mim PENTRU ISTORII RRCOfOlOOlI SI IIL0100II oROfifi ni Htifiim isiorice iraii DIRECTOR-PROPRIETAR EM. E. KRETZULESCU Preşedintele Societăţii Istorice Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIETATE VOLUMUL XII PARTEA I-a 19 11 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 1911. 30.577. www.dacoromanica.ro CONDIŢIUNILE PUBUCAŢIUN1I ■Revista pentru Istorie, Archeoiogie şi Filologie, organul Societăţii Istorice Române, apare semestrial în două tomuri pe fie- care an. Costul abonamentului pe an, pentru cei cari nu sunt membrii ai Societăţii, este de 25 iei în ţară şi 35 lei în străinătate, cu începere dela 1 Ianuarie al fiecărui an. Membrii Societăţii primesc Revista gratuit, în schimbul cotiza- ţiunii de 20 tei anual. Redacţiunea Revistei se află la sediul Societăţii, Calea Victoriei No. , unde se vor trimite pe adresa d-lui Al. T. Dumi- frescu, secretar, manuscriptele de tipărit, revistele, publica- ţiunile periodice sau ziarele ce au schimb cu Revista. Tot d-sale pot trimite cărţile lor autorii cari doresc să li se facă dări de seamă în Revistă. Cotizaţiunile, abonamentele şi orice chestiuni de administraţiune a Revistei să se adreseze d-lui Al. T. Dumitrescu, Calea Victoriei 5 7 Bucureşti. In caz de schimbare de domiciliu, d-nii Membri sunt rugaţi a notifică de urgenţă Secretariatului societăţii noua adresă a lăcuinţii. Colecţiunea completă a Revistei pentru Istorie, Archeoiogie şi Filologie, dela înfiinţarea ei şi până în present, se află de vânzare la administraţia Societăţii Istorice Române. www.dacoromanica.ro REVISIH PENTRU ISTORIE, DRCITE0100IE SI NEOMOII oroiiii ni DIRECTOR-PROPRIETAR EM. E. KRETZULESCU Preşedintele Societăţii Istorice Române AJUTAT DE COMITETUL DE REDACŢIUNE ALES DE SOCIE1 VOLUMUL XII PARTEA I-a 1911 BUCUREŞTI Instit. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 iglla 30.577. www.dacoromanica.ro Doamna Stanca şi rtiliai Vodă Viteazul, (Tablcu mural în biserica ttihai Vodă din Bucureşti). Revista Tstorica. www.dacoromanica.ro DIN TRECUTUL TEATRULUI NAŢIONAL Municipalitatea Bucureştilor avei îndatorirea sub Regulamentul Organic, să contribue cu o însemnată sumă de bani—subvenţie anuală — la întreţinerea poliţiei Capitalei. In 1840 însă, Obşteasca Adunare găsi cu cale să pună asupra Statului întreaga sarcină a cheltuelilor necesitate de poliţie. Prin aceasta, subvenţia Sfa- tului orăşenesc deveniâ disponibilă. Adunarea o reduse la jumă- tate şi, din propria ei iniţiativă, îi dete o altă destinaţie. Pricepând serioasa necesitate de a se întemeiâ un Teatru Na- ţional, interveni la Domn să dispună întocmirea unui proiect pen- tru clădirea unui local special de teatru şi pentru crearea unui repertoriu. Acestui scop, acestei instituţii pe care o declară în expunerea de motive de un interes naţional, cultural şi moral, Adunarea afectă subvenţia Comunei. Iată aci, în întregul ei, încheerea Adunării cu numele acelor boeri luminaţi cari — pe acele timpuri dejâ — îşi dedeau seama de însemnătatea teatrului în desvoltarea unei societăţi: «Prea înălţate Doamne, «Cu trimiterea socotelilor anului 1838 ce s’au îndrpetat către înălţimea Voastră prin plecat raport cu No. 345, între alte chib- zuiri se cuprinde ca unde din cheltuelile poliţiei de aici din Ca- pitală, ce se plăteau de către municipalitatea oraşului, să se plă- tească din vistierii; şi, fiindcă pe viitor, cu început dela anul 1841, Sfatul orăşenesc se uşurează de această cheltuială, apoi Obşteasca Adunare au chibzuit să roage cu supunere pe înălţimea Voastră a porunci să se facă un proiect pentru clădirea şi ţi- Revista Istorică. 1 www.dacoromanica.ro 2 C. SÂRÂŢEANU nerea unui Teatru Naţional şi de un repertoriu pentru învă- ţătura tinerimii, ce s’au socotit de a fi de mare folos spre înaintarea luminării şi al moralului; pentru care să rămâe spre întrebuinţare pe tot anul, jumătate banii din mai sus pome- nita sumă ce se sloboziâ în cheltuelile poliţiei. Această chibzuire cu supunere se dă în cunoştinţa înălţimii Voastre pentru punerea la cale ce se va găsi de cuviinţă». «Prezidentul Obşteştii Adunării, Neofit Râmnic; Ilarion Argeş, C. Ghica, C. Herăscu, I. Fălcoianu, I. Slătineanu, Maior A. Po- pescu, A. NOnciulescu, G. Coţofeanu, D. Zătreanu, D. Fălcoian^ N. Hiotu, A. Dedulescu, G. Beliu, C. Brătianu, C. Faca, Gr. Ra- coviţă, G. Lipănescu, C. Viişoreanu, D. Urianu, Hr. Lapati, D. Sărăţeanu, N. Isvoranu, I. Roset». No. 346, anul 1840 Maiu 30: (Din arhiva Adunării Deputaţilor No. 52 din 1840.) Vodă, Alexandru Dimitrie Ghica, se grăbi să răspundă Adu- nării că întăreşte această chibzuire cu «osebită plăcere» şi că va aveâ grija să se alcătuiască proiectele şi planurile necesare. Ofisul — din 4 Iunie 1840 — e contrasemnat de C. Cantacuzino, Secretarul Statului, unul din bărbaţii cari au luat o parte mai activă şi mai însemnată la reorganizarea ţerii. Se întocmi atunci o Eforie Teatrală care «să se îndeletni- cească cu întregimea aducerii la îndeplinire a legiuirii, făcând insăş proiecturile pentru clădirea teatrului şi pentru repertoriu». Lucrurile au mers însă încet, poate din cauza evenimentelor politice desfăşurate împrejurul schimbării Domnului, căci abiâ după trâi ani, în 1843, vedem un început practic. Atunci Comisiunea instituită alese, pentru înălţarea clădirei, locul cu casă din ma- halaua Kretzulescului, avere a surorilor Elena şi Elisaveta Meri- şescu, şi-l cumpără pe 1800 galbeni «cu tot ocolul împrejmuit, cu tot ce se află înlăuntrul lui». Actul, din 1843 Decemvrie 28, întărit de Judecătoria Comercială în 1844, Fevruarie, e semnat de cele două vânzătoare minore şi de epitroapă, o soră a lor, căminăreasa Marghioala Arion. Locul cu casă eră al surorilor Merişescu, moştenire părin- tească. Pe la anul 1750 aparţineâ moşului lor Petre Merişescu, logofăt de taină. Graţie amabilităţii d-lui Onciul, Directorul ge- www.dacoromanica.ro DIN TRECUTUL TEATRULUI NAŢIONAL 3 neral al Arhivelor Statului, am putut culege date asupra acestui colţ al Bucureştilor, începând încă din a doua jumătate a seco- lului XVII. Până atunci, locul fusese domnesc. Vodă — nu ştiu care — l-a dăruit unor oameni mai de jos, ca răsplată pentru slujbă cre- dincioasă. Prin mijlocul terenului treceâ pe atunci, dela răsărit la apus, linia despărţitoare a două mahalale: a Sărindarului şi a Popii-Stoicăi. Partea dela sud, adică despre actuala strada Tea- trului deschisă în 1852, ţineâ de Sărindar; cealaltă, despre strada Câmpineanu, depindeâ de Popa-Stoica. Numele acestei din urmă mahalale, creat conform spiritului poporului bucureştean, care a botezat mahalale Popa-Nan, Popa- Soare, Popa-Rusu, etc., a dispărut încă de mult; mahalaua însă subsistă. . Vornicul Iordache KretzulCscu, în 1722, a clădit într’însa sau, poate, a reclădit numai, a mărit, a înfrumuseţat o biserică alături de a Popii-Stoicăi. Aşâ dela dânsul, dela biserica care în- cepu să-i poarte numele, lumea prinse obiceiul să numească ma- halaua a Kretzulescului, şi Popa-Stoica fu uitat. La finele secolului XVII, întreg locul azi ocupat de clădirea Teatrului, de terasă, de o bună parte din piaţă şi de strada Tea- trului, formă două proprietăţi, alăturate, despărţite printr’un gard care indică şi linia de atingere a celor două mahalale. Partea din mahalaua Sărindarului eră în stăpânirea lui Stan Taie-Cuie, zestre dela soţia sa Dragomira, în 1699, când fu pro- ces între el şi cumnata lui Maria (soţia unui Udrea), căreia nu voiâ să-i recunoască nici un drept asupra lui. Judecata ordonâ o descindere, o cercetare cu martori la faţa locului şi, atunci, se găsiră fundate pretenţiunile Măriei; i se dovedi dreptul pe o tre- ime. Trebue să credem însă că nu eră posibilă o împărţeală în natură — poate pentrucă o a treia parte din acel loc ar fi fost preâ mică, poate pentrucă împărţirea ar fi depreţiat valoarea fie- cărei părţi. Aşâ s’ar explică deciziunea luată atunci de judecători de a se vinde întreg locul ca din preţul eşit să se plătească tre- imea Măriei. «Având noi gâlceavă — zice Taie-Cuie în actul ce am aflat în Arhivele Statului — pe un loc de casă de aici din www.dacoromanica.ro 4 C. SÂRÂŢEANU Bucureşti, din mahalaua Sărindarului, şi mergând noi la boerii cei mari la judecată... şi preotul.., ca să caute şi să vadă de se cade şi cumnată-mii Măriei dintr’acest loc de casă cevaş; deci venind judeţul şi cu portarul aşâ ne-au împăcat şi ne-au aşezat să dau cumnată-mii Măriei a treia parte din locul acesta, însă după ce se va vinde. Iar neputându-se vinde, iar să strângem mahalagii toţi, ce ar socoti cu sufletele lor că face preţul, să-i întorc în bani, partea ei». Vânzarea s’a putut face. Dintr’un act din acelaş an, 1699, Martie 23, se vede că Taie-Cuie a vândut lui Barbul Comisul Mănescu «casa sa din Bucureşti in mahalaua Sărindarului, insă pe loc domnesc» in 45 de talere. Observăm că până pe atunci, locurile din această parte a Bucureştilor erau populate de oameni de jos. De atunci însă ma- halaua începe să iasă la preţ şi vedem încuibându-se în ea boier ca Comisul Mănescu, boernaşi ca logofeţelul Merişescu. Tot pe aci, aproape de tot, pe unde e azi English Hotel şi casa Mercur vom vedeâ, cevâ mai târziu, ridicându-se casele lui Vodă-Caragea. Locul alăturat celui devenit al lui Mănescu, locul ce ţineâ de mahalaua Popii-Stoicăi, eră în aceleaşi timpuri, pe la începutul secolului XVIII, al lui Stroe Seimeanul care clădi pe dânsul —cel dintâiu —o casă şi o pivniţă. Nu l-a stăpânit însă mult, căci îl vedem vânzându-1 cu tot ce clădise pe dânsul, în 1730, Fevruarie 25, unui om de casă al Comisului Mănescu, proprietarul vecin, un Grigoraşco care, se vede, ţineâ să locuiască mai aproape de pa- tronul său. Această cumpărătoare se întindeâ: «latul din gardul lui Con- stantin fiul Comisului Mănescu, până la gardul lui Gheorghe Bru- tarul; şi lungul din uliţă până Ia gardul lui Vasile». Uliţa eră cam pe unde e azi Calea Victoriei. Locul, fâşie lungă, mergeâ de aci, de pe unde e acum piaţa, până de vale, în dosul Teatrului de azi, pe unde ’i sunt anexele. Latul începeâ din gardul Mănes- cului, adică dela o linie care ar traversă azi perpendicular piaţa şi clădirea, şi mergeâ spre nord cam până la începutul stradei Câmpineanu de acum, până pe la Fialkowski, pe unde atunci www.dacoromanica.ro DIN TRECUTUL TEATRULUI NAŢIONAL 5 Gheorghe Brutarul îşi vindea pâinea populaţiunii rare din maha- laua săracă a Popii-Stoicăi. Nici Grigoraşco însă, cu nevastă-sa Ancuţa, cu soră-sa Pa- raschiva şi cumnatu-său Drăghici pârcălabul, şi cu frate-său Io- niţă, — cari cumpăraseră locul în tovărăşie — nu l-au putut stăpâni timp mai îndelungat, poate chiar pentrucă — cumpărători nume- roşi— nu se învoiau cum să-l împartă. In 1741, Octomvrie 21, l-au vândut pe 150 talere lui Petre Merişescu, logofăt de taină: «casa cu tot locul cât ţine, cu pivniţă, cu curte şi cu grădină, cu toate dichisele lor». Nu mult în urmă, în 1743, interesele îndemnară pe pro- prietarul vecin Constantin Mănescu, să vândă locul şi casa ce moştenise dela tată-său. Se învoi cu un Dumitru sin Tudor lo- gofătul din Ploeşti, să i-1 deâ pe 100 talere, «însă casa după cum se află cu tot locul, care sunt în mahalaua Sărindarului, alături cu casele lui Petre log. Merişescu». Acest din urmă însă, vecin alături prin cumpărătoarea dela Grigoraşco cum ştim, şi deci cu drept de protimisis asupra locului ce vindea Mănescu, n’a consimţit la vânzare, la înstrăinarea către Dumitru sin Tu- dor, ci, exercitându-şi dreptul, a întors cumpărătorului cele 100 talere cât plătise Mănescului şi a intrat dânsul în stăpânirea lo- cului. Mihai Racoviţă-Vodă, prin cartea din 1743, August 6, îi întări «să ţie şi să stăpânească pe tot locul cât au ţinut Con- stantin sin Barbului comis în mahalaua Sărindarului» ; aceasta pentru că pământul pe care erau casele, zice Cartea domnească, mai înainte au fost domnesc, neînchinat de nici un Domn la alt- cineva; aflându-se boerul domniei-mele Petre logofătul cu slujba ţării atât la vremea răsmiriţei ce au fost în trecuţii ani, cât şi de atunci şi până acum la Domnia mea, pentru dreapta şi su- pusa slujba lui, l-am miluit cu acest loc cât au fost îngrădişul Mănescului... danie şi milă domnească, după cum au stăpânit şi alţii cărora după vreme le-au dăruit fericiţii Domni ce au fost mai înainte». Prin această cumpărătoare Merişescu deveni proprietarul ambelor locuri; le-a întregit în stăpânirea lui, coprinse de aCi îna- inte amândouă in mahalaua Kretzulescului, şi aşa, un singur tot www.dacoromanica.ro 6 C. SÂRĂŢEANU un corp, a stat în stăpânirea familiei lui tocmai 100 de ani. Dela logofătul Petre Merişescu a trecut moştenire fiului său slugerul Ioniţă şi dela acesta fetelor lui, cari, cum am văzut, l-au vândut Eforiei Teatrului în 1843. Au fost însă dificultăţi financiare pentru începerea clădirei. De aceea vedem câţiva deputaţi pierzând răbdarea. Porniţi din- tr’un sentiment mai puţin înalt decât cel care animase pe depu- taţii din 1840, şase dintr’ânşii, I. Văcărescu, A. Filipescu, Gr. Cantacuzino, B. Catargi, C. Filipescu şi A. Ghica, propun Adu- nării să autorizeze Eforia să reprezinte în provizornic teatru_____ «fiind de neapărată trebuinţă pentru midţumirea naţiei şi a publicului, aflându-se jinduiţi locuitorii Valahiei de o asemenea plăcută şi folositoare petrecere». «Provizornicul» a ţinut cam mult, căci subvenţia anuală dela Sfatul Orăşenesc era mică şi fondul destinat clădirei creştea prea încet. Construcţiunea nu s’a putut începe decât in 1852. C. SĂRĂŢEANU. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NASTURELILOR IV. 4°) Elina Doamna. 1598 t 1652 Elina, al patrulea copil al Radului Marele Logofăt Năsturel ot Fieraşti, s’a născut pe la 1598 şi s’a măritat probabil la vârsta de 14 ani, la 1612, cu Aga Mateiu din Brâncoveni, născut el însuş la 1580 *), şi devenit mai târziu, la 1632, Mateiu Basarab Voevod. Era dar, între soţi, o deosebire de etate de vreo 20 de ani. După răscoala boierilor împotriva lui Leon Vodă, răscoală ur- mată de lupta ce se dete între ei, ca partizani ai lui Aga Mateiu, şi între Leon Vodă, la biserica Slobozia din Bucureşti, în ziua de Marţi 23 August 7139 (1631), pribegii fură risipiţi şi parte din ei, împreună cu Mateiu, luară la urmă drumul spre Constantinopol. Aci reuşiră să mazâlească pe Leon şi să capete Domnia pe seama lui Mateiu. Din ziua numirii lui la «tronul răposaţilor strămoşilor săi» şi până la 10 Martie 1633, câîid sosi la Bucureşti cu întărirea Sultanului, Mateiu numise ca regentă în ţară pe soţia lui Elina. In calitatea-i de regentă, Doamna a întâmpinat oarecari dificul- tăţi pe cari, se vede treaba, le-ar fi rezolvat cu mult tact şi inteli- genţă. Această împrejurare a făcut pe regretatul G. I. Ionnescu-Gion să zică 2): „Sunt rare jupâniţele care au ieşit în vieaţa publică. Elena Mateiu „Basarabă, din neamul boierilor Năstureii din Hierăşti, este una din „cele care au luat parte la vieaţa politică a Ţării-Româneşti. Avem „dela dânsa, datate din Bucureşti, două scrisori, către George Ră- „koczy, principele Transilvaniei, strise româneşte, poate chiar de ') D-l Aguletti In Enciclopedia română, Voi. I, pag. 41a ’) Istoria Bucureştilor, pag. 690—691. www.dacoromanica.ro 8 GENERAL P. V. NĂSTUREL „mâna ei. O scrisoare este din 3 Ianuarie şi alta din 23 Ianuarie „1633: ele sunt publicate de d-1 Hasdeu în Columna lui Traian, 1874 „p. 170—1. ... . „După originalul românesc din Biblioteca din Alba-Iulia, d-1 „Hasdeu reproduce * 2) una din acele scrisori autografele ale Doamnei „Elena către Racoţi anunţându-i că bărbatu-său nu s’a întors încă „din Constantinopol şi rugându-1 a mai îngădui pentru banii ce au „să-i dea: că să ştii, Măria Ta, că în cias vreme de acum nu putem afla nicăire bani, că ce au fost a se strânge din ţară, puţin lucru, care mai nu se-au ales nemic; aicea ne stau oamenii Paşii tot in spinare, în toată vreme şi nu-i putem umple voiau. In Analele Academiei Române 2) d-1 profesor N. Iorga ne spune că din 10 Fevruarie 1649 se află „o scrisoare“ a Doamnei Elena. In scrisoare, „Elina gospojda scrie către jup(â)neasa Cătrina judeceasa, arătându-i că a cumpărat o roabă împletitoare şi cere izvoade de pe „teare (sic): şi mai mari şi mai mic(i) şi de căiţi şi de tot feliul. Ea „se adresează apoi către Catrina şi pentru rândul săminţelor de flori „de tot felul". (Cuvintele subliniate sunt din scrisoarea domnească). In altă parte 3) Ionnescu-Gion, zice: „Bogăţia şi împodobirea „manuscriptelor, zidirea mănăstirilor, facerea sicrielor pentru moa- rtele sfinţilor şi sfintelor, candelele cu câte ] 6 turnuleţe, cap de operă „de aurfăurărie ale Românilor dela Constantinopol, argintari renumiţi „în lucrările â jour, arată pe Doamnele Române, pe Elena Năsturel. „Doamna lui Mateiu Basarab, pe fratele ei, învăţatul Udrişte Nă- sturel, pe Bălaşa Doamna lui Constantin Vodă Şerban, ca pe nişte „protectori luminaţi şi entuziaşti ai artelor frumoase şi decorative"» Doamna Elina fu şi protectoarea literilor: împreună cu fratele său Udrişte, care o ajută traducând Imitaţiunea lui Christos; ea tipă- reşte cu cheltuiala ei această carte la 15 Aprilie 1647, lar la 1649 tipăreşte Penticostarul slavonesc 4 5). Ca şi cum n’ar fi vrut să se lase mai prejos de princiarul ei soţ, Doamna Elina zidi, cu banii ei, biserici din temelie. Archidia- conul Paul de Alep, descriind Călătoriile Patriarchului Macarie al Antiochiei în Ţările Române 6) între 1653—1658, ne spune că în di- mineaţa următoare au plecat din Comana şi „trecând rîul (Argeşul) „cu corăbii ajunseră, înainte de amiazi, la un sat, numit Vărăşti, în „care se află un palat fără egal în lume, afară numai poate în ţara >) Columna lui Traian. Anul V (1874) p. 132. (Vezi mai departe scrisorile). 2) Socotelile Braşovului, pag. 97. 3) Ist. Buc. p. 530—1. *) Varlaam şi loasaf: p. LV; şi Iorga: Socotelile Braşovului, pag. 97. 5) Teza d-rei Emilia Cioran, pag. 211. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 9 „Francilor. Sora Doamnei lui Mateiu-Beiu, care l’a zidit, adusese „meşteri din Ungaria şi piatră din Turcia, şi începu zidirea pe di- năuntru şi pe dinafară cu piatră poleită 1). Chiar bolţile şi pardo- seala pivniţelor, galeriile, etc., sunt lucrate greu cu piatră bună, „încât provoacă admiraţiunea privitorului. Edificiul are trei caturi, şi „e atât de frumos, că împrăştie toată grija sufletului întristat 2). Ar „fi zadarnic să încerc o descriere a interiorului admirabil aranjat în „apartamente ! In mijlocul curţii, dintre clădiri, sunt magazine secrete, „bine alcătuite pentru proviziuni, ale căror uşi sunt aşezate sus pe „acoperise, care toate sunt de olane. „....Insă acest sat se află într'o poziţie foarte nesănătoasă, şi, „din cauza vecinătăţii Turcilor, tot ţinutul înconjurător e expus la ,spaime.... După amiazi am plecat din acest sat (Vărăşti) şi am ajuns „seara la o mănăstire situată într’o localitate numită Negoeşti, cu „hramul sf. Mihail şi al celorlalţi din Soborul îngerilor. E clădită de „răposata Elena, Doamna lui Mateiu-Voevod (1650) şi e un edificiu „cu totul nou, închis între rîurile Argeş şi Dâmboviţa, care se im- „preună pe aci. „Sâmbătă dimineaţa plecarăm, şi pe la amiazi am ajuns la o mănăstire prea frumoasă, Plătăreşti...." Din arătările Archidiaconului constatăm că satul Vărăşti nu este altul decât Hărăşti=Hierăşti=Fierăşti; căci din domeniul Fierăşti făcea parte, pe la 1620, cea mai mare parte din Budeşti şi o bună parte din Negoeşti. Apoi, ni se vorbeşte despre pornirea din Comana şi ajungerea înainte de amiazi în Vărăşti, din care apoi pleacă, după amiazi, şi ajung seara la Negoeşti. Dacă acest sat Vărăşti ar fi Vărăştii de pe Sabar (lângă Do- breni), este evident că din Comana ar fi trebuit să treacă şi Argeşul şi Sabarul şi apoi să se îndrepte spre răsărit prin Valea Dragului, Herăşti-Budeşti la Negoeşti; şi, drumul fiind prea lung, nu ar fi putut ajunge ei seara in Negoeşti. Apoi palatul descris nu se afla la Vă- răşti-Sabar ci la Hierăşti; şi numai din această din urmă localitate, „închisă între rîurile Argeş şi Dâmboviţa, care se „împreună pe aci“, ar fi putut călătorii să ajungă seara la Negoeşti după ce au mai stat să viziteze palatul şi biserica. Din Negoeşti, călătorii purceseră a doua zi la Plătăreşti trecând probabil prin Vasilaţi, Gălbinaşi, Podul Pitarului şi Plătăreşti, localităţi situate toate pe malul stâng al Dâm- boviţei. ') Adică, un fel de placagiu cu piatră lustruită (marmură). 2) „La Herăşti, zice răposatul Gion (op. cit., pag, 506), e numai marmură; „ferestrele au nişte tocuri de lemn sculptat de toată frumuseţea. Până şi tăiniţele, „adică ascunzătorile, sunt făcute cu mare şi neasemuit meşteşug". www.dacoromanica.ro 10 GENERAL P. V. NĂSTUREL Mănăstirea dela Negoeşti lângă Fierăşti. Mănăstirea Negoeşti. Chiliile spre Nord. Colecţiunta General P. V. Năsturel, www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 11 A doua observaţiune ce avem de făcut este relativă la afirma- ţiunea că Doamna Elena ar fi avut o soră care ar fi zidit palatul „fără egal în lume", Aci Archidiaconul a înţeles rău ceiace i se va fi spus: palatul există de multă vreme şi este sigur că insăş Doamna Elena, să se fi născut în el, ca şi fraţii ei Şerban, Căzan şi Udrişte. A treia observaţiune este că la anul 1650 (recte 1648) Doamna Elena a zidit o mănăstire la Negoeşti, cu hramul sfinţilor Voevozi Mihail şi Gavril. Iată acum şi pisania acestei mănăstiri: «f GfH HTHklH II GÎKTRENklH Jfpa CX RXCEIO laJKE . . WHE WEl'iTEAK>, > * Ck3,A.ACA CD ÎVHGAHÎH EAPOHTIIROIO KH/i\rHHCIO, rilJKAHO GaHHOK', c8lip8HHH«0 RfaiiKaro 11' eâroHTHRar rnpa Iw MaGeio Bacapaeki goigo^ii grcia seaîaa K e^rpU’G/\a\'iHKO/ft, gr caaRocAORiE llEpGOH.naiuro TpiicAiiarw HECk3,yui'C ^ \ \ ^ ^ X CG'kra Gk HE HîE II AtOES H nOyGAAEHÎE G-l'Opkl 3,i,aHHkl CG-bTW li II HIIHO- ha'iahh h apx'H rpa'niriv /UnyAHAa h l\\GpiîiAa ApyanrfAiv. cEG-b >ke ii cboîV ^ 8 c EH Gk G'k HOE RkCnOAlHHAHÎE, Gk A^TO ^3p'HS, HnpaGHÎK A A\aHTA IlOC, iu 8 llo rEWrÎE a CKpH». „Acest cinstit şi dumnezeesc hram cu toate cele din prejurul lă- caşului, s’au zidit din temelie de bine cinstitoarea Principesă Doamna Elina, soţia marelui şi binecinstitorului Domn Io. Mateiu Basarab Voevod a toată ţara Ungrovlahiei, întru mărirea începătoarei celei în trei feţe nezidită lume şi întru cinstea şi ruga şi lauda a celei de a doua zidire a lumei, şi a mai marilor Voevozi ai oştilor cereşti Ar- hangelilor Mihail şi Gavriil, iar sie-şi şi alor săi spre veşnică pome- nire. In anul 7156. Ispravnic au fost Manta postelnicul. Popa Gheor- ghie au scris" *), Apoi d. Iorga afirmă că „Elena şi Udrişte „zidiseră la Fierăşti şi una din cele mai falnice biserici ale şesului", pe când sora ei „aveâ Ia Vărăşti o casă de piatră, cu trei caturi, de „care nu se puteau mi- nună de ajuns călătorii, chiar cei ce veneau „din Răsăritul bogat în clădiri". (Sate şi Mănăst. etc. p. 251). Şi azi nici nu li se mai dă de urmă acestor case la Vărăşti, deşi cele din Hărăşti tot fiinţează! Ne fiind dăruită de Dumnezeu* 2) cu „copii den trupul ei" şi, simţin- *) Tradusă de d-1 Stoica Nicolaescu, translator de limbele slave la Arhi- vele G-le ale Statului. 2) Pictura murală din mănăstirea „Mi/iai Viteazul" din comuna Strehaia (Mehedinţi) a făcut pe d. N. D. Spineanu, institutor, să atribue în „Literatură şi artă românăVII. 1903 p. 693 Doamnei Elena drept fiu pe Matei Beizadi citind Bizea Voevod, Acesta este însă Mateiaşi Poştei, Năsturel, botezat şi infiiat de Doamnă. www.dacoromanica.ro GENFRAL P. V. NĂSTUREL Mormântul Doamnei Elina Matei Basarab. Biserica domnească din Târgovişte. GoUctiunea General P. P. Năsturel. www.dacoromanica.ro w\b!APi&Abi£teM/XmrmM>BzxteAEM&uifACxnp}MUtfnp&B£rA/\rwH6ArwTHB&ii//f4:/'‘-‘''/‘"f'' .j?: 3?/%-yKjl,EAE- HH-kmiifA c8np8>KHHU,H npfCK-feTAdrw h EAroMCTHR'bmuafro]................... .... [FlAA’fC'"3AIIa]AHHHCKiA HAHAAHHKA H EofKO,A,kJ, A ^'k^OSHAriU IV n,\pa, «>Kf AKdniHAGMacAT ivbahi\' rx caH-b cgnpSwHOiU hciiakhhriiih a-Iitx, /VtHOrH H(fKREH EOrATO/k,AHAA, C£3/k,AT(AHHl^a, lUOHACTjkip»] . 5>K......... .............ORAA RX3I4|RH3ATfAHHU,d HWHA................. . .— ................[u,pKRfH lipAROcjAARHhlA R’kpHAA H pfRHHTfAHAA I10E©- pHHUd, HACTkipKf ^AX EAAPOMCTHkl RKC(r/k,AUJHAA ,\OEpO,A,'feATf AHH U,A; A RKC'kjf 8[E0rujţ]....................................noA\ar<>TfAHHu,A npiRf- AHKAA H CROHJf CH H CXR'l;TO,A,ATfANHU,A CX npfRfAHKOAI IIAAMCM H pkIAAHIEM CROHpKE H Rxrfeyx >KHROT CROH CKOHMA. A'bTt) npf]fO,A,Al|lŞ RX3- pacTA cROtrw lî/t, h ewtia auipa ^3p'gă, caor[a] >Kf BaTra RxnAKipmia ^a^hr Răposatul Maior D. Pappasoglu, în 1861, însoţeşte tabloul Iito- ’) Animale fabuloase: trup de leu, cu aripi şi cap de aquilă. www.dacoromanica.ro 16 GENERAL P. V. NĂSTUREL grafic care reprezintă mormântul Doamriei Elena, prin următoarea traducţiune neîntreruptă a inscripţiunii slavone: „Prea înălţata şi prea luminata Doamna stăpânitoare Elena se „desparte de soţul ei, prea luminatul şi ţirea cinstitul Matei Voevod „oblăduitor Ungro-Vlahiei stăpânită de strămoşi, cu care trăind In „căsnicie mai mult de 20 de ani şi săvârşind multe^ biserici le-au şi „înzestrat cu multe bogăţii, fiind credincioasă, râvnitoare, stăruitoare, „curată, binecuvântătoare, întru toate ajutătoare, prea virtoasă şi cu „ostenelile sale către toţi binepovâţuitoare. Pricinuind mare jale la „toţi con-trăitorii şi rudele ei, s’au săvâtşit la înaintaţi ani ai soţului „ei de 84, dela facerea lumii 7161 iar dela mântuirea Domnului 1652“. Această traducere neîntreruptă, este mai ales prea liberă după cum se va vedeâ din următoarea făcută de d. Ilie Bărbulescu, şi apoi de d-1 Stoica Nicolaescu, unul dintre eminenţii noştri slavisti care a şi completat în parte inscripţiunea. [Acesta este mormântul prea luminatei] Doamnei Principese Elena, prea dorita soţie a prea luminatului şi binecinstitorului Domn [Io. Matei Basarab,]... oblăduitor Transalpin şi Voevod şi prin moş- tenire Domn, (ea) care de două ori douăzeci ani încheiaţi împlinind în cinstea de soţie, (a fost) bogat înzestrată ziditoare a multor bise- rici şi de mănăstiri înălţătoare şi întemeietoare.......... ... [a Bisericii pravoslavnice credincioasă şi fierbinte apără- toare, şi prin dese lucruri pioase de a pururea binefăcătoare şi a tuturor [săracilor].. |....ajutătoare | şi prea mare de binepovăţui- toare a lor săi şi celor străini. Cu prea mare plâns şi tânguirea celor ai săi şi a tuturor şi-a încheiat viaţa sa, trecând de al 54-lea an al vârstei sale, şi dela facerea lumii 7161 | iar dela întruparea Cuvântului lui Dumnezeu 1652". Doamna Elena fu dintre acele mari femei cărora Romanii le acordau cel mai strălucit epitaf: Casta vixit, lanam fecit, domum ser- vavit. Odihnească-se in pace! Dăm aci, după B. P. Hajdău 1), cele două scrisori ale Doamnei Elena despre care am vorbit mai sus: 1. Bucureşti, 3 Ianuarie 7141 (1633). Pre luminate Craiu, Ddamne, „Doamne, nouă pururea milostiv, după închinăciunea plecatei slujbei noastre pohtim Mării Tale dela milostivul Dumnezeu tot binele. „Milostive Craiu, dăm ştire Mării Tale că, intâmplându-se omul Mării Sale Paşii, carele ne iaste noao ca un părinte, cum şi Măria ‘) Columna lui Traian, anul V. (1874) pag. 170—171. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 17 Ta, a veni la Măria Ta cu treabe după porunca Mării Tale, tăm- platu-i-se-au venire pre aice, aducând cinstită cartea Mării Sale Paşii la noi să trimetem Mării Tale doui ogari buni. Lângă care pohtă şi mai mari lucrure am trimete Mării Tale, necum acesta, ci, ver-ce va hi pohta Mării Tale la noi, neapărat va hi in voia Mării Tale de toate; că fiindu-ne Măria Ta părintele nostru, ca şi acest cinstit Paşă, carele ne-au arătat noao atâta bine împreună că Măria Ta, ce aţi pohti dela noi, să nu facem pre voia Mării Tale? „Cât bine am văzut noi astăzi, carele în tot ceasul Măria Sa Paşa nevoeaşte cu Domnul mieu, cu Mateiu Voevod, şi despre cin- stita Poartă şi den toate părţile, ca şi când ne-ară hi un părinte al nostru! Deci, într’acela chip, cinstite şi milostive Craiu, ne rugăm şi Mării Tale, lângă osteneala şi ne voinţa Mării Sale Paşii şi Măria Ta nevoeaşte, cum ai nevoit Măria Ta şi mai întâiu, aşa şi acum, că, cu nevoinţa Mării Tale şi a cinstitului Paşă cunoaştem astăzi tot binele de în toate laturile. „Şi mă rog Mării Tale, cinstite Craiu, pururea să ajungi Măria Ta, la cinstitul Paşă, câte cu o carte scriind, că lângă nevoinţa Mării Sale Paşii şi Măria Ta mai vârtos nevoeaşte dentr’acolo, ca să se poată bucura şi Măria Sa Paşa de nevoinţa Mării Tale. Că noi într’altă parte n’avem nici o nădejde; ce, după milostivul Dum- nezeu, întru tot avem nădejde şi razim la Măria Sa Paşa şi la Măria Ta. Că, în locul Domnului mieu, Măria Voastră aţi rămas ca neşte părinţi şi socotitori şi învăţători de toate lucrurile noastre/ Şi mă rog' Mării Tale neîncetat să fie învăţătura Mării Tale la noi, să putem mulţumi Mării Tale în tot ceasul. „Alta, dau ştire Mării Tale, că ce ai pohtit Măria Ta dela noi, 2 ogari, trimis-am pe omul Mării Sale Paşii; şi să fagâdueşti Măria Ta, si asa ne-au scris M. Sa Pasa la noi, când vei scrie M. Ta la M. Sa, să nu mai scrii ungureşte, că n’are acolo cine ceti cărţile un- gureşti, ce să scrii M. Ta sau turceşte sau rumăneşte să poată în- ţelege M. Sa de toate. Şi mai mă rog M. Tale, lângă carte care veri trimite M. Ta la M. Sa la Paşa, să nu fim uitaţi nici noi de către M. Ta, ce de purure să ne poţi ajunge M. Ta cu cinstită scrisoarea M. Tale, să putem şti de bună sănătatea M. Tale şi de toate veştile dentr’acolo, să mulţimim M. Tale ca unui părinte. Şi ce va hi pohta M. Tale aicea la noi, cu dragoste vom sluji M. Tale ca unui părinte. De aceasta rog şi pohtescu pre Măria Ta. I gospod Bog da umnojit dni i lieti gospodstvati o gospodi, Antin (şi Dumnezeu să înmulţescă zilele şi anii M. Tale întru Dumnezeu. Amin). „Ca o fată a M. Tale: Doamna Elina." Adresa : „Pre luminatului Craiu, Domnu, Domnu Racotzi Ghiurghi, cu mila lui Dumnezeu înce- 2 Revista Istorică www.dacoromanica.ro 18 General p. v. năsturel pător Ardealului şi părţilor Ţărăi-Ungureşti Domn şi Săcuilor Şpan iproci; Domnului Domnului, nouă depurure milostiv, vsegda o Gospodi davatise (purure în Dumnezeu să se dea). Amin". 2. Buc(u)reşt(i). 23 Ianuarie 3141 (1633). Pre luminate Craiu, etc. (ca la scrisoarea precedenta). „Milostive Craiu, să veri vre a întreba M. Ta de sănătatea Domnu-mieu, cu mila lu Dumnezeu şi cu norocul cinstitului împărat iaste Dumnia-lui sănătos şi vesel; şi ne-au venit veşti bune cum au dat Dumnezeu de iaste pre voia Dumisale de toate. De care veşti şi lucrure veţi înţelâge M. Ta şi mai bine den cinstite cărţile chi- haialelor M. Tale, care le-au trimis la M. Ta, şi den omul M. Tale. Pentru care dăm laudă milostivului Dumnezeu, căci se-au milostivit sfinţia sa şi cinstitul împărat de iaste pre voia Dumnisale şi a noastră. „De alta, dăm ştire M. Tale, cinstite Craiu, pentru omul M. Tale, giupănul Mihaiu diiac, că l-ai fost trimis M. Ta aice la noi pentru lucrul M. Tale, pentru bani, ca să-i trimitem; derep(t) aceia milostive Craiu, noi deca am văzut cinstita cartea M. Tale, numai de cât am trimis la Domnu-mieu, ca să ne dea Domnia Lui răspunsu de acolo, şi am oprit aicea pre omul M. Tale până ne va (da) un răspunsu. „Deci, păn’acum să ştii M. Ta, că răspunsul lucrului Mării Tale de la Domnu-mieu n’au mai venit: dec(i) tămplăndu-se zăbavă omului M. Tale aice, n’au mai putut fi îngăduitor, ce au pohtit ca să vie la M. Ta după porunca ce au avut de la M. Ta. „Derep(t) aceia, milostive şi luminate Craiu, ne rugămu M. Tale ca unui cinstit şi mai mare părinte al nostru, carele ne eşti M. Ta, să nu fii M. Ta scrăbit pre noi, că să ştii M. Ta că in ces vreme de acum nu putem afla nicăire bani, că, ce au fostu a se strânge den ţară, puţin lucru, care mai nu se-au ales nemic: aice ne stau oamenii Paşii tot în spinare in toată vreme, şi nu-i putem umple voia; şi un ban ce vine de undeva, ei iau, cum va spune M. Tale şi omul M. Tale, giupânul Mihai diiac. Ce, ne rugăm M. Tale, ca părintelui nostru, să ne poţi hi M. Ta îngăduitor şi să ne crezi M. Ta păn va dărui milostivul Dumnezeu de va veni şi Domnu-mieu den cestă cale şi den slujba cinstitului înpărat. Deciia foarte cu cinste mare se va plăti de către M. Ta, ca la un părinte, cum ştii M. Ta şi făgă- duinţă Dumisale, că noao ne iaste toată nădejde, după milostivul Dumnezeu, pre M. Ta. „Ce ne rugăm M. Tale să nu hii scrăbit ceva, că veri vede M. Ta nevoinţa noastră, nu numai cu aceia, ce cu toate ce va hi pohta M. Tale aice la noi. De aceasta rugăm pre M. Ta. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 19 „Şi să dăruiască milos.ivul Dumnezeu să lungească zilele şi anii M. Tale cu bucurie pănă la adâncile bătrâneţe; o Hristie amină. Izdatsia sia listu grad naş Bucureşti ghen. 23 dne yl 7141 (in Hristos amin. Si s’a dat această scrisoare, în oraşul nostru Bucureşti), la 23 Ianuarie 7141 (1633).“ „Mai mică şi plecată fata M. Tale: Gospojda Elenau Adresa: este aproape identică cu acea dela scrisoarea precedentă 1). Moşiile şi Ţiganii Doamnei Elena. 1. Pietrile ot sud Vlaşca. La curgerea anilor 7117 (1609) jupân Papa Vornicul cumpără dela Pârvul feciorul lui Ştefan Logofătul ot... şi dela moaşe-sa jupă- neasa Moţocăi, moşia Pietrile, în zilele lui Radu Şerban Basarab Voevod. La. 7126 (1618), în întâiul rând al domniei lui Alexandru Vodă Iliaş, Lupul Paharnicul, cu Ungurii de peste munte, pradă Ţara; jupân Papa Vornicul, partizanul lui Alexandru Iliaş, nu fu ocrotit nici el: i se hrăpi tot avutul luându-i chiar şi actele de proprietate ce s’au fost găsit în casa lui. După liniştirea revoltei, jupân Papa cere şi obţine dela Alexandru Vodă hrisov de întărire a stăpânirei proprietăţilor a căror „sineturi" îi fuseseră „sparte". Eată hrisovul: La 28 Octombrie 7iy] (1628) „Alexandru Vodă," 2) feciorul marelui şi pre bunului răposatului Is> Iliaş Vod(ă), dă boiarului jupân Papa biv. Vel Vornic şi fiiilor lui, ca să’i fie moşie la Pietri în sud. Vlaşca „însă partea de zeastre a jupânesii Necşa soţia Părvului Logofăt ot „Ruda ce i-a fost de zestre de la muma ei jupăneasa Caplea, însă a „şasea parte şi jumătate de sat din Pietri", pe care jupăneasa Necşa o schimbase cu nepotul ei de frate Părvul al lui Ştefan Logofătul, care ’i dăduse partea lui de moşie din satul Sălătrucul. Acest schimb de moşii între Neacşa şi Părvul a fost aprobat de jupăneasa Moţocăi, moaşa Părvului.... „La curgerea anilor 7117 (1609) boiarul Domniei „Mele jupan Papa Vornicul, ce au fost atunce al 2-lea Vistier, el au „cumpărat atunce această moşie de la Pietrii de la Părvul feciorul „lui Ştefan Logof. din şi de la moaşe-sa jupaneasa Moţocăi..." „Fost-au mărturie: Părvul Logof. ot Ruda şi Tudoran Pitarul, „Danciul Clucerul, Radul Post. ot Doiceşti, Nica Comisul, Mihai Că- lăraşul şi din Tărgovişte Neagoe Logofătul...." *) Aceste 2 scrisori se află şi In d-1 Iorga: Studii şi doc. IV. Prefaţa pag. CCXXVI-IX. ‘ !) Arh. Stat. orig. slav M-rea Cotroceni pach 3. doc 1 şi Condica No. 4. (sau 2) fila 216. www.dacoromanica.ro 20 GENERAL P. V. NĂSTUREL „Iar când au fost, în zilele Domniei Mele, întâiul rând, când au „fost curgerea anilor 7126 (1618)“, venind Lupul Paharnicul cu Un- gurii de peste munte, „de m’au scos pre Domnia Mea den Ţară şi „den scaunul Domniei mele" au jefuit şi prădat Ţara şi pre jupăn Papa Vornicul căruia îi luase şi documentele de proprietate pe care nu le-a putut recăpăta de la jefuitori de cât plătindu-le sume mari „numai ce s’au aflat această Carte care iaste pre moşia de la Pietri ce „scrie mai sus (cartea din 7117)....“ Am văzut Domnia Me cartea „răposatului Şerban Vod(ă), călcată şi întunecată şi dărăpănată. Dirept „aceia, Domnia Me încă am înnoit şi am întărit cu această Carte a „Domnii Mele precum au fost şi mai de nainte vrdme", pe care o dă jupănului Papa, „ca să-i fie moşie întru moştenire şi ohabnică „lui, feciorilor etc. etc." Martorii Domnului sunt: jupăn Hrizea Vel Vornic, jupăn Fiera Vel Logof., jupăn Trufanda Vel Vist., jupăn Miho Vel Spătar, jupăn Dumitrache Vel Stolnic, Ramandi Vel Comis, Diamandi Vel Pahar- nic, jupăn Condilo Vel Postelnic şi ispravnic Fiera Vel Logofăt. Sub Domnia Iul Matei Basarab, Doamna Elina cumpără mai mulţi rumăni şi părţi din moşia Pietrile, iar Domnul întăreşte stăpâ- nirea prin hrisov J): „ .... şi iar să fie Doamnii Domniei Mdle Elinii rumânii (anu- ,,me) în satul Pietrile din sud Vlaşca. „Şi iar au cumpărat moşie în sat în Pietri, toată partea jupănesii „Sorei, sora lui Chiveriţă Logof., jupăniţa lui Tudor Post. ot Răteşti, „cât are ea în satul Pietrile du preste tot hotarul ori cât se va alege „din câmp şi din pădure şi den apă şi den baltă şi cu viile şi den „şăzutul satului şi cu toţi rumânii câţi să vor găsi; pentru că au „cumpărat de la jupăneasa Sora, jupăniţariui Tudor Postelnicul, şi de „la feciorii ei Părvul şi Despa etc." „Şi iar au cumpărat moşie în sat în Pietri şi în Dedilov toată „partea Predii Slugerul din Răduleşti etc. feciorul Buzincăi Slugerul „din Răduleşti. Pentru că această mai sus zisă moşie şi rumâni din „Pietri şi den Dedilov au fost de moştenire a lui Drăgoi Căpit. din „Fălcoi. Deci au Jăcut schimb cu Preda Slugerul de au dat Predii „Slugerul partea lui de moşie din Pietri şi den Dedilov şi cu rumâni, „iară Preda Slugerul, el au dat lui Drăgoi Căpitanul satul Viişoara „jumătate, din sud Olt, moşie pentru moşie. „Şi iar să fie moşie şi rumâni în sat în Dedilov toată partea „lui Andrei Spătarul, feciorul Agăi Neagul, care i-au fost lui de zeastre „de la socru-său Calotă Slugerul din Popeşti. ') Arh. Statului. Condica No. a. M-rea Cotroceni p. 217. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NÂSTURELILOR 21 „Şi iar au cumpărat moşie şi rumâni în sat în Pietri toată partea „lui Ştefan Postelnicul, feciorul Pârvului Postelnicul din Barbuleşti etc. „Şi iar să fie moşie şi rumâni în satul Pietrile toată partea Mă- năstirii Nucetului etc. etc. pentru că au făcut schimb cu Doamna „Domniei mele Elinii. „Şi iar să fie moşie şi rumâni în satul Pietrile toată partea „Predii Comisul şi a frăţine-său Vintila, feciorii Badei-Postelnicul den Bucşani etc., pentru că au cumpărat Doamna Domnii mele pre bani gata. „Şi iar să fie moşie şi rumâni în satul Pietrile, toată partea „Radului Vistieriul den Fărcaş etc., pentru că au făcut Doamna Dom- niei mele Elina, schimb cu Radul Vistieriul Fărcăşanul, de au dat „satul Slăvenii din jud. Romanaţi etc. pentru moşia dela Pietri, moşie „pentru moşie. „Radul Năsturel Vel Ban adeverează izvodul că este după hri- sovul ce se află la el", la 18 Maiu 7187 (1679). Acest izvod scris în 1679 este dar copie după hrisovul lui Matei Vodă a cărui dată trebue să fie anterioară anului 7153 (1645) de oarece se vorbeşte în el despre zapisul următor: La 4 Maiu 7142 = 1644. Doamna Elina cumpără dela Vlad Poştei., feciorul Predei Clucerul din Bărseşti, toată funia lui de moşie din M-rea Slătioara în sus până în drumul Mehedinţilor şi din jos toate livezile câte sunt împrejurul mănăstirii (de călugăriţe) drept 8000 de aspri gata şi o dă mănăstirii Slătioara etc. Mărturii: Jupân Barbul Vel Ban, jup. Dragomir Vel Vorn., jup. Radul Vel log., jup. Stroe Vel Vist., Preda Vel Spat., Socol Vel Cluc., Dumitru Vel Stoln., Radul Vel Comis, Drăguşin Vel Pah., jupân Costandin Vel Poştei.; şi ispravnic, jup. Radul Vel Log. Şi am scris eu Soare Log. în scaunul Târgovişteix). La 24 Maiu 7143 (1644) „f Adecă Ico G(o)sp(o)dja Elina, scris-am „acesta al nostru zapis1) ca să fie de bună credinţă la măna egu- menului Ananiia şi a tot soborul de în sf(ă)nta mănăstire Nucetul „hram sfeti Gheorghie, ca să se ştie că am avut Domnia me oc(i)nă „la satul Dulcenii în judeţul Teleormanului cu 17 rmnăni de pretu- „tindinile şi de preste tot hotarul, oc(i)nă de cumpărătoare; iar sf. „mănăstire Nucetul avut-au oc(i)nă în satul Domnii m6le, la Pietri, „în judeţul Vlaş(ca). „Dec(iJ, călug(ă)rii socotind cum le iaste neşte oc(i)nă departe de „măn(ă)stire şi de înlungată preste mănă, fâcut-am Domniia Mâ cu „Ananiia egumenul şi depreună cu tot sob(o)rul den sf(ănta mănă- stire Nucetul, tocmelă şi schimb de am dat Domnia M6 mănăstirii *) *) Arh. Stat. Episcopia Râmnic, pach., 82, doc. 5. Orig: slav. www.dacoromanica.ro 22 GENERAL P. V. NĂSTUREL ,,toat(ă) part£ Domniei Mele de la satul Dulc6nii cu 17 rumâni, cum „scrie mai sus, şi cu tot venitul cât se va alege, ca să fie mănăstirii» „oc(i)nă moşie în vec(i). , „Şi, după oc(i)nă, mai dat-am Domnia M6 la sf(ă)nta mănăstire „şi bani, gata ugh(i) 80, ca să cumpere călug(ă)rii mănăstirii şi o „vie, unde vor pute afla, ca să poat(ă) fi mănăstirii oc(i)na cu ru- „mănii den în Dulceni, cu tot venitul, moşie cu pac(e). Iar egumenul „Ananiia depreun(ă) cu tot soborul, dat-au Domnii Mele toat(ă) parte „mănăstirii Nucetul de oc(i)nă cât au avut, în satul Domnii Mele, la „Pietri, şi cu 9 rumâni de pretutindile şi cu vie şi cu tot venitul, de „preste tot hotarul, cât se va alege ca să fie Domniei mele moşie „cu pace oc(ina) ohabnică în veci; pentru că am făcut tocmelă şi schimbu „de a noastră bună voe, fără de nic(i) o silă, ca să fie moşie pentru „moşie. Şi, ne-am făcut zapise de schimbu.... la alţii pentru credinţă. „Şi la ac(e)ast(ă) tocmelă fost-au mulţi boiari mărturie anume: jupân „Dragomir Vel Vornic,... păn Preda Vel Clucer, i Costandin Vel „Poştei., i Radul Vel Comis, i Ghiorma Vel. Slujer, i Evstratie Vt. „Slujer, i Nicoară Vel (Portar); i (N)icola Logof., i Pană Logof. Fi- „lipescul ot Visterie, i ot Fălcoi Drăgoi Logof. Ac(e)asta am scris ca „să se ştie şi am scris eu Lepădat Logof., la conacul ot mănăstirile Babele». . Documentul însă este semnat numai de Dragomir, Evstratie Radul, Preda, Drăgoi, Pană şi Mogoş Căpitanul. Doamna Elina, însă aplică numai inelul său pe care se vede o aquilă conturnată cu sborul luat şi în exergă: „Elina, B(ojio) M(ilostio) Nacialniţa U(gro, Vl(a)h(ischioia)" * *)). La 14 Martie 7147 (1639) „Elina Gospojda Bojiio Milostiio Nacialniţa Ugro- Vlahischioia, iprociu. „f Siio cnigu gospodstvami lui Frăţilă 2) glomnicul ca să fie el „volnic, cu această carte a Domniei Mele, unde va afla pre Stan ţi- „ganul cu ţiganca lui Safta şi cu 7 copii şi pre Ivan ţiganul cu ţiganca „lui Neaga şi cu 4 copii şi pre Titiini ţiganul cu ţiganca lui Doica „şi cu 2 copii, să i-ar găsi în ţigănie domnescă, veri boerească veri „călugărească, tot să fie volnic a-i luare cu ţiganca cu copii cu tot „să-i aducă aic£ la Domnia Me curând fără zăbav(ă), că i-am cum- „părat Domnia Me de la Ivaşco Vt. Postelnic. Derept aceia, să fie „volnic p'răţilă a-i luar£ să-i aducă la Domnia me curând făr’zăbav(ă) „şi de nimin£ opr£lă să n’aibă naint£ Cărţii Domniei mele". ’) Arh. Stat. M-rea Nucet, pach. 14, doc. 3, şi Condica pag. 81 bis. *) Academia Română pach. XXI doc. 281. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 23 Doamna Elena dărueşte fratelui ei, Udrişte Logofătul, moşia Pietrile „ca să 'i fie ei pomană sufletului şi noao de milă şi de hrană", zice *) nepotul ei, Radul Spătarul; iar după moartea Doamnei şi a lui Matei Vodă, „stătut-au de au fost Domn Costandin Vod. Deci, „luând toate alalte moşii câte fură ale Doamnei Elinei călcă şi le- gătura milii aceştia de ne luă şi satul Pietrile, de au fost pre seama „domnescă. Şi, de atunci în coace tot s-au premenit den Domn în „Domn până ce au venit vremea de au fost şi pre seama Mării Sale, „Domnul nostru M Gheorghe Ghica". Astfel descrie Radul Spătarul, feciorul lui Udrişte, în zapisul lui de vânzare, din i August 7168 (1660), deposedarea ce a suferit el din partea lui Costandin Vodă (Cârnul). D. G. M. Ionescu spune2) că Costandin Basarab „se purtase „rău cu rudele sale; cearta vine de la moşia şi satul Pietrile etc.“, pe care, „numitul Domn le răpeşte de la Radul Spătarul Năsturel». Devenit proprietate domnescă, se înţelege că Domnii următori se bucurară nu numai de usufruct dar vedem pe Ghica că va dis- puneâ şi de fond; în cât, pentru servicii reale aduse atât ţării cât şi Domnului, Gheorge Ghica se hotărăşte a răsplăti pe bătrânul Mare Postelnic Constantin Cantacuzino dându-i, la 8 August yi68 (1660), o carte domnescă din care extragem următoarele 3): „Ca să 'i fie lui satul Pietrile ot sud Vlaşca, însă toată partea „domnescă cată au fost cumpărat de răposata Doamna Elina a lui „Mateiu Vodă... Văzut-au Domnia me pre cinstitul boiarul Domniei „mele jupan Costandin biv. Vel Postelnic că au fost slugă bună, di- „reptă şi credincioasă... socotit-am Domnia me împreună cu cinstitul „şi luminatul părintele nostru Mitropolitul Ţării-Româneşti, Kyr Vlă- „dica Ştefan, şi cu toţi cinstiţii boiarii Divanului de am dat şi am „miluit pre Costandin biv Vel Postelnicul cu acest ce scrie mai sus „sat Pietrile... Deci, mărturii încă am pus Domnia m6: Mânui vel „Ban, i Preda Bucşanul vel Vornic, Stroe Leurdeanul (Golescu) vel „Logofăt, Pann(ă) Filipescul vel Vistier, Kirca Rudeanul vel Stolnic, „Badea vel Postelnic, Colţea vel Comis i Ispravnic Stroe vel Logofăt". înainte de a libera însă cartea de mai sus, Gheorge Ghica Vodă luase prealabilă înţelegere cu fostul Mare Postelnic Cantacuzino: căci „Măria Sa l-au întrebat cu ce ar pohti să-l dăruiască şi să-l miluiască", iar boiarul „văzând într'aceia că acest sat iaste între moşiile dumi- ,,sal(e) şi aproape de casa dumn6-lui rugatu-se-au şi au pohtit Măriei „Sal(e) să-i dea acest sat... " ’) Arh. Statului Condica No. 4 (sau 2) M-rea Cotroceni fila 217 (verso), !) Istoria Cotrocenilor. 3) Arhivele Statului. M-rea Cotroceni, pach. 3, doc. 4. www.dacoromanica.ro 24 GENERAL P. V. NĂSTUREL In acest timp însă Radul Spătarul Năsturel căută să îşi reven- dice drepturile lui asupra moşiilor de care fusese deposedat şi în acest scop el se plânse şi Domnului Ghika Vodă; dar pentru ca plân- gerea lui să fie luată în seamă şi satisfăcută de Domn, el se duse de „au căzut, la dumnelui Costandin Cantacuzino biv. Vel Postelnic, „cu multă rugăciune de au stătut dumnelui pentru mine şi au grăit „Domnului Ghicăi Vod de au scos toate moşiile mătuşe-me de se-au „dat a fi pre seama mea". Aprobarea domnescă fiind căpătată în acelaş timp cu hotărîrea Domnului de a milui pe Marele Postelnic Cantacuzino cu moşia Pie- trile, Radul Spătarul ar fi pierdut acest sat dacă boierul Cantacuzino nu ar fi fost un suflet drept spre a despăgubi pre cel ce-1 ajutase atât de mult în revendicările lui, iar acesta drept recunoştinţă se învoeşte pentru suma de 400 taleri a-şi vinde toate drepturile asupra moşiei Pietrile. Semnând zapisul de vânzare din 1 August 1660, Radul Spătarul Năsturel zice: „Banii care îi-am luat, talere 400, însum(i) eu am pus „scrisoarea mai sus la sum(ă), cu mâna mea". Actul mai este semnat de: Radul Logofătul Şerban, şi Vintilă Logofătul Corbeanul. La 11 Noembrie 7161 = 1652 f /w Gpjda Elina zemli Vlaşcoe. „Dat-am zapisul D-mele de credinţă la mâna Panei Cămăraşul oi Căpreni ca să se ştie când au fost acum, Domnia mea am cumpărat satul Hăreştii cu rumâni dela Udre Comis şi dela jupânesa lui Alexandra fata Petrii Cluc.; iar 2 rumâni fraţi de acolo din Hăreşt anume Vitan şi Lazăr au fost la Părdeşti la casa Panei Cămaraş. Dec(i) într’aceia Pano Cămăraş nu s’au îndurat de rumânii, ce s’au tocmit cu Domnia mea de mi-au dat pentru aceşti 2 rumâni ce scrie mai sus un ţigan al lui de moşie anume Mateiu, cap pentru capet(e) ca să-mi fie ţigan de moşie şi lu Pano Căm. să-i fie rumâni iar de moşiă ohabnici; şi ne-am tocmit şi am schimbat de a noastră bun(ă. voe şi ne-am zapisuit unii la alţii ca să ne poate fi cu pac(e) în vec(i), Pentru mai bună credinţă am pus şi pecete mai jos. Pis Dumitru Log. u Buc(u)reştx). La 10 August 7168 (1660), Gheorghie Ghica dă carte domnească prin care întăreşte stăpânirea dumnelui Costandin Cantacuzino vel Postelnic peste moşia Pietrile cu balta şi cu viile, partea domnescă care au fost cumpărat-o Doamna Elina preste tot hotarul * 2). La Ghenarie 7169 (1661) acelaşi Domn dă carte prin care în- tăreşte stăpânirea şi mila lui Costandin Cantacuzino vel Postelnic ca ') Arhiv. Statului M-rta Brdnccveni pach. 22, doc 20. 2) „ Condica No. 2, (No. IV) M-rea Cotroceni, pag. 218. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 25 să ţie satul Pietrile cu baltă şi cu viile de preste tot hotarul cu tot venitul ^ La Decembrie 7171 (1662.) Radul Spătarul, feciorul lui Udrişle Logofătul Năsturel ot Fierăşt(i), dă zapis prin care zice că „după „aşezământul şi tocmela ce au făcut cu dumnelui Costandin vel Po- stelnic Cantacuzino de i-au vândut satul Pietrile cu viile şi cu balta „să fie bine vândut să-l ţie cu pace". Semnează Radul Năsturel. Marturi: Gheorghie vel Ban (Băleanul), Badea vel Clucer, Kirca biv vel Logofăt Rudeanul, Preda Banul, Ivaşco vel Armaş, Alexandru vel Sărdar, Costandin Căpitan ot Vai-de-ei, Nica.............., Gligorie Grădişteanul, Paraşchiv. Logofătul 2), La 30 Noembre 7174 (1663) Cartea 3) Radului Voevod, feciorul lui Leon Ştefan Voevod, prin care dă intru stăpânire jupâniţei Elinei, soţia lui Costandin Postelnicul Cantacuzino, satul Pietrile cu balta, cu viile, cu tot venitul să îl ţie cu pace. După sfârşitul tragic (1662) al marelui Postelnic Cohstantin Canta- cuzino, ucis din ordinul lui Grigorie Vodă Ghica, văduva Postelnicesă, jupănesa Elena Cantacuzino, împreună cu cei 4 fii minori ai săi: Co- standin, Mihai, Matei şi Iordaclie căzuse la mare strimtoare, încât se vede nevoită a vinde moşia Pietrile. La 10 Maiu 7180 (1672) ea dă următorul zapis: „Eu, Elina ce „am fost jup(â)neas(ă) răposatului Costandin băiv vel Postelnic" cu fiii cei 4 mai mici, dă zapis lui Radul Năsturel vel Serdar că’i vinde satul Pietrile, „acum în zilele Mării Sale Domnul nostru Tio Gligorie „Ghica Voevod". Mai semneză martori: Gheorghie Băleanul, Hriza vel Vistier, Badea vel Clucer, Vălcul biv. vel Păharnic, Vintilă Armaş" *), In aceaşi zi cu data zapisului jupănesa Mare Postelnicesă se în- datoreşte a da şi cărţile de proprietate, între care una a lui Antonie- Vodă, cărţi care nu le avea atunci la îndemână. Observăm că, după legile de atunci (protimisis), Radid Năsturel, în lipsă de alte rude ale vânzătoarei, era cel dintâiu în drept a’şi răscumpără moşia, ceia-ce el şi face numărând jupânesei Elina Can- tacuzino cei 400 taleri ce primise el însu-şi dela decedatul Mare Po- stelnic în 1660. Dar această răscumpărare nu dură decât 7 ani şi 7 zile, căci ‘) Arhiv. Statului Condica No. 2, (No. IV) M-rea Cotroceni, pag. 219. s) „ „ pag. 219-220. 3) Arh. Stat. Condica No. 2, (No, IV) M-rea Cotroceni, pag. 220. ■*) N, Iorga Documente privitoare la familia Cantacuzinilor pag. 246. Cf. şi Condica No. 2 (No. IV) M-rea Cotroceni pag. 221 la Arhivele Statului, şi M-rea Cotroceni pach. 3, doc. 8. www.dacoromanica.ro 26 GENERAL P. V. NĂSTUREL La 17 Maiu 7187 (1679) Radul biv vel Ban, feciorul lui Udrişte Logofătul ot Fierăşt(i) vinde, prin zapisul lui dat la cinstita mână a Mării sale I(b Şerban Vodă Cantacuzino *) moşia Pietrile de iznoavă făcând în actul de vânzare un istoric complet al acestei proprietăţi. Şerban• Vodă Cantacuzino dărueşte printr’un hrisov mare, pe lângă alte moşii, sate şi ţigani, şi moşia Pietrile ca să aibă a le ţinea Sfânta mănăstire Cotroceni, al căreia prim ctitor era el * 2). ■ 2. Moşia Viţicheştilor ot sud Muscel. Printre proprietăţile Doamnei E'ena trebue să se numere şi moşia Viţicheştilor cu viile din delul satului, moşie care a fost dă- ruită de Doamnă, fratelui ei Udrişte Logofătul, iar fiul acestuia, Radu- Toma, o vinde 3) jumătate prin zapisul ce dă lui Dumitraşco Logo- fătul în 3 Aprilie 7171 (1663). Dăm aci în facsimil şi traducere adnotaţiunea următoare a lui Udrişte Năsturel făcută cu chinovar pe un document particular din 7085 Noemvrie 12, scris un pergament dela Alexandru Voevod, fiul Mircei Voevod: „Partea Despinei ot Viţicheşti sau scos ot Divan că „o au vândut. Şi Calea cea mică a vândut partea ei dela Viţicheşti „în anul 7158. Am scris aceasta eu Udrişte Năsturel vt. logofăt". n% • ■ A |A | v " r* igyi/uj y F*/îr \t £*rr\9 , La 20 Noembrie 7150 (1641) „Intru cinstita măna a pre Milo- stivei şi Luminatei Elena G(o)sp(o)dfa I& Mateiu Basarab Voevod, ') Arhivele Statului. M-rea Radu- Vobă, pach. 42. doc. 47. 2) „ Condica No. 1. Mănăstirea Cotroceni. s) Arhivele Statului. Condica No. r. Mănăstirea Cozia, pag. 442—3. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTUREI.ILOR 27 „i G(ospo)dină. Scris-am eu Dragomir ot Rătivoeşti acesta al mieu „zapis !) ca să fie de mare credinţă, cum să se ştie că i-am vândut „Domnii Ei viile mele de la Viţicheşti etc. şi jumătate din ocina din „codrul de moşie ce avem den jos de lzvoru despre ocina Topolo- „vdnilor şi cu toată ocina din Crivină ce este din sus de Izvor, despre „apa Argeşului etc. • Martori: pan Radul Vel Vist., pan Preda Vel Spăt., pan Socol Vel Clucer, i Radul Vel Comis, i Drăguşin Vel Armaş, i Dumi- traşco Vel Sluger, i Bune Vist., i Şărban Vt. Vist., i Marco Logof., i Istrate Logof., i Vâslite Vorn., i sin ego Micul, i Bade Pârcălabul. „Şi pentru mai adevărată credinţă am scris eu cu măna me şi am „pus pecete spre acest zapis şi iscălitura mai jos. „I pis u grad Târgovişte". 3. Moşia Săracul şi Olanul ce în vechime îi ziceă Brăticnii şi Mitreşti (sud Teleorman). La 10 Aprilie 7162 (1654) Matei Basarab Voevod dă hrisov* 2) prin care întăreşte stăpânirea „boiariului Domniei Mele Cârstii Clu- cerul şi jupânesii lui Anghelimi şi cocoanelor lui anume Elina i „Marula i Păuna, ca să le fie lor satul Mitreşti ot sud. Teleorman „cu toţi rumânii câţi se-au vândut Doamnei Domniei mele Elinii şi „cu toată moşia lor câtă se va aleage; pentru că acest sat Mitreştii „fost-au nişte oameni judeci, iar când au fost acum în zilele Dom- „niei mele, la leat 7161, iar ei au venit de se-au vândut Doamnei „Domnii mele pre bani gata ughi 282V2 şi cu zapis de la mâinile lor „şi cu boieri martori etc. „Şi iar să le fie lor un rumân anume Sa va ot Mitreşti" etc. „Şi iar să le fie lor ocină în Mitreşti de la Cărstea sin Ghionii, „care ocină o au fost cumpărat tată-său Ghionea şi cu unchi-său Combi „Post. de la Radul şi de la frate-său Standul dirept ughi 10 şi de la „Mihai Grecul, moşie za ughi 7 şi de la Bran moşie za ughi 3 şi de „la Dărbanţul moşie za ughi 2, fac ughi 22 etc." „Şi iar să le fie ocină în Mitreşti de la Voico sin Oprii Surdul „cumpărată de el de la Stanciul şi de la Dan şi ocina Vladului Liliac „şi de la Bunea cumpărată de el de la Dan şi fraţii lui, cumpărate „pe când erau megiaşi cu el etc. etc. Venit-au aceşti cumpărători „deşi-au vândut părţile şi le-au dat Doamna Domnii mele toţi banii „deplin etc." ') Condica Domeniului Fierăşti, doc. 4. 2) Arhivele Statului. Condica No. 1. M-rea Cozia, pag. 764 şi Cartoanele acestei mânâstri pachet 29 doc. 1. —. Orig. piele. www.dacoromanica.ro 28 GENERAL P- V. NĂSTUREL „Şi iar să le fie lor ocină în Mitreşti de la Stanciul rumânul pre „care l-au plătit de bir". „Şi iar să le fie ocină Cătunul de pre apa Vezii ot sud(stvo) „Teleorman cu o vie de pre lângă satul Mitreşti etc. Şi latul aceştii „moşii 200 stj. şi lungul e cât şi moşia Mitreştilor; pentru că această „ocină fost-au moşie domnească încă den zilele răposatului Mihail- „ Vodă. Dec(i), căc(i) au fost moşie necăutată şi inpresurată de me- „giiaşii den sus şi den jos; iar când au fost în zilele, când au fost „la leat 7146, datu-o-am şi am miluit Domnia Me pre Nedelco Vă- nt[aful) Hagiul şi pre soţia lui, jupâneasa Paraşchiva cu această „moşie cu toată ce scrie mai sus ce să chiamă Cătun etc. şi au ales „Nedelco etc. care au făcut şi o vie de iznoavă cu multă cheltuială „care este mai sus zis" pe care vie dăruindu-o Domnul, lui şi soţiei lui Paraschivii, Nedelcu o făcu vânzătoare şi fiind lângă hotarul Mi- treştilor i-au vândut-o Doamnei Elinii etc. „Iar după aceia, având Doamna Domnii m6le pre Cârstea Clucer „şi pre jupâneasa lui Anghelina nepoată Doamnei Domniei Miile ca „pre nişte feciori şi dăruindu-le Dumnezeu den trupurile lor cocoane „socotit-au întru inima Ei- ca să-i ajute den mila Ei ca să-şi poată şi „ei rădica ce va trebui lor ce le-au dat Dumnezeu. Dec(i), le-au dat „şi i-au miluit cu acest sat Mitreştii şi cu toţi rumânii şi cu toată „moşia lor şi cu cele cumpărători care au fost iar den moşia Mitre- „ştilor şi cu această ocină ce se chiamă Cătun şi cu via şi cu toată „în veci de veci, etc. cu zapise de cumpărătoare şi cărţi de moşie. „Şi am văzut Domnia Me şi Cartea Doamnei Domniei Mele făcută „de milă şi de pomană cu mare blestem. Derept aceia Domnia Me „încă am înnoit şi am întărit această milă şi pomană cu această Carte „a Domniei Mele. Eată dar şi martori aşează Domnia Me jupân „Spafiul vel Ban Cralevschi i jup. Preda Vel Dvornic i jup. Radul „Vel Logof., i jup. Bunea Vel Vist., i jup. Diicul Vel Spătar, i jup. „Ghiorma Vel Clucer, i jup. Pană Vel Stolnic, i jup. Costandin Vel „Post., i jup. Radul Vel Comis, i jup. Radul Vel Paharnic, i pan „Udrea Vel Sluger i pan Necula Vel Pitar. I is(pravnic) Radul Vel „Logof. Şi am scris eu Radul Logofătul în cetatea Târgoviştii, luna „Aprilie 10 leat 7162“. 4. Moşia Alimăneştilor ot sud Olt. Tot proprietate a Doamnei Elena este şi moşia Alimăneştilor după cum rezultă din următorul document publicat de d-1 profesor N. Iorga l) la data de 11 Aprilie 1662: *) Studii şi Documente. Voi. V, pag. 122 124. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 29 „Mânui biv vel Ban, Stroe Vel Vornic, Radul Logofătul Kre- ţulescul şi mai mulţi boeri, dau un zapis Alimăneştilor pentru a fi liberi de rumănie „de cătră toată rudenia Doamnei Ilinei şi de către „toată rudenia Ghinei Vistierul, ca unii ce au fost oameni judeci". Ei se vănduse Doamnei Elinii, iar Mihnea Vodă „încă până nu era făcut hainie asupra împărăţiei", primise răscumpărarea acelor oameni, care ne având bani nu au găsit decât la Ghinea Vistierul să se îm- prumute, dându-se să fie acestuia rumâni cu toată moşia Alimăneş- tilor. Ghinea Vistierul dă lui Mihnea Vodă 800 de ughi. Tot atunci Ghinea Vist. şi cu Udrişte Spătarul iau împreună (în arendă) toate ocnele şi vadurile „ş’apoi ne-au amestecat şi pre noi în taină la „Mihnea Vodă să fim cu dânşii soţii, fără de voia noastră, la ocne „şi la vadure". Din venitul ocnelor şi vadurilor se constată că lipsesc 14.176 taleri; ţăranii zic a fi fost banii mâncaţi de ambii boeri. Vine în scaun Gligore Ghica Vodă. Ambii boeri trimet ciauş ca să apuce pe ţărani cu strânsoarea banilor; ei plătesc creditorilor (ovrei) toţi banii, taleri 17.500 din casele lor şi apoi merg să reclame Domnului şi Divanului partea lui Ghinea Vistierul, talere 7.088. Soţia lui Ghinea (el murise) văzând ■ că banii îi mâncase răposatul şi că averea lui nu valora atâta „lepădatu-se-au de toate datoriile Ghinii „Vistierul şi de toate moşiile lui", ca să nu plătească datoria. Vodă dă atunci moşiile Ghinii şi ţiganii toţi precum şi satul Alimăneştilor însă plătind 8oo ughi datoria către ovreii împărăţiei (creditorii domneşti) şi să fie răscumpăraţi de rumânie. Când am vorbit mai sus despre Marele Logof. Radul ziceam că Doamne Elena n’a avut nici o soră cum pretinde Paul de Alepo, ne fiind dovedită această a lui afirmare cu nici un document. Acum, d-1 Stoica Nicolaescu află documentul ce urmează, docu- ment care este proprietate particulară; dăm cu bucurie dreptate iscu- sitului diacon din secuiul al XVII-lea, de şi ştiinţa nu este completă. Iată documentul: La j Decemvrie 7166 = 16/7: f Adecă noi 12 boiari, cari i-am fost luoaţi pre răvaşe ale Mării Sale Domno nostru I<5, Costanden Şărban Voevod de jupăneasa Neacşa, să-i hotărămu cu Cazan post. Decedu ce i-am hotărât, venit-au naente noastră Manta post., zi- când : cum că au avut Manta post. ocenă in Ciople sej. 100, iar log. Radul Nă- sturel au vândut acea ocenă a Mantei post. încă mai de naente vreme den zilele Radului Vodă şi i-au dat Mantei post. ocen în Tămăşăsti sej 100 şi cu zapis dela log. Radul Năsturel Iar când au fost acum iar Cazan post. aşa zicea: că nu mai i-au dat tată-său Radul Năsturel sej. 50. Deci noi am zis Mantei post. să scoată za- pis(u) al(u) unchiu-său Radul log. Năsturel, precum i-au dat sej. 100. Iar Manta post. aşa zicea: că i l-au luoat hoţii, când tăiarea boiarilor. Deci noi n’amu putut www.dacoromanica.ro 30 GENERAL P. V. NĂSTUREL crede pre Manta post. într’alt chip, ce au jurat naente noastră, cum i-ău dat unchlu-său Năsturel sej. ioo Decedul ce au jurat, noi am judecat să ţie acea moşă(e) sej. ioo, ce i-am dat ot Tămăşăşti sej. 50 de la Cazan post. care sej. i-au fost cumpărat log. Năsturel de la Pătraşco post. ot Cârsteşti, iar sej. 50 n’au avut Cazan post. In Tămăşăşti să dea Mantei post. ce să aibă a darea Cazan post. Mantei post. de unde va avea alta moşăe, pentru că noi aşa amu aflat şi am ju- decat cu sufletele noastre, pentru că am văzut şi un răvaş al dumnelui jupan Radul Logofăt Popescul, scriend la noi marturisend, cum că au auzit şi dumnelui pre socru-său Radul Năsturel, că i-au dat acestă moş. Mantei post. Şi pentru adeverită credinţă pusu-ne-am şi iscăliturile. Pis Dec. 5 zi. It. 7166. Pătraşco clucer, Dumitru pârcălabul, Mihaiu păharnicul, Neagoe Stolnecul, Nan Iuzbaşa za Roşi, Radul iuz. Meiu Roşu,Necula post., Măciucă, Dăljan, Mârce cap., Dragomir portar, Dumitru port. RAMURA LUI CAZAN AL II-LEA, VORNICUL- După cum am văzut mai sus, Cazan al Il-lea Postelnicul, Isprav- nicul Scaunului Bucureştilor, cunoâcut si sub numele de Cazan Vor- nicul, a avut 2 feciori: pe Udrişte al IlI-lea şi pe Cazan al IIMea; precum şi două fete: pe Elena şi pe Anghelina. a) Udrişte al IlI-lea, Paharnicul. Acest Udrişte este cam de aceiaş etate cu vărul său primar Radul al II-lea, feciorul lui Udrişte al Il-lea. Pentru prima oară îl aflăm pe acest Udrişte iscălind ca martor la 2J Februarie 7176 (1668), zapisul*) lui Petraşco prin care acesta dă mănăstirii Radu-Vodă un ţigan drept schimb pentru un altul etc. Semnătura seamănă destul de binişor cu acea a unchiului său, Udrişte, ceeace ar putea să deâ, foarte uşor, loc la confundarea ambelor personajii. La 1670 aflăm pe Udrişte ca Vel Cămăraş, într’o inscripţiune săpată pe o copie de argint dăruită de el mănă- stirii Arnota: „această copie o au fă- cut Udrea Vel Cămăraş, nepotul Doamnei Elinii 2)“. El mai repară, tot la acea mănăstire, o căţie de argint ce fusese făcută de Matei Vodă. La 26 Decembrie 7178 (1669) Antonie Voevod 3) „dă lui Udrişte „Păh. şi fraţină-său lu Năsturel (?), feciorii lui Cazan Post. de He- ') Arhivele Statului, M-rea Radu-Vodă, pach. 39, doc. 32. a) Marele Dicţionar geografic. Arnota. Analele Acad. Române, Seria II, t. VIII, p. 204. j Condica domeniului Fierăşti, document No. 12. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 31 „răsti şi cu feciorii lor câţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie lor „a ţine din satul Herăşti şi cu rumâni pre jumătate; şi din casele din „Herăşti tot pre jumătate; şi din satul Budeştii şi cu rumânii şi cu „morile de acolo pre jumătate; şi din satul Zimnicele şi cu rumânii „jumătate; şi din satul Scăeşti jumătate şi cu rumâni; şi din satul „Futeştii şi cu rumâni iar jumătate; şi dintr’alte moşii făr’ de ru- „mânii: din moşia de la Buzăiani, şi de la Urecheşti, şi de la Su- „harna şi cu tot venitul din câmp şi din pădure şi din apă şi din „şăzutul satelor dă preste toate hotarăle cât se va alege din toate „moşiile, pre unde ce va fi, să fie pre jumătate. Şi din bucate şi din „scule şi din dichisele casii tot pre jumătate. „Pentru că au venit Cazan Poştei. înnainte Domnii mele în di- „van de au spus cum că fiind slab şi bătrân, socotit-au el ca să’ş(i) „înpartă casa şi să tocmâscă feciorii şi să-i aşăze cui ce va lăsa şi „care pre unde va ţine din sate, din rumâni, din ţigani şi din mori „şi din dichise din parte ce oblădueşte din toate satele şi din toate „moşiile ce au avut de la părinţii lui şi ce au agonisit în viiaţa lui. „din toate pre jumătate. Aşa au lăsat şi au tocmit el cu sufletul lui, „Intâiu, au scos din mijlocul lor zestrile fii-sa Elina scrise tot la o „foiţă pre nume şi iscălit cu măna lui; dupre aceia au lăsat lui „ Udrişte şi frăţine-său lui Năsturel a) să fie din toate satele şi cu ru- „mânii şi cu ţiganii şi din bucate şi dintr’alte dintru toate pre jumă- „tate. Şi să fie Cazan Postelnicul şi cu fii-său Cazan iar jumătate „dintru toate satele cu rumâni şi dintr’alte moşii. „Căci că înpărţind el şi tocmind acest lucru înpărţitu-s’au şi „birul şi datoria pre jumătate, să plătescă iei ş(i) parte lui de da- „torie ce au făcut pentru nevoile casii. Iar de va fi vre-o gâlcevă „pentru sate şi pentru rumâni şi ţigani şi alte moşii să o cate cu „toţii; sau, de s’au tras dintr’aceste vre-o pagubă ori cui dintru „dânşii, să fie toţi fraţi, că aşa s’au mărturisit şi au tocmit şi au aşă- ,,zat cu sufletul lui, precum am văzut Domnia-me şi zapisul lui Ca- „zan Post. la mâna lui Udrişte Păh. şi a fraţine-său lui (Cazan) Năs- turel şi cu mulţi boiari mărturiei. „Drept aceia, am dat Domnia me slugilor Domnii mele Udrişte „Păh. şi frăţine-său lui (Cazan) Năsturel ca să’ş(i) ţie dintru etc etc „cum scrie mai sus, tot pre jumătate, să le fie moşie ohavnic lor şi „feciorilor lor. Divanul: pan Mareş Vel Ban Cralevschi, i pan Radul Vel ') In această copie după hrisov este de sicur o eroare, căci pe fratele acestui Udrişte l’a chemat Cazan şi probabil frasa trebue să fi fost: „şi frăţine-său lui Cazan Năsturel'1. www.dacoromanica.ro 32 GENERAL P. V. NĂSTUREL Dvornic, pan Radul Crasculescu (Kreţulescul ?) Vel Log., i pan Şăr- ban Cantacuzino Vel Spătar, i pan Papa Vel Vist., i pan Ghete Vel Cluc., i pan Gheovghie Vel Pah., i pan Pană Vel Stol., i pan Raico Vel Comis, i pan VlăculVe 1 Slujer, i pan Coruia Vel Pitar, i isprav- nic Radul Năsturel Vt. Logof., I na pis az Alexandru ot Săteşti vă nastol grad Bucureşti. La i Iunie 7188 (1680) „adică eu Udrişte Păharnicul Năsturel „snă Căzan Postelnicul ot Fierăşli, dat-am zapisul meu la măna părin- telui eg(u)menul Partenie de la Sfânta mănăstire J) a Radului Vod „unde iaste hramul Sta Troeţ(ă), ca să fie de bună „credinţă cum să „se ştie că i-am vândut un ţigan anume Băca snă Corne ţigan(ul) „derept ban(i) gata tl 25; care ţigan ţine o ţigancă a sfentei mă- „n(ă)stire; eu m’am tocmit cu părintele eg(u)menul din bună voia „me şî i-am vândut ca să fie „sfintei măn(ă)stiri moşie aşe- „zat în vec(i). Pentru că aceşti ,,ban(i) ce scrie mai sus i-am „luat toţ(i) gata în măna me. „Şi când se-au făcut acestu „zapisfost-au mulţi boiare mar- „tori carii vor iscăli mai jos. „Şi pentru adeverit(ă) credinţă 'pusu-mi-am mai jos iscălitura ca să „creză. Pis az Ignat Capit ot Lom(o)teşti, Iuniu 1 Velt. 7188. Semnează Udrişte Păh. Năsturel vânzător. Radul Năsturel martor, Radul sin Mihai Capit. ot Cuştureni, Mihaiu Logofătul mart., Radul biv Vel Comis Ştirbeiu, Negoe Pârcălabul Rătescul, Necula Post. Stănescul, Pan logof. de la Hrize Vornicul, Muşat Logof., Voicul Portar, Ştefan Vătaf Cioranul martor. La j Iunie 7196 (1688). „Udrişte Paharnicul* 2) feciorul lui Ca- „zan Post. din Fierăşti dă dumneei jupănesii Maricăi Păharnicesii, „care au fost jupănesă a răposatului Costandin Cantacuzino ce au fost „Paharnic Mare, fata răposatului Radului Năsturel Vel Ban, cum „să se ştie că i-au vândut dumneei o moşie în Sârbi stânjeni 160, „care moşie este alăture cu moşia de acolo din Sârbi a dumne-ei „cea de zestre de la părinţii dumne-ei. Şi am vândut stânjenul po „bani 33 care fac peste tot lei 40 etc. „Pentru că această moşie ce scrie mai sus o am fost pus zălog „încă mai de nainte vreme la boiariul dumne-ei Costandin Pah. ’) Condica domeniului Fierăşti, document No. 27. 2) Arh. Stat. M-rea Radu- Vodă, pach. 39, doc. 40 şi Condica No. 1, pag.- 749. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURfeLILOR 33 „când era dumnelui viu, şi cu zapis de zălog la măna dumn^-lui „etc. etc. Udrişte Paharnicul Năsturel. Martori Şărban Năsturel, Az Mihaiu Logof., Maieiu Logof., Az Ra- dul sin Hagiul, Eu Udre. La $ Mai 7204 (1696) Gligorie sin jupânesii Maricăi, fata lui Cazan Postelnicul ot Fierăşti 1), dă zapis unchiului său Udrişte Păh. „ot Fierăşti că a făcut schimb cu dumne-lui de i-am dat eu moşia de la „Ciogoveni, parte me toată, care a fost dată de zestre maichi de la „tată-său Cazan Post. ot Fierăşti; şi unchi-mieu Udrişte Pali. mi-au „dat din moşia de la Budeşti şi de îa Sparţi şi de la Miluiţi cât se „va alege etc. etc. Să aibă a ţinere înpreună cu văru-mieu Şărban „feciorul dumne-lui. Etc etc. Az Gligorie sin Maricăi. La 9 Noembrie 7208 (1699) Udrişte Paharnicul este încă în vieaţă şi dă o scrisoare nepotului său Şărban Post. Fierăscul, fecio- | rul vărului său Radul Năsturel Vel Ban: „ Udre Pah.2) Herăscul „dă scrisoare nepotului său Şărban Postelnicul Herăscul precum să „se ştie că având eu cu frate-mieu Cazan 2 vaduri de moară în „Dâmboviţă: unul la gura Dâmboviţă şi altul mai sus, sculatu-se-au „frate-mieu Cazan de şi-au vândut părţile lui şi din vadul de sus şi „din cel de jos nepotu-mieu lui Şerban Post. Dec(i) eu văzând aşa „facut-am tocmelâ cu dumnelui nepotu-mieu Şerban Post. de i-am dat „şi parte me din vadul de jos de la gura Dâmboviţii, malul despre „Negoeşti etc. şi dumne-lui mi-au dat parte frăţine-mieu lui Cazan „care o au cumpărat de la dânsul din vadul de sus, care vad iaste „înjugat cu vadul care au dat dumne-lui văru mieu Radul Banul „fii-sa Maricăi de şi-au făcut moară etc. Ne-am făcut scrisori unul la „măna altuia fiind la mijlocul nostru dumne-lui Gligorie Post. Băle- „nul (acesta este bărbatul al 2-lea al Maricăi) şi alţi boieri cari se vor „iscăli etc. Az Udrişte Pah. Năsturel ot Fierăşti, Gligorie Bălenul, „Mateiu Pah. Moşescul, Nan Căpitanul martori. Din documentul următor rezultă că Udrişte Paharnicul încetase din vieaţă la o epocă coprinsă între anii 1700 şi 1709: La 9 Iulie 7217 (1709) Dumitrana fâmeia 3) Udrii Pah. dă za- pis Postelnicului Şărban Fierăscul că s’a rugat la dumne-lui „cu „mare rugăminte de mi-au făcut dumne-lui bine de mi-au dat bani „tal. 12 de acum până în 3 luni să aibu a’i da dumne-lui banii fără ‘) Condica domeniului Fierăşti, document No- 30. 2) Condica domeniului Fierăşti, document No. 3L 3) Condica domeniului Fierăşti, doc. 34. Revista Istorică. 3 www.dacoromanica.ro 34 GENERAL P. V. NĂSTUREL „nici un cuvânt şi să dau şi dobânda banilor neguţătoreşte: zece în „doi. Şi pentru căci mi-au făcut dumne-lui bine cu aceşti bani am „pus dumne-lui zălog moşia me de la Herăşti. Ne dând banii la zi „să’i dau dumn6-lui moşie precum este tocmit stânjenul cu fie-mieu „Şărban, care s’au fost tocmit cu dumne-lui mai nainte. Intr’ac6sta „am dat zapisul mieu etc. In notă: „Insă s’au pus zălog din moşia fie-me Maricăi care „i-au dat-o Udrâ soţia me zestre. Eu Dumitrana fameia Udrii „Pah, Şi am scris eu Vătaful za puşcărie cu zisa ei. Din căsătoria lui cu jupânesa Dumitrana, Udrişte Pah. avu pe Şărban al Il-lea, Pană, Manta şi Marica, după cum rezultă din ac- tele precedente şi din hotărnicia din 25 Iunie 7200 (1692) despre care se va vorbi mai departe (Şerban Năsturel Vel Ban) şi din documen- tul următor *): La 28 Iunie 7220 (1712) Jupânesa Dumitrana soţia lui Udrişte „Pah. Herăscul sin lui Cazan Post., fratele lui Udrişte Logofătul, „înpreună cu feciorii ei Şerban şă Pan şi Manta şi cu fii-me Marica „dă zapis lui Şerban Post. Herăscul că i-a vândut dumne-lui tot moşia „noastră din Hierăşti stânjeni 1431 şi tot moşia noastră din Ţalapiia „stânjeni 150 care să fac peste tot stânjeni 1581, care moşie este a „boiariului mieu de la Cazan Post. părintele dumn6-lui. Şi am tocmit „stânjenul po bani 60 etc. Pentru că rămâind noi la multă datorie „de la boiariul mieu, tatul feciorilor acestora ce scrie mai sus, şi alt „ne mai rămâindu-ne nimica ca să plătim datoria şi apucându-ne da- tornicii cu strânsoare şi într’alt chip ne având ce face, am vândut „această moşie etc. etc. (In total lei 7x1 bani 60, banii acestor stânjeni). Semneză vânzătorii şi Pătraşco Brezoianul Vel Serdar mart. Gligorie Bâlenul Vel Slujer, Alexandru. Şerban al 11-lea, Vornicul. Şerban pare a fi fost cel mai mare dintre fiii Paharnicului Udrişte şi este singurul despre care avem oarecare desluşiri şi cu care încheiem vârful ramurei din partea lui Udrişte sin Cazan al Il-lea. „La 18 Ianuarie 7221 (1713) Negoe dinpreună cu frate-meu „Badea sin Udrişte Lăzureanul dat-am 2) scrisoarea noastră la mâna „cumnatu-nostru Şerban Fierăscul, care ţine pe sora noastră Marica, ') Condica domeniului Fierâşti, doc. No. 38. s) Arhivele Statului. Condica No. 1 M-rea Mislea, p, 130. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 35 „ca să fie de bună credinţă precum să se ştie că am tocmit şi am „aşezat pentru zestrea sori noastre Marii de i-am dat partea noastră „de moşie din Drăgăneşti care iaste în gura Ocniţii sud Dâmbovitza „din cât iaste partea noastră să ţie cumnatu nostru Şerban trei părţi „den câmp den pădure etc. etc. Şi noi să avem a ţinea a patra parte „etc. Şi am scris eu Costandin sin Stoicăi Pah. Lăzureanul cu în- văţătura lor". Semnează Negoiţă luzbaşea. La i Iunie 7224 (1716) „Adecă eu Badea Lăzureanul, făcut-am „zapisul mieu la mâna dumne-lui cumnată-mieu Şărban Logofătul „sin LJdrişte Paharnicul Herăscul ca să’i fie de mare credinţă, pre- „cum să se ştie că dându-i dumne-lui, părinţii miei şi noi, dă zestre „surorii noastre la Drăgăneşti ot sud Dâmbovitza, însă din tot ho- „tarul aceştii moşii din câtă au fost partea noastră, să stăpânească „cumnatu Şărban trei părţi etc. Badea având trebuinţă, s’a învoit cu Şerban, cu ştirea fraţilor şi megiaşilor, şi i-a vândut partea lui, stânjeni 150, stânjenul pe bani gata 44 care fac preste tot taleri 50 etc. etc. Semnează Badea Lă- zurenul. La 16 Februarie 7232 (1724) figurează printre martori Şerban „fiul lui Udrişte Paharnicul" într’un act 2) relativ la moşia Drăgă- neasa (Drăgăneşti). Tot la data precedentă 3) se dă o „Carte de judecată a dumne- „lor Veliţilor boeri, lui Şerban feciorul lui Udrişte Paharnicul Hie- „răscul ca să aibă a ţine şi a stăpâni partea lui de moşie din Dră- „găneşti din gura Ocniţii ot sud Dâmboviţa etc. Pentru că aici, ina- „intea noastră de faţă au avut întrebăciune Şerban Hierăscul cu Ne- „goiţă Titeanul, zicând Şerban Hierăscul cum că-i împresoară moşia „Negoiţă Titeanul în silă făr’ dreptate; iar Negoiţă aşa zicea: cum „că acea moşie o au răscumpărat unchi-său Părvul Pociovălişteanul „de la Costandin Căpitan Lăzureanul înpreună şi cu nişte vii ale „lui etc. etc. Iordache Kreţulescul Vel Dvornic, Matei Fălcoianul Vel Logof. La 11 Iulie 1739 Costandin Pociovălişteanul Vtori Comis cere dela Capit. Vasile Căplescul4) o moşie ce să chiamă Drăgăneşti din Gura Ocniţii sud Dâmboviţa, care moşie zice că este cumpărată de tată-sâu Părvul Pociovălişteanul de la Costandin Capit. Lăzureanul. întrebând noi şi pre Vasile Căpitanul cu ce temeiu stăpâneşte această moşie ? El au scos un zapis de cumpărătoare că au cumpărat el 4) Arhivele Statului. Condica No. 1 M-rea Mislea p. 131 bis. *) Arh. Statului, M-rea Mărgineni, Dosarul No. 25/843. 3) Arh. Statului, Condica No, 1, M-rea Mislea, p. 133. *) Arh. Statului. Condica No. 1 M-rea Mislea, p. 134. www.dacoromanica.ro 36 GENERAL P. V. NĂSTUREL această moşie de la Neg şi de la Ion, ginerii lui Serban Hierăscul Vtori Dvornic de la 7244 (1736) Ghenarie 23 şi au mai scos şi o Carte de judecată a dumne-lor Veliţilor boieri din 7232 (1724) Fe- vruarie 16, tot pentru această moşie pentru care s’au fost judecat mai nainte Serban cu Negoiţă Titeanul etc. Derept aceia, am dat această carte de judecată la mâna lui Vasile Căpit. Căplescul. Radul Cantacuzino biv. Vel Stolnic Matei Cocorăscul Vel Dvornic za Târgovişte. La 2} Ianuarie 7244 (1716) „Adecă eu Neg dinpreună cu cum- „nată-mieu Ion, ginerii lui Serban Fierăscul1) vtori Dvornic şi soţiile „noastre a-nume Ilinca şi sora-sa Bălaşea fiicile lui. Dat-am acest al „nostru adevărat zapis etc la mâna dumne-lui Căpit. Vasilie i Tonţii „frate-său Căpleşti pentru ca să se ştie că-i-am vândut noi partea de „moşie în Drăgăneşti şi partea de păcură etc. etc. Semnează: „Eu Negul zeat lui Serban Fierăscul Vt. Vorn. cu „soţia mea Ilinca vânzători. „Eu Ion zet Hierăscul Şerban i cu soţia mea Bălaşea vânză- tori. Eu popa Costandin ot Lucaci, duhovnic lui Şerban Fierăscul, „martor. Eu Costandin Ciauş Lipovenul mart. Eu Costandin Căpit. „Lăzureanul mart. Danciu Logof. martor. Şi am scris eu Baldovin „copil din casă, cu învăţătura vânzătorilor". La 4 Iunie 7252 (1744) „Adică eu Negoiţă Titeanul împreună „cu jupâneasa mea Ilinca dat-am cartea 2) noastră de danie lui kir „Antim egumenul Sf. mănăstiri Mislea etc., pentru ca să se ştie că „căzând eu la mare boală şi ne având feciori ca să’mi stăpânească „al mieu ce iaste şi temăndu-mă de moarte, am socotit ca să dau „tot ce am la sf. mănăstire Misie şi să mă îngroape la sf. mănăstire „ca să zacă oasele acolo unde zac şi ale strămoşilor miei. Şi această „moşie ce se chiamă Şchei care moşie se trage de la moşii miei „ Căpleşti, am dat-o sf. mănăstiri din hotar în hotar, din câmp, din „pădure, din silişte etc. etc. Semnează: „Eu Negoiţă Titeanul, Eu Ilinca jupânesa lui". * * * Pe un Ivan Clucerul Lăsurinul îl aflăm şi la 23 Ianuarie 7161 (1653) cum- părând dela Lupul sin Lupul şi alţii nişte case în Călugăreni; el este în func- ţiunea de Căpitan 3), şi la Iunie 7177 (1669) (in Condica No. 1 M-rea Coiroceni P- 56). La 20 Ianuarie 7228 (1720) Stanca fata Capii. Vasile Căplescul aveâ moşie în Drăgăneşti. ’) Arh. Statului. Condica No. 1, M-rea Mislea p. 135. !) Arh. Stat. Condica No. 1 Mrea Mislea p- 140 bis. -) Arhivele Statului. M-rea Căldăruşani, pach. 52, doc. 5. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 37 La 12 Decembrie 7237 (1728) Un Paraşchiva Căplescul dă scrisoare nepo- tului său Matei Cocorâsctil ca să aibă pace pe moşie unul despre altul (Corni. No. 1 M-rea Radu• Vodă p. 274). La 3 Februarie 7241 (1733). Zapisul Dragolii sin Matei din Câmpina dat la mâna lui Căpitan Vasile prin care îi dă mărturie pentru partea de moşie dela Drăgăneşti ce o lăsase soţia sa Manta prin diată la un copil al Postelnicului Toma că, adică, acest Toma la moartea lui au lăsat cu blestem să nu se stă- pânească de acel copil, ci de către nepoţii Vasile Căpitan şi braţ ego, Toma. La Iulie 7230 (1742) Ştefan Paharnicul Căplescul şi cu frate-său Luca Vt. Comis vând un ţigan sf. Episcopii a Buzăului (Condica No. 3. Ep. Buzău pag. 628). Iar în Iunie acelaş an Ştefan Pah. Căplescul cu frate-său Luca Vt. Comis şi cu vărul lor Costandin Căplescul vând Paharnicului Dimitrie Răfoveanul 300 stj. moşie în Rătunda. (Arh. d-lui Al. G. Cantacuzino). La 11 Iunie 7237 (1749) Vasile Capit. Căplescul dă zapisul lui sf. Mitro- polii din Bucureşti pentru păcura după moşia Drăgăneşti. (Condica No. 6. Mitr. Bucureşti pag. 50). La 6 Mai 1750 erau în vieaţă Comisul Costandin sin Pârvul Căplescul; şi Capit. Vasile Căplescul cu frate-sau Toma. La 31 Mai 1792. Luxandra Căpleasca este fata Postelnicului Costandin Caramalâu şi a soţiei sale Safta a careia neam (părinţi) e îngropat la Mănăsti- rea Stavropoleos unde erau ctitori (M-rea Stavropoleos, pach. 3). Această Luxandră Căplească se iscăleşte şi Cocorască. La 1793 Lupul Logof. Căplescul şi soţia lui Zoiţa au o fată Anica mări- tată după Nicolae Perida la 1833, dându-i zestre moşia Lupoica din jud. Prahova. La 20 Iunie /7£/(Chivul) Chiriţa Căplescul hotărniceşte moşia Cantacuzinilor; ca martor este şi Luca Căplescul Log. za Vist. nepotu-său. b) Cazan al III-lea, Logofătul. Este al doilea fiu al lui Cazan Postelnicul, ispravnicul Scaunului Bucureştilor. Pentru prima oară îl aflăm în documentul următor: *) La 23 Iunie 7200 (1692) „Noi 12 boiari hotărnici, luaţi pre răvaşele lui „Costandin Voevod, de Ser ban Postelnicul Herăscul şi de Cazan cu nepoţii lui „anume : Şerban, Pană, Manta feciorii fărţine-său JJdrii Pah din Hereşti, ca să’i „hotărâm şi să’i alegem de către dumne-lui Postelnicul Şerban Herăscul, însă „toată moşia lor din Hierăşti şi din Budeşti. Deci noi etc. şi cu Ion Vt. Portar, „strânsu-ne-am toţi la aceste sileşte ce scriu mai sus şi le-am citit toate căr- „ţile etc. etc. La Herăşti: i-a trăsură din sus din hotarul Tămăşeştilor dă unde se chiamă „cruce Gorgoi în jos pă dăspre Lignită până în piatra din luncă în matca Dâm- „boviţii până în hotarul unde lovesc Budeştii cu căpătâiul în coastele Herăştilor „şi am aflat peste tot stânjeni 4800. Dintr’aeeştia am ales parte dumnă-lui Şerban „Postelnicul pă din sus dă hotarul Tămăşeştilor în jos, stânjeni 2400, pă din „doao jumătate, şi’am pus piatră. Ales-am şi partd lui Cazan şi a nepoţilor lui „Şerban, Pană, Manta, din hotarul din piatra lui Şerban Post. în jos până *) Condica domeniului Fierăşti doc. No. 29. www.dacoromanica.ro 38 GENERAL P. V, NĂSTUREL „tn piatra In matca Dâmboviţii despre căpătâiul Budeştilor, stânjeni 2400, pă „din doao jumătate, A doua trăsură pe la mijlocul moşii din hotarul Tămăşeştilor din drumul Peştelui pân’silişte satului Hereşti în jos pănă în hotarul Budeştilor şi am aflat peste tot stânjeni 5525. Dintr’aceştia am ales parte dumne-lui Şsrban Postelnicul pă din sus cu toată silişte satului Herăşti, unde este temeiul cel vechiu, stânjeni 2762 */j pă din doao jumătate, şi am pus piatră pă din sus dă perii Drăgoei, Ales-am şi parte lui Cazan şi a nepoţilor lui din hotarul din piatra lui Şerban Post. In jos, pănă în piatra Budeştilor, stj, 2762 '/2, pă din doao jumătate, A treia trăsură din hotarul Tămăşeştilor din fântâna lui Caloian în jos pân’matca Dâmboviţii cei vechi despre Bădovanul, aflat-am stj, 6850, Dintr’aceştia am ales parte dumne-lui Şerban Post. pă din sus stj, 3425, pa din doao jumătate, şi’am pus piatră în margine poenii lui Zăbavă din jos. Ales-am şi parte lui Cazan şi a nepoţilor lui din hotarul din piatra lui Şerban Post, în jos pănă în matca Dâmboviţii cei vechi, drept piatra Budeştilor drept răul mort stj, 3425, pă din doao jumătate. După ce am sfârşit moşia Hierăştilor am mers de am tras şi Budeştii: întâia trăsură. Capul moşii din sus din hotarul Vasălaţilor din şiuviţă în jos pă lângă morile Postelnicului Şerban peste apa Argeşului pănă în margine răului mort dăspre Radovanul, am aflat peste tot stj, 3205, Dintr’aceştia, am ales parte dumne-lui Şerban Post, pă din jos dăspre Negoeşti din piatra din jos care s’au pus în malul râului mort pă din sus dă silişte Budeştlor stj. 1615 ’/a şi iar am ales lui Şerban Post, ce au cumpărat din parte lui Cazan ce au fost vâdut el cu zapisul lui stj, 136 şi cu vadul de moară din Budeşti, şi’am pus piatră. Ales-am şi parte lui Cazan şi a nepoţilor lui din hotar din piatra lui Şerban Poştei, în sus pănă’n hotarul Văsâlaţilor în şuviţă stj, 1450‘/,, A doua trăsură din hotarul Vasalaţilor pîn’lângă Dămboviţă păn’n piatra Negoeştilor şi am aflat peste tot stj, 2700, Dintr’aceştia am ales lui Şerban Post, slj, 135° Pă din jos dăspre Negoeşti, Ales-am şi cumpărătoare etc. stj. 136 şi am pus piatră, Ales-am şi parte lui Cazan etc, din hotarul din piatra lui Şerban Poştei, din sus pănă ’n hotarul Vasalaţilor din sus stj, 1214, A j-a trăsură peste Prosanichiu tras-am din hotarul Vasilaţilor în jos pă lângă heleşteu pănă în piatra Negoeştilor şi am aflat peste tot stj, 2275, Dintr’aceştia am ales lui Şerban Post, din jos despre hotarul Negoeştilor stj, 1137 »/2 pă din doao jumătate, Ales-am şi moşia ce au cumpărat etc, stj, xxo şi am pus piatra. Ales-am şi parte lui Cazan etc. din piatra lui Şerban Post, pă din sus pănă ’n hotarul Vasilaţilor stj, 1027 A 4~a trăsură din piatra Vasalaţilor ce din sus peste drumul Sării până în piatra Negoeştilor, am aflat stj. 1094. Ales-am parte lui Şerban Post, pă din jos dăspre Negoeşti stj, 547 şi cumpărătoare etc, stj. 100 şi am pus piatră, Ales-am şi parte lui Cazan etc, din hotarul despre Şerban Post, pă din sus pănă în piatra Vasalaţilor stj, 447 unde au fost doao pietre alăturate, Acestă trăsură dăspre capul moşii din jos despre Belciugov tras-am din ho- tarul Vasalaţilor din piatra din sus pănă în piatra Negoeştilor din jos, aflat-am stj, 893 peste tot, Dintr’acestea am ales lui Şerban Post, parte din jos despre hotarul Negoeştilor pă jumătate stj, 446 ‘/a» am lăsat şi cumpărătoare din parte lui Cazan stj, 100 şi am pus piatra, Ales-am şi parte lui Cazan etc, din hotarul lui Şerban Post, pă din sus pănă în piatra Văsâlaţilor stj, 346 ‘/2. Dec(i) noi văzând şi o cinstită carte a sfinţii sale părintelui Vlădichii Kir Teodosie Mitropolit a toată Ţara rumânească cu mare blestem şi cu groaznică www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 39 afurisaniei asupra noastră, noi i-am hotărât şi le-am împietrit moşiile şi i-am aşezat după obicgiu etc, etc. Aci este locul să intercalăm următorul document ne datat, aflător în Condica domeniului Fierăşti, sub No. 9: „Adecă cu Cazan Logofătul sin Cazan Post. Fierăscul dat-am zapisul meu la „mâna copiilor miei lui Costandin şi lui Niculae şi’a fii-mg Mariişi’a fii-mi Ilinii „şi a Pedelii ca să fie de mare credinţă, precum să se ştie că având eu nişte „case de piatră dela tată-mieu Cazan Post. în siliştea Hierăştilor şi zicându-m(i) tată-mieu bani pe dănsele să nu iau, le-am dat acestor copii şi fSte ale nfele. Că eu am vrut să fie numai ale copiilor amândurora iar fămeia-mg m’au dus la părintele Vlădica la judecată şi Sfinţia Sa m’au judecat ca să aibă şi fetele parte în casele de piatră. „Dec(i) zicând Sfinţia Sa aşa, n’am putut casă ies din judecata Sf. Sale, ci le-am dat ca să fie ale tuturor să facă ce vor vfe cu dânsele şi să şi-le stăpânească ei, iar eu să nu mă mai amestec cu dânsele; iar cine s’ar amestecă dăspre nepoţii miei au din surorile nfele zicând ca să aibă parte cu dânşii, să fie afurisit şi anatăma precum,iaste legat şi de tată-mieu şi de părintele Patriarhul, „Şi când s’au făcut acest zapis fost-au şi alţi boieri mărturie carii să vor iscăli „mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-ne-am şi iscălitura mai jos ca „să se cfeză, Az Căzan Logofătul sin Cazan Post. Năsturel Herăscul. La 10 Mai 7214(1706) Costandin Voevod1) numeşte 12 boieri luaţi pe răvaşe de Cazan feciorul lui Cazan Vornicul din Fierăşti cu nepoţii lui şi de Şerban Post. Fierăscul „ca să le alegeţi şi să le hotărâţi „moşia ce se chiamă Fierăştii i Budeştii ot sud Elhov etc. etc." La 27 Iunie 721% (1707) Noi i2boiari hotărnici etc. luaţi de Cazan sin Cazan Vornicul şi de nepoţii lui, feciorii frăţine-său Udrii Pah. Şerban i Pană i Manta ca să’i hotărâm şi să’i alegem de către dumne-lui Şerban Post. Fierăscul, însă toată moşia lor din Hierăşti şi din Budeşti2). Dec(i) noi etc. etc. (vezi hotărnicia din 25 Iunie 7200 reprodusă mai sus). Semnează: Nan Stolnicul sin Alexandru Vornicul, Mateiu LJah. Popescul, Costandin Clucerul, Radul Căpit. Orăscul, Măican sin Popei Oanei ot Dobreni, Iacov Pârcălab ot Tatine, Necula Logofăt ot Buciu- meni, Hera ot Berciugov sin Zore, Negoe Clucerul ot Ilfov, Negoe Lămotescu, az Barbul Căpit. Bogdănelu, Mateiu sin Dumitraşco Iuz- başa ot Buciumeni. La 9 Iunie 7214 (1706), Milostive şi Luminate Doamne, să fie Măria Ta sănătos intru cinstit şi luminat Scaunul Măriei Tale, Facem ştire Doamne, Mării Tale, că după luminată poruncă a Mării Tale ce ne-au adus Ion Vt, Portar, ca să ne strângem să mergem să hotărâm moşia *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 33, *) Condica domeniului Fierăşti, doc. 35. www.dacoromanica.ro 40 GENERAL P. V. NĂSTUREL feciorilor lui Cazan Post. dă Hierăşti de către Şerban Post. Herăscul, strănsu-ne- am la ac£ moşie şi ne-am cetit toate scrisorile, cine ce au avut, şi am tras moşia Hierăşti dăspre tot hotarul şi o am făcut în doao şi i-am pus pietri ‘). § Ci, parte moşii din sus carii stau casele lui Şerban Post. precum le ştii şi Măria Ta este mai proastă: pădure şi mărăcini şi fără livezi, iar parte din jos au căzut bună toată câmp şi livezi de fân. Inceput-am Maria Ta a trage şi moşia Budeştilor unde le sânt vaduri de moară. Tras-am din piatra mănăstirii Negoeştilor în sus pănă în hotarul Vase- laţilor şi o am făcut în doao. Ci parte din jos dăspre Negoeşti aflat-o-am înte- meiată cu doao vaduri de moară în Dâmboviţă etc. etc. Apoi, feciorii lui Cazan Post. dacă au văzut ei că parte din jos se află acele gata şi întemeiate cărei fac mai mult acole decât preţul moşii, ei au tras cu multă gâlcevă ca să ia parte de jos, fiind împreună cu ei, dintru noi, îndem" nătoriu Costandin Clucerul Lămotescu, făcând el şi multă gâlcevă la mijlocul nostru. Dec(i) noi ceştilalţi ce am fost văzând că umblă Costandin Lămoiescul cu făţării şi cu gâlcevi, am lăsat lucrul neisprăvit. Ci, cum va fi porunca Mării Tale. De acesta facem ştire Mării Tale. Să fii Maria Ta sănătos. Robii Mării Tale Radul Capit. Orăscul, Mateiu Pah. Popescul, Negoe Clucerul, Iacov Pâr- călab ot Tatine. La i Aprilie 7218 (1710) Cazan Logofătul sin lui Cazan Poştei Fierăscul, dă zapis2) dumne-lui Şerban Post. Fierăscul sin Radu Banul Năsturel că fiindu-le moşiile din Fierăşti şi din Budeşti şi din Negoeştii-de-sus ce se chiamă Ţalapiia, din doao cu dumne-lui precum ne-au rămas dela moşul dumne-lui şi al nostru Radul Năsturel Lo- gofătul şi de la. moşii lui. Dec(i) noi ne-am sculat de ne-am hotărât de către dumne-lui aceste moşii ce scriu mai sus. Iar când au fost acum, având multe păsuri şi trebuindu-ne bani, m’am sculat eu Cazan Logofătul de am venit la dumne-lui Şărban Post. de m’am rugat de mi’au dat tal. 9691js insă de acum pănă la sfanţul Dimitrie şi eu am pus dumn6-lui zălog toată parte me de moşia din Fierăşti stj. 1431 şi din Budeşti 473 stj. şi iar din Budeşti 100 stj. carii i-am fost cumpărat dela nepoţii miei Şerban, i Pană, i Manta, feciorii frăţine-mieu Udrii. Şi iar am pus dumne-lui zălog parte me din Negoeştii-de-sus ce să chiamă Ţalapiia stj. 150 care să fac aceste moşii peste tot stj. 21541/2. Şi când am pus aceste moşii zălog la măna dumne-lui, ne-am aşezat şi ne-am tocmit stănjenul câte bani 60 toate moşiile câte scriu mai sus într’acest preţ, ne silit de nimene şi de bună-voia me. Pentru că aceste moşii le-au fost cumpărătoarea lor mai ieftine iar dumne-lui pentru sărăcia noastră ne-au dat ,pă stânjin câte bani 60 tocmindu-ne între noi şi dându-i toate moşiile ce scriu mai sus la măna dumne-lui să ste zălog. Dec(i) când 'va veni zioa banilor şi neputând eu să dau banii din putere şi din strădaniia me să nu fiu eu volnic a face niscai me- ‘) Condica domeniului Fierăşti, doc. 32. -) Condica domeniului Fierăşti doc. 36. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA NĂSTURELILOR 41 şteşugiri să scumpesc moşiia nici să iau niscare-va bani omeneşti cu meşteşug ca să păgubesc pă dumne-lui de moşie, ci să-i dau banii miei de voia me, de voiu ave dă unde. Iar ne putând da dumne-lui banii la zi, să’i fie dumne-lui moşiile stătătoare şi să’i fac zapisul de vânzare dumne-lui pă acest preţ. Iar de voiu umbla eu într’alte meşte- şuguri ca să puiu eu zălog moşia altora făr’de ştire dumnâ-lui, să fiu eu de mare ruşine înnainte judecăţii şi de gloabă domnescă. Şi dumne-lui să fie volnic, acei bani ce-i voiu lua ca să’i dea dumne-lui, luându-i dela alţii, dumne-lui să’i lepede aceluia ce mi-i va da, şi sa’şi ţie dumne-lui moşia după cum este preţuită cum mai sus e scrisu. Iar acela ce ar da banii mai mulţi ca să intre în moşie ca un om lacom şi făr’de nici o dreptate să mă apuce pă mine şi pă copii miei, să facă ce va şti cu mine pentru banii ce mi-i va da mie mai mulţi, iar dumne-lui să’şi ţie moşia cu bună pace pă cum ne-am aşăzat şi ne-am tocmit cu dumne-lui înnainte multor boiari cari vor iscăli mai jos şi să de dumne-lui banii după cum este preţuită de noi. Iar viind zioa şi umblând cu alte meşteşuguri făcând, de s’ar face niscai cheltueli au zeciueli pentru banii dumne-lui să avem a le da toate, eu. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit mai jos cu măna me să se creză. Şi am scris eu Sandul sin Costandin Cluc. Lămotescul cu învăţătura dumne-lui Cazan sin Cazan Post. ot Hieraşti Bune Comis, Şerban sin Udrii Pah. mart., Pătraşco Brezoianu Vel Serdar mart., Vlăicid Post. mart. Radul Capit. Orăscul mart. La 9 Mai 7219 (1711) aflăm1) următorul zapis: „ f Adec(ă) eu Cazan Log(o)f(ătul) fic(i)orul Postelnicului Cazan „ot Hierăşt(i) denpreun(ă) cu jup(ă)nesa me Sofica şi cu coconii mei ,,anum(e) Costandin i Niculae, scriem şi mărturisim cu acist al nostru „zapis ca să fie de bun(ă) şi de mare credinţă la mâna dumne-lui „Dumitraşco Log(o)f(ătul) Gălăşescul, cum să s(e) ştie că m’am tocmit „cu dumnelui de a me bun(ă) voe de i-am vândut dumnelui o fată „de ţigan anum(e) Dobra fata Stancăi ţigăncii, car(e) ţigance au fost „date zestre surori-me Ilincăi dela tată-miu Cazan Post(elnicul). Dec(i)> „tămplăndu-se surori-me Ilincăi moarte, mi le-au lăsat cu sufletul ei „mie ca să o grijescu şi să-i plătes(c) şi datori(i)le. Şi i-am văndutu „dumnelui din 3 fete ce mijlocii ; şi o am tocmit cu dumnelui dript „bani gata t(a)l(eri) 27. Dec(i), di va şăde la dumnelui Dum(i)traşco ,,Log(o)f(ătul) pân’la un an, bine, iar di va fugi ţiganca di la dumnelui „să aib’a o căutar(e) iar eu, să o dau iar în măna dumnelui, iar ne- „găsindu-o să o dau, să-i dau dumnelui toţ(i) banii în-napoî far’nici un «cuvânt, că aşa iast(e) tocmeala. Şi când am făcut acest zapis şi *) Acad. Română, doc. 162/xc. www.dacoromanica.ro 42 GENERAL P. V. NĂSTUREL „acestă tocmel(ă) au fost cu ştire tot(u)ror rudiniilor mel(e) şi cu şt(i)re „a multor boiar(i) car(e) să vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adivărat(ă) „credinţă ne-am pus şi noi toţ(i) mai jos peciţil(e) şi iscăliturile ca să ,,s(e) crdz(ă). Şi am scris eu Mihu Log(ofăt) Chiveriţă cu zisa lui Cazan Log(ofătul). „Eu Cazan Log. Her(ăs)cu vânzător. „Eu Sofiica jup(ă)ne(sa) dumne-lui Cazan Log. Herăscul. „Eu Costandin snă Cazan Log(o)f(ătul) Herăscul. „Eu Neculae snă Cazan Log. Firăscul". împrumutul făcut de^ Logofătul Cazan la i Aprilie 1710 nu a fost plătit nici peste un an şi jumătate dela soroc, în cât Costandin Brăncoveanu dă la 19 Martie 1712 carte la măna lu Şerban Post. Năsturel „ca să ţie şi să stăpânească părţile de moşie" ce a cumpărat de la Cazan Logofătul1). La 9 August 7223 (1715) Antim 2) Arhiepiscop i Mitropolit al Ungro-Vlahiei, din ordinul lui Ştefan Vodă Cantacuzino, împreună cu 4 boieri anume : Pătraşco Brezoianul Vel. Vor., i Mănăilă Vel Cluc., i Barbul Brăiloiul Vel. Serdar, i Drăghici Strâmbenul Vel. Medelnicer. S’au întrebat de faţă dumnelui Şerban Herăscul biv. Vel Slujer cu Logofătul Cazan Herăscul pentru tl 96973 ce luase Cazan în datorie de la Şerban şi şi-au pus zălog moşiile ele. Au fost judecaţi deja de răposatul Constantin Vodă Brăncoveanul. Acum, în zilele Mării Sale Ştefan Vodă iarăş s’au sculat Cazan Logof. cu gâlcevă asupra lui Şerban Slujerul şi l’au tras la divan zicând că i s’au luat acele moşii pe strâmbătate. Dec(i) Măria Sa i-au trimes înnainte noastră. Cazan a rămas şi acum de judecată şi i-au dat lui Şerban Carte de întărire a stăpânirii. La ij Iulie 7224 (1716)„ Sofiica 3) jupănesa lui Cazan Logofătul „dinpreună cu copii miei anume: fiiul mieu Costandin, i Neculae, i Mariia „i Ilinca i Nedele, dă scrisoare dumne-lui Şerban Vel. Medelnicerul „Fierăscul feciorul Radului Banului Năsturel, că având noi moşie „mai nainte vreme în Fierăşti şi într’alte hotare de acol6 dinpreună cu dumnd-lui. Iar când au fost în zilele lui Costandin Voevod Basarab boiariul mieu s’au hotărât cu dumnelui şi acele moşii au căzut toate la dumne-lui. Dec(i) noi având nişte case de piatră stricate în silişte „Fierăştilor unde este moşia dumne-lui, boiariul mieu Cazan Logo- „fatul le-au dat copiilor să facă ce vor vre cu dânsele". Ei le-au vândut lui Şerban Vel. Medelnicerul drept bani tl. 25 etc. ’) A se vedea mai departe doc. 37 din Condica Fierăştilor (Şerban Banul). s) Condica domeniului Fierăşti doc. 39. s) Condica domeniului Fierăşti doc. 40. www.dacoromanica.ro GENEALOGIA nASTURELILOR 43 Semneză: Sofiica jupănesa lui Cazan Logof,, Eu Costandin sin Cazan Logof., Eu Mariia fata lui Cazan Logof. Eu Ilinca fata lui Cazan Logofătul. In acest document este de observat că s’a transcris greşit nu- mele Ilincăi în loc de Nedele; căci, în adevăr, prin documentul ori- ginal precedent din 9 Mai 1711 ni se spune că Ilinca eră moartă după ce se măritase căci, ţiganca Dobra fusese dată ei de zestre. Trebuie să încheiem aci cu ramura lui Cazan al II. Postelnicul Năsturel, fratele lui Udrişte şi al Doamnei Elena Matei Basarab, de oarece documentele nu ne mai procură noui ştiinţe. Constatăm numai că la 1708 trăesc din această ramură 4 bărbaţi şi anume: Pană şi Manta, feciorii lui Udrişte Pah. Năsturel, şi Con- stantin i-iu şi Nicolae, feciorii lui Cazan al IlI-lea, afară din fetele numite deja. Să se fi stins aceşti 4 veri fără progenitură ? Lucrul este posibil, dar nu pare probabil. Această ramură, căzută în sărăcie, ne mai având tranzacţiuni de făcut, n’a mai emis, fireşte, nici zapise sau alte acte care singure ne-ar fi putut vorbi mai departe. Se prea poate să-şi fi lăsat şi numele patronimic, care îi obligă oareş cum să-l poarte cu oarecare dem- nitate: noblesse oblige, şi ei sărăciseră! Totuş, unde şi-ar putea afla locul Dumitraşco Năsturel din Slam Rămnic despre care pomeneşte Cartea domnească No. 15 din 1805 a Domnului Muruzi? Acest Dumitraşco Năsturel este înscris pe cartea „de Postelnicei1) care se face şi se înoeşte acum de Măria Sa Vod „după porunca ce s’au dat“. General P. V. NĂSTUREL, ') Arh. Statului. Condica domnescă No. 47 versa filei 367. www.dacoromanica.ro CERCETĂRI CRITICE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÂNILOR ALEXANDRU II ZIS ALDEA DOMNUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 1431; 1432—1435 Analele săseşti *) ne spun că «în anul 1430, Sigismund, murind Voevodul Dan, a intrat cu Ardelenii în Valahia să se bată cu duşmanii». Această ştire este greşită. Dan II trăia încă în 1431, când dădu în 30 Ianuarie Braşovenilor o întă- rire de privilegiu * 2). Greşită este şi informaţiunea cronicarului Thurocz 3) după care urmaşul lui Dan ar fi fost Vlad Dracul. Lui Dan i-a urmat Alexandru, fiul lui Mircea cel Bătrân, zis Aldea deminutif din Alexandru 4), pe care îl constatăm documentai Domn al Ţării Româneşti în 17 Noemvrie 1431 5). înlocuirea lui Dan prin Alexandru a trebuit dar să aibe loc în restimpul dintre Ia- nuarie şi Noemvrie 1431. Istorisirea dar a lui Ducas despre uci- derea şi înlocuirea lui Dan prin Vlad Dracul este asemenea gre- şită. De almintrelea Dan pare a fi murit de moarte bună, după ') Annales Templi Coronensis, ap. Şincai, I, p. 614. 2) Bogdan, Docum. şi Reg., 20—23. 3) Chron. ed. Schwandtner, I, 325. 4) Părerea d-luilorga, Gesch. d. r. Volk, I, 318, cum că Aldea ar fi fost un boer caruia, urcându-se pe tron din cauza sprijinului lui Alexandru cel Bun, i’ar fi zis Alexandru nu este întemeiată. In deosebite acte Aldea zice că e fiul lui Mircea, iară Aldea este învederat un deminutif din Alexandru. 5) St. Nicolaescu, Documente slavo-române, Bucureşti, 1905, p. 209. www.dacoromanica.ro CERCETĂRI critice cu privire la istoria românilor 45 cum rezultă din naraţiunea biografului împăratului Sigismund, Win- decke *), care scrie că Vlad ar fi trimis o solie acestuia spre a-i comunică încetarea din viaţă a lui Dan şi dorinţa Muntenilor de a-1 aveâ pe dânsul ca Domn. Nici un cuvânt despre ucidere, iar moartea lui o pune just la anul 1431. înlocuirea lui Dan, după moartea sa, prin Aldea, se vede că s’a petrecut astfel. Regele Sigismund în loc de a da urmare cererii lui Vlad, dădu preferinţă fratelui său Alexandru. Căci -ştirea dintr’o scrisoare ardeleană din 2 Iulie 1431 după care Alexandru cel Bun trimise o oaste cu vornicul său la Putna cu gândul, după unii, de a năvăli in Ţara Românească, iar după alţii în Ardeal, nu îndritueşte încă, după cum face d-1 Iorga * 2), a conchide cum că Alexandru cel Bun a năvălit in Ţara-Românească şi a pus Domn pe Aldea. De asemenea părerea d-lui Iorga cum că Aldea, din recunoştinţa pentru Alexandru al Moldovei, ar fi luat ca domn numele de Alexandru, nu este întemeiată. Aldea este deminitivul numelui Alexandru. Aldea a apucat tronul cu sprijinul şi cu învoirea regelui Ungariei. Aceasta o spune el categoric într’o scrisoare adresată Sibienilor, scriind «ştiţi bine cum m’a trimis domnul meu craiul în Ţara Românească, în ocina mea, şi pe sama cui m’a lăsat ca să-mi fie de ajutor la nevoe» 3). In altă scrisoare el scrie Braşovenilor: «ştiţi bine şi voi că domnul meu craiul nu mă ţine pe mine numai cum a ţinut pe Dan Voevod, ci m-a luat drept fiu de suflet» 4). Nu e mai puţin adevărat că urcarea lui Aldea a fost bine primită şi de Alexandru cel Bun. Aceasta se dovedeşte prin bu- nele relaţiuni ce au existat între ambele ţări dela urcarea pe tron a lui Aldea după cum reiese din numeroasele scrisori ale rivalului său Vlad Dracul dar mai cu seamă din aceea în care >) In Anton Kurz, Magazin fur Geschichte, Literatur und alte Denk und Mer- wiirdigkeiten Siebenbiirgens, 1846, II, 48. 2) Geschichte der r. Volkes, I, 308 şi îndreptări şi întregiri la Istoria Româ- nilor, Bucureşti, 1905, p. 9: „Alexandru cel Bun făce domn pe Alexandru Aldea'1. 3) Bogdan, Doc. şi Reg., p. 27. 4) Ibid. p. 29, www.dacoromanica.ro 46 CONST. KOGĂLNICEANU se plânge că Moldovenii i-au prins o slugă şi au dat-o în mâna lui Aldea şi a boerului său Albu *). Alexandru cel Bun se vede se pregătise în adevăr spre a năvăli contra duşmanului său Dan, care ridică pretenţiuni asupra «teritoriilor basarabeşti» şi care în 1429 năvălise chiar în Moldova şi prădase teritoriul Chiliei 8) dar în urma morţii lui Dan, el renunţase la această expediţiune. Noul domn al Ţării Româneşti lăsând la o parte aceste pretenţiuni, se stabiliră relaţiuni prieteneşti între Munteni şi Moldoveni. Ba chiar şi relaţiunile dintre Moldova şi Ungaria, cari erau înăs- prite din diferite cauze şi din aceea că regele sprijinea preten- ţiunile lui Dan asupra «teritoriile basarabeşti», se îmbunătăţiră, şi astfel Alexandru cel Bun, în urma intervenţiunei Regelui Sigismund, trimise în 1432, lui Aldea în ajutor contra Turcilor cari se pre- găteau să năvălească în Ţara Românească, patru steaguri de Mol- doveni 3). Vlad Dracul nu se lasă învins şi încercă să îndepărteze pe fratele său reuşind chiar a ocupa Târgoviştea, de unde dădu un chrisov în 20 Ianuarie 1432 4). In orice caz ocuparea tronului nu fu decât de scurtă du- rată de oarece Aldea reapucă, nu ştim în ce împrejurări, domnia Ţării Româneşti. Dejâ în Martie 1432 Aldea erâ documentai iar Domnul ţării 5) şi domni fără întrerupere până muri de o boală, nu cum se admisese până acuma, la 1433, ci de abiâ la 1435, după cum rezultă din scrisoarea din August al acestui an a co- mitelui Secuilor. Abiâ urcat pe tron Aldea fu silit a se supune Turcilor şi a se duce chiar în persoană la Sultan în Turcia dându-i şi ostatici. Acest fapt se constată dintr’o scrisoare adresată către Razgon Iştvan, Spânul Temişoarei G) în care scrie: «Ştii Domnia-Ta cum * 2 3 4 * 6 *) Ibid. p. 37. 2) Iorga, Chilia şi Cet. Albă, p. 88. 3) Bogdan, Doc. şi Reg. p. 26. 4) Operile lui Constantin Cantacuzino publicate de N. Iorga, Bucureşti MCMI, p. 23 precum şi Iorga, Studii şi Doc. III, p. X. 6) Vezi Iorga, îndreptări şi întregiri la Istoria Românilor, Bucureşti, 1905 p. 10—11 (în rezumat). °) Bogdan, Doc. şi Reg. p. 32; St. Nicolaescu, o. c.. 213—7 (în text şi traducere). www.dacoromanica.ro CERCETĂRI CRITICE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÂNILOR 47 «m’am dus la Murat împăratul şi cum m’am jurat cu el şi cum «am vorbit cu el: toate le-am dat de ştire, cu groază Domniei- «Voastre; am făcut ce am făcut şi m’am dus la el; toate aceste «cu groază le-am făcut, căci mi-au luat ţara şi au început să se «agaţe de capul meu şi am dat copii boereşti acolo». Scrisoarea n’are dată dar se vede că este anterioară năvălirei Turcilor pe care o anunţă şi care avu loc în mod cert în vara anului 1432. Turcii trecură Dunărea pe la începutul lui Iunie. La 11 Iunie oastea se află la Finta la o milă de Târgovişte 1). Ducerea lui Aldea la Murat a trebuit dai* să aibe loc înainte de Iunie 1432. Ea a avut însă desigur loc deja încă în 1431 şi anume la sfârşitul acestui an şi începutul anului 1432 când vedem, în lipsa lui, pe Ylad Dracul reuşind a ocupă Ţara Românească dând un hrisov în 20 Ianuarie 1432 la Târgovişte chiar 2). Aldea în- torcându-se însă din Turcia, Vlad se retrase în Transilvania, iar el apucă din nou domnia. In Martie deja 1432 el este docu- mentai iarăs domnul Tărei 3). Documentai Aldea fiind în tară în 17 Noemvrie 1431 rezultă că lipsa lui din ţară a trebuit să aibe loc în intervalul dintre această dată şi Martie 1432, prin urmare domnia lui Vlad Dracul, această primă oară, trebue fixată între 17 Noemvrie 1431 şi Martie 1432. Faptul dărei de ostateci este confirmat şi de Bertrandon de la Brocquiere care menţionează în 1433: «XXgentilzhommesde Wala- quie, lesquelz estoient ostages pour le dit pays de Walaquie» 4). închinarea lui Aldea a trebuit să aibe loc la Adrianopol unde se află Sultanul Murat iarna anului 1431—1432, după capitularea Ianinei în 9 Octomvrie 1431 6). Cu toată închinarea sa către Turci, aceştia continuară a-i încalcă ţara şi a-i face tot felul de neajunsuri cum se plânge el însuş în citata scrisoare: «Turci mi-au risipit toată ţara, după * 2 3 4 5 * *) Iorga, Stud. şi doc. III, p. X. 2) Bogdan, Doc. şi Reg., p. 26. 3) Iorga, Stud. şi doc., III, p. X. 4) Apud. Iorga, Stud. şi Doc., III, p. XX nota 1. 5) Wilhelm Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reiches Hamburg, 1840, b P- 574- www.dacoromanica.ro 48 CONST. KOGĂLNICEANU ce se juraseră cu credinţă şi cu blestem şi primiseră credinţa». De aceea, deşi silit în vara anului 1432 a-i urma în Transilvania, în inima lui fiindu-le un duşman neîmpăcat, Aldea previne pe Braşoveni de trecerea Turcilor peste Dunăre, de intenţia lor de a năvăli în Ardeal şi adaoge că deşi silit să-i urmeze, în mo- mentul oportun îi va trăda: «când va sosi oastea voastră, eu mă voiu da cu oastea mea îndată la o parte şi-i voi părăsi. De «multe ori m’au înşelat Turcii pe mine, acuma vreau să le fac «şi eu tot aşa, ca să nu rămâe nici sămânţă de ei». Aceste cuvinte nu sunt fraze ci izvorîte din fundul ini mei, adeverind ura neîmpăcată de care era animat contra lor. De aceea ne- justificată este apreciaţiunea d-lui Xenopol *) cum că asemenea rostiri arată numai năzuinţa de a acoperi şi îndreptăţi o pur- tare ce numai prietenească nu puteâ fi pentru Unguri. Aldea era sincer, era un duşman neîmpăcat al Turcilor şi partizan al creştinilor, dar grelele împrejurări îl silea a face el, cel dintâiu domn român, acest pas umilitor a merge înaintea Sultanului şi precum zice d-1 Iorga, «a-i săruta poala veşmântului, căpătând dela dânsul «întărire in domnie» * 2). Greşeşte insă d-1 Iorga) când scrie că «îndată ce ajută pe Turci să intre în Ardeal şi să prade acolo «merse chiar la Poartă şi se închină Sultanului». Din scrisoarea lui Aldea în care previne pe Braşoveni despre năvălirea Turcilor în Ardeal rezultă lămurit că închinarea sa a fost anterioară şi nu posterioară acestei năvăliri. Şi mai eronată este istorisirea acestor evenimente făcută de d-1 Iorga 3) în opera sa germană. Turcii ar fi venit în 1432 în Ţara Românească în ajutorul lui Aldea spre a alunga pe Vlad. Din scrisoarea sa rezultă iarăş lă- murit că această părere este greşită. Turcii au trecut Dunărea nepoftiţi de Aldea şi cu intenţia de a năvăli şi preda Ardealul. Turcii cerură şi sprijinul Domnului Moldovei pentru expe- diţiunea lor în Ardeal, dar aceasta se vede îi refuză. Aldea în ') Gesch., d. r. Volk. I, 308. 2) Despre „Legăturile de vasalitate dintre Principatele Române şi Imperiul Otoman", articolul d-lui Al. T. Dumitrescu din această revistă voi. X (1909) p. 42—52: un svon despre confederaţia româno-turcă în 1374 (pag. 51); supunere definitivă abia în zilele lui Mahomed II (p. 45). 3) Istoria Română, p. 82. www.dacoromanica.ro CERCETĂRI CRITICE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÂNILOR 49 scrisoarea sa scrie: «Dela Moldova au cerut ajutor, dar până acum ce doresc eu Domnului Craiului, tot aşâ şi Domnul Moldovei.» De aceea Turcii trimeseră un corp şi in Moldova dar fură în- vinşi însă acolo cu totul, la 22 Iunie, scăpând numai puţini J). Expediţiunea în Ardeal avii foarte puţin succes poate—deşi n’avem ştiri pozitive—tocmai din cauza atitudinei îndoioase a lui Aldea. Armata năvălitoare era comandată de Alibeg, fiul lui Evre- nos. Ea trecu Dunărea la Nicopole şi năvăli în Ardeal urmată şi de Aldea, dar nu găsi decât o ţară părăsită şi devastată şi oraşe mari bine întărite şi apărate, unde se retrăsese întreaga popula- ţiune din sate, oraşe, deschise şi casteluri mai mici. Patru zile Turcii pustiiră şi prădară ţara în împrejurimile Braşovului până la Sepsi Sân Gheorghe reuşind a luâ numai se vede un singur castel mic Szoreni 2). In fine Alibeg, crezându-se in siguranţă şi împrăştiindu-şi oastea prea mult în diferite corpuri trimise după pradă, fu atacat pe neaşteptate de o armată ungară strânsă în grabă care mai cu seamă îi erâ superioară prin cavalerie grea, fu bătut şi pierdu cea mai mare parte din oastea sa. De abiâ se putu salvă cu restul peste Dunăre, unde ajunse la Adrianopol în ziua de 22 Iulie 3). Domnul român ţinutu-s’a de cuvântul dat de a se retrage din luptă ? se vede că da. Analele turceşti atri- buiesc anume acest succes domnului român pe care Murat îl bă- nui de atuncea, cu toată închinarea sa, de a fi înţeles în secret cu Regele Sigismund l). Descrierea acestei năvăliri e făcută mai cu seamă după analistul turc Seadeddin şi cel bizantin Ducas. Acel dintâiu nu numeşte pe Domnul Ţării-Româneşti, pe când cel dealdoilea pune greşit pe Dracul. Pentru Ducas Alexandru-Aldea n’a existat — el îl confundă cu Vlad — Aldea — Vlad — astfel că îl pun ca urmaş imediat pe tron al lui Dan şi-i atribue lui toate faptele acestuia dintre 1431 şi până la 1435, când deabiâ în adevăr vine pe tron Vlad Dracul. Pe lângă sprijinul ascuns ce Alexandru dăduse creştinilor în această expediţiune, el se sili, în urmă a scăpă * 2 3 4 *) Iorga, Stud. şi doc., III, p. X. 2) Hammer, I, p. 444. 3) Iorga, o. c., p. X. 4) Vezi Zinkeisen Gesch. I, 576—577, Revista Istorica. www.dacoromanica.ro CONST. KOGĂLNICEANU SO robii făcuţi de Turci şi aflaţi la Nicopole, stăruind ca să nu-i ducă departe, să-i ţie acolo până ce Ardelenii ii vor răscumpără *). Aceasta arată că părerea d-lui Bogdan 2) că «cbncesiunile făcute de Alexandru Turcilor la 1432 înduplecară pe Sigismund să spri- jinească pe Vlad Dracul», nu este întemeiată. Din scrisoarea sa la care se referă d-1 Bogdan, nu rezultă nici cum aceasta. Aldea se plânge numai de ospitilitatâa ce Braşovenii dau unor duşmani ai săi printre cari mai cu seamă Todor, desigur Thodor din hri- sovul lui Vlad dat în Târgovişte la 20 Ianuarie 1432 3) şi care se vede urmase pe acesta în Ardeal după alungarea sa de Ale- xandru la întoarcerea sa dela Poartă. El este iscălit în urmă, după ce Vlad redobândeşte tronul, după moartea lui Aldea în căr- ţile sale din 13 August 1437 4) şi 8 Septemvrie 1439 B). O do- vadă cum că în adevăr Vlad a apucat domnia ţării un timp oarecare, în care interval dădu acest hrisov la Târgovişte, îmi pare a rezultă dintr’o scrisoare a acestuia nedatatâ, dar în care înştiinţând pe Braşoveni că Aldea ar fi plecat la Turci adăogând «nu doar pentru binele vostru ci pentru îi răul vostru», îi roagă ca pe nişte fraţi să-i gătească o sută de puşti, cu toate cele de trebuinţă şi arcuri cu săgeţi şi scuturi, cât se poate mai multe, şi oameni cât mai mulţi «căci vreau să merg, dacă îmi va ajută Dumnezeu, «să-l alung din ţară, ca să petreceţi şi voi în pace şi să se odih- nească şi ceilalţi creştini * 2 3 4 5 6), Vlad îşi îndeplini planul şi astfel îl vedem dând ca Domn din Târgovişte hrisovul din 20 Ianuarie. Cu tot dezastrul campaniei turce, cu toată închinarea sa, Turcii continuară şi după aceasta a-i încalcă ţara. Astfel aflăm că în 1434 Turcii au intrat jn Ţara-Românească, iar Românii s’au retras înspre castrele Transilvaniei la fruntarie. De aci, nu mai avem nici o ştire despre Alexandru până la 1435, vara, când dintr’o scrisoare a lui Vlad Dracul aflăm că *) Bogdan, Doc. şi Reg,, p, 30, Pe unii robi îi rescumpără el însuş, 2) Ibid. ' 3) Horm, Doc., I, 2, p. 574. 4) Apud Bogdan, Doc,, şi Reg,, p, 30, 5) Hasdeu, Arh. ist, I, 1, p. 85. e) Bogdan, o, c, p, 42, www.dacoromanica.ro CERCETĂRI CRITICE CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÂNILOR 51 el e bolnav, pe moarte, dacă nu cumvâ dejâ mort. Şi în adevăr Aldea se stinsese prin Iunie. La 27 a lunei el eră dejâ mort»1). De notat este că în tot timpul domniei sale Severinul se află în stăpânirea Ungariei. In 1430 Regele instalase aci pe Ca- valerii Teutoni sub conducerea magistrului Nicolae de Radewitz, cu titlul de ban al Severinului 2). Afirmaţiunea istoricului ungu- resc Pesty 3) cum că Vlad Dracul ar fi venit cu Turcii în 1432 şi i-ar fi învins şi tăiat în bucăţi dela unul până la cel din urmă nu este exactă. Documentai îl găsim pe Radewitz ca Ban al Se- verinului amintit în 1434 şi în 1435 4). La năvălirea Turcilor în 1432 Domn erâ Alexandru şi Turcii trecură Dunărea pe la Ni- copole, năvălind în Ardeal. Vlad pornise din Ardeal, îndată ce aflase că frate-său e pe moarte, şi sosind în Ţara Românească după moartea acestuia se urcă pe scaun în Iunie 1435. In şirul domniilor el este Vlad II. CONST. KOGĂLNICEANU. ‘) St. Nicolaescu, Documente slavo-române, Bucureşti, 1905* P. 218. 5) Horm. Doc. I, 2, p. 564. s) Ibid. nota 1. 4) Horm^Doc., I, 2, p. 591 şi 599. • www.dacoromanica.ro CODEX KRETZULESCUS. (Urmare) PARTEA III. Seria I. Cronica Ţării Ardealului. — Războaele dintre Casa Austriei cu Francia, Saxonia şi Prusia. — Iosif II. CRONICA ŢĂRII ARDEALULUI. Pag. iS. Anul 1776. Aflând la Cronica Ţării Ardealului multe istorii scrise pentru prinţii care au fost stăpănitori şi pentru ostile care s-au întâmplat şi robiile care au fost şi alte răutăţi care au fost la aciastă ţară, pentru aciasta am scris, ca oricine va citi, să va miră. însemnarea pentruce să numeaşte Ţara Ardealului Sibenberg [adică şapte munţi]. La anul 744 vind dela OirriA *) şapte Oberşti 2) cu 200 de mii de oaste, vrând să stăpânească aciastă ţară: dela numele acestor şapte Oberşti iaste numele ţării aceştiia aşa. Pag. 18. 989. Craiul Ţării Ungureşti anume Gaisa s-au făcut creştin, din- preună cu toată ţara. 1002. Iar s-au întorsu aciastă ţară la păgănătate, fiind îndemnă- tori unul Rupan. Şi aşa Craiul Ţării Ungureşti, anume Ştefan, l-au răsplătit cu moarte, rumpăndu-i trupul lui cu patru cai. 1002. Fiind Prinţip Ţării Ardealului anume Ghiulam, au făcut multe mănăstiri şi bisearici şi le-au înzăstrat cu multe venituri. 1049. Iar s-au întors Ţara Ungurească la păgănătate. 1053. Iar s-au întors la creştinătate. 1235. Bela, Craiul Ţării Ungureşti, s-au sculat asupra Ţării Ar- dealului cu oaste, şi aşa au ţinut şapte ani. *) In loc de: Gkhtia (Schitiia, Scythia). *) Oberşti, duci. www.dacoromanica.ro CODEX KRETZULESCUS 53 1253, S-au făcut bani de piale, avănd la mijloc cate o ţinte de argint, fiind mare lipsă de bani de argint. 1278. Fiind Craiu Ţării Ungureşti Ladislaus, au intrat Tătarii la Ţara Ungurească, şi s-au făcut mare foamete. I335- Au intrat Tătarii al treilea oară în Ţara Bărsii, şi au fost vro căţivâ ani în Ţara Ardealului, făcând mare stricăciune. La aciastă vreame au încunjurat cetăţuia dela Răjnov şi au făcut un şanţ lângă apa Bărsa, care să viade până acum. 1343. Ludovic, Craiul Ţării Ungureşti, au supus pe Vodă al Pag. jp. Ţării Moldovei ca să i fie birnic. Şi vrând ca să supue şi pe Vodă al Ţării Rumăneşti, n-au putut, că s-au bătut cu acest Craiu lângă Bran, lăngă apa Turcu, şi l-au biruit. Acest Craiu au poruncit de au gonit pe Jidovii din Ţara Ungu- rească şi din Ţara Ardealului. Şi au stăpânit 40 de ani. 1383. La acest an au început a lucră la biseareca cea mare din Bra- Pag. 18. şov, care acum o ţin Saşii. La aciastă bisearecă au lucrat patru zeci de ani. 1383. Sighismundus, ce au fost Craiu Ţării Ungureşti şi Prinţip Pag. 19. Ţării Ardealului, au venit la 'Braşov şi au întărit cetatea. 1410. Acest Craiu s-au făcut şi Inpăratul Romei. La acest an mulţi din Saşi şi din Săcui au trecut în Ţara Românească şi Ţara Moldovei si s au aşezat la aceste ţări. » h A 1420. La acest an s-au zidit turnul Sfatului. 1421. La acest an Inpăratul Turcilor Amurat au robit înŢara Bărsii, şi pe toţi Domnii cei de Srat i-au luoat robi şi i-au dus în Ţara Turcească. 1427. La acest an iar au venit Sighismundus la Braşov, şi au fost o jumătate de an. 1432. La acest an iar au robit al doilea oară Ţara Bărsei In- păratul Amurat. 1437. La acest an s au sculat în rebelie Ţara Ardealului; şi Ia acest an au murit Sighismundus, stăpânind 50 de ani. 1438. La acest an s-au încoronat Albertus Craiu Ţării Ungureşti. Acest Craiu au gonit pe Turci din Ţara Ungurească şi din Ardeal. 1467. La acest an Craiul Mateas au supus supt stăpânirea sa Ţara Ardealului şi Ţara Moldovii. ' 1485. Au luat Mateas Craiu Beciu cu foamea. Pag. 74. 1490. La acest an au murit acest Craiu Mateas la Beci, fiind foarte Pag. 19. bun cătră toţi supuşii săi şi făcând multe îndreptări în stăpânirea sa. La îngropăciunea acestui Craiu s-au cheltuit 750 de mii de galbeni. Tot la aciastă zi au murit şi leii care1 i-au avut la Buda. Pag. 74. 1514. La acest an iar s au făcut rebelie în Ţara Ungurească şi pag. ip. în Ţara Ardealului. Tot lâ acest an au supus Turcii Ţara Româ- nească şi Ţara Moldovii supt bir. www.dacoromanica.ro 54 EM. E. KRETZULESCU Pag. 20. 1521. La acest an au luat Turcii Beligrad de supt stăpânirea Coroanii Ţării Ungureşti. 1529. La acest an au pus Inpăratul Turcesc Suliman pe Ioanes Zabalai Craiu, şi au încunjurat Cetatea Beciului, iar nimic n-au isprăvit. Tot la acest an au Intrat Petru Vodă al Ţării Moldovii la Ţara Bărsii, vrând Braşovul să fie supt stăpânirea Craiului Ioanes. Lăngă Feldioară, în Ţara Bărsii, au bătut Petru Vodă pe oastea Craiului Ferdinandu. După aceaia au supus Ştefan Batori Ardealul să fie supt ascultarea lui Ioanes, fără numai Cetatea Sibiiului nu, căci l-au avut 7 ani înconjurat. Au venit Petru Vodă al doilea oară In Ţara Bărsii şi au încon- jurat Braşovul şi Branul. 1530. La acest an au robit Turcii Ţara Bărsii şi au luat mulţi oameni robi. 1537. La acest an s-au închinat Sibiiul la Craiul Ioanes. 1540. La acest an au murit acest Craiu Ioanes la Cetatea Si- biuşului. Pag. 14. 1541- Au luat Turcii Buda dela Unguri. Pag. 20. 1550. La acest an au robit Ilie Vodă al Moldovii Săcuii, şi Turcii au robit Timişoara. Pag. 14- 1552. Au luoat Turcii Timişoara şi toată Ţara Banatului. Pag. 20. 1553- La acest an s-au zidit şlosul dela Braşov. 1556. La acest an viind Ezabela la Ardeal, au ars Sibiiu jumătate. 