Maria, Regina României, Povestea vieții mele, voi. III, ed. I-a, Editura „Adevărul” S.A., Bucu- rești (au fost prezentate în cadrul volumului acele mărturii care prezentau condițiile de locuire ale membrilor familiei regale în vremea războiului); jurnalului învățătorului Gheorghe Herășescu, par- ticipant la Primul Război Mondial (informațiile pe care le oferă se referă la condițiile de locuire din pri- ma linie a frontului), vezi: Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Colecția „Manuscrise” nr. inv. MSS 784 și Arhivele Militare Române, Fond Me- morii Bătrâni, dosar 119/1909; alte lucrări care au fost avute în vedere pentru acest aspect: I.G. Duca, Memorii, voi. III, Ed. Machiavelli, București, 1994; Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine amintiri din vremea celor de ieri, Ed. Humanitas, București, 1992, voi. III/5; Filip Lucian lorga, Un cântec de le- bădă. Vlăstare boierești în primul Război Mondial, Ed. Corint, București, 2016; Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918, Ed. Vremea, București, 2017; Marcel Fontaine, Jurnal de război. Misiune în România - noiembrie 1916- aprilie 1918 - cu fotografiile autorului; Cuvânt îna- inte de Alain Legoux (legatarul testamentar al lui Marcel Fontaine); Introducere de Daniel Cain; Tra- ducere din franceză și postfață de Micaela Ghițescu, Editura Humanitas, București, 2016, etc. 3 în cadrul expoziției, dar și al catalogului aces- teia au fost prezentate mărturii din colecții pre- cum „Scrisori” „Manuscrise” „Diverse” din fondul documentar al Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” care relevă date despre asigurarea hra- nei pentru populație și trupe în vremea războiului. De asemenea, au fost aduse în atenție reglemetări din „Monitorul Oastei” referitoare la această pro- blematică, toate acestea pe lângă memoriile con- temporanilor epocii. 4 Maria, Regina României, Povestea vieții mele, voi. III, ed. I-a, Editura „Adevărul” S.A., București, p. 344. 5 Ibidem, p. 404. 6 General Nicolae Petală (1869-1947) a înde- plinit mai multe funcții în timpul Primului Război Mondial, în perioada 21 octombrie/3 noiembrie 1916 - 21 mai/3 iunie 1918 fiind comandantului Corpului I Armată. 7 George Enescu (1881-1955), celebru muzician român, apropiat al familiei regale a României, în special al reginei Elisabeta. 8 Prințesa Maria Cantacuzino - Enescu (1878- 1969) a fost soția lui Mihai G. Cantacuzino, apropi- ată a filosofului Nae lonescu, iar mai apoi soția lui George Enescu. în timpul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iași, fiind implicată în operele de cari- tate ale reginei Maria. 9 Maria, Regina României, op. cit., pp. 416-417. “Elena Negrescu, Descrierea războiului de o re- fugiată. Notele unei românce care a siferit pentru țara ei. Jurnal de război. 1916-1918, Ed. Detectiv, București, p. 222. 11 Maria, Regina României, op. cit, pp. 494-495. ] 36 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial DIN ÎNSEMNĂRILE ZILNICE ALE UNUI COMANDANT DE COMPANIE ALEXANDRU MADGEARU Abstract The study discusses some fragments from a diary covering the 1916 and 1917 campaigns and a part cf theyear 1918, which provide interesting data about the moral state and the hero- ism cf the soldiers commanded by lieutenant (and next captain) Alexandru D. Madgearu. His daily notes recorded the evolutionfrom enthusiasm to despair, and the d.fficulties caused by the incompetence cf some superior cfficers, by the contradictory orders, and by the lack cf care for thefood and equipment cf the troop. Keywords: War diary, cjfensive in Transylvania (August-September 1916), Buzău Moun- tains battles, Battle cf Mărăști, Battle cf Oituz, Alexandru Averescu Omagierea faptelor de eroism săvârșite de militarii români în Primul Război Mondial impune publicarea și studierea tuturor acelor surse care oferă informații despre acestea. în- tre ele, jurnalele și memoriile participanților la război, care în ultimii ani apar pentru prima oară ori sunt reeditate, sunt importante pentru că, mai ales în cazul jurnalelor scrise chiar în focul luptei, ele au reținut detalii ale vieții de pe front, ale celor care au luptat, au fost răniți, ori și-au sacrificat viața pentru patrie. Printre aceste jurnale de război recent publicate se numără și cel al bunicului meu, Alexandru D. Madgearu1. Născut la Focșani în 1892, a absolvit Liceul „Unirea” iar apoi Școala de infanterie de la București, fiind repartizat în 1913 ca sublocotenent în Regimentul 10 Putna din orașul natal, unitate subordonată Diviziei 10 Infanterie. A participat ca locotenent și apoi căpitan la toate campaniile Primului Război Mondial, în 1919 fiind transferat într-una din- tre unitățile nou create după Unire, Regimentul * Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------------1 37 108 Orăștie. Pe timpul operațiunilor milita- re din campaniile 1916 și 1917, el a făcut, cu unele întreruperi, însemnări într-un carnet al ofițerului (era, de fapt, o obligație a fiecărui co- mandant de companie de a completa așa ceva; nu știm câte asemenea carnete s-au păstrat). Acest carnet, împreună cu alte manuscrise, stă la baza ediției pe care am pregătit-o. După apariția ei am recuperat alt carnet, care cu- prinde note din perioada ianuarie - iulie 1918, și care va fi inclus într-o nouă ediție. Am con- siderat că este interesantă prezentarea unor aspecte redate în aceste însemnări, referitoare la starea morală a militarilor și la modul în care comandanții lor nemijlociți s-au străduit să o susțină, precum și la diferite acte de eroism săvârșite de ofițerii, subofițerii și soldații din Regimentul 10. Mai întâi, amintim entuziasmul cu care trupa a primit ordinul de a trece frontiera, în ziua de 15 august 1916, răspunzând chemării comandantului regimentului, colonelul Ghe- orghe Boțea: „Să pornim cu voioșie, D-lor. Lă- săm familii cu durere, dar și cu bucurie, căci mergem întru împlinirea sfântului ideal. Vor pica mulți din noi. Vă văd plângând, mame, Căpitanul Alexandru D. Madgearu frați, surori, soții, copii. Lacrimile voastre calde vor fi candele veșnic aprinse pentru noi ce ne vom odihni sus în ceruri.” Chiar din prima zi, un plutonier Petrea a căzut la datorie. „în lu- mina roșie palidă a felinarului trupul voinic stă nemișcat. Din mijlocul stomacului a curs mult sânge care s’a uscat pe haină. O floare pe piept. Soldații se îngrămădesc să vadă pe primul erou căzut. „Dumnezeu să’l ierte!”- Murmură toți când îi văd fața. „Săracu Dom. Plotonier” „Ei, băieți, a scăpat de-o grijă”, completează altul mai șugubăț. „Așa-i, măi vere, cine știe cât om [sic!] purta și eu ranița și câte om mai îndura”. După entuziasmul primelor zile ale ofensi- vei în Transilvania, în notele zilnice încep să apară semnele care prefigurează eșecul aces- tei campanii, precum pierderea legăturilor între unități și subunități, incompetența unor comandanți de companii, batalioane sau regi- mente, lipsa lor de preocupare pentru hrana soldaților. Din aceste motive, retragerea se pro- duce în dezordine. Bunăoară, la 19 septembrie / 2 octombrie 1916, la Calbor, căpitanul Dumi- tru Finichi, comandant de batalion, care își mai dovedise incompetența și înainte, în fața unui atac al cavaleriei, „fugea înainte fără să opună nimic. Ofițerii în zadar își strigau trupa că nu-i mai asculta. Era o harababură prin valea aceia înconjurată de toate părțile cu munți. Eu iau compania și mă întorc înapoi pe înălțimea din spate unde voiesc să ocup poziții. Primesc or- din atunci să merg înainte să ocup mamelonul din stânga. Mă uit înapoi - cavaleria deloc. Se trimit patrule, se ocupă poziția, se liniștesc oamenii. Cavaleria nu mai vine. Unde-i? Ni se spune apoi de un soldat că în urma coloanei veneau căruțele cu răniți și o patrulă de cavale- rie i-a prins.” Asemenea fapte, care nu puteau fi consemnate decât de cineva care se afla la comanda unei companii, evidențiază eforturile pe care ofițerii inferiori, șefi de plutoane sau companii, le-au făcut pentru a salva cât de cât situația, pentru a atenua sau înlătura panica, provocată de ordinele contradictorii. După retragerea la sud de Carpați, mora- lul trupei se deteriora din ce în ce mai mult, și de aceea comandanții de companie făceau tot posibilul pentru a-1 îndrepta, prin exem- plul personal. Am ales un moment în care regimentul 10 era angajat în luptele din zona Munților Buzăului, rezistând în fața trecătorii -----------■ Revista de istorie militară ■----- Tabla Buții ofensivei desfășurate de divizia 89 germană. în ziua de 16 (29) noiembrie, auto- rul, aflat în Munții Siriului, nota: „știam că sînt singurul mai mare, am răspunderea atâtor oa- meni, și atunci un îndemn sufletesc îmi dădea curajul superior în momentele grele. Multe vedeau și auzeau soldații. Unii din gradați în- cepură a-și pierde nădejdea că vom scăpa cu bine din acest iad. Nu m’am lăsat. Știam ce în- seamnă influența prea multor șefi și punându- mi nădejdea în mine, m’am hotărât să rămân aci până primesc ordine. Cu oamenii în trăgă- tori, iar eu acoperit de câțiva soldați, ațipeam epurește, în tresăriri scurte mă ridicam când zarea se lumina de flacăra tremurată a rache- telor ce fâlfâia pe deasupra noastră, căzând peste trăgători.” A doua zi, în confruntarea cu inamicul, „Românașii noștri au ajuns la capă- tul spinării de munte și uralele lor se aud de pe văioagele înălțimii. îi privesc cu binoclu cum mișună ca furnicile pe crestele pleșuve prin- tre brazii ce se clatin (...). Se văd foarte mulți căzuți. Vaietele lor ajung până la mine. Pe sub muchea din stânga se cațără ai noștri, cu tot secerișul mitralierei ce stă cocoțată pe pisc. Rostul meu aci e foarte important: cum voi da înapoi vrăjmașii, vom urca creasta în spatele alor noștri. De la mine se bifurcă potecile către munte. Sînt hotărât a rămâne aci cu orice preț, îmi așez posturile înaintate aproape de mitrali- era din flancul meu și, folosindu-mă de tufiș și copacii groși, îi țin foarte îndeaproape. Trimit o patrulă să-mi prindă mitraliera, dar cățeaua a prins de veste. în schimb, ai mei s’au întors cu câteva sute de metri de fir telefonic nemțesc. „La posturi, băieți, ochii în patru! Nici unul în- apoi.” Descrierea acțiunilor de luptă este eloc- ventă pentru modul în care exercitarea actului de comandă putea determina restabilirea mo- ralului trupei, chiar dacă, după cum nota mai departe autorul, de la superiori veneau ordine contradictorii, artileria nu-și dădea sprijinul, iar sanitarii au fugit, lăsând răniții de izbeliște. Trebuie reținut ceea ce nota în ziua de 23 no- iembrie (6 decembrie) 1916: „Felul cum se comunicau ordinele, cum se contramandau, măsurile necomplete etc., pripite, fără rost, neînțelese, graba celor ce comunicau speriați ordinele la telefon provoca acea situație peni- bilă de nesiguranță și neliniște.” De asemenea, el remarca starea deplorabilă a echipamentului furnizat de „hoți, pungași de drumul mare; in- amicii noștri indirecți cari au adus dezastru”, în asemenea condiții, este cu atât mai demnă de cinstire rezistența înverșunată pe care au opus-o soldații din companie, comandați de Ofițerii din batalionul 2 al regimentului 10 Putna (noiembrie 1917) ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------- 39 locotenentul Alexandru D. Madgearu și de comandantul de pluton sublocotenentul de rezervă Gheorghe Vornicu, caracterizat în altă parte ca fiind „de un curaj nebun”. Trecem acum la evocarea unor momente din campania 1917, când, după o perioadă de 5 luni petrecută la Centrul de instrucție al divi- ziei de la Botoșani, locotenentul Alexandru D. Madgearu a revenit la comanda companiei 10 din Regimentul 10, apoi la compania 8, cu puțin înainte de declanșarea bătăliei de la Mărăști. Din această perioadă s-au păstrat și unele ra- poarte trimise la batalion, în care se comunica stadiul pregătirii de luptă. De exemplu, la 9 /22 iulie 1917: „Consemne detaliate s’au dat șefilor de plotoane și tuturor gradaților, iar soldaților dese teorii. A avea trupa în mână, a cunoaște și ocupa la vreme fiecare locul său, a-și menține calmul și sângele rece în orice împrejurare, dis- ciplina trăgătorului în luptă, tragere la distanță eficace etc, au făcut și fac obiectul celui mai desăvârșit control de la comandantul compa- niei până la ultimul soldat.” Rezultatele s-au văzut în zilele următoare. în 15/28 iulie, în lup- ta de la Sboina Neagră, compania sa a cucerit poziția, cu destule pierderi, dar și cu satisfacția că această poziție a putut fi consolidată, și că au fost luați 90 de prizonieri. în luptă a căzut locotenentul lordache Negru. „Băiat voinic, inteligent, ostaș cu adevărat de răsboiu. L-am cunoscut și l-am simpatizat. Ochii lui albaștri frumoși ca seninul cerului de acum nu vor mai scânteia. Cânta frumos și avea multă mândrie de sine. Acum doarme somnul drepților în ci- mitirul din Soveja.” A urmat participarea la bătălia de la Oituz, unde compania comandată de Alexandru D. Madgearu s-a confruntat nu numai cu inami- cul, ci și cu erorile de comandă în privința co- ordonării cu artileria. La 2 (15) august 1917, el a trimis un memoriu comandantului de batali- on, din care citez: „Noi, infanteria liniei întâia, nu ne putem arăta îndeajuns mâhnirea și neîn- crederea ce ne-a inspirat felul cum se coordo- nează acțiunea infanteriei cu artileria. Nu este zi în care artileria noastră să nu tragă în trupele noastre și mai cu seamă în rezerve. Pe lângă că se aruncă în zadar infanteria la atac pe râpi înalte dominate perfect de către inamic, infan- terie care e primită sus la creastă de focul sece- rător al mitralierelor, dar nici acest atac nu este ----1 40 |------------------------------------- bine pregătit de artilerie, așa cum prevăd noile instrucțiuni și ordine (...). De aceia, raportez că orice luptă angajată în asemenea condițiuni neputând să fie dusă cu succes, nu-mi iau răs- punderea pentru viitor, ba chiar vom fi siliți să punem la îndoială ordinele date și în chip fatal să nu le executăm, ceea ce constituie un fapt grav contra disciplinei noastre ostășești. Sîntem gata în orice moment, și cred că am dovedit-o, ca să ne sacrificăm pentru Idealul Românesc. Nu dorim însă să se piardă în za- dar forțele vii ale noastre din pricina nepreve- derilor și greșelilor unora. De aceia vă rog să binevoiți a interveni să se ancheteze în această direcție, iar cei vinovați să fie pedepsiți”. Ast- fel a înțeles el să-și facă datoria față de soldații de viața cărora răspundea, și în special față de recruții pe care îi pregătise cu atâta grijă în centrul de instrucție de la Botoșani. în iarna 1917-1918, regimentul 10 a fost cantonat la Poiana, jud. Bacău, inițial cu misi- unea de „a face poliția drumurilor de retragere ale rușilor” (conform notei din 15/28 decem- brie 1917). Sărbătorile Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, care le-au dat un scurt răgaz de bucurie soldaților pe care-i comanda, au fost urmate de o perioadă în care comandantul de companie s-a îngrijit de starea sanitară a tru- pei și de o mai bună aprovizonare, după cum reiese din însemnările din partea încă inedită a jurnalului. în data de 1/14 februarie 1918 regi- mentul a pornit în marș spre Moinești, ocazie cu care autorul jurnalului constata că „oamenii și-au pierdut antrenamentul; greutăți destule, soldfații] încep a rămâne pe drum”. Pe traseu, la Asău, vede cum „rușii au distrus totul. Și-au batjocorit completamente de satele noastre”. Plecarea Misiunii Militare Franceze și des- ființarea Corpului Voluntarilor Ardeleni sunt consemnate la 25 februarie / 10 martie 1918: „Astăzi la 10.30 serviciu religios săvârșit de Sfjinția] S[a] Preotul I[on] Agârbiceanu2. îl ascult și-l simt mai mult ca oricând; persoana Sf[inției] S[ale] impune; e un preot distins, un Român bun, un ostaș vrednic, un părinte sufle- tesc superior. Ofițerii adunați în sala popotei. Dl. Coljonel] Popescu cu un colonel francez ne expune situația pe scurt: România e silită să primească pacea. Românii ardeleni au o situație critică; aici nu mai pot sta; legiunile de cehi și polonezi s’au și constituit și plecat. Conduși de -----------■ Revista de istorie militară ■--- Compania a 7-a din regimentul 10 Putna (decembrie 1917) misiunea franceză vor trece în Franța unde tre- buie să lupte pentru cauza Ardealului. Pe mine mă podidesc lacrămile căci văd acum împlinită soarta de care ne temeam, martiriul neamului românesc”. Ziarele primite de militari îi informau și despre situația generală a războiului. în jur- nal există mai multe consemnări de acest fel, precum aceasta, din partea inedită: „Comuni- catele germane și chiar cele engleze anunță în- ceputul ofensivei nemțești pe frontul apusean. 600 tunuri, mitraliere, 60.000 prizonieri ai aliaților anglo-franco-americani. Ne sângerea- ză inima; o clipă poate să îndoiască speranțele alor noștri. Totuși să nădăjduim. Nemții au pierdut 200.000 oameni. E ceva formidabil desfășurarea atacului maselor nemțești”(14/27 martie 1918)3. în special după încheierea armistițiului, în- semnările surprind starea de demoralizare a ar- matei, dar și încrederea în generalul Averescu. Reproduc în acest sens un fragment datat 1/14 martie 1918: „Cu zilele astea se duc și reorga- nizatorii noștri. Pleacă francezii noștri iubiți. Politica noastră intră într’o nouă fază. Dl. Ge- neral Averescu e cea mai distinsă figură care rămâne în istoria noastră, a judecat momentul cel mai greu al nenorocirilor noastre, luându- și răspunderea spre a-i da o soluție. Hotărârea nediscutată îi rezervă cea mai mare cinste. Am fost înfrânți, nu în adevăratul înțeles al cuvân- ----■ Revista de istorie militară ■------------ tului și nu de slăbiciunea armelor noastre, ci de mișelia unor falși aliați. Orice sforțare armată e de prisos și, din contra, distrugătoare. Vom păstra, și se va impune salvarea oștirei nece- sare pentru revanșă. Chestiunile de amănunt rămân a fi apoi discutate. Oștirea română și-a căpătat renumele greu încercat prin lupte apri- ge și îndurări supra-omenești. De pretutindeni compătimiri pentru Români, desaprobări pen- tru politica de sugrumare nemțească.” Pe de altă parte, el își exprima indignarea față de ce aflase că se întâmpla la Iași: „plăgile societății se desvoltă acum din ce în ce, favorizate de at- mosfera boșofilă a păcii; damele extraluxoase cu cățelușii în trăsură și peștii [?] în ghete de lac cu tocuri înalte, monoclați și cu pantaloni cu dungă; negustori cari au început a scoate con- servele Flora și Știrbei, [?] de umezeala lucru- rilor unde au stat ascunse ca să înfometeze o grămadă de lume, iar acum pe ei îi îmbogățesc. Politicienii trădători și gazetarii cu gura mare, critici „de seamă” care „luminează” opinia pu- blică, arătându-i „prăpastia”, „nenorocirile”, „mijloacele de îndreptare” etc. O, Doamne, ce timpuri! Iată pentru cine au murit vitejii noștri și am îndurat greutățile luptei, noi ce am mai rămas în viață.” Nici în regiment nu era mai bine: „Se fac pregătiri în vederea sărbătorilor Paștelui. Eu am un incident cu colonelul (Dumitru Toescu) din cauza rapoartelor pe care le fac, văzând că din depozitele armatei nu ni se distribuia mai nimic; el mă acuză că sînt răsvrătitor; sînt pedepsit cu 15 zile închisoare. Hotărât lucru, acest om nu este comandantul care să poa- tă avea autoritatea morală cerută unui șef de corp; când el însuși este un abuziv și un bețiv. Invidiem Regimentul] 24 cu al său coman- dant (probabil locotenent-colonelul Dionisie Cibuchi4), ce face cinste oștirei.” Veneau însă și vești bune, consemnate în filele încă inedite ale jurnalului: „Vestea cu Ba- sarabia ne mai încălzește sufletele destul de re- semnate pentru a primi loviturile soartei, cari însă pentru mine sînt isvorul celei mai sănătoa- se regenerări viitoare. Aplicarea condițiilor de pace formează p[entru] noi punctul de plecare pentru opera de regenerare politică, socială, economică.” (28 martie / IO aprilie 1918). Din ansamblul acestor însemnări se poate desprinde ca o observație generală preocu- parea ofițerului Alexandru D. Madgearu, în calitate de comandant de companie, pentru sănătatea, hrana și echipamentul militarilor din subordine, pentru starea lor morală, atât în focul luptei, cât și în momentele de repaus. Ele servesc la cunoașterea vieții din tranșee a soldatului român din Primul Război Mondial, completând mărturiile aduse de diferite alte lucrări memorialistice. NOTE 1 Alexandru D. Madgearu, Note din războiul de reîntregire a neamului, Editura Militară, București, 2017. 2 Preotul și scriitorul Ion Agârbiceanu era con- fesorul Regimentului 1 Turda din Corpul Volunta- rilor Ardeleni și Bucovineni. Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în lupta pentru făurirea României Mari, 1916-1919, Editura Europa Nova, București, 2000, p. 190. 3 Noua ofensivă germană („Michael”) declanșată la 21 martie 1918 sub comanda generalului Luden- dorff. Vezi Holger H. Herwig, The First World War. Germany and Austria-Hungary 1914-1918, 2ndEdi- tion, Bloomsbury Academic, London, New York, 2014, p. 381-396. •Războiul de întregire (1916-1919). Comandanți militari români, Serviciul Istoric al Armatei, Bucu- rești, 2016, p. 271. ] 42 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial COOPERAREA POLITICO-MILITARĂ DIN CADRUL COALIȚIILOR BELIGERANTE ÎN ANII „MARELUI RĂZBOI” CAZUL ROMÂNIEI PETRE OTU * Abstract The study examines the cooperation within the two warring coalitions in World War 1. It starts from the hypothesis - which was corfirmed numerous times in history - that collaborati- on within coalitions is always a d.fficult task, given the divergent or even contradictory interests cf the actors involved. The Great War was no exception. Within the Central Powers, Germany succeeded, but not without d.fficulties, to coordinate the tfforts cf the allies, thisfact beingfacili- tated by the territorial continuity achieved cfter the dtfeat cf Serbia (1915). German hegemony over the command cf the operations was not si.fficient to achieve victory, as the First World War was, in the words cf Erich Ludendoiff, a total war. Ihe combined potențial cf the Entente was sign.ficantly Iar ger than the one cf the Central Powers. Also, Russia’s exitfrom the war was compensated by the entry cf the United States as an associated power. However, the Entente, in threeyears and a haf has not managed to create a unitary com- mand cf the operations, something that rcflected on the battlcfield, the Entente st.ffering many dcfeats in France, Italy and the Balkans. It was as late as March-April 1918 when, in the context cf the German cffensive, the allies managed to put behind their național pride, appointing Ferdinand Foch as the commander-in- chitfcf the alliedforces, something that represented one cf the decisive factors behind the victory from October-November 1918. As for the operations cf the Romanian army, they urfolded under național command in the autumn cf 1916, in December same year being created the Romanian Front, a joint structure headed by King Ferdinand. Nevertheless, the cooperation between the Romanian and the Russi- an armies at the command level went through tensioned moments. Also, an important role was played the French Military Mission, headed by General Henri Mathias Berthelot. Keywords: First World War, Entente, Central Powers, Romania, Ferdinand Foch, Erich Lu- dendo>ff, Erich von Falkenhayn, Russia________________________________________________ Fenomen cvasipermanent al relațiilor inter- naționale, alianțele politico-militare au fost și continuă să fie o componentă fundamentală a politicii mondiale, una dintre modalitățile de promovare a intereselor oricărui stat, fie el mare sau mic. „Nu există un stat atât de puter- nic, scria Hugo Grotius, încât să nu aibă nevo- ie uneori de ajutorul altora, din exteriorul său, * Director adjunct, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------- 43 fie pentru scopuri legate de comerț, fie chiar să pareze forțele mai multor națiuni străine îndreptate împotriva sa (...). în consecință, ve- dem că și cele mai puternice popoare și suve- rani caută alianțe”. Unele considerații privind constituirea și funcționarea alianțelor în timp de război Problematica teoretică circumscrisă alian- țelor este extrem de complexă și presupune o multitudine de aspecte, cum sunt: rațiunile care dau naștere alianțelor; tipurile lor; drep- turile și obligațiile actorilor participanți; struc- turile de conducere; funcțiile și atribuțiile alianțelor; maniera de adoptare a deciziilor; finanțarea; relațiile dintre acestea și instituțiile internaționale; raporturile dintre politica in- ternă și alianțele politico-militare; cauzele dez- integrării lor etc1. în cele ce urmează vom face unele considerații referitoare la conceptul de alianță și la funcționarea lor în timp de război. Definirea alianței a preocupat de mult pe cercetătorii relațiilor internaționale. Răspun- surile au fost, însă, departe de a fi unanime, ast- fel încât astăzi avem o multitudine de definiții, în Dictionnaire du droit Internationale al lui Charles Calvo, alianța este definită ca o „uniu- ne de două sau mai multe națiuni pentru urmă- rirea unui scop politic comun”. într-o lucrare a fostului secretar general al O.N.U., Boutros- Ghali, (Contribution a une theoriegenerale des alliances), se stipulează: „Denumim alianță orice acord politic și militar, normativ sau instituțional, încheiat între două sau mai multe state”. Arnold Wolfers, un alt teoretician mili- tar, consideră alianța drept „o promisiune de asistență militară între două sau mai multe sta- te suverane”. în Dicționarul diplomatic, editat la București în anul 1979, alianța este definită ca „o înțelegere cu caracter politic, încheiată între două sau mai multe state, pe baza căreia acestea se angajează să acționeze în coaliție, fie pentru realizarea unor obiective noi, fie pentru menținerea unor stări de lucruri existente”. De- sigur, șirul definițiilor ar putea continua, fără a se putea ajunge la un consens. Din cele prezentate rezultă că alianța face parte din fenomenul mai larg al alinierilor și realinierilor care se produc constant pe arena internațională. De asemenea, o alianță per- fectă presupune o egalitate a intereselor și încrederii între părțile componente, cu o reci- 44 procitate a avantajelor și a obligațiilor. O altă remarcă vizează similitudinea dintre alianță, asociere și coaliție. Deși unii cercetători intro- duc anumite nuanțe între aceste trei concep- te, este totuși greu de făcut diferențieri nete între ele. în ultimele decenii s-au impus drept actori importanți ai sistemului internațional, companiile și firmele multinaționale sau transnaționale. Sunt astăzi destule cazuri când asemenea companii au profitul mai mare decât P.l.B.-ul unor state mijlocii sau mici. Sunt și alți participanți cu vocație internațională - asoci- erile de ordin economic, cultural, sportiv, pro- gramele multinaționale de cooperare în diferi- tele domenii etc. Dar rolul principal continuă să-l joace alianțele care au drept actori statele, acestea fiind, așa cum s-a spus, o „creație per- petuă a relațiilor internaționale”. Instrumentul juridic ce le autentifică poate fi un tratat (în- deosebi în cazul coalițiilor politice și militare), o convenție, un protocol, un memorandum de înțelegere, un aranjament, un schimb de note (la care se recurge, în general, în cazul înțele- gerilor secrete) etc. în sfârșit, prin acordurile încheiate, statele participante fixează obiecti- vele alianțelor, definesc drepturile și angaja- mentele lor mutuale, stabilesc norme, meca- nisme și proceduri de funcționare etc. De asemenea, practica istorică a evidențiat cu prisosință faptul că, deși în documentele oficiale a fost prevăzută o egalitate juridică, în alianțele multilaterale a existat în multe cazuri, un lider sau un stat care a deținut poziția con- ducătoare. Acesta, prin diferite mecanisme, a impus celorlalți parteneri ideologia, scopurile sale, precum și o contribuție financiară, eco- nomică, militară etc. cât mai mare la activita- tea alianței. Dar în fiecare alianță, mai ales în cele multilaterale, unde a existat o discrepanță între țelurile liderului și statele mai mici, a funcționat legea efortului minim. Cu alte cu- vinte fiecare partener caută să tragă maximum de foloase cu un efort cât mai mic. Aceste principii, sumar prezentate, au stat la baza și funcționarea la baza celor două alianțe constituite la sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea - Tripla Alianță (Puterile Centrale) și Tripla înțelegere (Antan- ta) - și care s-au confruntat în timpul primei conflagrații mondiale, generic denumită și „Marele Război”. ------------■ Revista de istorie militară ■----- în perspectiva unui conflict între ele au existat preocupări de ambele părți pentru co- ordonarea instituțională a efortului lor militar. De partea Antantei aceste preocupări s-au re- dus la informări și consultări disparate, de re- gulă la nivelul marilor state majore. La Puteri- le Centrale preparativele au fost mai avansate, ajungându-se la proiecte de operații comune, ce au implicat și unele detalieri. Dar, în ansam- blu, la izbucnirea conflagrației mondiale (15/28 iulie 1914) nici una dintre cele două coaliții nu avea constituite organisme comune pentru planificarea și conducerea operațiilor. Desigur, fiecare actor avea propriile proiecte strategice, dar care s-au dovedit a fi neviabile și au trebuit amendate în scurt timp. Prin urmare, a fost nevoie de un efort susținut pentru crearea unor mecanisme și instrumente interaliate de cooperare instituțională, care să apropie victoria. în ambele alianțe, dificultățile au fost foarte mari, fiecare actor căutând să păstreze controlul cât mai deplin al forțelor militare proprii. 