MAREA NEAGRA
ROMÂNIA
Șl GRECIA
REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ Nr. 3-4 (107-108) 2008
EDIȚIE SPECIALĂ ROMÂNO-ELENĂ
«MM
SUMAR
•	Prefață - General-maior (ret) dr. MIHAIL E. IONESCU, Director al Ins-
titutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.
•	Prefață - General-locotenent NICHOLAS MASTRANDONIS, Președin-
tele Comisiei Elene de Istorie Militară.............
REVISTA DE ISTORIE
MILITARI
Publica]ia este editatX de Minis-
terul ApXrXrii, prin Institutul
pentru Studii Politice de ApXrare
[i Istorie MilitarX, membru al
Consorțiului Academiilor de
ApXrare [I Institutelor pentru
Studii de Securitate din cadrul
Partencriatului pentru Pace,
coordonator național al Proiec-
tului de Istorie Paralel\> NATO
-Tratatul de la Var[ovia
• Marea Neagră și începuturile geopoliticii elene - Dr. FANAGIOTIS
FOURAKIS, Istoric și colaborator al Comisiei Elene de Istorie Militară
• Cetățile grecești din Pontul nord-vestic - Dr. SERGIU IOSIPESCU, Cerce-
tător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară;
RALUCA IOSIPESCU, Cercetător științilic, Institutul Național al Monumentelor
Istorice.......................................................
• Grecii din Euxin (Marea Neagră) în antichitate și evul mediu - Dr. NICHOLAOS
SOL. DEPASLAS, Istoric-Arheolog, Colaborator științific și ex-membru
COLEGIUL DE REDAC}IE
al CE1M/HNDGS, Director al Biroului al 3-lea AHE/HAGS........ 17
• Expansiunea bizantină în aria Mării Negre - Dr. ALEXANDRU MADGEARU,
Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie
Militară..................................................... 23
■ General-maior (r) dr. MIHAIL
E. IONESCU, directorul Institu-
tului pentru Studii Politice de
ApXrare [i Istorie MilitarX
■ Colonel (r) dr. PETRE OTU,
directorul [tiin]ifical Institutului
pentru Studii Politice de ApXrare
[i Istorie MilitarX
•	Români și greci în secolul al XVII-lea - Dr. MIRCEA SOREANU, Cercetător
științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 34
•	Antagonismul franco-german în Balcani înaintea Primului Război Mondial.
Finanțe și armamente. Cazul României și al Greciei - Profesor dr. IOANNIS
ANTONOPOULOS, Membru asociat al Comisiei Elene de Istorie Militară ... 40
•	Tratatul de la București. Rolul României în încheierea celui de-al Doilea Război
Balcanic - dr. EFPRAX1A S. IASCHAL1DOU, Istoric, Comisia Elenă de Istorie
Militară............................................................... 49
•Prof. univ.dr. DENNIS DELE-
TANT, London University
■ Prof. univ. dr. MIHAI
RETEGAN, Universitatea
Bucure[ti
■ IULIAN FOTA, directorul
Colegiului Na]ional de ApXrare
• Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc.
[L, Institutul pentru Studii
Politice de ApXrare [i Istorie
MilitarX
■ Prof. univ. dr. ALESANDRU
DU}U, Universitatea „Spiru
Haret"
•	Escadrila 534 elenă în sudul Rusiei (1919) - TRIANTAFYLLIA KAISAROU-
IAN7AZOPOULOU Istoric, Muzeul de Istorie al Forțelor Aeriene Elene,
membru al Comisiei Elene de Istorie Militară.......................... 56
•	România, Grecia și problemele Mării Negre (1919-1939) - Dr. PETRE OTU,
Președintele Comisiei Române de Istorie Militară...................... 60
•	Evoluția istorică a regimului legal al Strâmtorilor și accesului în Marea Neagră
(Euxeinos Pontos) - Contraamiral dr. STYL1ANOS POLITIS, Vicepreședinte
al Comisiei Elene de Istorie Militară................................. 69
•	Participarea României și a Greciei la OCEMN. Teoria și practica cooperării
în Balcani - ȘERBAN FILIP CIOCULESCU, Cercetător științific, Institutul
pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară................. 79
■ Prof. univ. dr. MARIA GEOR-
GESCU, Universitatea Pite[ti
■ Comandor (r) GHEORGHE
X/ARTIC, cc. [t., Institutul pentru
Studii Politice de ApXrare [i
.Istorie MilitarX
•	Revista este InclusX ;n baza de date a Consiliului Național al CercetXrii
{tiin]ifice ;n :nv\]\m=ntul Superior, fiind evaluatX la categoria ,B".
•	Abonamentele se fac prin unit\]ile militare, pentru cititorii din armatX
(3,5 lei x 6 Y 21 lei/an), precum [i prin oficiile po[tale [I factorii po[tali
(6 lei x 6 Y 36 lei/an).	Sumele se depun ;n contul nr.
RO46TREZ7015005XXX000147 deschis la Trezoreria Statului, sector 1,
Bucure[ti pentru li.M.02526 Bucure[ti, cod fiscab 4221098.
•	Poziția revistei ;n lista-catalog a publicațiilor este la numXrul 5017
ISSN 1220-5710
CONTENTS
Preface - Major-General (Ret) Dr. MIHAIL E. IONESCU, Director of the Institute for Political Studies of
Defense and Military History..................................................................... 4
Preface - Lieutenant-General NICHOLAS MASTRANDONIS, President of the Hellenic Commission on
Military History................................................................................. 3
The Black Sea and the Beginnings of Hellenic Geopolitics - Dr. FANAGIOTIS FOVRAKIS, Historian and Coll-
aborator of the Hellenic Commission on Military History.......................................... 4
Greek Cities in the North-Western Pontus - Dr. SERGIU IOSIPESCU, Senior Researcher of the Institute for
Political Studies of Defense and Military History; RALUCA IOSIPESCU, Scientific Researcher of the
National Institute of Historical Monuments....................................................... 7
The Greeks of the Euxine (Black Sea) in the Ancient and the Middle Ages - Dr. NICHOLAOS SOL.
DEFASIAS, Historian-Archaeologist, Scientific Collaborator and Ex Member of the HCMH/HNDGS, Director
of the 3"1 Oifice AHD/HAGS...................................................................... 47
The Byzantine Expansion in the Black Sea Area - Dr. ALEXANDRU MADGEARU, Senior Researcher of the
Institute for Political Studies of Defense and Military History................................. 23
Romanians and Greeks in the XVHth Century - Dr. MIRCEA SOREANU, Senior Researcher of the Institute
for Political Studies of Defense and Military History.......................................... 34
The French-German Antagonism in the Balkans before World War I. Finance and Armaments. The Case of
Romania and Greece - Professor Dr. IOANNIS ANTONOPOULOS, Associate Member of the Hellenic
Commission on Military History.................................................................. 40
Treaty of Bucharest. The Role of Romania in the End of Balkan War II - Dr. EFPRAX1A S. PASCHAL1DOU,
Historian, Hellenic Commission on Military History.............................................. 49
The 534 Hellenic Air Squadron in Southern Russia (1919) - KAISAR0U-FAN7AZ0P0UL0U TR1ANTA-
FYLL1A, Historian of the Hellenic Air Force History Museum, Member of the Hellenic Commission on
Military History................................................................................ 56
Romania, Greece and the issues of the Black Sea (1919-1939) - Dr. PETRE OTU, President of the
Romanian Commission of Military History......................................................... 60
Historical Development of the Legal Regime of the Straits and Access to the Black Sea (Euxeinos Pontos)
- Rear Admirai Dr. STYL1ANOS POLITIS, Vice President of the Hellenic Commission on Military History...	69
The Participation of Romania and Greece at BSEC. Cooperation Theory and Practice in the Balkans
- ȘERBAN CIOCULESCU, Scientific Researcher of the Institute for Political Studies of Defense and
Military History................................................................................ 79
COPERTA l> Nava-[coai\ .Mircea", simbolul Marinei Militare Rom=ne, a legat deseori ]\rmurlle rom=ne[ti
cu cele elene
COPERTA iV> Transferurile [i bazele de opera]!! ale Escadrilei 534 elene ;n campania aiia]Hor din sudul
Rusiei (1919), ;n campania din Asia Mlc\ (Iulie 1919-august 1922) [I pe frontul de pe r=ul Evros. S\geata
ro[ie indic\ traiectul de zbor al aparatului Spad XIII ;n prima misiune a Escadrilei 534 pentru transportarea
avionului francez de ia Odessa ia Br\iia
• GHEORGHE VARTIC, redactor-[ef
• dr. MIRCEA SOREANU, MONA-ELENA SIMINIUC, redactori
• LIVIA MANOLE, corector
•	ADRIAN PANDEA, coperta, ELENA LEMNARU, tehnoredactare computerizat'
•	Responsabil de num'r: dr. MIRCEA SOREANU
Adresa redac]iei> strada Constantin Miile nr. 6, cod 010142, Bucurefti, sector 1,
telefon> 004021-3157827, telefax> 004021-3137955
www.ispaim.ro
Tiparul executat la Tipografia Filaret
B 77/13.08.2008
PREFĂ} ~
General-malor (ret) dr. MIHAIL E. IONESCU
Director al Institutului pentru Studii Politice de Ap' rare
[i Istorie Militar'
Comisiile elenă și română de istorie militară, împreună cu Institutul pentru Studii
Politice de Apărare și Istorie Militară dedică, după șapte ani, o nouă apariție a „Revistei de
Istorie Militară” istoriei relațiilor politico-militare între țările noastre, de această dată cu
o conotație pontică.
Popor de navigatori și negustori, vechii greci au descoperit Marea Neagră prin expediția
argonauților în căutarea Lânei de Aur (sec. XIII î.Hr.), au anexat-o istoriei scrise, mai întâi
prin Homer și Hesiod, iar apoi într-o mult mai circumstanțiată formă, împreună cu întregul
bazin al Dunării, grație operei lui Herodot. Dar, prin influența elenică la dezvoltarea
civilizației autohtone, relațiile istorice între vechii greci și regiunile carpato-dunăreano-
pontice și locuitorii lor, geto-dacii, datează de mai bine de trei milenii.
Deși Marea Neagră este o parte a bazinului Mediteranei Orientale, fiind considerată o
prelungire a acesteia, posesiunea Strâmtorilor este cheia înțelegerii istoriei Pontului, a
legăturilor politice dintre locuitorii ținuturilor ei și Grecia.
Posesiunea Strâmtorilor este esențială nu numai pentru evoluțiile din Marea Egee,
dar și din Marea Neagră. Stăpânirea greacă a Dardanelelor și Bosforului în Lumea Veche
explică deopotrivă colonizarea elenică a țărmurilor pontice și competiția cu persanii.
în zorii erei creștine, expansiunea romană în bazinul pontic, dezvoltarea Imperiului
Roman și transformarea Mării Negre într-un „lac roman” au fost posibile printr-un control
strict al Strâmtorilor. Excepționala lor însemnătate geopolitică este dovedită de mutarea
la Constantinopol a capitalei Imperiului Roman și supraviețuirea acestuia ca împărăție
bizantină. Prin funcționarea „lacului-bizantin” al Mării Negre și a „Dunării imperiale”
până la Cruciada a IV-a (1204) a fost posibilă răspândirea civilizației grecești medievale și
introducerea formelor politice, esențiale pentru organizarea de început a statalității
românești.
în vremea „Turkocrației” și închiderii „lacului otoman” - chiar dacă navigația în Marea
Neagră și comerțul cu Principatele Române au rămas importante, marinarii și negustorii
greci fiind principalul instrument al legăturilor navale -, controlul otoman asupra
Strâmtorilor a mediat sau a interzis orice relație politică. Dar chiar și în aceste condiții, în
secolele XVI-XVIII influența și înflorirea culturii grecești au fost importante pentru făurirea
civilizației moderne în Principatele Române.
Pacea de la Adrianopol (1829) a fost începutul unei noi etape pentru relațiile româno-
grecești, prin deschiderea Mării Negre marelui comerț mondial și, de asemenea, prin
apariția statului grec. Parteneriatul comercial între România și Grecia, prezența coloniilor
de negustori greci în porturile dunărene și pontice au influențat dezvoltarea urbană
modernă românească.
Grecia și România au fost implicate în criza balcanică de la 1912-1913, sfârșită prin
pacea de la București (1913). Cele două țări s-au aflat, în final, de aceeași parte în Primul
---■ Revista de istorie militară ■------------------------------------------------1 1 |----
Război Mondial și unități grecești au participat la a doua misiune franceză a generalului
Berthelot în România și în nord-vestul Mării Negre (1919).
Dacă, după 1923, interesul politic grecesc s-a îndreptat spre Mediterana Orientală,
relațiile dintre România și Grecia au căpătat o puternică dimensiune balcanică, țintind la
păstrarea aici, și cu ajutorul alianței iugoslave, a sistemului versaillez și cu Turcia a statutului
Mării Negre. Dar, predominant, atenția Greciei a fost monopolizată de Mediterana Orientală
și Centrală, în temeiul legii geopoliticii prin care stăpânitorul Strâmtorilor are posibilitatea
conexiunii mărilor Neagră și Mediterană.
După cel de-al Doilea Război Mondial, convenția de la Montreux (1936) și predominanța
navală sovietică în Marea Neagră au fost temeiurile codificării conexiunii cu Marea
Mediterană.
După prăbușirea Uniunii Sovietice și a dominației ei asupra Mării Negre și a Europei
de Est, țările noastre au fost implicate într-un nou model de cooperare, BSEC fiind un
exemplu semnificativ. Desigur, în actuala situație geopolitică a Mării Negre putem afirma
existența unei axe vest-est, o comunicație strategică a Europei cu Caucazul, Marea Caspică
și Golful Persic, dar pentru România și Grecia, în noul lor cadru de evoluție, ca membre
ale UE și țări aliate în NATO, există o complementaritate de interese comune în Marea
Neagră și bazinul Mediteranei Orientale.
Prezentul număr al „Revistei de Istorie Militară” a fost elaborat printr-un efort comun
româno-elen. Dr. Panagiotis Fourakis a pus începuturile geopoliticii grecești în legătură
cu expediția argonauților în Marea Neagră în căutarea Lânei de Aur. Izvoarele arheologice
și istorice referitoare la colonizarea greacă în Marea Neagră și în special în bazinul de
nord-vest sunt prezentate de dr. Nicholaos Sol. Depastas, dr. Sergiu losipescu și Raluca
losipescu. Etapele expansiunii Imperiului Roman târziu și a celui Bizantin în Marea Neagră
(secolele IV-XII) sunt reconstituite de dr. Alexandru Madgearu.
Contribuțiile dr. Mircea Soreanu, dr. loannis Antonopoulos și dr. Efpraxia S. Paschalidou
sunt consacrate epocii moderne, referindu-se la influențele culturii grecești în Principatele
Române în secolul al XVII-lea, la aspectele financiare și cele legate de exporturile de
armament în cadrul competiției pentru Balcani dintre Franța și Germania la cumpăna
secolelor XIX/XX, la Tratatul de pace de la București din 1913, cu importante contribuții
documentare din arhivele grecești. Evenimentele lungii conflagrații sud-est europene din
anii 1912-1920 sunt analizate și de către Triantafyllia Kaisarou-Pantazopoulou. Contra-
amiralul dr. Stylianos Politis prezintă problema Strâmtorilor de la Tratatul de pace de la
Adrianopol (1829) până în prezent.
în fine, epocii contemporane îi sunt dedicate amplele studii ale colegilor dr. Petre Otu
(România, Grecia și problemele Mării Negre. 1919-1939) și Șerban Filip Cioculescu, ultimul
tratând rolul actual al Greciei și al României în BSEC.
Interesul subiectelor și acuratețea analizei lor ne dă bune speranțe pentru viitorul
colaborării noastre. într-o Europă unită, în care statele noastre s-au redescoperit unul pe
altul, aceste studii românești și elene reprezintă o contribuție la cercetarea unui trecut
militar comun al continentului nostru, visat de Jacques LeGoff ca o temelie pentru
construirea viitorului.
-■ Revista de istorie militară *
PREFĂ} -
General-locotenent NICHOLAS MASIRANDONIS
Pre[edintele Comisiei Elene de Istorie Militar'
Este o mare plăcere și un privilegiu pentru mine să prefațez această a doua ediție
comună eleno-română a „Revistei de Istorie Militară” cu tema generală „Marea Neagră,
Grecia și România”.
în cadrul „Programelor de cooperare militară” între Grecia și România, care au funcționat
din anul 2000, Comisia Elenă de Istorie Militară și Comisia Română de Istorie Militară,
precum și Institutul pentru Studii Politice de Apărare și de Istorie Militară au stabilit să
coopereze la studierea problemelor de istorie militară. Prima încercare de cooperare a
reprezentat un succes prin apariția ediției speciale româno-elenă a „Revistei de Istorie
Militară”, în anul 2001.
Anul trecut, continuând cooperarea noastră fructuoasă, am decis editarea unui nou
număr comun. Marea Neagră, o zonă importantă, atât pentru Grecia cât și pentru România,
a fost selectată ca subiect general în jurul căruia vor fi dezvoltate studiile.
Marea Neagră, sau Euxinus Pontus este o regiune de importanță vitală pentru sud-
estul Europei și pentru țările înconjurătoare. Este conectată la Marea Mediterană prin
Strâmtorile Bosfor și Dardanele, Marea Marmara și Marea Egee. Pentru greci, Marea
Neagră este o regiune bine cunoscută încă din antichitate. A constituit centrul de gravitație
pentru mitologia greacă antică și piesa centrală a colonizării grecești și a comerțului maritim.
Constantin cel Mare, în anul 330 î.Hr. a ales Nova Roma, sau Constantinopol drept noua
capitală a imperiului său, într-un loc care domina intrarea către Euxinus Pontus. Războaiele
Rusiei împotriva Imperiului Otoman, în cadrul Chestiunii Orientale, au avut întotdeauna
ca scop principal dorința Rusiei de a avea o ieșire către Marea Mediterană prin, sau în
jurul Mării Negre.
Strâmtoarea Dardanele care domină și controlează intrarea în Marea Marmara a
constituit și continuă să fie cauza conflictelor și a aranjamentelor în continuă schimbare
dintre marile puteri - Rusia și Turcia - și restul țărilor riverane Mării Negre. La începutul
secolului al XXI-lea, conductele de petrol prin și în jurul Mării Negre au conferit o nouă
dimensiune disputei economice din întreaga zonă.
Studiile științifice ale distinșilor cercetători români și greci, care au colaborat și au
lucrat la această ediție comună, fac o analiză multilaterală a rolului jucat de Marea Neagră
în raporturile dintre țările noastre. Cred că această formă de colaborare contribuie la o
mai bună înțelegere și la amplificarea relațiilor noastre. Din acest motiv, doresc să exprim
aprecierea mea pentru toți cei care și-au adus contribuția la realizarea acestei ediții.
La final, dar nu în ultimul rând, aș dori să-mi exprim recunoștința față de directorul
Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară din România, precum și
față de președintele Comisiei Române de Istorie Militară pentru interesul și grija
manifestate, astfel încât astăzi să putem avea cea de-a doua ediție comună a „Revistei de
Istorie Militară”.
---■ Revista de istorie militară ■----------------------------------------------1 3 |---
MAREA NEAGR~ {I ÎNCEPUTURILE
GEOPOLITICII ELENE
Dr. PANAGIOTIS FOURAKIS
Istoric [i colaborator al Comisiei Elene de Istorie Militar'
Rădăcinile geopoliticii elene se găsesc
în antichitate, atât istoria cât și mitologia
demonstrând semnificația mării în eforturile
continue ale grecilor de a conduce lumea
cunoscută la acea vreme.
La începutul mileniului al II-lea î.Hr., în
spațiul larg al Mării Egee erau stabilite două
sisteme geopolitice: civilizația insulelor
Ciclade și civilizația de la nordul Mării Egee.
Cu privire la prima, trebuie arătat că a
dezvoltat comerțul maritim ca factor
important al viitoarei prosperități. Insula
Milos a fost o pionieră a acestui mod de
dezvoltare și a deschis calea pentru tot felul
de schimburi comerciale între insulele
Ciclade și coasta sudică a Greciei conti-
nentale. Oricum, această activitate a con-
tribuit cel mai mult la dezvoltarea civilizației
de la nord-estul Mării Egee, unde au înflorit
numeroase centre comerciale și maritime
precum Heraion din Samos, Emporion din
Chios, Thermi din Lesbos, Poliochni din
Lemnos și Troia pe coasta nord-vestică a
Asiei Mici. în special Poliochni și-a exploa-
tat poziția strategică semnificativă pe insula
Lemnos, chiar la ieșirea din strâmtorile
Hellespont și, de aceea, a reușit să exercite
controlul asupra navigației în spațiul maritim
din nordul Mării Egee. Mai sus mențioatele
insule și-au dezvoltat schimburile maritime
la un așa nivel încât diferențele sociale,
politice și financiare dintre ele și zonele de
coastă erau enorme1. Simțul puterii pe care
aceste insule l-au stabilit a condus foarte
curând la înțelegerea faptului că deținerea
controlului asupra nordului Mării Egee și a
Strâmtorilor era o înaltă prioritate pentru
continuarea prosperității lor. Cel mai evi-
dent exemplu este cazul dintre Poliochni și
Troia, care, conform excavărilor arheolo-
gice, împărtășeau o puternică relație cul-
turală2. Totuși, inegalitatea la care cele două
orașe apăreau la toate nivelurile conduce la
concluzia că Troia controla navigația în
Strâmtori, dar numai pentru a servi inte-
resele orașului Poliochni.
Momentul în care grecii și-au demonstrat
interesul pentru Marea Neagră a fost expe-
diția Argonauților (secolul al XlII-lea î.Hr.).
Epoca Argonauților este o fază a elenismului
în care managementul spațiului egean și al
celui mai larg al Mării Mediterane a început
să capete noi dimensiuni, datorită faptului
că micenienii și-au extins dominația din
Creta spre Marea Neagră. Oricum, Argona-
uții au fost cei care au condus lumea miceni-
ană pe coastele nordice ale Mării Egee, spre
Marea Neagră. Argonauții au fost primul
grup social elen care, conform tradiției, s-a
zbătut pentru realizarea anumitor scopuri
geopolitice de importanță majoră pentru în-
ceputul istoriei elene.
Thucydides nu a menționat nimic în
Istoria sa (în special în prima carte cunos-
cută ca „Arheologia”), referitor la expediția
Argonauților, deoarece el o considera ca
fiind parte a mitologiei3 elene, pe care nu o
putea verifica prin fapte și martori oculari.
Totuși, știința contemporană a ajuns la con-
cluzia că expediția Argonauților a fost din
punct de vedere istoric rezultatul unei cu-
rajoase aventuri a marinarilor greci în efor-
tul lor de a crea colonii în Marea Neagră.
Potrivit lui Herodot, expediția Argona-
uților a fost numai o parte a conflictului
dintre greci și asiatici care a culminat cu
----------■ Revista de istorie militară ■—
războaiele greco-persane din secolul al
V-lea î.Hr. A urmat răpirea Europei de la
cretani care a precedat Războiul Troian4.
Pentru micenieni, expansiunea către
Marea Neagră a fost impusă atât de motive
geostrategice, cât și geoeconomice. Prima
și a doua jumătate a celui de al II-lea mileniu
î.Hr. au fost practic pentru ei rezultatul
perioadei de înflorire a Mării Egee, iar
Marea Neagră a fost considerată ca o parte
geostrategică a acesteia. în spatele legen-
darei aventuri a Argonauților se ascunde
realitatea istorică a dezvoltării geopolitice
a micenienilor în spațiul mai larg al Mării
Negre, până la coastele caucaziene. Lâna de
Aur simbolizează dorința de aventură și
pericol, care sunt elemente ce aproape
întotdeauna sunt găsite la începuturile
fiecărei puternice dominații navale, precum
cea miceniană. însăși descrierea Lânei de
Aur nu este nimic mai mult decât cea a
grânarului coastelor Mării Negre care a fost
considerat chiar vital pentru supraviețuirea
micenienilor5 și mai târziu a atenienilor.
Dar, întreaga structură a legendei Argona-
uților simbolizează unificarea geopolitică
(atât strategică, cât și economică), a spațiului
mai larg al Mării Egee și al Mării Negre.
Această unificare este consecința culturală
a transformării Mării Egee într-o mare
„aproape” miceniană, care este bazată pe doi
factori: primul este puterea maritimă
stabilită prin dezvoltarea comerțului și
transportului de produse agricole ca uleiul
de măsline, vinul și ceramica. Al doilea
factor este clar geopolitic, acesta urmărind
controlul complet (economic, politic,
militar) al Mării Egee6.
Colonizarea Mării Negre și a Mării
Mediterane, care a fost sistematică începând
din secolul al IX-lea î.Hr. și, ulterior, a
contribuit la intensificarea comerțului
datorită faptului că din secolul al VH-lea toate
zonele de coastă ale lumii antice cunoscute
erau pline de orașe grecești, care mențineau
relații apropiate cu metropolele7. Acest
comerț intens a transformat adânc chiar
modul în care se desfășura negoțul: de la
---■ Revista de istorie militară ■-------
schimbul de produse la comerțul pe bani.
Această dezvoltare culturală a condus la
crearea unei noi clase, clasa mijlocie, care a
început să pună la îndoială drepturile
tradiționale ale aristocrației de a guverna
orașele. Aceasta a condus la izbucnirea
războaielor civile în orașele-state ale lumii
arhaice (secolele al VIH-lea - al Vl-lea î.Hr.)
și la apariția tiraniei. Este adevărat că tirania
a ajutat clasa de mijloc și a deschis drumul
pentru democrație, care a culminat în secolul
al V-lea î.Hr.8. Thucydides, deși considera
tirania ca pe un sistem politic autoritar, a
legat-o de construirea primelor trireme9,
navele de război din antichitate care au
asigurat dominația ateniană și puterea
maritimă10.
Cel mai prestigios tiran atenian a fost
Peisistratos, care urmărea să transforme
orașul său într-un centru al tuturor
dezvoltărilor egeniene și, pentru acest
motiv, el a construit un templu sacru pe
insula Delos în onoarea zeului „Apollo
Patroos” („paternitatea”). în același timp,
el a căutat dezvoltarea economică și militară
a Atenei prin crearea unor colonii controlate
de metropolă. Unul dintre pașii strategici a
fost (re)colonizarea orașului Sigeio, care era
localizat în strâmtorile Hellespont. Astfel,
Atena și-a asigurat aprovizionarea cu lemn
de construcție pentru trireme și cu argint11
și, în același timp, a controlat navigația în
Marea Neagră.
Reformele politice și sociale ale lui
Peisistratos au fost urmate de Cleisthenis,
care, în principiu, a pus bazele democrației12.
Războaiele greco-persane din primele decade
ale secolului al V-lea (490 și 480-479 î.Hr.)
au demonstrat superioritatea navală ateniană
și au dus la înființarea Ligii Ateniene/
Deliene, care urmărea prosperitatea popu-
lației din Atena și asumarea rolului con-
ducător al elenismului. Programul naval al
lui Temistocle a fost factorul crucial pentru
atingerea acestui scop13. Structura militară
a Ligii, care era divizată în periferii admini-
strative („phoroi”), era foarte strictă și fie-
care membru al orașului avea anumite
obligații economice, sau de altă natură. O
asemenea periferie administrativă era cea
din Hellespont, care controla navigația în
Marea Neagră. Astfel, atenienii au reușit
nu doar să transforme Marea Egee într-o
„mare a noastră”, dar și să prevină orice
ostilitate împotriva intereselor lor largi
geopolitice în Marea Neagră, care era acum
considerată ca făcând parte din Marea Egee.
Pericle, conducătorul Atenei, care a dus
pe culmile gloriei orașul său la mijlocul
secolului al V-lea î.Hr. a promovat un plan
dinamic care, în principiu, urmărea: a) să
unifice cele două mări în zone geopolitice
ateniene de apărare împotriva oricărei
posibile viitoare expansiuni persane la vest
și, b) să le transforme într-o bază de dez-
voltare a programului lor economic lărgit
către Marea Mediterană. Grânarul ce prove-
nea din zona Mării Negre era de mare im-
portanță pentru atenieni și de aceea, contro-
lul Strâmtorilor era crucial pentru ei. Astfel,
transformarea Mării Egee într-un „lac
Atenian”, fără controlul simultan al naviga-
ției prin Hellespont era inutilă. în ciuda
eforturilor lor, atenienii nu au reușit să
controleze mările sudice, către Cipru și
Egipt, de când persanii cu aliații lor fenicieni
dominau estul Mării Mediterane. Așadar,
controlul Mării Egee și al Mării Negre era
vital. Merită subliniat că atenienii aprovizio-
nau cu grâne din zona Mării Negre pe toți
aliații lor și, astfel, și-au asigurat obediența
și loialitatea acestora față de Ligă, chiar dacă
ea nu a ezitat să utilizeze forța militară
pentru a menține ordinea.
Importanța strâmtorilor Hellespont,
conform geostrategiei lui Pericle, a fost
dovedită în a treia fază (413-403 î.Hr.) a
Războiului Peloponesian (431-403 î.Hr.),
când spartanii, asistați de persani, au adus
conflictul în Marea Egee și Strâmtori.
Bătălia finală de la Aigos Potamoi din
Hellespont, în 405 î.Hr., i-a surprins pe
atenieni și a dus la înfrângerea lor.
Concluzionând, Marea Neagră a prezen-
tat totdeauna o importanță deosebită pentru
greci în antichitate. Este important să con-
chidem că geopolitica elenă al început și s-a
---1~6~|---------------------------------
realizat la Marea Egee, iar Marea Neagră a
fost mereu considerată a fi coasta nordică a
acesteia. Pentru greci, marea era o cale
nesfârșită spre bogăție și expansiune, care
trebuia descoperită și dominată cu orice
preț. Dacă Marea Egee era casa lor, Marea
Neagră reprezenta curtea lor și de aceea
trebuiau păstrate cu grijă.
1	I. Loucas, Aegean Sea, History and Geopolitica
of Hellenism from Pre-History to the Alexander era,
(‘Aigaio Pelagos, Istoria kai Geopolitiki ton Ellinismoy
apo tin proistoria os tous Alexandrinous chronous”),
Atena, Papazisis,1993, p. 32-57.
2	L. Bernardo-Brea, Poliochni. Citta preistorica
nell’ isola di Lemnos, Roma, L’ Erma, 1964-1976
(Monographie della scuola Archeologica di Atene e
delle Missioni Italiane in Oriente).
3	Privitor la legenda Argonauților vezi E. Roussos,
introducerea “Argonautiki Ekstrateia” în Pagkosmia
Mythologia, Ekdotiki Athinon, Atena, p. 56 și
următoarele.
4	Vezi Herodot, I, p.l și următoarele.
5	I. Loucas, Aegean Sea, ed.cit., p. 65 și
următoarele.
61	. Loucas, Geopolitical Trilogy of Hellenism, Part
One: the Brotherhood of Argonauts and the Clash of
Civilizations (“Geopolitiki Trilogia tou Ellinismou,
Logos Protos: I aderfotita ton Argonauton kai I
sygkrousi ton politismon”), Atena, Esoptron 2003,
p. 118.
7	Vezi H. Bengson, History of Ancient Greece
(“Istoria tis Archaias Elladas”), Atena, Melissa 1979,
p. 80 și următoarele. De asemenea, U. Wilcken,
Ancient Greek History (“Archaia Elliniki Istoria”),
Atena, Papazisis 1976, p. 118 și următoarele.
8	I. Loucas, Geopolitical Trilogy of Hellenism,
ed.cit., p. 144.
9	Ibid, p. 153-4.
10	Thucydides, I, p.13.
11	U. Wilcken, Ancient Greek History, ed.cit.,
p. 153 și următoarele.
12	Vezi H. Bengson, History of Ancient Greece,
ed.cit., p. 126 și următoarele. De asemenea,
U. Wilcken, Ancient Greek History, ed.cit., p. 154 și
următoarele.
13	Pentru programul naval al lui Temistocle vezi
G.S. Maridakis, The Law of Themistocles on naval
armament (“O nomos tou Themistokleous peri
thalassiou exoplismou”). Atena, 1963.
-----------■ Revista de istorie militară ■--------
CET~}ILE GRECE{TI DIN PONTUL
NORD-VESTIC1
Dr. SERGIU IOSIPESCU, Cercet'tor [tiin]ific
la Institutul pentru Studii Politice
de Ap'rare [i Istorie Militar'
RALUCA IOSIPESCU, Cercet'tor [tiinjific
la Institutul Na]ional al Monumentelor Istorice
Când primul „cetățean al lumii - după
Proclos - fiul zeului fluvial Meles și al nim-
fei Cretheis, marele Homer povestea răz-
boiul Troiei și peregrinările lui Odysseos,
navigatorii greci pătrunseseră deja în Pont.
Poetul știa de ținuturile euxinice, de Istru
și popoarele învecinate lui, ba poate din
cauza „prejudecăților” „a mutat (...) către
Ocean întâmplările din Pont, socotind că
lumea (...) va primi mai ușor aceasta”2.
Oricum, în largul gurilor Istrului se afla
stâncoasa insulă Leuce (Albă) supranumită
a lui Ahile3 și unde, mai târziu, corăbierii
din Milet aveau să ridice un templu dedicat
pontarhului Ahile, sub auspiciile căruia era
pusă navigația și negoțul Pontului4.
Printr-o șansă extraordinară, cea mai
valoroasă operă geografică a antichității
clasice se datorează unui învățat de pe
țărmurile Mării Negre, Strabon (69 î.Hr. -
19 d.Hr.) din Amaseia pontică. Astfel, in-
formația ilustrului geograf stoic despre
ținuturile de la Dunărea de Jos și din Pont
sunt de prim ordin, concepția sa îmbinând
datele cartografice cu acelea antropogeo-
grafice.
Strabon își axează descrierea Pontului
nord-vestic pe Istru, care avea atunci șapte
guri. Navigând de-a lungul țărmului „stâng”
(vestic) al mării, prima gură întâlnită era
aceea Sacră, pe care intrând ajungeai, după
o plutire de 120 de stadii, la insula Peuce.
De la a șaptea gură a Istrului până la Tyras
erau 300 de stadii, pe acest țărm existând
două lacuri, unul dintre ele fiind deschis,
oferind un port, apoi însuși fluviul Tyras
(Nistru) fiind navigabil. între Istru și Tyras
se afla „pustiul geților”, slab locuit, căci în
preajma ultimului fluviu trăiau tirageții5.
Lui Eratostene, țărmul stâng al Istrului,
în preajma vărsării marelui fluviu îi apărea
ca o mlaștină, de unde și denumirea
Salmydessos și acele bancuri formate în
mare de aluviunile aduse de ape și numite
de marinari „piepturi”6. De la gura Sacră,
Strabon enumeră așezările: orășelul Istros,
colonie a milesienilor, Torni, orașul Callatis,
colonie a Heracleiei, apoi Bizone „din care
o mare parte s-a scufundat în urma cutremu-
relor”, Crunoi, Odessos, colonie a milesie-
nilor, Naulochus, întemeiat de mesembrieni
și dincolo de munții Haemus, Mesembria,
colonie megariană și Apollonia, creație
milesiană7.
Enumerării lui Strabon trebuie să i se
adauge, pe chiar brațul Peuce, în amonte
de Histria, cetatea Orgame/Argamum,
prima pomenită într-o sursă narativă -
Europa lui Hecateu din Milet (sec. VI-V
Î.Hr.)8.1 se mai adaugă în era creștină, între
Tomis și Callatis, Stratonis pyrgos (Turnul
lui Straton), Amlaidina, Parthenopolis, și
dincolo de Callatis, Gerania9.
Dacă Strabon se mărginește la descrie-
rea țărmurilor pontice, un alt mare geograf
al antichității clasice se preocupă și de cursul
Dunării. Vestit la vremea sa, îndreptarul
geografic al marelui alexandrin Claudiu
Ptolemeu din al II-lea secol de după Hristos,
întemeiat pe nu mai puțin valoroasele
calcule de longitudini și latitudini ale lui
Marinos din Tyr, cuprinde și succinta
descriere a litoralului nord-vest pontic și al
celei din urmă părți a Dunării. Pe parcursul
■ Revista de istorie militară ■
• Vedere aerian' a
a[ez' rii antice Capul
Dolojmar (Orgame/
Argamum)
acesteia Ptolemeu însemna: Durostorum,
Transmarisca, Sucidava, Axiopolis - în aval
de care marele fluviu purta numele de Istros
- Carsium, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum,
Sitioenta/Aigypsoenta, în fapt Aegyssus.
încă de la cetatea Noviodunum Istrul își
despărțea apele, vărsându-se în Pontul Euxin
prin mai multe guri numite de la nord spre
sud: Thiagola sau Psilon, Boreion, Naracion,
Pseudostomos, Kalon, Peuce sau Sacră.
După această gură urma un promontoriu,
Pteron, apoi cetățile Istros, Torni, Callatis,
Dionysopolis, promontoriul Tiristis,
Odessos și, dincolo de gurile fluviului
Panysos, Mesembria. La nord de delta
Istrului îndreptarul geografic enumeră
orașul Harpis/Carpis, satul lui Hermonact,
orașul Tyras de la gurile fluviului omonim,
Ophiussa și Niconium10, ultimul, probabil o
colonie a Istrosului, după multitudinea de
monede istriene și tipul de rămășițe de
ceramică descoperite.
Dar dincolo de navigație și negoț, înte-
meierea unor așezări elenice în bazinul
mediteraneean pare să se fi datorat unor
cauze interne, unei crize congenitale a cetă-
ților grecești, „stenahoriei” - cuvânt pătruns
și în limba română a secolului al XVIII-lea -
strâmtorării, căreia îi era supusă populația
în creștere a primelor nuclee urbane. Favo-
rizată s-ar crede de o îndulcire a climei,
îmblânzind iernile mai ales în zona pontică,
impusă de criza (stasis) lăuntrică, de lupta
între „grupuri de interese”, colonizarea a
urmat firește căile navigației și comerțului,
iar întemeierea a ținut seamă, cu precădere
de accesibilitatea maritimă, posibilitățile de
apărare și atitudinea localnicilor, resursele
de apă și, eventual, calitatea solului.
Cercetările arheologice mai noi înclină
spre a considera fortificația de la capul
Dolojman drept cea mai veche așezare
grecească din bazinul nord-vestic al Pontului,
identificată cu Orgame. Deși cea dintâi
cetate menționată în sursele grecești la
cumpăna sec. VI/V î.Hr.11 aceasta nu mai
apare decât în monumentele epigrafice din
epoca romană. Cum însă atunci hotărnicia
oficială a Histriei din anul 100 d.Hr. indică
teritoriul învecinat al argamensilor, re-
zultatul săpăturilor arheologice pare să afle
astfel o susținere, întrucât doar existența
unor hotare anterioare întemeierii cetății
milesienilor ar fi putut cu probabilitate
impune. în tăcerea surselor scrise, desco-
peririle arheologice, începând cu acelea ale
lui Paul Nicorescu (1926-1932)12 și mai ales
acelea de după 1965 au dezvăluit viața cetății
din secolul al Vll-lea î.Hr. până la începutul
celui de-al doilea mileniu creștin. Așa cum a
----------■ Revista de istorie militară ■—
făcut-o de altfel și primul cercetător al
sitului, Paul Nicorescu, evoluția polisului grec
trebuie pusă în legătură și cu fortificația de
la Bisericuța, de pe insula litorală din fața
capului Dolojman. Chiar dacă în absența
unor determinări stratigrafice circum-
stanțiate nu se poate face o corelare între
cele două situri, sugestia fostului profesor
al Universității din Iași este importantă
pentru că atrage atenția asupra vechii con-
figurații hidrografice favorabile implantării
tocmai la capul Dolojman a primei colonii
grecești de pe Istru. Poziția domina lacul
Halmyris și desigur tentația de a avea un
corespondent fortificat pe țărmul opus la
Bisericuța trebuie să se fi ivit de timpuriu.
Dacă ultima mențiune a cetății se regă-
sește la Procopius din Caesarea în Despre
zidiri, unde „Argamo” apare între fortă-
rețele „de-a lungul Pontului Euxin, și ale
fluviului Istru” „ridicate” de Justinian (527-
565), cercetările arheologice din ultimii ani
au relevat atât locuirea Hallstattiană (sec.
X-VIII î.Hr.), ce a precedat implantarea gre-
cească, cât și sporadice prezențe medievale
până în secolul al Xl-lea și mai târziu; prin
descoperirea unei cruci engolpion într-un
mormânt la Bisericuța13 este atestată pre-
zența bizantină în aceste paragini. Dar viața
urbană la Argamum, asemeni altor polisuri
grecești din Scythia Minor, a încetat în
prima jumătate a secolului al VILlea, în
împrejurări încă neelucidate.
O importanță excepțională pentru re-
constituirea vieții grecești în Pontul nord-
vestic au avut-o săpăturile începute în 1914
la Histria de către întemeietorul arheo-
logiei științifice românești, Vasile Pârvan
(1882-1927).
Istros sau Istropolis - cetatea fluviului
Istru prin excelență - Histria sau Histros
pentru romani a fost, după o tradiție îmbră-
țișată de toți, o colonie a Miletului înte-
meiată, după Eusebiu - Hieronym, în anul
657 înainte de Hristos. Mai puțin precis
Pseudo-Scymnos datează momentul în a
• O parte din incinta
nordic' a cet' ]ii
Callatis
-■ Revista de istorie militară ■
• O nav' antic' de pe o inscripție
de la Histria (Istros)
doua jumătate a secolului VII î.Hr. ceea ce
își află și susținerea arheologică, prin frag-
mente ceramice ale unor vase ionice de
import14.
Pentru impactul implantării milesiene pe
aceste meleaguri este foarte semnificativă
înmormântarea, încă din secolul VI î.Hr. în
necropolele tumulare din preajma Histriei
a unor cârmuitori geți15. Este dovada unor
relații normale cu populația getică vecină, a
aspirației diriguitorilor ei spre civilizația
elenică, vizibilă și sub alte orizonturi pon-
tice. Dealtfel, prosperitatea grabnică a co-
loniei milesiene în următoarele două veacuri
după fondare se explică prin negoțul activ
cu indigenii, ca și în posibilitatea desfă-
șurării relativ pașnice a exploatării dome-
niului rural (chora), pe care, treptat cetatea
a reușit să-l ia în stăpânire. Untdelemnul,
vinurile, produsele meșteșugărești desfăcute
de colonia Istros au pătruns până departe
pe marele fluviu, fiind avantajos schimbate
cu grâne, miere, blănuri și piei, sclavi și mai
ales pește, articole atât de necesare Greciei
și loniei.
Această primă etapă de dezvoltare a fost
marcată de marea expediție persană a
regelui Darius, împotriva sciților (513 î.Hr.),
căreia i-au fost asociate urmele de pustiire
din sectorul arheologic al Zonei Sacre de la
Histria. Presupunerea este susținută și de
unele înmormântări din necropolele his-
triene ca și de însăși relatarea expediției
iraniene, construirea podului de vase trans-
danubian făcându-se, după Herodot, la gurile
Dunării, iar armia lui Darius străbătând
insula Peuce în drumul spre stepele nord-
pontice.
Reconstrucția nu va fi întârziat, către anul
480 î.Hr., cetatea emițând primele sale
monede, semn evident al unei vieți econo-
mice așezate. Ea nu a fost scutită de zguduiri
interne provocate de acumularea unor
notabile bogății în mâinile câtorva familii
---------■ Revista de istorie militară ■—
de negustori, armatori, bancheri și proprie-
tari funciari, o oligarhie care înțelegea să-și
rezerve și conducerea politică. Instaurarea
democrației s-a petrecut în aceste condiții
cu mijloace violente și, probabil, susținută
de Athena, organizatoarea în cursul răz-
boiului peloponeziac a cunoscutului periplu
naval al lui Pericles în Pont (436 î.Hr.).
Secolul IV avea să fie perturbat după mij-
locul său atât de pătrunderea în Dobrogea a
unor triburi scitice reunite sub Ataias, cât și
de reacția regilor Macedoniei, dornici în
aceeași măsură să oprească invazia cât și să-și
impună autoritatea asupra cetăților grecești
ale Pontului Stâng. în aceste împrejurări
Istoria lui Filip include episodul rezistenței
opusă sciților de „istrieni”, conduși de pe un
„Histrianorum rex”16. Absența unei astfel de
demnități la Histria exclude posibilitatea unui
„rege” al histrienilor, dar întărește convin-
gerea prezenței getice pe malul drept al
Istrului și a contactelor cu civilizația elenă
din coloniile pontice.
Expediția regelui Filip al II-lea al Mace-
doniei împotriva sciților lui Ataias din 339
î.Hr. a izbutit nu numai să-i alunge din Do-
brogea, dar să și ia sub protecție ținuturile
de până la gurile Dunării, etapa finală de
cucerire a orientului peninsulei Balcanice,
după anexarea cu doi ani mai înainte a
regatului trac al Odrysilor.
Sub Lysimachos, diadoch (moștenitor) al
lui Alexandru cel Mare și cârmuitor apoi
rege al satrapiei Thracia (323-281 î.Hr.),
protectoratul s-a transformat într-o stăpâ-
nire apăsătoare împotriva căreia coloniile
grecești aveau să se răscoale în anul 313.
Războiul s-a încheiat printr-o victorie a
diadochului, Histria fiind printre primele
cuceriri ale acestuia.
Deși regele macedonean a fost înfrânt
de cârmuitorul get Dromichaites (cca. 292
î.Hr.), totuși încercarea acestuia de a influ-
ența în vreun chip statutul coloniilor gre-
cești de pe litoralul nord-vest-pontic a dat
greș, stăpânirea efectivă a lui Lysimach con-
tinuând să se exercite până la moartea sa.
La o dată neprecizată din prima jumătate
a secolului al Hl-lea î.Hr., colegiul de
Synedroi de la Histria a propus angajarea
unui arhitect, astfel că un sol al cetății trimis
la Byzanț a adus pe Epicrates. Arhitectul,
fiul lui Nikoboulos din Bizanț, nu numai că
a luat cuvenitele măsuri de concesionare a
lucrărilor dar, în vremea războiului cu „olatii”
- popor altminteri necunoscut - a pregătit
cu râvnă cetatea pentru apărare, apoi a con-
dus lucrările la zidurile orașului în vreme
de doi ani, zăbovind mai mulți ani la Histria
și dovedind purtări fără reproș și o deosebită
strădanie. Deosebitele-i merite erau răs-
plătite prin încununarea în teatru cu cununa
• Callatis - partea de
nord a ora[ului
romano-bizantin
■ Revista de istorie militară *
de aur la vremea sărbătorii Thargeliilor,
acordarea unei răsplate ca și plata lefii cu-
venite, conferirea calității de proxen, cetă-
țenia, cooptarea între fidelii sanctuarului lui
Apollo, ca și dreptul de a ieși și pătrunde în
port în timp de pace și război, accesul la
Sfat și la Popor indată după discutarea tre-
burilor sfinte. Stela cu inscripția arhitectu-
lui, pusă în sanctuarul lui Apollo, a ajuns în
condiții necunoscute la mănăstirea Dragomima,
datarea și proveniența ei fiind lămurite de
profesorul Dionisie M. Pippidi17.
Activitatea lui Epicrates la Histria a fost
pusă în legătură cu refacerea unei porțiuni
a zidului elenistic - constatată arheologic18
- avariat în urma primei răscoale a cetăților
pontice împotriva lui Lysimach.
Către anul 260 î.Hr., Histria s-a alăturat
Callatis-ului în încercarea de a disputa
Byzantionului portul Tomis. Callatienii par
să fi voit să-și asigure controlul exclusiv asupra
emporiului tomitan în vreme ce byzantinii
susțineau deschiderea sa. Deși ambele părți
au solicitat sprijinul Heracleei Pontice,
metropola Callatisului nu a intervenit altfel
decât cu sfaturi de împăcare, iar în final
victoria Byzanțului a fost decisivă19. Histria
nu va fi avut de suferit cât aliata sa care,
potrivit lui Memnon - nu ar mai fi putut să
se refacă după această înfrângere20.
