REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ Publicația este editată de Ministerul Apărării Naționale, prin Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, membru al Consorțiului Academiilor de Apărare și In- stitutelor pentru Studii de Se- curitate din cadrul Partene- riatului pentru Pace, coordo- nator național al Proiectului de Istorie Paralelă: NATO - Tratatul de la Varșovia COLEGIUL DE REDACȚIE ♦ General-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, directorul Institu- tului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară ♦ Academician DINU C. GIURESCU, Academia Română ♦ Dr. JAN HOFFENAAR, Președintele Comisiei Olandeze de Istorie Militară ♦ Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, London Univer- sity • Colonel (r) dr. PETRE OTU, directorul științific al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară ♦ Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea București ♦ IULIAN FOTA, consilier prezidențial ♦ Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc. șt., Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară ♦ Prof. univ. dr. ALESANDRU DUȚU, Universitatea „Spiru Haret” ♦ Prof. univ. dr. MARIA GEORGESCU, Universitatea Pitești ♦ Comandor (r) GHEORGHE MARTIC SUMAR • Cruciada târzie în Țările Române și Mediterana Orientală - DENIS CAPRAROIU - Scurte considerații privind cronologia campa- niilor anti-mongole ale regelui Ludovic de Anjou............. 1 - DANIELE TINTERRI (Italia) - Mahomet I et Qiineyd ă Smyrne: le role des îles egeennes................................... 12 - FLORIN GABRIEL PETRICA - Sub semnul Sfintei Cruci: Cetatea de Scaun a Sucevei și Ștefan cel Mare....................... 23 ♦ Constantin Brâncoveanu 1714-2014: trei secole de la moartea ca martiri a principelui român, a fiilor săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, a marelui clucer lanache Văcărescu - SERGIU IOSIPESCU - însemnătatea geopolitică a domniei lui Constantin vodă Brâncoveanu......................................... 29 - ADRIAN TERTECEL - O descriere rusească a drumului de la Camenița la Istanbul (1711).................................................. 37 - VLAD MISCHIEVCA - „Nenorocita campanie de la Prut” a lui Petru I. 45 - GEORGES BOISNARD - Relațiile Franței cu Țările Române în epoca lui Ludovic al XlV-lea și Constantin Brâncoveanu........................ 53 ♦ Istorie modernă - Dr. EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE (Franța) - La victoire de Radu Șerban, prince de Valachie ă la bataille d’Ogretin-Teișani (23-24 septembre 1602).................................................. 60 - ANDREI POGACIAȘ - War and Diplomacy in Wallachia, 1716-1718 72 • Primul Război Mondial - CLAUDIA REICHL-HAM (Austria) - From Paris to Paris. Austrian-Romanian Relation from Paris Peace of 1856 to the WWI ............... 79 ♦ Istorie recentă - EMIL LUCHIAN - Rolul istoriei în conflictul sino-japonez din Marea Chinei de Est............................................................ 89 ♦ Recenzii, prezentări de cărți, opinii - SILVIU PETRE - Neagu Djuvara, între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne (1800-1848)................................. 103 ♦ Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Național al Cercetării Științifice în învățământul Superior, fiind evaluată la categoria „C” ♦ Poziția revistei în lista-catalog a publicațiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS ♦ Late Crusade in the Romanian Principalities and Eastern Mediterranean - DEN1S CĂPRĂROIU - Short Considerations on the Chronology of the Anti-Mongol Campaigns of the King Louis of Anjou...................................................................... - DANIELE T1NTERRI (Italia) - Mahomed I and Qiineyd at Smyrne: the Role of Aegean Islands .. ^2 - FLORIN GABR1EL PETRICĂ - Under the Sign of the Holy Cross: the Fortress of Suceava and Stephen the Great ........................................................................................ 23 ♦ Constantin Brâncoveanu 1714 - 2014: Three Centuries from the Martyr’s Death of the Romanian Prince, his Sons, Constantin, Ștefan, Radu and Matei, and of the Lord Provisioner of the Court lanache Văcărescu - SERGIU IOS1PESCU - The Geopolitical Significance of the Reign of Constantin Brancoveanu . 29 - ADRIAN TERTECEL - A Russian Description of the Road from Camenitza to Istanbul (1711)..... 37 - VLAD MISCHIEVCA - „Unfortunate Prut Campaign” of Petru I ................................. 45 - GEORGES BO1SNARD - Romanian-French Relations during the Period of Louis XIV and Constantin Brancoveanu ....................................................................... 53 ♦ Modern History - EMANUEL CONSIANIINANTOCHE (Franța) - The Victory of Prince of Vallachia, Radu Șerban, in Ogretin-Teișani Battle (September, 23-24lh, 1602).............................................. 60 - ANDREI POGĂC1AȘ - War and Diplomacy in Wallachia, 1716-1718 .............................. 72 ♦ First World War - CLAUD1A REICHL-HAM (Austria) - From Paris to Paris. Austrian-Romanian Relation from Paris Peace of 1856 to the WW I......................................................................... 79 • Recent History - EMIL LUCHIAN - The Role cf History in Sino-Japanese Corflict in East China Sea ............... 89 • Reviews, Opinious - Neagu Djuvara, Between East and West. Romanian Countries in the Early Modern Era (1800-1848) SILVIU PETRE .................................................................................... 103 . Responsabili de număr: SERGIU 1OS1PESCU, DR. EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE . CERASELA MOLDOVEANU - redactor ♦ ADRIAN PANDEA - coperta ♦ ELENA LEMNARU - tehnoredactare computerizată Adresa redacției: strada Constantin Miile nr. 6, cod 010142, București, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955www.mapn.ro/diepa/ispaim B 00136/20.01.2015 Cruciada târzie în Țârile Române și Mediterana Orientala SCURTE CONSIDERAȚII PRIVIND CRONOLOGIA CAMPANIILOR ANTUMONGOLE ALE REGELUI LUDOVIC DE ANJOU DENIS CĂPRĂROIU * Abstract The article deals with the quite controversial issue cf the Hungarian expansion east cf the Catpathians during the XIV* century. The Angevin military campaigns against the Golden Horde deserve special attention, given the contradictory documentary ir.formation available. Nevertheless, compiling cf all existing data allows several interesting conclusions. For one thing, the mid-XIV* century success cf Angevin interventions within the future Moldavian realm seems to have owed a great deal to the weakening cf the Mongolianforces at the Danube river mouth, due to specfic historical circumstances. On the other hand, the total destruction cf Golden Horde urban centers in the Prut-Dniester area most likely took place at the end cf the 7* decade cf the XIV* century, involving also the Moldavian ruler Lațcu, at the time the vassal cfLouis cfAnjou. \ Keywords: Louis cfAnjou, Hungary, Moldavia, the Golden Horde, Tatars Așa cum a reușit să evidențieze Șerban Papacostea, într-o remarcabilă intervenție is- toriografică, veleitățile expansioniste ale Un- gariei în direcția bazinului pontic datează încă din primele decenii ale secolului al XlII-lea, când, „sub imperiul unor însemnate transfor- mări în situația internațională în spațiul sud- est și est-european, conducerea regatului ia cunoștință despre însemnătatea Mării Negre și intră în contact, fie și numai tangențial și in- termitent, cu problematica pontică”1. în fapt, după impunerea controlului Coroanei ungare asupra teritoriilor extracarpatice, dobândite anterior, din mâinile cumanilor, de către Ordi- nul Cavalerilor Teutoni, instalat în Țara Bârsei, un detașament militar arpadian a fost trimis, din inițiativa Scaunului apostolic, să intervină împotriva turcilor selgiukizi, care ocupaseră câteva puncte importante din Crimeea, în de- trimentul creștinilor, amenințându-i, totodată, pe cumanii vecini, proaspăt convertiți2. Aceas- tă intervenție, datată, cel mai probabil, în anul 1228, a fost urmată, după doar un deceniu, de confruntarea, în regiunea Mării de Azov, a forțelor recrutate din Regatul ungar, conduse de un comes Ultrasilvanus3, cu avangarda ar- matelor mongole care vor invada, în intervalul 1238-1241, Europa răsăriteană. în contrapartidă, spre finele secolului al XlII-lea, Hoarda de Aur a întreprins o serie de • Conf. univ. dr., Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Facultatea de Științe Umaniste. ■ Revista de istorie militară ■-------------------------------------------------- acțiuni care vizau atenta supraveghere a Un- gariei și instituirea unui control strict asupra politicii externe a Imperiului bizantin. Dintre acestea, se remarcă instalarea atotputernicului general Nogai la Isaccea, de unde va reuși să-și impună dominația la Dunărea de Jos. Mai mult decât atât, în scurt timp, Nogai se va desprinde din subordonarea față de autoritatea centrală de pe Volga, întărindu-și controlul asupra teri- toriilor extracarpatice și implicându-se decisiv atât în viața politică a statului bulgar, deplin vasalizat, cât și în aceea a Regatului arpadian4. în această ultimă direcție, ingerințele mon- gole au fost atât de puternice, încât a lipsit foarte puțin ca Ungaria să urmeze soarta cne- zatelor rusești. Astfel, înfrângerea facțiunii favorabile politicii pro-mongole, reprezentată mai ales de cumani, de către oastea regală un- gară (1282), a atras după sine intervenția agre- sivă a lui Hoardei de Aur, în anul 1285. Deși succesul militar al acestor acțiuni rămâne dis- cutabil5, ele reușesc, totuși, să reorienteze poli- tica regelui ungar într-o mare măsură. în fapt, documentele contemporane ni-1 prezintă pe Ladislau al IV-lea Cumanul ca autor al afirma- ției, de-a dreptul uluitoare, „că s-a întovărășit cu Tătarii și că s-a făcut tătar”6. Asasinarea regelui și înlocuirea sa cu Andrei al III-lea (1290-1301) va determina, însă, în- toarcerea definitivă a politicii Regatului un- gar pe direcția trasată de Roma. Reacționând previzibil, dat fiind contextul schițat anterior, Nogai întreprinde, spre finele anului 1291, un atac decisiv, soldat cu extinderea fără prece- dent a hegemoniei mongole pe cursul Dună- rii inferioare, până la Porțile de Fier7, dar și cu impunerea lui Negru Vodă ca mare voievod la sud de Carpați8. în contrapartidă, eliminarea lui Nogai, în anul 12999, de către hanul Tokta (1291-1312), care, în calitate de titular al Hoar- dei de Aur, nu mai putea accepta tendințele au- tonomiste ale generalului său, va cauza dimi- nuarea conjuncturală a controlului mongol la răsărit de Carpați, făcând posibilă reafirmarea pretențiilor de stăpânire ale Coroanei ungare în acest areal. Consecințele sale imediate au fost reactivarea, temporară, a Episcopiei cuma- nilor și, mai ales, descălecarea Moldovei10. Ulterior, sub hanul Ozbek (1313-1342), Hoarda de Aur va reveni în forță în acest areal, în ceea ce privește spațiul extracarpatic, faptul | 2 [ că acesta se afla la discreția Hoardei de Aur, încă din primii ani ai urcării lui Ozbek pe tro- nul de la Sarai, este dovedit de scrisoarea papei Clement al V-lea, datată la 1 februarie 1314 și adresată „Universis Christi fidelibus, per reg- num Hungariae constitutis”. în fapt, înaltul pontif îi asigura că va acorda iertarea păcatelor acelora care vor muri pentru credința catolică, în contextul în care „Vos et ecclesiae Romanae fideles aliarum partium, regno Hungariae adi- acentium, a Schismaticis, Tartaris, paganis ali- isque permixtis infidelium nationibus impug- nationes, depopulationes, captivitates, servitu- tes, ac carceres, et alias diversorum generum poenas et cruciatus multiplices patiamini...”11. O altă informație documentară, strict con- temporană, relevă faptul că la începutul dece- niului trei al veacului al XlV-lea întreg spațiul extracarpatic se afla sub hegemonia Hoardei de Aur. Astfel, conform unei însemnări auto- biografice a țarului sârb Ștefan Dușan, din pre- fața Zakonik-uXui său, în bătălia de la Velbujd (1330), din oastea țarului Mihail III Șișman au făcut parte, alături de bulgari și bizantini, și „Basaraba Ivanko, socrul țarului Alexandru (loan Alexandru, viitorul țar al Bulgariei, 1331- 1371), tătarii negri, care trăiau în vecinătate, domnia iașilor și alți stăpânitori cu ei.”12. Se face referire, aici, la coaliția patronată de tătari, care a acționat în spațiul carpato-balca- nic în interesul vasalilor locali ai acestora, dar mai ales al Hoardei de Aur13. în legătură cu relevența excepțională a acestor circumstanțe istorice, reputatul cercetător V. Ciocîltan afir- ma următoarele: „Cea mai concludentă dovadă că forțele din spațiul carpato-balcanic erau in- tegrate într-un sistem politico-militar coerent este dată de prezența „tătarilor negri” și a ala- nilor în alianță. Dacă participarea românească la Velbujd se poate explica prin interese speci- fice ale voievodului muntean de a fi alături de bulgari în conflictul cu sârbii, asemenea argu- ment nu poate fi deloc invocat în cazul celor două grupuri etnice amintite: trăitoare pe teri- toriul viitoarei Moldove, este exclus ca ele să fi putut avea un litigiu propriu cu regatul Serbiei. Angrenarea lor în conflictul balcanic, ca, de altminteri, coeziunea întregului agregat, do- minat de partenerii majori de la Argeș și de la Târnovo, au fost necesar asigurate de o voință superioară, care nu putea fi în circumstanțele date decât a atotputernicului han Ozbek”14. -----------■ Revista de istorie militară ■------ însuși contextul intervenției regelui Unga- riei, Carol Robert, împotriva Țării Românești, în toamna anului 1330, oferă argumente în plus în favoarea acestor interpretări. Astfel, în corespondența sa cu înaltul pontif, Carol Robert prezentase succesul conjunctural pe care l-a repurtat la Severin ca fiind „triump- hum gloriosum obtentum contra Tartaros”15. De altfel, tătarii, în calitate de „titulari” ai Por- ților de Fier, pe care le stăpâneau încă din anul 1291, îi vor da regelui angevin o replică ustură- toare, devastând Țara Bârsei. Poate fi invocată, în acest sens, informația pe care ne-o oferă un document emis din Alba lulia, la 28 decembrie 1335, în care capitolul bisericii Transilvaniei consemna slujbele credincioase săvârșite de magistrul Nicolae Wass cel Tânăr în folosul regelui, în cetatea Hălchiu, „cu vărsarea sânge- lui său și cu moartea rudelor de aproape și a slujitorilor săi credincioși”16. Deși documentul nu dezvăluie identitatea adversarilor regelui, pătrunși în vara anului 1335 în Transilvania, aceasta ne este cunoscută din cronicile săsești, care fac referire, sub acest an, la pustiirea de către tătari a Țării Bârsei și la distrugerea ce- tății Orlenbutg11. După aproape un deceniu, tânărul și impe- tuosul rege Ludovic de Anjou (1342-1382), fiul și urmașul lui Carol Robert, va demara contra- ofensiva ungară la răsărit de Carpați, pusă în grija secuilor pe frontul sudic al viitoarei Mol- dove, respectiv a maramureșenilor lui Dragoș în arealul nord-vestic. Cronologia acțiunilor militare anti-mongole este, însă, una extrem de controversată18, necesitând, prin urmare, o analiză atentă. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât miza investigației este înțelegerea circum- stanțelor instituirii domniei Moldovei, care va reprezenta inițial o stăpânire delegată, în nu- mele Coroanei ungare. Din unghiul nostru de vedere, transferul definitiv al lui Dragoș la răsărit de Carpați nu a fost prilejuit, așa cum s-a considerat19, de suc- cesul campaniei militare conduse de Andrei Lackfy, în 1345. Pe de o parte, cronica atribuită călugărului loan, plină de precizări cronologice, mențio- nează data expediției militare (2-5 februarie 1345) și faptul că la ea au participat exclusiv secuii, împreună cu „câțiva unguri”20. Pe de altă parte, expediția a vizat teritoriile aflate sub stăpânirea lui Atlamuș, adică sudul extrem al ----■ Revista de istorie militară ■-------------- viitoarei Moldove, trecerea Carpaților făcân- du-se, cel mai probabil, prin pasul Oituz. De altfel, în conformitate cu vechile cronici unga- re, atacurile repetate ale secuilor i-au obligat pe tătari să se retragă ad parte maritimes11. Este de remarcat, în context, importanța pe care o reprezenta acest areal pentru Hoarda de Aur, dat fiind faptul că Atlamuș, căpetenia tătarilor de la gurile Dunării, era însuși cumnatul hanu- lui Geanibek (1342-1357). Memoria sa a fost conservată de tradiția populară, Atlamuș de- venind personajul principal al unei cunoscute balade românești, care îl amintește ca „Alimoș, haiduc din Țara de Jos"'1'1. Oricum, reușita incursiunilor secuiești a fost una pur conjuncturală, nereușind să schimbe statutul teritoriilor respective sau să-i îndepăr- teze pe tătari. Abia începând cu anul următor, dată fiind izbucnirea ciumei, care va provoca moartea a nu mai puțin de 30.000 de tătari, re- gele Ludovic I a putut avea „liniște la hotare”, ceea ce i-a și permis, în anul 1347, să plece în Italia23. Așadar, expediția anti-tătară din 1345 a fost întreprinsă exclusiv de secui, fără a beneficia de participare regelui ori a maramureșenilor, de expediții majore care să-i urmeze sau de pă- trunderi în nordul Moldovei. Nu numai că acea incursiune s-a rezumat la ea însăși, dar ceea ce a făcut ca liniștea să se aștearnă la hotare, abia în anul următor, a fost „intervenția divină”, care i-a rărit pe tătari. în fapt, în anii 1346-1347, ca urmare a unor circumstanțe dintre cele mai favorabile - im- plicarea mongolilor în războiul anti-genovez, concentrarea principalelor lor forțe în ase- dierea Caffei și izbucnirea ciumei, cu aceas- tă ocazie24-, teritoriile care scapă, temporar, controlului tătărăsc sunt cele din extremitatea curburii carpatice. O dovedește coresponden- ța papală din anul 1347, care face cunoscută hotărârea Scaunului pontifical de a reactiva Episcopia cumanilor, metamorfozată în epi- scopatus Milcovensis15. Această „reușită” a Coroanei ungare, trâm- bițată cu emfază, avea să fie, însă, doar una de cancelarie. în ciuda repetatelor atestări docu- mentare, Episcopia Milcoviei nu va reuși să in- tre, de facto, în posesia bunurilor sale26. O sursă importantă de informații privind inițiativele antitătare are regelui Ludovic I o reprezintă scrisoarea papei Clement al Vl-lea, | 3 | Cronica pictată. Scenă de luptă cu tătarii din 15 iulie 135227, dar și scrisoarea „circula- ră” a lui Inocențiu al Vl-lea, din 10 noiembrie 135428. O analiză atentă a scrisorilor respecti- ve, corelată cu alte date istorice, permite con- cluzia că nici în acest interval cronologic nu a fost înregistrată vreo campanie militară fulmi- nantă, care să aibă drept consecință extinderea stăpânirii angevine la răsărit de Carpați. Din primul document aflăm faptul că, după ce fusese înștiințat de Ludovic cu privire la ata- curile „tătarilor fără de credință”, Clement al Vl-lea acceptă cererea regelui angevin de a i se conceda veniturile bisericii Ungariei, ca ajutor pentru susținerea luptei împotriva necredin- cioșilor. Acesta ar fi fost, deci, primul semnal al hotărârii lui Ludovic cel Mare de a tranșa, dtfinitiv, problema mongolă de la granițele ră- săritene ale regatului29. Un an mai târziu, la 28 martie 1353, în vir- tutea aceluiași deziderat, regele Ludovic întă- rește brașovenilor vechile privilegii, în condiții aparte30, care relevă, cu claritate, importanța pe care o acorda regele dificilei campanii anti- tătărești, necesitând, spre deosebire de expedi- țiile în apus, întregul potențial combativ al bra- șovenilor, dar mai ales faptul că ea nu avusese, desigur, loc. Peste încă un an, avem o nouă confirmare a acestor tergiversări: în actul din 10 noiembrie 1354, înaltul pontif dispune propovăduirea cruciadei în Polonia, Ungaria și Boemia, împo- triva tătarilor, lituanienilor și a altor necredin- cioși, care de trei ani „năvălesc mereu”31. Actul ridică un justificat semn de întrebare asupra informațiilor cuprinse în cronica florentinu- | 4 [ lui Matteo Villani32, privitor la campania lui Ludovic de Anjou, din primăvara anului 1354, în „țara tătarilor”. Deloc întâmplător, veridicita- tea acestor „mărturii” a fost contestată de către reputatul medievist maghiar Istvân Vâsâry33. Așadar, mongolii fuseseră, în tot acest timp, atât de activi, încât papalitatea se vedea obligată să ceară forțelor creștine aliate între- prinderea unor acțiuni militare de anvergură. Numai că, nici de data aceasta, din cauza „de- fecțiunii” polone, obsedanta campanie nu va avea loc. Ne referim la acordul încheiat între Cazimir al III-lea și Geanibek, la cumpăna ani- lor 1354/1355, într-un regim de cointeresare. Pe de o parte, îngrijorat de întărirea și agresivi- tatea Ordinului cavalerilor teutoni în regiunile baltice, Cazimir al III-lea se vede obligat să-și îmbunătățească relațiile politice, atât cu litua- nienii, cât și cu tătarii. Acceptă chiar plata unui tribut pentru posesiunile sale din Rusia de sud- vest, la fel cum procedaseră în trecut cnezii ha- licieni34. Pe de altă parte, Geanibek era intere- sat să-și asigure spatele în regiunile nordice, în perspectiva cuceririi Tabrizului, deziderat că- ruia îi subsumase întreaga sa guvernare. Faptul s-a și împlinit, confirmând oportunitatea acor- dului, chiar în anul următor35. Acest acord nu putea fi pe placul lui Ludovic I. Dată fiind atitudinea anterioară a regelui, care se implicase, cu cheltuieli și riscuri majo- re, în conflictele unchiului său cu lituanienii și tătarii (1351/1352), la aceasta adăugându-se și recunoașterea drepturilor Poloniei asupra Ru- siei haliciene pe întreaga durată a domniei lui Cazimir36, frustrarea regelui Ungariei trebuie -----------■ Revista de istorie militară ■-- să fi fost profundă. De altfel, însuși suveranul pontif, Inocențiu al Vf-lea, îi va trimite fiului său spiritual, Cazimir al IlI-lea, o scrisoare prin care dezaproba, cu vehemență, decizia acestuia de a se subsuma hanului tătar, căruia accepta să îi plătească tribut, în numele unui meschin avantaj politic37. Abia în anii 1356-1357, grației unor circum- stanțe dintre cele mai favorabile, intervențiile angevine la răsărit de Carpați - fără a presupu- ne, în mod obligatoriu, și confruntări militare de anvergură - își vor atinge scopul propus în deceniile anterioare. Confirmarea documenta- ră a acestor reușite vine din faptul că, în vara anului 1357, papa se grăbea să-l felicite pe Ludovic pentru „îngustarea” hotarelor mon- golilor, din vecinătatea Regatului ungar: „[...] fdolatras Tartaros ab ipsius Regni tui finibus in mano forti et excelso brachio coangustans...”38. Inițierea, ca și succesul eforturilor Coroanei ungare s-a datorat restricției conjuncturale a pu- terii mongole în acest areal, dată fiind campania din Transcaucazia, care absorbise întregul po- tențial combativ al Hoardei de Aur. Și aceasta, deoarece cucerirea Tabrizului, obiectivul su- prem al politicii hanilor Hoardei de Aur, deve- nise pentru Geanibek o adevărată obsesie39. Refluxul prezenței mongole, care presupu- nea vulnerabilizarea zonelor mai îndepărtate de Bugeac, din nord-vestul Moldovei și nord- estul Munteniei, îi va permite regelui angevin să preia controlul tfectiv al acestora. Cu priori- tate, a fost vizat teritoriul dintre Carpați și Du- nărea dobrogeană, așa cum îl regăsim într-un act privilegial adresat negustorilor brașoveni, în anul 1358, ca o consecința imediată și ne- mijlocită a succesului repurtat în aceste împre- jurări: „[...] Noveritis quod nos vobis et vestre universități de gratia concessimus speciali, ut vos cum vestris mercimoniis et quibuslibet re- bus inter Bozam et Prahow, a loco videlicet ubi fluvius floncha vocatus in Danobium usque locum ubi fluvius Zereth nominatus similiter in ipsium Danobium cadunt, transire possitis libere et secure, nec vos aliquis in ipso vestro transitu indebite valeat impedire...”40. în lumina analizei anterioare, putem înțele- ge mult mai ușor și contextul trecerii nobilului maramureșean Dragoș la răsărit de Carpați, ca delegat al Coroanei ungare la conducerea mărcii moldovenești. însăși data exactă a aces- ----■ Revista de istorie militară ■------------- tui „transfer”, 1358 - așa cum o consemnase, încă din primii ani ai secolului al XVII-lea, Giacomo di Pietro Luccari41-, își găsește depli- na justificare41. în pofida acestor succese, cu totul conjunc- turale, teritoriile de la nordul gurilor Dunării se vor afla și pe parcursul deceniului 7 al veacului XIV, sub controlul nemijlocit al mongolilor, așa cum o dovedesc numeroasele informații documentare, arheologice sau numismatice43. Asemenea circumstanțe - între care stabilirea hanului legitim al Hoardei de Aur, Abdallah, la Orheiul Vechi (Yangi-șehr sau Șehr-al-ce- did, însemnând, deopotrivă, „Orașul Nou”), în intervalul 1363-1365, se evidențiază preg- nant44- au impus, incidental, regelui Ludovic al Ungariei însăși necesitatea întreprinderii unor demersuri politico-diplomatice pe lângă emirul mongol Dimitrie^, soluționate în anul 1368 sub forma, disimulată, a unui - de altfel, binevenit- tratat comercial46. Abia spre finele anului următor, când însuși Dimitrie dispare definitiv de pe scena istoriei cunoscute, fiefurile Hoardei de Aur - ori, mai degrabă, ale formațiunii politice autonome conduse de controversatul emir creștin - de la Orheiul Vechi și Costești sunt în întregime distruse, printr-o fulminantă acțiune arma- tă47, atribuibilă în întregime voievodului Lațcu (1367-1375) sau, într-un scenariu alternativ, Cronica pictată. Regele Ungariei Ludovic de Anjou însăși Coroanei angevine, secundată de forțele principatului moldovenesc. Prima variantă ar fi susținută de ideea că voievodul de la Șiret, prins, ca într-un clește de foc, între cele două puteri vecine, Ungaria și principatul tătărăsc al lui Dimitrie, a căror în- țelegere anunța consecințe catastrofale pentru abia închegatul stat moldovenesc, a „jucat” su- praviețuirea țării sale pe o singură carte: între- prinderea unui atac furibund asupra centrelor de putere mongolă din arealul pruto-nistrean. în plus, acțiunea voievodului de la Șiret ar tre- bui corelată, ferm, cu demersurile sale pro-ca- tolice, menite să pună Moldova sub oblăduirea nemijlocită a Sfântului Scaun. în viziunea lui Lațcu, acesta rămăsese, pe bună dreptate, sin- gura instanță care-i mai putea conferi, în con- text, protecție și legitimitate. Nu întâmplător, apelul adresat înaltului pontif este databil în prima parte a anului 1370 - adică în perioada imediat următoare devastării orașelor mongo- le49-, așa cum o impun evidențele documen- tare: la 24 iulie 1370, papa Urban al V-lea tri- mitea, deja, o scrisoare episcopilor de Praga, Vratislava și Cracovia, în care le făcea cunos- cută dorința voievodului Lațcu - transmisă cu ceva timp în urmă Sfântului Scaun, prin inter- mediul călugărilor franciscani Nicolae Melsak și Paul de Schweidnitz - de a primi, împreună cu poporul său, credința catolică50. Cea de-a doua variantă - pe care am suge- rat-o, deja, într-una dintre contribuțiile noastre recente51- ne-a fost inspirată de informațiile oferite de cronicarul polonez Joachim Bielski, care relatează, sub anul 1371, despre plecarea precipitată a lui Ludovic de Anjou din Polonia în Ungaria, „căci acolo avea de lucru cu voevo- dul moldovenesc, care îl trădase, dar pe care l-a înfrânt și supus”52. Așadar, imediat după încoronarea sa și ca rege al Poloniei (17 noiem- brie 1370) - dată fiind dispariția, cu doar câte- va zile în urmă, a lui Cazimir al IlI-lea (5 no- iembrie 1370) -, Ludovic de Anjou s-a întors în Ungaria53 pentru a organiza și întreprinde o expediție armată împotriva lui Lațcu. Este interesantă, în context, motivarea ac- țiunii angevine împotriva voievodului moldo- vean, care l-ar fi trădat pe Ludovic de Anjou, implicând o relație de vasalitate acceptată an- terior de Lațcu. Se confirmă, astfel, cele susți- nute de arhidiaconului loan de Târnave, secre- | 6 | tarul personal al regelui, care preciza că după înstăpânirea lui Bogdan în Moldova, voievozii acestei țări s-au obligat să presteze omagiu și să plătească tribut Coroanei ungare54. Referința lui Bielski, peste care istoricii noștri au trecut cu neîngăduită ușurință, este, așadar, extrem de importantă și comportă o discuție amplă - care își va găsi locul într-unul dintre viitoarele noastre studii, dedicat începuturilor Moldovei -, pornind de la următoarea întrebare: acțiu- nea din 1369, care a dus la distrugerea centre- lor de putere mongolă de la Orheiul Vechi și Costești, n-a fost întreprinsă, cumva, de forțele reunite ale Ungariei și Țării Moldovei, cea din urmă participând în conformitate cu obligații- lor de vasal asumate de Lațcu? Pe de o parte, ne reamintim că voievodul de la Șiret susținea, în primăvara anului 1370, așa cum reiese dintr-o epistolă a înaltului pontif, că el și poporul lui „luptă continuu cu dușma- nii crucii”55, recte tătarii, care nu puteau fi alții decât cei din arealul pruto-nistrean. Pe de altă parte, nu trebuie să trecem cu vederea peste mulțimea de toponime de sorginte maghiară din acest areal, în capul listei plasându-se toc- mai toponimul Orhei, aplicat în epoca post- mongolă și așezării de la Costești (informație oferită de Eugen Nicolae, căruia îi mulțumim, încă o dată). Acestuia i se adaugă, pentru a le aminti doar pe cele mai rezonante, Bârladul și Chișinăul, creionând astfel o linie imaginară ce străbate centrul Moldovei, între Șiret și Nistru, marcând, practic, arealul de care aminteau scrisorile papale din 13 oct. 1374, ca fiind su- pus Regatului ungar și în care acesta operase, de curând, o salutară - din perspectiva intere- selor prozelitiste ale Sfântului Scaun - conver- tire în masă a românilor56. Era tocmai teritoriul pe care Lațcu, la finele aceluiași an, 1374, îl va smulge definitiv suze- ranului său, determinând, din nou, reacția vi- rulentă a acestuia. Astfel, la 13 oct. 1374, Jacob de Scepus, judecător la curtea regală, amână un proces - de la 6 dec. 1374 la 28 apr. 1375 -, dată fiind plecarea unuia dintre împricinați „la oastea orânduită împotriva moldovenilor” („eo quod idem unacum domino Ladizlao duce Oppuliensi ad exercitum contra Maldvanenses habitum esset profecturus”)57. Privitor la mo- tivele acestei intervenții, considerăm că ele sunt legate, indisolubil, de înaintarea lui Lațcu -----------■ Revista de istorie militară ■------ - concomitent cu Vladislav-Vlaicu, pătruns în teritoriile Episcopiei Milcoviei58, ai cărei epi- scopi dispar cu desăvârșire, începând din acest an59- în regiunile central- și sud-estice ale Moldovei, dintre Șiret și Nistru, pe care le va scoate, astfel, de sub controlul Regatului ange- vin. în fapt, cu acest prilej, voievodul își va im- pune și stăpânirea asupra Cetății Albe, într-un eventual condominiu cu prezumtiva colonie genoveză instalată, anterior, acolo60. O atare desfășurare istorică rezultă, foarte clar, din informațiile documentare ale epocii, care, deși s-au aflat de timpuriu la îndemâna cercetătorilor, nu au fost interpretate cores- punzător. într-o primă instanță, avem în vedere datele oferite de scrisorile patriarhale din anul 1401, care relevă, indubitabil, hirotonisirea lui losif ca „episcop al Moldovlahiei” - de către mi- tropolitul de Halici, „chir Antonie”61- pe scau- nul episcopal de Asprokastron, „în Moldovlahia [...] și nu în altă parte”62. Numai că Antonie a păstorit mitropolia ortodoxă ruteană în perioa- da 1371-1375, după care aceasta este desfiin- țată, titularul ei fiind alungat din orașul de re- ședință (va și muri, de altfel, foarte curând), în circumstanțele fundării, la Halici, a unei arhie- piscopii catolice63. Prin urmare, acesta este in- tervalul (1371-1375) în care Antonie l-a putut hirotonisi pe losif episcop la Asprokastron/Ce- tateaAlbă, „în Moldovlahia, și nu în altă parte” precizarea patriarhală eliminând orice îndoială cu privire la localizarea, respectiv apartenența, atât de disputată, a așezării episcopale64. Ceea ce i-a făcut pe cercetători să trateze cu suspiciune o atare împrejurare istorică a fost necunoașterea sau interpretarea eronată a altor câteva informații documentare, pe care le vom analiza imediat, și care completează, în mod fericit, datele deja evidențiate. S-a in- vocat, astfel, apartenența voievodului Lațcu la biserica romană - confirmată, categoric, în anul 137265-, care ar fi intrat într-o contradic- ție flagrantă cu prezumtivele sale demersuri pro-ortodoxe și hirotonisirea lui losif. Dar Șerban Papacostea a subliniat, cu îndreptățire, faptul că, în ultimii ani ai domniei lui Lațcu, „dovedită fiind insuficiența protecției papale de a-i apăra țara împotriva veleităților de do- minație ale lui Ludovic, acesta a părăsit unirea cu Roma; faptul că el se află înmormântat la Rădăuți, în biserica cu hramul Sf. Nicolae, ală- ---■ Revista de istorie militară ■---------- Hanul Hoardei de Aur Gianibeg, după miniatura unei hărți nautice italiene din secolul al XlV-lea turi de tatăl său, e un indiciu probabil în acest sens”. Mai mult, „acțiunea lui Lațcu în acești ani s-a înscris în reacția ortodoxă declanșată la Bizanț și care și-a găsit în Vlaicu al Țării Ro- mânești unul din exponenții politici cei mai de seamă”66. Din nefericire, în continuarea anali- zelor sale, raliindu-se unei opinii exprimate, în grabă, de C. Auner67, reputatul medievist a in- terpretat eronat câteva documente de o însem- nătate excepțională, având totuși meritul de a se fi aplecat asupra lor, în contextul în care co- legilor de breaslă le scăpaseră cu desăvârșire68. Este vorba despre intervențiile papale din 13 octombrie 1374 - adresate arhiepiscopi- lor de Strigoniu și Calocea, dar și lui Ludovic de Anjou - cu privire la salutara convertire, în masă, a românilor (multitudinis nacionis Wlachorum), dintr-un teritoriu aflat la hota- rele Ungariei, dinspre tătari, care era lipsit de organizare episcopală, ba chiar și de o simplă biserică proprie. Aceste circumstanțe îl și de- termină pe înaltul pontif să propună numirea franciscanului Anton de Spoleto - „despre care se spune că cunoaște limba sus-zisului neam”- ca episcop „în fruntea sus-numitei mulțimi”69. Confruntând aceste informații cu datele pe care ni le oferă scrisoarea papală din 16 septembrie 1371, privind numirea „venera- bilului frate Nicolae” ca episcop al Milcoviei, acesta fiind pregătit „să pornească în scurt timp la pomenita sa biserică”70, vom înțelege că românii localizați la hotarele tătarilor, în anul 1374, nu pot fi localizați, cum credea C. Auner, la curbura Carpaților, între granițele episcopiei Milcoviei, deplin organizate la acea dată - episcopul Nicolae este atestat în funcție chiar și la 27 mai 137571-, ci dincolo de Șiret, în regiunile central- și sud-estice ale Moldo- vei. Și cum informațiile referitoare la Anton de Spoleto, ca și cele care afirmau, entuziast, „audiența” crescută a misiunii catolice printre acei români, dispar cu desăvârșire începând din toamna anului 1374, putem deduce, ușor, cauza acestei împrejurări: extinderea stăpâ- nirii lui Lațcu în zona mediană a Moldovei, dintre Șiret și Nistru, pe aliniamentul Bârlad - Chișinău-Orheiul Vechi, dar și la Cetatea Albă. Oricum, este evident că aceste inițiative ale lui Lațcu au determinat intervenția militară a lui Ladislau de Oppeln, care, așa cum am văzut, se va lăsa suprinsă documentar într-un banal act de prorogare judiciară. NOTE 1 Ș. Papacostea, Ungaria și Marea Neagră în se- colul al XllI-lea, în voi. Secolul al XllI-lea pe melea- gurile locuite de către români, editor Adrian Andrei Rusu, Cluj-Napoca, 2006, p. 17. 2 Ibidem, pp. 23-25. 3 Vezi cronica lui Albericus Trium Fontium, pusă în valoare, în istoriografia românească, de V. Spinei {Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele 1X-X11I, Iași, 1999, p. 401) și T. Sălăgean {Transilvania în a doua jumătate a secolului al XllI-lea. Afirmarea regimului congregațional, Cluj- Napoca, 2003, pp. 24-25). A se vedea și aprecierile lui Ș. Papacostea, din lucrarea citată anterior. 4 A se vedea, mai ales, V. Ciocîltan, Mongolii și Marea Neagră în secolele X11I-XIV. Contribuția cinghizhanizilor la tran:formarea bazinului pon- tic în placa turnantă a comerțului euro-asiatic, București, 1998, pp. 230-240. Privitor la prezența și acțiunile întreprinse de Nogai la Gurile Dunării, vezi și E. Oberlănder-Târnoveanu, începuturile pre- zenței tătarilor în zona Gurilor Dunării în lumina documentelor numismatice, în voi. Tătarii în istorie | 8 [ și în lume, București, 2003, pp. 67-102; Th. Tănase, Le „Khan” Nogai et la Geopolitique de la Mer Noire en 1287 â travers un document missionnaire: la lettre de Ladislas, custode de Gazarie, în Annuario dell’Instituto Romeno di cultura e ricerca Umanista di Venezia, nr. 6-7 (2004-2005), 2005, pp. 267-303. 5 T. Sălăgean, Transilvania și invazia mongolă din 1285, în voi. Românii în Europa medievală (în- tre Orientul bizantin și Occidentul latin). Studii în onoarea Prcfesorului Victor Spinei, Brăila, 2008, pp. 271-282. 6 Documente privind istoria României, C. Tran- silvania, veacul XIII, voi. II (1251-1300), București, 1952, p. 299. 7 Ș. Papacostea, Românii în secolul al XllI-lea. între cruciată și Imperiul mongol, București, 1993, p. 125. 8 D. Căprăroiu, Asupra începuturilor orașului Câmpulung, în „Historia Urbana” t. XVI, nr. 1-2, 2008, pp. 37-64. 9 V. Spinei, Mongolii și românii în sinteza de istorie ecleziastică a lui Tholomeus din Lucea, Iași, 2012, p. 61. 10 D. Căprăroiu, Orașul medieval în spațiul ro- mânesc extracarpatic (sec. X-XIV). O încercare de tipologizare a procesului genezei urbane, Târgoviș- te, 2014, pp. 90-91, 162-172. Vom preciza, în con- text, că întreaga analiză prilejuită de această scurtă intervenție istoriografică se bazează pe rezultatele cercetărilor noastre din ultimii ani, consemnate în paginile lucrării abia citate. De altfel, textul comple- tează materialul oferit de curând, în limba engleză, în revista Departamentului de Istorie al Universită- ții „Valahia” din Târgoviște: D. Căprăroiu, Notes on the Hungarian expansion East cfCarpathians in the mid XIV1 century, în „Annales d’Universite Vala- hia” Târgoviște. Section d Archeologie et d’Histoire, Tome XV, nr. 2, 2013, pp. 51-56. 11 Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, voi. I, partea 1 (1199-1345), editate de N. Densușianu, București, 1887, pp. 574-575. 12 Ap. G. Mihăilă, Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi, București, 1972, p. 274. 13 V. Achim, Politica sud-estică a Regatului un- gar sub ultimii arpadieni, București, 2008, p. 275. 14 V. Ciocîltan, op. cit., p. 256. 15 Documenta Romaniae Historica, D. Relații între Țările Române, voi. I (1222-1456), București, 1977, p. 44. 16 Documente privind istoria României, C. Tran- silvania, veacul XIV, voi. III (1331-1340), București, 1954, p. 366. Reacția promptă a tătarilor ar putea fi pusă pe seama dobândirii de către unguri a cetății Severinului chiar în primăvaral335, cum aprecia M. ■ Revista de istorie militară ■-------------- Holban într-una dintre însemnatele sale intervenții istoriografice (Pe marginea unor „Probleme contro- versate în istoriografia română”. Câteva observații, îndeosebi despre politica lui Basarab, și o lămurire necesară în chestiunea identificării „satului Cozial”, în Rdl, t. 31, nr. 6, 1978, pp. 1070-1071). Autoarea invoca, spre argumentare, apariția meteorică a ba- nilor de Severin în câteva documente angevine emi- se în intervalul mai-iunie 1335 (D1R, C, veacul XIV, voi. III, p. 348, 350), cetatea fiind obținută printr-un act de trădare comis de voievodul „secesionist” Bogdan - care controla teritoriile de la apus de Olt în calitate de vasal al marelui voievod Basarab -, identificabil cu viitorul domn al Moldovei, Bogdan I (D. Căprăroiu, Din nou despre originea oltenească a voievodului Bogdan I, în voi. Românii în istoria Europei, I, coord. Marusia Cîrstea și Sorin Liviu Damean, Târgoviște, 2013, pp. 70-86). 17 Ap. George Michael Gottlieb von Hermann, Das alte Kronstadt. Ein siebenbiirgische Stadt-und Landesgeschichte bis 1800, Koln-Weimar-Wien, 2010, p. 230. 18 Ș. Papacostea, O întregire documentară la is- toria întemeierii Moldovei, în idem, Geneza statului în Evul Mediu românesc. București, 1999, pp. 70- 80; Șt. S. Gorovei, întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997, pp. 78-85; S. losipescu, Car pății sud-estici în evul mediu târziu (1166- 1526). O istorie europeană prin păsurile montane, Brăila, 2013, pp. 149-167. Vezi și R. Cârciumaru, Concernant l’expedition hongroise au sud de la Mol- davie (134S), în „Annales d’Universite Valahia” Târ- goviste. Section dArcheologie et d’Histoire, Tome XI, nr. 1, 2009, pp. 79-86; idem, Ungaria și Polonia la mijlocul secolului alXIV-lea. Coordonatele politi- cii răsăritene cu referiri asupra spațiului românesc, în „Analele Universității din Craiova, Seria Istorie”, anul XV, nr. 1 (17), 2010, pp. 71-78. 19 Șt. S. Gorovei, op. cit., p. 83. 20 “Siculi cum paucis Hungaris” (Chronicon Dubnicense, ed. M. Florianus, în Historiae Hun- garicae fontes domestici, voi. III, Lipsiae, 1884, pp. 151-152). 21 Ibidem, p. 168. 22 Cf. V. Ciocîltan, „Către părțile tătărești” din titlul voievodal al lui Mircea cel Bătrân, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, XXIV, nr. 2, 1987, p. 351. 23 „[...] Omnibus itaque posthabitis, diligenti cura disposicionis, cepit domnius rex Lodouicus de suo recessu de Hungaria, et de progressu ad Italiam cogitare. Et quod regnum Hungarie taliter post se relinqueret, quatenus in eius absencia queuis ho- stilitas ipsum regnum inuadere non auderet; mai- us enim hostilitatis et aduersitatis periculum ipsi -------■ Revista de istorie militară ■------------- regni Hungarie a tartaris et saracenis imminebat. Sed dominus deus eciam cum attemtacione fecit prouentum, quia taliter eos flagellauit, ut ipsorum terrorem timere et formidare non oporteret. Nam anno domini millesimo trecentesimo quadragesimo sexto dominus deus misit pestilenciam in eos, que tantum in eos deseuyt, quod infra paucos menses, ut dicitur, trecentena milia tartarorum prostrauit et consumpsit. Sic igitur domino deo prouidente rex Lodouicus in confinibus regni sui habens pacem cum hostibus, securitatem cum amicis et cogna- tis...” (Chronicon Dubnicense, p. 148). 24 V. Ciocîltan, Mongolii și Marea Neagră în se- colele X11I-XIV, pp. 194-202. 25 „[...] Nuper, siquidem, ad audientiam nostram carissimorum in Christo filiorum nostrorum Ludovici, regis, ac Elizabeth, regine Ungarie, illus- trium, relatio fidedigna perduxid quod episcopatul Milchouensis, in regno Ungarie, in finibus videlicet Tartarorum, ex institutione ordinatus antiqua, a tempore, quo dicti Tartari potenter dictum regnum seu partes Ungaras, proh dolor, intraverunt, fuit per eos ferales et sevus omnino destructus et ecclesia ipsius episcopatus funditus extirpata...” (DRH, D, I, pp. 63-65). 26 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Chiși- nău, 1992. pp. 316-318; idem, Episcopia cumani- lor. Coordonate evolutive, în Arheologia Moldovei, XXX, 2007, pp. 137-180. 27 Vetera Monumenta Historica Hungaria Sa- cram lllustrantiam, ab Augustino Theiner, 1.1 (1216- 1352), Romae: Typis Vaticanis, 1859, pp. 815-816. 28 Vetera Monumenta Historica Hungaria Sacram lllustrantiam, ab Augustino Theiner, t. II (1352- 1526), Romae: Typis Vaticanis, 1860, pp. 10-11. 29 „[...] Sane nuper per dilectum filium Paulum Electum Gurcensem, nuntium tuum ad hoc a te specialiter destinatum, proposito in Consistorio coram nobis, quod perfidi Tartari et infideles alii Regno tuo et terris tibi subiectis confines et conti- gui Regnum et terras ipsas, necnon habitatores et incolas eorundem invaserunt et invadere moliuntur, pro quorum repulsione magna expansarum proflu- via tibi ad hoc necessaria subiisti, et dubitas subire verisimiliter in futurum, pro parte tua per eundem Paulum Electum nobis extitit humiliter suplicatum, ut omnium proventuum ecclesiasticorum Regni et terrarum predictorum ad certum tempus tibi con- cedere de benignitate apostolica dignarenum”... (VMHH, I, p. 815). 30 „[...] si nostram maiestatem ad partes orienta- les personalitem exercitum ducere contingat, tune quilibet eorum iuxta suam facultatem equester vel pedester, propria eorum in pecunia nobiscum profi- cissci teneantur. Si vero ad partes occidentales per- | 9 [ sonaliter exercitum duxerimus, tune quinquaginta viros agiles, bene armatos et lanceatos in ipsum exercitum nostrum ex parte communitatis eorum debebunt et tenebuntur destinare.” (Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, voi. X (1351- 1355), București, 1977, p. 193). 31 VMHH, II, p. 10. 32 Rerum Italicarum Scriptores, XIV, Milano, 1729, col. 237. 331 . Vâsâry, NagyLajos tatâr haajâratai, în „Stu- dia Caroliensia”, nr. 3-4, 2006, pp. 17-30. 34 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, p. 323. 35 V. Ciocîltan, op. cit., p. 201. 36 V. Spinei, op. cit., p. 322. 37 J. Meyendorff, Byzantium and the rise cfRus- sia: a study cf Byzantino-Russian relations in the fourteenth century, Cambridge University Press, 1981, p. 64. 38 VMHH, II, p. 33. 39 V. Ciocîltan, op. cit., pp. 201-203. 40 DRH, D, I, p. 72. 41 Giacomo di Pietro Luccari, Copioso ristretto degli annali di Rausa, Veneția, 1605, p. 105. 42 Asupra fundării Moldovei, cu întreaga pro- blematică generată de acest pasionant subiect isto- riografie, vom reveni curând, intr-un studiu apar- te, care va aprofunda investigațiile întreprinse deja (vezi supra, nota 10). 43 Vezi bibliografia aferentă paginilor dedicate orașelor mongole din spațiul pruto-nistrean, cuprin- se în lucrarea noastră, citată anterior (D. Căprăroiu, Orașul medieval în spațiul românesc extracarpatic, pp. 135-154). 44 Ibidem. 45 Ne referim la controversatul emir creștin sur- prins documentar sub formula dominus Demetrius, princeps Tartarorum, într-un act emis la 22 iunie 1368 de cancelaria angevină a Ungariei (vezi nota următoare). 46 „Noverit vestra fidelitas quod nos, ad humil- limam supplicationem fidelis noștri Jacobi, iudicis diete civitatis Brassouiensis, înclinați pro stătu ves- tro meliori et commodo potiori, tricesimam, quam mercatores domini Demetrii, principis Tartaro- rum (s.n.), de suis rebus mercimonialibus in regno nostro solvere deberent, non faciemus recipi, ita, ut et vos in terra ipsius domini Demetrii secure et libe- re positis transire sine solutione tricesime cum rebus vestris et bonis mercimonialibus.” (DRH, D, I, p. 90). 47 Spre argumentare, a fost evidențiată încetarea irevocabilă a producției monetare în atelierul de la Șehr al-cedid: „Producția atelierului monetar al Orașului Nou s-a încheiat cu aceste emisiuni, des- coperirile arheologice și numismatice indicând apoi ieșirea definitivă din sistemul politic al Hoardei de —I io I-------------------------------------------- Aur, probabil spre sfârșitul anului 1369 [...]. Așe- zările oriental-islamice au fost atacate și distruse [...] iar viața de tip orășenesc de la Orheiul Vechi și Costești a încetat” (E. Nicolae, Două monede din perioada de sfârșit a dominației Hoardei de Aur la vest de Nistru, în voi. Simpozion de numismatică, Chișinău 2001, București, 2002, p. 147). 48 Este remarcabilă insistența cu care Lațcu, că- utând cu orice preț - chiar al divorțului de soția sa, rămasă ortodoxă - legitimitatea propriei stirpe, se adresează înaltului pontif, cerându-i sfatul în această speță, așa cum reiese, în mod clar, din scrisoarea de răspuns trimisă voievodului de către papa Grigore al Xl-lea (ap. C. Auner, Episcopia de Seret (1371-1388), în „Revista Catolică” II, 1913, pp. 242-243). 49 De altfel, Urban al V-lea saluta, într-una dintre scrisorile sale, zelul depus de Lațcu, alături de popo- rul său, în luptele desfășurate împotriva „dușmanilor crucii”: „Nos igitur ad salutem animarum predicto- rum ducis et populi contra cruciș hostes asseren- tium iugiter se pugnare (s.n.), quos ab erroribus et scismate predicto revocare cupimus...” (Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, voi. I, partea 2 (1346-1450), ed. de N. Densușianu, București, 1890, p. 160). 50 Ibidem, p. 160-161. 51 D. Căprăroiu, Orașul medieval în spațiul ro- mânesc extracarpatic, p. 150, nota 595. 52 Ap. Gh. I. Năstase, Istoria moldovenească din Kronika Polska a lui Bielski, în CI, I (1925), nr. 1, 1925, p. 115. 53 La 22 ianuarie 1371 emitea, deja, un document din cancelaria de la Buda (DRH, C, XIV, pp. 7-8). 54 Chronicon Dubnicense, p. 191. 55 Vezi supra, nota 49. 56 Vezi ir.fra, nota 69. 57 Ap. Ș. Papacostea, Domni români și regi ange- vini: îrfruntarea finală (1370-1382), în idem, Gene- za statului în Evul Mediu românesc, pp. 127-129. 58 Ibidem, p. 132. Vezi și S. losipescu, Vrancea, Putna și Basarabia - contribuții la evoluția fron- tierei sudice a Moldovei în secolele XIV-XV, în voi. închinare lui Petre Ș. Năsturel la 80 de ani, Brăila, 2003, p. 219. 59 Cf. C. Auner, Episcopia Milcoviei în veacul al XlV-lea, în „Revista Catolică” III, 1914, p. 77. 60 Privitor la existența unei astfel de colonii, în anii ‘50 ai secolului al XlV-lea, vezi trimiterile și co- mentariile lui Șt. Andreescu, Note despre Cetatea Albă, în SM1M, XVIII, 2000, p. 57. 61 FHDR, IV, p. 275. 62 Ibidem, p. 273. 63 Cf. J. Meyendorff, Byzantium and the rise cf Russia: a study cf Byzantino-Russian relations in the fourteenth century, Cambridge University Press, ■ Revista de istorie militară ■-------------- 1981, p. 193 cu nota 60, respectiv p. 202 cu nota 11. A se vedea și Șt. Andreescu, Mitropolia de Halici și episcopia de Asprokastron. Câteva observații, în voi. Național și universal în istoria românilor. Studii c fe- rite prtf. dr. Șerban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani, București, 1998, pp. 125-129. 64 Vezi, spre exemplu, V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, pp. 282-283; Șt. Andreescu, op. cit., pp. 125-129; L. Pilat, Studii privind relațiile Moldovei cu Sfântul Scaun și Patriarhia Ecume- nică (secolele XIV-XV1), Iași, 2012, pp. 51-61. Vom mai evoca, în context, spre întărirea argumentației noastre privind data intrării Cetății Albe sub con- trol moldovenesc - care a prilejuit, cum am văzut, hirotonisirea lui losif în acest scaun episcopal - și circumstanțele, atât de controversate, ale învinui- rii care i se vor aduce ierarhului, cum că ar fi fost episcop sârb, „de unde a ajuns el în fruntea acelei biserici [moldovenești]" (FHDR, IV, p. 271). în fapt, acuza a fost bine ticluită de detractor (identificat cu însuși mitropolitul Ciprian, cf. L. Pilat, op. cit., p 66) și nu putea avea acoperire decât pentru un moment anterior anului 1375, când s-a produs reconcilierea dintre Biserica sârbă și Patriarhia Ecumenică, printre altele și prin mijlocirea călu- gărului Nicodim, restauratorul monahismului or- todox în Țara Românească (E. Lăzărescu, Nicodim de la Tismana și rolul său în cultura românească, în „Romanoslavica" XI, 1965, pp. 237-278). Atra- gem atenția că tâlcuiri, profund deficitare, de soiul „episcop sârb este echivalent cu falșii episcopi", fără ca învinuirea să aibă legătură cu proveniența teri- torială a personajului în cauză (vezi, cel mai recent, L. Pilat, op. cit., p. 65) denotă, în cel mai bun caz, o analiză grăbită a surselor. Altminteri, precizarea patriarhală nu lasă loc de interpretări, „apelativul” cu pricina, adică sârb, fiind pus în legătură nemij- locită cu locul „de unde a ajuns el [TbsJ] în fruntea acelei biserici [moldovenești]" (FHDR, IV, p. 271). în plus, această precizare se poate corobora ușor, dacă mai este nevoie, cu relatarea, în aceeași scrisoare si- nodală, a răspunsului pe care l-au dat moldovenii înșiși acestei acuze: „fiind el un localnic și înrudit cu familia domnitoare a țării (s.n.), a fost trimis de către toți la mitropolitul de Halici [...], fiind astfel hirotonisit de către acela ca episcop legitim, astfel că a ajuns la ei în frunte nu venind din altă parte (s.n.)"