2. Organisme de conducere politico-militară la nivelul celor două coaliții beligerante 1. Puterile Centrale înaltul Comandament German (OHL) fu- sese condus inițial de Helmuth Johann Ludwig von Moltke (1 ianuarie 1906 - 14 septembrie 1914) apoi până la 29 august 1916 de genera- lul Erich von Falkenhayn (14 septembrie 1914 - 29 august 1916) și, în final, de feldmareșalul Paul von Hindenburg (1847-1934) (29 august 1916 - 3 iulie 1919), secondat de generalul Erich Ludendorff (1865-1937). Cei doi condu- seseră, din 1914, trupele germane de pe Fron- tul de Est. Ludendorff, însă, era adevăratul conducător. Deciziile luate de cei doi au avut o importanță aparte în deznodământul conflic- tului. Războiul submarin nelimitat la 31 ianu- arie 1917, transportarea lui Lenin din Elveția în Rusia (martie - aprilie 1917), respingerea celor „14 puncte” ale președintelui Wilson for- mulate la 8 ianuarie 1918 și ofensivele de pe frontul de vest (21 martie - 17 iulie 1918) au dus la dezastrul Puterilor Centrale și al Ger- maniei în toamna lui 1918. După armistițiul de la 11 noiembrie 1918, Ludendorff a promovat ----■ Revista de istorie militară ■------------ Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff legenda trădării armatei germane de către li- derii politici socialiști („legenda loviturii de pumnal în spate”), ulterior prin intermediul lui Adolf Hitler, iar Hindenburg, ajuns președinte al Germaniei în 1925, a sfârșit prin a-1 numi cancelar pe Hitler la 30 ianuarie 1933. Revenind la structurile politico-militare de coaliție, necesitatea unei coordonări a efortu- rilor de război ale Puterilor Centrale a fost sub- liniat repetat de către înalții comandanți ger- mani. Astfel, Erich von Falkenhayn, sublinia în august 1915: „După experiențele nefericite din ultimul timp, a devenit necesar de a se ajun- ge la o unificare reglementată, concentrând conducerea generală a războiului în mâinile Germaniei”2. în urma unei convenții semnate la 6 sep- tembrie 1915 de către Germania și Austro-Un- garia la care au aderat Bulgaria și Imperiul oto- man, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost recunoscut comandant suprem al forțelor armate germane, austro-ungare, bulgare și otomane. Dar acesta, datorită structurii Reich- lui potrivit căreia liderii armatei nu erau răs- punzători față de conducerea politică, nici față de șeful guvernului, cancelarul, și nici față de --------------------------------------1 45 |--- Wilhelm al ILlea al Germaniei Reichstag (parlament), trecuse încă de la înce- putul ostilităților în plan secund. Prin urmare, rolul lui de mediator între etajul politic și cel militar a fost redus. Pe baza hotărârii din 6 septembrie 1915 s-a constituit un stat major (Oberste Kriegsle- itung) care a fost împuternicit cu elaborarea directivelor strategice valabile pentru toate trupele Puterilor Centrale. Oberste Kriegsle- itung transmitea directivele prin organul său permanent de lucru -Marele Cartier General al armatei germane. Totodată, pe lângă statele majore austro-ungar, bulgar și otoman existau ofițeri de legătură germani care exercitau o influență considerabilă asupra cartierelor ge- nerale respective. în afara ofițerilor de legătură, Germania a trimis misiuni militare în Bulgaria și Imperiul otoman și a încadrat armatele austro-ungare, bulgare și otomane cu comandamente germa- ne. De asemenea, a creat grupuri de armate, armate și divizii mixte. De exemplu, armata otomană din Orientul Apropiat a fost condusă, practic, de Misiunea militară germană, iar din 1917 de înaltul Comandament al Quadruplicei pentru Orient, șefii acestuia fiind Erich von Falkenhayn, ce și-a pierdut funcția la 29 august 1916 și ca urmare a intrării României în Război și din 1918, de generalul Liman von Sanders (1855-1929). Tot sub control german mai ales în vara și toamna anului 1918 s-au aflat și majoritatea forțelor militare bulgare, dislocate în Balcani. Grupul de armate de aici era constituit din trei armate bulgare și una germană. în pofida predominării numerice nete a forțelor bulgare, comanda grupului a revenit unui general ger- man von Scholtz. Cu toate acestea coordonarea efortului de război a Puterilor Centrale a generat dispute între partenerii de alianță. împăratul Franz Jo- sef, presat de generalii săi, a manifest reticențe față de subordonarea forțelor austro-ungare, situație ce s-a perpetuat și în timpul lui Carol I, urmașul său la tron. Dificultățile sporeau având în vedere natu- ra statului austro-ungar. Acesta era un impe- riu multietnic și avea, prin urmare, o structură militară complicată. Exista o structură centrală (K.U.K. - Kaiserlich und Kbniglich), o forță mi- litară landwehr (KK), gestionată de Austria, și o alta honvezi (KU), a Ungariei. Mai funcționa, de asemenea, o rezervă landsturm, ce avea în compunere oameni mai în vârstă, divizată și ea în două componente - KK și KU. Structurile de conducere au reflectat aceas- tă stare de lucruri. împăratul Franz Josef era șeful suprem al armatei, dar la începutul ostilităților a delegat comanda arhiducelui Fri- edrich. în realitate, controlul asupra armatei l-a avut generalul Franz Conrad von Hotzen- dorf, avansat mareșal la 25 noiembrie 1916 și colonelul Josef Metzger. Această situație a du- rat până la 1 martie 1917, când noul împărat Carol a preluat comanda supremă a armatei. L-a rechemat la șefia Statului Major General la 14 iulie 1918. De asemenea, cele două guverne aveau res- ponsabilități directe în coordonarea efortului de război al bicefalii monarhii. Evident, au existat contradicții între Viena și Budapesta în diferite probleme legate de ducerea războiului. în concluzie, în cadrul Puterilor Centrale s-a constituit un comandament unic și a existat o cooperare militară, facilitată și de continuita- tea teritorială realizată după zdrobirea Serbiei. -----------■ Revista de istorie militară ■---- Germania a fost liderul incontestabil al alianței, iar controlul exercitat de ea s-a încercat a fi cât mai deplin. Dar, partenerii de coaliție au mani- festat reticențe față de el, astfel că, în practică, colaborarea a avut destul sincope. 2. Antanta Fiecare țară a Antantei și-a creat în peri- oada anterioară structuri de conducere poli- tico-militară, unele dintre ele continuând să funcționeze și în timpul războiului. în Franța, prin decretul prezidențial din 3 august 1906, a luat ființă Consiliul superior al apărării na- ționale. Acesta era o structură interministeri- ală care avea drept sarcină să avizeze orice mă- sură ce privea apărarea națională. Condus de primul ministru, el reunea deținătorii porto- foliilor afaceri străine, finanțe, război, marina, coloniile, șeful Marelui stat major, șefii de stat major al marinei și al coloniilor. El a fost reor- ganizat în 1911 și 1913, principalele modificări aduse stipulau dreptul președintelui republicii de a conduce unele ședințe și crearea biroului de operații a armelor, ca structură tehnică. De remarcat că acest comitet nu a fost consultat până la jumătatea războiului mondial, pentru a dispărea apoi cu totul. Un alt organism care a funcționat o lungă perioadă de timp a fost Consiliul superior de război. El a fost creat în 1888 și reorganizat succesiv în 1903, 1908. Profilul definitiv a fost stabilit în 1911 la propunerea lui Adolpfe Mes- simy, ministru de război. S-a desființat postul de vice președinte, responsabilitățile acestuia fiind transferate șefului Marelui Stat Major, funcție în care a fost numit generalul Joseph Joffre, s-a stabilit reînnoirea anuală a membri- lor consiliului și înființarea unui stat major și a unui birou al operațiilor, aceste structuri ur- mând a conduce marile unități la război. Reor- ganizarea a fost realizată cu scopul de a facilita tranziția de la pace la război. Dar, la declanșarea ostilităților, sub pretextul imposibilității reu- nirii membrilor săi, Consiliul și-a suspendat activitatea. Responsabilitățile sale au fost re- partizate între șeful Marelui Cartier General pentru marile unități de pe front și ministrul de război, pentru zona interioară. Deși a treia republică franceză, ale cărei baze au fost puse după înfrângerea în războiul cu Prusia (1870-1871), a cunoscut destule scan- ----■ Revista de istorie militară ■------------ daluri în care a fost implicată și armata, atacul german a determinat, așa cum se obișnuiește, o „adunare în jurul steagului”. Președintele, guvernul, și parlamentul au continuat să funcționeze pe tot parcursul războiului, dar disputele nu au încetat. Sem- nificativ sunt cele declarate în 1918 de colo- nelul Jean Payot, director al căilor ferate: „Am lucrat 16 ore pe zi: patru ore luptând împo- triva germanilor și 12 ore luptând împotriva conaționalilor”. Franța a cunoscut o instabili- tate guvernamentală, în cei patru ani de război funcționând cinci echipe executive conduse de: Rene Viviani (13 iunie 1914 - 29 octombrie 1915); Aristide Briand (29 octombrie 1915 - 17 martie 1917); Alexandre Ribot (20 martie - 12 septembrie 1917); Paul Painleve (12 septem- brie - 13 noiembrie 1917); Georges Clemen- ceau (16 noiembrie 1917 - 20 ianuarie 1920). Conducerea operațiilor a revenit Mare- lui Cartier General, condus de generalul Joseph Jacques Cesar Joffre (1852-1931). El a primit șefia acestei structuri în anul 1911, când a avut loc, așa cum am precizat, o reor- ganizare a înaltului comandament francez. A condus operațiile armatei franceze până la 13 decembrie 1916, când a fost demis și înlocu- it cu generalul Robert Nivelle. Ca pilula să fie mai puțin amară, a fost înaintat la gradul de mareșal. Joffre n-a avut o relație foarte bună cu mulți oameni politici, fapt care a contribuit la dizgrația sa.. De asemenea, i s-a imputat sur- priza atacului german de la Verdun, precum și înfrângerea armatei române în campania din anul 1916. Joffre a vizitat SUA după intrarea acesteia în război, ulterior a fost consilier pentru ar- mata americană dislocată în Franța, ajutând la pregătirea sa operativă. A vizitat, între altele Marea Britanie (1918), România (1920), Japo- nia (1921). A condus parada victoriei de la 14 iulie 1919. în 1920 a fost ales membru al Aca- demiei Franceze și a rămas membru al Consi- liului Suprem de Război până la moartea sa la 3 ianuarie 19313. Și-a scris memoriile apărute în anul următor morții sale. A urmat la conducerea Marelui Cartier General generalul Robert Nivelle (1856-1924) care a organizat celebra ofensivă care îi poartă numele, folosind aceeași tactică ca a germa- nilor la Verdun. Ea s-a soldat cu un eșec, iar | 47 [ rezultatul l-a reprezentat rebeliunea în armata franceză, potolită cu destulă dificultate de că- tre generalul Philippe Petain, noul șef al Ma- relui Cartier General, Nivelle fiind demis la 15 mai 1917. în Imperiul rus, modelul a fost cel aristo- cratic cu puternice accente totalitare. Coman- dantul suprem al armatei era țarul Nicolae al II-lea (1868-1918). Exista, de asemenea, un Consiliu de stat al apărării și bineînțeles guver- nul. La începutul ostilităților țarul l-a numit comandant suprem al armatei pe marele duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, care căpătase o reputație de reformator militar după războiul ruso-japonez din anii 1904-1905. Numirea sa a surprins cercurile militare, întrucât marele duce nu avea o experiență de luptă prea bo- gată. Ca urmare a gravelor insuccese din vara anului 1915, el a fost demis, țarul preluând la 5 septembrie 1915 comanda supremă a arma- tei, măsură criticabilă, întrucât evoluția eveni- mentelor militare putea să afecteze reputația suveranului. Conducerea operațiilor a revenit Marelui Stat Major (STAVKA) ce și-a avut sediul la Moghilev. De la 5 septembrie 1915, în fruntea acestui organism a fost numit Mihail Vasilie- vici Alexeev (1857-1918). El a exercitat această funcție până în noiembrie 1916, când a fost înlocuit temporar de către Vasili losifovici Gurko (1864-1937). A părăsit această funcție la izbucnirea revoluției din februarie/ martie 1917. STAVKA a funcționat până după lovitu- ra de stat bolșevică. încă de la declanșarea conflictului s-a pus problema realizării unui comandament unic pentru forțele britanice, franceze și belgie- ne ce luptau pe teatrul de operații occiden- tal. Armatele franceze și engleze și-au păstrat independența de acțiune și comandamentele naționale, iar cooperarea a fost nu de puține ori dificilă. Cazul disputei dintre generalii John French, comandantul Corpului Expediționar Britanic (BEF), și Charles Lanrezac, coman- dantul Armatei 5 franceze, soldate cu demite- rea acestuia din urmă, este bine cunoscut. De altfel, în instrucțiunile date de Ministerul de război britanic generalului French se preciza: „comandamentul dvs. este complet indepen- dent și în nici un caz nu veți pus sub ordinele unui general aliat”4. Coordonarea eforturilor de război s-a rea- lizat, de regulă, în cadrul unor reuniuni între Marele Cartier francez și și comandantului Co- pului expediționar Britanic. Iată, de exemplu, la 14-16 februarie 1916, cu câteva zile înainte de atacul german de la Verdun, s-a desfășurat o consfătuire la care s-a adoptat un plan co- mun de operații care să ducă la străpungerea apărării inamicului în regiunea Somme. Cu acel prilej, generalul Joffre a fost recunoscut „coordonator al operațiilor militare” pe toată durata ofensivei. Era un prim pas spre un co- mandament unic, dar până la realizarea lui va trece ceva vreme. Necesitățile militare au impus, în lipsa acestuia, o anumită coordonare care s-a reali- zat, de regulă, prin consfătuiri între participați! la lupte pe teatrele occidental, italian, estic, balcanic și Orientul Apropiat. Prima reuniu- ne de acest gen a avut loc la Chantilly (Franța) în perioada 6-8 decembrie 1915. Au partici- pat generalii Joffre, Maurice Pelle și colonelul Billote din partea Franței, mareșalul French, generalii William Robertson, Henry Wilson și Archibald Murray, lordul Percy din partea Ma- rii Britanii, generalul Jilinsky și colonelul Igna- tiev pentru Rusia, generalul Wielmans pentru Belgia, generalul Porro pentru Italia și colone- lul Stepanovic pentru Serbia, reprezentanții la Paris ai armatelor rusă, belgiană, italiană și sârbă. Cu acest prilej s-a discutat generalizarea ofensivei aliaților pe toate fronturile împotri- va Puterilor Centrale în anul 1916. Soluțiile adoptate au avut un caracter facultativ, fiecare comandament național păstrându-și libertatea de punere în aplicare funcție de situația con- cretă de pe frontul pe care acționa. în spiritul celor stabilite la Chantilly, Joffre a adresat generalului Mihail Alexeev solicita- rea ca armata rusă să declanșeze la sfârșitul lunii mai 1916 o ofensivă de mari proporții pe frontul de est cu scopul de a veni în sprijinul trupelor franceze și a celor italiene. O altă conferință s-a desfășurat tot la Chan- tilly în zilele de 15-16 noiembrie 1916, unde s-au stabilit principiile planului de acțiune pentru anul 1917. Cele patru conferințe de la Chantilly5 au formalizat cooperarea parteneri- lor din Antanta, dar au lăsat acestora o marjă destul de largă de acțiune. Pe lângă coordona- rea acțiunilor militare, aliații au mai stabilit și -----------■ Revista de istorie militară ■---- un principiu fundamental de conduită de a nu încheia pacea separată cu adversarul. Dar, închegarea unui comandament unic a fost o problemă dificilă, susceptibilitățile naționale fiind foarte mari. în planul de operații pentru anul 1917, autoritățile de la Londra precizau că armata britanică este un „aliat” al Franței și nu un „subordonat” iar Statele Unite ale Americii au intrat în război în calitate de „asociat” și nu de „aliat”. Evenimentele din toamna anului 1917 (preluarea de către bolșevici a puterii în Ru- sia și ieșirea acesteia din război, încheierea armistițiului de către România, grava înfrânge- re de italienilor la Caporetto) au creat pericolul concentrării forțelor Germaniei pe Frontul de Vest. Această situație a stimulat, în consecință, preocupările pentru coordonarea mai eficientă a efortului de război. în perioada 6-7 noiembrie 1917 la Rapallo (Italia) a avut loc o conferință la care au parti- cipat șefii de guvern din Franța (Paul Painleve), Marea Britanie (Loyld George) și Italia Vittoria Orlando). Cei trei lideri au decis înființarea unui „Consiliu Interaliat de Război” compus din șefii de guverne, și a unui Consiliu Naval Interaliat. Pe lângă Consiliul Interaliat de Răz- boi s-a constituit ulterior un „Secretariat” în care au intrat reprezentanți militari francezi, britanici, americani și italieni. Funcționarea Consiliului Interaliat de Război a generat des- tul rivalități între aliați, dar, în ansamblu, a avut un rol pozitiv în obținerea victoriei Antantei. Organismele militare aliate aveau un rol consultativ, dar șefii de guvern francez și bri- tanic au continuat demersurile pentru crearea unui comandament unic. Se cuvine precizarea că unii șefi militari (generalul Robertson, șeful Marelui Cartier General britanic, generalul Petain, comandantul de căpetenie al armatei franceze, delegați ai Belgiei și Italiei) au mani- festat rezerve față de aceste preocupări. Generalul Robertson declara: „în aceste împrejurări mi se părea că sarcinile de coman- dant suprem trebuiau să fie exercitate conjugat de șefii statelor majore generale francez și bri- tanic/.../ Noi nu aveam nevoie atât de crearea unei noi mașinării, cât de ameliorarea celei existente și acceptarea ei mai bine definită”6. La 21 martie, pe Frontul de vest, înal- tul comandament german a declanșat prima ----■ Revista de istorie militară ■----------- Ferdinand Foch mare ofensivă, din cele cinci, cu scopul de a obține victoria înainte de sosirea corpului expediționar american. în atare condiții, sub presiuni grave, la 26 martie 1918, la Doulens, lordul Milner și Georges Clemenceau, prim ministrul francez, au semnat o declarație prin care generalul Ferdinand Foch era însărcinat de guvernele francez și britanic să coordone- ze acțiunea armatelor aliate pe frontul de vest. A fost nevoie de trei și jumătate de război și teama de un dezastru final pentru a se lua o asemenea decizie salutară. La 3 aprilie 1918, atribuțiile lui Foch spo- resc, el primind din partea guvernelor fran- cez, britanic și american „direcția strategică a operațiilor militare” El este numit în calitate de „coordonator” al acțiunilor pe frontul occi- dental, fiind numit, ulterior comandant șef al armatelor aliate7. Astfel, Foch a căpătat ca subordonați pe comandanții armatelor aliate din Franța și Italia precum și armata aliată din Peninsula Balcanică. Adiacent s-a creat și un stat major, condus de generalul Maxime Weigand, în care au intrat reprezentanți ai statelor majore alia- te. Acesta a fost conceput ca un organism de lucru, la dispoziția comandantului suprem in- teraliat. El nu avea drept de conducere asupra statelor majore ale armatelor aliate, cărora le putea da ordine numai generalul Foch. Erich von Ludendorff recunoștea în memo- riile sale că numirea lui Foch în calitate de co- mandant șef a reprezentat un factor important al victorie Antantei. O situație oarecum deosebită s-a înregis- trat pe frontul balcanic, unde acționau, încă din octombrie 1915, divizii britanice și fran- ceze, comandate de generalul Maurice Sarrail8. Modalitățile de exercitare a comenzii au fost definitivate la o conferință din 6-7 ianuarie 1917, desfășurată la Roma. Generalul englez Milne a fost pus sub comanda generalului Sar- rail, al cărui stat major era format din ofițeri francezi. în decembrie 1917, el a fost schimbat din funcție cu generalul Mărie Louis Adolphe Guillaumat, succesorul acestuia fiind generalul Franchet d’ Esperey. Și aici s-au manifestat une- le animozități, generalul Milne, comandantul corpului expediționar britanic din estul Penin- sulei Balcanice, conformându-se dispozițiilor Marelui Cartier General britanic, a întreprins acțiuni militare fără acordul comandamentului aliat de acolo dominat de francezi. Generalul John Joseph Pershing 3. Cooperarea militară a României în cadrul Antantei După cum se cunoaște, prin decizia Con- siliului de Coroană din 21 iulie/3 august 1914, România a rămas în afara conflictului mondial, iar prin decizia aceluiași organism din 14/27 august 1916, România a intrat în război alături de Antantă, prima zi a beligeranței fiind a doua zi, 15/28 august 19169. Bazele cooperării militare între România și noii săi parteneri de alianță au fost puse prin convențiile semnate la 4/17 august 191610. Având în vedere poziția geostrategică a Româ- niei, cooperarea a vizat cu prioritate aliatul rus, angajat în conflict încă de la începutul lui pe așa numitul Front oriental care se întindea de la Marea Baltică până în Carpații Bucovinei. în esență, cele două convenții prevedeau următoarele principii în materii de cooperare: - Cooperarea liberă a armatelor alia- te fără subordonarea vreuneia dintre părțile contractante; - Păstrarea comandamentelor proprii până la cel mai înalt nivel Pentru coordonarea operațiilor pe bază de consens se prevedea ca armata română să de- lege ofițeri de legătură pe lângă marile cartiere generale ale armatelor aliate și viceversa; - Stabilirea unor zone de operații distincte; - Asigurarea unei independențe absolute în conducerea operațiilor; - Interdicția pătrunderii armatei unei părți contractante pe teritoriul partenerului de alianță fără consimțământul acestuia; - Sprijinirea reciprocă cu forțe și mijloace în zone de interes reciproc; - Acolo unde se prevedea ca trupe ruse să întărească efortul militar pe teritoriul Români- ei (la început s-a specificat doar cazul Dobro- gei), se menționa că aceste trupe vor intra în subordinea comandamentului suprem român; - Dacă în cursul operațiilor se depășeau fron tierele României, trupele rusești din grupările combinate urmau să rămână sub comandament român, numai în cazul în care cuantumul lor nu ar fi depășit de cel al trupelor române din gruparea respectivă; în acest ultim caz, trupele rusești urmau a se constitui în gru- pări separate repuse sub comandă proprie; - în cadrul grupărilor combinate ordinele aferente urmau a fi date, pe bază paritară, atât ■ Revista de istorie militară ■------- în română, cât și în rusă. în practică, însă, s-a folosit limba franceză, accesibilă cadrelor de comandă române și ruse. La începutul campaniei, problema cooperă- rii de comandament cu aliații s-a pus numai în Dobrogea, unde a fost dislocat corpul de arma- tă rus, comandat de generalul Zaioncikovski, subordonat Armatei 3, condusă de generalul Mihail Aslan. întrucât cuantumul forțelor ruse din Dobrogea a sporit și au ajuns să precumpă- nească numeric față de cele române, s-a con- stituit acolo o grupare separată mixtă, numită Armata de Dobrogea, comandată succesiv de generalii Zaioncikovski și Vladimir Saharov, care se subordona Marelui Cartier General Român. Pierderea completă a Dobrogei a dus la încetarea existenței acestuia. La sfârșitul anului 1916, campania arma- tei române, începută la mijlocul lunii august același an, s-a încheiat cu o înfrângere milita- ră de proporții. Frontul s-a stabilizat pe alini- amentul Dunărea maritimă - Șiretul inferior - Carpații orientali. Prin urmare, segmentul românesc a devenit o prelungire a frontului ru- sesc, ce se întindea acum de la Marea Baltică la Marea Neagră. Totodată, aliatul rus a avut pre- ponderența numerică, aici fiind dislocate trei armate ruse și o armată română (Armata 2, co- mandată de generalul Alexandru Averescu). în această situație, Statul Major Rus (Sta- vka) a exercitat mari presiuni pentru preluarea controlului asupra armatei române, unul din- tre argumentele invocate fiind necesitatea unei linii de conduită unitară. Negocierile au fost tensionate, întrucât problema depășea cadrul strict militar, având un pronunțat caracter po- litic. Ele s-au purtat la cel mai înalt nivel, țarul Nicolae al II-lea acceptând, în cele din urmă, păstrarea identității armatei române. în decembrie 1916 s-a creat Frontul Ro- mân11, o formulă mixtă, cu scopul de oficializa și eficientiza colaborarea româno-rusă, ce su- ferise mult până atunci. Comandant era regele Ferdinand I, secondat succesiv de generalii Vladimir Saharov și Dmitri Șcerbaciov, ca șefi de stat majori și comandanți ai trupelor ruse dislocate în România, și de generalul Constan- tin Prezan, numit la începutul lunii decembrie șef al Marelui Cartier General Român12. A fost o soluție de compromis care a respectat atât blazonul familiei regale, cât și suveranitatea ----■ Revista de istorie militară ■------------ B. n. Caxapoui, reiic]>a.n.-Mniojn., CiiuufcKnro Kopnycn. Generalul Vladimir Saharov statului român. O atare formulă era simila- ră celei din 1877, când domnitorul Carol I a fost desemnat comandant al armatei de vest ce acționa la Plevna. Structura a funcționat, cu destule dificul- tăți, însă, atât timp cât forțele ruse și-au men- ținut starea de operativitate și nu au fost atinse de morbul bolșevic. în noiembrie 1917 după preluarea puterii de către maximaliști la Petro- grad, Frontul Român a încetat să mai existe și cu aceasta conducerea română și-a recăpătat conducerea exclusivă a propriilor trupe. Deși nu se prevăzuse concret în documen- tele inițiale, relațiile interaliate de comanda- ment au cuprins și prezența unor misiuni mili- tare ale partenerilor de alianță, dintre care cea mai importantă a fost cea franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Ea a fost solicitată de premierul Ion I. C. Brătianu încă din cursul tratativelor cu Antanta, el a cerut trimiterea, în România, a unei Misiuni Milita- re Franceze, urmând să sosească imediat după declanșarea mobilizării. Brătianu i-a declarat lui Saint Aulaire, ministrul francez la București, că era dispus să-l numească șef al Marelui Stat Regele Ferdinand popoare și armate, ce se constituie într-un mo- ment de referință în istoria relațiilor bilaterale. Prin urmare, activitatea lui Berthelot consona cu doleanțele și interesele românești din acel moment, ceea ce i-a creat un prestigiu imens în societatea românească. în mod firesc, Par- lamentul refugiat la Iași i-a recunoscut genera- lului Berthelot, în 21 mai 1917, într-o ședință solemnă, calitatea de cetățean de onoare al Ro- mâniei, iar după război a fost încărcat cu ono- ruri deosebite. Misiunea Militară Franceză s-a implicat puternic în acțiunile de redresare a armatei ro- mâne, cu dorința de face din ea un instrument de război eficient pe câmpul de luptă, capa- bil să-și ia revanșa după înfrângerea suferită. Ofițerii și subofițerii francezi au fost repartizați la comandamente, unități, centre de instrucție, școli militare, cu titlu de consilieri și instruc- tori. O altă parte a încadrat unitățile de aviație și artilerie antiaeriană, iar medicii și surorile au acționat alături de personalul românesc. Pes- te tot sfaturile, ideile, soluțiile și exemplul lor au fost bine venite și de regulă, materializate. Firește nu au lipsit animozitățile, cum a fost relația rece dintre Averescu și Berthelot, nici Major pe comandantul acestei misiuni13. De altfel, la sosirea Misiunii Militare Franceze, prim-ministrul și, apoi, regele Ferdinand i-au cerut generalului H. M. Berthelot, să accepte funcția de șef al Marelui Stat Major. Berthelot a refuzat propunerea și a rămas doar consilier al suveranului și al premierului14. Prezența unei misiuni militare franceze a indispus Stavka, astfel că s-a trimis în România și o numeroasă misiunea militară rusă, condu- să de generalul Mihail Beleav, al cărei scop era blocarea activității lui Berthelot și a ofițerilor francezi. Cu alte cuvinte, în România se găseau forțe ale două mari puteri - Rusia și Franța - aflate în dispută pentru preponderență. Prima, care avea dispuși circa un milion de soldați, do- rea să ia sub control spațiul geografic, ceea ce se putea realiza mai ușor prin evacuarea arma- tei, a autorităților, a unor întreprinderi indus- triale, a tezaurului etc. A doua acționa pentru a-și păstra controlul și influența, obiectiv ce putea fi atins prin sprijinirea românilor. Iden- titatea de interese din anii 1916-1918 a creat o solidaritate remarcabilă între cele două țări, Generalul Constantin Prezan —■ Revista de istorie militară ■ momentele de tensiune, dar colaborarea foarte bună dintre ștaiful Misiunii și Marele Cartier General, dintre Berthelot și Prezan, a contri- buit la instalarea unei atmosfere cordiale, de lucru15. O problemă îndelung dezbătută cu aliatul rus a fost locul unde să se facă reorganizarea armatei în iarna anului 1917, comandamentele rusești solicitând transferarea armatei române în afara teritoriului național, respectiv în Rusia. Generalul Zaharov propunea chiar regiunea Harkov - Don. Rușii aduceau drept argumente la această propunere, susținută cu tenacitate, dezorganizarea economiei românești, terito- riul rămas nefiind în stare să asigure logistica pentru un număr atât de mare de militari, nu- mai ei având aici trei armate (9, 4 și 6), necesi- tatea apărării eficiente a frontului din Carpați, eliminarea suprasolicitării transporturilor din această regiune, asigurarea unor condiții bune de refacere pentru armata română etc. Sco- pul nemărturisit era, însă, înglobarea armatei române și a României, care urma să devină o simplă afacere rusească. Aceasta presupu- nea eliminarea sau reducerea semnificativă a influenței Misiunii Militare Franceze, privită cu ostilitate de la început de către Stavka16. De altfel, rușii aveau în vedere o evacuare generală din Moldova, inclusiv a autorităților statale (Curtea regală, Guvernul, Parlamen- tul etc). Au fost elaborate planuri, s-au făcut recunoașteri, au fost întocmite programe de transport și liste cu persoanele propozabile etc17. Rezistența regelui Ferdinand, acțiunile gu- vernului, în frunte cu Brătianu, ajutorul acor- dat de Misiunea Militară Franceză, personal de șeful acesteia au contribuit la renunțarea de către aliatul rus la pretențiile de transfera ar- mata română dincolo de Nistru. Pe timpul pregătirii și desfășurării campa- niei din vara anului 1917, cooperarea de co- mandament s-a desfășurat satisfăcător, coman- danții ruși fiind mult mai concilianți, întrucât disciplina și starea de operativitate a trupelor din subordine era din ce în ce mai problema- tică. în marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, marile unități ruse au luptat inegal, iar vechea rivalitate nu s-a stins. O dovadă este disputa dintre generalul Aleksandr Rago- za, comandantul Armatei 4 ruse și al grupului ----■ Revista de istorie militară ■--------------- de armate format din cele două mari unități și generalul Constantin Christescu, comandan- tul Armatei 1 române. Relația de comanda- ment a fost salvată prin înlocuirea generalului Christescu de la comanda Armatei 1 române. Conducerea acesteia a fost preluată de genera- lul Eremia Grigorescu, comandantul Corpului 6 armată. Și acesta a intrat în conflict cu gene- ralul Ragoza, dar de data aceasta cel înlocuit de la comanda grupului de armate româno-rus a fost comandantul Armatei 4 ruse. * * % în timpul „războiului cel mare”, cooperarea în interiorul alianțelor a fost una dintre cele mai complicate probleme, fiecare partener do- rind să-și păstreze controlul asupra propriilor trupe. S-au întreprins mari eforturi pentru a se îmbunătăți comunicarea și colaborarea în- tre aliați și se crea un comandament unic, știut fiind că unitatea de comandă, concentrarea forțelor și mijloacelor este un principiu sa- crosant al artei și științei militare. Germania a reușit să concentreze în mâinile sale coordo- narea efortului de război, dar acest lucru nu a fost suficient pentru a obține victoria. Presiu- nile germane au întâmpinat rezistența actori- lor mai mici. Aproximativ aceeași situație s-a întâlnit și în interiorul Antantei, britanicii și italienii fiind foarte reticenți în a accepta un coman- dament unic. Perspectiva înfrângerii totale i-a determinat pe liderii politici și militari să accepte în ultima instanță un comandament aliat unic și un comandant șef în persoana lui Ferdinand Foch.. România, actor de rang secund în această alianță, a colaborat foarte greu cu Imperiul rus, acesta având veleități de hegemonie în spațiul de la Marea Baltică la Marea Neagră. Presiuni- le rusești au fost contracarate destul de eficient de Franța, care și-a trimis în România o im- portantă misiune militară. Disputa franco-ru- să a creat României și înaltului comandament român o anumită marjă de manevră, care i-a permis să controleze propriile trupe. După revoluția din februarie-martie 1917, cooperarea s-a îmbunătățit, dar comandanții ruși erau îngrijorați de slăbirea disciplinei și -------------------------------------1 53 I-- diminuarea considerabilă a capacității operati- ve a trupelor din subordine. Armata română a ajuns să fie în ochii generalilor și ofițerilor ruși drept colacul lor de salvare, speranța pentru salvarea situației personale. NOTE 1 Pentru problematica alianțelor a se vedea: Ste- phen Walt, The Origins cf Alliances, Corneli Uni- versity Press, Ithaca. 1987. Lucrarea a fost publicată în limba română de Editura Polirom în anul 2008, prefața fiind semnată de Șerban Cioculescu, iar tra- ducerea realizată de Camelia Boca. 2 Erich von Falkenhayn, general de 1’ infanterie, Le commandement supreme de lArmee Allemag- ne 1914-1916 et ses decisions essentielles, Charles Lavauzelle et_C-ie, Paris, 1921, p. 221. 3 Word War I. The dtfinitive Encyclopedia and Document Collection, volume 2: D-J, Dr, Spensecer C. Tucker, editor, foreword by dr Hlger H. Herwig, Santa Barbara, California, Denver, Colorado, Ox- ford, England, p.849-851. 4 General F. Gambiez, et colonel M. Suire, His- toire de la premiere guerre mondiale, voi 1, Fayard, Paris,1968, p. 151. 5 în această localitate au mai fost alte două re- uniuni; 14-16 februarie 1916 și 12-13 martie 1916, ambele între francezi și britanici. 6 William Robertson, Conduite geneale de la gu- erre. Chefs militaires et homme politique 1914-1918, Payot, Paris, 1929, p. 225-227. 7 Marechal Foch, Memoires pour servir a l’his- toire de la guerre 1914-1918, tome second, Librairie Pion, Paris, M.CM. XXXI, p. 38-44; Mes souvenirs de la Guerre par le General Pershing, commandant en chef des forces expeditionnaires, tome premier, traduction du colonel Ch, Jacob, Librairie Pion, Pa- ris, M.CM. XXXI, p. 371-380; Colonel Nic. Sc. Sto- enescu, Foch. Marechal de France, Bucarest, 1933, p. 67-77. 8 Detalii în General Sarrail, Mon commande- ment en Orient (1916-1918), Ernest Flamarion, Edi- teur, Paris, 1920. 9 Detalii în Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.27-87 10 România în Războiul Mondial (1916-1919), volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statu- lui, Imprimeria Națională, București, 1934, p.9-11; 11 Termenul de front avea, în accepțiunea rusă, alt sens decât cel în țările occidentale, care însemna un traseu geografic unde sunt dispuse față în față forțele a două tabere beligerante. în Imperiul rus, noțiunea de front însemna cea mai înaltă entitate organizatorică și operațională de trupe armate. 12 Petre Otu, Mareșalul Constantin Prezan. Vocația datoriei, editura Militară, București, 2008, p.96-244. 13 Contele de Saint-Aulaire, Corfesiunile unui bătrân diplomat, traducere din franceză de Ileana Sturdza, introducere și note de Mihai D. Sturdza, Editura Humanitas, București, 2002, p. 57. 14 Ibidem, p. 81. 15 Jean- Noel Grandhomme, Le General Bert- helot et T action de la France en Roumanie et en Rus- sie Meridionale (1916-1918), Chateau de Vincennes, Paris, 1999, p. 219-550. 16 Ibidem, 219-550. 17 A.A. Mossolov, Misiunea mea în România, (Memorii), ediție de Marin. C. Stănescu, Editura Si- lex, București, 1997, p. 56-90. j 54 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI RELAȚIILE ROMÂNO-ITALIENE. DESPRE ACȚIUNEA DIPLOMATICĂ DE ATUNCI ȘI GESTIONAREA MEMORIEI DIPLOMATICE ÎN PREZENT* MIHAIL DOBRE ** Abstract The centenary cf World War 1 represents an opportunity to try out d.fferent approaches on the manner in which the Romanian society maintained the memory regarding this extremely important episode in our history. From this perspective, there are two dimensions cf outstand- ing importance: first, the relation between diplomats and political decision-makers, and, sec- ând, the management cf diplomatic documentary sources with the sole goal cf recreating an accurate pictare cf the past. The paper below discusses both dimensions, at the same time pleadingfor the establishment cf a național fund cf diplomatic documents, which should be accessible online. Keywords: Romania, Italy, World War 1, diplomacy, memory, împlinirea a 100 de ani de la desfășurarea Primului Război Mondial oferă, cum este de altfel firesc, prilejul pentru diferite abordări cu privire atât la maniera în care România a acționat în timpul acelei conflagrații, cât și la modul în care societatea românească s-a îngri- jit pe parcursul unui veac de memoria referi- toare la acele timpuri. Din această perspectivă, de un interes apar- te sunt cel puțin două dimensiuni: a), relația carierei diplomatice cu autoritățile de atunci ale statului român și, respectiv, b). gestionarea surselor documentare diplomatice, astfel încât scopul timpurilor noastre, anume cunoașterea cât mai fidelă a propriului trecut, să fie cu ade- vărat servit. Și pentru ca să nu ne menținem în ’ Text prezentat la masa rotundă cu tema „Studiul Primului Război Mondial: discursuri, stereotipuri, controverse” desfășurată la 30 august 2018, în cadrul celui de-al doilea Congres Național al Istoricilor Ro- mâni (Iași, 29 august - 1 septembrie 2018). ” Lect. univ. dr., Universitatea din București. ----■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------------------1 55 |--- sfera generalităților, vom aplica analiza noastră la relația cu unul dintre aliații din timpul răz- boiului mondial, anume Italia. I. Relația carierei diplomatice cu deciden- ți i politici din timpul războiului în timpul Primului Război Mondial relația bilaterală româno-italiană a fost gestionată prin misiunile diplomatice română (la Roma) și italiană (la București) care erau organizate la nivel de „legații” (fiind conduse de „miniștri plenipotențiari”). Ele aveau deja câteva decenii de funcționare permanentă, fiind constituite imediat după recunoașterea internațională a independenței statului român în urma decizii- lor Congresului de pace de la Berlin din 18781. în ceea ce privește legația română de la Roma, aceasta a fost condusă în intervalul 1914- 1920 (incluzând aici nu numai perioada de desfășurare a războiului, ci și de organizare a conferinței de pace) de doi diplomați: Dimitrie I. Ghika2 (dinainte de începutul războiului și până în octombrie 1917) și Alexandru Em. Lahovary3 (din decembrie 1917 și până mult după Conferința de pace de la Paris). Amân- doi diplomații au avut misiuni multe și lungi în serviciul exterior al MAS, fiind personalități de marcă ale României în prima jumătate a seco- lului al XX-lea. Relația lor cu decidenții politici români din timpul Primului Război Mondial a fost însă diferită, iar aici avem în special în vede- re atitudinea primului ministru Ionel Brătianu, care a fost constant acuzat de Dimitrie Ghika de poziție părtinitoare. în 1917 Brătianu a decis trimiterea lui Victor Antonescu la Paris în locul lui Alexandru Lahovary, iar acestuia din urmă i s-a făcut loc la Roma, scop în care Ghika a fost scos din schema de reprezentare externă. Iată cum Ghika percepea relația sa personală cu Ionel Brătianu și, evident, versiunea sa privind cauzele neînțelegerilor: „...De abia instalat [la Roma, n.ns.] când, imediat după sărbătorile de Crăciun și Revelion, guvernul Maiorescu, de- misionar, ceda locul domnului Ion Brătianu, liberal. Nu mi se părea că această schimbare trebuia să mă afecteze personal. ... Abia mai târziu am aflat că domnul Brătianu era pornit contra mea pentru că părăsisem atât de repe- de administrația centrală, întrucât considera că diplomații români trebuiau, în mod obli- gatoriu, să treacă prin doi ani de experiență -----1 56 |-------------------------------------- în atmoifera țării și a partidelor politice și că promovarea mea în calitate de consilier fusese condiționată de acest stagiu necesar". Ghika a găsit și o explicație pentru atitudinea lui Ionel Brătianu: „...nu știam că ștfulpartidului liberal nu-mi ierta faptul de a fi contribuit la un suc- ces al partidului advers, conservator, prin ac- tivitatea depusă în cazul dferendului cu Bul- garia și pentru că s-a înșelat în mod public și pe deplin asupra rezultatului politicii noastre de așteptare răbdătoare, opusă celei de acțiune imediată, în forță, preconizată greșit de el însuși și de partidul liberal". La finalul carierei sale Ghika avea să constate, cu amărăciune, că „în perioada vegherii armate a Italiei din 1914 până în 1915 și a României, mai prelungă, cât și după intrarea noastră în război, urma să am din nou dovada clară a acestor sentimente rău- voitoare ale domnului Brătianu față de mine și să le suport de multe ori urmările"^. în acest sens este cunoscut că, după ce a fost readus în prim-planul vieții diplomatice de către guver- nul Al. Vaida-Voevod în decembrie 1919, mai întâi în calitate de membru al delegației româ- ne la Conferința de pace, iar apoi ca ministru la Legația Paris, Ghika avea să dea din nou de Ionel Brătianu în anul 1922, când acesta reve- nea la conducerea guvernului român și decidea din nou punerea în disponibilitate a diploma- tului5. Cazul Ghika, dincolo de relevarea conse- cințelor pentru cariera diplomatică a rapor- tului insuficient reglementat dintre mediul politic și structura diplomatică de carieră, scoate în evidență și o altă fațetă a sistemului diplomatic românesc de la acea dată, anume caracterul discreționar al desfășurării demer- surilor de politică externă ale României. în perioada neutralității (1914-1916) șeful de facto al diplomației române nu era Emanoil Porumbaru, titularul portofoliului Afacerilor Străine în guvernul liberal, ci însuși președintele acelui guvern, Ionel Brătianu. Nu avem nici pe departe intenția de a aduce vreo umbră asupra meritelor primului ministru român de la acea dată. Mai mult, considerăm că Ionel Brătianu a avut un rol esențial atât în obținerea reflectării intereselor naționale în Tratatul politic înche- iat în august 1916 cu Antanta în vederea in- trării în război de partea acestui grup de mari puteri, cât și în articularea statului național ------------■ Revista de istorie militară ■------ unitar în anii ‘20 ai secolului trecut, fiind în viziunea noastră cea mai importantă persona- litate politică a României moderne, insuficient pusă în lumină chiar și în vremurile de acum. Brătianu conducea, însă, activitatea diploma- tică în timpul războiului de o manieră perso- nală, concentrând mecanismul decizional în jurul său și direcționând într-o formă marcată de subiectivism dimensiunea informativă spe- cifică activității diplomatice. într-un asemenea context, greșelile nu puteau să nu apară, iar ele ajungeau și în atenția cercurilor diplomatice extrem de selective ale acelei perioade. Așa se face că Principele Mario Ruspoli, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Italiei la Paris, formu- la următoarea evaluare atunci când se referea, în 1915, la șeful Legației României în capitala Franței, Alexandru Lahovary: ,,Acest Ministru al României, ca și alți reprezentanți români în străinătate, ne fiind ir,formați despre dispozițiile și tratativele Guvernului lor, nu sunt în măsură să exercite o activitate eficientă"6. Cazul cel mai problematic generat de ma- niera în care Brătianu a condus diplomația ro- mână a fost reprezentat de relația stabilită la începutul războiului mondial de primul minis- tru român cu șeful Legației Italiei la București, baronul Carlo Fasciotti. Cu ministrul italian au fost negociate cele două acorduri secrete încheiate în 10/23septembrie 1914 și, respec- tiv, în 24 ianuarie/6 februarie 1915 în vederea coordonării intrării celor două țări în război de partea aceleiași tabere, Antanta, după cum tot cu ministrul italian s-au derulat toate demersu- rile destinate acestui scop. Eșecul coordonării cu Italia, marcat de intrarea separată a statului italian în război în 1915 și fără informarea pre- alabilă a părții române - deși astfel se stipulase în acordurile secrete sus-menționate -, avea să conducă la aspre recriminări ale omului politic român la adresa comportamentului diploma- tului italian7. Mai semnificativ, însă, eșecul co- ordonării româno-italiene a adus la suprafață și faptul, deloc uzual, că demnitarul român a privilegiat canalul diplomatic al celeilalte părți, în detrimentul propriului canal diplomatic. Astfel, din raportul realizat de Fasciotti după întâlnirea în care îl anunța pe Brătianu asu- pra deciziei privind intrarea separată a Italiei în război, aflăm că șeful guvernului român ar ---■ Revista de istorie militară ■--------- fi admis că, „așa stând lucrurile, el se afila la rândul său în nevoia de a-l pune la curent cu această situație pe Ghika, întrucât până acum îl ținuse neir.format de toate acestea"*. Este o afirmație surprinzătoare, prezentă numai în documentele italiene, care atinge esența însăși a activității diplomatice: în promovarea intere- selor sale, un stat își utilizează propriul canal diplomatic, aceasta fiind menirea trimiterii și întreținerii - cu costurile aferente - a unei misiuni diplomatice în străinătate. Este lesne de înțeles că o utilizare, concomitent cu dia- logul cu baronul Fasciotti, a propriei misiuni diplomatice în capitala Italiei, condusă de D. Ghika, ar fi fost de natură să ofere lui Brătia- nu șanse mult mai mari să gestioneze cu mai mare eficiență raporturile cu viitorul său aliat din Antanta. în ceea ce îl privește, Ghika marca în me- moriile sale replica dată lui Ionel Brătianu atunci când a primit informarea cu privire la negocierile româno-italiene care avuseseră loc la București numai cu participarea a repre- zentantului diplomatic al Italiei în România: „Singura mea reacție a fost un răspuns scurt: Mulțumesc Excelenței Voastre pentru această încredere față de mine, pe care aș fi dorit să o am mai demult, cât și pentru detaliile asupra unor negocieri pe care le-am urmărit zi de zi grație încrederii pe care binevoiește să mi-o acorde, ca ministru și cu titlu personal, minis- trul afacerilor externe al Italiei...”9. La această primă temă, un singur lucru ar fi de adăugat: nu în toate situațiile s-a procedat precum în cazul Ghika. De altfel, Ionel Brăti- anu întreținea corespondență directă în mod discreționar cu unii dintre diplomații români din străinătate, cazul cel mai cunoscut fiind acela al ministrului României la Petrograd, Constantin Diamandy, căruia primul minis- tru român îi acorda o încredere aproape fără limite10. După cum adăugăm și o concluzie: diplomația română se afla, în acea perioadă, într-un stadiu încă incipient, iar practica di- plomatică a liderilor politici ai vremii nu avea nivelul de profesionalizare al factorilor politici din statele cu lungă experiență a treburilor de stat. Atât în cazul politicienilor, cât și în acela al diplomaților exista bunăvoință, dar și loc de mai bine. ■ Revista de istorie militară ■ II. Gestionarea izvoarelor diplomatice - probleme curente Cel de-al doilea aspect pe care dorim să îl abordăm se referă la modul în care, în ultimul secol, a fost gestionată resursa informativă asi- gurată de documentele privind demersurile politico-diplomatice realizate în timpul Primu- lui Război Mondial. Avem credința că, în zilele noastre, interpretările și reinterpretările legate de desfășurarea, consecințele și semnificația răz- boiului impun ca implicarea în dezbateri a cer- cetătorilor români și, drept corolar, poziționarea autorităților publice române să se întemeieze pe surse documentare, în mod special pe izvoarele diplomatice. Aliații noștri din timpul războiului s-au achitat, în general, de sarcina publicării do- cumentelor diplomatice privitoare la acea peri- oadă. Italia, Marea Britanie și SUA au publicat arhivele privind întreaga perioadă a războiu- lui, iar Franța a făcut cunoscut un număr mare de documente privind o parte însemnată din desfășurarea acelei conflagrații. în ceea ce ne privește, însă, situația este ra- dical diferită. Arhiva MAE este în continuare cunoscută de un număr limitat de cercetători și împătimiți în cunoașterea evenimentelor trecutului. în mod concret, nu a fost publicat nici un volum de documente diplomatice din arhiva MAE care să se refere la acțiunile politi- co-diplomatice ale autorităților române în peri- oada neutralității (1914-1916) sau la susținerea participării României la războiul mondial(1916- 1918), iar despre acțiunea națională în contextul desfășurării Conferinței de Pace (1919-1920) nu a văzut până în prezent lumina tiparului decât un singur volum de documente diplo- matice11. Situația este însă mai dramatică de- cât simpla constatare a lipsei interesului de a fi publicate documentele diplomatice, cu atât mai surprinzător cu cât ele reflectă o perioadă onorantă și plină de angajament a statului ro- mân. Și tot ca să nu ne pierdem în generalități, ne vom referi la cazul relațiilor româno-italie- ne, care are o relevanță particulară, decurgând din similitudinile de statut și obiective ale celor două țări înainte și în timpul primei conflagrații mondiale. Arhiva MAE conține variate surse diploma- tice privind relațiile româno-italiene în perioa- ---■ Revista de istorie militară ■---------- da 1914-1918, dar baza documentară este lacu- nară. Dosarele privind telegramele transmise/ primite de/de la Legația României la Roma, așa cum sunt reflectate în Fondul 71/1914. Pri- mul Război Mondial, nu conțin decât o parte redusă din activitatea de informare realizată de acel oficiu diplomatic, cu consecința unei imagini incomplete și disparate despre cum au evoluat relațiile româno-italiene în perioada supusă analizei. Telegrame mai găsim uneori în volumele de rapoarte de presă, sau în vo- lumele reflectând activitatea guvernului de la Iași și, respectiv, în acelea consacrate Păcii de la București din mai 191812. Că baza docu- mentară a fost mult mai bogată, acest lucru îl știm cel puțin din parcurgerea documentelor olografe dintr-un alt fond - Fondul Legații care cuprinde documente aflate la Legația de la Roma, incluzând și transcrierea unor tele- grame primite din partea autorităților din țară, după cum și ciornele telegramelor și a unor ra- poarte de presă transmise de cei doi conducă- tori ai Legației din perioada războiului13. în schimb, pot fi găsite documentele diplo- matice în afara Arhivei MAE, în diferite fonduri arhivistice ale mai multor instituții. Așa de pil- dă, pot fi identificate o serie de telegrame în ca- drul fondurilor deținute de Arhivele Naționale ale României (în special în Fondul Casa Re- gală - Oficiale)14. în plus, în cadrul colecțiilor speciale ale Bibliotecii Naționale (preluate de la Arhiva Bibliotecii Centrale de Stat), se află caietele de însemnări ale unui diplomat român, Nicolae Filodor, acesta transcriind fragmente ale unor documente diplomatice relevante inclusiv pentru relația româno-italiană, iar în unele cazuri chiar documentele în întregime15. Situația bazei documentare privind relațiile româno-italiene nu este diferită de aceea pri- vind relațiile României cu alte state implica- te în Primul Război Mondial. în toate aceste cazuri, este în prezent aproape imposibil să se asigura continuitate în urmărirea demersurilor externe ale autorităților române de atunci. în atare situație, ce se poate face? în plan imediat, dată fiind starea bazei documentare a relațiilor diplomatice întreținute de România în timpul acelui prim conflict mondial, este dificil (și poate riscant) să recurgi numai la publicarea fondului ------------------------------------1 59 |--- documentar din Arhiva MAE. Rezultatul prezu- mat ar consta tot în formarea unei imagini in- complete. De aceea, apreciem că singura soluție adecvată este crearea unui corpus național de documente diplomatice, atât în formă tipărită, cât și - sau poate mai ales - prin gestionare On- line. O asemenea inițiativă ar presupune utiliza- rea de resurse financiare, tehnice și umane con- siderabile, inclusiv pentru reconstituirea atât de necesarului fond de telegrame prin valorificarea Fondului Legații sus-amintit. Dar la un secol de la desfășurarea Primului Război Mondial inițiativa în cauză ar fi mai mult decât necesară. Avem convingerea că absența accesului con- solidat la documentele epocii joacă împotri- va intereselor noastre ca națiune. Aici nu este vorba numai despre accesul la informație al cercetătorilor, care în diferite forme reușesc să se apropie de o înțelegere mai nuanțată a eveni- mentelor, cât mai ales este vorba de importanța cunoașterii la nivelul ansamblului societății noastre a datelor specifice propriului trecut Credem, de asemenea, că pentru pe o aseme- nea bază se va putea înțelege mai bine ceea ce s-a întâmplat de atunci încoace și, eventual, se vor putea intui mai corect elementele definitorii pentru sensul și ritmul de dezvoltare a societății noastre. în esență, istoria, în forma în care ea a fost prezentată în manualele din ultimul secol, ne transmite o imagine despre Primul Război Mondial care nu reflectă densitatea și com- plexitatea acțiunilor factorilor responsabili de atunci pentru destinul României, așa cum aceste acțiuni sunt reflectate în documentele diplomatice ale epocii16. NOTE 1 Pentru demersurile de constituire a legației de la Roma, vezi Reprezentanțele diplomatice ale Români- ei, voi. I, Editura politică, București, 1967, p. 34-55. 2 Dimitrie Ghika (1875-1967) a fost ministru la Roma între 1913-1917. Anterior acestui post diplo- matic a fost șef de misiune la Sofia (1911-1913), iar ulterior la Paris (1920-1922), Roma (1928-1931 și 1932-1933) și Bruxelles (1933-1937). între aprilie 1931 și mai 1932 a fost ministru al afacerilor străi- ne în cabinetul lorga-Argetoianu. Pentru ortografia ------1 60 |---------------------------------- numelui diplomatului român, folosim forma cu care acesta semna rapoartele diplomatice (Ghika), iar nu aceea cu care recent i-au fost publicate memoriile (Ghyka). 3 Alexandru Lahovary (1855-1950) a fost minis- tru la Roma între 1917-1928, după ce mai avusese această funcție în capitala Italiei între 1893-1899, iar apoi îndeplinise aceleași însărcinări la Constantino- pol (1902-1906), Viena (1906-1908) și Paris (1908- 1917). 4 Dimitrie Ghyka, Memorii, Editura Institutului European, Iași, 2004, p. 175-176. 5 Ghika nota sec în jurnalul său consecințele pentru sine ale noii arhitecturi de putere de la București: „în primăvara lui 1922, o schimbare de guvern în România a adus la putere pe domnul Ion Brătianu care, după câteva săptămâni, punea capăt misiunii mele în Franța printr-o disponibilizare care urma să dureze patru ani, dându-mi măsura exactă a ostilității sale față de mine... Hotărârea sa imediată - abia ajunsese din nou prim-ministru - de a mă scoa- te din funcția de ministru în Franța mă punea într-o postură penibilă, cu atât mai mult cu cât era însoțită de o disponibilizare” Vezi Ibidem, p. 253-256. 6 Cf. I Documenti Diplomatici Italiani, quinta serie: 1914-1918, volume III, Libreria dello Stato, Roma, 1985, doc. 525 (telegrama nr. 334/124 din 30 aprilie 1915, Ruspoli pentru Sonnino), p. 413-414. 7 Ionel Brătianu își exprima „regretul de a fi con- dus numai prin el (Fasciotti - n.ns.) negocierile cu Roma, căci fără aceasta astăzi ar fi figurat în tele- gramele pentru Roma ceea ce el i-a comunicat/ Cf. Arhivele Naționale ale României, Fond Casa Regală, dosar nr. 61/1914, convorbirea Brătianu-Fasciotti din 2/15 mai 1915. 'DDI, voi. III, doc. 444 (telegrama nr. 294/187 din 24 aprilie 1915, Fasciotti pentru Sonnino), p. 351-352. 9 Dimitrie Ghyka, Memorii, p. 192. 10 în 1915 Brătianu îl informa pe Diamandy despre conținutul unui mesaj către ministrul rus la București, Stanislas Poklevsky-Koziel, încă înainte ca acel mesaj să fi fost transmis părții ruse. Cf. tele- grama nr. 1298 din 10/23 iulie 1915, în ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 29/1915, file 7-8. 11 România la Corferința de pace de la Paris 1919- 1920, voi. 1, Editura Semne, București, 2010. 12 Arhiva MAE, problema 71/1914, El și E2 (cu două părți). 13 Arhiva MAE, fond Roma 1873-1947, voi. 39-43. Acolo unde a fost posibil, unele asemenea ■ Revista de istorie militară ■------------ ciorne au fost confruntate cu originalul documen- tului transmis la București/Iași, acestea atestând că forma olografă prezentă în arhivă era forma finală a documentului respectiv. 14 Arhivele Naționale ale României, Fond Casa Regală, inv. 726, dosare referitoare la perioada 1914- 1918. 15 Biblioteca Națională, Colecții speciale, fondul Saint-Georges, arhiva N. Filodor, dosarele nr. 3382- 3386. 16 Multe sunt cazurile care pot argumenta aceas- tă afirmație, de pildă enormul efort diplomatic des- fășurat în perioada neutralității, sau consecințele dramatice pentru situația financiară a țării care au de- curs din ocupația străină asupra sudului țării, inclu- siv asupra capitalei, ca să nu mai amintim de situația excepțională, aproape de pragul extincției statale, în care se afla România în perioada retragerii guvernu- lui și administrației în Moldova (1917-1918). ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------1 61 [■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial ISTORIOGRAFIA ȘI MEMORIALISTICA GERMANĂ DESPRE ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI RECEPTAREA EI DE CĂTRE ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Dr. SORIN CRISTESCU * Abstract German historiography is dcfinitely a very important sourcefor history cf the Great War. During the interwar period, German works were used in the great synthesis, but during the communist regime the access to the German sources was limited. After the turning point cf 1989, the research cf German works became an imperative for the Romanian historiography, mainly because the German sources on the great battles on the Romanian front in 1917 are very scarce. Keywords: historiography, sources, Great War, synthesis în toate marile sinteze despre participarea României la Primul Război Mondial - avem în vedere lucrarea lui Constantin Kirițescu, Isto- ria Războiului de Întregire a României, apoi cea a Marelui Stat Major România în Războiul Mondial, apoi cele de la finele anilor 80, cum ar fi România în anii Primului Război Mondial (2 voi., 1987), volumul V din Istoria militară a poporului român, (1988) cele două din urmă apărute la Editura Militară, preocuparea pen- tru integrarea istoriografiei și memorialisticii germane este evidentă. Astfel la reeditarea lucrării lui Constantin Kirițescu de către Editura Științifică și Enci- clopedică din București în anul 1989 s-a pu- tut vedea lista celor 321 de lucrări folosite de autor pentru elaborarea operei sale, plus o listă elaborată de editori - Mircea N. Popa1 și Lucia Popa - a lucrărilor importante româ- nești apărute despre Primul Război Mondial " Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ] 62 [ ■ Revista de istorie militară ■ în ultimele decenii, din 1928 până în 19872. Printre lucrările enumerate de Kirițescu se află, firește, numeroase lucrări memorialis- tice și publicistice germane, unele care astăzi nu se regăsesc în fișierul Bibliotecii Academi- ei, dovedind că autorul își făcuse el însuși o bogată colecție de asemenea lucrări. Autorul precizează că în ceea ce privește prezentarea cauzelor Marelui Război s-a servit de colecțiile de documente diplomatice franceze, britanice și germane însumând un mare număr de volu- me3, care au apărut după 1922, respectiv 1925 anii când el a publicat prima ediție, respectiv a doua, a operei sale. Kirițescu citează un nu- măr mare de lucrări memorialistice germane și austro-ungare Apărute până în 1938. Astfel îi vedem menționați pe generalii Arz, A. von Cramon, Eric von Falkenhayn, Eduard Fischer, Freytag-Loringhoven, Paul von Hindenburg, Erich Ludendorff, August von Mackensen, Curt von Morgen, pe diplomații și politicienii Bullow, Burian, Ottokar von Czernin, Hanson, politicieni Matthias Erzberger, Karl Helfferich, Karl Kautsky, Kleinwaechter, publiciști și foști ofițeri precum Hans Carossa, Fr. K. Endress, Koester, Max Luyken, Karl Fritz Mann, Karl Nowak, Ollberg, Fritz Ortlepp, Max Osborn, A. Reich, I. Reichel, Hans Roell, Karl Rosner, Georg Schultze-Bahlke, M. Schwarte, W. Siemer; Fr. Stiewe, Stegemann, W. Wogel, pas- torul I. Weiss, G. Wetzel, Zekely Wilhem, plus cele 8 volume Osterreich-Ungarns Letzter Krieg 1914 -1918, Wien, 1931. Este o listă utilă care ar trebui verificată titlu cu titlu și valori- ficat fiecare în parte acolo unde există date de interes deosebit, mai ales pentru că după cel de-al Doilea Război Mondial istoriografia ger- mană și austriacă nu a mai produs nicio lucra- re notabilă despre campania din România în anii 1916 -1917. Cu toate acestea este evident că nici lucrarea lui Kirițescu, în limitele ei, și nici sintezele următoare nu au urmărit și nici nu aveau cum să urmărească o analiză exhaus- tivă a memorialisticii germane. Din acest punct de vedere al folosirii sur- selor germane sinteza Marelui Stat Major din anii ’30 -40 a beneficiat de aportul unui Servi- ciu Istoric care a avut o arhivă specială de tra- duceri a corespondenței Marelui Cartier Ge- neral austriac, în vreme ce sintezele de la finele anilor ’80 nu mai dispun de acest instrument de lucru. ---■ Revista de istorie militară ■---------- în sintezele de la finele anilor ’80 folosirea surselor germane este destul de amplă; este vorba de lucrări apărute chiar în vremea re- pectivă cum ar fi cea a lui Koester, Die Sturm- schar Falkenhayn (1917) sau traducerile făcute de colonelul Laurențiu Bârzotescu în 1921 și memoriile cunoscute ale generalilor Luden- dorff, von Hindenburg, von Mackensen, von Morgen, von Cramon ș.a. Este însă faptul evi- dent că autorii s-au folosit de o amplă sinte- ză apărută în anii 1975 -1979 în RDG despre Primul Război Mondial în care asemănarea de tratare a problemelor este evidentă. O problemă a memorialisticii germane o constituie faptul că dacă evenimentele din campania anului 1916 au beneficiat în perioa- da interbelică de o amplă tratare, referirile pri- vind bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz sunt incomparabil mai puține. După 1989 în România nu se mai scriu sin- teze de amploare, ci preocupările se îndreaptă spre evenimente de mare importanță un exem- plu în acest sens fiind lucrările lui Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, în apărarea României Mari, Editura Enciclo- pedică, București, 1994 sau Dumitru Preda, Nicolae Ciobanu, Bătălia de la Mărășești, Edi- tura Militară, București, 2014, fie spre ample monografii consacrate marilor personalități militare cum ar fi cele ale prof univ. dr. Petre Otu: Alexandru Averescu, Constantin Prezan, apărute la Editura Militară Aici vedem bine reprezentată memorialistica germană, și cel mai mult se excelează în folosirea bibliografiei germane în lucrarea Bătălia de la Mărășești. Acolo vom întâlni și sinteze germane interbe- lice - din 1922 - Der Grosse Krieg și din 1937 Der Weltkrieg, plus memoriile la care deja ne- am referit. în aceste condiții, în ceea ce ne privește, am considerat că există în această privință un câmp amplu de cercetare și ne-am propus mai multe direcții. în primul rând pentru cauzele primului Război Mondial am tradus și editat acele rapoarte diplomatice austro-ungare în care se fac referiri la regele Carol I, la care am adăugat și rapoarte de acest gen din colecția de volume diplomatice germane și austro-ungare: Regele Carol 1 în rapoarte diplomatice austro- ungare 1877-1914, Editura Paideia, București, 4 volume apărute între 2013 -2017, iar pentru 63 ---- perioada neutralității românești am adăugat: Ultimele 67 de zile din domnia Regelui Carol I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, reunind telegrame diplomatice expediate de ministrul austro-ungar respectiv german de la București în perioada 4 august - 10 octombrie 1914, și în fine, Misiunea Contelui Czernin în România 10 octombrie 1914 -27 august 1916, apărută la Editura Militară în anul 2016. Apoi ne-am ocupat de memorialistică: am întreprins o publicare însemnărilor lui Mack- ensen referitoare la campania din România, făcută într-un articol publicat în 2007 în Re- vista de Istorie Militară, deoarece conținea o descriere foarte competentă a agriculturii ro- mânești din vremea respectivă. La fel în ceea ce îl privește pe Curt von Morgen. Apoi a ur- mat identificarea în colecțiile Bibliotecii Aca- demiei a unei serii de memorii nefolosite de Kirițescu cum ar fi cele ale lui Erwin Rommel Irfanterie gre ft an! din 1938, importantă pen- tru descrierea luptelor de la Oituz, de pe dea- lul Coșna, fie partea dedicată României într-o lucrare memorialistică a colonelului, ulterior generalului Franz Ritter von Epp (1868 -1947), întemeietor de tristă amintire al formațiunilor Freikorps, care a participat la Mărășești, și și-a scris memoriile - o lucrare intitulată Ein Leben fuer Deutschland [O viață pentru Germania] în 1938, sau mergând pe urmele lui Kirițescu, am tradus și publicat partea dedicată României din ampla sinteză a ministrului Karl Helfferich (1872 -1928) Der Weltkrieg in 3 Bănden, Ull- stein, Berlin, 1919, interesantă pentru aspec- tele economice ale războiului. Pentru partea economică un document revelator îl repre- zintă broșura lui Fritz Karl Mann (1883 -1979) intitulată Gospodăria de război în România publicată la București chiar în iunie 1918. Aspectul cel mai promițător este însă iden- tificarea și folosirea unor lucrări care din moti- ve ideologice nu au putut fi aduse în România, atât în anii 30 cât mai ales în anii 1948 -1989 cum ar fi memoriile lui Ernst Rohm (1887 -1934), Geschichte eines Hochverraters apărute în două ediții, în 1928 și 1933, și apoi distru- se de autoritățile naziste (Rohm a stat 11 luni în România și a fost martor al bătăliei de la Mărășești,) ale ministrului de Externe Richard von Kuehlmann (1873-1948) Erinnerungen [Amintiri] apărute în 1948, amintirile amira- lului Georg von Muller publicate în 1959 sub titlul Regierte der Kaiser?, apoi o lucrare foarte bine documentată a lui Elke Bornemann Der Friede von Bukarest 1918 [Pacea de la Bucu- rești 1918], Frankfurt am Main, 1978, sau mai puțin importante memoriile amiralului Albert Hopman de pildă, apărute în 2004, ș.a. în acest sens merită însă menționată achiziționarea de către Biblioteca Academiei a unei lucrări atent documentate a cercetătoarei Lisa Mayerhofer, Zwischen Freund und Feind - Deutsche Besatzung in Rumanien 1916-1918, Munchen, 2010, care ne arată faptul că există în Germa- nia un interes pentru rolul economic jucat de România în planurile germane din cursul Ma- rele Război. Concluzia este că cercetarea memorialisti- cii și istoriografiei germane conțină să repre- zinte un domeniu interesant de cercetare, iar arhivele militare germane, sau ceea ce a mai rămas din ele, îi așteaptă încă pe cercetătorii din România. NOTE 1 Lucrarea lui Mircea N. Popa, Primul Război Mondial, Editura Politică, București, 1979, rămâne și astăzi o lucrare de referință care folosește din plin marile sinteze de istorie elaborate în ambele Ger- manii de atunci și cele mai importante lucrări me- morialistice germane și austro-ungare. 