De altfel și răgazul pentru refacere a fost
scurt întrucât, de la sfârșitul secolului al III-lea
î.Hr. teritoriile est-carpatice și istro-pontice
au fost invadate de bastarni - un neam
germanic, adăpostit ulterior în insula Peuce,
în imediata vecinătate a Histriei. Situația
avea să se complice odată cu invazia celților
în Balcani, întemeierea în estul peninsulei
a regatului de la Tylis, monedele regilor
acestuia - imitații ale tetradrahmelor lui
Alexandru Macedon descoperindu-se la
vadurile dunărene de la Giurgiu și Oltenița,
în aceste împrejurări, cârmuirea istro-
politană a trebuit să-și îndrepte strădaniile
către regele get Zalmodegikos pentru obți-
nerea unei protecții. Stela ce consemnează
momentul memorabil al misiunii unei solii
la aceasta a fost descoperită tocmai lângă
altarul templului lui Zeus Polieus, printre
puținele inscripții căzute și rămase nu
departe de locul unde fuseseră puse. Inscrip-
ția răsplătește excepționalele merite ale
solilor Diodoros al lui Thraysicles, Procritos
al lui Pherecles și Clearchos al lui Aristomachos
care obținuseră de la regele Zalmodegikos
atât înapoierea ostaticilor (peste șaizeci),
cât și încuviințarea acestuia pentru ca veni-
turile cetății să fie restituite. Este de apăsat
asupra faptului că pentru a ajunge la cârmui-
torul get solia călătorise „prin țara dușmană”
și că, atât luarea de ostatici, cât și restaurarea
surselor de venituri ale Histriei de către
regele Zalmodegikos, nu însemnau altceva
decât preexistența unui acord între histrieni
și geți a cărui urmare avea să redea cetății
elenice mijloacele prosperității sale. Era,
desigur, asigurarea unei protecții eficace
pentru exploatarea teritoriului rural și con-
tinuarea navigației și negoțului pe Istru21.
Situația se va fi păstrat și mai târziu, după
cum lămurește o inscripție histriană, decre-
tul sfatului și poporului în cinstea lui
Agathocles al lui Antiphilos; de la cumpăna
secolelor III/II î.Hr. Agathocles, descendent
al unui neam de binefăcători ai cetății, își
dovedise iscusința mai întâi în fruntea ar-
cașilor și a altor oșteni, cu plată, în vremuri
tulburi, când alături de discordii interne,
tracii atacau și orașul și teritoriul „chora”,
tocmai la vremea recoltei. Cu trupele lui
Agathocles a păzit teritoriul „dând putința
fiștecăruia să-și strângă grânele fără vătă-
mare”. Apoi, în vremea asediului de către
traci a cetății Bizone, a negociat în două rân-
duri cu ei și cu regele lor, Zoltes, răscumpă-
rarea orașului și a recoltelor în fața invaziei
acestora în Scythia Minor împotriva „orașe-
lor grecești de sub oblăduirea regelui
Rhemaxos”. în sfârșit, când tracii au rupt
învoielile, atacând din nou, Agathocles a
format un corp de voluntari „dintre cetățeni
și barbarii adăpostiți în cetate”, păzind ogoa-
----------■ Revista de istorie militară ■—
rele, grânele și turmele până la trecerea
peste Istru a regelui Rhemaxos. în soliile
sale la rege și la fiul său „Phradmon”,
Agathocles a obținut mai întâi un ajutor de
100 călăreți și apoi, după fuga acestora, 600
de călăreți cu care, în cele din urmă forțele
lui Zoltes au fost înfrânți22.
Inscripția dezvăluie conjunctura dificilă
a cetăților grecești din Scythia Minor, pe
care protectoratul transdanubian prea depăr-
tat al regelui Rhemaxos nu putea să le
asigure securitatea în fața incursiunilor
tracilor, în pofida tributului plătit. După cum
a susținut Scarlat Lambrino, descoperitorul
și primul editor al stelei de marmură cu
inscripția pentru Agathocles și cum a de-
monstrat D.M. Pippidi, Rhemaxos trebuie
să fi fost unul din regii geți, a cărui stăpânire
se va fi întins, pe temeiul descoperirilor
monetare, în părțile Buzăului și Putnei23.
Demonstrația era susținută și de pome-
nirea contemporană de către Trogus
Pompeius/Iustin a altui rege get - Oroles24
- a cărui stăpânire se afla în calea bastar-
nilor. într-o privire cuprinzătoare a secolelor
III-I, profesorul nu se sfia să afirme existența
unei „politici pontice” a regilor geți25.
Dacă în marea politică histropolitanii
căutau sprijinul regilor geți de dincolo de
Istru, așa cum arată inscripția, punerea în
valoare a teritoriului rural se întemeia pe
conviețuirea cu „barbarii”, de bună seamă
geți localnici, adăpostiți în cetate la vremuri
de restriște și gata de a se înrola voluntari
pentru apărarea comună26. Menționarea
îndreptățea pe profesorul D.M. Pippidi să
combată opinia, de sorginte marxist-le-
ninistă, a exploatării teritoriului rural al ce-
tăților grecești cu numeroși sclavi agricoli27.
Amenințarea tracă virulentă la cumpăna
secolelor III/II nu a fost urmată de o acalmie,
Scythia Minor fiind cu probabilitate calea
de legătură a unor cete bastarne cu regatul
Macedoniei, spre a se pune în slujba regilor
de pe urmă ai acestuia, Filip V, Demetrios
II și Perseu.
---■ Revista de istorie militară ■--------
Aceeași presiune bastarnă de la Istru va
fi împins spre sud triburi scitice, ai căror
„regi” sunt cunoscuți după emisiunile lor
monetare: Ailios, Kanites, Sariakes, Tanusa,
Akrosas, Charaspes. Poate mai important să
fi fost cel de-al doilea, Kanites, menționat
într-un decret de la Odessos din secolul al
II-lea în legătură cu negoțul grecesc în ținu-
turile controlate de acesta28. Nu este exclus
ca vremurilor dominației acestor căpetenii
scitice în sud-estul Dobrogei să i se atribuie
unele nivele ale importantei așezări de la
Albești, în chora callatiană.
Interdependența cetăților grecești pon-
tice, provenită din însăși unitatea economică
a Mării Negre, tot mai accentuată în epoca
elenistică, apare și cu prilejul gravului con-
flict izbucnit în prima jumătate a secolului
al II-lea î.Hr. între Apollonia și Mesembria
pentru portul Anchialos. în virtutea alianței
încheiate cu un secol mai înainte între
Apollonia și Histria, colonia milesiană a fost
chemată în ajutor atunci când mesembrienii,
fără declarație de război, au ocupat teritoriul,
și cetățuia Anchialos. Ridicată de apolloniați
fortăreața și orășelul erau menite să le asi-
gure controlul golfului Burgas, debușeu
firesc al unor drumuri de negoț din Balcani.
Intervenția istropolitană nu s-a lăsat aștep-
tată. Corăbii lungi puse sub comanda ami-
ralului Hegesagoras al lui Monimos, coope-
rând cu apolloniații la apărarea teritoriului,
cetății și porturilor acestora. Ulterior, prin-
tr-un efort comun și al altor aliați, nenumiți,
a fost înfrântă flota dușmană ce apăra
Anchialosul - luptă navală unde amiralul
histrian s-a remarcat în capturarea unei
corăbii, cu întregul echipaj. Urmare a acestei
victorii, aliații au debarcat sub cetate pe care
au luat-o cu asalt, distrugând-o cu totul,
Hegesagoras remarcându-se prin curaj și
iscusința conducerii luptătorilor și cu acest
prilej. Meritele sale au fost răsplătite nu
numai prin încununarea cu cununa de aur la
sărbătoarea Dionysiilor, dar și prin înălțarea
statuii sale de bronz, înfățișându-1 armat la
---------------------------------m-------
prova unei corăbii, statuie amplasată în
templul lui Apollo Tămăduitorul, decretul
veșnicind faptele sale fiind fixat pe soclu.
Recunoașterea apolloniaților a fost consem-
nată și la Histria printr-o inscripție pe o stelă
de marmură, descoperită în săpăturile arheo-
logice din 195829.
Legătura fructuoasă a cetăților grecești din
nord-vestul pontic, ilustrată războinic prin
decretul mai sus-amintit, este deopotrivă
consemnată de alte mărturii epigrafice de la
Histria. Aici apar inscripții în onoarea unor
tomitani, callatieni, apolloniați, a unui locuitor
din Byzanț și Cyzic30. Un decret din Tomis
răsplătea meritele unui locuitor al Tyrasului
pentru susținerea intereselor tomitanilor în
cetatea sa31. Și, tot atunci neguțătorii tomitani
erau bine primiți la Odessos.
în pofida arătărilor lui Memnon, preluând
probabil o știre contemporană evenimentelor,
confruntarea alianței callatiano-histriene cu
Byzanțul din prima jumătate a secolului al
IlI-lea î.Hr. nu a provocat definitiva prăbușire
a cetății Callatis. Dimpotrivă în secolul al II-
lea rolul său economic este precumpănitor,
devansând în chip manifest Histria.
Dispunând de o incintă impresionantă, de un
port nu mai puțin sigur, afacerile
neguțătorilor din Callatis propășesc,
mărturiile cele mai diverse atestându-le la
Tyras, Olbia, Chersonesul Tauric,
Dyonisopolis, Apollonia, Byzanț, Parion în
Troada, Mytilene, Delos, Delfi, Alexandria,
în aceeași măsură sunt edificatoare pentru
cunoașterea relațiilor comerciale ale cetăților
grecești descoperirile arheologice ale unor
produse manufacturate sau meșteșugărești,
a căror proveniență poate fi stabilită pe
temeiul unor ștampile sau inscripții. Printre
cele mai prețioase astfel de mărturii sunt
amforele ștampilate, atestând importurile din
marile centre de fabricație - Sinope, Thassos,
Rhodos, Cnidos, Cos, ale acestor vase utile,
mai ales pentru uleiuri, vinuri dar și alte pro-
duse astfel transportate pe nave.
La Histria, Tomis și Callatis, unde nume-
roasele inscripții releva aspectele cele mai
variate ale civilizației pontice, nu lipsesc
știrile despre viața culturală, legăturile cu
marele centru „universitar” al lumii grecești
de la Cyzic, spectacolele teatrale și chiar
calitatea limbii pe care locuitorii o vorbeau și
scriau, sau lapicizii o transpuneau în piatră.
Evenimentul hotărâtor al sfârșitului seco-
lului al Il-lea, cu neașteptate urmări a fost,
de bună seamă, ocuparea Bosforului Cimmerian
de regele Pontului, Mithridate al VLlea
Eupator (132-63 î.Hr.). Pe făgașul unor legă-
turi mai vechi, regele Pontului și stăruitorul
adversar al Republicii Romane, și-a extins
dominația asupra cetăților grecești nord-
vest-pontice, Olbia, Tyras, Histria, Tomis,
Callatis, Apollonia. Instalarea unor garni-
zoane ale regelui pontic, atestată de o ins-
cripție din cea din urmă cetate, trebuie să fi
fost generalizată și pentru celelalte, de vre-
me ce și regii învecinați, sciți și traci, fuse-
seră cuprinși în sistemul de alianțe al lui
Mithridate al Vl-lea.
Dominația circumpontică a marelui rege
avea să se sfărâme însă sub loviturile romane,
vulturii Romei ivindu-se în anii 72-71 î.Hr. în
Pontul Stâng. Guvernatorul roman al
Macedoniei M. Terentius Varro Lucullus a
reușit atunci, prin campanii desfășurate în
Pontul Stâng, să supună toate cetățile grecești
mai înainte aflate sub stăpânirea regelui
Mithridate, de la Apollonia la gurile Istrului:
Messembria, Odessos, Dyonisopolis, Bizone,
Callatis, Parthenopolis, Tomis, Histria32. Este
semnificativ că un istoric mai târziu,
P. Annaeus Florus (sec. I-II d.Hr.) asociază
aceste campanii refulării neamurior tracice
și atingerii fluviului Tanais (Don) și lacului
Meotic (marea de Azov)!33
După un decret callatian între Roma și
cetățile grecești din Pontul nord-vestic pare
să se fi încheiat tratate de alianță (foedera),
care, scoțându-le din sistemul circumpontic
al regelui Mithridate, le asocia Republicii34.
-----------■ Revista de istorie militară ■—
Situația nu s-a menținut atât din cauza
excesului exploatării romane cât și, foarte
probabil, începutului afirmării unui nou
factor de putere.
Sub primul unghi de vedere în anii 62-61
î.Hr. guvernatorul Macedoniei, C. Antonius
Hybrida, cunoscut pentru imoralitatea sa, a
reușit să provoace o revoltă care s-a încheiat cu
înfrângerea forțelor romane sub zidurile
Histriei, sub loviturile unei alianțe greco-getice
și fuga lui Hybrida până la Dyonisopolis.
Sub al doilea unghi de examinare a sur-
selor evenimentele din acei ani prefigurează
intervenția autoritară a „celui mai mare dintre
regii care au domnit peste Tracia”, getul
Burebista (cca 70-44 î.Hr.) în Pontul Stâng,
începută prin atacarea și ocuparea Olbiei (55
î.Hr.). Rezistența opusă de aceasta, ca și de
Histria și Messembria a fost asupru sancționată,
urmările fiind constatate și arheologic, la
Histria printr-un nivel de incendiere de la
mijlocul secolului I î.Hr. Mai mult, un decret
pentru Aristagoras al lui Apaturios arată că,
practic, fortificațiile nu mai erau capabile
să apere pe localnicii rămași, alții fiind capti-
vi sau ostatici, iar „barbarii ocupau teritoriul
histrian”. Ocupație care, după însăși litera
decretului dura de mai bine de trei ani și a
cărei încheiere pare-se să se fi datorat unui
acord negociat de același binefăcător Arista-
goras.
După o altă inscripție de la cumpăna
dintre era păgână și cea creștină printr-un
uriaș efort și cu sprijinul unui mare număr
de cetățeni, cetatea s-a putut reface, vorbin-
du-se de „cea de-a doua întemeiere/zidire a
orașului”, după primejdia de moarte prin
care trecuse35.
Refacerea Histriei și a celorlalte cetăți
ce avuseseră de suferit în urma dominației
regelui Burebista, s-a putut face mai ales
odată cu revenirea romană în Pontul Stâng.
Cu privire la momentul încorporării colo-
niilor grecești din Scythia Minor în
Imperiul Roman, prin aplicarea metodelor
computerizate36, au fost avansați anii 29-28
î.Hr., în timpul campaniilor lui Licinius
Crassus împotriva geților regelui Dapyx.
Dar cercetări atente privind formularea
inscripției dobrogene evidențiază doar posi-
bilitatea unui interval între 27 și 8 î.Hr.
Semnificația primei date este triumful „ex
Thraciae et Geteis” al lui Crassus (după 4
iulie 27), iar ultima, începutul exilului lui
Ovidiu la Tomis. Fostele colonii indepen-
dente grecești din Scythia Minor au fost
unite într-un eieiii sub puterea Romei37.
Dacă la vremea exilului lui Ovidiu la
Tomis situația din Scythia Minor era încă
precară - sub regimul restaurat al „alianței”
încheiate odinioară de Lucullus - formarea
provinciei Moesia sub împăratul Tiberiu (14-
37 î.Hr.) avea să fie însoțită de instituirea
unui praefectus orae maritimae sau praeses
laevi Ponti cu atribuții administrative asupra
cetăților grecești. De acum ele aveau să
împărtășească soarta Imperiului Roman cu
o perioadă de propășire până în al treilea
veac și o lentă decădere, în care ultima renaș-
tere - în secolul VI sub domnia lui lustinian
- nu avea decât să anunțe prăbușirea totală
peste mai puțin de o sută de ani.
*
* *
într-o luminoasă comunicare la Academia
Română consacrată penetrației elenice în
bazinul carpatic și inclusă apoi în Dacia an
outline of the Early Civilizations of the
Carpatho-Danubian Countries, Vasile
Pârvan a reconstituit pe temeiul cercetărilor
și descoperirilor de până atunci remarcabila
influență a prezenței grecești în Pontul
Stâng asupra dezvoltării societății geto-da-
cice. Organizarea uriașei „arhe” („împă-
rății”) a lui Burebista, a Daciei regelui Decebal,
pot fi considerate, pe fondul și cu interpre-
tarea autohtonă, ultimele reflexe ale civili-
zației și artei militare elenistice. Este neîn-
doios că împreună cu masiva colonizare a
Daciei romane cu elemente din Magna
Graecia, cetățile grecești din nord-estul
■ Revista de istorie militară >
Pontului au avut un rol de prim ordin în plă-
mădirea civilizației românești de început.
Persistența elementului grecesc în Pontul
Stâng în secolele VII-XV, a rămas un factor
catalizator al evoluției românești, Bizanțul
provincial din Dobrogea și de la Dunărea de
Jos fiind acela care a contribuit direct la
organizarea statală, ecleziastico-culturală și
militară a Principatelor Române.
1 Bibliografia esențială în John Boardman, The
Greeks Overseas. Their Early Colonies and Trade,
Thames and Hudson, London, 1980, o ediție
românească de Maria Alexandrescu Vianu și Petre
Alexandrescu, Edit. Meridiane, București, 1988, cu
un dosar al Mării Negre de Petre Alexandrescu,
pp. 409-428. Pentru coloniile grecești de pe litoralul
românesc, D.M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a
României, ediția a Ii-a, București, 1967; idem, I Greci
nel Basso Danubio dall’eta archaica alia conquista
romana, Milano, 1971; idem, Scythica Minora.
Recherches sur Ies colonies grecques du litoral
roumain de la mer Noire, Amsterdam-Bucarest, 1984
și idem, Studii de istorie și epigralie, București, 1988.
2 Strabon în Fontes ad Historiam Dacoromaniae
Pertinentes (infra FHDR), voi. I, București, pp. 217-
218.
3 Pseudo-Scymnos în FHDR, voi. I, p. 173.
4 Philostratos, Heroicos, în FHDR, I, pp. 658-661.
5 FHDR, I, pp. 241-243
6 Ibidem, pp. 218-219.
7 Ibidem, pp. 248-251.
8 Ibidem, p. 9.
9 Ibidem, pp. 724-725, 398-399.
10 Ibidem, pp. 548-555.
11 „Cetatea Orgame la Istros” (Hecataios, în FHDR,
pp. 8-9).
12 Paul Nicorescu, în In memoria lui Vasile Părvan,
București, 1934, p. 222; idem în „Buletin de la Section
Historique de l’Acaddmie Roumaine”, 25, 1944, pp.
95-101.
13 Paul Nicorescu, în In memoria lui Vasile Pârvan,
pp. 223-226.
14	Marcelle Lambrino, Les vases archaîques
d’Histria, Bucarest, 1938, pp. 12, 352; Petre
Alexandrescu, în Histria., voi. IV, La cdramique
d’epoque archai'que et classique, Bucarest, 1978,
pp. 19 et passim.
15	Petre Alexandrescu, în “Klio”, XII, 1963, p. 257.
16	FHDR, I, pp. 352-353.
17	D. M. Pippidi, Inscripțiile din Scythia Minor
grecești și latine, voi. I, Histria și împrejurimile,
București, 1983, pp. 180-185.
18	Idem, Contribuții la istoria veche a României,
pp. 107-111; C. Preda, O. Doicescu, în Histria.
Monograiie arheologică, voi. II, București, 1966,
pp. 295-334.
19	D. M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a
României, pp. 33-34.
20	FHDR, I, pp. 510-511.
21	D. M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a
României, pp. 167-185.
22	Idem, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și
latine, pp. 82-93.
23	C. Preda, Gh. Constantinescu, în „Studii și
Cercetări Numismatice”, IV, 1968, pp. 39-45.
24	FHDR, I, pp. 358-359.
25	Din istoria Dobrogei, I, București, 1965, p. 231.
26	D. M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a
României, pp. 120-166; idem, Scythica Minora,
pp. 65-80.
27	Idem, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și
latine, I, p. 92.
28	G. Mihailov, Inscriptiones Grecae in Bulgaria
repertae, voi. I2, Serdicae, p. 42.
29	D. M. Pippidi, Inscripțiile din Scythia Minor
grecești și latine, I, pp. 172-175.
30	Idem, în Din istoria Dobrogei, voi. I, p. 237.
31	Gr. Tocilescu, în „Archăologisch-epigraphische
Mittheilungen aus Osterreich-Ungarn”, XI, 1884,
p. 41.
32	FHDR, I, p. 367.
33	Ibidem, pp. 522-523.
34	D. M. Pippidi, in Din istoria Dobrogei, I,
pp. 277-280.
35	D. M. Pippidi, Inscripțiile din Scythia Minor
grecești și latine, I, pp. 325-331.
36	Alexandra Ștefan, Application des mdthodes
mathdmatiques ă l’dpigraphie, în „Studii Clasice”, XIII,
1971, pp. 29-45
37	D. M. Pippidi, Studii de istorie și epigralie, pp.
174-178.
■] 16 |------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■
GRECII DIN EUXIN
ÎN ANTICHITATE {I EVUL MEDIU
Dr. NICHOLAOS SOL. DEPASTAS
Istoric - Arheolog,
Colaborator [tiin]ific [I Ex-Membru al CEIM / HNDGS,
Director al Biroului al 3-lea AHD/HAGS
Numele „Euxinus Pontus”1 se referă la
întinsa mare interioară dintre Europa și
Asia, care se învecinează cu Lacul Maeotic
(Marea Azov) la nord și cu Propontida, prin
Bosfor către sud. Marea menționată și țăr-
murile sale au fost legate de greci printr-o
străveche conexiune, ce poate fi urmărită
în trecut până la expediția Argonauților,
învăluită în mit, expediția Argonauților are
un sâmbure istoric. A constituit o expediție
maritimă înfăptuită de 60 de nobili și tineri
greci aleși, conduși de fason, nepotul regelui
Peleas. Expediția a pornit din orașul Eolkos
din Magnesia și s-a încheiat în Colchida,
unde se afla Lâna de Aur. fason, literalmen-
te, a capturat Lâna din templul lui Ares
(Marte). Evident, mitul este substratul sco-
pului real al expediției lui lason, care era
explorarea Mării Negre. Până atunci, la o
generație înaintea Războiului Troian (1194-
1184 î.Hr.), Marea Neagră rămăsese un teri-
toriu necunoscut pentru greci. Rezultatul
acestei expediții a fost înființarea de colonii
grecești de-a lungul coastei Mării Negre2.
Potrivit lui Strabon3, Marea Neagră era
renumită pentru gerul din timpul iernii și
pentru stratul de gheață de la intrarea în
Lacul Maeotic. Euxinul era de asemenea
cunoscut sub numele de Marea Neagră sau
---■ Revista de istorie militară ■---------
In memoria iubitei mele soții,
Katherine Gheorghiou - Depastas
(1952-2007),
Profesor de Literatură Elenă și Istorie
«Post tumulum vita est»
Golful Negru. Primul dintre acestea a deve-
nit predominant (îâyng EUeâooâ, mer
Noire, Schwarzes Meer, Black Sea)4. Aceste
denumiri și acțiunea Argonauților au dus la
concluzia că Euxinul fusese cunoscut gre-
cilor din timpuri străvechi, datorită con-
tactului regulat al strămoșilor noștri călători
pe mare cu coasta Euxinului, ai cărei locui-
tori, conform lui Homer, erau bântuiți de
ceață și de nori, iar soarele nu pătrundea
niciodată până la ei5.
Grecii antici aveau totuși cunoștințe limi-
tate și insuficiente de geografie a Euxinului.
De aceea, se credea că, datorită vastității
sale, Marea Neagră era un ocean inter-
minabil conectat cu Adriatica prin inter-
mediul fluviului Istros (Dunărea)6. Ținutul
depărtat de țărmul Euxinului era mai bine
cunoscut datorită căilor de uscat. Prin con-
trast, zona de coastă era mai puțin știută,
deoarece în realitate Marea Neagră era o
mare dificil de navigat62. Din acest motiv,
era inițial denumită Axenus (însemnând
inospitalier, sau ostil). Numele originar se
datorează nu numai condițiilor aspre de
vreme din timpul iernii, dar și cruzimii și
ferocității raselor barbare - în principal
scite - care locuiau pe coasta Euxinului și
care nu aveau rezerve să ucidă orice străin,
---------------------------------------QU—
să-i mănânce carnea și să-i folosească scalpul
drept cupă7.
în ciuda concepțiilor timpurii, treptat,
în timp, denumirea originară de Pontul
inospitalier s-a schimbat în Euxin (ospita-
lier) „prin eufemism”. O altă perspectivă
susține că binecunoscutul Hercule, pe
jumătate zeu, a reușit să elimine tot ce era
inospitalier din zonă, prin „transformarea
unei mări inospitaliere într-una ospitalieră”.
Totuși, interpretarea cea mai probabilă este
aceea că redenumirea s-a datorat ionienilor,
care erau foarte activi în stabilirea unor
orașe-colonii de-a lungul coastei Euxinului8.
Milesienii erau cei mai renumiți dintre
greci în înființarea coloniilor pe țărmul
Euxinului9. Erau dedicați acestei misiuni și
o duceau la îndeplinire cu mult zel, trans-
formând malurile inospitaliere din trecut în
centre urbane notabile, în care diaspora
elenă a progresat și a prosperat10.
într-adevăr, milesienii pot fi considerați
ca pionieri ai colonizării pe țărmul Euxinului.
Din anul 750 î.Hr. și ulterior, milesienii au
fost precursorii înființării de colonii pros-
pere financiar și social. Astfel, Miletul a
fondat Sinope și Trapezunt pe coasta de sud
a Euxinului, Odessos, Tomis și Pantikapaion
pe coasta de nord-vest și Phasis în Colchida,
pe coasta estică a Euxinului11. în secolul al
Vl-lea î. Hr., milesienii au înființat chiar mai
multe așezări12 în Euxin. Aceste colonii au
servit la furnizarea unor mari cantități de
grâne, pește, vite, diverse metale și sclavi123.
Următoarele așezări milesiene au fost Istria,
sau Istros, Apollonia și Krounoi pe coasta
de vest a Euxinului (pe la sfârșitul secolului
al Vll-lea î.Hr. și în secolul al Vl-lea). De-a
lungul liniei de coastă, a Dunării și în sus,
către Peninsula Crimeea, milesienii au
înființat așezările prospere Tyras și
Borysthene (la gurile de vărsare ale râurilor
omologe), precum și Olbia (la sfârșitul seco-
lului al VH-lea, sau începutul secolului al Vl-
lea î.Hr.). După înființarea așezărilor
Pantikapaion, Theodosia, Karkini și
Hermonassa (între anii 550 și 500 î.Hr.)
Miletul a fondat colonia Phanagor(e)ia (prin
anul 540 î.Hr.), tot în Peninsula Crimeea.
în cele din urmă, prin anul 558 î.Hr. me-
garienii au fondat Herakleia pe coasta de sud
a Euxinului. Ulterior, colonia a devenit o
metropolă pentru alte așezări. Cea mai veche
dintre ele a fost Callatis, de prin anul 500 î.Hr.
pe coasta de vest, între așezările milesiene
Tomis și Krounoi. O altă colonie megariană
a fost Mesembria, la sud de Odessos. Tre-
buie notat că, deși sursele istorice plasează
înființarea celor mai vechi colonii la mijlocul
secolului al VHI-lea î.Hr., descoperirile
arheologice aduse la lumină prin excavații
datează coloniile cu aproximativ 100-150 de
ani mai târziu. Cel mai probabil, aceasta se
datorează faptului că anumite colonii au
suferit deteriorări substanțiale și distrugeri
în timpul raidurilor cimerienilor. Aceștia,
erau războinici barbari care trăiau ca nomazi
în Ucraina și care prădau și distrugeau colo-
niile din anul 650 și ulterior. Astfel, desco-
peririle menționate (în principal ceramică)
aparțin unui moment și unei faze de recons-
trucție ale coloniilor care survin la o dată
ulterioară raidurilor13.
Fondarea, longevitatea și prosperitatea
coloniilor grecești din Euxin demonstrează
determinarea, îndrăzneala, insistența, vitali-
tatea și activitatea multidimensională a stră-
moșilor noștri pe acele tărâmuri îndepăr-
tate. Timp de câteva secole, acei neobosiți
călători pe mare care l-au urmat pe lason și
pe Argonauți, au fondat noi colonii, trans-
ferând și extinzând civilizația greacă dând
un avânt deosebit negoțului133.
Mult după aceea, din secolul al Vl-lea,
Marea Neagră a jucat un rol important în
relația cu statele medievale elene, care for-
mau Imperiul Bizantin. în anul 549 și sub
domnia lui lustinian I cel Mare (527-565), a
izbucnit un război între Bizanț și Persia în
zona Lazica, pe coasta de est a Euxinului.
Războiul a durat până în anul 557. Stăpânirea
în Lazica avea implicații majore politice și
■ Revista de istorie militară ■
financiare pentru relațiile bizantinilor și
persanilor cu populația din Caucaz. De aceea,
regiunea a fost puternic disputată atât de
persani cât și de bizantini (era „un măr al
discordiei” între ei). După câteva operații
sângeroase ale generalilor lui lustinian,
Lazica a fost recucerită de bizantini. Un ar-
mistițiu a fost acceptat în 557 și pe la sfâr-
șitul anului 561 reprezentanți ai celor două
părți au semnat un tratat de pace care a durat
50 de ani14. Tratatul a fost semnat în orașul
fortificat Daras, la nord-vest de Nisibis (astăzi
Nusaibin), în Mesopotamia Superioară (re-
giunea de graniță a Irakului de azi)15.
în 582, avarii, o populație barbară venind
din Mongolia și Manciuria, care s-a așezat
în câmpiile Pannoniei cu trei ani în urmă,
au ocupat Sirmiumul ce se afla la granița
europeană a Imperiului Bizantin din anul
43716. Din acea vreme, avarii împreună cu
aliații lor slavi au răvășit practic teritoriul
bizantin ce se întindea de la confluența
dintre Istros și Sava și în sus până pe coasta
vestică a Mării Negre. Populațiile barbare
au desfășurat câteva operații și pe coasta de
vest. Din iarna anului 599 până în aprilie
600 au asediat orașul Tomis (colonia antică
Torni), reprezentând astfel o amenințare
chiar și pentru Constantinopol. La sfârșit,
a fost semnat un tratat de pace, reconstituind
astfel granițele de nord ale Bizanțului17.
Puțin mai târziu, în primii ani ai domniei
lui Heraclius (610-641), o așezare masivă a
raselor slave a avut loc în diferite regiuni
ale Peninsulei Balcanice și ale prosperei
colonii Istria, pe coasta de vest a Mării
Negre18. Slavii, datorită structurii primitive
civile și militare și divizării în grupuri mici,
nu constituiau o amenințare serioasă pentru
Imperiul Bizantin. Lucrurile s-au deteriorat
când bulgarii, o populație barbară asiatică,
rezultată din amestecul hunilor și al ogurilor,
care locuiau la nordul Mării Negre, au început
să-i preseze pe slavi pe măsură ce aceștia se
așezau lângă Dunăre19.
Numeroasele tulburări și frecventele
raiduri ale bulgarilor pe teritoriul bizantin
---■ Revista de istorie militară ■-------
constituiau o amenințare majoră pentru Bizanț,
împăratul Constantin V (741-775) a înfruntat
pericolul bulgar în campanii repetate, cea
dintâi bătălie având loc la Anchialos, un oraș
grecesc prosper de pe coasta de vest a Mării
Negre (30 iunie 763). în acea bătălie, bulgarii
au fost înfrânți și cei care au rămas au fost
forțați să se retragă în dezordine20.
Orașele Anchialos, Debeltos și alte
câteva orașe din Tracia, din apropierea coas-
tei Mării Negre au suferit noi raiduri ale
bulgarilor în primăvara anului 812, la un an
după ce împăratul Nicephor I (802-811) a fost
greu înfrânt de forțele numeroase ale lui
Krum. După acea victorie, Krum a răspândit
teama și teroarea printre locuitorii acelor
orașe, ucigând pe unii dintre ei și forțând
pe alții la exil21.
Pe parcursul secolelor al VlII-lea și al IX-lea,
instituțiile administrative ale imperiului au
fost reformate și a fost dezvoltat sistemul
themelor într-un efort de întărire a autogu-
vernării provinciilor. Themele erau districte
militare care fuseseră create inițial în Asia
Mică și ulterior pe teritoriul european al
Imperiului Bizantin în timpul perioadei sale
de mijloc22. Cea mai veche themă a fost
Armeniacum, fondată în 667. Ulterior, thema
Anatoliei (a provinciilor estice) a fost fondată
doi ani mai târziu și thema Opsikion în 680.
Primele theme în Europa au fost thema
Tracică (între 680 și 685) și thema Hellas
(695)23.
în cursul primei jumătăți a secolului al
IX-lea, nevoia de a apăra orașele grecești de
pe coasta Mării Negre a necesitat, pe de o
parte, întărirea apărării în acele zone24 și,
pe de altă parte, reorganizarea sistemului
themelor.
Astfel, pentru a obține cea mai eficientă
apărare a coastei de sud a Mării Negre, sec-
torul themei Boukelarion, ce se întindea la
sudul râului Alys a fost divizat pentru a
forma thema Paphlagonia cu capitala la
Gangra. De asemenea, din secționarea sec-
torului nord-vestic al themei Armeniacum
a fost formată thema Chaldion cu Trapezuntul,
anterior menționata colonie milesiană25,
drept capitală. Generalii acestor noi theme
au luat parte la victorioasa bătălie de pe râul
Lalakaon (3 septembrie, 863), care a fost
dusă în contextul războiului imperiului împo-
triva arabilor26.
înființarea themelor sus-menționate este
cel mai probabil atribuită împăratului Theophilus
(829-842)27, care s-a îngrijit de reconstrucția
militară și fortificarea teritoriilor Imperiului
pe coasta de nord a Mării Negre, mai con-
cret în antica peninsulă Taurica, unde a
fondat thema Cherson în 833, sau 834.
Construirea fortului Sarkel, pe cursul in-
ferior al râului Tanais (astăzi Don), este
legată și a fost realizată în contextul înfiin-
țării themei sus-menționate. Fortificația a
fost construită de ingineri bizantini, la
ordinul împăratului Theophilus și a con-
tribuit cel mai mult la apărarea regatului
Khazar, vechi aliat al Bizanțului împotriva
unei eventuale invazii a pecenegilor, sau a
varegilor28.
în toamna anului 927, la aproximativ
cinci luni de la moartea suveranului bulgar
Simeon (la 27 mai), care prin războaie per-
manente a devastat Peninsula Balcanică și a
trecut prin sabie locuitorii orașelor grecești
din peninsulă29, a fost semnat un tratat de
pace între bizantini și bulgari. Prin acest
tratat, orașele de pe coasta de vest a Mării
Negre, printre care Anchialos și Mesem-
bria, intrau sub dominația bizantină30.
între timp, așezările Bizanțului din thema
Cherson au prosperat politic, economic și
cultural în secolul al X-lea. Varegii, după ce
au fost învinși în trei campanii pe mare,
lipsite de succes, împotriva Bizanțului,
purtate prin Marea Neagră și Bosfor (860,
907 și 941), au semnat înțelegeri comerciale
cu Bizanțul. Misiunile religioase ale Bizanțului
au desfășurat acțiuni intensive de convertire
a varegilor. împărăteasa Olga, care împreună
cu alți câțiva devenise între timp creștină, a
vizitat oficial Constantinopolul în 957. împăratul
Constantin VII Porphyrogenetul a organizat
o primire călduroasă pentru Olga a Rusiei31.
Ungurii au trecut printr-un curs similar.
După trei campanii fără succes împotriva
Constantinopolului (934, 959 și 961), au
încheiat un tratat cu Imperiul Bizantin și
pe măsură ce s-au stabilit pe coasta de nord
a Mării Negre au fost supuși unei puternice
influențe culturale bizantine32.
în secolul al X-lea, centrele de pe malul
Mării Negre au atins o bunăstare care era
moștenirea prosperelor colonii ale secolelor
al Vll-lea și al VUI-lea î.Hr. Astfel, Cherson
fiind întărit de fondarea themei omonime a
dezvoltat relații financiare și culturale cu
popoarele din sudul Rusiei și din regiunea
Caucazului, în timp ce Sougdaia, un alt oraș
din Chersonesul Tauric, s-a dezvoltat deve-
nind un important centru comercial. Pe
coasta sudică a Mării Negre, Trapezuntul s-a
dezvoltat într-un prosper port a cărui vamă
contribuia semnificativ la venitul imperiului.
Orașele Kerasus, Amisos, Sinope și Amastris
erau centre foarte bogate, după cum rezultă
din sigiliile descoperite, care demonstrează
intensa activitate economică din aceste
orașe33.
La începutul secolului al XlII-lea, în 1202,
doi ani înainte de raidul Cruciaților în
Constantinopol, a fost fondat Imperiul Marilor
Comneni în regiunea Trapezunt (în vechea
themă Chaldion). Din „ziua de rău augur”
de 13 aprilie 1204, a început latinocrația care
a durat 57 de ani; iar sus-menționații Comneni
și-au consolidat domnia, astfel încât mai
târziu să emită pretenții la tronul împăra-
tului din Constantinopol. Când, în 1261,
Mihai VIII Paleologul (1259-1282), fonda-
torul dinastiei Paleologilor a reușit să res-
taureze Imperiul Bizantin bazându-se pe
acțiunile de reconstrucție ale împăraților
Nicea (Laskaris și Vatatzis), Comnenii au fost
forțați să-și abandoneze pretențiile la tronul
Imperiului Bizantin, cândva prosper. Din
acea vreme și, mai ales, din 1325 și, ulterior,
când vestul Asiei Mici a fost cucerit de turci,
----------■ Revista de istorie militară ■—
împăratul Trapezuntului a căpătat titlul de
„Rege loial și împărat al întregului Orient,
al iberilor și Perateiei”34.
în timp, dinastia Comnenilor și-a extins
dominația spre Sinope la vest și până la
Lazica și spre nord-est până la râul Phasis.
în același timp, datorită poziției sale stra-
tegice, Imperiul Trapezunt a dezvoltat un
comerț intens, acoperind aproape întreaga
coastă sudică a Mării Negre, în timp ce
negustorii săi transportau produse din Indii.
Competitorii săi nu erau doar turcii selgiu-
kizi, dar și genovezii. Comnenii i-au înfrun-
tat militar pe primii și pe ceilalți prin acor-
duri comerciale cu Veneția.
Trapezuntul, datorită structurii sale no-
tabile de stat, armamentului (amplu, suplu),
antrenamentului competent și suficient al
armatei sale, credinței puternice în Biserica
Creștină Ortodoxă, muncii grele a cetățeni-
lor săi și perseverenței de a urma exemplul
vechiului și gloriosului Imperiu Bizantin, a
reușit să reziste până în 1461, când a fost
cucerit de Mehmet al ll-lea. Deși prosperul
elenism din îndepărtata Asie Mică, de pe
coasta de sud a Mării Negre, a fost subjugat,
acesta nu și-a pierdut niciodată identitatea
națională și culturală și tradiția perioadelor
de strălucire ale glorioasei sale istorii35.
Grecii din Trapezunt, perseverând și con-
tinuând acțiunile strămoșilor - fondatorii
din secolele al VH-lea și al Vl-lea î.Hr. - au
cunoscut momente de glorie și cădere, au
trecut prin greutăți și bucurii, au traversat
momente de speranță și disperare și astfel
și-au păstrat valorile și tradițiile rasei elene
până în timpurile noastre.
1 Termenul Pontus înseamnă deschiderea și
întinderea largului mării: Hom.il. VI 29, Hom. Od. III
158. Pontus (însemnând Euxinus): Herod. VII 147,
Aesch. Pers. 878, Aristoph. Vesp. 700. Euxinus Pontus:
Herod. I 6, Thuc. II 96, Eur. Iph. Taur. 123.
2 Pentru o descriere detaliată a Expediției
Argonauților vezi: Pind. Pyth. 4,117-187, Schol. Apoll.
Rhod, Arg. 1,20 sqq. Apollod. 1,111-113. De asemenea
vezi: K. Meuli, Od. und Argonautika, Berlin 1921,1.R.
----■ Revista de istorie militară ■--------------
Bacon, The Voyage of the Argonauts, Methuen 1925,
R. Roux, Le probleme des Argonautes, Paris 1949,
H.V. Geisau, Argonautai țAnâiiâyoSJ, Der kleine
Pauly. Lexikon der Antike in 5 Bănden 1 (1979) 537 -
539. Dnâe: M. -M. Simpsas, The Navyin Greek History,
7 (în limba greacă), publicată de Statul Major al Marinei
Elene, Atena 1982, 45 - 47.
3	Strab, Geogr. 7 3,18
4	S. E. Lykoudes, The Euxine (Âyîâeiio Euîoîo),
Great Hellenic Encyclopaedia 11 (1929) 756
5	Hom. Od. XI 15 -16. Cum spune Strabo (7 3,8),
Apollodorus îl acuză pe Homer de prezentarea unor
dovezi false drept adevărate ca urmare a ignorării
elementelor de geografie ale Euxinului.
6	Strab. 7 1,1 Lungimea maximă a Euxinului este
de 980 km și lățimea sa maximă între Herakleia și
gurile râului Hypanis este de 530 km. Vezi: Chr. Danoff,
Pontos Euxeinos, Der kleine Pauly. Lexikon der Antike
in 5 Bănden 4 (1979) 1051. Mai mult despre Euxin
vezi în idem, Pontos Euxeinos, Real - Encyclopădie
der Classichen Altertumswissenschaft, Suppl. IX 866
- 1175.
6	a B.W. Labaree, How the Greeks sailed into the
Black Sea, „American Journal of Archaeology”, 61
(1957) 29 sqq.
7	Apollod. De navium, II (= Strabon 7 3,7). E.H.
Minns, Scythians and the Greeks, Cambridge 1913.
8	Dion. Perieg. 1. 146, Scymn. Ch. Peripl. 1. 734,
Eust. Parecb. in Dion. Per. 1. 146.
9	Scymn. Ch. Per. 1. 733.
10	J. Berard, La colonisation grecque, Paris 19572.
De asemenea, R. Drews, The Erliest Greek
Settlements on the Black Sea, „Journal of Hellenic
Studies”, 96 (1976) 18-31.
11	Chrys. P. Kardara, Introduction into Ancient
History. The creation and development of Greek Cities
(1200 - 500 BC) (în limba greacă, Âeoaăuăt> âeo cțî
ĂfeâEâi EcâinEâi. ÂqîeicnăEâ eâe âiuâooîeo cui
âeeqîeepl Sueâuî 1200-500 â.x.), Atena 1981,
104. Pentru o prezentare detaliată a elementelor
relevante vezi: El. K. Petropoulos, Ancient greek
Colonies in the Black Sea, I - II, British Archaeological
Reports, International Series 1675, Oxford, 2007.
12	Markedly, Constantine Paparrigopoulos în opera
sa clasică “History of the Greek Nation” «EcoinEâ
oio Âeețieeiy ,elioâ»,I, Atena 19255, 521
clasifică coloniile Euxinului drept „Instituții milesiene
(Colonii)”.
12	a T. S. Noonan, The grain Trade of the Northern
Black Sea in Antiquity, „American Journal of
Philology”, 94 (1973) 231-242.
13	Michael Sakellariou, The prosperity of Ancient
Greeks (în limba greacă, Q âeî& oio Ăn+âueîy
Âeeqieoîiy), History of the Greek Nation, II, Atena
1971, 244-245 și 275. Despre cimerieni vezi: Ann
Kammenhuber, Kimmerier, Der kleine Pauly. Lexikon
der Antike in 5 Bănden 3 (1979) 210-211.
13	a El. K. Petropoulos, Aspects of the EarlyHistory
of the Euxine (în limba greacă, îâneeYo âooEYo oqâ
----------------------------------------cm—
cn^eirâ eoâîfîEâo 616 ÂoîâBHo Eiiioio), Journal
«Ân+âeieiâEâ» 76 (2000) 61-64.
14	D. A. Zakythinos, History of the Byzantium (324-
1071) (în limba greacă, Â6®âlce£t> EcoifiEâ (324-
1071)), Atena 1972, 73.
15	K. Karapli, Daras, a city-fortin UpperMesopotamia
(6‘h - 11"' century) (în limba greacă, ÂUnâo, îeâ 6uec
- cnîyneî cccî țiu îâoidiâăîEâ (6“
Kletorion, in memory of N. Oikonomides, Atena -
Salonic 2006, 147-8.
16	J. -R. Palanque, La prefecture du pretoire de T
illyricum au IV" sie ele, Byzantion, „Revue Internationale
d’ Etudes Byzantines", 21 (1951) 5 sqq.
17	Ibid, Zakythinos, 96.
18	Cu privire la activitatea slavilor din Istria pe baza
dovezilor arheologice vezi: E. Condurachi, Histria â T
epoque du Bas - Empire d’apres Ies dernieres fouilles
archelogiques, „Dacia” (N.S.) 1 (1957) 245 spp. Vezi
de asemenea: Ion Nestor, L’ etablissement des Slaves
en Roumanie ă la lumiere de quelques decouverlcs
archeologiques recentes, „Dacia” 5 (1961) 429 sqq.
19	Referitor la originea bulgarilor și la relațiile cu
Bizanțul și cu slavii vezi: Gy. Moravcsik, Byzantino-
turcica, I, Berlin 19582, 108 sqq.
20G. Ostrogorsky, Histoire de T etat Byzantin, Paris
1956,198. Vezi de asemenea: Kath. Christophilopoulou,
Byzantine History (în limba greacă, Â6sâloel&
ESinfâȚ II 1 (610-867), Atena 19842, 126-127.
21Christophilopoulou, op.cit., 166-177 și 180.
22	Ostrogorsky, op.cit., 134.
23	A. Pertusi, La formation des themes byzantins,
Berichte zum XI. Internationalen Byzantinisten -
congress Munchen 1958, 26 sqq.
24	Bizantinii, încă de pe timpul lui Heraclius, pentru
a întări apărarea țărmului de nord al Euxinului au format
o alianță cu populația nomadă a Chazarilor, care în
timp au reușit să fondeze un regat în nordul Caucazului.
Mulțumită acestei alianțe, imperiul a reușit să blocheze
tendința expansionistă a arabilor către nordul coastei
Euxinului prin Caucaz. Pe la sfârșitul secolului al Vll-lea
și începutul secolului al VUI-lea, relațiile între Bizanț
și chazari s-au deteriorat datorită intențiilor acestora
de a limita controlul imperiului asupra Crimeei. Din
711 și ulterior relațiile bizantinilor cu chazarii s-au
îmbunătățit din nou. Vezi: Th. Nooman, Byzantium
and Khazars: a special relationship? în colecția J.
Shepard - S. Franklin (ed). Byzantine Diplomacy,
Variorum Reprints, 1992, 220-241.
25	Christophilopoulou, op.cit., II 1, 293.
26	Theoph. Conțin, p. 181. Cel mai probabil, bătălia
a avut loc la vest de râul Alys, la granița Themelor
Armenia și Paphlagonia. Vezi: H. Gregoire, Etudes
sur neuvieme siecle, „Byzantion. Revue Internationale
d’ Etudes Byzantines”, 8 (1933) 534-536.
27	See Zakythinos op.cit., 213-4.
28	Theoph. Cont. p. 122. Vezi de asemenea:
Christophilopoulou, op.cit., II 1, 234-5.
29	Io. Sakkelion, King Romano’s of Lakapinos
Letters (în limba greacă, Nuîâliy ÂâoeeYuo 616
Eâeââțliy ââeooieS, „Bulletin of Histor. and
National. Society” 1 (1883), 659 sqq.
30	Vezi: Zakythinos, op.cit., 278-9.
31	Constantine Porph. Exposition of the Kingdom’s
Order I (în limba greacă, ,eeâoeo oco BâoeeâfSio
OUîâuâ Â') Bonn (Ediția), 594 sqq.
32	G. Moravcsik, Hungary and Byzantium in the
Middle Ages, Cambridge Medieval History, IV,1,
Cambridge, 1966, 568.
33	Vezi: Zakythinos, op.cit., 304. De asemenea vezi:
M. G. Nystazopoulou, The city of Sougdaia in
Chersonesus Taurica from the XIII to the XVcenturies
(în limba greacă, C ăl OâcneeB xânoîltou âiieeo
OicâââHâ aâi oii EĂ' îY4ne oii EÂ' ae./ Atena
1965, p. 14 și următoarele. Hei. Antoniadou - Bibikou,
Recherches sur Ies douanes ă Byzance. L’ “Octava”,
le “kommerkion”et Ies commerciaires, Paris 1963, p.
