lEUISTA PENTRU ORGHIi RL SDCIETHţll ISIORICE ROMflflE D1RECTOR-PROPRIETAR EM. E. KRETZULESCU Preşedintele Societăţii Istorice Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL XIV 1913 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r 1. St. Rasidescu 16, Strada Paris (fostă Doamnei), 16 1914. 35.574. www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBLICAŢIUNII Revista pentru Istorie, Archeoiogie şi Filologie, organul Societăţii Istorice Române, apare semestrial în două tomuri pe fie- care an. Costul abonamentului pe an, pentru cei cari nu sunt membrii at Societăţii, este de 25 lei în ţară şi 35 iei în străinătate, cu începere dela 1 Ianuarie al fiecărui an. Membrii Societăţii primesc Revista gratuit, în schimbul cotiza- ţiunii de 20 lei anual. Redacţiunea Revistei se află la sediul Societăţii, Calea Victoriei No. 5y, unde se vor trimite pe adresa d-lui Ai. T. Dumi- trescu, secretar, manuscriptele de tipărit, revistele, publica- ţiunile periodice sau ziarele ce au schimb cu Revista. Tot d-sale pot trimite cărţile lor autorii cari doresc să li se facă dări de seamă în Revistă. Cotizaţiunile, abonamentele şi orice chestiuni de administraţiune a Revistei să se adreseze d-lui Ai. T. Dumitrescu, Calea Victoriei 5y Bucureşti. In caz de schimbare de domiciliu, d-nii Membri sunt rugaţi a notifică de urgenţă Secretariatului societăţii noua adresă a lăcuinţii. Colecţiunea completă a Revistei pentru Istorie, Archeoiogie şi Filologie, dela înfiinţarea ei şi până în present, se află de vânzare la administraţia Societăţii Istorice Române. www.dacoromanica.ro 51 HIIISH PENTRU ISTORIE RRCRIOLOIilT ORGHN RL Sltlflllll ISTOItCE IINlli DIRECTOR-PROPRIETAR EM. E. KRETZULESCU Preşedintele Societăţii Istorice Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL XIV igi3 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16, Strada Paris (fostă Doamnei), 16 1914. 35,574. www.dacoromanica.ro S. Regele CAROL I în uniforma de campanie din 1913. www.dacoromanica.ro A. S. R. Principele FERDINAND, Comandantul şef al armatei române peste Dunăre în 1913- www.dacoromanica.ro A. S. R. Principele CAROL în timpul trecerei armatei române peste Dunăre în 1913. www.dacoromanica.ro însemnări din zile mari. Marele eveniment istoric, desfăşurat în aceste zile înălţătoare din fericita şi îndelungata domnie a M. S. Regelui Garol I, este de aşa importanţă, în cât pe de o parte, el ne face să privim plini de încredere viitorul asi- gurat al patriei, iar pe de altă parte vine să deştepte în noi dorinţa de a cerceta trecutul vitejesc din cele mai depărtate vremuri. In această cercetare a trecutului, vom găsi într’adevăr nu numai asemănări de împrejurări, dar chiar o coincidenţă de zi cu împlinirea marelui eveniment. Spre a învedera această asemănare şi a dovedi că istoria se repetă şi se va repeta, să analizăm în câteva cuvinte faptul şi împrejurările din I9l3. In urma avântului înălţător al armatei noastre, con- dusă de A. S. R. Principele Ferdinand, Moştenitorul Tro- nului, având alături şi pe A. S. R. Principele Garol, peste Dunăre, fără vărsare de sânge, România a impus pacea în Peninsula Balcanică şi şi-a întărit graniţa prin alipirea teritoriului cuprins între Turcismilşi Ecrene. Prin această anexare, România nu a făcut însă altceva decât şi-a re- dobândit un patrimoniu, care a aparţinut pe rând regelui dac Burebista, împăraţilor Romani, ca parte din Scythia minor, principelui român Dobrotici, marelui voevod Mircea cel Bătrân şi urmaşilor săi dela cari, prin forţa împrejurilor, teritoriul a trecut în stăpânirea Turcilor, sub cari a stat până la 1878. La această dată, prin tractatul din Berlin, reîntemeindu-se o Bulgarie mare, pe nedrept s’a dat acestui Stat partea sudică din vechea Scythie minor îm- preună cu oraşul Silistra (Durostorum,Dristorul românesc). Prin pacea dela Bucureşti din I9t3, nu s’a făcut deci alt- ceva decât s’a reparat greşala dela 1878, înlăturându-se Revista Istorică ţ www.dacoromanica.ro 2 ÎNSEMNĂRI DIN ZILE MARI o nedreptate, fiindcă Bulgarii n’au stăpânit nici odată, înainte de tractatul din Berlin, Scythia minor, care a apar- ţinut pe rând Geţilor, Dacilor, Romanilor, Bizantinilor, Românilor şi Turcilor până la 1878. Acesta este faptul. Să vedem şi asemănările. Stăpânirea de acuma a M. S. Regelui Carol I peste în- treaga Dobroge are asemănarea cu stăpânirea de acum aproape două mii de ani a regelui dac Burebista. Notăm chiar că asemănarea este aşâ de mare în cât putem con- sidera pe întâiul rege al Dacilor cunoscut, pe marele Burebista, drept premergătorul întâiului rege al Româ- niei, precursorul M. S. Regelui Carol I, în eghemonia şi arbitrajul traco-balcanic. Analele lapidare ale Balcicului nostru de astăzi şi ale oraşului Mesembria, peste care se întindea domnia lui Burebista, ne mărturisesc într’adevăr că înţeleptul rege al Dacilor din Carpaţi era «cel dintâiu şi cel mai mare dintre regii Thraciei» : zpibro? zai [xeytaros xcov exi0pqiz7]£ BaatXecov(1) şi că el stăpânea tot ţinutul din dreapta şi din stânga Du- nării, ca şi Mircea cel Bătrân şi Regele Carol I. Iată dar cum în 1913 retrăim zilele din vremea lui Burebista! Dar mai avem încă ceva de relevat: data retragerii armatei române din Bulgaria, după pacea din Bucureşti, care ilustrează încheerea marelui eveniment istoric din I9l3, coincide cu împlinirea a 47 de ani, 2 luni şi 2 săptă- mâni din fericita şi glorioasa domnie a M. S. Regelui Carol I, adică cu ziua în care M. S. Regele a ajuns cea mai lungă domnie, pe care a hărăzit-o Provedinţa unui voevod român: domnia lui Ştefan-Vodă cel Mare şi Sfânt, care, după analele dela Putna, s’a urcat pe tronul ţerii în Joia mare din anul 1407, la 12 Aprilie, şi a răposat la 2 Iulie 1504, domnind după socoteala cronicarului Urechiă «47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni». . Ordinul de zi al M. S. Regelui Carol 1 către armată, pe care-1 reproducem îndată ca document istoric, a fost dat în Bucureşti la 3i Iulie 1913, adică după 47 de ani, (l) Iată pasagiul întreg dintr’o inscripţie datând aproximativ din anul 48 înainte de Christos, descoperită la Balcic şi depusă în Muzeul din Sofia: «vetoaxei xx tou Bao'.Xtiui; Bupe^iaxa Jtpuixou xal p^cxot) ovoxoţ xuiv eiti Oazt)? Baoo'.XeiuV xal wâaav x*ijv xe jcepav tou tcoto!|j.ou [Dunărea] v.ai ttjv eitî •zahe xosteio^tiiiotoi; fevo;J.evoţ» . (Kalinka, Antike Denkmăler in Bulgarien. Wien 1906, n-rul 95). www.dacoromanica.ro ÎNSEMNĂRI DIN ZILE MARI 3 2 luni şi 3 săptămâni, socotiţi dela io Maiu 1866, când Au- gustul nostru Suveran a intrat în Capitala Ţerii. Iată acum şi acest documentul istoric, ce se înfăţişează chiar ca un prea frumos monument literar din zile mari. Ordinul de zi al M. S. Regelui Carol I către armată. «Ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi, «Înălţătorul avânt cu care aţi răspuns chemării Mele într’un ceas de grea cumpănă, Mi-a dovedit din nou că sunteţi ori când gata a vă da vieaţa pentru patrie. «Aţi plecat voioşi şi cu încredere pe câmpul de onoare părăsind holdele voastre, hotărîţi de a înfruntă cu bărbăţie toate primejdiile războiului. «Mulţi dintre camarazii voştrii au căzut jertfă boa- lelor nemiloase de peste Dunăre. Dureroasa lor pierdere a sângerat inima Mea. «Nici odată nu voiu uită mărturisirile de dragoste, cu care M’aţi înconjurat pe amândouă ţărmurile Dunării în ziua când armata, sub ochii Mei, a trecut a doua oară acest fluviu măreţ. Strigătele voastre înflăcărate au găsit un puternic răsunet dela Carpaţi până în Balcani şi au pătruns adânc inima Mea de bucurie. «Aţi ajuns cu o repeziciune mai presus de toate aş- teptărite până la creasta munţilor Bulgariei. «Prezenţa voastră acolo a impus pacea fără vărsare de sânge, a mărit far a noastră cu un ţinut însemnat pen- tru întărirea hotarului ei, şi a înălţat vaza României în ochii tuturor. In amintirea acestor fapte veţi purtă cu cinste, pe piept, un semn doveditor al bărbăţiei voastre. «In curând vă veţi puteă întoarce la căminele voastre cu înalta mulţumire sufletească cum că v*aţi făcut dato- ria şi că aţi scris una din cele mai mândre pagini ale istoriei Patriei. www.dacoromanica.ro 4 ÎNSEMNĂRI din zile mari «Să plecăm cu smerenie capetele noastre înâlţând rugi ferbinţi către A-Tot Puternicul, care ne-a învrednicit să trăim aceste zile înălţătoare şi să lăsăm urmaşilor noştri o Românie mai tare şi cu mai mare încredere în vitejia fiilor săi. «Din tot sufletul mulţumesc scumpei Mele armate pe care de-apururea o voiu înconjură cu o părintească dra- goste. «Dat în Bucureşti, la 3i Iulie 1913. CAROL. Sfârşind aceste însemnări, să strigăm: Trăiască România mare, Trăiască Dinastia şi Armata română. SOCIETATEA ISTORICĂ ROMÂNĂ. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE IMPORTANTE. Publicăm mai la vale două documente, unul dela începutul dom- niei lui Matei Basarabă şi altul din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Amândouă au importanţa lor şi de aceia am crezut că merită să fie tipărite. Primul document poartă data io Aug. 1634 (7142) şi e dat de boerii mari ai ţării Clucerului Barbu delâ Poiana, recunoscându-se dreptul lui asupra moşiilor, rumânilor şi ţiganilor stăpâniţi prin acte, pe care el le perduse în împrejurări arătate în document. Anume Barbu Cluc., fiind trimis la Constantinopol de Domn, tâlharii i-au prădat casa, i-au omorât soţia şi i-au ars toate documentele de stăpânire pe care le aveâ. Importanţa documentului este mai întâiu, că avem aci cel mai vechiu document cunoscut relativ la familia boerească a Poenarilor, şi la persoana însemnată a lui Barbu Poenarul, de care vorbesc şi cronicile ţării relativ la luptele ce au precedat venirea pe tron a lui Matei Basarab, şi care în lunga sa carieră a fost mare ban in 1645 * *)> şi vornic al ţării de sus în 1658s). De sigur că documente anterioare de familie, relativ la Barbu Poenarul nu se pot găsi, fiindcă boerii spun că toate documentele i-au fost arse de tâlhari. ') Doc. 2 Apr. 1645 (7x53). Barbu mare ban al Craiovei. Ştefulescu, Tis- mana, p. 318. ‘ *) 1658 (7166), Iunie 11. Preda Brâncoveanul vel. ban Craiovei, Barbul Poenarul, vel. vornic ţării de sus; Mânui vel vom. ţării de jos, Cost. Cantacu- zino vel. post. Arh. Stat., Bucureşti, Golgota III, 6 şi 7. 1658 (7166) Mai 26 şi Iunie 12 şi 30. Barbul vom. ţării de sus, Mânui vom. ţării de jos. Familia Mano. Documente p. 22 şi 24; Iorga, Studii şi documente V. 186. 1658 (7167) Dec. 9. Barbul vorn ţării de sus. Familia Mânu. Docupiente, p. 25. 1658. Se a-ată In 1839 de Dem. Poenaru hrisov cu acea dată din care se vede că Barbu Poenaru au stătut vel vornic, iar fiu-său Preda vel stolnic. www.dacoromanica.ro 6 I. TANOVICEANU A doua importanţă a documentului este că prin el se dovedeşte că tradiţiunea descendenţii din Basarabi a Poenarilor1), e cel puţin problematică, dacă nu dovedită ca falsă. In lungul document ce publicăm nu se văd ascendenţi iluştri la Barbu Poenaru, şi chiar proprietăţile sale nu sunt străvechi, ci abiâ de două ori trei generaţiuni. Nu afirmăm cu siguranţă necobo- rîrea din Basarabi, ori din alţi ascendenţi iluştri a lui Barbu Poe- naru, dar, până la proba contrarie, această origină e foarte problematică. Ce e drept că s’ar putea ca cei doi fraţi mai mici ai lui Barbu, de cari vorbeşte documentul, Drăghici şi Neagoe, să fi păstrat do- cumentele lor, şi chiar ca ei să fi avut moşii mai vechi ale familiei, ştiut fiind că obiceiul ţării atât în Moldova cât şi în Muntenia a fost ca moşia de baştină (strămoşască) şi de aşezare să rămână fiului celui mai mic!). Nu tăgăduim lucrul acesta, însă el trebue dovedit, şi până la dovada contrarie noi credem că strălucirea familiei Poe- naru începe în prima jumătate a secolului XVII-lea, cu banul Bar- bul Poenarul, de sigur cel mai ilustru membru al acestei familii boereşti. N’am niciun interes să tăgăduesc origina ilustră a familiei ma- mei mele, dar întrucât ea nu e dovedită documentar, trebue să se mărginească până acolo până unde arată documentele, şi de sigur documentul pe care-1 publicăm nu numai că nu confirmă, dar chiar pare că infirmă origina basarabească a Poenarilor. Documentul relativ la Barbu Poenaru mai are şi o altă impor- tanţă mai secundară, relativă la justiţia penală după acea vreme. *) >) Vezi O. G. Lecca. Familiile boereşti române. Bucureşti, 1899 p. 393, „O zicâtoare dela Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea menţionează de marele Ban, care venise să se călugărească la mănăstirea fundată de dânsul „Jupan Barbu Craiovescul, ce i zice şi Poenarul". Tradiţiuni de acestea false sunt multe. De exemplu biserica veche din Podoleni ruptă de Bistriţa se spune că e făcută de Ştefan cel Mare şi totuşi citind inscripţiunea am constatat că e făcută de Dum. Ştefan vel. log. tatăl lui Ştefan vodă. . *) Vezi R. Rosetti. Pământul, săteni şi stăpâni, 1907, p. 112 nota; Arch. genea- logică, anul N-le 9 şi 10, 1913 Sept. şi Oct. Noi cunoaştem din documentele mol- doveneşti numeroase cazuri. Vom cită: 1795 Noemv. 1, lanache Canta vist. îm- părţind moşiile zice de Horodniceni.'„Partea mea din sus, baştina, după obiceiul pământului va rămâne la stăpânirea copilului celui mai mic Nicolae». (Doc. In- giner I. B. Cantacuzino. Catastif). De altmintrelea se mai poate cită în Moldova cazul moşiei Roznov, care a fost atribuit lui Aiex. Roset Rosnovanu, fratele mai mic al vist. Nic. Roset. In propria familie a Poenarilor, ramura zisă Belcineanu, moşia de baştina Bulcin s’a dat fratelui celui mai mic Iordache, cel mare Dumi- trache luând Padea, iar cel mijlociu Meteu. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE IMPORTANTE 7 Se vede că ea nu dormită, ştiâ să descopere pe tâlhari, iar când’i prindeâ, pedeapsa eră teribilă: tapa, care înflorise pe timpul lui Vlad Ţepeş în secolul al XV-lea, nu dispăruse încă dintre pedepse pe vremea strănepotului său de văr al doilea Matei Basarab. Voiu adăogâ în fine că documentul pe care-1 public este scris pe hârtie mare turcească de 43 centimetri pe 30, în stare relativ bună de conservare. El a fost păstrat în familia mamei mele, fiica pitarului Dumitrache Poenarul, a 7-a generaţiune dela marele ban Barbu Poe- naru. (Barbu, Dumitraşco, Vasile, Dumitraşco, Constantin, Dimitrache, Dumitrache). * * * Al doilea document, pe care-1 publicăm, are de asemeni importanţa sa. El este dela Costandin voevod şi poartă data 6 Iunie 1705(7213). Prin acest document se lovesc de indisponibilitate moşiile, ru- mânii şi ţiganii ce aparţineau Stancăi fosta soţie a lui Calotă logo- fătul, fiindcă după moartea lui Calotă, recăsătorindu-se nu s’a căsă- torit cu un boer, ci a făcut o mesalianţă. Aceasta Stâncă, fostă soţia a lui Calotă log.1) fiu lui Badea pah„ se pare că eră din familia Ben- gescu. Ea eră fata lui Hamza clucerul şi a Ancăi fata banului Gheor- ghe Băleanul. Hamza însuş eră fiu lui Vădislav clucerul, nepot lui Hamza post., strănepot lui Vădislav fratele lui Barbu Benga po- stelnicul de pe la anul 1580. Din cauză că Stanca s’a căsătorit cu un om care nu erâ de treapta ei, Domnul hotărăşte că ea va păstră bunurile sale, dar nu va mai puteâ dispune de ele nici într’un chip, fie prin vânzare fie prin dăruire, fie chiar în mod simulat prin cale de judecată. Toată averea Stancăi va trece după moartea ei la mă- tuşa sa Cărstina, soţia pitarului Dumitraşcu Poenaru şi la fiii ei Vasile şi Matei Poenaru. Această hotărîre se vede că s’a executat, şi moşia Belcinu a intrat de atunci în familia Poenaru, dând chiar numele unei ramure de Poenari, Ppenari Belcineni, stinsă în 1896 prin moartea lui Ma- nolache Poenaru, fratele mamei mele. Moşia rămânând la Iordache Poenaru fratele cel mai mic, unchiul lui Manolache Poenaru a trecut la soţia sa Zinca Poenaru, născută Brădescu, iar mai târziu prin adopţiune la D-l Nicolae Otetelişanu, care a vândut’o acum câţiva ani. Zic că acest document prezintă importanţă, fiindcă e unicul do- cument românesc dintre zecimile de mii care mi-au trecut prin mână. *) I(l95 (7204) Dec. 5: Calota logofăt Belcineanul martur. Iorga Studii şi Documente V. p, ipj. www.dacoromanica.ro 8 î. TANOVlCEANU in care am văzut pedepsindu-se de Domn căsătoria unei cocoane cu un om de jos. Am găsit ce e drept un document moldovenesc in- spirat de sentimentul aristocratic. Vasile Sturdza In 6 Oct. 1750 (7259), dupăce lasă prin diată câte 10 moşii la băeţi şi două jumătate la fete, adaogă că, dacă ele nu se vor căsători cu fii de boeri, vor fi lipsite de toate lucrurile1). Dar aceasta eră o dispoziţiune particulară, pe când documentul ce publicăm are un caracter oficial, este chiar o adevărată judecată, care se vede că a produs efectele sale. Asemenea e de observat prevederea destul de minuniţioasă, de a interzice toate felurile de înstrăinare, chiar acela sub forma judecăţii, ceeace dovedeşte oarecare fineţe juridică la strămoşii noştri. ‘ Voiu observă în fine că acest document scris pe hârtie de 30 cm. pe 20, s’a păstrat de asemenea în familia mamei mele, de unde a intrat în stăpânirea mea. Dăm in acelaş timp şi două mici frag- mente de arborii genealogici ai familiei Bengescu şi Poenaru de care tratează cele două documente. I. Adecă noi boiarii divanului şi aî ţărăî, jupan Hriza vel ban, i jupan Ivaşco vel dvornic, i jupan Radul Buzescul biv vel ban, i ju- pan Gligorie vel logofăt, i jupan Theodosie biv vel log., i jupan Dumitraşco biv vel vist., i jupan Dumitru Dudescul vel vist., i jupan Miho biv vel spat., i jupan Mihaiu vel spăt., i jupan Nedelco vel cliuc, i jupan Vasilie vel stol., i jupan Buzinco vel com., i jupan Vucina vel pah., i jupan Costandin vel post., i Dumitru vel pit., i Dragomir vel armaş, i Zahariia vel slug, i Opre vel agă, i Radul vtor vist, i Radul şină Milialcev vtorii post., şi alalţi boiari ai ţerăi mici şi mari. Scris’am aceasta a noastră carte de nainte Domnu nostru Iw MateiQ Basarab voevoda, ca să fie de mare credinţă la măna slugii Domnului nostru anume Barbului cliuă de Poiană şi feciorilor lui ce-i va da Dumnezeu, ca să-i fie satele şi rumânii şi ţiganii şi toate moşiile câte are de moşie şi cumpărate'de el şi de părinţii lui. Anume satul Halmăjul ot Doljiio tot satul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul de în hotar în hotar, care sat fost-au cumpărat de Grama de Bălteni, socrul Barbului cliuă, de la Şerb’an \oevod încă de cându au fost boiariu derept 44.000 de aspri gata, în zilele lui Mihail Voevod, pre vrăme când au fost Măria sa craîu la Ardeal. Şi iar să fie Barbului cliuă satul Scorila ot sudtvo Meh. tot satul cu tot hotarul şi .cu ru- mânii şi cu tot venitul de în hotar în hotar, care sat fostu-l'au cum- părat Barbul cliufi. de la Tudosie biv vel. log şi de la fiiu său Preda post. derept 64000 de aspri gata şi un cal bun, în zilele lui Alexandru voevod lliaş. Şi iar să fie Barbului cliuă. ocină în Măilat însă funea Tigoiască toatâ şi funea a luiGărgor toată şi den funea Vladului feciorul lui N6g de în Măilat al treile loc de preste tot hotarul căt să va alege, l) Mănăstirea Neamţu. Narueşti, doc. 3004. www.dacoromanica.ro DOCUMENTE IMPORTANTE 9 cari funi de ocină fostu-le-au cumpărat Barbul cliud depreună cu fraţii lui Drăghicî şi Neagoe de la megilaşiî de sat za . . . .l) as în zilele Radului voevod sinea Mihnea voevoda. Şi iar să fie Barbului cliu8 ocină în Părău însă parte a lu Stan Părăianul toată de preste tot hotarul căt se va alâge ce o au fost cumpărat Barbul cliuS de la Stan Părăianul derept 3 boi şi 1.000 de aspri. Şi iar să fie Barbuluî cliuS ocina şi rumăniî şi cu tot venitul de preste tot hotarul căt se va alege, care jumătate de sat de în Poiană fost-au cumpărată de Nica tatăl jupă- neseî Ianeî muma Barbului cliu<5 şi a lui Drăghicî şi a lu Neagoe de la Radul Bojuranul derept 14.000 aspri sreb. şi un cal bun în zilele lui Alexandru voevod cel bâtrăn. Şi iar să fie Barbului cliu<5 ocină in Şipot insă parte Gherghinei toată de preste tot hotarul căt se va aldge, care ocină cumpăratu-o-au Barbul cliu<5 dgla Gherghina de- rept 3.000 de aspri gata. Şi iară să fie Barbului cliu<5 1 rumăn în sat la Căneşti de pre Gilort anume Stoica cu feciorii lui Radul i Stanciul şi Barbul i Stan i Gherghina i Calin cu toată partea lor de ocină, pentru că s-aii văndut Stoica cu feciorii rumâni Barbului cliufi de bună voia lor derept 3.600 de aspri gata. Şi să-i fie Barbuluî cliu<5. 1 sălaş de ţisranî anume Danciul cu sălaşu lui, şi cu copil. Şi iar să-I fie un sălaş de ţigani anume Ventilă ţiganul cu tot sălaşul lui ce l’au fost cumpărat Barbul cliud de la Jetăian derept 9.000 de aspri în zilele R . . . .