mm» PEtlTRU ISTORIE, nRCREOLOOlE SI IHIHOIilE 0RGRHHL . Uliii ISTHRICE IINM DIRECTOR-PROPR1ETAR E M. E. Kre tzulescu Preşedintele Societăţii Istorice Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL XVI 1922 BUCUREŞTI CARTEA ROMANEASCA INST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GQBL“, S-*ot I. ST. RASIDESCU 16. STRADA PARIS. 16 ■ 1922 O www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE FUBL1CAŢIUNII Revista pentru Istorie, Arcbeoiogie şi Filologie, organul Societăţii Istorice Române, apare anual intr’un singur volum. Costul unui volum este 6o lei şi se află de vânzare la princi- palele librării din Capitală şi la sediul societăţii: Calea Victoriei, 5j. Manuscrisele de tipărit şi orice corespondenţă privitoare la re- vistă se va adresă direcţiunii revistei in Calea Victoriei 5j. Colecţiunea Revistei, afară de volumul 1 si li, se găsesc de vânzare la sediul societăţii, pe preţul de 1000 lei colecţia, i inclusiv volumul de faţă. Colecţia coprinzând şi volumele 1 şi 11, costă 1500 lei. www.dacoromanica.ro imun PEtlTRII ISTORII. HRGfiEOlOfiIt $1 fllOlOQIE simuiii isirnti num director-proprietar Em. E. Kretzulescu preşedintele Societăţii Istorica Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL XVI 1922 BUCUREŞTI CARTEA ROMANEASCA INST. PE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL", S-.or 1. ST. RAS1DESCU 16. STRADA PARIS. 16 1922 www.dacoromanica.ro CĂTRE CETITORI. Del a apariţia ultimului volum al „Revistei pentru Istorie Archeologie şi Filologie**, />o/>o/7// românesc a tre- cut printro serie de evenimente a căror însemnătate este covârşitoare pentru viaţa şi viitorul lui. Deşt Revista noastră a urmărit mai puţin mersul istoriei contimporane, scopul ei fiind mai ales de a cerceta trecutul îndepărtat al neamului nostru — totuşi, tiu putem trece peste măreţele evenimente, cari ne-au dat Unitatea naţională, fără ca să le adresăm aci salutul nostru entu- siast. . Cu o legitimă mândrie şi o nemărginită mulţumire sufletească, constatăm glorioasa isbândă ce a încununat sacrificiile făcute pe altarul idealului naţional. Datorim întreaga noastră admiraţiune şi recunoştinţă celor ce au contribuit la împlinirea aspiraţiunilor-noastre seculare; şi în primul rând, Maiestăţii Sale Regelui Fer- dinand l al României, care a tras spada Sa fără şovăire, pentru mărirea şi întărirea acestui popor, cu al cărui su- flet s’a identificat. Ne închinăm cu cel mai profund devotament în faţa Majestăţei Sale Reginei Maria care, prin abnegaţia şi sa- crificiul de sine, dovedite în tot luitgul vremurilor de re- strişte ale neamului nostru, a fost pildă zne de resemnare şi încredere în viitor. Tot astfel, ne plecăm cu respect- în faţa tânărului vlăstar şi viitor rege al României Mari, A. S. Regală Principele Carol, care,, prin exemplul său, a îmbărbătat pe vitejii noştri luptători, străbătând cu riscul vieţii în mijlocul lor, până în cele mai înnaintate tranşee. Nu ne îndoim că înţelepciunea bătrânească va fi. că- lăuza luminată a celor ce duc pe umerii lor greutatea şi răspunderea clipelor de azi, spre a puteă păşi cu încre- www.dacoromanica.ro IV cAtre cetitori dere la consolidarea unirii întregului neam românesc, in ciuda vrăjmaşilor cari privesc cu ochi pismaşi bucuria revărsată în inimile noastre. * * * Desfăşurarea răisboiului, ca în toate, a avut o firească înrâurire şi asupra mersului revistei noastre. . La isbucnirea ostilităţilor, o parte din materia cu- prinsă în volumul de faţă fusese tipărită, dar, evenimen- tele precipitându-se, lucrările au fost întrerupte. După înfrângerea şi isgonirea inamicului, am căutat, treptat, să ne reluăm activitatea noastră. , Făcând apelul celor ce ne întovărăşise la muncă în- nainte de răsboiK cu mâhnire am constatat că unii dintre ei plecaseră pe veci din mijlocul nostru, lăsând, între noi, un gol greu de împlinit, fapt ce a contribuit în mare parte la întârzierea apariţiei volumului de faţă f ăl XVI-tea). Gândul nostru se îndreaptă cu pietate spre aceşti Statornici colaboratori dispăruţi şi deplângem, mai întâiu, perderea timpurie a bunului român şi valorosului cerce- .tăitor al trecutului nostru, Iancu Tanoviceanu—fost pro- fesor universitar şi vice-preşedînte al Societăţii Istorice Române—a când lipsă dintre noi se va resimţi îndelungă vreme. A doua dureroasă pierdere, pe care a încercat-o biu- roul Societăţii noastre, este aceea a inimosului şi neobo- sitului său Secretar, Alex. T- Dumitrescu, smuls din mij- locul nostru la o vârstă când capacitatea şi puterea sa de muncă ne îndreptăţeau să aşteptăm dela el o rodnică activitate pe terenul istoric. Numeroasele lucrări inedite rămase depe urma sa, printre cari un important studiu privitor la Dobrogea, sunt dovadă de ceea-ce ne puteam aşteptă dela neuitatul nostru colaborator. De asemenea, va rămâneâ neştearsă, în inimile noastre, amintirea generalului Petre V. Năsturel, care s'a dovedit un conştiincios cercetător al inscripţiilor şi hrisoavelor bă- trâneşti şi a cărui colaborare ne-a fost atât de preţioasă. Nu vom uită nici pe bătrânul şi popularul N. D. Po- pescu, autorul atâtor scrieri literare şi istorice cari au contribuit la desvoltarea gustului de cetit în popor. * * * www.dacoromanica.ro CĂTRE CfeTlTORt V Cât despre voi — chiar de mi vom puteâ apare, pe viitor, cu regularitatea pe care am dori-o, din cauza vre- murilor anormale pe cari le trăim, — ne vom strădui să strângem în jurul acestui organ al «Societăţii Istorice Ro- mâne» pe toţi cei ce vor să-şi închine o parte din timpul lor spre a ne ajută săi ridicăm vălul neguros ce acoperă încă trecutul ţerilor româneşti. Atâtea documente, atâtea chrisoave şi inscripţii ui- tate şi îngropate de vreme aşteaptă ochiul şi priceperea cercetătorului iscusit, spre a da la iveală viaţa necuno scută a străbunilor noştri. Pentru continuarea, însă, a operei ce întreprindem, aşteptăm concursul tineretului din România Veche, precum şi al fraţilor de curând reîntorşi la sânul patriei de ori- gină şi cari şi-au manifestat dorinţa de a ne secundă. Numai astfel, îndemnaţi de energiile româneşti de pre- tutindeni, am puteă face ca această revistă, care-şi are locul ei de cinste între publicaţiile ce s’au ocupat de isto- ria neamului nostru, să-şi urmeze mai departe — fie chiar la intervaluri mai lungi — misiunea pentru care a fost creată de întemeietorii ei. DIRECŢIUNEA „REVISTEI PENTRU ISTORIE, ARCHEOLOGIE ŞI FILOLOGIE**. www.dacoromanica.ro ARMELE SFANŢULUI IMPERIU ROMAN INTRODUCERE. Sub numele de „Imperiu roman", trebuie să reamintim dela început, spre a înlătură orice confuziune, se deosebeşte: 1. Imperiu roman înfiinţat de August (la anul 29 înainte de Cr.), care dură până la moartea lui feodosie (la 395 după Cr.), cu capitala Roma. 2. Imperiu roman din Orient numit şi Byzantin sau Imperiu grecesc înfiinţat de Constantin-cel-Mare, cu capitala Gonstantinopol: dură dela 328 până la căderea Constantinopolului sub Constantin al Xll-lea la 1453. 3. In simetrie cu„ imperiul roman de Orient“ se formă „Imperiu roman de Occident“ dela moartea lui Teodosie (395) până la 476 cu capitala Roma. 4. Regele Frâncilor Carol l-iu (Charles) sau Charlemagne, (Carol-cel-Mare), fondă al doilea imperiu roman de Occident sau Sfân- tul imperiu, care dură dela 800—911, până la Ludovic Copilul. In fine, 5. „Imperiul Germaniei“ fondat de Othon-cel-Mare (962) care se mai numi şi „Sfântul imperiu roman" şi care dură până la 1806 când, silit de Napoleon I-iu, Francisc II-lea împăratul Austriei, abdică. Acest sfânt imperiu German fu restabilit la 6/18 Ianuarie 1871 in favoarea Regelui Wilhelm l',u al Prusiei însă cu titlul de „Imperiul German", simplu fără „sfânt" nici „roman". * Vom arătă care au fost armele Sfântului imperiu roman după desfiinţarea lui din 1806, arme pe care împăratul şi le-a ales a fi cele de pe timpul în care Germania pretindeâ a fi ajuns apogeul mărirei sale, . adică din timpul celor şapte principi-Electori, — stâlpi, — ai sfântului imperiu roman. „Despre armele „Sfântului imperiu roman" s’a scris multe, „zice v. Hefner ’) după care ne călăuzim în studiul de faţă. Gat- ’) Siebmacher’s Wappenbuch 1856. www.dacoromanica.ro 4 General p. v. nXstUrEl „terer, von Ludewig, Pfeffinger şi, mai ales, Samuel Oetter au ex- primat şi au documentat diferite păreri: în toate aceste scrieri „punctul de plecare al discusiunei este aquila dublă neagră zisă „Aquila imperială, sau Aquila biceptă imperială. „Rcemer din Frankfurt, în opera sa, „Peceţiile împăraţilor germani„ ’) „zice că aquila biceptă care se găseşte pe o pecetie a împăratului „Wenzel (1378) şi care obicinuit e considerată ca prim exemplar al „acestei apariţiuni, nu este aquila imperială germană (aquila biceptă) „ci ar fi ăquilele unite : Sileziană şi Brandenburgeză; şi, din contră, „împăratul Sigismund (de Luxemburg) (1411—37) ar fi început să „poarte pe scut aquila biceptă imperială". Că, în adevăr, imaginea acestei aquile biceptă este mult mai veche decât timpurile în care ea a fost luată în armele sfântului im- periu german, aceasta o arată mai multe exemplare de armării şi embleme. Aşâ: întâlnim aquila biceptă a lui Constantin-cel-Mare care reprezintă unitatea imperiului roman de şi avea două capitale: una VRBS şi altaUoXf; (cele 2 capete); apoi, în anul 1202 întâlnim o aquilă biceptă cu sborul luat (essorant, wachsend) în armele Burgraf ului de Vilrzburg(Saxonia). Mai târziu, în anul 1276 un asemenea exemplar se vede pe o pecete a lui Henricus de Rode şi aceia ce apare mai bătătoare la ochi este că însuşi un principe italian, Filippo conte di Savoia, în anul 1278 purtă adevărata aquilă pe scut şi pe valtrapul [caparaţon de tournoi, housse) care acopereâ calul cavalerului. [Cibra- rio. „Sigili dei Principi di Savoia\(\ Se mai vede încă şi pecetia din anul 1378 a Vicariatului Mitropolii de Colonia şi a arhiepisco- pilor-EIectori care represintâ o aquilă biceptă pe un scut (peste-tot) suprapus peste scutul Coloniei". Noi credem că adoptarea aquilei biceptc de către împăraţii ger- mani, cari îşi ziceau că sunt împăraţi ai imperiului roman din occi- dent, a fost făcută într’adins spre a probă că sunt nu numai succesorii lui Charlemagne şi ai lui Constantin-cel-Mare dar şi moştenitorii acestora; şi cum Constantin adoptase ca eblemă simbolică o aquilă biceptă, cu explicarea arătată mai sus adică două capitale dar un trup (im- periu), împăraţii germanii de mai târziu, (când blasonul luă naştere şi Em- blematica văzu răsărind lângă ea Heraldica) trecură aquila pe scuturile lor după principiile şi regulele heraldice. Aquila biceptă neagră pe câmp de aur fu dar socotită ca sim- ’) Frankfurt 1851. www.dacoromanica.ro ARMELE SFANŢULUI IMPERIU ROMAN 5 bol al sfintei împărăţii Romano-Germană şi, fiindcă voia să se arate la vedere şi calificarea sau atributul „sfinţeniei“ se adaogă împrejurul capetelor aquilei câte o „aureolă", ca la sfinţi. Cu privire la aquila biceptă să se vadă şi studiul regretatului nostru savant Odobescu despre tesaurul dela Novo-Cerkask publicat în Analele Societăţei Academice tom. XI 1878 pp. 197—260. Scriitorii vechi (eraldişti) ne dau diverse explicări sau desluşiri. Aşâ nise spune că „Aquilabiceptănumai atunci eră purtată de un împărat „când acesta erâ încoronat la Roma de către Papa, că numai după eşi- „rea sa din biserica Sft. Petru şi la sosirea, pe podul de peste Te- „vero (Tibru) i se desfăşură steagul cu aquila biceptă neagră şi că „împăratul Maximilian l-iu (1493—15x9) făcu excepţiune dela aceasta". Konrad Grunenberg, un vestit heraldist al timpului său, are şi el două observaţiuni, în cartea-i de blazoane a oraşului Constanţa (Rhin) . care se citează aci ca curiositate; una zice: „ca să se ştie, că „acel împărat care sporeşte împărăţia cu unul sau mai multe regate, „să poarte aquila din armele sale cu trei capete"; cealaltă! „de „asemenea, care împărat a cucerit sfântul mormânt şi sfânta ţară a „Ierusalimului, acela să-şi schimbe smalţurile şi metalele mobilelor „şi scutului, adică să’şi inverseze colorile, schimbând aquila neagră cu „trei capete în aquilă de aur şi câmpul de aur al scutului în câmp „negru, ca un semn de mare bucurie şi victorie şi spre comemorare „eternă". Pentru aceste două afirmaţiuni curioase nu se aduce nici o dovadă istorică şi, prin urmare, ele nu pot fi socotite decât ca o fantazie heraldică a autorului Konrad. . In definitiv heraldiceşte întocmite, (la 1856) armele sfântului impe- riu roman (fig. 1) consistă dintr’un scut de aur, pe care se află o aquilă biceptă neagră aureolată (sau cercuită), ciocată şi membra/â de aur, limbată roşu. — Pe pieptul aquilei biceptă se aşează un scut numit peste tot (sur-le-tout, Herzschild) purtând armele casei, eventual, ale împăratului ceiace nu există pe figura respectivă, (dar vezi fig. 4) din pricina caracterului general al acestui peste-tot. Peste acest scut se aşează Coroana romană imperială, din care iese flutu- rând de ambele părţi Omoforul *) sau panglicele roşii. ’) Din pricina „sfinţeniei*. Omoforul este un veş nânt (odajdie), exclusiv arhieresc; represintă „oaia cea pierdută". Este consecinţa atributului „Maiestate apostolică“. Şi Imperiul rusesc are omfor, fiindcă Ţarul, dela Petru-cel-Mare Încoace, este şi capul Religiei nu numai Domn laic.. www.dacoromanica.ro 6 GENERAL P. V. NĂSTUREL Mai târziu a început să se pună (vezi fig. 4,5§i6) în ghiareleaquilei: sceptrul şi spada în dextra şi mărul imperial cruciat de aur în senestra. Uneori aquila biceptă imperială erâ fără scut, alte ori aveâ scut şi suporţi (support, schi'ldhalter) ai scutului iar ultimul împărat, Franz al Il-lea, a pus pe scut, pentru prima oară (1805), coroana imperială Germană şi a admis din contra coroana romană ca coroană impe- rială austriacă. Armele imperiului în 1658 (fîg. 2). Reproducem aici, după părintele Menestrier '), „armele împă- ratului" astfel cum erau în marea pecetie a împăratului Leopold în 1658. „Armele împăratului sunt: pe câmp de aur cu o aquilă biceptă neagră, Fig. x „aureolată sau cercuitâ,*ciocată, limbată şi membrată roşiu, scutul „timbrat cu o cască deşchisă şi fără zăbrele (ouvert et sans grilles) „bordată, damaschinată de aur având peste ea (somm6) coroana im- „perială, împodobită cu şuviţele (lambrequins) sale. Această aquilă ’) „Nottvelle Mithode raisottnie du blason ou 1‘art heraldiquet1 Lyon 1780, page 387. www.dacoromanica.ro ARMELE SFANŢULUI IMPERIU ROMAN 7 „constitue armele proprii ale Imperiului; ea este încărcată pe piept (en „cceur) cu un scut (fig. 2) purtând armele casei împăratului, adică, un „scut spintecat {parii) de trei şi tăiat [coupe) odată, ceeace dă opt cartiere: primul fasciat (brâu) de argint şi roşiu de opt piese, pentru re- gatul Ungariei; al doilea, semănat (seme)de Francia cu lambelroşiu cu patru praguri, [pendants) pentru regatul Neapol; al treilea de argint cu o cruce potenţată (potencte) de aur, cantonată de patru cruciuliţe de acelaş (adică aur) pentru regatul Ierusalimului; al patrulea, de aur cu patru pari (pals) roşii, pentru regatul Ar agoniei; al cincilea semănat de F rancia cu bordura roşie pentru ducatul d Anjou;al şaselea, albastru cu un leu de aur încoronat de acelaş armat, şi limbat roşu, pentru ducatul Gueldre; al şaptelea deaurcuun leu negru, armat şi limbat roşu pentru ducatul de Brabant; al optulea, albastru semănat de cruci răscrucite Fig. 2 (irecroisettee's), cu piciorul ascuţit {fiche) de aur cu doi bari (peşti) spate în spate (adosses) de acelaş, pentru ducatul de Bar. Peste tot, de aur cu banda roşie încărcată cu trei aquiliţe (alârions) de argintcare sunt armele proprii ale casei de Lotaringia, spintecat {parti)de Austria. Scutul timbrat cu o coroană de Spania, totul înconjurat de co- lierul sau lanţul ordinului Tonsurei de aur. Drept suporţi sunt doi sgripţori (griffons) despicâţi (partis) de ne- gru şi de aur; aceşti griffoni sunt suporţii proprii armelor împăratului. Totul este aşezat sub un pavilion de postav de aur semănat cu aquile bicepte negre, căptuşit cu hermină, timbrat (sommâ) cu un stejar de aur drept vârf (cimier). împăratul se intitulează: „Din mila lui D-zeu, împăratul Ro- manilor, Cezar totdeauna biruitor (August) şi sjântă Maiestate. I se www.dacoromanica.ro 8 GENERAL P. V. NĂSTUREL dă titlu de Maiestate imperială; vorbind despre el, se zice: împăratul şi vorbindu-i, se zice: Sire. ARMELE IMPERIULUI AUSTRIEI IN l836. Marea pecetie (Majestăts—Wappen). La 6 August 1806 împăratul Franz al II-lea abdicând, dupădisol- varea sfântului imperiu Roman, nu’şi opri decât titlul şi demnitatea unui împărat Austriac, însuşindu-şi tot deodată o parte a blazonului german: deşi într’o formă cam schimbată, scutul de aur cu aquila biceptă neagră şi cu coroana sfântului imperiu german. Dăm aci descrierea eraldică a armelor Maiestăţei sale apostolice Cesaro-Crăeşti, stabilită prin decretul din 22 August 1836 servindu-ne, după cum am zis, de lucrarea'lui Otto von Hefner, care într’o notă *) dela pag. 6 ne vesteşte că dintr’o informaţiune particulară a aflat că ar fi în lucru, la 1856 când tipăreşte opera sa, stabilirea unui nou blazon imperial austriac. îndată după apariţiune îl va împărtăşi şi cititorilor săi. Până una-alta, însă, e nevoit să se ţină de cel din 1836. Aşâ dar, Blazonul Maiestăţei sau Marea pecetie consistă din- tr’un scut (pe care decretul îl numeşte scut dorsal sau Ruckschilde) de aur purtând aquila biceptă (eploye) neagră sau aquila imperială coro- nată de aur şi ciocată, limbată şi membratâ de roşiu pe pieptul căreia se află un scut principal despicat sau spintecat, (parti, gespalt) de două ori şi tăiat (coupe, getheilt) de două ori, ceeace dă nouă cartiere cu un peste-tot (sur-le-tout, Herzschild) în mijloc (care acopere car- tierul al V-lea, inima scutului) (vezi fig. 3 schiţa figura a 4). Peste-tot este scutul casei domnitoare, el este tripărţit în par (tiece en pal), sau despicat de două ori ceeace dă trei cartiere: în I-iul de aur un leu roşu, care este Habsburg; în al 2-lea roşu cu un brâu (fasce) de argint care este Austria’, în al 3-lea de aur cu o bandă roşie încărcată cu trei aquiliţe (alerions) de argint, care este Lotaringia. Să trecem acum la cele IX cartiere {quartiers, Feld) (vezi fig. 4 Şi fig- 3). I) Ungaria. Cartierul Ieste sfertuit sau scartelat(ecartele ,geviertet) cu un peste-tot, timbrat cu coroana regelui Ungariei sau coroana Sfântului ') Siebmacher’s, Grosse und allgemeine Wappenbuch, 1856. www.dacoromanica.ro ARMELE SFANŢULUI IMPERIU ROMAN 9 Ştefan. Acest peste tot este despicat: Iiul, (sau), la dextra un câmp de 7 ori tăiat, sau fasciat de roşu şi argint de câte 4 piese ') care este Ungaria veche; iar in al 2-lea (sau) la senestra pe roşu trei munţis) verzi încoronaţi de aur şi o cruce patriarhală de argint în- fiptă în mijlocul lor, care este Ungaria nouă. Acest peste-tot* este dar Ungaria în scutul Austriei din cauza condiţiunilor politice de atunci când nu există dualismul. In primul cartier, pe albastru trei întâlniri de lei de aur, înco- ronate de aceleaşi şi puse 2, 1 care este regatul Dalmaţiei; în al 2-lea cartier împetecat sau împestriţat (echiquetee geschachter) in câte patru rânduri cu câte cinci locuri de argint şi roşu, care este regatul Croaţiei; în al 3-lea pe albastru un brâu sau fascie ondulată roşie tivită (coticee) cu argint şi încărcat cu un jder natural, care fuge, totul însoţit în şef (en chef) de o stea de aur cu şase raze, care este re- gatul Slavoniei; în al 4-lea este tăiat printr’o făscioară (brâuleţ) roşie M sânte, wachsender) cu sborul luat (au voi essorant), ciocată de aur şi limbată roş, însoţită la dextra de un soare 5) de aur şi la senestra de o lună *) nouă destoarsă (contournee) de argint, iar jos: pe aur şapte turnuri (cetăţi) roşii donjonate deschise (ouvertes), luminate (ajourees) şi zidite (maţonnees) negru, puse 4, 3, care este Marele Principat al Transilvaniei. >) Simbolizând cele 4 rluri: Dunărea, Tisa, Sava şi Drava, *) Simbolizând cei trei munţi: Tatra, Matra şi Fatra, 3) Soarele: (Secuii), ■*) Luna: (Saşii), www.dacoromanica.ro IO GENERAL P. V. NĂSTUREL II. Arhiducatul Austriei de sus şi de jos. Cartierul al II leaeste tăiat de două ori, ceiace dă 3 cartiere şi anume : cel de sus şi de jos des- picate de câte trei ori ceiace dă 4 cartiere de fiecare, iar cartierul din mijloc este despicat de două ori ceiace dă 3 cartiere; In total n cartiere cu un peste-tot timbrat cu coroană de Arhiduce austriac. Acest peste tot poartă pe albastru cinci aquilete (aiglette) de aur con- turnate, puse 2, 2, 1, care este Austria Unter der Ens ') (Austria de jos). In primul, despicat: în dextra, pe negru o aquilă de aur; în Fig. 4. senestra, de argint doui pari (pals) roşii, care este Austria ob der Ens (de sus); în al 2-lea: despicat: în dextra, pe aur un leu negru limbat roşu; în senestra pe roşu un brâu (fasce) de argint, care este ducatul de Salzburg ; în al 3-lea pe verde-o panteră de argint care suflă flăcări roşii, armată şi comată de acelaş smalţ (roşu) care >) Se scrie şi Enns. www.dacoromanica.ro ARMELE SFÂNTULUI IMPERIU ROMAN II este ducatul Steiermark (Ştiriei); în al 4-lea pe argint o cruce neagră (potencee *), mai înainte) încărcată cu o cruce fleurdelisată de aur supraîncărcată în inimă cu un scut de aur purtând o aquilă biceptă neagră, şi fiecare braţ al crucei poartă câte un crin' de aur, care este Ordinele germane; în al 5-lea pe argint o aquilă roşie încoronată şi armată de aur având pe aripe câte-o seceră (Kleeblat- tsichel) de aur terminată în frunze de trifoliu, care este comitatul princiar Tirol; în al'6-lea pe argint o aquilă neagră încoronată având pe piept pete roşii şi o seceră de argint care este principatul de Trient; în al 7-lea, pe roşu un miel pascal de argint cu aureolă de aur care trece ţinând în laba dextră un prapur bisericesc (gonjalon) d’asupra căruia se vede o cruce roşie care este Principatul Brixen ; în al 8-lea pe albastru un ţap de aur săltând (sailiant) cornat [accorne) negru care este comitatul Hohenembs s); în al 9-lea pe argint un gonfanon (prapur bisericesc) roşu, împodobit* sus cu trei inele de aur care este comitatul Feldkirch; în al 10-lea pe hermină un par de argint încărcat cu trei, Ruben (moucheture) codiţe negre de hermină care este comitatul Bregenz; şi în al 11-lea pe albastru un soare de aur care pluteşte peste trei munţi verzi, care este comitatul Sonnenberg. III. Boemia. Cartierul al IlI-lea este tăiat ceiace dă două car- tiere ; în primul (sus) despicat odată ceiace dă două cartiere şi în al 2-lea (jos) despicat de două ori ceiace dă trei cartiere: în total cinci cartiere, cu un peste-tot timbrat cu coroana Boemiei, în care pe roşu se află un leu de argint încoronat şi armat de aur şi cu coada dublă, care este regatul Boemiei. . In primul, pe albastru o aquilă împestriţată [geschachter, echique- tei) cu roşu şi aur şi încoronată şi armată împestriţat, care este marchizatul sau markgraflatul Moraviei; în al 2-lea pe aur o aquilă neagră încoronată de aur şi limbată roşu, purtând pe piept şi aripe o secere de argint îndoită şi terminată în formă de frunze de trifo- liu şi (înfiptă) fixată la mijloc cu o cruciuliţă de acelaş metal, care este *) Crucea potenţată neagră a fost dată Ordinului la început de către împă- ratul Enric VI; cea de aur de regele Jean dejerusalim; aquila biceptă neagră de împăratul Frideric al II-lea şi florile de crin care termină crucea de aur sunt puse de regele St, Louis al Francei. Crucea ordinului teutonic s’a schimbat apoi în cruce lărgită (pattie) care se prinde de un lanţ de aur creiat la 1190 la locurile sfinte; aveâ la 1780 ca mare maestru pe principele Carolde Lotaringia, iar Ar- hiducele Maximilian, fratele împăratului, a fost ales mare-maestru Coadjuteur, (Rev. pâre Menestrier op. cit.). *) Hohenems. www.dacoromanica.ro 12 GENERAL P. V. NĂSTUREL ducatul Silesiei ; In al 3-lea tăiat: sus albastru, jos un zid de aur cu trei creneluri, care este marchizatul Oberlausniz *); în al 4-lea pe albastru o aquilă de aur limbată roş care este ducatul Teschen; în al 5-lea pe argint un bou roşu cu burta de argint, care este Nie- derlausniz 1). IV Pretensiuni. Cartierul al IV-lea coprinde, potrivit vechei provenienţe, armăriile de Pretensiuni asupra ţărilor indicate. Scutul acestui cartier este tăiat ceiace dă 2 cartiere: sus, despicat ceiace dă două cartiere, iar jos despicat de două ori, ceiace dă trei cartiere in to'.al cinci cartiere. In primul cartier, pe albastru, un leu cu coada dublă roş în- coronat, este însoţit la dextra sus de o lună mişcândă de argint şi Ia senestra de o stea cu 6 raze de acelaşi care este Cumania ; în al 2-lea pe aur din flancul senestru superior al scutului ieşind din nişte nori de argint un dextroşer îmbrăcat în roşu, ţinând în pumnul său, de mânerul de aur, o sabie curbă lucioasă, care este Bosnia; în al 3-lea pe albastru o bandă roşie încărcată cu un lup de argint trecând (passant), sus şi jos câmpul este străbătut de câte două brâuleţe {colice) paralele şi în bandă care este Bulgaria ; în al 4-lea pe roşu un cap negru de mistreţ, aşezat în bandă, căruia i se vâră în gâtlej o săgeată de argint, care este Serbia; şi în al 5-lea pe albastru trei potcoave de argint puse 2, 1 care este Rascia {Novipasar Raszien). V. Cartierul acoperit cu scutul peste tot care poartă armele casei domnitoare, şi pe care’l am blazonat dejâ la început. VI. Pretensiuni şi înrudiri. Cartierul al VI-lea coprinde ia- răşi potrivit vechei provenienţe armăriile de pretensiuni şi come- morative Spaniole şi Lotaringiene. Scutul, este tăiat de două ori ceiace dă trei cartiere: în cel de sus despicat odată, ceiace dă 2 cartiere, apoi ambele cele de jos-despicate de câte două ori ceiace dă şase cartiere : în total opt cartiere. In primul cartier, ă enquerre *) pe argint o cruce potenţată {potencee) de aur cantonată (pe la colţuri) de alte patru cruci mici de acelaş metal, care este regatul Ierusalimului; •) Aşâ este scris numele, zice v. Hefner, In decretul regal şi imperial; de obicei se găseşte cu toate acestea, Lausis, " *) Deroga dela legile artei eraldice cafe opreşte de a pune metal pe metal sau smalţ pe smalţ numind asemenea armării „ă enquereadică să întrebe de causa contravenţiunei sau abaterei. www.dacoromanica.ro AftMELE SFÂNTULUI IMPEfclU ROMAN i3 în al 2-lea pe roşu un castel de aur somme de 3 tours de acelaşi maţonne, ajoure de albastru care este (Castilia); în al 3-lea pe argint un leu roşu încoronat (regatul Leon); In al 4-lea pe aur patru pari roşii (Aragonia); în al 5-lea pe albastru un leu de argint încoronat având în laba dextră o cruce de aur (India) ; în al 6-lea sfertuit în pieziş (ecartele en sautoir); în primul (en chef) şi al 4-lea (en pointe) pe aur patru pari roşii; în al doilea şi al treilea, pe argint câte o aquilă neagră încoronată de aur, limbată şi membratâ roşiu care este Sicilia ; în al 7-lea pe negru o cruce de argint (Calabria); \ şi în al 8-lea semănat de Francia, adică pe albastru cu crini de aur, din care rândul cel mai de sus e prevăzut cu un guler roşu (lambel de gueules de tournoi) cavaleresc cu cinci praguri (pendants), care este Neapol. VII. Lombardo-Veneţia. Cartierul al VH-lea cuprinde armele re- gatului Lombardo-Veneţian şi ale acelor state care sunt guvernate de liniile colaterale ale casei imperiale. Acest cartier este scartelat cu un peste-tbt timbrat cu aşâ numita Coroană de fer. Peste-totul este despicat şi are, in dextra, pe argint un şarpe albastru (guivre) încolăcit în par, înghiţind un copil care ţipă (oraşul Milan şi res- pectiv Lombardia), în senestra pe albastru un leopard înaripat (sau leul St. Marcu) leul de aur înaripat şi încoronat luminat (aureolă) odihnindu-se, emblema sfântului Marcu ţinând în labele de dinainte o carte de aur deschisă, pe care se cetesc vorbele: Pax, tibi, Maree, Ev. J), care este Veneţia In primul pe aur cu şase (tourteaux, prescuri) mingi puse i, 2,2, 1. Mingea cea mai mare zisă şi tourte şi cea mai de sus este albastră, încărcată cu trei flori de crin de aur puse 2, 1 (Francia) celelalte cinci mingi, (prescure zise guses), puse în orie sunt roşii, care este marele ducat de Toscana; în al 2-lea pe albastru o aquilă de argint încoronată, care este ducatul de Modena; în al 3-lea pe aur cu şase crini albaştri puşi 3, 2, 1 care este ducatul de Parma şi Piacenza; in al 4-lea pe argint o cruce roşie rotunzită (allechee) cantonată (în cele patru colţuri) de 4 aquile negre, care este ducatul de Guastalla. VIII. lliria. Cartierul al VIIHea este tăiat de două ori ceeace dă trei cartiere. Cartierul de sus şi cel de mijloc sunt despicate de câte trei ori ceeace dă câte patru cartiere, iar cel de jos este separat *) *) Cuvintele care trebuiâ să fie puse pe carte erau: „Pax, tibi, Maree, Evangelista meus", www.dacoromanica.ro H 6eMeraL p. v. nAstorEL în trei cartiere printr’un vârf ipointe) care se ascute mergând în sus în total ii cartiere cu un peste-tot încoronat cu coroana Iliriei şi pur- tând pe albastru o corabie de aur cu vâsle de forma veche. In primul despicat în dextra pe aur trei lei (leoparzi) negri păşind (passant) unul peste altul; în senestra pe roş un brâu (fascie) d6 argint, care este ducatul Kărnten (Carintia;) în al 2-lea pe argint o aquilă albastră încoronată, armată şi ciocată de aur şi limbată roş purtând pe piept şi pe aripi o secere împestriţată (echiquetde) în formă de semilună, cu 2 rânduri împărţite în şapte* părţi fiecare cu argint şi cu roşu împestriţat, care este ducatul de Krain; în al 3-lea pe ar- gint o pălărie neagră înconjurată (borde) cu roşu cu găitanuri (cor- donne et houppe) şi cu ciucuri atârnători, care este Marca (grafiatul) Vindică (Mark vindische); în al 4-lea pe albastru o aquilă de aur în- coronată, care este ducatul Friaul; în al 5-lea tăiat : sus pe aur o aquilă biceptă neagră încoronată şi armată de aur, iar jos pe roşu o ancoră neagră aruncată încărcată cu un brâuleţ (cotice) de argint, peste care trece vârful unei lance (gleve) de aur (aşâ numita lance a sfân- tului Sergiu), care este oraşul imperial Triest; în al 6-lea pe al- bastru un ţap de aur trecând, armat cu roşu, care este marchizatul Istriei; in al 7-lea împărţit pe albastru şi roşu şi prevăzut cu o cruce de argint ancorată care planează, care este Gradiska; în al 8-lea tăiat in bandă (tranche), sus pe albastru un leu de aur încoronat de acelaş, jos din contră, împiezişat (taille) de 5 ori în 5 dungi ceeace dă trei bare de argint şi roş care este Gorz; în al 9-lea pe argint cu trei fascii in bandă albastre, care este domnia Raguzei; în al 11-lea pe argint un leu roşu trecând, care este Gattaro şi în al 10-lea vârful tot pe argint cu un călăreţ de aur (â enquerre) îmbrăcat în arrtiură pe un cal negru şi care poartă o lance de coloare na- turală, care este ducatul Zara. IX. Regatale unite Galiţia şi Lodomeria. Cartierul al IX-lea este sfertuit cu un peste-tot timbrat cu o coroană circulară închisă. Peste-totul este albastru şi împărţit în două prin un brâuleţ (fascioară) îngust roşu. Deasupra trece o stăncuţă neagră iar aedesupt se află trei coroane de aur puse 2, 1 care este Galiţia. In primul pe albastru cu două fascii împestriţate (echiquetee) cu argint roşu dublu carelate care este Lodomeria; în al 2-lea pe al- bastru o aquilă de argint cu coroană de aur, armată de acelaş şi cu o secere care se termină în frunze de trifoliu, care este Cracovia; in al 3-lea pe argint o aquilă albastră cu un „O" de aur pe piept, www.dacoromanica.ro ARCELE SFÂNTllLUI IMPERIU ROiiÎAli care este ducatul Auschwitz, poloneşte Oswieczim; în al 4-lea pe al- bastru o aquilâ de argint cu un „Z" de aur pe piept, care este du- catul Zathor. Scutul principal ffig. 4) este înconjurat cu patru ordine, cava- lereşti dintre care cel mai mare şi cel mai însemnat, ordinul Tonsttra de aur 0, Goldene Vliess, (Toison d’or), cu lanţul său, înconjură scutul de ambele părţi Celelalte ordine sunt: al Măriei Theresa, al Sfântului Ştefan, al lui Leopold şi ordinul Coroanei de fer. Acest scut principal împodobit cu ordine, cu cele 61 cartiere descrise mai sus stă pe pieptul aquilei bicepte imperială, care se află ea însăşi pe scutul de aur—scutul dorsal—(dela spate), încoronată regal, armată şi ciocată de acelaş, limbată roşu şi ţine în ghiara dextră sceptrul de aur şi spada de argint cu mâner roşu, iar în sene- stra mărul imperial cruciat de aur. Pe acest scut dorsal repausă coroana imperială cu omofor sau panglice albastre fluturând de o parte şi de alta. Suporţii scutului ’) Ordinul fu fondat in 1429 la Bruges de către Filipp-ctl-Bun, duce de Burgundia. După moartea lui Caro! Temerarul, ordinul trecu la casa Austriei, apoi, prin Carol Quint, la Spania. www.dacoromanica.ro i6 GENERAL P. V. NĂSTUREL sunt doi sgripţori (grifoni) austriaci având jumătatea de sus a cor- pului neagră iar cea de jos de aur; Sgripţorii sunt limbaţi roşu. * * * Pecetia mijlocie şi mică. Afară de armăriile descrise mai sus ale Majestăţei Sale austriace Cesaro-Crăeşti, se mai folosesc încă, în Austro-Ungaria, alte două Fig. 6 armării, dintre care una se chiamă pecetiamijlocie (fig. 5)iar cealaltă pecetia cea mică (fig. 6). Pecetiamijlocie (fig5)n’are scut de aur la spate,ci aquilabiceptă neagră, descrisă mai sus, se ţine singură, liberă. Pe pieptul ei se pune scutul prea înaltei Case Domnitoare adică armele majestăţei sale apostolice austriace, despicat de două ori {tierce enpal) cu armele Habs- burgilor, ale Austriei şi ale Lotaringiei. împrejurul acestui scut a- târnă ordinele: Tonsurei de aur (Goldene Vliess), al reginei Maria Theresa şi al Sfântului Ştefan, apoi ordinul Leopold şi, în fine, or- dinul Coroanei de fer. Pe aripile cu sborul luat (au voi essorant) şi pe coada aquilei se găsesc, unul sub altul, un-spre-zece scuturi secundare timbrate, cu coroanele lor şi anume: începând din dextra de sus în jos: Ve- www.dacoromanica.ro ARMELE SÂNTULUI IMPERIU ROMAN 17 citea şi Noua Ungarie, Lombardia şi Veneţia, Iliria, Transilvania, Moravia cu Silesia, Tyrolul (în mijlocul codei, jos); apoi, la senestra de sus în jos: Boemia, Galiţia, Austria din partea de jos a Ensului,. Styria cu Karintia şi Salzburg. Aceste scuturi secundare au fost dejâ descrise mai sus la scutul mareî Pecetii. Pecetia cea mică (fig 6) austro-ungară este absolut la fel cu cea mijlocie cu deosebirea că cele unsprezece scuturi secundare lipsesc. Atât la pecetia mijlocie cât şi la cea mică, aquila biceptă im- perială este timbrată cu coroana imperială austriacă cu omoforul care, ieşind în jos, fâlfâie în dextra şi senestra ei şi se reazemă peste co- roanele regale, care încoronează capetele aquilei biceptă neagră. Pecetia descrisă diferă de următoarea din 1818 aplicată, de Cancelaria Agenţiei K. K. din Bucureşti, şi anume d. cancelarul Udriski, pe actul de vânzare â moşiei Maniţa a Catharinei Sakellario în ziua de 29 Dec. 1818, iat-o: Aquila biceptă este ca la (fig. 6) însă pe pieptul ei se vede: une croix pattee de gueules fleurdelisee d'or et kordee d'argent peste care se odihneşte scutul casei Domnitoare *). Iată şi titulatura dată împăratutui pe timpul Administraţiei Olte- niei din (1718—1739). „In numele pre sfinţitei Kesaricestei Măriri şi prinţipul Valahiei „decoace de Olt, Domnului Domnului nostru pre milostiv" *). ') Arh. Statului. Casa Safta Castriş. pach. Iii, doc. 14. >) Arh. Stat. Schitul Surpatele, www.dacoromanica.ro Armele imperiului austro-ungar în 1916. Punerea tn serviciu a nouelor armării sau pecetii de stat. Drapele stindarde şi pavilioane ') a. Nouele Armării de stat sau Pecetii în 191J. Maiestatea Sa apostolică imperială şi regală din Înaltă graţie a binevoit să publice următoarea prea înaltă scrisoare: Iubite Baron Buriăn! Dorind să pun In serviciu o pecetie care să corespundă rela- ţiunilor dreptului public în organisaţiunea comună a monarhiei Austro-Ungare, m’am hotărât să fixez Pecetia comună (armele comune) compusă-din stemele (armele) Austro-Ungariei reunite prin stema (armele) casei Mele precum se vede în alăturatele patru desemnuri (fig. I, II, III şi IV) şi în descrierea heraldică ce le însoţesc. Şi vă însărcinez să luaţi măsurile trebuincioase spre' a se aduce la îndeplinire atât în capitalele Statelor cât şi in ser- viciul exterior. Wicn, H Octombrie 1915, Franz Joseph m. p. Buriăn m. p. Iubite Graf Stiirgkh!f Vă adresez în copie scrisoarea ce am trimes Ministrului casei Mele şi Ministru de externe. Wien, 11 Octombrie 1915. Franz Joseph m, p. Stiirgkh m, p. l) A se vedeâ: Monalsblatt der Kais. KOn, Heraldischen Gescllschaft „Adler" N, 419, VII Bd. N. 59, din Noembrie 1915. www.dacoromanica.ro PUNEREA In serviciu a nouelor ARMĂRII *9 Cf. Descrierea Pecetiei sau Stemei comune. (Armele Austro- Ungare). Pecetia comună se stabileşte acum în două chipuri: „una (I) mijlocie" şi, „una (II) mică", rămâind a se combină, mai târziu, acestea spre a se face şi „una mare11. In figurile I şi II armele sau Peceţiile statelor monar- hiei sunt complet isolate între ele şi inseparabil unite: Austria (B) şi Ungaria (C) cărora, în pecetia mijlocie, li se adaogă stema Bosniei şi aceia a Herzegovinei, până la regularea lor definitivă în Mo n ar hi ă. Armele Austriei şi Ungariei se unesc între ele prin armele sau scutul celei mai înalte case domnitoare (A) încon- jurat de colanul ordinului Goldene Vliess—Toison d’or=Ton- sura de aur, care scut se reazemă peste ambele scuturi unite încă şi prin devisa: „Indivisibiliter ac inseparabiliteru ') extrasă din sancţiunea pragmatică § 7 a articulului legal unguresc II din anul 1722—23. I. Pecetia mijlocie comună (fig. I). Această pecetie se compune din scuturile sau armele tpij focii stabilite în ambele state ale monarhiei cu coroanele lor şl cu câte un susţinător şi ţiitor (support, Austria; tenant Ungaria) aparţinând fiecăruia şi stând pe un ornament de aur (suportul Austriei) pe care se împleteşte panglica cu devisa. Intre scuturile ambelor state se află şi cele mai înalte trei ordine de căvălării Austro-Ungare. A. Scutul celei mai înalte case domnitoare este astfel desemnat încât el se reazemă pe scuturile celor două state: Austria şi Ungaria şi se întinde peste amândouă, iar coroana scutului casei domnitoare se află sub înălţimea coroanelor istorice ale scuturilor celor două state: Coroana imperială a Austriei şi sfânta Coroană a Ungariei. Scutul casei domnitoare este despicat de două ori ceace dă trei cartiere, în- primul, de aur, un leu roşu încoronat cu albastru, armat şi limbat, care este Habsburg; în al doilea, (mijloc) pe *) Adică: nici nu se împart nici nu să despart (statele). www.dacoromanica.ro General p. v. năsturel Fig. 1. www.dacoromanica.ro PUNEREA ÎN SERVICIU A NOUELOR ARMĂRII at ____ ________________I____________________________________________ roşu cu o fasciâ (brâu) de argint care este Casa de Austria; î;i al treilea, de aur cu o bandă roşie încărcată cu trei aquiliţe (alerions) de argint, care este Lotaringia. * *) Scutul este timbrat cu o coroană regală cu 7 ramuri închise a principilor imperiali şi arhiducilor Austriei cum şi a principilor regali ai Ungariei. Scutul este înconjurat de colanul ordinului: Goldene Vliess = Tonsura de aur. B. Scutul Austriai cu ţările care ii aparţine, se află pus în dreapta şi prezintă patru scuturi deosebite şi anume: unul la spate (d) altul principal (c) al treilea mijlociu (b) şi al patrulea: Herzschild=sur le tout = peste-tot (a).*). a) Peste tot este scutul casei de Austria: pe roşu cu o faşcie (brâu) de argint. b) Scutul din mijloc este tăiat odată şi în primul (sus) spin- tecat odată, iar in al doilea (jos) de 2 ori ceia ce dă 5 cartiere în care sunt emblemele vechilor ţări hereditare şi anume: 1. în primul (sus, dextra), Arhiducatul Austriei din jos de Enns: pe albastru cinci aquile de aur puse 2, 2 şi 1. 2. în al doilea (sus, senestra) Arhiducatul Austriei din sus de Enns: despicat, în primul pe negru o aquilă de aur; în al 2, tieree en pal de argint şi roşu. 3. în al treilea (jos în dextra) ducatul Steiermark: pe verde o pan- teră de argint care suflă (varsă) flăcări roşii armată şi comată cu acelaşi (smalţ). . 4. in al patrulea (jos în senestra) ducatul Kărnten (Carintia) despicat în primul pe aur trei Iei negri păşind unul peste altul; în al 2, pe roşu o fascie (brâu) de argint. 5. în al 5-lea (jos, mijloc) ducatul Krain pe argint o aquilă al- bastră încoronată împărăteşte şi armată, ciocată şi limbată roşu are pe piept şi pe aripi o seceră sau cataramă în formă de semilună cu două rânduri împărţite în 7 părţi fiecare cu aur şi cu roşiu împestriţat (echi- quetde). înblasonul francez se zice: „Tiercd en pal:sau, partide Z ce qui donne 3 qurtiers: au 1, d’or au lion de gueules, qui est de Habsburg;au 2, de gueules, â la fasee d’argent qui est d’Autriche; au 3, d’or, â la bande de gueules, chargde de trois aldrions d’argent, qui est de Lorraine. *) în blasonul francez scuturile sur le tout, sur le tout du tout etc. se blazoncază la urmi. www.dacoromanica.ro 22 GENERAL P. V. NĂSTURELf c) Scutul principal este despicat de 2 şi tăiat de 3 ceia ce dâ 12 cartiere (quartiers) însă aici linia despărţitoare este împinsă în jos, intre locurile mijlocii din rândurile al 3 lea şi al 4-lea, dc jumătatea inălţimei unui loc; locul mijlociu din rândul al 3-lea este iar despicat şi în acelaş loc al rândului de jos este inter- calat un vârf (pointe): 1. In primul quartier (rândul de sus în mijloc) regatul Bo/iemiei, pe roşu un leu de argint cu două coade, încoronat şi armat de aur. 2. In al 2-lea (sus dextra) regatul Galitziei şi Lodomeriei, pe al- bastra o stăncuţă neagră trecând (păşind) pe o fascie roşie sub care se află trei coroane de aur puse 2, 1. 3. In al 3-lea (de sus, senestra) regatul Dalmaţiei pe albastru tre, întâlniri de lei de aur încoronate de acelaş limbate roşu. şi puse 2, 1. 4. In al 4-lea (rândul al 2-lea dextra) ducatul de sus şi de jos al Silesiei, pe aur o aquilă neagră încoronată şi armată de aur şi acope- rită peste piept şi aripi cu o seceră sau cataramă de argint îndoită ter- minând în trifoliu şi înfiptă (fixată) la mijloc cu o cruciuliţă de acelaşi 5. In al 5-lea (rândul al 2-lea senestra) ducatul Salzburg despicat: în dextra pe aur un leu negru iar în senestra pe roşu o fascie de argint. 6. In al 6-lea (rândul al 3-lea dextra) markgrafiatul Moraviei, pe albastru o aquilă (geschachter, echiquetâe) împestriţată cu roşu şi aur şi încoronată şi armată de acelaşi metal. 7. In al 7-lea (rândul al 3-lea senestra) comitatul princiar Ti rol, pe argint o aquilă roşie încoronată şi armată de aur ale cărei aripi sunt fixate cu câte o seceră (cataramă) de aur care se termină în trifoliu. 8. In al 8-lea (rândul al 3 lea mijloc, dextra) Ţara Vorarlberg, pe argint un gonfalon (prapur) bisericesc roşu. 9. In al 9-lea (rândul al 3-lea mijloc, senestra) markgrafiatul Istria pe albastru un ţap de aur trecând, armat cu roşu. 10. In al 10-lea (rândul de jos, dextra) ducatul Bucovina, despicat pe albastru şi roşu o întâlnire naturală de bour însoţită de 3 stele, de aur cu câte 6 raze însoţind întâlnirea în sef si în flancuri. 11. In al 11-lea (rândul de jos senestra) Bosnia şi Herţegovina, pe aur din flancul senestru superior al scutului, iese din nişte nori de argint un dextroşer îmbrăcat în roşu ţinând în pumnul său, de mânerul de aur, o sabie curbă lucioasă. 12. In al 12-lea (rândul de jos mijloc) comitatul princiar Gorz şi Gradiska, despicat, în primul (tranchâ) oblicat la dextra, sus pe alba- stru un leu de aur încoronat de acelaş, jos din contră, împiezişat de 5 ori cu argint şi roşiu (Gorz); în al doilea tăiat de aur şi albastru cu o cruce ancorată de argint (Gradiska). www.dacoromanica.ro PUNEREA IN SERVICIU A NOUELOR ARMĂRII 23 13. In Vârf (pointe) (intercalat) oraşul imperial independent Triest, împărţit, sus pe aur o aquilă biceptă neagră încoronată şi armată de aur, jos pe roşu o fascie de argint peste care trece vârful unei lance (Gleve, ca fleur de lis) de aur (aşia numita lance a sfântului Sergiu) ce iese din vârful scutului (se vede şi coada). d) La spatele scutului se află scutul cu simbolul Maicstăţei imperiale austriace şî anume: O aquilă neagră biceptă regal încoro- nată şi tot aşâ (de aur) membrată şi ciocată purtând în ghiara dextră o sabie şi un sceptru, iar în cea senestră mărul imperial (globul) cruciat. Pe acest scut (timbrează) odihneşte coroana imperială austriacă iar ca suport (schildhalter) din dextra se află un zgripţor (grifon) jumătate negru, jumătate de aur şi membrat tot de acelaş metal. C. In senestră se află scutul sau Pecetia ţărilor sfintei coroane ungureşti, şi anume un scut mare (b) şi d’asupra un peste tot (a). a) Peste totul despicat poartă: la dextra, un câmp de 7 ori tăiat, sau fasciat, de roşu şi argint de câte 4 piese; iar la senestră, pe roşu trei munţi verzi încoronaţi de aur şi o cruce de argint patriarhală îmfîptă în mijlocul lor. Acest peste tot este Ungaria. b) Scutul principal este despicat odată, tăiat de 2 ori, cu un vârf despicat intercalat şi cu marginele rotunzite. 1. In primul quartier (sus, dextra) regatul Dalmaţiei pe albastru trei întâlniri de lei de aur, încoronate de acelaş şi puse 2, 1. 2. In al doilea (sus, senestră) regatul Croaţiei. Impestriţaţ (echiquetâ) în 5 rânduri cu câte 5 locuri argint şi roşu. 3°. In al treilea (jos în dextra). regatul Slavoniei, pe albastru, o fasciă ondulată roşie tivită (cotic6e) cu argint şi încărcată cu un Jder natural care fuge, totul însoţit în şef de o stea roşie cu şase raze lucind ca aurul. 4°. In al 4-lea (jos senestră) principatul Transilvan tăiat printr’o făşcioară (cotice) roşie, sus: pe albastru o aquilă neagră născândă (naissante) cu sborul luat, ciocată de aur şi însoţită la dextra de un soare de aur lucitor şi la senestră de o lună nouă de argint destoarsă; jos: pe aur şapte turnuri roşii puse 4, 3, cu porţile închise; două coroane de creneluri (donjonate): sus câte 3 şi jos câte 4 creneluri şi între acestea cu 2 ferestre. 5°. In al 5-lea în vârf (en pointe); la dextra Bosnia şi Herţe- govina pe aur din flancul senestră superior, străbătând din nişte nori de www.dacoromanica.ro 2+ GENERAL P. V. NĂSTUREL argint iese un dextroşer imbrăcat în roşu ţinând în pumnul său, de mânerul de aur, o sabie curbă lucioasă. 6°. In al 6-lea în vârf, la senestra oraşul Fiume, pe roşu o aquilă biceptă imperială neagră şi armată de aur ţine cu ghiara senestră un vas gris (cenuşiu) culcat, pe o stâncă întors spre senestra, din care vas curge în abondenţă apă la piciorul stâncei. D’asupra capetelor aquilei pluteşte o coroană imperială căptuşită cu albastru şi cu panglice albastre fluturânde. (omofor). Pe scutul principal stă sfânta Coroană Ungară *) iar ca sus- ţinător sau fiilor apare în senestra un înger plutitor (nu se razâmă pe nimic cu piciorele, ca zgriptorul din dextra) îmbrăcat în alb. Sub ordinul Tonsurei de aur, care înconjoară scutul înaltei case domnitoare, se Înşiră marile cruci ale celor trei ordine ca- valereşti, dispuse în ordinea următoare: «Ordinul militar Maria Theresia (Fortitudini) spânzură de «panglica sa roşie-albă-roşie; mai sus, alipindu-se de el de co- «lanele lor ordinul regal unguresc Sf. Ştefan şi (jos de tot) ordinul austriac imperial Leopold aşâ că stau lntr’o linie unul sub altul între scuturile celor două Peceţii de stat. Printre ornamentul care formează basa întregei construcţiuni (desemn) se împleteşte o panglică de argint tivită cu aur şi purtând devisa: „Indivisibiliter ac inseparabiliteru cu nişte litere negre lapidare. II. Pecetia mică comună (fig. II) Această pecetie este formată în aceeaşi ordine de idei ca şi pecetia mijlocie (fig I) din care s’a omis suporţii şi susţinătorii (Schildhalter) şi ordinele de căvălărie (decoraţiunile) din scutul cel mic al statelor Austriei (B) şi al Ungariei (C) care scutur sunt unite prin scutul înaltei case domnitoare (A) şi prin pan- glica (Spruchband) care poartă devisa. •) A cărei cruce a rămas, dela revoluţiunea din 1848, strâmbată spre dextra de către revoluţionarii care au năzuit la pietrele ei precioase etc. Vezi Gr and Dictionnaire encyclopidique. Larousse sau a noastră „Medalii şi decotaţiuni®, 1901 pag. 36-9. www.dacoromanica.ro PUNEREA ÎN SERVICIU A NOUELOR ARMĂRII '5 A) Scutul înaltei case domnitoare rămâne aci (In mica pe- cetie) întocmai ca la pecetia mijlocie fig. I. B) Pecetia mică a Austriei se compune dintr’un scut care poartă pe aur o aquilă biceptă neagră încoronată regal pe am- bele capete, limbată roşiu, membrată şi ciocată deaur şi ţine in ghiara dextră o sabie şi un sceptru şi în cea senestră mărul cruciat simbolul demnităţei imperiale. Pe pieptul aquilei imperiale se află scutul Casei de Austria: roşiu cu o fascie (brâu) de argint. Pe scut este aşezată coroana imperială austriacă. Fig. II. C) Pecetia mică a Ungariei se compune dintr’un scut despicat care poartă: în dextra de 7 ori tăiat sau fasciat de roşiu şi argint de câte patru piese; iar în senestră, pe roşiu, trei munţi verzi încoronaţi de aur şi o cruce patriarhală de argint înfiptă în mijlocul lor. Pe acest scut este aşezată sfânta coroană ungară. www.dacoromanica.ro GENERAL P. V. NĂSTUREL Fig. III. www.dacoromanica.ro PUNEREA tN SERVICIU A NOUELOR ARMĂRII 37 Sub scuturi este panglica de argint tivită cu aur purtând devisa: ,,Indivisibiliter ac inseparabiliter“ scrisă' cu litere negre lapidare. * * * Iubite Graf Stiirgkh! M’am hotărît să iixez Pecetia (armele) ţărilor Austriace conform cu desemnurile aci alăturate şi cu descrierea heraldică şi vă însărcinez pe D-voastră a completă ceeace mai trebue cu privire la chipul întrebuinţărei-nouelor peceţii. Wien. 10 Octombrie 1915. Franz Joseph m. p. Stiirgkh m. p £B. Descrierea Pecetiei ţărilor austriace. Pecetia sau armele ţărilor austriace sa stabilit mai sus în două chipuri una „mijlocie“ (fig. I) şi alta „tnicâ“ (fîg. II) ră-' mâind a se combină mai târziu acestea spre a se face şi una „mare11. După cum s’a spus mai sus, în pecetia mijlocie a Austriei ca şi în aceea a Ungariei s’au introdus şi armele ţărilor Bosnia şi Herţegovina, care ţări sunt încă sub administraţiunea comună, însă neîncorporate nici uneia dintre aceste - două state. I. Pecetia mijlocie a Ţărilor austriace (fig. III). Armele austriace prezintă patru scuturi şi anume: (d) cel de la spate, (c) cel principal, (b) cel de mijloc şi (a) peste-tot, (le-am descris la fig. I). Ca suporţi (schildhalter) se află doi zgripţori jumătate negru jumătate de aur, armaţi de acelaşi şi stând pe un ornament de aur ce se întinde sub scut. După datinele vechi, pecetia mijlocie poate să fie astfel fă- cută ca aquila imperială biceptă scoasă din scutul cel mare să www.dacoromanica.ro s8 GENERAL P. V. NĂSTUREL fie reprezintată plutind liber rămânând însă neschimbată ca de- semn şi atribute. In acest caz coroana imperială cu panglicele flpturânde (omofor) trebue aşezate la mijloc, deasupra capetelor aquilei imperiale. II. Pecetia mică a ţărilor austriace (fig. IV). Pecetia mică a Austriei se compune dintr’o aquilă biceptă, neagră, plutind liber, încoronată regal (pe ambele capete), fiind ciocatâ şi armată de aur şi limbată roşiu, ţinând în ghiara dextră sabia şi sceptrul şi în cea senestră mă ’1 imperial cruciat şi Fig. IV. purtând pe piept un scut roşu cu o 'fascie de argint (casa de Austria). Peste capetele aquilei pluteşte coroana imperială austriacă www.dacoromanica.ro Punerea In serviciu a nouelOr armArii *9 şi din ea iese şi flutură o panglică (omofor), albastră tivită cu argint şi cu franjuri de aur. Nota. Aquila biceptă imperială poate, la trebuinţă, ca de pildă în peceţiile mici comune monarhiei Austro-Ungare, să fie aşezată pe un scut de aur. In acest caz coroana imperială nu mai pluteşte peste capetele aquilei ci se pune d’adreptul pe scut şi fără omofor. (vezi fig. III) p. Nonele drapele, stindarde şi pavilioane în 191J. Maiestatea Sa apostolică imperială şi regală din înaltă graţie a binevoit să adreseze următorul prea înalt ordin către armată şi flotă: Ordin către armată şi flotă. Voinţa Mea este ca drapelul armatei Mele şi pavilionul Ma- rinei Mele de războiu să reprezinte un simbol care să corespundă dreptului public bazat pe unirea din Pragmatica sancţiune a monarhiei Austro-Ungare. De aceea am autorizat ca drapelele şi stindartele armatei să poarte pe o parte armele Austriei şi Ungariei unele lângă altele împreunate cu armele casei Mele şi de devisa: „Indivisibiliter 2c inseparabiliteru. Pe partea cealaltă se vor află în centru Iniţialele Mele; iar în colţuri vor alternă: coroana imperială şi sfânta coroană Ungară. Drapelul şi stindartul sunt albe şi înconjurate alternativ de flamuri în trei colţuri negre-galbene şi roş-alb-verde. Pavilionul de războiu are in ordinea lui de colori neschim- bate lângă scutul şi armele „ Casa Austriei“ şi vechiul quartier istoric: fasciat roşiu şi alb x) din scutul Ungariei. Prin aceste dispoziţiuni puterea cooperatoare gata de sacrificiu a tuturor popoarelor monarhiei, înnobilată prin eroismul victorios care-1 probează armata şi flota Mea in actualul războiu, are să primească o reamintire pentru timpurile cele mai îndepărtate. >) Quartier care reprezintă Vechea-Ungarie, spre deosebire de cuartierul celor trei munţi încoronaţi şi crucea de argint pe roşiu care reprezintă Noua- Ungarie. www.dacoromanica.ro 3o General p. v. nAsturel Jurământul de credinţă al soldaţilor către drapel şi pavilion să se reînnoiască întotdeauna: cu putere unită a păzi şi păstră ca o stâncă unirea Austro-Ungariei cu casa Mea. , Actualele drapele, martore tutulor mult-doveditelor virtuţi militare ale- armatei Mele, rămân la regimente şi vor fi înlocuite cu cele noui după măsura trebuincioasă. Panglicele actuale ale drapelelor rămân să se întrebuinţeze' ca dedicaţiuni. Noile stin- darte vor fi puse în serviciu după terminarea lor. La ziua şi ora ce se vor fixă, Marina de războiu are să Înalţe pavilionul conformându-se tuturor glorioaselor tradiţiuni ale Flotei Mele. Ministrul Meu de războiu şi Comandantul Meu de Marină sunt însărcinaţi cu executarea presentului ordin. Wien ii. Octombre 1915. Franz Joseph rir. p. * * * Noua mică pecetie comună1) modificată în 1916 (Fig. V). M. S. apostolică imperială şi regală a emis prea graţios urmă- torul rescript : Iubite Baron Buriân ! In dorinţa de a pune în armonie Pecetia comună, aprobată prin rescriptul Meu din 11 Octombrie 1915, cu legile statelor de sub S-fta Coroană a Ungariei în legătură cu acestea, care de atunci au fost sancţionate de Mine, Mă văd îndemnat de a stabili în formă nouă micile categorii ale acestei steme în conformitate cu descrierea heraldică generală a alăturatului desemn (fig. V) şi Vă însărcinez să luaţi măsurile trebuincioase spre a se aduce la în- deplinire cele ordonate prin rescriptul Meu din 11 Octombrie 1915. Wien in 5 Martie 1916. Franz Joseph m. p. Buriân m. p. *) A sc vedcl: Monatsblatt der Kais. Kfin. Heraldischen Gesellschaft Adler No. 424. VII Bând. No. 64 din Aprilie 1916. www.dacoromanica.ro t»UNEkEA In serviciu a ^ouelor armX.Riî âi Iubite Conte StUrgkh! Vă adresez in copie următoarea scrisoare ce am trimis MiniS' trului casei Mele şi Ministru de externe. Wien in 5 Martie 1916. Franz Joseph m. p. Strugkh m. p. Fig. .V. Descrierea micei steme comune. Mica stemă comună este alcătuită din următoarele steme aşezate una lângă alta şi unite prin stema celei mai înalte case domnitoare (A) şi prin panglica ce poartă devisa: în dreapta, din mica stemă a ţărilor austriace (B) şi în stânga, din mica stemă a ţărilor sfintei coroane ungare (C). A. Stema celei mai înalte case domnitoare este astfel aşe- zată că se reazemă pe pavezele celor două state Austria şi Un- garia că le coprinde pe amândouă fiind însuşi întrecute în înălţime de coroanele istorice ale stemelor celor două state: de coroana imperială austriacă şi de sfânta coroană ungară. www.dacoromanica.ro 33 GENERAL P. V. NĂSTUREL Scutul acestei steme este de două ori spintecat şi arată în câmpul de mijloc un brâu de argint pe roşu (casa de Austria), în dextra, încoronat cu alabastru înarmat şi limbat un leu roşu pe aur (Habsburg) şi în senestra pe aur o bândă roşie încărcată cu trei aquiliţe (aldrions) Lotharigia1). % Scutul este timbrat de coroana regală cu şapte ramuri în- chise a principilor imperiali, a arhiducilor Austriei şi ai princi- pilor regali ai Ungariei. Scutul este înconjurat de colanul ordi- nului «Goldene Vliess* * = Tonsura de aur. B. Mica stemă a ţărilor austriace este aşezată în dreapta şi alcătuită dintr’un scut de aur pe care apare o aquilă biceptă neagră, regal încoronată pe ambele capete şi membrată de aur, care ţine în ghiară dextră sabia şi sceptru şi în cea senestră mărul imperial (simbolul demnităţii imperiale). Pe pieptul aquilei se află un scut peste tot roşu, cu brâu de argint care este (casa de Austria). Scutul este timbrat cu coroană imperială austriacă. C. Stema comună aşezată în senestra ţărilor sfintei co- roane Ungare, presintă un scut despicat, jos intercalat un vârf rotunzit în ambele margeni *). In dextra câmpul este tăiat de 7 ori cu roşu şi argint de câte 4 piese, iar în senestra pe roşu trei munţi verzi, încoronaţi cu o coroană deschisă de aur; în mijloc se înalţă pe vârful dealului o cruce patriarhală de argint. Car- tierul vârfului este format din flancurile rotunzite care se întâl- nesc la partea din chef la intersecfiunea liniei a 5-a despărţitoare a câmpului fasciat al Ungariei vechi cu linia despărţitoare a scu- tului Ungariei. Câmpul vârfului este împărţit în 5 rânduri de argint şi aur împetecat [fointe echiqmtee). Pe scut şade sfânta co- roană ungară. Supt scuturi se aşează panglica de argint tivită cu aur şi purtând deviza «Indivisibiliter ac inseparabiliter», într’un scris negru lapidar. General P. V. NĂSTUREL. ’) Vezi mai sus. pag. 7. *l In partea aceasta adăogată (Croaţia) constă deosebirea dintre fig. II si fig. V. * * www.dacoromanica.ro DOCUMENTE $1 LflMURIRI ISTORICE CU PRIVIRE LI 0(SFIIC[R[|| PROPRIEIATILOR MOLDOUIRE D[ PESTE PRUT — 16/28 Mai 1812-2/14 Ianuarie 1814 — I LflMURIRI ISTORICE Dispoziţiile tratatului de la 16,28 Mai 1812 privitoare la des- facerea proprietăţilor moldovene de peste Prut.— Greaua situaţie în care aceste dispoziţii puse pe proprietarii respectivi.—Intervenţia lor la ami- ralul Cicecgov, noul guvernator al Principatelor. — Cererea adresată de boieri Porţii, la 2)14 Octomvrie 1812, de a interveni la Curtea ru- sească în favoarea lor. —Măsurile luate de Ruşi spre a împiedecă pe proprietarii moldoveni a exploata şi folosi moşiile lor basara- bene. — Situaţia grea, economică şi politică, creată Moldovei prin aceste măsuri. — Acţiuni şi planuri ale boerilor pentru rezolvarea chestiunii moşiilor de peste Prut. — Porunca Porţii ca desfacerea să urmeze negreşit în termimd fixat prin tratat. — Primele vânzări şi schimburi de moşii basarabene: Iulie—Octomvrie i8ij. — Inter- venţia boerilor Id Poartă, la 2I14 Noemvrie, pentru prelungirea ter- minului de optare. — Instituirea Comitetului desfacerii moşiilor de peste Prut. — Ezitarea boerilor de a-şi desface moşiile şi cauzele acestei ezitări. — Speranţele şi credinţele lor înşelătoare.— Schimbul moşiilor Mitropoliei. — Desfacerea bunurilor mănăstireşti. — Inter- venţia guvernatorului Basarabiei pentru împiedecarea acestei des- faceri.— Acţiuni mai serioase pentru desfacere în ultimele două săp- tămâni ale anului 1813.— Vânzări şi schimburi: efective şi aparente. — Soluţiunea extremă: împărţirea averilor şi trecerea în Basarabia a celor ce luaseră moşiile de peste Prut.—Încheiere. Revista Istoricii 3 www.dacoromanica.ro A. L^PfeDAtt; âi Intre perturbările de ordin economic şi politic pe cari pierderea Basarabiei le pricinuî Moldovei fu şi acea provenită din dispoziţiunea tratatului de pace dela 16/28 Mai 1812, prin care proprietarii de moşii de peste Prut, rămaşi sau întorşi în Moldova, fură nevoiţi să se desfacă de proprietăţile lor basarabene 1 * *). Intr’adevăr, art. 7 al acestui tratat dispuneâ ca supuşii otomani (Moldoveni), aflaţi la declararea războiului în Basarabia sau stabiliţi acolo în timpul ostilităţilor, să se poată trage şi aşeză, dacă vor voi, dincoace de Prut, liberi fiind a-şi desface bunurile şi a emigrâ cu tot ceeace vor voi a luă, în termin de 18 luni dela ratificarea trata- tului !). Asemenea proprietarii născuţi in Basarabia, dar rezidând în alte părţi ale statelor otomane (Moldova), puteau să rămână locu- lui, desfăcându-şi, ca şi ceilalţi, proprietăţile lor basarabene sau să se întoarcă în baştina lor, liberi fiind a-şi desface bunurile de din- coace de Prut şi a luă cu ei capitalurile astfel dobândite. Dispoziţiile aceste, menite, din punct de vedere al intereselor ruseşti, să curme legăturile politice şi economice dintre Moldova de dincolo şi cea de dincoace de Prut, nu fură împărtăşite celor intere- saţi odată cu ştirea sigură a încheierii păcii, care fu adusă la Iaşi de generalul Harting la 6 Iunie 8). Se ştiâ anume atunci că viitoarea gra- niţă de răsăric a ţării va fi Prutul, dar nu şi că proprietarii din a- stânga apei vor fi nevoiţi să se aşeze acolo sau, la dimpotrivă, să-şi vândă ori să-şi' schimbe bunurile. Aceasta, negreşit, spre a nu alarmă măcar atăt cât ocupaţiunea rusească aveâ să mai dureze, boerimea proprietară de numeroase şi întinse moşii deoparte şi de alta a Prutului. Totuş lucrul n’a putut fi tăinuit. Cu mult înainte de plecarea Ruşilor, care, după tratat, aveâ să fie trei luni dela ratificare, adecă la 2/14 Octomvrie 4 *), — boerii luară cunoştinţă de situaţiunea grea ce li se crease. Căci deputaţiunea trimisă de ei, în a doua jumătate a lunei lui Iunie la Bucureşti6), în frunte cu cei doi mari logofeţi ai ţării, Constantin Balş şi Costache Ghica •), să obţină dela amiralul Ciceagov, noul guvernator general al Principatelor 7), uşurarea sar- cinilor, în bani şi natură, la cari fusese supusă Moldova, pentru între- ’) D A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi documente relative la istoria renaşterii României I, 299. ») Tratatul fu ratificat la 2/14 Iulie: Odobescu-Hurmuzaki, Documente, sup. I, voi. II, 729. Terminul de optare expiră aşadar la 2/14 Ianuarie 1814. , a) Jbidem, 695. _ 4) D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi documente I, 301 şi Odo- bescu-Hurmuzaki, ihidem, 729 şi 732. _ *) Plecată Ia 17 Iunie, deputăţia eră Înapoi, la Iaşi, la 4 Iulie : Odobescu- Hurmuzaki, 696 şi 697. «) R. Rosetti, Arhiva senatorilor . dela Chişinău şi ocărmuirea rusească dela 1806-1812 III, in Analele Academiei Române, mem. ist., XXXVII, 77. ’) Trimis să Inlocuească pe Cutuzov, sosise In Bucureşti la 6/18 Mai: Hodoş- Hurmuzaki, Documente XVI, 940—1. www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR moldovene de peste prut 35 tinerea oştilor ruseşti >), aveâ să trateze şi chestiunea moşiilor de peste t’rut, căutând să obţină pentru proprietarii lor drepturile pe cari, la timpul său, le avură Moldovenii proprietari în Bucovina, după pier- derea acestei ţări!). Intervenţia boerilor moldoveni pe lângă Ciceagov nu avii însă nici un rezultat, ceeace-i neliniştiră foarte. «TurBurarea boerilor devotaţi patriei lor erâ, scrie un corespondent anonim contemporan al ziarului «Frankfurter Zeitung», la culme. Ei vedeau nenorocirea lor în toată mărimea ei. Căci laşul, Moldova întreagă chiar, se hrăniâ din partea de peste Prut. De câte ori veniâ Prutul mare şi nu se putea .trece peste el, erâ pericol de foamete. Ce are să fie, se întrebau ei, când el va fi gu desăvârşire închis?» ’). Totuş, împrejurările erau de aşâ fel, că boierii nu putură reacţionâ pe faţă şi îndată. Intâiu pentru că ss aflau sub administraţia rusească, al doilea pentru că nu cunoşteau atitudinea guvernului suzeran, al Porţii, în afacerea aceasta a moşiilor basarabene, atitudine pe care numai dela noul domn Scarlat-Vodâ Callimachi o puteau află. In aşteptarea deci a acestuia * *), boerii se întruniră, dezbătură greaua situaţie economică şi politică creată ţării lor prin răşluirea dela trupul ei a părţii celei mai bogate şi — ca rezultat — întocmiră, la 2/14 Octomvrie, o documentată anaforâ, în care, cu elocinţa cifrelor, arătau ceeace pierdea Moldova prin înstrăinarea Basarabiei sau, cum înşişi zic, «starea scăzută întru care au rămas Moldova după luarea şi dez- lipirea ţinuturilor de peste Prut»B). In această anaforâ, pe care o prezentară lui Scarlat-Vodă odaticu sosirea lui la Iaşi, boerii adăogau, la sfârsit, privitor la proprietăţile lor de peste Prut: «Această a noastră prea plecată arătare să se aducă la îndurarea înaltei Porţi, căreia ne rugăm şi pănă la hotărâre, să mijlocească către Curtea împărăţiei Roşiei, spre a nu fi opriţi pământenii Moldaviei, nici acum, nici mai în urmă, a aduce dela moşiile lor de peste Prut, din pământul Mol- daviei : Basarabia, păine şi vite de pe acele moşii, pentru întrebuin- ţarea caselor şi a politiei aceştia întru care locuim şi să nu rămâ- nem strămtoraţi în a vieţuirei de cele trebuincioase» °). Teama boerilor nu eră neîndreptăţită, căci, mai curând decât se vor fi aşteptat ei, noua graniţă fu închisă şi un cordon de Cazaci fu ’) Sarcina impusă de Ciceagov Moldovei, ca contribuţie anuală pentru întreţinerea oştilor ruseşti, fu de patru milioane (piaştri ?), jumătate In natură (fân), jumătate In bani: Odobescu-Hurmuzaki, Documente, sup. I, voi. II, 696. — In urma stăruinţei boerilor, ea fu redusă Ia 200.000 piaştri (ibidem, 697) şi Ia fânul aflător In Basarabia (Rosetti, Arhiva senatorilor III, 78). a) Rosetti, ibidem, 77—8. 