201, 101, 225 și următoarele. Con. Io. Amantos,
History of the Byzantine State (in Greek, ESoinEâ
cio Âcasâioeliy EnUoioâ), II, Atena 19772, 231.
34	Hei. Ahrweiler - Glykatzi. The Trapezunt
(Trebizond) Empire (în limba greacă, Q AooienâoîfiEâ
cco Cnâââeeiyîoio, History of the Greek Nation, C',
Atena 1979,326-7. în opinia autorului termenul «BUoâ
ĂiâoieB» (“Entire Orient”) înseamnă moștenirea Asiei
Mici de Trapezunt. Menționarea iberilor, care alcătuiesc
regatul georgian, subliniază îndelungata relație
prietenească a Trapezuntului cu iberii (= georgieni),
iar Perateia semnifică teritoriile ocupate de Trapezuntului
pe coasta opusă a Euxinului și, mai concret, în Peninsula
Crimeea.
35	Imaginea completă a Imperiului de Trapezunt
din perspectiva istorică și culturală este oferită în A.E.
Vasiliev, The Empire of Trebizond in History and
Literature, „Byzantion. Revue Internationale d’ Etudes
Byzantines”, 15 (1940-1), 316-377.
MULȚUMIRI
Aș dori să mulțumesc președintelui Comisiei Elene de Istorie Militară, generalul-locotenent Nicholaos
Mastrandonis pentru onoarea de a mă include între autorii prezentei teme; directorului meu de la AHD/
HAGS general- locotenent Panaghiotis Konstantopoulos, care a aprobat desenarea hărții Pontului Euxin pe
baza unei schițe proprii a Euxinului; colegei mele dr. Pighi Kalogherakou pentru ajutorul său la redactarea
bibliografiei; desenatorului de la AHD, doamna Alexandra Stamatopoulou pentru întocmirea hărții;
traducătorului Loucas Michaelis pentru contribuția sa la traducerea lucrării în limba engleză.
_____________________________________________________________________________N.S.D.y
—QȚ]
■ Revista de istorie militară *
EXPANSIUNEA BIZANTIN ~ ÎN ARIA
M~RII NEGRE
Dr. ALEXANDRU MADGEARU
Cercet' tor [tiin]ific la Institutul pentru Studii Politice
de Ap' rare [i Istorie Militar'
Imperiul Bizantin nu a stăpânit niciodată
toate țărmurile Mării Negre, dar s-a luptat
din vremea lui Constantin cel Mare și până
la Cruciada a IV-a să-și mențină hegemonia,
fie prin dominație directă, fie prin alianțe
cu puterile care controlau celelalte părți ale
litoralului. La începutul secolului al IV-lea,
frontierele provinciilor de la Marea Neagră
erau situate la Dunărea de Jos în nord-vest
și pe râul Acampsis (Choroki / Coroh) în
sudest. Imperiul a continuat să păstreze
enclava din Crimeea, Cherson (Sevastopol).
0 garnizoană romană este atestată acolo
după 375 și cel puțin până în 4881. Aceasta
înseamnă că imperiul cuprindea circa o
jumătate din litoralul Mării Negre.
Prima etapă a expansiunii bizantine în
Marea Neagră, care a însemnat recuperarea
pozițiilor deținute anterior de Imperiul Ro-
man Timpuriu, pierdute în secolul al IlI-lea,
a fost reprezentată de cucerirea regiunii
Lazica (în prezent, Abhazia, Mingrelia și
Adjaria), un mic regat care era disputat
între Imperiul Bizantin și Persia pentru
marea sa valoare strategică (era o barieră
în fața invaziilor nomazilor de la nord). Bi-
zanțul și Persia s-au luptat de mai multe ori
pentru dominație în regiunea caucaziană,
prin cuceriri sau prin crearea unor state
tampon precum principatele armene, Ibe-
ria și Lazica, folosite contra imperiului rival
sau contra nomazilor de la nord. Litoralul
de est al Mării Negre a fost astfel implicat
în lunga confruntare dintre aceste două
imperii. Dominația bizantină în Lazica a fost
restabilită prin războiul din 378, dar Persia
a păstrat Iberia (partea de est a actualei
Georgii)2. La Sebastopolis (Suhumi) și
Pityus (Pitsunda) au fost construite forti-
---■ Revista de istorie militară ■---------
ficații romane, dar ca enclave în regatul
Lazica3. Lazica a intrat din nou în sfera de
influență persană între 470 și 522, dar atunci
când regii Tzathes I din Lazica și Gourgenes
din Iberia au devenit supuși ai lui Iustin I
(518-527), Imperiul Bizantin a dobândit un
nou prilej de a-și consolida dominația asupra
țărmului de est al Mării Negre4.
Chiar de la începutul domniei sale,
lustinian I (527-565) a urmat o politică de
restaurare a provinciilor occidentale care
fuseseră pierdute, combinată cu îngrădirea
expansiunii Persiei în est. Confruntarea cu
Persia a intrat într-o nouă fază în 527, atunci
când împăratul Kavadh I a atacat Mesopotamia
și Armenia. Urmașul său Khusro I a fost de
acord cu încheierea păcii în 532 și cu restitui-
rea fortificațiilor care fuseseră ocupate în
Lazica și Armenia. Iberia a rămas sub domi-
nație persană, dar litoralul din Lazica a fost
ferm apărat de armata bizantină. Vechiul
castru de la Petra (Tsikhisdziri, la nord-est
de Batumi) a fost ocupat în 5325. în același
an, cele trei principate vasale armene au fost
incluse în Imperiul Bizantin. Conflictul a
fost reluat de Khusro I în 540 prin invadarea
Lazicii, la solicitarea regelui Gobazes II.
Marea Neagră a devenit astfel, după cum
scria Procopius din Caesarea, o țintă pentru
Persia în războiul din 540-5456. Petra a fost
cucerită de perși, iar luptele au continuat
în Lazica până în 557. Tratatul bizantino-
persan din 562 preciza că Lazica va fi inclusă
în Imperiul Bizantin7. Expansiunea a con-
tinuat în timpul lui Maurikios (582-602). în
războiul cu perșii încheiat în 591, regiunile
vestice din Iberia și Armenia au fost anexate
de către Imperiul Bizantin8, dar prin cam-
paniile din 607-612 purtate de Khusro II,
dominația persană a fost restabilită asupra
regiunii caucaziene, deschizându-se astfel
calea spre Marea Neagră, așa cum visase
Khusro I9.
Altă regiune din aria Mării Negre recu-
perată de lustinian I a fost Crimeea. Această
peninsulă are o importanță strategică simi-
lară cu Lazica, deoarece de acolo erau supra-
vegheate mișcările populațiilor din stepă.
Orașul Cherson a fost tot timpul menținut
de imperiu, dar regatul bosporan din inte-
rior a căzut sub dominația goților, iar apoi a
hunilor, între 234 și mijlocul secolului al V-lea.
în 528, acest regat a fost ocupat de către
Imperiul Bizantin, în urma unei campanii
combinate navale și terestre10. Astfel, do-
minația bizantină s-a extins asupra întregii
Crimei, direct sau prin micile principate
gotice supuse, care mai supraviețuiau.
în prima jumătate a secolului al VH-lea
au intervenit schimbări majore. Cea mai
mare parte a provinciilor europene ale Im-
periului Bizantin (de acum înainte, un stat
grecofon) au fost cucerite de avari și slavi,
în timp ce estul a fost din nou supus asaltu-
lui perșilor. Dar cea mai gravă și îndelungată
amenințare a fost reprezentată de nașterea
și expansiunea Islamului, care a înlocuit
Persia în disputa pentru Caucaz. în 627 a
fost restabilită frontiera răsăriteană din 591
ca urmare a războiaelor lui Heraklios,11 dar
după câțiva ani, în 642-651, arabii au cucerit
Armenia și Iberia. Țărmul de est al Mării
Negre a rămas în afara expansiunii lor.
Frontiera dintre Bizanț și Islam s-a stabili-
zat pe o fâșie care începea pe la 50 km est
de Trapezunt12. în partea de est a Mării
Negre, Imperiul Bizantin a fost concurat nu
numai de către arabi, ci și de către o nouă
mică putere emergentă, Abasgia (Abhazia).
Această regiune se desprinsese de Lazica
pe la sfârșitul secolului al Vl-lea. în Abasgia,
dominația bizantină a fost instaurată în 686,
dar pierdută în 697, când acest regat a accep-
tat dominația arabă. lustinian II a încercat
să o recupereze în 711 cu ajutorul alanilor
care trăiau la nord și est, dar Abasgia a
rămas liberă. Ceea ce rămăsese din Lazica
și apoi Iberia au fost anexate la acest regat,
care a fost până la urmă recunoscut de Bizanț
în jurul anului 88013. Astfel, la un secol după
apogeul expansiunii bizantine în aria Mării
Negre (pacea cu Persia din 591), imperiul a
pierdut ultima sa posesiune de la litoralul
oriental.
în perioada de declin care a urmat expan-
siunii Islamului, bizantinii au făcut eforturi
însemnate pentru a redobândi controlul asu-
pra Mării Negre, nu doar din motive mili-
tare, ci și pentru că acest spațiu a devenit vital
pentru aprovizionarea cu grâu a Constantino-
polului după cucerirea Egiptului de către
arabi (641). Politica pontică a Imperiului
Bizantin începând din timpul lui Heraklios,
aplicată prin mijloace militare și diploma-
tice, a urmărit să apere Constantinopolul și
să sprijine comerțul spre nord-vest și nord
prin intermediul unui spațiu de securitate
mai larg care includea toate regiunile de unde
capitala putea fi atacată pe mare sau pe uscat,
în acest scop, împărații au încercat să men-
țină sau să recupereze gurile Dunării, Lazica
și Crimeea, prin controlul exercitat asupra
unor puncte strategice, sau prin alianțe ba-
zate pe principiul divide et impera, care
urmăreau diminuarea puterii nomazilor.
Pe litoralul apusean, instalarea protobul-
garilor lui Asparuh în Moesia în 680 a con-
dus la apariția unui nou pericol, dar porturile
Anchialos și Mesembria au fost menținute
în secolele VII-VIII, ca baze navale în răz-
boaiele contra Bulgariei ale lui Constantin V
(741-775)14. La Callatis15 și Tomis16, cerce-
tările arheologice sugerează o continuitate
de locuire timp de câteva decenii în secolul
al VH-lea, dar nu există dovezi pentru o
supraviețuire până în secolul al X-lea, când
a renăscut viața urbană. La Dunărea maritimă,
este posibil ca Noviodunum să fi fost men-
ținut ca port pentru navele bizantine de-a
lungul secolului al Vll-lea17. împotriva noului
pericol, Bulgaria, s-a creat în 687 prima
themă europeană a Imperiului Bizantin,
Thracia. Comanda se exercita de la Arkadiopolis
(Lule Burgas, Turcia). în secolul al VlII-lea,
thema s-a extins spre interior, iar în 789
partea sa de vest a fost transformată în thema
Macedonia, cu reședința la Adrianopole18.
----------■ Revista de istorie militară ■—
Unii istorici au susținut că statul creat
de Asparuh includea și Dobrogea chiar de
la formarea sa19, dar nu există probe în acest
sens. Aceasta s-a petrecut abia în epoca lui
Krum (803-814), când a avut loc prima mare
expansiune a Bulgariei. Sigiliul unui demni-
tar Kyriakos descoperit la Nufăru, datat în
696-697, arată că fortificația se mai afla sub
controlul Imperiului Bizantin și după insta-
larea protobulgarilor20. Bulgaria a obținut
regiunea dintre Munții Balcani și Burgas
(Zagora) în 705, ca răsplată pentru ajutorul
dat de către Tervel lui lustinian II la reveni-
rea la domnie. Prin tratatul din 717, frontie-
ra era stabilită între Mileone (Jabalkovo,
regiunea Haskovo) și Emona; orașele Anchialos
(Pomorie), Mesembria (Nesebăr) și Develtos
(Burgas) rămâneau în Imperiul Bizantin.
Pozițiile pierdute au fost recâștigate în timpul
războaielor lui Constantin V. După victoria
de la Markellai (Krumovo, 7 km vest de
Karnobat) din 756, imperiul a avansat până
la Munții Balcani. Următoarele campanii,
până în 775, au condus la consolidarea noii
frontiere, care s-a extins în 784 până la
Anchialos și Mesembria, dar victoriile
bulgare din 792 și 796 au restabilit vechea
frontieră din 717 și au condus la cucerirea
Varnei21. în timpul războaielor din 760, 763
și 765, Durostorum a fost reocupat de Impe-
riul Bizantin. Doar astfel poate fi explicată
descoperirea unor sigilii ale unor ofițeri
bizantini datate în secolul al VlII-lea. Unul
dintre ele, al unui strateg numit Phokas,
arată că la Durostorum se afla un ofițer care
primea ordine de la un comandant de
themă22.
A doua etapă a expansiunii Bulgariei spre
sud s-a petrecut în 812-815. Prin tratatul de
pace din 816, Imperiul Bizantin a pierdut
Anchialos și Mesembria, dar a recăpătat
Sozopolis, Ranuli (Ropotamo) și Agathopolis
(Ahtopol). Develtos a fost împărțit între cele
două state23. Litoralul de vest a fost astfel
aproape pierdut de către Bizanț, cu excepția
themei Thracia.
In spațiul nord-pontic, o schimbare semnifi-
cativă în echilibrul de forțe a fost provocată
de către ascensiunea khazarilor în regiunea
---■ Revista de istorie militară ■------------
dintre Nipru și Volga, după a doua treime a
secolului al VH-lea. Khazarii au devenit
principala putere de la nord de Marea
Neagră, iar Chersonul a intrat sub controlul
lor în 711. Teoretic, orașul rămânea în
Imperiul Bizantin, dar autoritatea reală era
exercitată de către guvernatorii khazari24,
la fel ca la Bosporos (Kerch) și Phanagoria
(Tamatarkha), orașele situate pe cele două
maluri ale Strâmtorii Kerch25. Astfel, mono-
polul bizantin în Marea Neagră a fost în-
locuit de o împărțire a puterii cu khazarii.
Aceasta a afectat pozițiile bizantine în
Crimeea și a influențat strategia aplicată
în spațiul de securitate nordic al Constan-
tinopolului. Câtă vreme khazarii au rămas
puternici, bizantinii au evitat să intre în
conflict cu ei, mai ales în timpul războaielor
cu arabii, care erau inamici comuni. împăr-
țirea puterii cu khazarii a permis în final
revenirea la o administrație imperială pro-
priu-zisă în Crimeea, sub forma noii theme
Cherson, creată în 841 de către împăratul
Theophilus26. Kerch nu era o prioritate pen-
tru bizantini atâta timp cât khazarii erau
puternici27.0 interpretare recentă sugerează
că acest port a fost recuperat de către Impe-
riul Bizantin înainte de 87328, dar că stăpâ-
nirea khazară a revenit în împrejurări ne-
cunoscute, deoarece este sigur că portul
Kerch era o posesiune khazară în 965, atunci
când a fost cucerit de către ruși29 (vikingi
amestecați cu slavi).
în 860, Constantinopolul a suferit un
atac surpriză din partea unei flote de 200
de vase cu 8 000 de războinici, care a venit
pe Marea Neagră din nordul îndepărtat.
Invadatorii, denumiți Rhos în izvoarele bi-
zantine, au devastat suburbiile, luând o pradă
bogată30. Rușii erau un inamic potențial nu
doar pentru Cherson, ci și pentru alte re-
giuni bizantine, inclusiv capitala, precum și
pentru khazari. Apărarea contra lor necesita
întărirea pozițiilor bizantine din Crimeea
și prevenirea altor atacuri prin noi alianțe
eficiente. La Constantinopol, un nou district
militar asigura apărarea Bosforului31. Noua
amenințare ivită la nord de Marea Neagră a
fost contrabalansată prin alianța cu ungurii
------------------------------—F^l—
• Imperiul Bizantin în 1025, dup' Warren Treadgold,
Byzantium an its Army, 284-1081, stanford, 1995, p. 38, fig. 5
* Revista de istorie militară ■
stabilită în 863. Ei puteau preveni atacurile
rușilor pentru că se aflau între Don și Bug.
De asemenea, ei puteau să-i lovească și pe
khazari și să atace Bulgaria și statul franc.
Timp de trei decenii, ungurii au luat locul
khazarilor ca garanți ai securității spațiului
nord-pontic, cu deosebirea că ei nu inten-
ționau să controleze porturile din Crimeea32.
O bună apărare contra atacurilor mari-
time ale rușilor necesita și controlul asupra
unor puncte strategice de pe țărmurile de
vest și de nord ale Mării Negre. Recupera-
rea porturilor apusene era necesară pentru
că ele se aflau pe ruta raidurilor rusești. în
războiul contra Bulgariei început în 863,
împăratul Mihail III (842-867) a recucerit
Develtos, Anchialos și Mesembria33. La
Mesembria a fost creată după 864 o kleisura
(un mic district de frontieră). Sigiliile co-
mandanților săi se datează arheologic între
864-917. Altă kleisura fusese înființată în jurul
anului 840, la Sozopolis34. A urmat resta-
bilirea unor poziții la Dunăre. Existența unei
theme dunărene denumite Lykostomion a
fost dedusă din dedicația Lexiconului patriar-
hului Photios către un anume Thoma,
protospatharios și archon de Lykostomion.
Helene Ahrweiler a presupus că acest
Lykostomion din secolul al IX-lea este iden-
tic cu cel cunoscut în Delta Dunării în
secolele XIII-XV35. Ipoteza a fost însușită de
către mai mulți istorici36, dar contestată de
către Vasilka Tăpkova-Zaimova, care a
presupus că acest Lykostomion se afla în
Thessalia37. Totuși, amplasarea pe o insulă
la gura brațului Chilia, la Periprava, poate fi
luată în considerare, deoarece existența unui
comandament bizantin la Dunăre în secolul
al IX-lea este acum sprijinită de sigiliile a
doi demnitari bizantini din acea vreme desco-
perite la Isaccea38. Baza de la Lykostomion
era o escală în navigația costieră spre Cherson.
Noul sistem defensiv creat după 863,
bazat pe porturile Anchialos și Mesembria,
precum și pe escala de la Lykostomion, a
asigurat securitatea capitalei în fața atacurilor
rușilor și ale Bulgariei, în timp ce alianța cu
ungurii menținea stabilitatea în nord. Era
un sistem bine dezvoltat, compus din două
---■ Revista de istorie militară ■-----
theme (Cherson și Lykostomion), și o popu-
lație aliată (ungurii), situată între Bulgaria
și stepa care era potențial primejdioasă. Este
foarte probabil ca ultima operațiune în care
a fost implicată flota de la Lykostomion să fi
fost transbordarea ungurilor în Bulgaria în
timpul războiului din 894-896. Eșecul
campaniei a condus și la sfârșitul acestei efe-
mere theme dunărene. Tot atunci a fost pier-
dută și Mesembria39. După războiul din 917,
Anchialos a reintrat sub dominația Bulgariei,
împreună cu Mesembria, Develtos, Sozopolis
și Agathopolis. Dominația bizantină în vestul
spațiului pontic a fost grav afectată. Tratatul
de pace din 927 a reconfirmat Bulgariei
porturile Develtos, Sozopolis, Agathopolis,
Anchialos și Mesembria (se pare că ultimul
a rămas deschis flotei bizantine)40.
în prima jumătate a secolului al X-lea,
Imperiul Bizantin a rupt alianța cu khazarii,
care nu mai era folositoare, deoarece pu-
terea acestora era în declin. Atunci când a
început ascensiunea pecenegilor către o
potențială supremație în stepele nord-pon-
tice a trebuit să fie stopată această tendință
prin sprijinirea rivalilor lor, rușii. Este adevă-
rat că rușii erau inamici potențiali și ai Im-
periului Bizantin, dar ei nu erau capabili să
lanseze ofensive spre Marea Neagră dacă
erau blocați de pecenegii care controlau pra-
gurile Niprului. De aceea, era imperativă
menținerea ostilității între ruși și pecenegi.
O persecuție a creștinilor declanșată de
khazari a fost pretextul unei manevre bizan-
tine care a intenționat să-i pună să lupte între
ei pe cei doi potențiali inamici, khazarii și
rușii, în zona Strâmtorii Kerch. La cererea
lui Roman I Lekapenos (920-944), cneazul
Oleg a pornit un război contra orașului khazar
Tmutorokan, în jurul anului 940. Orașul a
fost cucerit, dar comandantul de la Kerch,
un anume Pesah, a fost în stare să declanșe-
ze un atac contra Chersonului. După cuceri-
rea orașului, el a continuat războiul contra
rușilor, pe care i-a înfrânt, propunându-le să
atace Constantinopolul. Invazia a avut loc la
11 iunie 941, sub comanda comună a cnezilor
Oleg și Igor. O flotă compusă din 1000 de
mici ambarcațiuni a asediat capitala și sub-
--------------’---------------------1~27]---
urbiile ca și în 860, dar a fost în final înfrântă
cu ajutorul utilizării intense a „focului gre-
cesc”41. Intriga bizantină a eșuat de această
dată, dar ideea folosirii rușilor ca un instru-
ment în politica nord-pontică a fost reluată
după câțiva ani. Rușii au declanșat în 943 alt
atac contra fortificațiilor khazare Sudak și
Tmutorokan. Aceasta le-a permis rușilor să-
și instaureze controlul asupra unuia dintre
malurile Strâmtorii Kerch. Apoi, ei au plă-
nuit o nouă invazie în Imperiul Bizantin, în
alianță cu pecenegii, dar aceasta nu a mai
avut loc, deoarece bizantinii l-au plătit pe
Igor să înceteze conflictul. Igor a fost con-
vins să încheie un tratat cu Imperiul Bizan-
tin, în 944 sau 945. El se obliga să apere
istmul Crimeei contra „Bulgarilor Negri”
care trăiau la nord de Marea de Azov și con-
tra pecenegilor, precum și să nu ocupe gura
Niprului. în același timp, tratatul le permitea
„Bulgarilor Negri” să atace teritoriile khazare
din Crimeea, deoarece aceasta se potrivea
cu interesele bizantine42.
Atacul rusesc din 941 a impus îmbună-
tățirea capacității de luptă a flotei. împăratul
Roman I Lekapenos, fost comandant al ei, a
acționat în această direcție43. Se presupune
că în aceste împrejurări a fost restabilită
escala de la Tomis, menționată în izvoare
cu noul nume Constantia (De Adminis-
trando Imperio, c. 9). Escalele bizantine
erau concomitent comerciale și militare44.
A fost evidențiată creșterea numărului mone-
delor bizantine emise în această perioadă
descoperite la Constanța, fapt care ar putea
reflecta restabilirea escalei (alta se afla
probabil la Mangalia)45. Ținând seama că
relațiile bulgaro-bizantine au fost pașnice
după 927, instalarea unor escale bizantine
în Dobrogea nu poate fi exclusă, dar credem
că datele arheologice și numismatice sunt
prea puține pentru a proba în mod ferm
această ipoteză. Din De Administrando
Imperio, cap. 9 reiese că, în jurul anului 953,
Bulgaria stăpânea Dobrogea până la gurile
Dunării, și că localitatea Constantia apar-
ținea Bulgariei. Rușii care navigau costier
ajungeau la Selinas (brațul Sulina), iar de
acolo intrau în Bulgaria, o țară care includea
următorul braț al Dunării (Sfântu Gheorghe)
și Constantia.
Pentru un timp, rușii au rămas un aliat
util pentru bizantini, dacă erau capabili să-i
rețină pe pecenegi și să lupte contra Bulgariei.
Hegemonia rușilor în Crimeea era consi-
derată de Imperiul Bizantin ca o modalitate
de a înconjura Bulgaria, care a devenit din
nou un inamic atunci când țarul Petru a re-
fuzat să oprească atacurile ungurilor care
treceau prin țara sa. Războiul comun anti-
bulgar propus de Nikephor Phokas lui
Sviatoslav în 966 urmărea să ofere rușilor
un câmp de acțiune care era convenabil și
pentru interesele bizantine, dar trădarea lui
Kalokyres, strategul de Cherson, a trans-
format campania într-un război contra Impe-
riului Bizantin (el i-a propus lui Sviatoslav
să-l sprijine să ia puterea). Cu forțele sale
de 40 000 oameni, Sviatoslav a trecut Dunărea
în vara anului 968, cucerind o parte din Bul-
garia, inclusiv capitala Preslav. Sviatoslav a
hotărât să păstreze Bulgaria, pentru a profita
de comerțul intens cu Europa Centrală care
se desfășura pe Dunăre. Doar puternica
ofensivă purtată de următorul împărat loan
Tzimiskes a permis înfrângerea lui Sviatoslav
la Dristra, în 971. Prin acordul de pace,
Sviatoslav se angaja să nu mai atace Chersonul46.
în 971 au fost create trei provincii, Preslav
(redenumită loannoupolis), condusă de un
strateg, Dristra (redenumită Theodorou-
polis), condusă de un katepan, precum și
Mesopotamia Occidentală (în nordul Do-
brogei)47. La Anchialos a fost organizată o
strategie după 97148, iar la Mesembria s-a
refăcut kleisura pierdută în 917. Sigiliile
comandanților acesteia Alexios și Pankratios
se datează pe la sfârșitul secolului al X-lea49.
Pericolul de la nord a dispărut pentru un
timp la Dunăre, dar a fost înlocuit după câțiva
ani de altul, de la sud. Bulgarii s-au răzvrătit
contra ocupației bizantine în 97650. în 986,
cea mai mare parte din regiunea dunăreană
era din nou în mâinile bulgarilor, iar Impe-
riul Bizantin mai păstra doar partea din
Dobrogea de la nord de linia Cernavoda-
Constanța. Teritoriul pierdut a fost recu-
perat în 100151. în noua organizare decisă
----------■ Revista de istorie militară ■—
de Vasile al II-lea, provinciile Preslav și
Mesopotamia Occidentală au fost atașate la
Dristra, redenumită Paradunavon după
105952.0 parte din această themă s-a revoltat
în 1072-1091 sub conducerea pecenegilor,
dar victoria lui Alexios I contra acestor
războinici a restaurat controlul asupra între-
gii provincii în 109153.
Victoria contra rușilor a favorizat o nouă
expansiune bizantină în Crimeea, dincolo
de zona restrânsă din jurul Chersonului. în
primii ani după 971 a fost creată funcția de
strateg de Bosphoros (Kerch). Prin urmare,
portul Kerch a fost luat de la ruși imediat
după victoria contra lui Sviatoslav. Extin-
derea dominației bizantine asupra Strâmtorii
Kerch indică implicarea în comerțul des-
fășurat în Marea de Azov, adică începutul
unei noi etape în politica comercială bizan-
tină. Aria themei Cherson s-a extins și ea
asupra așezărilor gotice, între care cea mai
importantă era Doros54. Necesitatea unei mai
bune apărări maritime contra unor viitoare
atacuri rusești poate explica apariția unei
noi funcții, cel mai probabil imediat după
971: strategul de Pontus Euxinus55. Totuși,
soarta Chersonului a rămas nesigură câtă
vreme rușii erau capabili să-l amenințe.
Atunci când Vasile al II-lea (976-1025) i-a cerut
noului conducător rus Vladimir (980-1015)
să-l ajute în războiul civil contra generalului
Bardas Phokas, orașul Cherson a fost devas-
tat de ruși, deoarece trecuse de partea rebe-
lilor. Este adevărat că Vladimir a oferit orașul
lui Vasile al II-lea după ce s-a căsătorit cu
Anna, sora împăratului56, dar distrugerile din
990 au avut consecințe foarte grave pentru
Cherson. Orașul a rămas reședința themei,
dar vechea prosperitate a dispărut57. Imperiul
Bizantin a anexat toată partea răsăriteană a
Peninsulei Crimeea, lăsând rușilor doar
portul Tmutorokan. Asfel a fost stabilit un
fel de condominium bizantino-rus asupra
Strâmtorii Kerch (orașul Kerch era bizan-
tin, iar Tmutorokan era rusesc). în altă
campanie (din 1021), Imperiul Bizantin a
ocupat Iberia (Georgia) și Zichia, regiunea
de la est de Tmutorokan bogată în petrol
(naphta), materia primă utilizată la pro-
---■ Revista de istorie militară ■-----------
ducerea „focului grecesc”58. După 1030 a fost
cucerit alt punct strategic de pe litoralul
Iberiei, Anacopia (Novyi Afon)59.
Acesta a fost apogeul dominației bizan-
tine în Marea Neagră și sfârșitul unei lungi
lupte pentru dobândirea securității spațiului
Mării Negre, prin aplicarea a două tipuri de
strategii. Prima a constat în asigurarea stabi-
lității în Crimeea. Imperiul Bizantin a pre-
ferat să lase interiorul peninsulei în mâinile
barbarilor (khazarii, ungurii, pecenegii, rușii),
pentru a proteja ceea ce era cu adevărat
important, porturile Cherson și Kerch. Pen-
tru bizantini, Crimeea a fost pivotul con-
trolului asupra Mării Negre și o regiune de
tranzit comercial. Hegemonia bizantină pe
mare a rămas nedisputată, în ciuda atacurilor
navale rusești. Toate puterile nord-pontice
au fost orientate spre uscat, nu spre mare.
A doua direcție strategică a politicii pontice
a fost limitarea expansiunii Bulgariei, care
a culminat cu anihilarea acestui stat. Ținta
a fost atinsă în cele mai multe cazuri printr-o
combinație de operațiuni terestre și nava-
le, uneori cu cooperarea aliaților nordici.
Nu este mai puțin adevărat că aceste alianțe
cu barbarii nu au fost eficiente. Ei au fost
ori înfrânți (ungurii în 894-896), ori au aban-
donat lupta (pecenegii în 917), ori au trădat
(rușii în 967). Imperiul Bizantin avea mo-
tive serioase de a se baza pe asemenea alianțe
nesigure, deoarece conflictele din spațiul
pontic au avut adesea loc concomitent cu răz-
boaiele contra arabilor, care au rămas pentru
multă vreme principala preocupare a marii
strategii bizantine.
Creștinarea bulgarilor și rușilor a adus
statele lor în sfera culturală bizantină, dar a
și favorizat restaurarea supremației bizan-
tine în spațiul pontic, atunci când noii condu-
cători creștini nu aveau ambiții imperiale,
precum Simeon și Samuel, care au luptat
contra Bizanțului fiindcă doreau să trans-
forme Bulgaria într-un imperiu rival format
după model bizantin. Spre deosebire de ei,
conducătorii creștini ai rușilor nu au mani-
festat asemenea aspirații înainte de 1453.
Din acest motiv, cu unele excepții nesemni-
ficative (precum atacul naval din 1043), Rusia
-------------------------------------[29~|---
a fost în secolele XI-XII un partener cre-
dincios al Imperiului Bizantin în spațiul
nord-pontic, orientat spre interior și nu spre
mare, la fel ca și khazarii. Jonathan Shepard
a remarcat că Vladimir a reușit să facă din
regatul său „Aliatul numărul unu” al Impe-
riului Bizantin la nord de Marea Neagră,
înlocuindu-i pe pecenegi în această privință”60.
Ultima etapă a expansiunii Imperiului
Bizantin în Marea Neagră, înainte de destră-
marea din 1204, s-a petrecut în timpul lui
Alexios I Comnenul. Un discurs al lui Manuel
Straboromanos amintește că acest împărat
a luat din nou „ținuturile aflate lângă Bosforul
Cimmerian”61. Aceasta se poate referi la re-
giunea ocupată de acei cavaleri englezi care
erau în serviciul armatei bizantine, trimiși
în 1082 în Zichia, pentru a o proteja de bar-
barii vecini (probabil cumanii). Amplasarea
teritoriului cucerit de acești cavaleri propusă
de J. Shepard în 1974 a fost contestată de
unii cercetători, dar existența acolo a unor
toponime de evidentă origine engleză este
o mărturie decisivă62.
Nicolae Bănescu a presupus că sigiliul
unui anume Mihail, archon de Matracha
(Tmutorokan), Zichia și Khazaria, a aparținut
unui demnitar bizantin a cărui misiune era
apărarea întregii zone a Mării de Azov și a
regiunii de la vest de Bosphoros, și că prințul
rus Oleg Sviatoslavich le-a lăsat bizantinilor
Tmutorokanul în 109463. De fapt, sigiliul a
aparținut chiar acestui prinț, care se mai
numea și Mihail. Alt sigiliu, care îi era cu-
noscut lui Bănescu, cu inscripția Theophano
Mouzalonissa archontissa Rhosias, a apar-
ținut soției acestuia. în acest caz, trebuie
să admitem că Imperiul Bizantin a preluat
Tmutorokan mai târziu, poate după moartea
lui Oleg Sviatoslavich, în 111564. Chiar așa,
această extindere a favorizat dezvoltarea
comerțului Bizanțului cu nordul. Este foarte
semnificativ privilegiul acordat în 1169 de
către Manuel I Comnenul negustorilor
genovezi, în care se preciza că ei pot face
comerț liber în tot Imperiul Bizantin, dar
nu și în „Russia” și Tmutorokan (praeter
Russiam et Matracham)65. Această Russia
poate fi identificată cu un oraș din partea de
----[30]------------------------------------
est a Peninsulei Crimeea66. Excepția nu în-
seamnă (așa cum s-a considerat anterior) că
era interzis accesul dincolo de Kerch, ci că
Imperiul Bizantin și-a păstrat dreptul de a
vămui mărfurile venite prin Marea de Azov67.
Un document genovez din aceeași vreme
amintea că genovezii și venețienii fac comerț
la Tmutorokan68, iar existența unui serviciu
vamal bizantin este atestată în același loc în
jurul anului 118069.
Această preocupare pentru monopolul
bizantin în Marea de Azov denotă că statul
bizantin era conștient de importanța Strâmtorii
Kerch pentru legăturile cu rutele comerciale
de la nord. într-un mod similar au acționat
genovezii în 1269, când au interzis vene-
țienilor accesul la Tana prin Marea de Azov
(quod non ireturad Tanani), pentru a păstra
doar pentru ei profitul obținut din comerțul
cu mărfurile orientale venite pe Drumul
Mătăsii70. La fel ca în secolele VIII-IX,
Imperiul Bizantin a preferat să mențină
controlul asupra celor mai importante
puncte din Crimeea, lăsând barbarilor partea
interioară a peninsulei. în secolul al XH-lea,
cea mai mare parte din Crimeea a intrat sub
dominația cumanilor. Orașele din peninsulă
au ajuns să le plătească tribut. Cumanii au
stabilit legături comerciale cu Bizanțul prin
Sudak71. Totuși, relațiile cu ei nu au fost tot
timpul pașnice. Analiza unui discurs în
onoarea lui Manuel I Comnenul a demons-
trat că armata bizantină a declanșat o cam-
panie contra cumanilor instalați lângă Ma-
rea de Azov, în jurul anilor 1152-115372. Mo-
tivul acestui război a fost probabil apărarea
pozițiilor dobândite de Imperiul Bizantin la
Strâmtoarea Kerch.
Altă schimbare produsă în zona Mării
Negre a fost o consecință a reformei mili-
tare aplicate de Alexios I după începutul
secolului al XU-lea. Funcția de katepan de
Paradunavon a dispărut, iar apărarea, pentru
a deveni mai eficientă, a fost mutată pe
aliniamentul Munților Balcani. La Dunăre
au fost lăsate doar unele avanposturi la
Isaccea, Hârșova, Axiopolis și Dristra,
folosite pentru a bloca cele mai importante
vaduri și pentru a sprijini flota73. Noua
----------■ Revista de istorie militară ■—
structură militară care asigura forțele pentru
apărare era thema de Anchialos, desprinsă
din thema Thracia. Porturile Mesembria,
Sozopolis și Develtos depindeau de
aceasta74.
în ajunul destrămării Imperiului Bizantin
provocate de Cruciada a IV-a, regiunea Mării
Negre continua să fie în cea mai mare parte
dominată de acest stat. După 1204, unul
dintre statele succesoare, Imperiul de
Trapezunt, a devenit stăpânul ariei pontice.
1	M. Nystazopoulou-Pelekidou, L’administration
locale de Cherson ă l’dpoque byzantine (IVe-XHe s.),
în Eupsychia. Melanges offerts ă Helene Ahrweiler,
voi. II, Paris, 1998, p. 568-571.
2	R. C. Blockley, East Roman Foreign Policy.
Formation and Conduct from Diocletian to Anastasius,
Leeds, 1992, p. 34-38; D. Braund, Georgia in Antiquity:
A History of Colchis and Transcaucasian Iberia, 550
BC-AD 562, Oxford, 1994, p. 260-261.
3	C. Zuckerman, The Early Byzantine Strongholds
in Eastern Pontus, “Travaux et Memoires, Centre de
Recherche d’Histoire et Civilisation Byzantines”,
Paris, 11, 1991, p. 531-535; W. Seibt, Westgeorgien
(Egrisi, Lazica) in friihchristlicher Zeit, în Die
Schwarzmeerkiiste in der Spătantike und im friihes
Mittelalter, ed. R. Pillinger, A. Piilz, H. Vetters, Wien,
1992, p. 139; D. Braund, Georgia..., p. 265-266.
4	Procopius, Războaiele, I. 12, 6-19; W. Seibt,
Westgeorgien..., p. 139-140; D. Braund, Georgia...,
p. 271-273, 276-277, 283-284, 290; R. C. Blockley, East
Roman..., p. 70, 73-74, 84-85; A. Carile, 11 Caucaso e
l’Impero bizantino (secoli VI-X1), în 11 Caucaso: cerniera
fra culture dai Mediterraneo alia Persia (secoli IV-X1)
(Settimane di Studio del Centro Italiano di Studi
sull’Alto Medioevo, 43, 1995), Spoleto, 1996, p. 9, 14.
5	W. Seibt, Westgeorgien..., p. 140,143; D. Braund,
Georgia..., p. 287, 291, 294.
6	Procopius, Războaiele, II. 15, 17, 28; VIII. 7.
7	D. Braund, Georgia..., p. 297-302, 305-311; J. A.
S. Evans, The Age of Justinian: The Circumstances of
Imperial Power, London, 1996, p. 158, 166-168.
8	R. Grousset, Histoire de LArmenie des origines
ă 1071, Paris, 1947, p. 251-253; A. Carile, 11 Caucaso...,
p. 47; R. W. Thomson, Armenia in the Fifth and Sixth
Centuries, în The Cambridge Ancient History, voi.
XIV. Late Antiquity: empire and successors, AD 425-
600, Cambridge, 2000, p. 673-674.
9	R. Grousset, Histoire..., p. 270-272; W. E. Kaegi
Jr., Heraclius, EmperorofByzantium, Cambridge, 2003,
p. 67-69, 111.
10	V. F. Gajdukevic, Das Bosporanische Reich,
Berlin, 1971, p. 500-514; Y. G. Vinogradov, The Late
----■ Revista de istorie militară ■----------------
Classical Bosporus and Early Byzantium (in the Light
ofDated Bosporan Inscriptions of the Fifth Century),
“Ancient Civilizations from Scythia to Siberia”, 5,1998,
3, p. 245-269.
11	R. Grousset, Histoire..., p. 273-276; W. E. Kaegi
Jr., Heraclius..., p. 112-118, 122-132, 141-144.
12	B. Martin-Hisard, La domination byzantine sur
le littoral oriental du Pont Euxin (milieu du Vlle-Vllle
siecles), “Byzantinobulgarica”, 7, 1981, p. 143, 146;
G. Dedeyan, Les Arabes au Caucase: Ies relations des
rois bagratides d Armenie avec le caliphat abbaside
de Bagdad (de 884 â 1055), în 11 Caucaso..., I, p. 169-
170, 175.
13	R. Grousset, Histoire..., p. 307, 514-516, 537-
538; C. Toumanoff, Caucasia and Byzantium, “Traditio.
Studies in Ancient and Medieval History, Thought,
and Religion”, 27,1971, p. 119,127; B. Martin-Hisard,
La domination..., p. 147-148, 155-156; A. Carile, 11
Caucaso..., p. 41.
14	V. Gjuzelev, Die mittelalterliche Stadt
Mesembria (Nesebăr) im 6.-15. Jh., “Bulgarian
Historical Review”, 6, 1978, 1, p. 51-52; Idem,
Anchialos zwischen der Spătantike und dem fruhen
Mittelalter, în Schwarzmeerkiiste..., p. 24-25.
15	Gh. Mănucu-Adameșteanu, Aspecte privind
circulația monetară la Mangalia în secolele XXI (969-
1081), “Pontica”, 28-29, 1995-1996, p. 287.
16	Idem, Tomis-Constantia-Constanța, “Pontica”,
24, 1991, 299.
17	Există mai multe sigilii din secolul al VH-lea (I.
Barnea, Noviodunum în lumina sigiliilor bizantine,
SCIVA, 48, 1997, 4, p. 354).
18	R. J. Lilie, “Thrakien” und “Thrakesion”. Zur
byzantinischen Provinzorganisation am Ende des 7.
Jahrhunderts, “Jahrbuch der Osterreichischen
Byzantinistik”, 26, 1977, p. 20-21, 34-35, 41-45.
19	P. Koledarov, Administrative Structure and
Frontier set up of the First Bulgarian Tsardom,
“Etudes Balkaniques”, 14,1978,3, p. 133; D. Angelov,
Die Entstehung des bulgarischen Volkes, Berlin,
1980, p. 84.
201	. Barnea, Sigilii bizantine din nordul Dobrogei,
în Simpozion de numismatică dedicat împlinirii a patru
secole de la prima unire a românilor sub Mihai Voievod
Viteazul, Chișinău, 28-30 mai 2000, București, 2001,
p. 107-108, nr. 5.
21	V. Gjuzelev, Forschungen zur Geschichte
Thrakiens im Mittelalter. I. Beitrag zur Geschichte
der Stadt Konstanteia, “Byzantinobulgarica”, 3, 1969,
p. 164; K. Gagova, Bulgarian-Byzantine Border in
Thrace from the 7th to the lOth Century (Bulgaria to
the South of the Haemus), “Bulgarian Historical
Review”, 14,1986,1, p. 67-69; V. Gjuzelev, Anchialos...,
p. 24-25; R. Panova, Messembria: Une viile frontiere a
deux visages, în Les villes frontiere (Moyen Age-
Epoque Moderne), Paris, Montreal, 1996, p. 69; R.
Rasev, Varna, une viile frontiere de trois empires,
ibidem, p. 82-83.
----------------------------------------m—
221	. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din istoria Dobrogei,
voi. III, București, 1971, p. 15; O. Damian, Despre
prezența politică bizantină la Dunărea de Jos în secolele
V1I-X, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila,
2004, p. 290-291.
23	V. Besevliev, Die protobulgarischen Inschriften,
Berlin, 1963, p. 190-206 (tratatul din 816); K. Gagova,
Bulgarian..., p. 70-72; V. Gjuzelev, Forschungen...,
p. 165-167; H. Dimitrov, Bulgaria against the Byzantine
Empire for the Mastery of the Marea Neagră Coast in
the First Half of the Ninth Century, în Bulgaria Pontica
Medii Aevi, voi. III, Sofia, 1992, p. 43-45..
24	A. A. Vasiliev, The Goths in the Crimeea,
Cambridge (Mass.), 1936, p. 75-76, 81-87; O. Pritsak,
The Khazar Kingdom’s Conversion to Judaism,
“Harvard Ukrainian Studies”, 2,1978, p. 264-265; Th.
S. Noonan, Byzantium and the Khazars: a special
relationship ?, în Byzantine Diplomacy. Papers from
the Twenty-fourth Spring Symposium of Byzantine
Studies, Cambridge, March 1990, ed. by J. Shepard,
S. Franklin, Aldershot, 1992, p. 112-113.
25	O. Pritsak, The Khazar..., p. 264.
26	M. Nystazopoulou-Pelekidou, L’administra-
tion..., p. 572-574; N. Oikonomides, Le “systdme”
administrații byzantin en Crimee aux IXe-Xe s.,
“Materials in Archaeology, History and Etnography of
Tauria”, Simferopol, 7, 2000, p. 321; C. Zuckerman,
Two notes on the early history of the thema of
Cherson, “Byzantine and Modern Greek Studies”, 21,
1997, p. 210-222.
27	Th. S. Noonan, Byzantium and the Khazars...,
p. 130-131.
28	C. Zuckerman, Les Hongrois au pays de
Lebedia: Une nouvelle puissance aux conlins de
Byzance et de la Khazarie ca. 836-889, în Byzantium
at War (9th-12th c.), ed. K. Tsiknakis, Athena, 1997,
p. 68-73. N. Oikonomides, Le “systeme”..., p. 321
este de acord că administrația bizantină a revenit în
estul Crimeei în a doua jumătate a secolului al IX-lea.
29	Th. S. Noonan, The Khazar-Byzantine World of
the Crimeea in the Early Middle Ages: The Religious
Dimension, “Archivum Eurasiae Medii Aevi”, 10,1998-
1999, p. 209-210.
30	S. Franklin, J. Shepard, The Emergence of Rus.
750-1200, London, New York, 1996, p. 51-53.
31	H. Ahrweiler, L’escale dans le monde byzantin,
“Recueils de la Societe Jean Bodin”, 32, 1974 (Idem,
Byzance: les pays etles territoires, Variorum, London,
1976, VI), p. 168.
32	S. Nikolov, The Magyar Connection or Constan-
tine and Methodius in the Steppes, “Byzantine and
Modern Greek Studies”, 21, 1997, p. 79-92.
33	N. Oikonomides, Mesembria in the Ninth
Century: Epigraphical Evidence, “Byzantine Studies”,
8,11,12 (1981,1984,1985) 1985, p. 269-273; V. Gjuzelev,
Anchialos..., p. 25.
----F32~|-------------------------------------------
341	. Jordanov, Corpus of the Byzantine Seals from
Bulgaria, voi. 1: Byzantine Seals with Geographical
Names, Sofia, 2003, p. 119-120, 159-160.
35	H. Ahrweiler, Byzance et la mer. La marine de
guerre, la politique et les institutions maritimes de
Byzance aux VIIe-XVe siecles, Paris, 1966, p. 89-90.
36	De exemplu: P. Ș. Năsturel, recenzie la H. Ahrweiler,
Byzance..., “Revue des Etudes Sud-Est Europeennes”,
4, 1966,3-4, p. 649-651; I. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din
istoria Dobrogei..., p. 12; P. Diaconu, Sur la presence
des Byzantins au Bas-Danube (IXe-XIVe siecles),
RESEE, 32, 1994, 3-4, p. 368.
37	V. Tăpkova-Zaimova, Quelques observations sur
la domination byzantine aux bouches du Danube - Le
sort de Lykostomion et de quelques autres villes
câtieres, “Studia Balcanica. 1. Recherches de
geographic historique”, Sofia, 1970, 82-86.
381	. Barnea, Noviodunum..., p. 355.
39	J. D. Howard-Johnston, The De Administrando
Imperio: a re-examination of the text and a re-evaluation
of its evidence about the Rus, în M. Kazanski, A. Nercessian,
C. Zuckerman (ed.), Les Centres proto-urbains russes
entre Scandinavic, Byzance et Orient, Paris, 2000, p.
342-354; V. Spinei, The Great Migrations in the East
and South East of Europe from the Ninth to the
Thirteenth Century, Cluj-Napoca, 2003, p. 52.
40	V. Gjuzelev, Die mittelalterliche Stadt
Mesembria..., p. 52; I. Bozilov, A propos des rapports
bulgaro-byzantines sous le tzar Symeon (893-912),
“Byzantinobulgarica”, 6, 1980, p. 73-81; H. Dimitrov,
Die friihmittelalterliche Stadt Develtos zwischen
Byzanz und Bulgarien von Achten bis ins Zehnte
Jahrhundert, in Die Schwarzmeerkuste..., p. 40-43;
K. Gagova, Bulgarian..., p. 74-76.
41	Th. S. Noonan, Byzantium and the Khazars...,
p. 115-116; S. Franklin,}. Shepard, TheEmergence...,
p. 113-117; Th. S. Noonan, The Khazar-Byzantine...,
p. 210-211.