în Domnia dentăl. Şi iar să fie Barbului cliud 1 ţigan Munteanul cu tot sălaşul lui ce l’au fost cumpărat dela Mihart de. Şitoaia derept 6.000 de galbeni. Şi iar au cumpărat Barbul cliud. 1 sălaş de ţigani anume Lupul ţiganul cu tot sălaşul lui de la Hamza banul de Părăiani derept 3.400 de bani. Şi iar au cumpărat Barbul cliu<5 1 sălaş de ţigani anume Sămoilă ţiganul cu ţiganca lui şi cu tot sălaşul lui de la Mihaiîi cupeţu şi dela frate său Frânţi, care sălaş de ţigani fost-au văndut de Necola al Aldei de în Smradeseşti lu Mihaiîi şi lu Frânţi derept 62 de Galbeni în datoria lor; apoi Barbul cliud el au cumpărat dela dănşii cu aceşti bani ce scriu mai sus, căci au fost el mai volnic. Şi alţi ţigani şi ţigance şi copil de ţigani ce va mai fi cumpărat Barbul cliuâ tot să-i fie de moşie. Pentru că aceste sate şi oclne şi rumăni şi ţigani ce scriu mai sus fost’au ale Barbuluî cliud de moşie şi de cumpărătoare încă mai de nainte vr6me den zilele altor Domni; şi au avut cărţi şi zapise pre toate moşiile. Iar după ac6ia, cându au fost în zilele Domnu nostru Iu Ma- teiii Basarab voevod, tămplatu-se au vreme fiindu Barbul cliu<5 trimis de Domnu nostru la' împărăţie în slujba Mării sale şi a ţerăî, aici în urma lui mers-au neşte hoţi la casa lui în Poiană de i-au prinsu ju- păneasa şi pre oamenii lui de i au muncit noaptea şi i au căznit şi i-au arsu cu foc, până i-au omorât jupăneasa şi i-au luoat tot de în casă ce au avut şi i-au perit atunce toate cărţile de moşii, cum ştie şi Domnul nostru Iu Mateiîi voevod şi noi boiaril toţi şi toată ţara de această pagubă, cum i-au omorât hoţii jupăneasa şi i-au perit cărţile de pre toate moşiile, şi au adus numai o carte de coajă arsă de’o am văzut noi toţi cu ochii în devan, ce scriîa pre satul Halmăjul. Aşâ ştim şi mărturisim noi toţi boiaril cu sufletele noastre şi am mărturisit şi înaintea Domnului nostru, cum îi sânt ocine şi moşii di *) *) Loc gol. www.dacoromanica.ro 10 I. TANOVICEANU repte ale Barbulul cliu5, ce i-au perit cărţile de pre aceste ocine de acei tlăhari. Şi hoţii de întrănşiî încă i-au prinsu de se-au înţepat toţi de viîpre marginea oraşului Bucureştii, ca neşte tlăharie-a aici la scaun. Derept aceia noi încă i-am făcut cartea noastră ca să fie Barbului cliuâ aciaste ocine moşie lui şi coconilor. Aceasta mărturisim ca să se ştie şi să se crează, şi pentru credinţă pusune-am toţi pecetile şi iscăliturile. I napisah Lepădat log. U Bucureşti msţa Avgust io dni vlt 7x42. Hrizea vel ban. Ivaşco vel dvorn. Vucena velpah. Nedelco vel cluc. Gligorie vel log. Mihai vel spăt. . . . ? vist. Dumitru vel pit. Radul vt vist Buzinco vel comis. Costantin vel postelnic. Oprea vel agă Costandin vel post (?) Radul vt post. Tudoran sulg. II. Milostiiv bojiio Ico Costandin voevod i gpdară zemle Vlahiscoe. Davad gdvami siio povelenie gdvmi jupănesii Cărstini fata lui Vădi- slav clucerul ot Belcini, ce au fost jupăneasă lui Dumitraşco pit. Poe- nariul şi ficiorilor ei Vasilie i Matei, ca să fie volnici cu această carte a* Domniei mele de să ţie şi să stăpânească Belcinul şi cu alte moşii toate cu toţi rumânii şi cu toţi ţiganii căte să află acum ale jupăneseî Stancăi fata lui Hamza sluj. nepoata lui Vadislav sluj. care o au ţinut Calotă log., pentru că după moartea lui, ia ca o fâmee fâr de socotel şi fâr de minte., decă i-au fost voia să se mărite, n’au căutat om ca acela de cinste şi de potrivă să-ş fie luat bărbat, ce au făcut necinste bărbatului său şi nemuluî el de au luat om ca acela care nu-i s-au căzut. Derept acieia am dat carte Domnii mele la mâna jupănesii Cărstini! şi feciorilor ei Vasilie i Matei, ca să caute după moarte jupănesii Stancăi ce sunt acum tot să stăpănescă ei, neavănd jupănesa Stanca copii. Iar păn va fi ea cu viiaţâ să le stăpănescă şi să le ia venitul, precum şi păn acum, iar să nu fie volnică de acum' nainte a vinde ceva den moşii, den rumâni, den ţigani, au a dărui cui-va ceva sau a judeci sau a da de pomeni cuiva ceva, că cei ce vor cumpără au vor luă de dar sau să vor judeci sau vor luă de pomeni, toţi unii ca aciaia vor lipsi de nu vor stăpâni şi vor pierde şi banii lor, pentrucă aceste moşii şi rumăni şi ţiganii nu sănt câş- tigate de Hamza tatăl jupăneseî Stancăi, ce sănt câştigate şi agoni- site de Vâdislav cluC. tatăl jupănesii Cărstinil. Deci Domniia me împreună cu Sviinţiia sa părintele Chir Theoosie Mitropolitul ţărăî şi cu toţi cinstiţii Soiaril Domnii mele aşâ am socotit şi am aflat cu âereptate cum, după moarte jupănesii Stancăi nerămăindu-i ei copil, să rămăe aceste toate la jupănesa Cărstina şi feciorii ei, penţru căci www.dacoromanica.ro DOCUMENTE IMPORTANTE 11 să trag aceste moşii şi rumâni, ţigani, tot de la tatâ-său Vădislav du6. Derept aciaia am dat carte Domnii mele la mâna jupănesii Cărstinii şi ficiorilor ei Vasilie şi Matei, ca după moarte jupănesii Stancăi să stăpănescă toate aceste ce s’au zis mai sus, pentru că aşa s’au ajunsu judecata şi dereptatâ. Şi Intr’alt chip să nu fie. i saam re6 gdvami. Ito Costandin voevod. isc Ito Costandin voevod Ion. 6. lt. 7213. Milostii bojiio gospodar Fragment de arbore genealogic al familiei Poenaru. Barbu ot Poiana vel ban 1646, cu fata lui Grama din Bălteni ucisă In 1634 de tâlhari Dumitraşco vel pitar cu Cârstina fata lui Vadislav cluc. dela Belcin (Bengescu) Vasilie vistier cu Stanca fata vorn. Papa Grecean Vel Sărdaru Dumitraşco zis Belcinean vel polcovnic Costantin mort 1787 vel polc. Dimitrache mort 1826 cu Maria Brădescu vel pitar Dumitrache mort 1847 Manolache cu Safta fata lui Tudoran Melinescu vel Pitar Iordaclie cu Zinca Brădescu Manolache 1822—1896 www.dacoromanica.ro 12 I. TANOVICEANU Fragment de arbore genealogic al familiei Bengescu. Bătrânul Benga (către 1550) 1580 Vădislav 1619 Hamza post Barbul Benga post, Hamza Danciul Velicu cu Dina Vadislav post 1633, cluc. 1652 Cărstina (călugăriţa Calinichia) Hamza cluc. 1671 cu pit. Dumitraşco Poenarul fiu cu Anca fata banului banului Barbu Poenaru Gh. Baleanu Stanca soţia lui Calotă log. fiu lui Badea pah. Pentru acest arbore a se vedea. Săptăm. liter. an II No. 44 p. 323; Condica Arch. Stat. 268. p. 78 ; şi un Doc. slav din 1619 la mine. I. TANOVICEANU. www.dacoromanica.ro LER ÎMPĂRAT împăratul galerius, dac şi recuceritor al daciei, APOTEOZAT DE STRĂMOŞII NOŞTRI.’ «LER» IN COLINDE ŞI DESCÂNTECE; «BRAZDA LUI LER ÎMPĂRAT» (VALUL ROMAN SAU TRO- IANUL MARE, IN PARTEA OLTENIEl); «CURŢILE LUI LER ÎMPĂRAT» (RUINELE DELA REŞCA-HOTĂRANI, COLONIA ROMULA, IN CARE SE NĂSCUSE ŞI A FOST ÎNMORMÂNTAT ÎMPĂRATUL GALERIUs).-MITUL «DOMNUL DE ROUĂ», TĂLMĂCIND ÎNMORMÂNTAREA LUI GALERIUS IN ROMULA. — Lero împărate, Tu iubeşti o Scită, Dulce ca un vis. Cum se face noapte, deJa Istru mare Către Olt te duci, Ca să ştergi de lacremi cu o sărutare Ochii ei cei dulci.** Află că odată, soarele pe cale De te va găsi, Intr'o rouă dulce cu zilele tale Te va risipi. (Prevestirea Domnului de Rouă, după le* genda oltenească versificată de Dimitrie Bo- lintineanu, 1855).. Adaos la materialul istorico-geografic. (Urmare). „Brazda Iui Ler împărat" (valul roman din Oltenia), numită în hotărnicii şi „Brazda împărătească"; — „Drumul Rumânilor", apoi „Drumul lui Mihaiu Vodă" sau „Drumul Spătăresei". După ocuparea Turtucăei româneşti de armata noastră, d-1 General P. V. Năsturel a descoperit în Oltenia alte două docu- mente preţioase, cari ne atestă păstrarea tradiţiei romane în această parte a Daciei, graţie conservării pânâ în timpurile noastre a celor trei urme monumentale străbune: valuri, drumuri şi cetăţi, legate de amintirea neştearsă a împăratului Galerius-Ler, recuce- ritorul Daciei Traiane. www.dacoromanica.ro 14 AL. T. DUMITRESCU Consider dar această preţioasă descoperire ca un semn de bun augur pentru desăvârşirea cercetărilor cu privire la nemuritorul nostru Ler împărat, fiindcă documentele s’au descoperit, precum am zis, îndată după redobândirea Turtucăei, vechea Transma- risca, care, precum se ştie din inscripţia de fondaţiune ce ni s’a păstrat, a fos ridicată în zilele lui Galerius, eroul de veşnicie al poporului român. Şi aşâ este de nădăjduit, ca pe zi ce mergem să ajungem a învederâ faptul simţit de toţi, dar încă nedovedit isto- riceşte, cum că după aşâ zisă părăsire a Daciei de către Au- relian, urmând epoca de redobândire a acestei ţări, recucerită cel puţin în parte de către Galerius, şi aşezarea Alanilor clientelari într’un ţinut roman, firul tradiţiei noastre romane nu s’a curmat niciodată. Altfel, fără o tradiţie romană vie, păstrată din neam în neam, nu ne-am puteâ da seama, cum şi de ce poporul nostru n’a uitat să spună ruinelor dela Reşca, „Curţile lui Ler împărat" şi valului roman „Brazda lui Ler împărat" sau „Brazda împărătească", iar drumului roman, „Drumul Rumânilor",până ce: foarte târziu, un episod din romanul lui Alexandru cel Mare despre dărîmarea cetăţii Athena din Grecia veni de se localiză, pe la în- ceputul sec. al XVIIf-lea, în Reşca şi provocă făurirea numelui adhoc de «Cetatea Antinei»; pe când aproape simultan, o poveste slavă de peste Dunăre despre Novac cel Mare, pătrunzând la noi, se prinse de valul roman şi-i schimbă numele în «Brazda lui Novac», aşa precum şi o tradiţie istorică română mai nouă îi schimbă drumului roman numele în „Drumul lui Mihai-Vodă zis şi al Spătăresei". Iată acum preţioasele acte descoperite de d-1 General V. P. Năsturel, comunicate cu o inimă largă întâiu mie şi în urmă dă- ruite Academiei Române, spre bună păstrare. 1. Cartea a 6 boeri scrisă în Craiova la 28 Aprilie 1722 (=7230). In această hotărnicie se menţionează ca semn de hotar valul roman sub numele de „Brazda împărătească11, care nu este decât o variantă mai generală a numelui precis de „Brazda lui Ler împărat", atestat de primul document-mărgăritar descoperit de d-1 General Năsturel şi publicat de mine mai înainte în acest studiu. Tot în această hotărnicie se menţionează pentru întâia oară „Drumul Rumânilor", negreşit o traducere exactă românească a clasicei numiri latineşti „Via Romana" sau „Via Romanorum". «Hotarul de cătră Futeşti aşâ s’au adeverat: din piatra cea veche, ce este în drum între Gârleşti şi între Futeşti, la lacul Gliganului, în- cotro cată piatra drept pe ascuţitul pietrii pân semne la lacul Dudului, www.dacoromanica.ro LER ÎMPĂRAT 15 aproape de Brazda împărăteasca; şi dela lacul Dudului drept la vale pân semne, până la Drumul Rumânilor (ap$a\8a pSawkniaop) în Brazdă, apoi drept pe Brazdă până la capul locurilor de un rând de arătură în ţelină: aci se împreună cu moşia oraşului Craiovei; apoi alăturea drept spre amiaz, drept pân semne, până în gura văii lacului, la surpături, unde s’au făcut groapă; d-aci drept până în valea Şipotului, la păr, în groapă; d-aci drept peste Drumul Brâncovenilor înaite, unde se îm- preună cu moşia Smărdăşteţului, d-aci pe unde scrie ocolnica Smărdăş- teţului până unde se împreună cu Gârleştii, la locul cu plopii, la cruce în piatră. D-aci drept în groapa cu cărbuni, în lac, în piatră; d-aci drept prin semne în piatra cea veche, unde se închee hotarul...» 2. Altă hotărnicie din 30 Iulie 1735. «Arătarea trăsurilor moşiei Prisecii şi stânjinilor ce au venit fieşte căruia moşnean. 1735 Iulie 30... «Trăsura a doua, pe mijloc, din Brazda împărătească de către hotarul Foteştilor drept spre amiază zi până în hotarul Zmărdăşteţului stânjeni 1570. Dintr’aceasta s’au dat Vlafcului din Gârleşti pe lângă Brazdă, stânjeni 21; şi pe lângă Vlaicu s’au dat lui Vladu Cacavelei st. 5. şi rămân la toţi moşnenii stnâjeni 1544........................ «Trăsura despre apus alăturea cu moşia Craiovei. S-au pus funia în Brazda împărătească, drept spre amiază zi până în hotarul Smărdă- şteţilor stânjeni 1570. Dintr’acesta pe lângă Brazdă s-au dat Vlaicului dela Gârleşti stânjeni 21 şi Vladului Cacavelei stânjeni 5 şi rămân la toţi moşnenii stânjeni 1544.. .» Tot d-lui General P. V. Năsturel îi datorăm a patra hotăr- nicie, făcută de neîntrecutul boerj hotarnic Grigorie Oteteleşeanu şi tipărită la 1840. Prin ea vom constată cum calea cea mare militară „drumul bătrân“ sau „drumul vechiu11, zis şi „drumul de piatră", adică „via Romanorum“ dela Drubetae-Romula sau „Drumul Rumâ- nilorM din hotarnica de sus, ajunge printr’o aşternere a unei tradiţii mai nouă, românească, despre Mihaiu Viteazul, peste vechea tra- diţie — ab origine a Alanilor clientelari din Oltenia aşezaţi de Galerius —, despre Romani, să se atribue de popor celui mai strălucitor geniu militar pe care l’au avut Românii dela împăratul Galerius, din epoca romană'până acum, adică zicându-i-se drumul lui Mihaiu Vodă, iar în urmă şi al Spătăresei. Iată părţile esenţiale pentru urmărirea drumului din hotărnicie: «Alegerea hotarelor moşiei Pleşoiu cu toate trupurile din care se alcătuieşte de [Gr. Oteteleşanu] la 1840: «Dumnealui D. Colonel şi Cavaler Ioan Petru Solomon şi cu alţi părtaşi de moşie ai dumnealui, prin învoire între noi, m’au făcut să le hotărnicesc moşia Pleşoiu, din judeţul Doljului, cu toate trupurile din care se alcătuieşte şi anume: Pleşoiu de sus, Pleşoiu de mijloc (ce acum prin ştirea înaltei Stăpâniri se numeşte Solomoneşti), Chinga Milovanului, www.dacoromanica.ro 16 AL. T. DUMITRESCO Lancoţii, Bâra de sus, Bâra de jos, Şerbăneştii de sus, Şerbăneştii de jos şi Craişanii..................................................... a) Perimetrul moşii Pleşoiul de sus cu sâliştea: «... De către Şerbăneştii de jos: Dela litera J, tot spre miazăzi peste Valea Stupinii, drept la litera Z, unde s’au făcut moviliţă deasupra fântânii lui Solomon la locul pietrii, numită în hotărniciile vechi dela puţul Călineştilor. De aci tot cam spre miazăzi drept peste coada Văii Ursului la litera I, unde s’a făcut moviliţă, la locul pietrii numit în cu- tare de către Crăişani, la drumul lui Mihaiu Vodă. Aici să isprăveşte înjugarea cu Şerbăneştii de jos...................................... *Pespre Somor. Cu toate că hrisovul Mănăstirii Jitianu, ce e cu anul 1765 Martie 6 al răposatului Ştefan Mihaiu. Voivod, despre Floran, se uneşte cu sineturile Pleşoiului, arătând că hotarul Floranului de către Şerbăneşti este matca Văii Lemnii până unde se înpreună cu So- moru, dar pentru semnul din colţul acestor moşii Floranu şi Somoru, nu se uneşte cu hotărnicia a 24 de boeri a Pleşoiului; de unde se în- ţelege că nu s’a văzut atunci acea hotărnicie, căci nu se pomeneşte nimic de ea, ci numai face chiar aşa: «dela râpa roşie din jos de gura Grămii, în muchea Văii Lemnii, unde este şi piatră, şi din piatră drept spre câmp, spre miazănoapte, până în piatra Pleşoiului cea veche a moşii Şerbăneşti». Dar nici piatra din muchea Lemnii nu se află, nici stăpânirea până acolo nu s’a urmat după hrisov, ci după hotărnicia a 24 de boeri, căci moşia Somoru n’a trecut de gura Vălcelii Gramii ce se arată de hotar în hotărnicia Pleşoiului, şi fiindcă de aci înainte se uneşte înţelesul acestor două sineturi, şi fiind prea puţină deosebire numai la acest loc, de aceea a rămas a fi hotar tot gura Gramii, făcându-se semnul care se vede subt no. 7. De aici s’a făcut linie dreaptă peste coada vâl- celii Stupinei în piatra de subt no. 8, ce în hrisov se numeşte piatra Pleşoiului cea veche, iar în hotărnicia a 24 de boeri a Pleşoiului [din 1642] se zice «capul culării late». De aci fiindcă hrisovul zice: „Pe dru- mul cel vechiu până în gura Lupoiişi acel drum nu se cunoaşte peste tot, iar în hotărnicia a 24 de boeri, din gura Lupoii zice: «la deal pe dos, pănă în capul culării late din sus.» De aceea am chibzuit de s’a tras linie dreaptă din piatra veche de subt no. 8 la moviliţă de subt no. 6, care s’a făcut unde ş’a cunoscut drumul vechiu bine. De aci pe linia dreaptă, ce s’a tras în gura Lupoii până în semnul de sub litera î, unde se isprăveşte înjugarea cu Somoru............................... b) Perimetrul Crăişanilor. «Despre Ienoia. Dela litera O, din matca văii Lemnii, unde se în- vecineşte această moşie cu Crăişanii Sfintei Mănăstiri Brâncoveni, pe matcă în sus până la no. 5, în drumul Spătăresii, ce-i zice şi al lui Mihaiu Vodă, unde se isprăveşte înjugarea cu Ienoia...... *) (Va urmă) AL. T. DUMITRESCU l) (Biblioteca Academiei Române. Foi volante). www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI SI SCHITURI DIN OLTENIA (Urmare *) Mănăstirea dela Brâncoveni (jud. Romanaţi). Satul Brâncoveni, moşie de baştină a lui Harvat logofătul din Brâncoveni, fratele lui Neagoe dela Craiova, tatăl renumiţilor fraţi Craioveşti, a ajuns în stăpânirea jupănesei Maria din Caracal (t 1587 prin tatăl ei Matei Banul din Brâncoveni. Mănăstirea Brâncoveni (Vedere dela Nord). Jupâneasa Maria lăsă moşia feciorilor ei: Danciul Vornicul, Radul Stolnicul şi Detco Postelnicul, şi, mai la urmă, stăpânitori ră- maseră numai fiii lui Danciul: Cale, Barbul şi Matei Basarab cum şi feciorul lui Detco anume David Postelnicul. Aici, în Brâncoveni, se află palatul neamului, unde Matei Ba- sarab şi Constantin Brăncoveanu întruneau adesea Divanul Veliţilor >) Revista pentru Jst. Archeologie etc. Voi. XII., pag. 268 şi urm. Reviita Iitorică' 1 www.dacoromanica.ro 18 GENERAL P. V. NĂSTUREL boieri şi distribuiau justiţia celor ce veneau acolo să o caute. Azi, din ve- chia clădire, abiâ dacă se mai zăresc câteva urme de cărămizi. Aproape, la celalt capăt al satului, pe o coastă a dealului, şi scoborând în valea Oltului, ridicase familia, poate Matei Banul, o mănăstire cu biserică de lemn, care, cu ocaziunea tâlhărescului omor al lui Papa Brânco- veanu, in 1655, şi cu moartea Stancăi Cantacuzina, mama lui Con- stantin Brâncoveanul, se prefăcu într'o frumoasă mănăstire de piatră O fereastră dela Brâncoveni. Înconjurată cu chilii azi aproape ruinate. Te cuprinde jalea privind cum dispar una câte una mândriile străvechi. Stăpânirea a făcut aci un azil pentru nevoiaşi, iar câţiva locuitori îmi afirmară că actualul proprietar al moşii, căci al bisericei este Statul, ar fi luat foarte lău- dabila şi Intru totul demnă de imitat măsură de a restaurâ ctitoria foştilor stăpâni cari, după însăşi glăsuirea pisaniei, aveau drept scop trecerea numelui lor la posteritate: „spre pomena a tot bătrân nea- www.dacoromanica.ro fi (serici, mănăstiri Şi Schituri fim ol+enia 10 „midui lui spre buna pomenire a bunelor sale fapte, etc.a. La auzul acestei ştiri m’am înveselit şi, deşi nu am onoarea de a cunbaşte pe actualul moştenitor, îmi permit totuşi a-i adresă aci cea mai vie sa- tisfacţiune şi mulţumire, ca din partea unui iubitor al monumentelor străbune. De altfel, noblesse oblige, şi mărturisesc că-mi eră foarte .greu să cred contrariul. Mare cheltuială nu ar trebui; arhitectul să consolideze, nu să dărâme:, să meremetisească spre a resistâ intemperiilor, iar nu să facă totul din nou. Să nu zgândărească lucrul spre a-şi face de lucru, căci fireşte, cu acest chip, se ridică şi cheltuelele. Neapărat, că dacă Statul vrea să ţină acolo un azil, s’ar obligă, după reparaţie, a întreţine clădirile în bună stare. Spre a ajunge la Brâncoveni, vizitatorul descinde din tren ori în staţiunea Piatra-Olt (linia Bucureşti—Craiova) sau la gara Vlă- duleni (linia Piatra—Caracal). Depărtarea dela ambele gări fiind cam aceiaşi, 6—7 km., este totuşi preferabilă staţiunea Piatra, de oarece aci se poate luă masa. Drumul dela gară la mănăstire fâcându-se cu trăsura, va trebui să se găsească una ori la satul Piatra (in timpul mesei) ori la Vlăduleni. Eată pisania bisericei: f „Intr’acest loc, unde acum cest sf. locaşi iaste, fost-aude moşii „lui Matei Basarab Voivod şi al Predei vel Vornic făcută o mică „bis6recă, hramul dându-i a Pre curatei Maicăi Domnului şi Spăsi- „toriului Hristos, adormirea a ceia. Apoi Matei Vodă domnind au „zugrăvit la letul dela zidire lumii 7140 (1632) şi aşâ au fost până „în ce, den rânduiala lui Dumnezeu au stătut Domnul Ţării lumi- natul IiS Costandin Basarabă Voivod, fiul Papei Postelnicul, feciorul „Predei Vornicul, carele văzând-o aşe mică şi maica sa Stanca Can- „tacuzina pristăvindu-să, dupre ani 44 ai văduvii sale, şi aducând-o „lângă soţul ei Papa Postelnicul aice de o au astrucat, s’au îndemnat: „biserica ce mică bătrână o au ridicat; şi acdsta ce acum să vede „den temelie au zidit, fâcându-şi înfrumusiţând-o deplin mănăstire, în „slava şi mărire pre sft. şi veşnic numelui lui Dumnezeu, spre po- „mana a tot bătrân nemului lui, spre buna pomenire a bunelor sale „fapte; începând a o lucră într’al unsprezecile ani ai Domnii lui, cu- „rând anul de la spăsenia lumii 1699. Ispravnic lucrului puind pe „Radul Golescul vel. Comis.u Toată pieatra din jurul uşii împreună cu pieatra pisaniei este lucrată cum se zice „ă jour" cu mult meşteşug. In interiorul bisericei. In biserică, la dreapta, se află 2 morminte: cel de lângă străni www.dacoromanica.ro 20 GENERAL P. V. NĂSTUREL este-mormântul mândrei şi îngânfatei Stanca, care în toate împreju- rările vieţei sale nu-şi ziceâ decât pe numele tătâne-său, Postelnicu- lui Constantin Cantacuzino, socotindu-1 (numele) mai pre sus decât acela alj soţului ei Papa pe care (soţ) totuşi ea îl iubeâ'şi respectă. Eată: „Supt ac(e)astă marmură zace ţărâna jupănâsi] Stancăi Canta- „cuzeni' fata lui jupăn Costandin den vechiul şi împăretescu rod „Cantacuzino biv. vel. Postelnicii a Doamnii Ilincăi, fetei bătrânului „Iai Şerban Basarab Voevod, jupănesa lui jupăn Papei Brâncovenului, „feciorul lui jupân Predei Brâncovenului băiv. vel. Vornic, şi mumă „blagocestivului Domn Ifij Costandin B. Basarab Vodă; cârd cu mari „blănddţe cu multe milostenii şi cu nespuse alte bunătăţi trăind şi „umplând vârstei ei de ani (aci piatra este ruptă pe margine) din „care 44 văduvă, săracă de soţul ei (rupt), i (au) trecut; creştineşte „s’au săvârşit la anul dela zidird lumii 7207, de la spăsanie 1699 „Fevruarie 10 într'al unsprezecefe ani al Domniei fiului său mai sus „numit /a Costandin B. B. Voevod; carele cu mare cinste şi cu toate „creştineştele pomeniri şi mi (rupt) aici la mânăstird Brâncoveni (rupt) „unde (rupt) însăşi la moarte-i au lăsat, aducând-o, lăngă soţul ei „Papa Postelnicul şi socru-su Preda Vornicul, o au astrucat." Al 2-lea mormânt, alături de precedentul: f „Aicd zac oasele răposaţilor întru Duhul sfânt fericit jupan „Preda vel Vornic Brăncovenul şi ale fiului său Papei Postelnicul, „cărora li s'a întâmplat perire: întăiu, Papei Post. în zilele lui Co- „standin Şerban Voivod pre vreme ce s’au rădicat dorobanţii, călă- raşii hoţaşte asupra Domnul său şi a ndmului (boeresc, atuncd au „ucis pe Papa Post. fiind let 7163 (1655); iar pre tatăl său Preda „ Vornicul l’au ucis Mihne- Vodă cel Rău în casele domneşti în Tăr- „govişte nefiind vinovat nimic. Şi s’au pus acdstă piatră de dumneei „jupăndsa Stanca Cantacuzini, care au fost jupăndsă Papei Postelni- cul. Mseţa Iunie 8 zile, fet 7176 (1668).