2 Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pen- tru întregirea României, Editura Științifică și Enci- clopedică, București, voi. 1, pp. 30 - 47. 3 O lucrare memorialistică în care folosirea do- cumentelor diplomatice germane și austro-ungare este evidentă, este cea a lui Nicolae lorga, Supt trei regi, București, 1932. ] 64 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial O MĂRTURIE INEDITĂ DESPRE CAMPANIA DIN TRANSILVANIA, AUGUST - OCTOMBRIE 1916. JURNALUL LOCOTENENTULUI ÎN REZERVĂ ALEXANDRU OLTEANU MANUEL STĂNESCU * Abstract For most cf as, World War I is the will cf a small group cf politicians and military leaders who have decided the fate cf millions cf people. Most cf the time, the world’s first corflagrati- on appears to as as a chain cf struggle; going through the list cf losses, it looks impressive, but nothing more. But we rarely go beyond statistics to see people and understand the prcfound challenges that haveprompted many and anonymous people to be willing to even risk their lives for an ideal cf național reintegration that some voices say many did not even understand it. Ihis possibility is cften provided by the testimonies cf those who have watched the trench war. The fact is that this type cf document comes from the family’s archive, that is, the diary cf my mother’s grancfather, written in the events, which makes it even more interesting to perceive the emotions and feelings cf those times in which the destiny cf the country was built. These short passages in the memoirs cf Captain Alexandru Olteanu, written in the wake cf the first weeks cf the war, are procf that the național ideal was far from just a tar get cf narrow political elite. It was a great part cf the sensitivity cf middle class, hence,from one place to ano- ther, and to ordinary soldiers, to those usually called to make the ultimate sacrfice. Keywords: Romania, WW1, 1916 campaign, diaries, memories Pentru cei mai mulți dintre noi, Primul Război Mondial reprezintă voința unui grup restrâns de politicieni și lideri militari, care au decis soarta a milioane de oameni. De cele mai multe ori, prima conflagrație mondială ne apare ca o înlănțuire de lupte; parcurgând lis- ta pierderilor, ea pare impresionantă, dar ni- mic mai mult. Reușim însă rareori să trecem dincolo de statistică pentru a vedea oamenii și a înțelege resorturile profunde care i-au în- demnat pe cei mulți și anonimi să fie dispuși să-și riște chiar viața pentru un ideal al între- * Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■--------------------------------------------------------- | 65 | girii naționale pe care, spun unele voci, cei mai mulți nici nu îl înțelegeau. Această posibilitate ne este adesea oferită de mărturiile celor care au privit războiul din tranșee. întâmplarea face ca un asemenea tip de document să provină din arhiva familiei, anume jurnalul străbuni- cului meu din partea mamei, scris atunci, în vâltoarea evenimentelor, ceea ce îl face cu atât mai interesant din perspectiva redării cât mai fidele a emoțiilor și trăirilor din acele vremuri în care se clădea destinul țării. Alexandru Olteanu s-a născut la 19 octom- brie 1887 în Tg. Neamț, părinții (loan și Văduva Olteanu), fiind ambii de profesie funcționari. La 10 aprilie 1914 s-a căsătorit cu Alexandrina Bădulescu. A murit la 17 ianuarie 1954, la Pia- tra Neamț. La 25 august 1915 i s-a născut fiul, Napoleon Ștefan, numit așa în cinstea lui Na- poleon al IlI-lea. Pentru participarea la cam- pania anului 1913 a fost decorat cu medalia Avântul Țării. La declanșarea Primului Război Alexandru Olteanu în timpul campaniei din Bulgaria, 1913 66 Mondial a fost mobilizat într-un regiment de infanterie cu garnizoana în Botoșani, anume 37 infanterie. Regimentul 37 infanterie1 a făcut parte din organigrama Diviziei 8 infanterie până la sfârșitul lunii octombrie 1916, când a fost pus în subordinea Diviziei 15 infanterie, în zona Oituz. Din cauza amestecării unităților (prac- tică a Marelui Cartier General ce a stârnit pro- testul generalului Averescu), în ianuarie 1917 Divizia 15 infanterie a fost rebotezată Divizia 8 infanterie. A participat la luptele din vara anu- lui 1917, iar în 1918, sub comanda generalului lacob Zadic, a fost prima mare unitate româ- nească care a intrat în Bucovina2. în conformitate cu înaltul Decret Regal nr. 1195 din 21 martie 1911, la data de 1 octom- brie 1911 s-a înființat Regimentul „Botoșani” nr. 37, cu dislocare în garnizoana Botoșani. Unitatea a participat la cel de-al doilea război balcanic, fiind dispusă în bivuac la Osicovița, neparticipând activ la luptele desfășurate pe teritoriul Bulgariei3. La data de 10 mai 1914 s-a schimbat denumirea unității în „Alexandru cel Bun”, nr. 37. Unitatea a participat la Războiul de întregire, contribuind la eliberarea Bucovi- nei. Prin înaltul Decret nr. 1932 din 19 august 1936, care a conferit unității dreptul de a în- scrie pe drapel denumirile localităților istorice în care s-a distins în lupte, în războiul pentru întregirea neamului: Ardeal, Poiana Uzului, Fata Moartă, Cașin4. în momentul mobilizării, în august 1916, Regimentul 37 infanterie (comandat de colo- nelul Aristide Lecca) făcea parte din Divizia 8 infanterie (general de brigadă loan Pătrașcu), care la rândul ei se afla în structura Armatei de Nord. Regimentul nu a fost încadrat în grupul de acoperire „Oituz” arondat Diviziei 8 infan- terie (grup comandat de generalul de brigadă Nicolae Petala, comandantul Brigăzii 15 in- fanterie), care a avut drept ax al pătrunderii valea Oituzului pe comunicația Onești, Târgu Secuiesc (eliberat la 17 august), creând astfel condiții de dezvoltare a succesului în adânci- mea dispozitivului inamic5. în ziua de 20 au- gust, Regimentul 37, complet constituit, era gata de plecare având următorul efectiv: 150 de ofițeri, 3462 trupă, 427 cai și 59 de trăsuri6, deplasarea spre zona de concentrare făcându- se cu ajutorul a trei garnituri de tren7. După ------------■ Revista de istorie militară ■----- 2 zile, la 22 august, comandantul Armatei de Nord (generalul Prezan) a hotărât schimbarea raioanelor de concentrare ale Diviziei 8 in- fanterie mai la nord, pentru a o introduce în operație între diviziile 14 și 7 infanterie. Ca ur- mare, până la 28 august unitățile Diviziei 8 au fost dirijate și concentrate în depresiunea Giur- geului, sub protecția trupelor de acoperire8. în ultima etapă a ofensivei Armatei de Nord, Divizia 8 infanterie a înaintat de pe înălțimile de la vest de Mureș, peste Munții Gurghiului, începând cu 5 septembrie. Aflată în primul eșalon, Brigada 37 infanterie a acționat pe trei coloane pe axul localităților Ditrău, Lăpușna și Reghin. La încheierea etapei de ofensivă, Divi- zia 8 infanterie a ajuns pe aliniamentul pârâului Casva9. Ulterior, pe măsură de ofensiva trupelor germano-austro-ungare s-a intensificat, marile unități subordonate Armatei de Nord, inclusiv Divizia 8 infanterie, s-au retras pe înălțimile de la vest de cursurile superioare ale Oltului și Mureșului, într-un dispozitiv operativ în care puteau să se opună cu succes încercărilor ina- micului de a pătrunde în Moldova10. Regimentul 37 s-a distins în luptele de pe valea Uzului, Fata Moartă, Clăbuc și Măgura Cașinului. în 1918, regimentul a partici- pat la eliberarea Bucovinei ajungând până la Cernăuți, iar în 1919 a trecut Prutul. în această perioadă, la comandă s-a aflat colonelul Victor Tomoroveanu, care și-a dat viața, ulterior, în luptele de la Tisa. La 14 august 1916, căpitanul în rezervă Alexandru Olteanu scria plin de entuziasm: „După multe enervări și multe acuzațiuni adu- se partidului liberal pentru nepăsarea ce se credea că arată guvernul în realizarea idealului nostru național, în fine publicul, deopotrivă muncitorii, dar mail ales intelectualii au respi- rat adânc primind vestea că Duminică 14 au- gust ora 10 a.m. se va ține un Consiliu de Co- roană în care se va hotărî dacă idealul nostru național se va realiza sau nu. Era o bucurie ce cuprinsese pe toți bunii români că s-a isprăvit cu nehotărârea conducătorilor noștri și că siliți sau nu de evenimente, trebuie să se hotărască și asupra idealului național al românilor. Și așa a fost. Dangătul clopotelor în noaptea de 14/15 august 1916 a vestit fiecărui bun ro- mân că ora dezrobirii fraților noștri subjugați a sosit. Lacrimi a stors acest dangăt din ochii fiecăruia; la unii de bucurie că sentimentele lor Familia Olteanu în anii interbelici ■ Revista de istorie militară ■------------------------------- au avut răsunet în inima conducătorilor desti- nului acestei țări, iar la alții, la dușmanii noștri, lacrimi de spaimă că românul a ridicat sabia și odată ridicată, orice sacrificiu, chiar viața, nu mai contează. Inima tuturor vibrează la uni- son, iubirea de frate a învins nehotărârea și tot ea va aduce și izbânda”11. La 15 august, scria: „Familia pentru cine știe să o aprecieze e un rai. Oricine venind în mijlocul ei chiar cu fruntea încrețită, uită toate necazurile vieții. Și cine va putea spune altfel, când dragostea nemărginită din partea soției și îmbărbătat de zâmbetul dragului tău copil care te cheamă pe nume cerându-ți să-l plimbi în brațe te face să uiți totul. Un sentiment de duioșie sublimă te cuprinde de cum pășești pragul casei tale, casei unde toți te doresc, toți te iubesc. Cine nu a avut niciodată familie nu poate să fie fericit. Dar din mijlocul acestui Rai ești smuls de apelul țării, care pretinde să contribui la gloria și mărirea ei și atunci.... sentimentul datoriei pune stăpânire pe tine, te înlănțuie, te face să prețuiești mai mult țara ta. Deși cu re- grete, totuși părăsești raiul, uiți de ai tăi purtat de un singur gând: datoria. Să-ți expui viața pentru binele și ferici- rea generațiilor viitoare a neamului tău este un sacrificiu sublim ce nu-1 poate îndeplini orișicine. De aceea trebuie respectat militarul oricât de mic în grad ar fi el, căci fiecare repre- zintă onoarea, puterea noastră ca națiune. Așa gândeam atunci și am plecat din rai în prima zi. Las la aprecierea altora să mă judece dacă am fost grăbit, sau nu”12. în conformitate cu Jurnalul de operații al Regimentului 37 infanterie, locotenentul Alexandru Olteanu era comandantul Compa- niei 6 din cadrul Batalionului II13. Primele pa- gini ale jurnalului personal sunt dedicate mo- bilizării și greutăților întâmpinate, cu tendința de a compara situația cu mobilizarea din 1913, pe care (cel puțin din proprie experiență) o considerase „mai ușoară”. „Că se vor fi gândit foarte mulți să caute să evite greutățile războ- iului, fie căutând a rămâne la partea sedentară, fie a fi mobilizați la servicii mai puțin expuse, aceasta nu discut, căci deși toți apreciază și îmbărbătează ideea națională a României, „o Românie mare și puternică”, însă mulți ar vrea să vadă aceasta făcută de alții”. Precizează că de 68 această părere sunt mai ales materialiștii: „Ur- mătorul caz poate confirma adevărul: ....cam- pania... găsește și un soldat bogătaș. Cel puțin eu, necunoscându-i alte calități, așa o să-l nu- mesc. Cerea Comandantului său ca în vederea mobilizării să-i permită a-și aduce o ladă cu bagaje, unde să-și pună lucrurile trebuincioase unui bun menaj în campanie, mai cerea să fie scutit de a purta greutăți și dacă se poate să fie pus să mâne caii, căci, zicea el, la aceasta se pri- cepe de minune. Auzind acestea spune cu atâta ușurință, ba încă și susținând necesitatea lor, fără a vorbi în același timp de idealul țării, în care părinții dumitale, sau dumneata personal te-ai îmbogățit, deci ți-a înlesnit posibilitatea să trăiești atât de comod. [...]Deci dragă dom- nule, dacă vei avea fericirea să mergi împreună cu noi în Ardeal, luptă cu noi. Suntem datori să apărăm țara, luptând. Avem trebuință de inteligența dumitale, căci spui că ești licențiat, literat, etc., nu pentru a mâna caii, ci pentru a îmbărbăta oamenii, camarazii dumitale, să facă o faptă eroică”14. Se plânge de birocrația excesivă, vizibilă și în cazul mobilizării: „formalitățile multe se observă până și la împărțirea unor cai, [...] Un lucru ce se poate face în 2 ore se face în câteva zile”15. La 20 august notează, dezamăgit: „Poate n-ar trebui să se vorbească de unele lucruri cu atât mai mult de cele referitoare la echiparea noastră pentru campanie dacă, bineînțeles, nu ar influența asupra situației sanitare și asupra moralului soldaților. Ei bine, au făcut mobiliza- rea fără să avem complet cele necesare. Soldații, având unii numai un rând de schimburi, siliți să poarte în saci atârnați pe spate efectele mi- litare, nu vor putea fi feriți mult timp de boli inerente unei astfel de situații”. La 21 august, când regimentul pleacă din oraș, Alexandru Olteanu povestește atmosfera de sărbătoare: „Conduși de populațiunea loca- lă, de rudele și părinții celor care plecau, arun- cându-mi-se și oferindu-mi-se flori, având ori- unde întorceai ochii zâmbete și lacrimi, astfel am părăsit orașul Botoșani” în zilele următoare, încărcate cu marșuri lungi și obositoare, „au început să se simtă greutățile războiului”. Memorialistul atrage atenția, la 26 august, asupra aplicării uneori absurde a regulamentelor: „Deși eram în cam- panie, ni se pretindea, atunci când trupa era -----------■ Revista de istorie militară ■------ mai obosită, să facem corturile aliniate și cu distanțele regulamentare - lucruri absolut ne- întrebuitoare în asemenea ocaziune”. „Botezul focului” a avut loc la 28 august, când artileria regimentului a deschis focul asu- pra trupelor inamice care se retrăgeau peste Mureș. La 1 septembrie relatează o situație de luptă în care un pluton a fost atacat de inamic: „Plutonul care venea ultimul a fost atacat pe când se înapoia de niște trupe austriece, și fi- indcă atacul a fost prin surprindere, s-a produs o mare panică printre ai noștri, care au lăsat armele jos și au luat-o la fugă în toate părțile, Cu această ocaziune s-a observat cu durere că parte dintre ai noștri sunt foarte fricoși. Un foc de armă tras asupra lor îi sperie într-atât, în- cât nu mai sunt buni de nimic. S-au văzut unii care au aruncat hainele de pe ei, s-au descălțat și aruncat bocancii, capela, tot, numai să poată fugi mai repede”. în jurnalul de operații al Regimentului se precizează că, la 9 septembrie, „recunoașterea locotenentului Olteanu cu 2 plutoane din com- pania a 6-a a fost întâmpinată cu numeroase focuri de infanterie”15. Despre acest incident Alexandru Olteanu notează că „ai noștri nu au avut decât 7 răniți ușor. Un singur lucru m-a pus pe gânduri, faptul că s-a trecut cu o parte din trupe la defensivă. Acest fapt pentru noi era un indiciu, cunoscând luptele înverșunate ce se dădeau la frontiera Dobrogei, că trebu- ie să facem eforturi să doborâm mai întâi pe bulgari”16. în data de 13 septembrie locotenentul Ol- teanu notează, mai degrabă cu umor: „zi cu ghinion, căci era aproape să-mi facă gloanțele vreo spărtură în cap. Dimineața fusese liniște, am lucrat la tranșee. După masă însă a fost furtună dar nu de vânt, ci de gloanțe. Nici nu puteam ridica capul de la pământ, căci, cum îl ridicam, cum soseau câteva gloanțe pe lân- gă mine. Am stat în această ploaie de gloanțe aproape jumătate de oră, fără să pot pleca cu niciun pluton din tranșee până când un atac în flanc a alungat inamicul [...] Aproape toa- tă noaptea n-am dormit din cauza gemetelor răniților”16. Spre sfârșitul lunii septembrie în jurnal apare tot mai des sintagma „retragere grăbi- tă”. La 29 septembrie notează, cu amărăciune: „Am ajuns la [indescifrabil] flămânzi și obosiți. ----■ Revista de istorie militară ■------------ ^76nhleuif ^iunalei Brevet Q^^l, SVTiniiliu Reciclai de (Stat & ^Sc^aitanientiif Q^unaiet., adcoetim că pun S^. iht leyat /9& , a &'naw/ a acatdâ ©ffecinU Lllcxundui 0 vmănie< 'uta/eta „ c leu.w tâtâOfMMv 1M£A li ©îVcmw /©XMcandtu . । J6uii>c/e fÂâx/cM Brevete de decorare (Steaua României, medalia Victoria) 69 Niciodată mai bine ca acum nu s-a adeverit proverbul că „cel sătul nu crede pe cel flămând”. Conducătorii mergând călări sau în automobi- le nu au putut și nu vor putea niciodată simți chinul de a nu putea pune piciorul în pământ din cauza durerii și usturimii încheieturilor și tălpilor”17. La 30 septembrie, în conformitate cu or- dinul Diviziei 8 infanterie, Regimentul 37 se pune în marș în direcția Piatra Neamț, epilog al operațiunilor de peste munți18. Drept con- cluzie a acestei campanii din Transilvania, Alexandru Olteanu preciza: „în repeziciunea retragerii simțeam că și noi adoptăm tactica germană de a face mișcări de trupe în întin- sul țării pentru a da astfel lovituri puternice când într-o parte, când în alta a frontului ina- mic. Numai că noi neavând mii de automobile militare și căi ferate, căutăm să transformăm în automobile și tren picioarele soldatului. Re- zultatul acestui procedeu îl vom vedea dacă e bun sau nu. Pentru moment pare dezastruos, oboseala continuă luând puterea de luptă a soldatului”20. în Jurnalul se luptă al Regimen- tului, la finalul campaniei din Transilvania se aducea un elogiu soldaților din compunerea sa: „Ofițerii și trupa Regimentului 37 au luptat vitejește, dovedind în tot timpul acțiunii cele mai strălucite acțiuni ostășești, jertfind viața lor eroică cu cel mai mare devotament și spirit de sacrificiu”21. Aceste scurte pasaje din memoriile căpita- nului Alexandru Olteanu, scrise în vâltoarea primelor săptămâni de război, reprezintă do- vada faptului că idealul național era departe de a fi doar un obiectiv al unei restrânse elite poli- tice. El însuflețea, iată, o bună parte a clasei de mijloc, de unde ajungea, într-o formă sau alta, și la soldații de rând, la cei chemați de obicei să facă sacrificiul suprem. Bibliografie: Arhivele Militare Române, fond Miere filme. România în anii Primului Război Mondial, voi. I, București, Editura Militară, 1987. Sergiu Balanovici, Divizia 8 ir fanterie în perioa- da neutralității și în campania din anul 1916, Acta- Moldaviae-Septentrionalis nr. X/2011 (19-20). Colonel (rtr) Constantin Chiper, Veterani în sinjba patriei, voi. IV, sub egida Asociației Naționale „Cultul Eroilor’! Suceava, Editura George Tofan, 2010. Alexandru loanițiu, Războiul României: 1916- 1918, voi 1, Tipografia Geniului, București, 1929. Alexandru I. Olteanu, Jurnal, (nepublicat). NOTE 1 înființat prin înalt Ordin de Zi al regelui Carol la 31 martie 1911 (Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 227-228). 2 Sergiu Balanovici, Divizia 8 irfanterie în peri- oada neutralității și în campania din anul 1916, Ac- ta-Moldaviae-Septentrionalis nr. X/2011 (19-20). 3 Colonel (rtr) Constantin Chiper, Veterani în slujba patriei, voi. IV, sub egida Asociației Naționale „Cultul Eroilor’) Suceava, Editura George Tofan, 2010, p. 186. 4 Detalii în Alexandru loanițiu, Războiul Româ- niei: 1916-1918, voi 1, Tipografia Geniului, Bucu- rești, 1929. 5 România în anii Primului Război Mondial, voi. I, București, Editura Militară, 1987, p. 280. 6 Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 245. 7 Ibidem, cd. 246. 8 România în anii..., p. 284. 9 Ibidem, p. 285. 10 Ibidem, pp. 333-334. 11 Alexandru I. Olteanu, Jurnal, (nepublicat). 12 Alexandru I. Olteanu, op. cit. (nepublicat). 13 Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 245. “Alexandru I. Olteanu, op. cit. (nepublicat). 15 Ibidem. 16 Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 258. “Alexandrul. Olteanu, op. cit. (nepublicat). 18 Ibidem. 19 Ibidem. 20 Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 267. 21 Alexandrul. Olteanu, op. cit. (nepublicat). 22 Arhivele Militare Române, fond Micrcfilme, rola II 9.257, cd. 264. ■] 70 |------------------------------- ■ Revista de istorie militară ■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial CONTRIBUȚIA MINORITĂȚILOR NAȚIONALE LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1916'1918). CAZUL POPULAȚIEI MOZAICE SI AL CELEI MUSULMANE CERASELA MOLDOVEANU * Abstract The contribution cf minorities to the Romanian war effort was cften overlooked by the Ro- manian historiography. The issue cf religious equality and emancipation, especially in what the Jewish population in the Kingdom was concerned, has been a decisive topic for the recognition cf the independence cf the Romanian state since the 19“' century (Berlin-1878, Peace Congress). Because the historical data bifare 1916 did not have irfarmation regarding ethnicity, there was no clear situation cf the minorities living in Romania. Also, the available data is poor in regards to the contribution cf minorities to World War I. In my approach, 1focused on two religious groups, who had a moreprcfound recognition and appreciation: The Mosaic and Mustim population on the Romanian territory. Both cf them proved, both on the battlefield and behind thefront, their loyalty to the Roma- nian state and people, to the național ideals, and siffered the same dramas and deprivations as the majority. Keywords: WWI, minorities, Jewish people, Muslims Dorința de a elabora un material exhaus- tiv, care să conțină contribuția minorităților naționale la făurirea statului unitar român, la lupta lor pe front, cu arma in mână, a fost des- tul de mare. O serie de factori legați îndeosebi de lipsa acută de informații în acest domeniu, din care derivă, în mod obiectiv lipsa timpului necesar de a face o documentare atât de labo- rioasă ce necesită multă dedicație, deplasare în teren, la diverse biblioteci și arhive teritoriale, m au determinat, în demersul meu, de a mă opri la cele două modele etnice și confesionale, necreștine, care au beneficiat de o atenție apar- te din partea autorităților și a opiniei publice ” Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------- românești: cea mozaică, respectiv evreii și mu- sulmană, turcii și tătarii dobrogeni. Minoritățile naționale au constituit încă din secolul 19 un subiect predilect aflat pe agenda Conferințelor de pace, definirea statu- tului și protecția acestora devenind o condiție sine-qua-non pentru recunoașterea de către Marile Puteri a cadrului legal al Tratatelor de pace, în care se regăseau revendicările politice, economice și militare ale statelor mici și mij- locii. La Congresul de la Berlin (1877-1878) s-a condiționat recunoașterea independenței noilor state din Balcani de aplicarea princi- piului egalității religioase, prevederi ce vizau și România. în cazul acesteia vorbim de modi- ficarea articolului 7 din Constituția din 1866, sub incidența căruia se afla situația juridică a evreilor dar modificarea acestuia nu a realizat, totuși, emanciparea generală a evreilor, ci doar o naturalizare individuală. în afara celor 888 combatanți care au participat la Războiul din 1877-1878, între anii 1879 și 1900, au mai pri- mit statutul de cetățeni un număr de 85 evrei. Câteva sute au mai primit acest statut după aceea1. Lucrările Conferinței de la Paris (1919- 1920), care a finalizat Primul Război Mondial, a avut ca punct de interes comun rezolvarea acestei probleme, sub controlul marilor sta- te învingătoare. Și aici demersurile făcute de organizații evreiești sau exponenți de seamă ai acestora au impulsionat elaborarea de către comisiile constituite în acest sens, a sistemului juridic de protecție a minorităților. El oricum ar fi fost adoptat, deoarece se regăseau în prin- cipiile wilsoniene și principiul naționalităților. Să reamintim că la 1 mai 1919 s-a înființat, în cadrul Conferinței de Pace, Comisia statelor noi și a minorităților, sub președinția lui Phi- lippe Berthelot și formată din reprezentanții Franței, Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii, Italiei și Japoniei. Ea a elaborat așa- numitele Tratate ale minorităților. 