42	A. A. Vasiliev, The Goths..., p. 118-122; F. E. Wozniak,
The Crimeean Question, the Black Bulgarians and the
Russo-Byzantine Treaty of 944, “Journal of Medieval
History”, 5, 1979, 2, p. 115-126.
43	H. Ahrweiler, Byzance..., p. 106.
44	Eadem, L’escale..., p. 163-164.
45	Gh. Mănucu-Adameșteanu, Tomis..., p. 304-308;
Idem, Aspecte privind..., p. 289-290.
461	. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din istoria Dobrogei...,
p. 72-73; S. Franklin, J. Shepard, The Emergence...,
p. 88-89, 145-150; A. Madgearu, Organizarea militară
bizantină la Dunăre în secolele XXII, Târgoviște, 2007,
p. 22-28.
47	N. Oikonomides, Problems of Chronology and
the Seals ofPreslav, “Studies in Byzantine Sigillography”,
Washington DC, 7, 2002, p. 7; A. Madgearu, Organi-
zarea..., p. 29-34.
------------■ Revista de istorie militară ■---------
48	J. Nesbitt, N. Oikonomides, Catalogue of
Byzantine seals at Dumbarton Oaks and in the Fogg
Museum of Art, voi. I. Italy, North of the Balkans,
North of the Marea Neagră, Washington DC, 1991, p.
168-169, nr. 73.1.
49	N. Oikonomides, Problems... p. 7. Sigiliile sunt
publicate de I. Jordanov, Corpus..., p. 119-120, 47.1,
47.4.
50	J. V. A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans. A
Criticai Survey from the Sixth to the late Twelfth
Century, Ann Arbor, 1991, p. 188-189.
511	. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din istoria Dobrogei...,
p. 87-88; I. Jordanov, V. Tăpkova-Zaimova, Quelques
nouvelles donnees sur l’administration byzantine au
Bas-Danube (lin duXe-XIe s.), în Gdographie historique
du monde mediterraneen (sous la direction de H.
Ahrweiler), Paris, 1988, p. 121-122; P. Diaconu, Surla
presence..., p. 369; A. Madgearu, Organizarea...,
p. 37-41.
52	A. Madgearu, Organizarea..., p. 52.
531	. Barnea, Șt. Ștefănescu, Din istoria Dobrogei...,
p. 135-152; P. Stephenson, Byzantium’s Balkan
Frontier: A Political Study of the Northern Balkans,
900-1204, Cambridge, 2000, p. 99-100; A. Madgearu,
The Periphery against the Centre: the Case of
Paradunavon, “Zbornik Radova Vizantoloskog
Instituta”, 40, 2003, p. 49-56.
54	N. Oikonomides, Les listes de preseance
byzantines des IXe et Xe siecles, Paris, 1972, p. 363;
N. N. Alekseenko, Un tourmarque de Gothie sur un
sceau inedit de Cherson, “Revue des Etudes
Byzantines”, 54, 1996, 275.
55	N. Oikonomides, Les listes..., p. 266, 267, 358.
56	D. Obolensky, Byzantium, Kiev and Cherson in
the Tenth Century, “Byzantinoslavica”, 54, 1993, 1,
p. 110-113; S. Franklin,}. Shepard, The Emergence...,
p. 162-163.
57	J. Shepard, The Russian Steppe-Frontier and
the Marea Neagră Zone, “Archeion Pontou”, 35,1979,
p. 221-222.
58	N. Bănescu, La domination byzantine ă Matracha
(Tmutorokan), en Zichie, en Khazarie et en ‘Russie’
ă l’epoque des Comnenes, “Bulletin de la Section
Historique de l’Academie Roumaine”, 22, 1941, 2,
p. 59, 63, 66, 70-74; G. G. Litavrin, Â propos de
Tmutorokan, “Byzantion”, 35, 1965, 1, p. 230-234;
S. Franklin, J. Shepard, The Emergence..., p. 200; T.
Lounghis, Uber die zwei gegensătzlichen Richtungen
der byzantinischen AuBenpolitik im osteuropăischen
Raum im 10. Jahrhundert, în G. Prinzing, M. Salamon
----■ Revista de istorie militară ■--------------
(ed. by), Byzanz und Ostmitteleuropa 950-1453.
Beitrăge zu einer table-ronde des XIX International
Congress of Byzantine Studies, Copenhagen 1996,
Wiesbaden, 1999, p. 38, 40.
59	J. Shepard, Emperors and Expansionism: From
Rome to Middle Byzantium, în D. Abulafia, N. Berend
(ed.), Medieval Frontiers: Concepts and Practices,
Aldershot, 2002, p. 75.
60	Idem, The Russian Steppe-Frontier..., p. 221.
61	G. G. Litavrin, Â propos..., p. 226-230; A. P.
Kazhdan, Some Little-Known or Misenterpreted
Evidence about Kievan Rus’in Twelfth-Century Greek
Sources, “Harvard Ukrainian Studies”, 7,1983, p. 345.
62	J. Shepard, Another New England ? Anglo-Saxon
Settlement on the Marea Neagră, “Byzantine Studies”,
1, 1974, 1, p. 18-39; A. Madgearu, Despre “Noua
Anglie” de la Marea Neagră (secolul alXl-lea), “Revista
istorică”, SN, 14, 5-6, p. 137-144.
63	N. Bănescu, La domination..., p. 57-77. Opinia sa
a fost împărtășită de Gh. I. Brătianu, Marea Neagră.
De la origini până la cucerirea otomană, ed. V. Spinei,
Iași, 1999, p. 229 și A. P. Kazhdan, Some Little-
Known..., p. 353.
64	A. V. Soloviev, Domination byzantine ou russe
au nord de la Mer Noire ă l’epoque des Comnenes ?,
în Akten des XI Internationale:: Byzantinisten
Kongresses (Miinchen, 1958), Miinchen, 1960, p. 576-
580; G. G. Litavrin, Â propos..., p. 226-234.
65	A. A. Vasiliev, The Goths..., p. 144-145; N. Bănescu,
La domination..., p. 64; M. E. Martin, The First
Venetians in the Marea Neagră, “Archeion Pontou”,
35, 1979, p. 115.
66	A. V. Soloviev, Domination..., p. 573.
67	M. E. Martin, The First..., p. 114-116.
68	Ibidem, 114.
69	A. P. Kazhdan, Some Little-Known..., p. 348-
353.
70	Ș. Papacostea, “Quod non iretur ad tanam”. Un
aspect fondamental de la politique genoise dans la
mer Noire au XlVe siecle, “Revue des Etudes Sud-Est
Europeennes”, 17, 1979, 2, p. 202-203.
71	D. Obolensky, The Crimeea and the North before
1204, “Archeion Pontou”, 35, 1979, p. 132.
72	A. P. Kazhdan, Some Little-Known..., p. 344-
347; V. Spinei, The Great Migrations..., p. 264.
73	P. Stephenson, Byzantium’s..., p. 103-105.
74	H. Ahrweiler, Byzance..., p. 188; J. Nesbitt,
N. Oikonomides, Catalogue..., p. 169; H. J. Kiihn, Die
Byzantinische Armee im 10. und 11. Jahrhundert.
Studien zur Organisation der Tagmata, Wien, 1991, p. 168.
------------------------------------------m—
ROMANI {I GRECI |N SECOLUL
AL XVII-LEA
Dr. MIRCEA SOREANU
Cercetător [tiin]iflc la Institutul pentru Studii Politice
de Ap' rare [i Istorie Militar'
După căderea în stăpânirea otomană, în
secolul al XV-lea, a marilor centre ale puterii
bizantine, Constantinopol, Mistra și Trapezunt,
Bizanțul nu a dispărut, atât ca sistem politic,
religios, ca civilizație - îmbinând armonios
moștenirea intelectuală elenică, dreptul
roman și religia ortodoxă, elemente încă
perene în Peninsula Balcanică și în Româ-
nia. Din aceste constatări rezidă sintagma
de inspirație genială a marelui savant român
Nicolae lorga Bizanț după Bizanț1. în cuvân-
tarea de comemorare, cu titlul Despre Mihai
Viteazul, rostită la Academia Română în 21
noiembrie 1919, Nicolae lorga sublinia că
ideea imperială bizantină se refugiase și
trăise la adăpost, la nord de Dunăre, unde
„domnii puneau pe hrisoavele lor o mono-
gramă de purpură, țeseau vulturul de aur pe
veșminte și se înfățișau încununați împără-
tește pe zidurile bisericilor”2.
Continuitatea bizantină este relevantă și
în Occident, de la Veneția la Paris și din
Genova în Germania prin emigrația cărtura-
rilor, din pricina expansiunii otomane,
precum dascăli, editori și comentatori de
texte, grămătici, care au avut un impact
asupra Renașterii.
Constantinopolul a fost repopulat după
violențele asaltului final de însuși sultanul
Mehmed al II-lea Fatih (Cuceritorul) care
asigura continuitatea celei mai puternice
autorități spirituale ale răsăritului european
de-a lungul secolelor, respectiv Patriarhia
Ecumenică a Bisericii Ortodoxe. Aristocrația
bizantină, refuzând trecerea la Islam, a reușit
prin comerț și luare în arendă să-și revigo-
reze puterea, având reprezentanți din ce în
ce mai influenți în afacerile Imperiului Oto-
man, precum Mihail Cantacuzino3, poreclit
pentru iscusința sa Șeytanoglu („fiul
Satanei”).
Pentru Țările Române, deși în secolul
al XVII-lea plăteau tribut sultanului, Dunărea
și-a păstrat semnificația de graniță a impe-
riului. Domnul, aristocrația și clerul erau
creștini, construirea unor noi biserici și
mănăstiri constituind un titlu de onoare,
spre deosebire de Balcani, unde oastea,
administrația și sistemul judecătoresc erau
musulmane, bisericile creștine nu puteau fi
înălțate decât cu titlu excepțional, iar cele
existente puteau fi refăcute numai folosind
vechile materiale din construcția inițială. în
Balcani, nemusulmanii nu aveau voie să
umble călare pe cai, iar creștinii erau chema-
ți la slujba religioasă prin sunetul toacei,
pe când la nord de Dunăre toți oamenii liberi
erau practic și călăreți și se închinau lui
Dumnezeu în sunetul clopotelor.
Pentru grecii din cartierele Constan-
tinopolului, în special din Pera și Galata,
dar și pentru cei din ostroave - arhipelagul
grecesc -, Țările Române constituiau o
puternică atracție pentru bogățiile lor și
pentru gradul mare de autonomie față de
Poartă, dar, în același timp, razele Renaș-
terii grecești din secolul al XVII-lea și-au
extins strălucirea și la nord de Dunăre, în
primul rând prin intermediul teologilor, dar
și prin cel al dascălilor, istoricilor, retorilor
----------■ Revista de istorie militară ■—
• Vasile Lupu, domn al Moldovei
(1634-1653)
• Matei Basarab, domn al }' rii
Române[ti (1632-1654)
și poeților. Astfel, influența grecească în
Țara Românească și Moldova a fost atât
politică, cât și culturală și, bineînțeles, eco-
nomică.
Mihai Viteazul (1593-1601), domnul
primei uniri a Țărilor Române, avea împre-
jurul său, la începutul domniei, ca mari
demnitari, pe grecii Dumitrachi spătarul, pe
vistierul Pankratios, pe influenții Cocea,
Cantacuzino sau pe Mihalcea Caragea, căsă-
torit cu o rudă a domnului4.
După ce otomanii și-au recâștigat autori-
tatea la nord de Dunăre, domnii numiți de
ei, Radu Mihnea5 (1611-1615; 1620-1623) în
Țara Românească, apoi în Moldova (1616-
1619,1623-1626), Alexandru Iliaș (1616-1618
și 1627-1629 în Țara Românească, 1620-1621
și 1631-1633 în Moldova) și Moise Movilă
(1630-1631 și 1633-1634) în Moldova au adus
numeroși greci în suita lor. O mare influență
o aveau banul lanache Catargi (Catergi),
Scarlat saegiul (negustor de boi) socrul lui
Alexandru Coconul - fiul lui Radu Mihnea -,
domn al Țării Românești (1623-1627) și al
Moldovei (1629-1630). între 1621-1631 con-
ducătorii de facto ai Țării Românești au fost
---■ Revista de istorie militară ■--------
Necula din lanina vistierul și rudele sale
Trufanda, Vasile vistierul, Necula Catargi.
Tutorele lui Alexandru Coconul era Bartolomeo
Minetti, un cumnat al lui Radu Mihnea.
Alexandru Iliaș își făcuse educația în Levant
și era căsătorit cu Elena, fiica banului
lanachi Catargi, iar Moise Movilă se căsă-
torise cu sora lui Alexandru Coconul6.
Reacția boierimii pământene împotriva
nou-veniților se face simțită în timpul
domniei lui Leon Tomșa (1629-1632) în Țara
Românească, domn supranumit „Stridie”
după negoțul din care se îmbogățise. Prin
actul solemn din 1631 a fost nevoit să-i alunge
pe acei demnitari greci - conaționali de-ai
săi - care produseseră abuzuri, procedând
la creșterea sensibilă a dărilor și împrumu-
tând cu carnete prea mari sumele de bani
necesare pretendenților la tron pentru a
cumpăra bunăvoința Porții7. Călugărul grec
Matei al Mirelor, devenit egumen al
Mănăstirii Dealu, făcea un apel către demni-
tarii greci abuzivi - „nu supărați pe români
prin nesăturata voastră lăcomie”, pentru că
„ei ne nutresc și ne respectă”, deci „să-i iubim
și să-i cinstim ca pe niște frați ai noștri”,
• Constantin Brâncoveanu, domn
al }'rii Române[ti (1688-1714)
amenințând că altminteri vor fi pedepsiți de
„Dumnezeu cu pedeapsă de veci”8.
Domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-
1653), un albanez grecizat, avea între
apropiații săi pe Alexandru Rosetti celebi,
din Constantinopol, pe capuchehaia lorga,
pe Trufanda vistierul, Necula vameșul,
lordachi și Toma Cantacuzino, toți greci.
Chiar și domnii pământeni aveau nevoie de
sprijinul grecilor la Poartă, și de resursele
lor financiare. Astfel, Matei Basarab (1632-
1654), domn al Țării Românești, avea ca
vistier pe rumeliotul Ghinea Tzukalas (1651-
1653). Fiul lui Andronic Cantacuzino,
Constantin, i-a fost postelnic. Constantin
Șerban, domn al Țării Românești (1654-
1658), i-a menținut pe marele postelnic
Constantin Cantacuzino și pe vistiernicul al
doilea și mare stolnic Gheorghe Caridi.
Aceeași politică a avut-o și domnul Moldovei
Gheorghe Ștefan (1653-1658, 1661)9.
După preluarea marelui vizirat de către
„dinastia” Kbprulii10, la tron ajung albanezi
grecizați, precum Gheorghe Ghica, domn
al Moldovei (1658-1659) și al Țării Românești
(1659-1660), apoi fiul său Grigore Ghica,
domn al Țării Românești (1660-1664, 1672-
1673), sau greci, ca Dumitrașcu Cantacuzino,
domn al Moldovei (1673, 1674-1675, 1684-
1685), Gheorghe Duca, domn al Moldovei
(1665-1666, 1668-1672, 1678-1683) și al
Țării Românești (1673-1678), Antonie
Ruset, domn al Moldovei (1675-1678), Iliaș
Alexandru, domn al Moldovei (1666-1668),
Radu Leon, domn al Țării Românești (1664-
1669), fiind sprijiniți de extrem de influentul
mare dragoman Panayotis Nikoussios.
Ca să ne facem o idee despre sumele
plătite la Poartă, la mezatul tronurilor, cu
ajutorul cămătarilor, greci cel mai adesea,
prețul în cazul învestirii lui Radu Leon a fost,
după Ricaut, de 800 de pungi sau 400 000 de
scuzi, aproximativ 200 000 de galbeni11. în
timpul acestei domnii a reizbucnit conflictul
între facțiunile boierești, partida Bălenilor
care susțineau domnii levantini și clientela
lor grecească și partida Cantacuzinilor -
greci ei înșiși - care conduceau „partida
----------■ Revista de istorie militară ■—
națională”12. Descoperindu-se complotul
urzit de Necula Sofialis, mare clucer din
1667, și Balasache Muselim, mare paharnic
din 1668, prin care acești sfetnici ai lui Radu
Leon urmăreau lichidarea fizică a marilor
boieri pământeni13, populația din București
s-a răsculat la 3 decembrie 1669. Precum
procedase la 1631 tatăl său, Leon Tomșa,
pentru a-și salva tronul, Radu Leon a dat un
hrisov (9 decembrie 1669) împotriva
abuzurilor grecilor din anturajul său și în
special împotriva celor doi favoriți ai săi. în
timpul domnului Antonie Vodă din Popești
(1669-1672), Necula Sofialis va fi spânzurat14.
Mai multe paragrafe ale hrisovului de la 9
decembrie 1669 sunt preluate după cel din
163115, ceea ce înseamnă că avem de-a face
cu relații conflictuale de aceeași natură, și
anume cine să dețină efectiv puterea în țară.
Pe lângă înlăturarea favoriților săi, Radu
Leon a fost nevoit să accepte ca stareții mă-
năstirilor închinate marilor lavre din Levant
să nu mai fie călugări greci, ci români16.
După defecțiunea din bătălia dintre oto-
mani și imperiali de la Levice (1664), în
Slovacia de azi, când Grigore Ghica a părăsit
câmpul de luptă17, domnul nu numai că a
căpătat iertarea Porții, ci a fost reînscăunat
în tronul Țării Românești (1672) cu ajutorul
marelui dragoman Panayotis Nikoussios,
care își dovedea astfel încă o dată marea
influență în politica otomană.
Un alt domn grec a fost Gheorghe Duca,
în Țara Românească (1673-1678) și în
Moldova (1665-1666,1668-1672,1678-1683).
Fiul său, Constantin Duca, va fi și el domn
în Moldova (1693-1695, 1700-1703).
Un Cantacuzino, Șerban, a fost și el domn
al Țării Românești (1678-1688). Capuchehaia
sa era alt grec influent, lannaki Porphyrita.
Urmașul lui Nikoussios ca mare drago-
man a devenit un vestit medic și tăl-
maci, Alexandru Mavrocordat, supranumit
Exaporitul (sfetnic de taină)18. Fiul său,
Scarlat „Celebi” s-a căsătorit în 1698 cu
Ilinca, fiica domnului Țării Românești
---■ Revista de istorie militară ■-------
Constantin Brâncoveanu (1688-1714), care
și-a onorat ginerele cu demnitatea de mare
paharnic.
Influența culturală grecească era din ce
în ce mai vizibilă în Moldova și Țara
Românească, înflorind în timpul domniilor
lui Șerban Cantacuzino și Constantin
Brâncoveanu.
La curțile domnilor români vor ajunge
patriarhi greci19, precum Chirii de Alexandria,
viitor patriarh de Constantinopol, cretanul
Chirii Lucaris20 (1572-1638), care în 1614-1615
și 1620 se afla la curtea lui Radu Mihnea, în
Țara Românească.
O altă personalitate care a scris în proză
și în versuri cronici și opuscule religioase a
fost Matei al Mirelor21 (cca 1550-1624),
stareț al Mănăstirii Dealu.
în al doilea deceniu al secolului al XVII-lea,
mitropolit al Țării Românești era un cipriot,
Luca22.
în 1632, Eustratie logofătul traducea din
limba greacă Pravila aleasă, o compilație
alcătuită din lucrări de drept civil și canonic,
creații ale lui loan Zonaras, Th. Valsamon,
Matei Vlastares și Constantin Armenopol.
A participat, de asemenea, în timpul lui
Matei Basarab la întocmirea codului
îndreptarea legii (1652). Pentru Vasile Lupu
a tradus Carte românească de învățătură de
la pravilele împărătești și de la alte giudeațe
(1646), care va fi cuprinsă în îndreptarea
legi?3.
Ignatie Petrițes și Pantelimon Ligaridi
(monahul Paisie) din Chios au tradus din
grecește îndreptarea legii24.
La școala înființată la 1640 de Vasile Lupu
la Mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iași se
studia și în limba greacă, pe lângă română
și slavonă25.
Fiii domnilor erau educați de erudiți
greci, precum loan Comnenul și Spandoni
în cazul beizadelei lui Gheorghe Duca, iar
cei ai domnului Constantin Cantemir (1685-
1693), viitorii domni Antioh Cantemir (1695-
1700,1705-1707) și Dimitrie Cantemir (1710-
1711), care va ajunge membru al Academiei
de la Berlin - erau elevii lui Ieremia
Cacavela, ajuns egumen al Mănăstirii
Plăviceni, în Țara Românească, în timpul
domniei lui Șerban Cantacuzino, și cunoscut
ca traducător al unei lucrări anonime în
limba italiană privind al doilea asediu al
Vienei (1683) de către otomani26.
Dosoftei (Dositheu) Notara, patriarh de
Ierusalim, colegi de patriarhie, cărturari și
pedagogi greci, precum loan Karyophilos s-au
aflat la curtea de la București în timpul
domniilor lui Șerban Cantacuzino și
Constantin Brâncoveanu. Stolnicul
Constantin Cantacuzino a deschis o școală
grecească la București. Patriarhul Dosoftei
și nepotul său Hrisant Notara27 au contribuit
la apariția unor cărți la tipografia grecească,
condusă de călugărul Antim Ivireanu, care a
ajuns mitropolit al Țării Românești.
încă din secolul al XVI-lea, negustorii
greci, mai ales cei din posesiunile venețiene,
se aflau în Țara Românească și Moldova,
unde făceau comerț cu Polonia. în secolul
următor, au reprezentat un factor de seamă
în comerțul Țărilor Române28. Din Imperiul
Otoman sau din Veneția se aduceau mărfuri
de lux, stofe de preț, articole de sticlărie,
bijuterii, hârtie, cosmetice, iar din Țările
Române se exportau miere, ceară, unt,
caviar, morun, piei de bovine29.
în concluzie, contradicțiile politice între
boierimea din Principatele române și domnii
de sorginte constantinopolitană nu erau
cauzate de grecii din țară, ci de cei din
anturajul noilor domni, considerați „greci
răi”. Aceștia erau combătuți și de boierii
greci împământeniți, miza fiind slujbele
aducătoare de mari venituri. în ceea ce
privește afluxul de teologi și cărturari greci,
acesta a fost benefic pentru întărirea orto-
doxiei românești - care se identifica cu păs-
trarea identității neamului românesc din
toate cele trei Țări Române - și pentru
înflorirea culturii din acea epocă. Iar prin
schimburile comerciale, facilitate de negus-
torii greci, era de multe ori eludat monopo-
lul economic otoman, păstrându-se relațiile
cu vestul Europei.
1N. lorga, Byzance apres Byzance, București, 1934;
reeditată în București, 1971, cu o postfață de V. Cândea,
versiunea românească ed. Liliana lorga-Pippidi,
București, 1972 (postfață V. Cândea).
2	Idem, Portrete și comemorări, Editura Librăriei
„Universala” Alcalay&Co., București, f.a., p. 40.
3	Idem, Despre Cantacuzini, București, 1902.
4	A. Veress, Epistolae et acta generalis Georgi
Basta (1597-1607), 1, Budapesta, 1909, p. 39.
5	Cf. I. lonașcu, Date noi relativ la Radu Vodă
Mihnea în Țara Românească, în „Studii” Rdl, t. 14,
nr. 3, 1961, p. 699-720.
6	Cf. N. lorga, Istoria poporului românesc, ed.
Georgeta Penelea, București, 1985, în special capitolul
III, intitulat „Influența grecească”, de la p. 387 et
passim.
7	Cf. V. Al. Georgescu, Hrisovul din 15 iulie 1631
al lui Leon Vodă Tomșa în Țara Românească și problema
„Cărților de libertăți”, în Rdl, voi. 29, nr. 7, 1976,
p. 1013-1029; Documenta Romaniae Historica, B,
voi. XXIII, p.412-414.
8	N. lorga, Istoria poporului românesc, p. 392;
idem, Manuscripte din biblioteci străine relative la
istoria românilor (O nouă cronică în proză a lui Matei
al Mirelor), București, 1899; idem, Considerații istorice
asupra documentelor prezentate de domnul Marcu
Beza, București, 1935.
9	Cf. S. losipescu, Pe marginea unor documente
de la Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei, 1653-1658,
în Rdl, t. 29, nr. 1, 1976, p. 114-117; I. Corfus, Pe
urmele lui Moise Movilă și ale lui Gheorghe Ștefan, în
AIIAI, XV, 1978, p. 297-305.
10	Mircea Soreanu, Marii viziri Koprulii (1656-1710).
Relații politice și militare între Țările Române și
Imperiul otoman, București, 2002.
11	(Paul) Ricaut, Histoire de l’etat present de
L’Empire ottoman, Amsterdam, 1671, p. 159.
■ Revista de istorie militară ■
12	N. lorga, Despre Cantacuzini, p. XCIII și urm.
13	Ibidem, p. XC.
14	N. Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din
Țara Românească și Moldova, sec. XIV-XV1I, București,
1971, p. 242; I. lonașcu, Mari dregători în domnia lui
Antonie Vodă din Popești (1669-1672), în RA, IX, nr. 2,
1966, p. 41-48.
15	N. lorga, Istoria poporului românesc, ed.
Georgeta Penelea, p. 409, nr. 76.
16	Ibidem, p. 395.
17	A. Veress, Pribegia lui Gligorașcu vodă prin
Ungaria și aiurea (1664-1672), în AARMSI, 1924, seria
a IILa, tom II, p. 282, 283.
18	N. Camariano, Alexandre Mavrocordate, le grand
drogman, son activite diplomatique, 1673-1709,
Thessalonik, 1970. A.C. Sturdza, L’Europe orientale
et le role historique des Maurocordato, Paris, 1913.
19	Cf. Gh. I. lonescu-Gion, Patriarhi, mitropoliți și
episcopi greci la București, București, 1897. Vezi, de
asemenea, N. lorga, Domnii români Vasile Lupu,
Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu în
legătură cu patriarhii Alexandriei, București, 1932.
M. Braniște, Patriarhi din Constantinopol prin țările
române în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în
„Mitropolia Olteniei”, X, nr. 1-2, 1958, p. 45-61.
20	Cf. Gh. Arvanitidis, Chirii Lucaris (1572-1638),
Atena, 1939 (în limba greacă). N. Popescu, Chirii
Lucaris și ortodoxia română ardeleană, în „Biserica
Ortodoxă Română”, LXIV, nr. 7-9, 1946, p. 431 et
passim. I. Pulpea Rămureanu, Legăturile patriarhiei
din Alexandria cu țările române, în „Studii teologice”,
seria a Il-a, VIII, nr. 1-2, 1956, p. 64 et passim. G.
Hagiantoniu, Protestant Patriarch. The life of Cyril
Lucaris (1572-1638) Patriarch of Constantinople,
Londra, 1962.
21	N. lorga, Manuscripte din biblioteci străine
relative la istoria românilor, în AARMSI, XX, 1897-
1898. D. Simonescu, Le chroniqueur Mathieu de Myre
et une traduction ignorde de son Histoire, în RESEE,
IV, nr. 1-2, 1966.
22	Cf. I.C. Filitti, Vlădica Luca ((1629) strămoș al
poetului buzoian Cârlova (1809-1831), București, 1935.
H. Chircă, Un document din 1625 al mitropolitului
Țării Românești Luca, în RA, VII, nr. 2, 1946-1947,
p. 382-385.
23	N. lorga, Istoria poporului românesc, ed.
Georgeta Penelea, p. 411, n. 97.
24	V. Papacostea, Originile învățământului superior
în Țara Românească, în „Studii” Rdl, 1.14, nr. 5,1961,
p. 1139-1167. Idem, Les origines de l’enseignement
superieur en Valachie, în RESEE, IV, 1966, nr. 1-2,
p. 115-146, nr. 3-4, p. 413-436. Gh. Cronț, Dreptul
bizantin în țările române. îndreptarea legii din 1652,
în „Studii”, Rdl, t. 13, nr. 1, 1960, p. 57-82.
25	Cf. Ariadna Cioran-Camariano, Academiile
domnești din București și Iași, București, 1971.
26	F.H. Marshall, The Siege ofVienna by the Turks
in 1683. Translated into Greek from an Italian work
published anonymously in the year of the siege by
Jeremias Cacavelas, Cambridge, 1925. Ariadna Cioran-
Camariano, Jdremie Cacavela et ses relations avec les
Principautes, în RESEE, t. III, nr. 1-2, 1965,
p. 165-190.
27	Cf. C. Dima Drăgan, Patriarhul Ierusalimului
Hrisant Notaras și cultura română. Contribuții docu-
mentare, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, LI,
nr. 9-12, 1975, p. 699-704.
28	Paul Cernovodeanu, Comerțul Țărilor Române
în secolul al XVII-lea, în Rdl, voi. 33, nr. 6, 1980,
p. 1071-1098.
29	Cf. Cristian Luca, Țările Române și Veneția în
secolul al XVII-lea. Din relațiile politico-diplomatice,
comerciale și culturale ale Țării Românești și ale
Moldovei cu Serenissima, București, 2007.
ABREVIERI
AARMSI = „Analele Academiei Române.
Memoriile Secțiunii Istorice”, București
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie și Arheo-
logie „A.D. Xenopol”, Iași
RA = „Revista Arhivelor”, București
Rdl = „Revista de Istorie”, București
RESEE = „Revue des Etudes Sud-Est Euro-
pdennes”. București
■ Revista de istorie militară ■
39
ANTAGONISMUL FRANCO-GERMAN
ÎN BALCANI ÎNAINTEA
PRIMULUI R-ZBOI MONDIAL
FINAN}E {I ARMAMENTE
CAZUL ROMÂNIEI {I AL GRECIEI
Profesor dr. IOANNIS ANTONOPOULOS
Membru asociat al Comisiei Elene de Istorie Militar'
La începutul secolului al XX-lea, circum-
stanțele istorice în regiunea Balcanilor se
aflau sub influența și antagonismul marilor
puteri imperialiste europene, care erau în
concurență pentru a-și promova hegemonia
politică și economică la nivel global. Inte-
resul special al politicii europene pentru
Balcani a fost mai departe subliniat de poziția
lor strategică care unește Vestul cu Estul.
Printre puterile europene, Germania și
Franța erau interesate în mod deosebit de
regiunea Balcanilor. Ambele priveau regi-
unea ca pe un mijloc de expansiune geopo-
litică, deoarece economiile slăbite cronic ale
statelor din Balcani le ofereau perspective
semnificative pentru propria expansiune eco-
nomică și comercială.
Dintre statele balcanice ale acelei ere,
ne vom focaliza atenția asupra a două țări ce
ocupă cele două capete ale peninsulei, Româ-
nia și Grecia. Vom studia în principal impor-
tanța lor la nivelul relațiilor internaționale,
mai ales în problemele privind influența
antagonismului dintre Franța și Germania
asupra acestor două țări în domeniul arma-
mentelor militare.
După căderea lui Bismarck în 1890, Ger-
mania a rămas centrul de gravitație al politicii
europene. Germania era indiscutabil puterea
continentală conducătoare până în 1914.
Rolul său dominant a fost recunoscut de
—w--------------------------------------------
toate țările învecinate și de restul statelor
europene. Acest rol predominant se datora
superiorității Germaniei din punct de vedere
demografic și al potențialului său economic
bazat pe o puternică industrie grea și pe
metode comerciale inovative, care au făcut
din Imperiul german marele competitor al
celei mai puternice țări la acea vreme, și
anume Marea Britanie1.
în aceeași perioadă de douăzeci de ani,
Franța a decăzut de pe locul doi pe locul patru
între puterile europene. Având o rată a naș-
terilor scăzută și o industrie suferind de lipsa
materiilor prime și în particular a cărbunelui,
Franța nu a putut depăși industrial Germania
la începutul secolului al XX-lea2.
La începutul secolului al XlX-lea, Franța
a fost cel mai puternic stat european. Totuși,
un secol mai târziu, Franța nu mai era cel
mai bogat stat de pe continent, iar economia
sa era cel mai puțin dezvoltată comparativ
cu restul marilor puteri vestice3.
Cu toate acestea, pe parcursul secolului
al XlX-lea, Franța a contribuit economic și
cultural la dezvoltarea Europei prin mijloa-
cele sale de influență culturală, socială și
administrativă, prin răspândirea tehnologiei
și, cu certitudine - și ceea ce este important
în mod particular - prin exportul de capital4.
Pe de altă parte, la sfârșitul secolului al
XlX-lea, situația socioeconomică din statele
----------■ Revista de istorie militară ■—
balcanice a rămas aceea a unei regiuni cu o
agricultură consistentă și industrie mică,
în ciuda importantelor schimbări care au
avut loc pe parcursul secolului, în special în
a doua jumătate a acestuia. Cu excepția dez-
voltării limitate și întârziate a unor părți fun-
amentale de infrastructură, precum intro-
ducerea rețelelor de transport feroviar și a
serviciilor publice în orașele mari, producția
industrială, excluzând mineritului anumitor
metale, era absentă din economia statelor
din Balcani în acea perioadă.
în ce privește producția industrială, in-
clusiv produsele finite, tehnologia precum
și capitalul și investițiile veneau în primul
rând din exterior. Nu ar trebui să pierdem
din vedere faptul că majoritatea fondurilor
străine plasate în Balcani, cu preponderență
în ultimul sfert al secolului al XlX-lea și mai
târziu, erau împrumuturi de stat către guver-
nele respective. Astfel, problema era că
acest capital străin nu servea propulsării dez-
voltării economice, ci mai degrabă era des-
tinat achitării datoriilor de stat și cheltuie-
lilor militare și de organizare5.
Dintre toate statele balcanice, care sunt
România, Bulgaria, Serbia și partea euro-
peană a Imperiului Otoman, Grecia intra în
secolul al XX-lea distrusă național după
rezultatul nefericit al războiului din 1897
împotriva Imperiului Otoman și devastată finan-
ciar după falimentul statului din 1893, care
a condus la impunerea Controlului Monetar
Internațional al Marilor Puteri în 1898.
Până atunci finanțatorii germani au deți-
nut marea majoritate a datoriei din sectorul
public grecesc, ce se ridica la aproximativ
250 de milioane de franci. Separat de dato-
riile de stat, contribuția franceză de capital
a început gradual să crească prin investiții
în căile ferate și bănci.
La începutul secolului al XX-lea, fon-
durile franceze și britanice au început să
domine în Grecia (împrumutul din 1908,
---■ Revista de istorie militară ■---------
împrumutul pentru căile ferate din 1902-
1906), în timp ce o mare parte a acțiunilor
de stat grecești erau trecute de pe piața mo-
netară germană pe cea franceză6.
De aceea, la începutul secolului compe-
tiția dintre Franța și Germania în spațiul
grecesc se va focaliza în special pe procu-
rarea de arme și materiale de cale ferată.
Din 1905 și după aceea, o competiție
acerbă și deseori regizată va izbucni între
cele două puteri legată de asigurarea echi-
pamentelor militare pentru armata greacă.
Compania franceză Schneider-Creusot și cea
germană Krupp-Essen, ca părți imediat inte-
resate, guvernele respective și diferite
instituții de credit de pe ambele părți ale
Rinului vor fi implicate în acest caz. Partea
franceză va cere teste comparative ale mate-
rialelor, în timp ce partea germană, având
suportul moștenitorului tronului, Prințul
Constantin, care era de asemenea șeful
Armatei Greciei, urmărea să-și mențină do-
minația. Diplomația franceză a intervenit și
a declarat că fondurile franceze nu vor fi dis-
ponibile pentru Grecia atât timp cât aceasta
nu-și va plasa comenzile către industria
franceză7.
Competiția, deja acerbă, s-a intensificat
în 1907. Guvernul german a sprijinit activ
compania Krupp folosind orice mijloc de
confruntare cu lobby-ul francez. în spatele
acestei competiții industrial-economice se
afla un interes politic antagonist la toate
nivelurile.
Cele două părți se acuzau reciproc în ar-
ticole plătite în presa din Atena, care a de-
venit implicată în afacere și a folosit toate
mijloacele pentru promovarea cauzei aces-
tora. Lobby-ul german pe lângă regele Greciei,
prinț și primul ministru s-a intensificat în
timp ce însuși industriașul Schneider a vizi-
tat Grecia. Finalmente, după câteva teste,
materialul francez (mitraliera de munte și de
teren) a fost considerat cel mai potrivit și s-a
dat comanda francezilor, în ciuda reacției
intense a germanilor8.
S-a ajuns până la punctul în care ziarul
german „Tăgliche Rundschau” scria că in-
teresele politice au dat câștig de cauză tu-
nurilor franceze9.
Succesul francez în Grecia în problema
specifică a artileriei, în 1907, a avut reper-
cusiuni politice și industriale. Guvernul
francez a crezut că Grecia se plasa de partea
și sub influența Franței, în timp ce întregul
caz tindea să aibă consecințe negative pentru
anumite produse ale industriei militare
germane10.
Din 1909 și ulterior, antagonismul franco-
german în Grecia a scăzut până la un punct,
deși nu substanțial, prin opoziția guvernului
german față de afluxul de fonduri bancare
germane către Grecia prin împrumuturi pe
care guvernul grec căuta să le contracteze
pe piețele europene. Principalul motiv era
intenția germanilor de a nu afecta partea
turcă, refractară oricărei forme de ajutor
economic sau militar acordat Greciei de
către o Mare Putere în acea perioadă11.
De aceea, problema trimiterii unui comi-
tet militar alcătuit din ofițeri de rang înalt
pentru a supraveghea reorganizarea Armatei
elene, precum și împrumutul de 150 de
milioane de franci aur pentru guvernul grec
au fost respinse de guvernul german lăsând
spațiul deschis pentru partea franceză. în ciuda
îngrijorărilor privind instabilitatea politică în
Grecia (Revolta ofițerilor în 1909-1910, situația
din Creta în fierbere), guvernul francez a
autorizat băncile franceze și în particular
Comptoir National d 'Escompte de Paris ca
împreună cu banca britanică Hambro să
finanțeze o parte din datoria Greciei până în
anul 1911 prin procesul de „plăți în avans”12.
Pe baza acestor fonduri, guvernul grec a
făcut comenzi pentru materiale militare de
aproximativ 48 de milioane de franci, în
majoritate Franței.
în ajunul Războaielor Balcanice, Grecia
a intrat în sfera de influență politică, in-
dustrială și economică a Franței cu toate
consecințele care pot decurge la nivel poli-
tic. Germania, evitând să adopte o atitudine
mai agresivă și refuzând să trimită ofițeri și
să finanțeze datoria Greciei pentru a nu
supăra Imperiul Otoman, lăsa terenul des-
chis politicii franceze de controlare a Greciei.
Separat de interesele financiare, bancare și
industriale, motivele politice au fost de
asemenea decisive în modelarea procesului
marilor puteri de luare a deciziei.
La sfârșitul Războaielor Balcanice (vara
lui 1913), a fost inițiată de către guvernul
grec problema contractării unui nou împru-
mut pentru finanțarea cheltuielilor de răz-
boi. Ambasadorul german în Grecia era în
favoarea unei contribuții generoase. Totuși,
piața financiară germană nu se afla în poziția
de a reacționa, datorită situației financiare
generale privind cererile de plasamente de
capital în străinătate. Guvernul german con-
sidera dificil să exercite presiuni asupra
băncilor germane pentru a răspunde soli-
citării Greciei13.
Inabilitatea părții germane de a concura
în sectorul financiar împotriva Franței con-
duce la consolidarea poziției Franței în Grecia,
deoarece grecii pot găsi finanțare numai pe
piețele franceze. Germanii sunt obligați din
nou să lase Grecia sub influența economiei
franceze cu toate implicațiile aferente la
nivel politic și diplomatic.
La începutul lui 1914, prima tranșă a
împrumutului de 500 de milioane de franci
este finanțată de un grup de bănci franceze
și britanice. Astfel, până la izbucnirea Marelui
Război, influența fondurilor franceze în Grecia
este indisputabilă. După cum afirmă ambasa-
dorul german la Atena, băncile germane nu
au mijloacele necesare pentru a „sparge
enclava de fier formată de (fondurile) franceze
în jurul Greciei”14.
-----------■ Revista de istorie militară ■—
în schimb, în domeniul mijloacelor de
luptă navale, partea germană câștigă puncte,
printre altele din inabilitatea companiilor
franceze de a se adapta cerințelor părții
grecești, costului mai ridicat la anumite
produse și amânărilor inexplicabile ale
termenelor limită. Compania germană
Vulkan-Stettin va primi astfel o comandă să
construiască două distrugătoare, șase
vedete torpiloare și o navă de luptă (care
oricum va fi finalizată doar parțial)15.
La sfârșitul lui 1913, un atașat naval fran-
cez este numit la Ambasada Franței din
Atena cu scopul de a promova materialul na-
val francez și, pe cât posibil, de a slăbi in-
fluența germană în acest sector16.
în ianuarie 1914, primul ministru
Eleftherios Venizelos vizitează Parisul cău-
tând să întărească țara cu finanțe franțuzești
și promite guvernului francez comanda unei
alte nave de luptă de care marina elenă are
nevoie17.
în final, și în ciuda presiunii guvernului
german în favoarea șantierului naval Vulkan,
guvernul Greciei semnează un contract cu
șantierul naval Penhoet din Bretania pentru
construirea unei mari nave de luptă costând
aproximativ 50 de milioane de franci18.
Problema armamentelor a constituit
elementul fundamental al competiției franco-
germane în Grecia din ajunul Primului
Război Mondial. Datorită simpatiei Curții
Regelui Constantin I pentru Germania, din
1913 și ulterior, un total de 40 de milioane
de franci au fost dați companiilor germane
pentru achiziții, chiar dacă germanii nu au
participat la finanțarea datoriei Greciei19.
Oricum, partea franceză își va întări pozi-
ția în domeniul finanțării datoriei, forțând
guvernul grec, în principal în lumina cerin-
țelor financiare ale Războaielor Balcanice,
să nu plaseze vreo comandă industriei ger-
mane. încă odată, partea germană realizează
că inabilitatea sa de a finanța cu capitalul
---■ Revista de istorie militară ■----------
necesar datoria Greciei îi aduce dezavantaje
în privința comenzilor militare și industriale
ale guvernului de la Atena.
Pe de altă parte, România și în principal
pro elita europeană a țării erau sub domi-
nația intelectuală și culturală a Franței. Astfel,
era natural ca țara să se orienteze către
Franța la sfârșitul decadei 1850, când
problema unificării celor mai importante două
provincii ale țării, Valahia și Moldova, a ajuns
să fie dezbătută de diplomația europeană. Gu-
vernul lui Napoleon al IlI-lea și, în general,
politica externă franceză au susținut activ
Unirea Principatelor române. Guvernul fran-
cez a finanțat primele două împrumuturi ale
României pe piețele monetare franceze în
1864 și 1866, precum și pe cel din 1875 care
va servi la sprijinirea statului nou format20.
De la tratatul de la Berlin, din 1878, și
în continuare, orientarea politică a Româ-
niei a devenit în special pro germană dato-
rită granițelor țării cu Imperiul Austro-Ungar
și domniei regelui Carol I în România, care
era de descendență germană. în 1883, Româ-
nia s-a alăturat Triplei Alianțe21. în econo-
mie, construirea infrastructurii fundamen-
tale, pe la sfârșitul secolului al XlX-lea, a condus
la dezvoltarea sectoarelor economiei româ-
nești. Sectorul alimentar, forestier și minier
au început să fie dezvoltate de mari companii
străine, în principal britanice și germane22.
Din 1870, până la izbucnirea Primului
Război Mondial în 1914, România a rămas
în mare parte controlată de capitalul și pro-
dusele germane. Grupul bancar german
Disconto-Gesellschaft Bleichroder, bazându-se
pe legăturile sale strânse cu dinastia regală
din România23, a fost cel care a condus, în
principal, negocierile cu guvernul român de
fiecare dată24. Pe de altă parte, băncile
franceze Paribas, Societe Generale și Comptoir
National d 'Escompte de Paris acționând fie
separat, fie în grup, au reușit să câștige o
participare în plasamentele de capital din
43]----
România împreună cu băncile germane, dar
totdeauna rămânând în urma și sub condu-
cerea concurenților germani. Astfel, parti-
ciparea franceză în șase din cele douăspre-
zece împrumuturi contractate de România
din 1880 până în 1910, totalizând aproximativ
1,5 miliarde de franci s-a ridicat la 20% din
capitalul total25. Natural, supremația băncilor
germane a avut consecințe corespunzătoare
pentru exporturile germane către România.
Germanii au câștigat partea leului din arma-
mentele românești, precum și din restul
produselor industriale. Când, în 1901, gu-
vernul român a abordat în mod repetat băn-
cile franceze pentru contractarea unui împru-
mut de 250 de milioane de franci pe piața
monetară franceză, ministrul de externe
francez Delcasse a adoptat inițial o poziție
negativă. Nu numai din cauza legăturilor
politice ale Bucureștilor cu Tripla Alianță,
ci și pentru că România a căutat să-și plaseze
comenzile pentru material militar și mitra-
liere în altă parte - în principal în Germania.
Cu toate acestea, partea franceză nu avea
intenția de a abandona România în mâinile
germanilor. Ambasadorul Germaniei la
București a subliniat interesul special al
finanțatorilor și al oamenilor de afaceri
francezi, care căutau cu nerăbdare să-și
extindă interesele corporative în România26.
Din 1902, guvernul francez a adoptat o
politică mai dură față de băncile franțuzești
obligate să negocieze direct cu guvernul
român și nu în colaborare cu băncile ger-
mane, ca membre ale grupului franco-ger-
man. Aceasta a făcut ca partea franceză să
se afle într-o poziție mai bună pentru a-și
impune termenii, în principal în privința
condiției conform căreia comenzile indus-
triale și militare vor fi legate în mod necesar
de plasamentul capitalului. Competiția
dintre companiile Schneider și Krupp a
devenit intensă, cu partea germană pre-
valând totuși în final27. într-o corespondență
dintre banca franceză Comptoir National
d 'Escompte de Paris și cea germană Disconto,
partea franceză a motivat că mâinile sale sunt
legate de guvernul francez cu privire la o
colaborare franco-germană în România.
Motivele erau predominant politice și
industriale28. Desigur, partea germană a
protestat pentru că în contrast cu ceea ce
se întâmplă în Grecia, fondurile germane
din România au fost utilizate pentru a
alimenta și industria franceză29. Poziția
guvernului francez s-a identificat în principal
cu eforturile companiilor franceze de a-și
adjudeca comenzi ale armatei române și de
a le deturna de la grupul german Krupp.
Pentru acest motiv, Schneider, precum și
Saint-Chamond i-au abordat direct pe ofițerii
români în legătură cu procurarea unui număr
însemnat de mitraliere. Ministerul de Ex-
terne francez chiar a luat în considerare
posibilitatea unui compromis între deosebit
de competitivele Schneider și Krupp, astfel
încât să câștige măcar o comandă parțială30,
în același timp, băncile franceze au participat
la un plasament al unei fracțiuni a împru-
mutului din 1903 pe piața monetară franceză.
Cu toate acestea, comanda pentru 450 de
mitraliere va fi acordată grupului german
Krupp contra unei sume de aproximativ 25
de milioane de franci31.
Incidente similare vor fi repetate, mai
mult sau mai puțin, cu ocazia unui mare
împrumut de conversie al României din
1905, dintre băncile germane și franceze și,
în particular, în cazul unui împrumut paralel
de 100 de milioane de franci, din care 40%
era destinat achitării comenzilor către Krupp.
Contribuția franceză minoră și creditul des-
chis de piața franceză de capital au fost acor-
date, deși nu pentru acea parte a împrumu-
tului care era destinată plăților către indus-
tria germană32. Astfel, supremația germană
în privința comenzilor militare a continuat
în România. Partea franceză a fost cons-
----------■ Revista de istorie militară ■—
trânsă să se rezume la comenzi mai mici
pentru două cargouri, motoare cu abur
pentru căile ferate române și textile pentru
uniformele militare33.
în anii următori, contribuția fondurilor
franceze la împrumuturile din 1908 și din
1910 a scăzut mult sub contribuția germană.
Totuși, acea contribuție nu era nesemni-
ficativă, reprezentând aproximativ 1/3 din
împrumuturile comune34. în ciuda lobby-ului
constant făcut de ministrul de Externe fran-
cez pe lângă guvernul României pentru un
tratament mai favorabil pentru industria
militară franceză, germanii de la Krupp și-au
adjudecat noi comenzi de război. După cum
declara Comite des Forges (principalul sin-
dicat din industria metalurgică franceză), din
1905 industria germană și, în principal
industria militară germană, a primit comenzi
pentru materiale militare ce depășeau suma
de 45 de milioane de franci, în timp ce co-
menzile similare ale industriei franceze nu
treceau de 1 milion de franci în aceeași
perioadă35.
Războaiele Balcanice, prin costurile
financiare impuse țărilor participante, le-au
forțat pe acestea să caute fonduri în exte-
rior. încă din ianuarie 1913, România a căutat
să contracteze un împrumut de 300 de
milioane de franci pe piețele monetare euro-
pene. De data aceasta, guvernul român a
început negocieri cu deja cunoscutele bănci
germane cu care colabora în mod tradițional,
în același timp, s-a orientat către partea
franceză care părea favorabilă la nivel guver-
namental și din motive politice. Principalul
scop al Franței era de a scoate România de
sub influența Triplei Alianțe36. De aceea,
împrumutul trebuia finanțat exclusiv cu
capital de pe piața monetară franceză, exclu-
zând orice contribuție germană37. Totuși, în
ciuda ReichsBank’s, respectiv abținerea
Băncii Centrale Germane de a autoriza finan-
țarea oricărei fracțiuni importante a unui
împrumut, Disconto a finanțat întregul îm-
prumut sub formă de polițe cu dobândă. Dată
fiind opoziția Ministerului de Externe francez
față de plasarea formală a titlurilor de stat
românești pe piața monetară franceză de
către băncile germane, băncile franceze au
fost forțate să decline orice participare în
acest caz. Băncile franceze „ar trebui să evite
facilitarea plasamentului pe piețele monetare
franceze a obligațiunilor de stat sau polițelor
cu dobândă ale țărilor din Balcani care au
legături strânse cu grupurile bancare apar-
ținătoare forțelor ostile Triplei înțelegeri”38.
Astfel, din 1913 și ulterior, cooperarea
bancară franco-germană în România a înce-
put să se destrame în principal din cauza
presiunilor politice. Pe viitor, piața franceză
de capital va fi dispusă în favoarea acordării
împrumuturilor către România, cu condiția
oferirii de către țară a garanțiilor de politică
externă, în principal în privința relațiilor
României cu Puterile Centrale39.
După sfârșitul Războaielor Balcanice,
România fiind amenințată de război ca și
celelalte țări balcanice, a căutat să-și spo-
rească finanțele publice cu un nou împru-
mut. Din nou, diplomația franceză părea
disponibilă în favoarea unui plasament al
împrumutului - în sumă de 300 de milioane
de franci - pe piața monetară franceză, deoa-
rece România părea a-și fi orientat politica
externă într-o direcție favorabilă Triplei
înțelegeri. în același timp, ministrul român
de Finanțe a declarat că intenționa să plase-
ze Franței comenzi pentru material indus-
trial și militar în valoare de cel puțin 50 de
milioane de franci40.
Totuși, partea franceză nu a admis niciun
compromis la cerința ca împrumutul să fie
acordat de băncile franceze și absorbit exclu-
siv de piața franceză de capital. Pe de altă
parte, partea română se obliga să plaseze
comenzi semnificative industriei franceze și
să-și reexamineze îndatoririle privind impor-
-■ Revista de istorie militară ■
45
turile din Franța în țară41. în timp ce mini-
strul român de Finanțe (Marghiloman)
negocia cu francezii (bancheri și politicieni)
la Paris, el colabora în paralel cu reprezen-
tanți ai băncilor germane cu care în final a
ajuns la o înțelegere semnând un contract
pentru un împrumut de 175 de milioane de
franci42.
în ciuda ofertei României de a plasa suma
rămasă pe piața franceză de capital și a accep-
tării inițiale a aranjamentului de către băncile
franceze, guvernul Franței a respins categoric
orice angajament în această direcție insistând
pe plasarea întregului împrumut pe piața
franceză43. în final, în ciuda situației dificile a
pieței germane de capital, Disconto a reușit
să finanțeze întregul împrumut. Conducerea
băncilor a subliniat că a utilizat toate mijloa-
cele pentru ridicarea capitalului datorită
interesului special economic și politic pe care
împrumutul îl prezenta pentru relația ger-
mano-română44. în ciuda absenței fondurilor
franțuzești din împrumutul României din acea
perioadă, industria militară franceză se zbătea
să-și adjudece câteva comenzi. Astfel, din
primăvara lui 1913, Schneider-Creusot și-a
intensificat eforturile spre a primi comenzile
pentru mitraliere din partea guvernului
român, împotriva concurenței germane de la
Krupp. A cuplat acest efort cu finanțarea diver-
selor campanii în presa din România împotriva
produselor germane45.
O altă companie franceză, Saint-Chamond,
s-a străduit să obțină în favoarea sa și împo-
triva grupului Krupp o comandă pentru patru
distrugătoare46. în ajunul Primului Război
Mondial, competiția dintre industria militară
franceză și cea germană continuă neîncetat
în România. Totuși, supremația germană în
sectorul armamentelor este indiscutabilă.
Posibilitatea de a vinde armatei române 10
unități de artilerie de fabricație franțuzească
Schneider, în iunie 1914, nu poate fi consi-
derată un succes când reorganizarea acestei
---®-------------------------------------
armate necesita cumpărarea a 120 de unități
de artilerie, care vor fi comandate industriei
germane47.
Concluzii
Câțiva ani înaintea Primului Război Mon-
dial, antagonismul industriilor militare și,
în general, cel politic dintre Franța și Ger-
mania în zona Balcanilor și în special în
Grecia și România constituie un capitol
important nu doar pentru realitatea istorică
europeană, ci și pentru istoria locală a sud-
estului Europei.
Acest antagonism, dincolo de implicațiile
sale politice și diplomatice, care desigur își
aveau originile în ciocnirea franco-germană
din 1870-1871 și crearea sistemului lui Bismarck
în Europa, a luat, de la sfârșitul secolului al
XlX-lea și în special începutul secolului al
XX-lea, o formă financiară și industrial
economică mai concretă.
Separat de faptul că politica externă a
celor două țări, Franța și Germania, nu a
fost întotdeauna considerată identică cu poli-
tica de credit financiar și bancar ale acestor
țări, care desigur a propulsat eforturile
comune și inițiativele în beneficiul reciproc,
în scurt timp această armă financiară va fi
folosită, direct sau indirect, pentru promo-
varea sa, precum și a anumitor interese
economice.
Valoarea acestei arme era cunoscută de
ambele guverne. Capacitatea lor de a acorda
sau refuza permisiunea de investire a obliga-
țiunilor străine în piața lor monetară națio-
nală, le-a dat puterea de a utiliza acest factor
ca un element crucial al politicii lor externe.
Astfel, permisiunea putea fi urmată de
dorința de a obține avantaje economice și
schimbări politice.
în cazul pe care l-am prezentat și, în ge-
neral, în problema împrumuturilor străine,
atât în Balcani cât și în Imperiul Otoman,
colaborarea dintre băncile celor două părți
---------■ Revista de istorie militară ■—
pentru motive pur tehnice - în principal
pentru protejarea clienților-investitori de
riscul probabil al falimentului celor care
obțineau împrumutul - a fost acceptată de
ambele guverne48.
Această colaborare a fost desigur specială
în cazul României, țară dorită în general de
instituțiile bancare ale ambelor părți, care
erau de asemenea implicate pentru motive
de profit financiar comun.
Totuși, de la sfârșitul secolului al XlX-lea,
promovarea comenzilor industriale a început
să joace un rol mai semnificativ în contrac-
tele pentru împrumuturi externe. Băncile
germane, care erau îndeaproape conectate
cu anumite centre industriale ale țării lor,
încercau să preseze pentru a obține mai
multe comenzi pentru industria lor națională
de la țările care se împrumutau.
Arma financiară va fi folosită de francezi
ca un mod particular de a face presiuni și,
mai ales, prin stimularea Biroului Francez
de Afaceri Externe și este evident că această
tactică s-a dovedit eficientă în multe cazuri.
Doctrina principală: comenzile trebuie acor-
date industriei și companiilor țării care aco-
perea financiar împrumutul.
Antagonismul acerb dintre cele două
importante industrii de război - grupul german
Krupp și cel francez Schneider - atât în
Imperiul Otoman, cât și în Balcani și, desigur
în țările care au constituit subiectul nostru,
sprijinul guvernelor și implicarea ciclurilor
bancare constituie un exemplu caracteristic.
Inamice câțiva ani înainte de Primul Răz-
boi Mondial, Grecia și România au devenit
teatrul acestui puternic antagonism politico-
militar și economic.
De la începutul secolului al XX-lea, Grecia
s-a angajat gradual în sfera de influență a
Franței datorită capitalului franțuzesc, care
a inundat țara și ca urmare a principiului
„împrumutului coerent”, cu semnificația
menționată anterior, adică obligația țării
care împrumută de a plasa comenzile pentru
produse industriale în industria țării care
acordă împrumutul, o mare cantitate de
materiale militare a fost procurată din
Franța.
Dimpotrivă, România, aflată tradițional
sub influența financiară și economică a Ger-
maniei, se va orienta către aceasta pentru
acoperirea comenzilor militare. Conexiunea
politică dintre cele două țări nu va scădea
semnificativ în ciuda eforturilor Franței de
după 1913 de a scoate România din mâinile
Triplei Alianțe.
Finalmente, cazurile celor două țări bal-
canice, în ajunul lui 1914, demonstrează prin
acest intens antagonism forma pe care impe-
rialismul vest-european a luat-o în acea pe-
rioadă, prin legarea investiției de capital de
promovarea intereselor politice, precum și
a celor industriale și militare.
Țările balcanice au fost în final obligate
ca pentru a fi capabile, atât cât a fost posibil,
să-și îmbunătățească și să-și modernizeze
societățile, să se adapteze cerințelor impuse
de statele puternice ale Europei.
BIBLIOGRAFIE
înregistrări ale Ministerului Francez al Afacerilor
Externe (F.M.F.A.)
Nouvelle Serie-Grecia Volumele 15, 17, 19, 36,
37, 39, 42, 44, 45, 46
Nouvelle Serie-România Volumele 12, 23, 24,
25
Antonopoulos J.: Les Relations Franco-
Helleniques de la lin du XIXe siecle au debut du XX
siecle (Finance etPolitique en Grece 1897-1914)Teză
de Doctorat, Paris, 1994
Antonopoulos J. : Cîoîâ e® ÂeâeuîâolSâ
6ocî ÂeeUââ oui ân+pî oio 20“ âepiâ,
-■ Revista de istorie militară ■
ââeeâjpnțoț «AEQI», ÂeBîâ, 2007Bernstein S.
Milza P.: EcoînBâ oqo Âohjaâțd, Q
Â6nudâueSOSiou£gâ eâe q Âon]?âț: oui
Âăit>£1815-1919, ĂEÂÎÂfÂNÂEÂ, ÂeBiâ, 2000
Cameron R.: La France et le developpement
economique de l’Europe 1800-1914, Paris, 1971
Damianov S. : Aspects economiques de la politique
francaise dans les Balkans au debut du XXe siecle,
„Revue d’ Etudes Balkaniques” No 4, Sofia, 1974
Âeețieet Âeââeăâooeet> ÂăeoeeiââBaâeâ-
Bââeuoîeâ EcâinEâ, NioîâiBâ, Leâîâ&Âeqî^î,
Ăetiâ, 1990 (EEE)
Ganiage J.: Les Relations Internationales de 1890
ă 1914, Centre de Documentation Universitaire, Paris
1980
Kastris D.: Les capitaux dtrangers dans la linance
roumaine, Paris 1921
1898-1914, Bâdâaetcțo, Ăel>£â 1990
Poidevin R.: Les relations economiques et
financiers entre la France et LAllemagne de 1898 ă
1914, Paris 1969
Ranki G. : BâfieoânâeâeYo ÂofîudâueYo
îeeîîiîEâo 19' -20'-âe., Anîîyâieq Cynio 1989
Thobie J.: A propos des interets financiers et
economiques franqais en Roumanie ă la veille de la
premierguerre mondiale, „Relations Internationales”
No 6, Paris 1976.
1	Bernstein-Milza, 1977, 247.
2	J. Ganiage, 1982, 46.
3	R. Cameron, 1969, 397.
4	R. Cameron, 1969, 397.
5	G. Ranki, 1986, 90-91.
6	Atena către Paris 16-4-1904, F.M.F.A., Grecia,
N.S., v.15.
7	Atena către Paris 9-3-1905,17-4-1905 și 25-11906,
F.M.F.A., Grecia, N.S., v.36.
81	. Antonopoulos, 2007.
9	R. Poidevin, 1969, 563.
10	Paris to Rome, 30-10-1907, F.M.F.A., Grecia,
N.S., v.37.
11	Berlin to Paris, 16-2-1910, F.M.F.A., Grecia,
N.S., v.17.
12	I. Antonopoulos, 1994, 286).
13	R. Poidevin, 1969, 684.
14	R. Poidevin., 1969, 685.
15	Atena către Paris, F.M.F.A., Grecia, 30-6-1912,
27-7-1912, N.S., v.42.
16	F.M.F.A., Grecia, 8-10-1913, N.S., v.44.
17	F.M.F.A., Grecia, 16-26/1/1914, N.S., v.19.
18	F.M.F.A., Grecia, 1914, General N.S., v.45.
19	R. Poidevin, 1969, 687.
20	R. Cameron, 1969, 393.
21	Bernstein, Milza, 160.
22	EEE, 1990, 250.
23	Kastris, 1921, i.
24	Poidevin, 1969, 57.
25	Thobie, 1976, 102.
26	Poidevin, 1969, 208-309.
27	F.M.F.A., România, 1-3-1902, N.S., 10.
28	Poidevin, 1969, 309.
29	Poidevin, 1969.
30	F.M.F.A., România, 7-5-1902 și 29-5-1902,
N.S., 23.
31	Poidevin, 1969, 310.
32	F.M.F.A., România, 5-10-1905 și 11-10-1905,
N.S., 12.
33	Poidevin, 1969, 311.
34	Poidevin, 1969, 576.
35	F.M.F.A., România, 19-7-1910, N.S., 24.
36	F.M.F.A., România, 6-1-1913, N.S., 12.
37	F.M.F.A., România, 16-1-1913, N.S., 12.
38	F.M.F.A., România, 29-1-1913, N.S., 12.
39	F.M.F.A., România, 14-4-1913, N.S., 12.
40	F.M.F.A., România, 11-9-1913, N.S., 12.
41	Poidevin, 1969, 673.
42	F.M.F.A., România, 6-10-1913, N.S., 12.
43	F.M.F.A., România, 8-10-1913 and 9-10-1913,
N.S., 12.
44	Poidevin, 1969, 674.
45	F.M.F.A., România, 3-1-1914, N.S., 25.
46	F.M.F.A., România, 4-5-1914, N.S., 25.
47	Poidevin, 1969, 675.
48	Poidevin, 1969, 811.
48
■ Revista de istorie militară ■
TRATATUL DE LA BUCURE{TI
ROLUL ROMÂNIEI ÎN ÎNCHEIEREA
CELUI DE-AL DOILEA R-ZBOI
BALCANIC
Dr. EFPRAXIA S. PASCHALIDOU
Istoric, Comisia Elen' de Istorie Militar'
Din primul moment al declanșării Pri-
mului Război Balcanic împotriva Imperiului
Otoman, Grecia a căutat să cadă de acord cu
aliații săi asupra unei juste împărțiri a teri-
toriilor care urmau a fi eliberate de sub
dominația otomană. Totuși, aliații - în special
Bulgaria, care urmărea să creeze Bulgaria
Mare - nu au fost dispuși să discute proble-
ma. Bulgaria a adoptat aceeași poziție față
de cererea Serbiei pentru o revizuire a trata-
tului din 1912, sub care conveniseră între
ele asupra problemelor teritoriale. Din acest
motiv, Serbia s-a pus de acord cu Grecia și
cele două țări au schimbat între ele proie-
cte de acorduri relevante. Au urmat lungi
discuții asupra acestor înțelegeri, și, în final,
la 22 aprilie 1913, ministrul grec al Aface-
rilor Externe și ambasadorul Serbiei la
Atena au semnat protocolul preliminar al
alianței, care a fost completat de un aranja-
ment militar la 1 mai 1913.
După discuții ulterioare, protocolul preli-
minar a condus la un tratat final al alianței,
care a fost semnat pe 12 mai, la Salonic. în
aceeași zi, a fost semnat și un tratat militar
revizuit. Tratatul și alianța militară preve-
deau o alianță defensivă pentru 10 ani între
Grecia și Serbia, care astfel unite vor înfrun-
ta pretențiile teritoriale excesive ale Bulgariei.
Același tratat specifica granițele sârbo-bulga-
re și greco-bulgare pe care cele două țări le-au
propus; în eventualitatea că Bulgaria refuza
să le accepte, vor căuta arbitrare. Dacă
Bulgaria va recurge la arme, cele două țări
vor acționa în comun pentru zdrobirea
inamicului. Tratatul și acordurile au fost
----■ Revista de istorie militară ■------------
adoptate de guvernul grec de la Atena, pe 8
iunie 1913, fiind implementate imediat.
Grecia și Serbia nu au încetat niciodată
să caute o soluție pașnică la divergențele cu
Bulgaria, dar s-au lovit întotdeauna de intran-
sigență: Bulgaria deja decisese să lanseze
un atac surpriză în Macedonia. Punându-și
planurile în acțiune, bulgarii și-au mutat gro-
sul forțelor în partea opusă armatelor Greciei
și Serbiei, dislocare definitivată până la mij-
locul lui iunie. în același timp, într-o încer-
care de a contrabalansa amenințarea, Grecia
și Serbia și-au avansat concentrarea strate-
gică. în timp ce își organizau concentrarea
strategică de forțe, bulgarii au adoptat tactici
de întârziere a negocierilor aflate în curs
cu Grecia și Serbia pentru rezolvarea diver-
gențelor. Totodată, bulgarii au evitat orice
dispută majoră, care putea duce la un război
într-un moment atât de critic în timp, ce le
putea periclita concentrarea strategică de
forțe.
La 27 iunie, Ministerul Apărării a in-
format Cartierul General că România va
declara război Bulgariei în ziua următoare
și că bulgarii căutau modalități de a se înțe-
lege cu Serbia și Grecia pentru terminarea
ostilităților. Cartierul General a raportat gu-
vernului că, potrivit informațiilor furnizate
de ofițerul de legătură grec la Cartierul
General sârbesc, armata română a trecut
Dunărea și avansa pe teritoriul Bulgariei,
în plus, concomitent, armata otomană a
reînceput operațiile de război în estul Traciei1.
România a vrut să fie prezentă în momentele
decisive ale conflictului, ca vecină a aliaților
-------------------------------------[491----
balcanici și având interese sociale și econo-
mice în păstrarea unui echilibru constant,
în final, confruntat cu invazia română și cu
posibilitatea ca Bulgaria să fie anihilată,
ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei
Sazonov, sprijinit de ministrul francez al Afa-
cerilor Externe, S. Pichon, a invitat guver-
nele Greciei și Serbiei să înceteze ostili-
tățile, să ajungă la un armistițiu și să trimită
delegați la St. Petersburg pentru a rezolva
disputa prin medierea Rusiei. Invitația nu a
fost bine primită de prim ministrul Eleftherios
Venizelos, care a suspectat mereu că in-
fluența sporită a Rusiei asupra unei con-
ferințe ținute la St. Petersburg va fi în
beneficiul Bulgariei. La întoarcerea sa de la
Niș, unde aveau loc negocierile, Venizelos
a găsit un mesaj de la ministrul român al
Afacerilor Externe, Take lonescu, cerându-i
să prelungească războiul, pentru a se opune
dorinței ruso- austro-ungare de a ceda Kavala
Bulgariei. Pe 29 iunie, la doar două zile după
invazia românească dinspre nord, trupele
otomane au început să avanseze în Tracia,
bulgarii retrăgându-se către nord-est. De-
zastrul militar și dezamăgirea produsă pri-
vind sprijinul Rusiei au forțat formarea unui
nou guvern în Bulgaria, cu Ghenadiev ca
ministru al Afacerilor Externe. Noua admi-
nistrație a adoptat sfatul Rusiei de a profita
de prezența premierilor Greciei și Serbiei
la Niș și de a trimite delegați acolo pentru
negocierea unui armistițiu, precum și de a
face un apel către România pentru încetarea
ostilităților.
Cartierul General a fost de asemenea
informat de ocuparea localității Vrața de
români. în același timp, guvernul României
a trimis o notă confidențială lui Venizelos
prin care sfătuia Grecia să adopte un ton
mai conciliant, astfel încât aspirațiile Greciei
să nu acționeze împotriva pretențiilor ei
teritoriale. La 7 iulie, ministrul Afacerilor
Externe Lambros Koromilas a prezentat
regelui Constantin următoarea telegramă,
referitoare la anunțul confidențial făcut de
lonescu către Venizelos: „....este cunoscut
că Anglia, mai mult decât oricare altă Mare
Putere, se va opune anexării Kavalei la
Grecia și va ii în beneiiciul tuturor dacă statele
balcanice vor accepta pacea în spiritul
reconcilierii, altfel Europa va interveni
autoritar și va impune proprii termeni care
includ ideea de autonomie a Macedoniei.
Astăzi, Bulgaria a propus României să
formuleze un acord de pace și va recunoaște
granițele cu România, dar aceasta a refuzat.
Poziția României a fost oarecum incertă pentru
câteva zile și este încă neclar dacă armata sa
va avansa așa cum era anunțat anterior de un
maior român. Presupun că dl. lonescu va urma
aceeași politică de până acum, subiect al
propunerilor făcute de Rusia”2.
La 8 iulie, Ghenadiev a cerut direct
primului ministru al României și ministrului
Afacerilor Externe, Titu Maiorescu, înce-
tarea ostilităților urmată de negocieri de
pace, iar Regele Ferdinand al Bulgariei a
trimis un mesaj personal Regelui Carol I al
României cu același scop. Românii și-au oprit
înaintarea și au trimis o delegație la Niș.
între timp, s-a propus desfășurarea confe-
rinței de pace la București. Planul a fost
sprijinit de Austro-Ungaria și de Germania,
care dețineau o influență considerabilă în
capitala României. Venizelos a acceptat
ținerea conferinței de pace la București,
insistând totuși ca preliminariile să fie se-
mnate întâi la Niș. Toate țările beligerante,
cu excepția Greciei, au acceptat semnarea
unui armistițiu. Venizelos, care se temea că
reocuparea orașului Adrianopole de trupele
otomane și zvonurile că Grecia și Imperiul
otoman puneau la cale proclamarea auto-
nomiei Traciei, vor necesita intervenția
Europei, era dornic să înceapă negocierile.
Motivele regelui Constantin de a refuza
semnarea unui armistițiu erau atât strate-
gice, cât și politice: un armistițiu ar fi per-
mis armatei bulgare să se refacă, în timp ce
o victorie totală ar abilita Grecia să-și spo-
rească pretențiile teritoriale pentru a inclu-
de Alexandroupolisul (Dedeagagi). în plus,
regele Constantin se temea că un armistițiu
va oferi marilor puteri posibilitatea de a
interveni. Rusia, Austro-Ungaria și România
se declarau împotriva strangulării Bulgariei,
în timp ce Franța îndemna guvernul Greciei
----------■ Revista de istorie militară ■—
să-și modereze pretențiile, ca un rău mai mic
comparativ cu intervenția Austro-Ungariei3.
La 10 iulie, Maiorescu a invitat pe primul
ministru al Serbiei, Pasic, și pe Venizelos
să-și trimită delegații la București pentru
preliminariile de pace, în timp ce armistițiul
va fi semnat la Niș. Pasic, care se temea că
Maiorescu va încheia o pace separată, a
acceptat imediat invitația, dar Venizelos era
pregătit să accepte cu condiția ca delegațiile
de pace să semneze atât armistițiul, cât și
preliminariile de pace în capitala României,
în aceeași zi, Venizelos l-a informat pe re-
gele Constantin că Rusia și-a exprimat
dorința puternică de încetare a războiului
și că regele Bulgariei l-a contactat pe regele
României cerând încheierea ostilităților. A
adăugat că România a acceptat armistițiul și
că Serbia se va supune presiunii exercitate
de Rusia pentru un armistițiu, recomandând
ca Grecia să-și dea asentimentul. România a
fost de acord cu încheierea unui armistițiu,
pe care Serbia, cedând presiunii Rusiei, pro-
babil îl va accepta. „Dl. Demidov a venit să
mă informeze despre telegrama lui Sazonov
ce exprimă dorința sa puternică pentru se-
mnarea unui armistițiu. De asemenea, m-a
informat despre telegrama Regelui Ferdinand
către Regele Carol, prin care se cere înce-
tarea înaintării trupelor greco-sârbe, sau în
caz contrar Solia va ii amenințată cu o criză
pe care Demidov o interpretează ca pe un
pericol de răsturnare a dinastiei. I-am
explicat d-lui Demidov motivele pentru care
nu putem li de acord cu un armistițiu fără
semnarea condițiilor preliminare de pace,
precum și cât de neîncrezător sunt în
sinceritatea temerilor lui Ferdinand. Toto-
dată, România acceptă armistițiul și nu știu
dacă Serbia va rezista presiunii Rusiei până
la capăt. în orice caz, mă gândeam că luând
în considerare sacrificiile cauzate de
contestarea graduală a teritoriului precum
și pericolul de holeră, arii oportun poate să
acceptăm un armistițiu, pentru ca România
să preia sprijinirea pretențiilor noastre
teritoriale și de altă natură, astfel încât să
se afle de acum înainte în solidaritate cu
restul aliaților. Asigurarea acestei solida-
rități va ti o compensație sulicientă pentru
pierderile cauzate de armistițiu; în afară de
aceasta, înainte de armistițiu putem cere
concesionarea câtorva poziții ale armatei
bulgare. Problema armistițiului este cate-
goric, cel puțin pentru moment, pur militară
și de aceea este la latitudinea Majestății
Voastre să mă informați asupra deciziilor
luate”1'. Evident, el a lăsat decizia finală în
mâinile comandantului suprem, care era
regele, datorită naturii pur militare a pro-
blemei. Regele, însă, a refuzat aranjamentul
unui armistițiu, deoarece dorea o impunere
militară mai completă împotriva Bulgariei
și continuarea tuturor operațiilor până la
semnarea acordului preliminar de pace:
„Sunt surprins că ambasadorul Rusiei a
trebuit să ne informeze despre telegrama
Regelui Bulgariei către omologul său român,
implorând încetarea avansării armatelor
grecești și sârbe. Eu nu am relații nici cu
Regele României, nici cu Rusia. Dacă Regele
Ferdinand este amenințat cu o criză din
cauza înaintării noastre, el poate telegraiia
direct Regelui Serbiei și mie personal; dacă
România acceptă un armistițiu ne este
complet indiferent; nu joacă nici un rol în
prezentul război. Cunosc reaua credință a
Bulgariei din experiențe amare și nu am nici
o intenție să-i dau o nouă oportunitate de a
se împăuna încă odată. Serbia nu poate
semna un armistițiu fără aprobarea noastră
ca să nu apară neloială. Sacriliciile cauzate
de avansarea noastră nu sunt excesive;
dimpotrivă, ele sunt egale cu obiectivul pe
care îl urmărim și numai unu la sută din
trupele noastre cad victimă holerei. Așadar,
acestea nu sunt motive întemeiate pentru
încetarea ostilităților. în final, te rog să
comunici ambasadorului Rusiei că sub nici o
circumstanță nu accept armistițiul. Dacă
Bulgaria consimte să semneze preliminariile
de pace pe câmpul de luptă, acceptând
condițiile mele, atunci voi aproba imediat
armistițiul”5.
în ciuda eșecului Rusiei de a preveni un
război între statele balcanice, St. Petersburg
4 Revista de istorie militară *
nu a încetat niciodată să promoveze o poli-
tică de stopare a acestuia, în special după
înfrângerea inițială a forțelor bulgare.
Austro-Ungaria și România au făcut propu-
nerea de încetare a ostilităților. La 11 iulie
1913, Austro-Ungaria a propus un armistițiu
și deschiderea negocierilor la București
pentru semnarea unui tratat de pace. Țările
beligerante au acceptat recomandările
Austro-Ungariei pentru negociere fără
încetarea ostilităților și au trimis delegații
la București. Venizelos l-a informat de
asemenea pe regele Constantin că ambasa-
dorul Austro-Ungariei i-a transmis o tele-
gramă de la guvernul său, care recomanda
ca reprezentanții țărilor beligerante să fie
trimiși la Niș pentru încheierea unui armis-
tițiu, în timp ce negocierile de pace să aibă
loc la București. Ca urmare, primul ministru
a exprimat opinia că ar fi înțelept pentru
Grecia să accepte încheierea unui armistițiu,
lăsând decizia finală comandantului suprem,
regele Constantin, datorită naturii militare
clare a problemei6. „Ambasadorul Austro-
Ungariei m-a informat despre telegrama
contelui Berchtold, care după ce prezintă
propunerea făcută de România, ca delegații
să fie trimiși la Niș pentru a încheia pacea
și negocierile de pace să iie ținute la Bucu-
rești, a adăugat pentru baronul Brown: -
Te rog insistă ca propunerea României să
lie acceptată și adaugă observația că un refuz
nu va îmbunătăți poziția celor două țări
aliate. Vom ii obligați să vedem într-un even-
tual refuz dovada că Grecia și Serbia caută
să sufoce Bulgaria, ceea ce nu vom permite.
I-am spus d-lui Brown că acțiunea este atât
de serioasă încât nu pot da un răspuns oiicial
înainte de a mă consulta cu Cabinetul minis-
terial și de a primi aprobarea regelui. Totuși,
nu pot decât să protestez asupra percepției
că noi căutăm să sufocăm Bulgaria, din
moment ce nu dorim altceva decât să asigu-
răm echilibrul și refuzăm simplu să tim
decepționați de Bulgaria. Considerațiile
Cabinetului ministerial vor ii transmise
Majestății Voastre de către ministrul Afa-
cerilor Externe”7.
Telegrame trimise de Koromilas și de
înaltul Comandament General, cu privire la
reprezentanții Greciei la tratativele de pace
de la București, au urmat în aceeași zi: „Cu
puțin timp în urmă ambasadorul României
m-a informat despre următoarea telegramă8
trimisă de Guvernul României. Nu se face
mențiune la întâlnirea primilor miniștri la
București, dar noi am telegrafiat d-lui
Alexandropoulos pentru a raporta că dl.
Venizelos va veni cu plăcere dacă dl. Pasic
va li și el pregătit să facă această călătorie.
I-am răspuns d-lui Filodor că reprezentanții
noștri vor veni la București să rezolve toate
problemele legate de război, atât politice cât
și teritoriale, precum și militare și că
armistițiul va urma automat după formularea
acordului preliminar de pace. în timpul
anunțului verbal făcut mie de ambasadorul
Serbiei, dl. Pasic, acesta a făcut cunoscut că
ar putea accepta propunerea Rusiei și
României cu condiția ca ambele conferințe
să se desfășoare simultan și ca încetarea
tuturor ostilităților să nu aibă loc la Conf-
erința de la București până când nu este
dovedit indubitabil că Bulgaria dorește pacea
cu adevărat și în mod sincer”9. în ziua
următoare, 11 iulie, ministrul Afacerilor
Externe informează din nou pe rege după o
întâlnire cu ambasadorul român și cere
instrucțiuni cu privire la delegația Greciei
la București: „...După un timp el mi-a
prezentat invitația Guvernului României
către primii miniștri ai Serbiei, Muntenegrului
și Greciei pentru a veni la București. Dl Panaș
va ti din nou reprezentant secund. Dl
Papadiamantopoulos nu va lua parte la
conferință. Olițerii care vor li desemnați de
înălțimea Voastră vor ii obligați să călăto-
rească acolo ca reprezentanți tehnici. Noi
am decis să trimitem oiițeri la Niș, astfel
încât să nu devenim implicați în noi
probleme. Aștept decizia înălțimii Voastre
privind olițerul care îl va însoți și va ii sub
comanda căpitanului Rangabe. Trebuie să
primesc răspunsul dumneavoastră cât mai
curând posibil pentru a pregăti împu-
ternicirile”10.
---------■ Revista de istorie militară ■-
Totuși, gândirea diplomatică și cadrul
ascuns din spatele discuțiilor menționate par
a fi complicate. Decizia asupra scopului și a
tacticilor de urmat la București s-a dovedit
extrem de dificilă. Pentru regele Constantin,
Conferința de pace de la București era o opor-
tunitate ca Grecia să asigure o pace durabilă
bazată pe echilibrul puterilor și pe o înțele-
gere mai bună între România și Grecia, cele
două state non-slave ale peninsulei. El
credea că, dintr-un spirit de reconciliere,
era posibil ca Pasic să renunțe la preten-
țiile asupra zonei de sud-est a râurilor
Struma și Nestos. Dacă aceasta se întâmpla,
pretențiile lui Constantin asupra
Alexandroupolisului (Dedeagați) ar fi părut
excesive. Ar fi costat Grecia, nu numai
sprijinul Serbiei, dar și dorita reapropiere
de România. El a propus ca Grecia să-și
reducă pretențiile de la Alexandroupolis la
Porto Lagos. Dacă operațiile militare con-
tinuau și Bulgaria ar fi suferit o înfrângere
zdrobitoare, Grecia și-ar fi putut mări pre-
tențiile. Insistența lui Venizelos asupra unei
atitudini conciliante era bazată pe teama sa
că Serbia și România vor semna un tratat
separat de pace. Pentru a evita izolarea și
pentru a câștiga sprijinul României, Grecia
trebuia să accepte un armistițiu, politică
respinsă de Constantin. El a fost de acord
cu linia Porto Lagos numai dacă negocierile
de la București ajungeau într-un impas.
Finalmente, la 12 iulie, când Maiorescu
și-a exprimat dorința de a participa la
conferință, Venizelos a decis să conducă
delegația de pace, incluzând pe N. Politis,
A. Pallis și D. Panaș, care trebuia să li se
alăture la Belgrad. Venizelos a plecat către
București pe 13 iulie, nemulțumit de aran-
jamentul cu regele Constantin pe tema
armistițiului. El intenționa să comunice la
sosire delegației Bulgariei termenii de pace
ai Greciei. Dacă răspunsul Bulgariei lăsa loc
speranței, el ar fi instruit pe Alexandropoulos
și Rangabe, care rămăseseră la Niș, să
semneze armistițiul.
După ce timp de 18 zile a refuzat să accep-
te armistițiul, la 15 iulie, regele Constantin
---■ Revista de istorie militară ■----------
l-a instruit pe Venizelos să-l semneze. De
îndată ce Venizelos a sosit la București, pe
16 iulie, el a comunicat bulgarilor intenția
sa. De asemenea, l-a informat pe coman-
dantul suprem că Maiorescu a acceptat să
propună în prima sesiune, care avea să se
desfășoare în acea zi, semnarea unei sus-
pendări de cinci zile a ostilităților, care ar
deveni efectivă de a doua zi. La 17 iulie,
prima sesiune plenară a conferinței a accep-
tat propunerea lui Venizelos pentru o sus-
pendare de cinci zile a ostilităților.
în ziua următoare, delegațiile de pace
aflate la București au acceptat să aibă întâl-
niri private separate cu bulgarii, astfel încât
doar divergențele ireconciliabile să fie discu-
tate în conferință. Bulgarii și românii nu au
avut dificultăți mari în a ajunge la o înțele-
gere. Până la 18 iulie, majoritatea punctelor
înțelegerii dintre ei fuseseră tranșate, iar
Bulgaria spera în semnarea unui tratat de
pace separat bulgaro-român. Maiorescu,
însă, a declarat la conferință că acordul
dintre delegațiile României și Bulgariei nu
reprezenta un tratat separat, ci doar un prim
pas către o înțelegere generală.
Obstacolul major al conferinței era pro-
blema Kavalei datorită importanței sale ca
centru al comerțului cu tutun, chestiune care
a suscitat interesul internațional. La sosirea
sa la București, Venizelos a descoperit că
niciuna dintre marile puteri nu-1 va sprijini
activ în problema Kavalei. Pentru a câștiga
influența influența Germaniei asupra re-
gelui Carol, regina Sofia a Greciei a tele-
grafia! cererea lui Constantin pentru „un
cuvânt bun” legat de Kavala, fratelui său,
Kaizerul Wilhelm, iar acesta, la rândul său,
a comunicat-o regelui Carol. Regele Româ-
niei s-a oferit să medieze o graniță începând
dintre Kavala și Porto Lagos, care să fie
acceptabilă pentru Venizelos.
întrunirea conferinței din 22 iulie coinci-
dea cu încheierea celor cinci zile de încetare
a focului. Regele Constantin, deși temându-
se de posibilitatea reînceperii ostilităților
fără sprijinul Serbiei și al României, nu era
pregătit să garanteze cererile Bulgariei, sau
să ceară o prelungire a încetării focului.
Făcând aceasta, considera el, ar fi demon-
strat slăbiciunea poziției sale. El spera că
ceilalți beligeranți vor eșua în a ajunge la o
înțelegere cu bulgarii și că unul dintre ei va
propune extinderea încetării focului. La
întrunire, însă, Maiorescu a anunțat că
Bulgaria și România au ajuns la un acord și
că la expirarea încetării focului bulgarii
sperau să continue războiul cu Serbia și
Grecia. El s-a grăbit să explice că România
nu va semna un tratat separat, dar își va
sprijini cobeligeranții. El a transmis apoi
Austro-Ungariei și Marii Britanii comunicate
privind Kavala și a propus prelungirea în-
cetării focului cu încă trei zile. Declarația
lui Maiorescu privind caracterul condiționat
al acordului româno-bulgar a spulberat spera-
nțele bulgarilor de a izola Grecia și Serbia.
Delegația Bulgariei a acceptat prelungirea
încetării focului11.
Delegația Greciei la București a întâm-
pinat o rezistență crâncenă față de pretențiile
sale teritoriale, iar primul ministru l-a informat
pe rege că nu era posibil să satisfacă cerințele
grecilor pentru o graniță la est de râul Nestos.
In replică, regele a aprobat linia râului Nestos
ca poziție minimală a Greciei. între timp,
unele din Marile Puteri, în special Austro-
Ungaria, au insistat pentru adjudecarea Kavalei
de către Bulgaria. Partea greacă a fost in-
transigentă în această problemă și a reușit să
câștige sprijinul Franței și al Germaniei și,
puțin mai târziu pe al Italiei.
Venizelos a răspuns imediat manifes-
tărilor de solidaritate ale lui Maiorescu în
problema Kavalei. La 23 iulie, fără consultări
prealabile nici cu regele nici cu guvernul,
el i-a garantat lui Maiorescu cererea privind
autonomia școlilor și bisericilor aromâne12,
precum și crearea unei episcopii aromâne
în teritoriile anexate de Grecia. României i
s-a acordat permisiunea de a subvenționa
aceste instituții. Deși aceste concesii au fost
înregistrate într-un schimb informai de
scrisori13 dintre cei doi premieri, ele au
rămas inoperante, iar recunoașterea dreptu-
rilor minorității aromâne a stârnit o critică
severă în Grecia. Venizelos a fost acuzat de
crearea unei probleme inexistente. Recent
numitul guvernator al Macedoniei, Stefanos
Dragoumis, a demisionat în semn de protest14.
Oricum, Venizelos se grăbea să obțină o
decizie favorabilă a Conferinței de pace
balcanice de la București. La 24 iulie, a avut
încă o discuție nefructuoasă cu delegații
Bulgariei. La întrunirea conferinței care a
urmat, Maiorescu a anunțat încheierea
acordului sârbo-bulgar prin care se declara
că dacă Bulgaria respinge pretențiile
Greciei asupra Kavalei, România și Serbia
își vor anula acordurile și vor relua
ostilitățile. Ulterior, primul ministru al
României a propus suspendarea sesiunii și
începerea convorbirilor bilaterale între
delegațiile Greciei și Bulgariei. Bulgarii
s-au retras pentru încă o rundă de convorbiri
private cu Venizelos. Aceștia i-au spus că,
dacă li se asigură o mică concesie de-a lungul
frontierei de nord, ei vor ceda. Venizelos a
respins această ofertă, pretinzând că
acceptarea ei depășește instrucțiunile sale.
La acel moment, ministrul francez Blondei,
care a venit să se intereseze asupra pro-
gresului conferinței, sprijinit de Maiorescu,
l-a implorat pe Venizelos să nu prelungească
războiul inutil. Ca rezultat al medierii dele-
gatului român, generalul Coandă, Venizelos
a acceptat o mică rectificare a frontierei
estice, pentru a facilita conectarea căilor
ferate bulgare la Porto Lagos. După-amiază,
când a fost reluată întrunirea, Maiorescu a
anunțat încheierea acordului greco-bulgar,
care adjudeca Greciei Kavala15.
La 25 iulie, susmenționatul acord a fost
parafat, iar trei zile mai târziu, la 28 iulie
1913, tratatul de pace care încheia starea
de război dintre statele balcanice a fost
semnat16. La 30 iulie, un protocol de asis-
tență mutuală a fost semnat la București,
prevăzând cooperarea militară și diplomatică
între cele patru aliate balcanice (România,
Serbia, Grecia și Muntenegru)17.
Primul ministru Venizelos s-a bazat în
principal pe legăturile personale și pe nego-
cierile secrete. Prezența sa la București și
----------■ Revista de istorie militară ■—
intimitatea sa cu Take lonescu au contribuit
la succesul diplomației grecești. Faptul că
el a fost singurul premier balcanic care a
pregătit acordurile din 1912 și a rămas la
putere pentru a fi martor al consecințelor
acestora până la Tratatul de la București este
un tribut pentru stabilitatea politicii Greciei.
La 30 iulie, delegația Greciei a plecat de la
București și s-a întors la Atena.
SURSE INEDITE
Marele Stat Major al Armatei Elene
(HAGS), Direcția de Istorie a Armatei
(AHD), Arhiva Războaielor Balcanice, 1912-
1913.
BIBLIOGRAFIE
Marele Stat Major al Armatei Elene
/ Direcția de Istorie a Armatei, 7he Greek
Army in the Balkan Wars 1912-1913, Military
Operations against the Bulgarians, voi. 111,
(în limba greacă), Atena, 1992.
Marele Stat Major al Armatei Elene
/ Direcția de Istorie a Armatei, A Concise
History of the Balkan Wars 1912-1913,
Atena, 1998.
Gardikas - Katsiadakis Helen, Greece
and the Balkan Imbroglio, Greek Foreign
Policy, 1911-1913, Atena, 1995.
1	Marele Stat Major al Armatei Elene / Direcția
de Istorie a Armatei, A Concise History of the Balkan
Wars 1912-1913, Atena, 1998, p.p. 265, 269, 275, 297.
2	Telegramă de la ministrul Afacerilor Externe:
Atena 7-7-13, către Majestatea Sa Regele - Comandant
Suprem. Arhiva AHD, F. 1699b/A/1420.
3	Helen Gardikas-Katsiadakis, Greece and the
Balkan Imbroglio, Greek Foreign Policy, 1911-1913,
Atena, 1995, p.225-230.
4	Telegramă de la primul ministru Venizelos: Atena
10-7-13, către Majestatea Sa Regele, Cartierul General.
Arhiva AHD, F. 1699b/A/1524.
5	Telegramă de la Regele Constantin, Comandant
Suprem: Livounovo 10-7-13, către primul ministru
Venizelos, Atena. Arhiva AHD, F. 1699b/A/1525.
6	HAGS / AHD, Concise..., o.c., p.309
7	Telegramă de la primul ministru Venizelos: Atena
11-7-13, către Majestatea Sa Regele, Cartierul General.
Arhiva AHD, F. 1699b/A/1563.
----■ Revista de istorie militară ■---------------
8	O copie a telegramei trimise de la București
către Ambasada României: „In numele Ambasadei
României vă rugăm să invitați Guvernul elen să trimită
reprezentanți la București pentru a discuta temenii
preliminări ai păcii și acordul iinal de pace. Cu privire
Ia armistițiu, este preferabil ca având în vedere situația
serioasă de la Solia, să discutăm mai întâi la Niș toate
preliminariile și măsurile militare urgente cu ceilalți
reprezentanți ai națiunilor combatante. Colonelul
nostru Christesku este deja astăzi la Niș și va ii urmat
poimâine de Generalul Coandă; ei sunt reprezentanții
noștri pentru aceste măsuri”. Maiorescu.
9	Telegramă de la ministrul Afacerilor Externe:
Atena 11-7-13 către Majestatea Sa Regele, Cartierul
General. Arhiva AHD, F. 1699b/A/1623.
10	Telegramă de la ministrul Afacerilor Externe:
Atena 12-7-13 către Majestatea Sa Regele, Cartierul
General. Arhiva AHD, F. 1699b/A/1623.
11	Gardikas, Greece..., o.c., p. 236-238.
12	M. T. Katsougiannes, The Vlachs in the Greek
Regions, Salonic, 1964; Antonios Keramopoulos, Who
are the Koutsovlachs, Atena, 1939; P. Aravantinos, A
Study of the Koutsovlachs, Atena, 1905; C. Krystalles,
On the Vlachs of the Pindos, Evangelos Averoff, The
Political Aspect of the Koutsovlach Issue, Atena, 1948.
13	în București, 23 iulie (5 august) 1913. T.
Maiorescu către E. Venizelos: Așa cum s-a convenit
pe timpul negocierilor, am onoarea de a cere
Excelenței Voastre să răspundă anunțului meu și să
veriiice că: Grecia acceptă să acorde autonomie școlilor
și bisericilor Koutsovlahe care sunt situate pe teritoriul
ce va reveni Greciei în viitor și va permite îniiințarea
unei Episcopii pentru Koutsovlahi, pe măsură ce
România va lăsa prezentele și viitoarele instituții
religioase și de educație în supravegherea guvernului
elen. în calitate de președinte al Consiliului Mini-
sterial, vă rog să aveți amabilitatea de a accepta
respectuoasele mele salutări.
E	. Venizelos către T. Maiorescu: în răspuns la nota
primită astăzi de la Excelența Voastră, am onoarea de
a confirma Excelenței Voastre că: Grecia acceptă
să garanteze autonomia școlilor și bisericilor
Koutsovlahe care sunt situate pe teritoriul ce va
reveni Greciei în viitor și va permite înființarea unei
Episcopii pentru Koutsovlahi, pe măsură ce România
va lăsa în mod pașnic prezentele și viitoarele instituții
religioase și de educație în supravegherea guvernului
elen. în calitate de președinte al Consiliului
Ministerial, vă rog să aveți amabilitatea de a accepta
respectuoasele mele salutări. Arhiva AHD, F. 1699b/
A/1926.
14	Gardikas, Greece..., o.c., p. 239
15	HAGS /AHD, The Greek Army in the Balkan
Wars 1912-1913, Military Operations against the
Bulgarians, voi. III, (în limba greacă), Atena 1992,
p. 293-297.
16	Arhiva AHD, F. 1699b/A/1923, 1927.
17	Arhiva AHD, F. 1699b/A/1928a.
55
ESCADRILA 534 ELEN- |N SUDUL
RUSIEI (1919)
TRIANTAFYLLIA KAISAROU-PANTAZOROULOU
Istoric la Muzeul de Istorie al Forjelor Aeriene Elene
Membru al Comisiei Elene de Istorie Militar'
Escadrila 534 elenă de recunoaștere și
bombardament ușor a fost înființată la înce-
putul lui octombrie 1918. Escadrila era încar-
tiruită la baza aeriană Lebet, la nord-vest
de orașul Salonic și era plasată sub comanda
Comandamentului Aerian Francez de Est.
De aceea, primul comandant al escadrilei a
fost francez1.
Personalul de zbor al escadrilei era exclu-
siv grec, în timp ce personalul tehnic inclu-
dea și francezi. Concret, forțele grecești
constau în doisprezece ofițeri și doi sub-
ofițeri aviatori, un sublocotenent medic în
rezervă și aproximativ două sute de sub-
ofițeri și soldați cu abilități tehnice și de
altă natură2.
Noua escadrilă a fost înființată pentru a
opera pe frontul de est al Traciei. în final,
nu a luat parte la aceste operații datorită
armistițiului cu Imperiul Otoman.
La acea vreme, Aliații au decis organi-
zarea unei campanii în Rusia, urmărind să
sprijine trupele țariste în suprimarea
revoluției bolșevice. Forța Expediționară
Aliată era compusă din: un Corp de Armată
elen, o Divizie franceză, unități ale Flotei
Franceze și Britanice, două escadrile ale
Forțelor Aeriene Franceze incluzând o
„Bază Aeriană” și Escadrila 534 elenă3.
La începutul lui martie 1919, Escadrila
534, sub comanda căpitanului francez Rigon
și a locotenentului Petros Oikonomakos,
comandant al personalului grec, a fost îmbar-
cată pe un cargobot grec în portul Salonic.
Escadrila a fost aprovizionată doar cu ma-
terialul necesar instalării și cazării într-o bază
aeriană. Avioanele și, în general, materialul
de zbor și automobilele urmau a fi furnizate
escadrilei din „Rezerva” franceză de la Odessa.
La o zi de la plecarea sa, escadrila a ajuns
la Constantinopol. Patru zile mai târziu, a
fost debarcată de pe vasul cu aburi „Engineer
Artandof” în portul Odessa și s-a instalat pe
aeroportul din Odessa, la periferia orașului
(v. cop. IV).
Escadrila 534 a rămas pe aeroportul din
Odessa o săptămână, așteptând sosirea
avioanelor din „Rezerva” franceză. între
timp, însă, bolșevicii au preluat inițiativa și
Forțele Aliate au început să se retragă spre
România4.
în ajunul plecării, Escadrilei elene i s-a
ordonat de către francezi să desemneze un
pilot care să decoleze cu un avion SPAD XIII
către Basarabia, unde întreaga Forță Expedi-
ționară Aliată era așteptată să sosească în
curând.
Misiunea a fost repartizată sergentului
loannis Meletopoulos, un aviator pregătit
să zboare pe avioane de luptă. Totuși, nu
exista o hartă a regiunii în aeroport și în
ciuda eforturilor personalului a fost
imposibil să fie găsită măcar o simplă hartă
școlară a regiunii5.
Ar trebui, de asemenea, notat faptul că
aparatul era considerat ca lipsit de orice
șansă de a ajunge la destinație. Distanța de
zbor a acestui avion era atât de limitată, încât
era aproape sigur că va rămâne fără
combustibil. în plus, nu era timp suficient
pentru ca aparatul să fie transportat pe o
rută terestră.
în pofida acestor dificultăți, sergentul
Meletopoulos a decolat la 24 martie 1919,
[56]
■ Revista de istorie militară ■
• Spad XIII a fost unul dintre
cele mai de succes
avioane de lupt' din Primul R'zboi
Mondial. Escadrila 534 elen'
de]inea opt dintre aceste avioane
[i le-a utilizat \n opera]ii \n Primul
R'zboi Mondial [i \n campania din
Asia Mic'
în ziua când trupele Aliate au părăsit Odessa,
îndreptându-se către orașul românesc
Brăila. Singurul său sprijin în această în-
cercare a fost sfatul colegilor și indicațiile
ofițerilor francezi ai escadrilei pe o schiță a
zonei desenată vag, din memorie.
După câteva ore de zbor, el a încercat să
aterizeze la granița dintre Basarabia și
Rusia, pentru a alimenta cu carburant. în
momentul aterizării, a fost atacat de țărani
ruși, care erau probabil revoluționari. A fost
obligat să decoleze din nou în mijlocul unei
furtuni de zăpadă și să intuiască traiecte de
zbor urmărind permanent să ajungă pe aero-
portul din Brăila.
în acea rătăcire fără țintă, sergentul avia-
tor a rămas fără combustibil și a fost nevoit
să aterizeze pe teritoriul României, mai
exact în apropiere de Sulina. Avionul a su-
ferit câteva avarii, iar pilotul a apelat la auto-
ritățile Aliate pentru repararea aparatului
și transportarea lui la aeroportul din Brăila.
Ulterior, Meletopoulos a plecat la Galați,
unde a ajuns și escadrila sa câteva zile mai
târziu6.
După cum a fost deja menționat, Escadrilei
534 i s-a asigurat un singur avion. După
plecarea avionului, Escadrila 534 s-a deplasat
cu mare greutate în portul Odessa. Escadrila
nu a văzut nicio operație de război pe timpul
șederii sale de 20 de zile în Odessa. S-a îmbar-
cat pe transoceanicul german „Korkovado”7, cu
---■ Revista de istorie militară ■---------
destinația finală portul Constantinopol,
unde au debarcat unitățile aeriene franceze.
Expediția Escadrilei 534 în sudul Rusiei a
durat aproximativ 27 de zile.
Pe timpul șederii lui 534 în Constantinopol,
cei doi ofițeri francezi ai escadrilei au fost
transferați la o unitate franceză, iar comanda
Escadrilei 534 a fost repartizată locotenen-
tului Petros Oikonomakos prin ordinul Co-
mandamentelor Aeriene „Orientul Mijlociu”
și „Dunărea”. Escadrilei i s-a ordonat să-și
abandoneze materialul și să plece cu vaporul
spre Galați, România8.
Acolo, personalul Escadrilei 534 a fost
cazat în grajdurile modest amenajate ale unei
tabere a unității de cavalerie române de
lângă aeroport și a fost aprovizionat cu bani
și bunuri pentru nevoile zilnice operaționale
de la Baza Aeriană din Galați. Pentru trans-
portul ofițerilor escadrilei a fost pus la dis-
poziție un automobil.
In aceste circumstanțe, activitățile Esca-
drilei 534 s-au redus la înaintarea, cu regula-
ritate, a rapoartelor către Comandamentul
Aerian și la supravegherea zborurilor de
testare ale avioanelor care erau livrate de
Franța într-un ritm foarte lent. De aseme-
nea, personalul de rang inferior trecea prin
antrenamentul zilnic și participa la instruc-
ție, activități care, printre altele, serveau la
întărirea disciplinei9.
Aproape de sfârșitul lui aprilie 1919, For-
țele Aeriene Franceze au suferit un grav
-------------------------------------1~57~|--
accident. în cursul unui test de zbor, un
avion de luptă s-a prăbușit din cauza unei
defecțiuni la motor. Pilotul avionului și-a
pierdut viața în accident. Aceasta a fost o
mare pierdere pentru „Forța Aeriană a
Dunării”. După ceremonia religioasă de la
Biserica catolică din Galați, comandantul
Escadrilei 534, locotenentul P. Oikonomakos
a decorat pilotul decedat cu „Crucea de
Război” elenă. Urmare a unei petiții a lui P.
Oikonomakos10, „Crucea de Război” a fost
acordată de către Corpul I Armată care
staționa în oraș sub comanda generalului
locotenent Nider.
Acel act a fost apreciat de ofițerii francezi
și a servit la îmbunătățirea raporturilor
dintre ofițerii greci și francezi, cei din urmă
fiind nemulțumiți de numirea locotenentului
P. Oikonomakos drept comandant unic al
Escadrilei 534.
Comandantul grec al Escadrilei, profitând
de acest fapt, a cerut și a primit de la Corpul
I Armată mai multe medalii „Crucea de
Război”, pe care le-a oferit apoi ofițerilor
francezi, primul dintre ei fiind comandantul
Bazei Aeriene. De atunci și până când
Escadrilei 534 i s-a ordonat transferul în
Asia Mică, unde înaintau trupele grecești,
livrarea de vehicule (motorizate și cami-
oane), piese de avioane, motoare și auto-
mobile a fost efectuată într-un ritm mult mai
rapid.
La sfârșitul lui iulie 1919, Escadrila 534
s-a deplasat către Smyrna. Totuși, înainte
de debarcare, un nou mandat rechema esca-
drila la Salonic pentru a opera pe frontul
din Tracia. Motivul era acela că Escadrila
534 nu dispunea de avioane, dar piloții aveau
nevoie de continuarea antrenamentului,
deoarece nu efectuaseră zboruri în ultimele
cinci luni11.
Escadrila a plecat curând din Salonic
către Drama, cu excepția personalului navi-
gant care a ajuns la Drama trei zile mai târ-
ziu, împreună cu avioanele pe care le primise
de la Baza Aeriană. Astfel, Escadrila 534 a
încetat să mai fie „Escadrila 534 fără avioa-
ne”, deoarece acum avea avioane și a fost
redenumită Escadrila „C”, înlăturându-se
prefixul numeric al Aliaților (534)12.
La mijlocul lui ianuarie 1920, Escadrila
„C”, a plecat din nou către Smyrna cu va-
porul din portul Salonic, iar la începutul lui
februarie, personalul navigant și avioanele
au decolat spre aeroportul Kazamir, la sud-
est de Smyrna.
Piesele de rezervă cu care Escadrila 534
fusese aprovizionată în România nu au servit
• Sergentul loannis
Meletopoulos se afl' \n
partea stâng' a biplanului
Dorand AR-1, utilizat
deseori de escadrilele
elene pentru antrenament
58
■ Revista de istorie militară ■

Coperta (stânga) dosarului con]inând statele de plat ale Escadrilei 534
Imaginea din dreapta cuprinde semn' tura comandantului escadrilei
locotenentul Petros Oikonomakos, însemn' ri privind solda lunar' '
[i „rația de pâine" a personalului escadrilei \n timpul sta]ion'rii la Gala]i
doar pentru nevoile operaționale ale Esca-
drilei „C”. O nouă Bază Aeriană a fost formată
în Asia Mică pentru a sprijini tehnic cele
trei escadrile („B”, „C” și „D”) în campania
din Asia Mică13.
După sosirea avioanelor pe aeroportul
din Kazamir, Escadrila „C”, păstrându-și
personalul de la sol și fiind întărită cu câțiva
ofițeri și subofițeri aviatori noi, și-a început
acțiunile de război în Asia Mică. în con-
formitate cu mersul operațiilor, Escadrila
„C” și-a continuat acțiunile de luptă pe alte
aerodromuri și baze, până în august 1922,
când a plecat din Asia Mică pentru a fi
încartiruită pe frontul14 de pe râul Evros.
1	534 a fost cea de a 4-a Escadrilă din serie, a
Corpului Elen de Aviație (HAFC). Escadrilele 531,
532 și 533 fuseseră deja formate în timpul Primului
Război Mondial și acestea operau sub comanda
Comandamentului Aerian Francez, vezi Hellenic
Wings: An Illustrated History of the H.A.F and its
precursors, v. 1, 1908-1944, publicat de Muzeul de
Istorie al Forțelor Aeriene Elene, pp. 38, 42.
2	P. Oikonomakos, Limited Action. The 534
Squadron with no Planes in Russia, p. 7.
3	Ibid, p. 8.
----■ Revista de istorie militară ■----------
History of the Hellenic Air Force, Volumul II,
publicat de Muzeul de Istorie al Forțelor Aeriene
Elene, 1998, ediția a 2-a, p. 9.
5	P. Oikonomakos, op.cit., p. 19.
6	History of the Hellenic Air Force, Volumul II,
ed.cit., p. 10.
7	Vaporul „Korkovado” a fost confiscat de Aliați
curând după declarația de război, History of the Hellenic
Air Force (1908-1935), publicat de Muzeul de Istorie al
Forțelor Aeriene Elene, E. Brontakis, p. 169.
8	P. Oikonomakos, op.cit., p. 42.
9	Ibid, p. 45. Autorul remarcă în general că Armata
elenă a fost foarte bine privită de cetățenii români din
Galați. în plus, comandantul Forțelor Aeriene Române
din regiune era de origine greacă, la fel ca și alți câțiva
ofițeri ai Armatei și Marinei Române care vorbeau
fluent limba greacă, pp. 46-48.
10	Ibid., p. 50.
11	Această motivație este respinsă de comandantul
Escadrilei (locotenentul P. Oikonomakos)... deoarece
la vremea când Escadrila s-a stabilit la baza aeriană
Smyrna, în interval de câteva zile, aviatorii Escadrilei
ar fi fost capabili să se întoarcă la Smyrna cu avioanele
lor” , P. Oikonomakos, op.cit., p. 54.
12	înregistrarea Nr. 94088/ 12-12-1919/Statul Major,
„History of the Hellenic AirForce", Volumul II, ed.cit.,
p. 22.
13	P. Oikonomakos, The Hellenic Air Force until
1941, Atena 1970, p. 65.
14	Idem, Limited Action. The 534 Squadron with
no planes in Russia, p. 61.
59
ROMANIA, GRECIA (I PROBLEMELE
M-RII NEGRE
(1919-1939)
Dr. PETRE OTU
Pre[edintele Comisiei Române de Istorie Militar'
în perioada dintre cele două războaie
mondiale, relațiile dintre România și Grecia
au fost dintre cele mai bune, cele două țări
ajungând să facă parte din aceeași alianță -
înțelegerea Balcanică, pactul acesteia fiind
semnat, la Atena, la 9 februarie 1934, de
miniștrii de Externe ai României, Greciei,
Turciei și Iugoslaviei. Colaborarea bilaterală
intensă din anii interbelici a fost facilitată
de așezarea geografică, ambele state făcând
parte din aceeași arie balcanică, de tradițiile
istorice și de comunitatea de interese dintre
cele două state și popoare.
în acest cadru, Marea Neagră a repre-
zentat un punct de convergență, arealul pon-
tic fiind strâns legat de cel al Mediteranei
Orientale, zonă maritimă de cel mai mare
interes pentru Grecia. Evoluția istorică a
evidențiat chiar existența unor constante
geopolitice între cele două întinderi de apă.
De regulă, puterea-hegemon în Marea
Neagră a căutat să-și instituie controlul
asupra Mediteranei Orientale, pentru ca
prin aceasta să domine întregul areal și să-
și deschidă drum spre Oceanul planetar.
Exemplul cel mai elocvent este Imperiul Rus
din prima jumătate a secolului al XlX-lea,
care a acționat stăruitor pentru extinderea
controlului și dincolo de Strâmtorile Bosfor
și Dardanele. Tratatele de la Hunkiar Iskelesi
(1833) și de la Londra (1841) marchează,
într-un anume sens, apogeul politicii Rusiei
de control al Mării Negre și concomitent al
Mediteranei Orientale. Invers, marile
puteri care s-au constituit în estul Meditera-
nei și Orientul Apropiat și-au extins domina-
ția în bazinul pontic, mai ales asupra litora-
lului de vest și de nord. Așa au procedat, în
diferite perioade istorice, Imperiul Ahemenid,
polisurile grecești, Imperiul Roman,
Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman1.
Primul Război Mondial a adus însemnate
restructurări în bazinele pontic și medite-
raneean, prin dispariția a doi competitori
majori - imperiile rus și otoman. Mai întâi
a dispărut Imperiul Rus, ca urmare a revolu-
țiilor din februarie-martie 1917, în urma
căreia țarul a abdicat, și în noiembrie același
an bolșevicii au preluat puterea la Petrograd.
De remarcat că, abia în anii 1921-1922, după
încetarea războiului civil și anexarea Ucrainei
și Georgiei, Rusia Sovietică a revenit stat
riveran al Mării Negre.
Dispariția Imperiului Otoman a fost un
proces tot atât de complicat, care a plasat
Grecia în postura de actor important în
această arie geografică. în anii 1921-1922 a
avut loc Războiul greco-turc, care s-a soldat
cu victoria forțelor conduse de Mustafa
Kemal, la 11 octombrie 1922 semnându-se
armistițiul de la Mudanya2.
în timpul acestui conflict, guvernul român
a adoptat o atitudine de neamestec, atât timp
cât el se defășura în afara Europei. Con-
comitent, autoritățile române au respins,
prin Nicolae Titulescu, sugestiile venite din
partea Marii Britanii și Greciei, în septem-
brie 1922, de a trimite forțe militare în
regiunea Strâmtorilor. în același timp,
Bucureștiul și-a conturat poziția în această
problemă care, în esență, urmărea două mari
obiective - asigurarea libertății de circulație
în regiunea Strâmtorilor și demilitarizarea
Mării Negre, prin realizarea dezarmării
navale. Experiența istorică din cursul con-
flagrației mondiale, recent încheiate, obliga
« Revista de istorie militară ■
România la o asemenea conduită. Imperiul
Otoman, odată cu intrarea sa în război alături
de Puterile Centrale, a blocat Strâmtorile.
Această acțiune, coroborată cu ocuparea în-
tregului teritoriu sârb de către trupele
aceleiași coaliții (1915), au izolat România
de partenerii săi occidentali. Singura cale
de aprovizionare a rămas prin Rusia, rută
extrem de ocolitoare și, totodată, nesigură.
încheierea Războiului greco-turc a făcut
inoperant tratatul de la Sevres și a impus
convocarea unei conferințe internaționale
care să rezolve complicatele probleme din
Mediterana Orientală și Orientul Apropiat.
Puterile Antantei au stabilit ca loc al desfă-
șurării orașul elvețian Lausanne.
Conferința de la Lausanne s-a desfășurat
între 20 noiembrie 1922 și 24 iulie 1923, cu
participarea a 12 state, între care România
și Grecia. Delegația română a fost condusă
de I. G. Duca, ministrul Afacerilor Externe
și a mai avut în componență pe Constantin
Diamandy, Constantin Conțescu și colonelul
Toma Dumitrescu. Delegația Greciei avea
în frunte pe Eleftherios Venizelos și mem-
bri pe Demetreos Caclamanos, Nicolăos
Plastiras și loănnis Politis3. Delegația română
a acționat cu multă stăruință pentru ca liber-
tatea Strâmtorilor și demilitarizarea Mării
Negre să capete consistență juridică și să
fie acceptate ca norme de drept interna-
țional. Acest lucru nu a fost ușor, având în
vedere divergențele de opinii între marile
puteri, dar și între acestea și țările mai mici.
Practic, în timpul reuniunii s-au evidențiat
două teze fundamentale, în jurul cărora s-au
purtat toate discuțiile - cea engleză, care
venea în întâmpinarea doleanțelor românești
și cea sovietică, susținută de Turcia, ce
preconiza închiderea Strâmtorilor. Teza
britanică, susținută cu multă abilitate de
lordul Curzon, șeful delegației și președinte
al Comisiei speciale pentru chestiuni teri-
toriale, viza demilitarizarea și libertatea
Strâmtorilor, de așa natură încât accesul
neriveranilor să nu fie îngrădit. Poziția
Uniunii Sovietice urmărea menținerea
hegemoniei în Marea Neagră, în spatele
---■ Revista de istorie militară ■---------
• Eleftherios Venizelos
neutralității turcești, Moscova devenind
apărătoare a drepturilor Turciei. Se ajunsese
la o situație greu de conceput înainte de
declanșarea războiului mondial, având în
vedere lunga rivalitate dintre cele două
puteri, veche de două secole, pentru
hegemonie în Marea Neagră.
în cele din urmă, Turcia a acceptat
propunerile britanice, susținute și de ceilalți
foști Aliați. Astfel, concepția britanică s-a
impus, datorită schimbării intervenite în
poziția Turciei, care, cu unele rezerve, a
acceptat soluțiile Aliaților. Dacă în problema
Strâmtorilor, delegația turcă s-a dovedit
conciliantă, în celelalte ea a fost inflexibilă,
ceea ce a îngreunat tratativele. La 4
februarie 1923, lucrările Conferinței au fost
întrerupte; ele s-au reluat la 23 aprilie 1923
și au continuat până la 24 iulie același an,
când s-a semnat tratatul de pace.
în timpul tratativelor, delegațiile română
și greacă au avut dese consultări pe diverse
probleme, inclusiv asupra celor legate de
consecințele Războiului greco-turc, recent
încheiat. Ministrul de Externe I.G. Duca
i-a declarat lui Venizelos că „noi avem tot
interesul ca Grecia să fie consolidată și
--------------------------------------Rn—
puternică și l-am asigurat, în limitele posi-
bilului, de sprijinul nostru”4. Dar, situația
celor două țări la această conferință nu era
prea ușoară. România era vital interesată de
statutul Strâmtorilor și, prin urmare, era
dispusă să menajeze Turcia, concursul aces-
teia fiind esențial pentru atingerea obiec-
tivelor propuse. De aceea, sprijinul acordat
delegației Greciei de către diplomații români
nu a putut fi unul total și necondiționat. Pe
de altă parte, înfrângerea militară și
agitațiile pe plan intern au creat o atmosferă
nefavorabilă Greciei la negocierile de la
Lausanne, ea fiind astfel, obligată să-și mo-
dereze pretențiile și să caute să minima-
lizeze cât mai mult pierderile5. Totuși, în
privința statutului Strâmtorilor, delegația
greacă a susținut punctul de vedere aliat
(britanic) și, implicit, poziția românească,
ceea ce a contribuit la finalizarea lucrărilor
reuniunii.
Tratatul de pace de la Lausanne, semnat
la 24 iulie 1923, conținea prevederi impor-
tante pentru stabilizarea situației în Balcani
și Orientul Apropiat și Mijlociu. Astfel se
recunoștea independența noului stat turc,
iar granițele acestuia în Europa erau stabi-
lite în conformitate cu situația din 1913,
după încheierea celui de-al Doilea Război
Balcanic. Datoria publică a fostului Imperiu
Otoman se repartiza statelor care au preluat
teritorii, se abolea regimul capitulațiilor și
controlul financiar asupra statului turc, iar
între Grecia și Turcia se realiza un schimb
de populații.
Se proclama libera trecere prin Strâm-
tori a tuturor navelor și aeronavelor civile
și militare, stabilindu-se mai multe cazuri -
pentru timp de pace, pentru timp de război,
cu Turcia beligerantă, cu Turcia neutră etc.
Strâmtorile Bosfor și Dardanele erau demili-
tarizate pe o lungime variind între 15-20 km,
cu excepția Constantinopolului (Istanbulului),
care putea păstra o garnizoană de 15 000 de
militari. Se instituia Comisia Strâmtorilor,
avându-1 ca președinte pe reprezentantul
Turciei și ca membri câte un delegat al țări-
lor riverane. Tratatul transforma Marea
Neagră într-o mare liberă și deschisă naviga-
ției tuturor pavilioanelor, fără nici o deose-
bire între riverani și neriverani și între
vasele de comerț și cele de război6.
Conferința de la Lausanne, în pofida
tensiunilor, a avut un rol important în sta-
bilizarea relațiilor interstatale din Europa
de Sud-Est și în aplatizarea puternicelor
contradicții care au măcinat această arie
geografică timp îndelungat. Acordul adoptat
a fost primul act ce revizuia sistemul edificat
de Conferința de pace de la Paris, el anulând
Tratatul de la Sevres. în același timp, era
consfințită oficial dispariția Imperiului
Otoman, mare putere ce dominase regiunea
vreme de jumătate de mileniu.
Colaborarea pozitivă în timpul Confe-
rinței de la Lausanne dintre delegațiile
română și greacă a contribuit la dezvoltarea
relațiilor bilaterale, care au cunoscut un
curs ascendent. Astfel, în iulie 1925, gu-
vernul român a fost de acord cu propunerea
ministrului de Externe al Greciei, Constantin
Rentis, privind încheierea unor tratate de
arbitraj între Grecia, România și Regatul
sârbo-croato-sloven (din 1929 Iugoslavia), ca
un prim pas spre încheierea unui Pact de
garanție sau chiar o alianță a celor trei țări.
Negocierile care au urmat nu au dus la mate-
rializarea proiectului, dar au contribuit la
netezirea asperităților din zona balcanică.
O ilustrare a acestei noi atmosfere o
constituie inițiativa guvernelor turc și grec
privind crearea unui Pact balcanic. Față de
acest proiect, guvernul român a apreciat că
se impun câteva condiții pentru ca această
formulă să aibă sorți de izbândă - să nu se
bruscheze lucrurile; să nu se vizeze niciun
stat; nicio hegemonie în Balcani în afara
balcanicilor; să participe toate statele bal-
canice. Proiectul Pactului Balcanic a căzut,
însă, din cauza opoziției Franței, care era
adepta unei formule de tipul Micii înțele-
geri, alianță creată în anii 1920-1921 de
România, Cehoslovacia și Regatul sârbo-
croato-sloven7.
Un moment important în evoluția rela-
țiilor bilaterale este semnarea, la 12 martie
1928, la Geneva, a Pactului de neagresiune
și arbitraj. Prin acest document părțile
----------■ Revista de istorie militară ■—
contractante se obligau să nu se atace reci-
proc, să nu recurgă la invadarea teritoriului
și să nu declare război una împotriva celeilal-
te. Recurgerea la forță era permisă doar în
cazurile de autoapărare prevăzută expres de
Pactul Societății Națiunilor. Pactul preve-
dea, de asemenea, modalități de rezolvare a
diferendelor, tot în spiritul normelor stabili-
te de forul genevez. Schimbul instrumen-
telor de ratificare a avut loc la 5 iulie 1929.
în același an, fostul prim ministru grec,
Alexandros Papanastassiou, a propus, la
reuniunea Biroului Internațional al Muncii
de la Atena, convocarea unei conferințe
neoficiale a țărilor balcanice. Acestea și-au
dat consimțământul, astfel că a început o
perioadă de efervescență politică în regiune,
prima reuniune de acest gen având loc în
perioada 5-12 octombrie 1930, la Atena.
Regulamentul conferinței stipula că țelul
fundamental al reuniunii era apropierea
dintre statele balcanice din toate punctele
de vedere. Au urmat alte trei întâlniri de
acest gen - Istanbul (octombrie 1931),
București (octombrie 1932), Salonic (noiem-
brie 1933), a cincea planificată la Belgrad și
mutată la Istanbul nemaivând loc. Având în
vedere specificul lor de organisme neguver-
namentale, ele nu puteau să rezolve multip-
lele probleme din regiune, unele vechi de
multe decenii sau secole, dar prin problema-
tica discutată și soluțiile avansate au contri-
buit la apropierea semnificativă a țărilor din
această arie geografică.
Semnalăm și un fapt semnificativ pe linia
colaborării navale. La sfârșitul lunii august
1933, au avut loc în Grecia ample manifestări
de comemorare a marilor victorii navale din
Războiul de independență. La aceste sărbă-
tori au fost invitate să participe, alături de
un crucișător britanic, și nava bază „Constanța”.
Pe parcursul a trei zile s-au desfășurat
regate, concursuri de înot, alte jocuri mari-
nărești. în cinstea flotelor străine s-a oferit
și un prânz. Ministrul Marinei din Grecia,
Hadjikyriakos, a vizitat nava românească,
fiind salutat de comandantul acesteia,
comandorul AL Dumitrescu. Ministrul
Marinei a declarat, după cum raporta la
---■ Revista de istorie militară ■---------
București, însărcinatul cu afaceri român la
Atena, că este fericit să vadă reprezentanții
flotei române la manifestările navale gre-
cești, fapt care ilustrează sentimentele de
prietenie între cele două țări „pe care totul
le unește și nimic nu le desparte”8.
Revenind la situația generală, constatăm
că, în toamna anului 1933, contactele politi-
ce, inclusiv la nivelul cel mai înalt, s-au
intensificat, principala problemă discutată
fiind crearea Pactului Balcanic. Ea a fost
abordată și la reuniunea de la Zagreb a Micii
înțelegeri (22-23 ianuarie 1934), care a decis
un ultim demers pentru atragerea Bulgariei,
cu ocazia vizitei în România a țarului Boris
(25-28 ianuarie 1934), rămas însă fără
rezultat.
La 9 februarie 1934, miniștrii de Externe
ai Greciei, Iugoslaviei, României și Turciei
au semnat, la Atena, Pactul înțelegerii
Balcanice. Esența pactului era exprimată în
primele două articole: „România, Turcia,
Iugoslavia și Grecia își garantează mutual
securitatea tuturor frontierelor lor balca-
nice” (art.l). „înaltele Părți Contractante
se angajează a se concerta asupra măsurilor
de luat față de eventualități ce ar putea
afecta interesele lor, așa cum sunt delinite
prin prezentul acord. Ele se angajează a nu
întreprinde nici o acțiune politică față de
orice altă țară balcanică nesemnatară a
prezentului acord, fără aviz mutual prealabil
și a nu lua nici o obligațiune politică față de
orice altă țară balcanică, fără consimțământul
celorlalte Părți contractante” (art.2).
Acordul era însoțit de un „protocol-anexă”
în care se făceau referiri, între altele, la:
caracterul neagresiv și deschis al alianței;
posibilitățile punerii în practică a pactului
chiar dacă agresorul era din zone extrabal-
canice; încheierea convențiilor „apropiate
scopurilor urmărite prin Pactul de înțele-
gere Balcanică” (convențiile militare); men-
ținerea statu-quo-ului teritorial etc. Foarte
importantă era și rezerva formulată de Turcia
și consemnată în anexa secretă a Pactului,
prin care nu admitea în niciun caz să fie
considerată a fi angajată a lua parte la acțiuni
împotriva Uniunii Sovietice9.
Alianța a cunoscut trei perioade în dez-
voltarea ei: prima, până la mijlocul anului
1936, caracterizată de definirea pozițiilor
fiecărui membru; a doua, până la sfârșitul
anului 1938, a fost etapa colaborării militare
efective; a treia, în anii 1938-1940, marcată
de slăbirea solidarității și reducerea coo-
perării militare.
în prima etapă s-a consumat multă ener-
gie, negocierile dovedindu-se dificile, ca
urmare a situației geopolitice diferite a state-
lor semnatare. Astfel, trebuiau aduse la
același numitor state cu vocații medite-
raneene (Turcia sau Grecia), cu altele având
chemări central-continentale (România).
Era necesară, de asemenea, eliminarea sau
cel puțin amortizarea unor diferențe majore
rezultate din acorduri politice existente
anterior. Am aminti cazul Turciei. Dar și
Grecia se afla în aceeași situație, autoritățile
de la Atena precizând că nu pot, în niciun
caz, în executarea angajamentelor asumate
prin pact, să declare război uneia din marile
puteri.
Problematica Mării Negre a făcut mai
ales obiectul de interes al Turciei și Româ-
niei, țări riverane, Grecia fiind interesată
mai ales de situația din Marea Mediterană,
acolo unde avea de înfruntat tendințele de
hegemonie ale Italiei. De aceea, s-a finalizat
mai întâi convenția militară în trei (România,
Iugoslavia și Turcia).
în decursul convorbirilor tripartite au
ieșit în evidență unele diferențe de opinii
privind cantitatea de forțe alocată teatrului
de război balcanic și zona de concentrare a
marilor unități române destinate acțiunii
împotriva Bulgariei. Astfel, partea turcă,
plecând de la potențialul superior de mobili-
zare și de la existența unui singur inamic,
și acela pe o frontieră de aproximativ 100
km, solicita concentrarea unei armate de 30
de divizii, fiecare aliat participând cu un
număr egal de trupe. Opțiunea Ankarei era
determinată de teama unei acțiuni italiene
în Mediterana Orientală, zonă spre care tre-
buia dirijat grosul forțelor. Partea română,
având în vedere situația strategică a țării -
cu frontierele amenințate cvasiconcentric
- a respins propunerea Marelui Stat Major
turc, susținând că Turciei trebuia să-i revină
ponderea principală într-o acțiune declanșată
împotriva unui inamic balcanic.
Marele Stat Major turc aprecia diferit
situația, el oferind, într-una din soluțiile
aflate pe masa de lucru, „maximum de forțe
care va ii posibil". Exista, așadar, o deosebire
majoră între concepția românească (împăr-
tășită și la Belgrad) și cea turcă. Prima socotea
alianța balcanică o prelungire firească a
sistemului de alianță din Europa Centrală,
oferind Micii înțelegeri o siguranță a spatelui
dispozitivului. Pentru Ankara, înțelegerea
Balcanică era un factor susceptibil să preia
asigurarea securității în platforma balcanică,
în timp ce forțele ei ar fi fost angajate, de
pildă, în Mediterana Orientală.
La aceste viziuni strategice diferite s-au
adăugat și aspectele de ordin politic. Eveni-
mentele internaționale din primăvara anului
1936, în primul rând remilitarizarea Renaniei,
au amânat încheierea convenției militare
tripartite. Poziția fermă a lui Nicolae Titulescu
în numele celor două alianțe (Mica înțelegere
și înțelegerea Balcanică), în condițiile în care
însăși Franța nu reacționase la un act de forță
care îi amenința teritoriul, au trezit aprehen-
siunea forurilor decizionale din celelalte
----------■ Revista de istorie militară ■—
capitale balcanice de a se afla angajate, fără
voia lor, într-un conflict extrabalcanic sau
extramediteraneean.
Noua reuniune a Consiliului Permanent
al Antantei Balcanice (Belgrad, 4-6 mai
1936) nu a reușit să deblocheze situația con-
venției militare tripartite. Dar ea este impor-
tantă deoarece Grecia a ținut să-și precizeze
poziția față de convenția militară, fapt ex-
trem de important prin prisma rezervei din
mai 1934. Formal, premierul grec loannis
Metaxas a asigurat că „Grecia este ferm
decisă de a urma politica înțelegerii Balcanice
în cel mai sincer spirit de strânsă încredere
și de constantă colaborare cu aliații săi
balcanici”. Mai mult decât atât: „Guvernul
regal consideră înțelegerea Balcanică o bază
esențială a politicii externe a Greciei’. Pe
plan militar, în ipoteza unui conflict balcanic
la care Italia ar lua parte împotriva înțele-
gerii Balcanice, Grecia nu se considera auto-
mat obligată să intre imediat în acțiune. Dar
dacă înțelegerea Balcanică ar lupta de partea
anglo-francezilor în cadrul unui conflict,
Grecia era dispusă să se consulte cu cele
două mari puteri și cu aliații balcanici pentru
a stabili modalitățile participării sale. Pe
această bază s-a decis începerea discuțiilor
pentru elaborarea convenției militare cvadri-
partite. Din punct de vedere pur diplomatic,
se poate aprecia că reuniunea de la Belgrad
înregistra o modificare în relațiile greco-
italiene, cu efecte benefice asupra solidității
înțelegerii Balcanice. Dar din punct de
vedere militar, esențial într-o asemenea tip
de alianță, situația nu era diferită, declarația
scrisă a lui loannis Metaxas nemișcând decât
puțin Grecia din locul unde se afla în mai
1934.
Deși vara anului 1936 a fost plină de
evenimente importante în arealul balcanic,
cum ar fi, de pildă, Conferința de la Mon-
treux (20 iunie-22 iulie), care a adoptat un
nou statut al Strâmtorilor Mării Negre,
instaurarea regimului autoritar în Grecia (4
august) și demiterea din funcția de ministru
de Externe al României a lui Nicolae
Titulescu (29 august), statele balcanice au
reușit să armonizeze percepțiile diferite și
---■ Revista de istorie militară ■--------
să încheie convenția militară tripartită
româno-turcă-iugoslavă (6 noiembrie) și pe
cea cvadripartită (10 noiembrie).
Primul document avea 21 de articole și
fixa condițiile cooperării militare a celor trei
state aliate (România, Iugoslavia și Turcia)
împotriva unui agresor în regiunea balcani-
că, în condițiile când ele nu erau angajate
pe niciun front, cazul fiind cel mai puțin
probabil. Pe baza principiului egalității în
drepturi, propus de partea turcă, forțele de
intervenție au fost stabilite la 120 batalioane
de infanterie, 150 de baterii, 24 de esca-
droane, 100 de avioane de fiecare parte. S-a
relevat necesitatea instituirii unui coman-
dament superior, dar problema a fost trans-
ferată factorilor politici.
Turcia s-a opus menționării prevederii
tranzitului materialelor militare în timp de
război, ca fiind contrară Convenției de la
Montreux, dar Ankara a făcut o concesie
României, statul cel mai interesat de această
problemă, accesul fiind garantat printr-o
scrisoare dată de guvernul turc.
în a doua ipoteză, „cea a libertăților
îngrădite”, respectiv a angajării pe un alt
front a uneia dintre părțile contractante în
condițiile unui conflict regional, formularea
era evazivă, acțiunea urmând a fi susținută
cu „maximum disponibil”. Ea dădea expresie
grijii Turciei de a nu fi angajată în afara spa-
țiului balcanic.
Acest acord militar tripartit era similar celor
încheiate în cadrul Micii înțelegeri la începutul
activității sale, în anii ’20. Era o convenție cadru,
pe baza căreia urmau a fi definitivate proiectele
de operații. Aceasta cădea în sarcina șefilor
marilor state majore care se întâlneau anual în
cadrul unor conferințe.
Convenția militară cvadripartită era tot o
convenție cadru, ce stabilea principiile
colaborării militare în cazul unui conflict
regional, cu participarea separată sau în
cooperare a Bulgariei, Albaniei și Ungariei.
Forțele destinate pentru această ipoteză erau
egale pentru România, Iugoslavia și Turcia și
mai mici pentru Grecia - 120 de batalioane
de infanterie, 120 de baterii, 24 escadroane
și 100 de avioane pentru cele trei țări, 75 de
batalioane, 90 de baterii, 16 escadroane și 65
de avioane pentru Grecia. Convenția cvadri-
partită a fost rediscutată la sesiunea
Consiliului Permanent al alianței de la Atena
(15-18 februarie 1937), unde, ca urmare a
unor negocieri dificile, au fost abandonate
rezervele formulate de Grecia, Iugoslavia și
România la acest document. Obiecțiile
majore, de fond, exprimate anterior de Grecia
și Turcia au rămas în vigoare.
La 11 februarie, respectiv 10 aprilie 1937,
convențiile tripartită și cvadripartită au fost
ratificate de țările semnatare. Dar, între
timp, s-a produs degajarea Iugoslaviei din
cele două alianțe, ea încheind acorduri
separate cu Bulgaria și Italia. Consecința
directă a fost reducerea activității militare,
deși șefii statelor majore au continuat să se
întâlnească anual.
în vara atât de dramatică a anului 1938,
înțelegerea Balcanică a încercat o adaptare
la realități. Expresia acestei noi orientări a
fost acordul de la Salonic (31 iulie 1938) cu
Bulgaria, prin renunțarea la aplicarea
clauzelor militare, navale și aeriene ale
Tratatului de la Neuilly.
înțelegerea Balcanică a supraviețuit
crizei cehoslovace, dar dispariția Micii în-
țelegeri a creat, din punct de vedere
strategic, României și Iugoslaviei o situație
dificilă prin descoperirea frontierelor de
nord și vest. Marele Stat Major român,
conștient de aceste implicații, aprecia că:
„înțelegerea Balcanică poate suferi influ-
ența pe care Germania și Italia o vor exer-
cita asupra unora din statele componente”10.
Pentru remedierea acestui mare neajuns,
marile state majore, român și iugoslav, au
purtat tratative, în anii 1938-1939, pentru
încheierea unei noi convenții militare bila-
terale. Șansele de reușită a acestui demers
au fost anulate de Pactul Ribbentrop-Molotov
(23 august 1939), care a plasat întregul spa-
țiu de la Marea Baltică la Marea Neagră sub
condominiul celor două mari puteri totali-
tare - Germania și Uniunea Sovietică.
Trebuie spus că regiunea balcanică a
rămas în afara acestei înțelegeri dintre
Moscova și Berlin, ceea ce a îngăduit înțe-
---1~66~|-----------------------------------
legerii Balcanice să subziste până în primă-
vara anului 1940. Ultima sesiune a Consiliului
Permanent al alianței s-a desfășurat la
Belgrad (2-4 februarie 1940). La propunerea
Greciei, cei patru miniștri de Externe au
decis să ia în calcul studierea unor ipoteze
de apărare în cazul unor atacuri extrabal-
canice, dar lucrurile au rămas la nivelul de
intenție. în ciuda optimismului afișat -
ministrul de Externe român, Grigore
Gafencu, este un bun exemplu - înțelegerea
Balcanică era o alianță muribundă, ea nepu-
tând să reziste enormelor presiuni venite
din afara regiunii de competență.
Mai trebuie precizat faptul că regiunea
balcanică a reprezentat unul dintre subiec-
tele care au contribuit la deteriorarea relații-
lor de prietenie dintre Germania și Uniunea
Sovietică. în timpul vizitei lui Veaceslav
Molotov, ministrul de Externe sovietic, la
Berlin, în toamna anului 1940, Hitler a refu-
zat oferta lui Stalin de a ajunge la un nou
acord, respectiv împărțirea regiunii balca-
nice, fapt care a precipitat deciziile Berlinului,
în primăvara anului 1941, Iugoslavia și
Grecia au fost cucerite de Germania, care
și-a instituit controlul asupra sud-estului
european. România, mutilată și ea în vara
anului 1940, și Bulgaria fuseseră incluse
anterior în sfera de dominație germană.
Un alt moment în care s-a evidențiat inte-
resul comun al României și Greciei în pro-
blemele Mării Negre a fost conferința de la
Montreux, care a rediscutat hotărârile luate
la Lausanne. Pe fondul schimbărilor impor-
tante de pe scena internațională din prima
jumătate a deceniului al patrulea, Turcia a
cerut cu insistență revizuirea tratatului din
1923, care, după opinia ei, îi leza suverani-
tatea. La 10 aprilie 1936, guvernul turc a
trimis o circulară semnatarilor tratatului de
la Lausanne, precum și secretarului general
al Societății Națiunilor, prin care cerea
revizuirea statutului Strâmtorilor. Toate
părțile contractante au acceptat cererea
Ankarei, iar locul pentru noua conferință a
fost ales tot în Elveția, la Montreux. Lucră-
rile s-au desfășurat în perioada 20 iunie-20
iulie 1936. Delegația română a fost condusă
----------■ Revista de istorie militară ■—
de Nicolae Titulescu, iar cea greacă de
Nicolas Politis, care a fost ales și vicepreșe-
dinte al Conferinței, președinte fiind W.
Bruce, reprezentantul Australiei, singurul
dintre dominioanele britanice prezente la
Montreux.
Ca și la Lausanne, au existat două puncte
de vedere - al Turciei și al Marii Britanii. în
esență, diplomația turcă dorea reinstituirea
controlului asupra Strâmtorilor, ceea ce
venea în întâmpinarea doleanțelor Uniunii
Sovietice. Proiectul britanic avea în vedere
menținerea regimului stabilit în anul 1923.
După discuții foarte aprinse a prevalat punctul
de vedere turcesc, căruia i s-a recunoscut
dreptul de a reînarma zonele ce fuseseră
dezarmate prin Tratatul de la Lausanne. De
asemenea, principiul libertății navigației a
fost menținut pentru navele de comerț, dar
a fost serios restricționat pentru cele de
război, mai ales când Turcia rămânea neutră.
România a susținut punctul de vedere al
Turciei, opunându-se proiectului britanic.
Era o schimbare de poziție însemnată față
de Lausanne, când Bucureștiul și Londra au
fost pe aceeași lungime de undă. în ședința
de deschidere, Nicolae Titulescu a relevat
că procedeul Turciei de a cere revizuirea pe
cale legală a regimului Strâmtorilor cores-
pundea legislației internaționale și, în con-
secință, nu contravenea spiritului și literei
tratatelor de pace. Ministrul de Externe
român preciza: „Eu voi spune că Strâmtorile
sunt inima Turciei, dar ele sunt, în același
timp, și plămânii României. Și când o
regiune este, prin chiar poziția ei geografică,
inima unei națiuni și plămânii celeilalte, cea
mai elementară înțelepciune comandă celor
două națiuni să se unească”11. într-o altă
intervenție, Titulescu arăta că principalul
motiv al acceptării poziției Ankarei îl re-
prezenta „încrederea noastră nelimitată în
loialitatea Turciei”12.
Poziția lui Nicolae Titulescu se explică
prin mai multe cauze. Acceptarea punctului
de vedere turcesc contribuia la menținerea
unității de acțiune a înțelegerii Balcanice,
supusă, în perioada respectivă, la puternice
---■ Revista de istorie militară ■-----------
presiuni din interior și, mai ales, din afară,
în același timp, poziția lui Titulescu se plia
și intereselor franceze, care încheiaseră cu
Uniunea Sovietică un tratat de asistență
mutuală. Cum ajutorul sovietic pentru Fran-
ța nu putea să vină decât pe mare, acceptul
românesc mulțumea ambele puteri - Franța
și Uniunea Sovietică.
în același timp, Nicolae Titulescu para-
fase cu sovieticii, tot la Montreux (21 iulie
1936), un protocol ce punea bazele unui
viitor tratat de asistență mutuală între
România și Uniunea Sovietică. Susținerea
poziției Turciei, care venea în întâmpinarea
intereselor Moscovei, avea darul să nete-
zească drumul spre parafarea tratatului de
asistență mutuală între cele două țări13.
Poziția adoptată de Nicolae Titulescu la
Montreux a generat reacții contradictorii la
nivelul clasei politice românești, o serie de
lideri - Gheorghe I. Brătianu, Octavian Goga,
Mihail Manoilescu ș.a. - apreciind că inte-
resele de securitate ale României erau afectate
prin blocarea Strâmtorilor în caz de război.
De altfel, atitudinea lui Nicolae Titulescu la
Montreux a constituit unul dintre motivele
demiterii sale din funcția de ministru al
Afacerilor Externe la 29 august 1936.
Cât privește Grecia, poziția ei a ținut cont
de interesele la Marea Neagră care erau
mult mai reduse ca ale României. Diplomația
greacă a fost de acord cu cererea Turciei,
deoarece navigația comercială grecească
foarte activă prin Strâmtori, spre porturile
din această regiune, nu era afectată de noul
regim. Atena a încercat, fără succes, dar fără
să și stăruiască foarte mult, să obțină, la
schimb, fortificarea unor insule grecești,
cum ar fi Lemnos, Chios, Mitilene, a căror
dezarmare fusese stabilită prin convenția de
la Lausanne, ca o măsură de siguranță la
intrarea în Strâmtori14.
în perioada dintre cele două războaie
mondiale, între România și Grecia s-au
dezvoltat strânse relații de cooperare pe
multiple planuri, fiind, într-un anume sens,
un model pentru întreaga regiune. Ele s-au
concretizat în multe inițiative, dintre care
cea mai însemnată a fost înțelegerea
Balcanică, alianță regională defensivă, meni-
tă să mențină statu-quo-ul politic și teritorial.
Cât privește problemele Mării Negre, ele
au reprezentat un punct de convergență în
raporturile româno-elene, la Lausanne și la
Montreux cele două țări situându-se pe aceea-
și poziție. Trebuie spus că semnificația Mării
Negre a fost diferită la București și la Atena,
România fiind o țară pontică, iar Grecia o
țară mediteraneeană. Prin urmare, cele două
diplomații au promovat cu prioritate intere-
sele proprii în aceste arii maritime. Dar, în
momentul când acestea s-au suprapus,
România și Grecia au reușit să găsească căi
de comunicare, care au amplificat cooperarea
bilaterală.
1	Pentru aspectele geopolitice ale Mării Negre a
se vedea: Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond
Familia Brătianu, dosar nr. 506. (Cursul ținut de
Gheorghe I. Brătianu despre Marea Neagră, după
cucerirea otomană, la Universitatea din București, în
anul 1941-1942); Georgios Prevalakis, Balcanii. Cultură
și geopolitică, cu un cuvânt înainte al autorului la ediția
în limba română, traducere, note și postfață: Nicolae-
Șerban Tanașoca, Editura Corint, București, 2001;
Charles King, Marea Neagră. O istorie, în românește
de Dorin Branea și Cristina Chevereșan, Editura
Brumar, 2005.
2	Pentru evenimentele din anii 1919-1922 din
Peninsula Balcanică și Asia Mică a se vedea, între
altele: Arnold J. Toynbee, The Eastern Question in
Greece and Turkey, ediția a Il-a, Howartig Fertig, New
York, 1970; Misha Glenny, The Balkans 1804-1999.
Naționalism, War and Great Powers, Granata Books,
London,1999, p.378-396; Georges Corm, Europa și
Orientul. De la balcanizare la libanizare. Istoria unei
modernități neîmplinite, traducere în limba română
de Ileana Rotund, prefață de Claude Karnoouh, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p.105-111; Barbara Jelavich,
Istoria Balcanilor. Secolul al XX-lea, traducere de Mihai
Eugen Avădanei, postfață de Ion Ciupercă, Institutul
European, voi. 2, Iași, 2000, p. 120-126 etc.
3	Dintre lucrările consacrate Conferinței de la
Lausanne reținem: Aii Fuad, La question de
Detroits.Ses origines, son evolution, sa solution ă la
Conference de Lausanne, Paris, 1928; Nicolae
Dașcovici, Marea Noastră sau regimul Strâmtorilor,
Iași, 1937; Paul Gogeanu, Strâmtorile Mării Negre de-
a lungul istoriei, București, 1966; Nicolae Titulescu,
Documente diplomatice, București, 1967; Ilie Seftiuc,
Iulian Cârțână, România și problema Strâmtorilor,
Editura Științifică, București, 1974; Gh.N. Căzan,
Problemele Orientului Apropiat de la războiul mondial
la Conferința de pace de la Lausanne, în Relații
internaționale în perioada interbelică, București, 1980;
Eliza Campus, Din politica externă a României. 1913-
1947, București, 1987 etc.
41	.G. Duca, Memorii, volumul IV, Războiul, partea
a 11-a (1917-1918), ediție și indice de Stelian Neagoe,
Editura Machiavelli, București, 1994, p.262.
5	Charles și Barbara Jelavich, Formarea statelor
naționale balcanice. 1804-1920, traducere de loan
Crețiu, cuvânt introductiv și control științific de prof.
univ dr. Camil Mureșan, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2002, p.365.
6	Nicolae Dașcovici, op.cit., p. 169.
7	Jean Baptiste Duroselle, Istoria relațiilor
internaționale, voi. I, 1919-1939, traducere: Anca
Airinei, Editura Științelor Sociale și Politice, București,
2006, p. 80.
8	Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (Arh.
M.A.E.), fond 71/Grecia (1920-1944), volumul 35,
f. 16.
9	Dintre lucrările consacrate constituirii și evoluției
înțelegerii Balcanice reținem: Cristian Popișteanu,
Antanta Balcanică. Momente și semnilicații, ediția a
Il-a, București, 1971; Eliza Campus, înțelegerea
Balcanică, București, 1972; Alexandru Oșca, Gheorghe
Nicolescu, Tratate, convenții și protocoale secrete
(1934-1939), Editura Vlasie, Pitești, 1994 etc.
10	A.M.R., fond 948, dosar nr.493, f. 113-114.
11	Nicolae Titulescu, Discursuri, Editura Științifică,
București, 1967, p. 530.
12	Idem, Documente diplomatice..., p. 803.
13	Pentru relațiile româno-sovietice a se vedea
lucrarea: Relațiile româno-sovietice, voi. I, 1917-1934,
Editura Enciclopedică, București, 2004, p. 414-434.
14	Nicolae Dașcovici, op cit., p.199.; Arh. M.A.E.,
fond 71/Grecia (1920-1944), volumul 34, f. 45-271.
68
■■ Revista de istorie militară ■-
EVOLUJIA ISTORIC- A REGIMULUI
LEGAL AL STRÂMTORILOR {I
ACCESULUI IN MAREA NEAGR-
(EUXEINOS PONTOS)
Contraamiral dr. STYLIANOS POLITIS
Vicepre[edinte al Comisiei Elene de Istorie Militar'
Accesul către Marea Neagră (Euxeinos
Pontos1), nu a fost facil încă din antichitate.
Potrivit mitului grec, o pereche de stânci,
stâncile Gyanene (Symplegades), se mișcau
la întâmplare, zdrobind orice navă care încerca
să treacă prin Strâmtori. Pentru a le traversa
cu barca sa Argo, fason a urmat sfatul proo-
rocului Phineus. Argonauților li s-a dat un
porumbel pe care trebuiau să îl lase să treacă
prin Symplegades. Dacă porumbelul reușea să
treacă, vasul Argo putea încerca și el trecerea,
în caz contrar, operația era anulată. în final,
porumbelul a trecut, pierzându-și doar penele
din coadă și de aceea vasul Argo l-a urmat.
După călătoria încununată de succes a lui Argo,
stâncile au încetat să se mai miște devenind
ferm ancorate în adâncul mării2.
Acest mit ciudat se aseamănă cu formarea
regimului legal al Strâmtorilor. Mulți au
încercat - precum stâncile mișcătoare - să
interzică traficul liber al navelor. Zborul
porumbelului, care este simbolul păcii, arată
că regimul legal existent asigură tranzitarea
Strâmtorilor fără obstacole și a instaurat
stabilitatea în regiune. Interesul pentru
Strâmtori, format din regiunea Hellespont, sau
Dardanele, Marea Marmara și Bosfor3, este
posibil să fi început în perioada Războiului
Troian, care nu este doar un simplu mit al lui
Homer. Apoi, mulți ani mai târziu, armata
persană și cea a lui Alexandru cel Mare4 au
trecut prin această zonă, dar din direcții opuse:
prima în 489 î.Hr., pentru a cuceri lumea din
motive de extindere imperială și a doua, în
---■ Revista de istorie militară ■---------
334 î.Hr., pentru a stăvili cuceririle persane.
La acea vreme, Grecia și-a arătat toată gran-
doarea! Comandantul armatei victorioase nu
a răspândit teroarea și distrugerea, ci civiliza-
ția! De aceea, el este singurul cuceritor din
istorie care a fost adorat ca un Zeu! Fără
niciun dubiu, aceasta era cea mai bună apărare.
Pe oriunde a trecut, el nu a ruinat nimic, ci,
dimpotrivă, a construit orașe model, teatre
maiestuoase, amenajări pentru practicarea
sportului, a deschis noi drumuri, a răspândit
educația grecească, a inițiat noi circulații
monetare și a dezvoltat comerțul. Plutarch5,
în cartea sa „Despre soarta norocoasă sau
virtutea lui Alexandru cel Mare”, declară
corect că „țările care nu l-au cunoscut pe
Alexandru nu au văzut lumina soarelui”.
Arrian6, de asemenea, notează că Alexandru
cel Mare de fapt a eliberat orașele pe care le-a
ocupat și a stabilit regimuri „liberale”. De
aceea, Strâmtorile au devenit la acea vreme
podul peste care civilizația greacă a pășit către
Asia7.
Mutarea capitalei vastului Imperiu Roman
în „Noua Romă” a conferit Strâmtorilor o
importanță strategică deosebită. Din timpuri
medievale, ele au jucat un rol important în
apărarea Constantinopolului până la căderea
acestuia în mâna otomanilor, în 1453, când au
intrat sub controlul total al turcilor. Problemele
legate de controlul Strâmtorilor au început în
1774, când tratatul de la Kuciuk-Kainargi
dintre Rusia și Imperiul Otoman regla proble-
mele de navigație liberă prin Strâmtori. Apoi,
-------------------------------------1~69~|---
în secolul al XlX-lea, controlul, sau crearea unui
regim special al Strâmtorilor, a devenit ținta
supremă a politicii externe a Rusiei. în 1809,
a fost semnat un tratat de pace între Marea
Britanie și Imperiul Otoman, interzicând
navigația tuturor navelor de război ale oricărei
puteri. Acesta a fost un mare succes pentru
Marea Britanie, care între timp avea sub
control Gibraltarul și Malta. Și a reușit să
realizeze izolarea navelor rusești în Marea
Neagră, blocându-le accesul către Mediterana.
în timpul revoluției grecești, Imperiul Otoman
a încercat de multe ori să interzică chiar și
navigația navelor comerciale care reprezen-
tau interese grecești. înfrângerea otomană
din timpul Războiului Ruso-Turc din 1828-
1829, i-a obligat pe otomani să semneze tra-
tatul de la Hunkiar Iskelesi, la 8 iulie 1833,
conform căruia Poarta va închide Dardanelele
oricăror vase de război cu excepția celor
aparținând Puterilor din Marea Neagră, la
cererea Rusiei. Acest tratat a creat condițiile
dominației absolute a Rusiei asupra Pontului
Euxin. Deoarece puterile vestice se temeau
de consecințele unei posibile expansiuni
rusești în Mediterana, Marea Britanie, Franța,
Austria și Prusia, au forțat Rusia, prin Con-
venția Strâmtorilor de la Londra, din 13 iulie
1841, să accepte ca numai navele de război
otomane să poată trece prin Strâmtori. Tratatul
de la Paris, din 30 martie 1856, a închis
Strâmtorile pentru toate navele de război,
făcând din Marea Neagră un teritoriu neutru
și a interzis fortificațiile, bazele maritime și
navele de luptă în regiunea acesteia.
Primul Război Mondial a izbucnit la 28 iulie
1914, prin atacul Austro-Ungariei asupra
Serbiei și s-a încheiat la 11 noiembrie 1918,
când Aliații au acceptat armistițiul Germaniei.
A durat aproximativ patru ani și trei luni, în
timp ce negocierile de pace au continuat cinci
ani. La 28 iunie 1919, a fost semnat Tratatul
de la Versailles, iar pe 10 septembrie cel de
la Saint-Germain, urmat de Trianon pe 4 iunie
1920, de Tratatul de pace de la Sevres din 1920,
și, în final, la 24 iulie 1923, de Tratatul de la
Lausanne, care constă în două părți, prima
legată de Strâmtori, care a fost anulată, iar cea
de-a doua, referitoare la menținerea păcii, este
încă în vigoare până în zilele noastre.
Regimul Strâmtorilor a început să capete
formă la Conferința de la San Remo, Italia din
aprilie 1920. Deciziile luate au fost înglobate
în Tratatul de la Sevres și au căpătat forma
actuală în timpul Convenției de la Montreux,
care a înlocuit complet toate prevederile
Tratatului de la Lausanne asupra Strâmtorilor8.
Conform Tratatului de la Sevres, deschiderea
Strâmtorilor, atât pe timp de pace, cât și pe
timp de război, pentru toate vasele comerciale
sau de război și pentru aviația militară și
comercială, fără deosebire de pavilion, era sub
controlul Comisiei Strâmtorilor. Comisia
Internațională va avea propria forță militară
pentru a asigura demilitarizarea regiunii
cuprinzând Strâmtorile, Dardanelele, Marea
Marmara și Bosforul. Fortificațiile existente
urmau a fi dezarmate și distruse, conform
tratatului, în următoarele trei luni9. Acest tratat
a fost o restaurare morală pentru Marile Puteri,
precum și o oportunitate politică. Implemen-
tarea lui urma să stopeze războaiele din
Balcani, să micșoreze complicațiile serioase
și să garanteze până în zilele noastre securi-
tatea în regiune10. Din nefericire, tratatul nu a
fost pus în aplicație, deși guvernul sultanului
l-a semnat, iar Uniunea Sovietică a recunoscut
prin Tratatul de la Moscova, din 16 martie
1921, principiul liberei navigații în Strâmtori.
într-un mod foarte diplomatic, Turcia a obținut
primul său succes. Reprezentantul lui Kemal,
Bekir Sami Bey, a reușit să semneze un acord
cu guvernul francez în cadrul conferinței
internaționale de la Londra, care viola multe
previziuni importante ale Tratatului de la
Sevres. La 10 mai 1921, Strâmtorile au fost
declarate neutre de către reprezentanții Marii
Britanii, Franței și Italiei. La acea vreme,
politica externă a Marii Britanii era împotriva
Turciei, susținând cu tărie întărirea pazei
Strâmtorilor. Dimpotrivă, Franța era de partea
Turciei. La 20 octombrie 1921, Franklin-
Bouillon, un diplomat reprezentant al Franței,
a semnat Tratatul de la Ankara, reprezentând
încoronarea eforturilor turcești de sabotare a
Tratatului de la Sevres - un tratat corect descris
{70~}
■ Revista de istorie militară ■
de președintele francez Poincare ca „mai
fragil decât faimosul porțelan al orașului în
care a fost semnat”.
Evoluțiile internaționale, incluzând retra-
gerea trupelor grecești din Asia Mică, au
început în august 1922 și au dat turcilor ocazia
de a ocupa Strâmtorile. Oricum, planul lor nu
a reușit, iar ei au renunțat la acest efort când
britanicii s-au opus utilizând forța. în același
timp, Aliații au trimis o notă președintelui
Kemal, la 22 septembrie, pentru a-1 informa
asupra modului lor pozitiv de a privi cererea
turcă de a primi Tracia până la râul Evros.
Corespondența s-a soldat cu armistițiul de la
Mudanya, din 11 octombrie 1922 și cu semna-
rea Tratatului de la Lausanne, condus de
Lordul Curzon11, la 21 noiembrie 1922. Nego-
cierile au durat multe luni și s-au încheiat la 4
februarie 1923, pentru a fi redeschise la 23
aprilie. Participanții au fost Grecia, Turcia,
Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia,
România și Serbia, în timp ce SUA au participat
ca observator. Bulgaria și Rusia au participat
doar la negocierile asupra statutului Strâm-
torilor; Belgia și Portugalia și-au rezolvat doar
problemele financiare cu Turcia. Grecia a fost
reprezentată de Eleftherios Venizelos12, Turcia
de ministrul său de Externe, generalul Ismet
Inonoii, Italia de primul ministru Benito
Mussolini, iar Franța de președintele Raymond
Poincare. Cea mai importantă problemă pentru
Marile Puteri era statutul Strâmtorilor. Inițial,
punctele de vedere erau complet contra-
dictorii. Uniunea Sovietică dorea să închidă
Strâmtorile pentru propria securitate, cu toate
că Tratatul de la Moscova (16 martie 1921)
recunoscuse deja suveranitatea Turciei în
condițiile liberei navigații a navelor comerciale.
Marea Britanie dorea opusul, adică Strâmtorile
să rămână deschise pentru ca flota sa să poată
naviga prin Marea Neagră. în final, pro-
punerile britanicilor au prevalat cu anumite
restricții. Principiul libertății tranzitului și al
navigației pe mare și în aer, prin Hellespont,
Propontis și Bosfor a fost recunoscut în
anumite condiții13.
Pentru a asigura o stare operațională sati-
sfăcătoare a Strâmtorilor, Tratatul a demili-
tarizat regiunile din jurul Bosforului și Hellespont,
inclusiv insulele de la intrarea în Strâmtori -
Imbros, Tenedos, Mavries, Lemnos și
Samothrace14. O comisie internațională a fost
formată sub supravegherea Ligii Națiunilor,
având reprezentanți din Marea Britanie,
Franța, Italia, Japonia, Grecia, Bulgaria,
Regatul sârbo-croato-sloven, Rusia și România,
condusă de Turcia. Regimul de demilitarizare
nu a afectat în realitate Grecia, deoarece se
referea doar la două insule, Lemnos și
Samothrace. în afară de aceasta, Turcia nu
agrea statutul Strâmtorilor după Lausanne din
diferite motive. A încercat să submineze, prin
toate mijloacele, tranzitarea navelor și a creat
serioase probleme, abuzând de drepturile sale
și blocând navigația prin Strâmtori15. Era
nerăbdătoare să găsească momentul potrivit
pentru a înlocui Tratatul de la Lausanne și a
reușit să îl schimbe în 1936 prin Convenția
de la Montreux. Guvernul Turciei, invocând
rebus sic stantibus (modificarea totală a
circumstanțelor), a considerat că prevederile
de la Lausanne sunt perimate și a convocat
înaltele Părți Contractante pentru revizuirea
tratatului16. Conjunctura internațională a favo-
rizat acest succes al Turciei, întrucât aceasta
devenise membră a Ligii Națiunilor din 1932,
Germania a denunțat prevederile militare ale
Tratatului de la Versailles, Italia a lipsit de la
Conferința de la Montreux ca urmare a atacului
său în Etiopia, Uniunea Sovietică a sprijinit
cu marea sa putere Turcia, iar Marea Britanie
a încercat să câștige Turcia de partea sa ca
aliat în eventualitatea unui război în Me-
diterana.
Conform prevederilor Convenției de la
Montreux, din 1936, Marea Marmara și
Bosforul căpătau libertate completă de tranzit
și de navigație. Convenția are 29 de articole,
4 anexe și un protocol17 și reprezintă triumful
intereselor turce și sovietice. După abolirea
demilitarizării, Turcia a recâștigat dreptul de
suveranitate, precum și controlul militar al
Strâmtorilor. Uniunea Sovietică și-a asigurat
dominația navală în Marea Neagră. Grecia a
profitat și ea de pe urma abolirii regimului
de demilitarizare al insulelor Lemnos și
-a Revista de istorie militară ■-
Samothrace18. Restricțiile noului statut sunt
prevăzute la articolele 10, 14 și de la 18 la
2119. Numai navele de luptă de suprafață,
ușoare și cele auxiliare aparținând puterilor
din Marea Negră și celorlalte puteri aveau
libertatea de tranzitare a Strâmtorilor. Clasifi-
carea navelor a fost bazată pe criteriile exis-
tente la acea vreme, în principal pentru a bloca
tranzitul navelor de război „de buzunar”.
Navele actuale nu sunt atât de mari, mitra-
lierele au calibre mai mici și celelalte arma-
mente sunt mult mai eficiente, fiind complet
necunoscute la vremea când a fost întocmită
Convenția, în consecință susmenționata
restricție și-a pierdut semnificația. Restul
restricțiilor însă rămân de mare importanță,
în special cele referitoare la tonaj și durata
de staționare în Marea Neagră. Forțele care
tranzitează Strâmtorile nu pot cuprinde mai
mult de nouă nave și nu pot depăși 15 000 de
tone, în timp ce tonajul total al navelor de război
ale puterilor ce nu aparțin Mării Negre nu
poate să depășească 30 000 de tone și, cu totul
excepțional, 45 000 de tone. Nicio navă de
război nu poate rămâne în Marea Neagră mai
mult de 21 de zile.
Convenția de la Montreux a impus res-
tricții și statelor riverane Mării Negre privind
ieșirea lor la Marea Egee prin Strâmtori.
Navele de luptă și crucișătoarele de orice
mărime pot traversa individual Strâmtorile,
escortate doar de două distrugătoare20. Sub-
marinele lor construite, sau achiziționate din
afara Mării Negre, pot intra în Marea Neagră
pentru a ajunge la bazele lor cu condiția ca
Turcia să fie informată imediat. Submarinele
ce urmează a fi reparate în șantiere din afara
Mării Negre trebuie să urmeze aceeași
procedură și dându-se informații detaliate
Turciei. în orice caz, aceste submarine trebuie
să se deplaseze ziua la suprafață și trebuie să
treacă prin Strâmtori individual21.
Convenția de la Montreux a fost imple-
mentată cu succes până la începutul celui de-
al Doilea Război Mondial și pe perioada cât
Turcia părea să fie neutră. în martie 1945,
Uniunea Sovietică a anulat Tratatul de la
Moscova, semnat cu Turcia în 1925, și a
încercat să revizuiască radical statutul Strâm-
torilor. în același timp, a cerut amplasarea
bazelor sovietice în Strâmtori, a ridicat preten-
ții teritoriale de-a lungul coastei Mării Negre
și a acuzat Turcia - nu în van - că nu este
imparțială ca o putere neutră, ci i-a sprijinit
pe naziști și a acționat împotriva Rusiei22.
Aceste puncte de vedere sovietice au fost
exprimate oficial printr-o notă din august
1946, care propunea tranzitul liber în orice
moment și navigarea tuturor vaselor comer-
ciale și de război ale puterilor Mării Negre,
precum și un embargo pentru toate celelalte
nave de luptă neaparținând puterilor Mării
Negre, cu unele excepții neprecizate în notă.
Uniunea Sovietică a intenționat să creeze un
nou statut de navigație condus exclusiv de
puterile Mării Negre, astfel încât să țină
deoparte toate celelalte state. A dorit, de ase-
menea, să preia apărarea Strâmtorilor în
cooperare cu Turcia. Aceasta nu obiecta împo-
triva reformării statutului existent, dar refuza
să discute orice propunere care aducea atin-
gere drepturilor sale suverane și a respins
cererea Moscovei de amplasare a bazelor
militare, insistând pe necesitatea implicării
Marii Britanii și a SUA la formarea noului
regim. Guvernul Turciei era conștient că
implicarea Rusiei în apărarea Strâmtorilor va
afecta poziția strategică a țării sale și îi va
aduce periculos de aproape de o putere cu o
politică total diferită, țintind expansiunea
influenței sale internaționale. Puternica
presiune sovietică a adus Turcia mai aproape
de Marea Britanie și SUA, care și-au mani-
festat interesul de a participa la o conferință
de revizuire a statutului Strâmtorilor. în
același timp, SUA au obiectat față de formarea
unui nou statut cu caracteristici locale, precum
și la cererea sovieticilor de a participa la
apărarea regiunii.
Cea dintâi țară care a adus propuneri
concrete a fost SUA, la 2 noiembrie 1945.
Primele trei puncte ale notei americane
satisfăceau cererile sovietice. Strâmtorile ar
fi rămas deschise tranzitării tuturor navelor
comerciale, chiar și pe timp de război, precum
și trecerii vaselor de război aparținând pute-
■ Revista de istorie militară ■
rilor Mării Negre, în timp ce trecerea tuturor
celorlalte nave de război era permisă doar cu
acordul special al Forțelor Mării Negre, sau
atunci când navele luau parte la o operație a
ONU. Aceste puncte de vedere și lipsa de
reacție din partea părții britanice ne surprinde
chiar și acum. La acea vreme, interesul
acestor două Mari Puteri în restricționarea
ieșirii sovieticilor la Mediterana este posibil
să fi fost redus, sau exista o necunoscută în
contextul comunității internaționale. Cum altfel
poate fi explicată această atitudine? Două Mari
Puteri nu aveau obiecțiuni să-și piardă dreptu-
ile și așa limitate de acces al navelor lor de
război în Marea Neagră și abandonau această
regiune maritimă suveranității sovietice.
Această activitate diplomatică nu a avut
rezultate și nimic nu s-a întâmplat. „Războiul
Rece” a contribuit, de asemenea, la aceasta
pe măsură ce relațiile dintre Est și Vest se
deteriorau gradual. Doctrina Truman, care
literalmente a salvat atâtea state, a inclus și
Turcia, aducând-o mai aproape de Vest23. La 4
aprilie 1949, semnarea Tratatului Organizației
Atlanticului de Nord a format un puternic grup
de state liberale, fidele scopurilor și princi-
piilor Cartei ONU, cu dorința puternică de a
trăi în pace cu alte popoare și cu guvernele
acestora. în februarie 1952, Alianța s-a lărgit
prin accederea simultană a Turciei și Greciei24.
Relațiile turco-sovietice nu mai erau la un nivel
satisfăcător. A existat o mică îmbunătățire la
30 mai 1953, când Uniunea Sovietică a
renunțat la pretențiile sale asupra unor teritorii
turcești25.
Convenția de la Montreux a avut o validitate
de douăzeci de ani26. în 1956, cei douăzeci
de ani au expirat, dar nu a fost revizuită și
este încă în vigoare. Este o certitudine că a
operat și continuă să o facă într-un mod
satisfăcător. Uniunea Sovietică și-a folosit
drepturile și navele sale de război traversau
foarte des Strâmtorile în drumul lor către
Mediterana. Multe submarine venind de la
bazele27 din Oceanul Arctic și din Marea
Baltică s-au alăturat flotei sovietice. Statele
Unite ale Americii nu au semnat Convenția,
dar au respectat-o pe deplin. în eforturile lor
----■ Revista de istorie militară ■------------
de a o păstra în vigoare, acestea și-au trimis
navele în Marea Neagră, dar urmându-i cu
strictețe prevederile. Turcia, însă, a creat
multe probleme, în ciuda obligațiilor sale
contractuale. A încercat să reglementeze
regimul de navigație al Strâmtorilor prin acte
unilaterale. A elaborat acte turcești relevante
în 1994 și 1998, precum și măsuri de
restricționare a navigației în noiembrie 2002.
în acest cadru, Turcia și-a exprimat cu putere
dorința de a înlocui denumirile „Strâmtorile
Dardanele, Marea Marmara și Bosfor”, sau
„Strâmtorile”28, care apar în formulările Con-
venției, cu altele precum Strâmtorile Turcești,
sau Strâmtorile Qannakale, Strâmtorile
Istanbul, pentru a le introduce gradual sub
reglementările sale și a submina validitatea
Convenției de la Montreux, precum și
garanțiile internaționale de navigație liberă pe
care Montreux le legiferează29. Turcia a imple-
mentat un Regulament de Trafic Maritim al
Strâmtorilor Turcești de la 1 iulie 1994, pentru
a controla tranzitul prin Strâmtori. Acest
Regulament violează prevederile Convenției.
Organizația Maritimă Internaținală (OMI) a
îndemnat la prudență în mai 1994, pentru a
evita acțiuni ulterioare din partea Turciei.
Faptul că traficul crescut prin Strâmtori cau-
zează probleme și ar putea crea pericole nu
poate fi ignorat. Pe de altă parte, dacă Turcia
dorea să contribuie pozitiv la aceste probleme,
putea aduce problema în discuția OMI și
cerând comunității internaționale să ia măsu-
rile necesare, în loc de a încerca să anuleze
unilateral Convenția de la Montreux. Aceasta
a fost în spiritul Comitetului legislativ al OMI
pe timpul relevantei Adunări din octombrie
1994. Turcia, însă, în loc să modifice Regu-
lamentul său, a publicat instrucțiuni de
implementare și nu ajustări ale acestuia con-
forme Convenției. Luând în considerare acest
fapt, pe timpul Adunării, Comitetul de Securi-
tate Maritimă (CSM 65) a adoptat concluziile
președintelui său, referitoare la navigația prin
Strâmtori, urmând Regulile și Recomandările
OMI și a subliniat necesitatea de a se conforma
legilor internaționale și Convenției de la
Montreux din 1936. De asemenea, a sfătuit
-----------------------------m—
guvernele și organizațiile internaționale să
raporteze toate chestiunile tehnice, ivite pe
timpul tranzitului prin Strâmtori, Sub-
comitetului pentru Securitate Navală al OMI,
care este competent în soluționarea lor. în
octombrie 1995, cea de a 19-a Sesiune Plenară
a OMI a adoptat Regulamentul și Recoman-
dările pentru traficul maritim prin Strâmtori
care au fost adoptate la precedenta sesiune
(63 - martie 1994). A confirmat că acestea
urmăresc protecția traficului maritim și al
mediului în aria Strâmtorilor, fără a influența
drepturile navelor de trecere prin Strâmtori așa
cum sunt ele prevăzute de Convenția Interna-
țională asupra Legii Maritime din 1982 și de
Convenția de la Montreux din 1936. în plus, a
menționat că și Codul de Regulamente al
Turciei ar trebui să fie în complet acord cu
acestea. Urmând unei inițiative rusești, Rezo-
luția finală a inclus propunerea de înființare a
unei Comisii Internaționale pentru observarea
Regulamentului de Trafic turcesc și a trecerii
prin Strâmtori. Turcia, însă a declarat că nu
împarte dreptul său de a vorbi despre Strâmtori.
Oricum, atunci când acte unilaterale ale uneia
dintre părțile contractante ale Convenției
constituie violări grave ale legii internaționale,
ele nu pot anula sau înlocui acordurile interna-
ționale. Toate părțile consideră că statutul
Convenției de la Montreux nu ar trebui încălcat,
în special în privința dreptului de navigație
liberă, sub nicio scuză.
Sfârșitul „Războiului Rece” a influențat
considerabil pericolele ce se iveau prin neim-
plementarea statutului asigurat de Montreux.
Inițiativele de reformare a acestuia din partea
statelor care aveau motive să o ceară au fost
puține, cu excepția Turciei, care continuă să
insiste, dar nu atât de puternic. în zilele noas-
tre, disputa dintre Est și Vest nu mai există,
iar rolul NATO a fost redefinit după disoluția
Pactului de la Varșovia. La cea de a cincea
extindere a NATO, în 2004, șapte noi membri
au aderat la Alianță, inclusiv două puteri ale
Mării Negre, Bulgaria și România30. Anul
trecut, aceste două țări au devenit și membre
ale UE. Turcia, care este membră NATO din
1952, speră să acceadă curând în UE.
Legăturile dintre statele interesate de Strâm-
tori se strâng continuu și fac ca viitorul să
arate optimist. Condiția de bază este însă men-
ținerea regimului legal al Convenției de la
Montreux și stricta sa implementare, prin care
pot fi asigurate pacea și prosperitatea.
BIBLIOGRAFIE
BRUMA M., “NATO and EU Membership Impact
Over the National Security Strategy of Romania”,
„Monitor Strategic, Revistă de Studii de Securitate”,
1-2/2004, Institutul pentru Studii Politice de Apărare
și Istorie Militară, București.
BUZAN BARRY, “The Regime and the Future of
the Convention of Montreux”, din revista “Survivaf’,
traducere în Revista de Apărare Națională, volumul 4
(1977) (BUZAN BARRY, «Oi Eâăâoopâ eâeâi
ÎYeeii oco Goieleco 616 îiiânY», tinerii âio
OiBlâoîo Âeâeipi îâeââpi oio BâiââeoociEîo
W arwick, „Survival", IlYîâneiâ ÂâeYîâneio
1976, âiââțîiofiâooț: Ââeeâpnțoq Âelee&o
Ăîyițn, cây+io 4, 1977).
CHRISTOPOULOS G., Diplomatic History of Modern
Greece, Atena 1935 (xNEOOI B ÎOEIOÂ, Aeâeuîâceel?
Brâînliâ 6co IYâ6 Âcnjp&o, Aetiae 1935).
DIMITROV L, “Regional Environment in Southeast
Europe After Enlargement: A View from Bulgaria”,
Seminarul Internațional “US Realignment and NATO
Transformation: Implications for Southeast Europe and
Greater Black Sea Region”, Institutul pentru Studii
Politice de Apărare și Istorie Militară, București 2004.
ECONOMIDES K., “The Legal Regime of the
Aegean: The Legality of Armament of the Greek
Islands in the Aegean” din notele Simpozionului
(Rhodes 4-6 noiembrie 1994), cu atenția lui S. Perrakis,
publ. A. Sakkoulas, Atena- Komotini, 1996
(ÎEEIIÎÎEÂțl E., «Oi liîeeu Eâeâoopo oio
AeăâEio: C Îiîeîuoțoâ Âîiâeeoîiy oui
Âeecieejpi fcoejpi 616 AeaâEic», S6u 6â EnâeceeU
Ooîâiofilo (Nuâiâ, 4-6 fiâîânfiio 1994) ,
ââeîYeâea 6. Eânnâeț!, Sea Ă. CUeeioeâ, Âătiâ
Eiîiâqil>, 1996)
ECONOMIDES K., “The Island of Lemnos and
the so-called obligation for its demilitarisation” din
Analele Militare, voi. iulie-septembrie 1983.
(ÎEEÎliÎEÂQ E., «Q EPîiiâ eâe q Âiteâl
Oâi-i-nYuoț: Aâioonââeuc®iâ ie&ââuo oco»,
âSii 6â OcnâceuSeU xnileeU, câța-îo ESce., Acă.,
Oââ., 1983).
FULLERJ.F.C., The Generalship of Alexander the
Great, traducere de Koliopoulos K., Editura Piotita,
Atena 2004 (C Eaeicoto 6cnâScâeet> 616 îâăUeio
■ Revista de istorie militară *
Âeâîulănio - iâcUonâoc Eieeuâioeio E.) ,
âeâucâeo Bîeu&oă Ăe&iâ 2004.
HALKIOPOULOS T., “Reflections on the Issue of
the Straits used for International Navigation”, Lucrările
Conferinței „The Passage of Ships through Straits”,
Analize de Apărare, Atena, 23 octombrie, 1999.
INAN Y., “A Turkish view on the Current Regime
of the Turkish Straits”, Lucrările Conferinței „The
Passage of Ships through Straits”, Analize de Apărare,
Atena, 23 octombrie, 1999.
IOANNOU K, ECONOMIDES K. ROZAKIS CHR.,
FATOUROS A., Public Law (Theory of the Sources),
editura A. Sakkoulas, Atena • Komotini, 1988).
(EUÂIIÎO E., iEEÎIÎÎEÂQO E. , NÎAĂEQO xN„
6 Â6 ION IO Â, Âqîuoei ÂEeâei (EâunEâ oui
Bqăjpl) , âeă Â. OUeeioeâ, Âe&iâ-EiîîoqLt,
1988).
IONESCU M., România - NATO Chronology 1989-
2004, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și
Istorie Militară, Editura Militară, București, 2004.
IONESCU M., “NATO in Transformation, Tour
d’ Horizon”, „Monitor Strategic, Revista de Studii de
Securitate și Apărare”, l-2/20041 Institutul pentru
Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, București.
KOLTAIR V., “The Russian view on the Regime of
the Black Sea Straits”, Lucrările Conferinței „The
Passage of Ships through Straits”, Analize de Apărare,
Atena 23 octombrie, 1999.
KONSTANTINIDIS K„ “International Develop-
ment of the Status of the Straits”, Revista Armatei,
publicație lunară a Marelui Stat Major al Armatei, nr.
12, decembrie 1956 (EUI66ĂIOEIEÂQ E., «Q
ÂeâeLto ÂÎYeeîed o io EâeâooL cîo oui 6câiț>i»,
Ăăîeât OcnâceuceeB ÂâeeăLnțced, îcieâiâ. Yeâioc
Ăâieeiy ÂâeoâeâBio Oonâoiy, âneeîuo 12,
ÂâeYîâneio 1956).
MOSCHOPOULOS V., The Issue of the Straits ■
Contribution to the Diplomatic History, Atena, 1926
(I IOx IBIOEÎOÂ, Oiaelcțîâcui Ocăijpi. Coîâiet
âebâț ÂeâeuîâceeCi EcoirCâi, âi Aetiâeo 1926).
MIHALKA M., “NATO Response Force Rapid?
Responsive? A Force?”, „Monitor Strategic, Revista
de Studii de Securitate și Apărare”, 1-2/2004,
Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie
Militară, București.
MICHOV K., “Building a Greater Black Sea
Defense Ministerial and Black Sea Task Force: A View
from Bulgaria”, Seminarul International “US Reali-
gnment and NATO Transformation: Implications for
Southeast Europr and Greater Black Sea Region,
Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie
Militară, București 2004.
NICOLAOU CH., International Political and
Military Treaties - Conventions and Agreements,
additional publications of the General Staff of Army,
---■ Revista de istorie militară ■-----------
Atena 1980 (IEEI EÂI 6 x., ÂeâeiâEo Bieeceeîoeâe
OânâoeuoeeYd OoieBeâo - OoîouiBâo eâe
OoîâUoâeo, ooîâe. Âeâucâeo ÂÂ6., Ââ&iâ 1980).
OXMAN B., “The Application of the Straits Under
the UN Convention on the Law of the Sea in Complex
Situations such as the Aegean Sea”, Lucrările Con-
ferinței „The Passage of Ships through Straits”, Analize
de Apărare, Atena 23 octombrie, 1999.
PAPARIGOPOULOS K., Condensed History of the
Hellenic Nation, publications Pergaminai, Atena 1955
(BĂBĂNQÂÎ B ÎOEI 6 E., Ââtoiîio EcoînEâ oio
Âeecieeiy >eiico, âeă. «EănăâîqiâE», Âătiă,
1955).
PAZARCHI H., The Demilitarisation Regime of
the Eastern Aegean Islands, traducere în limba greacă:
Alexandris A. - Economides K., The Legal Regime of
the Greek Islands of the Aegean - Reply to a Turkish
Study, editura Gnosi, Atena 1989 (BÂIĂNJEE x. 61
Eâeâoojpo A 3 iccnâoee 13 ifișcco oui fcoe]ol oio
Ăiâoieeeiy ĂeăâBio, ÂeeqieeP îâoUonâoc:
Ăeâîâiâflt Ă., - iEEÎIÎÎEÂQ E., 61 Iiieeu
Eâeâoojco oui Âeecieejci Iqoejpl oio ÂeââBio -
ÂâUiccoc oâ 6icneeel> îâeYoq, âeă. «Ai/xic»,
Âătiă, 1989).
POLITIS S., The Naval Strategy of the USA and
Great Britain from the Washington Conference
(November 1921) to September 1939 - Its
Etfectiveness to War Preparations, Colegiul Naval de
Război,Atena, 1991 (B ÎEEOQ O., Îâoiâueâîio: Q
lâooeet OcnâcțâeeS oui ț.D.Â. eâe oqo îâăUeco
ÂnâoâlEâo âSu cci ÂeUoeâaq oqo îoâoeeojplio
(IlYîâneio 1921) Yuo oii CââcYiânei 1939 eâe
ÂeoEicoc oco Ăâioâeâoîâoeeucțoâo oco ooci
Bieâîeet Eniâoieîâcf-â, I.O.B., Âătiâ, 1991).
POLITIS S., NATO Establishment and Enlar-
gement, Note de la Conferința Internațională asupra
Alianțelor și Coalițiilor Militare, Secolul al 20-lea, Sofia
Bulgaria, 2-5 octombrie 2007.
POLITIS S., Demilitarization and the legal regime
of the Aegean islands according to International Law,
„Revue Hellenique de Droit International”, al 56-lea
an, voi. 1/2003.
ROUKOUNAS E., Foreign Policy 1914-1923, edit.
Grigoris, Atena 1978 (NÎOEÎOIĂ Â. , Âîuoâneet
Bieeceet, 1914-1923, âeă. «Âficaunc», Âătiâ,
1978).
ROUKOUNAS E„ International Law I, II, III,
editura A. Sakkoulas, Atena 1980-83 (NIOEIOIÂ
Â, ÂeâeiYo ÂieââH; H, UE, âeă Â. CUeeioeâ Âătiâ,
1980-83).
SCOVAZZI T., “The evolution of internațional
Regime concerning Passage of Ships through the Black
Sea Straits”, Lucrările Conferinței „The Passage of
Ships through Straits”, Analize de Apărare, Atena 23
octombrie, 1999.
---------------------------------------75—
SKALTSAS K., The Defence Equipment of the
Eastern Aegean Islands, din „Military Revue”, voi. 2,
1994 (OEĂEOOĂ E., «I Ăîoîceeuo Ăîiâeeoîuo oui
Iqoejpî o io Ăiâoieeeîy ĂeăâBi», ââii oc
Conâoeuoeel> Âdeeâjoncoc, cây?io 2, 1994).
SKALTSAS K., The Treaty of Lausanne, Political
and Diplomatic Comments, Atena, 1973 (OEĂEOOĂ
E., Q OoieBeq oco EusUiiqâ. DieeceeU e®
ĂeâeuîâoeeU Cn-iiasâ, ĂeMâ, 1973).
SIMON J., “Partnership for Peace: Charting a
Course for a New Era” „Monitor Strategic, Revistă de
Studii de Securitate și Apărare”, 1-2/2004, Institutul
pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară,
București.
SOCOR V., “NATO Prospects in South Caucasus
and Eastern Europe”, „Monitor Strategic, Revistă de
Studii de Securitate și Apărare”, 1-2/2004, Institutul
pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară,
București.
TALPEȘ I., “Implications of NATO and EU
Enlargement on the Security of Romania, in the
Context of Southeastern Europe”, Seminarul
Internațional “Southeast European Security After the
2004 Dual Enlargement”, Institutul pentru Studii
Politice de Apărare și Istorie Militară, București 2003.
TOMAI F., “24 July 1923 The Backstage of the
Treaty of Lausanne”, ziarul TO VIMA, 23 iulie 2006,
p. A14, ref. articol B14820A141, ID: 279307 (6î I Ă £
6., «24 EÎOEEÎO 1923 6î Bânâoe&lei oco
Coieteco oco EusUiîqâ», ĂoqîânBââ Oi ÂQÎĂ,
23 EioeBio 2006, câe. A14, eîiăeeuo Unenio
B14820A141, ID: 279307).
WEBER FRANK G., The Evasive Neutral:
Germany, Britain, and the Quest for a Turkish Alliance
in the Second World War, (î Ăâeotââeio îoâYoâniâ:
AâniâiEâ Ănâoâif-â eâeoî JEtociâ oț» Oicneeeto
Coîîâ+Bâo ooii Â' Dâăeuoîei Biieâîi) Columbia:
Editura Universității Missouri, 1979.
YAKOV N., “Lessons Learned from New Allies’
and Partners’ Experiences in Out of Area
Deployments: A View from Bulgaria”, Seminarul
Internațional “US Realignment and NATO
Transformation: Implications for Southeast Europe and
Greater Black Sea Region, Institutul pentru Studii
Politice de Apărare și Istorie Militară, București 2004.
YOUNG C., “A Matter of Safe Passage of Ships
under Internationally Agreed Rules The American
view”, Lucrările Conferinței „The Passage of Ships
through Straits”, Analize de Apărare, Atena, 23
octombrie, 1999.
----W-------------------------------------------
1	Numele istoric al mării dintre sud-estul Europei
și Asia Mică. Este conectată la Mediterana prin Bosfor
și Marea Marmara. Numele s-a schimbat în Marea
Neagră datorită vremii rele care este în zonă de obicei.
Numele original, Euxeinos Pontos, dimpotrivă
înseamnă „marea ospitalieră”. Țările care o mărginesc
sunt Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și
Ucraina.
2	Expediția Argonauților este o călătorie mitologică
cu o navă numită Argo, la bordul căreia se aflau
principalii eroi ai Greciei antice conduși de lason.
Destinația lor era Colchida, punctul estic al Euxeinos
Pontos.
3	Potrivit introducerii Convenției de la Montreux:
“... strâmtorile Dardanele, Marea Marmara și Bosforul,
cuprinse sub numele general de Strâmtori...”.
4	Alexandru înseamnă în greaca veche „cel care
urăște luptele”. Numele tatălui său era Philippos,
însemnând “prietenul cailor”, iar al mamei sale
Olympias. Numele ei vine de la cuvântul “Olympos” ,
muntele unde trăiau zeii Greciei antice.
5	Plutarch a trăit aproximativ din 45 până în 120
d.Hr. El s-a născut în Chaeronea, Boeotia și a fost
preot al lui Apollo la Oracolul din Delphi. El a călătorit
mult și a fost un important istoric și biograf.
6	Cunoscut ca Flavius Arrianus, el s-a născut
aproximativ în 105 d.Hr., în Nicomedia, Asia Mică și a
fost un comandant militar, precum și un mare istoric,
filozof și geograf. De asemenea, el a devenit preot al lui
Demeter și Persephona. Deținea înalte demnități militare
și politice în Imperiul Roman. A murit după 146 d.Hr.
7	Cf. J.F.C. Fuller, The Generalship of Alexander
the Great, tradus de K. Koliopoulos.
8	Prefața sa este clară și nu poate fi înțeleasă greșit:
„...Dorind să reglementeze tranzitul și navigația în
Strâmtorile Dardanele, Mării Marmara și Bosforului,
cuprinse sub denumirea generală de «Strâmtori» astfel
încât să respecte, în cadrul securității Turciei și al
siguranței în Marea Neagră a țărilor riverane, principiul
consfințit de articolul 23 al Tratatului de Pace semnat
la Lausanne, pe 24 iulie 1923; a reușit să înlocuiască
prin prezenta Convenție, Convenția semnată la
Lausanne, la 24 iulie 1923, și și-au desemnat drept
plenipotențiari ....”.
9	V. Moschopoulos, The Issue of the Straits -
Contribution to the Diplomatic History, p. 101; Ch.
Nikolaou, International Political and Military Treaties
- Conventions and Agreements, pp. 255-60.
10	Cf. G. Christodoulou, Diplomatic History of
Modern Europe, pp. 50-1.
11	Ministrul de Externe al Marii Britanii.
12	Politician grec născut la Mournies, Chania, în
1864 și mort în 1936. A fost ales de multe ori prim
ministru și a jucat un rol important în viața politică a
țării.
------------■ Revista de istorie militară ■----------
13	Cf. K. I. Skaltsas, The Treaty of Lausanne.
Political and Diplomatic Comments, pp. 14-7.
14	Acesta a fost motivul real pentru demilitarizare
și nu pentru securitatea Turciei. Dacă securitatea
Turciei împotriva amenințării Greciei ar fi fost unul
dintre motive, atunci restricțiile nu s-ar extinde atât
de mult asupra teritoriilor Turciei. Vezi S. Politis,
Demilitarization and the legal regime of the Aegean
islands according to internațional law, p. 247 și
următoarele.
15	Vezi Moschopoulos, op.cit. nota de subsol 8,
pp. 100-11.
16	E. Roukounas, International Law, voi. 1. p. 165.
17	Protocolul atașat se referă la remilitarizarea
directă doar din partea Turciei. Conform Articolului 3
„Prezentul Protocol va intra în vigoare din data de
astăzi”, 20 iulie 1936 și nu 9 noiembrie 1939 când
Convenția a fost implementată. Această prevedere
specială a dat Turciei privilegiul de a-și exercita
drepturile mai devreme, fără totuși a priva celelalte
state de vreun drept acordat după intrarea în vigoare
a Convenției de la Montreux. Vezi H. Pazarci, The
Demilitarisation Regime of the Eastern Aegean
Islands, tradus în limba greacă de A. Alexandris; K.
Economides, The Legal Regime of the Greek Islands
in the Aegean - Reply to a Turkish Study, p. 147.
18	Vezi: Politis, op. cit. nota de subsol 13. La 31
iulie 1936, în timpul unei dezbateri a Adunării
Naționale a Turciei pentru ratificarea Convenției de la
Montreux, ministrul turc al Afacerilor Externe, Rustu
Aras, a declarat plin de bucurie: “prevederile
referitoare la insulele Lemnos și Samothrace, care
aparțin prietenei și vecinei noastre, Grecia, și care au
fost demilitarizate prin Convenția de la Lausanne în
1923, sunt abolite de Convenția de la Montreux, iar
noi suntem încântați de aceasta... Cu acest prilej
doresc să subliniez una din trăsăturile noi ale politicii
Turciei: aceea de a dori prietenilor noștri ceea ce ne
dorim pentru noi înșine și de a nu dori pentru ei și
pentru nici o altă putere ceea ce noi considerăm
nedrept”. Vezi: „Turkish Gazette of Great National
Assemblies”, voi. 12, Adunarea din 31 iulie 1936,
p. 309.