“ „Leat 7/70“. S'a pus*piatra adică după zece’ani, când domnea Radul Vodă Leon in Ţara Românescă. Mihne Vodă cel Rău ce-i mai zice Mihne Grecul sau Arhiducele, ia tronul, după Costandin Şerban (Cărnul), la 1658, când aşi ucis mai mulţi boeri printre care şi pe Preda Brăncovenul. Cât despre Papa Postelnicul el a fost fugărit în 1655 de pre- torienii răsculaţi în Bucureşti şi ajuns aproape de locul unde se afla pusă o cruce de lemn înlocuită mai apoi prin cea actuală de piatră, ce se vede înfiptă în marginea trotuarului din J strada ce urcă la Mi- www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 21 £ Mănăstirea Brâncoveni, Ctitorii, 22 GENERAL P. V. NĂSTUREL tropoliă sau la Camera Deputaţilor. Aci nefericitul boer fu ucis, Sâmbătă la 17 Fevruarie 3). Mănăstirea Brâncoveni (Ctitorii). >) Vezi al nostru studiu „Neamul Boerilor Cantacuzini11 in „Artă şi Litera- tură*. XII, p. 219. www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 23 Ctitorii: La dreaptă intrărei: 1) Costandin Brâncovenu Basarab Voevod, sin Papa Postelnicul, având' In dreapta pe: Radu, sin Costandin; înaintea lui Costandin, sin Costandin, iar în dreapta acestuia Ştefan, sin Costandin. La stânga intrărei: 2) Marica Doamna, iar în stânga ei este Stanca şi în stânga M-rea Brăncoveni. Ilina Doamna, Matei Voevod. acesteia Ilinca; înaintea lor: Safta, Ancuţa, Ilinca, Maria Doamna, sin Costandin. Pe peretele dela nord: 3) David Postelnicul, tatăl Predet Vornicul. 4) Danciul Vornicul, tatăl lui Matei Vodă. 5) Doamna Ilina şi Matei Vodă. www.dacoromanica.ro 24 GENERAL P. V. NĂSTUREL Pe peretele dela sud: 6) Preda Brâncovenul vel Vornic, sin David Postelnicul, soţia ego Păuna. i) Papa Postelnicul Brâncovenul, sin Preda Vornicul, Bxrbu sin ego şi Stanca Cantacuzini soţia ego. ' Părintele arhimandrit Teodosie Trapezonda, egumenul mănăstirii. Brâncoveni, Ctitorii. Preda Brâncov. soţia ego Păuna. La sud şi în apropiere de mănăstire se află, zidită în vale, bi- serica bolniţei a cărei pisanie spune: t „Sfânta şi dumnezeiasca bisericuce aceasta, care bolniţă s’au „făcut, iaste .... semend şi tocma cu ceia ce dintâi mănăstire eră, „într’al căreia loc acum se vdde c(e)astă mare şi frumoasă şi iarăşi „de pre luminatul şi înălţatul Ifi> Costandin B. Basaraba Voevoda den „temelie rădicată, făcută şi închinată marilor arhistratig Mihail şi www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 25 | :v î Ci:cf: IliJjJUiii: i: i' > r Pisania Bolniţii dela Brâncoveni. Bolniţa Brâncoveni. Ctit. Preda Brâncov. biv vel Dv., Papa Poştei snă WWWtdacoromariica.ro 26- GENERAL P. V. NĂSTUREL „Gavriil şi alaltor tuturor îngereşti câte; la anul de la Xc Domnul „1700, Meseţa Mai 20.“ Ctitori în interior. Pe peretele de Ia sud: Matei, Marica soţia lui Costandin Basarab Brăncovenul. 'y M-rea Brâncoveni Bolniţa Matei Iui Costandin Basarab V. V. V. V. snă Papii Poştei. Brâncov6nul La dreapta intrărei: Preda Brăncovenul. La stânga intrărei: Papa Postelnicul şi Danciul Vornicul tată 1 lu Matei Vodă. www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 27 Biserica dela Ostrov-Greei (jud. Romanaţi). Această biserică se află azi singuratică, sub poalele dealului Văleni-Brâncoveni, iar la sud de dânsa se află satul Ostrov a căreia biserică de mir este. Preotul şi câţiva locuitori din satul Greci îmi spun că această biserică a fost înainte de 1864 a satului Greci şi că dela acea dată locuitorii s’au depărtat de acel loc la vre-o 2-3 km. mai spre Olt unde au format satul Greci de azi, proprietate a Dom- nişoarei Vlădoianu. Biserica din satul Văleni lăngă Brâncoveni. Din gara Vlăduleni (Piatra-Caracal) se merge cu o căruţă până acolo. Biserica, in formă de arcă, n’are nimic de remarcat (vezi figura) decât poate părăsirea ei de orice supraveghere şi lăsarea în mijlocul câmpului chiar cu uşa deschisă. Pământul prea mişcător al malului a pornit-o la vale şi pe^te câţi-va ani nu se va mai vedeâ poate decât acoperemântul, căci zidăria va dispare sub pământ. - Eată pisania de d’asupra uşei: ' f „Această sfântă şi dumnezeiască beserică s-au săvârşit în zi- „lele pre luminatului Domn Iw Petru Mavrogheni Voivodă, Episcop www.dacoromanica.ro 28 GENERAL P. V. NĂSTUREL „fiind kir Filaret. Şi s’au făcut cu cheltuiala şi cu toată osîrdiia „dumndlui vel Clucer Nicolad Grecenu. La anul de la zidire lumii „7296 iar de la Xc. 1787." Ctitorii zugrăviţi în biserică sunt: Biserica dela Ostrov-Greci, Romanaţi. 1) In dreapta intrărei: vel Clucer Nicolae Greceanu ţine biserica cu mâna stângă şi are- înaintea lui un copil Dimitrie) la dreapta Clucerului Nicolae se află Coconu Ioniţă şi la dreapta acestuia Coconu Nicolăiţă, iar la dreapta acestuia Coconu Costăchiţă, www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNĂSÎIRI ŞI SCltlTURI DIN OLTENIA 2$ Pe peretele dela miazăzi, lângă fereastră,*-este Cocoana Maria Greceanca având în stânga ei pe Coconiţa Rucsandra şi înaintea lor trei fete şi un băiat nenumiţi. Dincolo de fereastră este Filaret Epis- copul Râmnicului. a ■iiMR'rfc. a ftH'n: 'uhSSS?. Utf Tt-1 A 'i H TK-R VN.AOr-W.f»: H'M:tf6TPX;tlÂC IfORSbfi '■ fiilHgffAM1 KFf M «âfm-.iiH gS'Îhk p'Tijf. JîXKemiâ/^: tiHki'Td-mia k&tâ AvrritMH; mireni a : - • V ' \i\ifcxm X HPt; /WHH \ 7 G '1 P . vr i aj\ \ v i: • J\ i fc» A V /îAÎ V *Ji \ W H i■’ * i ( Pisania dela Ostrov-Greci (Romanaţi). 2) In stânga intrărei: Cocoana Maricuţa Greceanca ţine bise- rica cu mâna dreaptă având în stânga ei pe Coconiţa Rucsăndiţa şi înainte pe Cocoana Ileana. Pe peretele dela miază-noapte, jupăniţa Maria Greceanca având www.dacoromanica.ro GENERAL t». V. NÂSTUftfiL Bis. dela Greci. Ctitorii In dreaptă uşei dela intrare. Ostrov-Greci. Ctitorii pe peretele din stânga. * Coc- Maricuţa Grecdnca, Coc. Rusandiţa şi Coc. Ileana. www.dacoromanica.ro Ostrov-Greci. Peretele dela miază-noapte- www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNĂStlRI $t SCHItUftl 1)IN OLfENIA GENERAL P. V. NĂSTUREL www.dacoromanica.ro BrSERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 33 mâna stângă pusă pe umărul drept al lui Dicu Greceanu, şi între ei o fetiţă şi înainte-i un băiat, nenumiţi. In stânga lui Dicu vinejupa- niţa Dumitrana, care ţine mâna stângă pe umărul drept al lui La\co Scoreiu în uniformă de oficer de cavalerie ungurească; înaintea ei este o fetiţă. In stânga lui Laţco vine Dinul vel Şătrar. In biserică se află, în dreapta intrărei, o piatră care indică mor- mântul lui Nicolae Greceanu, mort la 1825. Acesta este ginerile Şă- trarului Pătrasco Berindei. » Biserica din Stăneşti (jud. Vâlcea). La sudul judeţului Vâlcea, aproape de limita cu judeţul Roma- naţi, se află biserica din Stăneşti, azi biserică de mir, iar odinioară . . ; . . " '""7- " : Ţ ^ Schitul Stăneşti schit sau mănăstire căzută prirf zestre, sub stăpânirea neamului Bu- zeştilor, dela căsătoria jupănului Radul Buze Armaşul, feciorul lui Vlad Banul, cu jupăniţa Maria, fata lui Ghiura sau Giura logo- fătul, feciorul lui Mogoş Spătaru şi nepot lui Mogoş Banul. Departe de gara Strejeşti 5 km. la vest. Biserica este mică şi în formă de arcă; intrarea este pe la miazăzi şi dă în tindă, iar de aci, în biserică. Pe laturile de sud şi nord Revista Istoricft. 8 www.dacoromanica.ro 34 general E. v. năsturel www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNÂSTlRt Şt SCHItURl DIN OLTENIA 35 patru arcade formează ca un fel de galerie înfundată în care dau 2 ferestre mici ale bisericei pentru lumina interiorului, lumină care este foarte puţină şi care nu permite să se zărească ceva pe pereţi decât cu ajutorul lumânărilor. Intrând în biserică se văd spre dreapta, înainte două morminte a şi b, din care unul, a, ridicat d’asupra pardoselei de vre-o 30—40 cm., este lângă zid şi acopere oasele vestitului viteaz Stroe marele Stolnic Buzescul; alături un al doilea mormânt, b, la nivel cu duşumeaua de Schit. Stâneşti. Stroe Buzescu, Sima Stolniceasa. piatră este al Simei soţia Stolnicului Stroe. Pe peretele sud din dreptul mormintelor sunt zugrăviţi ambii răposaţi. Mormântul jupănesei Şimei, fiind la îndemâna picioarelor drept, credincioşilor, inscripţiunea este tocită, iar mormântul lui Stroe, deşî săltat peste pardoseală, nu a ferit nici inscripţia lui nedegradată pe alocurea (vezi figura), în dreptul ferestrei. La stânga intrărei în m şi n sunt zugrăviţi Mogoş Banul şi Mogoş Spătarul, iar între ei se citeşte următoarea inscripţiune; www.dacoromanica.ro GENERAL p. v. nAsturel 33 JlSh, PflKh TKOH EYlKO UI X6ln0fflAXH /KG MOI’O EHEUIG Utili II AHr6AI6 ;k£imh Aioroin eah h ghii ero Moroni gimtap .... iioqex/HO Q TG/nSAie GhH GTH XPtlM IIP’BGT’BH ElUţe HîlUIG EAU® H nPHGHO AEEH MPÎH H nOMOIJliH) E2KIK) GhEPhIIIHXAlO H Hrt- IIHGMO Eh ADh KAI’OMrHBfli’O H XGTO AIOEHEtirO Iu n@TPX EOGEOAfl Eh A-BT0>3ffi6. AÎGIţfl QX KH A«h .... f Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiiului şi cu săvârşirea sfân- tului Duh cea întru Dumnezeu slăvită Troiţă. Eu robul stăpânului meu Iisus Christos, jupan Ghiura logofăt şi soţia mea jupaniţa Vilaia am văzut acest . . . sfânt loc şi lăcaş al pre sfintei stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu . . . care însă încă de către ai noştri de mai nainte moşi şi părinţi jupan Mogoş Banul şi fiul său Mogoş Spă- www.dacoromanica.ro BISERICI MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 41 tarul .... am început din temelie acest sfânt locaş al pr6 sfintei Născiitoarei de Dumnezeu stăpânei noastre şi pururea fecioarei Maria şi cu ajutorul lu Dumnezeu I-am săvârşit şi l-am zugrăvit în zilele bine-cinstitorului şi de Xc iubitoriul Ia Patru Voevod, în anul 7045 luna Oct. 28-a zi. Schitul a fost închinat Patriarh. Alexandriei: La 19 Mat J123—1615. Luca Mitropolit Ugro-VIahiei în cartea1 *) lui zice: „Drept aceia cinstita şi de Xc iubitoarea jupănesa Maria Bă- „nesa ce mare a jupânului Ianake Catargiului vel Ban al Craiovei „şi iubitul ei frate Radul Poştei, feciorul răposatului Radul Bttzescul „Cluc., a.u dat şi au închinat mănăstirea ce să numeşte Stăneşti (care iaste „hramul adormirea pr6 sfintei stăpânei noastre, Născătoarei de .„Dumnezeu şi pururâ fecioarei Marii), ca să fie metoh scaunului a „marei cetăţi a Alexandriei etc. etc. (kir Kiril Patriarhul Alexandriei „se află venit în acest pământ al Ţării Româneşti pentru cercetare ne- onului creştinesc etc, Fieşte carele după a sa putere l’au miluit pre el). După cum se vede schitul Stăneşti a fost închinat metoh Patri- arhiei dela Alexandria de către fiica şi fiul Marelui Clucer Radu Buzescul, după încetarea acestuia din vieaţă. Acest Radu Postelnicul este viitorul Mare Ban al Iui Matei Basarab în timpul domniei că- ruia a şi încetat din vieaţă. (A se vedeâ Mănăstirea Căluiul*). Morminte. Mormântul eroului Stroe Buzescu însemnat pe plan cu No. r, este făcut de jupăneasa Sima şi consistă din două lespezi de piatră din care una cu un bas-relief reprezintând lupta Iui Stroe cu Tătarul în pieptul căruia înfige Stroe glorioasa lui spadă. Mor- mântul este ridicat din faţa pardoselei de 30-40 de centimetri, ceeace l’a ferit de o sicură degradare totală, pe cum arată inscripţiunea care sunt locurile cuvintelor şi slovelor care azi nu se mai văd deloc, fiind şterse de picioarele oamenilor, cari s'au urcat sus pe piatră ca să deschidă sau să închidă fereasta ce vine în dreptul mormântului. Piatra are im-,85o lungime şi om-,750 lăţime. Iată inscripţiunea mormântului alcătuită cu siguranţă de însăşi Sima Stolniceasa 3), judecând după floarea ce o pune ea în partea Iui Stroe pe bas-relief: „Ek iiau u»ua h una ct8 ă Mircea1 Voevod supranumit şi Mircea cel Mare, Cozianul, la let 6809 (1300—1) (?). Ea este destul de cunoscută, spre a-i mai face o descriere nouă. M’am dus acolo cu intenţiunea de a cercetă mormântul marelui ctitor, mormânt care se află în pronaos în dreapta cum intri în bi- serică. Din nenorocire, piatra, care acoperă locul de vecinicâ odihnă a sfânt adormitului Domn, a fost ştearsă cu desăvârşire, de orice ornamentaţiuni şi inscripţiuni ce desicur a avut, şi această ştergere se pune in sarcina timpului pe de o parte şi a proastei calităţi a pietrei pe de altă parte: piatră vânătă gelivă şi măcinabilă (moale). Alături cu mormântul Mircii Cozianului se află mormântul Doamnei Teodora, maica lui Mihail Viteazul. Spre a împiedecă şter- gerea pietrei cu vremea, un călugăr îngrijitor a îngrădit cu frunziş verde de stejar şi brad ambele morminte pe care le-am aflat acope- rite şi cu un postav roşu: semn exterior de respect cam tardiv, dar vorba Românului „mai bine şi târziu decât de loc"; căci iată că şi piatra Maicăi Teofanei ameninţă a fi ştearsă şi am socotit că, pentru orice întâmplare, mai bine este să o reproduc aici ca să se afle o copie fidelă şi prin biblioteci. *) *) Parohia d-lui C. I. Dissescu. www.dacoromanica.ro CC cn www.dacoromanica.ro CI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 86 GENERAL P. V. NĂSTUREL Atrag băgarea de seamă a cititorului că piatra aceasta ne pre- zintă un document care interesează direct şi cu multă importanţă limba, fiind scris în limba română afară de începutul inscripţiunei: f „Prestavise roba bojia călugăriţa Teofana, muma răposatului Mi- „hailQ Voevo . . şi fiesa Domna Florica şi fiiu său Nicolae Vod au „nevoit şi au scris vă dni Iw Radulîi Vod v let 7114 (1605—6), Piatra este lungă de 1 m. 75 şi lată de 45 cm. Slovele au o înălţime de 10 cm. şi sunt scrise de jur împrejur. In mijlocul in- scripţiunei in dreptunghiul de 210 m.m. de larg, se află gravată o cruce patriarchală având d’asupra ei inscripţiunea Iisus Nazarineanul Ţarul Iudeilor, apoi IG. XG. HI. Kfl. De desubt vin iniţialele celor patru evanghelişti însă în loc de iniţiala lui Ion se vede un b (H) ad că, poate, „bogoslov" (?). Sub cruce un cap de mort şi iniţialele r şi a. Crucea a fost sculptată dar desemnurile nu se mai înţeleg, fiind ştearsă piatra. In rândul chiliilor dela miazăzi şi spre răsărit (spre Altar) se află un paradis care, d’asupra uşei dela intrare, are o inscripţiune foarte bine păstrată şi nu ar fi niciun motiv ca să se mai reproducă dacă n’ar exista o pricină la mijloc, care ne îndeamnă să înfăţişăm copia identică a originalului, spre a pune capăt bănuelilor: In adevăr, şi d l Iorga în „Inscripţii din Bisericile României" *) dă sub No. 364, inscripţiunea despre care ne ocupăm aci, însă l6tul îl pune d-sa la 7102 şi apoi îl însoţeşte, după obiceiul d-sale, de un sic între parentez după care apoi continuă: „Serafim e întemeietorul „bisericii Buna-Vestire dela Snagov. Data însă nu e bine scrisă (data „cea cu sic). Mihnea Turcitul a domnit dela 1577 la 1583 şi dela „1585 la 1591. Probabil trebuia: 7092. Ghenadie Enăceanu [Bis. or- todoxă, II p. 741) câtră: 7012. Data aceasta e primită şi de Toci- „lescu, l. c. Dar la 1504 erâ Domn „Radu-celMare! “ Se miră d. Iorga şi are dreptate; Pentru ce să se mire însă de alţi şi să nu se mire de domnia sa? Căci pune data de 7102 cu sic spre a’şi da apoi prea bine cu socoteala că „probabil“ trebuia 7092. Sau, poate, se miră de cel ce i-a transmis ştiinţa ce a tipărit cu sic! ? In. adevăr, orginalul e clar: 7092 fără sic, şi, de aceia, reprodu- cem aici copia lui fidelă ca să nu mai fie vorbă mai târziu. Piatra are ceva puţin mai mult de 1 metru lungime şi 0,30 m. de lăţime şi inscripţiunea glăsueşte: l) Pag. 176. www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 87 www.dacoromanica.ro 88 GENERAL P. V. NĂSTUREL f HSKOAfHUiW UllţA H Ck (lOCrrhllHHHCM G_H4 A CK&pkUJtHHEAt C Tro y^'p «âiVU'Hh, e>K( h a3 a\oeaa8 pac crSiUCH tpMOHax’ llM^Vao^ii jkcaahi’eai «KXJf;,S,fA'k^ H B&3A,BHrO)f CIH HCHklH JfpA.W ScnfHÎf npCTklA BAA.Ml^’b Ha- «LUf/R E-u.'b A npcHO /^bu A\pH& bk ^hm KÂroMÎcTHBar A XpcTOAWKHRaro rHA. iw A\H^H-k EoîKOA'1 H npil Wl|îfH-fe/U AUlTpOflOAHTf KVp Gcpa^liHk BK A'feT <3HK". adică, „t Cu vrere Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea sfân- tului Duh, Amin. Şi eu robul Hristosului mieu egumenul ermonah „Amfilofie cu poftă am poftit şi am înălţat acest cinstit hram al Ador- „mirei prea sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pu- rurea Fecioarei Marii, în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubi- torului Domn Io) Mihnea Voevoda şi pre vremd sfinţitului Mitro- polit kir Serafim, în anul 7092 (1583). Dacă se compară textul slavon al d-lui Iorga cu piatra ce am reprodus mai sus, se vede că sunt mai multe nepotriviri între rea- litate cu ceeace s’a tipărit de d-1 Iorga, după comunicare. Zic, „după comunicare“ pentrucă numai astfel se explică constatarea d-sale când zice: „probabil trebuia 7092“, că adică ceeace i s’a comunicat (nu ceeace a văzut d-sa şi a luat notă la faţa locului căci ar fi făcut atunci reflecţiunea şi ar fi descoperit adevărul, văzând lumina cea adevărată), că ceeace i s’a comunicat zic, nu erâ exact. Şi n’a vrut să zică că este în eroare corespondentul dar nici n’a afirmat că ar fi greşit originalul, trecând însă cu constatarea la alţii care şi ei au greşit din punctul de vedere în care se vor fi aflat şi punând totul sub protecţiunea puternică a unui sic, discret şi bine-făcător. Mănăstirea Gura Motrului (jud. Doljiu). Această sfântă mănăstire şi-a luat numele dela poziţiunea pe care e clădită la confluenţa rîului Motru cu Jiul. Se află în judeţul Dolj în apropierea şoselei naţionale Craiova-Turnu Severin. Din glăsuirea pisaniei mănăstirea a fost începută, de jupân Preda vel Vornic Brâncoveanu, la anul dela zidirea lumei 7161 (1653) şi terminată fără a fi zugrăvită, până ce nepotul său, de fiu, Constantin Vodă Bră ncoveanul, o au terminat la anul 7213 Septemvrie (1704). Azi mănăstirea este biserică de mir; a fost reparată de către Casa Bisericelor dupăce i s’a dărâmat toate chiliile din interior (din cetate) precum şi dependinţele din afară din care se mai văd în pi- cioare zidurile grajdurilor. Rîul Motrul lucrează cu multă sârguinţă spre a înghiţi în matCa lui întregul edificiu mâncând până acum (22 Iunie, 1910) şoseaua care www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 89 unea biserica cu satul şi din care şosea nu a mai rămas decât capetele, încât comunicaţiunea nu se face decât cu piciorul pe sub coastele dea- lului. Este vorba de a se potoli acest căpcăun nesăţios canalizându-i M-rea Gura-Motrului Şederea despre Şcoala comunală). cursul dupâce va fi abătut mai dela deal, spre a feri şi împiedecă isprăvile care ameninţă sfântul locaş, împreună cu şcoala satului, căci uitaiu să spun că dintre toate