1594. La acest an s-au lăsat Sighismundus de supt stăpânirea Turcului şi toată Ţara Ardealului şi s-au închinat supt stăpânirea In- păratului al Romei. 1598. La acest an s-au închinat Ţara Ardealului la Inpăratul Rudolfus. Pag. 20. 1599• La acest an au dat aciastă ţară la Andrea Batori. Tot la acest an, la 17 Octomvrie, au întrat Mihai Vodă în Ţara Bărsii cu 10 mii de oaste, şi-au făcut multă stricăciune. La 28 Octomvrie au bătut Mihai Vodă pe Andrea Batori. Şi fugind să scape la Moldova, l-au prins la pădurea Ciucului, şi-i-au adus capul la Mihai Vodă. 1601. Acest Mihai Vodă făcând multă stricăciune in Ţara Bărsii şi la alte ţinuturi, vrând ca să supue toată ţara supt stăpânirea sa, la 20 August, cu porunca lui Bastai, l-au junghiat cu vicleşug pe Mihai Vodă supt cortul lui în câmpul Tordei. Pag. 21. 1602. La acest an Başta au mers la Bistriţă şi o au stricat, fă- când multă pagubă. După aceaia au venit Başta cu oastea lui în Ţara Bărsii vrând ca să iea şi Braşovul, dar nimic n-au isprăvit şi curând s-au dus. www.dacoromanica.ro CODEX KRETZULESCUS 55 1604. La acest an iar au venit Başta la Braşov cu multă oaste. La aciastă vreame aşâ scumpete la Ţara Ardealului au fost căt s-au mâncat om pe om. 1608. La acest an s-au făcut First la Ardeal Batori Gabor. 1610. La acest an au luoat Batori Sibiiu şi au gonit pe cetăţeani, vrănd ca să strice pe neamul săsesc, i6ri. La acest an au bătut Radul Vodă pe Batori în mijlocul câmpului Braşovului şi au pierdut 10 mii de oaste. 1612. La acest an au fost bătae lăngă Feldioară, Braşovianii cu aiducii. La aciastă bătae au perit judeţul Mihael Vais şi fânoţul Gheor- ghe Hialner ; şi mulţi cetăţeani şi judeţi au perit. 1613. La acest an pe Batori l-au căznit pănă au murit la Va- rodin, şi în locul lui s-au făcut Gabriel Betlen First. 1629. La acest an au murit Betlian Gabor la Beligrad. 1630. La acest an s-au făcut Firşt Gheorghius Racoţi. 1648. La acest an au murit Racoţi, şi în locul lui au rămas fiiul său Gheorghi. La acest an iar au întrat Tătarii în Ardeal. 1658. La acest an au pus Turcii în locul lui Racoţi pe Barciai Prinţip, şi au luat dela Ţara Ardealului mulţi bani şi scule de argint. 1659. L-au încunjurat la Sibiiu Racoţi pe Barciai. 1660. La acest an au murit Racoţi, fiind rănit la Ghiulai. 1661. La acest an s-au făcut Prinţip Ioanes Kemen. 1662. La acest an s-au făcut Prinţip Mihael Apafi, căci Kemen au perit la oaste lăngă Seghişoară. 1683. La acest an s au sculat Inpăratul Turcului Soltan Mehmet cu multă puteare asupra Beciului şi l-au încunjurat de toate părţile, fiind la mare strâmtoare. Numai Dumnezeu făcând milă de au venit ajutori Craiul Polonii cu oaste 50 mii, aşa au bătut pe Turci şi au scăpat această cetate din mănile păgânilor, precum mai pe lungu scrie la Istoriia Beciului || . 1686. La acest an, dupăce au bătut pe Turci lăngă Beci, au pag. 22, luat Buda cu iureş dela Turci. 1687. La acest an s-au închinat toată Ţara Ardealului la împă- ratul Leopoldu. Numai Braşovul nu au vrut, stănd în potrivă. Numai pe urmă au căutat de nevoe să se închine, şi aşâ au avut mare nevoe, că la 5 inşi le-au tăiat capetele cari au fost îndemnători la acest lucru. Istoriia aşa au fost, că fiind Saşii foarte sumeţi, au socotit că stănd în potrivă nu vor putea luoa Nemţii cetatea. Şi aşâ s-au suit la straje [sau să zic la cetatea de sus] şi de acolo vrănd ca să nu lase pe Neamţi să se apropie de cetate, nesocotind că precum au luaat Buda şi alte cetăţi mai tari şi toată ţara, ei au găndit cu sumeţiia lor cea slabă că aciastă cetate nu o vor puteâ luoa. Şi aşâ apropiindu-să www.dacoromanica.ro 56 EM. E. KRETZULESCU pedestrimea pă lăngă moara de hărte şi acolo s-au tabărăt, iar călă- rimea au venit prin Poiană şi s-au coborât prin Schiai. Neamţii, văzând că tot stau Saşii cu sumeţie şi nu vor să se închine, au aruncat trei bombe. Una au căzut în cetate ; alta au căzut afară din cetate lăngă poarta Braşovului vechiu, alta au căzut în straje sus, unde au fost păzind cetatea. Şi aşa aruncând aceste trei bombe, s-au spăriat, şi aşa de nevoe au închinat cetatea. Adevărat că aciastă cetate au fost mai întărită cu tunuri şi cu alte fealuri de arme precum au fost alte cetăţi la aciastă ţară, numai Dumnezeu este mai putearnic preste toate [Pre- cum zice că, de nu va Dumnezeu păzi cetatea, în deşert să ostenesc cei ce o străjuesc pre ea]. 1688. La acest an au luoat Neamţii Belegrad dela Turci iar cu iuriş; şi Timişoara şi toată Ţara Banatului s-au luat în zilele împăratului Leopoldu. 1689. La acest an au ars toată cetatea Braşovului şi Blumena şi Schiaii; numai biseareca dela Schiiai au rămas. [S-au auzit] precum acest foc pintr-o pizmă s-au dat dela Neamţi, la luna lui Aprilie 21, căci auzind Neamţii cu ce răutate au fost asupra lor, mare pagubă s-au făcut în vreamea aceaia la acea cetate || . Pag. 2j. 1690. La acest an au murit Prinţipu Apafi; şi aşa au venit To- coli cu oaste dinpreună cu Vodă al Ţării Rumăneşti, intrând pă lăngă cetatea Branului, şi au bătut pe oastea Inpăratului lăngă Zărneşti. Şi aşa vrănd să se facă Prinţip aceştii ţări, iară Lovis fon Baaden l-au gonit dela aciastă ţară. 1692. La acest an au bătut pe oastea turciască acest Prinţip Baaden şi li-au luat tot ce s-au aflat la Turci. Dela aciastă vreame s-au pus guberniia la aciastă ţară. 1694. La acest an au robit Turcii şi Tătarii ţara Ciucului. 1701. La acest an s-au început rebeliia Curuţilor şi au ţinut 10 ani, aciastă rebelie vrănd să facă pe Gheorghiu Racoţi Craiu Ţării Ungureşti şi aceştii ţări. Căt au ţinut aciastă rebelie, mare nevoe s-au făcut la aciastă ţară şi la Ţara Ungurească. Pe urmă, văzând acest Racoţi că nu va putea isprăvi nimic cu rebeliia care au început, i-au căutat de au fugit cu vr-o căţivâ domni de ai lui la Ţara Turciască. Şi aşâ s-au potolit acea mare rebelie. 1705. La acest an au murit Inpăratul Leopoldus, stăpânind ani 47, fiind cu vieaţă la aciastă lume ani 65. După acest înpărat bun şi milostiv, s-au încoronat Iozefus Primus. 1706. Ghenerariu al Curuţilor Pocri Lorinţ au făcut multă stri- căciune la cetăţile săseşti; la acest an Ghinarariul Erbevile au luat şanţul Curuţilor care au fost la Şibor şi au fost cu izbândă. www.dacoromanica.ro CODEX KRETZULESCUS 57 1709. La acest an au fost ciumă la vr-o cătevâ locuri la Ţara Ardealului. 1711. La acest an au murit înpăratul Iozefus. La 29 April s-au sfârşit rebeliia Curuţilor. La i2 0ctomvrie s-au încoronat înpăratul Carolos al 6. 1715. La acest an s-au început a să zidi Cetatea Carolina, care se zice şi Beligrad, lăngă Venţi || . 1716. Au bătut Prinţ Evghenie pe Turci, fiind 700 de mii, lăngă , Petervar. 1716. Au bătut Timişoara 6 săptămâni şi o au luoat dela Turci. 1717. Au bătut Prinţ Evghenie pe Vizirul, luăndu dela Turci. 166 tunuri. 1717. Au întrat Tătarii pela Bistriţa de au robit; şi întorcăndu-se înapoi cu robii, i au bătut la Maramureş, căt acolo s-au prăpădit cu toţii, şi robii au scăpat. Au fost 15 mii Tătari. 1717. Iar au bătut pe Turci la Roşava fiiind 40 de mii, şi la un palan au perit vr-o cătevâ mii. La acest an au dobăndit Neamţii Roşava şi Craiova. Şi aşâ s au făcut pace între Neamţi şi Turci. La 24 de A. la anul 1718 s-au legat pacea. 1718. La acest an au fost ciumă foarte mare la aciastă ţară a 1 Ardealului şi la alte ţări de prin prejur. Numai la Ţara Bărsei şi la Braşov au murit 17 mii. Numai fiind şi mare foamete au murit mulţi oameni de foame, că neavănd ce să mănânce mănca ţărăţe cu sănge de vită. Dumnezeu cel mult milostiv să ne ferească de aciastă urgie.- La acest an au fost legat pace Neamţii cu Turcii 24 de ani. 1737. La acest an începăndu-să oaste Moscalii cu Turcii, au făcut aşezământ Moscalii cu Neamţii, precum să-şi păzească Neamţii graniţele lor. Avănd legată pacea cu Turcii şi începăndu-să oastea cu Moscalii, au socotit Neamţii ca să strice pacea cu Turcii. Şi aşâ s-au sculat Neamţii şi au întrat la Ţara Rumănească şi la Ţara Moldovii, şi la Serbiia, socotind ca să apuce ei aceste ţări mai întăiu, pănă a nu le apucă Moscalii, nesocotind şi ne aşteptând să vază cumva curce lucru şi cumva ajută Dumnezeu. Şi aşâ văzând Moscalii vicleşugul Neam- ţilor, s-au tras înnapoi şi au făcut pace cu Turcii. Şi rămăindu Neamţii singuri, s-au sculat Turcii asupra lor şi au ţinut această oaste trei ani. Şi fiind biruinţa Turcilor, au pierdut Neamţii Beligrad şi Roşoava şi Craiova. Şi aşâ au făcut pace Turcii cu Neamţii ani 24. La aciastă răzmiriţă mulţi din boiari şi din negoţători dela Ţara Rumănească au venit la Braşov şi au fost pănă s-au făcut pace, fiind multe tur- burări la ţară şi multe robii şi multă vărsare de sănge. După aciaia iar s-au dus la ţara lor. I739- Eiind oaste Neamţul cu Turcu iar s-au fost început ciumă la Ţara Haţagului şi la Sibiin, care s-au fost închis şi cetatea. * câtăva vreme într’un han din Cerenza, sătulet din Calabria. întâlnise acolo pe un om tăcut. II şi îngrijise cât fusese bolnav. După plecarea lor, care s’a întâmplat în acelaş timp, editorul—B. Constant—, a primit la Neapoli, o cutie cu mai multe scrisori, un portret de femee şi ma- nuscrisul unei povestiri: viitorul roman Adolphe. Cutia fusese găsită pe drum de către hangiu şi, neştiind căruia din cei doi s’o trimită, se hotărîse a o da d-lui Constant. întâmplarea a făcut a nu mai da de urma străinului. După vre-o zece ani, fiind în Germania şi vorbind cu nişte cunoscuţi proaspeţi despre toate acestea, unul îi cerb, pentru *) Sdnancour, Obermann, cf. la 2-e 6d., A. Ledoux, 1833, t. II, p. 375 sqq. *) A. Thierry, le Figaro du 19 Decembre 1908. www.dacoromanica.ro 92 N. I. APOSTOLESCU câtvâ timp, manuscrisul. II înapoia în curând, însoţindu-1 de o scrisoare prin care îndemna pe d-1 B. Constant a publica povestirea. Autorul scrisorii — pe care Benjamin Constant o reproduce — cunoscuse pe Adolphe, şi socotiâ că darea la lumină a romanului ar fi de un folos educativ. Fireşte că toate acestea sunt numai un fel de praf aruncat în ochii lumii. Eroina, Ellenore, fusese în realitate o doamnă irlan- deză Lindray, care avusese un traiu neregulat şi care cunoscuse in chip foarte intim pe Benjamin Constant, — până la un punct oare- carp el însuşi Adolphe. Editorii de astăzi spun asta foarte lămurit 1). M6rim6e publică la Paris, în 1825, întâia ediţie din le Theâtre de Clara Gazul. Autoarea acestor piese, spunea Merimee, erâ o ac- triţă spaniolă. „O biografie închipuită, note explicative sfârşiau prin a face ficţiunea lucru real". „Câteva exemplare apărură cu portretul „celebrei comediene". Erâ însuşi autorul [Merimee] după un „croquis" de Delecluze care-1 înfăţişă în mantilă, cu umerii goi, cu o cruce de aur la gât" !). Originalul spaniol, publicat la Cadix erâ — spunea Me- rimee — foarte rar. (Erâ aşâ de rar că nimeni nu-1 văzuse vreodată). Peste doi ani, in 1827, Merimee, care erâ un pince-sans-rire neajuns şi neîntrecut, da la lumină o nouă lucrare lradusă(l): la Giizla a cântăreţului morlac Hyacinthe Maglanovici. Poemele erau însoţite de o disertaţie asupra vampirismului şi a deochiului. Lucrul merse de astădată aşâ de bine în cât un Slav ca Puşkin ceru autorizaţie a le traduce în limba rusă, spre a le redă unei limbi înrudite cu a lui Magla- novici. învăţatul german Gerhart recunoscu (?) chiar metrul dalmat 3). Ii fusese de ajuns lui Merimee să citească o călătorie în Dal- maţia făcută de abatele Fortis şi o bună statistică a vechilor pro- vincii illyriene făcută de un şef de biurou dela Ministerul afacerilor străine 4). Mai învăţând şi câteva cuvinte slave, putuse da impresia că vorbeşte sau mai bine zis scrie foarte serios când spuneâ că traduce din dalmata lui Maglanovici, pe care niciodată nu-1 văzuse, pentru foarte frumosul motiv că acesta nu existase şi pentrucă niciodată Merimee nu fusese în părţile illyrice. De altfel în le Globe se arătă în curând că Guzla nu erâ decât o anagramă din Gazul. D. Louis Leger a arătat că scrierea e un amestec al unei legende scoţiane şi a ceva din Teocrit 6). ') Benjamin Constant, Adolphe. La Renaissancedu livre, JeanGillequin,Paris. *) Augustin Filon. Prosper Merimie (Ies Grands gcrivains iranţais), Ha- chette, 1893, p. 26. 3) Augustin Thierry, Les Grandes mysiifications lilttraires, le Figaro du • 27 Novembre 1909. 4) A. Filon, Merimie, p. 27. 6) A. Thierry, le Figaro du 27 Noembre 1909. www.dacoromanica.ro BĂLCESCU ŞI «CÂNTAREA ROMÂNIEI» 93 In 1829, Sainte-Beuve publică, în calitate de executor tes- tamentar, versurile prietenului său Joseph Delorme, a cărui bio- grafie precedă volumul. Amănunte, scrisori dela Delorme, dovediau existenţa nenorocitului poet. Azi nu mai e de loc o taină pentru nimeni că Joseph Delorme — cu modificări — şi celebrul critic şi poet au fost una şi aceeaş persoană. O mai îndelungă enumerare a diferite cazuri de mistificări este zadarnică. Acestea sunt mai mult ca îndestulătoare. Bălcescu trăiâ atunci în ţară sub influenţa citirii operelor franceze J). Dus la Paris luase cevâ din spiritul glumeţ şi înclinat spre mistificări al oamenilor cari alcătuiseră la Jeunesse doree sous Louis-Philippe pe cari îi des- crie cu atâta vioiciune d. L6on Seche în volumul cu acelaş nume, apărut acum un an, şi în Alfred de Musseta). O scrisoare a lui Băl- cescu, din n-a-g 1849" către doamna Ion Ghica, — scrisoare aflată azi la Academia Română, mss. 802, — ne arată pe Bălcescu înclinat a face farse sau cel puţin arătând că ar fi gata să le facă dacă s’ar prinde. El, care pregătiâ Cântarea României de vre-o câţivâ ani, simţiâ că se apropie minutul mistificării, şi „en attendant" se exercită în chip glumeţ * 3). ‘) Cf. între altele, articolul nostru O carte a lui Bălcescu, publicat aci în Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, fasciculul precedent. !) Ambele la Mercure de France. 3) Iată scrisoarea: O reproducem întocmai ca în mss. cu toate micile ei greşeli şi cu deasa lipsă de accente. . 26 Avril Acad. Română, Sos. --------- 1849. 8 Mat Je m’empresse ma chere Madame Ghica de repondre â la lettre que vous avez eu l’obligeance de m’ecrire et dont Mr. M. s’etait chargă, c’est qui a fait que je n’ai ni lue ni vue cette lettre. La cause en est toute simple et măme tres naturelle selon l’avis du porteur. Craignant qu’elle ne le compromit, il a imma- gină de la jetter au Danube. II gardait pourtant sur lui Ies lettres de Ghica qui, etaient, je le suppose, bien plus comprometantes, que la votre. Pauvre lettre! comme je la regrette, avec quel plaisir je l’aurais lue. Si Ies temps des miracles n’etaient pas passăs, j’aurais fait comme certai n perssonage de 1A Bible, dont je ne me rappelle plus le nom, qui a arrettd le soleil dans sa course, j’aurai commandă au Danube de rebrousser chemin et de me rapporter la lettre. Mais que faire ? II faut encore se resigner a ce penible sacrifice. II y a pourtant quelque chose qui me console un peu. J’espere que prenant en pitiă le malheur qui m’est arrivă vous vous empresserez de m’en consoler par une autre lettre. La justice mSme vous impose l’obligation de me dedommager de cette perte, car enfin il y a un peu de votre faute Madame, pour avoir choisi un si mauvais porteur. www.dacoromanica.ro 94 N. î, AfOSfOLESCU In L’Influence des Romantiques frangais sur la Poesie rou- mame *), autorul acestei conferinţe a arătat de ce poema întitulată Que vous dirais-je de mon voyage jusque ici ? II a dtd tr£s prosaique et merite peu d’âtre racontd. Dans une des villes du Banat, j’allais pourtant avoir une aventure qui devait tourner tout a fait ă la mousquetaire, mais tout echoua par l’entetement d’un pauvre diable, c’est qui me fit penser que le romantisme ne veut pas de moi â toute force. Je l’ai racontde a Ghica. J’ai appris ici avec plaisir une belle reponse de notre amie Madame Gauthier au General Liuders. C’etait dans une soirde de fammille.M-meBalaciano s’adresse d’un air pathetique au [General] ilustre personage en lui disant: Gdndral nous abandonons aussi notre patrie si vous l’abandonnez. A quoi le gdndral repond: tranquilisez vous Madame, mon ilustre maître ferra en sorte que bientOt ces pays resteront ă la Russie, A quoi toutes ces belles dames aplaudirent avec frenesie. M-me Gauthier alor se leve indignde et riposte: gdndral vous oubliez que l’homme propose et dieu dispose. Le gdndral confus et interdit balbutie avec peine: oui Madame, c’est vrai je l’avais oublid et je vous en demande bien pardon. C’est bien beau n’est-ce pas de la part de notre amie ? II est bien consolant pour nous que s’est trouvd parmi nos femmes quelques belles et nobles amies, parmi Ies quelles Madame vous brillez, et qui sauve la nation de la honte et l’oprobre dont plusieures *) nos dames l’ont couverte. Puisque je suis sur le chapitre des anecdotes, permettez moi Madame de vous en raconter encore une autre. Cesar Bolliaco, l’auteur aux mauvais et aux nombreux ecrits, a enfin resolu le probleme que l’a occupd toute sa vie, celui de trouver beaucoup de lecteurs et par consequent des acheteurs a ces ouvrages. Sous Ies auspices des Madjares avec Ies quels il a pactistŞ il vient de fonder un journal valaque en Transylvanie qu’il nomme Vexpatrii. Comme dans ce journal il defend la cause des Madjares, ceux-ci se sont engagds de forcer Ies habittants de touts Ies villes comquises par eux â prendre des abonemens a son journal. Comme Ies affaires des Madjares vont bien et que deja ils ont conquis bien des villes, et comme Bolliak avec son journal leve une contribution sur toutes Ies villes, je m’imagine qu’il doit fitre deja milionaire. Voila enfin Bolliak heureux. II a des acheteurs â ces ouvrages autant qu’il en veut. On dit que son journal porte pour devise Fabonnement ou la mort. J’ai entendu raconter par un tdmoin oculaire qu’â la prise de Caransebeş Ies Madjares disaient aux habitants quel journal lisez vous? ne lisez que celui de Bolliak. Cela vous prouve Madame que mon anecdote est vraie, historique. Je m’imagine quelle pitoyable figure moi qui n’a encore rien inventd, je ferrais prfes de Bolliak qui a fait une si belle invention. Comme il me regardera du haut de son journal. Je suis sur qu’il me vera avec deplaisir s’il me prenait la fantaisie d’aller le trouver. II craindra que je ne lui fasse pas concurence, mais je m’empresserai de le rassurer; car enfin fitre millionaire, n’est pas le but de ma vie, mais celui de rendre quelques petits Services utiles a mon pays, et d’obtenir l’estime et l’amitid de quelques personnes comme vous Madame et Ghica que j’estime et que j’aime. Agrez ma chere Madame Ghica mes hommages sinceres et empressds. Votre tout devoud Gotliebe. J) Paris, Honord Champion, 1909, pp. 170 sqq. *) „plusieures" acesta e adaos d’asupra rândului între dont şi nos» www.dacoromanica.ro BĂLCESCU $1 «CÂNTAREA ROMÂNIEI» 95 Cântarea României este anume a lui Bălcescu. Iată pe scurt cele cuprinse acolo, cu un foarte mic adaos : Cu data de 8 August 1850 apare, în Româniea Viitoare, la Paris, poema, precedată de o introducere semnată de Bălcescu. El spune că, într’o mănăstire — pe care n’o numeşte — din Carpaţii noştri, găsise — cu cinci ani mai ’nainte — într’un vraf de hârtii, manuscrisul întitulat Cântarea României pe care acum îl dă la lumină. Cine va fi autorul — nu se ştie—spune el, în chipul lui Nodier şi al altor mistificatori. Trebue însă să fie vre-un pustnic hrănit cu citirea Bibliei. Unele idei fac pe Bălcescu a vedea un răsunet al marilor mişcări populare din Europa, cum ar fi cea din 1830. Numele Franciei şi al Poloniei sunt lămurit pomenite de modestul prefaţier. Ion Ghica, într’o scrisoare publică adresată prietenului său V. Alecsandri, povesteşte felul cum s’a citit la generalul Mavru, de către Bălcescu, poema presupusului pustnic, şi cum cei de faţă au felicitat pe cititor drept autor, cu mult înainte de publicarea ei. De altfel Ghica îi cunoştea existenţa de prin 1847. In 1852 Bălcescu moare, şi peste trei ani, se publică, din nou, Cân- tarea României în România Literară a lui Alecsandri, la Iaşi. De astă dată e lipsită de preaţa lui Bălcescu, dar ca-şi în trecut nu e semnată de nimeni. Cititorul foarte atent al revistei lui Alecsandri o va găsi însă la sumarul dela sfârşitul anului, pusă în şirul unor publicaţiuni—cari, în deosebire de Cântarea României, fuseseră toate semnate — datorite lui A. Russo, prieten foarte intim al poetului director al României Li- terare. Lucrul erâ însă făcut cu sfială şi în aşa fel încât putea fi so- cotit ca o greşeală de tipărire. Dovada cea mai lămurită e că nimeni n’a băgat de seamă încercarea asta. Ceva mai mult, peste şeapte ani dela încercarea din România Literară, în 1862, Alecsandri scrie în Revista Română *) o notiţă biografică a lui Bălcescu şi vorbeşte cu prilejul acesta, pe larg, despre Russo : * 2) Nici o vorbă despre Cân- tarea României. In anul următor însă, 1863, în Revista Română a lui Odobescu, după publicarea unui manuscris inedit al lui Russo, directorul revistei reproduce o declaraţie a lui Alecsandri care spune că va destăinui ceva sensaţional: Cântarea României este de Russo. E curios că el uitase singur încercarea din 1855. E foarte adevărat însă că ea nu prinsese şi n’a prins multă vreme. Pricina ? Ion Ghica auzise în multe rânduri fragmente din poemă, citite de Bălcescu, înainte de a şti oricine despre existenţa ei 3). ■) Voi. II, 1862. 2) Loc. cit. pp. 314 — 316. s) Scrisori către V. Alecsandri, Socec, 1887, XXVII, pp. 682—683. www.dacoromanica.ro 96 N. I. APOSTOLESCU Bolintineanu pune în versuri Cântarea României şi spune lă- murit că e a lui Bălcescu. Vom vedea că poetul Florilor Bosforului nu numai că putea să cunoască şi el taina cea grozavă ca toţi pri- begii de seamă dela 1848, dar că avea şi oarecari motive mai lă- murite de a fi amestecat în afacerile privitoare la poema lui Bălcescu. Ar. Densuşianu scrie chiar în 1894: „Afirmarea asta [a lui Alecsandri] a rămas cu totul neprobată". a) Alecsandri se necăjiâ să dovedească că paternitatea poemei trebue atribuită prietenului său intim Russo, afirmând că... aşa e lucrul. In 1876, îri urma conferinţei neuitatului Tocilescu 2), bardul dela Mirceşti se hotăreşte a spune în ce împrejurări ştie el că s’a hotărît alcătuirea poemei acesteia. Ar fi fost vorba ca el, Russo şi Bălcescu să scrie ceva spre a înflăcăra minţile tinerilor studenţi ro- mâni dela Paris. Rezultatul ar fi fost că Russo a scris-o în franţu- zeşte şi Bălcescu a tradus-o în româneşte, Alecsandri desinteresându-se în cele din urmă de hotărârea luată. Lăsând la o parte faptul curios că mai eră nevoe de a înflăcăra minţile studenţilor români patrioţi de atunci, apoi se pune întrebarea: De ce taina aceasta ? Alecsandri nu s’a gândit la moda mistificărilor şi a crezut de bună seamă că motivul e cel pus înainte de el. Noi văzurăm însă destule pilde îndemnătoare la... mistificare. De ce—în- trebare capitală—de ce să publice Bălcescu o poemă de Russo ? Nici Alecsandri, nici nimeni nu a putut răspunde la această întrebare. Alecsandri se încurcă aşa de rău în explicări încât afirmă că la Paris — spre a deşteptă simpatiile Francezilor pentru Români — a trebuit să se traducă din nou în franţuzeşte textul român. Apoi dacă există un text prim francez, de ce nevoia acestei nouă traduceri? Sau—şi lucrul e foarte probabil — manuscriptul francez al lui Russo, pe care Alecsandri spuneâ că îl are şi pe care îl dăruia unei surori a lui Russo, va fi fost pur şi simplu traducerea textului român al lui Bălcescu ? E foarte regretabil că acest manuscris, pe cari parti- zanii lui A. Russo îl socotiau drept o comoară, s’a pierdut ca un lucru fără de preţ. Cel puţin d. P. V. Haneş în volumul în care editează Scrierile lui A. Russo, nu ne dă acest text, ba încă — în treacăt — spune că el a fost pierdut. La acestea se mai adaugă faptul următor : Bolintineanu trebuia să cunoască bine taina, de oarece el însuşi este traducătorul vestitei cărţi a lui Lamennais, Paroles d’un croyant, care a inspirat de aproape multe părţi din Cântarea României. Băl- ') Istoria limbei şi literaturei române, Iaşi, 1894, p. 311, 2) Nicolat Bălcescu, viaţa, timpul şi operele sale. www.dacoromanica.ro fcÂLCESCU Şl «CÂNTAREA ROMÂNIEI §7 cescu citează chiar traducerea aceasta în Mişcarea Românilor din Ardeal în 1848, fără însă a menţiona cine este traducătorul. De fapt Bolintineanu nici n’a semnat-o complet vre o dată. Doar într’una din ediţiile posedate de biblioteca Academiei Române găsim la sfârşit un D. B. Felul apoi de a scrie, de a stilizâ, e lămurit al lui Bolintineanu*). Acest scriitor, pribeag şi el ca şi Bălcescu, tovarăş de suferinţe şi admirator al aceloraşi mari scriitori francezi ca şi autorul Istoriei Ini Mihaiu Viteazul, când pune in versuri Cântarea României spune că e a lui Bălcescu. In sfârşit Odobescu, când editează operele lui Bălcescu, pune între ele şi Cântarea României, cu toată scrisoarea anterioară a lui Alecsandri. El arată chiar cum planul acestei poeme seamănă cu Introducerea la Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul. In l ‘Influence des Romantiques franţais sur la Poesie roumaine noi am arătat şi alte asemănări, cum şi faptul că în ambele lucrări se văd isvoare identice ori de aceiaş natură. Inspirarea din cronice şi din poezia poporană este iarăş un elejnent de care trebue ţinut seamă in opera lui Bălcescu, după cum s’a dovedit tot în acea lucrare despre care pomenirăm. Cu destulă părere de rău trebue să constatăm că Alecsandri avea un pronunţat „esprit de docher". Aşâ într’o scrisoare adresată doamnei Spiro-Paul, sora lui Russo, el zice că poema în cestie e de o mare valoare poetică, „aussi nos bons freres d’outre Milcov se plaisent-ils â l’attribuer benâvolement â N. Balcesco"2). Cazi din nori auzind o asemenea afirmare la un om ca V. Alecsandri. Din neno- rocire „provincialismul" lui Alecsandri se vede limpede şi dintr’o scrisoare adresată de el amicului său Ed. Grenier. In volumul dat la lumină, de curând, de d. G. Gazier, se găseşte o caracteristică a Românilor din Moldova şi a celor din Ţara-Rcmânească. Cei dintâiu sunt plini de calităţi, cei /lin urmă sunt copleşiţi de tot felul de defecte 3). In asemenea cazuri, se recuză judecătorii sau chiar simpli ’) KSkîhtcac | SiiHi KpiAiH'ioc | de | A. F. de Lamennais | , TpaaScx aîh ;|spahhS3ii(ji, AATX AA aSaMHX UJi | ^HKiHATX nOIlOASASI PoAIXH | de SH | POAIKH | ESl{8pil(ji | TlllOrpA$IA AÎI /ocii|s KonAiulr. | 1848. 108 pp. in 40 mic. In biblioteca Academiei Române [A. 4154]. Cineva a scris de mână pe coperta acestui exemplar: Arhimandritul Dionisie. Probabil însă că n’a cunoscut „A DUOA EDIŢIE" tipărită la 1859, în Iaşi, la Tipografia H. Goldner, şi în care la „Finitu" apare semnătura: D. E..." De altfel, din această ediţie e un exemplar la Academie [A. 671] de 16S pp. în 8° mic.. *) Publicată de d. P. V. Haneş în Literatură şi Artă Română, an. VII, 1903, P- 176- - 3) Lettres inidites du poite roumain Basile Alecsandri â Edouard Grenier, publides avec une introduction et des notes par Georges Gazier, Paris, Cham- pion, 1911, pp. 30—32. Revista Istorică. î www.dacoromanica.ro 58 N. t. AFOSTOLESCU martori. De altfel amicul lui Russo s’a mărginit să afirme. Dacă eră vorba numai de atât, apoi Ion Ghica făcea şi el acelaş lucru, ba încă acesta da amănunte Ceva mai mult: Ghica publică cele spuSe, ba încă adresă scrisoarea publică anume lui Alecsandri. Cel din urma scria numai scrisori particulare. Nu mai vorbim de încercările cari dovedesc.... multe. In sfârşit poema cu isvoarele ei; faptul că a fost publicată de Bălcescu, precum şi limba ei admirabil de românească — Russo scriâ numai franţuzeşte şi apoi i se traduceau lucrările — ne arată pe omul dezinteresat şi care s’a jertfit pentru ţara lui (pe când alţii îşi petreceau tinereţea în Elveţia) ca pe înflâcăratul autor al acestei Cântări a României. De altfel, ea nu are însemnătate decât prin limba ei, fondul fiind, după cum s’a dovedit în l’Influence des Ro- mantiques franţais, datorit în părţile frumoase şi esenţiale, Bibliei, lui Chateaubriand, Lamennais, Michelet şi alţii... Şi limba asta nu putea fi decât a lui Bălcescu. In ce priveşte aşâ zisa taină —care de altfel eră foarte străvezie—t ea se explică în deajuns prin gustul aşâ de răspândit al mistificărilor în Francia şi în literaturile înrudite cu a Romanticilor. www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢÂRILE ROMÂNE. In evul mediu şi chiar In evul nou până la epoca renaşterei (cinquecento), monumentele de căpetenie durate de neamuri au fost negreşit bisericile. Tot aşa şi Armenii nu au lăsat In ţările noastre de pe acele timpuri alte monumente mai de seamă decât „capiştele" lor, cum le numiau autohtonii, considerându-i, după cum zice Iorga, ca „păgâni". In adevăr, în aproape toate oraşele din Moldova ei au, sau au avut bisericile lor, şi chiar în unele localităţi, cari au fost târguri pe vremuri, cum sunt Herţa şi Cotnar, au fost odinioară bi- serici armeneşti. La început bisericile lor au fost negreşit de lemn, şi numai înve- chindu-se, au fost înlocuite cu clădiri de zid; au trecut însă de sigur veacuri dela descălicarea lor, până la zidirea bisericilor lor de astăzi; iar cele mai multe au fost încă şi distruse la 1551 de Ştefâniţă-Vodă VII; de aceia ele, deşi zidite de meşteri armeni, artizanii de pe atunci ai Orientului, nu mai au stilul armeano-bizantin, ce se găseşte bune- oară la Trei-Ierarhi, Sf. Niculae, Cetăţuia din Iaşi, Mănăstirea de Argeş, Mitropolia din Bucureşti, care zice, Larousse, a fost clădită „par un evâque de Erzeroum (?)“ Lăsând la o parte, „monasterium Armenorum" care odată cu „terra Armenorum" se face danie de către regele Ladislav IV al Ungariei, la 1281, Augustinilor din Gran, şi luându-le în ordinea cronologică, găsim cele dintâi biserici armene din ţările române la Cetatea alba, care a fost întâia etapă pe drumul pribegiei lor din Asia prin Crimea spre Polonia. Acolo am găsit pietre cu inscripţii armeneşti cu data de 416 era armeană, care echivalează cu data 416 + 551 = 967 era Mântuitorului *), apoi dela 623, 895 şi 1152. După aceste inscripţii, ’) Era armeană se socoteşte dela anul 551, când catolicosul lor Moses II Elivart a convocat un sinod la Twin; mai exact dela 11 Iulie 55a. www.dacoromanica.ro 100 gr. goilav biserica din Bielograd a fost închinată Sf. Măriei, iar mai târziu îi s’au adăogit două paraclise, al Sf. Auxentie la 1142, şi al Sf. Ion Evanghelistul la 1152. Ea a fost restaurată la 1196. La 1389 catoli- cosul Constantin Teodor, orânduind episcop la Lemberg pe Isac, fiul lui Norses-eddin, întinde jurisdicţiunea bisericească a acestuia peste Armenii din alte localităţi, între cari şi Şiret, Suceava etc. şi Akerman, din ţara Vlahilor (Gr. Buiucliu). Când Guillebert de Lanoy a vizitat Akerman la 1421, biserica erâ încă în stare bună. In Suceava, ajunsă după strămutarea scaunului domnesc din Baia, capitala Moldovei, Armenii s’au aşezat fireşte în număr mai mare ca ori unde în ţară: şi ei aveau aice episcopia lor proprie. După tra- diţia locală, ei au venit din Asia mică, când capitala lor în Armenia a fost distrusă de către Perşi la 1064, parte însă încă la 1046 după invazia lui Monomah în Armenia; mai mulţi însă au venit, când la 1313 un cutremur a distrus capitala regatului armean din Cilicia, Ani, şi apoi când la 1378 Ani a fost cucerit de Selgiuci; peste 40 mii Armeni au pribegit în părţile noastre (vezi Gherasim Timus, revista bis. ortodoxe 1891); mai târziu a chemat Alexandru cel Bun (1418) încă un număr de 3000 familii, pe cari i-a aşezat în oraşele princi- pale ale Moldovei, reîntărindu-le privilegiile cunoscute. „Armenii din Suceava aveau mai înnainte 6 biserici, dintre cari 4 se află şi astăzi". (Dim. Dan, şi Animpodist Daschevici „Suceava"). Iată-le după vechime: 1. „Sf. Maria", în centrul oraşului, pe locul actualei hale de carne, nu departe de biserica „Sf. Cruce", care poate i-a luat locul. La zidirea acelei hale s’au aflat temeliile bisericei şi petre de morminte armeneşti; dar azi nu mai fiinţează nici o urmă; nici data clădirei, nici cea a dărâmărei nu se mai ştie; doar prin conjectură distrugerea ei ar putea fi fixată înnainte de 1512, când se întemeiază mănăstirea de maici „Sf. Maria", de oarece nu e de pre- supus, că ar fi fost în acelaş timp două biserici cu acelaş hram. Totuş Minas din Tokkat, diaconul, în descrierea persecuţiunei din 1551, arată că Ştefăniţă-vodă VII ar fi dărâmat cu lovituri de tunuri bise- rica „Adormirea Maicii D-lui". 2. „Sf. Treime" (Troiţa) care a fiinţat încă până la sfârşitul veacului XVIII, când s’a ruinat cu desevârşire; ea se află. pe locul, care azi e grădina doctorului Volcinski, lângă poşta actuală, fostă şi ea casa familiei Kapri. Tradiţia spune, că un zid al bisericei s’a sur- pat peste o doamnă Kapri, ce se primbla prin grădina ei, omorînd-o, dar lăsând teafăr copilul ce-1 purtâ în braţe. Din dărâmăturile ei s’a clădit pridvorul bisericei Sf. Cruce; mai există încă pietre tumulare din cimitirul acestei biserici, dar data durărei ei nu se cunoaşte. www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 101 3. Mănăstirea de fentei „Hagigadar" (împlinirea dorinţei) cu hramul Sf. Maria, azi loc vestit de pelerinaj; zidită la 1512, sub voevodul Bogdan Chiorul (1494—1517) de Drăgan Donovac, azi cuJ noscută sub numile de „Mitocul cel armenesc", deşi nu mai sunt maici acolo; este aşezată spre Meazăzi dela oraş pe o colină. Tradiţia zice că Drăgan, negustor de vite, dormind într’o noapte acolo, pe când călătorea cu boii spre Beci ori Buda, ar fi auzit prin vis cân- tând îngerii, şi ar fi juruit ca la întoarcere să zidească acolo o mă- năstire, dacă negoţul îi va izbuti. Am zis schit de „femei", de oarece nu erau propriu zis călugăriţe, nu purtau rasă, nici erau supuse la formalităţile cerute (jurăminte etc.) la intrare în tagmă, ci trăiau o viaţă austeră şi de adevărată renunţare la cele lumeşti (vezi Dan pg. 23, şi Schmidt, textul latin). Clopotul de acolo se zice a fi fost adus din Armenia şi are inscripţia: „Pomenirea lui Ghetraţi Arakeli din mănăstirea Tadeos în anul 693 (1244); s’a scris într’o Joie".—La o reparaţie recentă, s’au descoperit sub tencuială ornamente şi per- vasuri de fereşti de peatră cioplită, în stil gotic. (Fig. 1). 4. Biserica „Sf. Cruce", zidită la 1521 de Criste Hanko (Hacig Hancoian) pe vremea lui Ştefăniţă Vodă cel tânăr V. (1517—1527) pe locul unde a fost mai înnainte o biserică armenească de lemn, în mijlocul oraşului; aceasta reiese dintr’o inscripţie în uşorul uşei, şi din tradiţia locală. Această biserică este oarecum catedrela Armenilor din Suceava; în ea se păstrează o evanghelie scrisă la 1645 în Suceava. (Dan, «cele 4 evanghelii»). (Fig. 2). 5. Mănăstirea de călugări dela „Zamka", spre Miază-noapte, zidită la 155 c sub Ştefăniţă VII, prigonitorul Armenilor, cu hramul Sf. Auxentie, de către Agopşa Vartan; biserica este întărită cu zid cu metereze; în acel zid se găsesc şi două turnuri, unul spre Suceava (cu paraclisul Sf. Grigore din 1606) cu clopote, altul spre Skeja cu paraclisul Sf. Maria, şi al Sf. Iacob. Stilul este armeano-bizantin şi moldovenesc. Aicea a fost scaunul episcopatului armenesc-oriental pentru ţările române, precum şi o şcoală de teologie. Nu mai există azi nici călugări. La 1384 Petru Muşat supusese pe Armenii din Mol- dova, de oarece erau puţini la număr, episcopului din Lemberg- La 1415—1447 găsim la Zamka pe episcopul Avedik, iar la 1582 sub Ion Sasu, fiul lui Petru Rareş (1579—1582) este episcop la Su- ceava, Ion Hunanian, care a luat locul lui Barzumas Bohdanovicz episcop la Lemberg, silit a demisiona, pentrucă nu putuse ademeni pe Armenii din Galiţia a deveni catolici. La 1669 Pindou găseşte episcop la Suceava pe unul Ion. Aici a tăbărît pe vremuri Sobieski, şi şanţurile, cari înconjoară din trei părţi cetăţuia, datează de pe timpul lui. Gu- www.dacoromanica.ro 102 GR. GOILAV Fig. i. Mănăstirea de femei Hagiu-gadar sau Mitocul cel armenesc de lângă Suceava. www.dacoromanica.ro » Fig. a. Biserica parohială armeană Sf. Cruce din Suceava. • www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 103 gr. goilav Fig. 3. Mănăstirea de călugări şi episcopia armeană sau Cetăţuia Zamka, Suceava. www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 105 vernul austriac tratează acuma cu epitropia bisericei restaurare acestei cetăţiui-mănăstiri. (Fig. 3). 6. Biserica „Turnul roş", cu hramul Sf. Simeon cel Bătrân (ze- run), după tradiţie a fost zidită Ia 1600 sub Ieremia Movilă (anul 6607) în anii 1596—1606, de armeanul Şima (Simeon). Soţia lui Irimia Moghilă, a fost după V. A. Urechie, armeancă din familia Cimortan, www.dacoromanica.ro Fig. 4. Biserica „Turnul Roş" din Suceava. 106 GR. GOILAV iar o fiică a lor a fost soţia lui Miron Costin, cronicarul; o altă fiică, Maria Moghilă, a fost soţia lui Potocky, din care se trage Arhiducele Franz Ferdinand de Austria. Despre Elisaveta Ciomortan, soţia lui Irimia, zice Iorga, că a fost din ţara ungurească, şi că era o femeie cumplită, ce se amestecă în toate tieburile, intrigile şi peripeţiile dom- niei bărbatului său, şi nu s’a dat înnapoi nici dela crimă: după ce Fig. 5. Cavoul familiei Prunkul din Suceava. norocul Moghileştilor se stinse, în conflictul cu Turcii şi ceilalţi vecini, Turcii au prins’o pe Elisaveta, şi atunci trufaşa Doamnă suferi cea mai mare ruşine din partea lor; de jale îşi desfăcu părul, închinându-1 mânăstirei Suceviţa, unde se văd şi astăzi două şuviţe castanii, lungi de o palmă şi jumătate, împletite în deosebi, legate cu fir de sârmă de argint. In robia Turcilor, umilita Doamnă, muri, după ce a căzut după un agă turc, precum povesteşte Miron Costin. Familia Botu- www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 107 schan din Suceava păstrează încă un inel cu stema familiei Ciomortăn, din cari ea se coboară. In turnul acestei biserici se află un clopot vestit, cu numele de Filip, despre care zic Armenii: „când se trage clopotul Pilipos dela Sf Simeon, tot să mori" (atât de frumos sună el). Aicea a fost până în cele din urmă cimitirul armenesc, iar apoi s’a mutat lângă Zamka, urde familiile Pruncul (Varteres, Valerian şi Asfadur) au zidit la 1904 un paraclis, sub care se află o criptă cu qoşciugurile defuncţilor lor (Fig. 5). Pe vremea ocupărei Bucovinei de către Austria, un anume Grigore Prunkul, erâ judex Bucovinae, iar fiilor săi Ariton, Luca şi Cristea li s’a întărit la 1790 titlul de nobleţă moldovenească (Dan). Despre Armenii în deobşte şi cei din Suceava în deosebi cităm aici din Magnum Etymologicum, următoarele dela Hăşdău : „Cată să observăm că Armenii ştiau a se arătă în împrejurările cele mai momentoase, destul de buni patrioţi români, spre a fi meritat cu tot dreptul o asemenea distincţiune (vorbeşte despre organizaţia lor municipală neatârnată). Numai de două ori s’au amesticat Armenii la noi în politica ţărei, într’un mod vădit. „La 1564, Armenii din Suceava au arătat milă şi simpatie pentru faimosul uzurpător al tronului Moldovei, Iacob Basilie Despota, scu- fundat în teribila catastrofă ce o ştim. Pe când boerii moldoveni se resculase contra acestui nefericit martir al civilizaţiunei occidentale, numai Armenii se întreceau care de care in manifestări de devotament pentru dânsul, fiind expuşi astfel în urma catastrofei, a suferi toată urgia învingătorilor. • „Plebea s’a iritat printr’acest sentimentalism a lacrimilor de milă din partea Armencelor. „Armencele mi-1 privea Moldovencele-1 plângea Copilele mi-1 bocea. (Marian, Bucov. I. 64). „Pe uliţă mi-1 ducea, Pe uliţa pardosită Tot de Calapod făcută, Pe uliţa armenească, Armencele să-l privească... (ibid.). „Plebea din Suceava a uzat atunci de măcel şi insultă asupra neno- rocitelor mueri aie Armenilor (Sommer, Vita Despotae, Vitenbergae 1587, pag. 16). De aici încolo un secol întreg Armenii s’au ţinut în linişte. „In 1671 domnind în Moldova crudul Duca-Vodă, arnăut lacom de bani şi de sânge, Armenii au fost iarăş cei dintâi de a luă parte la o conspiraţie curat naţională, în capul căreia se pusese faimosul www.dacoromanica.ro 108 GR. GOILAV serdar Hîncă (Pray) prototipul spiritului de opoziţie în România, rămas nemuritor prin proverbul: „Vodă vrea, Hîncă ba“ ! Acest român verde a ridicat cu bărbăţie, deşi fără izbândă, steagul răscoalei îh contra născândei insolenţie a elementului fanariot: Armenii au luat partea cea mai activă la această manifestaţie eminamente orheiană şi naţională. Revolta fu nenorocită. Conjuraţia a fost învinsă într’o bă- tălie lângă Chişănău, şi silită să fugă din ţară. Căzând mişcarea, şi cei mai compromişi dintre Armeni, într’un număr foarte însemnat au fost siliţi apoi să fugă din ţară. (Engel, Gesch. d. Moldau p. 276). Ei se duseră în Transilvania, spre a se adaoga către Armeni, ce pri- begiră acolo cu 150 ani înainte, de groaza lui Ştefan Rareş. (Haşdău Columna lui Traian N. 30 din 1869.) Cei ce rămaseră, deşi erau foarte avuţi şi foarte zgârciţi, n’au provocat totuş nici odată cea mai mică plângere din partea ţărei, prin fraude, prin coaliţiuni, prin esclusivism şi monopol, prin tendinţă de cotropire, prin înţelegere cu inamicii României; din contră istoria dovedeşte (Haşdău, Armenii în România) că se plângeau dânşii mereu de a fi jefuiţi la tot pasul (Baroncz pg. 156 etc.); ce-i drept, dela neizbânda revoluţiei lui Hîncu, şi pribegirea lor în Transilvania, se şi împuţinasă de tot în România numărul Armenilor. In ori-ce caz însă Armenii se pot lăudă de a fi jertfit, şi ei, capetele lor, astă dată, ca şi în timpii mai vechi, dinpreună cu părinţi noştri pentru izbânda cauzei naţionale...“ In cântul său de jelire pentru prigonirile Armenilor de către Ştefaniţă vodă VII (1551—1552), diaconul Mina din Tokkat, pribegit în Suceava, citează bisericele lor, distruse de acest domn în oraşele: Hotin, unde este şi azi o biserică armeană (Pindou), apoi în Vaslui, unde mai fusese distrusă biserica şi colonia lor spulberată de către Ştefăniţă V. la 1526, când acesta s’a întors dintr’o ekcursie de pră- dăciune în Muntenia, în urma unei jalbe a negustorilor vasluieni, despre concurenţa Armenilor ; la Huşi, Dorohoi (vezi Dan şi Grig. Buiucliu), Şiret în Bucovina, unde nu se mai găseşte decât un număr de petre de mormânt, aflate la 1868, între cari şi a familiei Agopşa, ctitorii de la Zamka; aceste plăci sunt azi încrustate în zidul cimi- tirului catolic de acolo. In toate aceste oraşe nu mai există biserci, nici Armeni, nici data durărei lor nu se poate şti ; doar numai atâta ca Alexandrul cel Bun a aşezat în acele oraşe familii de Armeni chemaţi de el in ţară. La Bârlad, şi Tecuci, la Ţiglina, Ismail (Pin- dou) unde mai sunt Armeni şi azi, după N. Iorga vor fi fost pe vre- muri şi biserici armeneşti. La Herţa, după cum afirmă d-1 Haralamb Vasiliu, secretarul comunei Botoşani, născut în acel tîrguşor, în biserica Sf. Gheorghe, o clădire monumentală, înconjurată de zid, ca şi bisercile armene din www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 109 Botoşani, se află o placă de piatră cu inscripţie bilinguă, o parte slavonă, o parte în sloave „necunoscute" ; în cea slavonă se zicea, că biserica a fost pornită din temelie de o enorie armeană, că apoi a rămas în părăsire, pe la 1812—1814, şi în urmă i-a fost reluată clă- dire de către ortodoxi, sevârşită şi târnosită în hramul Sf. Gheorghe. Iar adevărată biserică ortodoxă era acea de lemn, încăpătoare, cu hramul Sf. Ilie, care a ars în marele incendiu din 1887. In jurul bi- sercei Sf. Ghiorghe au fost multe pietre de mormânt, cari însă s’au părâduit. Nu se ştie chiar dacă şi placa din biserică acea în două limbi, mai fiinţează, de oare ce mai târziu s’au îngropat, în biserică, în locul unde erâ placa, d-1 şi d-na Panait Cazimir, foştii proprietari ale mo- şiei Herţa. La târgul Cotnar, a fost o colonie armeană. In monografia Cotnarului, publicată în „Constituţionalul" din 18 luni 1900 se zice: „de la biserica [ortodoxă] mai în sus, tot pe aceiaş vale, se află casa preotului Panaite Balan, ridicată pe nişte urme vechi de temelie, sub care se găsesc iarăş două beciuri de peatră, în stare bună [ca şi în oraşul Suceava, plin de beciuri subterane]. Legenda spune [şi mi-a spus-o şi mie Dum. Leahu, (catolic) vier la via Maicelor] că pe locul acela a fost odinioară o curte, în care se află locuinţa preoţilor ar- meni ; iar în apropiere se află o altă ruină, care se vede a fi fost iarăş capiştea Armenilor. Acel loc este stăpânit de socrul lui Leahu, care a apucat încă zidul bisericei nalt de un stat de om. Pe aceiaş plan cu ruinele unde se crede că a fost biserica armenească, dar mai spre Nord-Ost, se văd ruinele unor temelii în lungime şi lăţime de peste 100 metre, dedesuptul căror sunt boite foarte bune şi curate, având mai multe săli strâmte. Este foarte sigur că acolo a fost cândva o clădire imensă, dar nu se ştie nimic despre desti- naţiunea ce o fi avut_______ „vezi şi documentul din 1669 aflător în Ar- hiva Statului la Bucureşti, pachetul Mănăstirea Golia, publicat de Haşdău: „adică eQ Chirilă, şoltuzul armenesc de tîrg de Suceava... am vândut a noastră dreaptă ocină şi moşie, o falce de vie la târg la Cotnar, în dealul Mândru, între via lui Ion protopopul armenesc, din jos, şi între via lui Marcu armeanul din sus, care falce de vie ne au fost nouă moşie de la moşii noştri şi de la părinţii noştri11.... Satul Armenii de lângă Cotnar, cu vre-o 50—60 case, astăzi români, este proprietatea bisericei catolice din Cotnar; ca şi Ungurii, Leşii şi Saşii din partea locului, şi Armenii se vor fi romanizat, perzându se şi ei, sau perzându-şi religia, pe când la celelalte neamuri persistă religia catolică. La Iaşi, unde Mina Tokatţian pomeneşte de o biserică armeană la prigonirea din 1551, astăzi fiinţează o singură biserică; dar până www.dacoromanica.ro Gr. gOilaV 110 la 1821 se mai află una pe Podul vechiu: „Sf. Grigore Iluminatorul", la spatele bisericei Bărboi, lângă hala Sf. Vineri; d-1 Grigore Buiu- cliu, actual efor preşedinte al comunităţei armene, a dărâmat ruinele acestei biserici, distruse prin incendiul din 1821; clădind pe acel loc o casă de raport. Legenda locală spune că biserica Sf. Sava, la spa- tele căreia se află actuala lor biserică, ar fi fost armenească, şi în ea s’ar fi aflat moştele Sf. Paraskiva ; un mitropolit ortodox trecând pe lângă ea şi făcând semnul sf. cruce spre ea, îi s’ar fi atras luarea aminte că biserica nu este ortodoxă, ci armenească; atunci el ar fi blagoslovit-o din nou zicând: „pravoslavnică să fie de azi înnainte" ; şi apoi ar fi luat-o ortodoxii dela Armeni împreună cu moaştele Sf. Paraskiva (Sf. Vinere). D-1 Malhasovici, avocat din Iaşi, zice că s’ar află la Sf. Sava o piatră cu inscripţie armenească, în care se spune, că ar fi fost zidită de cătră unul Avîc. . In biserica ce fiinţează şi azi cu hramul Sf. Maria, se păstrează piatra comemorativă cu inscripţia: „Cu mila lui D-zeu s’a pus temelia bisericei Sf. Născătoare de D-zeu, prin osârdia preotului Iacob, a a hagiului Markar şi Grigore 1395“. Pe frontispiciul portalului se gă- seşte inscripţia: „Cu harul şi mila lui D zeu, s’au fundat biserica cu hramul Sf. Născătoare de D-zeu din Iaşi, prin mâna ctitorului Hacig şi preotului Iacob din Sis, a hagiului Markar din Ciuha şi a hagiului Krikor, la anul 844 eră armeană, sau 1395 al Mântuitorului. Şi la 1803 s’a refăcut prin mâna credincioşilor fruntaşi cu sârguinţă şi chel- tuiala a tot poporului". Evanghelia ce se păstreză acolo, „scrisă la 800 era arm. la Kaffa (Feodoşia, capitala Krimeei) adică la 86o-(-55i= 1351 d. Chr., s’a dat la 900 (1451) bisericei Sf. Maria de Iaşi". Pe unul din mormintele de lângă biserică, a familiei Aritonovicz, azi la Skeja în Bucovina, se află'inscripţiunea: „In ţărâna acestui mormânt sunt răposaţi tată şi fiu, Criste fiul lui Ilie, care s’a schimbat la viaţa cea bună la 1264 arm. Şi după trecerea de cinci ani s’a săvârşit şi Ilie fiul hagiului Ariton !), boer şi de neam mare, care s’a onorat cu titlu de căpitan de Daraban, la data erei arm. 1269 (1820)". Epitaful este în original în versuri. Tot în versuri şi următorul: „Mormântul lui Ştefan Zaharean, fiul negustorului d. Grigore, copac de nar înflorit, *) Hagiul Ariton Ilie Aritonovicz ________I________ Criste .Aritonovicz __________I_________ Marcar Iohan Iosif www.dacoromanica.ro BISERICILE ARMENE DE PRIN ŢĂRILE ROMÂNE 111 a văilor mănoase ; porumb nevinovat ce pe câmpii zboară ca săgeata; limbă dulce, harpa vorbitoare, cu dreapta credinţă strălucind în viaţa sfântă, până când erâ în vârstă de şeasăzeci de ani; dorind din inimă slava cea din cer ; a ajuns dorinţa acelei vieţi. Roagă a spune „tatăl nostru" cel ce citeşte aceste slove. Priveşte, Doamne Isuse, D-zeu ziditor, şi fă-1 vrednic de fericiţii tăi sfinţi. Anul d-lui 1826 Martie 15". La 1850 ar fi fost se zice încă 6 preoţi armeni la Iaşi; la 1860 nu mai erâ decât unul. Armenii, fiind foarte râvnitori la cultura apu- seană, şi ori unde se aşezau, având pe lângă grija cultului, la care ţin atât de mult, şi a îngrijirei nevoiaşilor, şi cel al instrucţiei, au avut şi în Iaşi o şcoală cu 5 clase. Pe la 1845 şcoala din Iaşi stâ sub direcţia profesorului Serdar Serafim Babik, care erâ şi inspector a tuturor şcoalelor armene din Moldova, cum reiese din gondakul (hri- sovul) patriarhului Mateos de Constantinopole, din acelaş an, trimis la Iaşi, pentru toată Moldova, document ce se află în biblioteca bise- ricei. Pentru ajutorarea nevoiaşilor şi bolnavilor, tinerii din Iaşi se aflau în una şi aceiaş asociaţie, „brastavă" cu cei din Roman şi Bo- toşani. Peatra de mai sus este cel mai vechi document scris al Iaşilor. La Roman pomeneşte MinaTokatţi la 1551 o biserică armeană şi o colonie bogată. După tradiţia locală, biserica, o construcţie de lemn, ar fi fost cumpărată dela Saşi; iar la anu 1058=1609 sJa făcut din nou cu zid de piatră. Pe păretele despre apus se află inscripţia: „Cu darul, mila şi voinţa lui D-zeu, a tot ţiitorul, şi pentru slava Născutului din El, în aceste vremuri rele D-zeu a ales un om bun, cu numele Agopşa, care a zidit acest templu, dându-i numele de Sf. Maria, pentru pomenirea sufletului său şi a soţiei sale dag. Muhala, pentru părinţii săi, baron Vartan şi Takuhia, a fiilor săi, baron Vartan, Tomşa şi baron Donic, şi a fiicelor sale Meluşa şi Dolvath. Era arm. 1058 Sept. 16. Preotul Bisericei Haciadur". La 1868 s’a făcut bise- ricei o reparaţie radicală pe dinăuntru şi pe din afară| cu anexele, clopotniţă, vesmântar şi pridvor de către enoriaşii Donică Simionescu şi Teodor Solomon, pe spesele lor, cheltuind 140.000 Iei noi; iar la 1905 Christe Kapri a zugrăvit-o din nou pe dinăuntru cu a sa chel- tuială, de toată frumuseţea. Evanghelia manuscrisă pe hârtie, cea mai vechie din toate evanghelile armeneşti din România, după memorialul ei prescurtat, este scrisă la mănăstirea Maşghevor din Kilikia, la anul 714 arm. (1265 d. Chr.) de cântăreţul Ghiragos (Kyriakos) pe vremea craiului Hetun, care stăpânea această ţară, şi a catolicosului Cons- tantin V de Eci-maşin (Caucaz). Episcopul de Roman Melhisedek spune că biserica armeană de Roman atârna de episcopia ortodoxă de Ro- man, căreia preoţii armeni ii aduceau dajdii, împreună cu ceilalţi preoţi şi clerici ortodoxi, deşi politiceşte Armenii din România aveau deplină www.dacoromanica.ro 112 GR. GOlLAV autonomie, având ca şi la Suceava şi Botoşani administraţia lor co- munală, cu şoltuzul lor propriu, ceiace arat£ vechimea şi reputaţia coloniilor şi spiritul lor de asimilare. „Vremurile rele", despre care se pomeneşte în inscripţia de mai sus, după Melhisedek (Cronica Roma- nului şi a Episcopiei de Roman, compusă după documente naţionale române şi străine, editate şi needitate. Bucureşti 1874 tipografia na- ţională Str. Academiei 24. Partea I din anul 1392 până la 1714; şi Analele Academiei Române, Buc. 1892. Seria II, tom. IV, pag. 67 „inscripţiunile bisericilor armeneşti), se referă la turburările urmate din pricina rivalităţei la Domnie între feciorii domnilor Movileştii, Iri- mie şi Simeon, cari erau 8 la număr, toţi pretendenţi; ţara fiind îm- părţită în 2 tabere: unii ţinând de casa lui Ieremia, alţii de aceea a lui Simeon, până ce în sfârşit învinge Constantin, feciorul lui Ieremia Moghila. (Letopis. t. I. p. 227, 228). (Va urmă). GR. GOILAV. www.dacoromanica.ro UN SCHIT ISTORIC IN CODRUL VLĂSIEI. SCHITUL BĂLTENII Şi VECINĂTĂŢILE. Slotto; «Bisericile şi mănăstirile sunt aproape singurele monumente ce ne-au ră- mas din trecut; ele au astfel o însemnă- tate deosebită pentru istoria Patriei, căci inscripţiunile păstrate pe zidurile lor au fost de multe ori singura călăuză a istori- cului pentru a determină domnia hospo- darilor, obârşia neamurilor, cârmuirea vlă- dicilor şi faptele răsboinice»* M. S. Regele Carol L Cuvântări fi scrisori, voi. III, p. 444* CAP. I. Codrul Vlăsiei. întinderea acestui codru în trecut. Originea numelui «Vlăsia». Rolul deodinioară al Vlăsiei. Mănăstirea Snagov. Osemintele lui Vlad Ţepeş. Schitul din Bălteni. Cu câteva decenii înapoi, ţinutul Terii Româneşti, cuprins între Olt, Dunăre şi Milcov, până în culmile Carpaţilor, avea cu totul altă înfăţişare decât aceea pe care o are astăzi. Aceasta ne-o arată atât hăr- ţile geografice din vremurile vechi, cum şi scrierile privitoare la topo- grafia pământului Terii Româneşti, în acele timpuri. înseşi spusele bă- trânilor, cari ne încredinţează, nu de ceeace ei au citit sau auzit, ci de ceeace au văzut, vin ca mărturie a celor zise mai sus. In veacurile trecute, Ţara Românească era o nesfârşită întindere de pământ păduros, presărată ici-colea cu câmpii, pe cari bunii şi stră- bunii noştri îşi ridicau căsuţele lor de bârne, ori bordeiele lor ascunse în pământ. Acestea erau în aşa chip făcute, ca să dureze numai până la cea dintâiu răsmieriţă, sau până la cel dintâiu băjenărit, când, siliţi de goana duşmanilor, îşi luau, fiecare, ce puteau şi porniau iarăş pe drumul pribegiei, călătorind numai noaptea, cu groaza în suflet de spaima urmăritorilor. Rătăciau astfel, ca nişte streini, în ţara lor, până dau de o nouă poiană, tăinuită în nesfârşitul codrilor, unde începeau a-şi înte- Revista Istorică 8 www.dacoromanica.ro 114 î. POPESCU-BĂJENARU meiâ o nouă gospodărie, fără nădejdea de a o stăpâni mai mult timp ca cea pe care o părăsiseră în ajun. Aşa eră traiul Românilor în trecut. Pădurile erau adăposturile lor. Cocioabe de bârne şi bordeie părăsite, presărate în inima codrilor, ară- tau că întinsul ţerii eră al tuturor şi al nimănui. Dar, nu numai de groaza năvalelor streine înfundau Românii pă- durile şi codrii; ci, în cele mai dese cazuri, şi nedreptăţile stăpânirii îi făceau să-şi ia lumea în cap. Cum, aproape tot întinsul ţerii eră numai o pădure, anevoie li se mai putea da de urmă. Faimos, prin nesfârşita sa întindere, cum şi prin desimea şi uriaşa mărime a copacilor săi, ajunsese, în acele vremuri, Codrul Vlăsiei. Acest renumit codru se întindea aproape în tot lungul Ţerii Româneşti, căci începea din Teleorman, răsbăteâ partea de miazănoapte a Vlaşcii, aco- periâ partea de sus a Ilfovului şi mergea de se împreună cu pădurile seculare ale munţilor judeţului Buzău 1). Deşi aşa de grozav odinioară, azi nu i-a mai rămas decât faima; iar numele i-1 va perpetuă — până va dispăreâ şi aceasta—Valea Vlă- siei din miazănoaptea judeţului Ilfov 2) ; vale, altădată largă, adâncă şi acoperită cu apă în toată lungimea ei. Acum, numai primăvara şi toamna se mai împreună cele câtevâ lacuri din lungul acestei văi, lacuri ce tind a dispăreâ şi ele; în celelalte timpuri ale anului, doar şovarul şi trestia mai amintesc că pe acolo e albia unei gârle. Codrul Vlăsiei aproape a pierit, Valea Vlăsiei e pe cale a dispăreâ; şi cu toate astea, câtă importanţă filologică are cuvântul „ Vlăsie“ pentru trecutul nostru! In el, ca şi în cuvântul „ Vlaşca“, văd ultimele rămăşiţe ale numelui ce Slavii dădeau odinioară neamului românesc. Ţara noastră, în trecut, eră cunoscută numai sub numele de Valahia sau Vlahia. Vorba „rumân11 nu eră cunoscută decât ca denumire dată ţăranilor robi, legaţi de moşiile boiereşti. Pe la începutul veacului al nouăsprezecelea, marii patrioţi ai ţerii, în dorinţa de a face cunoscută originea noastră latină şi spre a arătă descendenţa noastră din Romani, au început a înlocui vorbele „ Vlahu şi „ Vlahie“, cu „Român“ şi „Românie“; întemeind această schimbare pe cuvântul „rumân“ purtat de „Şerbii“ sau „servii“ boiereşti, credincioşii deţinători ai numelui strămoşesc de baştină; cum şi pe faptul că străbunii noştri, Latinii, după întemeierea puterii lor, şi- au luat — dela Roma — numele de Romani, nume, pe care şi noi, ca urmaşi ai lor, eram îndreptăţiţi a-1 purtă. In veacurile trecute, Ţara Românească eră cunoscută şi sub nu- mele de „ Ţara Muntenească*, dar mai des sub cel de „ Valahia“ sau „ Vlahia In „Mica geografie a Daciei, Moldaviei şi Ţerii Româneşti“ de Pitaru V. Popescu-Scriban, tipărită la 1838, în Iaşi, în privinţa numirii Ţerii Româneşti, la pag. 39, găsim scris: „ Ţara Românească o nu- mesc streinii Valahia, dela cuvântul slavon „ Valah*, adică Italian, unii din scriitori o numesc România*; iar în „Icoana pământului sau Carte de geografie*, scrisă de profesorul Ioan Rus şi tipărită în Blaj, la 1842, în tom. II, pag. 289, scrie: „Spre miază-noapte de Bulgaria, ‘) Vezi a Harta Valahiei, cuprinzând Codrul Vlăsiei». >) Vezi «Harta Gorgănelelor şi a Movilei Tătarilor». www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro SCHITOU BĂJLTENÎI I. POPESCU-BĂJENARU 116 din malul stâng al Dunării, până în vârful Carpaţilor Transilva- niei, se întinde frumoasa ţară Valahia, Ţara Rumănească, sau cum o numesc unii dintre scriitorii rumăneşti, România11. Fără îndoială că „ Vlăsia" este o variantă a cuvântului „ Vlăhia“ şi, odinioară, prin pădurea Vlăsiei nu se înţelegea decât „ Ţara Vlahiei păduroase". Faptul că numele acestui codru s’a localizat în nordul Ilfovului, pe când din celelalte judeţe prin care se întindea altădată aproape a dis- părut, se datoreşte şi împrejurării că în această parte a Ilfovului, până la începutul veacului trecut, pădurile rămăseseră aproape neatinse de secure, de oarece erau averi mănăstireşti, fiind în acea parte o sume- denie de mănăstiri ce aveau numeroase moşii făcute danie de ctitorii lor. Din celelalte judeţe, Teleorman şi Vlaşca, pădurile uriaşe ale Vlăsiei fiind doborîte încetul cu încetul la pământ, pierind copacii, a pierit şi numele faimosului codru. In Ilfov, ca şi în Buzău, renumele grozav şi care anevoie se va pierde, i l-au făcut atât haiducii, cât şi hoţii de codru, La 1877, Grigore H. Grandea, în „ Vlăsia sau Ciocoii noi" scrieâ: „ Vlăsia este şi acum una din cele mai întinse şi mai bătrâne pă- duri ale României cămpene. înainte de 1848, ea se întindea în susul Bucureştilor ca un arc, cuprinzând în sânul ei verde o salbă de mă- năstiri, precum: Cernica, Pasărea, Căldăruşanii, Ţigăneştii, Sna- govul, Ghighiul şi Ciorogărla, rămurindu-se în sus şi în jos cu osebite numiri". „Când păgânii treceau Dunărea, pentru a prăda şi arde, Vlă- sia eră cel dintăiu liman, cea mai credincioasă ascunzătoare a fa- miliilor cari fugiau de iataganul musulman. Boieri, târgoveţi şi ţă- rani, cu căţel şi purcel: toţi îşi scăpau viaţa în desişul misterios al acestei păduri". „ Tot întrînsa îşi aveau cuibul şi cetele haiducilor cari, în tim- pul domniei Fanarioţilor, erau răsbunătorii opincii. Aci, haiducii: Colciag, Cloanţă, Măndrilă, Tunsul, ţineau calea şi nivelau averile, luând prisosul dela avuţi. Toată albăstrimea din ţară ducea groaza Vlăsiei. Haiducimea, sub frunzişul stejarilor seculari, eră la largul ei, îşi rădeă de poteră". „De aci, şi vecehea zicătoare, pe care şi acum o auzim când este a se veşteji o judecătorie, o casierie sau alt serviciu public unde funcţionarii sunt cu mâna lungă: „Par că suntem în Vlăsia!", zic cei nedreptăţiţi, prădaţi sau asupriţi". Dar Vlăsia n’a adăpostit la vremuri grele numai pe cei ce fugiau de groaza iataganelor musulmane, ori numai pe haiducii şi tâlharii de codru; ea a fost adăpost al înşişi Voievozilor ţerii, cari înţelegând rostul însemnat ce-1 are o pădure atât de uriaşă şi aşa de deasă în caz de apărare împotriva duşmanilor, au făcut din ea o fortăreaţă vie; iar spre a fi mai siguri că pot ţine piept vrăşmaşului, fără pericolul d’a fi învinşi, au ridicat în inima codrului cetăţi de zid, cetăţi cari în timp de pace, în vremuri de linişte, slujiau şi ca locaşuri de reculegere sufletească, ca locaşuri de rugăciune. Aceste cetăţi au fost mănăstirile. Dintre mănăs- tirile înălţate de Voievozi în codrul Vlăsiei, cea mai veche pare a fi M-rea Snagovului, care se crede a fi zidită de Mircea şi restaurată de Vlad Ţepeş. Nu departe de M-rea Snagovului, ceva mai către stânga, aşezat pe www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 117 o coadă de gârlă *), mai în sus decât gârla Snagovului, se găseşte un schit unic în felul lui: ca împărţire a interiorului, ca trăinicie a con- strucţiei, dar mai ales ca vechime. Acest schit, zidit în localitatea numită Bălteni, zice-se de un Radu Vodă, pare a fi cu mult mai vechiu chiar decât M-rea Snagov; lucru ce reiese atât din stilul lui, cât şi din tradiţia ce s’a păstrat despre întemeierea lui. Mănăstirea [Snagovului înainte de restaurare. Băltenii sunt însemnaţi şi prin faptul că, acî a murit acum câteva veacuri, chiar unul din Voievozii ţerii; lucru ce ni se spune într’un do- cument slavon din 1534, Aprilie 3, dat de Vlad Vintilă Vodă, privitor la M-rea Snagov, şi în care citim: „Şi am aflat domnia mea, în Sf. Mănăstire ce este scrisă, cartea Vladului, marelui Voievod celui Bă- trân şi ce l-a ajuns moartea la satul Bălteni; de aşijderea şi cartea ') Vezi «Harta Bâltenilor şi a vecinătăţilor, Jn ziua de azi». www.dacoromanica.ro 118 I. POPESCU-BĂJENARU lui Vladislav Voievod-cel-Bătrân, le-au adus înaintea domniei mele, şi am citit domnia mea acele cărţi .... Şi iarăş au adus călugării dela sfânta M-re şi cartea lui Î3asarab Voievod-cel-Bătrân...x). Dacă M-rea Snagov este azi mai cunoscută decât schitul din Băl- teni, aceasta se datoreşte numai faptului că Snagovul a dat mai mult de vorbit atât istoricilor, cât şi lumii, din pricina tipografiei lui Antim Ivireanul, instalată în această mănăstire pe timpul lui Brâncoveanu; cum şi din cauza penitenciarului înfiinţat aci la 1840. Dacă s’ar fi judecat acum vreo zece ani importanţa acestor două monumente după restul zidurilor ce biruise timpul şi mâna distrugătoare a omului, apoi Snagovul ar fi fost în coadă ; căci din tot aşezământul mănăstiresc nu mai rămăsese decât scheletul clopotniţei, fără acoperiş, şi biserica propriu zisă, fără cruci; iar turlele, lipsite de înveliş. In ce priveşte restul acoperişului, toată şindrila pe dearândul era putregăită2). Cu toate că din faimoasa mănăstire a Snagovului nu a rămas decât biserica şi scheletul clopotniţei, totuş, importanţa istorică a acestor resturi va dăinui tot atât cât şi Neamul plămădit în jurul lor. Chiar de nu va mai rămânea piatră peste piatră şi cărămidă peste cărămidă din fosta mănăstire a Snagovului, numele ei va trăi; va trăi cu Neamul la a cărui închegare a fost martoră şi în istoria căruia şi-a spus şi ea cu- vântul în lungul veacurilor. Numai de numele lui Ţepeş, dacă s’ar lega faima acestei mănăstiri, şi tot ar fi deajuns ca numele ei să nu piară. Istoria spune că rămăşiţele lui Vlad Ţepeş au fost îngropate la M-rea Snagov. Cu prilejul vizitei ce am făcut acestei mănăstiri, am aflat că cercetându se mormântul groaznicului Voievod spre a i se scoate osemintele, s’au găsit, în loc de oase de om, nişte oase de bou şi de măgar, cari se cred a fi fost puse înăuntru de egumenii greci. Dacă stăruesc asupra M-rii Snagovului, pricina e legătura istorică ce a existat între această mănăstire şi schitul din Bălteni. Atât apropierea geografică, cât şi vechimea lor, cum şi originea lor domnească, ne arată importanţa ce avea în vremurile trecute partea ţerii în care ele au fost zidite. Cum, strămoşii noştri nu vedeau în mănăstiri numai locaşuri de rugăciuni, ci mai mult nişte cetăţui de apărare împotriva duşmanilor, nici noi nu trebuie să socotim mănăstirile înfundate în inima codrilor sau în creierii munţilor numai ca fruct al sentimentului religios, Mănă- stirile sunt fructul, atât al simţului răsboinic format în poporul nostru din nevoia apărării contra protivnicilor, cât şi al simţului religios adânc înrădăcinat în sufletul străbunilor noştri, cari erau încredinţaţi că numai unde e Dumnezeu şi crucea, numai acolo trebuie să fie mântuire şi bi- ruinţă ; şi de aci trebuinţa ridicării bisericilor în mijlocul cetăţuilor de apărare, numite mănăstiri. Mai târziu însă, mănăstirile au rămas numai cu destinaţia de locaşuri religioase. ‘) Vezi «Documente Slavo-Române» de St. Nicolaescu, 1905, pag. 4. D-l St. Nicolaescu crede că acest Vlad este Vlad Dracul, care îşi găsi sfâr- şitul în pădurea Bâltenilor, urmărit fiind de Ioan Corvin la 1446. După d-l N. Iorga, acest Vlad cel Bătrân nu este altul decât Vlad Ţepeş, des- pre care ne spune că într’o zi rece de Decemvrie, 1476, asupra Crăciunului, muri prin aceste părţi, de unde fu dus la mănăstirea Snagovului cea zidită de dânsul. Vezi Ist. Rom. în chipuri şi icoane de N. Iorga. Voi. I, pag. 8. a) Vezi ilustraţia: Mănăstirea Snagovului înainte de restaurare. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 119 Voievozii români, de obiceiu, pentru trei pricini înălţau monumente religioase: pentru apărarea contra duşmanilor, pentru pomenirea de veci a lor şi a neamului lor, şi pentru slăvirea vreunei biruinţe împotriva duşmanului. Aceste monumente religioase erau: ori mănăstiri, ori bise- rici, sau numai simple cruci. In timpul formării statului român, când voievozii nu se încumetau a ţine piept făţiş duşmanilor lor, găsim că mânăstirile-cetăţui erau ridi- cate în părţile cele mai ascunse şi mai retrase ale ţerii, şi slujiau de obiceiu ca locaşuri de refugiu ; iar luptele erau mai mult hărţueli prin păduri băltoase şi prin codri. In Ilfov, astfel de mânăstiri-cetăţi au fost: Snagovul, Băltenii, Căldăruşanii, etc. Mai târziu, când statul s’a închegat, voievozii au început a apropia aceste cetăţi religioase de capitalele lor, deseori ridicându-le chiar în inima oraşelor de reşedinţă domnească. Aşa se face că găsim: în jurul Târgoviştii, mănăstirea Dealului; în jurul Bu- cureştilor, mănăstirile: Plumbuita, Văcăreştii, Mihai Vodă, Radu Vodă, etc.; iar în chiar inima Capitalei, mănăstirea lui Constantin Şerban Ba- sarab, actuala Mitropolie. Rolul ce l-au jucat mai fiecare din aceste mănăstiri, în răsboaiele voievozilor români, îl găsim mai la fiecare pas, în istoria ţerii. Dacă mănăstirile şi schiturile româneşti ar putea grăi, multe şi in- teresante fapte ar avea să ne povestească din trecutul răsboinic al po- ■ porului nostru. Fiindcă ele n’au grai, trebuie să citim noi, în muşchiul zidurilor lor şi în urmele ce au mai rămas neînghiţite de pământ, traiul şi grijurile deodinioară ale Românului. Să cercetăm dar, importanţa ce-a avut-o în neguroasele timpuri ale închegării poporului român, schitul din Bălteni, acest monument ne- preţuit, rămas dela strămoşii noştri, din cele mai ~vechi vremuri, ca măr- turie a timpurilor trăite de cei ce-au netezit calea pe care astăzi păşim cu mândrie, noi, urmaşii lor. CAP. II. LOCUL DE AŞEZARE AL SCHITULUI DIN BĂLTENI. 1. Cum era înainte acel loc. Cercetat la faţa locului, se observă că, terenul pe care se află aşezat schitul Radului Vodă din Bălteni, a fost altădată o insulă. Se vede că aceasta eră un fel de regulă la strămoşii noştri: ca să zidească mă- năstirile şi să-şi ridice palatele, fie pe insule, fie pe mici peninsule în- conjurate aproape de toate părţile cu apă; afară de câte o limbă de pământ, pe care de multe ori o săpau spre a împreuna apele, aruncând peste ele câte un pod de trecere. Aceasta e cu atât mai mult de cre- zut, cu cât se ştie că străbunii noştri, la vremuri de grea cumpănă, în- trebuinţau mănăstirile ca locuri de refugiu, locuri de unde se puteau mai bine apăra şi unde puteau implora şi ajutorul divin. Astfel, cercetând mănăstirile din Ilfov, găsim că mănăstirea Căldă- ruşanii e înghesuită într’un cot al gârlei Vlăsia, ce se împreună cu lacul Căldăruşani; ca s’ajungi la ea, dincotro vii, trebuie să treci poduri. Sna* www.dacoromanica.ro 120 I. POPESCU-BĂJENARU govul e chiar în lăuntrul apei Snagov. Mănăstirea Ţigăneşti aşijderea e împrejmuită de apele lacului cu acelaş nume. Mănăstirea Cernica e deabinelea în mijlocul lacului Colentina, pe două insule destul de măricele. Plumbuita e ocolită de apele lacului Colentina, unite cu ale lacului Teiu. Mănăstirea Pasărea asemenea e zidită la împreunarea gârlei Păsăruica cu lacul Pasărea, şi înconjurată de văi. Ciorogârla, aşezată pe gârla cu acelaş nume, e înjuruită cu văi, cari, probabil pe vremuri, erau acoperite cu ape; şi câte altele de prin alte părţi ale ţerii. Revenind la Schitul Radului Vodă, îl găsim că şi el este zidit tot în condiţiile mănăstirilor clădite în vederea apărării împotriva duşmani- lor, invaziilor şi a altor stricăciuni ce veneau peste ţară. In vremea zidirii lui, Schitul a fost înconjurat absolut din toate părţile cu apă; iar apa ce l înconjură eră destul de lată şi îndeajuns de adâncă, spre a îngreuiâ un atac duşmănesc. Copaci seculari înconjurau atât schitul, cât şi gârla ce împrejmuia insula pe care se găseşte ridicat monumentalul schit. Pădurea eră însă un apărător destul de straşnic: prin marea sa întindere, prin desimea sa, cum şi prin volumul colosal al copacilor săi; căci Schitul din Bălteni a fost zidit în inima codrului Vlăsiei, care, după cum am mai spus, începea din Teleorman, răsbăteâ partea de miazănoapte a Vlaşcii, acoperiâ partea de sus a Ilfovului şi mergea ca să se împreune cu pădurile seculare ale munţilor judeţului Buzău. Voievozi, mari slujbaşi ai Statului, nevolnici asupriţi de cei atot- puternici, haiduci ce răzbunau împilările făcute de domnie, tâlhari de rând, ucigaşi ordinari: toţi îşi găsiau adăpostul la vremuri de nevoie în acest faimos codru. Vlad Ţepeş rezidise Mănăstirea Snagovului, cea care se crede a fi întemeiată de Mircea Vodă cel Bătrân, în mijlocul insulei lacului Snagov, fiindcă aci socotiâ el că poate surghiuni şi trimite pe cealalalta lume, fără a li se mai da de urme, pe boierii ce-i găsiâ cu vreo vină. Matei Basarab rezideşte Mănăstirea Căldăruşani tot în această parte, fiindcă se simţiâ la largul lui în acest loc: atât faţă de Turci, cum şi faţă de Unguri, cât mai ales faţă de Moldoveni, cari, în frunte cu Vasile Lupu, cât domni, numai într’o hârţuială îl ţinu. Şi apoi, tre- buie ştiut că aceşti voievozi îşi aveau capitala ţerii la Târgovişte; aceasta ne arată şi mai vârtos cât de mult preţ se punea pe codrul faimoasei Vlăsii, care eră la o bună depărtare de capitala din acele timpuri a Ţerii. La auzul numelui «Vlăsia», şi vodă tremură. «Să ne vedem în Vlăsia!» eră ameninţarea Românului sătul de orânduirea stăpânirii. Boierii români şi, în deosebi, boierii greci aveau groază să treacă prin acest codru. Numai aceia, cari prin firea lor omenoasă erau pe placul Românilor înfundaţi în codru, se mai încumetau a trece prin Vlăsia. Mulţi, din boieri chiar, ajutau cu bani pe aceşti hoţi de codru. Ii ajutau în dorul de a-i avea unelte în contra Grecilor, cari pe an ce mergea, se înmulţiau mai grozav în ţară, luându-le, prin isteţimea şi vicleşugul lor, boieriile din mâni şi depărtându-i din ce în ce depe lângă domnie. Vremurile trecute sunt frumoase numai închipui ndu-ţi-le; pentru cei ce le-o fi petrecut însă, trebuie să fi fost îngrozitor de dureroase! Cine ştie căror viteji apărători ai nevoiaşilor asupriţi va fi slujit de adăpost şi loc de retragere, insula pe care fu zidit schitul Radului Vodă?! Câte ţipete şi vaiete dureroase nu vor fi auzit pieriţii copaci de altădată ai insulei, dela cei chinuiţi de haiduci: fie din răsbunare, fie din dorul www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 121 de a le stoarce averile strânse din sudoare^ săracului şi din lacrămile yăduvei şi ale orfanilor ?! Pe atunci, fiecare îşi faceâ cum putea, dreptatea; în ziua de azi se dă dreptatea; în viitor, cine ştie cum va fi ?! Trecutul e anevoie de Harta locului de aşezare al schitului din Bălteni. pătruns ; prezentul credem că-1 cunoaştem; viitorul însă, numai soarta, numai Dumnezeu poate să-l ştie ! După cum am spus, multe fapte de însemnătate se vor fi petrecut prin aceste locuri, cu mult înainte de cele din urmă cinci secole; acestea www.dacoromanica.ro 122 I. POPESCU-BĂJENARU 1 însă ni-i anevoie a le ştî. Ce pare a se şti e că, acum cinci sute şi mai bine de ani, s’au găsit oameni, cari să socotească nemerită pentru un locaş de mănăstire această insulă împresurată de apele lacului Ţigăneşti, lac ce prin partea schitului Radu Vodă poartă numele de gârla Bălteni. Dacă am reconstitui poziţia locului pe acele vremuri, după urmele ce ni le arată pământul în această parte, insula pe care se găseşte zidit schitul Radului Vodă ar fi înconjurată de mai multe şivoaie de apă. Probă: văile mlăştinoase încă şi acoperite în unele locuri, cu papură, ţi- pirig şi chiar trestie; şi cari văi înconjoară insula despre care vorbesc din toate părţile. Din cursurile de apă ce o împresurau însă, cel mai mare eră cel ce ocoliâ insula *). Dar, câte nu schimbă timpul?! Cine ştie cum vor fi fost odată multe din cele ce astăzi sunt cum le vedem noi?! De ce ne-ar miră oare, că, după 300—400 de ani, o vale, altădată acoperită cu apă, acum slujeşte la păscutul vitelor? De ce ne-am miră văzând cum vreo apă, vreun râu, îşi croieşte albia aiurea decât pe unde şi-o aveâ mai înainte ?! Pilde, şi mai vrednice de mirare, avem cu nemiluita din alte întâmplări cari au făcut schimbări aşa de neînchipuite feţei pământului, în cât au- zindu-le crezi a fi basme, poveşti din «o mie şi una de nopţi», iat nu. lucruri întâmplate aievea. Ca să nu ne depărtăm prea mult de subiectul studiului nostru, o pildă vrednică de amintit, ca probă a schimbărilor petrecute prin partea locului, este lacul Snagov, pe care se găseşte zidită mănăstirea Snagovului. Aşa, se spune că pe lacul Snagov ar fi fost acum câteva sute de ani două insule. Pe una din aceste insule, un predecesor al lui Vlad Ţepeş ar fi zidit o biserică, sau o mănăstire. In acel timp, se vede, pro- ducându-se niscai schimbări în lăuntrul pământului, insula pe care eră zidită biserica, începu a se lăsă în jos încetul cu încetul, şi a se acoperi cu apă. Vlad Ţepeş, care tocmai socotea a o face temniţă pentru boierii necredincioşi, îşi schimbă părerea; şi se hotărî a face din temelii după planurile lui o nouă mănăstire pe cea de a doua insulă, lăsând în pă- răsire mănăstirea cea veche. După ce-şi isprăvi mănăstirea Snagovului, «unde se cinsteşte şi se prăznueşte hramul Vovedenia prea Sfintei şi de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria» * 2), aduse dela mănăstirea cea veche, care începuse a fi prinsă de apă, toate odoarele ce se putură luă. . Sătenii de prin satele vecine: Turbaţii, Fundul, Coadele, Dobro- şeştii, toţi povestesc că din când în când, vârful turlei bisericii — care, cred ei că încă n’a fost doborîtă de apă — iese la suprafaţă ; şi mulţi din ei se şi jură că au văzut crucea turlei bisericii. Acum câţiva ani, unul din arendaşii moşiei şi lacului Snagov, dornic de a statornici ade- vărul, a intervenit la Minister, să i se dea un scafandru, ceiace i s’a aprobat. S’a încercat ca să se pătrundă în locul arătat de săteni, însă încercarea a fost zadarnică, fiindcă la o mică adâncime, scafandrul s’a încurcat în crăci de pomi,—pomi ce se găsesc aproape în tot lungul la- cului Snagov, pe fundul apei în poziţia lor naturală, doar că sunt lipsiţi de frunze. Intâmplându-mă pe lacul Snagov într’un timp când apa eră *) Vezi «Harta locului de aşezare al schitului din Bălteni». 2) Hrisovul mănăstirii Snagovului pentru milă de vinâriciu. V. A. Urechiâ, Ist. Rom. Tom. II, pag. 107. www.dacoromanica.ro SCHITUL băltenii 123 limpede, am văzut eu însumi, nu departe de marginea lacului, un trun- chiu de pom tăiat ce mi se părea a fi aproape în faţa apei. Când băgai mâna să-l ajung, văzui că nici cu bastonul, şi nici cu vâsla lun- traşului, care făcea mare haz de minunarea mea, nu-1 putui ajunge. Lun- traşul, spre a mă domirî, îmi spuse că se pare cum că trunchiul ar fi în faţa apei, însă e la o mare adâncime. Am mai aflat dela oameni demni de încredere şi cari-şi dau seama ce e stânjenul, că prin unele locuri, lacul Snagovului este adânc de aproape 12 stânjeni l). Mai am aflat că în toată lungimea şi lăţimea lacului sunt abia vreo nouă ochiuri limpezi de copaci, unde se poate băgă năvodul fără pericol; încolo, peste tot e o hălăciugă de crăci de copaci încât n’ai a te învârti, din care pricină multe năvoade s’au prăpădit până să se ştie locurile bune de pfescuit. Ceva caracteristic este tăria lemnelor ce se scot din apă. Cuţitul nu le poate tăia fără a nu-şi strică tăişul. O bucată de lemn din Snagov luat-am şi eu, spre a o avea ca amintire şi raritate; căci într’a- devăr e rar de văzut un astfel de lemn, stând atâtea sute de ani subt apă, şi având o aşa de mare tărie ! Din atâta pădure acoperită de apă reiese că, această vale aşa de adâncă, a fost un timp când nu eră aco- perită cu apă, şi cel mult poate prin fundul ei va fi curs vr’un mic şi- voiu ce cu timpul s’a transformat în uriaşa masă de apă, care, dacă sunt adevărate vorbele rămase din bătrâni, a înghiţit în sânul ei şi un sfânt locaş de mănăstire. In ce priveşte mănăstirea Snagovului, e de mirare faptul că tot ne-a mai rămas neînsemnatul rest al clopotniţei şi zidurile străvechii bi- serici. Par’că din groaza pentru multele fapte crude ale reziditorului ei, toţi Românii s’ar fi unit a o lăsă părăsirii şi a-i grăbi distrugerea. Unde-o fi istorica subterană, în ale cărei cuţite şi-au găsit moartea atâtea vieţi supuse capriţiului unui om pătimaş?! Unde-or fi odăile cari, zice-se că pe vremuri ar fi fost pline cu de cele pentru tipărit ?! Unde sunt chi- liile călugărilor, cari au trăit şi văzut cele ce nouă ni se par poveşti ?! Toate, toate, au fost biruite de vreme! Dacă eră însă mai multă osârdie către cele străbune, apoi multe dintr’ale lor le-am avea acum în bună Stare ! Nu e mult timp de când parte din fostele odăi călugăreşti existau încă. Cu părăsirea mănăstirii, care în timpul din urmă slujiâ drept puş- cărie, s’au dărăpănat şi acelea; iar de s’ar căută cărămizile lor, apoi s’ar găsi aproape prin fiecare casă de sătean de prin satele vecine ; căci nu e sătean care să nu-şi fi făcut, dacă nu toată casa, cel puţin un cuptor pentru pâine, din cărămizile vechilor chilii mănăstireşti. Şi apoi, aveau tot dreptul, zic ei, căci erau cărămizi arse şi muncite de strămoşii lor acum 5—6 sute de ani! In alte ţeri streine, cred că s’ar fi dat mai multă băgare de seamă unor astfel de rămăşiţe. Pe acoperişul bisericii, acum vreo 10 —15 ani, se vedeau bălării mari; ba răsărise chiar şi un dud-. De câţiva ani, s’a început — din mila Domnului — restaurarea ei; nu ştiu de se va fi terminat cu desăvârşire. Dar numai mănăstirea Snagov e oare în categoria asta ?! Câte şi câte n’or fi in haluri mai de plâns decât ea ?!... Mergând dela mănăstirea Snagov către apus, tot pe apa lacului cu acelaş nume, acum vreo 10 ani prin dreptul satelor Cocioc şi Bră- ') Doisprezece stânjeni fac aproape 24 metri. www.dacoromanica.ro 124 I. POPESCU-BĂJENARU tuleşti, apa lacului Snagov era aproape tot atât de lată ca şi în dreptul mănăstirii. Sătenii îşi amintesc unul altuia vremurile când umblau cu luntrea după raci şi peşte. Astăzi, această baltă, atât de grozavă altă- dată, e redusă la un şivoiu de apă lat de doi-trei metri; iar pe unde odinioară se pescuia, astăzi, sătenii cultivă zarzavaturi şi porumb. Acum, socotind că am lămurit îndeajuns pe cei ce s’ar fi îndoit de existenţa apei de jur-împrejurul insulei Bălteni, mă întorc iarăş la starea naturală a pământului în această parte. Am zis că mănăstirea a Harta lacurilor din jurul Bâltenilor. fost ridicată în acest loc, şi pentru scopul ca să slujească la nevoie drept loc de retragere şi de apărare înpotriva vreunui duşman, fie el din lăuntrul, fie din afara ţerii. Că locul a fost destul de nemerit ales, nu ne rămâne nici o îndoială, căci vedem că împlineşte două condiţii destul de puternice pentru apărare: apa de jur-împrejur, şi codrul secu- lar şi de nepătruns al Vlăsiei ce o înconjură din toate părţile, pe di- stanţe destul de considerabile. Pe lângă aceste condiţii, mai avea o a treia tot aşa de favorabilă: că terenul eră brăzdat şi prin împrejurimi www.dacoromanica.ro SCHITUL BÂLTENII 125 de cursuri de apă ce ocoliau insula, împreunându-se tot cu apa principală ce înjuruiâ schitul. Numeroasele şivoaie de apă ce udau localitatea fă- cuse din teren un loc băltos, de unde socot că va fi venit şi numele insulei de «Bălteni > *). O hartă mai întinsă a ţinuturilor din apropierea insulei Bălteni ne-ar arătă şi mai mult poziţia strategică a acestei localităţi * 2). Că s’a urmărit atât de mult scoaterea în relief a aşezării strategice a acestei mănăstiri, ne-o va îndreptăţi istoricul de mai la vale al trecutului ei, aşa cum ni-1 redă tradiţia şi notele istorice ce am putut culege de prin hrisoavele, documentele şi cronicile sau istorisirile timpurilor vechi. 2. Cum este azi locul de aşezare al schitului din Bălteni. De rândul acesta sunt mai puţine de spus în privinţa topografiei ţinutului Bălteni. Schimbările ce s’au făcut, se văd ; şi au nevoie de prea puţină lămurire. Din întinsele bălţi de altădată, n’au mai rămas decât şovarul şi papura, spre a le arătă existenţa. Acum vre-o 15—20 de ani, balta dela spatele schitului eră încă acoperită cu apă în care se şi pescuia ; ba, mulţi din oamenii maturi spun că se scăldau într’ânsa cu multă teamă, ca să nu se înnece. Astăzi, această baltă mai are prea puţină apă, şi pe an ce merge, şi această apă tinde a dispărea. Şovarul, papura şi trestia, prin creşterea şi putre- zirea lor, asemenea ajută mult prefacerea acestei gârle într’o simplă vale; cum s’a întâmplat cu gârla ce curgea prin faţa schitului. Asemenea, şi din celelalte bălţi n’au mai rămas decât văile ; iar pe ici, pe colea, în lungul văilor, pe unde adâncitura a fost mai mare, s’au mai conservat mici lacuri, cari, vara, sunt acoperite cu şovar şi ţipirig, iarna, cu zăpadă, şi numai toamna şi primăvara sunt acoperite cu apa formată din topirea zăpezii sau scurgerea apelor de ploaie depe povârnişurile văilor. Ca şi lacurile ce au mai rămas în lungul văilor, aşijderea şi gârla din spatele mânăstirii, primăvara şi toamna, în anii ploioşi, are apă, însă în mică întindere. Pornind-o pe valea acestei bălţi, către mănăstirea Ţi- găneşti, înspre râul Ialomiţa, am vedea că gârla Băltenii începe a fi acoperită cu apă, şi merge lăţindu-se din ce în ce, până în dreptul sta- ţiunii silvice a Domeniului Coroanei numită Scrovişte 3). In dreptul acestei staţiuni, gârla e lată îndeajuns, şi slujeşte şi la pescuit. Lăţimea aceasta ’) B. P. Haşdeu, Etymologicum magnum Romaniae. Tom. III, pag. 2395 şi şi 3072. v. Baltă. După Laurian şi Massim: Massă de apă mai mare sau mai mică, ce prin văr- sarea unui râu în lunca sa, se grămădeşte în basinurile din acea luncă, şi apoi, când seacă râul. seacă şi ea în parte sau de tot. Bălţile sunt de ordinar foarte pescoase; suprafaţa lor este sau deschisă sau ascunsă, în parte ori în tot, de papură, trestie şi alte plante palustre foarte dese, în care trăesc mulţime de păsări acvatice. 2) Vezi «Harta lacurilor din jurul Băltenilor» reconstituită după urmele văilor şi mlaştinilor ce există azi. 3) In această parte a lacului, pe malul drept al scurgerii lui. Onor. Admi- nistraţia Domeniului Coroanei a înfiinţat o minunată pepinieră de brazi, castani, nuci, duzi şi tot felul de pomi de pădure. Asemenea a plantat şi o vie. Tot aci a instalat şi o pescărie, pentru scoaterea peştelui din baltă; iar un prea frumos pavilion de vânătoare dă un deosebit farmec localităţii. www.dacoromanica.ro 126 . I. POPESCU-BĂJENARU www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 127 o menţine până în apropiere de schitul Ţigăneşti, unde se lăţeşte şi mai mult. Aproape de mănăstire însă, începe să dispară iarăş apa, şi reapare pe întreaga suprafaţă: stuful de trestie, papura şi şovarul, ce împresoară toată insula pe care se află zidit schitul. Câte schimbări şi în partea aceasta?! Mi-aduc aminte că nu sunt nici 15 ani de când, pe o punte şubredă de scânduri, cu multă băgare de seamă, treceam gârla lată şi adâncă spre satul Pisc; iar astăzi a scăzut apa, şi poate va mai scădea, încât, peste câteva decenii, numai cu numele se va mai şti că pe acolo a fost o gârlă mare şi adâncă, în care — lumea zice — că s'ar fi ascunzând multe epiloguri din misterele mănăstirii. O fi şi lumea rea, nu e vorbă, dar şi de unde nu e foc, fum nu iese! Atât a mai rămas din întinsul lac al Băltenilor, care odinioară îşi împreuna, cu ajutorul râului Ialomiţa, apele cu ale lacului Snagov, cel vestit prin lăţimea şi adâncimea sa. O hartă a împrejurimilor insulei Bălteni, în ziua de azi, multe şi cu totul schimbate lucruri ne-ar arăta x). CAP. III. TRADIŢIA ÎNTEMEIERII SCHITULUI DIN BĂLTENI Legenda Mănăstirii Radului Vodă din Bălteni. Jaful Tătarilor. Visul lui Radu Vodă. Lupta cu Tătarii. Gorgănelele. Ridicarea Mănăstirii Bălteni. Ridicarea Mănăstirii Snagov. Rezi- direa Mănăstirii Bălteni de Hristea Vodă. Comoara lui Hristea Vodă. Fraţii lui. Legenda broaştelor. Călcarea schitului de Iancu Jianu. Reîntemeierea satului Bălteni. Legenda spune că schitul din Bălteni ar fi fost ridicat din porunca unui Radu-Negru, în urma unui vis ciudat ce l-ar fi avut chiar pe locul unde a zidit schitul, înainte de a se ciocni cu nişte lifte streine ce nă- văliseră în ţară. Unul dintre vârstnicii de prin partea locului, dela care am cules date foarte interesante cu privire la tradiţie, mi-a istorisit următoarele: «Ci că venind peste ţara noastră mulţime mare de Tătari, ca să facă jaf în ţară, Radu Negru Vodă spre a le sta piedică în drumul către capitala domniei care pe vremurile acelea eră la munte, îşi adună oastea lui, din voinici tot unul şi unul, şi le ieşi întru întâmpinare mai din vreme. Până să iasă el înaintea Tătarilor, păgânii au prăpădit tot ce le-a ieşit în cale. Biserici, sate: tot a făcut una cu pământul, fără frică de Dumnezeu. Bărbaţii au fost luaţi robi ; pe femei, le-au necinstit; copiii au fost omorîţi fără pic de milă; iar vitele au fost trimise cu cirezile la ţara lor». «Radu Negru, tot mergând împotrivă-le, într’o vreme a ajuns cu oştirea pe aici, pe la Bălteni. Cum prin partea locului erau numai lacuri şi gârle mari, şi păduri bătrâne de sute de ani, s’a rătăcit. Necăjit cum era, s’a culcat acolo unde sosise. Peste noapte, Dumnezeu i .se arătă în >) Vezi «Harta Băltenilor şi a vecinătăţilor, In ziua de azi». www.dacoromanica.ro 128 I. POPESCU-BĂJENARU vis, şi-i zise : J). «Radule Vodă, de ce ai plecat împotriva liftei streine *) Unul dintre povestitorii dela cari am încropit şirul tradiţiilor privitoare la întemeierea şi întâmplările de mai târziu ale Schitului din Bâltem, un ţigan cobzar, om ca de 80 şi mai bine de ani, mi-a dat şi următoarea legendă referitoare la în- fiinţarea acestui schit: LEGENDA MĂNĂSTIRII RADULUI-VODĂ DIN BĂLTENI Frunză verde iarbă mare, Pârjol mare este ’n ţară, E ţara făr’ de scăpare, Negru Vodă ştire n’are, Că vin hoardele tătare. I-auzi ţipăt, vaet mare ! Doamne, fie-ţi îndurare, Şi trimite d’o scăpare! * Foicică d’o nueâ, Negru-Vodă mi-auzeâ De Tâtaru liftă rea. Iute oastea şi-o strângea, Spre Tătar cu ea-mi porniâ, Dar pe drum că-mi râtăciâ Printre bălţi oastea-şi pierdeâ. Iară noaptea când dormiâ, Un vis iată că-mi visă Necăjit cum îmi erâ. Noaptea ’n vis i-s’arâtâ Dumnezeu că mi-i ziceâ : «Radule, Voivodule, «Ţi-ai pierdut potecile, «Unde ţi-s oştirile ? «Scoală-te, Voivodule, «Şi ia-ţi iute oştile, «Du-te-alungă liftele, «De-i trece hotarele; «Dară vezi de nu-ţi uită, «Ca la întoarcerea ta «Tot p’aci a te-abâteâ, «Ca să-mi faci d’o mănăstire «Să-ţi fie de pomenire» ! * Frunză verde livânţiâ, Vodă iute se sculă, Oastea curând şi-adună, Spre Tătar el purcedeâ Cu pământ una-1 fâceâ In pământ 1-amestecâ, Movili mari din el croiâ Ţara de Tătar scăpă. * Frunză verde ş’o mărgeâ, Dară Radu ce-mi făceâ, Pe Dumnezeu c’ascultâ, îndărăt că purcedeâ Oameni mulţi el că-mi puneâ, Mânăstire-mi ridică, Acolea unde-mi visă. Iară Radu de-mi plecă, Ţara Domn ştieâ c’aveâ, Că-şi lăsase mănăstire, Pentru sfântă pomenire. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 129 fără a te ruga lui Dumnezeu ? Aveam în gând să te pierd, atât pe tine, cât şi pe ostile tale, prin colnicele-astea neumblate; dar din milă către popor, care n’a trecut la necredinţă, te ert şi pe-tine. Du-te şi-ţi strânge oastea repede şi porneşte în potriva păgânului, care-ţi va stâ înainte peste două ape mari, în drumul tău. Ai să-l baţi, să-l faci una cu pământul, însă la întoarcere, în locul ăsta să ai grijă ca să-mi faci o mănăstire spre aducere aminte. La zidirea acestei mănăstiri să ajute toţi robii scăpaţi de sub mâna păgânului!» Cu aste vorbe, Dumnezeu se făcu nevăzut». «Radu Vodă, cum se deşteptă, îndată dete cu buciumul şi-şi strânse oştirea, căreia îi povesti visul. Toţi soldaţii, la vorbele lui Vodă, puseră mâna pe arme. După ce însemnară locul unde poposiseră, o porniră în potriva Tătarilor. întocmai cum visase Vodă, aşâ se întâmplă; căci mai avu de trecut apa Snagovului şi a Vlăsiei. Cum trecură apa Vlăsiei, unde mi-se întâlniră cu Tătarii ăi fioroşi, şi unde mi-se începu o luptă, că se bătură ostaşii lui Vodă trei zile şi trei nopţi încheiate ; dar nici Tătar viu nu mai rămase. Din oastea lui Vodă însă, niciunul nu pieri, căci eră păzită de Dumnezeu. După ce bătu pe Tătari, Radu Vodă trimise pe un fecior d’ai lui în Ţara Tătărească, s’o prade; iar el rămase ca să în- groape p’ăi morţi. Mai mult de o lună pierdu Vodă cu îngropăciunea spurcaţilor de Tătari, căci se temea să-i lase desgropaţi, ca să mu se facă molimă în ţară. Ci-că Tătarii ar fi fost îngropaţi sub nişte rpovile mari ce se văd şi astăzi peste gârla Vlăsiei, cam în dreptul satului Ma- vrodin» 1). - «După ce isprăvi Radu Vodă cu stârvurile păgânilor, luă pra(da ce o strânseseră Tătarii în jafurile ce le făcuseră în ţară; apoi purcese cu oaste, cu robi, cu tot, la locul unde visase visul cel minunat şi care i se şi isbândise. Aci, mi se apucară cu toţii de muncă. Făcură mai-întâiu cărămidă; şi cum printre boierii lui Vodă erau şi din cei ce se pricepeau ' la planuri, îmi croi o mănăstire straşnică, cu ziduri groase de se iplimbâ Vodă cu caleaşca pe ele. Ci-că, Vodă a făcut ziduri aşâ de groase, cu gând ca, de-o mai veni niscai duşmani, să aibă unde-şi adăposti oastea la nevoie; că tare bun de ascunzătoare i se păruse locul ăsta; că-şi zicea el: «Dacă eu, Vodă al ţerii, şi m’am rătăcit p’aici; dar cei cari nu cu- nosc ţara, şi merg la întâmplare, cum or să nemerească ei tocmai acilea?!» «Cum isprăvi de învelit mănăstirea, fiindcă-1 aşteptau treburile domniei, Vodă se închină la biserica pe care o făcuse, luă o parte din oaste şi plecă spre scaunul domnesc; iar la mănăstire lăsă un general d’ai lui, care să îngrijiască a se termină de ispravă Sfântul Lăcaş, şi *) Naraţiunea povestitorului meu mi-s’a părut cu atât mai vrednică de crezare, cu cât, eu, fiind de fel din satul Mavrodin, căruia i-se zice astăzi Câciulaţi, cunosc mo- vilele la cari se referă el. Una e foarte mare, peste gârla Cociocvaliştii, în dreptul satului Câciulaţi; iar alte trei, destul de arătoase, însă puţin mai mici, se găsesc tot în dreptul satului Câciulaţi, mai către stânga de cea dintâi şi peste pădure, cam în apropierea gârlei Vlâsia. Celor trei din urmă, sătenii le zic: «Gorgânele»; iar părţii locului: «La Gorgânele». Sătenii din Mavrodin sau Câciulaţi, cum îi zice azi, mai puţin şovinişti decât naratorul meu, atribuie movilei celei mari oasele Româ- nilor morţi în această luptă, căci şi ei zic că tot din vremea Tătarilor sunt aceste movile. Despre celelalte trei movile, cărora le zic «Gorgânele», spun că subt ele s'ar fi odihnind oasele Tătarilor păgâni, îngropaţi d'abaşca de creştini. Aceste movile sau gorgane, până azi n’au fost cercetate de nimeni. Sătenii, în cursul vremurilor, au găsit, fie scoase afară de timp, fie în urma arăturilor ce-au făcut prin împrejurimi, feldefel de monede, de arme, etc., ce se cred a fi din acele timpuri.' ‘ Revista Istorică 9 www.dacoromanica.ro . POPESCU-BÂJENARU www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTEtflI 131 s’aştepte şi pe fiul lui să se întoarcă dela Ţara Tătărească, ca să vie spre Domnie împreună. Şi a văzut generalul lui Vodă mai departe de bise- rică; iar feciorul Domnitorului, până nu le-a făcut o mulţime de pradă şi de robi, nu s’a întors îndărăt din Ţara Tătarilor. Şi, venind el îndărăt, îi eră mai mare mila de jaful şi prăpăstenia ce făcuseră Tătarii în Ţara Românească, şi mult necaz avea că nu făcuse şi el jaf mai mare în ţara lor. Tot mergând el aşa, peste mări şi ape, peste păduri şi codrii, l-au adus colnicele tocmai la lacul Snagovului. Şi aci, văzând el pământ în mijlocul apei, a crezut că a găsit locul unde visase taică-su visul cel minunat. Şi minunându-se tare că încă nu vede ridicată mănăstirea pe care-i poruncise Dumnezeu s’o facă, s’a apucat, cu oastea, cu robii ce-i adusese şi cu lumea ce-a mai strâns de prinprejur, şi a ridicat o mă- năstire în lacul Snagov a) de i-a mers pomina. In timpul ăsta, văzând Radu Negru Vodă că nu mai dă semne de viaţă, nici fi-su, nici gene- ralul său, a trimis oştire cu alţi generali în căutarea lor, temându-se să nu le fi pus capăt vieţii, păgânii de Tătari». ‘ «Şi, găsind generalii lui Radu Negru pe feciorul Domnitorului lor, i-au spus că Vodă doreşte să vie cât de curând la scaunul domnesc, ca nu care cumva să-i se apropie sfârşitul fără de veste, şi el să fie lipsă; că, ci-că Radu Vodă eră bătrân d’o sută de ani». «Cu feciorul lui Radu Negru Vodă s’a întors îndărăt şi generalul ce rămăsese aci, la Bălteni; şi care, fără să ştie că feciorul lui stăpânu-su e la o palmă de loc, în lacul Snagovului, stă şi-l aşteptă, mirându-se, că nu mai vine». «Mergând Vodă cel mic spre scaunul domnesc, ci-că multe sate şi bunătăţi a mai făcut; ci-că a făcut biserici, a zidit mănăstiri, a făcut case la oameni şi câte şi mai câte lucruri bune a făcut. Unde se mai găsesc astăzi oameni buni şi săritori, cum eră în vremurile mai dede- mult! ? Azi, dacă am putea, ne-am luă unul altuia şi cenuşa din vatră! Ioi-te, dacă nu eră Radu Negru, satul Bălteni cine ştie dacă s’ar fi în- vrednicit vreodată să facă un lăcaş lui Dumnezeu! Să-i fie ţărâna uşoară, el a făcut biserica la care se închină azi Băltenarii!» 2). Cam astfel îşi termină povestitorul meu istorisirea. Mai am aflat că mănăstirea ar fi fost lăsată în îngrijirea unor că- lugări bătrâni, foşti ostaşi ai lui Radu Negru, cărora aci le-au putrezit osaele, căci ochi cu domnitorul lor nu au mai dat. Că, în urmă, s’a mai băgat cineva, ca să aibă sau nu grijă de mănăstire, nu se mai ştie nimic, şi nici tradiţia nu a păstrat nimic. Se pare că bătrânii călugări ai mănăstirii, având pe mână averea schitului, şi-au înjghebat şi condus gospodăria mănăstirii singuri, fără a mai fi nevoie să recurgă la sprijinul domnitorului. ' Dela întemeiere, tradiţia lasă câteva sute de ani în urmă şi ne spune că, într'un târziu, după ce multe nevoi şi belele au trecut peste capul mănăstirii, după ce a petrecut câteva năvăliri turceşti şi tătăreşti, după ce biserica fusese sărăcită de tot ce a avut mai de preţ, un Vodă, care a domnit mai târziu, după Radu Negru, ar fi dat moşia Bălteni, * *) ’) După cum vedem, această tradiţie atribuie zidirea M-rii Snagov unuia din fiii lui Radu-Negru. ' *) Povestită, această parte a tradiţiei, cu poezia, de Ghiţâ Cobzarul din Poe- nari, ţigan, fecior de rob d’ai mănăstirii Bălteni, în vârstă de mai bine de 80 de ani. www.dacoromanica.ro 132 I. POPESCU-BĂJENARU cu mănăstirea şi cu satele depe moşie, unui general d’ai săi, ca răs- plată pentru mai multe vitejii arătate în 'luptele cu duşmanii, cum şi pentrucă fusese credincios domnitorului. După moartea generalului, soţia acestuia, de inimă rea, s’a călugă- rit împreună cu toţi copiii ei, închizându-se în mănăstirea Bălteni. Intâm- plându-se, ca la o vânătoare să se rătăcească prin partea locului Dom- nitorul ţerii, a dat aci peste nevasta generalului, care eră bătrână, bă- trână de tot. Lui Vodă plăcându-i poziţia locului, şi văzând şi zidurile cele groase ale mănăstirii, se hotărî s’o cumpere dela nevasta generalului, cu moşii cu tot, ca să-şi adăpostească aci oastea, la timp de răsboiu. Cum călu- găriţa eră bătrână şi neputincioasă, primi bucuros să facă târgul cu Hris- tea Vodă, c’aşa îl chemă pe Domnitorul ţerii. După ce s’a încheiat za- pisul între Vodă şi nevasta generalului, Domnul s’a apucat şi a dres mă- năstirea şi zidurile mănăstirii aşa cum le-a fost croit Radu Negru Vodă. Tot aci, la mănăstire, şi-a strâns el avuţii nenumărate. Se mai spune că a pus de a săpat în adâncime, dela prestolul bi- sericii şi până în gârla din spatele mănăstirii, un şanţ foarte adânc. Prin acest şanţ a băgat un lanţ gros de fier pe care l-a întors pe după pre- stol; iar cele două capete ale lanţului le-a dus tocmai în mijlocul gârlei, căreia îi dăduse scurgere pe braţul celălalt. De aceste capete a prins straşnic un butoi mare plin numai cu bani de aur, şi a blestemat ca, cel ce va scoate butoiul cu bani, legat să fie ca din banii găsiţi să facă mănăstirea aşa de frumoasă, cum nu va mai fi alta în ţară pe vremea aceia; că ar fi făcut el toate acestea, dar toţi câţi înaintea lui au făcut ceva pentru Sfântul Lăcaş, bisericii întru nimic nu i-a folosit, că toată avuţia ei au luat-o Turcii şi Tătarii cei năvalnici, şi toată podoaba ei a fost furată, şi zidurile stricate. Aşa, mai bine face zestre mănăstirii în pământ, şi când va vrea Domnul, atunci va da deslegare şi ghicire no- rocoasă de se va găsi butoiul cu bani; iar dacă banii nu se vor mai găsi în veacul veacului, înseamnă că aşa este voinţa lui Dumnezeu. In privinţa tradiţiei cu butoiul, mi s’a spus, că acum 20—25 ani * *)), copilul Gheorghe 2) al preotului depe acele vremuri la Biserica Bălteni, scăldându-se într’o zi în gârla Bălteni, la spatele bisericii, din întâmplare a dat cu picioarele de cevâ neted şi tare în fundul gârlei, nu departe de mal şi în partea dinspre altarul bisericii. Pipăind cu picioarele, a ob- servat că par’că ar stă pe cevâ rotund şi neted, semănând a trunchiu de pom. Copilul s’a jucat ce s’a jucat în acel loc, bucurându-se de des- coperirea sa; apoi, eşind din gârlă, a scăpat din vedere a povesti alor săi întâmplarea cu trunchiul din apă. La vre-o 3—4 zile, venind vorba în casa preotului despre comoara lui Hristea Vodă, copilul spuse des- coperirea sa. Preotul trimise atunci în grabă pe fiul său, Gheorghe, cu un alt frate mai mare, să cerceteze locul şi să vază ce e cu acel trunchiu, în nădejdia că va da de butoiul lui Hristea Vodă. S’au dus ei, au cer- cetat peste tot locul, au scormonit cu mâinile, au făcut tot ce s’a putut ca să dea de trunchiul căutat, însă totul a fost zadarnic; fie că, de-ar fi să credem superstiţia mutării comorilor, butoiul se mutase, trecându-i *) Cam pela 1878—1880, vara, prin Iunie. *) Azi e dascăl la biserica din satul Cocioc ; este fecior al preotului Niculae Popescu, mort, fost preot la Bălteni. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 133 ziua hotărîtă spre a ieşi la iveală; fie că, venind apa mare, a adus no- mol mult şi 1 a pus peste trunchiul, sau,. , , să-i zicem, butoiul căutat, căruia nu i s’a mai dat de urmă nici până în ziua de azi, când gârla e aproape scăzută cu totul în acea parte. Intorcându-ne iară? la Hristea Vodă, tradiţia ne mai spune că el ar fi avut doi fraţi. Pe unul din fraţi îl chemă Niculae, iar pe celălalt Du- mitru. Câte şi trei fraţii stăteau prin partea, locului şi îşi avea fiecare pa- latul său, şi curtea şi oamenii săi. Aşa, Niculae se zice că îşi avea palatul cam pe unde trece azi calea ferată peste Ialomiţa, spre Ploeşti, pe partea stângă a râului, nu departe de gara Crivina. In acest loc se mai găsesc şi azi urmele unor ruine cari au început însă a dispărea şi a se face una cu pământul. '■ Dumitru se zice că îşi avea palatul în josul Băltenilor, dincolo de balta. Cociocului, cum mergi spre Bucureşti, pe partea stângă a liniei fierate. Azi, prin această parte se află aşezată stupăria Domeniului Co- roanei Cocioc. Ca semn de confirmare a tradiţiei, prin partea locului, şi azi se mai găsesc urme de ruine. Aceste palate: al lui Niculae, al lui Hristea şi al lui Dumitru, toţi boieri mari de neam domnesc, şi Hristea Vodă el însuş Domn, erau aşezate în aşa fel că veneau în linie dreaptă, dacă porniai dela Niculae la Dumitru '). Se zice că îşi aşezaseră casele astfel, fiindcă aveau învoială între ei, ca, pe rând, fiecare cu ziua să aibă grijă şi să dea cu tunul la ora mesei, spre a şti ceilalţi că trăeşte, şi apoi să se aşeze la masă cu toţii odată. Dumitru trăgea cu tunul odată, Hristea, de două ori şi Niculae, care eră mai mare, de trei ori; iar pentru caz de pericol, Dumitru trăgea de patru ori, Hristea de cinci ori şi Niculae de şase ori, ca să ştie cei- lalţi fraţi să vie în ajutorul celui în pericol. In caz de moarte, la timpuL mesei, cel ce avea moarte în casă, nu trăgea cu tunul; şi ceilalţi fraţi ştiau şi se duceau să vază ce s’a întâmplat. Aşa merseră lucrurile, cât fiecare se mulţumi cu al său ; când însă gânduri de domnie le intrară în cap, vrajba şi ura luară locul dragostei frăţeşti. Niculae, cel mai mare, având bani mulţi, mulţi de tot, plăti ţerii şi-l făcu domn. Hristea, pismuind pe frate-su şi vrând să-i ia el domnia, puse pe furiş pe un om de-ai lui şi omorî pe Niculae. Cum îl omorî, cum îi luă el toate averile cele numeroase, şi domnia. îndată ce prinse de veste Dumitru, fratele lui Hristea Vodă şi al lui Niculae Vodă, că Hristea a omorît pe Niculae, plecă cu alai mare ca să-l certe pentru fapta sa. Hristea, cum află de venirea fratelui său Dumitru, îi ieşi înainte, îl prinse, puse pe goană pe oamenii săi, iar pe prinsul Iul îl aduse şi-l închise în beciul palatelor sale, căci nu-i venea să-l omoare cu mâna lui. Intr’o zi, la hramul mănăstirii, se hotărî Hristea să sloboade pe fratele său, numai cu legământul ca să nu l mai mustre pentru omorîreă lui Niculae. Când trimişii lui Hristea au intrat în beci ca să scoată pe Dumitru, l-au găsit mort, sugrumat. Lumea zice că Hristea numai s’ar fi prefăcut că vrea să sloboade pe frate-su; iar în taină a trimis vr’un slujitor de l-a sugrumat, ca, în urmă, să spună oamenilor că şi-a făcut seamă singur; iar lumea să zică de el c’a fost bun şi a vrut să-i dea drumul lui frate-su, dar ce folos, ‘) Vezi «Harta Gorgănelelor şi a Movilei Tătarilor». www.dacoromanica.ro 134 I. POPESCU-BĂJENARU că acesta se omorîse tocmai în timpul când eră să fie slobozit. Se spu- ne că Hristea Vodă ar fi căutat să omoare pe toţi fraţii săi, spre a le putea moşteni el averile, cari erau multe şi întinse, căci tare eră setos de bogăţii. Şi, ca s’arate lumii că tare îi pare rău de moartea fraţilor săi, făcu un parastas mare de sufletul lor, şi chemă la mănăstire chiar pe Mitropolitul ţerii de făcu slujba; iar în amintirea fratelui său Niculae, orândui ca de aci înainte, hramul mănăstirii să fie în ziua Sfântului şi Marelui mucenic Niculae; şi aşa a rămas până în ziua de azi. Se mai zice că la parastasul săvârşit la mănăstire, în timpul slujbei, Mi- tropolitul ţerii n’ar fi putut sluji din pricina marelui orăcăit al broaştelor; şi slujba nu se putea înţelege câtuş de puţin. Atunci, Mitropolitul, supă- rat peste fire, făcând semnul crucii peste lac, le blestemă, legându-le lim- bile ; şi numai aşa putu oficia serviciul Sf. Parastas. Plecând Mitropolitul, la trecerea gârlei, fu mirat de marea linişte a naturii; şi-şi aduse aminte că la venire îl isbise sgomotul broaştelor, cari acum erau cu totul amuţite. El trimise un diacon din suita sa, care să deslege graiul broaştelor, dându-le voie să cânte dela «mare» pân’la «mică». Diaconul, înţelegând altfel po- runca Mitropolitului, ducându-se la iaz, zise : «Cu învoirea înalt Prea Sfân- tului Mitropolit, deslegare aveţi, cu puterea Părintelui ceresc, ca dintre voi să cânte numai câte una mare şi câte una mică!» D’atunci, se zice că până în ziua de azi, broaştele din gârla Băltenilor cântă cu rândul: una mare şi una mică; şi în această baltă, nimeni n’a putut auzi un obişnuit concert broştesc, lucru pe care lumea îl atribuie acestei tradiţii *). Cum s’a sfârşit Hristea Vodă şi ce va fi fost mai târziu de el, tradiţia nu ne mai spune nimic desluşit. Amintirea bătrânilor a mai pă- strat doar scurte evenimente în legătură cu această mănăstire ; eveni- mente neînchegate între ele, şi cari fac tradiţia să sară dela o împreju- rare la alta, îngreuind cercetarea interesantului trecut al acestui monu- ment. Bătrânii preoţi ai schitului au moştenit dela predecesorii lor ştiinţa că mănăstirea a intrat pe mâna Grecilor, cari au stors de tot ce puteau produce, numeroasele moşii ale mănăstirii 2). Călugării se îndeletniciau în special cu cultura viţei de vie şi creşterea albinelor, cari le produceau ceara pentru lumânări şi mierea pentru mâncat. Pământurile mănăstirii erau lucrate cu robii ţigani şi cu românii de prin sate, robi şi ei. Mă- năstirea nu mai eră un locaş de linişte sufletească, ci se transformase într’un conac boieresc, unde egumenul mănăstirii şi cu călugării favoriţi se răsfaţau în sudoarea robilor şi a ţăranilor legaţi de pământ. Biserica şi odăile călugăreşti, altădată poate locuinţe domneşti, au mers dărăpănân- du-se din ce în ce. Călugării se îngrijiau numai de mulţumirea pântecelui lor şi a pungii lor, cari la vremuri de nevoie le putea fi de bun ajutor. In ultima jumătate a secolului al 18-lea şi începutul secolului al 19-lea, se ştie pozitiv că schitul din Bălteni, cu averi cu tot, eră închinat mănă- stirii Radu Vodă din Bucureşti, cari-i purtă de grijă, de grija de a-i încasă veniturile. Se spune că schitul Radului Vodă din Bălteni ar fi fost locuit de călugării greci cam până pe la începutul secolului al 19-lea, când cu redeşteptarea simţului naţional în Români, redeşteptare pornită de peste *) Auzită dela Preotul Anghel Bujoreanu, parohul bisericii din Cocioc, Ilfov. J) Moşia Bălteni eră formată pe vremuri din pământul cuprins acum de satele: Cocioc, Poenarii-Vulpeşti, Poenarii-Burchi, Poenarii-Ralli şi Tâncâbeşti. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 135 Olt, o ceată de panduri în frunte cu Iancu Jianul, scârbiţi de multele blestemăţii călugăreşti, au călcat într’o noapte schitul, gâtuind tot ce eră Grec, şi făcând scăpat tot ce eră Român,—Român plin de stricăciunea desfrâului. Se zice că Jianul a făcut o bună pradă în mănăstire. Multe din copilele nenorocite de călugări au fost căpătuite, mulţumită mărini- miei haiducului. El a respectat însă bunurile şi odoarele bisericeşti. Fiindcă înainte de a atacă mănăstirea, Jianul şi cu haiducii lui ar fi po- posit într’un stufăriş de pomi din mijlocul unui lac, nu departe de Băl- teni, sătenii, în amintirea lui şi a faptei lui, i-au dat acelui lac numele de «Lacul Jianului», nume ce se păstrează până astăzi. Călugării scăpaţi din mâna Jianului au dosit-o spre mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, unde şi-au găsit alt loc de răsfăţ; iar biserica din Bălteni a rămas pustie şi expusă bunei sau relei voinţe a oricui, în timp ce veniturile întinselor pământuri mănăstireşti le încasau fericiţii egumeni ai M-rii Radului Vodă din oraşul lui Bucur. Cum, în apropierea mănăstirii, satul încă nu eră format cu tot dinadinsul, după părăsirea ei de călugări, oamenii răsleţiţi aiurea au în- ceput a se strânge în jurul bisericii, formând satul Bălteni. Aşa, mai mult ţărani depe lângă Ialomiţa, cari ţineau de moşia mănăstirii au dat primul semnal de mutare. Ei nu se mai temeau că vor fi isgoniţi de călugării greci, cari doreau a fi liberi în chiliile lor şi a nu avea pe săteni martori la orgiile săvârşite de ei. Fetele şi nevestele sătenilor, singurile preferate la petrecerile destrăbălaţilor călugări, puteau a-şi vedea de acum liniştite de grijurile şi nevoile gospodăriilor lor. Cam atâta putem reţinea din cele auzite, pentru lămurirea trecutului mănăstirii din Bălteni. Celelalte ştiinţe fiind fapte vădite, şi cari nu mai intră în domeniul tradiţiei, vor fi arătate la cercetările istorice ale tre- cutului acestei mănăstiri, cu care prilej se va vedea întru cât tradiţia poate veni în sprijinul istoriei. CAP. IV. STAREA DE ASTĂZI A SCHITULUI DIN BĂLTENI Descrierea bisericii şi a rămăşiţelor de ziduri ce se mai găsesc în jurul ei. Interiorul bisericii. Descrierea tâmplei. Mobilierul bisericii. Exteriorul ei. Ruinele din faţă. Zidul înconjurător. Acum, după ce cunoaştem interesanta tradiţie a întemeierii schi- tului dela Bălteni, să vedem ce ne a mai rămas, ca zidiri, din tot aşeză- mântul mănăstiresc al lui Radu Negru Voievod. Din tot noianul de clădiri ce altă dată împresurau biserica, numai temeliile au mai rămas; şi acestea numai cu casmaua le poţi da la iveală, după arătările bătrânilor, cari le ştiu locul şi cari le-au apucat încă deasupra pământului. Mărirea şi splendoarea ce trebuie să fi acoperit altădată aceste clădiri au fost doborîte de timp, care desăvârşeşte, sau schimbă toate. Peste aceste urme ale măririi trecute, de mult încă s’a www.dacoromanica.ro 136 I. POPESCU-BĂJENARU aşezat o pojghiţă destul de groasă de pământ; şi cine ştie dacă nu va veni o vreme când numai această descriere va mai arătă ceia ce a fost odată aci, căci mirare nu-mi este că şi urmele ce azi încă se mai găsesc, nu peste mult timp, poate nu vor mai există. Numai biserica singură a mai rămas în picioare. Oricine ar vedeâ această clădire măreaţă, care altădată a fost bi- serica schitului Radului Vodă, şi ar vedeâ şi cele 70 sau 80 de case ce formează satul Bălteni, şi-ar da seama că ea nu este opera, nici a săte- nilor, şi nici a vreunui boier cu dare de mână. Mai întâiu, pe vremuri, sătenii nici nu dispuneau de aşâ însemnate fonduri, ca să-şi poată dură biserici; cu atât mai mult mănăstiri, cari să le ducă pomenirea peste veacuri. Cât despre boieri, aceştia zidiau bisericile de obiceiu drept ca- pele ale curţilor lor boiereşti, şi dădeau voie şi sătenilor a se rugă în- tr’însele la zile de sărbătoare. Marii boieri depe vremuri, când înălţau câte o mănăstire, nu o prevedeau cu ziduri înconjurătoare, căci scopul lor nu eră decât curat religios, adică să facă un monument care să le fie pentru pomenire veşnică. Numai mănăstirile zidite de domni, de voievozi, cu scopuri strategice, prezintă drept notă deosebitoare de ce- lelalte mănăstiri, zidul înconjurător, afară de chiliile călugăreşti, cari şi ele erau ca o adevărată cetate în jurul, bisericii. Aceasta se observă la mai toate mănăstirile zidite de voievozi, şi în special de voievozii răs- boinici. Citez doar mănăstirea Căldăruşani, rezidită de Matei Basarab, care pe lângă zidul înconjurător mai are în jurul bisericii o adevărată cetate de chilii, cu ziduri pe cari abiâ le-ar răsbi tunul. Schitul din Bălteni, precum am zis, nu poate fi zidit de săteni. Asemenea nu văd nici o raţiune a se aruncă în spinarea unui simplu boier, fie el cât de bogat, fistichiul gust de a zidi o mănăstire, într’o pădure neumblată decât de jivine sălbatece şi împresurată numai de băltoace şi bălţi. Nu rămâne de admis decât ipoteza, întărită de tradiţie, că această mănăstire este creaţiunea unui voievod ; cu atât mai mult, cu cât zidul de apărare, caracteristic mănăstirilor zidite în scop strategic, nu i-a lipsit. Asemenea, şi temeliile fostelor zidiri din jurul bisericii arată aparenţa a fi fost împreunate pe vremuri, lăsând doar loc de trecere pe subt ele, cum se vede şi până azi la mânăstirile-cetăţi, conservate mai bine. Multe din bisericile, mănăstirile, schiturile, capelele, şi române, şi streine, pe cari le-am văzut, m’au minunat; însă nici biserica din satul Bălteni nu mi s’a părut mai puţin minunată! O zidire în felul acestei biserici n’am întâlnit. Ii seamănă puţin, ca plan, biserica mănăstirii Cozia depe Olt şi, întru câtvâ, biserica M-rii Curtea de Argeş, totuş nota sa caracteristică îi rămâne. Este de mirat şi faptul izolării sale în mijlocul acestui codru al Vlăsiei, cum şi felul zidirii, fel pe care l-am mai ob- servat la mănăstirile Snagovul şi Mihai Vodă din Bucureşti, la biserica domnească zidită de Radu Negru la Curtea de Argeş, cum şi la biserica domnească din Târgovişte. Cine ştie cărui cutremur, din ce an, îi va fi hărăzit să ne şteargă depe pământ şi biserica domnească din Curtea de Argeş, care numai mulţumită proptelelor se mai fine pe picioare. Ca mâine, par’că o văd trecută în rândul ruinelor demne de văzut, întărind şi mai mult cre- dinţa în deşertăciunea şi zădărnicia faptelor şi lucrurilor omeneşti!... • Biserica fostului schit din Bălteni este zidită în stil bizantin. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 13? Ştiut este că o biserică, de obiceiu are trei părţi principale: nartica sau tinda, -sânul bisericii şi altarul. Biserica din Bălteni însă face excepţie dela regula generală. Astfel, ^interiorul acestei biserici îl găsim împărţit în cinci părţi. S’o luăm dela locul cel mai sacru, adică dela altar. Pornind-o cu cercetatul din altar spre eşire avem: întâiu altarul, după aceia sânul separat în două părţi, apoi nartica sau tinda şi în sfârşit partea curioasă, un fel de ceardac exterior ce înconjoară nartica, în faţa căreia lasă un loc destul de larg până la eşirea principală. Acest ceardac are trei eşiri: una principală, în faţă, largă de doi metri; şi două laterale, largi cam de câte un metru şi cincizeci, fiecare. Afară de aceste eşiri, mai e prevăzut cu opt deschi- zături libere ce ţin loc de ferestre: patru în dreapta şi patru în stânga. www.dacoromanica.ro 138 I. POPESCU-BĂJENARU Fiecare deschizătură are lăţimea de un metru, înălţimea cam de doi metri, iar dela pământ pân’la baza deschizăturii sunt ca vreo nouăzeci centimetri. Pe lângă ieşiri şi ferestre, această sală înconjurătoare, la dreapta şi la stânga, în fund, mai are câte o deschizătură cu corlată, având fiecare lăţimea cam de un metru şi nouăzeci centimetri, şi înăl- ţimea tot cât ferestrele. . Grosimea zidului împrejmuitor e de aproape un metru şi zece centimetri. Pătrunzând prin intrarea ceardacului, în lăuntrul bisericii propriu zise, se observă că uşa sfântului lăcaş are în zid o deschizătură de un metru şi douăzeci lăţime, pe doi metri înălţime. Uşa este făcută din lemn, căptuşit cu tablă groasă. Nimic artistic nu se observă la ea, decât o broască uriaşă. Grosimea zidului, şi aci, este aproape un metru şi zece. Odată intraţi pe uşă, ne putem socoti în nartică sau tindă, ori, cum îi mai zic unii, în portic. Aci nu avem de remarcat decât câte o fereastră în dreapta şi’n stânga, la înălţimi destul de respectabile, şi de dimen- siuni nu tocmai uriaşe: treizeci centimetri lăţime, pe şasezeci centimetri înălţime. In partea stângă, jos, într’o firidă înaltă dela pământ ca la şaptezeci centimetri, se vede o deschizătură cu gratii în care se toarnă apa din cazan la botezuri; aci e puţul mirului. Din tindă, pătrundem în sânul bisericii printr’o nouă intrare fără uşă, tot cam de dimensiunile celeilalte. Ag* avem vederea generală a interiorului bisericii. Par’că văd că cititorul se aşteapta la descrieri de picturi admirabile, sfinţi cu chipuri minunate, episoade de toată frumu- seţea din Sf. Scriptură! Ei, nimic din toate acestea nu se poate zări în fosta biserică a schitului Radu Vodă. Dinpotrivă, acest Sf. Lăcaş se re- marcă prin lipsa de picturi. In toată biserica nu se găseşte pictată decât tâmpla bisericii; şi d’asupra uşii de intrare a narticei se vede zugrăvit Sf. Gheorghe omo- rînd balaurul, în faţă cu Sf. Niculae, la al cărui praznic îşi serbează bise- rica hramul ; în colo, tot lăuntrul este vopsit cenuşiu, cu ulei. Aşa se zice că s’a pomenit, aşa s’a menţinut şi de restauratori. Sânul bisericii, după cum am mai spus, se remarcă prin o întreită împărţire: altarul, sânul propriu zis şi un pseudosân de formă dreptun- ghiulară, separat de sânul principal printr’o acardă de zid destul de mare. Acest sân se mai remarcă prin frumoasele sale cupole, prin felul com- binaţiei zidurilor, a muchiilor şi prin rotunzimea lor. Mai se deosebesc aci, ferestrele din sânurile laterale, unde se află strănile cântăreţilor. Sunt câte trei ferestre în fiecare parte: două, sus de tot, cu dimensiuni mici, alta, între ele, însă jos şi cu mult mai mare. La toate ferestrele e de observat contrastul intre deschizătura din lăuntru şi cea din afară. Pe când deschizătura din lăuntru e foarte mare, cea din afară e prea mică, şi aceasta din pricină că deschizătura din lăuntru merge oblic către cea din afară; iar marea grosime a zidului a dat putinţa ca înclinarea mu- chiilor interioare a deschizăturilor să nu fie tocmai mare. Privind dela uşa de intrare a sânului, peste tâmplă, sus, aproape de cupola altarului, se zăresc încă două ferestre mici, cari, ca şi cele- lalte ferestre, lasă să pătrundă lumina în interiorul bisericii, tot oblic. Pătrunzând în altar, prin vreuna din uşile tâmplei, se vede în fund o fereastră destul de largă prin care pătrunde lumină din belşug. In altar, afară de sfânta njasă şi de proscomidier, care e luminat de o fe- www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 139 Vederea interiorului bisericii din Bălteni. www.dacoromanica.ro 140 I. POPESCU-BĂJENARU reastă îngustă şi adâncită în zid, nu se mai zăreşte nimic vrednic de ţinut în seamă. De temelia sfintei mese, spune tradiţia că ar fi prins Hristea Vodă, butoiul cu banii pe cari l-a îngropat în albia gârlei Bălteni. Tâmpla sau catapeteasma *) bisericii este făcută în întregime din lemn. Privită din altar n’are nimic deosebit, decât numai uriaşii copaci de stejar, de cari sunt prinse scândurile pe cari se află zugrăvite sfin- tele icoane. Ici-colea se zăreşte câte o însemnare recentă, relativă la vreun cutremur sau, pe spatele vreunei icoane, scris numele donatorului şi leatul donaţiunii. Aceste însemnări ne arată că icoanele împărăteşti sunt făcute nu tocmai de aşa mult timp; astfel, cea mai veche din aceste icoane, icoana Domnului Iisus Christos, este făcută la 1856. Privită din faţă, catapeteasma sau tâmpla arată numaidecât că cel ce a cheltuit cu facerea ei nu prea a fost dintre moştenitorii lui Iov; căci, pe lângă că picturile nu ne arată a fi opera vreunui mare artist, apoi nici încheierea lemnăriei şi felul cum este lucrată nu ne arată a se fi făcut mari cheltueli cu ea. Nu se văd: nici picturi minunate, nici sculpturi artistice, nici încheieturi demne de admirat. Totul e simplu, de o simplitate sărăcăcioasă chiar. Aşa, privită de sus în jos, vom vedea Sf. Cruce pe care se află răstignit Domnul Christos, prinsă d’asupra, la mijlocul unei bârne care formează partea superioară a catapeteazmei. Tot pe această bârnă, la dreapta şi la stânga Sf. Cruci, se află zugrăvite pe table de scânduri, deosebite, chipul lui Sf. Ioan, fratele Domnului, şi al Maicii Domnului, plângând îndurerată chinurile Dumnezeescului său Fiu. De aci în jos încep picturile. Toate picturile depe tâmpla bisericii le-am putea împărţi în patru categorii. Prima categorie o formează picturile din partea superioară a tâmplei, unde se văd busturile sfinţilor apostoli, având în mijloc pe Mama Dumnezeescului lor învăţător. Toate aceste busturi sunt în număr de treisprezece, şi sunt zugrăvite pe fonduri ro- tunde. Subt acest rând de icoane vine, în tot lungul tâmplei, un fel de chenar, şi apoi urmează o nouă serie de icoane, reprezintând chipurile a treisprezece sfinţi din cei ce au luptat—înfruntând chiar martirizarea— pentru răspândirea creştinizmului. Aceste icoane sunt zugrăvite pe un fond prelung, în formă de arcadă, şi d’asupra fiecărui sfânt se află câte un apostol. Subt rândul sfinţilor mucenici vine un nou chenar, care diferă ca desemn de chenarul cel dintâiu; apoi urmează o nouă serie de icoane, având formă dreptunghiulară. Aceste icoane sunt în număr de douăs- prezece, şi reprezintă episoade din viaţa Mântuitorului, ca: Buna-Vestire, Naşterea, Botezul, Intrarea în Ierusalim, învierea şi altele. După faptele din viaţa Mântuitorului, vine în sfârşit a patra cate- gorie de icoane: icoanele împărăteşti. Intre acestea se află şi icoana Sfân- tului Niculae, care, împreună cu icoana Maicii Domnului, a fost făcută la 1901. Iconostasele, sfeşnicele împărăteşti, strănile şi celelalte podoabe ale bisericii sunt cu mult mai tinere decât schitul; sunt tinere de tot chiar. Aruncându-ne privirea prin biserică, mai observăm patru grinzi ce se sprijină în pereţii bisericii, mărginindui cupola principală, şi o piatră *) Cuvântul catapeteasmă vine dela grecescul axaTantTaC|J.co), care înseamnă perdea. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 141 în mijlocul pardoselii, pe care- se află săpate o mulţime de nume de bărbaţi şi femei. Acum, pornind afară din biserică, să ne oprim puţin în sala ce în- conjoară nartica. Privind intrarea, vezi că ai înainte ceva vrednic de admirat; însă, întrebat fiind de cineva, îţi este tare anevoie a descrie exact ceia ce vezi, şi cu atât mai anevoie a da subiectului descrierii valoarea pe care numai ochiul poate să o înţeleagă. Felul de combinare al zidăriei, muchiile intrărilor şi al ferestrelor, meşteşugită rânduire a cărămizilor cu prilejul zidirii: toate îţi arată că acest lăcaş nu a fost lucrat de nişte meşteşugari de rând, ci de adevă- raţi maeştri ai artei. Judecată după felul zidirii, această biserică face parte din clădirile semitencuite. Faţada şi laturile ceardacului par a nu fi fost tencuite nici odată. Restul clădirii, pe din afară, e şi tencuit, şi netencuit; căci cără- mizile sunt în aşâ fel aşezate că parte sunt ieşite în relief, iar parte sunt acoperite de tencuială. Astfel, dealungul clădirii sunt vreo opt şiruri de câte trei capete de cărămizi ieşite în relief. Intre aceste şiruri se află alte şiruri de tencuială late de un lung de cărămidă ; iar, pentru a plăcea ochiului, şirurile de tencuială au la distanţe lungi de câte două laturi de cărămidă, încrustate d’acurmezişul în zid, câte două grosimi de că- rămidă ce ies în relief. Tencuiala dintre cărămizile astfel combinate are de departe aparenţa unor blocuri de piatră. Afară de această notă particulară în felul zidirii, mai e de ţinut în seamă brâul de jos al bisericii, care asemenea e o combinaţie de că- rămizi vrednică de interes. Aşijderea sunt de admirat brâurile de sus, cari numai ele singure dacă ar există şi ar fi îndestulător, ca să deâ o notă artistică clădirii. Şiruri de cărămizi aşezate în felurite chipuri, ciu- buce, cioplituri în cărămizi, zigzaguri de cărămidă: toate sunt alcătuite între ele în aşâ fel, că formează pentru exteriorul bisericii o adevărată podoabă. Pornind dela aceste brâuri în sus, către acoperiş, vedem că zidarii trebuie să fi avut şi mai mult de lucru aci, căci în cursul zidirii, urcân- du-se, trebuiau să formeze şi un fel de arcade oarbe, având într'însele mici pseudoferestre formate din cărămidă ieşită în relief. Altarul, la exterior, se mai remarcă prin nişte coloane de zidărie ce par a-1 sprijini. Dintre aceste coloane, cele două laterale se ridică până aproape de brâul de sus; iar cea d’a treia, din mijloc, se ridică până subt fereastra altarului. Fiecare din ele are grosimea de un metru şi treizeci centimetri. Acoperişul bisericii e foarte original şi el, ondulând după forma zidurilor clădirii; şi e făcut din şindrilă. Turle n’are. Drept semn că e lăcaş dumnezeesc, pe acoperiş are trei cruci de alamă, având fiecare la bază câte o semilună sprijinită pe câte o băşică de alamă. Că aceste cruci vor fi cele primitive, Dumnezeu ştie! Mie însă nu-mi vine să cred, şi pentru care pricină, vom vedea mai târziu. După ce, aproape în treacăt, cercetarăm exteriorul bisericii, cum şi interiorul altarului, sânului şi narticei, să ne aruncăm ochii puţin şi asupra lăuntrului ceardacului. Privit înainte de a pătrunde pe uşa intrării prin- cipale, vedem în dreapta şi în stânga câte două ferestre în zidul din faţă; iar în zidurile laterale, câte o intrare secundară cu câte patru ferestre www.dacoromanica.ro 142 I. POPESCU-BĂJENARU în fiecare zid şi două mari deschizături în fund. In faţă mai vedem in- trarea în interiorul bisericii, formată din blocuri de piatră, pe cari nu se remarcă decât ciopliturile mai multor rozete, ce nu seamănă una cu alta, şi cari formează un fel de chenar în jurul uşii. Partea de deasupra uşii are forma unor combinaţii de arcade ; iar deasupra acestor arcade are cioplită o inscripţie care ne vorbeşte despre data zidirii sau mai bine zis, data restaurării bisericii. Deasupra acestei inscripţii se vede sin- gura pictură pe zid din toată biserica: Sf. Gheorghe omorînd balaurul, în faţă cu Sf. Niculae. Deasupra zugrăvelii se află un brâu de cărămizi cu colţurile eşite în relief, formând prin împreunarea lor unghiuri drepte, şi dând un frumos aspect faţadei lăuntrice a bisericii. In dreapta şi în stânga uşii se văd doi buşteni groşi, ciopliţi în patru feţe, pe cari se sprijină un pod de scânduri în care se află clopo- tul bisericii. Legenda spune că actualul clopot este cumpărat de restaura- torii de mai târziu ; iar primul clopot, care eră de o mărime cam neo- bişnuită, a fost luat şi ascuns în gârlă cu prilejul unei năvăliri turceşti în ţară, de teamă ca Turcii să nu-1 ia şi să-l facă ghiulele pentru tunuri. După trecerea năvălirii, zadarnic a mai fost căutat, căci nu l-a mai gă- sit nimeni nici până în ziua de azi. Se crede că a fost acoperit de nomolul gârlei, şi cine ştie ce împrejurare îl va mai scoate la iveală vreodată, dacă-i va fi scris să mai vadă lumina zilei f!.. . La clopot, se urcă pe o scară şubredă de lemn prinsă în zidul intrării principale. Din aşa zisa clopotniţă, se poate observă că pe vre- muri, clopotul nu a fost aşezat acî, ci în vreo clopotniţă special zidită. Aceasta se deduce şi din faptul că actualul pod al clopotniţei, care pare a fi mai mult o schelă, e în aşa fel făcut, că apucă o parte şi din vârful zugrăvelii de deasupra uşii; şi, afară de asta, nu are nici o simetrie în aranjare, şi nu respectă ornamentaţia exterioară a bisericii. Din clopotniţă, pe o scară mişcătoare, poţi pătrunde, printr’o des- chizătură de scânduri, în podul bisericii. Acî e de remarcat neregulari- tatea tencuelii podului, din pricina cupolelor din lăuntrul bisericii. Când e vorba despre cupola principală, pare a fi o movilă uriaşă de moloz, întregul pod pare mai mult un fel de morman de cărămizi închegate în aşa chip, că te miri cum de atâta mari de veacuri se mai ţin aşa de strâns legate, şi vr’un cutremur nu le-a prăvălit peste pardoseala bisericii. In general vorbind, biserica din Bălteni este o minune de artă, de colos şi de trăinicie. Acum, după ce am cercetat cele ce se mai pot vedea încă, să trecem la cele ce nu se mai văd, însă au existat; la cele ce se presupun, însă nu mai există. Vreau să vorbesc de zidul înconjurător şi de fostele clădiri ce for- mau odinioară dependinţele schitului. Până acum câţiva ani, se mai vedeau încă, tocmai în faţa bisericii, urmele uriaşe ale unor temelii de case, cari astăzi, numai cu casmaua mai pot fi scoase la iveală. Acum o jumătate de veac şi mai bine, aceste ruine se mai răsfaţau încă la razele soarelui, şi cred că dădeau o şi mai frumoasă şi impozantă privelişte bisericii lângă care zăceau. Nepricepe- rea oamenilor şi lipsa de veneraţie a rămăşiţelor de mărire strămoşească le-au făcut însă să dispară. Insuş preotul depe vremuri al bisericii a dă- râmat o parte din ele şi şi-a construit casă, nu departe de biserică. www.dacoromanica.ro SCHITUL BĂLTENII 143 Sătenii, imitându-1, i-au continuat opera de distrugere, luând fiecare, din bătrânele ziduri, molozul sau cărămida ce-i eră de trebuinţă la nevoile casnice. Poate şi sfânta biserică ar fi avut tot aceiaş soartă, dacă frica de necunoscut, teama de supranatural, respectul către Dumnezeu, nu i-ar fi făcut s’o ocolească cu stricăciunea, ca fiind lăcaş al celui Atotputernic. Casele de cari vorbesc au avut şi o pivniţă destul de adâncă, cu încăperi multe şi cu boite uriaşe. Unele boite, fiind năruite de vreme, astupau încăperi necunoscute şi necălcate de picior omenesc de cine ştie câtă vreme. Până unde se va fi întins aceste pivniţe, Dumnezeu ştie! Ceia ce se ştie este, că până acum vreo 30 de ani se puteâ pătrunde într’ânsele, cu multă anevoinţă; şi numai câteva încăperi se mai ţineau încă bine. După ce preotul şi sătenii au început a le dărâmă, ce s’a pu- tut luă, s’a luat; ce nu s’a putut luă, s’a năruit, s’a acoperit cu pământ, iar unul dintre preoţii ce s’au succedat Ia această biserică, spre a schimbă aspectul terenului din faţa Sfântului locaş, a plantat pe el lemn câinesc. Acum, anevoie s’ar mai cunoaşte că aci au strălucit altădată case mândre domneşti; că aci, pe vremuri, poate s’au răsfăţat feţe mândre de domni şi domniţe, de boieri şi jupâniţe. Câte nu ne-ar puteâ povesti temeliile acestor ziduri şi boltitele subpământe ascunse de straturi groase de humă, dacă ar aveâ grai! ? Privind la biserică, şi aruncându-ţi ochii şi la locul neregulat din faţa ei, un dor nestăpânit par’că te îndeamnă a desfundă pământul ce-a înghiţit clădirile măreţe, cari au strălucit odinioară aci! Gândul îţi sboară cu secole înapoi. Ţi-se pare a vedeâ activitatea celor ce lucrau la înăl- ţarea acestor ziduri acum pierite ; par’că vezi apoi pe cei ce le-au luat în stăpânire ; vezi voievozi, vezi boieri, cocoane mândre la chip şi la port; vezi ostaşi, slujitori gonind de colo-colo pentru împlinirea porun- cilor; şi câte nu-ţi făureşte mintea învăpăiată de amintirea măririi trecute a strămoşilor noştri! S’au dus vremurile trecute, şi cu ele s’au dus multe din datinele străbune. Obiceiuri, limbă, port: par’că nici n’ar fi fost. Odată cu pierirea prea frumoaselor datine strămoşeşti, apucăturile ni-s’au schimbat, firea ni-s’a prefăcut; iar noi par’că n’am fi urmaşii străbuni- lor noştri. După perioada de mărire pământească a acelor clădiri, ce-ţi umplu sufletul de atâta veneraţie, par’că vezi perioada domniei călugăreşti, după închinarea acestor pământuri mănăstirilor greceşti din Sfântul Munte. Prin ce s’a remarcat domnia călugărească peste nemărginitele averi de cari dispuneau altădată mănăstirile, ne-o spune istoria destul de lămurit şi pe larg. Despre aceasta însă voiu mai vorbi în alt loc. Afară de zidurile din faţa bisericii, urme de temelii de clădiri aco- perite cu straturi destul de groase de pământ se mai găsesc şi în lătu- rile bisericii, nu la mari distanţe; iar în partea stângă a bisericii, cam la o sută de metri distanţă, se află un păr destul de bătrân, ce are cam de jur-împrejurul lui numai temelii de ziduri, cari cu 30—40 de ani în urmă tot se mai zăreau la faţa pământului. De aci deducem că trebuie să fie multă vreme de când această zidire a devenit ruină, ca să aibă timp un păr atât de bătrân să răsară, semănat de întâmplare ; să crească; să îmbătrânească şi să supravieţuiască zidurilor ce altădată îi va fi slujit drept paravan împotriva elementelor distrugătoare ale firii. Ce formă va fi avut clădirea care se odihneâ pe aceste temelii, www.dacoromanica.ro 144 1. TOPESCU-BĂJENARU Dumnezeu ştie ! Ca să se fi putut şti aceasta, ar fi fost de nevoie săpături largi şi adânci pe întinderi mari, lucru ce ar fi cerut şi cheltueli, şi timp. Dela aceste urme subpământene de ziduri, spre vale, către gârlă, mi-s’a spus că se mai găsesc urme de clădiri ce au ştirbit multe fiare de pluguri, cu prilejul arăturilor făcute prin acele părţi. Aceasta m’a făcut să cred că acele urme trebuie să fie rămăşiţele vechiului zid în- conjurător; fie că zidul acesta se va fi sfârşit în şirul de clădiri din faţa bisericii, fie că va fi continuat în altă direcţie. Se poate să mai fi fost şi alte clădiri ce vor fi pierit în vremuri cu mult mai vechi; urmele pe cari le-am aflat însă, mi-au fost deajuns ca să mă încredinţeze că biserica din Bălteni a fost capela unui schit ce altă dată trebuie să fi fost plin de multă însufleţire. Acum, această biserică cu adevărat seamănă unui templu al păcii, al liniştii, al tăcerii, căci deşi e parohială, rar se slujeşte într’însa. (Va urma). I. POPESCU-BĂJENARU www.dacoromanica.ro •SĂPĂTURILE DELA CUCUTENI *) qONFERENTĂ TINUTĂ LA SOCIETATEA ANTROPOLOGICĂ DIN BERLIN. (Raport trimes ziarului Bukarester Tagblatt, No. 149—19x1.) In şedinţa ordinară a Societăţii antropologice din Berlin, ţi- nută la 27 Iunie a. c. sub preşedinţia cosilierului Hans Virchow, d-1 Dr. Hubert Schmidt, asistent la „Museum ftir Volkerkunde", a vor- bit despre săpăturile făcute la Cucuteni (România) in anii 1909 şi 1910. Cercetătorul a făcut săpăturile cu ajutorul fundaţiunii „Rudolf Virchow", fiind sprijinit cu foarte multă prevenire de guvernul ro- mân. In anul i9io a lucrat cu archeologul român Dascalu şi cu ger- manul Bersu. Cucutenii au în România un nume tot aşa de popular ca loc pentru descoperiri de antichităţi, cum e Adamclissi, cunoscut prin monumentul roman. Sunt dejâ cunoscute obiectele scoase prin să- pături făcute mai mult în mod rapace, cum sunt idoli şi hârburi vopsite de pământ, cari ne îndreptăţesc a face concluziuni in pri- vinţa unor resturi de cultură neolită în localitate. Cercetarea me- todică s’a putut începe acolo numai prin lucrările d-lui Dr. Hubert Schmidt şi a dat rezultate mulţumitoare. S'au aflat rămăşiţe de lo- cuinţe şi de tot felul de unelte de peatră, os, pământ galben, chiar şi unelte de metal, în deosebi o ceramică deosebită de pe timpul lo- cuitorilor preistorici. Prelegătorul prezentă un tablou despre cerce- tarea exactă a pământului săvârşită de el. Locul săpăturilor se află la Iaşi, la nordul căii ferate. In Moldova de sus avem o ţară coli- noasă prelungă, cu văi late şi coline în formă de platouri. Pe aşa numita Cetăţuie, locul preistoric de colonizare, avem depuneri din e- poca terţiară, bancuri de piatră de nisip, aşezate orizontal, straturi in formă de table; banca superioară e baza coloniei. Săpăturile tre- buiau să rezolve două chestiuni: determinarea păturilor culturale între ele şi chestiunea apărării întregei colonii. Săpăturile s’au făcut astfel, că întâiu s’au tras şanţuri de cer- ') Vezi „Revista pentru Istorie, Arch. şi Filologie" voi. XI, p. 381—6. Revista Istorică 10 www.dacoromanica.ro 146 Dk. HbBfeRT SCHMlDf cetare şi în legătură cu acestea s’au săpat gropi patrate, mergând în adâncime până la pământul nescormonit. Gropile le împărţea apoi, pentru a cercetă cuprinsul lor, în câte patru despărţăminte. La început a rezultat o pătură de humă în grosime ca de 30 cm., sub ea o pă- tură superioară de moloz rămas după un incendiu, apoi părţi de moloz şi în fine grămezi de moloz de acelaş fel. Pe pământul nescormonit şi-au clădit coloniştii acestui ţinut colibile, şi rămâne dela suprafaţa de astăzi socotind o adâncime de 1.70—1.90 m. pentru întreaga desvol- tare culturală, care a avut loc pe această cetăţuie în timpul miilor de ani. Judecând după vasele de pământ şi resturile lor găsite, dintre cari unele au o pictură polihromă, altele neagră cu tot felul de or- namentică (împodobituri încrestate, fâşii, spirale etc.) şi cari de multe ori zac amestecate, s’a putut stabili, după cum rezultă din massele neatinse de moloz, în păturile cele mai de jos o ceramică din epoca cea mai veche. Acolo s’a aflat şi o vatră clădită de trei pături de peatră, aşe- zată pe o subţire pătură de humă. Vatra însăş e de pământ întărit şi roşit în foc. Coliba trebuie să ni-o închipuim ca o alcătuire de cadre fără temelie, a cărei analogie o găsim şi azi în România, poate în formă tetragonală. Ce priveşte fortificarea acestei colonii preisto- rice de pe Cetăţuie, urme s’au aflat numai la vest, unde e o mică cădere a nivoului. S’a putut stabili existenţa unui şanţ, făcut prin scoaterea tablelor de peatră; înaintea lui s’a putut face un al doilea şanţ de întărire, care se află în căderea nivoului, dela Cetăţuie spre vest, aşa că terenul coprins între cele două şanţuri poate fi privit ca glaseu. Aceste două şanţuri s’au făcut în epoce diferite, ceeace re- zultă şi din împrejurarea, că cel intern e mai plin cu petri ca cel extern şi în el se află vase cu pictura mai veche polihromă, în cel extern ceramică dintr’o epocă mai nouă. Din cele aflate rezultă ca- racterul neolitic al perioadei culturale, în care a fost colonizată Cetă- ţuia. Prelegătorul a arătat un număr de tablouri, cari dovedeau o industrie desvoltată de cremene. Se vede că aici a fost un centru de fabricare, cum se poate deduce din multe bucăţi neisprăvite. Se gă- sesc cuţite, răzăitoare, vârfuri triunghiulare de săgeţi fără aripi, o bardă poleită, care seamănă cu unelte nordice, apoi bărzi late, to- poare, securi, ciocane cu topor, având gaură pentru toporişte; se mai află acolo o industrie de vase din corn de cerb, pe lângă forme mai primitive de topoare, paloşe, harpune, cuţite, s’au mai aflat to- nidole, în cele mai multe cazuri figurine de femei, mai rar de băr- baţi, uneori şi de animale. In ceramică, cea din epoca mai nouă a- rată pahare şi ceşti tipice cu ornamentaţiuni negre; spirala în forma lui S e uneori mostra fundamentală desvoltată şi schimbată uneori www.dacoromanica.ro sApAturilS DELA CUCUtENi 141 în modul cel mai rafinat. S’a găsit şi o formă de aramă şi o bucată de bronz, sărac în cositor, care dovedeşte, ca şi La Tene şi tibulele romane (unele de fier), ce valuri de cultură au trecut odinioară peste acest pământ, când ţinutul nu mai eră locuit. Ajungem deci cu colo- nizarea într’un timp, în care începuturile tehnicei metalurgice erau dejâ cunoscute. ' După cum dovedesc descoperirile similare din Transilvania, Tesalia şi înainte de toate din Ungaria, trebue să admitem, că a- ceste obiecte au ajuns de acolo la Cucuteni; la o origine sudică nu ne putem gândi. După ceramica polihromă, ţările dela Dunărea de jos, Bucovina, Carpaţii, Transilvania aparţin aceluiaş cerc de cultură pe când Galiţia ne dă in cazul acesta o paralelă la ceramica mai nouă. Ceramica pictată dela Cucuteni are însă şi în Tesalia şi în pe- rioada prim-minoică a Cretei paralele în privinţa ornamenticei spirale decadente; şi toporul de bronz îşi găseşte în privinţa formei o para- lelă în Creta. Aceste săpături în ţinutul Dunărei de jos ne oferă noua legă- tură între Europa centrală şi cercul cultural egeic (Creta). Traducere de V. L. www.dacoromanica.ro INFLUENŢA CULTUREI GRECEŞTI ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE ÎNAINTE de regulamentul organic (Sub ultimii Domni Fanarioţi). Dacă, în Ţerile Româneşti, pe timpul dominaţiunei fanariote, stra- turile superioare, acelea, care reprezintă cultura în sînul unui popor, au uitat de multe ori să apere cu sfinţenie talismanul atât de nepreţuit ce se cheamă «limba strămoşească»; şi dacă, în anumite timpuri, clasa aşa zisă cultă a vorbit slavoneşte, când slavonismul era în floare, greceşte, când grecismul era la modă, şi franţuzeşte pe timpul influenţei civiliza- ţiunei franceze; poporul, a vorbit în toate epocele numai limba româ- nească. In secolul al XVIII mai ales,-secolul Fanarioţilor sau al hospo- darilor greci, Ţara Românească, căzând într’o stare de decadenţă egală în viteză cu starea de mărire la care se ridicase celelalte State ale Eu- ropei, lumina civilizaţiei fu oprită de a străbate în această parte, şi toate încercările de civilizare se sdrobiră contra tiraniei acestor sclavi ai Fa- narului deveniţi acuma stăpânii României. Mai putea oare, raza dătătoare de lumină să pătrundă, când ea nu era de cât arena, unde nişte prin- cipii corupţi, lipsiţi de demnitate şi de caracter nu făceau zilnic decât să se dea în plină libertate la tot soiul de cruzimi, cărora le mai punea stavilă numai, din când în când, ştreangul sau sabia Sultanului? *) Intr’o astfel de stare, veşnic sbuciumat, poporul românesc, sbătân- du-se cu gândul, cum ar putea mai bine să-şi apere patria ce gemea sub jugul stăpânitor, numai avea răgaz să se preocupe de manifestaţi- unile intelectuale cari au rămas cu totul în părăsire. Popoarele ce luptă spre a-şi apără naţionalitatea şi neatârnarea, sunt asemănătoare acelor oameni ce muncesc din greu să-şi ducă existenţa, şi cărora munca isto- vitoare le răpeşte orice avânt al imaginaţiei. ') M. Kogâlniceanu, Histoire de la Moldavie, de la Valachie et des Vala- ques transdanubiens. www.dacoromanica.ro INFLUENTA CULTUREI GRECEŞTI 149 Cultura grecească, venită în Ţările Româneşti odată cu lepădăturile Bizanţului, nu putea să se folosească mai bine decât de o astfel de stare de lucruri, ca să se furişeze prin şcoli şi prin biserici. Ea caută să-şi recruteze adepţi cu prisosinţă în clasa de sus a societăţei împănată cu elemente greceşti. Boerii încep a se da după chipurile acestor foşti sclavi ai Fanarului ajunşi acum despoţi; să le imite obiceiurile, să le vorbească chiar limba 1). Ceeace a făcut pe Lciurenţon cu drept cuvînt să spună: «In societatea cea mai bună se vorbeşte greceşte sau alte limbi străine» ... Şi nici nu putea fi altfel, când fiecare boer avea, cum spune tot Laurengon, în casă câte un dascăl grec, ţinut anume: «pour enseigner d&s le bas-âge la langue grecque â leurs enfants» 2)... «Cum voiţi oare, ca într’un timp când boerul român se simţea mai bine în apropierea işlicarului grec decât a opincarului român; când se înţelegea mai cu drag cu dânsul decât cu fratele lui sărac şi nenorocit, când, apoi, căsătorii dese veneau să apropie şi mai mult vechea aristro- caţie a ţerei de noua aristrocaţie străină, parvenită în cea mai mare parte; cum voiţi, ca din amestecătura aceasta ce se întindea dela Curte la Divan şi de aici la isprăvnicie, care se deosebea de ţărănime nu nu- mai prin avere, situaţie socială şi politică, dar şi prin limba ce vorbea, care nu era alta, decât greceasca; cum voiţi, ca toate acestea să nu aibă influenţă asupra stărei culturale a societăţei de pe atunci 3)». «So- cietatea înaltă, reprezentată prin boeri şi cler, întrebuinţa în vorbirea zil- nică limba grecească ca limbă mai nobilă şi mai cultă, lepădându-se de idiomul naţional, ca unul ce nu era destoinic de a reproduce idei mai deosebite şi care era bun numai pentru mijlocirea nevoilor de rând» 4). întrebuinţarea limbei greceşti în afară de vorbirea zilnică a clasei aristocratice se manifestă şi în producţiunile literare şi artistice; şi către sfârşitul epocei fanariote, Domniţa Ralu, fata cea mai mică a Domnito- rului Munteniei Ion Caragea, persoană cu gusturi artistice, se apucă de înfiinţă, cu concursul câtorva tineri şi tinere din societatea boerească, un teatru în apartamentele ei, unde se reprezentau, în limba grecească, tragedii traduse din diferiţi autori moderni precum: Philippo şi Orest a lui Alfieri, Brutus de Voltaire şi câteva idile ca Daphnis şi Chloe 5 6). Literatura aceasta grecească era, cum vedem, gustată, în acelaş mediu, de aceleaşi persoane din clasa nobilă către aceleaşi persoane; era literatura clasei de sus. Lângă dânsa tânjea însă un alt soiu de litera- tură ; o literatura populară, literatură ţăranului, apărătorul şi muncito- rul pământului acestei ţări, sub toate stăpânirile întâmplătoare şi sub toate exploatările nedrepte °). Limba românească, limbă, ce pe la jumătatea secolului ai XVII se deslegase din lanţurile în care zăcuse, nu încetă de a sluji ca organ de rostire însă în straturile poporului de jos. Răspândirea în copii a scrierilor *) A. D. Xenopol, Istoria Românilor. Voi. VI. =) Laurenţon, Nouvelles observations sur la Valachic. s) N. Iorga, Istoria literaturei române în sec. XVIII. V. I. 4) A. D. Xenopol, Istoria Românilor. Voi. VI. 6) Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri. 6) N. Iorga, Istoria literaturei române în sec. XVIII. Voi. I. www.dacoromanica.ro 150 I. B. BOBESCU cronicarilor vechi şi a acelor ce se iveau acum, care cu o energie vred- nică de admirat, protestau contra înjosirei Românilor sub stăpânirea stră- ină, contribuiră în deajuns ca cultura fanariotă să nu poată ucide pe aceia românească. Poporul românesc ajunsese la pragul acestor vremuri ca o stâncă de marmoră rostogolită, de furia unor valuri întărîtate, ce pierduse bu- căţi din substanţa sa în goana cea prăpăstioasă; dar care rămase destul de mare, spre a scoate din ea o frumoasă statue l), «Căci, dacă boierimea păstrase numai puţin din bunul spirit al tim- purilor străvechi; dacă moleşirea începea să-i surprindă sufletul, dacă nu mai ştia să se lupte nici să lucreze, sapa nu căzuse încă din mâna ţeranului, ţara rămăsese bogată, fiindcă pământul fusese lucrat. Şi pe când boerul se înfundă în umbra răcoroasă a iatacelor, potrivită pentru som- nul lung de ziuă, sau, pe când dus de subţiori, de ţigan sau de ciocoi, ca picioarele să nu atingă pământul, eră închis pentru plimbare în butca cu ferestruicele rotunde; ţeranul, ducea viaţa sub cerul liber, în faţa munţilor sau a câmpiilor mănoase, de care se legau amintiri de muncă şi de luptă. Apusurile de soare, ce învăluia cerul ca într’o mare de foc, şi seninele nopţi de iarnă cu pământul de ghiaţă şi cerurile de diamant, au deşteptat în sufletul curat al celui fără de resplată şi fără de spe- ranţă simţiri, pe care, ghiftuitul dela curţile din oraş nu putea măcar să le*- înţeleagă. Simţiri triste, cum au fost mai totdeauna acelea ale po- porului nostru nenorocit, căre i umpleau pieptul, îndelung răbdător, şi când nu le mai putea cuprinde, ochii, se pierdeau în zarea de argint a nopţii; fluerul sună în tăcerea ei; şi în sufletul naiv se săvârşea, fără voinţă şi fără scop, misterioasa prefacere a gândului trecător în cuvânt care rămâne. Aşa s’a făcut poezia, precum se făcuse şi înainte şi precum se va face câtă vreme aceiaşi oameni vor duce aceeaş vieaţă, şi cât va mai fi sălbăticie măreaţă şi curată în această ţară 2)», Mulţumită acestor simţiri duioase, cultura grecească a lăsat, în afară de prea puţine excepţii, pe poporul românesc tot în starea de lipsă de cultură şi tot la formele primitive de mai înainte. Impulsiunile artistico-literare a Domniţei Ralu nu l’au schimbat; iar «meterheneaua», muzica aceia turcească sgomotoasă şi discordantă, care faceâ să râdă atâta pe Lady Craven la Curtea lui Mavrogheni, nu a putut să înmormânteze «doina», vechiul cântec românesc, în care cio- banul, la umbra pădurilor, îşi îneacă dorul. Singura influenţă, şi am putea adăogâ singura binefăcătoare, pe care cultura grecească a produs’o în ţările româneşti înainte de Regu- lamentul Organic ar fi îndrumarea, pe negândite, spre o altă cultură care a produs roade şi a schimbat starea de lâncezeală în care zăcea poporul românesc. Aceasta a fost cultura franceză. Mai toţi domnii fa- narioţi, ajunşi în scaunul domnesc din simplii dragomani pe lângă Poartă, erau siliţi, în funcţiunea de intrerpreţi ce ocupase, să cunoască limba franceză care pe atunci, ca şi astăzi, eră limba diplomatică. Deveniţi domni în ţerile româneşti, ei nu aspirau pentru fii lor decât o soartă *) A. D. Xenopol, Istoria Românilor. a) N, lorga, Istoria literaturei române în sec. XVIII-a. www.dacoromanica.ro INFLUENTA CULTUREI GRECEŞTI 151 identică, şi căutau, prin profesori francezi aduşi înadins în ţară, să-i în- veţe cunoaşterea acestei limbi. Boerii români, cari nu făceau altceva decât să imite în lux şi obiceiuri pe Domn, nu s’au lăsat mai pe jos si au început şi ei să-şi deprindă copiii cu idiomul franţuzesc atât de poetic. Aşa că, alături de greceasca vorbită de boeri, îşi făcu loc şi limba fran- ţuzească, şi cu dânsa mai târziu, pe timpul ocupaţiunei ruseşti, se întinse prinzând rădăcini adânci şi cultura franceză, care avea să schimbe în totul obiceiurile şi să aprindă în ţările româneşti, doritoare de avânturi înălţătoare, facla civilizaţiei. I. B. BOBESCU (Wangi) www.dacoromanica.ro O CARTE VECHIA GERMANA . DESPRE ROMÂNIA La Niirnberg în Germania, a apărut în anul 1688 în editura lui Iohann Hoffmann cartea anonimă : „Die Donau der Filrst aller europaeischen Flilsse das ist: Eine genaue Darstellung aller der um und an der Donau gelegenen Konigreiche, Fiirstenthilmer, Laender und Staedte daneben einer kurtzen Beschreibung selber (Dunărea principele tuturor râurilor din Europa, adecă: arătare exactă a rega- telor, principatelor, ţărilor şi oraşelor situate la Dunăre precum şi o descriere scurtă). In această carte găsim harta Moldovei şi a Ţărei Bărsei cum şi date interesante despre vieaţa Românilor de pe vremea aceea. Pe harta Moldovei e desenată sus, stema Moldovei, două ca- pete de Arabi, iar jos, stema Valachiei, trei capete de Arabi, întoarse spre stânga. Capetele acestea seamănă cu cele publicate de Hăsdeu în Istoria critică a Românilor, pe care el le-a luat din cartea lui Levin Hulsius: Chronologia, das ist eine kurze Beschreibung was sich in den Laendern, so in dieser hiersugehorigen Landtafel begriffen, bise auff dieses 1599 Iahr gedenckwilrdigs verlauffen (cronologia, adică o descriere scurtă a întâmplărilor memorabile în ţările coprinse în această tabulă de ţări până la anul 1599)- Deci capetele de Arabi ca stema Moldovei şi a Valachiei sunt confirmate până acuma de 2 cărţi vechi germane. Pe această hartă citim oraşele Lapuszna, Ţariste, Polada (Berlad), Galacz (Galaţi) şi Vaslui cum şi localităţile Pezin, Margosesti, Nuss, Brady, Lucania, Mechocht, Senazena, Huszwares (Huşi), Oblucico (Oblucea), Cladiz, Viduiza, Falxin (Fălciu), Prouxa, Ren (Reni), Sasamu, Turez, Kybrot, Bardalach, Muluz şi Techis (Tecuciu). Iar pe harta Ţărei Bărsei (Wurzland) aflăm în Valachia şi Moldova următoarele localităţi: ' Schia, Targorod, Totros (Totruş), Aczud (Agiud), Vaslui, Rebnik, oraş pe râul Misoua, Oltern, Tergovisco sed. Weywoda oraş pe râul Ialoniz, (Tărgovişte), Pouiar, Longohu (Câmpulung), Argisch (Argeş), Redniz, Pitest (Piteşti). Pe alte hărţi găsim stema Transilva- niei, reprezentată prin o pajură cu 7 cetăţi, stema Ungariei prin trei grinzi şi trei degete, ce ţin o cruce patriarchală, şi cea a Podoliei, vecina Moldovei, prin un cap de bou cu o alcă în gură, www.dacoromanica.ro O CARTE VECHIĂ GERMANĂ DESPRE ROMÂNIA 153 Anonimul descrie astfel Moldova de pe acea vreme: Moldova se numeşte şi Valachia mare şi se întinde până la Marea Neagră; ea se invecineşte cu Valachia, Podolia, Rusia şi Ungaria superioară şi are in lungime 64 de mile. Romanii numiau pe locuitorii ei vechi Daci; acuma însă locuesc aicia Ruşi, Tărtari, Sarmaţi, Armeni, Bulgari, Germani din Transilvania şi mulţi Ţigani (în cea mai mare parte giuvaergii, potcovari, lăcătuşi şi musicanţi). Popoarele acestea deosebite au diferite religiuni şi imitează în multe pe Valahi şi se servesc şi de limba valahică sau stricată romanică şi de portul valahic ; dar nu mai puţin ele îi imită şi în regim, hrană şi traiu; şi numai atât că seamănă ceva în gest şi în vorbă Polecilor (Polonilor). Moldovenii fac un comerciu mare cu Transilvania, de unde se trece în Moldova peste munţii numiţi Pogan Havras spre Tartaros (Totruşi), unde este vama şi un drum foarte îngust. Principele sau Voivoda lor a jurat deaunăzi credinţă regelui din Ungaria şi aceasta s’a întâmplat în anul 1593, când Moldovenii cu ajutorul Transilvănenilor s’au eliberat şi când Aron Vodă a cu- cerit multe cetăţi turceşti pe Dunăre, a produs mari pagube pe Marea Neagră şi a devastat oraşul Sofia cu ajutorul haiducilor şi Şerbilor. Retrăgându-se el însă fără nici un motiv dela cetatea turcească Thelna de pe râul Tyras, a fost bănuit şi dus la Weissenburg (Alba Iulia) în Transilvania, iar Sigismund Bathori puse iarăş ca Voevod pe unul din credincioşii săi servitori, Ştefan cu numele, cu aprobarea stărilor, Polonii însă pe unul Ieremia, din care cauză s’au născut multe certe, până ce această ţară căzu în mâinile Turcilor, deşi ea are mai mari libertăţi ca Valachia, şi principele întreţine mereu un corp de gardă de 3.000 de oameni. Este o ţară frumoasă şi are totul ce e necesar pentru întreţi- nerea unui om, pe lângă minunatele mine de aur şi de argint şi de sare. Localităţile cele mai însemnate sunt : Soczova, unde Weywod (Voevod) residează, Maginus o numeşte şi Zuccaviam ; Varna Niemec, lângă castelul Romanivimar, înconjurat cu ziduri; asemine Occazzania, Borsava Cutnaria, Cocina, Vassluy, Totros, Barlaty şi Iassy. Face parte de Moldova şi Besarabia, care a luat numele dela Bessi din Tracia şi se învecineşte cu Marea Neagră şi Podolia, şi tot aicia se aruncă Dunărea în marea amintită. Moldovenii şi Valachii au devastat cumplit această ţară în anul I595 ŞÎ au cucerit şi au ars oraşul Niester Alba pe Marea Neagră; Turcii mai ales îndură multe supărări din partea Cazacilor polonezi. La Moncastro cum şi la Chermen şi Bialograd este sangiacul turcesc. Iar despre Valahia : Ce priveşte pe Valahia, ea se mărgineşte cu Transilvania ; în timpurile trecute ea plătiâ un tribut regilor din Ungaria. In vechime, ea eră o parte a Daciei. E situată între Dunăre, râul Tyras, Tran- silvania Şi Marea Neagră, şi acuma e împărţită în doauă părţi, din care partea cea mai mare se numeşte Moldova, iar partea cea mai mică Valahia propriu zisă, www.dacoromanica.ro 154 DIONISIE OLINESCU Această parte mai mică, Valahia, se numeşte Dacia Transalpina Montano şi Alpestria, de Unguri Havvas ad sold sau Alseold, adică ţara din dosul munţilor. Un drum foarte rău duce din Transilvania în Valahia peste munţi foarte înalţi; în fine, ea este o ţară şesă şi foarte fertilă, aşa până la Nicopolis pe Dunăre şi până la râul Olt ; spre meazănoapte însă ea îşi întinde hotarele sale până la voivodatul Moldovei. • Unii spun că Valahia se întinde dela Dunăre până la Marea Neagră şi de aci se trage spre meazănoapte, ajungând până la Ro- xolani, care astăzi se numesc Ruşi. Iar alţii scriu că Valachia amintită se învecineşte spre meazâzi cu Bulgaria şi Dunărea ; spre răsărit şi spre meazănoapte cu râul Misova sau Zerethu, unde se desparte de Moldova, şi spre apus cu râul Olt şi hotarele Transilvaniei. Dealtminteri, Bonfiniu derivă pe Valahi dela legiunile şi colo- niile romane, pe care Traian şi alţi împăraţi romani le-au aşezat aicia. Şi acest nume nu vine dela romanul Flaccio, cum cred unii, ci li s’a dat de vecinii lor, cum şi noi obişnuim încă astăzi, de a numi pe Italieni Welşi şi Vali: şi aceşti Valahi vorbesc limba velşă, care de abia poate fi înţeleasă. Această ţară a fost cucerită de vreme de către Turci, care aşezau şi alungau după bunul plac pe voevozii ei. Voevozii sunt în mare parte de origine şi de neam valah, dar nu stau mult timp. Căci îndată ce unul promite un tribut mai mare Sultanului turc, atunci cel de mai înainte e gonit şi uneori chiar ucis, de aceea ei se poartă prea tiranic cu oamenii lor, ca să poată plăti tributul promis. Câte odată ei dispar, dar de regulă sunt prinşi de Transilvăneni şi jăfuiţi de toate. * Principele valah ţine curtea sa câtva timp la Pogrest (Bucu- reşti), dar partea cea mai mare din an la Ternoviza (Târgoviştea), care localitate e înconjurată cu un gard. La Langenovia se ţin în toţi anii bâlciuri mari. • Braila şi Trescortum sunt asemenea oraşe sau târguri, Puchezt (Piţeşti) şi Czernezt (Cerneţi) însă sate însemnate. Renumitul templu din lume Argus (Argeş) se păstrează asemenea în această ţară de către preoţi valachi. Celelalte localităţi sunt sate foarte rele şi seamănă mai mult grajdurilor de porci decât caselor. Principele n’are voe să clădească o cetate şi nu mai puţin să întreţie o armată, iar curtenii săi sunt Valahi si Turci. Ce hotăreste el, aceea rămâne. Criminalii sunt pedepsiţi cu spânzurătoarea, sabia, tăiatul şi ţeapa. Dealtminteri ei se servesc în loc de puşti, de ţepuşe de porci, legate cu curele. Ei sunt darnici faţă de străini, şi mai ales când li se dă ceva, cai sau altceva. Şi deşi sunt grosolani, sălbateci şi ţărănoşi, totuş ştiu să-şi înfrumseţeze vorbirea lor. Aristocraţii, numiţi Boiari, se poartă turceşte, dar au căciuli un- gureşti şi cai frumoşi şi haine de mătasă brodate cu aur. Nevestele lor poartă legături înalte, rotunde şi încinse cu pânză foarte subţire; femeile tinere împodobesc urechile, părul şi pieptul lor cu diferite juvaeruri ciudate, lănţuşoare, nasturi, aur şi pietre scumpe şi se servesc de inele. . www.dacoromanica.ro O CARTE VECHIĂ GERMANĂ DESPRE ROMÂNIA 155 Fetele bogate poartă asemine juvaeruri şi mâneci late. Fetele sărace se poartă ceva mai prost, dar în acelaş fel, şi poartă lanţuri de alamă şi cositor şi nasturi de diferite culori şi mărgăritare de sticlă. Ele execută dansuri minunate. Dacă un Valah se înamorează de o fată, atunci el, ajutat de tovarăşii, o fură dela tată şi face apoi peste câteva zile şi nunta. Dacă ea nu-i place în acest timp, atunci o trimite acasă la tată. Ce priveşte reiigiunea lor, ea e compusă din mai multe opinii şi seamănă totuş în ceremonii şi obiceiuri cu cea romano-catolică. Ei au botezul, aprind luminări şi candele, ţin tot felul de vigelii şi săr- bători şi peste an 3 posturi mari, care fac doauă treimi din an. Şi aceste le ţin foarte riguros şi trăesc în acest timp numai cu pâine, usturoiu, ceapă, nuci şi nu mănâncă nici brânză nici ouă. Popii se sfiin- ţesc în Armenia, de aceea ei lasă să le crească părul şi aşează un bonet albastru şi peste acesta o pălărie neagră lată, pe care o ridică înaintea oamenilor şi o bat cu mâna spre piept: bonetul albastru însă nu-i înalţă înaintea nimănui. Liturgia şi evangelia le citesc în limba armenească, pe care o numesc limba sirică, dar pe care numai popii o pot citi sau scrie, afară de aceia care se află la curtea principelui. De aceea nici oamenii de rând nu se pot rugă, de unde proverbul, că Tatăl nostru are sfârşitul său in dosul Braşovului. Ei lasă deci toate afacerile credinţei şi rugăciunile în grija popilor şi ţin toate, ce aceştia le spun, de lucruri sfinte. Popii au şi neveste şi copii şi se hrănesc pe la sate ca toţi ceilalţi ţărani din agricultură. Valahii plâng pe morţii lor foarte amarnic şi-i duc la mormânt cu luminări şi prapuri zugrăviţi şi-i înmormântează încă şi cu alte nimicuri. Ei pun în mormânt ace, aţe, petice de postav şi pânză, un ban precum şi pâine şi altele, ca morţii să petreacă timpul în mor- mânt şi să poată trăi. In fiecare Vineri, ei aprind luminări la mormintele moşilor lor pe o piatră, aduc diferite mâncări, pe care popii le iau şi le consumă pentru sufletele sărace. Ei jelesc morţii lor jumătate de an cu capul descoperit, şi bărbaţii şi mai ales ţăranii nu-1 acoperă nici în timpul ploaei sau zăpezei. înaintea satelor lor, ei fac o cruce dublă ciudată. Atlas Minor scrie despre Valahi următoarele: Valahia are nu- mele său dela Flaccis, un popor şi un neam al Quiriţilor şi apoi când Romanii au învins şi au nimicit pe Goţi, ei au ocupat ţara cu alţi oameni, aduşi de un Flacc, din care cauză apoi ţara a fost numită întâiu Flaccia şi apoi Valahia. Originea însă a numelui Transilvania sau a ţărei dela munte ea o are dela sineşi, fiind-că are munţi înalţi în toate părţile şi se deosebeşte şi prin păduri multe vesele de Ungaria şi Ardeal. Ea se întinde spre răsărit până la lacul bogat în peşti, pe care îl umple râul Hierasus sau Prut; spre apus până la orăşelul Severin şi spre meazănoapte până la râul Hoia şi se întinde acolo până la Dunăre, se întoarce apoi într’o curbă mare spre insula Paucem, lăudată atât de mult de cei bătrâni, iar acum se numeşte Barillana. Deşi această ţară Valahia are munţi foarte înalţi, ea totuş n’are nici cea mai mică lipsă de toate ce sunt necesare omului pentru www.dacoromanica.ro 156 DI0NI3IE OLINESCU vieaţa sa. Este bilşug mare în aur, argint, fier, sare, vin şi altele şi nu mai puţin în animale domestice şi sălbatice, mai ales în caii cei mai buni şi în alte animale. Orăşelul Ternoviţa e reşedinţa permanentă a lui Vodă, celelalte orăşele însă se numesc Braila şi Trescortum, în vecinătatea cărora s’a descoperit un pământ sulfuros, din care ei obişnuesc să facă cele mai bune lumânări şi făclii. Ape curgătoare sunt Hierasus, pe care locuitorii îl numesc Prut, apoi Hoina, Dunărea şi altele. Până aicia Atlas Minor. Şi atâta despre aceste ţări, DIONISIE OLINESCU. www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI „BOSNIA" *) De unde vine cuvântul „Bosnia" e o chestiune până astăzi încă neresolvată. Istoriografii diverşi, cari s’au ocupat până acuma cu istoria acestei ţări, au emis diferite păreri, dar numai ipoteze. Indeco- mun nici unul din acei cari au scris până astăzi despre istoria acestei ţări nu s’au ocupat serios şi cu această chestie pusă mai sus, astfel că astăzi se vorbeşte numai de presupuneri, iară aceste presupuneri nu mulţămesc deloc interesul nostru ştiinţific. Aşa crede Karl Sachs 2) d. e. că cuvântul „Bosnia" ar fi o numire hidrografică adoptată dela râul „Bosna". Dar de unde au căpătat râul numirea „Bosnă", asta nu ne-o spune nici d-1 Sachs. Şi mai e întrebarea importantă de a şti, dacă această numire e de origine slavă, precum o susţin, fără a o puteâ şi argumentă, mulţi Slavi şi slavofili fanatici şi puţin se- rioşi. Chiar după opiniunile competente ale lui Miklosich şi Jagic rădăcina acestui cuvânt „Bosna" sau „Bosnia" nu se poate de loc luă din limba slavă, deci dară numirea aceasta trebue să aibă sau o origine vechie romană, sau o origine mai posterioară dar totuş for- mată pe baza limbei romane, adică o origine română. In cele următoare ne vom încerca de a supune această chestiune unei cercetări mai de aproape, şi, din complexul argumentelor ce vom pune înainte, vom arătă cu oareşi care preciziune originea acestui cuvânt. • Dr. Ludwig Talloczy 3) crede, că această numire, ar veni dela terenul preponderant salinar ce ar aveâ această ţară şi anume dela situaţiunea salinară în care se află odată această ţară înainte de ve- nirea Slavilor, încă de pe timpul Antariaţilor. In părţile Coniţei (Konjica) la vest de Saraievo, aproape la mijloc între Saraievo şi Mostar, să fi fost odată — aşâ zice el — multe isvoare de sare. Dal- ’) Nota Redacţiei. O parte din acest studiu s’a publicat In „Revista Idea- listă" an. VII (1909) No. 2, 3 şi 4, Insă, după cum ne scrie autorul, trunchiată şi cu greşeli de tipar. De aceea se retipăreşte aici, In întregime, cu îndreptări şi adause nouă. 2) Mitteilungen der k. k. geographischen Gesellschaft in Wien, 1883. *) K. k. Archivar der Staatsarchiven in Wien, astăzi Sectionschef la Ministerul comun de finanţe |Reprodus în ediţiunea ştiinţifică anuară: Wissen- schaftliche Mittheilungen filr Bosnien und Herzegovina von Dr. Moritz Hoernes. Wien, Bând VIII, 1902. www.dacoromanica.ro 158 ÎSÎDOR IfiŞAtf maţia şi Herţegovina au fost însă totdeauna sărace de sare şi aceasta dăduse chiar prilej la multe lupte între Antariciţi şi Ardieni. ■ El zice : „Teritoriul cel mai avut în sare eră cursul apei Sprecea, şi acolo locuia stirpa panonică a Diţionilor, iară în sud de aceştia locuiau Desitiaţii şi cu aceştia spre vest erau Antariatii vecini. Acest teritoriu al Antariaţilor plin de sare aparţine însă te- renului fluvial al apei „Bosna". In_ secolul al jo-lea stătea în nord de Sprecea pe terenul Diţionilor după Constantin Porfirogenetes ce- tatea Salines (x6 EaXrjvrjs). Slavii de sud numiră acest teritoriu „Soli". Aşa se numeşte d. e. regele Ostoja : „mi Ostoja milost bo&ije kralj Bonsni, Uzori i Soli etc“. „Deja în anul 1225 apare Bosnia sub numirea de „Soli" şi „Uzora" ca o dominaţiune ungară x). Teritoriul Uzona formă un mare Banat, şi partea între apele Bosnia şi Drina formă Banatul „Soli". Aşa zice Talloczy. Insă această susţinere îmi pare de tot ne- fondată, şi se pare ca Talloczy ca archivar la archivele Statului din Viena au avut impetuoasa ambiţiune să zică din poziţiunea sa înaltă, în care se află, numai decât ceva „ut aliquid dixisse videtur", pentru că din contra, Bosnia în părţile ei de vest n’au avut niciodată tere- nuri de sare. Dacă Bosnia şi mai ales părţile Coniţei ar fi avut cândva sare, să zicem înainte de venirea Slavilor, sau pe timpul Ro- manilor, precum crede Talloczy, apoi desigur că aceste terenuri ar aveâ şi astăzi sare, şi aceasta ar fi fost desigur amintit şi de către Romani. Ei (Romanii) au căutat şi au aflat prin aceste ţări fier, argint, aur, păduri întinse, terenuri de vânătoare etc. numai sare nu au aflat. In descrierea geografică a acestei ţări, (Bosnia), atât din partea Ro- manilor, cât şi din partea Grecilor, nu se află nicăieri amintit că Ro- manii sau alte popoare ar fi exploatat sare prin părţile Coniţei. Tot aşa de vagă şi îndrăsneaţă e susţinerea sa, că numirea de „Bosnia" ar veni dela teritoriul salinar „Soli" „Salines" despre care aminteşte C. Porfirogenetes. Teritoriul pe care „Slavii de sud" îl numesc „Soli" nu e alta nimic, decât teritoriul de azi al — Tuzlei situat in nord-estul Bosniei la frontiera Serbiei, şi acest teritoriu e în adevăr şi astăzi plin de sare. Teritoriul apei Sprecea şi cetatea Salines zace deci cu totul In nord-estul Bosniei, aproape de rîul Drina la frontiera Serbiei, care teritoriu, pe acea vreme de care aminteşte Talloczy nici nu aparţineâ Bosniei, ci din contră formă un teritoriu separat pentru sine. Cum vine dar că acest teritoriu „Soli" atât de depărtat de isvoarele apei „Bosna" să deâ acestui rîu şi teritoriului, pe care îl parcurge acest rîu, numirea de „Bosnia", deci o numire cu totul străină, care n’are nimic comun nici cu apa Sprecea nici cu cetatea Salines. . Negreşit că la acest teritoriu al Dolnei-Tuzla se va fi gândit Porfirogenete când a vorbit despre cetatea „Salines", care teritoriu se chiemâ abea pe timpul lui Belall regele Ungariei „Soli" şi păs- trează această numire chiar şi până’n ziua de astăzi. Dar numai te- ritoriul în jurul Dolnei-Tuzla între Sava şi Sprecea au avut din evul de mijloc, îl posedă şi astăzi, încă acest nume „So", „Soli", nu, însă ') Fejer 2, 32. Katona V. 466. www.dacoromanica.ro bESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI ROSNI 159 şi teritoriul de sud, de la isvoarele apei „Bosnia". In fine derivaţiu- nea cuvântului „Bosnia" dela cuvântul „Soli" e o minune filologică, pre care o poate face numai maghiarul Talloczy, fostul archivar al arhivei Statului din Viena. Spre a puteâ argumentă insă, măcar cu cevâ, susţinerea sa, Talloczy confundă toate la un loc. Dacă regele Ostoja îşi dă titlul de rege al „Bosniei", al „Uzorei" şi al „Soli", apoi cu aceasta nu se poate încă susţinea, precum o face Talloczy, că cuvântul „Soli" ar fi fost înlocuit numirea ţării întregi, pe care o guvernă Ostoja, adică prin cuvântul „Bosnia"; pentru că regele Ostoja pune in fruntea titu- laturei sale cuvântul „Bosnia", însemnează numai simplu că regele Ostoja a posedat pe lângă teritoriul „Bosniei" şi pe cel al „Uzorei" şi al „Soli". Lucru cu totul natural. Prin această susţinere însă vrea Talloczy desigur să ne arate, că leagănul Bosniei adevărate ar fi strâns legat de numele, sau să zicem mai precis, de fiinţa „sărei". Şi de oarece rădăcina cuvântului „Bosnia" nu există nicăiri în limba slavă pentru cuvântl „sare", apoi d-1 Talloczy ni se arată deodată foarte ingenios în invenţiuni filolo- gice. El iea adică un refugiu foarte ciudat şi radical şi anume la limba albaneză. In această limbă există o expresiune „bos", „bosa" x) pentru „sarniţa", adică pentru o cutie de sare. In limba italiană se zice : „saliera, e un visetto nel quale se mette îl, che se pone in ta voia, e un luogo, dove se fano evaporare le aque salse per estrarne il sale" ; în limba germană „Salzfass", „Salzbecher" sau „Salzbecken", un loc unde se preparează sare prin evaporarea apei...2). Prin această expunere vrea Talloczy să puie ipoteza înainte, că numirea de „Bosnia" ar veni prin înlocuirea limbei ilirice adică albaneză şi a poporului albanez, cu care au avut, aşâ pretinde Talloczy, mult de a face, locuitorii acestei ţări din pricina sărei, dela cuvântul „bos", cu sufixul slav „na", şi că ar aveâ astfel însemnătatea de „ţara sărei". Dară această explicare e cam prea îndrăsneaţă, cam prea trasă de păr, căci mai întâiu Bosnia nu e de loc „ţara sărei", şi prin aceia că se află sare abea la marginea nord-estică a ţării, adică spre fron- tiera Sărbiei în jurul oraşului Tuzla, cu aceasta nu se poate susţinea încă că Bosnia ar fi „ţara sării", ci din contra; e cu totul cunoscut că Bosnia e chiar prea săracă în sare. Apoi cu alăturarea sufixului „na" s’ar chemâ ţara „Bosna" şi nu „Bosnia" şi în fine acest sufix „na" nu trebue să fie numai decât slav, ci poate fi tot aşâ de bine şi un sufix latin sau şi român. Apoi în limba albaneză mai există şi cuvântul „bez", „beza" pentru „resbunare", iară în limba germană cuvântul „bOs", „bOse" pentru „mânios" „supărat". Ei bine, după teo- ria limbistică a marelui filolog Talloczy, „Bosnia" ar puteâ aveâ tot aşâ de bine şi însemnătatea de „ţara răsbunării" sau şi „ţara mâ- nioşilor" sau „ţara supăraţilor" etc. Fiilologul nostru de profesiune d-1 Talloczy se cam prea sbuciumă în zadar cu filologia sa maghiară, *) Rossi: Vocabulario della lingua epirotica italiana. Roma 1875. Dar în limba albaneză esistă şi cuvântul „bes“, „bezza" pentru „răsbunare", tot aşa în limba germana „bos“ cât şi in alte limbi cuvinte sinonime cu albanezul „boz“. Cum se potriveşte atunci teoria d-lui Talloczy? ■) Wissensehaftliche Mitteilungen aus Bosnien und Herzegovina von Dr. Moritz Hoernes Wien, Bând IX, 1905 pag. 235—6. www.dacoromanica.ro 160 ISIDOR IEŞAN cu atare năsdrăvănii filologice, căci în modul acesta s’ar putea argu- mentă şi lucrurile cele mai bizare de pe lume. E deci cu totul absurd a zice că „Bosnia" vine dela cuvântul „Sol" adică „sare". Alţi istoriografi şi scriitori presupun, punând în treacăt numai o idee, fără să o şi argumenteze — această argumentaţie o vom aduce însă noi — că numirea Bosnia ar veni dela un popor ce se chemă odată „Bessi" sau „Bossi", cari ar fi locuit odată pe aicea încă înainte de venirea Slavilor, şi că acest popor ar fi dat acestei ţări numirea de „Bosnia", că această terminaţiune aveâ mai întâi numai o numire locală pentru un teritoriu foarte mic, numai pentru isvoarele apei ce se chiamă „Bosna", şi abiâ mai târziu se lăţise această numire şi asupra întregului teritoriu dominat de regii autochtoni ai ţării. Această presupunere are în sine negreşit mai mult adevăr decât ideile fantastice aduse de susnumitul archivar maghiar Talloczy, şi precum vom vedeâ mai la vale după mine chiar şi de tot raţională. Căci un popor „Bessi“ sau „Bossi" au existat în adevăr pe aici, şi aceştia au fost Români, adică mai întâi un popor trac, apoi mai în urmă cu totul romanizat, care eră, după mărturisirile lui Ptolemeu VIII, 12, 4, unul din cele 15 triburi tracice, ce au esistat pe vremea romană, mai ales în Daci a-Trai ană: Ptolemeus III. 5. 20. zice, că „Bessi" (B^aaoi) locuiau în Balcani şi se estindeau până în Carpaţii' nordici (I. v. Gheyn 102) etc. Bessi (in limba sanscrită vecya) erau un popor de munte, răs- boinic, se trăgeau din aceiaş tulpină cu Satrae, tot un trib dacic de pe timpul Romanilor, şi locuiau mai întâi în munţii Rodopei, spre est de Satrae (pe râul Nestus până la Hemul nordic. I. v. Gheyn 97), pe teritoriul ce se întindea dela Ciconi până la Hem, şi ajunseră în estinderea lor spre vest şi până în Bosnia şi Dalmaţia de astăzi. In- scripţia latină-greacă de pe vremea lui Traian li numeşte „Vessi" grec. B^oâuv (Zaikaria 78). Capitala lor au fost Bessapara ale cărei ruine se văd şi astăzi la Star o-Grădişte, Besikava, pe Strebrus, spre sud de Basargik. „Bessi" sau „Bossi" erau un popor foarte energic. O inscripţie dela Naples citează pre Dolonus Esbani F. Bessus equi. ex. c. Equ. III Thracum. Strabo VII, 5. 12. zice că: „Bessi" merită a fi numiţi briganzi. S. Paulin Episcopul de Nola, Poema XVII, v. 219. Migne, P. L. S. VXI zice: „versos monachis latrones". Bessi au fost după cum ne spune Herodot VII. III, preoţii templelor Satrilor, adică ei erau şi o secta sacerdotală. Horaţiu numeşte pre Bachus tracicus Bessareus (Od, 1. XVIII. II). In regiunea Pindului găsim localitatea Bessarica. (Fligier: Zur praehistorischen Ethnologie der Balkanhalbinsel 45. 62). Şi astăzi însemnează cuvântul „bess", „bessa" în limba albaneză, precum am amintit mai sus; „credinţă", „răsbunare". Bessii au fost tot odată şi mari esploatatori ai minelor de aur din munţii Heţjiului. Aşa găsim în poema lui S. Paulin de Nola: „Bessus colligit aurum'1, iar Latinus Pecatus zice : „Purum iile pretiorum putabat aurum, quod ■ dementium venis aut fluminum glareis quaesitor. Bessus________eruisset". Bessi apar şi ca: „auri leguli et metalarii" şi în Cod. Theod. X, www.dacoromanica.ro despre originea cuvântului bosnia 161 ig, unde citim: „ut nemo quamquam Thracem ultra în possessione pro- pria putat esse celandum 1)“. Bessi au fost Tracii cei mai viguroşi şi mai resistenţi şi, fiind şi un trib nu numai sacerdotal ci şi totodată militar, au ştiut să-şi menţie lung timp naţionalitatea lor. Ei arată Goţilor, cari trec prin anul 377 Hemul lângă Hadrianopol (Uscadama în limba bessă), dru- murile prin munţii Hemului şi ai Rodopei (sequendarum auri vena- rum periti non pauci. Marc. XXXI 6. 6.) Tot aşi au făcut şi Valachii (Valchis) pe timpul lui Ioaniţiu, când Cumanii şi Pecenegii au călcat Balcanul (Tomaschek)). Bessi au existat lung timp şi după apunerea Imperiului roman, până cam prin secolul al 9-lea şi 11-lea. Episcopul Niceta de Rame- .siana (Bela-Palanka între Nis şi Pirot), predică în secolul al V-lea evangelia Bessilor şi Goţilor din ambele Dacii (uterque Daciis) cam prin anul 430 şi înfiinţează pentru ei 3 biserici, în care se oficiâ în limba greacă, armeană şi bessă. (Vita Scti Theodosii în Paguis t. III. 9). In secolul al VI Bessi sunt dejâ cu totul romanizaţi. Aceasta ne-o mărturiseşte peregrinul Antonius din Placentia. Veniamin dinTudella, care vizitează Sinaiul în secolul al XILlea găseşte la poalele muntelui o monastire în care se află călugări, ce vorbesc încă unii cu alţii şi limba bessă: „tres abates scientes linguas hoc Latinam, Bessam et Grae- cam, Syriacam et Aegyptiacam linguarum". (Item ad Goldmeister cap. 37 apud Tomaschek ibi, f,). Numele lor n’a fost dispărut încă, tot aşâ ca şi cel al Goţilor din Dacia. Nicetas Episcopul dela Seres amin- teşte încă despre Bessi. Bessii au fost, precum am amintit mai sus, tribul cel mai răs- boinic dintre Traci, ei erau deci cei mai buni soldaţi ai armatei bizan- tine. La anul 492 împăratul Anastasius trimite în contra Isaurilor, pre generalii din |a.ex<3: 7cXVj0oug SxuGuv xal rox0txfjg xaî Beaasvîjs xeîpog, Priscus, care a călătorit în secolul al V-lea prin tot Balcanul, zice că limba latină erâ aci limba oficială şi limba de casă. Tracii se con- topiseră deci dejâ cu totul cu coloniştii romani şi numai „Bistonii" şi „Bessi" mai resistară încât-va, până ce în secolul al VI îi vedem şi pre aceştia cu totul romanizaţi. ' In anul 587, când oastea bizantină treceâ munţii Rodopului, teri- toriul Bessilor, contra năvălitorilor Avari, un soldat bes strigă cama- radului său ce mergea înainte şi aveâ un catâr cu merinde, depe care catâr picase jos sarcina, fără să observe camaradul, stăpânului catârului: „toarnă, toarnă fratre". Bessi erau deci pe atunci dejâ Ro- mâni. Istoricul Theophanes observă totodată, că aceste cuvinte ros- tite mai sus, erau pronunţate în limba naţională (x-jş noczpQa cpovîj), iar Theophilades zice, că aceste cuvinte erau esprimate în limba ţării (âraxwp((p te y^wxxr/). Şi cu aceasta e făcută prima menţiune despre limba română în Balcani. Tracii vorbeau deci prin secolului al VI toţi, după cum zice Tomaschek, dejâ „lingua rustica Romanisca (românească). In secolul al XI strategul Kekaumenos indentifică pre Românii din peninsula balcanică cu „Bessi". *) Dionisie Olinescu; „Rămăşiţe traco-dacice" publicat în Revista literară ce apare In Cernăuţi (Bucovina) „Junimea literară" 1907. No. 10 şi 11 pag. 224 şi 225. etc. Revista istorică. 11 www.dacoromanica.ro 162 ISIDOR IfcŞÂtî Există şi urme de existenţa lor de odinioară. Aşâ se pare În- vederat, că dela „Biesoi" sau „Bessi" din Dacia se derivă şi numirea munţilor Beschid din districtul Sanok în Galiţia. (1. v. de Gheyn f. 102)1). Tot dela Bessi se pare că se derivă şi numele Bissecuca muntele în jud. Prahova, aproape de hotar, Bissoca în jud. Râmnicul-Sărat, plaiul 'Râmnic (Frunzescu 42), ţara Bărsei în Transilvania. Dar şi prin Bosnia se află multe numiri topografice şi numiri proprii cari amintesc cu toată puterea despre Bessi şi anume: Besra (un sat în districtul Ljubuski), Besirov-brieg (sat în dist. Krupa), Be- sirevici (sat în dist. Dolnja-Tulza). Biscevici (sat în dist. Srebre- nica), Besici (distr. Visoko) Besirova (dist. Fojnica), etc. Există urme foarte puternice de esistenţa Bessilor sau Boşilor prin toată Bosnia, atât în numirea topografică cât şi în numirile familiare şi anume: Numiri topografice : Bese (districtul. Maglaj. Zepce) Be- sarovac (d. Visoho) Besici (d. Visoki Kljuc) Besir (d. Banj.) Besirica (d. Fo<5a) Beskeri (d. Prozor) Beslaci (d. Glamoc) Beslici (d. FoSa) Bi- sirevici (d. Srebrenica) Biserna (d. gorazda) Bisi<3 (d. Gracanica) Bis- tarac (d. Tuzla) Bistrani (d. Rogatica) Bistrica (d. Fojnica, Banjaluka, Gradiska Jajce, Zenica Fo6ă, Gradacac) Biscani(d. Kotor-Varos Bistrik (mah Sarjevo) Bisina (d. Vlasenica, Nevesinje) Bisevici (d. Visegrad) Bossin (d. Căjnica) (Boskovio Bosanje Bosovio Bosniei, Bosancic (d. Kljuc), Bosnica (d. Zenica) Bistra (d. Zvovnik) 2 3 *) apoi între numirile proprii amintim numai unele precum: Ahmed Biscevic (in oraşul Foca), Mujo Besenic (în oraşul Visoka) amândoi osmani, apoi o familie nota- bilă din Saracevo Rişto Besarovii care prin lung timp au fost vice- primarul oraşului Saraievo, apoi Vaso Besara în oraşul Krupa etc. Numirea de „Bessi" sau „Bossi" provine în istorie direct şi pen- tru numirea Românilor. Aşâ găsim în cronica ungară (Simeon de Keza) şi la alţi scriitori de documente expresiunea : „terra silva Blachorum sive Bessinorum" 8). D rul I. Sbiera spune în opul său : „Istoria Romanilor dela ori- ginea lor" Cernăuţi 1906 p. 318, că în Ardealul meazăziinal-răsări- tean, în ţara Bărsei de azi erâ pe timpul năvălirei Ungurilor în Pannonia în anul 895 un patrulea ducat român, locuit de „Besseni". Ce puteau fi aceşti Besseni în acest timp, drept în mijlocul Românilor compacţi ceva alta decât încă Români, când ştim că ţara Oltului şi a Bârsei, erâ dejâ dela începutul istoriei Românilor ţara cea mai ro- mânească, obârşia Românismului întreg. Deci dară şi „Bessi" sau „Bossi" din Bosnia cari au existat pe aici înainte de Romani şi multe secole în urma lor, cari erau dejâ de lung romanizaţi, erau încă nu- mai Români. Deci toate aceste date ne arată invederat, că e foarte posibil, că Bosnia să fi căpătat această numire dela vechiul popor dacic dejâ complet romanizat al „Bessenilor" care din secolul al V şi VI încoace erâ dejâ cu totul român. Prin urmare, e lesne de înţeles, că numirea *) Vezi Rutenisarea Bucovinei de un Bucovinean", Minerva, Bucureşti 1904. >) Iiauptr^sultate iiber Volkszăhlung in Bosnien und der Herzegovina vom Jahre 1895, Sarajevo. pag. 12, 146, 356, 599, 692, 693, 700, 708, 716. 730 etc. . . . . 3) Zimmermann-Werner: Urkundenbuch. I. L p. 27—35, 123 (citat In opul lui N. Iorga. Geschichte des rumănischen Volkes. Gotha 1905 p. 75. www.dacoromanica.ro bESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 163 „Bosnia", dacă o deducem, şi precum am arătat până acuma, cu tot dreptul, dela poporul „Bessi-lor" sau Bessenilor" deveniţi dejâ Ro- mâni, nu e nimic alta decât o numire română. Alţii presupun, că numirea „Bosnia" ar veni dela numirea „Bas- sanius" *), ce l-ar fi purtat odată teritoriul dealungul apei „Bosna" de pe timpul Romanilor. Această idee s’au fost căpătat prin aceea, că la scurgerea râului Bosna In Sava s’au fost aflat un stâlp de piatră, ce arătă Romanilor' drumul, adică un „itinerarium" construit de Ro- mani. Pe acest stâlp ca şi pe aşa numita „ Tabula Peutingeriana“ e amintit despre un loc In apropierea scurgerii râului „Bosna" în Sava, cu numele: „Ad Bassante" (Bassantis),*şi de aici presupun istoricii mai noi, că Bosnia s’ar fi fost chiemat pe timpul Romanilor — „Bas- sante'' sau „Bassanius". Chiar coloniştii Slavi cei mai noi ce veniră sub împăratul Heraclius în această ţară (in Iliria romană) să fi între- buinţat lung timp încă această numire vechie romană * 2 *). Dar şi această numire ne aduce mereau aminte de sus amintitul popor dacic al „Bessenilor" sau al „Bossenilor" adică de sus amin- tiţii Români. Deci şi în acest caz ar fi „Bosnia" numai o numire ro- mană sau chiar „română". Pe altă parte se ştie şi e chiar constatat prin atâtea documente istorice, că această ţară au existat prin lung timp şi sub numirea de „Rama". Primul rege unguresc, care au fost luat în posesiune această ţară sub numirea de „Rama", eră Koloman (1103). După dânsul eră Bela //(1238). Dejâ Ladislau V, apoi Ştefan II, cari au purtat adese- ori răsboaie cu Croaţii, împreunase cu timpul litoralul maritim, apoi teritoriul Narentei, oraşele Narona, ducatul Chlum (Hum) şi Bosnia de sud sub numirea de „Rama" 8). Se pare că amândouă numirile, „Rama" şi „Bosnia", au existat lung timp lângă olaltă, şi că abeâ în secolul al XIII au devenit numirea „Bosnia" generală. Tot aşâ se pare că numirea de „Rama" e mai vechie decât „Bosnia". Se poate ca această numire „Rama“ să aibă originea ei încă de pe timpul lui Aurelian, care au retras legiunele romane din Dacia-Traiană împreună cu aris- tocraţimea romană, care se va fi aşezat prin aceste părţi ca să fie mai aproape de Roma. Se poate încă, ca această numire să fi venit aci odată cu descălecarea Romanilor prin această ţară din părţile Pan- noniei romane prin secolul al IX-lea întâmplată cu ocaziunea năvălirei Maghiarilor în Pannonia de nord şi dată mai întâi pentru un teritoriu cam restrâns, pe unde s’au fost stabilit această descălecare românească împinsă spre sud, de către năvălirea Maghiarilor^ Acest teritoriu va fi fost desigur cel din Herţegovina, situat pe cursul de mijloc pe malul drept al apei Narenta lângă Jablaniţa, unde un întreg lanţ de munţi înalţi gigantici cu defilee înguste, cu sghia- buri, păduri, potece şi văi percurse şi de un râu, afluent al râului Narenta, poartă şi astăzi numirea de Rama. Acest teritoriu al Ramei se va fi estins apoi cu timpul spre est până la Jablaniţa spre nord peste munţii înalţi ai teritoriului Zupanjaţ, Prozor, şi Kupreă, până ■) Sau Besseniits, vezi V. Klaic: Povjest Bosne. Zagreb. 1888 p. 25 şi 44 notiţă. 2) Ibidem, pag. 44, notiţă, s) Bonfinius, Historîa regnorum Hungariae. Du Mont. Corp. diplom. tom. III. www.dacoromanica.ro 164 ÎSlDOR IEŞAN la isvoarele lui Vrbas, luând apoi cursul apei Laăvei împreună cu oraşul Travnik spre apa Bosna, apoi teritoriul de amândouă maluri ale râului Bosna de sus, iară în Sud până la râul Drina, cu platourile înalte, Romanici, Romana-planina şi Glasienac, cuprinzând astfel în sine o parte însemnată din Herţegovina şi toată Bosnia de sus, care se nu- mise intr’o vreme şi „Vrh-Bosna“. Originea numirei ;,Rama“ va fi fost aşa dară desigur din Herţegovina în cursul de mijloc şi pe malul drept al apei Narenta. Şi în adevăr acest teritoriu arătat mai sus e cel mai muntos, cel mai înalt şi strategic, cel mai însemnat din toată ţara. Probabil că pe acest teritoriu „Rama", lângă Jablaniţa, va fi locuit mai cu seamă poporul vechiu tracic al „Bessi-lor" şi că tot pe aci se vor fi aşezat mai târziu Românii din Pannonia şi din Dacia-Traiană, stârniţi din locuinţele lor prin invasiunea Maghiarilor despre care vom vorbi mai la vale. Se zice că aci pe acest pământ s’au aflat încă ultimii Patereni (Bogo- mili), cam pe la finea secolului al XlX-lea. Secretariul de odinioară al consulatului francez din Saraievo, Evaryst de Saint-Marie zice: „că după deschiderea drumului de trăsuri ce duce dela Koniţa (rom. Conia) prin Jablaniţa la Mostar, ar fi aflat pe locul unde se împreună râuleţul Rama cu râul Narenta, într’adevăr, încă urme despre existenţa de odinioară a Bogumililor ’). E de remarcat că Jablaniţa cu împrejurimea ei, erâ până la anul 1868 deja prin poziţiunea locului, în adevăr atât de închisă de Jumea esternă, încât nici autorităţile turceşti nu îndrăzneau a călca preste Borak 2). Din această cauză se poate uşor presupune, că secta pate- renă se va fi putut susţinea prin aceste locuri, la adăpost de perse- cuţiunile religioase atât creştine cât apoi şi islame până în timpul cel mai nou şi că, în fine, aşteptând ei în zadar renaşterea credinţei lor, va fi trecut şi această ultimă rămăşiţă sbuciumată definitiv la legea musulmană. Şi aceasta consună perfect cu expunerile şematismului din Mostar din anul 1868 a lui Petru Bakula, care zice despre acest teritoriu următoarele : „In Dobarciani familia Helez, non multis retros annuis Mohamedanismum amplexata est, quae fuerat postrema sequax deliriorum Bogumili". Va se zică, in acest loc cu acest nume romăn „Rama" s’au aflat încă ultimii Patereni. Ce au putut fi aceşti Patereni înainte de vro câteva sute de ani până în secolul al XlX-lea, altceva decât numai Români ? Numirea originală ale acestei regiuni se pare să nu fi fost chiar „Rama* * ci „Ritma11, şi că acest cuvânt din urmă se va fi fost schimbat abeâ mai în urmă, aci pe acest pământ iliric, şi aceasta ne arată iarăş acea împrejurare, că şi astăzi se află în Pannonia de odinioară (în Sirmia de azi de unde emigrase Românii) lângă Carloviţ, un oraş cu numele Ruma. Oraşe şi locuri cu acest nume există astăzi preste tot Balcanul o mulţime dar îndecomun numai pre acolo pe unde au locuit odată Romanii sau Românii, şi aceasta e dovada cea mai ’) Johann v. Asboth, Bosnien u. Herzeg. Wien 1888, pag. 93. *) Acesta e numele acelor locuri prăpăstioase pline de sghiaburi şi abisuri, pline de fortăreţe naturale, de unde abeâ se mai întorceau înapoi aceia ce în- cercau a intră cam prea adânc în aceste părţi. www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 165 bună despre substratul român al acelui loc care poartă şi astăzi încă numirea de „Ruma". In fine, oare aceste două numiri „Rama" şi „Ruma“ nu s’ar putea aduce foarte bine în legătură cu cuvântul „Roma" şi cu po- pulaţiunea română ce au existat pe aicea mai ales pe acele timpuri ? E doară de tot clar, că „Rama" nu e nimic alta decât numai o formă schimonosită, slavisată din cuvântul „Roma", şi „Ruma"1). Chiar şi noi ne-am fost numit odată între olaltă „Rumâni". In Muntenia prin tot timpul de mijloc dela descălecarea lui Radu-Negru încoace, clasa muncitoare şi autochtonă erâ numită „rumâni". Popoarele străine precum Francezii, Germanii etc., ne numesc şi astăzi încă: Roumaines, Rumaenen etc... Se ştie că toată Slavonia dar mai ales partea de est, ce se chiamă Sirmia, a fost prin secolul al 15-lea pe timpul răsboaelor grandioase ale lui Ioan Huniadi şi Matei Corvinul, apoi secolul al 16-lea şi 17 lea până aproape în secolul al 18-lea încă plină de Ro- mâni. De aceea aflăm în Sirmia şi astăzi încă multe locuri topogra- fice cu numiri româneşti şi între aceste şi un oraş cu numele „Ruma", deşi astăzi prin Sirmia şi chiar în „Ruina11.... nu se mai află Români, lată o dovadă cât de nlult, cât enorm de mult am pierdut noi Ro- mânii pretutindeni în Carpaţi, în Ungaria, in Pannonia veche (Cro- aţia, Slavonia) peste Bug, Prut şi Nistru, dar mai ales în Balcani, în folosul străinilor, dar mai ales în folosul Slavilor, tot numai din causa prea marei noastre închinăciunei şi adoraţiunei a străinismului, tot numai din causa „D-zeului străin11, cărui ne-am tot închinat mereu, mereu şi necontenit, pe care l’am tot preamărit necontenit şi fără răgaz, o boală cumplită naţională, hereditară care ne-a nimicit şi ne a decimat prin tot evul de mijloc, care ne decimează şi ne nimiceşte şi astăzi încă pretutindeni sub toate domniele străine şi cu mare du- rere, chiar în România Liberă,—ba acolo chiar în un grad şi mai pu- ternic, sub cuvânt de progres, înaintare şi cultură. Am pierdut mult, am pierdut foarte mult, am pierdut tot Balcanul prin limba, scrisul şi biserica străină (slavonă), pre care am adorat-o până la nebunie, pen- tru care ne-am jertfit, pre care am susţinut-o, am ridicat-o la mărirea şi la valoarea ei de astăzi, dar totodată spre peirea noastră etnică, ca un popor cu totul decăzut şi fără de conştiinţă de sine. Şi despre aceste tim- puri foarte triste şi foarte ruşinoase ale trecutului nostru, puţini, foarte puţini îşi dau seama, ba aceste timpuri de tot fatale şi nenorocite pen- tru existenţa noastră mulţi nici nu le cunosc, nici nu se gândesc, că acele timpuri ne-ar puteâ servi astăzi de o mare învăţătură pentru existenţa noastră etnică de azi, pentru viitorul nostru, căci acel trecut prea ru- şinos ne-au nimicit trecutul, ne-au slăbit prezentul, ne-au periclitat tot viitorul, când astăzi puteam să fim un popor mare, consolidat, orga- nizat şi impunător în întreg Orientul Europei, şi nu scisionaţi şi sub- jugaţi sub diferite domnii străine, a căror intenţiune comună este ni- micirea noastră etnică 2). >) Dr. D. Onciul. Din istoria României. Extras din Călăuza oficială a Ex- poziţiei Generale Române din 1906 Bucureşti — Socec p. 1. 2) Despre aceasta vorbesc mai pe larg în opul nepublicat încă „Secta Pa- terenă în Balcani şi în Carpaţi". www.dacoromanica.ro 166 ISIDOR IEŞAN Rama se constată şi în Dacia-Traiană. Tradiţia naţională consta- tată mai întâi în prima jumătate a secolului VII ca tradiţie scrisă, a păstrat cunoştinţa originei dela „Râm" (Ruma, Roma)a). Existenţa tot a aceleaşi numiri româneşti de sate, de platouri, râuleţe, oraşe etc., în Bosnia şi în Dacia-Traiană să nu ne documenteze oare o conexiune reciprocă, o legătură etnică din timpuri vechi îndepărtate — mai întâi pe timpul Romanilor, apoi pe timpul formaţiunei poporului român, apoi şi mai cu seamă pe timpul luptelor bogumilice, când Bosnia a fost un azil al tuturor sectarilor persecutaţi — între această ţară şi Dacia-Traiană? De sigur că dâ ! Şi despre aceste conexiuni reciproce între Dalmaţia, Bosnia (Iliria romană) şi Dacia-Traiană am amintit dejâ în un studiu intitulat, „Comunicaţiunile romane între Illiria şi Dacia-Traiană" publicat în Revista „Junimea Literară" din Cernă- uţi pe anul 1906. Mai departe: Aceste rămăşiţe de numiri, identice în toate ţările româneşti, nu ne documentează ele oare o existenţă puternică de odinioară de popor român prin aceste ţări, care exis- tenţă însemnată au ignorat-o cu intenţiune istoriografii Slavi şi cei influenţaţi de ei, cu cea mai mare uşurinţă ?.... Aceste rămăşiţe de numiri româneşti documentează tocmai existenţa unti legături vii şi intensive între Românii din Carpaţi şi cei din Bosnia şi Herţegovina. Cum că aci s’au fost păstrat lung timp conştiinţa vie de o comunitate, de o înrudire şi de o origine comună, de o relaţiune frăţească intre poporul român dintre aceste ţări, ne documentează în scurt roma- nitatea de odinioară a acestei ţări, Bosnia. In decomun aproape toate ţinuturile, în cari descălecaseră Slavii în secolul al 7-lea, astăzi dejâ cu numiri slave sau numai slavizate, avură la început numai numiri romane. Aşâ există odată ţinutul Na- rentana, .Narona, Humiana, sau Humiliana (Hum, Chlum, Cholm), astăzi toate aceste ţinuturi se află în Herţegovina; .apoi Deocleani, (Deoclea), Zeţa (astăzi Muntenegru, cu fluviul principal al ţării „Ceta" şi de aci probabil şi numele oraşului „Cetinje" astăzi capitala ţării), apoi Tribunia (astăzi Trebinje) etcv .. Teritoriile Tribunia, Zeta împreună cu oraşele de azi Bilek, Gacko şi o parte din Dalmaţia până în sud de Raguza formau odată, dejâ pela anul 1260, ducatul român al dinastiei române a „Balşi-lor“2 3 * *). Această dinastie au domnit în Zeta până la anul 1421, când au murit Balş III, nelăsând nici un descendent masculin 8). Aceasta ne documentează încă romanitatea de odinioară a acestor ţări. Ele formează la un loc astăzi teritoriile amintite: Muntenegrul, Herţegovina şi Dalmaţia. Mai ales Muntene- grul au fost odată ţara băştinaşe a Balşilor, ţara odată aproape cea mai românească din tot Nord-Vestul Balcanului până în secolul al XVIL pe când astăzi această ţară e cea mai slavă din tot Balcanul, căci pretutindeni în Balcani, chiar şi în Bosnia, Dalmaţia, Istria şi Cro- aţia se mai află încă Români numai în Muntenegru foarte puţini, fără ’) Dr. D. jOnciul, opul sus citat. -) C. Jirecek: Die Bedeutung von Ragusa in der Handelsgeschichte des Mittelalters, Wien 1899 p. 31, notiţa. 3) Hilarion Ruvarac: „Dve kralice bosanske" publicat în revista ştiinţific, periodică ce apare în Viena: Wissenschafliche Mitteilungen, edată de Dr. M. Hoernes, t. III, 1895. www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 167 să mai vorbim de Bosnia, Serbia, Bulgaria, Sirmia şi Croaţia de Vest, cari au fost pe atunci aproape tot aşâ de române ca şi Dacia-Traiană, ba chiar cu atâta mai mult, de oarece ştim că împăratul Aurelian au retras din Dacia-Traiană, din cauza marelor şi deselor năvăliri ale popoarelor barbare şi din cauza desperării sale că nu poate apără Dacia de aceste năvăliri barbare, toată armata sa, apoi mult popor, mai ales aristocraţimea, apoi tot contigentul amploiaţilor împreună cu nobilii şi patricii cei avuţi, dincoace în partea dreaptă a Dunării, pre cari, mai ales armata şi amploiaţii, nu i-au aşezat numai în Moesia (Dacia-Aureliană), ci desigur şi prin celelalte părţi ale Balcanului, dar mai ales în Nord-Vestul Balcanului, ca să fie mai aproape de Roma, în Iliria-romană, şi Auraria, cari formau pe atunci tocmai ţările Bosnia, Herţegovina, Muntenegrul, Novibazarul şi cu partea vestică a Serbiei de astăzi, şi cari erau totodată mai bine adăpostite de năvălirele bar- bare, deja prin poziţiunea lor strategică naturală. Acuma, după ce ştim că cuvântul „Bosnia" vine dela „Bessi" sau „Bossi" „Bessioi" etc. şi după ce ştim că aceşti »Bessi“ sau „Bossi" au fost Daci romanisaţi, respective Români, ne mai rămâne acum să precisăm, cam când au venit numirea „Bosnia" preste întreaga ţară, şi de când au existat Românii îndecomun în această ţară. Aceasta o vom află, dacă vom răspunde la următoarele întrebări. 1. Când şi cât timp au existat „Bessi", sau „Bossi" în ţară. 2. Dacă vom cercetă originea şi însemnătatea insignelor, cape- telor negre de arapi pe marca ţărilor române (ale Basarabilor). 3. Dacă vom asemănă marca veche a' Bosniei cu marca ţări- lor româneşti din stânga Dunărei, adică cu marca Basarabilor. I. Când şi cât timp au existat „Bessi" sau „Bossi" în ţară ? Ce priveşte această primă chestiune, apoi despre aceasta am amintit deja mai sus in un mod destul de detailiat. Acolo am arătat, că poporul „Bessilor" au fost un trib dacic foarte răspândit, foarte energic şi foarte puternic, că el a existat aci în ţară deja înainte de Romani, de unde trecu pe timpul Romanilor peste Dunăre şi se aşeză şi în Dacia-Traiană. Acolo am amintit, că ei au fost răspândiţi aproape peste tot Balcanul, dar mai ales spre Nord-Vest în Iliricul- roman, ai căror urmaşi îi aflăm şi astăzi încă în Albania sub numi- rea de „Schipetari", popor de munte sau „Albanezi". Mai sus am arătat că prin această ţară există o mulţime de numiri topografice şi familiare etc. ce poartă numele acestui popor al „Bessilor". Şi când o ţară posedă o întreagă nomenclutură după numele unui popor, apoi aceasta e desigur dovada cea mai bună, că acest popor a trebuit să existe toarte lung timp în această ţară. Ne mai rămâne să mai adăogăm aci unele puţine, spre întărirea ipotesei noastre ce o desvoltâm aci în acest studiu şi anume despre : cuvintele amintite mai sus ca: „Bassapara", „Beşikavci“, „Besarsus“ a lui Horatiu, „Ad Bassanle", „Bassareus“ etc. cuvinte ce seamănă foarte mult cu cuvântul „Bcssi“ şi „Bassaraba", despre care spune ilustrul nostru învăţat P. B. Hasdeu, că el (Basaraba) aparţine unei caste nobilitare dacice ')• El spune că Basarabii sau Basarabeştii nu P. B. Hasdeu: Etymologicum Magnum Romaniae. Bucureşti 1894 sub lit. B. Bassaraba pag. 285—350. www.dacoromanica.ro 168 ISIDOR IEŞAN numai că se derivă dela Beşi, Besseni, Bosei, Bosseni etc., ci ei aparţin chiar acestui popor. Aceasta o susţine şi D. Onciul zicând: „In legă- tură cu această tradiţie fie observat, că cu multă probabilitate se de- rivă şi numele Basarabilor dela un neam trac al peninsulei balcanice numit „Bessi" al cărui vechiu centru în muntele Rodope erâ cetatea Bessapara 1).“ Deci Onciul derivă cuvântul Basaraba, prin metatesis, direct din cuvântul Bessapara. Această castă nobilă a Basarabilor a putut deci uşor să aparţie precum vedem poporului „Bessilor" iar numele de „Bessi" sau „Bossi" să aibă însemnătatea de „nobil", deja prin acea, fiindcă această stirpă dacică a „Bessilor" erâ însuş un popor nobil şi foarte însemnat. Noi ştim că din această stirpă nobilă au eşit mai mulţi împăraţi romani. Aşa se inaugurează dela anul 235 încoace un şir lung de împăraţi romani eşiţi din sânul acestor „Besseni", sau precum zice Hasdeu „Bassara". Intre aceşti împăraţi e de amintit de ex. împăratul Maxim Gaiu Juliu Verul (235—238), numit şi Tracul, fiindcă erâ trac de origine, apoi Filip Arabul recte Sarabul (deci iată cuvântul „Basarabul"), (244—249) apoi împătatul Decius Regilianus (249—261) consingean cu regele Decebal, ce a fost in anul 261 ridicat ca contraimpărat asupra împă- ratului Gallienus Publius Licinius (253—268), apoi Lucius Domitius Aurelianus (270 — 275), apoi împăratul Galerius etc... Această descendenţă nobilitară dacică a Sarabilor durează cât mi-e cunoscut până la secolul al VI după Christos, adică până la învasiunea Avarilor şi a Slavilor în Balcani. De aice încolo se pierde, din cauza timpurilor prea furtunoase şi prea nestabile, urma lor isto- rică, însă nu şi perspectiva istorică, precum am văzut aceasta până acuma şi precum vom vedea şi mai la vale, căci atât în Transil- vania (Haţeg, Oltenia, ţara Bârsei) cât şi în Balcani (adică în Bosnia, Herţegovina, Zeţa, Albania, Macedonia. Serbia, Bulgaria etc.) au existat probabil descendenţi din acest popor nobil al „Bessilor", res- pective al „Basarabilor", cari au format atâtea state, au dat institu- ţiuni şi organisaţiuni popoarelor străine invadate pe cari le dominau şi pe unde se aflau. „Bessi" se reînturnară apoi adeseori în decursul timpurilor din Dacia-Traiană în Balcani, deja ca Români, precum vom vedea aceasta mai la vale pretutindeni şi în părţile Vestbalcanului prin Bosnia- Herţegovina, Dalmaţia, Croaţia, Zeta, Albania etc. Aşâ va fi fost o descălecare însemnată în aceste ţări amintite mai sus, deja pe timpul lui Aurelian. Cu această ocaziune se vor fi reîntors desigur mulţi din aceşti „Bessi" romanizaţi înapoi prin părţile pe unde au fost ei deja odată, deci şi prin aceste ţări, şi unindu se cu fraţii lor, cu Bessi romanizaţi autochtoni, ce existau pe aicea — despre care am amintit mai sus, că au existat pe aci până pela secolul al XIV, şi despre cari aminteşte în secolul al V-lea şi Episcopul Niceta de Ramesiana— vor fi mărit contigentul lor. Noi ştim mai depârte că dela anul 400 d. Chr. erau „Bessi" cu toţii deja complet romanizaţi. Priscus, Veniamin din Tudella, etc., zic: că limba latină erâ pe aci limba oficială şi totodată limba de casă, iară pe la anul 587 deveniră ei deja cu totul Români, şi că ei ca atari, *) Dr. D. Onciul. Qriginele pag. 11, www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 169 adică ca Români, formară grosul armatei imperiale (bizantine) în con- tra năvălitorilor Avari, că până la venirea Slavilor (a Croaţilor şi a Şerbilor) în aceste părţi au format ei, pe lângă toate invasiunile bar- bare, grosul populaţiunei din aceste ţări, că in fine aceşti „Beseni", deveniţi deja Români, primiră, în secolul al IX şi X înainte de con- stituirea şi organizarea acestei ţâri în un stat definitiv şi stabil ca „Banat", cunoscut şi documentat de istorie, adică înainte de domnia „Banului Culin" în Bosnia (1168—1204), care erâ precum vom vedea mai la vale, încă român, aproape cu toţii ţinând doctrina bogumilă, astfel că însu-şi Banul Culin, singur şi el pateren fiind, ridicase această doctrină creştină (bogumilă) la însemnătatea religiunei ţării sale. Numirea de „Bessi" sau „Bossi" provine mai târziu adeseori, chiar special numai pentru pororul român, în istorie. Aşâ provine în cronica amintită ungară la Simion de Keza şi la alţi. scriitori de do- cumente vechi sub expresiunea „terra silva Blachorum sive Bessi- norum"1). Românii sunt cunoscuţi în ţara urgurească sub numirea de „Bessi" şi sub Geyza (972—995) înainte de întemeierea statului maghiar, apoi sub Ştefan cel Sfânt al lor (997—1038), întemeietorul regatului lor, deci dară şi în secolul al Xl-lea împreună cu alte neamuri; ca unii ce erau un popor foarte energic şi care prin căsătorii s’au amestecat în mare parte cu Maghiari, de unde s’au născut nobilimea maghiară de azi, pre care înainte pe când veniră ei din stepele Asiei nu o avuse. Tot cronica maghiară zice despre aceasta următoarele: „Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore ducis Geyzae et sancti regis Stephani quam diebus regnum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae „Bessi" sive Vlachi, Armeni etc. qui diutius in regno commorendo, quamvis illorum generatio nasciatur, per matri- monium diversorum contractus, Hungaris immixti, nobilitatem pariter et descensum sunt adepţi". I. De introitu diversorum nationum in Hungariam p. I. c. 12). Ei au fost căpătat acolo (în Ungaria) pe la anul 1234 privilegi cari le-au fost avut înainte dela Bela IV.2) Deci prin secolul XIII erau Românii numiţi încă „Bessi" şi deosebit de un popor mare şi extins cu cari erâ populaţiunea aleasă maghiară de tot mândră de a se amestecă prin căsătorie şi de a deveni însuş nobilă. D. Onciul aminteşte singur în „Originele" că strategicul şi isto- riograful grec Kekaumenos, susţine că Românii au fost numiţi la în- ceput adese-ori, când „Daci", când „Bessi" 8). Poporul român din Transilvania purtase lung timp numirea de „Ausoni" şi de „Bessi". In Transilvania există un teritoriu care se chiamă şi astăzi „ţara Bărsei", iară Românul de acolo „Bârsan". Pe timpul invasiunei a Ungurilor în Pannonia romană la anul 895 se chiamâ teritoriul acesta „ţara Bessenilor"4 5). P. B. Hasdeu zice în opul său mai sus citat B), că „Sarabii" şi „Bassarabii", (adică după ') Zimmcrmann-Werner • Urkundenbuch I. L. p. 27—35, 123) citat în opul lui N. Iorga: Geschichte des rumănischen Volkes, Gotha, 1905 p. 75. 2) (irig. Goilav. Armenii, publicat în Revista pentru istorie, archeologie şi filologie. Voi. X 1909 p. 235. * 3) Dr. D. Onciul. Originele, pag. 1, şi Teoria lui Roesler pag. 177. 4) Dr. I. Sbiera. Istoria Românilor dela originea lor. Cernăuţi 1906. p. 318. 5) P. B, Hasdeu„ Etym, Mag. Rom. Bucureşti 1894, lit. B. pag. 333. www.dacoromanica.ro ISIDOR IEŞAN 1^0 mine şi după cum am arătat mai sus „Bessii" de odinioară), poste- riorii îşi au cuibul lor în munţii Haţegului şi ai Olteniei, căci aci în jurul Drobetei şi a Sarmigetusei, fusese centrul statului lui Decebal, prin urmare se poate zice şi al castei nobilitare a „Sarabilor" res- pective a „Besilor", adică al acestui trib dacic al „Bessi-lor", care se va fi putut lăţi in decursul timpurilor şi prin alte părţi locuite de Români; că aci au existat ei şi între secolele V şi VI, în intervalul cel mai furtunos al evului de mijloc, pentru care istoria orientului şi mai ales ce priveşte poporul român nu şi-au aflat fixarea sa exactă. Haţegul şi Oltenia sunt tocmai regiunile cari sub raportul idrografic reprezintă rîul Jiu, isvorând din Haţeg şi străbătând apoi pe lângă Vulcan, pentru a şerpui în lung prin întreaga Oltenia 1). Deci oare cuvintele: Bessi, Bossi, Bosnia, Besara, Basaraba, Bărsa, Basapara, Basarsus, Bossanius, Ad-Bassctnte, Besenius, Bes- siana, Bessicuca, Bissuca, Bessarica, Bessarius, Bessicava etc. să n’aibă toate aceste cuvinte una şi aceiaşi origine comună? Eu susţin că da! Şi aceasta cred că o am argumentat îndestul în cele premergătoare ! In anul 895 se stabiliră Ungurii sub conducerea lui Arpad, la Nordul Daciei în Pustă. Această năvălire determinează o mare miş- care a Daco-Romanilor adică a „Bessi-lor" deja Români. Hasdeu în opul său sus amintit2), zice: „Năvălind în Panonia despre Nord şi Orient, Ungurii au trebuit fereşte să împingă pe Românii de acolo în cele două direcţiuni opuse punctelor de intrare, adică spre Occident şi spre Sud. Spre Occident au fost împinşi Românii pre cari îi găsim apoi în Moravia cu totul depărtaţi de restul Românimei şi slavisaţi fără nici o greutate (ba chiar şi până în Bohemia Aut.), spre sud, adică preste Dunăre au fost împinse alte cete de Ro- mâni, din cari unii cei din Bosnia mai ales şi-au păstrat, mult timp naţionalitatea şi s’au serbisat abeâ după secolul al XVII3), alţii — Istriano români — au nimerit tocmai pe la Triest, unde au putut să reziste cât timp au durat influenţa italiană, astăzi însă din cauza şovinismului popilor croaţi şi a influenţei preponderante a Croaţi- lor, sunt pe cale de a fi cu totul slavisaţi; in fine, o seamă, numărul cel mai mare trecând prin cel bulgăresc, ca păstori de vite cornute ce au fost Românii la început aproape pretutindine pe amândouă malurle Dunării în Dacia şi în Balcani, s’au strecurat in Macedonia în Epir şi în Tesalia, unde nu s’au desnaţionalizat din cauză că acolo se începuse deja lupta între Greci şi între Slavi, astfel că nici Grecii nu mai erau tari, nici Slavii nu erau organizaţi încă atât de tare. Pro- fitând de acest antagonism, Românii ştiură cu dibăcie a se însoţi când cu Grecii în contra Slavilor, când cu Slavii în contra Grecilor, cău- tând mai pre sus de toate a se consolida, iară după ce se consoli- dase isbutiră a fundâ apoi imperiul româno-bulgar al Asanilor". Despre năvălirea Ungurilor preste Români mărturiseşte şi isto- riograful rusesc Nestor, un scriitor din secolul Xl-lea zicând că : „între anii 886 — 898 (Ed. Miklosich, p. 12) au trecut Ungurii pe lângă Kiev, pe dealul ce se numeşte „cel unguresc", şi ajungând la Nipru au *) Ibidem, pag. 59, 2) Ibidem pag. 60, ;!) Miklosich; Wanderungen de Rumunen 3 6. . www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 171 aşezat acolo corturile lor, căci şi ei umblau cu corturi ca şi Cumanii, şi venind din părţile răsăritului, s’au repezit preste munţii mari şi au început a face răsboiu cu Românii şi cu Slavonii, cari locuiau pe acolo, Mai întâiu locuiră pe acolo Slavonii, dară Românii îşi supuse sie-şi pământul lor, iară de aici au alungat Ungurii pre Români şi au rămas Ungurii cu Slavonii la un loc, pre cari încă i-au fost supus şi de atunci se chiamă ţara aceasta: Ţara Ungurească, şi au început apoi Ungurii a face răsboiu Grecilor, prădând Tracia şi Macedonia până la Tesalonichi" etc,1). Această emigrare a Românilor „Bessi-eni" din Dacia-Traiană au rupt cu sine şi fragmente mai mari ungare spre Balcani. Aşâ găsim noi fragmente de Unguri în anul 1020 în Rumelia (Tracia) lângă râul Vardar. Vasilie II Bulgaroctonul ne spune că în' întreaga Bulgarie se află la anul 1020 împrăştiaţi foarte mulţi Români, iar lângă râul Vardar, locuesc şi o „samă de Unguri" : xtov Avă rcaaav BouXyaptav, BAaxcov xa2 xfijv nepi xîv BapSaptov Totipxcov 2). Un alt fragment de Unguri sunt cei de lângă Ohrida amintiţi de Anna Comnena ; „Ol nepl zijv ’AxptSa oîxoOvxss ToOpxot". Despre aceşti Unguri de lângă Ohrida vorbeşte şi anonimul regelui Bela când ne spune, că în invasiunea lor peste Dunăre pierzând pre că- pitanul lor, ei din prostie nu s’au mai întors în Ungaria: „stultus populus, quia mortuo domino suo viam non dilexit redire ad patriam suam". Dânşii au rămas deci dincolo de Balcani din prostie.... fie şi aşâ, Românii însă alungaţi de neamul acesta „stultus populus", au trebuit o parte să treacă preste Dunăre. Şi aci e o desfidere teribilă ale năsdrăvenielor lui Hunfalvy, a renumitului şi faimosului istorio- graf al acestui „stultus populus", care împroaşcă în lumea ignorantă din clocitura sa mintală miasme istorice 3), că Românii ar fi venit în Carpaţi abeâ în secolul al 12-lea 4) din Balcani şi anume după năvălirea Ungurilor în Pannonia. Cea mai mare parte din Românii „Besseni" din Transilvania rămân însă locului, ocrotiţi fiind de către fortăreţele naturale ale mun- ţilor transilvăneni, căci pre toţi Românii din aceste părţi Arpad ne- potul Hunilor şi strămoşul Ungurilor de azi, adică al Hunilor de ediţia a doua, nu i-au putut goni, ci din contra, Ungurii au fost adeseori bătuţi şi respinşi din ţara Românilor şi abeâ prin tractate de prie- tenie prin perfidie şi înşălăciune s’au fost apropiat ei de Români. Numai Românii de pe şesul Pannoniei, cari erau rău adăpostiţi, poate şi rău organizaţi, erau siliţi să iea lumea în cap, împinşi fiind de nă- vălirea acestui „stultus populus", să treacă apa Savei şi Dunărea, *) Golubinski: Istoria Ţerkvci, Moskva, 1871 p. 263, vezi citatul la P. B. Haşdeu în Strat şi subst. 60. * a) Strat şi subst. pag. 60. s) Asemenea fratelui său în meserie, Const. Jirecek, remarcabil prin opul său foarte tendenţios: Die Geschichte der Bulgaren, Prag, 1887, unde sunt Bul- garii ridicaţi până în al 10-lea cer pe conta Românilor, de unii numit chiar şi savant, asemenea ignorantului, dar de unii Români scurţi de vedere chiar adoratul filolog pentru limba română şi apreciatul istoriograf tendenţios al Românilor din Balcani, faimosul G. Weigand din Lipsea. 4) P. B. Hasdău, opul sus citat. www.dacoromanica.ro 172 TSIDOR IEŞAN şi să alcătuească naţionalitate sârbă-croată din Bosnia, Herţegovina, Dalmaţia şi Serbia x). Emigrări de Români „Besseni" din Transilvania şi Pannonia în aceste ţări (Bosnia şi Herţegovina), se vor fi fost repeţit mai adese ori în decursul timpurilor dela veacul al glea încoace, precum au fost acele spre vest (Moravia, până în Bohemia, Croaţia, Craina, Istria) şi să ajungă şi în aceste ţâri Bosnia şi Herţegovina, spre Sud şi Est (precum au fost descălecarea lui Dragoş-Vodă şi a lui Radu-Negru cari au întemeiat state române independente) apoi spre Nord şi Est spre Galiţia (Pocuţia) Podolia, Ucraina, precum au fost cnezanatele române Bolochov şi Brodnicul, mai în fiecare secol următor, provo- cate fiind de către multele răsboaie şi nelinişte politice, dar mai ales de către cele religioase până in secolul al XVII, după cum am arătat aceasta în un alţ studiu intitulat: „Românii din Bosnia şi Herţego- vinâ în trecut şi prezent" amintit mai sus. Ca dovadă despre aceste emigrări întâmplate pe la diferite timpuri avem cetele de Români reslăţiţi prin diferite ţări, deja slavisaţi amintiţi în istorie şi pre cari i-am amintit şi noi mai sus, precum: Wallachisch-Messeritsch în Mo- ravia. In Croaţia formau Românii odată prin mulţimea lor un teritoriu separat, şi curat român care se chiamâ precum am amintit mai sus, „Vlachia magna“ (Velika Vlaska). Aşâ se află în Craina şi astăzi un district, în care poporul de acolo e numit „Bjeli kraince", la cari portul, datinele, obiceiurile româneşti surit încă şi până astăzi în vigoare, deşi limba e astăzi dejâ cu totul slavă şi numai puţine cuvinte româneşti se mai află încă în ea. In Istria, puţinii Români ce mai esistă pe acolo şi cari în scurt timp vor fi şi ei cu totul slavisaţi, de oarece nimeni nu se interesează de ei, se chiamă „Cici", sau „Ciri-Bire" dela „cine-bine". In Serbia există şi astăzi încă preste 800.000 de. Români, despre cari nimeni nu se interesează şi sunt cu totul predaţi din partea noastră slavi- zării şi nimicirii. Despre aceştia tace, tace mereu statistica ofiicioasă sârbească (din Serbia), ba ii declară chiar de neexistenţi. Despre exi- stenţa lor în un număr încă atât de puternic prin toată Serbia, res- pândiţinu numai în partea de Est în provincia Negotinului, ci prin toată Serbia până’n Vest la apa Drina până în Sud la frontiera Macedoniei, nimeni din noi nu se interesează, nici Românii din România-Liberă, nici profesorii cei mari de pe la Universităţile Române (Iaşi şi Bucu- reşti) etc. Aceştia nu ştiu nimic despre aceşti Români, deşi esistă in Bucureşti o Revistă care se chiamă „Neamul Românesc", iară în Iaşi o Revistă cu titula pompoasă de „ Viaţa Româneasca“ etc. etc. Constatând deci esistenţa „Bessenilor" în Balcani şi in special aci în Bosnia, uşor putem atunci presupune, că prin tot Balcanul şi mai ales aci prin Bosnia vor fi esistând mai ales pe acele timpuri şi descendenţi din această castă vechie nobilă a „Basarabilor", cari au fost precum ştim „Bessi", cu atât mai mult, deoarece precum am arătat mai sus, atât cuvântul „Bessi" cât şi „Bassaraba" nu sunt cu- vinte necunoscute prin această ţară. Aşâ se poate aproape cu siguranţă susţinea, că d. e. Banul-Culin, domnitorul Bosniei (1180 — 1204), unul din cei mai vrednici Bani ai Bosniei dintre toţi Banii şi regii ţării, domnitorul care a ridicat ţara *) Constantin Petrescu: Românii din Macedonia, Bucureşti 1901, pag. 17. www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 173 la un stat independent, stimat şi puternic, care a ridicat cultul bogumil din ţară la o religiune de stat, cărei secte au aparţinut atât el cu . toată familia sa, cât şi familia Cotromanilor şi al Altcimanilor ce apar- ţineau încă primei aristocraţimi din ţară, au fost nu numai Români după cum rezultă aceasta şi din numirele lor curat româneşti, ci şi descendenţi din vechiul popor al „Bessi-lor" din care răsărise vechia castă nobilitară dacică a Basarabilor" ]). Eu susţin, că numele „Kulin" vine dela cuvântul românesc „co- line", „colină" ce însemnează o ridicătură, movilă, munte, culme (ca şi cuvântul „măgură) şi e egal cu lat. = collis. român. = culme, grec = xoXovog, litvan = kalmus, franc. = colline, Collogne germ. = K6ln, Kulm slav. = Cholm, Chlum, Hum, ung.= holom etc..,. şi nu precum cred unii dela cuvântul latin „culus" = dosul, sau „cullus-i" = un sac sau un borcan pentru păstrarea vinului, (colum-i“ = coş), căci atunci ar lipsi sensul adevărat al derivaţiunei. Tot aşa se numeâ Bosnia de Sud *) Pe aici în vestul şi sud-vestul Balcanului au existat mulţi principi şi voevozi români prin tot evul de mijloc până la cucerirea totală a Balcanului prin'Turci. Iată numai unele exemple: In Zeta (astăzi Muntenegrul) cu râul „Ceta“ şi oraşul „Cetinge". Cuvântul „Zeta“ şi „ceta" n’are nici o însemnanţâ In limba sârbâ-croată), au domnit, precum am amintit mai sus, prin mai multe secole, cam dela 1200 până la 1486, dinastia română a „Balşilor", şi după dânsa prin scurt timp numai dinastia română a voevodalui „Râducan", care unise Tribunia megiaşă cu Gacka, Bilek (vezi Hilarion Ruvarac: „Drye kralice bo- sanske" (publicat în Wis'senschaftliche Mitteilungen, Wien Bând. III 1895, p. 373—380). In Albania de nord cu oraşele Durazzo şi Scodra au domnit prin- cipii fopia şi Dukadsin. In Tribunia susamintitul Petru Rădukan urmaş pe tronul Zetei. Riculai Altaman eră duce de Rascia. Această ţară, care e declarată astăzi cu mare putere de către istoriografii sârbi, de prima ţară sârbă, şi de primul stat al Sârbilor, eră chiar până’n secolul al XV încă cu totul român. Andrei Musai (C. Jirecek şi alţi istorigrafi Slavi îl numeşte şi Musachia) eră Domn în Berat (Albania de nord); Ropa domn în Ohrida, loan Dragoş, principe de Topal tln Albania de jos) cu fratele său Constantin (1379). Acesta murise împreună cu prietenul său „ducele Marcn", mult cântatul erou naţional al Sârbilor „Kral- evic-Marco“ (acesta eră de fapt încă un roman din ducatul Zeta, ce avea pe atunci încă o populaţiune cu totul română; el poartă în cântecele vechi naţionale sârbeşti, numele „Marcu-1“, cu articolul românesc „1“), în lupta cea mare dela Rovine. (1396), ce eră purtată în contra lui Mircea voevodul Munteniei, unde toată armata turcească sub Baiazid I fu cu totul nimicită şi unde Marcu luptase pe partea Turcilor. Apoi Bogdan 1373 duce din Macedonia de sud, Radu Chlapon duce de Berhoe, Tonta despot în Ianina (Epir). Acesta se intitulase: „Din graţia lui D-zeu, mare despot al României, principe alVlachiei, duce de Vegenetia, domn al castelului regal din Ianina" adică: Thomas dei gratia magnus Romaniae despotus, princeps Blachiae, dux Vegenetiae, de reguiis Castris Ioanisinae do- minus. (Hopf: Croniques greco-romanes 168). Apoi Constantin Castriota, care se supuse de bună voie Turcilor, după ce se luptase, ca şi Ştefan cel Mare, prin vro 30 de ani cu mare succes şi cu multe victorii în contra lor, eră duce de Emetria şi al Casforiei, avea reşedinţa sa în Conia, unde se află şi un Episcopat român. El eră supranumit şi Mesaret adică: Constantinus Meserechus Emetriae et Castoriae princeps (du Cange 349); apoi Românul Bajua domneşte pe la anul 1400—1450 preste Melosia (Macedonia-centralâ), pre care domnitor istorio- graful grec Michael Nepote îl numeşte: „Serboalbanitobulgaroblach“ etc. etc. Chiar şi loan Htmiade şi fiul său Matei Corvinul (1464) care a făcut atâta glorie cu sângele românesc, cu spiritul românesc Statului unguresc, care ca Român a ri- dicat mărirea nu a Românilor ci a Statului şi a poporului unguresc, nu se poate cu totul eliberă de presupunerea îndreptăţită, ca şi el va fi aparţinut renumitei caste vechi nobilitare dacice a Basarabilor, descendenta din vechiul popor al „Bessie-nilor" sau „Bossie-nilor". Despre toţi aceştia vom vorbi mai pe larg cu o altă ocaziune. www.dacoromanica.ro 174 ÎSIDOR IEŞAtf odată „Za-holm“, „Zahumljani", „zaholmska-zemlja", adică ţara cea după „coline", după munţi, după culmi, iară ţara munţilor şi a coli- nelor, in limba slavă = „Holm" sau ,jHum“ eră „Herţegovina" ; deci dară „Zaholm" sau „zaholmska-zemlja" însemnează „ţara după Her- ţegovina" !). Unii istoriografi slavi ar voi să deducă cu forţa acest nume „Kulin" dela cuvântul arab „kula" s). Dar această deducţiune e un „non sens" şi formează totodată un anachronism cumplit, căci cuvântul „kula" ca un cuvânt arabic a putut fi acceptat în limba ţării, abeâ lung timp în urmă după venirea Osmanilor în ţară, adică abeâ prin f) Herţegovina se chiemase la început „Cholm". „Chlum", şi „Hum“ (şi astăzi există prin Herţegovina şi Bosnia o mulţime de locuri, oro — şi topo- grafice cu numirea când „Cholm“, când „Hum“, când „coline". Cuvântul din urmă provine mai ales în Herţegovina, desigur dela forma terenului „colinar“ adică movilos, „muntos" al ţării.Sub „dux Chulmorum“, se înţelegeâ în secolul al n-lea şi 12-lea ducele preste teritoriul dela Ragusa până la revărsarea Narentei în Mare, şi de aici dealungul acestui fluviu până la Narenta de sus, adică cam până la oraşul Konjica (vechiul oraş roman „Conia") şi isvoarele Narentei. Populaţiunea acestei ţări fu numită mai pe urmă „Zahumljani" adică: locuitorii de preste munte, de preste ţara colinelor şi abeâ mai târziu cam prin secolul al 13-lea ne întâmpină numirea „Zahumlje". înainte se chiemâ deci această ţară precum am zis mai sus „Hum". „Chlum", „Chulm" „hulmska-zamlje" etc. Deci toate cuvintele mai sus arătate sunt numai o derivaţiune dela românescul „coline" amintit mai sus, ce însemnează „ţara munţilor", „ţara culmilor". Şi în adevăr această ţară e plină „de coline" adică de “munţi" înalţi şi prăpăstioşi. Numirea „Herţegovina" o căpătase aceasta ţară cu totul mal târziu şi anume dela cu- vântul german „Herzog", ce-1 căpătase principele ei, Ştefan Vukcii în anul 1448 dela înpăratul german Fredrich III şi anume dela titulatura: „Herzog de sântul Savau (dux de Sancti Savae). Cuvântul „Culin" s’ar mai putea derivă şi dela cuvântul românesc „călină", numai că în cazul de faţă cuvântul acesta nu are după părerea mea nici o în- semnătate cu numele Banului Culin. „Călina" se chiamă în limDa română un arbore cu fructe roşii-galbene de un gust foarte amar ce se întrebuinţează şi în medicină, creşte pretutindene. Nici cuvântul „coline", nici „călina" nu esistă în limba sârbo-croată, respective, n’are nici o însemnătate, si totuş lucru curios, e, că amândouă cuvintele „coline" şi „călina", provin astăzi foarte des în topografia ţării. Aşâ esistă un sat în districtul Foca în sud de Saraievo cu numele „Kali- novik“, apoi „Kalin-Hadziali (Saraievo), Kalinov-Dolni (district. Rogatica), Ka- linbunar (dist. Travnik), Kaljina (dist. Saraicov) etc.... Vezi Hauptresultate der Volkszăhlung in Bosnien und Herzegovina vom Jahre 1895. Arborul „Călin" se chiamă în limba sârbo-croată „zova“. De aici pare a se derivă prin traducerea din româneşte în limba sărba-croată a cuvântului „călin" în „zova" numele satului încă şi astazi aproape întreg românesc, de lângă oraşul Dolnga-Tuzla, care se chiamă „Zovika, şi care sat împreună cu mai multe alte de prin prejur au fost odată cu totul românesc. Astăzi se mai află pe acolo nu- mai vro 40 de case româneşti, dar populaţiunea din împrejurime poartă şi astăzi încă prin portul, datinele, obiceiurile chiar şi prin limba lor vorbită, o înfăţişare marcant românească. Despre acest sat şi împrejurime am amintit în studiul meu mai sus amintit „Românii din Bosnia şi Herzegovina în trecut şi prezent" Arad. Tribuna 1906. 2) In limba turcă însemnează cuvântul „kula", „Edikule", un turn, o for- tăreaţă. Şi în limba română există cuvântul „cula“ acceptat dela Turci şi în- seamnă: o casă vechie boerească, zidită cu ziduri groase aşezată pe un soclu foarte înalt, cu metereze, cu un subsol, şi întărită în contra atacurilor duşmane. Deci iată cum apare forma turcească a unei fortăreţe mai mici de cari e plină această ţară. Dar aceste fortăreţe de pe aici, „kula", sunt ridicate adese-ori pe ruinele cetăţilor romane şi bosniace. In Bucovina avem mai multe comune rurale cu acest nume precum: Cula-târla, Culeuţi, Culeni, (vezi: „Note de călătorie făcute prin Bucovina, critica de VI. Mironescu în Archiva, 1909 No. 11, pag. 459). www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 175 secolul XV şi XVI-lea, pe când Banul-Culin au trăit deja pe la finea secolului al Xll-lea, pe un timp când nu se ştia în Bosnia încă nimic despre Turci. Dar chiar şi deducţiunea ce s’ar face dela acest cuvânt „kula" e cu totul falsă, căci după regulele limbei sârbo-croate dela cuvântul „kula" se poate formâ numai „Kulanin" şi nici cum „Kulin", ca d. e. dela cuvântul „Lîka“ (un district jn Croaţia litorală în nord de Dalmaţia) devine „Licnnin" şi nu „Licin". Noi avem în Herţegovina un loc, care se chiamă şi astăzi încă „Culin". Fiala şi Dr. C. C. Patsch amândoi custozi la muzeul ţării in Sarajevo (primul a murit) amintesc în lucrarea lor comună inti- tulată: „Untersuchungen rPmischer Fundorte in der Herzegovina", publicat in „Wissenschaftliche Mittheilungen aus Bosnien und Herze- govina" tom. III. 1895, pag. 528 etc.... că aproape de satul Posuşie, districtul Nevesinje, se află o ridicătură, şi pe ea se vede nişte ruine ale unei cetăţi (castel) romane ’). Acea ridicătură o numeşte poporul de acolo „kulina", şi amândoi custozi o constată aceasta, zicând: das dortige Volk benennt diese Ruine im Volksmunde mit dem Worte „kulina"! E evident că acest cuvânt e slavisat din cuvântul românesc „coline". Astfel credem noi a fi arătat suficient că Banul-Culin au fost încă Român. Deci dară dacă insuş întemeitorul statului bosniac — căci înainte de Banul-Culin Bosnia erâ abea un conceput geografic— au fost un Român, apoi uşor putem presupune ba chiar cu toată siguranţa, după toate câte le-am arătat până acuma, şi susţinea, că şi poporul din Bosnia şi Herţegovina va fi fost, cel puţin în partea cea mai mare român, că prin urmare, toate instituţiunile, datinile şi obi- ceiurile ţării cât şi viaţa întreagă socială, va fi fost pe acel timp in secolul al XIII şi multe secole încă în urmă desigur în partea cea mai mare, numai română, precum sunt ele în mare parte şi astăzi. Cauzele slavisării şi decadenţii (nimicirei) a elementului românesc din aceste ţările vom desvoltâ cu o altă ocaziune în un al studiu mai lung şi mai detailiat. Numirea „Bosnia11 devenise abea cam pe la începutul secolului al XlII-lea întrebuinţată, astfel că sub Banul-Culin, primul Ban pe care istoria critică îl constată de existent în Bosnia (1180 — 1204), această numire „Bosnia" apare deja ca definitivă. Deci se poate zice ’) Aceşti doi custozi zic în lucrarea lor mai sus amintită, că aceste ruine ar fi rămăşiţele unei cetăţi vechi romane. Dar d-lor nu ne spun nici numele (roman) al acelei cetăţi romane, nici din care secol aproximativ datează acea cetate romană, desl viaţa Şi activitatea Romanilor prin aceste părţi ni-e astăzi destul de bine cunoscută. D-lor exprimă deci numai o presumţie, acolo unde ar trebui se aibă o ştiinţă exactă. Aceasta e după mine numai o orbicare, şi acest sistem e aci în ţară îndecomun cam adeseori, şi cu predilecţiune întrebuinţat, pretutindeni acolo, pe unde rămăşiţele istorice nu se pot precis cunoaşte, şi deosebi, ce sunt, declarându-le acele ruine în fuga cuvântului de „romane", deoarece se ştie, că, Romanii au lăsat pe aceste locuri mai ales în Bosnia, Herţeg., Dalmaţia şi Ser- bia foarte multe urme de existenţa lor de odinioară pe aice. Dar eu totuş cred, că o cercetare mai minuţioasă asupra acestor ruine, ar află că aceste ruine sunt de o origine mai nouă şi că această cetate au fost zidită poate tocmai de Banul-Culin sau poate de vre-un succesor al sau, poate că în fine există ver o legătură între Banul-Culin şi aceste ruine, căci în zadar şi fără ver o însemnă- tate poporul din acele locuri nu va fi numit aceste ruine „Kulina“ şi nu va fi păstrat fără niciun sens această numire până în ziua de astăzi. www.dacoromanica.ro \16 ÎSlDOR IEŞAN că cuvântul „Bosnia" primeşte o stabilitate teritorială, pe acel timp, când „Bessi" români se arătară foarte agili atât în Balcani, unde for- mară state, precum ducatul Zeta, al Tribunei, al Hum-ului al Deo- cleeî, al Bosniei, al imperiului romano-bulgar sub dinastia Âsaneştilor etc., cât şi în Carpaţi precum e descălecarea Românilor din munţii Transilvaniei sub Radu-Negru şi Dragoş-Vodă. . ^ Originea comună ce au aceste numiri „Bosnia" cu „Bessi" sau „Bossi" între-olaltă, respective originea comună ce au a'&ut, odată populaţiunea din această ţară (Bosnia) cu cea română dîn Dacia-Ţraiană adică cu Transilvania şi principatele româneşti din stânga Dunării, se vede şi din asemănarea cea mare a mărcei vechii a Bosniei cu cele ale „Bessenilor" sau ale „Basarabilor" din Dacia-Traiană. II. Originea şi însemnătatea insignielor «capetele negre de Arapi» pe marca Ţărilor Româneşti. înainte de ce vom face asemănarea amintită mai sus a mărcei celei mai vechi, ce a avut această ţară cu marca Ţărilor Româneşti din Carpaţi, e de lipsă să răspundem mai întâiu la întrebarea: de unde vine şi ce însemnează insigniele simbolice „capetele negre de Arapi" pe marca Ţărilor Româneşti, Muntenia şi Moldova. Vom cercetă deci mai întâiu originea şi însemnătatea acestor insignii, şi prin răspunsul lor vom da o nouă şi strălucită dovadă pentru aserţiunea noastră de atâtea ori repeţită şi susţinută prin atâtea dovezi, despre faptul important, pentru mulţi, mulţi dintre noi încă cu totul necunoscut ba chiar şi nedumerit, că pe aci au existat, Români dejâ din timpurile cele mai vechi, în mase compacte, origi- nari şi autochtoni, şi că această masă compactă de popor român s’au susţinut cu mare tenacitate prin tot evul de mijloc până prin se- colele XVII — XVIII prin adaogerile necontenite, căpătate atât din Carpaţi cât şi din Moesia (Serbia, Bulgaria) cât şi din Macedonia Albania şi din Pind, când ei au picat în fine cu desevârşire pradă Slavismului, mai ales Sârbilor şi Bulgarilor prin „religiunea slavă", prin „limba slavă", prin „scrisul slav11. In lucrarea nu de mult aparută în limba germană şi foarte interesantă a talentatului nostru istoriograf şi profund cercetător al „originei neamului românesc", Dr Ilie Gherghel, profesor la liceul Carol din Craiova, intitulată „Zur Frage der Urheimat der Rumănen" ]) aflăm multe indicări foarte preţioase, privitoare la această chestie. Noi vom uzâ de ele în expunerile noastre mai la vale. Primele indicaţiuni în această privinţă le aflăm în o cronică, pre care, se zice, că ar fi scris o Presbiterul Diocleas, ce a trăit în seco- lul al XII2). C. Jirecek care a publicat înainte de 30 de ani o diser- taţiune foarte importantă pentru istoria Românilor din evul de mij- loc, după archivele Ragusei, republica de odinioară, compară aceste *) *) Dr. Ilie Gherghel: Zur Frage der Urheimat der Rumănen, Wien, Gerold und Comp. I Stefanspiatz 1910, pag. 31 ff. — 42. a) C. Jirecek : Die Wlachen und Maurowlachen in den Denkmâlern von Ragusa. Sitz. Ber. der k. bohm. Gescllsch. der Wissenschaft. Prag. 1879. www.dacoromanica.ro DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI BOSNIA 17? expuneri foarte însemnate ale lui Diocleas despre Moroulachi,*) cu rezultatele ce le-a căpătat din acele documente şi spune că ;,acest testemoniu e de o mare valoare". Această cronică „Presbyteri Dio- cleatis Regnum Slavorum" a fost compusă după expunerile lui Racki în Antivari cam prin anii 1143—1153 2 3 * 5). Informaţiunea sa ne arată pe o parte, că la el erau cuvintele Vlachus şi Latinus încă identice, aveau respective tot aceaş însemnătate, pe altă parte, că sub Vlachii din Serbia erau prin secolul al XII de înţeles absolut încă numai Românii, care îndeobşte în cercurile învăţaţilor erau priviţi ca urmaşi ai Romanilor 8). Pentru noi are această expunere a lui Deocleas însă şi acea însemnătate până acum încă cu totul nebăgată in seamă, care ne indică patria, locul de origine al acestui cuvânt cât şi al Românilor. Să cercetăm mai întâiu etimologia acestui cuvânt. Din cele trei derivaţiuni obicinuite ca „MaupoflXâxoi", Morevlachii11 (Vlachii dela Mare) şi „Morljaci“ (locuitori de lângă Mare), putem exclude cuvântul cel din urmă, de oarece din slavicul „more" lat. „mare-is" se poate formâ cuvântul slav numai „morjaci" şi nu „morljaci", deci contra- banda literei „1“ în „morljaci" ne-ar rămâneâ neesplicabil.ă *) Faţă de formula cuvântului „Morovlachi“, care se află foarte rar întrebuinţat, se poate pune formula „Moroulachi11, care e de o origine şi mai veche, şi care ne explică în un mod filologic şi istoric explicarea făcută de Presbiterul Deocleas „hoc est Nigri Latini1'. Acest, epiteton-ornans" aparţine deci propriu Românilor din Nord, adecă „Românilor din Dacia-Traiană, şi anume din timpurile cele mai vechi. Acest epitet a trecut chiar cu mare tenacitate şi asupra altor ţări şi popoare, cari se aflau în Dacia-Traiană sau în apropierea ei şi în jurul poporului român, aşâ că în fine şi „Pontus euxinus" se întunecase, căpătase epitetul „negru" şi devenise „Marea Neagră". Noi vom comunică aci, cu această ocaziune pe scurt unele păreri şi anume pe cele mai însemnate, în ce priveşte originea şi însemnă- tatea acestei terminologii, ale genialului nostru istoriograf, filosof şi filolog P. B. Hasdeu 6). (Va urmă). ISIDOR IEŞAN â *) Presbyter Diocleas op. cit pag. 478. „înde debellando coeperunt totam Macedoniam; post haec totam Prouinciam Latinorum, qui illo tempore Romani vocabuntur, modo vero Moroulachi, hoc est Nigri Latini vocantur". *) Ralki: Ocjena starijih isvora za hrvatsku i srbsku povjest, Zagreb 1865 pag. 47. ^ 3) Constantin Jirecek: opul citat pag. 123. *) C. Jirecek: op. cit. pag. 122. 5) P. B. Hasdeu : Istoria critică a Românilor, Bucureşti 1875, 1. Revista Istorică. * ^ www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA. (Urmare) la mărturie sau la chema- rea measelor; iară de va mearge cănd va, el să nu meargă pentru mărturie, nice pentru mâncările,nice pentru beuturile, nice pen- tru beţiile, ce pentru în- văţătura sufletească. Că se cade episcopului, pretoţi oamenii marii şi micii să-i inveaţe, cu blândeţe şi cu plecare iară nu cu răutate. Nu să cade preotului să blagoslovească pre epis- copul, nice diaconul pre popa, nice ceteţul pre dia- conul ; iară preotul de va eşi aciiaş la gălceavâ ori pentru direptatea ori ne- direptatea, şi la ucidere, să se scoaţâ. Preotul de să va însura cu a doao muiare, să se delunge de preoţie, iară TICTRd X*AHTH A Hd 3R fipiHCTRd A Ad npH- npH ftpYUpiov ahzoo, &ico6aX630u), liceiîv] fâp t6 ’j/euSoţ oovTop.u); oop.p.iYVOTai, xal rjj icXcove£ioc sup-ne^opTai’ xal /eipiov loxlv b icpaYp.aTcuop.evo; -rj 6 icopveuiov. xal el p.lv jccay; tooto, eBvjaeTai. X'. 'Iepeuţ (jieuSop.apTUpujv, -rj xaxaSiSuiv, -rj xaxaXaXujv, -rj icaoo6co0u), -rj xa0aipeio0u). 29. Preotul neguţătorind spre a Înmulţi argintul său, să se depărteze. Căci se amestecă strâns cu minciuna şi se uneşte cu lăcomia; şi mai rău este neguţă- torul de cât adulterul; şi dacă se Întâmplă aceasta să se scoaţă. 30. Preotul mărturisind fals, sau dând bani cu dobândă sau clevetind, ori să se lase ori să se caterisească. www.dacoromanica.ro 180 ION PERETZ mearge în sâbor cu oa- meni proşti, sau cu boiari, alegând fărâ de o nevoe oare-carea de-i va fi lui, unii ca aceia, ori să se scoaţâ, ori să se lase de unele ca acealia. Preotul Intru preoţia lui de va orbi sau va şchiopa, sau va veni o boală dră- cească spre dinsul, să se lase de dumnezeiasca le- turghie, iarâ alte molitve să le umple. Aşijderea şi cine va a- vea vre o vină, sau orb de va abiia vedea, sau şchiop, sau vre o mănâ uscată, sau stricat, sau surd, sau fiiu de a treia nuntă, sau născut In amestecăciune de sănge, de unii ca ace- stea toţi să nu cuteaze a se chemarea preoţi. Oare ce episcop pentru plata de va pune un popă ca acela, să se scoaţâ amân- doi, şi acel episcop şi a- cel popă. Popa acela ce va lucra şi va face, ca să se ferească de cuvinte mueresci, ca să’ş socoteas- că vistiiariul sufletului ne- furatâ, şi -să nu se laude de curăţie, ca să nu piar- zâ ce are. 31 32 KHTCA (0 RiKTRHklA Al'lTprlA,  npWHAX MOAHTRkl fi,i CZRpilUdT. A TIkohîi atf h Sipi kto HAilrt nOpOKk, HAH cî'k IARĂ RHAA, (Uft XP® ') Hdft C0^X®P^Kh> H*ft „ X „ „ npoidaiiHk, hah rdOţ-, hahtpii- RplHHd A\^.!KdCHk,HAH Kp^RO M-fc- , A X liu'uld pOHÎIHÎI, CC tXkwrmh rz- x' c fc AP Hi CAftlTk Kki îpÎHCTRS C „ C HdpiipH. îlipf KOTWpklH înKOIlk A MZ.Skl pdAH n«CTlRHTk Td- KWROro nonj, ap h3rp4îk7ca „ . .* . =/”*- . , h w bw h h t% fnKo h nonk Tx". îCpCH A'klICTRSAH AP CZXpX- A x HHTCA CC Ri'cfe XtlHfKki; âKO CZRdlOAITk (KpORHipi AIUIRHOI hikpXa®pi®, h ap hixrăahtca T t' o AR'TR’fe, AP Hi lîKf fidtd no- rSRHTk. îlpiH, Îqil npf>AI«K«- A'kiTk jkihî îri, dVz" HiR-k, to AP CAOy-JKHTk rîpiH. flipiAH KTO CKd'jIU î,Hoţ' 0 Htll, AP OCTd- RrlCA CAO^-JKHTH, H AP HiPITk Al|ll HCTIIHJ I O HIH ; AP P>|1( RH- AHTk CKOHAId 0HO* (PnO^CTHRk nd- Khl cxApotfrox HcnfAH? hm- HO*, Ad ScTiÎRHC/îl (U dcfl'n/h, H Ad npHMAip<(lTCA HI3dnp’fcl|lIllH«. fll|ll dH 0H& JKEHS cEOfc fidUTh, A TOÎKE 3dnpkl|lf'nll Hdtd', d Hd CZdlpTk îro Ad jynp^RHTCA, Mî i3k0 H npli»irH îîplH, CljlEHHO d-fcnne. /v . , / ă fll|ll dft npHKdWIHTC/h np’k/KI toto iţ'dip’fiTH atiirk îro, h Î||1E fin* H HEKOCHETC.ÎI, TO Ad iîpÎHCTRS? EE3 3dllp'kl|ltnld, îl|ll dH H ÎKHRd K^ATIh, H HI AlOÎKETk Cd ÂTH& CX dl^JKI1 dl _ 6 Hi IdR'k, Ad H( CAOy-iKH HH Ad (Pno^i|id7^; tdKOHii cî' I’h Hd. îf Xc rdÎTk: tdKOÎKI dl|ll KTO (FnO^CTH 3ÎIH,X CROi, KpOdlî cdOEd np-kdtoEOA'^HHd, Hnocdrn~ Sd HH* np kdlOEhl TROpHTk, C[EO iî> Rzc-fiKuT MdH'k r,TeTCdv; aH- KOHOy)KlSl|ll llpHAO^IHTCA. KTO- !K diooy dd HE CZRÂljllUdd, H,i. BKO pEKOXw' $ îpEHCTR-k, CHHE H O AldKIUHCTK'k rdi": A^'kuTRxroyc- X „ THd 0 CKRpZHHRUHCA, Ad Aâ- A KpZHtETCA, Clf Cpd"'nhlH Fd7. - „ X fli|iE nodoîKH re oţcTHd ikIh- CKdrO cpfdld, fi Ekl HCTMUiÎHrE. cela preot să slujascâ.Iar dacă cine-va li spune de ea, să se lase de slujit şi să caute dacă e adevăr de ea ; dacă vede cu ochii lui, atunci să o lase pe ea şi acela întru răbdare să petreacă slujind iară. Dar dacă lăsând pe aceia iar cu altă femee cade, să se lase de leturghie, şi să se pricestuiascâ neoprit. Iar dacă are femeea lui, atunci are oprire, iar la moartea lui să se îndrepte ca şi ceilalţi preoţi, cum se cade preoţilor. Iar dacă se întâmplă ca înainte de acela să moară femeea lui, şi dacă de alta nu se atinge, acela să preoţească fără oprire, iar dacă va fi şi în viaţă, şi nu poate însuşi să o prin- dă cu acel bărbat, să nu slujească nici să o lase; că însuşi Domnul nostru Iisus Christos grăeşte: că dacă cine-va lasă femeea sa, fără cuvânt de adulter, şi se însoară cu alta face adul- ter, că iată de toţi oameni- se grăeşte; iar diaconul dacă se întâmplă, de ai ceasta să nu se întrebe, ci cum am zis despre preo- ţime, aşa şi despre diaco- nul, grăim: Diaconul în gură spurcându-se, să se scoată,se zice partea ru- şinoasă. Dacă pune ruşinea în gura femeei şi vafiscurgere. A- www.dacoromanica.ro 182 ION PERETZ va pune ruşinea în gura mueril, şi va fi cureare, ce să tălcuiaşte spurcată în gură, deci eiî de aceaia nu scriu, deaciî să şti la ară- tare, cela ce va face a- ceasta, să ia ispovedire cu Dumnezeii şi să i se so- cotească cu aleagere. Preotul de va curvi, să să scoaţâ; iară muiaria lui de va vrea să-l lase, pentru înţelepţiia eî,să nuse spur- ce cu nusul, în voia eî să fie, ce însă de nu va pohti altă bărbat; iară de va laşa curviia aceliî popă, elfi să petreacă cu muiarea lui; aşijderea şi diaconulfi şi ceteţulfi, de li se vor tâm- pla că am scrisfi noi, că muiarea n-are puteare cu trupul ei; aşijderea şi băr- batulu n-are puteare cu trupul lui; ce bărbatul eî biruiaşte cu trupul eî, aşij- derea şi muiarea biruiaşte pre trupul bărbatului ei, că direptfi aceaia grăiaşte Dumnezeu, că săntu amân- doi un trup, că ce au îm- preunat Dumnezeu, omul să nu desparţâ; direptfi aceaia înpărţire nice în- tr-un chip să nu fie, în- tre bărbaţii şi între mu- iare, alegăndfi fără de o nevoe mare-, şi aciasta cu săborul, că fieş ce păcatfi * 33 Gî Ta£kSiTCA BX OyCTHA oc- KBpxHHBklHCA. Î3L oŞ'eO HI Hi A nAujx, Ta As'fcH âs’K, cxA'fca- BUH Hil T» A npHfiMAA H CX emx AcnOB^AaHri, Aa pacc^AHTLl jîpÎH 3i|ii ea^ahTl, Aa fiaapi- hiitca, â HiiHa ir® 2i|ii x«i|Iitl A octIbhth îri i;-kaoAixpIa pAAh CBOiri, Aa hickrpxhh'ca, cx hh BOA'k IH eAah, hx îipi HHOTO AIXHÎA HIBX3IJI|JITL. ilipi AH Hil TÎ îîpÎH «ctIbhtca EA^Aa, t® Aa lip-kRIJBAr CX JKIHOX CBOÎX. A TIkohîi A aIIkohS A mT'hS, îipi npHKAKAiiTcA, nHc^xiv ew Atu A âno HiiHa hiAaUitl baIcth ha M A TEA® IX, tIkohîi >KI A HilHâ HI A- ___ A ^ „ au' baîcth h! -rkAui ckoh, hx- Hi' m A At.X ?X BA^A? ha T'kao l“x, Tii- A m A . KOHil Hil A HilHÎ BaIa" ha T-KA» Atenta cBOsri.G’TpaAH ew pî TC: A e£ax oea bx naiTE iahhx, 'c Hil oyxo Ex* CXBXKO^nH, hăkx aa HI pA3A^Ho*l, T^iHil pA3A£- HIHla HHKlKOBAHil Aă HI E^AITL ,A / A, ) Atiaîoy HtiHOX A At&Kl’, KpOAVK ^ A _ T XX BIAHKOA H&KX, A cT CX- x EtOpw, BXrkK EW rpt Kp-tOAt ceasta se tâlcueşte în gură mânjită. Deci eu nu scriu. Când vezi pe faţă, cel ce face aceasta să ia spove- danie cu Dumnezeu, ca să se socotească Preotul dacă curveşte, să se scoa- ţă, iară nevasta lui dacă vrea să-l lase pentru cu- minţenia ei, să nu se mân- jească, să fie în voia ei, însă dacă nu caută alt bărbat. Iară dacă acel preot se lasă de curvie, atunci să râmâe cufemeea lui. Tot asa si diaconul • • şi citeţul, dacă li se în- tâmplă, că am scris noi că femeea n’are putere pe trupul ei, tot astfel şi fe- meia (sic) nu are putere pe trupul său, ci bărbatul ei e stăpân pe trupul ei, asemenea şi femeea e stă- până pe trupul bărbatului său. Pentru aceasta a zis Dumnezeu: şi să fie a- mândol într’o carne, iar cea împreunat Dumnezeu, omul să nu desparţâ, pen- tru aceia despărţire nici într’un chip să nu fie între femee şi bărbat, afară nu- mai de mare nevoe şi aceasta cu sobor, căci tot Xy’. rEŢpaitxai ydp itap’ •fjp.uiv 'H yovi] xoo lîloo ou>p.axoţ o&x i|oootav, &XX’ b dvYjp. S'.â xooxo eÎXev b xupios- Eoovxai ol îuo etţ adpxa p.iav. 05ţ b ?{eu?6v, Svfiptonos p.7) ^aipcCeafia). Mv] drcoaxEpEÎXE dXX-r|Xoos Et p.7] £x aop/pcuvoo. Ilăoa dp.apxia, Exxiţ xoo otop.ax6ţ loxtv b 8b itopvsotov, tic, xo tîtoo au>p.a dp.apxdvst. 33. Căci e scris de către noi: Femeea nu are stăpânire pe trupul său, ci bărbatul. Pentru aceasta a zis Domnul: Va fi amândoi într’o carne. Pe care Dumnezeu îi a unit, omul să nu-i despartă. Nu vă lipsiţi unul de altul, dacă nu prin învoială. Tot păcatul e afară din trup: iar cel ce curveşte, păcătueşte faţă de trupul săp. www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA 183 afarâ iaste de trup;iarâ cela ce curveaşte în tru- pulfl lui greşaşte. Aciastâ leage am pus den învăţături sfinte, căte am pus să le socotiţi pre amăruntul fl, că spre acias- ta să tocmiră; şi vâ adu- ceţi aminte de cuvântul Domnului cum au zis,că de veţi erta greşalele oame- nilorfl erta-vâ-va si voao • părintele vostru celtl den cerifl, cum ne-au zis noao că oare căte veţi legă pre pământii,fi-vor legate şi în ceritl; şi oare căte veţi dez- legă pre pământ fi-vortl dezlegate şi în ceriti; iară de ceia ce sânţii clevetnici şi hulitori în ciastâ lume, lua-vor judeţul lui Dum- nezeu şi măniia lui Dum- nezeii, ca şi ceia ce cle- vetiiâ mainte pre Moysi. De părinţi şi de feciori pravila. (8) Părinţii fecioriloril loru într-un chip să le îm- parţâ dentru strănsoarea lorii, nu unul să-l mai iu- bească iară pre altul să-l 34 35 * * * * * T-tdd i, d ei\£aa h bzcbo'e T-tdo- cxrp-twdr. Oh slKOHonodo- HÎIHif CTLI* alnOB-bAHl ah nodiO- HÎHXW, CZSiIIOaXhTE «nlcH», HdCE El(l fl CZMHHHUJA.â nOdlHHllITE Td dl rd<&t|ld: dipi l&CTdBHTf MdKW CZ . ui' rp-kuifHÎd, «ctIbh A b. 34. Aceste porunci sfinte legiuite urmaţi-le după aşezare; şi amintiţi-vă de Domnul cel ce zice: Dacă iertaţi oamenilor greşalele lor, vă va ierta şi Ta- tăl vostru ceresc, şi câte vei lega pe pământ, vor fi legate şi în cer. Xe'. 50 xaxaXaXcuv x&v jcpioTeoovxa, X-fjiJiexai tou fl-eou xplp.aTa, xal opYvjv -qv e8e- £axo ’i) xfiiTaXaXeîoa Miulioeiuţ. xlţ b xXvjpuiv, xal xlţ b xX-qpov6p.oi;; 35. Cel ce bârfeşte pe cel mai mare, lua-va judecata lui Dumnezeu şi mânia ce primi cea care bârfi pe Moise. Cine dă moştenirea, şi cine e moştenitor? HtQl yovitav xal rixviuv lauTJjza. pv'. Ol Y^velţ loox-qxa xoîţ itaiolv aicovep.iuoiv, xal [rl] tov eva ^Yarecooiv, xal xov exepov p-iouioiv. xal Y“P b xopioţ •Sjp.cov ’l-qoouţ Xpiaxiţ, xoîţ itâolv ep-ipuc-rjoaţ, xâ 6paxâ xal xâ aopaxa xolţ itâolv r/api'aaxo, ol 81 xal oj fo'/eXi; âpYl* Ciovxai, &XX5 &vop.ioţ o5x cpYlCiovxai, www.dacoromanica.ro 184 ION PERETZ mai urSscâ; că şi Domnul nostru Is. Hs. şi fii şi tă- nerii i-au răsădit, ceale vă- zute şi ceale nevăzute le- au dat; iară de s-arâ şi mă- niiă părinţii, ce leagea nu să mănie. Feciorulfl de va grăi cu- vinte rdle părinţiloru şi cu nedireptate, cu moarte să moară; pentru ce că pă- rinţii lui i-au dat lui lumi- nă şi viiaţâ; iară de se vor Întoarce de acealia ce au făcut, să i se dea canonii de pocăinţă după ai, ca şi tatâ-său,şi mumâ-sa să-l iarte; iară de va lua lemn şi va lovi pre tatâ-său, să i să tae măna lui; feciorul de va scrăbl pre mumâ-sa, mai bine ară fi lui să nu fie născută; iară părinţii să-ş Inveaţe feciorii întru frica lui Dumnezeu, că de-ş va iubi părintele feciorul lui, cu deadinsu să-l mai Inveaţe pre dinsulă, ca să nu deprinzâ de în tinerea ţe o nebunie ca aciasta fe * 151 152 153 * fi Eâ> IV HiÎUIK îi- Xc fl >i<îiaw S lOHkl HdC^AH i BHAHAMd A II!- rhahaiaa rx Hi n«AA ?*; al|lf * AH (IOAHTIAIi rH^RA.XCA H.X 3AHTIA-k CROiri A HinpaRiHO, cx AipTl* M iţ'Ai- pfTE, nOHOKI pOAHTEAk Îr4 n«A poah- tÎ CBOÎri CHiT, npHAIJKHO HA- Kfssr îri, I3K0 aa heharijkiiie ăi i&HOCTH RX CROh' EOy-HCTR-b TA- koraa HikAA (Pcin.inHHHH E,iA.x. Şi Dumnezeul Domnul nostru Isus Hristos şi In copil şi în tineri a răsă- dit, cele văzute si cele nevăzute tuturor le-a îm- părţit ; iar dacă părinţii se mânie dacă legea nu se mânie. Fiul dacă huleşte sau a vorbeşte de rău pepărinţii lui pe nedrept, să moară de moarte,de vreme ce pă- rintele lui li a dat lui lu- mina şi vieaţa.Iar dacă se pocăeşte de cele ce a făcut, să i se dea lui canon de pocăinţă după ani, ca şi tatăl său şi mumă-sa să-l ierte. Iară dacă are lemn şi loveşte pe tatăl său, să i se tae măna lui. Iar dacă scârbeşte pe mumă- sa mai bine îi era lui si nu se nască; părinţii să-şi înveţe copil în frica lui Dumnezeu, că de iubeşte părintele pe fiul său, cu sârguinţă să-l înveţe pe el, ca să nu se deprindă din tinereţe în nebunia Despre părinţi şi copii, egalitate (sic). 150. Părinţii să împartă deopotrivă copiilor, şi nu să iubească pe unul, şi să urască pe cellalt. Căci Domnul nostru Iisus Hristos pe toţi lusufleţindu-i, a hărăzit tututor cele văzute şi cele nevăzute; şi dacă părinţii se mânie, nelegiuit să nu se mânie. pva'. Ei ti? oîo? ăSpiaev tov fevvf]Topa abxou, (joixui S-avâta» TeXeoT-f]oei. eireiî-r] xb ipâi? eOiioato Si’aăTuiv. si Se p.ETavo-f]oei (eip’iu) enpajev, xavovuţeaOui xavova trpEito/xa, îva ot>Y5(uip-fjosi, j^povov eva. 151. Dacă un fiu insultă pe părintele său, să se sfârşească cu moarte infernală, de vreme ce lumina a văzut-o dela ei. Iar de se căeşte de ce a făcut, să se pedepsească cu pedeapsă potrivită, ca să fie iertat, un an. pvfT. Eâv Sk 5(îipiu37]Tai £0X00, xai xXt||ţj aătov, ^eipoxoiieiaQui. 152. Iar dacă ia lemn şi-l loveşte, să i se tae mâna. pvf'. Ei ti? avOpuiiîO? fl-Xi'.Jiei tt)v pivjTepa olotoo ev Tivi, xaXSv ţv el oăx E^ew-rjOv) b u'lo? ixsîvo?. 153. Dacă un om mâhneşte pe mumă-sa în ceva, bine era dacă nu se năştea fiul acela. pve'. "Oti io? ccStov ÎS-);?, 9] 000 fe-fovotdc, vooBstixo? itapaxâXei. xal el piv eloaxoo- qsi a00, 6 fl-eo? aăebv SiaTYjpeî- eav oăx etaaxoooei, aăTo? Zdietai. 9j 000 Tcpârcei?. www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA 185 ciorii să fie delungaţi, şi căndu-I veri vedea întru crescutul tău, ceartă-i şi-i roagă, ca de te varii ascul- tă, Dumnezeu-i va cruţa; iară de nu te vorii ascultă, însuş acela să moară cu ce au făcuţii. Iară părinţi- loră celoru sufleteşti şi maiceloră mai mare cin- ste să li să facă, şi dra- goste li se cade de căt părinţilor celoră trupeşti, că părinţii cei trupeşti, blestemul dezrădăcinează den temelie, iară cei sufle- teşti sufletul pierdii. Iară învăţămii şi aceastea, nu fără de învăţătura luiDum- nezeu, ce cu sfeatul lui şi cu înţeleageria, că verii săi să se socotească fies ca- a rele, şi să se ferească să nu se însoare cătrâdinşii, pănâ în a patra rudenie; iară de iaste putinţă, şi pănâ în a cincea siminţie să nu se însoare spre verii săi, că de acestea sănt săn 155 156 * 158 ii îra khahtii îri păună thc&i|ih B'/.apacTO, HdKaSd^A iMOAh; Ad Î|(JE CrtWlIJHT TA, Kz El‘0 Ad CZEiWO- AETk, di|IE(Ui;KE TA HE IlOClK'y- UldETk, c7 T'A Ad ^•rt\p£,Tk S;KE TROpHTk. AjJll’KHklH !KE (SiţSlHk - 7 A A iMTp’tf' RÂipUJAA HA RZ3d , A RdTH, A AIOEORk nORdETk, nd HE- ÎKEdH T*kdECHRI pOAHTEdf1, T’t- , X „ , , dECHU SO pOAHTEdEH KdATRd A- CKOpEH-tRiÎETk (U OCHOR^HÎd, '; HEXtE KpTA'k CROErO Cs'- CTpX fidH Rp^TA, HH KPTHHHHHA Rp^TA fidH CECTpX RX3HAEATH, fi CE RW KpiBOArklHEHlE 7'. TX- AIX TAAAHTk Kp’tdEA TpXXlVBHOE ITa1tR. ffîKE Î1|JE KTi OCKRpi- HHTH 2KEH& WU,d~ CROeYo, 6ÎKS C „ E AtiipEXA, AA (Cd^HHCA (C U,pi- KBE Â' *5' coyx® âaehIeaek, a BCR fi R HE, B1’« fi BHE, AADCTk AEACAO APEB^HOE, fi RHHi AA llHETk. RX TUA T&KAE0 ANEI. fi AATROpH n« BXCA AHH, A 3' tecare de sânge. Fratele sufletesc să nu ia pe sora fratelui său nici fratele fratelui tău sufletesc pe sora ta, să nu o ia, se zic fraţi sufleteşti, ce se fac pre sfânta evanghelie, şi pre cinstita cruce, tot ast- fel şi cumătrul să nu ia pe cumătră lui, nici pe fra- tele cumătrei nici pe sora ei. Iar dacă se întâmplă spre cumătră sa sau spre copilul ei spurcăciune, ce să dea Domnul D-zeu să nu se facă, iar dacă prin vre-un sfat viclean va fi acesta, 5 ani să fie sfătuit a se pocăi numai cu pâine şi apă. Şi de aceia unul pe altul să nu mal vadă; nici pe sora sau fratele naşu- lui său nici pe fratele, nici pe fratele sau sora naşei să ia; căci la aceasta e amestecare de sânge; a- cestora o mie de talanţl se zice povara păcatelor: Iară dacă cine-va spurcă pe soţia tatălui său, care este vitregă,să se despartă de biserică 9 ani, mâncând sec, iar Sâmbătă, Dumi- necă şi Marţi, şi Joi să mănânce unt de lemn, şi pvfK Tâ 81 rcv60|j.axLxâ) olov âSsXyoo âSsXipiiV jivj yaixelv, ooxs 8c8sXtp8v âSeXyrjţ- YjXfî erei xxjţ a5iYjţ aovxlxvoo xal xijţ aovxlxvYjţ a8ccov fEvrjasxai p.Laa|j.6ţ' o |j.7) 8u>y] fl'soţ feveaSat xouxo rcuutoxe. SexarclvxB ^povotţ EitLXLp.(io0a>oav ol xotooxof rcXv]v ev opxq> xal p.6vq> 88axf xal îva jjl-tj xal &XXyjXotţ opcootv. ooxs xoo ivaSo^ov &8eX<(,v]v iSsXpov. Inel xal a&xal alp.op.ot^slat xaXoovxat, xal alp.op.t^lai. s^sxcooav irctxE|j.tov, ^povotţ e' p.exavoEaţ p'. 159. Iară sufleteştile, asemenea să nu se cunune cu sora fratelui, nici cu fratele surorei; sau între cumătrul ei şi cumătră lor să se facă pată; Dumnezeu să nu lase să se facă aceasta vre-o dată. Unii ca aceştia să se pedepsească cinci- sprezece ani; dar cu pâine şi apă numai; şi nu se mai vadă unii pe alţii. Nici sau pe sora sau pe fratele naşului; căci şi acestea se zic curvii de sânge, şi amestecări de sânge. Să aibă pedeapsă cinci ani, mătănii o sută. p$'. Eî xtţ Ini p.Y)xpîtxţ efipeOvj, Hyopt£la0u> Tqţ IxxXfjaEaţ, -fcpovoiţ H', jYipoipayuiv, xal âicE^dp.Evoţ arco olvoo xal IXaEoo, Ssoxlpav xal xexpâS-rjv xal napaaxEOTjv, nonov p.exa- voEaţ xa0exâox-r]v Xe'. www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA 187 Iarâ de să va întoarce spre soacrâ-sa, să cano- nească 15 leatfljşi toate zi- lele căte 160 de metanii. Iarâ spre moaşa soacrâ- sa, ce să zice spre muma socrâ-sa, să aibâ canon, 7 al, metanii 29. Iarâ cine se va chema preacurvariu, ce iaste cu sila, den care iaste prea- curvie ceaia ce va strica fata, să or a şi lua dupâ aceaia,ce întăi umple prea- curviia, dereptii aceaia să se pocăiascâ de preacurvie şi după aceaia să se cu- nune. . Preacurviia iaste cine va sili o muiare măritată, că iaste neputincioasă. De- rept aceaia o parte învă- ţăm să ia muiarâ, iarâ doao părţi bărbatul; iarâ de va fi fost cu voia mue- rii şi a bărbatului întru în chip să li se dea canon. 160 161 * 163 164 n»Kf\OHk: fll|Jf AH HA TXI|JtTA CBOX CA, A A 3dlip'k- A THTCA 1"fiAI9KI KAHOHU’ t~' A•k'r', HA BZC^ii AHh, pg nOKAW. fll|JE ah !Ki n.vk TiipA ckoA, aa (P- A A&IHTCA T f KOÎKE A’f'â', n» HA? I«£. Ilp'kAK'EOA'kAHÎfîlîf HA- pHMITCA KHÎf HACHA-tfTb, K9f“H A llp’kAWEOA’kdllIf 1', KHtf pa ctahth arhi(a. A aipf nocaicAH- noHAic'&, ha np-kawEOA’ba'iitf . A np-KiKf CZRpZUlHAk fT-KÎKf AA- noKarcA iv np’kawEOA’^HÎH A n» TO'AAB’kHMAtTCA Epd'HIIO. Ilpk- AI«E»A'kAH!f C, SHtf HdCHA-fcTH Hîfirk AlAWAT'k, IzlKO HiAlOipH'k C.iipHf'H. T”K Htf SArtlIA HA fi,i npthÎAUTK 3anwR-icA<’ Hîfiia, a AB-kHACTH AcijKk J dl|Jf AH n» ROAH E.kAG-K AckiKOy A Hîfllfi. T«" plBH» AA Z&tJ HAIA î să bea vin, numai în acele zile; şi să facă în toate 36 mătănii. Iar dacă se găseşte cu soacră-sa, să i se dea acestuia canon 15 ani, în fie care zi 160 mătănii. Iar dacă pe soa- cră-sa, sâ se desparţă tot astfel ani 7, mătănii 29. Preacurvie se zice cea cu sila, care aşa dar este şi ea preacurvie, care strică fata, şi dacă în urmă o ia, dar a săvârşit preacurvie, pentru aceea să se pocăiască pentru preacurvie, şi apoi sg se cunune cu cuniinie. Prea curvie este, când silueşte femee măritată, cum este ea neputincioasă. Pentru aceasta o parte poruncim să ia femeea, şi două părţi bărbatul. Iar dacă va fi cu voia bărbatului si a femeei, atunci egal să Ie fie lor: 160. Dacă cineva e găsit cu vitrega, să fie afurisit din biserică 9 ani, mâncând uscat, şi abţinându-se dela vin Luni şi Miercuri şi Vineri, ale căror mătănii în fiecare zi 36. p£6'. Et tiţ Eitl itEvdepav a&too, ^povoiţ le'. p.6vov iv apTU) xal 58aTi, itoiiiv xafl-exâi- TY]V [iETavoIaţ pi'. 162. Dacă cineva cu socră-sa, ani 15, numai cu pâine şi apă, ale căror mă- tănii în fiecare zi 160. pi'x'. '0 81 ETll TYJ p.YJTpELGÎtEvfllpqi, ^pOVOlţ V)', p.ETavO:aţ xîK 161. Iar cel cu muma soacră-sii, ani 8, mătănii 29. pS-f'. Moi^Eai -(ap xaXouvtai, ^ eîcI piav fEv6p.svai. p.o:^E:a to itapOsvov (pOEipai j3Ea, p.Y| xal GotEpov Xa677 a&TY|v & ptaaâp.EVOc, Ta rîjţ p-OL^Eiaţ EîtiTipâo0u>aav. 163. Preacurvii însă se zic, chiar făcute cu sila. Preacurvie, a strica cu sila fecioara; şi, de nu o ia în în urmă siluitorul, să se pedepsească cu cele ale adulterului. * p£8'. MoiyeEa eotlv, t8 Elţ oitavSpov eX0eÎv, xal piaaâp.EVOţ aăTYjv. cuţ âitoXoTEpov fâp xtEop-a, xal 8XEo0ai 70VY), itapâ too 8Y]p.oop-(oo fEVEO0ai. xal 8iâ tooto tâ •Jjp.iaY] tu>v evtoXwv EîtiTip.âa0u> •!) foVY), xal Ta 8Ep.oipa 8 ivfip. 164. Preacurvia este a merge la o căsătorită, şi siluind-o pe ea, căci e făptură mai slabă şi alunecă femeea, după cum a fost făcută de creator; şi pentru aceasta femeea să se pedepsească cu jumătate din cele poruncite şi cu îndoitul bărbatul. www.dacoromanica.ro 188 ION PERETZ Preacurviia iaste, ce e spre roaba lui şi spre cia slobodă, şi spre ceaia ce va veni dentr-altâ parte, sau dentr-o laturi de pă- măntu şi se va mută în pământul unui boiariu, şi să va da cu trupul şi cu sufletul,pentru ce că scrie: voi, robi, cuceriţi-vă dom- nilor voştri cu frică; deci direptti aceaia, c ela ce stri- ca fata, să ia canon 6 aî, iară la muiarea măritată, 5 ai şi metanii în toate zile 24, iară de cu roba-i, 3 ai, şi metanii 12 în zi. De sănge mestecat, ce tale sânt 8. (11) Intăiu amestecarea sângelui iaste mai grea, ce se va întoarce fiul spre mumă-sa, ce Domnulti Dumnezeu să ferească să 165 166 167 Ilp'kiu«s«A'k. IloHEIKE IIHUJe': pÂEU IIOBHHSH- f Al 4i t ■ tica rocnoAî cboh c% cTpd](iv. T f h:e iţ-EO parraH ruh abhh*, Aa npîiuir kaihu £'™’k. fîi|iE ah ha aiasîkat* îkeh.t. 7' ,\ Lrk n«- kaw Ha Bxr&Kk ahb ba'- 5li|i< ah Ha plsuHA /li r". iiokaT ri'. 0 Kp^RoarkujEHlH, Suie ca:' h'. ai*. flpXSOE KpXROAI’kwÎHÎE 7 !K TAHAIIUJEE, 6AIE ^o’ep"kcTHCA ua IROSI AI-rpK, 6!KI l'C fi"x Ad IX- Preacurvie este, ce e cu roaba sa, şi care cu slobodă, sau cu una venită de aiurea, sau din părţi de pământ şi se va muta în pământul unui boier, dăndu-se cu sufletul şi tru- pul. Fiind-că scrie: robi- lor supuneţi-vă stăpânilor voştri cu frică. Pentru a- ceasta dar cel ce strică o fecioară, să ia canon 6 ani. Iar dacă cu femee mări- tată 5 ani mătănii în fie- care zi 24. Iar dacă e cu roaba ani 3, mătănii 12. II. Despre amestecări de sânge, care sunt 8, Cea d’intâi amestecare de sânge şi mai grea, este a se află cu mumă sa; care să ferească domnul Dam- p|e'. IIopveEa eoxlv, xo eiţ SooXov, x] elţ eXeo0epfiiv, exxiţ e|o>, e7tei3spxop.evooţ, Tivi xdiv ep-itopoiv xal xdiv xaxolxoiv TY]ţ fYjţ, xal aop.p.[Yvoa0ai xaoxaiţ. 8iâ fâp xouxo 8e8- p.Y]Vxai xoîţ xopîoiţ aOxdiv, xal xal ocup-axi" îva p.4] 8st aîixâţ eţoooiafeiv lîiţ fe- Ypaitxai ol olxexai, &7toTaaa6p.evoi ev Ttavxl 46601 xoîţ SeoTcoTaiţ’ o& p.ovov xoîţ &Ya0oiţ xal ETtieixeaiv, iXXa xal xoîţ oxoXioîţ. 165. Curvie este, ce e cu roabă, sau cu liberă de aiurea venind, la unul din negustori şi din locuitorii pământului şi se amestecă cu acestea, căci prin aceasta se leagă de stăpânii lor, şi cu sufletul şi cu trupul, că nu trebue să fie stăpâne ele; cum e scris: slugi, fiţi supuse cu toată teama stăpânilor; nu numai celor buni şi îndurători, ci şi celor mânioşi. p|ţ'. Kaî s! p.lv t4]v 7tap0evov ţ^eEpei, xavoviCeaOoi ypovooţ yj'. 166. Şi dacă strică fecioara, să se canonească 8 ani. p££'. c0 81 eîţ BitavSpov, ypovooţ p.exavaEaţ x8r "Oxi alp.op.i;Eai eloEv. 167. Iar cel cu căsătorită, ani 7, mătănii 24. Că sunt amestecări de sânge. U(qI twv nQtbzmv xal fityăhav âfiapziiov xal fiCitmv. plv)'. CH xpdjTT] alp.op.i£Ea xal fJapoxepa, xo elţ x-ijv ISEav p.Y]xepa E&peOvjvai* 6 p.4] 8oiy] b deoţ tooto ŢevesOai tccutcote boţi Ţap -1) &ico0eaiţ xai e^xX^p-a xi XeYop-evOv. xal eî aop.6-g x»6xo Ţeveofiae- 8lvocyxy] Yâp xo eX0eîv xâ av.âvSaXa- b -jap e)(0piţ -fiP-div, xal ăxoaxâxTjţ 8ioc66Xcţ, TtdcvToxe rjj ep.-}) ftitoXeia T^ottpet, oitovSdcfmv oov a&x xaTaxâ^ai elţ xo Kup xo alcuviov, e7tiTip.dco0u>oav youv Xpovooţ x'. p.exavoEaţ xa0exaoTYjv 4'. ev apxui p.6vu> xal 58axi xaOiiiţ evexeEXaTO xopioţ b tleoţ, toi Moiooy; Xeyoiv- 06 (poveooeiţ- 06 p.oixe6oeiţ- 06 xEU^°(J-apioP'0<3etî’ o& xaxaXaX-ijoe. xEp.a xiv itaxepa 000, xal eazy itoXo^povioţ. xal eo 001 p-ev^xac xal xi itX-şoEov aoo (îiţ aeaoxov. www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA 189 nu fie aceaia, că se grăia- şte şi greşalâ mai mare a- ceasta, ce de nevoe iaste aciasta de vine sminteală, ' iară de să va tâmplă cum- va a fi, că vrăjmaşulfl nos- tru diavolulu, şi delpngat de Dumnezeu,, ne părăsit se bate de pururea de pe- rirea oamenilor, nevoiaşte să aducă rodul omenescu întru perire, pentru că în- văţă Domnulu Dumnezeu pre Moysi, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci prea- curvie, să nu minţi, cins- teaşte-ţl tată-tăuşi mumă- ta, şi de aproapele tău ca însuţi tine. Al doile sânge ameste- cată iaste de să va afla tată cu fata lui; dirept a- ceaia aceaste doao ames- tecăciuni de sânge să se desparţâ, şi 20 de ai să se pocăiascâ şi metanii în toate zile câte 366. Al treile sânge ameste- cată, de să va afla frate cu soru-sa, 15 ai să aibă * 169 170 \-pan kr Hi EUTHCi’. ili|ii ii cx- rp-kuiiHld Rfi|ik rrtdTH w ci H* HiROA-k î” npÎHTH iVC?' CX- EAA3H9, îl|lf AHHÎI KlKO npH- r / » flî* KAWHIITCA Ekl TH, RpA EUI HA AllRO A (UcT.inHHKk Etti'lH, Hi A np'kcTifiTk patorIthca rxceYa « nlrSR'k HAHT'kli, IlOCIV^IUAX A ^ CX RiCTH pW 'lAHKkHI RX nOrkl- eT. 3a Hi I’k Ex“ noRiA-k Mov- Clw’, AA Hi O^EHIUIH, AA Hi OyKpAAiUlH, AA Hi np'kAKEkl CXT- ROpHIIIH, AA Hi CAX/KEUJH, ‘Ik'TH 05HA" CROi'ro fl aTt? croA, A fic- KpxH^ro CROf'ro iâko ca*' ceee : b' E-rwpoi »» KpxROAi-kujf- hTi ?, Si|iE a;nx~ cx Axi|npi* «EpAlIlFcA, ÎKE «e05aCÎH Kpi- ROAcklHiHlA AA (PaAhÂcA, aIT k' KAa't'h, nOKA^ HA RkC'fiKk AHk. Tăs': TpÎTIi RpiROAcklHiHli E, îl|ll nezeu să nu fie. Şi dacă este greşalâ mai mare, cum se zice de aceasta, de nevoie este să vie scan- dal; iar dacă cum-va se va întâmpla să fie, căci duşmanul nostru diavolul şi depărtatul de Dumne- zeu, nu încetează să se bucure pururi de peirea omenească, ajutând s ă ducă rodul omenesc întru peire. După cum domnul Dumnezeu porunci lui Moise: să nu ucizi, să nu furi, să nu faci preacurvie, să nu minţi, cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta şi pe aproapele tău ca pe tine însu-ţi. 2. A doua amestecare de sânge este: dacă tatăl se află cu fiica, pentru aceaste amândouă ames- tecări de sânge să se des- parţă, ani 20 să se pocă- iască, mătănii în fie-care zi 366. 3. A treia amestecare de sânge este: dacă fratele Despre păcatele crox: 3'. GeMOE JKI Kp^ROAlklUIHÎl, îl|JI ABA Ep<ÎTA 6ahho* ire'hok S CRRpXHHTA , fi A A AB'k CfCTpk CX A fAHH-fc” Al*!R?. AA 2lI|1E hi R-k- Hl? CI fiSA< , AA RiîiXTCiX "k' A e', îl|IE BkHÎl’ A"k' t' n«KA^ g~ HA ahb : h'. âcAtoc ÎRE, Alţii xai CSati XaOexâcnjv [1 Tavftia? av', 171. Iar a patra, dacă verii primari se amestecă, ani 12. cu pâine numai şi apă, în fiecare zi mătănii 250. poo'. Ile[i7CT7] 84 aijTwv, eâv Seikepa xai Tp'.Ta e|a8eXţ 7tpoeipYjxap.ev, exl p/yjTpaiâv xai p.vjTpoxevOepâv. -/povooţ i]'. (JLETavoîaţ p'. 173. Iar al şaselea din acestea, cum am zis mai nainte, cu vitrega sau cu mama soacrei, ani 8, mătănii 100. po8'. ’E88op.v) fâp, eâv 806 âeXipâţ 4vi âv8pi. ei ifeveTO afvola, xpovftuţ p.eTtt- voiaţ Xţ'. el 84 iv fvtuaei, xpovooţ 8xtu>, p.eTav6taţ 4C-fjxovTa. 174. Iar a şaptea, dacă două surori cu un bărbat: dacă a făcut din neştiinţă ani 6, mătănii 36, iar dacă cu ştiinţă, ani opt, mătănii 60. poe'. ’OySov] 84, eâv xaT-ijp xai o io; ei? puav fovaîxa, vj fapfipbţ xai xevOepâţ. ’E7ciTip.âa6a)oav ^povouţ ft'. pLetavolaţ p'. 175. Iar a opta, dacă tatăl şi fiul cu o femee, sau ginerele şi socrul, să se pedepsească ani 9, mătănii 100. www.dacoromanica.ro PRAVILA DELA GOVORA 191 iare, sau ginere cu so- crulil cu o muiare, 6 ai să se pocăiascâ aceştea, şi metanii ioo în zi, (12) Deci învăţămfl pre preoţi, şi pre toţi ceia ce ştiu carte, căndu va vrea neştine să se ispovedeas- câ la duhovnicu său, să-s scrie greşalele lui întru hârtie, şi să o dea duhov- nicu-său ca nu cumva cu neştiinţă să uite şi să lase ceva de greşale; şi iară învăţămu pre duhovnici, să scrie în hârtie şi să-i dea nişte învăţături ca a- cealia cât va vrea să-I dea; iară oamenii cei proşti, să grăiască gură cu gură câte un cuvânta; şi aşa să-I lecuiască pre dinşii, şi cu cutremur să-i cerceteaze pre dinşii întru toţi aii, se le aducă aminte de toc- meala ce le-au pus lor, şi să-I înveaţe pre dânşii să nu grăiască cuvinte cur- mezişate popei sau diaco- nului, si a toata rândul bi- searicii. 176 177 178 A TICTk CZ CAHHOK XfHOJK, AA KijKTCA C(H A’krk s'. nO- r KAW p" HA AHk. St. SanWBi'AA- t' Xîl îîpiuT, A RZf&Alk A ipt’ KHHrhi, âxo crAl x®TATk Acn«- B^AATHCA ÂX«RHh] Ai HA- A nHcoyvx kotopuhko ha x^p- t(h cbo4 czrp-feuifHta, A aa n«A>lBAiTk CBOtA\oy AX®‘ A BHOAtoy, a Ai HfHfB'kHir BZ 3AEREHH ScTABHTk 'ITO ®CZ- rpi-uifHtH; A nAKM 3anoB-i;Aai’ ® lîT Af«BHU. A HanHCAHhl HA- X^pTlH Ai nOAABAI TiKWBU 3Â- nWBi'AH, 6AHKU X®l|UTk aaath; IlpiAcThlH ÎKI MÂKW1 ofcThl KZ oy-CTO rÂATH no ÎAHHOAioy , x' caorS; A ta'ko bpahcbath h, A TpCTHUIHk BZ Bcf' A^tIi 110- Humath H.BZcnoAcU*;;' no- AOXfHOI h” npizHAO, A oţ-'IH- x' , ^ TH H Hf npHKO CAOBHTH IfpiW A aîakwhoA BzcfAioy p^Aoy ginerele şi socrul cu o femee, să se căiască aceş- tia ani 6, mătănii 100 pe zi. Cap. 12. Poruncim pre- oţilor, şi tutulor ce ştiu carte, ca ori când vroesc să se spovedească părin- ţilor sufleteşti, să scrie ori şi ce greşeli pe hârtie, şi să dea părintelui său sufletesc, ca nu din nes- tiinţă sa lase în uitare cevâ din greşeli; şi iară poruncim părinţilor su- fleteşti şi scrişi pe hârtie să dea asemenea porunci, câte vroesc să le dea; iar oamenilor proşti să le vor- bească gură in gură câte un cuvânt; şi aşa să îi lecu- iască pe dânşii, şi de" trei ori in fie-care an să îi cer- ceteze, amintindu-le pra- vila aşezată lor, şi să-i în- veţe să nu vorbească îm- potrivă preoţilor şi diaco- nilor, şi ori cărui fel de cleric. p6ţ'. Atftxâooo|Aev ouv, Iva xo5ţ Upetţ â^patfiuţ xâ â|Aapx-r(|AaTa aăitov 4£o|xoXo~ fetoOat xal itiivxaţ xoi)ţ |Ae|Aa0f)*6xaţ. 176. Hotărîm ca preoţii să mărturisească păcatele lor fără scris şi toţi cei învăţaţi. po{'. 'O|xoi'u>ţ zai xaţ evxoXâţ, icapâ xtov itaxepuiv EfYpâifUiţ icapx84)(eaW îva P-y) âfvota itpoaXâ6ui|Aev xal Xyj6y)v ttov Y)|AapTY]|Aevuiv. 177. De asemenea şi poruncile să fie primite în scris de la părinţi, ca să nu cădem în neştiinţă şi uitarea greşalelor noastre. pOY]'. Tolţ 84 zoopuzocţ ex xoo xax’ 8X17001; Hepaiceustv. xal xpîţ xoo iviaoxbo xoo- touţ lictaxcirceaOat, xttl 6itO|AV-r(axEtv aăitov, xtov SoBîvtuiv Bpuiv, xal itoOetv |ayj AvxtXEYetv xotţ e pBuotv, xal toi; 8taxovotţ xal itaatv xotţ e|x6a6|Atotţ. 178. Mirenii să se îngrijească în parte; şi de trei ori pe an să-i cerceteze, şi să le reamintească regulele date lor, şi să caute să nu înfrunte pe preoţi şi pe diaconi şi pe toţi cei în rău. |a'. Tâţ fovatxaţ 84 itpoax(ioao|Aev 4v xui vâp0Y]xt E£o|AoXoYStc0ar xal Avotxxâţ tâţ îtuXaţ i^ţeiv 8tâ ti axâv8aXa tou BeXtap. www.dacoromanica.ro 192 ION EERETZ Muerile le învăţăm să se ispovedeascâ la pragul bisearicii, şi să fie uşile deschise pentru smintea- la. Iară învăţăm şi pre ce- ia ce-s călugări deplin, şi pre ceiace să ţin in cu- răţie, să nu priimeascâ mueri de ispovedanie, nu- mai cela ce va fi ajunsă întru bătrăneaţe şi întru minte întreagă şi cu toc- meală bună, acesta să se grăiască de unele ca acea- lea, ca să nu aibă cugete de sminteală, că draculu cu muerile face războiu călugărilorfl şi sfinţilor. Căndfl va vrea fie-carele să priimeascâ o muiare de ispoveadfl, întăiusă se întărească pre sine, cu ru- găciune şi cu rugări, şi să cetească aceste. IIo/m- rtSliMA E'f.KxenOMTf 1'~bh Bsck 3eiu,\a. Şi după aceaia să priimeascâ fieşce muiare de ispoveadu, de va fi preotul bătrănu şi înţe- lepţii, să ară fi şi muia- rea lui şi aciasta o poate; 40 41 42 HpKOKIlOlMOy. Mii IM ' JKE u«:ui\-k- Kai’ Acn«B ^A«BdTHCA bs npoy- CT-k u|TK«BH'b'h,fi (pRpXCThl A“f|>H AiVciiTH BS H^UJHhl» CSBlU- 3HH P<1AH. 3dnOBi;A ks cfVk ha HcnOR-k, rx* Kjke i . .. a Aacnkdk bs c-rlp®, nkdaM,ipHoy A Kdre s?HJS, Cs"h M HapIVcA ks tXku>buh', Ad Hi nadihiuj- lUHÎf1' CSBd^H'ki’cA, A Ba A«- B« CS ÎKfHddlli TBapHTk Ep?' diHH^w’ A cFu. ©rAi x®'l|ITK A KaTiOpuii dHBa npHATH AcnoB-k A ikehckka, np’kîKf Ad a\*TRpiah" CEEi dldTB^dlH A .’.UVAEhlAEH, Elo cI \|*/aaim: nadiiCayHiUA Ei' Es cnawHTE 1’b'h Rsck 3EAtirk, A . A nec?' a<> npÎHdiETK Acnes-k ko- TOpXA dHBa ÎKEHS, iipill dl|IE BS cTdpa u^iadi«pH«, Aacn^dk t A BS p^3S'h AXaBHhlH, dipE A 6I|JE MÎEHĂ CRCĂ AdidTk, A AtOWEink Iar femeilor poruncim să se spovedească îu^ra- gul (?) bisericei, şi să fie uşile deşchise din pricina smintelei de afară. Poruncim şi călugărilor desăvârşiţi, şi feciorelui celor ca să nu ia femei la sine spre spovedanie, nu- mai cel ce a ajuns în vâr- stă, cu minte întreagă şi bine tocmit, acesta să vor- bească cu acelea, ca să nu se smintească la gân- dire căci şi diavolul prin femei face război (?) călu- gărilor şi sfinţilor. Când voîşte vre-unul să ia spo- vedania femeiască, întâi să se întărească cu molit- ve şi rugi, cântând acest psalm milueşte-mă Dum- nezeule. CântaţiDomnului tot pământul. Şi apoi să ia spovedania orioărei fe- mei, preotul dacă e ajuns în vârstă cu minte întreagă şi cu pricepere sufletească şi chiar dacă are femee, poate şi aceasta şi vrea 40. Poruncim ca femeile să se spovedească în nartex, şi să fie uşile des- chise pentru smintelile lui Veliar. |j.a'. Oâ yâp xooţ teXelou pova^ouţ, xal TtapOeoovxaţ xal daxoovxaţ eicexdSapev fo- vaixuiv p4] Se^eoGai XoYispotţ; si p4] Bteoo aanppcuv eaxiv xal eoxaxxos. tva pi] tio Xofta- piu oxav8aXi]C'.xai 8iâ fâp tu>v Yuvfitxtiuv TtoXspoî b S'.âooXoţ xooţ d^iouţ. dXXd ye xal el peXXet 8e](Bo8ai, npoţ xo doRH, OR. KxpORk RX A m • riaAn'dCA, n«Kdf’a!E kxckko.hS ®U«y AfeRNOiway npfiiMiiAi|jo- A' /MOI,- nO/Mkmj.ifHfd lUocRal, rx cf'rAd n« iii ahh ii«cthth ca np-fia R-ici irk-ro, me KxrkK^e Alik A H«l|lk |»«AHTHCA Eoy O X X' X CfE-k A 6 MÂA'k CROH AXHH mdHHki rp-txWRk.n««ţ-llHfl.MK« nOEdV Acn«R'fcAy E S A A ficnORKAdTHCA. TiKOJKI IKI no- E^ITk AX«KH«iHS, HI lăKO ■ik'/KAd cxrp kmîHÎd cROiro haa<> AX^^RHdro npm'didTH rp-fcxu,H* IdKO CRO. rp-(i\-kl Hdl-kTH, A l să ia la sine spovedania unora să ia 15 oameni sau 20, iar alţii să nu ia. Pre- oţii fiind tineri, nici în- tr’un chip să nu îndrăz- nească a luă nici un suflet la spovedanie, căci orb îndrumând pe orb, amân- doi cad în groapă. Se cade fie-cărui părinte sufletesc care ia, cugetele oameni- lor, pururi 40 de zile să postescă în fie-care an, în fie-ce zi şi noapte să se' roage la Dumnezeu pen- tru el şi pentru fii săi sufleteşti. * A lui Ioan monahul, fiul marelui Vasilie, care a fost zis fiul ascultărei. Despre spovedania tainicilor pă- cate. învăţătură. Că se cade celui ce spovedeşte de taina păcatelui ome- nesc unui om, să nu se spovedească ca la un om, ci ca însuşi lui Dumnezeu să se spovedească. Ase- menea se cade şi părin- telui sufletesc să nu ia pă- catele fiului său sufletesc ca păcate străine, ci ca păcatele lui să le aibă, şi xoipXoţ xoipXov 6ă-zj-fuiv, &(jLEt rcpoxsu- XBaOac xiu fl-siî) âixlp aăxoo, xal 6itip xuiv '.|*;(u)V aăxoiiv. 43. Preoţii care au femei, nu trebue să le primească la spovedanie până la 15 şi 20, iară preoţii care se întâmplă nedeprinşi şi neştiutori, nu trebue de de fel: pentru că dacă orb pe orb îndrumă, amândoi cad în groapă. Se cade dar ca cei primiţi să postească în fiecare zi posturile; şi trebue să se roage ziua şi noaptea la Dumnezeu pentru el şi pentru sufletele lor. (Va urma). Revista Istorică. www.dacoromanica.ro PSALTIREA VORONEŢEANĂ. (Mss. 693 dela Bibi. Acad. Rom.) (Urmare). Psalm 119. Hi KXHTEHE. KxTp/X A'WHS KXHA& CKpXKÎA KEllAlb Ulii âoySH-AXE. ,A,MNE H3KXK’kl|l£ CS<|SA£T8 MÎE8 fi,t ptfTtf HE^Epî'rS UIH A£ ‘'HKX A\£H- MIOpOCX. He fi,A-et BA 11,'l'E CA§ *IE CE BA >UE KXTp AH BX A\£HHI«pO<(c&. Gxg'kTEAE nc»YT'k ,l,,KC*VA^H ack*hhte kS ÂnpHiuTii KX^KiSpn nScTiiim. g Han AME KX KEpHTd A\l£8 A£A3rX-C£. ^HTpAw k8 cateae keaIE yil'l'k A\IE .jv KACA ^aInSh .fAITpÂ^US. GTXNA& EpA llH'IOApEAE HWACTpE .{v. KCAfliplAE TAAE HEpOCAAH/U&. HEpOCAAHAXS SIIAHAAS KA HETATA, He EpA iMECTEKAp’k A$H Ae npESpX. IÎkOAO C»HpX MepSHKEAE AA\'hSH AApXTSplA A$H Î3p*AH/tk. Ge ce Acnoe kA^CKx hSa\eaSh p^\\ hSh, Kx AHEA UJESSpX CKAShS .fll IjW^EHS. GKASuS E ^ KACA ASM A^A^- .ftmpEKAIIIH A£ IIAHEAE ÎEpCCAAIlAXHASH. IIJh iWSUlf «IE K'KxckS-te. ie nX ^HTpS noT'fcpA ta”. lUlî ^Ch AeKl^ CTAXIlS nÂpEUHAiT TXH. /l,Ep?T8 VHME IJHHE-B^ .^TpOy AII/UKH /UXpllT-A8 ah ©V ct koV P^iuh. www.dacoromanica.ro 196 G. giuglea A\zpHT-âS ce e|sa'k& Koy hoii. OoyWXk BECEAHHAOţ'-Hf. 5 ToapH^ ah£ np*A KIIIHAOV KHP8 K0V KOţ-KOV'p'l'E AOy.f^A# K8 AVXpOyAE CdAE00 Psalm 126. 1 w *1?» Kzhte cte. Ge Noy fi,»'# SHAHpE baca .j.n aeiiieptk TpoyA||CA-RpA 3iiahna8. 01 NOIf AH~# BEI\ftpE «IETATA. jft. AfGIEpTOEj' npEBEre BETETOpIOAk. .fî A£i*i£PtoV KOa'w râCTE AIXpEKdp'k. 5 GKO\'AdHH B^ nSmTii a mEA'k me A\&NKdiţH nx.fpE A°\'P‘ftP£- KZHAOV R* Aa ■OEHUIIAo' CXH coa\h8. IIaek^ (vhhha ah'8a8h $hhh npEi$ riAOASAoyH maheaiiT. Kd CXIJATEAE .f. iWZp^AE CHANHK0yA8ll EpHHE Ae TOHH ME CE TEA\8 Ae A^i *,£H Hf •f'UGa'S' 'f Kaa"k AOlfN, Tp^A«V ^«A^aSh T»8 AI.ZNKd-BEpH. EpH*IE El|lll U1H BHpE IţlE BA ^H. A/Voy’Ap’k Td KA BHlţ& tf'OAHTOdpE AATSp’k KACEEII Td'dE........... Psalm 129. .... 1. [k8bz]nt8 tx8, heaeka^h c8^aet8a8 mTe8 cnps ah^- Ae cTpA>KA ae A£'M^P'kii^ nxpk .fv hoa'avte, Af CTpA/KA Af A£,"xP'kU;X cf HEAEÎKAS^CK^ HSpAllAk cnpE AR°V- Kx Afaa AH ^ £ d'ECEp'kpE UIH MOyAT^ Afaa AHHC0V H3B^BHpE. 5 UIh AHEAA H3E£B/ftl|IE KpEl|JHpOy A£ TOATE ^Xp.X A/ftIJ/ftAE ASII. Psalm 130. pÂ. ^,NE NOy CE ^^Ahk;X •f'P£,V'a '"'k’ HEHE CE .fpAAI^ OKl'll A\Ve. Mume .^ukaaio k8 .fpdAiţmi hume Koy mah Auipoypdid'H a£ /WEpE. www.dacoromanica.ro 5 5 10 15 20 25 30 PSALTIREA VORONEŢEAN 197 Ge HOy flAEKApE TO\f HE .^paAlţ& COy4>AET8Ak MIE». Ka coyr^ropKT cnpt a\aiiK& ca. Kx KEpH JS,i cnpt cS^AEToy MiEoy. Ge NEAETKAOyACKX KpEl|JllpS ]^i aKMOtf nxpx .f. K-feKx: co. Psalm 131. KxNTEKOy CTEflEHH. pĂa. rioi\vkHEi|iE A'<8 AaKHA^ uni ToaTX kanhsYa aSii. Kx ce gwp^ ANoyH 4Kr;RA^,,cs A^H îaKiv. Ge" .KTpapE a căror KacEii ai-bas. ^ „ 1 , W» Ga8 coyii .[v cTparl-' naToyaljAiiH a\Ye8. Ge A'^A1?8 c^'WhS okiiao a\ieh. lllll Cflp/TvHH/ftHEAEAW A\-feA£ A8P‘"H'rap;&. 111 h pxnaoyctt tx iiaeaiv a\aae. rUpx koio â^aa AOKoy a^V^il eUStape sxSa a8h îâiuv. Haek^ â§SHAioy-w 4 E^parS ft^AAMOy-W .fv KAAUlfc’ A^P'5'1*1811- ^VrpAAioy 4 cateae a8h. tloHAlVNIIlţll-KX .fv AOKk K>W CTXTOy llll'IOApEAE ASII. •]VkYh a,v'he 4 ^xnaoycoy tx8. 'I o KIIKOTE C<|fHHl0ra Ta. Ilp£oyu,m txh .ţ^ii-fcliie-ce-kcT' ,^h ^EpTrars. Ulii np'kno'BHHHiH txh KoyKoy'pa-cE-KopS. , s , ^ A^H UlEpKÎJAk TX8. Hoy 4HT6â^*iE whcSaSii tx8. Vwpx-CE A‘WN8 aâii a^kuA8 a^A81^8 uih Hoy’ ce aeiixak A8cS- lllll a8 naoA^a» aiaheao*' caae noy’pE-Koio cnpi cKao\*ii8 tx8. Ge 48PUP8 4IHM TXI1- lllll /MXiJ'TOypYrâ Al’k' HÂcra HE KOIO 4kXU,A npE .fvHIUH. IIIh 4'iihaiT nxpx 4 K-tiKoy uiEA’k-Ko' clipi cKaoynoy rx8. Kx âa’kcE ciwHSaS uih Kpoy eaO^ 4 kYhhx iun e. f|AEKX cj'xnawcb’ aVieS 4 K-feKoy ae K’kKoy. fln'l'E 4Tpa-KOIO KX KpOyiO llpfcS. Bxparoiy aoyH EaKHpt kabeckS. uni Ai’kcEpiE a8h c^roypS-H a8 nsP8- IlpsoVniH a8h 4kxckov h 4ciîce'hYe. IIIh np'krio'c'iHH'iYH a8h k(J eSkoy'pie EoyKOy'pa-cE-KO1’'. ĂmYe KpECKOy ko^h* aSh aakha#. rotokhio CK'kiNHKoy §hc8 aVieS. www.dacoromanica.ro 198 G. GIUGLEA ,A,paMTc a8ii .fvKXCKoy poiyiUHpc (I cnpc îa8 .jaujsaSpH c<-(siiiO'ia a\'Iî’: oj Psalm 132. pĂK kxtÎ. Ak,\\8 MC C KHpf ca8 MC f ^jip8A\0c8. Hc cc sic ^paiO'ii a£ npcBpk. Ka' a\Hp8 cnpc Kanki mc a£i|,hhU£ -f'" KaPKX- ^ „ sasa a8h âp©Hk, a£i4"ihV£ cnpc wmxt8 nciiiA\xTtf a$h. Ka s^owa a8h f^a\on8 mc a£IIihhc£ cnpc koap'ih cYwiiSh. Kx Âmia shcc KauHpc uiAiţx nxpx K'kKS : Psalm 133. flAEKX aKA\8 BABHIţH A'VÎN# TOII.H UJ^K'l'H AAWlIfH. GtXHAK -f KJCa A'«nVli KOyH,HAC KACCCti AA'HtfH HOCTpii. ./ţ. no'ii.ii ^xahk^Hh'b^ Ai&poyac Boacrpc .prrpS c^hhiijc. CÂBI1II.H AAUlî’ BABAI41C-TC A,V'~H** A”H CÎW, MCAA MC ^'kMC MCpiO Ulii uxaixHTt-': »—» Psalm 134. âaAi'ia Al- Axk>AaHH~HCiyA\CAC a^Îh axSA'UU1 uicVih a*"^- GtxnaB .f Baca A‘"n8h .k bov-iihac kaccci'i sx8a8ii iiocrpă. Ax«A‘'|i,ii A'hn8 bx av,,£ 1 A‘"~N^ Kxhtai^h HoyMcac a8ii bx Boy'p^ c. ^ Kx râBOBB âa’kcc ujh c a uih cnpc iixa\xht8. .viapc uih .jiu Toarc ^xpx8HA8pcac. ^XAHKX HO^WplH Ah CiJsXtf’UlHTOY nXAlXHTk'll. 8gepy .ji naoc-AS ijrkMC. GKOa'cC BXHTSpCAC AHH BHCT-fcpCAC CaAC. 15 Mcaa mc bxtxm& .^htxiih n^cKoyiO'n crHiicT?H. JS^îaa w,v\oy nxpx aa' bht&. Tpcarkcc ck/vnic MiipKpaTC npn.jv. a\h;kao a£ ™P£ fruncTc. Gnpc ^apawA uiu cnpc toii,h uiÎbYh aoyH. Hf MC BXTXM* ah'bh Aioţrc. www.dacoromanica.ro 20 25 30 35 40 5 PSALTIREA VORONETEANĂ 199 LUh oV'ihce .^nzpani'H Ţapii. Gi'whr .j^nxpdTOy dia'pimi. â uirS .ţv/HnxpaTt' BdcauSaSu. Ulii TOiTI .^dUTApZlljHdE X’dHdHEHAO. Ulii HXiT'XdE AO GOhHHA AO\fH Î3pdH IVddlEHHdO CXH. yVjHE HSdIEdE Tid .{>. K’lT. Ulii nd/MEirrk Td .}>. irk.Moy uni u-kaiS. Kx yKJ^EKX A'^HS Wd'/MipTlIdd’' CAII. iul IUh a{ kih cxh ^Odrx ce. HAOaTn dHEHdO* âpyHNTO\- Ulii dCypS dSKpS dlZpSdO* WiWfpfLJIII. roypi d8 iun Noy rpAucKoy. Oki'i aoy uni ho\' kxaS. XpEKH d8 UJH HO\- dS/I^V- Nume iâcti cS^saetS .f. o.octS do". it Kd EH Hl Hl-H ^d'KCy. Illll TOII.H HIN HI CE HA;a%^CKCiV’ cllPe -fmH- KdcA doy Î3pdlf EddKlllţH Aaui*'' KdCd dOy îdpOHk KdKH 11,11 A'v'h^’* „ 1 j. «> KdCd dS dEBHHOy EdRII A'"”*"- MHpE KX T’k/lMlţll Af A‘VU|S KdKIIU,H AHS. BdKIITOy £ A'UUS AH Cl'w HI bTe EpOCddHdlS. Psalm 135. dddir pai. AcilOBEAH 11,11-KX AKEAHII,II-BX A'^NSH AMNESEHdO K'A ^ R-bKS E .V\f CfpAp-fe dSlI. HcnOKEAHll,ll-KA AH^H AHHdO, KX .fv B-kKOy* E d*£C£pA[p-fe] dSlI. lIÎ HI ^91 HK>Af A\apH SpS, KX .f. K-feKOl}- E d\EC«pAp-fe dOyH. ' Mldd HE 4>'kH£ ll£pW Koy iţldEIIHIOpH, KX K^KS E A\SCSpAp-fe dSlI. Mldd HE .{iBpZTOUIE nZ/WXNTOy' Cllpf dlll, KX .{>. BE’kKS E MECEpAp-fe dSH. Midd HE ^-kHE a&mh .«api âp8, KX .jk K’kKS E MEC'kp'IipA dSlI. Goâpfdf .ţkH AfO]ScS SlldEEII, KX .fv R-blîS E dlfCSpAp’k dSH. Aoypd UJH CT’kdldl .jkN AtenSeS IIOIIU,llfll, K'A.f K'llKS E dlfCfpAp’k d8îl. . . . Psalm 136. [KxJuTdp’k ao^h a^kha^V Af îpiiWÎA: oo Aa ^xoy BdB[iido]hSh. ^hih uiisoifMoy uih nd^ciiwoy Af KxuAoy noamn'Adioy hoh cVwuoiy. ^ * * J$l cam npiî m\\a% râ cnxNSoyp&inoy w&TM\w Hoacxpt. www.dacoromanica.ro 200 G, GIUGLEA Kx d*U( .fvTpfBdp&-Hf npAVASTOpi'H Hf KOIfKfHTI KXHTdpf, 5 niH A®VHA npf HOH -f KXHTdpf. KxHTdlţll HOlV Af KXHTfHlAf cVWHOydSH, Koy Kpr KXHTd KXHTdp-k A^HSH .f. IţdpX CTpHHp&. Gf OyHTdpf THpi tfpOCd'dHAU OyHTdTX jfsiC Afp’kllTd Ari'.. Of Cf AfndCKX AHEd «tt'fc A* rpO\f/V\4SO\' d\i'(Otj' Cf HO\' nOAAfHHpf THpf. 10 Gf HOy dHHTf nO/MfHH BOIO îfpOCJAIIA*S Kd .[vHflIOyToif BfCfdVffH AVkdf. Ho.UfH klIM A'VTHf ^IHH fA0iV\0\'ll ,f>H S#d îfpOCdAtOydSlI. 4l SHCXpX AfU,^T'»HH Atlu^TaHH HXpX Ad O^SHTO\'pHAf AO^H. O'kTfdf BdBi?AOHO\'AOyH MXpdTfAf. OtpHHf A1 Hidd' hi a® l0* AaPA Ti’ Mt dH Ad TOy HlVilV. 15 OfpHHf HHpf npHHAf iilH ^p/RHIJf THpfplH TXH A‘ IlVdTp&. Psalm 137. *. a8 X KxHTfKS A$H Akh Ad 3d. rtcnoBfAiecKo\- Aie u,Tf Av'Hf K0V TOdTX .fpH/Ud Tpf .fvHIJfpH KXHTOy IţTl. Kx dCKOyTdT-dH TOdTf rpdIOpfAf ^OTSH zHVS. ^KHpS-.Uf KXTp& KfC’kpfKd CXHT>K A Td. A, 5 âcnOBfAfCKOy-AAf HOy.MfAOlfH Tis, Af «îpAp-fc Td IilH A'^A^^P^ TX&. Kx AIXpHTdH cnpf TOlţH HO^AMAf C<|sXHTOy dd TXO^\ .t H Hf SH Tf KÎfd\Oy. Koy-Q-SA^V ^oysH a\i. „ ^d\Oy-U,HUj’H-/Hf .f. cS4s''tTi’ A'l(îi Koy BpxToyT-fe Td. 10 Gf ct HcnOBfA’kcKX n'if toi^h .[^unxpdiVni nxdix^TSH. Kx dCKOţTdpX TOdTf KOy’BfHTfdf ^OTOyAOyH TXO^. IUh KXHTd B(T .f> KXHTfHfdf A'"H^H' Kx A\d'pf-H CddBd A'"*^"”' Kx .f.pd'Toy î aa'hV uih nAfKd'iO'H baaî. 15 Ulii .j.pdTOy i liiii Af Atn^T( *1jh- Gf ArlTcfpl npH iHIIJKdO Af CKpXKII .f.BIH-d\f. IUh cnpf /HXHina APdqHAl^ Y A'fPf' 20 A'Utlf 'H»Ad Td .jv BiîKOy f. AoyKpo^ d\xpodoT' Tddf h8 Tp-kni, Psalm 138. KxHTdp’k ao^ii AdKHA8 3dydpTfH. pdll ,A,.WHf AcnHTHToy-dvk H UIH KOy-HOCKSTOy-/H-k-fl. IUh KOHOcKoyuiH uifA^PA 111H cKOyddpA /wk’. www.dacoromanica.ro PSALTIREA VORONEŢEANĂ 201 Toy .ţvHu,iAfcinjn rxHAcypiiAt M'brtt Amari. Kxo-dp-fe Avfe IIIH HIKAXKATA AIA. 5 T«Y â[H] HCrtfAHT©Y- Ulii TOATI M-fertl KXSCy'llJH. Kx uoy Acri yHKAiHiuoyToy 4 ahaika mâ. Ha^kx A'MHi T©y KoyHOCKoyuiH toatx ân©Â aia ujh Af,M^Ta lW/*- Tdf AM SHAHUIH IiiH nSctllJH Clipi Alipi AIXpA TA. 10 A\Hp$pAT3y'-CA$ •fvHU,IAin>lKip,k TA Alipi. J^KX o-TOAUlf CI HOIf nOMW KXTpX C©y. ^KXTpSw koio Avfe®.yi a^YY^Y tx8. UIh a( ^au,a ta .ţvKKTpSw ci i|s8r©y. Oi coyiipi ,}v mpw T©y ij|jh âmiî. 15 Oi AfllJHcipi -f iM^Y Âmiia il|jii. Gl AOlfăpi ÂpinHAI AIAAI .fvHTpi! AlxptKApt Ulii .fvTpd-KOI© -f ^OYHAi! UIh âkoao Aixpa tâ ,A,ip-kyi-Aii. Alipim, lllu upipt Aii A(P^||Ta ta. UIh SlIUJOIf dAIOy .{vTOYP'kpiKO\* kaxcxaii. 20 UIh hoaiita A$Aixpap'k ypamiH Ai'kai. Kx .ţvTOVP'kplKOy H# CI .[AlTSpiKX ,4,1 Tlipi. UIh HOinTA KA S8d A&AlllpA-CI ba. Ka .fvHTOYp'kpiKcţ' IH ÂU1A UIH AClfAHipA IU. Kx tS 3HAHU1U srxy aiTiS. 25 UIh npiHAiHWH-Aii a» 3rx? aiaiimiih Ai'kat. llcnORIAfCKO^ AII nil KX ^plkocS AIHpSpAUlH-TI. v ^inTb’ ai'i'i8 nxsSpx okîii txh. UIh .f KAT'k TA TOIJU CI CKpH». A sil SHAICK©y-CI Ulii HIAIHKX HOy I -îllTp’^HUlH. 6 AlTl ijsiVApTI MIIHCTIIII.il «{iCy'pk CWII.VH T&H A A'HI. OwÂpTI KpxTOUIApX-CI KA&AHHÎIIAt AC. 35 HoyAIXpA-AI-KOh5 UJII AIAII KpXTOcS Af Âp«pA lVA4HO}Kn-CI-K©p8. OKOyAAW-AII UJH .flIX CXAITiS K©y Tiipi. Ol ^'MIICipi nXKXTWUJIH AAl'llI. Cpxcill.ll cxngipouill lpllll,H KX Af Alipi. Kx rr'XBHHTopii cinn .f rxHASpi. 40 UpiiiAixcKoy .fai ,A,iiiirr8 mitxu,hai taai. UlH^BHAIITOpilI TXII A Al HI HAKHAI CKOy-H. IUji AP^MI|i txh noTonxcKC'Y'-Aii. K8 C^pXlllllTk oyrr'XMWpH Srr'X npi’HUJH, UIh ApiniH ^oypx mîi. www.dacoromanica.ro 202 G. GIUGLEA 45 HcnHTrki|JE-iUE AiV'h£ >uh resii .fvpHAxa A\ia AcniiT'Li|if-A« luii KOY'Hwaiiu kx o-a'p'k a\a. Iiih rcsh cc c Kap'k koi'eea ijsxpx a'kyc .fv a\cpc. IIIh .JvHA£P£I1TASX-AXE CflpE KAAE R’kKOţ': CV) Psalm 139. KxhtckS a8 a**As: — păft Gkoa'tc-au A'" ”8 A£ waaxcpH \'hka'I;hii. KpXKATiS HC^epenTS H3KXE/ftl|IE-AXE. pi __ pn 4cA MC rXH^HpX HC^CflTaTC .fHTp’a-wMH. „ţ. TOATC SHAC rOTORIA £TX3R0AC. 5 fTcKoy’i^Hpx a(ira ca ka a' ujAncAO\-n. Ma? âcmiA«H coynT» oycHCAE ao. epki|ie-Axe aaxhc a£ a\xp8ae iixkxtoiiihao. IIIh /k,c wa\S iieAcpcm’8 h3rxrai|ic-aae. McH MC KOyyCTA CC .fAIÎCACMC TAI1EAE AX’kaC/r 10 nCKOY'HCCpX TpS^AUJIH KO^CX AXÎC. IIIh 4°VPh -fTnccpx kÎcx riHMWApcAO Avkac, Axhi* Kxrra'pe .fvHiiieAXMiopH noyccpx a\Tc. Siiuj8 AA'Ht,H A'v'HSXi> A\ie8 cujhtS. GoKOT'kipc A‘Mhc raac8 is'SrxMiopîcH Arkac. 15 Aaa~he A,W Hf kp*t8ta cnccHiA ta. ^>AXKpÂ\ ciţiH cnpc kaii8 a\ic8 .f sh a£ ^ssboio. N8 npHA'AAH A\fHpC A^h£ A£ îkaaa nXKXTOUJHAO. K8ycTapx cnpc Axcpc h8 axca axcpc cc h8 kxhaba ^xahmc-cc. I w *fS H" -tt nano^* ^xtsa^h ao^. 20 cUo\MHAE iS'o'TSpCAO AO KOIlEpî-H npc’HLHH. KaaS cnpc’HUJIi KpXKOV'pil A£ ^OKOIf. Kxra-RCpn iip umim .{^TpS khh8 ujh h8 ro cta. BpXKAT8 ah‘k8t8 H8 CC A£P’^M£ cnpc mxaxxhtov*. lipXKATS IICACpCm'8 iP-xS RCp-kSX-CC .fiM nSTpCAHPC. 25 *ţ.HlţCAEUJIO KX ^ivMC-RA A'mH8 yiOAHţg AUHHCIIAO. IIIh riA^Tiipc Ax-kccpHAO<. (îD .f^cA AfP£^lI|H ficnoRCA£cKoy,-cc h\-a\ea8ii tx8. LLIh .f/rpa-Ro A£pV,h Koy $aiIa ta: *-> Psalm 140. KxHTCKOyAk AO^H AaK,lA0V- PA': KICAX» KXTP^ THpC ÂoySH-A«. GOKOTAl(IE TAAcV iS'SrXMIOpîCH AxHiAC KXHA8 KÎCA\8 KXTpA» THPC. www.dacoromanica.ro 5 10 15 20 5 10 15 PSALTIREA VORONEŢEANĂ 203 CE CE Acnp&KJCKK /T'SrXHWp'k A\-li Ka W KAAHAX .p'pf THpf. ^xAHKap'k /Mxpoyao At'kai koa\xhaape a£ capx. IIoy’pe A'MHf Ypa ^«fTO\H /mTeov- uih cyuiE 4rP'ţ'AMP£ Af «Vcheae arbaE. Hoif iiaeka .fpna\a arfe ^ ko^-rehte yHKa'kHE. .IU nxp-fepi riihe a£ nxKaTE. Koy iviaupi'ii he ijsaKS ^Kpza'kgE. IJIn Hoywxpoy- kK âaEiuiii a o. IlEAEIIC'kl{lE-A\E A£P^8 KOIf /WE^pbpE IJJH OKAHH'kl|IE-A\A. b oyTtf nxKX'i'ScS'H ce h8 oifHrx Kano^' a\Te8. Kx .^kx ^royrxHiop'k a\A .f a^*** Rp'kps a o. l,liOHriÂii,H axiirrx nTarp& gwAEHiii ao. flAAOVCfPx‘cf rpiiopsai kx no^noypx (1) (sic). Ka rpiycoy iixaaxhtFh np*na\AHC£ cnpE iix/mxht8. ^rxcmipx-cE ivaceae ao .p’pE ha#. Kx K«HE A<«HE OKl'll aXl'Eli CllpE TllpE HEAE^A^VHlb HO\* A£‘ a^nra cS^aetS i«îi8, (I>Ep-bl|IE-A\E Af KOY'iT'CEAE HACT"fe HE ACKCUfHCepX /MIE. IIIh A£ .flUEAXHIOpE HE ^AKOV ^XpXA'kyE. KaaH 4 /MpE/KEAE CAAE nXKXTOWÎII. O^pof' cx/mt«>v e8 nxpk Roib Tp'kns: <*> Psalm 141. pMa. Koy raâcoy' a\'i'e8 Kxrp* AiMH^ kîe/m8. K. UIh Ht3 Epa IJIHCHfTOpH A\EpE. riEpii ^Oifyiip’k Af aiEpE. III» H8-fl HHpE HApE c84aETi> A\Te8. * KE/MaiC KXTp/b THpE AAÎHE SHWfcS T# El|JH HEA’kA^ A\'k”. FIata M'k" ei|jii cnpE nx/MXHT8 Kiiiao. GwKOT'kifiE ir'SrxHiop-b a\'S' kx caupiM-au 4$ate. Il3KXR-blJIE-a\E A£ rOHHTOpîll /MIEl'l, KX .fRpXTOlUapX-CE /MAII KpXTo' AUpE, GkOATE A^Hh TE/MHHgX cS^AETS A\Te8 CE ci flcnOKEA’kcKk HCAfAUafcSlI TX&. Bl eVVepe âi|iAm'x a£P^iO'ii nxpx au pw a«S : 00 (1) Putură, www.dacoromanica.ro 204 G. GTUGLEA Psalm 142. „ «• aS «• * ~ ± «—* KxHTEKOy AOyH ^,KII rOHHA BECdAO qMMOpV ASM, pd\B. y^ATHf âoysii «r'oyrxmop'k M'k. M â.MfHTf «T'SrzHiop'k /Mii' .f/rp8 a'I'A^P'' txS. flcKO^TX-Mf .fH AjpÎTaT’k Td. UIh h# .f^Tpa .f. Koy iuKoy" tzS. 5 Kz Il8 Cf AfPf%r'ksx .fHTpe Tlipf TOIţlf KHIII. Kz rOHH APaKS< cS^AETi1’ AtîfS. G/HfpHT-iit .fwVA flZiUZUTi) Bi'Alţd AV'-fc. noycâ-M'kS .f>HTp# .^HTSp'fepCKOy Kd AJOLyil K-feKl'll. UIh HTptCTZ .ţvA\ AMpf AX©V' 'V\Te8. 10 «flHTpS A\fpf TSKiipdCE .fpllA\a A\ 'k. IlOAMIHW SHAEAE A'bHJJTE. .liBZIţdIO-AJE TOdTE AgKpgpEAE TdAE. .^Tpy ^dHEpHAE /«ApiiAO TdAE ^BdlţX-AtE. fT'XAHKdIC KZTpA THpE AlZpSAE AVkdE. 15 Ooy+AIT& aiTeS Kd nz/MXHTy ^zpz auz n'i'i. Koy^oyH'A# Ack^tz/we A‘Whe nepH co^aeti* aVieS. Hey ^rodMf ^aiţa Ta Ae KXTpĂ .viepe. UJh a'cxA\zpâ /v\£ KOw HfAOpa he A£l|innr8 .f rpoa'nx. x floysHTi» ^z mie A£v'xp'kL^a mîpAp'fc râ' kz cnpt Tiipt heaeaSmi'o. KX 20 GnoypE/UH p,.uNf KdA’k .f. he AipzrS KZTpA Tlipf aSai'o cS^aet» a\Te8. CKOdTE/WE Afaa APa*,’l'H iM,eH AHf KZTp^; THpe 4>#V"«. .JAkAL^Z-AU CE ^dKOy BOA tA' KZ TOy El|JII A?*' iWÎES. Ax*\ TZ8 A*’*1* H&CTZB'kljJE-AtE CnpE riZ/UZHTS a^Ît». A£pÎTOy HOyAtEAE TZOy A’MHf •Î'KTe-/ME. 45 Uoy A£P£HTdTA râ ckohh A£ rpH/KE coy^AETOy a\Te8. KX UJh /MHaa Ta nii^Ae APai"'H A/UE, CIî8t8 A\Ye8. llAEKOy IvAiMEplll MIEH C8T8 A\£p£. /^HE Ml râcTE WA\8ll KX CIlSC 8-T'kfl ASII. Ga8 ^ikiaS &a\*'h kx âh nps’HcS. QDiwoy AflUf^Toyii ÂcAA\xpx-ci. SlIAEAE AOIfH KA OyKp TplKOV\ /^Al'HE nA-kKX HIplOA UJH flTHHIJE KOAplH UJH Â^OtfMA-CE-BO. Aoyuu 4i®Vy£P°Y' UIH cnAyi-H. AaC& CXIJATEAE TAAE UJH CAM T'kl|l£-A. TpEM'kTE A\XpA TA Af COyxS. GKOA'r£-AM UJH A3EXB-kl|JE-ME Af ‘'UE AlSTI. ^,11* A\Xp8d£ jjlEHOpllAO CTpEHpH. Hi  ao a'OToy rpAUipx ^ AflUf^T'kT£A£ AO .fvAI EOypXTATE IIIH -fv^P*U|-feT£. IÎA nOAOEl'A EEC-kpEUÎEH. XpAHEAE AO .{»AU1A8T‘-c8. Ae a\o\t8 oypA ^htp’aaaatA. OhaI AO Alfc’TI nAOAHTE. A\kHECK8-CE .fv EUJIIpIIAE CAAE. COIIH AO TpOIUH. Noy î KXAiipf taaJ-h hume npHAAaoy'. NhH( CTpHTApE .^HTpS O^AIIIţEAS AO. U>EpEKA UMAMp'l'll UE AE CXMT# ÂuACTA. £pllH£ A* WA/WEplll HEII HE A^uSaS E A'WHISX8 AO. Psalm 144. Pai'A- AAO\fA R'klîS UJH .f> R’klîS R'kKOyH. .]Vh TOa'tI SHAI EARICKOy-TI. UIh AA8a8 HOyAMAI TXOy1 UJH K'kKS K'kK8H. www.dacoromanica.ro 206 b. GlUGLEA 5 A\apE e aaiThs iiih axSa&e ^waTJ. IUh AAKpTllAE a8H HOIf E C^pX^UIlipE. jjt a’i' LIIH fl'o’ AA§/k,X A$KpSpEAE TAAE. IUh KpxTOifT-ii tA cn8p8. Mape piiKoaca â ta shko\-. IUh Mxpi'A Ta" cn&io. na/«rTrb moi^Ta a^ai^eh taae ^xi'xeckS. Illll ,4,EpEnTXlViEH TAAE EO^KOypZ-CE. 15 (^THHOy £ IUH MHAOCTNBS fr v* f »A> , «]V AOţl'OY’ CT'XKA'ATOpiO IIIH aUt8 mhaocthrS. IA,Oy,ME E AaChS t8t8P©P&. IUh e^thhuih roypEAE aSh cnpt toate AitapSpEAE aSh. Ge CE AcnORE/k,'kcKX U,IE ^aChe TOATE ASKpSpEAE TAAE. 20 itJh np-bnoACEiiHMiii txii cx te EAK’kcKAi. Gaa'kA .fA\nZpZHΣH TAAE SHKS. IUh KpxTovT'b Ta rp&ECKOif. Ge cn8l0 VecK0V- IUh Toif AdH XP^Hk ao -f A®V**e KP’^‘"£- ^EIIIKHSH TOIf AAZpA TA. UIII CATOIfpH TOATE EIEI^HAE /I^ME Bp'bpE. 35 ^EpEnTOIf E A'HHb 4 TOa'TE KAIIAE CAAE. UIh np-bnoAOEHHKk .j». to<(te a6KpoypEae caae. flnpOAnE E 4,EpHMI E MEa8 ME E SXO\‘ a8 ÎAKO a’ Âl^lOTOpIC A#H. Heae^a^ ao\'H cnpE amhxsxK c&8. HeAA ME ^‘liME MEpio UIH nXAPH ijixpfcl. IIIh naîKfipf CA$»EEiH wifVUpHpHAO (sic) Mc A^Ae KHTIIH AO A'XNKApl<. 20 IIIh IIO\'HAO KIVEHAO Ml-H KTiAAA ÎaS. Noy 4 KpXTO\Trk KAHAO BpO\\ Nhmi .f. ntanHAC BpxsAiţHAO A0V'mi Kpo\*. ,A,OyMI BpOy A'wh^ cnpi MIA Ml CI TIAJOy a* .fHC®V- IIIh mia mc hiai>ka©V'Îckoy’ cnpc a\iiaa aSh: Psalm 147. |\8 31 PiV\3 AAAITÎA Aii ÂrplS LUII ^A^Apîy. Aao^a* cpocAA\c a,v'h^ Aa$A& AlV'l,ESXC’,r TX8 CHIVHI. Kx .ţtHTxpil BIpligllAC OyilIHAO TAAI. BAK-bL|ll jjsTllil TXH .^HTpOY Tlipi. 5 Mi noycc .J. jfoTAo'XAi taai iiami. rPAcy rp&'-U cxToypx-Tt. Ml TpiAVbci KOyBXHTfc’ CXS nXA\XHTt'H. IIxpXII AJ KOYO'ShaS ÂMT& KOyBXHTi? A&ll. Miaa Ml A'^Ae nawâ CA K AXpA. 10 HirO\-pA Ki MtpOyUJA Kpxcx-W. Mc AinxAK rpiiHAnp’k ca ka nxpiiAi. «finpOTHBA ^-kg,IIH gcpo\H a!$H MHpi BA CTA. TpiArkTI-BA KOY-BXHTOV’ Cx8 UIH TOI1H-AE-BA. Go^aa-ba A0VX^ a8h mH ko^x bo Ânc. 15 Mc cnBct kSkxto^ cx8 aSh iâkvv. /^ipcnTATI UJH gWAfK^PHAI CAAI A# Î3pAIV. Hcnf jjs’kMI A IHA  TOATX AJ*EA. LLIh giOAfUoy cx8 h8 cncufcc ao: Psalm 148. HaaS Âaa8 ÂrpiS a8h 3A)(ApT©y, p.UH. Ax$AA(ţH A,WH^ Af Ntpio. AxSaÂI^H npi’HCg .fH MIH Ae <$• Ax8AAII,H np HHCH T01I.H .jvHgipiH a8h. AxSAA1I,H np’HHCS TOATE TXpilHAI A&H. 5 Ax$aM>I ÎAS CVVApiAI UJH A$pA. Ax^AAI^H np’HHCS TOATI CT'I.AIAI IUH A$A\HpA. AxSAAII,H np’HHCb MlplO AE MipiO. www.dacoromanica.ro PSALTIREA VORONEŢEANĂ 209 ULIh and he-h a\ah npE ci$ ae uspio. Gt aa8ae hSajeae aa'hoVh- 10 Kx âheaA snci iuk 4>oy. îl«JEAd nOKEAJJ UJH jjs'kHEpX-CÎ. IIo^CE-AE .f B’feKS B'kKOJfAStl. UoKEAlipE nOyCE-UJH hB KO TpkHE. Axi>AAU,H A'HNg AE nXAJXHTS. 15 3a\EHH UJH TOATE ijsxpX^OIf'NASpME. ^ tDwKoy1 rpHHAHp'k, hawa, cto\h, iuii a°V <^"knEAE, me jjrkuEpx koi^kxhtS Hxroy'piiAE ujh TOiţH ajcu/’hu'i'h. a8h. AivMHEAE nA§ nOJjTXTOApE, UJH TOlţH BOApi’ll. i'EpHAE UJH TOdTE KJJTEAE. 20 TaAHHE ujh nacxpn Kojf n’kHE. ^A\nXpdU,IH IJXMXOTBH UJH TOa'u,H Wa'MEpm. IJOAplH UJH TOATE yiOA'bu,EAE nXAJXHTB’H. IJljOpm UJH jjs-kTEAE. ExTp&pi'H Koy gjopm ce aa8a£ hSajeae A'"hBh. 25 Kx fXAHKX-CE HSAJEAE A»H O^'p i-’. HcnoBEAHp'k aSh cnpE nxA\XHTiS ujh cnps «jEpio. f XAHKd-Bd KOrr’HOy WAAAEpHAO CXH. KxHTApE TgTOypO npEHJvlHHAO CXH l|HHAO A8h Î.SpAH. GOa'aaepeao ÂnponHJiHA^-cE ao : cv> ^Psalm 149. flAAHASÎd, piUA- Kx'xtju.h a^hB'ji Hwa'oy’. AxXOl.'A'Jp'b AOlj'JJ .|vA\ BEC-kpEKA lipnEHHMHAO. Ge CE BECEA'kcKX Î3ApAJI AE HEAd HE AE jjs'kHE EA». ÎHH cTwhSaSII ci CE EOJfKOypE Af •f'UnKPaT0V' CXC'V"- 5 Ge AAOJfAE HSAJEAE aSh ^ CXEOpOjJ*. y\,H .ji TXnXH& UJII -ţi \|rXATHpH CE KXHTE AOlf!!. Kx A^he KpS A‘»H^ .fTp§ IVAAAEpTlJ CXH. IUh JT’XAHKA-EA EA&HSÎH .f CnXCEHÎE, Ax^Ad-CE-BO np^nEHHHMI CAABAk. 10 111h EOyKC'Y'pA-CE KOp' CnpE CTpiTO\rpEAE CAAE. fxAHKap'k aoy'h aAKX ^HTP’AHJUIH MIOAE40Jf CKPHCOV". GaABA ÂH/ftCTA lâcTE TSTOJfpWp’ np nEHHHHAOp' AO^JJ : CV) (Va urmâ). Revista Istorică* ~ ~ ■* » www.dacoromanica.ro DE PE VALEA ARGEŞULUI (ÎNSEMNĂRI) I. Negreni. Hasdeu a fost un mare istoric şi filolog; dar niciodată nu s’a gândit la vulgarizarea lucrărilor sale. De aci mare neajuns pentru unii cititori. Fie-că lucrările lui cele mari, deşi scrise în- tr’un stil neîntrecut, nu au ispitit pe iubitorii de mici volume, fie că exemplarele scrierilor lui nu au putut fi la îndemâna multora, se (întâmplă că rezultatele cercetărilor şi descoperirilor lui să fie atribuite unor scriitori mai tineri decât el, sau chiar să fie ne- cunoscute. O dovadă, cea mai proaspătă: In discursul de recepţie, pe care trebuia să-l rostească în Aca- demia Română regretatul Augustin Bunea, se vorbeşte la un loc de inscripţia câmpulungeană a lui Mateiu Basarab privitoare la zidirea mănăstirii domneşti de către Radu Negru. O notă (35, pag. 46) ne spune: „Inscripţia se poate citi la Onciul, 1. c., pag. 112 nota 4". Se întâmplă însă că inscripţia se publicase şi se discu- tase de către Hasdeu în Istoria Critică1). Asta însemnează ,că Hasdeu dasc inscripţia la lumină cu un sfert de veac înaintea dom- nului profesor Onciul, dar lucrul rămăsese necunoscut lui Bunea. O altă pildă: Vorbind despre Basarab-ban, pomenit de cronica persană a lui Fazel-ullah-Raşid, A. Bunea îl citează în chipul următor: „La D’Ohsson, Histoire des Mongols, II, 627, citat de d-1 D. Onciul în Originile Principatelor române, pag. 36 şi 156—157..."2). De fapt cel care cunoscuse mai întâiu acest celebru pasagiu fusese Alexandru Hasdeu, mulţumită căruia fiul său îl reprodusese *) Hasdeu, Op. cit., ed. II, 1875, pp. 134 sqq. *) Dr. Aug. Bunea, Stăpânii Ţării Oltului, 1910, p. 51, nota 59. www.dacoromanica.ro de De Valea argeşului 211 în aceiaşi vestită Istorie Critică1) pomenită mai sus. B. P. Hasdeu mai vorbise despre acest lucru nu numai la 1875, ci şi la 18982) adică în ajunul publicării scrierii d-lui Onciul3) pe car6 o citează Aug. Bunea. Al treilea exemplu: Bunea vrea să dea într’o notă (p. 52, nota 71) un fel de etimologie a numelui Basarab. Din ea se vede că el cunoaşte prima ediţie a Istoriei Critice, în care cuvântul se punea în legătură cu grecescul paaiXeâg, dar nu ştie nimic nici de a doua ediţie a marei lucrări a lui Hasdeu, în care această teorie era părăsită, nici de traducerea franceză din 1878 — datorită lui Fr. Dame — în care era o primă indicare a explicării definitive a numelui acestuia atât de curios la întâia vedere, şi nici despre studiul Basarabii al lui Has- deu, citit la 3 Septemvrie 1893 în Academia Română, publicat în Revista Nouă din acel an, în tomul III din Etymologicum Magnum Romaniae şi în broşură separată. In aceste locuri se arătă o etimo- logie mai mult decât luminoasă. Aug. Bunea nu o cunoştea când îşi scria discursul de recepţie la Academia Română. Tot aşa se întâmplă cu inscripţia de pe mormântul lui Ni- Golae-Alexandru Basaraba, cea descoperită de regretatul Tocilescu, care făcu asupră-i în Academia Română mai multe comunicări, men- ţionate de knale cu începere dela 1890. Aug. Bunea totuşi nu o cunoaşte decât dela d-1 Onciul4), deşi în Basarabii, Hasdeu o dase la lumină încă din 1893. Şi aşa mai departe...... Şi mai curios este lucrul, când un scriitor pare a fi răsfoit o carte, dar nu găseşte de cuviinţă să citeze ori să combată cele arătate acolo, înainte de a pune în vederea cititorului o nouă păr rere. Aşa e cazul cu „Litean", — „Lituon" al documentelor — pe care Aug. Bunea îl socotea că s’ar fi numit „Litovoi", fiindcă aşa crede d-1 N. Iorga în scrierea Sate şi preoţi din Ardeal şi d-1 D. Onciul. Intre credinţa aceasta şi între o amănunţită demonstrare, întemeiată pe dovezi de ordin folkloric — hotărîtoare în asemenea caz — cum e cea făcută de Hasdeu în Negru-Vodă5), nu se poate alege printr’o bruscă înlăturare şi nici măcar pomenire a celei din urmă. Ideea aceasta, curioasă şi extraordinar de neştiinţifică, a în- *) B. P. Hasdeu, Op. cit., 1875, I, § 15, p. 68. J) Idem, Etymologicum Magnum Romaniae, t. IV, Negru-Vodă, 1893 § 28, pp. XCV sqq. Invasiunea Mongolilor şi un Radu-Negrul. s) Originele Principatelor române apar în 1899. 4) Cf. p. 53, nota 81. 6) § 29. Mihaiu-vodă Liteanul, pp. CUI—CXXIX. www.dacoromanica.ro N. I. APOSÎOLESCU âiă lăturării scriitorilor ale căror volume nu le posedăm, nu vrem să le cunoaştem, le răsfoim numai, sau a căror prietenie ori simpatie n’am avut-o, nu este menită a întări încrederea cititorilor în anumite cercetări ştiinţifico-literare. Din potrivă citirea ori recitrea şi în orice caz cunoaşterea părerilor tutulor cercetărilor — mai cil seamă a unor oameni extraordinari ca Hasdeu — trebue să fie vie în mintea tutulor, fie chiar numai pentru anumite îndrumări nouă. Iată o pildă. In Istoria Critică, Hasdeu stărue în multe pagine şi paragrafe despre legătura făcută în decursul veacurilor între numele de Ba- sarab, Basarabia (ca numire a Ţării-Româneşti), blazonul cu trei capete de arapi (de negri), şi numele de Negru atribuit diferiţilor domnitori din dinastia Basarabilor. Acest amestec de Basarab, arab, urpp şi |negru, duce la arabizarea Ţării-Româneşti în poezia poporană serbo-bulgară *) şi la numirile de Kara-Iflak şi Kara- Bogdan date de Turci2). Până şi un râu, care ar fi Jiul3), numit râul Arab (xax ’Apaj3ffivos TtoxapoO, citit xaxcb 'Pa[3u>vos TtoxapoO în toate ediţiile lui Ptolomeu, fiindcă în text scrierea eră neîntreruptă) arată până unde mergea negrismul, arapismul, atribuit Românilor după numele şi blazonul domnitorilor lor. Ar fi zadarnic a mai pomeni din nou şi multele dovezi din Basarabi şi din Negru-Vodă privitoare la acelaş negrism al Românilor, care însă — lucru interesant şi ac- centuat de Hasdeu, — e necunoscut populaţiei olteneşti, după cum numirea de Basarabi nu e populară dincoace de Olt. Acestea erau vii în amintirea scriitorului acestor rânduri. Mulţumită unei întâmplări, i se lămuri o nouă dovadă despre rostul acestui negrism în regiunea Argeşului, adică în partea imediat alăturată Olteniei şi Făgăraşului, stăpâniri de unde s’au coborît Basarabii şi au fost cunoscuţi sub numele de N e g r i i-- voevozi, iar oamenii lor au luat şi ei ceva din numele şefilor lor. Intr’o zi din Iuliu, anul acesta, venind dela Curtea de Argeş spre munte, cu trenul societăţii Argeşul, auzii în staţia Corbeni, penultimul sat de pe valea marelui râu, pe un sătean spunând mai multora cu cari stă pe o platformă: „Ăia sunt toţi Negre ni, nu e nici unul Ungurean". Mirat de numirea asta, nu m’am grăbit totuş a cere lămuriri imediate asupră-i, de teamă a nu primi vre-o explicare „din carte", sau făcută în vederea cine ştie cărui interes. Nu trebue uitat că în regiunile muntoase, lămuririle istorice (se *) Hasdeu, Istoria Critică a Românilor, I, § 36, p. 103 sqq. *) Idem, ibidem, I, § 38, FP- 106 sqq. 3) Idem, ibidem, III, § 58, p. 264. www.dacoromanica.ro DE PE VALEA ARGEŞULUI 213 amestecă deseori cu mărturii interesate, date pe la procese pentru revendicări de pământuri, procese în care voevozii noştri sunt citaţi în toate chipurile şi la orice epocă pofteşte omul. Am cercetat însă dacă nu cumva există vre-un cătun, vrş-un munte, vre-o regiune numită „Negreni". Rezultatul a fost negativ. Rămânea însă lămurit că Negreni eră un termen întrebuinţat în opoziţie cu Ungureni, adică Români din Ungaria. Aceasta punere faţă în faţă este vie pe toată valea Argeşului, de unde încep satele şi până la Curtea-de-Argeş. Intr’adevăr întâiul cătun dela fruntarie este satul Căpăţâneni, împărţit în Căpăţânenii-U n g u r e n i şi Că- păţânenii-P ă m â n t e n i. In comuna imediat următoare găsim Oe- ştii-P ă m â n t e n i şi Oeştii-U n g u r e n i, şi în cea de a treia, mer- gând pe Argeş în jos, ultima înainte de Curtea-de-Argeş, avem Albeştii-P ă m â n t e n i şi Albeştii-U n g u r e n i 1). O identificare, deci, Jntre Negreni şi Pământeni se impunea a priori. Am întrebat însă pe un locuitor din Căpăţânenii-Ungureni şi pe un învăţător din Aref: Cui se dă numele de Negreni? Răs- punsul a fost acelaş: Locuitorilor pământeni, spre deosebire de cei veniţi (fireşte de curând) din Transilvania. Aşa dar vechii tovarăşi ai N e g r i 1 o r-voevozi, cei deveniţi pă- mânteni faţă de noii immigranţi, de cei cari păstrează încă vorba de peste munţi, sunt încă şi azi numiţi Negreni. Din nenorocire s’a pierdut din mintea lăcuitorilor explicarea acestei numiri. Intr’a- devăr, văzând că nu reuşesc a dobândi fără o întrebare directă lă- murirea termenului, am întrebat lămurit care e pricina poreclei a- cesteia. Apoi, mi-a spus locuitorul din Căpăţânenii-Ungureni, care s’a ferit a-mi spune că el face parte dintre cei numiţi cu vorba din urmă, apoi fiindcă ei, cei pământeni, au oile negre iar noi — care ne şi numim A1 b a n i — avem oile albe. Lăsând la o parte faptul că lucrul se şi putea să ajungă lâ o asemenea explicare, când nu s’a mai ştiut cea dintâiu, dar ceva e sigur: împărţirea aceasta după oi, nu e adevărată. O plimbare pe vârfurile munţilor m’a încredinţat din nou despre absoluta neexac- titate a lămuririi (?!?) date. Ceva mai mult, termenul de Alb an va fi poate întrebuinţat de Românii de dincolo, deşi nu l-am auzit niciodată, dar nu este cunoscut celor de dincoace cari vorbesc despre Negreni şi Ungureni sau despre Pământeni şi Ungu- reni, numiri prin cari ei fac, după cum se vede, o deosebire de neam — până la un punct — iar nici decum de culoare a oilor. Dar <) Această deosebire se găseşte în judeţul Argeş şi în alte părţi muntoase. Cea mai interesantă e la Cepari unde se găsesc Ceparii: Pământeni, Ungureni şi Bârseşti, adică şi o indicare spec'ală a celor veniţi din’ţara Bârsei. www.dacoromanica.ro 214 N. I. APOSTOLESCU asemenea explicări... copilăreşti, au fost în totdeauna căutate, când nu s’a mai ştiut cea adevărată. Iată dar un punct important: Pe valea Argeşului, pe la Ce- tatea lui Negru-Vodă — numită azi a lui Ţepeş, fiindcă voevodul lăsta isbeşte acum m'ai mult imaginaţia —, lăcuitorii străvechi, cei pământeni, se mai numesc şi negreni, fără ca să’şi mai aducă aminte cineva de originea acestei denumiri. O culegere folklorică, mai ales din satele locuite de pămân- teni — ne va lumina, probabil, şi mai mult asupra acestui lucru. II. Despre Cetatea lui Negru-Vodă. 1. In cercetarea mea intitulată Cetăţuile lui Negru-Vodă şi a lui Ţepeş, publicată mai întâiu în Revista Armatei din Noemvrie 1910 şi apoi în broşură separată, am vorbit în treacăt despre neexi- stenţa lui Ivancu Basarab 1). Distinsul cercetător istoric d-1 St. Ni- colaescu, într’o binevoitoare dare de seamă făcută chiar în această Revistă pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, socoate însă că fac rău luându-mă după scriitori cari au greşit în privinţa asta. Măr- turisesc însă că mă aflu în bună tovărăşie, de oarece eu m’am spri- jinit, după cum am arătat-o, pe Hasdeu, iar învăţatul istoric citase întru întărirea afirmării că Ivancu Basarab era numai socrul voe- vodului român Alexandru Basarab, iar nu însuşi domnitor, următorul text în care Ştefan Duşan zicea: flAfgau^pa iţapa Kaxrapo/ux ii GacapaciJ HKAHKd TacTa fla^aiiApa cyMtrh /KHGSipii\'x MphNiiiH\'h l aTaph h rocncw ctro cauiKO H npOHin\'k cxuiHHA\h rocno^d, adică «Alexandru ţarul Bul- garilor, şi Ivanco Basaraba socrul ţarului Alexandru al învecinaţilor Negri-Tătari, şi domnia Săsească, şi alţi domni cu dânsul»2). Intru cât acest text, — unde Negri-Tătari, ca şi Negri-Cumani, şi ca mulţi alţi Negri din regiunea dunăreană, erau Românii de sub domnia lui Negru-Vodă, — întru cât acest text este... aşa cum se înfăţişează, nu văd de ce Hasdeu ar fi greşit când spunea că Ivancu Basarabă era socrul lui Alexandru-vodă Basarabă, iar nu domnitor al ţării. 2. După publicarea acestui studiu despre Cetăţile lui Negru- Vodă, a apărut în Martie 1911, în Buletinul Monumentelor Istorice ») Op. cit., p. 8. s) Hasdeu, Basarabii, în Revista Nouă, anul VI, 3—4, Aug.—Sept. 1893, pp. 88—89. Etym. M. Romaniae, t. III, s. v. Basaraba, col. 2548 şi Negru-Vodă, p. CLXXXIII. www.dacoromanica.ro DE PE VALEA ARGEŞULUI 215 pe Decemvrie 1910, un studiu similar al domnului Al. Lepădatu în care se ajungea aproape la aceleaş conclusiuni ca şi în cercetarea subsemnatului. Ţin însă a observa un lucru. D-sa vorbeşte despre cetatea dela Poenari ca şi cum ar fi vorba despre ruina dela Că- păţâneni. Chiar noi menţionăm după Hasdeu, un hrisov în care se vorbeşte despre aruncarea unui boer în cetatea Poenarilor x), cale — în cazul de faţă — este evident cetăţuia cea clădită pe un vârf de stâncă şi care pare fără de loc de eşire. A Vorbi însă de lăcuitori sau de negustori la Poenari e alt-cevâ. In cazul acesta e neîndoelnic Poenarii, iar nu Căpăţânenii; este locul unde a fost palatul şi un fel de cetate a lui Ţepeş. Lăcuitorii mai în vârstă din satele Poenari, Corbeni, Căpăţâneni şi Aref, spun, cum cum foarte multe case sunt clădite cu material luat din acele dărâ- mături. Aşa că lăcuitorii din Poenarii, de cari vorbesc — de pildă — socotelile Braşovului, sunt cei din satul care împrejmuia — la Poe- nari— palatul lui Vlad Ţepeş, iar nu din fortăreaţa dela Căpăţâ- neni, numită impropriu dela Poenari (şi noi am arătat dece), unde nu puteau să stea decât un mic număr de militari, dar nu şi alţi oameni, cu atât mai puţin nişte negustori. E deci interesant ca ştirile privitoare la Poenari să fie îm- părţite cu multă băgare de seamă în două categorii: 1) cele pri- vitoare la Poenarii şi la Vlad Ţepeş; 2) cele cari syar referi la ce- tăţuia dela Căpăţâneni, în apropiere de Poenari, fortăreaţă cât se poate de mică şi neputând în nici un caz să aibă în zidurile ei decât numai câţiva oşteni. III. Pe mormântul lui Radu Negru Ia Curtea-de-Argeş. In seria acestor însemnări argeşene, începute aci, trebue să menţionăm ceva care îşi are rostul său mai ales acum când s’a în- ceput repararea .Bisericii Domneşti din Curtea-de-Argeş. Iii tinda acestui sfânt lăcaş, în partea stângă a intrării, se găseşte un bloc paralelipipedic de piatră pe care fusese aşezat statul tot de piatră al lui Radu Negru. Acest haut-relief înfăţişând, întocmai ca în Occident pe cavalerii medievali, pe voevod culcat cu faţa în sus, a fost adus la Muzeul de Antichităţi din Bucurejti, de regretatul Tocilescu, de mai bine de două decenii. O reproducere *) Cetăţuile Iui Negru-Vodă şi a lui Ţepeş, 1910, p. 18. www.dacoromanica.ro 216 N. I. APOSTOLESCU fotografică se găseşte în Istoria Românilor, ediţia din 1900, p. 130, acolo unde regretatul învăţat vorbeşte despre Radu-Negru (Tihomir Basaraba). Postamentul, rămas la Curtea-de-Argeş, are şi el o însemnătate. Pe o parte sunt nişte înflorituri pe cari d-1 prof. D. Onciul le so- coate că sunt flori de crini. O privire aruncată pe piatră ne arată că avem aface cu nişte flori oarecari, chiar cu nişte rămurele de arbust—poate—, dar nu numai decât cu nişte crini. De altfel chi- pul de a înfăţişa crinul regal francez — (căci ar fi vorba de repro- ducerea însemnelor familiei d’Anjou, domnitoare în Ungaria, în tim- pul voevodului român) — nu seamănă cu presupusul crin de pe piatra mormântală din Argeş. Interesant e Insa modul în care găsim 'legături între împodo- birile de pe acest postament şi unele ornamente dela biserica Iui Neagoe. Intr’adevăr se poate vedea că rozeta acî reprodusă e un motiv imitat apoi în împodobirile asemănătoare dela vestita mă- năstire, clădită peste atâta vreme. O lămurire deci se iveşte: La împodobirea mănăstirii s’a avut în vedere şi ornamente dela Bi- serica Domnească. Se începuse deci formarea unui fel de tradiţie artistică în ţară în momentul când, pe vremea lui Neagoe şi a lui Radu dela Afumaţi, s’a desăvârşit biserica mănăstirii din Curtea- de-Argeş. Faptul este interesant şi nu trebue trecut cu vederea. De aceea am socotit că e bine să menţionăm un lucru care nu fusese băgat de seamă. Curtea-de-Argeş şi alte regiuni împrejmuitoare păstrează încă multe urme folositoare pentru cestiunile istorice româneşti. Seria de notiţe, începută în acest număr al Revistei pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, va fi continuată deocamdată ca o adunare de material. Am fi adânc mulţumiţi ca şi din alte părţi să primim însemnări fie istorice, fie arheologice, fie folklorice, se- mantice ori fonetice lămurind câte un mic colţ din trecutul nostru. N. I. APOSTOLESCU. C&păţăneni, August 1911. www.dacoromanica.ro Ornamental de pe mormântul lui Rada Negra (Cartea de Argeş). www.dacoromanica.ro Tanti'J~acii nmm Cfrriti’.-T^MCstJtm: Cszsarir 7{emj? C&vttmtm.ef Ete/htiz, Suf-Pont. Alax. Ct/rrjzafzm:S//f ,j>uE/7ra- Ezuarm Sa/6/r: z/ramsi Eva o/wa, ' et aîh aEurrsarzrtfcr: Eiirta oTrvzns j-acfts . . >. S. iP-sEtf. Sj/r£r ' , /Z^/Z5. /. . ftihai Vodă Viteazul. (Portretul făcut după natură de gravorul Sadeler la Praga în 1601). www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DELA MIHAI VODĂ VITEAZUL CA DOMN AL ŢERII-ROMÂNEŞTI, AL ARDEALULUI ŞI AL MOLDOVEI — 1600 — Aceste documente datează din epoca de glorie şi de mărire a eroului dela Călugăreni, cea mai mândră şi im- punătoare figură din istoria Ţerii-Ro- măneşti. Istoria lai TUhai Vodă Viteazal este bine canoscată, şi despre faptele ştiate na vom povesti aci, ci mai vârtos de cele necunoscute. Vom reaminti doar cu această împrejurare că el, Aihai, a venit la tron în momente de grea cumpănă pentru neam şi ţară, şi în Scurta lai domnie, numai de opt ani, ca o mână de oameni a să« vârşit fapte cari au pas în mirare lumea întreagă. La Călugăreni, el aînvins peSinan-Paşa ') cel nebiruit, pe «cuceritorul Asiei, Africii şi Europei». De el s’a înspăimântat neînfrânta semilună, şi civilL ’) „Şi acum se ridică asupră-mi ca un balaur neinblânzit—grăia Sultanul de Mihai către sfetnicul său vizirul Sinan Paşa — Mi-a stricat ţări, prădatu-mi-a oraşele, cetăţile şi satele mele,pe care moşul meu le-a dobândit cu multă osteneală; mi-a luat din mâini Brăila şi Giurgiu ; a trecut la Rusciuc cu gloatele lui; a tăiat şi sfărâmat oştile mele; a prădat şi dărâmat cetăţile \mele ; mi-a ucis căpitanul meu, pe Mustafa-Paşa, spaima inamicilor mei şi tăria împărăţiei mele; Silistra, Vama, Baba, şi până şi Provatu, Dobrogea, Zagora, Plevna, Nicopoli, Vratza, Vidin, toate le-a surpat, nimic n’a mai rămas; Hanului de care tremură toţi, Hanului în lume cunoscut, i-a frânt nasul şi l’a pus pe fugă ruşinat; câte oşti am trămis să-l bată, n‘au putut să-l înfrângă ; mi-a făcut oştilor ruşine ce n’au păţit dela alte mari puteri; mi-a prădat locurile şi mi-a luat Serbia" (Stavri- nos, traducere de P. A. Ilarian, „Tesauru de momente istorice“ p. 291—292). www.dacoromanica.ro 218 ST. NICOLAESCU zaţiunea Earopei a fost scăpată de potopul musulman, Aducă-şi cu drag aminte tot Românul de Aihai, că numai în unsprezece zile, el a coprins Ardealul, şi numai în opt zile a sup -s Aoldova. Pri- vească momentul sublim, când Fraţii Aoldoveni, în număr de 15000, la vederea lui, plini de bucurie, cântând voios cu cuşmile în suliţi, şi în strigăte de ura, zburară în tabăra lui; urmeze-1 apoi pe purtătorul de biruinţi intrând în Alba-Iulia cu o pompă crăiască h) Oraşul Târgoviştea. B) Tabăra lui Sigismund Bathory. C) fluntele Piatra Craiului. D) /luaţii pe unde aa renit Turcii. E) înfrângerea Turcilor şi fuga lor. F) Dunărea. G) Vulturul care s’a lă- sat în tabăra Prinţalui. fără de seamăn, şi pe nobilii Ardeleni salutându-1 cu titlul de rege a). La Alba-Iulia, Aihai Vodă a făcut unirea şi a început *) O carte de întărire a lui Radu Vodă Mihnea din ii Dec. 1614, dată unor săteni pentru părţile lor de moşie din satul Zăvoiu, ne grăeşte astfel despre bi- ruinţa lui Mihai Viteazul împotriva Ungurilor şi despre titlul său de Craiii al Ar- dealului : ehw c$t clio bhui (KHiih awaI wt HAiinj-kiK a Rp’kAi khi3, d h8 ehw ch cSt no- KA6MHA H njCAdd cf ICT nCKOHHHOAW Mh^AHA RPfROAA, AA EHTH rC ARS IAl8 EflHfl. flllCTOAl, ni> AldACHC RJ-kdl, nCKOHHHS Mh^AHA RCIR9AV, n»A>lrAAH Ci fCT CXC CR9IAIV EOHCkS IIA A ^rplIHil H 110- E*kAHAE ICT H AORHEAAH >CT CEAKA 3IAIAH flp'A'kdCKCi, H CTOAAH ICT riT8 «AlS KJAAIO 8 CTOA El- AHrpAAy H RXCHAI 3IAIAI flpA'k'ACKOE. fl EX tlCCA'kAHA rBAS IAl8 HOCAAAI» ICT II* nji'BX3AI«EAIHAr H (P cpAiHHAr WTp»KV nTARS lAlS lltKOAAE EOfECAd AA EHTH TC*HApX 3IAIA1 EaAIIIKOH, H MiCTH- T9AIV UpE nOCAAA Al O ICT CKHnTpS WT MCTHTAT IIoJT H CEC RIAHKA CXAIlipiHÎl = PentruCă CIU fost aceşti mai sus zişi oameni de mai nainte vreme cnezi, dar s’au fost închinat www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 219 «a se seri şi a se mărturisi — cam framos spâne cronicarul * *) său — ca domn a trei ţeri: al Ţerii-Româneşti, al Ardealului şi al Aoldo- vei». O nouă pecete cu acest titlu a fost săpată şi aplicată pe acte de aci înainte, i'lândrul viteaz eră slăvit, eră iubit de popor, temut de vrăjmaşi şi cântat de poeţi. Iată icoana lui: «darnic şi temător de Dumnezeu, îngrijind de cei slabi, cruţând pe boieri, inimă Fig. 2. Lupta dela Giargia în 1595. (Din lucrarea. «Historia chronic. Pannoniae», apăruta în anul 1607). deschisă şi lipsită de răutate, framos la trup, de statură înaltă şi negricios la faţă, plăcut la vorbă, careţi curgea ca izvorul 2)». La şi sJau fost vândut răposatului Mihail voevod, ca să-i fie domniei sale vecini. Iar după aceia, după puţină vreme, răposatul Mihail voevod, ridicatu-s’a cu oastea lui asupra Ungurilor şi a biruit şi a dobândit toată ţara Ardealului; şi a stat domnia lui Craiu în scaunul Belgraditlui şi a toată ţara Ardealului. Iar în urmă domnia lui a trimis pe prea iubitul şi dela inimă fiu al domniei sale pe Necolae Voevod ca să fie domn Ţerii-Rumăneşti, şi cinstitul împărat i-a trimis sceptru dela cinstita Poartă şi cu mare împăciuire“. (Acad. Rom. 8—R—B.) *) Cf. Letopiseţul Ţerii-Româneşti, publicat şi adnotat de St. Nicolaescu, p. 35. 2) Walther, Res gestae Michaelis, p. 8—9; Dr. Ion Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, I, p. 63. www.dacoromanica.ro 220 ST. NICOLAESCU numele lui, popoarele răsăritene au tresăltat de bucurie: îl priveau şM aşteptau ca pe Mesia Mântuitorul, şi mulţi dintrânşii îl sămuiau, în avântul lui războinic, pe calul lui cel alb, cu Arhangelul Mihail1). El făgăduise creştinătăţii că are să facă liturgiă în Biserica Sfintei Sofia din Constantinopole, şi toţi îl aşteptau cu nespusă bucurie să vie în mijlocul lor. Leşii, scrie cronicarul lor, îl aşteptau să i se închine toţi Podolenii 2). Sârbii şi Bulgarii deaşijderea îl doreau cu nerăbdare —zice un scriitor de atunci; iar un al treilea adaoge: «Mihai se gândea la cucerirea Macedoniei, Serbiei, Bosniei, AL băniei şi a celorlalte ţeri greceşti, unde eroul avea o mulţime de partizani, cari îl numeau Steaua lor dela Răsărit 3), după cum se constată aceasta din scrisorile ce s'au găsit mai în urmă sub perină după moartea acestui Domn». Aducă-şi, dar, cu drag aminte tot Românul de Mihai—«care a lăsat nume frumos în toată lumea, ca să-l audă şi să-l laude toţi vitejii lumii»—şi preamărească-1 pe el prin cântarea de bi- ruinţă a popoarelor creştine subjugate, ce-şi aşteptau Mântuitorul, cântând în bisericile lor :• «Lăudaţi şi preamăriţi pre toţi ostaşii în genere, Iar mai presus de toţi pe Mihai, Căpetenia oastei învingă- toare, care sfarmă Bosforul prin puterea şi virtuţile sale 4)». Din aceste timpuri de înaltă mărire ostăşească cari au făurit crezul şi visul nostru de a"r, înplinit în parte după 277 de ani de Marele Căpitan dela Plevna, iubitul nostru Rege Carol Mu, şi de vitejii Săi oşteni, cari au dovedit la Griviţa 5 * * * *), Opanez, Plevna, *) „Românul, prin numele său, deşteaptă în inimile muritorilor numele şi memoria Arhangelului Mihail, Voevodul oştilor cereşti" (Ioannis Bisselii Michael Waywoda, p. 137). s) Mihai găsise sprijin — spune d-1 Al. D. Xenopol — contra Poloniei şi în faptul că Podolia, fiind ortodoxă şi ameninţată de catolicism, aşteptă pe Mihai ca pe un liberator" (Al. D. Xenopol, Istoria Românilor p. 282 apud. Miron Cos- tin, Letopiseţe, I, p. 223)' * 3) „Stella loro orientale11; Spontoni, 171; Gr. G. Tocilescu, Istoria Româ- nilor, (1904) p. 134. «) Collaudantes, venerantes, omnes quidem milites; sed praecipne Prima- tem victoris exercitus, Michaelem, vi, virtute, conterentem Bosphoron" (Ioannes Bisselius, p. 137) 5) «Din tunurile luate dela vrăjmaşi — se adresa Marele Nostru Căpitan eroilor dela Griviţa,* prin înaltul ordin de zi dela 5 Septemvrie 1877 — două se vor aşeză de ambele părţi ale statuiei Iui Mihai Viteazul. Umbra măreaţă a glo- riosului Domn va vedea astfel că oştenii Români au rămas până astăzi, fii ai eroilor dela Călugăreni». www.dacoromanica.ro Intrarea lai Aihai Vodă în ftlba Ialia. (l Noemvrie 1599), . - j \ • -P: ;KrTI J P V <*■ ■■ va-il J I ’ .;.X. vr- TJ AV tRTV--^' RM) a' ;5:vxcro)tr AM'NAC.T ■ VXt'Oi ' ; 16 u o ' a C-'TjJ'-. V t,y ■ '' /d-Knr Aedalia de aar a lai Aihai Vodă Viteaza!. www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 221 Rahova, Smârdan şi Vidin că sânt aceiaşi lei neinspăimântaţi ca şi aceia ai lai Aihai la Călugăreni, datează şi actele ce dăm la lu« mină şi cari poartă cel mai frumos titlu ce l«a avut odată Voe» vodul Aihai ca Domn al Ţerii«Româneşti, al Ardealului, şi al Aoldocei acte adeverite prin punerea pecetiei Statului său, purtând stemele şi numele celor trei ţeri, şi prin subscrierea sa mana propria după gândul şi pohta inimei sale, astfel: «Şi hotaru Ardealului pohta ce aa pohtit AOLDOVA, ŢARA«RUAftNEASCft». 1(0 Aihail Voevod. Fig. 3. Pecetea, autograful şi semnătura lui Aihai Viteazu. St. Nicolaescu. ’) Actul care poartă acest autograf al marelui Voevod, se păstrează In Arhiva de Războiu din Viena. cf. N. Iorga, Studii şi Documente, IV, p. 4 www.dacoromanica.ro 222 ST. NICOLAESCU Documente dela Mihai Vodă Viteazul ca domn al Ţerii- Româneşti, al Ardealului şi al Moldovei.:) I. Iaşi, 29 Mai 1600. I&. Mihail voevod, domnul Ţerii-Roniâneşti, al Ardealului şi al Moldovei, întăreşte stăpânirea mănăstirei Agapia, peste hotarul din Negreşti. A __ A Ad C C Al I (IA f Hw Aliipii roeko, KjkVio Aiami'io rnpx 3eaii Fia[ax'ii]cko'h A n/\'kcKc>H A A\o^ACKO'h, A nOHOKHAH E/UII A1ĂEKHHK0 11 a LII II MONACO W CIF'kll A\0- C (I H T H! a (I TÎ (I TH năimi flraniA, ha mo w K&Air monii A caorohii a£>ka, At>K IiO A\h\*ah roiro, rnpx seaiâh V*rpwRAa^l'ucKo h fI/k,-bcKow ------- A v _ _ _ _ A R X c 3 XM AV 3 M C At T M II SEiMAi'l Mw^ACKH, W rRA AMI npdHROAH, KĂrH npOIIROAEHil, Mmll CR'ivAH A Al _ c t , cput h cx Rxcira ha mira auiia h inhaiia, fi w Râ ri oaaoi|iVe cxAMmp'kraijiE _ ^ „ A _ ^ ^ « Al , C Al C ^ ^ * X * X - X c ApfHH RÂroMkmuRH rnpx, ka'ko noAuiAWRAmH h oţ'niKpxAiiiiiH cinxi a\oha- - A ^ ^ „ o C R C C _ Cinil, H1AKQE rRA AMI ^AAM A nOHlRpx,A,llAll (AMI H nOAMUURA W HA Cmia A\0- _ ^ _ V _ e o ^ X _ r t r 111 a c \ 3 HAIIIH pEKOiMAA CHIXI GARA WCl|IHA W IIIpX M CK C( AOAXORE mphCKH RĂII ^ ^ A _ At C R C curbii npKRii, ck Rxc'k iivbmw croe, 3A 3pARi( trit ami A np-bRK3ÂiOKA(iiiii A A C , AA c X ciîx tra ami liv Hhkwa<(( roero, rnpx 3EAXAM IfrprKAAjfiHCKciH, îw rp’kc'k Al X X T _ cp 111 ai A T PWIHEAE HAUIH, fi,A EK^E CUlblI iVXOHAIHH, tdKO RH IIHUIE, 1\’fcHHH®Y ^ WHHHO fi,O KK^A KE HA Cv^P^AE Ex CX 5KHRII, A (IO HACA-fe^lE HA IflARC^E Aa R2A( _ C (I H At T P cp T ( cmx? axohamih R'kH-b h iiaaxe, â kaaSte w cTiiaa axohahiii Aa mmae Că aiÂhiiie A „ A „ „ Al c Al c T X Al x X ul Al K PA TRIT iVUI II MA,A,0 l’RV AMI, H W rp'kck pWIIIEAE HAUIH, ORO RH nHIJIE. HlIIO C'k t 3 t ui k :i: :k ai h noKircH paopmi cira ha moA\E^ir ii noaMÎAivRAHÎE h ^-bârnE t np-b/XA^w, w CT TT 0 r At T 3K fi,A E npOKA'k H m'pEKAE W T Ea CZmROIUA HElO II 3EAH, A W IIIHI Wl|X E „ T P K Ul Al ip r H rx HiikI. H fi,& haxae iihhh ha cmpAH-b cxah XR'k Gară wci|1ha. H aa c'k T A Al C Al C c III A C H HE Otj'AMIIIIAE np’k CH AHIHO rRl' iMH. IIh Y M, R ^3pH, iWHA K) E. www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL $21 - rt A H A C 0 K H UI IW RO. f îlAPOHdKTE RE RHIT1EHH V. f NsiJHAd. Hârtie. Pecetia aplicată în faţă, cu inel, s’a deteriorat. Semnul hârtiei: o cruce cu Christ. Arh. Stat., M-rea Sf. Sava, din Iaşi pach. 60, No. 1. f Cu mila lui Dumnezeu Iui Mihail voevod, domn al Ţerii-Ungro- vlahiei şi al Ardealului şi al Ţerii-Moldovei. Iată că domnia mea am binevoit cu dulce bună vrere, cu curată şi luminată inimă şi din tot su- fletul nostru şi cugetul şi cu ajutorul lui Dumnezeu căutând binecinsti- torilor domni de demult, precum au miluit şi au întărit sfintele mănăs- tiri, tot aşa şi domnia mea am dat şi am întărit şi am miluit dela noi sfânta mănăstire ce se zice sfântul Sava sfinţitul din târgul Iaşi cu satul şi casele domneşti de lângă sfânta biserică, cu tot locul său, pentru sănătatea domniei mele şi a prea iubitului 1) fiu al domniai mele Iu> *) *) Pe când eroul Mihai domnea peste câte şi trele ţerile române, iubitul său fiu Nicolae Petraşcu Vodă cărmuia Ţara Românească. Din aceste timpuri de glorie a armelor române, între altele, avem şi următorul act preţios dela Nico. lae voevod: „Cu mila lui Dumnezeu Iui Nicula voevod domnu a toată Ţara-Rumănească, feciorul marelui şi preabunului Iui Mihail voevod, Craiu a toată Ţara-Ardealului şi domnu a toată Ţara-Moldovei şi stăpânind şi Ţara- Rumânească. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mfile sfintei dumnezeeştei mănăstiri ce se nu- meşte Coşuna, ca să-i fie moşie satul Radovanul tot cu tot hotarul şi cu moşiia, cât să va alfige din câmp şi din apă şi din pădure; pentrucă acest mai sus zis sat au fost judeci. Deci ei sau sculat de au venit singuri sătânii din sat de sau vândut ei de a lor bună voe fâr de nici o silă, ca să fie rumâni sfintei mănăstiri ce sau zis mai sus. Iar cănd au fost mai pe urmă, iar sătenii din sat ei au venit înaintea părintelui domniei mile Iui Mihail voivod în Ţara-Rumănească la scaun în Bucureşti, de au jăluit cum că nu s-au vândut sfintei m-ri ce s-au zis mai sus, ci venind Tudorache banul la dânşii le-au dat numai 6000 de aspri în sila lui. Iar când au fost mai pe urmă, iar călugării dela sfânta mănăstire ce să zice Co. şuna aşâ nu sau lăsat, ci au venit Daniil călugărul înpreună cu toţi sătenii, şi cu cartea de cumpărătoare, iar înaintea părintelui domniei mele Iui Mihail voevod, cănd au fost în ţara Moldovei la scaun în Iaşi, de s-au părât de faţă şi au văzut şi au citit părintele domnii mele şi cartea de cumpărătoare a sfintei m-ri cum au fost cumpărat călugării acest sat, de au fost dat pe satul Radovanul întâi ughi 100, pentru dăjdile lor. Şi iar au fost dat în mâinile sătenilor aspri 12.000. Deci au venit şi boiariul domnii mfile Nica vistieru înaintea domnii mfile de au mărturisit înaintea părintelui domniei m61e şi au jurat el pe sfânta evanghelie, cum că au fost venit sătenii din sat singuri şi cu Daniil călugărul dela sfânta mă- năstire Coşuna înaintea Nicăi vistieru de au plătit Daniil călugărul birurile lor cu 100 de ughi, precum s-au scris mai sus. Şi s-au dat ei singuri rumâni de a sa bună voe încă i-au plătit călugării dela sfânta m-re şi după aceia birul lor la cisla cea mică cu 2660 de aspri gata. Şi iar i-au plătit la alt bir de boi 4, drept 1000 de aspri gata. Şi iar de oi uscate aspri 280. Şi iar au plătit birul lor de(ot)8o de aspri. www.dacoromanica.ro ST. NICOLAESCtj 22â Nicolae voevod, domnul Ţerii- LJngrovlahiei, şi pentru păcatele părin- ţilor noştri, ca să fie sfintei mănăstiri, precum scriem mai sus, de moşte- nire şi moşie până când ne va ţinea Dumnezeu cu cei vii; şi pe urma noastră de aşijderea să fie sfintei mănăstiri spre veşnică lor pomenire. Iar călugării dela sfânta mănăstire să aibă a ruga pe Dumnezeu pentru domnia mea şi copii domniei mele şi pentru păcatele părinţilor noştri, precum scriem mai sus. Iar cine s’ar ispiti să strice această a noastră întocmire şi miluire şi lucru ce am dat, acela să fie blestemat şi de trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu, ziditorul cerului şi al pă- mântului, şi de cei 318 părinţi dela Niceia. Şi să aibe de părâş la straş- nica judecată a lui Christos pe Sava sfinţitul. Alt nimeni să nu se amestece înaintea acestei cărţi a domniei mele. Scrisă în Iaşi, in anul 7108, luna Iunie 5. Io Mihail vod. f Andronache vel vistier a învăţat, f Negilaş. V. Iaşi, 7 Iunie 1600. 1& Mihail voevod, domnul Ţerii-Româneşti, voevod al Ardealului şi a toată Ţara-Moldovei, întăreşte stăpânirea mânăstirei sfântului Sava din Erusalim, peste o casă cu două pră- vălii în mijlocul târgului Iaşi, dăruite de Constantin spătarul. _ _ A *. _ A M CC Alf j- Hi0 KOfKO, Ejki'w Aîanii'io rnpx 3emaiî V’rpvRAajfihcko ii koko (IA A K X HC A CNN fl^ivCKOKi h kxch 3MIAH A\uvv>ckh, u> npiH^oiiu npdi imami Komamii (I K _ T K A A? cnxrna, cnY Gîiaîa kxiiiiîh kiaikh auihh, h np-fe iianm KOA'hpii rcaiiki'h ii V V _ A At T P ÎK H a\aah, fi np-fe wi^S naiiit AUimponOAH, kv Ah^nhcII, N-feKiH hciiohova^ ^ Şi au rămas aceşti săteni, ce s-au zis mai sus, de lege deînaintea părintelui dom- nii mele, şi le-au făcut părintele domnii mele carte de rămas şi de ohamnicie. încă au avenit şi înaintea domnii mele. Deci într-aceia domniia mea am căutat şi am judecat pre dreptate şi pre legea lui Dumnezeu. Şi însumi am văzut şi am citit domnia mea cartea de cumpărătoare şi cartea părintelui domniei mele de rămas. Drept aceia şi domniia mea am întărit şi am întemeiat şi cu cartea dom- niei mele. Şi am dat domniia mea sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce se nu- meşte Coşuna, ca să fie ei satul Radovanul întru moştenire şi ohamnică. Şi de nimenea să fie neclătită, peste zisa domniei mele. Că iată şi mărturii am pus domniia mea: jupan Dumitru vel vornic, i jupan Teodosie vel logofăt, şi An- dronie vistier, şi Ban spătar, şi Manda comis, şi Stroe stolnic şi Şărban pahar- nic, i jupan Radu vel postelnic, şi Dumitru vornic. Am scris eu Stoica în ce- tatea Târgoviştei, Iulie 9, anul 7108. (După o vechie traducere păstrată la Arh. G-le ale Statului, în Condica Brâncovenească, No. 268, f. 6pp). www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 229 " , „ X „ X Hll HpllCHAlUBA, HA 3A ^OlIpOf BOA’k, 11 AM° 11 IlOAUWBĂ CX CBOII llpABIll T _ c ţ* îi: c a» A X _ X lUHHHoy cmaa MOHamii, hae e pa V*ciume Bpi^A, awitio cmxi Gaba 6poca- ai X A ai ;k c A r 111 , c AÎ A x AHCKH, C& EH O ^0 CX ^Ea HpXBXAIH, H E Cp-fe mpX M. II E COCII nO HH ^0- -s 3 ^ A IJJ HH A Kd X „ aiob'e: eho eii â Aptriii: Airnv 11 Ah h cx bxcii cboh Avkcmo. Ii AAM kx ■k _ _ _ _ _ _ E III Al Al \* Al Al A Al C A\ÂKX CE lilKO EH nH111E CX EXC'lv CBOH A1"! II CX EXck CKOH Cp(ll,E) H aill- _ ^ V ^ r x h r AÎ ai t _ r ama h CD Ba iio.uoijiih w rp-fec’k noKOiniA piuiiiEAio cboe h w aunpY cboe _ A _ _ _ r c x r c îk c ii sa 3pAKie pea cil ii w Bxck Epanma e fi cempii. IIohe np hkavmii cx.upmx V ^ ^ AÎ Al T K H • ^ I* pWIIIEAlO CBOE GhAU KIIBUIYiI BEAlKil'l AUIHII, W A® CXA\plllH E IVE’kl^AEIII CA c p UI C 0 Clll&l A\0Hail1H Kll pfMfHII. ,K. Alipii, BA HE i flOrpEBC W CIIIAA /U0HAII1H CI1I&I. -s v ^ ^ ^ ^ r ai c h h r Oaba u>ci|Tiiaro, â no cxA\p~mn wiţa cboe npHBAVHHck t Koinanm noE’kai'i ui Ar _ c (i x CO A klloio 3EAUH HH0 30CIIIA Wl^a CBOE A^XH{IIH Cin kll AAOHdTH cx mH niiii'bsH ffl UI Al C „ Al l|J IIJ A ,\ă e bh nume. y-K. a. H no mo cx noaao BhTie, npi'HA© A\ii\'aii boebo v 3ea\ah A R X Al \* ACHH 0 ÎK lUwAacKH cx Bxck ckoh BOA'kpn beaikh h au, i'i Komamii cnxma iiiakoae, IU H Al Al c X , A1 X chk bii nuca. T’k pa noAa .un ni A*'"!01**) c% inoe iipaibxaYe pa mn mi- III H C T _ C 0 A H H'ksn BH pEHIH y-K alipii, fi,A BXAE CHIX? lUOHAIIIH A'kmiHO II VUHIIHO BiiH'k ai r i; r iu k ;k ii na.uE. fi mo c'k noKircii pa3opnrn cYa na moauAO n maobahi'e ii a^ahie, c T 7 7 , T X - e Aa e npoKA'k w Tă Eâ, cxinBoma hiîiu 11 3ea\ah, ii iu Bxck cmxT, 11 a<* T TH T UI l|l H T A Al C H.UdE Ad ®Kk ha cmpdH'k cxah Xiîb; 11 c'k HEir.uiiuidE np'k cu ah- Al Al mo HAI1IH, f ITll ir Ifl, B <3pil, 10 3. www.dacoromanica.ro 230 ST. NICOLAESCU _ A _ _ „ _ ^ MC A CHH (J H UI Ga thx Kt. f Kornamii cnxma v f Iwhakc. Hârtie. Pecetia aplicată in faţă: cu inel, in ceară roşie, s’a stricat. Semnul hârtii; două cruci in cerc. Arh. Stat., M-rea Sf. Sava din Iaşi, pach. ioj, No. 2. Iw Mihail voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţerii-Ungro- vlahiei şi voevod al Ardealului şi a toată Ţara-Moldovei. Iată că a venit înaintea noastră Costantin spătarul, fiul lui Sima biv vel va- meş, şi înaintea boierilor noştri mari şi mici şi înaintea părintelui no- stru Mitropolitului kir Dionisie, de nimeni nesilit şi neasuprit, ci de a lui bunăvoe a dat şi a miluit cu a lui dreaptă ocină pe sfânta mă- năstire, unde este lăcaşul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu, me- toh al sfântului Sava din Erusalim, cu o casă cu 'două prăvălii, ce sunt în mijlocul târgului Iaşi. Şi sunt vecini sub casele lor, unul mai în sus şi altul mai în jos: Lupul şi Lică şi cu toate locurile lor. Şi le-a dat spre ruga sa, precum scriu mai sus cu tot sufletul său şi toată inima sa şi cugetul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru păcatele ră- posatului părintelui său şi ale mamei sale şi pentru sănătatea domniei sale şi a tuturor fraţilor lui şi a surorilor. Pentrucă întâmplându-se moarte părintelui său Sima biv vel vameş, el la moartea lui a fă- găduit sfintei mănăstiri mai sus zise 20.000 aspri, pentru că este în- gropat în sfânta mănăstire a sfântului Sava sfinţitul, dar după moar- tea părintelui său s’a întâmplat lui Costandin de a fugit în ţara Le- şească şi a rămas dator pentru părintele său sfintei mănăstiri cu aceşti bani ce scriu mai sus 20.000 aspri. Iar după aceea cu aju- torul lui Dumnezeu a venit Mihail voevod în ţara Moldovei cu toţi boierii săi mari şi mici, şi Costandin spătarul de aşijderea, fiul mai sus scrisului. Drept aceia am dat aceste case cu acele prăvălii pentru aceşti bani mai sus zişi 20.000 aspri, ca să fie sfintei mănăstiri de moştenire şi ocină spre veşnică lor pomenire. Iar cine se va ispiti să strice această a noastră întocmire şi miluire şi danie, să fie bleste- mat de Domnul Dumnezeu, ziditorul cerului şi al pământului, şi de toţi sfinţii şi să aibă a da răspuns la straşnica judecată al lui Chri- stos. Şi altul să nu se amestece înaintea acestei cărţi a noastre. însuşi domnul a poruncit. Scrisă în Iaşi în anul 7108, Iunie 7. f Costantin spătarul a învăţat, f Ionaşco. www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 231 VI. Iaşi, 23 Iunie i6od. I&. Mihail voevod, domnul Terii-Româneşti, voevod al Ţerii-Ungureşti şi domn al Terii-Moldovei, întăreşte stă- pânirea M-rei Păngăraţi, peste satele: Siliştea, Bilăeşti şi Ivăneşti din ţinutul Neamţului. In numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Treimei cei de o fiinţă şi nedespărţită, amin! Eu şărbul stăpânului mieu Isus Christos şi închinător a Treimei, Iw. Mihail voevod, cu mila lui Dumnezeu domnu a Ţării-Ungrovlahiei şi voevod a Ţării-Ungureşti şi domn a Ţării-Moldovii, cum că domnia mea am bine voit cu a noastră bună voinţă, am dat şi am întărit sfintei noastre rugi dela Păngăraţi, unde este hramul sfântului slâvitului marelui mucenic şi izvoritor de mir Dimitrie, trei sate anume: Siliştea, ce este pe Malecka şi rîul Almaşi, şi Bilăeştii, şi Ivineştii pe rîul Cracăul, ce sânt în ţinutul Neamţului. Că aceste sate mai sus scrise au fostu danie sfintei mănăstiri de Păngăraţi dela răposatul şi bunul Iw. Petru voevod, se vede din ipisoace cu blestem, şi le are sfânta mănăstire dela domnia lui vecinica lui pomenire! Şi mai sus scrisele sate au fost ascultătoare de ocolul nostru Piatra- De aceia domniea me, urmând răposatului Iw. Petru voevod, de ase- minea am dat şi am întărit, şi am miluit sfânta mănăstire dela Păn- găraţi cu acele sate mai sus scrise, ca să fie Sfântei Mănăstiri şi dela domnia me otcină, şi cu tot venitul nestricată, niciodată în veci. Iară monahii dela sfânta mănăstire, să aibă a ne pomeni la sfântul jertvenic, şi la toate liturghiile până când va stâ sfânta mănăstire- Iară după viaţa noastră, cine se va atinge să strice daniea noastră şi această miluire şi întărire, acela să fie blestemat şi de trei ori bles- temat de toţi sfinţii, şi să aibă a da răspuns la înfricoşatul judeţ a lui Christos. Pentru aceia nimica altul să nu se amestece dela această hârtie a noastră. Scris în Iaşi, anul 7108, luna Iunie în 23. Ştefan vel logofăt ispravnic. Traducere veche la Acad. Rom., pach. jS, doc. 11. Orig. lipseşte. VI. Belgrad, 6 Iulie 1600. I&. Mihail voevod, domnul Ţerii-Romă- neşti, al Ardealului şi a toată Ţar a-Moldovei, întăreşte stăpânirea logofeţilor Iane şi Preda, peste satul Mănăileşti cu vii şi vecini. * „ ^ — A — ^ « __ AM C C III A f Ii0 boebo, Kik'i'k» MAiniie rnpx fiAdKOf h fl^’kcKCK h bxcoe www.dacoromanica.ro 232 ST. NICOLAESCU A4 A T C sea/iae Mo^acKOH, chS beahka h np-b,a,OKpa IlEIIlpAKO boebo, ^ara tbw a\h A At C A* r cît noGEa'kniE rsa mh ca^se rsa a/ih Mnio A IIpE aw<|sei;h h cx ch'obh h, At C T • ÎK C At H H l|l T A C eaii 11,11 Ex npunSmii, iâkw fl,A e » wn8 3 ceaiv Mxhae w ae AP2r^^[K^ _ ^ ^ ^ A ^ ^ A R B TI B AR K \ AE GmjdHo A OpxiţiiAX A Aeaaiiiw h Nekw h Gin(on)KX bxca bape eahka T3TT T JKC A f AATT CE JfOKE HGpdHH W n(OAIO H W Go)a^, IlOHE E nOKSnil IîIhE H llpE AO W Cili uiiiaI c „ k a „ aa r tţ a Gii mi(c)a a io ii 3A iEin-bK*, aaii ae Pai^ao h (i npE h JS^aho El HapaKiiGE CAAR c „ AA TUI sa a-by’ah a A ae PaVa0 3a f a rom(oK)H. H npoaA ce c8 cîe bii nucaiiH Al H T Al C H AIO HETOKE A03(lE A) WHE W CBOII A°BP0B°A'k, H nOKAOHHLUE KH(m)ll BEHH R R C Al T p Mhe A UpEAE BK G'k’KH, A CX 3HAHÎE BXC'k IV KpXCTHII AIErildllJO VV l’O _ A _ A A 3 A T A C r At x c AI c AA h H^o h w np-k rBa ahi. Ge pa AaA° rBa 'MH catse tba ami Mhe A IIpE r u 'A\ At C H ao(^e), fai;o j\,a h e wiie 8p h h chobh ii h h bhSko ch h np-kcnSMiimo - ^ A _ T ÎK H C !K A CH, H w HHKOro heiioko(aI;bha/io, no pi) tb mii. Ge 8bo n ckeiiieaVii www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 233 ~ A _ ~ ^ ~ ^ _ CMC H AO r T H A AH iioiiuKA-fef i’Kd mii: h:3iu Tfcicîe beahkh Aiue 11 >kS(iia flJh^Mrk b)c ba h H III UI p H A III UI 0 H C îkSiia Koptif rana h itciiiia Genii AIohîh bcaiikh rmixpape h Elba bii h K CAKCAO r T 3 iUn(A...)A GiriOHKA B6AH BEAIIKH flOmEHH. H H TSCIE BEAHKH AWijsf, H A Ol'epA r T )f A A A A c TA aiv|e mica bx (cmo rpa^ Berpa, miv» lOaie s ahii, h w cnaanTe MiipS r m imK$i|iA A'k(mo) bx a-k A3pn. M f ICă AUXHH BI36BO, Al ATI K) G/K I IO rNh. Hârtie. Monogram mijlociu cu roşu. Pecetia aplicată în faţă; mare, ro- tunda, de ceară roşie, cu legenda: «f Iw ĂIh^ahak boiboaa». Orig. rău păstra. Arh. Stat., M-rea Bistriţa, pach. 34, No. 1. Jos sub pecetie, pe câmp, poartă următoarea notă mărginală; «Gr ci iiihi kSai, Kk^AS AAl kSaH1X|IAT AHII|IH pjAlXHH KklţH Ck^TS 4 Hlcink Kdjlmi CK;>HUI, HOH AAl A«T nl  IIIOT l'AAGIHH, UIH n?'k AHIlî KJIAIt As> ,j>OCIIl6 SGAAT rAAGIH$A KkTI. (IAl\, IIIH aS .fiOCT AAT rAAEIH IIIOUH nr. fdK acj>; iar pe verso următoarea; «-J- Kajiiii nxiimpi- Aăkhiaii|jhx>. Ifi. Mihail Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţerii-Ro- mâneşti şi al Ardealului şi a toată Ţara-Moldovei, fiul marelui şi prea bunului Petraşco voevod, dă domnia mea această poruncă a dom- niei mele slugilor domniei mele Iane şi Preda logofeţi, şi fiilor lor, câţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie lor ocină in satul Mănăi- leşti: din partea Drăgulească partea lui Stan şi a lui Frâţilă şi a lui Lepădat şi a lui Nedelco şi a lui Stoica, toate, ver cât se vor alege din câmp şi din pădure şi din apă, căci le-au cumpărat Iane şi Preda logofeţi dela aceşti mai sus scrişi oameni pentru 1580 de aspri gata. Şi iarăş au cumpărat Iane şi Preda logofeţii partea Davidească toată câtă se va alege, Insă partea lui Stoica şi a lui Dumitru şi a lui Stanciul şi a lui Stoica şi a lui Neagomir şi a lui Pârvul pentru 5200 aspri gata. Şi iarăş au cumpărat Iane şi Preda logofeţii o vie dela Stoica Negrul pentru 350 de aspri. Şi iarăş au cumpărat Iane şi Preda logofeţii ocină In Mănăileşti partea lui Avram, pe care au fost cumpărat-o Avram dela Stan pentru 1200 aspri. Şi iarăşi au cumpărat Iane şi Preda partea lui Dumitru şi partea lui Stoica toată cu 640 de aspri, şi partea lui Dan toată cu 1030 aspri gata. Şi iarăş au cumpărat Iane şi Preda partea Zbârcetească, însă partea lui Radul şi a lui Oprea şi a lui Dan şi a lui Paraschiva pentru 2438 aspri, şi partea lui Radul pentru 700 aspri gata. Şi şi-au vândut aceşti mai www.dacoromanica.ro 234' ST. NICOLAESCU sus scrişi oameni, viile şi ocinile de bună voea lor, şi s'au plecat a fi vecinii lui Iane şi Preda în veci, şi cu ştirea tuturor megiaşilor din prejur şi înaintea domniei mele. Drept aceea dat-am domnia mea slugilor domniei mele Iane şi Preda logofeţi, ca să le fie aceste ocine ohabnice, lor şi fiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor, şi de nimenea neclătite, după porunca domniei mele. Iată dar şi martori aşează domnia mea: jupan Tudosie vel logofăt şi jupan Mihalcea vel ban şi jupan Corniş Gaşpar şi jupan Sechil Mojiş vel ghinărareş şi Bărcan vistier şi Leca vel Comis şi Stoica vel postelnic. Şi ispravnic a fost Tudosie vel logofăt, iar eu Fiera logofătul am scris în scaunul de cetate Belgrad, luna lui Iulie în 6 zile şi dela zidirea lumei în cursul anilor 7108. t Iw. Mihail Voevod, din mila lui Dumnezeu domn. VII. Belgrad, 15 Iulie 1600. I(b. Mihail voevod, domnul Ţerii-Ro- măneşti, al Ardealului şi al Moldovei, întăreşte stăpânirea lui Dra- gomir, Bucur, Oprea şi Aldea peste a 6-a parte din satul Mândra. Noi Mihail voevod, cu mila lui Dumnezeu domn a tot pământul Ţerii-Rumâneşti şi al pământului Ardealului şi al Moldovei, feciorul marelui şi prea bunului Ioan Petraşco voevod. S-au dat dumnalor voastre această poruncă a domniei mele, precum lui Dragomir şi lui Bucur şi Oprea şi Aldea şi fiilor lor, pre câţi Dumnezeu îi va da, ca unor moştenitori, din satul Mândra, ce se chiamă a şesea parte din satul Mândra, în toate, din munte, din ape, din pădure şi din hotar şi din lăcuinţa satului, unde lăcuiesc, pentrucă iaste direaptă şi veche moşie, ce au fost lor dăruită de moştenire, anume lui Dra- gomir, şi Opri, şi lui Vlăduţ, încă de atuncea de Laioş Crai, căci că, la al cincilea an al stăpânirii noastre având oareşi-ce proces înnaintea noastră Stoica, Milea şi Bera, cari, chemându-se înnaintea noastră după jalba Stoichi, Mili şi a Beri aceşti mai sus numiţi Dra- gomir, Bucur, Oprea şi Radu şi Vlăduţ şi Aldea, cum că ar aveâ parte şi ei la moşie, şi la aceasta am căutat domnia mea şi am pus judecată după lege la cinstitul Divanul domniei mele, şi s-au cercetat înnaintea noastră şi a cinstitului Divanului domniei mele. La care s’au văzut şi o carte bătrână ungurească, pentru moşia cea mai sus zisă. Cărora Divanul domniei mele li-au dat jurământ, a numitului Stoichi, Mili şi Beri, să dovedească că ar fi fost şi ei părtaşi la aceasta, şi, Stoica, Milea şi Bera neputând mărturisi înnaintea marilor mei boieri doisprezece, nici înnaintea domniei mele n’au mai putut apelă- lui. Aşa dară au rămas moşia aceia şi cu eartea domniei mele de www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 235 stăpânire lui Dragomir şi lui Bucur şi Opri şi -Radului şi Aldi, ca să li fie lor şi fiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor de moştenire. Şi de nici o judecată să nu se mai supere, fiind rânduitoarea ju- decată deplin înnaintea Divanului domniei mele şi a marilor boieri: jup. Teodosie mare logofăt, jup. Stoica mare postelnic, jupân Bărcan mare vistier, jupân Leca mare comis, jupân Leca (sic) mare pos- telnic, Şi am scris eu Carcalor (sic) logofăt în luna lui Iulie 15, în cetatea Beligradului, fiind cursul anilor dela Adam 7108, iar dela Domnul Hristos 1600. . . Noi Mihail voevod, cu mila lui Dumnezeu domn Terii, etc. (sic). După o traducere cu litere latine în Arh. de Stat din Budapesta; „I, J9 b, 40 es 41, 1848, 1849", VIII. Iaşi, 27 Iulie 1600. IG>. Mihail voevod, domnul Ţerii-Româneşti, voevod al Ardealului şi domn al Ţerii-Moldovei, întăreşte stăpânirea mănăstirei Bistriţa din Moldova, peste zeciuiala de stupi, _ _ A n, A A4 CC M j- IIIV A\lljf AH EOCEO, HîKIflO MAniHO mpX ^rpC'KAAX’UICKOH SCAII A BOC- „ _ A _ _ A _ - A* 0 A C M A ' SK C C J A\ BO flA'kcKOH H rHX 3£/\H Mw^dBCKOH. (3 TBA A\H npOMAITIHBH)fO CA H Al III C C(I "A a\âoi5a\*o cmaa ha maeS, KHcmpHM'licKOH mohaitih, cx AcrkmiiNir ŞA MMC T X X T Al _ c T W BXC'k CCAA W BXCH CVCH Cm kll AXOHAmHpH, lÂKO AiWAIO KX3HittAITlli X H P T ÎK . ^CC'kniHHS AMKNHI|H HALIIH Hr&VIC H CX KAAVTI W TAAAIT, I3K© E'klUI WEH- A T JK AC C A\ Mato iv R'feKir, A rdKO Bis ui c iioaaâokanh h w np-ktiÎH rnpî'i, maico Aa f h H T A SK UI T T X X C * AANO H W TKA\H ITIOE AIC'kfTlHNir, rdKO RH nilUIE, IV CKOH CEAA 8 ROAO Nl- ^ ^ ^ ^ H n Hî K C T Al p T T X AMCKOA\$. llpo mo HHinO HlilWitO H SA^MCA, HAH RAAORA . .. A . . NAIUH tI a m c al al c C A A'C’kU,!!, KMIO KW EH ITlAAMr, lipC CH AHIT1© HAU1II. IIH 8 M, A'k <3pH, IO A _ _ _ ^ ^ AH ALC A/’\ H T T H A K3 . f Ga rHX Kd3A^L 'P-j f L|i<4Sa v- t Hârtie. Arch. G-le ale Statului, M-rea Bistriţa (Moldova), pach. jo, No, 2} ') Pe acest document se află apilcată pecetea marelui Voevod cu stemele şi pumele celor trei ţări : Ţara Românească, Ardealul şi Moldova, Noi, cei dintăiu, www.dacoromanica.ro 236 ST. NICOLAESCU t Iw Mihail voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţerii-Un- grovlahiei şi voevod al Ardealului şi domn Terii Moldovei. Iată că domnia mea m’am milostivit şi am miluit sfânta noastră rugă,, mă- năstirea Bistriţa, cu zeciuială albinelor din toate satele dela toţi vecinii sfintei mănăstiri, ca să aibă a luă zeciuială rugătorii noştri igumenul şi cu călugării de acolo, precum eră obiceiul de veci, şi pre- cum au fost miluiţi şi de domnitorii de mai nainte, tot aşa să le fie lor dată şi dela domnia mea acea zeciuială, precum scrie mai sus, din satele lor din ţinutul Neamţului. Drept aceia nimeni să nu cuteze a le-o opri lor sau ai învălui pe ei... din dijmarii noştri, cari vor fi acolo, înaintea acestei cărţi a noastre. Scrisă în Iaşi, in anul 7108, Iulie a 27-a zi. f Insuş domnul a zis. f Ştefan logofătul a învăţat, f Rusul. IX. Belgrad, 17 August 1600. Iw. Mihail voevod, domnul Ţării-Ro* mâneştij al Ardealului şi al Moldovei, întăreşte stăpânirea M-rei Neamţul, peste o moară la gura Jijiei, şi peste siliştea Sevcăuţii. _ _ a ^ ^ ^ ^ rt Ji,A CC III 0 A f Itfî A\h\'jh bohbo, Eatiic aîaiii'ho rnpx 3ea\ah Eaakoh h fl^'kcKOH K A ^ AA JK C 3 X A< Al Al A» H tllll'CKOH, W PBA A\H EArOfipOHBOAH HAUK EÂl’H llpOH.SBOAENÎf, CB'llAH H C Al' A Al T _ T •unu» cpiţc, w bkccA hauie/H aweA h ut Bă noAtoiiiVa, fi ^aah h nomBps- ' ^ C 0 II, ÎK C M AHAH £CA\H HAUK Cnvkh A\ĂBhJ, (MOHAITIH HeAKCKAĂ', ( \'pA fi%3HCCCHK c r „ _ ahîkc t TĂ Eă Gna HAUK I\T XĂ, ena A\AH t t ha Semita vKhîkVa, rjS,C IIA^AE 8 am avut fericirea să dăm peste aceasta nepreţuită mărturie şi s’o aducem la cuno- ştinţa istoricilor noştri. Marele B. P. Hasdeu, care a publicat documentul de faţă în Arhiva istorică, tom, I. 1. p. 117. n'a observat această pecetie. Ea se află pusă în faţă cu tuş roşu. Deşi spălăcită, totuş un ochiu deprins şi pătrunzător o poate lesne descifra. Iat-o: Pecetia poartă în exergă următoarea inscripfiune: I(i Mh\mha £rpoRAa\-HCKOH roikoa fi?A’^choh h Moaa. 3iaiah" : „ho. Mihail (domn) Ungro- vlahiei, voevod al Ardealului şi al Moldovei''. Sus, o aquilă cruciată cu sborul în jos, este însoţită: la dextra de un soare, iar la senestra d’o lună, este Ţara-Romă- nească (Ungrovlahia). Smalţurile câmpului, nici ale mobilelor nu se cunosc. La mijloc pe azur (albastru) o întâlnire de bour, având între coarne o stea şi e însoţită la dextra d’un soare şi la senestra de o lună conturnată, e Ţara Moldo- vei. Smalţul mobilelor nu se poate spune. Jos pe şapte munţi se află doi lei a- fruntaţi ţinând în ghiarele lor o spadă pusă în pal (vertical), este Ţara Transil- vaniei. In interiorul pecetii două personage reprezintă pe domnul şi doamna. La dextra e domnul şi la senestra e doamna. (Vezi fig. 3 din precuvântare). www.dacoromanica.ro tfttîAt VODĂ VITEAZUL 2ăî . A B A A Ilpirm-fc; ii ha KpaKOB'b cha chaci{ic bobciUîa GtKXi*ii,ii, ta? eh Gaayoh ba- H X T „ C (1 III AMA, II npHBHAIA H BA AAAHIE ‘•TO ÎIAAAf CH1AA A\OHAIIlll BHUlf nHCAHHA _ _ A _ T „ AArAlc tc ^ k rî a\ W IIAIA BOHBO. T« PA A<) i (H A W TBA A\H 8pil H nOmBpKACH'c CX KXC’k „ A _ A\ H TAA\CA»C C AAC AOjfOA0- H ii AA ci' ut SiYHiuiAf np'k cil ahitio tba a\h. I1h § K'krpa, ami,a r * ^ flB^f 31 A”H) k AII1W ^3pH. { ^ A Iui A\iix'ah bc. Hârtie.—Pecetia aplicată în fată: mică, cu inel, de ceară roşie, s‘a stricat. Semnul hârtiei: o aquilă biceptă a sfântului imperiu. Arh. Stat., M-rea Neamţu, pach. 30, No. 5 în Secţiunea Istorică. f Iw. Mihail voevod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţerii Româneşti si al Ardealului si al Moldovei. Iată că domnia mea am 00 a bine voit de a noastră bună vrere, cu luminată şi curată inimă, din tot sufletul nostru şi din ajutorul lui Dumnezeu, şi am dat şi am întă- rit sfintei noastre rugi, mânăstirei Neamţul, unde este lăcaşul înăl- ţării Domnului Dumnezeu, Mântuitorul nostru Isus Christos, o moară, care este la gura Jijiei, unde se varsă în Prut; şi la Crăcău o silişte numită Sevcăuţii, unde a fost vătăman Samoilă, şi privilegiile lor de danie, ce le are sfânta mănăstire mai sus scrisă dela Ilie voevod. Drept aceea să-i fie ei şi dela domnia mea uric şi întărire cu tot venitul. Şi niminea altul să nu se amestece înaintea acestei cărţi a domniei mele. Scrisă în Belgrad, luna August în 17 zile, în anul 7108. (ss) Iw. Mihail Vodă. X. Belgrad, 8 August 1600. IS>. Mihail voevod, domnul Ţerii-Ro- mâneşti, al Ardealuhii şi al Moldovei, întăreşte mănăstirii Coşuna de lângă Craiova stăpânire peste satul Radovanul. Cu mila lui Dumnezeu Iw. Mihail voevod, domn a toată Ţara Rumănească şi al Ţărăi Ardealului şi al Ţărăi Moldovei, feciorul marelui şi preabunului răposatului Pătraşco voevod. Dat-am domniia mea această poruncă a domniei mele aceştii sfinte mănăstiri ce să numeşte Coşuna de lângă Craiova, hramul sfântului Arhiereu al lui Hristos Nicolae, ca să-i fie satul Radovanul tot cu tot hotarul din www.dacoromanica.ro 238 ST. NICOLAESCD câmpu, dirr apă şi din pădure şi din vaduri de moară şi din tot ve- nitul, pentrucă' au avut călugării pără cu sătenii megiaşii din Rado- van. Şi au venit înaintea domniei mele în cetatea Făgăraşului. Şi aşa părăia, cum că n’au fost dat călugării lege megiiaşilor, cum că n’au fost vândut. Deci domniia mea am căutat şi am judecat pe dreptate şi pe lege cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele. Şi au mărturisit înaintea domniei mele, boiariul domnii mele jupan Nica vistierul, şi au jurat pe sfânta evanghelie: cum că au văzut când au dat călugării în mâinile megiiaşilor ioo de galbeni şi şi-au plătit ale lor biruri cu aceşti galbeni. Deci domniia mea însumi am văzut cum că au fost vândut megiiaşii singuri ei de a sa bună voe, şi aşa au mărturisit înaintea domnii mele. Deci am rădicat pe megiiaşi din Divanul dom- niei mele cu mare ruşine. Drept aceia am dat domniia mea satul Rodovanul la sfânta mănăstire, ca să fie la sfânta mănăstire acest sat întru moşie şi ohamnică, şi de nimenea neclătită să fie preste zisa domnii mele. Pentrucă au rămas megiiaşii de lege dinaintea domnii mele. Că iată şi mărturii am pus domniia mea: jupan Mihalcea biv vel ban, şi jupan Teodosie vel logofăt, şi jupan Stoica vel postelnic, şi jupan Bărcan vel vistier, şi jupan Leca vel comis şi jupan Stoica vel postelnic. Am scris eu Ivan logofătul cel Bătrân în scaunul Bel- gradului. Avgust 8, leat 7108. * Arh. G-le ale Statului, Condica Brâncovenească, No. 268, f. 648. XI. Gura Teleajinului, 26 Septemvrie 1600. IG>. Mihail voevod, domnul a toată Tara-Românească, al Ardealului si al Tării-Moldovei, iută- reşte stăpânirea lui Antonie Grama, peste satele Floceştii de Sabar, Budeanii de Clănişte, Hăreştii, Scroviştea şi Curta din judeţul Vlaşca. ~ ^ a _ _ C A A* c III (I A f Mrtiniîo EjkVw IiO AhiyaH, boeb© A thk bxcce 3emae Baakoe h _ _ A A „ A B T C , C H CKOH A 3EMAE Mcv\aCKOf. JS^ARA TBW jIUI CÎK> nOBf/VllNIf TBd /UH ?K$nd H CC Al ct:kc$ m JlmOHÎf TpâMA H CX CHOBH EaAhe Kx fipAngllUI, 13KO &A t CM CEAOBE HA H T 0 T lp rtOHEl|lÎH W GkEA A W KÂXHH A XxpEI|li*H H GKpOBHipHi A T A UI Xc T Al C T 0 Hspma w c8 Eaaka, bxcii cx bkch yomapEAE A W no bxcw amto w X'oma www.dacoromanica.ro . miHai vodă VITEAZUL 239 ^ ^ ^ A p >K III H Al C T /t,opH 8 jfoina. IlcHf ciw kh nuca'iiA ccaokc 11 whc noK8nti\'w rso aui w A II] . T MTAX c c T na Merita koh c8 kAah a^Ah w h, âah cx npasH anpH pomoxH w __ A _ c p c 3A C A* T X M Kllta rs A\H H KC HH (HA CHAO, H8 npOAH CC C8 WHl'l 3a HHHW A^PS^'b. A A _ _ MC MM JC T JC C ff A ^ fl no mo rito aih kx ck 8a'k3c» h kx3i kh tko mh Aa'Ikk0* 3caiac, a A _ _ C 3 A M A II C (1 AÎ - ri!W a\h pai'H'kRA ck ha Amornc PpAA\A >) cx aihota wri’a pa irkKOf iipbiiie _ ^ ^ „ A A ^ „ c d d i fii c y c H MIIIO E Kll CXfipi 8 mu IÂ3H A8l 8 Af _ d> A C A\ pa kacr8 cro A choro cai pa a\hoim ipcipa <îmo cx cxmROpH tro aui c, * 22 ’) Despre Închiderea lui Antonie Grama în turnul Braşovului petrecută pe vremea întâiei întăriri a lui Mihai Vodă Viteazul în Ţara Ardealului între 20 — 22 Octomvrie 1599, cât şi despre familia lui, ne grăesc următoarele acte: 1) La ij Decemvrie 1611. Radul Vodă întăreşte stăpânire jupaniţei Tu- dorei, jupâneasa lui Antonie Grama, peste satul Hăreştii din Elhov şi peste sa- tul Curta din Vlaşca: nOHIK cfA RHUI (1«>ThIh cldd EMdH COyT nOKOynHd WT nOKofiHOdlS AÎHydHdk ROIROAd WT na kiiis WT cm, px3B'k hh IAH& cHdocmfio n» dcnpH romOR wt RHcinldp rcARd id\oy. Sl no modi, KXAd n,1HdSlAci RpliatiX TOJI* 0ydl3H AilHydlId ROIROAd CXC RXcA RoA Ir RX Sldld'k lîjA’kd'cKOI, A noci'AA TOrAd no EdTpk iţiiApimin, iţp'A'kdCKM roirwax, A RX3id rnorAd AilHydHd ROIROAd Rxcdjf sldid-fc fIp',vkdcKOi, TdîK di:o Hdcind A\H\‘dHd ROIROAd rcnAlik Rxcd smid-fc ilpA'kdcKoi, i rcARd mioij- pdSrH'kR^ci HdA IIhimohIi Tp^did A cxc RldHxd wp’rii 3dinRopH ir § moy-p’nk. EpdtnoRCROdioy r.idAV', A nd'kHHd ict iri npi ict Rx3td Rxcd didpyoy A AdidHli ÎMoy, CKoydiip A okobIihIi 3d diHoro niimioy A pihosh dcn,iH roinoR. A euct TorAd AhirohIi Ppidid hark npdR A HinoRHHiH. A no inodi MHydAdk ROiRpAd cxdtHcdx ict wt cpAHoy rcA^oy idioy, KdKO ict nd'bHHd iri HinoRH- hih A Hd AosponjdBOcmli, HdA nani, eo<(ci wt Ed paAÎ HdndCinH A npHinoycninIi lliimoniiB I'pidid d hî Rxn^Adinik nÎH A rc’ARoy mioy rx H-^Kd 6ck!i;aihIi. T-kai p^ah AilHydHd ROIROAd ma ict TorAd rhhi piHHH cîdORi : Xkpîi|iH A Kaypind AhiiiohIir Ppiaid, pdAl bhui pihhh nakufHli A oehh- ipinli. Pentrucă aceste mai sus zise sate au fost cumpărate de răposatul Mihail voevod dela megiaşii (cnezii) din sat, fără de nici o silă pe aspri gata din vis* www.dacoromanica.ro 240 St. KlCoLAEsCt) A X c E 8 h wcMompH r&& mii Bparmiiim narS e,w h na'kiKMianie 8 3a . . . Sce he- _ _ A _ p _ Al A C A» A Al rOKO /V\d)f8, H WKOKAHIf HlIlO Ck »3£ TBO AVII IV HtrO, Ht C* HM A W iî8 teria dumnealui. Iar după aceea, când s’a întâmplat vremea de a intrat Mihail voevod cu foţi ostaşii lui în Ţara Ardealului, şi a biruit atuncea pe Bator An- dreiaş, voevodul Ardealului, şi luat-a atunci Mihail voevod toată Ţara Ardealu- lui. Şi dacă ajunse Mihail voevod domn a toată Ţara Ardealului, apoi dumnia- lui s’a mâniăt pe Antonie Grama şi cu mare urgie l-a închis pe el în turnul cetăţii Braşovului, şi l-a prădat pe el şi i-a luat toată marfa şi averea lui, scule şi ferecături de mare preţ şi mulţi aspri gata. Şi a fost atuncea Antonie Grama om drept şi nevinovat. Iar după eceea Mihail voevod a socotit din lăuntru ini- mei domniei lui, cum că l-a prădat pe el nevinovat, şi pe bună dreptate mai vâr- tos temându-se de Dumnezeu pentru năpastia şi prigonirea lui Antonie Grama, să nu cază fii (săi) şi dumnealui în vre-o osândă. Drept aceea Mihail voevod a dat atunci mai sus zisele sate: Hăreştii şi Curta lui Antonie Grama, pentru mai sus zisa prădăciune şi sărăcie, etc. (Orig. slovenesc pe pergam.; Arh. Stat., M-rea Radu Vodă, pack. 4, No.... (Dom. Coroanei). 2) La 20 Decemvrie 1614 (7123). Radul Vodă, fiul Mihnei Vodă, nepotul lui Alexandru Vodă, întăreşte stăpânirea jupâneselor Praza şi Despei, fiicele lui Antonie Grama, peste satele: Hăreştii şi Curta. MÎSndH'kciR IlpdaS H JKHIIlfAHHtţfR /ţlCIHH, AXiPHpi'' SÎH’mOHlfR I'pAAl. H CSC CHOBH HAI, ÎAH- iţia: hai ETx npHnScmHT, &koh; aa hai ict ciaiv" Xxpci|ifH U'T cSachibS 6a^. bsc esc X'omdpWAi 11 CSC RSC X'OAOAU’AI H CS BSC BCHHÎll, IVEAM WT nOA H WT BOA8 H WT UlSAI H WT nj!3 BSC X*[|IA- PWAI, RA1>" IAHKd Cf XmHT HBEpAT, H CI AIV KSpilld WT cSACTbS EddUI BSC CSC BSC X^inApWAI A CSC BSC X^AWKOAI H CSC BSC BfHHtH. IIoHCK clio BHUI piHHtH Cl' AA EHAH cSt WT HdHnpi'/KAI Rpkdl BHIS, IlldîK HPOAAAH Ci" cSt UHH CAAIH 3A HII^HOAI AOEPOBOAIO pd3RI Hf (AHO CHAOCT IlOKWHHHWAt A\ll- \'dK> BOIBOA», EHH1H fAI BI'IhIh. fl no mOAl nOKOKHHWAI AAh\'aha BOIBOAS, npi3 AIAAO* Kpkdl Sa(3HA ICT BS 3IAIAI flpAIACKOI CSC BSck BOI Ir H nOE’kAHT rnOrAd no Edmkp flHAPUAUl ÎIpAIACKHAl BOI- boa haa GîeI», hacta\' AAhxaha boiboaS r^nAps 6 ssck siaiai flpAfACKOf. Taîk TorAA pA3rHiBa\' Cf AIVh^AHA ROIROA* haa flHIHOHÎI 1’pdAI H CkC RfAHKA Sprll 3AinROpH ir $ wSpHS Epauiorckoai rpA- AOlf, H nA’k’HHA ICT Ir Nlipi" ICT BS3IA ir AIHOr CKSaH|] H IVKORAHtf 3A AIHOr U'kHw", H AIHOrH AcnplH ronioRH". H eha morAd flwnoHfi I'paai hakk nida h HinoRHH’kH— Jupânesei Prazei şi jupânesei Despei, fetele lui Antonie Grama, şi cu feciorii lor, câţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie lor satul Hărăştii din judeţul Ilhov, tot cu tot hotarul şi ' cu tot venitul şi cu toţi vecinii, însă din câmp şi din apă şi din pădure şi du preste tot hotarul, or cât se va alege; şi satul Curta din judeţul Vlaşca, tot cu tot hotaru şi cu tot venitul şi cu toţi vecinii. Pentrucă aceste mai sus zise sate au fost de mai nainte vreme megiaşi (cnezi), şi s’au vândut ei singuri de a lor bună voe, fără de nici o silă răposatului Mihaiu Voevod, să-i fie vecini. Iar după aceea răposatul Mihail Voevod, preste puţină vreme, a intrat în Ţara, Ar- dealului cu toată oştirea lui, şi a biruit atuncea pe Bătăr Andreiaş voevodul Ar- dealului la Sibiu. Se făcu Mihail voevod domn a toată Ţara Ardealului. Şi a- tuncea s’a mâniat pe Antonie Grama, şi cu mare urgie l-a închis pe el în turnu cetăţii Braşovului, şi l-a prădat pe el şi i-a luat lui multe scule şi ferecături de mult preţ şi mulţi aspri gata. Şi a fost atuncea Antonie Grama om drept şi ne- vinovat (Orig. slovenesc pe pergament, Arh. Stat. M-rea Radu Vodă, p. 4, No. 5, (Domeniile Coroanei). www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL 241 c «?x3 ijic tttS KpamH, none eh pa^iv/uiia h paciiniHA, A hh H'k a iVGp'kime w KO/wa m». „ A „ „ 8 _ Al AA Al A C e n . C Al TÎ H il no mo kx- cx eu rs© /vui cx eockh 8 Sma TWk>KHH© cxmKopn epa ■ ^ ^ _ A _ _ C A HÎ 0 C 0 C A Al A cx A-femiii ii Mo^OK-b fl Tama cx Tsiţ'ii, â rso mh && cx A noMHAOKa „ ^ ^ „ „ A ^ H C UI H ÎK X c K no flmcnTc rpa^a cx ci'e eh micaii ceaoke, iâkw r\a năimii rso aui nari» _ „A _ A 8 !K Al C T ÎK C n AS cm, râKW r\d Hf Adia rsw aui kaek8, hh cn8 rea mii îiv Nekcaă eoceo; 3) La 1 Decemvrie 7124 (1615). Radul Vodă Mihnea dă carte lui Ţipa (Jipa) neguţătorul, ginerile lui Antonie Grama, şi lui Isar vistierul, cumnatul lui Ţipa, ca să fie volnici să ţie satul Hârăştii şi Curta etc. ale lui Antonie Grama eţc. Să li se dea ascultare de toţi..(General P. V. Năsturel, Istoricul leagănului Năs- turelilor în Rev. pentru ist. arh. şi filologie, voi. X, pag. 2o3). 4) La 16 Iunie 7124 (1616). Radu Vodă Mihnea dă carte lui Ţipa cupeţul şi cumnatului său Isar, ca să fie volnici să ţie tot satul Hăreştii etc. Să li se dea ascultare de toţi. (General P. V. Năsturel, 1. c., p. 203). 5) La 16 Septemvrie 1623. Zapisul prin care Isar, feciorul lui Dediu, şi soţia sa Breazfi, vând lui Costandin Pană Filip logofătu jumătate din satul Hie- reştii cu rumânii (Orig. grecesc cu traducere. Arh. Statului, M-rea Radu Vodă pach. 4, No. 21), (Dom. Coroanei IV). 6) La 17 Septemvrie 1623, avem zapisul lui Isar şi al jupânesei lui Predii, fata Gramii, pentru o jumătate parte de moşie den Hăreşti, ce au vândut ju- pănului Pană, feciorul lui Filip vel logofătul, drept 430 ughi gata (Idem Gene- ral P. V. Năsturel 1. c., p 203). 7) La 18 Septemvrie 7132 (1623) Cartea veliţilor boieri prin care întăresc lui Pană logofăt de visterie stăpânire peste jumătate din satul Hiereşti, cumpă- rat în timpul domnului Radu voevod, feciorul răposatului ’Mihnii voevod, dela Isar, feciorul lui Dediu, şi dela soţia lui Breaza, fata lui Antonie Grama. (Orig. slovenesc. Arh. Stat., M-rea Rndu Vodă, pach. 4, No. 12), Dom. Cor. IV. 8) La 22 Septemvrie 7r4.2 (1623). Hrisovul lui Alexandru Voevod, feciorul lui Radu Voevod, nepotul lui Mihnea Voevod, prin care întăreşte lui Pană lo- gofătul stăpânire peste jumătate din satul Hăreştii cu rumânii, cumpăraţi dela Isar, feciorul Dedului, şi dela soţia lui Breaza, fiica lin Antonie Grama (Orig slovenesc. Arh. Stat., M-rea Radu Vodă, pach. 4. No. 23), Dom. Cor. IV. 9) La 10 Fevruarie 7134 (1623). Hrisovul lui Alexandru Voevod, fiul lui Radu Voevod, prin care întăreşte lui Hrizea vel vistier stăpânire peste jumă- tate din satul Hăreştii din judeţul Ilfov cu rumânii, ce cumpărase Penişoara vistier dela Isar, ginerile cel mic al Gramii, şi dela jupăneasa sa Brezuica, fata lui Antonie Grama, în zilele răposatului Radului Voevod, încă de când au fost domnia lui domn la Moldova (Orig. ’slavonesc. Arh. Stat., M-rea Radu Vodă pach. 4, No. 25), Dom. Cor. IV. 10) La 12 Decemvrie 7138 (1629) zapisul jupânului Jipa (sau Ţipa) negu- ţătorul şi jupâneasa lui Despa, prin care vând partea lor din Hierăşti, jupânu- lui Aslan marelui vistier şi soţiei sale Măriei Cerkezoaei. (Arh. Stat., M-rea Co- troceni, Condica No. 5, pag. 143; General P. V. Năsturel, 1. c., p. 204). Kevlsta Istorică. 10 www.dacoromanica.ro 242 ST. NICOLAESCU A _ A ^ „ x c c AC UI * NS AM° rB0 ‘«H CX RXCd ROA'k CpU,8 Rid («ii CIE RH I1HCANH CEA? RE, I2IKO C E H S lU M n !K J\,A C Sjfd H A%\U H CHCKHII H BnSkW H np'feRNSHIimO CH. Ta CX* A ^ ^ _ XC rc Sijjtcc _ msopH rso mh ci'e khh j\,a e ha pSiiyfe e.w; a a ^oi|ie a* maiiirîh Kx no- _ A A „ 3 III A c c T S 7 rwp'kmH Rpa ha no Nosi; rno aih, a rso a\h ^okio mhhh ea\ ii ^pncosii C A IU Hf X* T K H T ÎK rRa avii Ha cYio rii nuca ceaore, hkw p,A he haia iiotxnore hii w koto rx A _ _ AC T T X ^ c ca k TRa AUI, NS A‘> HA\a IIOKOH W KX RXCH. H HNW j\A H'k, no flOREA’kHIE A ^ _ A ^ ^ ^ _ C CAtHC 3 4 r T X c HC tra A\fi. H ii ca p-fe tra aut, ii a y\pxrn AW'^E nnCa 8 8ma Tea^^h, au^a Ge ks Ai kx aivino <3pn. Ai fi© MHXflH RfâGRCO, MATIK) KfltlK) TNIi A A (ss) Iiv Miijfan rohro. Hârtiei groasă, sgrobunţoasă, pe alocarea mâncată de cari. Pecetia apli- cată in fată cu inel, de ceară roşie, mică, rotundă, cu legenda ; „A\. E. Iw AHhxaha rohro a h rm>, cu mila lui Dumnezeu /fi Mihail voevod şi domn". t Cu mila lui Dumnezeu Iw. Mihail, voevod şi domn a toată Ţara-Româneas:ă şi al Ardealului şi al Terii Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama şi fiilor lui, câţi Dumnezeu li va dărui, ca să-i fie lui satele, anume: Floceştii de Săbar şi Budenii de Câlnişte şi Hărăştii şi Scroviştea şi Curta din judeţul Vlaşca, toate cu toate hotarele şi de peste tot locul, din hotar până în hotar; pentrucă aceste mai sus scrise sate şi ocine le-am fost cumpărat domnia mea dela megiaşii cărora le-au fost de moştenire dela moşii lor, dar cu aspri buni gata din visteria domniei mele şi fără nici o silă, căci s’au vândut ei de a lor bună voe. Iar după aceea, când am Intrat domnia mea şi am luat Ţara Ardealului, atunci domnia mea m’am mâniat pe Antonie Grama cu mare urgie pentru o pâră ce a făcut la aceste ilimbi viclene domniei mele, şi am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetăţii Braşovului şi l-am prădat domnia mea şi i-am luat tot avutul lui, hainele şi ferecăturile şi aspri gata şi tot ce a avut, şi l-am adus la www.dacoromanica.ro rtihai Vodă Viteaza!. (După tabloul lui Franz Franken. Domnul e personajul al 6-lea în planul întâi, începând dela stânga). www.dacoromanica.ro MIHAI VODĂ VITEAZUL _____J_______________ 243 sărăcie. Dar apoi mi-am luat sama domiia mea şi am găsit că l-am prădat pe nedrept şi fără nici o vină, şi că a fost om drept, şi temln- du-se domnia mea de blestemul lui şi al fiilor lui, pentru marea sără- cie ce i-am făcut domnia mea lui, am şi căutat domnia mea să-i întorc paguba şi prada ce am luat domnia mea dela el în bani şi în ferecă- turi, dar n’am avut de unde să i le întorc, căci au fost împărţite şi risipite şi nimic nu se mai găsea din bucatele lui. Iar după aceea când am fost domnia mea cu oştile la gura Teleajenulu, spre a da lupta cu Leşii şi Moldovenii şi Tătarii şi cu Turcii, atunci domnia mea am dat şi am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus scrise sate, ca să-i plătesc domnia mea paguba lui, şi să nu port domnia mea blestemul lui, nici fiul domniei mele /<&. Nicolai Voevod; ci am dat domnia mea cu toată voea inimei domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabnice şi de moştenire, Iui şi fiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui. Şi i-am făcut domnia mea această carte, ca să fie Ia mâna lui; şi, de va da bunul Dumnezeu să zdrobesc pe vrăşmaşii noştri sub pi- cioarele domniei mele, atunci domnia mea îi voiu face lui şi hrisovul domniei mele peste aceste mai sus scrise sate, ca să nu aibă împo- trivire delq. nimenea pe urma domniei mele, ci să aibă pace de către toţi. Şi altfeliu să nu fie, după porunca domniei mele. Şi ispravnic a fost, însăşi cuvântul domniei mele. Şi eu Drăghici logofătul am scris la Gura-Teleajenului, luna Septemvrie în 25 zile, în anul 7108. t Io. Mihail voevod, din mila lui Dumnezeu domn. (ss) Io. Mihail voivod. www.dacoromanica.ro ‘C h |lTl ţMt ■ Anex*, rtV»> . .^Jh.,, ^ ypşteLP J - : V y, 'stitJ'XAt'fy n Mf*btMMV&î?ecMiftM4t ■ -ţ rA*>44nAj m w rtaHTiru rfKa/i/uJ şfa/ienŢn a!1-~i '' 'y /! • 2>JA*Î~ . ’ . '^~~'~*r~ J rt J ,>/ ,y tst(tt^ffJltiH-rnt im hrJ-rrit^-rnum^ ÎYr///H «/rvti/M«< • ur^rrrMh rţtjunnt»ii*n ifîSgş»wd^nittHxfţwf -) A,J- ”™ ^/rsfN'f1(W'. ^s*f^fy'»o)