2Primul tra- tat, ce va constitui un etalon și pentru celelalte state, a fost semnat cu Polonia la 28 iunie 1919, ulterior, Cehoslovacia, Grecia și Polonia l-au semnat la 10 septembrie 1919 o dată cu Tra- tatul cu Austria. Iugoslavia l-a semnat la 5 de- cembrie, iar România la 9 decembrie 1919. Ro- mânia se angajează ca o parte din prevederile lui, și anume art.2-8, să fie recunoscute ca legi fundamentale și că nici o dispoziție internă să nu vină în contradicție cu tratatul3 Dacă privim istoria minorităților etni- ce din România, constatăm că procesul de cunoaștere, acceptare și asimilare a acestor comunități a fost adeseori un proces lent, de durată care a implicat activ toți factorii politici și societali. Crearea unor false percepții, a unor prejudecăți și mituri pe fondul unei lipse acute de informare și educație, indiferent uneori de contribuția generală sau particulară a acestora la dezvoltarea țării și societății, de raporturile cu majoritatea, a dus de multe ori la privarea anumitor categorii minoritare de drepturile Evrei români sanitari pe front ■] 72 |---------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ lor politice sau civile. Atitudinea, în timp, față de minorități, a conducerii statului român și a elitelor intelectuale a fost deosebit de variată și nuanțată în timp. Dacă în perioada pașoptistă, reprezentanții acesteia considerau benefic ca în cadrul statului român să fie incluși toți locu- itorii țării, indiferent de originea etnică, confe- siune etc, inclusiv imigranții evrei sau de altă origine, un model avansat și democratic pen- tru acea vreme, asemănător celui francez, după Congresul de la Berlin și adoptarea controver- satului articol 7 din tratat, unele grupuri poli- tice și unii intelectuali au promovat ideea ex- cluderii alogenilor de la drepturile politice, cei mai afectați fiind evreii din România.4 Putem menționa aici și părerea filosofului și politicia- nului Vasile Conta care s-a situat, în discursul său cu privire la minorități, pe poziții de ex- tremă dreaptă, spunând că „cea dintâi condiție pentru ca un stat să poată exista și prospera, este ca cetățenii acelui stat să fie din aceeași rasă, din același sânge”5. Din păcate, administrația statului român modern (după 1859) nu a ținut o evidență a populației după criteriul etnic, iar recensă- mintele și statisticile de dinainte de 1918 nu au înregistrat naționalitatea (etnia), ci doar noțiunea de „cetățean român”, indiferent de originea etnică. De aici și dificultatea de a avea o statistică clară, cu informații mai bine struc- turate, care să constituie un punct de plecare în documentarea unei astfel de problematici. De exemplu, Anuarul statistic al anilor 1915- 1916, publicat din motive lesne de înțeles, în 1919, conține un tabel cu populația româneas- că, de la orașe și din mediul rural, în perioa- da 1905-1914, proiectat pe confesiuni (religii) cu numărul de ortodocși, catolici, protestanți, mozaici, mahomedani și alte religii, la care se adaugă un alt tabel, structurat pe aceeași peri- oadă, împărțit pe sexe, dar niciunul pe criterii etnice. în funcție de informațiile avute se pot încerca anumite aproximări, calculul unor al- goritmi, în funcție de informațiile avute, dar rezultatul ar fi categoric subiectiv, eronat, și nu ar corespunde adevărului istoric. în același timp, legea privind recrutarea în armată, adoptată prima dată de pe timpul lui Alexandru I. Cuza, în 1864, și modificată de multe ori în decursul timpului, ultima oară în 1913, înainte de începerea Primului Război ----■ Revista de istorie militară ■------------- Evrei sătmăreni Mondial, prevedea ca principiu juridic satisfa- cerea serviciului militar personal obligatoriu pentru toți cetățenii de sex masculin ai țării. Vârsta de încorporare era de 21 de ani, iar du- rata serviciului sub arme, de 25 de ani, până la vârsta de 46 de ani6. în nici-o altă variantă a legii, în nici-o altă lege referitoare la armată nu se specifica condiționarea incorporării, în funcție de etnia persoanei. Nu există deci date statistice clare care să cuprindă populația de sex bărbătesc, incorporată, în funcție de etnia fiecăruia. Articolul 2 al legii recrutării în armată sti- pula însă că: Supușii statelor străine nu pot îndeplini un serviciu în armată. Fiii străinilor, născuți în țară, nu pot fi scutiți de serviciul mi- litar, dacă nu l-au îndeplinit în altă țară.7 Exis- tau și prevederi legale care îngrădeau accesul acestora la ocuparea de diverse funcții în ca- drul armatei naționale și a serviciilor auxiliare ale acesteia de calitatea de cetățean român, pe care majoritatea nu o dețineau și la grade mili- tare înalte (Legea nr.l6/februarie 1907)s. în acest context, o populație minoritară numeroasă, controversată, evreii din Româ- nia a fost lipsită de drepturi juridice. înaintea Primului Război Mondial, doar România și Imperiul țarist erau singurele state indepen- dente din Europa care nu au emancipat mi- noritarii evrei.9 Marea majoritate a evreilor, circa 96% nu se bucurau de drepturi politice, fiind considerați străini sub protecție română, aflându-se în imposibilitatea de a ocupa pos- turi și funcții publice în stat. La recensământul din 1912, populația evreiască a României era de 241.088 oameni, 194.815 locuiau în mediul urban, în timp ce 46.273 se găseau în mediul rural. Dintre aceștia, doar 4.668 erau cetățeni români, 7.987 erau cetățeni străini, iar 228.430 erau „fără protecție”, adică nu erau cetățeni ai nici unui stat.10 Dar, conform legilor militare rămase în vigoare din 1876, evreii erau supuși recrutării și mobilizării de război. în timpul celui de-al doilea război balcanic din 1913, atitudinea entuziastă a evreilor de a-și îndeplini datoria militară și disponibilitatea lor financiară, ma- terializată în colecte și donații cu sume mari de bani, servicii sanitare sau imobile puse la dispoziția autorităților etc, au determinat o se- rie de oameni politici să abordeze acest subiect în plenul Parlamentului român: Emil Lahovary, în ședința Senatului din 4 iulie 1913, afirma că evreii au răspuns „cu același entuziasm ca și cetățenii români” la apelul de mobilizare și că „fără a încălca dispozițiile constituționale, vom găsi cu siguranță un mijloc spre a grăbi natura- lizarea celor care au fost mobilizați.”11 Primul Război Mondial a reprezentat o nouă provocare în procesul de acceptare și câștigare a drepturilor cetățenești, de „împă- mântenire” a populației evreiești. în pofida situației lor juridice ingrate, evreii au participat la război în uniforma armatei ro- mâne pentru unirea din 1918. Surse documenta- re indică aprox. 23.000 de soldați evrei în armata română, fiind mobilizată aproximativ o zecime din populația evreiască a României de atunci.12 Evreii români sau aflați sub dominație străină au luptat inclusiv ca voluntari, înrolați în diferite legiuni de voluntari români din cadrul unor ar- mate naționale străine, cum a fost cazul arma- tei franceze, în rândurile căreia aceștia au luptat încă de la izbucnirea războiului, în 191413. Cu ocazia mobilizării generale, la apelu- rile făcute de organizațiile evreiești (Uniunea | 74 [ Evreilor Pământeni), a altor asociații mozaice, comunitatea evreiască din România s-a alătu- rat efortului de război comun.14 Contribuția acestora pentru întreținerea frontului dar și a populației afectate a fost diversă și s-a manifes- tat prin trimiterea de combatanți pe câmpul de luptă, de medici și asistente medicale, prin co- lectele în bani și produse, donații la împrumutul național lansat de guvern, punerea la dispoziția guvernului și armatei a școlilor, spitalelor și lăcașurilor de cult ce aparțineau comunităților. Acestea erau transformate în lazarete, cantine sociale sau spitale de campanie. în cei trei ani de război (1916-1919), pier- derile în rândul evreilor au fost însemnate, iar faptele de arme deosebite, deloc neglijabile, au fost recompensate cu decorații și distincții importante: 882 morți, 772 răniți, 449 căzuți prizonieri, 3.043 dispăruți. 825 de evrei români au fost decorați pentru faptele lor din perioa- da războiului. 220 dintre aceștia au participat ca medici și sanitari și s-au implicat direct în salvarea de vieți.15 Pe câmpul de luptă, milita- rii evrei au demonstrat înalte calități morale și militare. Ei au luptat cu devotament, abnegație și curaj, au suferit aceleași lipsuri și privațiuni ca și militarii români sau străini, au stabilit relații de prietenie și camaraderie ostășească cu ceilalți soldați români sau de alte etnii sau confesiuni. Prestigiul și recunoașterea de care s-au bucurat au fost reliefate în comunicate oficiale, în ordine de zi ale unităților, marilor unități și armatelor, și nu în ultimul rând, în decrete de decorare. Militarii evrei au făcut parte din toate ge- nurile de armă, infanterie, cavalerie, vânători de munte, geniu sau aviație, au activat și în spi- tale, aprovizionare sau alte servicii ale armatei. Au răspuns chemării la lupta pentru reîntregi- rea țării, cu credință și loialitate, evrei de toate vârstele și din toate straturile sociale, inclusiv un cunoscut industriaș și membri ai familiei sale, Max Carol Auschnitt. Atitudinea loială și patriotismul evrei- lor români au fost remarcate și peste hotare. Marele cotidian francez „Le Temps” de pildă, evidenția „atitudinea loială a populației israeli- te, care se înrolează cu entuziasm și subscrie în mod larg pentru spitale și acțiunile de război, fără să se audă cea mai mică discordanță!”16 -----------■ Revista de istorie militară ■---- Militarii evrei au luptat în toate campaniile armatei române, mare parte dintre aceștia fiind lăudați și apreciați inclusiv de mari comandanți ai armatei române. Generalul de corp de ar- mată, Nicolae Petală își exprima sentimentele sale de recunoștință și admirație față de ostașii evrei pe care i-a avut în subordine: „Cine a vă- zut, ca mine, cum au luptat și au suferit soldații evrei alături de cei români în armata română, cum au fost răniți și uciși ca ceilalți, acela nu poate fi antisemit. în afară de armată pot să mai existe antisemiți, însă armata este liberă de antisemitism”17 După război, eforturile lor de a fi recu- noscuți cetățeni cu drepturi depline s-au re- alizat, au fost adoptate o serie de decrete legi pe parcursul anilor 1918-1919, iar la 28 mai 1919 s-a publicat un alt decret-lege, prin care se acorda cetățenie tuturor evreilor din vechiul Regat. Astfel, din mai 1919 evreii de pe întreg cuprinsul țării erau cetățeni români. O altă minoritate, cea musulmană din Do- brogea, a avut misiunea ingrată de a lupta îm- potriva propriilor conaționali, aflați în tabăra adversă. Se estimează că cifra musulmanilor mobilizați a fost de 103818. Militarii musul- mani încorporați sau mobilizați au făcut par- te din următoarele unități: Divizia 17 Infante- rie, destinată să apere capul de pod Turtucaia, din Divizia 9 Infanterie, destinată să apere capul de pod Silistra și Divizia 19 Infanterie, destinată să apere sectorul Bazargic. Militarii musulmani au luptat în campani- ile importante ale anilor 1916-1918: în masa- crul de la Turtucaia, musulmani din Divizia 17 Infanterie și din Brigada 39 Infanterie au plătit tributul lor de sânge. Conform foilor matricole existente în fondul IOVR din evidența Arhive- lor Naționale Constanța,19 au murit în acest loc 8 militari musulmani, au dispărut un număr de 28 de oameni, au fost luați prizonieri 9, 6 au fost răniți. Pentru a cinsti memoria tuturor militari- lor căzuți în anul 1916 la Turtucaia, Societatea „Cultul Eroilor” a construit în anul 1926 Ci- mitirul de onoare de la Șumenți, unde au fost înhumați aproximativ 8 000 militari români, bulgari, germani și turci centralizați din îm- prejurimile localității Turtucaia și de pe raza județului Durostor.20 Participarea lor pe front a continuat, la lup- tele pentru apărarea Dobrogei, apoi la cele din ----■ Revista de istorie militară ■------------- Muntenia, de pe Neajlov-Argeș, (octombrie- decembrie 1916), unde Divizia 19 Infanterie s-a comportat exemplar. Pentru modul în care s-au achitat de misiunile avute în luptele din Dobrogea, dar și în această bătălie, pentru fap- tele lor de arme, au fost felicitați de generalul H.M. Berthelot, șeful Misiunii Militare Fran- ceze. Drapelul de luptă al Regimentului 40 Infanterie „Călugăreni”, din cadrul Diviziei a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a 111-a cu următoarea motivație: „în noaptea de 18 / 19 noiembrie, atacând inamicul la Bălăria capturează 3 tunuri grele, 32 baterii de câmp și peste 300 prizonieri. în ziua de 19 noiembrie, împreună cu un batalion de vânători, atacă cu furie inamicul la Stâlpul și la Bălăria, îl înlătură de pe ambele maluri ale Neajlovului și captu- rează peste 1 800 prizonieri, tunuri și chesoane cu muniții”21. în aceste misiuni de luptă s-au distins si doi soldați musulmani, Sold. Selim Ibram, plugar din Sibioara (Cicraci), în vârstă de 23 ani, din Regimentul 40 Infanterie, ucis în luptele de pe Neajlov, într-o incursiune cu- rajoasă împotriva inamicului; Sold. Mambic Cadâr, plugar din Palaz, în vârstă de 22 ani, din Regimentul 34 Infanterie rănit pe timpul lup- telor din zona Azuga - Bușteni. în campania din 1917 din Moldova, regă- sim între forțele combatante și militari musul- mani care au luptat la Mărășești (24 iulie / 6 august - 21 august / 3 septembrie 1917), cea mai amplă confruntare de pe frontul româ- nesc din vara anului 1917. Și aici regimente ale Diviziei 9 Infanterie, implicată în operațiuni, aveau în compunerea lor, militari turci și tătari dobrogeni. Conform datelor existente în Arhi- va Națională Constanța și înscrisurilor de pe plăcile de marmură existente pe monumentele eroilor din județul Constanța numărul estimat al morților a fost de 35522. Pentru faptele de arme în timpul primului război mondial un important număr de militari musulmani au fost decorați cu ordine și me- dalii; Bărbăție și Credință cu spade, cls.a IlI-a; Virtutea Militară de Război, cls. Il-a, Crucea comemorativă de război cu barete „Dobrogea, Oituz, Mărășești”, Crucea comemorativă a Ma- relui Război cu barete „Dobrogea, București” Militarii musulmani participanți la război erau în marea majoritate oameni simpli, plu- gari, care-și asigurau existența prin munca -------------------------------------1 75 |-- câmpului. Promisiunile regelui Ferdinand I de a împroprietări pe cei care luptaseră pentru țară și pe familiile acestora, în caz de deces sau invaliditate, s-au concretizat, cum bine știm, în legea pentru reforma agrară din 17 iulie 1921, publicată în Monitorul Oficial nr.82/17 iulie 1921, apreciată de către specialiști ca fiind „cea mai mare și mai îndrăzneață din punct de vede- re, economic din lume”, fiind considerat un act de dreptate socială, salutat de întreaga societa- te românească.23 Printre cei împroprietăriți au fost toți ostașii de confesiune musulmană din Dobrogea, ceea ce a produs o creștere a bunăs- tării populației și a adus și surplus de satisfacție și mulțumire comunităților respective. Este evident că pe tot cuprinsul României de până la 1918, minoritățile naționale au avut fiecare, în funcție de mărimea și potențialul lor un rol, o contribuție, mai mare sau mai mică în crearea și dezvoltarea statului român modern, au fost mereu alături de populația majoritară în principalele ei etape istorice, cum a fost Mare- le Război și înfăptuirea unirii. Pe lângă evrei și musulmani ar trebui să amintim că, din rândul altor minorități, au existat și personalități mar- cante, care au făcut carieră militară, au luptat în război și au adus astfel țării lor un frumos tribut de respect și loialitate. Activitatea depusă de-a lungul anilor, calitățile și aptitudinile militare și umane cu care s-au remarcat, le-a permis acestora să ajungă pe trepte înalte ale ierarhiei militare. Unii dintre aceștia au fost comandanți de mari unități, cu destine absolut deosebite. Cu voia dvs aș aminti pe doi dintre ei: generalul lacob Zadik, de origine armeană, 1917, cel care a co- mandat forțele române care au intrat în Buco- vina după unirea acestei provincii cu România, la sfârșitul anului 1918. în perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de - Șef de stat major al Armatei de Nord și Arma- teil în perioada 1916-1917 și comandant al Di- viziei 8 Infanterie în perioada 1918-1919, dis- tingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917; general Arthur Văitoianu, german după tată, pe timpul războiului a îndeplinit funcții de comandant de divizie, corp de arma- tă și armată în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, remarcându-se prin modul cum a condus acțiunile Corpului II Armată, pe tim- pul Bătăliei de la Mărăști; ----1 76 |------------------------------------ Exemplele pot continua, fapt ce demon- strează că din rândul minorităților noastre naționale s-au ridicat o serie importantă de personalități de marcă ale domeniului militar. Minoritățile naționale au fost parte integrantă a statului român, (exceptând, din păcate, cazul evreilor), au fost cetățeni loiali și devotați na- țiunii române, au împărtășit aceleași idealuri și privațiuni cu populația majoritară, au trecut prin aceleași încercări dramatice ale războiu- lui. Din păcate, în istoriografia românească nu există lucrări ample, de referință, care să aducă în prim plan locul și rolul acestora în dinami- ca vieții și istoriei românești, și poate, chiar cu prilejul centenarului Marii Uniri ar fi necesară o evaluare a acestei situații. NOTE 1 loan Scurtu, Statutul politico-juridic al evrei- lor din România (1858-2004), în „Istoria Românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu” Editura Mica Valahie, București, 2010, p. 285. 2 lancu Gheorghe, Problema minorităților etnice din România în documente ale Societății Națiunilor (1919-1923), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002, pg.29. 3 Ibidem. 4 loan Scurtu, op.cit. 5 Minoritățile etnice în România în secolul al XlX-lea, Coordonatori: Venera Achim și Viorel Achim, Editura Academiei Române, 2010, p. 123. 6 Turliuc, Cătălin ,Organizarea României mo- derne. Statutul naționalităților, 1866-1918. Dileme- le Conviețuirii., voi. II, Editura Junimea, Iași, 2004, pp. 64-65. 7 Ibidem, p.65. 8 Ibidem. 9 Scurtu,loan, op.cit. p. 223. 10 Hâncu, Dumitru, Evreii români în războiul de reîntregire a țării, Editura Hasefer, 1996, p. 176. 11 lancu, Carol, Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipare, Editura Hasefer, 2006, p. 282. 12 Ibidem, p. 284. 13 Hâncu, Dumitru, op.cit., p. 122. 14 Ibidem. 15 Ibidem, p. 123. 16 Ibidem. 17 Ibidem, p.130. 18 Col. (r) Remus Macovei, Eroi musulmani în armata română, Constanța, 2013, p. 49. 19 Ibidem, p. 29. 20 Ibidem, p. 33. 21 Ibidem, p. 42. 22 Ibidem, p. 22. 23 Scurtu, loan, op.cit. p. 246. ------------■ Revista de istorie militară ■------- Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial DEZBATERI ȘI DIRECȚII DE CERCETARE ALE ISTORIOGRAFIEI MILITARE ROMÂNEȘTI REFERITOARE LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Dr. ȘERBAN PAVELESCU * Abstract The article explores the developments known by the memory ant the historiography cf the Great War in Romania in the context cf the century which separates usfrom the events. The approach analyzes the main themes and areas cf concern structuring the making cf the memory and history cf the Great War in the interwar years and follows the evolution cf those during the Second World War and the communist era until the post-communist years at the end cf the past century and the beginning cf current one. Keywords; historiography, World War 1, communism, memory, War cf Unfcation Prim război al epocii industriale și de de- parte cea mai mare conflagrație militară la care armata și poporul român participaseră până atunci, Marele Război ori Războiul de întregi- re Națională după cum a fost numit și a intrat în conștiința publică, Primul Război Mon- dial a exercitat o influență profundă asupra societății românești. Aceasta nu numai pen- tru că el, războiul, a fost cel care a reprezen- tat calea spre desăvârșirea unității naționale, ci și pentru impactul pe care l-a avut asupra vieților cetățenilor comuni, asupra economiei și societății românești în ansamblul ei. Este de domeniul evidenței că aceste evenimente s-au repercutat și asupra istoricilor și producției is- toriografice naționale. De la bun început trebuie să evidențiem fap- tul că istoricii și istoriografia românească din anii interbelici și până la sovietizarea României în primii ani postbelici sunt pe deplin integrați, * Cercetător științific gr. II, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------ 77 indiferent de apartenență la mediul civil ori militar, în peisajul istoriografie internațional, european cu precădere, cu care împărtășesc preocupări, maniere de lucru, atitudini față de problematică ori subiecte. Istoriografia perioa- dei mai sus citate este una vibrantă cu ecouri și participări la marea dezbatere de idei și la cu- rentele interpretative europene. Nume precum Nicolae lorga, Gheorghe Brătianu, Constantin Giurescu ori Vasile Pârvan sunt prezențe fami- liare nu numai în peisajul istoriografie național, dar au pondere și autoritate și în dezbaterile de idei la nivel internațional. Dimensiunea militară, ponderea subiecte- lor cu caracter militar și a istoricilor ce-și re- vendică apartenența la organismul militar este una ce se înscrie în media europeană cu un oarecare retard în ceea ce privește preocupă- rile de această natură din mediul militar. Dacă arhivele militare fuseseră create și funcționau ca parte a organismului militar încă de la 1867, primul proiect major de cercetare și scriere istorică datează din anii interbelici (avem în vedere seria România în Războiul Mondial 1916-19191). El este contemporan și cu crea- rea și unui alt organism cu dimensiune istorică al armatei române - Muzeul Militar Național (1923)2. în acest context prezența militară în peisajul istoriografie al primei jumătăți a se- colului XX este asigurată de către ofițeri ce împărtășeau deopotrivă pasiunea pentru cari- era armelor și pentru istorie ori cadre militare, active ori în rezervă, ce abordează dimensiu- nile militare ale istoriei naționale și universale din perspectiva lecțiilor învățate și a analizei militar-politice. O primă categorie este cea a resurselor do- cumentare. Alături de presă și de publicațiile oficiale este vizibil un amplu efort de docu- mentare a Marelui Război ori Războiului de întregire națională. O parte a documentelor relevante referitoare la marile evenimente și decizii ce au marcat participarea României la primul război mondial începe a fi publicată (un exemplu interesant în acest sens este stenogra- ma ședințelor Consiliilor succesive de Coroană ce au precedat decizia armistițiului și deschi- derii negocierilor de pace separată cu Puterile Centrale)3. Se adaugă acestora primul corpus ----1 78 |----------------------------------------- important de documente militare și civile refe- ritoare la Războiul de întregire națională publi- cat spre sfârșitul anilor interbelici (volumele de documente anexă la seria România în Războiul Mondial - peste 2.400 de pagini de documente precum și mapele de hărți și schițe)4. Impactul și importanța pe care evenimen- tele le-au avut în ochii contemporanilor este sunt argumentate și de multitudinea resurselor și amplitudinea efortului memorialistic deru- lat în epocă de către participanții la evenimen- te, elite ori oameni de rând, femei ori bărbați, oameni politici ori militari. Cu toții au recu- noscut unicitatea și amplitudinea fără echiva- lent în istoria națională și cu toții au resimțit nevoia de a contribui cu mărturia lor la cronica evenimentelor. în acest peisaj memorialistic se disting și lucrări ale unor importanți membri ai elitei de comandă a armatei române. Cel dintâi dintre exemplele care pot fi invocate este cel al memoriilor mareșalului Alexandru Averescu publicate în anii interbelici5. Note, corespondență și însemnări din război rămase în manuscris și publicate într-o formă ori alta ulterior au lăsat în urmă și generalii Constan- tin Găvănescul6, Gheorghe Mărdărescu7, Radu R. Rosetti8, loan Culcer9, Nicolae Tătăranu10, Nicolae Mihăescu11... Se adaugă acestora măr- turii aparținând unor ofițeri superiori și infe- riori participanți la luptele Primului Război Mondial și care consemnează fragmente din experiența războiului, din ororile, din victoriile și înfrângerile suferite, din experiența prizoni- eratului. (pentru exemplificare putem cita me- moriile generalului, la vremea evenimentelor relatate căpitan, Gheorghe Băgulescu12, Lt.col. Gheorghe Caracaș13, Eugen Goga14, Cassian R. Munteanu15, Cpt. Alexandru Rațiu16 etc. Producția istoriografică provenind din cer- curile armatei cu referire la Războiul Mondial se împarte în mai multe categorii și prezintă câteva caracteristici proprii. O primă constatare care se impune este o evidentă lipsă de apetență pentru istoria Pri- mului Război Mondial la nivel internațional. Evenimentele sunt cunoscute, firul cronologic stăpânit, participarea României la conflagrația mondială bine încadrată în tabloul general Bibliografia specifică străină ori națională -----------■ Revista de istorie militară ■------ referitoare la conflict este însă puțină. Cauzele acestei situații o explică chiar unul dintre auto- rii ce se apleacă asupra problematicii Primului Război Mondial la nivel internațional: „la noi au lipsit aproape cu totul asemenea lucrări, dar lipsa nu a fost prea mult simțită, până la acest răsboiu, întrucât bibliografia străină - în special cea franceză - precum și trimiterea a multora dintre elevii noștri prin școalele din străinătate a completat această lipsă”17. Dintre cele care totuși sunt în circulație pe piața ro- mânească cele mai reprezentative exemple ce pot fi invocate includ demersul aparținând ge- neralilor Găvănescul și Manolescu, deja citat, cursuri destinate uzului cursanților școlilor mi- litare de diferite grade precum cel aparținând Maior Ion Gh. Trofin18 ori analize asupra unor aspecte punctuale ale experienței războiului mondial de la performanțele fortificațiilor per- manente19 la considerente asupra cauzelor și responsabilităților pentru declanșarea războ- iului20 sau descrieri și analize a diferite operații militare. O a doua constatare este că, în epocă, ca și acum, paradigma ce domină cu autoritate dis- cursul istoriografie este cea impusă prin lucra- rea clasică și neegalată până acum în cuprindere a lui Constantin Kirițescu21. Toți, de la genera- lul Găvănescul22, la Alexandru loanițiu23, de la coloneii Băldescu24 ori Bărzotescu25 la generalii Culcer26 sau Mărdărescu27 își dezvoltă discursul analitic în cadrele axiologice ale lucrării cu au- toritate necontestată în epocă a lui Constantin Kirițescu. Războiul este războiul nostru, răz- boiul de întregire națională, război al poporu- lui român, parte a unei conflagrații mondiale ce servește de fundal și cadru pentru derularea evenimentelor, pentru analiza și explicitarea războiului național. Canonul istoriografie ce răspundea unei nevoi intuitiv resimțite de co- agulare, de construcție și prin istoriografie a conștiinței și identității naționale, de adaptare și încadrare a acesteia la noua configurație cultu- rală, geografică, administrativă, socială și politi- că a României Mari a reprezentat și continuă să reprezinte până în ziua de astăzi una dintre cel mai puternice chei interpretative ale experienței românești în anii Primului Război Mondial. Dincolo de acest nivel general de trata- re a problematicii Primului Război Mondial, ----■ Revista de istorie militară ■------------- contribuțiile istoriografice militare referitoare la experiența Primului Război Mondial aco- peră o largă paletă de aspecte de la istorii de regimente la evocări de eroi ori bătălii ce s-au impus în istoria participării românești la răz- boi. De asemenea sunt acoperite problema- tici relative la viața armatei în război, la ser- vicii, spatele frontului, prizonierat, regimul de ocupație28 etc. Disputele în peisajul istoriografie al pri- mei jumătăți a secolului XX sunt frecvente și fac referire la aspecte cel puțin controversa- te ale experienței participării la război. De la disputa asupra obiectivelor de urmărit și asu- pra direcțiilor de acțiune strategice, politică și militară din timpul războiului29, în Est, alături de Puterile Centrale, pentru Basarabia, ori în Vest, alături de Antantă pentru Banat, Buco- vina și Transilvania ce domină anii premergă- tori războiului și cei ai neutralității, dezbaterile anilor interbelici vor acoperi tematici precum „Răspunderile”30 pentru starea de pregătire a armatei române la începutul războiului, pen- tru înfrângerile suferite în campania anului 1916, pentru contextul ieșirii temporare din război, pentru ocupație și colaboraționism ori trădări precum cea a colonelului Sturza și Crăiniceanu. Dezbaterile acoperă și rivalități celebre în epocă precum aceea dintre viitorii mareșali Prezan și Averescu31 dar și cazurile de autojustificare și acuzele aduse unora din- tre cei considerați încă din timpul războiului drept autorii morali și responsabilii pentru în- frângeri dezastruoase precum cea de la Turtu- caia. Sunt discutate și disputate oportunități, înfrângeri și victorii, planuri de operații și bă- tălii: bătălia de la Turtucaia32 și operațiunea de la Flămânda33, Mărăști și Mărășești, deciziile strategice majore precum cea a opririi ofensi- vei din Transilvania în septembrie 191634 ori opțiuni de politică externă și de acțiune diplo- matică în contextul conferinței de pace de la Paris (1919-1920)35 etc. Peisajul istoriografie vibrant, demersu- rile de cuantificare și analiză a experienței românești a Primului Război Mondial de di- mensiuni impresionante precum monografia rămasă neterminată a Serviciului Istoric al Armatei Române suferă o schimbare majoră odată cu sovietizare României. Sovietizarea, ------------------------------------------1 79 I--- instaurarea regimului comunist și modificarea dramatică a cadrelor de funcționare și expri- mare a discursului istoriografie, modul în care a fost implementat și a funcționat sistemul de control politic și ideologic asupra discursului public și implicit a celui istoriografie, politiza- rea istoriografiei și, totodată, modificarea din temelii a structurilor de funcționare și orga- nizare a armatei române și a serviciilor sale, inclusiv a serviciului istoric/arhivelor militare, vor transforma, pe parcursul deceniilor cinci și șase ale secolului trecut, peisajul general al is- toriografiei dedicate Primului Război Mondial și, în special, pe cel al istoriografiei de sorginte militară într-un cvasi-deșert. fdeologizarea și politizarea, disputa asupra interpretărilor, mo- dificările impuse în sânul organismului militar, toate acestea la un loc impun o lungă perioadă de tăcere în plan istoriografie militar. Tăcerea aceasta este împărtășită și în planul general al istoriografiei românești. încărcătura politică și arcanele discursului oficial acceptat fac ca problematica Primului Război Mondial, asoci- ată unor prea numeroase dezbateri cu caracter politic și potențial periculoase, să fie abando- nată pentru cel puțin un deceniu. Fac excepție de la această regulă demersuri precum cel co- ordonat de către Miron Constantinescu și care are drept principali autori nume precum Con- stantin Daicoviciu și Ștefan Pascu36 și care au un dublu caracter de răspuns cu conținut poli- tico-ideologic la chestiuni disputate în relațiile bilaterale româno-ungare precum și de cadru normativ formator de discurs istoriografie. Recuperarea de discurs istoriografie asupra Primului Război Mondial și de discurs militar asupra problematicii primei conflagrații mon- diale este una graduală. Monografii de bătălii și evenimente excepționale din istoria participării armatei române la războiul mondial și biografii exemplare de eroi ai Marelui Război, articole punctuale tratând subiecte atent selecționate din problematica în discuție sunt primii pași spre re-articularea unui discurs istoriografie militar asupra Primului Război Mondial și al participării României la conflagrație. Puncte- le nodale acestui demers gradual sunt repre- zentate de marile monografii consacrate par- ticipării României la Primul Război Mondial, cea coordonată de generalul loan Cupșa37, cea îngrijită de către fon M. Oprea38 și aceea întoc- ----1 80 I---------------------------------------- mită de către Centrul pentru Studii și Cerce- tări de Istorie și Teorie Militară39. Republicarea tot în 1987, pentru prima oară în anii comu- nismului, a celebrei lucrări a lui Constantin Kirițescu marca închiderea unui ciclu în recu- perarea discursului istoriografie și al temelor de dezbatere interbelice, evident remodelate și reîncadrate pentru a servi nevoilor prezente ale discursului istoriografie în discuție. De notat, totodată, că aceste evoluții se înscriau într-un lung demers de recuperare punctuală și graduală a problematicii Primu- lui Război Mondial și a participării României la conflict. Pornind de la tematicile desăvârșirii unității naționale și de la dezbaterea asupra ca- racterului participării românești la conflagrație, adiacentă și conexă subiectului demersurile în discuție au vizat dimensiuni politice și so- ciale, administrative și culturale relativ sigure în contextul încărcăturii politice și ideologice a problematicii. După cum în anii 50 și 60 ai secolului XX principalele subiecte de interes fuseseră mișcarea socialistă și muncitorească, marea revoluție socialistă din octombrie, legă- turile dintre spațiul românesc și evenimentele revoluționare din Rusia, treptat, interesul și