(ibidem). 65 C. Auner, Episcopia de Seret, pp. 242-243. 66 Ș. Papacostea, op. cit., p. 129. 67 C. Auner, Episcopia Milcoviei în veacul al XlV-lea, pp. 76-77. 68 Face excepție V. Ciocîltan, „Către părțile tătă- rești" din titlul voievodal al lui Mircea cel Bătrân, în A11AI, XXIV, nr. 2,1987, p. 350 și n. 7, care acceptă, însă, la rându-i, opinia lui C. Auner. 69 DRH, C, XIV, pp. 492-496, doc. 354, 355, 356. 70 Ibidem, pp. 76-77, doc. 63. 71 Ibidem, p. 554, doc. 406. ■ Revista de istorie militară ■ ---------------------------------------1 11 Cruciada târzie în Țârile Române și Mediterana Orientala MAHOMET I ET QUNEYD Ă SMYRNE: LE ROLE DES ÎLES EGEENNES DANIELE TINTERRI * Starting from the fight between Mehmet I and Quneyd for the control cf Izmir around 1415, the present article deals with the role played by some insular States cf the Egean Sea, i.e. Rhodes, Lesbos, Chios and Andros, in events occurred during the fightsfor the accession to the throne between the heirs cfBayezid I, drawing some conclusions about the importance cf these political entities in the diplomatic and military relations between East and West in the first decades cf the ÎS"1 century. Keywords: Late Crusades - Venice - Pietro Zeno - Chios - Knights Hospitallers - Gattilusio - Mehmet I - Manuel II Paleologus - Cflneyd - Egean Sea - Izmir - diplomacy - siege - ottoman expansion En partant de la lutte entre Mahomet I et le chef ottoman Quncyd autour de quelques villes de la cote egeenne de lAnatolie, notam- ment celle de Smyrne, autour de 1415, dans cet article on veut se concentrer sur le role joue par les puissances egeennes tels que les Chevaliers de Rhodes, le seigneur venitien de Andros, le seigneur genois de Lesbos et la Mahone de Chios, dans quelques evenements se deroulant autour de la guerre de succession entre les fils de Bayezid I, afin de mieux eclair- cir les rapports entretenus par ces entites poli- tiques vis-ă-vis du probleme de l’expansion ot- tomane en ce particulier moment historique. Evidemment, dans les coulisses, on aperțo- it nettement les maneuvres de l’empereur byzantin, Manuel II Paleologue, dans l’effort de contrecarrer le progres ottoman, en essa- yant de tirer profit des luttes de succession en- tre les heritiers du sultan Bayazid. Cependant, le role de ces puissances insulaires reste tout ă fait significatif. Suite â la defaite subie â Ankara en 1402, le territoire de l’Etat ottoman se reduit et est sujet â un proces de grande fragmentation, qui voit plusieurs chef locaux s’emparer du pou- voir dans de nombreuses regions. Ce proces est partiellement controle par Tamerlan, qui rețoit en vassallage certaines des figures emi- nentes qui gagnent le premier plan, et s’en sert pour administrer le territoire anatolique, de- sormais en grande pârtie sous sa domination. Seulement quelques territoires lui echappent, et sera â partir de ceux-ci que l’expansion otto- mane pourra reprendre elan dans les decennies suivants. II s’agit notamment de la Roumelie, situee dans la peninsule balcanique, oii trou- vera refuge apres la defaite de Ankara un des fils de Bayazid, Siileyman; de la Bythinie, avec sa capitale, Bursa; du territoire de Rum, sujet ă une plus grande instabilite ă cause de la pressi- on exercee par les tribus nomades, oii s’installe un autre fils, Mahomet.1 Parmi ces territoires, il y a aussi la zone cotiere de Aydin. * Doctorand la Centre de Recherches Historiques, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris). ----1 12 |----------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■----- En tirant parti du reseau de pouvoir deja esquisse par son pere, Kara Subași, Qiineyd parvient ă s’emparer du controle de cette regi- on cotiere de lAnatolie apres avoir elimine Ies potentats locaux mis en place par Tamerlan. II utilise â ce but une armee qu’il parvient ă orga- niser ă partir de la viile de Smyrne, en profitant du fait que Tamerlan ne reussit pas ă garder le controle de tous Ies territoires conquis. Alors qu’eclate la guerre de succession entre Ies fils de Bayezid, il prend parti pour Soliman, en lui assurant des bases strategiques importan- tes dans la Mer Egee. II le suivra aussi en 1410 en Roumelie, lors de la campagne menee par Soliman contre Musa, qui a ete envoye par Mahomet pour contraindre son adversaire ă deplacer ses troupes dans Ies Balkans, en al- legeant ainsi la pression sur lAnatolie. Soliman trouve la mort pendant ces operations militai- res, et Qiineyd rentre ă Ephese, d’ou il organise sa resistance face ă Mahomet. En effet, au fur et ă mesure que le pouvoir de Mahomet se de- ploie et augmente, le chef de Smyrne se trouve de plus en plus en difficulte pour maintenir sa position dans la region et s’assurer la loyaute de ses subordonnes. Passons maintenant ă evaluer la position des puissances chretiennes lors de ces evene- ments, pour mieux eclaircir le cadre general dans lequel se situe l’episode qui nous interes- se. L’empereur byzantin, Manuel II Paleologue, cherche ă plusieures reprises ă profiter de la situation de faiblesse de l’Etat ottoman. D’un cote, il exerce des manoeuvres et des pressions sur Ies differents pretendants au trone pour eviter que l’un prevale sur l’autre, en favorisant selon Ies circonstances celui qu’il considere le plus faible d’entre eux, afin qu’il ne succom- be pas. Finalement, cette strategie s’averera erronee, puisqu’elle assurera ă Mahomet I sa victoire definitive. En effet, ce sera la flotte byzantine qui aidera Ies troupes du futur sul- tan ă traverser le Bosphore pour se confronter ă Musa dans Ies Balcans, ou il remportera la bataille qui mettra fin aux luttes de successi- on.2 De l’autre cote, Manuel II cherchera ă plu- sieurs occasions ă convaincre Venise ă interve- nir, pour donner le coup final aux Ottomans en ce moment d’extreme faiblesse. II ne reussira pas d’obtenir le sucies. En effet, la viile lagunaire decide de ne pas intervenir, et cherche plutot ă s’accorder avec ----■ Revista de istorie militară ■------------- le parti qui semble gagnant au fii des evene- ments. En 1411, l’ambassadeur Giacomo Tre- visan traitera avec Musa en Roumelie, pour as- surer le maintien des positions venitiennes en Grece en moyennant un tribut aux Ottomans. Le Senat venitien, quelques annees aupara- vant, s’etait dejă accorde avec Soliman, sur un trăite qui concernait aussi, entre autres, Genes et Byzance, et qui visait ă constituer une ligue defensive contre l’expansion de Tamerlan.3 On pourrait dire que Venise conserve une atti- tude opportuniste, qui a pour but de rester ă l’ecart des operations militaires, en s’assurant en meme temps de ne pas souffrir des degâts dans ses colonies d’outremer. Quant ă Genes, la situation est plus vari- able. Pendant la premiere decennie du XVe siecle, le gouvernement du marechal francais Jehan le Meingre, dit Boucicault, amene la viile de la Ligurie ă conduire de nombreuses operations militaires dans la region. Le gou- verneur francais est en effet anime par un fort esprit de croisade, mais il se concentre plutot sur la Terre Sainte et l’Egypte, ainsi que sur Ies cotes meridionales de lAnatolie. II faut aussi ajouter que sa politique lui vaut l’inimitie de la Republique de Venise, ce qui a comme resul- tat un affrontement naval preș de Modon, en Peloponnese, en 1403. Cela contribue ă rendre impossible, une fois de plus, une alliance entre Ies deux puissances maritimes italiennes.4 En outre, ses activites militaires dans la Mediter- ranee orientale, loin d’etre appreciees par Ies colonies genoises en Egee, sont considerees in- utiles et couteuses, et conduisent meme ă une revolte de la colonie de Chios en 1408.5 Une insurrection ă Genes et l’expulsion de Bouci- cault de la viile, ainsi que l’instabilite politique qui en decoule, feront de telle maniere qu’on ne pourra pas s’appuyer sur Ies forces militai- res de la capitale de la Ligurie en Orient dans Ies annees qui nous interessent. Dans ce cadre, Ies activites diplomatiques Ies plus intenses sont menees par Ies enti- tes politiques de taille mineure dans la Mer Egee. II s’agit dans ce cas-lă de puissances heterogenes, inquietes a cause de l’instabilite anatolique, mais qui veulent aussi profiter de la situation pour chercher ă diminuer la puis- sance turque. Etant donne qu’elles n’auraient en aucun cas la possibilite de mettre en place ---------------------------------------1 13 |-- une force militaire suffisante ă contester une eventuelle attaque ottoman, Ies îles de l’Egee cherchent ă organiser des ligues chretiennes, en se basant aussi sur la connaissance qu’elles demontrent avoir des mecanismes internes â l’Etat ottoman. Comme on aura l’occasion de le voir, leurs esperances seront dețues, surtout ă cause de la politique de non-intervention de Venise, ce qui Ies obligera ă chercher d’autres voies de coexistence. Les principaux intervenants dans ces ten- tatives d’alliance sont Pietro Zeno, seigneur venitien de l’île dAndros; Jacopo Gattilusio, seigneur de Lesbos par concession de l’Empire byzantin; la Mahone genoise de Chios; les Chevaliers Hospitaliers de Rhodes. II sera uti- le maintenant de les passer brievement en re- vue, pour voir quels etaient leurs interets et les principaux enjeux qui les poussaient ă agir. On peut compter aussi la seigneurie de Andros parmi ces potentats qui s’installent dans 1 Archipel suite ă la Quatrieme Croisade de 1204. Sous le gouvernement de familles ori- ginaires de la Veneție, ces seigneuries, dont les confins ne depassent pas souvent la grandeur de quelques îles de Cyclades, sont liees par vas- sallage au Ducat de lArchipel des Sanudo, qui est â son tour oblige par Venise de prouver sa fidelite â la Serenissime. C’est une obligation que la viile lagunaire impose â tous ses ressor- tissants en occasions semblables, pour le fait meme d’etre citoyens venitiens. Pietro Zeno, alors seigneur dAndros, compte parmi les di- plomates les plus actifs durant ces ans, en quali- te de porte-parole des institutions venitiennes, qui lui confient souvent la tâche de se mettre en contact avec les autres puissances chretien- nes, en arrivant meme â lui conceder de pren- dre des decisions au nom du gouvernement central. II est, par exemple, celui qui mene les pourparlers qui conduisent au trăite de Venise avec Soliman.6 On considere evidemment que sa connaissance de la situation egeenne dans son ensemble, fait de lui un interlocuteur plus fiable qu’ un quelconque ambassadeur venitien elu par le Senat pour une tâche pareille. Les Gattilusio sont, au contraire, une famil- ie genoise, dont les fortunes sont intimement lies avec celles de l’Empire byzantin. Ce sont en effet des Paleologues qu’ils tirent leur legitimi- | 14 [ te â gouverner l’île de Lesbos ou Mytilene, etant donne que le corsaire Francesco Gattilusio y in- stalle son pouvoir suite â une alliance avec Jean V Paleologue pendant ses luttes contre Jean VI Cantacuzene. Cette filiation est consideree comme le signe principal de leur propre pou- voir par les Gattilusio, qui cherchent tout au long de leur histoire â la renforcer avec une po- litique matrimoniale attentive et l’utilisation des enseignes imperiales qui leur sont accordees.7 II ne faut pas oublier, toutefois, qu’au de- but de XVe siecle ils sont deja obliges de pa- yer un tribut aux Ottomans pour maintenir le controle du territoire, comme le marechal Boucicaut aura l’occasion d’apprendre lorsqu’il se rendra â Lesbos pour demander l’aide des Gattilusio dans sa croisade. En effet, le gouver- neur francais de Genes a rencontre Francesco Gattilusio une premiere fois en 1398, lorsqu’il a ete envoye par le sultan Bayazid en quete, aupres des puissances chretiennes, de l’argent necessaire â la ranțon des chevaliers faits pri- sonniers lors de la bataille de Nicopolis. Parce que dans cette occasion il avait rccu une aide fondamentale de Gattilusio, aussi bien en ter- mes d’argent que de relations diplomatiques, lorsqu’il organise l’annee suivante, en 1399, la expedition croisee qui lui a ete demandee par Manuel II Paleologue, Boucicaut rend visite avant tout au seigneur de Lesbos pour lui de- mander de participer, mais il est vivement dequ lorsqu’il apprend que le sultan turc a ete infor- me de sa visite par Gattilusio, qui se justifie en disant d’etre tributaire des Ottomans, ce qui l’empeche d’agir â leur insu.8 Evidemment, en ce cas, meme s’il faut admettre que l’obligation de renseigner les Turcs de l’approche des flot- tes chretiennes hostiles fait souvent pârtie des devoirs des pouvoirs tributaires,9 la sollicitu- de de Gattilusio fait penser que le gouverne- ur de Lesbos agit dans le but de faire echouer l’expedition de Boucicaut, puisqu’il est consci- ent que le sultan Bayazet est en train de pro- gresser dans son expansion, et il a peur qu’une Croisade pourrait engendrer des represailles de la part de Turcs, ce qui pourrait meme abo- utir ă la destruction de son pouvoir, surtout si l’on venait ă savoir de sa collaboration avec les puissances occidentales. Cela demontre une fois de plus la connaissance que ces Etats in- ------------■ Revista de istorie militară ■------- sulaires ont de la situation interne du monde turc, connaissance qui leur est necessaire pour reussir ă se maintenir ă l’ecart des pressions ottomanes. En ce qui concerne la Mahone de Chios, il s’agit lă dune compagnie privee de marchands genois qui, en vertu d’accords signes aussi bien avec la Republique genoise qu’avec l’Empire byzantin ă partir de 1348, gere la domination de l’île de Chios, ainsi que les sites de la Vieille et de la Nouvelle Phocee, sur la cote turque avoisinante.10 A 1’ occasion de l’installation de Qiineyd dans la region de Aydin, les preoc- cupations principales des participants ă la compagnie concernent avant tout ces sites en Anatolie, toujours sous la menace des pouvo- irs turcs. L’instabilite qui decoule des luttes de successions apres la mort de Bayazid, pourrait s’averer en effet fatale au maintien des ces cen- tres de production d’alun, ce qui convainc les gouverneurs de Chios et des Phocees, qui leur sont subordonnes, ă promouvoir cette ligue d’alliance en 1415-1416. Finalement, la position des Chevaliers de Rhodes est parmi les plus difficiles et dange- reuses. En tant que champions de la Chretien- te, obeissant directement a la Papaute, ils ont des marges de negociation avec les Infideles tres restreints, et sont souvent obliges ă po- ursuivre une politique d’affrontement direct. Ce caractere releve aussi de l’organisation ti- piquement militaire que cet ordre a desorma- is acquis, et est clairement exprime en 1455. Face ă la requete de Mahomet II de payer un tribut ă l’instar des Chiotes, des Phoceens et des Lesbiens, le Grand Maître de l’Ordre re- pond de ne pas pouvoir satisfaire a cette im- position, etant donne que l’île n’appartient pas aux Hospitaliers, mais au Pape, auquel ils doi- vent obeissance; et puisque la Papaute interdit d’octroyer un tribut ă une puissance musul- mane, ils doivent refuser. Cette demarche pro- voquera l’organisation d’une flotte de la part de Mahomet II, sous le commandement de l’admiral Hamza Bey, pour proceder ă des re- presailles.11 Une des occasions ou l’on peut voir un accord des Hospitaliers avec une puissance musulmane, est leur participation au trăite re- dige entre Soliman et Venise contre Tamerlan en 1403, dont on a deja fait mention, et qui prevoyait pour les Chevaliers de Rhodes la ----■ Revista de istorie militară ■----------- cession de Salona en cas de victoire, mais deja quelques mois apres il se rallient aux incursions menees par Boucicaut contre les Ottomans. Ils ont ă subir la destruction de Smyrne de la part de Tamerlan, ce qui conduira ă la perte defini- tive de cette viile, qui deviendra, comme on a dit, centre de pouvoir de Qiineyd.12 Dans les evenements qui nous interessent, ce sont ces petits pouvoirs de l’Egee qu’on vient d’enumerer qui assument le role de protago- nistes. Leur atout est une bonne connaissan- ce de la situation turque et du cadre de l’Egee dans son ensemble, mais leurs efibrts pour persuader les grandes puissances occidentales ă s’engager dans une grande expedition anti- ottomane lors d’un moment de faiblesse de la puissance turque, n’aboutiront ă aucun resul- tat, et ils seront obliges de trouver une autre strategie pour se proteger face ă l’expansion des sultans. Pendant la periode oii Mahomet parvient ă se saisir des positions de plus en plus importan- tes pour l’Etat ottoman, ce qui lui assurera fina- lement la victoire, il reste ă resoudre, parmi les nombreuses questions, la situation sur la cote egeenne de lAnatolie. En effet, il est necessai- re pour le sultan d’imposer son controle sur la region d Aydin d’une maniere definitive, etant donne l’importance de ses bases militaires et navales, ainsi que leur role commercial. Les îles latines avoisinantes suivent avec preoccu- pation le deroulement des evenements, et de- cident d’intervenir ă cote de Mahomet I, pour pouvoir mieux s’accorder avec lui apres sa vic- toire, qui apparaît tres probable vue la superi- orite de ses forces. Selon l’historien byzantin Dukas, ce choix est du aussi au fait que Qunc- yd s’etait revele etre un voisin tres derangeant pour les commerce et la stabilite de ce secteur de l’Egee, ă cause de nombreuses depredations et pillages.13 Cela fait que, lorsque les forces du sultan ottoman approchent Smyrne, dont les fortifi- cations ont ete bâties ă nouveau apres les des- tructions operees par Tamerlan, trois triremes provenant de Rhodes, ainsi que des troupes aussi bien terrestres que maritimes originaires des deux Phocees, et des galeres de Chios et Mytilene, se donnent rendez-vous sur place, et contribuent ă la conquete de la viile. Apres dixjours de siege, pendant lesquels les Latins ---------------------------------------1 15 |-- Sultanul Mehmed I Celebi, după o miniatură des îles favorisent Ies assiegeants en leur fo- urnissant aides militaires et navales, la mere et l’epouse de Qiineyd sortent de la viile, en suppliant Mahomet d’epargner la vie au chef de Smyrne, qui est preț ă se rendre. Le sultan s’empare ainsi de la viile et, pour eviter qu’elle puisse etre ă nouveau utilise pour s’opposer ă son pouvoir, decide d’en detruire une pâr- tie des fortifications. Parmi ces bâtiments, il faut compter aussi une tour construite par Ies Chevaliers de Rhodes ă l’embouchure du port. La decision de la raser au sol pendant une nuit provoque une vive reaction de leur part. En effet, le Grand Maître se plaint aupres de Mahomet, en disant que la tour a ete elevee lors du regne de Aține et qu’il faut leur restituer la terre sur laquelle on l’avait construite, pour qu’ils puissent la reconstruire. Dans le cas con- traire, on pourrait s’attendre ă une mauvaise reaction du pouvoir papal, ce qui pourrait en- traîner une attaque occidentale. La reponse du sultan est tres interessante pour notre sujet. En effet, il dit d’avoir toujours voulu etre genereux (en grec peyaXodwpoț) et magnifique, digne d’honneur (cjuXoripoț) envers Ies Chretiens, ce qui le differencie nettement de l’impie Tamer- lan, et d’avoir toujours eu pour but de rendre surs la mer et le commerce, aussi bien pour Ies Rhodiotes, que pour Ies Turcs. Comme il a ete oblige, pour des motifs strategiques, de detrui- re ces fortifications, il sera bien content d’offrir aux Chevaliers de Rhodes un territoire, aussi grand qu’ils le desirent, en Lycie ou Carie, pour bâtir une fortification. Etant evidemment bien renseigne sur la situation generale de l’Empire, le Grand Maître repond qu’il veut qu’on lui assigne cet emplacement ă l’interieur des ter- ritoires de Mahomet, et pas dans le territoire d’autrui, c’est ă dire de l’emir de Menteshe. A quoi le sultan affirme que meme ces terres en Menteshe lui appartiennent, puisqu’il Ies a concedees au prince comme ă un de ses su- jets. Cela dit, il consigne au Grand Maître le rescriptum imperial que Ies Rhodiotes ont de- mande, sur quoi l’emissaire des Hospitaliers quitte le sultan.14 II s’agit du site ou se dresse actuellement le château de Bodrum.15 Cet episode temoigne de plusieurs faits. Avânt tout, Mahomet I est evidemment con- scient qu’il lui est necessaire le soutien ou, au moins, la neutralite, de ces puissances insulai- res de l’Egee. II se montre alors tres collabora- tif et decide d’exaucer Ies requetes qui lui sont posees, afin d’eviter un conflit. Deuxiemement, il semble que le Grand Maître connaisse plusi- eurs details concernant la situation interne de l’Etat ottoman et cherche ă en tirer parti au- tant qu’il peut. II paraît aussi etre au courant des modalites des concessions imperiales (c’est lui qui demande ă ce que lui soit consigne le rescriptum et il proteste contre la concession dans le territoire de Menteshe, evidemment parce qu’il craint des difficultes de cohabitati- on avec le seigneur local). Enfin, Ies deux pu- issances ont besoin l’une de l’autre, et le sultan est oblige ă s’accorder avec ceux qui affirment etre emissaires directs du Pape, et qui lui an- noncent un grande attaque occidentale au cas ou il refusait de satisfaire leurs requetes. Si l’on examine Ies ambassades des au- tres puissances chretiennes presentes, Dukas s’exprime d’une facon beaucoup plus ellyptique. Au fait, l’historien dit que Ies Chiotes, Lesbiens et Phoceens se retirerent de l’ambassade en ayant obtenu tout ce qu’ils avaient demande et s’en allerent en paix, sans mieux specifier de quelles concessions s’agit-il.16 Or, en ce qui concerne Chios, Heyd17 affirme avoir trouve la reponse ă cette question dans Ies Historiae Genuensium de Uberto Foglietta, ou, lorsqu’on ------------■ Revista de istorie militară ■------ decrit la position de la familie Giustiniani sur l’île de Chios et les modalites de gestion de ce territoire, on lit que crescendo la potenza de Turchi nellAsia in ir.finito, ed essendo di- venuta spaventevole a tutti Regni vicini (...) i Giustiniani (...) mandarono ambassadori a Maometto figlio di Calepino Re de Turchi, efe- cero seco accordo. Cet accord prevoit, en echan- ge d’un tribut annuel de 4000 florins, d’etre rccu en amitie et protection par les Turcs et de pouvoir commercer librement dans les terri- toires ottomans. En outre, Mahomet concede que tous, meme les ennemis des Ottomans, puissent commercer ă Chios, et de ne jamais attaquer l’île, mais, au contraire, de la defen- dre de quiconque voulait l’offenser. Ce trăite est considere par l’historien genois comme fondamental pour l’essor de la colonie genoise et l’epanouissement de son commerce.18 Ph. Argenti retiendra l’opinion de Heyd, en disant que la soumission de Chios aux Ottomans, qui durera sous forme de tribut jusqu’ă 1566, commence en 1415.19 En effet, on ne voit pas pourquoi on devrait rejeter cette reconstruc- tion, etant donne qu’on ne repere d’autres re- nseignements sur la date du debut des tributs chiotes aux Ottomans, qui doit etre, comme on a eu l’occasion de le dire, bien anterieure ă 1455. Or, comme l’on a deja remarque, il n’y a pas d’unanimite parmi les chercheurs relativement ă la date du siege de Smyrne. D’une part, Heyd et Argenti ne contestent pas la narration de Dukas, qui date ces evenements en 1415, jus- te un an avant la bataille de Gallipoli entre les Ottomans et les Venitiens. De l’autre, Luttrell, apres avoir souligne que Dukas commet sou- vent des fautes chronologiques, en s’appuyant sur un document d’archive20 qui affirme que le Grand Maître visita le château de Saint Pierre en Turquie, ă identifier avec celui de Bodrum, en 1408, situe ces evenements entre 1406 et 1407. Cette hypothese paraît difficile ă ac- cepter, etant donne que pendant ces annees la lutte entre Soliman et Mahomet touche son point culminant. II est difficile d’imaginer que les Hospitaliers auraient juge des telles pro- messes suffisamment certaines et stables, pour qu’ils puissent entreprendre une constructi- on de dimensions semblables, avec toutes les depenses et les investissements que cela com- ----■ Revista de istorie militară ■--------- portait. En plus, on sait que, encore pendant les annees 1404-1410, Quncyd compte parmi les partisans les plus influents de Soliman, et suit ce dernier, par exemple, en Roumelie en 1410.21 En considerant que, apres le siege de Smyrne, le gouverneur de Aydin est pardonne par Mahomet I et accepte comme gouverne- ur, et que Dukas specifie que, durant toute sa vie, Quncyd ne manqua plus sa parole vis-ă-vis du vainqueur,22 il est plus aise d’imaginer que cet episode se deroule apres 1411, date de la mort de Soliman, qui a permis ă Mahomet I de renforcer sa position en Anatolie. On pourrait alors expliquer autrement cette datation, en pensant par exemple que les Hospitaliers possedent dejă un site plus ou moins fortifie ă Bodrum et que, suite ă l’aide octroyee au sul- tan, ils profitent de la possibilite de pouvoir demander une concession ă Mahomet pour se faire confirmer ce territoire dans le cadre d’un Etat ottoman plus ou moins desormais pacifie. Tout compte fait, situer cet episode entre la fin du 1413 et 1415 paraît l’hypothese la plus vraisembable. Elle trouve confirmation, par ailleurs, dans la reconstruction des faits for- mulee par Zachariadou. Si l’on suit le recit de cette derniere, la construction de la forteresse de Bodrum aurait ete commencee en 1407, en profitant de la situation de confusion en Ana- tolie lors des luttes entre Mahomet I et Siiley- man. Quant la defaite de Quncyd ă Smyrne elle devrait etre situee entre 1413 et le juillet 1414, lorsque les actes du Senat de Venise menti- onnent les instructions donnees au bayle de Constantinople Francesco Foscarini, pour son ambassade aupres de l’admiral de Mahomet I.23 De toute maniere, en lisant le texte de ces in- structions, la clause concernant les regions de Palatia (Mylet) et Altoluogo (Ephese), c’est ă dire le territoire de Quncyd, peut meme faire penser que les evenements sont en train de se derouler durant ces mois, puisqu’on lit: sensi- mus quod domini Palatii et Altiluogi, timentes de potentia istius Cherici (l’admiral des Turcs aupres duquel on doit faire l’ambassade), que- runt concordari secum etfieri sui amici et rec- comendatiT Finalement, alors, on peut dire que le siege de Smyrne eut lieu autour de 1414, ou meme en 1415, comme le dit Dukas. Telle est la situation dans les rapports entre les Ottomans et les puissances egeennes latines autour de cette date. Le theme de la generosite de Mahomet I, notamment envers les entites politiques chretiennes, evoque par le sultan lors des pourparlers avec les Chevaliers de Rhodes, peut etre repere ă plusieurs reprises dans les sources. Par exemple, l’historien byzantin Chalcocondylas le considere extremement equitable et pacifique dans ses moeurs,25 alors que dans les informations donnees par le Senat venitien ă Francesco Foscarini, on dit que par plusieurs voies on a su quod est humanis homo et diligit multum nostrum dominium?6 Arrives ă ce point, il faut remarquer que, dans les an- nees qui suivent, ces memes puissances egeen- nes jouent leur position diplomatique sur une autre table, celle de l’Empire byzantin et de la Republique venitienne. En effet, si l’on regarde les actes du Senat de la Serenissime, on s’aperțoit qu’entre aout 1415 et fevrier 1416 de nombreuses negociati- ons sont entamees entre Manuel II Paleologue, les Chevaliers de Rhodes, Chios, les Phocees et Mytilene d’une part, et Venise de l’autre, par le biais de Pietro Zeno, seigneur dAndros, qui agit comme intermediaire. L’objet de ces nego- ciations est l’organisation d’une ligue de defen- se navale, sollicitee par les îles egeennes, qui sont conscientes des dangers que la victoire de Mahomet I peut representer pour les entites politiques latines de la region. A la fin du mois d’aout 1415, le Senat de la Serenissime rețoit le venitien Pietro Zeno, seig- neur de Andros, qui met au courant l’assemblee de l’intention de Rhodes, Chios et Mytilene de constituer une ligue navale ad securitatem et conservationem statuum et ad damna et des- tructionem Turchorum, qui depuis longtemps molestant et damn.ficant ipsa loca. Les se- nateurs repondent qu’ils sont disposes ă par- ticiper ă cette ligue, en mettant ă disposition deux galeres, ă condition que Rhodes, Chios et Mytilene contribuent avec une galere chacune. Si ces derniers sont disponible ă doubler leurs efforts, en armant deux galeres, Venise fera de meme, en mettant ă disposition quatre navires. On renseignera en ce sens le gouverneur de la colonie venitienne de Negrepont, afin qu’il ac- complisse les demarches necessaires.27 L’acte qui suit donne plus de details, en confirmant le precedent avec une majeure convinction. II pourrait s’agir des insistences | 18 | de Zeno, qui doit avoir decrit plus clairement la situation de danger que l’expansion ottoma- ne entraînait. En effet, le document s’ouvre en disant: cum, sicut mânjește apparet, potentia Turchorum tam a parte terre quam a parte maris multum ampliatur et crescit et, nisi re- medium apponatur, posset multum nocere locis nostris Levantis, etant donne qu’il est mieux de combattre associes dans une alliance que se- uls, on decide d’adherer ă la ligue proposee par les trois îles, et on precise aussi d’ou tirer les forces qu’on prevoit de destiner ă l’operation, c’est ă dire la galere de la colonie de Negrepont et celle ă protection de la Mer Egee. On spe- cific, en outre, que deux autres galeres seront immediatement mises ă disposition, si les au- tres puissances decident d’en faire autant. En- fin, on informe Pietro Zeno qu’il peut inviter l’empereur byzantin ă s’associer ă cette ligue.28 Apparemment, dans un premier moment, le gouvernement venitien se dit preț ă collabo- rer, meme s’il pose plusieures conditions. On se rend compte de la gravite de la situation et de la necessite de pourvoir ă la defense des territoi- res orientaux, mais en meme temps on ne veut pas s’exposer de maniere excessive face aux Ottomans, et l’on prefere constituer seulement une ligue defensive. Durant les mois qui sui- vent, Venise ne se demontrera pas si disponible ă adherer ă ce projet, et cherchera ă s’esquiver. L’accueil d’une ambassade de l’empereur byzantin, le 23 septembre de la meme annee, est beaucoup plus froid. Dans un document redige en pârtie en dialect venitien, l’on com- mence par reprocher ă l’ambassadeur venant de Constantinople que la paix que l’Empire est en train de stipuler avec les Turcs n’est pas sta- ble, per che de le sue parole e promesse pocho sepuofidar. Ensuite, on dit qu’on a deja inves- ti Pietro Zeno de la fonction d’intermediaire dans les pourparlers pour ce projet de ligue, et qu’il faut se renseigner aupres de lui pour savoir â quel point sont arrivees les negociati- ons. On se dit egalement disponibles ă envoyer en ambassade le castellan de Coron et Modon, Michele Trevisan, au cas ou s’averait neces- saire de poursuivre les pourparlers. Enfin, on passe en revue d’autres questions concernant les mouvements de population entre les deux puissances et d’autres aspects, qui n’ont rien ă voir avec le sujet qui nous interesse.29 ----------■ Revista de istorie militară ■- On peut reperer Ies dernieres traces de ce projet de ligue dans un document relatant une deuxieme ambassade byzantine, qui a eu lieu le 8 fevrier 1416. Ce document permet de clarifier aussi la position de Rhodes, Chios, Mytilene et Andros dans le cadre de ces evenements, tan- dis qu’on voit le gouvernement venitien retar- der une fois de plus son intervention. L’ambassadeur est Nicolaos de Monoianni, et il presente ă la Serenissime quatre questions principales. La premiere concerne le deșir, ex- prime par Manuel II Paleologue, qu’on puisse parvenir ă une cessation des hostilites entre Venise et le roi d’Hongrie, Sigismond, puisque ce conflit fait dbbstacle ă la constitution d’un front commun des Chretiens contre Ies Turcs. La reponse ne reserve aucune surprise: le gou- vernement lagunaire proteste d’avoir ete dis- ponible, tout au long de son histoire, de rester en paix avec Ies autres puissances chretiennes, mais il faut verifier que Sigismond soit dispo- nible ă traiter de la meme fațon, en s’accordant avec la viile adriatique. Ensuite, l’ambassadeur byzantin demande des renseignements au su- jet de la ligue navale, et le Senat repond que la question a ete confie ă Pietro Zeno, mais que la Mahone de Chios a dit de ne pas pouvoir repondre pour l’instant ă ce sujet, puisqu’on attendait Ies indications de la viile de Genes. Tant qu’il n’y aura pas de reponse de la part de Chios, Venise ne pourra pas exprimer sa deliberation. Le troisieme point des nego- ciations a pour objet la construction du mur dit de l’Hexamilion, qui devait proteger le Peloponnese des attaques turcs tout au long de l’Isthme de Corynthe. Ce mur aurait du etre bâti avec le concours aussi bien de Byzance, que de Venise, mais Monoianni se plaint, au nom du gouvernement byzantin, du fait qu’on attend encore la contribution de la Serenissi- me. On repond ă ceci qu’il faut bien excuser la domination venitienne, mais qu’on est dans une situation ou l’on doit faire face ă de gran- des depenses, surtout ă cause des devastations subies par la colonie de Negrepont suite aux incursions turques, et qu’on peut pas pour l’instant contribuer aux necessites financieres de cette edification. Enfin, on repond ă la quatrieme question en disant que Venise sera toujours prete ă prendre part activement ă une ----■ Revista de istorie militară ■---------- ligue chretienne, une fois que Ies tractations de paix avec l’Hongrie auront abouti.30 On peut tirer quelques reflexions de ce do- cument. Avânt tout, Venise reste sourde aux requetes reiterees d’alliance: trop des frictions la separent de l’Empire byzantin en ce mo- ment, et elle est engagee aussi dans une lutte avec d’autres puissances chretiennes, ce qui l’empeche de constituer cette ligue tant convo- itee aussi bien par Manuel II, que par Ies îles de la Mer Egee, qui assistent avec effroi â la victoire de Mahomet I sur ses adversaires et â la reunification ottomane. Deuxiemement, on voit aisement que Chios se trouve, par rapport ă Genes, dans une situation analogue, mais qui ne coincide pas completement, ă celle de Andros vis-â-vis de Venise: ces petites enti- tes, plus ou moins autonomes, agissent avant tout comme intermediaires, puisqu’elles con- naissent la situation du Levant mieux que la plupart des magistrats des colonies principa- les, qui sont envoyes dans leur postes pendant des brieves periodes et n’ont, en consequence, temps suffisant ă comprendre entierement la situation generale. Mais, malgre cela, Ies decisions Ies plus importantes en matiere de politique etrangere restent confiees aux magistratures du gouvernement central, en consequence aussi du fait que ces puissances locales ne pourraient jamais parvenir ă ras- sembler des forces militaires suffisantes ă agir independemment. Etant donne cela, lorsque la situation risque de tourner ă leur desavantage, avec la prise du pouvoir definitive de la part de Mahomet I, elles sont obligees ă entamer des negociations avec Ies Ottomans, pour pouvoir sauvegarder son independence. Cela vaut, au moins, pour Chios, qui a, par rapport ă Genes, des marges de manoeuvre plus amples que Andros, et pour Mytilene, qui peut agir dans une autonomie presque totale. On ne peut pas dire la meme chose pour Andros. En effet, en revenant au recit de Dukas, on peut constater que Ies preoccupa- tions exprimees par Pietro Zeno sont plus que legitimes. Le sultan, apres avoir saisi ă nouveau le pouvoir, reorganise la flotte ă Gallipoli et se lance dans de nombreuses incursions con- tre Ies colonies venitiennes, en visant surtout l’Eubee, Ies Cyclades et, precisement, Andros,31 ---------------------------------------1 19 |-- en laissant intactes Mytilene, Chios et Rhodes, qui ont pu s’accorder avec lui separamment. C’est probablement â ces operations que le Senat de Venise fait reference dans le dernier document qu’on a examine, du fevrier 1416. C’est ainsi que, comme le remarque Imber, apres la defaite de la diplomație, la Serenissi- me est obligee ă reagir contre les Ottomans, et pourra ainsi gagner une bataille navale â Gallipoli cette meme annee. La victoire est considerable, d’ailleurs, si l’on peut dire que la flotte ottomane ne representera plus un dan- ger jusqu’en 1450.32 Evidemment, l’analyse de Pietro Zeno et des autres potentant latins de l’Egee, qui voulaient pousser la Serenissime â agir rapidement pour profiter de la faiblesse de l’Etat ottoman, etait exacte, comme la victoire de Gallipoli en temoigne. On peut maintenant tirer quelques conclu- sions, surtout en ce qui concerne la position des Etats insulaires. Avânt tout, il faut rema- rquer qu’ils entretiennent entre eux des rela- tions etroites, utiles aussi bien â la circulation des informations, qu’â l’organisation d’une po- litique commune, la seule possible etant don- nee la petite taille de ces entites politiques. La force de ces liens apparaît aussi par d’autres episodes: par exemple, Laura Balletto rappelle que lors de l’insurrection de Chios contre Bou- cicaut en 1408, les Mahonais avaient demande des armes et des prowisions pour resister au gouverneur genois precisement â l’île dAndros et ă son seigneur Pietro Zeno, ce qui demontre un ample degre de familiarite.33 Deuxiemement, cette vaste connaissance de la situation politique et militaire de l’Egee en fait des intermediaires privilegies dans les relations diplomatiques. Venise confie â Pietro Zeno des tâches d’une certaine responsabilite, quand on lui permet d’agir librement au nom de la Republique. Ce faisant, on lui reconnaît evidemment une vaste connaissance du terra- in. En outre, agir par le biais de ces pouvoirs permets aussi de se maintenir dans une situati- on d’ambiguite vis-â-vis des autres puissances en jeu: etant donne que Venise est encore en train de chercher un accord avec Mahomet, ne voulant pas se confronter directement avec les Ottomans, on confere le pouvoir de mener les negociations avec les autres Etats â une entite subordonnee mais distincte, celle d Andros, ce ----1 20 |--------------------------------------- qui permet de ne pas s’engager avec l’Empire byzantin, par rapport auquel on a une attitude plutot mefiante. S’il y a alors des affinites entre Rhodes, Mytilene, Chios et Andros, il faut aussi relever des differences. D’un cote, Chios et Andros, en consequence de leur statut et de leur ori- gine (la premiere, par concession de la part de Genes de la gestion de l’île ă une compagnie de marchands prives en f348; la deuxieme, fondee suite ă l’installation des familles veni- tiennes dans les Cyclades apres la Quatrieme Croisade en 3204), ne peuvent pas agir avec une totale liberte, mais doivent suivre la po- litique de la mere-patrie d’une facon plus ou moins etroite. Ceci dit, il faut aussi souligner que Chios est en une certaine mesure plus libre que l’île de Zeno, ce qui permet ă la premiere de s’accorder avec Mahomet I en occasion de la conquete de Smyrne et de ne pas subir ses represailles, alors quAndros paye son obliga- tion de fidelite ă Venise avec les incursions de la flotte ottomane. De l’autre cote, Rhodes et Mytilene agissent librement, â l’instar d’Etats tout ă fait independants. Les evenements qu’on vient d’analyser temoignent clairement de la position tres particuliere des Chevaliers de Rhodes, une puissance neutre dans le cadre de la Chretiente, ă cause des origines variees de ses membres, provenant de toute l’Europe occidentale, obeissante â la Papaute, une sor- te d’outil dans les mains d’Etats tels que Ve- nise ou Genes, qui peuvent par son biais bien sonder la situation dans le camps adversaire ou mener des operations militaires sans agir directement.34 Enfin, cet evenement, bien que seconda- ire dans ses dimensions, donne quelques cles de reflexion au sujet de la politique des pu- issances maritimes italiennes et de l’Empire byzantin vis-â-vis de l’expansion turque dans ces premieres annees. Les grandes puissan- ces qui jouent dans ce scenario hesitent entre l’utilisation de la diplomație et l’affrontement direct, souvent avec une evaluation erronee de la situation. Genes, par exemple, avec le ma- rechal Boucicault attaque les Ottomans â un moment qui n’est pas propice, etant donnee la puissance de Bayazid en 1399, ce qui con- duit au sabotage de l’operation par Francesco Gattilusio, conscient du danger q’une ripos- ------------■ Revista de istorie militară ■------ te des Ottomans pourrait representer. Meme l’Empire byzantin, bien informe des mouve- ments ottomans, finit par aider Mahomet dans sa victoire finale. Venise ne se decide â interve- nir qu’apres de nombreuses exhortations, mais n’est finalement convaincue d’actioner que par les incursions turques dans les Cyclades. II faut constater que cette strategie de non-intervention des grandes puissances, qui hesitent ă prendre parti et ă agir resolument, finit par aider les Ottomans dans leur nouvel- le expansion en Anatolie. A ce propos, Kedar considere qu’une erreur cruciale de la politique venitienne et genoise lors de cette premiere decennie du siecle est de ne pas avoir trăite avec Tamerlan, qui pourtant etait disponible â un accord avec les Occidentaux pendant sa premiere installation en Anatolie, ce qui aurait permis, d’apres son opinion, d’ouvrir ă nouveau les grandes routes de lAsie centrale aux mar- chands italiens. Selon son scenario l’indecision et le manque d’action seraient dus ă l’attitude plus prudente suite ă la crise economique et commerciale de la seconde moitie du XIVe siecle, attitude qui aurait fait perdre beaucoup d’occasions aux Republiques italiennes, desor- mais repliees sur elles-memes.35 Comme qu’il en soit, les erreurs d’evaluation de la situation sont evidents de la part des grandes puissances grecques et latines, et la victoire venitienne de Gallipoli en 1416 ne s’averera pas determinan- te sur la longue duree. Dans ce contexte, les puissances mineures semblent etre les mieux placees pour conna- ître la situation et agissent consequemment, en s’accordant avec Mahomet I lors de sa victoire ă Smyrne, et en conseillant en meme temps aux Etats majeures d’intervenir dans ce moment de detresse des Turcs. Leur previsions se demon- trent exactes, comme temoignent les projets de Mahomet visant l’Egee, avec l’armement de la flotte et ses incursions, qui epargnent seule- ment les puissances qui ont pu s’accorder avec lui. La victoire navale de Venise ă Gallipoli, juste apres qu’elle se soit decidee ă interve- nir, porte un grave coup ă une flotte ottoma- ne qui, evidemment, etait encore assez faible. Sur une longue periode, l’autonomie obtenue par quelques’unes de ces îles leur assurera une existence beaucoup plus longue que celle des colonies obligees ă suivre la politique generale ---■ Revista de istorie militară ■--------- de Venise ou d’autres puissances, et qui devien- dra par la suite celle d’un affrontement direct. C’est ainsi, par exemple, que la Negrepont ve- nitienne ne survivra que 17 ans, jusqu’en 1470, ă la chute de Constantinople, alors que Chios, grâce â une politique plus souple melangeant tributs et accords diplomatiques, restera aux Genois jusqu’en 1566. Bibliographie Ph. Argenti, The occupation cf Chios by the Genoese and their administration cf the island 1346-1566, voi. 1-3, Cambridge, 1958 ASV = Archivio di Stato di Venezia L. Balletto, Tra Andros veneziana e Chio dei Genovesi nel Quattrocento, en Thesaurismata 31, 2001, pp. 89-105 I. Bekker, Ducae Michaelis Ducae nepotis histo- ria byzantina, Bonn, 1834 I. Bekker, Laonici Chalcocondylae atheniensis historiarum libri decern, Bonn, 1843 U. Foglietta, DeUTstorie di Genova di Monsignor Uberto Foglietta libri XII tradotte per M. Francesco Serdonati, Genova, 1597 W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au MoyenAge, Leipzig, 1885-1886 C. Imber, The Ottoman Empire, 1300-1650. The structure cf power, London, 2009 D. J. Kastritsis, The sons cfBayezid. Empire buil- ding and representation in the Ottoman civil war cf 1402-1413, Leiden-Boston, 2007 B. Z. Kedar, Mercanti in crisi a Genova e Vene- zia nel '300, Roma, 1981 D. Lalande, Etudes sur le "Livre des Fais du bon Messire Jehan le Meingre, dit Bouciquaut, Mares- chal de France et gouverneur de Jennes”, Paris, 1983 A. Luttrell, The Hospitaliers cf Rhodes and their Mediterranen World, Aldershot, 1992 A. Luttrell, The Hospitaller State on Rhodes and its Western provinces, 1306-1412, Aldershot, 1999 G. e P. G. Stella, Annales Genuenses, 1435, in L. A. Muratori, Rerum Italicarum Scriptores, Milano, 1730, voi. XVII C. Wright, Byzantine authority and Latin rule in the Gattilusio lordship, in J. Harris-C. Holmes-E. Russell (a c. di), Byzantines, Latins and Turks in the Eastern Mediterranean World cfter 1150, Oxford, 2012 E. A. Zachariadou, Studies inPre-Ottoman Tur- key and the Ottomans, Aldershot, 2007 E. A. Zachariadou, Trade and Crusade. Veneti- an Crete and the Emirates cf Menteshe and Aydin (1300-1415), Venezia, 1983 2Z] NOTE 1 Kastritsis 2007, p. 45. 2 Kastritsis 2007, pp. 188-194. 3 A. Luttrell, The Hospitallers cf Rhodes cor.front the Turks: 1306-1421, pp.100-101, in Luttrell 1992. 4 Lalande 1983, pp. 390-423. 5 Stella 1435, pp. 1218-1220. 6 Kastritsis 2007, pp. 53-57. 7 Wright 2012, pp. 247-263. 8 Lalande 1983, pp. 285-311. 9 E. A. Zachariadou, Changing masters in the Aegean, in Zachariadou 2007, p. 201. 10 Argenti 1958. 11 Bekker 1834, p. 320. 12 A. Luttrell, The Hospitallers cfRhodes cor front the Turks: 1306-1421, pp. 99-102, in Luttrell 1992. 13 Bekker 1834, p. 106. 14 Bekker 1834, pp. 103-108. 15 A. Luttrell, The building cf the Castle cf the Hospitallers at Bodrum, in Luttrell 1999. 16 Bekker 1834, pp. 103-108. 17 Heyd 1885-1886, voi. II, p. 278. 18 Foglietta 1597, p. 459. 19 Argenti 1958, voi. I, p. 170. 20 Le document est note Malta, cod. 334, f. 150. Cfr. note 13, p. 158, in A. Luttrell, The building cf the Castle cfthe Hospitallers at Bodrum, in Luttrell 1999. 21 Kastritsis 2007, pp. 144-145. 22 Bekker 1834, pp. 108-109. 23 Zachariadou 1983, pp. 85-89. 24 ASV, Senato, Miști, reg. 50, ff. 130-130 v. 23 Bekker 1843, p. 203. 26 ASV, Senato, Miști, reg. 50, ff. 130-130 v. 27 ASV, Senato, Miști, reg. 51, c. 62 r. 28 ASV, Senato, Miști, reg. 51, c. 62 v. 29 ASV, Senato, Miști, reg. 51, cc. 67 r.-68 r. 30 ASV, Senato, Secreti, reg. 6, cc. 84 v.-85 r. 31 Bekker 1834, pp. 108-109. 32 Imber 2009, p. 18. 33 Balletto 2001, p. 93. 34 A. Luttrell, Rhodes: base militaire, colonie, metropole de 1306 ă 1440, dans Luttrell 1999, pp. 235-245. 35Kedarl981, pp. 189-191. 