3) Rosetti, 78. *) Callimachi sosi Ia Iaşi numai după retragerea Ruşilor, la 7/19 Noem- vrie : V. A. Urechia, Istoria 'Românilor, X—13, 319 (după „’Moniteur Universel" dela 1 Ianuarie 1813). Cf. şi N. Iorga, Documente privitoare la familia Calli- machi I, CXCIX. Asemenea însemnarea contemporană dela I. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti [din Biblioteca Academiei Române]. I, 651. l) Pub. In Uricar IV, 343—56, de Th. Codrescu şi analizată Ia N. Iorga, Basarabia noastră (Studii şi Documente XXIV), 157—8. •) Uricar IV, 356. ’ www.dacoromanica.ro 36 A. LĂPfeoATU aşezat la PrutJ). înainte încă de sfârşitul anului nu se mai puteâ aduce din Basarabia în Moldova nici bucate, nici nutreţ, nici lemne. Şi cum aceste producte reprezentau o însemnată parte din mijloa- cele de traiu ale ţării, aceasta, laşul în deosebi, se găsiâ în cea mai mare lipsă, în pragul foametei2). Măsura, prin arbitrariul aplicării ei, puneâ pe Domn şi din punct de vedere politic la bunul plac al Ru- şilor* *), deoarece el nu le puteâ refuză cererile, adesea vexatorii, de teamă ca o totală şi permanentă închidere a Prutului să nu aducă, înfometarea capitalei şi ruina proprietarilor 4). Aceasta mai cu seamă după. ce, în Fevruarie, sub pretextul ciumei, graniţa fu închisă şi pentru exportul animalelor, fiind cu desăvârşire interzis Moldovenilor cu moşii dincolo de Prut să-şi treacă vitele şi caii dincoace6), şi după ce, în Martie, toate podurile fură ridicate spre a se împiedică chiar trecerea oamenilor—emigrarea ţăranilor, cari nu mai voiau să ră- mână sub noua stăpânire rusească *). * Prin ultimele aceste măsuri, Moldova ajunse, cum scriâ ambasadorul francez din Constantinopol, Andreossy (Antoine Fran- ţois), în absolută dependenţă de guvernatorul rus al Basarabiei7). Intr’adevăr, lipsa în care se găsiâ ţara, în deosebi capitala, nevoi pe Scarlat-Vodă Callimachi să roage pe prinţul Kurakin, guverna- torul general al Podoliei şi Basarabiei, să permită exportul bucatelor şi al vitelor, ceeace se obţinu în Aprilie *)„ Dar buna dispoziţie, care aduse pentru moment abondenţa în Iaşi şi împrejurimi, fu zădărni- cită prin îndelungata carantină la cari erau supuşi cei ce se duceau peste Prut8). Pe lângă aceasta,- exportul animalelor se făcu imposibil prin faptul că fu impus Ia o taxă egală cu valoarea vitelor ce se treceau peste graniţă 10). Pentru delăturarea acestor noi piedici, Dom- nul adresă mai multe note Consulatului rusesc din Iaşi11). Inter- venţiile sale rămaseră însă fără răspuns1S) şi linia Prutului închisă vara întreagă1*). In această grea situaţie, proprietarii de moşii basarabene, ne- putând să-şi aducă productele dincoace, nici să şi le desfacă pe preţ dincolo, se gândiră la soluţii extreme. Unii, având proprietăţi şi în Bucovina, se adresară, ca supuşi mixti, împăratului Austriei, cu ru- gămintea să intervină în favoarea lor la împăratul Rusiei 14), dar nu obţinură nici un rezultat, deoarece Ruşii luaseră, din motive politice, ’) N. Iorga, Documentele familiei Callimachi I, 342 şi 344 = Hodoş-Hur- muzaki, Documente XVI, 952 şi 953. _ >) Odobescu-Hurmuzaki, 'Documente, sup. I, voi. II, 701—2 şi 740. . s) lbidem, 741. • «) N. Iorga, Doc. Callimachi I, 348 = Hodoş-Hurmuzaki, ibideni, 957- *) Odobescu-Hurmuzaki, ibid., 706 şi 742 şi Hodoş-Hurmuzaki, ibid., 963. •) Odobescu-Hurmuzaki, 708 şi Hodoş-Hurmuzaki, 969. ’) Odobescu-Hurmuzaki, 741. •) lbidem, 708. ») Ibid., 1. c. şi Hodoş-Hurmuzaki, 976 ,0) Odobescu-Hurmuzaki, 746—7. >') N. Iorga, Doc. Callimachi I, 357 = Hodoş-Hurmuzaki, 974- «) N, Iorga, ibidem, 1. c.= Hodoş-Hurmuzaki, I. c. la) N. Iorga, 334 şi 337 = Hodoş-Hurmuzaki, 968 şi 974. N. Iorga, 357 = Hodoş-Hurmuzaki, 974. www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 37 aceleaşi măsuri şi la graniţele Bucovinei1 * 3 * * *). Alţii plănuiră să treacă, de cea parte a Prutului, optând pentru cetăţenia rusească, ceeace de altfel urmăriâ şi imperiul vecin prin închiderea graniţei *). Dar nu *se putură hotărî cu inima uşoară la un asemenea pas, câtă vreme cunoşteau felul stăpânirii sub cari împrejurările îi siliau să se aşeze s) şi câtă vreme mai nădăjduiau încă, ca rezultat al unor noi orânduiri politice, o reîntregire a patriei, — nădejde pe care unii, cum vom vedeâ, o păstrară până la urmă. Intre aceste, ca răspuns la intervenţia ce Se vede a fi făcut an- terior boerii ţării1), Scarlat-Vodă Callimachi primi, pe la mijlocul lui Iunie, poruncă dela Poartă să notifice supuşilor săi cu moşii în Ba- sarabia, că trebue să se desfacă neapărat de ele în terminul stipulat prin tratatB). Măsura aceasta, scrie la 21 Iunie, consulul francez din Iaşi, Fornetty (Antoine), Ministrului său la Paris, Maret (Hugues Bernard), provocă consternare printre boeri prin imposibilitatea în care se găsiau de a vinde, într’un timp atât de scurt, bunuri atât de considerabile ca Valoare. Dacă Poarta nu revine asupra mă- surii, intervenind pentru prelungirea terminului de desfacere, e de prevăzut, adaogă acelaş, că boerii se vor vedeâ siliţi, cu toate sen- .timentele lor protivnice, să treacă de cea parte a Prutului, spre a preveni ruina lor şi a familiilor lor8). Intr’adevăr, cei interesaţi înţeleseră că intervenţia Porţii va aveâ ca urmare o şi mai mare depreciere a bunurilor lor basarabene, întru cât, acum, când şi Turcii, nu numai Ruşii, îi siliau să-şi desfacă nea- părat, până la sfâşitul anului, aceste bunuri, greu se vor găsi cum- părători cari să nu profite, exploatându-i, de constrângerea ce li se fâceâ. Pe de altă parte, ei ştiau că puţini din cei ce au moşii mai în- tinse şi mai' bune in Moldova se vor aşeză în Basarabia, aşâ că nici schimburi echivalente nu vor fi cu putinţă. încercările făcute în urmă de a desface din moşiile lor de peste Prut îi încredinţară pe deplin de aceasta. Lucrul ni-1 mărturisesc înşişi7) şi se vădeşte prin 0 Hodoş-Hurmuzaki, Documente XVI, 960. >) Ibidern, 968. 3) lbid., 968. <) Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei II (Iaşi 1857), 93- — Cf. şi R. Ro- setti, Arhiva senatorilor III; 77.—Asemenea doc. următoare no. 6 şi 25. s) Cf. anaforaua boerilor din 2 Noemvrie 1813, despre care va ti vorba mai pe larg In urmă şi In care se arată că porunca pentru desfacere s-a dat ca răs- puns la «trimiterea prea plecatului nostru magzar la. prea strălucitul prag al prea puternicei noastre împărăţii» : Uricar IV, 189 şi urm. şi V. A. Urechia, Istoria Românilor, X-B, 422 şi urm. In ambele ediţii anaforaua e’dată sub a. 1815, în loc de 1813 Tot aşâ, greşit, e menţionată la 1. Bianu, Catalogul manuscriptelor I, 205 şi 216, Asemenea’în condicele de documente din Bib.. Academiei Române, no. 91, ff. 187-9 şi no. 95, ff. 194—6. Intr’un singur loc e dată corect, sub a. 1813, In ms. din Bib. Acad. Rom. no. 1454, f. 82.—Că anul e 1813, reese din contextul ana- foralei, In care se zice că «tn vadeaua de două luni ce au mai rămas până la îm- plinirea pr'othezmiei — care, ştim, erâ 2/14 Ianuarie 1814—urmând desfacerea, nu se va putea alcătui altcevâ decât aceia ce privim acum: o de istov stingere a vieţuirii noastre». " •) N. Iorga, Doc. Callimachil, 354— 5 = Hodoş-Hurmuzaki, ibidern;"969—70. Cf. şi Odobescu-Hurmuzaki, Documente, sup. I, voi. II, 749. _ ’l In anaforaua dela 2 Noemvrie: (11. cc.) «nu avem nici cui vinde mo- şiile noastre, nici cu cine le schimba, prin câte încercări am Jăcut întru aceasta». www.dacoromanica.ro 38 A. LĂPfiDATU puţinele vânzări şi schimbări de proprietăţi basarabene efectuate timp de 4 luni (Iulie-Octomvrie) după publicarea poruncii din Iunie. Căci documentele ce urmează, cari cuprind întreg materialul istoric inedit ce am găsit cu privire la chestiune In Bib. Academiei Române — lîf Arhivele Statului din Bucureşti şi Iaşi n’am putut găsi nimic — nu ne arată, anterior anaforalei din 2 Noemvrie, decât două vânzări şi trei schimburi de proprietăţi basarabene, făcute, deşi nu se spune apriat în toate actele, sub imperiul tratatului dela 1812 — vânzările atestate prin documentele de sub no. 1 —2 (din 29 şi 30 Septemvrie) şi 4 (din 1 Iulie) şi schimburile arătate prin doc. de sub no. 3 (din 29 Martie), 5 (din 5 August) şi 6 (din Octomvrie), pe lângă cari un docu- ment, publicat de Th. Codrescu în Uricarul său 1 * *), mai menţionează o vânzare la 1 Noemvriea) şi un schimb la 28 Octomvrie ’), iar un altul, publicat de d. Halippa în Lucrările comisiunii istorice din Ba- sarabia, un schimb la 16 Iulie4). Văzând deci că nu pot vinde pe preţ şi nici schimbă conve- nabil moşiile de peste Prut şi că numai două 'luni îi mai- despart de vadeaua impusă pentru desfacere, boierii ţării căutară să obţină cel puţin prelungirea terminului de optare. In acest scop prezentară Domnului, la 2 Noemvrie, o desnădăjduită anaforâ, prin care, după. ce arată că au primit «poronca ce s’au dat, întru neurnită hotărîre, a vinde toate acele de peste Prut strămoşeşti moşii şi a ne desface cu totul de dănsele, pentru că nici de cum este ertat urmarea într'alt chip»,— spun că, întru cât rugăciunile lor n’au fost ascultate, nu le rămâne altceva de făcut decât «să pună în lucrare plinirea poruncii», chiar «cu jertfirea strămoşeştilor noastre moşii», căci, ziceau ei, «nu avem la cine le vinde şi nici cu cine le schimbă, pentru că toţi au rămas sub umbrirea puternicului devlet şi acei căţi să află cu lăcuinţe peste Prut nu au aice decăt pănă la patru sau cinci moşii din cele mai mici». In consecinţă rugau pe Domn să mijlocească «către prea puternicul nostru împărat, să ne dăruiască o vadea încă de un an sau, dacă va fi cu greutate, măcar de şase luni, după împlinirea prothezmiei, pentru că doară în această vreme vom află oareşcare înlesnire spre desfacerea moşiilor noastre».—La dimpotrivă, încheiau jeluitorii, «socotim a ne lipsi de pămăntul strămoşesc, a împărţi ave- rile noastre şi a ne despărţi fiii de părinţi, fraţi şi alte rudenii, tre- când unii la acele de peste Prut moşii, iar alţii rămănind Ia aceste de aici» 5). . •) IV, 298—303; orig. In Bib. Academiei Române, LX--81. *) Dinoitrie Bogdan Vornicul vinde lui Ioan Başotă biv vel Spatar, pentru suma de lei 292.000, moşiile: Vornicenii dela ţin. Hotin, Ghizdita, Valea-Ţari- gradului şi Pustiurile dela ţin. Soroca, Mimorenii, Ţâhnăuţii şi Hilboca dela’ţin. Orhei, Şoltoaia dela ţin. Iaşi şi Tărteştii şi Cupcenii dela ţin. Greceni. s| Ioan Başotâ biv Vel Spatar dă o casă In Botoşani, 10 pogoane de vie la Cruce plus 3000 lei schimb lui Ion Vârnav biv vel Ban pentru doi bătrâni din moşia acestuia Ialovenii dela ţin. Hârlău. 4) TpyţH, voi. III (Chişinău 1907), 380—2. Alexandru Anastasie biv vel Sardar dă moşia Hruşca, zisă şi Curva, dela ţin. Lăpuşnii schimb m-rii Sf. Vineri pentru părţile de moşie ce aceasta aveâ la ţin. Vaslui, lângă moşia Voineşti a Sarda- rului, şi pentru a treia parte din satul Durleşti la ţin. Lăpuşnii. * ‘) Anaforaua citată. ’ ’ www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 39 Foarte propabil că intervenţia cerută s’a' făcut." Pentru cazul când insă ea n’ar fi fost acceptată; boerii socotiră necesar să ia oare cari măsuri in vederea rezolvării afacerii moşiilor basarabene potrivit stipulaţiilor tratatului de pace. Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât, până la expirarea terminului desfacerii, nu mai erau decât două luni. Instituiră deci din mijlocul lor, pe pilda comitetului orân- duit de Ruşi la 1808 pentru cercetarea actelor de revendicare â proprietăţilor moldoveneşti acaparate de Turci la consituirea raielei Hotinului (1715) 1), un comitet adhoc, numit «Comitetul desfacerii moşiilor de peste «Prut», cu însărcinarea de a cercetă şi aprobă actele de vânzare şi de schimb ce s'ar încheeâ şi de a pertractâ şi judecă litigiile ce eventual s’ar naşte pe urma unor asemenea afaceri s). Dela acest Comitet al desfacerii s), pentru completarea procedurii legale ce vom vedeâ că s’a adoptat,— actele erau prezentate, spre confirmare, Divanului ţării, apoi, spre autentificare, Consulatului rusesc din Iaşi şi, în sfârşit, Departamentului întăiu al Basarabiei, dela care proprietarii obţineau, pe baza lor, documente de veşnică stăpânire asupra bunurilor cumpărate sau schimbate. Dar cu toate că Comitetul desfacerii fu instituit şi terminul fatal al optării se apropiâ, boerii ezitau totuş a-şi vinde sau schimbă bunurile. Cauzele sunt uşor de înţeles: întâiu, deprecierea moşiilor, aşâ fel că vânzarea lor însemnă ruina proprietarilor; al doilea, numărul restrâns al celor cu proprietăţi mai întinse şi mai bune în Moldova hotărîţi a trece în Basarabia, aşâ că schimburi echivalente nu erau cu putinţă; al treilea, nădejdea că ultima cerere adresată Porţii va fi satisfăcută, aşâ că terminul de optare va fi prelungit; al patrulea, credinţă că înstreinarea Basarabiei nu e defi- nitivă, aşâ că, prin concursul norocos al împrejurărilor, ţinuturile de peste Prut vor fi retrocedate. — Până în ultimul timp boerii hră- niră astfel de nădejdi şi credinţe, drept ce nici nu se grăbiră să rezolve efectiv chestiunea moşiilor lor de peste Prut. Aşâ cel puţin reese din cercetarea documentelor ce cunosc, cari arată că dela 2 Noemvrie (data ultimei anaforale) până la 15 Decemvrie nu s’au efectuat decât două schimburi de moşii boereşti — întâiul menţionat de documentul citat din Uricar (la 5 Noemvrie) 4), celălat menţionat în documentul publicat în urmă sub no. 26 (la 15 Noemvrie). In acest timp îşi desfâcîi moşiile de peste Prut Mitropolia J) Rosetti, Arhiva senatorilor III, .71.—Acest comitet «rânduit spre cercetare scrisorilor şi dare moşiilor de la acel ţinut (Hotin) In stăpânire celor din vechi legiuiţi stăpâni»—e menţionat Intr’un act dela 1812 Noemvrie 23 (Academia Ro- mână, XXXV, jo8) şi tntr’altul dela 1814 Aprilie 18 ilbidem, CXLIII, 100). ’) La 28 Octomvrie 1813, Comitetul desfacerii ciiiamă la judecată înaintea sa, prin Consulatul rusesc din Iaşi, pe Ioniţă Başotă, supus rusesc, «In pricina ce are pentru nişte moşii de peste Prut cu Banul Costachi Lazul» (doc. «orig. Acad. Rom., CXLIII, 237). s) Alcătuit la început din Alexandru lanculeu, Manolachi Dimachi, Nico- lae Stratulat, si loan Neculce, apoi din Nicolae Stratulat, Nicolae Hrisoverghi, Andronachi, Conici si Teodor Balş. 4) loan Buşotă tiv. vel Spatar dă proprietăţile arătate In doc. următor no. 6, schimb lui Grigoraş Sturza vel Vistier pentru moşiile acestuia: Paporniţa, Ni- qorenii (Qchiul-Alb), Recea, Corlătenii, Alunişul şi Onăşenii dela ţin. Iaşi. www.dacoromanica.ro 40 A. LÂPfeDATU ţării, care, ca aşezământ public, nu putea, fireşte, să-şi rezerve, ca particularii, soluţia extremă a aşezării în Basarabia. De aceea, Ve- niamin Costachi se grăbi a se conformă dispoziţiunilor tratatului în termin. «Prin tocmalâ de bună voe» se alcătui deci —la 17 (sau 20) Noemvrie — «in svinţenia şi tăria împărăteştilor trataturi», cu Alexandru Anastasie biv vel Sardar, ca, dându-i moşiile de peste Prut ale Mitropoliei (Creulenii şi Bucioşca dela ţin. Orhei, Dăr- căuţii şi Haliciul ale Mitropoliei şi Braicăul a m-rii Pângăraţi dela ţin. Soroca, părţile din Costuleni, Căueşti şi Prisăcani ce trec de-a stânga Prutului, Vasiliuţii mici şi partea din Brădeni dela ţin. Iaşi) schimb pentru moşiile lui din Moldova (Hudicenii dela ţin. Fâlciu, Rediul dela ţin. Vaslui, 8 pogoane vie laV Odobeşti, cu 4 pămân- turi de „cîtină", plus 62.000 lei şi 95 matce stupi) * *). împotriva schimbului acestuia de bună voe, aprobat de Comitetul desfacerii, confirmat de Divanul ţârii şi autentificat de Consulatul rusesc din Iaşi, se ridică, se vede, glasuri de nemulţumire, căci, câteva săptă- mâni în urmă, aceleaşi moşii ale Mitropoliei fură strigate la sultan- mezat, întru cât «toată obştea boerească găsi lucrul acesta de cu- viinţă, ca să nu să păgubască Mitropolia de folosul ce ar puteâ avea cu adăogirea mezatului», care fu săvârşit la 14 Decemvrie, tot asupra lui Alexandru Anastasie, după ce el, îa îndemnul boerilor, primi să mai dee, peste tocmeala dela 17 (sau 20) Noemvrie, încă 7.000 lei 2). Pilda Mitropoliei se vede a fi fost urmată de egumenii mănăs- tirilor închinate, căci guvernatorul Basarabiei, luând cunoştinţa că unii din aceşti egumeni începură a vinde şi schimbă moşiile din noua provincie rusească, întru cât, cum scrie el, «pentru aceste averi nu s’a dat osebită hotărîre prin tratatul de pe urmă al păcii, căci al 7-lea pont se atinge numai de feţile cele particularnici ale su- plilor amânduror împărăţiilor», găsi de cuviinţă să facă întrebare la Guvern, iar până la primirea răspunsului, zădărnici lucrarea, poruncind Departamentului întâiu al oblastiei Basarabiei «să nu soco- tească de adevărate vânzările şi schimburile moşiilor din acel oblast de către egumenii din Moldova, nu numai în urma vadelei de 18 luni, dar şi în vremea curgerii aceste^ protezmii» şi cerând — la 7 Decemvrie — Consulului rusesc din Iaşi să nu autentifice asemenea vânzări şi schimburi şi să comunice totodată egumenilor interesaţi In cauză dispoziţiile sale s). Când aceste dispoziţii ale generalului Harting puneau capăt desfacerii moşiilor de peste Prut ale mănăstirilor din Moldova, so- sise şi pentru particulari, pentru boeri, momentul suprem al rezolvării chestiunii proprietăţilor lor basarabene. Intr’adevăr, răspunsul Porţii la cererea de prelungire a termin ului de optare nu sosise sau, dacă cumva sosise, fusese negativ. Pe de altă parte, aşezarea cu temeiu a Ruşilor peste Prut, prin organizarea ţării şi a bisericii noii provincii, redusese mult speranţele retrocedăii apropiate- a ţinutu- ’) Doc. următor no. 7. —Cf. şi no. 10. *) Doc. următor no. 9. Moşia Vasiliuţii mici fu vândută Îndată «dumisali cucoanei Elenco Harting, fiica dumisali Vist. Grigorie Sturza», propietara moşiei vecine Vasiliuţii mari: doc. următor no. xo. " s) Doc. următor no. 8. www.dacoromanica.ro DESf'ACEIIEA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 41 rilor basarabene. Toţi îşi dedeau acum seamă că o amânare a re- zolvării chestiunii nu mai erâ cu putinţă. Căutară deci să-şi desfacă proprietăţile de peste Prut în condiţiile cele mai bune: unii vânzân- du-le sau schimbându-le efectiv, alţii, între cari cei ce păstrară până la sfârşit nădejdea reîntregirei patriei, numai aparent, şdecă anulând actele publice de vânzare sau schimb, investite cu toate formele le- gale, printr’altele tainice—«iconomicoase» cum li se ziceâ—prin cari declarau că vânzarea sau schimbul e numai aparent şi că, în reali- tate, fiecare parte rămâne stăpână pe bunurile sale, având numai a le administra reciproc, până când condiţii mai bune de vânzare sau de schimb se vor ivi sau până când împrejurări politice mai favo- rabile vor readuce întregirea patriei. • Astfel, din zece vânzări încheiate în ultimele două săptămâni ale anului 1813 şi cunoscute m'ie din documentele publicate in urmă sub no. 12 (dela 16 Decemvrie), 13 (dela 20 Decemvrie), 14 (dela 25 Decemvrie), 15 (dela 26 Decemvrie), 16 (dela 27 Decemvrie), 19 (dela 29 Decemvrie), 20 (tot dela 29 Decemvrie), 27 (cu dată ne- precizată) şi 28 (dela 30 Decemvrie) şi dintr’un document publicat de d-1 Gh. Ghibănescu (dela 31 Decemvrie) *), — trei numai au fost cu siguranţă efective (cele înregistrate de documentele de sub no. 16 şi 28 şi de documentul publicat de d. Ghibănescu), întrucât cumpărătorii au cerut şi obţinut dela cârmuirea Basarabiei documente de veşnică stăpânire pe noile lor proprietăţi, iar din celelalte, trei cel puţin au fost aparente : acea înregistrată de documentul de sub no. 15, întrucât «cum- părătorul», Panaite Cazimir Căminarul, mărturiseşte, prin zapisul său dela 28 Decemvrie, că «precum să cuprinde pre larg în cele adevărate scrisori ce s’au alcătuit în taină, afară de cele iconomi- coasă, care s’au făcut numai pentru ca să să arate supunere la po- runcile date pentru desfacere după trataturi», dânsul e numai îngrijitor al moşiilor «vânzătorului», Grigorie Sturdza Vistier *); acea menţionată de documentul de sub no. 20, întrucât «cumpărătorul», Zamfirachi Căminarul, mărturiseşte, prin zapisul său dela 29 Decemvrie, ca «ne- cumpărând nici dând bani vânzătorului», Anastasie Scorţescu Căminar, dânsul e numai vechil pe moşia acestuia; acea înregistrată de docu- mentul de sub no. 27, întru cât «cumpărătorul», Iordache Bucşănescu, mărturiseşte, la 12 Maiu 1814, că «un zapis de cumpărătură ce i-au dat Spătarul Ioniţă Başotă pe moşia Ţăhnăuţii dela ţin. Orhei iaste iconomicos», că nu poate aveâ «cu acel zapis veşnică stăpânire pe această moşie» şi că «tocmala cea adevărată» este a aveâ moşia în arendă pe trei ani’). Deasemenea din şase schimburi ce-mi sunt cunoscute din aceleaşi ultime săptămâni — acele înregistrate de documentele ce urmează sub *) Sur'ete şt Ievoadt IX (Iaşi 1914), 353—56 : Safta Costachi, fiica Vorni- cului Constantin Costachi şi soţia Comisului Teodor Sturza, vinde moşiile sale Cunicea şi Ciorna dela ţin. Sorocii cu 80,000 lei Pitarului Theodosie, intrepusul Paharnicului Nicolae Caţargiu, Doc, următor no. 17. s) Cf. doc. orig. din Bib. Acad. Rom. CV, 75, din 20 Martie 1814, prin care Ioan Boşotă vinde lui Iordache Bucşenescu moşia Ţăhnăuţii. Zapisul, Întărit de Sărdaria Orheiului, reproduce şi actul de vânzare al lui Dimitrie Bogdan Vor- nicul, dela care Boşotă cumpărase moşia. Cf. mai sus, pag. 38, nota 2. www.dacoromanica.ro 42 A. LĂPfeDATU no. ii (dela 15 Decemvrie), 21 (dela2o Decemvrie), 22 (dela 30 De- cemvrie), 23 (tot de la 30 Decemvrie), 24 (dela 2 Ianuarie 1814: ultima zi a terminului desfacerii) şi 18 (la o dată neprecizată) — unul cel puţin a fost aparent: acel înregistrat de documentul de sub no. 21, întrucât a fost anulat prin zapisul făcut de părţi la 9 Ianuarie 1814, în care se spunfe «că de nevoie, ca să nu pierdem acareturile, negăsind muşterii», au făcut «iconomicos schimb», cu «tocmeli tainice, cari să fie mai pu- ternice decât pravila şi decât orice altă hotărîre a judecăţii». In realitate însă, părţile aveau s.î-şi administreze moşiile reciproc, «iar când vre- mile ne va iertă a stăpâni acareturile, atuncea să fim puternici a da unul altuia acareturile înapoi» *). Mult mai caracteristic însă sub acest raport este documentul următor de sub no. 6, menţionat şi mai înainte!), deoarece dă la iveală, în mod complet şi lămurit, mo- tivele şi condiţiunile acestui fel de desfaceri aparente. Un succint re- zumat al lui, va încredinţâ şi pe cetitor de aceasta: «Voind..., a mergi în stăpânire Roşiei, piste Prut» — scrie Spăt. Ioniţă Başotâ— «şi sălit fiind a mă disface de avere nemişcătoare ce am.... în patrie me şi negăsănd vrednici cumpărători, ca să plă- tiască preţul cel cuviincios a moşăilor meii.... am priimit şi am făcut.... vremelnicesc schimbu cu dumnealui Vist. Iordache Roset, luînd dela dumnealui aceste moşăi din parte aceia (se arată cari anume)...., iar înpotrivă.... dănd dumnisale aceste moşăi.... din parte aciasta (se arată cari anume). — «Şi zapisăle schimbării.... s'au întărit de cătrâ cinstitul Divan şi de cătră generalul Consulat a înpărăţăei Roşiei».—«Urmare dar are să să păzască întru închipuire ce văzută ca un adevărat schimbu: eu stăpânind în Roşie acele.... moşăi..., iar dumnealui..., stă- pânind moşăile.... meii». — «Şi strângând şi luînd fieşte care din noi veniturile moşăilor.... şi arătăndu-ne în lume stăpănitori şi necuvăn- tănd taina, să nesălim (în administrare)ca pentru însuş lucrul nostru». «Apoi întru ascuns, prin cel mai tainic chip.... vom da unul altue so- cotialâ pentru venitul ce s’au strâns». — «Şi aciastă iconomicoasă schimbare va urma numai pănă la întrupare ţării iarăş întru o stă- pânire sau pănă la o prifacire a stăpânirii sau pănă când amândoi părţăle cu mulţămire noastră, vom voi a ne luâ lucrurile în stăpânire şi a conteni iconomie». — «Şi dacă» — se mai adaogă—«feriască Dumnezău, vre-o comfişcaţăe înpărătiască asupra moşăilor sudiţălor se va face... paguba aceia a comfişcaţăei înpărăteşti va fi a stă- pânului celui adevărat». Aceste sunt vânzările şi schimburile de proprietăţi basarabene şi moldovene săvârşite în terminul prescris de tratatul de la 1812 şi cunoscute mie. Vor mai fi, negreşit, şi altele, în documente inedite, poate chiar publicate, pe cari nu le cunosc 8). Dar numărul lor nu *) Doc. următor no. 25. ») Pag. 38. 9I Alte desfaceri se mai menţionează: tn doc. din 1813 Mai 25, Acad. Rom., CXL, 50 (Paharnicul Iordache Lazul, supus Împărăţiei Roşiei, cere să se Împartă averea părintească, să se poată desface de partea ce i se va veni Iui) şi doc. din 1814 Ianuarie 11, Ibidem, CXLII, 229 (Constantin Balş vel Log. cere ca Vornicul Constantin Paladi, supus al Împărăţiei Roşiei, să nu fie slobod a-şi desface moşia Băloşenii sau Bivolul până nu-şi va scoate mai lntâiu dânsul un www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 43 poate fi prea mare, deoarece chestiunea desfacerii moşiilor de peste Prut nu s’a rezolvat atât prin vânzări şi schimburi în decursul celor 18 luni ale vadelei, cât mai ales prin împărţirea lor, în ultimele mo- mente, între membrii aceleeaş familii, unii rămânând la proprietăţile lor din Moldova, alţii trecând la cele din Basarabia, aşâ după cum arătară boierii ţării că se va întâmplă în anaforana lor de la 2 Noem- vrie 1813, ădăogând că «sufleteasca măhniciuneşi jalnicele lacrămi, cari prin această despărţire vor urmă,vor fi fără îndoire veşnice şi neui- tate, din neam în neam» .... Faptul ni-1 arată numărul cel mare de familii boereşti ce se găsesc stabilite în Basarabia în anii următori definitivei desfaceri 5) şi ni-1 atestă un istoric contimporan eveni- mentelor, Manolache Drăghici. «Locuitorii moldoveni — scrie aceasta — multă vreme au ţănut pace închietă la Bucureşti cu nestatornică, aşteptând dintr’o zi pănă în alta înapoerea pământului luat de cătră Ruşi şi întregimea hota- rului ţării lor precum au fost mai dinainte, dar s’au amăgit cu ideile ce hrănea, fiindu-le încă şi de o mare sminteală în interesile parti- culare a lor socotinţa aceasta, pentru că nu s’au grăbit a luă măsuri energice m desfacerea averii nemişcătoare ce ave din astănga Pru- tului, pănă s au apropiet vremea protezmiei, cănd umblă confuji de nu şti£ ce să mai facă, unii adecă care luaseră protecţia rusască o lepădă, alţii, din acei hotărâţi să rămăe în Moldova, să fâceâ sudiţi. Şi tot în taină lucrăndu-se aceste operaţii, spre a nu se declară pănă în ceasul închiderii Prutului sub ce bandier rămăn, ca să nu greşască. Sosind însă ziua fatală a ecspirării convenţiei după tractat ce trebue fieşte care să trăească unde eră să rămăe definitiv, ceasurile acele au fost de plângeri un timp de neuitat, pentru că poporul cu cârdul, ca turmele de oi, încinsesă toată marginea Prutului, de la un capăt pănă la altul, mergând şi viind de prin sate şi de prin târguri săptămâni închiete, cu luarea de ziua bună dela părinţi, dela fraţi şi dela rudenii cu care crescusă şi veţuisă dinpreună pănă în vre- mea aceea, cănd să dispărţă unii de alţii pentru totdeauna» ’). Cu jalnic exod moldovenesc peste Prut s’a rezolvat aşadar în cele din urmă chestiunea moşiilor basarabene. Graba şi turburarea cu care s’a lucrat în această împrejurare au dat naştere la o sumă de afaceri mărunte, în deosesi contestări, revendicări şi chiar însuşiri de proprie- tăţi, pe temeiu de documente prescrise, dubioase şi chiar falsificate, pământ Împresurat).— Afară de aceasta, In cercetările mele am mai dat (In Bib. Acad. Rom.) peste următoarele atestate domneşti acordate unora din cei ce au trecut Prutul şi s’au aşezat In Basarabia: la 1814 Fevruarie 16 (ms. 145}, f. 92) lui Gheorghe Cazimir, la 1814 Aprilie 15 (ac ms., f. 97) Căminarului Ştefan Răş- canu, la 1814 August 20 (ac. ms., f. 121 v.) Jicnicerului Simion Slavce şi la 1815 Martie 23 (ac. ms., f. 138) Căminarului Zamfirachi Rale. —In sfârşit, un Şerban sin Teodosie Buhăescu cere Consulului rusesc din Iaşi, la 1812 10 Septemvrie (Acad. Rom., ms. io33, f 58), să fie primit sub stăpânirea rusească, cu Îngăduinţa de a puteâ rămâne In Moldova până ce-şi va desface toate pricinile ce mai aveâ aci. * *) Rosetti, Arhiva senatorilor III, 67—70 (după Halippa, Tpvjihi III, 413 -18). s) Istoria Moldovei II, 93—4. www.dacoromanica.ro 44 A. LĂPfeDATU cari au fost obiecte de îndelungate judecţi, atât deoparte cât şi de cealaltă a Prutului. Urmărirea acestor afaceri nu intră însă în cadrul lămuririlor mele, pe cari le închei aci, cu constatarea că, din cele pre- merse, reese, în chip evident, că scopul urmărit de guvernul rusesc în chestiunea moşiilor moldoveneşti de peste Prut a fost ajuns: cea mai mare parte a proprietarilor acestor moşii le-au împărţit Intre dânşii, lâsându-le în seama fiilor, fraţilor sau altor rudenii, cari tre- cură graniţa în noua provincie şi se aşezară acolo J). ALEX. LÂPEDATU. ') Ar fi interesant de cercetat, după izvoarele ruseşti, ce fel de măsuri au mai luat noii stăpânitori ai Basarabiei, pentru rezolvarea, potrivit intereselor lor,, a chestiunii moşiilor moldovene de peste Prut Căci, evident, ei nu s’au mărginit numai la măsura arătată mai sus: constrângerea — prin Închiderea graniţelor— a proprietarilor a se aşeză de-a stânga Prutului. Se vede aceasta şi din cores- pondenţa diplomatică a vremii publicată de D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic în Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, voi. I. Astfel, Intr’o scrisoare a lui Ciceagov către împăratul Alexandru I, dată In laşi — Amiralul eră In drum spre Rusia — la 18 August 1812 (pag- 104.7), se arată că generalul Tuşcov, foarte iubit In Basarabia, a atras, prin mijloace simple şi blânde, locuitori In această ţară, iar Intr’alta, a lui Alexandru I către Ciceagov, din 16 Septem- vrie 18(2, împăratul răspundeâ foitului său guvernator general In Principate (pag. 1047): Organizaţia ce aţi dat Basarabiei e excelentă şi n’am absolut nici u schimbare a-i face . . . Apoi: memoriul ce mi-aţi trimis asupra locuitorilor din Moldova cari au proprietăţi de ambele părţi ale Prutului e foarte Înţelept şi-l aprob pe deplin. — Proectul pentru organizarea administrativă, militară şi politică a Basarabiei este cunoscut ţin rom. In ms. din Bib. Acad, Rom,, no. 3402, ff. 33—4 şi 157 şi urm.); memoriul privitor la chestiunea aci tratată Insă, mie cel puţin, nu. www.dacoromanica.ro II DOCUMENTE i. Iaşi, 1812 Septemvrie 29.—Ecaterina, fiica Spătarului Gri- goraş Boşotă şi soţia PolcovniculuiAlexe Bolgovscoi, «hotărâtă fiind a merge în Rosiia cit şidere*, vinde Spătarului Iordache Catargiu prin sultan-mezat, pentru 60.030 lei, moşia sa Vlădenii dela ţin. Hărlău. 2. Iaşi, 1812 Septemvrie 30. — Divanul Moldovei întăreşte Spăta- rului Iordache Catargiu stăpânire peste moşia Vlădenii de la ţin. Hărlău, cumpărată prin sultan-mezat, pentru 60.030 lei, de la Eca- terina, fiica Spătarului Grigoraş Başotă şi soţia Polcovnicului Alexe Bolgovscoi, *hotărătă a merge în Rosiia cu şidere'*. 3. Chişinău, 1813 Martie 29.— Stolnicul loan Cheşcul dă casele sale din Iaşi, mahalaua Muntenimei de mijloc, schimb lui Emandi Ferole pentru moşiile acestuia din Basarabia: Brătenii şi părţile din Săcăreni de la ţin. Lăpuşna. 4. 1813 Iulie 1.—Scarlat Alexandru Callimachi, Domnul Mol- dovei, scrie Vistierului Alexandru Balş, epistatul Vorniciei de Aprozi, să răndnească pe Talal-başa să scoată la mezat, după toată rândueala, moşia Ghermăneşti de la ţin. Orhei. 3. Iaşi, 1813 August 3.— Vasile Roset dă 40 pogoane vie, la ţin. Putnii, podgoria Spărieţilor, schimb vărului său Petrache Roset, pentru a treia parte dintr’una din cele două moşii ce şi-au dezbătut împreună la ţin. Hotinului: Şibutiniţa şi Cormani. 6. 1813 Octomvrie.— Spătarul loniţâ Başotă dă moşiile sale din Moldova: trei părţi din Pomârla şi din Hilişăul de sus şi jumătate 'din- satele Popeni, Horodişte şi Cuzlăul, toate în ţin. Dorohoi, 23 pogoane vie la Ţăjeşti, ţin. Putnii, 30 sălaşe de ţigani, o moară pe apa Jijiei, o casă în Dorohoi şi o alta în Botoşani, schimb Vistie- rului Iordache Roset pentru moşiile acestuia din Basarabia: Soroca (târgul), Rubleneţa (lângă Soroca)p Bricenii (târgul), Hrubna şi Hramincăttţii de la ţin. Hotinului. 7. 1813 Noemvrie 17.— Veniamin Mitropolitul dă moşiile din Basarabia ale Mitropoliei: Creulenii şi Bucioşca de la ţin. Orheiu, Dărcăuţii, Haliciul şi Braicăul—aceasta din urmă a m-rii Păngă- raţi, supusă Mitropoliei—de la ţin. Soroca, părţile din Costuleni, Căneşti şi Prisăcani, ce trec în astănga Prutului, Vasiliuţii mici şi partea din Brădeni de la ţin. Iaşi, schimb Sărdarului Alexandru Anastasie petitru moşiile acestuia din Moldova: Hitdicenii la ţin. Fălciu, Re- www.dacoromanica.ro k. lApSdato 46 dini la ţin. Vaslui, 8 pogoane vie la Odobeşti, 4 pământuri de ««- tină* tot acolo, plus 62.000 lei bani şi 93 matce de stupi. 8. 1813. Decemvrie 7.— Generarul Ioan Harting, guvernatorul Basarabiei, scrie lui Alexandru Pini, consulul rusesc din Iaşi, să nu mai autentifice, până la noi ordine, vânzările sau schimburile de moşii de peste Prut ale mănăstirilor închinate din Moldova. p. Iaşi, 1813 Decemvrie 14.— Veniamin Mitropolitul dă mo- şiile din Basarabia ale Mitropoliei {arătate la no. 7), schimb Săr- darului Alexandrii Anastasie pentru moşiile acestuia din Moldova (la acelaş no.), potrivit învoelii de la 17 Noemvrie, plus 7000 lei oferiţi la sultana-mezaţul făcut în răstimp. 10. laşi, 18ii [Decemvrie].— Sărdarul Alexandru Anastasie vinde, pentru poo6 lei, «cucoanii* Elenco Harting, fiica Vistierului Grigorie Sturza, moşia Vasiliuţii mici de la ţin. Iaşi, luată schimb împreună cu- celelalte moşii din Basarabia ale Mitropoliei Moldovei. 11. laşi, 1813 Decemvrie 13.— Răducan Roset Hatmanul, Ioan Căminarul şi Andrei Paveli dau, ca plenipotenţi ai «.luminateiDoamne Zoe Mor uz*, moşiile ei din Basarabia: Pârliţii de la ţin. Iaşi şi Sârcova şi Valea-Albă de la ţin, Orhei, schimb Căminarului Ioan Pruncul pentru moşiile acestuia din Moldova: Făureii şi Muncelu (18pp stânjini) de la ţin. Putnii şi o cârciumă în Focşani. 12. Iaşi, 1813 Decemvrie 16.— Sărdarul Iordache Vartolomeiu vinde lui Anastasie Dimitriu, pentru 37.000 lei, un rând de case în Iaşi, mahalaua Muntenimei de mijloc. i). 1813 Decemvrie 20.— Răducan Roset Hatmanul vinde lui Ioan Balş Comisul, «supusul împărăteştii sale măriri a Rosăii*, pentru 33.000 lei, moşia de câmp Corneştii de la ţin. Lăpuşnii şi ju- mătate satul Frăsăneştii de la ţin. Iaşi. 14. 1813 Decemvrie 23.— Profira, fiica lui Alecu Beldiman Banul şi soţia lui Dimitrache Canta Spătarul, megăsind vre-un chip să le facă schimb», vinde lui Alexandru Panaite Comisul, pentru 70.000 lei şi 13 stânjini moşie în Blânde şti, moşiile Cozsăuţii de la ţin. Soroca şi Tescurenii de la ţin. Iaşi. 13. Iaşi, 1813 Decemvrie 26.— Grigorie Sturza biv vel Vistier vinde, ca epitrop al Ecaterinei, fiica răposatului Medelnicer Aposto- lache Stavilă, lui Panaite Cazimir biv vel Căminar, pentru 1000 galbeni olandezi, o parte dm moşia Morozănii şi jumătate satul Cruceştii de la ţin. Orhei. . 16. 1813 Decemvrie 27.—Ioan Pruncul Căminarul şi Sandu Teodosiu cumpără, pentru 263.000 lei, moşiile de peste Prut ale lui Ioan Neculce Spătarul şi Constantin Neculce Comisul: Grosăniţa, Buţcăuţii şi Lăsăuţii de la ţiu. Hotin şi Călineştii de la ţin. Iaşi. 17. Iaşi, 1813 Decemvrie 28Zapisul lui Panaite Cazimir Căminarul, prin care atestă că moşiile Morozănii şi Cruceştii, luate de la Grigorie Sturza Vistierul, ca epitrop al Catincăi, fiica răpo- satului Medelnicer Apostolachi Stavilă (vezi no. 13), le are numai sub îngrijire. 18. Iaşi, 1813 Decemvrie 28. — Grigorie Sturza Vistierul dă jumătate din satul Voicăuţii de la ţin. Dorohoi plus 32300 lei, avere a fiicei sale Rucsanda, schimb lui Iordache Ghica Spătarul www.dacoromanica.ro Desfacerea proprietĂtilCr MOLboVENE de pEste Prut 4? pentru moşiile acestuia din Basarabia: Şărpenii şi Pohocenii de la ţin. Orhei. ip. Iaşi, 1813 Decemvrie 2p.—Gheorghe Buhuş biv vel Ban şi Toader Buhuş biv vel Medelnicer vând «dumisa/i Zoi Ivanovici Cu- ţofschi», pentru 32.000 lei, moşia Cupcinul de la ţin. Hotin. 20. Iaşi, 1813 Decemvrie 2p.— Zapisul lui Zamfirache Cămi- narul prin care atestă că dânsul e numai vechil la moşia Măgureni de la ţin. Iaşi, ce se arată prin zapis a-i fi vândut Anastasie Scor- ţăscu Căminarul. 21. 1813 Decemvrie 30.—Nicolae Dimachi Spătarul dă moşia Putineştii de la ţin. Soroca, plus 20.000 lei, schimb lui Iordache Do- nici pentru moşia acestuia Dumenii de la ţin. Botoşani. 22. Iaşi, 1813 Decemvrie 30.— Vasile Crăste dă 13 suflete de ţigani schimb lui Şerban Bosie şi lui Nicolae Bosie biv vel Armâş pentru 80 stânjini moşie ai acestora în Pipercani la ţin. Codru, lângă Tigheci. 23. Iaşi, 1813 Decemvrie 30.— Vasile Roset, «supusul a prea înaltei înpărăţii Roşiei», dă moşia Simioneştii de la ţin. Roman schimb lui Alexandru Ghica biv vel Spătar pentru moşiile acestuia Caraclău şi Romăncăuţii ae la ţin. Hotin. 24. 1814 Ianuarie 2.—Gavriil Stroici, «ştaps-căpitau rosăsc», dă a cincia parte din moşia Prilipca de la ţin. Dorohoi schimb lui loan Scorţescul pentru moşia acestuia Miclăuşenii de peste Prut, de la ţin. Iaşi, plus 2 suflete de ţigani şi joo lei. 23. 1814 Ianuarie p. — Zapisul lui Nicolae Dimachi Spătarul prin care atestă că schimbul de moşii făcut cu vărul său Iordache Donici (vezi no. 21) e numai aparent, în realitate având să-şi admi- nistreze reciproc moşiile: Putineştii de la ţin. Soroca şi Dumenii de la ţin. Botoşani. ' 26. Chişinău, 1814 Fevruarie 2.— Departamentul întâi, al Basarabiei întăreşte Clucerului Dimitrache Donici veşnică şi paşnică stăpânire peste moşiile Popeştii şi Dănţenii de la fin. Soroca, luate în schimb de la «boierul din Moldavie otornanteiască» Sardarul Costache Lambrino. 27. Chişinău, 1814 Mai 12•—Zapisul lui Iordache Bucşănescu prin care atestă că dânsul e numai orăndator al moşiei Ţăhnăuţi de la ţin. Orhei, luată de la Spătarul loniţă Buşotă cu un zapis «iconomicos» cu care nu poate aveă «stăpânire pe adastă moşie». 28. Chişinău, 1814 Mai 23.— Departamentul întâi al Basara- biei întăreşte lui Gheorghe Dimitriu stăpânire peste moşiile cumpă- rate «în vreme prothezmiei», pentru Zamfir Stamu, de la «supusa othomaniciască» Spătăreasa Rocsanda Roset: Coşugenii (Frumuşica) şi Bejănii de la ţin. Soroca. www.dacoromanica.ro 1. Ecaterina, fiica răposatului Spat. Grigoraş Boşotă şi soţiia du- rpisale Polcovnicului Alexei Bolgovscoi, ştiut fac prin acestu zapis de mine iscălit, ce-1 dau la măna dumisale boeriului lordachi Catargiu biv vel Spat., că di pe pomenitul părintele mieu Grigoraş Boşotă Spat., mi-au rămas moştenire moşie Vlădenii dela ţinutul Hărlăului, pe care numita moşie laste sat de treizăci gospodari, cu bisărică i o crăcimă şi loc de hrană din destul. Şi fiind eu hotărâtă de a merge in Rosiia cu şidere, am dat jalobă cinstitului Divan, rugăndu-mă ca să se vănză la sultan-mezat numita moşie, după care cerire a me cinstitul Divan prin ţidulă au dat poroncă cătră cinstita Vornicie de Aproz[i] şi cinstita Vornicie încă prin ţidula sa dela 28 zile a trecutei luni Martie au orânduit pe Costandin Telalbaş, ca să strige la mezat numita moşie în curgire de 40 zile pe toate uliţile oraşului căt şi în Divan, spre înştiinţare muştereilor ce vor fi. Deci de atunce şi pănă acum necontinit strigăndu-se la mezat numita moşie, acum la 25 zile a lunii aceştiia viind toţ[i] muşterei de faţă in cinstitul Divan , şi aterdesindu se unul pre altul, cel mai bun preţ de 60.050 lei, adică şasăzăci mii cincizăci lei, l-au dat d[u]m[nea]lui numitul boeri lordachi Catargiu Spat., carile preţ fiind şi cu toată mulţămire me (prin vechil soţul mieu dumnialui Polcovnic Alexei Bolgovscoi), s’au săvârşit me- zatul asupra dumisale Spătarului, cum i s’au adeverit de cătră cin- stitul Divan şi în dosul ţidulii mezatului. Drept aceia, numărăndu-mi d[u]m[nea]Iui Spat. toţ[i] banii deplin în mâinile mele, înpreună cu scrisorile ce am avut asupra numitei moşii, i-am dat şi acest zapis cu de vecinică vânzare, ca de astăz[i] şi în veci sâ-ş’il stăpăniască nu- mita moşiia Vlădenii în drepte hotarăle ei, atăt d[u]m[nea]lui Spat. precum şi în urmă clironomii dumisale, asupra câriia să aibă a-ş|i] face şi dresă dela cinstitul Divan. Şi fiindcă încă pănă a nu să da sfârşit mezatului numitei moşii, au pornit jalobă la cinstitul Divan megieşii înpregiuraş[i] cu arătare că moşiile lor ar fi pătimindu în- presurare despre numita moşiia Vlădenii şi au făcut cerire ca să se cercetezi de cătră cinstitul Divan după planul de stare locului, la aciasta, fiindcă pe noi vreme nu ni-au încăput a mai sta aice, fiind în grabă purcedire noastră la Roşie, rămăne ca d[u]m[nea]lui Spat., cumpărătoriul numitei moşii, să răspundă la pretenţiile pretendatorilor ce vor fi. Iar eu pentru încredinţare urmez cu a me iscălitură, pof- tindu şi pe alte cinstite obraze ce s’au întâmplat faţă de au ade- verit de marturi. S’au scris în oraşul Iaşii, în anul 1812 Septemv[rie] 29, www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 49 Mâ xb GeX7j[iâ pou TtouX^aaTO x& poOXxi StoO lvopâ£etai BXaxevT], Ka- xepfjva IIoxaaxâTj. (Cu voinţa mea s’a vândut moşia mea, care se nu- meşte Vlădeni. Caterina Bolhavscoi). Apoi, In ruseşte: Aceasta s’a făcut cu ştiinţa mea: Comisionar de clasa şaptea din statul de comisariat: Alexei fiul lui Nicolae Bolhavscoi. Constantin Canta Spat. mart. — Dracachi Roset Căm. mart.— Iordachi Bucşenescu Căm. mart. — Ioan Tăutul Pah. — Petrachi Cazimir Pah. mart. — Constantin Carp Căm.— Ioan Ciulei Corn. — Panaite Cazimir mart. — Iordachi Drăghici Pah. mart. — Mihai Stol. mart. De mini s’au alcătuit: Iordachi Ioan. Divanul Cnejii Moldavii. Vânzarea aciasta fiindcă s’au urmat prin rănduiala păzită a mezaturilor prin Divanul Cnejii, spre a-şli] ave lucrare sa, s’au în- tărit dar de cătră Divan veciniei stăpânire a dumis[a]le Spa[ta]r. — 1812 Săpt|em]v[rie] 30. Iordachi Canta Log.—Costantin Balş Log.—Dimitrie Sturza Vor. Orig., Acad. Rom., CLVI, 140. 2. Divanul C nea fii Moldavii. înştiinţare să face cu adastă carte a Divanului că d[u]m[nea]ei Ecate- rina, fiica răposatului boer Grigoraş Baştotă Spat. şi soţie dumisale Polcovnicului Alecsii Bolgovscoi, prin jalobă ci-au dat Divanului, au făcut arătare că di pe pomenitul părintele dumisale Grigoraş Boşotă Spat., i-au rămas clironomie moşie Vlădenii dela ţinutul Hărlăului, pe care numită moşie iaste sat de treizăci gospodari cu biserică i o cărcima şi loc de hrană din destul. Şi fiind hotărâtă de a merge în Roşie cu şidere, au făcut rugămintea ca să văndă numita moşiia prin sultan-mezat,—după care cerire Divanul prin ţidula sa au scris Vorniciei de Aprozi, ca să orănduiască pe Telalbaşa să strige la mezat numita moşie în vade de 40 zile pe toate uliţile oraşului căt şi în Divan, spre înştiinţare muştereilor ce vor fi. Şi Vornic iia de Aproz[i] încă prin ţidula sa dela 28 zile a trecutei luni Martie au orânduit pe Costandin Telalbaş de au făcut urmare cu strigare la mezat. Deci acum viind toţ[i] muşteriei de faţă la Divan, la hareciul ce s’au făcut, aterdesindu-se unul pe altul, cel mai bun preţ de 60.050, adică şasăzăci mii cincizăci lei, l-au datd[u]m[nea]lui boeriul Iordachi Catargiu biv vel Spat., carile preţ fiind şi cu toată mulţămire dumisale Polcovnicesei Ecaterina Bolgovscoai (prin vechil soţul dumisale Polcovnic Alexei Bolgovscoi), s’au săvârşit mezatul asupra dumisale Spătarului, cum i s’au adeverit de cătră Divanu la 25 zile ale aceştii luni şi în dosul ţidulii mezatului din parte Vorniceii de Aproz[i] cătră Revista Istorici 8 www.dacoromanica.ro 60 A. LÂPfeDATl) Telalbaşa. Pentru care vecinică stăpânire dumisale Spătarului au adus de au arătat la Divan d[u]m[nea]lui Spat. şi zapis iscălit de d[u]m[nea]ei Polcovniciasa şi adeverit de alţ[i] marturi, prin carile aşa s’au văzut scriind că soma banilor 60.050 lei pentru numita moşie i-au priimit toţi deplin în măinile dumisale. Şi înpreună cu zapisul de veci vân- zare i-au dat şi toate scrisorile ci-au avut asupra numitei moşii. Şi fiindcă încă pănă a nu să da sfârşit mezatului numitei moşii, au pornit jalobă la Divanu megieşii înpregiuraşjj] cu arătare că moşiile lor ar fi pătimindu înpresurare despre numita moşie Vlădenii şi au făcut cerire ca să s[ă] cercetezi de cătră Divanu după planul de stare locului, la aciasta, fiindcă pe d[u]m[nea]lor vreme nu i-au încăput a mai sta aice, fiindu-le în grabă purcedere la Roşie, rămăne cu d[u]m- [nea]lui Spat., cumpărătoriul numitei moşii, să răspundă la pretenţiile pre- tendatorilor ce vor fi, cum pre largu să cuprinde la zapisul de vănzare, care iaste din 29 zile ale aceştii următoarei luni.—Drept aceia asupra numitei moşii Vlădenii i să întăreşte stăpânire dumisale Spat[a]r[u]lui şi prin aciasta carte a Divanului, care să-i fie dumisale cât şi in urmă clironomilor dumisale de întăritură statornică, neclintită şi ne- răşuită, nici odinioară în veci. In Iaşi, 1812 Septemvrie 30. Iordachi Canta Log.—Constantin Balş Log.—Lupu Balş Vor.— Manolachi Dimachi Vor.—Grigore Log.—Dimitrie Sturza Vor.—Ioan Neculce Vor,—Alecu .... Spat. Costachi.......vt. Log. procit. De mine s’au alcătuit: Iordachi Ioan. Orig., Acad. Rom, CXXV, 212. 3- Ioan Cheşcul biv vel Stol[ni]c adiverez cu aciastă scrisoare a ffie de schimbu d[u]mis[ali] Emandi Feroleşi [loc n/£/Cucicu, clironomii săvărşitului său fiu Dimitrie şi a fratelui său Hristodor, precum să s[ă] ştie că având d[u]m[nealo]r moşiia Brătenii şi părţile din Săcăreni ce sânt la ţin[u]t[ul] Lăpuşnii, pi apa Lăpuşnii, di la pomeniţui de sus cli- ronomie prin întăriturile şi a Divanului Cnejii Mold[a]v[ii], de a me bun[ă] voe, prin priimire de amândoi părţile, am făcut schimbu cu d[u]m[nealo]r, adică d[u]m[nealo]r mi-au dat moşiia Brătenii şi părţile din Săcăreni ci sânt hotărâte şi stălpite după hotarnica ci au dela anul 1793 şi eu li-am dat d[u]m[nealo]r din potrivă casăle mele din oraşul laşului a Mold[a]v[ii], în mahalaoa Muntenimii de mijloc, cu toate acareturile ci sânt pe lângă dănsăle şi cu locul lor, după ho- tarnicile ci sânt, dăndu-mi d[u]m[nealo]r mie şi toate scrisorile, ve- chi şi noî, ci-au avut asupra acestor moşii de sus pomenite, Brătenii şi părţile din Săcăreni, cum şi eu li-am dat d[u]m[nealo]r iarăş toate scrisorile, vechi şi noî, ci am avut asupra numitelor cas[e] cu locul lor. Şi de acum înainte şi în veci să aibă a stăpâni d[u]m[nealo]r casăle cu toate acareturile şi locul lor ca pe nişte drepte ocini şi acareturi şi moşii a d[u]m[nealo]r, cum şi clironomii d[u]m[nealo]r, ne- supăraţi de nimine, fâcăndu-ş|i] şi intărituride cătră stăpânire. Şi pen- www.dacoromanica.ro 61 6E5FACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTÎ! PRUT tru ca să fii acest schimbu statornic şi nestrămutat în veci, am dat d[u]m[neaIo]r aciastă scrisoarea me, în care am iscălit însuş, iscă- lindu-s[ă] marturi şi alte obrazi cinstite ci s’au întâmplat faţă. In Chiş- nău, anul 1813 luna Mart 29. Ioan Cheşcu Stol.—Matei Răşcanu. Fiind faţa şi eu la aciastă tocmală, m’am iscălit martor: Iordachi Alexandri Şat.—Ion Armaş mart.—’IAfaj ’ASâp, etuxa xai pauropto. Dela Sardăria Orheiului. însuş d[u]m[nealu]i Stol[ni]c Ioan Cheşcu viind la Sardărie au arătat şi prin cuvânt că schimbul acesta l-au săvârşit cu bună prii- miri şi fiind de faţă şi d[u]m[nealu]i chir Diiamandi Firoli, după amân- durora jcirire s'au încredinţat cu iscăliturili noastri şi cu pecetea Sărd[ă]ri[ei]. 1813 Mart 29, în Chişănău. Iordachi Milo.—Teodor.... Orig., Acad. Rom., XCVII, 202.— Cu pecetea „Orheiului şi Lăpuşnii'1. 4- Noi Scarlat Alexandru Calimah V[oe]voda, cu mila lui Dumne- zeu Domn ţării Moldaviei. Cinst[itJ credincios boeriul domnii meii d[u]m. Alixandru Balş biv vel Vist., epistat Vornicii de Aproz[i], sănătate. Fiindcă d[u]m. Spăt[a]r Vasăli Rosăt au făcut cerire ca săi să vănză cu mezat moşie Ghermăneştii dela ţăn[u]t[ul] Orheiului din astănga- Prutului, cu vatră de iaz, cu patru sute fălci fănaţ boeresc, pe cari sânt şi patruzăci de lăcuitori gospodari, având unii din lăcuitori şi vii pe aciastă moşii, din cari să e deima obicinuită, însă cu pricinile ei ci are cu megieşii, în spre plata datoriilor săli, făcând ceriri toţ[i] creditorii spre a li se faci îndestulări. Drept acie, după rănduiala păzătă, s’au scris şi osăbită carte Departamentului pricinilor străini cătră ocărmuire din astănga Prutului, ca şi acolo să s[ă] facă pu- blecaţăie în curgire de patruzăci de zăli, spre înştiinţare tuturor celor ce vor fi muşterei a cumpăra aciastă moşii cu celi ci sânt pe dănsa şi cu pricinile ei, precum s’au zăs mai sus. Şi pe cari să vor arăta- din muşterei, ocărmuire din astănga Prutului până la înplinire vadelii negreşit să-i triimată, spre a fi de faţă la săvârşire mezatului, pentru care să scrii şi d[u]m[ita]li să răndueşti şi aice pe Telealbaşa să străgi la mezat aciastă moşii Germăneştii cu celi ci sânt pe dănsa şi cu pricinile ei, în curgire de patruzăci de zăli pe toati uliţăle ora- şului şi în Divan g[os]pod în curgire de patruzăci de zăli. Şi la în- plinire vadelei, viind şi înştiinţare de muşterii ce s-au arătat din parte din astănga Prutului şi muşterei de aice încă adăogăndu-s[ă], pe răndu- iala păzătă asupra muştereuloi ce va fi şi va da preţul cel mai bun să va săvârşi hareciul, carile cumpărătoriu numărând toţfi] banii, pe lângă zapisul iscălit de d[umnea]l[ui] Spăt[a]r, scrisorile vechi şi nouă şi ţidula de săvârşire a mezatului, i să va întări stăpânire şi cu carte www.dacoromanica.ro A. LĂpfcDAÎU 62 domnii meii, fâcăndu-s[ă] cunoscut şi la locul cuviincios de veşnic stăpân asupra moşii aceştie cu ce li ci sănt pe dănsa. 1813 Iuli[e] 1. Orig., Acad. Rom., CXLIII, 70. In aceeaş zi — 1813 Iulie 1 — Vornicia de Aprozi dâ ordine In consecinţă lui Constantin Telalbaşa * Rezultatul mezatului (In acelaş document): Lei 5 000 .... mezat. „ 7.500 asupra d[u]m[isali] Spat[a]r Iancu Miclescu. „ 12.000 asupra d[u]m[isa]li Manolachi Verrerdos (?) * 19.100 asupra d[u]m[i]sali vel. Log. Constandin Balş. Cu nouisprăzece mii una sută lei, în Postelnicii, în fiinţa pre osfinţii săli părintelui Mitropolit şi a tuturor d[umnea]lor veliţilor boeri, faţă fiind şi toţi creditorii, s’au făcut hareci moşiia arătată asupra d[u]m[i]sali cinst[it] boer Constandin Balş vel Log. de ţara de jos. — 1813 Dec[em]v[rie] 17. Lupul Balş vel Log.—Iordachi Cuza vel Vor.—Nicolae- Razu vel Vor.—Şerban Negel vel Vor.— Hrisoverghi vel Vor. Orig., Acad. Rom., CXLIII, 67. La 30 Decemvrie 1813, Scarlat Alexandru Calimah Voevod. adeverind cumpărătura săvârşită la mezat, Întăreşte Log. Constantin Balş şi urmaşilor săi stăpânire pe moşia Ghermăneşti de la ţinutul Orheiului. * " Orig., Acad. Rom., CXLII, 82. La 31 Decemvrie 1813, Log. Constantin Balş arată cum a cumpărat moşia la mezat şi cum i s’a Întărit cumpărătura de Domn. Apoi zice: * Insă ştiut să fii că eu aciastă moşii Ghermăneştii n’am cum- părat-o pentru mini, ci pentru Căp[i]t. Ioan Săchiraş, carile au numărat şi toţ[i] banii, şi eu i-am fost vechil, în mâna căruia am dat atăt întăritura făcută în numile mieu, ţidula mezatului, cum şi toati scrisorile, carile ca un adivărat compărătoriu să aibă a o stăpăni aciastă moşii Ghermăneştii, ca pe a sa driaptă cumpărătură cu banii săi, fiindu-i eu vechil. Şi am iscălit: Constantin Balş vel Log. Orig., Acad. Rom, CXLII, 82. 5- De vreme ce după înaltele înpărăteşti voinţă, prin svintele trac- taturi a păcii de pe urmă, se hotărăşti o de istov desfacere între su- puşii amăndoror părţilor, despre toate acareturile ce vor ave la locul unde' nu vor fi şi cu lăcuinţa, drept aceia şi eu mai gios iscă- litul, avănd la ţăn[u]t[ul] Putnii, la podgoriia Spărieţălor, patruzăci po- goane de vie, cu locul lor, cu cramă 1 livadă şi cu toate vasăle tre- buincioase, m’am alcătuit cu d[u]m[nea]lui vărul meu Petrachi Ros[e]t şi am făcut schimbu, adică am dat eu d[u]m[i]sale aceste patruzăci po- goane vie şi trii mii lei bani, şi d[u]m[nea]lui me-au dat mie a triia www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 63 parte dintr’una din doă moşăi ce avem la ţăn[u]t[ul] Hotinului, adică a treiia parte ori din Şibutiniţa ori din Cormani, care s’au dizbătut de mine cu a me cheltuială şi ostineală. După alcătuire sus arătatului schimbu, şi o parte şi alta rămăn veciniei stăpâni pe lucrurile ce au luat în schimbu, spre a cărora statornicie fâcăndu-să doă asămine scrisori, am dat unul altuia încredinţare cu iscălitura şi pecete. în Eşi, 1813 Avgust 5. Vasile Roset. — Alexandru Ghica Spat. mart. — Constantin Lăzii mart. Orig., Acad, Rom., mss. 1109, f- I73- 6. Voind a mă strămuta din parte stăpânirii othomaniceşti, ieu Spat. Ioniţă Başotă, şi a mergi în stăpânire Roşiei, piste Prut, unde am ce mai multă parte a averii meii, şi sălit fiind după cuprindere tra- taturilor a mă disface de avere nemişcătoare ce am aice în patrie me, şi negăsănd vrednici cumpărători, ca să plătiască preţul cel cu- viincios a moşăilor meii, cu casăle, viile, ţăganii şi toate celi de penpregior, prin iconomie tainică, supusă giurâmăntului sufletesc de a fi păzită, am priimit şi am făcut, spre odihna a îmbe pârţălor, vre- melnicesc schimbu cu dumn[ea]l[ui] Vist. Iordache Roset, luînd de la dumn[ea]l[ui] aceste moşăi din parte aceia, adecă târgul Soroca, mo- şăi Rubleniţa alăture cu târgul, târgul Bricenii, i Hrubna şi Hramin- căuţăi din ţăn[u]t[ul] Hotinului; iar înpotriva acestora dănd dum[i]s[ale] Vist. Iordache Roset aceste moşăi şi acareturi din parte aciasta, adecă trii părţi din Pomărla ot Dorohoiu, trii părţi din Hilişâul de sus, pol sat Popenii, pol sat Horodişte şi pol sat Cuzlăul, toate în ţân[u]t[ul] Do- rohoiului, douăzeci şi cinci pogoane de vie lucrătoare cu locul lor în ţăn[u]t[ul] Putnii, la Ţăfeşti, cincizăci sălaşă de ţăgani de vatră, gos- podari, o moară cu locul ei pe apa Jăjăei, în gura ezărului, supt târgul Dorohoiului, o casă cu locul ei în târgul Dorohoiului şi o casă cu locul ei în târgul Botoşani. Şi aşa s’au făcut zapisăle schimbării însămnate cu let 1813 Oct[om]v[rie], care s’au întărit şi de cătră cins- titul Divan şi de cătrăgeneralul Consulat a înpărăţăei Roşiei. Urmarei dar are să să păzască întru închipuire ce văzută ca un adevărat schimbu: eu stăpânind în Roşie aceli cinci moşăi şi târguri din ţân[u]t[ul] Sorocăi i al Hotinului, precum sănt anum[e] arătate, iar dumn[ea]l[ui] Vist. stăpânind moşăile şi acareturile tnfeli din partea aciasta, toate căte sănt mai sus pomenite. Şi strângând şi luînd fieşte care din noi ve- niturile moşăilor i acareturilor şi arătăndu-ne în lume stăpănitori şi necuvăntănd taina, să ne sălim ca pentru însuş lucrul nostru a păză hotarăle, a păză celi zădite pe moşăi, a face în cuget curat şi sufle- tesc toate celi priincioasă asupra moşăilor spre sporire venitului. Apoi întru ascunfs], prin cel mai tainic chip şi particularnic, vom da unul altue socotială pentru venitul ce s’au strănfs] şi la parte care va fi spori, îl va lua de la ceialantă parte. Şi. adastă iconomicoasă schim- bare va urma numai până la întrupare ţării iarăş întru o stăpânire sau până la o prifacire a stăpânirii sau păn’atunce cănd amândoi părţăle cu mulţămire noastră vom voi a ne lua lucrurile în stăpânire www.dacoromanica.ro 54 a. lApEdatu şi a conteni iconomie. Iar numai o parte nu va pute de acum păn’ la o epohi de şasă ani, ca să zăcă să s[ă] facă prifacire, fâr’ numai Intru schimbare sau întrupare ţării aceia sfărşăşti îndată iconomie. Intru acest chip schimbul să mărturisăşti iconomicos, fieşti care are a-ş[i| lua mai în urmă moşăile sale, rămăind răsuflat şi ca o hârtie nescrisă zapisul schimbului. Insă sau după întrupare ţării sau după vre-o prifacire a stăpânirii şi a vremii de acum sau după priimire a îmbe părţălor sau după o epohi de şasă ani, datori să fim prin taină, dând unul altuia socoteală de venit la doi ani odată, să păzăm cu frica lui Dumnezău taina aciasta a iconomiei, care nu are vecinică putere, decât numai în arătatile epohi a întâmplărilor sau a anilor şi atunce va lua cu neprimejduire fieşti care lucrul său, dând pe acel strein supt icono- mie vremelniciască stăpânit. Şi măcar că cu toate să s[ă] întâmple, dar, feriască Dumnezău, dacă vreo comfiscaţăe înpărătiască asupra moşăi- lor sudiţălor se va face şi nepriimind luc[ru] cuvântul schimbului, vor pune stăpânire sălnică sau la o parte sau la alta, atun[ci] paguba aceia a comfiscaţăei înpărăteşti va fi a stăpânului celui adevărat şi atunce fără a nu îndatori va lua lucrul său de supt iconomie. Afară din confiscaţăe săntem datori în vreme a întoarce unul altue moşăile în starea lor, să luîm ce li adevărate, păzănd înfricoşată taină, având a da răspun[s] lui Dumnezău, pentru care am iscălit. 1813 Oct. Să mai adaoge aice spre vrednică înţăleşţire : pentru venetul moşăilor în câtă vreme să va urma iconomie şi să hotărăşti aciasta: că de vremi ce mai sus s’au zis că socotiala veniturilor să s[ă] caute la doi ani odată, tainic, apoi să lămureşti că trimitere prisosului veniturilor să aibă a să urma pe tot anul, adecă moşăile ce să vor vinde în orăndă anume şi a altue părţi, în vreme ce vor plăti cum- părătorii banii, la înplimre anului, să s[ă] trimită părţăi ceialante în- tr’acest chip : dacă parte ceialantă va vinde moşăi cu anul, oprin- du-ş[i] suma ce să va înştăinţa că au priimit din veniturile sale, la inplinire anului să triimită prisosul acelui ce va ave a lua, iar la înplinirea a doi ani să s[ă] caute socotiala. Dar moşăile ce să vor căuta în credinţă cu frica lui Dumnezău, când vor da venitul îna[i]n[te], atunce să s[ă] triimită sau să s[ă] scadă, căci fâr’ de îndoire stăpâ- nului celui adevărat rămân zaherilele sau fânul sau alt venit al altor acareturi păn’ în ciasul ce să vor [vinde] acele sau să vor stânge. Aşa dar toate celi de mai sus a[vănd] putere lor, va sluji şi aciastă lămurire pentru venituri. Cdpie, Acad. Rom., CXLIV, 4. 7- După înaltile înpărăteşti tractaturi a păcii închiete în Bu- cureşti la trecutul an 1812 între înaltile curţi a Porţii othomaniceşti şi a curţii Roşiei, hotîrîndu-să o de istov desfacire despre amîn- doao părţile a supuşilor înaltelor arătate curţi, drept aciasta, avînd şi sfânta Mitropolie de aice din Iaşi în partea stîngă a Prutului aceste moşii anume: Creulenii şi Bucioşca la ţin[u]t[ul] Orheiului şi toate părţile cite rămîn peste Prut din moşiele Costulenii şi Prisă- www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 55 cânii i Căueştii lipite cătră Costuleni, care să încep din hotarul Mă- căreştilor a dum[i]sale Vist. Grigoraş Sturfca şi păn’ în ho- tarul Morenilor a măn[ă]stirii Cetăţuii, iar lungul din apa Prutului şi păn’ în hotarul moşiei Brătulenii, şi Vasiliuţii mici şi partea din Bră- deni dela ţin[u]t[ul] (aşi şi la ţin[u]t[ul] Sorocii moşie Dârcăuţii şi Ha- liciul, care sănt cuprinsă într’un hotar tot a Mitropoliei, cum şi moşie Braicău tij la acest ţin[u]t al Sorocii a mân[ă]stiri[i] Pîngăraţii ce iaste supusă aceştii Mitropolii,—prin tocmală de bună voe, în svinţănie şi tărie arătatelor înalte înpărăteşti tractaturi, ni-am alcătuit cu dum[nea]lui Alexandru Anastasie biv vel Sărdar, fiiul Cluceriului Ştefan Anastasie, nepot Sărdariului Lupul Anastasie, şi prin schimb au dat sfânta Mitropolie dum[i]sale Sărdariului mai sus numitile moşii dela ţinuturile Eşii, Orheiul şi Soroca, după cuprindirea scrisorilor ce au avut Mitropolie pe aceste moşii. Şi inprotiva acestora a sfintei Mitropolii dum[nea]lui Sărdariul au dat aice in Moldova : Hudicenii din adreapta Prutului pe (sic) ţin[u]t[ul] Fălciiului, lîngă Huşi, între mo- şiele Episcopiei, la şăsul Prutului, care are şi giumătate balta Plopului, i moşie Dăngenii i Păşcaniişi Glodenii într’un hotar,care acum se pore- cleşte Rădiul,.la ţin[u]t[ul] Vasluiului, pe amîndoao părţile apei Cuţitnei, i opt pogoane vie cu locul lor la Odobeşti, la uliţa Bililor, şi cu patru pâ- mînturi de cîtină, care sănt hotărîte din vatra Odobeştilor păn’ in Milcov iarăşi după scrisori ce au avut pe dănsăle. Şi au dat şi şa- săzăci şi doao mii lei bani număraţi i noaozăci şi cinci matce stupi, care aceste matce sănt date pentru pomenirea dum[i]sale şi a nia* mului dum[i]sale. Şi aşa, cu chipul arătat mai sus, săvîrşindu-să schim- bul acesta cu bună voe şi priimire, atît din partea Mitropoliei cît şi din partea dum[i]sale Sărdariului, am făcut teslim dum[i]sale mo- şiele mai sus numite: Creulenii, Bocioşca dela ţin[u]t[ul] Orheiului i Dărcăuţii şi Haliciul a Mitropoliei şi Braicău a măn[ă]stirii Pîngăraţii dela ţin[u]t[ul] Sorocii i părţile din moşiele Costulenii, Căueştii şiPre- săcanii ce trec în astînga Prutului i Vasiliuţii mici şi partea din Brădeni dela ţin[u]t[ul] Iaşi, înpreună cu toate scrisorile ce au fost pe aceste moşii. Şi au priimit şi sfânta Mitropolie dela dum[nea]lui Săr- dariul moşiele ce iarăşi se arată mai sus: Hudicenii dela ţin[u]t[ul] Făl- ciiului şi Rădiul dela ţin[u]t[ul] Vasluiului i viile dela Odobeşti cu acele osăbite pămînturi, înpreună cu toate scrisorile ce au avut pe dinsele, cum şi şasăzăci şi doao mii lei ce să arată că au numărat. Şi de astăzi înnainte şi în veci să aibă dum[nea]lui Sărdariul şi alţi urmaşi şi clironom[i] a stăpîni moşiele numite, ce au fost pănă acum a Mi- tropoliei, cu toate acareturile ce să află pe dînsăle, intocma după cu- prindirea scrisorilor ce i s’au dat; asăminea şi Mitropolie să aibă a stăpîni moşiele i viile şi acele osăbite pămînturi ce au dat dum[nea]lui Sărdariul, iarăşi după cuprindirea scrisorilor, cu toate cele ce sănt pe dînsăle.. Iar eşind vre-o pricină de hotar sau la o parte sau la alta, fieşte care parte iaste datoare a răspunde. Deci, făcîndu-să doao asăminea scrisori, aciasta din partea Mitropoliei, cu pecetea Mitro- poliei şi a noastră iscălitură, s’au dat la mîna dum[i]sale Sărdariului, şi cea din partea dumisale, cu a sa iscălitură, s’au priimit la Mi- tropolie. 1813 Noemv[rie] 17. Veniamin Mitropolit Moldaviei. www.dacoromanica.ro 66 A. LÂPfiDATU Dela Divanu. Veind înaintea Divanului amăndoâ părţăle şi arătând că schimbul ci-au făcutu numitelor moşii ce să arată prin scrisoare aciasta iaste cu bunăvoinţa şi priimire despre amăndoâ părţăle, drept aceia s’au încredinţatu şi de cătră Divanu. 1813 Noemv|rie] 18. Iordachi Canta vel Log. — Dimitrie Sturza vel Log. — Vasile Costachi vel Vor.—Costantin Balş vel Vor.—Vasile Roset vel Vor. —Nicolae Roset vel. Spat—Dumitrachi Beldiman vel Ban. Comitetul. Viind şi înainte noastră din parte sfintei Mitropolii şi încredin- ţindu-ne şi prin cuvânt că acest schimbu este săvârşit cu bună pri- imire despre amândoao părţile, s’au încredinţat şi de cătră noi. In Eşi, 1813 Noemvr[ie] 18. Alecu Ianculeu vel Vor. —Manolachi Dimachi vel Vor. — Nicolae Strătulat Hat. — Ioan Neculce. Orig., Acad. Rom., CLIII, 290.—C6pie, cu traducere rusească, autentificată de consulul A. Pini, tot acolo, ms. 2964, ff. 20-1. Două iscălituri, rupte tn doc. orig., s’au dat după această copie, care e datată, la document: 20 Noemvrie, iar la Intăritura Divanului şi a Comitetului: 21 Noemvrie. 8. Milostivul mieu stăpân Alexandru Alexandrovici. La ştăre me au agiunsu că egumenii mănăstirilor ce sint în Mol- dova închinatţe] la Svănt Mormânt şi la alte locuri dipărtati în pământ turcescu au început a vinde şi a schimba averile nemişcătoare a a- celor mănăstiri, cari să află în oblaste Besarabiei. Şi fiindcă pentru aceste averi nu s’au dat osăbită hotărâri prin trahtatu de pe urmă a păcii, căci al 7-le pont să atingi numai de strămutare supuşilor amănduroru Inpărăţiilor şi de averile lor, adică de cele ce să cuvin cătră feţile cele particularnici a lăcuitorilor turci şi creştini ce să află în părţile cei noî a Roşiei şi în pământurile turceşti. Deci dar găsind cu cuviinţă a faci întrebare în pricina aciasta de la mai înalta ocărmuire, eu de datorie socotescu, aşteptând acel răspunsu, să în- tâmpin ace urmare a numiţilor igumeni, ca toată pierdere vremii să nu să socotiască din pricina mea, şi pentru aceia am dat poronca mea Departamentului întăi al Besarabiei ca vânzările şi schimburile moşiilor din acestu oblastu de cătră egumeniţi] din Moldova, nu numai în urma vadelii de 18 luni, dar şi în vreme curgirei acestii prothezmii, fără a ave lămurită dezlegare, spre aceia să nus[ă] socotiască de adivărată şi averile să s[ă] socotiască de mănăs- tireşti. Pănă se va da poroncă, eu poftescu pe ex. ta, ca pentru aciastă www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 57 punire la caii a me să s[â] facă ştiut acelor igumeni ce sănt peste mă- năstirile acele ce au aceste moşii în Basarabie. Dar şi din parte d[u]m[ital]i să s[ă] opriască a nu s[ă] întări acele schimburi şi vân- zări, căci nu vor ave nici o putere. Şi eu aşteptând răspunsul d[u]m[ital]i de lucrare cea vei face, sănt cu cea mai adivărată cinste plecată slugă. Dece[m]v[rie] 7,1813. Ioan Harting. C6piei Acad. Rom., CLIII, 293. Fiindcă la 20 zile a trecutei luni Noemvrie a anului curgător 1813 sfânta Mitropolie de aici din Iaşi au săvârşit cu bună credinţă tocmala cu d[u]m[nea]lui Sărdariul Alexandru Anastasi, fiiul săvârşitului Cluceriu Ştefan Anastasi, pentru moşiile Dărăcăuţii i Haliciul şi*Brai- căul dela ţin[u]t[ul] Sorocii, şi Vasiliuţii mici i toate părţile câte rămân den astânga Prutului din moşie Costulenii i Prisăcanii şi Căueştii, lipite cătră Costuleni, şi osăbit partea din Brădeni, toate dela ţin[u]t[ul] Iaşii, în vecinică vânzare drept cinzăci mii lei, arătaţi la zapisul ce i s’au dat la mâna dum[i]sale Sardariului cu pecetea sfintei Mitropolii şi iscălitura noastră, care scrisoare s’au încredinţat şi de cătră d[u]m[nea]lor veliţii boeri ai Divanului şi a Comitetului, adeverindu-să şi de cătră excelenţie sa d. gineral Consulat rusăsc din Iaşi. Şi osăbit făgăduindu-să să mai dea încă una mie lei agiutoriu la facirea clopotelor Mitropoliei şi să lasă şi venitul arătatelor moşii păn’ la Sfântul Gheorghie a anului viitoriu 1814, fiind luate dela orăndatori de cătră Mitropolie, dându-să d[u]m[i]sale Sărdariului şi toate scrisorile ce au fost pe numitile moşii i părţi. Apoi în urmă toată obştie bo- eriască au găsit cu cuviinţă ca prin ţidulâ g[o]spod să s[ă] scoată la sultan-mezat, pentru ca să nu să păgubască Mitropolie de folosul ce ar putea avea cu adăogirea mezatului, după care s’au şi urmat, fiind şi cu priimirea d[u]m[i]sale Sardariului, şi strigându-să în multe rânduri după obicinuita rânduială cum şi în Divan şi in Postelnicie la toată publica şi adăogându-să de cătră muşterei nu s’au suit mai mult de cât cinzăci şi una mii lei. Şi după multă îndemnare ce s’au făcut d[u]m[i]sale Sărdariului de cătră toată boerimea, au priimit să mai dea încă şapte mii lei, săvârşindu-să mezatul asupra d[u]m[i]- sale cu cinzăci şi opt mii lei, iar altă nimică. Şi să rămâe păgubaş d[u]m[nea]lui Sărdariul şi de cheltuialili ce-au făcut dela săvârşirea tocmelii păn’ la săvârşirea mezatului, care bani s’au priimit dela d[u]m[nea lui deplin toţi: cinzăci şi opt mii lei. Şi rămâne a[u]m[nea]lui i urmaşii şi alţi clironomi ai d[u]m[i]sale veciniei stăpânitori pe ară- tatele moşii şi părţi întocma după cuprindirea zapisului sfintei Mi- tropolii, săvârşit la 20 ale trecutei luni Noemvrii, ca să facă orice va voi, dându-să la măna d[u]m[i]sale şi aciastă scrisoare din partea Mitropoliei, întărită cu pecetea Mitropoliei şi cu a noastră iscălitură cum şi de către cinstitul Divan. In Iaşi, i8i3 Decemvrii 14 zile. Veniamin Mitropolit Moldaviei.. www.dacoromanica.ro 58 a. lAp£datu De la Divan. Vănzari acestor moşii şi părţi de moşii arătati prin scrisoari aciasta fiind urmată cu bună priimire şi mulţămire amănduror păr- ţilor, drept aceia s’au întărit şi de cătră Divan, fiind săvârşită şi prin mezat. 1813 Dec[em]v[rie] 14. * Constantin Balş vel Log. — Lupul Balş vel Log. — Alexandru Ian- culeu vel Vor.-Nicolae Stratulat vel Vor. — Constantin Costachi vel Vor.—Teodor Balş vel Vor. — Nicolae Hrisoverghi vel Vor. — Ioan Luea vel Ban. Orig., Acad. Rom., CXLI, 105.—C6pie, Întărită, la 31 Decemvrie, de Comi- tetul desfacerii, tot acolo, In ms. 2964. ff. 22—3. IO. Alexandru Anastasi biv vel Sărd[a]r adiverez prin scrisoare aciasta ca să fie ştiut că după legătura tractaturilor între prea înaltja] Poartă othomaniciască şi între înpărăţia Roşiei, hotărăndu-să in pro- tezmie de 18 luni ca să [să] disfacă toţi deobştede averile ce vor avea, atăt acei ci lăcuesc din driapta Prutului, cum şi cei ce lăcuesc din stânga Prutului, avănd şi sfânta Mitropolie din laş[i] moşii din astănga Prutului, intre cari sănt şi acestea : adică moşie Dărcăuţăi i Ha- liciu, amăndoaâ într'un hotar, şi moşie Braicău a mănăstirii Păn- găraţi, ci eşti supusă Mitropoliei, dela ţ[i]n[u]i[ul] Sorocii, toate părţăle căte rămân pişti Prut di moşiile Costulenii i Prisăcanii şi Căueştii, lipite cătră Costuleni, cari să încep din hotarul Măcăreştilor a d[u]mis[a]li Vist. Grigorie Sturza în curmeziş şi pănă în hotarul Morenilor a mănăstirii Cetătuei, iar lungul din apa Prutului şi păn’ în hotarul moşiei Brătulenii, şi Vasiliuţii mici, partea din Brădeni dela ţăn[u]t[ul] Iaşii,—aceşti arătati moşii la 20 a trecuţii luni Noemvr[ie] a anului curgătoriu 1813, cu driapta credinţă, prin bună învoială, li-am cum- părat de veci dela sfânta Mitropolie, după cum adeveriază zapisul cu pecetea sfintei Mitropolii şi cu iscălitura preosfinţătului Mitropolit al Moldaviei chirio chir Veniamin, adevirit şi de toţi d[u]m[nea]l[o]r boerii Divanului şi a Comitetului, încredinţat şi de domnul gn. Consulat din Iaş[i] şi cu pecete împărătiască, cu preţ hotărât 50 000 lei, adică cincizăci mii lei, şi noaâzăci matei stupi şi alţi una mie lei agiutor la-facire cloDotului Mitropoliei, cari bani i-am şi răspuns toţi deplin sfintei Mitropolii, Apoi toată obştie boerimii au făcut cerire, găsind cu cuviinţă ca prin ţădulă g[o]spod să să strige numitile moşii şi părţi de iznoavă la sultan-mezat, ca să nu să păgubască svănta Mitropolie de suma banilor ci poati să dea muşterei ci vor fi. Şi după arătare ci au făc[u]t mării săli lui Vod[ă], s’au făc[u]t ţădulă g[o]5pod, fiind şi cu primire mea. Şi strigăndu-să după rănduială la sultan-mezat în câteva rân- duri în Divan şi în Post[elni]ci[e] înaintea şi întru auzul a toată publica, www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT B9 nimine n’au dat mai mult decăt pănă la cincizăci şi una mii lei. Şi de cătră toţi d[u]m[nea]l[o]r boerii mari şi mici am fost îndemnat să mai dau 7000 lei piste suma de 51.000 lei, ca să să facă piste tot cincizăci şi opt mii lei. Şi eu însumi voind mai mult folosul sfintei Mitropolii, am priimit şi i-am dat, săvârşindu-să mezatul pe suma aciasta asupra mea şi afară de adastă sumă s’au mai făcut cheltueli cu cercetare moşii- lor, cu facire scrisorilor i tălmăcire lor i copiile ci s’au scos de pe scrisori i provizione ci s’au dat la rădicare banilor şi dobânda lor pe o lună pănă la sumă de 65.000 lei, adică şasăzăci şi cinci mii lei pişti tot. Şi fiindcă moşiia Vasiliuţăi mici să megieşăşte cu moşiia Va- siliuţăi mari a d[u]m[i]sali cucoanii ElencoHarting, fiica d[u]m[i]sali Vist. Grigorie Sturza, am avut in scris tocmală şi aşăzari prin vechil rânduit de cătră d[u]m|nea]ei, ca pentru banii ci să vor da preţul moşiilor şi cheltueile ci vor urma cu analoghie după suma banilor venitului să răspundă d[u]m[nea]ei pentru moşiia Vasiliuţăi mici şi să o dau d[u]mi- sali, avănd şi protimisis a megieşiei. Aşadar făcăndu-să driaptă analoghie pe toată sumă banilor de 65.000 lei ci au cuprins, s’au făcut să dea d[u]mn[ea]ei 9.006 lei, adică noaâ mii şasă lei, pentru numita moşia, cari bani i-am şi priimit toţi deplin deladumn[e]aei. Şi în putere zapisului svintei Mitropolii de pe cari i-am dat copie întărită de cătră d. general Consul din Iaşi, după al doi- lea zapis a svintei Mitropolii pe adăogire ci s’au făcut la săvărşie mezatului de pe cari iarăş i-am dat d[u]m[i]sale copie şi după alţi scrisori cuprinzătoare pe aciastă moşie ci i-am dat cu izvod anumi, să aibă dumn[e]aei cucoana Elenco şi clironomii dumisali din niam în niam vecinică şi deplină stăpânire asupra aceşti moşii în toati hota- răle ei din înpregiur. Şi spre încredinţare urmează a mea iscălitură. In Iaş[i], anul 1813. C6pie, Acad. Rom., CLIII, 296. II. Raducanu Roset Hatmanu, Ioanu Caminar, Andrei Paveli ade- verim prin aciastă scrisoare că în putere plinipotenţiei ce aVem dela lu- minata doamnă Zoi Moruz spre a disface, prin schimbu sau prin vânzare, toate dreptile moşăi a luminării sale ce le are din astănga Prutului, precum este desăvărşăt cunoscută şi ştiută putere plinipotenţiei noastre ocărmuirei Moldaviei, ni-am alcătuit cu dumnialui Cam[ina]r Ioanu Pruncul şi am dat dum[i]s[a]!e în schirnbude veci dreptile moşăi a luminaţii doamne Zoi Moruz anume: Pârliţii la ţănutful] Iaşii, care să alăturiazi cu moşăe târgului Bălţilor, şi moşăile Sărcova şi Vale Albă dela ţănut[ul] Orheiului, pentru care moşăi s’au dat dum[i]s[a]le Ca- m[ina]r Ioanu Pruncu şi toate scrisorile şi documenturile ce au avut luminare sa, vechi şi noî, după anume izvodu iscălit, pe putere a că- rora scrisori şi după cuprindire hotarnicilor şi a hărţilor inginereşti să aibă a stăpâni dum[nea]l[ui] Cam[ina]r Ioanu Pruncu atăt moşăile Sărcova şi Vale Albă, cum şi tot locul ce supt nume de Pârliţi, după cuprindire hotărnicii acestui locu, s’au stăpânit păn’ acum. Iar dacă, www.dacoromanica.ro 60 A, lăpEdatu cu cuvânt de impresurare, vre-unii din megieşi ar trage vreo parte din cuprindire hotarnicilor şi a stăpânirii ce păn’ acum s’au urmat asupra moşăilor acestora, să îndatoreşte luminata doamnă a răspunde. înpotriva moşăilor de sus pomenite, au dat dum[nea]I[ui] Cam[i- na]r Ioanu Pruncul luminaţii doamne Zoi Moruz în schimbu de veci dreptile moşăi a dumisale ce are de baştină şi cumpărături în Moldavie din adriapta Prutului, anume: sat întreg Făureii, la ţănutful] Putnii, ocolu Gărlilor, care'adastă moşăe este rămasă clironomie la niamul dum[i]s[a]leCam[ina]rdela strămoşul dum[i]s[a]le Lupul Bucium Stol- nic şi dm care căte părţi au avut alte niamuri a dum[i]s[a]le li-au cumpărat dum[nea]l[ui] Căm[ina]r, după cuprindere şi putere zapisilor de cumpărătură, şi au întregit tot trupul moşăii Făureii, iar apoi stăpânire necurmată a părinţilor dum[i]s[a]le Cam[ina]r şi a în- suş dumisale au urmat pe numita moşăe în aceste mai gios arătate sămne fireşti. Lungul moşăii Făureii este din matca veche a Putnii, ce să numeşte Putna sacă, şi merge în spre târgul Focşanilor, piste apa Putnei şi piste gărla Putnii din gios, păn’ în drumu ce să numeşte drumul luminilor, în care drum stau şi se întălnescu moşăile acele ce eu începutul lor din Putna sacă şi acele ce eu începutul lor din apa hotarului, care este dispărţitoriu intre Moldavie şi Valahie. Iar latul moşăii, margine dispre răsărit, merge din Putna sacă linie driaplă pintre moara ce este zidită la margine moşăii Făureii dispre răsărit şi pintre moara mănăstirii Bistriţa, şi de acole linie driaptă păn’ la movila Războiului, şi tot drept înainte spre tărgul Focşanii, pe drumul lu Rotopan şi pin capul moşăilor luminaţii doamne Zoi Moruz, Mirceştii şi Răduleştii, păn’ in drumu luminilor, unde este piatră hotar dispărţitoare între Fâurei şi între moşăe-mănăstirii Mira, Petreştii. Iar margine dispre apus merge iarăş din Putna sacă, pe lângă talpa morii din gios a Anicăi, fiica vameşului Zoe, şi înainte spre tărgul Focşanii linie driaptă păn’ în drumul luminilor. Şi fiindcă hotarnică în stănjăni pe adastă moşăe nu este, să îndatoreşte dum- [nea]l[ui] Camfinajr Ioanu Pruncu a răspunde dacă va lipsi şi să va strămuta stăpânire din sămnile mai sus pomenite. Asămine au dat dum[nea]l[ui] Căm[ina]r Ioanu Pruncul luminaţii doamne Zoi Moruz una mie opt sute şi noîzăci şi noî stănjăni moşăe ce are baştină şi cumpărături în moşăe Muncelu, la ţănut[ul] Putnii, ocolul Luncii, după putere zapisil[o]r ae cumpărături şi după anume hotarnică arătătoare în stănjăni. Asămine au mai dat du- m[nea]l[ui] Cam[ina]r Ioanu Pruncul luminaţii doamne Zoi Moruz o crăcimă în tărgul Focşanii cu doî dugheni la uliţă, cu odăi şi cu graj- diu şi cu locu, după cuprindire scrisorilor vechi, care Iocu este ală- ture cu locul mănăstirii Prorocului Samuil din Focşani. Şi pentru aceste moşăi, Făureii, Muncelu şi crăcima din Focşani, au dat dum[nea]l[ui ] Căm[ina]r luminaţii doamne Zoi Moruz şi toate scrisorile, vechi şi noî, ce au avut, după anume izvod iscălit. Şi dacă după vreme să va mai afla vreo scrisoare pe aceste moşăi, să aibă a să da iarăş luminaţii doamne Zoi Moruz, pentrucă nimine altul în moşăe Fâurei parte de moşăe nu are. Şi iarăş în moşăe Muncelu numărul stănjănilor mai sus pomeniţi sănt drepţi ai dum[i]- www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 61 s[a]le Cam[ina]r, pe care i-au dat acum în schimbu de veci lumi- naţii doamne Zoi Moruz. Drept aceia, de astăzi înainte va stăpâni dum[i)ea]l[ui] Cam[ina]r Ioanu Pruncu pomenitile moşăi: Pârliţii, care mai înainte au fost îm- presurată de cătră moşăe Bălţile şi Bilicenii, şi moşăile Sărcova şi Vale Albă, în veci, cu nestrămutare, ca pe nişte drepte ocine a du- misale. Şi dacă moşăe Pârliţii va fi şi dată macar danie vreunue din beizadelile domnului Alexandru Moruz Vv. şi a luminaţii doamne Zoi, tot să aibă deplină tărie sa schimbul acesta ce acum să face de cătră noi. Căci şi pentru disfacire, prin schimbu sau prin vân- zare, a moşăilor ce au luminatile beizadele din astănga Prutului, iarăş noi avem plinipotenţie spre a le vinde sau a le schimba după poroncile ce sânt date de obşte spre a disface supuşăi Porţii toate moşăile ce vor ave din astănga Prutului păn’ la doî Ghenar anului 1814, după hotărâre tractaturilor păcii între înpărăţie Roşiei şi între Poarta othomaniciască. Asămine şi luminare sa doamna Zoi Moruz va stăpâni pomenitile moşăi a dum[i]s[a]le Cam[ina]r Ioanu Pruncul: Făureii, Muncelu şi crăcima din Focşani, ca pe nişte drepte ocine a luminării sale, în veci, cu nestrămutare, păzindu-să putere acestui de bunăvoe schimbu, fără ce mai mică răşuire sau prefacire. Şi spre încredinţare urmiază a noastre iscălituri. S’au scrisu la anii 1813 Decemvrie 15, în Iaşi. Răducan Roset Hat. epitrop, încrădinţez.— ’Iioccvvijs Kafuvaprjs, liri- TpoTCixffis, 6î6auî)va).—’AvSplas Ha6Xou, âmTpomxGjs, [3efîaiGj.—Iordachi Canta Log.—Constantin Balş Vor. mart.—Dim. Sturza Vist. mart. Comitetul. Scrisoare aciastă di schimb arătănd-să la acesf Comitet al. disfa- cerii şi încredinţăndu-ne cum că schimbu acesta s’au săvârşit cu bună priimire amăndoror părţilor, s’au încredinţat şi de cătră noi. Şi pe lăngă aciasta întrebăndu-să pe d[u]m[nea]lor epitropii luminării sale doamnei Zoi Moruz, au dat răspunsu că la pritenţie d[u]m[i]sale Co- m[i]s[u]lui Alexandru Panaite ce au făcut asupra acestor moşii că sânt răspunzători. Drept aceia s’au întărit. In Eşi, 1813 Decemv[riel 31. Nicolae Stratulat vel Vor.—Hrisoverghi vel Vor.—Andronache Donici Aga.—Teodor Balş Ban. Domnescul Divan a Principatului Moldaviei. Potrivit mijlocirei Consulatului inpărăţăei Rosăei, urmată prin Dipartamentu dreptăţăi, fâcăndu-să luare aminte actului di faţă, s’au văzut că el este încredinţat de Comitetul disfacerii averilor în vremia protezmiei, pe cari temeiu să adivereşti de cătră acest Divan, şi aciasta fără înrâurire asupra cuprindirii lui în fondos, pentru că Divanul n’au fost chemat a cerceta acum aciasta. Prezident: Kir kir Grigorie Mitropolit.—Manolachi Drăghici Post.—Vasile Pogor Stol.—Grigore Carp Post.—Iancu Prăjescu.— I. Docan.—Rolla. www.dacoromanica.ro 62 A. lAp£daîu S’au trecut în condică. Pentru D. D. Căminar: Mihalachi Cerne. Registrator: Polihron Arbure. Şef secţiei: Chedrino Sardar. S’au trecut la condică: Manolachi Sălcianul No. 2081, 1851 Săptemvre 31 zile Urmează viza Consulatului rusesc din Iaşi, din 29 Septemvrie 1851, cu pecetea şi iscălitura consulului (in ruseşte). Orig., Acad. Rom. CIX, 44.—Intăritura Divanului cu pecetea «Prinţipatul Moldaviei. Divanul Domnesc. 1849». 12. După înaltile înpărăteşti tractaturi alcătuite în Bucureşti în trecutul an 18x2 între înaltile curţi a pre puternicii înpărăţii a Roşiei şi a Porţii otomaniceşti, prin care se hotărăşte o de istov des- facire în curgire prolhesmei de optsprizăci luni între supuşii de îmbe părţile arătătelor înalte curţi, în putere şi sfinţenie acestor tractaturi, prin tocmeală de bună voe, m’am alcătuit şi eu mai gios iscălitul şi am vândut drepte casile mele de aice din, oraşul Eşii, în mahalaoa Muntenimei de mijloc, cu tot locul lorcăt să află astăzi cuprins cu ză- plazi şi cu toate binalile ce sânt pe dănsul, care loc şi casă şi eu le-am cumpărat la 1800 Ghenar 26 de la dum[nea]lui Iordachi Pascal şi soţie dum[i]s[a]li Rucsanda, după cum adeveriază zapisul lor, care loc despre răsărit se hotărăşte cu drumul ci să pogoară de la bisărica Blagoveşteniilor pintre locul casilor acestora şi pintre locul casilor dum[i]s[a]le Pah[a]r. Enachi Danul, iar despre miazănoapte cu drumul sării ci merge pintre locul acesta şi pintre locul bisăricii Blago- vişteniilor, iar despre apus să hotărăşte cu locul unui han ce au fost al meu şi prin schimbu l-am dat sfintei Mitropolii şi agiunge şi un capăt a locului şi în uliţa lui Bogonos, iar despre amiazâzi să ho- tărăşte cu locul casălor dum[i]s[ajli Ivan Chirilovici ci l-au cumpărat iarăş de la mine mai înainte. Tot locul acest mai sus arătat cu toate binalile ce sânt pi dănsul, l-am văndut dum[i]s[a]li chir Ana- stasi Dimitriu drept 37 500 lei, adecă treizăci şi şapte mii cinci sute lei. Deci fiindcă am priimit de la dum[nea]lui şi toţ[i] banii deplin după tocmalâ, eu încă i-am făcut teslim toate scrisorile locului acestue căte am avut, vechi şi noî, şi de astăzi înainte şi in veci să aibă dum[nea]lui şi alţi urmaş[i] clironomi a dum[i]s[a]li a stăpâni locul acesta cu toate binalile lor în veci, cu bună pace şi nesupărat de cătră nimine. Şi fiindcă In locul acesta sănt intrate multe locuri de casă şi hotarnicâ încungiurătoare pe tot locul acesta nu este, decăt numai pe unile din locuri, să aibă dum[ne]alui a-ş[i] face hotarnicâ pe tot locul şi întăritură domniască. Şi spre încredinţare am dat dum[i]s[a]li kir Anastasi Dimitriu acest zapis iscălit cu însuş mâna me şi încredinţat cu a me pecete. 1813 Decemv[rie] 16, Eşii. Iordachi Vartholomei Sărd. lacov Veisa, am scris şi sănt martur. www.dacoromanica.ro Desfacerea proprietăţilor moldovene de peste prut 63 Comitetul. Viind înainte noastră la Comitet amănduî părţile cu acesta scrisoare de vânzare şi încredinţăndu-ne că este cu bună priimire amănduror părţilor săvârşită aciastă vânzare şi văzăndu-să şi zapisu vechiu din 1800 Ghenar 26, cu care au cumpărat dum[nea]lui Sărd[a]- r[ul] Iordachi Vartholomei de la Iordache Pascul şi de la soţiia sa Rucsanda, s’au încredinţat şi de cătră noi. In Eşi, la anul 1813 De- cemv[rie] 21. Nicolae Stratulat vel Vor. — Hisoverghi vel Vor. — Andronachi Donici Agă. S’au trecut: Mihalachi Veisa Pit[a]r. Urmează viza Consulatului rusesc din Iaşi, din 30 Decemvrie 1813, cu pecetea şi iscălitura lui A. Pini. Aciastă vânzare a casilor mele din Iaşi ci am fost făcut în vreme prothezmii, la anul 1813 Dec[em]v[rie] 16 zile, răposatului Anas- tasă Dimitriu, care case cu clironomie rămăn la nepotul său Dimitrie Carastate, după cerire ce mi-au făcut, întăresc şi acum ace denainte veşnică vânzare. Anul 1823 Iuli[e] 20. Col. Asesor Vartholomei. Orig., Acad. Rom,, LX, 102.— In regest,la N. Iorga, Documentele familiei Calli- machi, I, 508. J3- Raducan Rosăt Hatman înştiinţare fac prin aciastă scrisoare ce dau dum[i]sale Ioan Balş Com[i]s, supusul împărăteştii sale măriri a Rosăi, precum să fie ştiut că după ştiinţa ci este de opştie pentru hotărâre sfintelor trahtaturi, fiind noi îndatoriţi după înalta stăpăni- toare a înpărăţii noastre luminată poroncâ a ne disface de averile de străină stăpânire, şi avănd eu din astănga Prutului, în gubernie de acum a Basarabii, drepte moşii a mele, anume moşie de cămpu Corneştii, pe apa Lăpuşnii, la ţin[u]t[ul] Lăpuşnii, şi pol sat Frăsăne- ştii, în ţinut[ul] Eşii, de a me bună voinţă m’am alcătuit cu d[u]m[nealui] Com[i]s şi i-am vândut de istov şi de veci moşiile arătate, după stă- pânire ce s’au urmat de cătră mine, drept bani 55000 lei, adică cinzeci cinci mii lei bani turceşti, şi cu tocmala ca să plăti^scă toţi banii în vadă de acum şasă ani, fără cuvânt de pricinuire. Şi pentru dobânda acestor [bani], păr’ la ce de pe urmă istovire a plăţii ban[i]lor să-m[i] răspundă venit moşii ce va pute lua pe an. — Deci dar de astăzi şi în veci, atât d[u]m[nea]lui Com[isul] cât şiurmaş[ii] clironomi, să stăpăniască numitile mai sus moşii qu bună pace, ca pe a dum[i]sale drepte ocini şi moşii ce li-au cumpărat prin bună alcătuire şi învoire, nesupărat nici odinioară de cătră nimine. Şi -spre încer- www.dacoromanica.ro 64 A.LĂPfiDATU dinţare aceştii de istov vănzari, am dat d[u]m[i]sale adastă a me scri- soare iscălită de însum[i], mărturisită de marturi şi încredinţată de dum[nealo]r boerii Divanului Moldavii. 1813 Decemv[rie] 20 zile. Răducanu Roset Hatman adeverez. Divanul. Zapisul acesta arătăndu-să şi în Divari şi fiind făcuţii cu bună priimire amănduror [părţilor] vânzare aciasta, drept aciia s’au în- credinţat. 1813 Dec[em]v[rie] 25. Veniamin Mitropolit Moldaviei.—Constantin Balş vel Log.—Lupu Balş vel Log.—Alexandru Ianculeu vel Vor —_______vel Vor. Comitetul. Arătându-să aciasta şi la Comitetul desfacerei a pricinilor ho- tărâte prin prothezmii şi fiind tocmala săvârşită cu priimire amăn- duror părţilor, s'au încredinţat şi de cătră noi. In Eşi, 1813 De- c[em]v[rie] 31. Nicolae Stratulat vel Vor. — Nicolae Hrisoverghi vel Vor. — Andronachi Donici Agă. — Teodor Balş Ban. Urmează viza Consulatului rusesc din laşi, din 8 Ianuarie 1814, cu pece- tea si iscălitura lui A. Pini. ‘ Orig., Acad. Rom., CIX, 14. 14. După înaltile înpărăteşti trahtaturi a păcii închiiate în Bucureşti la trecutul anu 1812 între înaltile curţi a Rosăei şi a Porţăi othomani- ceşti hotărăndu-să o de istov desfacere dispre amândoi părţile su- puşilor înalţilor arătate curţi, — drept aceia având şi eu doî moşăi denastănga Prutului, anumi Cozsăuţăi la Soroca şi Tescurenii la ţi- n[u]t[u]l Eşii, pe care moşăi le amudezăstre de la tatăl meu, dumn[e]alui Banu Alecu Beldiman, şi negăsănd vre-un chip ca să le fac schimb în spre a mă disface (după poroncă), de cât cu priimire tătăni-meu şi a soţului meu, m’am alcătuit cu dumn[e]alui Comisul Alexandru Pa- naite şi li-am vândut dumisale de veci; datu-mi-au dumn[e]alui şapte zăci mii lei şi doî sute cinsprăzăce stănjăni din moşăiia Blăn- deştii ce i-au luat dumne[a]lui de la Şat[rarul] Trohin în mezat, den care bani zăci mii lei mi i-au dat acum, iar şăsăzăci mii lei să mi-i dei rănduri-rănduri, adecă până în patru ani să mi-i istovască toţi, dăndu-mi pe fiişte care anu căte cinsprăzăce mii lei din căpiţe şi dobânda a toţi banii căte triizăci lei la pungă pe anu, pănă la în- plinire a patru ani să-m[i] istovască şi dumn[e]alui să-ş[i] stăpăniascâ moşăile aceste ca pe nişte drepte a dumisale, nesupârat mai mult de www.dacoromanica.ro flfcSKÂCEREA t’ROPRtETATILOft MOLDOVENE l>E PESTE l’RlJ t fio cătră mine cum şi eu de cătră dumn[e]alui intru nimică nici odinioară. Şi am iscălit, rugând şi pe tatăl meu de au iscălit, cum şi pe soţăia me. Şi i-am dat şi toate scrisorile acestor moşii. 1813, Dec[em]v[rie] 25 Prohiria Canta Spătăriasa. — Alexandru B^ldimah Ban. — Pinii- trache Canta Spat. mart. Comitetul. Viind de faţ[ă] şi înaintea noastră cu aciastă scrisoare de vănzare amândoi părţile şi încredinţăndu-ne că aciastă vânzare este săvăr- sită cu bună primiire amănduror părţilor, s’au încredinţat şi de cătră noi. In Eşii, 1^13. Decemvrii 29. Nicolae S'tratulat vel Vor.— Nicolae Hrisovefglîi Vel Vor.— Andronachi Donici Agă.— Toader Balş Ban. S’au trecut: Mihafache Pit. Intăritura Consulatului rusăsc din Eşi, cu iscălitura şi pecete sa, la anul 1813, Dec[em]v|rie] 31. A. Pini. Ace[a]stăcopiia fiind întocma di pe zapis[ul] celadivărat ce am luat de la dumnţeajei Spătă[reasa] cu voia şi priimirea părintelui dom[i]sale, dumfnealui] BarrAlecu Beld[i]m[an]; careeste şi iscălit, am încredinţat-o. 1814, Ghen[arie] 2. Alexandru Panaite Comis. Copid, Acad. Rom., CLT, 305. *5- Panaite Caz[i]mir biv velCam[ina]rlncredinţăz cu aciastă scrisoare a mc că după schimbare hotarului ţării şi despărţire cu apa Prutului, fiind aicia porunci date de obştie ca în cuprindire trahtaturilor fieşte carile diintru acei ce au moşii din astănga Prutului şi să află cu lâ- cuinţi din adriâpta şi acei cu lăcuinţi din astănga şi au moşii din adriapta să s[ă] pue la cale a-ş[i] desface averile lor întru eşire prothezmiei, care are cursul său păn’la 2 Ghen[a]r a anului 1814, prin or[i] care chip vor pute spre înplinire poroncii, şi eu avănd ce mai multă parte din avere me din astănga Prutului şi hotărând mutare me spre statornicie în parte aceia, prin tocmală cu bună în- voire m’am aşazat cu dum[nealui] Grigorie Sturz[a] biv vel Vist. şi am cumpărat nişte părţi de moşie, anume o parte din moşie Moro- zănii, hotărâtă şi stălpitâ patru sute stănjăni în cămpu şi optzăci şi opt stănjţenij în sălişte, şi pol sat Cruceştii pe Cogâlnic, care părţi sănt din astănga Prutului, la ţin[u]t[ul] Orneiului, a unii copile, anunii Ecaterina, fiica răposatului Mede[lnicer] Apostolachi Stăvilă, fiind supt epitropie dumjijstale] Vist., cu preţ drept una mie galbeni olandeji, care fiindu-mi cu îngreuere a-i plăti acum, înainte, m’am alcătuit cu d[u]m[nea]![ui] ca să-i plătesc în vade de şasă ani, însă pe gitim itate să-i Revista Istorică. 6 www.dacoromanica.ro A. LAp£datu <5G •dau la înplinire de trei ani, iar ceialalţi giumătate, după împlinire a şasă ani, plătind şi dobânda lor căte cinci la sută pe an. Iar spre si- guranţie plăţii acestor una mie galbeni la vadelele arătate, am pus amanet la d[u]m[nea]l[ui] însuşfi] părţile aceste de moşii, ce li-am cum- părat, lăsăndu-i şi toate scrisorile lor, care au să stee la d[u]m[nea]l[ui] păn' la ace desăvărşitfă] plată a sumii arătate. '• Drept aceia, după cuprindire scrisorii ce mi-au dat d[u]m[nea]l[ui] Vist. pentru vecinica vânzare acestor părţi de moşii, le voi ave întru stăpânire me cu tot venitul lor. Şi pentru plata galbenilor, suma pre- ţului acestor părţi, mă îndatoresc a răspunde d[u]m[i]s[ale] întocma după alcătuire ce să cuprinde în scrisoare aciasta. Iar dupre istovire sumei deplin, îm[i] va face d[u]m[nea]l[ui] atuncia teslimşi toate scrisorile pe aceste părţi împreună şi scrisoare aciasta, cu încredinţare pentru de istov plata preţul moşiilor. Şi spre urmare întocma, incredinţăz cu însuş iscălitura me,' încredinţăndu-să şi de cătră excelenţie sa general Consulat a înpărăţiei Roşiei. 1813 Dec[em]v[rie] 26, în Eşii. Panaitd Cazimir Cam. adeverez. Comitetul. • Viind de faţă înaintea noastră amăndoî părţile ca aciaste scrisoare de vănzare şi încredinţăndu-ne că adastă vânzare este săvârşită cu bună priimire amănduror părţilor, s’au încredinţat şi dă cătră noi. In Eş[i], 1813, Dec[e]mv[rie] 29.* Nicolae Stratulat vel Vor.—Hrisoverghi vel Vor.—Andronachi Donici Agă. — Teodor Balş Ban. X Urmează viza Consulatului rusesc din Iaşi, din 30 Decemvrie, 1813, cu pe- cetea şi iscălitura lui A. Pini. * Orig., Acad. Rom., CXL, 17. 16. loan Pruncul Cămi[na]r i tituliarnoi Sovetnic Sandul Theodosău adiverim prin aciastă scrisoari că după poroncile ce sănt date cătră toţ[i] de obştie, ca după coprindire trahtaturil[o]r păcii ce s’au închiet in- tre pre puternica înpărăţăi a Rosăii şi între Poarta othomanicească, toţ[i] acei ce să vor afla cu îăcuinţa în astănga Prutului şi vor ave moşii în adriapta, să s[ă] disfacă tje acele moşăi sau prin schimba păn’ la 2 Genarii, i8i4, cănd să împlineşti prothismiia însămnată prin trahtaturi, deci şidum[nea]lor loan Neculce Spăt[a]r şiCosta[n]d[in] Neculce Comis, aflăndu-s[ă] cu Îăcuinţa în adriapta Prutului şi avănd din astănga Prutului patru moşii, anumi: sat întreg Grozăniţa i sat întreg Buţcăuţii, i sat întreg Lăsăuţii, alăturea una lăngă alta, la ţăn[u]t[ul] Ho- tinului) în ocolul Raşcovului, iar a patrăle moşăia ce să numeşti Căli- neţii, în ţăn[u]t[ul] Eşii, pe Prut, ocolul Ciuhurului de gios, cu a noastră Şi a dumi[lorsa]li bună priimire alcătuindu-ne, am cumpărat de veci dreptele mai sus pomenite moşii a dumilor[sa]li, cu aciastă tocmală: •265.000 lei, adică doî sute şas[e]zăci şi cinci mii lei, preţul mai www.dacoromanica.ro bEsf ACEREA PROPRIETĂŢILOR kOLDOVENÎi DE PESTE PRUT sus pomenitelor moşii după alcătuire şi hotărâre ce s’au făcut Intre noi, ne indatorim noi, Gămi[na]r Ioan Pruncu şi tituliarnoi Sovetnie Sandul Theodosău, a-i răspundi şi a-i plăti dumilor[sa]li tn vadă de trii ani şi giumătate, însă: 70.000, adică şaptizăci mii lei, la 1814, Iuli[e] 15, fără să fim inda to- riţi pe căştul acest dintâi a plăti vre o dobăndă;- 85.000, adică optuzăci şi cinci mii lei, la 1815, Genar 1, cu dobândă la zăci unul, socotindu-să dobânda dela 1 Genar a anu- lui 1814 şi pâră la întâi Genar, 1815, când sântem îndato- riri] a plăti; 110.000, adică una sută zăci mii, la 1817, Iuli[e] 15, iarăş cu dobânda la zăci unul, socotindu-s[ă] dobânda dela 1 Ghenar a anu- lui 1814, şi plătind noi dobăndă pe aceşti bani la sfârşătul fieşte căruia anu, iar capitile la însămnata vadâ. 265.000, adică doî sute şas[e]zăci şi cinci mii lei. Şi spre odihna dumilor[sa]li şi siguranţie că vom plăti dumi- lor[sa]li toţ [i] aceşti bani, atât capitile la vadelile hotărâte, cum şi do- bânda la sfârşătul fieşte căruia anu, precum s’au zăs în urmă fără smintială şi fără înpotrivire supt nici un fel de cuvânt altul, afară numai lipsirii vre unui trup de moşăe întreg, după cum să va arăta mai pre larg In gios, la arătare indatori[ri]lor din parte dumilor[sa]li, am . dat chizăş răspunzătoriu platnic pe dum[nea]lui chir Hristodor Ioan. Şi acistea sănt îndatoririle din parte noastră cumpărătorii. Iar din parte aumilorsali vânzătorilor: să îndatoresc că dacă orice fel de în- tâmplare şi supt oricari pricină să va lua din stăpânire noastră cum- părătorilor vre-un trup întreg de moşăi din moşăile mai sus pomenite în curgire de 12 ani, adică păn’ la anii 1816 (sic), la o asămine în- tâmplare să indatorăsc dum[nea]lor vânzătorii a răspunde pentru acest trup de moşăia ce va lipsi după dreptati, analoghii, adică toată ace pagubă a lipsirii vre-unui trup de moşăe să fre a dumilor[sa]li vânză- torilor, iar nu a noastră cumpărătorilor. Iar trecând vadiaoa de 12 ani, apoi rămăn dum[nea]lor vânzătorii sloboz[i] de aciasta îndatdrire. Drept aceia, de astăz[i] înainte vom stăpâni noi, pomenitele moşii ca nişte drepte ocini a noastre, după toate dreptăţăle moşiilor şi după putere ducumenturilor în veci, cu nestrămutare. Şi spre încredinţare aceştii de bună voe a noastră cumpă[ră]tură, urmiază Intru adastă hârtie iscăliturile şi peceţăle noastre. La 1813, Dec[em]v[rie] 27. Ioan Pruncul Căm. adeverez.--«Tituliarnoi Soventic [Sandul Theoi dosiu] adiverez. — Hristodor Ioan Petrino chizăş platnic. — Costach Ghica Log. mart—Dimitrie Sturza Log. mart. Comitetul. Viind de faţă înainte noastră amândoi părţăle cu adastă scri- soare de vânzare şi încredinţăndu-ne că aciastă vânzare s’au săvăr. şitcubună priimire amănduror părţit[o]r, s’au încredinţat şidecătră noi, 1913, Dec[em]v[rie] 28. Nicolae Stratulat Vor. — Nicolae Hrisoverghi.— Andronachi Donici Agă.—Toader Balş Ban. S’au trecut la cond[i]că: Mihalachi ţ*itar. www.dacoromanica.ro cs A. I.XpfiDVflt Departam[en]t[u]l întâiu a octirmuirii obfastului Basarabiei. Arătăndu-s[ă] acest zapiş în Departam[en]t şi fiind supt adevă- ratile iscălituri a cinstiţi dum[nea]lor boerilor pameşnici: Enăcachi Prun- cul Cămi[na]r i tituliarnoi Sovetnic Sandul Theodosău, încredinţat de Comitetul rânduit în Moldavie asupra desfacerilor, la anul 1813, Dec[e]'m[v]r[ie] 28, după prodlojănie ecselenţăei săli nacialnicului acestii oblaste şi cavaler Ivan Marcovici Gartingdin 7 zăle aceştii luni supt no»'2.574 şi după ocazul dela obştiasca adunare amănduror Departamenturilor aceştii ocărmuiri din 6 zăle aceştii luni supt no. 44 ce s’âu ascultat pentru ce desăvărşitlă] hotărâre în pricina Pah[arJ- nicului Dona, s’au întărit, puindu-se şi pecete împărătiască, spre a ave putere sadeapurure. InChişănău, anul 1815, luna Apr[ilie] 9 zăle. Sovetnic nadvornii.— Sovetnic Matei Donici Stol.—Sovetnic lor- dache Donici.— Sovetnic Filactache Căplescu. ' Expeditor: Paniupol Departamentul] pricinilor streini. Adastă copie iaste întocmai cu orJ]ginal[ul] şi s’au încredinţat, 1817, Sep[temlv|rie] 29. Costandachi Comis. Poslăduit: Vasile Danu. Urmează viza Consulatului rusesc din Iaşi, dela 10 Octomvrie, 1817, cu pecetea şi iscălitura lui Andrei Pizani. * Cdpie, Acad. Rom., CXXI, 61, şi, tot acolo, ms. 3+79, ff- 54—56. 17- După chipul cu carile am luat asupra meţ moşiile cinst[it] du ,m[i]s[ale] Grigorie Sturza biv vel Vistţier], ce are în stânga Prutului, care să cuprinde pre largu prin cele adevărate scrisori ce s’au alcă- tuit în taină între noi (afară de celi iconomicoasă, care s’au făcut numai pentru ca să s[ă] arăte supunere la poroncile date pentru dis- facere după tractaturi), am luat dela d[u]m[nealu]i Vist[ierul], ca dela un epitrop, şi părţile de moşie a Catincăi, fiicii răposatului Med[el- ni]ce[r] Apostolachi Stăvilă, ce are la ţân[u]t[ul] Orheiului, adică 400 stănj[enij în moşie Morozănii la cămpu, 88 stănj[eni] în sălişte şi pol sat Cruceştii pe Cogălnic. Şi asămini urmare am să păzăsc şi pentru aceste, vănzăndu-le cu anul şi trimiţând banii la d[u]m- (nealuji VistţierulJ iarăş prin d[u]m[nealu]i frate-mieu Banu Petrachi Cazimîr, avănd îngrijăre ca însuş pentru ale mele moşii. Şi scrisorile ce s’au făcut între noi cu iconomie şi pentru aceste părţi, rămăn în toată vreme şi la oricare întâmplare iarăş răsuflate, căci sănt drepte moşii a copilii. Şi, ori în vremi măritatului ei sau ori în ce altă vreme mi să vor cere: sănt datoriu a le faci teslim fără prici- www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 69 nuire supt ori ce cuvânt. Şi spre încredinţare am dat d[u]m[i]s[ale] Vistierului] şi această scrisoare cu însuş iscălitura mea. Eşi, 1813, Decemv[rie] 28. Panait Cazimir Căminar adeverez. . Org., Acad Rom',, CXL, zi. 18. Eiindcă dum[nea]lui vel Vist. Sandul Sturza cu dum[nek]lui biv vel Vist. Iordachi Ros[e]t, ce priimisă epitropie fiicii melp Ruxandrei, acum după întâmplare vremilor şi despărţire cu apa Prutului hotarul ţării, au făcut cerire prin jalobă cătră mărie -sa Vodă, ca să fie slp- bozi de aciastă epitropie şi după a dumnilorsale cerire s’au disfkcut, rămăind despre aciasta slobozi. Şi fiindcă fiică-me n’au fost aice, ca să-ş]ij primască scrisorile moşiilor şi să-şli] pue la cale, din parte sa li-am priimit eu dela dum[nea]lor boeri ce au fost epitropi. Drept aceia, fiindcă moşiile fiică-me să află piste Prut, am poftit pe dum- [nea]lui Căm'ina]r Panaite Cazmir, supusul inpărâţii Roşii (carile are sătriacă în parte aceia), ca să li iai în purtare sa de grijă. Şi dum- [nea]lui, arătăndu-s[ă] cu prothimie, au priimit şi s’au însărcinat cu purtare de grijă pentru aceste moşii a fiicii mele, anume Corjobul i Bilăcău şi Dubăsarii vechi, sate întregi, ce i sânt de zăstre, la ţăn[u]tul Orheiului, cum şi Şărpenii i Pohocenii, tot într’un hotar, ce s-au luat dela dum[nea]lui Spăt[a]r Iordachi Ghica în schimbu şi cu adaos de bani, adică i s’au dat dum(i]sale giumătate de sat Voicâuţii, la ţăn[u]tul Dorohoiului ce au avut-o fică-me iarăş de zăstre, cum şi trii zăci şi doî mii cinci sute lei bani gata adaos, din care bani doîzăci mii lei cfe i au avut fiică-me lăsaţ[i] aice şi cu alţi 12.500 lei ce i am dat eu dela mine cu care s'au înplinit suma de mki sus 32.500 lei. Şi aciastă moşie fiind alăturată cu celelalte moşii de zăstre asupra cărora dum[nea]lui Căm[ina]r, ca un deplin vechil şi purtătoriu de grijă, va pune la cale, găsănd muşterei le va vinde cu anul, cu preţu folositor şi banii ce va lua de la orăndatori îi va răspunde la fiică-me. I-amdat şi copie de pe hotarnicile moşiilor, ca să le stăpăniască in cele drepte hotarăle lor, fără a îngădui înpresurare de cătră vre-o parte. Iar cele adivărate scrisori au rămas la mine. Şi spre încredin- ţare celor de sus cuprinse, i-am dat şi d[u]misale Căm|ina]r aciastă scrisoare iscălită de mine. Eşii, 1813, Decemv[rie] 28. Grigori Sturza Vist. S’au posladuit: Iordachi Roset Pah. Comitetul desfacerii. Copiia aciasta fiind asămine şi întocma după ce adivăratâ, s’au încredinţat şi de cătră noi. 1813, Decemv[rie] 3t. Nic. Stratulat vel Vor. — Hrisoverghi vel Vor. — Andronachi Donici Agă.—Teodor Balş Ban. ‘ Copie, Acad Rom, CXXXVII, 360. www.dacoromanica.ro 70 A. lAp£dato 19- După slobodă voe ci au fost dată cu vreme hotărâtă prin trata- turile di tnchiere păcii intre pre înalta inpărăţie otomaniciască şi între inpărăţie Roşii pentru trăitorii din parte aciasta din adriapta Prutului ci vor ave moşii şi alte acareturi în cie parte din aâtănga Prutului, ca să le schimbe sau să le văndă di veci şi să s[ă] disfacă de acolo, înştiinţăm că şi noi iscăliţii mai gios: Gheorghi biv vel Ban şi Toaderu Buhuş biv vel Medel[ni!cer, avănd strămoşască moştenire o moşie intriagă, cu sat, anumi Cupcinul, pi Ciuhuri, în ţă[nu]t[u]l Hotinului, şi cu tot locul din trupul aceştei moşii, ci s’au numit mai inainte Cheşla lui Suliman Turcul, aliasă şi hotărătă dispri toate părţile înpregiur, adastă moşăi pren bună tocmalâ am văndut-o di veci dumisali 'Zoi Ivanovici Cuţofschi Odeschi pervoi hildii, drept 32 mii, adecă triizăci şi doâ mii lei, cari bani i-au plătit dumn[ealjui cumpărătoriul toţi diplin in măinele noastre acu la săvârşire vânzării. Şi noi încă am dat dumisali toate scrisorile ci am avut asupra acestii moşii înpreunâ cu aciastă scrisoarea noastră ci am dat di vecinică vân- zare, întru a căreie puteri să stăpăniască dumn'ea]lui (sic) Zoe Ivanovici moşie Cupcinul, din ţă[nu]t[ul| Hotinului, intru toată întregime hotară- lor cei după cuprindire scrisorilor ci au luat de la noi. $i fiindcă aciastă moşie este aliasă şi hotărătă precum s’au arătat mai sus şi noi ne disfacem cu totul di cie parte din astănga Prutului, di s’ar întâmpla în urmă oricine cu vre-on fel di pretenţâe asupra ei, noi nu rămânem indatoriţi nici într’o răspundire acolo, ci precum dum- n[eallui cumpărătoriul să face şi este de acum inainte diplin şi vecinie stăpăn pi moşie, asămine rămâne înd[at]orit şi întru toată răs- pundire pentru dănsa, iar noi să nu fim supăraţi căt de puţin, nici dispre dumn[ea]lui cumpărătoriul, nici despre alţi cineva întru nimică. Deosăbit ni-am aşăzat cu bunăvoinţă şi priiniire între noi cu cumpă- rătoriul că oriei prifacere dinpotrivă s’ar întâmpla, să nu poată strămuta nici o parte tocmala aciasta şi vănzare noastră să rămăi vecinică şi statornică. Şi pentru ca să aibă neclintită tărie ei, am iscălit noi scrisoare aciasta di vănzare şi s’au încredinţat di dum- nfeallor boerii Divanului şi de cinstitul gineral Consulatul rusesc din Eşi, ca să fie purure di toată credinţa. Eşii, în anul 1813, Decemvrie 29. Gheorghe Buhuş Ban. — Toader Buhuş Medelnicer. Co.nitetu l. Viind de faţă înainte noastră la Comitet amândoi părţile şi incre- dinţăndu-ne că aciastă vănzare este săvârşită cu bună priimire amin- duror părţilor, s’au încredinţat şi de cătră noi. In Eşi, la 1813, De- cemvfrie] 29. * * Nic. Stratulat vel Vor, — Nic. Hrisoverghi vel Vor.—Andronachi Donici Agă.— Teodor Balş Ban. S’au trecut: Mihalachi Veisa Pitar Orig-, Acad. Rom., XLVII, 225. www.dacoromanica.ro DESFACEREA PROPRIETĂŢILOR MOLDOVENE DE PESTE PRUT 71 20. Adeverez prin adastă scrisoari a me precum să să ştie că pentru 946 stănjăni moşie în lat, iar în lungu după cuprindire scri- sorilor, din Mâgureni, ţănutul Iaşii, din astănga Prutului, ce să arată >rin zapis de vânzări din 1813, Decemvrie] 29, că me-au văndut dum- nealui Camifnalr Anastasă Scorţăscu drept şaptisprezăci roii cinci sute ei, încredinţat de cinstitul Comitetul Moldavii a pricinilor celor ce trec piste Prut şi întărit şi de cinst[it] general Consulatu rosăscu de aice din Iaş[i], urmează iconomie la mijloc: necumpărăndu nici dăndu banii dumisali, ci ca un vechil sănt, unde să*i cautu moşie pentru ve- nitul iai, dăndu-i şi socotială şi neîngăduindu nici a să înpresura, şi de voi găsă muşterei ca să o văndu de istov, să aibu a o vinde după ordenlille dumisali ce-m[i] va da. Am luat şi toati scrisorile moşii aceştia cu izvod anumi iscălit de mine. Iaşi, 1813, Decemv[rie] 29. Zamfirachi Cami[na]r. Fiind întocmai după cel adevărat, s'au încredinţat şi de cătră mine. 1825 Fevrfuariel 23. Petrachi Cazimir Spat. Cel adivărat s’au dat la dumn|eallui Spat[a]r Petrachi Cazimir, ca să-l triimită piste Prut şi de acolo să*m[i] triimită pe acest dela Zam- firachi din parte tătăni-meu ce i-au dat. —1825, Fevr^ane] 22. Orig., Acad Rom., CXXI, 199. 21. După hotărâre sfînt&lor trahtâturi ci iaste intre pre înaltfa] Poarta othomaniciascfâ] şi între pre înalt[a] curte Roşii, spre a să desface toţ[i] acei ce vor ave moşii şi orice acareturi, atăt cei ce lăcuesc den astănga Prutului, cum şi cei care lăcuesc den adriapta Prutului, în vad£ de optsprăzăci luni,—deci eu mai jos iscălitul, Neculae Dimache Spat[ar], adeverez cu acest zapis încredinţat că m’am alcătuit cu dum* [neajlui Iordache Donici, prin vechil ci-au făcut aice la Iaş[i] pe dum- [nea^lui Mateiu Răşcanul, şi prin bunăvoinţa noaştră am făcut schimbu, dăndu eu, dum[i|slalel moşiia Putineştii den astănga Prutului, pe apa Coboltii, la ţin[u]t[ul] Sorocii, cum şi 20.000 lei, adecă doaizăci mii lei bani, şi dumn[ea]lui mi-au dat în stăpânire me iarăş de veci moşiia ci-au avut den astănga Prutului, anume Dumenii, sat întreg, la ţin[u]t[ul] Botoşanilor, care moşie primindu-o întru a me stăpânire, eu încă, pe lăngă zapi- sul acesta, i-am dat şi toate scrisorile vechi şi noaî ale moşiei Puti- neştii, cu care de astăzfi] înainte şi in veci, atăt dum[nea]lui căt şi în urmă clironomii dum'ijs^ale], să aibă a stăpâni cu bună pace numita moşie, în cuprindere hotarălor ce arat[ă] scrisorile, ca pre o driaptă ocină şi moşie ci-au priimit o în schimbul arătat şi în vânzare cu bună credinţă. Şi am iscălit. 1813, Dece[m]v[rie] 30. Nicolae Dimachi Spat, adeverezu, www.dacoromanica.ro *îî A LAI'âDArU Comitetul. Scrisoare aciasta arătăndu-să la acest Comitet al desfacerii şi incredinţindu-nc cum că schimbul acesta s’au săvârşit cu bună voe şi priimire amănduror părţilor, drept aceia s’au adeverit şi de cătră noi. în Eşi, 1813 Decemy[rie] 31. , > Nic. Stratulat vel Vornic.— Andronachi Donici Agă.—Teodor Balş Ban. Cercetat: Yasile Danu. Urinează viza Consulatului rusesc din laşi, deja 31 Decemvrie, 1813, cu pecetea iscălitura lui A. Pini. Qrig., Acad. R.om., XXVII, 346. 22 Avănd eu mai giosul iscălit 15 suflete ţăgani de vatră, adicjăj cincisprăzăci, pe cari ii ani şi eu clironomii dela părinţii mei, şi vrând a mă desface acum în vreme prothesmii, după luminatile tractate închiate între înpărăţie Roşii şi între Poartja] otoipaniciasefâ], prin cari sloboad[e] pe toţ[i] a schimba sau a vind,e] cele ce au din astănga Pru- tului sau de dincoaci, de) Aşezâmintele Brâncoveneşti. Cula-Cium€rnecu doc. 33—53. www.dacoromanica.ro genealogia năsturElilor 93 La i Iulie ijji se vinde un loc în mahalaua Aga Niţii ') Costandin este Vel Vornic, iar la 25 Septemvrie 1751 când Ştefan Vâcărescul dăruieşte o vie mănăstirii Pantelimon 2 * 4), Costandin Năsturel este biv. Vel Vornic. La 30 Maiu 1732 Costandin Năsturel Fierăscul Vel Vornic dărueşte mănăstirii Pantelimonul 5) pentru spital moşia Dediuleştii in numele răposatei sale soţii Ancuţa (nu Anuţa). Din acest document rezultă că Marea 'Vistiereasă Ancuţa s'a trecut din această lume înainte de 1752. Moşia Dediuleştii ce se închină spitalului făcea parte din zestrea Vornicesei. In adevăr în anul 7120 Radu Mihnea Vodă întăreşte lui jupăn Vasile Vistierul, Dăduleştii „pentru dreaptă şi credincioasă „slujbă când au fost trebuinţa şi păsul Domniei Mele". Acest Vasile Vistierul este socrul lui Trufanda Vistierul, er Trufanda Vistierul şi soţia lui Maria lăsară moşia fiului lor Iordache Stolnicul Tru- fanda ot Părşcoveni. La 1648 Matei Vodă întăreşte stăpânirea lui Iordache peste Dediuleşti de lângă Târşor ot sud Prahova. Dela Iordache moşia trecu la Vel Medelniceru Preda Părşco- veanul, er acesta murind o lasă fiilor săi Ştefan Consilierul Părşco- veanul şi Ancuţa soţia lui Costandin Năsturel. Jupâneasa Ancuţa Vistiereasa este soţia lui Costandin Năs- turel Fierăscul, din prima cununie; ea se stinge probabil pe la 1747. La 15 Aprilie 7260=1752. Adec eu Zaharia monahul Aghioritis ce am fostu igumen la schitul Vălenii dă zapis P. S. S. păr. Mitro- polit kir Neofit că aflăndu-mă şi eu multă vreme în Ţara Româ- nească şi din ostenâla şiagonisela mea cumpărând nişte vii în dealul Frumos în sud Saac însă .pogoane 12 si cu obratiile viilor şi cu curte de cramă şi de casă şi de grajdu etc. etc. ' Neofit ig. Arnota, Samoil Dichiu mart. Const. (Dudescu) Vel Vorn. mart. Cost. Năsturel biv. Vel Vom., mart. Const. Brâncovenul Vel. Logof. mart. Muşat log. mărturie La 26 Aprilie 1752. Părvul Cantacuzino biv. vel. Medel, ispravnic ot sud Argeş. Din luminată porunca Domnului nostru Iw Grigorie Ghica V. V. fiind orânduit ca să merg şi să aleg moşia Muşeteşti partea m-rii Argeşului de către ceilalţi, deosebind stânjenii ce are să ţie fieşte care după judecata ce au făcut dumnelui Costandin Năs. turei biv. Vel Vornic i Ianache biv Vel Serdar izbrănind prin cartea d-lor la let 7257 August 2. Deci luând cu mine dinpreună pre mo ') Arh. Stat. Condica No. / de anaforale a Veliţilor boieri. Caet 5, fila 26, *) Iorga. Studii şi doc. V, p. 497. s) Iorga. Studii şi doc. V, p. 597, şi „Condica m-rii Pantelimon". 4) Arh. Stat. Mitropolia pach. 79. doc. 23. www.dacoromanica.ro 94 GENERAL P. V. NĂSTUREL litva sa Ştefan protopop ot Argeş i pe Dumitraşco Mazâlul ot tam etc. mers-am cu toţii acolo la moşia Muşeteştilor unde fiind şi sf. sa păr. Arhiereu kir Nikifor egumenul m-rii Argeşului faţă şi ceilalţi etc. etc.l) • La Iulie 1752 Grigorie Vodă Ghica face testamentul său a cărei copie se află în Condica mănăstirii Pantelimon, proprietatea răposatului Lt. Colonel Mihai G. Ghica. Din el extragem următoarele: „Şi iar să fie Sf. Pantelimon moşia ce se numesce Deduleşti „ot sud Prahova, care este aprope de Tărşor şi cu două case de „moră, căte cu o roată în isvorul ce se numesce Voinaia, care curge „pe acestâ moşie, şi iar altă parte de moşie ce se numesce Stănceştii „care este alături cu moşia Deduleştii. Pentru că acestă moşie De- „duleşti cu cea-l-altă parte din Stănceşti, fost-au date de zestre ju- „pănesei Ancuţei, fiica răposatului Predii Prăşcoveanul biv. Vel Me- „delnicer şi soţia dintăiu a cinstitului şi credinciosului boerului Dom- „niei in6le Costandin Năsturel biv. Vel Vornic Fierăscul, căreia în- „tâmplându-se de la Dumnezeu morte, prin diata ce’şi-au fost făcut „la petrecania sa au lăsat aceste mai sus numite părţi de moşie bo- ierului său Costandin Fierăscul biv. Vel Vornic, atât Deduleştii cât „şi parte din Stănceşti. Deci mai sus numitul boier, de bună-voia „dumnelui, de nimeni indemnat, au socotit de au închinat aceste mai „sus zise moşii cu morile şi cu tot venitul, la sf. Pantelimon şi la „spitaluri pentru sufletul său şi al părinţilor şi al jupănesei dumne- „lui Ancuţa, soţia cea dintâiu. Şi osebit de acesta au mai închinat „mai sus zisul boer danie la sf. Pantelimon tote alte cumpărători de „moşia din Stănceşti, care sunt tot într’un hotar, însă moşia cu casele „şi cu tote alte împrejmuiri şi namestii ce se află pe aceste cumpă- rături pentru că le-au fost răscumpărat boieru ce scrie mai sus „mai în urmă cu bani gata de la Alexe biv. Vel Clucer za Arie, fiin- „du-i fost şi lui de cumpărătoare de la un Grigorie Logofătul Stăn- „cescu şi de la feciorii lui anume Nicolae şi Costandin şi de la un „Iorgă partea lui; pe care cumpărături cu cele ce se află pedânsele „mai căzându-i-se dumnelui a-le cumpăra au întors lui Alexie Clucer „toţi banii taleri 430 şi luând toate zapisele şi alte scrisori şi noi şi „mai vechi de la mâna lui Alexie Clucer au luat acele cumpărătoare „de moşii întru stăpânirea dumnelui şi împreună cu părţile de moşie „ce mai sus se arată au închinat şi acestea şi le-au afierosit la sfân- „tul Pantleimon". La 4 Mai 1753 Iordache Cantacuzino face danie mănăstirii Co- troceni (Condica No. 5, pag. 282) moşia lui din hotarul Ruşii. Ca mar- ’) Arh. Stat. M rea Argeş, pach. 3, doc. 35, orig. rom. hârtie. www.dacoromanica.ro genealogia nAsturelilor 05 tor şi rudă iscăleşte Costandin Năsturel ca Vel Ban (pach 31. doc. 1. Cotroceni), La 1 Septembrie 7262=1733. I) Arh. Stat. Mitropolia, pach. 7, doc. 34. www.dacoromanica.ro 102 GENERAL P. V. NĂSTUREL Oglu este şi Banul Herăscu (Costandin) iar în judeţul Teleorman se calcă Banului moşia Grindurile, ba ceva mai mult: „s’au pus dum- nealui ghiumbrucciu ot Siştov şi au tras oamenii din satul numitului „boierului Fierăscul şi ’i-au sălăşluit acolo, începând a-1 şi numi acel „Ostrov Geancustaran"1). * ♦ * * De la această dată Costandin Năsturel Fierăscul nu se mai În- tâlneşte prin documente. El însă nu încetase din vieaţă după cum se probează prin testamentul ce făcuse încă de mai înainte vreme (23 Iunie 1754) şi în care testament Mitropolitul Ţărei, Grigorie, scrie la 5 Februarie 1765 că „acestea cari-i scriu mai sus mai nainte „de sfârşit cu doao zile, fiind minţile întregi, le-au orânduit cu gura „durrti-sale", de unde rezultă că Marele Ban Costandin Năsturel Fie- răscul şi-a dat obştescul sfârşit la 3 Februarie 1765. Iată Diata : Diata Marelui Ban Costandin Năsturel Fierăscul2). „De vrăme ce întâmplarea ce viitoare şi ciasul sfârşitului iaste „neştiut şi nepriceput de nimeni precum însuşi Domnul Xc asea- „mănă în sfânta Evanghelie moartea cu furul zicând: „Priveghiaţi „că nu ştiţi ziua şi ciasul întru carele furul va veni, adecă moartea. „Că ce iaste omul? Nemic alt fără numai precum zice David: omul „ca iarba, zilele lui ca flore câmpului aşa va înflori. Pământ iaşti „şi în pământ vei merge! „Pentru aceia der şi eu robul lui Dumnezeu Costandin Năs- turel Fierăscul biv. Vel Ban, fiind om bătrân trecut în zilele mele şi „cunoscând că toate ale lumii aceştia sunt o deşertare, am socotit „mai nainte, acum pănă sunt sănătos şi minţile întregi, de mi-am „făcut Diată şi aşezământ de toate avuturile mele, că, după ce îmi „voiu da obştesca datorie ca un creştin, să se ştie ce se află, mult- „puţin căt voiu ave cară Dumnezeu mi-le-au dăruit intru acestâ „viată. „Iar mai ântâiu mă rog de obşte tuturor creştinilor, rudelor şi „streinilor să mă ierte pre mine păcătosul de toate cele ce le voiţi „fi greşit ca un om în lume, pe carii şi eu de obşte îi ertu cu tot „sufletul; pre carii iarăşii ii rog ca să nu strice aşezământul acesta „al mieu întru care însemnez cu amănuntul anume. Iunie 27. let „7262 (17J4). ’) Iorga. Studii şi Doc.. Voi. V., pag. 500. *) Arhivrle Statului, Condica No. XIII, a Mitropolii Bucureşti, pag. 51. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NAsTURELILOR 103 „Intăiaşi dată de toate, las ca să mă îngroape la sfânta mănăs- tire Cotroceni 1), unde rânduesc să se dea să mi să facă patru să- rindare, afară dintr’alte sărindare ce să va da pela alte sfinte bise- rici. Las să se mai dea la Cotroceni 4 boi afară de moşii şi din „alte măruntăi ce se-au dat mai nainte. „Las ca, de va fi prin putinţă, să mi să facă pomenirile şi să „mă grijască după cum am făcut şi eu răposatei soţiei mele Ancuţii „precum arată catastivul cel iscălit de mine; iar de nu va da înde- „mă(mă)nă (sic), să mă grijească după cum va 'pute. „Aic(i) arăt că afară din vite, din moşii, din case, din vii, din „scule, şi dintr’alte dichise ale casii, bani nu mi să întâmplă, ci încă „mă aflu şi la datornici, precum va arăta zapisele mele. Pentru care „datorii, de nu-mi va da vreme îndemână ca să le plătesc eu, las „pe fiul mieu Răducanul, ce mi-lau dăruit Dumnezeu moştenitor, ca „să le plătească toate din casă, după cum va arăta zapisele mâle, „că la nimenea nu sunt dator fâr’de zapis iscălit de mine şi cu pe- rete me. „Moştenitor peste toată casa me, de la mult până la puţin, las „pe fiul meu cel numit Răducanul, ca un moştenitor adevărat ce „iaste. Der fiind-că acum fiul meu Răducanul iaste făr de vârstă „copil, îl las supt stăpânirea şi purtarea de grijă a maicăsa de va „vre, iubită soţiia me Smaragda, să-şi păzâscă cinstea, să nu se mă- rite, iară să fie stăpână, împreună cu fiiul mieu Răducanul, pe toată „casa me şi ea să chivernisescă toate ale casii şi după învăţătura ei „afară fiiul mieu Răducanul să nu iasă. Iară după vremi dă să va „întâmpla să aibă intre dânşii pricină de netraiu în casă amendoi, „însurându-să fiiul mieu Răducanul atuncd ca, pentru chiverniseala „ei, cât va trăi şi pentru pomeniră mea, să-şi iea din moşii, din ţi- „gani, din vii, din mori, şi dintr’ale casii, ce va socoti, ca să (se) chi- vernisească cu dânsele cât va trăi, iar după moartea ei să le stă- pânească iar fiiul inieu Răducanul. „Las nepotului Costandin Comăneanul să i dea un rând de „haine conteş căptuşit, i dulamă, i nădragi de şai, i brâu i işlic. „Las şi nepotului mieu Ştefan Prăşcoveanul iarăşi un rând de „haine asemenă. „Las chiliile ce le-am făcut pre locul mieu, lângă biserica sf. „Vineri, să fie pentru bolnavii ce vor fi după vremi, i cu prăvălia „lor de brutărie unde sunt 3 case, de la care prăvălie se ia chirie „câte zece pâini pe zi. Aceste pite să se de la săracii bolnavi după „în chilii în toate zilele şi încă să aibă datorie fiiul mieu Răducanul ’,i Dorinţa nu i s’a realizat, căci îl aflăm înmormântat, cu soţia Iui Ancuţa, în biserica lor dela Dobroteasa. ' www.dacoromanica.ro 104 GENERAL P. V. NĂSTUREL „ca să mai dd în toţi anii câte 14 chile de grâu pe an i taleri 9 „chieltuiala acestui grâu să se facă, după obiceiul ce am lăsat, pete „pentru alte 20 dintr’acest grâu, care. fac preste tot 30; să se dea „iarăşi Ia bolnavii săraci duprin toate chiliile. ‘ „Şi pînă a se face fiiul mieu Răducanul de vdrstă, acdstă orăn- „duială să o facă pă deplin pre iubită soţia md Smaragda. „Iar la chilii preoţii să nu aibă voe a pune oameni sănătoşi „printr’dnsele nice însu-şi fiiul mieu Răducanul să nu aibă voe, fără „numai să şază bolnavii şi oamenii ceia ce păzesc pe bolnavi. „Aic(i) însemnez şi pentru cdle-ce mi-au lăsat răposata soţia „me Ancuţa în diata ei, lăsându-mă epitrop pentru grijania ei, că eu „toate, după cum au lăsat ea, le-am făcut până la } ani deplini şi cu „cinste precum anume arată în catastihul cel iscălit de mine, şi încă „şi de la } ani încoce am făcut la toţi anii, după cum mi au fost pu- bere; şi încă cât voiu mai trăi iarăşi nu va râmând nefăcut, ci din „preună cu părinţii miei o voi pomeni-o. „Acestea ce mi-au rămas dela răposata soţia mea Ancuţa moşii, „ţigani, viia de la Orlea i altele, după cum diata răposatei arată, „fiind-că Dumnedeu au făcut milă cu mine şi mi-au dăruit moş- tenitori cu soţia ceasta-l-altă, pre iubit fiiul mieu Răducanul, le las „lui toate acestea, der ii dau şi acdstă poruncă ca ori-când md va „pomeni pre mine la ori ce pomeniri sâ-o pomenească şi pre răpo- sata soţia md Ancuţa împreună cu mine. „Iar bănuind cine-vaşi din rudenii pentru viile dela Orlea cu „ce aşezământ le-au stăpânit răposata soţia mea Ancuţa şi mi le-au „lăsat şi mie, iată că arăt pricina lor: Aceste vii au fost ale răpo- satei soacră-mi jupănesei Stancăi Prîşcoveancăi şi la petrecania dum- „neei ne având alt cu ce ca să să pomenescă după moartea ei, le-au „lăsat aceste vii răposatei soţii mele Ancuţii fiicei dumneei dându-i „poruncă ca acesta: ca să-i facă toate pomenirile după obiceiu, până „la 3 ani: Şi răposata soţia mea Ancuţa, după cum o au învăţat-o „maică-sa, au făcut toate pomenirile până la 3 ani din casa mea, după „cum catastihul cel iscălit de proin-protopopul Mănăilă arată printr’a „căruia mână acea chieltuială s’au făcut. „Iarăşi zic aic(i) că de va vrd iubită soţia md Smaragda ca „să si păzescă cinstea să nu să mărite, să fie stăpânitoare precum am „arătat mai sus dimpreună cu fiiul mieu Răducanul. Iar de care „cum-va nu va vre, ci să va căsători, să aibă a’şi lua din casă toate „zestrile ei deplin după foaia de zestre ce iaste iscălită de Doamna „Smaragda *) şi-i mai las şi eu de la mine moşia Cucuruzii, i zece ’) Fi-va, Smaragda soţia a doua a Iui Niculae Vodă Mavrocordat ? (Iorga) www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTUREL1LOR 105 „suflete de ţigani mici cu mare şi darurile ce i-am trimis înnainte „nunţii însă: salbă za ughi ungureşti no, i săruri mărgăritar „de gât, i o carâtă cu 6 telegari cu hamurile lor. Şi de să va mă- „rita mai nainte pân’a nu să face pre iubit fiiul nostru Răducanul de „vârstă, atunce rânduesc epitrop preste toată casa me pă Sfinţia Sa „părintele Vlădica Mircon duhovnicul nostru, i pă Gheorghe logo- „fătul, Pumitrache zet popa Radul cliseriul fiind şi tată-său om de „casa părinţilor noştri; însă ce vor face pentru chiverniseala casii, i „alte chieltuel(i), i venitur(i) să aibă a şti şi Smaranda (sic) muma „Răducanului. Şi ascultători las pă Barbul, i pă Ndgul, i pă altul „pre cine vor mai socoti Epitropii, ca să poarte grija de ale casii. „Şi pre fiiul mieu Radul, fiind copil, să-l iea Smaragda pe „lângă ea să-i poarte grijă de dânsul, iar chieltuiala să fie din casă. „Şi rog pre acestea pre toţi să vă nevoiţi pentru copil să-l în- hăţaţi carte cât s’ar pute, cu mila lui Dumnezeu, să să procopsescă. „Acestea toate ce scrie mai sus le-am orânduit ,eu cu a mea „bună-voe ca să să păzescă nestrămutate. Iar care s’ar ispiti a strica „vre-una dintr’acestd să fie supt blestemul celor 318 sfinţi părinţi de „la Nikeia şi să de semă înfricoşatului judecător; care pentru întă- rirea, am iscălit şi am pus şi pecete me ca să să creză. pecetd Costandin Năsturel Fierăscul biv. Vel. Ban. Pop Filacto eclisiarh martor. „Cele ce au învăţat răposatul Banul la sfârşitul vieţii fiind „noi faţă: „Cele-ce las soţii mele Smaragdii: moşia de la Cucuruz, viia „del bob sud Saak, viile del bais sud Vlaşca, pivniţa de piatră din „târgul Cucului (strada Lazar, azi) să fie iar Smaragdii fiind-că am „cheltuit 'din banii zestrii, 10 suflete de ţigani, 6 telegari, cari-i va „plăcea, să-şi iea. Casele din Fierăşti pă din doao şi moşia şi morile „tot pă din doao să le stăpânească soţia me Smaragda cu copil cât „va trăi. Chiliile săracilor bolnavi de la Sfânta Vineri să le facă de „piatră soţia md Smaragda din venitul casii. Acestea cari-i scriu mai „sus mai nainte de sfârşit cu doao zile fiind minţile întregi le-au „orânduit cu gura dumisale. Fev(ruarie) 5 let i76j". ,,s) Grigorie al Ugro-Vlahiei. ,,s) Pop Teodosie de la Sfinta Vineri, am fost faţă". * * Am zis că Şerban se căsătorise probabil la 1688, înainte de moartea tatălui său Banul Radul şi de moartea lui Şerban Vodă Cantacuzino; el a putut avea fiu pe Constantin la i689, de aceia noi www.dacoromanica.ro 106 GENERAL P. V. NĂSTUREL nu am admis ca dată a naşterei acestui boier Constantin pe acea in- dicată în filiaţiunea de la Sf. Vineri şi anume data de 1682. In adevăr, Constantin Banul îşi face Diiata la 23 Iunie 1754; în ea el declară că „este sănătos şi în minţile lui“, deşi „om bătrân trecut în zile". La 1757 documentele ne prezintă pe fostul Mare Ban in activitate de serviciu, ca judecător; prin urmare, cuvintele de „om bătrân trecut în zileu, la 1754, ne permit a afirmă că Constantin tre- cuse peste 6o de ani. Dacă s’ar fi născut la 1682 atunci el ar fi fost trecut de 72 de ani, iar la moartea lui,— nu cea din 1752 evident,— ci acea din 1765, el ar fi avut 83 de ani. Apoi, atunci, dacă Constantin s’a născut la 1682 şi a avut la 1750, fiu pe Paharnicul Răducanul, aceasta ar însemnă că el se va fi fost însurat, a doua oară, la etatea de 66 de ani cel puţin, adică la anul 1748. Dar la 1746 el plânge, împreună cu soţia lui Ancuţa, moartea ficei lor Catriniţa, iar pe la 1747 jelea pe răposata’i soţie, în pome- nirea căreia el dăruia, la 1752, mănăstiriiPantelimonul moşia Deduleşti. Ori şi cum ne-am întoarce, cu datele dela Sf. Vineri, nu vom puteâ ieşi din încurcătură, pentru că nu sunt exacte. Nurnai data de 1689 este cea mai probabilă. In adevăr, la 8 Iulie 1714 cartea de judecată a lui Ştefan Vodă Cantacuzino ne spune că moşiile Dedu- Ieştii şi Stănceştii îi fusesără de zestre, lui „Costandin Postelnicul „Fierăscul sin Şărban Fierăscid biv Vel Slujer, date de soacră-sa „Stanca-Părşcovenca şi de cumnatu-său Ştefan Postelnicul*. Stanca Părşcovenca fusese soţia lui Preda (Pătraşco) Spătarul Părşcovenul iar acesta murise1) probabil pe la 1706; prinurmare, Constantin nu se însurase cât timp trăise socru-său Preda, căci atunci nu s’ar mai fi zis, în cartea de judecată, că zestrea o primise dela alte persoane dacă ar fi primit-o dela Preda însu-şi. Deci, trecând anul de doliu, putem admite că Constantin se în- sură pe Ia 1708. La această dată probabilă el ar fi avut 19 ani după socoteala noastră. Nimic insă nu ne poate opri să facem şi alte pre- supuneri cu privire Ia anul căsătoriei sale, afară de o dată imediat anterioară mazâlirei luî Brâncoveanul, de oarece sub acest Domn el fusese deposedat de moşiile pe care Ie reclamă la 1716 ca zestre şi deci, trebuie să admitem că Constantin Năsturel se căsătorise înainte de 1714. Să zicem că s’ar fi căsătorit la 1710 cu jupâniţa Ancuţa Părscoveanca. ' * La 1715 Constantin nu are nici un fel de boierie, sau mai exact nu este în slujbă, căci rangul de Postelnic îl purta ca orice fiu de boier. ') Vezi al nostru studiu: Neantul boierilor Părşcoveni In Arta şi Litera- tura română. Anul VIII şi Monografia trasă In 50 exemplare In 1906. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 107 La 1720 îl aflăm însă în rangul de Vel Căpitan za Dărăbanţi şi Vel Căpitan za Focşani, funcţiune militară foarte importantă, fiind la frontiera ţărei, dar pe care o părăseşte înainte de 5 Septem- brie 1723. La Focşani zidi din temelie biserica Sf. Nicolae Nou. La 1725 întâlnim pe Constantin ca biv. Vel. Medelnicer, ceia-ce ne permite a afirmă că înainte de această data el se aflase în ser- viciul domnesc ca Medelnicer. La 22 Octombrie 1730 Constantin este tot biv Vel Medelnicer iar la 1731 Velichi Paharnic, prin urmare, aserţiunile pisaniei dela biserica Dobroteasa nu sunt exacte; şi nu sunt exacte pentru că inscripţiunea a fost făcută tocmai în secuiul al XlX-lea. Se pretinde în acea pisanie că biserica Dobroteasa ar fi fost făcută la 1730 de Vel Vistierul Costandin Năsturel şi de soţia sa Ancuţa. ,Din două, una: ori data de 1730 este greşită, sau titula- tura pipsului boier nu este exactă căci: Mare Paharnic în Divan rămâne Constantin până la 1734 când îl întâlnim semnând, la 20 Mai, ca biv. Vel Paharnic, iar la 14 No- embrie ca Velichi Cluciar. In această din urmă boierie el petrece până la 1738 când se intitulează ca Vel Vistier până la 1741 şi ca biv. Vel Vistier dela această dată înainte. împreună cu soţia sa Ancuţa zideşte, la 1743, din temelie, bi- serica Slobozia din Bucureşti, iar la 1746 dăruieşte Cotrpcenilor mo- şia Bărbăteştii pentru sufletul iubitei fiicei lor Catriniţa care a fost înmormântată acolo la Cotroceni. La 2 Iunie 1750 Costandin Năsturel este Vel Dvornic iar la 1752 dăruieşte mănăstirii Pantelimonul moşia Deduleştii pentru su- fletul răposatei sale soţii Ancuţa moartă desicurde câţi-va ani, fiind-că la Iulie aflăm pe Constantin Năsturel biv. Vel. Dvornic pomenit in testamentul lui Grigorie Vodă Ghica al II-lea, ca unul care dăruise moşia Deduleştii, că această moşie aparţinuse „soţii dintăiu a cin- „stitului şi credinciosului boierului Domniei Mele Constanitn Năsturel „biv Vel Dvornic etc", mărturisire din care reiese indirect că, acum în Iulie 1752, boieriul avea o a doua soţie, pe care nu o luase de- cât după anul de doliu după prima soţie. Şi fiindcă Generalul Năsturel Herescu afirmă că tatăl său, Pa- harnicu Radu, fusese născut la 1750, rezultă de aci că Costandin se însurase Tcel puţin cu un an înainte de 1750, adică pe la 1749 de nu chiar la 1748. Lucrurile trebuie să se fi petrecut cam aşâ, căci şi tradiţiunea orală a neamului pomeneşte despre certurile ce s’ar fi iscat între Constantin şi fiul său din întâia căsătorie Şerban, cu privire la con. tractarea celei de a doua căsătorii la o vârstă destul de înaintată şi după puţină vreme de la petrecania jupânesei celei dintâia Ancuţa. www.dacoromanica.ro 108 GENERAL P. V. NĂSTUREL Vornicul la a doua căsătoriă trebuiă să fi avut 58 de ani de etate după socotelile noastre sau 66 după datele dela sf. Vineri. La 1753 Costandin este Vel Ban, iar la 23 Iunie 1754 îşi scrie „diata" pe care o iscăleşte ca biv. Vel Ban. Se retrăsese, aşa dar, din Divan simţindu-se, „om bătrân trecut în zilele sele"; el con- tinuă însă a fi întrebuinţat de Domn ca judecător sau ca martor până la 1761 când împovărat de ani îşi aşteptă dintr’o zi într’alta obştescul sfârşit care nu'i veni decât tocmai la 3 Fevruarie 1765, când atinsese vârsta de peste 76 de ani. (83 după inscripţiunea dela Sf. Vineri. Alte două ramuri. Am văzut că din Cazan Postelnicul a răsărit o ramură care s’a întins până în jumătatea secuiului al XVIII, când se pierd urmele lui Pană şi a lui Manta, feciorii lui Udriştc Pah, şi urmele lui Constantin şi a lui Niculae, feciorii lui Cazan Logofătul. Se vor fi stins aceşti 4 veri fără să lase urmaşi după ei sau, sărăcind îşi vor li lăsat nu- mele şi boieria spre a intră în rândul obştei? Nu ştim. De aceia nu putem afirmă nimic. Din Udrişte învăţatul, adică din cealaltă ramură, neamul se continuă prin Radu şi Şerban până la Constantin, când şi această ra- mură se bifurcă, în urma celor 2 căsătorii ale acestui din urmă boier la 1710 şi la 1748, după cum văzurăm. Câţi copii a avut Banul Constantin din întâia căsătorie dela 1710 cu jupâneasa Ancuţa Prăşcoveanca şi câţi din a doua căsătorie dela 1749? Spre a răspunde la prima întrebare suntem siliţi, în lipsă de acte precise, să recurgem la interpretarea documentelor de care dispunem. La let 7253 (1745) Constantin Năsturel Fierăscul i Ancuţa pe un Penticostar ce afierosesc bisericei din Cărămidarii-din-vale „ce „să prăznuiaşte hramul marilor mucenici Dimitrie Izvoritoriul de mir „şi sf. Gheorghie fâc(ă)toriul de minun(i), şi purtătorul de biruinţe „ca ceşti sfinţi să facă minune şicudânşăi să-i miluiască cu cerere şi „dorire inimilor lor să o împlinească, făcând minuni şi cu alţ(i) pă- ,,c(ă)toş(i) creştin(i). Şi dă ar îndrăzni cinevaş, etc., etc.". . La 7253 când- se face dania Penticostarului adică la 1745, Ca- triniţa şi Şărban trăiau. Care era cererea şi dorirea inimilor lor adică ce dorea Constantin şi Ancuţa ? Poate sănătate pentru copiii lor? Sau poate ar fi dorit să mai aibă copii ? Ori izbăvire de vreun viţiu al vre unui membru al familiei? Ori.... Actul de danie al moşii Bărbăteşti la m-rea Cotroceni, este din 26 Febr. 1746, şi acea danie www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NASTURELILOR ]09 www.dacoromanica.ro 110 GENERAL P. V. NĂSTUREL se face: „ca să le fie de mare credinţă, pentru că după datoria cea ,de obşte, care noi toţi vom să o facem, dănclu-şi iubita fiica noastră „Catriniţa sjârşitul vieţei ei şi îngropându-se la această sfântă mă- năstire etc., etc., dat-am danie sfintei mănăstiri toată moşia Bărbă- teşti, sud Teleorman, etc., etc.". • De sicur dorinţa din Penticostar se referă la însănătoşirea săr- manei copile pe care moartea le-o răpi în floarea tinereţei. Am văzut că la 1732 Constantin Fierăscul biv. Vel Pah. zideşte în Focşani biserica sf. Nicolae, azi zisă, sf. Nicolae-cel-nou, iar pe pe- retele ctitoricesc, boierul este zugrăvit cu un cocon înaintea lui: „pe „peretele despre apus, zice*) d. profesor Caian, lângă uşe sunt două „portrete zugrăvite bust, cel din stânga cu inscripţia jupân Costandin, „cel din dreapta cu chipul foarte tânăr, /ca Nicolae V. V., iar pe pe- retele despre miază-zi, etc., etc. „Jupân Costandin este Paharnicul Costandin Năsturel care a „zidit biserica, de aceia el ocupă locul cel dintâiu". Iar la pag. 281 d. Caian adaogă: „La biserica sf. Nicolae-nou „spălându-să bine varul de pe peretele ctitorilor, în faţa jupânului „Costandin (Năsturel) se vede zugrăvit un copil şi o inscripţie d’a- „supra capului care nu să poate citi, aşa că nu se ştie dacă e por- tretul nepotului popii Arsenie care a dăruit locul bisericei, ori al „unui fiu al jupânului Costandin Năsturel Fierăscul. „Pe peretele din stânga la uşe, după spălare, iarăşi au ieşit la „iveală trei portrete : unul se vede a fi al unui preot, la stânga lui „un bărbat şi o femeiă, dar inscripţiunile sunt foarte stricate încât „nu se poate ceti decât jupân şi Ileana. „Este de remarcat frumuseţea costumului ce poartă Costandin „Năsturel şi copilul din faţa lui". Cei ce cunosc obiceiurile care aveau în deobşte curs, in ve- chime ca şi azi, ştiu că personagiile nu se amestecau încât, în cazul de faţă, nu se poate admite să se fi zugrăvit înaintea jupânului Co* standin un copil strein, de dânsul, ca „nepotul popei Arsenie" ; cu atât mai mult că acestui nepot, nefiind fecior de boier, nu i se putea zice: „Cocon" cuvânt care se citeşte încă d’asupra capului copilului, după cum mă asicură d-1 colonel Miclescu Adrian din artilerie, care trimetându-mi o fotografie, o însoţeşte şi de un desemn în colori . „cu singurele inscripţiuni ce am găsit" şi anume: II II II /Kaîhl KOCTiiAH şi KOKOII (nedeluşit) ’) D. F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, 1906 pag. 90, www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NASrURELILOR 111 Costandin Năsturel cu coconul său şi cu M. S. Nicolae V. V. ctitorii bisericei Sf. Niculae-Nou din Focşani (Pagina 110). www.dacoromanica.ro 112 GENERAL P. V'NASTUREL Biserica Slobozia din Bucureşti. www.dacoromanica.ro genealogia nAstureliloS. 113 „In timpul venirii Turcilor ei au făcut grajd în biserică, iar sol. „daţii au sgâriat cu săbiile picturile scoţând ochii figuriloraşa că epi- „tropii dupăvremuri au fost nevoiţi să văpsească din nou". N Slovele nedesluşite se pot drege şi completă astfel: UiePKfl; cualte cuvinte, pe coconul jupânului Costandin l’a chemat Şerban. In biserica statului Părscoveni din judeţul Romanaţi 1), zidită întâiaşi dată de Stolnicul Iordache Trufanda şi de jupâneasa lui Marea Stolniceasă Ancuţa, reparată apoi de Marele Vornic Ştefan al Il-lea Părşcoveanul, se văd zugrăviţi ca ctitori toţi descendenţii lui Trufanda, cu soţiile şi bărbaţii lor. Intre cele 14 personagii se află şi un jupân Costandin Armaşul înscris ca Părşcovean deşi el este bărbatul unei Părşcovence anume Ancuţa pe care el ţine mâna lui stângă, iar la poalele lui se allă un copil mic. Mai întâiu un Costandin Armaşul Părşcoveanul n’a existat în neamul boierilor Părşcoveeni * *) deci inscriptiunea este făcută în spiritul timpului lor, de pildă: Nica Armaşul bărbatul jupânesii Marii din Coiani îşi zice şi el Nica Armaşul ot Coiani; apoi, boieria, de Armaş a avut-o de sicur Constandin Năsturel înaintea boieriei de Vel Căpitan sau de Vel Paharnic adică pe la 1720—1730. De aci rezultă că şi coconul din Pârşcoveni ar putea fi. tot cel din Focşani, adică Şerban, sau şi un altul şi, prin urmare, un frate al Catriniţei, şi un frate mai mare de bună seamă. In rezumat, îna- intea Catriniţei au mai fost copii care trăiau, cel puţin cu sicuranţă, unu: Şerban. Din tradiţiune orală, fraţii mai mari ai tatălui meu, care au apucat pe bunicul lor, pe Şerban, spuneau că el s'a călugărit la mănăstire (Căldăruşani sau Glavacioc). In călugărie i s’a zis Macarie monahul cum este în pomenicul familiei noastre.' Iată portretul Banului Constantin Năsturel făcut de un con- timporan anonim: „Iubitor de Dumnezeu şi frica lui stăpânind inima sa, erâ drept „şi adevărat la cuvânt, iar mintea îi erâ senină ca şi faţa. Pre cei „întristaţi iimângâiâ iar eu cei necăjiţi erâ răbdător iar nu ocărătoriu; „cu cei lipsiţi erâ îndurătoriu şi milostiv; hrănitor săracilor şi ocroti- tor şi primitori de străini; de nevoile altora scârbit erâ şi el precum „vesel erâ întru veselia lor“. „Blând şi cinstit la cuvânt, nefăţarnic nici mândru; nevoitor către „aproapele lui şi dulce la răspunsuri; sprijinitor către toţi cei necăjiţi, „adică stând cu cuvântul spre a ajutoră tuturor celor scârbiţi". ’) A se vedea a noastră Monografie: Neamul boerilor Pârşcoveni 1906. *) Revista p. Istorie, Arheologie etc. Yol. XIV. 1913 pag. 137. Revista Istorică. 8 www.dacoromanica.ro 114 GENERAL P. V. NĂSTUREL Crucea dela Biserica Slobozia de lângă SI. Spiridon calea Şerban-Vodă. (pagina 118. Voi. VX. 1914) www.dacoromanica.ro genealogia nAsturelilor lift Fiindcă ramura a 2-a (din a doua căsătorie) se stinge, în a doua descendinţă, cu Generalul Constantini Năsturel Heresco ne vom ocupă' imediat de dânsa. IX. 2-a) Radul Paharnicul (Cocoşiatul). 1750)-1804. Radul Paharnicul este feciorul Banului Constantin Năsturel din a doua căsătorie cu Smaranda Băleanca. Inscripţiunea mormântului din biserica Sf. Vineri din Bucureşti ne spune că Radu s’a născut la 1750 şi că „fiind sacat (cocoşat, beteag) n’a purtat altă boierie decât pe „aceia de Paharnic, căpătată la naştere, fiind depărtat din fire din „râvna rangurilor". S’a căsătorit cu Anica sau Ani ţa Filipeasca probabil cam pe la 1785 şi din această căsătorie avură doi copii: pe Ecaterina şi pe Costache. Ecaterina a fost cu sicura'nţă mai mare ca frate-său. Păhărniceasa Aniţa Herasca (Năsturel) eră fiica Postelniculuf Constandin Filipescu şi nepoata Elenei şi a lui Gr. C, Filipescu şi sora Vornicului Constandin (Dinu Vulpe) Filipescu. Paharnicul Răducanul Herăscul se stinse la 1804; şi, despre el, nu putem da mai multe amănute. La 1766 ,jCând arseră prăvăliile „Fierăscului din Târgul-Cucului azi Strada Lazăr, Răducanul aveâ abiâ 16 ani. Cu acea ocaziune se trase, ne spune Gion, 1 moartea lui Scarlat Vodă Ghica care răcise la foc x). La 8 Octomvrie 1772 Răducanul semnează ca martor scrisoa- rea lui Dumitraşco Racoviţă Vistierul pe care acesta o dă la mâna dumneaei Bănesei Safta, nora răposatului Radului Popescului biv Vel Vornic * *) etc. *) Istoria Bucureştilor, pag. 125. *) Arhiva Eforiei spitalelor civile din Bucureşti pach. 7a, doc 10. www.dacoromanica.ro 116 GENERAL P. V. NĂSTUREL La 4 Septembrie 1790. Către luminatul şi marele Divan. Anafora. Dumnălui Răducanul biv Vel Paharnic prin jalbă către lumi- natul Divan arată că fiind însărcinat cu multe datorii în Domnia Domnului Mavrogheni ca să nu fie tras prin judecăţi, au făcut o moşie vânzătoare ce se numeşte Secăturile jud. Dâmboviţa, şi prin taină zice că cu zapis şi fâr de numele cumpărătorului şi iscălit de rude, au vândut-o dumisale Hagi Dimitrache Papazoglu şi dintr’acâ vân- zare zice că scornindu se gâlcevuri între unii din rudenii au făcut al doil6 aşezământ cu numitu cumpărător, ca la o vreme liniştită, să aibă voe a o scoate la mezat şi de la mezat cui va rămânâ acela o va stăpâni; pentru care aşezământ zice că este şi ravaş înscris al cumpărătorului. După care aşezământ acum fiind vremâ ce cuviin- cioasă cere, ca cu porunca luminatului Divan, să s(ă) scoaţă moşia Ia mezat ca din prisosul ce va mai eşi să s(â) uşureze de datorii. După a căruia jalbă prin zapcilâcul d-lui Vătaf de Pahărnicei fiind rânduit la Departamentul judecăţii se văzu anafora înscris către Luminatul Divan cum că înfâţâşindu-se la judecată d lui Cluceru Ioniţă Comănenu vechil din partâ d lui Paharnicului jăluitorul cu Hagi Dimitrache Papazoglu, pin cercetarâ ce au făcut d-lor boerii judecători, cu toate că au rămas Hagi Dimitrache că acel engrafon (înscris) cu a'şezământ de al do- ile i-au fost fâr’de voe pentru multe pricini, dar au primit şi însuşi ca moşia să s(ă) scoată la mezat şi din suma ce va eşi să i să scoaţă bani cumpărătorii şi cheltuialile ce i s’au pricinuit şi ce va prisosi să s(ă) folosescă d-lui Paharnicul. Şi de vreme că au- zis jeluitorul că i-au fost vânzare de ananghe, fiind şi voia cumpărătorului, găseşte judecata cu cale ca să scoată moşia la mezat şi de suma preţului să s(e) înştiinţeze Divanului cu anafora împreună cu numele cumpărăto- rului ca să i să întărească stăpâniră. Prin care anafora de către Lu- minatul Divan mi să porunceşte să urmez a face mezatu aceştii moşii şi să arăt Divanului. Următor fiind poruncii, am pus telal de au strigat la mezat acâ moşie Secăturile stj. 1500 în auzul tuturor, zile 41 dând unii şi alţii, după obiceiu; la preţul cel din urmă au rămas iarăşi asupra d-sale Hagi Dimitrake Papazoglu stânjenul po (câte) tal 7'/. 30. Şi iarăşi mai strigându-să câteva zile prin ştire rudelor vânză- torului i a vecinilor, cum şi pă la toată boerimâ şi numai eşind ni- meni ca să mai înalte mai mult, fiind si cu voia Paharnicului a să da cu acest preţ, am dat-o d-sale d-lui kir Hagi Dimitrache stânje- nul po tal. şapte, bani 90 care fac pă stj, 1500, taleri 11,625 din care tal 7866 i-au oprit cumpărătorul: însă, tal 4875 ce-i dedese mai nainte pă cumpărătoarâ moşii i tal 2991 cheltuelile ce au făcut la moşie, priimit de vânzător; iar tal. 3759 ce au rămas i-am dat în mâna d-lui Paharnicului vânzătorul. Ci fiind că cumpărătorul au cumpărat www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NASTURELILOR 117 de la Sultan-mazat făcut cu porunca Divanului numărând şi toţi banii, cere întărire de către luminat Divan; să fie porunca lumina- tului Divan a i să da întărire la mână pentru buna stăpânire. 1790, Septemvrie 4. Al cinst. Divan plecată slugă Ioan Staroste Va sile Log. trecut în Condică No. 51. Dă la Divanul Principatului Ţării Româneşti întăreşte şi Divanul, după obiceiul Ţârii, ca să stăpânescă nu- mitul cumpărător cu bună pace ca lucru ce au cumpărat dă la mezat. 1790, Sept. 20. Bucureşti. Enzensberg, Cozma al Ug. Vlahii., Dim. Banu, ORimnikos Fila- retos. Merkelius, Ioan Damaris Vel Vist., M. Fălcoianu Vist. ţ1) La 28 Octombrie 1790. Dela Divanul Prinţipatului Ţării Româ- neşti către Ispravnicii ot sud Dâmboviţa 2). t Hagi Dimitrache Papazoglu prin jalbă către Divan au făcut cerere ca să i să orinduească boieri spre a’şi alege moşia Secăturile de aici dintr’acest judeţ ce a fost a d-lui Paharnicul Herăscul, care au cumpărat-o numitul Hagiu de l(a) mezat. Spre a’şi şti suma stân- jinilor şi hotarul cel dimprejur, etc., etc. Enzensberg. Dim. Ban Merkelius Matei Fălc. biv. Vel Sărdar. La 1 lanuare 1799 Hagi Dimitrake Papazoglu vinde cu z,apis s) la Luminatele mâini a Luminaţilor beizade Mihalake şi beizade Alexandru Hangeri două moşii din care una anume Lungi ce să zice şi Secăturile sud. Dâmboviţa de stânjeni 1524, etc., etc. La 19 Decembrie 1801. Pr6 înălţate Doamne * *•). S’a înfăţişat la judecată cu vechil egum. mănăstirii Udrican de aici din Bucureşti, kir Ştefan, cu jabla ce au dat asupra unui Doxake Buzescu zicând că numita m-re având o casă aici în Bucureşti au făcut o schimb cu Doxake pe o moşie care este în judeţul Vlăşcii anume Marotinul alături cu o altă moşie a sf. m-ri etc. etc. etc, S’au văzut şi zapisul *) Acad. Rom., pach. CXXXII, doc. 209, *) Acad. Rom., pach. LIII, doc 302. *) Acad. Rom., Manuscrisul 260, pag. 133. *) Arh. Stat, Sf. Ioan, Focşani, pach. 12, doc. 3. www.dacoromanica.ro 118 GENERAL P. V. NĂSTUREL de schimb scris din let 1797 Nomvrie 20 cu pecete m-rii Sf. Ion din Focşani şi iscălit de Metodie arhim. Focşănenul şi de Ştefan eg. Udricanul şi adeverit şi cu iscălitura P. S. S. păr. Mitropolit kiriu kir Dositeiu prin care să cuprinde că „m-rea Udrican având o casă „cu pământul ei afară din curte m-rii Udrican, despre răsărit se ve- „cineşte cu d-lui Gheorghiţă log, despre miazăzi să desparte cu uliţa „cum şi dăspre apus iarăşi să desparte cu uliţa ce este pe lângă „grădina d-lui Paharnicului Răducanu Herăscul; şi face schimb cu „părltul Doxakc Buzescul pe o moşie ce să numeşte Marotin etc. etc. etc. Dumitrache Cluc., Manolake Florescu, Scarlat Rumanitis, Despre Paharnicul Radul Năsturei nu mai putem adăogâ nimic, ne mai având documente. El se stinge lai 1804 după afirmarea pietrei de la Sf. Vineri. El avu doi copii pe Ecaterina şi pe Costake: Generalul Con- stantin Năsturel Ban Heresco. X. Generalul Ban Constantin Năsturel Herescu. *798 t 31 Decembrie 1874. Rămas orfan de tată la etatea de 6 ani, el fu epitropisit de mama sa, Păhărniceasa Aniţa, care,, la 24 Septemvrie 1810 cumpără dela nepoata sa Luxandra Bucşeneasca, partea acesteia de moşie din Gruiu. In Condica domeniului Fierăşti aflăm în această privinţă urmă- toarele două documentex): La 14 Iulie 1810 „Către slăvitul întâiul Divan şi Comitet al „Prinţipatului Valahiei. Dela Departamentul de opt. „Luxandra Bucşeneasca au jăluit slăvitului Divan că se află în „grea datorie cu dobândă, este isterisită (lipsită) şi dă cele trebuincioase „ale hrănii şi fiindcă vede că din zi în zi creşte datoria cu dobânda ce „curge, de aceia va ca să’ş(î) vânză cu mezat o moşie de zestre ce „o are în judeţul Ilfovului anume Gruiu, ca să să plătească de da- torii şi cu ceia-ce va mai rămâne să’ş(i) chivernisească viiaţa. La „a căreia jalbă poruncindu-ni-să, de către slăvitul Divan, ca să cer- cetăm, după orânduială, şi, la cererea ce face, să arătăm în scris. „Ci, după poruncă cercetând, i-am cerut, după orânduială, ca „să ne arate cu ce seneturi are dumne-ei această moşie Gruiul care „cere să o vânză prin mezat? Şi ne zise că este bună zestre a „dumne-ei. Dar foaia zestrilor împreună cu alte seneturi vechi, cu *) *) docume iţele No. 53 şi 54., www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTUREULOR 119 „aceasta vreme de răzmiriţă, le are puse în păstrare la mănăstirea „Mărgineni şi ne arătă o adeverinţă a dumn6lui biv. Vel Clucerul „Costandin Filipescul, unchiul dumne-ei, coprinzătoare că această „moşie Gruiul din sud Ilfov, care cere să se vânză este bună şi „dreaptă a jăluitoarii de zestre cum şi mumă-sa Sărdăreasa Ancuţa „Bucşencasca, sora dumn6-lui, au avut-o iar zesre dela părinţii dumne- „lor şi, fiind-că scrisorile nu le are nepoată-sa aic6, pentru încredin- ţare, i s’au dat această adeverinţă de către dumnâlui, cp care „adeverinţă dovedind jăluitoarea că moşia Gruiul este a dumne ei „de zestre precum din cercetare am dovedit că o şi stăpâneşte şi „aflându-să văduvă şi fâr’ de copii, mai ales fiind şi datoare după „cum să jelueşte dumne-ei, judecata găseşte cu cale, cu porunca „slăvitului Divan, să i se d6 voie a o vinde prin -mezat ca să sl „ajute dumn6-ei cu oareş-care preţ mai bun la scăpătăciune] în care „să află, precum este ştiut. Şi dumne-lui staroste va da de ştire, după „orânduială, şi la toţi câţi li să cuvin protimisis după pravilă, adecă „la rude şi vecini. Iar de cel mai din urmă muşteriu, starostea va „înştiinţa slăvitului divan ca să să de deosebită întărire a Divanului „pentru ce nestrămutată stăpânire lui cu linişte. Şi pănă a lua mezatul „săvârşire, durfin6-ei să fie datoare ca să aducă şi scrisorile vechi „ale moşii, de unde zice că să află puse in păstrare; ca după dân- „sele făcându-să atunci şi tragere aceştii moşii, să i să numere banii „preţului In măna dumne-ei pă suma stânjinilor ce va eşi la măsu- rătoare şi dumne-ei va face teslim fdepune) la m^na cumpărătorului „seneturile vechi ale moşii; iar hotărâre ce desăvârşit rămâne a să „face de către slăvitul Divan". „Standul Clucerul, Stroe Sărdarul, Costandin Grecenul Slujerul. Resolufiune: „Dela întâiul Divan şi Comitet al Prinţipatului Valahii. „După pliroforia (desluşirea) ce ni se dă printr’acestă anafora de „către dumndlorjudecătorii Departamentului,porunceşte Divanul: Sta- roste za neguţători să vânză prin mazat, după orânduială, această „moşie Gruiul, îndatorându-să insă jăluitoare, până la sfârşitul me- „zatului, a aduce seneturile moşii. 1810 Iulie 27“. „Manolache Kreţulescul, Grigorie Ghica, Costandin Bălacenul, Ioan Cocorăscul biv. Vel. Medelnicer. La 24 Septemvrie 1810. „Adică eu ce mai jos iscălită, încre- dinţez cu zapisul mieu la mâna dumne-ei mâtuşi-mei Pâhărnicesei „Aniţii Herascăi precum să să ştie" că’i vinde moşia dumne-ei de zestre Gruiul ce se hotărăşte cu moşia dumn6-ei Herăştii. Stânjenul a işit la mezat până la tal. 34 1/a, însă s’a învoit cu mătuşa-sa pe 40 tal. Banii i s’au numărat în mână înainte de măsurătoare 15.000 www.dacoromanica.ro 120 GENERAL P. V. NĂSTUREL tal,, iar restul, cât va fi, după măsurătoare şi cu dobânda lor de 50 tal. la pungă „pă an, dă acum până atunci". Etc., etc. „Neştiind să iscălesc mi-am pus numele şi degetul mai jos în „loc de pecete ca să să creză, faţă fiind şi alte obraze, care mai „jos să vor iscăli marturi". Eu Luxandra Bucşenesca adeverez. Costandin Bucşenescu adeverez. Costandm Filtpescu martur, Grigorie Asan Vel Stolnic, Cos- tandin Soiu (?), Alexos Pah., Nicolas Adam, Ioan (nedescifrabil), Ioan scris cu zisa dumne-ei şi martor. La 1 Noemvrie 1814 Gheorghe Filipescu Vel Logofăt de Ţara- de-sus, raportează Domnului despre cercetarea care a făcut-o relativă la jalba Luxandrei Bucşăneasca de a’şi hotărî moşia Gruiul* *) etc., etc. Ea ceruse prin jalbă la 29 Oct. 1814, către Domnul Ion Gheorghe Caragea Voevod, iar Domnul numise ca hotarnic pe Pitarul Stănescul. La 22 Octomvrie 1813, „Fiind că moşia Buciumenii pă din jos „să vecineşte cu moşia, răposaţii Luxandra Bucşeneasca, Gruiul şi „Chilia, care moşie a răposatei încă din anii trecuţi, au vândut-o „dumnâei Păhărnicesii Aniţii Herascăi şi acum nepotul răposatei, „dumn6-lui Nicolae biv. Vel Serdar aducând şi hotărnici pă dumnd- „lui Ianache Stănescul biv. Vel Pitar ca să hotărnicească moşia răpo- satei Luxandrii, care i-au şă tras după obiceiul moşiilor, puindu-să „şi pietre dăspre partd moşii mele Buciumenii, la care şi !nsu-m(i) „am fost faţă cu dumnd-lor şi sănt mulţămită, etc., etc. :). s). Marioara Iulian (Bălenca?) Vomicesa. La 13 Decembrie 1813, Ianache Stănescul biv. Vel Pitar depune hotărnicia moşii: „Din luminată porunca Mării Sale prâ înălţatului „nostru Domn Iă Ioan Gheorghie Carage Voevod, fost-am orânduit „ca să trag şi să sforăsc moşia Gruiul din sud Ilfov a dumne-ei „Luxandra Bucşenesca ce acum cu clironomie să stăpâneşte de sora „dumne-ei Medelnicerâsa Safta Prisicenca, etc., etc. Medelnicereasa s) are ca fiu pe Serdarul Nicolae Prisictfnul, iar moşiile Chilia, Sârbii şi Gruiul împreună au 859 stânjeni. La 13 Martie 1816. Medelniceresa Safta dă zapis *) la mâna dumn6-ei Păhărnicesii Aniţa Herasca mătuşe-me i pă dumn6-lui biv. Vel Comis Costandin Herăscul, fiiul dumnâ-ei, precum să se ştie că răposata soru-mâ Luxandra Bucşenesca a vândut moşia Gruiul dum- ') Condica domeniului Fierăsti, doc. 56. *) Condică domeniului Fierăsti, doc. 55. *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 57. ■*) Condica doiqeiţiului Fierăsti, doc. 58. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 121 ne-ei mătuşă-măi Herascăi, ştânjenul po (''âte) tal. 40 primindu-se de răposata* * înainte tal. 15.000. Hotărnicia moşii fiind acum făcută şi murind Luxandra în anul trecut a rămas ea (Safta) „clironoamâ pe toată periusiia, însă cu „o copilă a mă ce am fâcut-o fată de suflet prin ştiră bisericăscă", etc., etc. Totalisându-se sumele deja primite în socoteala moşiei se fac taleri 18,685; rămâne să mai primăscă Safta încă taleri’ 11.647, bani pe care i-a primit acum, etc. Safta Prisiceanca vânzătoare, ManoLake, Smaranda Prisiceanca clironoamă, Alexandru Filipescu martor, Grigore Filipescu martor. La 21 Februarie 1819. Sătenii ot satul Criveţ şi Hotarul din sud Ilfov, şezători pă moşia dumnă-lui coconului Costache Fierăscul biv. Vel Căminar, incredinţeză cu acest zapis *) la mă na numitului boier, pentru 12 zile de clacă pe an şi urmează şi o învoială cu boerul, care învoială a fost autentificată, pentru întocmai executare de ambele părţi, de Mihai Filipescu biv. Vel Clucer şi Mihalis Mavros. La 27 Mai 1819 raportul!) lui Mihail Mavros cu privire la cererea Căminarului Costandin Năsturel ca să i se aprobe a face la Herăşti pe toată săptămâna, Vineră, o dată şi bâlciurile pentru peste an unul la Duminica Tomei, al doilă la ziua Sfinţilor împăraţi Costandin şi Elena, al 3-lea la ziua Sfinţilor Apostoli Iunie 29 şi al 4-lea la Vinerea Mare. Alexandru Niculae Supui Voevod zice către Vel Logofătul de Ţara-de sus, Ghiorghie Filipescul: „priimită este Domnii Mele cerere „dumnă-lui Căminarului Năsturel“. Domnitorul încunoştiinţeză des- pre aceasta şi pe ispravnicii din sud Ilfov (doc. 6r şi 62). La }o Mai 1819. Căminarul Costandin Năsturel prin jalbă către Domn cere să se înfiinţeze la Herăşti, unde se află 7 sate cu oa- meni, o căpitănie ca să ’i apere de bântuirea făcătorilor de rele (doc. 65). Domnul pune următoarea apostilă: La 4 Iunie 1819. „De vreme ce la ace parte de loc este trebu- inţă de a se sistisi această căpitănie, atât după arătară ce ni se „face printr’această anafora a dumnă-lui Vel Spătarul, cât şi după „osebita pliroforie ce ne-au dat prin graiu dumnă-lui Vel Logofătul „de Ţara-de sus, priimită este Domnii Mele rugămintă jăluitorului „Căminar". ■ La 22 August 1819. Ana Herasca s) şi fiul său Costandin Năs- ’) Condica domeniului Fierăşti, doc. 59. *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 60. ») Arh. Statului. Mitropolia Bucureşti, pach. 219/38, doc, 15 netreb. www.dacoromanica.ro 122 GENERAL P. V. NĂSTUREL turei au două vii lucrătoare în po(d)gorii Greci sud Vlaşca pe moşia sfintei Mitropolii, care până acum se plătea otaşniţă, etc.; acum, prin bună învoială au făcut schimb, dând un loc din mahalaua Udncan ce să chiamă „ţigânia Herăscului“ cu casa lăcuitoare, etc., însă faţa podului stânjeni 2ix/s alăturea pe uliţă din măna dreaptă stj. 261/s i laturea din măna stângă stj. 22 ’/si iar fundul stj. 12, etc., etc. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTUREL1LOR 123 La ii Martie 1828. Căminarul Costandin Năsturel se afla ca „Praporgic (sub-locotenent) in slujba împărătească a Roşiei" încă de de vre-o 6 ani de zile, de pe la 1822. In •• Rusia se afla cu el şi soţia lui Elena fiica biv. Vel Dvornicului Grigorie Bălenul şi a Dvornicesei Marioara Bălenul, pe care o luase în căsătorie, cu foaia de zestre din 10 Iulie 1814. In Rusia fiind, el contractase o mulţime de datorii în sarcina moşii sale Fierăşti din judeţul Ilfov, care datorii, acum la 11 Martie 1828, se urcase la suma de taleri 679.209 bani 81. Creditorii lui erau: mumă-sa, Păhărniceasa Anica Herasca in ţară, iar în Rusia, Iacovenco şi alţii după cum rezultă din anaforaua veli- ţilor boieri cătră Domn * *). • Pentru plata aceştii datorii, Constantin Năsturel ceruse voie dela stăpânire, prin Consulatul rusesc, să vănză cu mezat moşia Fierăşti. La 30 Aprilie i8jo Costandin Herăscul Cornet [in Rusia, Cornet este Sub. locot. de Cavalerie] se află în ţară şi se adresează „Către „cinstitul judecătoresc divan" in privinţa deschiderii bâlciurilor pe moşia sa Fierăşti: „Prin 2 hotărîri domneşti ale răposatului întru „fericire Domn Alexandru Suţul fiind rânduite a să face târguri şi „bâlciuri la moşia me Herăşti din sud Ilfov din pricina năpraznicei „boale (ciuma) sau batelisit. Mă rog cinstitului divan să să de po- „runcă unde să cuvine, a să vesti cătră toţi, că de acum înnainte să „dăşchid numitele târguri şi bâlciuri" 2). semnează Costandin Herăscul Cornet. Se apostilează la 1 Mai 1830 că „cererea a fost primită" şi semnează: Grigorie Bălenul, Manolache Arghiropol, Costandin Go- lescu, Mihalache Cornescul, Ştefan Bălăcenul, Niculache Ghica. La 77 Iunie 1830 Zapisuls) dat de An iţa Herasca lui kir Ghiţă Opran că i-a vândut moşia Herăşti ce o are drept moştenire părintescă, etc. In care trup dă moşie să coprind numitele sate, adică satul Herăşti, satul Isvoarele, Hotarul, Crivăţul, Sudiţii, parte ce o am în satul Budeştii şi moşia Grueni ce s’au fost mai cumpărat în urmă; pe care moşii sânt şi aceste ape: Argeşul, Dâmboviţa, Saba- rul, apa Vlada şi apa Riioasa, etc., etc. Iscăleşte în greceşte: Mitir .... Herescu Vevaion. Cornet Costandin Herăscul vânzătorul adeverez prin iscălitu- ră’m(i) şi pecete m6 acest zapis al mieu de vânzare. tn greceşte : Eleni Hereona (?) Vevaion. Eleni Laptev. La 22 Iunie 1830. Dela Logofeţia Mare a Ţării-de-Sus. ') Arh. Stat. Condica Domnească, No. 123, fila 386. *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 69. *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 71. www.dacoromanica.ro 124 GENERAL P. V. NĂSTUREL „Fiind-că dumnâ-lui Cornet Costandin Herăscul, prin zapise * *) „de la 17 ale curgătoarei, a vândut moşia dumi-sale Herăşti tot trupul „peste tot toptan drept galbeni 29.500 la kir Ghiţă Opran şi au în- ştiinţat Logofeţii cerând a se adeveri după orânduială. „Ci, fiindcă, după pravilă, să protimisise obrazele ce mai jos „să arată, să orânduieşte Zaharia Logofătul de Divan dinpreună cu „zapisul vânzării să le facă cunoscut că de vor voi să răscumpere, „să aducă suma preţului la Logofeţie iar de să vor lepăda să iscă- „lescă în zapis, căci ne urmând nici una nici alta, după povaţa Pra- ,;vilii, să va adeveri zapisul şi, în urmă nu vor av6 loc pretenţiile „dumnd-lor. Semnează: Costandin Goiescui Vel Logofăt. „Rudele ce să află aici: „Dumne-ei Comisoaia Aniţa !) Mânui lipseşte, Iunie 27. „Dumne-Iui biv. Vel Logof. Alesandru Filipescu, Iunie 26. „ biv. Vel Agă Grigore Filipescu, Iunie 27. „ biv. Vel Hatman Mihail Filipescu, Iunie 26. „ bir. Vel Căminar Iancu Filipescu, Iulie 2. „Dumne-ei cocoana Elenca Filipeasca, sora dumne-lui Logof. „Filipescu, Iunie 27. „Dumnd-ei Ghenărăleasa Elenca Laptev au iscălit. „Sânta Mitropolie, Iunie 26. „Dumnd-lui biv. Vel Dvornic Niculae Ghica zise că nu are nici „un fel de protimisis. , „Dumnd-lui Comisul Iancu Mânu ■) lipseşte la judeţ, Iunie 28. „Dumnâ-lui Medelnicer Lămotescu, prin moşia Buciumeni, Iulie 10. „Din porunca cinstitei Logofeţii cei Mari, am mers de am făcut „cunoscut zapisul vânzării moşii Herăşti, obrazelor ce să arată mai „sus. 15 Iulie 1830. Semnează: Zaharia Logofăt de divan. La ij Decemvrie 18ji. Gheorghe Opran declară că a cumpărat în numele Luminăţii Salfe Prinţului Miloş Obrenovici, Stăpânitorul Serbiei, fiind fost el orânduit vechil în pricina aceasta. ' Ştirile de serviciu ale Generalului Constantin Năsturel. Heresco: , ‘ La 18 Iulie 1834 se primeşte în oştire cu gradul de Căpitan •) Condica domeniului Fierăşti, doc. 70. *) Eugdne Rizo-Rangabd tn „Livre d‘or de la noblesse Phanariote*, la pag. 64 sub No. V zice că Ion Mano s’ar fi căsătorit la 1837, ceiace de sicur este eroare; va fi poate 1827, Soţia sa a fost, zice Rangabd, Anna A- Ghica, ceiace este exact. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 125 Generalul Constantin Năsturel-Heresco Şeful oştirei sub Ştirbei-Vodă (după un tablou litografic) www.dacoromanica.ro 126 GENEALOGIA NĂSTUREL1LOR în funcţiunea de Adjutant domnesc, hotărîndui-să „vechimea stagiu- lui" din anul 1830, Maiu 12. - ' ' La 14 Oct. 1834 este înălţat la gradul de Maior în ştabul domnesc. La 29 Martie 1836 este înaintat Colonel rămâind tot în stat- maiorul domnesc, iar La 6 Septembrie 1837 se liberează din oştire fiind orânduit Vornic de temniţă sau cum se ziceâ: „Epistat al Vorniciei temniţilor 1 * *). De la 1847 Iulie, îl întâlnim ca Efor al spitalelor împreună cu alţi doui boieri. In această calitate, de Efor, şi împreună cu Mihai Racoviţă şi ’ cu Scarlat Gr. Ghica, elaborează Regulamentul pentru Eforie şi Spitaluri *). La 1 Octomvrie 1830 este reprimit în armată şi numit Şeful Oştirei. In această calitate rămâne până la 6 Noemvrie 1854 când se liberează. La 22 Decemvrie 1851 Generalul Constantin Năsturel Heresco semnează jurnalul încheiat de Sfatul Administrativ extraordinar cu privire la înfiinţarea Spitalurilor venerice. Ca efor al Spitalelor mai întâlnim pe Constantin Năsturel până la Ianuarie 1860. După inscripţiunea mormântului dela sf. Vineri Generalul Con- stantin Năsturel Heresco s’ar fi născut la 1798. , Din Condica domnească s) No. 123 aflăm că Constantin Năs- turel Herescu ser căsători „cu foaia de zestre din 10 Iulie 1814“ cu Elena fiica fostului Mare Vornic Gr. Balena şi a Vprnicesei Marioara; aveâ deci atuncea etatea de’16 ani şi nu ştiu dacă Pravila permiteâ aceasta. Ştim că pe la 1822, după zaveră, Constantin pleca in Rusia împreuna cu soţia lui şi că amândoi erau tineri. Anaforaua veliţilor boieri către Domn mai arată, la 11 Martie J 828 că Păhărniceasa Anica Herasca 4) kveâ ca fică pe Catinca Herasca „care ieşise cu partea ei din casa părintească încă înainte de 1819 „când se măritase cu Iancu Mânu* pe care, la 1828, îl aflăm ca vel Comis. Aici este confusiune căci nu Ecaterina ci fica sa Ana, ') Arhivele Statului, Partida Administrativă, dosar No. 3685 din an. 1837. *) Gălăşescu. Op. cit., pag. 425. *) Arhivele Statului, fila 386. ’ 4) In „Le livre d‘or, etc, deja numit Rangabi, pretinde că o „Anne Heresco" a fost prima soţie, In 1827, a luiG. Mano fratele mai mic al lui Jean Mano ceiace este de aicur greşeală. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NASTUREL1LOR 127 Generalul Constantin Năsturel-Heresco <0,‘,' '*Ac,d' Ro,n“i>> (1860) www.dacoromanica.ro 188 GENERAL p. V. NĂSTUREL ieşită din căsătoria Catincăi cu Al. Ghica Barbă-Roşie, a fost soţia Comi- sului Iancu Mânu la 1827. Această Ană este Comisoaia Aniţa Mânu, năs- cută Ghica, din actul dela 15 Iulie 1830 despre care am vorbit mai sus. In adevăr, „Cartea 3) Mitropolitului Ţării Româneşti, Ignatie, „dată la 11 August 1812, pencru despărţirea din căsătorie a dumnelui „ Căminarului Alexandru Ghica, de către soţia sa Ecaterina fiica răpo- satului Paharnic Răducanul Herăscu“ este cât se poate de precisă. Această Ecaterina şi cu Catinca de mai sus este una şi aceiaşi per- soană cu soacra lui Iancu Mânu fostul Caimacam al Valahiei. Pentru ca Ecaterina Ghica sau Catinca să ajungă la divorţ in 1812, având din căsătorte-i şi un copil,—Ana—trebuie să admitem că ea s’ar fi căsătorit măcar pe la 1810 şi, de ar fi avut cel puţin 14 ani de vârstă, ar rezultă că ea s’ar fi născut la 1796. In orice cas insă, atât din documente cât şi din inscripţiunea pietrei care fixează naşterea lui Costake la 1798, rezultă că Ecaterina a fost mai mare decât frate-său. In realitate însă ea a fost măritată cu Alexandru Scarlat Ghica zis şi Barbă-roşie la anul i8o5. La 1821 Căminarul Al. Ghica, în urma reiteratelor jalbe ale fostei sale soţii, Ecaterina, îi restitue, în fine, zestrele !) după foaia de zestre, afară de moşii pe care fosta Căminăreasă şi le administra singură încă dela 1813 când îşi arendase moşia Budeşti pe 3 ani cu arenda de tal. 17.081. * * Căminarul Al. Ghica erâ fiul Banului Scarlat Ghica fratele lui Gr. Ghica Vodă dela Regulamentul organic. Documentul5) din 2 Noem- vrie 1823 afirmă că Ecaterina erâ trecută la viaţa de veci. La 6 Aprilie 1840 judecătoria politicescă a Ilfovului, Secţia I-a dă hotărirea cu No. 57 în pricina d-lui Aga Ioan Mânu pentru alegerea şi împietrirea moşii sale Budeşti din acest judeţ despre vecinii răzeşi. In hotărîre se rezumează hotărnicia din 25 Iunie 7215 între Cazan Logofătul şi Şerban Poştei. Năsturel. (Dosarul judecătoresc nou, No. 2188 din, 1839 fila 33). Această moşie Budeşti este tocmai printre zestrele date de Ecaterina Năsturel ficei sale Aniţa Ghica la căsătorie. La 28 Iunie 181J anaforaua *) Veliţilor boieri către Domn în pricina unui loc de casă în Bucureşti ne arată pe Aniţa Herasca ’) Acad. Română. Manuscrisul 64.8, fila 19 verso. >) Arhivele Statului Mitrop. Bucureşti pach 356/175, doc. 1. netrebnice. ’) » » Condica domniscă No. 104, fila 194 roşu şi No. 114, fila 544. *) > » Condica Veliţilor boieri, No. 5, caiet 5. fila 26. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 129 Generalul Constantin Năsturet-Heresco (0n*',oto,r' '*Ae' în (mută de General de sub Domnia lui Al. Cuza-Vodă (1860) ReWsU IitoricA. 9 www.dacoromanica.ro 130 GENERAL P. V. NĂSTUREL. împreună cu fiul său Costake minor arendând moşia Hereşti pe 5 ani dela 1813 până Ia 1818 cu arendă de taleri 47.500. Am văzut că Ia 15 Martie 1816 Costake fusese biv Vel Comis şi apoi Căminar. Aceste boierii nu-i fusese acordate fiind minor, cum îl prezintă data naşterei de 1798 şi, prin urmare, altul trebue să fie adevărul. Răducanul Paharnicul, născut la 1750, din cauza beteşugului ce aveâ nu se puteâ însurâ decât la o etate mai coaptă. Paharnicul tre- buie să fi fost trecut de 30 de ani când s’a căsătorit. Să zicem, spre a ne fixă, că ar fi avut 35 de ani, astfel că el s’ar fi însurat pe la 1785. Să presupunem că pe fiesa Catinca ar fi avut-o pe Ia 1788—9 iar pe Costake pe la 1792. In această hipoteză atât fata cât şi băiatul erau dejâ majori şi corespund cu documentele existente. Cgtinca s’a stins relativ în floarea tinereţei iar fratele său Costake a atins o etate înaintată încetând din vieaţă la 31 Decembrie 1874, fără descen- dinţi din trupul său, astei se stinge această ramură. A instituit la Academia Română premiul care’i poartă numele. Fie-i ţărâna uşoară şi pomenirea vecinică! PRIMA RAMURĂ. IX. ia) Şerban al lV-lea (Macarie monahul). Această ramură văzurăm se trage din prima căsătorie a jupă- nului Costandin Năsturel cu jupâniţa Ancuţa Părşcoveanca. Căsătoria de al doilea a Vornicului Costandin la o etate prea înaintată, nu a trecut fără să nu dea prilejiu unor vii certuri în fa- milie. Cearta dintre tată şi fiu nu a eşit din domeniul vorbelor este adevărat dar se vede treaba că au trecut limitele convenienţelor atât de păzite mai ales pe vremurile acelea când nu se vorbeâ despre părinţi şi de mai mari fără a precedă cuvintele cu cuvântul dumnelui (taica sau neică) sau dumne-ei (maica ori lelea). Cearta dintre tată şi fiu, cum ziseiu, n’a mers mai departe adică: „nu s’a ridicat mănau, iar pentru vorbele aspre ce-i va fi adresat să convins şi fiul la urmă că a făcut greşeală mare pe calea pe care o luase, iar remuşcarea ce l-a urmărit a hotărît pe Şerban să se ducă să se pocăiască la vre-o mănăstire *). Cu atât mai mult luă el drumul spre mănăstire cu cât făcătorii de rele călcându-i casa nu numai că l-au jefuit de scule şi bani dar i-au ucis şi soţia, tortu- rând-o şi turnându-i pe gât undelemn fierbinte ca să spună unde sunt lucrurile şi banii-. El a considerat, cu drept cuvânt, această în- l) La Glavacioc sau Căldăruşani, Ia una din ele după câte-mi amintesc. www.dacoromanica.ro genealogia năsturelilor 131 tâmplare ca un început de pedeapsă Dumnezeiască şi a socotit că ceeace-i rămâneâ mai bun de făcut eră să se călugărească. Şi, findcă nu se socotea vrednic să îmbrace „haina de lumină", nu se călugări decât cu câtevâ săptămâni de zile înainte de moarte care i se întâmplă după cutremurul cel mare, luând numele de Macarie monahul. • De la dânsul a rămas o psaltirie românească pe care scrie el pe file că „a cumpărat-o la,1750 cu 2 taleri şi 45 de bani". Pe această Psaltirie a învăţat şi fiu său Stoica şi feciorii acestuia '). X. 1 a) Stoica. 176a (?) -|-1830. Rămas la vârstă de 3 ani, orfan de mamă, pe care o uciseseră tâlhari, Stoichiţă crescu la rudele despre maicăsa, plecând taicăsău la mănăstire, în urma uciderei soţii sale. La 14 Ianuarie 7797 el se însură cu jupândsa Kiriiaca fica lui jupăn Gheorghe rachier şi a jupăndsii lui Niţa ot Bucovel după cum se vede din foaia de zestre !). La 11 'Februarie 1814. f „Adecă eu cel mai jos iscălit încredinţez „cu zapisul meu s) la mâna dumnelui jupăn Stoica Poştei. Năsturel „şi jupănesei dumnelui Kiriiaca ot Bucureşti precum să s(ă) ştie că „având eu o vie cu pivniţa ei în Delul Frumos pe care am cumpărat „dela jupăn Radu sin Coman Pârcălab ot Bucovel şi fiind acostă zisă „vie alăture cu via jupănesii Kiriaki nepot(a)jupănului Radul săcăde „dumn6lor a o ţine însă aedstă vie cu hotarăle ei precum am cum- „părat-o şi eu la let 1812 Mai 26 însă şi tocmela ne-au fost dirept „gal. # 600 jumătate galbeni ferecaţi şi jumătate argint însă şi eu „să am dâ o tocitoare de 50 de vedre şi o bute de doage o cură- „toare, un hârdău, o călcătoare, o putină. Şi soroc am pus între „noi dela Fevruarie în 12 până Ia Sfeti Gheorghie. Şi am vândut „de a md bunăvoe şi cu ştire tuturor vecinilor i a răzoraşilor noştri „ne silit de niminA Şi i-am dat dumnelor şi zapisul cel vechiu de „cumpărătoare dela let 1812. Şi pentru mai adevărată credinţă am „iscălit şi ne-am pus şi degetul la loc de pecete să se creză". 1814 Fevruarie 11 zile. Eu Velce ot Bucureşti vânzător. Eu Pe,., sin Coman Pârcălab ot Bucovel braţ Radu martor. Eu Petre sin Tudoran mart., Eu Păun sin Preda martor. * *) *) Se află tn biblioteca mea. *) In colecţiunea mea de documente. 3) In colecţiunea mea. www.dacoromanica.ro GENERAL R V. NĂSTUREL 132 Eu Neculae sin Panait vecin martor. Şi am scris eu Popa Preda cu zis(a) şi invăţ(ătura) lor. Dacă data naşterei lui jupăn Stoica nu o putem şti cu sicu- ranţă ştim însă cu mare aproximaţiune data morţei sau mai exact data asasinărei de către ciocli care fuseseră trimişi de către nişte in- teresaţi în cauză, după cum se va vedeâ, ca să se scape de „jupăn Stoikiţa“ căruia i au scos apoi şi faima că „ar fi mâncat Troiţa „Jupăn Stoikiţa „Care-a mâncat Troiţa“. Pe vremea Muscalilor lui KisseleJ s’a ivit, sau a fost adusă, în Ţara Românească, epidemia holera sau ciuma (unii pretind că ar fi bântuit chiar amândouă). In vara anului 1830 locuitorii din Bucureşti mai cu dare de mână erau în maioritate „fugiţi în băjenie“ care pe unde puteau, ca să scape de flagelul asiatic nemolipsiţi. „Taica şi maica cu copii cei mici au plecat la vie la Pleaşea „(Prahova) iar eu (îmi povesteşte unchiu Ion) am plecat la Zglava- „oioc (Glavacioc). După câtăvâ vreme taica a venit pela Bacureşti „să mai vadă cum stau lucrurile, căci casele nu erau locuite de ni- „meni, ci le supraveghiau doar vecinii rămaşi in oraş. Ajuns la casa „dumisale J), taica n’a mai ieşit prin târg, căci nici n’aveâ pentru „ce, iar epitropii bisericei Sfânta Troiţa 5), aflând de sosirea taicăi „a spus cioclilor că în mahalaoa Staicu este un bolnav de ciumă „(holeră), arătându-le casa. Când auziră aşâ, cioclii care umblau mai „mult ameţiţi de băutură merseră cu carul in care încărcau morţii „unii peste alţii şi văzând că bănuitul nu vrea să se dea bolnav cu „nici un preţ se puseră şi-l ameţiră cu ciomegele în cap apoi l-au „târât afară din curte asvârlindu-1 in car. Vecinii au povestit întâm- „plarea (scena) petrecută pe care o văzuseră uitându-se printre uluci. „Pornind carul, a ieşit din Strada Cantemir în Calea Dudeşti „de azi şi trecând pe la Sfânta Troiţa (ce întâmplare!) a sosit imediat „la bariera Vitanului unde este azi răspântia şoselei Vitan cu şoseaua „Dudeşti şi Raionului. Pe aici se aflau vii, iar bietul taica desmeti- „cindu se din loviturile ce primise, se scoală din car şi examinân- „du-şi situaţia sare jos şi o rupe la fugă prin vii s), iar cioclii prin- zând de veste, căci mergeau înainta boilor, s’au luat în goană după „bătrân şi l-au adus înapoi, omorându-1 d’abinelea cu ciomegile, şi . * *) Unde este azi grădina mea din strada Cantemir. ’) Calea Dudeşti. *) Despre un caz identic, de nu cumvâ va fi vorba despre cazul moşului nostru, s’ar fi scris cevâ de Vasite Alecsandri sau de Ion G/tica. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 133 „îngropându-1, împreună cu ceilalţi morţi, în şanţul drumului azi şo- „şeaua Calea Dudeşti. In ce loc anume nu s’a putut află". Unchiul, care se află la m-rea Glavacioc, a fost .înştiinţat prin vis despre nenorocire că ar fi venit chiar taică-său şi Iar fi zis: — „Rămâi sănătos, Ionică, şi multă sănătate nlaică-ti, copiilor şi „părintelui egumen, căci eu am plecat". „Mi se lumină de ziuă pe drum spre Bucureşti în trăsura mănăs- tirei", termină el visul. — Dar cum a mâncat, unchiule, Troiţa jupăn Stokiţa ? — Apoi să vezi d-ta: înainte ca graful Kisselef ghinărarul să facă regulamentul or- ganic care s’au ars la, 48, Vodă Grigorie Ghica înfiinţase epitropii pe la biserici şi aşa, s’a fost făcut şi la biserică la St. Troiţă o epi- tropie. Mahalagii şi enoriaşii au ales pe nişte negustori de seamă de acolo din mahala ca să fie epitropi şi fiind mahalaua noastră a Staicului vecină cu a Troiţei s’au rugat de taica (jupăn Stoica), ca neam de boer, să fie cu dânşii şi să-i povăţuiască ca unul care are nu numai pricepere dar şi condei să primească a fi epitrop la Troiţă împreună cu eh Din firea lui, jupăn Stoichiţa nu-i prea plăceâ să alerge, se lăsă cam greu fiind şi bătrân apoi credeâ pe toată lumea ca pe dumnelui, adică: „Nu vor îndrăsni nimeni să se atingă de „banii şi sculele sfintei biserici, că nu-i va răbdâ D-zeu pe unii ca „aceia. Mai de grabă să dai la casa Domnului decât să iei de acolo „o lăţcae, ziceâ d-lui“. De această părere nu erau colegii, care în 3—4 ani mâncară din banii Sfintei Troiţe, şi cum nu dăduse socotelile se găseau în grea situaţiune, când iată că anul 1830 aduse ciuma-holera şi odată cu acest flagel le sosi şi scăparea necinstiţilor din încurcătură. Din moment ce fuseseră capabili să se atingă de banii bisericei, nici nu mai este îndoială că ntl s’ar fi gândit acum în ce chip să facă şi să dreagă ca să scape; şi soluţiunea o găsiră: Dând de băutură cioc- lilor care vecinie umblau turmentaţi şi mâncau usturoi J) le arătară locuinţa lui jupăn Stoichiţa pe care îl aflase sosit din băjenie, şi cum el eră obosit şi din nenorocire ros la un picior, de încălţăminte, ste. teâ culcat în pridvor şi această postură întări credinţa beţivilor de ciocli că este molipsit şi convinşi poate că nu-şi fac decât datoria, tăbărâră cu ciomegele pe bietul bătrân care fireşte, singur singurel în curte protestă şi se opuneâ spunându-le că nu este bolnav, dar în zadar la cine eră să afle el crezământ? „Curând după aceia au murit de boala bântuitoare nemernicii *) *) Credeau că cu chipul acesta devin imuni. www.dacoromanica.ro 134 GENERAL P. V. NĂSTUREL „denunţători şi atunci s’a aflat întorsătura furtişagului despre care „acuzaseră pe sărmanul taica, Dumnezeu să-l ierte". Deşi epitrop la Troiţă, mahalagiu în Staicul şi ctitor la Dobro- t6sa jupăn Stoikiţa nu se ducea la altă biserică decât la Radu-Vodă, fiindcă aci nu erâ cunoscut şi, prin urmare, nu se simţeâ obligat să dea rublioa la miruială cum apucase în vremuri mai bune, acum erâ încărcat cu o casă de copii căci a avut, pe cei ce au trăit mai mult: Nat născut la 1799 mort flăcăiandru. Ştefan născut la 1800 şi mort.... are urmaşi partea bărbăt6scă. Ion * * 1802 » 1881 neînsurat. . Trandaftra născută la 18O5 moartă.... a avut numai 2 fete. Simeon născut 1809 şi mort 1856 are urmaşi care se sting prin fete. Vasile născut la 1814 şi mort 1869 are urmaşi. Petre născut la 1816 şi mort 1903 are urmaşi. închizând ochii jupăn Stoica rămase bunica noastră cu copii mici în casă: şi anume cu Vasile şi cu Petre. Uchiu Ion, care nu s’a însurrat cât a trăit, a înţeles să ia locul lui taicâ-său la sarcina casei şi aşâ. noi am deschis ochii pe dumnelui pe care îl socoteam ca pe soţul bunicăi. Bunica, Kiriaca, a încetat din vieaţă la 1859 şi a fost înmor- mântată la biserica Bradului-Staicu lângă zidul ferestrei dela miazăzi a bisericei. Oasele i s’au dus apoi la Belu cu ale lut taica, când a încetat din vieaţă maica mea la 1885. * La 1821 când sosi Domnul Tudor (Slugarul Tudor Vladimirescul) în ddl la M-rea Cotroceni, unchiul Ion, flăcău de 19 ani, se duse să-i slujească ca scriitor sau în orice chip pentru că şi dumnelui erâ partizanul ideilor Slujerului Oltean. Bolnăvindu-se insă s’a întors din drum acasă la Bucureşti. La 14 Noemvrie 1829 însemnează , într’o carte: „Aici am în- demnat de când s’au cutremurat pământul pr6 tare la 10 c(i)asuri „din noapte, Noemvrie 14, 1829. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 135 La 11 Ianuarie i8j8. „Aici am însemnat eu de când s’au cu- tremurat pământul Marţi seara la trei c(i)asuri din noapte. Ianuarie „ii zile 1838, Ion". La 184J. Trebuind să se facă reparaţiuni sfintei biserici dela Do- broteasa epitropul de atunci a pus să se sape următoarea pisanie pe care am cetit-o şi scris-o eu la 1887 când s’a dărâmat vechia biserică şi s’a făcut cea care se vede azi, din temelie. „Acest sfânt şi dumnezeesc lăcaş în care se prăznueşte Buna- vestire a Maicii Domnului nostru Ic. Xc. şi Cuvioasa Paraschiva „se-au săvărşit din temelie la anul 1730 de dumnealui Vel Vistiarul „Costandin Năsturel şi soţia sa Ancuţa. f «Dar vrem6 care toate învecheşte şi groaznicele cutremure „aducându-1 la mare derăpănare, dumnelui treti Logofăt Iordake Ciu- „page întâiul epitrop orânduit dintre mahalagii, după desfiinţarea „celor ce însuşise drept de ctitori, priimind-o dărăpănată şi fără nici „un capital, iconomisind veniturile au preînnoit-o întru toate precum „se vede adăogându-i şi încăperile dimprejur cu capitalul bisericei şi „cu ajutorul obştesc dela mahalagii şi streini precum se văd trecuţi „in Condică. Care s’au săvărşit prin osârdnica stăruinţă a dumndlui „în zilele înălţatului nostru Domn George Bibescu şi pr6 Osfinţitului „Mitropolit şi cavaler Dumn61ui Neofit, lâ anul mănturiei 1847“. Fiindcă dintre fiii lui jupăn Stoichiţa nu mai rămăsese, la casa părintească decât unchiul Ion şi cu maicăsa, iar ceilalţi toţi cu casele lor se sflau prin alte mahalale şi fiindcă, după păţania bietului moş toţi s’au lepădat şi de epitropie ba chiar şi de ctitorie şi de nume, 1 • www.dacoromanica.ro 136 GENERAL P. V. NĂSTUREL căci fiind săraci nu mai puteau îngriji de sf. iăcaş; cu toate că bu- nica noastră continuă de a se duce la , biserică în „jeţul ctitorilor“ şi toate jupânesele îi dădeau respectul cuvenit; de aceia în maha- laua Dobroteasa mahalagii s’au format în două tabere: una a Lo- gofătului Ciupage şi cealaltă „care-şi însuşise drept de ctitori“ eră a Maiorului Pappasoglu. In realitate, în mahalaua Dobreteasa, aceste două personage erau mai cu vază şi nu se poate tăgădui că răposatul Lt.-Colonel Pappasoglu pe atunci „Maior Pappasoglu“ eră primul mahalagiu ca poziţiune socială. El însă nu-şi „însuşise drept de ctitor" ci numai nu s’a amestecat să facă ingerinţe printre mahalagii ca Ciupage. In Istoria Bucureştilor la pag. 7 răpos. Lt.-Colonel Pappasoglu vorbeşte despre bătrâna care trăia la 1840 şi care eră descendentă din familia Năsturelilor 1). Este vorba despre jupâneasa Kiriaca. General p. v. năsturel. ’) A se vedeâ Începutul acestui studiu genealogic In „Revista pmtru Is- toria, Arheologie etc. pag.-^yfrft^ i/i'rXT www.dacoromanica.ro BISERICA SF. NICULAE DOMNESC DIN CURTEA D’ARGEŞ. SLOVELE GRECEŞTI CE ARATA LEATUL CÂND S’A ISPRĂVIT DE ZUGRĂVIT BISERICA. Un artist pictor, d. Norocea, a fost însărcinat, de comisiunea monumentelor istorice, să facă restaurarea picturei bisericei Sf. Nicu- lae-Domnesc din Curtea de Argeş, iar d. O. Tafrali, profesor de arheologie Ia Universitatea din Iaşi, a descoperit pe haina unui sfânt zugrăvit deasupra proscomidiei, nişte slove greceşti, cari tălmăcite in româneşte voesc să spună: „Noemvrie 6771, (adică 1262) s’a isprăvit". Prin urmare din aceste slove greceşti nise face cunoscut că zugră- veala bisericei Sf. Niculae-Domnesc dela Curtea de Argeş s’a ispră- vit In luna lui Noemvrie 1262. Iată aceste slove greceşti, ce arată leatul în care s’a isprăvit zugrăveala: Slovele greceşti ce arată leatul când s’a isprăvit de zugrăvit biserica. www.dacoromanica.ro 138 D. CASELLI SLOVELE GRECEŞTI VOESC SA SPUNĂ ELE IN- TR’ADEVAR 1262? SAU SPUN ELE 1192? Asupra acestor slove voim să stăruim mai mult. Ele sunt cam ciuntite după cum se poate foarte uşor vedeâ din clişeul ce-1 dăm aici. De pildă din prima slovă (S.) se zăreşte numai partea de sus, iar la cea din urmă (A) de asemenea o parte este ciuntită. In chipul In care sunt aşezate aceste slove voesc să spună ele într’adevăr 1262? Sau spun ele 1192? Căci digania adică ce înseamnă 6.000 este pe jumătate ruptă, deasemenea este ruptă litera psi (90 ce arată 700. Numai litera omicron (0) ce arată 70 şi litera al/a (A) ce arată 1 se văd mai binişor. In chipul acesta citindu-se ne dă anul 6771 dela facerea lumii iar 1262 dela Hristos. , Dar dacă litera psi (90 care se află deasupra lui omicron (0) n’ar fi decât una şi nu două litere? Adică dacă ceeace s’a luat drept un omicron (0) n’ar fi decât coada întoarsă a unui psi cursiv (¥0 atunci am aveâ S^A şi nu S^OA, ceeace ar însemna 6701=1192 şi nu 6771=1262. Iată întrebări la care până acum nu s’a gândit nimeni să dea un răspuns din acei învăţaţi, fireşte, — afară de d. Al. Dumitrescu, secretarul societăţii Istorice Române—cari au văzut cu ochii lor, acele slove scrise în greceşte pe haina sfântului zugrăvit deasupra prosco- midiei din biserica Sf. Niculae-Domnesc. CE SPUNE MITROPOLITUL NEOFIT DESPRE BI- SERICA SF. N1CULAE DOMNESC DIN CURTEA DE ARGEŞ. După părerea noastră suntem siliţi să credem până la o dovadă protivnică că acele slove ar voi să spună 1192 decât 1262. Pe ce ne întemeiăm spusele noastre? Pe o mulţime de fapte şi lucruri atât de pe vremea zugrăvirei bisericei cât şi noi. Iată unele din ele: Mitropolitul Neofit al Ungro-Vlahiei a scris în anul 1746 în limba greacă modernă a veacului al 18-lea, două serii de note făcute în două călătorii pastorale prin ţară, una în anul 1746 şi alta în anul 1747. Vizitând la 10 Iulie 1746 Curtea de Argeş, a rămas acolo până la 19 Iulie, unde a slujit la Biserica Sf. Niculae-Domnesc, în care se aflau moaştele sfintei Filoftea. El ne spune că această biserică este cea dintâiu biserică creş- tinească ce s’a zidit în Ţara Românească. Cum intri, în biserică la dreapta—urmează el—se află o piatră mare pe care este cioplită icoana www.dacoromanica.ro BISERICA SF. NICULAE DOMNESC DIN CURTEA D’ARGEŞ 139 (chipul) lui Radu Negru Vodă. Azi această piatră se află la Muzeul de antichităţi din Bucureşti şi este reprodusă în „Analele Academiei", (i) Şi, mai departe Mitropolitul Neofit ne mai spune: „iar dela vre- mea, ce a fost acest Negru-Vodă până acum (adică până la anul 1746) zic CĂ AR FI PÂNĂ LA 550 ANI". (2) Chipul cioplit In piatră al lui Negru Vodă (Muzeul de antichităţi) Dacă noi acum am face o mică socoteală a anilor şi am scâdeâ 550 din 1746 am avea anul 1196. Acest an socotit aproximativ de mitropolitul Neofit, se apropie foarte mult de anul 1192 susţinut de noi. PATRIARHUL VASILE AL TARNOVIE ŞI MOAŞTELE SF. IFLOFTEA. A doua dovadă este cea care urmează: Patriarhul Târnovei, acela care a scris ocârmuitorului din (1) Atanasie M. Marienescu: „Radu-Vodă şi Epoca lui.“ (a) „Revista Biserica Ortodoxă", Anul II (1876), p. 636. www.dacoromanica.ro 140 D. CASELLI părţile româneşti să vie Ia Dunăre să primească moaştele Sf. Filoftea, pentru biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, se numeşte Vasile. El a păstorit între anii 1185—1204. (3) „Deci Arhiereii şi cei mai mari ai cetăţei Târnovului au pus în mintea lor să înştiinţeze mai întăiu cu scrisoare pre bine credin- ciosul şi de Hristos iubitorul Radu Voevod...