centrul de greutate al dezbaterii istoriografice a derivat către subiecte cu mult mai apropia- te de vechea problematică de interes și istoria reală a participării românești la Primul Război Mondial. Nodul gordian al acestor evoluții îl constituie problema caracterului just ori im- perialist al participării României la războiul mondial, problemă ce făcuse valuri și blocase în mare măsură dezbaterea istoriografică a pe- rioadei anterioare. Deblocarea, prin voință și interes politic a dezbaterii și tranșarea disputei în favoarea adepților curentului tradiționalist conectat la istoriografia interbelică și organi- zat în jurul axiomei structurante a întregirii naționale, a creării statului național unitar a marcat debutul procesului de recuperare a te- maticilor și problematicilor de discuție anteri- oare și amplificarea acestora. Anii de după 1989 se înscriu, atât la nivelul istoriografiei civile cât și la cel al istoriografi- ei militare, într-o continuitate cu demersurile anterioare anului 1989 în contextul problema- ticii de interes și temelor de dezbatere circum- scrise Primului Război Mondial și participării românești la conflagrație. Sunt continuate și ------------■ Revista de istorie militară ■------ completate tematicii și discursuri istoriogra- fice anterioare. De asemenea sunt explorate subiecte pendinte a căror tratare fusese puțin probabilă ori deloc avizabilă anterior. Unul dintre exemplele pentru prima dintre situații este cartea lui Vasile Alexandrescu, Dumitru Preda și Costică Prodan40. Pentru cea de-a doua problematica unirii Basarabiei cu Româ- nia, a luptelor pentru eliberarea acestei pro- vincii și în apărarea unirii este una dintre cele mai pregnante. O altă caracteristică o consti- tuie lipsa unui efort monografic de genul celor anterior constate atât în anii interbelici cât și în cei postbelici. Demersurile istoriografice ale ultimului deceniu al secolului XX cât și cele ale deceniilor de debut ale secolului următor se circumscriu publicării de documente, studiilor punctuale tratând aspecte și circumstanțe ale războiului și participării românești la acesta, analize de bătălii și operații, asupra relațiilor internaționale și a circumstanțelor în care Ro- mânia s-a inserat și participat la Primul Război Mondial, biografii etc. Eforturi monografice atâtea câte se consemnează provin din exte- riorul spațiului istoriografie românesc. Este cazul monografiei lui Glenn E. Torrey41, ori a amplei monografii destinate misiunii militare franceze din România aparținând lui Jean Noel Grandhomme42. După această mai mult decât succintă tre- cere în revistă a dimensiunii militare a istori- ografiei dedicate Primului Război Mondial și participării României la Primul Război Mon- dial, o primă constatare care se impune este aceea a preponderenței, a dominației spațiului istoriografie românesc, fie el civil ori militar, de către o paradigmă veche de aproape un se- col și care propune o cheie interpretativă stric- tă și oarecum aparte. Războiul de întregire națională, paradigma aparținând lui Constan- tin Kirițescu, a făcut școală în epoca sa ca fiind cea mai bine închegată, cea mai bine încadrată în proiectul de țară, în proiectul construcției identitar statale românești în curs în cadrele României Mari. Ea răspunde, atunci și acum, unei nevoi de coerență și sens pentru un complex de evenimente ce marcase profund conștiința publică și generațiile contemporane evenimentelor, participanți direct la efortu- ----■ Revista de istorie militară ■--------- rile și sacrificiile necesare împlinirii idealului național. Maturitatea sa nu a putut fi niciodată cu adevărat atinsă dat fiind hiatusul pe care so- vietizarea societății și statului român le impu- ne în tot și toate, inclusiv în dezbaterea și dis- cursul istoriografie. Recuperarea sa, parțială și puternic remodelată după nevoile politice și ideologice și după constrângerile epocii ce survine în deceniile șapte și opt ale secolului trecut este văzută în epocă drept o eliberare și o reîntoarcere la o matcă a evenimentelor și interpretărilor receptată ca justă și conformă cu ceea ce putea fi considerat pe drept o isto- rie națională și nu un diktat politic și ideologic străin. Aceasta este și explicația pentru pro- funda continuitate în tematici și preocupări în acest context factual și evenimențial particular după 1989 care este mai degrabă o nouă etapă în procesul de recuperare decât semnalul unei noi deschideri și a unei reconectări cu peisajul istoriografie, cu temele și manierele de inter- pretare aparținând istoriografiei universale. în acest context particular, de asemenea, această paradigmă joacă și un rol mai puțin benefic de restrângere, de circumscriere și particularism duse la extrem până într-acolo încât, în contextul general-european al cele- brării centenarului Marelui Război, receptarea atât în cercurile politice ori în opinia publi- că dar și în parte a cercurilor istoriografice a evenimentelor a fost marcată de aceasta. Nu multe au fost argumentele în favoarea unei considerări a comemorării și eforturilor de re- memorare centrată pe experiența strictă a răz- boiului României, a paradigmei războiului de întregire națională 1916-1919. De asemenea, persistă alte două caracteristici de natură să producă decuplare și prea puțină concordanță cu temele de dezbatere și interes circumscrise problematicii Primului Război Mondial: avem în vedere interesul extrem de scăzut pentru problematica Primului Război Mondial la nivel global, dincolo de experiența noastră locală și de evenimentele de natură să influențeze acest teatru particular de război precum și lipsa de interes, precum și o persistentă apetență pen- tru problematicile clasice de interes - istoria politică și militară - în dauna unor teme de interes actuale din planul istoriografiei univer- --------------------------------------1 81 |-- sale dedicate Marelui Război, de la viață cotidi- ană la problematicile de gen. NOTE 1 Serviciul Istoric al Armatei, România în Răz- boiul Mondial 1916-1919, Monitorul Oficial și Im- primeriile Statului, București, 1934-1946, 4 voi. + 4 voi. Doc. + 4 voi. Hărți și schițe anexe. 2 Istoricul Muzeului Militar Național: 1923- 2003, Editura Total Publishing, București, 2003. 3 Nicolae lorga, Acte privitoare la istoria Ma- relui Războiu, în „Revista Istorică”, anul XVIII, no. 7-9, București, 1932. 4 Serviciul Istoric al Armatei, Op.cit. 5 Alexandru Averescu, Notițe zilnice din Războiu (1916-1918), Editura Cultura Națională, București, 1937. 6 Constantin Găvănescul, Războiul nostru pen- tru întregirea neamului (August 1916-Aprilie 1918). Epopeea română, Serviciul Geografic al Armatei, Iași, 1918; Idem, Fapte mari în zile grele 1917-1918, București, 1921. 7 Gheorghe Mărdărescu, Campania pentru des- robirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1919- 1920), Cartea Românească, 1921. 8 Radu R. Rosetti, Partea luată de regimentul 47/72 infanterie în războiul pentru întregirea nea- mului 1/14 august 1914 -1/14 iulie 1918, București, 1923. 9 loan Culcer, Note și cugetări asupra Campani- ei din 1916. în special asupra operațiunilor Armatei I-a, Tipografia ziarului „Tribuna” Iași, 1918. 10 Nicolae Tătăranu, Acum un feri de veac. Amintiri din războiu, Cartea Românească, Bucu- rești, 1940. 11 Nicolae Mihăescu, Amintiri și învățăminte din războiul de întregire a neamului 1916-1919, Ti- pografia ziarului „Universul” București, 1936. 12 Gheorghe Bâgulescu, Zile de energie. Impresii și povestiri de pe front 1916-1917, București, 1919. 13 Gheorghe Caracaș, Din zbuciumul captivității. De la 3 noiembrie 1916 până la 30 iunie 1918, Tipo- grafia „Cugetarea” București, 1920. 14 Eugen Goga, Două Siberii, din însemnările unui ardelean fost soldat austro-ungar și prizonier în Rusia, Librăria C. Sfetea, București, 1916. 15 Cassian R. Munteanu, Atacul. însemnările din război ale unui soldat român din armata aus- tro-ungară, București, 1915. Idem, Bătălia de la Mărășești: zilele de glorie ale Armatei I-a română: (24 iulie - 10 august v. 1917), Librăria Pavel Suru, București, 1919. 16 Pavel Rațiu, Pagini de sânge. Amintiri de pe front 1916-1917, București, 1938. ----1 82 I---------------------------------------- 17 General Constantin Găvănescul, general Ion Manolescu, Răsboiul cel Mare. 1914-1918, Tipogra- fia „Răsăritul” București, f.a., p. 6. 18 Ion Gh. Trofin, Studiu analitic rezumativ asupra Războiului Mondial. 1914-1918, Tipografia Școlii de Aplicație a Cavaleriei, Sibiu, 1937. 19 Leon Cherchez, Modul cum s’a comportat Fort.ficația Permanentă Franceză în războiul mon- dial: rezumarea unui document francez făcut de maiorul Frossard, Tipografia scoalei militare de in- fanterie nr. 1, București, 1922. 20 Ion Dumitrescu, Istoria politică și militară a neamului românesc în legătură cu istoria politica generală și răsboiul: curs predat la Școala Speciala de Itfanterie a Corpului VI Armata, Tipografie So- cietate pe Acțiuni Adolf Sonnenfeld, Oradia-Mare, 1920. 21 Constantin Kirițescu, Op.cit. 22 Constantin Găvănescul, Războiul nostru pen- tru întregirea neamului... Op.cit. 23 Alexandru loanițiu, Războiul României (1916-1919), Tipografia Geniului, București, f.a. 24 Radu Băldescu, Războiul național. Operați- unile din anii 1916, 1917, 1918 și 1919. Curs pentru cfițerii elevi ai Școlii de aplicație a itfanteriei, 2 voi., Tiparul Institutului de Arte grafice „Dacia Traiana" Sibiu, 1933-1934. 25 Laurențiu Bârzotescu, Contribuții la Istoria Războiului Nostru. Planul de operații al Puterilor Centrale contra României și planul de operații ro- mân în 1916, București, 1923. Idem, Contribuții la Istoria Războiului Nostru. Proecte germane pentru cucerirea cetăței București. Studiu și documentare, București, 1928. 26 loan Culcer, Op.cit. 27 Gheorghe Mărdărescu, Op.cit. 28 Grigore Antipa, L’occupation ennemie de la Roumanie et ses consequences economiques et socia- les, Presses Universitaires de Frrance, Paris, 1929. 29 Edmond Beldiman, Schițe și impresiuni din vremuri grele. Regele Carol și Partidele politice. Epoca neutralității din timpul războiului, Alianța Ruso-Română, București, 1918. Vintilă Brătianu, Interesele României în actualul război, Biblioteca Politică, București, 1914. 30 Alexandru Averescu, Răspunderile, Liga Po- porului, Iași, 1918. 31 Cpt. Comandor George G. Coandă, Recen- zia „Notițelor zilnice din războiul 1916-1918’’ ale Mareșalului Averescu. Se poate concretiza în unul dintre următoarele 3 cuvinte: Venin! Meschinărie! Senilitate!, București, 1937. 32 General Mihail Aslan, Memoriu asupra căde- rii capului de pod de la Turtucaia, Iași, 1918. Idem, Turtucaia. Studiu strategic, București, 1921.General Ion Dumitrescu-Osiceanu, Turtucaia. Studiu critic al bătăliei și căderei cetăței, București, 1921. ------------■ Revista de istorie militară ■------- 33 Alexandru Averescu, Operațiile dela Flămânda, Cultura Națională, București, 1924. 34 General Alexandru Lupașcu-Stejar, Restabili- rea adevărului fals.ficat de „semănătorul de cfensive” și de „problema comandamentului”, București, 1925. 35 Gheorghe I. Brătianu, Acțiunea politică și mi- litară a României în 1919 în lumina corespondenței diplomatice a lui Ion C. Brătianu, Așezământul Cultural Ion C. Brătianu, București, 1939. 36 Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Din is- toria Transilvaniei, Editura Academiei RPR, Bu- curești, 1963. 37 loan Cupșa, Armata română în campaniile din anii 19H6-1917, Editura Militară, București, 1967. 38 Ion M. Oprea eds., România în primul război mondial, Editura Militară, București, 1979. 39 România în anii Primului Război Mondial, 2 voi.. Editura Militară, București, 1987. 40 Vasile Alexandrescu, Dumitru Preda, Costică Prodan, în Apărarea României Mari, Editura Enci- clopedică, București, 1994. 41 Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, Meteor Publishing, București, 2014. 42 Jean Noel Grandhomme, Le General Berthelot et l’action de la France en Roumanie et en Russie meridionale (1916-1918), These publiee, Service historique de l’armee de terre, Vincennes, 1999. ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------1 83 [■ Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial PROBLEMATICA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ÎN „REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ” EDITATĂ DE CENTRUL PENTRU ISTORIE ȘI ȘTIINȚE SOCIALE AL BUNDESWEHR-ULUI (4) SORIN NEGOIȚĂ * Abstract Operation »Michael«. The prelude to the German spring cffensive 1918 Thepaper highlights the tfforts cf the Supreme German Army Command, which, ffter a separa- te peace with Russia, did everything possible to achieve a “victorious peace” in the West in the spring cf 1918 btfore the IIS Armed Forces joined the Entente, beginning in the summer cf thatyear. In the operation called ‘Michael” or “Kaiserschlacht1”, the German Reich2 attempted toforce the military victory on the western front against the Powers cfthe Entente in March and April 1918. In total, 73 divisions with one million people were involved in the German Cffensive in March, which had as main objective the breaking cf thefront to the Urnit between the British and French troops and the pushingcf the British expeditionary army to the north. Already on the first day cf the campaign, March 21, the opponent’s defence could be pierced and a penetration on a wide front cf up to 20 kilometres deep, c,fter only three days. Although, in only two weeks, the German forces, through successive operations, advanced on a front c f nearly 80 kilometres wide and up to 60 kilometres deep, and managed, in the attack sector, to temporarily emergefrom the deadlock cf the positional war and to return to the war cf manoeuvre, the strategic situation cf the German Army worsened due to the numerous victims and the lack cf a reserve to replace them, and due to the lack cf adequate concepts and resources stfficientfor the operațional development cf the cffensive, it hadfailed operațional at the begin- ning cf the month June. Einally, the situation cf the German army deteriorated and had nothing to do with the cffensive cf the Entente, which began in July. Keywords: operation, artillery fire, tactical breakthrough, tactical success Materialele apărute în literatura de specia- litate germană referitoare la aniversarea a 100 de ani de la primul război mondial continuă cu lucrarea prezentată de către Dr. Christian Th. Miiller, profesor de istorie nouă la Universitatea din Potsdam, în numărul 1 din 2018 al Revistei de istorie militară editată de Centrul pentru is- torie militară și științe sociale al Bundeswehr2- ului, în care sunt reliefate unele particularități ale operațiunii „Michael”, desfășurată de Ar- mata germană pe frontul de vest în ultima par- te a Primului Război Mondial. ” Colaborator științific al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. j 84 |--------------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Operațiunea «Michael» Preludiul la cfensiva germană din pri- măvara anului 1918 Autorul precizează că, după o pace separată cu Rusia, Conducerea supremă a Armatei ger- mane (OHL3) a făcut tot ce i-a stat în putință, în primăvara anului 1918, să realizeze și în Oc- cident o „pace victorioasă”, înainte ca Antanta să ajungă la o dimensiune copleșitoare, prin alăturarea forțelor armate americane începând din vara acelui an. Pentru această ultimă ofensivă majoră, OHL a concentrat pe Frontul de Vest toate trupele germane disponibile, ajungând, până în martie 1918, la creșterea numărului de di- vizii în acea zonă de la 150 la 193. Ofensiva a fost planificată în ansamblu de către primul șef al Marelui Cartier General, Erich Ludendorff și avea la bază ideea de a conduce la prăbușirea frontului aliat printr-o breșă4 tactică - la fel ca în Rusia și nordul Italiei în 1917. Ofensiva a fost planificată de la început ca o serie de acțiuni ofensive, nu ca o operațiune continuă, prin care, de îndată ce atacul s-ar fi oprit într-o poziție, trebuia reluat într-o altă zonă, până când puterile Antantei ar fi fost nimicite sau cel puțin gata să negocieze. Astfel, în timp ce OHL a declarat public că avea „speranțe jus- tificate” pentru o ieșire favorabilă din război a Germaniei și în vest, posibilitățile de eșec ale ofensivei au fost în cel mai bun caz discutate pe plan intern5. Potrivit autorului, ofensiva de primăvară a fost ultimul atu al OHL, de a decide războiul în favoarea acestora prin folosirea tuturor forțelor încă disponibile. Cu toate acestea, trupele ger- mane trebuiau să se descurce fără supremație numerică6 și fără să înlocuiască pierderile de personal așteptate pe timpul ofensivei. Pregătiri Autorul afirmă că, cea mai mare preocu- pare a OHL nu a fost raportul de forțe nefa- vorabil, ci logistica, cum trebuia artileria și aprovizionarea să țină pasul cu infanteria, care trebuia să înainteze după o breșă tactică și o trecere reușită la războiul de manevră. Datori- tă înzestrării necorespunzătoare cu camioane, transportul în zona de operații era încă în mare măsură dependent de caii de tracțiune, limitați ----■ Revista de istorie militară ■----------- împăratul german Wilhelm al II-lea (mijloc) cu șeful Conducerii Superioare a Armatei germane von Hindenburg (stânga) și primul șef al Marelui Cartier General Ludendorff în fața hărții în Marele Cartier General. ca număr și hrăniți insuficient. Pentru a con- feri diviziilor destinate atacului cel puțin un minim de mobilitate, mai mult de jumătate din unități7 au trebuit să renunțe la o parte din cai și astfel au putut fi făcute „mobile” 44 divizii, iar alte 26 au obținut armament și echipament suplimentar. La începutul anului 1918, aceste 70 de „di- vizii de atac” au fost retrase prin rotație de pe front și antrenate prin cursuri de trei săptă- mâni după noul regulament „Ofensiva în răz- boiul pozițional”, precum și instruite după no- ile proceduri de tragere ale artileriei, având la bază surprinderea și inițiativa. în acest fel, apă- rarea inamicului trebuia paralizată și, înainte ca inamicul să poată reacționa în mod eficace, să fie împinsă până în zona de foc a artileriei și separată. Pentru a putea profita fără întârzie- re de oportunitățile apărute, a fost propagată „conducerea din față”. La sfârșitul lunii decembrie 1917, Flandra și Picardia au apărut ca posibile puncte fo- cale ale ofensivei germane de primăvară: cu operațiunea „St. Georg I” trebuia rupt fron- tul la Armentieres și cu „St. Georg II” atacat Ypern-Bogen8. Din cauza condițiilor de te- ren, o ofensivă în Flandra a fost considerată promițătoare cel mai devreme în aprilie și, de aceea, Ludendorff a decis deja la sfârșitul lunii ianuarie 1918 pentru ofensivele „Michael I-III” programate între Arras și La Fere. Acestea ur- mau să fie completate mai târziu de atacurile „Marș” și „Erzengel”9, precum și alte opțiuni ofensive pe alte sectoare de front. Dr. Christian Th. Miiller precizează că, la 10 martie 1918, șeful OHL, Paul von Hindenburg, a emis ordinul de atac al operațiunii „Michael” pentru data de 21 martie. Scopul acesteia era de a sparge frontul aliat la limita dintre trupele britanice și franceze și, ulterior, de a împinge armata expediționară britanică spre coasta Ca- nalului. în acest scop au fost planificate Arma- tele a 17-a, a 2-a și a 18-a germane, cu un total ^4 Telegramm-Entwurfl ia -M-Ax Aww Ap? A*' A* Proiect de telegramă „Michael are loc conform planificării” de 74 de divizii împotriva celor aproximativ 30 de divizii ale Armatelor a 3-a și a 5-a britanice. De la jumătatea lunii martie, pregătirile ofensivei s-au desfășurat în ritm alert. Echipa- te cu alimente și hrană pentru animale pentru două, respectiv trei săptămâni, diviziile de atac au ocupat mai întâi, până la 18 martie, pozițiile de pregătire pentru luptă din spatele frontului și, ulterior, au fost relocate în pozițiile de ple- care la atac, acțiunea fiind finalizată până la 21 martie ora 01:00. Pentru a disimula pregătirile pentru atac, trebuiau evitate toate mișcările neobișnuite din timpul zilei și vremea bună de zbor până la 70 de kilometri înapoia frontului. Toate instalațiile noi, desfășurările de trupe și rezerva au fost ca- muflate meticulos împotriva capacității de ob- servare a aviației inamice, traficul telefonic și radio restricționat, iar corespondența poștală și discuțiile monitorizate de autoritățile de cenzură și spioni. Cu toate acestea, pregătirile de atac germane nu au rămas ascunse complet de aliați, deoarece prizonierii făcuți de Arma- tele a 3-a și a 5-a britanice la 18 și 19 martie au declarat, că o ofensivă germană va începe pe 20 sau 21, acestea fiind completate cu rezulta- tele cercetării aeriene britanice, care a raportat mișcări sporite de trupe în spatele frontului german. De partea cealaltă, armatele britanice și franceze au adoptat, având la bază experiența ofensivei Nivelle10 și a celei de-a treia bătă- lii flamande, tactica flexibilă de apărare în zonă, practicată de armata de vest germană în toamna anului 1916. Astfel, comandantul su- prem al Forței de expediție britanice (BEF11), feldmareșalul Douglas Haig, s-a arătat încre- zător12 că va putea contracara iminentul atac german. între timp, unitățile germane, deranjate doar de obișnuitul zgomot de fundal al focului și raidurile de foc punctuale, au atins pozițiile de plecare la atac în noaptea senină spre 21 martie, după două zile de precipitații. Solul era înmuiat în multe locuri, iar spre dimineață s-a format o ceață densă, care a durat până după- amiaza. Breșa tactică Așa cum relatează autorul, pregătirea de ar- tilerie a început la ora 04:40, după un plan de tra- gere detaliat al consilierului de artilerie al OHL, colonelul Georg Bruchmiiller13. Astfel, 6.600 de tunuri au efectuat lovituri de foc relativ scur- te, dar intense și, încă pe timpul întunericului, pozițiile de artilerie britanice au fost acoperite inițial cu explozibili și obuze cu gaz, iar artileria inamicului a răspuns doar slab. în același timp, baterii de tragere puternice au ținut sub foc sta- te majore, tabere de trupe și drumuri și, în acest fel, capacitatea de conducere și de manevră a adversarului a fost paralizată. După un total de cinci ore de pregătire a artileriei, la ora 09:40 a început atacul infan- teriei. în timp ce o parte din forțe au ținut în continuare sub control artileria britanică și au bombardat avanposturi în linia a doua britani- că, majoritatea bateriilor au trecut, după cinci minute de foc de baraj, la bombardarea masivă a tranșeelor britanice din linia întâi. Autorul lucrării ne face cunoscut că, atacul infanteriei a avut parte inițial de o rezistență scăzută, dificultăți fiind întâmpinate, în primul rând, datorită condițiilor meteorologice și ale solului. Unele unități de infanterie și-au pier- ------------■ Revista de istorie militară ■----- Elementul principal al procedurii de atac stabilite în anul 1918 în regulamentul „Lupta ofensivă în războiul pozițional” a fost folosirea batalioanelor de asalt ca prim val de atac. Ele trebuiau să pătrundă în punctele vulnerabile ale apărării inamice, să le separe și să le împingă până în zona artileriei dut orientarea în ceață, în timp ce solul argilos saturat de apă a încetinit toate mișcările, inclu- siv ale artileriei, a cărei schimbare a pozițiilor unei părți a bateriilor, desfășurată odată cu începerea atacului infanteriei, a fost semnifi- cativ întârziată. Chiar și bateriile ușoare care însoțeau infanteria au rămas de multe ori în- apoia acesteia, astfel încât au trebuit, în mare parte, să se descurce singure. Cu toate acestea, infanteria a ajuns, ca în decurs de câteva ore, să ocupe aproape com- plet prima dintre cele trei linii14 de apărare britanice15 și, astfel, aceștia au pierdut, deja în primele ore ale ofensivei, o mare parte a infan- teriei și mitralierelor, iar șansele de reușită a apărării împotriva atacului german au fost re- duse considerabil prematur. Pentru Ludendorff, rezultatele primei zile de atac nu au fost satisfăcătoare, cele trei arma- te germane avansând până seara doar 4,5 kilo- metri, iar împingerea forțată a apărării britani- ce până la liniile artileriei nu a fost suficientă. Pentru moment, din 2.700 de tunuri au căzut doar 138 în mâinile germane, iar forțele de atac, care s-au blocat în cea de-a doua poziție a inamicului, puțin afectată de focul artileriei germane, au fost primite de către apărători cu foc puternic de infanterie și artilerie. ----■ Revista de istorie militară ■--------------- Armata a 3-a britanică a continuat să ofere o rezistență puternică în zilele următoare și, ca urmare, Armata a 17-a, întrebuințată la flan- cul drept al ofensivei germane a făcut progrese mici. Totuși, în timp ce acestea încă luptau, pe 23 martie, la aproximativ șapte kilometri de poziția lor de plecare, pentru a treia poziție britanică, Armatele a 2-a și a 18-a germane au străpuns deja apărarea inamicului și au avansat până la 20 de kilometri depărtate. După o ofensivă de trei zile, s-a creat o breșă de 80 de kilometri pe frontul aliaților, Armata a 5-a britanică a fost aproape distrusă, iar BEF se aflau în cea mai gravă criză a întregului război. De partea germană, aceste succese inițiale au fost privite cu încredere, iar mulți soldați spe- rau că, după un ultim efort major, războiul se va termina rapid. La Marele Cartier General domnea o adevărată euforie după străpunge- rea reușită16. Se credea deja, că partea britanică va cere în curând un armistițiu17. Atacul se estompează Autorul evidențiază faptul că, s-au acu- mulat rapid probleme de partea germană, iar manevrele ofensive au pierdut tot mai mult în putere. Astfel, nu a fost posibilă nici redeschi- derea frontului britanic, nici extinderea breșei tactice la nivel operativ, pentru a separa forțele armate britanice de cele franceze. în plus, unităților germane le-a lipsit mobilitatea nece- sară, iar înaintarea prin terenul accidentat în formă de pâlnie a avut în plus provocări logis- tice de nerezolvat. Mai mult, trupele sub-apro- vizionate au jefuit, în mod regulat, taberele de aprovizionare ale inamicului, înainte ca ele să- și continue atacurile. Prin numirea, la 26 martie, a francezului Ferdinand Foch ca generalisim și comandant suprem al forțelor armate aliate s-a format rezistența aliaților și unitățile franceze și ame- ricane au reușit să stabilizeze din nou frontul. în speranța de a găsi încă un „loc moale” pe frontul aliaților, Ludendorff a continuat atacu- rile, însă ofensiva „Marș”, susținută de Arma- ta a 17-a în direcția Arras, a eșuat deja la 28 martie, iar asaltul executat de Armata a 18-a la nodul de cale ferată Amiens începând cu 30 martie, cu scopul de a separa armata britanică de cea franceză, abia dacă a avansat. După ce ---------------------------------------1 87 |-- chiar reînnoirea mai multor atacuri în această zonă a rămas fără succes, Ludendorff a ordo- nat, la 5 aprilie, anularea ofensivei „Michael”. Autorul este de părere că, pe de o parte, trupele germane au obținut succese tactice de-a dreptul spectaculoase: în două săptămâni au înaintat aproape 80 de kilometri lățime și până la 60 kilometri adâncime și, pentru prima dată de la începutul războiului pozițional de la sfârșitul anului 1914, s-a realizat o breșă tactică pe Frontul de Vest, reușindu-se ca, în sectorul de atac, să se iasă temporar din impasul răz- boiului pozițional și să se revină la războiul de manevră. Pe de altă parte, s-au obținut puține realizări, atât la nivel operațional, cât și strate- gic: nu s-a reușit nici separarea aliaților unul de celălalt, nici n-au putut fi incluse și distruse mari unități ale inamicului în vreun loc18. Situația strategică a armatei germane nu s-a îmbunătățit după succesele tactice, ci s-a înrăutățit: în timp ce Antanta a pierdut 220.000 de militari, victimele germane au ajuns la 240.000 de morți, răniți și dispăruți, ceea ce a afectat în mod disproporționat trupele de asalt și comandanții de la nivelele inferioare, și, spre deosebire de aliați, Armata de Vest germană nu mai putea înlocui aceste pierderi grele. în ciuda epuizării previzibile a Armatei de Vest germane, Ludendorff a continuat să stabi- lească noi atacuri în alte sectoare de front, însă a doua operațiune „Georgette19” care a început la 9 aprilie, a rămas în mod clar în spatele re- zultatelor operațiunii „Michael”. Deja după o săptămână, ofensiva a fost blocată în Flandra, iar pentru succese tactice locale, forțele ger- mane utilizate, din ce în ce mai slabe, au fost irosite și epuizate. Dr. Christian Th. Miiller concluzionează că, niciuna dintre operațiunile ofensive germane nu a ajuns să depășească o „victorie obișnuită”. Câștigurile teritoriale substanțiale ale opera- unie 1918 nu au putut schimba mai nimic. Chiar și acolo unde breșa tactică a reușit, părții germane i-au lipsit concepte adecvate și resur- se suficiente pentru dezvoltarea operațională a acesteia și în acest fel ofensiva germană a eșuat operațional deja la începutul lunii iunie. în cele din urmă, situația armatei germane s-a deteri- orat și nu a avut nimic de opus ofensivei An- tantei, care a început în iulie. ----1 88 |----------------------------------- NOTE 1 Reich = Imperiu, Regat. 2 Kaiserschlacht = Bătălia împăratului. 3 Armata Federală Germană. 4 Die Oberste Heeresleitung (OHL) = Condu- cerea strategic-operativă, respectiv Comanda su- premă a trupelor active ale Forțelor armate germane în timpul primului război mondial. Această funcție a fost exercitată practic de către șeful Statului Major General al Armatei. 5 Pătrundere, străpungere. 6 Hermann von Kuhl, șeful Statului Major al Grupării terestre „Prințul moștenitor Rupprecht” și implicat în planificare, s-a exprimat puțin optimist în jurnalul său la începutul lui februarie 1918, cum că ofensiva nu ar conduce decât la o „umflătură” a frontului: „ds,fel ne vom hloca în zona, pe care am distrus-o și abandonat-o cu un an înainte. La urma urmei vin totuși americanii." La întrebarea prințului Max von Baden, ce s-ar întâmpla dacă ofensiva ar eșua, Ludendorff însuși a declarat la fel de vehement ca fatalist: „A Lunci Ger- mania trebuie să piară". 7 în martie 1918, Forțele armate germane din vest dispuneau de aproximativ patru milioane de militari, 14.000 de tunuri, 3.670 de avioane, 23.000 de camioane și mai puțin de 100 de tancuri - mai ales provenite din resursele de vânătoare. Forțele armate aliate cuprindeau, pe de altă parte, cinci milioane de oameni, 18.500 de tunuri, 4.500 de avioane, 100.000 de camioane și peste 800 de tancuri. 8 Așa-numitele divizii staționare. 9 Ypernbogen (engl.: Ypres Salient, fr.: Saillant d’Ypres) a fost porțiunea de front de lângă orașul vestic flamand Ypern în partea de nord a frontului vestic al Primului Război Mondial. 