clădirile din „cetate" s’a păstrat o parte dela Sud-Est care s'a amenajat pentru şcoală dându-i o eşire deosebită de a cetăţei, pe la zidul despre miază-zi. Sub această şcoală se află „pivniţile cele bătrâne" ale mână- • ştirii din care una din ferestre merită să fie reprodusă aci din pricina meşteşugului cu care a fost lucrată în piatră (â jour). « * * Mănăstirea Gura-Motrului are o în- semnătate netăgăduită pentru istoria lite- raturei române din pricina aflărei aici a nemuritorului Eufrosin Poteca, care a păstorit turma ca egumen al Mănăstirii unde fusese surgunit de Vodă Ghica Al. în urma cererei Mitropolitului (făţarnic) Neofit „că acest călugăr nu ţine posturile Fereastrâ de piatra lucrată â jour de peste săptămână". Ia pivnit-a dela M'rea Motru> D°lj> Biserica n’are nimic de deosebit ca formă exterioară: cruce by- zantină, 2 turle mici d’asupra tindei şi una mare (pantocrator). Tinda are trei intrări şi ferestre care sunt pururea deschise; zidăria dintre www.dacoromanica.ro 90 GENERAL P. V. NĂSTUREL intrări şi ferestre are formă de coloane rectangulare. Pe arcada in- terioară a intrărei principale a tindei (apus) şi în faţa uşei bisericei se află următoarea inscripţiune: „Această reparaţie a zugrăvelei după stilul original s’au făcut „cu bunăvoinţa înălţimii sale Barbu Dim. Ştirbei, Prinţul Stăpânitor „a toată Ţara Românescă, slobozind chieltuiala din Casa centrală, „şi prin osârdia Cuvioşii sale, Arhimandritului Eufrosin Poteca, egu- Pisania dela uşe. Mănăstirea Gura Motrului.' „menu aceştii sfintei mănăstiri dela Gura-Motrului, la anul 1852 de „zugravii Niţă Stoenescu cu ai săi tovarăşi Dimitrie Diiaconescu, „Matache Rădulescu". Deşchiderea uşei intrărei în biserică este de piatră prea frumos sculptată in linii geometrice drepte şi curbe având la intersecţia ar- curilor gravată Aquila Ţârei. D’asupra este aşezată pisania de piatră cu inscripţiunea următoare: www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 91 „ f Acestă sfântă şi dumnezăiască mănăstire dela Motru al căria „hramul să prăsnuiaşte prepodobna Paraskiva den temeliia ei iaste „zidită de jupan Preda Brăncovenul vel Vornic la anul dela zidiri „lumii 7161; carâ dela ac(e)a vr6me pănă acum au stătut nezugră- „vită iară dupre aceia luminatul şi înălţatul I& Constantin Brănco- „venul Basarab Voevod, nepotul lui de fec(i)or într’al şaptesprezecele „anu al Domniiei sale o au zugrăvit şi o au şi mai înfrumuseţată „cumă să vede, la ldtQ 7213. Săvărşindu-o în bună pomenire-i şi slavă „vecinică. M6seţa Septenvrie vă: lt: dni". Ctitorii dela Motru, dreapta intrârei. Ctitorii zugrăviţi în interiorul bisericei sunt: Pe peretele din dreapta intrărei: Costandin Basarab V. V. cu mâna stângă ţine biserica, are în dreapta lui pe Gospodja Maria iar în dreapta acesteia, însă pe peretele dela miază-zi, se află soacră-sa jupaniţa Stanca Cantacuzino, mama lui Costandin V. V.' şi soţia lui Papa Postelnicul. Tot pe acest perete dela miază-zi şi despărţindu-1 de Stanca o fereastră, se află chipul lui Matei Basarab V. V. Pe peretele din stânga intrărei: Jupăn Preda vel Vornic Brăn- covenul, care ţine biserica cu mâna- dreaptă. Acesta are în stânga lui pe jupănesa ego Păuna, iar la stânga acesteia, pe peretele dela miază-noapte jupan Papa Postelnicul, sinu Preda Vom. Brăncovenul. www.dacoromanica.ro 92 GENERAL P. V. NĂSTUREL Mai vechi ctitori decât Preda dornicul, hrisoavele ne presintă pe jupan Harvat marele Logofăt din Brăncoveni — feciorul lui Harvat Logofătul din Brăncoveni care (acest din urmă) trăia pe la 1460 şi erâ frate cu Neagoe din Craiova, tatăl vestiţilor Craioveşti. Acest Harvat Marele Logofăt, ctitorul la 1515, moare pe la 1524 lăsând două fete: Neacşa, soţia lui Peia Portarul, şi Mara, soţia lui Toma vel Ban, precum şi trei feciori: Alexandru, Moţea şi Drago- mir Spătarul1). Dar mai vechiu şi decât Marele Logofăt Harvat din Brănco- veni este, după răposatul Gr. G. Tocilescu3) faimosul popa Nicodim cel înmormântat la mănăstirea Tismana în anul 1405. Ctitorii dela Motru, stânga intrărei. La 1} Ianuarie J027—1319. Basarab V. V. dă sfintei mănăstiri Motru care o au început jupăn Harvat vel Log. a o face şi după putinţă a o ridică la locul ce să chiamă Gura Motrului, să-i fie in Şuşiţa şi în Gruiari partea lui Mihăilă toată şi partea Tatului şi a frăţine-său toată. Şi iar am mai dat intru acele ocine parte Negului lui Urdeş pentrucă o au cumpărat jupan Harvat vel Log. drept 600 de aspri. *) A se vedea studiul nostru: Craioveştii şi Brăncovenii în Artă şi Lite- ratură, pe anul 1907. * i). „Istoria Românilor“. 1909, pagina 49 nota. www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENtA 93 Şi iar am mai dat în Gruiari partea lui Zâgan toată. Şi iar am mai dat de către hotarul Ioneştilor iar din Şuşiţa ori cât au ţinut jupan Harvat Log. din acele locuri. Pentrucă toate acestea sunt ale jupa- nului Harvat vel Log. bătrâne şi dreapte ocine de moşie şi de cum- părături şi dela alţi mai de nainte Domni cu dreptate şi credinţă la dregătorie ajungând. Iar după aceia au venit jup. Harvat vel Log. înaintea Domnii mele şi au ajutat şi au dat această ocină sfintei case cei mai sus zise, etc. Odoare dela m-rea Motru. Divan', jup. Barbul vel Ban Craiovescul, j. Calotă vel Vorn., Dumitru Vist., Radul Spăt., Drăghici Pah., Hamza Comis, Jitiian Stol., Bade şi Negoe veliţi Postelnici. Şi eu Flore grămăticul am scris în Piteşti*). *) Arh. Stat. Mănăstirea Motru, Condica pag. 54. www.dacoromanica.ro 64 GENERAL P. V. NĂSTUREL Odoare bisericeşti. Mai multe candele de argint (vre-o 6), o prea frumoasă cădelniţă de acelaşi metal, un taler (anaforniţă) lucrat re- pousse, un sfânt potir şi o Evanghelie legată în catifea şi ferecată în argint suflat cu aur. Toate aceste sfinte odoare poartă pe dânsele următoarea inscripţiune; _ „t Ac(i)astă sfântă anaforniţ (evanghelie, candelă, cădelniţă, etc.) „iaste făcută de Ioan Costandin B. B. Voevod şi de Doamna lui Ma‘ „ria şi afierosită sfintei mănăstiri de la Gura Motrului la l6t 7221=1713. Gura Motrului, Mormântul lui Poteca Arhimandritu Motreanu Pe turla cea mică dinspre miază-zi şi anume pe baza turlei este gravat în piatră sau în stuc, între două ramuri de măslin, următoarea inscripţiune: „1841. Eflrosin) Arhi(mandrit) Motro". Aceasta ne arată că la 1841 Pre cuviosul se afla dejâ egumen de câtăva vreme căci de sicur însemnarea aceasta ne spune că trebuie să se fi făcut cu ocaziunea vre unui „meremet" făcut mănăstirii sub domnia lui Al. Ghica şi egumenia lui Poteca. www.dacoromanica.ro biserici, mănăstiri şi schituri din oltenia 95 Lângă zidul dela miazăzi al bisericei se află mormântul lui Eufrosin Poteca care constă dintr’o piatră de marmură albă şi cu cruce, înconjurată cu un grilagiu metalic. Inscripţiunea pietrei este atribuită unui alt mare nemuritor: Ion Heliade Rădulescu, Dumnezeu odihnească-1. Eat-o: „Aci cu trupul zace Efrosin Cuviosul'' „Cu sufletul în ceruri, cu mintea în cele scrise „Cu numele în Şcoală în inima junimei. „Te bucură Efrosin: potecele virtuţii „înguste şi spinoase ştiuşi a le străbate. „Ai onorat viaţa de preot, de profesor „D’apostol al lui Hrist „Arhimandritul Efrosin Poteca „Născut la anul 1786, încetat din viaţă la 1858 fiind Egu- „men al aceştii mănăstiri dela Gura Motrului". Pe cruce: „Arhimandritul Etrosin Poteca născut la anul 1786 şi încetat „din viaţă la 1858 luna Dechemvrie 10, fiind Egumen acestei mănă- stiri al gurii Motrului". La Martie 1846. Eufrosin Poteca Arhimandrit Motrean face o scrisoare către cinstita Eforie a Şcoalelor în care după ce arată foloasele învăţăturei şi mijloacele ce se dau şcolarilor spre a urmă în şcoli din strei- nătate, cum i s’a dat şi lui în 1819 când a fost la Pisa în Italia; după ce spune că aju- toare se mai dau şi în chipul de a te osteni să înveţi pe alţii, etc., etc. „De acest sentiment, pă- „trunzându-se şi inima mea, „fui îndemnat „pe lângă oste- neala ce în vreme de câţi-va „ani am pus ca profesor în „Colegiul Sf. Sava, pe lângă „strădaniile şi cheltuelile ce „am vărsat cu tălmăcire şi „tipărire de cărţi să ajutorez „acum învăţătura şi prin o danie de 1200 galbeni împărăteşti pe care Eufrosin Poteca www.dacoromanica.ro 96 GENERAL P. V. NĂSTUREL „i-am şi dat în primirea Cinstitei Eforii, rugându-mă să binevoiască „a face ca această sumă să se aşeze cu dobândă la loc sigur şi cu „venitul din pravilnicesca dobândă să se ajute în toată vremâ câte „2 şcolari, etc., etc". La io Decemvrie i8j6. Părintele Eufrosin Poteca îşi iscăleşte testamentul care s’a înfăţişat în Tribunalul Dolj, Secţia II în ziua de ii Ianuarie 1860 (doc. 2) în vârstă peste 70 de ani trecuţi zice el, lasă încă 4000#: (galbeni) şi toate cărţile lui; s’a născut la Nucşoara în jud. Prahovei, pl. Teleajenului *). Biografia acestui vrednic de aducere aminte prelat este făcută de regretatul meu amic, profesorul Teodorescu G. Dem. Curtea bisericei afectă forma unui patrat al cărui centru este ocupat de biserică. De jur împrejur patru ziduri foarte înalte şi groase, resturi din vechile chilii, închid curtea bisericii în care nu se poate intră decât pe sub clopotniţa din zidul dela apus. Porţile cele vechi ale clopotniţei s’au păstrat apropiindu-se (date în lături, deşchise) de zidurile de sub intrare. In locul lor nişte porţi noi, mai uşoare, fac serviciul zilnic. Porţile cele vechi, de ştejar, sunt cuirasate (fere- cate) cu şine de fer prinse cu piroane, după moda vremei de atunci; pe ele se văd urmele câtorva gloanţe trase de vrăjmaşii de afară. Gura Motrului, 22 Iunie 1910. Mănăstirea Strehaia (jud. Mehedinţi). Satul Strehaia (şi în vechime Strugall) este azi străbătut în tot lungul • său de şoseaua naţională Craiova-Severin, începând dela kilometru 298 şi până la km. 301. Are o populaţiune de vre-o 4000 suflete afară de cătunele ce-i sunt alipite. ' Satul Strehaia este situat la 3 km. departe de gara C. F. R. B^erica satului, declarată de monument istoric, are particulari- tatea că altarul nu este orientat spre răsărit ci se abate de 420 (vezi planul) spre miază-zi. Legenda spune că fondatorul punând temelia pe întunerec s’ar fi înşelat la orientarea planului. Această legendă nu poate stă pe picioare dacă ne gândim că săpăturile temeliilor au du- rat, cu sicuranţă, mai mult timp şi că' ele au fost făcute ziua, etc. Mai degrabă s’ar puteâ admite faptul că locul ales pentru sfântul locaş, se găseâ înconjurat de păduri seculare care nu permiteau de cât o orientare aproximativ exactă. Mănăstirea Strehaia a fost construită la început în formă de cetate pe timpul domniei lui Pătraşco Voevod cel Bun (1554—155^). ‘) Arh. Stat. Eforia. Şcoalelor, pach. 13, doc. 1 şi 2. www.dacoromanica.ro btSERICt, mAnÂSTIRI şi PCrflTUfet blN OLTENIA 9? După aceia a fost restaurată de răposatul Matei Basarab V. V. Atât biserica cât şi zidul de împrejmuire cu chiliile din interior, cu izvorul de apă şi cu terasa de d’asupra izvorului, devenind o ade- vărată ruină, s’a reparat, pe cât a fost cu putinţă, în anul 1898, iar zidul, în parte, cum şi chiliile, s’au dărâmat; reparaţiilnile au' fost făcute de Primărie; iar dela 1898, trecând biserica asupra Casei Bi- sericelor, nu i s’a mai adus niciun fel de îmbunătăţire, îmi spune d. primar B. Cismărescu. Pe pisania de d’asupra intrărei se citeşte: „f Ac(e}ast1Tsvântă bisârecă după voia şi ajut or iul 0 luiu Dum- Rev'Uta Iatpricft 7 www.dacoromanica.ro 98 GENERAL P. V. NĂSTUREL M-rea Strehaia, Vedere generală. M-rea Strehaia (Mehedinţi. www.dacoromanica.ro BtSERtCI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENtA $9 „nezeu ziditu | s6u de în temeiu cu porunca şi cu cheltuiala pre lu- „minatului şi milo | stivului Domni Iui Mateiu Băsărabî Voevodh a „toată Tera Rumănescă | înpreunî cu Doamnă sa Gospodja Ilena întru „pr6 înaltulu şi de toţi închinatul | nume al prâ Svintei şi de viaţă „(fâ)cătoarei Troiţe într’alQ trei | sprăzficelea anii de Domnia lorii „va leto băitiia mira 7153 i spsenia | mira 1645. Şi s’a săvârşit în „luna lui Avgust 1 dn(a)“. Uşa este sculptată de Ghiora (Ghiure) meşterul. Ctitorii. Din chipurile zugrăvite în dreapta şi în stânga uşei dela intrare, şi mai ales din amestecătura numelor Craioveşfilor cu M-rea Strehaia Meh. Clopotniţa. alţi ctitori mai recenţi şi din alt neam, cred că pot deduce cum că această amestecătură de persoane este făcută din sentiment. Nimic nu se pomeneşte despre Pătraşco Voevod, iar pe lăngă Matei Ba- sarab şi Doamna Ilina se alătură un Matei Beizade pe care -unii croni- cari (?) îl dau drept fiu al Domnului şi al Doamnei. Acesta nu poate fi decât Mateiaşi- Postelnicul, feciorul lui Udrişte Năsturel şi al so- ţiei sale Maria Corbeanca, moartă în lehuzie. Acest Mateiaşi a fost adoptat de Doamnă şi botezat cu numele domnescului său soţ, dar n’a purtat, pe acea vreme, titlul, recent admis la noi, de Beizade. www.dacoromanica.ro iOO fcfcNfiRAL t>. V. NÂStURfeL Biserica din satul Negoeşti pe Amăradia (jud. Dolj). Satul Negoeşti şi moşia a aparţinut cândva boerilor Brăiloiu care au şi făcut acolo, lângă conacul lor, o biserică de zid, pe la 1770, a cărei pisanie a dispărut, precum au dispărut şi pietrele tombale cti- toriceşti, căci de bună seamă au trebuit să fie îngropaţi măcar câţiva dintre membrii familiei în interiorul sfântului lăcaş. Biserica a fost Biserica din satul Negoeşti (.Dolj). reparată (foarte caliceşte) pe timpul Episcopului Ghenadie Enăceanul al Râmnicului. Ea pare a fi fost ridicată din temelie sub păstorirea Episcopului Kesarie al Râmnicului, căci pe „peretele \ctitorilor“ : Intrând în biserică se află zugrăviţi următorii ctitori: www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 101 La dreapta intrărei, jupăn Corne Brăiloiu biv. vel. Logof. de Ţara-desus ţine cu mâna stângă biserica. In dreapta lui se află: Paniţa Maria soţia Tomii Brăiloiu. La dreapta acesteia se află pan Grigoraşco sin Corne Brăiloiu biv. vel. (alb), având înaintea lui doi copii (băeţi). La dreapta lui Grigoraşco este paniţa Maria având două fetiţe înaintea ei. La stânga intrărei. Paniţa S mar audă Brăiloaica, soţia dumndlui Comei Brăiloiu Logofătul, ţine biserica cu mâna dreaptă. înaintea .ei este o fetiţă Păunită. La stânga Smarandei se află pan Titu Ben- gescu. La stânga acestuia paniţa Marica, dumnâlui Logofătului Cor- net Brăiloiu, iar înaintea ei o fetiţă. Biserica satului Negoeşti. Ctitori. Pe peretele dcla Nord se află paniţa Balaşea, fiica Logofătului; în stânga ei vine Dumitrake Brăiloiu iar în stânga acestuia paniţa Maria; apoi pan Costandin Brăiloiu şi, în fine, paniţa Elenca. Pe peretele dela Sud preotul Nicolae Zamfirescu şi kiriu kir Kesarie al Râmnicului. Pomânicul ctitoricesc dela proscomidie: Corne, Zmaranda, Maria, Grigorie, Titu, Marica, Ilinca, Catrina, Constandin, Safta, Păuna, Ilinca, Dumitrake, Costandin, Ilinca, Gheor- ghe,"Păuna, Catrina, Catrina, Dumitrache, Corne, Ioan, Alexandru, Bălaşea, Corn6, /Toma, Maria, Ioan, Marica, Bâlaşea, Bănică, Maria, Barbu,1 Maria,' Dositei, Safta. ’ Vineri } Sept. 1910. www.dacoromanica.ro 102 GENERAL P. V. NĂSTUREL Schitul Dobruşa (judeţul Vâlcea). Plecând dela Drăgăşani cu trăsura, după vre-o 2—3 ore de că- lătorie, ajungem într’o înfundătură de vale unde este o bisericuţă sărăcăcioasă, ca şi enoriiaşi ei, mai toţi neo-Români, aparţinând pa- rohiei comunei Zlătărei. Această bisericuţă este schitul Dobruşa re- clădit de Episcopul Ştefan la leat 7102 (1594) pe vechile ruine. Schitul Dobruşa iVălcea . Azi bisericuţa, ameninţând primejdie, este închisă şi, prin urmare, nu se mai oficiază într’insa cultul divin. N’a fost niciodată ctitoria Buzeştilor, cum se pretinde de unii —alţi, ci a boerilor Boldeşti din care se trăgea jupăneasa Stanca, soţia Radului Clucerul Buzescul, care jupăneasă, la moarte’i, a dăruit partea ei, „câtă se va alege, ca să fie soţului ei", www.dacoromanica.ro BISERICr, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI PIU OLTENIA 103 Mănăstirea dela Hotărani (judeţul Romanaţi). La vre-o 2 km. la sud-est de satul Reşca (Rornula) se află satul Hotar anii şi apoi Fărcaşul-de-jos şi cel-de-sus. Prin secolul al XVI aceste moşii erau sub stăpânirea vestiţilor boeri din Otărani dintre care Marele Vornic Mitre şi cu jupăneasa lui Neaga Mitroaia Vornicesa zidiră din temelie sfânta mănăstire pe care o înconjurară cu clădiri şi chilii după moda timpului: în formă M-rea Hotărani (Romanaţi), Vedere dela Nord-Est. de cetate. Mănăstirea este aşezată pe coasta malului drept al Tăslu- iului, unde se află şi astăzi; iar mai sus, la deal, pe tăpcean, se aflau dependinţele, înconjurate şi ele cu ziduri care nu permiteau intrarea la mănăstire decât pe sub clopotniţa care singură se mai înfăţişează, până în ziua de astăzi, ca un turn dreptunghiular singu- ratec în câmpie. www.dacoromanica.ro 104 GENERAL P. V. NĂSTUREL M-rea dela Hotărârii ^Romanaţil. tu. ,ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 105 Dela turn mănăstirea nu se zăreşte fiind făcută, cum ziseiu, pe coastă în vale. înaintând insă spre muchia dealului începe a se zări turla ■ şi apoi uşa bisericei d’asupra căreia se citeşte următoarea pisanie: „Acestă sfântă şi dumnezeiască biserică ce să chiamă Otăranii, „hramul Soborul îngerilor, den temelia ei (a) fost făcut(ă) de jupan „Mitre Vornicul i jupaniţa Nega la cursul anilor 7096'(1588). Tre- „când multă vreme şi stricându-s(ă), îndemnatu-s’au, cu ajutoriul lui „Dumnezeu, jupân Matei Fălcoianu biv. vel Căpitan, snă Gheorghie t B \£ ftKl 5MClsPH<*y& L / awrf-oTiteHM. p oi ua-mvl M&1WJ31*0T ^riWntWMîTfLBWItH^ . i fcHi MÎ&VnmM UHCTrtKVrtâ/ HîKâ«rt2S4ECollMtV^H^WhV<»UriTc.^ „Mltf/1-KflCb HMEBVrHIKrnOMsHIKS TSH/Eîţ'EiVfrlIhwlT^JKH ItS^C T* j i. M-rea Hotărani, Pisania. „ Vornicul, de au dres-o şi au înfrumusiţat-o cu zugrăvel(a) lui, au „făcut clopotniţa şi slomnul, ca să-i fie vecinic(ă) pomenire, în zilele „pr6 luminatului Domn la Costandin B(as). B(rânc.) Voevod, vlet 7216=1708". Prin meremetul lui Mate.i Fălcoianu din 1708 intrarea în biserică îşi schimbă fizionomia ei, căci vechia clădire se prezintă cu stâlpi şi boite din care cele 2 din faţă erau ferestre (înfundate de Matei până www.dacoromanica.ro 106 GENERAL P. V. NĂSTUREL la naşterea bolţii) iar cele-l-alte a laterale erau la fel cu intrarea din faţă. Pridvorul a fost deci transformat în slomn. De asemenea, la al- tar, spre miază-noapte, se mai adaose un proscomidiu sau poate chiar un vestmăntar. Turla (pantocrator) ca şi învelitoarea. sunt mai recente. 1) . Intrând în biserică, îndată la dreapta pe perete, se vede zu- grăvit ca ctitor: jupan Mitre biv. vel Vornic ţinând biserica cu mâna stângă. In dreapta lui jupăn Mitre se află jupaniţa ego Nega. Ur- mând pe zidul dela sud şi în dreapta jupaniţei Nega se află Doamna ,Maria, soţia lui Iu» Costandin Basarab Brăncovenu Voevod; în dreapta Doamnei vine Costandin Basarab V. V. In dreapta acestuia este zugrăvită jupăniţa Andreiana, jupaniţa lui Părvu Cantacuzino vel Vornic şi în dreapta ef este jupan Părvu Cantacuzino vel Vornic. In dreapta lui Părvu figurează jupăn Radu Stolnicul Fărcăşanu. 2) . In stânga intrărei, este zugrăvit noul ctitor: jupan Matei Fălcoianu biv vel Căpitan snă Gheorghie Vornicul, ţinând cu mâna dreaptă biserica. înaintea lui Matei se află un băiat. La stânga lui jupăn Matei vine jupaniţa ego Stanca iar la stânga acesteia jupaniţa ego Maria având înaintea ei două fete. Trecând pe zidul dela Nord, în stânga Măriei, vine jupaniţa ego Caple iar la stânga acesteia jupăn Gheorghie Vornicul Fălco- ianul; la stânga acestuia, dincolo de fereastră, vine jupaniţa Dospina, la stânga ei jupaniţa Preda şi la stânga Predei jupaniţa Stanca iar la stânga acesteia jupăn Barbu având înaintea lui un copil. Azi cetatea a dispărut, iar din vechia împrejmuire de zid nu au mai rămas ca vestigii decât zidul dela răsărit şi câte vre-o 20—30 m. din zidurile dela miazăzi şi dela miază-noapte. In casele stăriţii, zise şi conacul boeresc, s’au azăvădit, până mai acum vre-o câţiva 15—20 de ani, arendaşii, când apoi, au fost rase din faţa pământului. Biserica serveşte drept parohie sau filială a satului căci ţâr- covnicul (dascălul) stă la Hotărani iar preotul la Fărcaşe. Mitre Vornicul, „mai ales boer din casa Domniei mele", cum îi zice Mihne Vodă Turcul, a fost ucis din ordinul lui Mihai Vodă pe la 1596, iar jupăneasa lui, vestita Nega Mitroaia Vorniceasa, sora Clucerului Vlaicul dela Rumceani, erâ şi naşa nepoatei sale, a Doam- nei Nega, soţia lui Mihne Turcul, maica vitregă a lui Radul Vodă Mihne. . S Mai 190). www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN . OLTfeNIA 107 Schitul Strehareţ (judeţul Olt). In sus de Slatina, la marginea oraşului şi pe dreapta şoselei ce duce la poligonul Infanteriei, se află schitul Strehareţ în care este de câtva timp instalată o şcoală inferioară de agricultură unde ac- tivitatea personalului se poate aseitiănâ cu acea a albinelor unui stup spre cinstea profesorilor şi elevilor şi spre folosul Patriei. Aci a zidit, la 7180=1672, Mitropolitul Varlaam împreună cu Serafim episcopul Buzăului şi puţin timp şi al Râmnicului, un schit care mai în urmă s'a reînoit de Mitropolitul Neofit şi de egumenul după vremi, în zilele lui Gheorghe D. Bibescu V. V. la let 1844, Avgust 10. Ctitorii sunt zugrăviţi în interiorul bisericuţei. Nu aflaiu nimic de seamă spre a atrage luarea aminte a vizi- tatorului afară de situaţiunea topografică sau peisagiul localităţei care oferă ochiului privelişti încântătoare, iar trupului o apă limpede, rece, uşoară şi plăcută la băut. Sufletul este şi el mulţumit de activitatea şcolarilor. a Mănăstirea Bucovăţu (jud. Doljiul). Această mănăstire, căreia în vechime (secolul al XVI-lea) i se ziceâ mănăstirea Coşuna, se află ridicată' pe ţărmul stâng al Jiului, în satul Mofleni, situat la apus de Craiova la vre-o 3 km.’ Din vechea mănăstire nu mai fiinţeză decât biserica, dar şi din ea lipseşte tinda din care nu se mai văd decât urmele temeliilor. Apele Jiului bătând în malul bisericei au izbutit, cu vremea, prin infiltrare şi prin alte sbu- ciumări, a şterge până Ia faţa pământului tinda bisericei şi, văzând că nu izbutesc a înghiţi sfântul locaş, s’au retras cu totul spre malul drept continuând aci munca lor distrugătoare. Pe acest mal drept este ridicată azi biserica Bucovăţul-nou unde se află un penitenciar şi unde s’au cărat, dela mănăstirea Coşuna, pietrele de mormânt ce se aflau aci la Mofleni. ' D. August Pessiacov în ale d-sale „Schiţe din Istoria Craiovei111) crede că mănăstirea Coşuna ,ra fost fondată de unul din puternicii „Bani ai Craiovei din veacul al XVI-lea" şi această credinţă a d-sale este întemeiată, de oarece documentele ne înfăţişează ca ctitor pe Marele Ban Stepan Cralevski, după cum vom vedea; d-sa adaogă apoi că abătându-i, ’ într’o zi, toanele nebunaticului râu Jiul „s’a pus „să debordeze şi să surpe biserica, înghiţind sub valurile lui turbate: „case (chilii), curte, fântână, turla de clopote şi tinda cu tot ce se *) pagina 27. www.dacoromanica.ro 108 GENERAL P. V. NĂSTUREL M-rea Coşuna-Moflsni, Vedere dela apus.' www.dacoromanica.ro Biserici, mănăstiri şi schituri DiM oltenia ioO M-rea Coşuna-Mofleni Bucovâţ) Vedere dela răsărit. www.dacoromanica.ro M-rea Coşuna-Mofleni ţBucovăţ Vedere dela Nord. 110 • GENERAL P. V. NĂSTUREL „află; până ,în uşa bisericei. ,Câ după «datele\ce-i stau la îndemână „acest eveniment s’ar fi petrecut cam pe la 1836-38 când mănăstirea „a şi fost cu totul părăsită, clădinda-se pe dreapta „Bucovăţul nou". www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNASTIRI $1 SCHITURI DIN OLTENIA 111 M-rea Coşuna Mofleni (Bucovăţu' Pisania din interior (scrisă). Netăgăduit falşă şi ca dată, 1170, şi ca ctitori. www.dacoromanica.ro iiă GENEfcAL P. V. NXsTUReL Primul ctitor al mânăstirei Coşura. a fost Marele Ban Stepan M-rea Coşuna-Mpfleni JDjIj'I, Tâmpla. sau Ştefan al Craiovei şi cu -fiul său Părvul Clucerul care au zidit; www.dacoromanica.ro Biserici, mănăstiri şt schituri din oltenia ii3 sfântul lăcaş Intre 1571—73 în zilele domniei lui Alexandru Voevod, zice d. Pessiacov, şi ale fiului său Milinea, (unul fiu iar cel d’al doilea nepot al lui Mircea Vodă sin Mihne-cel-Rău, cel ucis la Sibiu, iar nu cum zice d. Pessiacov al lui Mircea Ciobanul şi al Doamnei Kiajna, eroare pe care o fac şi alţi istorici, care cred pe Alexandru Vodă sin Mircii, vnuc Mihnii că ar fi frate cu Petru Vodă Şchiopul sin Mircii Ciobanul, vnuc Radului Voevod). D. Pessiacov crede că Ştefan, ctitorul fiind Ban Cralevski tre- buie neapărat ori să fi făcut parte din familia Mirceştilor, sau să fi fost unul din cei mai zeloşi partizani şi susţiitori ai lor. Trebuie să fi fost, zicem noi, şi una şi cealaltă de oarece acest Ştefan Banul aveâ de soţie pe jupaniţa Dobra Bănesa, fata lui Mircea Ciobanul. La data de 10 Iulie 72^9=77^/. Condica *) sf. şi dumnezeeştii mănăstiri Bucovăţul pentru toate hrisoavele mănăstirii dela zidirea ei, cărţi şi alte zapise înlăuntru după cum arată: La 3 Odomvrie ']o8i=ij’j2. f Cu vrearea Tatălui şi îndemnarea fiului şi cu săvârşirea sf. Duh. Amin. Rădicatu-se-au acest cinst şi dumnezeesc hram întru numele celui dintru sfinţi părintelui nostru marelui Arhiereu şi făcătoriului de minuni Nicolae Episcopul Mirelor dela Lichie în zilele blagocestivului şi iubitorului de Xc Domnului nostru Iâ) Alexandru V. V., feciorul Mircii V. V., nepotul Mihnei. V V., cu toată osteneala şi cheltuiala robului lui Dumnezeu jupan Stepan biv. vel Cluc. şi a fiului său jupăn Părvul vel. Cluc. Şi s’au început în luna lui Iulie 20 şi desăvârşit la 3 Oct., leat 7081 (jud. Dolj). I. Piatra mormântului lui Stepan Banul este lungă de 2m-,c8o, lată de om\,'j6o şi groasă de om-,44o. Piatra este ridicată d’asupra duşumelei şi o minte nechibzuită a găsit că este bine să se deâ peste tot cu bidineaua cu var. Iată inscripţiunea: f ripCCTdKI! CI pdB[k GlKÎ'Ki] /KfcSndHk GTH14H [k KIIKUJH BCAHKH] KdHX UpdAIBCKkl.: BIHH4 IrtlS IIMUTX BX Ă,HH KrtrOHICTHBC'iWtS H OrtioKIlBOiMtS THX H4UHAUS IlV IlAlgdHApB BOCBQA H CHX fro MlIJfH'k BOIBOA BX rtikT 3IÎK BX aiciv» jytK. di ahk. adecă, t Răposat-a robul (lui Dumnezeu) jupan Stepan (biv. vel) Ban Craiovenesc; vecinica lui pomenire. In zilele bine cinstitorului şi de Cristos iubitorului Domn al nostru Iffl Alexandru V. V. şi ale fiului său Mihnea V. V. în anul 7082(1573) în luna lui Decembrie a 11-a zi". (traducere de d. St. Nicolaescu). *) Arh. Stat. Condica 268 pag. 287. Revista Istorici www.dacoromanica.ro GENERAL P. V. NĂSTUREL www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro BtSfiRICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DlN OLTENIA general p. v. năsturel www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 11? II. Piatra jupaniţei Dobra Băneasa este lungă de 2m, Iată de om,,76o şi groasă de om-,24o. Iată inscripţiunea: f Ilp'bcTdKII CC pdBd EcftitO KgfldHHlţd ,A,OBpd EHBUII BldllKlt EXHitCX; BCHHd CH IldAUTB II H& B^A^M B'kKd [di\l]HHX. Kx AHH A\ll\*H+. Eo^d T»pk8a. adecă, t Răposat-a roaba lui Dumnezeu jupaniţa Dobra fosta mare Bă- n£să; veşnica ei pomenire şi în vieaţa viitoare, [amin]. In zilele lui Mihnea Vodă Turcul. Iir. A treia piatră este ruptă în două şi are în total o lungime de om-,99o, lăţime de om,57o şi grosime de om-,25o. Este, după cum se vede o piatră de copil. Iată inscripţiunea: f IIpCCTdBH CC pdBS (Eoaciio) K(o)CTdHAHHh, CHHk WSlldHk AVll\'dll KC AH(kH KdH)k, BCHHd C/H» nddMTk B(k ,4,1111.). adică, f Răposat-a robul (lui Dumnezeu Co)standin feciorul jupănului Mihai vel Ban, vecinica lui pomenire, in (zilele lui.......... IV. A patra piatră, asemenea de copil, are o lungime de o,n-8io, lăţime de om,$ţo şi grosime de om-, 180. Iată inscripţiunea: t llp'bcTdKH cc pdBd Eauo’ Xpkcd^HHd, A*i|»P‘» }«8naH Miipn- bcahkS Edil, RCHHd H nddICTk; Bk ahh A\n\'irb Ec*Ad TSpKtid. adică, f Răposat-a roaba lui Dumnezeu Hrisafina, fiica jupanului Mihail Marele Ban, vecinica ei pomenire. In zilele lui Mihne Vodă Turcul. V. In fine o a cincea piatră lungă de im-,o8o, iată de om-,6io şi groasă de om-,38o este foarte cariată şi nu se poate desluşi nimic din inscripţiune. Fi-va piatra lui Părvul Clucerul, feciorul lui Stepan Banul? Mihail Banul tatăl lui Costandin şi al Hrisafinei, nu trebue confundat cu Mihail Viteazul. Cel dintâiu este feciorul lui Stan De- belul (cel gros) şi are de soţie pe jupaniţa Silea din Gostavăţ, fiica lui Ţacala (Ţacalov) (Nicolaescu „DocumenteSlavo-Române, pag. 280). Mănăstirea Clocociov (jud. Olt). In partea despre miază-zi a oraşului Slatina, în mahalaoa Clo- cociovul, la poalele dealului pe care se află cazarma Regimentului de Infanterie, Olt No. 3 se înalţă mănăstirea Clocociovului, azi în părăsire; care mănăstire fusese mai dinainte zidită din temelie de Mihnea Vodă Turcul, după cum afirmă un document din 19 Septem- www.dacoromanica.ro 118 GENERAL P. V. NĂSTUREL vrie 7x27 (i6t8),' publicat de d. Iorga, cu privire la jumătate de sat din Epoteşti, aPerosit de Mihnea Vodă „la sf. mănăstire Clocociovul M-rea Clocociov (Olt) Vedere dela Miază noapte. „a domniei sale pe carele au zidit-o şi au inălţat-o din temelie, etc.'1 M-rea Clocociovu lOlti Vedere dela Miază-zi. Se vede că această mănăstire construită la sfârşitul secolului al XVI-lea fusese de lemn sau fusese pustiită căci pe la prima ju- www.dacoromanica.ro ______________BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA___________^9 mătate a secuiului al XVII-lea se ridică o altă biserică, tot cu acelaşi nume însă de un boer (DUcal ■ Spătarul) care nu pomeneşte nimic despre prima întemeiere: Pisania: f„Cu vrer6 Tatălui şi cu ajutoriul, Fiiului şi cu inpler6 „Duhului sfânt, Amin. Dec(i) văzând şi eu ticălosul că c6le pămân- teşti sunt toate deşerte şi judeţul sfinţii tale Doamne iaste nefăţarnic „smeritu-m’am şi eu cu ac(i)astă puţi ie ostenelă din osârdiia me de „m’am nevoit şi o am înfrumuseţat însu-m(i) precum e, cu cheltuială „şi cu jălanie dumnezeiască de an temelit şi am zidit şi am rădicat „acest . . . ce să chiamă cas(a) dumnezeiască unde iaste hramul „sfântului săbor slujitorul sfinţii tale marelui înger Mihail. Şi s’au M-rea Clocociov (Olt Vedere dela apus. „făcut în zilele pre luminatului creştinului Matei Basarabă Voevod şi „Domn. Jupan Diicul vel Ag(â) şi cu maica me, jupânfcsa m6 Dumitra „şi cu copiii mei Preda şi Papa den sat den Buiceşti, care am făcut „această rugă, şi am fost ispravnic de am zidit cetatea Târgovişte. „Şi eu Ştefan diiaconu am scris ot Adam let 7153. Şi s’au început „den luna Maiu 4 zile şi s’au sfârşit în Avgust in 31 zile". In interiorul bisericei, d’asupra uşei dela intrare: „întărire celor ce nădăjduesc intru tine Doamne, întăreşte acest „sfanţ lăcaş pe care l’ai răscumpărat cu scump sângele tău. Acestă „sfântă biserică s’a zugrăvit şi s’a împodobit precum se vede prin *) Studii şi doc. V, p. 177 şi pag, 179. www.dacoromanica.ro 120 GENERAL P. V. NĂSTUREL „ostenela pre cuviosului Arhimandrit Atanasie egumenul acestei „mănăstiri Clocociovu 1862 Iulie 23". M-rea Clocociov (Olt) Pisania. La dreapta intrăreisejaflâ,o piatră de mormânt care acopere oasele www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN OLTENIA 121 unui oficer rus şi din care am putut desluşi că acel răposat aparţi- M-rea Clocociov (Olt Ctitori dela dreapta intrârei. nuse reginentului „Olonetzki polc“ şi fusese înmormântat la 1767. www.dacoromanica.ro 125 GENERAL P. V. NĂSTUREL Am aflat afară şi o piatră de om-,54 5 pe o,n ,43o cu inscripţiuneâ: „Acestă fântână găsindu-se părăsită de mulţi ani după cum se. „vede şi olanele acum s’a prefăcut prin osărdiia şi toată cheltuiala „sfinţii sale părintelui llarion şi protosinghel şi egumen spre pome- nirea fericiţilor ctitori. 1850 Septemvrie 2“. Ctitorii: La dreapta intrărei, Jupan Diicul Marele Spătar ţine cu mâna stângă biserica iar jupănesa Dumitra o ţine cu mâna dreaptă. M-rea Clcrociov (Olt Maria, Păuna, Margareta, Stanca. Intre ei şi supt biserică sunt jupăncasa Ancuţa şi ju pane sa Ilinca. ’ In dreapta lui jupăn Diicul este jupănesa Maria; la dreapta acesteia vine jupănesa Călită apoi se continuă pe peretele dela miază- zi jupan Papa şi jupăn Preda. Pană aci este ctitorul cu soţia şi copiii lui. La stânga intrărei. Jupanesa Păuna având în dreapta ei pe jupăneasa Maria iar in stânga pe jupănesa Mărgărita şi jupănesa www.dacoromanica.ro BISERICI, MĂNĂSTIRI ŞI SCHITUkl DIN OLTENIA 123 Stanca. Se continuă pe peretele despre Miază-noapte jupan Mitrai şi jupan Ioan apoi Matei Basarab şi Doamna Elena, dincolo de fe- M-rea Clocociov (Olt'. Ctitori, Preda, Papa, Caliţa, Maria. reastă. Jupăn Mitroi este tatăl lui jupăn Ion, iar acesta este tatal lui Diicul Spătarul ctitorul. www.dacoromanica.ro 124 GENERAL P. V. NĂSTUREL Matei Basarab afirmă că Diicul Spat îi este rudă despre mamă-sa. M-rea Clocociov (Olt) Jup. Mitroi şi jup. Ion- www.dacoromanica.ro BISERICI, MÂNÂSTIRI Şl SCHITURI DtNOLTRNtA 126 Schitul Deleni (judeţul Olt). Plecând din Slatina spre nord, pe şoseaua ce trece prin Curti- şoara, pe malul stâng al Oltului, se află schitul Deleni (scris pe harta austriacă „De-un-lemnu) zidit de Marele Paharnic Drăguşin într’o poziţiune aleasă prin panorama ce prezintă ochilor vizitatorului. In curtea (cetatea) schitului şi rezemate de zidul bisericei se află două pietre din care una de mormânt iar cealaltă este o pisanie: Piatra mormântală, fiind deteriorată inscripţiunea, nu s’a putut desluşi decât: „fAice supt ac(e)astă piatră zac oasele robului lui „Dumnezeu .... Mănăstirii jupan Drăguşin Vel Paharnic care s’au „pristăvit în zilele creştin . . . . Ia> Matei Basarabă Voivod vă Idto 7^8 (?)..'................................................................• Schitul Deleni i01t' Vede're Generală. Pisania: f H3bo s’au făcut mare vărsătoriu de sânge, că chie- mănd pre toţi bolaril la curte, au în- văţat de au închis porţile; şi porun- cind slujitorilor săi au tăiat pre toţi bolaril şi mari şi mici, 47 de bolarj, afară de alţii nesocotiţi,Răsipit-au toate cetăţile den ţară, lăsând numai Ho- tinul, apoi bolnăvindu-să au pohtit de l’au călugărit, şi după aciastă mai tre- zindu-să, s’au- lăudat cu rău celor ce I-au călugărit. (Va urmă) 7072: 1564 7072: i564 www.dacoromanica.ro LITERATURA ISTORICĂ A RĂSBOIULUI RUSO-ROMÂNO-TURC DIN 1877-78 Şl CÂTEVA ÎNSEMNĂRI CONTIMPORANE. I. Nimeni nu poate tăgădui Românilor, nici chiar duşmanii lor, avântul cu care ei se reped ca un sigur om spre săvârşirea unor fapte vitejeşti, fapte de adevărat eroism, cari stârnesc admiraţiunea tuturor. Pentru ei grozăviile răsboiului, ravagiele proiectilelor, te- merea de moarte sunt flori la ureche, care nu’i înspăimântă, nici. nu’i opresc pe Joc. Astfel au fost străbunii lor Ia Rovine, Silistra, Baia sau la Rachova; aşa au fost strămoşii lor la Călugăreni, Rusciuc, Şelimberg sau Gurăslău; aşa au fost moşii lor la Viena, Temişolara, Belgrad sau Bran ; aşa au fost părinţi lor la Calafat, Vidin, Griviţa, Rachova, Opanez şi Smârdan; tot aşa .fură şi ei mai deunăzi la Ferdinandovo, Orhania, Plevna, şi în Cadrilater: plini de inimă, plini de bărbăţie, plini de ardoare şi fără de frică. Din stejar, stejar răsare; din viteaz viteaz să naşte. Injură-ne Bulgarii cum vor pofti, defaimă-ne Ungurii cum le vor plăcea, zică ori cine ce or vrea, acest adevăr rămâne şi defăimările nu-1 vor nimici, nici întuneca, nici micşora. . Evenimentele răsboinice ce au isbucnit dincolo de fruntaria noastră meridională, icare pregătesc ştergerea Turciei dintre Statele Eu- ropene, şi cele politice ce au urmat după dânsele, au silit pe Gu- vernul român să facă încă odată apel la vitejia fiilor ţării noastre; şi bine au făcut că l’au silit, căci ele au contribuit ca să arate lumei ce poate Românul. Acele evenimente ce au precedat raidul militar făcut de 600.000 oşteni Români prin Bulgaria, cu o înflăcărare ce a pus în uimire lumea întreagă, a pus din nou pe tapet chestiunea răsboiului Ruso-,Român-\Turc din 1877—1878, şi a silit pe mulţi din cei ce au apucat acele timpuri ca să-şi reîmprospăteze me- moria, citind acele fapte săvârşite de fraţii lor, spre a smulge din mâinele Turcilor independenţa patriei lor, iar pe cei tineri, carţ n’au apucat acele vremuri i-au îndemnat să citească acele pasagi, Scrise cu sânge şi cu foc, spre a află cum şi priin ce minune străne'poţii unor eroi vestiţi au ştiut la rândul lor să devie eroi, după mai www.dacoromanica.ro 172 N. D. POPESCU bine de două secole de amorţire, să smulgă diri gura generalului francez Gaillard, care ’i a văzut, cum se aruncau în foc cu 'avânt, cu- vintele memorabile, produs al unei mari admiraţiuni: sărmani copii! bravi eroi! şi cum au ştiut să făurească coroana de oţel ce încoronează fruntea primului lor Rege, viteazul lor căpitan, din tunurile smulse din mânele duşmanilor cu preţul vieţei lor. Frumoase, înălţătoare şi într’acelaş timp teribile au fost peripe- ţiile acelei epopee a răsboiului independenţei României; mulţii fii ai patriei, floarea tinereţei române, au căzut pe câmpul de onoare, şi mulţi ingraţi şi-a creat România prin faptele incomparabil de măreţe, să- vârşite de oştenii săi şi au primit rele în loc de bine, nerecunoştinţă în loc de mulţumire, pismă în loc de laudă.! Vedem exemple nenumă- rate în jurul nostru: la nord, la sud, la răsărit, la apus; din toate păr- ţile mârîe în jurul nostru câni nesăţioşi, ameninţânduine să ne sfâşie, iar noi, cu conştiinţa împăcată că bine am făcut la toţi, mai acum câteva luni, când mârîelele se auziau mai accentuat din' toate părţile, ne îndeletniciam să ne ascuţim unghiile pentru a putea să primim pe duşmani cum trebue, atunci când se vor repezi să ne ia ce este al nostru. Tot într’acelaşi timp citiam cu nesaţiu paginele trecutului, spre a ştî ce trebue să facem în viitor. Mult s’a scris despre răsboiul dintre Ruşi şi Români cu Turcii, atât de către străini cât şi de Români, şi din citirea tuturor cărţilor ce s’au ocupat cu descrierea acestui răsboiu, vom află că, cu acea ocazie, Românii s’au bătut şi cu bravură şi cu pricepere. Dela început, de când au primit botezul de sânge, ei au: ştiut să culeagă laude şi mărturisiri de admiraţie din toate părţile. Deja la 28 August împă- ratul Alexandru trimesese la bateria dela Movilă, care luase parte la atacul dela 27 August, pe adjutantul ^ău„ colonelul Demfidoff La- pouchnin, însoţit de colonel Blaremberg adjutantul suveranului Ro- mâniei, ca să felicite pe ofiţeri şi trupa1 bateriei pentru bravura eroică cu care s’au luptat la o aşa mică distanţă'contra lunetei dinaintea re- dutelor No. 1 şi 2. şi să le remită 6 cruci Sf. Georg|e p'entru tru(păs şi să ia numele ofiţerilor, spre a fi decoraţi. Acestea le spune 'unul din istoricii Români. „Acest prim atac, (după două secole de inacţiune), a fost admira- bil ca avânt şi năvală; el a costat pe Români 6 ofiţeri şi 170 soldaţi morţi şi răniţi”, zice un tactician, autorul marei scrieri intitulată: La guerre d’Orient". Acest atac al infanteriei române,—botezul focului — a fost con- dus cu o mare energie; prin el dorobanţii, a căror valoare militară eră pusă la îndoială, dovediră că în privinţa vitejiei şi a valoarei mi- litare se puteau măsură cu orice trupe de linie din Statele cele (mai răsboinice. „Artileria şi-a mai câştigat şi aicea acea valoare ce’i a fost recunoscută mai dinainte”, zice Colonelul Austriac A. Springer in Der russich-turkische Krieg. Astfel au început, astfel au continuat şi astfel au sfârşit Ro- mânii lupta lor pentru neatârnare, pe care au câştigat-o, nu ca 'dar, ci cu preţul unei munci uriaşe, pentru care aU fost în continuu lău- daţi, chiar când s’au constatat oarecare greşeli de tactică, produs al neexperienţei în ale răsboiului, greşeli ce le-au acoperit prin vred1- www.dacoromanica.ro RĂSBOIU L RUSO-ROMÂNO-TUrC DIN iB'J'J-'jB 173 nicia lor. Prin urmare paginele care descriu asemenea fapte merită, să fie citite şi de bătrâni şi de tineri, căci din citirea lor voi* dobândi multe învăţăminte, multe exemple de imitat, multe greşeli de uitat şi mult îndemn spre avânturi nobile, eroice, demne de aflat. II. Dintre scrierile istoricilor străini ce s’au ocupat cu "descrierea acestui răsboiu sunt: La guerre d’Orient par un tacticien (12 vo- lume), Russes et Turcs atribuit generalului francez Gaillard, ataşat de guvernul său pe lângă împăratul Rusiei, Guerre sur le Danube par C. Farcy; Guerre russo-turque (1877—1878), par ’Marquis des Wardes; Guerre d’Orient (1876—1878), par F. Lecompte; Histoire de la guirre d’Orient par A. de Faure, Guerre d’Orient par capitain Weil; la Guerre (1877—1878) par V. Garchine, 1’Orient par Marcel Fresneaux, Cooperation de Varm.ee roumaine en Bulgarie par le Capitainc Fisch; A cheval de Varsovie â .Constantinople par un Ca- pitalii des Hassatds; de Paris ă Plevna par A. M. de Belina; A’tra- vers de Bulgarie par Dyc de Lonlety; Souvenirs d’un Officier d’or- donnance (1877—1878) par W. M. Wonlarlansky, Souvelirs et corres- pondance- par F de Scuyn- Wittgenstein- Berlebourg, Defense de, Plevna par Mouzafer-pacha; Ies Occasions perdus, par Izzet-F uad- pacha, şi încă altele, toate în limba franceză; Istoria regimentului 'de Wologda, tradus din ruseşte de general Averescu, Istoria Răsboiului ruso-turc de statul-major rus, Critica retrospectivă asupra răsboiului ruso-turc din 1877—1878 de Colonelul Curopatckin, mai târziu ge- neral, tradusă de Câpit. C. I. Creangă; Plevna, Lovcea şi Şoinov de acelaş, ne tradusă. Reamintiri despre Turcia de L. Laioşi, tradusă în româneşte; Memoriile generalului Zotov apărute în ruseşte, Memo- riile generalului Todleben asemeni. Scrisorile lui Todleben publicate în limba germană de X; Plevna et son defenseur Osman-Pacha tot de Todleben, etc. . In limba germană au apărut asemeni multe descrieri/ ale răsboiului, între care: Der russisch-tiirkische-Rrieg de Col. austr. A. Springer, Rritische Riickblicke auf den Russisch-T urkischen Rrieg 1877—1878 de ofiţerul german Krainen; Scrierea generalului von Lignitz publi- cată în Revista armatei NO|. 