19	Articolul 10. Pe timp de pace, navele ușoare
de suprafață, navele mici de luptă și cele auxiliare, fie
că aparțin puterilor Mării Negre, sau nu și, indiferent
de pavilion, vor beneficia de libertatea de tranzit prin
Strâmtori fără vreo taxă sau plată de orice fel, deoarece
acest tranzit a început la lumina zilei și este subiect al
condițiilor prevăzute de Articolul 13 și de articolele
următoare. Vasele de război, altele decât cele care
intră în categoriile menționate în paragraful precedent,
beneficiază doar de dreptul de tranzit în condițiile
speciale prevăzute la articolele 11 și 12. Articolul
14. Tonajul maxim global al tuturor forțelor navale
străine care pot trece prin Strâmtori nu va excede
----■ Revista de istorie militară ■-----------------
15 000 de tone, cu excepția cazului prevăzut de
articolul 11 și Anexa III a prezentei Convenții. Forțele
specificate la paragraful precedent nu vor cuprinde
însă mai mult de nouă nave. Vasele, aparținând
puterilor Mării Negre sau nu, care ancorează într-un
port din Strâmtori, conform prevederilor articolului
17, nu vor fi incluse la acest tonaj. Nici vasele de
război care au suferit defecțiuni pe timpul traversării
prin Strâmtori nu vor fi incluse la acest tonaj; aceste
vase, pe timpul reparațiilor, vor fi subiect al oricăror
prevederi speciale referitoare la securitate menționate
de Turcia. Articolul 18. (1) Tonajul global pe care
puterile neaparținând Mării Negre îl pot avea în
această mare, pe timp de pace, este limitat după cum
urmează: (a) Cu excepția celor prevăzute la paragraful
următor (b), tonajul agregat al menționatelor puteri
nu va depăși 30 000 de tone; (b) Dacă, la un moment
dat, tonajul celei mai puternice flote din Marea Neagră
va excede cu 10 000 de tone tonajul celei mai puternice
flote din Marea Neagră la momentul semnării
prezentei Convenții, tonajul global de 30 000 de tone
menționat la paragraful (a) va fi mărit cu aceeași
cantitate, până la maxim 45 000 de tone. în acest
scop, fiecare putere a Mării Negre va informa guvernul
Turciei, în conformitate cu Anexa IV a prezentei
Convenții, la 1 ianuarie și 1 iulie ale fiecărui an, asupra
tonajului total al flotei sale din Marea Neagră; iar
guvernul Turciei va trimite această informație
celorlalte înalte Părți Contractante și Secretarului
general al Ligii Națiunilor; (c) Tonajul pe care oricare
putere neaparținând Mării Negre îl poate avea în
această mare va fi limitat la două treimi din tonajul
global prevăzut de (a) și (b) de mai sus; (d) în cazul, în
care una sau mai multe puteri neaparținând Mării
Negre doresc să trimită forțe navale în Marea Neagră
pentru un scop umanitar, respectivele forțe nu vor
depăși în nici un caz 8000 de tone în total și vor fi
lăsate să intre în Marea Neagră fără a trebui să facă
notificarea prevăzută la Articolul 13 al prezentei
Convenții, pe baza unei autorizații obținute de la
guvernul Turciei, ce se acordă în următoarele
circumstanțe: dacă cifra tonajului global specificată în
paragrafele (a) și (b) nu a fost atinsă și nu va fi depășită
prin desfășurarea forțelor care urmează a fi trimise,
guvernul Turciei va garanta acordarea susnumitei
autorizații, în cel mai scurt timp posibil, de la primirea
cererii care i-a fost adresată; dacă cifra menționată a
fost deja atinsă, sau va fi depășită prin desfășurarea
forțelor ce se dorește a fi trimise, guvernul Turciei va
informa imediat celelalte puteri ale Mării Negre
despre cererea de autorizare și, dacă numitele puteri
nu au obiecțiuni în douăzeci și patru de ore de la
primirea informației, guvernul Turciei, în cel mult
patruzeci și opt de ore, va informa puterile interesate
de decizia luată legat de cererea făcută. Orice altă
viitoare intrare în Marea Neagră a forțelor navale ale
---------------------------------------—
puterilor neaparținând Mării Negre va fi admisă doar
în limita tonajului global prevăzut la paragrafele (a) și
(b) de mai sus. (2) Vasele de război ale puterilor
neaparținând Mării Negre nu pot rămâne în Marea
Neagră mai mult de douăzeci și una de zile, indiferent
de motivul prezenței lor acolo. Articolul 19. în timp
de război, Turcia nefiind beligerantă, vasele de luptă
vor beneficia de libera trecere totală și navigație prin
Strâmtori în aceleași condiții cu cele prevăzute la
Articolele 10 până la 18. Vasele de luptă aparținând
puterilor beligerante nu vor traversa Strâmtorile cu
excepția cazurilor ivite din aplicarea articolului 25 al
prezentei Convenții și în cazurile de asistență acordată
unui stat victimă a unei agresiuni, în virtutea unui
tratat de asistență mutuală ce implică Turcia, încheiat
în cadrul Acordurilor Ligii Națiunilor și înregistrat și
publicat conform cu prevederile articolului 18 al
Acordurilor. în cazurile excepționale menționate în
paragrafele precedente, limitările prevăzute la artico-
lele 10 până la 18 ale prezentei Convenții nu sunt
aplicabile. în ciuda interzicerii de trecere prevăzută
în paragraful 2 de mai sus, vasele de război aparținând
puterilor beligerante, fie că ele aparțin Mării Negre
sau nu, care sunt separate de bazele lor, se pot întoarce
la acestea. Vasele de război aparținând puterilor
beligerante nu vor face nici o captură, nu vor exercita
dreptul de vizitare și cercetare și nu vor desfășura
acțiuni ostile în Strâmtori. Articolul 20. în timp de
război. Turcia fiind beligerantă, prevederile articolelor
10 până la 18 nu vor fi aplicabile; trecerea navelor de
luptă va fi lăsată complet la discreția guvernului Turciei.
Articolul 21. Dacă Turcia se consideră amenințată
cu un pericol iminent de război, aceasta va avea dreptul
de a aplica prevederile articolului 20 al prezentei
Convenții. Vasele care au trecut prin Strâmtori înainte
ca Turcia să facă uz de puterile conferite de paragraful
precedent și care, din acest motiv, se află separate de
bazele lor, se pot întoarce la acestea. Este, oricum,
înțeles că Turcia poate nega acest drept vaselor de
luptă aparținând statului a cărui atitudine a dat naștere
la aplicarea prezentului articol. Dacă guvernul Turciei
va face uz de puterile conferite în primul paragraf al
acestui articol, o notificare a acestui fapt va fi adresată
înaltelor Părți Contractante și Secretarului general al
Ligii Națiunilor. Dacă Consiliul Ligii Națiunilor decide
cu o majoritate de două treimi că măsurile luate de
Turcia nu sunt justificate și dacă aceasta este opinia
majorității înaltelor Părți Contractante semnatare ale
prezentei Convenții, Guvernul Turciei va dispune
încetarea măsurilor în chestiune, precum și a oricăror
alte măsuri care au fost luate în condițiile articolul 6
al prezentei Convenții.
20	Articolul 11. Puterile Mării Negre pot trimite
prin Strâmtori nave cu tonaj mai mare decât cel
prevăzut în primul paragraf al articolului 14, cu condiția
ca aceste vase să treacă prin Strâmtori individual,
escortate de nu mai mult de două distrugătoare.
21	Articolul 12. Puterile Mării Negre vor avea
dreptul de a trimite prin Strâmtori, în scopul întoarcerii
la bazele lor, submarine construite, sau achiziționate
din afara Mării Negre, pe baza unei notificări adecvate
asupra staționării sau achiziționării acestor submarine,
adresată Turciei. Submarinele aparținând numitelor
puteri vor avea dreptul să treacă prin Strâmtori pentru
a fi reparate în șantierele navale din afara Mării Negre,
cu condiția ca informații detaliate să fie oferite Turciei,
în orice caz, submarinele menționate trebuie să
călătorească ziua și la suprafață și trebuie să treacă
prin Strâmtori individual.
22	Vezi: Barry Buzan, The Status and Future of the
Montreux Convention, p. 161, Frank G. Weber, The
Evasive Neutral: Germany, Britain and the Questfora
Turkish Alliance in the Second World War.
23	Cf. Barry Buzan, op. cit., nota de subsol 21, p. 163.
24	S. Politis, NATO Establishment and
Enlargement.
25	Această problemă a fost soluționată printr-un
acord privind redemarcarea frontierelor turco-sovietice
în decembrie 1973.
26	Vezi articolul 28.
27	La 18 iulie 1976, Rusia a violat Convenția prin
trimiterea portavionului Kiev pentru a se alătura flotei
sale din Mediterana. Deși acea navă avea puntea de
zbor de 14 700 de metri pătrați, cabluri de ancorare și
era dotat cu elicoptere și 30 de avioane cu decolare
verticală, sovieticii au pretins că nu era un portavion
ci un mare crucișător antisubmarin datorită avioanelor
sale. Acest tip de nave nu a fost inclus între cele care
erau restricționate de Convenție și, pentru acest
motiv, era îndreptățit să treacă prin Strâmtori. Barry
Buzan, op. cit. nota de subsol 21, pp. 159-60.
28	Aceste nume au o origine greacă. Cuvântul
Dardanele vine de la Dardania, orașul lui Dardanos,
fiul lui Zeus și al Electrei, aflat la 8 km de Kephez
Burnu, pe coasta Asiei Mici; Marmara vine de la
cuvântul grecesc marmură, iar Bosfor de la trecerea
boului, conform anticului mit grecesc al lui Io, amanta
lui Zeus.
29	Vezi Y. Inan, “A Turkish view on the Current
Regime of the Turkish Straits”, pp. 87-99.
311	Celelalte state erau Estonia, Letonia, Lituania,
Republica Slovacă și Slovenia. Vezi Politis, op. cit.
nota de subsol 23.
{ID
-■ Revista de istorie militară ■
PARTICIPAREA ROMÂNIEI
{I A GRECIEI LA OCEMN
TEORIA (I PRACTICA COOPER-RII
ÎN BALCANI
{ERBAN FILIP CIOCULESCU
Cercel'tor [tiin]ific la Institutul pentru Studii Politice
de Ap' rare [i Istorie Militar'
în era Războiului Rece, Marea Neagră a
fost un lac sovietic cu o „închidere” strategică
oferită de controlul turcesc asupra Strâm-
torilor. După încetarea rivalității bipolare,
țările riverane și noile state independente
au simțit nevoia de a forma un cadru institu-
țional pentru a depăși clasicul „neorealist”
(folosind vocabularul teoriei relațiilor
internaționale) joc cu sumă zero și a obține
maximizarea puterii și securității.
Aceste state au dorit să re(inventeze)
logica cooperării și încrederii reciproce și
să realizeze o înțelegere comună a noului
mediu de securitate caracterizat de globa-
lizare și regionalizare. Mai exact, ele au
dorit să ajungă la o înțelegere reciprocă și
încredere mai bună, un climat politic și
economic mai sigur și relații de bună
vecinătate.
în acest scop, în iunie 1992, a fost creată
Organizația Cooperării Economice la Marea
Neagră (OCEMN), ca un cadru interguver-
namental de promovare a schimbului și
cooperării economice în această zonă, iar
ulterior a fost transformată într-o organizație
economică internațională, la 1 mai 1999,
după intrarea în vigoare a Cartei sale,
semnate în iunie 1998 la Yalta, când a primit
legitimitate pe scena internațională.
Organizația a devenit un instrument de coo-
perare multilaterală, a cunoscut o dezvoltare
instituțională spectaculoasă și s-a specializat
---■ Revista de istorie militară ■-----------
rapid în probleme de „securitate ușoară”
(soft security): economie, schimburi, mediu,
cultură, știință, etc1. Trebuie amintit că
Declarația summit-ului de la Istanbul din 25
iunie 1992, un fel de certificat de naștere al
noii organizații, a stipulat că scopul său
principal „este de a se asigura că Marea
Neagră devine o mare a păcii, stabilității și
prosperității, străduindu-se să promoveze
relații de prietenie și bună vecinătate” între
statele din regiune2.
OCEMN este importantă în special
pentru că acoperă un teritoriu vast cuprin-
zând suprafețele statelor riverane Mării
Negre, Balcanii și Caucazul, cu o suprafață
de aproape 20 de milioane de kilometri
pătrați. Regiunea acoperită de OCEMN se
întinde pe două continente: Europa și Asia3.
Demografic, OCEMN reprezintă o regiune
cu aproximativ 350 de milioane de oameni
și o capacitate de comerț extern de 300
miliarde USD anual. Analiștii au arătat că
după anul 2000, țările OCEMN au avut
creșterea economică cea mai rapidă din
lume, cu o mărire de 6% a PIB și un ritm de
creștere de 3,5 ori mai mare decât al zonei
euro4. în 2006, investițiile străine directe
au totalizat 72 miliarde USD. După regiunea
Golfului Persic, este a doua sursă de petrol
și gaze naturale, ca mărime, alături de rezer-
vele dovedite de minerale și metale. Zona
va deveni coridorul major de transport și
transfer de energie al Europei, deoarece
Regiunea Extinsă a Mării Negre este un
spațiu de tranzit pentru petrolul și gazul
venite din Asia Centrală și bazinul Caspic.
Desigur, Grecia și România se numără
printre principalele țări beneficiare ale
creșterii economice a regiunii. România
exportă mai mult de 65% din produse în
statele UE, însă cel puțin 20% din expor-
turile sale merg spre zona Mării Negre. în
același timp, numărul tranzacțiilor comer-
ciale între țările OCEMN și Grecia a crescut
de aproape patru ori între anii 1992 și 2003
și continuă să crească rapid5. Statele au un
interes comun în dezvoltarea unei piețe largi
și a unei infrastructuri regionale puternice.
România a fost, încă de la început, un
suporter entuziast al inițiativei Turciei de
formare a OCEMN, iar primul grup de lucru
care a pus bazele noii organizații și-a ținut
consultările la București în 1991.
OCEMN își are cartierul general la Istanbul
și este format din douăsprezece state mem-
bre: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria,
Georgia, Grecia, Republica Moldova,
Muntenegru, România, Federația Rusă,
Serbia, Turcia și Ucraina. FYROM este
așteptată să-și clarifice statutul, în primul
rând prin ratificarea în Parlamentul său a
Tratatului de accesiune. Așadar, prin
Albania, Serbia, și Muntenegru, OCEMN
conectează Marea Neagră la zona Balcanilor.
Țările cu statut de observator sunt: Austria,
Belarus, Croația, Republica Cehă, Egipt,
Franța, Germania, Israel, Italia, Polonia,
Slovacia, Tunisia, SUA, precum și Clubul
Internațional al Mării Negre și Secretariatul
Cartei Energetice a Comisiei Mării Negre
- cu un rol activ în OCEMN.
între cele mai importante arii de coo-
perare din cadrul OCEMN trebuie amintită
lupta împotriva crimei organizate. România
are o tradiție în acest domeniu, deoarece la
al doilea summit al OCEMN, din 30 iunie
1995, de la București, ea a susținut decizia
de a fi acceptate ca noi domenii de activitate
ale organizației lupta împotriva crimei orga-
nizate, a traficului de droguri, arme și mate-
riale radioactive. Republica Elenă a fost de
asemenea un suporter puternic al luptei
contra crimei și terorismului, iar în octom-
brie 1998, în Corfu, membrii au semnat
„Acordul dintre Guvernele OCEMN ale
statelor participante asupra cooperării în
combaterea crimei, în special în formele sale
organizate”. La Summit-ul de la Kiev, în
martie 2002, a fost semnat Protocolul adi-
țional de stabilire a Rețelei de Ofițeri de
legătură pentru combaterea crimei ai
OCEMN, care a intrat în vigoare în aprilie
2003.
Un succes real a fost organizarea în
România a „Conferinței Regionale asupra
întăririi Răspunsului Justiției Penale la
Traficul de Persoane în Regiunea Mării
Negre”, inclusă în OCEMN, - Proiectul
UNDOC asupra „întăririi Răspunsului
Justiției Penale la Traficul de Persoane din
Regiunea Mării Negre”, sub supravegherea
Ministerului Internelor și Reformei
Administrative din România, în iulie 2008.
România este țara coordonatoare a Gru-
pului de lucru asupra combaterii crimei pe
perioada mai 2007-aprilie 2009. împreună cu
Grecia, care a găzduit o întâlnire a acestui
grup de lucru pe 3 decembrie 2004, statele
membre au adoptat un Protocol adițional
referitor la combaterea terorismului al Acor-
dului dintre Guvernele statelor membre
participante ale Organizației de Cooperare
Economică a Mării Negre asupra Cooperării
în Combaterea Crimei, în particular în
formele sale organizate.
România a fost, de asemenea, țară coor-
donatoare pentru următoarele grupuri de
lucru: „transporturi” și „știință și tehno-
logie”, ultimul grup fiind în prezent prezidat
de Bulgaria, între mai 2008 și aprilie 20106.
Republica Elenă este țara coordonatoare
pentru Grupul de lucru pe probleme bancare
și financiare pe perioada noiembrie 2006-
octombrie 2008, pentru Grupul de lucru pe
probleme de cultură între noiembrie 2006
----------■ Revista de istorie militară ■—
și octombrie 2008 și, de asemenea, pentru
Grupul de lucru pe probleme de reformă
instituțională și bună guvernare între mai
2007 și aprilie 2009.
România a contribuit la activitățile OCEMN,
în special prin sprijinirea și întărirea coo-
perării dintre OCEMN și UE, constituind
cadrul unui parteneriat, imediat după ce UE
a lansat Politica Europeană de Vecinătate. A
favorizat dimensiunea de securitate și
stabilitate în Marea Neagră prin cooperarea
la proiectul de concept pentru o mai mare
implicare a organizației în acest domeniu.
Totodată, ea a lansat un proces de reflexie
asupra viitorului OCEMN, sprijinind schim-
burile economice din regiune și statele din
sud-estul Europei și din Caucaz în tranziția
lor spre democrație. De asemenea, România
a lansat un proces de reformă și reconstrucție
a OCEMN pentru mai multă eficiență și
vizibilitate. Declarația de la București „Spre
a 15-a aniversare a OCEMN”, adoptată prin
consens, a exprimat voința comună pentru
implementarea deciziilor cheie, reforma și
restructurarea OCEMN, întărirea con-
tribuției statelor observatoare. Trebuie men-
ționat și protocolul adițional la convenția
pentru lupta împotriva crimei organizate, cu
un accent deosebit pe terorism, alături de
un memorandum de acord între OCEMN și
Centrul SECI din București, cu scopul ca
centrul să-și împărtășească experiența cu
organizația, și de asemenea faptul că România,
în calitate de membră UE și NATO, s-a
angajat să promoveze țelurile OCEMN pe
agenda acestor organizații pentru mai multă
vizibilitate.
Pe durata președinției României la OSCE,
între noiembrie 2005 și aprilie 2006, scopu-
rile principale au fost atinse: dezvoltarea unei
relații de parteneriat între UE și OCEMN,
sprijinirea statelor din Europa de Est și
Caucaz, procesul de reflexie asupra viitorului
organizației, mobilizarea statelor membre
pentru implementarea proiectelor de dez-
voltare regională, extinderea schimburilor
---■ Revista de istorie militară ■----------
de mărfuri între țările OCEMN, precum și
lărgirea cooperării cu alte organizații regio-
nale și internaționale.
Așadar, România este deosebit de in-
teresată de atragerea de noi investiții în
Regiunea Extinsă a Mării Negre (prin
facilitarea climatului de investiții), de dezvol-
tare a energiei și a comunicațiilor, de îmbu-
nătățirea infrastructurii de transporturi și
crearea unui climat propice schimburilor,
precum și de protecția mediului, care este
o cerință obligatorie impusă de UE.
Cu privire la coridoarele de energie,
Bucureștiul sprijină puternic construirea
conductei de gaz Nabucco, un mare proiect
al UE, care conform analiștilor este „rivalul”
geo-economic al Blue Stream II și South
Stream (proiectele rusești paralele), nu
pentru că ar considera construirea de cori-
doare energetice ca un joc cu sumă nulă
între Rusia și statele UE, ci pentru că
această conductă venind din Azerbaidjan și
Turcia către Austria va asigura începutul
unei reale independențe energetice pentru
statele UE față de Rusia7. UE importă prea
mult din gazul său natural dintr-o singură
țară, Rusia, sau din surse care sunt con-
trolate de Rusia - mai mult de 30% din
importurile totale și importul este prevăzut
să ajungă la 65-80% în 2020. De aceea, UE
trebuie să-și diversifice furnizorii8. Din
păcate, până acum, OCEMN nu a avut o
putere reală de decizie referitor la cori-
doarele de tranzit și în negocierile dintre
state, care de obicei sunt bilaterale nu multi-
laterale. Va fi extrem de util să existe un
cadrul larg și profund de cooperare între
UE, OCEMN și Rusia în domeniul furnizării
și transportării energiei, dar o primă con-
diție ar fi semnarea și ratificarea Cartei
Europene a Energiei de către Rusia și cele-
lalte state interesate și adoptarea unor
reguli comune de acces la piețele infrastruc-
turilor de energie.
Pentru a avea o bună evaluare a situației
de securitate în Regiunea Mării Negre, este
----------------------------------------------
necesar un cumul de experiență academică
și practică. Prin urmare, eforturile Greciei
de a lega mediul academic cu cel de decizie
politică în zona Mării Negre au fost
încununate de formarea Centrului Interna-
țional de Studii ale Mării Negre (CISMN),
stabilit la Atena, un proiect sprijinit călduros
de România. în anul 2008, Centrul Interna-
țional de Studii ale Mării Negre și-a celebrat
cel de-al zecelea an de existență și este pro-
babil principalul think-tank academic dedicat
studiilor de securitate, politice și economice
din regiune, servind astfel ca un important
furnizor de expertiză pentru guverne și
pentru structurile executive ale OCEMN.
Banca pentru Comerț și Dezvoltare a
Mării Negre (BCDMN), care este princi-
palul mecanism de finanțare al organizației,
este amplasată în Salonic și are un rol impor-
tant în promovarea stabilității financiare și
al investițiilor în această regiune. în ceea
ce privește România, „BCDMN se va focaliza
în următorii patru ani pe asigurarea supor-
tului financiar, pentru întreprinderi mari și
mijlocii, angajate în principal în generarea
activităților de export, infrastructură și în
sectorul financiar” (Strategia Națională a
României 2007-2010)9. La rândul său, Grecia
are o strategie care insistă pe beneficiile
cooperării regionale în promovarea inves-
tițiilor și a schimburilor cu statele învecinate
- „în schimb, pentru operațiuni desfășurate
în Grecia, Banca trebuie să se focalizeze în
special pe îndeplinirea mandatului său de
cooperare regională. Promovarea cooperării
regionale, este importantă pentru Grecia,
care se învecinează cu țări cu care nivelul
legăturilor de investiții și comerciale a rămas
redus de decenii. Ca urmare, rămân multe
de făcut pentru reconectarea cu țările înve-
cinate și pentru ridicarea eficienței, pentru
realizarea economiilor de scară, și atingerea
unei mai bune complementarități (Strategia
Națională a Greciei 2007-2010, Salonic,
decembrie 200610). în iunie 2008, la a zecea
întâlnire anuală de la St. Petersburg a
Consiliului guvernatorilor, Banca Mării
Negre a afișat rezultate impresionante
pentru anul financiar 2007, „cu o creștere
de 60% a portofoliului scadent și o mărire
cu 15% a veniturilor curente. Totalul
operațiilor aprobate excede 1,3 miliarde
USD”11. România a fost, de asemenea, pro-
fund implicată în proiectarea și adoptarea
Agendei economice pentru viitor a OCEMN.
La 1 mai 2006, pentru prima oară, un
reprezentant al Greciei, ambasadorul L.
Chrysanthopoulos, și-a asumat funcția de
Secretar general al Secretariatului General
permanent al OCEMN, el fiind ales prin
consens de Consiliul Miniștrilor Afacerilor
Externe al statelor membre OCEMN.
Grecia a avut președinția anterior, în
perioada mai-octombrie 1999, iar Atena a luat
măsurile necesare pentru a se asigura
OCEMN statutul de observator la Adunarea
Generală ONU. Inițiativa de a întări relațiile
dintre OCEMN și ONU a fost adoptată în
2000 de Adunarea Generală a ONU. în
noiembrie 2006, OCEMN a semnat un acord
cu Programul de Dezvoltare al Organizației
Națiunilor Unite pentru implementarea
comună a Programului de Promovare a Schim-
burilor și Investițiilor la Marea Neagră. Acest
program de pionierat este finanțat în comun
de Grecia și Turcia, cu o contribuție finan-
ciară simbolică din partea OCEMN. Organi-
zația a încheiat negocierile cu Centrul de
Dezvoltare al Organizației pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică (OCDE) asupra
implementării unui program intitulat „Marea
Neagră și Asia Centrală veghează alături de
OCDE și OSCE”. Acest program propus de
OCDE privește cadrul de cooperare cu
Organizația pentru Securitate și Cooperare
în Europa (OSCE), asupra căruia s-a con-
venit deja. Cooperarea OCEMN-OCDE în
acest program a fost aprobată la întrunirea
Miniștrilor Afacerilor Externe de la Moscova,
din ianuarie 2006. Contribuția financiară a
Greciei la acest program se ridică la 200 000
de euro anual pe o perioadă de trei ani.
■ Revista de istorie militară *
în cadrul primei întruniri a Miniștrilor
Afacerilor Externe ai OCEMN (Salonic,
1999), a fost adoptată, la inițiativa Greciei, o
decizie referitoare la contribuția organizației
pentru atingerea obiectivelor Pactului de
Stabilitate pentru sud-estul Europei și în
special cu privire la activitățile celei de-a doua
și a treia masă de lucru privind reconstrucția
economică, dezvoltarea, justiția și afacerile
interne. Grecia și România sunt acum impli-
cate activ în Consiliul de Cooperare Regio-
nală, organismul care a înlocuit în februarie
2008 Pactul de Stabilitate.
Grecia a organizat pe timpul președinției
sale șapte întruniri la nivel ministerial pe
teme de transport, turism, energie, luptă
împotriva crimei organizate, educație, cerce-
tare, tehnologie și bună guvernare. între
noiembrie 2004-aprilie 2005 și noiembrie
2005-aprilie 2006, respectiv în perioadele lor
de președinție, Bucureștiul și Atena au
depus eforturi substanțiale pentru îmbună-
tățirea cadrului de cooperare și asigurarea
unei participări regulate a UE în activitățile
OCEMN, prin statutul de observator. Bucu-
reștiul și Atena au ajuns la o poziție comună
și în septembrie 2005, când miniștrii țărilor
OCEMN au adoptat „Planul de Acțiune al
OCEMN asupra cooperării științifice și
tehnologiei”, deoarece au recunoscut impor-
tanța deosebită a acestor activități pentru
dezvoltarea viitoare a țărilor Mării Negre
într-o lume globalizată.
Clădirea relațiilor între UE și OCEMN
a fost, evident, scopul principal al preșe-
dinției OCEMN, atât a României cât și a
Republicii Elene. Astfel, ținta principală a
președinției Greciei (2004-2005) a fost
aducerea OCEMN mai aproape de UE12,
acesta fiind un punct comun foarte impor-
tant cu România. Merită menționat că
Declarația șefilor de state și guverne, parti-
cipanți la Summit-ul OCEMN de la Moscova,
din 25 octombrie 1996, a afirmat voința
politică a acestora de a coopera cu UE în
domenii de interes comun și a invitat ins-
---■ Revista de istorie militară ■----------
tituțiile UE să colaboreze la elaborarea unei
platforme comune pentru dezvoltarea unor
contacte mai strânse și a cooperării13. în
1997, Comisia Europeană a prezentat
Consiliului European un Comunicat asupra
Cooperării regionale în zona Mării Negre:
starea de fapt, perspectivele de acțiune a
UE pentru încurajarea dezvoltării ulterio-
are, dar abia la 30 aprilie 1999, Platforma
de cooperare între OCEMN și UE a fost
adoptată de Consiliul Miniștrilor Afacerilor
Externe al OCEMN, la Tbilisi.
Este caracteristic cadrului acestui
obiectiv faptul că toate întrunirile ministe-
riale și ale grupurilor de lucru au fost ținute;
că întrunirea Extraordinară a Comitetului
înalților Funcționari a avut loc la Bruxelles
în aprilie 2005, iar cea de a 15-a întrunire a
Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe
ai statelor membre OCEMN a adoptat
Declarația Komotini. Centrul Internațional
de Studii ale Mării Negre (CISMN) a
sprijinit cu o perspectivă teoretică proiectul
Komotini14. Ulterior acestei întruniri și
declarației ministeriale Komotini, un man-
dat special a fost acordat președinției Greciei
de către miniștrii Afacerilor Externe ai
OCEMN, în 2005, pentru a începe consul-
tările necesare cu organismele UE și a
examina potențialul pentru crearea unei noi
dimensiuni regionale a UE în Regiunea
Extinsă a Mării Negre, aliniată cu dimen-
siunea nordică a UE. Logic, România și
Grecia au sprijinit deschis Declarația
Consiliului Ministerial al OCEMN de la
Chișinău, din octombrie 2005, care cerea
un parteneriat lărgit între UE și OCEMN
în domenii precum schimburile, dezvolta-
rea, energia, infrastructurile de transport,
combaterea terorismului și a crimei organi-
zate, protecția mediului și buna guvernare.
în septembrie 2006, Comisia Europeană
a făcut o recomandare pozitivă pentru întă-
rirea relațiilor UE-OCEMN și a anunțat
elaborarea unui nou Comunicat cu privire
la politica regională a UE pentru Marea
------------------------------------1~83~|--
Neagră și rolul viitor al OCEMN în imple-
mentarea acesteia. Pe baza sus-menționatului
mandat special, țara noastră a jucat un rol
important în schimbarea climatului relațiilor
dintre UE și OCEMN.
în anii 2006-2007, s-a născut această
dimensiune regională a Mării Negre, în
special pe timpul președinției Germaniei la
UE, cu sprijinul substanțial al eforturilor
depuse de Grecia și România în cadrul UE
și OCEMN15. Ministerul Afacerilor Externe
al Republicii Elene a pregătit un document
de lucru intitulat „Către o dimensiune
regională a UE în zona lărgită a Mării
Negre”, care a fost prezentat la întrunirea
Comitetului de lucru pe problemele Europei
de Est și Asiei Centrale, de la Bruxelles,
din ianuarie 2006. O a doua întrunire a
Comitetului înalților Funcționari ai OCEMN
cu reprezentanți ai instituțiilor UE și ai
statelor membre a avut loc la Bruxelles, pe
11 aprilie 200616. Comitetul înalților
Funcționari a aprobat în ianuarie 2007, la
Istanbul, documentul de lucru privind
interacțiunile UE-OCEMN, iar acesta a
devenit un document oficial numit Interac-
țiunea UE-OCEMN: Abordarea OCEMN7.
Documentul a fost elaborat de CISMN și el
a subliniat scopurile comune ale ambelor
organizații, domeniile de cooperare și obiec-
tivele de atins pentru OCEMN utilizând
sinergia cu UE18.
România, prin persoana fostului ministru
al Afacerilor Externe, Mihai Răzvan
Ungureanu, a luat parte, la 22 ianuarie 2007,
la întâlnirea CAGRE de la Bruxelles și a
cerut o dimensiune regională a Mării Negre
pentru Politica Externă și de Securitate
Comună (PESC). El a menționat necesitatea
unei relații echilibrate între dimensiunea
estică și cea sudică a Politicii Europene de
Vecinătate (PEV)19 și a propus să fie inclu-
se în aceasta o extindere a procesului Barcelona
și formarea unui „proces București”.
Finalmente, comunicatul Comisiei Euro-
pene intitulat Sinergia Mării Negre. O nouă
inițiativă de cooperare regională, a fost emis
la 11 aprilie 2007 și formează baza pentru
viitoarea cooperare OCEMN, deoarece este
clădit pe idei din documentul „Interacțiunea
OCEMN-UE”. Sinergia UE pentru Marea
Neagră afirmă că „UE, oricum, trebuie să
fie gata să întărească contactele cu organi-
zațiile regionale. Inițiativa regională a UE
pentru Marea Neagră urmărește o abordare
comprehensivă care include toate țările din
regiune; de aceea, larga apartenență la
OCEMN și faptul că Rusia și Turcia sunt
membrii săi fondatori reprezintă un avantaj
decisiv și poate contribui substanțial la
succesul Sinergiei Mării Negre. Legăturile
UE-OCEMN vor servi în primul rând unui
dialog la nivel regional. Acestea pot include
întruniri între înalții funcționari în vederea
unei mai bune coordonări a unor proiecte
concrete”20. OCEMN a întâmpinat cu satis-
facție acest document și a pregătit primirea
sa folosind mecanismele proprii. Abordarea
OCEMN și Sinergia Mării Negre sunt cele
două documente principale care asigură un
teren instituțional comun în această regiune.
România și Grecia, împreună cu Bulgaria,
sunt singurele membre UE care sunt și
membre OCEMN, de aceea ele au un interes
comun în legătura cât mai puternică dintre
aceste organizații. Dacă Turcia va adera și
ea, atunci UE va avea o prezență mai solidă
în OCEMN. Republica Cehă, Germania,
Franța, Italia, Austria, Polonia, și Slovacia,
au statut de observatori în cadrul OCEMN.
Deoarece unele din țările OCEMN participă
la PEV (Armenia, Azerbaidjan, Georgia,
Republica Moldova, Ucraina), cadrul de
cooperare devine tot mai important și este
absolut necesar ca UE, pentru a construi o
dimensiune regională a Mării Negre, să aibă
relații profunde și pozitive cu OCEMN. în
cele din urmă, Comisia Europeană a aplicat
pentru și i-a fost acordat statutul de
observator al OCEMN, la 25 iunie 2007, la
Summit-ul celei de a 15-a aniversări, care a
avut loc la Istanbul.
-■ Revista de istorie militară ■■
Propunerile Greciei incluse în declarația
Komotini au fost parțial implementate pe
durata președinției Serbiei la OCEMN.
Aceste propuneri au inclus crearea unui
traseu în jurul Mării Negre numit „Drumul
Argonauților”, începând de la Alexandropolis,
traversând Turcia pe noul pod peste râul
Evros, acostând la Marea Neagră și întorcân-
du-se la Alexandropolis, construcția unor
părți ale coridorului Pan-European X (86 km
în Serbia, 33 km în FYROM și șosele în
Albania), precum și propunerea pentru un
coridor maritim cu conexiuni între porturile
Mării Negre și cele ale Mării Egee. Astfel,
Grecia sprijinită de România și alte state
OCEMN a reușit să creeze legături între
piețele Mării Negre și țările balcanice.
Se pare că elementul cheie pentru un
parteneriat UE-OCEMN intensificat ar fi o
relație mai apropiată între Bruxelles și
Moscova, aceasta presupunând și ca Rusia
să renunțe la tendința sa de a divide UE
prin stabilirea de relații preferențiale doar
cu unele țări membre.
România a jucat un rol important în alte
două inițiative ale Regiunii Mării Negre:
fondarea Rețelei de Universități ale Mării
Negre și înființarea, în 2007, a Euro-regiunii
Mării Negre sub egida Consiliului Europei.
Toate statele membre OCEMN sunt mem-
bre în Consiliul Europei, acesta fiind un
factor important pentru îmbunătățirea
stabilității prin cooperare. în iunie 2006,
România a lansat Forumul Mării Negre
pentru Dialog și Parteneriat, o inițiativă de
cooperare menită să întărească dialogul și
încrederea reciprocă între țările din
regiune. Alături de Comunitatea Alegerii
Democratice și alte inițiative regionale cum
ar fi GUAM, toate acestea contribuie la întă-
rirea cooperării regionale și a schimburilor,
favorizând un mediu de securitate sporită.
România și Grecia sunt satisfăcute în
general de semnificativele realizări obținute
sub umbrela OCEMN, însă ambele recunosc
existența unor probleme care necesită
---■ Revista de istorie militară ■-----------
soluționare, cum ar fi lipsa de eficiență în
domenii sensibile ca infrastructura energe-
tică, proliferarea armelor, conflictele înghe-
țate, precum și mecanismul lent de imple-
mentare a deciziilor și lipsa fondurilor finan-
ciare suficiente. Alături de ceilalți membri,
ele vor încerca să-și îmbunătățească activi-
tatea și să extindă ariile de cooperare pentru
bunăstarea popoarelor din regiune.
Ne aflăm la începutul unui nou secol,
care sperăm că va aduce mai multă cooperare
și un mediu mai stabil decât cel precedent.
Există nevoia de mai multă cooperare în aria
Mării Negre și chiar în Balcani, de identifi-
care a intereselor și perspectivelor comune.
După încheierea Războiului Rece, comuni-
tatea internațională a identificat noi viziuni
și noi mecanisme de asigurare a cooperării
și stabilității regionale.
După cum știm cu toții, Balcanii de Vest
au fost o zonă de confruntare, frământare și
instabilitate pentru un timp îndelungat.
Acum, situația pare mai stabilă și mai
predictibilă, deoarece cele mai multe țări
din Balcanii de Vest se află pe calea integrării
în UE și NATO. Ceea ce comunitatea exper-
ților și decidenții politici au avut ocazia să
vadă, în acești lungi ani, este că logica coo-
perării se dovedește mult mai profitabilă și
mai utilă decât logica confruntării. Acele
state și comunități etnico-religioase care au
încercat să joace un „joc cu sumă nulă”
împotriva vecinilor și „rivalilor” lor, au eșuat
de obicei în strategiile lor, au avut o tranzi-
ție dificilă și incompletă la democrație, iar
economia lor a mers rău. Toate au înțeles,
în final, că securitatea prin cooperare este
cel mai bun răspuns într-un mediu interna-
țional afectat de globalizare și de noi riscuri
și provocări. O strategie din care câștigă
toate părțile implicate este singura soluție
rezonabilă pentru o coexistență pașnică a
statelor democratice. Bineînțeles, statele
puternice, care au o coeziune socio-politică
și o economie funcțională, se află într-o
situație mult mai bună de a realiza forme
-------------------------------------E--------
efective de cooperare decât statele slabe sau
eșuate. Cele puternice se pot baza pe
consimțământul populațiilor lor când decid
să coopereze. Consimțământul democratic
este cea mai bună garanție a suportului
popular pentru cooperarea între state.
Așadar, statele balcanice au avut succes,
în general vorbind, în eforturile lor de mo-
dernizare, transformare și îmbunătățire și
au reușit acceptând să joace un joc al coo-
perării, fie într-o formă instituționalizată, fie
într-una informală. Dar, trebuie să ne rea-
mintim că cele mai eficiente organizații de
cooperare au fost promovate din exterior.
Pactul de Stabilitate pentru sud-estul
Europei, inițiativele SECI și Royaumont au
fost toate propuse de UE, SUA și alte state
și organizații.
Astăzi, Regiunea Extinsă a Mării Negre
este într-o poziție care sugerează oarecare
asemănare cu Balcanii de acum zece ani. Sunt
țări foarte diferite, cu viziuni și interese
specifice, fiecare își are propria istorie și
politică externă și de aceea nu putem vorbi
despre o identitate comună a Mării Negre.
în contrast cu spațiul euro-atlantic,
securitatea nu este concepută ca indivizibilă
și unică. De obicei, fiecare țară a dorit să-și
asigure propria securitate de una singură,
sau printr-o formă limitată de cooperare.
Asemănător Balcanilor de Vest, Regiunea
Extinsă a Mării Negre este un complex de
securitate regională. Există tipare de
interacțiune care se întind de la ostilitate
și neîncredere până la parteneriat și chiar
prietenie. Acestea reflectă preferințele
istorice, evenimentele fericite sau nefericite
ale fiecărei națiuni. Dar, istoria nu ar trebui
să devină un obstacol insurmontabil dacă
statele doresc cu adevărat să promoveze
legături de cooperare. Nimeni nu este atât
de radical încât să susțină că statele ar trebui
să-și rescrie istoria doar pentru a-și îmbună-
tăți relațiile cu alte state prin uitarea proble-
melor sensibile, amintiri ale discordiei și
ostilității. Istoria nu trebuie să fie neglijată
—[Ml-----------------------------------------
deoarece este un punct de referință, un
element vital pentru identitatea unui popor,
însă, ea trebuie interpretată într-o manieră
constructivă.
Pentru acele state care au o istorie glo-
rioasă de hegemonie regională în zone
precum Marea Neagră și Balcani, trebuie
să fie clar că spiritul de animus dominandi
(citând pe faimosul teoretician al relațiilor
internaționale Hans Morgenthau21), nu este
potrivit lumii contemporane. Hegemonia,
fie ea dură, militară sau mai flexibilă, de
obicei creează neîncredere, rivalitate și
chiar ură. într-o lume globalizată în care
toată lumea poate urmări îndeaproape ce fac
ceilalți, când riscurile de război conven-
țional scad, în timp ce amenințările tran-
snaționale asimetrice devin tot mai impor-
tante, comunitatea statelor democratice ar
trebui întotdeauna să se orienteze către o
soluție multilaterală a tuturor problemelor
regionale și globale de securitate. Chiar dacă
nu există o identitate a Mării Negre și a
celei Caspice și chiar dacă Balcanii cuprind
state membre UE și NATO și state nemem-
bre, trebuie să existe o voință comună de
afirmare a principiului „ownership” (pro-
prietate) într-un cadru multilateral, care nu
exclude alte state din afara regiunilor
respective.
După cum cunosc toți teoreticienii rela-
țiilor internaționale, cooperarea între state
în domeniul securității „grele”, anume cea
militară, este mult mai dificil de realizat
decât cooperarea economică, de mediu și
culturală.
Securitatea militară este încă un subiect
foarte sensibil în zona lărgită a Mării Negre.
Dar, nici în Balcani situația nu este perfectă,
atâta timp cât nu toate țările din regiune
aparțin NATO și UE. Totuși, avem Bosnia-
Herțegovina, Serbia și Muntenegru care în
final au devenit țări PfP și se află pe calea
unei posibile viitoare extinderi. în plus,
Albania și Croația au fost deja incluse într-un
nou val de extindere a NATO, Carta Adriatică
■ Revista de istorie militară *
dovedindu-se a fi un cadru de cooperare
eficient și credibil, demn de a fi reprodus și
de alte state care doresc să se integreze în
spațiul de securitate euro-atlantic. De
asemenea, FYROM are șanse de a deveni
membru NATO, iar România încurajează ferm
Grecia și FYROM să găsească o soluție
amiabilă pentru disputa lor culturală și politică.
în opinia mea, lecțiile de stabilizare a
Balcanilor prin cooperare instituționalizată
sunt utile și pentru aria Mării Negre.
Existența BLACKSEAFOR și SEEBRIG
poate fi un prim pas pe drumul lung al
construirii unui cadru inclusiv, multilateral
de securitate cooperantă, focalizat pe dome-
niul militar. Este timpul pentru institu-
ționalizarea unui mecanism de cooperare
multilaterală mult mai eficient și cu un
potențial de clădire a încrederii.
De aceea, cooperarea economică a fost
calea cea mai ușoară de realizare a unor
legături mai apropiate între aceste state,
care aveau interesul rațional de a crea bună-
stare domestică și de a fi recunoscute drept
parteneri valoroși de dialog de către statele
vestice și organizații. Mai presus de orice,
marea lor majoritate, mai ales cele noi, au
realizat că era vital pentru independența și
suveranitatea lor recâștigată să evite domina-
ția unei singure puteri în regiunea Mării
Negre. Multilateralismul a fost o strategie
eficientă pentru Balcani în a doua jumătate
a deceniului al noulea, după Acordul de la
Dayton. Pentru statele Regiunii Mării
Negre este o alegere între multilateralismul
extins și cooperarea bilaterală cu vecini
preferați sau cu o putere regională dominan-
tă. în opinia mea, multilateralismul este mai
adecvat deoarece aduce un sens al viziunii
și intereselor comune și, totodată, evită
percepția jocului cu sumă nulă a statelor
excluse.
Logica liberală a relațiilor internaționale
stipulează că, de regulă, cooperarea este
un comportament rațional al acelor state
care nu se consideră inamice. Este vorba
----■ Revista de istorie militară ■----------
de câștiguri absolute, nu relative. Uneori e
mai bine să se lucreze colectiv dacă produsul
final este mai mare decât cel obținut indi-
vidual. Dar, organizarea unei cooperări efi-
ciente pe termen lung nu este ușoară,
deoarece statele adesea nu au încredere unul
în altul. într-o ordine internațională anar-
hică și periculoasă, bazată pe lupta pentru
putere și securitate, se credea că uneori
cooperarea poate fi un joc periculos deoa-
rece statele erau în esență rivale și doar
ocazional aliate. A fi un decident „realist”,
pragmatic, de politică externă însemna a se
comporta ca un actor „egoist”, care evită să
pună prea multă încredere într-o relație cu
alții, înseamnă evitarea cooperării sau men-
ținerea ei la un nivel redus.
Evident, noul mediu de securitate creat
după încetarea Războiului Rece a dovedit că
asemenea strategii au o utilitate limitată.
Cum tot mai multe state din lume devin
democratice și cu o economie de piață, ele
au înțeles că doar prin cooperare își pot spori
securitatea și pot asigura bunăstarea
cetățenilor lor. Așadar, este importantă
identificarea ariilor comune de interes și a
câștigurilor comune așteptate.
Unul din cele mai puternice stimulente
de cooperare în Regiunea Mării Negre a fost
constituit de marile rezerve de petrol și gaze
naturale din bazinul Mării Caspice și din
Asia Centrală. Pentru a transporta aceste
cantități uriașe de hidrocarburi către statele
UE, este nevoie de securitate și cooperare
în aria Mării Negre și de evitarea mono-
polurilor de facto instituite de o țară.
Dacă regiunile Caspica și Asia Centrală
sunt principalele zone de unde este extrasă
energia naturală, Marea Neagră și Balcanii
sunt zone esențiale pentru transportul gazu-
lui și petrolului. De aceea, există o nevoie
rațională de cooperare între statele de la
Marea Neagră, Caucaz și țările din Balcani.
Grecia și România au o poziție privilegia-
tă față de țările non-UE din Balcani și Marea
Neagă, iar tradiția lor de cooperare și
sprijinire a modernizării și democratizării
țărilor învecinate le va ajuta să îmbună-
tățească stabilitatea regională și să sprijine
viitoarele extinderi ale UE și NATO, dacă
va fi cazul. Ambele țări văd Balcanii și Marea
Neagră ca zone de mare importanță strate-
gică și cunosc moștenirea lor istorică și
culturală. Așadar, împreună pot modela
dimensiunea regională a UE în aceste zone
și pot mări șansele de succes ale Politicii
Europene de Vecinătate.
1	Nicolae Ecobescu, Nicolae Micu, Black Sea
Multilateral Cooperation: New Stage, Wider
Opportunities, în „Romanian Journal of International
Affairs", voi. IX, 2-3, 2003, pp. 246-256.
2	Ibidem, p. 248.
3http://www. bsec-organization.org/main.aspx?
ID=About_BSEC
4	Vasile Popa, Noi inițiative ale Organizației de
Cooperare Economică la Marea Neagră, în „Impact
Strategic”, nr. 3 (24)/ 2007, UNAP-CSSAS, p. 79.
5http://www.acci.gr/trade/No33/TRADE_52_
53.pdf
6	BSEC, www.mae.ro
7	Nick Butler, Energy Security. A New Agenda For
Europe, oct-nov 2004, „CER Bulletin”, Issue 38,
www.cer.org.uk.
8	Olexander Pavliuk, Ivanna Klimpush-Tsintadze
(ed.), Ihe Black Sea Region. Cooperation and Security
Building, East West Institute, 2004, pp. 139-141.
9	http://www.bstdb.org/pdf/Country_Strategy_
20072010_Romania.pdf, accesat în 4 iulie, 2008.
10	http://www.bstdb.org/pdf/Country_ Strategy_
20072010_ Greece.pdf, accesat în 4 iulie, 2008. „în
plus, este aplicată tuturor vecinilor, fie că sunt potențiali
candidați UE (Albania), candidați la accesiune (Turcia),
sau noi membri UE (Bulgaria de la 1 ianuarie 2007). A
existat o creștere impresionantă a legăturilor
comerciale și de investiții între Grecia și noile membre
UE, Bulgaria și România, stimulată de perspectiva
accesiunii la UE a acestora și cu toate acestea există
încă multe posibilități viitoare, în special dacă nivelurile
de integrare dintre statele membre UE din vest sunt
folosite ca standarde de comparație”.
11	http://www.bstdb.org/press_releases/2008/
20080608_16am.htm
12	Panagiota Manoli, Greece’s Engagement With
the Black Sea Economic Cooperation, în „Xenophon
Paper”, nr. 2, iulie 2007, ICBSS, Atena, p. 79, http://
icbss.org. Acest autor consideră că Grecia, România
și posibil Bulgaria, vor încerca să formeze un Grup de
Lucru pentru Sinergia Mării Negre în cadrul OCEMN.
13	Organizația de Cooperare Economică la Marea
Neagră (OCEMN), 25 iunie 2007, http://www.
greekembassy.org/ embassy/content/en/Article.aspx?
office=l&folder=904&article=21032.
14	Ar trebui, de asemenea, să menționăm că la
Consiliul Komotini, în 2005, Grecia a reușit să includă
o nouă problemă, buna guvernare, pe agenda OCEMN
și a fost creat un nou Grup de Lucru pentru Reformă
Instituțională și Bună Guvernare. Vezi mai ales
Panagiota Manoli, Greece’s Engagement With the
Black Sea Economic Cooperation, în „Xenophon
Paper”, nr. 2, iulie 2007, ICBSS, Atena, p. 77, http://
icbss.org.
15	Nicolae Micu, Ihe Policy of Romania Towards
Ihe BSEC And The Black Sea Region, în „Xenophon
Paper”, nr. 2, iulie 2007, ICBSS, Atena, p. 105, http:/
/icbss.org.
16	http://icbss.org/index.php?option= content&
task=view&id=189, accesat în iulie 2008.
17	Centrul Internațional de Studii la Marea Neagră,
http://icbss.org/index.php? option= content&task=
view&id=189
18	Nicolae Micu, op. cit, p. 105.
19	„România cere oficial o politică a UE pentru
Marea Neagră”, 24 ianuarie, 2007, http://www.euractiv.
ro/ uniunea-europeana
20	“Black Sea Synergy A New Regional Cooperation
Inițiative”, (COM [2007] 160 final, 11 aprilie, 2007,
http://europa.eu.int.
21	http://www.kentuckypress.com/0813123216
excerpt.cfm, accesat la 6 iulie, 2008.
88 --------------------------------------------------■ Revista de istorie militară ■