10 Trad. - ”Marte” și 'Arhanghelul': 11 Ofensiva Nivelle din 1917 a fost o ofensivă franco-britanică pe frontul vestic în primul război mondial. Partea franceză a ofensivei a intenționat să fie decisivă din punct de vedere strategic, prin rupe- rea apărării germane pe frontul Aisne în decurs de 48 de ore, cu un număr de victime de aproximativ 10.000 de oameni. Un atac preliminar urma să fie fă- cut de către Armata a 3-a franceză de la St.Quentin și de Armatele 1, a 3-a și a 5-a britanice la Arras, pentru a captura zonele înalte și a distrage atenția rezervelor germane de pe fronturile franceze la Ai- sne și în Champagne. Principala ofensivă urma să fie oferită de francezi pe cheiul Chemin des Dames (a doua bătălie de la Aisne), cu un atac subsidiar al Ar- matei a 4-a (a treia bătălie de la Champagne, bătălia ■ Revista de istorie militară ■----------- de pe dealuri sau bătălia de pe dealurile Champag- ne). Etapa finală a ofensivei a fost aceea de a urmări reunirea armatelor britanice și franceze, care au rupt liniile germane și au urmărit armatele germane înfrânte spre frontiera germană. 12 BEF = British Expeditionary Force. 13 Cu toate acestea, transpunerea în practică a noului sistem și gradul de amenajare a pozițiilor a prezentat diferențe considerabile. 14 „Breșa-Muller“. 15 Trei linii de apărare - de dinainte, de luptă și zona din spate. 16 Spre deosebire de Armata a 3-a britanică, Ar- mata a 5-a lăsat să fie ocupată aproape toată linia de dinainte a apărării. 17 împăratul Wilhelm al II-lea a triumfat în seara zilei de 23 martie: „Bătălia este câștigată, englezii sunt îrfrânți în totalitate". 18 în timpul retragerii britanice pe drumurile în- fundate, au avut loc unele scene haotice. La 25 mar- tie, Haig a luat în cele din urmă în considerare chiar retragerea în vechile poziții ale anului 1916. 19 A apărut în schimb ceea ce a avut ca temere von Kuhl - o prelungire prin extensie a frontului în terenul devastat. 20 O versiune diminuată a ofensivei „St. Georg” întrebat de prințul moștenitor Rupprecht al Ba- variei cu privire la scopul operațional al operațiunii „Georgette” Ludendorff a izbucnit: „Nu mai accept cuvântul «operațiune». Vom pătrunde într-o gaură. Continuarea se găsește. Așa am făcut-o și în Rusia.” ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------1 89 |- Centenarul Marii Uniri din 1918 / Centenar Primul Război Mondial ROMANIA AND THE COLLAPSE OF THE EASTERN FRONT IN 1917: CHANGING MILITARY DYNAMICS AND STRATEGIC IMPLICATIONS* Dr. CARMEN SORINA RÎJNOVEANU Introduction Romania entered the First World War on August 27, 1916 following complicated nego- tiations with the Entente powers which were concluded on 17 August 1916 when the al- liance treaty and the military convention be- tween Romania, France, Russia, Great Britain, and Italy has been signed. According to the treaty, Romania was promised at the end of the war the territories inhabited by Romanian population from the Austro-Hungarian Em- pire, namely Transylvania, Banat, and Buko- vina (Popa, 1979: 243-244). In other words, the achievement of the național aspiration of Ro- manian territorial unity. Since the beginning, it was obvious that the Russian military support was a key factor in shaping the overall Romani- an military posture. This reality became espe- cially obvious following the dramatic military defeat of the Romanian army during the 1916 campaign which resulted in the rapid con- quest, by the end of the year, of most of Roma- nia by the Germans and their allies while the Romanian and Russian forces were driven into the eastern part of Romania - Moldavia - the only piece of territory left outside the German control. (Buttar, 2017: 277) Romania’s posture during the First World War and the general military dynamics of the Romanian front need to be understand as part of a broader strategic configuration with Rus- sia playing a pivotai role. A few facts are re- vealing. Romania’s entry into the war in 1916 was strongly demanded by the Entente powers based on two main considerations: the need to ease the German pressures on the Western front by extending the Oriental front and to divert as much German and Austro-Hungarian forces as possible on a larger front from the Baltic to the Black Sea. There was also a major concern in the western capitals that Romania could drive towards the Central Powers leaving Russia ex- posed to a dramatic military situation. In 1917, there was a shift in priorities, the main goal of the Entente powers being focused on preventing the collapse of the Eastern front and keeping Russia into the war. Since the Ro- manians alone lacked the potențial to secure their own front without the Russian military * Lucrarea a fost prezentată în cadrul celui de-al 44-lea Congres Internațional de Istorie Militară desfășurat la Ierusalim, Israel, în perioada 2-7 September 2018 și urmează a fi publicată, într-o versiune mai extinsă, în Acta Congresului. ** Cercetător științific gr. II, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ----1 90 |-----------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■------ presence and to compensate a potențial Rus- sian defection, the main interest of the Western powers was to preserve good relations with the leadership in Retrograd following the removal of the Tsar and the creation of the Provisional government of Aleksandr Kerensky. Within this equation, the Romanian issue was a piece of a more complicated game with Russia as the main strategic stake between the Entente and Germany. In 1918, there was another shift in priorities as the defeat of Bolshevism and the imperative of stopping the spread of Bolshevik revolu- tion became a major objective on the Western agenda. This new reality brought Romania in a position to play a key role in the Western stra- tegic calculus focused on preventing the ad- vance of Bolshevism and this was to decisively shape the territorial arrangements in Roma- nia’s advantage at the end of the war. The scope of this paper is to look into the complicated dynamics that shaped Romania’s military conduct and strategic decisions dur- ing the criticai year of 1917. It seeks to deci- pher the impact that the revolutionary devel- opments in Russia had on the stability of the Romanian front, Romania’s options once Rus- sia decided to leave the war and the agendas of the main powers involved. The main as- sumption is that the Bolshevik revolution and Russia’s subsequent withdrawal from the war turned from an existențial threat to a major opportunity. In other words, Romania could play the cârd of “Bolshevik threat” to gain, de- spite its military defeat and forced exit from the war, significant diplomatic leverage during the Paris peace conference that allowed it to integrate all historical provinces and establish United Romania as a new actor on the post- war continental map. The military dynamics on the Romanian front in 1917 At the end of 1916-beginnging of 1917, fol- lowing the dramatic defeat of the Romanian army, the Romanian front which formed the left flank of the long Eastern front that extend- ed from the Baltic Sea to the Black Sea, has been stabilized along the Eastern Carpathians on the Susita, Putna, and Șiret rivers in Molda- via. The responsibility for securing the defense ----■ Revista de istorie militară ■--------- alignment on the Romanian front - which was “assigned” as a secondary front within the op- erațional plâns of the Entente powers - was taken over by the Russian army. Moreover, France accepted tacitly the authority of Rus- sian High Military Command - Stavka - over the Romanian theater of operations. Moreo- ver, starting by early 1917, the Russian military reinforcements led to a significant increase of the Russian forces on the Romanian front up to more than 1 million soldiers. Simultane- ously, the French military mission led by Gen- eral Henri Berthelot arrived in Moldavia being tasked to help reconstruct and train the Roma- nian army, a support that proved decisive in the overall economy of the Romanian war ef- fort during the 1917. Keeping in line with Rus- sian policy, the Romanian sector of the Eastern Front had been assigned a ‘front’ command. The commander of the Romanian front was King Ferdinand while the second in command was a Russian general, first general Vladimir Viktorovich Sakharov, who was then replaced, following the February revolution, with Gen- eral Dmitri Gregorovich Shcherbachev. The subsequent allied conferences at Chan- tilly, Rome and Petrograd decided for an ample back-to-back offensive on both the Western and Eastern front in 1917. The military opera- tions on the Romanian front conducted in sum- mer 1917 were integrated as part of the general offensive settled on the Eastern front. As the moment for Kerensky’s summer offensive ap- proached, plâns were drawn up for an assault by Romanian Front. According to the inițial plâns, the Romanian forces were assigned a limited role, mostly to conduct support operations. The March (February) revolution in Petersburg and its impact on the cohesion of the Russian troops convinced Stavka to accept a larger role for the Romanian forces that were to have a substan- țial contribution in the overall operations that was to be conducted on the Romanian military theater (Torrey, 2014: 206-207). The Romanian-Russian forces integrated three Russian armies (the Fourth, Sixth and Ninth) with a total of 40 infantry divisions and 10 cavalry divisions, and two Romanian ar- mies (the First and the Second) with a total of 15 infantry divisions and 3 cavalry divisions. Further reinforcements in early 1917 increased -----------------------------------1 91 |-- the number of Russian infantry divisions up to 50. Together, the effectives amounted to some 800,000 military, with about one million as re- serve. The northern part of the front line was held by the Russian Ninth Army, with the Ro- manian Second Army inserted between it and the Russian Fourth Army. The Romanian First Army, once recovered and ready to take action by the summer 1917, was fielded to the south of the Russian Fourth Army, with the Russian Sixth Army further to the south. (Buttar, 2017: 278) The forces of the Central Powers in the region were under the command of Field- Marshall August von Mackensen whose army consisted of units from several nations (Ger- mans, Austro-Hungarians, Bulgarians, and Turks). The priority for Germany was to push Russia out of the war and get free hand in the east while redirecting its military power to the western front against France and Great Britain. As General Erich Ludendorff put it: “The Rus- sian offensive was planned on a large scale... In order, if it were by any means possible, to deal with Russia once and for all, and so gain a free hand on one side, six divisions were set free for the East.” (Ludendorff, 1919:434). The entry of the USA into the war, although its effects were not expected to be soon felt, increased the ur- gency of this plan. The revolution ofMarch 1917 anditssubse- quent event - Duma’s decision to take over the power in Petrograd and the abdication of Czar Nicholas II - had a shock-like effect in Iași (the refugee capital of Romania after 1916). There were two main sources of concern among the Romanian ruling elite. The first regarded the rise of revolutionary fever among the Russian soldiers that could weaken their capacity and willingness to fight. Since Russian military conduct was crucial for keeping the Romanian front, such a potențial development was seen as a direct challenge to Romania’s capacity to secure the front. The second regarded the fear that the revolutionary influence could spread well into Romania turning against the Dynas- ty and weakening the internai stability of the country and challenging its war commitment. Queen Mărie has noted in her diary: “Terri- ble news, devastating news... I’m afraid that this time may mean the end for everything... I know the disaster looks at us in the face... Now our situation is even worse because our ally, ----1 92 |------------------------------------ Russia, is causing us more despair than the en- emy... All efforts seem absolutely futile in front of the huge Russian chaos threatening to sink us all” (Mărie Queen of Romania, 2015: 97). The Russian revolution and the emerging anarchy in Russia had an immediate impact on the Eastern Front - that was in the midst of preparation for the 1917 general offensive - as the quest for peace of the Russian troops started to grow more intense against the back- drop of gradual disintegration of the Imperial army (Gavriil Preda, 2018: 161-167). In March 1917, General Alekseev, the head of Stavka, in- formed the chiefs of the foreign missions that due to the state of indiscipline of the garrison troops, a real offensive cannot be launched sooner than the end of June, while he asked the French High Command to postpone the offen- sive as to have 3-4 months to restore the order and manage the crisis of the Russian army1. The revolutionary agitations grew and spread among the Russian soldiers while the discipline of the Russian troops rapidly dete- riorated with more cases of soldiers refusing to obey orders or deserting the front line being reported. The new leadership in Petrograd un- der the lead of Kerensky announced that Rus- sia is committed to continue the war against the Central Powers. The position adopted by the Revolutionary Government brought some relief in Iași but, nevertheless, the uncertain- ties remained high as regards the Russian army behavior. New emerging revolutionary developments in Russia re-shaped the overall geography of interests and imperatives of the main pow- ers and actors involved. The Entente Powers urged for a general offensive to be launched on the Eastern front. Due to the political turmoil emerging in Russia, a major offensive on the Eastern front was seen as a possible solution to avoid a collapse of the Russian army through a military victory great enough to stop domestic destabilization in Russia. This perception was widely shared by both the Romanian and Rus- sian leaders who hoped that a military success could easy the revolutionary pressures and repair the morale of the soldiers. The Chief of Romanian General Staff, General Constantin Prezan, insisted on launching the offensive stating that “the mood of the Russian army is -----------■ Revista de istorie militară ■----- worsening every day” while General Berthelot, the chief of French Military Mission reported to Paris that “the only solution to save the Rus- sian army is to send it to fight”. (Torrey, 2005: 46). The daily reports sent from the frontline indicated growing concerns regarding the ca- pacity and commitment of the Russian troops to continue fighting their only demand being to conclude a separate peace and go back home2. There is no less true that rumors that Rus- sia might attempt to approach the Germans for a separate peace intensified the efforts of the Entente powers to secure Russia’s further engagement into the war. Since it was widely acknowledged that the main responsibility to keep the Eastern front rest on the Russian army, France was especially interested to keep the alliance with Russia and preserve good relations with the new government in Peters- burg. Therefore, in Paris, the prevailing atti- tude towards Romania was mainly intended to accommodate the Russian susceptibilities and preserve a good working relation between the Romanians and Russians. As General Ber- thelot, the chief of French Military Mission in Romania, recalled in his memoires, during the inter-allied conference held in Petersburg in February 1917, De Castelnau, the French representative at the conference, told him that “We should not, however, damage our rela- tions with Russia because of Romania!”. (Ber- thelot, 2012: 148-149). Germany’s goal remained unchanged, namely to push Russia out of war. From this perspective, the March revolution opened a window of opportunity for the Germans who expected that extended internai turmoil would further weaken Russia’s capacity to continue the war and force it to reassess its military en- gagement. The general offensive on the Eastern front started in July 1917 with the “Kerenski offen- sive” on the Galitian front but, despite some inițial achievements, it the soon collapsed al- lowing the German and Austro-Hungarian ar- mies to start their counter-offensive. Between August and September 1917, the Romanian front was the center of significant confrontations between the Romanian-Russian troops and the forces of Central Powers. The Romanian-Russian forces achieved important ----■ Revista de istorie militară ■------------ local military successes at Mărăști, Mărășești and Oituz (July-August 1917) that stopped the German-Austro-Hungarian armies and forced them to reassess their immediate military goals. As a result of these operations, Germany had to decide on the definitive cessation of the general offensive on the Romanian front. The military campaign of 1917 showed clear signs of a gradual disintegration of the Russian army, the weakening of its fighting potențial and the chaos that spread among the Russian troops so that the Romanian forces had to bear the most significant part of the war effort. It’s revealing how General Ludendorff recalled the conduct of the Romanian armies: “Thanks to the influ- ence of the French, the Rumanian Army had become so much stronger that strategic suc- cesses seemed out of the question for us as long as the offensive in Bukovina remained at a standstill. For the present it was impossible to continue it. The attacks of the Army Groups under Mackensen and the Archduke Joseph were held up. The Romanians, in their turn, now made unsuccessful attacks. Gradually the fighting died down here also.” (Ludendorff, 1919: p 438). Despite the military successes achieved in the 1917 military campaign, Romania found it- self in a complicated geopolitical and military situation due to the rapid worsening of the sit- uation in Russia following the start of the revo- lution. Since Russia was supposed to provide the main military shield, any change in Russian posture was to directly affect the overall mili- tary and strategic design of Romania. Romania in search for Solutions. The im- pact cf the Bolshevik revolution The Bolshevik revolution of 25 October/ 7 November 1917 had completely changed the military configuration of the Eastern front and put Romania and the other Entente powers in a criticai situation. One of the first measures an- nounced by Lenin was “the Decree on Peace” and Russia’s decision to the exit from the war. For Romania the shift in Russia’s orientation turned into a criticai security threat. Follow- ing Lenin’s decree, the Russian armies started to conclude separate armistices with the en- emy as happened between the Bulgarian army and the Sixth Russian army whose responsibil- ------------------------------------1 93 |-- ity was to secure the Southern perimeter of the front along the Danube area. Once the Russian-German armistice ne- gotiations started, General Shcherbachev asked Marshall von Mackensen and Archduke Joseph, on 3 December 1917, to inițiate ar- mistice negotiations on the entire Romanian front. In fact, Russia’s decision to conclude the armistice with the Central Powers practically meant the abolition of the Oriental Front and put an end to the Eastern theater of operations. General Averescu, the commander of the Ro- manian 2nd Army, acknowledged that there were three possible options left for Romania: the withdrawal of the Romanian authorities and the army to Russia, the dismantling of the Romanian army or accepting negotiations with the enemy, the latter being considered as the most appropriate one (Otu, 2009: 193). On 5 December 1917, following the radio message transmitted by General Shcherbachev askingfor ceasefire, the Romanian General Staff issued the order no. 5163 stating that beginning with 5 December 1917, the Romanian troops will suspend the hostilities. The same day, King Ferdinand passed the supreme command of the army to General Prezan as to avoid having his name involved or associated with the con- clusion of the armistice. (Otu, 2009: 194). The Romanian government asked General Prezan to send a Romanian delegation to negotiate the terms of the armistice being instructed to dis- cuss only the technical matters and avoid any political commitment. The armistice negotia- tions started in Focșani on 7 December 1917. The negotiations proved difficult for all parts involved. While the main priority of the Ger- mans was to release suficient troops to allow them to participate in the spring western of- fensive of General Ludendorff, the Austrians’ main interest was to open the Danube as to get access to the supply resources from Southern Russia. For the Romanians, three issues were especially important: the status of Danube, the status of the Black Sea and the issue of troops transfer from the Romanian front to the West. Especially important for Romania was to re- tain as many German and Austro-Hungarian troops on their front as possible in such a way to prove their loyalty and solidarity towards the Western allies. The armistice between Ro- mania and the Central Powers was signed on 9 ---1 94 |-------------------------------- December 1917 in Focșani but, however, this did not end Romania’s drama. It was a general assumed consensus that the collapse of the Russian front and the grow- ing anarchy in Russia left Romania in a mili- tary vacuum. This new reality generated vivid discussions within the Romanian leadership on how Romania should answer and manage the consequences of Russia’s withdrawal from the war. Within the government, two main orien- tations took shape. The first one, supported by the Liberal Party, advocated for a separate peace arguing that if Russia will enter peace negotiations, Romania will remain fully ex- posed to the Germans. Two main conditions were raised: to get the consent of the allied powers for entering peace negotiations and the negotiations to be conducted in such a way to maintain the solidarity with the allies. The second one, supported by the Conservative Party, asked for a resistance as long as possi- ble to cover a possible withdrawal in Russia. In case that resistance became impossible then capitulation was considered a better option than to get into negotiations with the enemy. (Saint-Aulaire, 2016: 233). It should be mentioned that both parties were very supportive of the alliance with the Entente powers being very closely attached es- pecially to France. Iheir main priority was to keep close relations with the Entente and avoid a break with their allies on the peace treaty is- sue. This approach came to define the overall political thinking of the Romanian leadership who sought to play the negotiations with the Germans as to further secure the support of the Western allies. A distinctive political orientation was rep- resented by a group of Conservative politicians who, since the beginning of the war, supported cooperation with the German empire and Aus- tria-Hungary within the Triple Alliance. fhe most representative figures were Alexandru Marghiloman and Petre P. Carp. Both advo- cated for the immediate cessation of hostilities with the Central Powers and the conclusion of a separate peace. The difference lies in the position concerning the future of the dynasty. While Marghiloman insisted for a peace with -----------■ Revista de istorie militară ■---- Germany with the preservation of the dynasty, Petre P. Carp insisted for King’s abdication, an option especially supported by Berlin. Differences emerged also within the military establishment. General Alexandru Averescu, the commander of the second Ro- manian Army argued for the need to conclude the peace as the only possible option while General Constantin Prezan, the chief of the General Staff urged for military resistance, an approach that was rather an illusion than a real possibility. (Averescu, 1992: 208-209). The strategy adopted by the Romanian prime-minister Ion I.C. Brătianu was to post- pone a final decision trying to buy time and hoping for a change of military dynamics in the west that could have eased the military condi- tions in the east. With the US’s entry into the war, new hopes arose in Iași but they proved altogether unrealistic. A major priority of the Romanian govern- ment was to convince the Western allies that Romania was facing criticai circumstances and get their consent on the issue of a separate peace seen as the only rațional solution to safe- guard the country from an imminent occupa- tion. King Ferdinand approached the repre- sentatives of France and Great Britain seeking their confirmation that in case of a peace trea- ty, the territorial commitments assume before the war towards Romania remained valid. On 29 November 1917, the Romanian prime-min- ister Ion I.C. Brătianu sent a memoire to the French prime minister, George Clemanceau in which he explained that Romania was found in a desperate situation due to the starting of ne- gotiations between the Germans and the Rus- sians (Saint-Aulaire, 2016: 204). It was obvious that with Bolshevik Russia seeking a rapid end to the war, the Romanians found themselves caught up in events, unable to continue hostilities without the support of Russia. The main challenges facing Romania can be depicted on several coordinates. First, Russia was the main connection with the Western allies. As the Romanian prime-min- ister, Ion C. Brătianu acknowledged, Romania could not continue the fight without having se- cured the main supply route that was provided by Russia, without Russian artillery and with- out having the direct communication with the ----■ Revista de istorie militară ■---------- western allies via Russia (Fușcan, 2014:167). Second, the Romanian army lacked the mili- tary capabilities and the capacity to defend the entire Romanian front without the Russian military support (Fușcan, 2014:162). Following the Bolshevik revolution, the Romanian mili- tary representative at Stavka, General Coandă warned that the Russian army lost its fighting capacity and, therefore, any hope for support is useless (Popa, 2010: 123). It was obvious that a decision to continue the war could only lead to a complete disaster for the Romanian army. Third, the presence on the Moldavian territory of 1 million Russians, mostly of them contaminated with the revolutionary ideas, became a serious burden and challenge for the Romanian government3. Their actions turned into a source of high concern in Iași that had to find a solution to prevent their destabilizing actions while avoiding a direct clash that could complicate the relations with the new govern- ment in Petrograd. The paradox was that the Russian soldiers transformed into Bolshevik agitators turned into a greater threat than the German military. The request addressed by the new Bolshevik government asking the Russian troops to help support the “spreading of the revolution” in Moldova increased the anxieties in Iași and pushed the Romanian authorities to take firm measure against possible Russian interference. Following the Brest-Litovsk peace agree- ment, the continuing disintegration of the Russian Army began to be felt in the Roma- nian sector, with increasing numbers of Rus- sian soldiers deserting leaving large sectors of the front almost undefended4. Being aware of the potențial consequences of Russian troops’ behavior, since early November 1917, General Shcherbachev asked the Romanian troops to replace those Russian forces that could not be trusted or to organize patrols behind the Russian front (Torrey, 2005: 83). Due to these circumstances, a major priority for the Roma- nian government was to evacuate the Russian forces and avoid any clashes or turbulences be- tween the Romanian and Russian forces that could be used by the Bolshevik government as a pretext to act against Romania5. The evacua- tion proved to be a challenging task. As Mar- shall Mackensen recorded in the second half ---------------------------------------1 95 I--- of January 1918: “The chaos before my front grows ever greater. Russians and Romani- ans are fighting veritable battles against each other. The Russians want to cross the Prut, the Romanians deny them, demanding that they at least leave their weapons and ammunition in Moldova... I await further surprises”. (But- tar, 2017: 286-287). Nevertheless, between November 1917 and January 1918, mostly of the Russian troops left the Romanian territory, so that the number of the Russian soldiers on the Romanian front dropped from over 1 200 000 to about 50 000 troops. Starting by the lst of January 1918, there was no Russian force deployed on the Romanian front, and in Feb- ruary 1918, the Romanian General Staff an- nounced that “the Russian army does not exist anymore”(Torrey, 2014: 287-288). The Romanian-Russian relations continued to deteriorate at the beginning of 1918. On 16 January 1918 it was decided the intervention of the Romanian forces in Bessarabia which was in the midst of anarchy due to the Bolshe- vik destabilizing actions. Following the entry of the Romanian divisions in Bessarabia, the Council of People’s Commissars (the Bolshe- vik government) announced the decision to break the diplomatic relations with Romania. In other words, the emergence of the state of war between the two countries. Strategic impact c f the externai dynamics Against the backdrop of Russia’s military collapse, the main actors involved had to re- consider their agenda of priorities: Germany focused on the need to negotiate the peace treaty with Russia; the Entente had to manage the criticai effects of Russia’s withdrawal from the war and Romania’s imminent downfall; Romania, isolated from its Entente allies, had to deal with both the Russian challenge and the German threat. The externai dynamics made Romania’s sit- uation even more complicated. Two develop- ments were especially important. On one hand, the Western powers increased their pressures on the Romanian leadership to continue the war. On the other hand, it was acknowledged a change in the Western narrative-especially ob- ----1 96 |----------------------------------- vious in Washington and London- concerning the post-war territorial design. The messages sent from Paris to Iași sig- naled an intransigent position regarding a po- tențial withdrawal from the war. The French prime-minister, George Clemenceau argued that the Romanian territory to be temporary abandoned so that the “Romanian army to con- tinue its fight in Bessarabia and in Donetsk re- gion” (Fușcan, 2014:165). Paris made also clear that the capitulation of the Romanian army it’s completely ruled out as a possible option. The same hard line position was embraced by the British government also, initially, they looked more willing to favor a moderate approach. Since the beginning, the main goal of the Entente powers regarding the opening of the Romanian front was to extend the eastern front as to force the Germans to engage more troops in the east and reduce their pressures in the west. The cooperation between the Roma- nian and the Russian troops was a key element in achieving this goal. Russia’s political anarchy and its subsequent withdrawal from the war urged Paris and London to reassess their strat- egy with the same goal in mind: to keep the eastern front active. Although it was widely acknowledged in the West that the Romanian fighting capacity was not strong enough to cope with the German military might, both London but especially Paris urged Romania to stay en- gaged in the war and warned it that a separate peace with the Central Powers would put at risk the political commitments of the treaty signed in 1916. Such a perspective became es- pecially worrying due to the shifts emerged in the internațional positions adopted by Wash- ington and London. On 5 January 1917, the British prime-minister, Lloyd George argued that Russia’s decision to leave the war requires a re-writing of the existing treaties stating that the Austria-Hungary Empire should be kept unbroken. Three days later, on 8 January 1918, the American president Woodrow Wilson un- derlined the USA’s war aims in fourteen points. Particularly important for Romania was the art. 10 which mentioned that “The peoples of Austria-Hungary, whose place among the na- tions we wish to see safeguarded and assured, should be accorded the freest opportunity of autonomous development.”6 In other words, -----------■ Revista de istorie militară ■------- Austria-Hungary should not be abolished but recognized based on the federalist model and by keeping the ante bellum territorial status- quo. This new narrative emerged in the West increased anxiety in Iași as they completely challenged the entire political agenda that shaped Romania’s decision to enter the war. Added to the growing French pressures, the British cabinet warned Romania that the Peace Treaty of 1916 will be declared to be nuli and void in case that it will conclude a separate peace. (Fușcan, 2014: 169). The Western powers sought to find pos- sible Solutions to prevent a potențial collapse of Romania and keep its fighting capacity al- though none of them could realistically com- pensate the loss of the Russian ally. The first was the Ukrainian solution namely to support Ukraine and help it to establish a credible mili- tary force under the lead of general Shcher- bachev able to continue the war. Both London and Paris hoped that the Romanian and the Ukrainian armies could settle a new eastern front able to compensate the Russian exit and keep the Germans engaged in the East. It was also assumed a possible retreat of the Romani- an authorities- King, Government, Parliament and the army- to Southern Russia to join the Cossacks forces led by Alexei Kaledin in Don region. This solution eventually failed since the Ukrainian troops were rather eager to return home than to fight and due to the rapid deteri- oration of the situation throughout the former Tsarist Empire. The second considered the im- perative of a final and decisive military resist- ance of the Romanian army, as the last sacrifice to honor their allied commitments and show their loyalty towards the allied cause. General Berthelot, under the guidance sent from Paris, became an active advocate of a radical option asking for an ample plan of resistance and for fighting “until the last man”. Such a plan envis- aged the establishment of a “center of resist- ance” called the “Death Triangle” to be set up in the perimeter lași-Huși-Vaslui having the Prut River as the main basis of support. The goal was to prevent the German troops to leave the Romanian front and join the Cen- tral Powers forces in the West (I.G. Duca, voi. III: 54). Such a solution was, however, consid- ----■ Revista de istorie militară ■--------- ered by the prime-minister Brătianu close to a suicidal attempt. There was also considered the option of engaging the Czech volunteers to strengthen the fighting capacity of the Ro- manian forces7, a solution which proved also unsuccessful following Masaryk’s reluctance to get involved on the Romanian front being acknowledged the risks and vulnerability that such a solution might imply. The withdrawal of the Romanian political and military authori- ties in Russia an- idea which was raised by the Russian side even since the end of 1916 and now re-opened by the Western allies- became extremely challenging and technically impos- sible having in view the growing revolutionary turbulences and emerging chaos in Russia. Romania was facing a criticai choice. On one hand, it was obvious that Romania could not continue the war without Russia’s military support. Being isolated from its western allies, completely surrounded by enemy forces and exposed to Bolshevik destabilizing actions in the east, Romania considered the conclusion of a peace treaty as the only possible solution to secure the state survival. On the other hand, the treaty signed with the Entente Powers in August 1916 that guaranteed the territorial achievements for Romania at the end of the war, made the conclusion of a separate peace treaty strictly forbidden. This is why the Ro- manian government sought to get the consent of the Western allies before entering peace ne- gotiations with the Central Powers, a consent which neither Paris nor London were willing to provide. Simultaneously, the Germans increased their pressures on the Romanian government to conclude the peace treaty threatening with military actions and the occupation of the Ro- manian territory. As the minister of foreign affairs of the Austria-Hungarian Empire, Otto von Czernin put it: “Should the king not con- sent, then a continuation of the war would be unavoidable and would put an end to Romania and the dynasty... We were aware that Roma- nia would very soon have no more munitions and, were hostilities to continue, in six weeks the kingdom and dynasty would have ceased to exist” (Buttar, 2017: 289). Russia’s decision on 3 March 1918 to conclude the peace with ------------------------------------1 97 |--- the Central Powers let Romania with no other alternative. On 5 February 2018, following the ultimatum received from the Germans and Austrians, Romania concluded the preliminary peace talks at Buftea-București. On 7 May 1918, Romania signed in Bucharest the peace treaty with the Central Powers settling the terms of Romania’s exit from the war. Although it im- posed harsh conditions on the country (the loss of Dobrudja to Bulgaria8, border adjust- ments in the Carpathians in favor of Austria- Hungary as well as the obligation to lease its oii wells to Germany for 90 years), Romania suc- ceeded to get significant favorable conditions: preservation of the monarchy, keeping part of its army intact and the continuation of the relations with the Entente Powers. The Peace Treaty also recognized the union of Bessarabia with Romania which was officially proclaimed by the Council of the Land of Bessarabia on TI March 1918. Moreover, unlike other German occupied territories, Romania was recognized a status of de jure independence. Although the treaty was ratified by the Romanian Parlia- ment, it was never promulgated by the King of Romania, Ferdinand I. The rationales that allowed Romania to reach a certain compromise with the Central Powers need to be understood in a larger per- spective. If Russia’s exit from the war highly complicated the military posture of the Entente powers, the turmoil generated by the Bolshevik revolution posed a new and more dangerous threat to Germany. Undoubtedly, Germany’s main goal in the East was to force Russia out of war. Without Russia, the fall of Romania was to be just a matter of days. However, the Germans did not expect the amplitude of the revolutionary chaos in the former Tsarist Em- pire and, even more worrisome, the growing threat of the revolution spilling over beyond the Russian own borders. While the revolution pulled Russia out of war, it was soon to became the main threatening force against the stabil- ity of the German and Austria-Hungary own empires. The growing anxiety in Berlin and Vienna concerning the Bolshevik revolution, allowed Romania to negotiate more favorable military terms of the peace treaty. Specifically, Romania was asked to demobilize immediately at least 8 divisions being stated that when the ----1 98 |---------------------------------- peace between Russia and Romania will be es- tablished, the rest of the Romanian army will be demobilized to the extent that it will not be necessary to provide security at the Russian- Romanian border. The Romanian divisions deployed in Bessarabia were left untouched being specifically tasked to keep security and order in the province and counter the Bolshe- viks destabilizing actions. It is revealing how Marshall Mackensen depicted the new Roma- nia’s posture: “We continue to occupy the ter- ritory that we previously occupied, but after the signing of the peace treaty we are no longer the ruling authority, rather the supervising au- thority. I no longer command an operațional army, rather one of occupation, and the ter- ritorial administration that was until now my responsibility will now be completely handed back into Romanian hands...the half-mobi- lized Romanian Army remains in the parts of Moldova and Bessarabia that are not occupied by us. Our army of occupation is composed of two thirds German troops and one third Aus- tro-Hungarian troops” (apud Buttar, 2017). The fact that Romania was able to keep mo- bilized part of its army was to become a useful asset once the offensive of the Entente Powers started in September 1918. In October 1918, the Treaty of Bucharest was denounced by the Romanian government, being subsequently nullified by the terms of the Armistice of 11 November 1918, and on 10 November 1918, Romania re-entered the war alongside the En- tente powers. Despite its sinuous participation and mixed military results achieved during the war, Romania was recognized at the Paris Peace Conference major territorial gains through the unification of the historical provinces of Tran- sylvania, Banat, Bukovina and Bessarabia. In such a way, Romania fulfilled, for the first time, the aspiration of territorial unification, an ob- jective that forged the newly emerging Roma- nian state as an important regional strategic player within the Versailles political order. Conclusions There is a wide assumed consensus in the Romanian historiography that the dynamics of the eastern front cannot be discussed without understanding the impact of the revolution- ary developments in Russia which dismantled -----------■ Revista de istorie militară ■---- the Tsarist autocracy, brought the Bolsheviks to power and puii Russia out the war by the end of 1917. The impact of the collapse of the Eastern front and the significance of Romania’s decision to exist from the war can be depicted in light of several considerations. First, since the beginning, it was acknowl- edged that Russia military support was to play a pivotai role in the overall military and strate- gic configuration that shaped Romania’s own decision to enter the war. In the strategic cal- culus of both the Entente powers and Central Powers, Russia’s conduct and its engagement in the war was to define the overall war archi- tecture on the Eastern front, Romania having the role of the minor ally whose practicai con- tribution to the war efforts was to depend on Russia military dynamics. Second, contrary to the inițial expectations of the Western powers, Romania’s entry into the war in August 1916 added an additional burden on Russia by extending its military front by 1200 km, with Russia being forced to cover the largest theater in the war in terms of geographie scope that extended more than 2,000 km from the Baltic Sea to the Black Sea. This new reality was perceived by Stavka as a serious challenge for Russia as the Romanian troops were rather seen us unable to cope with such a huge front and therefore the responsi- bility of the defense was to rest on the Tsar- ist forces. (Popa, 2010: 99). The hardships of the war and the dissatisfaction of the soldiers were to become a key factor in fomenting the revolution and consequently, paving the path to power for the Bolsheviks. From this per- spective, if Romania had a contribution to the outcome of the World War, then it was invol- untary and unintentionally, to accelerate the deep crisis of the great Russian Empire and its collapse in less than a year which subsequently triggered the revolutionary contagion effect in the East that soon will include Germany and Austria-Hungary and it will destroy them mili- tarily (lonescu: 99). Third, as expected by Germany, the deci- sion of the Bolshevik government to exit Russia from the war urged the Romanian government to follow suit and enter peace negotiations. However, the growing threat of Bolshevism forced the Germans to adopt a more moderate ----■ Revista de istorie militară ■------------ approach towards the peace conditions with Romania. This is why Romania could avoid a total demobilization of its army being allowed to keep four divisions intact to secure stability and order in Bessarabia and counter the Bol- shevik growing anarchy. The Romanian gov- ernment could play successfully a complicated and highly sensitive game between Germany and the Entente powers having as the main goal to preserve part of its fighting capacity and remain closely connected to the Western allies while accommodating German concerns and demands regarding the Bolshevik theat. Forth, in the aftermath of First World War, the threat of Bolshevism, the imperative to con- tain the spread of Bolshevik revolution and the growing Russian chaos projected Romania as an important player within the Eastern Europe- an equation. This was an important asset to be used by Romania to secure- despite its limited contribution to the war efforts and the viola- tion of the treaty concluded in 1916 by signing a separate peace treaty with the Central Powers- better conditions during the Paris peace nego- tiations with the Allied Victors and, especially important, to increase her leverage in pushing for a favorable decision regarding its territorial demands. Queen Mărie of Romania, in particu- lar, warned the Western leaders that if they will not meet Romania’s territorial expectations, the disappointment could lead to a violent revolu- tion in the country (MacMillan, 2013). In other words, a revolution in Romania would bring the threat of Bolshevism much closer to the heart of Europe. So that, a strong and territorial satisfied Romania would be a major contributor to the efforts of creating a stable Western-led order in Europe and the first line of Western defense against Soviet Bolshevism. Therefore, a mix of skillful diplomacy and favorable geopolitical conditions allowed Ro- mania to secure the historical territorial uni- fication - symbolized by the act of the lst of December 1918 - and emerge as an important player in the new Versailles European systemic order. Bibliography Berthelot, Henri, Memorii și corespondență 1916-1919, introducere de Glenn Torrey, București: -------------------------------------1 99 |--- Editura Militară, 2012 Buttar, Prit, The Splintered Empires. The Eastern Front 1917-1921, Oxford: Osprey Publishing, 2017 Contele de Saint-Aulaire, Însemnările unui diplomat de altădată în Romania, 1916-1920 [The Notes of a Diplomat from old times in Romania, 1916-1920], București: Humanitas, 2016 Fușcan, Valentin-Ioan, Albionul în căutare de aliați 1914-1918 (The Albion in search for allies 1914-1918), București: Editura Militară, 2014 lonescu, Mihail E., România și Revoluția din Ru- sia în timpul Primului Război Mondial. Note pen- tru o sinteză istoriografică, vara 1916 - primăvara 1917 [Romania and the Russian Revolution during the First World War. Notes for a historiographical synthesis], București: Editura Militară (2018) Ludendorff, Erich, My War Memoires 1914- 1918, voi II, London: Hutchinson & Co., 1919. Available Online at https://archive.org/stream/myw armemoriesl91021ude#page/434 MacMillan, Margaret, Lessons from History? The Paris Peace Corference cf 1919, Global Af- fairs Canada, 25.04.2013. Available Online http:// www.international.gc.ca/odskelton/macmillan. aspx?lang=eng, accessed at 28 July 2018 Mareșal Alexandru Averescu, Notițe Zilnice din Război, Voi 2 (1916-1918), București: Editura Militară, 1992 Maria Regina României, Jurnal de război 1917- 1918 [Mărie Queen of Romania. Journal of War 1917-1918], București: Humanitas, 2015 Otu, Petre, Mareșalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda [Marshall Averescu. The Military, the Politician, the Legend], București: Editura Militară, 2009 Popa, Mircea N., Primul Război Mondial 1914- 1918 [The First World War 1914-1918], București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 Popa, Vasile, Misiunea Generalului Coandă la Stavka 1916-1917 [General Coandă’s Mission at Stavka]. București: Editura Militară, 2010 Preda, Gavriil, “Rapoarte ale ofițerilor francezi privind armata rusă de pe frontul român” (septem- brie-octombrie 1917) [Reports sent by French offic- ers regarding the Russian Army on the Eastern Front, September-October 1917], in Armata Română și Marea Unire, București: Editura Militară, 2018 Tanasescsu, Florian et all, Ideologie și struc- turi comuniste în România 1917-1918. Colecție de Documente [Ideology and Communist structures in Romania 1917-1918. Collection of Documents], București: Institutul Național pentru Studiul Totali- tarismului, 1995 Torrey, Glenn E., Romania în Primul Război Mondial (Romania in the First World War), Bucu- rești: Meteor Publishing, 2014 Torrey, Glenn E., Armata revoluționară rusă și România. 1917 [The Russian Revolutionary Army and Romania. 1917], București: Editura Militară, 2005 NOTES 1 Military Archives, Fond 949, File no. 717, Tel- egram sent by General Coanda to Romanian Gen- eral Staff and the Minister of War, Office no. 422, 24 March 1917, ff. 65-66 2 Romanian Military Archives (hereafter RMA), Fond Microfilm, Roii II.1-2495, Operative Order no. 55, General Staff to the First Army, 8 January 1918, f. 154 3 RMA, Fond Microfilm, Roii III.2493, Ciphered Telegram to Romanian General Staff, 23 April 1917, f. 201 4 RMA, Fond Microfilm, Roii 111.2495, Opera- tive Order no.55 issued by the Romanian General Staff, Operations Office, 8 January 1918, f. 154 5 RMA, Fond Microfilm, Roii II 1.2507, Order no. 5424 of 2 December 1917, f. 438 6 An Address to a Joint Session of Congress, January 8, 1918, in: PWW, Voi. 45, pp. 534-539 in Vâclav Horcicka, The Relationship between Austria- Hungary and the United States in 1918, published Online at 25 April 2015, p. 73, accessed at 23 August 2018 7 Glenn E. Torrey, Introduction, in Generalul Henri Berthelot, Memorii și corespondență 1916- 1919, București: Editura Militară, 2012, 44 8 According to the Bucharest Peace Treaty of 7 May 1918, Romania had to return Southern Do- bruja (the Cadrilater) and to cede the Southern part of Northern Dobruja to Bulgaria, while the rest of the province remained under the joint control of the Central Powers. ■] 1001-----------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Viața științifica ATELIER DE FILM DOCUMENTAR: „MILITARI EVREI ÎN MARELE RĂZBOI” (9 MAI 2018) Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, din cadrul Federației Comunităților Evreiești din România - Cultul Mozaic, a organizat, la data de 9 mai 2018, la sediul său, atelierul de film documentar intitulat Militari Evrei în Marele Război. In memoriam Sorin Avram. Cu această ocazie a fost proiectat filmul Evrei eroi în Primul Război Mondial în regia lui Sorin Avram. Proiecția a fost oferită în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. Gazda și moderatorul evenimentului a fost istoricul Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. Au fost invitați pentru a susține comunicări și a dezbate tema propusă doi cercetători de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară: Cerasela Moldoveanu, cercetător științific; dr. Șerban Pavelescu, cercetător științific și Irina Spirescu, cercetător, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. în deschiderea evenimentului Adrian Cioflâncă a evocat amintirea regretatului Sorin Avram, care s-a stins din viață la scurt timp după premiera filmului Evrei eroi în Primul Război Mondial S-a adus în discuție stadiul actual al cercetărilor în domeniul istoriei evreilor în perioada Primu- lui Război Mondial și direcții noi de cercetare. Au fost identificate o serie de lacune și lipsuri în realizarea unei documentări exhaustive referitoare la situația juridică a evreilor în preajma războiului. Cerasela Moldoveanu a prezentat câteva documente din arhivele militare și civile menite să ilustreze situația evreilor în armată, aportul adus de aceștia în Marele Război. A subliniat, la rân- dul său, insuficiența fondurilor de arhivă în legătură cu minoritatea evreiască. Dr. Șerban Pavelescu a discutat despre legislația românească referitoare la regimul minori- tăților și cel referitor la recrutarea în armată, modul cum s-a realizat și aplicat acest lucru, a prezentat documente care să ateste faptul că statul român nu a avut la acea perioadă o legislație antievreiască, deși aceștia nu erau încetățeniți. Irina Spirescu a vorbit despre medicii militari evrei, și despre cercetarea subiectului în ar- hivele militate din Pitești. Au luat cuvântul o serie de invitați de marcă ai comunității, printre care și dna dr. Lya Benjamin, care au oferit publicului mărturii și reflecții asupra problemei antisemitismului pr- ezent în societatea românească și contribuția avută de comunitatea mozaică în realizarea idealu- lui național românesc și a implicării necondiționate a acestora în luptele duse pe front, în perio- ada 1916-1918. CERASELA MOLDOVEANU* * Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------------- ] 101 [ Viața științifica „STUDIU AL CÂMPULUI DE LUPTĂ PENTRU A IDENTIFICA TEME ȘI LECȚII PENTRU A CONSOLIDA GÂNDIREA OPERAȚIONALĂ ȘI TACTICĂ. CAMPANIA DIN 1917 DIN ROMÂNIA” Comandamentul Corpului NATO de Reacție Rapidă Turcia în perioada 20-29 iunie a.c., Comanda- mentul corpului NATO de reacție rapidă din Turcia (HQ NRDC-T) a organizat activitatea intitulată „Studiu al câmpului de luptă pentru a identifica teme și lecții pentru a consolida gândirea operațională și tactică. Campania din 1917 din România”. Studiul a fost structurat în două părți. Una teoretică, desfășurată în peri- oada 20-22 iunie la Comandamentul Corpului de Reacție Rapidă din Turcia și una practică, în România, în perioada 26-29 iunie 2019, pe tra- seul București-Buzău-Focșani-Mărăști-Mără- șești-Brăila-București. în prima parte, în cadrul seminarului orga- nizat de Corpul de reacție rapidă al NATO în Turcia, la Istanbul a participat directorul In- stitutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, general maior (ret.) dr. Mihail E. lonescu. Activitatea a fost inclusă în cadrul pregătirii anuale de comandament a Corpului de Reacție Rapidă al NATO. Programul este structurat pe două dimensiuni. Prima vizează aspectele academice ale problematicii alese, respectiv organizarea unei serii de prezentări/ prelegeri legate de aspectele teoretice și tacti- ce, cu accent pe analiza logistică, scopurile și tipologiile de acțiune în cadrul operațiilor pe diverse teatre de acțiuni militare. Cea de-a doua dimensiune are o componentă practică, respectiv executarea studiului unei campanii militare (Battltfield Study), ceea ce presu- pune prezența reprezentanților Corpului de Reacție Rapidă a NATO pe locul desfășurării acțiunilor propriu-zise de luptă, cu analiza hărților operațiunilor militare și a pozițiilor forțelor beligerante. Scopul unui astfel de studiu vizează aprofundarea conceptelor tac- tice și identificarea lecțiilor învățate care pot fi folosite în pregătirea operațional-tactică. în acest an tematica pregătirii de comandament a fost prestația armatei române în Primul Război Mondial. Cu această ocazie, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Mi- litară a prezentat în fața comandamentului ca- racteristicile principale ale participării Români- ei la Primul Război Mondial (decizia strategică, relațiile cu aliații, marile bătălii din vara anului 1917, făptuirea Marii Uniri etc). Această activi- tate a avut loc la inițiativa locțiitorului coman- damentului Corpului de Reacție Rapidă NATO, generalul-maior Tomiță-Cătălin Tomescu. în cadrul prezentării au fost abordate o serie de problematici relevante pentru anali- zarea și înțelegerea situației generale a fron- tului estic și rolul său în economia generală a războiului la sfârșitul anului 1916 și începutul anului 1917. S-a insistat, cu deosebire, asupra condițiilor militar-strategice de pe frontul ro- mânesc, cooperarea româno-rusă în vederea pregătirii ofensivei pe întreg frontul estic în 1917, abordarea conceptual-tactică a coman- -----------■ Revista de istorie militară ■---- damentului român cu privire la acțiunile mi- litare pe sectorul românesc de front, direcțiile de acțiune militară și desfășurarea bătăliilor de la Mărăști-Mărășești-Oituz, desfășurarea propriu-zisă a acestora și crizele la nivelul în- altului comandament ruso-român. A fost pre- zentat cadrul general modificat de schimbările dramatice aduse de revoluția bolșevică din oc- tombrie/noiembrie 1917 și a deciziei de ieșire din război prin semnarea armistițiului și păcii cu Puterile Centrale. Prelegerea a suscitat un viu interes din par- tea audienței și a generat dezbateri și schim- buri de idei cu privire la relevanța strategică a frontului românesc și rolul militar al României în configurația de ansamblu a Războiului. Au fost ridicate o serie de întrebări care au vizat rolul Misiunii Militare Franceze în pregătirea armatei române, nivelul de reprezentare al ofițerilor francezi și rolul acestora la nivelul comandamentului român, impactul revoluției ruse din 1917 și detalii privind influența aces- teia asupra organizării frontului estic. Cea de-a doua etapă a activității s-a desfă- șurat în perioada 26-29 iunie. Studiul unei campanii militare {Battlifield Study) a avut în vedere analiza pe teren a bătăliilor de la Mărăști și Mărășești. Manuel Stănescu, cer- cetător în cadrul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, a fă- cut o analiză detaliată a bătăliilor cu ajuto- rul unor hărți care au clarificat poziționarea beligeranților, concepțiile strategice și tactice și desfășurarea acțiunilor de luptă. Prezentări- le au avut loc în fața celor două monumente de la Mărăști și Mărășești, fiind precedate de o prezentare a acestora, ceea ce a accentuat înțelegerea contextului în care au avut loc bătăliile și a configurației terenului. Interesul audienței a fost ridicat, iar întrebările au vizat cu predilecție cooperarea româno-rusă și co- ordonarea interarme, cu accent pe utilizarea aviației. în afara prezentărilor propriu-zise au avut loc acțiuni de comemorare la Mormân- tul Eroului Necunoscut din cadrul Cimitirului Eroilor din Buzău, la mausoleele de la Mărăști și Mărășești și la cimitirul militarilor germani din apropierea comunei Țifești. Activitatea de studiere a câmpului de luptă cu cele două componente, teoretică și practică, a adus clarificări aliaților din cadrul NATO cu privire la înțelegerea situației generale a fron- tului estic la sfârșitul anului 1916 și începutul lui 1917 și valoarea aportului militar românesc la efortul de război aliat. MANUEL S1ĂNESCW * Cercetător științific. Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------------------------1103 [ Viața științifica MASĂ ROTUNDĂ, 7 IUNIE 2018: „PACEA DE LA BUCUREȘTI (24 APRILIE/7 MAI 1918) ȘI REINTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI (28 OCTOMBRIE/10 NOIEMBRIE 1918)” în colaborare cu Arhivele Naționale Ro- mâne, ISPAIM a organizat la Cercul Militar Național această masă rotundă, cu participarea istoricilor: Mihail E. lonescu, Petre Otu, Sorin Cristescu, Manuel Stănescu, Șerban Pavelescu, Alexandru Madgearu (ISPAIM), loan Drăgan, Alina Pavelescu (ANR), Constantin Iordan, Daniel Cain (ISSEE), Dumitru Preda (MAE), Lucian Drăghici (AMNR), Cristina Constantin (MMN), Alin Spânu, Mihail Dobre (Univer- sitatea București), Alexandru Osca (CRIM), Octavian Țîcu (Institutul de istorie al Aca- demiei de științe a Moldovei), Iurie Lișman, Sergiu Cataragă (Centrul de cultură și istorie militară Chișinău), Voin Bojinov (Institutul de istorie al Academiei de științe a Bulgariei). S-au dezbătut aspecte mai puțin cercetate în istoriografia românească a Primului Răz- boi Mondial: negocierile de armistițiu și pace dintre decembrie 1917 și mai 1918, situația Dobrogei, reintrarea României în război. Au fost prezentate și comentate surse inedite de proveniență românească, franceză, bulgară, rusă, germană și italiană, referitoare la: situația din teritoriul ocupat (A. Madgearu, A. Spânu, A. Pavelescu, C. Constantin), armistițiul mai puțin cunoscut de la Brăila din ianuarie 1918 (A. Spânu), condițiile în care s-a făcut demobi- lizarea armatei române (A. Oșca), iar apoi pre- gătirea pentru reintrarea în luptă (L. Drăghici, D. Preda). Activitatea parlamentului din tim- pul guvernării Marghiloman a fost analizată de D. Cain. Ocupația bulgară a Dobrogei a fost tratată pe de o parte de M. Stănescu în legă- tură cu clauzele tratatului de pace, iar pe de altă parte de C. Iordan, care a prezentat ne- gocierile dintre Bulgaria și Germania pentru obținerea nordului Dobrogei, precum și de S. Cristescu (schimbul de opinii dintre Bulgaria și Turcia). V. Bojinov s-a ocupat de modul în care a ieșit Bulgaria din război. De un interes aparte au fost comunicările participanților din Republica Moldova, fiindcă au atins aspecte puțin cunoscute ale scurtei istorii ale Republi- cii Democrate Moldovenești (O. Țîcu), și au prezentat reflectarea Tratatului de la București în istoriografia sovietică și rusă (I. Lișman, S. Cataragă). Arhivele Naționale au pregătit o mică expo- ziție dedicată participării României la Primul Război Mondial, cu ocazia mesei rotunde. Co- municările prezentate vor fi publicate într-un volum. ALEXANDRU MADGEARU* " Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. j 1041-------------------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------[105 £ 106]------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------[107} £ 108]------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------[109} £ 110]------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■