“ (4) La care mai putem adâogâ şi spusele lui Stanislas Bellanger că biserica Sf. Nicolae Domnesc dela Curtea de Argeş a fost înteme- iată în anul 1132 şi că mitropolitul Târnovei Vasile a făcut cele trebuitoare ca să capete canonisarea sfintei mucenice, ceea ce s’a făcutei Este cli putinţă ca el să-i fi scris chiar şi biografia ei. GRIGORIE VENETUS, TRESORIERUL LUI NEGRU VODĂ, IN 1185, Şl BANII BIZANTINI AI ÎMPĂRA- TULUI MANUIL COMN1NOS (1180). O altă dovadă mai este şi următoarea: In Fragmente istorice despre boerii din ţara Făgăraşului, ale lui Ioan cavaler de Puşcariu, găsim la anul 1185 pe un Grigorie Venetus care a fost tresorierul lui Negru Vodă. Acesta-i dârueşte patru văi, cu păduri şi cu câmpuri. Din aceste fragmente istorice- ni se mai dovedeşte că la 1185 a cârmuit în părţile Muscelului, Argeşului şi Vâlcea, un ocârmuitor cu numele de Negru-Vodă. (6) O altă descoperire,—şi una din cele mai de căpetenie — care mai întăreşte că biserica este cu mult mai veche decât anul 1262 sunt şi banii bizantini, găsiţi în zidul înconjurător al bisericei şi cari au leatul împăratului Manuil Comninos, care a murit pe Ia 1180 sau 1181. Iată mărturiile noastre pe cari ne sprijinim ca să dovedim că biserica Sf. Niculae Domnesc dela Curtea de Argeş este cu mult mai veche decât anul 1262. Dr. Augustin Bunea ne spune că între 1186—1200 a fost un Negru Vodă în Ţara Românească şi că tradiţia istorică fiind în ar- (3) E. Golubinski: „Extrase din Istoria bisericilor ortodoxe,bulgară, sârbă si română" Moscova 1877. (4) Una din feluritele biografii ale sf. Filoftea, tipărită în 1873. (5) St. Bellanger: „Le Keroutza“ 1842. (6) Ioan Cavaler de Puşcariu: „Fragmente istorice despre boerii din ţara Făgăraşului” (1907). www.dacoromanica.ro BISERICA SF. NICULAE DOMNESC DIN CURTEA d’aRGEŞ UI monie perfectă cu toate împrejurările acelui timp, nu avem nici un motiv de a o lepăda, ci trebue să o curăţim numai de elementele străine, prin cari ea a fost întunecată mai târziu, adică când Negru Vodă a fost confundat cu Radu Vodă (7). ' BISERICA SF. NICULAE S’A CLĂDIT IN VEACUL AL Xll-LEA. Radu-Vodă, după una din feluritele biografii ale Sf. Filoftea, sau Radu-Negru-Vodă, după notele mitropolitului Neofit al Ungro- Vlahiei, sau Negru-Vodă, după poesia populară românească — ori cum s’ar fi numit acel ocârmuitor al părţilor româneşti din Muscel, Argeş şi Vâlcea, a clădit biserica Sf. Niculae din Curtea de Argeş, în veacul al XlI-lea. Ceeace ne face să admitem aceasta este şi felul în care s’a zidit ea. Seamănă cu biserica Sf. Teodor din Atena şi cu mănăstirea Dafne, amândouă zidite tot pe aceiaşi vreme când a fost zidită şi biserica Sf. Niculae, adică în veacul al XlI-lea (8). POEZIA POPULARA ŞI ÎNTEMEIEREA BISERICEI SF. NICULAE. Iată cum pomeneşte poesia populară întemeierea acestei mănăstiri. Pe Argeş, In jos, Pe un mal frumos, Negru-Vodă (9) trece Cu tovarăşi zece Merg cu toţi pe cale Să aleagă’n vale Loc de mănăstire Şi de pomenire (10). (7) Augustin Bunea. „Stăpânii Ţării Oltului". (8j Schlumberger: „Une epopăe byzantine** Voi. II. (9) Poporul In bogata lui închipuire a amestecat la olaltă pe Negru-Vodă cu Radu Vodă şi cu Radu Negru Vodă. Radu-Vodă, după toate isvoarele ce ne sunt Ia îndemână a trăit cu mult mai In urma lui Negru-Vodă şi a avut de soţie pe o catolică Marghita, pe când Negru Vodă din 1185, după poezia populară are de soţie o ortodoxă, numită Ilinca: Pe Argeş, în sus Pe cel mal frumos Plimbă-mi-se plimbă Plimba Negru-Vodă Cu Doamna Ilinca (*). (10) V. Alexandri: „Poezii populare ale Românilor*. (*) C. N. Mateescu: O nouă variantă a baladei populare M-rea Argeş (Revista „Albina"). www.dacoromanica.ro 142 D. CASELLI După ce Negru-Vodă găsi locul pe care-1 crezu de cuviinţă bă ridice pe el biserică, zise însoţitorilor săi: Aici aleg eu Loc de mănăstire Şi de pomenire. Deci voi, meşteri mari, Calfe, şi zidari, Curând vă siliţi Lucrul de-1 porniţi Ca să-mi ridicaţi Aici sâ-mi duraţi Mănăstire naltă Cum n’a mai fost altă (ii). Rândurile acestea ale poeziei populare: „Mănăstire naltă, cum n’a mai fost altă" adeveresc şi spusele mitropolitului Neofit care arată că această biserică „este cea dintâi biserică creştinească, ce s’a zidit în Ţara Românească" (12) precum şi aceea că Negru-Vodă a zidit, într’adevăr, o mănăstire mândră care până atunci n’aveâ asemănare în tot Răsăritul decât cu cele 2 biserici greceşti amin- tite mai sus. . Tot poezia populară ne mai spune că dânsul a ridicat şi „case bune" ceeace ne face să credem că este şi întemeietorul târgului Curtead’Argeş. OCÂRMUITORUL DIN 1192 ESTE EL VOEVOD, JU- DECIU, CNEAZ SAU UDVORNIC? Se mai pune acum o întrebare: Ocârmuitorul care zideşte sau zugrăveşte biserica Sf. Niculae din Curtea de Argeş erâ el într’adevăr un Voevod sau erâ un judeciu sau udvornic al părţilor dela Muscel, Argeş şi Vâlcea? Suntem de părere că nu erâ un Voevod ci un judeciu. Ce erau judecii în vechea alcătuire a Ţărilor-Româneşti? Judecii erau conducătorii şi judecătorii naţionali ai satelor româneşti. Ei se numeau şi cnezi sau udvornici. „Judecia" erâ o veche instituţie românească şi dincolo şi dincoace de munţi, cum şi la Românii de peste Dunăre. Mai multe cnezate sau judeţe unite alcătuiau o „ţară" cu un „voivod" în frunte, titlu păstrat apoi şi de Domnii români. Din asemenea uniuni de judeţe s’au alcătuit cele dintâi voevo- date româneşti (13). (11) V. Alexandri: „Poezii populare ale Românilor". (13) Revista „Biserica Ortodoxă" Anul II. (13) Bogdan: „Origina Voevodatului la Români". www.dacoromanica.ro Biserica Sf. Niculae Domnesc din Curtea d’Argeş. www.dacoromanica.ro BISERICA SF. NICULAE DOMNESC DIN CURTEA D ARGEŞ H4 D. CASELLI Din chipul cioplit pe piatră ce Înfăţişează pe acel ocârmuitor al părţilor româneşti din Muscel, Argeş şi Vâlcea şi, care, după tradiţie, se numeşte Negru Vodă şi, care azi se află la muzeul de antichităţi din Bucureşti, acesta nu poartă coroană pe frunte ci o căciulă. Chiar această înfăţişare ne dovedeşte şi mai mult că nuerâ un Voevod sau Domn ci un judeciu, un ocârmuitor obicinuit al satelor româneşti. Chipul zugrăvit In biserica Sf. Niculae Domnesc şi, care ar Înfăţişa pe Negru-Vodă. Toţi voevozii Ţărilor-Româneşti cari au purtat titlu de Domn, pretutindeni—delacele mai vechi vremi—sunt înfăţişaţi având coroană pe frunte. D. CASELLI. www.dacoromanica.ro BISERICA DOMNEASCĂ 0) - DATELE CLĂDIRII ŞI DECORĂRII SALE PICTURALE — Biserica Domnească din Curtea-de-Argeş e un monument bi- zantin de o netăgăduită valoare istorică şi artistică. Veacurile au trecut peste el fără să-l distrugă. Puţin a lipsit, însă, ca târnăcopul contimporanilor să-l răstoarne pentru vecie, şi să pricinuiască o pierdere ireparabilă pentru trecutul nostru artistic şi politic. Energiei părintelui paroh al bisericii, Ştefan Dumitrescu, care s’a luptat din răsputeri, ca să împiedice acest sacrilegiu, se va datori, în mare parte, mântuirea acestui vechiu şi frumos monument. Tot prin sârguinţa sfinţiei sale, s’au strâns sumele necesare, cu cari s’au săvârşit lucrările de consolidare şi de restaurare, conduse cu multă râvnă şi pricepere de d-nii arhitecţi: Gr. Cerkez şi Ghica-Budeşti, de ale căror lucrări voiu avea plăcerea să vorbesc aiurea.] D. Cerkez a avut buna inspiraţie să însărcineze cu restaurarea picturilor pe un tânăr bine pregătit, d. Norocea. Acesta a văzut ime- diat, că trebuia în primul rând scoase la lumină picturile vechi, con- timporane cu monumentul, din cari se vedeau, pe ici-pe colo, urme prin sondagiile făcute. Sârguinţa depusă în această delicată operaţiune, a fost răsplătită din prisos. D. Norocea a putut descoperi, adesea subt un strat gros de tencuială, ori subt două sau trei pături de pictură posterioară, fresce admirabile bizantine, cari sunt pentru arta ţării noastre o ade- vărată revelaţiune. Domnia-sa le socoteâ, ca fiind din veacul al XlII-lea. Exami- nându-le, la rândul meu, am confirmat această părere. In adevăr, pic- turile, prin caracterul, stilul şi arta compoziţiunii lor, fac parte din perioada ultimei renaşteri bizantine, a cărei deplină eflorescenţă, spe- cialiştii o pun la începutul veacului al XlV-lea (2), dar care, cu si- (1) . Despre Biserica Domnească voiu publică o monografie complecţi. Aci nu dau, decâtnişte siînrare şi necomplecte indicaţiuni. (2) . Ch. Diehl, Manuel d'art byrnn in. Paris 1910, p. 731 şi urm ;G Millet, L’art byeanHn In Andre Midiei, IHstoire de l’art, t. I. 10 www.dacoromanica.ro 146 o. faFraLi guranţă, îşi are începuturile în veacurile al XII şi al XllI-lea. Ico- Fig. 1. nografia lor specială îmi indică de asemenea aceeaşi epocă. www.dacoromanica.ro BISERICA bOtolÎEASCA. Ui www.dacoromanica.ro O» ÎA^RALt 146 Eram departe, însă, să bănuiesc că părerea aceasta va fi aşa de curând confirmată şi printr’o inscripţie. In ziua de 19 August, pe când făceam cercetări iconografice în altar, am observat în proscomidie, deasupra canalului de scurgerea apei, un chenar din haina unui sfânt, cu totul acoperit cu un strat de văpseâ roşie. Pe acest chenar, erau deja descoperite două sau trei litere. Am spălat imediat locul, şi, subt două straturi de văpseâ, una roşie şi alta verde, puse pe o tencuială subţire, am avut norocul să descoper data terminării picturilor. Voind a vedeâ cu ce sfânt aveam a face, am rugat pe d. No- rocea să spele regiunea capului. S’a descoperit astfel un alt chenar, în jurul gâtului, tot cu litere. Inscripţia, dar, eră mai lungă. Spălând şi gulerele şi chenarele de jos ale hainelor celorlalţi doi sfinţi vecini, arhidiaconii Parmenâ şi Roma, s’au descoperit şi acolo inscripţii. Descifrarea lor e extrem de grea. Literele sunt şterse, stilizate şi alcătuiesc grupuri de monograme. Totuşi, nădăjduiesc să reuşesc a a le descifrâ. Citesc dejâ nume proprii, cari se termină cu AAX, ceeace ar puteâ să ne dea [NIKOJAA& sau [2ENEG]AA£ etc., precum şi altele cu grupul AHP-HMP. Am reuşit, însă, să cetesc complect partea finală cu data. In aşteptarea lucrării mele complecte despre Biserica Domnească şi Sân-Nicoară, public aci, deocamdată, partea inscripţiei cu data, înso- ţind-o cu câtevâ comentarii, cari nu pot aveâ pretenţiunea de a fi complecte. Pe chenarul superior am descifrat, între altele, grupul TAS, care însemnează T(4)A(o)g = sfârşit. Bizantinii obicinuiau acest fel de prescurtări (1). Urmează apoi partea depe chenarul inferior, a cărei fotografie şi estampaj cu complectarea lui, le dau aci (Fig. 1—2). (2) Avem dar: tXg TOU tspoo vosvfîpto tjl Et atf'oa. a [t(4)A(o)î tgO [epoO voiv6ptog $ £x(oi>s) 6771]. Adică: Sfârşitul altarului. Noemvrie 12 (?) al anului 1262. Lin S dela sfârşitul lui voip.ppios, care e aruncat în jos, se văd urme. Din data lunei, I se vede clar, împreună cu bara de deasupra, (1). G. Millet, J Pargoire et L. Petit, Receiiil dts ittscripliotts chrftiennes de l'Alhou, p. 19, 30, 34, 48, 52, etc. (3'. Litera <|> e şi mai lunguiaţă In original, decât apare !n copia estarr- pajului, reprodusă aici. Nu Încape nici o Îndoială, că e un ’i, subt care e un o oşirte distins, separat de ■ dsţta de 1623. — 1623 napr/jou (sic) 'r. www.dacoromanica.ro BISERICA DOMNEASCA. 151 In cel superior, Domnul Christos, stand pe tron, ţine cu mâna stângă o carte deschisă, iar cu dreapta binecuvintează, — îndreptându-şi vFig. 4 Cu acest prilej am constatat, câ fereastra altarului, ca şi celelalte, a fost lărgită ulterior, de oarece deschizătura ei actuală taie o parte din haina sfânluluj pictat lângă ea. www.dacoromanica.ro 152 O. TAI'RALl mâna in jos — personagiul care se află îngenunchiat în registrul inferior. Acest personagiu, căruia îi lipseşte capul, luat probabil de vreun amator de artă, profanator de monumente, întindfc mâinile rugător în spre Domnul Christos. Spre deosebire de celălalt, e îmbrăcat într’un costum militar verzuiu, cu zale, cari îi acoperă trupul şi braţul până la cot. La antebraţe se vede haina de două culori diferite: pe cel drept, ea e verde, cu flori; pe cel stâng, roşie. înaintea ctitorului îi stă coiful — de formă rotundă—, scutul şi lancea. Cine e domnitorul acesta şi când şi-a înălţat biserica, ale cărei picturi sau terminat în 1262?. După cea mai veche cronică a Ţării Româneşti, Cronica anonimă (veac. al XVI-lea), acesta n’ar fi decât Radu-Negru, al cărui descă- lecat îl pune în 1290. Iată ce ne spune ea, pe lângă alte ştiri cunoscute: „Iar când a fost cursul anilor 6798 (=1290), fiind în ţara Un- gurească .un Voievod ce l-au chemat Radul Negru Voievod, mare herţeg pre Amlaş şi pre Făgăraş, ridicatu-s’au de acolo cu toată casa lui şi mulţime de noroade, Români, Papistaşi, Saşi şi tot felul de oameni, pogorindu-se pre apa Dâmboviţei, început-au a face ţeară nouă. întâi au făcut oraşul ce-i zice Câmpulung, acolo au făcut şi o biserică mare şi frumoasă, şi înaltă. De acolo au descălecat la Argeş şi iară au făcut oraş mare şi şi-au pus scaunul de domnie, făcând curţi de piatră şi case domneşti şi biserică mare şi frumoasă". Iar după ce mai povesteşte, cum s’a răspândit poporul peste ţară şi cum Basarab^ştii s’au închinat noului voievod, cronica continuă : „Şi într'acesta chip tocmitu-şi-au Radul Vodă ţeară cu bună pace, că încă nu erâ de Turci împresurată; şi au domnit până la moarte îngropâodu-1 la biserica lui din Argeş, domnind ani 24 (1)“. Anonimul românesc, citat la anul 1215 de Şincai spune, la rândul său, următoarele: „Iară după aceasta au mutat Radul Vodă Negru scaunul la Curtea-de-Argeş şi, făcându-şi curţi, au făcut şi biserică, în care după moartea lui s'au îngropat şi i-au făcut şi statul de piatră, adecă chipul lui care iaste în slona acei biserici (2)“. Asupra chestiunii lui Radu Negru ori Negru Vodă s’au emis multe păreri, a căror discuţie nu nc-ar lumină de loc, neavând pentru acesta o cronologie sigură (3). (1). D. Onciul, Originile Principatelor Române, 1899, p. 6—7, (3). Şincai, ed. 1886, I, p. 394. Despre monumentul şi „statul" acesta voiu vorbi pe larg cu altă ocazie. (3). Unele documente, ca inscripţiile lui Matei Basarab dela Câmpulung, pe care le citii deja la mijlocul veacului al XVIII-lea mitropolitul Ungro-Vlahiei, www.dacoromanica.ro BISERICA DOMNEASCA 153 Dela început cată să declar, că până la noui cercetări — cari pot rămâneâ probabil infructuoase — nu ştiu cum se numeâ ctitorul sau ctitorii, dacă sunt doi. ' Despre data şi împrejurările, In cari s’a clădit şi pictat biserica, se pot Insă aduce unele lămuriri. Să vedem cum se prezentă situaţia internaţională politico-re- ligioasă pentru Domnitorul din Curtea-de-Argeş, în veacul al XIH-lea. In veacurile anterioare întâlnim în părţile de dincoace de Du- năre, în Ardeal, Banat şi Ţara Românească o luptă între influenţa bizantină şi influenţa occidentală, între ortodoxism şi catolicism (i). La începutul veacului al Xl-lea, puterea Bulgarilor, cari aveau Nifon I (G. Enăceanu, Mitrop. Uugro-Vlah.. Nifon I, In Bis. Ortod. rom. II (1876', p. 177— 9I, şi anonimul românesc, citat de Şincai (ed. 1886, p. 394). ne dau anul descălicării 1315. Acest an, unii II admit (vezi Dr. Atanasiu M. Marienescu, Dinastia lui Radu Negru Vodă, p. 9 etc.), alţii II resping (Onciul, op. cit. p. 215 sq.), admiţând pe cel dat de cronica anonimă, 1290. Pe acesta Insă, şi D. Cante- mir II înlătură în istoria sa, (ed. din 1836 [n’arn avut la îndemână ed. lui G. To- ci lescu] p. 392 sq,). (1). Cronica notarului regelui Bela (sec. XII) ne spune că unul din cele trei vechi ducate româneşti de dincolo de munţi, pe cari le-au găsit Ungurii la venirea lor, cel al ducelui Bihorului, eră vasal al împăratului din Constantinopol (Belai regis notarii gesta Hungarontm ad. Florianus, Historiae Hungariae fontes domestici, voi. II, cap. 20). D. Onciul crede că cronicarul ungur confundă pe Bulgari cu Bizantini (Orig. Princ. Rom., nota 20, p. 124). Lucru e puţin pro- babil, căci textul spune expres „eră vasal al împăratului ConstantinopoluluP. Aceasta, Insă, pentru chestiunea ce ne interesează aici, are mică importanţă, de oarece chiar dacă am admite că e vorba de Bulgari, aceştia in epoca aceasta sunt bizantinizaţi, ca religie şi obiceiuri. Presupunând, dar, că suveranul ducelui Bihorului eră ţarul Bulgarilor, centrul politic român se află tot sub influenţă bizantină. Pe de altă parte, Chronicon pictum, chronicon Dubnicense şi chronicon Bu~ dense ne arată cum „fericitul Ştefan, după ce a obţinut coroana regală, a purtat un vestit şi victorios răsboiu împotriva unchiului său, cu nume Giula, care pe acel timp avea cârma ţării de peste munţi. Deci în anul Domnului 1002, fericitul rege, Ştefan, a prins pe dacele Giula şi l-a dus în Ungaria". (O.iciul, op. cit., p 128, nota 21). Despre acest Giula, numit de bizantini, Gylas, Coistantin Por- firogenetul ne spune că a fost botezat în 951 la Constantinopol, că a primit titlul de patriciu, precum şi un episcop pentru ţara sa cu nume de Ieroteu (Const. Porfirogenetul, De admin. imperio, c. 40 a. cf. Onciul, /. c., p. 125). In vieaţa Sfântului Gerard, episcop de Morisena, sub’ Ştefan cel Sfânt, se vorbeşte de asemenea de un oarecare Achtum, botezat după ritul Grecilor în cetatea Vidin. El a clădit o monastire In Morisena, unde a adus călugări greci- Dânsul stâpâncâ „ţara dela râul Criş până la porţile Transilvane şi până Ia Vidin şi Severin, care toate le ţinea sub partea sa (Onciul, op. cit., p. 132—133, nota 22 cf. G. Enăceanu, Creştinismul în Dacia, In Bis. Ort. Rom. II (1876', p. 572—582). D On-iul şi aici socoteşte că nu i vorba de Bizantini, ci de Bulgari, www.dacoromanica.ro 154 O. TAFRALI stăpânirea şi asupra ţărilor din dreapta Dunării, e zdrobită. Vasile al Il-lea, Bulgaroctonul, însă, observând că credinţele vrăjmaşilor în- vinşi nu sunt în dezacord cu ale Bizantinilor, dispune în 1019 prin- tr’un chrisov, „ca arhiepiscopul de Ohrida să aibă jurisdicţiune şi asupra Valahilor din toată Bulgaria (1)“. . Influenţa bizantină dar continuă a se menţine. Ea se întăreşte mai mult în veacul al XIMea. Pe la mijlocul acestuia, Românii din Ţara Românească şi din Moldova, întreţin relaţiuni amicale cu im- periul bizantin, unde domnea Manuel Comnen, care înfrânsese pe Cumani (2). ' In anul 1166, acest împărat porneşte împotriva Ungurilor. El trimite două armate. Una intră în Ungaria pe la Dunăre; alta, în Ardeal prin Ţara Românească. Istoricul bizantin, Cinamus, ne spune că în aceasta din urmă se află „o mare mulţime de Vlahi din păr- ţile dc lângă marea Neagră, de cari se zice că sunt urmaşi ai ve- chilor coloni din Italia" (3). Bizantinii, ajutaţi de Români, biruiesc pc Unguri. . Aceste relaţii amicale se schimbă însă după moartea lui Manuel (1180). Imperiul româno-bulgar, subt dinastia Asaneştilor, se fundează. Dacă el e rival şi duşman politic al imperiului bizantin, din punctul însă de vedere religios, lucrurile stau cu totul altfel. Nu trebuie să se uite că Petru şi Asan, ca să entusiasmeze pe Bulgari împotriva Bizantinilor, declarau la Târnova că Sf. Dumitru din Salonic a părăsit pe Greci şi a venit în mijlocul lor. Peste toate aceste fluxuri şi refluxuri de prietenie politică, or- todoxismul Ui menţine poziţiunea în stânga şi în dreapta Dunării, până sub Ioaniţiu, în 1204. In părţile Argeşului influenţa bizantină nu puteâ să lipsească. Curtca-de-Argeş trebuie să fi fost centrul unui ducat românesc, care probabil a ajutat întreprinderea războinică a lui Manuel împotriva Ungurilor. Relaţiuni între Bizantinii şi Românii din părţile acestea trebuie să fi existat destul de frequente. In adevăr, în zidul înconjurător al bisericii Domneşti, în spre partea de Nord Vest, unde se crede că erâ palatul aşa zis al lui ai căror ţari, dela Simcon încoace (893—927), se obişnuiseră a se intitula „tmpă- ratal Bulgarilor şi Grecilor". Ori cum ar fi, exemplul de mai sus poate servi pentru a arătă progresul ortodoxismului spre nord şi lupta Ungurilor împotriva lui» (1) . Onciul, op. cit., p. 140, nota 25. (2) . Onciul, op. cit., p. 23—24. (3) . Cinamus, ed. Bon V, 4, p. 260. Cf. Hajdeu, Istoria critică a Romă- tiilor, 1874, p. 14—15 şi Onciul, op. cit., p. 24. www.dacoromanica.ro BISERICA DOMNEASCA 155 Radu Negru, s’a găsit în tencuială o monedă a împăratului bizantin Ioan Tzimisces din veacul al X-lea. (i). Nu e exclusă, dar, posibilitatea că acest zid să fi fost construit intr’o perioadă cu mult mai veche decât cea a clădirii bisericii Dom- neşti. De altfel, regularitatea aşezării petrelor în mortar, îngrijirea şi soliditatea construcţiunii, învederează o lucrare bizantină, diferită de cea a bisericii Domneşti, unde se observă'straturi de trei rânduri de cărămidă, despărţite de un rând de petre, înnecate în mortar. înfiinţarea imperiului româno-bulgar în 1186, pune centrele ro- mâneşti de dincoace de Dunăre subt ascultarea lui (2). In ce relaţiune stau organizaţiile de state româneşti cu Bizantinii în această epocă? Pe la 1204, Constantinopolul cade subt Latinii cari întreprinse* seră cruciata a patra. • . împăratul Ioaniţiu îşi revarsă duşmănia pe care o aveâ în contra Bizantinilor, asupra Latinilor, pe cari îi bate de mai muite ori (3). Totuşi, cade în ispită, şi în 1204, face uniunea cu biserica romană. Cauza ortodoxismului părea cu desăvârşire compromisă. In adevăr, la Sud, toată peninsula balcanică, cel puţin în apa- renţă, e câştigată scaunului papal. La Nord, presiunea e şi mai mare. In Cumania, unde locuiau Românii, Papa vrea să-i atragă la el. Gri- gorie al IX-lea scrie către Bela al IV-lea, regele Ungariei, că trebuie, cu orice preţ, să aducă pe Valahi la catolicism, căci ei „măcar că se socotesc subt nume creştinesc, totuşi sunt de o credinţă cu alte obi- ceiuri şi moravuri şi săvârşesc lucruri, cari se împotrivesc numelui creştinesc". Scrisoarea mai arată că aceştil Valahi nu se supun episco- pului catolic al Cumanilor, ci ascultă „de alţi pseudo-episcopi, cari ţin obiceiurile Grecilor", etc. (4). ’ In 1204, regele Ungariei, Emerich, subt cuvânt că biserica Ro- mânilor din Ungaria ar fi în decadenţă subt conducerea monahilor greci, propune Papei Inocenţiu al IlI-lea a numi episcop pe vreun monah catolic. Moartea lui Emerich şi alte afaceri mai serioase au amânat această întreprindere pentru alte timpuri (5). (1) . Datoresc aceasta descoperire domnilor N. G. Protopopescu şi N. Pet- culescu. (2) . Onciul, op. cit., p. 29—30, cf. Nic. Choniate, ed. Bonn, p. 489. Uniunea aceasta politică, după d. Onciul, nu durează decât până la 1241, data invaziei Tătarilor. (3) . H. Gelzer, Abriss der byz. Kaisergeschichie in Krumbacher, Geschichte der byz. Litteratur, ed. 2, p. 1.042. (4) . Citată după Şincai de Melchisedec, Papismul şi biserica ortodoxă in regatul Românie) în Biserica Orthodoxă Română, VII (1883', 6 p. 360. (9'. Ibid., p. 363. www.dacoromanica.ro 166 O. TAFRALl Regele Andrei al IMea 1205—1235), a căutat, la rândul său, în interesul catolicismului, să lovească în „schismaticii ortodoxi", dintre cari cei mai mulţi erau Români, prezentându-se cu teritorii proprii (Terra Blacorum), de cari vorbesc documentele (1). Andrei al IMea, în 1212, dăruieşte Cavalerilor teutoni „Ţara Bârse -i din prejur (2). fost siliţi să emigreze peste Carpaţi. Cavalerii ocupă mai mult, decât li s’au dat prin diplome, silind pe regele unguresc să aprobe acapară- rile lor. Papa, ca un adevărat suveran politic, vine să aprobe, la rândul său, cuceririle acestea (3). Politica ungurească, şi mai ales pa- pală, pare a triumfă asupra Românilor şi asupra ortodoxismului, căci Cavalerii teutoni sunt şampionii catolicismului. Aceştia trec chiar în Ţara Românească. Papa Honoriu al IIMea, la 1223, scrie episcopului din Transilvania despre aşezarea Cavale- rilor teutoni şi în ţara Transalpină, care e Ţara Românească (4). Ba, la 1224, acelaş Papă scrie Cavalerilor teutoni, că a luat în posesiune tara Transalpină (5). s Cavalerii teutoni ocupă, dar, nu numai ţara Bârsei, ci şi o parte însemnată din pământul dintre Carpaţi şi Şiret, împreună cu valea Buzăului până la Dunăre, şi o supun scaunului papal. (6). Din pricina aceasta eră chiar cât p’aci, să se provoace un serios conflict între Papa şi regele Ungariei. (7). Cauza ortodoxismului şi a influenţei bizantine păreâ compro- misă pentru totdeauna, când o întâmplare fericită vine să amelioreze situaţiunea. La 1218 se urcă pe tronul bulgar, Assan al IMea (1218—1241). El e rivalul Latinilor din Constantinopol şi, pentrucă aceştia erau protejaţi de Papa, se desface de acesta. Cauza ortodoxismului câştigă teren. Subt domnia lui întâlnim primii episcopi ortodoxi în părţile ro- mâneşti de dincoace de Carpaţi, anume în 1234. (8). * * 3 4 5 (б) 7 8 (1). Documente privitoare la Istoria Românilor. I, p. 75 şi 77 (a 1222); p. 79 (a. 1223'; p. 85 (a, 1224); p. 120 (a. 1231) citate de d. Onciul, op. cit. (а) . Dr. Atanasiu M. Marienescu, Dinastia~Jui Radu Negru, Buc. işir, p. 4 (Hurmuzaki, No. 41). (3) . Marienescu, op. cit., p. 5. (4) . Rid. p. 6. cf. Hurm. 6o, p. 83. (5) . Hurmuzachi, 63, p. 83, (б) . Onciul, op. cit. p. 40. (7) . Marienescu, op. cit. p. 6. (8) . Doc. I, 132, Onciul op. cit., p 143. Nu ştim Unde eră scaunul său. Să fi fost oare la Curtea-de-Argeş ? trebuie să fi www.dacoromanica.ro biserica Domneasca 157 In 1235 se încheie o alianţă între Assan al II-lea şi împăratul Ion Vatatses din Niceea împotriva Latinilor din Constantinopol. Papa încearcă să înduplece pe Assan să revie. Nu reuşeşte însă. Atunci îl excomunică şi invită, în 1238, pe regele Ungariei, să întreprindă o expediţie împotriva lui. (1). Invazia Tătarilor din 1241, împiedică rea- lizarea acestei expediţii. Legăturile între Bulgari, Români şi Bizantini se strâng din ce în ce mai mult. Assan al II-lea îşi dă fata după Teodoros II Lascaris (2), care în 1254, avea să devină împăratul Niceiei. Influenţa bizantină şi a ortodoxismului îşi reia preponderenţa dincoace şi dincolo de Dunăre. Iată, însă, că se produce groaznica năvălire a Tătarilor din 1241. Aceasta rupe unitatea imperiului româno-bulgar, tocmai în ar.ul în care şi Assan al II-lea moare. Tătarii îşi întind stăpânirea peste ţările din dreapta Dunării. Un călugăr occidental, trimis în misiune la ei în anul 1253, vorbind de ţările tributare lor, numeşte, în ordine dela miazănoapte spre miazăzi, Valachia lui Assan, apoi Bulgaria (3). Din noua ordine de lucruri, Ungurii caută să profite. O diplomă a regelui unguresc, din 1247, arată, că a supus o parte din Ţara Românească, afară de voievodatul lui Lythuon în Oltenia şi al lui Seneslau la răsărit de Olt. (4). Posesiunile acestea, însă, nu erau toc- mai sigure, căci în 1254, Bela al iV-lea scrie Papei, că a aşezat pe Ioaniţi „în loc foarte periclitat, la hotarele Cumanilor şi Bulgarilor, de unde spera a propagă, prin dânşii şi cu favoarea scaunului apos- tolic, resadul credinţei catolic j pe toată întinderea Dunării până la mare" (5). , Temerile regelui unguresc erau întemeiate, căci Bulgarii pro- fită de războiul ivit în 1260 Litre Bela al IV-lea şi Ottokar al Boe- miei, ca să năvălească şi să cuprindă banatul Severinului. (6). Aceasta însemnează respingerea îndărăt a catolicismului, şi resta- bilirea influenţei bizantine la nord de Dunăre şi în regiunea Olteniei. In timpul acestor desfăşurări de evenimente, centrul politic dela Curtea-de-Argeş, a trebuit să fie adesea ameninţat a fi înghiţit de Unguri, despuiat în favoarea Teutonilor sau a Ioaniţilcr, însfârşit, catolicizat. (1). Onciul, P 41, Doc. I, 164. (2'. Şincai, I, P- 439- (3'. Onciul, op. ai. p. 29. (4I. Ibid. p. 3?- 15). Onciu1, P- 48- ţOj. Onciul, P- 49- www.dacoromanica.ro m 6, îaFrAU Interesul politic, social, religios, al domnitorului român, erâ să fie cu tărie de partea ţarului român o-bulgar şi a împăratului din Niceea. După moartea lui Assan al Il-lea, puterea bulgară scade, iar cea a împăratului din Niceea creşte, din potrivă, repede. Bizantinii se folosesc de slăbiciunea Bulgarilor şi le ieau cetăţi şi teritorii. Subt Teodor al Il-lea Lascaris, Bulgarii, şi prin urmare şi aliaţi1 lor, Românii, privesc spre Niceea. In 1258, murind ţarul Kaloman al Il-lea, îi succede Mitses. Acesta însă e imediat atacat de Constantin Assan Teches (1258—1277) la Târnova. Mitses caută mai întâiu refugiu la Mesembria, apoi, nesimţindu-se sigur, fuge la Teodor Lascaris, la Niceea. Acesta îl căsătoreşte cu una din ficele sale. (1). Constantin Assan Teches, voind să-şi asigure tronul, caută să-şi Inobileze numele printr’o căsătorie cu o princesă bizantină, ca să stăvilească intrigile lui Mitses. Curtea bizantină din Niceea erâ prea diplomată, ca să-l refuze. Căsătoria se face (2). Din toate acestea vedem câtă influenţă şi putere au căpătat în acest timp, împăraţii bizantini din Niceea, către cari se îndreaptă acum toate privirile ortodoxilor. Cu suirea pe tron a lui Mihail Pa- leologul, prestigiul acesta creşte şi mai mult, mai ales după recuce- rirea Constantinopolului şi desfiinţarea imperiului latin (3I. E adevărat că Mihail Paleologul e atacat de Constantin Assan Teches, pus la cale de soţia sa Teodora, care voia să se răsbune pen- tru orbirea fratelui său mai mic, Ioan (4), dar acest eveniment rămâne fără ecou pentru prestigiul Bizantinilor. In mijlocul acestor evenimente trebuieşte căutată data construirei bisericii Domneşti din Curtea-de-Argeş. împăraţii Ioan al III-lea, Duca Vatatses şi Teodor Lascaris: au preparat terenul pentru o uniune a ortodoxilor în potriva catolicilor. Domnitorul dela Curtea-de-Argeş, aderând la alianţa româno- bulgară-bizantină, e ajutat în lupta ce aveâ de întreprins împotriva Ungurilor şi a Catolicismului. împăratul din Niceea li trimete cei mai buni meşteri pentru a ridică un monument ortodox capabil să izbească imaginaţia locuito- rilor de prin prejur, şi să înlesnească propaganda ortodoxă. De aceea, dar, constatăm o mare asemănare (5) între felul de (I). George Acropolit, cap. 73; 2 Nic. Gregoras, III. I2), Bonn. p. 60—fir. (â), Nic. Gregoras, ibid. (3). Jbid. IV, 2 p. 86 sq. (4I Nic. Gregoras, IV, 5—6, p. 99 sp. şi Pachimer, c. II, 26, p. 138. (5', Choisy, L’art de batir c/iez ies Byzantins, pi, II, III şi V, www.dacoromanica.ro B'SEfUCA DOMNEASCA lă9 construcţie a monumentelor din Nicomedia, Efes, şi mai ales din Niceea, al bisericii Cahrie Djami din Constantinopol şi cel al Bi- sericii noastre Domneşti: straturi de trei cărămizi, despărţite de moaloane înnecate în mortar (i). Clădirea bisericii Domneşti a fost probabil făcută după invazia Tătarilor din 1241 (2). Consacrarea bisericii, sfântului Nicolae, face plausibilă ipoteza, că ctitorul să se fi numit Nicolae (3). E curioasă de altfel constatarea, că în Curtea-de-Argeş se găsiau, şi se găsesc încă, mai multe bise- rici cu hramul sfântului Nicolae (4). Biserica Domnească a stat câtăva vreme fără pictură. Dovadă sunt inscripţiunile greceşti, pe cari le găsim pe tencuiala veche, îngrijită, pusă pe mortarul cari uneşte cărămizile. Una din aceste inscripţii se vede în hartex, la stânga intrării: Spae X[piai]ă piu xal E&avţye- Atarpa jxou] (5). . Decorarea picturală a bisericii Domneşti a început probabil cu un an, doi, sau mai mulţi, înainte de 1262. Dar dela zidirea monumentului şi până îa această dată se făcuse, probabil, o schimbare la domnie. De aici poate, provine reprezentarea de două ori a domnitorului: odată in nartex, a doua oară în faţa altarului, în costume diferite. In absida principală avem admirabila frescă a Maicii Domnului, (x). Voiu arătă aiurea asemănările de structură arhitectonică. (a). Teoria d-lui arhitect Antonescu (Arhitectura religioasă la Români, din Arta şi Literatura Română, IX (1905) Na. 4, p. 198—203', care, constatând o ase- mănare Intre planul bisericii Teotokos din C-pol (cunoscută mai bine sub nu- mele de Killise-Djami) şi biserica Domnească, conchide că aceasta din urmă a fost ridicată In veacul al X-lea sau al Xl-lea, nu se poate susţine. Planul de cruce greacă apare în veacul al X-lea bine alcătuit, dar după el se zidesc monumente şi In veacurile următoare. Ch. Diehl, Mantiei d’art bys. p. 408 sq. (3) . Ipoteza această a emis-o, pentru întâia oara, d. N. I. Apostolescu In in- teresanta sa lucrare Cetăţile lui Negru Vodă Jgi ale lui Ţepeş, Extras din Rei * 3 4 5 viata Armatei, 1910, p. 14), numai că d-sa, neputând cunoaşte data descoperită acum, 1262, a fost condus să socotească pe ctitor ca fiind domnitorul Nicolâe Alexandru Basarab, pe care înclină a-1 identifică cu Negru Vodă. (4) . La răsărit de biserica Domnească se ridică pe un deal, Sân-Nicoară. In afară de construcţie, numele însuşi ne indică o epocă veche bizantină. Faptul că avem sân In loc de sfânt ne arată că cuvântul e de formaţiune ante slavă. Ni- coară apoi, vine dela Nicola. Rotacizarea lui l In r a dat Nicora, iar o schim- băndu-se înaintea lui ă In oa, s’a ajuns la forma Nicoară. Afară de această bi- serică, a mai fost o mică bisericuţă, în vremea lui Neagoe, mai la nord de ac- tuala biserică episcopală, consacrată tot sf. Nicolae (N. I. Apostolescu, op- cit., p 15). ‘ (5) . v In loc de y- www.dacoromanica.ro O. taFrai! IgO încadrată, la dreapta de sf. Nicolae şi de arhaghelul Mihail, la stânga de sf. Ioan Chrisostomul şi de arhanghelul Gabriel (Fig. 5). Scena aceasta nu pare fortuită. www.dacoromanica.ro Biserica domneascA 161 In bisericile bizantine se reprezintă Maica Domnului în absidă, de obiceiu singură, ca la Sf. Sofie din Salonic sau încadrată de doi arhangheli. La Parenzo figurează, pe lângă cei doi arhangheli şi câţiva sfinţi, între cari sfântul Maur, care prezintă Maicii Domnului pe episcopul Eufrasius, fundatorul basilicii, însoţit de arhidiaconul Claudius şi de fiul acestui demnitar, numit tot Eufrasius 1). Am putea dar face ipoteza, că domnitorul, care a construit bi- serica se numiâ probabil, Nicolae, iar cel ce a sfârşit decorarea ei se chemă Ioan, şi de aceea pictorul a pus la stânga Maicii Domnului pe Sf. Ioan Chrisostomul. Alegerea acestuia, şi nu a sfântului Ioan Botezătorul, a fost făcută din motive estetice de compoziţiune: în faţa unui prelat, cum e sf. Nicolae, trebuia să se puie, ca pereche, tot un prelat. Curtea-de-Argeş, 1 Septemvrie, 191!. O.TAFRALt Ch. Diehl, op. cit., 207. Revista Istorici, 11 www.dacoromanica.ro 7U7: 1609 7132: 1614 ISTORIA ŢERII ROMÂNEŞTI ŞI A MOLDOVEI DE VASILE BUHÂESCUL CĂMĂRAŞUL (Urmare şi sfârşit). Ţara Românească 38. Radul Vodă al noaolea, fiiul Mihnei Vodă, au venit domn dela Poartă, şi îndată ş’au împăcat ţara cu megifaşii şi cu toţi să avea bine. Iar unii din bolarl vrănd cu vi- cleşug să-l omoare, şi simţind Radul" - Vodă, i-au omorât pre toţi; apoi l-au mutat Impărăţila la scaun, la Moldova, aducându-1 Schindir Paşa, când au prins şi pre doamna a Ieremiei Vodă, domnind ani 5. 39. Alexandru Vodă al patrulea au luat domnie dela Poartă, dar pănă a venit la scaun, bolaril rădicase domn pre Gnvriil Moghila Vodfâ], carele ln- Moldova 39: Ştefan Vodă al noaol6, ce i-au zis Tumşa, au fost moldovan den sat den OteştI, dela Putna, şi aflăndu-sâ el la Poartă, pre lângă capichehalale, şi fă. căndu-să cunoscut Porţii, şi căpetenii- lor, ş’au luat domnita. Şi viind la scaun iar Constandin Vod[ă] şi cu frate-său Alixandru Vodă, cu oaste leşască au venit asupra lui, şi fură biruiţi de Ştefan Vodă, cât şi Con- standin Vodă căzănd In măna unui Tă- tar, şi vrând să-l ducă la hanul, s'au Irmecat In apa Daşiului cu Tătar[I] cu tot, iar pre Alixandru Vodă şi pre Po- toschi, capul oştii leşăştl, prinzăndu-i Ştefan Vodă, i-au trimis la Împărăţie. Care Alexandru Vod[ă] au căzut la l£ge turcească, iar Potoschi au eşit cu răscumpărare. Şi toţi bolaril de casa Ieremiei Vodă, căzând pe mâna lui Ştefan Vodă i-au omorât; şi cum s’âu Început domniră lui cu vărsări de sănge, tot aşa au ţinut. Toţi bo- laril avea grija morţii în tot ciasul, şi urăndu-1, s'au ispitit cu o s£mă de slu- jitori, să-l scoată den domnie, ce mai multă răotate ş’au făcut: că fiind bi. ruitorlu Ştefan Vod[ă] şi căzănd acela In măinile lui, pre toţi i-au omorât. Mai 7118: 1610 www.dacoromanica.ro ÎSfORIA TERII ROMÂNEŞTI ŞI A MOLDOVEI 163 7126: 1618 ţelegând de Alexandru Vodfa], fără nici o pricină au lăsat scaunul şi s'au dus la Ţarigrad. Ce in scurtă vrâtne, Alexandru Vodă au mers cu. Schindir Paşa In Ţara Leşască asupra Ldşilor, unde au făcut şi biruinţă, şi intor- cându-să la scaun şi Invrăjbindu-să cil botaril, venit-au un Lupul, bolar pribeag, cu oaste ungurească şi au gonit pre Alexandru Vodă din scaun, şi multe răutăţi a făcut Lupul acela; câţi Greci au aflat pre toţi i-au tăiat. Căt au domnit Alexandru Vodă, nu scrie; iar prin socotâlă, au domnit ani 4. 40. Gavriil Moghila Vod[ă], numit «11 acest nume, aflăndu-să la Poartă avea mertic dela împăratul căte z6ce gal- beni pe fi. Şi după ce au mazilit Ifji- părăţiia pre Alexandru Vod[ă], i-au dat Iui domnita; atuncea, făcând pre Lupul, ce! mai sus,,numit, spătar mare, venit-au poruncă dela împărăţie lui Gavrilâ Vodă să meargă cu Schindir Paşa la oaste. Si ştiind Schindir Paşa pre Lupul că iaste protivnec împărăţiei şi făcuse atâtea jafuri ţării, l-au prins şi l-au înţepat. In scurtă vrdme viind mazilie lui Gavrilă Vodă, au trecut in Ţara Un- gurească, şi acolo ş’aUj şfârşit viaţa. Cât au domnit, nu scrie; dar prin soco- teiă, ani 1. pre urmă l-au gonit den scaun, doamna Ieremiel Vod[ă] cu filul ei, Bogdan. Domnit-au ani 5 40. Doamna Ieremiel Vodă, cu fii-său, Bogdan Vodă, au gonit pre Ştefan Vodfâ] Tomşa den scaun, şi apucând scaunul l-au ţinut până la un an In putere leşască; iat Impărăţila trimiţând pre Schindir Paşa cu Radul Vodă să-l aşeze In scâun. Doamna Ieremiel Vodă vrănd să fugă spre ţara leşască, au ajuns-o Turcit la Drăgăşanî şi o au robit-o Împreună cu fii-său, căt la mare ocară au ajuns casa Ieremiel Vodă, făcăndu-o pre dănsa cadănă şi pre fii- său Turc. Domnit-au ant 1. 41, Radul Vodă cel Mare, unul numit cu acest nume, l-au mutat Impărăţila din Ţara Rumănească la Moldova, a- ducându-1 la scaun Schindir Paşa. Fă- cusă Radul Vodă datorie creştinăscâ cu doamna Ieremiel Vodă, scriindu-i să fuga den scaun, şi ea, neascultănd, au venit la primejdie. Bolnăvit-au Radul Vocjă de ochi şi, fără mazilie, s’au dus Ia Ţarigrad, domnind ani 3. 7I23 1615 7124 1616 www.dacoromanica.ro 164 EM. E ltRETZULfiâdtJ 41. 7127: Radul Vodă cu a doao domnie, Aiul 1619 Mihnei Vodă, au venit cu domn;e dela Poartă,şi cu cinste au domnit. Mers-au şi cu Sultan Suleiman, Împărat, cu oştile ia Hotin, Împotriva Leşilor, şi fiind om vrednic, Întreg la minte, (ă- cut-auşi slujbă plăcută Împăratului, la Hotin, stând şi el mijloc la legătura păcii ce s’au făcut Intre împărăţie cu Ltfsil, şi după aceia l-au mutat Im- părăţila cu domnila la ţara Moldovei; iar In locul lui au rămas la domnie fii-său, Alexandru Vodă. Domnit-au Radul Vodă, ani 3 plfini]. La Ţara Rumânâscă era cu domnila tot Radul Vodă, apoi l-au mutat la Moldava. 42. Gaşpar Vodă, unul numit cu acest nume, de nămul său italilan frănc, fiind terziman mare la Poartă, şi fă- când slujbă împărăţiei la mijlocul pă- cel ce să făcuse Intre Impărăţila ntfm- ţulul cu Turcii, i-au dat domnila. Cu greu fiind ţării, neştiind limba, cum şi obiceiurile, ci măcar că fusese om de Poartă, dar viind la Poartă, Îndată ş’au Întins gândul spre creştinătate ajungăndu-să cu LeşiI să să rădice a- supra Turcilor. înţelegând Impărăţila au trimis pre un Schimni aga, să-l maziiescă; iar Gaşpar Vodă au tăiat pre Turci Împreună cu Schimni aga, şi Îndată aducând oaste lcşască cu hatmanii lor, s’au lovit la Ţuţora cu Schindir Paşa şi cu hanul, şi fură bi- ruiţi LeşiI, căt amândoi hatmanii le- şâşti au perit: Jilcovschil hatmanul şi cu Coneţ Polschil hatmanul Polonii. Gaşpai* Vod[ă], încă fugind noapte den oaste să scape, l-au omorât unii den boDril lui: ŞăptelicI hatman şi cu Goe postelnecul, domnind ani a- 43 Alexandru Vodă Uilaş al cinceie, fii ui lui Ilitaş Vodă, nepot de filu lui Pătru Vodă Rareş, viind cu domnila dela Poartă, Intăi lui Şăptcli(\hatma- nul fi lui Goe postjelnic] le-au tăiat capetele. In vreme domniei lui au ve- nit sultan, Osman, Împăratul turcesc, cu multă putere la Hotin asupra Le- şilor, unde s'au bătut 40 de zile cu LeşiI, şi nu s’au ales biruinţa la or- die; iar in Ţara Leşască cu mare'pa- gfujbă au fostLeşilor, că căt-au ajuns Tătarii, tot au prădat şi au ars. Spri- jineia cea mai multă a oştii leşăşti era Cozacit, şi In cea de pre urmă, au fă- cut pace. Alexandru Vodă au rămas de cătră împărăţie In urgie, pentru conace şi pentru poduri, că nu le-au grijit, şi l-au mazilit, domnind ani 1, 7127: 1619 7129 1621 www.dacoromanica.ro 7131: i6a3 ISTORIA ŢF.RII ^ROMÂNEŞTI ŞI A MOLDOVEI______________________________________________________________________________________________ 165 42. Alexandru Vodâ al cincelea, firul Radului Vodă, au stătut la domnita Ţării Rumăneştl In locultătăne-său, tânăr fiind, dar bolaril şi ţara eră la o credinţă cu dânsul. Apoi s’au rădicat călăraşii de Ploeştl, şi de MăneştI, şi dela Gherghlţă, şi Împreună cu roşii, s’au rădicat asupra lui Alexandru Vodă, ca să-l scoată den domnie, Iar bolaril, fiind una cu Domnul, I au biruit pre călăraşi, şi l-au prins şi l-au tăiat. Să mal rădicase şi nişte boiarl oltdnl, ispitind să facă domn pre un Paisie Călugărul, şi Iar l-au prins Alexandru Vod[ă] şi_I-au omorâtşi mazilindu-1 Impărăţila, els’a dus la Poartă, dom- nind ani 4. 44. .Ştefan Tomşa Vodă cu a doao domnie viind la scaun, îndată s’au apucat de au făcut mănăstirea Solea, cum şi besărica den curte. Schimbat Ştefan Vod[ă], de firea cea dintăiustă- pănind cu linişte; numai Radul Vodă, domnul muntenesc, nelăsăndu-1 In pace, ce amestecăndu-1 la Poartă, i-au venit mazilie. Până la acastă domnie a lui Ştefan Vodă, la toate birurile ţării să ţinea tn sămă la vistieria 1 npâ- răttfscă 5000 de galbeni, ldfile doro- banţilor. Domnit-au ani 1. Pre acăste vrămt, sultanul Osman Intorcăndu-să dela Hotin, dând vina pre lanictfrl că n’au stătut bine la războlu cum să cade, s’au rădicat cu zorba asupra lui, căt dintru alasta i-au fost şi peirea, şi au rădicat Împărat pre Sultan Mustafa. 45. Radul Vodâ cel Mare cu a doao domnie om deplin, la alte trebl În- treg la fire, cuvântul lui era ca o pra- vilă tuturor, judecătorlu, ţi cumpănit la toate, pre boiarl II cinstila. Numai precum nimeni In lume nu e făr[ă] de greşală, aşa şi Radul Vodă cu mare pustiitate ţării, şi pricina era pentru multă mândrie ce avea, ţiindu-şl curtla sa cu marc podoabă, până şi copiii den casă cu fotaze la cal. Ra- dul Vodă domnia la Moldova, Iar fii- său, Alixandru Vodă, In Ţara Rumă- născă. La acastă domnie au făcut nuntă fii-său la Tecuci, cu fiica lui Scărlet, om vestit Intre Ţârigrădeni, Ia care veselie au fost adunate doao ţări: Moldova şi Ţara Rumănăscă, scaunele bolarilor Moldovei den drăpta, şi a Muntenilor den stânga, unde şi soli de la Unguri şi de la câţiva domni leşeşti au venit cu daruT, petrecând intru acea veselie doao săptămâni cu marc cinste şi pohvală. In zililc lui arzând curţile domneşti In Iaşi, s’au 7i3o: 1622 7i3i: 1623 www.dacoromanica.ro 7136: 1628 7138: 1630 166 EM. E. KRETZULKSCU 43. Alexandru Vodă Ililaş, cu a doao domnie au venit de Ia Poartă, şi au -domnit ani' 2 . . La această vreme, In anul dela 1624, Sultan Murat, feciorul lui Sultan Ah- mut, au Luat cetatea Vavilonul cea mare şi In toată lumea vestită. 44. Leon Vodă, unul numitcu acest nume, fiul lui Ştefan Tomsa Vodă, viind cu d^mnila dela Poartă, multe şi mari greotăţl au pus pre locuitori, căt s’au spart ţara, şi pre boTaril carii ţinea birul ţinuturilor, silindu-i de istovul banilor la vistierie, n-au mai putut stă, ci au fugit In Ţara Ungurescă, şi de acolo viind cu ajutor dela Unguri Împotriva lui Leon Vodă. Văzând bo- larilcă Intr’alt chip nu se pot mântui de Leon Vodă, căzut-au cu toţi la Abaza Paşa dela Silistra, arătând faptele lui Leon Vodă, şi ştiind Paşa de răsipa mutat In târg, In Hărlău, unde au şi < murit In scaun, domnind ani 3. Auasta laste Întâia ardere a curţi- lor domneşti. 46. Miron Barnovschil Moghila Vodă, unul numit cu acest nume, carele au fost hatman, şi după moartea Radului Vodă 1-aj rădicat bolaril la domnie, şi ţara fiind stricată de Radul Vodă, pus-aubir ţării numai o dată, Intr’un an, şi In puţină vr678 www.dacoromanica.ro EM. E. KREfZtJLEâCtj lU_ 54. 7187: Şărban Cantacuzino Vodă, al doilea 1679 numit cu acest nume, fiiul lui Con- stantin Postelnic], era bolariă logo- thet mare; şi In vremea cănd au ră- dicat Cara Mustafa Paşa de Silistra pre Ghica Vodă den Bucureşti, el s’au dat In cunoştinţă cu paşa, dăruindu-1 un cal prea frumos şi cu aceasta să fă* cusă prii'aten'acelui paşă. iiecfl Intăm- plăndu-să de au căzut acel paşă, Răchi p calmacan, cu mijlocul lut au scos pre fraţii lui din măna lui Grigorie Vodă, pre urmă făcându-să şi vezir azim, l-au dat doirînila, carele dăca au venit la scaun, multe şi mari tirănil au făcut pre mulţi au omorăt, multe case de bolarl şi de slujitori' au dezrădăcinat, birul ţării cu mare pradă şi asupreală, nevoe mare şi nespusă tuturor. Pre acea vrtfme, Impărăţilaau fătul mare gătire de oaste asupra Nemţilor, tinde şi Şărban Vod[ă] âu fost orân- duit, ca şi Duca Vodă dela Moldova de au mers la Becifl, şi rău l-au bătut Ntfmţil. Constantin Stolnecul, văzănd atâtea 'tirănil ale frăţine-său Şărban Vodă, nici preeliubindu-Işi încă vrând să să hainească de către Turci, 1-au o- trăvit, domnind ani 10. ’ Preacea vrrfme mers-au Cară Muşi afa Paşa, vezir Azimul, la Cahrin, de. a luat cetatea dela Căzaci şi au răsipit-o pănă In temelie, şi la întorsul vezi- rului, Duca Vodă ispitind să să muie cu domnila la Moldova, Îndemnaţi fiind boiaril Moldovei de dânsul, au părăt pre Antonie Vodă cu străin - bătate la veziriăl şi I au mazilit, dom- nind ani a. 62. Duca Vodă, cu a treia domnie l a 7*87 mutat Impărăţila din Ţâra Runăiiâsca *<>79 li Moldova, şi având el credinţă înnre la Turci l-au dat şi Ucraina la stăpâ- nirea sa,--ci neschimbat den firea sa cea, lacomă la avuţie,*ţ)us-au dârtgrtfle pre ' ţară, atăta" căt au lutt tot de pre la oameni; ci unii din bolari, văzănd atâta lăcomie a Ducă* Vodă, s’au ajun3 cu Lepuşnănil, Orheianil şi Sorocănii, ca să să rădice asupra Ducă! Vodă, dar n’au apucat, că luănd vâste Duca Vodă, l-au prins pre acel boiarl anume Gheuca Vistfilar] şi Bogdan vel jitm- cer şi Lupul Slugâr şi le-au tăiat ca- petele, şi după această marehevoe au făcut şi. altor bolarl pentru bani. Lua- t-au dela Ursachi Vist[ilar] 250 de pungi cu închisori In temniţă pănă l-au omorăt, şi alţi bolarl mari In heare şi la Închisori, jupănâse era legate la pusei. Toate Închisorile era pline de oameni şi de fămel, marc tiiănie şl urgila lui D[u]mn[e]zeu asupra noro- dqluLpe.ntru păcatele lor: Şi care cunt scăpa den Închisoare, îşi lăsa fâmeilt: şi copiii şi fugita; stinsu-s’au casele boereşti şi ţara de tot. Apoi l-au tosărdit D[u]mn[e]zeu şi pre el, că tt\- torcăndu-să dela Beci l-au robit Leşii •den sat din Domneşti, fiind I’eticcetco cap oştii, şi au murit In Ţara I eşască, domnind ani 4. ' www.dacoromanica.ro tSÎORÎA TERII ROMANEŞTI ŞI A MOLDOVEI 175 7197: 1689 La Ţara Rumănăscă era cu domnita tot Sărban Vodă. 55. Costandin Basaraba Vodă, al doilea numit cu acest nume ce î-au zis Brăncoveanul, den bolarl de ţară de n£mul Băsărăbeştilor, l-au rădicat bo- faril la domnie cu ştirba Porţii, In locul lur Şârban Vodă; căruia slujindu-i no- rocirea de'l-aufostdomnila Îndelungată s'au Îmbogăţit foarte: şi el, şi bolaril lut," căt altă dată n'au mal fost, şi s’au vestit numele de bogăţie, cât era şi biruitorii! la toate c£le ce vrea’a face tot cu bani; dar şi lacom, că el au scos Întâi văcăritul In ţară şi au mai adaos şi la birul ţării 250 de pungi, scoţăndu-şl hatişerif dela împărăţie, de domnie vdcinică.Multeafiieste'câturl făcea şi Intre domniile Moldovei, scihim- băndu-să adesea tot de pe voia lui, ’şi 63. Dumitraşco Vodă Cantacozino cu k doao domnie viind la scaun, iar greu şi nevoe tuturor, silind să nu mai rămăe nimic In ţară. Boiaril văzând nevoia au pribegit toţi In Ţara Rumă- născă şi de acolo au mers la Suleiman Paşa de obluciţă, ajutăndu-le şi Şărban Vodă, le-au dat domn dintru el pre Cantemir Vodă. Pre această vreme au fost foamete mare In ţară, căt au mâncat şi om pre om, şi lupii Încă se Învăţase de mâncau oameni. Domnit-au ani 1. 64. Costandin Cantemir Vodă bătrânul, al doilea numit cu acest nume, de locul său au fost dela Tobac, den oameni de jos, fălcian, au fost şi ceauş spătăresc In Ţara Rumănească şi căpitan mare aicea, până apoi au 'ajuns şi cliăcet • mare, bun, viteaz şi blând ia fire, ne- lacom, necărturar,dar slujit şi la toate priceput şilntreg-la sfat. Venitul ţ.inl era prea puţin, căci ţara era pustiită şi stricată de oşti, partea de sus co- prinsă de LeâşI. Ţrnea Cantemir Vodă slujitori cu leafă de apărarea târgului 'Iaşilor, tâlhărit era mult.'Venit-auSo- beţchil Craiăl leşăsc asupra Tătarilor prin ţâră cu mare pag[u]bă ţării, şi la'lntorsul lui au luat şi moaştele sfântului loan Novâl (1) den Mitropolie den Iaşii ducăndu-să şi Dosothel Mi- tropolitul cu dinsul.—Acest domn au osebit şi dajdea preoţilor den ţărani,— tălat-au şi pre 2 bolarl mari, fraţi: Miron Costin logothet şi frate său. Ve- licico hatman,căci nu-1 băga în seamă, ci-I era lmpotrivitorl de-1 ocăra. Şi a murit In scaun, domnind ani 8. (1) In text: hoiuiA, 719a l6ltţ 7*93 1685 www.dacoromanica.ro li6 JlM. E. KREÎZULESCU pentru aceste fapte să ispitise un Râmi Vezir azimut sâ-1 mazildscă chie- măndu-1 la ‘Poartă cu gănd ca acela; iar apoi, biruind el cu banii, s'au întors înapoi, la scaun, eu pace. Acesta s'au ajuns şi cu Petru, Im* păratul Moscului, luănd soţie şi pre Dumitraşco Vodă Cantemir, asupra Turcilo»; şi pre urmă, el au viclenit şi pre Moscali, aducându-I la cumpăna de peire. Avut-au amestecături şi cu Nemţii) halnindu-să de cătră Impârâţila Tur* cilor. Aceaste fapte ale lui, toate Înţe- legând lnipărăţila şi adăogându-1 cu păra şi Ca[n]tacozineaştiI, casa lui au luat rău sfârşit, că au perit de sabia lui sultan Ahmet, împăratul, împreună cu toţi feciorii lui, jăhuindu-I şi toată avearea lui; ci de au făcut el şi vre-o bunătate, o au biruit cu cele multe rele: domnita lui mal mult de hulă, decât de laudă. Fost-au domnita lui fericită de bogăţie, dar nu de fapte bune lăudată. Domnit-au ani 35 pl[ini]. La Ţara Rumănească eră cu domnila tot Costandin Vodă Brăncoveanul. Intru această vreame s’au aşăzat pace la Carloviţă Intre Impărăţila Turcilor, cu NeamţiI şi cu LeşiI, şi cu Veniţilanii; şi au dat Turcii, Cameniţa, la care mij- loc al păcii fost-au trimis dela îm- părăţie şi vestitul, vridnecul de voi- nica pomenire Alixandru Mavrocor- dat, marele terziman şi tainicul îm- părăţiei. La Ţara Rumâneascâ eră cu domnia tot Costandin Vodă Brăncoveanul. 65. Costandin Vodă al trelle, filfll Ducăl Vodă, s’au isprăvit domnila prin mij- locul lui Costandin Vodă Brânco- veanul, iar bolarilor şi ţării au fost neinulţâmit, că nu era departe de tă- tăne-său, multe dăjdl grele şi obi- ceiuri, au scos pre ţară. El au scos întăl văcăritul In tară, umblând la toate depe sfaturile Brăncovănulul, fâ- căndu-1 ginere. Pre ac< vreme apucase Ltfşii Cetatea Nemţul şi fiind podghlaz la Iaşi, au omorât pre un agă Împără- tesc, ce venise la Costandin Vodâ pen- tru bir, den cară pricină l-au venit mazilia, domnind ani a. 66. Antiohie Vodă,Întâiul numiteu acest nume, filai cel mal mare al lui Cânte, mir Vodă, dăndu-I domnila dela Poartă iar bolnril lui Costantin Duca Vodâ, Îndată au fugit la Ţara Rumănească, 7301: 1693 7304: 1696 www.dacoromanica.ro ISTORIA ŢERI1 ROMANEŞTI ŞI A MOLDOVEI T?7 căci la aed vrdme Brăncovdnul Vodă, cu putdrd bogăţiei lui, fâcd schimbări domnilor Moldovei de pe pohta lut. Trimis-au şi Antiohie Vodă solpre Bogdan hatmanul de au Tăcut jură* m&nt cuBrâncovfinulVodâ,casănu să amdstece unul la domnita altuia. Ci apoi Costandin Vodă Brăncovdnul iar n’au ţinut jurământul, că având prepus pre Antiohie Vodă, că umblă pentru domnila Ţării RumăneştI, să facă domn pre frate-său Dimitrie Vodă, iar au cheltuiP’Brăncovdnul Vodă de . au scos domnia gineie-său, lui Cos¬ tandin Duca Vodă, şi au mazilit pre Antiohie Vodă. Domnita-nu ani 5. 67 La Ţara Rumânească eră cu domnia Costandin Duca Vodă cu a doao 7209 tot Costandin Vodă Brăncoveanu. domnie. Cum cea dintăiă, aşa şi a doao: 1701 tot cu ajutoriăl Brăncoveanulul Vodă au luat domnie; iar apoi Costandin Duca Vodă s’au arătat nemulţămitorlu Brăncoveanulul Vodă, că el au făcut pre Râmi vezir Azimut, de auchiemat pre Brăncoveanul la Poartă, ca să-l ma¬ zilească, şi cătră aedstea avănd şi alte multe necuvioase fapte, asuprind ţara cu multe obicdiitrl reieşi nepurtăndu-să bine cu bolaril, urăndu-1 toţi, au fugit bolaril cel de frunte In Ţara Rjimâ- ndscă; şi Brăncoveanul l-au chivernisit de-a mazilit pre Costandin Vodă, şi au isprăvit domnie lui Mihal Racoviţă Vodă, domnind ani. . . 68. La Ţara Rumânească eră cn domnia Mihal Racoviţă Vodă, unul numit yaia tot Costandin Vodă Brăncoveanu. cu acest nume, fost-au bolar de ţară, 170$ spătar mare, de locul său dela Racova, dela Vasluia şi cu alesul bolarilor s’au făcut domn dela Poartă, de Sultan Mehmet. Cu bine s’au arătat Intăiu tuturor, fără prepusuri, fără grijă, uşa lui deschisă, tuturor le zicea pre nume. El au mărit şi beserica din curte şi au făcut beserica dela vamă, numai domnila l-au fost scurtă,» mazilindu 1 Impărăţila, domnind ani 1. Revista Istorici. ÎS www.dacoromanica.ro TM. E. JtRETZULESCtJ iM Craiul Şfezesc viind In protecţila Turcilor, toată pricina de vrajbă el au fost între Turci şi între Moscali, că den pricina lui stricăndu-săpacea, s'au aţâţat multe turburărl. Intrat-au Tătarii în ţara căzăcească pănăsupt Chiev, de au robit mii de suflete. După aceala s’au făcut şi bătălila de faţă, Moscalii cu Turcii, de s’au vărsat mult sânge nevinovat şi multă creştinătate au căzut In robie ; şi prin mijlocul acestor turburărl au luat Turcil şiHotinul, rană nevindecată Moldovel.de care Innajnte seva arătă. • La Ţara Rumânescă eră cu domnia tot Costandin Vodă Brâncoveanul. 69. Antiohie Vodă, cu a doao domnie, viind la scaun, bine să avea cu bălării câtră toţi cu cinste şi cu o dragoste, milostiv spre partea besericească, şi la Judecăţi groaznec, şi priceput ca şi tată său; iar cănd să judeca cu vre-unbo- lar ales pentru vecinătate, să luneca a da pre om la vecinătate pre lesne. La această domnie ’a lui au făcut şi mănăstirea Mira pre Milcov.El au scos Intăl vedritul pre vinuri, câte doi bani de vadră, şi fumăritul în ţară. Iar după doi ani at domniei sale, l-au venit poruncă dela împărăţie de au mers la TighinO, la lucrul cetăţii, unde era şi Iflsuf Paşa Saraschgriul, şi acolo l-au venit mazilila, domnind ani 2 pl[inl] 70. Mihai Racoviţă Vodă cu a doao domnie la scaun, îndată au stricat obicâiăl cel vechifl al desOtinil, sco- ţând desOtină ţărănOscă pre‘toţi, dela mare pân’la mic, şi pre urmă el au legat-o cu blestem să nu mal fie, şi apoi, iar el o au scos-o; adaos-au şi po- gonăritul de vil cu un zlot mal mult preste un leu, şi vedritul, de vadră câte bani 4. La această vreme au bi- ruit Petru AlexievicI, împăratul Mos- cului, pre Carolifts, craiul Şfezesc, Ia TighinO, împreună cu Mazepa, hatma- nul căzăceşc, carele au viclenit pre Petru, împăratul Moscului, şi sau făcut una cu Şfez ii; ci după venirea Şfezilor la’ Tighina, un gheneral, anume Ioană Lamicovschil, mergând să iarneze Ia Cernăuţi, şi acolo lovindu-1 fără de vOste un .bregadir al Moscalilor, pre toţi ŞlOzil l-au prins, şi l-au omorât. Den care pricină eşind cuvânt dela neprilaten, că cu ştirla lui Mihai Vodă au venit acel Moscali, l-au venit ma- zilila cu urgie, încăpând şi la Edicola, norocul lui că au stătut vezir Azim Numan Paşa Chiprili Olu, şi acela l-au scos den închisoare, Domnit-au ani 2. 7213 >705 7216 1708 www.dacoromanica.ro 71. ISTORIA ŢERtl ROMANEŞTI ŞI A MOLDOVEI 179 ' Costandin Basarabii Vodă au viclenit pre împăratul Moschicesc, că fiind el unit cu Moscalii, Indemnăndu-I să vie asupra Turcilor, făgăduindu-le şi el multă ajutorinţă, dar pre urmă nici unele de acelea n'au fost, aşteptând să vază lntăl biruinţa şi care va fi biruitorii! cu' acela să să unească. La Ţara Rumânească eră 'eu domnia tot Costandin Vodă Brâncoveanul. Ales-au împăratul Moscului pre un gheneral al său, anume Reibnor, cu ia.ooo de oaste călărime şi le-au trimis .cuThoma Ca[n]tacozino,spatariul mun- tenesc, ca să lovească cetatea Brăilil şl apoi să treacă preste Dunăre, să strice podul In urma veziritllul, cari, mergând la Cetate, prea lesne o au luat şi au prădat-o; iar Dunărea n'au apucat a trece, făcăndu-să pace. Nicolae Vodă, unul numit cu acest nume, iilullul Alexandru.Mavrocordat; marele terziman şi tainic împărăţiei, iar muma lui Necolae Vodă, doamna Soltana, au fo3t nepoată de fată lui Alexandru VodăIliIaş,trăgăndu-să den vechiul şi slăvitul neam a lui Ale- xandcu Vodă Bătrânul. Fiind Neculai Vodă terziman, şi la acea fiind laaceastă margine turburărl multe, pentru cre- dinţă l-au dat domnila Moldovei. La acgg una dată intămplăndu-să moarte părintelui său, Alexandru Exaporitul, au făcut multă zăbavă pănă a veni la scaun, om prea învăţat In filosofii, In istorii, şi In altele ce să cad unui domn a şti. Era deplin cu evlavie şi cu multă milă spre mănăstiri şi spre săraci, (era tatăl săracilor, al vădu- velor şi al streinilor), straşnic la ju- decăţi, atâta căt cel mai mulţi, fără divan, plătila strămbătăţile; ţara prea mulţămită, necălcaţi de nimenea, numai unii din bolart In domnila dentăl au arătat nemulţămire şi având neprilaten pre Dovlel Cherel Han, fiind la Poartă l-au venit mazilila, domnind ani i. 72. Dumitraşco Vodă, al doilea numit cu acest nume, fiifll lulCantimir Vodă, s’au făcut domn prin mijlocul Dovlei Cherel Han Au venit de olac la scaun, fiind tţebuinţă de multe porunci Îm- părăteşti, stricăndu-să la acea vreme pacea Intre Turci şi Intre Moscali, ci el încă neaşăzat bine la scaun, îndată şi s’au ajuns cu Petru, Împăratul Mos- cului, că va fi şi el una cu dânşii, cum şi Costandin Brâncoveanul Vodă, dom- nul muntenesc, să unise cu dânşii; şi de faţă să arăta cu Turcii, iar in taină cu Moscalii,şi sosind Moscalii la Mol- dova, el s’au şi dat In partea lor, cu toată gătirea de oaste ce făcuse. Atun- cea era vezir Azim Baltagiul. Intâm- pinatu-s’au oastea moschicească cu oastea turcească la Stânileşti, şi aşa de faţă, foarte iute s’au bătut 3 zile. 7218 1710 7219 1711 www.dacoromanica.ro 180 tu. £. KRE1*ZULESCU La Ţara Rumânească eră cu domnia tot Costandin Vodă Biâncoveanul. şi den armele lor, biruinţa nici la o parte nu s’au ales, dar Încă şi partea cea mal slabă s’au arătat a Moscalilor apropilaţl de mare primejdie, şi nu- mai de căt au făcut pace, Insă cu mare pag[u]bă Moscalilor, că au dat cetatea Azacul, şi altă cetate Şamar, şi altă cetate de la hotar, spre Crăm, o au stricat să nu fie; şi lntorcăndu-să Moscalii, s’au dus şi Dumitraşco Vodă, şi alţi bolarl cu dânşii, prădat-au Tă- tarii ţara foarte răii şi rămăsăse In cumpănă să Re desăvârşit peirea el. Aicea, In Iaşi, fiind scaunul puştiiQ, În- tâi au venit un Curt Paşa, fără nici o poruncă, şi au călmăcămit vre-o zâce zile, aşăzănd şi bolarl la boerie, şi, ce au putut, au apucat şi el den ţari, pănă au venit Lupu Dvor[nec], cai- macam, orânduit de vezirial, şi nepur- tăndu--să si el bine, l-au rădicat vezi- riul In obezi cu rea urgie, Împreună şi cu Antohiejora şi cu Macsut Postelnic], ducindu-I la Închisoare,la Vama. Si In. dată au trimis veziriill pre loanVodă, fiind la acea vrdme terziman mare [In] împărăţie fratele lui, Nicolae Vodă, să fie vechil domniei pănă să va orăndui domn dela Împăratul. Şi atuncea s’au bucurat toată ţara trăgând nădejde de Nicolae Vodă să vie domn, şi nu- mai de cât s’au strâns ţara pre la lo- curile sale şi au stătut Ioan Vodă la scaun pănă ce au venit Necolae Vodă. Iar Dumitraşco Vodă au domnit luni 6- 73. Necolae Alexandru Vodă cu a doao domnie. După hainila lui Dumitraşco Vodă, Impărăţila au ales domn mal de credinţă pre Necolae Vodă, şi sin- gur sultanul Ahmet l-au chlemat şi l-au dat domnila. Purcezând dar, Necolae Vodă la scaun, cu multă bucurie, el au aşteptat ţara, precum şi aiavea după ce au venit li s’au Împlinit bu- curila; şi aproape de Odriia s’au În- tâmpinat şi cu veziriill, BaltagiPaşa, şi cu Dovlel Cherel Han, cari şi el multă dragoste l-au arătat. Iar după 7220 ri7ia www.dacoromanica.ro ISTORIA TERII ROMÂNEŞTI Şl A MOLDOVEI 181 7*a2: I7I4 56. Ştefan Ca[n]tacozino Vodă, unul nu- mit cu acest nume, fiiul lui Costandin Stolnecul, s’au făcut domn prin mij- locul imbrihorulul, ce venise cu ma- zilită lui Costandin Vodă Brănco- veanul. Mult au fost şi el nevoitoriu pentru dezrădăcinarea şi stingerea ca- sei Brăncoveanulul. Făcut-au şi căte ceva bine in ţară, dar au biruit cele rele, cu dăjdl grt-le p.e ţară şi Îm- prumute pre bolarl. Pre urmă l-au ln- tămpinatşi pre el săngele lui Costandin Vodă Brăncoveanul, că l'au omorăt Impărăţila şi pre el, cum şi pre tatăl său, şi pre toţi Ca[n]tacozineaştiI, domnind ani s. La acostă vreme au luat Turcii Moreia, In zilile lui Sultan Ahmct Îm- păratul, fiind cu oştile turceşti Aii Paşa vezir Azimul, ce au vepit la scaun, silit-au de au scos şi pre 3 bolarl Închişi dela Vama: Lupul Dvor[nec], Jora Log[o]f[ât], Mac- sut Postelnic], cum şi pentru scosul robilor, cu ferman Împărătesc mulţime de robi au scos. — Era la acea vreme nenumărate gâlcevi pentru jahurile Turcilor ce făcuse Moldovei, şi acest domn, tare l-au sprijinit pe lăcuitorl, atâta căt pentru jahurile turceşti, aşa şi de alte gâlcevi ce avea Nohail cu ţara, toate le-au potolit, că nu eşila ha- nul nici dintr’o pohtă a lui Necolae Vodă, Intru atăta dragoste 11 avea. în mierare iaste fiind ţara atâta de pră- • dată, apoi că stătuse LdşiI, oastea lui Haleţchi, de au ernat In ţară, când şi Stanislav craiăl, teptil au venit prin Iaşi, şi s’au Împreunat cu Necolae Vodă, iar pre urmă l-au cunoscut Ne- colae Vodă şi mare cinste l-au dat» şi căt cu uşoare dăjdl au chivirnisit Necolae. Vodă, toate poruncile Împă- răteşti, nici un obiceiă n’au scos, ci Încă au rădicat toate obiceiurile rele: pogonăritul, ţigânăritul şi doi bani din vedrit, desetina de pre bolarl şi de pre alte bresle, — ertat-au dajdea arhiereilor, a mănăstirilor şi a preo- ţilor, legănd cu testamentun Întărite cu blestem de patriarhi, ce se Întâm- plase aice: chir SamuiI al Alexan- driel 'şi chir Hrisanth al Ierusalimului. Slobod la mănâ şi statornic la cuvânt, pre bolarl II cinstita, pre săraci ni- mene nu-I călca şi ţara prea mulţămită cu el. Era bi[l]şug mare In toate roa- dele pământului In zilele lui. La a- castă vreme au făcut Turcii, Hotinul, unde şi Necolae Vodă au fost orân- duit cu Apţi Paşa, sarascherifll, şi cu Hanul. Vrut-au Turcii să Ia şi Soroca şi cu multă nevoi nţă au isprăvit Ne- colae Vodă de n’au luat, şi plăcând toate slujbele Iul Necolae Vodă împă- răţiei, l-au mutat in Ţara Rumănescă, domnind ani 4, luni 4. www.dacoromanica.ro 1S2 EM. E. KRETZOLESCU 7234 : *716 7235 : 17*7 57. Necolae Vodă, unul numit cu acest nume, împărăţia, de bună voe, fără nici o rugăminte 1 au mutat dela Mol- dova la Ţara Rumănească, Carele, dacă s'au aşezat la scaun, s’au cunoscut la toţi, că domnul iaste Înţelept, blând şi bun, şi bolaril îl iubila văzănd bu- nătatea lui, şi dragoste cătră toţi. Dările ţârii, nu afară de obiediti. Vrând domnul, precum au rămas mulţămită Moldova, aşa şi Ţara RumăneasGă, şi aflăndu-să Intru atâta fericire, iată i-au sosit şi Întristare : că întâi doamnă-sa Polherila, s’au pristăvit; după aceasta dilavolul, cela ce nu va binele cre- ştinilor, Intrând în inimile a unorâ din bolari, anume: BarbulSărdaridl.Cornea şi .Bengescul, l-au îndemnat de s’au viclenit de cătră domn, şi s’au unit cu o seamă de catane ce eşise preste Olt, şi acel bolari au mal tras cătră sine şi pre alţii: pre Golescul cel prea iubit de Necolae Vodă, şi pre Bâleanul, şi pre Bojoreanul, fiind toţi la un cu- vânt sfătuiţi; şi, îndemnaţi şi deAnthim Mitropolitul, au adus catane la Buc[u]- reştl şi au datpre-Domn Înmâna ca- znelor, jăfuindu-1 de toate ce au avut, cura şi pre alţi al lui şi tot oraşul, şi ducăndu-1 la Sibiid, cu cinste l-au ţinut Ştainvil ghen[e]ral, păn’ la a- şăzarea păcii, cerând solii pre Necolae Vodă; iar boiaril şi-au prăpădit pl[aiul] de ţară de peste Olt, luându-1 Nemţii. Şi ad domnit Necolae Vodă ani I. 53. Ioan Vodă, unul numit cu acest nume fratele lui Necolae Vodă. înţelegând împărăţia că au venit catane In ţară 74. Mihal Racoviţă Vodă, cu a treia domnie, viind la scaun, In vrdme ce stricase Turcii pacea cu NdmţiI, Îndată unii din bolaril ţării, Vasilie Caurul Stolnec, şi alţii, luând fumuri in ca- pete, au fugit in Ţara Ungufdscă şi au scos o sdmă de catane, cu un căpitan, anume Frenţd şi au apucat Cetatea Ndmţul şi Caşinul. Şi de acolo multă pradă ţării făcând, până au venit pod- ghlaz şi asupra lui Mihal Vodă să-l prinză. Iar Mihal Vodă, având oaste supusă, Tătari, l-au lovit pre catalfe şi l-au biruit, şi’ncăşi preFrenţd cap[i]- t[an], capul oştii, l-au prins viu şi l-au tăiat capul. Băgat-au Mihal Vodă, Tă* tari In trei rânduri in ţară, ca să go- ndscă pre Ndmţl şi pre catane din ce- tatea Ndmţul şi din Caşin, şi din Mira; iar Tătarii n’au umblat de pre catane, ci au prădat ţara preste Şiret şi au robit mii de mii de suflete. — Mers-au Mihal Vodă şi in Ţara Ungurdscă cu sultan Sarascher, cu Tătarii, de au fă- cut mare pradă, şi după aeasta, ţara fiind stricată de oşti, neavăr.d de unde să mal Ia bani, scos-au multe obied- purl rdle pre ţară, care nu mal fusdse: prisăcărit, morărit, cărcumărit, de- slatină, au luat ţăiăndşte dela toţi» odată şi îndoită desetină, mal pre rmă au scos şi vâcâritul, carele era legat cu mare blestem; iar după a- ceaste luat-au şi mulţi bani Împrumut dela bolari şi dela neguţ[ă]torI, şi In- vrăjbindu-să eu Necolae Vodă, dom- nul Ţării RumăneştI, carele era putdr- nec şi credineos Porţii, pentru nişte bolari muntănl, ce fugise la Moldova şi el pre porunca impărătdscă nevrănd să-I dea, l-au venit şi mazilila. Şi au rămas toţi bolaiil păgubaşi de banii Împrumutării, de au plătit dela casele lor. Domnit-au ani 11. . Pre adastă vreame au fost omor mare de eitimă In toată ţara Moldovei 7224: 1716 www.dacoromanica.ro ISTORIA ŢERII ROMÂNEŞTI ŞI A MOLDOVEI 18.1 7227 : 1719 şi au luat pre Necolae Vodă, au dat domnita lui Ion Vodă, fiind cre- dincios împărăţiei, terziman mare, şi l-au dat şi oaste de l-au adus la scaun, şi au străns ţara că era bejănită, şi fiind om bun şi cu dragoste spre toţi, să unise cu Munteanil prea bine. Intru acest an, împăratul nemţesc, văzând că l-au slujit norocul bine în anul trecut, au pus gând să Ia cetatea Beli gradul, şi făcând mare gătire s'au bătut cu Turcii la Beligrad, fiind cap oştii nem- ţeşti prinţep Evghenie, marele ghene- ral, iar pre ostile turceşti, Halii Paşa, Ci iarăşi izbânda au fost a Nemţilor. Şi au luat cetatea Beligradul Văzând împăratul turcesc că Intru aceşti doi ani nu l-au slujit norocirea,şi au pră- pădit şi doao cetăţi, au făcut pace cu Nemţii, unde şi Ioan Vodă au fost orânduit de au mers la Bujoroviţă, unde s’au aşezat pacea, şi den porunca împărătească au cerut solii turceşti şi pre Nicolae Vodă, şi l-au slobozit. După ce s’au întors loanVodă la scaun, curând au murit, cu multă părere de rău Muntenilor, domnind ani 2. 59. Necolae Vodă cu a doao domnie In Ţara Rumăneascâ, după moartea fră- ţine-său, Iui Ioan Vodă. Ştiind Iinpă- răţila că Necolae Vodă pentru slujba cea dreaptă şi la robie au căzut, t-au dat domniîa, carele păn’ a nu veni la scaun, scris-au cărţi la boiarl şi .'a slu- jitori, şi Ia ţară, cu multă blândeţe şi mari făgăduial), ca si fie toţi gre- şiţii ertaţt. Şi pentru mal temeinică încredinţare adus-au cu sine şi pre Hrisanth Patriarhul, cari făgăduinţe aiave au fost stătătoare; şi toate au rămas uitate, şi cu pacinicâ stăpânire au domnit, şi multe fapte bune şi fo’ losuri ţârii au făcut. Că întâi o bucată de Ioc den hotarul ţării, ce o Împre- surase Turcii brăileanlşi dârstoreanii, cu ferman împărătesc o au scos. A- şijderea şi den haraciul ce era adaos de Costandin Basarabu Vodă, 240 de şi printr’alte ţări, ce să megieşasc prin prejur. La ţara Moldovei era cu domniîa tot Mihal Racaviţă Vodă. Pre aciastă vreame, jidovii deUniţ- canl, In ţara Moldovei, au furat un copil de creştin şi l-au omorât, oprin- du-I sângele. — Pre carii prinzăndu-i Mihal Vodă, au mărturisit şi ei singuri vina lor, şi încăpând jidovii la mare nevoe,ajuns-au eî la Rafail jidov dof- tor, şi acela cu multă dare au ispră- vit, de au venit agă împărătesc, şi* aşa i-au scos dinmâna lui Mihal Vodă. www.dacoromanica.ro 184 EM. E. KRETZULESCU pungi de bani, Necolae Vodă s’au ne- voit de au rădicat 140 de pungi şi le-au şters din tabla vistieriei împă- răteşti, care nu puţin folos ţării au rămas. Făcut-au şi o minunată mănăstire dela Văc[ă]reştl, cu multe şi scumpe podoabe, şi Întărită de starea ei cu multe venituri şi izvorătoare pre tot anul de multe milostenii la locuri că- zute, precum au aşezat singur cu hrisov: streinii să-i primească, golii să-i Im- btace, flămânzii să-I sature, bolnavii să-Icaute, pre cel den temniţă să-I cer- ceteze cu milă. întărit-au cu milă si • alte multe,bisărici şi toată ţara, fiind mulţămiţi; iar după multă fericire i s'au Întâmplat şi scârbe cu fii-săn Scarht Beizadea, ce era logodit cu fiica lui Mihal Vodă, au murit; şi fi.că-sa, domniţa Marila, ce o măritase după Ianachie v[e]l cămăraş, iar au murit. Mal pre urmă şi singur domnul s’au dat obşteasca datorie In scaun, lăsând pre urmă bun nume, şi pre fii: Costandin Vodă, Iancul Vodă şi Alexandru Vodă. Şi s’au săvârşit. Sep- temvrie 30, domnit-au ani 11 pl[ini]- 60. •7233, Costandin Vodă, al treilea numit cu Sept. 13: acest nume, filul lui Nicolae Vodă. 1731. După moartea părintelui său, bolaril şi ţara l-au pohtit pre dansul să le fie domn, că eră ajuns el de înţelep- ciune şi de bunătate; li aflase toată firea de vreme că acolo, Intre ei, cres- cuse şi cu arzul lor ce au trimis la împărăţie, scriind că acest domn iaste de odihna ţării lor, le-au venit isprava de domnie pentru Costandin Vodă. Şi au fost o bucurie Intre toţi de ob- şte. Numai la acea ună dată fâcân- du-să zorba de ianiceri In Ţarigrad, cum s'au scris mai Înapoi, că s'au în- tâmplat schimbare împărăţiei şi a toată Poarta, şi Mihai Vodă aflându-se la Ţarigrad şi ajungându-sâ cu ca- petele zorbalelor, cu sila lor, au apu- 75. Grigorie Ghica,'unul numit -.u acest ^235 nume, fiidl lui Matei Beizadea, nepot J?a7 de fiifl lui Grigorie Vodă, şi străne- pot lui Gheorghie Ghica Vodă; iar mumă-sa au fost fată lui Alexandru Exaporitul, fiind Grigorie Vodă ter- ziman mare, după 11 ani, ce au slujit Porţii, l-au dat domnila Moldovei, fâ- cându-să terziman frate-său, Alexandru, şi viind la scaun, bolarilor şi ţăril-era m îlţămit, ocărmuind ţara cu bună orănduială şi cu Înţeleaptă socoteală spre toată odihna ţării, numai Tătarii Nohal nu l-au iflbit purtându-I şi el căutare, şi In toată domnila lui ne* odihnit au fost cu el. La aciastă vreme s’au rădicat un Aldăn Gherel Calga Soltan cu Nohal, zorbâ asupra lui Min- glin Gherel Han, ca să-l scoaţă din hă- nieşi până la cea de pre urmăn’au putut a o duce la sfârşit; iar ţara Moldovei, toata s’au băjănit de frica Nohailor. Şi unii den bolaril Moldovei, Dumi- traşco Hatman, şi Iordache Stolnec, au fugit, unindu-să cu Tătarii, făcând multă amestecătură, ca să mazilească pre Grigorie Vodă, carele pre acel Iordache pre urmă l-au tăiat domnul pentru viclenie. Mers-auGrigorie Vodă, din porunca împărăţiei, cu oaste asupra Nohailor până la Codrii, unde, şi hanul venise, şi alte oşti turceşti, şi cu pace s’au Întors, plecând Tătarii capetele. Acest domn au dezbătut şi locul Mol- dovei ce-1 Împresurase Tătarii şi bin- dirlii dela Moscali, şi l-au hotărât despre dânşii cu multă nevoinţă; iar după 5 ani al domniei sale s’au făcut www.dacoromanica.ro 7a39: *73* 724°: 173a ţSTORIA ŢER1I ROMÂNEŞTI SI* A MOLDOVEI 185 cat, domnila Ţării Rumăneşti şi au ma- zilit pre Costandin Vodă, domnind numai zile 15. Acest domn, Costandin Vodă, s'au născut la v[â]letul dela H[risto]s, 1711, Mart[ie] 3, într’o Miercuri, iar când au stătut domn Ţării Rumăneşti, au fost la vârsta de ani 19 plfinij. 61. Mihal Racoviţa Vodă al treilea. In vremea ce să făcuse zorba la Ţari- grad, când s’au Înălţat la împărăţie, Sultan Mahmut, au aflat şi el vrăme, ajungându-să cu capetele zorbalelor şi cu sila zorbalelor au apucat dom- nita Ţării Rumăneşti, care viind la scaun, s’au arătat Întâi cu înţeleaptă socoteală spre iubirea tuturor, dar pre urmă, dacă au Început a-şi arăta fap- tele sale căle de jaf, luând Împrumute, şi delabotari,şi dela mănăstiri, şi dela neguţători, pre carii li simţită că au câte ceva, şi cu bine, şi cu râu, au luat multă sumă de bani, carii au rămas toţi păgubaşi. Văzând faptele lui, l-au urăt toţi. Apucatu-s’au el şi de Costandin Vodă, trimiţând botart, preoţi şi alţi oameni proşti cu arzur la Poartă să părască pre Necolae Vodă şi să strice numele dela Poartă şi al lui Costandin Vodă, şi nimic n’au putut isprăvi, şi curând l-au mazilit împărăţia, cu rea ocară, Încăpând şi la Închisoare, la Edicula. Domnit-au ani 1. 62. Costandin Vodă, fiiăl lui Necolae Vodă, cu a doao domnie. Făcându-sâ vezir azim Topal Osman Paşa, vechiul prilaten a lui Necolae Vodă, Îndată iau dat domnita Ţării Rumăneşti, ca- rele viind la scaun, bolaril munteni cu plină bucurie şi cu dragoste aştep- tându-1; şi pre urmă acea bucurie ala- vea au fost Intru toată ţara, atâta cât o mirare era, de eâtă linişte stă- tuse In Ţara Rumânească cu acest domn *) In text: cuiuh. mare zorba de inicearl la Ţarigrad, scoţând pre Sultan Ahmet Împăratul şi s’au Innălţat la împărăţie Sultan Mahmut, şi intre aceaste vremi zorbalii, ridicatu-s’au un casap, anume Buciu- cachi, şi cu sila’zorbalelor îmbrăcase caftan de domnila Moldovei dela ve- ziriăl, a căruia domnie au ţinut'numai patru cinci zile, până s’au mal potolit zorbalele, şi l-au tăiat.Împăratul,ca- pul, şi au rămas Grigorie Vodă o- dihnit la Moldova. .Făcut-au şi lucruri de pomenire'ln ţară, Innoind mănăstirea s[fea]ti •) Ar- hanghel, turnul de pre poarta a curţi- lor şi apa de’naintea turnului, el au făcut, şi dela Moldova l-au .mutat Impărăţila la Ţara Rumânească, dom- nind ani 7. La ţara Moldovei era cu domnia tot Grigorie Ghica Vodă. www.dacoromanica.ro )8li KM. E. KRKTZULESCU bun şi milostiv spre odihna tuturor. Iar după mazilită veziriulul Topal Osman Paşa, făcându-si vezir azim Aii Paşa, Mihal Vodă iar au Început a amesteca pre Costandin Vodă, pă- rând şi pre bolaril Ţării Rumăneşti* cerşând judecată de faţă Trimis-au Costandin Vodă bolarl cu arzur la Poartă Împotriva lui Mihai Vodă, şi Impărăţila înţelegând de faptele lui Mi. hai Vodă, l-au surgunit cu rea urgie la cetatea Mitilin. Costandin Vodă ş’au luat doamnă dela Moldova, pre doamna Ecaterina, fica lui Costandin Roset Hatman, făcând nunta In Bucu- reşti cu multă cinste şi pohvală. Şi pre urmă, Impărăţila l-au mutat dela Ţara Rumănească cu domnie la Mol- dova, cu multă păreare de rău Mun- tenilor, domnind ani i pl[ini]. 1 63. 7241: Grigorii Ghica Vodă, al doileanumit 1733 cu acest nume, după şapte ani ce au domnit la Moldova, l-au mutat Im- părăţila, cu domnila la Ţara Rumă- nească, carele viind la scaun s’au În- tâmpinat cu Costandin Vodă la Focşani; şi acolo au făcut domnii amândoi otorac doao zile. S F A R S I T » www.dacoromanica.ro GERCETĂRI PRIVITOARE LA NOMENCLATURA COMANILOR V ■) VI, VII, Comani sub numele „Valwen“ şi „Khardesch“ Sub numele „Valwen" (= lat. „Valvi“)îi înlălnim pe Comani mai ales la cronicarii germani*); formele însă ce le dă Zeuss *) drept ori- >) Vezi Tinerimea Română, Bucureşti, 1899, p. 263 sq.; 1900, p, 387 sq.; Ar- hiva laş: 1905, p, 357 sq, igio, p. 124 sq, ’) Sâchsisc/ie Wellcitronik, Mon. Germ. SS. vernaculae lg. II/p. 243: «Bi des selven Keisers tiden vor en here ut van Asya,.., unde voen uppe de Valciven mit eme groten here; 1223 den quamen de Ruzen to helpe,.. Dar wai d der Ruzen unde der Valwen geslagen mer dan hundert dusent» ibid. p 254: «In den selven tiden quamen aver de Tateren mit eme creftigen here in dat land to Po- lenen, de darvore hadten tovort Valwen, Ruzen unde manich lanţ» 1241. b) Henricus, Chronicon Lyvoniae, Mon, Geim,; SS. XXIII, p. 316: „Eodem 1222 anno fuerunt Tartari in terra Valvormn paganorum, qui Parthi a quibus dam dicuntur, qui panem non comedunt, sed carnibus crudis pecorum suorum ves- cuntur. Et pugnaverunt Tartari cum eis, et debellaverunt. eos et percusserun omnes in ore gladii, et alii fugerunt ad Ruthenos, petentes auxilium ab eis... et exiverunt reges de tota Ruscia contra Tartaros, et non valuerunt pugnare cum eis.,, et fugerunt coram eis. Et cecidit rex magnus Mistoslawe de Kywa cum quadraginta milibus virorum, qui adstabant ei. Sed et alter rex Galatie Myste- slawe per fugam evasit"! . c) Arnoldus Lubecensis, Chronica Slavorum, Mon. Germ,; SS. XXI, p. 216: «Nec. defuit ibi ilud perditissimum hominum genus, qui Valwen dicuntur, crudelitates suas et nequitias exercentes, de quibus loqui non est edificatio, sed miseria.» d) Magistri Vincentii Chronica Polonorum, Mon. Pol., II, p. 279: «Nam ab oriente in aureis Kioviae [1018 (!)] valvis metarum alteram impegit; p, 291 in valvis Kioviae ense reformaret io63. e) Intr’o scrisoare a călugărilor, predicatori din anul 1241 cetim: „Comani quos Theutonice Vahoen appellamus», Mon. Germ.) SS, XXVIII, p. 208 (=Httr, muzaki-Dmsuşxanu, Documente I., p. 192). *) Zeuss, Die Deutschen und ihre Nachbarstăm, p- 774: „Waluwen Falawa, www.dacoromanica.ro 188 DR. 1LIE GHERGHEL ginare nu le putui obligi nicăeri şi deci nici cerceta etimologia sa, „Valvi" din „Falawa" (= „Feldleute", oameni de câmp), corespun- zător rusescului „Polowtzi", din „Pole-Uzî" (= „Feld-Uzen"). Trebue să înşirăm aci şi etimologia lui Blau, discutată în stu- diul nostru anterior1). O a treia etimologie pune în legătură1), ambele numiri de po- poare „Valwen" şi „Wallen", substituiind amândorora înţelesul de, „străin". Cu toate că această deducţiune ar părea ademenitoare, noi credem, întemeindu-ne pe fântânele contimporane, că numitele forme nu trebuesc confundate. Potrivit acestei păreri şi etimologia lor cată să fie deosebită. Despre numele „Wallen" (Walhen-Walha) şi etimologiile sale mai vechi îndrumăm pe cetitor la Hasdeu, care cercetează amănunţit hipotezele referitoare 5) iar asupra deducţiunei de predilecţie din es- . timp dela „Volcae" (Tectosages), a lui Tomaschek, revenim într’un studiu deosebit1). Cât priveşte însă numele Valwen şi părerea insinuantă a lui Gruber, încă Schlotser, traducătorul şi primul comentator al croni- celor primordiale ruseşti, îl dojeneşte6) pe de 'o parte, fiindcă nu sprijină afirmaţia sa pe nimic, iar pe de alta parte pare a-1 susţine zicând: „cu privire la cuvântul „Wallen" observaţia se potriveşte, deoarece cetim la Giraldus Silvester":8) Ambii deci par a pune temeiu pe acest cronicar din sec. al 13-lea după care. Soxonii cuceritori în Britania ar fi numit pe oamenii ’) Blau, Uber das Volksthum der Kumanen in «Zeitschrift» der deutschen morgenlăndischen Gesellschaft, XXIX, p. 587, unde orientalistul nostru consideră numirele «Falben» (= Valwen) drept forme secundare a numelui Polowţi (din «Pahlavi (!)». ' ») Gruber, în «Chronicon Livonicum, n. 151, v. a): «Gentem autera illam aTartaris deletam Nostşr vocat gentem Valuorum more Germanis consueto, qui populos, quorum lingua non intelligunt, nec certo alio nomine distinguere didi- cerunt, Valwos, tamquam homines peregrini oris olim solent appellare». *) Hasdeu, Istoria critică a Românilor. Bucureşti 1875, !•> P- 38 sq. *) Din împrejurări neprevăzute acela apăru înaintea acestuia. Cf. «Con- vorbiri literare» 1920, p. 334 sq. sub titlul: Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunei cuvântului «Vlach»; apărut şi ca «extras» sub acelaş titlu. ‘) SchyHztr, Nestor, Gothingen 1802, II., p. 57: «Diese Behauptung belegt zwar Gruber nicht, beziiglich des wortes Wallen hat es aber seine Richtigkeit, denn wir lesen beim: •) Giraldus Silvester (-J-I223), Drscrlptio Kambriac, ed. Dimock, London 1868, VI.,'p. 179: Saxones enim, occupato regno Britanico, quoniam lingua sua extraneum omnem Wallicum vocant, et gentes has sibi extraneas Wallenses vocabant». www.dacoromanica.ro CERCETĂRI PRIVITOARE LA NOMENCLATOR COMaNILOR 189 străini de neamul lor „Walli". Ceeace nu se poate tăgădui, este că pogorîtorii Celţilor sunt numiţi de către urmaşii seminţiilor germane ale Anglilor şi Saxonilor şi astăzi astfel >). In orice caz însă afir- maţia se referă la Wallenses şi nu la Walwenf. Pentru cel din urmă credem a nu greşi, dacă deducem această denumire destul de constantă din străvechia germană (urhochdentsch „falv” * *), (=neog. „falb" = lat. flavus, gălbuiu), corespunzător ru- sescului „polov" *). Pentru această etimologie credem cu atât mai vârtos a ne în- trepune, întru cât Comanii mai apar şi la un al treilea popor sub numirea de sigur caracteristică şi îndreptăţită pentru un popor tatar de „gălbuiu". Oricărui armean Matei dela Edessa (i 136)*). ne descrie anume mişcările popoarelor din sec; al Il-lea, şî luptele încordate, ce avură Grecii de susţinut cu Uţii, Pecenegii şi cu «Khardeşii» în anul 1050-1051R). l) Compară bunăoară ’numirele regionale Wales, Cornwales şi altele de acelas fel. ') Ziemann, Mittelhochdeutsches Worterbuch, Leipzig 1838, 530: «val. (ahd. falv.), gen. valwes; M. Lexer, Mittelhochdeutsches Wdrterbuch, Leipzig 1878, III., p. 6. *) Ghergh’l, Cercetări IV, op. cit. Spre a se vedea cum, şi cercetători erudiţi pot avea câte odată eclipse de judecată, ne vom permite a reproduce aci afirmaţiunea vestitului slavist Miklosich privitoare la familia cuvântului «plav» din care noi am dedus pe Polovţi (=Comani). Miklosich zice: „Bei «plavii» denkt man ân die Kumanen, die r. polovci, c. plavci, magy. pâlocz, d. die falben heissen; wohl mit unrecht, da ivir uns die Kumanen nicht als blond gu denken haben (Miklosich, Etymologisches Worterbuch der slavischen sprachen, Wien 1886, p. 256). Dar de unde presumţiunea, că acel caracteristicon de «gălbuii» ar fi trebuit să se refere la culoarea părului şi numai de grabă la cea a fetei ? Părul negru sau balan nu era de loc ceva extraordinar pentru vreun popor eu- ropean, pe când faţa galbue ca de mort, din care abia licăreşte lumina ochilor de «ciur» a rasei mongoloide, umple |de groază pe cei ce văd pentru prima oară tipul tatar 1. 4) Dulaurier, Biblioth&que historique Armenienne, Paris 1858, p. IX: .«La date de sa naissance et de sa -mort nous est inconnue». *) Mathneus d’Edessa, Histoire de l’Armenie, ibid. p, 89: «En 1’annCe 499 (9 mart 1050-8 mart 1051) Ies Romaines eurent â soutenir de terribles assauts. Un grand nombre de provinces furent devastCes par Ies Badgenig, peuple avide de dCvorer Ies cadavres, scelerat et immonde, betes cruellea et sanguinaires- Car la nation des Serpents, ayant franchis Ies Iimites de son territoires, chassa devant elle Ies Khardlsch. Les Khardâsch emigrant, repousserent Ies Ouees et Ies Patginaces, et tous ces peupleş reunis tournCrent leur fureur contre les Ra- maines. Contantinopole fut livre aux plus grands calamites etc. Este, credem, războiul, pe care Bizantinii l’au avut de susţinut contra IPecenegilor şi aliaţilor lor In acelas an. (Gfrtirer, Byzantinische Geschichten, Graz 1877, II, p. 501). www.dacoromanica.ro faR. II.TE GHERGHEI. i&O Noi credem a recunoaşte în cei din urmă pe Comanii noştri, bizuindu-ne pe următoarele temeiuri: 1. Ei sunt pomeniţi aci în strânsă unire cu Uţii şi cu Pecenegii cu cari adesea făceau năvăliri comune; 2. Aminteşte Matei dela Edessa de ei într’un timp, când şi cro- nicele ruseşti pomenesc de dânşii; 3. Apar împreună în luptele contra Grecilor, cum ni-i arată şi cronicele bizantine; ' 4. însemnează cuvântul «Khardeş» în armeneşte * *), acelaş lucru ca «Polovcin» şi «Valwen» în ruseşte şi nemţeşte. Un paralelism surprinzător în fine împinge numirea poporului coman şi a numirei epitetonice multiplice până în anticitate, unde se pomeneşte despre un popor Comani*j, pe la Caucaz şi despre un alt popor scitic numit Edcv&ioc s), adică «gălbuii»'pe care Strabo *) îi aşează pe la Mfletis (Marea de Azov!). Comani sub riymele „Parthi” şi „Kedar” Aceste două numiri îţi mână gândul spre Asia. Numele Parthi e învederat numai o transmutare6), cărturărească a numelui vechiu al Pârtilor, cari, după cum ştim, fură socotiţi şi ei între Sciţi. Acest nume îl întâmpinăm în unele cronici germane şi polone şi se referă fără îndoială la Comanii noştri, după cum reiese din osebitele citate"). ’) Dulauritr, op. cit. p. 404: £n armeni^nne «KhardSsch» signlfie blond qui a Ies cheveux d’un blond ardent (!). *) Gherghel, Cercetări, op. cit., I., p. 268. *) Dulaurier, op. cit. 1. c.; «Cettre gpithete rapelle la tribu de Xanthiii qui faisait p rtie de la puissante nation de Daae et qui gtait de race scythique. ■*) Strabo Geographie ed. Meinecke, Lipsiae 1853, II., p. 718, 724. 5) Jerney a adus încă in a. 1851 lntr’o monografie ungurească «Parthia», pe care a alăturat’o tomului al 2-lea a operei sale «Keleti utazâs»-, Pesta 1851 p. 163-304, mai multe pasagie, ce se referă la această chestiune. Şi academi- cianul G. Kuntt, Codex Cumanicus, Budapesta 1880, p. LX, sq., a tratat mai amănunţit despre acelaş lucru. Mai compară şi -Gruber în Origines Livoniae Lipsiae i74o0 p. 151. Afară de acestea să se aibă în vedere următonrelep asagie, ce’s scoase din fântânele originale •) Rahevinus, De gestis Friderici, ed. Waitz, Hăno verae 1884, III, p. 135 «Ouo viso Poloni de tam improviso malo perculsi, et vehementer exterriti, cum iam nichil preter exicium sui, et destructionem terrae superesse viderent, quamvis auxilio vicinarum gentium, Ruthenorum videlicet, Parthorum, Pruscorum et Po- meranorum maximum collegissent exercitum in sola fuga spem vitae constituit (sic) b) Vincentius. Chronica Polonorum, Monumenta Poloniae hist., Lwou 1864 îl, p. 311: «Rursus Zbigneo per invidiam muliebnter illacrimante Parthi iines- www.dacoromanica.ro Cercetări privitqare la nomenclatura comanilor ■ Numele Kedar îl poartă seminţiile Arabiei in scripturile ebraice din vârsta medie, ne spune Carmoly, editorul pentru istoria română însemnatei opere a rabinului Petakhia din Regensburg1)- Invâţătul rabin călătorea după anul 1175 prin ţara Comanilor2) până în Anotolia şi numeşte ţara dincolo de Nipru şi pe locuitorii ei «.Kedar». Editorul lui Petakhia ne lămureşte, că acest nume ar înemna necredincioşi ’). Peste Nipru locuiau însă în timpul acela po- porul Comanilor, cari ar şi fi meritat acel „epitethon" din partea rabinului Petakhia. Că acest popor e numii însă astfel numai fiind că în ochii rabinului ei treceau de păgâni, avem oarecare indoeli a o crede, căci această numire ar fi meritat’o bunăoară din punctul de ve' dereal rabinului evlavios şi Ruşii sau alte popoare. Noi trebue să cău- tăm altă explicare. Ar fi poate bine să reamintim de Chazari despre care se ştie, că o parte din ei înbrăţişaseră religiunea mozaică. In contactul zilnic cu Comanii, cari luaseră moştenirea Chaza- rilor, numele hebraic „Kedar" l’ar fi putut primi Comanii dela ur- maşii Chazarilor drept poreclă sau numire etnică. Petakhia, care în- terprinse călătoria în ţările acelea, pentru a culege informaţiuni asupra coreligionarilor săi, ar fi putut auzi această denumire dela Chasari şi a întrebuinţat’o in înţălesul, care i-a fost transmis. In cronicele ungureşti se pomeneşte de familia «Radar», care ar fi emigrat din „Seythia" 4). Poate că are vre-un raport cu „Kedar" Polonie populantur; ibid. p. 408: «Adest namque Wssevvlodus dux Belziae cun1 principibus Laodimiriensium, cum Halliciensium praecipuis, cum electis Tibia neorum turmis, cum Partorum millibus. c) Henricus, Chronicon Lyvoniae, MG. SS., XXIII, p. 316: «Valvi pa- •gani, qui * * Part hi a qttibusdam dtcuntur». ‘ ' ' d) Cronica sacsonă (Săchsische Weltchronik, M. G.; Deutsche Chroniken, II., p. 243), tradusă In latineşte, (vezi Massmanrt, Repgow’s Chronik, p. 466), substitue numelui poporului iValwen* (cf. despre această pasagiul german în studiul nostru anterior V.’ nota 2 a) pe cel de Parthi. Aşa dar: «Ţemporibus is- tius Imperatoris qnidam exercitus de Asya exiens, qui juxta fluvium, qui Than appelatus, habitabant, invaserunt Parthos, quibus Rutheni auxilium ferebant, co- miseruntque cum Thataris prelium £t vieţi sunt». ’) Rabbi Petakhia ed. Carmoly, Paris 1831, p. 8, n. 1. *) Rabbi Petakhia,’op. cit., p. 8; Gherghtl, Zur Geschichtc Siebenburgens p. 20, 21. - 3) ibidem. ‘) Simon de Kesa, Gesta Hungarorum, ed. Horanyi, p. 37 : «Kadar»; Mu- glen‘s Chronik, ed. Kovachich p. 5: «do machten sie zu einem hauptmann des landes (tzittia) Kadar aus dem geslechte torda. www.dacoromanica.ro 192 DR. tUE GHEfcGHRL Comani sub numele Kipceak Această numire a Comanilor o întâlnim In scripturi orientale. Astfel arabul Abuljeda din sec. al 14-lea1), descriind în renumita sa istorie, universală năvălirea Mongolilor în Rusia, arată pe Kipceak ca aliaţi ai Ruşilor contra Tătarilor, din partea cărora ambele po- poare suferiră înfrângerea 2), desăvârşită dela Kalka (1221). Persul Raschid-ad-din (-J-1318), «fără îndoială cel carele a scris opera cea mai complectă şi cea mai reuşită dinţi e toate cele- lalte privitoare la istoria mongolă’), numeşte poporul, care fu învins de Mongoli sub Berea «Kipceaki», după cum cronicele ruseşti, discu- tând acela ş eveniment, numeşte acest popor «Polovţi». După raportul lui Giuweini* *) (-f 1281) Mongolii avuseseră lupte şi cu Alanii, Kipceakii şi Ruşii; mai târziu porniră contra Bagi- gurzilor (Ungurilor). Din anul 1253 dătează apoi relaţiunea misionarului Ruysbrcek despre călătoria sa lâ Mongoli. Intr’un pasagiu ne spune despre Co- mani, că se numeau şi Kipceaki6). Şi Enric de Lette (1186—1227) arată, că în anul 1221 Comanii au- luptat alăturea de Ruşi contra Tătarilor “). De aci reiesă, că Kipceakii scriitorilor orientali sunt Comanii noştri, deoarece şi unii şî alţii apar ca aliaţi ai Ruşilor şi împreună sunt învinşi de Tatari sau Mongoli. Cu toate că aceste date vor fi poate sufisiciente pentru susţinerea tezei noastre, nu vrem să trecem cu vederea lucrarea, de şi cam în- vechită, daf totuşi cea mai complectă privitoare la «Istoria oardei aurii din Kipceak» a lui Hammer-PurgstaU. In opera aceasta, mai mult cunoscută, de cât faimoasă, se afirmă că Kipceakii ar fi băştinaşi în ţările dintre Don şi Ural şi că acest ’) Roesler, Românische Studien, Leipzig 1871, p. 336; Hammer-PurgstaU, Geschichte der goldenen Horde, Pest 1840, p. XXVI. • ») Abnlfeda, Annales moslemici, Hafniae 1774, IV, p. 301: «Tertia septen- trionem conversa, Kipzaconos affligebat... et maximam eorum urbem Sudac subi- gebat... tandem et Russos invadebant Tartari, et, quamvis Kipzacanorum acce sione confirmatos,... caedibus et fuga lacerabant. *) Hammer-PurgstaU, p. cit., p. XXI; d'O/isson, Uistoire des Mongoles La Haye 1834, p. 622. *) ibident. *) Rubruquius, Intinerarium, in Recueil des voyages, Paris 1839, IV., p- 246: «Commani, qui dicuntur Capthat». - •) Hetiriciis, Chronicon Lyvoniae, Mon. Germ. SS. XXIII p. 313. • www.dacoromanica.ro CEkCETART PRIVITOARE LA^NOMENCLATUR COMANILOR 19^ popor ar fi Paţinakiţii Bizantinilor* 1 II), Ş' nici decum n’ar trebui ames- tecaţi cu Comanii. Că şi noi privim pe Comani drept originari in ţările dintre Nipru şi Wolga, am spus’o şi am căutat s’o şi dovedim aiurea5). Dar deoarece autorul nostru pare a proiecta şi numele Kipcea* kilor în depărtări neguroase de timp, trebue să ne înpotrivim cu hotărîre unei asemenea păreri. . Acest Istoric al Tătarilor renunţă mai întâiu, cu privire la pri* ma-i afirmaţie, la Greci*), considerând mărturia lui Abulghasi, unui cronist turc din sec. al-17-lea, îndestulătoare pentru aceasta. Din Abulghasi insă nu reiesă numaidecât, că acest popor ar fi purtat numele ICipceak ab antiquo. Relaţiunea acestuia e tâlcuită feliurit în privinţa timpului, unii cetind in text: «cu 4000 de ani» iar alţii cu 4oo de ani *) înainte. Dacă însă întrebăm la alţi autori aflăm, că numele Kipceak nu se urcă mai sus de sec. al 12-lea. Cea mai veche menţiune o găsim noi la cronicarul armean Matei dela Edessa 5), (pe la 1136), carele descrie un războiu al re- gelui georgian David cu Melik, sultanul Kanţagului la anul 1121 Kanţag însă nu e Kipceak, cum ar putea cumva cineva fi ademenit a o crede; căci regele David, se spune aci mai departe, ar fi avut pe lângă el 40,000 de oameni, trupe proprii, iar 15,000, oaste aleasă, ar fi primit drept ajutor dela regele Kipceakilor. Lui Hammer-Pur- gstall îi cade totuşi greu a renunţa la Greci întru dovedirea vechimei ') Hammer-Purgstall, op. cit, p. 16, 51 «Noch unrichtirgcr ist dia Vermeri- gung der Kiptschaken mit den Komanen». 1 *) Gherghtî, Zur Geschichte Siebenbiirgens op. cit. p. Î4. •) Hammer-Pur gstall, op. cit. p. 16: «ohne den Beweis deS frQheren Daseins dieser Volker eben so Kilar in den Griechen flnden zu wollen. ' *) ibidem, Hammer-Purgstall citeşte 4000, dar nota 1: «Bei D6rt Steht zwar im texte jtif (too) statt ming (1000)». In ediţia lui Desmaisons Aboul- G//d««-Behâdour-Khan, Histoire de Mogols et des Tatares, St. Petersbourg 1874 II., p. 19: «C’est de lui que descendent tous Ies Qiptchâq qui depuis Oghouz* Khan jusqu’ â Tschinguiz-Khan c’est-â-dire pendant quatre cents ans, habiWrent seuls Ies bords du Iăik (oural), de l’Itil (Volga) et du Tine (=Don)». *) Mathaas d’Edessa, Histoire de l’Armenie In «Bibliotheque historique Armenienne ed. Dulaurier, Paris 1858, p. 304: En mfeme temps, Melik, soultan de Kantzag, â la tCte de 400.000 cavaliers eguerris penetra en Georgie du c6td de la viile Dephkis (Tiflis) par la montagne de Tagor. Le roi de Gdorgie, David, instruit de l’approche des Turks s’avenţa avec un corps de 40.000 guerriers entrepides... II avait en outre sous ses drapeaux 15.000 liomes d’dlite, que lui avait donnds le roi des Kiptschak (Kaph’tschakhs)». Revhf* Istorică, Jl www.dacoromanica.ro 194 DR. II.IE GHERGHEÎ. Kipceakilor şi de aceea crede, că s’ar putea sprijini3), Pe Kedrenos, pe care’l citează după Stritter 3). , Dacă cercetăm acum originea acestui nume In fântâni orientale şi ne întrebăm, cum se face, că acest nume se menţine la apa- riţiunea Tătarilor cu atâta persistenţă pe când mai înainte era aprope necunoscut, ne răspunde numai legenda: Ogus-Chan ar fi* dat prun- cului . unui. general al său, căzut în luptă numele «Kipzak», i.e. arbor găunos, fiind că s’a născut în stepă sub un asemenea copac3). Când ar fi trăit Ogus-Chan, tot numai legenda ne spune: 400 de ani înainte de Ginghis-Chan». ' Noi credem, după cele arătate, că Kipceak e un nume de dina- stie, ce fu apoi transmis asupra poporului, cum era datul la semin- ţiile tâtare. , ’ ' ' Cu toate că aceste popoare par a fi fost originare în Rusia meridională, numele Kipceak nu pare a se fi răspândit de cât dupăce unda mongolă a trecut peste ele «stârnindu-le prin scăpărarea eveni- mentelor istorice şi atrăgând astfel atenţiunea cronicarilor asupra lor, *'-r. IIiIE GHERGHEL. ') Hammer-J^irgstall, op. cit, p. 4464 «zum Iahre 1050 soli Nicephorus der EunUche gegen die eiserne Brucke nach Kiptschak vorgedrungen sein*. *) Hatmner-Purgstall citează: ’A/pt xvjţ XsYop.svv]ţ otăspaţ -(cţopuz tu Kau- xCaxtoo (K) ; Stritter Insă, op. cit., III, p. 96 şi Kedrenos, ed. Bonn., II, p. 593, au Kavx^oexcB, resp. Kavx£axîoo. De asemenea e Învederat că războiul fu purtat în' Asia; de aceea Kavxţav.=Kantzag dela Matei dela Edessa şi nu are de loc a face cu Kapceak. . _ 3) -Abulghazi-Bayadur Chan, Histoirş gănăalogique des Tartares, Leyde 1726, p. 45: «Le Chan... lui donna le surnom de Kipzag, qui vent dire en vieux langage Turc «un arbre vide»: Des que ce garţon fut parvenu â un âge. con- venable Ogus-Chan luy dona une armăe considerable pour aller faire la guerre aux Urusses, Ulakes, Madschareş et Baschqirs, qui habitoient sur Ies bords des rivieres de Tin, d’Ateii et Jagaik, et ayant este assez heureux pour ranger ccs peuples.sous son obSissance, il regna trente ans en ce pays, c’est de luy, que tous les'Kipzaks sont issus, et depuis le regne d’Ogus-Chan jusque â celui de Zingis-Ghan, pendant plus de 4000 anş, aucune autre nation n’a habită ces pays». Că sub Ulakes sunt de inţeles Românii, credem că e la priceperea ori cui istoric oriental. Vezi dealtminterea despre acest pasagiu: pe Raschid-ad-din Fadlalalah. www.dacoromanica.ro UN INTERESANT ZAPlS DELA DOMNIŢA ILINKA, FIICA LUI PÂTRAŞCO VOEVOD, NEPOATA LUI MIHAI VOEVOD, DIN 10 IANUARIE 1642 Zapisele şi cărţile rămase dela domniţa Ilinka prezintă o deosebită importanţă pentrucă mai toate sunt .scrise In frumoasa limba a ţării şi poartă semnătura domniţei manu- propria cu litere latine. . Zapisul din io Ianuarie 1642, pe care-1 dăm azi publicităţii, e scris pe pergament, şi se păstrează In arhiva noastră. Dom- niţa Ilinka eliberează de rumânie satul Copăceni din judeţul Vlaşca şi semnează: „leu Ilinka fata a lu Petrasko Vodă‘L Fiind unul dintre zapisele cele mai bine păstrate şi purtând pecetea domniţei aplicată cu inel, In faţă, cu tuş negru, II dăm In autotipie şi-l însoţim de transcrierea textului cu li- tere latine şi cu unele completări privitoare la obârşia dom- niţei Ilinka, a moşului' său Mihai Vodă Viteazul şi a bunicei sale vestita Doamna Stanca, mătuşa marelui logofăt Stan Kretzulescu *). La 1553 Mihai Vodă' s'a căsătorit cu domniţa Stanca, fdsta soţie a lui Dumitru banul, fiul iui Stan banul, şi a a- vut de urmaşi pe Florica, măritată după Preda postelnicul .----------->--- . * r' ■ - *) Despre familia lui Mihai Vodă Viteazul vezi St. Nicolaescu, Documente slavo-rom&ne Bucureşti 1905, p. 291—308. De acelaş articolele din Revista „Ro- mania Nouă“ 1907—1908: Diata Ilinkăi Evstratoaia, nepoata lui Mihai Viteazu (23 Febr.. 1550), p.. 35—43 şi Zapisul Jhncifi, fiica iuŞ N. Pătraşcu Voevod (15 Ia- nuarie 1643I, p. 171; Em. E. Kretzulescu, Lămuriri şi întregiri cu privire ta fa- milia Itfi.MiJiai ,¥odă Viteazul. Bucureşti 1909; St. Nicolaescu, .Por/rţ/if istorice. Domniţa[ Florica, fiica lui Mihai Vodă Viteazul şi a Doamnei Stanca. Bucureşti 1912. www.dacoromanica.ro jgb EM. E, KKETZUl.ESCt; din Greci, fratele lui Stroe postelnicul, şi pe Nicolae Pe- traşco Voevod. Nicolae Petraşcu Voevod a luat de soţie pe Ancuţă, fiica lui Radii Şerban Voevod şi a avut de ur- maşi pe Mihail Voevod mort în 1656 şi pe Gavrilaş Voe- vod, mort In 1622, Domniţa Ilinka s’a născut In 19 Ianua- rie 1624 şi dela început i s’a dat o educaţie aleasă. Studiile începute In ţară le-a desăvârşit şi terminat la Viena. Ajun- gând la vârsta măritişului, Ilinka s’a căsătorit cu Eustratie vistierul Lfeurdeanu, In 1644. Domniţa Ilinka şi cu sora ei Ancuţa, măritată după Constantin vtori postelnicul din Al- beşti, au pribegit multă vreme prin Ardeal, Ungaria şi Vi- enaEle s’au întors din pribegie abia In iarna anului 1640, prin Noembrie, şi au intrat în ţară pe la Braşov. Ruda lor, Mateiu Basarab Voevod, un bun ocrotitor al lor, 1-ea primit cu cinste şi a căutat să le dea înapoi toate drepturile lor de stăpânire peste moşiile şi averile lor părinteşti. EM. E. KRETZULESCU Târgovişte, 10 Ianuarie 1642. Domniţa Ilinca, fiica răposatului Pă- traşco Voevod, nepoata răposatului Mihail Voevod, venind în ţară, sloboade de rumănie satul Copăcenii din judeţul Vlaşca, f Adecă eu Elinca, fata răposatului Pătraşco Voevod, ne- poata răposatului Mihai Voevod. Scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, ca să fie de mare credinţă la măna tuturor moştenilor satului Copăcenii dela pod ot sudstvo Vlaşca 2, cum să se ştie că după ce m’au adus Dumnezeu aici In ţeară acum In zilele mării sale domnu nostru Io. Matei Voevod, alesumi-seau părticeoa mea cu judicata domnu nostru şi atot sfatul ţărăi, o seamă den satele moşu mieu răposatului Mihai Voevod. Deci au căzut a fi pre seama mea şi acest sat Copăcenii* * Intr’a aceia toţi moştenii satului sculatu seau ‘"St. Nicolaescu: Portrete istorice. Domniţa Florica, fiica lui Mihai Vodă Viteaml şi a Doamnei Stanca. Bucureşti 191a, * Cuvintele sloveneşti «ot sud Vlaşcai Înseamnă pe româneşte „din judeţul Vlaşca11, * Pe moşia Copăcenii-Adunăţi din judeţul Vlaşca, proprietatea noastră, se păstrează In popor tfadiţiunea că sus pe platoul coastei, din faţa podului Mihai Viteazul, se atlă asa zisă tmasa domnească» la care Domnul a cinat ţu căpitanii săi In preziua luptei dela Călugăreni. www.dacoromanica.ro UN INTERESANT ZAPIS 197 şi au venit la mine de au căzut cu multă rugăciune, ca sâ-i las să se răscumpere. De care lucru şi eu încă am socotit In tot chipul, şi avându şi poruncă dăla măria sa domnu nostru şi dăla tot sfatul ţărăi, ca sâ-i las să se răscumpere, nu am avut cum face într’alt chip, ce i-am slobozit de seau răscumpărat de cătră mine de rumănie, de mi-au dat bani gata, ughi 150. Şi i-ăm luoat toţi gata In măna mea, şi aşa i-am slobozit de seau’ răscumpărat ei şi cu toţi feciorii lor, şi cu tot neamul lor, să aibă bună pace de rumănie, şi să-şi ţie moşiia lor tot satul Copăcenii şi cu tot hotarul, şi cu tot venitul In bună pace, până In vecie, ne clintit dejiime- nilea. Aceasta am scris. Şi pentru mai adevărita credinţă, pusune-am pecetea şi iscăletura cu măna mea, ca să se crează. I pisah az Stoica logofăt u Trăgovişte, meseţa Ghe- narie 10/7150 ‘. (ss) leu llinka fata a lu Petrasko Vodă. Pergament. Bine păstrat. Pecetia aplicată în faţă cu inel, în tuş negru. ' Fraza; „I pisah az Stoica logofăt u Trăgoviştei meseţa Ghenarie 10/7150“ este scrisă In sloveneşte şi se traduce astfel pj ronâneşte: „Şi am scris eu Stoica logofătul In Trăgovişte, luna Ianuarie In io, anul 7150. www.dacoromanica.ro EM. E.flC RETZULESCLC -» (.Reviata tritiu Iitariri, Ai-eheologifc fi Filţlblle^ Voh XVI. ‘A • ■• h- ■ .a bu l;- n+ticniAO i 7 o.*.t ?t«^|m ihv <•{*' h»iVj .7 s«4 i. •' gf% r^:'" / UjMAţ *• IrtPtti vii*** W**S* A t> Vf.• 07•••; V • ui$MI £ i,*-ti *tf {#■ V *h »rtt '♦ \ M/)Ho r / / *H,lfl* rtvri^^|sv I£* Vjj «M/M Hi * nTrrf^ T « U**»# ‘' ----- ' 9Jr ■' ui t irn* t ^ i ml( u»h U i (A i At* mw h Trt» ^ f ■. jî f* '~vN f U JJ ' Jfc- l^.'] V Xt^aM^iaTI s, i*11V ^ M *r HNeEWHjiu tj <:f *.n» i ^ rrl,/i+4 v t ' rt T - * < *j ( d~uO rnjv ŢV^,♦ ifrrlVy .;. • Ujîj t V\ ujl* ‘ ‘ ” lS." tfT'r »| »î 7 rrjj» 2/i m* ll * uu X/HjUim j ljji jAţ|«n«S h f. ( 7 .«ly ^li?{ ^ 4 < 1x1 v *' •»■ VJfirr0rn J ui^iâVtA, M/io , iu h h^îti * r\ Im va o (*i »1 L, U-1^ nt (Tl f V/ylWfP V J J n * ; TT jW a ^ l-A i 11 k I v4 U r( j /v' I ® i 11 f (t / *■ ■rv 7 . ■ ' - n v/‘-' i rr7| ( r |^7 ţ^./ c j a» /J7 A ' «7- rt w tif îrlJ-J] 7 rt .S- I Lr. ^ . { s.zmmy* - .- ■' -r r-n- teu iltr, ('k L.< *■. ZAPISUL DOMNIŢEI: < ILINKA F\TA LL- PETUASKC-VODÂi, 10 Ianuarie 1642. www.dacoromanica.ro JURĂMÂNTUL CU BRAZDA IN CAP ÎNTREBUINŢAT la a HOTĂRNICII IN DREPTUL VECHIU ROMÂNESC DE DUMITRU D. MOTOTOLESCU Profesor la Facultatea juridici din !a;i Dreptul român agrar a păstrat mult timp tormele arhaice .ale obiceiului pământesc. Intre acestea intră şi instituţia jurământului. cu brazda în cap1), ce se întrebuinţâ în procesele de hotărnicii. ( Un studiu amănunţit asupra acestei instituţii nu avem.. P’abia în mod trecător este menţionat de câţi-va autori, ce întâmplător s’au ocupat cu dreptul vechiu românesc*). In cele ce vor urma, neîncer^ căm să facem un studiu amănunţit şi comparat asupra acestei iiistîtuţi.' Proprietarii învecinaţi, neînţelegându-se asupra hotarelor oceni- lilor lor, căpătate prin confirmare, hărăzire, moştenire, cumpărare, fie că aceste hotare n’au fost stălpite, sau îndeajuns de fixate, sau, că cele vechi au fost şterse, prin temperiile anotimpurilor, sau dis- truse prin inundaţii, sau de mâinile omeştii, căutau să pună odată capăt acestor neînţelegeri, stabilindu-le prin bună înţelegere. 1) G. Ghibănescu, Surete şi Isvoade III, Iaşi, 1906 pag.275: „Taniy akah ac- C(IH\- H CT4.1IIX H CrtSl'H rmApXrKfH H MITAAH 34 HHAIH 34 pi>A$ TOAlS ţ«T4(l H H3C.I4AH AR4H4- A*f*T akah A«sJhx h cai5i'H rcnAPiCKfH H «jmi H aImkohh h x^'-kuii iioctarmth h e«j«:i,mi ha l-AABII HAI, ,\4 nOAACT UHH CE CROHAIH AUI4AIH n«r,\l iCT X®TAJ TOH CIAHipH. ») Ales. Papadopolo-Calimach, Origina dreptului român, Lumina III, pag. 16—17; G. Missail, Originile legislaţiunei române, Bucureşti 1865, pag. 13—14; G. Popovici, Convorbiri Literare, XX anul 1886, pag. 663, Recensie făcută lu- crării N. Blarenberg: Essai compară sur Ies institutions et Ies lois de Ia Ro- mânie depuis Ies plus temps Ies plus reculds jusqu’a nos jour, Bucureşti 1886, descrie In mod sumar: judicium finium regundorum pag. 670 not. 1; I. Brezoianu, Vechile instituţiuni române, Buc. 1882, pag. 44.. ucea martori, cari arătau răzorul moşiei peste Milcov, cu brazda In cap, iar dincoace de Milcov cu otra* istă de pământ pe cap. ■ ' ' www.dacoromanica.ro 200 DUMITRU D. MOTOTOl.KSCU Hrisoavele seculilor XV, XVI, şi XVII, ne fac menţiuni, cu privire la alegereâ răzoarelor proprietăţilor imobiliare, de mărturisirea veci- nilor. Aceştia numiţi „oameni buni şi bătrâni"1) depuneau jurământul în biserică şi după aceia spuneau ştiinţa faptelor. Alte ori se recur- gea la formarea de mattori fictivi: se luau copii c’am de şeapte ani la stabilirea hotarului, între moşiile divizate, sau în litigiu şi se că- lugăreau.* *) Aceştia aveau să mărturisească în viitor, hotarul ştiindu-1 dela data facerii lor, ca călugări. Mai eră şi un alt mijloc barbar: copii, c’am de lo ani se aduceau la stălpirea moşiilor, şi acolo li se xj Ghibănescu, Ipsoace şi zapise I. Doc. 7062 Martie 1: „4 x»T4fik cm* \-imi- IH4H0Mk, l|J0 ICTk Hi PaSc'kHOmk IVCiiKIH» ICTX (lOK^A hm \0T4pHAH H HSH4- MIH44H HilIIH (ipHlH niH riHri RIAHKlH IIIITpip. H niH E$4E«4K» ElAHKiH «4T4r )(|IXA«ECkIH H 4,0- tplH rtKAH. Doc- io Maiu i626... iar Nică fiul Lupului Bălţatul a avut pără cu Stan şi cu fiii Dobrei şi au zis, că n’au vândut via şi au luat 6 megieşi la mijloc dimprejurul locului, care ştiu de această tocmeală şi-au mărturisit... Doc. 14 Iulie 178O. Ion iţă Crăznatul cercetând pricina de judecată dintie Radoşi şi Cânepeşti pentru muntele Găurile nu-a dat crezământ megiâşilor numai din gurile lor. • Vecinii erau chemaţi şi la alte popoare. La Cehi găsim !n hrisoave că veci- nii sunt chemaţi din osada, ceiace Însemnează vicinatus. „Osada“ însemnează sat. I. Kapras, Prâvni, dejiny zemi Koruny ceski II pag. 62. Isvoarele medievale li numesc „viri idonei" Codex diplomaticus Moraviae, IV, pag. 390,1292; Schrbder, Rechtsgeschihte i898, pag. 84, 2O4, 362; Lex Baiuw. 12, 8; Lex Alam. 81 (84) In Silezia izvoarele ne fac menţiuni despre: tota vicinia assistente 1254 la oraşul Breslau; vicinia evocata 1289 la oraşul Steinau; ef. Tzschoppe-Stenzel, Urkun- densammlung zur Geschichte der Sădte in Schlesien u. Oberlausitz, Hamburg 1832 pag. 25 not, 3. *) Hotărnicia In formă de raport la Domn a lui Dinu biv Armaşşi Toadet- Badiliţ vornic, pentru moşia monăstirei Solea, anume Crăiniceşti, despre Cala- findescii. Călugării aduc la hotărnicie Intre oamenii buni, pe un bătrân anume Negrescu Dascălu „şi acest Negrescu, dete seamă, că in vremurile trecute când stăpânea biv-vel-Postelnic, Calafindescii ar fi avut pricina cu călugării de Solea, pentru aceste horare. Şi ieşind Preda cu egumenul de Solea, Parteni şi cu Da- nii), care mai pe urmă a fost Episcop in Roman şi Vanara proegumen, şi alţii călugări de acolo au stătut intre hotar, şi s’au arătat cine-şi hotarul şi dintre acei oameni, ce-i au purtat atunci la hotare, s’au aflat numai acel Negrescu zicând, că au fost copilandru şi l’au dat de chică, arătându-i, ca să ţie minte sem- nele. Deci noi, nici pe dânsul amintirea, nu l-am crezut, ce el au luat brazde In cap, pe obiceiu, şi au purces pe hotar. Doc. lit 1. fasc. 26 archiva fond. religios din Cernăuţi 7250 Julie ad. i782, Voinţa Naţională III 665 pag. 2. idem; III No. 665: Doc, 1742 In fac. lit I. din Arhiva fondului bisericese din Cernăuţi; idem, lit. i; idem lit. h. fac. 26 doc, 1709 (7217) August, hotărnicia, la moşia Meleşul a monâstirii Solcăi şi au adus „şi din călugăraşi mici copii ca de 8 ani, că All Ac'RPli\' Hf\'pT’klll RXB-kTH KCpS^H IIA rA.WH HAI HX IIOK II^AAM iipaRO11. Din citatele acestui hrisov vedem, că au fost chemaţi ca martori, megieşi In număr de 12, şi nevoind să li se pună brazda în cap, au jurat mărturisind pe sufletul lor hotarul cunoscut din vechime. Din următorul hrisov se vede destul de lămurit procedura stabilirii limitii proprietăţilor. 1 Noi Antiohu Konstantin V. v. bojii milosti gospodar zemli Moldavskoi. Iată că au venit înaintea Domniei mele şi înaintea a lor noştri moldovineşti boiari a mari şi mici. Ioan staroste de mişăi şi cu toţi mişăii de acea de tărgu de Iaşi şi făcură mare jalbă pentru un locu, ce au ei danie aicea în Iaşi, dela Petră Vodă cu Doamna Ileana, care locu iaste în capul târgului din sus lângă zidiu, zicând stârostea de mişăi şi cu toţi mişăi cum împresură locul alţi târgo- veţi şi s-au făcut case pe locul lor şi ’ncă le-au mutat şi un stălp de piatră, carele au fost pus din sus, dinaintea casei Giurgei în răpă, ce vine despre tărgu. Deci după jalba lor trimisam Domnia mea pe boierii vornici şi pe Georgiaş vornicul şi pe Bejan vor- nicul ca se afle pentru strâmbătatea, ce se jeluiră mişăii şi pentru acel stălpu de piatră, carele ce pomeneşte mai sus, de este cu adevăratu mutatu au nu este. Deci pe poronka noastră mersau vor- nicii acolo şi au strâns oamenii buni megieşi anume Maftei cel bă- trânu şi Ioniţă Dănulescu şi Georgie Karpu Diacul şi alţi oameni buni dintr’aceşti oameni avatus’au Maftei ce-1 bătrânu şi Ioniţă Dă- nulescu şl au ridicat cu sufletul lor şi cu brazda în cap, cum adi- vărat stâlpul acel de piatră, ce se pomeneşte mai sus iaste mutatu şi s’au aflatu mutat de unde au fost mai la vale din valea de sus, lui Gerovasie apariului, care casă este acum a Mihalcei din Codreşti. Deci vornicii aflându aşâ de isnoavă au venit şi-au spus Dom- niei mele şi Domnia me iarăşi leam poruncitu, dacă au ridicatu acei oameni bătrâni cu sufletele lor şi cu brazda în capu, să meargă vornicii să mute stălpu unde au fost şi pe porunca Domniei mele au mers şi iarăşi au mai întrebatu pe acei oameni şi de isnoavă au ridicat cu sufletele lor şi cu brazda în cap. Deci vornicii de poartă încredinţânNdu-se întru acestu chip au mutat stâlpul unde au fost în râpa, ce vine de la dealu din sus, denaintea casei Giurgii. J) zilele Radului Vodă; iar acei oameni buni n’au vrut să ia brazdele pe cartele lor şi a spus drept. *) Codrescul, tlricariul V, Iassi 1862.' pag. 312, Doc. 7250 Iulie 7. www.dacoromanica.ro bUMITfcU b. MOTbîOLfcSetf 206 Din hotărnicia tăcută în zilele lui Ion Duca Voev. lui Grigoraş Cărlig şi fraţi lui...... şi Tilincă cu fraţii lui......... asupra Satului Oncăuţii la HQtin pe Răcovăţul săc.' Dânduli-se hotarnică, ca să li se despartă hotarele satului lor, reese, că Irimiea vornicul de poartă, numit hotarnic a chemat părţile împricinate, somându-le să-şi aducă hrisoavele doveditoare hotarului. Irimicia hotarnicul a cercetat hri- soavele de stăpânirea proprietarilor, din cari reeşiau în mod vizibil limitele lor şi cu ajutorul oamenilor bătrâni a rânduit astfel hotarul. Această rândiţială de hotare a da,t nemulţumiri, fiindcă părţile ne- satisfâcute au venit iarăş cu pâră sub domnitorul Ion Ducă, cerând din nou hotarnică. Domnitorul rândui pe Roman vornic de gloată ca să revadă plângerile. Acesta a strâns pe „oamenii buni de prin prejur megieşi", cari mărturisind: „c’au fost cu Irimice vornicul la hotar şi întralt chip n-au putut să afle ce-au hotărât Irimice vornicul strâmb, ce-au pus pe Vasile cel bătrân, care zice, că au fost încă, când o hotărât Bociok de au luat brazda în cap, şi i-au zis pe unde ştie cu sufletul lui, că iaste drept pre acolo să meargă." 1) In scrisoarea de vânzare a lui Dumitraşcu Roşea vornic de Botoşani, după ce mărturiseşte vânzarea făcută egumenului Roman şi cu tot soborul monăstirii Golia din târgul laşului a satului Chi- pereştilor şi a* * satului Tomeştilor, a ales hotarul acestor două sate de cel al său Cristeşti: „aşa s’au socotit cu acei oameni buni carile au umblat cu brazda în cap şi au pus piatră..." 2) In Muntenia alegerea hotarilor diferea de cea din Moldova prin aceia, că-şi are un caracter cu totul aparte, anume: „martorii nu pu- neau brazda în cap, ci luau traişti cu pământ în spate, mărturisind pe sufletele lor*. Aceasta reese din următoarele hotărnicii: ^ Hotărnicia moşiei Vladimirul fă.cută la 8 August 1787 de Ră- ducan Crăsnaru biv vel şătrar şi Ioniţă Crăsnaru „la acest pisc *) Ghibănescu, Surcte, IV, pag. 60 Doc. a, 7178, Decern. 20. *) Ghibănescu, Ipsoace, II, pag 85. *) A. Ştefulescu, Gorjul Pitoresc, Târgu-Jiului 1904, pag. XXXIX; idem, la 15 Martie 1761. Vlăduţ Gibescu şi Sandu Crăsnaru cercetând pricina dintre C. BrSiloiu şi C. Rovinaru şi C. Rosianu pentru hotarul moşiei Roşia, dau marto- rilor trăişti de pământ. • ^HKX UIH AAIţH II IVAAWHH rtS(*.)HA T,IXHl|IK K* nkAlklIT A.I i$ AIIPCH nl SllA» l!t I|IM1T IM AliTKi . MOTOTOLfesCU daşi sau pe trăistaşi să ia din nou pământ în cap sau în spinare şi să arate hotarul ştiut, care se înseamnă de astădată cu movili, pietre, cenuşă, arbori tăiaţi sau înfieraţi. . Urme despre jurământul cu brazda în cap găsim -şi la alte po- poare învecinate, âafafik1) în opera sa „antichitatea slavilor" zice: „popoarele slavice, în timpurile vechii, întrebuinţau la procesele de holărnicie, luarea pământului pe cap/' Un izvor din secolul IV, citat de Gregorius Nasianus5), iar altul din secolul XI citat, de Buslaeva") • arată: că în procesele de alegerea hotarelor, pârâtul lua pământ pe capul său, din locul în litigiu şi arata răzorul locului revendicat4). Dreptul rusesc menţionează acest obiceiu, din timpurile cele mai vechi şi până către jumătatea primă a secolului XlX-lea. Pârâtul, ca să-şi întemeeze reclamaţia sa, luă din locul contestat o brazdă, o puneâ pe cap şi astfel presta jurământul/’) Religia creştină schimbă forma păgână în aceia, că martorul sau reclamantul, luă o icoană in mână, puneâ pământ pe cap şi astfel înconjură hotarul în litigiu *). Codificarea modernă rusă l-a înlăturat, dar obiceiul I-a păstrat în '1 Safai-ik, Slovanskd staro'itnosti I... v. Praze 1837 pag. 52. *) Fr, Miklosch, Lexicon palaeoslovenico greco-latinum 1864-65, pag. i79: A îmi* ou* ;k( A(k)Pkit* RxcKpoyiiik Hai rAAR'k noKAiAdM niiiokroy TRo^HTk, Greg. Nasiarras Bibliogr. Bl. 1,88; XI vers 322: „agi videtur de jure iurando, ubi actor limites circumibat, pugillo cespitis capiti imposito"; Ucen, Zapiski, 2, 2, 76. s) 6. cyC.lAIRMAIX, HCTOpilHirKAfl XPHCTOAIATilf, alpKORHO-CAARIIHCKArO H APIRHS-pyCCKAl'O 1I3U- rorx, Mockra 1861, pag. 325, XI secol IV: na* caorx rpHropifi euocaora': „or* p la;.* so- lUHi.X HApllHAAC'lk, liaRilk 5KHR.X l|lk R* HilH I4KO KOrA HA I HUArfl, Tllt* THROIHTk, OR* AklIO atkpiTk, 4 .vioyrxuH ahrhh*. il hh* rpAA* ykriTk, Or* ;ki Ak0kl1* RxcKpoyi|ix, ha raah'Ic 110- KA4AAA, nillCAI'.* TROPHTk; OR* n.lHCATH KOCTRAIH yAOR-k«UAIH TROIHTk. OR* KOTIIIH n*TH'lk CAIOTpilTk". . 4) In vechiul drept slav revendicarea proprietăţii se făceă ca şi'n dreptul roman, In forma unui rămăşag. Părţile luminate de dreptul lor, depună un lucru ca rămăşag, dese ori erau sume de bani, sau lucruri preţioase, cf I. Kapras, K dcjinâm ceskdho zâstavniho prâva, v Praze 1903, pag. 6; idem, Das Pfandrecht im albohm. Landrechte, Zeit. f. verg. Rechtsw. XVII pag. 424: Brandl, Kniha rozmberska, 1872, art. 261; C. Zibert, PMsaha mezni v hrobu nebo pod drnem, Venkov, c. 96, roku 1913 pag. 2; cf. manuscrisul meu „Herlie". *) Cpi3HIRCKlH, AUT Ml A AU AAH CAORApil AŢIRHtfly CCKAIO fUUKA ], 189O A^H* : „KAK* KA- HiiTcfi, ynoTpiCAfiAcn njH ocoOAro poaa npHciir k; Vhih. Sin. II 2,78: „oaiuika noAoau ciu-fc 31- aiah ha roAo*y (n.mcflrHyRx) otriak Toii nomii'k A»r-ny... npoHkKi aih^aTiaor* noAOîtu siaiah. 114 roAORy Ty cnopHyio 3iaiaio oGuiiax; cf. E6. auitji. o npncjn, y ejiaOimopyc. pag. 86, 87, •) IlARAORX-CHAkKAHCKIH CHAlOoAHSAI* R* AURHIA>* pycCKOAIX flpARt', COHHHfHiff, pag. 429: „Al«()OnklTHO< yKA3AHll H4 HCKOHHyiO AlMKHOCTk otipflAA npHCflrH C* A'fHOAl* HA TOAOli HAgOAHAIX RX OTHOcniHIAIcn KX XI R'ktty... .; „A HH* rpAA* HkTITk, OH* MCI, APkHX RXCKpOylgk (RklKpoiHHklfi) Ha rAAR'k nOKA4,\AII n.lHCHry TROpilTk." www.dacoromanica.ro jtRÂMÂKTUL CU BRAZDA In CAP 209 mai multe Gubernii1). Aşâ, în guberniâ Rjâzanskaja* *) se găseşte men- ţiunea următoare: în procesele de hotărnicii pârâtul luă o brazdă din locul în ceartă, o puneâ pe cap şi’n faţa martorilor jurâ: „dacă aceia ce pretinde este falş, pământul să mă înghită...". O ştire recentă din 1873, din gubernia OlonSckaja ne raportează..., că unul dintre litiganţi zise: „pământul să ne îndreptăţească1')," şi luă o brazdă pe cap din locul în litigiu jură şi ocoli hotarul4). Dreptul rusesc mai întrebuinţâ brazda ca simbol al înmânării proprietăţii5) şi al posesiei în caz de hărăzire. Dreptul polon întrebuinţâ mărturisireâ vecinilor în certele de hotare0). Dabkowski,7) spune: „vechii poloni uzau brazda la ho- tărnicii." Izvoarele medievale Sârbo-Croate ni-1 arată îndeajuns. El s’a păstrat sub dominaţia turcă, însă în timpul ocupării austriace a dis- părut cu totul. La aceştia, ca şi la Ruşi, reclamantul in faţa vecinilor, luă pământ din locul -în litigiu şi înconjură răzorul locului revin- decat, zicând : „acestea sunt hotarele8;." *) flifuHickcix, n«3THHicKln iteaj'liHlH caarhhx 114 n>u ©,\,y 1866—69. I. pag. 147—I48: „h «aciiika iioaohu siah c«Gk iu r«A«Ry, «triax toh noumk Aiiacy; amîkh cx aohaaix iu r«- AOR'k...... HAtklAy (WTA* ncHU\‘X H3R-kcTiA CX XI AO XIX R-fcKAJ nARAORX-CHAkRAHCKIH, O. C. pâg. 427: „A'?»*..... ® npHcar-k ha aiiji-.-L-, hah «ux «tlx«A'k h AtoiucTkijcKofi cAy:KK4 nJOHkiu aih* XaIÎAORX. nOAOlKA 3IAIAH HA rOAORH, Ty CIKIJII y I® 3IAIAN OfilIIlAX. H AICKy HAtX RnejOAX yMHNH- AH, KyAA lllfAX npOHLKA AII1X4HA«RX. >) IlyCTk 0A3cyAHTX HACX AIATX Chl;U 3IAtAfl“ a) G«k«a«rx, cyAkn- siaiah. In cCo.iii iu?. KpiiAHH. oC.jhacrx noA |tiA AUTi-fcxA. T. I. 1878, pag. 17 (aAn. HAin. pyccK. nor?. of>. n ota. 9THorjA®iH. VIII. ■*) Testamentul lui Kliment din Novgorod sec. XIII. AAieAM c«aa..‘......... h flkrik H k«a«aa «A'PkHk; cf. RAAAHAiH?cKiii-cyAAH«Kk, XP'icTOAtaTln n« hct. (tycc. njiARA, I. 1889 pag. I2i: „KynH CoG'k «AI0IHX H CROIIAIX A'kTIAIX." ‘) IlARA«Rx-cHAkRAiicKl(i, o. c. pag. 432: „njoAATk rx ai,'"*; vândut in vecii, cf. A. SyfrunoCiuMx. XIII cpoRk rpHr«?in corocAona, » A?«Rni-cA4RniiiK0Atx ni(HROA'k“ G. n5. 1875, 6. 243 (HSA I «TA PycCK. 113. H CAOR. AKAA- HAyKX.“ •) Cod. dip1. Pol. I 1237.., mctas coram vicinia fecit,.. perpetuis et nota* bilibus gadibus eovcata vicinia, limitentur... 1. c. II 1285granicies per nostram nuncium et viciniam circumdato... Kodeks diplomatyczny katedry Krakowskiej Vom Iahre 1260 obtinuit castores in fluvio.. evocata vicinia; cf. R. Hube, Prawo polskie w. wieku trzynastym 1874, pag. 105, 235. Alegerea hotarilor se făceâ de judecătorii: Podkomorzy sau Komornici, cari chemâupe vecini la locul In ceartă. Martorii depuneau jurământul arătând hotarele; cf. Granice podlug davnego prawa, Biblioteka Warsawska 1841, III, pag. 151-70 şi 346-65; St. Laguna, O pra- wie granicznem polskiem, Wars. 1875; Winiarz, Graniczne praw<5 w Polsce, Wi* elka Enc. il. XXVI, pag. 635-38. • 7j Dqbkowski, Prawo prywatne polskie, II, 1911 pag. 401; Maciejowski, Hist. prawd. slow. 2 vyd. 1856-65, III pag. 92; Kotljarevskogo, Drevnoste prawa bai- tyskich Slavjan, I, i8-’4 pag. 162; *) TrojanoviS, cpncKH iTH«rpAi|icKH scopimu siorpAAy 1911, XVII, pag. 66: „O tH- Berhta Iilor ieri, ti www.dacoromanica.ro DUMITRU D. MOTOTbLESCtj 2l& Isvoarele dreptului deho-morav, din secolul XII şi XHI-lea * *) dau ştiri, că stabilirea hotarilor proprietăţilor imobiliare se făceau prin mărturiâ vecinilor J). Ele ne descriu in mod amănunţit felul proce- durii. Bătrâni, megieşi după prestarea jurământului în faţa însărci- natului domnesc arătau vechile hotare. Majestas Carolina fixă, că la delimitarea pădurelor să se cheme vecinii, cari să indice întin- derea lor. *) Ştirile din a doua jumătate a secolului al XV-lea dau mai multe amănunţimi. Sigmund din Chmelnice povesteşte: „se făcea un semn pe locul contestat şi pe acest semn păşâ fiecare martor, îmbrăcat numai în cămaşa, desculţ şi cu capul gol, îngenuncheâ şi punând mâna pe cruce jură în faţa judecătorului." Din archivele demnitarilor judecătoreşti din Praga 4) reese, că între anii 1508-77, jurământul la alegerea hotarilor, se prestâ în groapă de câtre martori. Ştiri precise asupra acestei instituţii dă cartea de legiurii Drnovska 6). Martorii ,oamenii bătrâni, vecinii se adunau la locul împricinat. Dacă martorii ambelor părţi se învoiau în arătarea ho- tarului, nu se mai procedă la jurământ; dacă din contră, mărturiile lor nu corespundeau adevărului, magistratul porunceâ să se sape o groapă pe locul în litigiu, de aşâ mărime, încât să încapă patru oameni de-o dată. Martorii desculţi, fără arme îngenunchiau şi cu faţa la răsărit *), punând câte două degete pe cruce, atingând rana lui Christos, jurau mărturisind punctele de stabilirea hotarului7). HtftCIhţ* KOA CP<>A H3 CT<)|>Hjlr KIIAUHA HAU jlAIIA HHTI1ICMA Kojy jl ZAOlApiîHHO fl. EOrirfc y „*nHcy R'unapcKor cpiaA:" kaa je nocTAiaaiu Ailu H3Aiiliy ata.ia ciaa ;kiai3hhka h ocTpy- SKHHlţl, KA’Aîy, AA jl TypHHAt, KojH jl GhO KAO cyAlljâ, AUTIiyO jl AHO AII CTAJHy 6yc siai.ii ha TAAty TI ORij OMAA npHljl H nOKAîta rpAHHHy, ni I.AA AORAI Aolil, yfÎHjy I A TypiţH Ty, H OA TAAJ, OCTAHe rPAHHIU ORyAA.", *) Fridirich, Codex diplomaticus et epistolaris regni Bohemiae, I. pag 311: vicinatus affuit 1186; idem: vicini 1178; idem II: maxima pars-vicinie 1225; idem II 261-: Mete sunt per venatores assignate, vicinis non contra dicentibus 1210. J) Majestatis Carolina, LII. Silvani in locis propinquioribus habitantes metis. *) Archiv Cesky. XXX. pag, VIII. not. 2. *) Publicate, Schulz, Archiv Ceski, XXX. pag. VII. Uvod- I. Kapras, Me- 4end plisaha v cesk6m prâvu, v Praze 1915 pag. 1—5; idem, Der altbohmische Grenzeid im Grabe unter dem Rasen pag. 286 urm. ‘) Brandl, Kniha Drnovska 1868 pag. 60. •) Kniha Tovacovska, Art. 115: quicunque nobilium deberent testări, pote- . riiit juramentum (facere) elevatis duobus digitis contra ortum solis; cf. Libri ci- tationum 1447, Brandl III. 390. 7) Nesrovnaji-li se svcdkovd obapolnf.... tehdy kâ/.i vyryti z zemi hrobi co by v ncm ctyri mohli kleknouti, tu odkudz majî pociţi vesti ty meze aneb www.dacoromanica.ro jurământul cu brazda In cap 211 Un singur exemplu se dă despre proba cu brazda în cap şi anume, din secolul XVII-lea J); dar, către a doua jumătate a acestui secol, dispăru din obiceiu şi d'abia slabe reminiscenţe îl mai rea- mintesc, până ce dispăru cu totul. In Silezia se găseşţe pomenit acest jurământ, întrebuinţat la alegerea hotarilor. Isvoarele nu-1 menţionează in toată Silezia, ci numai în partea superioară, * *) unde populaţia este mai mult polonă. Se găseşte o ştire din anul 1502 s) din districtui Oppriş, unde oa- menii din Krappitz au ales hotarul, după ce au jurat, fiind de faţă întregul oraş Krappitz.4) O ştire mai amănunţită se găseşte în circularea judecătorească din 1562 a districtului Oppeln-Ratibor. B) Art. 32: „Die Ayde sollen von den Zeugen auff den Reinen, vermflge der allen Gewonheit, abgenommen werden. Die Herrn oder Ritterstandes Personen sollen stehend mit auff- gehobenen Fringern, ohne Wehre und mit blossen Haupte, den Aydt ablegen. Die Biirgerstandes Personen aber Kniend mit blosem Haupt, auffgehabenen Fengern, und ohne alle Gewehr. > Die Bawersleute sollen sich bis Hembde ausziehen, und in ein Grab, welches einer Eln tieff ausgegraben seyn soli, niederknien, auff dem Haupt einen Rasen haben, kein Gewehr oder Messer bey sich tragen, und also im Grabe kniendt einen Aydt thun. In princi- patul Oppeln se găseşte un exemplu despre jurământ prestat in groapă. La stabilirea hotarilor unei moşii s’au adus 37 martori, bă- ohradnice, a postruc na vymytan£ zemî kaberce proti vychodu slunce, poloziti nan krucifix a pak v/.dy po ctyrech svedcich, kâzi kleknuti do toho hrobu bo- sym, v kosili, prostovlasj’m, beze vsî zbrane a pâsu, a tak kazdy mă dva prsty poloziti na bozi umcenf. >) Novâcek, KHvopi’iseznik na soudu meznîm pod drnem nâhle umfel. Cesky lid, XIII, pag. 178-79. *) Friedenberg, Tractatus de Silcsiae juribus 1738 pag. 235; Weinhold, Schwur unter dem Rasen, Zeit. d Vereins f. Volkskunde, 1893, pag. 224; I. Grimm, Deutsche Rechtsalt. I. i66;Opitz, Zur Geschichte des Eides in Schlesien, Progr. d. VIII. Realsch. Berlin 1913; Kndtel, Grenzeide, Oberschlesien, XIII 1914 pag. 262. ») B6hme, Diplomatische Beitrăge, III. pag. 126-27. Se dispută hotarul între Ioan Rogowsky de Rogau şi oraşul Krappitz; E. Opitz o. c. pag. 5. *) Sohickfuss. Newvermehrte schlesische chronica u. Landes Beschreibung Jena-Breslau 1625 III. pag. 484; Weingarten, Fasciculi diversorum jurium Ntt- renberg, 1690. II, pag 247—78; Bohme o. c. V. pag. mjSuarez, Sammlung alter U. neuer schlesischer Provinzialgesetze 1771. *) Suarez, Sammlungalter und near schlesischer Provinzialgesetze 177î. www.dacoromanica.ro 212 DUMITRU D. MOTOTOLESC ti trâni, de peste 70—100 ani şi protocolul procesului ’) dâ următoa- rele: Bey diessen zeugnissen ists noch nicht geblieben, sondern es sind ao. 1590 bei besichtigung der grăntzen in anwesenheit des Opplischen burggrafen Hansen Oderwolffs, des Oppischen forstmei- sters Caspar von Hardtenberghs neun alte, erlebten pawren aus den dOrlfern Scholchowitz. Crostitz u. Popelain auf wăgen herzugeflihrt worden, veil sie aldters hahen nicht wohlgehen mtigen, die hahen bekandt und aussgesagt......“ la margina protocolului stă însemnat: „per testes vicinos de ao. 1590 numero 9 examinatos in finibus et subdio (sic) im grabe mit einem rasen auf dem Kopfe; mai departe găsim în protocol: „jeder in sonderheit nach rechtlicher Examination undt nach gethanen ayden, auch etliche im freien Felde stehende*) in einem Rasen auf dem Kopf’)" (schwQven). La Unguri, jurământul cu pământul pe cap era un obiceiu păs- trat din vechime la hotărnicii4). Un exemplu, din anul 1360 din co- mitatul Semplinier, locuit de Slavi, ne face cunoscut întrebuinţarea lui5). In Transilvania găsim la Saşi, că hotarul moşiilor se alegea după depunerea jurământului martorilor, discuiţi, descinşi, cu capul gol, având pământ pe cap, jurau şi-l arătau.0) * * * 4 5 * * * * * II ') Prozessakten des Iahres 1626 im Breslauer Staalsarchiv sub Brieg. I, U, e pag. 224—25. *) „Stehend" Însemnează lngenuchind. Opitz, o. c. pag. 6; Zeitsch. f. Vol- kskunde III, Hefl I- *) Weinhold, Schwur unter dem Rasen, Zeit, d. Vereins f. Volkskunde 1893 pag. 224; Opitz o. c. pag, 6. 4) Acad. Ung. I. 3. şl 5 „Ad majorem tamem cautelam ipsum Grab super praedicta particula terrae personaliter constitutum ad personam suam et ad filios filiorum suorum jurare fecimus oribili juramento." „Sicut moris est jurare super terram, recipiendo terram, ad manus et po- nendo super capita sua jurabunt"; cf. Grimm, Deutsch. Rechts. pag, 120; cf. Acad. Ung. Tom. 3: „Regni consuetudo ab antiquis approbata." 5) Sub qua arbore pyri praedicti Thomas et Michael Chapy, discalccatis pedibus, resolutis cingulis, glebam terrae super capita sua ponendo, ut moris est super terram jurare, jurassent in eo, ut ipsa terra, quam reambulassent et praedictis metis a primis usque novissimas sequestrassent, terra possesiones ipso- rum Polianka sit, ,et ad eandem pertineat. Szirmay, Not. topograph, comitatus Zemp), Budae 1803 § 266, pag. 273;ef. Grimm, Deutsche Mythologie, I4, pag. 535; Darest, Etudes d’histoire du droit, I, 1889 pag. 262: „Sicut moris est jurare super terram, recipiendo terram, ad. manus et ponendo super capita sua jurabunt." *) Doc. 1670: „et si.... Iohannes et Andreas ubicunque in iacie dictae ter- rae iuxta regni consuetudinem ab antiquo approbatum, videlicet nudis pedibus, et resolutis cingulis a terra super capitibus suis posita juraverint, Ivorespon- denzblatt der Vereins filr siebenbt'irg. Landeskundc, VI pag. 99 ; cf. Kurz. Magazin II pag. 470; I. H. Sichwicker, Die Deutschen in Ungaru u. Siebenburgen, Wien www.dacoromanica.ro JURĂMÂNTUL CU BRAZDA lN CAP 213 Wlislocki1) spune: »când regele înfeuda pe cineva, vasalul pre- sta jurământul, luând ţarină din cele patru colţuri şi jura credinţă, care, dacă nu aveâ să fie păstrată, să-l pedepsească creatorul pe el şi pe descedenţii lui, până la a patra spiţă". Jurămintele vechii ungu- reşti conţineau Invocarea pământului, spunând: „pe sperjur să nu-1 sufere viu, iar după moarte să nu-1 primească în sânul lui, ci să-l arunce afară." Grecii antici cunoşteau jurământul. Reclamantul atingea* *) pă- mântul, când jura revendicarea proprietăţii. Miturile lor ne spun des- pre înstreinarea posesii pământului, că se dădeâ viitorului proprietar o brazdă din locul, ce se transmitea. Romanii întrebuinţau brazda ca mijloc al întăririi contractelor de mutarea proprietăţii imobiliare5). La contestarea proprietăţii, păr- ţile aduceau brazde din locul împricinat în faţa pretorului, şi asupra lor4) se efectua revendicarea întregei proprietăţi. Triburile Germanice cunoşteau simbolul pământului6) Şvabii depuneau jurământul într’o groapă0); Alamanii procedau astfel la alegerea hotarelor: părţile aduceau brazdă din locul contestat, o de- puneau înainte comitului, apoi în faţa lui se plăsmuia o luptă în care părţile atingeau cu spada brazdele pentru stabilirea hotarilor."7) u. Teschen 1881 pag. 419; bei der Grenzstreitigkeiten barfussig mit gelOsten Gurteln und einer Erdscholle auf dem Haupte". •) Wlislocki, Hohenkultur der Magyaren, Globus LXII, 189a pag. 273. !) 11. XIV, 272: „Xsipl 6-1 TÎj hziz-fl piv IXs^fl-ova icooÂ’jfioTSLpav, t'ij 8-’ ixtpij SXa piappiptT]v.; Al. Dieterich, Mutter Erde, Leipzig 1913 pag 36, 54, Cumont, Revue d. dtudes grecques XIV, 1901 pag. 26: H. A. Danz, Der sacrale Schutz iin r6- mischen Rechtsvekehr, Jena, 1857, pag. 112; Sofocle, Rich. Ph. Brunk, II, Strass- burg, I786, pag. 16, vers 264. s) Livius I, 24; „graminis herbam, puram attulit“; Plinius, Hist. nat. XXII 4; cf. Gimm, o. c. pag. 167- *) Gellius, Noctes atticae XX, 10: „atque profecti simul în agrum, de quo liti- gabatur terrae aliquid ex eo, uti unam glebam in urbem ad praetorem deferrent, et in ea gleba tamquam in toto agro vindicarent." *) Grimm, Rechtsaltertiimer I, pag. 154 urm. IIops, Reallexikon der ger- manischen Altertumskunde I pag. 625; Goldmann; Cartam levare, Mitt. d. Inst osterr. Geschichtsforschung XXXV, 1914 pag. 34; I. Koliler, Zeitschr. f. Handels- recht, Stuttgart 1915; Das Bolognescr Handelsgericht im Iahre 1386 pag. 323. •) Diozesan-Archiv f. Schwaben, Iahrg. 1902 pag. 29: In einem hlmer Rats- protokoll vom Iahre 1508 steht: „Die Buben die in ein GrUblein geschworen, sollen fânglich angenommen werden“. Vierwaldsâtter Volks-Kalender, 1880 pag. 23. 7) „Tollant de ipsa terra, quod Alamani corfodi dicunt et ramos de arbo- ribits inligant.. tune ponant ipsam terram in medio et tangant ipsam cum suis, cum quibus pugnare debent, et testificientur deum creatorem." Lex Alam. 8r 84); Lex Baiuw, XVII. 2, Pfeffer. Formalitâten des gottesgerichtlichen Zweikampfs iij der altfraiizbsischen Epik, Zeit. f. rom. Philog. IX, pag 29. www.dacoromanica.ro 214 DUMITRU D. MOTOTOLESCU Acest obiceiu juridic a fost analizat pentru întâia dată de învă- ţatul academician Alexandru Papadopolo-Calimach, care s’a încercat a demonstra, existenţa dreptului român în obiceiurile juridice ale poporului roman, o încercare, care a trebuit să rămână zadarnică, de oare-ce nu erâ executată cu destulă stăruinţă şi cunoştinţă juri- dică ; pe când, pe de altă parte, bogăţia cunoştinţelor istorice şi arheologice depuse în acel studiu fugitiv, nu se pot negă. Dar rămă- şiţele romanice în obiceiurile juridice ale ţărilor româneşti, supt cu totul altele, decât acelea descrise de Calimach. Calimach are din capul locului convingerea despre continuitatea dr. roman în Dacia. Discutând această teză în principiu şi deta- liind-o, observăm în treacăt următoarele, relativ la jurământul ce ne preocupă: Mai multe asemănări de simboluri în judecăţi, ne dau dovezi, despre aducerea lor în Dacia Traiană şi păstrarea legilor şi-a obi- ceiurilor romane. Aşâ, spre exemplu, Romanul urmând legii XII ta- bulorum, când porneâ procesul de vindecaţiune, aduceâ şi depuneâ la tribunalul pretorului o bucată de pământ din moşia reclamată, şi Românul, când erâ să dovedească împresurarea la procesul de vin- decare, luâ brazda pe capul său, de pe pământul reclamat şi mer- gând înainte, conducea pe judecătorul hotarnic la adevăratele limite. Această părere a lui Calimach n’a aflat până ’n ziua de azi, nici cea mai mică întâmpinare, pentru că, nici nu i s’a dat studului său „Originea dreptului în România", aprecierea, ce se cuvinea unui în- ceput, făcut într’o materie netratată până atunci, juriştii români, a depţi ai şcolii italiene şi franceze, au considerat originea dreptului- românesc, ca isvorîtă din continuitatea dreptului roman, întocmai ca şi şcoala acelor ţări, de unde veneau. Astfel că, istoria dreptului român rămâne neglijată şi unde aparii un început de lucrare, o vedem necontrolată cu isvoarele interne, scrise în limba slavă şi ne com- parată cu isvoarele externe şi cu dreptul popoarelor cu cari am fost în contact. In contra opinii lui Calimach, care o putem rezuma In afirma- rea „că jurământul cu brazda în cap este un obiceiu roman", nu s’a ridicat nici un glas de împotrivire, din contră, există un adept entu- siast al acestei opinii şi anume G. Misssail, care în lucrarea sa1), re- produce cele spuse de Calimach, fără a puteâ zice din propriile sale cunoştinţi, măcar un cuvânt de adăogire. Această scriere a lui Mis- sail are tendinţa de-a arăta obârşia romană a instituţii noastre vechi. Care este aşâ dară poziţia jurământului constatat de strămoşii ‘) G. Missail, Originiile legislaţiunei Române, 1865, pag. 13. www.dacoromanica.ro jurământul cu brazda In cap 2 [5 noştri faţă cu obiceiurile romane? Poate să fie el de origină ro- mană ? Susţinătorii acestei păreri, ar trebui să dovedească mai în- tâiu existenţa lui la Romani şi apoi să-l deducă la noi. Calimach caută să facă aceasta, întrucât apelă la explica- ţiile date de Sextus Pomponius Festus. Acesta in scrierea sa „E libris de verborum significatu", ]) dă explicarea mai multor ter- meni technici din domeniul jurisprudenţei romane, care cu timpul căzură în desuetudene. Calimach citează din lucrarea lui următorul pasaj: „Cincius sic ait:" vindiciae olim dicebantur (glaebae) illae, quae ex fundo sumptae in ius adlatae erant"; adică Cincius explică astfel: „vindiciae" se numeau odinioară brazdele scoase din moşie şi aduse înaintea pretorului. Din această notiţă a lui Festus nimenea nu va fi în stare să admită o congruenţă a procedurei în jurământul constatat la Ro- mâni. Pasagiul se referă la vechiile forme ale procesului roman, care se numea „legis actio sacramenti in rem" *), care căzuse în desuetudene, c’am după al doilea războiu punic, astfel, încât chiar termenii technici, relativi la dânsele erau pe vremea lui Festus, demult antichităţi, ce trebuiau explicate. . • Romanii se serveau la alegerea hotarilor „praedia rustica", chiar înainte de legea celor XII table, de „actio finium regundo- rum". Răzorul între locurile rurale, trebuia să fie c’am de cinci pi- cioare larg. Acesta nu trebuia să fie nici arat sau schimbat, ci ser- vea, ca hotar, ca drum, între ambele părţi, sau ca loc pentru întoar- cerea plugului în timpul aratului. In caz de dispariţia hotarilor stricate de temperiile atmosfe^ rice, sau de machinaţiile omeneşti, restabilirea lor, nu sefacea prin „actio rei vindecatio", ci prin „actio finium regundorum" 5). * I. *, C. G. Bruns, Fontes juris romani antiqui, Tubingae, II, 1911, pag. 46. Bekker.Zet. der Savigny-Stif. V. pag. 136; Ubbelohde, Gottinger-Ge- lehrte, Anz. i8S8, N. 9 pag. 359—387; Rudorff. Zeitschr. f. Geschichtl. Rechtwis- sensch. X, pag. 343; idem Feldmess. II pag. 430; O. Karlowa, Beitrăge, Zur Gesch. d. râm. Civilproz. pag. 141; M. Voigt. in d. Bericht. d. K. Săchs. G, d. W- Ph. h. Kl. XXV, pag. 33, O. Karlowa, Rom. Rechlsger. Lripzig. I. 1901. pag. 151, II, pag. 465; Keller-Wach, ROmischer Civilprozess, § 13,14; A. Schmidt, Ueber die legis actio per iudicis postulationem, Zeit. Savigny. Slif. 2, pag. 145. I. Baron, Zur legis actio per judicis arbritique postulatione u. s. w. in Festgabcn f. Heffter, 1873; Kipp, Zeit d. Sa vi. „Stif. IX poc. 159-77. a) Puchta, Kleinere Civilistische Schriften 1837, § 21 pag, 247; Wieder- hold, „Bemerkungen, liber die actio finium regundorum4 in Lende’s, Zeitschriit fur Civilrecht und Prozess. Giessen 1839, XIII. pag. 35—66; Sternberg, Eini- ges uber die actio finium regundorum; idem. XVII, 1842 pag. 426—39; Rudorff liber dic Grenzşcheidigunsklage, Zeit. f. gesch, Rechtswissenschaft. X. 184?. www.dacoromanica.ro 310 DUMITRU D. MOTOTOLESCU Cicero * *) ne spune, că legea celor XII table o cunoşteâ şi dis- pusese ca judecători trei arbitri, luaţi dintre agrimensori *). . Dacă în plângere, părţile se refereau la contestarea unui răzor, mai mare de cât cinci paşi, în acest caz, intervenea „contraversia de loco" şi revindecarea proprietăţii se făceâ în virtutea lui „rei vindecatio" *), de către un judecător. Evoluţia regulării hotarilor în dreptul roman suferi foarte neînsemnate transformări. Lex Mamilia, a cărei dată nu se ştie, aduse o mică modificare, cu privire la „controver- sia de fine" în aceia, că reduse numărul arbitrilor la unul singur. In tot timpul republicii şi până către epoca clasică a dreptului ro- man rămăsese ca alegerea răzoarelor „actio finium regundorum" neschimbată. Populaţia rurală înmulţindu-se, atrase îmbucătăţirea proprietăţilor, şi cu ele reducerea hotarelor, şi ca rezultat urmă, că limitele vechi de cinci picioare dispăru4). Neînsemnate modificări suferi „actio finium regundorum" sub împăraţii romani. Justinian sta- bilii că: „actiones finium regundorum", să intre în compentinţa ju- decătorilor comuni şi agrimensorli să-i ajute numai cu cunoştiinţele lor. Calimach, ca continuator al dreptului roman, aseamănă jurământul cu brazda în cap, cu acţiunea „rei vindecatiq" din dreptul roman, care servea la stabilirea dreptului de proprietate între părţile liti- gante, adică cu brazdele, ce se aduceau înaintea pretorului, spre sta- bilirea proprietăţii contestate. Romanii procedau la revindecarea proprietăţii imobiliare, la care se cerea stabilirea, identitatea hotarelor, în modul următor: in timpul legei celor XII table, pretorul împreună cu părţile dispu- tante mergeau la locul contestat, ca personal să se convingă de pag. 3+3—427; Rudorff, Uber die Grenzscheidungsklage, Savigny, Zeit. f. Recht- rom. Ab. X pag. 370. x) Cicero, De lege I, 21, 55. *) W. Ronnberg, Grenzscheidungsklage, Arch. f. burg. Recht. Berlin 1896, XI, pag. 133. •) Gai. IV § 8, L. 1, D. fin. reg. 10, 1 Dig. 6, 1 de rei vindecatione; Ru- dorff. Zeitschrifr, far gesch. [Rechtswissenschaft, X pag. 34+ zice: „controver- sia de fine se referă la o distanţă de pământ In mărime până la 5 picioare, care a fost uzucaipatâ sau răpită prin cumpărare, schimb sau alte mijloace." Contra acestei păreri se ridică Karlowa, Beitrâge zur Geschichte des r&misehen Zivilprozesses, pag. 141 zicând : „contraversia de fine* poate să fie răzorul mai mare de cinci picioare, se aplică tot a. f. regundorum, Insă cu condiţie, că răzo- rul să fie numai uzucapiat; cf. Max Weber, Die rOmische Agrargeschichte in ihrer Bedeutung fur das Staats und Privatrecht. 1891 pag. 71 ţi 76. *) Siculus Flaccus, Agrimensor In timpul lui Traian. De condic. agror.: illud vero invenimus aliquibus locis ut inter arva vicini arceantur confundere fines eosque usque aratrum perducere, ut in finibus solidam marginem non re- liquant, quod discerni possint fines.; cf. Puchta, Inst. pag. 607 not. q. www.dacoromanica.ro jurământul cu brazda In cap 217 identitatea şi întinderea lui. Către finele epocii regale, întinzându-se dominaţia romană, se mări şi competinţa pretorului şi procedura re- vindecării proprietăţii imobiliare, se modifieă astfel: părţile veneau înaintea pretorului şi indicând semnele proprietăţii contestate, des- chideau procesul. l * *) Pretorul invită părţile să meargă cu martorii !) la locul disputat şi acolo să stabilească întinderea şi exactitatea lui, apoi după săvârşirea unei lupte închipuite, luau brazde din locul dis- putat şi le depuneau înaintea pretorului, asupra cărora urma apoi revindecarea întregii proprietăţi 8). Cicero spune: „că'n timpul lui, părţile mergeau singure la locul împricinat, înainte de intentarea acţiunii şi acolo îndeplineau formalităţile cerute de obiceiu şi de legea celor XII table"; dar, chiar în timpul lui ajunsese mergerea la faţa locului şi aducerea brazdelor numai un fel de formalitate neobliga- torie, care cu introducerea procedurii formulare, căzu cu totul în părăsire, aşa că după sec. IV-lea d. Ch. se consideră acest obiceiu, ca o antichitate necunoscută, şi se simţeâ nevoia să se explice sem- nificarea cuvintelor. Astfel era situaţiâ în procesul druptului roman, la care se re- • feră cele zise de Festus. Raţiunea prezenţei brazdei este aci aşa dară aceia, că lucrul în pricină trebuiâ să fie de faţă, înnaintea pre- torului, tocmai pentrucă împricinaţii să puie mână pe dânsul, expri- mând astfel tendinţa lor de a-şi câştiga dreptul cuvenit asupra lucrului. Dacă revenim asupra jurământului la Români, vedem, că actul simbolic al luării brazdei în cap, se făcea la faţa locului şi anume: de către martori, în faţa boeriilor hotărnici, a părţilor şi a înveci- naşilor. Martorii luau asupra capului lor răspunderea, pentru orice strâmbătate, isvorîtă din mărturia lor, întocmai, ca martori ordinari4 * * *). ’) Cicero, Pro Murena, 12: Fundus s. Cornelianus qui est in agro, qui Sa- binus vocatur, cum ego ex iure Qairitium meum esse aio. s) Suiş utrisque superstibus praesentibus istam viam dico inite viam. Fes- tus v. supersitites. *, A. Gell. XX, 10: „atque profecti simul in agrum, de quo litigabantur terrae aliquid ex eo, uti unam glebam, in ius in urbem ad Praetorcm deferent, atque in ea gleba tanquam in toto agro, vindicarent; Gai. IV § 17;“ de fundo vel de aedibus, controversia erat, pars aliqua inde sumebatur et in ius adfere- batur, et in eam part cm perinde atque in totam rem praesentem fiebat vindi- catio; velut ex fundo gleba sumebatur et ex aedibus tegula, Bruns, o. c. pag. 46, Festus, sub vendiciâe; Cicero, pro Mur. 12; Valerius Probus. 4. 4. 4) Doc. 14 Iulie 1780... Li s’au dat mărturisire şi au primit de-au jurat cu mâinile pe sfânta evanghelie şi cu lumânările aprinse şi le-au stins In apă, zicând: „că de nu va fi precum mai sus, au arătat aşa să li se stingă neamul lor.", Şefulescu, o. c. pag. XXXIX. www.dacoromanica.ro 218 DUMITRU D. MOTOTOLESCU Drept aceia se poate consideră luarea brazdei în cap, ca un mijloc, cu care judecătorul înrâureşte asupra conştiinţei martorului, şi o măr- turie făcută sub această formă, aveâ o valoare şi un crezământ deosebit, Dar o comparare, între obiceiul român şi procedura procesului a primei epocii romane, ne arată o diferenţă atât de mare, încât nici nu ne putem gândi la posibilitatea unei moşteniri de obiceiuri. Romani 'aveau ca judecători pe arbitri, recrutaţi dintre agri- mensori, oameni instruiţi în alegerea hotarelor, pe când la noi, boierii hotărnici adunau probele situaţii hotarilor, cari erau raportate dom- nului, în faţa căruia se repunea din nou procesu spre judecare, şi care se termina cu o carte de judecată. Brazda în procesul Roman de „rei vindecatio" avea rolul unei „res litigiosa", unui lucru pe care pun împricinaţii mâna, pentru ca să arate tendinţa lor de stăpânire1 2 *); pe când în obiceiul român, brazda împovărează capul martorului şi prin urmare şi după înţelesul sim- bolic, sufletul lui, în caz de minţire*). In vechiul proces roman, braz- dele se 'aduceau înaintea pretorului, pentru că nu se putea aduce moşia întreagă. Ele figurau în acest sens, ca şi-n dr. germanic, lex Alamanorum, ca un fel de moşie în miniatură. La Români vedem cu totul altceva: îl vedem pe martor luând în faţa locului, adică la ho- tarul împricinat, brazda în cap, în faţa comisiei de boieri hotărnici, în faţa proprietarilor, megieşilor şi a altor martori, şi păşâ înaintea tutulor pe locul cunoscut lui, ca hotar, şi din stâlp în stâlp, sau din piatră în piatră, sau din moşuroiu în moşuroiu, sau din pom în pom însemnat cu bour, se oprea şi zicea: „pe aici au fost bătrânele jiotare, aşa cum le ştiu eu.“s) Romanii întrebuinţau brazdele în toate procesele privitoare la vindecaţiunea de moşii şi pământ; pe când, după cunoştinţele mele dobândite din citirea tuturor hrisoavelor privitoare la hotărnicii, obi- ceiul român, admitea luarea brazdei în cap, numai în „iudicia finium regundorum" adică la judecăţi şi lămuriri de hotare, atât la ţărani cât si la orăşeni.4 * * *) » a J Procedura veche romană, adică „legis actio sacramenti în rem“ şi 4) Gai IV § 16; „festuca autem utebantur hastae loco, signo quodam iusti doininii.11 2) Ar.h. ist. I part. I pag. 24. Doc. 1624, şi înaintea mării tale, Milostive doamne, că hotarul Uricanilor este din drum de pre muchea dealului la vale, psre Petricani, aşea mărturisim noi cu sufletele noastre şi cu brazda In cap, jiaintea mării tale, milostive doamne. s) Uricarul X pag. 267. *) Codrescu, Uricarul V. pag. 312, www.dacoromanica.ro jurXjvUntul cu brazda In cap 219 cu dânsa şi aducerea brazdelor înaintea pretorului se mai menţinu câtva timp, după Lex Aebutia şi'n timpul lui Cicero, dar competinţa ei fu restrânsă, la procesele de proprietate, servitute şi moştenire.1) După introducerea „lex Iulia iudiciorum privatorum", care schimbă şi organiză din nou autoritatea centumvirilor, se restrânse competinţa „legis actio", lăsându-i-se numai judecarea moştenirilor şi’n parte re- vindecarea proprietăţii* *), după al doilea răzbciu punic dispăru, astfel că, Festus, trăitor în secolul IV după Christos, consideră acest obiceiu, ca o antichitate necunoscută şi simţi trebuinţa a-1 descrie, cum se poate, ca un obiceiu stins la Romani, înaintea cuceririi Daciei să fie privit ca o moştenire Romană ? Origina lui trebue căutată în desvoltarea evului mediu, iar nu în antichitatea romană. . Melchisedec’), Vornicul G. Ureche*), trăitor în \eacul al şasespreze- celea, a caracterizat situaţia politică şi juridică cu următoarele fraze, în care este depusă convingerea unei adânci cunoştinţi de cauză: „precum nu este descălecată ţara de oameni aşezaţi, aşa nici toc- meală, nici obiceiurile ţărei bine nu's aşiezate, ce toată dreptatea au lăsat pe cel mai mare să-o judece; şi i-au părut lui, ori bine, ori rău, aceia au fost lege; de unde au luat şi voie p’aşia mărie şi vârf". Mai departe vorbind despre Bogdan V. fiul lui Ştefan cel Mare zice: „Eara ce se va fi lucrat înlăuntru seau în ţară la noi, despre partea judeţelor şi a dreptăţii, nu aflăm, ce cunoascem, că unde nu-s pravile, din voia domnilor muite strîmbătăţi se fac". M. Costin*) zice: „Fost-au acest Domn Radul Vodă, deplin la toate şi întreg la hire, cuvântul ce grăia, ca o pravilă era tuturor, giu- deţele cu mare dreptate şi socoteală, fără faţărie cu cinste, iară ni- înărui cu voie veghiată." , Aceasta era situaţia dreptului nostru în timpul vieţuirii acestor cronicari. Legii lipseau, numai obiceiul pământului, format în timp avea putere de lege. Instituţii formate din necesităţile zilnice şi tre- buincioase spre rezolvirea litigiilor, s'au păstrat şi după introducerea legiuirilor scrise, şi s’au şters din mintea locuitorilor numai cu că- derea lor în desuetudine. Jurământul cu brazda în cap, ca şi jurământul, intră în grupul ‘l Cicero, De oratore I, 38; Verr. I, 45. a) Wessell, Der râmische Vindecationsprozss, Leipzig, 1845, pag. 76; M. A. v Bethmann-Hollvveg, Der râmische Civilprozes, Bonn. 1764, I pag- 12S; II 230; Summer Mâine, L’ancien droit, pag. 111-62 n. 3, pag. 354. s) Melchisedek. Cronica Romanului tom. II pag. 102. *) G. Ureche, Cronicele României, M- Kogălnic^anu, Bucureşti 1872, pag, 131, idem, pag, 186. www.dacoromanica.ro 220 DUMITRU D. MOTOTOLESCU ordalilor1), unde se invoacâ ca ocrotitor al dreptăţei, pământul. Cre- dinţa în minunile lui era în general cunoscută5) şi mai erâ socotit, ca creeatorul omenirei3). Atât Romanii/) Grecii0] cât şi alte naţiuni îl în numărau printre zeităţile divinizate. Chrenochruda6) zicea: „pământul este un element candid şi acel, ce-1 va lua ca martor, nespunând ade- vărul, nu va scăpa de urgia lui." Credinţa generală în antichitate erâ, că pământul trimetea mai de vreme sau mai târziu sperjurului boală, ori un rău oare-care sau chiar moartea.7) Jurămintele ungureşti8) se terminau de obiceiu astfel: „să nu rabde pământul corpul meu* * nici să nu fie primit de el, ci să mi-1 asvârle afară şi să fie lăsat prăzii păsărilor şt fiarilor sălbatice, dacă mint". Aceleaşi ideii de sanctitate si de curăţenia pământului se găsesc şi la popoarele slavice. Poveştile ruseşti spun: „mulţi sperjuri şi-au găsit moartea chiar în timpul depunerii jurământului." Astfel miturile Malo-Ruse8) ne spun despre un martor, care jurase falş, având pământ pe ge- nunchi, că fu legat de un cal şi cu el se dădu ocol pe răzorul în litigiu, dar nu apucă să înconjoare proprietatea, căci calul îl omorî. Mitu- ’) Fr. Patetta o. c. pag. a06; Bet’imann-IIol. o. c. IV pag. 46 ur; H. Brunner, Deutsche Rechtsgeschte, I.eipzig 1892, pag. 4.18, Pappenheim, Die altdăni- sclien Schutzgilden 1885 pag. 21; I. a. H. Jirecek, Rozpravy z oboru his- torie, filologie a literalury Ve Vfdni, 186O pag. 92 „soady bozi"; H. Jireîek, tîber Eigenthumsverletzungen u. deren Rechtsfolgen nach dem altbomschen Rechte Wien, 1854 pag. 9: Fr. Thudichum, Geschichte des Eides, Tubingen 1911 pag. 16. J) Goldmann, Cartam, levere, Mitt. osterr. Inst. XXXV pag. 34; Hops. Reallexikon der germanischen Altertumskunde I pag. 635. s) Hops, o. c. pag. 625; Casopis cesk6ho musea 1848; K. I. Erbena, „Obe- towăni zemi". *) Livius, I pag. 24. „Graminis herba pura". *) Alb. Dietrich, Mutter Erde, ein .Versuch tiber Volksreligion, Leipzig, 1913, pag. 54; Aischiles III, pag. I09: pov,O-rjosiv.. t-j y-7) fep?- •) Lex Salica, cap. LVIII; Dieterich, o. c. pag. 54; Cumont, Revue des etudes grecques, pag. 26; Rhein. Mus. LVIII, I603 pag. 18. T) Lasch, Der Eid, seine Entstehung und Beziehung zu Glaube und Braucli dcr Nuturvolkar 1903 pag. 34. *) Wlislocki, Hohenkultus der Magyaren. I. c. pag. 273. ') Ixax RiJXl’aTCkKHH, aiuAofiH aaii nuMaxui \-i'CjKkKO-(yckKii\- r«R0{iin aanxcxx, xayxo- s*r*”'T*«a|)xcT«a iauxx ukiimiiikj, Voi. XLIV. pag. 118: „fi T«r xfon noAxiiţ- cn, :xi «iii n«xax:i lat, naxail rpaxina. Tax iix naopay- cofii raixu 1 npiuixy cofii xa xoraxxu xa xoahixa. Tax xix‘n«Tiai ’njicsr xa xoakliox, xa Tix siaiai, iiito cofii npiuiHy-, a;i rpaxu^a Taai, A< npictlr. Ta ^aamxo npicnr. il naxkcTxo xi yaxaai Toiy x«r« noicwy. Ta nona» tjkux cyx xkixxioţ- o,\ naxkcrxa, Jitefiu 10 twtatx sa xoxkoat ia xiat rfiaxiiiy sxaxiTi i iiotoai r« .sa T«, uiro X*Tkif3*K,uauTi, Ha Tia» Aticul, A1 ro \ncxai, croir xanaixxa npx SKialaxxiiM. Aduc mulţu- mirile mele, fostului meu profesor de filologia slavică, Iiri Polivkâ şi K. Kadlec profesor de drept slav de la Fac. Cehă Praga, pentru unele comunicări, făcute cu privire la Folklorul şi dreptul popoarelor slavice. www.dacoromanica.ro jurământul cu feRAzbA In Cap 22l rile sud-slavice atestă asemenea ştiri. Astfel tradiţia spune: „unul, care arătase falş urmele răzorului locului în litigiu, neţinând seamă de mustrarea vecinilor, care-1 îndreptă pe răzorul adevărat a mu- rit pe loc.1)" Aceleaşi menţiuni se găsesc şi’n Boemia. NaSeradec* *) din sec. XVII-Iea, descrie o ceartă de hotare: „un sătean din Dame- nic stăpânea pe nedrept un loc, pe care voia să-l aibă, cu orice preţ şi vecinul său îl invită de mai multe ori să-şi probeze stăpânirea, dar el refuză să vină la judecată, pretextând diferite motive". Cu toată evitarea lui, judecătorul îl forţă să se înfăţişeze în litigiu şi prin jurământ să-şi dovedească stăpânire? Aci, se săpă o groapă, săteanul pretins proprietai fu desbrăcat până la cămaşăi încins cu un brâu de paie şi i se puse o bucată de pământ din locul împricinat pe cap şi astfel stând, cu un picior în groapă şi cu cellalt afară, începu să repete jurământul, citit de judecătorul din Naâeradec, dar nu apucă să-l termine, se făcu vânăt şi muri4), căzând în groapa săpată. In Silezia, în satul Friedersdorf, un martor jurând falş într’un proces de hotărnicie, în faţa judecătorului fu înghiţit de pământ.*) Folklorul popoarelor posedă o mulţime de povestiri4), cari înfăţişează pământul ca o zeitate răzbunătoare, în contra acelora, ce mărturi- seau falş. Să încercăm a reconstitui explicarea luării brazdei în cap la stabilirea între hotarile moşiilor. In epoca păgână pământul erâ considerat, ca zeitate şi credinţa generală erâ că acel, ce imploră pă- mântul, fie ca martor în procese, fie ca ajutor in împrejurări grele, *) Ştiri date de Malers Vele din Sarajevo, pub. Zibert, Pi-isaha mezni v hrohu nebo pod drnem. Venkov 1913 No. 96-97; Safarik, Pam. IP pag. 94-95; Zakonik, Spomenici, pag. 397-98. *) Novacek, Krivopriseznik na soudu meznim pod drnem nâhle zemei-el, Cesky Lid. XII, pag. 78-79. s) Richard Kiihnau. Schlesische Sagen Leipzig, 191O III pag. 341. *) Alois Menghin, Aus dem deutschen Sudtirol, Mythen, Sagen.... Meran 1884 PaS- 12 not- 3- Der schlaue „Punggemann"... „Als die diezu abegesandte gerichtliche Co- mmision mit ihm auf der genannte Weide erschien, legte erohne wissen der Commission im rechten Stiefel etwas Margreider, im linken etwas Salumer Erde und auf dem kopfe unter dem Hute einen Loffel. So stellte er sich dann vor die Herren hin sprach: So wahr der Schopfer ober meinem Kopfe ist, stehe ich jetzt mit dem rechten Fuss auf Margreider und mit deţn linken auf Salumer Erde". Dem war aber nicht so, hier war nicht die alte Grenze, sondern mehrere Hundert Schritte weiter sttdlich.... Zur Strafe far diesen Frevel muss nun der alte Punggemann bis zum jflnsten Tage auf dieser Weide herumvvandeln- pag 86 not. 3S; Vierwăldstatten Volkskalender auf das Schaltjahr 1880, I pag, 23. www.dacoromanica.ro 222 DUMITRU D. MOTOTOLfeSCtr de nu se ţinea de promisiâ făcută, această zeitate se răzbună asuprâ înşălătorului, prin trimeterea de diferite boli, mai curând sau mai târziu, asupra lui sau a familii lui.1 * * *) Punând brazde pe cap însemnă: „martorul garanta cu partea cea mai însemnată a trupului, adevărul celor spuse, şi prin jură- mântul depus atestă cu capul lui care reprezenta şi familia, că cele mărturisite5) îşi au tăria cuvenită; apoi, capul său va fi acela, care va îndură nenorocirile provenite din răzbunarea pământului.8) Brazda deasupra capului mai aveâ înţelesul simbolic al groapei, în care va fi îngropat sperjurul. Martorii, fără arme şi desculţi *), însemna, că se supun autori- tăţei judecătoreşti; iar îngenunchind şi jurând pe sf. Evanghelie cu capul gol arata, că au frică de puterea şi răzbunarea dumnezească 6). Din cele spuse până 'n prezent, cred că jurământul cu brazda în cap, întocmai ca şi jurământul simplu, °) face parte din ordalii 7), şi fiindcă se referea la pământ, ca obiect principal, eră un ordaliu al acestuiâ. El, în evul mediu, se găsea la multe popoare sub dife- rite forme 8). Românii, ca şi celelalte popoare, au avut desvoltarea •) Lasch. o. c, pag. 34; „oder die auf seinem Haupte ruhende Scholle werden. !) Huschke, die Multa u. Sacramentum, Leipzig 1874. pag. 370; Kohne, Zeit f. v. Rechtswiss. IX, 1891 pag. 472. s) Lasch. o. c. pag. 34; Patetta, o c. pag. 206; A. II. Post, Grundriss d ethnog. Juris. Leipzig 1895, pag. 478, 482; „Erde in den Mund oder auf die Zunge gebracht oder gegessen wird". *) Korrespondenzb. d, Ver. f. siebenbilrg, Landesk, VI, pag. 49; Grimm, Mythologie, I pag. 535; idem, Rechtsaltertiimer, pag. 120; Dareste, o. c. pag. 262. 6) Doc. 1780 Iulie 14... li s’au dat mărturisire şi-au primit de-au jurat cu mâinile pe Sf. Evanghelie, Ghibănescu Surete. III pag. 137....: „Toaaij Kiaaii- AIAM H CX Aliţ’k «y9HKA!> H CX r-fcprHA HA CT«I yiAHriAll H HI CT 1 KPXCT$ CX KA AK»AH CTJJH. •) In secol. XVIII, găsim cărţile de blestem, deosebit de jurământul pus la finele hrisoavelor. Aceste cărţi de blestem sunt date de Episcopi şi Mitropo- liţi, cf. Ghibănescu, Surete II, pag. 252, Doc, 7078 Iunie 17 Suceava; idem, Ip- soace, DoC. 7078, Freb. 16 partea finală; K. F. Goschel. Der Eid.... 1837 pag. 283—320; Iohann Chr. Fr. Meister, Uber den Eid. nach reinen Vernunft Be- griffen 1810, pag. 43—55; Fr. Tudhicum, o. c. pag. 3; Iohann Chr. Fried. Mei- ster, Ueber den Eid, Leipzig 1810 pag. 8. f) R. Lasch. o. c. pag. 29; Hirzel, Der Eid, Ein Beitrag zu seiner Ges- chichte, Leipzig. 1902 pag. 9, urm ; Chassan, Essai sur la symbolique du droit, Paris 1847 pag. 236-37, 265; Kovalewsky, Coutume Contemporaine et loi anei- enne, Droit coutumier Oss6tien. Paris 1893 pag. 421 urm,; Latyscheff, Sitzungs- ber. der Beri. Akad. 1892, XXVII, pag, 479. ' •) I. Kohler, Studien uber die Ordalien der Naturvolker, Zeit. f. verg. Re- chtswis. Stuttgart 1884 pag. 368 urm; H. Siegel, Gechischte d. deut. Gerichts. Everfarens, Giesen 1857 pag. 209 urm.; Steinmetz, Eine neue Theorie uber die ntstehung desho Gttesurtheils (Globus LXV. pag. 105). www.dacoromanica.ro JURĂMÂNTUL cu brazda în cap 223 Jor juridică, pornind dela forme primitive şi ajungând la forme mai complexe, întocmai ca desvoltarca poporului, născut din amestecul coloniştilor Romanii cu indigenii Geto-Daci şi mărit apoi prin sub- stratele slavice. Instituţia jurământului cu brazda In cap este o rămă- şiţă păgână, când se ştia că chemarea pământului ca martor aducea răzbunarea, întocmai că apa, soarele1) şi focul, întrebuinţate ca mij- loace de probare, căci pământul nu îngăduia să vieţuiască mai de- parte pângăritorul curăţeniei lui. Instituţia aceasta archaică s’a păstrat sub formă de resturi ju- ridice. In Muntenia sub forma luării traistei cu pământ în spinare, sau în cap, iar în Moldova şi Transilvania sub forma luărei pă* * mântului în cap. Comparând dreptul nostru vechiu cu a altor popoare, vedem că reese o asemănare între instituţii, de unde rezultă că popoarele, deşi deosebite între ele, au totuş instituţii asemănătoare. Cum se arată această asemănare? Toate popoarele, la cari se găsesc insti- tuţii asemănătoare, au vetuit in aceiaşi stare de cultură. Prima fază a conveţuirii primitive fu patriarhatul, care încă se vede azi la unile popoare. Starea patriarhatului este simplă. Cu cât starea socială de traiu a poporului este mai simplă, cu atât mai simple sunt şi for- mele juridice, care-1 cărmuesc. Dacă popoarele au trăit şi s’au des- voltat în raport unele cu altele, în acelaş timp şi viaţa lor socială, instituţiile juridice s’au desvoltat în mod treptat şi asemănător, fără să fi împrumutat unele dela altele „ceva". La Indieni, tatăl era ca- pul familiei, era în acelaş timp şi şeful religios, întreţinea focul sfânt, aducea jertfe, se rugâ pentru familie; acelaş lucru îl găsim la Greci, Romani şi Slavi, fără ca unii să le fi împrumutat de la alţii. Deci, şi jurământul cu brazda în cap, sau în spinare, la popo- rul romăn, s’a desvoltat în mod independent, diferit de instituţia întiu câtva similară, găsită şi la alte popoare. El este, aşa dar, o in- stituţie curat românească, născută din obiceiul locuitorilor de a-si consolida hotarele între ocinile lor. Către a doua jumătate a secolului XVIII-ea, această instituţie dispăru cu lotul din uz.2) Berlin, 15 Septembrie, 1921. D. D. MOTOTOLESCU *) Semkowicz Wladyslaw: Przysiega na stoiîce. Kraco\V, i9i6. *) Această monografie, completată, a servit ca lecţie de deschiderea cursului de Istoria dreptului vechiu românesc la Facullatea juridica din Iaşi, în ziua de 7 Martie 1919. www.dacoromanica.ro Domnia lui alexandru vodâ aldeA, FIUL LUI MIRCEA VODĂ CEL BĂTRÂN 1431 - 1435 «în anul 1418», spun analele sârbeşti,x) «a răposat marelis voevod al Ungrovlahiei, Ioan Mircea, Ianuarie în 31». Domnitorul Mircea s’a numit din botez Dimitrie 2). Cro- nicarul turcesc îl caracterizează: «principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ageri).3) A fost înmormântat în ziua de 4 Februarie4) 1418, în interiorul bisericii mânăstirii Nu- cetul, B) ce-i zic şi Cozia, ctitoria sa. x) Glasnik, LIII, p. 80; Spomenik, III, p. 140 fi 155; Arhiu fiir slavische philologie, II, p. 94 fi XIII, p. 625; I. Bogdan, Letopiseţul lui Atarie In Analei» Academiei Române, tom. XXXI, p. 130. *) cf. „Ţaretvenik iii Istoria BolgarskaiaBnda 1814, p. 61, pota; St. Ni- colaescu, Onomastica Principelui Mircea al Jtomăniei 1910; In pomelnicul M-rii, Argef, citim numele unui alt voevod: „Io. Dimitrie Voevod nareceni Mirceau, lo. Dimitrie voevod sis Mircea (Convorbirile literare, a. XLIX, No. 11 — 12, p. 1122). s) „Princeps.... inter Chrislianos fortissiniUi et acerrimu»“ (Leunclaviu*, ITistoria Musulmana Turcorum demonumentis ipsorum exscripta 1691, col. 418). 4) Glasnik. LIII, p. 80; Spomenik, 111, p. 133. Data de 4 Februarie este arătat& aci ca ziua morţii Iui Mircea voevod, de sigur insă că, In 4 Februarie el a fost Înmormântat. (Al. A. Vasilescu, Urmaşii lui Mircea cel'Bătrân, Bucu- reşti, 1916, p. 6). *) „Moiuctii.iS H$hitckoa\S, rji«s8 <1>ua *u«r« = Mânăstirii Nucet, mormân- tul părintelui meuu — zice hrisovul lui Radul Vodâ Praznaglava din 1421, Iunie 1, prin care întăreşte stăpânirea mânăstirii cu hramul Sf. Treime, peste toate bălţile dela Dunăre, începând: dela balta numită Săpatul şi mergând până la gura Ialomiţei, ce dă în Dunăre, precum şi gfirla Săpatul, dăruită de Tâmpa „pe timpul părintelui domniei mele Mircea voevod şi a egumenului Sofronie al Mă- năstirii Nucet14. In sfatul Ţârii figurează şi «wŞimh Gtaii, = jupan Stan, unchiul voevodului» (Arh. Stat., Condica Brâneovenească, No. 266, f. 367). In interiorul bisericii Nucet sau Cozia — zice Grigore G. Tocilescu — „se află mormântul lui Mircea Vodâ cel Bătrân, la dreapta cum intri, peste care se aşterne o lespede roasă de timp şi ştearsă de oameni; din inscripţiunea că a fost săpată pe dânsa, abia dacă ochiul ispititor şi Încercat mai poate oitî un litritla ItloHcă. 16 www.dacoromanica.ro 226 St. NICOtAESCt) La cârma ţării a urmat fiul şi alesul său, Mihail voevod. adecă 6000, desigur, prima cifră a anului, când a răposat marele domn român1' (Raporturi asupra câtorva mănăstiri, schituri şi biserici dm 'ţeară, 1887, p. 25). Mircea Vodă cel Bătrân 1386 — 1418, a fost fiul Iul Radul Vodă cel înţe- lept 1374 — 1384, fratele lui J)an voevod 1384 — 1386. In hrisoavele sale cu dată şi fără dată (vezi aceste hrisoave'la Arhivele G-le ale Statului din Bucureşti, Secţia istorică), Mircea Vodă ne vorbeşte de părinţii,- de fraţii şi de fii săi: In hrisovul săn din 1387, Iunie 27, dat M-rii Tlsmeană, spune că: «cron»- HHRUltH pWAHTMk l'CRd Adiiz aoiaoAd «must dm aSi|idiH noKp-knH = sânt răposatul părinte al dom- niei mele Io. Radul voevod din temelie a înălţat-o şi tănt răposatul frate al domniei mele Io. Dan voevod cu multe lucruri a intărit-o.u — Mai departe în- tăreşte «cele adâogate de răposatul intru sfinţenie părinte al d-sale Io. Radul voevod, satul Vadul Cumanilor cu Toporna jumătate şi balta Bistreţul de la To- pliţa până'* la Gârla repede, mai sus de Covaciţa ,cu satnl ce se zică Hrisomunţii (X?xr»di4vinu<) Şi Tismeană de amândouă părţile, câtă a fost partea JJgăşească şi •Rusească, cu grâul din judeţul Jaleşului câte 400 de găleţi pe tot anul; nucii de *la Jaleş in Dăbăceşti; 10 burduşe de brânză din casa domnească pe fieoaVo an; A caşcavâlel; IO aşternuturi; 10 postavuri de zeghe; 10 postavuri roşu Închis; sa- tul Jarcovăţul; selhtea Stânceştilor la balta tiistreţului la BAdilea, ce a fost odi- nioară satul Bresniţa; amândouă Varovnicele; Frilepeţul, Pett-oviţa' şi Vârbiţa'; pe lângă acestea toate: «T dHKd cTcnoHHaniH cTpHH* i “Kd aiii fîddAHcddax aciaoAd n.iHAOHîH e-Toai^ îÎHiri3Hio\- Hd Ec ahuh=c<î1* întru sfinţenie răposatul unchiul domniei mele, Vladislav voevod, a adăogat sfântului Antonie la Vodiţă»: satul Jidovştiţa icu Pârâul şi virul din mijloc la Dunăre şi venitul dela 8 vârşii; Dunărea din Padina nucilor până la podul de sus, şi Vodiţa mare de amândouă părţile cu nucii şi cu livdzile cil siliştilb Bahnei şi morile pe Bistriţa; 40 de sălaşe de ţi- gani şi €tl|lt l|IO I npHd«!KHdX AHAia), Leurda (Aujjaa), Cireşelul (4h;iiuiia8a), Turcineştii (TSphiiniiiih); se reintăreşte satul: «JIictiihir» i|io ict iipha»:kha4 A-kak re*raaih re*nn;A* KiAnHHKli=P«s SclieRAHli RK3ARHJKI H C-Ten»HKRUlH RJAT pWAHTIA'UlH fi,M «««"r»A* A(MOrklA>H RiipAui neKp kiiH =pre care sânt răposatul părinte al părintelui meu Mircea, voevod, Radul, voevod din temelie a înălţat-o ţi sânt răposatul frate al părintelui meu, Dan voevod, cu multe lucruri a întărit-o*; satul dat de moşul domniei sale, Radul voevod, anume Vadul Cumanilor cu Toporna şi Tismeana; 40 de sălaşe de ţigani, daţi de părintele său Mircea voevod; «cia» IIicth'iir» i|i» ict opha»;kh4* tc'ojkar KaahiIhkI/a, caca i c*ara a\ii, -h cia» G»i-»hh» 11 npiiAomiu cTpHiţz pwAHTiA’kAtu" Baaamcaar r»Ir»aa cTaiS riiiAeHiK. ha Koahuh = satul Pesticevo ce l-a adaos Doamna Calinichia, bunica domniei mele ţi satul Sogoino, adaos de unchiul părintelui meu, de Vladislav voevod, sfântului Antonie la Vodiţă», etc. ■ „Vodiţii“ ca termen slavo bisericesc, să se ştie, inseamnă la Slavii de Sud, Bobotează. ’ Am citat anume hrisoavele de mai sus după originalele lor şi am [scos in evidenţă părţile mai interesante pentru a fi folosite la Îndreptarea şi lămurirea chestiunilor istorico-genealogico, greşit expuse in istoriografie. . . . . Radul Vodă cel înţelept (1374-1384), soţul Doamnei Calinichia, tatăl lui Dan Vodă (1384-1386) şi al lui Mircea Vodă (1386-1418), este ziditorul mănăstirii Tiş- meana, Îndemnat fiind la aceasta de Sfântul Nicodiip. Urinând obiceiului strămoşesc ca ctitorii să se Îngroape la ctitoriile Ion, de bună seamă, Radul Vodă cel înţelept, s’a Înmormântat in biserica mănăstirii sale, .Tismeana. Acolo trebue căutat mormântul său. Un mormânt cu flori de crin pe el există odinioară la mănăstirea Tismeană. Despre el ne vorbeşte o foarte rară broşură franceză ce se află in biblioteca Şcoalei-Româneşti dela Fontenay-aUx-ltoSeS D-l profesor N. lorga, citând broşura (vezi Revista-lstorică, a. VIII*, n-le 7-9, Iulie Septembrie 1932. p. 125-127), socoate că e vorba de mormântul Iui VladislaV Vodă «ziditorul, cu multa cheltuială al mănăstirii Tismeana». Piatra de mormânt a dispărut In reparaţiile mănăstirii făcute de arhitecţii streini. Răspundem ci Vladislav Vodă nu este ziditorul mănăstirii Tismeana, ci al mănăstirii Vodiţa. Zi* ditorul mănăstirii Tismeana, preoum rezultă din documentele citate mai sus, este Radul, tatăl lui Dan Vodă şi al lui Mircea Vodă. www.dacoromanica.ro 228 ST. NicâLAEsCu îl îndrumase în conducerea treburilor Statului şi-l oţelise în lupte, lăsându-i o frumoasă, întinsă, şi bogată moştenire. Radul dela Tismeana nu se poate indcntificâ cu Radul Negru Vodă cp-i zic şi descălecător Ţării. Radul Negru Vodă a avut de soţie pe Doamna Ana. Este ziditorul bisericii de mir din C&mpulnng şi al bisericii Domneşti cu hramul Sfântul Nicolae .şi al Sfintei Muceniţe Filoteca din Curtea de Argeş, cele mai vechi biserici din ţară. Tradiţia şi cronicele spun că «Radu Negru Vodă după ce a descălecat la Câmpulung, unde a făcut o biserică mare, innaltă şi frumoasă, a descălecat apoi la Argeş, unde de asemenea a făcut oraş mare şi a pus scaun demniei, făcând curţi de piatră şi case domneşti şi o biserică mare şi frumoasă, tn care după moartea lui s’au îngropat şi aw făcut şi «statul» de piatră, adecă chipul lui, care este în slona axei biserici». «Statul» de piatră, basorelieful, a fost luat de aci şi se găseşte astăzi la Mu- zeul Naţional de Antichităţi. Chipul lui Radul Negru Vodă şi al Doamnei Ana se văd zugrăvite numai n biserica mănăstirii Argeş şi in biserica parohială ou hramul Sfântului Nicolae Domnesc şi Sfânta Muceniţă Filoteea din Curtea de Argeş. Prin săpăturile arheologice făcute de d-1 V. Drăghiceanu, Secretarul Motiu- mentelor-lstorice, adevărul a ieşit la lumină aidoma, precum ni-1 povestesc tradi- ţia şi cronicile Ţârii. S’au găsit in Biserica Domnească 14 morminte. Nu s» poate spune Încă, in lipsă de izvoare documentare, ale cui sunt aceste morminte ? Toate sunt pro- fanate, afară de mormântul lui Radu Negru Vodă, care, ca prirtr’o minune, s’a păstrat neatins: Intr'un sarcofag de piatră zace Întins pe spate, cu mâinile incrucişate pe piept, scheletul voevodului Radul Negru, in mantie de purpură: presărată cu perle, prinse in unele locuri cu fluturi de aur; pe cap poartă coroană domnească, lucrată cu iscusinţă din sârmă de aur şi împodobită cu perle; tunica voevodului vine potrivită pe corp şi iucheiată Iu faţă cu un rând de bumbi de argint auriţi, plaţi, aşezaţi la un centimetru unul de altul, având pe ei o stemă care reprezintă un scut despicat, in primul cartier fasciat, in al doilea plin, este stema familiei domnitoare a Basarabilor. Gulerul tunicii are o bogată broderie de mărgăritare de forma unui şarpe Încolăcit. Aceeaş decoraţiune se află şi pe mâneci cu manşetele largi, impodobite şi ele dela cot până la mână cu un rând de nasturi mai mici având pe ele scuturi cu stema de mai sus. Marginile mfinecclor către mână au dedesubt o bogată ţesătură de mărgăritare dispuse in şiruri. Mijlocul corpului e Încins cu o splendidă cingătoare, brodată cu fir de aur, care se inchee cu o prea frumoasă pafta de aur in greutate cam de V» kgr., reprezentând un castel medie- val de o rară frumuseţe, mărgenit de două turnuri. In. balcoanele dela castel, sus, deoparte şi alta a portalului apaf: in cel din dreapta, un tânăr cavaler; iar in cel din stânga, o tânără nobilă, in costume medievale, oe-şi grâesc unul altuia. In portal se vede o figură mitologică: o lebădă cu cap de femee «Leda», mama lui Castor şi Pollux. Paftaua este hotărit, de provenienţă apuseană, italiană. Ea in nici un caz nu ne poate da data exactă a celui ce o poartă. Radul Negru Vodă poartă în deget, mai multe inele de aur ou pietre preţioase, lucrate cu multa artă. Cel mai de seamă pentru noi este inelul dat lui de Doamna Ana. un inel mal mic ca celelalte pe care se află gravată in litere gotice următoarea in_ scripţie latină «Iesus Ilristus autern transiensper mediu. Pe rozeta inelului se citeşte www.dacoromanica.ro DOMNIA LUt ALEXANDRU VODĂ ALDEA 229 Intr’unul din hrisoavele sale fără dată, desigur însă din destul de olar in litere stilizate numele «dna». (Vezi reproducţia acestui inel la pag. 240, după desemnul făcut de d-1 Pictor D. Ştefănescu). • Acestea sunt mărturiile sigure, cari aduc lumină pe faţa lui Radul Negru Vodă, Întâiul descălecător al Ţării-Româneşti. Radul Negru Vodă nu este o legendă, un mit ce ar reprezentâ originiile Principatelor române, precum crede d-1 profesor D. Onciul, in tOrtginile Princi- patului Ţerii-RonpăneştU şi la cursul d-sale, ci un personagiu istoric real. Radul Vodă, tatăl lui Dan Vodă şi al lui Mircea Vodă, hotârit, nu este, nu poate fi Negru Vodă. . In pomelnicul vechiu al mănăstirii Tismeana, zidită de dânsul, figurează numai cu numele de. Radul voevod. In vechea biserică eră zugrăvit ca ctitor, purtând numai numele semplu de Radul voevod. Dacă el ar fi fost Negrul Vodă, neindoelnic, fii săi, nepoţii, strănepoţii, sau restrănepoţii, ne-ar fi mărturisit această poreclă. Hrisoavele lor, precum am văzut mai sus, păstrează tacerea, nu ne spun nimic in această privinţă. Tăcerea lor este peremptorie: Radul dela Tismeana. nu este Negrul Vodă. Iden ti floarea făcută de d-1 D. Onciul pe baza celor două documente târzii dela Alexandru voevod, unul din 8 Ianuarie, 1569, şi altul din 28 Aprilie, 1576 (vezi D. Onciul, in chestiunea Bisericei Domneşti dela Curtea de Argeş, 1916, p. 14, nota 2), date mănăstirii Tismeana pentru unele moşii cuprinse in hrisoavele ce le-am citat mai sus, după original, nu fac dovadă. Şi nici cele cuprinse in viaţa monastică de acolo, mult mai târzie ca aceste documente, pe cari d-sa pune mare temeiu, nu pot fi mărturii bune. Pentru a se face identificarea de mai sus, sau mai bine zis, conjectura : că Radul dela Tismeana este Negrul Vodă, trebue intâiu să se arăte clar că Doamna Ana este tot una cu Doamna Calinichia, sau că Radul Vodă a avut două soţii. Ori dovada contrară faptului o fac hrisoavele ce le-am citat mai sus, ale fiilor săi Dan Vodă (1384—1386) şi Mircea Vodă (1386—1418), cari sunt hotărltoare asupra părinţilor şi a filiaţiei lor. Urmează dar că sunt două persoane istorice bine distincte. D-1 V. Drăghiceanu, dorind să ştie importanţa istorică a obiec- telor găsite în mormintele dela Argeş, a trimes fotografii după ele pe la cei mai de seamă învăţaţi din Europa, cu rugămintea, ca să se pronunţe asu- pra lor. Dar, de nicâeri n’a primit un răspuns mulţămitor. Interesanta inscrip- ţie slovenească de pe unul din preţioasele inele, pe cel bizantin, n’a fost dis- cifrată de nici un arheolog, de nici un slavist. Iată descifrarea ei după noi: c -j- Hihaw A*s* nitxcTi = inelul lui Naidu Do6d>, adecă: inelul lui Nicolae Dă- băcescu». Căci «Nmiaw» este un diminutiv din Nicolae, întocmai ca diminutivul românesc Naie din Nicolae. Diminutivul Hihai, Hihaihx este foarte des întrebuinţat la Slavii de Sud, mai cu osebire la Macedoneni. Numele Naidu in loc de Naie se intimpină şi la unii Români din Cruşova, (Macedonia). Piatra depe inel reprezintă stema familiei Kukenus: un arcaş ou tolba de săgeţi in spinare, iariin faţa lui o femee ţinându-i arcul. Intre figuri, un animal înfipt intr'o ţeapă. Cel ce a purtat inelul este Nicolae Dobâ, sau Dăbăcesou, fiul lui Ştefan Mikud, ban de Severin (1275—1279), frate cu Petru, Dimitrie şi Ianoş de Doboka, tatăl Doamnei Clara, soţia Iui Nicolae Alexandru Basarab voevod (1352—1364) şi al lui Ladislau de Doboka (asupra acestei familii, vezi B. P. Hasdeu, Negru Vodă, p. CCXII—CCXVI). După inel, ou crucea şi inscripţia slovenească putem conchide că Nicolae a trecut la ortodoxie. Despre fratole său, Dimitrie Dă- băcescu, am vorbit mai sus. www.dacoromanica.ro 230 ■ST. NICOLAESCU 1418, Mrhail se întitulează: «Zo, Mihail,' marele voevod şi domn, stăpânind şi domnind toată ţara Ungrovlahiei şi peste munţi, încă şi părţile tătăreşti şi herţeg Amlaşului şi Făgăraşului, şi domn al Banatului de Seoerin şi de (Vezi deseinnul acestui inel la pag. 2-il, lăcut do d-1 pictor D. Ştefanoscu). Inelul lui Nicolae Dâbăcescu, in ce priveşte ornamentarea lui, se aseamănă mult cu inelul pecete al lui Vitomir (f iiş-actim), aliat intr’un mormânt din biserica mitropolitană bulgară, Sfânta Sofia din oraşul Sofia (Bulgăriţi). Vitomir, tatăl lui Altimir, se ştie, a murit in anul 1316. Acest Vitomir esto pomenit şi in inscripţia dela M-rea Boiana (vezi, Iordan Ivanov, Starobălgarski i visantiiski prăstenii in Bulletin dela Şociătâ Archeologique bulgare, t. II (Sophia 1911), f. 1, p. 8-9 ; 13-14. Se vede că cea mai mare parte din rudele Doamnei Clara s’au stabilit in ţară. Iu 1394, Ianuarie 8, indiction 16, Mircea Vodă, Întăreşte mănăstirii Cozia, ctitoriei sale, stăpânirea peste «locul Călimăneşti dela Olt, car» mai nainte eră — zice Mircea Vodă—satul boerului domniei mele, Nan Dobu■>. Acest boer Nan Dobu poate fi cu ţpultă probabilitate un urmaş din familia Doboka, sau Dăbă- cescu. Printr’acest hrisov, Mircea Vodădărueşte M-rii Cozia 300 găleţi de grâu pe fiecare an din casa domnească, 20 buţi vin, 12 burduşe brânză, 12 caşcavale, 12 bucăţi postav ; dijma din judeţul Vâlcei la miere pentru călugări şi ceară pentru biserică; balta Mamina dela Orlea in sus ; satul Cireşovul mai sus de Slatţna, Poroiniţă la Dunăre; moară la Râmnic, moară la Cataluiu Ia Giurgiu ; alt sat la Runcdvăţ Bucureştii; două sătişoare la Olt: Bogdăneştii şi Lunceniij Săpatul până la gura Ialomiţei şi Cărarea ; 300 sălaşe de ţigani ; uliţa la Râmnic; satul Hinateştii până la Troian şi Bojorenii. Martorii acestui hrisov sunt: Mitropolitul chir Antjin (a toată Ungrovlahia) şi Mitropolitul Stverinului Athanasie, egu- menul Vladislav, Stănil banul, jupan Vladislav, jupan Manea, jupan Alaman, jupan Bars, jupan Danciul, jupan Milcul, Voico, Aldea, Dănişor, protovistieru Popşor, vistierii Şerban, stolnicul Bratu, Costea picernic, Sin spătar, Lubaş pivnicer, Pilos logofăt (Arh. Stat., Bucureşti, Condica M-rii Cozia 1, No. 18, f. 23şi 24; Condica Brâncovenească 266, f. 237, copia orig. slovenesc : 238—239). In interiorul bisericii Sf. Nicolae Domnesc dift Curtea de Argeş, pe peretele de nord al naosului, sorisă cu grafit roşu pe tencuială, intre cele două ferestre, sq citeşte următoarea inscripţie slovenească: n,rkcranH ca iiahku Eacapaea k»hk»aa = Răposat-au Marele Basarab voevod, 6860 (= 1352). Este fără îndoială o dată preţioasă pentru moartea marelui Basarab voevod, numit după cronicile sârbeşti şi bulgăreşti Ioan sau Jvanco Basarab (1315—1362), tatăl lui Nicolae Alexandra Basarab voevod. Atât tot şi nimic mai mult. Biserica e mai veche şi inscripţia mai sus zisăvn'are legătura cu vechimea ci.,Depe cele 14 mormânte numai o lespede s’a păstrat cu inscripţie slovenească iu parte şi ea deteriorată Iat-Q : «........KcHCAAlt! .... (KfAHKA)l’Q HaiKCAIIAPA n»HHH., MClţA rnuf .... lui Voislav.............al marelui Alexandru voevod, a răposat, in luna Ianuarie.........Este mormântul lui Voislav voevod, probabil, un fiu al lui Alexandru voevod (1352—1364), Numele sârbisc «Voislav* il poartă voevodul, de sigur, fiind botezat de ruda sa, Ţarul Ştefan Duşan, sau de însuşi voevodul sâr- besc depe atunci, Voislav. www.dacoromanica.ro DOMNIA LUI ALEXANDRU VODĂ ALDEA 231 ambele laturi pe toată Dunărea şi până la Marea cea nţare, şi cetăţii Dârstorului stăpânitor11.!) In cursul anului 1418, stând în bune relaţiuni cu Ungurii şi cu Turcii, Mihail voevod a domnit în linişte şi-a 'păstrat neştirbite ţara şi posesiunile moştenite. De trei ani, Ţara-Românească nu mai plătea peşcheş PorţiL Turcii nu m&i erau aşa de temut.. Luptele de succesiune la tronul împărăţiei între fiii şi urmaşii lui Baiazit Fulgerul, mort la An» gora2) nu se terminase. Domnitorii Ţârii-Româneşti, Mircea, ma- rele vodvod şi urmaşul său Mihail, s’au amestecat în acestb lupte, susţinând, când pe unul, când pe altul, şi au căutat să tragă cât mai multe foloase pentru ţară. Ungurii, la rândul lor, se simţeau destul de tari pe forţele lor ostăteşti şi doreau cu ei o luptă făţişe, hotărîtoare. Mihail voevod, ca bun creştin, a trecut cu totul de partea lor. Acest fapt ca şi neplata tributului i-au atras asupra ţării toată furia Turcilor. Analele sârbeşti f) Arhiv. Stal., secţia istorica, orig. slovenesc pe pergament; Facsimile la Haşdeu ; Negru Voflfi, în Etymologicum magnum Romaniae, Tont. IV. Bucureşti, 1898 D. Onciul, Originile principatelor române, {>. 203—205; Al. Vasilescu, Ur* * măşti lui Mircea cel Bătrân, Bucureşti, 1915, p. 9 ; 1. Minea, Principatele române ţi politica orientală a împăratului Sigismund, 1919, p, 146. . *) In luptele clei a Angora (l'402)‘ au c&zut prizonieri in mâinile Iui TitAur Lenk, Baiazit Fulgerul, soţia lui, Despina, şi Ştefan Lazarevici, fratele Despinei, despotul Sârbiei. Aflâpd dela Despina din ce neam este şi impresionat de faptele vitejeşti săvârşite de fratele şău, Ştefan, pe câmpul de luptă, l-a eliberat pe acesta cu cinste şi daruri. Ştefan a trecut de aci la Constantinopol şi de «oolo în Sau- romatia, unde & fost primit cu mare oinstfe de Mircea voevod, domnul Sauroma- tiei, şi ospătat mai multe zile cu frăţească, prietenească dragoste, şi petrecut in, ţara sa (H kk II,a;hii',iaaoi' npnj(«AHTK, h ivttoi'Aov' tIcaih njoiiAJCAAiT ct t CakpOautIio, a ck RlAHKOM MkCTk'i. WTk HA1IAHIIKA njIlAIAin' CI, dlÎHjm KoiROAli, H A.lOrTOAIOKkHO Ovâ,rfciK- A-iitk ha Aiaorua AkHln, Kk fK«iH n o siAiAii npotucKAAiTk). Vezi asupra acestui pasaj: Pavel Iosef Safarik, Pamdtky, 1873, p. 62—63. ' “ Mircea Vodă, domnul Ţării-Româneşti, se inrudeâ cu familia domnitoare din Serbia. Nu putem spune pentru momant In ce grad de radenie se află cu Ştefan Lazarovici. Mircea Vodă a avut de soţie, precum ne spune un vechiu po- melnic, pe d-na Mara. Probabil eră de origină sârboaică. Aveâ proprietăţi în Un- garia. In 1400 o aflăm ca proprietară a localităţii Tolmad sau Tolmaj din Comi- tatul Zala. (Csânki, Magyarorseăg torte nelmi fosdrajaa a Hunyadiak kordban, III. Budapesta, 1897, p. 14 ; I. Minea, Principatele române şi'politica orientală a împăratului Sigismund, Bucureşti, 1919, p. 108). D-na Mara a supravieţuit lui Mircea Vodă. In 1418 o aflăm prin Ungaria. La 22 Iunie, 1418, â venit in Ţară din Ungaria: wkoi'aa npltta« Poautia icra aiii rocnoiKAA U> lÎAkrpx aicha nporoiiomp kr rx A-fcT iSiîkîî, iHAiiKTfii’H a tc^Când a venit doamna, mama domniei mele din Ungaria, In lung Iunie 22, iu anuţ 6926, indiction !î, zice voevodul Mihail. “ www.dacoromanica.ro ST. NICOLAESCU ne spun, că: a In anul 1419, August 15, Sultanul Chirişgii a pustiit Ţara-R6mânească l * * 4). Luptele se începuse mai ’înnainte de Unguri şi armatele lor deşi conduse de vestitul Căpitan Pipo de Ozora *) victorioase la început, au fost înfrânte în urmă. Atunci a pornit în contra lor, însuşi regele Sigismund. Luptele continuă şi mai înverşunate. Sultanul Turcilor, ajuns la Dunăre, pune stăpânire pe malul drept, aflat în posesiunea domnului Ţârii-Româneşti. Cucereşte şi întăreşte cetăţile: Isaccea şi Jeni- Sala, numită mai târziu Sulina-Nouă. Trece apoi Dunărea şi ocupă Giurgiul, pustiind ţara în lung şi în lat. Mihai voevod, ca să scape din ţară, ce se mai putea scăpa, a fost nevoit să facă pace cu Turcii. A izbutit prin diplomaţie să câştige de partea sa câţiva demnitari turcis) şi prin ei a încheiat pacea ou următoarele condiţiuni: a plătit tributul ţării neplătit de trei ani*) cu îndatorirea de a-1 plăti în mod regulat pe viitor; a dat ca ostateci pe fiii săi:5) Mihail voevod şi Radul voevod *); a lăsat în stăpânirea Turcilor cetatea Giurgiul şi malul drept al Dunării până la Marea cea Mare. In aceste condiţiuni, el a rămas să domnească mai departe. O parte ‘din boerii nemulţu- miţi de noua stare de lucruri din ţară, fireşte, şi-au îndreptat privirile la Dan Vodă, fiul lui Dan Vodă, fratele lui Mircea Vodă cel Bătrân. Luptele interne între pretendenţii la domnia ţării încep în primăvara anului 1420. Mihai voevod, susţinut de Unguri, iese învingător. Vărul său, Dan, se retrage şi cere ajutorul Turcilor. In Maiu şi Iunie se dau lupte noui. Mihai voevod este* învins şi vărul său, Dan, apucă pentru un moment dom- nia. Luptele continuă. Mihai revine cu ajutor dela Unguri. Se *) GJatnik, LIII, p. 81. cf. şi N. lorga, Studii fi documente III. Bucureşti 1901. Prefaţa IX. *) Nagy, Pâur, Rdth şi Vdghely, Codex diplomaticae patrius, II, pp. 211 — 214 ; N. Iorga, Studii fi documente, Bucureşti 1901, voi. IU, p. IX. *) Seadeddin, I, p. 344; Al. Vasilescu, o. c., p. 14. 4) Ibidem . . . «Messo in ordine il tributo di tre anni . . . il s‘obligă di mandare ogn'anno il tributo» . . . ; Al. Vasilescu, o. c., p. 14. ') Leunclavius, Historiae, Lib. XII, col. 473. ') Despre cei doi fii ai lui Mihail voevod, anume Mihail şi Radul, vezi hrisovul lui Mihail voevod din 22 Iunie 1413 (Arh. Stat. secţia ist. orig. slovenesc, pe pergament. Publicat de Miletic şi Agura, tn Sbornik (Sofia), IX, p. 331), www.dacoromanica.ro DOMNIA LUI ALEXANDRU VODĂ ALDEA 233 dau lupte mari. Comandantul ungur, Banul Ştefan de Losoncz, şi voevodul Mihai cad pe câmpul de onoare *). Dan este în- vingător. In potriva lui se ridică acum fratele lui Mihai voevod, anume Radul Vodă Praznaglavă, şi luptele nu se mai sfârşesc. Cearta dintre Dan şi Radul se termină abia în primăvara anului 1428, când Radul Praznaglava, probabil, a fost prins şi ucis 2) -împreună cu copii săi. In mod precis nu se poate spune de când până când domneşte Dan Vodă şi de când până când, Radul Vodă Praznaglavă. Asupra domnirii lor şi a luptelor urmate între dânşii vezi preţioasele lucrări: Al A. Vasilescu, Urmaşii lui Mircea cel Bătrân, 1915 şi Dr. I. Minea, Prin- cipatele române şi politica orientală a împăratului Sigis- mund. Bucureşti, 1919. Scăpat de Radul Vodă Praznaglavă, Dan Vodă n’a putut domni în linişte. In potriva Iui s’a ridicat un alt fiu al Iui Mircea Vodă pel Bătrân, anume Dan. Despre acest Dan «toxi&x», fiu al Mircei marele voevod, ne vorbeşte Chalcocondylas 3î. Dan a fost trimis de tatăl său în ajutorul Iui Mustafa, care luptă în contra fratelui său, Mahomet. In vara anului 1428, Dan Vodă, fiiul lui Dan, este atacat de Turci. El adusese la cunoştinţa principelui Gheorghe Bran- covici mişcările Turcilor *) şi ajutase armatele ungare. In lup- tele ce au urmat, Dan a căzut prizonier şi tronul ţării a fost ocupat de vărul său, Dan, fiul Mircei voevod. La 25 August, 1428, Vitold, marele duce al Lituaniei, nu ştiâ ce s’a făcut cu mai sus zisul voevod al Ţârii-Iiomâneşti, Dan, fiiul lui Dan, nepot Mircei voevod. Vitold scrie lui Pavel de Russdorf că, după lupta delaGolubetz, terminată la 5 Iunie, 1428, «Turcii au ]) log. Carol Eder, Observationes criticae et pragmatica» ad hristoriam Tran- silvania» sub regibus Arpadianae et mixtae propaginis. Sibiu 1803, .p. 64—5; Hurmuzaki-Densuţianu, Documente, I„ p. 515—6, 617—8; 1. Minea, o. c., p. 166. ’) Nu cunosc nici unul din fiii lui Radul Praznaglavă. In hrisovul s&u din 1421, Iunie 1, scris, i&ra a-i numi pe fiii săi, astfel: «Iar după moartea domniei mele, pe care il va alege Domnul Dumnezeu a fi domnul Ţării-Române jti, sau din prea iubiţii fii ai domnişi mele» . . . (Arh Stat., Condica M-rii Cozia, 18, i. 250 verso. ’ *) Chalcocondylas, Lib. IV, p. 171. *) Seadeddin, II, p. 40. www.dacoromanica.ro 234 ST. NICOLAESCU ♦ trecut peste Dunăre în Valahia mare, care deasemenea apar* * ţine regelui roman, şi în ţara acestuia au făcut mari pagube. Şi cel ce eră ocârmuitor acestei ţări se riumeâ Dan, Iar ceea ce s’a întâmplat cu ocârmuitorut regelui, nu se ştie, dacă a fost omorît sau făcut prizonier, sau în cotro s’a dus, Şi de aceasta ne pare rău *)». Adevărul e : Dan a fost prins in răz- boiţi/iar nu ucis. El moare în toamna anului 1480. Windockea), biograful regelui Sigismund, ne povesteşte că, «în timp ce Sigismund se află laNiirenberg, îi sosi vestea din Ţara-Românească, că voevodul Dan a murita)». ' Vărul său Dan, fiul. Mircei voevod (1428—1482), a murit la'1 Iunie, 1432, luptând cu vitejie înpotriva Turcilor4)," J) «Dornoch czogen iii Turcken obir di Thune in Gros Walachie, daz auch doft Romisehen Konig^angehoret, und in deinselbin lande haben si czumole gros- sen gchadin getoen, und der^der desselbin landis Worweser was, der his Dan, und \vas auch von des herren Koniges wegin vor weăer, den ne weiă man nicht ap her dirslagen ist adir gef&ngin, adir ivo her hin ist gekomen» (Monumenta poloniae, Prochaska,/V, p. 802 şi Arch. XLII, 1875 p. 527); la 5 Iunie Sigismund eră la Golubetz (Kirolyi, okleuătur II, p. 116 şi urm.; Al. A. Vasilescu, o. c., p. 31; 1. Minea, o.c., p. 190-191. • ’*| Windecke, Cap. 259, p. 228-229. 9) Annales Templi Coronenses apud. Schwandtnor, Soriptores rerum Hun- garicaruin I. p. 886; Quellen zur Geschichte dtr Stadt Kronstadt, IV.; Şincai, I, p. 611... . ’ , ' . • *) «lik TO/KAt Akro (‘6910 = 1132) «i-Aişi Aon-. roiuoaa HwhiiIa t £pas«;)4iik iiciink ha HaAuHATH = In aoelaş an 1132 a murit Dan Voevod, Iunie 1, luptând1 cu vitejie împotriva Ismailitfenilorr. Glasnik, LIII., p. 87>. ' < '• ■ Despre Dan Vodâ, fiul lui Mircea Vodă cel Bătrân, in afară de Clialcocoudylas (Lib. IV. p. 171), ne vorbesc In de ajuns documentele sloveneşti, păstrate in arhiva Statului din Braşov sub No. 2, 4, 5, 6, 10, 768 şi 780. In documentul No. 6. Dan Vodă, vesteşte târgurile şi vămile i din Ţara-Românească asupra-concesiunilor vamale, ce le-a acordat Braşovenilor. Şi anume: „sunt volnici oamenii domniei sale, ca să negoţeascâ şi să ducă la Braşov, cine ce-i place: ceară,argint, aur, mărgă- ritar, sau ori ce-i va plăceâ, fără de nici o teamă. Din Braşov volnic e să aducă In ţară cine ce-i va place, să negoţească cu postav, argint, florini, san orice-i va place. Să -fie, precum a fott in silele părintelui domniei sale Io an Mircea voevod, vama să sd ia aşa precum a fost luată şi în silele părintelui domniei mele Miroea ioevod. Vedem aci că Dan Vodă citează de 2 ori pe Mircea Vodă ca părinte al său. Pe pecetea' dela privilegiul vamal 780 se citeşte legenda: «filius Mirche». Iar In privilegiul vamal 768 cuvântai slovenesc «nrk.io.vlTiA* poate fi luat drept «peA'iriAk*, adică părinte. Pecetiile dela No. 2 şi 5 seamănă cu totul celiadelaNo. 6. Rezultă dar că 2 şi 4 sunt ale lui Dan Vodă, fiul lui Mircea Vodă. No. 6 nefiind decât circulara explicativă a lui 768 cu anpîp«Al-riA>, urmează că acelaş domn, care a dat această circulară, a dat şi privilegiul 763 (Vezi aceste documente plisc pe www.dacoromanica.ro DOMNIA LUI ALEXANDRU VODĂ ALDEA 235 Alexandru Vodă Aldea (1431—1435)„ Primele ştiri teama, lui Dan, ful lui Dan la 1. Bogdan, Rahiţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul Ţi cu Ţara-.Unguccascâ In scc, XV şi XVI(,1905) 1.1. doc: X, XI, XII, XIV, XVI, X VII, XVIII. Dar şi mai lămurit glăsuesc 1u această privinţă, următoarele documente interne; hrisovul din 1Q Septembrie 1428, dat din Argeş, prin care Dan Vodă întă- reşte stăpânirea lui Peteu, Bratea, Drăgoiu, Manea şi Neagoe, peste (IWk) Valea şi (l(*MT*pS,\) ■Călugărul, să le fie de o cină ohabnică lor şi fiilor lor în viaţa dom- niei mele) zice domnul, şi in viaţa întâi născuţilor fii ai domniei inele (niuiKopoAiur ci7*i ru ai ii Aaiih^aa ii Kacaimea) Arh. Statului, secţia, istorică. Hrisovul din 7 Octom- brie 1428, prin care întăreşte stăpânirea mănăstirii Snagov, peste bălţile cu toa- te locurile şi satele anume: Frenghişeşti, Turbaţii şi Yrăeştii. Dând acest hrisovi zice Dan Vodă: tmi-atn adus aminte domnia mea de dăruirea, ce au dăruit părintele domniei mele, Mir cea voevod; ărţpt aceea, după dăruirea părintelui domniei mele şi domnia mea am dăruit cu toată cinstea hrisovul domniei mele», ca să fie sfintei mănăstiri, cble mai sus, zise locuri şi sate de moşie şi strămoşie, până in viaţa domniei mele şi până in viaţa născuţilor dintâi, feciorii domniei mele: Danciul şi Basaraba“. (Acad. Rom. Mss, doc. 2S5/XX;A1. Vasllescu, Urmaşi, lui Mircea cel Bătrân, p.3o); hrisovul de danie al lui Mircea .Vodă cel Bătrân de care aminteşte fiul său Dan Vodă este fără dată, Voevodul Mircea se intitulează: „("fit* Xjhcta Koi-a eaai-o- K k?HUIl] fi XpCTOAK'EHRkÎH 11. f^AIOAIItH.ARHhlH ÎUT■ Mh?]*I4 EIAKKUH E0IR0A4 H l'C~ANk] AIACTÎ.T. E Htctţt i*ia. Pe revers un coif in profil spre dreapta, având in vârf acvila munteană; legenda: f !u> E«r«fuc«. Execuţia acestor ducaţi este foarte neîngrijită şi lipsită de orice artă». (Const. Moisil, Cronica numismatică, a. II, No. 6-7-8, p. 40). Acest Basarab Vodă a avut de urmaş pe Basarab Vodă cel Tânăr (1477—1482). De Basarab Vodă cel Tânăr, no spune Vlad Vodă Călugărul, intr’o scrisoare de a sa câtre Braşoveni, că a fost ucis in Martie, 1482, de Mehedinţeni in satul Giogova («*r« cS Sehah M«x>anhiih S cia«‘ l'A«rox«). Ultimul lui document e din 23 Martie 1482, dat mănăstirii Snagovui (Miieteci şi Agura, Daco-Românii, p. 338—339). Basarab Vodă cel Tânăr, a fost de două ori căsătorit: întâiu cu Maria şi a doua oară cu Neaga, sora Craioveştiior. A avut de soră pe Anca, măritată după Stanciul logofătul (St. Nicolaescu, Radu Vodă cel Viteae, p. 11). Basarab Vodă cel Tânăr a fost îngropat la M-rea Bistriţa. Ştirea această ne o dă hrisovul lui Matehi Basarab voevod din 30 Aprilie, 1633, către M-rea Bistriţa prin care ii scuteşte de bir satul Costeşti: «Pentru că an îngropat răposatul jup&n Pdrvu banul, eice Ma/ei-voevod, pre tatăl moşilor domniei msie, Io Basarab Vodă, aci, în Sf. Mă- năstire Bistriţa, care a fost făcută de către domnia lui* (Doc. particular). Basa- rab Vodă cel Tânăr a avut de Tiu pe Neagoe Vodă Basarab. Neagoe Însuşi intr’un hrisov de intârire câtre M-rea jupânului Drâghici din Cricov (Mărgineni), prin care îi hărăzeşte satul Secăreni, ne arată descendinţa sa, intitulându-se: Cu mila, hti Dumneeeu, creştinul Basarab voevod şi domn a toată Ţara-Humănească, nepotul marelui şi prea bunului Basarab voevod“ (Arh. Staţ, Cond. M-rli Mărgi- neni, No. 165, f. 141; St. Nicolaescu, o. c. p. 11). ') St. Nicolaescu, Documente slavo-rom&ne, p. 217, notiţe. Cu privire la domnia lui Alexandru Vodă Aldea, vezi N. Iorga, Geschchite der r. Volkes, I, 308, şi îndreptări şi întregiri la Istoria Românilor, Buc. 1906. www.dacoromanica.ro 558 Sf. NICOLÂESCll atunci a fost primită drept bună şi în istoriografie1). Alexandru Vodă Aldea îmi apare —. scriam în mai sus citata lucrare — ca un tânăr voevod, un domn viteaz, cu • totul devotat cauzei creştine şi mai presus naţiunii sale în acele timpuri de fierbere şi clo- cotire a vârtejului dela Sud, care schimbase oareşi- cum constelaţiunea statelor europene şi a căruia me- nire eră să supuie Europa întreagă. Această părere de atunci rămâne statornică. După mine, Alexandru Vodă Aldea, e un- mic erou al timpului său. Necunoscut multă Vreme, căci ştirile externe şi cronicile ţării sunt mute asupra domniei lui, el a- pare -azi ca şi soarele majestos, după o' îndelungată lipsă, să ne farmece, să ne minuneze, prin' calită- ţile sale răsboinice, prin pornirile sale nobile, prin sentimentele sale umanitare. Aşa reese Alexandru Vodă Aldea din hrisoavele şi mai ales din cărţile2), * * ]) D. Onciul, Din Istoria României p. 184; A. D. Xenopol, Lupta între Drăcule-şti şi Dăneşti (An. Acad. R m. Seria II, Tom. XXX, 19J7, şi' Istoria Ro- mânilor, ediţia a If-a, t. 3. p. 129—132; Uie Minoa, Principatele române şi poli- tica orientală a împăratului Sigismund, 1919. *)-Cărţile sloveneşti din Arhiva Braşovului, .au fost publicate întâia oară de D-r Li Miletioi şi D-r Agura, In Sbornicul Ministerului Instrucţiunii Publice bulgar din Sofia (1896). voi. XIII,"p. 1 -- 152. Apoi, la noi, de Ion Bogdan în «Documente şi regeşte privitoare la relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi Un- garia în sec. XV şi XVI. 1902. (lucrare plină cu greşeli de traducere) şi într’o nouă ediţie mai îngrijită: tRelaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungureascăt. Voi. I (1905). In lucrarea de faţă, am îndreptat erorile strecurate de citire şi traducere. Documentele latineşti privitoare la domnia lui Alexandru Vodă Aldea sunt publicate de N. Iorga, in voi. XV din Hurmueaki. — Nu tre- bue a uită lucrările mai detaliate ale lui Const. .Kogălniceanu, Ahxandru II eis Aldea, domnul Ţării-Româneşii, p. 44 — 61, voi. XII, din Revista p. ist. arh. şi fii. 1911; Al. Vasilescu, Urmaşii luiMircea cel Bătrân, 1915, şi llie Minea, Prin- cipatele române şi politica orientală a împăratului Sigismund, 1919. * ' Numele voevodului Aldea, un diminutiv din Alexandru, nefiind cunoscut ca nume de domn, fireşte s'a putut crede de unii istorici, că Aldea a fost un boer, care urcându-se pe tronul ţării a luat numele de Alexandru, al protectorului său, Alexandru Vodă-cel Bun. (vezi N. Iorga, Geschichte d.-v. Volk. I, 318). Fapte : un boer cu numele Aldea, a existat. El figurează în sfaturile dom- neşti ale lui Mircea Vodă Cel Bătrân. Astfel il allăm la mărturii în hrisovul din www.dacoromanica.ro DOMWA Lvi t LEXĂNDrG VodA AEbtA 2B9 rămase dela el, pe cari le publicăm după original în 1394, citat tn lucrerca de faţă, mai sos. Deasemenoa la I. Puşcariu: Fragmenta IV, p. 45-49. - ' La 21 Noemvrie, 1398, indiction 7, bocrul Aldca, dărueşte mânăslrii Cutlu- muz din' Sfântul Munle Athos, sau Grădina Maicii Domnului, satul Cireşovul dela Olt. Iată actul lui de danie : f Ex SiK^Hiî'k noRiVk i’iT KC ch»aix 11c|i'aaikiva", aa iia i:*i';kao a-tino xkncînRSxiiix, i'aiika âi|ii chia>k;ki", A ci' irkA'kilii cii~wh în£“au A crd'iiecHUH vT’hki, cxn'ki|jaiii^ ii'a noAitt'ijî A ma cÂr»A-kmiAcmii4 \ilii hiuiix" A ii,i4'a'ami.4 iUaix aiaiîiicA A iioctoaV A aiaciiihiia lî'rp’kR'A- inHcA (0 rjrkx huThxx. Gi,a:i A 3:ix aiiiu’i" r,i'kiiniu A x’Sauh kx ‘lAiaujţx h;8iiaiix iWi', (ihuiS* ujTiMk 9ki A rocnoAiAi” A Rkni'oii.f.x1 A;ki Kp'xKk ci'o* wi»ah.xuia n» yck t siaiuaX kxsiii'iU- RHA'kiii* A hp"cimrIio hkchAaiS c"a'»c‘iAi*c' îV.i A 3ax, îahko h;i aih ict aap'»k3ax Kk" A riîx kpi'kpaa Iw A\h,ima, cAi’atEKi ţuAf A rkphi; Tiki iioca&kiix «aiS, hi sasp.i'h®, haî' cx hchi'hhhâ. h nj'in* HcnAxiiHAiH h:i'aah(i, Bk6 aa n.ikAAAi'x kx ctasA-Poja., rx aiphaci'hph cti-« Âiyti'i'- pAp'XA H MK'ĂînR's.IHil Xc KA HhKPAM, IKI RX KylMAVAlPyc', itf K/AVCAHApfH, CIA» 3»t'»A\» 'iHp'klHWK", i3k4 aa ict" n«A>'kn.k k3ta haaa, npxROÎ: rc" id iiaiik'aiS ÎuT AAi'mio KPiKOA'k, n«T»Ai';ia A PU'aItiai'aix iiui'haix A aih4- A nPAP'SadH aipi'h. IIohih? ict hiuk aipiiactiip". II n.iIfAU’X kx rxcî Hc"TH-kHIH»A\S wiţr A AX^RU'MKl’ A Tp'oAtOIIAyS Ky,f 6;iA\îl& A n.li'A/RAAIX IAlS, HI «II, AA nOEOAHV Ui AIH AX HHI-HX, IÂKV' AA iui nOKptlIT H K AlÂ'TRA AIH î'l'PK'kAlH RX A"X CXAHMH. Tltr pA AÎ. AA •c Aiiim'xAf w~ iniii'k mi e.iat" iiau(", iih cxpu'AHHx, hh e p'atSma a, hh:ki iihkt» iî> cxioahiix" HUI Hx". Xrno AH tÂEkl* IIOkSCHAX ll tudlJ (0 CXJOAHIIK IIAIl" Aai'i AhX E^aI i:«H rc*llk fţAAurKPH'SiAIH, E^AH a E«A-fcpHHX, E*A« A C*Aak« tl.dA. Tur PaaI ca AcmicA chi nHCAiiii him"* A noA^A* ■£* 'pu’Ali'iiAii hh"iaiS h îrdAiind tip»Ai«HAXir Ry," IîpiAlHIP, Ale"l(A ILÎK.ltl K A HI-, Ih'aHKT» S, • GK'kA'kmiAi a;i cIiaiS nHCAiS : aiîudiix BaaÂ, Âpwoh E3hx, a:Snjiî sÎi-a, skSiiahx A't'n'i;» A K/a’a«rhhx aut0it". . f fl:ix aiSnAH* ffdA'k (TnHCAx"; f tlax Hti'nAHk H,aehca ivniirAy. f In lege au poruncit Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel, ca In tot anul să zeciuiască, ori câte vor dobândi, şi aceasta ştiind sfinţii apostoli şi de Dumnezeu purtători părinţii, au sfătuit spre ajutor şi spre facere de bine sufletelor noastre şi au dat nouă cu rugăciunea şi cu postul şi cu milostenia, să ne curăţim de pă- catele noastre. Iată şi eu mult păcătosul şi cel rău Intre oameni, jupan Aldea, râvnind împăraţilor şi domnilor, şi aducându-mi aminte de cei ce au vărsat sân- gele lor pentru Christos, iar cele părinteşti le-au urit şi de împărăţia cerurilor s’au învrednicit. Iată şi eu, cât mi-au dăruit Dumnezeu şi domnul voevod Io. Mircba, pentru slujba şi pentru credinţa, eare i-am slujit lui; nu cu silă, ci cu adevărată şi dreaptă credinţă mi-am lmjrfinit dorinţa, ca să dau la Sfântul-Muntc, la mă- năstirea Sfântului Nicolae, care este In Cutlumtrs, la cambanarit, satul numit Cireşov, ca să fie pomenire în toate duminicile, tntâiu: domnului nostru, Io. Mircea, voevod, apoi şi părinţilor noştri, şi mie, şi celor cu mine. Pmtrucă este a noastră mănăstire. Şi am venit la prea cinstitul părinte şi duhovnic ieromonah, csftir E- remia şi predau lui, el, să dorească pentru sufletele noastre, ca să ne acopere Dumnezeu cu rugăciunile cucerniciei sale în ziua judecăţii. Drept aceea, să nu se amestece de acum : nici frate al nostru, nici rudă, nici nepot, nici alt niminea din rudeniile noastre. Cine se va încumete careva din neamul nostru sau un altul Oricare ar fi domn Ţârii-Iîomâneşti, fio şi boer, fie şi judecător, fio oricine, ca www.dacoromanica.ro 240 St. folCOLAESCt) text şi traducere, ca anexă la lucrarea de faţă. să. supere satul cel dat la mănăstirea din sfanţul Munte, cea din Cutlumus, unul ca acela, să fie proclet de Tatăl, şi Fiul, şi sfanţul Duh, şi de toţi sfinţii, cari Dumnezeului au plăout, şi să Re părtaş lui Iuda şi Arie. Drept aceea s'a scris această carte a noastră şi s’a dat părintelui nostru egumenului Ieromonah chir Ercmia, in luna Noemvrie a 21-a si, indiction 7. Iar martorii acestui Înscris sunt: jupan Vlad, Drăgoi banul, jupan Aga, jupan Detco şi Baldovin logofătul. f Eu jupan Aldea am descris; -j- Eu jupan Ţabisa am descris. (St. Nicolaesm, Mănăstirea Cutlumuşul (lin Sfântul Munte Athos, tn Uni- versul din S0 Aprilie 1913; N. Iorga, Muntele Athos în legătură cu ţările noastre, 1913. (1 Noemvrie). Mănăstirea Cutlumuşul, vechea Lavra-mare romănească, de care e vorba In actul de mai sus, se lnnalţă pe o fermecătoare poiană in partea sud-vestică a orăşelului, de călugări, numit Careea, la un pătrar de oră depărtare de centru. Această sfântă mănăstire a fost Intcmeiat^lintru Începutul ei de Împăra- tul Alexie Comnenul, In veacul al XlI-lea, dar cu vremea sărăcind şi surpându-sc, a fost reintemeială, Înfrumuseţată, Îmbogăţită şi Întărită cu multe moşii, venituri şi odoare preţioase de către domnitorii Ţării-Româneşti, marele voevod Ni-olae, Alexandru Basarab (1352—1364) şi de fiul său Vladislav voevod. Adevărul acesta necunoscut până acuma ni-1 mărturiseşte o scrisoare sloveneaseă pe pergament, care se păstrează tn Arhiva SRintci M-ri, Scrisoarea e din August, indiction 1 sau 11, şi se datează ca atare, intre 1363—1373. Intr’lnsa ni se vorbeşte de alegerea lui Hariton ca Mitropolit al unei părţi din Ungrovlahia: A jfpiicoBir rea mh MOHacmiipio w /î/if, d’EHm-feaii crnr© ap^nîpdp^a A moAOmRopiţd HîiKoaaw, mec B-k jKHEcmi c ’ x ^ rea (Mii lîpHaoîKH aioHacrmipio «aa 3©B©aua flatgaHH Ha îffaoB'HHiţH A 3 3 M £ Pasa, băii MOHdcmnpa, no Epz,\e, ân© ^ h C bx ivmhh& A ex ivjfdB ' „ X * « MOHdcmilpiO EX BCHHoi BXCllOiYUlHdHÎE cmOMOMHttMIl pmAX TBd MII MnpMA *1 tX $ • oT M Rois©, ina no mw fl rair mii, homaeiiih; (0 ivmîc Ea, (0 ckiihuh ea, fl) n«n- www.dacoromanica.ro HRISOAVE Şt CĂRŢI DOMNEŞTI DELA ALEXANDRU VODĂ ALDEA 246 AdpcillBd, (0 BHHdpcniBd, W KHiBdd WJfdKHaarO, W AP», G> C'kHOKOCÎd, (D X X raoOKu, \v iiocdAH, w n0B03d, w iiokoaa, pfuii, w sxcaKki carjKKa A X X „ X , „ „ e Bd, lUdIIKkl H« II rtlddll, EAHKd CA HdJfOAk EA 3iA\U II RK WSAdCIIlH rRd AUI, x x _ X w nrk Kxcii m t kx w\mk,x cnmr HiiKirat, kiiio ce eii iiob^cm ma eh - iX ^ A ^ i KAA&I|III, li JfOI||f llpî&lllll EfAIIKO 3A0 II Wpi’ÎJSi (D l'Bd AUI, kako npcmxiîiin A [hc]bcphh AnocpdAuimr cîf au* aapok.ihîio i-ea ,\ui.cqit Ano CAipiiiklrBa a\h o ? uî KW A.SROAH I"k Bk BUIIIkJ THk IiAAK0A-3«A\H, A A dl|lf nOHOBH A nOM^mf t r ^ A vbp>ah A npiiAOiKH AiOHAciinipio cmfo Hhkoah, mo taborowaiv, l'k Bx ÎS - «1 * C • A* A* npiiAOJKH Acma A i'OAHhA tbv tro, dipcaii pasoptf h HinoiAmi A Ht- T C npiiAOiKH AiOHAcrniipw A hc viriBpxAH rx rRf fro, mo maKORaaro Tk Bx a* M pd3opi? A a<* nocpaauî A a*> r® VKÎemx sa’e meAO A sx b-e auBs*; A A<* Q ^ HA\d Smuimc că. Îioa* A cx flplA A ca wheami IioacA Ah» pcKOui^ Ha jfa, ^ X XX ^ Ba' Oria Huîro Hcv jfa: Kpx iro Ha hh A Ha m*a« h, raKOH» e A e&A<" B*i R’kKr, aAAMHX. GK’knii: jkviia Aaev, hwiIiT Pai/-ax Gap kw, Ha [laur, Huma Gt^mio, jKvna- lîlpmo, Hivna- Tokcaga, JKirn /WH EpaiUCBtHW BZCT5, npzrapî' H CHpd- KW H 3CAMI EpXCC, A\HvT 3pJBÎf îl pA^OBAHiC, KAKCIUO AIOH llpîdmiA'E H Kpamia, Tw pA(\ii, 3 HpîiiAOjfX Baiu a Epamîa îi Bii,vk\*& cz vbHHAi<\ a\cH jkiibo, na i|io ctoa asz îi ho. Tiv pa^H &A 3haF Bdina Aiamz, ÎK î hohe cmo a rup» ««aiikki” cz bohckm" romoBH 8 ^picmpz Ha A^ha, 3 t 4>cpii k R h flBKSra h Kapasa B’î h Eaaaea e'k', a AP^ra bohcka ciiioh Ha UHpro, a BfaiiKKÎ'ii iţp"z flaiSpa k k T mpii A'îh w aichc. Tw pa[AH], 3 A Mea Epamîa, aat cz bamii Ator&, a ei ba hi Ator& cmaii&mii np-fe nhaih; C . • h& cc cxEfpcinc h cmctimc rcrnosn, Ad { ax koîi ma $taca p? raa aih, * v - x bz niCH ma fi,A a^A*1™- H naKki, qio bh pck£ baujA epatIa, &a h bc- pfcScmc. H Ex bii bÎah. t Iw daC^AHApk BWCBW ( L. P. ţ Al H ATI A EuftCA THk. 'Hârtia. Monogram mic cu roşu; pecetia aplicată pe verso: mică, ovală, de ceară roşie, cu legendar j* Iuuhw fl<\iă>HA>k c»ic»A*s=Ioan Alexandru voevod». Acad. Rom. 202/XXI; reproducţie fotolitograQcă la D. Sturdza, Documentt itto- rice române, aflate la Wiesbaden, Bucureşti 1888, planşa III; ibid., p. 9-10, tradu- cerea B. P. Hasdeu; I. Bogdan, o.c. pag. 40, No. XIX. ' f Braşovenilor tuturor şi Ţării Bârsei. f Io. Alexandru voevod şi domn a toată ţara Ungro- vlahiei, fiul Mircei voevod cel Mare. Scrie domniaţ mea Bra- şovenilor tuturor, părgarilor şi săracilor şi ţării Bârsei, multă sănătate şi bucurie, ca la ai mei prieteni şi fraţi. Drept aceea www.dacoromanica.ro 248 ST. NICOLAESCU au venit aici fraţii voştri şi au văzut cu ochii traiul meu, pe ce stau eu, ziua şi noaptea; drept aceea să ştie domnia voastră* că stau patru domni mari cu oştile gata la Dârstor, pe Dunăre, Ferizbeg şi Azbuga şi Caracea-beg şi Balaban-heg, şi altă oaste stă la Pirgos *, iar marele împărat Amurat-beg e la trei zile drum dela mine. Drept aceea, fraţii mei, eu cu voi pot, dar fără de voi nu pot sta înnaintealor, ci adunaţi-vă şi staţi gala, ca în ce cias vă va ajunge cuvântul domniei mele, în acel cias să veniţi. Şi iarăşi, ce vă vor spune fraţii voştri, să-i credeţi. Şi Dumnezeu vă bucure. f Io. Alexandru voevod, din mila Iui Dumnezeu domn. IV, 1482. Alexandru Vodă Aldea aduce la cunoştinţa Braşovenilor sosirea celor patru steaguri de Moldoveni din porunca Craiului şi le cere să-i trimiţă arme. ^ ta* M f Epaino'iţf RKc*fc. * ^ f IlVAHI» fliUKCdAP* B0lK«A4 h riik BXCfH 3CAMII SrrpORrUJfÎHCKOH. „ fi • M~ M fi IlnuiF rBOMH mhw spanie A n©KAOHiHÎi toctc h npiamcAC rea a\h, Kpa ta" m" ta* ta" . 3K ta" î- UlOlVk BZClf, BCAHKII Uif H AMA». II mVSII fi,A 3HACTC, noiu C&HApOKO rHA T MH KpaA'k HKO CA AOHUIAH A\3ACRIţH fi, Cmil'CKII, H Uf HICKAZ H? tfi,l7 w X ta" X « aI a HH, A H-fe IÎA^> CA HA HH, CA MÂmBA THA AtH KpAA'k. TiV pa BH TCBOP A ta" AMA BH, fi,A AAH IlOAtOKfTf CZ A&KCBU, CZ Crp-fertlJ, CX lvpA>K?C, CX ipo , _ T ' MOKITI. H lix BH Bi'AH. > A* _____ c t f Iw fIa<â^APX BWIBW (LTPT) iHATi'A GwYlA rHS. Hârtie. Monogram mio cu roşu; pecetia aplicată tn dos: mică, ovală, de ceară roşie. Arh. Braşov, No, 305; Mii, No. 9; I. Bogdan, pag. 42, No. XXII. 7 Braşovenilor tuturor, f Ioan Alexandru, voevod şi domn a toată ţara Ungro- vlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate i=ii închinăciune oas- J, «Pirgos», Turnul. www.dacoromanica.ro HRISOAVE ŞI CÂRTI DOMNEŞTI DELA ALEXANDRU VODĂ aLDEA 249 penilor şi prietenilor domniei mele, Braşovenilor tuturor, mari şi mici, şi să ştiţi aci, ca au venit din porunca domnului meu, a craiului, 4 steaguri de Moldoveni, şi n’a pornit nici unul din £i; acum mă duc însumi la dânşii, cu rugămintea dom-i nului meu a craiului, Drept aceea vă grăşsc şi vă rog să-mi ajutaţi cu arcuri, cu săgeţi, cu arme, cu ce puteţi. Şi Dum- nezeu să vă bucure. f Io. Alexandru voevod, din. mila lui Dumnezeu domn, Y. 1432. Alexandru Vodă Aldea cheamă pe Braşoveni, ca să-i vină mai de grabă într’ajutor împotriva Turcilor. f EpaiilOK'klIO H 3LHAII Kpzcii. „ ic M A? f Iw {Ii\i^APx KOfKOAd II THS. IIH Uit" TBO MH EpALUOB'fcHC BSCfe 0 . 3IMAH lîpsCH, A [IIAK03II BH iVpiICVe" TBO AVII : Al|IC CTf fi,A MII I10,\\0>KITI, jlf ^ îaati no-CKcpo, nou* ca Tirpipi B03A A) Gakciiiii, mia nocncniAiiTi ha no- TI'IA, A JCPAIIA BH l|ir II HAIIOkS A0HTH- Hl|U A Hf 1JUTI A0HII1H, <* BÎ* A. , KAJKITI, J^A 3IIA, KAKO fi,A VHIIHA^. 1[ ufAII BH lix. + llV flAlgA APk BVVfBW (L. P.) AMTÎA ClKÎfA THk Hârtie. Monogram mic cu roşu; pecetia aplicată pe vorso: mică, ovală, de coară roşie, cu legenda: «f Iw fliti3lpA:ik boiboai = lo Alexandru Voevod». Arh. Braşov. No. 306; Mii. No. 8.; I. Bogdan No. XXI. 7 Braşovenilor şi Ţării Bârsei. f Io. Alexandru voevod şi domn. Scrie domnia mea tu- turor Braşovenilor şi ţării Bârsei, şi aşa vă porunceşte dom- nia mea: dacă e să mă ajutaţi, veniţi mai iute, pentrucă Turcii se cară de Sâmbătă; şi grăbiţi la întrecere, iar hrana vă va veni şi mai la urmă. Iar de nu vreţi a yveni, apoi voi spuneţi-mi, să ştiu ce să fac. Şi Dumnezeu să vă bucure, f Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. VL 1432. Alexandru Vodă Aldea scrie Braşovenilor să-i vină grabnic într’ajutor, căci Turcii au năvălit la Dunăre pe la toate vadurile www.dacoromanica.ro 350 ST. NICOLAESCU AÎ f HpawiB'k'Hiv. ^ ( Iltf flAfgÎAP* BOtBO^a II l’HS BXCIH SIMM &rrp<'KA.\JfllAcKC>rt1 iihuiT « « X mo Atu HpdUKK'kHW B&C’k, II H1*tKd3ll A4 3liaîmi, WIIIII IBO Topiţii l'A< x ca. iiaah&ah no ^irHABir, no B&c’ky* bpo^obo, ma hav Ha 3ima a4 na'b- hâ A fi,A pacnn.fi; a*' nocKopo; Af|in^ n hoijiiia a*» cirbuimiu a4 A0HAKCT • ii m$kiti, cirburknif; kcaiiko boi'icka awjkiiiii iioabhi-haC, na ci«op a4 Aof|A*; a i|io H’bcmx romoBO, a biiI roH’kim no ca’R, a4 BXitiac a CKOpo. l1no Aa iii cinopinni, no p'kmi nauni. f Ii0 flaiga'APK bwibw (lTpT) matTa BhTYia rHk. Hârtie. Monogram mio cu roşu; peoetia aplicată In dos: mică, ovală, de ceară roşie, cu legenda: «f lw *»no,\a=lo Alexanlru voevod». Arh. Braşov, No. 304; Mii. No. 7; Bogdan No. XX. -j- Braşovenilor. t Io. Alexandru voevod şi domn a toată ţara Ungro- vlahiei. Scrie domnia mea Braşovenilor tuturora, şi aşa să ştiţi, că iată Turcii unde au năpădit la Dunăre, pe la toate vadurile, şi vin asupra ţării să prade şi să strice; dar mai re- pede: ziua şi noaptea să grăbiţi, să veniţi Intru ajutor; căci dacă nouă ne va fi rău, apoi vouă are să vă fie şi mai rău. Dar cât puteţi, grăbiţi, câtă oaste puteţi ridică în grabă, să vie, şi ce nu este gata, voi o veţi porni în urmă. Să sosească re- pede. Altfel să nu faceţi, după spusele noastre. f Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. VII. 14S2. Alexandru Vodă Aldea se plânge Sibienilor, că-1 bănuesc a se fi dat de partea Turoilor aT m f Glumiţi BXrk. n w - • „ T ^ f Iw fiaiKcaAP* b&ik«aa h rtik bxciii 3IMAI1 £rrp«Baa^îiici AÎ OS * iidimH Ex EpduioK'biH, A^Kpn aio, iha nocAi-ma^*. pi pha KpaA-k, ma a<>•<- . A» »: AOUli «X «ROEAlll l'AdKdAHI l'l CIII0d)f& CX AU IO KX IIEKOAII, IlOIIE Alţii ^HlElHl V T C* norHHAt «Î43H 3EA\A-k, H lllîf l|IE\'^ IIOI'JIHJă, A 3EA\A'k Tlld AUI KpdA'll lll- IJIEI11E flAMIIIII IIOKOH. JS^A 8dl|l© «AU CM0I3AH npOIIIllKd nordllll i.3H, d Bl* IIH » « X noKHrairu 3aii pmii, kak© «e wAumudtjfAU w ma Kpaak h aaa®>v\© ci AT ^ Af î ^ TYpiţi, Tw pa iiîi caV/KHai© rnir Kpaaio ii cm'Atir sMer, h aa ciioeii Ex T C Ar «r A na’kHA, ha ijia cavjKii rmr ami Kpa- aT ^ ar aT „ Al© îl BXC’k ^p'mîdHO A® AlOir© TKIIBOIIIA, KdKO «l CSk WEEl|ld . II E* Eli . T reah. s » Al _____ «' f lw" HAEădAPIi RWERW, (LTpT) AAATÎA BwÎEdt THE. Hârtie. Monogram mic cu roşu; pecetia aplicată pe verso: ovali, mică, de ceară roşie, q’a stricat. Arh. Braşov No. 202; Mii'. No. 12; I. Bogdan oo, XXIII, f Sibienilor tuturor. f Io. Alexandru, voevod şi domn a toată ţara Ungro- Vlahiei. Scrie domnia mea tuturor Sibienilor, mari şi mici, mţiltă sănătate, ca la ai mei fraţi. Drept aceea, ştiţi bine cum m’a trimes domnul meu, craiul, in Ţara-Românească, pe ocina mea, şi pe cine m’a lăsat ca să-mi fie de ajutor la nevoie. Nimeni dintr’ânşii cu ochii n’a căutat la nevoia mea; numai îi povăţui Dumnezeu pe Braşoveni, oameni buni, şi au ascultat cuvâAtul domnului craiu şi au venit cu capetele lor şi au stat pu mine la nevoie. Căci de eră sîNpiară această ţară şi ei ar www.dacoromanica.ro 262 ST. NICOLAESC0 fi perit, şi ţara domnului meu, a craiului, nu era jă aibă linişte. Şi pentrucă am stat înpotriva limbei păgâne, apoi voi ne scor- niţi vorbe rele, cum că ne-am lepădat de domnul, craiul, şi ne-am dat Turcilor. Drept aceea, noi slujim domnului craiului şi sfântei coroane, şi să dea Dumnezeu.să se apropie domnuL craiu, să stăm dinaintea Iui; şi cine va minţi, să-if.... câinii pe măsa şi nevastă-sa. Eu, şi de m’am dus la Turci, m’am dus pentru nevoia mea, şi am făcut pace ţării, cât a rămas, şi vouă tuturor, şi am scos 3 mii de robi, iar -voi grăiţi, că vreau să prad cu Turcii ţara domnului meu, craiului. Eu, să nu dea Dumnezeu să prad, ci voiu sluji domnului meu, craiului, şi tuturor creştinilor până la sfârşitul vieţii mele, precum am făgăduit. Şi Dumnezeu să vă bucure. •J- Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. VIII. 15 Ianuarie, 1432. Hrisovul lui Alexandru Vodă Aldea, domnul Ţerii Româneşti, prin care întăreşte stăpânirea mănăstirii Coziai peste satul Goleştii. Eu, cel Intru Christos Dumnezeu binecredinciosul şi bine slăvitorul şi do Christos iubitorul, Io Alexandru voevod, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpânind şi dom- nind toată ţara Ungrovlahioi, bine am voit domnia mea cu a domniei mele bunăvoinţă, şi cu curată şi luminată inimă, şi am dăruit acest prea cinstit şi bine inchipuit. şi decât toate mai cinstit preste toalb cinstitele daruri, acest hrisov, mănăstirii părintelui domniei mele, celuia ce întru sfânta odihnă s’au mutat,Mircea Voevod, (mănăstirii) Cozia, care iaste hramul sfintei Troiţe, pentrucă am adaos satul ce să numeşte Goleştii, ca să fie metoh călugăresc spre vecinică pomenire părinţilor domniei mele ohabnic, începând: dela vama de oi şi de râmători, şi de stupi, şi’de găletărie, şi de vinăriciu, şi de dijmă, şi de gloabe, şi de cosit de fân, şi de cară, şi do podvezi, şi de alte slujbe şi dări mari şi mici, ori câte vor ieşi întru însuşi stăpânirea ţării domniei mele, do ace/loa, de toate, să fte slobod în veci, www.dacoromanica.ro ______hhtsOAVfi ŞI CĂRŢI DOMNgŞTt DELA AtEXAriDRti VOdA ALDEA şi să nu îndrăznească a-i supără, nici ispravnic, nici globnic, nhi birari, nici dintr’alte slugi sau slujbaşi ai domniei mele, cari sânt trimişi pe la slujbele şi lucrurile domniei mele; iar cari vor supără pre aceia sau pre acei oameni, unii ca aceia vor luă mare pedeapsă şi urgie dela domnia mea, ca un călcător şi .neascultător, şi ruşinător, şi necredincios acestui hrisov al domniei mele. Şi adecă, şi după moartea domniei mele pre carele va alege Domnul Dumnezeu a li domnu Ţărei-Româ- neşti, de va cinsti şi va întări acest hrisov al domniei mele, pre acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească, şi să-l păzească; iar de va strică şi va călcâ, pre acela Domnul Dumnezeu să-l sfărâme şi să-l strice aicea şi în veacul cel viitor? şi să aibă parte; cu Iuda şi cu Aria, şi cu ceialalţi necredincioşi jidovi, cari au strigat asupra Mântuitorului nostru IsuS Christos: sân- gele lui asupra lor şi asupra feciorilor lor, carele iaste şi va fi în veci, amin! Şi mărturiile: jupan Albul, jupan Nan, jupan Stanciul şi Radul al lui Sahac, i Dragomir al lui Berendei, i jupan Stan şi fratele său Iarciul, Nan Pascal, Tatul Sârbul, logofătul Voinea, i Stoica Mecionoşa*, Mircea stol(nic), Radul, vist. Sau scris. Glien. 15, la leat 6940. Bucureşti, Arh. Stat. Cond. M-rii Cozia, f. 365 verso. IX, Buzeu (1432). Alexandru Vodă Aldea, dă de ştire nădârşpanului şi lui Ştefan Razgonyi, şpanul Timişoarei, că Turcii au să intre în Ardeal, şi cu dânşii va veni şi oastea lui; dar şpanul să trimită ar- mata şi pe Celapie, căci el va face ca jumătate din oastea turcească să treacă la Celapie. a x -j- W HAApXUjnaHA II W Pa3rOHX Hl|IklUIU, 1 TxMIIIJUBApxCKOra umana. A ^ Os RomoAf RAauiKora rccno^Apa, A\tipz>iHHA cha, tvx boi- boa<, HAApziunan» h Pa3rojtx Hi|ixrah$, TxmiuijkapxckqjuS iuimhS, amor# \ «Mdoionoşa» Înseamnă spătarul. www.dacoromanica.ro OJ'raţUEmOJOOEp'MMM HO IU PE H ‘HUPVPJ^ iVnoV IVHOU (PdpV0U30J fi8XW'(p)x H PdvVoUOOJ PJOH3HVIW -fij A IIWPO fiVpV pV ‘llUIHHlIhA IlUoX HOHPIII |( ,IHUPVPJl HH IH9IIOH IIIU r * -M ptmaovou iYhoV pV ‘muimiihA P3 P3 PI Ih idl ‘PJ HUIOfilloV ‘XIVOHOHOH 9 IV W IV mf •* » liumiuoAu Ahupvpj, piHi h idonoiiPH sniHKOiv oili .-iidouoj mu hoiii ’poiiu IV •A IBM HM A XW'XO HU OUI OUPH ‘llOHPUl oXlIV ‘llUIHHlIhA fi WH OUPIIH ‘lUPVJ I0W H idlH H IUPVJ IHHhM IIW ‘OHP^ 'IVW'iE HOIIIPH II OV1UI9PVH IV SWOIH H HLUHV3HVV OVE PU PI Ih OHP II *03 II XHivX XHIVPdH HUIIIHPE PI iv iy HW'lh OHP H ‘HIUHlIlIhA ONU ih OH P ‘pVIIUIPU.XA ilHVV PltlU H PHII ‘PHIUIVH iv v HPHM HU pV ‘iVfiV lUlIIIIIU’IVU XW'IHII IIIUVVV HOIIIPH H fiVP0H fiHHV0U90J w w MIVHPE PI II 13 *3 0](| ‘IHPX9M III jldOH HH H vV OHPH ‘iVV XJOg ‘hUIHH 2> •HhA llOHPUl PJH3 fih PI pV hivildpaullj IIIIVV lllixd^x fi3 ZlllHJOII\\; IIIUIIU -fiUJ3(W llOHPUl ‘filIPdlUO PH ‘XW'OHOIIOH MOH3 PI Ph Ih HXUI ;|VhoV PH9IIOH \v ' IV PIUPH IVHOU ‘llfiH IIW' OHPUI H ‘PJJJ HW ‘OHPJ, IIHIIIUI3fiU0V OHin X3 PVfiHXVţj fih IPI P ‘fiVuoV IH XWOHU1 X3 PI HVOH P fXWOHUI *3 fih PI H ‘jVxd|| PH PH3HOH IIVUM HUIHOV ih OHP ‘XUIVW VmPU PHE pV J} 'HhMPlVIldu odiH II ‘|3 llhfillfiH \ >v OHU1IVH H XWOdiH ‘imPIIHOPd fiVlVIE WOW I9H HllXdA^ .HUJ^'W PIIIPH PHE vV HOHM J| ’OW'PUI filllV fiHOXdpvOH HO pV H ‘huipuiphX IHPVJ oV -19 H\P W miihou h imifA fivwis h\v idH ‘miHhA fiXvdmo A houi ioh îfivviH h oViiou h x x ‘lIHHhA HHlIhA oih ; ftXvUloA IIU1VW HOIIIPH iiuivheA pV y.3 I9H îphoV XX * w X -1313 lllim H3 OHPH H IVH HWIIHIH X3 19 OHPH H ‘fidpVl HH AuivitfiW H xXllV w X -oX ohph ‘xuioovhw pmPH piiC ’hhphoi idaoV v'iihuovou hh ih !miiiuphJ(ou X IIUKfidM VB HH 19 OUIH PW'II IH ilHIJK H PhlV fi9 I9H H HllXW'OW' ||YpVW fi9 3H ilhlPHOI HHHPdU9 Ao IH ‘hIIIPHS pV H<-V H hX lOlV E IH9HOH I Olll XmPHE J" rV h Ahuvvvj, pdli o«m ho y ‘fiuoiioa xmHmfiiioV vV vaihfidou hiIiiij w X *ohw h SpviiioV oh hui oh ii idH ‘xmpiie vV 11 ‘nviVxdş ph huiiioV ohiiuioh IV W HhxdAj^ iui idii iihfidou ph pi ho HihiuoHYV ’Miuvw Homva iiiiiihovhou T-Ş rpSŞYKJOlN '.J.E HrIsoaVE şi cărţi boMNEşti dela âLexandr(j Vodă ALbEA 266 ci KpXCMAAH. G) /HoaXAOK*’ C# lipOClî IK>A\OMX; fi,9 CINORA, l|IO H A\HrtllA\E rocn«A»H^ kpaa», mo h moaxa*R&ckh rocnOA^px. 3haa»e Hpi 11 y MaaanHi H RIAIIKA ROHCKA, Iflipf Mi nO ASK# CE IIIO/U& A0HmM) CKOpO fi,A flBcmil ^ X * < ’lAAAIIH CROfPA MAKA, WRA AUA\0 HA nOCnt; IA Mi HA^MHimi, KAKO Ml AOimiH CE BOHCKO.UX. 3hAMX lipi Mi nOMOMH Kl’X ypilCmilAHOMX, nOKAi aohA* lI* AAhn. H U’bah Kiînra micAtia i y Keaty. f H A^mil Kr* VAIHOMÎII A'kTA 11 roAHHi. Hârtie. — Pecetia aplicată pe verso: mică, cu inel, rotundă, de ceară roşie g'a stricat; marca hârtiei: un cap de bou cu coarnele drepte In sus şi cu oruce Intre coarne. Arh. Braşov. No. 512; St. Nicolaescu, Documente slavo-române, 1905, p. 213—217; I. Bogdan, Relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara-JJngu- reascăf 1906, t. I, p, 49—52. •J* Nădrăşpanului şl lui Razgon Iştvan, şpanul Timişoarei. j- Dela voevodul, domnitorul român, fiul Mircei, dela ’Aldea Voevod, nadrăşpanului şi lui Razgon Iştvan, şpanului Timi- şoarei, multă închinăciune domniei voastre. De multe ori eu v’am orânduit că ei, Turcii, într’adevăr au să vină înpotriva Ardealului, şi să ştii, că într’adevăr au şi venit; şi de multe ori am orânduit ca să trimiţi oastea, şi cu dânsa pe împă- ratul Celapie* Şi să ştii, că-i oaste de şaptezecişipatru mii, dar să ştii, nu sunt ostaşi de seamă; toţi sunt băeţi tineri, şi toţi sunt copii şi femei; n’are cine să pue mâna pe arme; nici jumătate nu-s buni voinici. Ştie domnia voastră, cum m’am dus la Murat, la împăratul, şi cum cu dânsul m’am jurat şi cum cu dânsul am tăinuit; totul am dat a ştire domniei voastre, de frică, ce am făcut am făcut, şi m'am dus la dânsul; toate acestea de frică le-am făcut, căci îmi luase ţara şi în- cepuse de capu-mi a se agăţa, şi dat-am copii boereşti acolo. Şi aceasta să ştie domnja voastră: Turcii mi-au risipit toată ţara mea, cu credinţă şi blestem jurându-se şi credinţă n’au www.dacoromanica.ro 256 St. NlCOtAESCt) ţinut. Şi să ştie domnia voastră, că iată va veni acea oaste asupra Ardealului, că voi fi şi eu cil ea; iar de nu voiu veni eu cu dânsa, apoi eu voiu trimite pe Albul cu dânsa. Aşa, po Dumnezeul meu, şi aşa pe credinţa mea; când oastea voastră va sosi, înlr’acel ceas eu, cu oastea mea, la o parte, aşa mă voiu retrage. De multe ori, Turcii m’au înşelat pe minej da păi şi eu acuma aşa am să le fac, pe Dumnezeul meu, ca nici urmă să nu rămâe dintrânşii. Cu ce m’am jurat şi eu domnului craiu şi domniei voastre şi celorlalţi de viţă oameni, acel blestem şi acea credinţă să mă bată pe mine, dacă voiă face altfel şi dacă eu voiu uitâ pâinea, craiului şi sarea şi dacă eu vă voiu gândi răul vouă şi celorlalţi dregători, şi ţării voastre. Aşa pe ocina mea (pe capul) şi pe credinţa şi pe capul meu, altfel nu voiu face, numai aşa, precum în cart9 v’am scris. Şi aceasta îţi grăesc: cât poţi mai repede şi pe împăratul Celapie a-1 trimite cu oastea, trimete-1, căci eu singur singurel voiu face, să vină jumătate din această oaste la Ce- lapie. Şi astfel voiu să facă ca să dea ei înşişi pe domnitorul Ru- meliei şi pe Hamza domnitorul, când va veni Celapie, şi de aceea au zăbovit. Dela Moldova am cerut ajutor; până acum ceea ce eu gândesc domnului craiu, aceea şi domnitorul Mol- dovei. Ştiu că şi la Celapie e mare oastea, şi că pe încetul va veni cu dânsa; dar degrabă să trimeată Celapie pe omul său, pe acela încoace, mai degrabă; eu îl voiu învăţă cum să vie cu oastea. Ştiu că va ajută Dumnezeu creştinilor până ce Va veni Celapie. Şi această carte este scrisă în Buzeu. f Şi să-ţi înmulţească Dumnezeu verile şi anii. X. Târgovişte, 1433 Februarie 9. Hrisovul lui Ioan Alexandru Voe- vod, domnul Ţerii-Româneşti, prin care întăreşte mănăstirii Zografa din Sfântul Munte Athos un ajutor de 3000 aspri pe tot anul. fls* HJKI R1 XpiICTd lioi’d BAArCB’kpHUII II EAArCmCTIIKUlI [»] JfpiICTCjMOBIIKklII II CAMOAP&KABHUII rOCnOAHHk AIIMOCTUI©liOJKÎlKJ lltiowTf A\K MHAOCfpA'îliWZ, HKI SAUIAOCIPAIICA 0 A\H'k, KII^,(IIIMt*) WtAAHÎf A\Of II MOAfllTf *) Probabil; miauiiii. www.dacoromanica.ro Hrisoave şt cArŢi DOMNEşti dela alexandru vodă al dea h CAb3H Ha rxcakoii a^hr ii macx AtHAOiptRkit (sic) BAArAro Hora H TOI-O KXCf[H]mopo>iHSio h np-koBpaAOKaHHSio AtATcpk ckatSio, cjkc cctr rihcu,a H no^Rdrta h »tkpxh;a«hi{ Rxc-kMX xpitcTiAHOMX, H CRATOro Ri[AiiKaro] ,\\SmilHKa rtopri'a, IoAHHX îlAlăaHApA KOfKO,\A rOCnOACTRt'<'M|)t'A\ll II ORAA- AH. GlI’O pAAH EAAronpOIISROAH l'OCnOACTRO>VUI CliOHMX KAArkl/MX lipCHSBOAtHYlAAX MIICTklAtX II CR'kTAkl.MX CCPA>M'US 11 A^PM^V* cuh h Rk[cc] nOHcjTAHHklrt, ll/K» HAAX RXC'kAlH MHCTklII, A^PORS HACTOAII XpHCORŞAX l’OC- nOACTRAAtll At0HACTHp[l0] RX CRATWIA TOpkl 3ttrpA^A, OEHT'kAX CRATArO RiAHKO lU^MiHIIKA 1'cOprVA, HJKI OBU|JAX& HfHpk3pfTll AIOAIHÎA CrO, HO C* RSC-k^X fCIpATf/MS lUOAACA IA\$, AKO fi,A AtH RSACTR nOAtOipHklKX II flO* KpORIlTfAR A^V^11 H T'kAS H RX R$AS|H»H K'kKX. GcrO pAA, HC TONIO CIA lipil- AOJKIIXX CRATOAtg TlOprYlO..... fi,* 5KHROTA AtOirO HA RRCAKO..... [H]At4AtX npHAAi'ATH ii S3Apxx{...ATH HHC...A ne a^POrahYc TOCnOACTRAAtll, trfi,A [flp’l]- HA< frtfittflix KypX MoilCII, TARO II CX loCII^OMX' H nOUX GpRAcYl KX roc- iioactrS/HH rx TpxroRHi|jn, AvkcAiţa irpaaa a AkHS> R A-kTO ^-suma h chawikt[ioha] â....... micayx a f Ivv fl.tlăMP* RWIRWA4 ( L. P. ) AtACTIA H%Yt/ft rHk. pergament. Pecetia atârnată. Publicat la Byeanttna hronika (Actes de L’Athos IV. Actesde Zographou, publi6s par W. Regel, E. Kurtzet. B. Korablev) S. Peters- burg 1907. doo. VI. Acte Sloveneşti. p. 174—175, f Eu, cel întru Christos Dumnezeu drept credinciosul şi bine cinstitorul şi de Christos iubitorul şi singur stăpânitorul domn, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu,—cel ce s’a milostivit către minOj văzând 'vrerea piea şi rugămintea şi lacrămile mele în ori ce zi şi oră, milostivind pe bunul Dum- nezeu şi pe a sa a tot nevinovata şi prea îmbucurătoarea sfânta Maica, care este cununa şi lauda şi întărirea tuturor creş- tinilor, şi pe sfântul marele mucenic Gheorghe—Ioan Alexan- dru voevod, domnind şi stăpânind toată ţara Ungrovlahieh Drept aceea am binevoit domnia mea, de a mea bună voinţă cu inima curată şi luminată, şi am dăruit acest cu totul cin- stit şi bine închipuit şi prea cinstit, carâle este preste toate Hethla IitortcA, 17 www.dacoromanica.ro 25â ST. KlCOLXftSCtJ cinstitele daruri, acest hrisov al domniei mele mănăstirii Zo- grafu din Sfântul-Munte, lăcaşul sfântului marelui mucenic Gheorghe, carele am făgăduit a nu Încetă întru ruga lui, ci cu toată osârdia a mă rugă lui, ca să-mi fie de ajutor şi apă- rător sufletului şi trupului aicea şi în vieaţa ce va să fie! Drept aceea pe tot anul din ce mi-a fost cu putinţă am adăogat 3.000 aspri, ca să fie spre veşnica pomenire intru sfinţenie răposa- tului părinte al domniei mele, Mircea Voevod, şi să pomenească intru sfintele şi dumnezeeştile taine numele meu, Alexandru Voevod. Nu numai acestea le-am adăogat sfântului Gheorghe... in vieaţa mea in tot... am a adaogă şi a susţine ... sau scris această danie a domniei mele, când au venit egumenul kir Moisi, împreună cu Iosif şi popa Ervasie, la domnia mea, în Târgovişte, luna Februarie a 9-a zi, în anul 6941, indiction 1 ... Am scria. f loan Alexandru voevod (L. P.) din mila lui Dumnezeu domn. XI. Târgovişte, 15 Martie 6941 (1433). „Hrisovul lui Alexandru duce şi domn, fiul lui Mircea duce şi domn prin care zice că urmând şi el moşilor şi străbunilor săi domni Basarabeşti ai Ţerei-Româneşti, a dat acest hrisobul Mon. St. Nicolau" (Mon. Mihai Vodă). Bucureşti. Arhiva G-la a Statului. Condica Mfin&stirei Mihai Vodă, p. 279*). •XII. 1434. Alexandru Vodă Aldea trimite la Braşoveni pe sluga sa, Dieniş. m" m* f EpdUIORIHO RCI. K f Iu» boÎbc>a<* d rHt, cnh Aln/m b$»b$a#- IIhuii rs«iUH. *) Condica M-rii Mihai Vodă nu se mai află la Arhivele Statului. Rezumatul hrisovului il dăm după loan Brezoianu, Vechile instituţiuni ale României,p. 234. www.dacoromanica.ro HRISAOVE ŞI CÂRTI bOtoNEŞtt DELA ALEXANDRU fa>D ALDEA ^ M M [autore 3AP<*]kim Epaiuosoiw bxcimx, npxrapi.ux biaiikh jki A ma- „ T Aiu». II [tSsii noeaaxMo] Haiuira cavtv, Aa 1410 riapiHt kx haa» IW pv ^iuhh, Aa r® Kfmt, pcm c[8 hauih «cmiiHin] A* ___ c Iw IÎA«ga Apfc. BWIKW, (L.L.) iwAIRVa EoKItA rHW. Hârtie. Monogram mio ou roşu; pecetia ovală aplicată pe versd, căzută 1 Arh. Braşov. No. 300.; I. Bogdan, p. .63, No. XXXL f Braşovenilor tuturor. f Io. Alexandru -voevod şi domn, fiul Mircei yoevocL Scrie domnia mea multă sănătate Braşovenilor tuturor, pâr- garilor mari şi mici. Şi am trimis acolo p6 sluga noastră, şi ce va spune către voi Dieniş, să-l credeţi; sunt ale noastre cuvinte adevărate. f Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. XIII. c. 1431 —1433. Alexandru Vodă Âldea îi roagă pe Braşoveni ca să dea un om spre a însoţi la Oradia pe trimisul său, boerul Petru Man. Al f ITpKrapi lipaiiKRXCKiî. m * . • «f f Iul fl/wăÎAP* BOtfiOAa ^ fH*. ITiimc rad mh npxrapt CP Epaux , M ' T AWKi3ii0f x'ipfmMcam'f. II maK03ii bh npocn : mirsH bx koh «rt* a^A* « 8 • T KOA-fepîî rsa AtH IIipx A\anx, Aam a^ti HĂBKd A*Bpa, aa ce npoBOAii bx QpaA*. H ako emi npiiramtaii haiuii, Aa Aho Aa ni cmopHm». Aâ « f Iul fi Alga apk bwirw, (L.P.) a\Âtîa EtâYtA rnw. Hârtie. Monogram mic cu roşu;* pecetia aplicată pe verso, mică, ovală, de Ceară roşie, cu legeada: «j- Iw flrti&uuji «oiitoA»=Io. Alexandrii voevod». Braşov, Arh. Nd. 301; Mii. No. 11; I. Bogdan, No. XXVIII. f Pârgarilor Braşoveni. f Io. Alexandru voevod şi domn. Scrie domnia mea pâr- garilor din Braşov drăgăstoasă heretisire. Şi aşa vă rog: acolo www.dacoromanica.ro St, NidoLAKăctJ ftjfr în ce ceas va veni boerul domniei mele Petru Man1, să-i daţi un om bun, ca să-l petreacă la Oradea. Şi, dacă Sunteţi pri- etenii noştri, altfel sa nu faceţi. j- Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. XIV, 1433. Alexandru Vodă Aldea trimite pe boerul Neagoe, ca să fie de faţă la judecata unor oameni din Ţara-Romănească. M f EpauioB’kHO. k iy A C T 0 M f liv flACKCAHpk BOfBOA** H rHK. IIlIUlC TBO Aa M vmhhh npaso, none tak©3h hi T p-fem. H rso aui mvsii M A ^ nripa EOA’kpima mh N-kroi h ci WH-kA\M3H aioc, 1410 h c Kpiiso (5 bha roîboa&, hx ai t npî£ rx châ cpiHd- rc, ma cai haia haaijka^. Aa noAi* A aihw aokP° w ba. fl bîi aioa pî hi cArimmi, h& tai Ad * mamx A Y&'capx, V ba' npHBira, A jfpaHHTi AlOH KpdJKAldUJHI, l|10 «A BOAlOp^f» Edl|IHH& AIH H RlîmîdpX EaAUJKOH siaiah. Tiv paAH, îi ah ai ii a^Aiui BpauiAiauia aih h A0BHml^> hah a<* sff x • fll Ml JKdAVB4Tf IIa AAINI? nOHI tlVCHIH V rild KpAA’k, A<> CA flAAHA A) Ba"'; www.dacoromanica.ro 264 ST. NICOLAESCU Ad irH a\h A^A* 9* w rHd mii HpAA’t, nu noino Ad kii h< k&a* >kÎ\ H mtrsH «s IC « nvcmii EOA'kpiiNd rsd mii, imuiu ^hmhtpa, aa bh pi*», a* r* K«pr- •> *• V W 9 lini, noHi câ plin rea a\h. k n > A4 _______ C f IlO flaigţlApK BIVIBW (L.P.) MA'rlfd GjKÎfA rHh.. Hărtie. Monogram mio ou roşu; pecotia aplicată tn dos: mică, ovală, da caară roşie, stricată. Arh. Braşov. No. 308; Mii. Na. 6; Bogdan o.c. p. 47, No, XXVII, f Braşovenilor tuturor. f Io. Alexandru voevod şi domn a toată ţara Ungro- Vlahiei, fiul lui Mircea al marelui voevod. Scrie domnia mea Braşovenilor tuturor, mari şi mici, multă sănătate. Drept aceea voi ştiţi bine, că domnul meu, craiul, nu mă ţine precum l-a ţinut pe Dan voevodul, ci m'a luat ca iiu dela inimă, şi am avut nădejdea să am ajutor şi mult bine dela voi. Dar voi cuvântul meu nu-1 ascultaţi, ci de unde a fi hoţ şi tâlhar, la voi aleargă, şi hrăniţi vrăjmaşii mei, cari mănâncă comoară părintească şi vistieria Ţării-Româneşti. Drept aceea, sau îmi daţi pe vrăjmaşul meu şi avutul, s'au să nu vă jăluiţi înpo- triva mea, că am trimis la domnul craiul, să mă plâng de voi; şi când îmi va veni cuvânt dela domnul meu, craiul, apoi atunci să nu vă pară rău. Şi am trimis acolo pe boerul domniei mele, pe jupân Dimitru, şi ce vă va spune, să-l credeţi, căci sânt cuvintele domniei mele. f Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. XVIII. 1433. Alexandru Vodă Aldea porunceşte lui Braţul Sumarinov, ca să înapoieze un cal ce*l luase dela Lalu. .. • t lui flAfgAltAPS BOIBCA4 A rilK BXCIII 3IMAII &I’P0K/U\'ICKC>H, Clîk _ C Aâiipna boiboaB- Ihiim tbo mh HpdTfcUK Q8MdpMiiCB8, îi manosii niH www.dacoromanica.ro HRISOAVE ŞI CĂRŢI DOMNEŞTI DELA ALEXANDRO VODĂ ALDE A 205 wpnc$( m» mii: iiiSka qio cil §3a kw Aaa8, no cKCpo j\,a a\8 ro BpAmf; C filIAKO fi,A llf C.WbfUIX Shiihiith, *10 VVpil3A\8 mA MII. *. A* • » * 'I* Im? flrtfgdtlpk Eo(BW, (L. K ) AUIATA UhTiIA TH*. Hârtie. Monogram mic cu roşu; pecetii aplicată pa verso: mică, bvală, de ceară roşie, cu legenda: „Iuunk IIai^ahah **u*A45*= Ioan Alexandru voevod», Aoad. Rom. 201/XXI, reproducţie fotografică, la D. Slurdza, Doc, dela Wi'esba* din, pl. 111; ibid. p. 9, traducerea B. P, Hasdeu; I. Bogdan, o.c. No. XXIX. f Ion Alexandru voevod şi domn a toată Ţara Ungro- vlahiei, fiul lui Mircea voevodul. Scrie domnia mea lui Bra- ţul Sumarinov şi aşa iţii porunceşte domnia mea: calul pe caro l-ai luat acolo lui Lalu, mai degrabă să i-1 înapoezi; altfel să nu cutez a face, după porunca domniei mele. ■f Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. XIX. Alexandru Vodă Aldea porunceşte Boruşanilor ca să lase în bună pace jupanului Voicu vechia sa ocină. * „ C f Iw flAigd/Vpa boibo^a h rnx b%c[ch siaiah O^rpoKAayi'iicKon], c C minir mo a\h ao IiopŞmaii[wM____________/. ii ina] ko3ii kii wpnctiF mo mii, MKO ll[....] A M1IW nOCAS»HliIllOAlS no kix, sf/yrAXHki 3ia\aii tvcindBax- k m ^ 1111 A Hd H1K1CII npilOHOIUI^ CA EdXÎHHAkf” W Td'd p^BAHId fcAÎWdB~llll « v * îrox« A npHCHo cdkYinÂ: npîHA’kini eatcaobihii iviţa Atoiro HdCd’kcTBvAnif oyromoRdHo^ Bd upinso C0 aox»Hîa MHpv Amx» A d3k bx Xd Ka~ eahiiibuh (* ^ YpmOdIOBHKkF A CdAlOAPXXtdBHki'H BOlBC^d A l’Hk BX IţCSh* 31/WAII VrrpOBdd- . H . X X'îiickh Iui HdiKCdAPX, îaii[k]o nocHA’k nocd’kAOBdmH AskOaii npocAdBiiTH ,, AX „ llpOCAdBAXIUdr /HA bd A Hd lip’kciIlOA'k pmAX A10H CX CddKO& RX3HfLUd. A. *. c c. T'kdix» EĂroiipoAsnoAii rso a*A wkhorhiiih cui x'phcorP rsa Atu A x _ _ ^ sa cmMir A\OHdCTiipio ^KHiirkdii GxuiicmBii cmro 1 A\OHdcmHpk V W KC3ÎA, idKO fi,A C CIAd n« HiHiH; JîdAII/Y\dHfl|lll H BÎHE/yk H bpOA&IVkHII, Y A 6’kKd H Kor,\dHH|IH, AVHH-kHII, XlIHdmiipH, H UvKVpil|lll; bOXtp’kHII, II ©- nrkHii, EoAAcmpHud, A\hkaiviuii;ii, KÂpap-k, Kitphao, rpxAdHouiţH, Ho. KAHIipH H Gmd’lllJJH, BX IV’IHHA H BX U’JfdKA mCAU* Cili AU' /HOHdCTIIpW, ÎK __ (411 H l|? dUHraill, fi,A C lllkîlâXH MIA'L^II 3d ll9l(lp’ki:A d\9HdCmilpl9, www.dacoromanica.ro hrisoave şi cărţi domneşti dela alexandru vodâ aldea 267 A fl,AiKfl,VRA}£ II \A CAITK* A\OHaClllllpK>; II A\'k(IIIO Ha lIpa^OH'b roha, cx RO- AiHIHţft A CX H/KRA, II RaAIA HA llEHVHf, îl KAAI1IO A\aauihm <0 (î)pAa iha rop'k hxca baahia h rpxAA, rxca raaiiia iahka AP&K'K w A\aa\hho IIO'lARUH 0> (ÎAIIA'IT, RXCA EAATA IaIIKA CA HA\*<>A^ A* VCimi Maorii H 11,11, iharo A cx cfAa Anii caC ha kaaiii«: KApap'kHii ii fli'AUiH'kHH A K«phP ^ « ,N A v ÎKoro, ii rcachiii^a ha KAinaArn cx (iac, RAKoino i noRiiriiA h cA3iia^ 1110113)1 A\OHACIf|HpS CHIOIIOMIIRUIH MlIpMA RO^RCA*, A AJP*R^ H llpll- AOJRÎi CÎM Rkfilll nilCAHAA IHOAM' CITI AU' AMHACIIIliptO, UKO fi,A I nH- C H\ _ H X C , l|IA R/fîinKllkl" IIIIOKO BX RIHH4I RXCnOAMIHAHU CHlOnOHRIUII THk WrpORAA- K ». A c . ^ • ^icilKkl", pmA'kiWk TRA A\»IJ IIMKOIKAI IIOIIORA'K H flOfllRpXJRA fRO A\ll CM YpllC^Ry- l'RA /VIII, IÂRO RApf l|IO AA î A®ln<,‘»H'‘ HAU W CI UAII \& RAAIIIA HAII $ AlţlirAllh?, R'hCAKkJ A A CA RApOR (0 A0T^HÎI« II A AK>A‘ H. IlOIIE ROM Cf Rll flOKlCM fi,A npCT&nij CfH JfpH- w. c V CORV rRA AUl A<> l< H03AKARH lift IIIAROROW/M A A I CXIIOCTATHH Gxuii- -r C T "k ^ ctrIi cfîiro Ap h rx d’prîA tra aih a a ivupi RAko hiriphh h npcTAiiHii A SK C ^ T ^ CIA\r YpllCOROAl' l’RA AUl, WRA'II fi n« CAIp'ink'l rRA AUl RIV HSROAH 1 k Hx *k. ^ p, C UI AC Kkf rHk Baaroh 3iaui, a^ Ai|ii nonoRiî cin yPhccri' rRA a\h ii npiiA^A»- •k T c iporoA'k AioHaciHHpio, tiv Tk Hrx aA i'RpnH 11 ktrpxah rx tri iro, At|lf AII pA3CpH H IlOCpAAul ITIAK<>RAAr« IV Bx fi,A pA3«plî li A A VRlIl»- 3A< nrkAiv ii RXA^iliki’H R’K aiu‘^, >< M ■"!' < cxnccTAiriHH cniaa ii khrcha ha[ah]aa TjThha ii AJ li'M riH'i’ki'i cx Ik>a^ ■< f* flpîA ii cx d>H*kA\H www.dacoromanica.ro 268 ST. MCOLAESCU Ik^VII, HJKf pEKOUJ/B HA Xă Hî GîlA lllUrO: Kpx tro HA Hll II HA »t a* f • A „ „ A A X KOÎM I ft KK KIKk'î, A,MII*. H c[kl] CK'kl'E ." HUMA (fi)Kp II PAyAk Gd- * A kw, ii Gihahio, epa Miipsf, h Ra&kca OdopP, H Pd^A Iiop..r, Ha IIaka,Ta- HIV- Gp^E^ Hîţ'IIA iVlp'IM, GlTIAHA CflAIMAp, A GlHAHIO RHIHÎAp, KAAHKA CTO- X X 11T1, HdpiaT napiiîi, KAma AWftF, h ask Ka'io iiiica b& HACToAipii(n) CTOA’k TpirORtl, lio Kt~, K A-k. /.Slf/Mlî, Ellkt Bf. • *, \* _____ ,N C f Iw flAl§trApW KWIBW (L. H.) ahatVa UîkVa Pllk. Pergament Monogram mare cu roşu; pecotia atârnată de un gros şnur de mătase, împletit in două viţe: roşu şi albastru; Pecctia s’a pierdut ' -Bucureşti, Arhiva Statului, secţia istorioă. f Câţi ou duhul lui Dumnezeu se povăţueso, aceştia sunt fiii lui Dumnezeu, a zis dumnezeescul Apostol, căruia următori fiind cei iubitori de dreptate şi cu strădanie bună nevoindu-se, viaţa cea dorită au câştigat, cele pământeşti pre pământ lăsându-le către cele cereşti s’au alăturat şi fericitul acela glas de bucurie auzind pre carele de apururea îl şi aud: «veniţi ’ binecuvântaţii părintelui metr de moşteniţi Împărăţia cea gă- tită vouă dela alcătuirea lumii». Cărora şi eu întru Christos Dumnezeu drept credincios şi de Christos iubitor şi de şine stătător voevod şi domn a toata ţară Ungrovlahiei Io. Alexan- dru, cât după putinţă a urmă am voit a prea mări pre Dum- nezeu cel ce m’a prea mărit şi pre scaunul părinţilor mei cu mărire m’a înălţat. Dfept care am şi binovoit domnia mea de a tnoi acest hrisov al domniei, mele, şi am dăruit sfintei mă- năstiri, lăcaşului Pogorârii sfântului Duh, care este mănăstirea dela Cozia, ca să-i fie satele anume: Câlimăneştii şi Jibleşi şi Brodăţenii, Seaca şi Bogdăneştii, Luncenii, Hinăteştii, şi Bucu- reşti, Bojurenii şi Oltenii, Vădăstriţa, Micleuşevăţul, Cărarea, Curila, Gărdanovâţul, CiocăneştiL şi Stănceştii, de ocină ohabnică acestei sfinte mănăstiri, încă şi 300 de ţigani, să fie aceste salaşe pentru trebuinţa mănăstirii, să dea dări şi să slujească mănăstirii; şi loc pe apa Prahovei; cu moară şi cu biserică, şi www.dacoromanica.ro tihlsoAVfe şi cArţi boktifeş't'i pfetl ALfekAMDRb VobA xLbfcA vama la Cermne, şi balta Maminii dela Orlea în sus toate băl- ţile şi gârlele, adecă toate bălţile câte ţin de ’Mamina, înce- pând dela Săpatul, toate bâlţile câte se află până la gura Ia- lomiţei, aşâ şi cu satele ce sunt la baltă: Cărăreni şi Lumi- nenii şi Cornul în Jigov, şi moară la Catăluiu cu satul, după cum a înălţat şi a zidit această mănăstire întru sfinţenie răpo- satul Mircea Voevod, şi a dăruit şi a adăogat acestea de mai sus scrise acestei sfinte mănăstiri, ca să fie spre hrană dum- nezeeştilor călugări şi spre veşnica pomenire întru sfinţenie răposaţilor domni ai Ungrovlahiei, părinţilor domniei mele, Aşij- derea înoeşte şi întăreşte domnia mea cu acest hrisov al dom- niei mele, că veri ce moştenire: sau de sate, sau de bălţi, sau de ţigani, fieşte carele să se ferească de moştenirea mănăs- tirească: şi judecător, şi globaş, şi dvornic, şi vameş, şi birar, şi fieş ce slugă şi boier al domniei mele, trimeşi după milos- tiviri şi după trebile domniei mele, fie: sau vinăricer, sau găletar, sau vameş de albine, sau de râmători, sau mă- gărar, sau fânar, fieş carele să se ferească şi să stea departe, un fir de păr să nu cuteze a atinge călugărilor şi moştenito- rilor lor şi oamenilor lor. Ponlrucă cel ce s’ar încercă să calce acest hrisov al domniei mele spre a-i supără unuia ca acela să-i fie protivnică Pogorîrea sfântului Duh şi în urgia domniei mele să moară ca necredincios şi călcător acestui hri- soir al domniei mele, însă şi după moartea domniei mele pe cine va voi Domnul Dumnezeu a fi domn Ţerii-Româneşti, de va înoî acest hrisov al domniei mele şi va mai da ceva mă- năstirii, pe acela Domnul D-zeu să-l întărească şi să-l înputer- nicească întru domnia lui, iar de-1 va strică şi-l va ruşina pe unul ca acela Domnul Dumnezeu să-l strice şi să-l ucidă aici cu trupul şi în viitorul veac sufletul lui, şi să-i fie protivnică sfânta şi de viaţă începătoarea Treime şi să aibă înpărtăşire: cu Iuda, şi cu Arie, şi cu acei Iudei, cei ce au zis lui Christos Dumnezeu, Mântuitorul nostru; «sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor», care este şi va fi în veci, amin! Şi martori: jupan Albul şi Radul al lui Sahac, şi Stanciul, fratele lui Mir- cea, şi Vlăcsan al lui Florea, şi Radul al lui Borcea, Nan- www.dacoromanica.ro 270 St. NfcOtAfeScO Pascale, Tatul Sârbul, jupân Iarciul, Stângia spătar şUStan- ciul vistier, Vlaicu stolnic, Barbul paharnic, Cazan Logofăt. Şi eu, Calciu, am scris In cea de acum Capitala Târgovişte^ Iunie 25, tn anul 6942, indiction 12. Io. Alexandru voevod, din mila lui Dumnezeu domn. * www.dacoromanica.ro CUPRINSUL Revistei pentru Istorie, Archeologie şi Filologie DELA ANUL 1910 PÂNĂ IN PREZENT ‘P Cuprinsul materiei publicate dela 1882 (anul înfiinţării) până la 1909, inclusiv, se află în volumul XI, partea I, din anul 1910. 1910 VOLUMUL XI. PARTEA I. — 1910 Pag. kretzulesou em. E. — Către cetitori ......................... 3 f Grigorie G. Tocilescu (Necrolog').......................... 7 Lucrările lui Grigorie G. Tocilescu.......................... 15 kretzulesou em. e. — Kodex Kretzulescus-Parteal.............. 17 GENERAL P. V. NĂSTUREL. — Genealogia Năsturelilor............ 37 peretz ION. — Pravila dela Govora............................ 72 CREŢU GR. — Tipografiile din Bucureşti dela 1678—1860........ 96 NICOLAESCU ST. — Letopiseţul Ţării Româneşti................. 97 AR6URE Z. C. — Despre averea familiei Cantemir in Rusia . • , . 187 GENERAL P. V. NĂSTUREL. — Antichităţi dela Reşca: Un inel antic cu două toarte sau verigi.................................. 189 FILLITI I. C. — Documente din epoca regulamentară............ 19a POPA LISSEANU G. — Carmina Valahica Horae et Kloscae......... 203 IONESCU GH. — Institutul «Albina» din Iaşi . •............... 208 f Dr. Augustin Bunea (Necrolog).............................. 23o SĂRI SE SEAMĂ SESPRE: kretzulesou em. E. — Cuvântările şi scrisorile M. S. Regelui Ca- rol /. al României............................•....... 232 l) Colecţiunea revistei se află de vânzare la Administraţia Societăţi Isto- rice Române, Calea Victoriei No. 57, Bucureşti. www.dacoromanica.ro CtlPRtNSUL 21-2 Pag. AL, t. du.mItkesgu — Influeace des Romantiques franţais sur la poăsie roumaine, de N. I. Apostolescu....................... 240 Ar.. T. dumitrescu — Mămoireâ de l’Amiral Paul "fichitscliagof, publies par Charles Gr. La’iovary .'........................ 245 AC. T. dumitrescu — Tipografiile, xilografiile, etc, din Bârlad — cu o privire asupra tipografiilor din România In veacul al XlX-lea, de Economul I. Antonovici şi Gr. Creţu ..................... 246 AU t. dumitreSSU — Români (Prinţul Gheorghe Ştirbey), de James Caterly, trad. de Eugen Lovinescu . . . •..........., . . « 247 FROTOPOPESCU-argeş c. — Procesele verbale ale şedinţelor soci- etăţii, din iunie şi decembrie 1909,.................... 250 Materiile publicate In Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie dela 1882 (anul Înfiinţării) până la 1909 .............. 254 PARTEA II. - 1910. kretzulescu em. E. — Codex KretzuleScus (Urmare). Partea II: 1. Cronica bisericii Sf. Nicolaeşi a Românilor din Scheiu (Braşov) ; 2. Relaţiuni despre biserica româno-catolică; 3. Turburăi'ii In biserică 265 generai. P. v. năsturel — Geneologia Nâsturelilor (Urmare) . . , 282 kogălniceanu CONST. m. — Cercetări critice cu privire la Istoria Românilor : ţVlad I. Voievodul Basarabiei» (1396—1397) .... 331 bănescu n. — Moştenirea lui Tudor Vladimirescu................. 334 apostolescu N. i. — O carte a lui Bălcescu (Note inedite).... 340 nicolaescu ST. — Letopiseţul Ţării Româneşti, Text (Urmare) . . 347 apostolescu n. 1. — Din viaţa lui Tocilescu (Corespondenţă) . . 356 dumitresCU al. t. — Excursiuni istorice: 1. Prin Ţara Făgăraşului: Bogomilii; Monumente;Negru Vodă; 2. Târgovişte: Ruine şi bi- serici (cu fotografii)........................................... 362 8CHMIDT dr. hubert — Săpăturile dela Cucuteni (Raport tradus din limba germană de victor lazăR)......................, ^ 381 năsturel general p. v. — Biserici şi mănăstiri din Oltenia: 1. Mănăstirea dela Creţeşti, jud. Dolj; 2. Biserica dela Recica, jud. Romanaţi (cu fotografii).................................... 387 PERETZ ion — Pravila dela Govora. Studii şi text comparativ (Ur- mare) .....................................................• . 391 dumitrescu al. t. — Despre oraşul Floci (In legătură de nume cu «Vlahi» (Ifiaci) şi cCivitas Velanorum» (Romula). Cu o hartă din. secolul VJII............................................... 409 apostolescu n. I. — O recensiune a d-lui Weigand (Răspuns) , . 439 GIUGLEA G. — Psaltirea Voroneţiană. I. Text cu cirilice K , * , * 444 DĂRI DE SEAMĂ DESPRE: Grecianu Şt. D. — Istoricul unei bătrâne moşii boereşti „Grecu". Scriere postumă, tipărită de Paul St. Grecianu (Em KretzulesCu) 46^ Soutso M. C. — L’as et la libella de Volusius Moecianus (Em. Krpt- zulescu).......................................... 468 Apostolescu N. 1. — L’ancienne versificalion roumaine (XVlI-e et XVIII-e siăcles) — cu recensiunea d-lui Mario Roques (Al. T, Du- mitrescu) .........................................469 www.dacoromanica.ro CtJPfelNSUL 1?8 Latăr Victor — Die Sildrtimănen der Turkei und def angrenzenden Lănder. (Al T. Dumitrescu) ............................. 471 leşan Isidor — Românii din Bosnia şi Herţegovina (AL T. Dumitrescu) 47a Cireşeanu Dr. Badea — Tezaurul liturgic al Sfintei biserici creştine ortodoxe din răsărit (St. Nicolaescu)............... 474 Cartojan N. — Alexandria In - literatură românească (Al. T. Dumi- trescu)................................*............., . • • 477 Năsturel General P. V. — Luptele dela Ogretin şi Teişani din zi- lele de 13 şi 14 septembrie. 1602 (St. Nicolaescu)..... 479 Aposiolescu N. I. — Cetăţile lui Negru Vodă şi a lui Ţepeş. Valu- rile romane: brazde şi troiane. Sisteme de apărare Jn trecut (St Nicolaescu)........................................... 481 Poboran G. — Istoricul oraşului Slatina (St. Nicolaescu)... 482 societatea ISTORICĂ ROMÂNĂ — Adunarea generală dela 22 de- cembrie, 1910. Complectarea birourilor şi a comitetelor. Noui membri....................................»....... 484 1911 VOLUMUL XH. PARTEA I. - 1911. 8ĂFĂŢEANU c. — Din trecutul Teatrului Naţional........ t năsturel general P. V. — Genealogia Năsturelilor (Urmare': Elina Doamna; moşiile Doamnei Elina. Ramura lui Cazan II Vornicul (cu gravuri)................................ 7 kooălniceaNU const. m. — Cercetări critice cu privire la Istoria. Românilor. Alexandru II zis Aldea, Domnul Ţării Româneşti (1431; 1432-1435)................................... 44 KRETZUlescu EM. — Codex Kretzulescus (Sfârşit): Partea III, Seria I: Cronica Ţării Ardealului. Răsboaele dintre Casa Austriei cu Francia, Saxonia şi Prusia, Iosif II; Seria II: Cronica altor ţări: Portugalia, Prusia, Rusia, Suedia (Luptele lui Petru cel Mare cu Carol XII), Turcia, Wflrtemberg, Iezuiţii; Seria III: Istorioare, Întâmplări; Însemnări statistice şi geografice; Seria IV: larăş Ardealul, Moldova şi Ţara Românească......................... 5a APOSTOLESCU N, 1 — Bălcescu şi Cântarea României, Conferinţă ţinută la „Societatea Istorică Română"....................... 89 GOILAV gr. — Bisericile armene de prin Ţările Române (cu gravuri) 99 POPESGU-băjenaru I. — Un schit istoric In Codrul Vlăsiei. Schitul Bălteni şi vecinătăţile (cu hărţi şi gravuri)................ 113 8CIIMIDT dr. HUBEBT — Săpăturile dela Cucuteni. Conferinţa ţinută la Societatea antropologică din Berlin. Traducere de VICTOR lazăr I45 BOBESGU 1. B. (WAGNi) — Influenţa culturii greceşti In Principatele Române, lnnainte de regulamentul organic................., . 148 Olinesgu dionisiB — O carte veche germană des pre România . . 152 ieşan isidor — Despre origina cuvântului Bosnia................. 157 peretz ion — Pravila dela Govora, Studiu şi text comparativ (Ur- mare) .' . r ....... ....................................k . • 178 Mevhta Ii lorică, www.dacoromanica.ro 274 CUPRINSUL Pag. GIUGLEA G. — Psaltirea Voroneţeană. I. Text cu chirilice (Urmare) 194 APOSTOLE8CU N. I. —1 Depe valea Argeşului: 1) Negrenii, TI) Ceta- tea lui Negru Vodă, III) Mormântul lui Radu Negru dela Curtea de Argeş.................................................... 210 NICOLAESCU st.—Mihai Vodă Viteazul ca Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi al Moldovei: 12 documente slavone, însoţite de traducere (cu 5 planşe)....................................... 217 PARTEA II. — 1911. TANOViCEANU I. — Pagini din Istoria Domniei lui Cuza Vpdă: In- trunirea celor două adunări legiuitoare: a Moldovei şi Munteniei la Bucureşti. Greutăţile de organizare ale partidelor, mai ales a partidului liberal. Inferioritatea partidului .liberal. Lupta pentru şefie. Caracterizarea şefilor................................249 NĂSTUREL general p. v. — Biserici, mânâstiri fi schituri din Ol-' tenia (Urmare): Mănăstirea Bistriţa şi Arnota (Vâlcea); Schitul Cotmeana şi Trivalea (Argeş); Metohul Inoteşti (Vâlcea); mă- năstirea Căluiu, biserica Cepturoasa şi bisericile din Strejeşti (Romanaţi), cu mormintele «Buzeştilor, etc; Biserica palatului din Brâncoveni (cu 55 fotografii planuri şi desemnuri)]........ 268 KRETZULESCU em. — Săpăturile dela Reşca. Începutul muzeului lo- cal (cu 10 fotografii, şi 2 .planuri)......................... 334 DUUITRESCU al. T. — Ler împărat (împăratul Galerius) In legătură CU Valul roman sau Troianul din Oltenia (Brazda lui Ler împărat); căile romane (drumul de piatră sau drumul domnului de Rouă) şi ruinele dela Reşca — Hotărani (Colonia Romula sau Curţile lui Ler împărat) — Cu 2 hărţi şi 3 planuri.................... 357 BURGHELE G. G. — Innainte de convocarea Divanurilor Ad-hoc . . 396 CEGĂNEANTJ sp. — Câteva chestiuni de arhitectură bisericească (cu 7 fotografii) ......................... .....................403 rădulesqu ANDREI — Din judecăţile moşnenilor Vultureni.... 414 pop.escu-bIjenaru i. — Schitul Bălteni şi vecinătăţile (Urmare), cu 2 fotografii şi 1 plan................................. 421 ieşan ISidor — Despre origina cuvântului „Bosnia" (Urmare) . . 445 GOILAV gr. — Bisericile armene de prin Ţările Române (Urmare) cu o fotografie............................................... 457 PERETZ ion — Pravila dela Govora— Studii şi text comparativ (Ur- mare) . . . . ............................................ 467 giuglea G.— Psaltirea Voroneţeană I. Text cu chirilice (Sfârşit) . 4751 DĂRI DE SEAMĂ DESPRE: htrati Dr. C. I. — Macedonia. Descriere şf păreri In urma călăto- riei făcută In aprilie, 1911 (Em. E. Kretzulescu) ........ 488 Colecţiunea Maria Istrati-Capşa — Relaţiune de Const. Moisil (Etn. ' Kretzulescu).................. ....... 490 Odoare!* dela Neam tu şi Secu — Album de St. PetrescU. Cu intro- ducere şi lămuriri istorice de Al. Lăpedatu (Em. E. Kretzulescu) 492 Le France jugte ă 1‘etranger — (1855 —1885). Lettres inddites du poete roumaih Basile Alexandri â Edouard Grenier, publiles par Georges Gazier (N. I. Apostolescu)................................ 493 www.dacoromanica.ro CUPRINSUL 275 Dr. Badea Ciresanu — Tezaurul liturgic al Sfintei biserici creştine ortodoxe de răsărit, Tom II. (St Nicolaescu)...............- loan P. Filitti — Aşezământul cultural al Mitropolitului Dositei Fi- litti, dela înfiinţare până astăzi (1827—1910) — (St. Nicolaeşcu) . însemnări: Inaugurarea bustului ridicat lui G. Ionescu-Gion la Piteşti. Cuvântările d-lor: N. I. Apostolescui G. Em. Stănescu, Primarul oraşului'» Gr. T. Coandă; — Omagiile d-lor Haralamb Lecca şi Radu RosetU> literaţi, etc........................................ societatea istorică română — Conferinţele şi comunicările publici din 1911: Omagiu Italiei (Em. Kretzulescu); Bălcescu şi Cântarea României (Apostolescu N. I); Ler Împărat (Dumitrescu Al Ţ,); Hasdeu (Dragomirescu Iuliu); Troianele şi configuraţia Mării Ne- gre şi a Mării Caspice în epoca lui Herodot (T. Porucic); Guver- nământul banatului oltenesc (Obedeanu C. V.); Chestia comite- tului italo— român. Invitaţia către membrii societăţii, . 1912 VOLUMUL XIII. PARTEA I si II. • tanoviceanu I. — Pagini din istoria domniei lui Cuza Vodă. (Urmare) Confuziune în partidul conservator după moartea lu B. Catargiu. Ministerul Arsachie; Ministerul Kretzulescu. Lupta între Kogăl- niceanu si Rosetti — Brătianu........................• . . Apostolescu n. i. — Hasdeu şi Tocilescu. Conferinţă . . . , . , năsturel general P. v. —> Genealogia Năsturelilor. Urmare; VI, Radu II Marele Ban Năsturel. Prima şcoală românească cu in- ternat din Câmpu-Lung. (1669) înfiinţată de Radu Toma Năsturel' panaitescu colonel sc.— Din istoria fortificaţiei. Conferinţă 1 . kogălniceanu const. — Cercetări critice cu privire la Istorii Ro^, mânilor: Capitalele şi întinderea Moldovei sub primii voevozi, 6turdza ALEX. — Rasa românească din punctul de vedeţe.antro-' pologic şi etnografic.......................... marineSCU iulian — Documente privitoare la graniţa dintre Ţara Românească şi Ungaria.............................. IONESCU GH. — Tipografiile din Sibiu ......................... GOILAV GR. — Bisericile armene de prin Ţările Române (Sfârşit) ieşanu isidor — Despre origina cuvântului «Bosnia» (Sfârşit) . . popescu-băjenaru I. — Schitul Bălteni din Codrul Vlăsiei (Sfârşit) mine a 1. — Românii înnainte de 1222. Noui contribuţiuni ..... dragomirescu iuliu — Ideile şi faptele lui Bogdan Peţriceicu. Hasdeu. Precursorii Genealogia. Alexandru Hasdeu. Copilăria lui B. P. Hasdeu. In Moldova (cu fotografii)................... alexici GH. — Material de limbă din «Codicele de Petrova . . . Furnică D, z. — Documente şi opt scrisori relative la comerţ. . . dumitrescu al. t. — Ler împărat. (Urmare): Relaţiuni despre ru- inele coloniei Romula (Curţile lui Ler împărat); material ar cheo- Pag. 498 500 501 5°9 24 46 9* 103 “3 118 T29 i54 168 170 226 234 278 294 www.dacoromanica.ro 276 CUPRINSUL Pag. logic innedit. Material folcloristic: Ler împărat In tradiţie, descân- tece, zicale şi colinde; Legenda Domnului de Rouă şi alt? po- veşti. Cetatea Antinei (tot curţile lui tLpr Împărat); King Leir din drame lui Schakespeare faţă de Ler împărat din'basmele române ........................................................... 305 OBEDEANU C. V. — Lista Banilor Olteniei, dela Început până la desfiinţare..................................................... 382 DĂRI DE SEAMĂ DESPRE! Kalinderu I. — Notă despre un studiu al d-lui Millet (Em. E. Kre- tzulescu)....................................-.................. 385 Şutzu M. C. — Mina dela Perinthus (Em. E. KretzulesCu) .... 387 Balş George — O vizită la câteva biserici din Serbia (I. Popescu- Băjenaru)....................................................... 389 Mironescit VladiMir — Privire retrospectivă asuprai trecutului no- stru, paralel cu al vecinilor; răspuns la «Kulturarbeit des Deut- schtums in Rumânien von Dr. Emil Fischer (I. Popescu-Băjenaru) 390 SOCIETATEA ISTORICĂ ROMÂNĂ — Conferinţele publice din 1912: Domnia lui Cuza Vodă (I. Tanoviceanu) ; Aşezarea prepoziţiilor In limba română (I. Slavici); Din istoria fortificaţiei, (Colonel Sc. Panai- tescu); Haşdeu şi Tocilescu (N. I. Apostolescu)............. 393 Membrii naui. Comunicare către domnii membri............. 394 1913 VOLUMUL XIV. SOCIETATEA ISTORICĂ română — însemnări din zile mari. Ordinul de zi al M. S. Regelui Carol I, Către armată, din 31 iulie, 1913, (cu portretul M. S. Regelui Carol I şi ale A. A. L. L. R. R. Prin- .cipele Ferdinand şi Carol).................. 1 tanoviceanu I. — Documente importante (Familiile Poenaru şi Bengescu)..............................•............... 5 dumitresCU At. T. — Ler împărat (Urmare) Adaos la materialul istorico-geografic „Brazda lui Ler-Impărat“ (valul (oman din Ol- tenia); „Drumul Romanilor" (Via Romana din Oltenia)............ 13 năsturel general p. v. — Biserici, mănăstiri şi schituri din Olte- nia : Brâncoveni, Ostrovu-Greci, Stăneşti, Mamul, Şerbăneşti, Ză- videni, Bucşani-Ioneşti, Olăneşti, Iezerul, Cozia, Glira Motrului, Strehaia, Negoeşti, Dobruşa, Hotărani, Strehareţ, Bucovâţ, Coşuna Mofleni, Clocociov. Deleni, Pârşcoveni.........................'. 17 ursu I. — Bătălia din câmpul Pânii (1479).....................' • . 138 kretzulescu EM. — Cronica Iui Vasile Buhăescul Cămăraşul. Intro- ducere şi textul cronicei...................<.............. 150 POPESCU N, D. — Literatura istorică a răsboiului ruso-româno-turc din 1877—78 şi câteva Însemnări contimporane................... 171 COTOVU BRUTU8 — Catedralele din Tulcea............................ 180 SOCIETATEA ISTORICĂ ROMÂNĂ — Conferinţe. Alegeri de membrii noui, Corespondenţa. www.dacoromanica.ro CUPRINSUL 877 Şedinţa î: Alegeri de membrii noui şi primirea ca membrii de drept a preoţilor şi învăţătorilor din localităţile istorice. Con- ferinţa d-lui General P. V. "Năsturel desprte .(Nova Plantatio" din heraldica română; comunicările d-lor St. Nicolaescu rUn acoperă- mânt de moaşte dela m-rea Rila, lucrat de Doamna lui Bogdan Vodă (1511); Al. T. Dumitrescu, Arcul de triumf al Împăratului Galerius la Salonic......................................... 188 Şedinţa solemnă In onoarea d-lui profesor Mario Roques: Elo- giul d-lui Preşedinte Em. Kretzulescu ; Conferinţele d-lor Mario Roques, despre Paliia dela Orăştie; C. Giurescu, Cartea aşezării Românilor In Dacia, de Miron CostinjN. I. Apostolescu, Despre Jidovi In folclorul român ................... 190 Corespodenţa cu preoţii şi Învăţătorii din localităţile istorice. Relaţiunea d-lui Gh. Gh. Popescu despre «Cetâţuiul» (Gorj) , . 19a 1914 VOLUMUL XV. nAsturel general p. v.—„Nova Plantatio” şi Regii României, moş- tenitori ai împăraţilor Bizanţiului. Conferinţă ţinută la Societatea Istorică Română, cu 76 figuri, Înfăţişând : a). Monedele Ţării Ro- mâneşti dela Vladislav Basarab (1364-1374), până la Vlăduţă Vo- evod (1510-1512) (fig. 1-15); b). Pecetiile Domnilor Ţării Româ- neşti dela Mircea cel Bătrân (1386-1418) până la Radu Leon Vo- evod (1664—7; 1667—9) (Hg- 16-73); c)- Unul din cele două tu- nuri din curtea Arsenalului Armatei, cu stema bizantină a lui Şerban Vodă Cantacuzino (fig. 74-75); d). Castelul dela Şapte Turnuri, Constantinopol (fig. 76) . ........................ Năsturel GENERAL p. v. — Genealogia Năsturelilor (Urmare) VII. Graf Şerban al IlI-lea Banul; VIII. Constantin al Il-lea vel Ban VASILESCU al. A. — Urmaşii lui Mircea cel Bătrân până la Vlad Ţe- peş. I. Mihail I (1418-1420); Radu al Ill-ea Praznaglava (1420- 1422); Dan al IIMea (1422-1431); Alexandru Aldea 1431-1437 . . PQPESCU N. d. — Istoricul şoselei şi grădinei Kisseleff din Bucureşti • Aleia Băneasa; împământenirea lui Kisseleff; proect pentru ridi- carea unui monument lui Kisseleff; crearea soselei şi grădinei Kisseleff................................................... -kretzulescu em. E. — Cronica lui Vasile Buhăescul Câmăraşul, Textul (Urmare)............................................. dumitrescu al. t. — Ler împărat (Urmare). Adaos la materialul folcloristic: Ler In superstiţiile româneşti. l) *) 81 120 *7X 219 *) Din cauza încetării din viaţă a autorului, publicarea acestui interesant studiu s’a oprit aci, redacţia revistei neposedând lucrarea complectă spre a pu- teâ continuă publicarea ei. www.dacoromanica.ro CUPRINSUL 278 Pag. 1915-1922 VOLUMUL XVI (Cel de fa{ă). DIRECŢIUNEA REVISTEI PENTRU ISTORIE, ARCHEOLOGIE ŞI FII.QLOGJE Către cetitori............-.......................i NĂSTUREL general p. v.—Armele Sfântului Imperiu Rom au i Ar* mele imperiului in 1658. Armele imperiului Austriei ^,1836. Ar- mele imperiului austro-ungar în 1916............ . .... 3 A. lăpdATU. — 1. Documente şi lămuriri istorice cu privire la des- facerea proprietăţilor moldovene de peste Prut după pierderea Basarabiei. 16/28 mai, 1812—2/14 Ianuarie, 1814:........... 33 II. Documente.............................................. 45 POPESCU-BĂJENĂRU 1. — Biserica Domnească din satul Căciulaţi . 79 năsturel general P. V. — Genealogia Năsturelilor: Constantin al 11-lea vel Banul (Urmare), Alte două ramuri, Radu Paharnicul (Cocoşiatul), Generalul Ban Constantin Năsturel Herescu; Prima ramură: Şerban al lV-lea (Macarie Monahul), Stoica......... 81 -D. Caselli. — Biserica Sf. Niculae Domnesc din Curtea d’Argeş . . 137 o. tafrall — Biserica Domnească—Datele’ clădirii şi decorării sale picturale.................................................... 145 kretzUlescu em.—Istoria Terii. Româneşti şi a Moldovei de Va- sile Buhaescul Cămăraşul (Urmare şi sfârşit)......r ... . 162 gherghei. dr. iLJE. — Cercetări privitoare la nomenclatura Coma- nilor ... ............................................... 187 kretzulescu em. — Un interesant zapis dela Domniţa Ilinka, fica lui Patraşco Voevod, nepoata lui Mihai Voevod, din io Ianuarie, 1642......................................................... 195 dumitru D. mototolescu.—Jurământul cu brazda In cap Întrebuinţat la hotărnicie ţn dreptul vechiu românesc.................... 199 nicolaescu ST. — Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul lui Mircea Vodă cel Bătrân, 1431—1435...........................’. . . 225 Hrisoave şi cărţi domneşti dela Alexandru Vodă Aldea, fiiul lui Mircea Vodă cel Bătrân...................................... 243 cuprinsul Revistei pentru Istorie, Archeologie şi Filologie dela anul 1900 până in prezent: 1922...................................... 271 www.dacoromanica.ro PREŢUL 89 LEI www.dacoromanica.ro