2 şi (din 1904 sub titlu: Cele trei răsboae: Caucazische Brigade im Balcan, Feldzuge de Thilo v. Trotha; Russi- sclier Feldzug (1877—1878) de V. Hornthal, Russisch-tiirkischen Rrieg de Crahmer, Der Ramf am Plevna de Thilo v. Trotha; Orien- talische Rrieg (1877—1878) de Rustov, etc. Au scris istoria acestui răsboiu şi încă alţi mulţi Ruşi, Englezi, Germani, Unguri, Italieni şi de toate neamurile, pe' care nu’i mai po- menesc aci spre a nu mai lungi lista; şi au scris-o şi un număr în toc- mai mic >de Româry,, a căror listă mă voiu sili a o idâ cât voju putea mai completă, ca una ce ne interesează mai mult. Iată acea iistă: Primul care a scris istoria răsboiului în limba română a fost scrii- torul popular N. Df Popescu, scriitorul acestei scurte dări de seamă, care a cules faptele răsboinice petrecute sub ochii săi, zi cu zi, le-a publicat în Calendarul pentru toţi Românii: prima parte până www.dacoromanica.ro 1?4 N. D. POfESCU la luarea Griviţei în cel pe 1878, şi a doua parte până la intrarea armatei române în Dobrogea, în cel pe 1879. Această scriere impre- sionantă, emoţionantă, înfiăcărătoare şi elogioasă pentru bravura oştenilor români, dar fără nici o pretenţiune de cunoştinţi militare, fiind menită numai pentru popor, a fost tipărită în anul 1881, în p doua ediţie în două volumaşe; în 1883 in a treia şi peste/zece ani în a patra, aceasta mult mai mărită prin reproducerea unora din ac- tele diplomatice ce au precedat, însoţit şi urmat răsboiul, precum şi evenimentele ce au decurs de pe urma răsboiului până la 1892, îm- preună cu serbarea jubileului de 25 ani dela marele eveniment; ea s’a tipărit în nouă volumaşe între 10 şi 15 coaie, în care sunt înserate multe acte diplomatice relative la luarea Basarabiei, chestiunea Dobro- gei şia ,Arab-Tabei, chestiunea'răscumpărării căilor ferate, a împămân- tenirei Evreilor, a relaţiunilor încordate dintre Rusia şi România; a proclamării regalităţii, a încoronării şi a altor evenimente politice 'pe- trecute dela 1877 şi până la 1892. Aceste acte au fost culese chiar din acte oficiale ce se pot publica, ca! unul ce a fost^şeful arhivelor Ministerului afacerilor străine într’acest restimp. A doua scriere răsboinică a fost cea periodică ce eşeâ de două ori pe lună, imitând scrierea franceză intitulată Russes et Turcs. Ea a fost unica descriere periodică răsboinică românească şi a purtat titlu de Istoria răsboiului ruso^româno-turc ca şi a lui N. D. Popescu; ea a fost redactată de pene îndestul de abile, ca ale d-lor ;D. Laurian, 1. Manliu şi D. Miron, dar editorul ei n'a avut curajul să Imeargă până la sfârşit, ci, după o apariţiune de circa 12 coaie, a încetat, nefiind suficient îmbrăţişată de publicul român, care pe atunci nu prea îmbră- ţişa scrierile beletristice periodice. A treia scriere, de astă dată militară şi scrisă] de un militar, de colonelul în rezervă d-1 Th. Văcărescu, care a făcut campania ca adjutant în marele stat major român, a apărut în anul 1883 sub- titlu de „Luptele Românilor” în două volume îndestul de mari, şi a fost însoţită de crochiuri şi planuri de răsboiu. A patra descriere a răsboiului, scrisă de un înnalt şi competinte martor ocular şi însoţită de o mulţime de amănunte, documente con- fidenţiale, scrisori intime şi impresiuni culese la faţa locului, fu me- moriile regelui Carol I, ce au apărut, mai întâiu în limba .germană sub titlul: „Aus dem Leben Kănigs Rarls”, apoi în limba franceză şi de curând şi în limba română; ea dă multe lămuriri asupra faptelor petrecute, asupra cauzelor unor încercări nereuşite, a unor fapte încoronate cu succes şi asupra purtării vitejeşti a oştenilor români. După această scriere ce merită a fi citită de orice Român, au apărut în diferite epoci următoarele scrieri m'ilitare cu privire la acest fapt răsboinic, care tind să stabilească adevărul; faptelor şi va- loarea tactică şi strategică 'urmărită de armata română cu ocazia acestui răsboiu, şi anume Răsboiul din 1877)—1878 de generalul St. Fălcoianu şeful statului major român în timpul, campaniei şi Ope- ration roumaipe pendant la guerre de Vinde pe ndancet, scrie în limba franceză redactată de un român, de locotenentul de artilerie P. St. Vasiliu, azi general P. St. Vasiliu Năsturel, în care ,‘d-sa descrie rolul jucat de arma geniului român într'acel răsboiu. Apoi urmară Râs- www.dacoromanica.ro RĂSBOIUL RUSO-ftOMÂNO-TURC DIN 1877-78 175 boţul ruso-turc din 1877—1878, tradusă din ruseşte de Locot.-Colonel Gărdescu, scriere militară asemeni de mare valoare în 2 volume ce e însoţită cu un atlas de planuri; mai1 apăru: Răsboiul din 1877 de colonelul G. Boteanu; mai apăru marea scriere militariţ a răsboiului din 1877,—1878 redactată de mai mulţi ofiţeri, în doă volume mari însoţite de mai multe harţe explicătoare operaţiunilor. A măi apărut ceva mai târziu, în 1902, Studiul critic asupra răsboiului ruso-romăno- turc din 1877.—1878 de Căpitanul Ioan Ştefănescu. Memoriile Colo- nelului Cotruţ şi Istoricul Batalionului II de vânători pomenite de general Scheletti; cum (şi Istoria armei geniului de Colonel Hârjeu, etc. A mai apărut la Gratz în Austria o carte ilustrată şi intitulată: Răsboiul oriental, tipărită chiar în 1878 de Dr. A. P. Alessi şi Maxim Pop, profesori ardeleni, care s’au servit în lucrarea d-lor mult de scriitori germani mai cu seamă de Austriaci: Cari Labojasky. (Ilustrirte Kriegs-Kronik, Russisch-Tiirkischen Feldzuges 1877), Lach- mann corespondentul ziarului Bund din Berna, etc., de scrierea cores- pondentului ziarelor Daily Telegraph, Daily News, Die Presse, Neuesl- Wîener Abendblatt, Ed. Ruffer în broşura „Plevno" I. Lukes ofiţer au- striac, W. Miiller (Der Russisch-Turkische Rrieg von 1877—1878), în care toţi cu toţii laudă plini de entusiasm neasemănata bravură, a oşte- nilor Români; în cele din urmă a apărut Descrierea răsboiului inde- pendenţei României de regretatul general Al. Candiano Popescu. Intre scrierile epizotice, anecdotice, descriptive şi inspiratoare de avânt, putem număra mai întâiu pe: Moţii şk Curcanii de Al. Odo- bescu, scrisă cu neîntrecutul său talent de prozator fărăf de pereche; Răsboiul ruso-româno-turc de Căpit. G. Damian; Răsboiul nostru din 1877 trei lecţii de un anonim; Resbelul din 1877 şi chestiunea orientului de B. Vermoni, publicat în revista Globul; Resbelul ruso- românn-turc fragment publicat în calendarul pentru toţi de Wartha; Răsboiul pentru independenţa României, amintiri şi episoade de Căpitan M. Dumitrescu; Răsboiul pentru neatârnarea şi Coroana de oţel deG. Coşbuc; Povestiride râsboiu, etc., de M. Sadoveanu ; Pentru neatârnare 1877—1878 de G. Silvan. Diferite povestiri şi anecdote culese de pe câmpul răsboiului neatârnării de St. Georgescu Sergent; pievna le jour de Ui râ^dition, de Cleon Rizo Rangabe, Consul general al Greciei în Bucureşti, etc. Ca scrieri ştiinţifice medicale au apărut numai trei broşuri: Răsboiul din 1877—187® şi Crucea roşie şi Reminiscenţele medicale ale răsboiului româno-turc 1877 ambele de medicul român, Dr. L. Fiala; în fine. Descrierea rolului jucat de Crucea 'roşie română %ii răz- boiul pentru independenţă de Dr. Sabin. Ca scrieri critice militare au apărut Osman Paşă judecat, de un ofiţer român, o pagină militară din istoria campaniei la' care a luat parte. Critica răsboiului ruso-turc făcută mai ales a cooperării Româ- nilor alături de Ruşi, scrisă cu multă animositate contra Românilor âe generalul rus Kuropatkin, care în răsboiul ruso-japonez de mai dăunăzi a comis greşeli tactice şi strategice însutit mai grave decât cele imputate Românilor; această scriere a fost tradusă în româ- neşte de Căpitan G. I. Creangă. www.dacoromanica.ro 176 N. D. POPESCU III. In cele din urmă a apărut scrierea foarte meritoasă a genera- lului de Divizie Sc. Scheletti, publicată mai întâiu în Revista Armatei în 24 numere, dela 1904 până la 1907, sub titlu „Adevărul istoric asupra Plevnei, 1877—1878, iar mai de curând în 1912, apărută în Iaşi, în ediţie separată, într'un volum în destul dej mare şi însoţit de mai multe crochiuri şi planuri de răsboiu intercalate în text. Despre această scriere, eşită de sub tipar numai cu o lună mai nainte celei mai din urmă descriere a răsboiului româno-turc din 1877 — 1878. Despre aceasta vom zice aci câteva cuvinte mai detaliate. Stilul de care s'a servit autorul nu e împodobit cu floricele poe- tice, fin ciselate de un mânuitor iscusit al condeiului, ci e acela al unui scriitor sincer, care spune adevărul francamente şi fără* ocoluri. D-sa povesteşte cele întâmplate pe câmpiile de răsboiu, la care au luat parte Românii, zi cu zi în mod cronologic, dela începutul campa- niei şi până la terminarea ei, fără a-şi împărţit povestirea în capitole, paragrafe sau episode; D-sa o poveşteşte ca un militar, ca iun strateg, ca un lom de (meserie, ca un artist. D-sa compară cele văzute ca martor ocular şi combatant efectiv, cu ceeace au spus alţi Români sau străini despre aceleaşi fapte de arme; D-sa restabileşte adevărul real, acolo unde găseşte o abatere voită sau produs al unor informaţii neîndestu- lătoare ; spulberă afirmaţiunile neexacte şi voit falsificate ale scrii- torilor ruşi; critică greşelile întâmplătoare săvârşite de comandanţii conjducătorii ai unor unităţi tactice, fără gelozie, fără urmă de invidie, şi atribue toate rezultatele neisbuite, nu lipsei de pricefpere, ci lipsei de experienţă răsboinică, căci altfel se petrec lucrurile în teorie, la catedră şi chiar la manevre cu focuri oarbe, şi altfel la răsboiu în faţa inimicului. Când vede sângele curgând şi camarazi căzând alături, omul cugetă altfel. Inimicul în acţiune reală îţi întinde curse ades ne- prevăzute, şi întâmplarea ori tactica contrarie crează o mulţime de împrejurări neaşteptate care ţi 'se pun în cale, une,-ori chiar prin concursul terenului. . Când e vorba de ofiţerii combatanţi, şi de soldaţi, şi de faptele lor în acţiune, atunci se schimbă scriitorul rece; el se înflăcărează, iar condeiul său de oţel se roşeşte, criticul implacabil devine apolo- gist învăpăiat, fură din cer focul cel sfânt ce vălvorează pe altarul eroilor şi făureşte din el o aureolă cu care înconjoară cu lumină ne- peritoare chipurile celor morţi pentru apărarea patriei. Citiţi Români bătrâni şi tineri, citiţi cu atenţiune şi chiar cu drag, istoria peripeţiilor răsboiului pentru neatârnarea României'; citiţi şi chiar recitiţi cu nepaţiu paginile acelei epopee care cu sân- gele părinţilor şi fraţilor noştri ne-au dat o patrie liberă şi indepen- dentă precum şi o mândră coroană de oţel, citiţi-le mai ales voi ce •aţi alergat cu atâta râvnă la chemarea patriei, atunci când tunul bubuia din toate părţile aprope de fruntarile noastre, pentru ca după ce le veţi citi să puteţi strigă cu deplină convingere, edificându-vă din frumoasele exemple ale trecutului: N’avem teamă nici de Bulgari, nici de Sârbi, nici de Greci, nici de toţi împreună ; .vie, că cu noi este Dum- www.dacoromanica.ro RĂSBOIUL RUSO-ROMÂNO-TURC DlN 1877-78 177 nezeu, cu noi fiind dreptatea şi nedorul de cucerire; vie că Românul nu piere. IV. Să le citească mai ales acei ce au fost în Bulgaria acum de curînd acei-ce au văzut Nicopole, Griviţa, Plevna, Rachova, Doini şi Gornii-Dubnic, Telişul, |Orhania, Vraţa, Lucoviţa, Ioduri amintitoare de crunte bătălii, la care au luat parte altă dată părinţii şi fraţii lor, şi le-au udat cu sângele lor. Să le citească acei Voluntari, acei (oşteni com- batanţi, acei rezervişti care mânuesc cu măestrie condeiul scriitorului de seamă; mai ales ei să se inspire din descrierea celor făcute de antecesorii lorăn 1877—1878, şi să se apuce să /descrie, cu talentul lor superior modestelor talente ale scriitorilor din trecut, tot ceiace au văzut, ceiace au simţit şi ceice ’i a înflăcăra în campania din anul 1913, care ne-a redat cadrilaterul românesc, mloşia lui Mircea cel Mare. (Ah: câte episoade frumoase nu vor avea să descrie acei scriitori fericiţi, înzestraţi şi bine inspiraţi de nişte acte de bărbăţie incom- parabilă, rod frescu al rasei româneşti, care s’au să/vârşit de fîi acestui neam mult încercat dar bine cuvântat de dărnicia naturei, începând din ziua publicării decretului de mobilizare, din noaptea chemării sub arme şi terminându-se în, ziua citirei decretului de repunerea ar- matei pe picior de pace. Au ce scrie, au ce lăudă, au ce admiră în faptele săvârşite 'mai de unăzi de fii ţărei noastre, carimergelau spre perspectiva morţii ca spre o petrecere de nuntă, şi uimind1 lumea prin cântul lor. Dela 20 Iunie şi până la 30 August (I9f3, câte fapte vrednice de comemorare, Vrednice de descris de pene mae- stre, Vrednice de perpetuat spre a fi cunoscute şi de generaţiele vii- toare ale neamului românesc săvârşite de aceşti fii ai neamului nostru, toţi tineri, toţi în floarea tinereţei, unii chiar copii, toţi râzând, toţi c(ântând, toţi /glumind, mergând spre moarte ca spre prasnic. Să per- petueze acele cuvinte sublime eşite din buzele înflăcărate ale rezer- vistului român, care plecând strigâ: D,ă Doamne dă’mi ajută să înfig steagul românesc ce am strâns în raniţă, pe vârful1 învelitoarei casei celei mai înnalte din Sofia. V. Dar cum au înafigurat pornirea spre câmpul de onoare, Dumne7 zeule sfinte, şi sub ce auspicii mişcătoare s’a produs chemarea sub arme? " Nu voiu uită câte zile îmi va dărui Dumnezeu, mie, bătrânul care am împlinit |l]a 9 August 1913 şeaptezeci ani, noaptea memorabilă dintre 22 şi 23 Iunie 1913, în noaptea Unei Sâmbete spre Duminecă, când s’a sunat alarma, chemarea sub armd, glasul tocsinului de răs- boiu! Eră noaptea târziu, o noapte senină şi liniştită. Eu împreună cu toţi ai casei adormisem, când de odată şi fără de veste furăm cu toţii deşteptaţi din somn de o detunătură puternică, care sgudui casa în- treagă şi gianîurile ferestrelor începu să zornăe. Ce să fie oare? Revista Istorică. 13 www.dacoromanica.ro 178 N. D. POPESCl) Bucureştii fusese înconjuraţi de oşti numeroase de inimici, ale căror tunuri de asediu, ale căror guri de foc vărsa spre noi potop' 'de oţel transformat în mii de schije ucigătoare? Nu! natura saluta cum; ştia ea, cu glasul detunător a o mulţume de tunete şi de fulgere, cu o lumina fosforecentă orbitoare, intrarea Românilor în acţiune răsboi- nică, a (acelor Români, cari porneau spre câmpul de cinste ca să ne aducă redobândirea bunurilor strămoşeşti. Curând după aceia o ploae torenţială, o ploae cu furtună dărîmătoare, începu să cadă ca un potop din zghiaburile cereşti şi să se reverse cu o repezi- ciune vijelioasă, peste case, peste biserici, peste monumente, peste văi, peste livezi, peste păduri, peste călătorii suprinşi, peste dru- meţii întâmplători, peste tot, şi să transforme toate stradele, toate drumurile, toate văile, toate viroagele în torente de ape turburi şi furioase care luau cu ele tot ce întâlneau în calea lor. — Semne rele! murmurau unii din cei mai tineri, închinându-se cu frică şi cutremur. — O! nu ; din potrivă semne bune, am răspuns eu ; toate păsurile cu noroc ce am făcut de când ţin eit minte: intrarea lui Vodă' Cuzaîn Bucureşti în 1859, a M. S. Domnului Carol în' 1866, a porriirei ar- matei române spre câmpul de rasboiu în 1877, tot cu vânt şi furtună au fost însoţite şi, slavă Domnului, toate noroc şi bine ne-au adus. — Să dea Dumnezeu, strigară în cor toţi cei înspăimântaţi, şi Dumnezeu i-a auzit, rezultatele au întrecut toate aşteptările. In momentul deslanţuirei acestei furtuni furioase, a acestei lupte între elemente, a acestui răsboiu titanic între apă, foc şi curente de aer vrăjmaşe, iată că clopotele tuturor bisericilor din Bucureşti, qa şi cele de prin toate oraşele, satele, monastirile şi schiturile din întreaga Românie începură să sune ca în zi 'de mare sărbătoare, clopete la miezul nopţii! chiar în minutul când orlogele sunau, ora 12, lucru ne mai pomenit! şi imediat după aceia, ferestrele tuturor caselor începură să se lumineze: toţi cei ce (făceau parte dini contingentele mi- litare se deşteptară, începură să se îmbrace, să se echipeze şi să fie gata de pornire; ofiţerii tineri ce întârziase şi încă nu venise acasă se duse, fiecare dea dreptu.1 la cazarma sa ca să primească ordine de urmare. Momente solemne, momente ce nu se poate uită, momente ce mai mult ca volume întregi de fraze iscusit meşteşugite descriu pe Român astfel cum e el lăsat dela Dumnezeu. Abia clopotele încetară şi iată că încetară şi tunetele, şi fulgerile, şi furtuna, şi ploaia! Cerul se însenină, luna reapăru pe firmanentul senin, apele se retraseră de pe strade, şi copii României, sutele de mii' de oşteni, începură să se strecoare şi ei din case pe strade, îmbrăcaţi cu hai- nele lor orăşeneşti sau ţărăneşti, spre a se duce unii spre cazarmă!, alţii spre gară, cu pas iute, cu pas grăbit, dar potolit, ca să nu rămâe înnapoia camaradului său, şi să dea de ruşine, şi să serve drept pildă rea concetăţinilor lor. www.dacoromanica.ro RÂSB0IUL RUS0-ROMA.NO-TCRC DM 1877-78 17$ VI. Cu asemenea avânt, cu asemenea dorinţă d’a-şi face datoria1 către ţară s’au’,adunat în cinci zile peste 500.000 de oşteni, şi peste alte cinci zile au fost uniformaţi, echipaţi, într’armaţi, ajunşi la hotare, în cadrilater, trecuţi peste Dunăre, intraţi în Bulgaria, ajunşi la Plevna, la Vraţa, la Orhania în preajma Sofiei. Asemenea iuţeală, în- soţită de o regulă exemplară şi „fără a se încurca ,unii pe alţii, atâta mulţime de oameni, mergând în ordinea cea maî deplină nici nu s’a mai pomenit niciodată şi nicăeri. Acest exemplu unic a uimit, a înmărmurit, a smuls strigăte de surpriză şi de admiraţiune şi a zăpăcit pe Bulgari şi i-a silit să depue armele, să trimită plenipotenţiari la Bucureşti şi să închee pacea ce ne-a redat bunul nostru strămoşesc de peste Dunăre. Nu e .vorba, în decursul acestor zile multe s’au întâmplat şi bune şi rele, produse ale surprizei Îşi ale grabei, Imulţi au cam' răbdat de foame, (şi multe neajunsuri s’au îrîdurat, dar la răsboiu, ca la răsboiu, vitejii ro- mânaşi au primit şi bunele şi relele cântând şi au mers spre pericol ca spre petrecere. •• Critica este lesne de rostit, dar acţiunea este mai greu de făptuit, în toate codiţiunile: bună, ne imputabilă, fără cusur. Oricât te-ai pregăti de mult şi de bine mai nainte d’a intra în acea acţiune, tocmai după ce ai intrat şi ai dat cu capul de pragul de sus, vezi pe cel de jos şi constaţi că încă îţi mai lipseşte ceva, un nimica toată [ce n’ai putut prevedea, dar care are rostul jşi tre- buinţa sa, şi din cauza acestei lipse suferi consecinţe foarte se- rioase, spre pildă lupta cu holera în locul luptei cu duşmanul; o luptă care face mai multe victime decât toate obuzele, şrapnelele, granatele şi gloanţele armelor perfecţionate. Bravii fii ai României şi cu acest crunt duşman s’au luptat, unii au căzut victimele ei, vie-.' time ale datoriei către patrie, cei mai mulţi au biruit-o şi s’au întors la casele lor cu frunţile înscinse cu nimbul eroilor. Tineri scriitori, descriţi aceste momente solemne, aceste abne- gaţiuni istoblime, iaceste avânturi eroice, cu talentul vostru, cu entuzias- mul vostru comunicativ, cu inima voastră cea caldă, ca şi fii eroilor din .1913 să facă ceiace au făcut părinţii lor şi chiar să’i întreacă, căci viitorul ce’i aşteaptă’ nu prea e prevestitor de zile senine; se zăreşte chiar de acum în marginea orizontului nu tocmai îndepărtat de noi nişte nori cam negri şi prevestitori de furtună. N. D. POPESCU. www.dacoromanica.ro CATEDRALA DIN TULCEA1) Printre monumentele mai de seamă ale oraşului Tulcea se socoteşte şi catedrala. Această biserică cu hramul Sf. Ierarch Nicolae este clădită în centrul oraşului şi ocupă o poziţiune frumoasă. Stilul arhitec- tonic— asemănător cu cel al bisericilor din ţară din jumătatea a doua a veacului trecut — o deosebeşte mult de celelalte bi- serici vechi din -Dobrogea, ridicate de pioşii