22 I------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Cruciada târzie în Țârile Române și Mediterana Orientala SUB SEMNUL SFINTEI CRUCI: CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI ȘI ȘTEFAN CEL MARE FLORIN GABRIEL PETRICĂ * Abstract The article highlights the potențial connection between some events recorded during Ștefan the Great' reign and the dates cf orthodox feasts. More to the point, one could strengthen the cforementioned connection by the direct link between the annual September 14"' date for the Exaltation cf the Holy Cross and several reconstructing stages cf the Fortress cf Suceava, di- rectly supervised by the Moldavian prince. In fact, our paper aims at proving that the inscrip- tion placed at the stronghold, whose still legible date only States "September 14th” was placed in 1486, one cf the key-dates cf Stifan the Great’ rule. Keywords: Exaltation cf the Holy Cross, Moldavia, Suceava Fortress, Ștefan the Great Ștefan cel Mare a fost foarte atent la rându- irea anumitor evenimente în raport cu zilele de sărbătoare creștină. Ideea, dezvoltată într-o lu- crare istoriografică fundamentală, își poate găsi o reconfirmare, dacă mai era nevoie, în semnifi- cația zilei de 14 septembrie, dedicată marii săr- bători creștine înălțarea ‘ fentei Cruci1. Este ziua căreia marele domn i-a acordat cea mai mare cinstire, sărbătoare religioasă încărcată de sensurile cele mai adânci și mai ascunse2. Spre aceeași direcție de cercetare ne-am îndreptat și noi gândurile în prezenta cercetare, încercând să aflăm resorturile ideo- logice care l-au determinat pe marele domn să includă și să așeze central în panoplia sa de zile cu semnificații speciale, sărbătoarea înălțării 'fintei Cruci. Această zi de mare sărbătoare nu a trecut neobservată în istoriografie, Maria Magdalena Szekely subliniind pregnanta atenție pe care Ștefan cel Mare a acordat-o acestei zilei în ul- timii treizeci de ani de domnie, domnul lăsând suficiente indicii despre semnificația specială a sărbătorii. Astfel, căsătoria principelui mol- dovean cu Maria de Mangop, o descendentă a familiei imperiale bizantine, s-a oficiat chiar în ziua de 14 septembrie 1474, fiind pusă sub semnul înălțării supremului simbol al crești- nismului, în ciuda faptului că această zi este una de post3. Liviu Pilat remarca, de asemenea, impor- tanța acestei zile, invocând un document din 15 septembrie 1466, prin care Ștefan cel Mare făcea o danie Mănăstirii Putna. Ceea ce i-a atras atenția autorului nu este dania în sine, ci însemnarea diacului care a redactat docu- mentul: „A scris Tador Prodan a doua zi după înălțarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, * Cercetător în cadrul Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște. ■ Revista de istorie militară ■---------------------------------------------- Cetatea Sucevei, fotografie aeriană luni”. Această mențiune i s-a părut stranie is- toricului, pentru că în actele interne moldove- nești nu se obișnuia raportarea la o sărbătoare din calendarul religios, ca în diplomatica lati- nă, și nici precizarea zilei din săptămână. Mai mult, menționarea în document a celor doi mi- tropoliți, Theoctist și Tarasie de Roman, îl în- deamnă să creadă că duminică, 14 septembrie 1466, la Suceava, sărbătoarea înălțării £fintei Cruci fusese marcată într-un asemenea chip încât diacul care avea să redacteze documentul în cauză, în ziua imediat următoare, a fost cu totul impresionat4. însă, această mare zi, a cărei conotație reli- gioasă capătă valențe cu totul speciale în men- talul unui domn atât de implicat în lupta împo- triva Semilunii, avea să fie valorificată și în plan ideologic odată cu „declanșarea păcii” în rela- țiile cu Poarta în anul 1486. în centrul acestui mecanism ideologic se va afla supremul simbol militar al Moldovei, reazemul puterii sale: ca- pitala Suceava cu Cetatea sa de Scaun. Se mai pot invoca și alte sugestive fapte de ctitorire ale domnului, care atestă o efer- vescență constructivă la Suceava și în apropi- erea capitalei, începând cu anul 1486, legate de aceeași sărbătoare religioasă. Astfel, pacea cu Poarta, încheiată în vara anului 1486, re- prezintă un moment care se constituie într-un prag cronologic important pentru decriptarea evoluției ctitoriilor ștefaniene. Este de crezut că la acea dată, așa cum am încercat să demon- străm5, lucrările de refacere și îmbunătățire ale ----1 24 |-------------------------------------- sistemului defensiv al țării, mai ales în contex- tul pierderii Chiliei și Cetății Albe, au fost lă- sate, foarte probabil, în plan secund6. Oricum, această problemă, datorită încheierii păcii, nu ne mai apare astăzi ca fiind atât atât de presan- tă pentru domn. O dovedește chiar seria im- presionantă de ctitorii, centrată pe biserici, ri- dicate în complexe monastice, orașe, reședințe domnești și sate, precum și de refacerea curți- lor domnești ca noi spații aulice, nu obligato- riu și ca centre fortificate. Că această etapă de construcții ecleziastice se desfășura în paralel cu una aulică, mai ales că unele biserici aparțin unor curți domnești, stă mărturie chiar pisania curții domnești din Hârlău, care menționează refacerea reședinței la data de 15 septembrie 1486, la o zi după marea sărbătoare creștină a înălțării Sfintei Cruci, când, așa cum vom ve- dea, Ștefan cel Mare inaugura o altă mare cti- torie mușatină. Mai mult, în apropierea capi- talei Suceava, la Pătrăuți, Ștefan începea pe 13 iunie 1487 construirea unei biserici cu hramul Cinstitei Cruci, finalizată însă mai târziu7. Pes- te un an se va ridica biserica din Voroneț, cu hramul înălțarea Sfintei Cruci, sfințită pe data de 14 septembrie 1488s. Curtea domnească, si- tuată în centrul capitalei, va cunoaște și ea o profundă schimbare, odată cu orașul, distrus în primăvara anului 1485. Era firesc ca mare- le voievod să acorde acum o mai mare atenție capitalei Moldovei, care a trebuit refăcută din temelii, atât în 1476 cât și în 1486. ------------■ Revista de istorie militară ■-------- Dacă din punct de vedere religios ctitori- ile Iui Ștefan sunt elocvente în a sublinia im- portanța anumitor zile, faptele politice atestă, la rândul lor, aceeași tendință. Astfel, tratatul de pace cu Polonia s-a semnat la curtea din Hârlău, în zilele de 11 și 12 iulie 14999. însă, pe data de 14 septembrie, în același an, se înche- ia, Ia Suceava, de astă dată în Cetatea de Scaun, tratatul cu marele duce al Lituaniei. Conside- răm că aceste tratate, semnate în reședințe di- ferite, dețin o altă cheie de înțelegere a menta- lului marelui domn. Tratatul cu Polonia a fost semnat chiar în locul unde s-a celebrat victoria moldovenilor asupra oștilor lui loan Albert, Ștefan acordând, în schimb, o deosebită cinste lui Alexandru, marele duce al Lituaniei, alături de care semnează tratatul de prietenie și alian- ță în chiar ziua de înălțare a ifintei Cruci10, în reședința sa invincibilă, pusă din anul 1486 sub ocrotirea acestui semn divin. Una dintre marile ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, ale cărei începuturi constructive datea- ză din vremea lui Petru Mușatinul, a fost Ceta- tea de Scaun a Sucevei, destinată a servi drept principal centru de putere al Moldovei. Orașul Suceava devenise, anterior anului 1384, prin- cipala reședință a domnilor Moldovei, succe- dând Șiretului catolic11, iar Cetatea de Scaun a Sucevei reprezenta, alături de cetățile Hmielov, Țețina, Hotin, Neamț, Roman și Cetatea Albă, osatura sistemului defensiv al Moldovei. Cetatea de Scaun a avut, însă, o istorie care a făcut-o celebră până astăzi, iar asupra desti- nului său istoric și-a pus pecetea inconfunda- bilă Ștefan cel Mare, încă de la debutul dom- niei sale. Suceava a devenit, astfel, prin atenția acordată ei de marele domn, și eșafodajul ide- ologic al luptei antiotomane, devenit pregnant încă din anul 147312. Lupta împotriva slujitorilor profetului Mahomed, conjugată eforturilor depuse și de alte state13, catolice însă, a căpătat un cen- tru spiritual ortodox, reprezentat de capitala Moldovei, Suceava, și de cetatea sa de scaun, centru de putere pe care Ștefan l-a așezat, așa cum încercăm să subliniem, încă de la debu- tul conflictului armat antiotoman, dar mai ales începând cu anul 1486, sub semnul înălțării ifintei Cruci. ----■ Revista de istorie militară ■----------- Ștefan cel Mare, după miniatura din Evangheliarul de la Umor Prin căsătoria cu prințesa bizantină Maria de Mangop, săvârșită chiar în ziua de 14 sep- tembrie 1474, domnul Moldovei se putea con- sidera un continuator al Imperiului Bizantin, dar, mai ales, apărătorul credincioșilor orto- docși14. Ca atare, nu ne apare ca surprinzătoare folosirea titlului de „țar” atunci când se amin- tește numele domnului15. Reacția sultanului, ca urmare a acțiunilor politice și militare ale domnului Moldovei, nu a întârziat mult, campania acestuia de pe- depsire a lui Ștefan încheindu-se dramatic în apropierea orașului Vaslui, la începutul anului 1475. însă, în această perioadă de conflicte cu Poarta, Cetatea de Scaun avea să fie pregătită împotriva eventualelor asedii, care au și avut loc, dealtfel, în timpul primelor trei războaie împotriva Porții (1474-1479,1481,1484-1486), în anii 1476 și 148516. Istoria cetății sucevene în vremea mare- lui domn reprezintă, așa cum s-a subliniat deja „un etalon al manifestărilor de putere ale domnului”17, încheierea campaniilor militare victorioase având ca punct terminus sediul pu- terii domnești. Ideea de biruință începe să fie asociată, nu întâmplător, cu Cetatea de Scaun, spațiu aulic aflat, cu prioritate, în atenția ma- relui domn18. Asupra cronologiei edificării și refacerilor Cetății de Scaun s-au emis ipoteze credibile, bine argumentate, etapele de construcție fiind determinate mai ales de spectrul unor even- tuale asedii ori de refaceri cauzate de aceste atacuri. Aceste etape de refacere a cetății au putut avea un timp de desfășurare mai rapid, dictat de presiunea atacurilor, ori unul de re- construcție mai lent, desfășurat mai ales în pe- rioade de acalmie pe plan militar19. Una dintre aceste etape s-a desfășurat, credem noi, în anul 1486. Nu cunoaștem, din păcate, amploarea acestei intervenții, deși este de presupus că lucrările finalizate în anul 1477, după asediul cetății din vara anului 1476, au fost semnificative sub raportul întăririi ziduri- lor de incintă. Cert este că o schimbare a avut loc, atât sub raport constructiv, cât și sub ra- port ideologic. Astfel, pisania pusă de domn pe zidurile cetății poartă data de 8 septembrie 147720. Este ziua unei mari sărbători religioase creștine, cea a Nașterii Maicii Domnului. Ur- mătoarea pisanie păstrată, deși înregistrează doar data lunii și a zilei, septembrie 14, ziua înălțării hfintei Cruci, poate data, credem noi, din anul 1486, un alt an-cheie al domniei lui Ștefan cel Mare. Asupra acestei pisanii s-a oprit și analiza istoricului Ștefan Gorovei, care o plasează cronologic în anul 149221. în sprijinul ipotezei noastre invocăm un document ce poartă o dată de emitere cu ten- tă inaugurală. Dealtfel, după perioada tulbure creată de căderea Chiliei și Cetății Albe, dar și de pretendența lui Petru Hronoda, perioadă atestată și de întreruperea activității cance- lariei domnești, Cetatea de Scaun va fi gazda principală a emiterii primelor documente in- terne, ce au o anumită relevanță, credem noi, în a considera încheierea anumitor lucrări de reconstrucție la reședința suceveană, la 14 sep- tembrie 1486. Mai precis, data precizată ante- rior, cu rezonanțe spirituale specifice, fiind ziua în care se sărbătorește înălțarea ifintei Cruci, este cea care-1 menționează, pentru prima oară în documente, pe noul portar de Suceava, Luca al lui Arbore22. Credem că evenimentul care a precedat reluarea activității cancelariei, ce marca trecerea în plan ideologic a luptei antio- tomane, a avut o importanță specială și pentru cariera lui Luca Arbore, acesta fiind menționat în documentul din 14 septembrie în virtutea faptului că devenise, anterior datei purtate de act, portarul Cetății de Scaun. Confirmarea ipotezei noastre, care încearcă să argumenteze că pe data de 14 septembrie 1486 s-a inaugu- rat noua formă a Cetății de Scaun, în prezența noului ei portar, Luca Arbore, menționat doar în ziua respectivă ca martor în documentul in- vocat, rezidă și în faptul că acest mare boier va mai fi atestat în actele interne ca martor, nu întâmplător, abia într-un document din 24 septembrie 149823. Este unul din primele do- cumente care sunt emise de cancelaria dom- nească după campania polonă din Moldova, al cărei dezastru fusese deja preconizat de eșecul suferit la asediul Cetății de Scaun a Sucevei, al cărei portar era tocmai Luca Arbore. în lipsa primelor documente emise ulte- rior evenimentelor din toamna anului 1497, ne mărginim să observăm că menționarea lui 26 Cavalcada Sfintei Cruci, după fresca bisericii de la Pătrăuți ■ Revista de istorie militară ■ Luca Arbore s-a făcut, cel mai probabil, ca urmare a actelor sale de eroism în apărarea Cetății de Scaun24. Faptul nu este lipsit de o anumită semnificație, prezentând asemănări frapante și cu menționarea anterioară a ace- luiași portar de Suceava, cea din 14 septem- brie 1486. A nu se uita faptul că în septembrie 1485, când Ștefan era plecat să depună omagiu regelui polon la Colomeea, „veniră turcii în taină cu Petru Hronoda vodă la Suceava. Iar dacă Suceava nu voi să se predea arseră orașul și pustiiră întreaga țară”25. Este, iarăși, foarte probabil ca tot Luca Arbore să se fi remarcat la apărarea reședinței stăpânului său, fapt care l-a propulsat într-o funcție pe care doar persoane- le foarte credincioase o puteau deține: apăra- rea centrului de putere al țării, a tezaurului și a casei de locuit a domnului. Nici nu poate să ne mai surprindă faptul că însăși capela Cetății de Scaun purta hramul înălțării Sfintei Cruci26. în finalul acestei scurte prezentării, dedi- cate unui moment cu totul special din vremea domniei lui Ștefan cel Mare, petrecut în anul 1486, am căutat să subliniem importanța Ce- tății de Scaun a Sucevei în cadrul complexu- lui mecanism ideologic promovat de domn. Astfel, distinct de principiile de bază ale în- cheierii păcii cu Imperiul Otoman, marele domn a impregnat contemporanilor săi ideea de continuare a luptei antiotomane. în acest sens, suveranul Moldovei a pus în prim-planul manifestărilor sale de putere ziua de 14 sep- tembrie, când se sărbătorește înălțarea Sfintei Cruci. Acesta este motivul pentru care primul document emis de cancelaria domnească, păstrat după perioada zbuciumată a anilor 1484-1486, poartă data de 14 septembrie. în aceeași ordine de idei, credem că acesta este și anul pe care-1 înregistrează pisania cetății de scaun, aflată în discuție, a cărei prezență a putut fi prilejuită de unele lucrări de refacere a elementelor de fortificație efectate în anul anterior, de asediul la care făceam trimitere mai sus. Am optat pentru datarea acestei pisanii în 1486 datorită unor elemente care ne-au condus spre concluzia că anul respectiv, care a cuprins ultima vară de război și prima toamnă a păcii cu Poarta, a reprezentat pentru Ștefan, trece- ----■ Revista de istorie militară ■---------- rea de la războiul armat la cel ideologic, prin care a căutat să substituie armelor programul ideologic al cruciadei antiotomane. NOTE 1 Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szekely, Princeps Omni Laude Maior. O istorie a lui Știfan cel Mare, Sfânta Mănăstire Putna, 2005, p. 411. 2 Maria Magdalena Szekely, „Semne și minuni” pentru Ștefan voievod. Note de mentalitate medie- vală, în „SMIM” XVI, 1998, p. 71. 3 Eadem, Știfan cel Mare și cultul Sfintei Cruci, în „AP’! I, 2005,1, p. 21. 4 Liviu Pilat, Cultul Sfintei Cruci în vremea lui Știfan cel Mare, în „AP” I, 2005,1, pp. 5-6. 5 Florin Gabriel Petrică, Câteva aspecte privind sistemul de fort,ficații și curți domnești din Moldova lui Ștefan cel Mare, în „Analele Universității Crești- ne Dimitrie Cantemir” din București, Seria Istorie - Serie nouă, IV, nr. 1-2, București, 2013, pp. 57-82. 6 Cetatea Chilia a fost fortificată chiar în anul 1484, mărturie stând chiar una dintre pisaniile ce- tății, recent descoperite. în acest sens, a se vedea A. V. Krasnozhon, 15“‘ Century Epigraphic Monuments from the Belgorod Fortress, în „Stratum Plus” VI, 2013, pp. 177-212. 7 G. Balș, Bisericile lui Ștefan cel Mare, ediția a ILa, îngrijită de Tereza Sinigalia și Paraschiva- Victoria Batariuc, Suceava, 2012, pp. 21-23. 8 Idem, pp. 31-37. 9 loan Bogdan, Documentele lui Știfan cel Mare, voi. II, pp. 417-441, doc. nr. CLXXVII și CLXXVIII. Ne-am pus întrebarea de ce tratatul cu Polonia nu a fost semnat în capitala Moldovei, ca și cel cu Litua- nia de exemplu, ci într-una din reședințele de ținut. Să nu fi vrut Ștefan să le permită polonilor, nici mă- car acum, în condiții de pace, accesul în cetatea sa, pusă sub semnul Crucii? Poate că da, căci „cruciada” lui loan Albert s-a frânt sub zidurile Cetății de Sca- un a Sucevei, fără a mai ajunge sub zidurile Chiliei și Cetății Albe, așa cum fusese programată. 10 Ibidem, pp. 442-446, doc. nr. CLXXIX. 11 Denis Căprăroiu, Orașul medieval românesc în spațiul extracarpatic. O încercare de tipologizare a procesului genezei urbane, ediția a Il-a, Târgoviș- te, 2014, pp. 254-261; idem, Aspects regarding the genesis cfthe city cf Suceava, a medieval capital cf Moldavia, în voi. World Academy cf Science, Engi- neering and Technology. Academic Science Research, Paris, 2010, pp. 853-859. Privitor la problematica, generală sau particulară, a genezei și evoluției urba- ne pe teritoriul Moldovei medievale, vezi și Mircea D. Matei, Geneză și evoluție urbană în Moldova și Țara Românească, Iași, 1997; Laurențiu Rădvan, 1 27 I------------------------------------- Orașele din Jările Române în Evul Mediu, Iași, 2012; Mircea D. Matei, Denis Căprăroiu, Quelques problems concernant la genese et l’evolution de la vie urbaine medievale dans les Pays Roumains, în ‘Annales d’Universite „Valahia" Târgoviste”. Section dArcheologie et d’Histoire, Tome I, 1999, pp. 39-6; idem, Quelques aspects concernant la culture ma- terielle et spirituelle de la Valachie et de la Mol- davie, dans la seconde moitie du XlV-e siecle, în Annales d’Universite „Valahia” Târgoviste. Section dArcheologie et d’Histoire, Tome VI-VII, 2004- 2005, pp. 81-86; D. Căprăroiu, On the Beginnings cf the Town cf Roman, în ‘Annales d’Universite „Vala- hia” Târgoviste”. Section d Archeologie et d’Histoire, Tome X, Nr. 1, 2007-2008, pp. 89-97; idem, A type cf urban genesis in Romanian outer-Carpathian area: the Mongol Towns, în voi. Latest Trends on Cultural Heritage & Tourism, Corfu Island, Greece, 2010, pp. 143-148. 12 Ștefan S. Gorovei, 1473: un an-cheie al dom- niei lui Ștefan cel Mare, în voi. Șttfan cel Mare și Sfânt. Portret în Istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 389-394. 13 Ileana Căzan, Dușmani de temut - aliați de nădejde, Țările române în epoca lui Șttfan cel Mare în contextul politicii central-europene, București, 2004, p. 63. "Ibidem, p. 63. 15 Dumitru Năstase, Șttfan cel Mare împărat, în voi. Ștt fan cel Mare și Sfânt. Portret în Istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 567-609. 16 Eugen Denize, Șttfan cel Mare. Dimensiunea internațională a domniei, Târgoviște, 2004, p. 178. 17 Maria Magdalena Szekely, Atributele imperia- le ale Cetății Suceava, în „AP”, IV, 2008, pp. 5-14. 18 Ovidiu Cristea, Declanșarea războiului, vic- torii și intrări triunfale în Moldova lui Știfan cel Mare: evenimente, reprezentări, interpretări, în „AP", IV, 2008, 1, pp. 105-132. 19 Reținerea, de către Ștefan cel Mare, a soliei ruse conduse de Dimitrie loan Rally și Mitrofan Fiodorov Karaciarov, în perioada 1500-1503, care avea în componența sa și numeroși meșteri con- structori, permite noi ipoteze despre eventuale transformări ale reședinței sucevene. Există, astfel, informații că acestor meșteri Ștefan le-a dat de lu- cru pe timpul șederii lor în Moldova, fiecare la ce se pricepea. Unii meșteri, cei mai buni chiar, au ră- mas, dealtfel, în Moldova, în slujba lui Ștefan (Eugen Cernenchi, Aspecte privind relațiile moldo-ruse la începutul secolului al XVI-lea, în voi. Țara Moldo- vei în context internațional. In Honorem Gheorghe Gonța, Chișinău, 2008, p. 255). 20 Mircea D. Matei, O nouă stemă cu pisanie de la Șttfan cel Mare descoperită la Cetatea de Scaun a Sucevei, în „SCIV”, 24, nr. 2, București, 1973, pp. 323-329. 21 Ștefan S. Gorovei, Izvoarele istoriei, istoria izvoarelor. Pisania cu stemă (1492) de la Cetatea Sucevei, în „AP” IV, 2008, 2, pp. 69-82. 22 DRH-A, II, p. 407, nr. 264. Anterior, funcția fu- sese ocupată de cumnatul domnului, Șendrea, mort în urma unei răni grave căpătate în timpul luptei de la Râmnic, din 8 iulie 1481. Ultima sa mențiune ca ocupant al funcției de portar de Suceava datează din data de 20 aprilie 1481 (DRH-A, II, p. 360. nr. 267). 23 DRH-A, III, p. 409, nr. 230. 24 începând cu anul 1498 va fi menționat ca membru permanent în sfatul domnesc, până la moartea lui Ștefan cel Mare. Cariera sa de mare dregător nu se va opri în 1504, dimpotrivă, Luca Arbore va deveni unul dintre cei mai importanți bo- ieri din sfat, cu o mare influență la curtea lui Bogdan al III-lea și a fiului său Ștefăniță. Viața sa se va înche- ia brusc, fiind considerat hiclean de către domn, în anul 1523, și decapitat, deloc întâmplător, la curtea din Hârlău, și nu în Cetatea pe care o apărase eroic în două rânduri, și pe care o slujise credincios timp de patru decenii. 25 Ion Const. Chițimia, Cronica lui Șttfan cel Mare (versiunea germană a lui Schedel), București, 1942, pp. 67-68. 26 Ștefan S. Gorovei, Cetatea de Scaun a Sucevei. O ipoteză, în „AP” IV, 2008, p. 18. ] 28 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Constantin Brâncoveanu 1714-2014 ÎNSEMNĂTATEA GEOPOLITICĂ A DOMNIEI LUI CONSTANTIN VODĂ BRÂNCOVEANU SERGIU IOSIPESCU * Abstract The study presents the geopolitical situation cf the principality Walachia under the reign cf Constantin Brâncoveanu (1688-1714) corfronted with the expansion cf the Habsburg Monarchy during the war cf the Saint League (1684-1699) and cf the Great Duchy cf Muscovy in the time cf the Northern War (1700-1721). The battles cf Zărnești (August 1690), won by a coalition comprising also the forces cf Prince Constantin Brâncoveanu - almost in the same time with the recuperation cf Belgrade by the Ottomans - stopped, with a syncope in 1716- 1739, the Habsburg expansion for more than 150 years. Based on a document concerning the tsar’s project to conquer Constantinople in his Turkish war cfl 710-1711, the author explains thefail cf the campaign by Peter’s I sloppiness to prepare an adequate army, the reluctance cf Prince Constantin Brâncoveanu to join him in this con- dition. The Muscovite dtfeat cf 1711 by the Ottoman army postponed the Russian expansion westward to Nistru (Dniester)for one hundred years. Keywords: Constantin Brâncoveanu, Ijântul Imperiu Romano-German, Marele-ducat al Moscovei, Imperiul Otoman, Războiul Ligii Sfinte, Războiul Nordic. La trei sute de ani de la tragicul sfârșit al Brâncovenilor ce rămâne cu adevărat în amin- tirea contemporanilor noștri? Oare chipul supt, hieratic, cu buzele strânse și ochii larg deschiși din Istoria delle moderne rivoluzioni delle Valachia a lui Antonio-Maria Del Chiaro, gravat la Venția la 1718, efigie înconjurată de medalioanele fiilor săi, Constantin, Ștefan, Radu și Mateiaș? Câți mai știu acest chip, deși el a fost popularizat în deceniul trecut, vai, de una dintre monezile noastre de inflație. Și câți mai știu ceva despre oamenii măriei sale, când în drumul spre canonizarea domnului, o prea înaltă față bisericească pomenea de „marti- rii Brâncoveni și slujitorul lanache”! „Slujito- rul lanache” cuprinde numai aceasta întreaga noastră înstrăinare de făpturile vii a domnului, ale fiilor săi și a înaltului demnitar, marele vis- tier al Țării Românești, loan Văcărescu - „slu- jitorul lanache” vezi Doamne! Pentru istoric, pentru unul crescut în cultul lui Nicolae lorga și Gheorghe Brătianu, prece- denta, scurtă incursiune în mentalul colectiv, ar putea constitui dovada unei înfângeri. Sau poate a neputinței noastre de a ne apropia de înțelesul scrisului lui Nicolae lorga și de darul său de a da viață istoriei. Dar oare putem pătrunde cu adevărat în at- mosfera acelor vremi, să știm, să simțim cum s-a format omul al cărui tată, Papa Brâncoveanu * Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. ■ Revista de istorie militară ■--------------------------------------------------- 29 Principele Constantin Brâncoveanu și fii săi, după Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valacchia, Veneția, 1718 a fost ucis la 1655 când pruncul avea abia un an și care, rămas în grija bunicului Preda, avea să fie lipsit și de acesta după patru ani, prin- tr-o altă crimă? Din familia Brâncovenilor, de la stră-unchiul Matei vodă Basarab avea să moștenească, el, domnul ortodox, atașamen- tul pentru Sfântul Imperiu Romano-German și Cruciada proclamată de Sfântul Scaun de la Roma și adânca, funciara neîncredere față de țarul pravoslavnic, „un stăpân prea aspru”! Și, după cum avea să conchidă peste trei sferturi de veac lenăchiță Văcărescu - nepotul „slujito- rului lanache” - în împărăția muscalilor dom- nia nu încăpea, ci doar gubernia1. Recunoaștem oare în Constantin vodă Brâncoveanu pe omul modern, făcându-și, în clipele de răgaz ale zilei însemnările, unele cifrate, pe agendele care le comanda la Vene- ția, „foletele novei”, pe care cu câtă încântare le-a descoperit la 1860 Alexandru Odobescu în biblioteca Hurezilor. Sunt, de la însemnări ale cotidianului până la afaceri politice, dovada unei aplecări stăruitoare asupra datoriilor vie- ții. Căci domnul avea parcă pururi în față acea Allegoria del buon Governo a lui Ambrogio Lorenzetti, ce decora sala de consiliu a palatu- lui comunal din Siena. Domnia așezată, cu o maiestuoasă desfășurare a ceremoniilor curții și o ritmicitate a unei prospere economii do- mestice, similare propășirii întregului prin- cipat, înfățișate de Radu logofătul Greceanu în Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod dovedește tocmai efectul bunei guvernări. Și tot ca un semn al modernității aflăm în actele de atunci ale mănăstirii Comana, intra- tă în patrimoniul ctitoricesc Cantacuzinesc, al vărului domnesc Șerban, mențiunea căpițelor, a capitalului depus pentru susținerea fundației din Vlașca la vestita bancă Zecea de la Vene- ția. Era acest capital produsul unui înfloritor comerț european al principatului Țării Ro- mânești, menit să valorifice produse din cele mai diverse și să pună la îndemâna fiecărui gospodar, de la țăran la domn, mijloacele de a se chivernisi și de a susține statul. Pentru că principele este, înainte de toate, un excelent, desăvîrșit, atent și stăruitor administrator, cu o profundă încredere în Dumnezeu. Este deopotrivă un iubitor și propăvăduitor al frumosului în toate întruchipările sale: be- lecose și gioele - juvaeruri, haine împodobite și cărți în legături de preț, case și palate, bise- rici și mănăstiri bogat înzestrate cu obiecte de cult și domenii. Nu concepe aceste ctitorii ca și orașele fără aducțiuni de apă și o regulată organizare planimetrică, alt semn al moderni- tății. Relevam acum câțiva ani într-un capăt al Târgoviștei una din uitatele sale captări și con- ducte spre una dintre fântânile publice ale celei de-a doua sa capitale. Obișnuiți cu universitățile întemeiate în vrema lui Cuza Vodă uităm prea lesne Acade- mia domnească de la Sfântul Sava. întemeiată de principele Constantin Brâncoveanu la 1694, ea a fost reorganizată în 1707 ca o universita- te, rivalizând cu vestita Școală patriarhală de la Constantinopol și fiind, împreună cu aceea singurele instituții ortodoxe de înalte studii atât pentru principatele române cât și penin- sula Balcanică. Nu numai fundațiile dar și o parte din elevația complexului academic de la mănăstirea Sfântul Sava, descoperite prin săpăturile arheologice din anii trecuți sub -----------■ Revista de istorie militară ■----- statuile de la Universitate au fost distruse cu bună știință sub ochii profesorilor și studen- ților Facultății de Istorie. Este încă un semn al indiferenței noastre reale, concrete față de trecutul brâncovenesc. în aceleași împrejurări - construcția unei parcări subterane în fața catedralei Notre-Dame din île-de-la-Cite de la Paris - proiectul a fost imediat abandonat realizându-se minunata criptă arheologică în continuă dezvoltare. Să mai stăruim oare asupra înfățișării curți- lor domnești de la Brâncoveni? * * * Curând după dezastrul otoman de la ase- diul Vienei și formarea Ligii Sfinte, reprezen- tantul ilustrei familii de cartografi olandezi Visscher, Nicolaes Visscher junior publica la Amsterdam Exactissima Fabula qua tam Danubii Fluvii Pars Ir.ferior, a Belgrado Urbe Usque ad ejus Ostia. Premeditat sau doar în- tâmplător, harta cursului inferior al Dunării putea fi o sintetică reprezentare a proiectului Curții de la Viena de extindere de-a lungul flu- viului. Erau înfățișate vechile stăpâniri, reale sau de pretenție ale Coroanei Sfântului Ștefan, ale dinastiilor arpadiană și angevină. Pe țărmul mării Negre ultimul oraș spre sud acoperit de „culorile expansiunii” era Mesembria (azi Nesebăr), spre care se îndreptaseră odinioară și privirile lui fancu de Hunedoara. Deopotrivă cu aplecarea spre proiec- tul Habsburgic, pentru înțelegerea valorii geopolitice a domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu este necesară și cunoașterea pla- nurilor marelui ducat al Moscovei2. Cercetarea trebuie să se îndrepte, desigur, și spre „Testamentul” lui Petru I, chintesența ideilor și programelor politice urmate de ma- rele țar, ceea ce ar plasa domnia românească în cu totul alt context politico-diplomatic. Destul de recent prestigiosul Institut de rela- ții internaționale Pierre Renouvin punea în cir- culație teza „elaborării” testamentului lui Petru cel Mare în cercurile revoluționare poloneze de la Paris la 17963. Acțiunea ar fi avut un caracter propagandistic, anti-rusesc, în sprijinul luptei pentru renașterea statului polonez cu ajutorul Republicii, fiind preluată la timpul potrivit de diplomația primului imperiu francez. Dar un raport din anul 1760 al cavaleru- lui d’Eon - cunoscutul agent secret francez în slujba serviciului Secret du Roi - către Choiseul, păstrat la Arhivele Ministerului Afacerilor Străine al Franței4, făcea cunoscută existența testamentului la această dată și doar aceasta explică instrucțiunile trimise în același an de ministrul francez ambasadorului rege- lui la Sankt Petersburg, Breteuil: „la Cour de Petersbourg a, depuis longtemps, un plan po- litique bien forme dont elle ne s’ecarte pas et qui paraît bien lie dans toutes ses parties, mais qu’elle ne developpe que successivement et ă mesure que les evenements et les circonstances lui en fournissent l’occasion”5 (subl. S.I.). Peste doar câțiva ani abia revenit din lungul său exil siberian feldmareșalul Jakob Burckhardt Mii- nich prezenta tinerei împărătesc Ecaterina a Il-a același program politic al țarului Petru I. Pe aceste temeiuri am putut încheia acum câțiva ani6 că dacă testamentul nu a fost direct redactat de Petru cel Mare atunci desigur sfet- nicii săi apropiați - Menșikov, Șafirov, Apraxin, Tolstoi - au consemnat ideile directoare ale proiectului țarului. Harta principatului Țării Românești în vremea domniei principelui Constantin Brâncoveanu, Venezia, 1700 31 ■ Revista de istorie militară ■ Principele Constantin Brâncoveanu și familia sa, după fresca de la mănăstirea Hurezu Dar așa cum se întâmplă de obicei în cer- cetarea istorică iată că se poate astăzi aduce dovada existenței măcar a părții meridionale a programului anexionist al țarului prin planul de campanie din războiul cu Imperiul Oto- man de la 1710-1711, cu precisa indicare a etapelor pentru cucerirea Constantinopolului, documentul fiind descoperit și pus în valoa- re de talentatul nostru coleg turcolog Adrian Tertecel7. Răstimpul domniei lui Constantin vodă Brâncoveanu (1688-1714) este acoperit integral în istoria politico-militară europeană de Răz- boiul anti-otoman al Ligii Sfinte (1683-1699) și de Războiul Nordic din anii 1700-1721. Expe- diate de obicei în manualele și cărțile de istorie românească dinainte de Bologna în anoste „si- tuații internaționale”, astăzi aproape ignorate de istoria în concepte, aceste conflagrații nu au ocolit Principatele Române și le-au conferit o însemnătate geopolitică ce se impune a fi des- coperită. înfrângerea otomană în marea bătălie de la Kahlenberg-Viena (12 septembrie 1683), constituirea noii Ligi Creștine, a fost imediat urmată de exploatarea victoriei - ofensiva im- perialilor romano-germani, venețienilor și po- lonezilor împotriva stăpânirilor europene ale sultanului. Pentru dominația pontică a Semi- lunei marea șansă după 1683 a fost potențialul militar al banatului tătăresc al Crimeii și limi- ---1 32 |--------------------------------- tele logistice ale oștirilor polone și ruse în fața marilor distanțe din stepele din nordul Mării Negre, de atâta vreme devastate de războaie, ca și principatul românesc est-carpatic - Mol- dova - de altfel. Marele învingător al turcilor la Viena, rege- le Poloniei, Jan Sobieski după campaniile nere- ușite în Moldova (1683-1684 și 1685), și-a dat seama de condiționarea strategică nord-ponti- că și, încheind pacea definitivă cu marele-ducat al Moscovei, recunoscându-i acestuia stăpâni- rea și de jure a Kievului, a căutat să-l atragă în marele război antiotoman. Marii-cnezi - în fapt regenta, cneaghina Sofia - și sfetnicii lor, au acceptat oferta polonă, dar expedițiile oștirii moscovite conduse de cneazul Vasili Golițîn în 1687 și 1689 au eșuat, înaintarea spre Crimeea epuizând potențialul ofensiv al acesteia. Sur- venind și tulburări interne, marele-ducat s-a mărginit la o prudentă defensivă pentru mai bine de jumătate de deceniu, retrăgându-se de facto din marea alianță creștină. Nu fără unele negocieri cu hanul Crimeei pentru o eventuală obținere cu complicitatea sa a cetății Azov, eli- minând garnizoana turcă. Victoriile obținute de imperialii romano- germani în Ungaria - în pofida războiului des- chis și cu Franța (1688) - și de trupele ce luptau sub flamura Serenissimei în Moreea au îndem- nat cârmuirea de la Moscova se gândească la o nouă expediție pentru cucerirea Azovului. Dar pe frontul de la Carpații Meridionali și Dunăre, deopotrivă victoria de la Zărnești (11 august 1690) și cea otomană de la Belgrad - -----------■ Revista de istorie militară ■--- recucerit la 8 octombrie 1690 - au determinat schimbarea echilibrului geostrategic în între- gul sud-est european. încercarea regenței de la Moscovia de a în- cheia o pace separată, cât mai avantajoasă cu Poarta prin obținerea teritoriului dintre Nipru și Nistru - nesusținută de nici o victorie - a făcut ca negocierile să eșueze (1691). în același an, la Slankamen, oastea marelui-vizir Fazii Mustafa pașa a fost înfrântă și el însuși a fost ucis luptând (19 august 1691). Moscovia a pre- ferat totuși să acționeze pe o direcție lăturalni- că, asediind și cucerind patru palănci otomane de pe Nipru. Succesul local nu era însă în mă- sură să contribuie strategic la reușita ofensive- lor polone spre sudul Moldovei, de care depin- dea, în mare măsură modificarea raportului de forțe din bazinul nord-pontic. în 1695 un prim asediu moscovit al Azovu- lui condus de marele-cneaz Petru I și tovarășii acestuia, a eșuat, rușii nedispunând de nave spre a bloca fortăreața și pe mare. Abia după construirea unei flotile pe râul Voronej, la con- fluența acestuia cu Donul, moscoviții au putut lansa un nou asediu (primăvara-vara 1696), în- cheiat cu capitularea gernizoanei otomane. Victoria decisivă de la Zenta (11 septembrie 1697), obținută pentru Habsburgi de ilustrul căpitan Eugeniu de Savoia, a decis însă soarta războiului Ligii Creștine, Poarta optând pen- tru pace. Amenințată de iminenta deschidere a succesiunii la tronul Habsburgilor din Spa- nia, Casa de Austria a acceptat să negocieze, medierea fiind asigurată de puterile maritime - Marea Britanie și Statele Generale ale Țărilor de Jos, reunite printr-o uniune dinastică. Polonia ca și marele-cnezat al Moscovei, ale căror acțiuni militare nu realizaseră mari- le ambiții de recuperare sau de expansiune la Marea Neagră au stăruit pentru continuarea războiului. Ambele puteri nord-pontice au încercat negocieri secrete cu domnii români, Antioh Cantemir în Moldova și Constantin Brâncoveanu din Țara Românească. Vasaliza- rea celor două principate românești era con- siderată atât de regele August al II-lea cât și de marele-duce Petru I, drept cea mai puțin costisitoare soluție pentru atingerea frontie- rei Dunării de Jos și, implicit, într-o perspec- tivă, socotită apropiată, a stăpânirii litoralului nord-pontic. Deși cei doi principi români pri- ----■ Revista de istorie militară ■---------- veau favorabil obținerea unui nou statut politic internațional prin ruperea legăturilor cu Impe- riul otoman ale Moldovei și Țării Românești, perspectiva includerii lor în regatul Poloniei sau în noul imperiu moscovit nu era privită fără justificate aprehensiuni. Din punct de vedere militar, principii români și consilierii lor socoteau absolut necesară, în vederea schimbării statutului lor, reducerea nucleului tare al rezistenței turco-tătare - Bugeacul, fragmentându-se astfel puterea musulmană pe litoralul pon- tic și anulându-se posibilitatea funcționării marelui clește strategic otomano-quirayd. Nici oastea polonă, chiar condusă de marele rege Jan Sobieski și cu atât mai puțin moscoviții nu se putuseră apropia de esențiala comunica- ție otomană circumpontică. Mai mult, în dez- acord cu vechii săi consilieri, unchii săi Can- tacuzini, principele Constantin Brâncoveanu socotea pe marele cneaz Petru 1 un monarh “de o prea aspră disciplină”8, iar statutul țării sale în noul imperiu moscovit, diminuat. Cu abilitate marele-cneaz Petru I a disuadat pe regele polon August al II-lea de a organiza o nouă campanie în Moldova la 1698, înche- ind în schimb cu Polonia și cu Danemarca o alianță antisuedeză. La negocierile de pace de la Carlowitz (octombrie 1698-ianuarie 1699), reprezentanții moscoviți au cerut fortăreața Kerci, implicit strâmtoarea ce controla ieși- rea din Marea de Azov, solicitare respinsă de plenipotențiarii otomani (Râmi pașa și marele dragoman Alexandru Mavrocordat). Aceștia din urmă au condiționat recunoașterea stăpâ- nirii Azovului de Moscova doar de evacuarea trupelor marelui cneaz din palăncile de la gura Niprului - Dogan, Gaziqerman, Nusretqer- man și Kilburun9. Cum delegațiile au rămas ferme în cererile lor, la Carlowitz nu s-a putut încheia decât un armistițiu pe doi ani otoma- no-moscovit. La schimb cu teritoriile încă ocupate de trupele polone în nord-nord-vestul principatu- lui Moldovei, Polonia a putut recupera Podolia cu cetatea Cameniței și ținuturile de pe malul drept al Niprului (Ucraina apuseană), pierdute efectiv la 1672 și, respectiv 1648. Cererea reprezentanților Poloniei de a obține principatul Moldovei a fost însă respinsă de delegația otomană, marele dra- ------------------------------------1 33 I-- Medalia principelui Constantin Brâncoveanu goman Alexandru Mavrocordat argumen- tând că Poarta nu poate accepta și decide în această privință, Moldova fiind închina- tă sultanului iar nu cucerită cu sabia. Era o primă recunoaștere într-un cadru interna- țional a statutului unuia dintre principatele române. Susținuți de imperialii romano-germani - interesați și ei în reglementare după ce le fusese recunoscută includerea principatului Transilvaniei între statele Casei de Austria - polonii au obținut doar promisiunea Porții de a evacua pe tătarii din Bugeac. Din această succintă trecere în revistă a des- fășurărilor strategice din Războiul antiotoman al Ligii Sfinte, în care cele două puteri vecine, Sfântul Imperiu Romano-German și regatul Poloniei „opintea să facă Dunărea hotar” vic- toriile conjugate de la Belgrad și Zărnești de la 1690 dau un prim semn despre însemnăta- tea geopolitică a domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu. Căci, în pofida unui interludiu între 1718 și 1739, frontiera carpatică și sta- tutul internațional al Principatelor Române au rămas aceleași până în pragul epocii moderne. Felurite explicații s-au dat rupturii de la 1707 dintre Constantin vodă Brâncoveanu și unchii săi Cantacuzini, Mihail spătarul și Constantin stolnicul, îndeobște accentul fiind pus pe dorința principelui de a asigura succesi- unea la tron a fiilor săi. Este de ajuns să modifi- căm unghiul de vedere spre a desluși explicații noi, mai puțin bănuite. La 24 septembrie 1706 tratatul de la Altranstădt, în Saxonia, încheia faza polonă a Războiului Nordic prin victoria deplină a rege- lui Suediei Carol al XH-lea și propulsarea can- ----1 34 |------------------------------------- didatului său, Stanislas Lesczinsky pe tronul de la Varșovia. învingătorul devenea arbitrul situației din Europa, în vestul căreia Franța lui Louis al XlV-lea se confrunta cu Habsburgii și aliații acestora în greul Război de Succesiune la tronul Spaniei. Și totuși regele suedez nu a ales tradiționala confluență cu Franța ci a acordat prioritate războiului cu marele ducat al Mos- covei, desigur mai însemnat pentru dominația bazinului baltic. Alegerea era în aceeași măsu- ră și un răspuns la o provocare. întrucât spre a crea o diversiune pe flancul sudic al ofensivei suedeze și conștient de pericolul ce-1 amanin- ța, marele duce Petru I a gândit că poate folosi puterea în plină afirmare a lui Francisc al Il-lea Râkoczi, conducătorul răzvrătirii anti-habs- burgice, a „curuților” ales la 8 iulie 1704 prin- cipe al Transilvaniei și în septembrie 1705 câr- muitor al Ungariei. Prin tratatul de la Varșovia din 4 septembrie 1707, negociat în numele țarului de David Corbea, omul Cantacuzinilor, devenit consilier al Curții moscovite, Francisc al Il-lea Râkoczi era susținut ca pretendent la tronul Poloniei. Ceea ce era de o covârșitoare însemnătate era recunoșterea de țarul Petru I a dreptului principelui Râkoczi de a reuni sub stăpânirea sa și Moldova și Țara Românească. Legăturile Cantacuzinilor cu principele Tran- silvaniei s-au amplificat de-a lungul anilor 1707-1708, pentru ca la 9 iulie 1709 frații Mihai și Constantin Cantacuzino să înainteze lui Francisc al Il-lea Râkoczi un cuprinzător memoriu unde Brâncoveanu era „demascat” drept susținător al Habsburgilor, înșelător al țarului, acuzându-1 și de depunerea în secret a unor însemnate sume de bani la Veneția, și so- licitând în final înlocuirea sa printr-un vlăstar al familiei lor10. Ca de obicei Constantin vodă Brâncoveanu, bine informat, a aflat atât de tratatul de la -----------■ Revista de istorie militară ■--- Varșovia cât și de manevrele unchilor săi. încer- carea sa de a înlocui pe David Corbea ca agent al său la Moscova cu fratele acestuia Teodor nu a fost agreată de cancelarul moscovit Golovkin, interpret al voinței țarului, semnal al adevăra- telor sentimente ale Curții moscovite față de domnul Țării Românești. Semnificativ țarul nu a renunțat la susținerea drepturilor principelui Răkoczi referitoare la Principatele Române de- cât în primăvara anului 1711 și numai în ceea ce privește Moldova, prin diploma de la Luck (24 april 1711) pe care Petru I o acorda noului său partizan, Dimitrie Cantemir. Astfel se poate înțelege mai limpede evolu- ția ulterioară a evenimentelor. Declanșarea războiului moscovito-otoman la 1710 și desfășurarea campaniei țarului în Moldova verii anului 1711 nu a putut fi privită de Constantin vodă Brâncoveanu și consilierii săi decât cu îndoită suspiciune. Ea era din plin îndreptățită pentru că, încă din ianuarie 1711, cancelaria Curții moscovite pregătise, poate după informațiile furnizate de Sava Raguzanul, itinerariul armatelor țarului până la ...Con- stantinopol11, iar acțiunea, prevăzând trecerea Nistrului în preajma Cameniței și traversarea Dunării pe la Oblucița, avea și două compo- nente adiacente, spre Iași și București, spre a se asigura de atitudinea factorilor de conducere ai Principatelor Române. Lăsând numeroase trupe în garnizonarea cetăților din Polonia, înaintând zăbavnic din pricina petrecerilor repetate, detașînd un ma- siv detașament (10 000 soldați sub generalul Ronne) pentru asediul Brăilei, lipsit curând de provizii, corpul expediționar rus condus de țarul Petru I, cuprinzând și vreo patru mii de ostași ai principelui Dimitrie Cantemir, a fost surprins și încercuit de forțele otomano- tătare superioare numericește la Stănilești pe Prut. Desnădăjduit, cuprins de una din crizele sale epileptice, țarul a fost salvat de iscusința soției sale, Ecaterina, și a vice-cancelarului P. P. Șafirov care au reușit să înduplece cu bogate daruri pe marele vizir să încheie pacea, per- mițând retragerea trupelor ruse încercuite (21 iulie 1711). în toată vremea înaintării ruse în Moldova, Constantin vodă Brâncoveanu și oastea Țării Românești rămăseseră în expectativă în tabă- ra de la Albești, în gura Urlaților. La cererea ---■ Revista de istorie militară ■--------- Porții de a mijloci pacea, în iunie principele Țării Românești trimisese ca sol pe Gheorghe Castriotul, fost mare comis, dar sosirea sa la Iași a coincis cu defecțiunea din tabăra de la Albești a lui Toma Cantacuzino, astfel încât ța- rul socotise cu cale să continue războiul spre nefericitul deznodământ de la Stănilești. Spre a se disculpa, marele duce Petru I a aruncat întreaga responsabilitate a înfrângerii asupra principelui Țării Românești care nu i s-ar fi alăturat, așa cum ar fi promis. Mai mult, Ion Neculce, Cantacuzin după mamă, mare hat- man al oastei lui Dimitrie Cantemir, fugit după lupta de la Stănilești în Moscovia împreună cu acesta, a pus în circulație un acord între țar și Constantin vodă Brâncoveanu referitor la ajutorul în oameni și provizii pe care, chipurile domnul Țării Romnânești s-ar fi angajat să-l furnizeze moscoviților. De prisos să mai spu- nem că în nici o arhivă nu s-a descoperit vreo urmă a acestui tratat. Oricum însă, odată cu încheierea defini- tivă a păcii între marele ducat al Moscovei și Poartă la 1712-1713, unul dintre principalele obiective ale țarului Petru I și ale reprezentan- tului său diplomatic la Constantinopol a fost subminarea domniei principelui Constantin Brâncoveanu și pieirea sa. Folosindu-se cu abi- litate de corespondența primită de la principe- le român, de veleitățile de domnie ale Cantacu- zinilor, care nu au ezitat să-și trădeze domnul și ruda de sânge, profitând de viziratul avidului și sângerosului Aii Damad pașa, țarul a obținut în cele din urmă la 25 martie 1714 mazilirea domnului, urmată la 15 august de uciderea sa, a fiilor săi și a marelui vistier loan Văcărescu. La 1711, ca și în 1690, acțiunea politico- militară a lui Constantin vodă Brâncoveanu a împiedicat marile planuri ale imperiilor în expansiune. Rusia ajunsă în vara lui 1711 în preajma Dunării de Jos, cuceritoare a Brăilei, a trebuit să retrogradeze în bazinul pontic la si- tuația dinainte de 1686. Abia sub împărăteasa Ecaterina a Il-a, prin războiul ruso-otoman din 1768-1774 și pacea de la Kuciuk-Kainardji ex- pansiunea rusă se va relua. Dar întârzierea de mai bine de jumătate de secol a făcut ca noua etapa expansionistă să se suprapună, treptat, ------------------------------------1 35 |-- cu internaționalizarea Chestiunii Orientale și cu afirmarea statelor naționale. Războiul Oriental ce se voia decisiv, declanșat de Impe- riul rus al lui Nicolae I la 1853, a fost trans- format de puterile maritime europene, Franța lui Napleon al Ill-lea și Anglia reginei Victoria în Războiul Crimeei (1854-1856) și a deter- minat, prin noua înfrângere a Rusiei, inițierea reconstrucției fațadelor maritime ale statelor naționale. Semnificativ această reconstrucție a început cu ieșirea la marea Neagră a Princi- patelor Unite ale Moldovei și Țării Românești Procesul este și astăzi în curs. Aceasta a fost însemnătatea geopolitică ma- joră a domniei celui ce a fost „Brâncoveanu Constantin/boier vechi și domn creștin”. NOTE 1 Poeții Văcărești, Opere, ed. Cornel Cârstoiu, București, 1982, p. 261. 2 Pentru care v. James Cracraft, The Revolution cfPeter the Great, Harvard University Press, 2003. 3 Vezi Elena Jourdan, Le testament apocryphe de Pierre le Grand. Universalite d’un texte (1794-1836), „Bulletin de l’Institut Pierre Renouvin” 18, printem- ps 2004 (ediție internet). Pentru teza sovietică v. E. N. Danilova, Zavescanjie Petra Velikago, în „Trudy istoriko-arhivnogo instituta” 2, 1946, pp. 205-270; altă interpretare la Simone Blanc, Histoire d’une phobie: le testament de Pierrele Grand, „Cahiers du monde russe et sovietique” 9, 3 (1968), pp. 265-293. 4 1760, voi. I, M.D. 7, după clasificarea de la 1888. 5 Recueil des instructions donnees aux ambassa- de urs.2. Russie, Paris, 1890, p. 130. 6 Sergiu losipescu în End cfEmpires. Challenges to Security and Statehood in Flux, Bucharest, 2010, p. 41 n. 1. 7 Vezi mai jos pp. 8 N. lorga, Viața și domnia lui Constantin vodă Brâncoveanu, pp. 109-111. 9 Vezi Rifa’at Abou-El-Haj, Ottoman Diplomacy at Karlowitz, „Journal of the American Oriental So- ciety’; 87, 4 (1967), p. 508. 10 Paul Cernovodeanu, Coordonatele politicii ex- terne a lui Constantin Brâncoveanu - privire de an- samblu, în Constantin Brâncoveanu, ed. Paul Cerno- vodeanu, Florin Constantiniu, Andrei Busuioceanu, București, 1989, p. 134. 