creştini pe vremea stăpânirii turceşti. Clădirea este înaltă şi împodobită pe dinafară, cu 3 rânduri de cornişe ce o încing în partea de sus ca nişte brâe, despărţite între ele prin felurite ornamente în zidărie. Deasupra clădirii se înalţă 3 turnuri mari în lemn, acoperite cu tablă văp- sită, cele 2 din faţă, deasupra intrării în biserică, îi slujesc de clopotniţe. Dreptul de a ridică o biserică cu turnuri, oprit până atunci pe tot cuprinsul împărăţiei turceşti, a fost îngăduită Românilor din Tulcea printr’un firman împărătesc, obţinut de Resim-Paşa, guvernatorul Dobrogei, după stăruinţele puse pe lângă acest demnitar de Episcopul Dionisie, consulul francez, filoromânul Langld, şi fruntaşii români din Tulcea. Faţada bisericii este împodobită la mijloc cu chipul Sf. Ie- rarch Nicolae, iar pe laturi icoanele Sf. Sava Campoducele şi Ni- chita Romanul. Dedesubtul acestora se află intrarea în pridvor, alcătuită din 3 arcade, prinse într’o galerie de giamuri, în stejar masiv şi împodobită cu felurite figuri geometrice. Alături de in- trare este o platformă întinsă în mozaic şi mărginită de mai multe rânduri de trepte în piatră cioplită. Pe frontispiciul triunghiular al faţadei, în spaţiul dintre cele 2 cupole, se găseşte inscripţia săpată în piatră, în cuprinsul ur- mător: ') Scrierea de faţă este o completare a lucrării mele publicată in aColnicul Hora» No. 1 din 1903. Br. C. www.dacoromanica.ro CATEDRALA DIN TULCEA lgl Isus Hristos — Biruitor. Stăruitorii locaşului Sf. Ierarch Nicolai. Vasile Nedelcu Gâscă. Preotul Dimitre S. Luca. Manolache Sandu. Ghiorge P. Livaditi I. Maister. Tulcea 5 Iunie 1865. Un parmalâc în lemn împrejmueşte biserica coprinzând-o într’un mic parc de arbori, străbătut de mai multe alee prunduite. Astfel biserica privită în întregul său înfăţoşază o privelişte plăcută. Interiorul bisericii atrage atenţiunea vizitatorului prin forma sa elegantă. Plafondul alcătuit din numeroase sinuri, unele ovale iar altele circulare, formate din multe arcade, care plac veder'ei prin varietatea formelor, este susţinut de 4 coloane mari. Pardoseala templului este lucrată în mozaic, ferestrele în stejar cu geamurile în mozaic, confecţionate de o renumită casă din Bucureşti. Plafondul, sinurile şi pereţii sunt zugrăvite cu chipurile sfin- ţilor, în stil bizantin, şi executate cu mult gust. Ca lucrări de artă sunt de însemnat mobilierul şi catape- teasma bisericii. Mobilierul în stejar sculptat se alcătueşte din tronul regal, tronul episcopal, din străni aşezate pe lângă pereţii de pe ambele laturi ale bisericii, din străni mobile pentru cântăreţi şi din amvon prins pe una din coloanele bisericii, la care urci pe o scară în spirală, dusă pe lângă coloană. Tâmpla este bogat lucrată în stejar şi înpodobită cu icoane pe deplin reuşite ca pictură. Această tâmplă este făcuta în stilul celei dela Curtea de Argeş, cu oarecari modificări. Aspectul general al tâmplei este admirabil. Mobilierul şi tâmpla sunt întocmite după planul architectului Ministerului de Culte, d-1 Băicoianu, care a pus tot interesul ca lucrarea să fie pe cât se poate mai desăvârşită, armonizând cu măreţia acestui sfânt locaş. Odată cu lucrarea mobilierului, interiorul bisericii a fost vopsit în ulei, pictându-se pe o parte a plafondului cei 4 evan- ghelişti şi sinurile bisericii pe lângă altar cu câteva icoane. Toate lucrările de restaurare au fost executate pe seama Ministerului Cultelor după stăruinţele puse de P. S. Partenie, episcop al Dunării de jos, de I. Neniţescu prefectul judeţului, precum şi de parohul bisericii ieconom N. Ghiorghiu şi epitropii de atunci ai catedralei. Cheltuelile de restaurare a bisericii se ridică la suma de peste www.dacoromanica.ro 182 BRUTUS COTOVU 60.000 lei, bani respunşi treptat de Minister.,, până la definitiva completare a lucrărilor. Zugrăvirea de-a întregul a bisericii s’a făcut mai târziu, în anul 1905, după târnosire, de către cunoscutul pictor Marin eseu, care a îndeplinit cu vrednicie sarcina ce şi-a luat, împodobind-o cu decoraţiuni bogate pictură aleasă şi armonizând pictura de pe icoanele dela tâmplă cu întregul picturei din biserică. Tot atunci s’a pictat şi peretele dela intrare cu chipurile M. S. Regelui Carol, M. S. Regina Elisabeta, P. S. Melchisidec primul Episcop al Dunării de jos şi P. S. Pimen chiriarchul eparhiei. Lucrarea a fost executată cu multă iscusinţă. Pictarea bisericii s’a făcut sub îngrijirea unui comitet de ce- tăţeni şi a costat suma de 16.000 lei, din care 8.000 s’a răspuns de Minister, iar restul de judeţ, comună şi enoriaşi. Dela sfinţirea bisericii şi până astăzi, avutul bisericii s’a mărit cu diferite odoare, sfeşnice mari de alamă, candelabre de artă şi preţ, bibliotecă, veştminte scumpe pentru preoţi, covoare ş. a., prin neobosita stăruinţă a parohului ieconom N. Ghiorghiu, căruia se cuvine toată lauda pentru interesul ce depune la înfrumuse- ţarea acestui sf. locaş. Peripeţiile prin cari a trecut acest sfânt locaş, fiind intere- sante, îmi permit a le descrie aci, făcând un scurt istoric după datele culese de mine dela persoanele cari au luat parte la eve- nimeptele petrecute dela începerea clădirei bisericii şi până la terminarea ei. Clădirea s’a început în anul 1862 şi s’a terminat din roş în 1865 cu bani adunaţi dela pioşii creştini, de către o mână de români doritori 'de a împodobi oraşul cu un locaş măreţ, unde să înalţe în voe rugile către Dumnezeu în graiul părintesc. In fruntea românilor stăruitori pentru strângerea fondurilor şi înăl- ţarea bisericii putem aminti pe Costache Bombă, Petru Hagi Ion, Mihalache Petrescu, V. Nedelcu Gâscă, fraţii Sotireşti, Gheorghe Uzumtoma, Dragnea Mungiu şi alţii. Astfel se învederează că sentimentul religios şi dragostea pentru limba moştenită dela strămoşi, a fost tare nu numai la românii din ţară, ci şi la fraţii lor de peste Dunăre, stabiliţi pe vremuri prin Dobrogea din moşi-strămoşi, şi legaţi de aceste lo- curi, fiind apoi nevoiţi să trăiască printre popoare străine de limbă, aşezate aci mai târziu, şi să trăiască sub stăpânirea neamurilor de altă lege. In anul 1867 M. Sa Regele Carol, pe atunci Domnitor, trecând la Constantinopole pentru învestitură, s’a oprit ca să vi- ziteze oraşul fiind invitat de Muteşeriful (guvernatorul) Resim Paşa. www.dacoromanica.ro CATEDRALA DIN TULCEA 183 M. Sa a fost primit aci în chip strălucit, dându-i-se onoru- rile cuvenite unui Suveran. Locuitorii români au fost vestiţi din timp despre această vizită de către Resim-Paşa. D-nii C. Bombă, A. Stoianovici şi M. Petrescu se prezentară M. Sale, în fruntea notabililor români, rugându-1 să viziteze biserica română. M. Sa primi bucuros această invitaţiune şi însoţit de Resim Paşa şi suita Sa vizită biserica, se interesă de aproape de mersul lucrărilor şi aduse mulţumiri notabililor români, pentru că au iz- butit să înalţe un aşâ de frumos locaş, oferindu-le şi 100 galbeni pentru continuarea lucrărilor, un potir frumos de argint, precum şi alte vase de preţ, care sunt în păstrarea bisericii şi astăzi, aşâ că Maj. Sa este trecut în registrul bisericii ca ctitor fondator al ei. Dragostea cea mare pe care o arătă Resim-Paşa pentru creştini, stăruinţele puse pentru obţinerea firmanului prin care se îngădue Românilor. în mod excepţional, dreptul de a construi biserică cu turnuri se atribue faptului că acest paşă a fost născut din mamă creştină. Copilăria a petrecut-o în Atena. La etatea de 15 ani se duse la Constantinopol, şi mai târziu a fost trimis de tatăl său, un paşă cu multă trecere, în studii la Paris, unde îşi completă învăţătura. Reîntors în patrie, nu după mult timp fu trimes ca guvernator al Dobrogei. Aci câştigă în curând sim- patia populaţiunei prin purtarea sa blândă, educaţiunea aleasă şi prin sprijinul ce l-a dat populaţiunei creştine. In anul 1868 biserica, fiind terminată şi tencuită pe dină- untru a fost deschisă, dar în curând ivindu-se neînţelegeri între ctitori ea fu închisă. In anul 1872, după înfiinţarea exarchatului bulgar, începură rivalităţile dintre Mitropolitul bulgar Grigore din Rusciuc, care vi- zita foarte des Tulcea, şi Episcopul grec Dionisie din Tulcea. Cauza acestor neînţelegeri a fost tendinţa Mitropolitului bulgar ca să-şi întindă supremaţia asupra bisericilor române din Dobrogea. Mitropolitul Grigore izbutise chiar să atragă pentru moment în partea sa mai multe biserici române, însă cea mai mare parte dincre ele refuzară să se supună autorităţii sale spiritaale, înainte de a se pronunţă ctitorii bisericii din Tulcea, dorind ca începutul să se facă de catedrală. Această hotărâre a celor mai multe biserici române din Do- brogea sili pe Mitropolitul Grigore Să pună toată stăruinţa pe lângă ctitorii bisericii Sf. Nicolae ca să se desfacă de Episcopul grec şi să-l recunoască pe S. Sa de şef spiritual. Pentru realizarea ambiţiunii Mitropolitului Grigore interveniră www.dacoromanica.ro 184 BRUTUS COTOVU persoanele cele mai influente din colonia bulgară cu stăruinţi mari pe lângă ctitorii bisericii române din Tulcea. Aceste stăruinţe avură în parte efectul dorit. Neînţelegerile începură între ctitori. O parte dintre ei şi anume aceia cari iz- butiseră să deschidă o şcoală românească în curtea bisericii şi aduseseră din ţară ca învăţător pe d-1 C. Andrian, recunoscură ca cap al bisericii pe Mitropolitul Grigore, cu atât mai mult, că Epis- copul Dionisie nu le dăduse voe să deschidă şcoală românească. In fruntea ctitorilor, cari refuzaseră să se supună Mitropolitului Grigore se aflau C. Bombă, A. Stoianovici, M. Petrescu şi V. Ne- delcu Gâscă. După cererea partizanilor săi, Mitropolitul Grigore, obţinu dela autorităţile turceşti închiderea bisericii, până la deslegarea neînţelegerilor dintre ctitori. In acest timp unul dintre ctitori, V. Nedelcu Gâscă, a fost întemniţat sub cuvânt că nu voeşte să deâ seamă de socotelile bisericii. Ceilalţi ctitori însă scăpară nesupăraţi, de oarece nu erau supuşi otomani. Nesupunerea ctitorilor cu toate ameninţările autorităţilor tur- ceşti a avut urmări bune, căci bisericile române din Dobrogea nu recunoscură autoritatea spirituală a Mitropolitului Grigore, şi urmară să recunoască şi mai departe jurisdicţiunea spirituală a Episcopului grec, Dionisie. închiderea bisericii catedrale a durat 5 ani, până la intrarea armatelor ruseşti în Dobrogea; iar serviciul bisericesc urmă a se face, în tot timpul acesta, în mica şi vechea bisericuţă de lemn, din curtea catedralei, pe locul unde astăzi se află construit de comună un mic monument comemorativ de marmoră, indicând Sf. pristol din altarul acelei bisericuţe. Această mică bisericuţă de lemn a fost făcută de locuitorii din Beştepe şi Prislova, primii locuitori români stabiliţi în Tulcea, din cauza jafurilor la care erau expuşi din partea bandelor de başibuzduci. După moartea Episcopului Dionisie, Patriarchia de Constanti- nopol rândui pentru scaunul vacant de episcop pe Mitropolitul Nichifor, carele după anexarea Dobrogei rămase în Tulcea. Gu- vernul român, luând în seamă bunele servicii făcute românilor de acest prelat, i-a servit până la moarte o pensie viageră de 300 lei pe lună. După retragerea autorităţilor turceşti, pe timpul ocupaţiunei provizorii ruseşti, Mitropolitul Nichifor crezu că a sosit timpul priincios pentru deschiderea catedralei Sf. Nicolae. www.dacoromanica.ro CATEDRALA DIN TULCEA 385 In ajunul zilei de 8 Noembrie 1877, I. P. S. S. vizită pe ctitorii bisericii şi le mărturisi intenţiunea sa de a rupe sigiliile puse pe uşile bisericii şi de a oficiâ sf. liturghie in biserica cea nouă; prin aceasta se făceâ un mare sacrificiu, de oarece îşi asumă răspunderea faţă de autorităţi. Această intenţie atât de îndrăsneaţă şi pornită din propria sa iniţiativă, plăcii tuturor, şi chiar in acea seară a fost adusă la cunoştinţa enoriaşilor celor mai de încredere, fără să se fi putut află ceva de partida adversă sau de autorităţi. A doua zi, se începu serviciul divin în bisericuţa cea mică în faţa unei mari mulţimi de popor, la un moment dat I. P. S. Mitropolit apăru in faţa uşelor împărăteşti învesmântat cu toate insigniile archiereşti, binecuvânta poporul şi porunci preoţilor să ridice antemisul, iar poporului să transporte icoanele şi steagurile bisericeşti. Intr’o clipă poruncile se îndepliniră. Mitropolitul înconjurat de cler merse în fruntea credincio- şilor, rupse sigiliile turceşti, deschise uşile şi intră în biserica cea nouă, unde continuă serviciul liturgiei, fără să fi fost sfinţită după regulile Bisericii ortodoxe. In timpul acesta o parte dintre credincioşi, pregătiţi din timp, dărâmară la pământ bisericuţa de lemn, acum părăsită. Guvernatorul rus Beloţercovici, fiind înştiinţat de cele petre- cute, veni in grabă, însoţit de mai mulţi agenţi ai poliţiei ruse. El ceru epitropilor să-şi dea seamă de vina ce şi-au luat, dând voe să se rupă sigiliile, şi de deschiderea bisericii. Primind însă răspunsul că vina este a Mitropolitului, care a făcut cu dela sine putere şi pe a sa răspundere acest act, rămase nemulţumit. Atunci guvernatorul somă, în faţa altarului şi în auzul po- porului, pe Mitropolit să-şi deâ seamă de îndrăsneaţa sa faptă, rupând sigiliile şi deschizând biserica fără ştirea şi voia sa. La aceste cuvinte, Mitropolitul răspunse cu multă energie că fiind autoritate superioară eclesiastică, dispune în Biserică cum crede de cuviinţă, şi câ acest drept şi putere o are dela Sf. Apostoli, apoi îl somă să se retragă din faţa sa. Această atitudine energică şi neaşteptată sili pe guvernator să se retragă la o parte, îngăduind continuarea sf. liturghii, iar după terminarea serviciului, Mitropolitul fii rugat să se prezinte în cancelaria guvernatorului. Aci la imputarea guvernatorului că afacerea bisericii s’ar fi putut deslegâ pe cale pacinică, cu consimţimântul său, fără să fi www.dacoromanica.ro 186 3RUTUS COTOVU fost nevoe ca P. S. Sa să recurgă la măsuri violente, Mitropo- litul obiectă că el, fiind recunoscut de Sinodal din Petersburg, a crezut că nu mai e nemerit să fie aplicate sigilii de un givern necreştin pe o biserică, asupra căreia se întinde autoritatea sa spirituală, şi că desbinările între români şi ceilalţi nu mai pot aveă loc, fiind un guvern creştin. Astfel prin curagiul şi energia Mitropolitului Nichifor, precum şi a românilor cari l’au ajutat, biserica Sf. Nicolae â fost deschisă, şi serviciul continuat fără întrerupere. După anexarea Dobrogei, M, Cogălniceanu, pe atunci ministru de Interne, inspectând oraşul Tulcea şi fiind rugat de epitropii bisericii ca să vină în ajutorul acestui sfânt locaş pentru tencuirea pereţilor, acoperirea cu tablă de fer ş. a., a dispus să se deâ suma de 10.000 lei pentru terminarea lucrărilor. Banii au fost primiţi de epitropul M. Petrescu, şi au fost utilizaţi în scopul amintit. In anul 1880 Maj. Sa Regele, vizitând oraşul Tulcea, a dispus să se aducă iconostasul tabărei din Furceni, care a fost instalat în catedrală, înlocuindu-se astfel vechile icoane, aduse de românii din Beştepe şi Prislova cu prilejul mutării lor în târgul Tulcea şi cari au fost aşezate în bisericuţa de lemn, din curtea catedralei şi despre care s’a vorbit mai înainte. După stăruinţele P. S. Episcop Partenie, guvernul a hotărât restaurarea templului. Lucrările de restaurare au început în anul 1897 şi au durat până la 1900, în care timp serviciul religios a fost întrerupt, iar clerul bisericii a fost orânduit să facă serviciul religios pe rând la toate bisericile din oraş şi în deosebi în biserica bulgară Sf. Gheorghe. Pe tot timpul închiderii bisericii, enoraşii săi fură nevoiţi să se închine la celelalte biserici din oraş. Restaurarea fiind aproape terminată, P. S. Partenie, în marea sa dorinţă de a vedea pe enoriaşii români iarăşi strânşi în locaşul lor Dumnezeesc, a hotărât sfinţirea catedralei. • Sfinţirea s’a făcut cu mare pompă, în ziua de 29 Mai 1900, de către P. S. Episcop Partenie, înconjurat de cler, în prezenţa unui mare număr de credincioşi veniţi din toate părţile precum şi a autorităţilor civile şi militare, invitate la această serbare so- lemnă. Astfel pentru prima dată biserica Sf. Nicolai a fost sfinţită la 1900. In amintirea acestui eveniment, s’a pus o placă de mar- moră, care se vede aşezată în peretele pridvorului, la intrare în biserică şi pe care s’a săpat în litere de aur istoricul pe scurt al bisericii în cuprinsul următor : www.dacoromanica.ro CATEDRALA DIN TULCEA 187 «In numele Tatălui şi al Fi ului, şi al Sfântului Duh, Amin. Acest sfânt locaş cu patronul Sf. Ierarch Nicolae din oraşul Tulcea, s’a clădit în anul 1865 în timpul stăpânirei turceşti, ală- turea de vechea bisericuţă, al cărui monument se află încă în fiinţă în partea despre Nord, de către creştinii micei colonii ro- mâne; iar în ziua de 8 Noemvrie 1877, începându-se serviciul utreniei în bisericuţa veche, Prea Sfinţitul Mitropolitul Nichifor, arhiereul după vreme, a ridicat Sf. Antemis şi l-a adus in bise- rica aceasta nouă, unde a săvârşit sf. liturghie, fără ca biserica să fi fost terminată sau sfinţită după regulile sfintei noastre bi- serici ortodoxe. Acum, sub domnia glorioasă a M. S. Regelui Carol I, în al 34-lea an al Domniei şi Dinastiei Sale şi sub păstoria Arhierească a P. S. S. D. D. Dr. Parthenie S. Clinceni, episcop respectiv al eparhiei Dunărei de jos, s’a început reparaţia radicală in 1897 de către guvernul român, prezidat de d-1 D. A. Sturza şi con- tinuat de cel prezidat de d-1 Gh. Gr. Cantacuzino, Prefect al ju- deţului fiind d-1 Ioan Neniţescu, protoiereul judeţului Iconomul N. Gheorghiu, Preşedintele tribunalului d-1 Ion Doxescu, epitropi d-nii Ion Donea, Brutus Cotovu, Mihail Petrescu, şi s’a sfinţit acest sfânt locaş în 29 Mai, anul mântuirei 1900». In fruntea inscripţiunei se află marca ţării şi marca eparhiei. Astăzi catedrala Sf. Nicolae se găseşte spre bucuria tuturor şi lauda Domnului, în starea pe care am descris-o. Această biserică care a trecut prin atâtea greutăţi, ridicată cu multe sacrificii, merită să atragă atenţiunea guvernului şi să i se deâ tot sprijinul trebuincios pentru înflorirea sa. Brutus Cotovu Instituto.i-Director Tulcea www.dacoromanica.ro SOCIETATEA ISTORICĂ ROMÂNĂ. PROCES-VERBAL. No. 62. CONFERINŢELE PUBLICE DIN 1913. Ca şi In anii trecuţi, Societatea Istorică Română şi-a continuat seria conferin- ţelor şi comunicărilor sale publice In saloanele Eforiei Kretzulescu, Calea Victoriei 57. S’au ţinut două şedinţe, din cari cea din urmă a fost solemnă, pentru ser- bătorirea d-lui Mario Roques, Profesor la Universitatea din Paris şi membru de onoare al Societăţii. ' Şedinţa I. Alegeri de Membrii ttouis primirea ca membri de drept a preoţilor şi învăţătorilor din localităţile istorice. — Conferinţa d-lui General P. V". Năsturel; ‘ comunicările k-lor St. Nicolaescu şi ‘Al. T. Dumitrescu. D. EM. KRETZULESCU, Preşedintele Societăţii, deschizând şedinţa, a adus un omagiu memoriei regretatului Gh. Gr. Cantacuzino, care ca membru In această societate reprezentâ o tradiţie, adică o veche preocupare a boierilor Cantacuzi- neşti pentru progresul studiilor istorice la noi, şi a propus proclamarea ca mem- bru a d-lui Mihail Gh. Cantacuzino, Ministru de Justiţie (Admis cu aplauze). A citit apoi lista noilor membrii propuşi, cari au fost primiţi prin aclamare şi anume: d-nii Al. Vaida-Voevod, Deputat român In Camera Ungară, Matei A. Balş, Consilier la Curtea de Apel, Bucureşti, Al. D. Florescu mare proprietar, Bucu- reşti, Andreiu Popovici mare proprietar, Bucureşti, Dr. Popovici, Bucureşti, In- giner Bunescu, Bucureşti, Colonel Ionescu, Dorohoiu, Fotin Enescu, Directorul Casei centrale a Băncilor populare, Const. Cercel, inspector la Băncile populare, Pericle Papahagi, profesor, inspector şcolar, Diaconul Postelnicescu, conferenţiar la Cercurile culturale, Al. Vasilescu, funcţionar la Arhivele Statului, P. Ionescu, dirigintele şcoalei din Reşca (Romula) şi G. Rădulescu, dirigintele şcoalei din Celeiu (Sucidava), Jud. Romanaţi. D. prof. I. TANOVICEANU, Vicepreşedintele Societăţii, constată cu bucurie că porţile societăţii sunt largi, când se primesc ca membrii învăţători din localităţi istorice, şi ei nu pot fi decât bine-veniţi şi de acum Înainte. (Aplauze). D. GENERAL DE DIVIZIE P. V. NĂSTUREL a dezbătut una din cele mai interesante probleme ale heraldicei române şi anume prezenţa pomului (In lim- bajul heraldic «nova plantatio)'1, aşezat Intre un om şi o femee, în peceţiile dom- neşti ale voevozilor din Ţara Românească (Valahia). Analizând vechile opinii emise de răposaţii Haşdeu, Urechia, Tocilescu şi d. D. A. Sturdza, d. General Năsturel se