11 A. Z. Mîșlaevskii, Voina s Turțieiu 1711 goda. Prutskaia operațiia, St. Petersburg, 1898, pp. 220- 221. Datorez amabilității colegului Adrian Tertecel de la Institutul de istorie „N. lorga” semnalarea do- cumentului și traducerea sa în limba română. -| 36 |-----------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Constantin Brâncoveanu 1714-2014 O DESCRIERE RUSEASCĂ A DRUMULUI DE LA CAMENIȚA LA ISTANBUL (1711) ADRIAN TERTECEL* Abstract Beginning with the expansions plâns cf Russia towards Black Sea, Romanian Principalities, and Turkish straits, there were a numbers cf Ottoman-Russian wars, which at the end, Otto- man Empiere lost a number cf territories. During one cf this wars (1710-1711) in the time cf Tsar Peter I, the ottomans regainedfor a while, part cf this territories. An important Russian document about this war, submitted a Russian military operations plan, made by Sava Raguzunskii. Another annex plan document rtfers to a description cf the road from Camenitza to Istanbul. This annex document complete the Russian military plan against Sublime Porte. The Tsar nedeed a fully and clear description cf the route which the Russian army was about to. Keywords: Russia, Russian document, Peter I, Romanian Principalities, Sava Raguzinskii încă din 1648, profitând de izbucnirea ma- rii răscoale antipoloneze a cazacilor ucraineni (1648-1654), condusă de hatmanul Bogdan Hmelnițki, conducătorii Rusiei au început pu- nerea în aplicare a unor vechi planuri expan- sioniste. Acestea datau din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Moscova era considerată „a treia Romă” (după cucerirea Constantino- polului de către otomani în 1453). înalții dem- nitari ruși intenționau să înființeze un imperiu panortodox sub conducerea țarului. în vederea îndeplinirii acestui scop, Rusia urma să smulgă Imperiului otoman și Poloniei întinse teritorii (inclusiv bazinul Mării Negre și Țările Româ- ne), „eliberând” astfel popoarele creștin-orto- doxe, care trăiau în acele regiuni, de sub „asu- prirea” islamică sau romano-catolică. în final, respectivului imperiu panortodox trebuiau să-i fie alipite și posesiunile suedeze de pe lito- ralul estic al Mării Baltice (care, la un moment dat, aparținuseră Rusiei kievene sau Rusiei ța- riste). Din această cauză, precum și din pricina rezistenței opuse de blocul otomano-crimeean în fața expansiunii rusești, în perioada 1673- 1878 au avut loc zece războaie ruso-otomane. Acestea au fost precedate de războiul ruso-po- lono-crimeean din 1654-1667. în anii 1654-1686, relațiile politice ru- so-otomane au fost încordate. în 1654, Ru- sia a anexat regiunea Smolensk și regiunile centrale și estice ale Ucrainei de astăzi (care, până atunci, aparținuseră Poloniei). Prin for- ța armelor (sus-menționatul război ruso-po- lono-crimeean și războiul ruso-otoman din 1673-1681), Rusia a obligat Polonia și Imperiul otoman să recunoască oficial aceste anexiuni. * Cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae lorga”. ■ Revista de istorie militară ■------------------------- 37 Astfel, Rusia și-a creat o foarte bună bază de pornire la atac pentru ocuparea și anexarea li- toralului nordic al Mării Negre otomane. Anii 1654-1686 au constituit, așadar, prima etapă a expansiunii Rusiei spre Marea Neagră, Țările Române și Strâmtori. Folosind prilejul oferit de războiul din- tre Imperiul otoman și Liga Sfântă (Imperiul habsburgic, Polonia, Veneția și Sf. Scaun) din anii 1683-1699, care a marcat intrarea Porții în declin ireversibil, Rusia s-a alăturat coaliției creștine în 1686. Astfel a început războiul ru- so-otoman din 1686-1700. Alipirea la Rusia a unor teritorii otomane nord-pontice era doar o chestiune de timp. Trupele țarului reformator Petru cel Mare (1689-1725), organizate după model occiden- tal, au ocupat în 1696 cetatea-port otomană Azov (Azak) și au construit în anii 1696-1699 cetatea-port Taganrog (Taygan), producând astfel o primă și durabilă breșă în sistemul stă- pânirii otomane asupra bazinului Mării Negre, în urma păcii de la Karlowitz (1699), slăbită de înfrângerile suferite în fața Imperiului habsbur- gic, Poloniei și Veneției, Poarta le-a cedat aces- tora întinse teritorii. De asemenea, prin pacea de la Istanbul (1700), otomanii au trebuit să ac- cepte, pentru moment, stăpânirea rusă asupra cetăților-porturi Azov și Taganrog, precum și asupra unei porțiuni de teritoriu dintre Bugul inferior, Pragurile Niprului și colțul nord-estic al Mării de Azov. Strategica Strâmtoare Kerci rămânea însă sub stăpânirea Porții. Rusia ob- ținea astfel acces doar la Marea de Azov (nu și la Marea Neagră). Țarul își amâna îndeplinirea planurilor pontice, intrând (în alianță cu Polo- nia, Saxonia și Danemarca) în Războiul nordic contra Suediei (1700-1721) pentru a asigura Rusiei ieșirea la Marea Baltică. Pe tot parcur- sul acestuia, Petru cel Mare s-a străduit din răsputeri să evite declanșarea unui nou război ruso-otoman. El dorea un astfel de război doar după încheierea Războiului nordic. în intervalul 1700-1714, Imperiul otoman nu a fost în pericol de a fi atacat de nici unul dintre vecinii săi. însă, în pofida contextu- lui internațional favorabil, Poarta s-a aflat în relații de pace cu toate statele vecine doar în anii 1700-1710. La sfârșitul acestei perioade, Poarta a declanșat războiul ruso-otoman din 1710-1711. Profitând de prelungirea Războ- iului nordic, otomanii au învins Rusia și au recuperat teritoriile nord-pontice anexate de aceasta prin tratatul de pace ruso-otoman de la Istanbul (1700). Astfel, Poarta elimina prezen- ța rusă (terestră și navală) din Marea de Azov și redevenea singurul stăpân al bazinului Mării Negre. Aplicarea în practică a tuturor preve- derilor păcii ruso-otomane de la Vadul Hușilor (1711) a durat până în 1714. Menționăm că, în 1711 (respectiv în 1716), în Moldova și Țara Românească au fost insta- urate domniile fanariote (care au durat până în 1821). Astfel, Poarta și-a întărit suzeranitatea efectivă și restrictivă asupra acestora. Otoma- nii nu mai aveau încredere în domnii români, după ce, în timpul războiului din 1710-1711, aceștia din urmă ajutaseră (deschis sau în se- cret) Rusia. Deși, pe termen scurt, Imperiul otoman ie- șise în avantaj, totuși, pe termen mediu și lung, câștigul aparținea imperiului țarilor. în lipsa reformelor (începute, parțial, abia în 1793), declinul Imperiului otoman se va accentua treptat pe toate planurile. Câștigând războiul cu Suedia (1721) și păstrând un rege filorus pe tronul Poloniei, Rusia se va putea întoarce apoi cu toate forțele împotriva imperiului otoman. Doar problemele interne ale Rusiei, complica- țiile cu care s-a confruntat aceasta în alte di- recții, rivalitatea ruso-habsburgică și, ceva mai târziu, intervenția tot mai hotărâtă a Angliei și Franței în sprijinul Porții, în numele „echi- librului european” au amânat ieșirea Rusiei la Marea Negră până în 1774 și au permis Impe- riului otoman (chiar dacă a suferit grave pier- deri teritoriale) să-și mențină existența până în 1918. Aici ne interesează doar un aspect al răz- boiului ruso-otoman din 1710-1711. Este vor- ba despre planul rusesc de operațiuni militare (elaborat în ianuarie 1711) și, mai ales, despre un document anexă al acestuia. Respectivul do- cument anexă a fost editat în original, în limba rusă, de A.Z. Mâșlaevskii în lucrarea sa Voina s Turțieiu 1711 goda. Prutskaia operațiia (Răz- boiul cu Turcia din anul 1711. Operațiunea de la Prut), St. Petersburg, 1898, p. 220-221. Până în prezent, el nu a fost tradus în nici o limbă. La finalul prezentării introductive de față, vom publica, pentru prima oară, traducerea în lim- ba română a acestui important izvor rusesc. -----------■ Revista de istorie militară ■--- Știrea că Imperiul otoman a declarat război Rusiei (9/20 noiembrie 1710), a fost primită la Moscova abia la 20/31 decembrie 1710. în acel moment, marea majoritate a trupelor ruse se afla în Polonia, pe țărmul răsăritean al Mării Baltice și în Finlanda (unde lupta contra arma- tei suedeze). Țarul a fost atunci nevoit să dea ordin ca o parte importantă din aceste unități militare să părăsească urgent zonele în care erau dislocate și să se deplaseze în marș forțat spre Galiția, Volânia și Podolia (lângă granițele nordice și nord-estice ale Moldovei). Deși, până în martie 1711, Petru cel Mare a încercat, pe căi diplomatice, să oprească în fașă acest război ruso-otoman (izbucnit într-un context internațional defavorabil Rusiei), era clar, încă de la început, că soarta respectivu- lui conflict armat avea să fie decisă doar pe câmpurile de bătălie. în această situație, țaru- lui nu-i rămânea altă soluție decât să accepte războiul (nedorit atunci) cu Imperiul otoman și să încerce să-l câștige. Pentru atingerea aces- tui scop, Petru cel Mare se putea baza doar pe armata rusă și pe resursele interne ale Ru- siei, precum și, eventual, pe sprijinul pe care i-1 promiseseră Moldova, Țara Românească și popoarele creștin-ortodoxe din Peninsula Bal- canică (aflate sub stăpânirea otomană). în contextul internațional prezentat mai sus, planul rusesc de operațiuni militare putea avea două variante (defensivă sau ofensivă). Având în vedere faptul că Rusia purta, în acel moment, un război pe două fronturi (cu Suedia și cu Imperiul otoman), o campanie militară de- fensivă era atunci, fără îndoială, cea mai bună variantă. Ea ar fi permis țarului să-și deplaseze rapid trupele, pe linii interioare (trasee relativ scurte), spre locurile cele mai amenințate și să lovească separat și foarte eficient corpurile de oaste ale adversarilor. Luptând pe teren pro- priu, în zona Kiev-Harkov, în sudul Poloniei și în sudul Rusiei, trupele țarului ar fi beneficiat și de provizii, nutreț și apă potabilă din belșug. Este adevărat însă că astfel s-ar fi pierdut, în acest război, posibilitatea unor câștiguri te- ritoriale pentru Rusia și eventualul sprijin pe care l-ar fi putut acorda țarului Moldova, Țara Românească și creștinii balcanici. încrederea pe care aceștia și-o puneau în promisiunile de eliberare de sub stăpânirea (sau suzeranitatea) otomană făcute de țar ar fi fost zdruncinată. ----■ Revista de istorie militară ■----------- Regele Suediei Carol al XII-lea la Altrastâdt (1707), schiță de J. D. Schwartz Totuși, aceste pierderi ar fi fost relativ mici și doar pe termen scurt. Căci o victorie, chiar și parțială, a Rusiei, foarte probabilă într-un răz- boi defensiv, ar fi adus țarului beneficii mult mai mari (în primul rând, păstrarea teritoriilor nord-pontice smulse Porții la finalul războiul ruso-otoman din 1686-1700). încrezător în forțele proprii (după victo- ria antisuedeză de la Poltava din 27 iunie/8 iulie 1709) și în promisiunile de ajutor ale lui Dimitrie Cantemir (domnul Moldovei), Constantin Brâncoveanu (domnul Țării Ro- mânești) și ale creștinilor balcanici, Petru cel Mare a optat insă pentru a doua variantă: o campanie militară ofensivă. Astfel, în spațiul de la est de Bug (până la Marea de Azov și Volga inferioară), trupele ruse urmau să stea pe loc sau să întreprindă acțiuni ofensive limitate, pentru a împiedica trupele tătare din Penin- sula Crimeea și din regiunea Kuban să atace teritoriile stăpânite de Rusia sau să ajute arma- ta otomană (condusă de marele vizir Baltadji Mehmed Pașa), care înainta de la Istanbul spre Dobrogea și Moldova. Principala operațiune militară rusă antiotomană urma să fie condusă personal de țar (secondat de feldmareșalul B.P. Șeremetev). Este vorba despre atacul plănuit a fi efectuat de un corp expediționar rus de apro- ximativ 50 000 de ostași pe direcția Cameni- ța-Tighina (Bender)-Cetatea Albă-Cartal-Isac- cea-Carasu-Istanbul. Două mici detașamente desprinse din acest corp expediționar urmau să ocupe Moldova și Țara Românească, făcând joncțiunea cu trupele acestor state românești, în timpul înaintării rusești, trebuiau să fie nimi- cite sau capturate trupele otomano-tătare (dar și suedezo-polonezo-cazace filootomane) de la Tighina și din Bugeac. Apoi, trupele ruse aveau să treacă Dunărea pe podul de vase otoman de la Kartal-fsaccea și să traverseze Dobrogea și estul Bulgariei de astăzi, ajungând, în final, în capitala otomană Istanbul. Preconizate mari răscoale antiotomane ale creștinilor balcanici trebuiau să slăbească mult armata otomană, care urma să fie învinsă decisiv de armata rusă undeva în Dobrogea. După cum se știe, efectivele relativ reduse ale corpului expediționar rus, dificultățile sa- nitare și de aprovizionare ale acestuia, greșelile comise de țar în conducerea operațiunilor mi- litare, târzia și foarte slaba răsculare a crești- nilor balcanici împotriva sultanului și refuzul lui Brâncoveanu de a trece de partea lui Petru cel Mare au dus la decisiva victorie otomană în bătălia de la Stănilești (7/18-11/22 iulie 1711). Tratatul de pace ruso-otoman de la Vadul Hușilor (11/22 iulie 1711) a confirmat înfrân- gerea Rusiei în acest război și a obligat-o să facă Porții anterior amintitele concesii teritoriale. Elementele principale ale sus-menționa- tului plan rusesc de operațiuni militare an- tiotomane sunt cuprinse într-un document prezentat țarului în ianuarie 1711. Autorul acestui document este, probabil, celebrul Sava Raguzinskii (Sava Raguzanul). Prieten cu Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir, negustorul Sava Raguzinskii a locuit o perioa- dă la Istanbul și cunoștea foarte bine Imperiul otoman. Apoi, în decembrie 1702, el se stabi- lise definitiv în Rusia. în această țară, avea să moară în iunie 1738. în ianuarie 1711, Sava Raguzinskii era deja considerat principalul ex- pert al Rusiei în problemele otomane. După cum am arătat, aici ne interesează, în special, un document anexă al respectivu- lui plan rusesc de operațiuni militare antioto- ----1 40 |------------------------------------ mane. Este vorba despre un document rusesc din ianuarie 1711, întocmit, probabil, de un colaborator apropiat al lui Sava Raguzinskii. Respectivul izvor conține o descriere a dru- mului de la Camenița la Istanbul, trecând prin estul Moldovei, Bugeac și Dobrogea, căreia i se adaugă o descriere a ramificației Ismail-Reni- Galați-București. Fără îndoială, autorul descri- erii parcursese de multe ori acest traseu, în ca- litate de curier diplomatic rus sau în calitate de negustor. Precizăm că exemplarul publicat de A.Z. Mâșlaevskii, al acestui document provi- ne din arhiva amiralului conte EM. Apraksin, care, în 1711, era guvernatorul guberniei Azov. Așadar, putem considera că respectiva descri- ere a fost imediat multiplicată prin copiere și trimisă principalilor demnitari ruși implicați în războiul antiotoman. Se observă imediat faptul că documentul acesta completează sus-pomenitul plan rusesc de operațiuni militare împotriva Porții. Țarul și colaboratorii săi aveau nevoie de o descrie- re clară și exactă a traseului pe care urma să-1 parcurgă armata rusă în înaintarea sa spre Is- tanbul. Doar astfel respectivul plan rusesc pu- tea fi pus în aplicare. în mod inevitabil, auto- rul descrierii a respectat aceste necesități ale momentului. El a furnizat doar informațiile de care aveau atunci nevoie conducătorii armatei ruse pentru ca acea acțiune ofensivă să fie în- cununată de succes. în această descriere sunt menționate de- numirile tuturor localităților importante de pe traseul Istanbul-Camenița, precum și din- stanțele dintre ele. Respectivele localități erau, totodată, și locuri de popas. Distanțele dintre localitățile de la nord de Dunăre sunt calculate în mile (după obiceiul rusesc). în schimb, dis- tanțele dintre localitățile de la sud de Dunăre sunt calculate în ceasuri de drum (după obi- ceiul otoman). Pe scurt, sunt prezentate și in- formații despre posibilitățile de aprovizionare existente în diverse zone de pe acest traseu. De asemenea, se acordă atenție și posibilităților de a traversa râul Nistru (inclusiv la Soroca). în același timp, se precizează clar cărui stat aparțineau, în ianuarie 1711, diversele locali- tăți de pe traseul descris. Unele dintre acestea făceau parte din Polonia sau din Moldova. Al- tele aparțineau Imperiului otoman. Dintre lo- calitățile din Țara Românească, este menționat -----------■ Revista de istorie militară ■--- doar orașul București (în cadrul ramificației Ismail-Reni-Galați-București). O mare aten- ție este acordată și cetăților otomane aflate pe drumul Camenița-Istanbul. în cazul Chili- ei, suntem informați că respectiva fortăreață otomană avea atunci 25 de tunuri. Se afirmă că aceste cetăți erau șubrede și de tip vechi. în sfârșit, este subliniat faptul că, în acea vreme, pe drumul de la Tulcea la Istanbul nu exista nici o cetate otomană. Menționăm că autorul documentului descrie drumul secundar (mai scurt) dintre Aitos și Istanbul, în locul drumu- lui principal (mai lung), care trecea prin Edirne (fostul Adrianopol). Observăm că traseul preconizatei ofensi- ve rusești antiotomane din 1711 este, parțial, inspirat din cel propus țarului de Constantin Brâncoveanu în septembrie 1698. El avea să fie reluat, în martie 1736, de feldmareșalul Miinnich (german aflat în slujba Rusiei), în- tr-un plan de cucerire a Istanbulului, în patru etape anuale, prezentat țarinei Ana Ivanovna (1730-1740). Ideea ocupării capitalei otomane de către armata rusă (înaintând pe traseul sus- amintit) a reapărut, apoi, în timpul majorității războaielor ruso-otomane. Excepție au făcut doar războaiele din 1787-1792 și 1806-1812. în Primul Război Mondial (1914-1918), An- glia, Franța și Italia, într-un acord secret, au recunoscut dreptul Rusiei de a anexa orașul Istanbul și regiunea Strâmtorilor. însă acest foarte important obiectiv rusesc nu a putut fi îndeplinit niciodată. Greșelile din textul acestei descrieri rusești a drumului de la Camenița la Istanbul sunt pu- ține. Este vorba despre distanțele eronate din- tre câteva localități, despre deformarea unor denumiri geografice (poate și din vina copistu- lui rus) și despre afirmația exagerată că fortăre- țele otomane de pe respectivul traseu erau șu- brede și nefolositoare. Lipsurile din conținutul descrierii sunt inevitabile. Să nu uităm că acest document avea doar scopul de a satisface o parte din necesitățile informative ale plănuitei ofensive antiotomane din 1711 a armatei ruse. După cum am arătat, evoluția evenimentelor nu a îngăduit conducătorilor Rusiei valorifica- rea deplină a informațiilor valoroase conținute în respectivul izvor. Pentru istoricii români din zilele noastre, importanța acestui document rusesc din ia- ----■ Revista de istorie militară ■----------- nuarie 1711 este de netăgăduit. Respectiva descriere a traseului Camenița-Istanbul a fost elaborată de un martor ocular, care l-a străbă- tut de multe ori. Alături de confirmarea unor informații deja cunoscute din alte izvoare de epocă, acest document aduce unele știri noi. însă ceea ce îl face cu adevărat foarte impor- tant este sublinierea deosebitei însemnătăți (în acea vreme, dar și în alte perioade) a sus-amin- titului traseu și a localităților aflate de-a lungul său, atât pentru Țara Românească și Moldova, cât și pentru Rusia, Polonia și Imperiul oto- man. Această mare însemnătate era valabilă pe plan militar și politico-diplomatic, dar și pe plan comercial, cultural și religios (călătoriile pelerinilor clerici și laici spre și dinspre Mun- tele Athos, Palestina sau Patriarhia Ortodoxă de la Constantinopol). Excurs hihliogrcfie Singurele informații disponibile despre autorul anterior menționatei descrieri rusești se află în A.Z. Mâșlaevskii, loc.cit. Utile sunt și unele date existente în Pisma i bumaghi im- peratora Petra Velikogo (Scrisori și hârtii ale împăratului Petru cel Mare), t. XI (1), Moskva, 1962, p. 338-339; S.E Oreșkova, Russko-ture- țkie otnoșeniia va naceale XVIII v. (Relațiile ruso-turce la începutul secolului al XVIII-lea, Moskva, 1971, p. 104-105). în privința războiului ruso-otoman din 1710-1711, a se mai vedea: A.N. Kurat, Prut Stferi ve Bariși (Campania și pacea de la Prut), cilt (voi.) I-II, Ankara, 1951-1953; I. Focșenea- nu, Tratatul de la Luțk și campania țarului Petru I în Moldova (1711), în Studii privind relațiile româno-ruse, voi. III, București, 1963, p. 19-55; Călători străini despre Țările Româ- ne, voi. VIII (îngrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru și Paul Cerno- vodeanu), București, 1983, p. 404-574; Adrian Tertecel, Un izvor otoman necunoscut istorio- grafiei noastre: „Jurnalul’’ (Difter) lui Ahmed bin Mahmud (secretar al Vistieriei otomane) privind campania militară a înaltei Porți din anul 1711 în Moldova, în „Caietele Laborato- rului de studii otomane”, nr. 2 (coord. Mihai Maxim și Bogdan Murgescu), București, 1993, pp. 55-132. Țarul Petru I, înaintea campaniei din Moldova Despre expansiunea rusească antiotomană în perioada 1654-1774, vezi (de exemplu): E.I. Drujinina, Kiuciuk Kainarăjiiskii mir 1774 g. Ego podgotovka i zakliucenie (Pacea de la Kiițuk Kaynarca din 1774. Pregătirea și încheierea sa), Moskva, 1955, passim; I.P. Tușin, Rus- skoe moreplavanie na Kaspiiskom, Azovskom i Cernom moriah. VII vek (Navigația rusă pe Marea Caspică, Marea de Azov și Ma- rea Neagră în secolul al XVII-lea), Moskva, 1978, passim-, Rossiia i Cernomorskie prolivî. XV1II-XXstoletiia (Rusia și Strâmtorile Mării Negre în secolele XVIII-XX), Moskva, 1999, p. 31-222; Igor Andreev, Aleksei Mihailovici, Moskva, 2003, passim; CemalTukin, Osmanii Imparatorlugu Devrinde Bogazlar Meselesi (Problema Strâmtorilor în timpul Imperiului otoman), Istanbul, 1947, passim; A.N. Kurat, Tiirkiye ve Rusya (Turcia și Rusia), Ankara, 1970, passim; Adrian Tertecel, Marea Neagră otomană și ascensiunea Rusiei (1654-1774), în voi. Marea Neagră. Puteri maritime-pu- teri terestre (sec. X111-XV111), coordonator: Ovidiu Cristea, București, 2006, pp. 325- 346. [DESCRIEREA DRUMULUI DE LA CAMENIȚA LA ISTANBUL (1711)] „Lista distanțelor dintre orașe, de la Camenița1, de-a lungul Nistrului, până la Ma- rea Neagră2, de la gura Nistrului până la Dună- re3 și de la gurile Dunării în sus pe Dunăre până în Țara Românească4. De la Camenința, de-a lungul Nistrului, până la orașul polonez Moghilev5 sunt 20 de mile6. Aici există lemn din belșug. Și, lângă Moghilev, se poate trece [Nistrul]. Și se poate merge, pe amândouă malurile de-a lungul Nis- trului, trecând prin ținuturi locuite7. De la Moghilev până la Soroca8, aflată sub stăpânire moldovenească9, sunt 10 mile10. Aici se găsește un turn mare din piatră11. Există și traversare [peste Nistru] cu două poduri mo- bile12. De la Soroca până la Rașkov13 sunt 10 mile14. De la Rașkov până la lagorlik15 sunt 12 mile16. De la lagorlik până la Marea «Neagră» ----------■ Revista de istorie militară ■- este ținut aflat sub stăpânire turcească17. Iar până la Dubăsari18 sunt două mile19. De la Du- băsari până la Tighina20 sunt 8 mile21. De la Ti- ghina până la Cetatea Albă22, unde Niprul [!] se varsă în mare, sunt 15 mile23. Cetatea Albă este o fortăreață aflată pe Nistru, veche și pe de-a întregul nefolositoare24. De la Cetatea Albă de-a dreptul până la Du- năre sunt 20 de mile25. Aici Dunărea se varsă în Marea Neagră26 și tot aici se află cetatea Chi- lia27, șubredă, în care se găsesc 25 de tunuri. De la Chilia până la Ismail28 sunt 8 mile29. De la Ismail până la Reni30 sunt 15 mile31. De la Reni până la Prut sunt 3 mile32. Aici râul Prut se var- să în Dunăre și tot aici se află orașul Galați33. De la Galați până la granița Țării Românești34 sunt 6 mile35. Iar de la graniță până la Bucu- rești36 sunt 15 mile37. Și de-a dreptul de la Kiev38 până la Tighina sunt 50 de mile39. De la Tighina până la Baba- dag40 sunt 30 de ceasuri41. De la Babadag până la Cogealac42 sunt 8 ceasuri43. De la Cogealac până la Karasu44 sunt 8 ceasuri45. De la Karasu până la Aii Bey Koy46 sunt 8 ceasuri47. De la Aii Bey Koy până la Haci-oglu Pazari48 sunt 8 cea- suri49. De la Haci-oglu Pazari până la Prova- dia50 sunt 12 ceasuri51. De la Provadia până la Aitos52, trecând prin munți53, sunt 14 ceasuri54. De la Aitos până la Faki55 sunt 12 ceasuri56. De la Faki până la Kirkkilise57 sunt 12 ceasuri58. De la Kirkkilise până la Istanbul59 sunt 40 de ceasuri60. Toate ținuturile «străbătute de acest drum» sunt locuite. Și cetăți nu se află nicăieri. Se găsesc doar mari localități nefortificate61. Pe Dunăre, de la Marea Neagră până în Țara Românească62, sunt cetăți turcești șubrede, de tip vechi”63. (•• Traducerea s-a făcut după: A.Z. Mâșlaevskii, Voina s Turțieiu 1711 goda. Prutskaia operațiia. St. Petersburg, 1989, pp. 220-221.) NOTE 1 în text, otKamența-Podolskogo. Este vorba des- pre cetatea poloneză Camenița (Kameneț-Podolskii; Kamianeț-Podilskii), situată, azi, pe teritoriul Ucrai- nei. Se află la 30 km nord de Hotin. Atunci, această cetate era ocupată de armata rusă (la fel ca și cea mai mare parte a teritoriului Poloniei). 2 în text: do Ciornogo moria. ----■ Revista de istorie militară ■------------ 3 în text: do Dunaia. 4 în text: do Muntianskoi zemli. 5 în text: do polskogo goroda Moghileva. Se face referire la orașul polonez Moghilev (Moghilev- Podolskii; Mohiliv-Podilskii), aflat, în prezent, pe teritoriul Ucrainei. Este situat pe malul stâng al Nistrului, la 100 km, sud-est de Camenița. Denu- mirea sa românească medievală era Movilău. 6 Nu este clar ce valoare, în sistemul metric, are 1 milă din acest izvor. Totuși, se pare că, în concep- ția autorului, 1 milă = aproximativ 4 km. 7 în text: i poitit Dnestrom jiliom po odnoi i dru- goi storone. 8 în text: do Soroki. Este vorba despre cetatea moldovenească Soroca (azi, în Republica Moldova), aflată pe malul drept al Nistrului, la 50 km sud-est de Moghilev. 9 în text: vladeniia voloșskogo. 10 Vezi nota 6. 11 în text: velikaia bașnia kamenna. Se face refe- rire la înfățișarea cetății Soroca. 12 în text: perevoz o dvu paromah. 13 în text: do Rașkova. Această localitate (azi, în Republica Moldova) se află pe malul stâng al Nistrului, la sud-est de Soroca. 14 Distanța Soroca-Rașkov = 50 km. 15 în text: Erluk. Actuala localitate Goian (în Re- publica Moldova), situaă pe malul stâng al Nistrului, la sud-est de Rașkov. 16 Distanța Rașkov-Iagorlik = 60 km. 17 în text: turețkoe vladenie. Informația este corectă. 18 în text: do Dubosara. Această localitate (azi, în Republica Moldova) se află pe malul stâng al Nistru- lui, la sud de lagorlik. 19 Distanța lagorlik-Dubăsari = 10 km. 20 Orașul moldovenesc Tighina (azi, în Republi- ca Moldova) este situat pe malul drept al Nistrului, la sud de Dubăsari. începând din 1538, se afla sub stăpânire otomană. Era denumit de otomani Ben- der. Denumirea sa rusească era (și este) Benderî. Aici se găsea o importantă cetate otomană care era principala bază pentru operațiunile militare ale Por- ții împotriva Poloniei și Rusiei. 21 Distanța Dubăsari-Tighina = 55 km. 22 în text: do Belagrada. Este vorba despre orașul moldovenesc Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovskii; Bilgorod-Dnistrovskii), aflat, în prezent, pe terito- riul Ucrainei. Este situat pe malul drept al Lima- nului Nistrului, la sud-est de Tighina. în perioada 1484-1812, a fost stăpânit de Imperiul otoman (pur- tând denumirea Akkerman). 23 Distanța Tighina-Cetatea Albă = 90 km. De- sigur, Nistrul (nu Niprul) se varsă în Marea Neagră lângă Cetatea Albă. -----------------------------------------1 43 I--- 24 în text: staraia i ni k cernu ne ugodna. Această afirmație este exagerată. 25 Distanța Cetatea Albă-Chilia = 120 km. 26 în text: TutDunai v more Ciornoe vpadaet. 27 în text: gorodok Kililiia. Se face referire la orașul moldovenesc Chilia (Kiliia), care, în prezent, aparține Ucrainei. Se află pe malul stâng al brațu- lui Chilia al Dunării, la sud-vest de Cetatea Albă. A fost posesiune otomană (sub numele de Kilî), în anii 1484-1812. 28 în text: do Smaila. Este vorba despre orașul moldovenesc Ismail (Izmail), care, actualmente, face parte din Ucraina. Se găsește pe malul stâng al brațului Chilia al Dunării, la vest de Chilia. în peri- oada 1484-1812, a fost stăpânit de Imperiul otoman. Denumirea sa românească medievală era Smil. 29 Distanța Chilia-Ismail = 35 km. 30 în text: do Rena. Se face referire la orașul mol- dovenesc Reni (în prezent, în Ucraina). Este situat pe malul stâng al Dunării, la vest de Ismail. în anii 1621-1812, a făcut parte din Imperiul otoman (sub numele de Tomarova). 31 Distanța Ismail-Reni = 50 km. 32 Distanța Reni-gura Prutului = 8 km. 33 în text: i tu mesto Galiaț. Acest oraș moldove- nesc (în prezent, capitala județului românesc omo- nim) se află pe malul stâng al Dunării, la 11 km vest de gura Prutului. 34 în text: do Muntianskoi granițî. 35 Distanța reală = 25 km. în perioada 1540-1829, a existat cazaua (kaza) Brăila, posesiune otomană. 36 în text: do Bukoreșta. Actuala denumire ru- sească a acestui oraș este Buharest. 37 Distanța reală = 150 km. 38 în text: ot Kieva. în prezent, acest oraș este capitala Ucrainei. în acea vreme, era reședința unei gubernii rusești. 39 Distanța Kiev-Tighina = 380 km. 40 în text: do Babi. Acest oraș (azi, în România) se află în nordul Dobrogei, la 30 km sud de Tulcea (fiind inclus în juețul omonim). în perioada 1484- 1878, întreaga Dobroge a făcut parte din Imperiul otoman. în aceea vreme, Babadagul se numea oficial Babadagi. Adesea, în secolele XVII-XVIII, beilerbe- iul otoman de Silistra-Oceakov rezida aici. 41 în text: 30 ceasov. Distanța Tighina-Babadag = 220 km. Otomanii măsurau distanțele în ceasuri (saat) de drum. 1 ceas = 5 km. 42 în text: do Kojalupa. Acest sat (actualmente, în România, în județul Constanța) este situat în Do- brogea, la sud de Babadag. în timpul stăpânirii oto- mane, se numea oficial Kogalik sau Kogaluk. 43 Distanța Babadag-Cogealac = 40 km. 44 în text: do Karasui. Este denumirea otomană a actualului oraș românesc Medgidia (jud. Constan- 44 ța). Se află în Dobrogea, la sud-vest de Cogealac, în- tre Cernavodă și Constanța, pe malul râului Carasu („Apa Neagră"). 45 Distanța Cogealac-Carasu = 40 km. 46 în text: doAlilbeicioi. Sat dispărut, aflat în apro- pierea actualelor localități dobrogene Chirnogeni și Căscioarele (jud. Constanța). 47 Distanța Carasu-Aii Bey Koy = 40 km. 48 în text: do Pozat jiogli. Astfel se numea, în timpul stăpânirii otomane, orașul dobrogean Do- brici (Bazargic; Tolbuhin), care, în prezent, aparține Bulgariei. 49 Distanța Aii Bey Koy-Hadji-oglu Pazari = 40 km. 50 în text: do Provadie. Oraș (actualmente, în Bulgaria) aflat la sud de Hadji-oglu Pazari. Denumi- rea sa otomană era Prevadi. 51 Distanța Hadji-oglu Pazari = 50 km. 52 în text: do Aitosa. Acest oraș (în prezent, în Bulgaria) este situat la sud de ramura răsăriteană a Munților Balcani, la 32 km nord-vest de Burgas (port bulgar la Marea Neagră). în perioada otoma- nă, se numea Aydost. 53 în text: cirezgorî. După cum am arătat în nota precedentă, este vorba despre ramura răsăriteană a Munților Balcani. 54 Distanța Provadia-Aitos = 70 km. 55 în text: do Faki. Actuala localitate bulgară Fakiia (la sud de Aitos), care se află în apropierea graniței cu Turcia. 56 Distanța Aitos-Faki = 55 km. 57 în text: do Kirklise. în prezent, acest oraș se numește Kirklareli. Se află la sud-est de Faki- ia, în Turcia europeană, în apropierea graniței cu Bulgaria. 58 Distanța Faki-Kirkklise = 60 km. 59 în text: do Konstantinopoli. Orașul Istanbul a fost capitala Imperiului otoman în perioada 1453- 1923. în prezent, este principalul centru economic și cultural al Republicii Turcia. 60 Distanța Kirkkilise-Istanbul = 170 km. Re- marcăm faptul că, în acest izvor rusesc, este pre- zentat drumul cel mai scurt dintre Dobrogea și Istanbul. Celălalt drum ocolea de la Aitos prin Karnobat (Karinabad; Karinovasi} și Edirne (fostul Adrianopol). 61 în text: tolko slobodî veliki. Informația este co- rectă. Pe drumul prezentat în acest izvor rusesc, din nordul Dobrogei până la Istanbul, nu exista nici o fortăreață otomană. 62 în text: Po Dunaiu ot Ciornogo moria do Muntianskoi zemli. 63 în text: turețkie gorodî ne krepki, starogo stro- eniia. într-adevăr, respectivele cetăți otomane erau de tip vechi. însă acestea erau destul de solide, fapt dovedit în cursul războaielor ruso-otomane din se- colul al XVIII-Iea. -------------■ Revista de istorie militară ■------- Constantin Brâncoveanu 1714-2014 „NENOROCITA CAMPANIE DE LA PRUT” A LUI PETRU I Conf. univ. dr. maior (r) VLAD MISCHIEVCA* Abstract In 1711 a joint Russian-Moldavian army led by Tsar Peter the Great and Moldavian prin- ce, Dimitrie Cantemir, attempts to dtfeat a very poweful ottoman army - almost 100.000. fighters. The alliance between two countries, signed at Lutsk in Poland, determined Cantemir to fight together with russian army. During the battle, on Prut river, the allies comitted a lot cf strategicul and technical mistakes which lead to their tragic dtfeat. The negociated peace stipulated many advantagesfor the Ottoman Empire and territorialgains. However, the treaty was never applied by the Russians. Dimitrie Cantemir had to abandon his throne and withdrew in Russia with Tsar Peter the Great. This battle was thefirst russian-ottoman war carried on the Romanian terittory. Keywords: Peter the Great, Dimitrie Cantemir, Lutsk, Prut battle. Acum 303 ani, a avut loc un important eve- niment politico-militar de care mulți istorici ruși se străduie să nu-și amintească prea des: fiiind vorba de un eșec total pe câmpul de luptă al țarului Petru I. Istoria acestei campanii, cu mari ambiții geostrategice în spațiul S-E Eu- ropean, dar, care erau rupte de realitate, poa- te servi și astăzi studiului raporturilor dintre strategie și logistică. Primul război ruso-turc, care a vizat nemij- locit spațiul românesc a fost cel din anii 1710- 1713, ce a fost pierdut de către Petru I într-o singură campanie - cea din Moldova, la 1711 („Campania de la Prut”, FIpymcKUU noxod 1711 z.), numită inspirat, pe bună dreptate, de către Costache Negruzzi: „nenorocita campanie de la Prut”.1 La 20 noiembrie 1710, Imperiul otoman declarase război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul ambasadei ruse de la Constantinopol (aproximativ 70 de persoane) fiind întemnițați în închisoarea Edi- cule („Șapte Turnuri”). La 23 februarie 1711, Rusia a declarat, la rândul ei, război Porții, ța- rul lansând și o Proclamație, redactată în lim- ba latină, către țările europene, în care preciza scopurile războiului dus împotriva otomani- lor. Această acțiune diplomatică a lui Petru I a fost urmată de emiterea Manifestului din 8 mai 1711, adresat către toți locuitorii Prin- cipatelor Române, „precum și alte popoare creștine”, pentru a se încadra „în acest război sfânt”, cerându-le „să verse și ultima picătură a sângelui său pentru sfânta biserică și credința creștină provoslavnică, pentru patria și pentru recăpătarea drepturilor și și a libertăților sale”2 Obiectivele declarate ale Rusiei în acest răz- boi erau, pe de o parte, obținerea unei poziții avantajoase pe țărmul Mării Negre, iar pe de altă parte, eliberarea popoarelor creștine din * Istoric, Institutul de Istorie, Stat și Drept al Academiei de Științe a Republicii Moldova. ■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------------ 45 Balcani, aflate sub dominația Porții.3 Promisi- unea lansată de țar, privind eliberarea Țării de sub dominația otomană, a generat entuziasm în rândul boierimii moldovene. Trebuie preci- zat că, la acea vreme, nu existau motive care să pună sub semnul întrebării sinceritatea promi- siunii făcute de țarul Petru I.4 învățatul principe Dimitrie Cantemir, sub- apreciind puterea Porții otomane și contând pe ajutorul Rusiei (care, la acea vreme, se scălda în gloria victoriei asupra Suediei de la Poltava, la 1709), a primit la 13 aprilie 1711 faimoasa „diplomă de la Luțk”5 (acțiunea sa culminând până la o alianță fățișă politico-militară cu Petru I). Domnitorul moldovean spera să pri- mească domnia ereditară asupra țării, căreia i se garanta integritatea teritorială și deplina Bătălia de la Prut, 1711, după gravura lui William Hogarth autonomie (sub protectorat rusesc). Chiar dacă Petru I nu a întârziat să numească „Moldova provincie supusă, imediat ce unele din armate- le sale au pătruns în țară”.6 în luna mai 1711 trupele de avangardă ale cavaleriei lui B.P. Șeremetev au trecut Nistrul. La 6 iunie D. Cantemir s-a întâlnit Ia Țuțora cu B.P. Șeremetev, iar Petru I a sosit Ia Prut către 24 iunie și a doua zi, la 25 iunie, Ia Iași, s-au unit cu grosul armatelor ruse, sub conducerea nemijlocită a lui Petru I. Această oaste număra cca 46 000 oameni (cu 120 de tunuri), la care au aderat 5 000 de oșteni moldoveni. Armata otomană (cca 120 000 de oameni cu 440 de tunuri), la 18 iunie 1711 a traversat Dunărea, la Isaccea, și s-a îndreptat pe malul stâng al Prutului, spre nord, unde a făcut joncțiune cu trupele călări ale hanului tătar (70 000 de oameni). Ion Neculce estimează efectivele ar- matei ruse: „De toată oaste ca 50 000 avea și avea și 52 pușci (tunuri - n.n.). Și cât și era oas- te, mai mult era bolnavă, flămândă și obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiadie (hoardele, mulțimea - n.n.) tătarâlor, și avea 400 de pușci: oaste grijită și hrănită bine, fiind în țara lor”.7 Istoricul rus S.M. Soloviev aduce cifra de 38 246 de ruși față de 119 665 de oto- mani și 70 000 de tătari;8 iar martorul eveni- mentelor Juel Just menționează că în bătălia de la Prut rușii au avut doar 36 000 de oameni, fiind, practic, fără de cavalerie, față de cei de peste 100 de mii de turci, majoritatea călări.9 în această campanie era antrenată doar o parte din armata Rusiei, trupele fiind împărțite pentru a lupta pe mai multe direcții: la țărmu- rile Mării Baltice, în Moldova și între Bug și Marea Caspică. Războiul purtat concomitent pe mai multe fronturi a fost una din cauzele înfrângerii de la Prut, deoarece forțele ruși- lor erau „rășchirate într-atâte părți. în nădej- dea voroavelor streini, a muntenilor, a leșilor, a sârbilor, a moldovenilor, au venit împăratul făr-oaste, negrijit, să să bată cu veziriul și cu poiade oștii turcești și tătărești, într-un mijloc de câmpu pustiiu”.10 Totodată, armatele otomane, ajungând pe malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a întreți- ne legătură cu Imperiul otoman.11 Pe când asi- gurarea logistică a armatei ruse era sub orice critică: soldații sufereau de foame și sete, caii -----------■ Revista de istorie militară ■--- duceau lipsă acută de furaje, iar în condițiile arșiței de vară rușilor „le curgea sânge din ochi și urechi, mulți după ce ajungeau la apă beau până mureau, iar alții, din cauza lipsurilor, își puneau capăt zilelor...”12 La 8 (19) iulie a avut loc lupta de la Stăni- lești, iar în următoarea zi trupele ruse, aflate sub comanda nemijlocită a lui Petru I, au fost înconjurate și supuse unui crâncen atac. Pe data de 9 (20) iulie 1711, „s-a dat o luptă atât de cumplită încât nu are asemănare”. Otoma- nii, însă, nu au reușit să cucerească tabăra rusă și „s-au așezat iarăși în șanțurile rămase... de pe vremea sultanului Osman (1618-1622)”. Pe 10 (21) iulie, rușii au lansat, fără succes, mai multe contraatacuri, încercând să scape din în- cercuire: „la ivirea zorilor, trăgând din armele ce le aveau în mâini, ghiaurii (creștinii - n.n.) au ieșit din tabăra lor și au pornit la atac asu- pra gaziilor musulmani”. Situația logistică a ar- matei ruse devenind una foarte precară, rușii au recurs la ultima metodă de luptă - corp la corp, cu armele reci: „văzând că tunurile și puș- tile lor nu mai pot trage, ghiaurii se băteau cu vitejii gazii numai cu sabia”.13 Situația armatei ruse și a aliatului său - de- tașamentelor moldovenești era foarte critică, fapt ce l-a făcut pe Petru I să înceapă tratati- ve cu turcii. Un extras din notele lui Juel Just, reprezentantul danez pe lângă Petru I, reflec- tă cu lux de amănunte Campania de la Prut-. „Așa cum mi-au spus martorii, țarul, fiind înconjurat de armata turcă, căzuse într-o ast- fel de disperare încât alerga ca un nebun îna- inte și înapoi prin tabăra, se bătea în piept și nu putea rosti niciun cuvânt. Majoritatea din cei ce erau în jurul lui au crezut că are un ac- ces de tulburare psihică. Soțiile ofițerilor ruși, care erau prezente în număr mare, se văicărau și plângeau la nesfârșit. Și cu adevărat se pă- rea că sfârșitul era inevitabil: în cazul în care Dumnezeu în mod miraculos nu ar fi aranjat ca să se reușească ca vizirul turc să fie convins să încheie pacea, acceptând mita, din armata ța- ristă nu ar fi putut să se salveze nicio persoană - pentru că, pe de o parte, împotriva lor erau de trei ori mai mulți turci, iar pe de altă parte, în spate, curgea Prutul, pe malul opus al căruia erau aproximativ 20 000 de cazaci, tătari, tur- ci, polonezi și suedezi.”14 De remarcat că, Just Juel (14.10.1664 - 8.08.1715) - în calitatea sa ----■ Revista de istorie militară ■---------------- de ambasador danez la Curtea rusă a avut ac- ces la documentele de epocă și posibilitatea să cunoască din interior situația disperată a țaru- lui Petru I lăsând prețioase mărturii originale, în timpul șederii sale timp de doi ani în Rusia (1709-1711) a ținut un jurnal, care a fost publi- cat și în limba rusă abia la sfârșitul secolului al XlX-lea. Pentru a ilustra în ce stare disperată se afla armata rusă, despre care diplomatul da- nez scria că „nu s-a aflat încă nicio armată din lume”, publicăm planul pozițiilor părților beli- gerante (la data de 9 (20) - 10 (21) iulie 1711) din memoriile sale (traduse în limba rusă).15 în după-amiază zilei de 11 (22) iulie vice- cancelarul Petr Șafirov s-a întors de la marele vizir și i-a prezentat țarului proiectul tratatu- lui de pace, raportând despre discuțiile pur- tate cu otomanii (el avea mandatul să cedeze orice, doar ca să evite robia: „CmaBb c humu Ha Bce, wo noxomnm, KpoMe uiKAfic^cmBa”). La 12 (23) iulie 1711 a fost încheiată pacea (vezi Anexa: AozoBop, saK.AKmeHHbLU npu pene Ilpym, 12 uk>ah 1711 a.), conform căreia tru- pele ruse puteau pleca cu armele din Moldova, fiind însoțiți de Dimitrie Cantemir cu oamenii săi (chiar dacă numele domnlui moldovean nu este stipulat în acordul semnat).16 Feldmareșalul Boris Șeremetiev, după tabloul lui I. Argunov, 1768 La 2 (13) august 1711 polcurile rusești au trecut pe un pod plutitor Nistrul, pe la Movilău (mai sus de Soroca), iar a doua zi Petru I a po- runcit să se țină o slujbă religioasă de mulțumire („6AaroAapcTBeHHbiM moac6ch”) și să se serbe- ze cu salve de tun în cinstea izbăvirii miraculoa- se de pe Prut, datorate Bunului Dumnezeu.17 La 27 noiembrie 1714, „în memoria prezen- ței Maiestății sale (Ecaterina Alexeevna - soția lui Petru I) în lupta cu turcii la Prut, în situația când în astfel de momente periculoase nu doar ca soție, dar, ca persoană bărbătească a fost văzută de către toți” («B naMHTb 6mthoctm ee BeAuuecTBa b 6araAnu c TypKaMir y flpyTa, r^e b TaKoe onacHoe BpeMH He hko «ena, ho hko My>KCKaa nepcona Bu^HMa bccmm 6biAa») Pe- tru I a instituit Ordinul „Sf. Ecaterina” („OpAeH Cbhtom BeAMKOMyueHMUbi EKaTepMHbi”) - cea mai înaltă distincție pentru femei din Rusia, considerat al doilea, ca valoare, după Ordinul „Sf. Andrei”. Ințial decorația se numea „Eli- berarea” (OpAeH «CBo6o>KACHna», ulterior «OcBo6o>KAeHMa») și a avut două clase. Pe panglica albă (ulterior roșie) a fost inscrisă de- viza „Pentru dragoste și Patrie” («3a Aio6oBb m OTeuecTBO»), iar pe verso: AEQUAT MUNIA COMPARIS „Prin muncă se compară cu soțul” («TpyAavm cpaBHMBaeTca c cynpyroM»).18 Până la 1917 cu acest ordin au fost decorate marile ducese și prințese, precum și soțiile funcțio- narilor înalți ai imperiului, numite „doamnele cavalere” („KaBaAepcTBCHHbie a^mui”). Țarina Ecaterina Alexeevna a fost prima doamnă distinsă cu această decorație - pentru curajul demonstrat în campania de la Prut în 1711, când trupele ruse au fost înconjurate și părea că totul este deja pierdut. Ecaterina a in- sistat pe continuarea negocierilor și, conform legendei, a dat comandantului otoman ca mită toate diamantele sale, primite în dar de la ța- rul Petru. Instituirea acestui ordin original este considerată de către unii cercetători drept sin- gurul rezultat pozitiv al Campaniei de la Prut. Conform acordului, Petru I își lichida flota din Azov, scotea trupele din Ucraina, Moldova și regiunea Azovului, iar preconizata capita- lă a împărăției sale de pe țărmul Mării Azov - Taganrogul era distrus și nivelat cu pămân- tul, dând jurământ să uite pentru totdeauna de noi cuceriri teritoriale în zona Azovului, Moldovei și Ucrainei. Tratatul de pace de la Prut mai stipula cedarea de către Rusia a Azo- ----1 48 |--------------------------------- vului; dărâmarea orașelor Kamennâi Zaton și Novobogorodițk de la gurile râului Samara; neamestecul în treburile interne ale Porții; suspendarea dreptului de a avea ambasador la Constantinopol. Regelui Suediei i se acorda trecere liberă în Suedia, urma să se facă schimb de prizonieri ș.a. însă, respectarea acestui tra- tat se tărăgăna și, la 12(23) iuniel712, a fost semnat un nou tratat ruso-turc, ca peste puțin timp Imperiul otoman să declare din nou răz- boi Rusiei, la 29.11 (10.12 ).1712. Conform Tratatului de pace de la Adriano- pol din 13(24) iunie 1713 Petru I a reconfirmat cedarea Azovului, a distrus fortificațiile de pe litoral, acceptând neamestecul său în afacerile poloneze. Granița ruso-turcă a suferit modifi- cări, fiind stabilită pe râurile Samara și Oriol. Comandantul forțelor otomane din Mol- dova - Marele vizir Mehmed Pașa Baltaji sau Baltaci (1662-1712), cel care căzuse de acord să încheie pacea de la Prut din 1711, cu prețul mitei de 150 de mii de ruble de aur,19 pentru lașitatea sa a fost pedepsit - prin ordinul sulta- nului Ahmed al IILlea (1673-1736) era exilat, iar mai târziu a și fost strangulat într-o celulă din închisoarea de pe insula Lemnos. Pacea de la Prut prevedea ca „țara otoma- nilor să rămână întreagă”. Era vorba de retro- cedarea teritoriilor cucerite de ruși în timpul războiului dintre Poartă și Liga Sfântă. Cererea otomanilor de a-1 preda pe Dimitrie Cantemir nu a fost satisfăcută de Petru I. Războiul era câștigat de otomani, cu importante și multiple consecințe pentru Principatele Române.20 Deoarece, chiar dacă pacea s-a încheiat, „numai pentru pământul nostru, Moldovii, nime(ne)a nu s-au pus”. Ceea ce văzând turcii, „ni-au cuprins de toate părțile de ni-au luat pă- mântul și ni-au încungiurat toate granițile ță- rii”, ceea ce însemna ocuparea Hotinului și în- ceperea „busurmănirii” (în acel olat) a femeilor și copiilor. Țara stătea „cu suspin la Dumnezeu, de ca(u)tă cu ochii în sus”: cei de rând fug la Poloni și se fac șerbi, podani.21 Dimitrie Cantemir devenea „cneaz rusesc”, cu titlul de prea-luminat, iar Moldova mult prea-asuprită, instaurându-se sistemul de con- ducere și administrare prin fanarioții greci, ce se va prelungi până la 1821. începând cu 1711, după ultima domnie a lui Dimitrie Cantemir și până la 1821 sultanii curmă șirul domnilor băș- ------------■ Revista de istorie militară ■------ tinași la tronul Moldovei (în Țara Românească - din 1716), desemnându-i ei înșiși la tronurile din Principate pe domnii care-i doreau, lipsind, astfel, boierimea de dreptul de a alege domnul în Țară. începe secolul turco-fanariot... „De la 1711, domnii pământeni nu se mai suiră pe robitele tronuri ale Moldovei și Valahiei. Așa, aceste nenorocite țări, cu pierderea celor mai mari și sfinte drituri (drepturi - n.n.), plătiră cea întâi alianță a lor cu Rusia ortodoxă!”22 în urma înfrângerii țarului rus Petru I în Campania de la Prut, din 1711, Țara Moldovei a suferit noi pierderi teritoriale, deoarece hanul Devlet Ghirai a convins Poarta să le cedeze no- gailor din Bugeac teritoriul aflat sub jurisdicția domnului Moldovei din apropierea „hotarului lui Halii pașa” în lungime de 32 de ceasuri și în lățime de 2 ceasuri de mers?3 Nogaii, timp de aproape un secol (până în 1807), au utilizat (arendat) pământul celor „Două ceasuri” (apro- ximativ 10 km în lățime) în scopuri economice, plătind domnului și boierilor moldoveni aren- da, numită ușur și alăm (zeciuiala pentru se- mănături și pentru pășunatul vitelor). Totodată a fost smulsă principatului ro- mânesc cetatea și ținutul Hotinului, transfor- mate într-o nouă caza otomană (1713). Subli- ma Poartă încerca să sporească în acest chip controlului asupra Moldovei și mijloacele de informare privind Regatul Poloniei și istmul ponto-baltic. Astfel, campania de la Prut (1711) este foarte semnificativă și prin faptul că a pus în- ceputul unei noi concepții strategice, devenind ulterior definitorie în doctrina militară rusă pe parcursul secolului XVIII - începutul sec. XIX, constând în crearea unui cap de pod dunărean. Totodată, practica acestei campanii cu sfârșitul său nefast pentru Rusia și aliații săi a demon- strat inconsistența ideii unui război fulger. în acest context, anul 1711 marchează acel rubicon, când pentru prima dată un țar al Ru- siei a trecut Nistrul și a pășit în fruntea armatei rusești pe teritoriul Țării Moldovei. Campania de la Prut s-a dovedit a fi o „călătorie de nun- tă” nefericită pentru Petru I și cea de a doua sa soție gravidă (la 6 martie 1711 Petru se căsăto- rise în taină cu Ecaterina Alexeevna alias Marta Skovronska, 1684-1727, cu care avea deja două fete)24. A.S. Pușkin, analizând viața și activita- tea lui Petru I, menționase, că tradiția spune că împăratul rus, fiind pe patul de moarte, re- ----■ Revista de istorie militară ■-------------- gretase doar două lucruri: că nu s-a răzbunat pe turci pentru nereușita de la Prut și pe Ha- natul Hiva (din Asia Mijlocie) pentru uciderea lui Bekovici.25 Istoricii militari au demonstrat faptul că Charles XII, planificându-și campania împotriva Rusiei, care s-a încheiat cu înfrânge- rea de la Poltava (1709), a făcut un set complet cu toate greșelile strategice posibile: avansarea cu forțe insuficiente, fără a-și asigura comuni- cațiile; a subestimat inamicul, nu a organizat un serviciu de informații; și-a legat speranțe fantastice pe contul aliaților, care nici nu pu- teau sau nu doreau să acorde, în serios, un aju- tor important. Uimitor, dar doi ani mai târziu, la 1711, Petru I, învingătorul regelui suedez, a repetat exact aceleași greșeli. La acea dată, 1711, pericolul pierderii au- tonomiei statale a Moldovei a fost realmente mare, iar șansa eliberării de sub dominația otomană cu ajutorul trupelor creștine ale ru- șilor era iluzorie. Mai mult ca atât, otomanii au instaurat în Principate pentru mai mult de o sută de ani - regimul turco-fanariot, ce a pe- reclitat serios autonomia Moldovei și Țării Ro- mânești26. Axinte Uricariul a arătat destul de veridic urmările deosebit de grele pentru Mol- dova, care încercaseră să se opună cu ajutorul Dispozitivul trupelor în bătălia de la Prut 20-21 iulie 1711 unei forțe străine stăpânirii otomane, când țara nu numai că trebuia să plătească după retrage- rea oștirii rusești 50 de pungi „baramlîc” (pe care nu le-a dat ca domn Dimitrie Cantemir), dar și „...că venise lucrul la cumpănă - să fie pașe la Moldova și să nu mai trimită domnu.” Adică, în modul cel mai serios plana pericolul transformării Moldovei într-un „pașalîc”.27 Subliniem, că încercările de extindere teri- torială și a sferelor de influență ale Rusiei, în- făptuite de către Petru I, au devenit în continu- are direcții „de program” (bazinul Baltic, sud- estul Europei, Caucazul) ale expansionismului țarist timp de două secole. „Este incontestabil, - susține pe bună dreptate E.V. Anisimov, - că, marele reformator (Petru I - n.n.) a fost ctitorul nu numai al Imperiului Rus, dar și al politicii imperiale, începuturile căruia au fost cu succes dezvoltate de către succesorii săi, în- deosebi de către Ecaterina II.”28 ANEXA Acordul încheiat la râul Prut, 12 iulie 17 ll29 (Traducere din limba rusă) Din mila lui Dumnezeu a prea luminatului și prea puternicului mare domnitor, țarului și ma- relui cneaz Petru Alexeevici,30 autocrat a toată Rusia iproci, iproci, iproci. Noi, cei mai jos nu- miți! împuterniciți anunțăm prin aceasta, că noi prin ucazul preamilostivului nostru țar și dom- nitor în deplină putere dată nouă am hotărât: prea luminatul și prea puternicul mare domni- tor sultanul Ahmet-han31 și ilustrul marele vizir Magmet-pașa32 în urma cerții între cele două țări, să încheie acordul dat de pace veșnică. I. Deoarece fosta pace dintre Majestatea Sa a Țarului și Majestatea Sa a Sultanului s-a rupt și cele două armate au intrat în luptă una cu alta, și apoi pentru a evita vărsarea zădarnică a sângelui uman, s-a cerut, totuși, să se încheie o pace, asupra căreia s-a căzut de acord, ast- fel încât pacea veșnică să se bazeze pe cedarea către turci a orașelor cucerite, iar cele noi con- struite să fie distruse, și din ambele părți să ră- mână pustii; toată artileria, munițiile și altele, introduse din partea Majestății sale a Țarului, vor rămâne; doar tunurile aflate în Kamenâi Zaton33 să fie cedate părții turcești. IL în chestiunile poloneze din ambele părți să nu să se amestece nimeni, la fel și supușilor ----1 50 |---------------------------------- lor (polonezilor) să nu li se ia nimic, nici pe ei, nici din pământurile lor. III. Comercianții, atât supușii Majestății Sale a Țarului în Turcia, cât și supușii Majestății Sale a Sultanului în statul rus, să aibă libertatea de intrare și de ieșire, pentru a practica comerțul. IV. Deoarece regele suedez a intrat sub pro- tecția Majestății Sale a Sultanului, fapt pentru care Majestatea Sa a Țarului din dragostea față de Majestatea Sa a Sultanului, îi va permite aces- tuia în mod liber și în siguranță să treacă spre pă- mânturile lui, și dacă între ei va fi o înțelegere și dorință, poate că și cu dânsul să se încheie pace. V. Pentru ca pe viitor din ambele părți, atât supușilor ruși, cât și supușilor turci să nu li se facă niciun fel de supărări și daune de la orici- ne ar fi din cauza acestor acorduri. VI. Conform acestor legăminte toate acți- unile dușmănoase din trecut să fie date uitării, iar după schimbul actelor (pentru care schimb noi avem toată plenipotența), trupele ambelor părți, fără ca să intervină reciproc, vor pleca și de la nimeni în calea lor să nu aibă supărare. VII. Robii turci, câți sunt aceștea în statul marelui nostru domnitor, a Măriei Sale Țarului, precum și cei de aici, care se află în oboz, să fie eliberați; la fel și cei din partea Majestății sale Sultanului, cetățenii ruși, făcuți prizonieri după ruperea păcii vechi, să fie toți eliberați. Drept confirmare, noi am semnat acest tratat cu mâinile proprii și l-am sigilat cu ștampile, și cu excelența sa Marele vizir l-am schimbat. ^oroBop, saKAioHeHHbiM npn peKe IIpyT, 12 mioam 1711 r.34 Bo>Kbcu MnAOCTbK) npecBeTAefnuero n Aep>KaBHeMuiero BeAnKoro rocyAapa, papa u BeAnKoro khhsh Ilerpa AAeKceeBnua, BcepoccnncKoro caMOAep>Kpa n npouee, n npouee, m npouee. Mm, HuaceuMeHOBaHHbie noAHOMOHHbie, o6baBA«eM upes cuc, hto mm no yxasy Hamero BceMnAOCTMBenmero pap» m rocyAapp m no AaHHon hoahom mohm nocTâHOBMAn: npecBeTAeMiuero n Acp/KaBHCULLiero BeAMKoro rocyAapa caATana AxMeT-xana c CMPTeAbHenuiMM Bcamkmm BMSJipeM MarMeT-nameio no yuMHMBmenca Me>KAy o6ommm rocyAapcTBaMM ccope, nocAeAyromuM AoroBop o bchhom Mupe. I. IIoHe>Ke npe>KHMM Mup y Ero LțapcKoro BeAMuecTBa c Ero CaATaHOBMM BeArraecTBOM pasopBaACH, m o6a BoîîcKa mc>kav co6oîî b 6om BCTynnAM, m hotom ne AonycKaa KpaîÎHero ■ Revista de istorie militară ■------- pa3AMTMH KpOBM HeAOBCHeCKOM, TpeâoBaHO naKM MMp yHMHMTb, Ha KOTOpOM corAameHOCb, HT06 BCHHblM MMp yHMHMTb Ha CCM, Aa6w TypKOM saBoeBaHHbie mx ropoAa OTAaTb, a HOBonocTpoeHHbie pasopMTb, m c o6eMx CTopoH nycTbi Aa 6yAyr; bch >kc apTMAAepMH, aMyHMLțMH m nponee BBeAeHO b CTopony LțapcKoro BeAMnecTBa Aa 6yAeT; TOAbKO nyiiiKM oSpeTaiomnecH b KaMeHHOM 3aTOHe ycTynMTb b CTopoHy TypeqKyio. II. B noAbCKMe A^Aa c o6eMx cropoH He MemaTbCH, tuko >k m mx nc>AAaHHbix hmhcm npMCBOHTb, HM MX, HM 36MeAb MX. III. KynuaM, KaK LțapcKoro BeAMuecTBa nc>AAaHHbiM b TypcKoe rocyAapcTBO, TaK m CaATaHOBa BeAMuecTBa noAAaHHMM B PoccMMCKoe rocyAapcTBO, npnesjKaTb m OTte3>KaTb m ToproBaTb cBoâoAy MMeTb. IV. IIoHe>Ke KopoAb Cbcmckom hoa 3anțMmeHMe Ero CaATaHOBa BeAMuecTBa npMineA, Toro paAM Ero LțapcKoe Bcauucctbo Aah ak>6bm Ero CaATaHOBa BeAMuecTBa, OHoro cbo6oaho m 6e3onacHO ao ero seMeAb nponycTMTb comsboahct, m c>kcah M®KAy mmm corAameHOCb m com3boa6ho 6biTb mO/IKHMe HenpMHTeAbCKMe nocrynKM 3a6BeHMK> Aa npeAaAyTCH, m ho pasMeneHMM cmx naKTOB (o kotopom pasMeneHMM mm noAHyio mohh mmccm), BOMCKa 06a 6e3 noMemareAbCTBa APYr Apyry Aa OTOMAyr, m hm ot koto b nyTM APYr Apyry AOcaAM mmctm Aa He 6yAyr. VIL TypCKMe HCBOAbHMKM, CKOAbKO OHblX b rocyAapcTBe Ero LțapcKoro BeAMuecTBa m 3Aecb b o6ose oâpeTaeTca, cBo6o>KAeHbi 6biTb mmciot; npoTMB Toro >kmb CTopone CaATaHOBa BeAMnecTBa, Bce nocAe pasopBaHMH npe>KHero MMpa, pOCCMMCKMe HOAAaHHbie HACHHbie ocBo6o>KAeHbi 6yAyT. Bo yTBep>KAeHMe, mm cen TpaKTaT Co6cTBeHHbIMM pyKaMM HOAHMCaAM M nenaTHMM npMneuaTaAM, m c ero CMHTeAbCTBOM BeAMKMM BM3MpeM pa3M6HMAMCb. IIoAHoe coSpaHue aaKOHOBh Poccuuckou MMnepuu cb 1649 zoda. Tomh IV. 1700-1712. CH6„ 1830, c. 714-717. http://www.imha.ru/knowledge_base/ library/p-library/1144524320-prutskijj-mir- nyjj-dogovor-ot-12-ijulja.html ---■ Revista de istorie militară ■-------- http://www.imha.ru/1144524320-prutski- jj-mirnyjj-dogovor-ot-12-ijulja.html (accesat la 14.05.2014) IL[ep6aqeB K). SanucKU K)cma K)aa damcKazo nocAaHHUKa npu Flempe Bbaukom (1709-1711), în VmeHUA b MunepamcpcKOM O6uțecmBe I4cmopuu u ApeBHOcmeu Poccumckux (190). KHura 3, M., 1899, c. 370. NOTE 1 Negruzzi Costache, Scrisoarea a XIX (Ochire retropectivă), iunie 184S, în C. Negruzzi, Nuvele, București: Ere Press, 2009, p. 170. 2 McmopunecKue cbabu HapodoB CCCP u PyMbmuu b XV - uanaAe XVIII b. y\oKyMenmbi u MamepuaAbi b mpex moMax. T. III (1673-1711). M., 1970, c. 334-336 (traducerea din rusă); Parasca Pavel, Principatele Române în politica Rusiei în sec. XVIII, în „Destin Românesc. Revistă de istorie și cultură". Serie nouă, 2012, nr. 3 (79), p. 32. 3 Focșeneanu Ion, Tratatul de la Luțk și cam- pania țarului Petru I în Moldova (1711), în „Studii privind relațiile româno-ruse”. București, Academia Republicii Populare Române. Institutul de studii ro- mâno-sovietic, 1963, p. 34; Boldur AL, Expediția de la Prut din 1711, în „Studii și cercetări istorice” XIX, 1946, pp. 47-86 etc.; http://www.1812.md/razbo- iul-ruso-otoman-1710-1711-campania-de-la-prut (Bogdan Mihail, Războiul ruso-otoman (1710-1711). Campania de la Prut. - accesat Ia 4.02.2014). 4 Leonid Boicu, Momentul 1711 în raporturile politice ale Principatelor Române, în „Anuarul Insti- tutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol” XXII. Iași, 1985, p. 282. 5 IdcmopunecKue cbabu HapodoB CCCP u PyMbiuuu b XV - HanaAeXVllI b. ^OKyMeumbi u MamepuaAbi b mpex moMax. T. III (1673-1711). M., 1970, c. 323-331. 6 Parasca Pavel, Principatele Române în politica Rusiei în sec. XVIII, în „Destin Românesc. Revistă de istorie și cultură” Serie nouă, 2012, nr. 3 (79), p. 33. 7 Neculce Ion, Letopisețul larii Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constan- tin Mavrocordat, în Marii cronicari ai Moldovei. Ed.: G. Ștrempel. București, 2003, p. 1033. 8 C.M. CoAOBbeB, ConunenuA. KnMra VIII. ToMa 15-16, M., 1993, c. 369. 9 IHepâaueB IO. 3anucKU lOcma IOaa damcKazo nocAauuuKa npu Flempe Bcaukom (1709-1711), în TmenuA b IdMnepamopcKOM OăuțecmBe Mcmopuu u ApesHocmeu Poccuuckux (190). Knnra 3, M., 1899, c. 371. 10 Neculce Ion, Letopisețul lării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, în Marii cronicari ai Moldovei. Ed.: G. Ștrempel. București, 2003, p. 1033. -------------------------------------1 51 I-- 11 Tertecel Adrian, Activitatea țarului Petru cel Mare în primele luni ale războiului ruso-otoman din 1710-1711. Trei documente rusești, în volumul Isto- rie și diplomație în relațiile internaționale. Omagiu istoricului Tahsin Gemil, Constanța: Editura Ovi- dius University Press, 2003, p. 333; Tertecel Adrian, Anexele „Jurnalului” lui Ahmed bin Mahmud pri- vind campania de la Prut (1711), în „Studii și mate- riale de istorie medie”, XII, 1994, p. 203. 12 UlepâaueB K). 3anucKuK)cmaI0Afi damcKazo nocAUHHUKa npu Tlempe Bbaukom (1709-1711)..., p. 372. 13 Tertecel Adrian, Un izvor otoman necunoscut istoriografiei noastre: „Jurnalul” (Diftei) lui Ahmed bin Mahmud (secretar al vistieriei otomane) privind campania militară a înaltei Porți din anul 1711 în Moldova, în „Caietele laboratorului de studii oto- mane” nr. 2, București, 1993, p. 86. 14 IHepSaueB IO. 3anucKU lOcma JOah damcKazo nocAaHHUKa npu Tlempe Bbaukom (1709-1711), în TmenuH b IdMnepamopcKOM OduțecmBe Idcmopuu u fipeBHOcmeu Poccuuckux (190). Kmrra 3, M., 1899, c. 371-372. 15 Ibidem, p. 370. 16 MbiuiAaeBCKMM A. 3., Bouua c Typuueu 1711. npymcKan onepauun. CTI6, 1898; Hcmopux pyccKou apMuu u (fi/ioma. T. 1, M., 1911. 17 IlțepSaneB K). 3anucKU Klcma JOah damcKazo nocAaHHUKa npu Tlempe Bbaukom (1709-1711)..., p. 375. 18 IToAbsa. Hecmb. CAaoa. Hazpadbi Poccuu. KaraAor BbicraBKM. M., 2004, c. 17-19, 79. 19 Sume mari de bani au mai primit și chehaia Marelui vizir - 60 000 ruble, ceaușbași - 10 000, aga ienicerilor - 10 000, iar secretarului, traducătoru- lui și altor persoane implicate, de asemenea, li s-au promis mari recompense („SoAbume asum”). Vezi: C.M. CoAOBbeB, CoHunenuft. Kmira VIII. ToMa 15- 16, M., 1993, c. 371. 20 Cândea Ionel, Asediul Brăilei de la 1711. Două puncte de vedere contemporane, în „Analele Univer- sității „Dunărea de Jos”, Galați. Seria 19, Istorie, tom VII, 2008, p. 95. 21 lorga Nicolae, O sufierință de cărturar român între străini. Dimitrie Cantemir în Rusia, în „Revista Istorică” nr. 7-9, 1925, p. 142. 22 Kogălniceanu M., Scrieri literare, istorice și so- ciale. Chișinău: Litera, 1997, p. 228. 23 Kogălniceanu M., Cronicele României sau Le- topisețele Moldovei și Valahiei. Ed. II. Voi. II, p. 138-139. 24 http://www.vostlit.info/Texts/rusll/Jul/pred. phtml?id=1989 (accesat la 1.03.2014). 25 http://rummuseum.ru/portal/node/1268 (Khm™ PyMHHițeBCKoro Mysea), PlyuiKMH A.C. IdcmopuH Tlempa I, în Codpartue cohuhbhuu A.C. nyuiKUHa b decnmu moMax. Tom 8. (accesat la 1.03.2014); în 1717 la Hiva a fost distrus prin vicle- nie detașamentul cneazului rus Bekovici. Expresia „A dispărut precum Bekovici” devenise proverbială. 26 Mischevca Vlad, Impactul geopolitic al răz- boaielor ruso-turce asupra Principatelor Române, în „Studii și materiale de istorie modernă”. Voi. XIII. București, 1999, p. 165-187. 27 Eșanu A. Considerații despre viața și activita- tea cărturărească a lui Axinte Uricarul, în „Revista de istorie a Moldovei”. 1994, nr. 3-4, p. 41. 28 Ahmcmmob E.B. BpeMH nempoecKux pefiopM. AeHMHrpaA, 1989, c. 417. 29 lOsecjjOBMH'b T., fioZOBOpbl PoCCUU C BocmoKOMb. noAumuHecKue u mopzoBbte. CTI6., 1869, c. 11-15; PenpuHT: M., 2005, c. 34-37. 30 Petrul cel Mare (Piotr Alexeevici Romanov, n. 30 mai (9 iunie) 1672 - d. 28 ianuarie (8 februarie) 1725) - ultimul țar al Rusiei moscovite a dinastiei Romanov (din 1682) și primul împărat al Imperiului Rus (din 1721). 31 Ahmed al 111-lea (n. 1673 - d. 1736) a fost sul- tan otoman între anii 1703 - 1730. 32 Baltaaji Mehmet pașa (n. 1662 - d. 1712) a fost mare vizir al Imperiului otoman de două ori: 1704- 1706,1710- 1711. 33 KaMeuHbiu 3amou - golf pe râul Nipru, în apropierea de Nikopol (Nikopol la începutul sec. XVII se numea - iioccachhc HuKumuH ITepeBO3 - pe malul drept al Niprului). Reduta ridicată aici, pe malul stâng al Niprului, în timpul lui Petru I (1701), a devenit un subiect de dispută între Moscova și Se- cia Zaporojanâ. Azi: KaMeHKa-finenpoBCKafi (yKp. KaM’mKa-fininpoBCbKa) - oraș din Ucraina, fon- dat la 1786. Denumirile vechi: KaMeumtu 3amou; KaMBHKa (1786); MaAan 3naMeHKa; KaMeuKa (1920); KaMeHKa-na-fi,nenpe (1934); KaMeHKa- finenpoBCKan (1944). 34 K)3e<{)OBMHb T., fiozoBopbi Poccuu c BocmoKOMb. IIoAumuHecKue u mopzoBbie. CTI6., 1869, c. 11-15; PenpuHT: M., 2005, c. 34-37. 52 [ ■ Revista de istorie militară ■---- Constantin Brâncoveanu 1714-2014 RELAȚIILE FRANȚEI CU ȚĂRILE ROMÂNE ÎN EPOCA LUI LUDOVIC AL XIV-LEA ȘI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU GEORGES BOISNARD * Resume Les relations de la France avec les Pays Roumains a lepoque de Louis XIVet de Constantin Brancovan La politique orientale de Louis XIV a suivi generalement les directions etablies au XVI-eme siecle par Francois I-er, les relations avec la Sublime Porte etant les meilleures. En meme temps, le prince de la Valachie, contemporain du Roi Soleil, Constantin Brancovan (1688-1714) etait pris entre la Maison de Habsbourg, qui etait en train de conquerir la Transylvanie, et ses obligations envers les turcs. Les ambassadeurs du roi de France, notamment Castagneres et Ferriol onfait des ifforts pendant dix ans, par intrigues et negociations ă la cour du Sultan de le remplacer par le prince Hongrois Imre Thokoly, pour creer derierre les positions autrichiennes un etatfidele ă la France et aux interets franțais dans le Levant. Toutes ces intentions ont echoue, devant la diplomație abile de Brancovan, parsemee, la plupart du temps, par des grosses sommes d’argent. Constantin Brancovan, Louis XIV, Valachie, Sublime Porte Alegerea lui Constantin Brâncoveanu ca domn al Țării Românești în 1688, nu a fost bine văzută nici la Viena, nici la Paris. împă- ratul romano-german Leopold I l-ar fi vrut domn la București pe Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Șerban vodă, pe care-1 considera fidel intereselor imperiului. Dealtfel Brâncoveanu, odată ajuns la domnie, a oprit din drum dele- gația trimisă de Șerban Cantacuzino la Viena și a amânat începutul negocierilor, ceea ce a pro- vocat nemulțumirea lui Constantin Bălăceanu și Șerban Vlădescu, care au trecut în tabăra im- perială. Noul domn era mai prudent decât pre- decesorul său față de turci și pe de altă parte, intuia mai bine adevăratele intenții ale Ca- sei de Habsburg care desăvârșea atunci ocu- parea Transilvaniei. întreaga domnie a lui Brâncoveanu a fost, timp de 25 de ani, un rar exemplu de abilitate diplomatică, domnul fi- ind nevoit să se strecoare între interesele ma- rilor puteri, pentru a păstra neatârnarea Țării Românești. Pe de altă parte, lui Leopold nu-i convenea un domn la București care se dove- dise deja un curajos apărător al ortodoxiei din Ardeal. La rândul său, Ludovic al XlV-lea spera să obțină acest tron al Munteniei pentru proteja- tul său, principele transilvan Emerik Thokoly, comandantul curuților anti-austrieci. în ianu- arie 1689 Regele Soare îi scria ambasadorului său la Poartă, Girardin: „...turcii ar fi trebuit * Licențiat în istorie, jurnalist și realizator la TVR 1. ■ Revista de istorie militară ■--------------------- 53 să aleagă domn în Valahia pe Thokoly. Acesta singur ar fi pricinuit împăratului o mulțime de considerabile neajunsuri, iar nu „necunoscuta” care sunt astăzi pe tronul principatelor"1 Ide- ea lui Ludovic al XlV-lea de a crea în răsăritul Europei o posesiune pentru Thokoly a rămas constantă până în 1695. în apus, regele Franței pierduse deja un aliat prin căderea lui lacob al Il-lea Stuart, de- tronat prin așa numita „revoluție glorioasă” și înlocuit cu Wilhelm al III-lea de Orania și re- gina Mary. Anglia și Austria aveau să conducă împreună de acum înainte coalițiile antifran- ceze în Europa.2 Condițiile internaționale ale venirii lui Brâncoveanu pe tron, erau departe de a-i fi fa- vorabile. Polonia, coalizată cu Imperiul Roma- no-German împotriva turcilor, spera că Leopold îi va favoriza ocuparea Moldovei, conform unui așa zis „drept istoric” iar hanul tătar dorea tronul de la Iași pentru unul din fiii săi. Brâncoveanu a reușit de la început să con- tracareze aceste planuri printr-o diplomație abilă. Odată cu întoarcerea delegației trimisă de Șerban Cantacuzino la Viena, el l-a primit cu multă amabilitate pe trimisul imperial care o însoțea, Ladislau Csaki. Acesta a plecat însă fără un răspuns ferm din partea domnitorului.3 în anul 1689, pentru a contracara, cel puțin pentru moment, uneltirile trimișilor lui Ludo- vic al XlV-lea la Constantinopol, Brâncoveanu l-a cumpărat pe unul dintre aceștia, Wohner. Povestea s-a aflat însă destul de repede la Ver- sailles și nefericitul ambasador s-a sinucis.4 în aprilie 1690 a murit principele Transil- vaniei Mihail Apaffy. împăratul trebuia, con- form înțelegerii încheiate cu el, să-i acorde protecție fiului său minor, ceea ce nu repre- zenta, de fapt, decât un paravan în fața inten- țiilor reale ale Habsburgilor de a lua Ardealul în stăpânire deplină. în același timp, ambițiile generalilor austrieci se întindeau și asupra Ță- rii Românești, pe care moartea neașteptată a lui Șerban Cantacuzino și venirea pe tron a lui Brâncoveanu, o scoseseră din coaliția antioto- mană. în fața înaintării vertiginoase a arma- telor imperiale, domnul Țării Românești nu a putut evita intrarea acestora în țară, sub pre- textul „contribuției de aprovizionare” Armata comandată de generalul Heissler, care-1 avea alături pe aga Constantin Bălăceanu, venit cu ----1 54 |------------------------------------- gânduri de domnie, a ajuns până la Cîmpu- lung și Târgoviște, unde austriecii s-au purtat ca stăpâni.5 Brâncoveanu era acum hotărât să ia partea turcilor. Trupele imperiale au părăsit țara sub presiunea tătarilor, care au intrat în Muntenia la începutul lui 1690, ca avangardă a unei mari expediții care se pregătea. Turcii găsiseră o ocazie potrivită de a rea- duce Transilvania în zona lor de dominație, și, în același timp, de a satisface dorința Franței și porniseră această mare campanie menită să-l aducă pe fmre Thokoly pe tronul princiar de la Alba lulia. în condițiile invadării propriei țări de că- tre trupele imeriale, Brâncoveanu nu avea altă soluție decât să intre în tabăra turcească, deși Thokoly, pe care ajunsese practic să-l sprijine, era departe de a-i fi prieten. Având în vedere situația generală, participarea domnului Mun- teniei la campania din Ardeal era singura so- luție posibilă de a se menține în scaun și a-și asigura independența. în același timp, domnul Moldovei Constantin Cantemir încheiase în februarie 1690 un tratat secret cu Habsburgii, în ideea că aceștia îl vor sprijini împotriva turcilor. Pro- babil că domnul Moldovei ignora promisiunile făcute de împăratul Leopold 1 lui loan Sobieski, de a-i ceda țara, în numele acelor așa zise drep- turi istorice despre care am vorbit și care nu mai fuseseră vehiculate din anii ’70 ai secolu- lui al XVI-lea când pe tronul de la Varșovia s-a aflat, pentru scurtă vreme, Henric de Anjou. La 11 august 1690 trupele lui Constantin Brâncoveanu, alături de trupe turcești, tătărești și de curuții lui Thokoly, au câștigat o victorie rapidă și decisivă împotriva imperialilor pe câmpul dintre Tohani și Zărnești. După anu- mite surse, se pare că bătălia, desfășurată pe la orele patru după amiaza, n-a durat mai mult de o jumătate de oră, după altele, o oră. Marele agă Constantin Bălăceanu a murit pe câmpul de bătălie și capul lui a fost adus la București și înfipt într-un par în fața caselor bălăcenești de pe Podul Mogoșoaiei. (pe locul unde se află astăzi Muzeul Național de Istorie). Generalul Heissler a fost luat prizonier, iar Thokoly pro- clamat principe, de către dieta Transilvaniei re- unită în grabă la Cârstian lângă Sibiu. Brâncoveanu devenise momentan, forțat de împrejurări, înfăptuitorul politicii franceze -----------■ Revista de istorie militară ■---- Primirea ambasadorului Regelui Soare, Charles de Ferriol, de sultanul Ahmed al III-lea (1703), după Jan Baptist van Mour în Transilvania. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe ambasadorul lui Ludovic al XlV-lea la Poartă, Pierre Antoine de Castageres să se lup- te pur și simplu să-l discrediteze în fața autori- tăților otomane.6 în fața intrigilor ce se țeseau împotriva lui la Constantinopol, Brâncoveanu a pus la punct o întreagă diplomație, condusă de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino. Din acea epocă s-a născut acolo ideea că nimeni nu-i putea informa mai bine pe turci asupra eveni- mentelor din Europa, decât domnii țărilor ro- mâne. Aceasta avea să stea la baza politicii ex- terne a principilor fanarioți în veacul următor. Alegerea lui Thokoly ca principe al Transil- vaniei, nu satisfăcea însă în totalitate ambițiile lui Ludovic al XlV-lea. El dorea și stăpânirea Țării Românești sau, eventual, a Moldovei pentru protejatul său și considera chiar că răs- turnarea unui „necunoscut” de pe tronul de la București, se putea face foarte ușor și nici nu merita cheltuieli. „Necunoscutul” era însă mult mai abil diplomat decât își imagina Regele Soa- re și cunoștea mult mai bine problemele sud- estului european și dorințele turcilor. De aceea încercările ambasadorilor francezi la Poartă de a-1 compromite și răsturna au eșuat. în 1691, odată cu schimbarea la comanda trupelor imperiale din Transilvania a marchi- zului de Baden cu contele Frederigo Veterani, ----■ Revista de istorie militară ■----------- Brâncoveanu, dezgustat de politica turcilor și de intrigile ce se țeseau împotriva lui la Stam- bul, a intrat în tratative cu generalul austriac. Castagneres nu a pregetat să transmită imedi- at acest lucru marelui vizir și regelui Franței. Pungile pline cu aur ale domnului Țării Ro- mânești, care știa foarte bine că este singura modalitate de a închide ochii otomanilor, au rezolvat însă și de această dată situația. La fel au eșuat și încercările ambasadorului francez de a-1 înlocui pe Brâncoveanu cu doi preten- denți, Lascarache Ruset și Preda Proroceanu, chiar dacă curtea de la Versailles continua să-l prefere pe Thokoly.7 în privința politicii franceze față de Moldo- va, nici aceasta nu a fost mai fericită. Pentru a câștiga Polonia de partea ei, Franța a cerut în nenumărate rânduri Porții să facă „sacrifi- ciul teritorial” și să cedeze Moldova Poloni- ei.8 Nicolae lorga scria că „nu i-a fost dat lui Ludovic al XlV-lea să dea unui străin sau să dezmembreze aceste două principate pe care Napoleon al 111-lea trebuia, două sute de ani mai târziu, să le reunească’? Problema alipirii Moldovei la Polonia a continuat să se pună și în anii următori. în 1693 abatele de Polignac a fost trimis de Ludovic al XlV-lea la Varșovia să asigure alegerea la tro- nul Poloniei a unui nobil francez, prințul de Conți. Istoria din 1574, când fusese ales Henric de Anjou, al treilea fiu al lui Henric al II-lea și Caterinei de Medici, se repeta. în colaborare cu Castagneres, Polignac a încercat, pentru a-i câștiga pe electorii polonezi, să-i determine pe turci să cedeze Moldova Poloniei. Fără șanse de reușită însă...10 Turcilor nu le convenea nicidecum o Polo- nie puternică, chiar sub un rege francez, care, virtual, le-ar fi fost aliat. Nevoit să cedeze în fața expansiunii habsburgice teritorii după te- ritorii, Imperiul Otoman avea nevoie de cele două principate pe care le domina politic și economic, ca state tampon de apărare a gra- nițelor sale dunărene. O expansiune polone- ză, care s-o dubleze pe cea habsburgică, spre Balcani, ar fi determinat prăbușirea inevitabilă a posesiunilor otomane din zonă. Pe de altă parte, domnii principatelor Române au ex- ploatat conflictele dintre marile puteri pentru a dobândi avantaje, dar, în nici un caz, pentru a schimba o dominație cu alta. în general, sistemul de dominație al Impe- riului Otoman, aflat într-o epocă de decaden- ță și dezordini interne, era de preferat unuia austriac sau polonez, cu o fiscalitate mai bine organizată, mai apăsătoare și pe deasupra cu pretenții de catolicizare, chiar și sub formă de compromisuri, cum s-a întâmplat în Transilva- nia cu greco-catolicii. Această idee a fost de- monstrată din plin de nemulțumirile din Olte- nia din timpul ocupației austriece (1718-1739). în ultimii ani ai veacului al XVII-lea, diplo- mația franceză în Orient, ocupată cu proble- ma încheierii unei păci separate între Polonia și Poartă, a renunțat pentru un timp la ata- curile împotriva lui Constantin Brâncoveanu. Rivalul domnului Munteniei, Emeric Thokoly, care cu ajutorul Regelui Soare trebuia să ajun- gă „rege al Daciei” a fugit din Transilvania în 1695, adăpostindu-se la curtea sultanilor. Lu- dovic al XlV-lea, aflat în plin război cu Liga de la Augsburg, nu-și mai putea ajuta proteja- tul. Thokoly ajunsese să cerșească ambasado- rului Franței sumele de bani necesare pentru a trăi. în clipa în care Castagneres n-a mai pu- tut să plătească, Poarta a pus în aplicare tradi- ționala ospitalitate musulmană „din pungile altora” Brâncoveanu ajunsese să-și cumpere liniștea, plătind pentru întreținerea propriu- lui său rival.11 în septembrie 1695, odată cu venirea la tron a noului sultan Mustafa al IlI-lea, Thokoly a fost acuzat că a jefuit și prădat Banatul Timi- șoarei, în timp ce se afla ca principe în Tran- silvania. Ca pedeapsă a fost exilat pe viață la Nicomedia, unde și-a sfârșit zilele în 1707. Stăruitoarea campanie diplomatică, dusă aproape 30 de ani de Ludovic al XlV-lea pen- tru a-și crea în răsăritul Europei un stat vasal, capabil să oprească și să contracareze expan- siunea habsburgică, se termina printr-un lamentabil eșec. Fin diplomat și mult mai bun cunoscător al obiceiurilor din seraiul de la Constantinopol, Brâncoveanu ieșise și de această dată învingător. în 1693, la moartea lui Constantin Cantemir, domnul Țării Românești, obținuse o altă victorie prin impunerea ginerelui său Constantin Duca pe tronul de la Iași. De fapt însă, cel ce conducea efectiv în Moldova era Brâncoveanu și, cum scria Nicolae lorga, „ast- fel se restabilea sistemul de la începutul veacu- lui, în care sub două chipuri domnești înrudite era în realitate o singură voință în Moldova și Țara Românească”.12 Această unire dinastică avea să dureze doar trei ani, până în 1697, dar ei au fost cei mai spornici, cel puțin din punct de vedere politic, din lunga domnie a lui Brâncoveanu. în 1695, aflat în bune raporturi cu imperialii, domnul Munteniei a obținut titlul de „Principe al Im- periului”. în aceeași perioadă, un presupus proiect al generalului Veterani, urma să-l pună pe Brâncoveanu principe în Ardeal, iar la Bu- curești, în locul lui pe prințul de Lichtenstein. Planul a eșuat datorită rezistenței românești și conjuncturii internaționale.13 în anul 1697, alianța franco-otomană păs- trată cu atâta grijă prin abile demersuri di- plomatice, a suferit o dublă înfrângere atât pe frontul de apus, cât și pe cel de răsărit, care avea să fie decisivă. La 11 septembrie armata imperială comandată de Eugeniu de Savoia a obținut o strălucită victorie împotriva turcilor la Zenta. Dimitrie Cantemir, participant direct la luptă în tabăra otomană, avea să rămână profund impresionat și să înțeleagă cu acest prilej, încă o dată, starea de decădere în care se găsea Imperiul Sultanilor. Pe de altă parte, la 20 septembrie același an, Ludovic al XlV-lea a semnat tratatul de pace de la Riswick, primul său mare compro- mis. Regele Franței păstra Alsacia, dar pier- dea o serie de alte cuceriri și era nevoit să-l recunoască pe Wilhelm de Orania ca rege al Angliei. Se pare că Ludovic îi propusese sulta- nului să participe la încheierea acestui tratat, dar acesta refuzase.14 în perioada noiembrie 1698 - ianuarie 1699 s-au desfășurat la Carlowitz, în Serbia actuală, tratativele de pace dintre Imperiul Otoman, de-o parte, și coaliția formată din Imperiul Ro- mano-German, Veneția și Polonia, de cealaltă. ----■ Revista de istorie militară ■---------- în același timp s-a încheiat și un armistițiu cu Rusia. Tratatul de la Carlowitz a marcat un mo- ment de pace generală între Imperiul Otoman și statele coalizate împotriva lui și „legiferarea pe scară internațională a uneia dintre primele lovituri date puterii otomane”15 în aceeași măsură, acest act a marcat con- solidarea treptată a Imperiului Roman de Na- țiune Germană și Rusiei, nu numai la hotarele Imperiului Otoman, ci și în interiorul acestuia, prin creșterea influenței lor în mersul societății otomane. în aceste condiții s-a pus la ordinea zilei „moștenirea” otomană în Europa și Asia, iar diplomații occidentali nu rămâneau indife- renți la această problemă. Ambasadorul francez la Poartă, Castagne- res, îi scria regelui Ludovic al XlV-lea: „Dacă providența care a prescris durata multor mo- narhii puternice, a marcat;jârșitul puterii tur- cilor în Europa sub domnia Majestății Voastre, moderația sa nu va putea să-l dispenseze de a lua din timp măsuri pentru a nu fi un simplu spectator la împărțirea pe care o vor face în- tre ei ceilalți principi, privid rămășițele acestui imperiu”.16 Totuși, cu ocazia tratatului de la Carlowitz, diplomația franceză a intervenit pentru prima oară în această perioadă de tulburări, în favoa- rea țărilor române. Se pare că Ferriol, noul am- bassador al Franței la Constantinopol s-a opus unui articol secret din tratatul de pace, în care turcii ar fi fost dispuși să plătească imperialilor 200.000 de scuzi, prin assignate asupra Moldo- vei și Țării Românești.17 Cu toată înfrângerea suferită la Riswick și, indirect, la Carlowitz, Ludovic al XlV-lea a continuat până la sfârșitul vieții aceeași poli- tică orientală de încercare de creere în Europa răsăriteană a unei puteri creștine care să lup- te împotriva Habsburgilor și, în același timp, să protejeze interesele economice franceze în zonă. Pentru susținerea acestei politici, ambasa- dorii francezi la Constantinopol au continuat presiunile asupra marilor viziri pentru înlocu- irea lui Brâncoveanu, considerat prea apropiat de austrieci. Domnul Munteniei a continuat însă să pareze aceste lovituri, cu o abilă diplo- mație. în 1703 Brâncoveanu a fost chemat, în urma intrigilor țesute împotriva lui, să dea so- coteală sultanului la Adrianopol. Anul prece- dent, solia ceaușului David Corbea la Moscova îl apropiase pe domnul muntean de Petru I, țarul Rusiei. Rusia se ridica în fața Imperiului Otoman, ca o nouă mare putere, de care de acum înainte, trebuia să se țină seama. Ambasadorul Ferriol îi scria regelui cu mul- tă satisfacție la 1 mai 1703 că „domnul Valahiei va trebui să se apere în fața divanului de o mul- țime de învinuiri ce s-au așternut în contră-i la Sublima Poartă”.1* Peste puțin timp, același ambasador scria, cu mai puțin entuziasm că „Domnul Valahiei a fost primit cu foarte mari onoruri de sultan și de marele vizir”. Diplomația lui Brâncoveanu câștigase și de această dată partida. în același an s-a ivit o nouă ocazie de re- alizare a planurilor diplomației franceze în Europa răsăriteană. Este vorba de răscoala cu- ruților conduși, de această dată, de principele Francisc Rakoczy al Il-lea. Răscoala avea o justificare legitimă, din cauza abuzurilor im- perialior în Transilvania și Ungaria, iar Ludovic al XlV-lea, intrat din nou în conflict cu Habs- burgii în războiul pentru succesiunea la tronul Spaniei, spera s-o folosească în interesul său, așa cum făcuse și cu răscoala lui Thokoly. în acest context, ambasadorii francezi la Poar- tă, care dealtfel decisese să rămână neutră, sperau ca cel puțin domnii Munteniei și Mol- dovei să-l ajute pe Rakoczy în virtutea unor vechi tratate încheiate cu tatăl său, Gheorghe Rakoczy al Il-lea. Brâncoveanu și Gheorghe Duca nu împăr- tășeau însă aceste planuri și se limitau să-și apere propriile țări, fiind mai puțin intere- sați de războiul dintre Habsburgi și curuți. în aceste condiții atacurile și intrigile ambasa- dorilor francezi la Poartă, au continuat, dar fără rezultat. în aceeași perioadă izbucnise în nordul Eu- ropei războiul dintre Suedia și Rusia. După vic- toria regelui Suediei Carol al XH-lea la Narva, în 1700, acesta reușise să-l impună pe tronul Poloniei pe protejatul său Stanislas Leszcins- ky. Victoriile suedeze au fost însă întrerupte de Petru I, la Poltava și Carol a fost nevoit să fugă și să se refugieze la Bender, raia turceas- că, fosta Tighina moldovenească. Acolo, regele Suediei a primit o ofertă din partea ambasado- rului francez la Poartă, de a fi dus în Franța cu ----1 58 |-------------------------------- o escadră de șase vase de linie, care urmau să-i fie puse la dispoziție. Carol a refuzat.19 Noul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir era considerat de diplomația franceză ca un personaj destul de apropiat intereselor Fran- ței. în perioada când s-a aflat la Constantin- opol, el s-a refugiat la un moment dat la am- basadorul Charles de Ferriol, care l-a ținut în palatul Franței timp de șase luni.20 Ajuns domn în Moldova, Cantemir a optat însă pen- tru o alianță cu Petru cel Mare, în speranța că astfel va putea câștiga independența față de turci. Brâncoveanu a rămas în expectativă. în momentul începerii campaniei și desfășură- rii bătăliei de la Stănilești, domnul n-a parti- cipat la luptă, dar a fost compromis în ochii turcilor din cauza trădării vărului său Toma Cantacuzino, care a trecut cu câțiva apropiați în tabăra rusească. Conflictul izbucnit între Brâncoveanu și Cantacuzini, avea să fie mai nefast pentru domnul Munteniei, decât diplomația Regelui Soare, care încercase să-l înlăture de pe tron timp de 25 de ani. în urma intrigilor proprii- lor săi unchi și veri, domnul a fost dus la Con- stantinopol cu toată familia, închis la Edicule și torturat pentru a declara unde și-a ascuns averile. în ziua de 15 august 1714, într-un loc special amenajat pe malul Cornului de Aur, la Yali Chioșc, în prezența ambasadorilor, Rusiei, Angliei și Olandei, a sultanului Ahmed al IlI-lea și a marelui vizir Gin Aii Damat Pașa, a avut loc una dintre cele mai sinistre oribile execuții publice din epocă. Constantin Brâncoveanu a fost decapitat, după ce a fost obligat să asis- te la moartea primului său sfetnic lanache Văcărescu și a propriilor săi copii, cei patru bă- ieți, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, ultimul în vârstă de doar 12 ani... Cu toate că luptaseră împotriva lui, diplo- mații lui Ludovic al XlV-lea au privit acest act ca pe o barbarie nejustificată și din co- respondența lor din această perioadă reiese clar repulsia pe care le-a provocat-o sentința sultanului Ahmed. Spre lauda cavalerismu- lui, dacă nu și dibăciei cu care a condus di- plomația lui Ludovic al XlV-lea în sud-estul Europei, Charles de Ferriol a refuzat să asiste la acest oribil supliciu, chiar dacă sfârșitul lui Brâncoveanu îi convenea.21 Nu mai era însă -----------■ Revista de istorie militară ■----- ambassador. Fusese demis în 1711. Noul tri- mis al lui Ludovic al XlV-lea la Constantino- pol, Pierre Puchot, marchiz des Alleurs a fost silit să fie de față. După scurta domnie, terminată la fel de tragic a lui Șerban Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat a inaugurat în Țara Românească domniile fanariote, așa cum făcuse și în Mol- dova în 1711. în 1715 murea la Versailles Regele Soare, care a reprezentat una dintre cele mai strălu- cite perioade din istoria Franței, un adevărat secol de aur pe plan economic, artistic și cul- tural. La moartea lui însă, țara era sărăcită de războaie și epuizată. După ce s-a stins din viață Ludovic al XlV-lea, Franța a renunțat să mai încerce să creeze un stat în Europa răsăriteană pe care să-l opună Habsburgilor și să prindă astfel posesiunile lor ca într-un clește. Mijloa- cele politicii orientale franceze se vor schimba fundamental în secolul al XVIII-lea. NOTE 1 Gheorghe lonescu Gion Ludovic al XlV-lea și Constantin Brâncoveanu, București 1884, p. 167. 2 Ernest Lavisse, Arthur Rambaud, Histoire ge- nerale du IV-eme siecle a nos jours, Paris 1892-1902, voi VI, p. 130. 3 Gh. lonescu Gion, op.cit., p. 164. 4 Germaine Lebel, La France et Ies Pricncipa- utes danubiennes du XVI-eme siecle a la chute de Napoleon I-er, Paris, 1955, p. 46. 5 Nicolae lorga. Istoria Românilor, București 1937, voi. VI, p. 396. 6 Gheorghe lonescu Gion, op. cit. p. 192. 7 Ibidem, p. 39. 8 Vasile Alexandrescu Urechia, Relațiile Franței cu România sub Ludovic XIV, XVși XVI., conferință ținută la Ateneul Român, București 1883. 9 Nicolae lorga, Histoire des relations entre la France et Ies Roumains, Iași 1917. 10 Gheorghe lonescu Gion, op.cit., p. 271; cf. VA. Urechia, op.cit.pag. 94; Emmanuel Guignard de Saint Priest, Memoires sur l’ambassade de France en Turquie et sur le commerce francais dans le Levant, p. 105. 11 Ibidem, p. 283. 12 Nicolae lorga, Istoria Românilor, voi VI Mo- narhii, p. 411. 13 Ibidem, p. 413. 14 Ernest Lavisse, Arthur Rambaud, op.cit., voi. VI, p. 842. 13 Mustafa Aii Mehmet, Istoria turcilor, Bucu- rești 1976, p. 244. 16 Ibidem, p. 245. 17 VA. Urechia, op.cit., p. 100. 18 Apud Gheorghe lonescu Gion, op. cit., p. 338. 19 Emmanuel Guignard de Saint Priest, op.cit., p. 117. 20 Ibidem, p. 240. 21 Gheorghe lonescu Gion, op. cit., pp. 384-496. ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------59 Istorie Modernă LA VICTOIRE DE RADU ȘERBAN, PRINCE DE VALACHIE Ă LA BATAILLE DOG RETIN-TEIȘ ANI (23-24 SEPTEMBRE 1602) Dr. EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE * Abstract Requsted in July, 1602, by the Ottoman command, on the Hungarian front, against the Habsburg thearmycfthekhancfCrimea Gâzi Ghirai 11(25 to30.000riders), receivedmeanwhile, a second mission which it was necessary to achieve during its march towards the Central Europe: help Simion Movila, ally cf the Ottoman and the Poles, to reconquer the wallachian throne. The wallachian army under the command cf the new prince Radu Șerban, succesor cf Michael the Brave and allied cfHabsburg blocked her way between the villages cf Ogretin and Teisani on the valley cfTeleajan. The imperial general Giorgio Basta who camped to Prejmer in Transylvania senthim a reirforcement cf2.000 cavalrymens. Aftertwo days cf afierce battle (23 on September 24th), the tatar army is pushed away with heavy losses. The khan was obliged to withdraw to Silistra on the Danube by abandoning the Hungarian theater cf cperations. Ihis battle represents one cf the important military episodes cf the participation cf Wallachia in theLong war (1591-1606), corflict in whom she had joined,from 1594, the câmp cf Habsburg. Keywords: Radu Șerban, Ogretin, Teisani,Wallachia, Tatars Radu Șerban s’est affirme comme chef de guerre bien avant son avenement au trone de Valachie. Membre du Conseil princier depuis decembre 1594, ayant la charge de mare pa- harnic (grand echanson), il prit part active- ment aux evenements politiques et militaires qui ont marque la passionnante histoire de la principaute ă la fin du XVF siecle1. La noblesse valaque, notamment la faction groupee autour des freres Buzescu en Oltenie etait profondement hostile au nouveau regne de Simion Movila, prince impose par la Po- logne, suite ă l’expedition militaire entreprise en octobre-novembre 1600 par le chancelier Jean Zamoyski2. Les pillages et les exactions des mercenaires polonais, le favoritisme ă l’egard des boyards moldaves nommes dans des hautes fonctions provoquerent, au debut du juin 1601, un soulevement general ă tra- vers le pays3. Selon une juste observation de Ștefan Andreescu, cette revolte fut declenchee ă un moment ou l’on savait deja ă la Porte que Michel le Brave marchait avec les Imperiaux du general Georges Basta sur la Transylvanie pour affronter l’armee du prince Sigismond Bâthory4; on esperait donc son retour sur le trone valaque. Evince du pouvoir, Simion Movila chercha refuge en Moldavie chez son frere, le prince Ieremia Movila, mais ses troupes furent sur- prises et battues le 23 juin/3 juillet, par les freres Buzescu, preș de la frontiere, ă Crucea * Docteur es lettres, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris, Centre d’Etudes turques, ottomanes, balkaniques et centrasiatiques. ----1 6Q |--------------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■-------- Comisioaiei (la Croix de Comisioaia) entre Bu- zău et Râmnicu Sărat5. Cette victoire ne ser- vit ă rien, car une dizaine de jours plus tard, Simion recevait ă Adjud de puissants renforts envoyes par la principaute voisine: 8.000 fan- tassins, 2.000 cavaliers et 30 canons ainsi qu’un detachement de cavalerie tatare depeche pour secourir le prince dechu. Du cote adverse on comptait sur 12.000 fantassins6. Malgre la nette superiorite en cavalerie et en artillerie, cette nouvelle offensive se solda par un echec et l’armee de Simion Movila fut repoussee avec de lourdes pertes ă Gura Nișcovului dans la region de Buzău (entre le 5/15 et le 12/22 aout 1601) par Ies troupes valaques sous Ies ordres de lechanson Șerban7. Revenons ă la situation en Transylvanie ou quelques jours auparavant, plus precisement le 3 aout 1601, ă Gurăslău, ă une trentaine de kilometres NO de Zalău, Ies forces coalisees de Michel le Brave et du general Basta bien qu’inferieures numeriquement (18 ă 20.000 hommes), rencontraient l’armee de Sigismond Băthory, forte d’environ 40.000 combattants, dont 12.000 Turcs et Tatars. L’affrontement se solda par la victoire des allies. Si Basta eut le merite d’organiser le dispositif de combat et de resister au centre et sur le flanc gauche ă la poussee ennemie, le prince de Valachie effec- tua sur l’aile droite avec ses forces de cavalerie une manoeuvre de debordement decisive qui enveloppa l’armee adverse. Sigismond perdit 10 ă 11.000 hommes, 40 pieces d’artillerie et 110 drapeaux8. Victorieux grâce ă ses boyards en Valachie, preț ă s’emparer encore une fois de la Transylvanie, Michel le Brave represen- tait ă nouveau un danger potentiel pour Ies Habsbourg qui avaient calcule toutes Ies vari- antes possibles pour se debarrasser d’un per- sonnage juge incommode face ă leurs tentatives d’elargir jusqu’aux Carpates Ies frontieres de l’empire. Le 19 aout il mourut assassine dans son bivouac, ignoble tâche dont se chargerent quelques mercenaires wallons ă la solde de Basta9. Restes sans prince, Ies nobles valaques se trouverent confrontes ă une coalition de forces redoutables: la Pologne, la Moldavie et l’Empire ottoman. Basta avec ses faibles troupes en Transylvanie demeurait leur unique ----■ Revista de istorie militară ■------------- allie. Leurs chances diminuerent davantage, lorsque, vers la fin du mois d’octobre, Simion Movila revint avec une puissante armee pour reprendre le pouvoir10. Refugies dans Ies mon- tagnes dArgeș ă Cârstienești dans la vallee du Topolog, Ies boyards elurent lechanson Șerban prince de Valachie: ...Et, selon un ordre divin, tous d’un coeur pur elurent un des boyards presents, qui etait descendant de la familie prindere des Basa- rab, ă savoir Șerban, petit-fils de feu Basarab voivode... Ce prince ă ete sage, bon, genereux et brave. Et il aima tous Ies etrangers et gouverna bien son pays. Et il conclut la paix avec le sul- tan turc lui payant le tribut pour qu’il n’y ait plus de desordres dans le pays. Pareillement, il fit la paix avec Ies rois et Ies princes voisins de la Valachie, car il n’aimait ni la dispute, ni la colere, mais desirait vivre en bons termes avec tout le monde. Et ainsi prirent fin Ies guerres et Ies armees d’occupation etDieu fit descendre grande joie et bonheur en Valachie. Et Ies gens Principele Țării Românești Radu Șerban, după fresca din Biserica domnească din Cetatea Târgoviștei Giorgio Basta eparpilles un peu partout rentrerent chacun chez soi remerciant Dieu pour la paix qu’il leur avait donneN. Le nouveau voîevode de Valachie adopta le nom princier de Radu et s’intitula «petitfils de feu Basarab voivode», c’est-ă-dire de Neagoe Basarab qui avait regne au XVIe siecle. «Meme si la realite etait un peu differente, car Radu Șerban descendait d’une cousine de Neagoe, sa legitimite se trouvait ainsi clairement affir- mee: c’etait en tant que descendant du clan des Craiovescu et du prince Neagoe en personne que Radu Șerban entendait asseoir ses preten- tions au trone»^. Refugie avec ses fideles en Transylvanie, il dut recevoir l’aide militaire des Habsbourg pour s’emparer du trone. Ayant echoue dans une premiere tentative en marș 160213, il at- tendit jusqu’au mois de juillet le reglement du probleme transylvain, car Sigismond Bâthory contrâlait encore certaines regions du pays. Le 29 juin â Cluj, Sigismond renonța defini- tivement au pouvoir en faveur de l’empereur Rodolphe II ce qui provoqua le mecontenteme- nt d’une large pârtie de la noblesse en majorite de religion protestante, farouchement opposee ă l’instauration de la domination imperiale en Transylvanie, et attachee â l’autonomie sous la suzerainete de la Porte. Pour certains, mieux valait etre vassal des Ottomans que simple su- jet des Habsbourg14. Parmi les nobles insurges figuraient des per- sonnages connus, dont Găbor Bethlen d’Iktăr, futur prince de Transylvanie (1613-1629)15 et Moîse Szekely qui gagna sa reputation en tant que chef de guerre sous Stephane Bâthory roi de Pologne. Anobli suite aux faits d’armes qu’il avait accomplis contre la Moscovie, il servit en- suite Sigismond Bâthory et Michel le Brave qui l’apprecierent pour ses qualites militaires16. Le 2 juillet 1602, les nobles insurges affronterent ă Teiuș, dans la region de Sebeș, les troupes imperiales fortes de 4.000 hommes. Battus, Bethlen et Szekely se refugierent en territoire ottoman â Temesvâr (Timișoara), cite gouver- nee par Bekteș Pacha, afin de preparer leur re- vanche17. Quant â Radu Șerban il franchit pour la se- conde fois les Carpates ă la tete d’une armee qui comptait entre 15 et 20.000 combattants parmi lesquels 6 ă 8.000 lanciers et haîdouks hongrois et serbes18. Vaincus, les mercenaires polonais et cosaques ainsi que le contingent moldave qui defendaient Simion Movila durent se replier de l’autre cote du Milcov poursuivis par les forces valaques. Radu Șerban aurait vo- ulu poursuivre l’offensive en Moldavie afin de detrâner Ieremia Movilă et le remplacer avec l’ancien prince Marcu Cercel qui avait deja eu un regne ephemere en 1600. L’intervention di- plomatique des Imperiaux qui redoutaient un conflit ouvert avec la Pologne l’obligea d’arreter les operations militaires19. Le prince valaque eut cependant l’occasion de s’illustrer contre les Ottomans prets ă pas- ser â l’offensive en Haute-Hongrie. A la fin du mois de juillet, une puissante armee sous les -----------■ Revista de istorie militară ■----- Frații Buzești, după fresca de la mănăstirea Căluiul ordres du grand-vizir Hasan Pacha Yemișci (juillet 1601 - nov. 1603) se dirigeait vers les frontieres meridionales des Habsbourg ayant pour but la conquete de Szekesfehervâr. Les troupes de Basta avaient rccu la mission de menacer les flancs et les arrieres des forces en- nemies afin de retarder leur avance. II attaqua en direction de Lipova et Timișoara qui abrita- it toujours les partisans de Moîse Szekely20. On comptait aussi sur le concours de Radu Șerban qui, ă la tete de ses detachements de cavalerie legere, devait effectuer des incursions de l’autre cote du Danube, notamment dans la region de Belgrade. Les attaques se deroulerent dans la seconde moitie d’aout 1602, ses troupes reus- sissant meme ă penetrer dans les faubourgs de la viile21. II dut cependant interrompre la po- ursuite des operations et rentrer aussitot en Valachie, car la Porte preparait aussi une offen- sive simultanee contre sa principaute. Ayant ete sollicite par le grand-vizir des le debut du juillet sur le theâtre des operations en Hongrie, le khan de Crimee, Gâzi Ghirai II (1588-1607/1608), rccut entre temps une seconde mission qu’il devait accomplir sur sa route vers l’Europe Centrale: aider Simion Movilă ă reconquerir son trone. Deja le 20 aout, une armee de 25 ă 30.000 Tatars fut sig- nalee en Moldavie en train de se diriger vers la frontiere orientale valaque. Elle fut renforcee par 2.000 fantassins moldaves et 300 Polonais et Cosaques ă cheval qui representaient le con- ----■ Revista de istorie militară ■---------- tingent amene par Simion Movilă. L’artillerie comprenait entre 5 et 10 petits canons de campagne22. De son cote, Radu Șerban avait besoin de temps pour rassembler des effectifs impor- tants. II envoya vers la Moldavie un detache- ment de 4.000 cavaliers d’elite avec la mission de retarder la marche de l’armee ennemie et de la devancer strategiquement. Apres avoir avance jusqu’ă Tecuci en territoire moldave, les troupes valaques furent attaquees par surprise et vaincues par les Tatars23. Malgre cette premiere defaite, le voievode disposait encore d’environ 6.000 cavaliers: des curtenii valaques ou Roșii, des mercenaires moldaves et des haîdouks serbes et hongrois. II pouva- it compter encore sur 1.000 lanciers hongrois envoyes par Basta24 qui etaient commandes par Marcu Cercel. L’infanterie comprenait 8.000 fantassins valaques mais aussi des Szeklers et des mercenaires moldaves, hongrois et serbes avec quatre canons25. II faut mentionner aussi un corps de hai'douks hongrois, fort de 5 ă 8.000 combattants, commande par le capitaine Pierre Konkoly. Radu Șerban avait demande aussi au general imperial de se diriger en toute hâte vers les cols des Carpates pour le secourir et lui faire parvenir d’autres renforts en cas de necessite26. Lorsque le 18 septembre, les premiers ele- ments de l’armee ennemie avaient franchi la frontiere valaque, le prince fut oblige d’envoyer ---------------------------------------1 63 I--- ă leur rencontre Ies haîdouks de Konkoly qui, apres avoir occupe une position defensive au sud de Buzău, essayerent de retarder davanta- ge Ies forces d’invasion. Surpris par la cavale- rie tatare, Ies haîdouks furent repousses ă leur tour27. Malgre Ies deux echecs successifs, le voîevode de Valachie etait decide ă barrer le chemin aux Tatars avant qu’ils ne reussissent ă penetrer davantage ă l’interieur du pays. On craignait de nouveaux pillages et massacres au sein de la population civile lassee par Ies invasions repetees des armees et le cortege de malheurs qu’elles engendraient. Pendant que le corps des haîdouks commande par Konko- ly se laissait surprendre par l’ennemi et subit de lourdes pertes, Radu Șerban se trouvait dejă avec ses forces principales ă une soixan- taine de kilometres ă l’ouest de Buzău ou il choisit un champ de bataille lui offrant plusi- eurs avantages d’ordre strategique et tactique. II s’agissait d’une position situee au nord de Vălenii de Munte, entre Ogretin (10 km NE de Văleni) et Teișani, sur Ies vallees de Teleajăn et de Drajna. Le terrain etait flanque de collines boisees et accidentees qui pouvaient empecher Ies manoeuvres d’enveloppement de la cavalerie tatare28. D’ailleurs, ce relief devait permettre ă l’armee valaque, forte en effectifs d’infanterie, de mieux affronter la superiorite numerique de l’adversaire et meme de resister plusieurs jours, ce qui aurait oblige Ies Tatars, en quete de no- urriture, d’abandonner Ies operations militai- res et de se diriger vers la Haute-Hongrie ou ils etaient attendus par Ies forces ottomanes29. Du point de vue strategique, la position d’Ogretin-Teișani offrait plusieurs avanta- ges ă l’armee de Radu Șerban. Elle se trouva- it dans une zone assez proche de la frontiere moldave, donc l’ennemi ne pouvait plus con- tinuer d’avancer vers l’interieur du pays avant de combattre Ies forces qui menațaient son flanc droit. D’autre part, le voîevode valaque controlait la route des Carpates qui par Tabla Butii menait en Transylvanie dans le pays de Bârsa. II disposait, en cas de defaite, d’une voie de repli mais aussi pour recevoir Ies renforts qu’il attendait de la part des Imperiaux instal- les aux environs de Prejmer30. Ayant rețu plusieurs estafettes de la part de son allie, Basta essaya de lui faire envoyer des renforts dans Ies delais Ies plus courts: ...Ist aber Herr Basta nur mit 250 Musca- tierer gewesen, desgleichen sein unser zu Ross mit Ihne nicht mehr als 150 Iferden gewesen, darvor hat der Herr Basta den General-Wacht- ■ Revista de istorie militară ■ Principele Țării Românești Simion Movilă meister sambt dem Verlein mit 7 Compagnien Wallonen und 3 Compagnien der Flanzischen Reuter hinein geschickt und wăren auch diesel- ben nach Gott nit gewesen, so war es mit dem Radul Weyda aus gewesen sein, und hătten den Feindt auch hierin im Landt gehabl?1. Dans un autre rapport envoye le 28 octobre 1602 de Prague ă la chancellerie du Vatican on s’efforce de comprendre comment ...il Valacco havendo inteso che il Tartaro et Simeone venivano a trovarlo con forse 2S/m cavalli, habbia fatta instanza al Basta che si trovava alle rădici dei monti quattro leghe lon- tano da esso Valacco, perche li mandasse aiuto, etsubito li mando il Conte Tomaso Cavrioli con 500 cavalli perche facesse attrincerare l’esercito et ordinasse che nissuno uscisse dalie trinciere, ma s’attendesse solo alia dfesa. 11 giorno segu- ente il Basta li mando altri cinquecento cavalli sotto la guida del Conte Camillo Cavrioli et il Verlino, i quali arrivorno ai 23 del passato in tempo che si (trovavano alle) mani, et essendo alcuni dei Valacchi usciti dalie (trinciere per co)mbattere furono ributtati, et l’esercito si sa- rebbe (distrutto) se i predetti Conți et il Verlino non havessero sostenuto tutto il peso et ripa- rato con la loro diligenza et valore al danno. 11 Basta si mosse anche egli, ma giunse tardi, et insieme con esso ando il colonello Prainer et 300 moschettierF1. Les effectifs des Imperiaux qui participerent a la bataille d’Ogretin-Teișani comprenaient, a part les 1.000 lanciers transylvains sous les ordres de Marcu Cercel, 1.000 cavaliers, dont 10 compagnies wallonnes et trois compagnies du regiment Plans (Flanz) sous les ordres de Tomaso Cavrioli seconde par son frere Camillo et par le capitaine Varlein33. Des leur arrivee au campement de l’armee valaque, les officiers de Basta prirent la de- cision de consolider davantage le dispositif defensif. Le fosse qui protegeait le front, long d’environ 200 ă 300 pas, fut prolonge jusqu’ă 600 pas aux pieds des collines qui flanquai- ent la position34. Derriere le fosse on creusa des retranchements et on amenagea des pa- lissades pour la protection des piquiers et des ----■ Revista de istorie militară ■---------- mousquetaires. L’entree du câmp fut bloquee avec des troncs d’arbres et quelques chariots lies avec des chaînes qu’on piața sur les flancs de la position ou le terrain accidente et rocai- lleux ne permettait pas de creuser davantage. Quatre petits fortins en terre amenages sur un monticule ă 1’aile gauche abritaient les pieces d’artillerie dirigees contre l’attaque ennemie35. On decouvrit aussi l’existence d’un petit che- min qui contournait la position et qui aurait permis aux Tatars d’envelopper et de prendre ă revers les forces chretiennes. Le creusement d’un fosse ă l’arriere du câmp devait parer ă cette menace eventuelle36. Le secteur etait sur- veille par 3.000 fantassins szeklers et 1.000 lan- ciers hongrois de Transylvanie sous les ordres de Marcu Cercel, troupes qui representaient aussi la reserve tactique de l’armee situee ă environ 200-300 metres derriere les lignes de combat. La premiere ligne etait constituee de piquiers et de mousquetaires couverts sur les flancs par 2.000 archers saxons et la seconde ligne d’unites ă cheval separee par une distan- ce de 150 ă 200 metres de la ligne principale37. Les capitaines valaques et imperiaux con- naissaient bien la tactique utilisee habituelle- ment par les Tatars contre les positions for- tifiees. S’ils ne se jetaient pas de prime abord ă l’assaut frontal, ils essayaient de contourner et d’encercler le dispositif adverse. Toutes ces manoeuvres et mouvements de cavalerie etaient accompagnes de volees de fleches in- cendiaires tirees en direction de l’ennemi. De petits detachements tentaient de s’approcher des defenseurs pour les harceler et les faire quitter les retranchements38. Afin d’eviter que dans d’eventuels combats d’harcelement, les Tatars en poursuivant des cavaliers chretiens ne profitent pas d’un moment de faiblesse pour penetrer en force ă l’interieur des fortificati- ons, Tomaso Cavrioli piața ă 50 pas en avant sur chaque cote de l’entree du câmp, 250 re- îtres prets ă contre charger en cas de danger. Ils etaient commandes par Camillo Cavrioli et par le capitaine Varlein. Enfin, ă une distance de presque un kilometre, sur une colline peu ele- vee en face du dispositif chretien, une compag- nie wallonne ă cheval guettait l’horizon prete ă donner l’alarme39. -------------------------------------1 65 |-- Hanul Crimeei - Ghazi Ghiray Le 23 septembre, aux environs de six heures du matin, les cavaliers wallons distinguerent loin vers Vălenii de Munte, les premiers ele- ments de l’avant-garde ennemie qui montait la vallee du Teleajăn. La compagnie prit la forma- tion de combat et chargea le mince rideau de cavaliers tatars qui se replierent aussitot vers le gros de leurs forces. Les Wallons durent se retirer ă leur tour ă l’interieur du campement fortifie40. On aurait pu rester lă toute la journee si vers le debut de l’apres-midi, suite aux provocations des Tatars, quelques compagnies de piqueurs valaques suivies par les lanciers hongrois de la seconde ligne n’avaient pas quitte les retran- chements pour se jeter ă l’assaut du monticu- le qui se trouvait devant le câmp fortifie. Un combat feroce s’engagea pour la possession de cette position sans importance pour les forces chretiennes. Quatre cent hai'douks hongrois et serbes sous les ordres d Attilio Vimercati sorti- rent ă leur tour pour preter main forte a leurs camarades41. Les Tatars avaient longtemps attendu que leur adversaire engage davantage des forces pour qu’ils puissent lancer une contre-attaque decisive. Elle se produisit vers quatre heures de l’apres-midi lorsque les tchambouls, ayant for- me une masse dense et compacte, chargerent avec fureur les compagnies valaques, les lan- ciers et les hai'douks qui leur faisaient face. Pris par surprise, ceux-ci se replierent ă tou- tes jambes vers les retranchements, poursuivis et sabres par les cavaliers ennemis. Plus de la moitie des hai'douks de Vimercati fut passee au fii de l’epee. D’autre part, ce qu’avait pressenti Tomaso Cavrioli au debut de la bataille risquait de se produire: une nombreuse foule de cava- liers tatars profitant de la debandade essaya de penetrer en force ă l’interieur du campement. Mais ă l’arrivee devant le fosse elle se fit con- tre-charger par les deux escadrons de reîtres places de chaque cote de l’entree. Les quatre pieces d’artillerie ouvrirent aussi le feu en touchant de plein fouet hommes et chevaux. Ce tir fut conjugue avec celui des mousquetai- res et des 2.000 archers saxons qui defendaient les flancs de la position. Une furieuse melee se produisit ensuite entre les farouches cavaliers de la steppe et les reîtres du Plans Regiment41. Les Tatars cederent les premiers et se replierent ă leur tour en laissant derriere eux le champ couvert de cadavres. Ils revinrent ă la charge et lancerent encore trois attaques successives contre le câmp retranche. Avânt chaque assaut, ils decocherent plusieurs vagu- es de fleches si denses qu’elles couvraient, selon les propos du prince de Valachie, le ciel43. Mais les defenses tinrent bon, car a chaque reprise, lorsqu’ils s’approcherent du câmp retranche, ils furent fauches par les boulets, les balles et les fleches des defenseurs. Pendant le repit qui s’ensuivait apres chaque assaut, certains cavaliers tatars avanțaient vers les positions chretiennes afin de provoquer au combat ouvert et loyal leurs ennemis. Une des provocations fut lancee par le gendre du khan, un homme tres redoute parmi les siens pour sa force et son adresse au maniement des armes. Du cote chretien on vit sortir ă sa rencontre Stroe, un des trois freres Buzescu, qui mon- tait un superbe destrier arabe. Le duel qui se deroula sous les regards attentifs et angoisses des deux camps, tourna ă l’avantage du noble valaque qui apres avoir reussi ă desarțonner son adversaire lui trancha la tete. Des cris de -----------■ Revista de istorie militară ■-- colere s’eleverent des positions tatares sans sa- voir que Buzescu fut ă son tour touche ă la j oue par le couteau empoisonne de son adversaire. II succomba le 2 octobre comme nous le dit d’ailleurs l’inscription sur la pierre tombale de l’ermitage de Stănești ou il fut enterre par ses freres et son epouse Sima44. Afflige par la mort de son gendre - moment psychologique de la bataille - le khan lanța un dernier assaut dans la soiree en profitant de l’obscurite qui commențait deja ă couvrir le champ de bataille45. Dans le câmp chretien on deplora la mort de ceux disparus durant cette longue journee de combat. Le prince de Valachie fut mecon- tent du fait que Ies ordres qu’il avait donne n’avaient pas ete suivis par une pârtie de ses troupes. La sortie prematuree des lanciers et des haîdouks aurait pu se solder par un desas- tre si Ies reîtres, Ies pieces d’artillerie et Ies ar- chers saxons n’etaient pas intervenus prompte- ment pour repousser la charge des Tatars. On decidă pour le lendemain de punir sous peine de mort tout combattant qui aurait quitte Ies retranchements en s’aventurant en terrain decouvert. C’etait la seule contrainte efficace pour empecher que de telles bavures ne se re- produisent46. Dans la matinee du 24 septembre, Ies cava- liers tatars reprirent leurs incursions devant le câmp retranche. Ils ne lancerent plus d’attaques mais continuerent ă provoquer et ă harceler Ies defenses dans l’espoir que l’adversaire quitte- rait ses positions pour batailler ă l’exterieur. Ceux qui s’approcherent davantage des palissa- des furent descendus par Ies tireurs, car selon l’ordre donne aux defenseurs, «si Ies pieds sont lies, Ies mains sont libres». Plusieurs vagues de fleches furent, ă nouveau, lancees sur Ies posi- tions chretiennes47. Sous le coup de deux heures de l’apres-midi, le khan de Crimee essaya pour la derniere fois de faire sortir Ies Valaques de leurs retran- chements. II esquissa une retrăite generale en cachant derriere le monticule un petit deta- chement de cavalerie, tandis que le gros de ses forces se dirigea lentement vers le sud, pour echapper ă la vue des defenseurs, ou il se mit en embuscade48. Mais selon l’ordre donne par Radu Șerban, personne n’eut l’imprudence de ----■ Revista de istorie militară ■----------- se jeter ă sa poursuite. D’ailleurs cette ruse de guerre tatare etait bien connue des chretiens. Ce fut au cours de la soiree que Gâzi Ghirai, decu par le manque de reussite et par Ies per- tes qu’il avait subies durant Ies combats, don- na l’ordre de retrăite generale vers le Danube, dans la direction de Silistra49. Les pertes des Tatars s’eleverent ă 4-5.000 morts sans compter les prisonniers, dont quel- ques Moldaves et nobles Polonais50. Du cote chretien on deplorait la perte de 300 ă 500 hommes auxquels s’ajoutaient environ 1.000 blesses: ...Si cor.ferma che dalia parte de’nemici si- ano mancati tra morti et feriti in questa bat- taglia da 4 in 5 mile persone, senza i cavalli, et dell’incontro de’nostri 300 morti et da 1.000 feriti. 11 Tartaro si tien per certo che se ne torni al suo paese, et che per questa stagione la Valacchia et la Transilvania stiano secure31. Dignes d’interet nous semblent aussi les propos dAgostino Nani dans le rapport qu’il envoya de Pera le 3 novembre au Doge de Venise: ...Questa rotta e memorabile per piu ris- petti prima, perche non ricorda che in questa guerra siano morti tanti Tartari in unafattione usando loro difugire et col aliatgarsi, et sparge- si salvarsi, et li Turchi hanno perduto non solo un tanto aiuto presente, ma che piu importa quella riputatione che apportargli soleva il nome de Tartari...32. Abreviations des periodiques: AARMSI: Analele Academiei Române. Memoriile Secți- unii Istorice, (Bucarest); Rdl: Revista de Istorie (Bucarest); RI: Revista Istorică (Bucarest); RIR: Revista Istorică Română (Bucarest); SMMIM: Studii și Materiale de Muzeografie și Istorie Militară (Bucarest); SOF: Stidost-Forschungen (Munich); Studii: Studii. Revista de Istorie, (Bucarest). NOTE 1 M. Cazacu, La Valachie medievale et moder- ne: esquisse historique, Cahiers balkaniques, t. 21, Paris, INALCO, 1994, p. 124; N. Stoicescu, Dicți- 1 67 |-------------------------------- onar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XV-XV11), Bucarest, 1968, p. 94-95; C. Rezachevici, Politica internă și externă a lărilor Ro- mâne în primele trei decenii ale secolului al XVII1'"", „Rdl” t. XXXVIII, n° 1,1985, p. 5. 21 . Corfus, Mihai Viteazul și polonii. Cu docu- mente inedite în anexe, Bucarest, 1937, pp. 167-174. 3 Th. Holban, Contribuții la istoria domni- ei muntenești a lui Simion Movilă, „RI” t. XXIII, n° 4-6, pp. 153-154; N. lorga, Studii și documente cu privire la Istoria Românilor, t. IV, Legăturile Prin- cipatelor Române cu Ardealul de la 1601 la 1699. Povestire și izvoare, Bucarest, 1902, p. V; Rezache- vici, Bătălia de la Gura Nișcovului (august 1601). Contribuții privind istoria larii Românești în epoca lui Mihai Viteazul și activitatea militară a lui Radu Șerban înaintea domniei, „Studii” t. 24, n° 6, 1971, pp. 1144-1145; ld., Poziția marii boierimi din Țara Românească față de Mihai Viteazul și Simion Mo- vilă (noiembrie 1600-august 1601), „Studii” t. 26, n° 1,1973, pp. 49-63; Șt. Andreescu, Restitutio Daciae. Relațiile politice dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania în răstimpul 1601-1659, t. II, Buca- rest, 1989, pp. 17-18 et note 55, p. 28. 4 Ibid., note 57, pp. 28-29. 5 Rezachevici, Bătălia de la Gura Nișcovului, pp. 1145-1146. 6 Ibid., p. 1151; lorga, pp. V-VI; Rezachevici, lfectivele oștilor din Țara Românească și Moldova în veacul al XVlI-lea, „SMMIM” t. VI, 1973, p. 99. 7 ld., Bătălia de la Gura Nișcovului, pp. 1152- 1155. Selon Michael Weiss un des echevins de Brașov, Radu Șerban etait „.. .divitem, astutum et rei militaris peritissimum”, M. Philippi, Michael Weiss, Bucarest, 1982, p. 42, apud, Andreescu, note 47, p. 119. 8 Corfus, pp. 178-179; Al. Randa, Pro Republica Christiana. Die Walachei in «langen Turkengrieg». Der Katholischen Universalmăchte (1593-1606), „Acta Historica” t. III, Munich, 1964, pp. 286-298; S. Goldenberg, V. Șchiopu, înainte și după Gurăslău, „Studii’l t. XXX, n° 6, 1977, pp. 1087-1101; N. lorga, Histoire des Roumains et de la românite orientale, t. V, Bucarest, 1940, pp. 442-443; Istoria militară a poporului român, t. III, Bucarest, 1987, pp. 209-215; M. Arens, Habsburg und Siebenbiirgen (1600-1605), Vienne, 2001, pp. 62-64. 9 Randa, pp. 299-310; J. Berenger, Histoire de lEmpire des Habsbourg, Paris, Fayard, 1990, p. 276: „La cour de Prague menait cependant une politique a courte vue dont l’objectf essentiel etait de reta- blir l’autorite des Habsbourg sur la Transylvanie et le condottiere Georges Basta, qui commandait les imperiaux, se trompait d’ennemi; il s’acharna sur le prince roumain Michel le Brave qui setait fait eli- -------1 68 |-------------------------------------- re prince de Transylvanie en 1600, unissant pour la premiere fois sous son autorite Transylvanie, Valachie et Moldavie”. 101 . C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, t. II, Bu- carest, 1914, n° LXXXII-LXXXIII, pp. 91-92; lorga, Studii și documente, t. IV, pp. X-XI; V. Motogna, Războaiele lui Radu Șerban (1602-1611), „AARM- SI” IIP serie, t. VI, 1926, p. 2. 11 Letopisețul Cantacuzinesc, dans Cronicari munteni, (ed. M. Gregorian), 1.1, Bucarest, 1961, pp. 140-141. Nous citons le passage traduit en franțais par Cazacu, La Valachie medievale et moderne, pp. 125-126. Pour lelection de Radu Șerban voir aus- si lorga, Studii și documente, t. IV, pp. VIII-IX; M. Stoy, Radu Șerban, Fiirst der Walachei 1602-1611, und die Habsburger. Eine Fallstudie, „SOF”, t. 54, 1995, p. 53; Rezachevici, Politica internă și externă a lărilor Române, pp. 5-6; Gh. I. Brătianu, Sfatul Domnesc și Adunarea Stărilor în Principatele Ro- mâne, Evry, 1977, p. 116; I. lonașcu, Unde a fost sa- tul Cîrstienești?, „RIR” t. XIV, 1944, pp. 40-56. 12 Cazacu, p. 124. 13 lorga, Studii și documente, t. IV, p. XII; Moto- gna, pp. 10-12; Stoy, pp. 56-57. 14 Ce que ne veut pas dire que „...Les Transyl- vains, en revanche, par leurs coutumes, etaient plus proches des Turcs”, Berenger, p. 280. D’ailleurs, pour l’historien franțais, l’insurrection ne debuta qu’en 1604 sous Stephane Bocskay (1605-1606), car il ignore lepisode Moise Szekely. 15 L’ensemble de la bibliographie sur Bethlen jusqu’en 1980 a ete reunie par L. M. Hernâdi, Bethlen Găbor. Bibliografia, 1613-1980, Budapest, 1980. 16 Stoy, p. 62. 17 Ibid., p. 61; Motogna, pp. 11-12; lorga, Studii și documente cu privire la Istoria Românilor, t. XX, „Acte din Arhive austriace privitoare la întîmplă- rile din Țerile noastre și din Ardeal după moartea lui Mihai Viteazul. Acte din alte arhive în legătură cu corespondența austriacă precedentă”, Bucarest, 1911, doc. LXVI-LXXIII, pp. 250-255. Pour la ba- taille de Teiuș voir aussi la relation du chroniqueur hongrois Szamoskozy dans I. Crăciun, Cronicarul Szamoskbzy și însemnările lui privitoare la români (1566-1608), Cluj, 1928, pp. 162-168. 18 Analyse des effectifs dans lorga, Istoria ar- matei românești, (ed. N. Gheran, V. Iova), Bucarest, 1970, p. 292; Rezachevici, lfectivele oștilor, pp. 99- 100 et Stoy, note 58, p. 63. Voir aussi un rapport tar- dif envoye le 20 septembre 1602 d’Istanbul au doge de Venise par le băile Agostino Nani: „...Hieri ma- tina poi vene un Difterdaco huomo principalissimo del Tartaro con circa 20 altri Tartari, et solo un Ca- pigi del Cesnegir di Sua Maestâ, che hanno condotti doi priggioni che li Tartari hanno fatto nella fattione ■ Revista de istorie militară ■------------ denotată a Vostra Serenită nella precedente mia, et rferiscono che in Valachia vi erano da 20 mila soldati Ungari et Transilvani sotto il Vaivoda Rado et Bosestri (les boyards Buzescu)...” E. Hurmuzaki, I. Slavici, Documente privitoare la istoria români- lor (1600-1650), t. IV, 2e pârtie, Bucarest, 1884, n° CCXLI, p. 268. 19 Missive de Piaseczyriski envoyee de Cracovie, le 25 aout 1602 dans Corfus, Documente privitoa- re la istoria României culese din arhivele polone, t. II, „Secolul XVII” Bucarest, 1983, n° 10, pp. 21-22; Stoy, p. 63; C. Rezachevici, Strategia militară ro- mânească în secolul al XVII1", „Rdl” t. XXXI, n° 10, 1978, p. 1786. Dans la bataille principale (on ignore l’endroit), Simion Movilă perdit 4.000 hommes et Radu Șerban seulement 600, lorga, p. 293. Pour les operations militaires voir aussi Motogna, p. 13. 20 lorga, Studii și documente, t. XX, n° LXXXI- LXXXVIII, pp. 258-261; Arens, pp. 103-104. 21 C. Rezachevici, p. 1781; Id., Istoria militară, p. 232. 22 Les sources ainsi que les historiens ayant etu- die le conflit nous donnent differentes estimations. Dans une charte redigee par le prince de Valachie du 29 juin 1604, reproduite par le General P. Vasiliu Năsturel, Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septembrie 1602 (7111), „AARMSI” 2e serie, t. XXXII, 1910, pp. 846-847 et par Motogna, pp. 17-18, on mentionne une grande armee com- posee de Turcs, de Tatars, de Polonais, de Cosaques et de Moldaves. De meme, l’inscription funeraire gravee sur le tombeau du boyard Stroe Buzescu dans l’ermitage de Stănești (dep. de Vâlcea), Ibid., pp. 18-19. Voir notamment le rapport dAgostino Nani du 3 nov. 1602 dans Hurmuzaki, IV/2, n° CCXLII, p. 269: „...Hora havendo il Tartara inteso da questo Re di mandare ilfratello a Rodi volendo di cio mostrare gratitudine, si risolse di vedere di scacciare li nemici di questa Porta di Valachia et di rimettervi Vaivoda dipendente da questa Maestâ, et perche Radolo non era accettato dalii Bosestri so- getti tanto principali di quella Provincia come fu qui preveduto, et creduto, si mise in animo di restituirvi il Principe Simone tanto piu prontamente quanto da Geremia suo fratello haveva ricevuto un grosso do- nativo, oltra che questo era anco accompagnato da 2 mila fanți et secco haveva dieci pezzi d’artellaria. Esso Tartaro cor.fidato dell’esempio che pochi giorni prima una banda di Tartari haveva rotto da 5 mila christiani che molto piu il suo numeroso esercito di 30 o 40 mila persana potesse debelare e di:fare del tutto il corpo delle genți dImperiali..'.’. A consulter aussi A. Veress, Documente privitoare la istoria Ar- dealului, Moldovei și lării Românești, t. VII, „Acte și scrisori (1602-1606)” Bucarest, 1934, n° 69, une ---------■ Revista de istorie militară ■-------------- lettre de Prague (28 oct. 1602), p. 82: „...Che il Va- lacco havendo inteso che il Tartaro et Simeone veni- vano ă trovarlo con farse 2S/m cavalli...” ainsi que n° 71, rapport d’Istanbul (30 oct. 1602): „...11 Tartaro con il suo esercito entrato in Vallacchia per rimetter in stato Simon Vaivoda, fratello di Bugdan, il qual Simone haveva ancora in sua compagnia piu di 6/m soldati, parte a cavallo etparte a piedi, archibuggieri Moldavi et Casacchi Poloni, con vinticinque pezzi de falconetti, li quali havendo combattuto con li noștri, sono stati rotti". Quant au comte Tomaso Cavrioli qui prit part aux operations militaires il nous donne l’effectifde 40.000 Tatars, 300 fantassins moldaves et deux petites pieces d’artillerie, lettre ă Piero Duodo ambassadeur de Venise ă Prague dans Călători străini despre țările române, t. IV, (ed. M. Holban, P. Cernovodeanu, M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru), Bucarest, 1972. p. 537. Un autre rapport imperial envoye de Prejmer au mois d’octobre esti- me les forces de Simion Movila ă „...30.000 Mann zu Ross”, lorga, Studii și documente, t. XX, n° XCIV, p. 263. Pour une analyse approfondie des effectifs voir lorga, Istoria armatei, pp. 293-294, 296: entre 30 et 40.000 Tatars, 2 ă 6.000 Moldaves et entre 300 et 3.000 Cosaques et Polonais soutenus par cinq pe- tites pieces d’artillerie. Quant ă Arens, pp. 104-105, il estime les forces d’invasion ă environ 25-30.000 Tatars, soutenus par 2 ă 6.000 Polonais et Cosaques. Voir aussi Rezachevici, p. 234, Tr. Mutașcu, Radu Șerban, Bucarest, 1978, p. 40: 40.000 Tatars, 2 ă 3.000 Moldaves et Cosaques, et Stoy, p. 64: „...Si- mion trat mit dem Khan der Krimtataren Ghazi II. Girai in Verbindung und konnte dessen Unterstilt- zung gewinnen. 40.000 Tataren unter seiner Fiihr ung verstărkt durch 2-3.000 Mann moldauischer Trup- pen unter dem Kommando Simion Movilăs năher- ten sich der walachisch-moldauischen Grenze". 23 Rezachevici, pp. 232-233. 24 Cavrioli dans Călători străini, IV, p. 538. 25 Rezachevici, Lfectivele oștilor, pp. 100, 114. Voir aussi les propos d’Iorga, pp. 295-296 et de Mu- tașcu, p. 41. 26 Cavrioli, loc. cit. 27 Ibid., loc. cit. II s’agissait de 8.000 haidouks dont 2.000 furent tues et 800 furent captures par les Tatars. Voir aussi lorga, Studii și documente, t. IV, p. XIX; Mutașcu, pp. 42-43; Rezachevici, Strategia militară românească, p. 1785. 28 Mutașcu, pp. 43-45. Une description geo- graphique chez le General Vasiliu Năsturel, pp. 849-859, etude aujourd’hui depassee. Localisation precise chez lorga, Histoire des Roumains, p. 460; Ghidul drumurilor din România, (sous la dir. de Ion Cămărășescu), „Automobil-Club Regal Român” Bucarest, Cultura Națională, 1928, carte n° 30; In- dicatorul localităților din România, (ed. I. Iordan, P. Gâștescu, D. I. Oancea), Bucarest, 1974, p. 63 et carte depart. de Prahova. De meme, Documente pri- vind istoria României, B. Țara Românească, veacul XVII (1601-1625), „Indicele numelor de locuri” Bu- carest, 1960: Ogretin, p. 90, Teișani, p. 123. 29 Rezachevici, p. 1783. Cavrioli, loc. cit., avait d’ailleurs critique la position defensive choisie par Radu Șerban. On reconnaît cependant, ă travers sa lettre, qu’il avait essaye ă minimiser le role du prince de Valachie en s'appropriant le merite d’avoir vaincu ă lui seul les forces tatares. Nous constatons la meme attitude chez Basta dans une depeche envoyee le 1“ octobre du campement des forces imperiales preș de Prejmer: „...Que haviendose retirado por su or- den el dicho principe Radolo a la montana en un sitio muy fuerte, aunque falto de vittuallas..’.’, Al. Ciorănescu, Documente privitoare la istoria româ- nilor culese din arhivele din Simancas, Bucarest, 1940, doc. n° CDXXXIX, pp. 215-216. Voir l’analyse presente dans Călători străini, IV, note 2, p. 537 et pp. 264-270, 323-326. 30 Rezachevici, p. 1780; ld., Istoria militară, p. 234; Mutașcu, p. 44. 31 Rapport envoye de Turda sur les evenements de Valachie dans Veress, Documente, n° 66, pp. 78- 79. Voir aussi Stoy, p. 65. 32 Ibid., n° 69, p. 82-83 mais aussi Cavrioli, loc. cit., avec des details concernant les effectifs imperi- aux. II avait sous ses ordres treize compagnies = 1.000 cavaliers. Trois compagnies appartenaient au regiment Flanz commande en septembre 1602 par le colonel Ovelic. 33 lorga, Studii și documente, t. XX, n° XCIV, p. 263. Voir les estimations chez Stoy, p. 64; Arens, p. 105; Motogna, p. 14; lorga, Istoria armatei, p. 296; Rezachevici, Lfectivele oștilor, p. 100. Une liste complete des troupes mercenaires wallonnes, lorraines et franqaises qui prirent part aux operati- ons militaires en Hongrie et en Transylvanie ă cette epoque dans les annexes de la these de P. Sahin-T6th, La France et les Franțaisface â la «longue guerre» de Hongrie (1591-1606), soutenue ă I’Univ. de Tours en 1997. On trouvera avec profit, d’informations ine- dites sur les officiers et les gens d’armes qui prirent part ă l’assassinat de Michel le Brave sur le champ de Turda! 34 Cavrioli, loc. cit. 35 Les pieces etaient des falconetae, Ibid., loc. cit. 36 Ibid., loc. cit. 37 Pour le dispositif de l’armee chretienne voir aussi lorga, Studii și documente, t. IV, p. XIX; Rezachevici, Istoria militară, p. 234; Motogna, pp. 14-15. 38 A ce sujet notamment L. J. D. Collins, The Military Organization and Tactics cfthe Crimean Tatars, 16“‘-17h centuries dans War Technology and Society in the Middle-East, (sous la dir. de Vernon J. Parry, M. Y. Yapp), Oxford, U.P., 1957, pp. 273- 274: “Xgainst wooden towns and fort,fied camps the Tatars used arrows to good tffect. They would en- circle a hostile encampment and shoot burning ar- rows, in arcade, each archer releasing two or more shcfts at one time. These arrows cften wounded and maddened the horses in the enemy câmp. The re- flex bows used by the Tatars had - at least until the eighteenth century - a longer range than the nor- mal arquebus or musket which theirfoes employed against them’’. 39 Mutașcu, p. 48 et Motogna, p. 15 qui nous offrent les meilleures analyses concernant cette bataille. 40 Ibid., loc.cit. 41 Ibid., p. 16; Cavrioli, p. 539 ; lorga, Studii și documente, t. IV, p. XX. Pour Vimercati, le capitai- ne originaire de Cremone voir Călători străini, IV, pp. 322-326. Au service des Habsbourg, il fut un des agents imperiaux envoyes aupres de Radu Șerban, qui l’utilisa souvent comme secretaire de langue italienne. 42 Motogna, loc. cit.; Mutașcu, p. 53; lorga, Istoria armatei românești, p. 296. 43 Le texte de la charte du 29 juin 1604 chez Motogna, pp. 17-18. 44 Stroe mourut ă Brașov oii il s’etait rendu pour se faire soigner par les medecins de la viile, lorga, Istoria Românilor, p. 460; Stoicescu, Dicți- onar al marilor dregători, pp. 38-39; Ciorănescu, Documente, n° CDXXXIX, p. 216: „...Que se te- niz por cierto que el Tartaro bolvla derecho a su casa, por el dano que havia recibido en Valachia y haver perdido alii un su cunado, che mato por su mano valerosamente el cavallero Stroya Valaco, si bien havia recelo de que podria dar la buelta a la Hungria Superior”. Un autre duel memora- ble s’etait deroule lors de la bataille de Drăgșani (Ie 2-3 aout 1616) entre un guerrier turc et le seigneur Eustachy Jan Tyskiewicz, voîevode de Brzesk, polkovnik de cavalerie et cousin de Samuel Korecki. Voir, J. Baret, Histoire sommaire des cho- ses plus memorables advenues aux derniers trou- bles de Moldavie..., Paris, 1620, chap. XLIII, pp. 185-189. 45 Cavrioli, loc. cit.; Rezachevici, pp. 234-235. 46 Motogna, p. 17; lorga, Studii și documente, t. IV, loc. cit. 47 Motogna, loc. cit. 48 Ibid., loc. cit.; Cavrioli, loc. cit.; Mutașcu, p. 56. 49 „...etil Tartarofuggendo conpochissimi Tartari ha passato ilfiume Danubio et se salvate nel castello di Silistra su la riva di dettofunie di qua dalia parte ■ Revista de istorie militară ■----------- di Grecia ovvero Bulgaria, et Simone predetto efu- ggito in Moldavia solamente con due cente persane; tutti gl’altri suoi soldati sono stati anco loro tagliati a pezzi et la sua artegleria tutta quanta pigliata dai noștri valenti soldati", Veress, Documente, n° 71, loc. cit. 50 lorga, Studii și documente, t. XX, n° XCIV, p. 263. Pour les pertes voir les estimations de Mo- togna, loc. cit.; Mutașcu, p. 57; Rezachevici, p. 235; Voir aussi le rapport envoye de Turda le ler octo- bre 1602 dans Veress, Documente, n° 66, p. 79: „... Ist derowegen von beedeti Theilen gar viei geschădigt worden, von den unsrigen bei 1500 und sterben gar sehr ab, die auch avf der Wahltstatt blieben sein seindt bey 120 Personen. Der Feindt aber hat die seinigen abgtfilhrt, und hin und wieder versteckt und vergraben, damit man's nicht merken soli. Sein aber etlich gtfangne los worden, die vor 3 oder 4 Jah- ren hero bey ihnen sein, welche gewisslich berichten, dass ihrer bey die 5.000 geschădigt und todt blieben sein, darunter auch des Tartar Han Weibsbrueder todt ist, welchen er ihres Vermeinen nach vor sich in Teppichten fiihren lăsst, und sagen fiir gewiss, dass er wieder zurilck ziehen, welches Gott verlei, dass er nimmer wieder komme”. Les nobles polonais cap- tures sont mentionnes dans un rapport imperial envoye de Buda le 3 octobre 1602 qui fait etat des operations militaires dirigees par le general comte Hermann Cristof Russworm, et les comtes Sulz et Tilly contre les Ottomans en Hongrie, Veress, Docu- mente, n° 67, pp. 80-81: „Di Transilvania habbiamo che il Radul Vaida, con li suoi habbi doi volte rotto li Tartari, che volevano passare in Vallachia, etfatti molti prigioni fra quali da 20 baroni Polachi prin- cipali, che conducevano essi Tartari, li quali Sua Maesta Cesarea domanda che se gli mandi inferri. Per tutta LAustria et Ungheria si fa levata del 10- mo et 20-mo per ogni buon rispetto, di modo che si metterâ insieme di 15 mila buoni soldati, per servir- sene dove fără di mestiero, et presto speriamo in Dio che haveremo qualche allegrezza". Selon Cavrioli, loc. cit., les Tatars ont perdu 5.000 hommes et un nombre important de prisonniers. 51 Rapport de Prague envoyee ă Vatican, le 28 oct. 1602 dans Veress, Documente, n° 69, p. 82. 52 Hurmuzaki, IV/2, p. 269. ■ Revista de istorie militară ■-----------------------------------------------1 71 Istorie Moderna WAR AND DIPLOMACY IN WALLACHIA, 1716-1718 ANDREI POGĂCIAȘ * Abstract During the Austrian-Ottoman war (1716-1718), ended with Passarowitz Peace, (1718), most cf the wallachian boyers raised against Fanariot rulers, named by the High Porte, and allfled to Transylvania. They demanded the Austrian Emperor the removal cf Prince Nicolae Mavrocordat, and replaced him with Gheorghe, son cf Șerban Cantacuzino. Mavrocordat see- ing the Austrian military victories, began secret negociations, promising them an annual tribu- te and Oltenia region. Austria was interested in annexing Romanian territories so agreed. An important role in signing the peace treaty had loan Mavrocordat, brother cf Nicolae Mavrocordat as a mediator between Austrians and Ottomans. Austria took the possesion cf the Banat cf Timișoara and Oltenia. Keywords: Wallachia, Nicolae Mavrocordat, Eugen cf Savoia, loan Mavrocordat. The peace of Karlowitz 1699 had rearran- ged the borders of South-Eastern Europe, and had marked the utter defeat of the Ottomans at the end of a long war they had started in 1683. Among the Christian powers involved in the Treaty were Austria and Venice, who also remained allies after 1700. They both profited from the war and managed to add several ter- ritories taken from the Ottomans. While Aus- tria was the great victor, taking Hungary, Tran- sylvania and other territories, Venice managed to get Morea (ancient Peloponnese). Of course, Constantinople could not be sa- tisfied with the outcome of the war. As it was clear that Austria was a European power, and now dangerously close to the Balkans, Venice was weak from the military point of view, and could not support its position. If quickly at- tacked in its Greek possessions, Venice could easily be defeated, before any other Christian power could go to war to its aid. The Otto- mans were confident they could achieve this, while using their diplomacy in order to keep Vienna out of the war. Austria, although weak- ened from the War for Spanish Succession and Rakoczi’s War of Independence, was the only state able and interested in waging war against the Ottomans. In theory, the Ottoman plan was flawless, and could have easily been achieved, hadn’t it been for an Austrian commander, Eugene of Savoy. Of French origins, but in Austrian ser- vice, Eugene had made a name for himself in the campaigns of the last wars, and was now the chief of the Hofkriegsrat (The War Coun- cil) in Vienna. He was a man of great military experience and determination. Ihe war about to start will also be called for the rest of times “Eugene’s War”, and for good reason. Based on Information received about the enemy, he pre- * Doctor al Facultății de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. ] 72 |-------------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ pared for war, led the armies, made sure pro- visions arrive, supervised the entire logistics, won a few marvellous victories, and then con- cluded a very advantageous peace for Vienna. The first phase of the war was actually the Ottoman-Venetian War, and started in Sep- tember 1714, with the Ottoman attack on the Venetians in Morea. The Ottoman diplomacy tried from the beginning to persuade Vienna that the war was just a defence against Vene- tian aggression and defiance, and that the Kar- lowitz treaty remains unchanged, as Constan- tinople will not attack Austrian lands. Vienna had to take action and help its Southern nei- ghbour, who was clearly losing the war since its beginning. Tire situation escaladed and the Ottomans crossed the Austrian border near Karlowitz, only to receive their first bitter de- feat, at Peterwardein/Petrovaradin, on August 5th 1716. From here, Eugene marched against Timișoara, which he besieged and took in Oc- tober the same year, thus securing the northern flank of his vital target: Belgrade, the formida- ble fortress on the Danube. In the meantime, Eugene’s attention was also drawn towards the Romanian countries, and especially Wallachia, a strategic position in the unfolding war. Rich in various supplies, the two Romanian Countries could also serve as an optimum base for Ottoman raiders into Transylvania. The Ottomans possessed a num- ber of fortifications in the area (Hotin, in Nort- hern Moldavia, on the Prut, was the closest to the Austrian border) and they could easily cro- ss with light cavalry into Transylvania through the mountain passes, plunder the countryside and attack towns. Both countries had to quick- ly be secured by the Austrians. The two countries were under a new “spe- cial” rule, as the Ottomans had appointed as rulers in both capitals, Greeks from the Con- stantinopolitan neighbourhood of Phanar/Fe- ner, thus beginning the period known as “Pha- nariote” in historiography. They were acting as mere administrators, but also had the task to gather local armies and defend their country in case of war. Such was Nicolae Mavrocordat, from a wealthy and most important family in Constan- tinople, very well educated and a good politician. His nomination, after the local rulers Constantin ----■ Revista de istorie militară ■---------- Prințul Eugeniu de Savoia Brîncoveanuland Ștefan Cantacuzino 2 had both been executed in Constantinople, was not accepted by the local boyars, who were looking for an alliance with Vienna in order to overt- hrow the Ottoman regime. The ruler also had official control over the Wallachian army, rather large and consisting mostly of cavalry. He could also rely on Otto- man troops in the garrisons on both sides of the Danube, and, in the worst scenario possi- ble, on the Tatars of Bugeac and Crimea. Right after the beginning of the war, fol- lowing older relations and discussions with general Steinville, the Austrian military com- mander of Transylvania, Wallachian boyars received promises and military help. The agreement stipulated that the Prince Nicolae Mavrocordat would be captured, and the country put under Austrian suzeranity. The boyars also managed to convince the Prince to appoint as Ban of Craiova the boyar Radu Popescu, former vornic of Cerneți, give him troops and sent against the Austrians into Western Wallachia. Thus, Bucharest remained undefended, only with a few guards at the Co- urt and few Ottoman troops. An Austrian unit rode from Craiova to Bu- charest, but ruler Nicolae Mavrocordat learnt about this and fled the capital. He took with him the Metropolitan Antim, who was ac- tually working as a spy around the ruler, for the boyar party. They made câmp at Călugă- reni, south of the capital, where they waited for news from Bucharest. Soon, Mavrocordat received the news that the forests around the capital were swarming with enemies, so he left for Giurgiu3 at night, without sending emis- saries ahead. In the following morning, as his group was approaching the town, panic spread among the population, who believed the riders on the plain were Austrians. The locals tried to flee across the Danube by boats, but, because of the havoc created, many turned their boats upside-down, got into the river and drowned. Initially, also panicked, Mavrocordat wan- ted to flee for Constantinople, but was stopped by the local Ottoman commanders who asses- sed the situation. ’fhey managed to convince the ruler to return to Bucharest, and they wo- uld give him military support. The Austrian officers in the capital held ta- Iks with the boyars, established a future com- mon strategy, and quickly withdrew, as Ma- vrocordat was approaching the town, from the South, with many Ottoman troops at his side. In the meantime, Orthodox Metropolitan Antim Ivireanul had also conspired to replace the ruler and managed to have a boyar elected on the throne. After Mavrocordat re-entered Bucharest, he was informed of the treason and had Ottoman soldiers take care of the high cle- ric, who hadn’t been informed that he, in turn, had also been betrayed. The Ottoman soldiers stopped his carriage, hauled him down, pulled out his beard and the hair on his head, and dragged him to the Court, where he was locked in a small room, “in order to remember everything he had done”4. The unlucky Metropolitan was sent to Constanti- nople, convicted and sent into exile, on a ship, towards the Greek Isles. On the way, at Enez, came the execution order, so he was „thrown into the sea and covered by the dark wave”5. The boyars played their roles well, welco- med the ruler back into his capital, and mana- ged to convince him that the Austrian danger is gone. With the fmperials withdrawn over the Olt, he had no need for the Ottomans in Bucharest. Mavrocordat trusted them, sent the Ottoman unit back to Giurgiu, believing in the support and protection of the boyars, who im- mediately called back the Austrians. Luptă pe Dunăre între imperialii romano- germani și otomani la finele secolului al XVII-lea ■ Revista de istorie militară ■ The Wallachian Anonymous Chronicle pre- sents the events in just a few sentences. As it briefly writes, on the morning of November 14th, Austrian troops (according to the actu- al term used - catane -, it seems they were actually Hungarian Hussars), guided by a few trăitor boyars arrived in Bucharest, killed all the Turks they found in the capital, captured the Prince and took him over the mountains, to Transylvania. After another week, other Austrian cavalry troops and Hungarian Hus- sars, commanded by a Serbian officer, occupi- ed the capital for three days, until the boyars took everything they needed for themselves. Then these boyars (for sure, the ones who had already betrayed and others fearing reprisals), headed for Transylvania, while the Imperial troops took all the cannons they could find in Bucharest and withdrew to the fortified mo- nasteries of Mărgineni and Cîmpulung, where they established their raiding bases6. In detail, the events occurred as it follows: the conspiring boyars had 600 Imperial troops, most probably Hungarian Hussars, at their disposal, to capture Mavrocordat. The best time to do it presented itself on the morning of November 14th, as everybody in the capital was drunk and sleeping at that early hour. The explanation is simple: the 14th of November was the first day of fasting, so, according to the custom, also present in the rest of Europe, the 13th and the following night were a time of frolicking, eating meat and drinking heavily. The conspirators couldn’t have chosen a better time. Very early in the morning, the Imperial ca- valry attacked the Tatars’ câmp at Colentina, killed 28 Tatars, and the rest fled. Then they entered the capital in total silence, reached the Princely Court, and waited for the bailiffs to come and open the gates. Once inside, they stormed the Court, palace and other buildings, blocked the exits, and “undressed everybo- dy around the prince, taking even their shirts off”(l). The soldiers guarding the Court, taken by surprise, couldn’t react, most of them sur- rendered, and only a few shots were fired. Mavrocordat heard the shots and tried to take cover in the church at the back of the court, but was discovered and taken by the Hussars7. Other 500 Ottoman troops, the guard left with the Prince at his return from Giurgiu, wi- thdrew without fighting towards the Danube. The Hussars began pillaging and randomly killing through the capital for a while, guided by Wallachians, and made câmp at the fortifi- ed monastery of Cotroceni. The next day they headed for Tîrgoviște, with their precious pri- soner, boyars and their families. The civilian population, fearing the worst, fled their homes and “hurried towards the mountain peaks and inaccessible, heavily fo- rested places; believing that by fleeing they will survive, they starved, died of misery or froze to death, and most of the children froze.” Winter had come earlier and more violent that year... Radu Popescu, the newly appointed Ban of Craiova, was taken to Tîrgoviște by his own soldiers, where he was put under lock and key, after they learned about the kidnapping of the ruler, and the betrayal of the boyars8. He was released some time later by Pivoda9, and joined him in Transylvania, at Brașov, where his son and other members of the family were waiting for him10. The Ottoman commander in Giurgiu sent a letter to the boyars in Transylvania, inviting them to return and choose whoever they wan- ted as new ruler, from among themselves. A few days after the kidnapping, the Aus- trian commander of the first raid returned to Bucharest, where the priests held a religious ceremony in his honour. He took the cannons that had been left at the Court and establi- shed his headquarters at the Mărgineni mo- nastery, “which was very well surrounded by walls, and there he dag a ditch and made pa- lisades”, and gathered supplies. From here, he launched plundering raids throughout Walla- chia, down to the Danube, where he attack- ed the Ottomans, killing many of them and taking prisoners. Another Imperial commander, Pivoda, oc- cupied Cîmpulung monastery, raided through the country and attacked Ottoman units on the Danube. Many villages and monasteries bur- ned to the ground during these violent acts. It is interesting that no chronicle menti- ons fights or skirmishes between Wallachian soldiers and Austrians, as if the former had vanished. The newly appointed Prince, loan Mavrocordat, the brother of the unfortunate former ruler, arrived in Bucharest some time later, with an Ottoman army a few thousands strong, much cavalry, many Albanian irre- gulars and Tatars. By his side were Hussein- Pasha, Aga of the Janissaries, in front of 12.000 Turks and 10.000 Tatars. As they reached the capital, they found an empty city11. The few bo- yars who had remained in the country sent a letter to the Sultan, ensuring him the country is pacified and still a loyal subject of the Porte. Perhaps everybody hoped that now order and 76 safety will return to the country, but it was on the contrary. The Ottomans remained for one week, plundered the capital, and returned to Giurgiu. The Tatars, in turn, plundered the country, took many people as slaves, and hea- ded back for Southern Bessarabia.12 The new ruler found himself in Bucharest, the capital of a ruined country, with a cer- tain number of foreign guards - a Turkish commander with only a few Janissaries, “who was staying at Court and was keeping the keys to the gates, and a beylerbey with a few Arnavuts”13. Mavrocordat tried to make pea- ce with the Austrians and salvage the country from even worse.14 He reached an agreement with the Impe- rials, promising he would remain neutral for the remainder of the war, pay a tribute to the Austrians, give supplies to the imperial troops, and, as a guarantee for all this, he would give Western Wallachia, where the Austrians were allowed to bring only border troops, and not regular army. A firman15 of Sultan Ahmed the IlI-rd, da- ted November 20th 1716, ordered to the Mol- davian Prince: “my firman who bears high glo- ry was issued so that you, who are the Voivod [..], to recruit from those parts and complete an hour earlier the necessary number of soldi- ers (levend).” Also, the Voivod had to report as quickly as possible that he had hired the mer- cenaries, so the Sultan can send him “a man of high trust to control them and count them and note them in the register.” The Voivod was the supposed to place these new recruits in key positions around the country; the expenses for these troops were to be deducted from the tribute; “those levend must be able and bra- ve and capable to fight”. As a further Ottoman document shows16, the Voivod indeed hired 1500 more soldiers. They are not mentioned in any internai chronicle. Possibly they were placed as guards towards the mountain pas- ses, but didn’t engage in any kind of notable fights. Strangely, they don’t appear among the troops chasing the plundering Tatars the next year. fn 1717, part of the Tatars who fought at Belgrade crossed into Wallachia, where they plundered and took many people as slaves17. Mavrocordat and the Ottoman commander -----------■ Revista de istorie militară ■----- from Bucharest caught and attacked them at Cornățel, while they were Crossing a bridge, and managed to recover part of the loot and free 1700 slaves. * Fighting continued briefly in Oltenia/Wes- tern Wallachia. In 1716, a captain named Sain- te-Croix, in charge with strategic operations in this territory during the war, gave important Information in his reports about local troops participating in combat, against and for the Austrians.18 His cavalry unit occupied the fortified mo- nastery of Tismana. Form here, his first reports mention that he couldn’t retrieve the cannons and the other weapons that were usually there in the monastery, because all had been hidden and buried somewhere, including also perhaps a big cannon. All he could find there were “three metal cannons and many Doppelhaken”.19 On September 10th, he writes in his re- ports that the Great Ban Radu Popescu and the Great Serdar Petru Obedeanu “withdrew to the mountains, towards the mines, dismis- sed their 500-600 armed men and let them go home”, then camped with their escort so- mewhere around Horezu, near another forti- fied monastery. Another boyar of the region, Barbu, a for- mer captain, had gathered 150 men and came to help the Imperials. He received from the Austrians 15 pounds of gunpowder and 11.000 bullets, and was ordered to march to Cerneți, a strategic position on the Danube, to strengh- ten the Imperial garrison there, composed of cavalry and Serbian miliția. More cavalry units will be sent here in the following weeks, as news of enemy attackes arrived. Tatar attacks were especially feared; also, the Wallachian Voivod was expected to arrive and attack with his newly hired, from his own pocket, 1000 Janissaries. On September 17*, the Austrian capta- in sent another Wallachian captain, Drăgoi, with 60 cavalrymen towards the Olt river, on a reconnaissance mission, then to Bucharest, to gather accurate Information regarding ene- my movements. Another captain, Toma from ----■ Revista de istorie militară ■----------- Caransebeș, was ordered to join the troops al- ready at Cerneți, and sink all Ottoman ships on the Danube. On September 30*, the new Wallachian serdar, Drăghici Strîmbeanu, attacked the Aus- trians at the Vâlcan Pass and Craiova with 700 pedestrians and 200 cavalrymen20. The serdar was defeated, wounded and taken prisoner on October 11*, when, in a final battle, his 10 Cossack units were routed by the Imperials. In the report two days later, captain Sainte-Croix writes that the Austrians managed to capture “many captains with flags and drums”; the sol- diers were “mostly peasants forced to enlist”, and “their officers were mostly Greeks”. In December, in his last report, before re- treating to Transylvania because of lack of supplies, the captain mentions he had left at Tismana a guard of 80 Hajduks, without men- tioning their ethnicity. The fighting ended, as the Ottomans lost the war and had to sign the peace at Passarowitz in 1718. Western Wallachia remained in Austrian possession until the peace of Belgrade, in 1739. $ Wallachia had to suffer the most during the war. With its countryside destroyed, populati- on frightened and starving, and an important territorial loss, the country was on the brink of collapse. As the population returned to their homes and life slowly began to take its normal course, so did the armed forces, reinvigorated in the following years. Although their presence in the war is brief and without any noticeable effects, Wallachian troops tried to fight against Imperial forces, much better armed and trai- ned. The command and actions of these troops had proven to be not at all efficient, as also dis- cipline and loyalty lacked. The Austrians tried to use the warrior skills of the local population in Western Wallachia, and employed many men in various local irre- gular units. In Craiova, the capital of the ter- ritory, stood around 50 riders, acting as cou- riers. In 1723, 100 darabans are also present there. Mountain guards - a few hundreds, and in growing numbers - remained at their post, as did the guards on the shores of the Danube and the Olt River21. Ihe old organization and chain of command of these troops was also maintained. The rulers in Bucharest took care of their army after the war. Wallachian troops conti- nue to be mentioned in important numbers in internai chronicles and documents, and in foreign writings. With these troops, and Otto- man help, Wallachia will take its revenge in the following war, which started 1735, against the Austrians, succeeding in winning a series of battles and gaining back Oltenia in the autumn of 1737 already. NOTE 1 Executed in August 1714, together with his four sons and one of his counselors, under the fal- lacious accusation of conspiracy with the Russians, and treason against the Ottoman Empire. 2 Executed in May 1716, together with his father and uncie, for passing Information to the Austrians on Ottoman military preparations and moves. 3 Ottoman garrison at the time. 4 Mitrofan Grigoraș, Cronica Țării Românești, in „RIR”, 4/34, p. 29. 5 Idem. 6 Cronica anonimă despre Brîncoveanu, in „Cro- nici brîncovenești” p. 306. 7 Mitrofan Grigoraș, Cronica Țării Românești, in „RIR” 4/34, p. 30. 8 Radu Popescu, Cronica, in „Cronicari mun- teni” voi. 2, p, 266. 9 Idem, p. 267. 10 Wallachian boyars used to take refuge in Transylvania, especially in Sibiu/Hermannsta- dt and Brașov/Kronstadt, with their families and most precious belongings, every time a new war started. 11 Radu Popescu, Cronica, in „Cronicari Mun- teni” voi. 2, p. 268. 12 Cronica anonimă despre Brîncoveanu, in „Cronici brîncovenești" p. 306. 13 Ibidem. 14 Idem, p. 307. 15 Documente turcești voi. I, p. 207-208. 16 Ibidem, p. 210. 17 Idem, p. 271. 18 Călători străini, voi. IX, p. 36. 19 Double hackbut/wall gun. 20 Călători străini, voi. IX, p. 41. 21 The Olt River was the border between Western Wallachia and Wallachia. ] 78 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Primul Război Mondial FROM PARIS TO PARIS AUSTRIAN-ROMANIAN RELATION FROM PARIS PEACE OF 1856 TO THE WWI CLAUDIA REICHL-HAM * Abstract It is a retrospective cf Romanian-Austrian relations between 1856-1920, from Paris Con- ference (1856), which ended the Crimeean War to another Corference held also in Paris, cf- ter the end cf War World I (1919-1920). Is detailed how the Habsburg Empire reported at or irfluenced romanian major events like: the Principalities unfcation, the arrival cf Carol I cf Hohenzollern-Sigmaringen as Romanian prince, Austro-Hungarian Dualism foundation, the conquest cf state Independence cf Romania, the compliance cf nationalities rights, especially the romanians, as part cf Empire, the austrian political and cultural ir fluence inside the occu- pied areas, like Transylvania and Bukovina, the Balkanic Wars, and finally the World War I, which led to the collapse cf the Habsburg Empire. Keywords: Habsburg Empire, Romanian Principalities, Transylvania, Russia, Romania, fWWI. , After 1856 Austria refused to withdraw its troops from Moldavia and Wallachia if Russia did not revise its borders with Moldavia to the Danube Delta. This meant that also under Francis Joseph Austria was not willing to give up the old plan to include the principalities in its sphere of influence. When the commander of the Austrian army finally received the order to withdraw - they left lași on 16 March and Bucharest on 19 March 1857, “all Romanians celebrated” as an Austrian report noted. And it stated further that the Romanians of Transy- lvania kept a close watch at what was going on in the Principalities.2 The emerging movement for a union of the Danube Principalities - a demand which had first been voiced in 1848 - was therefore re- jected by the Austrian Empire3 but also by the Ottomans, who feared a further disintegration of their empire, while it was advocated by the French and their Sardinian allies4, supported by Russia and Prussia, and viewed with suspi- cion by Great Britain5. Negotiations amounted to an agreement over a minimal and formal union. In the Paris Convention of 19 August 1858 a compromise formula was found where- by the Principalities of Moldavia and Wallachia would continue to have separate hospodars and assemblies, with the exception of a joint legislative committee. This latter factor sket- ched out the constituțional development of the principalities. The constituțional assemblies of both, Moldavia and Wallachia, decided on an almost identical constitution. Profiting from * Director-adjunct, Departamentul de Cercetare și Publicații, Muzeul Armatei Austriece. ■ ■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------------- împăratul Austriei Francisc losif 1 la 1853 an ambiguity in the text of the final agreement of the Paris Convention - specifying two thro- nes, but not preventing the same person from occupying both - both divans (parliaments) elected Alexander loan Cuza as prince and su- preme representative of the United Principa- lities of Moldavia and Wallachia. This step hit the guarantee powers unexpectedly and pro- voked the danger of yet another military inter- vention by Austria and the Ottoman Empire.6 The outbreak of the Italian War of 1859, which saw Austria and France - as an ally of Sardinia - as opponents and led to Austrian defeats at Magenta and Solferino, distracted the guarantee powers’ attraction from the Ro- manian problem and Cuza used the gain in time for the consolidation of his position. At a conference in Paris between April and Sep- tember 1859 France, England, Russia, Sardinia and Prussia acknowledged the fait accompli of Cuza’s election. The defeat in the Italian War forced Austria - after the reopening of the Conference in September - to take a compli- ant position so that the Sublime Porte found itself without an ally in this affair.7 In Decem- ber 1861 the Porte also had to accept the uni- fication of the administrations and legislations on the pressure of the guarantee powers and thus actually agreed to the conversion of the previous personal union into a real union. In February 1862 the two parliaments met in Bu- charest, which had replaced Iași as Romania s new capital, for a United național assembly. Cuza and his Prime Minister Mihail Kogălniceanu started to modernize the coun- try and to reorganize landed property accor- ding to the French model. By emancipating the serfs, dissolving the monasteries of the Greek Patriarchate, and trying to increase his own authority at the expense of the assembly of bo- yars by use of the plebiscite Cuza did not only make enemies among the Romanian nobility and got in conflict with the group of Conserva- tives but also met with resistance by Russia and the Ottoman Empire.8 In February 1866 Cuza was forced to abdicate by the so-called “Mon- strous Coalition” of Conservatives and Libe- rals and was exiled abroad. The enthronement of a new ruler again imposed a great danger for the European balance; therefore, a ruler from Austria, Russia or the Ottoman Empire was out of question. The government finally agreed upon Prince Carol of Hohenzollern-Sigmarin- gen, who was elected domnitor (ruling prince) of the Romanian United Principalities on 20 April 1866.9 Austria immediately protested and refused to acknowledge the new ruler: “Two Austrian regiments would be enough to occu- py Moldo-Wallachia, one canon shot to chase the ...prince of Hohenzollern with his Romani- an troops out.”10 The defeat in the war against Prussia, however, paralyzed Austria and resul- ted in a complete change in the internațional situation. Austria now showed willingness to recognize the independence of Romania but in return Romania was to dispense with the libe- ration of the Romanians still under Austrian rule. This demand and the integration of the Transylvanians into Hungary according to the agreements of the Austro-Hungarian “Com- promise” of 186711 in fact caused great tensi- ons among the two powers. So did the “Cus- toms War” which broke out between the two countries because of the protectionist system introduced by Romania. This conflict went so ----------■ Revista de istorie militară ■-- far that Austria-Hungary blamed the princi- palities of pursuing an aggressive policy and led to negative comments on a visit of Prince Carol in Vienna in the radical press. The at- tempts to conclude a trade agreement in 1872 failed because the Habsburg monarchy feared that it would strengthen the independence of the principalities. Finally, in 1875 a trade agreement was con- cluded between Austria and Romania without the consent of the Sublime Porte which in fact signified the recognition of an independent Romania by Austria but opened the Romani- an market for the Austro-Hungarian industry. This was the last attempt by Vienna to keep the development of the Romanian naționalist mo- vement under control.12 In the Russo-Turkish War of 1877/78 Rus- sia hoped to recover territorial losses suffered during the Crimean War, re-establish its naval power in the Black Sea and support the poli- tical movement attempting to liberate Balkan nations from the Ottoman Empire. The Russian steps finally led to the dissolu- tion of the League of the Three Emperors whi- ch had been established on Bismarck’s inițiati- ve between Prussia, Russia and Austria in 1873 with the aim to maintain the balance of power among the States involved and in Europe in ge- neral due to territorial disputes in the Balkans. Austria-Hungary again feared that Russian support for Serbia might lead to irredentist mo- vements among the Slav populations in South- Eastern Europe.13 However, in the Reichstadt Agreement of 8 July 187614 Austria and Russia agreed on finding a common solution for the Balkan problem, which made the alarm bells ring for the Romanian government. Fearing an arrangement of the two empires at the expen- se of Romania the Romanians closely watched any step leading towards a final solution in the Eastern question. An Austro-Russian Military Convention of 15 January 1877 and an additio- nal Convention of 18 March 1877 were finally the outcome of the difficult negotiations, in which Gorchakov had to give in in the ques- tion of the annexation of all Herzegovina and nearly all of Bosnia, in return for an Austrian neutrality in a new Russo-Turkish War. In case of a military action Austria-Hungary promised not to extend its radius to Romania and Russia ---■ Revista de istorie militară ■-------- to keep its troops out of the Western half of the Balkans and to refrain from creating a “large Slav state”.15 On 4 April 1877 the Russian Empire and Romania signed a treaty by the terms of whi- ch Romania and Russia became allies against the Ottoman Empire, while Russia recognized Romania’s independence and guaranteed its territorial integrity after the war. Eight days la- ter Romania permitted Russian troops to pass through its territory to attack the Ottomans, resulting in Ottoman bombardments of Ro- manian towns on the Danube. On 10 May 1877 the Principality of Roma- nia, which was under formal Ottoman rule, declared its independence. Due to great losses on the Russian side Prince Carol was asked for the Romanian army to intervene and took over the command of the Russian troops in addition to the command of the Romanian army, thus being able to lead the combined armed forces to the siege and surrender of Plevna citadel af- ter heavy fighting in November 1877.16 On 19 January 1878 the Ottoman Empire requested an armistice, which was accepted by Russia and Romania. Romania won the war but at a cost of more than 10.000 casualties. Its independence from the Porte was finally re- cognized in the Treaty of Berlin of 13 July 1878. The Peace Conference also decided that Roma- nia was to receive the territories of Dobruja, the Danube delta and access to the Black Sea including the port of Constanța from Russia. Russia was, however, not willing to keep its promises of the Treaty of 4 April 1877, in which it had guaranteed Romania’s territorial integrity, and took Southern Bessarabia. Rus- sian diplomacy contributed furthermore to the alienation of Romania due to their open sup- port of Bulgarian territorial claims along the border. Although Romania did not consider its territorial gains an adequate compensation for the loss of Southern Bessarabia, Prince Carol was finally persuaded by Bismarck to accept the compromise with Russia in view of the great economical potențial of Romania’s di- rect access to the Black Sea and its ports.17 Ihe great disappointment over the attitude of the Russian ally on the Berlin Congress, however, led to a complete new orientation of Romanian foreign policy. ------------------------------------1 81 I-- The latent conflict between Russia and Austria guaranteed the Romanian liberation movement unexpected scopes. The new sta- te was situated in between two great powers, which had competed since 1774 for the predo- minance in South-Eastern Europe. The strate- gic importance of the Kingdom of Romania in the fight of the Pan Slavism and Pan Germa- nism movements was evident.18 Both, Russia and Austria, had long common borders with Romania so it was important to know on whi- ch side the Romanians would fight in the case of a war between the two empires. Therefore, Romania actually played a key role in the fields of interests of the two great powers. To avoid the danger of being isolated Ro- mania searched a rapprochement towards the Central Powers. The policy of Hungary in Transylvania, however, was a big obstacle in this. And moreover Bismarck reacted in a reserved manner to the alliance offers of Ro- mania. Only when in 1883 the Bulgarian crisis aroused the fear of an intervention by the tsar, Bismarck finally proposed a defensive alliance. After a meeting of the Romanian Prime Minis- ter fon Constantin Brătianu with the German Reichskanzler in Gastein and the Austro-Hun- garian foreign minister Count Gustav Sieg- mund Kâlnoky in Vienna the Romanian foreign minister Dimitrie Alexandru Sturdza signed a secret agreement with Austria on 30 October 1883.19 The agreement stipulated that Romania would be obliged to go to war only in the case the Austro-Hungarian Empire was attacked. Apart from the king only few politicians were informed about the existence of this treaty, which determined Romania’s internațional position and the line of its foreign policy until World War 1 through the guarantee of the two central powers Prussia and Austria-Hungary. A trade agreement, which had been concluded with Austria-Hungary in 1875 already, now led to a relief in economic respect, because it secured the export of Romanian crops.20 But in June 1886 the trade agreement ended and was not renewed. The announcement of a new Romanian customs tariff unleashed another “Customs War” with Austria-Hungary, which lasted until 1891. In the summer/autumn of that year, after a meeting between King Carol and Francis Joseph, the trade agreement with ---1 82 |--------------------------------- Austria-Hungary was finally renewed - chan- ging for the better the conditions for Roma- nia. In 1893 it was renewed again. At that time Romania’s export to Austria-Hungary amoun- ted to 10.08 per cent of Romania’s total export, while Austria-Hungary’s export amounted to 25.64 per cent of Romania’s total import.21 In 1892 new tensions came up between the two countries when a delegation of the Roma- nian National Party of Transylvania travelled to Vienna to hand over a “Memorandum of the Romanians of Transylvania and Hungary” to Emperor Francis Joseph in which they de- manded the same rights for the Romanians in Transylvania as the other ethnic groups. The emperor did not receive the delegation but handed the matter over to the government in Budapest, which apprehended the delegation members and condemned them to imprison- ment. Only after interventions by Carol I and public internațional protests the emperor par- doned the convicted.22 Also in 1892 a Romanian National Party was created in Bukovina. Its programme yielded at the acquirement of an administrative-territorial autonomy status of Bukovina as well as the ma- intenance of Romanian nationality in the area.23 * After almost thirty years of peace in South- Eastern Europe this phase of stability found an abrupt end due to a conflict between Greece, Bulgaria, and Serbia about Macedonia from 1903 to 1908. Austria and Russia again star- ted to compete with respect to the extension of their spheres of influence in the Balkans al- though an agreement reached in 1897 on the maintenance of the status quo in the Balkans actually urged them to exercise moderation.24 The annexation of Bosnia and Herzegovina in 1908 ended the Austrian-Russian cooperation. As naționalist ideas were enthusiastical- ly propagated in the Balkans after 1900, the Transylvanian qu estion once again caused ir- ritation between Austria and Romania. The re- lationship between Romania and Austria was strained in those days as Romania despite its agreement with Austria longed for the integra- tion of Transylvania and Bukovina. Austria’s plan to divert Romanian interests towards -----------■ Revista de istorie militară ■----- the south, where around 500,000 Macedonian Romanians were still living under foreign rule and hoped to get support from Bucharest, did not work out that well as expected. The situati- on was worsened by the outbreak of the Balkan Wars and led to yet another irritation between Austria and Romania due to the participati- on of Romania in the Second Balkan War of 1913 despite warnings from the Austrian side. As a reaction a main aim of the Austro-Hun- garian Balkan politics became the support of Bulgaria, which was confirmed by an agree- ment between Vienna and Sofia at the begin- ning of 1913 - foreign minister Count Leopold Berchtold’s intention was also to isolate Serbia with this alliance. The Peace of Bucharest of 10 August 1913 saw Bulgaria’s cession of So- uthern Dobruja to Romania. The Romanian attitude meant a further străin in the relations between the two countries and despite a mis- sion of the then army inspector Franz Conrad von Hbtzendorf to Bucharest in November 1912 in which King Carol assured him that in the case of a European war “Rumania would participate as a loyal ally”25 the close relation- ship started to crack. This resulted in a turn of Romania’s foreign policy towards Russia and France - France had already before expressed its support for a unification of Transylvania and Bukovina with Romania.26 As Romania had joined Serbia in the War against Bulgaria in the summer of 1913, Berchtold now feared that the Romanians could also cancel the secret agreement re- newed only in February and sent Count Otto- kar Czernin to Bucharest to “avoid misunder- standings, bring the leading elite of Romania closer to the Monarchy and bring about a clarification of our relationship to Romania”.27 In the months to come Czernin repeatedly re- ported on the increasing austrophobic senti- ment in Romania, above all in the context of Transylvania, and on the imminent loss of the alliance partner.28 Already in June 1913 when the attack against Bulgaria had started, voices had become loud in the streets of Bucharest which called: “Down with Austria!” And when Romanian soldiers had crossed the Danube, they cried: “Go for Transylvania!” On 22 June 1914, after a visit of the Rus- sian tsar in Romania, Czernin again reported on the turn of Romania towards the Entente and the necessity to force a decision upon Ro- mania. The assassination of Archduke Francis Ferdinand in Sarajevo on 28 June 1914 brought a break in the Balkan politics of the Habsburg monarchy. The Viennese government now gave up its status quo politics and the policy of the maintenance of peace and formulated a war aim which contained the isolation and re- duction of Serbia.29 At the outbreak of World War I there was no unanimity among the Romanian political leaders with respect to the direction the coun- try should take. Most of the Liberals believed that Romania’s place was with the Entente, a view also shared by the Conservative Demo- cratic Party and most intellectuals. The Con- servatives were divided into three factions: Petre P. Carp wanted the 1883 alliance with Austria-Hungary honoured and renewed, Titu Maiorescu and Alexandru Marghiloman Regele Carol I al României, fotografie din 1913 cu bastonul de mareșal prusian ■ Revista de istorie militară ■ urged friendly neutrality toward the Central Powers, and the pro-Entente group led by Nicolae Filipescu advocated immediate entry into the war against the Central Powers. King Carol himself appealed to the government lea- ders to honour the 1883 treaty, but the crown council meeting in Sinaia decided on neutra- lity on 3 August 1914, arguing that Austria- Hungary itself had started the war and, con- sequently, Romania was under no formal obli- gation to join it. Behind the scenes, however, Ion Brătianu’s government began to negotiate the conditions for entering the war with the Entente. The pro-Entente position of the new king Ferdinand, who had succeeded his decea- sed uncie as King of Romania on 10 October 1914, gave a further impetus to the talks.30 The claims were high: In return for entering the war on the allied side, Romania demanded recognition of its rights over the territory of Transylvania, Banat and Bukovina. After the conclusion of the Treaty of Bu- charest of August 1916, under which Roma- nia agreed to join the war on the side of the Entente, and the declaration of war on Aus- tria-Hungary on TI August, Romania entered the war in an attempt to seize Transylvania. In late autumn 1916 Roman troops advanced into Transylvania with the aim to push for- ward to Budapest within a few weeks and then unite the territories inhabited by Romanians with Romania. Despite inițial successes, the combined Russo-Romanian forces suffered several setbacks. Rapidly concentrated Aus- tro-Hungarian and German forces under the command of General Erich von Falkenhayn succeeded in pushing back the allied forces be- yond the Empire’s borders and advance them- selves into Wallachia. On 6 December 1916 Bucharest was occupied by German-Bulgari- an units of the Heeresgruppe Mackensen, who had invaded the country from Bulgaria across the Danube. Before that, Dobruja had already been occupied despite Romanian and Russian resistance. By the end of 1916 only Moldavia remained under allied control.31 The campaign against Romania ended in January 1917. Then the occupation adminis- tration took over: The Southern part of Ro- mania (Wallachia, Dobruja), occupied by the troops of the Central Powers, was administe- red by a regime of the victorious powers un- til the autumn of 1918, whereas the Northern part (Moldavia), into which the royal court and parts of the government had fled, remained under the Romanian administrative system.32 From 1916 to 1918 the military administra- tion of the occupied part consisted of three go- vernments: Wallachia, Bucharest and Dobruja. The latter was carried out by Germans, Bul- garians and Ottomans, whereas the supreme administrative power in the capital was only in German hands. Wallachia was actually un- der the common administration of Germany Automobilul în care au fost asasinați la Sarajevo principele moștenitor al Austro-Ungariei, arhiducele Francisc Ferdinand și soția sa ■ Revista de istorie militară ■ „Răsboiul popoarelor” nr. 1, septembrie 1914, revistă ilustrată românească din Primul Război Mondial and Austria-Hungary. The whole military ad- ministration was under the command of the Heeresgruppe Mackensen - a circumstance which made the guidance of the whole not re- ally simple, as on the one hand the individual administration levels of the occupiers and the local population had to be coordinated, on the other the interests of the allies. Therefore, the main responsibility lay with the Germans. The question what role Austria-Hungary played in the military administration of Roma- nia then, brings up five components: 1. The liaison organs to the official adminis- trative offices in Bucharest. 2. The participation in the common Ger- man and Austro-Hungarian economic staff, the main task of which was the securing and supply of their own troops as well as the supply of the local population. 3. The administration of certain parts of Wallachia. ----■ Revista de istorie militară ■-------- 4. The diplomatic-consular representation of Austria-Hungary in Bucharest as well as in the individual province towns and 5. The network of the military and civil in- telligence service, which reached a respectable dimension.33 The central office of Austria-Hungary du- ring the occupation regime in Romania was the “k.u.k. plenipotentiary in the military administration of Romania”, which had its seat in Bucharest and was the official contact person for the Germans. The central adminis- trative body for all Austro-Hungarian troops in Wallachia was the Quartermaster Depart- ment No. 16.34 Reports from Austrian observers showed that the attitude towards the Austrians was more friendly than towards the Germans, al- though there were certain reservations against the Hungarians. However, it has to be made clear that Aus- tria-Hungary always played a subsidiary role in the military administration of the occupied territory. % After several defensive victories in 1917, the allied front collapsed when the Bolsheviks took Russia out of the war and Romania, left surrounded by the Central Powers, signed an armistice at Focșani on 9 December 1917. On 9 April 1918 Bessarabia, three months after having declared its independence from Russia as the Moldavian Democratic Repu- blic, proclaimed the union with the kingdom of Romania. On 7 May 1918 a peace treaty was signed between the Central Powers and the King- dom of Romania, to replace the five-month- old armistice. Romania recovered its pre-war territory occupied by the Central Powers in December 1916, except for Dobruja and the mountain regions. The treaty was, however, not ratified by Romania, in the hope that the tide of the war would turn the other way. The Central Powers, in accordance to the treaty, began to puii out their troops from occupied Wallachia. On 12 October 1918 the Executive Com- mittee of the Romanian National Party in Transylvania and Banat, the major party in Transylvania, assembled in Oradea. A decla- ration was passed, demanding the creation “in virtue of the național right of every nation to decide its own fate” of a Central National Ro- manian Council, a provisional governing body for Transylvania. To this end the Romanian National Party in Transylvania and Banat for- med an Executive Committee, seated in Arad, and presided by Vasile Goldiș. On 10 November 1918, taking advantage of the Central Powers’ precarious situation, Romania re-entered the war on the side of the Entente with the same objectives as in 1916. King Ferdinand called for the mobilization of the Romanian Army and ordered it to attack over the Carpathian Mountains into Transyl- vania.35 On 28 November 1918, the Romanian re- presentatives of Bukovina voted for a union 86 with the Kingdom of Romania, followed by the proclamation of the Union of Transylvania with the Kingdom of Romania on 1 December 1918 by the representatives of Transylvanian Romanians gathered at Alba lulia.36 On 10 December 1919 the Romanian de- legation at the Peace Conference signed the peace treaty with Austria. In the Section IV concerning Romania Article 59 stated: ‘Aus- tria renounces, so far as she is concerned, in favour of Romania all rights and title over such portion of the former Duchy of Bukovina as lies within the frontiers of Romania which may ultimately be fixed by the Principal Allied and Associated Powers.”37 In June 1920 the Hungarians signed the Peace Treaty of Trianon. In the Section III con- cerning Romania Article 45 stated: “Hungary renounces, so far as she is concerned, in favour of Romania all rights and title over the territo- ries of the former Austro-Hungarian Monar- chy situated outside the frontiers of Hungary as laid down in Article 27, Part II (Frontiers of Hungary) and recognised by the present Trea- ty, or by any Treaties concluded for the pur- pose of completing the present settlement, as forming part of Romania.”38 The Romanian control of Transylvania was widely resented in Hungary and led to a war which was fought mainly in 1919 and ended with a parțial Romanian occupation of Hun- gary. The Romanian army provided weapons to support the “National Army” (the troops of the conservative counter-revolutionary- government) of Admirai Miklos Horthy de Nagybânya, who headed the fight against the Hungarian soviet Republic under Bela Kun and became the regent of the Kingdom of Hungary, after the Romanian troops had left Hungary in early 1920. With the unification of Transylvania, part of Banat, Bessarabia and Bukovina with Ro- mania after World War I, Romania in 1919 was more than twice the size it had been in 1914. NOTE 1 The article is based on English, French and German language sources and deals with the topic from an Austrian-biased point of view. ----------■ Revista de istorie militară ■--- 2 Alexandru Popescu, Die Beziehungen Rumăni- ens und Osterreichs, p. 181. 3 Austria feared that a United Romania wo- uld sharpen the irredentism of Romanians living in Transylvania and threaten the integrity of the monarchy. Moreover, the Austria foreign minister Buol-Schauenstein still dreamt of an Austrian Em- pire which also included the Danube Principalities. Robert Gildea, Barricades and Borders, p. 181, p. 186; Viorel Roman, Rumănien im Spannungifeld der Grcfimăchte 1774 - 1878, p. 83, p. 108. 4 The main aim of France was to create therewi- th a barrier against Russia’s drive to the South and Austrian expansion towards the South-East. See Roman, Rumănien im Spannungfield der Grcfimă- chte 1774-1878, p. 81; Gildea, Barricades and Bor- ders, p. 186. 5 Viscount Stratford de Redcliffe (diplomat and politician, longtime British ambassador to the Otto- man Empire): „The Union would be fatal to Turkey" Quoted in: Roman, Rumănien im Spannung:feld der Grcfimăchte 1774 - 1878, p. 108. 6 Gildea, Barricades and Borders, p. 187. 7 Manfred Huber, Grundzuge der Geschichte Rumăniens, pp. 86 f. 8 Gildea, Barricades and Borders, p. 187. 9 Roman, Rumănien im Spannungifeld der Grcfimăchte 1774-1878, p. 115. 10 Efer an Mensdorf, 15 April 1866. Uta Bindre- iter, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Bezie- hungen zwischen Osterreich-Ungarn und Rumănien in den Jahren 1875-1888 (= Veroffentlichungen der Kommission fiir neuere Geschichte Osterreichs, voi. 63, Vienna - Cologne - Weimar: Bohlau Ver- lag, 1976), p. 27. 11 The Compromise between Austria and Hun- gary of 1867 with the incorporation of Transylvania into Hungary again diminished the rights which had been granted by the Transylvanian Diet to the Ro- manian population of Transylvania in 1863. Vienna was forced to make considerable concessions to the Hungarian magnates at the expenses of the Roma- nians and other minorities. The Romanians on their part felt left alone by the Viennese Court and tried to declare void the decisions in a legal way and obtain again the statute of Transylvania based on the terms in the Diploma Leopoldinum. Huber, Grundzuge der Geschichte Rumăniens, p. 98f.; Roman, Rumă- nien im Spannung:feld der Grcfimăchte 1878-1944, p. 17f.; Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 36f. 12 Roman, Rumănien im Spannung:feld der Grcfimăchte 1774-1878, pp. 117-119; Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 38 f. -------■ Revista de istorie militară ■----------- 13 Gildea, Barricades and Borders: Europe, p. 237, p. 240. 14 There were, however, two different versions as to the territorial gains by Serbia and Montenegro; in the Russian version the Habsburg Empire would have received only part of Bosnia, in the Austrian one the whole of Bosnia and Herzegovina. The con- fusion over these points was later to lead to conside- rable tension between Russia and Austria-Hungary. See Mathew S. Anderson, The Great Powers and the Near East 1774-1923, pp. 88-92. 15 Anderson, The Great Powers and the Near East 1774-1923, pp. 94-96; Gildea, Barricades and Borders, p. 240. 16 Roman, Rumănien im Spannung:feld der Grcfimăchte 1774-1878, p. 128f. 17 Reminiscences of the King of Romania, edited from the original with an introduction by Sidney Whitman, Authorized edition, New York - London: Harper & Brothers, 1899, pp. 15-20. http://www. archive.org/stream/reminiscencesofkOOkremiala [accessed 12.12.2012], 18 Viorel Roman, Rumănien im Spannung:feld der Grcfimăchte 1878-1944. Von der okzidentalis- chen Peripherie zum orientalischen Sozialismus, voi. 2, Offenbach: Falk Verlag, 1989, p. 15. 19 Fritz Fellner - Heidrun Maschl (eds.). Vom Dreibund zum Vdlkerbund. Studien zur Geschichte der internationalen Beziehungen 1882 -1919, Vien- na: Verlag fiir Geschichte und Politik, 1994, p. 30, p. 41. 20 Huber, Grundzuge der Geschichte Rumăniens, p. 95. 21 Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, pp. 203-205. 22 Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 42, p. 204. 23 Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 204. 24 Heinz Jankowsky, Gref Agenor Maria Adam Goluchowski der Jungere und seine Balkanpolitik. In: Wladyslaw Kucharski (ed.): Polacy w austriack- im parlamencie. Die Polen im osterreichischen Par- lament, Lublin - Vienna: Wydawnictwo Multico, voi. 1,1997, pp. 163-187, here: pp. 168-175. 25 Osterreich-Ungarns Aufienpolitik von der Bosnischen Krise 1908 bis zum Kriegsausbruch 1914, voi. 4, Vienna - Lipsia 1930, p. 1082, No. 4719: Handschreiben Konig Karls I. von Rumănien an Kaiser Franz Josef I., 30.11.1912, and p. 1065, No. 4698: Instruktion fiir den Armeeinspektor Franz Conrad von Hotzendorf, 28.11.2012. 26 Hannes Hofbauer - Roman, Bukowina, p. 47. 1 87 |------------------------------------ 27 Osterreich-Ungarns Aifienpolitik, voi. 7, No. 9032: Erlass nach Bukarest, 26.11.1913. See also Alma Hannig, Die Balkanpolitik Osterreich-Un- garns vor 1914. In: Jiirgen Angelow et al., Der Erste Weltkrieg ai.f dem Balkan. Perspektiven der Forsc- hung Berlin: be.bra wissenschcft verlag, 2011, pp. 35 - 56, here: pp. 51-53. 28 Osterreich-Ungarns Aufienpolitik, voi. 7, pp. 952-957, No. 9463. 29 Hanning, Die Balkanpolitik Osterreich-Un- garns, p. 54 f. 30 Vlad Georgescu, The Romanians. A History, London - New York: I. B. Taurus Publishers, Ohio State University Press, 1991, p. 165f. 31 Gerhard P. Grofi, Ein Nebenkriegsschauplatz. Die deutschen Operationen gegen Rumânien 1916. In: Jiirgen Angelow et al., Der Erste Weltkrieg auj dem Balkan. Perspektiven der Forschung Berlin: be.bra wissenschcft verlag, 2011, pp. 143-158. 32 For a more detailed description of Austria- Hungary’s share as an occupation power in Romania see Harald Heppner, Im Schatten des „grcfien Bruders". Osterreich-Ungarn als Besatzungsmacht in Rumăni- en 1916-1918. In: „Osterreichische Militărische Zeitschrift“, 3/2007, 317-322, here: p. 318. 33 Heppner, Im Schatten des „grcfien Bruders", p. 318 f. 34 Heppner, Im Schatten des „grcfien Bruders", p. 319. 35 Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 218. 36 Popescu, Die Beziehungen Rumăniens und Osterreichs, p. 218. 37 Treaty of Peace with Austria (St. Germain-en- Laye, 10 September 1919). http://www.austlii.edu. au/au/other/dfat/treaties/1920/3. html[accessed 14.01.2013], 38 Treaty of Peace Between The Allied and As- sociated Powers and Hungary And Protocol and Declaration, Signed at Trianon June 4, 1920. http:// wwi.lib.byu.edu/index.php/Treaty_of_Trianon [ac- cessed 14.01.2013]. ] 88 |----------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Istorie recenta ROLUL ISTORIEI ÎN CONFLICTUL SINO-JAPONEZ DIN MAREA CHINEI DE EST EMIL LUCHIAN * Abstract The East China Sea territorial dispute between China and Japan over the sovereignity cf the Senkaku/Diaoyu Islands represents a cor,flict dominated by economic, political and military interests in that region. The fundamental cause cf the corflict consists in the inability cf both States to overcome their regrettable history cf the Sino-Japanese wars, which led to a rapid de- terioration cf diplomatic relations and eventually to the resurgence cf naționalism. The purpose cf this paper is,first cf all, to showcase the context cf the corflict by presenting it’s evolution from the beginning cf the territorial dispute to the point it escalated into a brin- kmanship. Secondly, presenting the context cf the corflict allowsfor an analysis cf the impact cf history on Sino-Japanese relations and the reasonsfor it’s perpetuation which, thirdly, will lead to a discussion on thepossible ways in which the corflict will evolve, judging by China’s and Japan’s past actions and intentions, all in an attempt to showcase the necessary stcps towards easing the tensions, restoring diplomatic relations and preventing a war. Keywords: Territorial Dispute, East China Sea, Senkaku/Diaoyu Islands, China, Japan, brinkmanship. Insulele Senkaku/Diaoyu1 reprezintă o gru- pare de insule cu dimensiuni reduse, aflate în Marea Chinei de Est și care cuprinde cinci insule pustii și trei stânci lipsite de vegetație. Proximitatea lor geografică față de Republica Populară Chineză, Republica Chineză (Tai- wan) și Japonia2, a contribuit, pe lângă o serie de alți factori, la apariția unei dispute teritoria- le între acestea, a cărei istorie poate fi urmărită până în anul 1885.3 Forma actuală a disputei ia naștere în mo- mentul în care Japonia naționalizează trei din cele opt insule disputate, prin achiziționarea lor de la proprietarul privat al acestora. în ciu- da faptului că disputa teritorială în sine are o istorie de aproximativ 40 ani de când China a revendicat Insulele Senkaku ca teritoriu suve- ran, disputa nu a fost niciodată una tensionată sau o problemă în desfășurarea bunelor relați- ilor economice și diplomatice Sino-Japoneze, aceasta fiind întotdeauna amânată. Acest sta- tus quo al Insulelor Senkaku descris ca un echi- libru fragil al suveranității ambigue4 a fost alte- rat la data de 11 septembrie 2012 prin naționa- lizarea celor trei insule. Drept răspuns, grupuri naționaliste din China au protestat vehement îndemnând guvernul de la Beijing să afirme că Japonia a încălcat suveranitatea statului chi- nez. De aici, tensiunile nu au făcut decât să es- caleze datorită unei serii de acțiuni din partea "Analist politic la PoliticALL, proiect jurnalistic on-line. ■ Revista de istorie militară ■-------------------- 89 ambelor tabere care au condus în prezent la o situație de încordare ce poate fi considerată cea mai mare amenințare asupra relațiilor dintre China și Japonia după cel de-al doilea Război Mondial. Disputa este perpetuată nu doar din simplul fapt că părțile nu reușesc să se înțelea- gă în privința suveranității insulelor sau cum să împartă resursele de hidrocarburi din regiune, ci resentimentele izvorâte din istoria relației Si- no-Japoneze joacă un rol esențial. Istoria relației dintre state este întotdeauna importantă deoarece există tendința de a jude- ca intențiile actuale ale unui stat prin prisma acțiuniilor sale anterioare. Acest lucru este în mod special valabil pentru relația dintre China și Japonia, care afectează profund „percepțiile contemporane ale fiecăruia despre celălalt”5 Pe parcursul istoriei de peste două milenii a relației Sino-Japoneze, au existat două perioade în privința modului în care aceste state au in- teracționat. Conform lui Caroline Rose, prima perioadă a fost cea mai îndelungată și reprezin- tă o perioadă benefică datorită relațiilor cordi- ale de schimb comercial și cultural6. în contrast cu aceasta a existat o perioadă nefavorabilă, care a început în 1894 cu declanșarea primu- lui Război Sino-Japonez și a fost încheiată cu capitularea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial în 1945. Războiul și animozitatea au fost aspectele predominante în această perioa- dă considerată „istoria regretabilă”7 a relației Sino-Japoneze. Deși China a suferit o „umilință profundă fiind învinsă de un stat mic și insigni- fiant care totuși a depășit-o în cursa moderni- zării”, ceea ce determină ca această perioadă să eclipseze istoria cordială este comportamentul Japoniei pe timpul celui de-al doilea Război Si- no-Japonez ce a avut loc între 1937-1945. în acest interval, cel mai notabil și atroce eveniment comis de Japonia este considerat a fi Masacrul de la Nanjing din 1937. Timp de șase săptămâni începând cu capturarea orașu- lui pe 12 decembrie, soldații japonezi au comis numeroase execuții, violuri și crime atât la adresa soldaților chinezi cât și a civililor.8 Nu- mărul victimelor în Nanjing se estimează a fi între 40.000 și 300.000.9 Dar asemenea acțiuni nu au fost izolate ci fapte asemănătoare com- binate cu jafuri și distrugeri ale clădirilor au fost comise și în alte orașe precum Hankou și Guangzhou.10 Alte fapte ale Japoniei Imperiale comise pe durata războiului și care au consti- tuit istoria regretabilă a relației Sino-Japoneze ----1 9° I----------------------------------- au fost: exploatarea abuzivă a muncitorilor chinezi, prostituția forțată a femeilor chineze pentru soldații japonezi; trimiterea prizonieri- lor chinezi de război în Manciuria ca parte a Unității 731, unde au fost supuși experimente- lor bacteriologice.11 încercarea de a prezenta și cuantifica crime- le de război săvârșite de Japonia pe durata celui de-al Doilea Război Sino-Japonez se dovedește a fi dificilă datorită surselor cu estimări diferi- te. Versiunea standard acceptată de numeroși cercetători chinezi, occidentali și japonezi afir- mă că pe durata războiului numărul de morți a fost de zece milioane, atât soldați cât și civili. Contrar acestei perspective comun acceptate asupra masacrului de la Nanjing, comporta- mentul Japoniei Imperiale pe durata războiu- lui rămâne o problemă politică controversată datorită unor revizioniști istorici și naționaliști japonezi care oferă o perspectivă alternativă asupra războiului. „Politicieni ai Partidului Liberal Democratic, universitari de dreapta și jurnaliști din Japonia considerau că evenimen- tele și crimele au fost exagerate și mai mult de atât, afirmă că, pentru Japonia, războiul nu a fost unul de agresiune ci unul de eliberare prin intermediul căruia Japonia își realiza datoria de a elibera Asia din strânsoarea colonialiștilor occidentali și a comuniștilor chinezi”.12 Aceste atrocități evidențiază modul în care Japonia Imperială și-a impus dominația asupra Chinei și care au rămas puternic imprimate în conștiința poporului chinez, aspect ce afectea- ză profund percepțiile contemporane ale Chi- nei în privința Japoniei.13 După cum consideră și Rose, „nu doar simpla moștenire a atrocită- ților realizate pe parcursul războiului, ci și in- terpretările diferite ale acelor evenimente au un impact semnificativ asupra relațiilor Sino- Japoneze din perioada postbelică”.14 Importan- ța istoriei relației dintre China și Japonia este foarte bine evidențiată în cadrul disputei teri- toriale asupra Insulelor Senkaku care împreună cu cele mai recente evenimente precum vizita prim-ministrului japonez, Shinzo Abe, la Ya- sukuni, unde sunt „înmormântați” criminali de război, reprezintă un exemplu paradigmatic a modului în care stigmatul trecutului afectează prezentul. Așadar, scopul acestei lucrări este de a evi- denția impactul pe care istoria regretabilă a re- lației Sino-Japoneze îl are asupra disputei teri- -----------■ Revista de istorie militară ■----- toriale a Insulelor Senkaku, de a analiza modul în care a evoluat conflictul și ce rol joacă istoria în modelarea acestei dispute. O asemenea ana- liză este necesară deoarece soluționarea con- flictului pe cale diplomatică poate fi realizată doar prin adresarea cauzelor fundamentale și motivelor perpetuării acestuia. Pentru rea- lizarea acestui scop lucrarea va fi structurată după cum urmează: în primele două părți voi prezenta evoluția disputei de la geneza acesteia până în prezent; în cea de-a treia parte voi ana- liza atât efectele acțiunile actorilor implicați care trezesc resentimente istorice și stârnesc animozitate între aceștia cât și modul în care conflictul se perpetuează; în ultima parte voi prezenta cel mai probabil mod de soluționare a acestei dispute teritoriale. Apariția disputei și evoluția ei Prezentarea modului în care a luat naștere conflictul asupra insulelor Senkaku este im- portantă deoarece evidențiază contextul poli- tic necesar identificării cauzelor disputei dar și interesele pe care fiecare stat le are în această privință. Așadar, insulele respective devin parte a istoriei relației dintre China și Japonia pe data de 14 Ianuarie 189515, pe parcursul primului război Sino-Japonez, când Japonia încorpo- rează insulele sub administrația prefecturii Okinawa16, afirmând că au fost efectuate stu- dii încă din 1884 care au conchis că nu există nici-o dovadă că insulele ar fi sub controlul Imperiului Qing17 și prin urmare erau terra nullius (pământ ce nu aparține nimănui).18 Această acțiune administrativă este în con- cordanță cu legea internațională în privința aproprierii terra nullius prin ocupare. în ciuda acestui fapt, pretenția Japoniei în legătură cu descoperirea și anexarea insulelor este dispu- tată de către China prin dovezi și argumente legale care susțin că insulele erau parte a te- ritoriului chinez cu mult înainte ca Japonia să le descopere.19 După sfârșitul războiului, prin Tratatul de la Shimonoseki din aprilie 1895, Imperiul Qing a cedat Japoniei suveranitatea asupra Formosei(Taiwan) și a teritoriilor ce țin de aceasta20, fără a include Insulele Senkaku care au fost obținute anterior. Japonia afirmă că din 1896, cetățeanul japonez Koga Tatsujiro a închiriat inițial Insulele Senkaku pe o peri- oadă de 30 ani, după care le-a cumpărat defi- nitiv, proprietarul ulterior fiind fiul său.21 ----■ Revista de istorie militară ■----------- După înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, Declarația de la Cairo din Decembrie 1943 a impus statului nipon „returnarea tuturor teritoriilor chineze cuce- rite de Japonia precum Manciuria, Formosa și Insulele Pescadore (arhipeleagul Penghu)”22, iar conform art. 8 al Declarației Potsdam23, „Termenii Declarației de la Cairo vor fi imple- mentați iar suveranitatea Japoneză va fi limi- tată la insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku și insule minore după cum vom deter- mina”. Aceste documente alături de art. 2(b) al Tratatului de San Francisco prin care „Japonia renunță la toate drepturile, titlurile și pretenți- ile asupra Formosei și Insulelor Pescadore”24, nu fac nici o referire în mod precis la Insulele Senkaku. De la momentul anexării insulelor în 1895 și până în 1950, Japonia a avut controlul de facto asupra acestora, pe când controlul de jure, suveranitatea, se afla într-o stare de am- biguitate care continua dincolo de schimbarea controlului de facto datorită Administrației Civile a Statelor Unite asupra Insulelor Ryuku implementată prin art. 3 al Tratatului de la San Francisco. Statele Unite ale Americii consideră că pe durata administrației sale a prefecturii Okinawa (insulele Ryuku), Insulele Senkaku se aflau în zona de aplicare a Tratatului de Securi- tate dintre ea și Japonia, semnat la 1951. Acest fapt este susținut de o proclamație semnată în 1953, în care Statele Unite identifica Insulele Senkaku ca fiind sub controlul său.25 Un moment crucial în evoluția disputei te- ritoriale este reprezentat de încheierea admi- nistrației SUA asupra prefecturii Okinawa, act formalizat prin Okinawa Reversion Agreement semnată în 1971 care afirma că Statele Unite vor returna Japoniei drepturile administrative asupra Insulelor Ryuku. Poziția oficială a Sta- telor Unite în privința suveranității Insulelor Senkaku din acel moment a fost una de neutra- litate, prin care încearcă să promoveze dialo- gul între China și Japonia, refuzând să adopte o poziție în favoarea oricăruia chiar și în ciuda acordului de securitate cu Japonia. Această poziție a fost reiterată chiar și de către preșe- dintele Barack Obama în timpul vizitei sale în Japonia în Aprilie 2014. Pe durata administrației americane, Chi- na nu a contestat ocupația militară și nici nu a încercat să revendice Insulele Senkaku, aspec- te care conform lui Han-Yi Shaw reprezintă o Arhipelagul Senkaku/Diaoyu/Tiaoyu „serioasă omisie politică”.26 Intenția Chinei în privința insulelor a devenit oficială doar după retragerea administrației americane și după pu- blicarea, în 1969, a rezultatelor studiului reali- zat de ONU în 1968, prin Comisia Economică pentru Asia și Orientul îndepărtat (ECAFE)27, care a determinat posibila existență a resurse- lor de petrol și gaz în jurul insulelor Senkaku28. Acest anunț a fost urmat de „intenția Japoniei, împreună cu Taiwan și Coreea de Sud, de a ex- plora posibilități pentru dezvoltarea în comun a resurselor de hidrocarbon a Mării Chinei de Est”.29 Aceste intenții au condus în Septembrie 1970, la stabilirea, în principiu, a unui proiect de dezvoltare comună.30 Drept răspuns, în De- cembrie 1971, China a anunțat oficial că reven- dică Insulele Senkaku drept parte a teritoriului său suveran. Revendicarea insulelor de către China a fost determinată într-o anumită măsură de sincro- nizarea între retragerea administrației Statelor Unite asupra prefecturii Okinawa, publicarea rezultatelor studiului ECAFE și proiectul state- lor vecine de exploatare a resurselor în comun. Această dispută teritorială din Marea Chinei de Est poate fi contrastată cu numerosele dis- pute din Marea Chinei de Sud, unde China și-a impus pretențiile încă din 1947 datorită desco- peririi resurselor de petrol și gaz.31 Comparația acestor dispute evidențiază faptul că revendi- carea Insulelor Senkaku de către China a fost motivată de existența resurselor iar absența oricăror pretenții anterioare publicării studiu- lui ECAFE consolidează această concluzie ce subminează poziția Chinei. Această nouă dispută teritorială dintre Chi- na și Japonia nu a avut un impact negativ pu- ternic asupra relației dintre acestea deoarece la scurt timp, în 1972, a avut loc o normalizare a relațiilor diplomatice Sino-Japoneze. Acest aspect implică încheierea relațiilor anormale dintre ele, Japonia a recunoscut Republica Po- pulară Chineză ca fiind singurul guvern legitim al Chinei, încetând astfel legăturile diplomati- ce oficiale cu Taiwan. Această mișcare a fost urmată în 1978 de semnarea unui Tratat de Pace și Prietenie care evidențiază faptul că în respectiva perioadă, atât China cât și Japonia aveau alte interese mai importante și priorita- re disputei teritoriale a Insulelor Senkaku. în cadrul discuțiilor ce preced atât normalizarea relațiilor diplomatice din 1972 și semnarea tra- tatului în 1978, reprezentații ambelor guverne au considerat de cuviință „să amâne această problemă teritorială pentru a putea fi discu- tată calm astfel încât să se ajungă la o soluție acceptată de ambele părți”.32 Reprezentatul Chinei, Deng Xiaoping, a considerat în 1978, ca problema să fie lăsată generațiilor următoa- re care pot fi mai înțelepte.33 Această amânare -----------■ Revista de istorie militară ■-- a discuției în privința Insulelor Senkaku a fost doar o înțelegere tacită și neoficială între re- prezentații guvernelor, nu a avut niciodată for- ța legală și care, retrospectiv vorbind, au fost doar speranțe false. înțelegerea asupra amânării disputei a avut efecte contrare celor dorite deoarece în pre- zent conflictul este mai tensionat decât a fost vreodată. Sunt greu de înțeles condițiile care au condus la stabilirea unui Tratat de Pace și Prietenie în contextul în care între state exis- ta o dispută teritorială, aspect ce reprezintă o problemă sensibilă a securității statului.34 Mai mult, deoarece amânarea disputei a fost realizată în situația în care Japonia avea con- trolul de facto al insulelor, guvernul nipon a reușit să-și consolideze pretențiile legale asu- pra teritoriilor până în punctul în care acesta refuză să admită că există o dispută teritorială cu China asupra Insulelor Senkaku. Conform lui Ishii Akira, ignorarea problemei a permis disputei să evolueze într-un simbol al națio- nalismului în ambele state,35 care alături de schimbări în mediul domestic și internațional a condus la erodarea înțelegerii.36 Această con- cluzie a fost atinsă în 1996 când ambele state au ratificat Convenția Națiunilor Unite asu- pra Dreptului Mării care necesita delimitarea frontierelor maritime și a zonei exclusive eco- nomice. în privința acestor aspecte nu s-a re- ușit să se ajungă la o înțelegere și eventual vor reprezenta fundația formei actuale a disputei teritoriale. Relațiile Sino-Japoneze au început să se deterioreze încă din 1990 datorită unor factori precum lipsa de transparență a Chinei în modernizarea armatei, explorarea resurse- lor de hidracarburi din Marea Chinei de Est de către China, în ciuda neînțelegerii asupra zo- nei economice exclusive, vizita unor oficiali ja- ponezi printre care și prim-ministrul Koizumi Junichiro (2001-2006) la altarul Yasukuni, dar în ciuda acestor aspecte care au subminat re- lația politică, relația economică dintre China și Japonia a prosperat.37 Până la naționalizarea insulelor în 2012 de către Japonia, numeroasele activități ale unor actori non-statali, fie din Japonia, Taiwan sau China, fie activiști naționaliști sau pescari, au cauzat cele mai mari confruntări directe dato- rită faptului că măsurile luate de Japonia erau o demonstrație de exercitare a suveranității în privința căreia China devenea treptat mai pu- țin tolerantă.38 în 2010, toleranța Chinei este epuizată datorită accidentului din Septembrie ce implica o navă de pescuit care a pătruns în apele teritoriale ale Insulelor Senkaku și care ulterior s-a ciocnit cu două nave ale pazei de coaste japoneze. Căpitanul navei de pescuit a fost reținut provocând reacții dure din par- tea Chinei, care au constat în impunerea unor sancțiuni economice Japoniei, cea mai notabi- lă fiind suspendarea exporturilor de pământuri rare. Criza s-a încheiat cu eliberarea căpitanu- Insulele Senkaku/Diaoyu/Tiaoyu (fotografie aeriană) ■ Revista de istorie militară ■ lui navei de pescuit pe 24 Septembrie dar nu înainte de a deteriora și mai mult relația deja tensionată dintre cele două state. Acest eveni- ment a reprezentat preludiul crizei din 2012. Evenimentele din anii 2012-2014 Naționalizarea insulelor Senkaku din 11 Septembrie 2012 a constat în achiziția a trei din cele patru insule deținute de proprietarul lor privat, familia Kurihara.39 Această acțiune a reprezentat încercarea premierului, Yoshihiko Noda, de a preveni cumpărarea insulelor de către guvernatorul naționalist al Tokyoului, Ishihara Shintaro. Aceasta a anunțat pe 16 aprilie 2012 planuri de a cumpăra respecti- vele insule pentru construi facilități necesare consolidării suveranității Japoniei. Noda, fiind alertat în privința intențiilor guvernatorului de a provoca China prin această măsură, a de- cis ca guvernul central al Japoniei să cumpere insulele în speranța că va putea evita o criză. Deși naționalizarea insulelor a fost o acțiune controversată, în retrospectivă, a reprezentat o alegere mai bună decât planurile guvernatoru- lui. Mai mult, comunicarea diplomatică dintre cele două guverne i-a creat Japoniei impresia că guvernul chinez va înțelege necesitatea națio- nalizării insulelor. Această măsură a avut efec- te contrare deoarece conform lui Joseph Nye, China a interpretat cumpărarea insulelor drept încercarea Japoniei de a modifica status quo-u\ suveranității ambigue prin tentativa de reven- dicare a controlului de jure, preferând astfel să ignore motivul real al acțiunii lui Noda.40 Reacția Chinei a fost mai puternică decât se aștepta Japonia, aspect datorat absenței unei comunicări eficiente între cele două sta- te. Anunțul cumpărării insulelor a fost imediat urmat de o declarație a Ministerului de Exter- ne al Chinei care condamna acțiunea Japoniei pe care o consideră ilegală deoarece încalcă suveranitatea Chinei. Primele efecte negative ale crizei au luat forma protestelor anti-Japo- nia în China, care au afectat afacerile compa- niilor japoneze datorită boicotul produselor și imagini proaste a Japoniei. Ulterior au urmat o serie de sancțiuni politice precum anularea unor vizite în Japonia a oficialilor chinezi și a numeroaselor evenimente care sărbătoreau aniversarea de 40 de ani a normalizării relați- ----1 94 |---------------------------------- ilor diplomatice. începând cu 11 Septembrie, numărul de vase oficiale chineze ce au pătruns în apele teritoriale ale Insulelor Senkaku a crescut semnificativ și au avut loc confruntări directe cu navele japoneze. Acestea nu au fost decât incursiuni minore dar care au contribuit la creșterea tensiunilor în regiune. Prin această măsură, „intenția Chinei a fost de a demonstra că Japonia numai poate să pretindă controlul de fado al insulelor și de a forța Tokyo să ad- mită existența disputei teritoriale.”41 Aceste intenții s-au materializat în data de 23 Noiembrie 2013, prin implementa- rea unei Zone de Apărare și Identificare a Aerului(ADIZ)42 de către China în Marea Chinei de Est, zonă care include și regiunea disputată a Insulelor Senkaku. Astfel, China a încercat să-și consolideze controlul asupra in- sulelor prin intermediul acestui ADIZ și avea pretenția ca toate aeronavele ce pătrund în re- spectiva zonă să urmeze un set de instrucțiuni ce include dar nu se limitează la: identificarea aeronavei, a planului de zbor și conformarea cu instrucțiunile comunicate, în caz contrar, vor fi luate măsuri defensive de urgență.43 Reacția Japoniei la anunțul Chinei nu a întârziat să apară și s-a manifestat prin trimi- terea a două avioane de luptă F-15 pentru a intercepta aeronavele chineze care patrulau în zonă.44 Prim-ministrul Japoniei, Shinzo Abe, nu a ezitat să condamne acțiunea Chinei afir- mând că „aceste măsuri nu au nici o validitate asupra Japoniei și cerem Chinei să revoce orice măsuri care încalcă libertatea de zbor în spa- țiul aerian internațional” în sprijinul Japoniei, Statele Unite au anunțat că nu vor respecta condițiile Chinei din acea regiune. Departa- mentul de Stat al Statelor Unite a afirmat că implementarea ADIZ-ului reprezintă „o acți- une uniltarelă care constituie o încercare de a modifica status quo-u\ în Marea Chinei de Est”. Ulterior, au trimis pe 26 noiembrie, două bom- bardiere B-52 în zona respectivă, sfidând Chi- na. Aceste măsuri multilaterale au contribuit la creșterea prezenței militare din regiune în mod alarmant, transformând disputa teritori- ală asupra Insulelor Senkaku într-o situație de brinkmanship care crește considerabil riscuri- le unui conflict armat. în acest context, Japo- nia fiind confruntată cu intensificarea militară -----------■ Revista de istorie militară ■------ și incertitudinea intențiilor Chinei, aspecte determinate de implementarea ADIZ-ului, anunță în Decembrie creșterea bugetului apă- rării naționale cu 2,6% pe parcursul a cinci ani. Creșterea bugetului a fost justificată prin ne- cesitatea îmbunătățirii supravegherii aeriene și maritime, achiziționarea echipamentului și dezvoltarea capacității de a apăra insulele înde- părtate.45 Aceste aspecte indică faptul că Japo- nia nu a eliminat conflictul armat ca o posibilă concluzie a disputei Insulelor Senkaku. China nu a ezitat să interpreteze acest anunț ca o în- cercare a Japoniei de a-și recăpăta fosta putere militară dar pentru Japonia nu reprezintă de- cât reîntoarcerea la normalitate. Datorită Con- stituției impusă Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial, aceasta nu avea decât o Forță de Apărare Națională ale cărei capacități sunt limitate datorită faptului că nu poate fi folosită ca un instrument în politica externă. în trecut, Japonia a testat limita acestor constrângeri constituționale dar Shinzo Abe optează pentru o reinterpretare a constituției care să permită Japoniei să-și exercite dreptul la apărarea co- lectivă necesară consolidării rolului stabilit de acordul de securitate cu SUA.46 Din acest moment, tensiunile nu au fost decât în continuă creștere datorită unor acți- uni ale ambelor state dar în principal din ca- uza unor măsuri luate de Japonia care au pro- vocat animozitate și condamnare din partea Chinei. Un prim asemenea eveniment a avut loc pe 26 decembrie, când Abe a vizitat alta- rul Yasukuni unde sunt comemorați numeroși criminali de război ai celui de-al Doilea Război Mondial. Dintre aceștia 14 sunt criminali de clasa A printre care se află și Hideki Tojo, cel responsabil pentru atacul de la Pearl Harbor. Pentru toate statele victime ale agresiunii mi- litare a Japoniei, dar în special pentru China, altarul Yasukuni reprezintă un simbol al atro- cităților militarismului Japoniei Imperiale ale cărei acțiuni sunt glorificate prin vizita unui șef de stat. China și Coreea de Sud au protestat și condamnat vehement această vizită în pri- vința căreia chiar și Statele Unite și-au menți- onat dezamăgirea. Shinzo Abe, fostul premier Junichiro Koizumi și numeroși politicieni con- servatori au vizitat altarul. Aceștia au pretins că vizita a fost realizată ca cetățeni individuali ----■ Revista de istorie militară ■------------ și persoane private și nu ar trebui să afecteze în mod ireparabil relațiile Sino-Japoneze dar în contextul tensiunilor ridicate din cauza dis- putei teritoriale a Insulelor Senkaku, vizita lui Abe a provocat indignarea lumii și a atras dubii în privința intențiilor și direcției în care se în- dreaptă Japonia. Un alt aspect controversat care a contribu- it la apariția unor noi tensiuni în relațiile Sino- Japoneze este reprezentat de planurile Japoni- ei de a modifica manualele școlare de istorie astfel încât să indice faptul că diferite insule din centrul unor dispute teritoriale aparțin Japoniei și că pretențiile celorlalte state sunt nefondate. Printre acestea se numără Insu- lele Senkaku și Insulele Dokdo/Takeshima, disputate între Coreea de Sud și Japonia. Pro- blema modificării manualelor este un aspect recurent în istoria postbelică a Japoniei și are întotdeauna în centru, modul în care Japonia alege să interpreteze istoria, încercând să pre- zinte acțiunile sale, în special cele de pe timpul războiului, într-o lumină favorabilă. Mai pre- cis, „Ministerul de Educație japonez a instruit autorii manualelor și editorii să șteargă, refra- zeze sau să atenueze pasaje referitoare la acți- unile Japoniei pe durata perioadei colonialiste și a războiului din 1937-45 în Asia”.47 Printre cele mai modificate aspecte se număra inva- zia Chinei, Masacrul de la Nanjing, femeile de consumație.48 Conform lui Tokushi Kasahara, în istoria postbelică a Japoniei, modificarea manualelor cu scopul de a înfrumuseța istoria Japoniei a fost încercată în 1955, 1980 și apoi din 1997 până în prezent.49 Aceste tentative de revizuire a istoriei nu s-au concretizat nicio- dată în măsura în care au fost inițial plănuite, în principal, datorită criticii Chinei și con- damnării internaționale. Unul dintre cele mai recente și notabile evenimente ale conflictului Sino-Japonez și care riscă să exacerbeze tensiunile este repre- zentat de anunțul Japoniei pe data de 19 aprilie 2014, de a începe lucrările la un avanpost pe Insula Yasukuni aflată la o distanță de 108 km est de Taiwan și la 150 km de Insulele Senkaku. Avanpostul constă într-o bază militară cu 100 de soldați și capacități radar care conform Mi- nistrului de Apărare al Japoniei, Itsunori Ono- dera, reprezintă, „efortul de a consolida supra- -----------------------------------|j5 vegherea asupra regiuni sud-vestice”. Această mișcare este în conformitate cu noul plan de apărare al Japoniei anunțat în decembrie, prin care încearcă să răspundă asertivității militare a Chinei, pentru care acest avanpost creează mai multe temeri față de o eventuală revenire a militarismului japonez. Așadar, din cauza acestor evenimente ex- puse anterior, relațiile Sino-Japoneze au cu- noscut o deteriorare severă până la punctul în care singura comunicare oficială între acestea constă doar în critici și acuzații reciproce. Rolul istoriei în perpetuarea conflictului Prezentarea evoluției disputei teritoriale a Insulelor Senkaku a fost necesară din două motive. în primul rând, a oferit context analizei viitoare prin care voi determina care sunt exact motivele, cauzele perpetuării acestui conflict și care sunt obstacolele ce împiedică soluționarea diplomatică a disputei. Cauzele fundamentale ale ostilității dintre China și Japonia trebuiesc adresate astfel încât conflictul să fie soluționat, în al doilea rând, a evidențiat faptul că acțiu- nile ambelor state nu sunt motivate doar de interese economice precum resursele regiunii disputate ci și de interese politice datorate re- surgenței sentimentelor naționaliste.50 Aspectul care atrage imediat atenția asupra rolului pe care istoria îl joacă în perpetuarea acestui conflict este reacția Chinei la diferitele acțiuni ale Japoniei care ating subiectul istoriei relațiilor Sino-Japoneze și posibila reîntoarce- re a militarismului japonez. în această privin- ță, cel mai bun exemplu este vizita lui Abe la Yasukuni care, pentru China, reflectă intenția Japoniei de a glorifica atrocitățile agresiunii sale militare aducând un afront tuturor sta- telor afectate de acestea și care subminează scopul declarat al Japoniei de a juca un rol im- portant în menținerea securității globale. Con- form Ministrului de Externe chinez, Wang Yi, „doar prin separarea Japoniei față de trecut și încetarea renegări propriilor promisiuni, rela- ția poate să iasă din impasul actual și să aibă un viitor.” Acesta a mai adăugat că „în privința celor două aspecte de principiu, istoria și te- ritoriul, nu există loc de compromis.” Așadar, pentru China, acțiunile Japoniei precum vizita la Yasukuni a șefului de stat, indică faptul că Japonia nu este capabilă să-și admită greșelile ----1 96 |------------------------------------- și de a compensa pe deplin victimele agresiuni sale militare. Viziunea Chinei asupra comportamentului și intențiilor Japoniei este în mod fundamental influențată de ceea ce Rose consideră a fi dato- ria Japoniei față de China acumulată în urma istoriei regretabile dintre acestea.51 Această datorie înțeleasă drept o formă de compensa- ție a Japoniei prentru greșelile comise în trecut față de China, se află în contrast cu datoria cul- turală acumulată pe parcursul relației cordiale de schimb de cultură și comerț de mai bine de 2000 de ani dintre acestea. în privința acestor aspecte, în relațiile actuale se pare că datoria istoriei regretabile are un impact mai mare de- cât cealaltă și în ciuda faptului că în perioada postbelică plătirea acestei datorii a luat forma investiției și ajutorului Japoniei în moderniza- rea Chinei,52 protestele recente anti-Japonia evidențiază mentalitatea prevalentă a poporu- lui chinez care susține insuficiența remedierii prejudiciilor morale aduse Chinei. Din per- spectiva acesteia, acțiunile recente ale Japoniei indică faptul că aceasta nu are intenția de a se răscumpăra în privința atrocităților comise pe timp de război precum masacrul de la Nanjing. Resentimentele Chinei sunt evidențiate și prin incearcarea sa din Martie 2014, de a aplica la UNESCO o serie de II documente care detail- ează acțiunile atroce ale Japoniei Imperiale.53 Datoria istoriei regretabile implică pe lângă prejudicii morale și pagube materiale în pri- vința cărora China a făcut aluzie când a per- mis unei curți de judecată să emită un ordin de confiscare a navei Baosteel Emotion a compa- niei japoneze Mitsui O.S.K. Prin normalizarea relațiilor diplomatice în 1972, China a renunțat la cererea despăgubirilor de război și din acest motiv a răspuns protestelor Japoniei afirmând că nava a reprezentat obiectul unui caz civil fără nici o legătură cu reparațiile de război. Indiferent, acest aspect a produs noi tensiuni ale conflictului care riscă să afecteze profund și relația economică dintre cele două state prin faptul că poate fi interpretată ca o intimidare a companiilor ce activează în China. în privința prejudiciilor morale, acțiunile Japoniei care par să respingă existența unei asemenea datorii sunt personal ofensatoare față de poporul chinez în memoria căruia su- ferința provocată de Japonia este profund în- -----------■ Revista de istorie militară ■--- tipărită. A respinge adevărul istoric înseamnă pentru națiunea chineză negarea identității sale. Astfel, nu este suprinzător că naționalis- mul a cunoscut o resurgență în cadrul disputei actuale. Un exemplu care evidențiază foarte bine această stare de lucruri este problema manualelor care reprezintă încercarea Japo- niei de a înfrumuseța și glorifica istoria mani- pulând modul în care aceasta ar fi amintită de către generațiile viitoare. Acest lucru este cel mai bine realizat printr-un manual de istorie care a fost aprobat de Ministerul de Educație al Japoniei în 2005.54 Acest manual a fost acu- zat de revizuire istorică cu scopul de a mini- miza culpabilitatea Japoniei pentru atrocitățile comise datorită faptului că nu conținea nici o referire la masacrul de la Nanjing si drept ur- mare a provocat sentimentele naționaliste ale poporului chinez ce s-au manifestat printr-o serie de proteste ample anti-Japonia în mai mult de zece orașe și care aveau printre nume- roasele cereri și pretenția că „Japonia trebuie să își ceară scuze.” Educația generației de astăzi reprezintă ideologia guvernului viitor și prin urmare de- termină modul în care va acționa pe plan in- ternațional. Perspectiva diferită asupra istoriei Chinei și Japoniei și modul în care populația fiecărui stat relaționează cu trecutul este de- terminată de accentul pe care acestea îl pun asupra istoriei regretabile a relațiilor Sino-Ja- poneze. Aceasta este teza susținută și de Zheng Wang în cartea s&Never For get National Humi- liation: Historical Memory în Chinese Politics and Foreign Relations. Acesta argumentează că naționalismul resurgent în China este efec- tul Campaniei Educației Patriotice, începută în 1991.55 Aceasta implică un sistem de educație aparte de la nivelul grădiniței până la facul- tate încărcată cu experiențele traumatice ale Chinei începând cu Primul Război al Opiului din 1839 până în 1945. Această campanie este considerată a fi „cea mai masivă încercare de reeducare ideologică din istoria umanității”56 și constă în interpretarea și chiar modificarea istoriei Chinei printr-o narațiune istorică na- ționalistă care să unifice voința populației în privința poziției și rolului acesteia în lume. De asemenea, Zheng consideră că această reedu- care ideologică a populației reprezintă o cale ----■ Revista de istorie militară ■------------ de legitimizare politică atât pe plan domestic cât și extern. Acțiunile Chinei în relațiile inter- naționale pot fi înțelese așadar doar prin pro- pria perspectivă asupra istoriei. Prezentarea Chinei drept victimă a agresi- uni occidentale și japoneze a condus la formarea unei identități naționale în jurul nedreptăților suferite de China dar care nu au fost niciodată trăite de generația actuală. Perspectiva Chinei asupra istoriei este învățată foarte bine pe par- cursul educației unui individ dar aceasta este ținută în viață prin intermediul numeroaselor muzee, monumente și alte aspecte din media care fac aproape imposibilă uitarea trecutului și a suferinței naționale care îl însoțește. Prin urmare, mentalitatea de victimă și sentimen- tele naționaliste sunt ușor reactivate de acțiu- nile Japoniei precum naționalizarea Insulelor Senkaku, vizita la Yasukuni și încercarea sa de a revizui istoria deoarece reprezintă o formă de reiterare a istoriei pe care China este hotă- râtă să nu o repete. Efectele acestei campanii de educație patriotice sunt evidente atât prin numeroasele proteste ale cetățenilor chinezi și reacțiile guvernului față de Japonia dar și prin modul în care China alege să se manifeste în politica externă. Japonia are un sistem de educație diferit în ceea ce privește istoria. Aceasta nu a pus nici- odată accentul pe acțiunile sale pe timp de răz- boi, manualele având puține referințe. Astfel a luat formă o mentalitate a poporului japonez care consideră că trecutul Japoniei nu poate fi controlat de generațiile actuale, împiedicând creearea unei identități naționale în jurul is- toriei sale regretabile. Dar în ciuda acestor as- pecte, conflictul actual dintre cele două state are drept miză și orgoliul național. Pentru Chi- na e imperativ să nu realizeze compromisuri în fața Japoniei pentru a evita umilirea națională suferită în trecut, în timp ce Japonia refuză să se subordoneze Chinei deoarece vrea să evade- ze statutului impus acesteia la sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. în acest context și datorită acestor factori, se poate spune că în situația în care Insulele Senkaku ar dispărea de pe suprafața planetei, tensiunile dintre China și Japonia încă vor exista. Așadar, conflictul Sino-Japonez asupra in- sulelor Senkaku are două dimensiuni. O di- mensiune se referă la neînțelegerile privind ----------------------------------------1 97 |-- suveranitatea insulelor, a zonei economice ex- clusive a acestora și a resurselor din regiunea respectivă pe când cealaltă dimensiune a con- flictului are de-a face cu resentimentele istori- ei regretabile a relației dintre cele două state. Dimensiunea istorică a conflictului reprezintă principalul obstacol în rezolvarea disputei teri- toriale deoarece a deteriorat relațiile diploma- tice între China și Japonia până la punctul în care între acestea nu mai există un dialog. Ast- fel, soluționarea disputei trebuie să trateze în primul rând stigmatul istoriei și animozitatea căreia i-a dat naștere. Dar chiar și aceste aspec- te nu reprezintă cauza fundamentală a perpe- tuării conflictului, ci după cum argumentează Zheng, cauza esențială este reprezentată de educația în privința istoriei pe care fiecare stat o oferă cetățenilor acestora. Prin urmare, orice tentativă de a soluționa conflictul nu va fi efici- entă decât dacă va ține cont de acest aspect. * Dificultatea soluționării conflictului ac- tual dintre China și Japonia este datorată de complexitatea acestuia care a rezultat din îm- binarea a două aspecte controverstate, terito- riul și istoria. Individual, disputa teritorială a Insulelor Senkaku poate fi rezolvată prin nu- meroase mijloace precum supunerea proble- mei la Curtea Internațională de Justiție sau la Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării, administrarea comună a Insulelor Senkaku și a resurselor acestora ar fi una din posibilele soluții, unele mai probabile decât altele. De asemenea, luat separat și dezacordul privind istoria regretabilă a relațiilor Sino-Japoneze poate fi remediat printr-o serie de mijloace precum cele adoptate de Japonia în anii 1990 dar într-o manieră semnficativă și la o scară mai mare. Acestea au constat în oferirea unor scuze oficiale și personale, stabilirea unor fon- duri pentru victime sau implementarea unor programe educaționale.57 Așadar, dificultatea particulară a conflictului asupra Insulelor Sen- kaku constă în faptul că orice mijloc adoptat de Japonia în vederea remedierii resentimen- telor istoriei regretabile nu este credibil pentru China dacă este urmat de acțiuni adoptate în vederea consolidării controlului asupra terito- riului disputat pe care China îl consideră parte a suveranității acesteia. O asemenea situație a fost întâlnită recent în cadrul relațiilor Sino- Japoneze, atunci când în Aprilie 2014, oficiali chinezi precum Vice Premierul Wang Yang și apropiatul lui Xi Jinping, Hu Deping, s-au în- tâlnit cu numeroși reprezentați ai guvernului japonez, printre care și Shinzo Abe, cu scopul relaxării tensiunilor. Efectele acestei încercări au fost contracarate la scurt timp datorită anunțului stabilirii unei baze militare pe Insu- la Yonaguni. Acest tip de evenimente creează suspiciuni Chinei cu privire la cât de veritabile sunt scuzele și promisiunile Japoniei. Relațiile dintre cele două state s-au deteriorat până în acel punct în care orice afirmații și scuze ale Japoniei în privința acțiunilor sale trecute nu va fi luat în considerare decât dacă sunt însoți- te și de o dovadă a intențiilor acesteia care nu poate fi renegată. Dar această dovadă necesară Chinei pentru clarificarea intențiilor Japoniei nu este compatabilă cu orice încercare de re- vendicare a insulelor disputate și prin urmare nu ar fi eficientă decât în cazul în care Japonia renunță la pretențiile sale, aspect improbabil în starea de escaladare a conflictului. Rolul istoriei în conflictul Sino-Japonez poate fi comparat cu modul în care Germania a reușit să-și depășească propriul trecut. Aceasta a comis cel mai cumplit genocid din istorie și acțiunile sale au condus la cea mai mare catas- trofă umană, cel de-Al Doilea Război Mondial, în ciuda acestor aspecte, Germania și-a depă- șit trecutul atroce care numai joacă un rol la fel de important în relațiile cu statele victimă, spre deosebire de situația Japoniei. Această re- alizare a fost datorată doar parțial acțiunilor Germaniei care și-a acceptat trecutul și nu l-a revizuit, totodată scuzându-se pentru acțiu- nile sale dar un rol important în acest proces a fost jucat și de factori ce nu puteau fi con- trolați de Germania și care au fost absenți în situația Japoniei.58 Un asemenea factor este reprezentat de faptul că victimele agresiuni naziste nu au construit o identitate națională în jurul suferinței precum a făcut China. Un alt element important a constat în participarea Germaniei de Vest alături de vecini coopera- tivi precum Franța și Marea Britanie, în tratate multilaterale precum NATO și ceea ce ulterior va deveni Uniunea Europeană.59 Compatibili- tatea ideologică a Germaniei cu statele vecine ------------■ Revista de istorie militară ■------- a contribuit la stabilirea unei relații prospere în care viitorul era mai important decât trecu- tul. Acest aspect a fost clar absent în situația Japoniei a cărei politică externă era dominată de relația sa cu Statele Unite, fiind incapabilă astfel să stabilească relații profunde cu regi- mul comunist al Chinei. Deși Japonia nu a avut aceași atitudine ca Germania în privința trecu- tului, mediul geopolitic nefavorabil din Asia a reprezentat un obstacol în calea depășirii isto- riei regretabile a Japoniei. Soluționarea conflictului Sino-Japonez este posibilă prin evaluarea cauzei fundamentale și luarea unor măsuri de contracarare care să ne- utralizeze tensiunile. Anterior, am evidențiat că într-o anumită măsură, sursa resentimente- lor Chinei și a discordiei Sino-Japoneze este re- prezentată de sistemul de educație al Chinei în privința istoriei care a format o mentalitate na- ționalistă a poporului său ale cărui sentimente sunt activate de acțiunile recente ale Japoniei ce contestă adevărul istoric și statutul suveranită- ții teritoriale a Chinei.60 Drept urmare, Zheng consideră că reconcilierea celor două state de- pinde în mare parte dacă acestea vor realiza că educația istoriei are un rol important în con- struirea identității și percepțiilor unei națiuni. De asemenea, consideră că dacă manualele și alte forme de narațiune a istoriei pot să devină o sursă de conflict, atunci reforma sistemului de educație a istoriei poate contribui la recon- ciliere și la soluționarea conflictului. Intr-adevăr, educația istoriei reprezintă un instrument puternic în modelarea identității naționale și a percepțiilor asupra lumii care vor afecta maniera în care un stat se manifestă pe scena internațională dar China era conști- entă pe deplin de efectele campaniei sale de reeducare ideologică, acesta fiind și motivul implementării ei. Ce este necesar reconcilierii relației Sino-Japoneze este realizarea perico- lului formării unei mentalități naționaliste a cetățenilor. Resurgența naționalistă în China, spre deosebire de Japonia unde mentalitatea naționalistă nu este cea predominantă, este da- torată faptului că reprezintă temeiul justificării acțiunilor statului luate cu scopul de a asigura că nedreptățile și umilințele suferite de China în trecut nu se vor repeta. Dar în contextul conflictului asupra Insulelor Senkaku, ce poate fi descris ca o situație de încordare în care con- ----■ Revista de istorie militară ■----------- flictul armat se poate declanșa de la un simplu accident, atunci istoria relațiilor Sino-Japone- ze, mentalitatea Chinei și acțiunile Japoniei pot deveni o sabie cu două tăișuri. Naționalismul Chinei format datorită istoriei regretabile cu scopul de a nu mai trăi o asemenea experiență și acțiunile provocatoare recente ale Japoniei, vor conduce în contextul actualului conflict la un alt război regretabil, care deși poate va lua o altă formă decât cel anterior, în esență nu vor fi foarte diferite. în mod normal, istoria trebuie învățată cu scopul de a nu o repeta dar în această situație, dacă în jurul istoriei există resentimente puternice în jurul cărora se for- mează o identitate națională, atunci este foarte probabil că va fi repetată în anumite circum- stanțe. Prin repetarea ei va da naștere unui ci- clu vicios, datorită căruia eventual istoria își va pierde semnificația, fiind astfel mai bine uitată. Acesta este adevăratul pericol al naționalismu- lui care a fost foarte bine evidențiat datorită celor două războaie mondiale, pericol față de care statele par că au uitat datorită rolului pe care îl joacă în perpetuarea conflictului. Naționalismul reprezintă pentru China un instrument al legitimității politice atât domes- tice cât și externe cu scopul consolidării poziți- ei sale în actuala ordine internațională. în ciuda acestor aspecte, această strategie nu va fi efici- entă pe termen lung deoarece în condițiile ten- siunilor ridicate ale conflictului Insulelor Sen- kaku, naționalismul este asemenea unui bombe gata să explodeze iar un accident sau continua indiferență a Japoniei față de percepțiile Chinei asupra istoriei, este ceea ce o va detona. Evi- tarea unui asemenea posibil scenariu poate fi realizată prin adresarea cauzei fundamentale a acestuia și anume educația istoriei în China care inculcă naționalismul în cetățeni. Reforma edu- cației, precum susține Zheng, conduce la con- ciliere dar efectul acestei soluții va fi cunoscut doar pe termen lung deoarece educarea noilor generații reprezintă un proces îndelungat, pe când conflictul ar avea nevoie de o soluționare cât mai rapidă înainte de a se ajunge la război. Soluționarea conflictului și evitarea războ- iului se rezumă la întrebarea dacă resentimen- tele istoriei regretabile dintre China și Japonia vor prevala în fața calcului rațional al costuri- lor și beneficiilor unui eventual război. O ase- menea analiză rațională a conflictului este cea --------------------------------------1 99 |-- mai bună cale de a combate efectele mentali- tății naționaliste deoarece evidențiază faptul că resentimentele istoriei regretabile și resur- gența naționalismului care le exacerbează nu numai că nu aduc nici un beneficiu dar repre- zintă și un obstacol în calea bunei desfășurării a relațiilor bilaterale. De asemenea, existența unei mentalități naționaliste în contextul unei dispute deja tensionate, crește riscul unui răz- boi, aspect evidențiat foarte bine pe parcursul istoriei. Declanșarea unui nou război din cauza stigmei trecutului care oricum nu poate fi mo- dificat și pentru resursele de hidrocarburi care, chiar și în condițiile dependenței mari a ambe- lor state de petrol, prezintă mai multe costuri asupra economiei decât ar avea de câștigat. Mai mult, un război Sino-Japonez ar implica și Statele Unite datorită acordului de securi- tate cu Japonia iar conflictul armat dintre cele mai mari economii mondiale ar avea consecin- țe devastatoare. Cea mai bună cale de a evita acest scenariu este prin intermediul unei abor- dări raționale care face ca stigmatul istoriei regretabile să-și piardă relevanța și astfel per- mite buna desfășurare a relațiilor dintre state. Această abordare creează cele mai mari bene- ficii spre deosebire de actuala poziție adoptată de state care conduce la un viitor sumbru. Vina perpetuării conflictului este împărțită de ambele state. în primul rând, prin faptul că disputa asupra Insulelor Senkaku a fost amâ- nată chiar atunci când rezolvarea ei presupu- nea costuri mici pentru fiecare stat. în al doilea rând, China este de vină deoarece a contribuit la resurgența naționalismului și implementarea ADIZ-ului care a escalat tensiunile și riscurile unui conflict armat. Vina Japoniei în perpetua- rea conflictului este datorată revizuirii istoriei relației Sino-Japoneze, a indiferenței sale față de percepțiile Chinei și prin acțiunile ei provo- catoare, luate cu scopul consolidării controlu- lui său de facto al Insulelor Senkaku. Prin urmare, abordarea rațională a conflic- tului trebuie să presupună pentru China aban- donarea resentimentelor istorice iar Japonia trebuie să-și confrunte trecutul fără a-1 revizui. Doar în aceste circumstanțe dimensiunea is- toriei regretabile poate lăsa loc îmbunătățirii relațiilor diplomatice dintre acestea astfel în- cât disputa teritorială a Insulelor Senkaku să fie rezolvată. în această privință, există nume- ----11001------------------------------------ roase căi de acțiune în concordanță cu legea internațională dar cea mai probabilă soluție a abordării raționale este un compromis bilate- ral precum administrarea comună a resurselor în timp ce suveranitatea ar fi acordată unui sin- gur stat. Această soluție este în conformitate cu intențiile Chinei așa cum reies din evoluția conflictului, aceasta revendicând insulele în mod oficial doar după descoperirea resurselor. Compromisul bilateral este cea mai probabilă concluzie a conflictului deoarece atât China cât și Japonia, chiar și în măsura în care decid să se distanțeze de trecut, nu vor să se afle în- tr-o poziție de slăbiciune față de celălalt care să le submineze statutul în relațiile viitoare. Con- cesiile unilaterale din partea unui stat în cadrul disputei ar informa statul celălalt în privința determinării sale de a-și apăra interesele și te- ritoriile.61 O asemenea măsură ar presupune și costuri politice pe plan domestic, liderul de stat în cauză putând fi acuzat că și-a vândut țara.62 Conform analizei lui Taylor Fravel, statele sunt mai dispuse să realizeze un compromis atunci când sunt confruntate cu amenințări mai pu- ternice în altă parte precum revolte, crize de legitimitate etc.63 Așadar, compromisul trebu- ie să producă un beneficiu care să depășească costurile perpetuării disputei. Acest aspect a fost foarte bine evidențiat de China care înce- pând cu 1949, a încheiat 17 din cele 23 dispute teritoriale în care era implicată, oferind com- promisuri substanțiale prin faptul că a acceptat mai puțin de 50% din teritoriul disputat.64 în lipsa unor factori care să determine state- le să realizeze un compromis, strategia prefera- bilă estea cea de amânare astfel încât să obțină cele mai bune rezultate.65 Acest aspect combi- nat cu impactul istoriei asupra relațiilor Sino- Japoneze ce a condus la formarea unei identită- ții naționale în jurul trecutului, determină fap- tul că disputa teritorială a Insulelor Senkaku nu va dispărea foarte curând. Dar stabilitatea fragilă de care s-a bucurat până în prezent nu trebuie supraestimată. Cu fiecare nouă desfă- șurare tensiunile tind să crească și în actualul context al percepțiilor reciproce, eventual vor atinge un punct critic ce va marca declanșarea unui război. Prin urmare, cursul recomandat de acțiune este ca cele două state să renunțe la a se mai raporta la istoria relației lor tumultoa- să și să pună bazele unui dialog ce are în prim -----------■ Revista de istorie militară ■----- plan atât temeiuri raționale cât și dorința de a ajunge la un acord mutual benefic. NOTE 1 Insulele sunt denumite Senkaku de Japonia și Diaoyu de către China dar din motive pragmatice voi utiliza în restul lucrării numele japonez. 2 Lucrarea tratează China și Japonia ca princi- pali actori ai conflictului, Taiwan fiind doar un actor secundar. 3 Unryu Suganuma, Sovereign Rights and Terri- torial Space in Sino-Japanese Relations, University of Hawaii Press,York, 2000, pp. 89-97. 4 Ankit Panda, Why the Senkaku/Diaoyu Dispute Isn’t GoingAway Anytime Soon, http://thediplomat. com/2014/04/why-the-senkakudiaoyu-dispute-is- nt-going-away-anytime-soon/, accesat 18.04.2014. 5 Caroline Rose, Interpreting History in Sino-Ja- panese Relations, Routledge, London, 1998, p. 4. 6 Caroline Rose, op.cit., p. 4. 7 Ibidem. 8 John W. Dower, War Without Mercy. Race and Power in the Pac.fie War, Pantheon Books, New York, 1986 p. 43. 9 Idem, p. 326. 10 Caroline Rose, op.cit., 1998, p. 14. 11 Ibidem. 12 Caroline Rose, op.cit., p. 15. 13 Idem, p. 4. 14 Idem, p. 15. 15 Unul din argumentele Chinei constă în faptul că aceasta era conștientă de existența insulelor incă din secolul 14 dar un conflict se formează doar în prezența a cel puțin doi actori. 16 Seokwoo Lee, Territorial Disputes among Japan, China and Taiwan Concerning the Senkaku Island, Boundary and Territory Briefing, volume 3, number 7, 2002, p. 10. 17 Imperiul Qing reprezintă fosta denumire a Chinei între anii 1644-1912; China Imperială. 18 Relațiile Japonia-China, Situația Insulelor Senkaku http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/ senkaku/qa_1010.html#qa01, accesat 20.04.2014. 19 Pozițiile și argumentele legale susținute de fie- care stat în vederea suveranității insulelor nu repre- zintă interes pentru teza acestei lucrări. 20 Tratatul nu delimitează clar ce teritorii aparțin Taiwanului. 21 Seokwoo Lee, op.cit., p. 10. 22 Declarația de la Cairo, http://www.ndl.go.jp/ constitution/e/shiryo/01 /002_46/002_46tx.html, accesat 20.04.2014. 23 Declarația Potsdam, http://www.ndl.go.jp/ constitution/e/etc/c06.html, accesat 20.04.2014. ----■ Revista de istorie militară ■-------------- 24 Tratatul de la San Francisco, http://www. mofa.go.jp/region/europe/russia/territory/editi- on92/period4.html, accesat 20.04.2014 . 25 Mark J. Valencia, East China Sea Dispute: Context, Claims Issues, and Possible Solutions, „Asi- an Perspective” Vol.31, No.l., 2007, p. 154. 26 Han Yi Shaw, op. cit., p. 121. 27 Economic Commission for Asia and the Far East. Actuala denumire a comisiei este Comisia Economică și Socială pentru Asia și Pacific. 28 Reinhard Drifte, The Senkaku/Diaoyu Islands Territorial Dispute between Japan and China: Be- tween The Materialization cf the „China Threat” and Japan „Reversing the outcome cf World War II”, „UNISCI Discussion Papers” No. 32, 2013, p.18. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem. 32 Fravel, M. Taylor, Explaining Stability in the Senkaku/Diaoyu Islands Dispute, in Curtis, Gerald; Kokubun, Ryosei and Wang, Jisi (eds.) Getting the Triangle Straight: Managing China-Japan-US Rela- tions, Washington D.C., Brookings Institution Pre- ss, 2010, p. 157. 33 Ibidem. 34 Idem, p. 21. 35 Ishii Akira apud Reinhard Drifte, op. cit., p. 21. 36 Idem, p. 21. 37 Idem, p. 29. 38 Ibidem. 39 Familia Kurihara este cel mai recent proprie- tar al insulelor pe care le-a achiziționat de la familia Koga. 40 Yuki Tatsumi, Senkaku Islands/East China Sea Disputes-A Japanese Perspective, „CNA Mariti- me Asia Project” 2013, p. 118. 41 Reinhard Drifte, op. cit., p. 49. 42 Air Defense Identification Zone. 43 Ministerul Apărării Naționale al Republicii Populare China, http://eng.mod.gov.cn/Press/2013- ll/23/content_4476143.htm. 44 Comunicat de Presă al Ministerului de Apă- rare al Japoniei. 45 Ministerul de Apărare al Japoniei, http:// www.mod.go.jp/e/d_budget/index.html, accesat 21. 04.2014. 46 Jeremy A. Yellen, Shinzo Abe’s Constituțio- nal Ambitions, http://thediplomat.com/2014/06/ shinzo-abes-constitutional-ambitions/,accesat 12.06.2014. 47 Caroline Rose, op. cit., p. 1. 48 Ibidem. 49 Tokushi Kasahara, Reconciling Narratives cf the Nanking Massacre in Japanese and Chinese Textbook, http://www.usip.org/sites/default/files/ file/kasahara.pdf accesat 25.04.2014. 50 Reinhard Drifte, op. cit., p. 60. 51 Caroline Rose, op. cit., p. 4 52 Ibidem. 53 Clint Richards, No End-Game for China-Ja- pan Conflict Resolution, http://thediplomat.com /2014/06/no-end-game-for-china-japan-conflict- resolution/, accesat 12.06.2014. 54 Zheng Wang, National Humiliation, History Education, and the Politics cf Historical Memory: Patriotic Education Campaign in China, „Internati- onal Studies Quarterly” No. 52, 2008, p. 799. 55 Idem, p. 784. 56 James Harrison apud Zheng Wang, op. cit., p. 784. 57 Caroline Rose, Sino-Japanese Relations: Facing the past, looking to the future?, Routledge Curzon, London, 2005, p. 99. 58 Stefano Von Loe, What Japan Cannot Learn from Germany, http://thediplomat.com/2014/05/ what-japan-cannot-learn-from-germany/, accesat 10.05.2014. 59 Ibidem. 60 Suveranitatea teritorială a Chinei este contes- tată de Japonia doar în privința Insulelor Senkaku. 61 Fravel M. Taylor, op. cit., 159. 62 Ibidem. 63 Ibidem. 64 Fravel M. Taylor, Regime Insecurity and Inter- national Cooperation: Explaining China’s Compro- mises in Territorial Disputes, „International Securi- ty’; Voi. 30, 2005, No.2, p. 46. 65 Fravel, M. Taylor, Explaining Stability in the Senkaku/Diaoyu Islands Dispute, in Curtis, Gerald; Kokubun, Ryosei and Wang, Jisi (eds.) Getting the Triangle Straight: Managing China-Japan-US Re- lations, Washington D.C., Brookings Institution Press, 2010, p. 157. 1021----------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■ Recenzii, prezentări de cârfi, opinii Neaga Dj avara, între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne (1800-1848), traducere din franceză de Maria Carpov, Humanitas, București, (inițial în fr.1989)/ 2008, 343 p Neagu Djuvara își arată cel mai bine geniul ca povestitor. îmi spunea cineva, nu demult, că era la o conferință, moțăind, și s-a trezit de abia când a luat cuvântul Neagu Djuvara pen- tru a adormi din nou când acesta și-a încetat alocuțiunea. Când alții și-au încheiat demult senectutea pentru a trece în neființă (sau în veșnicie, după caz) contemporaneitatea sa, neobișnuit de lungă, vădește igiena mentală și fizică a unei alte epoci față de care noi părem bieți manieriști. Nu mă pot apropia de scriitu- ra domniei sale fără să mă gândesc că autorul îi împrumută fluxului etern al istoriei ceva din ființa sa. Publicată în Franța în 1989, când comu- nismul, ca proiect de modernizare alternativă era răsturnat (cel puțin oficial-instituțional), „între Orient și Occident” zugrăvește cu de- talii braudeliene lumea românească simultană Iluminismului european (secolul XVIII-1848). Domnul, boierii, orașele, Biserica, țărănimea și țiganii sunt datele unui cosmos aflat economic în tranziția dintre feudalitate și capitalism iar politic între dependența de Poarta otomană și independența națională.Un Siglo d’Oro în pro- ză, abundent colorat cu detalii, scene pitorești, priviri din multiple perspective sau medalioa- ne în care autorul apare în firul epic. Cartea poate fi citită în două moduri: fie bucurându-ne de jungla detaliilor pitorești re- dată de cronicarii străini moderați de autor; fie ca un imbold pentru teoretizarea premoderni- tății românești. Chiar dacă universul fanariot ----■ Revista de istorie militară ■----------- NEAGU DJUVARA Intre Orient si Occident Țările române la începutul epocii moderne a apus demult, cartea istoricului Djuvara este actuală tocmai pentru că detaliile sale au preo- cupat și pe alți autori ca Dobrogeanu Gherea1, Eugen Lovinescu, Lothar Rădăceanu & Ștefan Voinea, Lucian Boia sau Ovidiu Hurduzeu & Mircea Platon.2 Chestiunea defazajului față de un Occident spre care pretindem. Eu aș include 103 totul sub eticheta a ceea ce voi numi societate agrar-postindustrială sau agrar-terțiară. Știm că societățile au trecut dinspre alcătuirea agra- ră spre cea industrială pentru a ceda locul teh- nologiei informației și prevalenței serviciilor (postindustrialism). Fiecare etapă o înglobează pe cea veche, îi reduce importanța și trans- formă piața muncii și moravurile. Fără a avea pretenții extrapolante, generalizatoare, prin sintagma societate agrar-terțiară încerc să ex- plic și să îmi explic un anume traseu particular al României care a generat efecte perverse în încercarea de a adopta formule de import. O definiție operațională ar fi aceasta: o societa- te agrar-terțiară este una în care puterea este mai importantă decât dreptul la proprieta- te.3 Proprietatea este sanctificată de legi. Ea devine sacră și inviolabilă acolo unde există o instanță care să legifereze modurile de po- sesiune, uzufruct sau transfer al unui bun de orice fel.4 Braudel rezuma apariția libertății și proprietății în Europa în urma luptelor pen- tru putere dintre diferitele clase sau grupuri sociale (țărănime, nobilime, burghezie, mo- narhie șamd).5 însă în Occident mai intervine ceva: industria. Aceasta permite ca bunurile să poată fi produse și distribuite pe scară largă astfel încât tot mai mulți oameni să benefici- eze de ele. Astfel că abundența îi oprește pe oameni să nu mai râvnească la avutul altora. (Nu trebuie dedus de aici că Apusul de azi este un paradis terestru. Fiecare societate are im- perfecțiunile ei!) în Răsărit în schimb, industrializarea târzie și persistența unor mentalități și relații feudale au făcut ca proprietatea să meargă mână în mână cu puterea și cu statutul. Mongolul stă- pânea cât putea să jefuiască, să vâneze. în lu- mea lui mereu instabilă statutul, bunurile sunt mereu redistribuite în funcție de deznodămân- tul unei competiții. însumând cele de mai sus regimul agra- ro-postindustrial este unul din care indus- tria lipsește iar peisajul este compus din țărani prizonieri ai unei agriculturi de sub- zistență și din elitele manageriale (sau mai bine zis nepotistic-manageriale, întrucât aici instituționalizarea și loialitatea de familie coexistă). Sintagma se potrivește și României ----11041-------------------------------------- actuale unde dezindustrializarea lasă loc ace- lorași două sectoare - agricultura și cel ter- țiar -, iar peste ele suprastructura unei clase politice rapace. Atenția pe care Neagu Djuvara o acordă fa- nariotismului mi se pare foarte utilă pentru a construi o teorie sociologică. Epoca fanariotă trebuie văzută într-un anumit context de rapor- turi de putere. Chiar dacă autorul nu apelează la concluziile tezei sale doctorale, fanariotismul poate fi citit ca o perioadă de înrăutățire a situ- ației Țărilor Române în contextul mai amplu al declinului Imperiului Otoman; imperiu silit să facă apel la minoritățile sale pentru a guverna periferiile și a avea o interfață cu Occidentul.6 Fanarioții erau oameni culți, poligloți care ser- veau drept traducători și diplomați pentru vi- zirii otomani cărora Coranul le interzicea să învețe limbile necredincioșilor. Un asemenea exemplu este acela al lui Alexandru Mavrocor- dat care negociază în numele Porții pacea de la Karlowitz cu austriecii (p. 99). Chiar și în condițiile schilodirii armatelor domnilor români, sultanii par să se teamă și să prefere în secolul XVIII conducerea prin alo- geni schimbați periodic - rotația cadrelor -. Aceștia la rândul său, conștienți de capriciile Centrului și de obligația mitei devin ei înșiși despoți care strâng chinga peste clasele de jos. Mutandi mutandis, domnii fanarioți și acoliții lor se comportă asemeni unor corporații la- come și hedoniste care inspiră frica supușilor pentru că lor înșile le-a fost inspirată frica.7 O situație pe care Țările Române (România deja, în secolul XX) nu o vor/va mai cunoaște decât în timpul comunismului și mai ales în perioada ocupației sovietice.8 „Adoptând obiceiurile occidentale, fie și numai superficial, nobilimea moldovalahă nu dobândește în același timp darul de a cruța banii și de a gândi la ziua de mâine, dar carac- teristic burgheziei franceze și germane. Nici vorbă de așa ceva! Dimpotrivă: cerințele mo- dei, echipajele strălucitoare, petrecerile, jocu- rile, călătoriile în străinătate apasă greu asu- pra veniturilor obținute aproape exclusiv din proprietatea funciară, exploatată după metode tradiționale și chiar rudimentare. -----------■ Revista de istorie militară ■----- încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, observatorii străini notau și deplângeau scur- gerea aceasta a banilor pentru cumpărături de mare lux în străinătate... Este, cum spun eco- nomiștii, consumul ostentativ, plaga dintot- deauna a țărilor sărace. Cu deschiderea țării către Occident, aceste cheltuieli pentru lux sporesc și mai mult, devin nebunești. Dacă marii moșieri se descurcă, de bine și de rău, intensificând exploatarea dome- niilor lor - și a țăranilor! -, boierii cei mici din provincie, adesea, își grăbesc ruina, mai ales cei din zonele mai înalte, unde extinderea culturii grâului de export n-a putut duce la îmbogățire, așa cum s-a întâmplat în regiunile de câmpie” (pp. 145-146). Huzurul se realiza pe spezele micii propri- etății țărănești care fusese ciuntită odată cu se- colul XVII (pp. 246-247) și utiliza o agricultură primitivă (p. 251). Printre domnii fanarioți se găsesc însă și buni manageri care produc reforme (Constan- tin Mavrocordat desființează șerbia în 1746) și aduc acea respirația occidentală care va con- tribui la nașterea unui curent defavorabil lor - adică nașterea burgheziei urbane care le va contesta dominația - exemplul fiind acela al Brătienilor, boieri mici favorabili industriali- zării. (Teza își creează deci propria antiteză!), Regulamentele organice vor înăspri situația ță- rănimii iar introducerea capitalismului va avea drept efect întărirea autorității claselor privi- legiate. („Boierii s-au străduit numai să adap- teze modul de producție feudal necesităților producției de măi furi prin înăsprirea relațiilor iobăgiste”) ? Ca parte a unei tehnologii a puterii, „con- sumul de Occident” crea pentru domnii fana- rioți o hiperrealitate. Jean Baudrillard și Um- berto Eco definesc hiperrealitatea drept un simulacru de realitate, o metaforă a acesteia; un substitut.10 în locul unei țări bogate și pros- pere, a unei armate puternice care să îi fereas- că de vecini și mai ales de capriciile sultanale, efemerii fanarioți compensau acestor absențe printr-un trai luxos și un comportament de prădători. Primul crea/simula impresia legi- timității, celălalt factor impresia puterii. Tot așa cum, printr-un consum exagerat, sultanii otomani mascau realitatea propriului imperiu în declin. Comportament care, atât în cazul lor ----■ Revista de istorie militară ■--------------- cât și al funcționarilor de la periferie a grăbit finalul imperiului. Același fenomen îl vom regăsi și mai târ- ziu în istoria, în cazul paradelor lui Carol II sau megalomanicelor construcții comuniste. Echilibrată și nuanțată, teza lui Djuvara, cum bine observă Sorin Antohi, pictează în lumini și umbre omenești mult hulita lume a fanarioților. Dar deschide cercetătorilor mai tineri cel puțin câteva subiecte de reflecție. în primul rând ne îndeamnă să gândim la acele modele exterioare care ni se potrivesc și pe care le putem aplica cu succes în spațiul românesc. în al doilea rând, cel puțin dacă se accep- tă lectura și referințele mele de subsol, cartea prezintă un exercițiu de comparație menit a lega istoriografia națională de cea universală. Avantajul pedagogic ar fi semnificativ întrucât istoria predată de manualele școlare descrie vernacularul și internaționalul ca fiind sepa- rate, fiecare cu sertarul lui oferind astfel o cu- noaștere trunchiată, incompletă. în al treilea rând narațiunea despre fanari- oți redevine importantă în contextul mutării polului de bogăție și putere spre Asia. Diversi- ficarea relațiilor noastre atât cu Atlanticul cât și cu zona Pacificului va impune un proces de re-educare a mentalităților noastre, și cu atât mai mult a mentalităților elitelor. încă odată „lumina vine de la Răsărit” devine o locuțiune ce trebuie analizată serios, și nu doar sub zodia satiricului. A fi cu adevărat o punte a Eurasiei va însemna o echilibristică economico-diplo- matică dibace. Și una care să genereze pros- peritate pentru cât mai mulți români, nu doar pentru câțiva. în încheiere, tot ce i se poate ura profesoru- lui Neagu Djuvara este să trăiască încă un secol pentru a scrie o ediție secundă cărții sale: între Occident și Orient în care să dea seama dacă ne-am ridicat la înălțimea provocărilor timpu- lui nostru. Silviu Petre* NOTE 1 C. Dobrogeanu-Gherea, Neoiobăgia: studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare. Editura Librăriei Socec, București, 1910. iqs]--- 2 Lotar Rădăceanu, Șerban Voinea: Oligarhia română. Marxism oligarhic, prefață Victor Rizes- cu. Domino, București, 2005. Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, A treia forță: România prcfundă, Logos. 3 Mă gândesc că noțiunea ar putea fi folosită pentru a descrie regimurile autocratice din lumea a IlI-a. Un concept asemănător pentru care îi sunt tributar lui Juan Linz și Valenzuela și anume ace- la de „b" societate patrimonială ,,/b”— descrie acele tipuri de societăți în care un individ sau un clan conduc o țară ca pe o proprietate personală, o gos- podărie. 4 Libertatea individuală însăși poate fi văzută nu numai ca ceva dinamic „pot face cea doresc” dar și ca pe ceva static-proprietatea asupra unor drepturi. 5 Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, Edi- tura Meridiane, București, 1994. 6 Neagu Djuvara, Civilizatii și tipare istorice: un studiu comparat al civilizațiilor, traducere Șerban Broche, Humanitas, București, 2004, passim. 7 Pentru asemănarea dintre elitele de la centru și delegații acestora de la periferie intr-un imperiu vezi și Johan Galtung, A structural theory cf impe- rialism, “Journal of Peace Research”, Voi. 8, No. 2, 1971, pp. 81-117. 8 Pentru o discuție despre clasă și statut în lumea comunistă vezi polemica dintre Silviu Brucan și Milovan Djilas în Silviu Brucan, Pluralism și corflict social: o analiză socială a lumii comuniste, Editura Enciclopedică, București, 1990. 9 Lotar Rădăceanu, Șerban Voinea, ap. cit., p. 31 și passim. 10 Jean Baudrillard, Simulacra and Simulation, University of Michigan Press, 1994, pp. 27-30; idem The consumer society. Myths and structu- res, Nottingham Trent University/Sage Publica- tions,1998/2005, pp. 1-12. * Doctor, cercetător la Centrul de Studii Est-Europene și Asiatice din cadrul SNSPA. |j06 --------------------------------■ Revista de istorie militară ■