pronunţă dela Început contra interpretării ce se dă, cum că bărbatul şi femeia din peceţiile voevozilor noştri ar fi sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Apoi face următoarea constatare: dela înfiinţarea principatului Ţării Româ- neşti până la căderea Constantinopolei (1453) nu există nici o pecetie domnească română cu nova plantatio, cu un pom Intre cele două capete. Aşâ, înpecetiea lui www.dacoromanica.ro PROCESE-V,ERBALE 189 Alexandru-Aldea, fiul lui Mircea, din 1431, nu se văd decât cele două capete, cari, după d. General Năsturel, reprezintă pe Domn şi pe Doamnă, despărţite prin- tr’o linie cu înflorituri. Numai după căderea Imperiului Bizantin, apare în peceţiile noastre nova plan- tatio, adică pomul, a cărui prezenţă d. General Năsturel o explică astfel: Pomul face parte din marca împăraţilor din Bizanţ, tălmăcind însăş zidirea Constantinopolei de Constantin cel Mare, ca o nouă plantaţie, ca o a doua Romă; el se găseşte în marca Cantacuzinilor şi a trecut la voevozii români, fiind consideraţi în primul rând de către Patriarh ca diadohi sau moştenitori ai Îm- păraţilor din răsărit. Lucrurile nu se opresc aci. Bizantinii, ridicând o nouă stăpânire la Istip, mo- difică vechia pecetie adăogând doui mici lei. Ei bine şi această pecetie, astfel modificată, se introduce la noi. . D. General P. V. Năsturel şi-a susţinut explicările prin numeroase documente, prezentate în original, şi prin scrieri heraldice de mâna întâia. Conferinţa a fost urmărită cu foarte multă atenţiune. După o pauză de câteva minute, s’au mai făcut următoarele două comunicări: D. ST. NICOLAESCU, Prof. la Şcoala superioară de ftăzboiu, a adus la cunoş- tinţă existenţa unui vechiu acoperământ lucrat de Doamna lui Bogdan-Vodă şi dăruit, la 10 Martie 1511, M-rei Rila din Bulgaria, pentru moaştele sfântului Ioan Rilschi. D. Nicolaescu, care a făcut o călătorie de studii înPeninsula Balcanică, pre- zintă numeroase fotografii şi făgădueşte că va comunică şi alte preţioase măr- turii cu privire la trecutul nostru. D. AL. T. DUM1TRESCU, In continuarea cercetărilor despre iLer împărate, dă o relaţiune despre arcul de triumf al împăratului Galerius din Salonic, ară- tând. că pe el se reprezintă expediţia acestui împărat în Orient, In fruntea oştilor recrutate dela Dunăre, în anul 297. ' Dovedeşte faptul că împăratul Galerius, care era Dac de origine, născut şi în- mormântat în Romula noastră, (azi Reşca judeţul Romănaţ), a recucerit la 296 după Christos o parte a Daciei părăsită de Aurelian, şi arată că graţie acestei recuceriri se înţelege cum a putut Galerius să ridice oşti şi din ţara noastră, la 297, In expediţia contra Perşilor, în care figurează legionari din leg. V Mace- donică, veterani Daci şi cavaleri Alani. Explicând reliefurile, spune că graţie săpăturilor făcute anii trecuţi la Reşca cu cheltuiala d-luiEm. Kretzulescu, poate recunoaşte, prin stitul corintian al coloa- nelor dela Reşca şi prin alte asemănări, una din cetăţile ne determinată până acum; a doua poartă, care figurează pe nomument, este a cetăţii Romula, unde Galerius a fost întâmpinat de vitejii grăniceri Daci şi de aeînvinşii Alani, cu cari a do- bândit victoria în Orient. Cu alte cuvinte, legendarele Curţi ale lui Ler împărat din Romula, despre care până mai ieri nu se ştia nici măcar locul unde au fost, apar deodată. în sfărâmături la Reşca, iar imaginea lor de odinioară li se păstrează în parte cioplită în piatră pe monumentul triumfal al împăratului Galerius din Salonic. Roagă Comitetul Societăţii să intervină cât mai îngrabă a se reproduce acest monument ameninţat cu distrugerea şi a se aşeză cu toată cinstirea cuvenită în Capitala ţerii, de oarece el reprezintă: cel din urmă şi cel mai strălucit episod din vieaţa la o laltă a Daco-Romanilor (din epoca imperială), — o rază nestinsă din apusul stăpânirii romane In Dacia—şi tot deodată cea mai glorioasă pa- gine din vieaţa Dacilor învingători (riu învinşi ca pe Columna lui Traţan) şi g. vi- tejilor.-Alani, conduşi pe calea biruinţei de împăratul Galerius,-,erou) de veşnicie al poporului român. www.dacoromanica.ro 190 procese-VerBalE Şedinţa solemnă ţinută în onoarea d-lui Mario Roques, Elogiul d-lui Preşedinte Em. E. Kretzulescu; Conferinţele d-lor Mario Roques, C. Giurescu şi N. I. Apostolescu. In timpul când mari publicişti şi literaţi ai Franţei, în frunte cu d-1 Clemenceau, cuprinşi de admiraţie pentru avântul nostru răsboinic din I913, ne numiau «cei mai Latini dintre Latini», Societatea Istorică Română a avut rara fericire de a sărbători în mijlocul său, printr’o şedinţă solemnă, pe d-1 Mario Roques, Profesor la Universitatea din Paris, membru de onoare al Societăţii şi mare filo-român, căruia, Intre altele, i se datoreşte şi preţiosul concurs dat tinerimei române din Paris, pentru constituirea şi cimentarea alianţei universitare franco-române. La această întâia şedinţa solemnă a Societăţii au fost de faţă d-nii membri; C. Dissescu, Ministru Cultelor şi Instrucţiunii publice, Dr. C. I. Istrati, Preşedintele Academiei Române, Ioan Bianu, Membru al Academiei Române şi Profesor de istoria literaturei române la Universitatea din Bucureşti, Em. Porumbaru, fost Ministru, Em. E. Kretzulescu, Preşedintele Societăţii, I. Tanoviceanu, Profesor universitar, Vicepreşedinte al Societăţii, General Al. Teii, Vicepreşedinte al Senatului, General P. V. Năsturel, Comandantul Fortificaţiilor Galaţi-Nămoloasa, Amiral V. Urseanu, Colonel Panaitescu, Comandantul Brigăzii |din Târgovişte, N. I. Apostolescu, Doctor In litere dela Paris, Haralamb Lecca literat, Petru Haneş, profesor, R. Caracaş, profesor, I. Râdulescu-Pogoneanu, profesor, Mateescu, profesor VasileMihăilescu, profesor, Popovici, Doctor în litere, profesor, C.Nedelcu, Doctor în litere, I. I. Vlădăianu, avocat, D. N. Zissu, Directorul Eforiei Kretzulescu, Gh. Giuglea, profesor, B. Trifu, avocat, G. Kirileanu, Bibliotecarul M. Sale Regelui, Gr. Chebap, interpret la Minist. de Ext., Iuliu Tuducescu, paleograful Academiei Ro- mâne, Peruianu, profesor, Popescu Băjenaru, Director de şcoală, Moraru, Secretar la Domeniile Coroane, Pericle Papahagi, N. D. Popescu, ş. a. • D-1 Em. KRETZULESCU, Preşedintele Societăţii, deschizând şedinţa, exprimă omagiile sale şi ale tuturor d-Ior membrii prea distinsului oaspe, arătând că d-1 Mario Roques, care este unul dintrei cei dintâi membrii de onoare ai Societăţii Istorice Române, este o glorie ştiinţifică a Franţei pe tărâmul istoriei literaturei şi al filologie romanice şi un filo-român dintre cei mai aleşi. Pe lângă cursui stră- lucit de la Sorbona, unde tinerii noştri de valoare merg să-şi completeze studiile lor pentru obţinerea Doctoratului în litere, d-sa mai predă la Şcoala de limbi orien- tale cursul de limba română, pe care o vorbeşte curent. Autor a numeroase lucrări de cel mai mare interes pentru istoria limbii şi li- teraturei franceze, d-I Mario Roques, Care a început de mult să studieze limba şi literatura românească veche, conduce astăzi cea mai importantă revistă pentru is- toria literaturei şi a filologiei romanice, vechea «Romania» a lui Paul Meyer şi Gaston Paris, care apare dela 1872, şi în care s’au discutat multe chestiuni privitoare la Români, precum originea cuvântului Valah, continuitatea Românilor în Dacia ş. a. In această şedinţă memorabilă, Inchee d-1 Preşedinte, prea distinsul nostru col£g ne va întretineâ cu o savantă comunicare, despre Paliia dela Orăştie. D-1 MARIO ROQUES, după ce mulţumeşte distinsei adunări pentru primirea atât de călduroasă şi deosebită ce i s’a făcut, intră în dezvoltarea comunicării sale despre «Paliia dela Orăştie şi originile sale», pe care o tratează cu măestria înăscută şi limpezimea caracteristică profesorului universitar francez. După ce se discută opiniile d-lor N. Iorga, Ovid Densuşianu, Iosif Popovici şi www.dacoromanica.ro PROCESE-VERBALE 191 părerea bătrânului Cipariu, d-1 Mario Roques stabileşte că Paliia, tipărită în ro- mâneşte la Orăştie în 1582, este o traducere nu după un text original ebreu sau slavon, dar după un text ungar şi anume după Biblia lui Heltay (un Sas, Helt, care a tradus Biblia lui Luther î.i ungureşte) şi după un text latinesc al Bibliei calvineşti. Aceste sunt textele originale ale momentului literar român tipărit la Orăştie. Ca probe, se găsesc în Paliia dela Orăştie, în adevăr, nume proprii cu sufixe sau termi- naţiuni cazuale ungureşti şi aşezări de cuvinte după topica maghiară; iar în a doua linie, se regăsesc pasagii, cari nu figurează în Biblia lui Luther sau In traducerea lui Heltay, ci numai în Biblia latină calvinistă. Conferenţiarul mai face încă o observaţie foarte interesantă, pornind de la constatarea că traducătorii Paliei din Orăştie întrebuinţează forma *Romăn‘u> cu o, în loc de forma uzuală Rumâni, cu u. Această formă este mai apropiată de clasicul aRomani», şi eminentul conferenţiar vede în întrebuinţarea acestei forme recunoaşte- rea originei noastre latine de către acei modeşti traducători al Paliei din latineşte, cari se adresau româneşte fraţilor lor iRomâni» şi nu Rumâni, cum se scrieâ de obiceiu în hrisoavele slavo-române de atunci. ■ Comunicarea — o magistrală conferinţă academică — a fost urmărită cu cea mai mare atenţiune de numerosul auditor, atât pentru interesul viu al subiectului cât şi pentru siguranţa metodei ştiinţifice de cercetare, pe care a ilustrat-o savantul conferenţiar. D-1 C. G1URESCU, Doctor în Şliinţele istorice şi profesor, a vorbit despre Cartea aşezării Românilor în Dacia de Miron Costin, stabilind că această scriere, rău editată până acum, este întâia lucrare a lui Miron Costin, rămasă însă netermintă; dar care a fost amplificată în urmă de alţi scriitori şi copişti. Ast-fel dar, după cercetările d-Iui Giurescu, ideia latinităţei noastre, care este cheia întregului nostru progres istoric, datează la cronicarii români nu de la 1680 —1693, ci dintr’o perioadă anterioară, ' dintre ani 1670—1674. Această idee s'a afirmat de cronicari, spre a se răspunde la o versiune infamă, răspândită de către Mihail Călugărul şi Simion Dascălul, după cari Moldo-Românii ar fi urmaşii unor tâlhari aduşi de un rege al Ungariei. Miron Costin dovedeşte din contră că, prin isvoare istorice şi prin asemănările limbei româneşti cu cea latină, neamul nostru îşi are obârşia nobilă din vechi Romani, din timpul împăratului Traian. Comunicarea d-lui Giurescu a aruncat o vie lumină asupra multor chestiuni cari până acum zăceau'în întuneric. • D-1 N. 1. APOS’tOLESCU, Doctor în Litere de la Facultatea din Paris, fost elevat d-lui Mario Roques, şi Inspector general al Cercurilor culturale din ţară, dă o nouă explicare cuvintelor «Jidova» cu înţelesul de cetăţue şi njidovi» cu înţelesul de giganţi, uriaşi. Cu bogate argumente şi citaţiuni alese, demonstrează că Jidovii nu re- prezintă pe aşa zişii Chazari, adică pe Tătarii convertiţi ca mozaism, din vecinătatea Ţărilor Române, cum susţine d-1 Lazăr Şaineanu, ci ne arată pe acei ziditori de cetăţi din Vechiul Testament, adică pe Evreii (jidovii) despre cari se spune că Fara- oanii Egiptului îi puneau la munci grele şi la zidări de cetăţi. Totul se explică dar printr’o influenţă a textelor biblice ascultate în biserică de poporul român, în de- cursul veacurilor. Pe această cale s'a întipărit expresiunea «A munci ca un jidov» şi s'au format toponimile, Jidova, Jidovine, Movilele Jidovilor, etc. Conferenţiarul a fost călduros felicitat pentru via pătrundere a spiritului său. www.dacoromanica.ro 192 PROCESE-VERBALE CORESPONDENŢA CU PREOŢII ŞI ÎNVĂŢĂTORII DIN LOCALITĂŢILE 1STORCE. O lămurire dela început. D-l C. DISSESCU, Ministru Cultelor şi Instrucţiunii publice, vechiu membru al Societăţii Istorice Române, încredinţându-se de scopul înalt pe care-1 urmăreşte Societatea noastră, a binevoit să-i acorde o subvenţie anuală din partea Statului ceeace înseamnă o recunoaştere oficială a activităţii noastre, pornită din iniţiativa privată a câtorva persoane din înalta societate română, iubitoare de trecutul între- gului neam românesc. Fără a ne depărta de caracterul acestei iniţiative private, ce ne dă tăria pre- zentului şi chezăşia viitorului, totuş cadrul preocupărilor noastre, şi în primul loc semnalarea, cunoaşterea şi cercetarea tutulor rămăşiţilor istorice din trecut, ne fac să lărgim cercul activităţii de până acum, primind colaborarea tuturor preoţilor şi învăţătorilor din localităţile istorice, pe cari, în urma unei hotărîri a Comitetului din 1913, îi vom consideră membri de drept ai Societăţii Istorice Române, cu o sin- gură conditiune: colaborarea să pornească din inţiativa privată a fiecăruia; cu alte cuvinte, cererea de înscriere în Societate să fie întemeiată pe interesul ce-i deş- teaptă în suflet, localitatea istorică în care se află. In acest scop, deschidem o nouă rubrică în «Revista pentru Istorie, Ar- cheologie şi Filologie, organul Societăţii noastre, în care vom publică, adnota şi comentă ori ce relaţiuni primite dela colegii noştri preoţi şi învăţători din locali- tăţile istorice. Prin această rubrică suntem încredinţaţi că vom împlini dorinţa d-lui Ministru Dissescu de a vedea pe învăţători şi preoţi Ingrijindu-se şi de localită- ţile istorice — de eterna preocupare a sufletului românesc. — Tot deodată vom îm- plini un gol simţit în literatura noastră istorică, reamintindu-ne că dela răspunsurile date de preoţi şi învă)ători la chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu din 1870, răspunsuri ce se păstrează în manuscris la Academia Română, nu mai avem alte relaţiuni date de preoţi şi învăţători despre localităţile noastre istorice. Publicarea unor asemenea relaţiuni într’o revistă specială, cum este organul Societăţii noastre, care îşi are trecutul său, nu se poate compărâ cu simpla adunare de material, în marea parte necontrolat, cum se prezintă răspunsurile Ia chestionarul lui Odobescu. Noi vom face cercetări la fa(a locului şi vom controla datele ce ni se comunică, apoi vom organiză excursiuni istorice acolo unde localitatea merită a fi vizitată, căutând a înfinţâ muzee regionale, ca Ia Reşca, ş. a. Aceasta este lămurirea ce am crezut de cuvinfă s’o dăm ca introducere la întâia relatiune ce publicăm despre localitatea «Cetăfuiuh dintre Pestişiani şi To- peşti (lud. Gorj), primită dela colegul nostru d-I Gh. Gh. Popescu, învăţător îna-’ intat din Comuna Pestişani-Broşteni (Gorj). Iată acum şi această relaţiune, făcută în cererea de înscriere a d-lui Gh. Gh. Popescu ca membru al Societăţii Istorice ■ •Române. Relatiunea d-lui Gh. Gh. Popescu dsepre „Cetăţuiul* (Gorjiu), Domnule Preşedinte, „Cam la jumătatea drumului neşoseluit între satul Pestişani şi Topeşti din jud. Gorjiu, există un platou de formă triunghiulară cu numele «CetăţuiuU. Pe partea de m-noapte curge râul Viezurata, iar pe cea de răsărit şi m-zi e udat de Vizieş; la apus, se ascute până ce dă în satul Vânătă ce ţine de corn. Tismana. (Altădată Vânătă se chemă Groşani. A se vedea sate şi localităţi dispărute de Al. Ştefulescu). www.dacoromanica.ro ţ’ROCESE-VERBALE 193 «In trei puncte, pe partea de m-noapte, se ridică trei cioci de forma tronconică, ce par a ti opere omeneşti, in vârful cărora s’au găsit cărămizi. Oamenii noştri simpli au credinţa că în acele vârfuri sânt bani îngropaţi, ceeace i-au îndemnat să facă săpături. Şi atunci au dat peste cărămizi. «Tot pe partea de m.-noapte există «Fântâna rece», la care s’au găsit olane vechi adânc îngropate, ceeace ne-a făcut să credem că în antichitate acele olane au format un apeduct. «Toate acestea, faţă cu monedele ce s’au găsit prin Corn. Topeşti cum şi nu- mele de «Cetăţuiul», ne fac să credem că în vechime’aci trebue să fi stat o gar- nizoană romană. «Binevoiţi, vă rog, Domnule Preşedinte, a-o pune în discuţia exploratorilor istorici ai noştrii, ca astfel trecutul nostru să fie mai bine cunoscut, iar istoria sau povestea neamului nostru să aibă o pagină mai mult. «Bine-voiţi, Domnule Preşedinte, tot odată cu această comunicare, să faceţi ca şi subsemnatul să fie înscris membru al Societăţii Istorice Române, conform dispoziţiunilor luate de Domnia-voastră în 1913, supunându-mă în totul la tot ce mi se va impune. Şi această cerere o fac în dorinţa ce o am pentru cunoaşterea cât mai bine a trecutului nostru precum şi spre a populariza în masa celor de jos acest trecut. Căci numai popularizând istoria noastră, numai aşâ vom putea face să se nască o conştiinţă naţională, singură capabilă pentru aspiraţiuni naţionale în viitor. Naţiunile la cari conştiinţa aceasta nu a pătruns masele de jos, acele naţiuni 'sunt supuse peirei. — Să ne grăbim, dar, în a cultivă sentimentele naţionale încă din primii ani de şcoală. Şi de aceia cred bună [măsura Domrriei-Voastre, Domnule Preşedinte, de a pătrunde în Societatea Istorică Română şi învăţătorii. «Mulţumindu-vă de atenţia ce ne-aţi dat, vă asigurăm că şi în viitor vom şti a ne face datoria de luminători ai poporului, păstrând cu sfinţenie ori ce urme lăsate dela stămoşii noştrii şi comunicându-Ie la timp. «învăţător înaintat, Gh. Gh. Popescu. NOTA REDACŢIEI. Biuroul Societăţii a luat cunoştinţă de cererea DrV, pe care a admis’o şi vă felicită pentru frumoasele declaraţiuni ce vă înalţă. uCetăţuiul», denumire veche de origine latină care în alte părţi are forma feminină «Cetăţuia» sau «Cetăţea», iar slavoneşte «Grădişte», este fără îndoială un castru roman, un post de observaţie, aşezat după obiceiul strămoşilor noştri lângă cursuri de apă. Prin apropiere trebue să fie şi un drum vechiu. Cercetaţi dacă se mai po- meneşte prin bătrâni despre un asemenea drum cu numele de «drumul de piatră», «drumul bătrân», «drumul lui Mihai Vodă», etc. Cercetaţi dacă nu cumva chiar drumul nesoşeluit de astăzi dintre Pestişani, «Cetăţuiul» şi Topeşti nu vine dintr’un loc însemnat şi nu merge mai departe la alt «Cetăţuiu» ; ori dacă, mai degrabă, acest drum nu reprezintă decât un val roman prefăcut în drum de care, cunoscut odi- nioară sub numele de «Brazda lui Ler împărat», iar azi sub numele schimbat de «Brazda lui Novac» sau «Troian». Culegeţi orice poveşti şi zicale despre localitate, luaţi o schiţă topografică şi comunicaţi-le, spre a reveni. Secretarul Redacţiei, AI. T. Dumitrescu. Revista Istorică. 13 www.dacoromanica.ro TABLA DE MATERII A VOLUMULUI XIV Pag. Societatea Istorică Română. Însemnări din sile mari. Ordinul de zi al M. S. Regelui Carol I către armată din 31 Iulie 19x3 (Cu portretul M. S. Regelui Carol I şi ale AA. LL. RR. Principele Ferdinand şi Carol). 1 Tanoviceann I. Documente importante. (Famil. Poeneru şi Bengescu) ... 5 Dnmitrescn Al. T. Ler Imparat. (Urmare). Adaos la materialul istorico-geo- grafic „Brazda lui Ler împărat" (valul roman din Oltenia); „Drumul Romanilor" (Via Romana din Oltenia)................................ 13 Năsturel General P. V-, Biserici, mănăstiri şi schituri din Oltenia: Brânco- veni, Ostrovu-Greci, Stăneşti, Mamul, Şerbăneşti, Zăvideni, Bucşani- Ioneşti, Olăneşti, Iezerul, Cozia, Gura-Motrului, Strehaia, Negoeşti, Dobruşa, Hotărani, Strehareţ, Bucovăţ, Coşuna-Mofleni, Clocociov, Deleni, Pârşcoveni ....................................... 17 Ursu 1. Bătălia din Câmpul Pânii (1479) ............................. 138 Kretzulescu Em. Cronica lui Vasile Buhăescul Cămăraşul, (Introducere şi textul cronicei) . . -...................................... 150 Popescn N. D. Literatura istorică a răsboiului ruso-româno-turc din 1877—78 şi câteva însemnări contimporane.................................. 171 Cotovn Brntns. Catedrala din Tulcea..................................... 180 Societatea Istoi'ciă Română. Conferinţe. Alegeri de membrii noul. Cores- pondenţa. ' Şedinţa I: Alegeri de membrii noui, şi primirea ca membrii de drept a preoţilor şi învăţătorilor din localităţile istorice. Conferinţa d-lui General P. V. Năsturel despre „Nova plantatio" din heraldica ro- mână ; comunicările d-lor St. Nicolaescu, Un acoperământ de moaşte dela M-rea Rila, lucrat de Doamna lui Bogdan Vodă (1511); Al. T. Dumitrescu, Arcul de triumf al împăratului Galerius din Salonic. 188 Şedinţa solemnă în onoarea d-lui Prof. Mario Roques : Elogiul d-lui Pre- şedinte Em. Kretzulescu; Conferinţele d-lor Mario Roques, despre Paliia dela Orăştie; C. Giurescu, Cartea aşezării Românilor In Dacia de Miron Costin; N. I. Apostolescu, despre Jidoxi în folklorul român. 190 Corespondenţa cu preoţii şi învăţătorii din localităţile istorice. Relaţiunea d-lui Gh. Gh. Popescu despre „Cetătuiul" (Gorj) . . •.................. 19a www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro